Scriitori Și Publiciști Ieșeni Contemporani 2018

SCRIITORI ȘI PUBLICIȘTI IEȘENI CONTEMPORANI ANIVERSĂRI ȘI COMEMORĂRI 2018

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „GH. ASACHI” IAȘI Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Aniversări și comemorări. 2018 / Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași. – Iaşi: Asachiana, 2018

ISBN 978-606-94358-3-0 821.135.1(498-Iași).09(038) 81’374:821.135(498-Iași).09

Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 10, 700063 Telefon: (+4) 0332 110044 E-mail: [email protected] Web: http://www.bjiasi.ro/

SCRIITORI ȘI PUBLICIȘTI IEȘENI CONTEMPORANI

ANIVERSĂRI ȘI COMEMORĂRI

2018

NOTĂ: Ordinea personalităților a fost stabilită în funcție de luna și ziua nașterii, în secțiunea „Aniversări”, respectiv de luna și ziua morții, în secțiunea „Comemorări”. Schițele biografice fost preluate din volumul „Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani. Dicţionar. 1945-2008” de Nicolae Busuioc, ediția a 3- a, revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura „Vasiliana ’98”, 2009. Selecția a fost efectuată de Constantin Acozmei, bibliograf în cadrul Serviciului Catalogare, Achiziții, Informare bibliografică.

ANIVERSĂRI

6 IANUARIE

DIACONU Dana, n. 4 ianuarie 1948, la Iaşi. Istoric literar şi traducător. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi liceale la Liceele M. Eminescu şi M. Sadoveanu, promoţia 1965, Facultatea de Limbi Romanice a Universităţii din Bucureşti, secţia spaniolă-franceză, doctor în filologie (1982, conducător acad. Iorgu Iordan). Debutează cu articolul El tema de la adolescencia en la vision artistica de Julio Cortazar în Analele Univ. „Al. I. Cuza”, 1976. Publică numeroase articole, recenzii, evocări, interviuri şi traduceri în Convorbiri literare, Luceafărul, Studii de literatură universală, Dacia literară, Cuadernos del matematica (Spania) etc. Autoare a volumelor Literatura espanola, ensayos criticos comparativos (1994), Lecturi hispanice (1995), Costumbrismul - un curent literar de tranzit (1997). Traduce Să murim, Federico de J. Gutierrez (1979), Madridul sub clar de lună, proză spaniolă (1992), Sfântul martir Manuel cel Bun (1996) ş.a.

BOTEZ Mihai Vasile, n. 5 ianuarie 1953, la Iaşi. Medic, poet şi prozator. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul Internat C. Negruzzi Iaşi, absolvent al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi, cursuri postuniversitare de management, laser-terapie, homeopatie. Medic specialist în obstretică-ginecologie (1983). Pe rând, medic de familie la dispensarele din Todireşti şi Tomeşti (1979-1987), medic specialist, rezident la spitalele C. I. Parhon Iaşi şi municipal Paşcani. Scrie peste 30 volume de specialitate şi colaborator în volume colective. Debutează cu poezie în plachetele Insul şi insula şi Viitorul la pătrat (1968)., colaborează la Corolar, Cronica, Flacăra Iaşului, Opinia studenţească, România literară etc. Publică volumele: Traviaţa, poezii (1968), Nemuridorul îngerege, poezii (1999), Policristul, roman (2000), Eroul de după graţii, poezii (2000), Viitorul, poezii (2001, ed. a 2-a, 2009), Legile întâmplării, roman (2001), Un loc de muncă în paradis, poezii (2001). Apoi Cea mai mare iubire, roman (2008), Femeia perfectă, roman (2009), Sufletul e o eroare financiară, roman (2009) şi Reţeta fericirii, roman (2009). I se acordă Marele Premiu al diasporei româneşti (francofonie, Quebec, Canada, 2000) şi Premiul I pentru poezie şi proză, 2001 (concurs organizat de T.V. România). Este profesor universitar (free university) la Universitatea C. Bogoescu, Sinaia

7 (din 2006), preşedinte al A.S.I. (Academia de Studii Înalte) Iaşi, România (din 2005).

ANDONE Irina, n. 10 ianuarie 1968, în Iaşi - m. 30 septembrie 1998, în Iaşi. Poetă şi eseistă. Studii gimnaziale la Liceul Dimitrie Cantemir (1978-1982), Liceul de informatică (1982-1986), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza, secţia română-engleză (1986- 1990). Profesor la Liceul de informatică (1990), preparator la Facultatea de Litere (1991-1993), studii de specializare la Oxford University (1993-1994), cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română A. Philippide Iaşi (din 1994). Obţine doctoratul în filologie (1998). Debutează cu versuri în revista Cronica, publică apoi eseuri, cronici literare, poezie în Dialog, Timpul, Convorbiri literare, Luceafărul, România literară etc. Obţine premiile V. Alecsandri (1985), Nicolae Labiş (1987), alte premii la concursuri şi festivaluri de poezie. În 1996 îi apare volumul de versuri Mângâios (Iaşi, Editura Institutul European). Traduce Mihai Eminescu, Selected Works of Ion Creangă and Mihai Eminescu (1991) şi Matilda Cugler Poni, An Anthology of Romanian Poets (1994).

BLĂNARU Gheorghe, n. 21 ianuarie 1933, în com. Limbenii Vechi, jud. Bălţi, Basarabia. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Urmează trei clase ale şcolii primare româneşti din satul natal. Restul studiilor se desfăşoară sub ocupaţia sovietică. În 1960, absolvă Facultatea de Filologie română a Institutului Pedagogic Ion Creangă din Chişinău, după care se încadrează de-a lungul timpului în mai multe locuri de muncă: redacţia ziarului Tinerimea Moldovei, Institutul de Limbă şi Literatură Română al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Şcoala medie Sireţi, Străşeni, Editura Cartea Moldovenească, revistele Noi şi Florile dalbe. Între anii 1977 şi 1980 deţine funcţia de director al Biroului de propagare a literaturii artistice al Uniunii Scriitorilor din Moldova. În literatura pentru copii debutează cu volumul de versuri Ferestrele anului (Chişinău, Lumina, 1975). Urmează: Uriaşul albastru, poem (Chişinău, Lumina, 1976), Plicul cu spice, poezii (Chişinău, Literatura artistică, 1977), În oraşul Codru- Mare, poezii (Chişinău, Literatura artistică, 1979), Castelul cu uşile ferecate, poezii (Chişinău, Literatura artistică, 1980), Moşi frumoşi, poezii

8 (Chişinău, Literatura artistică, 1981), Gorod-les / În oraşul Codru-Mare, poezii, versiune rusească (Moscova, Detscaia Literatura, 1982), Casa de pe curcubeu, poezii (Chişinău, Literatura artistică, 1983), Balada drumului de pe umerii veacului, poem (Chişinău, Literatura artistică, 1984), Orman- Kala / În oraşul Codru-Mare, poezii, versiune kazahă (Almatî, Jalîn, 1985), Odihna armelor, poezii (Chişinău, Literatura artistică, 1987), Izvorul de duminică, creionări publicistice (Chişinău, Cartea Moldovenească, 1987), Scaji mne, les... / Spune-mi, codrule..., poezii, versiune rusească (Chişinău, Literatura artistică, 1988), Mieii şi teii, poezii (Chişinău, Literatura artistică, 1989), La plecare, poezii (Iaşi, Sedcom Libris, ediţia I, 2001 şi ediţia a II-a, 2003), Acasă, poezii (Iaşi, Panfilius, 2006), Locul din uitare, versuri (Iaşi, Panfilius, 2008). O parte din opera poetică a autorului e tradusă în Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina, Kazahstan, Uzbekistan, Rusia. În prezent, repatriat în Ţară, având domiciliul stabil în municipiul Iaşi.

CREŢU Bogdan, n. 21 ianuarie 1978, în Medgidia, jud. Constanţa. Critic literar şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară, în localitatea Cobadin, cea gimnazială, în Constanţa. Urmează cursurile liceului G. Călinescu din Constanţa (1992- 1996), apoi pe cele ale Facultăţii de Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, secţia română-engleză. Din 2006 este doctor în Ştiinţe umaniste, domeniul Filologie, cu menţiunea Magna cum laude. Din februarie 2002 este preparator, apoi asistent şi lector la Catedra de limba română G. Ibrăileanu a Facultăţii de Litere a Universităţii Al. I. Cuza. Debutează în aprilie 1997 în revista Convorbiri literare. Redactor la Însemnări ieşene (2004-2005), Dialog (2005-2006) şi Paradigma (din 2006). A publicat eseu şi cronică literară în Adevărul literar şi artistic, Observatorul cultural, Convorbiri literare, Tribuna, Vatra, Viaţa românească, România literară, Dacia literară, Transilvania etc. Din 2006 semnează o rubrică săptămânală în pagina de opinii a Ziarului de Iaşi. Tot din acelaşi an colaborează la emisiunea Convorbiri literare la Radio Iaşi. Susţine numeroase comunicări în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale. Debutează în volum cu Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale (Iaşi, Timpul, 2005), continuă cu Matei Vişniec - un optzecist atipic (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2005). În 2006 semnează volumul Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană (Iaşi, Timpul), iar în 2008 îi apare cartea Utopia negativă în literatura română (Bucureşti,

9 Cartea Românească). Semnează prefeţe la numeroase volume. Obţine premii, între care: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul pentru debut al revistei Convorbiri literare, Premiul pentru critică al revistei Ateneu etc.

MĂRGĂRIT George, n. 27 ianuarie 1923 în satul Tomeşti, Iaşi - m. 29 august 1961, înmormântat la cimitirul Bârnova, Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studiile liceale la Liceul Internat şi Facultatea de Litere la Iaşi. Din 1945 este profesor la Liceul Naţional Iaşi, apoi la Liceul A. T. Laurian din Botoşani. După 1955, profesor la Şcoala generală din Coarnele Caprei, judeţul Iaşi. Redactor şi redactor şef-adjunct la Iaşul literar. A mai lucrat în redacţiile publicaţiilor Victoria şi Contemporanul din Bucureşti, Moldova liberă şi Lupta Moldovei din Iaşi. Colaborator cu versuri şi cronici la Tribuna poporului, Jurnalul literar, Opinia, Naţiunea, Flacăra, România liberă, Flacăra Iaşului, Clopotul, Gazeta literară etc. Singurul volum care a reunit poeziile sale - Vulturii amiezii - a apărut în 1970, sub îngrijirea lui Lucian Dumbravă şi Horia Zilieru.

GÂRNEAŢĂ Anastasia, n. 27 ianuarie 1938, în Bârlad. Poetă şi artist plastic. Urmează cursurile gimnaziale şi liceale în oraşul natal. A lucrat ca laborantă la Fabrica de rulmenţi, în paralel, cu activităţi deosebite în cadrul Cercului de pictură al fabricii. În anul 1967 absolvă Facultatea de Arte plastice din Iaşi. A funcţionat ca profesoară de desen la unele şcoli din Bârlad şi Vaslui. După retragerea din activitate, s-a stabilit în Iaşi. Participă la mai multe expoziţii personale şi colective cu lucrări deosebite de pictură. Membră a Asociaţiei artiştilor plastici din Iaşi. Publică volumele de poezii Anotimpuri (Iaşi, Vasiliana '98, 2004), Sufletul pământului (Iaşi, Timpul, 2006) şi Cutremur (Iaşi, Timpul, 2006). Este membră a Ligii scriitorilor din România. „Poeme epice, vag sapienţiale, punctate de ironie şi critică socială, apropiate mai mult de satiră sunt textele adunate în Cutremur. O sinceritate neîmpodobită, una cu „sinceritatea oglinzii”, de o mare simplitate şi francheţe descoperim în paginile semnate de Anastasia Gârneaţă” (C. M. Spiridon).

10 FEBRUARIE

MÂŞLEA Ana, n. 3 februarie 1938, în comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi - m. 30 decembrie 1980. Poetă. Studii liceale la Galaţi şi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1966). După absolvire, redactor al Studioului de radio laşi, numărându-se în acelaşi timp printre colaboratorii permanenţi ai revistelor Convorbiri literare, Cronica, Ateneu, Luceafărul, Viaţa studenţească, Orizont etc. Editorial a debutat în 1969 cu volumul de versuri Fructul apei, publică apoi Ziua dragostei (1972) şi În aşteptarea zăpezilor (1978). S-a format în ambianţa literară a Iaşului, în apropierea unei alte mari poete - Otilia Cazimir. Un talent dispărut prematur.

TELEAJEN Sandu (Morcovescu Al.), n. 6 februarie 1893, în Homorâciu, judeţul Prahova - m. 3 august, 1963, la Iaşi. Actor, prozator şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Ploieşti, Facultatea de Filosofie la Bucureşti, apoi Facultatea de Litere şi Conservatorul la Iaşi. Actor la Teatrul Naţional din Iaşi timp de 40 de ani, dar şi regizor, secretar literar, director între anii 1937-1939. A colaborat la Flacăra, Sburătorul, Tribuna, Însemnări ieşene, Iaşul literar, Flamura, Azi, Teatrul etc. A fondat revista Gândul nostru, apoi la iniţiativa lui apar Pagini moldovene şi Cadran. Se numără printre fondatorii Societăţii autorilor dramatici români, alături de Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Mihail Sorbul, G. M. Zamfirescu şi alţii. Debutul literar, cu volumul Lacrimi de copii (1912), după care publică balade, nuvele şi povestiri, drame şi poeme, între care Au înflorit castanii (1924), Casa cu muşcate albe (1925), Poveştile lui Hinu Ion (1925), Moşnenii (1926), Cuiburi sfărâmate, dramă în 3 acte şi Craiul Vânt, poem dramatic în 3 acte, în colab. (1925), Porunca inimii, roman (1933), Drumul dragostei, roman (1934), Turnuri în apă, roman (1935), O fată singură, roman (1937), Legiunea de onoare, roman (1940), Ard zările, povestiri (1962).

ŞIADBEI Ioan, n. 16 februarie 1903 în Lespezi, judeţul Iaşi - m. 4 martie 1977, Bucureşti. Lingvist şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii primare la Fălticeni, Liceul Internat C. Negruzzi,

11 Facultatea de Litere din Iaşi, studii de specializare în Franţa (la Ecole des Hautes Etudes, Ecole Normale Superieure, College de France), obţine doctoratul în filologie la Sorbona (1930). Întors în ţară, devine profesor la Liceul Naţional din Iaşi, apoi la Chişinău şi director al Liceului M. Eminescu din Bucureşti. Conferenţiar la Facultatea de Filologie a Universităţii bucureştene, apoi cercetător la Institutul de lingvistică din Capitală. Este coautor al Dicţionarului limbii române moderne (1958). Colaborează la Viaţa românească, Adevărul literar, Revista filologică, Arhiva, România (Paris), Revue internaţionale des etudes balkaniques (Belgrad) etc. Lucrări şi studii principale: Problemele vocabularului român comun (1934), Originile dialectelor române (1933), Cercetări asupra cronicelor moldovene (1939), Istoria literaturii române vechi (1975). Publică şi valoroase monografii despre Vasile Conta, A. D. Xenopol, Al. Lambrior. A fost vicepreşedinte al Societăţii române de lingvistică.

FOTEA Şerban, n. 18 februarie 1973 în Iaşi. Eseist. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul C. Negruzzi din Iaşi, promoţia 1991, studii universitare la Facultatea de Electronică, Universitatea Tehnică Gh. Asachi, apoi la Facultatea de Filosofie, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (1998-2002). Autor al volumului de eseuri filosofice Noua paradigmă. De la lumea fantasmelor la Împărăţia Cerurilor, cu o postfaţă de prof. univ. dr. Traian D. Stănciulescu (Iaşi, Universitas XXI, 2001), Fulguraţia iubirii (Iaşi, Universitas XXI, 2004), Semiotica cuantică a limbajului arhetipal (Iaşi, Lumen, 2008). Colaborează cu versuri şi eseuri la Salonul literar, Focşani ş.a.

POPESCU Emilian, n. 20 februarie 1928, în comuna Orleşti, jud. Vâlcea. Profesor, bizantinolog şi eseist. Membru onorific al Academiei Române. Seminarul teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea (1940- 1947), bacalaureatul la Liceul Al. Lahovari din Râmnicu-Vâlcea, Facultatea de teologie din Bucureşti (1947-1948), Facultatea de filologie a Universităţii din Bucureşti, limbi clasice (1948-1952), absolvent al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, cu teza de licenţă Teologia

12 Sfântului Grigorie Palama, sub îndrumarea părintelui profesor Dumitru Stăniloae (1955). Stagiu de specializare la Academia de ştiinţe universitare Humboldt din Berlin (1967), bursier al Fundaţiei Alexander von Humboldt din Bonn, Köln şi München (1971-1973), stagiu de documentare şi cercetare în Franţa şi S.U.A. Susţine teza de doctorat la Universitatea din Bucureşti în anul 1970. Preparator, cercetător şi cercetător principal la Institutul de arheologie din Bucureşti (1952-1977), profesor de Istorie bizantină la Institutul teologic universitar Bucureşti (1978-1998), profesor de Istorie bizantină la Facultatea de Teologie ortodoxă din Cluj-Napoca (1998-2001), profesor de Istorie bizantină la Facultatea de Teologie ortodoxă Dumitru Stăniloae Iaşi (din 2001). Conducător de doctorat pentru Facultăţile de teologie din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi. Preşedinte al Societăţii Române de Studii Bizantine (din 1987), director al Bibliotecii Facultăţii de teologie Bucureşti (1990-1993), preşedinte al Comisiei Naţionale de Istorie Eclesiastică (din 2000), membru corespondent al Institutului de arheologie din Berlin, al Centrului de studii bizantine din Washington, vicepreşedinte al Asociaţiei internaţionale de studii bizantine. Autor al volumelor: Tabula Imperii Romani. Romula - Durostorum - Tomis (Bucarest, L 35, 1969), Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România (Bucureşti, 1976), Christianitas Daco- romane. Florilegium studiorum (Bucureşti, Editura Academiei Române, 1994). Publică numeroase studii de istorie, epigrafie, arheologie în limba română şi în limbi străine, rapoarte de săpături arheologice; recenzii, eseuri, note, cronici, articole de lingvistică, numeroase cronici ale lucrărilor de bizantinologie, între care Etudes byzantines et post byzantine, vol. 1-4 la Editurile Academiei, Enciclopedică şi Trinitas, 1991-2001. Participant la numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, la congrese, simpozioane şi colocvii, conferinţe susţinute la Plovdiv, Bonn, Köln, München, Regensburg, Berna. Pentru întreaga activitate este încununat cu premii şi distincţii, între care: Premiul Vasile Pârvan (1978), Crucea Patriarhală (1996), Crucea Transilvană (2003), Meritul cultural în grad de Ofiţer (2004), Premiul de excelenţă pentru ansamblul activităţilor de bizantinologie (2005).

IACOBITZ Alfredina, n. 21 februarie 1968, în Iaşi. Poetă şi publicistă. Absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia română-germană, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1986-1990), a Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii de Arte George Enescu (1991- 1995). Din 1987, organizator de spectacole la

13 Filarmonica Moldova, din 1991, redactor emisiuni la televiziunea Europa Nova Iaşi. Jurnalist la ziarul Independentul, realizator al paginii de cultură (din 1993), apoi redactor la Studioul TVR Iaşi (din 1997). Realizează numeroase reportaje şi interviuri cu personalităţi din ţară şi din străinătate, rubrici speciale dedicate unor evenimente culturale importante (Festivalul de teatru de la Iaşi, Piatra Neamţ şi Sibiu, Zilele M. Eminescu de la Botoşani etc.). Specializare în managementul şi producţia ştirilor de televiziune (organizator - Thomson Foundation, 2004). Din 2008 este cadru didactic la Universitatea de Arte George Enescu - disciplina Teatrologie. Autoare a volumului de versuri Convalescenţa frunzelor (Iaşi, Parnas, 2001) - premiul de debut. Este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (2008).

DOBRINESCU Dan-Gheorghe, n. 26 februarie 1938, în Vaslui. Prozator. Este absolvent al Institutului de Marină Mircea cel Bătrân (1954-1958) şi apoi al Institutului Politehnic Iaşi, Facultatea de Electrotehnică (1958-1963). A fost şef al Atelierului de Proiectări de la Tehnoton Iaşi, apoi şef al Serviciului Producţie de la Tehnoton şi şef al Serviciului Relee şi Automatizări I.R.E. Iaşi. Debutul literar îl face la revista Pescuitul în România, unde este şi membru în colectivul de redacţie. În 2003 debutează cu volumul Pescar în ţara lu’ Peşte (Iaşi, Vasiliana ’98). Autor al volumelor Roşu spre negru - o istorie aiurea, Albumul de pictură şi rememorări Mihail Mihalcea-Poiană.

14 MARTIE

LOGAN Genoveva, n. 6 martie 1938, Al. I. Cuza, judeţul Iaşi. Prozatoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Roman şi studii de filosofie la Iaşi, promoţia 1962. Activitate didactică la Bacău şi Iaşi (1963-1968), apoi cercetător ştiinţific la Institutul de Ştiinţe Pedagogice Bucureşti. Publică romanele Idolii peşterii (1969) şi Alergie (1973).

MARINESCU Constantin, n. 8 martie 1928. Profesor, eseist şi publicist. Studii: Gimnaziul C. A. Rosetti şi Liceul V. Alecsandri din Galaţi (1940-1949), Facultatea de Drept din Iaşi (1949-1953), doctorat (1968-1969), docenţă (1996). Asistent şi lector la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (1953- 1954), conferenţiar la Institutul Politehnic şi Institutul Pedagogic din Galaţi (1954-1969), profesor dr. la Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi (1969- 1990), profesor la Universitatea de stat Bacău şi la Universitatea Ecologică D. Cantemir Iaşi (din 1991). Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă (1967), membru al Academiei de Ştiinţe Medicale (1997), membru al Academiei Internaţionale de Psihoterapie din Bruxelles (1994) şi al altor Academii şi Societăţi. Colaborează la numeroase publicaţii din Iaşi, din ţară şi străinătate cu eseuri, reportaje, interviuri, studii şi articole. Publică volumele: Liga culturală şi Unirea Transilvaniei cu România (Iaşi, Junimea, 1979), Interferenţe: istorie şi cultură (Iaşi, Vasiliana '98, 2001), prezent în numeroase volume colective, între care Spiritul creator şi valorile naţionale (1985), Răsunetul internaţional al luptei românilor pentru unitate naţională (1981), Transilvania în istoria şi conştiinţa românilor (1985), Un secol de învăţământ medical superior la Iaşi (1979), Ecologie şi cultură (2000), Ecologie şi educaţie (2001), Ecologie şi umanism (2001) ş.a. Prezent, de asemenea, în volume care tratează probleme de sociologie, pedagogie, drept, cultură, între care Problematica omului şi medicina contemporană (1979), Clasic şi modern în învăţământul superior (1981), Sociologie juridică (1993), Conştiinţă şi progres (1984), Politologie (1994). Publică în continuare Ecologie, Medicină, Societate: Dimensiuni ale personalităţii Doctorului Vlad Bejan (Iaşi, Vasiliana ’98, 2004), Convergenţe spirituale Iaşi-Chişinău (Iaşi, Porţile Orientului, 2005), Securitatea ecologică şi naţională a statelor în condiţiile globalizării (Probleme ecologice contemporane) (Iaşi, Porţile

15 Orientului, 2005), Ecologie umană medicală. Medicină socială, în colab. cu Elena Marinescu (Iaşi, Samia, 2007), In memoriam: I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei (Iaşi, Samia, 2007), Corespondenţă cu I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei (Iaşi, Samia, 2008), Personalităţi ale Şcolii Medicale ieşene (Iaşi, Samia, 2008), Un promotor al învăţământului privat din România: Prof. dr. Viorel Enea (Iaşi, Samia, 2008), Dialoguri nonconformiste (Iaşi, Samia, 2008). Sub redacţia şi coordonarea sa apar volumele: Ecologie şi Politologie (2002) Ecologie şi spiritualitate (2003), Ecologie şi Drept (2004), Ecologie şi Dezvoltare durabilă (2004), Ecologie, Literatură şi Filosofie (2005), Ecologie şi Morală. Responsabilitate socială (2006), Quo vadis Ecologia? (2008), Probleme ecologice şi politologice în condiţiile globalizării (2008). În curs de apariţie Probleme ecologice şi Social-Umane în condițiile Integrării Europene. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor C. Negri din Galaţi, preşedinte al Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni, Departamentul Moldova, membru în colegiul de redacţie al Revistei de filosofie şi drept a Academiei de Ştiinţe din R. Moldova, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din R. Moldova (din 2006), membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova (din 2008), membru de onoare al Senatului Universităţii Bacău, preşedinte de onoare al Centrului de studii Ştefan cel Mare din Suceava, Botoşani, Câmpulung Moldovenesc, Paşcani. Prezent în numeroase volume omagiale şi aniversare.

HOMUTESCU Virgil, n. 15 martie 1943 - m. iunie 2002, în Iaşi. Poet. A urmat Liceul C. Negruzzi (Liceul Internat), după absolvirea căruia, în 1961, devine student al Facultăţii de Electrotehnică. Profesează, ca inginer, la Uzina de Prelucrare a Maselor Plastice din 1966 până în 1969, când se transferă la Centrala Electrică de Termoficare din Iaşi. S-a pensionat înainte de vreme, la 59 de ani. Postum, i-a apărut un volum de „balade amărui”, Surâsuri triste (Iaşi, DramArt XXI, 2005). Despre versurile lui pline de umor, care alcătuiesc o cronică spirituală a unor vremuri triste, au scris George Petrone, Florin Faifer ş.a.

ISTRATE Gabriel, n. 20 martie 1943, Iaşi - m. 17 iunie 2002, la Iaşi. Istoric literar şi traducător. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul Internat C. Negruzzi din Iaşi, promoţia 1961, absolvent al Universităţii Carol din Praga (Cehia), cu specializare în limbile cehă şi polonă (1968). Stagii de

16 specializare la Varşovia şi Lubliana. Asistent la Catedra de limbi slave a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, din 1986 cercetător la Institutul de Filologie Română A. Philippide, Iaşi. Colaborează la reviste de specialitate cu studii, cercetări, articole pe teme de lingvistică, critică şi istorie literară. Coautor şi redactor al lucrării Tezaurul toponimic al României. Activitate deosebită de traducător, traduce din limba cehă volumele Cavalerii cerului de F. Jânsky (1974), Miza pe 13 de A. Winter (1977), Impresii de călătorie de K. Capek (1983) şi din limba slovacă Din tainele imperiului hittit de V. Zamarovsky (1980). A tradus, de asemenea, din Dicţionarul literaturii române (Praga, 1984).

FILIP Vasile, n. 22 martie 1933, Dancu, comuna Holboca, jud. Iaşi. Poet, prozator şi publicist. Cursurile elementare la Seminarul Veniamin Costachi şi Şcoala nr. 3, Liceul Naţional Mihail Sadoveanu (1949-1953), Facultatea de Filologie-Istorie (1953-1957), secţia Limba şi Literatura Română, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi. Profesor în învăţământul gimnazial (Vicovul de Sus, Suceava, 1957-1958), corector, redactor, redactor pr. la ziarul Flacăra Iaşului (1958-1970), şeful Comisiei de presă şi tipărituri la Comitetul jud. de partid (1970-1974), director al Studioului de radio Iaşi (1974-1981), secretar general de redacţie la Radio Iaşi (1981-1985), redactor de rubrică la revista Cronica (1985-1990), director al ziarului Opinia (1990-1993), redactor şef al revistei Neamul Românesc (1993- 1994), coordonator la Radio Trinitas (1998-2000), şef al subredacţiei revistei Coloana infinitului (din anul 2000). Debutează în Iaşul literar cu poemul Se răscolesc amintirile (1954). Publică numeroase reportaje, articole, recenzii, cronici literare, note în Flacăra Iaşului, Vremea nouă, Familia, Cronica, Convorbiri literare, Viaţa, Viaţa satului (Chişinău), Opinia, Neamul Românesc etc., realizator de emisiuni la Radio Iaşi şi Radio Bucureşti. Publică volumele de versuri Pădurea colorată, carte pentru copii (Iaşi, Junimea, 1977), Vârful cu dor (Iaşi, Junimea, 1979), Delta colorată, carte pentru copii (Iaşi, Junimea, 1981), Cerbul de pâclă, versuri (Iaşi, Junimea, 1983), Şansa ninsorii, versuri (Iaşi, Junimea, 1988), Tropare, versuri (Iaşi, Trinitas, 1998), Pasărea de rouă, versuri (Iaşi, Porţile Orientului, 1999), Amurg, versuri (Iaşi, Tehnopress, 1999), Poemele tranziţiei, versuri (Iaşi, Tehnopress, 1999), Câmpia colorată, versuri (Iaşi, Tehnopress, 1999), Hliziţi - satul cu ţărani... întorşi, roman,

17 vol. I-II (Iaşi, Bucovina, 2000), Viaţa într-un minut, proză scurtă (Iaşi, Tehnopress, 2001), Mihai Viteazul, proză istorică (Iaşi, Regina, 2003), Ajunul somnului, versuri (Iaşi, Pim, 2003), Ştefan Vodă al Moldovei, lit. istorică (Iaşi, Pim, 2004), Comorile din cuvinte, gramatică distractivă pentru şcolari (Iaşi, Pim, 2005), Victima îşi iartă călăul, roman (Iaşi, Pim, 2005), Ghiozdanul cu umor (Iaşi, Pim, 2006), Întâmplări la apa Corrèze, proză scurtă (Iaşi, Pim, 2006), Fabule (Iaşi, Pim, 2006), Cartea rondelurilor (Iaşi, Pim, 2008), Tainele istoriei, miracolul legendelor, lit. istorică (Iaşi, Pim, 2008).

NECHITA Vasile V., n. 22 martie 1953, în Dolhasca, jud. Suceava. Preot profesor şi eseist. Studii la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1968- 1973), Institutul Teologic Bucureşti (1973- 1977), cursuri doctorat teologie (1980, 2000), cursuri la Institutul Ecumenic Bossey, Elveţia (1989-1990), cursuri de doctorat în filosofie la Facultatea de Filosofie din Iaşi (1997-2000), burse de studii la Geneva, Bossey, Freiburg şi Regensburg. Este preot al Parohiei Sf. Andrei Iaşi din 1985, consilier cultural la Mitropolia Moldovei şi Sucevei (1990-1992), redactor şef al revistei Cuvânt şi suflet (din 1990). Inspector şcolar la disciplina Religie în cadrul Inspectoratului şcolar judeţean Iaşi (1994-1995 şi din 2002). Susţine cursuri de Teologie ortodoxă la Colegiul universitar de institutori al Facultăţii de psihologie şi ştiinţele educaţiei, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi. Doctor în teologie cu Sf. Treime şi Biserica după Catehismul Bisericii catolice. O evaluare ortodoxă (Bucureşti, 2000) şi doctor în filosofie cu Aspecte antropologice în opera lui Martin Luther (Iaşi, 2001). Profesor la Colegiul universitar de institutori - Teologie Ortodoxă Iaşi (2000-2004), conferenţiar, apoi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanţa (din 2007), Catedra de misiologie şi ecumenism. Debutează în revista Mitropolia Moldovei şi Sucevei (1978), publică în continuare însemnări, articole, studii, eseuri în probleme de teologie, umanistică creştină şi fenomene ecumenice etc. Obţine numeroase distincţii, diplome, premii şi ordine, între care: Crucea Patriarhală acordată de Patriarhul Teoctist (1986, 2007), Diplomă din partea Agenţiei Audiotur din Elveţia (1993), Premiul Bibliotecii Naţionale din Chişinău (1998), Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer, acordat de Preşedinţia României (2004), Diploma de onoare Ştefan cel Mare şi Sfânt din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Este autorul volumelor de eseuri Luminişuri creştine (Iaşi, Frăţia ortodoxă, 1996) şi Dintr-un veac ce nu s-

18 a încheiat (Iaşi, Vasiliana '98, 2001). Publică apoi Biserica şi misiunea ei după Catehismul Bisericii Catolice, cu prefaţă de pr. prof. dr. Dumitru Popescu (Iaşi, Vasiliana '98, 2002), Înnegurările veacului (Sindroamele necredinţei) cu un cuvânt înainte de pr. conf. dr. Ştefan Buchiu (Iaşi, Vasiliana '98, 2002), Hristos în şcoală (Iaşi, Vasiliana '98, 2002), Umanismul de la gândirea scolastică la etica protestantă cu prefaţă de prof. univ. dr. Titus Raveica (Iaşi, Vasiliana '98, 2002), Misiunea Bisericii. Ieri şi azi cu prefaţă de Patriarhul Teoctist (Novi Sad, Editura Libertatea, 2003), Dogma Sfintei Treimi în context ecumenic - după Catehismul Bisericii Catolice cu prefaţă de pr. prof. dr. Nicolae Achimescu (Iaşi, Vasiliana '98, 2004), Misiunea Bisericii de la ecumenicitate la ecumenism (Chişinău - Iaşi, Garuda Art - Vasiliana '98, 2005), Pentru o Misiologie practică (Chişinău - Iaşi, Garuda Art - Vasiliana '98, 2005), Radiografii misionare cu un cuvânt înainte de pr. conf. dr. Adrian Niculcea (Iaşi, Vasiliana '98, 2006), Maladiile necredinţei şi misiunea Bisericii cu un cuvânt înainte de pr. conf. dr. Stefan Buchiu (Chişinău - Iaşi, Garuda Art - Vasiliana '98, 2006), Misiunea Bisericii în Lumina lui Hristos (Iaşi, Vasiliana '98, 2007), Biserica mărturisitoare în zeghe cu un cuvânt înainte de Patriarhul Teoctist (Iaşi, Vasiliana '98, 2007), Mărturisindu-L pe Hristos între misiune şi discriminare (Iaşi, Vasiliana '98, 2008), Vademecum misionar (Iaşi, Vasiliana '98, 2009). În colaborare, publică Apostolatul creştin şi social al Bisericii Ortodoxe Române. 1925-2005 (Iaşi, Vasiliana '98, 2005), Religie. Portofolii de practică pedagogică (Iaşi, Editura Sf. Mina, 2006), Ecumenismul e ca primăvara… (Iaşi, Vasiliana '98, 2006), Să rămânem pe drumul unităţii (Iaşi, Vasiliana '98, 2006), numeroase manuale şi auxiliare de specialitate. Apartenenţa la organizaţii profesionale: membru în Adunarea Naţională - Comisia Organizatorică - şi în Consiliul Naţional Bisericesc (2002-2006), membru în grupul de rugăciune comună şi dialog ortodoxo-catolic la nivel zonal - Moldova (1998), membru al grupului de dialog ortodoxo-zwinglian (Zürich, Elveţia, 1997), prieten al comunităţii din Taizé, Franţa (1992).

CIUCĂ Valentin, n. 23 martie 1943, la Vălenii de Munte, jud. Prahova. Critic de artă şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Liceul Petru Rareş Piatra Neamţ (1961-1964), Facultatea de Filologie (1968) şi Facultatea de Drept (1978) la Iaşi. În perioada anilor 1968-1989 este muzeograf, bibliotecar, director al Şcolii populare de artă, director al Muzeului de artă din Piatra Neamţ, între 1990-1995, redactor şef

19 adjunct al Studioului de radioteleviziune Iaşi, din 1995, director al Studioului de radio Moldova Iaşi. Burse de studii: Italia (1985), Olanda (1995). Conferenţiar la Universitatea Ştefan Lupaşcu, Facultatea de jurnalistică, conferenţiar la Universitatea Ştefan cel Mare, Suceava. Publică numeroase cronici plastice, studii şi eseuri pe teme de artă în Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Steaua, România literară, Ateneu, Caiete critice, Tribuna, Symposion, Arta etc. Publică volumele Colocvii pentru mai târziu (Iaşi, Junimea, 1980), Pe urmele lui Calistrat Hogaş (Bucureşti, Sport-Turism, 1982), Albumul Lascăr Vorel (1982), Vernisaje elective (Iaşi, Junimea, 1983), Constantin D. Stahi (Bucureşti, Meridiane, 1984), Ştefan Luchian (Bucureşti, Meridiane, 1984), Pe urmele lui N. Tonitza (Bucureşti, Sport-Turism, 1985), Urme sub cupola lumii (Iaşi, Junimea, 1985), Aurel Băeşu (Bucureşti, Meridiane, 1987), Pe urmele lui Nicolae Grigorescu (Bucureşti, Sport-Turism, 1987), Acuarela contemporană românească, (Bucureşti, Meridiane, 1988), Elena Uţă Chelaru (Bucureşti, Meridiane, 1990), Pe urmele lui Ştefan Luchian (Bucureşti, Sport-Turism, 1990), De la cetatea eternă la zidul chinezesc (Iaşi, Junimea, 1993), Impresii europene (1996), acest din urmă volum obţinând Premiul pentru eseu al Salonului de carte, ediţia a V-a, Iaşi; urmează Nostalgia jurnalului (1998), Laviuri eminesciene (Art, 2000), Ipoteşti - topos eminescian, în colab. cu Const. Prut (Botoşani, Geea, 2000), Vernisaje elective, vol. II (Timişoara, Augusta, 2000), Pictori şi capodopere (Timişoara, Augusta, 2001), Album Otto Briese (2002), Album Ion Irimescu (2003), Album Un secol de arte frumoase la Iaşi (2004), Album Corneliu Vasilescu (2004), Album Ştefan Buţurcă (2004), Fuga în Egipt, la pas prin lume (jurnal de călătorie, 2004), Album Val Gheorghiu (2005), Album Mihai Coţovanu (2006), Album Un secol de arte frumoase în Bucovina (2006), Album Ion Grigore (2006), Exerciţii de fidelitate, vernisaje, portrete, eseuri (2007), Album Artă şi destin - Alecu Ivan Ghilia (2007), Album Mărturii peste veac - Doina Veturia Papp (2007), Album Marcel Guguianu (2008), Album Dana Plahteanu (2008), Iaşii între medieval şi modern (2008), Artă şi vocaţie - Doru Maximovici (2008), Album Ecaterina şi Ion Petrovici - O familie de artişti (2008), Album Petru Petrescu (2008). Deţinător şi al Premiului Carte frumoasă, cinste cui te-a scris (Salonul internaţional de carte, Iaşi, 2000), al Premiului Vasile Pogor (acordat de Primăria municipiului Iaşi, 2001), al Premiului Petru Comarnescu (Salonul Artis, Iaşi, 2001), Premiul Naţional al Uniunii Artiştilor Plastici pentru critică de artă (2003), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova (2004), Premiul Centrului Internaţional de Cultură George Apostu (2007), Premiul Primăriei Iaşi (2007), alte premii,

20 diplome de excelenţă, medalii. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici, secţia de critică, membru al Academiei Di Pontzen, Neapole, Italia, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, vicepreşedinte al Comisiei de istorie şi teoria artei, filiala Iaşi a Academiei Române. „Critic de artă şi scriitor prezent, cu cuvântul, la sute de vernisaje în Iaşi, în Moldova şi în alte părţi - cunoscător avizat al marilor muzee de gen din lume, despre care a formulat puncte de vedere, domnul Valentin Ciucă se înscrie în categoria personalităţilor polivalente. Oricine se poate împărtăşi din ştiinţa şi rafinamentul său în materie de Frumos. Comunicarea sa cu publicul duminical, prin intermediul Radioului ieşean, instituia un model de iniţiere în universul artelor vizuale” (Constantin Ciopraga). „Dintre criticii de artă care s-au impus în ultimele decenii, Valentin Ciucă se distinge prin amplul evantai de preocupări legate de creaţiile româneşti în context universal. Interesat îndeosebi de fenomenul plastic, el n-a pierdut din vedere nici o clipă corespondenţele acestuia în vastul, inepuizabil câmp al creaţiei de artă. A început prin a se ocupa de unii scriitori sensibili la mesajele artei (Colocvii pentru mai târziu, 1980; Pe urmele lui Calistrat Hogaş, 1982), pentru a le căuta apoi în alte spaţii culturale (Urme sub cupola lumii, 1985; De la Cetatea eternă la Zidul chinezesc, 1993), din care a decupat urme semnificative pentru un fel de a se raporta la dimensiunea artistică a umanităţii. Volumul Impresii europene, elaborat în acest spirit, a şi fost distins, la apariţie, cu un premiu pentru eseu, 1996” (Alexandru Zub).

DĂNILĂ Elena, n. 23 martie 1978, la Bacău. Istoric literar şi traducător. Absolventă a Liceului Teoretic George Bacovia, din Bacău (1996) şi a Facultăţii de Litere de la Universitatea Al. I. Cuza, din Iaşi, Secţia română-franceză (2000). Încadrată, din anul 2001, la Institutul de Filologie Română A. Philippide, Academia Română, Filiala Iaşi, în Departamentul de Lexicologie- Lexicografie. Cercetător ştiinţific din anul 2006. Doctor în filologie, în anul 2004, cu teza: Vechi şi nou în sintaxa limbii române. Coautor în cadrul proiectului prioritar al Academiei Române, Dicţionarul limbii române (DLR). Membru în colegiul de redacţie al revistei Philologica Jassyensis, a Asociaţiei Culturale A. Philippide din Iaşi şi a Institutului de Filologie Română A. Philippide, Iaşi. Membru în Societatea de Lingvistică Romanică (Société de Linguistique Romane), membru în Consorţiul de Informatizare pentru Limba Română (CONSILR). Publică studii şi articole de lexicologie, lexicografie, lexicografie computaţională, morfologie, sintaxă, toponimie şi recenzii în periodicele: Anuar de

21 lingvistică şi istorie literară, Studii şi cercetări lingvistice, Limba română, Philologica Jassyensis, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, Seria Filologie, A. Lingvistică, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, secţiunea III. E. Lingvistică, şi în volumele cuprinzând lucrările unor congrese internaţionale (selectiv): Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora (Iaşi, 2003) Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (Bucureşti, 2004), Spaţiul lingvistic şi literar românesc din perspectiva integrării europene (Iaşi, 2004), Limba română - structură şi funcţionare (Bucureşti, 2005), Cercetări actuale în domeniul limbilor şi literaturilor moderne (Iaşi, 2005), Omul şi mitul (Iaşi, 2006), Advances in Spoken Language Technology (Bucureşti, 2007), Limba română, limbă romanică (Bucureşti, 2007), Evoluţia şi funcţionarea limbii - perspective normative în noul context european (Suceava, 2007); Resurse lingvistice şi instrumente pentru prelucrarea limbii române (Iaşi, 2008). Este autoarea volumului Vechi şi nou în sintaxa limbii române (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2004). Volume în colaborare: Mic dicţionar de locuţiuni ale limbii române (Iaşi, Universitas XXI, 2002), Dicţionarul limbii române (DLR) în format electronic. Studii privind achiziţionarea (Iaşi, Alfa, 2005), Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars VII. Regum I. Regum II (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2008) şi altele. Traduceri: Christopher Kendris, Theodor Kendris, 501 verbe spaniole, ediţie bilingvă, în colaborare (Iaşi, Polirom, 2009), Corina Matei Gherman, Înger pierdut. Ange perdu, ediţie bilingvă (Iaşi, Junimea, 2002), Alexandru Dumitru, Secunde în furtună. Secondes dans l’orage (Iaşi, Timpul, 2003). Obţine Marele Premiu Coresi la Salonul internaţional de carte, ediţia a 16-a (Chişinău, 2007) şi Premiul Cartea anului la Salonul internaţional de carte românească, ediţia a XVI-a (Iaşi, 2007) pentru Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române (DEXI).

GHIDEANU Tudor, n. 30 martie 1938, Cordun, Roman. Filosof şi eseist. Studii generale şi liceale la Roman, Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Diplomat în filosofie. Profesor universitar din 1993. Şeful Catedrei de istorie a filosofiei şi axiologie (1977-1985). Conduce Masterul Filosofie creştină şi dialog cultural, Universitatea Al. I. Cuza (din 2005). Debutează în Iaşul literar cu Fugile (1966). Publică numeroase articole şi eseuri în Cronica, Ateneu, Convorbiri literare etc. Fondează şi redactează Revista Societăţii culturale G. R. Melidon din

22 Roman. Deţinător al Premiului Vasile Conta al Academiei Române (1990). Autor al volumelor Percepţie şi morală în fenomenologia franceză (Bucureşti, E.S., 1979), Conştiinţa filosofică de la Husserl la Teilhard de Chardin (Iaşi, Junimea, 1981), Anamnesis sau Treptele aducerii aminte (Iaşi, Junimea, 1987), Temeiuri critice ale creaţiei (J. P. Sartre) (Bucureşti, E.S., 1988), Terra Genitrix. Simţire şi cugetare românească (Iaşi, INSCR, 1998), Ekpirosis sau posesia focului (Iaşi, INSCR, 1999), Odysseea conştiinţei filosofice moderne şi contemporane, vol. 1 - De la Kant la Nietzsche; vol. 2 - De la Pragmatism la Heidegger; vol. 3 - De la Existenţialism la Postmodernism (Vasiliana ’98, 2000), Filosofia lui Eminescu (Iaşi, Cronica, 2004), Filosofia modernă şi contemporană (Iaşi, Junimea, 2005), Sensul teandric al iubirii (Iaşi, Lumen, 2007), Filosofia criteriului şi timpul funciar (Iaşi, Editura Ştefan Lupaşcu, 2008), Splendoarea bucuriei în ontologia Trinităţii (Iaşi, Lumen, 2008), Melchisedec al României (Iaşi, Lumen, 2008). În curs de apariţie Armonia transcendentală a Epistolarului, O stafie umblă, iar, prin Europa (Marxismul), Melchisedec - Lumina ortodoxiei româneşti. Contribuie la realizarea mai multor volume colective, între care Istoria filosofiei universale (Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1984), Istoria filosofiei româneşti (Bucureşti, Editura Academiei, 1985), Noua paradigmă a evoluţiei multidimensionale (Iaşi, Lumen, 2003), Adversus Haereses, coordonator (Iaşi, Lumen, 2007, 2008).

23 APRILIE

ROTARU Mircea D., n. 1 aprilie 1953, în Bârlad, jud. Vaslui - m. 2017. Poet şi dramaturg. În 1967 ia Premiul I la Concursul Naţional de Proză pentru elevi. În 1972 absolvă cursurile Liceului B. P. Hasdeu din Buzău. În perioada 1972-1976 urmează cursurile Facultăţii de Istorie-Filosofie, secţia Psihologie-Sociologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. În timpul studenţiei joacă teatru în trupa Cătălinei Buzoianu, apoi este regizor al trupei Contrast şi actor amator la Teatrul Naţional V. Alecsandri din Iaşi. Din 1990 este redactor şef al săptămânalului Focuri vii, Buzău. În 1995 este redactor şef la ziarul Viaţa Buzăului. În 1996 se stabileşte la Iaşi. Din 1997 este bibliograf la Biblioteca Judeţeană Gh. Asachi, iar din 1998 până în 2000 este sociolog la aceeaşi instituţie. Din 2000 este şeful laboratorului psihologic al RATC Iaşi. Este prezent în revista Timpul cu recenzii, cronici şi eseuri. Activează în asociaţii nonguvernamentale (membru fondator) dintre care amintim: Asociaţia Focuri vii, Asociaţia Teatrul de mâine, Asociaţia Eurodemos, Asociaţia Şcoala liberală. În 1998 debutează cu volumul de poezie Corabia Sinelui (Iaşi, Vasiliana ’98), iar în 1999 îi apare volumul de teatru Casa dintre lumi (Cuvântul nostru), lucrări despre care, între alţii, a scris Liviu Antonesei.

HAJA Gabriela, n. 1 aprilie 1968, în comuna Ostra, judeţul Suceava. Istoric literar şi traducător. Absolventă a Liceului Industrial nr. 9, Secţia filologie- istorie, din Baia Mare (1986) şi a Facultăţii de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1991), Secţia română- latină. Încadrată, din 1994, la Institutul de Filologie Română A. Philippide, Academia Română, Filiala Iaşi, în Departamentul de Lexicologie-Lexicografie. Cercetător ştiinţific gradul I, din 2006. Doctor în filologie în anul 2001, cu teza Formarea terminologiei româneşti privitoare la teatru. Stagii de perfecţionare: lingvistică computaţională (Iaşi, 2001-2003, 2007), studii filologice asistate de calculator (Freiburg, Germania, 2006). Responsabil de departament din 2008. Coautor la tema prioritară a Academiei Române Dicţionarul limbii române (DLR). Organizează ateliere de lucru în domeniul informatizării cercetării filologice româneşti. Membru în colegiul de redacţie al publicaţiilor Anuar de Lingvistică şi Istorie Literară,

24 Buletinul Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, colaborator al revistei de cultură Timpul. Activitate didactică: istoria limbii române literare, istoria literaturii române contemporane, Facultatea de Litere, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (1994-1997), introducere în teoria dramei, istoria teatrului universal, Departamentul de Teatru, Universitatea de Arte George Enescu Iaşi (2006-2008). Membră a Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, a Consorţiului de Informatizare pentru Limba Română (CONSILR), a Asociaţiei Române de Terminologie (TermRom), a Asociaţiei culturale Timpul şi a Asociaţiei culturale A. Philippide din Iaşi. Publică articole şi recenzii în Cronica, Anuar de lingvistică şi istorie literară, Buletinul Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Limba română, Revista română, Romanian Journal of Information Science and Technology, Studii şi cercetări lingvistice, Timpul şi în volumele: Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora (Iaşi, 2003), Limba română - aspecte sincronice şi diacronice. Actele celui de al 5-lea Colocviu al Catedrei de Limba română (8-9 decembrie 2005) (Bucureşti, 2006), Comunicare interculturală şi integrare europeană (Iaşi, 2006), Limba şi literatura română. Regional - Naţional - European (Iaşi-Chişinău, 2006), Advances in Spoken Language Technology (Bucureşti, 2007), Resurse lingvistice şi instrumente pentru prelucrarea limbii române (Iaşi, 2008). Volume de autor: Terminologia teatrală românească. De la începuturi până la 1913 (Iaşi, Editura T, 2005) şi Structuri dramatice în folclorul românesc (Iaşi, Alfa, 2003). Volume în colaborare: Dicţionarul limbii române (DLR) (Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008), Dicţionarul limbii române (DLR) în format electronic. Studii privind achiziţionarea (Iaşi, Editura Alfa, 2005) Dicţionar enciclopedic. Junior. Nume comune (Chişinău, Cartier, 2005); DLR. Tom XIII. Partea a 3-a (Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005); DLR. Tom XIII. Partea a 2-a (Bucureşti, Editura Academiei Române, 2002). Ediţii în colaborare: Monumenta linguae Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars VI. Iosue, Iudicum, Ruth (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2004), Monumenta linguae Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars VII. Regum I, Regum II (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2008). Traduceri: Marcus Tullius Cicero, Despre divinaţie, ediţie bilingvă, traducere din limba latină, în colaborare (Iaşi, Polirom, 1998), Ars moriendi (Arta de a muri, 1492), traducere din limba latină (Iaşi, Fides, 1997).

25 CLOŞCĂ Constantin V., n. 5 aprilie 1933, la Cotu- Vameş, com. Horea, jud. Neamţ. Istoric şi publicist. Este absolvent al Liceului Naţional din Iaşi şi al Facultăţii de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza (1963). Din 1982 este doctor în ştiinţe istorice. A fost muzeograf, apoi muzeograf principal şi şef de secţie în cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei Iaşi. În 1977, prin concurs, ajunge la Institutul Politehnic Iaşi, la Catedra de Ştiinţe Sociale, ca lector la disciplina Probleme fundamentale ale istoriei românilor. A fost promovat conferenţiar în anul 1991. În 1998 se transferă la Universitatea Danubius din Galaţi ca titular la disciplina Istoria dreptului românesc. Din 2008 este vicepreşedinte al organizaţiei Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, jud. Iaşi. În perioada 1970-1977 a fost secretar de redacţie al anuarului Cercetări istorice - serie nouă, editat de Muzeul de Istorie a Moldovei. A colaborat cu diverse publicaţii, precum: Ateneu (Bacău), Lumina (Bucureşti), Revista Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (Iaşi), Revista Învăţământului (Bucureşti), Revista de Istorie Militară (Bucureşti), Cercetări istorice (Iaşi) etc. În 1974 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a, pentru merite deosebite în domeniul muzeologiei. Debutează în volum în 1969 cu Publicaţii antifasciste ieşene (în colaborare). Urmează: Ateneul Tătăraşi din Iaşi - aşezământ de cultură naţională (Iaşi, Junimea, 1984), Iaşi - itinerar cultural-istoric (Iaşi, Unirea, 1991), Istoria învăţământului tehnic superior ieşean, coautor şi coordonator (Iaşi, Gh. Asachi, 1996), România în infernul marii conflagraţii (Iaşi, Sedcom Libris, 1997), Puterea culturii (Iaşi, Alfa, 2002), Iaşul - o mare istorie a poporului român (Iaşi, Ştef, 2008), Satul Cotu-Vameş. Monografie istorică (Iaşi, Optima, 2008). Autor al unor cursuri universitare.

CORBU Daniel, n. 7 aprilie 1953, în Târgu Neamţ. Poet, eseist, critic literar şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Roznov (Neamţ), absolvent al Facultăţii de litere, secţia română- franceză, din Bucureşti, promoţia 1983. Participă activ la întrunirile Cenaclului de Luni, condus de criticul Nicolae Manolescu. Instructor de teatru şi poezie la Casa de cultură din Târgu Neamţ, aici organizează, din anul 1984, Colocviile naţionale de poezie de la Neamţ. Pe rând, este operator chimist, laborant, profesor suplinitor, corector, inspector cultural, editor, muzeograf literar. În prezent este director adjunct al Muzeului Literaturii române din

26 Iaşi. Debutează în România literară (1979), colaborează cu poeme şi eseuri în Amfiteatru, Cronica, Luceafărul, Ateneu, Dacia literară, Convorbiri literare, Poesis etc. Traduce pentru reviste şi volume din Cioran, Roland Barthes, Daudet, Paul Valery, Elytis, Borges, Mérimée, Jabès, Michaux ş.a. Prezent în antologii de poezie din ţară şi străinătate. Este fondator al Casei de editură Panteon şi al revistei literare cu acelaşi nume, iniţiatorul Academiei de poezie din Vânătorii de Neamţ. Publică volumele: Naştere vinovată (Bucureşti, Albatros, 1983), Intrare în scenă (Bucureşti, Albatros, 1984), Plimbarea prin flăcări (Bucureşti, Cartea Românească, 1988), Preludii pentru trompetă şi patru pereţi (Piatra Neamţ, Panteon, 1992), Documentele haosului (Piatra Neamţ, Panteon, 1993) pentru care primeşte Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi şi Premiul Poesis pentru cea mai bună carte a anului 1993, Spre Fericitul Nicăieri (Piatra Neamţ, Panteon, 1995), primind Premiul Festivalului de poezie de la Sighetul Marmaţiei, Cântece de amăgit întunericul (Timişoara, Helicon, 1996), Manualul bunului singuratic (Piatra Neamţ, Panteon, 1997), Duminica fără sfârşit (Botoşani, Axa, 1998), Generaţia poetică '80, portrete critice (Iaşi, Junimea, 2000), Omul suspendat (Iaşi, Cronica, 2001), Cartea urmelor (Iaşi, Junimea, 2001), Douăzeci şi una de fantasmagorii în ritm de blue-jazz (Iaşi, Cronica, 2001), Documentele haosului - antologie de autor (Iaşi, Junimea, 2003), Evanghelia după Corbu şi alte poeme (Iaşi, Princeps Edit, 2006) - Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi, Refugii postmoderne (Iaşi, Convorbiri literare, 2007), Eonul Marelui Desant, antologie, ediţie critică (Iaşi, Princeps Edit, 2007), Urmele lui Dumnezeu şi alte povestiri (Iaşi, Princeps Edit, 2008). Cărţi de eseuri: Generaţia poetică ’80 în cincisprezece portrete critice (Iaşi, Junimea, 2000), Intimitatea publică a poeziei - şapte eseuri despre comportamentul liric (Iaşi, Princeps Edit, 2002), Postmodernismul pe înţelesul tuturor (Iaşi, Princeps Edit, 2003), Generaţia poetică ’80 şi rostirea postmodernă (Iaşi, Princeps Edit, 2006), Neoavangarda românească - vol. I şi vol. II (Iaşi, Princeps Edit, 2008). Este prezent cu poeme în reviste, antologii sau cărţi de autor în Franţa, Germania, Slovacia, China, Serbia, Republica Yemen, Ungaria, Suedia. Pentru întreaga activitate literară, i se conferă, în 2004, Medalia Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. „Daniel Corbu ştie tot ce s-a petrecut în domeniul poetic în perioada ultimă, fiind, ca şi Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru, foarte receptiv la inovaţiile textualiste, dar concomitent nu renunţă la acel filon de liricitate ce întemeiază zona poetică a Moldovei. Aşa cum am şi scris, autorul este un poet adevărat” (Marin Mincu).

27 DRĂGAN Gheorghe, n. 9 aprilie 1943, Viişoara, Tg. Trotuş, judeţul Bacău. Eseist, publicist şi profesor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Şcoala C. Negri din Tg. Ocna, Liceul Oituz din Tg. Ocna (1958- 1961), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1961-1966), licenţiat în limba şi literatura română. Doctor în filologie (1999). Redactor la Iaşul literar şi Convorbiri literare (1966- 1969), redactor la Editura Junimea (1970-1990), redactor la Radio Iaşi (1990-1992), editor la Meridianul 28 (Chişinău, 1992-1993), redactor la RTV Europa Nova şi editor la Editura Institutul European (1993-2000). Debutează cu versuri în Tribuna (1960), colaborează la Iaşul literar, Cronica, Ateneu, Convorbiri literare, Tomis etc. Publică volumele Corabia argonauţilor (eseuri şi articole, 1972), Titlul la alegere (versuri, 1981), Ioana din primăvară (povestiri, schiţe, 1986), Poetică eminesciană (ediţia I, temeiuri folclorice, 1989) în colecţia Eminesciana, ediţia a II-a, 1999, Contemporanii noştri, interviuri (Iaşi, Institutul European, 2000), Aşa se scrie istoria..., documentar 1944-2002 (Iaşi, Institutul European, 2003), Modele culturale comparate, eseuri (Iaşi, Institutul European, 2006). Îngrijeşte ediţia Pământ şi apă de Petru Caraman, contribuţie etnologică la studiul simbolicei eminesciene (Iaşi, Junimea, 1984), coordonează Cartea şcolarului grăbit, colecţie de opere literare studiate în şcoală, scrie prefeţe şi postfeţe, are o bogată activitate de editor. A publicat numeroase articole, eseuri, recenzii, comentarii în reviste literare şi de cultură, ziare, posturi de radio şi TV. Deţinător al unor medalii şi premii, între care Premiul pentru eseu / critică acordat de Asociaţia Scriitorilor din Iaşi (1999).

FAIFER Florin, n. 14 aprilie 1943, Iaşi. Critic şi istoric literar, eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru al UNITER. Studii la Liceul C. Negruzzi (Internat) (1954-1961) şi la Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza (1961-1966) din Iaşi. Cercetător ştiinţific principal la Institutul de Filologie Română A. Philippide (din 1966), secretar literar la Teatrul Naţional V. Alecsandri (1991-1993), profesor asociat (din 2001), apoi profesor titular (din 2005) la Universitatea de Arte G. Enescu, consultant artistic la Naţionalul ieşean (din 2007). Membru în colegiul de redacţie al revistelor Arlechin, Anuar de lingvistică şi istorie literară, Revista română, Convorbiri literare; redactează, cu Nichita Danilov şi Radu I. Petrescu, publicaţia Stagiunea (1992-1993), sub egida

28 Teatrului Naţional din Iaşi. Debutează, cu o cronică literară, în Iaşul literar (1966). Colaborează la Cronica, Viaţa românească, Dialog, Revista de istorie şi teorie literară, Dacia literară, Contemporanul, Echidistanţe, Teatrul azi, Jurnalul literar, Viaţa, Adevărul literar şi artistic, Apostrof, Însemnări ieşene ş.a. Coautor la Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979), pentru care se acordă Premiul Timotei Cipariu al Academiei (1981), Dicţionar enciclopedic ilustrat (Chişinău, 1999; ediţia a II-a, 2001), Mic lexicon de nume proprii celebre (2001), Dicţionar enciclopedic ilustrat. Junior (2004), Dicţionar general al literaturii române, vol. I-VII (2004-2009). Publică volumele Dramaturgia între clipă şi durată (Iaşi, Junimea, 1983), Semnele lui Hermes (Bucureşti, Minerva, 1993; ediţia a II-a, Iaşi, Timpul, 2006), Cordonul de argint (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1997), Efectul de prismă (Iaşi, Cronica, 1998), Faldurile Mnemosynei (Iaşi, Junimea, 1999), Pluta de naufragiu (Iaşi, Cronica, 2002), Filtru (Iaşi, Cronica, 2005), Incursiuni în istoria literaturii dramatice româneşti - Regăsiri (Iaşi, Universitas XXI, 2008). A îngrijit ediţii din scrieri semnate de Antim Ivireanul, I. L. Caragiale, Arşavir Acterian, Margareta Faifer, Laurenţiu Faifer, Irina Andone. Obţine Premiul V. Pogor (1993), Premiul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1993), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1994, 1999), Diploma de Senior al profesiei, acordată de Asociaţia Jurnaliştilor de Turism din România (1994), Premiul revistei Convorbiri literare (2005), Premiul de excelenţă, acordat de Asociaţia Scriitorilor din Iaşi (2008). I s-a conferit Ordinul Meritul cultural, în grad de Cavaler (2004).

BALAHUR Paul, n. 17 aprilie 1953, Timişoara. Poet şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Facultăţii de Filosofie (1976) şi al Facultăţii de Drept (1981). Redactor la revista Cronica (1982- 1989), din 1990 lector, apoi conferenţiar la Catedra de filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Editorial, debutează cu volumul Anotimpul corăbiilor (1974). Colaborează la Convorbiri literare, Luceafărul, Amfiteatru, România literară, Tribuna, Steaua etc. Prezent în unele antologii de poezie română contemporană, traduse în engleză, franceză, greacă. Autor al volumelor de poezii Făt Frumos din grai (1976), Nopţile de zburător (1977), Călătorie cu dirijabilul (1980), Ce oră bate în univers (1983), O ploaie de aripi (1985), Mierle în poligon (1989). Deţinător al Premiului Nicolae Labiş (1971), al Premiului Mihai Eminescu (1974) şi al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1976, 1983).

DIACONU Olga Alexandra, n. 19 aprilie 1948, în Moreni, jud. Dâmboviţa. Poetă, prozatoare şi eseistă. Studii primare în satul Ghimiceşti, jud. Vrancea; studiile gimnaziale şi liceale la Focşani - Liceul Al. I. Cuza, la Alba Iulia - Liceul Horia, Cloşca şi Crişan, la Panciu - Liceul Ioan Slavici şi Liceul din Mărăşeşti. Urmează cursurile Facultăţii de Litere, secţia română-franceză, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (promoţia 1971). Profesează la Şcoala generală Popeşti (jud. Iaşi), Grupul Şcolar nr. 1, Centrul Şcolar de Chimie nr. 3, Grupul Şcolar Sanitar, Grupul Şcolar Economic de Turism nr. 3 (toate din Iaşi). Debutează cu poezii în revista Luceafărul, în 1974. Colaborează la revistele Convorbiri literare, Cronica, Orizont, Oglinda literară, Neamul Românesc, Citadela, Agora literară, Monitorul Cultural, Tânărul scriitor, Agero - Germania, Observatorul - Canada, Clipa - California etc. Este autoarea volumelor: Dreptul la nemurire, poezii (Iaşi, Helga, 1993), Creaţie şi creativitate în viziunea lui Mircea Eliade, eseu (Iaşi, Sedcom Libris, 2001), Hora stihiilor, poezii (Timişoara, Augusta, 2003), Aşteptând să vină un val, roman (Timişoara, Augusta, 2005), Ochiul de veghe, poezii (Iaşi, Cronica, 2007), Lumina de pe Munte, poezii (Iaşi, Timpul, 2007), Zbor de dragoste târzie, poezii (Bucureşti, Editura online Semănătorul, 2008), Năpasta nevăzută, poezii (Bucureşti, Editura on-line Semănătorul, 2008).

MERIŞCA Lucian, n. 20 aprilie 1958, la Tg. Frumos, jud eţul Iaşi. Publicist şi prozator. Liceul teoretic din Tg. Frumos şi Liceul Internat C. Negruzzi din Iaşi, Universitatea de Medicină Iaşi, promoţia 1984. Diplomă în psihologie. Cursuri de jurnalism la B.B.C., R.F.I., Radio North Holland. Curs de Drepturile omului (Sarajevo, 2000). Medic la Petroşani şi Reşiţa (1984- 1990), redactor la Studioul teritorial de Radio Moldova (din 1990), membru al Asociaţiei profesioniştilor în Science Fiction (S.F.) din România, fondator şi lider al Clubului Quasar (UNESCO) de pe lângă Casa de cultură a studenţilor Iaşi, vicepreşedinte al Federaţiei naţionale de S.F., membru al World S.F. professional association, organizator de festivaluri şi concursuri literare S.F. şi de muzică electronică. Debutează cu proză scurtă în revista Mioriţa (1968), publică în numeroase reviste din Iaşi, din ţară şi străinătate, între care Quark, Helion, Holograms, Science Fiction Magazine, Ştiinţă şi tehnică, S.F. Contact, Fantastic Magazin,

30 Atlantis, All, Jurnalul S.F., Fans Across the World (Londra), Galaktika (Ungaria), Shards of Babei (Olanda) etc. Participă la mai multe congrese de S.F. (Haga, Glasgow, Los Angeles, Timişoara etc.). Deţinător al unor premii pentru creaţie literară (proză, poezie), literatură experimentală, originalitate literară la Oradea, Timişoara, Lugoj, Craiova, Brăila, Sibiu, Buzău şi Iaşi. În 1971 debutează în antologia Crisalide, îngrijeşte ediţia Război în labirint de Dan Merişca (Bucureşti, Adevărul, 1996). Realizează, în colaborare, Avertisment pentru liniştea planetei (Bucureşti, Albatros, 1985), Întoarcerea în Planeta Albastră (1989), Timpul este umbra noastră (Cluj-Napoca, Dacia, 1991), De la Atlantic la Pacific (1997). Publică apoi Aventuri în exterior (1998) şi Deratizare (1999). Este prezent în numeroase antologii şi almanahuri. Numeroase lucrări sunt publicate în limbi străine. Deţinător al unor premii la Festivalul internaţional al emisiunilor de radio şi televiziune de la Ujgorod, Transcarpatia, Ucraina. Autori precum James Morrow, Lee Wood, Mircea Opriţa îl plasează pe scriitor, din punct de vedere literar, în linia unor George Orwell, Lewis Carroll şi Frederic Brown.

POPOVICI Mircea, n. 21 aprilie 1923, în Bucureşti - m. 31 martie 2014, Iași. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale în Bucureşti (1930-1934), Liceul militar din Iaşi (1934-1942), Facultatea de Drept din Bucureşti (1942-1947), Institutul Politehnic din Iaşi (1954-1958). Ofiţer (1945-1954), şef laborator la Facultatea de Construcţii a Institutului Politehnic din Iaşi (1959-1963), inginer proiectant la Institutul de Proiectări Iaşi (1963-1986). Debutează în revista Kalende (1944), editorial, cu volumul de versuri Izobare (1946), pentru care obţine Premiul Fundaţiilor Regale. Colaborează la Kalende, Caiet de poezie (al Fundaţiilor Regale), Tribuna, Iaşul literar, Cronica, Convorbiri literare, Adevărul literar şi artistic, Ateneu, Dacia literară etc., la Radio Iaşi, T.V. Bucureşti şi Iaşi. Publică apoi volumele Licenţe emotive (Iaşi, Junimea, 1987), Tempera (Bucureşti, Cartea Românească, 1988), Paletă de amurg (Iaşi, Junimea, 1991) pentru care a obţinut Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi (1991) şi General museum (Cronica, 2001), cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor din România, Izobare, versuri (reeditare, Iaşi, Alfa, 2005), cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor din România, Variaţiuni rococo, versuri (Iaşi, Alfa, 2008). Primeşte Diploma de excelenţă a Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România şi Diploma de onoare a Muzeului literaturii române, ambele în 2008.

31 FĂRTĂIŞ Gheorghe, n. 23 aprilie 1943, Rădăuţi, judeţul Suceava - m. 15 mai 1988, Iaşi. Prozator. Studii gimnaziale şi liceale la Rădăuţi, Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1963-1967). Redactor la Studioul de Radio Iaşi, realizatorul multor emisiuni, între care Descriptio Moldavie (1967-1985), bibliotecar la Biblioteca Facultăţii de Drept a Universităţii ieşene (1985-1988). A colaborat cu articole, cronici, proză scurtă în principalele publicaţii din Iaşi. Scrie volumele de proză Vieţi pe scara de serviciu (Iaşi, Junimea, 1978) şi Ancheta (Iaşi, Junimea, 1983).

DOBRINESCU Valeriu Florin, n. 25 aprilie 1943, în Comuna Ianca-Sat, jud. Brăila - m. 28 decembrie 2003, la Piteşti. Istoric şi eseist. Studii la Liceul I. C. Brătianu din Piteşti (1957-1961), Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia istorie (1963- 1968). Profesor doctor la Facultatea de Litere şi Istorie din Craiova, director al Centrului pentru studiul relaţiilor internaţionale de pe lângă Universitatea din Craiova, profesor asociat la Universitatea P. Andrei din Iaşi, redactor şef al revistei Relations Internationales Craiova, membru al Comisiei pentru istoria relaţiilor internaţionale din Milano (Italia) şi al Asociaţiei istoricilor americani (1986-1990), membru al Colegiului de redacţie al revistei Romanian Civilization (Iaşi, 1996), consilier al Editurii Institutul European din Iaşi (1991-1995), membru al Societăţii Oamenilor de Ştiinţă şi Scriitorilor din Bihor, conducător de doctorat. Colaborează la principalele reviste din Iaşi şi din ţară, deţinător al Premiului Nicolae Iorga şi al Premiului Petre Andrei. Autor al volumelor: Relaţii româno-engleze. 1914-1933 (1986), România şi organizarea postbelică a lumii (1988), Nicolae Titulescu şi Marea Britanie (1991), Emigraţia română din lumea anglo-saxonă (1993), Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial (1995), România la Conferinţa de Pace. Paris: 1919-1920, 1946-1947 (1996), The Diplomatic Struggle over Bassarabia (1996), România şi Ungaria de la Trianon la Paris (1996). Autor al unor lucrări în colaborare şi îngrijitor de ediţii.

ANTONESEI Liviu, n. 25 aprilie 1953, în com. Vlădeni, jud. Iaşi. Poet, eseist şi cercetător. Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România. Absolvă Liceul Naţional (1972) şi Facultatea de Psihologie- Sociologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1976). Între 1976-1979, psiholog-terapeut la Centrul logopedic interşcolar din Iaşi şi profesor cercetător la Centrul de Ştiinţe socio-umane de la Universitatea ieşeană.

32 Lector la Catedra de ştiinţele educaţiei (din 1990), apoi conferenţiar la aceeaşi catedră (din 2002) şi profesor (din 2005). Doctor în ştiinţele educaţiei (din 2001). În perioada studenţiei este redactor şef adjunct la Opinia studenţească. Debutează în Dialog cu poezii, articole şi eseuri. Colaborează la Echinox, Cronica, România literară, Convorbiri literare, Steaua, Transilvania etc. Publică studii de specialitate în Revista de filosofie, Revue roumaine de sciences sociales, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” etc. În 1990 înfiinţează revista Timpul, cu largă deschidere culturală, este directorul artistic al acesteia. În anii 1996-1998, preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, la 1 dec. 1998 demisionează din toate funcţiile politice şi administrative. Colaborează la diverse volume de studii: Cultură şi societate (1985), L. Blaga. Cunoaştere şi creaţie (1987), Cunoaştere şi acţiune (1988). Este autorul volumului de eseuri Semnele timpului (1988), al volumului de versuri Pharmakon (1989), publică apoi Căutarea căutării, poezii (1990), Vremea în schimbare (1993), Jurnal din anii ciumei (1995), Încercări de sociologie spontană, eseuri (1995), Paideia. Fundamentele culturale ale educaţiei (1996), O prostie a lui Platon. Intelectualii şi politica (Iaşi, Polirom, 1997), Nautilus. Structuri, momente şi modele în cultura interbelică (Iaşi, Cronica, 1998), Apariţia Eonei şi celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei (Axa, 1999), Managementul universitar. De la viziunea conducerii la misiunea de succes (Polirom, 2000), Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (2000; 2004), O introducere în pedagogie (Iaşi, Polirom, 2002), Literatura, ce poveste! (2004), Semnele timpului, opinii, dialoguri (2006). Realizator al cunoscutei emisiuni T.V. Vizibil, invizibil. Este membru al PEN Clubului român din 1990.

GRĂJDEANU Adrian Radu, n. 25 aprilie 1973, Iaşi. Eseist. Absolvă Liceul C. Negruzzi în 1991 şi Facultatea de Informatică a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi în 1994. Continuă specializarea la Roosevelt University, Chicago, Illinois, U.S.A. (1994- 1996). Inginer de sistem la Campbell Software, Inc. (Chicago). Autor al volumului Argonaut în America (Iaşi, Demiurg, 1996). Doctorand la George Mason University în Fairfax, Virginia, U.S.A.

33 DEUTSCH Eugen, n. 26 aprilie 1933, la Iaşi. Poet şi epigramist. Absolvent al Facultăţii de Electrotehnică din Iaşi şi al unor cursuri postuniversitare la Institutul de Construcţii Bucureşti. Lucrează la Institutul Regional de Proiectare Iaşi (denumit, pe rând, DSAPC, ICPROM şi HABITAT-PROIECT) în funcţia de inginer şef proiect. Este membru C.T.E., verificator atestat M.L.P.A.T. Debutează în presa ieşeană cu poezii satirice şi umoristice (1986), iar în volum cu Par...rodii (2000). Colaborează la numeroase ziare, reviste, plachete, almanahuri şi antologii, între care: Opinia Moldovei, România liberă, Adevărul, Monitorul, Urzica, Epigrame, Rebus, Magazinul, Spinul. Publică volumele: Ospăţul Zâmbetelor Nonconformiste, poezie satirică (Iaşi, Cermi, 2000), Magia numerelor, sonete şi rondeluri satirice (Iaşi, Cermi, 2001), Vânătorul de râs, culegere de epigrame (Iaşi, Cermi, 2001), Epigrame cu programe (Iaşi, Cermi, 2002), Siluete literare cu-acrostihuri şi cu sare (Iaşi, Cermi, 2002), Flori de stil… ou (Iaşi, Cermi, 2002), Televiziunea… My Love (Iaşi, Cermi, 2003), Pomul cu visuri, micropoeme în manieră haiku (Iaşi, Cermi, 2004), Halebarde - ediţie bilingvă (Iaşi, Cermi, 2004), volum premiat de Uniunea Epigramiştilor din România, Uni… versuri paralele inegale (Iaşi, Cermi, 2005), Pe aripile norilor (Iaşi, Cermi, 2006), Abece(n)dar epigramatic (Iaşi, Cermi, 2007). În colaborare, lucrările: La trântă cu Hercule, (Iaşi, Cermi, 2004), Vorbe despre vorbe (Iaşi, Pim, 2006), Glume la masa tăcerii (Tg. Jiu, Măiastra, 2006), volum omagial dedicat lui Brâncuşi, Omagiu francofoniei - volum bilingv, (Câmpina, Ridendo, 2006). Prezent în cca 40 de antologii de epigrame, între care În dulcele târg al epigramei, Ce-mi şopteşte mie muza, Trei decenii de epigramă, Perle de umor, Cimitirul vesel. Este redactor şef al revistei satirice Booklook. Membru al Uniunii Epigramiştilor Români şi al Academiei Libere Păstorel Iaşi, obţine numeroase premii şi diplome (Premiul de excelenţă pentru activitatea literară la festivalul Eterna epigramă, Cluj-Napoca, 2008), colaborator la diverse cenacluri, colaborator la volumul Destăinuiri (poezii de Iulia Haşdeu). „Printre remarcabilele talente se află şi Eugen Deutsch, un umorist cu vechi «state de serviciu», un «academician» ce dă grupării multă prestanţă” (Ion Arhip).

34 MAI

HURJUI Ion (Jan), n. 1 mai 1933, Ploscuţeni, Tecuci (azi Vrancea). Medic, poet şi prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studiile liceale la Liceul de băieţi Dimitrie Sturdza din Tecuci, Facultatea de Medicină Generală din Iaşi (1951-1957). Medic primar de medicină internă şi geriatrie, doctor în medicină din 1974, profesor universitar din 1994 (U.M.F. Iaşi). Membru, vicepreşedinte şi preşedinte al unor societăţi medicale din străinătate şi al unor reviste de specialitate, membru fondator al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România. Debutează cu versuri în revista Cronica (1966), iar editorial cu volumul Noaptea Pandorei (EPL, 1969). Colaborator la numeroase ziare şi reviste, la Radio şi T.V. Publică apoi următoarele cărţi de poezie: Ornicul trecerii (1971), Poemia (1980), cu care obţine Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Moldova, April (1986), Poemia şi alte poeme (1995), antologie, red. carte N. Panaite, prefaţă I. Holban, romanul Iubirea din strada a şaptea (1983) şi teatru - Comedie cu războinici (jucată la Teatrul Luceafărul din Iaşi). Urmează volumele de versuri Limba Hu (Iaşi, Alfa, 2001), Sunetul cheamă auzul (Iaşi, Princeps, 2001), Poeme Hu - Poèmes Hu, ediţie bilingvă (Iaşi, Tipo Moldova, 2008), prefaţă de Liviu Leonte, postfaţă de D. Şt. Pocovnicu. Este prezent cu capitole în vol. În memoria lui Gr. T. Popa (Iaşi, Omnia, 1999) şi împreună cu M. Liţu editează Iuliu Niţulescu - pasiunea pentru poezie (Iaşi, Chemarea, 2000). Scrie Medicul familiei, în două volume (Iaşi, Moldova, 2007). Este iniţiatorul şi coordonatorul Cenaclului literar Vasile Voiculescu de pe lângă U.M.F. Iaşi. Obţine Premiul I la Festivalul de Teatru pentru tineret (1982), deţinător al Premiului Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (1980, 2001), este Cetăţean de onoare al municipiului Tecuci (2000). Al. Călinescu spune: ”Versul însuşi e adesea frânt, întrerupt de bare verticale, această fracturare reflectând şi ea voinţa de a refuza convenţia, de a sabota linearitatea şi fluenţa discursului, în ciuda acestei formule care ţinteşte epurarea lirismului, temele trădează o natură în egală măsură sentimentală şi reflexivă, afectivă şi cerebrală”, iar Constanţa Cornilă afirmă despre Poeme Hu: „Fiecare poezie ne aduce câte o descoperire cu revelaţii imediate ale emoţiei poetice, dându-ne imaginea unei poezii haşurate, pe ale cărei linii ne regăsim şi noi echilibrul, acel echilibru diurn şi nocturn, ce ne apropie de fondul cristalizat al autorului, al ineditului pe care-l descoperim la Ion Hurjui cu prisosinţă.”

35 MARDARE Valeriu, n. 1 mai 1958, în Bereşti, jud. Galaţi. Publicist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iaşi. Absolvent al Liceului Emil Racoviţă şi al Facultăţii de Litere de la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi (1981-1985). Actualmente profesor la Liceul Al. I. Cuza din Iaşi, unde predă greaca modernă. Din 2005 este doctor în filologie în urma susţinerii tezei cu tema Modurile nepersonale în limba română. Publică traduceri din literatura greacă încă din perioada studenţiei în revista Dialog, aici apărând prima formă a poemului Balada dragostei de G. Th. Vafapoulos. Colaborează constant la Cronica, Convorbiri literare, Dacia literară, Tomis ş.a., traduce din autori greci de renume: Ritsos, Palamas, Vafapoulos, Uranis etc. Publică: Vocabular român-grec, cu Andreas Rados (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1987), Vocabular grec-român, cu Andreas Rados (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1987), Ghid de conversaţie român-grec (Iaşi, Polirom, ediţia I, 1999 şi ediţia a II-a, 2002 şi 2006), Dicţionar român- neogrec (Iaşi, Polirom, ediţia I, 2001, ediţia a II-a, 2003 şi ediţia a III-a, 2008), Manual de limba neogreacă - Curs practic (Iaşi, Polirom, ediţia I - 2002, ediţia a II-a - 2004, ediţia a III-a - 2007, cu CD). Publică, în colaborare, Literatura Neoelenă în România (1837-2005). O bibliografie (Bucureşti, Omonia, 2005). Dintre cele mai importante traduceri în volume: Aleşii de Margarita Fronimadi-Matatsi (Atena, Smirniotaki, 1996), Suflet cipriot de Nasos Vayenas (Bucureşti, Omonia, 1997), Eseul elen de Nasos Vayenas (Bucureşti, Omonia, 1998), Despre poezie, eseuri şi aforisme, de Nasos Vayenas (Iaşi, Corson, 1999), De la Atlantic la Marea Neagră de Kostas Uranis (Bucureşti, Omonia, 1999), Ode Barbare de Nasos Vayenas (Bucureşti, Omonia, 2001), Neliniştea metafizică în opera lui Kostis Palamas, eseu critic, de E. N. Moshos (Bucureşti, Omonia, 2001), Opere alese de Kostis Palamas (în colaborare), Mediterana de Răsărit, roman de Ivi Meleagrou (Bucureşti, Omonia, 2002), Râul Ciocârliilor, roman de Kostas Asimakopoulos (Bucureşti, Meronia, 2003), Poeme de Gheorghios Vafopoulos (Bucureşti, Omonia, 2004), Zăvorăşte, Grecie, în inima ta, antologie de poezie neogreacă, (Iaşi, Junimea, 2005), Haemus - O antologie de poezie balcanică (în colaborare, Atena, 2007), Spiritul elen - Sinteze europene la revista Cronica (Iaşi, Cronica, 2008). Publică numeroase traduceri în periodice şi volume colective, studii şi articole critice, prezentări şi recenzii, participă la simpozioane, seminarii, manifestări ştiinţifice cu prelegeri şi comunicări.

36 MACARIE Manuela, n. 12 mai 1948, Iaşi. Filolog şi traducător. Absolventă a Liceului Naţional (1966) şi a Facultăţii de Litere, secţia engleză-română, Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi (1971). Doctor în filologie, specialitatea literatură engleză şi americană. Din 1971, carieră universitară: asistent, lector, apoi conferenţiar la Catedra de limba şi literatura engleză, specializare în studii culturale britanice: Swansea (1976), University of Warwick (1993-1994). Cursuri de specializare în Marea Britanie (1976, 1993). Debutează cu traduceri în revista Ateneu (1973). Autoare a numeroase recenzii, prezentări, studii, articole, traduceri în Cronica, Convorbiri literare, Analele Universităţii „Al. I. Cuza”, Romanian civilization, Acta Iassyensia Comparationes etc. Membră a Colectivului de redacţie a Analelor Universităţii „Al .I. Cuza” Iaşi, secţia filosofie. Traduce volumele Curs practic de limbă engleză (1985), Philosophy and Logic of Petre Botezatu (1987), The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians de Vasile Chirica (1989), România în secolul al XX-lea de Stephen Fischer-Galaţi (1998). Îngrijeşte, în colaborare, ediţiile: Cuvinte şi mărturii despre Ion Creangă de Dumitru Furtună (Iaşi, Junimea, 1990, ed. a II-a, Iaşi, Chemarea, 2001), De pe la noi cea fost odată I, Cum s-a măritat Măriuca Măndiţei II de Tiberiu Crudu (Botoşani, Axa, 1997). Publică apoi Nature Poetry - William Wordsworth. Reconsidered (Iaşi, Junimea, 1999), Art Criticism. William Wordsworth (Iaşi, Universitas XXI, 2001), The Georgian Market (Iaşi, Institutul European, 2002), cursuri de Civilizaţie britanică, 2 vol. (2000, 2001), The Victorian Novel (2002), The Eighteenth Century Novel (2002). Coautor al volumelor Dicţionar de genetică literară (Iaşi, Institutul European, 2005), In honorem prof. dr. Ştefan Avădanei (Iaşi, Universitas XXI, 2006), Canada anglofonă - dicţionar de autori, vol. I: A-B (Iaşi, Casa editorială Demiurg, 2007), America mea. Scriitori în context, dicţionar (Iaşi, Casa editorială Demiurg, 2008).

TALPALARU Valentin, n. 15 mai 1953, în Tg. Frumos, jud. laşi. Poet şi prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi liceale la Tg. Frumos (1964- 1972). Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia română-franceză (1972-1976). Profesor de limba şi literatura română la Şcoala generală nr. 5 Botoşani (1976-1979), Liceul teoretic Tg. Frumos (1979-1981), Şcoala generală

37 Costeşti (1981-1990), bibliograf la Biblioteca Gh. Asachi Iaşi (1990-1994), inspector de specialitate la Inspectoratul pentru cultură al judeţului Iaşi (1994-2001), muzeograf la Muzeul Literaturii Române, Casa N. Gane (din 2002). Este doctor în Ştiinţe filologice (2008, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi). Debutează cu versuri în presa culturală ieşeană. Colaborează la Opinia, Evenimentul, Cronica, Forum cultural, Dacia literară, Ateneu, Antiteze, Convorbiri literare, Luceafărul, Oglinda literară etc. Este autorul volumelor Întoarcerea menestrelului (Botoşani, 1979), Nopţile Şeherezadei (Iaşi, Junimea, 1985), Ghemuit într-un sâmbure (Iaşi, Junimea, 1998), pentru care primeşte Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi (2000), Nopţi cu chirie (Iaşi, Cronica, 2004), Biblioteci rurale centenare din judeţul Iaşi (Iaşi, Vasiliana ’98, 2004), Liniştea vânatului, poeme (Iaşi, Junimea, 2005) - Premiul special al Festivalului de poezie George Coşbuc (Bistriţa Năsăud), Acordorul de semne, poeme (Iaşi, Junimea, 2006), Commedia dei media, publicistică (Iaşi, Princeps Edit, 2007), Strada Măicuţa, roman (Iaşi, Tipo Moldova, 2008) - Premiul Festivalului naţional de proză Liviu Rebreanu (Bistriţa Năsăud). După acest roman a fost realizat filmul documentar difuzat de T.V.R. Cultural. Realizator al emisiunii Convorbiri literare la Radio Iaşi (din 2006). „Poezia lui Valentin Talpalaru a aşteptat, ca un sâmbure, în brazdele adânci ale tăcerii, timp de câteva decenii. Acum ea izbucneşte ca un mare cireş înflorit, promiţător de roade. Odată citită, nici una din poeziile lui Valentin Talpalaru nu mai poate fi uitată, căci fiecare din ele seamănă cu o sămânţă, un sâmbure zvârlit în ogoarele graiului...” (Mihai Ursachi).

MĂNUCĂ Dan, n. 20 mai 1938, Dolheşti, jud. Suceava - m. 7 mai 2017, Iași. Critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1974) şi al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată (din 2000). A urmat, la Iaşi, Liceul Internat C. Negruzzi şi Facultatea de Filologie, secţia română. Doctor în filologie (1974). A lucrat, ca zilier, la Arhivele Statului şi, ca traducător, la Biblioteca Gh. Asachi din Iaşi, fiind apoi profesor de română, franceză şi cunoştinţe agricole la şcolile generale din Podul Iloaiei şi Prigorenii Mari, jud. Iaşi. Din 1963, cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română A. Philippide al Academiei Române. Din 1990, director al aceluiaşi institut. Profesor universitar (1994-2008) la Catedra de literatură română G. Ibrăileanu a Facultăţii de Litere din Iaşi, conducător ştiinţific de doctorat (din 1990). Membru în comitetele de redacţie ale mai multor reviste de specialitate din ţară şi din străinătate.

38 Redactor-şef adjunct, din 2001, al revistei Convorbiri literare. Este distins cu următoarele premii ale Academiei Române: Premiul B. P. Hasdeu (1975), Premiul Timotei Cipariu (1979, ex aequo), Premiul B. P. Hasdeu (2005, ex aequo); cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, în 1999 (pentru critică şi istorie literară) şi cu Premiul Opera Omnia, în 2008; cu Premii ale revistelor Ateneu (1993) şi Convorbiri literare (1998); cu Premiul pentru eseu al Salonului Internaţional de Carte, Chişinău, 2007; cu Premiul Fundaţiei Naţionale G. Călinescu, Oneşti (2008). A primit Medalia 150 de ani de la naşterea lui M. Eminescu (2000) şi Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004). A debutat, în martie 1957, în revista manuscrisă Cuvântul nostru, scoasă în regim de samizdat de studenţii de la Facultatea de Filologie din Iaşi. Debut oficial în Iaşul literar din mai 1959. A colaborat apoi cu studii, articole, cronici şi recenzii la Convorbiri literare, România literară, Luceafărul, Ateneu, Revista de istorie şi teorie literară, Anuar de lingvistică şi istorie literară, Analele ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza”, Dacia literară, Cronica, Beiträge zur deutschen Kultur (Germania), Limba română (Chişinău), Estudios Filológicos Alemanes (Spania), precum şi în numeroase culegeri tematice de studii apărute în Belgia, Franţa, Germania, Italia, Austria, Republica Moldova, România (ţări în care a participat, de asemenea, la congrese şi simpozioane de specialitate). Articole despre M. Eminescu, I. Creangă şi I. L. Caragiale în Patrimoine littéraire européen (Paris-Bruxelles, 1999, 2000). A publicat volumele: Scriitori junimişti (Iaşi, Junimea, 1971; reed. Iaşi, Princeps Edit, 2005), Critica literară junimistă (Iaşi, Junimea, 1975), Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (Bucureşti, Editura Academiei, 1979, coautor, membru în comisia de coordonare şi revizie; reed. Editura Academiei- Editura Gunivas, 2002), Argumente de istorie literară (Iaşi, Junimea, 1978), Pe urmele lui Mihail Sadoveanu (Bucureşti, Sport-Turism, 1982), Lectură şi interpretare. Un model epic (Bucureşti, Minerva, 1988), Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului (Iaşi, Moldova, 1995), Analogii. Constante ale istoriei literare româneşti (Iaşi, Junimea, 1995), Introducere în opera lui I. Al. Brătescu-Voineşti (Bucureşti, Minerva, 1997), Perspective critice (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1998), Pelerinaj spre fiinţă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian (Iaşi, Polirom, 1999), Principiile criticii literare junimiste (Iaşi, Junimea, 2000), Opinii literare (Bucureşti, Cartea Românească, 2001), Dicţionarul general al literaturii române (Bucureşti, Univers Enciclopedic, vol.1-7; coautor, membru în comisia de coordonare şi revizie; 2004-2009), Literatură şi ideologie (Iaşi, Timpul, 2005), Restituiri. Critica criticii (Iaşi, Princeps Edit, 2007), Oglinzi paralele.

39 Secvenţe eminesciene (Iaşi, Europress, 2008). A îngrijit şi editat volumele: Documente literare junimiste (Iaşi, Junimea, 1973) şi, în colaborare, Scrisori către Ibrăileanu (Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966), Iacob Negruzzi. Jurnal (Cluj-Napoca, Dacia, 1980), Constantin Sporea. Memorii (Iaşi, Timpul, 2001), Spaţiul lingvistic şi literar românesc din perspectiva integrării europene (Iaşi, Alfa, 2004). A prefaţat volume semnate de Horst Fassel (Tübingen, 1993), Vasile Spinei (Iaşi, 1994), Margareta Curtescu (Chişinău, 1997), Liviu Papuc (Iaşi, 1997), M. Eminescu (ed. bilingvă româno-rusă de Emil Iordache, Bucureşti, 2000; ed. Petru Zugun, Iaşi, 2002), T. Maiorescu (ed. Bucureşti, 2000; ed. Iaşi, 2004)), Dumitru Buzatu (Oneşti, 2000), Olga Rusu (Iaşi, 2002), Gheorghe Boris Lungu (Craiova, 2003), Mihai Ursachi (Iaşi, 2003), Gheorghe Scripcaru şi Valerius M. Ciucă (Iaşi, 2005), Mihai Luca (Iaşi, 2006), precum şi la Aglaia, roman românesc anonim din sec. al XIX-lea (Chişinău, ed. 1996 şi ed. 2008). A tradus Operaţiunea Anti-Ku-Klux-Klan de Stetson Kennedy (Iaşi, Moldova, 1992). „Dincolo de modelul (psih)analitic teoretizat ca cerc hermeneutic, Dan Mănucă stăruie să pătrundă în propriile cercuri ale autorilor atunci când monografiază sau face critică de întâmpinare. Este, fără îndoială, un bun portretist, un basoreliefist în căutare de contururi esenţializate şi excentrizate, scoase - adică - din cercul personalităţii afară, ca o emblemă, ca un chip sculptat, tranşant reliefat” (Mihai Cimpoi).

ZILIERU Horia (Gh. Iancu), n. 21 mai 1933, Racoviţa- Argeş. Poet, traducător, eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1962), al PEN Club Romanian Center (2000) şi al Organizaţiei Mondiale a Poeţilor (Luxemburg, 1995). Absolvent al şcolii primare din Conţeşti-Muscel, urmează cursurile secundare, integral, la Şcoala Normală Carol I din Câmpulung, se înscrie la Facultatea de Filologie din Iaşi, secţia limba şi literatura română şi îşi trece licenţa în 1955 cu o lucrare consacrată Poeziei lui Demostene Botez. A fost redactor la ziarul Flacăra Iaşului (1955-1956), bibliotecar la BCU Mihai Eminescu (1958-1959), redactor, secretar de redacţie, secretar general la Iaşul literar (1959-1970) şi la Convorbiri literare (1970- 1990, contribuind la aducerea prestigiosului titlu), membru fondator al Filialei Iaşi a USR (1965), prim-redactor al revistei Neamul Românesc, serie nouă, Iaşi (1993-1996), redactor la Editura Junimea (2001- 2004), membru în Consiliul de Conducere al USR şi în Comisia de Onoare (1996), secretar executiv al AS Iaşi (1990-2001). Debutează cu poezie în

40 Revista şcolarilor (Bucureşti, 1942) şi editorial cu placheta Florile cornului tânăr, colecţia Luceafărul, prefaţă de Otilia Cazimir (Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1961) şi va tipări, cronologic: Orfeu îndrăgostit (Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966), Iarnă erotică (Bucureşti, Editura Tineretului, 1969), Umbra paradisului (Iaşi, Junimea, 1970), Nunţile efemere (Iaşi, Junimea, 1972), Cartea de copilărire (Iaşi, Junimea, 1974), Astralia (Iaşi, Junimea, 1976), Fiul lui Eros şi alte poezii (Iaşi, Junimea, 1978), Oglinda de ceaţă (Bucureşti, Cartea Românească, 1979), Orfeon (Iaşi, Junimea, 1980), Roza eternă (Bucureşti, Cartea Românească, 1984), Doamna mea, Eternitatea (Iaşi, Junimea, 1986), Fulgerul şi cenuşa (Iaşi, Junimea, 1989), Doamna cu sonetul (Galaţi, Porto-Franco, 1993), Mirii paradisului pierdut (Iaşi, Junimea, 2000), Slugă la prisaca lui Tudor Arghezi (Iaşi, Princeps Edit, 2004), Dorinţa durerii îndrăgostite (Fundaţia Culturală Poezia, 2006), Exodul cuielor însângerate (Iaşi, Princeps Edit, 2006) şi antologiile: Alcor, colecţia Albatros (Bucureşti, Editura Tineretului, 1967), Orfeu plângând-o pe Eurydice (Bucureşti, Editura Tineretului, 1973), Addenda la un fals tratat de iubire (Iaşi, Junimea, 1983), Între două nopţi, colecţia Magul călător (Iaşi, Junimea, 1995), Muzeul dragostei (Timişoara, Helicon, ed. I-a, 1995 şi ed. a II-a, 1998), Les Muses de l’Amour, traducere în limba franceză de Constantin Frosin (Galaţi, Porto-Franco, 2000), Floarea Moldovei (Timişoara, Augusta, 2001), În loja nopţii, colecţia Poeţii oraşului Iaşi (Iaşi, Cronica, 2001), Melancolie de vulcan, vol. 1: Clasicile, vol. 2: Recuperatele (Iaşi, Junimea, 2001, 2004), O, Mamă, dulce Mamă (Iaşi, Timpul, 2004), Patimile după Anton Pann (Râmnicu-Sărat, Rafet, 2008), Astralia, opera poetică, colecţia Ediţii Critice (Iaşi, Princeps Edit, 2008), Mirungere, colecţia Poezii alese (Iaşi, Alfa, 2009). Este prezent în antologii (selectiv) în ţară: Poezia română contemporană (Bucureşti, Biblioteca Pentru Toţi, 1964), Trepte (Bucureşti, Minerva, 1971), Efigiile naturii, Antologia pastelului românesc (Bucureşti, Minerva, 1971), Cartea Ţării (Bucureşti, Albatros, 1972), Niciodată toamna nu fu mai frumoasă (Timişoara, Facla, 1978), Ca o vatră limba noastră, poeme dedicate limbii române (Bucureşti, Editura Eminescu, 1982), Psalmii marilor iubiri (Iaşi, Dosoftei, 1999), Duh şi slovă, antologie de poezie creştină (Iaşi, Junimea, 2002), O antologie a poeziei române de astăzi (Iaşi, Cronica, 2005), Poemele Iaşilor (Iaşi, Alfa, 2008); traduceri în antologii (selectiv): Modern Romanian Poetry Anthology (Iaşi, Junimea, 1973), Poezie românească (în limba macedoneană, Makedonska Revija, Skopje, 1971), Poezia românească (în limba germană, Viena, 1974), Poezia Română Modernă (în limba greacă, Arion, Athena, 1974), Vârsta de aur (în limba maghiară, Minerva, 1975),

41 Lupul de mare (în limba arabă, Damasc, Siria, 1984), Corăbii ale soarelui (în limba bulgară, Narodna Kultura, Sofia, 1989), La „Masa Tăcerii” (în limba suedeză, Symposion, Stockholm, 1998), Anthologie des Rencontres Poétiques Internationales en Suisse Romande (Panorama, Yverdon- Neuchâtel, 1988, 1990, 1994), City of Dreams and Whispers, an Anthology of Contemporany Poets of Iaşi (Iaşi-Oxford-Portland, 1998). Colaborator al principalelor reviste: România literară, Steaua, Convorbiri literare, Luceafărul, Contemporanul, Ramuri, Cronica, Feed Back. Deţinător al premiilor: Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1969, 1974, 1979, 1993), Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române (1980), Premiul de Poezie George Bacovia (1994), Premiul Fundaţiei România Mare (1994), Premiul Internaţional de Poezie Nichita Stănescu (1994), Premiul Vasile Pogor acordat de Primăria Iaşi (1999, 2007), Premiul de excelenţă al Editurii Rafet (cu prilejul primei Ediţii Zilele Oraşului Râmnicu-Sărat, editarea antologiei Patimile după Anton Pann, 2008), Diploma în rang de excelenţă şi medalia Eminescu - Teiul de aur (Botoşani, Geea, 2008). Preşedinţia României îi conferă, în anul 2004, Ordinul Meritul Cultural în gradul de Comandor, categoria A, Literatură. Este coautor cu Lucian Dumbravă al volumului postum Vulturii amiezii de George Mărgărit (Iaşi, Junimea, 1970); îngrijeşte volumul Steaua de vineri de Grigore Vieru (Iaşi, Junimea, 1978). În cadrul programului Iaşi 600, iniţiază, împreună cu Daniel Corbu, colecţia Panteon lyric ieşean, propunându-şi reeditarea poeţilor din spaţiul moldav. În 2008, Princeps Edit tipăreşte primele şapte microantologii: Mihai Codreanu, Piramida leilor; Otilia Cazimir, Pelerinaj sentimental; George Lesnea, Corbul de pe braţul crucii; Nicolae Ţaţomir, Circumlunar e visul; Florin Mihai Petrescu, Concert minus unu; Corneliu Sturzu, Să ne facem jocurile; Dan Laurenţiu, Loranthus Europaeus. Participă la Colocvii dedicate poeziei în Bulgaria, Macedonia, Serbia, Croaţia, Grecia, Ungaria, Letonia, Polonia, Elveţia, Rusia. „Poezia lui Horia Zilieru îşi fixează esenţele între scenariul mitic, tiparul suprarealist şi orfism” (Ioan Holban). „S-ar putea vorbi la Horia Zilieru de un fel de pansexualism: tot ce poate fi întâlnit între microcosmos şi macrocosmos se reproduce şi ilustrează, totodată, principiul erotismului universalizat” (Marian Popa). „Roza e floarea de geniu a poetului şi, hrănită cu suflarea morţilor, ea dă o beţie extatică albă... Biblia, mitologia greco-latină, literatura veche şi nouă, semiotica şi iconografia bizantină sunt convocate pentru a susţine plângerile şi, mai ales, jubilaţiile poetului hărăzit (sau blestemat, nu ştiu cum să zic) să poarte crucea unei nestinse suferinţe. O suferinţă ce s-a transformat, bineînţeles,

42 într-un obiect de cult. Am impresia că Horia Zilieru vrea să întocmească în Orfeon o gramatică a Erosului” (Eugen Simion).

PARADAIS Claudiu, n. 24 mai 1933, Bucium, jud. Iaşi - m. 18 mai 2006, la Iaşi. Critic de artă, eseist şi traducător. Absolvă Liceul comercial în 1952, apoi Facultatea de Istorie-Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1956). Doctor în istoria artei (1981) la Universitatea din Bucureşti. Secretar literar la Teatrul pentru copii şi tineret Iaşi, director al Casei regionale de creaţie Iaşi (159-1962), director al Şcolii populare de artă (1962- 1968), preşedinte al Comitetului municipal Iaşi pentru cultură şi artă (1968-1970), şef al Muzeului de artă Iaşi (1970-1990), director general al Complexului muzeal Moldova Iaşi (1990- 1993), din 1993 cercetător principal I la Muzeul de artă Iaşi. Debutează în Iaşul literar cu poezii şi traduceri din poeţii germani Heine şi Schiller (1955). Publică numeroase studii, eseuri, cronici plastice şi articole de teoria şi istoria artei în Cronica, Convorbiri literare, Tribuna, Revista muzeelor, Cercetări istorice, Însemnări ieşene, Contemporanul, Tribuna Românei, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Cuvânt şi suflet etc. Este autorul următoarelor lucrări: Valori ale picturii româneşti în Muzeul de artă Iaşi (1970), Valori ale picturii universale în Muzeul de artă Iaşi (1972), Pictori ieşeni (1972), Ghidul Muzeului de artă din Iaşi (1974), Ştefan Dimitrescu - monografie (1978), Un ctitor uitat - Scarlat Vârnav (1983), Victor Mihăilescu Craiu (1984), Comori ale spiritualităţii româneşti la Putna - compendiu (1991), Muzeul de artă din Iaşi, ghid, ed. a II-a (2001), Rătăcit printre poeţi, versuri (Iaşi, Vasiliana ’98, 2003). În colaborare, este realizatorul şi al altor monografii şi albume de artă, traduce epopeea Cântecul nibelungilor (Iaşi, Junimea, 1971, ed. a II-a, Bucureşti, Saeculum, 2000) şi din poeţi germani precum L. Uhland şi R. M. Rilke. Postum, apare volumul omagial Un personaj plurivalent al Cetăţii. Claudiu Paradais (Cluj-Napoca, Gedo, 2007).

NEGRU Radu, n. 27 mai 1933, Cernăuţi - m. 11 martie 1997, Iaşi. Critic de artă şi eseist. Studii la Liceul clasic mixt din Iaşi (1947-1951), Facultatea de Filosofie din Bucureşti (1951-1955), examene de aspirantură la Universitatea Lomonosov din Moscova (1958). Şi-a susţinut doctoratul cu teza Ecologia socială a habitatului. Bibliotecar principal la B.C.U. Iaşi, lector universitar la Catedra de filosofie a Universităţii Al. I.

43 Cuza din Iaşi. Participă la congresele de estetică şi filosofie de la Uppsala, Viena, Bucureşti, Bologna, specializări în Franţa şi Benelux. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici (din 1960), membru al Academiei din Bologna (1972). În 1990 este ales preşedinte al UNICEF, filiala Iaşi, în 1992 devine membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă. Publică numeroase articole, studii, cronici, eseuri în presa culturală şi artistică din ţară şi din străinătate. Este autorul volumelor Izvoare şi destinaţii populare ale artei (Bucureşti, E.D.P., 1968), Stiluri - prelegeri de estetică (Bucureşti, E.D.P., 1969), Petru Hârtopeanu (monografie bilingvă, 1969), Iftimie Bârleanu - sculptorul (monografie, Junimea, 1987). Numeroase comunicări, studii, comentarii au apărut în volume colective, tratând probleme de axiologie, estetică, filosofie şi artă.

CONSTANTINESCU Viorica, n. 27 mai 1943, la Bereşti-Bistriţa, jud. Bacău. Filolog şi eseist. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii la Liceul Roman Vodă din Roman, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Conferenţiar la Facultatea de Litere, Catedra de literatură comparată. Specializare la Universitatea din Augsburg (1990-1994). Actualmente profesor, şefa Catedrei de literatură comparată şi estetică la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi. Debutează cu recenzii în Iaşul literar (1967), publică studii, articole şi eseuri în Cronica, Ateneu, România literară, Orizont, Sinteze, Cahiers roumains d’etudes litteraires etc. Publică, de asemenea, studii privind literatura română în context european în volume colective din Germania. Bogată activitate de traducere, între care volumul bilingv de poeme din limba spaniolă Poesiás de Teresa de Avila. Realizează antologia Povestiri biblice (Iaşi, Junimea, 1990). Publică volumele Arta grădinii (Bucureşti, Meridiane, 1992), Evreul stereotip (Bucureşti, Editura Eminescu, 1996), Dicţionar de personaje biblice şi reprezentarea lor în arte, împreună cu Baruch Tercatin (Tel Aviv, Hasefer, 2002), Dicţionar de personaje biblice şi reprezentarea lor în arte (Iaşi, Universitas XXI, 2005), Exotismul în literatura română din secolul al XIX-lea, Literatura europeană între neoplatonism şi mariologie (Iaşi, Universitas XXI, 2002), apoi Cultura poetică, eseuri de literatură comparată (Iaşi, Junimea, 1999), Poveşti de Fraţii Grimm, ediţie integrală, traducere din limba germană. Director al revistei Acta Iassyensia comparationis. Deţinătoare a unor premii, între care Premiul revistei Cronica pentru eseu de filosofia religiei (1994).

44 LAZĂR Oana, n. 30 mai 1968, în comuna Traian, jud. Bacău. Poetă şi jurnalistă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale, Liceul Al. I. Cuza, Liceul M. Eminescu (1982-1986) şi Facultatea de Filologie, secţia română-latină a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1986-1991). Muzeograf la Muzeul Literaturii Române - Bojdeuca Ion Creangă (1986- 1994), redactor la TVR Iaşi din anul 1994. Debutează în presa literară cu proză (revista Convorbiri literare, 1984), apoi este prezentă cu versuri şi proză în Amfiteatru, Suplimentul literar al Scânteii tineretului, Poesis, Dacia literară, Opinia studenţească, Viaţa românească etc. Premiul pentru debut în proză al Suplimentului literar (1987) şi Premiul I la Concursul de proză M. Sadoveanu din Piatra Neamţ (1993). Publică volumele de versuri Vitrina cu promisiuni (Iaşi, Junimea, 1996), 55 de poeme (Iaşi, Junimea, 2000), Casa cu Matei (Iaşi, Sagittarius Libris, 2001), Zânele frigului (2002), Inventatorul de cuvinte (2004). Volum colectiv: The XXII-nd World Congress of Poets, anthology - 2002. Iniţiative culturale: proiecte de televiziune în colaborare cu instituţii importante din ţară: Ministerul Culturii şi Cultelor - proiectul Al matale Caragiale (2002); Noduri şi semne (2003) - Anul Nichita Stănescu; Iaşul necunoscut - tablete în serial; Mitropolia Moldovei şi Sucevei - proiectul În slujba aproapelui; proiectul pentru promovarea conceptului de dialog european şi promovarea personalităţilor române - film european la Iaşi Eu şi noi. „Oana Lazăr este în posesia unei alchimii ludice (...), este o vrednică poetă a zilelor noastre” (Zoe Dumitrescu-Buşulenga).

45 IUNIE

SPÂNU Petruţa, n. 3 iunie 1943, Câmpulung- Moldovenesc, jud. Suceava. Critic literar, eseist şi traducător. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Liceul teoretic din Gura Humorului (1960), urmează cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia franceză-română (1960-1965). Doctor în filologie (1978) la profesorul N. I. Popa. Din 1965 asistent, lector, conferenţiar, apoi profesor la Catedra de franceză a Facultăţii de Litere din Iaşi, între 1990 şi 1993, lector de limbă şi civilizaţie română la Universitatea Marie Curie-Sklodowska din Lublin (Polonia), membră a Societăţii Internaţionale a specialiştilor în secolul al XVIII-lea (Voltaire Foundation, Oxford), membră a Association d'Etudes Francophones d'Europe Centre-Orientale - Viena - Pecs şi a Asociaţiei Internaţionale de Studii din Quebec. Cu articolul Baudelaire în România debutează în Iaşul literar (1967), publicând apoi numeroase recenzii, articole de critică literară şi studii în principalele periodice literare şi se strictă specialitate şi în volume colective. Participă la sesiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale, cu stagii profesionale în străinătate. Autoare a volumelor Albert Thibaudet ou le sens de l'autre (Iaşi, Chemarea, 1997), Raţiune şi sentiment. Romane franceze din secolul al XVIII-lea (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1999), Prinţul şi poeţii. Scriitori belgieni de limbă franceză (Iaşi, Cronica, 1999), Prozatori belgieni (Iaşi, Fides, 1999). Coautoare, între altele, la Direcţii în critica şi poetica franceză contemporană (Iaşi, Junimea, 1983) şi Terminologie poetică şi retorică (1994). Activitate deosebită de traducere, între care amintim volumele: Henri Cornelus, Pisoiul Miau (1997) şi Aventurile motanului Miau (1998), Guy Scarpetta, Elogiu cosmopolitismului (1998), Carlo Masoni, Interior cu fereastră deschisă şi alte nuvele (1999), Michel Lambert, Seri albe (în colaborare, 1999), Carlo Masoni, A patra poartă, roman, (2000), Jean-Luc Outers, Ordinea de zi, roman, (2000), Nicolae Suţu, Amintiri din călătorie, 1839-1847, (2000), Henri Cornelus, Delfinul, nuvele, (2001).

FERENŢ Eduard, n. 4 iunie 1938, în Dărmăneşti, jud. Bacău. Preot- profesor şi eseist. Şcoala medie mixtă din Moineşti (1955), Institutul Teologic Romano-Catolic (1961), licenţa în Teologie dogmatică la Universitatea Urbaniana din Roma (1976). Doctor în Teologie dogmatică (Roma, 1979). Lector, conferenţiar, profesor la Institutul Teologic

46 Romano-Catolic din Iaşi, profesor de Teologie dogmatică. Debutează cu Misterul Bisericii locale (1979). Publică Trecerea de la conştiinţa botezială la conştiinţa profetică (Presa Bună, Iaşi, 1993), Euharistia. Sacramentul sacrificiului lui Cristos (Roma, 1976), Cultul Sfintei Fecioare Maria (Iaşi, Presa Bună, 1997), Iniţiere pascală. Consideraţii pentru Postul Mare (Iaşi, Presa Bună, 1997), Dumnezeul cel viu, unic în fiinţă şi întreit în persoane (Iaşi, Presa Bună, 1997), Antropologia creştină. Despre har (Iaşi, Presa Bună, 1997), Cristologia. Isus Cristos. Cuvântul întrupat pentru mântuirea omului (Iaşi, Presa Bună, 1998), Pneumatologia. Duhul Sfânt. Domnul şi de viaţă Făcătorul (Bucureşti, Arc, 1999), Mariologia. Maria în misterul lui Cristos şi al Bisericii (Iaşi, Presa Bună, 1998), Martirul iubirii lui Cristos (Bucureşti, Arc, 2000), Noua făptură în Cristos Isus. Trăirea harului creator (Iaşi, Sapientia, 2001), Biserică, ce simţi despre taina fiinţei tale (Iaşi, Sapientia, 2004), Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat pentru mântuirea omului, (Iaşi, Sapientia, 2004), Duhul Sfânt, Marele Crainic al noii evanghelizări, (Iaşi, Sapientia, 2006), Preasfânta Treime Mântuitoare, 2 vol. (Iaşi, Sapientia, 2008), Frumuseţea vieţii creştine după tratatul „Despre feciorie” al sfântului Grigorie de Nyssa, Episcop (Iaşi, Sapientia, 2009). Traduce importante lucrări de teologie, printre care Supranaturalul (titlu original: Le Mystère du Surnaturel) de Henri de Lubac (Iaşi, Sapientia, 2009).

CUŢITARU Codrin Liviu, n. 8 iunie 1968, Iaşi. Critic literar şi traducător. Studii: Liceul M. Eminescu (1984- 1987), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, secţia engleză-română (1987-1991), Universitatea Arizona (S.U.A.), literatură americană (1993-1994), program de cercetare şi studii la Freiburg, Germania (1995), la Sheffield, Anglia (2002). Lector, apoi conferenţiar la Catedra de limba şi literatura engleză a Facultăţii de Litere Iaşi (din 1991), doctor în filologie (din 1996), profesor (din 2005). Susţine cursuri de istorie literară şi teorie critică la universităţi din S.U.A., Anglia şi Germania. Debutează în revista Cronica (1984). Publică cronici literare şi studii critice în Convorbiri literare, România literară, Contrapunct, Contemporanul, Cronica, Dacia literară, Luceafărul, Timpul, Caiete critice, apoi în Work in Progress (Arizona, S.U.A.), Southeastern European Studies (California, S.U.A.) etc. Autor al

47 volumului de teorie literară Istoria depersonalizată (Iaşi, Ed. Universităţii Al. I. Cuza, 1977), urmează Jurnalul Vestului sălbatic, Un studiu de mentalităţi (Iaşi, Junimea, 1999), Transcendentalism şi ascendentalism. Proiect de fenomenologie culturală a romantismului american (Ed. Universităţii Al. I. Cuza, 2001), The Victorian Novel. A Critical Approach (Iaşi, Ed. Universităţii Al. I. Cuza, 2004), Reprezentări critice (Iaşi, Editura Standard, 2004), Istoreme (Iaşi, Editura Universitas, 2005). Este prezent în numeroase volume colective, cu activitate didactică deosebită, cu participări la conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale, coordonator de proiecte academice. Este membru al mai multor societăţi academice şi asociaţii culturale din ţară şi străinătate. Alături de V. Mihăescu ş.a. a realizat Psihoterapie şi psihosomatică, critică psihanalitică (Iaşi, Polirom, 1996) şi From Margin to Centre, critică literară (Iaşi, Ed. Universităţii Al. I. Cuza, 1997). Traduce Moartea eroilor de Francis Fukuyama (1992), Ultimul interviu (1987-1988) de Mircea Eliade etc. Din 2007 este consul general la Consulatul României din Vancouver, Canada.

POPESCU Iulian, n. 9 iunie 1948, în Constanţa. Critic literar şi eseist. Studii gimnaziale şi liceale la Constanţa, superioare la Iaşi - Facultatea de Litere, secţia limba şi literatura franceză (1966- 1971). Doctorat în filologie (1984, Bucureşti). Succesiv (din 1971) asistent, lector, conferenţiar şi profesor la Catedra de limba şi literatura franceză, prodecan al Facultăţii de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1994- 2000), decan (2000-2008). Între 1990-1993, lector de limba română la Universitatea Paul Valéry (Montpellier, Franţa). Debutează în Convorbiri literare (1976), colaborează la Cronica, Revista de istorie şi teorie literară, Convorbiri literare, Cahiers roumains d’études littéraires, Kodikas - code - Ars semiotica (Tübingen), Dialogue (Montpellier) etc. Publică volumele Stil şi mentalităţi (Constanţa, Pontica, 1991), Sensuri şi forme (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1996), Sémantiques (Iaşi, Chemarea, 1998), Timp şi Limbaj (Iaşi, Institutul European, 2006).

BERGHIA Ion, n. 17 iunie 1948, com. Hristici, judeţul Soroca. Filolog, publicist şi epigramist. Face gimnaziul în localitatea natală, şcoala de 11 clase, la Soroca, iar Facultatea de Litere, la Bălţi. Cercetător (5 ani), profesor şcolar la ţară (3 ani), cadru didactic universitar (31 de ani) la Bălţi, Chişinău şi, din 2000, la Iaşi. Primele încercări literar-publicistice apar în Pedagogul, periodic editat de Universitatea Alecu Russo din Bălţi (1967-

48 1970). Publică în Chipăruş, Tinerimea Moldovei, Învăţămîntul public (actualmente Făclia), Literatura şi Arta, Revista de Lingvistică şi Ştiinţă Literară, Mesagerul, Luceafărul, Moldova Suverană (Chişinău), Gazeta de Transilvania (Braşov), Graiul Maramureşului (Baia Mare), Adevărul de Cluj, Lumea Ieşeanului, Dacia Literară, 24:ORE (Iaşi), Viaţa Buzăului etc. Conducător al Cenaclului Literar al studenţilor bălţeni (1978- 1982), fondator şi conducător al Cenaclului literar al elevilor şcolilor naţionale din Bălţi (1984-1985), fondator şi director al Muzeului Ion Creangă de la universitatea cu acelaşi nume din capitala Republicii Moldova (1992-1999), fondator şi primul preşedinte al Cenaclului epigramiştilor basarabeni Muşatinii (1993-2000). Doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti (1994), membru al Uniunii Epigramiştilor din România (1992), premiant al mai multor festivaluri şi concursuri de satiră şi umor din cele două ţări româneşti, deţinător al Diplomei de merit conferită de conducerea UER, cetăţean de onoare al comunei Erbiceni (judeţul Iaşi), membru al Fundaţiei Culturale Ion Creangă (Târgu Neamţ), fondator şi coordonator al periodicului Dor de Basarabia, care apare la Iaşi din martie 2006, preşedinte al Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, Filiala Constantin Stere. Publică volumele: Revenind la grafia latină, prima carte cu alfabet latin apărută în Republica Moldova (Chişinău, Ştiinţa, 1989), Fabula moralei (ediţia I - Braşov, Corona, 1991, ediţia a II-a - Chişinău, Museum, 1998), Etern cuvântul matern (Chişinău, Ştiinţa, 1995), Limba noastră românească (Chişinău, 2002), Limbajul elevului: probleme, interpretări, sugestii (Timişoara, Tipografia Universităţii de Vest, 1997), Basarabie ştefană (Iaşi, Panfilius, 2003), Metamorfoză cu bucluc, fabule (Iaşi, Panfilius, 2004), Floare a românităţii, (Iaşi, Panfilius, 2004), Elogiu limbii române (Iaşi, Panfilius, 2004), E cu ghionturi, dar frumoasă viaţa de român, epigrame (Iaşi, Panfilius, 2006), Soroca... dragostea mea (Iaşi, Panfilius, 2008).

DOBOŞ Vasilian, n. 19 iunie 1953, comuna Costeşti, jud. Vaslui. Poet, publicist şi grafician. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi Liceul Gh. Roşca Codreanu din Bârlad (promoţia 1979), Academia de arte plastice, decorative şi design Iaşi (1991- 1997), licenţiat în arte grafice. Tipograf, designer, muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iaşi (din 1995), redactor de carte la Editura Junimea Iaşi, redactor şef

49 (din 2000). Din 2004 director al Editurii Opera Magna, iar din 2008 redactor la revista Dacia literară. Este doctor în filologie (2008). Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Obţine, în 1996, Premiul pentru grafică Artis - Iaşi, iar în 1998 obţine Marele premiu pentru grafică Lascăr Vorel, la Bienala de artă de la Piatra Neamţ. Are expoziţii tematice: Grafiile sacre, Noaptea, Treptele. Colaborează la Cronica, Dacia literară, Convorbiri literare, Luceafărul, Steaua, Baaadul literar, Symposion etc. Deţinător al Premiului pentru poezie Porni Luceafărul (1987) şi al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1996). Publică volumul de versuri Liniştirea prin developare (Bucureşti, Pantheon, 1996), apoi Dumnezeu în direct (Iaşi, Timpul, 1999), Despărţirea de om (Iaşi, Junimea, 2001), Turnul de pândă (Iaşi, Junimea, 2003), Memorii grafice (Iaşi, Opera Magna, 2003), Imaginarul apocaliptic (Iaşi, Opera Magna, 2008).

DINU Iulia Doina, n. 22 iunie 1943, com. Şiria, jud. Arad. Muzicolog şi eseist. Studii elementare şi liceale la Arad şi Timişoara (1950-1963), Conservatorul de muzică George Enescu, Iaşi (1963-1968), Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1973-1978). Corepetitor la Opera Română Iaşi (1967-1972), profesor de pian la Şcoala de artă (1972-1991) şi director al acestei instituţii în perioada anilor 1973-1983 şi 1985- 1988, profesor de pian la Palatul copiilor Iaşi din 1991. Din 1980 conduce cercul de pian Vasile Tarnavschi şi ciclul de audiţii muzicale Călăuză pe cărarea muzicii de la Clubul C.F.R. Iaşi. Este membră a Uniunii interpreţilor muzicieni din România (din 2008). Debutează în revista Cronica cu eseuri pe teme de muzică (1980), publică în presa locală din Arad, apoi în Studii de muzicologie, Cuvânt şi suflet, Constelaţia, Cronica, Revista română, Coloana infinitului etc. Este autoarea volumelor Sfânta cărare a muzicii (Iaşi, Noël, 1994), Sunetul era lumina... (Iaşi, Noël, 1997), Solilocuri (Iaşi, Noël, 1998). Scrie prefeţele la volumele Vânătoarea de ciocârlii şi Îngerii luminii de Livia Ilcău şi Petru Chira. A îngrijit ediţia Iubirile lui Goethe de Leopold Stern (Iaşi, 1995).

PLĂCINTĂ Costache, n. 27 iunie 1923, în Belceşti, jud. Iaşi - m. 27 august 1995, la Iaşi. Poet şi epigramist. Licenţiat în drept (1971), Universitatea Al. I Cuza, Iaşi. Ofiţer activ (1944-1957), economist la întreprinderea metalurgică din Iaşi, după 1990 întreprinzător privat. Debutează cu epigrame şi versuri umoristice în ziarul Flacăra Iaşului

50 (1976). În 1980 publică piesa într-un act Unsoare de căruţă. Colaborează la principalele reviste umoristice din Iaşi şi din ţară, între care Urzica, almanahurile revistei Convorbiri literare (1980-1988), almanahurile Perpetuum Comic, prezent în numeroase antologii editate de Clubul epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti. Membru al Uniunii epigramiştilor din România. Apare postum volumul de epigrame Umor pe toate feţele (Iaşi, Tehnopress, 2001).

51 IULIE

BOTEZ Demostene, n. 2 iulie 1893, în com. Truşeşti, judeţul Botoşani - m. 18 martie 1973, Bucureşti. Poet şi prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cursuri gimnaziale la Botoşani, Liceul Internat şi Facultatea de Drept din Iaşi, obţinând licenţa cu magna cum laude (1915). A practicat avocatura în Iaşi, apoi în Bucureşti, în paralel cu activitatea literară. Poetul, prozatorul şi publicistul s-au format în mediul spiritual al Vieţii româneşti, în apropierea marelui Garabet Ibrăileanu. A debutat în poezie la revista Arhiva (1911). Colaborator constant la Însemnări literare, Arena, Cronica, Gândirea, Cuvântul românesc, Adevărul literar. Din 1921 este strâns legat de Viaţa românească care-i publică cea mai mare parte a creaţiei sale. În 1918 îi apare volumul de versuri Munţii (1918), încununat cu Premiul Academiei Române. Publică apoi Floarea pământului (1920), Povestea satului (1923), Zilele vieţii (1927), Cuvinte de dincolo (1934). Continuă cu seria altor cărţi - Floarea soarelui (1953), Versuri alese (1955), Prin ani (1958), Oameni de lumină (1956), şi încă alte opt volume. La acestea se adaugă memorialele de călătorie În căutarea mea şi Curcubeu peste Dunăre, apoi inegalabilele Memorii în 2 volume (1970, 1973). O serie de documente de viaţă sunt adunate în Comedia umană (1940), alte scrieri sunt pentru copii şi tineret. Traduce din Flaubert, Radiguet, Duhamel, din Brecht, Gorki, Aristofan etc. A fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, membru corespondent al Academiei Române.

BRAUŞTEIN Iancu, n. 3 iulie 1943, în Ştefăneşti, jud. Botoşani. Publicist şi bibliolog. Studii liceale la Liceul August Treboniu Laurian din Botoşani; absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia română-engleză. Lucrarea de licenţă: Mihail Sebastian (1966). Bibliograf principal la Biblioteca Academiei Române, filiala Iaşi, cu specializare în domeniul cărţii vechi. Activitate biblioteconomică şi ştiinţifică remarcabilă, publică numeroase cercetări, studii şi bibliografii tematice. Participă la întâlniri şi schimburi de experienţă în ţară şi străinătate cu lucrări şi comunicări ştiinţifice, între care: Cartea în perioada formării literaturii române moderne, Cluj (în Biblioteca şi cercetarea, IV, 1980, pp. 416-419), Reuniunea bănăţeană, Cluj (în Biblioteca şi cercetarea, VI, 1982, pp. 55- 61, coautor), Gheorghe Asachi, ctitor moldovean al culturii româneşti,

52 Cluj (în Biblioteca şi cercetarea, IX, 1985, pp. 16-23, coautor), The Education in Iaşi. The Jewish’s Contributions (1860-1900), în volumul Papers front the International Symposium, Bucharest, September 30 - Octomber 4, 1996 (Silex, 1996), apoi Poezii nouă (I), Simpozion organizat de OPCN, Brăila, 1985, Poezii nouă (II), Zilele Academiei ieşene, 1991, Manuscrisele profesorului Gheorghe Ivănescu, Radio Iaşi, 1990 (coautor), Călători străini în Ţările Române, Zilele Academiei ieşene, 1996, Este autorul volumelor Catalogul cărţilor româneşti vechi (1643- 1830) (Iaşi, 1981), Evreii în prima Universitate din România (Iaşi, Dan, 1981), Evreii în prima universitate din România 2, Medici şi farmacişti (Iaşi, Editura G. T. Popa, 2004), Întreprinzători evrei din Moldova. 1879- 1950 (Iaşi, Junimea, 2003).

CHIRICA Vasile, n. 3 iulie 1943, Vişani, Bârnova, jud. Iaşi. Istoric şi eseist. Absolvent al Liceului V. Alecsandri (1963) şi al Facultăţii de Istorie-Filosofie din Iaşi (1968), şef de promoţie. Doctor în ştiinţe istorice (1980). Cercetător şi secretar ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie A. D. Xenopol Iaşi, secretar al Comisiei judeţene de arheologie. Director general al Complexului naţional muzeal Moldova Iaşi (1997- 2000). Membru în Comisia a VIII-a, Paleolitic superior, din cadrul Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Preistorice şi Protoistorice (UNESCO), membru în comitetele de lectură ale publicaţiilor: Prehistoire Europeenne a Universităţii din Liege, Belgia, Praehistoria a Universităţii din Miskolc, Ungaria, Arheologia Moldovei a Institutului de Arheologie, Academia Română. Editor al Seriei ştiinţifice Bibliotheca Archaeologica Iassiensis din cadrul Institutului de Arheologie Iaşi, director al Editurii Helios. Deţinător al Premiului V. Pârvan al Academiei Române (1986). Autor al volumelor The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians (1989), Cu femeia prin milenii. Mit şi realitate (1996), Podgorii ieşene, în colaborare (2000), Gisements paleolithiques de Mitoc. Le Paléolithique supérieur de Roumanie à la lumière des découvertes de Mitoc (2001). Realizator al altor lucrări (în colaborare), între care, reeditarea marii sinteze a lui Nicolae Iorga Istora românilor, vol. I şi II, iar cu I. Borziac şi M. Văleanu, Culture et sociétés pendant le Paléolitique supérieur de la zone carpato-dniestréenne (Iaşi, Pim, 2006) şi cu M. Văleanu, Umanizarea taurului celest. Mărturii ale spiritualităţii comunităţilor cucuteniene de la Ruginoasa- Iaşi (Iaşi, Demiurg, 2008).

53 POPA George, n. 7 iulie 1923, în Crucea de Sus - Neicu, jud. Vrancea. Poet, eseist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Seminarul Sf. Gheorghe din Roman (1942), Facultatea de Medicină Iaşi (1949). Preparator, asistent, şef de lucrări la Clinica de fiziologie Iaşi, conferenţiar la Clinica de urgenţe medicale Iaşi, profesor universitar consultant la Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi. Între 1994 şi 2005 predă Istoria culturii la Universitatea M. Kogălniceanu din Iaşi. Debutează cu traduceri din Omar Khayyam - Catrene (1969). Colaborator la Luceafărul, România literară, Convorbiri literare, Viaţa românească, Steaua, Cronica, Iaşul literar, Ateneu, Arta plastică, Măiastra, Vatra, Dorul (Copenhaga), Alternativa (Toronto) şi la unele reviste din Belgia, Iugoslavia etc. Publică volumele de poeme Laudă formei (1969), Constelaţia Hyperion (1978), Orfeu şi Euridice (1989), apoi volumele de eseuri Semnificaţiile spaţiului în pictură (1973), Auguste Rodin (1976, ed. II - Iaşi, Cugetarea, 2003), Spaţiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Istoria culturii şi a civilizaţiilor (Iaşi, Cugetarea, 1997), Însemnările unui oaspete al luminii (Iaşi, Timpul, 1998, ed. a II-a, Iaşi, Panfilius, 2007), Iniţieri, poeme (Iaşi, Timpul, 1999), Imposibila aventură (Iaşi, Cugetarea, 2001), Înălţarea mai sus de sine, poeme (Iaşi, Cugetarea, 2002) Catrenele din Valea Vinului (Iaşi, Cugetarea, 2002) Meditaţii orfice, poeme (Iaşi, Cugetarea, 2003), Vitraliile Bunei Vestiri, poeme (Iaşi, Cugetarea, 2004), Învierea preludiilor, poeme (Iaşi, Panfilius, 2007), Poezii (Iaşi, Panfilius, 2008), apoi studiile Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (Iaşi, Universitas XXI, 2003), Libertatea metafizică eminesciană (Iaşi, Timpul, 2005), Deschideri metafizice în lirica eminesciană (Iaşi, Floare albastră, 2007), Metafora şi cei trei oaspeţi ai poemului (Iaşi, Cugetarea, 2002), Trei feţe ale sublimului: Shakespeare, Hölderlin, Tagore (Iaşi, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2004), Meditaţii asupra liricii universale (Iaşi, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2007), Repere în spiritualitatea românească (Iaşi, Timpul, 2004). Remarcabile traduceri din Omar Khayyam - Catrene (1969, 1979, 1993, 1996) şi Rubaiyate (Iaşi, Timpul, 1999, ed. a II-a, Iaşi, Cugetarea, 2004), Rabindranath Tagore - Antologie lirică (1987, 1998, 2000), A. K. Coomaraswamy - Hinduism şi Budism (Iaşi, Panfilius, 1997, ed. a II-a, Iaşi, Panfilius, 2004), R. M. Rilke - Elegiile şi sonetele către Orfeu (1997), Elegiile duineze (Iaşi, Polirom, 2000), Fugitiva şi Coşul cu fructe de Rabindranath Tagore (Iaşi, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2003) Divanul de Hafiz (ed. a II-a - Iaşi,

54 Panfilius, 2005). Primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iaşi pentru Opera omnia (2003) şi Premiul revistei Convorbiri literare (2004), pentru creaţia eseistică. Doctor honoris causa al Universităţii de arte George Enescu din Iaşi (2008). “Însetat de candoare, «prizonier al absolutei delicateţi», George Popa se simte afin cu eminescianul Hyperion, cu îngerii lui Leonardo, cu Mozart, cu florile, cu lumina. Se poate închipui o bucurie mai intensă, o mai nobilă aspiraţie? Ceea ce a publicat George Popa, la răstimpuri bine gândite, indică o «ardere de tot» pe altarul poeziei, prezentă şi în textele de exegeză plastică sau în cele istorico-culturale. Un joc filigranat între imanenţă şi transcendenţă” (Al. Zub); „Libertatea metafizică eminesciană este un adevărat poem filosofic pe măsura întregii opere a lui George Popa, o sinteză şi o deschidere totodată. Fascinează mai ales stilul gnomic, expresia potrivită, proverbială chiar. Citind-o, ai impresia că nu-l celebrează pe Eminescu, dar încă mai mult, că prin Eminescu găseşte o cale către nemurirea interioară, că ai în faţă un manual de metafizică ontologică” (Nae Georgescu).

STATI Petre, n. 8 iulie 1903, în comuna Rediu, judeţul Iaşi - m. 29 noiembrie 1978, Iaşi. Poet, eseist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară, Liceul Naţional şi Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi. Absolvă şi Seminarul pedagogic universitar după care se dedică învăţământului, funcţionând ca profesor de română, latină şi filosofie la diferite licee din ţară, între care Liceul Naţional din Iaşi (1938-1943) şi Liceul N. Bălcescu din Craiova (1943-1945). A participat la Congresele profesorilor universitari în Elveţia, Italia şi Franţa. Debutul literar are loc în revista Vulturul (1921), colaborează la numeroase reviste şi ziare cu poezii, articole şi traduceri. Primul său volum, Poteci albastre apare în 1940, este un eseu despre lirica eminesciană. În 1932 fondează revista Cuget moldovenesc, al cărei redactor şef a fost până în 1942. Autor al volumelor de versuri Icoane de lumină (1936), Strofe pentru veac nou (1937), Licăriri de stele (1938), Cartea darurilor (1939), Arcade peste veac (1940), Talaz spre veac nou (1940), Chemarea soarelui (1943), Antologie latină. Poeţii lirici (1943). În anul 1935 publică Interpretări din lirica latină (care cunoaşte încă două ediţii), cuprinzând traduceri din poeziile lui Lucreţiu, Catul, Vergiliu, Horaţiu, Properţiu şi Ovidiu. Urmează alte două antologii: Satirici şi epigramişti latini (1967) şi Poeţi latini (2 vol., 1974). A fost membru al Societăţii de studii clasice din România.

55 NEAGOE Ion, n. 8 iulie 1933, Curtea de Argeş - m. 20 octombrie 1991, Iaşi. Pictor şi eseist. Studii liceale la Bucureşti (1951-1955), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu Bucureşti, secţia pictură (1955- 1961). Asistent, lector, conferenţiar la Academia de Arte George Enescu din Iaşi. Participant la numeroase expoziţii de pictură, personale şi de grup. Se publică postum volumele Timpuri amestecate (din Jurnalul pictorului), 1994 şi Culorile tăinuite de noi (eseuri şi cugetări), 1996.

SPĂTARU Dumitru, n. 13 iulie 1948, la Braşov - m. 8 august 2016, Iași. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii elementare la Berca- Buzău şi Iaşi, liceale la Liceul Naţional din Iaşi, superioare la Institutul Politehnic Gh. Asachi din Iaşi, promoţia 1971. Inginer proiectant la ICPUPS Bucureşti (1971-1976), director comercial şi director general la Fabrica de tricotaje Hunedoara (1985-1992), şef secţie cultură la ziarul Opinia (1992-1995), director comercial la S.C. New- Yorker S.R.L. Iaşi (1996), din 1997, director general administrativ la Universitatea de arte George Enescu din Iaşi. Debutează cu versuri în presa din Deva (1985), editorial cu volumul de poezii Colocvii (Iaşi, Cronica, 1993). Colaborator la România literară, Contemporanul, Orizont, Cronica, Renaşterea Hunedoarei, Neamul românesc, Opinia, Opinia Moldovei etc. Deţinător al Premiului revistei Contemporanul, al revistei Renaşterea Hunedoarei, al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pentru debut în poezie (1993) şi al Festivalului umorului C. Tănase (Vaslui, 2004). Autor al volumelor de versuri Calul troian (Iaşi, Cronica, 1994), Rugă pentru anotimpurile din noi (Iaşi, Cronica, 1995), Cel ce ridică piatra (Timişoara, Helicon, 1995), Ultimul paradis (Spiru Haret, 1997), Cămătarii de semne (Iaşi, Junimea, 1999), EL (Iaşi, Junimea, 2002), Clondirul cu mastică (Iaşi, Opera Magna, 2004 şi 2005), Buna Vestire (Iaşi, Opera Magna, 2008). În 1994, i se joacă pe scena Teatrului Luceafărul din Iaşi Calul troian, după volumul cu acelaşi titlu, sub regia actriţei Cristina Ciubotaru. În 1995, în cadrul zilelor culturii ieşene la Paris, îi sunt lansate volumele Rugă pentru anotimpurile din noi şi Cel ce ridică piatra. Poezia Tatăl nostru din vol. Cel ce ridică piatra a fost pusă pe muzică de compozitorul V. Spătărelu şi interpretată de Fl. Simion şi Oana Simion. Prezent în antologiile Flori pentru mama (Deva, 1997) şi Poemele Iaşului (2008). În anul 2003, în luna iunie, cu ocazia amplasării unei plăci comemorative Mihai Eminescu la palatul

56 Leopardi din Reconati - Italia, şi-a lansat volumul de poezii Stampe, bilingv român-italian, la Centrul mondial al poeziei din Reconati. Cochetează cu epigrama, fiind membru al Asociaţiei epigramiştilor din România, este prezent în Antologia epigramiştilor ieşeni.

PAVEL Constantin, n. 26 iulie 1943, la Fălticeni - m. 16 noiembrie 2006, la Iaşi. Critic şi istoric literar. Liceul G. Bacovia Bacău, apoi Universitatea Al. I. Cuza, Facultatea de Filologie, secţia Limbă şi literatură franceză - Limbă şi literatură română (1960-1965). Din 1978 este doctor în ştiinţe umaniste al Universităţii Al. I. Cuza cu teza André Malraux et son oeuvre. Pensée et style. A fost conferenţiar la Catedra de limbă şi literatură franceză, specialitatea Literatură şi civilizaţie franceză, literatură canadiană de expresie franceză. Publică peste 130 de studii şi articole în perioada 1968-2006 în Ateneu, Iaşul literar, Cronica, Alma Mater, Dialogue (Franţa), Analele Universităţii „Al. I. Cuza”. În perioada 1988-1989 este secretar I la Direcţia Cultură şi presă din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, delegat la Biblioteca Română din Paris, unde organizează conferinţe, simpozioane, mese rotunde, seri culturale despre cultura şi spiritualitatea românească. Publică volumele: André Malraux. Literatura valorilor umane (Iaşi, Junimea, 1980); Genres et technique littéraires dans la France médiévale (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 1998); Hexagon medieval (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2002). Colaborează la lucrările: Crestomaţie romanică, vol. III, partea a II-a (Bucureşti, Editura Academiei, 1971); Direcţii în critica şi poetica franceză contemporană (Iaşi, Junimea, 1983); Terminologie poetică şi retorică (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1994).

57 AUGUST

PÎRĂU Cristina Elena, n. 9 august 1973, la Iaşi. Poetă. Studii gimnaziale la Şcoala Titu Maiorescu, liceale la Liceul Dimitrie Cantemir şi Liceul Emil Racoviţă din Iaşi, absolventă a Facultăţii de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa Iaşi. Medic rezident, apoi medic oncolog, Clinica oncologie generală şi radioterapie de la Spitalul Sf. Spiridon din Iaşi. Debutează cu versuri în Convorbiri literare (1998). Colaborări la revistele Convorbiri literare, Cronica, Poezia, Viaţa medicală, Pagini medicale bârlădene etc. Publică volumele „I”, poeme (Iaşi, Junimea, 1999), Tânăr acum, poeme (Iaşi, Junimea, 2001), Drumul pajului, poveşti (Iaşi, Universitas XXI, 2001), Jocul cu umbrele, poeme (Iaşi, Junimea, 2002), Tichia vrăjitorului, versuri pentru copii (Iaşi, Sagittarius Libris, 2003). Este prezentă în antologia Poveştile de la Bojdeucă, vol. III şi IV. Obţine Premiul Ion Creangă al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi (1999), Premiul revistei Dacia literară (2000) şi Premiul revistei Cronica (2001). Prefeţele volumelor sunt semnate de Daniel Corbu, Ion Hurjui, Constantin Parascan şi Horia Zilieru.

DUMBRAVĂ Ion, n. 20 august 1943, la Ruşii-Munţi, jud. Mureş. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale în localitatea natală (1950- 1958), autodidact. Muzeograf la Casa memorială George Topîrceanu a Muzeului Literaturii Române din Iaşi (din 1990). Debutează cu versuri în revista Luceafărul (1974). Publică în Vatra, România literară, Convorbiri literare, Luceafărul, Cronica, Ateneu, Poesis, Orizont etc. Este autorul volumelor: Argument pentru ziua ce vine (Bucureşti, Albatros, 1986), Poeme din mileniul trecut (Iaşi, Cronica, 1993), Pur şi simplu (Iaşi, Moldova, 1993), Vară şi joi (Iaşi, Cronica, 1995), Ziua în care plouă (Iaşi, Moldova, 1998), Bizarerii de aprilie (Iaşi, Moldova, 1999), Viaţa ca un ban găurit (Iaşi, Eurocart, 2000), Natură vie cu autoportret - antologie de autor (Iaşi, Junimea, 2000). Publică apoi volumele pentru copii: Stele şi fluori, (Bucureşti, Ion Creangă, 1989), O furtună din nimic (Chişinău, 1999), Soarele din calendar (Iaşi, Timpul, 2001). I se acordă Premiul Carte frumoasă cinste cui te-a scris la Salonul de carte (Iaşi, 1993) pentru volumul Poeme din mileniul trecut.

58 TRAIAN Angela (născută Talabă, căsătorită Moraru), n. 20 august 1948, la Sibiu. Poetă şi prozatoare. Studii gimnaziale şi liceale la Iaşi, Liceul M. Eminescu (1959- 1966). Studii universitare la Iaşi, Universitatea Al. I. Cuza, Facultatea de Filologie, secţia română-italiană (1968- 1972). Profesor la şcolile din Oţeleni şi Prisecani (1972-1974), metodist la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi (1974-1975), profesor la Liceele industriale Nicolina şi IPA, la Liceul economic nr. 2 şi la Liceul C. Negruzzi (1975- 1982), inspector la Comitetul de Cultură al judeţului Iaşi (1982-1990), bibliograf şi şef de Birou la Biblioteca Gh. Asachi (1990-2008). Activitate deosebită în domeniul bibliografiei. Iniţiază, realizează şi finalizează varianta electronică a bibliografiei locale, concept apreciat şi la Congresul IFLA (Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Bibliotecari), care s-a desfăşurat la Oslo, în 2005. Sinteza materialului prezentat poate fi citită şi pe NET, la secţiunea Genealogy and Local History, sub titlul Bibliographic Initiatives in Romania. Debutează cu poeziile Mioriţa (Cronica, 1968) şi De toamnă (Amfiteatru, 1968). Publică Iată-mă în lumină, volum integrat în antologia Zece poeţi tineri (Iaşi, Junimea, 1975), volumele de versuri Colindul boabelor de rouă (Iaşi, Junimea,1984) şi Moarte uşoară (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002), volumul de proză Înainte de căderea nopţii (Iaşi, Junimea, 1989) şi volumul de eseuri Poet cald, poet rece (Iaşi,Vasiliana ’98, 2003). În curs de apariţie, volumul de proză Viaţa e frumoasă. „Înainte de căderea nopţii este cartea unei prozatoare înzestrate, fină interpretă a mişcărilor sufleteşti inefabile, feminine şi masculine, una din cele mai inedite din câte ne-a fost dat să citim în ultimii ani” (Al. Piru).

ŞTEFANACHE Corneliu, n. 23 august 1933, Panciu, jud. Vrancea - m. 12 ianuarie 2009, Iaşi. Romancier. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii elementare şi Liceul Ioan Slavici din Panciu, Facultatea de Litere din Iaşi. Redactor la Radio Iaşi, redactor şef adjunct la revista Cronica, redactor şef la revista Convorbiri literare, director al Bibliotecii Centrale Universitare M. Eminescu Iaşi. Cofondator al revistei Biblos, unică în plan naţional. Debutează cu volumul de nuvele Cercul de ochi (Bucureşti, E.P.L., 1968). Numeroase colaborări la România literară, Luceafărul, Steaua, Vatra, Astra, Convorbiri literare, Ateneu, Cronica, Tribuna etc. Publică volumele: Zeii obosiţi (1969), Dincolo (1970), Paralele (1970), Ziua uitării (1972), În aşteptarea aproapelui (1974),

59 Speranţa care ne rămâne (vol. 1- 2, 1974), Miezul şi coaja (1975), Dimineaţa (1977), Când vine umbra (1979), Sărutul pământului (1980), După echinocţiul de primăvară (1981), Ruptura (1983), Drumuri de fum (1985), Şi mâine, şi poimâine (1988), Spovedania valetului (2002). Unele dintre aceste romane au fost reeditate. Este deţinător al Premiului Uniunii Scriitorilor pe anul 1972 (pentru romanul Ziua uitării), al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi de două ori (pentru Cercul de ochi şi Ruptura) şi al Premiului Vasile Pogor acordat de Primăria municipiului Iaşi pentru întreaga activitate literară. I se acordă Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler (2002), prin decret prezidenţial. „Romancierul beneficiază de tehnicile investigaţiilor psihologice din proza noastră interbelică, mai cu seamă, fiind într-un fel apropiat de Anton Holban” (Florin Muscalu).

GHEORGHIŢĂ Florin, n. 24 august 1928, în Tg. Neamţ. Prozator, eseist şi traducător. Studii la Liceul Internat C. Negruzzi (1939-1947), Facultatea de electrotehnică a Institutului Politehnic din Iaşi (1947- 1951). Inginer proiectant la DSAPC Braşov (1960- 1967), ing. pr. consilier la DSAPC Cluj (1967-1975), ing. pr. consilier şi ing. şef. colectiv la ICPROM Iaşi (1975-1988). Membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, filiala Iaşi (din 1982). Debutează cu articole în revista Cronica (1972), unde deţine rubrica La limitele cunoaşterii, colaborează la Flyng Saucer Review (Londra), Cufor (Duncan, BC, Canada), Phénomènes Spatiaux (Paris), Lumières dans la nuit (Le Vaudoué, Franţa), Info Jurnal (Arlington VA, SUA). Este autorul volumelor: OZN - o problemă modernă (Iaşi, Junimea, 1973), Enigme în Galaxie (Iaşi, Junimea, 1983), Întrebările ştiinţei (Bucureşti, Albatros, 1988), Temponauţii Galactici (Iaşi, Moldova, 1993), Straniile Inteligenţe invizibile (Iaşi, Institutul European, 1993, ed. a II-a, Iaşi, Fides, 1996), Comunicări cu Cealaltă Lume (Iaşi, Big M, 1993, ed. a II-a, Bucureşti, Aldo Press, 1995, ed. a III-a, Iaşi, Fides, 1996), Spirit şi Destin cosmic (Iaşi, Mold-Hermes, 1994), Lumi invizibile (Iaşi, Polirom, 1996, ed. a II-a, Iaşi, Sedcom Libris, 2003). În continuare, OZN eterice (Iaşi, Polirom, 1997), Fenomenul Valentina (Iaşi, Polirom, 1997), Incursiuni în alte Lumi (Iaşi, Polirom, 1999), Seniorii Cosmosului (Iaşi, Polirom, 2001), Revenirea Zeilor (Craiova, Obiectiv, 2003), Karma şi taina reîncarnării (Iaşi, Polirom, 2004, ed. a II-a, Bucureşti, Kullusys, 2008), Veghetorii Terrei (Craiova, Obiectiv, 2005), Nevăzuţii de lângă noi (Bucureşti, Cartea Daath, 2007), Lumea de Dincolo (Craiova, Obiectiv,

60 2008), Dezvăluiri din Invizibil (Iaşi, Polirom, 2008). Traducere: Charles Antoni, Intangibilul (Iaşi, Sagittarius, 1997), Bejamin Creme, Misiunea lui Maitreya, vol. I-III (Iaşi, Invent-Terra Nova, 1998, 2003, Piatra Neamţ, Solteris, 2007), P.E. Cornillier, Nemurirea Sufletului (Iaşi, Polirom, 2001).

HULUBAŞ Adina (căsătorită Ciubotariu), n. 24 august 1978, în Suceava. Istoric literar. Liceul teoretic Spiru Haret, Tecuci, Facultatea de Litere, secţia română- engleză, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi. Master Literatura română şi hermeneutica literară, Facultatea de Litere, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi. Doctorat cu tema Trasee iniţiatice în folclorul literar românesc. Structuri stilistice, conducător Dumitru Irimia, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi (2008), lucrare aflată în curs de publicare. Asistent de cercetare ştiinţifică în cadrul Departamentului de Etnografie şi Folclor, Institutul de Filologie Română A. Philippide, Academia Română, filiala Iaşi. Coautor la Dicţionarul limbajului poetic eminescian. Concordanţe postume, vol. I-IV, coordonator Dumitru Irimia (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2006) şi la Dicţionarul limbajului poetic eminescian. Semne şi sensuri poetice, II. Elemente primordiale, coordonator Dumitru Irimia (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2007). Colaborează la următoarele publicaţii: Revista Română, Convorbiri literare, Dacia literară, Anuar de lingvistică şi istorie literară, Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, Transilvania (Sibiu), Buletin ştiinţific. Revistă de etnografie, ştiinţele naturii şi muzeologie (Chişinău).

SAVA Viorel, n. 25 august 1963, în comuna Grajduri, judeţul Iaşi. Preot-profesor, eseist şi traducător. Urmează cursurile Seminarului teologic de la Mănăstirea Neamţ, cursurile Institutului teologic de grad universitar Bucureşti (1985-1989), cursurile de doctorat (1989- 1994), bursă de cercetare la Universitatea din Glasgow, Scoţia (1993-1994), Doctor în teologie (1998). Profesor la Seminarul teologic Veniamin Costachi, Mănăstirea Neamţ (1990-1991), asistent (1991-1996), lector (1996-2000), conferenţiar (2000-2004), profesor universitar (din 2004) în cadrul Facultăţii de teologie ortodoxă, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi. Din 2007, conducător de doctorat la specializarea Teologie liturgică. Membru în biroul Catedrei de teologie (2000-2004), cancelar ştiinţific al Facultăţii de teologie ortodoxă (2004- 2005), prodecan al Facultăţii de teologie ortodoxă (2004-2005), din 2005,

61 decan al aceleiaşi facultăţi. Este membru fondator al Academiei internaţionale româno-germane de ştiinţă, etică, teologie, literatură şi filosofie (din 2006). Autor al volumelor: Taina Mărturisirii în riturile liturgice actuale (Iaşi, Trinitas, 1999, ed. a II-a 2004), Ghidul mamei creştine, în colaborare cu pr. Radu Brânză (Iaşi, Erota, 2001), Ostenitori şi rodiri în ogorul Teologiei practice. Ghid bibliografic (Iaşi, Erota, 2003), „În Biserica Slavei Tale”. Studii de teologie şi spiritualitate liturgică (vol. 1, 2003, vol. 2, 2004, vol. 3, 2006), Sfintele Taine în tradiţia liturgică romano-catolică - prezentare şi evaluare din perspectivă ortodoxă (Iaşi, Performantica, 2007). Traduce Liturgy and Life (Liturghie şi viaţă) de Al. Schmemann (Iaşi, Erota, 2001). Publică studii, recenzii, cronici, eseuri, predici în volume colective, reviste de specialitate din ţară şi străinătate (America, Canada, Elveţia, Republica Moldova, Rusia, Franţa). Participant la conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale, la emisiuni Radio- T.V. Este în posesia Distincţiei de Iconom stavrofor (1991), Diplomă de membru fondator al Academiei internaţionale româno-germane (2006), Diplomă de onoare acordată de Universitatea Al. I. Cuza (2006), Crucea Moldavă (2007).

BUJOREANU Raluca, n. 25 august 1973, în Iaşi. Actriţă şi eseistă. Absolventă a Universităţii de Arte George Enescu Iaşi, Facultatea de actorie, păpuşi, marionete (promoţia 1997). Stagiu de perfecţionare la Praga (2001), doctorand în teatrologie (2002), doctor teatrolog (2008). Preparator, asistent, conferenţiar (din 2008) la Facultatea de Teatru a Universităţii de Arte George Enescu, actor şi membru fondator al „Asociaţiei Teatrale Synchret” Iaşi, vicepreşedinte (din 2002). Interpretează numeroase roluri, între care Penelopa, Margareta, Ţiganca, Contesa, Donna Alba, Pinocchio, Ximena, realizează regie, dramatizări, scenarii la diferite spectacole după Collodi, Fraţii Grimm, Creangă etc. Participă la festivaluri naţionale şi internaţionale (Austria, Cehia, Germania, Spania, Ungaria, Franţa). Publică studii, articole, comunicări ştiinţifice, eseuri în domeniu, este autoarea volumelor: O modalitate de predare a artei actorului păpuşar (Iaşi, Artes, 2005), Repere psihopedagogice în formarea creatorului de limbaj păpuşăresc (Iaşi, Artes, 2007), Autonomia limbajului păpuşăresc (Iaşi, Artes, 2008). Iniţiază şi realizează o serie de proiecte cultural-didactice, este membră în Comisia de formatori ai Programului de formare continuă pentru profesorii din învăţământul universitar, specializarea Teatru - Dimensiuni ale educaţiei artistice.

VOICA Adrian-Mihail, n. 26 august 1938, la Ploieşti. Poet, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1991. Absolvă Liceul I. L. Caragiale din Ploieşti (1955) şi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1962). Doctor în filologie din 1987. Din 1962, cu activitate neîntreruptă în învăţământul superior, de unde a fost pensionat ca profesor titular în octombrie 2005 de la Facultatea de Litere a Universităţii ieşene. Debutează cu poezia Soldaţii (1959) în ziarul Flacăra Iaşului. Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri şi studii la revistele: Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica, Steaua, Tribuna, Poezia, Limba română, Limbă şi literatură, Revista de istorie şi teorie literară, Viaţa românească, Ateneu, Bucovina literară, Studii eminescologice, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Revista de lingvistică şi ştiinţă literară, Axioma, Citadela, Dacia literară, 13 Plus ş.a. Este autorul următoarelor volume de poezie: Anotimp cu zăpadă (Iaşi, Junimea, 1980); DavinciAna (Iaşi, Junimea, 1983); De vorbă cu Poesis (Iaşi, Junimea, 1987); Hanul cuvintelor (Iaşi, Fides, 1999); Distihuri (Scrisul prahovean, 2000); Visul sferic (Iaşi, Universitas XXI, 2003); Poezii cu aripi (Cugetarea, 2005); Versuri mici, pentru nepoţi şi bunici (Cugetarea, 2006); Distihuri noi (Iaşi, Panfilius, 2007); Distihuri respirând catrene (Iaşi, Universitas XXI, 2008); de proză scurtă: Întoarcerea Penelopei (Iaşi, Universitas XXI, 2003); de teorie critică şi istorie literară: Etape în afirmarea sonetului românesc (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1996); Versificaţie eminesciană (Iaşi, Junimea, 1997) - Premiul M. Eminescu, Suceava, 1998; Repere în interpretarea prozodică (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1998), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, 1998; Poezii cu formă fixă: aplicaţii eminesciene (Iaşi, Universitas XXI, 2001); Deschiderea cercului, vol. 1-2 (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2002, 2003); Fragmentarium eminescian vol. 1-2 (Editura Floare albastră, 2004, 2005); Reverii sub tei (Editura Floare albastră, 2006); Grădinile altora (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2007).

NECULAU Adrian, n. 30 august 1938, com. Ungureni, jud. Botoşani - m. 21 decembrie 2012, Iași. Profesor, psiholog, eseist şi publicist. Studii gimnaziale şi Liceul A. T. Laurian din Botoşani, Facultatea de Pedagogie a Universităţii Al I. Cuza Iaşi (1957-1962). Doctorat în

63 psihologie, 1974 (la acad. V. Pavelcu). Psiholog şi şef al Laboratorului de psihologie (1963-1969), asistent, lector, conferenţiar la Catedra de psihologie (1969-1990), profesor universitar, şeful Catedrei de psihologie (din 2000). Prorector al Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1996-2000), vicepreşedinte al Asociaţiei psihologilor din România (1994-2000), preşedinte al Asociaţiei psihologilor din Moldova (din 1991), membru în comitetele de redacţie ale unor reviste de specialitate. Membru fondator al L'Observatoire des Européen Representations Sociales şi al European Association of Experimental Social Psychology, membru al ADRIPS. Activitate publicistică deosebită, cu articole, studii, cercetări, eseuri pe teme de pedagogie şi psihologie. Colaborează la principalele reviste din Iaşi şi din ţară, la Connexions (Paris), Bulletin de psychologie (Sorbona), la alte publicaţii din Canada şi Elveţia. Debutează în emisiuni radiofonice pentru copii (1971), la Radio Iaşi, apoi la Radio Trinitas, Radio Nord Est, colaborează la Luceafărul, Convorbiri literare, Cronica, Luminiţa, Arici Pogonici, Opinia, Timpul, Evenimentul, Revista de psihologie, Revista de pedagogie, Viitorul social, Cercetări istorice etc. Profesor invitat la Ecole des Hautes en Études Sciences Sociales, Paris (1991), bursă Tempus de specializare la Universitatea din Lille (1992), la Universitatea Paris X, Nanterre (1996) şi la Universitatea din Savoile (Franţa), Liege (Belgia) (1997), profesor invitat la Universitatea din Paris X, Nanterre (1998). În volum debutează cu Liderii în dinamica grupurilor (Bucureşti, E.S.E., 1977). În continuare, publică Grupurile de adolescenţi (1977), A fi elev (1983), Comportament şi civilizaţie, dicţionar enciclopedic pentru tineret (1985, în colab.), A trăi printre oameni (1989), Cultură şi personalitate (1991, în colab.), Pedagogie socială (1994), Psihologie socială. Aspecte contemporane (1996), Minoritari, marginali, excluşi (1996, în colab.), 26 teste pentru cunoaşterea altora (1997, coordonator), Reprezentările sociale (Iaşi, Polirom, 1997), Memoria pierdută, eseuri de psihosociologia schimbării (Polirom, 1999), Analiza şi intervenţia în grupuri şi organizaţii (Polirom, 2000). Realizator şi al altor lucrări (în colab.), între care Psihologia socială în România (1984), Psihologia cooperării şi întrajutorării (1990), Ţiganii - o abordare psihologică (1996), Psihosociologia schimbării (1998). Premiul Fondului Literar Român pentru vol. Memoria pierdută (1999).

64 SEPTEMBRIE

OBREJA CERNICHEVICI Silvia, n. 3 septembrie 1928, în Todireni, jud. Botoşani - m. 2 august 2017. Prozatoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Elena Doamna din Iaşi, superioare la Facultatea de Psihologie-Pedagogie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, promoţia 1951, doctor în pedagogie (din 1963). Profesor doctor la Catedra de pedagogie- psihologie a Facultăţii de Istorie-Filosofie din Iaşi (1950- 1985). Publică numeroase studii şi cercetări în domeniu în reviste de specialitate. Debutează în volum cu Existenţialismul şi problematica educativă contemporană (Bucureşti, E.D.P., 1971), în colaborare cu Şt. Bârsănescu Istoria pedagogiei (Bucureşti, E.D.P., 1974), apoi Probleme ale educaţiei morale în casele de copii, în colaborare (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1984) şi Educaţie şi eros (Iaşi, Polirom, 2001). Autoare a romanului frescă în patru volume Efemeride (vol. I, 1981, Junimea; vol. 2, 1985, Junimea; vol. 3, 1989, Junimea; vol. 4, 1992, Moldova), în 1993 apare Clubul senatorilor (Iaşi, Chemarea), apoi Castelul libertăţii (Iaşi, Apollonia, 1999) şi romanul Moştenirea (2002).

MIRON Ciprian, n. 4 septembrie 1978, Piatra Neamţ. Poet şi prozator. Este absolvent al Liceului G. Cartianu din Piatra Neamţ (promoţia 2000). În anul 2004 termină cursurile Facultăţii de Filosofie, secţia filosofie, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Studii postuniversitare efectuate la Centrul de Studii Europene din cadrul Universităţii Al. I. Cuza, specializarea Studii europene. Din 2004 bibliograf la Biblioteca Judeţeană Gh. Asachi Iaşi, Serviciul de Împrumut Carte pentru Adulţi. Este membru din 1998 al Cenaclului literar Tinereţe fără bătrâneţe din Piatra Neamţ, unde şi debutează. Colaborează cu Flacăra Iaşului, Ok, Adolescent (Piatra Neamţ), Anotimpuri (revistă a Liceului G. Cartianu), Cronica (Iaşi), Clipa siderală (Chişinău - Bucureşti), Apostolul (Piatra Neamţ), Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Teologie romano-catolică. Debutează cu volumul Atelier de tăceri (Iaşi, Princeps Edit 2005), apoi publică Matrici de gândire, mic studiu de antropologie (Iaşi, Vasiliana ’98, 2007), urmat de Poezii pentru cei mici, pentru pitici (Iaşi, Vasiliana’98, 2008). Numeroase premii literare, din care amintim Premiul I pentru proză Iulia Hasdeu,

65 Chişinău, 1999, Premiul al II-lea pentru poezie Pădurea de argint, Piatra Neamţ, 2000, Premiul al II-lea pentru proză Tinere condeie, Bucureşti, 2000, Premiul I la Concursul Eminesciana, Piatra Neamţ, 2000.

COJOCARU Dragoş, n. 8 septembrie 1968, Iaşi. Critic literar, eseist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Liceul Dimitrie Cantemir Iaşi (1979-1987), Facultatea de Litere, secţia spaniolă- italiană, Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, licenţiat în litere (1991-1995). În timpul anilor de studii participă la diverse colocvii şi sesiuni ştiinţifice unde obţine mai multe premii şi menţiuni, între care Premiul Latinităţii acordat de Uniunea Latină. Preparator (din 1996) şi asistent (din 2000), apoi lector şi conferenţiar la Catedra de limbi clasice (italiană şi spaniolă) din cadrul Facultăţii de Litere. Doctor în ştiinţe filologice cu lucrarea Natura în „Divina Comedie”. Secretar general de redacţie la revista Convorbiri literare (din 1999). Bogată activitate publicistică (studii şi eseuri de literatură medievală şi comparată, recenzii şi comunicări ştiinţifice etc.) în Convorbiri literare, Poezia, Analele Ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza” ş.a. Susţine rubrica „Lornionul galactic”, centrată pe fenomenul operei lirice, avându-l ca protagonist pe Placido Domingo. Este autorul volumelor Ghid de conversaţie român-italian (Iaşi, Polirom, 2000), Ghid de conversaţie român-spaniol (Iaşi, Polirom, 2001). Traduce: Antonio Porpetta, Antologie Poetică, (Helicon, Timişoara 1997), în colaborare, Omul Medieval, volum coordonat de Jacques Le Goff (Iaşi, Polirom, 1999), în colaborare, Omul Renaşterii, volum coordonat de Eugenio Garin (Iaşi, Polirom, 2000), Poeme de Vasile Proca, în Poezia, nr. 1 (11), 2000, pp. 154-156, Poeme de Cassian Maria Spiridon, în Poezia, nr. 2 (12), 2000, pp. 111-115,Omul Romantismului, volum coordonat de François Furet, Omul Baroc, volum coordonat de Rosario Villari (Polirom, 2000), Valeriu Stancu, Carantina Logosului - La Cuarentena del Logos (Iaşi, Cronica, 2000), Omul Roman, volum coordonat de Andrea Giardina (Iaşi, Polirom, 2001), Cassian Maria Spiridon, Între două lumi - Entre dos mundos (Oradea, Cogito, 2001), Umberto Eco, În căutarea limbii perfecte în cultura europeană (Iaşi, Polirom, 2002). Scrie volumele Suavul suspin (2004) şi Natura în „Divina Comedie” (2005), lucrări încununate de premii. Activitatea de traducere s-a extins cu autori însemnaţi: Alessandro Baricco, G. A. Béquer, A. Pérez-Renerte, C. R. Zafón, Mario Vargas Llosa, apoi monografii despre J. L. Borges, S. Freud, J. R. Tolkien şi alţii.

66 DAN Ilie, n. 11 septembrie 1938, Pârteştii de Jos, judeţul Suceava - m. 23 mart. 2014. Critic şi istoric literar, poet, editor şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Studii gimnaziale în comuna natală. Liceul Ştefan cel Mare din Suceava (1952- 1955), universitare - Facultatea de Filologie, Iaşi (1956-1961), pe care o absolvă ca şef de promoţie. La Catedra de limba română a acestei facultăţi, parcurge toate treptele, devenind în 1993 profesor titular. Doctor în filologie în 1976, cu teza Toponimia Văii Soloneţului (judeţul Suceava). În perioada 1975-1978 a fost lector de limbă, literatură şi civilizaţie românească la Universitatea din Aix-en-Provence (Franţa). Debut publicistic în Iaşul literar (1963). A publicat mai multe cărţi de lingvistică, de istorie literară şi de versuri, numeroase studii şi articole, recenzii şi ediţii critice sau de referinţă la editurile: Minerva, Tineretului, Junimea, Editura pentru literatură, Albatros, Neamul românesc, Restitutio, Vasiliana ’98, Quadrat, repunând în circulaţie autori precum I.I. Mironescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Octav Botez, Mihai Codreanu, Nicolae Gane, Alexandru Cazaban, Sextil Puşcariu, Calistrat Hogaş, G. Topîrceanu, D. Caracostea, B. Şt. Delavrancea şi Al. O. (Păstorel) Teodoreanu. La editura Polirom a publicat (cu un substanţial studiu introductiv) traducerea cărţii lui Daudet, Tartarin din Tarascon. Numeroase din contribuţiile sale filologice şi literare au apărut nu numai în reviste literare, de cultură şi ziare din România, ci şi în publicaţii din Franţa, Italia, Polonia, Germania şi Republica Moldova, printre care: Limba română, Iaşul literar, Cronica, Ateneu, Convorbiri literare, Dacia literară, Revista română, Neamul românesc, Ramuri, Argeş, Bucovina literară, Analele Bucovinei (Cernăuţi), Noi, tracii (Italia), Revue de linguistique romane (Paris), Cahiers d’etudes romanes (Franţa), Limba română (Chişinău), La Tazlău, Cercetări de lingvistică (Cluj), Revue roumaine d'historie, Zori noi (Suceava), Flacăra Iaşului, Opinia (Iaşi), Vremea nouă (Vaslui), Crai nou, Dulce Bucovină (Suceava), Clopotul (Botoşani), Le soir, Le Meridional (Marsilia-Franţa) ş.a. Este membru al Societăţii de ştiinţe filologice, al Societăţii române de lingvistică romanică (al cărei premiu l-a primit în 1975), al Fondului Literar, preşedinte de onoare al Fundaţiei culturale La Tazlău (Neamţ), este cetăţean de onoare al localităţilor Pârteştii de Jos (Suceava) şi Tazlău (Neamţ). A participat la numeroase congrese şi colocvii internaţionale în Franţa şi România. Publică volumele: Contribuţii (1978), Toponimie şi continuitate în Moldova de Nord (1980), Confluenţe (1980), Cumpăna gândului, versuri (1981), I.I.

67 Mironescu, monografie (1982), Contribuţii la istoria limbii române (1983), Semnul zăpezii, versuri (1985), Furtuna unui anotimp, versuri (1989), Anton Pann, monografie (1990), Orga inimii, versuri (2000), Paşii memoriei (2001), Numele de locuri în limba română (2002), Altfel de martori (Iaşi, Vasiliana’98, 2002), Draperia de ceaţă (Iaşi, Vasiliana’98, 2003), Probleme de filologie (Iaşi, Timpul, 2003), Popas printre oameni şi cărţi (Iaşi, Vasiliana’98, 2004), Cascade, versuri (Iaşi, Vasiliana’98, 2005), Insula mirărilor, versuri (Iaşi, Vasiliana’98, 2005), Clopotul din iarbă, versuri (Botoşani, Quadrat, 2005), Amurg învins, versuri (Iaşi, Vasiliana’98, 2006), Studii de onomastică (Iaşi, Vasiliana’98, 2006), Nume proprii româneşti (Iaşi, Timpul, 2006), Nasc şi la Moldova oameni (Iaşi, Vasiliana’98, 2006), Curcubeu de suflet, versuri (Botoşani, Quadrat, 2006), Retrospectivă şi perspectivă (Iaşi, Vasiliana’98, 2007), Vitralii, versuri (Botoşani, Quadrat, 2008), Lingvistică şi filologie (Iaşi, Vasiliana’98, 2008), Taina albă, versuri (Botoşani, Quadrat, 2008), Contribuţii la filologia şi onomastica românească (Iaşi, Tipo Moldova, 2008), La mijloc şi pe margine (Iaşi, Vasiliana’98, 2008). Traduceri din franceză: Societatea rafinată de Robert Muchembled (Chişinău, Cartier, 2004).

BABOI Stelian, n. 12 septembrie 1938, în comuna Ibăneşti, jud. Vaslui - m. 1 iunie 2004, la Iaşi. Prozator, dramaturg şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Braşov (1953- 1956), Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1957-1962). Profesor la Liceul Electromotor Timişoara, metodist la Casa tineretului Iaşi, redactor la Flacăra Iaşului, director la Casa de creaţie Iaşi, profesor la Liceul D. Mangeron Iaşi, lector universitar la Institutul Agronomic, conferenţiar dr. la Universitatea M. Eminescu şi Universitatea M. Kogălniceanu din Iaşi. Debutează în Iaşul literar (1956), colaborează la Tribuna, Iaşul literar, Cronica, Ateneu, Luceafărul, Viaţa studenţească, Convorbiri literare etc. Editorial debutează cu volumul de proză În bătaia soarelui (1967), publică apoi Prima iubire (Iaşi, Junimea, 1977), Convorbire târzie (Iaşi, Junimea, 1991) şi drama în două părţi Visul, jucată pe scena Teatrului Naţional V. Alecsandri (1969), apoi Priveghiul profeţilor, roman epopeic (Iaşi, Junimea, 2001), Cutremurătoarele adevăruri despre om şi lume, eseu (Iaşi, Editura Academiei, 2001). Deţinător al unor distincţii şi premii literare, între care Premiul revistei Convorbiri literare şi Premiul Vasile Pogor (2001).

68 PĂSĂRIN Benone, n. 12 septembrie 1963, în satul Maghereşti, comuna Băile Săcelu, jud. Gorj. Poet. Studii primare şi gimnaziale în satul natal (1970- 1978), Liceul silvic în oraşul Novaci, Gorj (1978-1982), Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi (1986- 1991); inginer, profesor universitar dr., decan la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicina Veterinară Iaşi. Colaborează la Cronica, Dacia literară, Opinia studenţească, Amfiteatru, Sinteze, Opinia, Familia (Iugoslavia), Tibiscus (Iugoslavia) etc. Deţinător al Premiului Asociației Scriitorilor din Iaşi - 1993 (Premiul Junimea), al Premiului Ateneu - 1993 (Concursul N. Labiş) şi al Premiului Sinteze - 1993 (Concursul Costache Conachi). Publică volumele Viză pentru toamnă (Iaşi, Cronica, 1993), Litanii pentru trupul mesteacănului (Iaşi, Cronica, 1995), Iubirea ca religie (Iaşi, Eurocart, 1998), Proprietarii de ciocârlii (Iaşi, DIG, 1999), Celelalte Domnişoare Pogany (Iaşi, DIG, 2001), Femei şi zăpezi (Iaşi, Karro, 2003) şi Târziu de cai sălbatici (Iaşi, Karro, 2003). Sub tipar: Colinele gutuilor sălbatici.

LEOVEANU Mihai, n. 14 septembrie 1953, la Iaşi. Poet şi publicist. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul Vasile Alecsandri (1961-1973), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1974-1978), secţia română- italiană. Redactor şef adjunct la Opinia studenţească (1974-1978). Profesor la Şcoala generală din Ţibana şi la Şcoala nr. 22 din Iaşi (1978-1989), redactor şef, apoi director editorial al cotidianului 24:ORE (din 1989), secretar naţional al Fundaţiei române de ajutor umanitar Mihai Viteazul (1992-1998). Debutează cu versuri în revista Cronica (1971), colaborează la România literară, Convorbiri literare, Luceafărul, Tomis, Ateneu, Familia, Vatra, Cronica, Symposion etc. Publică volumele de poezii Carul meu tras de patru egrete (1977), Gerunziu (Iaşi, Junimea, 1989), Marele frig (Iaşi, Moldova, 1996). Deţine premiul pentru literatură Nicolae Labiş (1977). Apar apoi volumul de poeme Structura lacrimii şi monografia G. Ungaretti - Jurnalul unei existenţe.

ARHIP Ion, n. 16 septembrie 1928, în comuna Ardeoani, jud. Bacău. Publicist, critic şi istoric literar. Şcoala primară în comuna natală, Şcoala normală de învăţători Ştefan cel Mare din Bacău (1942- 1950), Facultatea de filologie din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1950- 1954). Asistent universitar (1954-1955), apoi redactor la Flacăra Iaşului (1955-

69 1968), membru al Uniunii Ziariştilor din România. Din 1968 până la retragerea din activitate lucrează în domeniul culturii, fiind numit Director general al Complexului Naţional Muzeal Moldova din Iaşi, cu contribuţii deosebite la ctitorirea unor instituţii culturale, muzee şi monumente, precum Muzeul Literaturii Române din Iaşi, din care fac parte Casa Dosoftei, Casa Vasile Pogor, Casa Vasile Alecsandri, apoi Casele memoriale Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir şi George Topîrceanu. Restaurează şi organizează Muzeele de artă, istorie, etnografic şi politehnic din Palatul Culturii, redă în circuitul cultural-turistic Casa memorială Mihail Kogălniceanu, Muzeul Al. I. Cuza din Ruginoasa, Muzeul de arheologie Cucuteni, Muzeul de istorie din Hârlău. Publică, de-a lungul timpului, poezii, reportaje, cronici şi recenzii literare în Contemporanul, Albina, Opinia, Iaşul Nou, Tânărul scriitor, Cultura poporului, Lupta Moldovei ş.a. Pune bazele revistei Cercetări istorice pe care o coordonează de peste douăzeci de ani. Frecventează cenaclurile Junimea şi Convorbiri literare din Iaşi, unde leagă prietenii trainice cu Nicolae Labiş, Dan Hăulică, Horia Zilieru, Andi Andrieş, George Mărgărit, Ion Istrati ş.a. Îngrijeşte numeroase ediţii, între care: Junimea şi junimiştii. Scrisori, documente inedite (Iaşi, Junimea, 1973), Sonete şi aforisme de Mihai Codreanu (Iaşi, Junimea, 1982), Topîrceanu, Păstorel, Lesnea la ”Academia liberă” (Iaşi, Mydo Center, 1998), Focul cel mare de Al. Vasiliu-Tătăruşi (Iaşi, Junimea, 1998), unele dintre acestea în colaborare cu D. Vacariu şi Petru Ursache. Realizează numeroase monografii, albume, ghiduri monografice despre Ion Creangă, Otilia Cazimir, M. Codreanu, în colaborare cu Const. Parascan, Const. Rusu, Const. Ciopraga, despre Iaşi, oraş al marilor destine (Iaşi, Meridiane, 1986), cu A. Caretchi, Gh. T. Zaharia, Const. Leonard, Iaşi (ghid monografic, 1985), Iaşi, cetatea lumii eterne (ghid monografic, 1999). Publică, de asemenea, cataloage, monografii, ghiduri muzeale, punând în valoare patrimoniul muzeal al Iaşului, evocări literare la Radio Iaşi despre Vasile Pogor, Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, George Topîrceanu, Al. O. Teodoreanu, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, George Lesnea, Aurel Leon ş.a. Este autorul monumentalei lucrări Odiseea muzeelor ieşene (Iaşi, Princeps Edit, 2008). Este decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer (2000).

CONSTANTINESCU Ioan, n. 21 septembrie 1938, în comuna Rogojeni, jud. Galaţi - m. 3 ianuarie 2002, Iaşi. Critic şi teoretician literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii elementare la Rogojeni şi Bârlad

70 (1944-1951). Liceul la Bârlad (1951-1956), licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, (1956-1961). Cursuri de specializare la Institut für Theaterwissenschaft din München (1970-1971), doctor în filologie (1973). Asistent, lector, conferenţiar, profesor la Catedra de literatură română comparată a Facultăţii de Filologie din Iaşi, lector de limbă şi literatură română la München şi Augsburg (1981-1984). Din 1985, stabilit în Germania, profesor de literatură comparată la Universitatea Augsburg. Din 1994, profesor de teatrologie la Academia de arte George Enescu Iaşi. Reînfiinţează Catedra de literatură comparată şi estetică din cadrul Facultăţii de Litere, Univ. Al. I. Cuza Iaşi (din 1999), înfiinţează Secţia de literatură comparată şi antropologie culturală la aceeaşi facultate. Deţinător al Premiului ACMEOR din Tel Aviv. Debutează editorial cu volumul Caragiale şi începuturile teatrului european modern (1974). Publică apoi Moştenirea modernilor (1975), Introducere în literatura clasică (1978), Caragiale, Facetten seines Werkes (Augsburg, 1984), Eminescu. In Europäischen Kontext (Augsburg-Munchen, 1988), Don Juan sau întoarcerea la dragoste (Iaşi, Junimea, 1994), Despre exegezele extremei drepte româneşti (Iaşi, Junimea, 1998), Disidentul, teatru (Iaşi, Junimea, 1998), Anotimpul haijinilor, eseuri de literatură comparată (Iaşi, Universitas XXI, 2001). Traduce Mircea Dinescu. Dichter und Betrgerechetr. Neue Gedichte (Augsburg, 1992, în colab. cu Henning Krauss), Mircea Dinescu. Lyrik, Revolution und das neue Europa (Augsburg, 1991, în colab. cu Henning Krauss), Cântece religioase de Novalis, ediţie bilingvă (1996). Coordonatorul colecţiei Studii eminescologice, împreună cu Cornelia Viziteu.

MANTU Lucia (născută Camelia Nădejde), n. 22 septembrie 1888, Iaşi - m. 26 noiembrie 1971, Bucureşti, înmormântată în cimitirul Eternitatea din Iaşi. Prozatoare şi traducătoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. După absolvirea studiilor, îmbrăţişează cariera didactică, devenind profesoară de ştiinţe naturale. Predă botanica, entomologia şi cristalografia la Liceul Oltea Doamna din Iaşi. Debutează în paginile revistei Viaţa românească (1921), sub preţuiţii ei mentori G. Ibrăileanu, M. Sadoveanu, G. Topîrceanu. Colaborează permanent la Însemnări ieşene, cu proză scurtă. Publică volumele Miniaturi (1923, ed. a II-a 1969), Umbre chinezeşti (1930), Instantanee

71 (1945), Cucoana Olimpia (roman, 1924), tradus în italiană şi publicat sub titlul Gente moldava (1932). Este distinsă cu mai multe premii şi medalii pentru talentul recunoscut de întreaga critică literară. Se remarcă şi ca traducătoare, tălmăcind scrieri ale lui Gogol, Turgheniev, Goncearov, M. Pujmanova etc. „Scriitoarea s-a specializat în «miniaturi», «instantanee», mici observaţiuni adesea delicate, de obicei prin surprinderea unui dialog în aparenţă anodin. Sufletul provincial, indiscret, maliţios cu perseverenţă şi ipocrizie, îşi găseşte în Lucia Mantu o desenatoare acută” (G. Călinescu).

BALAN-NISTOR Doina, n. 22 septembrie 1968, în Fălticeni, jud. Suceava. Sociolog, eseist şi traducător. Absolventă a Facultăţii de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1991-1995) şi a Facultăţii de Litere a aceleiaşi universităţi (1993-1997). Din 2001 este doctor în filosofie. Participă la numeroase stagii de specializare şi perfecţionare în ţară şi străinătate (Grecia, Franţa). Participă la sesiuni, colocvii, seminarii naţionale şi internaţionale cu lucrări sau ca şi coordonator. Iniţiatoare a unor proiecte şcolare. Din 1996 până în 2002 este asistent-cercetare la Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza, departamentul de Sociologie şi Asistenţă socială. Elaborează Cursuri şi Îndrumătoare. Din 2002 şi până în prezent este titularul disciplinelor socio-umane la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sf. Vasile cel Mare din Iaşi. Volume publicate: Sociologia educaţiei (Iaşi, Editura Institutului Naţional pentru Societatea şi Cultura Română, 1999), Omul în orizontul căutării. Blaise Pascal, cu un cuvânt înainte de acad. Al. Boboc (Iaşi, Performantica, 2003), Diagnostic social şi drepturile omului (Iaşi, Performantica, 2004). Traduce articole ce apar în diverse volume. Colaborează la realizarea lucrării Literatura neogreacă contemporană în România. Bibliografie (Iaşi, Junimea, 1998). Membră a mai multor asociaţii şi fundaţii. Secretar de redacţie al revistei Normaliştii (2004-2006) şi coordonator al revistei Vasiliada, revistă de cultură şi spiritualitate a elevilor şi profesorilor Seminarului Teologic Sf. Vasile cel Mare, Iaşi. Participă la multiple acţiuni şi activităţi de voluntariat.

ANUŢA Cătălin, n. 25 septembrie 1968, Iaşi - m. 20 mai 1997. Poet. Studii gimnaziale şi liceale la Iaşi. Ziarist la Evenimentul zilei, patron la Internaţional Romtranzact. În 1986 debutează cu versuri în presa culturală ieşeană, colaborează la România literară, Luceafărul, Astra, Ramuri, Orizont, Steaua, Convorbiri literare, Cronica, Dacia literară etc., postum în vol. Ars longa vita brevis (1997). Volume publicate: Invazia vidului

72 (Iaşi, Moldova, 1998), Robit eternităţii (Iaşi, Nord-Est, 2000), Fusese destul (Iaşi, Moldova, 2000), Sfinxul (Iaşi, Editura Dosoftei, 2000), Pe valurile purgatoriului (Iaşi, Moldova, 2001), Cu luntrea pe Styx (Iaşi, Moldova, 2001), Ars longa - vita brevis, poeme selectate şi traduse în limba franceză de Constantin N. Străchinaru (Iaşi, Vasiliana ‘98, 2006), Rainbow of thought, poeme traduse în limba engleză de Oana-Diana Hodas (Iaşi, Vasiliana ‘98, 2007). „Fără îndoială, Cătălin Anuţa avea un mare talent şi anunţa o voce de rezonanţă în lirica românească actuală. Opera sa, câtă a fost publicată, este semnul unei lupte cu inerţia (ca la Labiş), dar mai ales cu poetul însuşi” (Ilie Dan).

73 OCTOMBRIE

RADOS Andreas (A. Fotinos), n. 4 octombrie 1938, în Nestorio, judeţul Kastoria (Grecia). Publicist, eseist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii primare şi gimnaziale în Grecia, Albania şi România (la Roman, Blaj şi Sinaia), Liceul teoretic în Bucureşti (1951-1955). În 1955 devine student al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, iar în 1956 îşi face transferul la Facultatea de Filologie din Iaşi pe care o absolvă în 1960. A urmat timp de 2 ani, cursurile Facultăţii de Filosofie, precum şi cursuri postuniversitare de germană şi spaniolă. După absolvire funcţionează la Catedra de limbi slave ca asistent şi lector universitar, iar între anii 1973 şi 1999 conduce Seminarul de neogreacă al Facultăţii de Litere. Debutează publicistic în ziarul de limbă greacă Nea Zoi (1953) şi în Iaşul literar (1959). Este membru fondator şi preşedinte al Fundaţiei pentru promovarea culturii balcanice şi europene Rigas Feraios din România. Este prezent în publicistica românească cu studii, articole, eseuri şi traduceri, atât în reviste de specialitate, cât şi în cele de largă circulaţie, concomitent colaborând la reviste din Grecia şi Cipru: Secolul XX, Convorbiri literare, Cronica, Luceafărul, Dacia literară, Orizont, Arlechin, Ombrela, Ipeirotiki Estia, Nea Estia, Kainourghia Epohi etc. A participat la congrese şi sesiuni ştiinţifice internaţionale (Rusia, Iugoslavia, Grecia şi Cipru). Autor al unor lucrări realizate în colaborare cu Liviu Moscovici, între care Scriitori ruşi şi sovietici în România (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1974), Literatura neogreacă în România (Iaşi, Junimea, 1981). Se impune printr- o activitate deosebită de traducător: Înflorire în pustiu de Rita Boumi- Pappa (Bucureşti, Univers, 1974), Un cântec despre România - poeţi greci contemporani (Iaşi, Junimea, 1980), Cu aripa şi tridentul de J. Coutsocheras (Bucureşti, Univers, 1980), Odele Mării Egee - poeţi greci contemporani (Bucureşti, Albatros, 1990), Surâsul Afroditei - poeţi ciprioţi contemporani (Iaşi, Cronica, 1995) şi Mica gramatică a limbii neogreceşti de M. Triandafylidis (Salonic, Editura Universităţii Aristotel, 1996), unele dintre acestea fiind traduse în colaborare. Realizează volumul Antologia poeţilor balcanici, secţiunea Poeţi români (Salonic, Editura Centrului Interbalcanic al Cărţii şi Culturii, 1998), De la Odysseas Elytis la Nichita Stănescu. Echivalenţe culturale (Iaşi, Cronica, 2001), apoi Soarele Verghinei - poeţi contemporani din Salonic (Iaşi, Cronica, 2003), Zăvorăşte, Grecie, în inima ta. Poeţi greci contemporani (Iaşi, Junimea,

74 2005), Regret că nu sunt grec. Patru poeţi români contemporani (Atena, Sokolis, 2007). Împreună cu Valeriu Mardare coordonează apariţia volumului Spiritul elen - Sinteze europene la revista Cronica (Iaşi, Cronica, 2008). Este membru al unor uniuni de scriitori din Grecia şi Cipru. Deţinător al Premiului Valoare culturală acordat de Uniunea Literaţilor Greci (1984) şi al Premiului revistei Cronica (1995) pentru popularizarea literaturii româneşti în Grecia şi a literaturii greceşti în România. Premiul Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iaşi pentru Soarele Verghinei - poeţi contemporani din Salonic (2006), Medalia aniversară a Uniunii Scriitorilor din România (2008).

COROIU Constantin, n. 6 octombrie 1943, comuna Ţifeşti, jud. Vrancea. Critic literar, publicist şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul Unirea din Focşani (1961), Facultatea de Filologie din Iaşi (1967). Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Redactor realizator de emisiuni literare la Radio Iaşi (1967-1985), publicist comentator la Adevărul, Adevărul literar şi artistic şi Pro Saeculum. Debutează publicistic în Viaţa studenţească (1965). Publică cronici, eseuri, interviuri, studii la Iaşul literar, Cronica, Convorbiri literare, Ateneu, Contemporanul, România literară, Scânteia, Scânteia tineretului, Flacăra Iaşului, Opinia, Evenimentul, Neamul românesc, Dacia literară, Cultura, Vitraliu, Vatra, Kitej-Grad. Emisiuni literare la Radio Bucureşti, Radio Iaşi, T.V. Europa Nova. Este autorul volumelor Dialoguri literare, vol. 1 (Iaşi, Junimea, 1976), Dialoguri literare, vol. 2 (Bucureşti, Editura Eminescu, 1980), Tinereţea lui Gutenberg, eseuri (Bucureşti, Editura Eminescu, 1982), Dialog în actualitate, eseuri (Iaşi, Junimea, 1985), Mărturii în timp (Bucureşti, Paideia, 1997), Paradisul perisabil (Iaşi, Junimea, 2002), Paralele inegale (Iaşi, Polirom, 2003), Viaţa ca o postfaţă, eseuri (Iaşi, Timpul, 2005). Deţine rubrici permanente în Convorbiri literare şi Adevărul literar şi artistic. Este prezent şi în volumele colective Timpul nu a mai avut răbdare: Marin Preda (Bucureşti, Cartea Românească, 1981) şi Ion Ianoşi - 80 (Bucureşti, Euro Press Grup, 2008). I se acordă Premiul George Bacovia pentru eseu şi publicistică literară. „Când face o critică propriu-zisă, el îşi încălzeşte uneltele tot cu «lampa lui Diogene» a Dialogului. Coroiu realizează o adevărată filosofie a artei conversaţiei intelectuale în general şi peripatetice în special” (Florin Muscalu). „Constantin Coroiu revine frecvent la teme privind raportul dintre real şi ficţiune, insistând asupra interdependenţei

75 obligatorii a termenilor pentru ca arta să-şi exercite plenar multiplele sale funcţii. El are capacitatea de a trece cu uşurinţă printr-o tematică diversă, beneficiind şi de un dar al formulărilor pregnante…” (Liviu Leonte).

TEODORESCU-FĂRTĂIŞ Ada, n. 8 octombrie 1943, în Constanţa - m. 19 mai 1991, Iaşi. Dramaturg şi prozator. Studii gimnaziale şi Liceul Mircea cel Bătrân, din Constanţa, Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1963- 1967). Redactor la Studioul de radio Iaşi (1967-1972), redactor la Editura Junimea, îngrijind cărţile de poezie şi proză pentru copii (1972-1991). Debutează cu piese de teatru, scrie Jack, spintecătorul de balene, Căluţul năzdrăvan, Ucenicul vântului, Urâtul pământului, Trenuleţul mult visat, Calul cel alb al văzduhului, unele dintre acestea fiind jucate la Teatrul Luceafărul din laşi şi la Teatrul pentru copii din Constanţa. Urâtul pământului apare în volum în 1983. Publică apoi volumele de proză Întâmplări de necrezut (Iaşi, Junimea, 1986) şi Dimineaţă de basm (Cluj-Napoca, Dacia, 1989).

IORDAN Iorgu, n. 11 octombrie 1888, la Tecuci - m. 20 septembrie 1986, Bucureşti. Lingvist şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studiile primare în oraşul natal, Liceul Internat C. Negruzzi, Facultatea de Litere şi Facultatea de Drept la Iaşi, unde i-a avut ca profesori pe Al. Philippide, G. Ibrăileanu, Traian Bratu etc. Urmează specializări la Bonn, Berlin şi Paris. Doctor în filologie modernă la Iaşi (1919). Profesor secundar (1911-1926), profesor la Catedra de limbi şi literaturi romanice (din 1926), apoi la Catedra de literatură şi filologie română din Iaşi (din 1934). Director al Teatrului Naţional V. Alecsandri (1928-1930). Din 1946 este transferat la Bucureşti, profesor la Universitate până în 1962, iar până în 1972 profesor consultant. Este Doctor honoris causa al Universităţilor din Berlin, Montpellier, Iaşi, Gand şi Roma, membru corespondent al Academiei Române (din 1934), titular (din 1945), membru al Academiilor din Leipzig, Berlin, Viena şi München, vicepreşedinte al Academiei Române (1956-1966), director al Institutului de lingvistică (1949-1952, 1958-1970), decan al Facultăţii de Litere (1947- 1950), al Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1956-1957), rector al Universităţii bucureştene (1957-1958), preşedinte al Societăţii române de lingvistică romanică, ambasador al României în U.R.S.S. (1945-1947), preşedinte, apoi vicepreşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO (1956-1957, 1958-1968), laureat al Premiului de Stat. A fondat Buletinul

76 Institutului de filologie română „A. Philippide” din Iaşi, publică numeroase studii şi cercetări în domeniile limbii române contemporane, lingvisticii romanice, stilisticii şi toponimiei. Este redactor responsabil al Dicţionarului limbii române, seria nouă. Principalele lucrări în volume: Lingvistica romanică. Evoluţie. Curente. Metode (1932), Limba română actuală. O gramatică a ”greşelilor” (1943), Limba română contemporană (1954), Stilistica limbii române (în colaborare), Toponimie românească (1963), Structura morfologică a limbii române (în colaborare), Crestomaţie romanică (în colaborare). Este autorul volumelor Scrieri alese (1968) şi Dicţionar al numelor de familie româneşti (1983). Scrie remarcabilele volume de Memorii (vol. 1, 1977, vol. 2, 1977, vol. 3, 1979). Savantul Iorgu Iordan rămâne autorul unor cercetări fundamentale în domeniul lingvisticii şi filologiei româneşti şi europene.

PAVELESCU Mircea, n. 14 octombrie 1908, la Iaşi - m. 1980. Poet şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale începute la Iaşi şi terminate la Sf. Sava din Bucureşti, apoi Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti (1929). Urmează Academia Navală (1931-1933). Ofiţer de marină la Constanţa, funcţionar la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (1945-1950), delegat al Guvernului la Administraţia Porţilor de Fier (1950-1952), la Orşova. Debutul în Universul literar (1926). Scrie versuri, epigrame, parodii, satire în presa umoristică. Redactor la Urzica din anul 1952. Colaborează la Adevărul literar şi artistic, Bilete de papagal, Universul literar, Convorbiri literare, Kalende, Jurnalul literar, Contemporanul, România literară etc. Publică Pasărea Paradisului (1938) iar pentru copii Arca lui Noe (1969), Ursuleţul călător (1969), Versuri (1968), Fără grai (în colab., 1955), Persoane străine (în colab., 1956), Fabule (1971). A tradus din Korolenko, Karbovskaia, Siveditis ş.a.

CREŢU Ion (I. Gh. Oancea Creţu), n. 20 octombrie 1893, comuna Bălţaţi, judeţul Iaşi - m. 18 ianuarie 1970, Bucureşti. Istoric literar. Şcoala primară în satul natal, Seminarul Nifon şi Facultatea de Filosofie şi Litere în Bucureşti. Redactor la Patria din Cluj, profesor la Tecuci, Râmnicu Sărat şi la Liceu Gh. Lazăr din Bucureşti. Editează antologii literare şi manuale (în colaborare). Editează ediţii din Creangă, Eminescu, Ibrăileanu, Eliade. Debut în volum cu Viaţa lui Eliade (1939), apoi G. Ibrăileanu. Restituiri literare, I-II (1968). Postum, apare Mihai Eminescu. Biografie documentară (1973).

77 DRAM Constantin, n. 20 octombrie 1958, la Războieni, jud. Neamţ. Critic şi istoric literar, editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii elementare în satul natal, Liceul Petru Rareş din Piatra Neamţ (1973- 1977), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia română-italiană (1978-1982). Profesor de limba şi literatura română (1982-1990) la Liceul nr. 1 Paşcani (director, 1987-1990), din 1990 redactor apoi redactor şef la Editura Junimea Iaşi, director la aceeaşi editură (1997- 1999), director al Editurii Universitas XXI (din 2000). În 2002 susţine teza de doctorat Poetica „istorisirii” de dragoste la Mihail Sadoveanu la Universitatea Al. I. Cuza. Este conferenţiar la Facultatea de litere, Catedra de literatură comparată şi estetică. Debutează cu grupaje de versuri în revista Cronica (1981). Colaborează la Convorbiri literare, Opinia studenţească, Dialog, Cronica, Contrapunct, Opinia etc. Realizează unele studii introductive, prefeţe, postfeţe, între care Mihail Sadoveanu. Istorisiri de dragoste (1994), Mihail Sadoveanu. Baltagul (1995), George Coşbuc - povestea vieţii, Sadoveanu şi copiii, Alecsandri şi copiii, Slavici - povestea vieţii, Vieţile şi suferinţele sfinţilor apărute la editurile Junimea, Institutul European, Porţile Orientului, Casa editorială Regina în perioada 1993-1997 şi studiul critic Ion Milos şi eterna reîntoarcere, în volumul Ion Miloş. Sufletul şi nordul. Publică volumul Fuga marelui regizor, piese de roman, (Iaşi, Junimea, 1992) apoi Lumi narative, critică literară (Iaşi, Sagittarius Libris, 1998), Milionar la marginea Imperiului, roman (Iaşi, Institutul European, 1998). Continuă cu File din istoria neamului românesc (Iaşi, DramArt, 2002), Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste (Iaşi, Universitas XXI, 2002, ed. a II-a Timişoara, Ed. Augusta, 2003), Devenirea romanului (Iaşi, Institutul European, 2003), Lumi narative II (Iaşi, Timpul, 2005), Omul miloşian. 11 metamorfoze, urmate de căderea în oglindă (Iaşi, Universitas XXI, 2008). La Convorbiri literare, susţine pagina de Critică a prozei şi la revista Cronica, rubrica Fiinţa de hârtie.

SFICHI Sanda Elena, n. 24 octombrie 1943, comuna Pleşeşti, jud. Suceava - m. 6 martie 2006, Iaşi. Poetă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Pleşeşti şi Fălticeni, Liceul G. Ibrăileanu Iaşi (1958-1962), Facultatea de Biologie-Geografie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1962-1967). Biolog principal la Spitalul nr. 2 din Iaşi. Debutează în emisiuni radiofonice pentru copii (1971), la Radio Iaşi, apoi la

78 Radio Trinitas, Radio Nord Est, colaborează la Luceafărul, Convorbiri literare, Cronica, Luminiţa, Arici Pogonici, Opinia, Timpul, Evenimentul. Autoare a volumelor pentru copii Un arici poznaş (1979), În ograda bunicii (Iaşi, Junimea, 1984), Gogoşneaţă (Iaşi, Junimea, 1997), Gogoşneaţă pe note (Iaşi, Vasiliana '98, 1998), Graiul luminii (Iaşi, Tehnopress, 1998), Tărâmurile lui Gogoşneaţă (Iaşi, Junimea, 2000), Iepuraşul mânios (din ciclul Cartea Binelui, Iaşi, Pim, 2002), Gogoşneaţă în Ţara Poveştilor (Iaşi, Pim, 2002), Cartea Binelui. Muntele Uitării, vol. I (Iaşi, Pim, 2003), Năzdrăvăniile lui Michiduţă (Iaşi, Vasiliana '98, 2006), Cartea Binelui. Lumină lăuntrică, vol. II (Iaşi, Vasiliana '98, 2007), ultimele două volume îngrijite de Olga Rusu. Prefeţele unor cărţi au fost semnate de Ilie Dan, Constantin Dram, Olga Rusu, Valeriu Stancu. Deţinătoare a mai multor premii la concursurile de creaţie literară (1979, 1980). I s-a editat caseta Gogoşneaţă (Casa de discuri Roton). Cu preocupări în studiul paranormalului şi piramidologiei, cu scrieri iniţiatice pentru copii şi adulţi.

GAFIŢA Emilia, n. 24 octombrie 1948, în comuna Drăguşeni, jud. Suceava. Poetă. Studii gimnaziale în localitatea natală, liceale în municipiul Suceava (1967), apoi cursuri pentru analişti programatori şi cursuri de inforenergetică, grad VII, la Suceava. Din 1967, învăţătoare la Şcoala generală din comuna Răuceşti, jud. Neamţ, din 1968, profesor suplinitor de limbă franceză în aceeaşi localitate. Funcţionară la Compartimentul Plan-salarizare, apoi la Oficiul de calcul din cadrul Întreprinderii de ţigarete Iaşi. Scrie volumele de versuri Lumina din interior (Iaşi, Editura Bucovina, 2000), Către tine (Iaşi, Documentis, 2006), Prietenia (Iaşi, Editura PIM, 2008) şi Anotimpurile vieţii, în curs de apariţie. Cărţile autoarei sunt prefaţate de Ion Chiriac, care confirmă sensibilitatea poetei izvorâtă dintr-o solitudine apăsătoare, dar şi din dorinţa care pendulează între lăuntric, speranţă şi frumos.

BEJAN Petru, n. 25 octombrie 1963, în Hălăuceşti, jud. Iaşi. Filosof şi eseist. Studii: Liceul de filologie-istorie Mihai Eminescu din Iaşi (1978-1982), Facultatea de Filosofie (1984-1988) a Universităţii Al. I. Cuza şi Centre Européen Universitaire (1991-1992), Nancy, Franţa. În 1998 obţine titlul de Doctor în filosofie cu o teză de semiotică medievală. Efectuează stagii de documentare în

79 Franţa (Lille), Italia (Perugia), Elveţia (Neuchatel). A iniţiat parteneriate universitare cu École Pratique des Hautes Etudes (Sorbona) şi cu Université Nancy 2. În prezent este profesor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, şeful Catedrei de Filosofie, director al Departamentului I.D. al aceleiaşi facultăţi, redactor şef al Analelor Ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi, secţiunea filosofie, şi al revistei Hermeneia - axată pe studii şi cercetări hermeneutice de actualitate. Este, totodată, preşedinte al Fundaţiei Academice Axis, director al Editurii Fundaţiei Axis, editor al revistelor academice Hermenia, Cultura, Caiete sociologie şi Argumentum. Debutează în 1987 cu eseuri şi cronici în revista Dialog. În 1990 face parte din prima echipă editorială a revistei culturale Timpul, în calitate de redactor şi redactor şef-adj. Este autor al volumelor Istoria semnului în patristică şi scolastică (1999), Critica filosofiei pure (2000), Relaţii publice şi publicitate. Discurs, metodă, interpretare (2003), Hermeneutica prejudecăţilor (2004). Colaborează la volumele Cultură şi personalitate (1991), Petre Botezatu. Itinerarii logico-filosofice (1996), Alternative hermeneutice (1999), Limitele interpretării (2001), Interpretare şi ideologie (2002), Adversus Heresis. Filosofie creştină şi dialog cultural (2007). Îngrijeşte şi prefaţează trei dintre lucrările lui Vasile Lovinescu apărute la Institutul European din Iaşi (Monarhul ascuns, Incantaţia sîngelui, Mitul sfîşiat). Scrie prefeţe la cărţile unor autori contemporani: Horia Pătraşcu (Despre urît şi alţi demoni, 2005), Gh. Scripcaru, Valerius M. Ciucă, Călin Scripcaru (Psihanaliză şi hermeneutică juridică, 2005), Tiberiu Brăilean (Fundamentele filosofice ale economiei, 2008). Este membru al AROSS (Asociaţia Română de Studii Semiotice), reprezentant pentru România al Asociaţiei franco-române L’arc carpatique (Nancy, Franţa), membru al Societăţii Române de Filosofie, expert evaluator ARACIS şi CNCSIS. În 2008 a organizat, în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Universitatea Al. I. Cuza şi FISP (International Federation of Philosophical Societies) International Philosophy Olimpiad, cu participarea a 28 de ţări. A participat la The XXII World Congress of Philosophy, desfăşurat la Seoul National University (Coreea de Sud), în august 2008. Publică studii, eseuri şi interviuri în reviste de specialitate şi în presa culturală ieşeană. Tematica scrierilor sale vizează, între altele, probleme ale înţelegerii datelor de ordin istoric şi simbolic specifice paradigmei culturale europene, situaţia filosofiei de astăzi, partajată între exigenţele „clasice”, fundaţioniste, şi cele recente - „practice” sau terapeutice -, condiţia metaforei în textul filosofic, analiza prejudecăţilor care parazitează câmpul hermeneutic, interpretarea limbajelor artistice postmoderne din perspectiva unei estetici adecvate noilor tendinţe.

80 DONESCU Dumitru, n. 26 octombrie 1938, comuna Şuiei, jud. Argeş - m. 27 mai 2003, la Iaşi. Poet. Studii gimnaziale în comuna natală, Liceul N. Bălcescu din Piteşti, Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1962-1966). Profesor la Liceul Cuza Vodă Iaşi (1966-1978), director al aceluiaşi liceu (1978-1982), inspector la Inspectoratul şcolar al judeţului Iaşi (1990- 2000). Debutează cu versuri în revista Argeş (1966), publică în Convorbiri literare, Ramuri, Neamul românesc, Familia, Şcoala bârlădeană etc. Autor al volumelor de versuri Umbra dulce a lucrurilor (Iaşi, Arcade, 1990), Vulnerabila amiază (Iaşi, Junimea, 1994) şi Respiraţia cuvintelor (2002).

81 NOIEMBRIE

PATRAŞ Antonio-Mihail, n. 4 noiembrie 1973, în Răducăneni, jud. Iaşi. Critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii: Liceul C. Negruzzi din Iaşi (1988-1992), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, specializarea Limba şi literatura română - Limba şi literatura latină. Doctorand cu specializarea Literatura română, coord. prof. univ. dr. Elvira Sorohan (1998-2002), lucrarea de doctorat cu titlul Ion D. Sârbu - un artist al lucidităţii, obţinând distincţia Magna cum laude. Profesor la Liceul Radu Cernătescu din Iaşi (1996-1998), asistent universitar (2002-2005), lector (2005-2008), conferenţiar (din 2008) la Catedra G. Ibrăileanu, Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Numeroase premii, între care Premiul revistei Convorbiri literare pentru modernitatea demersului critic (2004), Premiul revistei Ateneu pentru critică literară (2008), Premiul revistei Viaţa Românească pentru critică literară (2008). Coordonator al colecţiei de istorie şi teorie literară la Editura Universităţii Al. I. Cuza (din 2008). Autor al volumelor: Ion D. Sârbu - de veghe în noaptea totalitară (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2003), Fragmentarium (Iaşi, Timpul, 2006), Ibrăileanu. Către o teorie a personalităţii (Iaşi - Bucureşti, Polirom - Cartea Românească, 2007). Cu numeroase studii introductive, prefeţe şi postfeţe la volume publicate de edituri acreditate CNCSIS, cu studii în volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, colaborări la diverse publicaţii: Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, Transilvania, Caiete critice, Revista de istorie şi teorie literară, Convorbiri literare, România literară, Observatorul cultural, Cuvântul, Familia, Ramuri, Timpul, Steaua ş.a.

82 Convorbiri literare, Cronica, Dacia literară, Opinia. Este autorul volumelor Scrisori din Salina (1981), Scrisori din Salina II (1982), ...Primite retur (1984), Corabia subpământeană (1985), Pământ fără somn (1991), Troparele Galatei (1996), Noaptea Şoimului (Junimea, 1998), Cerul dintre ziduri (Timpul, 2002).

NOUR Alina (Vontyros Alina), n. 8 noiembrie 1953, la Iaşi. Prozatoare. După studii gimnaziale şi liceale urmează cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Colaborează la Cronica, Convorbiri literare etc. Este autoarea volumelor O corabie printre nori (Iaşi, Junimea, 1982), Firul magic al Şeherazadei (Bucureşti, Cartea Românească, 1983), Un mister cu stafide (Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1984), Extratereștrii de buzunar (Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1987), Un mafiot sub canapea (Iaşi, Cariatide, 1991), Un extraterestru în pijama (Iaşi, Junimea, 1991), Zâna florilor de gheaţă (Iaşi, Cariatide, 1994).

VIZITIU Mihai, n. 9 noiembrie 1938, în Buzeni, comuna Băluşeni, jud. Botoşani. Preot-profesor şi eseist. Absolvă Seminarul teologic de la Mănăstirea Neamţ (1957), apoi Institutul teologic de grad universitar din Bucureşti (1961). Doctor în domeniul Teologiei biblice la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Teologie ortodoxă (2002). Profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Neamţ (1971-1990), lector la Facultatea de Teologie ortodoxă, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, titular la disciplina Noul Testament (din 1990). Conducător ştiinţific al cursurilor pastorale şi de metodologie didactică (1993-2004), preşedinte al Comisiei liturgice din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, membru în Comisia de evaluare a programelor şcolare pentru disciplina religie (clasele I-XII) şi pentru disciplinele teologice de la Seminariile teologice ortodoxe. Autor al volumului Filantropia divină şi filantropia Bisericii după Noul Testament (Iaşi, Trinitas, 2002). În colaborare cu Virginia Popa, realizează Istoria învăţământului teologic superior din Moldova şi Bucovina (Iaşi, Trinitas, 2007), coordonator al mai multor volume. Publică studii, articole şi eseuri în volume colective şi în reviste de specialitate, precum: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Studii teologice, Ortodoxia, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Candela Moldovei, Teologie şi viaţă etc. Participă la numeroase conferinţe şi simpozioane, colocvii şi seminarii ştiinţifice. Este distins cu Crucea Patriarhală Ecumenică (2000), Crucea Moldavă (2007).

83 BOANCĂ Gheorghe, n. 12 noiembrie 1948, în comuna Ţibăneşti, jud. Iaşi. Publicist şi pictor. Şcoala primară o urmează în satul natal, Glodenii Gândului. Urmează, între anii 1975 şi 1978, cursurile de pictură ale Şcolii Populare de Artă, clasa prof. Gabriela Agafiţei. Îşi continuă studiile la Liceul de Artă Octav Băncilă, pe care-l absolvă în 1983. Debutul literar se produce în 2008 cu volumul Imagini din lumea satului (Iaşi, Pim). Urmează Lumea satului în tranziţie (Iaşi, Timpul, 2008). Este membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Iaşi (din 1990) şi al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti (din 1996). Are numeroase expoziţii personale şi de grup organizate de cenaclurile: România Pitorească, Nicolae Tonitza, Teodor Palade, Arta naivă românească etc. În străinătate expune în S.U.A., Thailanda, Ungaria, Germania, Franţa, Austria, Grecia, Israel, Japonia ş.a. Obţine numeroase premii, este prezent în cataloage şi albume de artă.

CIOPRAGA Magda, n. 12 noiembrie 1953, în Iaşi. Critic şi istoric literar. Studii gimnaziale la Liceul V. Alecsandri şi secundare la Liceul M. Eminescu din Iaşi, Facultatea de filologie, secţia franceză-română (1972- 1976); studii postuniversitare în domeniul psihopedagogiei şi al didacticii universitare (în 1983), doctor în filologie (din 2001). Pe rând, profesor la Liceul Nicolina Iaşi (1976-1982), asistent, lector şi, respectiv, conferenţiar la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Al. I. Cuza, Catedra de Limbă şi literatură franceză. Debutează cu comentarii literare în revista Alma Mater din Iaşi, colaborează cu studii şi articole la Dialog, Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Viaţa românească, Dacia literară, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza“ Iaşi, Studies on Lucette Desvignes and the Twentieth Century din S. U. A. Autoare a volumelor Marguerite Yourcenar, de la morale à l’écriture (Iaşi, Fides, 2000) şi Vocea Autorului, teorie a prozei narative (Iaşi, Junimea, 2001). Este prezentă cu mai multe studii în volume colective, apărute în România şi în Franţa, colaborează, de asemenea, la dicţionarul de Terminologie poetică şi retorică (coordonator Val Panaitescu, Ed. Univ. Al. I. Cuza, 1994), respectiv la Dicţionarul scriitorilor francezi, coordonat de Angela Ion şi Silvia Pandelescu (2002).

84 TĂNASE Alexandru, n. 16 noiembrie 1923, în Deleni, jud. Iaşi - m. 27 martie 1994, la Bucureşti. Filosof şi eseist. Studii primare în satul natal, liceale la Liceul A. T. Laurian din Botoşani, Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1950). În 1971 obţine titlurile de Profesor doctor şi doctor docent în filosofie. A fost cercetător principal, şef de sector şi apoi director la Institutul de Filosofie din Bucureşti, redactor şef adjunct al Revistei de filosofie, consilier la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, profesor de filosofie la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti. Opera sa se înscrie mai ales în domeniul filosofiei culturii şi umanismului. Publică numeroase studii şi eseuri, cu contribuţii temeinice de ordin teoretic- metodologic în planul culturii şi al valorilor, în recuperarea tradiţiilor filosofice româneşti şi universale. Publică Libertate şi necesitate (1960), Introducere în filosofia culturii (1968), Cultură şi religie (1973), Cultură şi umanism (1973), Dialoguri despre umanism (1976), Lucian Blaga - filosoful poet, poetul filosof (1977), Cultură şi civilizaţie (1978), Eseuri de filosofia literaturii şi artei (1980), O istorie a culturii în capodopere (vol. I, 1984; vol. II, 1988). La acestea se adaugă numeroase lucrări coordonate şi studii în volume şi în reviste de specialitate şi de cultură. A făcut parte din organisme academice de prestigiu, din unele foruri filosofice internaţionale, figurează în dicţionare enciclopedice.

GAVRILUŢĂ Nicu, n. 18 noiembrie 1963, în Forăşti, jud. Suceava. Sociolog, antropolog şi eseist. Studii: Liceul de Silvicultură Piatra-Neamţ (1978-1982) şi Facultatea de Filosofie din Iaşi (1987-1992). Doctor în sociologie cu tema Reprezentări moderne ale timpului social. Este profesor universitar şi Decan al Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Din 2007 este conducător de doctorat în domeniul sociologiei. Predă cursuri de Sociologia religiilor, Antropologie socială şi culturală, Religie şi asistenţă socială. Este membru al Asociaţiei Naţionale a Sociologilor din România, director de programe al Societăţii Academice de Cercetare a Religiilor şi Ideologiilor (SACRI) şi al Fundaţiei Academice AXIS din Iaşi. Coordonează Seminarul de Cercetare Interdisciplinară a Religiilor şi Ideologiilor (SCIRI) Iaşi şi este membru în redacţia revistei Journal for the Study of Religions and Ideologies (www.jsri.ro). 1992 este anul debutului în volumul unui simpozion internaţional Immanuel Kant, cu un text despre Le destin kantien de

85 quelques anciens fantasmes. Nominalizat pentru Premiul Vasile Conta, acordat de Academia Română. A publicat volumele: Mentalităţi şi ritualuri magico-religioase (Iaşi, Polirom, 1998), Culianu, jocurile minţii şi lumile multidimensionale (Iaşi, Polirom, 2000), Imaginarul social al tranziţiei româneşti (Cluj-Napoca, Dacia, 2001), Fractalii şi timpul social (Cluj-Napoca, Dacia, 2003), Hermeneutica simbolismului religios (Iaşi, Editura Fundaţiei AXIS, 2003), Mişcări religioase orientale. O perspectivă socio-antropologică asupra globalizării practicilor yoga (Cluj-Napoca, Provopress, 2006), România în starea bardo. Publicistică şi dialoguri culturale (Cluj-Napoca, Provopress, 2006), Antropologia şi provocările (post)modernităţii (2009). Este autorul mai multor studii, eseuri, cărţi despre sacru şi practicile religioase din România contemporană, despre formele maladive ale mentalităţii sociale şi ritualurile magico-religioase, despre timpurile sociale concurente, sărbătoare, simboluri etc. Este autorul primei cărţi din România despre opera ştiinţifică a lui Ioan Petru Culianu, apărută în anul 2000 la Polirom.

ILISEI Grigore, n. 20 noiembrie 1943, la Mălini, jud. Suceava. Prozator, publicist şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi Liceul Nicu Gane la Fălticeni (1953-1961), Facultatea de Filologie, specialitatea limba şi literatura română, la Iaşi (1961-1966). Redactor la Radio Iaşi şi corespondent la Radio Bucureşti (1966-1972), redactor şef adjunct la Radio Iaşi (1972-1983), redactor la Convorbiri literare (1983-1989), director al Studioului de radio şi televiziune Iaşi (1990-1994), director TVR Iaşi. Secretar al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (2000- 2004). Între anii 2004 şi 2005 este ataşat cultural al României în Tunisia. Debutul publicistic are loc la ziarul Zori noi din Suceava (1961) sub pseudonimul Grigore Spiru, debutul literar în Cronica (1970) şi cel în volum cu Năvod pentru scrumbii albastre (Iaşi, Junimea, 1972). În ordine cronologică, publică: Într-o cabină de transmisie (1972), Periplu moldav, reportaje (1973), Reîntoarcerea verii, proză scurtă (1975), Stampe europene, note de călătorie (1976), Cu George Lesnea prin veac, interviuri (1977), Ceasul oprit, roman (1980), Privelişti moldave, reportaje (1980), Masa de biliard, roman (1983), Fotograme, publicistică (1985), Peisaje, note de drum (1985), Octavia, roman (1986), Portrete în timp, interviuri (1990), De la vest tot la vest, note de drum (1992), Pasaj cu raţe sălbatice, roman (1996), Cu George Lesnea prin veac, ed. a II-a (1996), Oleacă de taifas, interviuri mărturisitoare (Iaşi, Polirom, 1998), De la apa Iordanului

86 la fiordurile norvegiene (Iaşi, Omnia, 1999), Iulia Hălăucescu, album catalog (Editura A92, 1999), Divanuri duminicale, 16+2 interviuri mărturisitoare (Iaşi, Polirom, 2001), Cu George Lesnea prin veac, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită (Iaşi, Alfa, 2002), Fălticeni, album monografic (Iaşi, Omnia, 2003), Repede privire asupra miracolului chinez, jurnal de călătorie (Iaşi, Princeps Edit, 2004), Între linii, roman (Iaşi, Princeps Edit, 2005), Iulia Hălăucescu, album de artă (Iaşi, Princeps Edit, 2005), Fălticeni, album (Iaşi, Omnia, 2007), Victor Mihăilescu Craiu, album de artă (Iaşi, Omnia, 2008). Scrie, în colaborare cu Paul Miron, Fălticeni - mon amour (1996), Călin Alupi, album catalog, în colaborare cu Aurel Istrati (Iaşi, Omnia, 1996). Obţine următoarele premii: Premiul de proză al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1980) pentru romanul Ceasul oprit, Premiul de proză al revistei Ateneu (1996) pentru romanul Pasaj cu raţe sălbatice, Premiul de publicistică al Uniunii Scriitorilor (1996) pentru cartea De la apa Iordanului la fiordurile norvegiene. Este nominalizat la Premiul de publicistică al Uniunii Scriitorilor din România (2001), pentru Divanuri duminicale. Prin Decret prezidenţial i se conferă Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler (2002). Alte distincţii: Premiul Pogor al Primăriei Iaşi (2002), Cetăţean de onoare al oraşelor Fălticeni şi Iaşi (2003), Crucea Patriarhală (2003).

87 DECEMBRIE

BĂDĂRĂU Dan, n. 6 decembrie 1893, la Iaşi - m. 2 iulie 1968, Bucureşti. Filosof şi eseist. Cursurile liceale le urmează la Paris, licenţiat în ştiinţe juridice la Iaşi, în litere şi filosofie la Sorbona, obţinând şi titlul de doctor (1925). La Universitatea din Iaşi parcurge toate treptele didactice, ajungând profesor titular pentru filosofie şi logică (1926-1948). În 1949 este numit director de secţie la Institutul de istorie al Academiei Române. A cercetat probleme de logică, gnoseologie şi de istorie a filosofiei. Opere principale: Essai sur la pensée (1925), L’individuel chez Aristotel (1936), Du jugement comme acte signifiant (1944), Filosofia lui Dimitrie Cantemir (1964), G. W. Leibniz (1966). Publică studii şi cercetări, note, recenzii, numeroase traduceri, înfiinţează la Iaşi Societatea de filosofie, al cărei preşedinte a fost, membru în comitetul de redacţie al revistei Însemnări ieşene, director al ziarului Opinia, împreună cu I. Caproşu realizează Iaşii vechilor zidiri.

GHEORGHIU Mihai Dinu, n. 8 decembrie 1953, la Iaşi. Critic şi istoric literar, traducător. Absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie, secţia sociologie- psihologie, a Universităţii Al. I. Cuza (1972- 1975). Studii doctorale la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris, 1990- 1996. Doctoratul îl susţine în 1997. Publică poezie, proză, critică în revista Corolar (Liceul C. Negruzzi), apoi în Alma Mater / Dialog (Universitatea Al. I. Cuza) şi, din 1973, în Cronica, Convorbiri literare, Amfiteatru, Viaţa Românească etc. Colaborări la Radio Europa liberă şi Radio France Internationale (1989, 1990). Debutează cu Ibrăileanu - romanul criticului (Bucureşti, Albatros, 1981), pentru care obţine Premiul pentru debut al U.S. din România, continuă cu volumul Reflexe condiţionate (Bucureşti, Cartea Românească, 1983), distins cu Premiul pentru cea mai bună carte de critică a anului - Societatea G. Călinescu, Oneşti, urmează volumul Scena literaturii. Elemente pentru o sociologie a culturii româneşti (Bucureşti, Minerva, 1987). Traduce şi prefaţează Economia bunurilor simbolice de Pierre Bourdieu (Bucureşti, Meridiane, 1986), traduce în colaborare Cercetări contemporane de sociologia culturii (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1988), traduce şi

88 antologhează volumul Sociologia percepţiei artistice (Bucureşti, Meridiane, 1991).

BĂRBULESCU Mariana Cristina, n. 11 decembrie 1953, în Iaşi. Filolog şi traducător. Liceul M. Sadoveanu absolvit în 1972, Facultatea de Filologie, secţia engleză-germană, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, promoţia 1976. Doctorat în filologie cu teza S.T. Coleridge. Între Romantism şi Modernism (Iaşi, 2000). Profesor la Liceul industrial Victoria din Iaşi (1976- 1982). Asistent, apoi lector la Facultatea de Filologie, Catedra de germanistică. Debutează în revista Alma mater. Publică studii, articole şi traduceri în Revista de istorie şi teorie literară, Dacia literară, Secolul XXI, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, Revista germaniştilor români etc. Este coautor la dicţionarul internaţional al germaniştilor 1800-1950 (Internationales Germanisten-lexikon 1800- 1950, Editura Walter de Groyter, Berlin - New York, 2003). Traduce: Hermann Hesse, Gertrud (Bucureşti, RAO, 1999); Gisela Bock, Femeia în istoria Europei. Din Evul Mediu pînă în zilele noastre (Iaşi, Polirom, 2002); Hermann Hesse, Cele mai frumoase povestiri (Bucureşti, RAO, 2004 - nominalizare pentru premiile A.E.R, Bookarest 2004; premiul Centrului Goethe - Iaşi, 2004) ; Cătălin Dorian Florescu, Drumul scurt spre casă (Polirom, 2006); Cătălin Dorian Florescu, Maseurul orb (Iaşi, Polirom, 2007); Heimito von Doderer, Ultima aventură. Roman cavaleresc, (Bucureşti, Humanitas, 2008), Günter Grass, Pisica şi şoarecele (Iaşi, Polirom, 2009).

CARAMAN Petru, n. 14 decembrie 1898, în Vârlezi, judeţul Galaţi - m. 10 ianuarie 1980, Iaşi. Slavist, folclorist, eseist. Studii liceale la Liceul C. Negruzzi, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi (1921). A fost studentul lui Al. Philippide, G. Ibrăileanu, Ilie Bărbulescu, I. M. Marinescu, Cezar Papacostea. Absolvă şi Seminarul pedagogic (1922), cu examenul de capacitate în limba română şi limba latină. Este numit profesor la Liceul din Cernăuţi. Studii de specializare în folclor şi etnografie la Varşovia, Cracovia şi Lvov (1925-1928). Doctoratul în litere şi filosofie la Cracovia cu teza Obiceiul colindatului la slavi şi români. Profesor de limba română la Seminarul Central din Bucureşti (1929- 1934), director al Institutului român din Sofia (1934-1937). Cariera universitară o

89 începe la Iaşi, în 1938, la Facultatea de Litere şi Filosofie, Catedra de slavistică. Publică un număr apreciabil de studii, articole şi recenzii cu referire la etnologie, folcloristică şi lingvistică în reviste de specialitate precum Balcania, Arhiva etc. Publică volumele Contribuţii la cronologizarea şi geneza baladei populare la români (2 vol., 1932-1933), Consideraţii critice asupra genezei şi răspândirii baladei Meşterului Manole în Balcani (1934), Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români şi slavi (1931), Descolindatul dans la Sud-Est European (1936), Folclor românesc în englezeşte (1935), Magia populară ca sursă de inspiraţie pentru poezia cultă (1969), Reflexul mării în folclorul românesc (1976), apoi Studii de folclor (3 vol., 1987, 1989, 1995), De la instinctul de autoorientare la spiritul critic axat pe tradiţia autohtonă (Editura Academiei, 1994) etc. În 1984 se tipăreşte volumul Pământ şi apă, contribuţie etnologică la studiul simbolicei eminesciene (Iaşi, Junimea), ediţie îngrijită de Gh. Drăgan, Petru Caraman. Destinul cărturarului (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2008) de Ion H. Ciubotaru. Profesorul şi savantul Petru Caraman este unul dintre cei mai temeinici cercetători pe care i-a avut Universitatea din Iaşi.

CONSTANTINESCU Vasile, n. 18 decembrie 1943, comuna Mitoc, jud. Botoşani - m. 21 octombrie 2004, în Iaşi. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studiile primare în satul natal, Liceul militar din Galaţi, Liceul teoretic din Săveni, Botoşani, Facultatea de Filosofie din Iaşi. Din anul 1970 este redactor la revista Cronica, secretar general de redacţie (1990-1995). Debutează cu poezii în Cronica (1967). Publică volumele de versuri La ţărmul clipei (1970), Am inventat o planetă, cuvânt înainte de Liviu Leonte (Iaşi, Junimea, 1978), Spaţiul dintre cuvinte, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1981), Sfera cu raze inegale (1985), Când soseşte Moş Crăciun (versuri pentru copii, 1994), O lume de senzaţii (Helicon, 1996) şi volumul de proză scurtă Dincolo de geamanduri, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, (1990), apoi Cartea cu semne fermecate (Bucovina, 1997), A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de şarpe (Iaşi, Cronica, 1997), Destinul spiritului şi secolul XXI (Iaşi, Cronica, 1998), 666. Misterul numărului apocaliptic (Aldo Press, 2001). Premiul pentru literatură al revistei Cronica (1993). Colaborează, de-a lungul timpului, la principalele reviste cultural-literare ieşene şi din ţară.

90 CIUBOTARU Cristina Anca, n. 18 decembrie 1948, Iaşi. Actriţă, prozator şi dramaturg. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii primare, liceale şi Facultatea de Filologie la Iaşi, secţia germană-română (1970-1974), cursuri post-universitare de teatru (Bucureşti, 1978-1979). Actriţă a Teatrului Luceafărul Iaşi din 1974, coordonează Programul Artschool în cadrul UNITER la Şcoala Bucium (Iaşi) din 1994 până în 1998. Colaborează cu poveşti pentru copii, poezii şi proză scurtă, în Cronica, Convorbiri literare, Flacăra Iaşului, Contemporanul, Rampa. Este autoarea volumelor Poveşti despre poveşti (Iaşi, Junimea, 1983), Am visat cu ochii deschişi (Iaşi, Junimea, 1988). Scrie piesele de teatru: O lumină şi-o cortină şi Rapsodii, scenariul Bucuriţa, fiica munţilor, jucată la Teatrul Luceafărul şi Teatrul din Bârlad, traduce în limba germană Prinţesa fricoasă, Kaspar şi Gretel, Dracul păcălit. În colaborare, realizează antologia Poveştile de la Bojdeucă (Iaşi, Junimea, 1996), pentru care s-a acordat Premiul Ionuţ cel norocos. Este autoarea scenariilor în limba germană pentru Pinocchio, Frumoasa din pădurea adormită, Peştişorul de aur şi Fram, ursul polar. Publică apoi volumul de poezii Singurătatea de lângă lujerul de crin (Iaşi, Eurocart, 2000), volumele de proză Crochiuri sentimentale, amintiri din teatru, cu ilustraţii de Lucian Secrieru (Iaşi, Bolta Rece, 1999) şi vol. 2 (Iaşi, Junimea, 2002), Ionuţ cel norocos, poveşti pentru copii (Iaşi, Polirom, 1999), pentru care primeşte Premiul Naţional de proză pentru copii, romanul Panerul cu scaieţi (Iaşi, Apollonia, 2000), Bucuriţa, fiica munţilor (Iaşi, Junimea, 2002), Prinţesa cu părul de aur, cu ilustraţii de Gh. Maftei (Iaşi, Princeps Edit, 2003), Imn pentru copiii lumii, cu grafică de Traian Mocanu (Iaşi, Opera Magna, 2005), Sălaşul sufletelor (Iaşi, Apollonia, 2005), Anotimpurile inimii, versuri pentru copii (Iaşi, Trinitas, 2008) şi Claunul la răspântie de veacuri, teatru (Iaşi, Trinitas, 2008). Sub tipar: Panerul cu scaieţi, vol. II. În 2005 devine Cavaler al Ordinului Templierilor, Ordinul Jerusalem. „Cunoscuta actriţă a Teatrului Luceafărul a evoluat în mii de reprezentaţii, spre încântarea copiilor şi tinerilor veniţi acolo, să o vadă, personaje ale copilăriei care au devenit ca şi ea, de neuitat” (Oltiţa Cîntec).

CIREŞ Lucia, n. 20 decembrie 1943, în Ustia, jud. Orhei. Etnolog şi istoric literar. Studii gimnaziale şi liceale la Salonta şi G. Coşbuc din Cluj. Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1963-1968). Cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română A. Philippide Iaşi. Doctor în ştiinţe umaniste, cu teza Colindatul şi colindele în Moldova

91 (1997), profesor asociat la Facultatea de Geografie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, pentru cursul de etnografie. A contribuit la realizarea Arhivei de Folclor a Moldovei şi Bucovinei din cadrul Institutului, la organizarea şi valorificarea documentelor de cultură populară. Publică studii de specialitate, articole, note şi recenzii în reviste academice şi de cultură: Anuar de lingvistică şi istorie literară, Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, Ateneu, Cronica, Dacia literară, Iaşul literar, Literatură şi artă, Revista de etnografie şi folclor, Revista de lingvistică şi ştiinţă literară (Chişinău), Revista română ş.a. Este coautor la Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1979, (premiul Timotei Cipariu al Academiei Române pe anul 1979); retipărire, Bucureşti şi Chişinău, Editura Academiei Române şi Editura Gunivas, 2002 şi la Dicţionarul general al literaturii române (DGLR), I, A-B, II, C-D (Premiul B. P. Hasdeu al Academiei Române, pe anul 2004 pentru volumele I-II), III, EK, IV, L-O, V, L-O, VI, S-T, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2004-2007. Publică volumele de cercetări monografice însoţite de antologii de texte Colinde din Moldova, (1984) şi, în colaborare cu Lucia Berdan, Descântece din Moldova (1982). Semnează capitolul Cultura tradiţională în volumul colectiv Adjudeni, şase veacuri de prezenţă catolică pe Valea Siretului, Iaşi, Sapientia, 2005 şi alte studii în volumele colective: Basarabia - dilemele identităţii, editat de Flavius Solomon şi Alexandru Zub, în colaborare cu Sorin Ivănescu, Bogdan Schipor (Iaşi, Editura Fundaţiei Academice A. D. Xenopol, 2001), Religiosità popolare tra antropologia e storia delle religioni. Atti del Convegno, Accademia di Romania in Roma, 15-17 giugno 2000, a cura di Ileana Benga, Bogdan Neagota (Cluj-Napoca, Presa Universitară, 2002); Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora, îngrijit de Ofelia Ichim şi Florin-Teodor Olariu (Iaşi, Trinitas, 2003); Ştefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, editat de Petronel Zahariuc şi Silviu Văcaru, Academia Română, Institutul de istorie A. D. Xenopol (Iaşi, Alfa, 2004). Alcătuieşte volumul Între două lunci cu flori, culegere de folclor îngrijită, postfaţă şi notă, Iaşi, 1972 şi semnează postfaţa la volumul Floarea florilor de Nicolae Ionel (1999). Participă la congrese naţionale şi internaţionale de etnologie.

URSACHE Magda, n. 20 decembrie 1943, Bucureşti. Prozatoare, eseistă şi critic literar. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Absolventă a Liceului B. P. Hasdeu din Buzău (1959) şi a Facultăţii de Filologie a

92 Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, promoţia 1967. Redactor la revista Cronica (1968-1975), asistent la Facultatea de Litere Iaşi (1975-1984). Debutează cu articole şi eseuri în paginile Cronicii (1968), colaborează la Ateneu, Limbă şi literatură, Analele ştiinţifice ale Universităţii ,,Al. I. Cuza", Acolada, Contemporanul, Cronica, Convorbiri literare, Luceafărul, Bucovina literară, Oglinda literară, Vitralii, Pro Saeculum, Revista română, Dacia literară, Negru pe alb, Spiritul critic etc. Publică romanele A patra dimensiune (Iaşi, Junimea, 1973), Universitatea care ucide (Iaşi, Timpul, 1995), Astă vară n-a fost vară (Iaşi, Institutul European, 1996), Strigă acum (Iaşi, Institutul European, 2000), Conversaţie pe Titanic (Iaşi, Junimea, 2001), pentru care primeşte Premiul Duiliu Zamfirescu, Rău de România (Iaşi, Junimea, 2003), Bursa de iluzii (Iaşi, Opera Magna, 2005) - Premiul pentru proză acordat de revista Convorbiri literare. Îngrijeşte ediţia critică Poezii de Magda Isanos (1974), în colaborare, Meşterul Manole şi Arta de a muri de Mircea Eliade (Junimea, 2002; Eikon, 2006), Poezia creştină românească (Institutul European, 1996), Puncte cardinale în haos de Nichifor Crainic (Timpul, 1996), Doina de M. Eminescu (2000), Luceafărul de M. Eminescu (2001), Scrisori de M. Eminescu (2002), Antologie de poezie religioasă, trei ediţii. Publică, apoi, cărţile de publicistică: Bolile spiritului critic (Ploieşti, Liberta, 2006) - Premiul pentru eseu al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, Pe muchie de hârtie (Ideea Europeană, 2007). Premiul Festivalului literar Mihai Eminescu, Suceava (2002). „Foarte informată, cu privire ageră şi cu auzul perfect, Magda Ursache e atentă la tot ce i se pare inadecvat, deformat, eronat, nociv în spaţiul vieţii culturale româneşti” (Gheorghe Grigurcu). „Incisive, inimitabile şi devastatoare aceste Eseuri atipice ale Magdei Ursache. Le citeşti şi simţi cum reintri, în sfârşit, în normalitate” (Nicolae Busuioc).

MĂNUŢĂ Constantin, n. 21 decembrie 1948, în com. Mogoşeşti-Iaşi. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului nr. 5 Iaşi, promoţia 1967. Studii universitare la Iaşi, absolvent al Facultăţii de filologie, Universitatea Al. I. Cuza. Profesor de limba şi literatura română, gradul I în învăţământ. În cei peste 40 de ani de activitate la catedră a fost profesor, director la şcolile generale din com. Mogoşeşti- laşi (1970-1984), profesor de limba şi literatura română la Şcoala Satu- Nou, Belceşti Iaşi (1984-1989), după 1990, profesor la Şcoala George Călinescu (nr. 39) Iaşi, profesor la Grupul Şcolar de Arte şi Meserii Gh.

93 Asachi Iaşi (1995- 2001). Din 2001 este profesor la Grupul Şcolar de Transporturi C.F.R. laşi. A debutat cu poezie în 1968 în ziarul Flacăra Iaşului. A fost membru al cenaclurilor literare Mihai Eminescu, Ion Creangă, Junimea. A colaborat cu poezie şi articole de critică şi istorie literară la revistele Cronica, Convorbiri literare, Amfiteatru, Neamul Românesc, Ginta Latină, Curierul de Iaşi, Soacra, Opinia, Opinia Moldovei, Coloana Infinitului, Dor de dor, Foaia poporului etc. Emisiuni la Radio Iaşi, Radio Trinitas - Iaşi, TV Tele M Iaşi. Autor al volumelor de poezii: Din toate rănile sufletului, prefaţă de Constantin Dram (Iaşi, Junimea, 1997), Orele umbrei, prefaţă de Constantin Dram (Iaşi, Junimea, 1998), La răsărit de cuvânt, prefaţă de Vasile Filip (Iaşi, Bolta Rece, 1999), Steaua de cucută, prefaţă de Mihai Liţu-Munteanu (Iaşi, Tehnopress, 2001), Instanţă grea, prefaţă de Constantin Dram (Iaşi, Cronica, 2003), Zidit în zbor (Iaşi, Cronica, 2004), Înzăpezit sihastru, prefaţă de Vasile Filip (Iaşi, Pim, 2006), Melancolie de stea, prefaţă de Nicolae Busuioc (Iaşi, Cronica, 2007), Cocor de fum (Iaşi, Timpul, 2008). Mai publică Crucea viscolită, microeseuri filosofice (Iaşi, Pim, 2004), în colaborare cu Magdalena Mănuţă: Vasile Filip - vârful cu dor al poeziei româneşti, micromonografie (Iaşi, Pim, 2004).

MÂRŢU Mihaela, n. 31 decembrie 1948, Iaşi. Critic teatral şi istoric literar. Şcoala generală la Podu Iloaiei, Liceul Mihai Eminescu (1961- 1965), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza, secţia franceză- română (1965-1970). Asistentă (1970-1979), lector (1979-1991), conferenţiar (din 1991) la Facultatea de Litere din Iaşi. Membră a Institutului de cercetare teatrală de la Barcelona (din 1994), membră UNITER şi a Association Internationale des Critiques de Theâtre (UNESCO). Debutează cu cronică de teatru în Cronica (1970), publică în Alma Mater, Arlechin, Tribuna, Scena şi lumea, Convorbiri literare, Dacia literară, Coulisses (Franţa) etc. Publică volumele Dynamique des formes théâtrales dans l'oeuvre de Molière (histoire d'une dissidence secrète) (Iaşi, 1990), Manuel d'histoire et de civilisation française XVII-XVIII siècles (1977), Unité et diversité d'un grand siècle (1998). Autoare a unor piese de teatru publicate în revista T. U., realizatoare a unor lucrări în colaborare, traduce din Nathalie Heinich ş.a.

COMEMORĂRI

96 IANUARIE

PARFENE Constantin, n. 16 mai 1929, în comuna Bogdana, jud. Tutova - m. 12 ianuarie 2003, Iaşi. Filolog şi eseist. Studii la Liceul M. Kogălniceanu din Vaslui, cursul inferior (1940-1944), Colegiul Gh. Roşca Codreanu din Bârlad, cursul superior (1945-1948), Facultatea de Litere din Iaşi (1948-1952), doctorat în 1973 cu o teză despre Victor Ion Popa. Profesor, director al Complexului şcolar din Bârlad (1963-1965), director al Teatrului Victor Ion Popa din Bârlad (1965-1968), lector şi conferenţiar la Institutul Interregional de Perfecţionare a Personalului Didactic, filiala Iaşi (1970-1980), conferenţiar şi profesor la Facultatea de Litere, Catedra de literatură română şi comparată Iaşi (din 1980). Debutează în Iaşul nou (1952), colaborează la principalele periodice din Iaşi şi Chişinău, apoi la România literară, Collegium, Revista de pedagogie, Viaţa românească, Ateneu, Porto-Franco, The Word of Truth (Canada), Studii şi cercetări ştiinţifice etc. Autor al volumelor Literatura în şcoală (1977), ed. a II-a (1997), Compoziţiile în şcoală (1980), ediţia a II-a (1996), Teorie şi analiză literară (1993), Analize şi interpretări literare (1994), Victor Ion Popa - eflorescenţă policromă (1995), Receptarea poetică (Iaşi, Polirom, 1998), Metodica studierii limbii şi literaturii române (Iaşi, Polirom, 1999), Mihai Eminescu - note privind stilul publicisticii (Cutia Pandorei, 2000), Aspecte teoretice şi experimentale în studierea literaturii în şcoală (Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2000). Asigură note, comentarii şi introduceri la antologiile Din Cartea Patriei (Iaşi, Junimea, 1976) şi Din Cartea Eroilor (Iaşi, Junimea, 1978). Publică, în colaborare, mai metodici de predare a limbii şi literaturii române.

RAVEICA Titus, n. 29 august 1935, Şcheia, jud. Iaşi - m. 31 ianuarie 2013, Iași. Profesor, filosof şi eseist. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti (1953- 1958). Doctor în filosofie. A cunoscut toate treptele didactice ale învăţământului superior, profesor universitar doctor la Catedra de filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, şef de catedră, secretar ştiinţific al Facultăţii de Filosofie. Senator de Iaşi în Parlamentul României (1990-1992), preşedinte al C.N.A. (1992-1996), membru în Consiliul de administraţie al Televiziunii Naţionale (1998-2002).

97 Debutează cu tablete, crochiuri, eseuri în Iaşul literar, publică apoi studii, cercetări şi cronici în domeniul filosofiei în Convorbiri literare, Cronica, Revista de filosofie, Opinia, România Mare etc. Este deţinător al Premiului naţional acordat de revista România Mare pe anul 1995. Autor al volumelor Giordano Bruno (Iaşi, Junimea, 1974), Istoria filosofiei moderne, 2 vol. (1975), Figuri şi crochiuri (1975), Memoria amfiteatrelor, vol. 1-2 (Tinerama, 1994), Memoria amfiteatrelor, vol. 3 (Iaşi, Institutul European, 2001), Umanismul Renaşterii (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2001). Membru de onoare al Asociaţiei oamenilor de ştiinţă şi scriitorilor din Bihor, Man of the Year acordat de American Biographical Institute (1999), Diploma Societăţii Române de Televiziune (2002). „Impecabil şi spiritual scrise, cu informaţii bibliografice esenţiale şi cu amintiri personale de savoare, precum cele referitoare la magistrul Grigore Moisil, evocările sunt nişte adevărate sinteze epice, remarcabile portrete morale ce ar fi putut fi reunite într-o carte cu titlul De viris illustribus pe care altădată ne-o propunea Lhomond” (Al. Piru).

98 FEBRUARIE

RUSU Olga, n. 26 ianuarie 1940, în Criveşti-Tutova, jud. Vaslui - m. 20 februarie 2013, Iași. Muzeograf şi istoric literar. Studii gimnaziale în Dragalina-Tutova şi la Bârlad, liceale la Adjud, Facultatea de Filologie la Iaşi, promoţia 1962. Profesoară la şcolile din Criveşti, Sârca, Păuşeşti şi la Liceul C. Burcă din Paşcani. Muzeograf-conservator la Casa Pogor (1990-1996), din 1997 redactor la revista Dacia literară. Debutează în volum cu monografia Cimitirul Eternitatea din Iaşi, colaborări la Caiete botoşănene, Cronica, Ateneu, Dacia literară etc. Publică: Prin Iaşii de odinioară împreună cu C. L. Rusu, I. Holban, L. Vasiliu; Iaşii între legendă şi istorie (1997), cu C. L. Rusu, I. Holban, L. Vasiliu; Ghidul Iaşilor (1997), cu C. L. Rusu; Iaşi, oraşul din inimă (1998), cu C. L. Rusu, Iolanda şi Lucian Vasiliu; Lumea rromilor din Moldova (1998), cu C. L. Rusu, Viorela şi Codrin Lăcătuşu; O zi la Iaşi (1999), cu C. L. Rusu; Souvenir de Iassy (2000), cu C. L. Rusu. Îngrijeşte ediţia Toamna Vaporului de Const. Liviu Rusu, (Iaşi, 2000); monografia în imagini Mihai Eminescu (Iaşi, Junimea, 2000), Iaşi - chipuri în bronz, marmură şi piatră (Iaşi, Vasiliana '98, ed. I, 2003, ed. a II-a, 2004), Albumul Sadoveanu şi Iaşii (Iaşi, Opera Magna, 2004) cu Liviu Apetroaie şi Cecilia Maţincu, Mihail Sadoveanu. Pagini de jurnal şi documente inedite (Iaşi, Junimea, 2005), cu Constantin şi Maia Mitru, Mitică şi Nenea Iancu la Berlin sau Caragiale în exil (Iaşi, Princeps Edit, 2006) cu Bogdan Bădulescu, Constantin-Liviu Rusu după şapte ani. In memoriam (Iaşi, Vasiliana '98, 2006), ediţie, fişă bibliografică şi postfaţă de Olga Rusu, Patrimoniul cultural ieşean - Cimitirul Eternitatea (Iaşi, Alfa, 2008), premiată cu Premiu special la Salonul Internaţional de Carte, Iaşi, 8 oct. 2008. Unele dintre volumele menţionate au fost încununate cu premii ale Saloanelor de carte din Iaşi. Este autoarea unor studii, articole, cataloage, bibliografii, note între care Casa memorială „C. Negruzzi“ de la Hermeziu, Prelecţiunile Junimii (1995), n. A. Bogdan - Oraşul Iaşi, în colaborare cu C. Ostap. Reţete cercate în număr de 500 din bucătăria cea mare a lui Robert… de Manolachi Drăghici 1846, ediţie, prezentare, note şi glosar de Olga Rusu şi Constantin-Armand Vizitiu, Promoţia 1962. Caleidoscop sufletesc, Iaşi, 2007, Fundaţia „Prietenii Iaşului - Emil Alexandrescu“. 1992-2007 (Iaşi, Tipo Moldova, 2007) cu Marieta Alexandrescu; Personalităţile Eternităţii, Iaşi, 2008, Prelecţiunile Junimii, 2008, ediţie

99 de Olga Rusu şi Ioana Coşereanu, fişe biobibliografice şi note. Îngrijeşte ediţiile: Sanda Sfichi, Năzdrăvăniile lui Michiduţă, Iaşi, 2006 şi Sanda Sfichi, Cartea Binelui vol. II, Lumina lăuntrică, 2007. Colaborează la diferite reviste din ţară şi străinătate, face parte din colegiul de redacţie al revistei Dacia literară. Recompensată cu Premiul Vasile Pogor al Primăriei municipiului Iaşi pentru realizarea de albume dedicate Iaşilor (2005), Cetăţean de onoare al comunei Trifeşti, jud. Iaşi (2001), pentru merite deosebite în realizarea Muzeului C. Negruzzi de la Hermeziu, comuna Trifeşti, jud. Iaşi.

100 MARTIE

LAMBRINO Aurel, n. 4 aprilie 1911, Iaşi - m. 4 martie 1978, Bucureşti. Prozator şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară, liceul şi Facultatea de Litere în Iaşi. Profesor de limba franceză la diverse şcoli din ţară, apoi la Liceul Mihai Viteazul din Bucureşti. A fost redactor la revistele Luceafărul şi Viaţa românească şi şef de secţie la publicaţiile româneşti pentru străinătate. Debutează în suplimentul literar al ziarului ieşean Lumea. Colaborează cu schiţe, nuvele, versuri, articole şi recenzii la Viaţa literară, Revista Fundaţiilor, Pagini moldave, Însemnări ieşene, Viaţa românească, Gazeta literară, Luceafărul, Secolul XX, Bilete de papagal etc. În 1957 îi apare volumul Întoarcerea feciorului, iar în 1975, volumul Poveştile titirezului şchiop şi alte piruete. A tradus lucrări de Jose Lins de Rego, Alba de Cespedes, S. Bullrich, Maxim Gorki, M. Lermontov, Leonid Leonov şi alţii.

101 Radiguet, Duhamel, din Brecht, Gorki, Aristofan etc. A fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, membru corespondent al Academiei Române.

BORODA Ion, n. 7 noiembrie 1938, în comuna Griviţa, jud. Vaslui - m. 21 martie 2003, în Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale în satul natal, Liceul Gh. Roşca Codreanu din Bârlad, Facultatea de Drept a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Muzeograf la Galata-Iaşi de sub patronajul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Editorial, debutează cu volumul de versuri Scrisori din Salina (1981). Colaborator cu grupaje de poezii la principalele ziare şi reviste din Iaşi, între care Convorbiri literare, Cronica, Dacia literară, Opinia. Este autorul volumelor Scrisori din Salina (1981), Scrisori din Salina II (1982), ...Primite retur (1984), Corabia subpământeană (1985), Pământ fără somn (1991), Troparele Galatei (1996), Noaptea Şoimului (Junimea, 1998), Cerul dintre ziduri (Timpul, 2002).

CUSIN Adi (Adolf), n. 26 ianuarie 1941, Gleiwitz - Germania - m. 21 martie 2008, în Bucureşti. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii la Liceul C. Negruzzi Iaşi (1956-1962), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza (1962-1967). Redactor şi şef secţie la Redacţia publicaţiilor pentru străinătate Bucureşti. Debutează cu poezia Foc în Iaşul literar (1957). Colaborează la Luceafărul, Amfiteatru, Convorbiri literare, Cronica, Ateneu etc. Editorial debutează cu volumul A fi (1968). Publică în continuare Umbra punţilor (1970), Starea a treia (1974) şi Ţara somnului (1994). Prezent în Antologie de poezie românească (Grecia, 1974) şi Antologie de poezie românească (Belgia, 1977). Obţine Premiul revistei Luceafărul (1996) şi Premiul M. Eminescu acordat de revista Cronica (1968).

102 APRILIE

MIRON Paul, n. 13 iunie 1926, în comuna Ciuleşti din fostul judeţ Baia - m. 17 aprilie 2008. Prozator, dramaturg, poet şi eseist. Membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România. Studii elementare la Fălticeni, Liceul militar din Iaşi. După război, emigrat din ţară, face studii universitare filologice la Bonn (1947-1949, 1951-1954) şi la Paris (1949-1951). Doctor în litere la Universitatea din Bonn, cu o teză despre structura tipologică a limbii române (1954), apărută în 1959 în Acta Philologica din Roma. Înfiinţează lectoratele de limba română din Köln (1952), Bonn (1954), Freiburg (1964). Docent şi apoi profesor la Universitatea din Freiburg (din 1974). Doctor Honoris causa al Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, cetăţean de onoare al oraşelor Iaşi şi Timişoara. Fondatorul Societăţii culturale studenţeşti M. Eminescu, editor al noii serii a Anuarului filologic şi literar Dacoromania, apărut la München din 1973, iniţiator neobosit al mai multor proiecte de colaborare ştiinţifică cu universităţi româneşti, mai ales cu cea din Iaşi. Filolog specializat în lexicografie şi stilistică, autor al unor ample studii. Paralel cu activitatea didactică şi ştiinţifică desfăşoară o variată activitate literară, atât în limba germană, cât şi în limba română, colaborează la reviste româneşti din Franţa, Spania şi Germania cu versuri, eseuri şi proză. În 1963 publică la Paris primul său volum de versuri Rodul ascuns. Traduce în română din Silesius, Nietzsche, Holderlin, Heidegger, Pierre Emmanuel, Paul Evdokimov şi în germană din Creangă, Caragiale, M. Sebastian, M. Sorescu. Participă la diverse congrese cu studii şi eseuri privind autori precum Eminescu, Eliade, Dan Botta, Magda Isanos etc. Este autorul volumelor: Fata călăului, povestiri (Cluj-Napoca, Clusium, 1994), Idoli de lut, teatru (Cluj-Napoca, Clusium, 1994), Ochean (Ed. FCR, 1996), Magul, teatru (Cluj-Napoca, Clusium, 1997), Maipuţincaperfectul (Iaşi, Junimea, 1998), Ochean 2, (Cluj-Napoca, Clusium, 1999), Poştalionul din vis (Timişoara, Amarcord, 1999), Poezii (1999), Târgul Şaradelor (Iaşi, 2000), Măsura urmelor (Timişoara, 2000), Moştenirea astrelor, roman (Cluj-Napoca, 2002), O grămadă de arbori / Eine Menge Baume, versuri, trad. în germană de Elsa Lüder, în colaborare cu Elsa Lüder, Lupul şi capra, versiune franceză (1998), versiune engleză (2002), cu Grigore Ilisei, Fălticeni mon amour (Iaşi, 1996). Bogată activitate de editor şi coeditor, numeroase articole despre autori şi opere apărute la Editura Kroner. Profesor onorar la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, Crucea

103 Patriarhală, Bucureşti, Cavaler al Ordinului Sf. Andrei, Istanbul. „O activitate atât de amplă şi de diversă, o explozie fascinantă a creativităţii reprimate - prin forţa împrejurărilor - o viaţă întreagă, care surprinde pe cititorii şi comentatorii literari din ultimii zece ani” (Mircea Anghelescu).

IVĂNESCU Cezar, n. 6 august 1941, la Bârlad, dintr-o familie care a mai dat culturii româneşti străluciţi cărturari - m. 24 aprilie 2008, la Iaşi. Poet şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Clasele primare, gimnaziale şi liceul la Huşi, Bucureşti, Focşani şi Bârlad. Elev al prestigiosului Liceu Gh. Roşca Codreanu din Bârlad. Student al Facultăţii de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1960-1966), obţine licenţa în filologie în 1968. Îşi face debutul poetic în revista Luceafărul (1959), iar în volum cu Rod (EPL, Bucureşti, 1968), carte încununată cu Marele Premiu al Festivalului naţional de poezie Mihai Eminescu, ediţia întâi (Iaşi, 1968). „Cezar Ivănescu a fost consecvent, ca nimeni altul, cu poezia tematică cu care a debutat, racordat monocord la una şi aceeaşi mare temă a morţii, peste tot pe întinderile impozantei sale opere de până astăzi” (Ion Papuc). Din 1968 îl găsim profesor de limba şi literatura română în Ardeal şi Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor, la revista Argeş din Piteşti şi la revista Luceafărul (1974-1990). Publică volumele de versuri: Rod III (Cartea Românească, 1975), La Baaad (Cartea Românească, 1979), Muzeon (Editura Eminescu, 1979), Fragmente din Muzeon (Cartea Românească, 1982), Doina (Cartea Românească, 1983), Rod, antologie (Albatros, 1985, colecţia Cele mai frumoase poezii, prefaţă Artur Silvestri), Doina, al doilea volum din această serie (Cartea Românească, 1987), Alte fragmente din Muzeon (Cartea Românească, 1992), încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Sutrele muţeniei (Princeps, 1994), cu prefaţă de Petru Creţia, Jeu d'Amour şi Doina, ediţie necenzurată, ambele antologii apărute la Editura Helicon, Timişoara, 1995, colecţia Liliput, La Baaad, cea mai reprezentativă selecţie din poezia lui Cezar Ivănescu, în colecţia Poeţi români contemporani, postfaţă de Th. Codreanu (Eminescu, 1996), Rod / Seed Time and Harvest, antologie bilingvă, traducere în engleză de Maria Sîrbu (Cogito, 1996), Rosarium (Helicon, 1996) pentru care primeşte Premiul special al Salonului de carte din Oradea, Poeme, prefaţă de Ion Papuc (Cartier, 1998), Doina (Tatăl meu Rusia) la Editura Junimea, 2000, Opera poetică, în două volume, antologie riguroasă a întregii sale creaţii (Chişinău, Cartier, 2000), Efebul de la Marathon, poeme, Biblioteca pentru toţi (Bucureşti, Minerva,

104 2000), cu prefaţă de Gheorghe Grigurcu şi tabel cronologic de Th. Codreanu, Poeme (Iaşi, Cronica, 2001). Este autorul volumelor de proză Pentru Marin Preda (Iaşi, Timpul, 1996) şi Timpul asasinilor, în colaborare cu Stela Covaci (Libra, 1997). Împreună cu soţia sa, Maria Ivănescu, realizează seria de traduceri: De la Zalmoxis la Genghis-han de Mircea Eliade, Eseuri (Mituri, vise şi mistere şi Mitul eternei reîntoarceri) de Mircea Eliade, apoi Cugetări de Pascal. A creat muzică şi a cântat propriile versuri, dar şi poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Lorenzo de Medici, Poe, Henri de Regnier, Eminescu şi Bacovia. Scrie piesa Mică dramă, care se joacă la Teatrul Al. Davila din Piteşti, fiind montată ”într-un spectacol coupé” cu Vin soldaţii de Gh. Astaloş. Primeşte premiul pentru dramaturgie al revistei Argeş. Cezar Ivănescu a fost creatorul şi maestrul cenaclului Numele Poetului, a înfiinţat revista Euchronia şi editura cu acelaşi nume. Este şi deţinătorul următoarelor premii şi distincţii: Premiul special al revistei Luceafărul (1983), Premiul de poezie Mihai Eminescu al Academiei Române (1983), Premiul serilor de poezie de la Vânători-Neamţ pentru Opera Omnia (1995), Ordinul Steaua României, în grad de Comandor, conferit de Preşedinţia României (2000), Premiul naţional de poezie Mihai Eminescu (2000). Tot în anul 2000 i se produce primul CD şi prima casetă cu fragmente din spectacolul Doina, închinare lui Eminescu. A fost director al Editurii Junimea din Iaşi între anii 1998 şi 2008. Este prezent în cele mai importante reviste culturale şi literare din România, vocea remarcabilului poet fiind cea a unuia cu temperament „aprig şi bătăios”. „Atât de modern şi de personal, el a avut curajul de a valorifica specia cea mai reprezentativă a geniului popular românesc - doina - cu rezultate absolut memorabile” (Th. Codreanu). „Datorită naturii sale pluricorde, a complexei sale construcţii clădite pe originar, a tâlcurilor sale depăşind pitorescul, vibrând spre infinit, poezia lui Cezar Ivănescu se vrea un analogon al lumii” (Gh. Grigurcu). „Fruct al unei sensibilităţi baroce, cristalizate în forme profund personale, La Baaad, acest discurs liric ce are forţa copleşitoare a premoniţiilor dăruitului de zei Thiresias, consacră un talent excepţional, probabil cel mai puternic din câte s-au ivit în poezia română din jumătatea în curs a acestui secol” (Al. Dobrescu). „Fiecare volum al lui Cezar Ivănescu a însemnat o adiere de aer proaspăt în spaţiul liricii din ultimele decenii, bântuită de şabloane... Este înzestrat cu o cultură temeinică din diverse domenii ale ştiinţelor umaniste, mitologie, cu preponderenţă indiană, scrieri literare, unele cunoscute direct de la sursă: clasică (greacă, latină), europene (franceză, italiană, germană), estetică modernă, poetică, mergând până la simboluri hermetice” (Petru Ursache).

105 MAI

LĂZĂRESCU Ioan, n. 9 aprilie 1907, Herţa - m. 5 mai 1993, Iaşi. Lingvist şi istoric literar. Şcoala primară la Herţa, Liceul Anastasie Başotă din Pomârla, promoţia 1926, Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, promoţia 1931, doctor în filologie (1949) cu teza Nicolae Costin, cronicar feudal. Profesor la Liceul militar Iaşi, Liceul Internat şi Liceul M. Kogălniceanu (1931-1945), bibliotecar la Facultatea de Litere şi Filosofie (1945- 1949), cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română A. Philippide Iaşi, şeful Sectorului de istorie literară (1949-1975). Debutează cu articole şi recenzii în Buletinul Institutului de Filologie „A. Philippide” (1949), colaborează la numeroase reviste literare, între care Iaşul literar, Viaţa românească, Cronica, Convorbiri literare, Anuar de lingvistică şi istorie literară. Publică studii despre C. Negruzzi, V. Alecsandri, V. A. Urechia. Contribuie la realizarea Dicţionarului literaturii române de la origini până la 1900 (Bucureşti, Editura Academiei Române, 1979), lucrare care a obţinut Premiul Timotei Cipariu. În colaborare, tipăreşte volumele Scrisori către Ibrăileanu, vol. I-II (Bucureşti, Minerva, 1966, 1971), Opere, vol. I, de N. Costin (Iaşi, Junimea, 1976).

IRINESCU Teodora, n. 17 octombrie 1950, în Iaşi - m. 5 mai 2008, la Iaşi. Publicist, lingvist şi avocat. Absolventă a Facultăţii de Litere, secţia română-engleză, a Universităţii Al. I. Cuza, în 1973, iar în 1996 absolvă Facultatea de Drept a aceleiaşi universităţi ieşene. Este avocat al Baroului Iaşi din 1998. Este doctor în lingvistică juridică din 2001, cu lucrarea Normă şi abatere de la normă în terminologia juridică penală şi civilă românească, distincţia magna cum laude, diploma franceză juridică Avec Mention (2004). Publică în periodice numeroase studii şi articole despre lingvistica juridică. Este autor al următoarelor volume: Lingvistică juridică (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2003), Normă şi abatere de la normă în terminologia juridică penală şi civilă românească (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2004), Dicţionar de drept comunitar european (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2005), Elemente de limbă, cultură şi civilizaţie românească pentru străini (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2005), Enciclopedie juridică (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2006), Dicţionar de

106 expresii şi locuţiuni juridice latineşti (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2007), Semantica discursului juridic - normă şi abatere (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2007), Uniunea Europeană ieri şi azi (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2007). Este coautor al volumelor: Glosar tehnic poliglot (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1981), Tezaurul toponimic al României. Moldova I: Repertoriul istoric al unităţilor administrativ- teritoriale (partea I, Editura Academiei, 1991, partea a II-a, 1992) - lucrare distinsă cu Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române, Epistemologie şi metodologie în ştiinţele limbajului (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2002). Participă ca invitat special la numeroase manifestări naţionale şi internaţionale pe teme de uniune europeană, integrare europeană, drepturile omului, migraţia populaţiei etc. (Belgia, Germania, Franţa).

FĂRTĂIŞ Gheorghe, n. 23 aprilie 1943, Rădăuţi, judeţul Suceava - m. 15 mai 1988, Iaşi. Prozator. Studii gimnaziale şi liceale la Rădăuţi, Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1963-1967). Redactor la Studioul de Radio Iaşi, realizatorul multor emisiuni, între care Descriptio Moldavie (1967-1985), bibliotecar la Biblioteca Facultăţii de Drept a Universităţii ieşene (1985-1988). A colaborat cu articole, cronici, proză scurtă în principalele publicaţii din Iaşi. Scrie volumele de proză Vieţi pe scara de serviciu (Iaşi, Junimea, 1978) şi Ancheta (Iaşi, Junimea, 1983).

BUZATU Gheorghe, n. 6 iunie 1939, în comuna Sihlea, jud. Vrancea - m. 20 mai 2013, Iași. Istoric, publicist şi eseist. Liceul Regele Ferdinand din Râmnicu Sărat (1953-1956), Facultatea de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1956-1961). Doctor în ştiinţe istorice (1971). Cercetător principal şi secretar ştiinţific la Institutul de istorie A. D. Xenopol al Academiei Române (1964- 1991), cercetător ştiinţific principal şi director al Centrului de istorie şi civilizaţie europeană, Filiala Iaşi a Academiei Române (din 1992), redactor-şef al publicaţiei Europa XXI (din 1992), profesor la Universitatea din Craiova, Catedra de istorie contemporană a românilor (din 1996). Fondator şi membru al Centrului pentru Istoria Românilor Constantin C. Giurescu, Bucureşti (din 2006). Publică numeroase studii şi cercetări istorice, articole, eseuri în principalele reviste ieşene şi din ţară. Este autorul a peste 50 volume dintre care amintim: Nicolae Iorga. Omul şi opera (Iaşi, Junimea, 1971), Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, vol. l, 1998; vol. 2, 1995, Războiul secret 1939-1945 (Iaşi, 1973), România cu şi fără Antonescu (Iaşi, 1991),

107 România în arhivele Americii (Iaşi, 1992), România şi războiul mondial din 1939-1945 (Iaşi, 1995), Mareşalul Ion Antonescu în faţa istoriei, în colaborare (vol. IIV, 1990-1999), Stalin cenzurat /necenzurat (Ev. Românesc, 1999), Românii în arhivele Kremlinului (Bucureşti, 1996), Aşa a început holocaustul împotriva poporului român (Bucureşti, 1995), O istorie a petrolului românesc (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998), România şi Marile Puteri. 1939-1947 (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003), Trilogia Antonescu, din care Hitler, Stalin, Antonescu (2005), Stalin, Hitler, Antonescu (2007), Antonescu (2008), A History of Romain Oil, I-II (2004-2006). Participă la importante congrese de istorie în străinătate, îngrijitor al unor ediţii critice şi lucrări în colaborare: Istoria Românilor de N. Iorga, Povestea vieţii mele - Regina Maria, Francmasoneria de N. C. Paulescu, Titulescu şi strategia păcii, Istoria românilor în sec. XX 1918- 1948, cu Ioan Scurtu (Paideia, 1999), Radiografia dreptei româneşti 1927-1941, cu C. Ciucanu şi Cr. Sandache (1996), România şi al doilea război mondial, cu V. F. Dobrinescu şi H. Dumitrescu (2000), Diplomaţie şi diplomaţi, cu V. F. Dobrinescu şi H. Dumitrescu (2001). Membru al Senatului Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1980-1990), fondator şi membru al Clubului istoricilor N. Iorga (din 2000), membru al Asociaţiei Americane de Istorie (1986-1990), preşedinte al Ligii Mareşal Antonescu (1990-2003), parlamentar şi vicepreşedinte al Senatului României (2000-2004). Premii şi distincţii: Premiul Academiei Române (1981, 1983), Premiul de excelenţă al UNESCO (1999), Premiul revistei Flacăra (1991), Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios (2004), Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius din Constanţa (2007). Remarcabil cercetător al documentelor istorice româneşti aflate în marile arhive şi biblioteci din lume (S.U.A., Marea Britanie, Rusia, Germania, Italia, Israel, Belgia, Franţa).

LUDO Isac, n. 4 noiembrie 1894, Iaşi - m. 23 mai 1973, Bucureşti. Publicist, romancier şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale întrerupte din cauza lipsurilor materiale. Funcţionar de birou, corector la ziarele ieşene Opinia şi Iaşul, redactor la diferite publicaţii. A debutat în 1913 în propria-i revistă - Absolutis. A fost director al revistei Adam (1929-1940), la care au colaborat importanţi scriitori români. Opera principală: ciclul Paravanul de aur din care fac parte volumele Domnul general guvernează (1953), Stare de asediu (1956), Regele Palaelibus (1957), Salvatorul (1959), Ultimul bastion (1960).

108 Înaintea acestor cărţi publică Hodje-Podje, nuvele umoristice (1928), Mesia poate să aştepte (1934), Domnişoara Africa (1935). Urmează romanele: Gura de lup (1954), Corsetul (1955), Războiul lui Tănase Cireş (1958), Ilustrul N. N. din N. N. (1958), Soluţia a patra (1960) ş.a. Face traduceri din Şalom Alehem, Saltîkov-Scedrin, Gorki, Ehrenburg.

DONESCU Dumitru, n. 26 octombrie 1938, comuna Şuiei, jud. Argeş - m. 27 mai 2003, la Iaşi. Poet. Studii gimnaziale în comuna natală, Liceul N. Bălcescu din Piteşti, Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1962-1966). Profesor la Liceul Cuza Vodă Iaşi (1966-1978), director al aceluiaşi liceu (1978-1982), inspector la Inspectoratul şcolar al judeţului Iaşi (1990- 2000). Debutează cu versuri în revista Argeş (1966), publică în Convorbiri literare, Ramuri, Neamul românesc, Familia, Şcoala bârlădeană etc. Autor al volumelor de versuri Umbra dulce a lucrurilor (Iaşi, Arcade, 1990), Vulnerabila amiază (Iaşi, Junimea, 1994) şi Respiraţia cuvintelor (2002).

109 IUNIE

SÎRBU Ion, n. 13 august 1930, Cluj - m. 17 iunie 2013, Iași. Critic şi istoric literar. Cursuri liceale la Timişoara (1941-1943) şi la Deva (1943- 1949), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia limba şi literatura română (1949-1953). Doctor în filologie (1971). Redactor la Iaşul literar (1951-1955), apoi, succesiv, preparator, asistent, lector, conferenţiar şi profesor la Facultatea de Filologie, Catedra de literatură română şi comparată, şef de Catedră între 1985 şi 1993, lector de limba română la Universitatea Marie Curie-Sklodovska din Lublin (Polonia) şi la Universitatea Jean Moulin din Lyon (Franţa) între 1973 şi 1976. În perioada de după 1958, când a fost îndepărtat din Universitate, a funcţionat ca profesor în învăţământul elementar şi mediu, apoi referent şi secretar literar la Teatrul Naţional V. Alecsandri. Debutează în Iaşul nou (1950), publică numeroase studii şi articole de critică şi istorie literară, cronici şi recenzii în periodicele ieşene (Iaşul literar şi Cronica, îndeosebi). Autor al volumelor Camil Petrescu, studiu monografic (Iaşi, Junimea, 1973), Proza artistică a lui Tudor Arghezi, studiu critic (Iaşi, Cronica, 1995).

POPEL Corneliu, n. 19 ianuarie 1950, în Darabani, judeţul Botoşani - m. 18 iunie 1978, Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studii liceale la Suceava, urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Debutează în Zori noi din Suceava (1965). Se formează în ambianţa revistei Alma Mater, prezent fiind în acelaşi timp cu versuri în revistele ieşene Cronica, Convorbiri literare şi Iaşul literar. A funcţionat, până la dispariţia prematură, ca profesor de limba şi literatura română în comuna Ţibana, judeţul Iaşi. Este inclus în antologia Cerul în apă, vol. 1 (Junimea, 1970). Editorial debutează cu volumul Fraţii mei blânzi (1974). Îi urmează Aurea Saecula, volum care apare în 1977. Postum se tipăreşte Elogiul înţelepciunii (1979), ultimul său volum ca un elogiu iubirii şi armoniei.

IVAŞCU George, n. 22 iulie 1911, la Certeşti, jud. Galaţi - m. 21 iunie 1988, Bucureşti. Publicist, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Liceul Gh. Roşca Codreanu din Bârlad,

110 promoţia 1929. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi (1932). Devine asistent la Catedra de filologie română de sub conducerea profesorului Iorgu Iordan, secretar al Institutului de Filologie A. Philippide din Iaşi (1935-1937). Din 1940 se stabileşte în Bucureşti, unde are o rodnică activitate redacţională la revistele Contemporanul şi România literară, director (1971- 1988). În paralel, carieră universitară la Facultatea de limba şi literatura română. Colaborează la Jurnalul literar sub conducerea lui George Călinescu, un timp fiind secretar general de redacţie. Autor de numeroase studii şi articole editoriale în presa literară. Publică: Confruntări literare, 3 vol. (1966-1988), Jurnal ieşean (1971), 101 tablete (Bucureşti, Editura Eminescu, 1974), apoi Istoria literaturii române (I, 1969), pentru care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor, Dobrogeanu- Gherea (1972), Reflector peste timp (1966), Nicolae Filimon, monografie (Bucureşti, Albatros, 1977), Profil de epocă (Bucureşti, Editura Eminescu, 1981), Titu Maiorescu, monografie (Bucureşti, Albatros, 1972) şi Din istoria criticii literare româneşti (I, 1967) care consacră ”un jurnalist în sensul superior, creator al cuvântului, un animator de idei” (George Călinescu). Editor al unor volume postbelice din poezia lui Lucian Blaga şi din alţi scriitori. Membru al Consiliului Ziariştilor din România, al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, responsabil al Centrului Român al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari.

MERIŞCA Costin, n. 21 martie 1927, Miclăuşeni, jud. Iaşi - m. 21 iunie 2003. Prozator şi publicist. Studii la Liceul C. Negruzzi din Iaşi şi Liceul Roman Vodă din Roman, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1946-1948), deţinut politic între 1948- 1953, reia studiile în anul 1954. I-a avut ca profesori, între alţii, pe G. Călinescu, Al. Rosetti, Tudor Vianu. Obţine licenţa în limba română. Redactor la revista literară Haralamb Lecca, profesor de limba şi literatura română, şef de catedră, conducător de cerc pedagogic (1954-1987). Debutează cu proză scurtă în Lumea copiilor (1939), obţinând Premiul I la concursul O întâmplare de vacanţă. Colaborează la Veselia, Humorul, Naţiunea, Gazeta învăţământului, Tribuna şcolii, Învăţământul liceal, Cronica, Magazin istoric, Filatelia, Transilvania, Revista Mitropoliei Moldovei, Convorbiri literare, Timpul, Cercetări istorice, Arhiva genealogică etc. În 1990 obţine Premiul Uniunii Cineaştilor pentru cel mai bun scenariu de film. Este

111 autorul volumului Tărâmul Gheenei (1993), cu o prefaţă de Paul Goma, al monografiei Castelul Miclăuşeni în cultura română (1996), Cartea Miclăuşenilor şi a satelor înconjurătoare, Tragedia Piteşti (1997). Membru al Comisiei de heraldică, genealogie şi sigilografie a Academiei Române, filiala Iaşi.

112 IULIE

113 AUGUST

CANTEMIR Traian, n. 7 septembrie 1907, la Pătrăuţi, judeţul Suceava - m. 7 august 1998. Publicist, critic şi istoric literar. Licenţiat al Universităţii din Cernăuţi (1930), Facultatea de Filosofie şi Litere. Doctor în ştiinţe filologice, studii etnografice-lingvistice (1932-1933). Bursier al Academiei di Romania (Roma, 1931- 1933). Profesor de liceu la Râmnicu Vâlcea (1945-1964), asistent la Universitatea din Bacău, apoi lector, conferenţiar, şef de catedră la aceeaşi Universitate (1964-1974), secretar ştiinţific la Institutul pedagogic din Bacău şi rector al Universităţii cultural- ştiinţifice Bacău. Secretar al Asociaţiei Junimea din Cernăuţi, membru al Asociaţiei Scriitorilor din Bucovina, fondator al Asociaţiei Anton Pann din Râmnicu Vâlcea; membru al Institutului de istorie din Iaşi. Debutează cu schiţe şi versuri în Junimea literară (1927), publică numeroase studii şi articole de istorie literară şi folclor, de lingvistică şi dialectologie, cronici,

114 recenzii, schiţe şi nuvele, colaborator la Aurora, Ateneu, Cronica, Revista Bucovinei, Bucovina literară, Arta, Limbă şi literatură, Analele Universităţii „Al. I. Cuza” etc. A fost fondatorul şi coordonatorul revistelor Aurora (Hotin), Revista Bucovinei (Cernăuţi), Studii şi cercetări ştiinţifice, Comunicări de istorie şi filologie (Bacău). Este autorul volumelor Texte istroromâne (Bucureşti, Editura Academiei, 1959), Invocaţia în poezia populară (1980) şi al romanului Mensa Academica (Cernăuţi, 1938). Este distins cu numeroase premii, medalii şi diplome. Fata cu lacrimi de aur, basme şi povestiri istroromâne (Iaşi, Sedcom Libris, 2008), apărută sub îngrijirea lui Lorin Cantemir. Sub tipar: Un portret în filigran de suflet, aspecte din viaţa şi opera lui Traian Cantemir de Nicolae Ciurea. Gramatica limbii istroromâne se află sub formă de manuscris la Institutul A. Philippide din Iaşi.

URSACHE Petru, n. 15 mai 1931, în comuna Popeşti, jud. Iaşi - m. 7 august 2013, Iași. Etnolog, estetician şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Liceul Naţional în 1951, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1952-1956), licenţiat în limba şi literatura română. Doctor în filologie (1971), conducător de doctorate, disciplina Folclor literar. Bibliotecar la Biblioteca Gh. Asachi (1956-1958), preparator (1958-1960), conferenţiar (1977-1992), profesor (din 1992) la Catedra de literatură română. Debutează în Scrisul bănăţean (1958), publică numeroase articole, studii şi eseuri în principalele periodice din Iaşi şi din ţară. Autor al volumelor: Şezătoarea în contextul folcloristicii (1972), Poetica folclorică (1976), Prolegomene la o estetică a folclorului (1986), Eseuri etnologice (1986), Titu Maiorescu. Esteticianul (1987). Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade (1993), Etnoestetica (Iaşi, Institutul European, 1998), Mic tratat de estetică teologică (Iaşi, Junimea, 1999), Sadovenizând, sadovenizând. Studiu estetic şi stilistic (2005), Cazul Mărie. Sau despre frumos în folclor (Iaşi, Junimea, 2001), Înamoraţi întru moarte. Eros Poesis la Cezar Ivănescu (Iaşi, Timpul, 2006), Antropologia, o ştiinţă neocolonială (Iaşi, Timpul, 2006), Etnosofia (Bucureşti, Paideia, 2006), Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade, ediţia a II-a, revăzută şi dezvoltată (Cluj-Napoca, Eikon, 2008). Îngrijitor de ediţii critice. Profesor Emeritus al Universităţii Al. I. Cuza (2001), Premiul de excelenţă al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi (2001), Premiul Opera omnia acordat de Revista Convorbiri literare (2001) şi Premiul Opera omnia acordat de Biblioteca Vasile Voiculescu, Buzău (2001).

115 SEPTEMBRIE

CHIRIAC Ion, n. 5 octombrie 1941, în satul Caraclău, com. Bârsăneşti, jud. Bacău - m. 1 septembrie 2013, Iași. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii elementare în satul natal (1947- 1951), gimnaziale la Şcoala nr. 1 Tg. Ocna (1952- 1954), Liceul teoretic Oituz din Tg. Ocna (1955-1959), Facultatea de Filologie-Istorie-Filosofie din Iaşi (1959-1964), Facultatea de ziaristică din Bucureşti (1986-1988), cursuri de specializare pe probleme de educaţie şi învăţământ în Franţa. Profesor la Liceul Săbăoani, Roman (1964- 1966), ziarist la Flacăra Iaşului (1966-1967), Scânteia tineretului (1967-1969), Comitetul judeţean Iaşi al U.T.C. (1969-1971), director al Casei tineretului şi studenţilor Iaşi (1972- 1978), Comitetul judeţean Iaşi (1978-1989), Complexul muzeal naţional Iaşi (1989-1990), Muzeul Literaturii Române - Muzeul Eminescu Iaşi (din 1990), Casa memorială George Topîrceanu Iaşi (din 2000). Debutează cu poezii în Iaşul literar (1960), editorial cu volumul Ce se numeşte toamnă (1968). Colaborator la Iaşul literar, Luceafărul, Contemporanul, Cronica, Ateneu, Convorbiri literare, Neamul Românesc etc. Publică următoarele volume de versuri: Răsărit de fată mare (1970), Lumina pământului (1973), Nopţi cu Ştefan cel Mare (1974), Liniştea dintre nori (1977), Elegiile inimii (1979), Exact aşa vor cânta privighetorile (1982), Cenuşa de pe inimă (1984), Plopi fără soţ (1985), A treia noapte după răstignire (Iaşi, Noel, 2001), Monografie Augustina Vişan-Arnold (Iaşi, Vasiliana ’98, 2009). În colaborare, Epitropia Sf. Spiridon, monografie (Iaşi, Danaster, 1999).

116 festivaluri de poezie. În 1996 îi apare volumul de versuri Mângâios (Iaşi, Editura Institutul European). Traduce Mihai Eminescu, Selected Works of Ion Creangă and Mihai Eminescu (1991) şi Matilda Cugler Poni, An Anthology of Romanian Poets (1994).

117 NOIEMBRIE

PALAGHIU Mircea, n. 22 iunie 1932, la Andrieşeni, judeţul Iaşi - m. 1 noiembrie 1978, Bucureşti. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii tehnice la Iaşi şi Facultatea de Filologie la Bucureşti (1960). Profesor de liceu, colaborator al unor reviste literare. Publică volumele: Orbit de prea multă dragoste (1972), Eram fericit în noaptea cu lună (1974), Sublima soră Camelia (1975) şi Arhipelagul Alexandru (1976), Petrecere la Mirmidon (1979, postum), La revedere Cassiopeea (1980, postum), toate definesc un prozator stăpân pe procedeele comicului - parodia şi umorul - savuroase prin vocabular şi descripţia comică.

DRĂGAN Mihai, n. 6 decembrie 1937, Viişoara, judeţul Bacău - m. 1 noiembrie 1993, Iaşi. Profesor, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară în satul natal, gimnaziul şi liceul în Tg. Ocna, Facultatea de Filologie la Iaşi. De la asistent suplinitor (1960), până la profesor universitar (1990), parcurge toate treptele didactice, îşi susţine doctoratul cu teza Bogdan Petriceicu Hasdeu (1972). De-a lungul anilor susţine cursul Istoria literaturii române, epoca marilor clasici. A făcut parte din Comisia de doctorat a Universităţii Al. I. Cuza. A scris peste 750 de studii, eseuri, cronici literare, recenzii, abordând în special domeniul criticii şi istoriei literare. A publicat volumele Aproximaţii critice (1970), G. Ibrăileanu (1971), B. P. Hasdeu (1972) - obţine Premiul Uniunii Scriitorilor pentru critică şi istorie literară, Reacţii critice (1973), Lecturi posibile (1978), Mihai Eminescu. Interpretări I (1982), Mihai Eminescu. Interpretări II (1986), Clasici şi moderni (1987), Eminescu tânăr sau „a doua mea fiinţă” (Iaşi, Institutul European, 1999) - reeditare într-un nou format a Interpretărilor. Îngrijitor de ediţii, cu ample studii introductive, note şi bibliografii, a colaborat cu studii la cinci volume colective, a coordonat colecţia Eminesciana a Editurii Junimea în care au apărut 52 de volume (între anii 1974 şi 1990). În anul 1989 i se conferă Premiul Mihai Eminescu al Uniunii Scriitorilor din România pentru activitatea de exeget al operei lui Eminescu. I s-a editat

118 postum o antologie comentată din opera poetului: M. Eminescu, Poezii (Iaşi, Institutul European, 1996).

DVORACEK Almast-Ioan, n. 25 ianuarie 1957, Botoşani - m. 30 noiembrie 2008, în Iaşi. Jurist, poet şi prozator. Studii gimnaziale la Botoşani, Liceul D. Cantemir din Iaşi, secţia umanistică, Facultatea de Drept, a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, promoţia 1983, diplomă de licenţă în ştiinţe juridice. Avocat - Baroul de Avocaţi Iaşi (1984-1992), consilier juridic la Fundaţia Chemarea Iaşi. Publică studii, cercetări şi articole pe teme juridice, în presa de specialitate, colaborări la diverse ziare şi reviste. Este autorul volumului de versuri Pocalul lui Şeitan (Iaşi, Chemarea, 1994) şi al volumului de proză Amalgam (Iaşi, Chemarea, 1997). În 1998 publică Magnolie de argint (Iaşi, Chemarea), iar în 2005 publică Găinaţ peste milenii (Iaşi, Vasiliana ’98). Este coautor la dicţionare de termeni juridici spaniol-român şi italian-român. Desfăşoară o activitate de mecenat pentru artiştii defavorizaţi.

119 DECEMBRIE

BERDAN Lucia, n. 30 iulie 1942, în Iaşi - m. 11 decembrie 2003, în Iaşi. Istoric literar, etnolog şi traducător. Studii primare şi gimnaziale la Iaşi (1949-1957), liceale la Oltea Doamna, promoţia 1960, Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1960-1965). Cercetător ştiinţific la Centrul de lingvistică, istorie literară şi folclor, Filiala Iaşi a Academiei Române. În 1998- 1999 a predat cursul Artă şi civilizaţie tradiţională la Facultatea de litere ca profesor asociat. Membră a Societăţii filologilor români, a Comisiei de folclor a Academiei, a Asociaţiei naţionale a folcloriştilor şi etnografilor, doctor în etnologie (din 1987, la prof. univ. Dumitru Pop, Cluj-Napoca). Coautor la Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, vol. l, lucrare pentru care i s-a acordat Premiul Academiei Române (1981). Colaborează la Convorbiri literare, Dacia literară, Cronica, Datini, Anuarul Institutului de filologie română, Academica ş.a. Autoare a lucrărilor Balade din Moldova, cercetare monografică (1986), Feţele destinului, incursiuni în etnologia românească (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1999), Totemism românesc, structuri mitice arhetipale în obiceiuri, ceremonialuri, credinţe şi basme (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2001). Realizatoare, în colaborare, a unor studii privind datinile, folclorul şi credinţele poporului român, împreună cu Nora Vasilescu şi Crina Ioana Berdan traduce Riturile de trecere de A. Van Gennep (Iaşi, Polirom, 1996) şi Formarea legendelor de A. Van Gennep (Iaşi, Polirom, 1997). Participă la numeroase simpozioane şi sesiuni ştiinţifice din ţară şi străinătate.

SIMENSCHY Theofil, n. 27 ianuarie 1892, Iaşi - m. 15 decembrie 1968, Iaşi. Filolog, eseist şi traducător. Şcoala primară la Gh. Asachi, Liceul Naţional şi cursuri de filologie clasică şi modernă la Iaşi. În 1913 îşi ia licenţa în filologie clasică cu Magna cum laude. Profesor la Liceul Naţional şi la Gimnaziul Ştefan cel Mare; Şcoala militară de infanterie din Bucureşti, din nou profesor la Seminarul Sf. Andrei din Galaţi. În 1919 devine profesor titular, în 1926, asistent la Catedra de limbă şi literatură greacă, apoi conferenţiar la Universitatea din Iaşi. În 1942, profesor titular de gramatică comparată indoeuropeană. A făcut parte din diverse societăţi ştiinţifice: Societatea de lingvistică din Paris (1927), Association pour l'encouragement des études grecques (1938), Indiogermanische

120 Gesellschaft (1927), Societatea română de lingvistică (1940), Societatea de studii clasice Iaşi. A publicat numeroase cercetări originale, lucrări didactice, studii, articole, traduceri. Traduce din limba sanscrită Panciatantra (1932), Upanişade (1936), Povestea lui Nala din Mahabharata (1938). Elaborează gramatici de limbi clasice: Gramatica limbii latine (1924), Gramatica limbii greceşti (1935), Gramatica limbii sanscrite (1959). Lucrarea cea mai de seamă a sa rămâne La construction du verbe dans les langues indoeuropéennes (1949). A adunat o imensă colecţie de cugetări, maxime şi aforisme. Editura Junimea a publicat în două ediţii (1970, 1979) Un dicţionar al înţelepciunii.

LAURENŢIU Dan (Ciobanu Dan), n. 10 august 1937, la Podu Iloaiei, jud. Iaşi - m. 21 decembrie 1998, în Bucureşti. Poet şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Iaşi, licenţiat al Facultăţii de Filologie, Universitatea Al. I. Cuza, promoţia 1963. Redactor la revista Cronica (1966-1968), apoi la revista Luceafărul. Debutează cu placheta de versuri Poziţia aştrilor (1967), lirică meditativ-melancolică. Colaborează cu numeroase eseuri şi articole în presa literară românească. Publică volumele: Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Eseuri asupra stării de graţie (1977), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir şi erou al timpului (1991), Femeie dormind (Bucureşti, Cartea Românească, 1993), 101 poezii (1993), Patul metafizic, (Constanţa, Pontica, 2000), Mountolive (Bucureşti, Cartea Românească, 1997). Deţinător al mai multor distincţii şi premii literare. Poetul „scrie despre iubire şi despre condiţia creatorului în lume”, „o lirică mitologizantă, serafică şi acceptabil himerică” (E. Simion). „Poetul are un adorabil echivoc stilistic” (N. Manolescu). Poezia lui Dan Laurenţiu se îndreaptă spre cunoaşterea interioară a sufletului, a dragostei sufletului şi trupului fără de timp...

121 internaţionale de pe lângă Universitatea din Craiova, profesor asociat la Universitatea P. Andrei din Iaşi, redactor şef al revistei Relations Internationales Craiova, membru al Comisiei pentru istoria relaţiilor internaţionale din Milano (Italia) şi al Asociaţiei istoricilor americani (1986-1990), membru al Colegiului de redacţie al revistei Romanian Civilization (Iaşi, 1996), consilier al Editurii Institutul European din Iaşi (1991-1995), membru al Societăţii Oamenilor de Ştiinţă şi Scriitorilor din Bihor, conducător de doctorat. Colaborează la principalele reviste din Iaşi şi din ţară, deţinător al Premiului Nicolae Iorga şi al Premiului Petre Andrei. Autor al volumelor: Relaţii româno-engleze. 1914-1933 (1986), România şi organizarea postbelică a lumii (1988), Nicolae Titulescu şi Marea Britanie (1991), Emigraţia română din lumea anglo-saxonă (1993), Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial (1995), România la Conferinţa de Pace. Paris: 1919-1920, 1946-1947 (1996), The Diplomatic Struggle over Bassarabia (1996), România şi Ungaria de la Trianon la Paris (1996). Autor al unor lucrări în colaborare şi îngrijitor de ediţii.

122 DATA MORȚII NECUNOSCUTĂ

DELEANU Horia, n. 25 decembrie 1919, la Iaşi - m. 1998, în Bucureşti. Critic de teatru şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Liceul Naţional şi Facultatea de medicină din Iaşi (1937-1940), Facultatea de litere din Bucureşti, cu licenţă în 1946. Doctor în filologie (1971). A fost în conducerea unor publicaţii culturale (Veac Nou, Teatrul etc.). Şeful Catedrei de Istoria teatrului de la Institutul de artă teatrală şi cinematografică I. L. Caragiale. Debut editorial cu volumul Impresii literare sovietice (1948). Publică Aspecte din dramaturgia lui Gorki (1954), Triumful lui Goldoni (1957), Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană (1962), Istoria teatrului universal contemporan (1963), Regizorul şi teatrul (1968), Dialog despre dragoste (1970), Teatru, antiteatru-teatru (1972), Dileme şi pseudodileme teatrale (1972), Nemurirea teatrului (1982), Modernitatea teatrului (1983), Elogiu regizorului (1985), Arta regiei teatrale (1987), Întâlniri memorabile (1995), Rebelul (1998). Împreună cu Radu Boureanu scrie drama Cazul Bennet (1954). A tradus din I. Ehrenburg, A. Iakobson, L. Leonov, n. Pogodin, J. Aldridge etc.

123 ANIVERSĂRI

130 de ani de la naștere IORDAN Iorgu (p. 73) MANTU Lucia (p. 38)

125 de ani de la naștere BĂDĂRĂU Dan (p. 85) BOTEZ Demostene (p. 49) CREŢU Ion (p. 74) TELEAJEN Sandu (p. 8)

120 de ani de la naștere CARAMAN Petru (p. 86)

115 ani de la naștere STATI Petre (p. 52) ŞIADBEI Ioan (p. 8)

110 ani de la naștere PAVELESCU Mircea (p. 74)

95 de ani de la naștere MĂRGĂRIT George (p. 7) PLĂCINTĂ Costache (p. 47) POPA George (p. 51) POPOVICI Mircea (p. 28) TĂNASE Alexandru (p. 81)

90 de ani de la naștere ARHIP Ion (p. 66) GHEORGHIŢĂ Florin (p. 57) MARINESCU Constantin (p. 12) OBREJA CERNICHEVICI Silvia (p. 62) POPESCU Emilian (p. 9)

85 de ani de la naștere BLĂNARU Gheorghe (p. 5) CLOŞCĂ Constantin V. (p. 22)

124 DEUTSCH Eugen (p. 31) FILIP Vasile (p. 14) HURJUI Ion (p. 32) NEAGOE Ion (p. 53) NEGRU Radu (p. 40) PARADAIS Claudiu (p. 40) ŞTEFANACHE Corneliu (p. 56) ZILIERU Horia (p. 37)

80 de ani de la naștere BABOI Stelian (p. 65) BORODA Ion (p. 79) CONSTANTINESCU Ioan (p. 67) DAN Ilie (p. 64) DOBRINESCU Dan-Gheorghe (p. 11) DONESCU Dumitru (p. 78) FERENŢ Eduard (p. 43) GÂRNEAŢĂ Anastasia (p. 7) GHIDEANU Tudor (p. 19) LOGAN Genoveva (p. 12) MĂNUCĂ Dan (p. 35) MÂŞLEA Ana (p. 8) NECULAU Adrian (p. 60) RADOS Andreas (p. 71) VIZITIU Mihai (p. 80) VOICA Adrian-Mihail (p. 60)

75 de ani de la naștere BRAUŞTEIN Iancu (p. 49) CHIRICA Vasile (p. 50) CIREŞ Lucia (p. 88) CIUCĂ Valentin (p. 16) CONSTANTINESCU Vasile (p. 87) CONSTANTINESCU Viorica (p. 41) COROIU Constantin (p. 72) DINU Iulia Doina (p. 47) DOBRINESCU Valeriu Florin (p. 29) DRĂGAN Gheorghe (p. 24) DUMBRAVĂ Ion (p. 55) FAIFER Florin (p. 25)

125 FĂRTĂIŞ Gheorghe (p. 29) HOMUTESCU Virgil (p. 13) ILISEI Grigore (p. 83) ISTRATE Gabriel (p. 13) PAVEL Constantin (p. 54) SFICHI Sanda Elena (p. 75) SPÂNU Petruţa (p. 43) TEODORESCU-FĂRTĂIŞ Ada (p. 73) URSACHE Magda (p. 89)

70 de ani de la naștere BERGHIA Ion (p. 45) BOANCĂ Gheorghe (p. 81) CIUBOTARU Cristina Anca (p. 88) DIACONU Dana (p. 4) DIACONU Olga Alexandra (p. 27) GAFIŢA Emilia (p. 76) MACARIE Manuela (p. 34) MĂNUŢĂ Constantin (p. 90) MÂRŢU Mihaela (p. 91) POPESCU Iulian (p. 45) SPĂTARU Dumitru (p. 53) TRAIAN Angela (p. 56)

65 de ani de la naștere ANTONESEI Liviu (p. 29) BALAHUR Paul (p. 26) BĂRBULESCU Mariana Cristina (p. 86) BOTEZ Mihai Vasile (p. 4) CIOPRAGA Magda (p. 81) CORBU Daniel (p. 23) DOBOŞ Vasilian (p. 46) GHEORGHIU Mihai Dinu (p. 85) LEOVEANU Mihai (p. 66) NECHITA Vasile V. (p. 15) NOUR Alina (p. 80) ROTARU Mircea D. (p. 21) TALPALARU Valentin (p. 34)

126 60 de ani de la naștere DRAM Constantin (p. 75) MARDARE Valeriu (p. 33) MERIŞCA Lucian (p. 27)

55 de ani de la naștere BEJAN Petru (p. 76) GAVRILUŢĂ Nicu (p. 82) PĂSĂRIN Benone (p. 66) SAVA Viorel (p. 58)

50 de ani de la naștere ANDONE Irina (p. 5) ANUŢA Cătălin (p. 69) BALAN-NISTOR Doina (p. 69) COJOCARU Dragoş (p. 63) CUŢITARU Codrin Liviu (p. 44) HAJA Gabriela (p. 21) IACOBITZ Alfredina (p. 10) LAZĂR Oana (p. 42)

45 de ani de la naștere BUJOREANU Raluca (p. 59) FOTEA Şerban (p. 9) GRĂJDEANU Adrian Radu (p. 30) PATRAŞ Antonio-Mihail (p. 79) PÎRĂU Cristina Elena (p. 55)

40 de ani de la naștere CREŢU Bogdan (p. 6) DĂNILĂ Elena (p. 18) HULUBAŞ Adina (p. 58) MIRON Ciprian (p. 62)

127 COMEMORĂRI

55 de ani de la moarte TELEAJEN Sandu (p. 111)

50 de ani de la moarte BĂDĂRĂU Dan (p. 110) SIMENSCHY Theofil (p. 119)

45 de ani de la moarte BOTEZ Demostene (p. 98) LUDO Isac (p. 105)

40 de ani de la moarte LAMBRINO Aurel (p. 98) PALAGHIU Mircea (p. 116) POPEL Corneliu (p. 107) STATI Petre (p. 117)

30 de ani de la moarte FĂRTĂIŞ Gheorghe (p. 104) IVAŞCU George (p. 107)

25 de ani de la moarte DRĂGAN Mihai (p. 116) LĂZĂRESCU Ioan (p. 103)

20 de ani de la moarte ANDONE Irina (p. 114) CANTEMIR Traian (p. 111) DELEANU Horia (p. 122) LAURENŢIU Dan (p. 120)

15 ani de la moarte BERDAN Lucia (p. 119) BORODA Ion (p. 99) DOBRINESCU Valeriu Florin (p. 120) DONESCU Dumitru (p. 106) MERIŞCA Costin (p. 108)

128 PARFENE Constantin (p. 94)

10 ani de la moarte CUSIN Adi (p. 99) DVORACEK Almast-Ioan (p. 117) IRINESCU Teodora (p. 103) IVĂNESCU Cezar (p. 101) MIRON Paul (p. 100)

5 ani de la moarte BUZATU Gheorghe (p. 104) CHIRIAC Ion (p. 114) RAVEICA Titus (p. 94) RUSU Olga (p. 96) SÎRBU Ion (p. 107) URSACHE Petru (p. 112)

129