Seismul Din Creier
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Boris Druţă SEISMUL DIN CREIER sau Țara bisericilor falimentate Coperta, grafică:Veronica Druţă Machetare: Andrei Dorgan Dedic prezentul volum regretatului meu tată, Victor a lui Ion a lui Manolache Druță care ar fi împlinit anul acesta 100 de ani de la naștere. Avem o țară cu surplus de genii, Biserici vechi și noi ce stau înstrăinate, Pe unde în prezent murind țăranii Arar își pomenesc străbunii pe la sate. Prea multă lume părăsit-a glia, Ștergând și oblojind azi funduri „preacivilizate”, Ei nu-nțeleg că sunt, au fost și vor rămâne Materie de uz în grea străinătate! Acasă, cu veston de lux și doldoră-n distincții, Academicieni devin în miez de noapte, Cerșind cu umilință glorii, chiar și premiul Nobel, Purtând în piept și gând icoane-mprumutate. Orfani copiii, bătrânii noștri – părăsiți de lume, De un seism de creier pe care îl purtăm, Deși ne zicem țară cu renume, Noi și-n patriotism falimentați suntem! Acei de ieri ca brazii, azi cu priviri senine, Străinilor le cântă, se cred în libertate, Vor să trăiască bine, foarte bine, Uitând de țară și lăcașe-nlăcrimate. În locul lor sosesc puhoaiele străine Cu oameni de culoare, arabi „cu demnitate”, Ce liber își permit pe vetrele străbune Moscheie să-și înalțe pe ziduri ruinate. Mândriți-vă, voi, cei plecați de-acasă, Sperând la bunăstare, la viață cu dreptate! Cu cei rămași – avem surplus de genii, De sfinți pictați pe bolți, de vise spulberate!.. 4 La casa părintească din Inești Ediție apărută: și la București, 2017 la CHIȘINĂU, 2016 Elena Druță, studentă la medicină în Iași, a debutat recent cu o culegere de eseuri intitulată Fiind Imagine. Fiica a sugerat ideea, ca în loc de prefață la prezentul volum, să realizăm un interviu. Scriitor e cel care se dedică adevărului Elena Druță: După 20 de volume publicate, ce reflectă aspectele vieţii de ieri și de azi, scoți de sub tipar cartea Seismul din creier sau Țara bisericilor falimentate. Nu ar fi fost mai bine să-ți iei un pseudonim literar, ca să nu fii confundat cu Ion Druță? Boris Druță: Cu Ion Druță nu poate fi confundat nimeni. E clasicul litera- turii române. Eu sunt un scriitor de condiție modestă. 5 E.D.: La vârsta de 60 de ani te consideri un scriitor împlinit? B.D.: Sunt un semănătorist, cum m-a botezat un coleg de breaslă. Scriitori clasici sunt: Cervantes, Balzac, Eminescu, Sadoveanu. Mie îmi place să scriu, deoarece am trăit o viață de poveste la Ineasca, cu oameni minunați, în mijlo- cul tradițiilor, datinilor populare. Sunt pasionat de magia scrisului, îmi aștern gândurile pe hârtie și nu mă gândesc că există Maupassant, Cehov, Marin Pre- da! Persoanelor care scriu li se zice scriitori. E.D.: Afirmai undeva că un scriitor trebuie să se conducă de un cod moral propriu… B.D.: Ideea e preluată de la E. Hemingway, el afirma că în creația sa și-a for- mulat un cod moral propriu. De la începutul activității mi-am propus să servesc adevărul, indiferent de climatul politic, de bătăliile ideologice. Adevărul ești da- tor să-l cauți în mijlocul oamenilor simpli, în arhive, în folclor, în creația popu- lară, în marile cărți ale neamului. A avea curajul de a spune adevărul este datoria omului de artă. În cele ce scriu oglindesc realitatea, sunt incomod. E.D.: Este o problemă și azi să scrii adevăruri în Republica Moldova? B.D.: În reflectarea adevărului istoric scriitorii, care au activat în perioada comunistă au mari restanțe. Deseori au făcut compromis cu propria conștiință. Adică de ce porcăriile lui Aleksandr Pușkin privind moldovenii să nu fie sem- nalate? De ce în capul Aleii Clasicilor trebuie să stea bustul lui și nu al lui Emi- nescu? De ce monumentul lui Grigorii Kotovski, fondatorul crimei organizate moderne din Basarabia, trebuia să fie turnat în bronz de Lazăr Dubinovschi care a executat cel mai reușit monument ecvestru din Europa, să stea amplasat pe bulevardul Iurie Gagarin, când logic ar fi ca acolo să se înalțe monumentul pri- mului cosmonaut din lume. Un scriitor este chemat să condamne necondiționat politica de deznaţionalizare și falsificare a istoriei, să abordeze fără excepție orice temă ca un adevărat sanitar al societății! Mulți dintre scriitorii noștri au slujit și mai slujesc regimul, urmărind interese meschine. Generația celor care au tre- cut prin cel de-al doilea război mondial, prin perioada foametei organizate din 1946-1947, când au fost înregistrate cazuri de canibalism, nu a scris aproape deloc despre acele atrocități. Firește, chiar dacă ar fi scris cineva nu ar fi fost publicat. Dar de ce există sertare? Politica rusească a contribuit la schimbarea demografi- că a populației în târguri și orașe în favoarea elementului slav. Când ni s-a oferit posibilitatea să avem acces la arhive, după 1989, am descoperit că scriitorii care au trăit și au simțit pe pielea lor acele evenimente aveau sertarele goale. Oame- nii de cultură la vremea respectivă nu au opus nici o rezistenţă bestialităţilor antinaționale ale ocupanţilor. Emilian Bucov, Bogdan Istru, I. C. Ciobanu, Pavel 6 Boţu ș.a, ar fi fost obligați să scrie adevărul după cum au făcut-o la momentul oportun mulți dintre scriitorii ruși. Un scriitor e în rolul unui ostaș situat mereu pe linia întâi a frontului epocii sale. La noi, în Basarabia, s-a manifestat exces de prudență ca să nu-l supere pe Ivan! Este deja confirmat că majoritatea scriitorilor de ieri, până la obținerea independenței din 1989, au slugărnicit regimul, s-au învrednicit de lauri, distincții, medalii, au acceptat să fie membri ai partidului comunist, intuiesc că unii au fost și agenți sub acoperire ai serviciilor securității sovietice. Mulți dintre acei securiști, când a sosit momentul, s-au cocoțat în frun- tea mișcării de eliberare națională, nu fără concursul Moscovei. E păcat că la noi încă nu există Legea lustrației. Dacă aș avea acces la arhivele securității, aș afla lucruri curioase despre așa zișii mega patrioți care se bat cu pumnul în piept că au contribuit la trezirea conștiinței neamului. În Basarabia activează liber servi- ciile secrete ale Rusiei, Ucrainei, României, Ungariei, Turciei, Bulgariei, ale altor state care-și urmăresc interesele politice. Instrumentarea acestor interese bănu- iesc că este executată inclusiv cu concursul scriitorilor de la noi. E regretabil că nici una din persoanele racolate nu a îndrăznit să mărturisească în public că a slujit fostul regim, în defavoarea intereselor neamului. În prezent între Nistru și Prut ducem lipsă de patrioți, ideologia patriotismului este un sentiment amorf, anihilat.Aș vrea să mă refer în mod deosebit la intelectualitatea românească din Bucovina de Nord, care, consider eu, este o mare rușine a noastră că nu pune deget pe deget pentru a opri ucrainizarea masivă a populației autohtone din re- giune. Ar trebui să se uite peste Prut, cum procedează maghiarii din Harghita și Covasna, și să nu trâmbițeze la Chișinău că sunt deznaționalizați. Intelectualita- tea bucovineană are tot cadrul legal de a o face, prin crearea unui partid național, de a lua o poziție și a ocroti drepturile românilor în Rada de la Kiev. În loc s-o facă, ei buhăiesc că le sunt ucrainizate satele. Cine o să le rezolve aceste probleme dacă nu ei înșiși? E.D.: Ai putea să te referi și la eșecurile personale? B.D.: Cel mai mare nenoroc al meu e că m-am maturizat în perioada când au început a se împuțina cititorii. În anii adolescenței mele de regulă se vorbea rusește. Limba, istoria erau marginalizate și trăiam cu impresia că nu am Patrie. La școală, la facultate se vorbea cu ostilitate despre statul Israel și despre evrei, apoi despre patria noastră –România! Anii de studenție mi-au fost triști. La fa- cultate am văzut lingăi, conformiști, carieriști, mulți agenți racolați de KGB. În perioada renașterii naționale unii dintre acei tipi, o făceau pe liderii mișcării, postându-se nestingheriți în vârful piramidei, monopolizând patriotismul la tri- bune. Și unii scriitori, foști membri activi ai pcus, ulterior strecurați prin partide 7 democratice, s-au procopsit cu averi impresionante. Setea de căpătuire, a distrus adevărata mișcare de eliberare națională, s-a produs un nou exod al populației noastre și din vina lor astăzi prin sate bate vântul. Odată cu dispariția satelor de pe harta geografică a Basarabiei, pierdem ceea ce avem mai scump – veșnicia. Statalitatea, limba română se află într-un pericol mai mare decât până la 1989. Vina directă o poartă și deputații tuturor parlamentelor precedente printre care s-au numărat și o pleiadă de oameni de creație. E.D.: Ești ranchiunos... B.D.: A apăra interesele poporului cu toate mijloacele nu înseamnă a fi ran- chiunos. În Basarabia sunt ocrotite la maximum interesele alolingvilor, iar nouă, băștinașilor dintotdeauna ni s-a dat de înțeles că n-avem dreptul să fim... patrioți! E.D.: Nu este o confuzie când utilizezi în cărțile tale termenul regimul rusesc? B.D.:E un adevăr. Majoritatea nenorocirilor de la 1812 încoace ni se trag de la ruși. Doar am fost un tot întreg, într-o Moldovă istorică. Rușii ne-au schimbat numele. Și, din păcate multe le-au reușit. Prin politica lor șovină ei au trecut cu tăvălugul peste populația autohtonă a ținutului. Utilizez termenul rușii și re- gimul rusesc prin analogie, cum o fac alolingvii care, referindu-se la perioada anilor 1918-1940, afirmă că noi, chipurile, am fost ocupaţi de către români și am gemut sub jugul burghezo-moșieresc român! Se utilizează termenul român, fără a se lua în seamă că noţiunea presupune reprezentanţii popoarelr care locuiesc în trecut și acum în România: maghiari, bulgari, lipoveni, romi, ruteni, sârbi, germani etc. Mă ghidez de terminologia occidentală și folosesc termenul rușii, regimul de ocupaţie rusesc! Sunt termeni corecţi.