Gheorghe Grigurcu
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
www.cimec.ro www.cimec.ro Gellu DORIAN PREMIUL NAŢIONAL DE POEZIE „MIHAI EMINESCU“ – 25 Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ a ajuns la ratelor valori poetice de la noi. Asta a fost şi ideea regre- a douăzeci şi cincea ediţie. Un sfert de veac. Un semiju- tatului Laurenţiu Ulici care s-a alăturat de la început şi bileu. Ani în care au avut loc tot felul de evenimente în s-a bătut cot la cot cu noi pentru consacrarea defi nitivă spaţiul cultural românesc: unele propunînd ceva, altele a acestui premiu. Ideea instituţionalizării premiului a dorind doar să se afl e în treabă, să facă valuri, ca de fost susţinută de el şi în 2000, cînd la Botoşani, fi ind an altfel unele susţinute cu intenţii bune de oameni devo- Eminescu UNESCO, a fost cel mai mare desant scriitori- Ptaţi, altele avîndu-i ca protagonişti pe cei care, din orice cesc din istoria culturală a României: peste 450 de scri- poziţie i-ai privi, nu-i poţi vedea decît ca pe Gică Contra. itori au sosit atunci în Botoşani cu o garnitură întreagă Lumea nu este făcută din acelaşi aluat, că aşa e de cînd de tren, pusă special pentru acel eveniment. În cuvîntul e ea pe pămînt. De ce ar fi mai bună acum? lui de atunci – neştiind că va fi ultimul – a enunţat un Acum douăzeci şi şase de ani mă băteam pentru a proiect despre cum ar trebui să arate o astfel de insti- impune această idee, a unui premiu naţional pentru tuţie, care trebuia să vieze în provincie, la Botoşani, cu poezie, cu tot felul de lume, aici, în provincie, la Boto- atenţie sporită din partea înaltelor instituţii ale statu- şani, cînd cei care s-au văzut scoşi pe tuşă la revoluţie lui. Eram, la acea oră, ţara din Europa care nu avea un au revenit în forţă şi au pus mîna pe tot ce lăsaseră în premiu naţional de poezie. Nu era normal. Primele zece fugă şi spaimă în decembrie 1989 activiştii şi securiştii, ediţii ale premiului (cea de a X-a a fost pregătită pînă în aceştia, în fond, fi ind tot ei, mult mai abili şi decişi să noiembrie 2000 împreună cu Laurenţiu Ulici, care avea nu piardă, considerînd că patrimoniul fostului partid proiectul de ofi cializare legală a instituţiei Premiului Naţi- comunist – singurul de altfel – era al lor. Şi al lor a devenit, onal de Poezie „Mihai Eminescu“, dar timpul n-a mai avut punînd mîna pe clădiri, pe ziare, pe funcţii chiar, amu- răbdare nici cu el; politica în care se băgase tot pentru şinînd la fructele în pîrg ale democraţiei ce devenea de a sprijini breasla scriitorilor l-a terminat subit, fără nici la o zi la alta tot mai originală. Priveam cu uimire la cît o explicaţie ulterioară!) au decurs foarte bine. De la an de reaşezaţi s-au trezit iarăşi foştii – că „la vremuri noi, la an miza premiului a crescut. Numele care s-au adău- tot noi“, sloganul lor de intimitate conspirativă, ca să gat la lista laureaţilor au făcut din acesta cel mai rîvnit o numesc aşa. Ăsta era sloganul, ca un cod care a func- premiu, singurul validat de un juriu naţional, constant, ţionat perfect. Şi, printre ei şi interesele lor meschine – riguros, funcţionînd doar pe criterii de valoare, fără par- privatizări Mebo, patrimoniu pcr confi scat şi devalizat tipriuri sau alte sfori. Ba mai mult, cred că a fost singu- etc. etc. –, am reuşit să impun ideea Premiului Naţional rul domeniu în care lustraţia a funcţionat, aşa cum s-a de Poezie „Mihai Eminescu“. Istoria lui este cunoscută. defi nit în punctul 8 de la Timişoara şi a cerut-o, pentru Am repetat-o an de an cu ostentaţie, pentru a intra în nominalizări şi premii, şi Laurenţiu Ulici, preşedintele conştiinţa tuturor, nu numai a poeţilor cărora le-a fost juriului. Astfel nu au ajuns în nominalizări poeţi care consacrat acest premiu, ci şi a acelora care trebuiau să au făcut servicii evidente fostului regim. Limita a fost accepte că se năştea o nouă instituţie naţională, iar sco- de douăzeci de ani. Acum suntem la cea de a douăzeci pul ei era unul pur cultural, neafi liat politic, menit să şi cincea ediţie şi, privind în urmă, doar la lista poeţilor repună în discuţie recunoaşterea şi consacrarea adevă- nominalizaţi putem spune că proiectul a reuşit, a deve- Accente HYPERION 1 www.cimec.ro nit brand naţional, dacă doriţi şi o astfel de categorisire, Mircea A. Diaconu şi Ioan Holban. Evident, în echipă de dar cu siguranţă a devenit cel mai rîvnit premiu care se cinci membri şi la ultimele 4 ediţii în echipă de şapte acordă în spaţiul literaturii române. Nu este puţin lucru, membri. Ei au ales din patruzeci şi trei de poeţi nomi- mai ales că acest fapt vine dintr-un oraş deloc dezvol- nalizaţi pînă în prezent, unii de mai multe ori, – pre- tat economic, dar care a ţinut să onoreze, cu eforturi de miul se acordă pentru Opera Omnia, după un regula- multe ori foarte mari, tradiţia culturală a locului, parte ment strict – de-a lungul celor douăzeci şi cinci de edi- incontestabilă a culturii naţionale, măcar prin cea a zes- ţii douăzeci şi patru de poeţi care au primit laurii aces- trei de valori ineluctabile ale culturii naţionale care şi-au tui premiu, astfel: Mihai Ursachi (1991), Gellu Naum făcut primul pas spre lume de aici, dar şi nume impor- (1992), Cezar Baltag (1993), Petre Stoica (1994), Ileana tante de poeţi români care au onorat acest proiect şi au Mălăncioiu (1995), Ana Blandiana (1996), Ştefan Augus- înţeles că prezenţa lor an de an înseamnă o cinste reci- tin Doinaş (1997), Mircea Ivănescu (1998), Cezar Ivănescu procă. Ţinta nu este doar ziua de mîine, ediţia urmă- (1999), Constanţa Buzea (2000), Emil Brumaru (2001), toare, ci aceea de a impune definitiv instituţia Premiului Ilie Constantin (2002), Şerban Foarţă (2003), Angela Naţional de Poezie, care poartă numele poetului Mihai Marinescu (2004), Gabriela Melinescu (2005), Adrian Eminescu, nu din obedienţă faţă de fiul acestor locuri, Popescu (2006), Mircea Dinescu (2007), Cristian Simi- ci pentru că, orice am crede, sub numele lui stă marea onescu (2008), Dorin Tudoran (2009), Dinu Flămând literatură română, parte importantă a culturii noastre. (2010), Ion Mircea (2011), Nicolae Prelipceanu (2012), Cum a fost şi firesc, unele decizii ale juriului au fost Ion Mureşan (2013), Gabriel Chifu (2014). Acest pre- contestate. Dar ce mare premiu nu atrage astfel de con- miu nu şi-a propus să stabilească ierarhii, clasamente, testaţii? Nu am cedat niciodată nici unei presiuni de ci să încununeze opera poetică a unui poet român con- orice fel sau din orice parte a venit aceasta. Am preferat temporan cu o recunoaştere naţională, recunoaştere de să ameninţăm cu amînarea unor ediţii, decît să facem compromisuri sau să acceptăm forme subţiri, diluate ale care poetul român nu se mai bucura în ultima vreme. premiului, cum s-a încercat în unii ani, cînd unii factori Colecţia de carte de poezie, care adună pînă în prezent de decizie, locali, doreau să impună nume obscure ale douăzeci şi trei de volume ale poeţilor laureaţi, editată locului. S-ar fi dus totul în derizoriu şi acum nu am mai de Editura Paralela 45 din Piteşti, stă mărturie şi poate fi vorbit despre cel mai important premiu naţional de oferi iubitorilor de poezie, dar şi admiratorilor şi con- poezie care se acordă în România, ci despre cu totul alt- testatarilor, dovada unor decizii, chiar dacă subiective, ceva sau pur şi simplu contestatarii ar fi devenit şi mai corecte ale juriului. vehemenţi, iar noi ne-am fi văzut neputincioşi. Intran- Din 1998 se acordă, tot cu validarea unui juriu naţio- sigenţa unora, cu priviri din unghiuri absolut personale, nal, şi Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opus justifică frustrarea şi complexul (în special justiţiar) pe Primum, ajuns la ediţia a XVIII-a. Cei mai buni poeţi care şi l-au asumat ca pe o lege morală pe care (aşa cred români tineri au obţinut acest premiu. Unii dintre ei ei) doar ei o respectă şi o impun fără a cunoaşte cu ade- au confirmat, alţii au dispărut, în timp ce pe unii i-a vărat fondul unui asemenea fenomen. apucat justiţiaritatea, hipermoralitatea, intransigenţa, Juriul care a validat acest premiu de-a lungul ani- fără să aibă în spate şi necesara minimă justificare a ati- lor şi care a făcut acest premiu atît de rîvnit i-a avut ca tudinii lor. Dar aşa e la noi: dacă un lucru merge bine, membri pe: Laurenţiu Ulici, Mircea Martin, Cornel Ungu- trebuie obligatoriu făcut ceva să meargă prost, adică reanu, Marian Papahagi, Al. Călinescu, Florin Manolescu, să intre în acea normalitate pe dos care ne împinge la Daniel Dimitriu, Petru Poantă, Ion Pop, Al. Cistelecan, marginea lumii. GHEORGHE GRIGURCU – PREMIUL NAŢIONAL DE POEZIE „MIHAI EMINESCU“ – OPERA OMNIA, PE ANUL 2015 Juriul de acordare a Premiului Naţional de Poezie Cotruş, Emilian Pal – a decis ca premiul să fie acordat „Mihai Eminescu“, format din Nicolae Manolescu, ex ecvo, la ediţia a XVIII-a, pentru anul 2015, poeţilor: preşedinte, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Robert G. Elekes, pentru cartea Aici îmi iau dinţii-n Pop, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu şi Ioan Hol- spinare şi adio, Editura Tracus Arte şi Ionelia Cris- ban, în urma nominalizărilor reieşite după sonda- tea, pentru cartea Noaptea de gardă, Editura Car- jul efectuat de Fundaţia Culturală „Hyperion-c.b.“ tea Românească. Botoşani: Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu, Gheor- Premiile au fost decernate în ziua de 15 ianua- ghe Grigurcu, Ioan Moldovan Aurel Pantea, Nichita rie – Ziua Culturii Naţionale – în gala care a avut loc Danilov şi Ovidiu Genaru, a decis ca laureatul celei în Sala de conferinţe „Mihai Eminescu“ a Hotelului de a XXV-a ediţie a acestui premiu să fie poetul Ghe- „Rapsodia“ din Botoşani.