X/ X R X"/ '-' ~ '"S J Z~ Xhx

/X/ X r X"/ '-' ~ '"S J z~ xhx

X9o9. ^oLlÏxj^oc/ Âxxtoxrx/xxx..

%Xjo6o^^t. '7 7X /■/fi'.'// „ ^r}p/X'7t//y JliXyxx à/n , Jôx-, Ji/ryixMxc^n/ jfc (o~$. CUVENT CÄTRÄ CETITORI.

*( unoașterea firii proprii a fost și rëmâne una din virtuțile cardinale ale omului. In măsură potențată stă acest adevăr și cu referință la un popor. Este ab solut necesar ca să-și cunoască fie-care originea, pu terile și scăderile sale, căci numai astfel poate câștiga o orientare reală și sigură despre forța facultăților sale fisice și psichice. Ori-ce întreprindere devine un fët mort, dacă nu stă în proporție cu ceea-ce suntem în stare a réalisa. Multe din miseriile ce se descarcă asupra indivizilor și popoarelor, provin de acolo, că se apucă de lucruri ce nu le pot duce la îndeplinire. Orbecarea și nesuccesul sunt în mare parte resultanta lipsei de orientare. Un om luminat și în curat cu ceea-ce este și poate réalisa, nu va umbla cu capul în sac șchiopătând și pipăind ca la întunerec, ci sigur va călca cu pași măsurați și cumpeniți în calea sa. Tot așa trebue să facă tot na tul și un popor consciu de chemarea și puterea sa. Din aceste considérante, studiul istoriei a rămas dintru IV

început un obiect de preocupațiune al popoarelor de prima ordine. Urmărind de foarte mulțî ani isvoarele referitoare la istoria bisericii ortodoxe române indigene, am trebuit, lucru firesc, să scrutez și evenimentele po litice și isvoarele ce se referesc la acestea. Din notițele studiilor mele, present on. cetitori în cele-ce urmează un mănunchiu sub titlul : Istoria Românilor bănățeni. Este o nisuință de a înfățișa în formă pragmatică eve nimentele politice și bisericești dintru început până acum. Istoriograful orientat va aprecia greutățile ce le întimpină o asemenea scriere, când la multe din epocele trecute, trebue trase cu stropi grei de sudoare brazde noauë, spre a face luminos trecutul nostru întunecat prin vitregitatea timpurilor. Am cercat isvoarele străine și române referitoare la acest obiect, delà cei mai vechi până Ia- cei moderni, și m’am silit după puterile mele și după mijloacele, de cari am dispus, a présenta o lucrare la înălțimea, ce o pretinde astăzi istoriografia română. Am percurs cronicele vechi ungare, precum și cele moderne. Asemenea am căutat să folosesc la obiec tul indicat resultatele uriașe ale marilor istoriografi ro mâni: Hasdeu, Hurmuzaki, Tocilescu, Xenopol, Iorga, Dr. Onciul, Densușan etc. Istoria Românilor bănățeni este puțin cunoscută. Scrierile noastre speciale mai vechi compuse de Lau- rian, Maniu, Vlad și Velea sunt uitate și trecute. In timpul mai nou, fostul meu coleg P. Dragalină, a pu blicat trei broșuri interesante referitoare la trecutul Ro mânilor din Severin. După ce am studiat și scrierile speciale ale scriitorilor străini: Griselini, Böhm, Schwi- cker, Millecker, Pesty, Ortvay, Szentkláray, etc. am r<- vëcjut notele mele și am publicat lucrarea mea presents. Truda multă, care am pus-o la compunerea eï, a fost înlesnită prin faptul, că sum originar din Bănat și fiind-că din sînul poporului român bănățean am eșit și eu, eară numeroasele legături de sânge în văile frumoase ale Mureșului, Begheiului și Timișului din Bănat, me leagă de această frumoasă și mănoasă provinciă. Dar am fă cut aceasta și din motivul de a paralisa unele scrieri tendențioase mai proaspete, cari vor să mistifice trecu tul atât de glorios și bine meritat pentru patria și co roana ungară, ce-1 posed în chip neîndoios Românii bănățeni, cu apărarea vadurilor Dunărei. Fericitul pu blicist și istoric George Barițiu se pronunță într’un loc astfel : «Este timpul suprem, ca istoria Banatului și a Românilor bănățeni să și-o scrie chiar el».1) Cei bătrâni au murit de mult ; ear dintre cei în vieață singur co legul Dragalina a publicat din istoria noastră o scriere importantă. Socotesc deci, că n’am greșit cu publica- țiunea mea, carea va fi continuată dacă nu va întîmpina greutăți. In Banat zac comori de mare preț ascunse, atât în ruinele vechi, cât și în limba și datinele Româ nilor. Dacă suntem sinceri, trebue să recunoaștem, că noi aproape nimic sau de tot puțin am făcut pentru desgroparea acelor comori. ?4eritosul istoriograf maghiar Pesty Frigyes și societatea istorică din Timișoara, au mari merite pentru

1 G. Barițiu: Ist. Trans, t. II. 661. X.

VI descoperirea antiquităților și documentelor referitoare la istoria părților banatice. Drept judecând, trebue să re cunoaștem mai departe la vechil istoriografi ungari, mal multă și mal mare iubire de adevër, decât la o samă din cel moderni. Timpurile vechi au trecut și moravurile s’au schimbat. Motive politice au născocit mijloace de luptă străine de domeniul istoriei, unde adevărul și dreptatea au să cumpenească faptele trecute, rostind judecata asupra lor. Patria noastră dulce e lo cuită' de mal multe popoare, cari toate la olaltă și-au vărsat sângele și și-au jertfit avutul lor pentru apărarea el. între aceste popoare cel mai numeros element după Maghiari sunt Românii. în partea sud-ostică a patriei, și special în părțile așa numite banatice, Românii au un trecut mare și frumos, plin de merite neperitoare pentru patria și coroana ungară. Acest trecut glorios, imprimat cu litere de aur în istoria țeril noastre, este în parte dat uitării chiar de descendențil eroilor de odinioară; eară de altă parte e mistificat și présentât in lumină ne adevărată de o samă de scriitori tendențioșl. Cercat-am deci scripturile vechi și noi și găsind de bine present în cele ce urmează, faptele străbunilor și vieața lor în lumina, ce mi să pare cea adevărată. Vor fi scăderi și în lucrarea mea, ca în toate luc rările omenești, și de cari nici una din nenumeratele cărți, ce mi-au trecut prin mâni n’au fost ferite. Cu dragă inimă am purtat truda și osteneala la această scriere, căci originar dintr’o familiă veche, care după acte scrise în linie ascendentă și colaterală, aproape de un secol și jumătate stă în serviciul poporului meu: urmat-am yb- ■ k XI

CAPITOLUL VIII.

Slavii. Pag. Venirea și originea Slavilor...... 87—88 Slavii și Românii...... 89—60 Cuceririle Slavilor ...... 91—92

CAPITOLUL IX.

Avarii. Ivirea Avarilor ...... 93 Luptele Avarilor ...... 94-95 Urmele creștinismului la Dunăre ...... 96

CAPITOLUL X.

Bulgarii. Venirea Bulgarilor...... 97 Organisarea statului bulgar ...... 98 Domnia Bulgarilor în Dacia traiană ... • ...... 99—102 Legăturile Românilor cu Bulgarii ...... 103—104

CAPITOLUL XI.

Imigrarea Maghiarilor și organisarea statului ungar.

Ocuparea țării ...... 105 Ducatul lui Glad și învingerea acestuia ...... 106—108 Românii și locuințele lor...... — 109-^-112 Ohtum (Optum) căderea și moartea lui ...... 113—116

CAPITOLUL XII.

Biserica română în legătură cu cea slavo-bulgară.

Bulgarii și domnia lor în Dacia traiană...... 117 Increștinarea Slavilor și Bulgarilor ...... 118 XII Pag. Situația bisericii în primii VIII secoli. Românii, Slavii și Bulgarii...... 119—122 Luptele între Roma și Constantinopolea, apostolii Ciril și Metod, cultura slavă, nimicirea imperiului prim bulgar ...... 123—129 Creștinismul în Ungaria ...... 130

CAPITOLUL XIII.

Banatul sub regii Arpadiani.

Stefan cel Sf. și organisarea țării...... 131 — 132 Numărul comitatelor ...... 133—134 Luptele cu Cumanii, Pecenegii și Bisantinii ...... 135—140 Imperiul al doilea româno-bulgar și legăturile acestuia cu regatul ungar...... 141—146 Invasiunea Tătarilor — ... — ...... 147—148 [ Banatul Severinului. Donațiunea făcută Joaniților. Ro mânii ca locuitori în Severin și în vecinătate ... 149—153 Starea religioasă și luptele religionare, desbinarea bi sericii creștine și apunerea casei Arpadiane...... 154—161

CAPITOLUL XIV.

De la apunerea casei Arpadiane până la căderea Timișoriî în mânile Turcilor. Carol Robert...... 162 Alexandru Basaraba ...... ___ ... — — 163—164 Donațiunile făcute Românilor ...... 165 Ludovic cel mare și Turcit ...... 166 Vladislav vodă, luptele politice și religionare...... 167—170 Mircea cel mare...... — -...... 171 Apunerea imperiului româno-bulgar ...... - — 172 Luptele lui Sigismund cu Turcii ...... 173—175 Ioan Corvin ...... - — — — 176 Revoluțiunea din 1437—1438 ... — ...... 177 Luptele lui Vodă Jancu (Joan Corvinul) cu Turcii și moartea lui...... , ...... 178—184 Chiginea Corvinilor și familia lor...... - — 185—186 XIII

Pag. Omorîrea lui Ladislau Corvinul ...... 187—188 Confirmarea privilegiilor pentru Românii Bănățeni ... 189—197 Mathia Corvinul ...... 198 Pavel Chinezu ...... 199 Luptele cu Turcii ...... 200—201 Joan Corvin, fiul regelui Mathia ...... 202—203 Legiunea neagră ...... 204 Luptele cu Turcii. Legăturile cu Muntenia și Moldova 205—203 Revoluția lui Dosia și aservirea țărănime! ...... 207—208 Luptele cu Turcii. Bătălia delà Mohács ...... 209—210 Banii Caransebeșului și Lugojului. Rësboiul pentru succesiunea la tron între Ferdinand și Zapolya — 211—212 Petru Rareș și Radu-Voda ...... 213 Căderea Timișanei ...... 214—215 Privilegiul orașului Lugoj ...... 215—216 Comiții Timișorii...... — ...... 217—218 Banii din Severin ...... 219—221 Metropolia Severinului ...... — 222—227 Mănăstiri gr.-or...... 228 Episcopii românești și starea bisericii române ...... 229—234

CAPITOLUL XV.

Domnia Turcilor asupra Banatului.

Principatul transilvan. Românii și Polonii ...... 235—236 Situația Banatului. Reformațiunea ...... 237—238 Mihai Viteazul. Luptele cu Turcii ...... 239—243 Mihai Viteazul ca principe al Transilvaniei, Moldovei și Munteniei. Moartea acestuia ...... — 244—246 Luptele pentru tronul transilvan...... 247—248 Confirmarea privilegiilor pe sama Românilor de Gavriil Bethlen. George Rakoczy I. și 11...... — 249—255 Cedarea ținuturilor Lugoj și Caransebeș la Turci... 256—258 Conjurațiunea Zrinyi-Frangepan ...... — 259 Tökölyi și rësboiul cu Turcii. Asediarea Vienei ... 260—262 Eugen de Savoya ...... 263 f Imigrarea și privilegiarea națiune! ilirice ...... 264—266 Continuarea operațiunilor contra Turcilor. Lupta de la Zenta...... 267—270 XIV

Pag. Pacea de la Ryswyk și Carlovitz ...... 271—272 Revoluția lui Francise Rákoczy ...... 273—274 Ocuparea Timișoriî...... 275—277

CAPITOLUL XVI.

Ierarchia ort. română și apunerea ei.

Situația bisericeî române...... 278—279 Episcopii și Mitropolițil români. Sava Brancovicl — 280—288 Uniunea cu biserica apusană...... 289 Diptichul metropolitan...... 290 Sintagmationul Iul Chrisant ...... 291—292 Mitropolițil pomeniți în CondicaMitropoliel din București 293—294 Date bibliografice despre Mitropolia Belgradului ... 295—226 Apunerea ierarchiel ort. române ...... 297—299

CAPITOLUL XVII.

Banatul sub administrația militară. 1716—1751.

Starea provinciei — ...... „...... 300 Rësboiul cu Turcii, pacea delà Passarowitz ...... 301—304 Contele Mercy regulează toate afacerile provinciei... 305—308 loan Rațiu de Mehadia ...... 309 Colonisarea și canalisarea provinciei...... 310 Rësboiiil nou cu Turcii, pacea de la Belgrad ...... 311—317 Situația Românilor și a bisericii lor...... 318—325

CAPITOLUL XVIII. Banatul sub administrația camerală. 1751—1779.

Organisarea din nou a provinciei ...... 326—329 Starea Românilor și impëratul Iosif II ...... 330—332 Reformele dispuse în provinciă de împărăteasa Maria Theresia ...... 333—336 Colonisările în Bănat ...... 337—338 XV

Pag. Ridicarea școalelor rurale...... ^.J39------Regularea afacerilor bisericești și starea bisericii române 340—343 Mănăstirile ort. române...... 344—347

CAPITOLUL XIX. Delà provincialisarea Banatului până la finea rësbolului civil. 1780-1849. Incorporarea Banatului la Ungaria...... 348—349 Iosif II. și Românii...... 350—351 Rësboiul cu Turcii ...... 352—355 înființarea cursului clerical și pedagogic în Timișoara 356 Leopold II. și Francise I ...... - ...... 357 Rësboiul cu Fraricesii...... 358—359 Înființarea institutului pedagogic la Arad ...... 360 Frământările din Ungaria...... 361 Ferdinand V și luptele interne în Ungaria ...... 362—363 Situafia Românilor și rësboiul ciyil din 1848 ...... 364—367 Starea bisericei române...... 368—371

CAPITOLUL XX.

Incheere.

Organisarea Banatului Timișan sub regimul absolutistic 372—374 Incorporarea Banatului la Ungaria...... 375 Situația bisericei române și luptele pentru reînființarea Metropoliei ort.-române ...... — 376—382 Starea Românilor bănățeni și scriitorii lor...... 383—385 Incheere ... — ...... — -...... - — 385—386 Indice ... — — ...... - -...... - — — — 388 I.

INTRODUCERE.

Banatul-Timișan limitat între Dunăre, Tisa, Mureș * șiconfiniul ardelean, era din vechime locuit de oameni âncă pe timpuri, din cari puține sau de fel monumente scrise nu ni s’au păstrat. Acest teritoriu, geologice vorbit, forma .. o parte însemnată a basinului dunărean. în timpul pre istoric fusese această vale o mare, fiindcă apele ce se scurgeau nu avuseseră loc de străbătut la Porțile-de-fer, pe unde acum Dunărea a rupt păretele despărțitorîu.1 Amin tirea mării s’ar fi păstrat și în tradițiunî poporale. Această mare s’ar fi numit «marea albă» sau «dulce», și coră biile ar fi ancorat la cula din Verșeț și la muntele Avala din Belgrad și se legau de verigile de fer întărite în zidurile cetății.21 Unii geologi reduc mocirlele de la

1 L. Böhm: Geschichte des Temeser Banats, Leipzig, 1861, pag. 3; Ortvay T.: Összehasonlító vizsgálatok a praehistoricus kőeszközökről II., 71 și Temesvármegye és Temesvár város Tör ténete, Pozsony, 1896, t. I., pag. 3 sequ. ; Milleker Bódog: Dél- magyarország az őskorban ; Történelmi és régészeti értesítő 1893, II, pag. 64. 2 L. Ilie: Arch. Funde im Banate; Mittheil, der Centn, C. X., 1865, XXXIV la Milleker ibid. ; dr. G. Czirbusz : Magyarország a XX. évszak elején, Temesvár, 1902, pag. 26 sequ. 1 2

Alibunarî-Verșeț și din alte ținuturi ale Bănatului, pre cum și nisipiștea dintre Panciova, Cubin, Biserica-albă și Károlyfalva din acele timpuri.1 După scrutările geo logice moderne, ivirea mării se adscrie în periodul al III-lea, sub puterea torenților produsă prin ridicări și scufundări continentale, până ce suprafața apei a scă zut întru atât, că sistemul fluvial actual a putut lua ființă în periodul al IV-lea. Vestitul archeolog Cotta afirmă pe basa scrutărilor sale, că âncă în vremea când Bănatul era un lac terestru, pe rîpele și insulele ace stuia ar fi locuit- oameni.21 *Cu scurgerea apei prin Por- țile-de-fer, șesul Bănatului s’a prefăcut locuibil organi smelor terestre. Regiunile fluviale s’au împopulat cu animale din lumea străveche, precum : mastodoni, di- notheri, acerotheri, antilopi, hiparioni și alte asemenea specii. După un restimp îndelungat au apărut speciile diluviale. în munți și în pădurile seculare ori în pesceri s’au retras hienele, leii și urșii, pe lângă fluvii cutrierau elefanți și mamuți, prin mocirle și pe ridicături rinoceri, cerbi și alte specii dispărute.8 Rămășițe de aceste ani male s’au găsit o mulțime.4 După toată probabilitatea omul a vețuit împreună cu aceste animale în parte mai mare dispărute.5 Lângă Verșeț la 1888 s’au desco perit în adâncime de 3—3’5 m. remășițe de bou stră- vechiu (bos priscus), bou uriaș (bos primigenius), urs uriaș (ursus primigenius), cerb uriaș (cervus elaphus)

1 K. Gooss : Skizzen zur vorröm. Culturgesch. der mitl. Donauländer; Archiv des Vereines für siebenb. Landeskunde, N. F., XIII., 429; L. Wessély: Der europ. Flugsand, 230 la Mille- ker 1. c. p. 64. s Milleker 1. c. p. 65. 8 Ortvay T. : 1. c. IL, 77; Milleker: 1. c. p. 66. 4 Milleker: 1. c. p.67—72 ; vecji și Milleker Bódog: Délmagyar- ország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből, Temesvár, 1897. 5 Borovszky G. : A dákok, Budapest, 1883, pag. 3. 3

și remășițe de alte animale străvechi mai mari, împreună cu requisite de peatră și cu vase de lut primordiale, ceea ce atestă, că omul ar fi vețuit împreună cu acele animale dispărute.1 Treapta de cultură a acelor oameni a fost de tot joasă. Locuințe stabile n’au avut, requisitele și-le făceau din petrii cioplite primitiv și din lut, îmbrăcămintea era din pei de animale și nutremêntul lor consta din vénát și pescuit. Acest period se numește paleolitic. în acest restimp omul își avea refugiu și scut în pescerile din munți, cum arată numeroasele desco periri. Omul din acest period, precum și cel din perio dul următoriu neolitic nu a aparținut familiei arice.1 2 De unde ar fi venit omul în aceste părți, positiv nu se știe, dar Teodor Ortvay se silește a răspunde. Se crede, că din Asia ar fi imigrat și atunci oamenii încoace prin Pont, călăuzindu-se apoi de apele curgătoare mai departe.3 Epoca paleolitică a petrei dure este prima fașă de desvoltare a omului, carele în starea sa sălbatică pro babil deci și în părțile noastre a convețuit cu animalele fossile din epoca quaternară.4 în epoca neolitică omul trăia asemenea din vénát și pescuit. Folosirea metalului era necunoscută. Popu- lațiunea sporită se așează la câmpiă lângă ape curgă toare sau stătătoare, avea vite cornute, oi, capre, porci și câni de casă. Din descoperiri reese, că avea simț de asociare și localitățile descoperite par a fi sustat timp mai îndelungat. Locuitorii de aci că și cei din

1 Milleker 1. c. p. 72. 2 Dr. M. Much : Die älteste Besiedlung der Oestr.-Ungar. Monarchie; Oestr. Jahrbuch, 1884, 46 la Milleker 1. c. p. 74. 3 Ortvay T. : Magyarország régi vízrajza, II, 354 și Temes- vármegye tört., 1. c. pag. 8 sequ. ; Milleker 1. c. pag. 75. 4 Gr. Tocilescu : Dacia înainte de Romani, București, 1880, An. Ac. Rom., t X., pag. 777—778 și Istoria Românilor, Bucu rești, 1900, pag. 9. 1» 4

Europa meridională, par a fi fost lucrători pacïnicï de pământ. în această epocă prelucrarea petrii ajunsese la o desvoltare uimitoare, din care se pregătiau toate requisitele. Afară de piatră au folosit oasele și coarnele ani malelor, asemenea și ceramica sau prelucrarea vase lor de lut avansase. Localități unde s’au aflat monumente din acest restimp sunt numeroase.1 După uneltele aflate cultura locuitorilor din epoca neolitică înaintase. Locuin țele par mai stabile în formă de bordeie și corturi, și afară de păstorit, vânat și pescuit oamenii se ocupau și cu lucrarea pământului. îmbrăcămintea asemenea s’a perfec ționat. Probabil că și țesutul veștmintelor era cunoscut. Pe lângă hainele necesare folosiau și ornamente.1 2 Unel tele găsite sunt lucrate din peatră lustruită de diferite forme. Așa s’au găsit dalte, ciocane, topoare, buzdu gane, vârfuri de lănci, darde și săgeți. Asemenea s’au găsit rîjnițe și alte unelte. Pe lângă obiectele din peatră lucrate s’au aflat și unelte făcute din oasele animalelor rumegătoare și din coarne, precum : ace, săgeți, cuțite, sule, vârfuri de lănci și altele.3 Toate uneltele erau fă cute din peatră, os și lut. La care semințiă de popoare avem să înșirăm populațiunea din aceste părți în epoca preistorică, nimenea cu positivitate nu poate da râspuns.4 Cât timp a durat epoca petrii asemenea cu posi tivitate nu se poate ști. în epoca următoare întră cu noașterea și folosirea metalului. între metale a fost arama roșie și aurul cele dintâi, cari s’au găsit în stare na tivă, dintre ele arama aflându-se în masse mari s’a

1 Milleker 1. c. p. 75—90 ; Ortvay T. : Temesvármegye tört. 1. c. p. 44 sequ. 2 Ortvay T. : Temesvármegye tört., 1. c. p. 62 sequ. 3 Gr. Tocilescu 1. c. p. 779—787. 4 Gr. Tocilescu 1. c. p. 793.; Hasdeu: Istoria critică, t. II. p. 42 sequ. 5 folosit pentru facerea uneltelor și a armelor și a creat o nouă epocă numită de aramă. Teritoriul banatic este I bogat în descoperiri din epoca aceasta.1 Cultura locui torilor s’a ridicat și s’a desvoltat mai departe prin usul metalelor, deși numai în stare nativă și neamestecată, ceea ce arată felul, modul și scopul folosire) lor. Agricultura și viticultura de asemenea au înaintat. Durata acestei epoce ca și a celorlalte este greu, aproape imposibil de fixat. Prin încălzirea și baterea aramei a vecțut omul, că se moaie, devine fluidă și așa a ajuns la ideea ameste cării metalelor și s’a trecut la altă epocă de desvoltare, numită de bronz prin amestecul aramei cu plumb. Bron zul este cu mult mai tare decât arama nativă, prin ur mare și mai potrivit pentru pregătirea uneltelor și ar melor diferite. Invențiunea aceasta ar fi productul cultural al unui popor venit din Asia, posibil din India, unde straturile de aramă și de zinc sunt dese. Folosirea unel telor și armelor de bronz era mai grea, aflându-se plumb în măsură mai puțină în Europa.21 Metallurgia în Europa cu topirea bronzului, au dat ansă archeolo- gilor a se deosebi în doue direcțiuni, admițând unii fabricatul bronzului culturei popoarelor din nordul Euro pei; alții iarăși Fenicienilor, Etrurilor sau unui curent din Caucas.3 Pe teritoriul banatic s’au descoperit în 37 locuri

1 Dr. M. Much : Die Kupferzeit in Europa und ihr Ver- hältniss zur Cultur der Indogermanen, Wien, 1886, p. 8.; Pulszky F. : A rézkor. 59, la Milleker 1. c. p. 93—104; OrtvayT.: Temes- vármegye tört., 1. c. p. 85 sequ. 2 Pulszky F : Az östörténelmi leletekről Magyarországban, 12—14; Milleker B.: Délmagyarország az őskorban, Történelmi és rég. muz. közlönye. 1894, I. p. 1. 8 Gr. Tocilesciï 1. c. p. 831. 6 la 750 obiecte diferite de bronz.1 Cine știe câte se vor mai afla, dacă se va scruta și mai mult. Cel mai mare merit pe acest teren îl are ca par ticular F. Milleker. Topitoare străvechi s’au aflat la Caran sebeș, Lațunaș, Jamul-mic și în alte părți. / Obiectele aflate ne arată starea culturală mai de- svoltată a populațiuniî. Uneltele de casă și de economie precum și armele și ornamentele sunt mai perfecționate. între obiecte aflăm cuțite, briciuri, firize și altele maî alese. Locuințele asemenea au devenit maî alese și maî îngrijite ; eară peșterile încep a nu se maî folosi de locuințe cătră finea epoceî de bronz. Ocupațiunea oamenilor în această epocă e maî avântată prin ridicarea culturel. Economia și industria s’au mai perfecționat. La economie aflăm și morile de mână făcute din peatră. în ceramică, în topirea și pre gătirea obiectelor de bronz, după constatările făcute se ajunsese la un frumos grad de progres. Agatirsiî de aci au stat în legături strînse de comerciu cu orașele grecești din Pont. Fenicienii erau mijlocitori între apus și răsărit. Din străvechime rîpa măriî adriatice era legată cu Dacia prin căî comerciale. Altă cale ducea prin Italia de nord, despre care amintește și povestea Argonauților.21 * Gr. Tocilescu în studiul seu temeinic, des citat, constată, că uneltele de bronz descoperite nu pot fi fabricate locale, nu sunt aduse de Romani în Dacia, ci derivă din pro veniență străină, aduse la Dunăre din sudul Europei.8 Etrusciî din Italia, cunoscuțî sub regele din Egipet Ramses II (1407—1341a. Chr.), și sub Ramses III după

1 Milleker 1. c. p. 2—22; vedi și la Szentkláray Jenő: Krassó- vármegye öshajdana, Budapest 1900 p. 1—2. 2 Milleker ibid.; Ortvay T. Temesvármegye 1. c. p. 99 sequ.; Gr. Tocilescu 1. c. p. 795—846. 8 Gr. Tocilescu 1. c. p. 848. 7

1288 a. Chr. aveau comerciu întins pe mare și pe uscat, instruiți fiind de Egipteni, Fenicieni, Asirieni și Elini și escelau în fabricarea metalelor.1 Locuitorii Daciei oferiau în schimb miere, ceară, grâu, brânză, piei de animale, metale, aur, aramă și sare. Etruscii fiind supuși de Ro mani, cu încetarea existenței lor politice, decade și comerciul lor întins, prin urmare și cu părțile Daciei.21 în vechiul teritoriu banatic semnalăm 2 căi. Una delà scurgerea Carașului peste Jidovin (Berzovia) în valea Timișului, apoi a Bistrei și alta delà Porțile-de-fer prin valea Cernei și a Timișului-de-sus cătră Caransebeș. Comercianții Etrusci primiau în schimb pentru obiectele aduse aur, afară de productele naturale, robi și obiecte de bronz stricate. Din străvechime apoi trebue să fi intrat în us și banul. La început forma era ca cărica, sau o altă formă de ornament. Aceste cărice se află adesea purtând semne barbare.3 La popoarele noastre preistorice se pare că s a folosit sistemul monetar de greutate babilonean, care sistem era în us în Asia și Europa sudică în suta X. a. Chr. Considerând epoca de bronz mai de aproape, după obiectele descoperite, aflăm că lângă cele mai vechi, se găsesc unelte de peatră și de aramă, eară lângă cele mai noui și resfirat së găsesc și unelte de fer. Forma mai perfecționată a acestora arată, că sunt de proveniență ulterioară, de cătră finea epocei de bronz.4 Cultura populațiunii în epoca de fer ce a urmat,

1 Gr. Tocîlescu 1. c. p. 848—849. 2 Gr. Tocilescu, 1. c. p. 850—851. 3 Gr. Tocilescu 1. c, p. 852 sequ. ; Borovszky: A Dákok p. 28 ; Milleker 1. c. p. 23. 4 Milleker 1. c. p. 31 ; Ortvay T. Temesvármegye Tört. 1. c. p. 172 sequ. 8 a sporit și mai mult. Prin lucrarea și folosirea ferului omenirea a intrat într’un stadiu cultural mai înaintat. Usul metalelor și schimbul acelora ca unelte și obiecte de valoare a dat avênt agriculturei, industriei și comerciului în mesură incomparabil mai mare, decât în epoca anterioară.1 Populațiunea de aci ar fi venit în atingere mai întâiu cu Grecii. Apoloniu (276 a. Chr.) din Rodos, vor bește în «Argonautica» despre Istru (Dunăre) creçjênd, că la stânca Caulia, nu departe de muntele Auguron, se desface în doue, o parte scurgêndu-se în Marea Adriatică ’ și alta în Marea Neagră. Expedițiunea Argonauților se crede a fi fost pe la 1263 a. Chr. Bifurcarea fluviului în așa fel o cunoștea și poetul grec Hiponax din suta VI. Șesul Laurion se afla pe ambele ripe ale Tisei.21 După mitul grecesc despre Argonauți, ar fi ajuns j și în părțile acestea principele Jason pe la 1282 a. Chr. și care delà Istru (Dunăre) a mers spre țări necunoscute din calea persecutătorilor sei.3 Herodot (490—408) părintele istoriei, scrie lucruri i interesante despre locuitorii acestui ținut. După dênsul | la 513 a. Chr. erau Agatirsii locuitori lângă fluviul Maris j (Mureș), pe timpul când Dariu purta resboiu contra Sciți- lor.4 Acești Agatirsi vețuiau îmbuibat după obiceiuri tracice, aveau per negru, corpul și-1 slutiau cu tétován, i

1 Ortvay T. Temesvármegye Tört. 1. c. p. 222 sequ. 2 Fröhlich Robert : Magyarország őskori földrajza. Aka démiai Értesítő 1894 p. 66; Gr. Tocilescu 1. c. p. 390; A. Papa- dopol Calimach An. Ac. Rom. s. II, t. VII, p. 315—318. 3 I. H. Schwicker : Geschichte d. Temeser Banats. Pest, 1872 p. 7. 4 Herodot, IV. 49 : <3é ’ AyaâvQocov MaQiç nozaftoç çécov nviii.iinyiiTai tqj ’'lozQcp, edit. Ac. rorn. Bucurescl. 1902, p.66. Plin. hist, nat. IV, 26 : caeruleo çapillo Agatirsi, așa îl numește ; Bo rovsky op. çit. p. 4, 9 iubiau aurul și petrile scumpe și trăiau în comuniune de femei.1 în sus de Agatirsi ar fi locuit Sigynii, — după He rodot — unde nu se putea umbla de mulțimea albinelor.21 Orașele din Pont stăteau în legături dese comer ciale cu Agatirsii.3 Despre aceștia se susține, că își codificau legile lor în versuri și așa le transmiteau prin cântece din gură în gură.4 Grecii socotiau că Agatirsii ar fi de ori gine scitică.5 *Singur Herodot desminte aceasta, asemă- nându-le moravurile cu ale Tracilor, precum arată și unicul cuvênt păstrat.8 Cultura mai înaintată a Agatirsilor se constată din felul traiului lor mai statornic, familiar și social, precum și din credința lor în nemurire. Cultivau instituțiile ca snice și rësboinice. Păstrau stima celor decedați și cultivau moravurile de asociare în stat. Industria și comerciul lor era mai desvoltat decât la alte popoare. Agatirsii împinși de mișcarea popoarelor din Asia între Ural și Marea Caspică spre Europa se așează în teritoriul Daciei vechi, împing spre răsărit pe Sarmați și ajung în contact cu popoarele nordice slave și germane și folosesc cultura acelora spre binele lor.7

1 Dr. E. Rössler : Die Geten u. ihre Nachbarn ; Sitzungs berichte der K- Akademie XLIV 140—148 la Milleker 1. c. p. 33; Borovszky 1. ç. p. 4; Szentkláray 1. c. p. 3; R. Roesler: Românische Studien, Leipzig 1871, p. 6—7. 2 Milleker 1. c. p. 33. Borovszky 1. c. p. 4; R. Roesler 1. c. p. 9. 3 Gooss : Die vorgeschichtliche Zeit Siebenbürgens. Her mannstadt 1877 p. 9. 4 Aristoteles: Problem. XIX 28 la Borovszky 1. c. p. 4. 5 Herodot IV 9. 10. Védi edițiunea Academiei Române, Bu curești 1902 p. 11—14. « Herodot IV 78, 104 1. c. p. 105 și 145. 7 Szentkláray 1. c. p. 5. 10

Folosirea ferului în ținutul banatic se aduce în 1 legătură cu venirea Celților în suta IV a. Chr. Produ cerea ferului presupune o cultură mai înaintată, o dex teritate și experiență mult mal desvoltată. împreună cu ferul ni se arată și argintul. Cât a durat epoca de fer asemenea nu putem afirma cu positivitate. Agatirsil au dispărut foarte repede ca popor și s’au contopit în poporul dac, care se ivește deodată cu 1 venirea Celților în Europa ostică.1 Astfel prin contopirea Agatirsilor cu Dacii s’ar fixa continuitatea populațiunil i delà Herodot și până la Traian. Ori că Agatirsil strîm-I torați de Daci s’ar fi retras spre nord și rămășițele lory ar fi Litvenil. După alții urmașii Agatirsilor ar fi fost/ Cazacii. în suta IV mal târdiu a intrat usul banilori adeverațl în părțile noastre. Cu baterea banilor de argint se pare că au venit în atingere părțile acestea și cu Roma.21 Alcătuirea tetradrachmelor în părțile noastre de- mustră contactul lățit comercial între Celțl, Agatirsl și ț Geți ; asemenea și folosirea în măsură potențată a me talelor precum și o industrie mai desvoltată.3 Luxul în vestminte și bogăția în aur la Agatirsl se esplică din esploatarea minelor de aur abundente în acele timpuri.4 Agatirsil cultivau și pămăntul, cel puțin vieritul era foarte desvoltat.5 6 ) în periodul delà Homer pănă la Herodot (X—V. |

1 R. Roesler op. cit. p. 8 scrie : «Es lässt sich die Frage auf werfen ob die Agatyrsen nicht vielleicht später durch das kräftige Hervortreten eines ihrer Stämme die Umnennung in Dacier erfuhren, so dass die Continuität derselben Bevölkerung von den Tagen Herodots bis auf Traian ... niemals wäre unterbrochen worden». 2 Milleker 1. c. p. 34—46. 3 Szentkláray 1. c. p. 7. 4 A. D. Xenopol : Istoria Românilor. Iași 1888 vol I. p. 29 ; Gr. Tocilescu : Istoria Românilor, op. cit. p. 13. 6 A. D. Xenopol 1. c. p. 48. 11 sec. a. Chr.) puține urme găsim despre provinciile și po- \ poarele Daciei. Domni ai mărei și ai pământului fiind pe acel timp Fenicienii, la țermurii Mărei Negre și la gura fluviilor mari de aci, aceștia fundară colonii. Ur mează apoi Miiesianii și fundarea coloniilor grecești. Ho mer avea cunoștințe foarte mărginite despre părțile nor dice. Hesiod (IX sec. a. Chr.) amintesce cel dintâiu de Istru cu undele sale frumoase și de Sciții cei mulgători de iepe.1 După începutul sutei VII. a. Chr. se spo resc în Pont coloniile Miletului și astfel și cunoștințele geografice ale Elinilor privitoare la părțile nordice cresc. Arctinos din Milet, între anii 760—708 amintește în ver surile sale insula Leuke la gura Istrului ; Alcaeus lain-, cepi tul secolului VI. a. Chr. pomenește țara Sciților și I Peisandros din Kameiros (Rodos) vorbește de Agatirsi.1 2/ Râsboiul lui Dariu, (513 a. Chr.) regele Perșilor- contra Sciților din Europa, a făcut mai cunoscute atât părțile nordice, cât și popoarele de acolo. Sofocles (495—406 a. Chr.) înșiră pe Sciții și pe Colchii pe scenă. Aeschylos (525—456 a. Chr.) vorbește de Istru și de Scythia ca de o țeară întinsă, aspră și friguroasă, bogată în fer și in cai, unde locuesc multe popoare bar bare.3 După tradițiă, Egiptenii ar fi cunoscut Dunărea. Regele Egiptului Sesostris ar fi străbătut Istrul și în vingând pe Geții de aci a înființat colonii în țeara lor. Despre aceasta menționează și Herodot, că preoții din Egipet i-ar fi arătat o carte, în care era scris despre expedițiunea lui Sesostris, carele după ce a biruit Asia

1 A. Papadopol-Calimach : Dunărea, An. Ac. Rom. s. II. t- VII. București 1886 p. 313; Gr. Tocilescu 1. c. p. 385—388; P. Hunfalvy: Az Oláhok története, Budapest, 1894. t. I. p. 1—2. 3 Gr. Tocilescu 1. c. p. 389—390. Despre Scițî, ca primii lo cuitori aï Moldovei și părților învecinate amintește și t)em. Can- temir : Descrierea Moldovei, București 1875. p. 1. 3 Gr. Tocilescu 1. c. p. 390—391. Hunfalvy t. c. p. 5—10. 12 a bătut pe Scițî și pe Traci și a așezat colonii egip tene în țara lor.1 Cunoștințele istorice și geografice despre țările și popoarele nordice până la Herodot (490—408) sunt vage și neînsemnate, basate mai mult pe închipuire și fantasiă, și adesea foarte contradictorie. Abia în cartea IV a lui Herodot21 numit și părintele istoriei, aflăm ceva urme mai sigure, pe basa cărora putem ști ceva în genere despre situația geografică a Scythiei și în special a ță rilor dunărene.3 Delà el aflăm și motivul rësboiului, din rësbunare purtat de regele Perșilor Dariu contra Soților, cari ar fi devastat odată Asia toată.4 Herodot s’a folosit la descrierea Scythiei de isvoarele anterioare grecești și persice, de experiențele proprii și de comunicațiile verbale ale altora. Scythia era renumită pentru bogăția aurului și a productelor naturale, din cari numește : grâu, meiu, linte, ceapă, usturoiu, cânepă, anasson. Pesci se aflau în abundanță. Despre cai cjice că sufer clima rece, pe când asinii și catîrii nu. Boii s’ar naște fără coarne, din causa frigului. Comerciul coloniilor grecești delà Marea Neagră cu Sciții era foarte însemnat. Ar- ticlii de export erau: carne, piei de animale, pește să rat, miere, ceară, sare, cânepă, in și pânză precum și sclavi. în schimb importau articlii de lux : stofe pentru haine, vin, tămâie, lemne mirositoare și alte nimicuri.5

1 Al. Papadopol-Calimach 1. c. p. 314—315. 2 VecJI edițiunea Academiei Rom. București 1902; P. Hunfalvy t. c. p. 2—4. Hașdeu Istoria critică, București 1874 1.1. p. 181 sequ. 3 Gr. Tocilescu 1. c. p. 393—394; Al. Papadopol-Calimach 1. c. p. 328. 4 Herodot, I, 105 și IV. 1. 6 Gr. Tocilescu, 1. c. p. 410—411; Al. Papadopol-Calimach 1. c. p. 333; Confr. Dr. E. Fischer: Die Herkunft der Rumänen, Bamberg, 1904 p. 25—26. 13

Despre popoarele Scythieï cjice Herodot : «înce- pênd delà Istru și mergênd spre interiorul pământului, Scythia e mărginită mai întâiu de țeara Agatirsilor, apoi a Neurilor, al treilea a Androfagilor și în fine a Melanchlaenilor.»1 Despre fluviul Mureș (IVțaris), cțice că 1 curge din țeara Agatirsilor și se varsă în Istru.21 Thukydides după mamă de origine tracică, având și soție de origine tracică susține, că Geții și Sciții aveau aceleași moravuri.3 Succesorii lui Herodot, precum : Hypocrat, (n. la 468 a. Chr.), Aristotel (f 322) afirmă, că Scythia se estinde până la estremitatea Nordului, este o țeară frigu roasă, plină cu pășuni, fără arbori, locuită de Sciții nomazi. Din animale numesc caii, și despre boi afirmă, că se nasc fără coarne din causa gerului. Polybios (208—127) descrie delta Dunării și amintește la gura Istrului pe Bastarni.4 Dintre scriitorii romani, Iuliu Caesar privește munții Daciei de continuare a pă durei hercyniane.5 Tot el amintește primadată fluviul Danubius și pe Daci, ve cinii Germanilor.6 Sub împăratul August se pomenesc «iernaticii Geți», și «pustiile Geților».7 Poetul Ovidiu (f 17 p. Chr.) exilat la Torni și reposât aci, se plânge în «Tristele și Ponticele» sale de gerul cumplit, de viforele groaznice, de bălțile mocirloase, de locuitorii barbari, părându-i-se a fi la capătul lumii, «în sînul munților barbari ai Scythiei și Sarmației. Dintre popoare înșiră: Geții, Sarmații,

1 Herodot IV, 100; Gr. Tocilescu 1. c. p. 413. 2 Her. IV. 48 ; Hasdeu 1st. critică tom. I. p. 207—208. 3 Hunfalvy t. c. p. 17—19. 4 Gr. Tocilescu 1. c. p. 414—418. s Bell. Gall. VI. 25. 3 Bell. Gall. VI, 24. 7 Gr. Tocilescu 1. c. p. 419: Hașdeu 1st. crit. 1.1. p. 216. sequ. 14

Colchiï, Metereiï, Jazygiï, Bastarniï, Besiï, Coralii etc.»1 Aci a învățat Ovidiu limba Geților și Sarmaților.21 Sub numele Sarmatic înțelege mal multe triburi. «Sarmații par, după Ovidiu, a fi fost cu Geții nu numai ve cini, dară și în legături strînse».3 După geografii vechi, preste douăzeci de popoare vețuiau și se hrăneau pe ambele maluri ale Dunării.4 5 Geții delà Istru cunoscuți ca bărbați viteji și de- ștepți, ar fi luat parte și la răsboiul troian (1218 a. Chr.).6 Strabo, născut cam jumătate de veac înainte de Chr. și răposat sub Tiberiu, la începutul domniei ace stuia, încă ne-a lăsat notițe prețioase despre părțile nor dice dunărene. Dunărea până la cataracte se numește / Danubiu, eară populațiunea: Daci. De aci în jos se nu- I mește fluviul: Istru, ear locuitorii : Geți. Vrednic de I amintire este, că el ține pe Sarmați, Roxo'ani, Jazygi, j Tyregeți, de membrii ai familiei Scythe.6 Pomponiu ! Mela, scriitor din timpul lui Claudiu, amintește pe Geți j la sudul Dunării în Thracia, despre Daci nu face men- j țiune. Agatirsii îi așează cu Sarmații la Maeotis, ere- I çlêndu-i de Sciți.7 ‘ După Pliniu cel bătrân (23—81 p. Chr.) ar fi lo cuit diferite popoare la Dunăre, numită Danubiu, până în Iliric, de aci încolo Istru, care se varsă pe 6 guri în Marea Neagră. Amintește pe Geții numiți Daci, pe Romani și Sarmați. Despre Jazygi se afirmă a fi un

1 Gr. Tocilescu, 1. c. p. 420; Al. Papadopol-Calimach 1. c. p. 319—320; Hunfalvy t. c. p. 53—57. 2 Tristium V. 7. 12. 3 Gr. Tocilescu, 1, c. p, 420. 4 Al. Papadopol-Calimach, 1. c. p. 338. 5 Al. Papadopol-Calimach 1. c. p. 329—330. • Al. Papadopol-Calimach 1. c. p. 321 ; Gr. Tocilescu 1. c. p. 423—424. T Gr. Tocilescu 1. c. p. 425. 15 trib sarmatic, aceștia ar fi împins pe Daci spre părțile muntoase din câmpiă.1 Divinul (o ôsïoç) geograf Ptolemeu (140 p. Chr.) este singurul scriitor dintre cei vechi, carele dă date amănunțite despre Dacia, și o presentă ca o uni tate teritorială în extensiunea cunoscută. Munții, (nu mește munții Carpați, fără a-i pune în legătură cu munții Sarmatici) rîurile și populațiunea sunt clar numite. El înșiră 15 seminții dace. Eruditul Tocilescu <^ice: «O mare parte din datele lui Ptolemeu despre Dacia pot fi socotite ca venind direct delà Marinus, care pare a-și fi publicat opera sa la finea secolului I. după Chr. în timpul lui Traian».2 Reasumând constatăm: cunoștințele noastre despre Scythia, sub care înțelegem și Dacia, sunt mărginite foarte la început. Despre periodul paleolitic nici nu vor bim. în epoca de peatră, de bronz și de fer, cercetările istorice și archeologice nu pot deslega chestiunea, că ruia popor cu positivitate se adscriem acele unelte aflate. Asemenea stăm aproape și cu Sciții, primii locuitori ai părților noastre. Părerile savanților divergează. Unii îi socotesc Mongoli, alții Germani, eară alții Slavi. Gr. Toci lescu, aprofundatul nostru scrutător, îi ține deEranî, aparți nând cu Medii, Perșii, Bactrii la aceeaș grupă de popoare.3

1 Or. Tocilescu, 1. c. p. 425—426. * Gr. Tocilescu 1. c. p. 427—431.; Al. Papadopol-Calimach 1. c. p. 321.; Hașdeu 1st. crit. t. cit. p. 57—59. ’ Gr. Tocilescu 1. c. p. 465—489. IL

DACII.

Valea Dunării din timpul preistoric a primenit roiuri de popoare în rând nesfîrșit. Din Asia, leagănul omenirii, s’au strecurat potop de popoare spre aceste părți. De cătră Marea-Neagră s’au îndreptat succesiye verosimil spre Europa sudică 4 popoare aparținătoare la familia indo-germană. Antâlu au venit Grecii (Elinii),' cari străbat în peninsula balcanică, apoi Etruscil mer-’ gând pe Dunăre trec Apeninil și ocupă Italia, urmează Iliril, cari se așează în parte pe culmile Alpilor (Di nari) și în fine Tracii, cari ocupă laturea ostică a pe-/ ninsulel balcanice.1 După Herodot și Strabon în parted vestică a peninsulei balcanice locuiau Iliril și în partea ostică Tracii. Aceștia erau împărțiți în mal multe tri buri. Moravurile acestor popoare erau asemenea. Limba / Dacilor în forma exterioară ar fi sămenat cu cea latină.? Se presupune, că părțile noastre fiind pustii și mocir loase în acel timp străvechlu de migrațiune au fost pu- țin populate. în decursul lung al timpului Tracii spoj- I 1 Borovszky 1. c. p. 3. ; L. Böhm 1. c. p. 4. 2 Hunfalvy t. c. p. 65—67. 17

rindu-se și fiind un popor viu și neliniștit, s’au strămu- i tat preste Dunăre în părțile muntene și transilvane. Pe I când istoria ne aprinde lumina de orientare spre aceste părți, aflăm pe Agatirsî, cum am vecjut, cunoscuțî din luptele Iul Dariu contra Sciților (513 a. Chr.). Despre '' acest popor foarte puține date istorice avem la Hero dot. Pomponiu Mela îî așatjă spre apus delà Maeotis. Cu privire la originea lor sunt diverse opiniunî. Este mal pre sus _ de orice îndoială, că Agatirșii au fost de origine tracică. între muntele Haemus și fluviul Istru, amintește Herodot prima dată pe Geți,1 vorbind despre luptele lui Dariu contra Sciților, picând că Geții sunt dintre Traci, cel mai viteaz și mai drept popor.21 Rë sboiul lui Dariu s’a finit cu înfrângerea lui și puțin a lipsit de nu și-a perdut pe lângă întreaga sa oaste și viața. Solii Sciților aduseseră lui Dariu : o vrabiă, un șoarece, o broască și cinci săgeți, ceea ce însemna, că de nu vor sbura ca vrăbiile și nu se vor ascunde ca șoarecii și nu vor sări în bălți ca broaștele, vor peri de săgețile lor.3 țV 'V. : în jumătatea sutei a V a. Chr. mai apar odată Geții, când vitejii lor călăreți însoțesc contra Macedo niei oastea lui Sitalkes, regele Odrisilor, al căror im periu se întindea cale de 11 (jile delà Nestus până la Istru.4 Filip II. tatăl lui Alexandru cel Mare supune la 342 a. Chr. popoarele trace robite de Odrisi mai na-

1 Herodot IV. 92—96 1. c. p. 127—133; Xenopol 1. c. p. 55; Tocilescu 1. c. p. 506 sequ. 2 Roesler : Die Geten und ihre Nachbaren (Sitzungs berichte d. kais. Akademie der Wissen. Phil. Hist. CI. XLIV. B. Wien 1863. 140.) la R. Roesler op. cit. p. 12 ; Borovszky 1. c. p. 6 ; Ortvay T. Temesvármegye története 1. c. p. 276. sequ. 3 Al. Papadopol-Calimach 1. c, p. 331—332. 4 R. Roesler op. cit. p. 17 ; Ortvay T. Temesv. tört. 1. c. p. 303. 2 18

inte. Gețiî trimit soli la Filip II cu daruri scumpe, cari îî ofer de soție pre Medopa, fiica regelui lor Kotelas.1 După ce a frânt Filip puterea regelui scyt Atheas, Gețiî primesc sub scutul aceluia pământurile răpite și dincolo și dincoace de Dunăre. Mai apoi Gețiî întărindu-se se aflau în dușmănie cu regele macedón Alexandru cel Mare. Acesta înainte de expedițiunea contra Perșilor, în primăvara anului 335 în luna Maiu supune pe Bessi, apoi pe Tribali și se decide a trece Istrul contra Ge- ților, cari cu 4000 călăreți și 10,000 mii de pedestrași vor să oprească trecerea. Alexandru trece Istrul, Gețiî speriați fug ducând cu sine femei, copii și ce au putut scăpa. Âncă în acea çji după ocuparea cetăței lor, trec Istrul și se presentă lui Alexandru solii multor popoare ce rând scutul și ajutoriul lui. Tot atunci s’au présentât la dânsul și Celții din sînul ionic. împreună cu ivirea Cel- ților în Europa orientală ni-se arată și poporul dac, care stă în legături frățești cu Gețiî, vorbind o limbă. Ca popor Dacii se amintesc cum se pare mai ântâiu de geograful Strabon.21 Scriitorii grecești înțeleg sub Geți ambele popoare. Poeții latini asemenea dau prioritatea numelui vechiu.3 Scriitorul Strabon (VII, 3. § 13)

1 Borovszky 1. c. p. 6; R. Roesler op. cit. p. 18; Xenopol 1. c. p. 55 ; Ortvay T. 1. c. p. 303. 2 Strabo ed. Krammer VII, 3, 13 : (ő/MfyAwrroi 8’eiaiv oí Aaxoi míg rézoLie) la Borovszky 1. c. p. 8; Edelspenher A. Decebal és a Dákok Tört, és Rég. Értesítő 1880 p. 174 ; Szentkláray 1. c. p. 5—6; Gr. Tocilescu 1. c. p. 511. 3 Roesler: Das Vorrömische Dacien. Sitzungsber. XLV. k. 315. Nu se poate ști, decând poartă Dacii numele dac. 4 Xenopol 1. c. p. 58; Gr. Tocilescu 1. c. p. 500. 19 cunoscuțî sunt Agatirsiî, cari aveau aceleași moravuri ase menea cu Tracii, de unde resultă o înrudire oare-care între Scițî și Traci. Agatirsii fură supuși de Daci, când aceștia împinși de Macedoneni împreună cu Geții trec Dunărea și alungați în urmă de Jazygi, ocupă regiunile muntoase ale Transilvaniei. înrudirea poporului dac cu altele a dat ansă la multe ipotese. Pe acest popor voinic și viteaz mulți vor să-1 aibă aproape. învețați germani vor să-1 creadă una cu Goții, deci de vița lor, atunci patria lor după origine ar fi Germania.1 Dar scriitorii vechi Tacit și Strabo deo sebesc pe Daci și Germani. Alții cred pe Geți și Daci înrudiți cu Celții. între aceștia și unii scriitori români : Ioan Maiorescu, C. Boliac, Maniu etc.21 Alții cu motive puternice filologice militează pentru originea slavă a Dacilor.3 învățatul Hașdeu se silește a dovedi originea traco- celtică a Dacilor.4 Dacii sunt după moravuri înrudiți cu Sciții. Geții și Dacii aveau aceeaș limbă, cum măr

1 Gr. Tocilescu 1. c. p. 513. sequ. Vedi și la Grimm : Ge schichte der deutschen Sprache. Leipzig 1853. Weber Jornandes und die Geten, Berlin 1846; Confr. Dimitrie Cantemir: Hronicul Vechime! a Româno-Moldo-Vlachilor, București 1901 p. 73; An- toniu Bonfinii: Rerum Hungaricarum Decades Quinque, Posonii MDCCXL1V pag. 24; Xer.opol 1. c. p. 65. s Borovszkyl. c. p. 9; Roesler: Dacier und Romanen. Si- tzungsber. der K. Akad. 1866 LIII 31; Maniu V.: Dare de seamă asupra operei dlui Jung «Romanii și Românii» Anal. acad. X 2, 132; Jirecek : Geschichte der Bulgaren, Prag 1867 p. 70; Gr. Tocilescu 1. c. p. 522 sequ. 3 Ortvay T. Temesvármegye Története 1. c. p. 324—325; Borovszky 1. c. p. 10—12; Xenopol 1. c. p. 66—70; Gr. Tocilescu 1. c. p. 534 sequ. 4 Columna lui Traian an. V. București 1874 p. 102; confr Istoria crit. t. I. p. 278 sequ.

2* 20 turisesc scriitorii vechi Strabon și Dio Cassiu. încercările Slavilor, Germanilor și Romaniștilor de a explica ori ginea poporului dac, n’au ajuns la un résultat positiv și se combat reciproc prin teoriile și motivele lor. Alții precum Tocilescu și Xenopol vor să dea origine deo sebită Dacilor, socotind că Dacii n’ar fi nici Slavi, nici Germani, nici Celți, ci de origine tracică, afirmând, că Tracii ar fi o grupă deosebită de seminții arice în col țul european sud-ostic.1 Fapt incontestabil istoric este, că între semințiile din Scythia europeană vețuiau și triburi Sarmatice nu meroase și Scythia după dânșii se numia Sarmatia prima și Sarmatia altera. La Sarmați înșirăm pe Roxo- lani, Jazygï, Bastarnï, Peucinï etc., cunoscuți pe tim pul Dacilor lângă patria acestora.21 Triburile Geților și Dacilor s’au contopit și din limba acestora puține rămășițe avem.3 Deducțiunile lim- bistice rămân însă precare în lipsa limbei. Din limba dacă ni-au rămas cu totul 280 cuvinte. Avem 51 numiri de plante păstrate prin Pedanios Dioscorides din suta primă a erei creștine. Aceste numiri de plante sunt în parte celtice, italice, grecești, ilirice, tracice, slave și ger mane. Aceste numiri puțin valorează. Mai însemnate sunt numirile de persoane și de locuri. Numiri de persoane avem 116, numiri etnice 19, păstrate la scriitori clasici și în inscripțiunile aflate. Numiri de locuri cunoaștem 68. Restul de 26 sunt numiri mixte.4

1 Gr. Tocilescu 1. c. p. 543 sequ. ; Xenopol 1. c. p. 71—73; vecjî și ce (Jice Dr. Julius Jung : Roemer und Romanen, Insbruck 1877 p. 259 sequ., asemenea caută la Dr. H. Francke : Istoria îm păratului Traian trad, de P. Broștean Brașov. 1895, F. 1. p. 52—53. 2 G. Fejér: A Kunok Eredete, Pest 1850 p. 20—21. 3 Borovszky 1. c. p. 12. 4 Ortvay T. 1. c. p. 320—321 ; Gr. Tocilescu 1. c. p. 562—616 Hunfalvy t. c. 1. p. 67—68. 21

Gețiî și Dacii erau de o limbă (ôfiôyXamoi ô’etolv ol Aay.oi. toïç l'étaic.'). Grecii susțin după Strabon înrudirea Geților cu Tracii. Asemenea și Dio Cassiu. La 279 Celții împing pe Geți preste Istru. După toată probabilitatea putem numera poporul dac la grupa popoarelor tracice, sau la ramul sudeuropean al familiei indogermane.1 Imperiul dac se estindea preste o miiă mile romane (14725 km.) după Eutropiu, dar aceasta nu e corect. Extensiunea Daciei se poate lua 300,000 klm. □. Hotare naturale avea Tisa, Nistrul, Dunărea și Carpații nordici. Dunărea (Istrul) era fluviu sânt Dacilor, din apa căruia beau totdeauna înainte de a pleca la rësboaie, jurându-se că nu se vor întoarce până nu vor învinge pe dușman.1 23 Regele prim al Ge ților din câmpia munteană, după mărturia istoriei, este Dromichete din timpul lui Lizimac (301—281 a. Chr); eară primul rege al Dacilor pomenit este Berebiste, (44 a. Chr.) Aceste seminții contopite apoi într’una or- ganisează un stat puternic și dau mult de lucru Roma nilor până la extirparea lor.3 Reasumăm : Agatirsiî sunt primii locuitori numiți în Dacia. Urmează apoi Dacii și Geții. Savanții străini și români divergează în părerile lor, cu privire la ori ginea acestor popoare, care rămâne prin urmare o în trebare deschisă. Nume de familii Geția și Daia, și alte formațiuni se află și at)i la Români. Poporul dac ca oricare la început era păstor, ma’

1 Gr. Tocilescu , c. p. 617 ; Borovszky 1. c. p. 14; Dim. Cantemir op. cit. pag. 66—68. 2 Borovszky ibid.; Xenopol 1. c. p. 100; Ortvay op. cit. 1. p. 327—330; Al. Papadopol-Calimach 1. c. p. 322—328; Dr. H. Francke 1. c. p. 56. 8 Gr. Tocilescu 1. c. p. 642; D. Xenopol 1. c. p. 75—76; Tr. Laurian. Istoria Românilor. București 1862 p. 60 sequ. 22 vêrtos cât vetuise în sudul Dunărei. Trecând în nordul el, se dedară la o viață mai așezată și la cultivarea pământului. Agricultura însă nici când n’a fost prea de svoltată la acest popor râsboinic și vânător. Dacia avea comerciu cu Iliricul și Tracia prin neguțătorii etrusci. Orașele se ridicară abia după ce Dacii ajunseră în con tact mai apropiat cu Romanii. Orașele adevărate abia sub dominațiunea stabilă se creară. După Ptolemeu ar j fi constat poporul dac din 15 seminții. Ținutul nostru l l’ar fi locuit semințiile Albokilor, Saldilor, Kiagizilor și I Potulilor.1 Exteriorul lor este descris la Ovid și se află pe I columna traiană. Aveau privire aspră, pâr negru stufos ! și purtau barbă. Trăiau în poligamiă. Aveau douâ clase : \ a nobililor și a plebeilor. Bărbați și femei se tetovau și iubiau ornamentele, petrecerile și beutura. Pentru a-i înfrâna de la vin, pontificele lor Deceneu i-a înduple cat să scoată viile. Cei seraci beau alte beuturi sau aruncau pe foc semințe narcotice și cu fumul înghițit se amețiau.21 Mâncarea lor era carne fiartă, beau lapte de oaie și de iepe, pregătind din acesta brânză și unt. Mâncare predilectă le era mierea. Aveau grâu, vânat și peșci cu prisos. Comerciul și industria erau înfloritoare la Daci. îmbrăcămintea și uneltele de casă și de râsboîu le pregătiau^singurî. îmbrăcămintea lor consta din o i tunică lungă până la genunchi. Pe deasupra purtau o 1 mantauă fără mâneci legată la grumaz cu o cingătoare. \ Mijlocul era încins’ cu un brîu. Aveau pantaloni largi l și încălțăminte ca opincile strînse cu nojițe. Pârul la frunte se reteza, la ceafă însă se lăsa în plete lungi. Muerile aveau douâ tunice și învâlitoare la cap. Ocnă-

1 Ptolemeus, III, 8, 5; Milleker 1. c. p. 35j Szentklăray op. cit. p. 11. 2 Pomp. Mela II, 2 la Borovszky 1. c. p. 27 ; Ortvay hT. Temesvármegye tört., 1. ç. p, 345; A. Bonfiniï op. cit. p. 5—8, 23 ritul era foarte desvoltat1 Clădirile le făceau la început din pământ și lemn, maî târziu de peatră. Arme aveau foarte iscusite.21 Steagul lor era in formă de bălaur. Felul traiului nomad la Daci s’a prefăcut treptat în agricol. Pe timpul luptei cu Romanii stările sociale erau consolidate deplin. între diregătorii fruntași ai statului găsim și supraveghetori ai agriculturei. Se crede că afară de grâu, hrana națională a Dacilor ar fi fost meiul. Pe tim- p"uî lui Atila locuitorii băștinași din Bănat oferiră lui Priscus pâne de meiu în loc de grâu și mied în loc de vin.3 Viticultura era foarte îngrijită la Daci, formând un isvor principal de alimentațiune. Cultura albinelor a fost foarte desvoltată din timpuri vechi. Forma de guvernament era monarchică. Preoțimea avea mare influ- ință în conducerea afacerilor publice. Poporul dac era foarte religios cum observă scriitorii grecești la toate popoarele tracice. Religiunea Tracilor și a Geților este pe larg expusă. Herodot4 ne istorisește despre Zamolxis al Tracilor, carele a petrecut mult timp între Elini și în special cu Pitagora. A vestit apoi între ai sei nemu rirea și în urmă s’ar fi retras într’o locuință suterană, reapărând apoi după trei ani earăși și întărindu-i în cre dința, că tot ce le-a vestit e adevărat. La Traci moartea nici nu era alta, decât o stare de transițiă la spiritul lui Zamolxis. Cultul lui Zamolxis era împreunat la început cu jertfă de om și era sgomotos cu musică și cântece. Credința în nemurire îi făcea se disprețuiască moartea

1 Traian ar fi luat de la Daci 5 milioane litre de aur și 10 milioane litre de argint, o sumă de sigur exagerată. Din prada Dacilor ar fi ridicat forul lui Traian. VecJÏ Xenopol 1. c. p. 84. 2 Dr. H. Francke 1. c. p. 68—70; Borovszky 1. c. p. 29—31. 3 Xenopol 1. c. p. 77. 4 Herod. IV, 95, 1. c. p. 131—132; Xenopol 1. c. p. 92sequ.; Gr. Tocilescu 1. c. p. 661 sequ. 24 mai vêrtos când aveau de ales între rușine și moarte. Se ne aducem aminte numai de finea Sarmisegetusei și a lui Decebal. Geții și Daciî cu bucurie căutau moar tea în răsboie. Din această credință ne explicăm și da tina la unele popoare tracice, că la nașterea pruncilor se văitau și plângeau pentru suferințele și luptele ce are să le întîmpine nou născutul în viață, și earășî pe morțî îi îngropau cu cântece și cu veselie pentru feri cirea ce-î așteaptă și pentru că a fost scăpat de neca- surile acestei lumi. Domnind la Traci poligamia, după moartea soțului, văduvele se certau între sine care să-i urmeze. între cântări de laudă, aleasa soțiă de amicii și rudeniile reposatului, își ia viața în sicriul acestuia. Femeile dace după căderea puterii lor cu un eroism ne mai pomenit își întind pocalul de venin. Cadavrele după usul Sciților le ardeau mai adesea și cenușa o așezau într’un vas și le acoperiau cu țărînă.1 Instituțiunile religioase-politice ale Dacilor le-a reformat și regulat pontificele Deceneu și regele Bere- biste și au stîrpit datinele rele încuibate de secole, cari duceau poporul la ruină. Deceneu și-a câștigat cunoștințele în Egipet și era deprins și în astronomie. Regele a primit cu bucurie reformele introduse prin Deceneu. Beția foarte lățită s’a stîrpit prin nimicirea viilor. Poporul a primit învățăturile și a cinstit pe De ceneu de zeu asemenea lui Zalmoxis. După moartea lui Diceneu a urmat Komosik ca pontifice la Daci.21 Introducăndu-se moravuri bune și sănătoase, referințele interne și externe s’au îndreptat spre bine. Imperiul

1 Gr. Tocilescu 1. c. p. 639 sequ. ; Borovszky 1. c. p. 32—35; R. Roesler op. cit. p. 60—62. 2 Dr. i. Jung op. cit. p.. 10 ; Borovszky 1. c. p. 35—37 ; Gr. Tocilescu 1. c. p. 680 sequ.; dr. H. Francke 1. c. p. 59—60; Ortvay T. Temesv, Tört. 1, c, p. 310—316; Hunfalvy t. c. p. 43. 25 dac sprijinit de o oaste până la 200,000 de militari s’a întărit în lăuntru și în afară. Prin energicul și talentatul rege Berebiste se așează deci pe temelie sănătoasă instituțiunile politice și reli gioase ale Dacilor. Imperiul dac începe epoca sa de glorie și mărire.1 Dintre regii și șefii lor amintim : Dromichete, Burivista, Cotiso, Durus, Dicomes, Roles, Dapyx, Ziraxes și în urmă pe cel mai strălucit nume : Decebal.21 Semințiile Agatirsilor și Geților dispărute s’au contopit total, probabil cu Dacii. Poporul dac constător din 15 seminții era împărțit în caste. Cea dintâi clasă era a preoților, a căror căpe tenie ocupa locul al doilea după rege în țară. Clasa a doua era a nobililor sau militarilor, cari conduceau afacerile civile și militare în regat. Această clasă era puternică prin stăpânirea și puterea ce o exercia în urma nașterii și privilegiilor avute. Armata consta din pedestrime și din călăreți și era bine equipată și îngrijită. Conducătorii armatei erau nobili, eară gregarii iobagi. Cu cât un nobil putea aduce și susține mai mulțl ostași, cu atât era mai respectat, îmbrăcămintea acestora se poate distinge pe columna traiană. Simbolul armatei era la Daci balaurul, ca și vulturul la Romani. Capul signalului era de aramă, de bronz sau de argint și asemenea capului de lup, cu urechi ascuțite ca la un animal veghietor, gura căscată cu dinți ascuțiți, grumazul stufos, corpul lungăreț ca al șerpelui cu coadă de pește. Capul era întărit pe o rudă și când stegarul

1 Milleker B. : Délmagyarország a rómaiak alatt, Tört, és Rég. Értesítő 1893 I F. p. 1; Szentkláray 1. c. p. 9; Ortvay T. Temesv. Tört. 1. c. p. 318—320. 2 Dr. H. Francke 1. <. p. 61 ; Szentkláray ibid. 26 pășia repede sau sufla vântul, curentul străbătut prin gură producea o sisăire fioroasă. Afară de bălaur se folosia un semn pătrat de pănură, pus în vîrful uneî corii ca un prapore purtat alăturea cu bălaurul. Stegarii erau cei mai fruntași oameni și dacă se credea sânt acest simbol, probabil era purtat de preoți.1 Armele de atac ale Dacilor erau : sabia curbă sau lungăreață dreaptă, lancea lungă și scurtă pentru asvîrlit, ciocanul, buzdu ganul, praștia și arcul. Arme de apărare aveau : scutul, casca, cămașa de zale și zeaua peste corpul întreg. După Dio Cassiu civii fruntași purtau pălării, ear cei lalți umblau cu capul gol. Colorarea corpului era în datinată și chiar diferențiarea claselor se însemna prin aceasta. Despre Geți, asemenea cu Dacii, çlice Traian : «Eu țin pe Geți de cei mai resboinici bărbați, pe cari i-am vëçlut vre-odată, nu numai după virtutea corporală, ci și pentru învățăturile lui Zamolxis, care era în mare cinste la dânșii; căci unele doctrine au produs la ei credința, că ei nu pier după moarte, ci së strămută numai la alte locuri. De aci se esplică vitejia lor fără seamăn cu toată ocasia, căci cred în trecerea sufletului dintr’un loc în altul».31 2 Poligamia era în us la Daci. De obiceiu țineau 10—12 femei; bărbatul cu 4—5 femei era batjocurit. Mitologia lor se apropie de a Grecilor.3 învingerea Romanilor din 197 a.Chr.laKynoskephale

1 Dio Cass. : LXVIII, 9. 2 Szentkláray op. cit. p. 15 ; Hunfalvy t. c. p. 82 ; Gr. To cilescu 1. c. p. 722 sequ.; Dim. Cantemir op. cit. p. 79 scrie: Iuliu Cesar dice (cartea 39 și 40) «Dacii sunt mai viteji decât toți barbarii și aceasta nu numai căci și cu sufletul și cu trupul sunt oameni prea vîrtoși, ci încă pentru că ei nu cred precum moartea să fie sfîrșitul vieții» ; R. Roesler op. cit. p. 54—59 ; Xenopol 1. c. p, 110—111. 3 Dr. H. Francke I. c. p. 69 și 71 ; Ortvay T. Temesv. Tört. I. c. p. 309. 27

și al III. rësboiu macedonean (171 — 168 a. Chr.) decisese soartea peninsulei balcanice. Romanii după dărîmarea Cartaginei la 146 a. Chr. ajung domni neconturbați în Marea Mediterană și încep a-și extinde puterea și pe uscat. Tot în anul 146 a. Chr. Romanii cuceresc Mace donia, prefăcând-o în provincie romană. Triburile bar bare din peninsula balcanică prădau această provincie. Romanii se silesc a-și asigura această provincie și astfel supun pe rênd triburile barbare, până când se apropie de Dunăre și apoi de Daci. Sub consulul Curio la 89 a. Cr. ajung la Dunăre, dar nu o trec temându-se de întune cimea pădurilor.1

1 Xenopol 1. c. p. 120. III.

LUPTELE DACILOR CU ROMANII.

Regele Berebiste (Burvista) (50—40 a. Chr.) întărit prin organisarea imperiului seu, supune apoi pe rênd toate popoarele învecinate și așa ajunge în atingere și cu imperiul roman, trecând el Istrul (Dunărea) și stră bătând în Iliric, Macedonia și în Elada. Roma se puse pe gânduri față de acești năvălitori neașteptați. luliu Caesar pregătise 16 legiuni și 10,000 de călăreți ca să treacă Marea Adriatică spre înfrînarea Dacilor și spre a regula referințele la Dunăre, dar cade lovit de pumnalul lui Brut și Cassiu la anul 44 a Chr. în urma conjurației aristocratice.1 La Filipi în anul 42 a. Chr. se petrece memo- morabila luptă. Nu mult după aceasta cam la anul 40 a. Chr. Berebiste este detronat de supușii sëï și imperiul seu se desface în patru părți. Sfîrșitul acestor neînțelegeri fu frângerea puterii Dacilor pentru un timp.1 2

1 Strabo VII, 3,5; P. Maior: Istoria pentru începutul Români lor în Dacia, Budapesta 1883. p. I. ; Borovszky 1. c. p. 37 ; Milleker B. 1. c. p.; 2. Mommsen T.: Römische Geschichte, V. 8; R. Roesler op. cit. p. 28—30. 2 Hunfal vy t. c. p. 43—45; Confr. B. Maniu: Disertațiune istorico-critică, Timișoara Í857 p. 54 sequ. f 29 ; Octavian se ocupa serios cu gândul de a cuprinde Dacia. La anul 35 a. Chr. înaintează dinspre Marea Adriatică și supune pe rênd pe Iapizi și Panoni, cari locuiau în teritoriul dintre Italia și Iliric. El ocupă Segestica, ca să ridice pe insula făcută de rîurile Sava și Culpa o fortăreață, din care să îndrepte atacurile contra Dacilor și Bastarnilor.1 O mică flotă se institue pe Sava. La apropierea legiunilor romane tresar Dacii înspăi mântați, și trimit solie cătră Octavian puțin înainte de lupta delà Actium, dar fără de nici un résultat.21 Mai apoi și-au cercat norocul la Antoniu. Lupta delà Actium din anul 31 a. Chr. a fost decisivă însă pentru soartea imperiului roman. Regele Dacilor Dicomenes aliat cu Bastarnii a intrat în Moesia și a bătut pe Tribali și Dardani, eară pe Sitas regele orb al Denteleților îl strîm- torà rëu. Octavian trimite apoi ajutor acestuia prin consulul M. Crassus. Bastarnii niște Germani giganți ocupaseră loc lângă rîul Cibra. Aceștia erau în soldul altor popoare și fără locuință și ocupațiune statornică, cunoscuți prin lenevia și murdăria lor, dar altcum în lupte foarte viteji.3 La apropierea oastei romane trimit soli și M. Crassus îi primește blând, promițându-le răspunsul pentru a doua di și îi învită la cină. Aci apoi fiind bine ospătați au beut mai mult decât trebuia și în nesocotința lor au trădat situațiunea castrului lor. Adormind solii, Romanii năvălesc asupra Bastarnilor și parte îi alungă peste Dunăre, parte îi nimicesc împreună cu regele lor Deldo.4 Unul din regii Dacilor cu numele

1 Borovszky 1. c. p, 38; Roesler: Das vorröm. Dacien; Sitzungsb. XLV, 322; Milleker 1. c, p. 2 ; Szentkláray op. cit p. 10. 2 Dio Cassius op. cit 51, 22. 8 Tacitus Germ. 46 ; Borovszky 1. c. p. 39 ; Xenopol 1. c. p, 122. 4 Borovszky ibid; R. Roesler op. cit. p. 30. 30

Roles a dat ajutor Romanilor la nimicirea Bastarnilor, pentru care faptă ducele roman și-l’a făcut amic și aliat. După depărtarea lui M. Crassus, Roles a fost atacat de alt rege dac Dapix. Crassus îï vine însă întru ajutor și lovește cumplit’pe Dapix, care e silit să se retragă într’o cetate, ce cade apoi prin trădare în mânile Romanilor, iară Dapix împreună cu voinicii apărători rămași se sinucid.1 Cei ce s’au sustras jugului roman au aflat adăpost în peștera Keire, de unde au fost constrînși prin foame la predare. Crassus s’a îndreptat contra cetății Genucla de lângă Dunăre, unde regele dac Zyraxes păstra insigniile rësboinice luate delà Antoniu Gaiu. Cetatea s’a predat apoi, dar Zyraxes s’a fugărit la Sciți, aliații săi, spre a se mântui de furia Romanilor. Remetalches, regele Odrisilor, carele ținea în frîu semințiile trace, era în alianță cu Romanii.21 în urma acestui raport Moesia era liniștită. Sarmații însă înce- repură a neliniști regiunea Dunării. După-ce Filip II., regele macedonean, nimici la 339 a. Chr. imperiul Sciți- lor extins în Rusia sudică de a

1 Milleker 1. c. p. 3; R. Roesler op. cit. p. 31. 2 Gr. Tocilescu 1. c. p. 511 ; Borovszky 1. c. p. 40; R. Roes ler op. cit. p. 32. 3 Tacit Germ. 46; Borovszky ibid. 4 Borovszkyl.c.p.41; MillekerB.l.c. p. 4—5; Tacitus: Hist. IV, 44. 31

rësboie învinse treï duci, eară în partea stingă a Du nării se ridicară castre spre înfrânarea barbarilor. Dacii erau împărțiți sub cinci regi spre norocul Romanilor. Sextus Aelius Catus folosindu-se de slăbiciunea lor, tre când Dunărea a dus cu sine 50,000 de Daci la anul 5 p. Chr., și așe^ându-i în Moesia s’au contopit cu celelalte popoare și s’au romanisat. August la anul 8 a. Chr. ocupă Panonia, unde nu găsesc barbari cu totul necivilisați ci popoare crescute sub influința culturel celtice. La moartea lui August și Iliricul era încorporat imperiului roman.1 Râsboaele continue delà Dunărea de jos, l’au în duplecat pe August ca la a. 9 p. Chr., după sufocarea revoltei din Panonia, să transfoarme Moesia în pro vincie romană.21 Odrisii se revoltă în anul 26 p. Chr. și contribue ca să devină Tracia provincie romană.3 Provinciile căpătară oștire stabilă și legatul cesarului, îngrija de forturile dunărene, ceea-ce întări pacea pen tru lung timp în aceste părți. Dacii râmaseră liniștiți jumătate de secol. Sub durata secolului I. p. Chr. tru pele romane delà Dunăre s'au sporit delà doauâ la 10—12 legiuni, afară de cohortele auxiliare. La început legionarii erau civi romani, ulterior s’a desvoltat un sistem confiniar ereditar prin serviciu. Veteranii în schimb primiau pământ, vite și sclavi în diverse părți ale im periului; eară feciorii continuau serviciul părinților sub aceleași stindarde și legiuni. La Dunăre castrele din Panonia duc rolul prin cipal. Geții începură a se mișca la a. 13 p. Chr. dară fură puși în respect.4 Sub Nero au fost din nou colo-

1 Szentkláray 1. c. p. 10; Xenopol 1. c. p. 124. 2 Borovszky op. cit. p. 41 ; R. Roesler op. cit. p. 32. 3 Xenopol 1. c. p. 126. 4 Borovszky 1. c. p. 42. 32 nisați ca la 100,000 de Daci în Moesia, între aceștia mulțî nobili și principi.1 Pacea a durat, până-ce mâna cea de fer a Romei a apăsat asupra acestor barbari. Sub Otto și Viteliu începênd rësboiul civil, Dacii folo sesc absența legatului Aponiu Saturnin, trec Dunărea și amenință coloniile romane. Vespasian trimite pe G. Li- ciniu Mucian cu o legiune în Moesia, carele respinge pe Daci.21 în anul 70 arde Capitoliul din Roma, semn rëu pentru imperiu. Scurt timp după aceasta Sarmații omoară pe legatul F. Agripa, nimicind oastea romană. Vespa sian trimite pe Rubriu Gal în Moesia, carele restabi- ,■ lește ordinea și pacea. La anul 73 p. Chr. devine și / Tracia provinciă romană, care puse sfârșit resistenței ■ Geților, după o viață agitată de șease secole.3 > Sub Domițian ajung Dacii la însemnătate extraor dinară, prin concentrarea puterii lor într’o mână sub Decebal. Dio Cassiu caracterisează astfel pe Decebal : «Priceput în cunoștința rësboiului și dibaciu în mânu irea lui, înțelegând când trebue să lovească, și când să se retragă, măestru în punerea curselor și iute la faptă, dexter a se folosi de învingere cât și a îndrepta înfrângerea suferită, el devine pentru mult timp un ini mic periculos imperiului roman.»4 La a. 86 întră Decebal în Moesia, bate și omoară pe consulul Opiu Sabin.5 Domițian apoi pornește sin-

1 R. Roesler op. cit. p. 34 ; Dr. I. Jung op. cit. p, 11 ; Gr. Tocilescu 1. c. p. 511. 2 Tacit: Hist. III. 46. 3 R. Roesler op. cit. p. 35. 4 Dio Cassiu, LXVII. 6 1. c. p. 87. 5 Tacit: Hist. III. 4; Dr. Jung op. cit. p. 12; Milleker B. «Dél- magyarország ókori földrajza két kérdésének mai állása Tört, és Rég. Értesítő I—II 1898 p. 7; Szentkláray op. cit. p. 11 — 12; George Șincaî : Cronica Românilor p. 1. 33 gur contra Dacilor, dar se oprește a-și petrece în Moe- sia și trimite contra lui Decebal pe Corneliu Fuscus.1 Corneliu Fuscus cel maî viteaz duce roman, cu oștire puternică pornește contra Dacilor, dară este cumplit bătut și nimicit total. Armele, drapelele și insignele romane cad în mânile Dacilor.21 Decebal întră din nou în Moesia, dar legiunile disciplinate și vêrtoase ale lui Terțiu Iulian, îl constrêng să së retragă și fugărit în Dacia fii învins la Tapae așa, că preotul (pontificele) Vezinas cu mare greutate scapă, prefăcându-se mort, fuge apoi noaptea la Decebal.3 Această învingere putea deveni fatală pentru Daci, dacă operațiunile Roma nilor contra Quat)ilor și Marcomanilor, nu-î sileau la o pace umilitoare în anul 90. Decebal pe lângă ostatici se apleacă cesaruluî Domițian, obligându-se acesta la tribut anual, și dându-î architecțî renumiți cu cari apoi și-a ridicat forturi însemnate.4 Domițian a suferit mare înfrângere la Quacți și Marcomanî. Contractul rușinos însă cu Dacii l’a sărbătorit prin triumf, luând numele de dacicus, a bătut monete spre pomenirea resboiului cu Dacii și și-a ridicat arc de triumf și templu sie-și. Urmară apoi ()ece ani de pace. în acest restimp de pace Decebal își întări cu forturi țara, își reorganisează armata, închee alianțe cu popoarele dușmane Romanilor și supune triburile resfirate dace : scurt se pregătește pentru lupta decisivă pe moarte și viață

1 Xenopol 1. c. p. 128; L. Böhm 1. c. p. 6. 2 Martialis VII, 76 ; Tacitus : Hist, ill, 4 ; Gr. Tocilescu 1. c. p. 511; Milleker B. 1. c. p. 6; Szentkláray op. cit. p. 12; R. Roesler op. cit. p. 36. 3 Dio Cassius 1. c. p. 89, LXVII, 10 ; Milleker ibid. ; Szent kláray ibid.; Dim. Cantemir op. cit. p. 79 și 166—167. 4 Plinius Paneg, II, 12; Pliniu c, XI; Szentkláray op. cit p. 12; Temisiana, București 1848, p. 2; R. Roesler op. cit. p. 37.

3 34 cu Romanii. Dacia devine o putere de primul rang. Dacii erau temuți de contrari și respectați de amici. Așa decurg lucrurile sub Domițian cel decăzut în moravuri, până la moartea lui, și apoi sub slăbănogul Nerva. Pe tronul roman se ridică apoi falnicul Traian (98 Ianuarie — 117 August), care renaște timpul de gloriă și splendoare al Romanilor. Noul împărat înainte de a-și face intrarea în Roma, pleacă delà Rin, unde îl trimisese Nerva contra Svevilor, direct la Dunăre, unde petrece earna a. 98—99 cu pregătiri de rësboiu, ca se șteargă pata de umilire de pe fața Romanilor.1 în anul 100 terminară inginerii lui Traian drumul din dreapta Dunărei, început âncă sub Tiberiu la anii 33—34.21 3 Strategii romani priveau linia Dunărei de capitală pentru imperiul roman, spre a stăvili năvala barbarilor. Mulțime de forturi se ridicară la îndepărtare de vedere unul de altul. Mai apoi înse se arătă și această liniă de insuficientă și fură constrânși a trece Dunărea.3 La rësboiul contra Dacilor l’ar fi îndemnat pe Traian, parte condițiunile rușinoase de pace cu Dacii ; parte pericolul ce amenința imperiul din partea acelora ; parte și lipsa de bani pentru susținerea și administrarea imperiului, care costa anual la 9000 milioane coroane

1 Mommsen : Röm. Gesch. V, 202 ; L. Böhm, 1. c. p. 7; Or. Jung 1. c. p. 13. 3 Király Pál : M. M. Trajanus dák háborúi ; Századok XXII 825 ; Milleker 1. c. p. 7 ; Szentkláray op. cit. p. 17 ; R Roesler op. cit. p. 38. 3 Atari forturi erau : Taurunum, Singidunum, Vincém, Mons Aureus, Tricornium, Margum, Viminacium, Lederata, Pincum, Cuppae, Taliata, Egeta, Ad-Aquas, Dorticum, Bononia, Ratiaria, Cibru, Augustae, Oescus, Serusisca, Novae, Svischtova, Prista, Apiaria, Transmarisca, Durostorum, Sucidava, Axiopolis, Capidava, Carsus, Cius, Troesmis, Arrubium, Noviodunum, Dr. Ortvay, T. Arch. Ert. 1875, 8 sz. 35

(40,000 milioane sesterții); eară Dacia devenise fabuloasă pentru bogăția ei.1 Tributul anual la care Dacii țineau tare, servi de pretext. Pregătirile de resboiu se făcuseră în liniște, până în earna anului 100. Traian folosește spre acest scop legiunile din Panonia și Moesia. Șepte le giuni au luat parte la aceste lupte : I Italica, staționată la Durostorum (Silistria), I Minervia, numită Pia Fide lis, staționată la Bonná, (Bonn), I Adjutrix, staționată la Aquincum (Buda), IV Flavia Felix, staționată la Sin- gidunum (Belgrad), V Macedonica, staționată în Moesia de jos la Troesmis (Hârșova), VII Claudia staționată sute de ani în Moesia de sus la Viminacium (Kostolâcz) și în fine XIII Gemina Martia Victrix, staționată în Pa nonia de sus la Carnutum (Haimburg). Afară de acestea au luat parte trupele auxiliare ale Germanilor, Sarmaților și călărimea ușoară mauritană. Numărul întreg al oștirei cu trupele auxiliare a fost de circa 100,000. ostași, după alții numai jumătate.21 Pe Dunăre vêslau doauă flotile romane, una panonică și alta moesică pentru paçla tre- cerei. Locul de concentrare a fost Viminacium (Kosto lâcz), capitala Moesiei de sus.3 De aci a pătrufis Traian în inima Daciei? Noi urmăm calea după segmentul ta blei Peutingeriane la Gr. Tocilescu, (1. c. p. 438—452 și ed. Iui Dr. Konrad Miller, Ravensburg 1888). Traian a plecat în 25 Martie 101 din Roma spre a lua singur comanda trupelor, cu. dênsul erau mulți duci și fruntași romani.

1 Svetoniu Vesț>. 16. 2 Borovszky 1. c. 47 ; Századok XXII, 826 ; R. Roesler op. cit. p. 38 ; Xenopol t. c. p. 200 ; Dr. H. Francke 1. c. p. 75 sequ. ; Dr. E. Fischer 1. c. p. 63 ; B. Maniu 1. c. p. 58—59. 8 Milleker 1. c. p. 7 ; Această întrebare s’a deslegat prin savanțiî: Mannert, Francke, Forbiger, Aschbach, Kanitz, Ortvay etc. vetjî Böhm L.: «Lederata-Tibisium közötti hadutvonal, Tört, és Rég. Értesítő» 1883 p. 49; Szentkláray op. cit. p. 17.

3* 36

. Cu grosul oștire! legiunea IV, VII și XIII și cu alte rupe auxiliare, trece Traian lângă Lederata (Rama) pe un pod de năi Dunărea, și pe calea Viminațium-Tibis- cum preste Arzidava (Varadia), Centum-Putea (Surduc), Berzovia (Jidovini), Aizizis (Furlug)și Caput Bubali ajunge la Tibiscum,1 unde s’a împreunat cu oștirea, carea lângă Cerna trecând Dunărea sub M. Laberiu Maximus, com pusă din legiunea I italică cu celelalte trupe au mers prin valea Cerneî și Timișului, preste Admediam, Pretorio, Ad Pannonios, Zeugma (Qaganis) și Masclianis. Drumul s’a percurs cu multă îngrijire și precauțiune, întărin- du-se căile și trecëtorile.1 2 3— Legionarii împovărați cu toate cele de lipsă, se mișcau mai greu decât adversarii, cari cunoșteau toate trecëtorile și strîmtorile. Eruditul Momsen și marele nostru savant Gr. Tocilescu, presu pun calea delà Viminacium în direcția spre Verșeț. Des coperirile mai noui arată clar direcția și stațiunile.8 Despre pregătirile lui Decebal nu știm multe. El a înțeles la moment pericolul și înainte de începerea osti lităților, a trimis o deputațiune la Traian, rugându-1 să se retragă, și să-1 lase în pace pe el și pe aliații sei.4 * Traian rëmase nemișcat în hotărîrea sa, ca armele se decidă soartea Daciei. Micile lupte în anul 101 au pu țină valoare. Apropiindu-se earna își așează Traian legiu nile în forturi bine întărite, eară el se’ntoarce în Moesia.

1 Vetji Böhm L. 1. c. p. 50—59. Despre acest drum s’au susținut multe păreri. Unii îl pun peste Verșeț, Buziaș și Lugoj, în această eroare pare a cădea și Mommsen în scrierea sa «Corpus Inscriptionum Latinarum,» Berlin 1873 când între drumurite «viae incertae» depinge și acest drum. Századok XXH, 900. 2 Borovszky 1. c. p. 47 —48; Szentkláray op. cit. p. 17—18 3 Gr. Tocilescu 1. c. p. 441—442. Dacă ar fi mijloace această cale s’ar putea urmări. Avem foarte multe probe. 4 Dio Cassius. Ed. Ac; Rom. 1878 c. 68, 8 ; R. Roesler op. cit. p. 39 ; 37

Oștile odichnite în primăvara anului 102, se lo vesc cu oastea lui Decebal lângă Tapae. Lupta înver șunată s’a finit cu mari perderî, atât pentru Daci, cât și pentru Romani. Perderea atâtor legionari a impresio nat adânc pe Traian, a ordinat a se ridica altar și a se aduce în tot anul sacrificii.1 în urma acestei cumplite lupte Dece bal din nou încearcă legarea păcei, dar și acum fără résultat. Decebal se retrage în munți, eară Traian îl ur mărește pas de pas și cuprinde pe rênd întăriturile și forturile Dacilor, mulțime de unelte și insignii război nice, între altele și pe cele ale lui Corneliu Fuscus.1 2 Luciu Quietus cu călărimea ușoară numidiană, a pătruns pe altă lăture prin pasul Vulcanului în munți, și a prăpădit mulțime de inimici. Resboiul era crud și în fricoșat. Traian se apropia tot mai mult de Sarmisege- tusa, capitala lui Decebal, și după-ce s’a ocupat un fort bine întărit din apropiere ; eară Laberiu Maxim a prins și pe sora lui Decebal, într’o cetate, unde găsiră și insigniile militare, perdute sub Fuscus, acela s’a spăimân- tat și fu gata a cere și încheia pace sub ori-ce fel de condițiuni.3 Pacea se încheiă astfel: Decebal întră în alianță cu Romanii, primește de amicii și inimicii sei, pe amicii și inimicii acelora, di-

1 Până a

1 Dio Cassius 1. c. p. 101, 68, 9; Dim. Cantemir op. cit. pag. 82 ; G. Șincaî op. cit. p. 4 ; P. Maior op. cit. p. 3—4. 2 Dr. H. Francke 1. c. p. 94—95 ; Borovszky 1. c. p. 50—51 ; Th. Mommsen: Röm. Gesch. V, 202; Szentkláray I.c.p.l8.; Xenop. i. c. p. 144 ; Hunialvy t. c. p. 77—78 ; Dr. E. Fischer 1. c. p. 50—51. a Dio Cassiu, LXVIII, 9 1. c. p. 101. 39

lui Decebal, eară Traian puse vot că va preface Dacia în provinciă romană.1 Traian luă earăși singur condu cerea oștilor. în anul 104 primăvara concentrează legiu nile la Dunăre pentru atac contra Daciei. Un drum militar regulat lega Marea-Neagră cu Galia, lucrat în parte mare prin Traian.1 2 Spiritul seu Organisator și creator s’a resimțit în imperiul întreg. Pretutindenea se fac drumuri militare și castre stative bine așezate, ca sentinele neadormite și mijloace de comunicațiune lesnicioase ți neau popoarele barbare în frîu. Resolut Traian de a frange pentru totdeauna cerbicia Dacilor, și ale nimici puterea, pregătește cu multă cumpeneală și resoluțiune atacul. Soartea Daciei era hotărîtă. Prin măestrul Apo- lodor din Damasc zidește în 103—4 monumentalul pod pe Dunăre la Turnu-Severin, ale cărui urme și până adi sustau lângă Turnu-Severin (Drobeta). Lungimea era de 3570 picioare romane și sta așezat pe 20 stîlpi de peatră.3 Dio Cassiu carele a fost consul și guvernator în Dalmația și Panonia, și a vețuit 100 de ani după Traian descrie amănunțit acest pod.4 Hadrian a demolat partea superioară, afirmative ca se nu înlesnească trecătoarea barbarilor, faptic însă din gelosie pentru a mitiga gloria lui Traian. Tot el a per-

1 Ammianus Marceli. XXIV, 3, 9 : «Traianus fertur aliquoties jurando dicta consuevisse firmare : Sic in provinciarum speciem reductam videam Daciam» ; Dim. Cantemir op. cit. pag. 188—189; G. Șincaiu op. cit. p. 5. 2 Borovszky 1. c. p. 52 ; Dr. H Francke 1. c. p. 97 sequ. 3 1. G. Schwandtner : Scriptores Rerum Hungaricarum 1766 Vindobonae tom. II, p. 79 ; 1. Aschbach : Über Traians steinerne Donaubrücke la Milleker 1. c. p. 11; Boleszny Antal: A Trajánhid Tört, és Rég. Értesítő 1880 III, t. 97 sequ.; Xenopol 1. c. p. 147—152. 4 Boleszny 1. c. p. 101 ; Dio Cassius 1. c. p. 103—104 LXVIII, 13; védi Magazinul istoric tom. I p. 17—18; R. Roesler op. cit. p. 41. 40 secutat pe ceï ce și-au făcut nume sub Traian. Pe Apo- lodor l’a ornorît De pretext pentru rësboiu a servit atacul îndreptat de Dacï contra Jazygilor, aliații Romanilor. La finea anului 104 părăsește Traian Roma, și petrece earna în Moesia, ocupându-se cu mișcarea oștilor. Ordinează âncă trei legiuni la Dunăre, anume : legiunea I Minerva din Germania de sus, legiunea I Adjutrix din Panonia și legiunea V Macedonica din Moesia inferioară. Atacă de doue părți pe Decebal.1 De cătră Ost o parte a oastei sub Hadrian apucă spre munți. Probabil că Traian cu altă parte a oastei, 4—5 legiuni a pătruns în Dacia pe Olt în sus, cum se de duce și din castrul traian zidit pe ripa acestui fluviu.1 2 Mulți dintre Daci s’au dat pe partea Romanilor. Dece bal încearcă a-și căpăta aliați la popoarele învecinate, arătându-le, că aceași soarte le așteaptă dacă înving Romanii; asemenea cerii ajutor și întrevenire la amicul seu Parorus II, regele Părților, dar toate fură fără folos, de groaza Romanilor nimenea nu cuteza a-i da ajutoriu, atunci el greu strîmtorat făcu încercarea de pace, dar de sine înțeles fără résultat. El își adună oastea și după ce vëcju gravitatea causei se pregătește la lupta despe rată. încearcă prin fugari romani a omorî pe Traian, ceeace înse nu-i succese.3 Amăgește apoi sub pretext de negociațiuni pe ducele roman Longin la sine, și îl presionează a-i trăda planul de luptă al Romanilor. Lon gin rëmâne mut și nemișcat. Atunci trimite vorbă lui Traian, că numai așa îl liberează pe Longin, dacă îi lasă ara pănă la Dunăre pe lângă un tribut anual. împëratul

1 Századok XXII, 904. 2 Xenopol 1. c. p. 152. 3 Dio Cassius 1. c. p. 102 LXVIII, 11 ; Dr. H. Francke 1. c p. 100—101 ; Hunfalvy t. c. p. 80. F 41

nu-ï dă respuns hotărît, întristat de soartea luï Longin. Ducele roman se înveninează și avisază pe Traian prin servul seu.1 Răsboiul decurge apoi înfricoșat. Strîmtorile mun ților apărate cu multă vitejiă, cad rênd pe rênd în ma nile Romanilor. După lupte sângeroase și crude, cade și Sarmisegetusa în mânile Romanilor, eară Decebal și cu fruntașii daci retrâgêndu-se, după o sforțare zadar nică văcjăndu-și sfârșitul, își iau viața.21 O parte din Daci părăsesc patria lor. Din Dalmația se aduc ocna#, ear din Asia-mică altfel de lucrători. Populațiune dacă puțină a rămas, pe unele locuri și strîm- tori, și aceștia cu connaționalii lor expatriați, fac necas Romanilor desclinit sub Comodus și Maximianus. Teri toriul dintre Dunăre și Tisa, adecă între Panonia și Dacia rămase în stăpânirea Jazygilor. în Dacia afară de ele mentul tracic- dac- scitic se sporise și elementul slav. Elementul dac fusese mai compact pe teritoriul Munteniei. Așa s’a finit resboiul dacic cu nimicirea imperiu lui lor la anul 107 p. Chr.3 Capul lui Decebal fu transportat la Roma, como rile și puterea lui căzură în mânile Romanilor.4 Dacia deveni încorporată imperiului roman, Traian luă pentru

1 Dio Cassius 1. c. p. 103, 68, 12; Engel: Comm. 184 Dim Cantemir op. cit. p. 82—83 ; R. Roesler op. cit. p. 42 ; Tr. Laurian op. cit, p, 81. 2 Fr. Griselini: Geschichte d. Teni. Banats. Wien 1780 p. 4; Borovszky 1. c. p. 56 ; Szentkláray op. cit. p. 19 ; Temisiana op. cit. p. 3; Xenopol 1. cit. p. 157—158; B. Maniu 1. c. p. 60—61. 3 Părerile istoricilor despre primul rësboiu concoardă, că_a fost la 101—102. Timpul rësboiuluï al II s’a statorit prin Momsen între anii 104—107, Th. Mommsen : Röm. Gesch., V, 203 ; Dim. Cantemir op. cit. 191—192; G. Șincaiu op. cit. p. 8;.Xenopol 1. c. p. 106 pune anul 106; dr. 1. Jung op. cit. p. 16—18. 4 Borovszky 1. c. p. 56 ; R. Roesler op. cit. p. 43. 42

a cincea oară titlul de imperator, și spre eternisarea în- yvingereï se fundă orașul Nicopolis lângă Dunăre. Victo- ’ ria asupra Dacilor fu serbătorită prin festivități nemai pomenite sub decurs de 127 de cjile, 10,000 gladiatori luptară și 11,000 de fere sălbatice sângerară pe arenă. Soli din lumea întreagă, chiar din India, sosiră a felicita poporul Roman.1 Monete nenumărate fură bătute și o cetate fundată spre pomenire.21 Columna lui Traian, ri dicată prin Apolodor în mijlocul forului, este monumen tul vorbitoriu până adî, despre înfricoșatul răsboiu dacic- roman. în capul acestei columne fu așezată statua lui Traian în mărime de 22 picioare, unde a stat până la anul 1587, când papa Sixt V. a înlocuit’o cu statua apos tolului'Petru. Pe această columnă sunt înfățișate luptele Romanilor cu Dacii. Traian după înfrângerea Dacilor rămase ancă un timp în Dacia, spre a organisa administrația și se dis pună colonisarea, se împartă moșiile și se remunereze ducii și ostașii pentru vitejia lor, și în fine se asigure întărirea țării ocupate prin ridicarea de castre și forturi. Dacia se estindea sub Romani spre nord pănă spre Car- pați, spre ost pănă dincolo de Prut cătră Nistru. Cum arată și valul roman, după Eutropiu, periferia Daciei ro mane era de çlece ori una sută mii de pași.3 Eutropiu scrie privitor la colonisare : «Traianus victa Dacia, ex toto orbe romano infinitas eo copias hominum transtulerat ad agros et urbes colendas.»4 Colonisarea romană și lățirea limbei romane în pro-

1 Dio Cassius 1. cit. p. 105, 68, 15; Dim. Cantemir op. cit pag. 105; R. Roesler op. cit. p. 44; Xenopol: Românii și Maghiarii An. Ac. Rom. 1900 t. XXII p. 3. 2 Am. Marcelin 27,4: Nicopolis quam indicium victoriae contra Dacos Traianus condidit imperator. 3 Szentkláray op. cit. p. 20. 4 Magazinul istoric tom. I, p. 19. 43 vinciïle dintre Adria și Pont s’a făcut âncă din timpul republiceï. La Dunăre ajunseră legiunile romane mai ân- tâiu din Macedonia. Așezarea elementului roman lângă Dunăre a avut totdeuna un caracter militar. Cultura și limba romană se lăția repede și cu mult succes. Un do cument însemnat avem la Velleius Paterculus contimpo ran cu August și Tiberiu: «In omnibus autem Pannoniis non disciplinae tantum modo, sed linguae quoque no tifia Romanae, plerisque etiam litterarum usus et fami liáris armorum erat exercitatio (2, 1 IO)».1 Dealungul Dunării de la isvoarele ei și pănă la mare, pe ambele maluri se lăția limba latină din castrele romane.21 Devisa romană era delà Claudiu încoace: «Non romanum jure esse, qui sermonem eum nesciret.» Deci âncă mult timp înainte de colonisarea Daciei era limba romană cunoscută și lățită în provinciile dună rene. La gura Savéi s’a păstrat limba romană delà August pănă la Foca și în delta Dunărei pănă la Const Pogonatos.3 Marele și nemuritoriul domn și scriitor Dim. Cante- mir, (jice înainte cu aproape doauă sute de ani : «Și Tra ian marele împărat este săditoriul și resăditoriul nostru- Romanii sunt buciumii viei Daciei noastre, și noi vlăs tarele lor. De atunci pănă acum, pentr’atâtea clătiri, și mutări de vremi, nestîrpiți și ne desrădăcinați înverzind și dreapta și adevărata roadă de slavă, și cinste și vite jia românească.»4

1 Constantin Jireëek: Die Romanen in den Städten Dal matiens während jies Mittelalters, erster Theil, Denkschriften der kaiserlichen Akademie der Wissenschaften in Wien, Philosophisch- Historische Classe. Wien 1901 pag. 10. 2 C. Jirecek 1. c. p. 12. 3 C. JireBek ibidem. 4 Dim. Cantemir op. cit. p. 106; confr. P. Maior op. cit. p. 10-17. 44

Imperiul dacic a fost nimicit, dară poporul dac nu, căci afară de Dacii liberi se amintesc și alți Daci, remașî sub Domnia Romanilor, ba chiar în armată formând trupe auxiliare. împărații Romani au mai avut după aceasta multe lupte cu Dacii, aliați cu inimicii Romanilor. Astfel s’a terminat cucerirea Daciei, cu prețul unor mari lupte și jertfe aduse de Romani. Acest rësboiü cumplit, se asămână în istoria Românilor, numai cu rësboiul punic. Ambele s’aű terminat cu nimicirea unor imperii și popoare, cari formau stavilă lățirei, domi- națiunei și omnipotenței romane. VI.

DACIA SUB ROMANI. (107-274.)

Finindu-se rësboiul cu Dacii, Traian preface Da cia în provinciă romană între anii 107—1121 și o îm parte în 2 provincii, în Dacia superioară și inferioară. Această țeară era legată cu părțile transdunărene de imperiul roman, încolo era de trei laturi încungiurată de țeri barbare, ceea-ce deveni fatal ulterior pentru soartea ei. Hotarele Daciei erau după Ptolemeu Tisa pănă sus, când începe cursul spre sud, de aci Carpații în linia ostică, apoîNistruFși Dunărea. Teritoriul dintre Tisa și Du năre remâne și mai departe Jazygilor. în partea aces tora se ridică castre și întărituri romane și luptele con tinue cu Jazygii și alți barbari împlu paginile acestui pe riod.21 Âncă la 108 oștește Hadrian contra Jazygilor, când era în Panonia locțiitor. Traian moare la 10 August 117 în etate de 63 ani, după ce cu o di înainte luase ficior de suflet pe Hadrian.

1 Th. Mommsen : Röm. Gesch. V. 204 ; Dio Cassius 1. cit p. 104, LXVIII, 14 ; Eutrop. VIII, 3 ; Böhm. L. : Délmagyarország müv. állapotai a római uralom alatt, Régészeti és tört. Értesítő 1885 p. 5. 2 Milleker : Délmagyarország a rómaiak alatt p. 13. 46

Sub domnia lui Hadrian (117—138) probabil s’a I ridicat spre vest valul «limes dacicus.»1 pic unii istorici : «Era și Dacia să părăsească, de nu s’ar fi temut să lase să se prăpădească atâtea mii de cetățeni Romani, cari erau acolo.»1 2 Dacia fiind provinciă imperatorie se admi nistra prin legat imperial, investit la început cu demni tate pretorială, mai apoi consulară. Residența legatului imperial era Ulpia-Traiană. După finirea resboiului da cic și intrarea liniștei în țeară, patru legiuni se retrag din Dacia. Succesiv se depărtează și celelalte, singură legiunea XIII remâne spre apărarea Daciei pănă la fine. Garnisoana Daciei se poate lua până la 25,000 ostași. Antoniu Piu (138—161) pe Germani i-a biruit, eară pe Daci și pe Alani i-a potolit. A împărțit Dacia în trei provincii pentru înlesnirea admin istrațiunei.3 Sub dênsul s’au resculat Dacii. Urmează Marcu Aureliu (161 — 180) sub care în doue rêndurï 167—175 și 178—180 atacă Marcomanii, Jazygii și Sarmații imperiul roman. La aceștia se alătură și alți barbari. Provinciile romane au fost pustiite mult, ceea ce resultă și de acolo, că preste câțiva ani Jazygii au extradai la 100,000 de captivi romani din Dacia și Panonia. Marcus Claudius Fronto guvernatorul Daciei și Moesiei superioare, cade în lupta contra Jazygilor și Marcomanilor pe la 171 și i-se ridică monument în Roma, lângă columna lui Traian.4 în acest resboiu triburile ■ germane se cobor spre sud, și Romanii încearcă ale câș- \ tiga prin favoruri și promisiuni. Așa se colonisează Van- \ dalii spre partea nord-vestică a Ardealului, cari formează

1 Böhm. L. 1. c. p. 8—9. 2 Dim. Cantemir op. cit. p. 197 ; P. Maior op, cit. p. 21. 3 R. Roesler op. cit. p. 45; Xenopol presupune că delà Mare Aureliu datează împărțirea. 4 Th. Mommsen: Röm. Gesch., V, 213; Szentkláray; op. cit. p. 32; Dim. Cantemir op. cit. p. 200 sequ.; Hunfalvy t. c. p. 86- 87. 47 apoï un zid viu de apărare contra Jazygilor.1 «Marc Au- reliu tret anï închieațî tot pe resboiu sta, și pentru marea secetă și uscăciune care se întâmplase, la atâta primej die sosise toată oastea Romanilor, cât era se piară de sete și de mare năvală ce le făcea neprietnii.»21 La anul 172 sunt sdrobiți Marcomanii, urmează apoi Quatjii și în fine la 175 sunt înfrânțî și Jazygiî. La Vindobona (Viena) cetatea cucerită de el, apoi moare Marc Aureliu numit filosoful în etate 59 ani, otrăvit de medicii cumpărați de fiul seu Commodus. Om blând și înțelept fiind, a domnit 19 ani și 11, luni înfrângând atacurile tuturor barbarilor asupra imperiului. împăratul Commodus (180—192) «carele precum îl zugrăvesc toți istoricii vremii aceia, în toate desfrână- rile, nebuniile și tirăniile cu cevași mai jos decât Nero n’a fost ; âncă de ar fi ajuns vârsta lui Nero, poate să-l fie și întrecut«3 încheiă pacea cu barbarii, obligân- du-se Jazygiî a locui la 40 stadii depărtare în spre Da cia,4 eară el își petrecea viața în plăceri și desfătări. La vârstă de 31 ani după o domniă de 12 ani și 9 luni fù otrăvit și în urmă sugrumat. Urmară pe rând scurt timp ucigașii lui Pertinax și Didius Iulian. Sub Septimiu Sever (192—211) nu știm aproape nimic despre aceste părți. Lăsând imperiul de moștenire fiilor, moare în vârstă de 65 ani. El aduse spre apărarea Daciei și legiunea V macedonică care staționa la Turda.5 După ce ucise pe fratele seu Gheta, domni Caracalla (211—217) singur și a luptat norocos contra Jazygilor.6

1 K. Qooss : Studien 62 la Milleker 1. c. p. 16. 2 Dim. Cantemir op, cit. p. 201. 3 Dim. Cantemir op. cit. p. 203. 4 Th. Mommsen : Röm. Gesch. V, 214. 5 Böhm. L. 1. c. p. 11. 6 Milleker 1. c. p. 17; A. Bonfiniu op. cit. p. 6; Hunfalvy t. c. p. 90. 48

El a visitât toate provinciile romane și astfel a petrecut și în Dacia. El moare ucis prin sbiril urmașului său Macrin. Sub Macrinus(217—218) apar iarăși cetele ne mulțumite ale Dacilor. Macrin moare ucis și urmează spurcatul Helioga- balus «ocara lumii și pilda blăstămățiilor și decât toți spurcații mai spurcat» (218—222)1 acesta e ucis de ostași și sub Alexandru Sever (222—235) elementele dușmănoase se mișcă într’una și erump sub Maximinus de neam simplu și bărbat barbar (235—238) în formală rescoală, până ce acest împërat bâtêndu-i mai de multe ori îi înfrânge. Sever și Maximin mor uciși. La marginea ostică a Daciei apar apoi Goții și o strîmtorează delà anul 238. Qece ani mai târziu inun- dează Goții în Dacia și se începe șirul fatal al luptelor cu dănșii. Gordianus (238—244) întărește Dacia contra barbarilor. Apoi moare prin ucigașul Filip (244—249) sub care atacă Carpii cu furie Dacia și numai cu greu susține provincia sub supremația romană. El fu omorît la Verona. Energicul Deciu, născut lângă Sirmiu (249—251) apără cu tărie hotarele Daciei. Acesta s'a născut la Bubalia în Sirmium și ajunse imperator cu ajutorul legiunilor din Dacia, Iliric și Panonia. Sub Gallus și Emilian (251—253) starea Daciei rămâne aceea-și. Valerian (253—260) cu go u oprește năvala barbarilor. Slăbănogul Galienus (260—268) predat jocurilor, plăcerilor și desfătărilor, carele făcu din Tibiscum mu nicipiu, ajunse în mare necas cu Dacia.2 Claudiu (268—270) prin învingerile asupra Goți lor asigură pentru puțin timp supremația Romanilor. Romanii nu părăsesc cu totul Dacia pănă sub Aurelian, 12

1 Dim. Cantemir op. cit. p. 205,; vedî la Xenopol tom. cit. p. 208—281 ; Hunfalvy t. c. p. 91. 2 Th. Mommsen: Röm, Gesch. V, 226. ■49

în Banat născut și crescut (Dacia malurosa)1 (270—275), la anul 271 sau 274 când se retrag legiunile romane, ne- maï putênd apăra Dacia contra fioroaselor năvăliri bar bare. Atacurile iresistibile ale Goților, Alemanilor și Van dalilor siliră pe Aurelian a trece legiunile dincolo de Dunăre, lăsând Dacia în stăpânirea Goților. Așa se sfîrși soartea Daciei sub Romani. Dincolo de Dunăre se în- ființă o altă Daciă.21 După Eutropiu și după monumentele descoperite aflăm, că coloniștii din Dacia erau din întreg imperiul roman.3 Legiunea XIII Gemina, V Macedonica, IV Flavia și I Minervia se recrutau din Panonia și Moesia, deci din elemente trace și celtice. Alte trupe auxiliare erau din diferite părți, din carî își căpăta Traian ostașii. Lângă Orșova staționa cohorta I Brittanica, la Pojejena cohorta V a Galilor, la Verșeț se aflau Iberî din Spania. Trupe din Spania staționau și în Ardeal, având mare încredere Traian în concetățenii seî fiind și el de acolo.4 Trupe din Germania aflăm : cohorta I a Ubiilor și cohorta I a Tungri- iorlaMehadia și Jupa. Cohorta III ilirică-dalmatină o aflăm la Plugova și Moldova-veche în garnisoană. Afară de aceste ginți din Europa se aflau trupe auxiliare ale ginților din Asia și din Africa.5 6 în Tibiscum staționau

1 Eutropiu IX, 15 scrie : «Provinciám Dáciám intermisit, vastato omni Illyrico et Moesia, desperans earn poșse rețineri abductosque Romanos ex urbib.us et agriș Daciae in media Moesia collocavit, apellavitque earn Dáciám, quae nunc duas Moesias dividit et est' in dextra Danubio in mare fluenti, antea fuerit in laeva». Szentkláray op. cit. p. 35—36. 2 Magazinul istoric tom. I p. 21—22. 2 Eutropiu VIII, 3. 4 Téglás G.: «Dacia délvidékének legrégibb feliratos em lékei» Tört, és Rég. Értesítő 1897 p. 10—11 ; Hunfalvy t. c. p. 103; Dr. E. Fischer 1. c. p. 64. 6 Milleker 1. c. p. 19—20 și 34; Böhm. L. 1. c. p. 12; Téglás G. 1. c. p. 12—13; Xenopol 1. c. p. 166—167. 4 50

călăreți din Asia și Africa. Coloniștii și legionarii aduși erau din diferite părți ale imperiului roman. La Tibiscum aflăm numeroase urme despre le giunea XIII, la Rafna, Bocșa și Jidovini despre legiunea IV Flavia, spre a apëra punctul strategic renumit Bersovia.1 Cu totul aflăm urme delà 15 legiuni.21 Mestecat era și cultul religios după monumentele aflate. Așa găsim în Bănat cultul lui Iris și al lui Mitras, care altcum era încetățenit și în Roma.3 Asemenea s’a aflat statua lui Anubis și Canobus, precum și a altor zeități păgâne. Știm bine altcum, că în panteonul din Roma pe timpul naștere! lui Isus, residau mii de zei și zeițe păgâne, adunate delà toate popoarele din lume. Deci din diversitatea statuelor de zei și zeițe păgâne nu se poate scoate conclusiunea, ce unii vor să o facă cu privire la originea colonilor aduși de Traian. Istoricii noștri bătrâni, voind a documenta curata origine romană a Românilor afirmă, că colonii lui Traian au fost de origine' romană curată și că Dacii sau au perit total, sau câți au mai rămas, au părăsit Dacia.4 Istoriografii mai noui susțin pe basa descoperirilor făcute, că populațiunea dacă în urma cumplitelor răsboaie precum și a emigrării, a devenit foarte rară și puțin se știe desprea soartea ei. Urme despre existența lor ulterioară s’au descoperit la Sarmisegetuza, Drobeta și Palanca-nouă.5 Numirile munților și apelor sunt aproape

1 Cătră finea secolului XVIII s’au fost început desgropărl la Bersovia, dar s’au oprit apoi. E pëcat că nu se fac săpături aci și la Tibiscum, căci credem multe lucruri mari s’ar de scoperi. 2 Magazinul istoric tom. I, p. 20. 3 Xenopol 1. c. p. 168. 4 Petru Maior : Istoria Pentru începutul Românilor. Bpesta 1883 p. 5. Tot așa Șincal op. cit. p. 7 și alții. 8 Milleker 1. c. p. 21 ; Böhm. L. 1. c. p. 16. r5i

ácelea c'a înainte cu 200G anï, un puternic argument pentru continuitatea elementului român. . Coloniștii romani s’au așezat în localitățile ce existau deja delà Daci. Viața municipală și civică romană ,a înflorit în părțile sud-veștice ale Daciei. Elementul roman a prevalat pretutindenea, deși folosirea limbei grecești este âncă constatată.1 Legea lui Claudiu cerea delà cei ce ocupau funcțiuni publice, cunoașterea perfectă a limbei latine și acomodarea la moravurile romane. Așa aflăm urme despre latinisarea Dacilor și a altor elemente streine .colonisate.2 Sub domnia Romanilor s’au ridicat cetăți și orașe înfloritoare în Dacia. Agricultura cu toți ramii ei a sporit, ocnăritul a fost foarte desvoltat. Anual incurgea la 20,000. funți de aur în tesaurul imperial; Cu un cuvênt Romanii âu exploatat toate bogățiile pământului acestuia. Isvoarele vindecătoare delà Buziaș și Mehadia le-au cunoscut și folosit. Legionarii veterani și coloniștii romani ștrăplântară întru toate cultura și (viața romană. în mic Dacia se prefăcu ce era în mare imperiul român.3 Unele colonii și municipii dace se bucurau de dreptul italic (ius italicum). Industria era •foarte desvoltată. Meseriașii erau împărțiți în bresle (collegii), dintre cari unele erau înfloritoare.. Asemenea <$i comerciul prin rețeaua drumurilor bine îngrijite s’a desvoltat foarte țiuit. Provincia în urma bunei stări ce domnia, s’a numit «Dacia Felix.» Din Dalmațiaparte

1 Böhm L. 1. c. p. 17 ; Dim. Cantemir op. cit. p. 105 —107 și 153-159. . Király.,P. : Ulpia Traiana p. .99; A. Bopfipií op- cjt p. 6 scrie : «Daci iterurn defecissent, eos Traianus in ditioriem fugám .redegit et cum assiduo bello res Daciae exhaustae forent,, militas iliic coionias deduxit, in tiodiejniim usque diem Románam linquam referentes.» . . ., . '

4* 52

au fost aduși ocnarî să lucreze minele bogate în mi nerale.1 Urme despre ocnele romane s’au aflat la Bocșa, Șasea, Moldova-nouă, Ciclova, Dognacica, Dubova, Maidan, Oravița, Petnic și la Tincova, de unde s’a scos aur, argint, aramă, fer, plumb și alte metale. La Verciorova, V Valea-mare, Turnul, Bolvașnița și Borlova și açjï se véd urmele despre spălarea aurului. Cele mai însemnate urme de ocnărit din timpul Romanilor se află la Moldova-nouă. Dintre toate provinciile Daciei, Banatul timișan a fost mai ântâiu populat cu colonii romane. Localitățile cunoscute din timpul Romanilor în părțile banatice sunt: Tsierna (Orșova, după Ptolemeu Dierna), în pandecte ocură colonia Zernensium fundată de Traian și investită cu dreptul italic, Ad Mediám (Mehadia), Canonia (Ver- șeț), Potula (Grebenaț), Bacaucis (Pojejena), Arcidava (Varadia), Zambara sau Zombara (Timișoara), Bersobis (Jidovini), loc foarte însemnat pe timpul Romanilor, Agnavia (Ohaba-Bistra), Gaganis sau Zeugma (Slatina), Municipium-Tibiscum investit cu dreptul Italic, Panucca (Panciova), Licisis (Becicherecul-mare), Morisenum (Cia- nad), Ziridava (Bulei), Pons-Augusti (Vaislova), Ahibis (Buziaș), Agmonia (satul Zăvoi), Aizizis (Furlug), Caput Bubali, Centum-Putea (Surduc), Genuela (Palanca-noauă), Praetorium (Plugova), Tapae (Tapia).2 Urme de colonii romane necunoscute s’au găsit la Capolnaș, Căprioara, Jena, Căvăran, Jupa, Duleu, Furlug, Rafna, Bocșa, Po- toc și la Cuptorea. Sate și cătune erau numeroase dealungul rîurilor

1 C. Jirecek 1. c. p. 12 ; Szentklâray op. cit. p. 21 ; Xenopol t. c. p. 206- 238. 8 Böhm L. 1. c. p. 19-20; Milleker B. 1. c. p. 184-189 ; Boleszny Antal : Tört, és Rég. Értesítő 1884 II F. p. 66 ; Szent klâray op. cit. p. 21; Temișana 1. c. p. 4; Magazinul istoric ■om. I p. 19—20; Xenopol tom. cit. p. 182—183. 53

și căilor de comunicațiune. Pădurile se tărșiră, mocir lele se canalisară și binefacerile culturel se lățiră pretutindenea. Comunicațiunea cu centrul imperiului era asi gurată prin doauë drumuri principale, cunoscute din tim puri străvechi, unul întră în Banat la gura Carașulul și altul la gura Cerne!.1 La depărtare de P/4 milă erau zidiri postale, stabil prevăzute cu trăsuri, 40 cai și cu toate cele de lipsă. Astfel pe drumurile bine îngrijite de Romani, ușor putea cineva călători 20 mile cjilnic. Navi- gațiunea asemenea era foarte desvoltată. Deci ușor ne explicăm înflorirea Daciei pe toate terenele.1 2 Toate bogățiile lumii ușor se transportau, prin comerciul desvoltat în toate părțile lumii. în restimp de 164 ani cât au domnit Romanii în aceste părți, cultura și bu năstarea a înflorit peste tot sub aripile vulturului roman.3 Dacia se numia cum am vecțut cu drept «Dacia felix, Dacia Augusta.» Lângă Dunăre erau așezate sub Traian 12 legiuni, eară delà Hadrian a treia parte a oștire! romane 100 pănă la 150,000 de ostași petreceau în Moesia și Iliricum.4 Romanii n’au devastat localitățile rămase după rësboiu, ci le-au populat cu colon! latini cari le romanisară apoi succesiv. Unde a trebuit s’au înființat de nou. Așa bunăoară Tibiscum care deveni o necesitate strategică, comercială și de comunicațiune. Geografia Iul Claudiu Ptolemeu scrisă cam pela 150 p. Chr. în Alexandria, precum și tabula peutingeriană compusă după modele

1 Ambele drumuri se pot urmări și a

vechi sub Alexandru Sever (222—235), sunt pentru töpo-? grafia Daciei de mare importanță.1 Localitățile de têrg situate lângă castrele romane, au primit delà Hadrian (117—138), pe ălociirea drepturi municipale. Acestea deveniră centrele culturel și íimbei romane în regiunile dunărene, popülaté parte cu coíoni din Italia, parte cu alte elemente romanisate.21 în inscripțiuni aflăm nume pur romane și mestecături romano-ilirico- tfacîce. Mai mulți împărați își au originea din părțile dunărene. Așa G. I. Maximus Trax (235—238) din Traciâ, Tr. Deciu (249—251) din Panonia, Gallîenus (253—268) și Claudiu (268—270) din Dardania, Aurelian (270—275) din Banat sau Moesia, Prob (276—282) dirt Panonia, Dio- ■ clețian(284—305) di nDalmația, Maxîmihianus(286—305) dinPánonia, Constantius(305—306) din Dardania, Galerin (305—311) născut în Sardica, Constantin cel mare din' Naissus în Dacia ripensis, Jovianus din Singidunum (Belgrad), Gratiaflus din Sirmium, familia lui Valen- tinian din Cibalae în Slavonia, Constantiu conregentul lui Honoriu era din Naissus, ducele Aețiufiul lui Gauden- țiueradînDurostorum în;Silistria,earădin Dalmația;'singur Dioclețian s’a suit pe tronul roman.3 Monetele și monu mentele descoperite, lasă a se fixa și-linia de demarcațiune între limitele limbeî romane și grecești, precum și al teri toriului unde ambele limbi se usau.

1 Dr. H. Francke 1. c. p. 128 sequ. ; Milleker B; 1. c. p. 180—182; Xenopol t. c. p. 183. 2 C. Jireíek 1. c. p. 12. 3 C. Jir66ek 1. C. p. 13;’ Dr. E. Fischer Op. cit. p. 32—33; Gonfr. și inscripțiile romane la I. G. Schwandtner : Scriptores. R'erum Hùngàricarum tom. H op.' cit. p. 200—208; vecii și inscrip țiuni cari pomenesc de Daci la Xenopol t. c. p. 185—191. Mulțimea inscripțiilor romane dovedesc, că elementul roman era cel mâl ’ numerós, veiji tot la Xenopol 1. c. p. 194—195; veApulum Anal. Ac. ' Rom. seria 11 t. VIII p. 15-23. ■ • 55

Remâne mai pe sus de orî ce îndoială, că atât în Dacia Traiană cât și în cea Aureliană, unde vețuia și vețuește în parte și până açlï elementul roman și romanisat, limba și cultura romană a fost peste tot lățită. O dovedește aceasta în cel maî netăgăduit mod și originea creștinismului la Români. Locuitorii provinciilor dacice fiind Romani de origine, sau romanisați cu primele legiuni și cohorte venite, s’au încreștinat succesiv primind creș tinismul în formă latină. O dovedește aceasta în mod clasic terminologia creștină la Români. Despre existența creștinismului în Dacia vorbesc părinții bis. din suta II. și III Origen și Tertulian.1 Mai târziu aflăm scriitori latini în țerile dintre Adria și Pont : Victoriu episcop în Petavia (Pettau), s. Ieronim (t 420) din Stridon, la frontiera Panoniei, Auxențiu din Durostorum, biograful lui Ulfila, Palladiu din Ratiaria, Ursaciu din Singidunum, Martin din Panonia, asemenea era după mărturia lui Cassiodor și Marcellinus, cancelariul lui Justinian.21 Este de observat înse că sub toată durata ocupațiunii romane creștinismul era cumplit persecutat. Cu moartea împăratului Theodosiu I. (395), prin împărțirea imperiului roman în apusan și resăritean, și provinciile dintre Adria și Pont trec prin schimbări mari. Imperiul de apus cade nu mult după aceasta și lung timp în imperiul de răsărit deși prevala limba greacă, se menține timbrul roman al imperiului prin dreptul roman și prin or- ganisația militară, prin forma și fondul roman. Legionarii ’ au fost și rămas propagatorii limbei și culturel romane. Toți legionarii erau cetățeni romani. Serviciul dura 20—25 de ani. După care timp primiau pămănt, de regulă în acea provinciă, unde au servit. Limba romană s’a păstrat în armată și în imperiul de răsărit. Vorbele

1 G. Șincaiu op. cit. pag. 13. 2 C. Jireiek 1. c. p. 16—17 ; Xenopol t c. p. 267. 56 de comandă militară în text grecesc poartă signatura romană așa: cede, sta, move, transforma, Iargiter am- bula, precum și de unii se țăne și torna, retorna, amintit de Teofilact în lupta contra Avarilor în Tracia la 579.1 Șefii Daciei se întitulau: Legátus Augusti propraetore trium Daciarum. Dintre propretorii sau prefecții Daciei amintim pe : M. Scaurianus, care a condus și colonisât legiunea XIII, Cn. Papirius Aelius, Annius Fabianus, P. Calpurnius Proculus, M. Claudius Ti. f. Fronto, C. Curtius Proculus, P. Furius Saturninus, Iosdius Domi- tianus, Iulius Bassus, Tib. Iul... Flacc ..., C. lulius Gallus, C. Iulius Maximinus, imperatorul de mai apoi, Manilius Fuscus, Március Veracilius Verus, L. Marius Perpetuus, Mevius Suro, Sex. Minicius Faustinus, C. Iulius C. f. Severus, L. Octavius Iubianus, Plautus Caesianus, Pólus Terentianus, L. Pomp... Liberális, M. Sedatius Severianus, P. Septimius Geta, Simonius Iulianus, M. Statius Priscus, Terentius Gentianus, D. Terentius Scaurianus, M. Valerius Maximianus, Ves- pronius Canditus, Rustrius Sulpitianus, C. Clodius, Surrianus, Pertinax, imperator mai târziu, C. Rutilius Codes, Quirinus Frontonius, Iulius Verus, Castinus, Sabinus, Március Agrippa, Donatus, prefectul legiuneï V macedonice, și în fine Claudius împăratul de mai târçjiu.21

1 C. jireiek 1. c. p. 18; Timișanal. c. p. 26 aduce cuvintele păstrate la Theophilact cap. 10. Retorna, retorna, cari sunt însă cuvinte de comandă. G. Șincaiu op. cit. p. 113; R. Roesler op. cit. p. 106—107. — Teofilact mort la 640 are: «Retorna fratre» Teofanes mort la 817 are: «Torna, torna fratre» vecjî și cașul pomenit de Dr. I. Jung la 976 op. cit. p. 244. VecJI și la B. P. Hașdeu : Strat și Substrat, Anal. Ac. Rom. seria 11 t. XIV 1893 p. 230—232 și 254; asemenea și locul delà Jornande ca «A civitate novi et Sclavino Ruumunense» tot aci p. 233—236; Dr. Fischer 1. c. p. 99. 2 Mommsen: Corp. Inscriptionum; Szentkláray op. cit. p. 36 Xenopol t; c. p. 570. 57

Afară de aceștia mai numește Mommsen âncă patru monumente privitoare la patru legați, numele acelora însă nu se pot descifra. Dintre cele șapte legiuni, cari au participat la ocuparea Daciei, trei au rămas pentru paza țării la început aci, I Adjutrix, V macedonică și a XIII, gemina, mai târziu apoi numai a XIII legiune. Sediul central al ei era Apulum (Alba-Iulia). Dacia aureliană, înainte de retragerea legiunilor preste Dunăre, a fost împărțită âncă sub Vespasian în Moesia superioară și inferioară. Localități însemnate erau Viminacium, Singidunum, Bononia (Vidin), Troesmis, Dorostorum și Novae. Aurelian a împărțit Moesia în Dacia ripensis și Dacia mediterranea cu capitala Sardica. Amintim aceste locuri fiind însemnate în istoria creștinismului. înainte de a continua firul istoriei mai departe, se lămurim o cestiune mult controversată: creștinismul la Români. învățăturile evangeliei lui Ch. se lățiră âncă nainte de apunerea secolului prim, aproape pe întreg teritorul imperiului roman. După mărturia S. Scripturi chiar, vedem cum s’a vestit creștinismul în tot teritoriul imperiului roman.1 Apostolul Pavel ne (Jice, că a răspândit evangelia delà Jerusalim jur împrejur și pănă la lliric.21 Asemenea după tradiția s. biserici și după scriitorii vechi biser. Tertulian (160—240), Eusebiu (264—340), primul istoric bisericesc, Teodoret (392—457), Ciril din Jerusalim (350—386) și după alții, a fost răspândit creștinismul preste tot imperiul roman. Așa în părțile Daciei prin apostolul Andreiu.3 Deci pe timpul, când Traian purta răsboiul cu Dacii și când s’a întâmplat colonisarea Daciei cu coloniști din întreg imperiul roman, este cu neputință, ca se nu fi venit

1 Fapte VI 1-7, VII, VIII 4-40, XI 19-37. s Romani I 13—14 și XV, 19. 3 C. Erbicean : Istoria Mitropoliei Moldavie! București, 1888 p. V-VI. 58

între ceî mulțî și colonï, carî mărturiseau acum credința creștină.1 Dar precum știm, această mărturisire în public era oprită și chiar persecutată. Religia dominantă în im periul roman fiind păgânismul și corisiderându-se crești nismul de un pericol pentru stat, s’au pornit contra luî c.ele (Jece persecuțiunî cumplite pentru totala stîrpire. Creștinii decî se întruniau la Roma în catacombe, carî desvălesc prin descoperirile recente tristul trecut al creș tinilor dintâiu. în alte orașe întrunirile se țineau Ia locuri ascunse, asemenea și la țeară. Maioritatea colonilor lui Traian în Dacia au fost păgâni și numai un număr restrîns în ascuns creștini. In perioda dominațiunei romane acest număr al creștinilor a crescut și s’a sporit în Dacia în proporția-aceea, în care creștea și se sporia preste tot imperiul roman. Urme despre creștinism în Dacia sub durata dominațiunei romane nu aflăm. Aflăm înse numeroase urme despre cultul păgân al Romanilor și, cum am vëdut, și despre alte culte păgâne. Episcopia din Petavium (Știria), ale cărei începuturi datează delà finea sutei a doaua și începutul sutei a treia, care era în apro pierea Panoniei, precum și episcopia din Siscia (Croația), renumită prin martiriul episcopului Quirin sub Dioclețian, demustră, că și în aceste locuri erau numeroși creștini.21

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 28 «Es ist leicht begreif lich, wie die römischen Provinzen Panonien und Dacien, welche Städte voll hoher römischer Kultur umfassten, schon sehr früh zeitig mit dem Christentume bekannt werden mussten ; bestand ja zwischen Italien und diesen Ländern ein vielfältiger Verkehr, wie dies aus den früher erzählten Begebenheiten erhället. So wahr es aber zu sein scheint, dass noch im ersten Jahrhunderte des Christentums mehrere christliche Gemeinden in Dacien und Pannonien gestiftet worden seien, so lässt es sich doch nicht nach weisen, dass, wie gemeint wird, die Apostel selbst (Petrus, Paulus oder Lucas) oder die Apostelschüler Clemens und Titus den Daciern und Pannoniern das Evangelium gepredigt haben». 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 28—29 ; C. Erbicean 1. ç. p. XX. . Dacă înse semnele visibile nu confirmă existența creștinismului în Dacia în acest period, avem dovezi eclatante în limba noastră păstrate, cari argumentâază neîndoios, ființa creștinismului în perioda romană. Limbă ca și im product social exprimă toate exigențele ; sociale. In ea și respective în vorbele ei se desfac înțelegerei : noastre noțiunile ideilor și sentimentelor, de cari era stă pânită și agitată.societătea în mediul, în care se afla. Aceste vorbe, cari indică 7 și astăzi la diferitele împrejuriri de viață, originea noastră romană, arată clar și lămurit, că : crâștinismul datează la Romani din perioda romană. înșirăm din cuvintele, cari exprimă noțiuni din do meniul religiunei creștine pè acelea, a căror proveniență • romană nu se poate contesta și a fost recunoscută de ' toți săvanții nepreocupați. Acestea sunt: Dumnezeu, du mineca; creștin, sânt (legat apoi cu nume de sânți avem : Sânvăsîi, Sânpetru, Sânmedru, Sântămăria mică și mare, Sânziene), biserica, păgân, ânger, tâmplă, cruce, altar, mormânt, cuminecătură, botez, pecat, lege, sânta scrip tură, pópa, pasci, păresemi, câșilegi, sicriu, drac, ceriu și altâle, mai greu de derivat din latina.1

1 Vorbele acestea în latina^suntr Dominus deus, dotninica, chrestjanus, sanctus, . basilica, paganus, angelus, templum (plur. templa), crux, altar, monumentum (morimentum), baptiso (grecește ßamkmy, comunicare, peccatum, lex, sancta scriptura, popă pascha (evreește npB)r quadragesima, caseum ligare,scrinium, draco, coè- lum ; védi Xenopol t. c. p. 416—424 ; G. Chițu : Cuvinte creștine în limba română în colufnna Iul Traian 1882 p. 452 sequ. ; Șăinean : în cercare asupra semasiotogiei limbel române, Bucureș ti» 1887 pi 28 sequ.; Dr. D. Onciul l.c.p. 119; Dr. L. Réthy 1. c. p.98-99. Asemenea, și alțî scriitori români și streini. Vulgata și scrierile părinților bis. apuseni din cele cinci secole^prime sunt scrise în limbagiu poporal latin și nu în limba clasică. Aci se află material bogat de comparație cu limba română. Știm prea bine, că aceste scrieri cári difer de operele clasice romane au fost scrisejnal;ușor aritmie la înțelesul mulțime!, adecă cum dice sfântul.Augustin cu «Verba minus Latina». Ve

Fără multă spargere de cap constatăm deci, că elementele credinței creștine le aflăm cuprinse în vorbele acestea: creștinismul la Români derivă incontestabil din perioada romană. Românii deci pe acel timp, când nici nu aveau âncă formată naționalitatea lor, ci figurau âncă sub numele de Romani, în parte erau în- creștinați.1 Ulterior cum s’a diferențiat limba lor de cea latină și s a format naționalitatea lor, așa succesiv s’a desvoltat și biserica creștină, precum vom vedea, și s’a organisât în privința credinței, a disciplinei și a cultului (la început de tot simplu) și s'a născut necesitatea de a crea alte vorbe, cari se exprime alte noțiuni până aci necunoscute în domeniul religiunei. Aceste vorbe au colorit slav și grecesc. Dovadă eclatantă, că creștinismul a fost transplântat în Dacia cu legionarii lui Traian, avem și în martiriul mucenicilor. Papa Clement a fost exilat de Traian la Chersonez. S. Eustatiu, ’un comandant al legiunilor din Dacia sub Traian, a suferit martiriu cu casnicii sei sub Adrian la anul 117. S. Mercurie, ce se serbează în 25 Noemvre, a suferit martiriul sub Deciu la 255 în Dacia Traiană. La Turnu-Severin s’a aflat21 un piedestal cu această înscripțiă : XPH2TE XAIPE, care ar fi din acest restimp. Limba grecească să nu ne surprindă, fiindcă o găsim și pe monumentele creștine din Roma în acel timp. Asemenea și alte cașuri de martiriu se pomenesc.3

1 Românii ca popor latin dincolo de Dunăre e arătat înainte de asecjarea Slavilor sub numele: 'Pwuăvot în deosebire de ’Popaioi apoi identificat cu Vlachii, ve

Elementul roman exclusiv dominant pe ambele maluri ale Dunărei, după retragerea legiunilor sub Aurelian din Dacia Traiană, și a refugiărei clasei mai avute peste Dunăre, devine acum mai des în sudul Dunărei și ocupă, până la așezarea Slavilor, toată partea nord-vestică a peninsulei balcanice.1 Numëroase dovedi din scriitorii vechi, precum și monumentele desgropate în timpul recent arată aceasta. în partea ostică spre Marea Neagră și cea sudică spre Marea Egeică locuia mestecat cu alte puține seminții elementul grec. Linia de demarcațiune între elementul grec și roman se fixează pe basa monumentelor aflate.21 Cert este, că invadarea tuturor barbarilor, prin urmare și a Slavilor, mai întâiu a dat față cu elementul roman. Dar altcum vom vedea, că peste 600 de ani la Dunăre elementul roman s’a afirmat față de toate năvălirile barbarilor. Imperiul roman din răsărit, chiar lung timp după despărțire de cel apusan, poartă timbru curat roman. Scurt (Jis : Românii fură în parte creștini înainte de a năpădi asupra lor potopul de barbari.3 în limbă se află dovadă"cea mâT éciatantæ

1 Const. Porphyr, II p. 125, 126 și 141'la Xenopol tom. cit p. 433. Vecjï tot aci mărturiile plausibile scoase din Procopiu scriitor din veacul al VI. ’ 2 I. Jung op. cit. p. 69—71 ; Dr. L. Réthy : Az oláh nyelv és nemzet megalakulása, Budapest, 1887 p. 70 sequ. 8 I. Jung op. cit. p. 123 sequ. La p. 131 scrie: «Für die Zusstände im alten Dacien, das seit 272 den Gothen eingeräumt war, aber zugleich doch auch romanische Bevölkerung enthielt, bieten die Vitae s. Sabae und Nicetae wichtige, wenn auch spär liche Aufschlüsse», earä la p. 198 (Jice : «Schon im dritten und vierten Jahrhundert hatte bei den Gothen das Christentum Wurzel gefasst, namentlich durch die zahlreichen Gefangenen, die Sie aus dem ganzen Osten des römischen Reiches zusammengeschleppt hatten. Ulfilas selbst der berühmte Apostel des Volkes stammt von kappadozischen Eltern ab ...» ■ V.

goții ostici șr VESTICI.

\ (275-380.)

Gloriosul imperiu roman nici cu încordate sforțări, nici cu jertfe enorme, nu-și mai poate apăra întinsele sale hotare din cele trei continente. Loviturile barbare pas de pas le îngustează. . Strălucita învingere a împăratului M. Aureliu Claudiu din anul 268 asupra Goților, nu putu stăvili năvălirea popoarelor barbare în Dacia traiană.1 Succesorul seu Aurelian, • strîmtorat de ’ Perși, ’deși ’învinse pe Goți de ,mai multe' ori, după detragerea legiunjlbr 'sâle , peste Dunăre, lăsă Daeia traiapă itreqëtor îți stăpânirea Goților, numită acum «Gothia»,. cari pășiră* âpoi ca federați ;àï Romanilor.21 Urmează Clăudiu Tacitus,- care domnește 200 dile și luptă cu măre succes contra barbarilor. După el fu . ales Aiireîiu'Prpb, çafé .'oștește cu o/vitețiă

1 ,G. Șincaî op.;Cit. p. 27—28;_R._ Roeșler op. cit, ,p, 5Q$ B. Maniu op. cit. p. 154.- . , . - 2 D. Onciul: Originile principatelor Române. Bucureștii 899 p. 15; Dim. Cantemir op. cit;-p.-215—221; < ' ' * ; 63

rară contra barbarilor în Galia și Germania, mai apoi în Dacia contra Goților.1 în suta II—III Goții, de origine din Scandinavia, fură alungați împreună cu Gepizii din patria lor. Delà Marea Baltică apucară spre răsărit, până ajunseră la Marea Neagră, numindu-se o parte Goți ostiei, eară alta Goți vestici. Ostrogoții se extind peste Sarmația și Scythia până la Marea Baltică, Visigoții ocupă Dacia pe lângă toate opunerile împăraților romani Caracala, Filip, Valerian, Galien și a altora. Goții apoi crează un imperiu mare și puternic între Carpați, Marea Neagră și Marea Baltică, și se susțin cu timpul și după divi- sarea lor în Goți ostiei și vestici. Aureliu Prob născut în Panonia fu omorît la anul 282, când era se plece delà Sermis contra Perșilor. împăratul Dioclețian de naștere din Dalmația, la a. 285—304 face din nou un val puternic de apărare în triunghiul dintre Tisa și Dunăre contra Jazygilor și, după ce învinge pe Goți, fundează trei cetăți spre a apăra vadurile Dunărei. Sub acesta împărțindu-se im periul, Iliricul cu Dacia aureliană ajunse sub stăpânirea lui Galeriu, care era de naștere din Dacia ripiană. împărații romani luaseră acum în soldul lor pe Goți.21 Maximian, ajutoriul în domniă a lui Dioclețian, a fost născut în Dacia. Lactanțiu çjice, că muma lui scăpa peste Dunăre avêndu-1 în pântece.3 Galeriu, născut și înmor mântat în Bănat,4 bate pe Sarmați la Aquincum (Buda) în 295. Luptele între Liciniu, născut în Dacia noastră, și Constantin fură nefaste pentru aceste părți. Constantin învinge din nou pe Sarmați la 316 în

1 Dim. Cantemir op. cit. p. 226—230. 2 G. Fejér op. cit. p. 21—22 ; Dim. Cantemir op. cit. p. 230—233. 3 De mortibus persecutorum, IX. 4 Griselini 1. c. p. 9; L. Böhm p. 12. 64

Panonia. Luptele între Romani și barbari se continuă apoi 0ece ani la Dunăre. împăratul Constantin cel mare (325—337), voind se stîrpească pe barbarii din Dacia traiană, zidește un nou pod peste Dunăre la Celeiu, ale cărui ruine se păstrează până acum.1 La anul 332 trecu cu întreaga putere Dunărea, bate cumplit pe barbari și îi împinge peste Nistru făcend pace pe câtva timp. Din Sarmați au perit aproape 100,000, obligându-se aceștia, ca și Goții, a fi sub ascultarea imperiului și a da la cas de lipsă împăratului la 40,000 de ostași. Din Sarmați colonisează la 300,000 în peninsula balcanică și în Italia la 334.21 Dacia traiană ajungênd din nou sub Romani, se zidesc multe cetăți, așa în Timișana, Constanțiola și Recidua.3 Creștinismul adus în suta II cu colonii lui Traian, prin decretarea lui de religiune a statului, prinde rădăcini puternice. La sinodul din Nicea 325 iau parte din Dacia traiană un episcop, din cea aureliană 3 epis cop!. Barbarii rămași se încreștinează în provinciile romane, precum Goții și alții.4 Murind Constantin cel Mare la 337, imperiul roman se împarte între cei trei fii ai sei. Ambele Dacii și Ibricul ajung sub regimul fiului seu Constans, împreună cu alte părți în răsărit, eară apusul sub Constantin II. Aceștia apoi, deși erau de sânge frați, prin luptele con tinue se nimicesc între sine, până ce Constans ucise la anul 340 pe Constantin, eară acela fu ucis de Magnențiu la anul 350. în câmpia Panoniei la Mursa, cade răs- boiul cumplit al Romanilor între sine în 28 Sept. 351,

1 Gr. Tocilescu: Monumentele epigrafice și sculpturali, București 1902, Partea 1 p. 234 sequ. 2 Dr. E. Fischer op. cit. p. 41. 3 Temișana op. cit. p. 9; Dim. Cantemir op. cit. p. 237—244; G. Șincaiu 1. c. p. 44—45. 4 G. Șincaiu op. cit. 43. 65 unde după mărturia lui Ammianu Marcelin, care hiper bolic çlice, că într’o (ți muriseră atâția ostași, cari ar fi putut supune toată lumea.1 De fapt au căqlut 54,000 de ostași. La anul 358 Constanțiu al III, fiul lui Constantin cel Mare, trece Dunărea contra Q iacilor și Sarmaților și după o strălucită biruință îi supune de nou.21 Sub Iulian Apostata (361—363) și urmașul seu Iovian (363—364) nu avem nimic de amintit în Dacia. Sub Valentinian (364—376) amintim, că în trei rânduri bate Valente pe Goți la 367, 368 și 369 până ce fac pace. Unii istorici străini și marele savant român Hașdeu s’au silit se dovedească, că Goții nu s’au așezat în Dacia nici înainte nici după năvălirea Hunilor.3 Alți istorici susțîn, că Goții, ocupând Dacia traiană, iau în posesiune cetățile și castrele Romanilor, guvernează țara după legile și moravurile lor, sunt însă cu cruțare față de locuitorii râmași, pe cari îi lasă se vețuiască sub capii lor, păstrându-și obiceiurile dar sub dependența regelui lor. Goții erau un popor viteaz, râsboinic și inteligent. între regii lor primi se amintesc : Ostrogotha și Kniva. Regalitatea era ereditară. Goții având organi- sațiune politică și militară, se familiarisează cu cultura romană și âncă cu începutul sutei a IV-a se încrești- nează. La Iordanes numirea Daciei e schimbată în Gothia. Cătră finea sutei a IlI-a li-se alătură Goților în Dacia Gepiçliï și Vandalii.4 Vrednic de pomenire din domnia

1 Temisana 1. c. p. 10; G. Șincai op. cit p. 50; B. Maniu 1. c. p. 214 sequ. Confr. A magyar nemzet története Budapest 1895 t. I p. CCXLIV și CCLXYXVII. 2 Dim. Cantemir op. cit. p. 249 ; G. Șincaiu op. cit. p. 50. 3 Asemenea și istoricul A. Thiery în opul : Histoire de Gotes sous la domination romaine ; vecjï la V. Maniu : An. Ac. Rom. 1884 seria II t. IV p. 270. 4 Szentklàray op. cit. p. 39—41 ; Dim. Cantemir op. cit. p. 259—264; 1. H. Schwicker 1. c. p. 18—19.

5 66 de o sută de ani a Goților în Dacia aproape nimica nu avem. Nume de familii Got se află în Bănat, ca și de alte neamuri, cari s’au străcurat în decursul vremilor pe aci. în România s’a aflat la Petroasa un tesaur de mare preț din timpul Goților. în poporul român pe unele locuri s’ar fi păstrat și qHcala: «Fugi că te mâncă Goața.»1 Prin învățăturile creștine se împart în două fracțiuni. Regele Atanaric, credincios tradițiilor păgâne, persecută cumplit pe cei încreștinați, cari se adună și se organi- sează sub Fridighern și Alaviv. în această stare de disoluțiune îi găsește năvala Hunilor Ia mijlocul sutei a IV-a. La anul 369 fură Goții bătuți cumplit de Valen tinján și fac pace.1 2 Visigoții încreștinați sub Fridighern și Alaviv, împreună cu apostolul lor Ulfilas, carele le tradusese s. scriptură în limba gotică, trec la anul 376 probabil pe la Lederata (Palanca-Rama) Dunărea, unde împăratul Valent îi primește, în urma rugării lor dându-le câmpuri și agrii în Moesia și Tracia. Numărul lor era însemnat, căci singur bărbații ostași erau la 200,000. Ramura păgână a Visigoților își încearcă norocul a se susținea contra Hunilor în munții Ardeleni. în anul următor 377 este silit a se refugia preste Dunăre și Atanaric cu ai săi, fiind alungați de Huni. La anul 378 apoi Goții se răsbună asupra Romanilor. Teodosiu (379—395) țăne în frîu oardele Goților. La anul 386 Grutinghii, după unii nemotiți Goților, cu 3,000 vase trecênd Dunărea, au pustiit Tracia, dar învinși au fost aruncați preste Dunăre, în valurile căreia mulți au perit. După Teodosiu au urmat în domniă fiii acestuia, Arcadie (395—408) peste resărit și Honorie (395—423)

1 A. Papiu Ilarian : Istoria Românilor din Dacia superioară, Viena 1852 p. 4 crede că cuvântul hoți ar deriva probabil delà Goți; Xenopol t. c. p. 315—318. 2 G. Șincaiu op. cit. p. 55; L. Böhm 1. c. p. 14—15 ;B. Maniu 1. c. p. 221. 67

peste apus. Lui Arcadie i-a urmat fiul acestuia Teodosie cel tinër de 8 ani. Goții sub regele lor cel mai renumit Alaric trec preste Grecia și Italia în Galia sudică.1 Urmele creștinismului în Dacia le confirmă și părin tele bis., cum am vecjut, Tertulian, din suta Il-a începând,1 2 eară istoricul Socrate spune că Constantin învingând pe Goți, aceștia au primit religiunea creștină.3 Constantin a întreprins expediția la nordul- Dunărei pentru a «ve nera virtutea crucii».4 La Margum5 și Sirmium6 erau episcopi. Acest din urmă loc e foarte renumit căci Iusti- nian çlice despre el : «căci în timpurile vechi prefectura era în Sirmiu și acolo era capul Ibricului, atât în cău șele civile, cât și în cele episcopale, după aceea pe timpurile lui Atila deșertându-se acele locuri, Apeniu, prefectul pretoriului a fugit din cetatea Sirmiu în Te- salonic, și atunci după prefectură a urmat și demnitatea preoțească, și episcopul Tesalonicean a câștigat oare care prerogativă, nu sub a sa autoritate, ci sub umbra prefecturei.7» Episcopul Valens din Mursa joacă o rolă însemnată în istoria Arianismului, de care rătăcire erau cuprinși episcopii din Pannonia.8 După istoricul biseri cesc Teodoret,9 la sinodul țânut sub Constans la anul 343—344 în Sardica (Sofia) au luat parte episcopii din

1 Dim. Cantemir op. cit. p. 265—267. 2 Magazinul istoric III, București 1846 p. 98 ; Xenopol tom. cit. p. 429 ; Griselini op. cit. p. 10. 8 Magazinul istoric ibid. 4 Xenopol tom. cit. p. 429. 5 Temișana 1. c. p. 12; Magazinul ist. tom. cit. p. 100. 6 Temișana 1. c. p. 19 ; Magazinul ist. t. c. p. 101 ; Tincu Velia op. cit. p. 3—5. 7 Magazinul ist. tom. c. p. 103—104. 8 I. H. Schwicker op. cit. p. 29 ; A magyar nemzet története t. cit. p. CCXLVIil. 9 Theodoret II, 8 la Dim. Cantemir op. cit. p. 250 ; G. Șincaiu op. cit. p. 49.

5* 68

Roma, Spania, Galia, Campania, Calabria, Africa, Sar dinia, Pannonia, Moesia, Dacia (dax/aç,) Dardania, și din altă Daciă (”AUi]ç daxtaç) și din Macedonia. Așa aflăm și la primul sinod ecumenic un episcop cu numele Teofil al Goților din părțile Daciei. Episcopul Isidor pomenește cătră finea sutei a IV-a de creștinii alungați de Goți din Dacia traiană.1 Episcopul arian Photinus din Sirmium a fost delăturat prin sinodul țenut acolo la 351. Sub Iulian apostatul își reocupă scaunul, dar fu alungat din nou la 364 prin împăratul Valentinian. Sf. Ambrosiu prin stăruințele sale a stîrpit Arianismul în Dacia și Pannonia.21 Sinoade locale s’au ținut în acest restimp la Sar- dica și Sirmium. La anul 343—344 în Sardica. La acesta au participat episcopi, cum am vei^ut, din ambele Dacii. La Sirmiu în 351, 357 și 358 s’au țănut sinoade.3 Cultul public creștin s’a introdus și în Dacia, ca în celelalte părți ale imperiului roman, âncă sub Con stantin cel mare. Amêndoauë Daciile își aveau episcopii lor cum arată actele sinodului delà Sardica,4 precum și ale sinodului prim ecumenic.5 în restimpul certelor ariane episcopii din Iliric au un nou rol dominant precum era Ursaciu din Singidu- num și Valens de la Mursa, ceea-ce confirmă și sinoa dele țânute sub Constantin la Sirmiu.6 Dacă creștinis mul era în stare înfloritoare în Dacia Aureliană și or-

1 G. Șincaiu op. cit. p. 62. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 30. 8 C. Erbicean op. cit. p. XXX—XXXI; G. Enăcean op. cit. p. 31—33; Hunfalvy t. c. p. 129—130. 4 Dim. Cantemir: Descrierea Moldavieï 1. c. p. 152. 6 N. Popea : Vechea Mitropolie, Sibiiu 1870 p. 43 sequ. 6 Eus. Popoviciu : Istoria bisericească, București 1901 v. I p. 465—470; Fr. X. Kraus: Lehrb. d. Kirchengeschichte, Trier 1882 p. 138—142. 69

ganisat bisericește, considerând contactul frequent cu elementul roman de preste Dunăre, putem oare presu pune, că Romanii din Dacia traiană să nu fi fost creș tini? Martiriul suferit de creștini în Dacia traiană sub regele got Atanaric âncă atestă aceasta.1 Pănă la finea sutei VII în dreapta Dunărei se con stată vre-o 24 episcopii și mai mulți mitropoliți; mai departe pănă la 160 martiri însemnați1 2 foarte mulți cu nume roman.3 Este imposibil a presupune, că în stânga Dunărei să nu fi existat creștinismul la coloniștii lui Traian. Urmele acestuia înse le-a șters potopul barba rilor năvălitori. Actele sinodului I ecumenic le-a subscris Teofil, după unii ca «Gotthiae metropolis», după alții «Bosphori- tanus.» Părintele istoriei bisericești Eusebiu îl numește episcop al Sciților. Urmașul sëu a fost Ulfila (388).4 Creștinismul la Romanii de ambele maluri ale Dunării se consolidează continuu în acest răstimp.

1 C. Erbicean : Rëspuns dlui C. Auner «Foaia diecesană» 1902 Nr. 9 p. 3—4; Confr. C. Auner: Câteva momente din înce puturile bisericeî române, Blaj, 1902 p. 31 sequ. 2 C. Erbicean : Răspuns dluï C. Auner «Foaia diecesană» 1902 Nr. 10. 8 C. Auner 1. c. p. 47. t A magyar nemzet története op. cit. t. I p. CCLXXXVI. VI.

HUNII.

(380-453.)

Sub ducele Balomir trec Hunii fluviul Don la 375 și atacă pe Goții ostiei, cari neputênd résista se supun ; eară regele lor bătrân Hermanarich se sinucide. Dincoace de Nistru erau Goții vestici. Hunii răsboiră și asupra acestora strîmtorându-ï rău. Aceștia împreună cu regii lor află asii preste Dunăre, unde împăratul Valente îi primește ospital.1 Hunii cuprinseră succesive întreagă Dacia traiană la anul 379, și popoarele rămase aci se supun lor, eară pe la anul 380 Romanii se retrag și din Panonia. Dacia fu numită «Hunia.» Hunii de origine ural-altaică, Turci sau Tătari, înrudiți cu Mongolii și cu alte popoare orientale erau un popor viteaz, dar sălbatec și fioros, care nu cunoscea frica și osteneala și suferia ușor sete și foame, frig și căldură.21 Locuințe stabile nu aveau, ci

1 Dim. Cantemir op. cit. p. 256; Bonfiniu op. cit. p. 31 sequ.; G. Fejér 1. c. p. 22. 2 Anim. Marcellinus XXXI,, 2 scrie despre Huni : «Hunii întrec orice închipuire barbară și sălbatică. Ei spintecă obrazul pruncilor lucii, ca tăieturile să oprime creșterea barbei. Statura mică stă în disproporție cu membrele de sus și cu capul dispro- 71

în forma popoarelor nomadice petreceau vieața în șatre sau corturi sau în trăsuri acoperite, vara după turmele de vite, eară earna pe lângă ape. Erau călăreți și săgetași vestiți. De spaima lor tremura lumea. La început vre-o 50 de ani se poartă destul de liniștiți, și fac chiar servicii Romanilor în schimb pentru sold. După Balomir a urmat Roas pănă la 433. După el a urmat Atila și Bleda, nepoții lui. Sub regele Atila supranumit și biciul lui Dumnezeu, sau după Jornandes, născut pentru spaima popoarelor și pentru cutremurarea lumii, carele omoară pe fratele sëu, înființează între Caucas și Alpi un imperiuformidabil, și supune națiunile acestui teritoriu, domnind cu o cruzime nemai pomenită. Centrul imperiului era teritoriul între Dunăre și Tisa. Aci verosimil lângă Biserica-Albă era și capitala imperiului. Un oraș zidit de lemn, unde se afla pe culme și residența lui Atila, încungiurat de fruntașii sei. Cu mână de fer guverna imperiul sëu colosal, susțânea ordinea și împărția dreptatea în sînul poporu lui sëu, și țânea în frîu cu braț puternic popoarele supuse. Ai sëï îl adorau și iubiau, eară străinii îl temeau și cins teau. Scopul sëu era nimicirea imperiului roman, împărțit pe atunci în cel de rësârit și de apus. Contra imperiului de răsărit a tăbărît în douuë rênduri la 441 și 446, ajungând pănă la Thesalia și pustiind 70 de orașe. Pacea fu rescumpëratà cu bani grei de curtea din Constanti- nopol.i La anul 451 porni cu jumëtate milion de ostași, contra imperiului roman din apus spre Galia, pentru a înfrâna, cum tțicea el, pe supușii sei Goți refugiați acolo, porționat de mare și le dă o înfățișare grozavă de animale sălbatice bipede sau de chipuri slute de lemn cu cari se decorează cum- penile la poduri. Altcum aceștia sunt astfel de ființe, cari au chip de om, dar vețuiesc ca animalele». Szentklăray op. cit. p. 41 ; G. Fejér 1. c. p. 88. 1 Dim. Cantemir op. cit. p. 282—284. 72

Pe câmpiile catalaunice s’a întâmplat între regele Atila și ducele Aețiu acea lupta memorabilă, carea este dintre cele maî epocale evenimente în istoria omenireî. Lupta înfricoșată și cruntă a durat până târcjiu noaptea càdênd, după istoricul Thurocz, 180,000, după alții, afirmative 165,000 de oameni, între alții și Teodoric, regele Goților, aliatul Romanilor. Lupta a rămas nedecisă. Atila slăbit, mâne di se retrage, și Aețiu nu cutează a-1 urmări. In anul următor 452 din răsbunare întră în Italia, și pus tiește o mulțime de cetăți și orașe. Singur Roma, numai în urma întrevenirei și supunerei papei Leo, scăpă de nimicire.1 La 453 pregătindu-se contra imperiului roman din răsărit, fiind că Marțian îi denegase tributul, moare repentin și lasă imperiul colosal de moștenire fiilor sei.21 Românii înse după mărturia multor istorici n’au părăsit Dacia, ci petrec împreună cu acești barbari fioroși.3 Limba romană era limba domnitoare pe ambele laturi ale Dunărei până în suta VI, de unde dispare total abia sub

1 Bonfiniu 1. c. p. 41 sequ. 2 Simonis de Keza: A magyar honfoglalás kútfői p. 483 scrie: «Iști enim Zaculi Hunorum sunt residui, qui dum Hungaros in Panoniam iteroto cognoverunt remeasse, redeuntibus in Ruthenis finibus occurrerunt, insimulque Pannonia conquestata, partem in ea sunt adepti, non tarnen in Plano Pannóniáé, sed cum Blachis, in niontibus confinii sortem habuerunt. Unde Blachis commixti literis eorum úti perhíbentur». Chronicon pictum : A honfoglalás 1. c. p. 497 1. c. scne : «Qua quidem conquestrata, in eadem sorte remanserunt, ut tarnen Hungari voluerunt, non in piano Pannóniáé, sed cum Vlachis in montibus confinii sortem habuerunt; undd Vlachis commixti literis ipsorum úti perhibentur». Védi și la Xenopol tom. cit. p. 473 sequ. și 557. Despre Hum caută și la l. Thurocz 1. c. p. 71—95 ; Despre Huni confr. A magyar nemzet története op cit. t. I p. CCXCVI sequ. 3 Dr. I. Jung op. cit. p. 184 sequ.; Temișana 1. c p. 11 ; Magazinul istoric 1. c. p. 99; A. Papiti llarian op. cit. p. 4. Haș- deu. Etiym. Magn. Romániáé t. III. F. III. p. 3147 sequ. 73

Basiliu I (867—886).1 Din povestirile lui Priscus știm, că la curtea luï Attila era cunoscută și folosită și limba română pe lângă cea hunică și gotică;21 eară limba grecească era cunoscută numai prin prisonierî. Savanțî străini de prima ordine, ca Jirecek, admit aceasta. Dintre Români toți istoriografii aproape înțeleg sub limba ausonică limba română și conclud la existența Româ nilor sub Huni în Dacia. Folosirea meiului ca mâncare și a miedului (făcut din fagure) ca beutură, âncă se amintește de Priscus la locuitorii indigeni. Istoricul Xenopol, deși susține existența Românilor, nu trage con- clusiile celoralalți istorici din însemnările lui Priscus despre limba ausonică.3 Vrednică de amintit este mărturia lui Procopiu. Un slav din vița Anților, care locuia în Moldova și Rusia sudică, pela 545 s’a dat a fi chibuldios din Tracia. Lucrul părea credibil, fiindcă știa latinește, până s’a des coperit înșelăciunea.4 Deci și un străin din teritoriul transdanubian, putea vorbi limba romană în fôrma

1 Dr. E. Fischer op. cit. p. 4. 39—40. 2 Temișana 1. c. p. 21, 23 și 24; Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 146; V. Maniu 1. c. p. 275. 3 Xenopol t. c. p. 323 —326; confr.P. Maior op. cit. p. 59—60 4 C. JireCek 1. c. p. 18 ovt]v) de bello Ooth. 1, 3, cap. 14 ed. Bonn 2,337 ed. Comparetti 2, p. 296) bis Narses den Betrug entdeckte,»/i/îoAZâioi V./d/Wbioç col. 1491, apoi pecol. 1493. — Zi^ßovöios áChilbudius, unus ex Justiniani domesticis, ap. Procop. B. Goth. 3, 14, apud Suidam zißovl.iios scriptum — Thesaurus graecae linguae, alul Henric Stephanus. Volumen Octavum. Paris 1865. _ 74 usată și a se present! de un duce al imperiului la frontieră. Limba latină rămase dominantă în lungul Dunării și în secolul V—Vi, până la frângerea puterii imperiului ostie la Dunăre sub împăratul Heracliu (610—641). în armată mai mulți duci și oficeri poartă nume romane, unii chiar de origine din provinciile dunărene.1 Delà Heracliu înainte, elementul roman vine total aproape înlocuit în armată cu elemente diverse. înfricoșații Huni se topesc de pe coastele Daciei fără a lăsa urme adânci. Un scriitoriu vechiu îi caracterisează astfel : «Hunii sunt un soiu de oameni născuți în mlăștini, mici, diformați, groaznici la vedere și neținăndu-se de neamul omenesc decât prin facultatea vorbire!.»21 Domnia Hunilor asupra Daciei traiane nu lasă urme trainice și s’a spălat ca și amintirea lor. Afară de muntele Hunilor în ținutul Sigișoarei altă urmă nu cunoaștem.3 Spaima acestora era groaznică asupra contin- poranilor. Neamurile toate se refugiară, singur Românii stau locului. «Solis Valachis remanentibus» grăește istoricul maghiar Thuroczy.4 lornande le reduce originea Hunilor delà spiritele necurate, cari și numai cu înfă țișarea groaznică spăimântau și fugăriau pe contrari. Amintim aci și de poema germană Nibelungenlied, compusă în secolul al XII după datele mitologice și istorice, aceasta înșiră între popoarele, cari se presentă la nunta lui Attila cu Kriemhilda pe lângă Greci, Ruși

1 C. Jirefek 1. c. p. 19. 2 Jordanes, VII la Xenopol tom.cit. p. 322. 3 Xenopol tom. c. p. 328. Lângă Orăștie în Transilvania există un sat Balomir. Posibil să-șî reducă originea numelui delà ducele Hunilor Balomir. 4 Thurocz: Chron. Hung. I. C. 17 publicata la 1766 în Viena : «Scriptores Rerum Hungaricarum» de I. C. Schwandtner p. 87; A. Papiu llarian op. cit.p.4 ; Tr. Laurian op. cit p. 120—121. 75

și Pecenegi și pe Vlachi cu ducele Ramune (Român). Aci se cjice:

«Der herzoge Râmune uzer Vlachen lant Mit siben hundert mannen kom er für si gerannt».1

Religiunea creștină prospera în părțile Daciei prin silințele episcopului Nicetas, numit și apostolul Dacilor. Episcopul Theotinus din Torni după istoricul Sozomenus propaga creștinismul și între Huni, cari îl și numiau pe acesta «Deum Romanorum».1 2 în decursul veacului IV numărăm episcopi la Dunăre în Durostorum pe Auxentius, în Radara (lângă Vidin) pe Palladius, în Singidunum pe Ursatius, cari scriau și predicau în limba latină. Sub împăratul Leon cel Mare (457—474) au'luat parte la un sinod particular ținut în Moesia inferioară episcopii : Marcian din Abinta(?), Petru din Nove (Serbia), Marcel din Nicopoli, Marcian din Apia (?) și Monofil din Durostorum, cari folosiau limba latină.3 Aceasta arată existența elementului roman în aceste părți. Martir din neam gothic se pomenește sf. Sava, carele vețuia în Gothia, sf. Martiri Pasicrat și Valentin erau din Durostol (Siiistria) ; Martirii Quintilian, Maxim și Dada erau din Ozovia (Oxivia). Asemenea sf. Nichita Qis și Românul. Episcopul Paulin din Nola îl preamă rește pentru meritele sale, fiindcă a vestit evangelia în ambele Dacii. în 26 Martie se pomenesc martirii din timpul regelui Iungurih al Goților. Lățirea cuvântului

1 Gr. Tocilescu 1st. Rom. p. 105 ; Al. Papadopol-Calimach 1. c. p. 367 ; V. Maniu 1. c. p. 274 ; Dr. Dim. Oncial 1. c. p. 20—21 și 144. 2 Sozomenus VII c. 25; L. Böhm 1. c. p. 17; Griselini 1. c. p. 10; 1. H. Schwicker 1. c. p. 30. 3 Xenopol tom. cit. p. 437. 76

dumnecjeesc în ambele Daciî se făcea în limba latină sau, cum cjicea episcopul Paulin din Nola: Barbari discunt resonare Christum corde Romano.1 După împărțirea politică, Dacia aureliană și traiană aparțăneau Iliricului, al cărui centru era Sirmiul : deci și episcopiile din acest terito riu cădeau sub jurisdicțiunea archiepiscopului de acolo. Episcopii pe acest teritoriu cunoaștem la Novae, Nicopolea, Appiaria, Odissae, Comae, Dorostru și Mar- cianopolea.21 Archiepiscopul din Sirmiu după devastarea cetății prin barbari între anii 440—450 și-a schimbat sediul la Tesalonic, unde a rernas un secol (440—535) până ce împăratul Iustinian a dispus altcum.3 La anul 440 Hunii se plâng, că episcopul din Margu trece Dunărea și le causează daună în țara lor, și a prădat mormintele și vistieriile ascunse ale regilor lor. Cer deci extrădarea episcopului și a fugarilor. Ne primind Hunii satisfacțiune, se naște un rësboiu cu Romanii, în care sufer mult cetățile de lângă Dunăre.4 Sinoade ecumenice s’au țânut în acest restimp la 381 în Constantinopole, la 431 în Efes și la 451 în Calcedon. La acestea au luat parte și episcopi din păr țile Daciei.5 La sinodul al treilea ecumenic din 431 țănut în Efes, șepte episcopi din dreapta Dunărei, a Daciei aure- liane, au subscris actele.6

1 C. Erbicean op. cit. p. XV—XXI ; Confr. C. Auner 1. c p. 33 sequ.; A. Șaguna : Istoria bisericii ortodoxe, Sibiiu, 1860 t. II p. 57-58. 2 C. Erbicean 1. c. p. XXIII—XXVI și răspunsul dlui C. Auner «Foaia diecesană» 1902 Nr. 9; G. Enăcean op. cit. p. 44—46. 3 C. Erbicean 1. c. p. XXVII. 4 Magazinul istoric t. III p. 100. 8 C. Erbicean op. cit. p. XXXII—XXXIII ; Hunfalvy t. c. p. 158—162; Tincu Velia op. cit. p. 7; Șaguna op. cit. p.58—59. 6 G. Șincaiu op. cit. t. I p. 77. 77

în Iliric fiind elementul roman dominant, limba latină se folosia până la începutul sutei a VII-a ca limbă oficială în administrația imperiului și în armată; eară populațiunea rurală comunica în limba latină vul gară, este firesc, că și în biserică se usa limba latină, cum vedem din actele renumitului sinod local de la Sardica și în sinoadele din Sirmiu, precum și din alte acte posterioare. Episcopii din Marcianopole se folosesc în cores pondența lor cu conciliul ecumenic din Calcedon (451) și cu împărații bisantini de limba latină. Priscus carele a străbătut peninsula balcanică în suta V, amintește, că limba latină era limba oficioasă și usată în tot locul în familia.1

1 Const. los. Jirecek: Geschichte der Bulgaren, Prag 1876 p. 66. VII.

GEPIDII ȘI LONGOBARDI!. (453-569.)

în acest restimp la 476 apune imperiul roman din apus, eară cel din răsărit devine tot maî expus barba rilor. După moartea neașteptată a luî Atila, imperiul Hunilor se discompune foarte repede. Fiii luî împărțiră imperiul între sine, și neînțelegerile ivite între dênçiï serviră spre nimicirea lor.1 Semințiile germane se rescoală și bat cumplit pe Huni în Pannonia. După Jornande Ardaric, regele Gepizilor, s’a ridicat contra fiilor luî Atila și i-a alungat cătră Marea Negră.21 în lupta aceasta cade Elac, fiul mai mare al luî Atila împreună cu 30,000 de Hunî. Lângă Dunărea de jos sub Irnac și lângă Marea Neagră sub Denghezic, se maî susțin Hunii o vreme, până dispar apoî în semințiile înrudite. în partea occidentală a Daciei apar deci Gepicjiî, coborându-se de la Vistula și cuprind țânutul Tisei cu capitala luî Atila și Sirmiul, așa ajunge Timișana în stăpânirea Gepizilor. După Iordanis (550) Dacia primi numele de «Gepidia».3 Popoarele germane se

1 L. Böhm 1. c. p. 16 ; I. H. Scwicker 1. c. p. 20. 3 P. Maior op. cit. p. 62. 3 Hunvalvy t. c. p. 163. 79 rësboiau între sine. Goții părăsiră Pannonia la 474, și regele lor Teodoric cel mare (488—526) înființează în Italia un regat independent. Gepizii au stăpânit Dacia delà 457—568, adecă 111 ani. Au fost un popor viteaz și inteligent. Au avut 4 regi cât au stăpânit Dacia, nu miți: Ardaric, Trasericus, Turisend sau Torisiu și Kuni- mund. Traseric își strămută la 483 residența la Sirmium. Gepizii erau înrudiți cu Goții vorbind aceeași limbă. în anul 528 împăratul Iustinian I (527—565) ocupă din nou o parte a Daciei vechi, împreună cu cetățile Lederata și Recidua din Banat, și zidește mai multe castele și cetăți pe ambele maluri ale Dunărei.1 Acest împărat învită pe Longobardi contra Gepidilor la 534, cari se așeadă apoi în Pannonia. Gepicjiî și Lon- gobardii ambii de semințiă germană se sfășiă apoi ca ferele sălbatice, până ce Longobardii se aliază cu Avarii și parte alungă, parte nimicesc pe Gepidi-21 Alboin regele longobard, spre a-și răsbuna înfrângerea suferită delà Kunimund, se aliază cu Baian, caganul Avarilor, care pe vremea lui Iustinian a venit în Europa cu 20,000 de călăreți. Hotarele Gepidiei ar fi fost după lordanes spre apus Tisa, spre răsărit Oltul. Afară de triburile germane se poate lua positiv că au locuit și triburi slave res firate în aceste părți.3 în partea sud-ostică a Daciei traiane se afirmă pe timpul lui Iustinian (527—565) o

1 Temișana 1. c. 25 ; Jirecek 1. c. p. 21 ; Szentklăray op. cit. p. 58; Magazinul ist. 1. c. p. 102; Dim. Cantemir op. cit. p. 321—322. După mărturiile, ce se aduc aci, se arată localități din Bănat; G. Șincaiu op. cit. p. 107—109 asemenea se aduc după Procopius numirile localităților. 2 Bonfiniu op. cit. p. 88 sequ.; Dr. I. Jung op. cit p. 203; P. Maior op. cit. p. 62; B. Maniu 1. c. p. 425. 3 A magyar nemzet tört. op. cit. t. I p. CCCXXX1V sequ. 80

altă semințiă, Slavii și se așează în o parte a Moldovei și Munteniei, de unde invadează în imperiul ostie roman de peste Dunăre și fac pradă. O ceată mare de Slavi trece la 550 peste Dunăre și face mari pagube, fără ca German, nepotul lui Iustinian, să-i fi putut ajunge, per- curgênd regiunile delà Naissus, Tesalonic și Ibricul până la Dalmația.1 Această ceată întărită cu altele bate apoi în 561 trupele bisantine la Adrianopole. Despre Slavi înse vom vorbi într’un capitol separat. Urme remarcabile n'au rëmas nici după Gepizi, nici după Longobardi, tot ca și după Goți în Dacia traiană.1 2 Se susține înse, că d'na Filma din basmele noastre ale Bănățenilor, ar deriva din contactul cu GepidiL3 în locul semințiilor germane, Slavii încep apoi a se ajeda stabil în provinciile romane. Colonii cei primi derivă delà seminția Anților și a Slavinilor, cari fuseseră de demult în soldul Romanilor. Un continporan amintește că pe Ia anul 584 Slavii sub durata rësboiului persic locuiau neconturbați în provinciile romane, ocupând orașe, castele și ținuturi întregi.4 Istoriografia și filologia modernă are se confirme tuturor contrarilor continuității Românilor în Dacia tra iană, peste ori ce îndoială, că Slavii cutropind provin

1 C. Jirecek 1. c. p. 24. 2 Gepizii așezați în sudul Dunării în regiunea Serbiei și Bulgariei, unde mai nainte fuseseră Goții, ar fi venit în contact cu Românii, dacă ar fi petrecut pe acel timp acolo, cum voesc contrarii continuității Românilor în Dacia traiană, ca Sulzer, Roesler și alții ar fi rëmas urme de înrîurire, ceea ce nu se află. Românii retrași în creerii Carpaților și-au apărat neam și limbă și potoapele barbare s’au strecurat fără urmă asupra lor. Xenopol tom. cit. p. 332 ; Despre trecerea Gepizilor la Dunăre vecii Hașdeu, Istoria critică 1. c. p. 301—305. 3 Gr. Tocilescu 1st. Rom. 1. c. p. 103. Confr. Hașdeu : Ety- mologicum magnum Romániáé t. III f. III p. 3164 sequ. 4 C. Jirecek 1. c. p. 25. 81 ciile dunărene au venit mai ântâiu în contact cu Ro mânii, și abia mai apoi cu Grecii. Românii încreștinați păstrau credința în Christos și fără o ierarchiă sau organisațiune bisericească în toată forma. Dar o scurtă aprofundare în istoria creștinismu lui din primii secoli, ne lămurește deplin și situația bisericei creștine la Români. Știm prea bine, că pănă la 313 religia creștină era oprită și persecutată în impe riul roman întreg. Abia cu anul 325, cu primul sinod ecumenic, începe organisarea bisericii atât cu privire la credință cât și la cult și aceasta se continuă în secolele următoare. Deci biserica creștină în acele timpuri altă față avea, decât ni-se presintă adi. Elementele creș tinismului cuprinse în terminologia creștină la Români, cum am spus, arată originea și forma ei latină. Con tactul prim cu Românii din partea Slavilor se dovedește și prin aceasta în termini aflați în limba veche slavă bisericească, bulgară sau sărbocroată.1 Fabulă rămâne cum vom vedea aserțiunea, că Românii ar fi fost încreș- tinați odată cu Slavii sau cu Bulgarii.21 Elementul roman rămâne dominantpe ambele maluri ale Dunărei și sub durata acestui restimp. Imperiul ro man din răsărit purta âncă timbrul roman în înfățișarea sa exterioară. Este de interes a se considera și împre jurarea aceea, că foarte mulți oficeri și duci militari în imperiul roman de răsărit, pănă după finea sutei VI poartă nume romane, și numai cu domnia lui Heracliu scade numărul acelora, deodată cu frângerea puterii romane la Dunăre si prin intrarea altor elemente în armată, din Asia mică, Siria, Armenia și din Caucas. Așa scade elementul roman din armată, unde mai nainte era numéros,

1 Védi C. Jireőek 1. c. p. 36—37 ; ve

1 JireCek 1. c. p. 18—19. s Dr. L. Réthy 1. c. p. 107. 3 Magazinul istoric tom. cit. p. 104: «Cum igitur in praesenti, Deo auctore, ita nostra respublica aucta est, ut utraque ripa Danubii jam nostris civitatibus frequerentur, et tam Viminacium, quam Recidua et Literata, quae trans Danubium sunt, nostrae herum ditioni subiectae sint, necesarium duximus, ipsam gloriosis- simam Praefecturam, quae in Pannonia erat, in nostra felicissima patria collocare ...»; Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 136—137 ; Schwicker 1. c. p. 31. 83

se asculte de Ioan archiepiscopul Ochrideï și vicariul scaunului apostolic.1 Disposițiunea luată deci în anul 535 de împăratul Justinian prin novela XI, relativ la Primatul Justinianei Prime, este din punct de vedere bisericesc de foarte mare însemnătate. în locul Sirmiului centrul Iliricului de odini oară și în locul Tesalonicului se crează un nou centru bisericesc pentru Românii din ambele Dacii. Această dis- posițiune a fost de nou confirmată prin novela CXXXI din anul 545, ridicându-se scaunul Justinianei Prime la locul al treilea în demnitate, după Roma și Constanti nopole.21 La sinodul V ecumenic 553 a luat parte împreună cu cei 165 părinți la Constantinopole și episcopul Va lentin din Torni.3 După Q. Șincaiu au subscris 5 epis cop! din Dacia Aureliană actele.4 La anul 732 Leo împă ratul fiind în dușmănie cu Roma, desființează arhie piscopatul Justinianei Prime, și supune biserica din acele părți patriarhului din Constantinopole.5 Justiniana Prima (Scupiae, Scopideacum) nu este identică cu Ochrida,6 care este vechiul Lychnudis (Lich- nid) și nu aparținea imperiului romano-bulgar al douilea. Capii bisericei bulgare poartă mai târziu și titlul de »Arhiepiscopi ai Ochridei și ai Justinianei Prime.» Disposițiunea novelei XI privitoare la Justiniana primă are importanță și pentru biserica ort. din Timi- șiana, ordinând ca episcopul «Apelor» se fie instituit prin Archiepiscopul din Justiniana primă: «Sed in Aquis,

1 O. Șincaiu op. cit. p. 116. 2 C. Erbicean op. cit. p. XXVI—XXVII ; G. Enăcean op. cit. 51, 52—57, 60—70; Dr. E. Fischer 1. c. p. 113; Șaguna op. cit. p.,62. 8 G. Enăcean op. cit. p. 74. 4 G. Șincaiu op. cit. t. I p. 77. 6 Dr. E. Fischer 1. c. p. 114; Eus. Popovic! ist. bis. rom. p. 41. 6 C. Jirefek Gesch. d. Bulgaren p. 85. 6* 84 quae est provincia Daciae ripensis, ordinari volumus a tua Sanctitate Episcopum, ut non in posterum sub Meridiano Thraciae oppido Episcopo sit constituia, sed Meridianus quidem maneat in Meridiano, nulla commu- nione cum Aquis servanda. Aquensis autem Episcopus habeat praefatam civitatem et omnia eius castella et territoria et ecclesias, ut possit Bonosiacorum1 scelus ex ea civitate et terra repellere, et in orthodoxam fidem transformare.»21 Sub Aquae se pot lua și Băile Erculane de lângă Mehadia. La anul 1342 cum vom arăta ulterior s’a fundat de sântul Nicodim Mănăstirea Vodița, avênd donațiuni delà Bulgari, Sêrbï și Români. Eruditul Tocilescu pune Vodița sau apele la Cernețul de lângă Severin.3 Asupra acestui loc important vom reveni. Accentuăm însă aci deosebit, că istoriograful Banatului Griselini susțăne, că Mehadia a fost o coloniă romană renumită «Colonia ad Aquas.»4 Asemenea și L.Böhm5 6și Fessler.8 Sulzer afirmă că «Ad Aquas» ar fi fost în Moesia lângă Ageta. Gross- hoffinger o pune lângă Orșova în dreapta Dunărei unde după Gebhardi ar fi fost și episcopia.7 Romanii numiau «Ad Aquas» coloniile, cari zăceau lângă ape calde minerale. Așa usitau ale numi în Italia Francia și Panonia : prin urmare părerea lui Griselini la carea se alătură și Pesty Fr. este verosimilă8. După

1 Bonosiu episcop în Sardica neagă virginitatea Măriei, vecji Fr. Kraus op. cit. p. 222. 2 Magazinul ist. t. III p. 106—107 ; G. Enăcean op. cit. p. 62—63. 3 Gr. Tocilescu Ist. Rom. 1. c. p. 144. 4 Griselini op. cit. p. 266 sequ. ; Pesty 1. c. p. 309. 5 op. cit p. 162. 6 t. X p. 473 apud Pesty. Szőr. Báns. t II p. 309. 7 Pesty ibid. 8 Pesty Fr. Szőr. Báns. t. II 310—366. 85 toată probabilitatea sediul episcopiei «Ad Aquas» era lângă Mehadia, unde s’a fundat verosimil mai târziu prin S. Nicodim și mănăstirea Vodița, cea dintâiu prin documente cunoscută la Români. «Aquae» s’a tradus prin «vodiți» slav, egal cu «apele» în românească. Aceasta, se pare cu atât mai verosimil, cu cât în țânutul Me- hadiei și până a^î ar exista un loc «Vodița.»1 Reasumăm deci : episcopia »in Aquis» pomenită în novela XI de Justinian, ar fi fost in Bănat la Mehadia și ar fi cea dintâiu și unica episcopiă cunoscută pe teritoriul Daciei traiane. Aci s’ar fi înființat mai târziu cea dintâiu mănăstire cunoscută la Români prin s. Nicodim, și aci s’ar putea presupune și sediul mitropoliei Severinuluï de mai târçliu. Terra de Zeurino, banus de Zewrin sau Zewren nu le deducem delà numirea orașului Severin. Mai târziu vedem înse, că Grigorie Țamblac, suc cesor la Metropolia Sucevei pela 1431—1432, a rupt legăturile cu patriarchia din Constantinopole, și a reînoit relațiunile cu archiepiscopia autocefală a Ochridei, repre- sentanta Justinianei Prime, căreia erau subordinate bise ricile din toate provinciile Daciei. Pe acel timp Ochrida era sub stăpânirea Sârbilor. Această metropolie și-a păstrat independența lung timp și după-ce ajunse sub jugul Turcilor.1 2 3 Aquae roman s’a străformat în Vodiți slav cum s’a prefăcut și Municium Tibiscum în Jupa de acți.B Despre aceasta vom vorbi în alt capitol. G. Enăcean cjice : «Vodița este locul unde s. Ni-

1 Pesty Fr. 1. c. aci p. 345 în n. dice : «Ez időbe esik a Mehadiai mellett lévő Vodiczai Kolozstor alapítása is.» 2 Prima Justiniana (Praevalis) este situată în Albania. Ochrida se află pe țermul nord-ostic al lacului Achrida. Acolo locuiau Români și Slavi. Români se află și acum. Melchisedec Grigorie Țamblac An. Ac. Rom. s. il t. VI 1885 p. 48—49. 3 Despre Zupa vecii la C. Jirecek Gesch. d. Bulg. op. cit p. 98 ; Gr. Tocilescu 1st. Rom. op. cit p. 89. 86 codim a fundat o mănăstire și de unde apoi a trecut la 1382 de a fundat și mănăstirea Tismana. Cultura slavică de pe acele timpuri, care era răspândită, cum am vëçlut mai sus, și la Români a tradus numirea veche a Mehadiei de Aquae cu BO^HIțA sau = apele.1 Asupra acestei inportante chestiuni revenim ulterior.

1 Vedî Enăcean op. cit. p. 223 n. Tot dênsul în alt loc dice : «Apele erau în Dacia rîpeană nu departe de Negotinul de adî din jo sul podului luî Traian» op. cit. p. 63 n. ; C. Jirecek în op. cit. Gesch. d. Bulgaren p. 327—328 scrie : «In Severin wurde vom Constan- tinopler Patriarchate ein neues Bisthum gegründet, zu dessen Metropoliten man 1370 Anthim bestellte ; Anthims Bruder Ioakinth bekleidete die Würde eines Metropoliten in dem erst 1359 ge gründeten Bisthum von Ungrovlachien (Wallachei). Euthimij der Patriarch von Trnovo, stand in freundlichen Beziehungen zu den ersten rumänischen Kirchenfürsten; leider sind seine Sendschreiben an Anthim von Severin und an den berühmten Mönch Nicodim noch unediert.» Apoï în nota 36 de pe p. 328 dice : «Auf Nikodim’s Betreiben gründete der Voivode Vladislav das Kloster von Vodica bei Mehadia.» VIII.

SLAVII.

Dintre semințiile, cari s’au străcurat asupra pro vinciilor locuite de Români, nici un popor nu și-a im primat atât de adânc și de trainic urmele ca și Slavii. Cele șepte năvăliri și așezări ale gintelor turanice, pre cum și invasiunile gintelor germane în trei rânduri, aproape nimic sau de tot neînsemnat au înrîurit for marea naționalității și limbei Românilor. Aceste invasiuni sau emigrări și imigrări samănă mai mult cu irupțiunile vulcanice sau a vifore cumplite, cari au cutremurat, dar n’au deșertat pământul locuit de Români. O altă gintă, despre care cu anevoiă se știe și se poate afirma, când a imigrat și cum s’a așezat ca un cerc împrejurul Ro mânilor, lin și fără sguduire s’a străcurat prin văile și a încins munții Carpaților și Balcanuk i așa fel, că Românii când s’au trezit ca popor, îi află lângă sine pe Slavi, cari prin moravurile lor blânde și așezate i-au influințat ca nici un alt popor până acum.1 Vigurosul element roman i-a topit înse din sinul seu și pe acești barbari, dar urmele lor Ie găsim pretutindenea. în limbă,

1 P. Drăgălină : Din istoria Banatului Severin, Caransebeș p. 16; G. Enăcean op. cit. n. p. 81. 88

în lege și în moravuri și în viața Românilor din trecut aflăm înriurirea Slavilor. Și dacă Românii nu s’au stîns cu desăvârșire în semințiile diferite slave, avem se adscriem aceasta culturii și conștiinței romane și geniului latin. înriurirea hotărîtoare și covârșitoare de cătră Slavi asupra limbei maghiare, stă în disproporțiă colosală față de limba română. Maghiarii, dacă nu s’ar fi catolisat, de mult ar fi dispărut ca și frații lor Bulgarii în marea slavă. Românii în comuniune de credință cu Slavii nici un moment n’au perdut conștiința naționalității și ro manității lor. Ei se asociază cu Slavii, fiind constrânși la apărare comună contra fioroșilor năvălitori, dar în același timp absorb elementul slav și se întăresc și încep a se afirma ca popor roman. înriurirea slavă o găsim adânc săpată în limba Românilor, amestecarea lor cu Slavi o arată, că o mulțime din cuvintele de intimitate familiară sunt de origine slavă, dar caracterul și timbrul roman al limbei și naționalității nici odată nu s’a stins. Elementul roman puțin numeros spre a putea popula ambele Dacii, a aflat soți de resistență în Slavi față de celelalte năvăliri barbare. Rămâne enigmă nedeslegată pentru acum problema, că oare Slavii nu sunt cumva urmașii Dacilor și prin urmare, că atingerea și comu niunea lor cu Românii nu datează cumva de la înce putul colonisării. Unii afirmă cu positivitate, că pe vre mea colonisarii Daciei prin Traian erau deja Slavi aci ca locuitori.1 Așa după Benkő Dacii ar fi fost Sarmați. Descoperirile nuoi în domeniul istoriei și filologiei vor avea în acest obiect cuvântul din urmă. înriurirea slavă asupra limbei și naționalității Românilor o recunosc de altfel toți istoriografii și filologii noștri. Unii istorici afirmă, că Slavii din timpuri stăvechi ar fi locuit în pro

1 Dr. L. Réthy op. cit. p. 100; Confr. P. Maior op. cit. p. 220 228. 89 vinciile dunărene. Aci ar fi fost strîmtorațî sau împinși spre nord de Celți, Traci și Romani. în suta V Hunii i-ar fi eliberat și pus în mișcare.1 Fapt este că împărații Romani au purtat resboae cu triburi sarmatice, recte slave.21 Goții par a nu fi ocupat Dacia întreagă, căci triburi sarmatice independente invadează din această provinciă în imperiul roman. Așa bunăoară a trebuit Aurelian la anul 273 după întoarcerea victorioasă de la Palmira să respingă pe Carpi. împăratul Carus după o strălucită învingere a colonisât 200,000 barbari în peninsula bal canică. Dioclețian, dalmatin de origine, a dat provincii lor din peninsula balcanică o administrația deosebită la 292 cu sediul în Sirmium. Conregentul său, originar din părțile Sardicei, a bătut pe Sarmați și a colonisât în provinciile Dunărene pe Carpii și Bastarnii învinși în masse mari la 298. Carpii au fost așezați în Moesia, Tracia și Panonia. Constantin cel mare, cum am vëçlut, la 334 a colonisât la 300,000 de Sarmați în Scithia (Dobrugea), Tracia, Macedonia și Italia. Prin aceste colonisări forțate au ajuns Slavii în atingere cu elemen tul roman. Mai târcjiu apoi nu ca coloni, ci ca cuceritori cu spada în mână invadează imperiul roman.3 Noi credem după mărturia istoricului got Iordanes împreună cu alți istorici români, că Slavii ramificați în trei seminții principale : Veneți, Slavini și Anți s’au stră- curat treptat și fără sgomot, de la nord-ost spre sud- vest în masse largi spre provinciile Daciei traiane, cam deodată cu semințiile germane. La anul 449 ar fi ocupat Slavii sub protectoratul lui Atila Dalmația trecênd o

1 A. Hilferding : A Szerbek és Bolgárok története, ford. S. Kiss Nagy-Becskerek 1890 p. 1. 2 Așa au fost : Jazygi, Bastarnii, Roxolaniï etc. vecjï G. Fejér 1. c. p. 20; Hunfalvy t. c. p. 70—71 și 87. 3 Const, i. Jireêek Gesch. d. Bulgaren 1. c. p. 77—78. 90 parte Dunărea în Dacia traiană, unde ar fi vețuit cu Hunii. Gintele germane dinspre nord-vest, eară cele slave dinspre nord-ost invadează Dacia traiană. Germanii per sau trec și rătăcesc mai departe; Slavii însă după eruditul nostru istoric Xenopol: «se suiră în munp prin laturile lor exterioare» la năvălirea barbarilor de ginte hunică: «pe când coloniștii (romani) urcase treptele munților din lăuntrul Daciei spre periferia ei.»1 Slavii apar deci în fața Românilor nu ca năvălitori, după eruditul Xenopol, cum erau Ia început bandele hoțești, apoi cetele numeroase de cutropireale Goților, Hunilor, Gepizilor, Longobarcjilor și Avarilor, ci mai mult ca fugari, cari apoi devin soți de suferință ai lor, împin- gendu-i simțul de conservare reciprocă la o acțiune comună. în chipul acesta se așează numeroasele și di feritele triburi slave în nordul și în sudul Dunărei preste tot teritoriul imperiului roman din răsărit. în unele țânuturi elementul roman mai puțin numeros și resistent fu absor bit de cel slav, dar ceva timbru roman tot a lăsat după sine. Preste tot inse elementul roman rămâne și este și acum preponderant. Din provinciile Daciei traiane găsim mai întâiu pe Sclavini, în jumătatea primă a sutei a VI în Muntenia, luptând contra lor împăratul Iustinian, care âncă ar fi fost slav de origine după unii istorici.2 Ius tinian a fost însă de origine romană. La mijlocul acestui secol Sclavinii trec Dunărea și năvălesc în Iliricum prădând cumplit. Generalii romani, deși aveau 15000 militari, nu cutează a li-se opune, astfel năvălitorii cutezători stră bat în Dalmația și până la Grecia. Pe lângă Slavini 12

1 Xenopol tom. cit. p. 361 ; Despre numirile slave ale munților, rîurilor, văilor și ținuturilor în Grecia chiar vedî interesanta expunere la I. Jung op. cit p. XVIII sequ. și la p. 299 ; VetJI și la Dim. Cantemir Descrierea Moldavie! 1. c. p. 1. 2 Xenopol tom. cit. p. 364 ; Tr. Laurian op. cit. p. 139 ; A. Hilferding op. cit. p. 5. 91 amintește Procopiu și pe Anti, carî cu Hunii ar locui nu departe de ripa Dunărei.1 Vrednică de amintire și cercetare rămâne și hipotesa pusă de unii istorici, că Slavii locuiau în Dacia încă pe timpul lui Decebal și al Romanilor.21 Importanța elementului slav în Dacia Aureliană, apare și din împrejurarea că ar fi dat împărați, ge nerali și mulți ostași bravi imperiului roman de răsărit.3 Amintirea Slavinilor în Muntenia o cunoaștem și din expedițiunile generalului roman Priscus la 591, precum și a caganului Baian de mai nainte la anul 581 contra lor.4 Bogatele numiri slave la rîuri, munți și locuri în Dacia traiană, au dat ansă la multe controverse între isto riografii și savanții noștri. învățatul Hasdeu susțăne, că o parte a Daciei : «Oltenia și munții delà Muscel pănă la Vrancea au fost pururea vergură de ori-ce împoporare slavă», și că aci nomenclatura slavă s’ar fi introdus pe cale culturală.5 Ori cum înse mulțimea elementelor slave pe toate terenele, documentează la Români un contact mai intim și mai îndelungat, decât cu alte popoare, cari în decursul timpurilor s’au străcurat prin Dacia.6 Despre urmele imprimate de Români în limba Slavilor vechi âncă avem numeroase dovedi.7

1 Vedi și ce (țice dr- Jung op. cit. P- 262—265 ; C. JireCek Gesch. d. Bulgaren op. cit. p. 74 ; A magyar nemzet tört. op. cit. t. I p. CCLVI — CCLVII. 2 A. Hilferding 1. c. p. 2—3 ; Dr. L. Réthy 1. c. p. 100. 3 A. Hilferding op. cit. p. 2—5 ; Dr. L. Réthy op. cit. p. 102 ; C. Jirecek Gesch. d. Bulgaren 1. c. p. 79. 4 Xenopol tom. cit. p. 364—365 ; B. P. Hasdeu 1st. crit. t. I p. 268. 5 B. P. Hasdeu 1st. critică t. I p. 265 sequ. Dênsul âncă recunoaște că Jazygii vecinii Dacilor au fost Sarmați (Slavi) vecjî 1. c. p. 278. 8 Vedi pe larg la Xenopol tom. cit. p. 368—391. 7 Vc-çlï pe larg la Jirecek op. cit. p. 36 sequ. 92

Înrîurirea slavă din timpurile străvechi, judecând după elementele limbei române păstrate, ne arată pănă la evidență, că Românii, pe lângă toată starea lor de deca dență, în privința culturală erau superiori Slavilor. Din acestea cunoaștem, că Românii erau creștini la venirea Slavilor asupra cărora au influințat, că agricultura, vini culture și viticultura era desvoltată și păstrată, încât au ertat împrejurările și au luat avênt tot mai mare cu coborîrea din munți spre câmpiă. Românii sub durata năvălirilor barbare au fost siliți a se retrage la munți de furia acestora.1 învingerea strălucită a Slavilor asupra Romanilor din anul 551 lângă Drinapoli, decisese soartea peninsulei balcanice în părțile unde și açlï se găsesc.21

1 Vedî și la Dim. Cantemir Descrierea Moldavie! 1. c. p. 1. 2 A. Hilferding op. cit. p. 6; Confr. C. Jirecek Gesch. d. Bulgaren 1. c. p. 86. IX.

AVARII. (560- 800.)

Pe poarta deschisă dintre munții Ural și Marea Caspică, se străcură roiuri de popoare cătră Europa din adâncurile Asiei. Așa apar pe la mijlocul sutei a VI Avarii, cari produc mirare și groază prin solii lor la 557 în Constantinopole. împăratul Iustinian le ofere un dar anual în schimb pentru alte servicii. Acest nou și fioros dușman, în jum. II a sutei VI din seminția nomadă turcească a Avarilor, schimbă carta Europei sudostice. Avarii peste 200,000 suflete veniți din spre răsărit în ajutoriul Longobardi lor bat și alungă pe Gepizi, al căror rege Kunimund cade în lupta delà Neoplanta (Újvidék) 567 ocupă Gepidia, eară 2 ani mai în urmă și Panonia, după ce Longobardii la 569 au trecut în Italia. Longo bardi! au stătut aci numai 22 de ani. Avarii de semințiă înrudită cu Hunii imigrează în Dacia și înființează un imperiu puternic. Ei ocupă însă mai mult locurile din șesul Ungariei între Dunăre și Tisa.1 Moravurile lor se fi fost identice cu ale Maghiarilor veniți mai târdiu. Asemenea și limba lor. Caganul lor puternic Baian f 602

1 V. Maniu i. c. p. 273. 94 stăpânește delà Don până la Dunăre. El vorbește atât de cutezător cu Iustin II ca și Atila cu Teodosiu. Avarii poartă multe rësboaie cu Grecii. La anul 582 ocupă Sirmiul, eară la 597 Singidunul. împăratul Maurițiu la 600 atacă prin renumitul seu duce Priscus pe Avari și reocupă cetățile perdute. Patru fii ai caganului per în luptă.1 Oștile romane voiau să ierneze în 602 în Muntenia, fiind Anții acum aliații împăratului Maurițiu sub comanda fratelui său, dar se răscoală și proclamă pe centurionele Foca de împărat la Securisca lângă Dunăre. înNoembre 602 Foca asediază Constantinopolea și decapitează pe Maurițiu. în aceste timpuri furtunoase Slavii și Avarii cuceresc teren. în anul 626 caganul Avarilor voește prin vicleniă a prinde pe împăratul Heracliu.21 în acest an încearcă în alianță cu Perșii a asedia Constantinopolea, dar cu trist résultat. în anul 630 ocupă Dalmația. împăratul Heracliu cheamă contra Avarilor pe Croați și Sărbi spre a apăra imperiul și îi colonisează în lungul Savéi și Dunărei pe la 630. în acest timp un nou dușman se ridică contra imperiului roman de ost, sunt Arabii, ade renții lui Mohamed. Heracliu concentrează toate legiunile romane în Siria contra oștilor profetului. Longobardi pătrund mai adânc în Italia. între Dunăre și Balcani apoi se așează Bulgarii, semințiă înrudită cu Avarii, pe la 678 și ocupă acest teritoriu. într’aceea Carol cel Mare bate pe Longobardi la 782 și Avarii trimit soli la dênsul. Neînțelegerile dintre Bulgari și Avari dau ansă mai apoi la întrevenire lui Carol cel Mare, care în trei rësboaie 791, 796 și 799 nimicește imperiul și poporul avar. Răsboiul contra

1 Tr. Laurian op. cit. p. 144—145. 2 C. Jirecek 1. c. p. 24; Szentkláray op. cit 61—63; Dim. Cantemir op. cit. p. 332 ; Q. Șincaiu op. cit. 124. 95

Avarilor s’a finit la anul 803. Rămășițele Avarilor se supun Francilor.1 După schimbările mari ale veacului al VII, adecă după învasiunea Avarilor și după așezarea Slavilor în laturea sudică a Dunărei și a Saveî, o parte a provinciei romane lung timp s’a susținut âncă sub scutul impe riului din Constantinopolea în Dalmația.1 2 Mai târziu ajunse sub Venețiani apoi sub Maghiari. Turburările anilor 602—626 și mișcările diferitelor popoare au produs mari schimbări în întreg imperiul ro man. Așa și în provinciile dunărene locuiau afară de rămă șițele colonilor romani și semințiile din nou venite. în acest period de fermentațiune se formează apoi limba și naționalitatea română. Românii apar apoi ulterior sub numirea de Vlachi în fața istoriei.3 Avarii fugăriți și nimiciți dispar total de pe lume. Domnia lor în părțile acestea de vre-o 250 de ani n’a lăsat urme adânci. Afară de numiri de familiă, ca Baian și altele asemenea nu putem înșira. S’a stins vița și cu ea și pomenirea lor.4 Codicele Iui Hypatius scrie : «Slo-

1 Szentkláray op. cit. 70—72 ; L. Böhm 1. c. p. 20 ; A. Hilferding 1. c. p. 11 și 26. 2 C. Jirecek 1. c. p. 1 ; Dr. 1. Jung. op. cit. p. 70—71. 8 C. Jireßek 1. c. p. 35. Mal tânjiu ocure și numirea de Maurovlachl după opinia unora români negrii. Așa scrie presbiterül Diocleas in jumătatea doua a sutei XII despre cuceririle Bulgarilor în Peninsula Balcanică și

1 A magyar honfoglalás op. cit. p. 366—367. 2 G. Enăcean op. cit p. 76 ; Confr. Eus. Popoviciu ist. bis. rom. p. 40. X.

BULGARII.

La începutul secolului al VII apare pe arena isto riei un popor de rassă turaniană, spre mea^ă-noapte de gurile Dunării, Bulgarii, cu cari Românii timp îndelun gat au fost în strînse legături.1 Bulgarii probabil împinși de lângă Volga de Avari, se coboară spre Europa. în anul 482 i-ar fi chemat împăratul Zeno contra Goților.21 Âncă la 495 prădează Tracia și Iliricul. Cam deodată cu Avarii, pare că întră în Panonia, unde apoi se întinde luptă cumplită între ei.3 Patru ani după înfrângerea Caganului Avarilor la Constantinopolea (626), Cubrat ducele Bulgarilor, în alianță cu imperiul roman se rescoală contra Avarilor4, și îi înpinge spre Marea Neagră. Cam pe acest timp și Slavii, Sârbii și Croații se bat cu succes contra Avarilor, a căror mărire începe a cădea spre apunere. Contra

1 Dr. Dimitrie Onciul 1. c. p. 14—15; Dim. Cantemir op. cit. p. 301 sequ. ; G. Șincaiu op. cit. p. 120. 2 C. JireCek Gesch. d. Bulgaren 1. c. p. 81. 3 Xenopol tom. cit. p. 393. 4 Timișana 1. c. p. 31; Tr. Laurian op. cit. p. 152—153; Hilferding 1. c. p. 16.

7 98

Avarilor a luptat împreună cu Bulgarii și «un popor creștin foarte numeros și mare», «și de origine romană din nordul Dunării», compus din captivi de ai Avarilor.1 împăratul Heracliu dăruește lui Cubrat titlul de patriciu, și face pace cu el între anii 634—641, dându-i și alte daruri bogate.21 Cubrat reposât la 668 (ori 666?) lasă cinci fii după sine, cari în loc se țână imperiul unit, se desbină și se resfiră în toate părțile. La 679 (680) Asparuch trece Dunărea și cuprinde teritoriul ambelor Moesii, supune pe Slavii așezați la începutul acestui secol acolo, primind țeara numirea de Bulgaria; eară poporul bul gar se slavisează în scurt timp după încreștinare.3 Asparuch domnește până la 700, și așeacjă puterea Bulgarilor pe basă tare. După el urmează Terbeliu (700—720). La 717 Bulgarii ajută pe Bisantini, când Arabii asediară Con- stantinopolea. Urmează 2 principi puțin importanți după cari succede Cormesiu (753—760), sub carele bat cumplit pe Bisantini. între principii ce urmează amintim pe Sabin cu nume roman.4 De aci nainte puterea Avarilor scade, și Bulgarii se întăresc continuu. Aceste evenimente curmă firul legăturilor ambelor Dacii cu imperiul roman de răsărit, și locuitorii romani cad sub influința totală a barbarilor. în curs de un secol scade total puterea Avarilor, și prin înfrângerea lor totală de Carol cel mare, spre finea secolului al VIII se risipesc cătră Caucas. Afară de nume de familii ca Baian,

1 Dr. Dim. Onciul ibid, și 120—121. 2 Xenopol tom. cit. p. 394. 8 Dim. Cantemir op. cit. p. 336; Q. Șincaiu op. cit. p. 128—129 ; A. Hilferding I. c. p. 17. 4 Xenopol tom. cit. p. 396—397. 99 alte urme n’aurëmas la Români după Avari. ResturileAva- rilor în Dacia traiană, fură supuse de domnitoriul bulgar Crum (802—815), și astfel stăpânirea Bulgarilor se întinde pănă lângă Tisa. Așa ajunseră Bulgarii vecinii Moravi lor resăritenl.1 Crum înfrânge groaznic pe Bizantini și omoară pe împăratul Niceforus, și din căpățina Iul își face pocal de beut la mese mari. Această rësbunare a urmat pentru arderea capitalei sale din partea oaste! bizantine. Crum prădează provinciile imperiului și robește popo- rațiunea, la 812 ocupă orașul Mesembria și puțin lipsi së cadă și Constantinopolea în mânile Bulgarilor. Grecii pun cursă Iul Crum, din care abia scapă cu viața. Mulți prisoner! fură transportați la nordul Dunărei, în Bulgaria dincolo de Istru cum cjic unii scriitori greci.21 Românii vețuiau acum împreună cu semințiile slave, cari având moravuri mal blânde și o fire mal aplecată spre așezare și cultură, foarte repede se încreș- tinează prin infiuința Românilor,3 și atrag la sine și pe Bulgari, cari se și slavisează total cu timpul. Increștinarea Bulgarilor la 864 provoacă luptele între Roma și Cons tantinopolea și urnesc germenii desbinăriî bisericel creștine între apus și răsărit. Românii prin situația geografică legați de Bulgari, primesc alfabetul cirilic compus de apostolii Ciril și Metodiu din literile grecești și latine. Pe calea aceasta se strecură apoi și limba slavă în stat și în biserică. Legăturile Românilor cu Bulgarii din trecut au avut cele mal hotărîtoare consecințe atât politice cât și bise ricești pentru dânșii.4

1 A. Hilferding 1. c. p. 27 sequ.; Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 122—123. 2 Xenopol tom. cit. p. 397—398. 3 Magazinul ist. tom. I p. 37. 4 în cronicele grecești edate de Academia Maghiară: «A magyar honfoglalás Kútfői», Budapest 1900 p. 100 — 101 la George

7* 100

La sinodul ecumenic din 692 în Constantinopolea, precum și la 787 al VII sinod ecumenic, au participat și episcopî din Dacia.1 Atât în sinoadele ecumenice, cât și în cele locale, episcopii români din Dacia aureliană au avut un rol important. în certele christologice în unele cașuri au diri- mat cu votul. Episcopii de aci până la încreștinarea Slavi lor și desclinit a Bulgarilor în suta IX, cum ne arată și numele lor, erau Români. Limba latină domina în acea provinciă în biserică și în administrațiă. Abia delà împă ratul Zeno dispare limba latină ca limbă oficială. în biserică rămâne, pănă face loc limbel slave. La început însă amândoauă limbile, latină și elenă, se folosiau chiar și în biserica s. Sofii din Constantinopolea.2 Din isvoarele vechi rămâne neîndoios faptul istoric,

Monachul se face amintire despre expedițiune a domnitorului Crum contra Bisanțului și despre Baldimer nepotul aceluia și tatăl lui Simeon. Aci apoi se dice : « ÇEnofriosv ovv 6 2ad? ovv yvvaiÇl nai zénvoiç èv 'Pco/uma). — Cred că este prima amintire istorică a numelui Romania cu referință la Macedonia. Grecii se numiau âncă 'Pcopaün pe sine. Perșii și Arabil îl numiau Rum, Turcii Urum. Imperiul ostie roman era numit de Slavii din sud Romania. Jireöek 1. c. p. 36. Mal obvin la Chedren G. Șincaiu op. cit. 159—164; Așa scrie Iulian dominicanul: Fratres verő predicatores infidelium convertionem desiderantes, quatuor fratres, ad querendam gentem predictam iterato miserunt; qui accepta fratrum suorum benedictione, habitu regulari in secularem mutató, barbis et capillis ad modum paganorum nutritis, per Bulgáriám Assani et per Romániám cum ducatu et expensis domini Bele nune régis Ungariae usque Conștantinopolim per- venerunt. A magyar honfoglalás kútfői n. p. 467 ; verj! și ce scrie Leo Gramaticul G. Șincaiu 1. c. p. 155; Vecjï și la 1. Turocz 1. c. p. 318 și 321. 1 C. Erbicean op. cit. p. XXXIV ; G. Enăcean 1. c. p. 95—98; G. Șincaiu op. cit. t. I. p. 106. 2 G. Enăcean 1. c. p. 110—111. 101 că Bulgarii atât înainte de a trece Dunărea sub Aspa- ruch la 679, cât și după aceea, au trăit în strînse legă turi politice cu Românii din Dacia traiană. Supremația Bulgarilor în nordul Dunărei, se menține lung timp și în acest period de stabilitate și de reculegere pentru Români, care a durat mai bine de doue secole, se pune basa unei organisațiuni politice mai solide, care se reoglindește în ducatele, ce le găsim la venirea Maghiarilor. Organisațiunea aceasta se face în dependență de imperiul bulgar.1 Geograful Ravenat cătră finea sutei a VII, deci după trecerea Bulgarilor preste Dunăre și după fundarea statului bulgar în Moesia, înșirând regiunile pe cari le stăpânesc Bulgarii, istorisește, că Bulgarii veniți din Scythia mare «locuesc acum în Tracia sau Macedonia și în Mysia inferioară», adauge apoi «De asemenea dincolo de Dunăre sunt următoarele cetăți ale Mysieî inferioare : Porolissos, Certie, Largiana, Optațiana, Macedonica, Napoca, Potaissa, Salinis, Brutia, (Brucla tabulei Peutingeriane și a lui Ptolemeu), Apulon, Sacidaba (Suzidava), Cedonia, Caput Stenarum, Betere (Ponte- Vetere), Aluti (Pons-Aluti), Romulas. De asemenea lângă Cedonia se află cetățile Burticum (neconțânută în tabula Peutingeriană/ Blandiana, Germizira, Petris (?), Aquas, Sarmazege (Sarmizagetuza), Augmonia, Augusti (Pons- Augusti)». Aceste localități aparțin Daciei traiane, deci după Ravenat, fiind supuse Bulgarilor, resultă, că Mysia inferioară dincolo de Dunăre ar fi Bulgaria21 Nord-Dună- reană după Xenopol, sau Mysia transdunăreană a geo

1 Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 19; Confr. Hunfalvy t. c. p. 171—176; asemenea vecii și C« Jirecek Gesch. d. Bulgaren p. 144—146. 2 Xenopol tom. cit. p. 401—402. 102

grafului Rävenat, ar fi Bulgaria transdunăreană, după Dr. Onciul, pe care o regăsim la istoricii bizantini.1 însemnăm aci după Xenopol, că geograful Ravenat ar fi considerat provincia Daciei numai în Banat, unde se află «niște țeri foarte întinse, cari se numesc Datia prima și secunda, numită și Gepidia, în care locuesc Hunii, (Jiși și Avari, în care patriă a Dacilor cetim, că s’ar fi aflat în vechime mai multe cetăți, din cari însem năm: Drubetis, Medilas (ad Mediám), Pretorich (Preto- rium), Panoniis (ad Pannonios), Gazanam (Gaga), Mase- lunis, Tibis (Tibiscum), care se unește (prin un drum ?) cu cetatea Agmonia a Moesiei. De asemenea din altă parte mai sunt în acele Dacii cetățile : Tema (reu cetită pentru Tierna), Tiviscum (pus âncă odată pe lângă Tibis de mai sus, care este același oraș), Gubali (Caput-Bubali), Zizis (Azizis), Bersovia, Arcidaba, Canonia, Potula, Bucaucis ; (aceste trei din urmă nearëtate in tabula Peutingeriană). Prin aceste țeri ale Dacilor trec mai multe fluvii, între altele acele, ce se chiamă : Tisia, Tibisia, Drica, Marisia, Gilpit și Grisia».21 Transilvania și cu Muntenia la geo graful Ravenat, sub numirea Moesia inferioară, dincolo de Dunăre, ar fi locuită de Bulgari; eară Banatul sub numirea de Dacia primă și secundă, era locuită de Huni, cliși Avari. Din aceasta deduc unii din istoricii nostiii moderni, că în partea sud-ostică a Daciei traiane, desclinit asupra Transilvaniei și Munteniei, se întindea stăpâ nirea Bulgarilor asupra Mysiei sau Bulgariei transdună- rene ; eară în partea sud-vestică asupra Banatului erau stăpâni pe acel timp Avarii. Cu timpul Avarii stiîmtorați de Franci se risipesc, și Bulgarii alungând resturile lor ajung vecinii Francilor

1 Dr. D. Onctul 1. c. p. 122—123. 2 Xenopol tom. cit. p. 402—403. 103

și ai Moravilor. Așa geograful bavarez delà finea sutei a IX spune, că Boemii, Moravii și Bulgarii se mărginesc cu imperiul Carlovingilor.1 Acest geograf înșiră îndată după Moravi pe Bulgari și çlice : «regio est immensa et populus multus.»1 2 în alte isvoare aflăm urme, că în suta IX Bul garii din nordul Dunărei se amintesc des.3 După risi pirea Avarilor, Bulgarii se întind pănă la hotarele Fran cilor și analele Fuldense pomenesc multe lupte între Franci și Bulgari.4 Aci se spune, că la anul 892: «Arnulf regele Germanilor, ar fi trimis solie cătră Vlademir, regele Bulgarilor, rugându-1 a nu mai vinde sare Moravilor, cu cari avea rësboiu». Din peninsula balcanică nu putea vinde, că nu este, ci acest loc arată domnia Bulgarilor asupra Transilvaniei.5 Cu risipirea Avarilor triburile slave se extind delà Marea Baltică pănă la Marea Adriatică și Marea Neagră; Bulgarii se încreștinează și cad sub influința Slavilor.6 Românii devin deci încunjurați de Slavi. Urmele organisațiuneî romano-bulgare, în nordul- Dunărei, le găsim în ducatele, ce sustau la venirea Ma ghiarilor, eară după apunerea acestora, în cnezatele ce se pomenesc până la finea secolului al XVI în Transil vania și Ungaria, cu privilegii mari provecjute, cum vom arăta.7 Românii timp de 200 ani delà slăbirea puterii Avarilor, cătră finea sutei a VII, sub înriurirea Slavilor

1 Xenopol tom. cit p. 404. 2 Dr. D. Onciul 1. c. p. 124. 3 Xenopol tom. cit. p. 405 —406. 4 Dr. D. Onciul 1. c. p. 122; Xenopol t. cit. p. 406. 5 Dr. D. Onciul 1. c. p. 123 ; Xenopol tom. cit. p. 407—408 ; confr. Pauler op. cit. I p. 7. 6 Hilferding 1. c. p. 64. 7 Tincu Velea 1. c. p. 11—13; Cuvintele slave : Vodă con- ducëtor, voivodă conducător, arată aceasta de rësboiu, boer nobil, bir dare, cnez jude etc. 104

și Bulgarilor și în alianță cu eî, cobor munții și se așatjă spre câmpiă, începând a se ocupa și cu agricultura și a se organisa politicește ; așa îi găsește invasiunea Ma ghiarilor.1 Ginta Maghiarilor despică în doue marea Sla vilor, și chemarea lor de împărații bizantini s’a făcut din motive grave politice.1 2 Organisarea statului maghiar este un eveniment foarte important,

1 P. Dragalină 1. c. p. 16. 2 Pauler : A magy. nemzet tört, szt Istvánig Budapest 1900 p. 31 sequ. XL

IMIGRAREA MAGHIARILOR ȘI ORGANISA- REA STATULUI UNGAR.

(895-1000.)

Valea Dunării a fost cutrierată secoli dearêndul de diferite seminții barbare. Sub potopul acestor năvăliri, s’a stins total cultura și civilisațiunea romană în Dacia traiană. Din șirul infinit al acelor popoare migrătoare, sub durata evului vechiu și de mijloc, deosebim trei ramuri principale de seminții, anume : germane, slave și turanice. Cele mai înfricoșate au fost cele din urmă. Putem afirma cu toată siguritatea, că din jumătatea II a secolului al IV și până la începutul secolului al X, roiuri de popoare din seminția turanică au invadat în Dacia traiană, creând în două rânduri sub Huni și Avari imperii puternice, și fundând spre finea secolului al X statul ungar, prin imi grarea Maghiarilor. Suntem de părere deci, că venirea Maghiarilor sub cei 7 duci cu șeful Almoș nu s’a în tâmplat odată, ci imigrarea s’a petrecut sub o durată mai lungă, precum s’a întâmplat și ocupațiunea țerii sub Arpad și urmașii lui. 106

Chemarea lor s’ar fi făcut spre înfrânarea Bulgari lor de împărații romani de răsărit, ca și altora mal nainte.1 Leo VI (889—912) chemă pe Maghiari contra domnitorului bulgar Simeon, care fu și învins și silit a lega pace cu împăratul bizantin. Bulgarii se aliară apoi cu Pecenegii contra Maghiarilor, și folosind absența acestora din țară și nimicind tot ce putură, siliră pe Maghiari a se retrage, eară Pecenegii se apropiară o sută mile spre apus. Astfel Maghiarii sunt împinși spre Ungaria. Tradiții istorice și mărturii sigure ne arată, că Ma ghiarii la venirea lor în Ungaria au aflat pe Români aci, și după cea mal veche cronică maghiară, erau îm- părțițl în trei ducate : în Ardeal, în Bihor sau Crișana și în Banat sau Timișana sub ducele Glad.21 Existența Românilor remâne neîndoioasă la venirea Maghiarilor.3 Aceste ducate apar înse dependente de imperiul bulgar. După isvoarele publicate, aducem următoarele date referitoare la ocuparea ducatului Iul Glad, ce se extindea pe teritoriul Banatului timișan. Maghiarii probabil pe la anul 889 fură strîmtorițl, mai apoi alungați de Pecenegi din Lebedia între Don și Dnieper, și se așezară în Atelkuz pe scurt timp. Pece negii în alianță cu Bulgarii, nici aci nu le dederă pace, ci verosimil pe la anul 895, după-ce și-au ales duce pe Arpad, trec prin 3 păsuri în Ungaria. Țara fu ocupată

1 R. Roesler op. cit. p. 160 sequ. ; Conîr. A magyar nemzet tört. op. cit. p. 29 sequ. 2 Numele Glad este păstrat și în amintirea unor localități și rîurl. Așa e rîul uscat în Torontal Gladszka și cetatea Glad, în Caraș aflăm satul Gladna și părîul Galadna. în Timiș se află satul Ghilad (Glad) ; A. Papiu llarian op. cit. p. 7 ; A magyar nemzet története op. cit. p. 82—83. 3 Dim. Cantemir op. cit. p. 355; G. Șincaiu op. cit. p. 166—170 și 172; Xenopol tom. cit. p. 466 sequ; Hilferding op. cit. p. 67—69. 107 succesiv, singur Glad se mal susțânea, dar împrejmuit de Maghiari. Anonimul scrie:1 «Și înainte de a se în- tîmpla aceasta, se trimită oștire contra ducelui Glad, care stăpânea de la fluviul Mureș până la fortăreața Horom, din a cărui semințiă s’a născut mai târziu Ohtum, pe care la omorît Sunad. Spre scopul acesta însă fură trămiși Zuard, Cadusa și Boyta, cari luându-și ră mas bun, au plutit peste Tisa la Kenesna (Kanizsa), și s’au coborît lângă fluviul Seztureg, și nu li s’a arătat nici un dușman, care ar fi rădicat mâna contra lor, pentrucă pe toți oamenii acestui pământ i-a cuprins spaima. Și pornind de aicea au ajuns la părțile Begnei, și acolo au rămas două săptămâni, până când pe toți locuitorii acelui pământ, de la Mureș până la rîul Timiș, i-au subjugat și pe fiii lor i-au luat în chizeșie, de aicea ridicându-și oastea au mers cătră rîul Timiș și și-au așezat oastea lângă vadul năsipos, și când voiau se treacă apa Timișului, a eșit înaintea lor Glad, din a cărui semințiă s’a născut Ohtum, ducele acelei patrii, cu mare oaste călăreți și pedestrime, cu ajutoriul Cuma nilor, Bulgarilor și Blachilor. A doua çli însă, când am bele linii n’au putut trece nici decum, fiind între ele rîul Timiș, Zuard a poruncit fratelui seu Cadusa se meargă cu jumătate din oastea sa mai jos, și ori cum

1 A magyar honfoglalás kútfői, Budapest 1900 p. 441—443; M. Beșan : Chronicon Anonymi Belae Regis Notarii, Sibiiu 1899 p. 71—73 ; Szentkláray I. : Krassó Vármegye őshajdana, Budapest • 1900 p. 81—82; Timișana op. cit. p. 34—35; Vecjl și ce scrie Engel, care spune la anul 904 că armata lui Glad, stăpânitorul Banatului, a constat din Pacinachl, Bulgari și Români; eară Katona asemenea vorbește de Glad și de oastea Iul, care consta din Cumani, Bulgari și Blachl, G. Șincaiu op. cit. p. 170; Verj! și «Scriptores Rerum Hungaricarum veteres ac genuini» cura et studio Joannis Georgii Schwandtneri tom. I Vindobonae 1766 p. 34-35; Pesty Frigyes : A Szörényi Bánság, Budapest 1878 p. 7 ; P. Maior op. cit. p. 81 și 144—145; A magyar nemzet története op. cit. p. 106. 108 ar putea trece, să se lupte contra vrășmașilor. Cadusa, ascultând îndată poruncile fratelui seu, a mers în grabă cu jumătate de oaste mai jos și precum grația dumne- (Jeească le arăta drumul, au avut trecere ușoară și pe când o parte a oastei Maghiarilor era dincolo cu Cadusa și jumătate dincoace cu Zuard, atunci Ungurii sunară trîmbițile de rësboiu și înotând peste apă, au început a se lupta strașnic, și fiindcă Dumnezeu a mers cu grația înaintea Maghiarilor, le-a dat lor mare învingere și duș manii cădeau înaintea lor, ca snopii după secerători, și în acel rësboiu au murit doi duci ai Cumanilor și trei Knezi ai Bulgarilor, chiar și Glad, ducele lor, a scăpat cu fuga, precum (jiserăm mai sus, a întrat de frica Maghiarilor în fortăreața Kenee (Keve), și a treia cjli Zuard și Cadusa, precum și Boyta, de la care se trage neamul Brucsa, după ce și-au pus oastea în ordine, au început a se lupta contra fortăreții Keve (Cubin). Când a vëçlut aceasta Glad, ducele lor, trimițând soli, a început a cere pace de la ei, și le-a donat cetatea de bunăvoiă, împreună cu diverse daruri.» O parte de pământ lângă Tisa a rëmas ducelui Boyta, eară Glad își păstrează și mai departe ducatul timișan în stare de vasalitate față de Arpad, cu guvernarea autonomă de până acum.1 Acesta a fost sfîrșitul ocupărei țării de cătră Maghiari. Existența ducatului timișan cu Glad în frunte, este admisă după mărturia anonimului și a altor cronice vechi și de istoricii maghiari, se contestă însă împreună cu conti nuitatea Românilor în Dacia, și existența unei popula- țiuni române sub domnia lui Glad în Banatul timișan. Istorisirile anonimului1 despre existența Românilor se 1 Chronicon Anonymi Belae Regis Notarii Gesta Hunga- rorum, verosimil este scris de notarul regelui Bela IV; Vecji pe larg: A'magyarjionfoglalás kútfői op. cit. p. 381—391; asemenea confr.^șiTA magyar nemzet története op. cit. p. 632—634; Griselini p. 15; P. Dragalină 1. c. p. 17 și 20—21. Confr. despre cronica Anonimului la Pauler op. cit. t. I. p. 464 sequ. 109 confirmă și prin alte mărturii și dat istorice. Anonimul nu mește pe Glad «dux Bulgarorum et Blacorum», și vorbește > de «Gelou dux Blacorum».1 Această cronică, ce se păs trează în biblioteca imperială din Viena, după indige- \ țările paleografice ale manuscriptului, datează în ce privește scrisoarea numai din jumătatea a II a sutei XIII. Asemenea și celelalte cronice maghiare, amintesc pe Români ca locuitori în Ungaria la venirea Maghiarilor. Unele scriu Blackis, altele Vlachis și nu pun advenis, ca și la Teutonicis sau Graecis. Academia maghiară, care a publicat isvoarele cele mai autentice despre venirea Maghiarilor, aduce și cronica istoricului rus Nestor, care scria la anul 1100, în aceasta se c^ice :21 «Ugri s’au coborît pe muntele de lângă Kiew, care se numește maghiar. Ajungând la Dnieper și-au ridicat corturi, căci călătoriau așa, ca și acum Polovci. Venind dinspre resărit, au trecut preste munții cei înalți, numiți apoi munții ungurești și începură a se rësboi cu Vlachii și cu Slovenii, cari locuiau acolo. Acolo fuseseră mai nainte Slovenii, dară Vlachii au ocupat țara lor.» Cronica aceasta datează din suta XII. Constantin Porfirogenitul (911—945) scrie: «La cur gerea din sus a fluviului Dnieper locuesc Rușii, cari navi gând înjos pe fluviu ajung la Romani (^Qos’Pm^aiovs)», sub cari nu se pot înțelege decât Românii.3 Acest împerat, fiulîn- țeleptului Leo, este foarte renumit istoric și era în posiție a cunoaște bine referințele țârilor vecine și îndepărtate.

1 Chronicon pictum : A magyar honfoglalás 1. c. p. 503 serie: Eratque iste Gyula dux magnus et potens, qui civitatem magnam in Erdelio in venatione sua invenerat, quae iám pridem a Romanis constituia fuerat» R. Roesler, care combate continuitatea Româ nilor, atacă și autenticitatea cronicei anonimului op. cit. p. 192 sequ. 2 A magyar honfoglalás 1. c. p. 370—372 ; Cornides op. cit. p. 224—225; Xenopol tom. cit. p. 474—477; B. P. Hașdeu : Strat și substrat 1. c. p. 253—254. 3 A-magyar honfoglalás 1. c. p. 132—133. 110

După letopisețile rusești și leșești, Dim. Cantemir1 amintește de Polovți și Pecenegi, așezați la pragurile Niprului cătră finea sutei VIII., a căror limbă ar fi fost amestecată cu elemente ruse-polone-române, ceea-ce e evident, că numai prin contactul cu Românii din părțile Moldovei se putea face. Românii sub numirea de Vlachi, la scriitorii grecești prima dată, la Cedrenus 976, și apoi Nichita Honiates la anul 1019 se pomenescTDupă cronica rul vestit polon Dlugos, în anul 10703i 2 se amintesc Românii în părțile Moldovei, dând ajutoriu voevodului din cetatea Chiev. La acest loc scrie nemuritoriul D. Cantemir : «Rușinează-se dară măcar și cu aceasta (că alte mai vêrtoase mărturii, carile mai nainte îi vom aduce, mi se pare, că nici să se rușineze vreme le va da), carii pe Români, adecă pe Moldoveni și pre Munteni, vor să-i facă de eri, de alaltăerî, pe acestea locuri veniți, ... că de vreme ce stăpânitorii locurilor, Valachii, unde acum se numește Moldova, au fost dând altor ai sei de prin prejur vecini ajutor, și istoricii îi chiamă Volohi, cum poate acei Volohi în Volohia se nu fi fost? Că aceasta de s’ar putea tăgădui, s’ar putea tăgădui și soarele fiind în- tr’amia(jă-(Ji, precum nu s’a făcut (jiuă.»4 i 1 Dim. Cantemir op. cit. p, 362—365 : Bilschie

Tot acel cronicariu polon, când vorbește despre trecerea împăratului Conrad prin Polonia spre Palestina cu 200,000 ostași la 1147

1 Dim. Cantemir op. cit. p. 390. 2 Dr. Dimitrie Onciul 1. c. p. 127. 3 Xenopol tom. cit. p. 479 ; Teutsch u. Firnhaber, Urkunden buch 1. p. 41 ; 4 Xenopol tom. cit. p. 479—480; 5 Nie. Densușan: Documente privitoare la Istoria Românilor (1199—1345) București, 1887 p. 74 sequ. 0 Fr. Pesty op. cit. p. 12. 7 Szenklăray 1. op. cit. p. 83. 112 timp, ca și din alte părți ale Daciei, admițând existența altor seminții slavice și ural-altaice, fără ași da seamă, că din poporul Român fac o minune, că unde n’a existat, fără ocupațiune cu spada, să existe atât de numeros, puternic și închiegat, cum de fapt să arată astăzi și cum s’a valorat și întrecut. Enigmă rămâne opinia acestor istorici orbiți de alte considérante străine de domeniul istoriei. Faptul este clar, ca lumina soarelui, că toate castrele, orașele și ținuturile mai importante din Dacia lui Traian, le posed și atjí Românii urmașii coloniștilor romani. Așa e în Bănat, toate localitățile romane sunt în posesiunea Românilor. Cine nu vrea să creadă se luminează ușor prin o scurtă privire pe cartă. Nici nu trebue să ne mirăm, că vechii istoriografi maghiari așa au cunoscut și privit lucrurile!1

1 Istoriografii vechi maghiari, precum Anonymul regelui Bela, Ioan Thuroczi, Antoniu Bonfin, Nicolau Istvánffy etc., nu neagă continuitatea Românilor în Dacia traiană. Aceasta e o apariție mai noauă. Ve

Se reluăm firul istoric. Glad și urmașii lui ca vazali remaseră în stăpânirea Banatului până la S. Stefan, când domnea Achtum (Actum, Ohtum, Ohtun, Optum, Achton, Ajtony).1 Fragmentul din actele S. Gerard sună : «Pe timpurile acelea era în cetatea Mareșiana un principe foarte puternic, anume Optum (Achtum), carele se botezase în cetatea Vidin după ritul Grecilor. Acesta se lăuda prea mult cu vîrutea și puterea sa, eară pe regele Stefan nu-1 respecta de loc, încre<)ên- du-se în mulțimea militarilor și a nobililor sëï preste cari era domn; avea și o mulțime nenumărată de cai neînfrânați, afară de cei ce îi țâneau păstorii de pațjă în casele lor, și vite nemărginit de multe, cari toate se aflau sub păstorii lui, și afară de acestea multe posesiuni și curți, și își întinsese puterea peste sarea regelui care

«A váradi káptalan legrégibb statútumai, Nagyvárad 1886.» Acest statut e compus în suta XIV. Aci se folosesc terminiï : «Item constitutiones, statuta et consuetudines ab antiquo observatas abolim memoriter sine scriptis servatis,» «fundatorest beatissimus Ladislaus olim Ungariae rex,» «erat autem eadem ecclesia exprisca fundatione.» Aci se face des mențiune despre Români. Citez aci delà pag. 51 «De apibus autem fiet decimatio eodem modo, salvo eo quod apes alias decimate non decimantur secundario, sed solum nove, que vulgo ray, dicuntur.» Roiu e cuvântul Românesc. La pag. 86 se elice : «et quinquagesime Wolachorom» și ocur nume de familii cari și a

8 114 venia pe Mureș, și așezase veghietorî și vameși în toate porturile acelui rîu până în Tisa, și supusese toate lucrurile la tribut. Cu binecuvântarea episcopilor greci construise în cetatea Mureșiana o mănăstire închinată S. Ioan Bote- zătoriul, și așezase într’însa un egumen cu călugări de ritul grecesc. Sub potestatea lui era țeara de la rîul Criș până lângă Transilvania și până la Vidin și Severin, din care causă întrecea pe rege cu mulțimea armaților și în loc de-al respecta îl desprețuia. El avea un militariu foarte stimat, anume Cinad, pe care îl făcuse oficeriu peste ceialalți. Acesta fu acusat la dênsul cu o vină foarte grea, pentru carea voi să-1 peardă. Dară Cinad înțelese intențiunea domnului seu, și căutând ocasiune fugi pe ascuns și se duse la regele. Regele convertindu-1 la legea creștină (catolică), îl boteză și după-ce află delà dênsul toate secretele domnului seu, chemă pe nobili și

1 Acta G. Gerhardi Episcopi Chanadiensis, opera Ignatii C. de Battyan Eppi Traniae. A. Carolinae Ï790. la Timișana 1. c. p. 36—39; Szentkláray op. cit. 87—88 și 92—94; Xenopol t. cit. p. 469—470; P. Drâgălină 1. c. p. 22—23. 2 Szentkláray op. cit. p. 91 ; Timișana 1. c. p. 40 ; Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 17 ; Pesty op cit. p. 384.

8* 116

De aceea și Optum a eșit la câmpiă cu oastea sa din Murășiana. Primul atac terminat cu înfrângerea luî Cianad, s’a petrecut cam pela Ó-Besenyő de ații. Strîmtorat de Cianad se retrage cam la 2 mile depărtare cătră Orosz lános, și îșî așează castrul pe o culme. Prin atacul nocturn surprinde și aduce în disordine oastea lui Optum și prin învălmășala produsă o înfrânge și fugărește, maî vêrtos după-ce Optum îșî perde viața.1 Așa s’a stins total aproape, principatul timișan pomenit și în tradiții poporale, și care a sustat lungă vreme în dependență și legătură cu imperiul prim româno-bulgar din dreapta Dunărei, mai apoi o vreme în stare de vazalitate sub urmașii lui Árpád. Banatul de mai apoi este o palidă continuare a organisațiunei de odinioară. înfrângerea politică a promovat și interesele catolicismului și clerul catolic începu a persecuta pe cel oriental. Mănăstirea orientală fu strămutată din Cianad la Krassova.21 Românii din Bănat aparțineau pe acest timp metropolitului din Vidin.3 încercările de încreștinare asupra Maghiarilor, s’au făcut la început mai cu efect din părțile răsăritene, decât apusene. Splendoarea curții imperiale din răsărit favorisa aceste tendențe, și raportul ostil al Maghiarilor față de de regii saxoni, âncă le promova. Dar mai puternic înfluința raportul viu cu neamurile încreștinate și cari gravitau spre răsărit. Motive politice de prima ordine au decis ulterior alăturarea Maghiarior la apus.»4

1 Szentkláray I. op. cit. p. 92—94; Griselini 1. c. p. 16; L. Böhm 1. c. p. 24—25 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 38—39 ; Tr. Laurian op. cit. 194 ; G. Enacean 1. c. p. 124—125; 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 41. 3 Pesțy op. cit. p. 340. 4 A magyar nemzet története op. cit. t. I. p. 204 sequ. XII.

BISERICA ROMÂNĂ ÎN LEGĂTURĂ CU CEA SLAVO-BULGARĂ.

După reprivirea politică se vedem și starea bise ricească a Românilor în restimpul acesta. Fapt constatat este, că Bulgarii âncă sub domnul lor Crum (802—815), prin supunerea remașițelor de Avari își extinseseră stăpânirea și asupra părților Daciei de lângă Tisa, și prin urmare Banatul sta în strînse legături cu imperiul bulgar la venirea Maghiarilor.1 Fapt necontestat de cronicarii vechi ungari este, că Maghiarii au aflat la venirea lor pe Români în Dacia. Românii înse, cum am vëcjut, erau de mult creștini, âncă din perioada romană, cum demustră întreaga terminologiă veche creștină de origine latină.21 Precum la corp numirea singuraticelor membre, dacă le înșirăm, confirmă incontestabil originea noastră romană, tot asemenea este și cu numirea și

1 Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 123 și 126 védi și ce scrie Hasdeu Radu Negru p. XLVIII—L și XLI—LXIV. După ce cronica ano nimului Bela sub raportul criticei, ne apare ca autentică susținem pe lângă toată divergința cu marele nostru savant domnia Bul garilor în stânga Dunărei. 2 I, H. Schwicker op. cit. p. 32 scrie : «So fanden sich zur Zeit der Ankunft des tapferen Magyarenvolkes, auf den Ebenen des alten Daciens Christentum und Kultur blühend vor ...». 118 terminologia creștină, carea demustră evident ca lumina soarelui, încreștinarea Românilor ancă în perioada romană.1 Și la corp și la suflet se remarcă timbrul pur roman.21 Aceasta recunoaște Șăinean picând: «temelialimbei romano- latine a veteranilor a bătrânilor descălecători ai neamului, a rămas neatinsă»; eară eruditul Tocilescu d'ce : «limba, care este semnul naționalității unui popor a rămas neatinsă în temelia sa, este aceeași limbă latină».3 Semințiile slave și Bulgarii prin mijlocirea Româ nilor, cu cari întrară în contact politic strîns, primiră și cele dintâiu elemente despre creștinism, cum am amintit deja/Ducele bănățean Achtum, descendentul lui Glad, cum am vetjut,sta în strînse legături politice și bisericești cu Bulgarii. Dependența politică a adus și pe cea bisericească. Se facem puțină digresiune. Creștinismul a fost cu teroare prigonit de imperiul roman, până la edictul de toleranță din Mediolan Ia 313. Dar numărul creștinilor s’a sporit formidabil, pe toată întinderea imperiului roman așa, că legiunile romane erau pline de creștini.4 Sângele martirilor era semănța

1 Confr. Tocilescu Ist. Rom. 1. c. p. 107—110; L. Șăinean : încercare asupra Semosiologieî limbei române, București 1887 p. 28-64. 2 L. Șăinean 1. c. p. 244—245 aduce vorbele, membrele corpului omenesc de origine romană : cap, frunte, templă, ochiu, sprinceană, pleoapă, geană, nas, nări, ureche, față, bucă, falcă, dinte, măsea, gură, buză, limbă, împărătuș (ceriul gurei), omușor, bărbie, junghiu, umăr, spate, subsuoară, braț, cot, mână, pumn, dos, coapsă, coastă, genunche, pulpă, picior, călcâniu, talpă, pele, coamă, păr și barbă. 3 Ist. Rom. 1. c. p. 106. 4 Legiunea XII (legio fulminatrix), care s’a luptat în nordul Ungariei la anul 170 sub împăratul Marc Aureliu în contra Quatjilor și Marcomanilor, a fost aproape întreagă creștină. Verji 1. Mihályi deApșa: Diplome Maramureșene, Maramureș-Sziget 1900 p. liO. Kraus op. cit. p. 71 ; Confr. A magyar nemzet története, Budapest 1895 t. I p. CXI. 119

creștinilor. Urmează apoi epoca de organisațiune a bisericei creștine, care se termină cu perioada sinoadelor ecumenice, adecă cu finea sutei a VIII. în acest restimp imperiul roman trece prin străformări epocale. Mai întâiu fundarea Romei noui, Constantinopolea la 330 prin Marele Constantin și transpunerea sediu lui cesarului la răsărit, au adus cu sine introducerea moravurilor din răsărit și au înlesnit usul limbei grecești, mai întâiu pe teren cultural, social, comercial și apoi în biserică. Terenul sinoadelor ecumenice cade exclusiv în răsărit ținăndu-se sub scutul, și la inițiativa, ba am putea (țice, sub directa influință împăraților romani din răsărit. Urmează apoi fatala împărțire a imperiului roman în răsărit și apus la începutul sutei a V ; eară cătră finea sutei acesteia la 476 totala nimicire a imperiului roman din apus. Imperiul roman din răsărit se sbate și se svîrcolește cutropit de toate laturile de barbarii năvălitori. Spiritul roman în organisația imperiului, desclinit la administrație, dar mai vîrtos la miliție se susține un timp cu timbru pronunțat roman. Așa îl știm și cu noaștem și la Dunăre până la începutul sutei VII. Treptat înse cu moravurile orientale se strecură în organismul statului roman din răsărit spiritul elenismului și cu acesta și usul limbei grecești. în periodul acesta de fermentațiune, cade imigrarea semințiilor slave în masse mari asupra Daciilor și mai apoi a Bulgarilor. Românii, cari pe atunci nici nume propriu nu aveau, fiind numărați în sînul Romanilor — cum vedem la cronicarii vechi — năpustiți din toate părțile, de semin țiile barbare cotropitoare, și în urma greutăților, de cari era strîmtorat imperiul roman din răsărit, avisați în mare parte la ajutoriul lor propriu numai, își apară lege, limbă și naționalitate cum știu și cum pot. Semințiile slave invadate, mai blânde delà fire și mai aplecate 120 spre așeclare, se apropiă de Români, și atât în cele sociale-politice, cât și în cele religioase, li se imprimă la prima întâlnire influința spiritului roman. împrumutul li se dă apoi în chip bogat îndărăt Aducem un cas. între orașele municipale din Dacia era și Tibiscum, unde se revarsă Bistra în Timiș. Ruinele și açjï se vëd. Pëcat numai că nu s’au făcut cercetări. Din municipium s’a născut Jupa, satul de acji. După înțelesul slav jupa e identic cu municipium. Așa a rëmas din orașul municipal Tibiscum, foarte renumit în perioada romană, ruinele de acli și satul Jupa de lângă ele, ca noțiune slavă identică cu municipium roman, căci la Slavi mai multe comune împreunate formau o jupa, în capul acestora sta jupanul. Mai tárijiű s’a desvoltat în jos Caran și Sebeș îmbinate Caransebeș. Țânutul este unul din cele mai românești în Dacia. Vin apoi Bulgarii, cari împrumutat sub influința Românilor și Slavilor se desnaționalisează și încreștinează. înriurirea faptelor acestora istorice au determinat soartea poporului și a bisericei române. Imperiul roman apusan era stins; eară cel din rësârit se svîrcolea cu multele nëcasuri. Spiritul impe riului roman în apus încetase ; eară în rësârit ajunge în amorțire și devine înlocuit cu altul, ce nici când n’a fost simpatic nici Romanilor, nici Românilor. Românii prigoniți de soarte caută și află aliați în apërarea pentru existența lor, în barbarii imigrați, pe cari îi îmblânzesc și îi fac părtași de legea creștină, după felul și chipul lor, și cu cari întră apoi în strînse legături politice. După trecerea acestui period de trânsițiă, apar ei apoi pe ruinele vechilor Romani în fața istoriei ca un popor noû, care pururea s’a numit pe sine Român — și numai de vecini și străini cu alt nume — cu limba lor propriă, cristalisată în acest period și cu organisațiunea lor 121 politică și bisericească.1 Erau puțini și rëû strîmtorațî străbunii noștrii, căci altcum orientul întreg ar fi roman. Toate s’aü desvoltat după natura lucrurilor, dependența politică a Românilor din Dacia traiană a adus cu sine și dependența bisericească. Așa o găsim și pe timpul ducelui bănățean Achtum. Provinciile romane din sudul Dunării anume cunoscute sub numele colectiv : lllyricum, aveau episcopi latini, în frunte cu archiepiscopul Primei Iustiniane.21 Sub jurisdicțiunea archiepiscopului Primei Iusti niane (Tauresium lângă Procoplje partea ostică a Sêrbiei) împăratul Iustinian la anul 535, a supus provinciile în șirate în novela XI, din dreapta Dunărei și alte cetăți pe malul stâng al Dunărei, cari jac pe teritoriul Bana tului. Cu imigrarea Slavilor în aceste părți se sting episcopiile latine și dispare și Archiepiscopatul Primei Iustiniane. Conform organisațiunei politice a imperiului roman, după care s’a regulat, ca totdeauna și 'organisațiunea bisericească, bisericile creștine din lllyricum au avut trecător și relațiuni cu Roma.3 Cu trecerea timpului înse biserica apusană se de

1 Numirea de Vlach s’a folosit prima dată de Cedrenus 11 435 în anul 976. Ve

1 Confr. G. Enăcean 1. c. p. 111. 2 Hasdeu Radu Negru p._CCl. 3 Dr. E. Fischer 1. c. p. 114. 123

naș la botez. încreștinarea Bulgarilor îndeplinită sub influința imperiului bisantin, dădu apoi ansă la ceartă între Roma și Constantinopolea, ambele vindicându-și drepturi de jurisdicțiune asupra bisericei bulgare.1 Prin cipele Boris (864—866) primind ritul grecesc, recunoscu mai întâiù dreptul de jurisdicțiune patriarchuluî din Constantinopolea. Mai apoi se întoarse la ritul latin (866—870), recunoscând jurisdicțiunea papei asupra bisericei bulgare. La urmă apoi se reîntoarse la ritul grecesc sub jurisdicțiunea patriarchuluî din Constanti nopolea, a cărui posiție era mai norocoasă, fiind ne mijlocit susținut și de împăratul Michail.1 2 Puterea și extinderea Slavilor crescuse enorm cătră finea sutei IX și dacă nu întreveneaă unele schimbări politice și religioase, Europa de mult poate era slavă. Mai întâiù se porni lupta pe cale spirituală din Roma, spre a stăvili succesele uriașe ale apostolilor Slavi, Ciril șiMetodiu, la Slavii din Moravia-mare și din Panonia, apoi suc cesiv și în peninsula Balcanică la Croați și Bulgari. Apostolii Ciril și Metod sunt citați în 868 la Roma, spre a da samă de pasul lor reformatoric. Papa după ascul tare îi absoalvă de acuse. Papa aproabă liturgia slavă și traducerile făcute în limba slavă și în 6 Ian. 869 îi sânțește de episcopi. Dar spiritul propagat de ei între Slavi, ridică valuri fortunoase. La 879 papa dojenește pe Metod, pentru că ține liturgia în limba slavă. Vifor mare se produce. Metod moare la 6 Aprilie 885.3 învățăceii lui Metod sunt martirisați și scoși din Moravia. Ei află scut și adăpost în Bulgaria și princi-

1 E. Hurmuzachi : Fragmente zur Geschichte d. Rumänen, București 1878 p. 169. 2 Xenopol tom. cit. p. 446—449 ; Hilferding op. cit. p. 37 sequ. ; G. Enăcean 1. c. p. 101—122. 3 Vecjî pe larg la C. Jirecek Gesch/der Bulgaren p. 150 sequ. 124

pele Boris îï primește foarte bine.1 în epoca aceasta de fermentațiune cade încreștinarea Bulgarilor. Ansă la desfacerea de Roma ar fi dat între altele și faptul, că papa n’a voit se numească pe episcopul Formosus "de archiepiscop.21 La revoluțiunea religioasă se adaug și marile schim bări politice. Boris nu se știe positiv când a murit. El ar fi domnit 50 anî. După dênsul au rămas 2 fiï, Vla dimir și Simeon, cel dintâiü moare curênd. Despre domnia luî sunt diferite păreri. Energicul Simeon se încaeră la început cu Bisantiniî, pe carî îî bate cumplit, împăratul Leo se aliază cu Maghiarii contra Bulgarilor,___ - și astfel întră în inima țărilor stăpânite de triburile slave. Maghiarii atacă Bulgaria și o pustiesc în mod îngrozitor. Simeon, care eșise în calea lor este bătut și alungat. în al doilea resboiu Simeon învinse pe Maghiari.3 Maghiarii se depărtează delà Dunăre și cu rênd îi găsim în părțile Galițiane. De aci apoi i-ar fi chemat împăratul Arnulf, fără îndoială cel mai ales domnitor după Carol cel Mare în apus, pe Maghiari contra lui Svatopluk, regele Moravilor, spre a’l umili pe acest inimic temut, si a surpa imperiul Moraviei mari, ceea ce el în 2 rânduri îndeșert a cercat. El căutase și

1 Hilferding op. cit p. 71—72; C. JireCek Gesch. d. Bul garen p. 159—160. 2 Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 138—139. «Acest Formosus e cu noscut și tradiției moldovenești asupra originii Românilor, păstrată în cronica anonimă a Moldovei. Tradiția spune, că străbunii Ro mânilor, urmașii fraților Roman și Vlachati (eponimii Românilor numiți și Vlachl), s’au despărțit de Latini când «Formos papa a trecut delà pravoslaviă la latiniă». (Bogdan, Vechile cronice mol dovenești până la Ureche p. 185). Formos papa este identic cu episcopul latin Formosus al Bulgarilor și Românilor din imperiul Iul Boris, care episcop, după desfacerea domnului bulgar de Roma, a părăsit Bulgaria și a fost papă la (891—896). 3 Hilferding op. cit. p. 75—80. 125 alianța Slavilor din sudul Dunărei.1 Campania n’a avut succes până a fost Svatopluk în viață, până la 895. Sub țarul Simeon (893—927) Formosus, refugiat la Roma și ajuns papă apoi, reînoi legăturile cu biserica bulgară, cari se rupseră *șîeâr sub Petru (927—968), fiind recu noscută autocefalia bisericii bulgare la anul 932 de Constantinopolea. De amintit este, că atât Simeon și Petru cât și urmașul lor Samuil (976—1014) au primit coroana delà Roma. Imperiul prim bulgar, prin domnia înțeleaptă de jumătate de secol a lui Boris, dar mai vêrtos sub înțeleptul și viteazul sëü urmaș Simeon, se ridică la mare vaqlă și putere. Reforma produsă prin Ciril și Metod și prin învățăceii acestora, refugiați aci din Moravia au ridicat enorm starea culturală a Bul gariei. Epoca lui Simeon se privește de epoca de aur în istoria imperiului bulgar. Toate cărțile religioase, ba chiar și scrieri clasice, fură traduse în limba bulgară. Expedițiunile norocoase contra Maghiarilor și desclinit contra Bisantinilor, măriră nimbul imperiului bulgar, împăratul Roman se umilește înaintea lui Simeon, și așa (Jicênd cerșind, obține pacea. Curtea lui Simeon întrece cu splendoarea curtea bisantină. Pornirea sa contra Sêrbiior și Croaților n’avu acelaș résultat.21 După marele Simeon urmează fiul său Petru sub domnia căruia de 40 ani, începe decadența imperiului bulgar, care duce sub urmașul acestuia la nimicire. Imperiul bisantin gata de percjare se reculege și, după ce își asigură prepotența în Asia asupra Arabilor, se îndreaptă contra celui mai temut inimic din Europa, contra Bulgarilor. Lupta începe mai întâiu pe cale diplo

1 Hilferding op. cit. p. 80—81 ; C. Jirecek Gesch. d. Bul garen p. 162—163. 2 Hilferding op. cit. p. 90—104; C. JireCek Gesch. d. Bul garen p. 161 sequ. 126

matică, prin asociarea de aliați prețioși. Maghiarii părăndu-li-se neîncretjuți, găsesc un aliat prețios în principele rus Svjatoslav, care și atacă cu succes de cătră nord pe Bulgari și lovindu-i cumplit, resfiră șirurile acelora și ocupă mai multe cetăți. Afară de pradă este bogat resplătit de Greci, cari cu toată puterea se în dreaptă din spre sud contra Bulgarilor.1 Aliatul devine apoi inimicul imperiului bisantin.2 Resultatul final al luptelor continuate cu tărie și cu îndârjire a fost, că la urmă Bulgarii sucumbă, și împăratul Vasile (Bulgaroctonul), omorîtorul de Bulgari, dărîmă imperiul acestora la 1018 și Bisantinii își întind limitele până la Dunăre, ca mai nainte.3 Reasumăm deci : Până la încreștinarea Bulgarilor, limba grecă și limba latină erau folosite la cultul creștin, pe care înse de fel nu ni-1 putem imagina în forma de acum. Știm bine cât de simplu era cultul în biserica veche creștină. Apostolii Slavismului, crescuți la Constantinopolea, Ciril (Constantin) și Metod din Tesolanic, au compus la 855 alfabetul slav din literile romane-grecești și au tradus scripturile sf. în limba slavă veche. Ei se consideră cu drept de apostolii Slavilor. Ei au vestit evangelia în Panonia, Moesia și Moravia. Bulgarii încreștinați sub influința împăratului Michail, la început sub păstorirea preoților grecesci, apoi se desfac de această legătură și se adresează la Roma, ca se li se trimită episcopi și preoți. Spiritele eraü agitate prin înălțarea lui Fotie de patriarch în Constantinopolea și lupta între papa Nicolae

1 Hilferding op. cit. p. 103—135 ; C. Jirecek Gesch. d. Bul garen p. 185 sequ. 8 A magyar nemzet története op. cit. t. 1 p. 193; Pauler: A magyar nemzet története Szt Istvánig, Budapest 1900 p. 93—94. 8 Hilferding op. cit. p. 236—276 ; C. Jirecek Gesch. d. Bul garen p. 190 sequ. 127

și patriarchul Fotie se purta cu îndârjire. între punctele de litigiü era și cestiunea bisericeî bulgare. împăratul Michail este asasinat la 24 Sept. 867, eară Fotie depus și în locul lui ridicat patriarchul Ignatie. împăratul Vasilie — slav de origine — dibaciu diplomat, renaște legăturile cu Bulgarii, cari se desfac total de Roma la 3 Martie 870. Acest împărat atrage la sine și pe Sârbi și Croați, cari îi recunosc suzeranitatea și întră în legături bisericești cu patriarchia din Constantino- polea, și astfeliu jurisdicțiunea care de fapt susta în timpurile de mai nainte față de Roma și părțile acestea, încetează. Motive politice au decis totdeauna și pretutindenea asemenea schimbări.1 Revenind la forma cultului creștin din început constatăm: în lipsa de personal instruit, de localități corespunzătoare; de cărți și requisite rituale; de texturi compuse ulterior pentru cântări și rugăciuni; de timpuri de sărbătoare, çjile și oare prescrise toate ulterior în secolii VIII dintâiu ai creștinismului: cultul creștin a rămas lungă și multă vreme simplu și fără formele de astâçji. Prin urmare și rolul limbei nu era atât de mare în cultul creștin. Am vă^ut, că prin apostolii Slavilor Ciril și Metod, alungați din Moravia, se înființâ alfabetul cirilic și se traduseră cărțile în limba slavă și prin urmare se introduse și în cultul creștin.2 Luptele însă contra acceptării limbei și ritului slav s’au continuat cu multă vehemență, și mai departe. Așa bunăoară la 1059 papa din Roma din nou interzice folosirea limbei slave episcopilor dalmatini și croați și declară de eresiă acest us. Bisericile, în cari se usa limba slavă, fură închise și preoții opriți delà funcțiuni. Asemenea fu scoasă limba slavă și în părțile Moraviei mari. Urmarea a fost, că Cehii, Moravii, Rutenii, Slovacii

1 Hilferding op, cit. p. 44 sequ. 3 Despre Ciril si Metodiu confr. Ghen. En. Evangeliile, București 895 p. Vil și 208. 128

și Polonii catolisați nu folosesc limba slavă în biserică, Croații cad apoi cu totul succesiv în apele catolicismului, mai vêrtosdela 1076 încolo, când papa Grigorie VII trimite coroană și sceptru domnitoriului Zvenimir din Croatia. Ungaria era acum delà începutul acestui secol câștigată pentru catolicism. Pentru Slavi este acest eve niment decirjător în istoria lor culturală. Regele maghiar Coloman pune capăt independenței regatului croat la 1097.1 Sârbii mai aproape de Bulgari stau atât sub influința politică, cât și religioasă a acestora. în jumă tatea II a sutei X erau ca stăpânitori mai mulți jupani.21 Peninsula balcanică rărită de populațiune prin invasiunile Goților în suta III și IV; prin cutremurul de pământ din 375 ; prin năvălirile Hunilor din suta V și a Vandalilor : cu imigrațiunea Slavilor primi o forță noauă și dete ansă la mari schimbări politice.3 Afară de neînsemnate resturi din populațiunea romanică, retrasă pe piscurile Balcanilor și de Grecii refugiați lângă împrejurimile Constantinopolei,4 întreaga peninsulă fu ocupată de Slavi. Vin apoi Bulgarii, și ocupă partea nordostică delà Dunăre până în Balcani la început, și cuceritorii se topesc apoi în marea supușilor slavi. Imperiul bizantin a purtat îndelungate și grele lupte, până și-a putut întinde hotarele preste întreaga peninsulă până la Dunăre;5 eară în Asia până la Eufrat, delà Iustinian I. imperiul roman din răsărit nu avusese o întindere și putere atât de mare.® Sub influința ritului slav se săvârși slavisarea Bul

1 A. Hilferding op. cit. p. 44—49. 2 Hilferding op. cit. p. 160 ; A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 159 și 199 sequ. 3 Hilferding op. cit. p. 167. 4 Hilferding op. cit. p. 169—173. 5 Hilferding op. cit. p. 184—251. * C. Jirecek Gesch. d. Bulgaren p, 200. 129 gărilor. Așa se adause la limbile trei dinainte: ebraică greacă și latină, limba slavă ca limbă sântă. Fiind Românii necesitați de forța împrejurărilorpentru a-și scuti existența, tde a intra în legătură politică și bisericească cu Bulgarii reçu și limba slavă în usul bisericii, apoi chiar și în al, statelor lor. Aceste legături nu încetară nici după apunera imperiului bulgar la anul 1018.1 în legenda despre Ciril și Metod la anul 863 se vorbește, că Ratislav și Svatopluk au trimis la împăratul Michail soli, cerênd învățători de a propaga creștinismul și die, că până acum au venit învățători la dănșii delà Valachî, Greci.. .21 3 Ducii maghiari Bulcs și Gyula s’au încreștinat la Constantinopolea și au adus cu sine pe episcopul Hieroteiu la 948. Maghiarii ar fi primit dintru început creștinismul, delà preoți orientali.8 împăratul Vasilie II prin trei documente din anii 1019—1020 declară biserica bulgară de autocefală, avênd cap nu mai mult un patriarch, ci un archiepiscop cu sediul la Ochrida, capitala din urmă a imperiului bulgar.4 La jurisdicțiunea archiepiscopatului din Ochrida se supun 30 episcopate din dreapta Dunărei, aparținătoare la imperiul bulgar. Chrisovul din 1019 dat de Vastlie II.

1 Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 140; Xenopol tom. cit p. 450 sequ. ; Tr. Laurian op. cit. p. 199. 2 Roesler op. cit. p. 94; Dintre învățăceii lui Ciril și Metodiu unul cu numele Moznopon ar fi predicat creștinismul în forma slavă în munții Românilor. Vecji Hasdeu limba slavică la Români până la anul 1400, 1869 p. 168; Xenopol tom. cit. p. 451. 3 Pesty op. cit. p. 340. 4 Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 141 ; Xenopol t. c. p. 572.

9 130 balcanică, cari erau scoși acum de sub jurisdicțiunea primei Iustiniane și supuși la Ochrida. Credem că tot la Ochrida din timpul acela au fost supuși bisericește și Românii din stânga Dunărei, cu atât mai vêrtos, căci mai târziu, când se organisează biserica din principatele române, la început în parte era atârnătoare de Ochrida.i Românii din nordul Dunărei aparțineau, cum am vecjut, la episcopatul din Vidin. Afară de Hieroteiu numit de patriarchul constantinopolitan la 948—951 pentru Transilvania, alt episcop în aceste părți nu cunoaștem până mai târçliu.2 Creștinii de rit or. erau foarte mulți în Ungaria. Asemenea se presupun și mai multe mănăstiri. Deose birile dintre bisericile de apus și răsărit se sporesc și duc apoi la desbinarea fatală, spre dauna mare a causei creștine.

1 Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 142—143; G. Enăcean 1. c. p. 131

BANATUL SUB REGII ARPADIANl. (1000-1301).

Dependența Banatului timișan, față de imperiul bulgar, prin imigrarea Maghiarilor, și mai vêrtos după ocuparea țeriî se curmă; apoi prin lupta norocoasă a Sf. Stefan asupra luî Achtum și prin organisațiunea dată Ungariei după îucreștinarea și încoronarea sa de rege, se întăresc acele legături cu regatul ungar, cu atât mai vêrtos după ce apuse imperiul bulgar la 1018. Limita imperiului bizantin devine iarăși Dunărea o vreme. Ro mânii din nordul Dunărei, anume din Banat, Ardeal și Crișana, desfăcuți de legăturile cu Bulgarii, cari au durat aproape doi secoli și jumătate, ajung acum în legătură și sub stăpânirea Maghiarilor. Regele Stefan cel sf., organisând țara politicește, urmă exemplului lui Carol cel mare și adoptă sistemul acestuia, aplicat în imperiul franc, împărțind regatul în teritorii, numite comitate (comitatus, parochia și provincia), cu un comite suprem în frunte.1

1 Pauler Gyula : A magyar nemzet története Budapest 1893 t. I p. 31 sequ.; Cuvêntul megye e de origine slavă delà «medza» care înseamnă hotar. Asemenea și főispán e de origine slavă delà «zupan» sau «spân» fruntaș, principe. Szentkláray op. cit. p. 102—103 și 1C6—107. După cronica lui Kezai s’ar fi numit sub Atila de Huni «spân» beliduce. 9* 132

Comiții îngrijau de administrațiă și chivernisiau întinsele latifundii regești. Aceștia residau în centrul de administrațiă a acelor bunuri, în mijlocul cărora de regulă era un castel sau o cetate.1 La început nici limi tele comitatelor nu erau determinate, căci aceasta s’a făcut abia mai târziu împreună cu fixarea competinței comiților supremi. Pentru serviciile prestate, comiții supremi folosiau a treia parte din bunurile regale. Cercul lor de lucrare se extindea după eruditul Pauler asupra tuturora și preste toate ramurile de administrațiă. Erau judecători, admi nistratori și în cas de trebuință beliduci.21 De subt potestatea comiților erau scoși numai fruntașii națiunei, nobilii, cari âncă sute de ani substau direct potestății regale. Acest raport de dependență presupunem, că a domnit și preste Banat delà regele Stefan cel sf., și care-1 comproabăși documentele ulterioare. Unii cred, dar cu mai multă sau mai puțină îndreptățire, că regele Stefan cel sf. ar fi împărțit Banatul în comitatele: To- rontal, Timiș, Caraș, Cianad, Horom și Keve.3 Dar chiar și cel mai zelos cercetător istoric maghiar al părților acestora Pesty Frigyes,4 admite pentru partea sudostică a Ungariei, anume pentru Banatul timișan, o organisa-

1 Szentkláray op. cit p. 103 ; Confr. valorosul op scris de Fr. Pesty: A Magyarországi Várispánságok Története, Budapest 1882 p. 5 sequ. ; Confr. privitor la organisațiunea internă a regatului sub sf. Stefan opul citat A magyar nemzet története 1.1, p. 249—273; earä sub sf. Ladislau t. II p. 136—156. 2 Pauler Gyula : A magyar nemzet története t. 1 p. 75 și 437—438; Szentkláray op. cit. p. 105; Pesty, A Magy. Vârisp. Tört. 1. c. p. 94 sequ. 3 A. Vlad: A román nép és ügye Lúgoson 1863 p. 116; Confr. Pesty A Magy. Várisp. Tört. p. 304—306, 500—502, 199— 200, 281—282. 4 Pesty Frigyes: A Szőr. Bánság t. I p. 381 sequ. 133

țiune deosebită în veacurile îndepărtate, ca o abatere delà cealaltă organisațiune a țării. Altcum despre co mitatul Severin nici mențiune nu se face. Celelalte co mitate din teritoriul Banatului, numite mai târziu, credem că sunt a se privi mai mult ca centre pomenite, unde residau foișpaniî, administratorii bunurilor regale. Po- pulațiunea română cu nobilimea eî numeroasă și în frunte cu banul vedem maî târziu, că substau direct potestății regale, cum era și în alte părți ale Ungariei, și cum demustră documentele privilegiale de mai apoi. Eruditul Pauler1 înșiră înse din timpul regelui Stefan cel sf. numai 45 comitate, și din părțile banatice sunt numite numai 2, anume: Keve și Cianad. O do vadă și mai mult despre starea excepțională teritorială a acestor părfi față de Ungaria. înființarea comitatului Caraș o pune Pauler sub Géza II (1141—1161) în suta a XH-a. Prima mențiune în documente despre comitatul, Caraș este la 1230.21 Documente autentice din timpul régeim Stefan cel sf., asupra Ungariei sud-ostice, afară de biografia sf. Gelért amintită, nu avem : deci toate afirmațiunile istoricilor se basează pe combinațiuni și ipoteze.3 Până la jumătatea sutei XII cu totul s’au pă

1 Pauler Gyula : A magyar nemzet története t. I p. 68—74 ; Confr. Pesty A Magy. Várisp. Tört. 1. c. p. 44. - Pesty: Krassó vármegye története Budapest 1884 II p. 285 ; Tihamér Turchányi : Krassó-Szörény vármegye néprajzi viszonyai, Lugos 1901 p. 8—9. 3 Szentkláray I. în op. cit. p. 108 afirmă, că comitatul Caraș s’ar fi înființat sub regele Stefan cel sf. Altcum acest scriitor ten dențios, este contrar Românilor, pe cari îi șterge din carta Ungariei, până e silit a-I readuce, în istoria comitatului Caraș-Severin. Toate le admite despfe ducatul lui Glad și despre Achtum numai pe Români nu-I află, de și înșiră resturi de adunături de popoare diverse. Ca un unicum în istorie apar și stau Românii în fața istoriei, dacă admitem teoria acestui istoric puțin binevoitor față de noi și tendențios. 134 strat opt chrisoave regale originale.1 Altcum e fapt con statat, că afirmarea instituțiuneî comitatense, succesiv a urmat după trebuințele și referințele teritoriale. Abia în jumătatea a doua a sutei XII se amintește, că Ungaria ar fi împărțită în 70 sau mal multe comitate. Numărul fixat de 72 de comitate îl aflăm pomenit, așa dară aproape două secole în urma fundatorului și organisa- torulul Ungariei.1 2 Asemenea nu cunoaștem comiți supremi în aceste părți, desclinit în Caraș până în suta XIII. în suta XI amintim de invasiunile Pecenegilor, cari strîmtorațl de Cumani, un neam de aceeași limbă și naționalitate cu dânșii, se străcură în peninsula balca nică și în Ungaria prin drumurile, pe cari au fost venit și Maghiarii. Teritoriul țărilor: Moldova și Muntenia, îl ocupă mal mult nominal Pecenegii, apoi Cumanii.3 După eruditul istoric Dr. D. Onciul, Românii se extind peste aceste părți. Pecenegii împreună și în alianță cu Nicetas, locțiitoriul din Belgrad al împăratului bizantin Duca la 1071, voiesc se răpească părțile sudice ale regatului ungar, dar sunt bătuți de Gejza, fratele regelui Salamon.4 Rivalitățile între pretendențil la tron, luptele cu rentului păgân și creștin, ce domnia în Ungaria după moartea primului rege, causează mari frământări și ne fericiri. Papii și împărații din apus tind să-șl validiteze înfluință cât mal mare în afacerile regatului. Géza ajunge să ceară coroana delà împăratul Duca din răsărit. Géza

1 Szentkláray op. cit. p. 108—109. 2 Fejer Cod. Dipl. tom. II. p. 218 la Szentkláray op. cit. p. 112; Rogerius: Carmen Miserabile, la Schwandtner op. cit. p. 297; Pesty A Magy. Várisp. Tört. 1. c. p. 45—50. 3 Dr. Dim. Onciul 1. c. p. 23 ; VecJI și ce se scrie la G. Șincaiu despre Pecenegi op. cit. p. 201 sequ. 4 I. H. Schwicker op. cit. p. 45 ; A magyar nemzet története op. cit. II t. p. 83—89. 135 stă în relațiunî amicale cu împăratul Duca. Soția dên- sului Synnadena era Grecă de origine și nepoata împă ratului Botaniates de mai apoi. Coroana o cere și pri mește delà împăratul Duca, crezând mai scutite interesele patriei prin alipirea la Bisanț.1 Sub sf. Ladislau la anul 1091 invadează Cumanii prin Ardeal în Ungaria, știind pe rege trecut preste Drava în rësboiul cu Croații. Regele înțelegând de pu stiirile Cumanilor, aleargă îndărăt și prin marșuri forțate îi ajunge. Cumanii se întăriseră în castru cu șanțuri, între rîurile Timiș și Pogonici. Bătălia fu sângeroasă și se fini cu înfrângerea Cumanilor, aliați cu Pecenegii. Aceștia fură parte omorîți, parte se refugiară, lăsând prada nu meroasă; parte se supuseră și încreștinară, remânênd în Ungaria și fură colonisați între Tisa și Zagyva.1 2 Sub acest rege s’a ocupat în parte și Croația, carea devenise o putere considerată în suta a X-a, dar apoi prin cu ceririle Veneției și ale împăraților din Bisanț fu greu lovită și atinsă în suta XI, în fine ajunge sub Ungaria. Istoricul Caramsin amintește despre domnia Bârla dului dintre Prut, Șiret și Nistru, la anul 1160, unde locuiau Românii și Pecenegii.3 Delà acest restimp istoricii, mai ales cei grecești, înțeleg sub Cumani pe Români.4

1 A magyar nemzet története op. cit. t. Ii p. 105. 2 I. Thurocz II Cap. LVII 1. c. p. 163—164 (Jice, că numirea rîuluî Pogonici de atunci s’ar fi dat. «Rex autem cum suis omnibus protanta victoria gratias egit omnipotenți Deo, qui eripuit eos de n.anibus hostium suorum, nominavitque fluvium Pagani propter paganos usque in praesentem diem» ; Vetțl și la Bonfiniu op. cit. p. 178-179. 3 AI. Papadopol-Calimach : Cuvênl despre expediția Iul Igor Sveatoslavicl An. Ac. Rom. s. Il t VII București 1886 p. 148; Confr. Pray, apud Benkö Milcovia t. I p. 107. 4 Al Papadopol-Calimach 1. c. p. 150. în țările locuite de Români sunt o mulțime de localități, cari eternisează memoria Cumanilor și Pecenegilor. 136

Cu trecerea Pecenegilor peste Dunăre, cum am amintit, elementul român se extinde din munți tot mai mult în locurile acelora, spre partea răsăriteană a Carpaților, unde Cumanii mai mult nominal stăpânesc, așa, că pe la mijlocul secolului XII apar Românii atât în Muntenia cât și în Moldova.1 Cumanii încearcă din nou a invada în Ungaria, dar regele Ladislau cel sfînt, din nou îi bate și fugărește la Orșova.2 După moartea acestui rege brav, urmează un period trist în istoria Ungariei, prin luptele și fră mântările partidelor, care durează aproape 40 de ani. Cătră finea sutei a XI încep răsboaiele cruciate, cari au avut înrîurire și asupra patriei noastre. Ca și alți regi mari ai Ungariei, sfîntul Ladislau n’a avut fii, cari să-i succeadă la tron. Unica lui fiică s’a măritat după loan, fiul împăratului Alexiu Comnen, ajuns la tron în 1118 și a devenit unul din cei mai glorioși domnitori ai Bisanțului. Pe tronul Ungariei ajunge Coloman, fiul cel mare al regelui Geza 1. Sub acesta se îndeplinește anexarea Croației la Ungaria și se continuă opera de organisațiune, încât a fost posibil, căci luptele interne aduceau mari năcasuri asupra țării. Fratele său, Almoș, avea de soțiă pe fiica marelui duce Sviatoslav din Chiev. A doaua soțiă a regelui Coloman, era fiica lui Vladimir Monomachos, mare duce de Chiev. Urmează luptele grele pentru succesiunea la tron.3 La 1115 urmează pe tron Stefan II. După Stefan II a urmat Béla II și Géza II Regele Solomon, singur a căutat pe Cumani și i-a îndemnat a lovi Ungaria, spre a-și câștiga tronul cu ajutoriul lor. în anul 1129 împăratul Ioan Comnen atacă Banatul dinspre Horom. Lupta sângeroasă s’a dat lângă •

1 Dr. D. Onciul 1. c. p. 23. a Szentkláray op. cit. p. 135; Pauler Gyula op. cit. 1.1 p. 207. 3 A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 184—260; Pauler Gyula op. cit. t. 1 p. 230 sequ. 137 rîul Caraș, și se fini cu înfrângerea oasteî maghiare.1 Pe la 1141 guvernează țeara banul Belos, fiul voevoduluî sêrbesc Uros, fratele reginei Elena, în locul minorenului Gejza II. Prin această înrîurire se provoacă rësboiul la anul 1152 cu Manuel Comnen, contra Ungariei. Oastea bisantină întră în Bănat, și pustiește părțile acestea în mod cumplit,21 dară se retrage fără a primi lupta decisivă cu armata ungară. Refugiații politici ungari la curtea bisantin' dau pretext acesteia, de a interveni în afacerile Ungariei. In anul 1154, era se erumpă din nou un resboiu, între Ungaria și bisantini, dar se amână până în anul 1155. Se continuă apoi în 1156. După moartea lui Géza II, urmează pe tron fiul sëu, Stefan III, la anul 1161. Manuel aurind de aceasta, se prepară de nou de rësboiu contra Ungariei, instigat de Stefan și Ladislau, frații lui Geza II, refugiați de groaza acestuia, la Constantinopolea. Manuel dase lui Stefan de soțiă pe sora sa. Maghiarii însă nu-1 primesc, de frică, pe cumnatul împëratuluï de rege, ci încoronează pe Ladislau II, care domnește numai un an. După moartea acestuia, Manuel îșî ajunge scopul și așadă pe tronul Ungariei pe cumnatul seu Stefan IV. Acesta însă după un an fu alungat din domniă3 și fugi la Sofia la împăratul Manuel. Regele Stefan III, spre a-și rësbuna contra lui Manuel, pornește cu resboiu contra Bisantinilor. După-ce Stefan III redă fratelui sëu Bela, care era acum ginerile lui Manuel, proprietatea răpită,

1 Thurocz : Chronica Hungarorum II 63 1. c. p. 174—175: I. H. Schwicker op. cit. p. 49—50 ; A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 262 ; Pauler Gyula op. cit. t. I p. 305—306. 2 Timișana op. cit. p. 44—45; I. H. Schwicker op. cit. p. 50—51 ; Pauler Gy. op. cit. t. I. p. 365—367. 3 Pauler Gyula op. cit. t. 1 p. 370—387 ; Szentkláray op. cit. p. 139; Timișana 1. c. p. 48; Tr. Laurian op. cit. p. 224; A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 283—294. 138

Sirmiul, se face pace, care nu durà mult. împăratul Manuel ațîtâ contra regelui Stefan III pe Jeroslav, prin cipele din Haliciu ; eară la Dunăre trimite o armată puternică. Lângă Sémiin, care era apărat de Bisantini, se dede lupta. Maghiarii, spre a scăpa de Stefan IV, închis în cetate, cu ajutoriul unui serv îl otrăvesc. După acest omor se predă cetatea în mânile Maghiarilor. La finea lui Iuniu 1164 ajunge și Manuel cu oaste numeroasă și bate Semlinul. Istoricul loan Cinam, carele se afla de față, laudă mult vitejia împăratului. Cetatea fu luată cu asalt. După perderea Semlinului și ocuparea Sirmiului, regele Stefan III cere pace, cedându-se teritoriile ocupate.1 Regele Stefan III rumpênd înțelegerea, fu atăcat din nou la 1166 de împăratul Manuel din doauă părți. O armată întră în Ungaria pe la Dunăre dinspre Sava, spre a cuprinde Sirmiul și Semlinul, dar în faptă spre a-i amăgi numai pe Maghiari. Altă oștire puternică întră prin țeara Românească, prin pasul Branului în Ardeal, de unde nu era usitat atacul, sub conducerea lui Leo Vatatzes. In această armată din urmă, ne spune istoricul contimporan loan Cinam, se afla «o mare mulțime de Vlachi, din părțile de lângă Marea Neagră, de cari se (țice, că sunt urmași ai vechilor coloni din Italia.»1 2 3

1 Timișana 1. c. p. 49—51 după I. Cinam pe larg; A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 295—300 ; Pauler Gyula op. cit. t. I p. 387 sequ. 3 Griselini 1. c. p. 214; Dr. I. Jung op. cit. p. 247; Timi șana 1. c. p. 22 ;'Dr. D. Onciul 1. c. p. 24 și 145 ; Cinnamus ed. Bonn p. 260 : xal noXvv ő/xil-ov, ol ră>v ’ItaUaç àxoum mkai êlvai Uyovrai. Roesler contrariul continuității Românilor, în o. cit. p. 85 dă altă explicare forțată locului acestuia delà Cinam. Dar Toma- schek, care admite teoria lui Roesler cjice : (Zur Kunde der Haemus Halb-lnsel p. 485). Auf Wlachen nördlich vom Delta muss jeden falls die berühmte Stelle bei Kinnamos bezogen werden. Vecjl la Dr. D. Onciul 1. c. p. 146 ; Xenopol t. c. p. 560. Vecii aci și locul de N. Choniates Ed. Bonn p. 171 despre Români. 139

Rësboiul se fini cu totala înfrângere a Maghiarilor, oastea se întoarse cu prăcji bogate Înderet.1 Asemenea succes avù si o altă oștire, care lovește sub loan Duca Ungaria, mai din sus, de cătră Moldova. Pentru eternisarea acestor lupte se ridică o cruce de metal, cu inscripția grecă, de următoriul cuprins :

«Nenumărată mulțime de gintă panoniană, Ares ucise aci cu al Ausonilor braț, Când divul Manuel domnea ’n Roma, cea glorioasă Fala Comnenilor celor puternici și marî.»a

Cu mijlocirea lui Enric, ducele Austriei, care vine a Sardica la împăratul, se facă pace, carea însă nu dură earășî lung timp. în anul următor regele Stefan întră în Dalmația. Manuel se repeciește din nou asupra Ungariei și învinge pe Stefan III. Maghiarii perd steagul lor cel mare purtat pe un car cu patru boi. După aceasta luptă, se perde Dalmația. La anul 1173 moare Stefan III.31 2 In anul 1165 se amintește de Români și la marginile Galiției4 și la nordul Dunărei. Situația aceasta de nesiguranță dură până la moartea lui Manuel 1180. El avea un plan mare de reálisát, anume voia să împreune sub sceptrul seu țările române cu Ungaria și Italia și să restabilească auto ritatea perdută a împăraților romani din răsărit. Fără

1 Szentkláray op. cit. p. 141 ; Tr. Laurian op. cit. p. 226. Confr. Pauler Gyula op. cit. t. I p. 404 ; Pauler Gyula op. cit. 1.1 p. 397-401. 2 Dr. D. Onciul 1. c. p. 24 și 146 ; Timișana 1. c. p. 53 ; Xenopol t. c. p. 560. 3 A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 303 ; Pauler Gyula op. cit. t. I p. 405—416; Timișana 1. c. p. 53. 4 Niceta Choniates An. lib. IV p. 68 Venetiis 1729 ; Veci la C. Erbicean An. Ac. Rom. 1901—1902 p. 13; Hașdeu Radu Negru 1. c.-p. LIX, 140

îndoială, că a dat imperiului seu o splendoare și putere invidiată și temută de vecini, dar marele seu plan politic rëmase un vis nerealisat.1 In Ungaria regele Bela III (1173—1196), prin alianțe externe norocoase și prin expedițiunl succese, întări ordinea tulburată de lung timp în țeară și lărgi hotarele regatului în afară. Așa și în partea sudică a Ungariei, se restabili ordinea slăbită de un secol și jumătate.1 2 In asemenea stări de nesiguranță, nici stabilitatea în instituțiunile statului nu putea prospera, căci invasiunile Pecenegilor și Cumanilor, precum și atacurile Bisantinilor pustiau, și lăsau toate în nesiguranța mai mare, în acest period de un secol și jumătate. Pentru aceea dară nici nu putem găsi urme din acest period de viață municipală la acest colț de țară.3 Referințele aceste de nesiguranță și prea potentă influință a impe riului bisantin au avut cea mai hotărîtoare înrîurire asupra stărilor politice și religioase. Din timpul domniei lui Bela III, cunoaștem pe cornițele suprem al Timișoarei, cu numele Pancrațiu (1172—1175), și la anul 1203 se amintește altul, cu numele Poth.4 Despre Caraș, Severin și Torontal nu știm nimic. Sub impopularul rege Andreiu II (1205—1235), spi ritul de partidă și disordinea din nou se încuibă în țară. Legile și ordinațiunile regale, erau public desconsiderate.5 Străinii sunt protejați și ocupă posiții distinse în regat. Din timpul domniei acestui rege, cunoaștem comiți supremi la Keve pe următorii: Achileus, 1208, Martin 1209,

1 Dr. D. Onciul 1. c. p. 25. 2 Pauler Gyula op. cit. t. I p. 417 sequ ; Szentkláray 1. c. p. 141 ; A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 311 sequ. 3 Szentkláray 1. c. p. 142. 4 Szentkláray op. cit. p. 142. 5 Pauler Gyula op. cit. t. 11 p. 51 sequ. 141

Nicolae 1210, Marcel 1211, Banc 1212, Poth 1213, Sebus j 1214, Iuliu 1217—1220, Laurentiu 1221 și Iuliu 1238. Aceștia i afară de Sebus, administrau comitatul Caraș, în calitate de comiți în Keve.1 Prin bula de aur din 1222 s’au regulat stările interne ale regatului.21 Cercul de competință al comiților supremi s’a stabilit.3 Bula de aur a fost asemănată cu Magna-Carta. Autorul ei nu este cunoscut, deși unii fără temeiu, presupun că ar fi Jon, primatele din Strigoniu.4 în anul 1222 regele Andreiu II, donează mănăstirei de Kercz o moșia, despre care tjice : «exempta de Blaccis», eară într’un document din 1231 se afirmă, că Românul din Fagăraș Trul, fiul lui Cioru, avea moșia «a tempore iam humanam memóriám transeunte.»5 Cătră finea secolului al XII, elementul român pe ambele maluri ale Dunărei, dă semne și probe de viață puternică.6 Șase ani după moartea împăratului Manuil, la 1186, doi frați români, Petru și Asan, ajutați de Românii de pe ambele maluri ale Dunărei, se răscoală și bat cumplit pe Bisantini și înființează imperiul româno- bulgar.7 Petru și Asan cad, loviți prin tradare. Lor le urmează fratele mai mic Ioanițiu (Ioniță), carele întări și mai mult imperiul româno-bulgar.

1 Szentkláray 1. c. p. 146. 2 G. Șincaiu op. cit. p. 250 ; A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 388 sequ. ; Pauler Gyula op. cit. t. II p. 98 sequ. 3 Corp. jur. I, 12. 4 A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 407. 5 Xenopol : Românii și Maghiarii An. Ac. Rom. 1900 s. II t. XXII p. 8. • E. Hurmuzaki : Fragmente zur Geschichte der Rumänen, București 1878, t. 1 p. 12 sequ. 7 Cantemir op. cit. p. 401 sequ. ; Șincaiu 1. c. p. 220 ; Dr. D. Onciul 1. c. p. 24—25, 27 și 147 ; Timișana 1. c. p. 53 ; P. Maior 1. c. jp. 259 sequ. 142

Istoriograful contimporan, carele descrie cruciata lui Frideric Barbarosa spune, că în anul 1189, în trecerea prin peninsula balcanică, împăratul a făcut legătură cu «Petru, domnul Vlachilor.»1 Petru și Asan îî ofer ajutor, 40 de mii de ostași, și cer coroana Romei-nouă. Interesant este, că urmașii lui Petru și Asan, së întitulau pe sine «Regi ai Bulgarilor și Românilor» sau ai «Bulgariei și Vlachiei.» Asemenea și archiepiscopul din Ternova se numia «Archiepiscop-Primat, a toată Bulgaria și Vlachia.»21 3 Mai târziu Ioan II Asan face alianță cu împă ratul bisantin contra Latinilor, căsătorindu-și fiii lor minorent Prețul acestei alianțe, pe lângă alte favoruri politice, este decretarea archiepiscopiei româno-bulgare din Têrnova de patriarchiă, la 1234? Alianța cu Românii, Bulgarii și Genovesii, rivalii Venețianilor, au provocat nimicirea imperiului latin la 1261. Cu ocuparea Têrnoveï la 1393, de Turci, se stînge și patriarchatul, căci Baiazed trimite în exil pe patriarchul Eutimie la 1394. Dacă ne punem întrebarea, că unde era Vlachia amintită mai sus, răspunsul nu poate fi altul, decât că această Vlachiă era în vecinătatea Ungariei, adecă la nordul Dunărei, sau Țara românească. Aceasta cu atât mai vêrtos, că la înființarea imperiului româno-bulgar,

1 Dam. Bojincă: Răspundere Desgurzătoare, Buda 1828 p. 27—28 ; Hurmuzaki 1. c. p. 45—46 ; Dr. D. Onciul 1. c. p. 27 și 150—151 ; Dr. L. Réthy 1. c. p. 122. 2 Șincaiu op. cit. p. 234—241 ; Magaz. ist. t. 1 p. 53 sequ. ; G. Enăcean 1. c. p. 137—146, 152—184 și 199-210; Dr. D. Onciul 1. c. p. 28 și 150—151; Nie. Densușan : Documente privitoare la istoria Românilor (1199—1345), București 1887 p. 2—6; Hunfalvy t. c. p. 285 sequ. 3 G. Enăcean 1. c. p. 211—212, 143

Românii din nordul Dunării au avut un rol hotărîtor.1 Eruditul nostru istoric dr. D. Onciul tjice : «Unind Țara- Româneaseă și imperiul româno-bulgar al Asatieștilor restabilește vechile legături ale ambelor țări din timpul fostului imperiu bulgar.»2 Astfel se pronunță Niceta Chômâtes, cel mai de frunte cronicar bisantin contim poran al acestor evenimente, çlicênd că se : reuni domnia Românilor și Bulgarilor așa cum fusese mai nainte.U în Aprilie 1205, Cumanii și Românii delà Dunăre, bat oastea cruciaților lângă Adrianopolea. Vitejia condu cătorului Viile-Hardouin, care istorisește acest fapt, scapă pe cruciați de totală nimicire. Românii erau conduși de Craiu-Ioan, probabil fundatorul Craioveî.4 Pe acel timp o luptă groaznică se petrecea între răsărit și apus. Cruciații la îndemnul papei și al Veneției, prima putere maritimă pe atunci, carea voia a pune mâna pe întreg orientul, întoarseră ferul ucigător delà barbari, asupra creștinilor, bat și nimicesc pe Bisantini, și cuprind la anul 1204 Constantinopolea și înființează imperiul latin care durează până la anul 1261, 25 Iulie.5 Așa ajunge

1 Verii expunerile eruditului scrutător Dr. D. Onciul 1. c. p. 28—29 și 151—153 unde clar se arată, că sub Vlachia nu se poate înțelege Vlachia din meaqlă-di de Balcan, în provinciile Macedonia, Thesalia, Epir și Albania. Compară corespondența lui loanițiu (1197—1207) cu papa------asemenea se poate confirma și prin un călugăr frances din anul 1236 trimis în misiune la Tătari. Vetji «A magyar honfoglalás kútfői» op. cit. p. 464—472. 2 Vedi op. cit. p. 30 ; Confr. Archiva ist. 1864 p. 96—97 unde se aduc doue documente interesante. 3 Șincaiu op. cit. p. 224 ; Xenopol 1. c. p. 602 ; Dr. D. Onciul op. cit. p. 30 și 154; Tr. Laurian op. cit. p. 237. 4 Al. Papadopol-Calimach : Cuvênt despre expediția lui Igor Sveatoslavici. An. Ac. Rom. s. II t. VII, București 1886 p. 148. 5 D. Cantemir op. cit. p. 420—422 ; Hunfalvy t. c. p. 303 ; Șincaiu op. cit. p. 244. 144 mai toată peninsula balcanică, sub influința papilor. Aceste evenimente politice apasă și asupra Românilor în general, și cum vom vedea, și asupra părților banatice. Ioanițiu, regele româno-bulgar, se vede necesitat a intra în alianță cu apusul, și a se declara pentru uniunea cu papa.1 în urmarea acestor evenimente crește și influința regilor Ungariei, asupra țărilor ro mânești. Cavalerii Teutoni se cobor pe valea Buzeului, și înființează episcopatul Cuman, cam pe la anul 1217, care e așezat la 1227 sub protectoratul regelui ungar.21 Dar în curând evenimentele iau alt curs. loan Asan II (1218—1241) — cum am 0is mai nainte,— văejânduși periclitate interesele regatului și supușilor sëï, să desface de uniunea cu apusul, și se aliază la anul 1235 cu împăratul bizantin, refugiat la Nicea, de unde stăpânea resturile imperiului roman de răsărit.3 Resultatul acelei alianțe fu, că imperiul latin din Constantinopole, strîm- torat din toate părțile, în urma luptelor înverșunate, să stinse ... și dorințele de expansiune ale papilor răma seră pentru lung timp iarăși zădarnice. Sumeția pontificilor din Roma își ajunsese culmea. Regele Bela IV încoronat la 14 oct. (12354—1270), pri mește ordin se stîrpească pe toți schismaticii din păr țile regatului său.5 Obligământul de a converti pe toți schismaticii regatului, resultă și din jurământul regelui

1 E. Hurmuzaki 1. c. p. 49 sequ. 2 Pauler Cyula op. cit t. II p. 126—127 ; G. Șincaiu op. cit. p. 258—259; Nie. Densușan 1. c. p. 128. 3 Tr. Laurian op. cit. p. 239—240; G. Șincaiu op. cit. p. 262—264 ; E. Hurmuzaki tom. cit. p. 77 sequ. ; Dr. D. Onciul 1. c. p. 39 sequ. 4 Pauler Gyula op. cit. t II p. 166. 5 Vedi pe larg la Nie. Densușan op. cit. p. 7—102. 145

Béla IV.1 Uneltirile de propagandă catolică, ale papei Grigorie IX aduseră mari nëcasurî și asupra Românilor bănățeni. La anul 1246 găsim după unii și un episcop catolic în Severin cu numele Grigorie.21 Hasdeu însă nu admite aceasta, provocându-se la Fejér, care cetește «Episcopus Geurinensis» în loc de «Zeurinensis.» Deci aci ar fi orașul Győr și nu Severinul de luat.3 Uneltirile de propagandă se țin lanț față de Românii din stânga și dreapta Dunărei și sub papa Inocențiu IV.4 Pe acest timp apar Românii în Moldova, în părțile de miatjlă-noapte și de miaijă-cji.5 Bănatul a fost concrecjut spre pacjă lui Dominic I de Bassan, de regele Andreiu II la 1209.6 Banatul Seve- rinului e menționat pentru prima dată la anul 1233,7 j cu banul Luca în frunte. Teritoriul consta din partra-— limitrofă a Ardealului, (țara Hațegului și ținutul numit al Amlașului), Mehedinți cu Turnul Severinului și o

1 Acesta sună : «Nos Bella universos hereticos et alios Christianos, qui relicta fide Christianitatis ad superstitionem Ismailitorum vel Judeorum pervèrtuntur quocunque nomine cen- seantur et fictos Christianos de terris nostris bona fide studebimus pro viribus extirpări et eos Romanae ecclesiae in terra nostra sunt inobedientes iuxta ritum unius cuiusque nationis qui non sit contra fidem catholicam. Magazin, ist.p. Dacia III p. 123 ; Xenopol I. Il p. 11 : 2 Pesty Fr. op. cit. p. 15; Dr. L. Réthy 1. c. p. 175; Nie. Densușan. op. cit. p. 332 ; Dragalină 1. c. p. 25. 3 Hasdeu Radu Negru p. CV—CVI. 4 G. Șincaiu op. cit. p. 274. 5 Vedî urme la Xenopol t. c. p. 554 sequ. 6 Griselini op. cit. p. 21 ; Schwicker op. cit. p. 52. 7 Dr. D. Onciul 1. c. p. 42 și 168 ; Nie. Densușan 1. c. p. 126 ; P. Dragalină 1. c. p. 17 și 23; Hasdeu Radu-Negru p. LXVIII ; Pesty op. cit. p. 14.

10 146

parte din Górj și din Vâlcea, apoi din teritoriul comitatului Caraș-Severin.1 La anul 1240 se pomenește Oslu, caban alSeveri- nului. De la acesta au rëmas numiri topografice, în districtul Gorj din Muntenia, Valea Oslea și muntele Oslea, eară in Mehedinți doui munți Oslea.21 Regele Bela IV primi ordin delà papa, a porni contra cumnatului seu loan Asan, ca se ocupe Bulgaria și celelalte țeri ale lui Asan.3 Disposițiunile papei Grigorie IX contra lui Asan, erau grave. Din acelea putem cunoaște nëcasul mare, ce-1 cuprinsese, și ura lui nețărmurită față de Asan, contra căruia puse la cale o formală cruciată. Dară provedința hotărî altcum, căci pe când se pregătea Bela IV se porniască cu oaste contra Iui Asan, un dușman cumplit se ivi din adâncurile nesfârșite ale Asiei, anume Tatarii, cari de sigur vor fi fost informați despre luptele și rivalitățile interne, ce domneau pe atunci în aceste pă -ți, între regatele creștine.4 loan A>an moare în Iunie 1241, pe timpul năvălirii Tătarilor, și lasă de urmaș pe minorenul seu fiu Caliman (1241—1246) în domniă, la etate de abia 9 ani. Voevoçjiï din Țara-Românească, se desfac de legăturile cu imperiul bulgar, și întră în legături cu regii Ungariei. Pe timpul invasiunei Tătarilor, într’o cronică tataro- persească, scrisă de Fazel-Ullah Rașid pela anul 1300, se

1 Pesty Frigyes : A Szörényi Bánság és Szörény vármegye története 1 tóm. p. 7—8 ; Dr. D. Onciul 1. c. p. 43 și 169 ; Draga lină 1. c. p. 17—18. 2 Hașdeu Radu-Negru p. LXXI ; Dragalină 1. c. p. 24. 3 Dr. D. Onciul 1. c. p. 45 și 170; Nie. Densușan 1. c. p. 168 sequ; Dragalină 1. c. p. 24; Tincu Velea 1. c. p. 27; Pauler Gyula op. cit. t II p. 177—179. 4 Despre invasiunea Tătarilor pe larg la M. Rogeriï, Mise rable Carmen publicat de Schwandtner op. cit t. I p. 367—403 ; Nie. Densușan op. cit. p. 188—234 ; Dragalină 1. c. p. 25—26. 147 numesc Românii din răsărit de Olt, Kara-Ulaghi, adecă Negri-Vlachi, și voevodul lor Bazaran-ban.1 Cumanii, siliți de Tătari, părăsiseră âncă de mai nainte locurile lor, și fură colonisați între Dunăre și Tisa.21 între Cumani s’ar fi aflat și Români, cum ne indică numele : Tubul, Omul, Bucur etc. în primăvara anului 1241 stau Tătarii în semicerc la hotarele Ungariei. Ducele Bătu cu grosul oștirei, trece prin pasul Vereczke, în Ungaria, ducii Kadan și Büri trec prin pasul Bărgăului; eará Büdzikur (Bochetor) ducele, prin pasul Branului, în Transilvania. Regele Bela IV încremenit de groaza Tătarilor, cu umilință cere în dieta ținută la 1241, în câșlegi la Buda, ajutor delà toți, spre a scăpa patria de marea nefericire. Dar foarte puțini ascultară de rugămintea regelui. Tătarii bat și nimicesc pe rând toată oastea ungară și pustiesc crud, ca fierele sălbatice întreaga țară. Regele Bela, abia scăpă călare de furia vrășmașului, fugind în Dalmația, și de aci pe insula Veglia. Popora- țiunea, carea a rămas netăiată de sabia Tătarilor, s’a ascuns în crepăturile și peșterile munților și în codrii nepătrunși. La campania contra Tătarilor au participat și din Banatul Timișan mulți.3 Se susține chiar, că

1 Hasdeu Ist. crit. t. I p. 68, 110—111 și Radu-Negru p. XCV—CIL Aci se arată, că tatăl marelui savant a descoperit acest pasagiu important ; Simeon Mangiuca : Daco-Romanische Sprach- und Geschichtsforschung I Th. Oravicza, 1891 p. 149; Xenopol t. c. p. 531 și 550—553 ; Dr. D. Onciul 1. c. p. 32 și 156—157 ; Despre invasiunea Tătarilor vecjï la D. Cantemir p. 448—449, unde se vorbește de Români. 2 Hunfalvy t. c. p. 347—353 ; Dr. L. Réthy 1. c. p. 172 ; G. Șincaiu op. cit. p. 264—265. 3 Pauler Gyula : A magyar nemzet története t. II p. 192 sequ. ; Szentkláray op. cit. p. 153 sequ. ; După Rogerius intrarea și pustiirea s’a petrecut altcum, vedi și la Xenopol t. c. p. 531—534; D. Cantemir op. cit. p. 435 sequ. ; I. Thurocz II Cap. 84 1. c. p. 186; Bonfiniu op. cit. p. 229 sequ. 10* 148

regele Bela IV, prin brațul Românilorarfi seăpat de furia Tă tarilor.1 Un studiu interesant despre Rogerius și invasiunea Tătarilor a publicat de curând profesorul Dr. T.Turchányi.21 Tătarii prefăcură în decurs de mai bine de un an regatul ungar în pustiă, carele susta acum de 350 de anî. Numai vestea despre moartea canului Ogotai, făcit pe Tătari să se reîntoarcă în Asia.3 Regele Bela IV întors îndărăt, nu mai recunoscu țara, atât era de goală de oameni și de pustiită. Urmă apoi ciuma și foamete cumplită, încât se afirmă, că oamenii hămisiți de foame, mâncau carne stricată, dată în putrejune chiar și de om. Veniră apoi lăcustele asupra țării devastând totul, ferele sălbatice se înmulțiră întru atâta, cât spori nesiguranța vieții oamenilor. O asemenea catastrofă, rar s’a arëtat în istorie.4 Regele Bela IV restaurează cu multe silințe regatul, și se face al doilea fundator al țării. Tot atunci s’ar fi întărit și locurile Meedia, Caransebeș, Lugoj, Lipova, și Șomlio. Românii au însoțit pe Bela IV contra lui Ottocar, regele Boemiei.5 6 Regele Bela IV, care ar fi ridicat multe cetăți la

1 Dragalină 1. c. p. 26. 2 Dr. Turchányi T. : Rogerius Mester Budapest 1904 (Külön lenyomat a Századok 1903. évfolyamából). 3 Timișana 1. c. p. 56; A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 480 sequ. ; Tr. Laurian op. cit. p. 241 ; Szentkláray 1. c. p. 155 sequ.; Pauler Gyula op. cit. t. II p. 238; După Thurocz II p. LXXIV 3 ani : «Manserunt ipsi Tatari in regno Hungáriáé tribus annis» ; Bonfiniu op. cit. p. 236 elice : «Reversus Rex desolatum regnum offendit, tribus (ut ajunt) annis a pestilentissima gente direptum...». Confr. Hasdeu Radu-Negru p. CIV; G. Șincaiu 1. c. p. 267 ; Schwicker op. cit. p. 55 și alții cred, că 2 ani a durat pustiirea. i A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 502—504. 6 G. Șincaiu op. cit. p. 277 ; Timișana 1. c. p. 57 ; Despre ridicarea cetăților în Banatul timișan verj! pe larg la Szentkláray op. cit. p. 156—165. în lipsa datelor istorice positive indicăm numai locul ; Xenopol tom. cit. p. 499. A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 505 sequ. 149

Dunăre, pentru ca Tătarii së nu aibă poartă deschisă spre celelalte țeri catolice, mai bine cretiu de asigurat Bănatul Severinului, dăruindu-1 la anul 1247 cavalerilor Ioaniți.1 In domnia luî Bela IV cunoaștem ban de Severin pe Posa 1230, Luca 1233 și pe Oslu 1240. Banul de Severin era al treilea dignitariual țeri?. E clar ca lumina soarelui, că în această demnitate mare au fost și Români indigeni iluștri ca Micud, Ugrin și alții. Sub decurs de sute de ani însă, sporadic și voevo^ii din Muntenia au purtat această demnitate, și cu dênsa sigur au domnit în numele regilor ungari și asupra provinciei.21 Demnitatea de Ban al Timișanei s’ar fi împărțit în doauă âncă la anul 1209 ori 1212, sub regele Andreiu. Până aci residența acestora ar fi fost la Cubin (Keve).3 «Terra de Zeurino», despre care se menționează în documentul de donațiune al regelui Bela IV, se extindea cum am arătat, spre partea limitrofă a Transilvaniei și spre Muntenia, până cătră Olt, și cu teritoriul Caraș- Severinului de atji.4 în documentul de donațiune se scot teritoriele voevotjilor români Seneslau și Lytuon, (Lyrtioy, Linioy și Lithen), cari rămân și mai departe Românilor. Despre țara Lytira se spune, că Românii de acolo jumătate de bir au să solvească regelui, și jumătate Ioaniților. Se amintesc aci și alți Români. Zelul măestrului Rembald, și toate silințele Ioaniților rămaseră zădarnice. Cavalerii Ioaniți plecară în scurt timp cum veniseră, din Severin, rëmânênd aceste locuri și mai departe în pâtia Românilor, căci regele Bela IV

1 Șincaiu op. cit. p. 269—273 ; Dragalină 1. c. p. 27. 2 Pesty op. cit. p. 245—293 și Hasdeu Radu-Negru. 3 Pesty Fr. Szörény története 1. c. p. 244 sequ. ; Vlad op. cit. p. 116 sequ.; Nie. Densușan 1. c. p. 126 și 184. 4 Pesty Fr. Szőr. Báns. története p. 7—8 ; Szentkláray op cit. p. 166- 169. Despre Românii din Ardeal veijï 2 documente la anul 1223 și 1224 de G. Șincaiu op. cit. p. 251—254. 150 a provocat pe fruntașii și stegarii țării, se primească apărarea Severinului, dar la rugarea lui nimenea nu s’a arătat.1 Cavalerii Ioaniți aduc jalbă la papa, preste patru ani, despre donațiunea efemeră, simțindu-se păcăliți. Papa le confirmă și din partea sa donațiunea făcută în Severin de regele Bela, dar cu atâta au rëmas.1 2 Acest document interesant, relevă importanța Românilor ca element indigen și in vecinătate cu Ungaria. Donațiunea făcută Ioaniților, probabil, a avut un caracter militar, în felul cum mai târziu s’a înființat și confiniul militar tot pe acest teritoriu. Exemplu avea regele Bela IV delà părintele sëu Andreiu II, carele în asemenea condițiuni făcuse donațiuni cavalerilor Teutoni ia 1211, în țara Bârsei, pentru a apăra acele locuri de invasiunile Cumanilor.3 Privilegiile acordate Ioaniților erau foarte mari, dar nu duseră la nici un résultat. Donațiunea s’a făcut cum se (jice : «longo praehabito tractatu cum principibus et baronibus regni noștri in hoc nostra resedit comuniter deliberatio».4 Măestrul Ioaniților numit Rembald, era amicul regelui Bela IV. îndatoririle luate de ioaniți erau : să apere Severinul contra invasiunilor externe, la care sunt obligați Românii de aci a sprijini pe Ioaniți ; dacă vre-un inimic extern va ataca pe rege, să sară în ajutorul lui cu a cincea parte a oastei teritoriale ; dacă va porni regele contra Bulgariei, Bisanțului sau Cumaniei, atunci a treia parte din puterea militară a Ioaniților are să-1 însoțească. Asemenea și alte obligăminte mai mici. Pri-

1 Pesty Fr. : A Szőr. Báns. története t. I p. 16—22 ; Dr. D. Ónéiul 1. c. p. 39 și 165 ; Pauler Gyula op. cit. t. 11 p. 254- 2 Hasdeu Radu-Negru p. CV1. 3 Tr. Laurian op. cit. p. 242 ; Nie. Densușan op. cit. p. 56 ; Szentkláray op. cit. p. 167 ; Dragalină 1. c. p. 27—28. 4 Nie. Densușan : Documente priv. la ist. Rom. București 1887 V. I p. 250. 151

vilegiile acordate erau : teritoriul Severinului li se donează, afară de voevodatele române ale lui Lytuon și Seneslau, dar și aci au jumătate de bir. «Damus et conferimus sibi et per eum diete domui totam terram de Zeurino cum alpibus ad ipsam pertinentibus et aliis attinentiis, omnibus pariter cum Kenezatibus Ioannis et Farcasii usque ad fluvium Olth, exceptaterra Kenezatus Lynioy Woiawodae, quam Olatis relinquimus».1 Toate venitele Cumanieî li se lasă pe timp de 25 ani. Asemenea posed venitul morilor și pes cuitul, afară de Dunăre și Iacul Celej, unde se împarte cu regele.21 Despre Români se elice : «Volumus etiam, quod memorați Olati ad defensionem terrae, et ad iniurias propulsandas seu ulciscendas, quae ab extraneis nostrae ditioni non subiectis inferrentur, iam dictis fratribus cum apparatu suo bellico assistere et e converso ipsi fratres in casibus consimilibus eis subsidium et iuvamen iuxta posse impendere teneantur.»3 Beneficiază sarea din Transilvania și dreptul de export în Bulgaria, Grecia și Cumania. Spesele le supoartă comun cu regele. Jumătate din folosul baterii banilor, li compete lor, cari vor fi puși în circulație în această provinciája sfatul măestrului, prin voința regală. Asemenea și alte favoruri.4

1 Nie. Densușan 1. c. p. 250. 2 Xenopol op. cit p. 546—549; Nie. Densușan op. cit p. 249; Magazinul ist t. II p. 247—249. 3 Nie. Densușan op. cit p. 250. Tot aci la p. 251 se adaoge : «excepta terra Seneslai Woiavodae Olatorum, quam eisdem re linquimus». 4 Katona : História crit. t. VI p. 45 ; Pauler op. cit. t. II p. 255 ; Nie. Densușan op. cit. p. 249—253. între cel ce au signât acest foarte valoros document pentru Români, se află și «Sagin magistro pincernarum et comite de Bana». Acest nume se află și acum în Banat sub forma Sabin. în Bucovina poartă acest nume amicul meu, profesorul universitar Dr. Stefan Saghin. 152

în acel an scrie regele Bela IV papei Inocențiu IV, cerêndu-i ajutor, plângêndu-se, că este încunjurat din toate laturile de inimici, și nu este ajutat de nici un principe creștin. Singur ordinul Ioaniților i-a venit în ajutor, pe care l’a așezat spre patja cetăților dunărene, cătră Cumania și Bulgaria, de unde dacă D(jeu și papa va favorisa aceste disposițiuni luate, religiunea catolică așa va curge și se va lăți, cum curge Dunărea spre Marea constantinopolitană.1 Dar mâna lui Dtjeu altcum a lucrat. Posibil, că ordinul Joaniților së fi stat în Severin vre-o 15 ani, urme însă n’a lăsat după sine. Documentul de donațiune este pentru Români foarte însemnat, ară- tându-i ca cetățeni ungari și ca vecini cu regatul ungar, avênd organisațiunea lor politică. După înfrîngerea Pecenegilor și Cumanilor, Românii apar tot mai des la poalele Carpaților. Alt document dat de Bela IV la 1252, asemenea amintește de Români în Ardeal.21 în acest restimp cred unii, că s’a ținut la 1262 în comuna Sacul și dieta țerei.3 Unii din cei mai competenți scrutători ai acestui ținut, Pesty Fr.4 și Szentkláray,5 6contestă aceasta. La aceasta părere ne alăturăm, și socotim de imposibilă țânerea dietei la Sacul. La anul 1264 ar fi prădat cam 200,000 de Români, din stânga Dunărei, o parte din imperiul bisantin.8 La campania regelui Bela IV contra lui Otocar, regele boem, cum am vecjut, au luat parte și Românii.7

1 Pesty op. cit. p. 23; Szentkláray op. cit. p. 170; Draga lină 1. c. p. 29. 2 O. Șincaiu op. cit. p. 274. 3 Schwicker : Gesch. d. T. Banats p. 56 ; Preyer : Monogr. d. K. Fr. Temesvár p. 5 și alții. 4 Pesty Fr. : Krassó vármegye t. II p. 189. 6 Szentkláray op. cit. p. 173; Dragalină 1. c. p. 30. 6 Șincaiu op. cit. p. 278. 7 Nie. Densușan op. cit. p. 287 ; Hunfalvy t. c. p. 366 ; Pauler Gyula op. cit. t. II p. 304. 153

în 1263 aflăm pe Laurențiu, neam cu Oslu, ban al Severinului.1 Ban al Severinuluî în 1268 este Ugrin și Alexandru. Amintim aci, că unii scriitori moderni maghiari, precum Szentkláray I. și alții, pun imigrarea Românilor în părțile acestea după invasiunea Tătarilor.1 2 După-ce reeditează toate teoriile și sofismeriile autorilor anteriori contrari, privitoare la originea Românilor, afirmă că prin loanițl, cu ajutoriul voevodulul Seneslau, s’ar fi populat Severinul de Români. Dar sigur Ioanițil au petrecut scurt timp și au avut foarte slab căpătâiu aci. Chiar împrejurarea, că Bulgaria și Serbia, erau pe acel timp îndușmănite cu regatul ungar, nu poate admite o imi grare a Românilor atunci în Caraș-Severin. Regele Ștefan V (1270—1272), mărturisește într’o epistolă din 1270, că a avut cinci rësboaie cu Bulgarii și folosia titlul de «Rex Bulgáriáé.» Cu această ocasiune Svetoslav,

1 Nie. Densușan 1. c. p. 305, 337 și 339. 2 Hunfalvy t. c. p. 327—384; V. o. des c. la Szentkláray p. 175 sequ. Interesant este, că acest scriitor, care și-a tipărit lucrarea cu cheltuiala comitatului Caraș-Severin unde sunt peste 90% locuitori Români, despre acest popor pururea credincios țerii și tronului Ungariei, nu se sfiește a scrie fără pudoare așa : «Azonban, mielőtt az események menetét tovább kövelnők, meg kell állapodnunk egy kiválóbb érdekű jelenségnél, mely szintúgy mint a dunai vég szélek megerősítése, a tatárjárás által okozott országos csapás.folya- mányaképp tűnik fel, s mely néprajzi tekintetben napjainkigfennálló epokális alakulást idézett elő Krassó megyében. Értem az oláhság beköltözését, Krassó eloláhositását. Ez IV. Béla rendeletéből a délvidék benépesítésére — kétségkívül a legjobb szándékkal, de annál kevesebb politikai számítással — vitetvén keresztül, évszáza dokra kiható bajoknak lön forrásává^. Așa suntem tratați cu cărți scrise pe banii noștri. A discuta ori polemisa nu ajută causei. Românii au avut și vor avea âncă mare cuvênt odată în aceste locuri. Oare nu este pëcat strigător la ceriu a scrie astfel despre acel brav popor din sinul căruia a eșit un Ioan Corvin, regele Mathia, Pavel Chinezu și alți bărbați mari 154

mpëratul Bulgarilor și ginerile regelui Ștefan V, a devastat tîn mod îngrozitor țara Severinului.1 Regele Ladislau IV. poartă resboiu la 1272 cu vodă Lytuen, pentru denegarea birului.1 2 Acesta împreună cu frații sei, între cari era Barbat cel mai voinic, folosesc situația desolată, în care se afla Ungaria, și deneagă regelui Ladislau IV veniturile, și se face începutul luptei de neatârnare din partea principilor români transalpini.3 Părțile Munteniei, cum știm, după slăbirea legăturilor cu imperiul româno-bulgar, ajunseră sub suzeranitatea regilor ungari. Despre Laurențiu, ca ban al Severinului, avem nu meroase dovedi.4 După el se numește Paul.5 în 1274 e numit Ugrin ca ban al Severinului. Despre stările religioase din acel timp în Ungaria, cităm după renu mitul istoric maghiar St. Katona, cuvintele unui episcop cătră papa Grigorie X, la anul 1273 : «Eară primejdiile care pot veni creștinătății din Ungaria, sunt acestea, întâiu, că în crăimea aceea ce țîn Cumanii, sau cari nu numai străinilor, ci și țerenilor le sunt groaznice, pentru-că nu se bat ca alții, ci nepărtinind pruncilor și bătrânilor, pe tênere și tênerï prin<)êndu-ï îi fac de legea lor cea rea, întru atât, cât așa foarte s’au înmulțit puterea sa, de unde Ungaria cu toate țările vecine stă în primejdiă. Tot întru acea crăime se sufere aevea și

1 Nie. Densușan op. cit. p. 347 ; Dragalină 1. c. p. 30—31 ; Hasdeu Radu-Negru p. CXI1 ; Pesty op. cit. p. 25. 2 Șincaiu op. cit. p. 280. 3 Pesty op. cit. p. 26; E. Hurmuzaki Doc. priv. la ist. Rom. t. I p. 456 sequ. ; loan Bogdan : Originea Voevodatului la Români în Analele Academiei Române seria II t. XXIV 1902 p. 206 ; E. Hurmuzaki t. cit. p. 186. * Nie. Densușan 1. c. p. 353—354, 356—357, 362—368 și 370-396. 5 Nie. Densușan 1. c. p. 397—399 și 400. 155 eretici și schismatici, cari fug din alte țări. Iată însăși crăiasa Ungariei e română (cumană), ale căreia frați sunt și au fost păgâni. Doue fete ale craiului Ungariei s’au măritat după Ruteni, cari sunt schismatici. Sora craiului acestui tênêr s’a dat protivnicului bisericei». G. Șincai, după care comunicăm acest loc adauge : «Româna, care a fost crăiasa Ungariei, a fost Elisa- beta, fata lui Cuten, muerea lui Ștefan V și mama lui Ladislau IV, după cum scrie Deserichie. Eară prin protivnicul bisericei se înțelege Andronic Paleologul. Mai pe urmă înseamnă, că frățiile Elisabetei, pentru aceea së cjic păgâne, pentru că n’au fost latine.»1 în anul 1275 se pomenesc ca bani ai Severinului Micud, Ugrin și Paul.1 2 La anul 1278 obvine earăși Paul și la 1279 Laurențiu.3 Cătră finea sutei XIII, și pănă în deceniul al treilea al veacului următor, nu ocure această demnitate în analele țării. Pesty, crede de posibilă usurparea acestei demni tăți prin voevodul muntean.4 în urma prigonirilor religionare se presupune între anii 1288—1290 timpul descălecării Munteniei și o imigrare în massă a Cumanilor spre Moldova. Regele Vladislau Cumanul, mai apoi primește credința Cumanilor, înrudit din sânge cu aceștia și își atrage asupra capu lui seu urgia papei, carele apelează apoi la Rudolf de Habsburg spre a stêrpi pe schismatici.5

1 G. Șincaiu op. cit. p. 280—281. 2 Nie. Densușan op. cit. p. 405—408; Vedi loan Pușcariu Ugrinus, București 1901 p. 4. 3 Nie. Densușan op cit. p. 412, 419 și 420; Dragalină 1. c. p. 31. 4 Dragalină 1. c. p, 34. 5 Xenopol op. cit. t. Ii p. 11—12; E. Hurmuzaki t. cit. p. 176—179 și_198—210 ; Confr. Pesty op. cit. p. 342. 156

Sub domnia lui Ladislau IV (1272—1290), regatul ungar sufere mult prin disordinile interne. La anul 1280 se rescoală Cumanii sub ducele Oldamur și pustiesc ținutul între Tisa și Mureș, fug apoi prin Caraș în Tran silvania și de aci la frații lor din Cumania, fiind urmăriți de regele Ladislau până la hotarele Tătarilor.1 Sub Cumani înțeleg unii pe Români, și petre cerea îndelungată și atrăgătoare între Cumani a regelui ar deriva delà mamă-sa și delà soția sa de aceeași origine.21 Limba Cumanilor era amestecată cu multe cuvinte românești, după Dim. Cantemir. Eară Tomaschek elice, că Cumanii la urmă erau atât de amestecați cu Românii, că mulți principi purtau nume românești. Cu manii și Pecenegii par aliații Românilor.3 Istoricii bisantini îi numesc Daci.4 Regele Ladislau Cumanul a petrecut foarte adesea în șesurile Banatului, căci între Timiș și Mureș erau colibele Cumanilor.5 Hasdeu afirmă, că sub primii Asani, Cumanii din România, împreună cu Românii, vețuiau în raporturi amicale cu Bulgarii, deci nu pășiau ca dușmani contra Oltenilor și Asanilor.6 în anul 1285 invadează din nou Tătarii, și pră- dează earăși cumplit țara. Populațiunea se refugiază în

1 Bonfiniu op. cit. p. 238 ; Tr. Laurian op. cit. p. 248 ; Nie. Densușan op. cit. p. 449—451. 2 G. Șincaiu op. cit. p. 287 ; S. Mangiuca op. cit. p. 151—158; G. Enăcean 1. c. p. 191 ; P. Maior 1. c. p. 148 ; Maniu : Memoriu despre mișcarea literature! ist. An. Ac. Rom. 1884 seria II t. IV p. 178—179. 3 Dim. Cantemir: Cron. Româno-Moldo-Vlachi'or t. Íí p. 184—187; Al. Papadopol-Calimach : Cuvênt despre expediția lu! Igor Sveatoslavicï An. Ac. Rom. seria II t. VII București 1886 p. 147. 4 Confr. Hasdeu Radu-Negru LXXIV—LXXIX. ' 5 I. H. Schwicker op. cit. p. 57—58 ; I. Thurocz II c. 79 1. c. p. 189; Dragalină 1. c. p. 33. 6 Hasdeu Radu Negru p. LXXXI. 157 munți.1 Disordinea în țară ajunsese la culme și o aduse în starea de disoluțiune. Poporul despoiat și sărăcit se afla în stare miseră ; nobilimea de jos era subjugată și pusă la discrețiunea magnaților oligarchî ; populațiunea orașelor era asemenea apăsată ; prosperarea agriculture!, industriei și comerciuluî, stagnează în urma disordinelor ivite. Regele Ladislau IV, aruncându-șî soția la închisoare, și lăpădându-se de credință, cu femei perdute își petrecea în desfrânărî și plăceri la Cumanî.21 Constrâns de mai mariî țării, ar fi convocat la Feni (Banat) dieta țării pentru sanarea relelor, în anul 1289.3 Regele Ladislau IV a petrecut lung timp și în părțile Caraș-Severinului. El a purtat răsboiu cu Litean cum am qlis, voevod din țara românească.4 Scurt timp înaintea morții sale a petrecut Ladislau în Caransebeș. în anul 1290 la 10 Iulie, a fost omorît lângă Crișul repede de 3 Cumani.5 * Urmașul lui Ladislau IV, Andreiu III (1290—1301 14 Ian.) nu putu, pe lângă toată bunăvoința, aduce ordine în stările regatului. După o domniă puțin no rocoasă muri la 14 Ian. 1301 și cu dênsul apuse vița Arpadiană.8 în anul 1291 regele Andreiu III țăne adunare la Alba-Iulia, la carea participă și Românii cu Sașii și Secuii împreună, și se redau lui Ugrin bunurile avitice

1 G. Șincaiu op. cit. p. 287 ; Schwicker op. cit. p. 58 ; Nie Densușan op. cit. p. 461 ; Hasdeu Radu-Negru p. CLXV ; Pauler Gyula op. cit. t. II p. 429 sequ. 2 Nie. Densușan op. cit. p. 463, 467, 468, 475, 477—478. 3 I. H. Schwicker op. cit. p, 59. 4 Nie. Densușan op. cit. 454—457 ; Hunfalvy t. c. p. 374. s I. Thurocz 11 Cap. 81 1. c. p. 190; Bonfiniu 1. c. p. 239; I. H. Schwicker op. cit. p. 60 ; A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 573; Pauler op. cit. t. II p. 532. 3 I. Thurocz II Cap. 83 1. c. p. 192 158

din Făgăraș și Sâmbăta.1 Ban al Severinului la 1291 este Laurențiu.21 Restimpul cât a domnit asupra Ungariei vița Arpa- diană, putem (țice, că este perioda consolidării interne. Toate silințele domnitorilor erau îndreptate spre a deda poporul maghiar la o viață stabilă, și spre a introduce moravuri creștine în sînul lor, introducând cultura și civilisațiunea apuseană în țară. Deci politica acestor regi se poate résuma scurt : nisuința lor a fost conso lidarea situației interne în stat. Firesc lucru, că nu a fost ușor a îmblânzi moravurile unui popor nomad, și a-1 deda la stabilitate și cultură, carele din fire era aplecat spre viața migrătoare, și iubia a trăi din invasiuni și prăcjî din țările vecine.3 Românii sub acești regi s’au desvoltat și au pros perat în Ungaria, și suferințele lor și nedreptățile îndurate au fost mai mult de natură religioasă, decât politică, căci papii erau instigătorii persecuțiunilor pornite asupra Românilor, din motive de supremațiune și de exploatare, cari au silit apoi o parte a Românilor a se coborî din Carpații Ungariei și Transilvaniei spre șesurile dincolo de Carpați și a înființa în Muntenia, apoi mai târziu în Moldova, state naționale, întâi în legătură de Ungaria, apoi devenite independente.4 Starea religioasă a Românilor și în acest period, ca și în cele trecute, stă în strînsă legătură cu situația

1 Nie. Densușan op. cit. p. 510 ; Xenopol Românii și Ma ghiarii An. Ac. Rom. 1900 1, c. p. 8—9. 2 Nie. Densușan op. cit. p. 519. 3 I. H. Schwicker op. cit. p. 61 ; Confr. A magyar nemzet története op. cit. t. II p. 667—668. 4 Dragalină 1. c. p. 31 -32 scrie : «Goana și asprimea reli gioasă pornită asupra Românilor de un cler fanatic și de niște regi i-a împins să aducă, ca buni ortodox!, această jertfă pe altarul lui Dumnecjeu». 159 lor politică. Până când soartea lor era pendentă de im periul româno-bulgar atât în cele politice cât și în cele religioase o cale au Românii cu Bulgarii împreună, în bula papală delà 1234 se tjice : «în episcopatul Cumanilor se află, după cât știm, niște popoare (quidam populi qui Valachi vocantur), cari se numesc Valahi. De și ele se cred a fi creștine, disprețuesc biserica romană și nu primesc sacramentele delà onorabilul nostru frate, episcopul Cumanilor, ci delà niște pseudo-episcopi, ce se țin de ritul grecesc. Câți-va din regatul unguresc, atât Unguri cât și Sași și alți dreptcredincioși, zăbovind printre ei, trec la credința lor, și fâcêndu-se una cu acei Valahi, primesc după felul lor sfintele sacramente, în disprețul episcopului Cumanilor».1 Tincu Velea după Pray (Hier. t. II. p. 40 sequ.) la 1205 și Tr. Laurian, fără a indica isvorul, amintește de un episcop de ritul oriental în ținutul Crișanei.1 2 Mă năstiri și biserici gr.-or. se aflau mai multe în Ungaria.3 Evident deci, că unde apar Românii dintru început, își au și ierarchia lor, care se și organisează deplin după ce succede consolidarea situației lor politice. Pasagiul sus citat indică o populație română și compactă cu pu terea de a amalgamisa elemente streine.4 Persecuțiunile papilor contra Românilor din Ungaria, identificați acum cu schismaticii, se continuară și sub Nicolae III, care la

1 Xenopol t- c. p. 554 vetți și t. II p. 10 ; Nie. Densușan op. cit. p. 132; Pesty op. cit. p. 342—343. 2 T. Velea op. cit. p. 46 ; T. Laurian op. cit. p. 268 ; Popea 1. c. p. 56. 3 Nie. Densușan op. cit. p. 39 și 61. 4 Pic: Abstammung d. Rumänen p. 114 și 26: «Dass hier eine zahlreiche walachische Volksmasse gemeint ist, erhellt schon daraus, dass selbe eigene Bischöfe hatte, und fremde Elemente in religiöser Hinsicht amalgamiren konnte» la Xenopol t. c. p. 555. 160

1279 invită clerul și poporul Ungariei a alunga pe schismatici. Asemenea și Honoriu IV, îngrijat de pur tarea regelui ungar, invită pe regii Germaniei și Boemiei să alunge pe păgâni din Ungaria. Situația Românilor prin proselitismul bisericei apu sene se agravează. Eruditul istoric Xenopol zugrăvește starea religioasă politică a Românilor din Ungaria în acest period astfel : «Papii, necontenit la pândă pentru a-și lăți autoritatea, după ce puseră sub piciorul lor întregul apus, își îndreptară privirile și asupra răsăritului, unde și aici erau popoare multe.și bogate, din a căror supunere ei puteau trage însemnate foloase»,1 apoi «Prigonirile îndrumate de papa prin asemenea măsuri provoacă o răscoală a Românilor, chiar în anul 1290, care se vede, că avu de résultat destărarea unei părți din ei, care trecu în Muntenia peste munții Făgărașului. Eată deci documentată pricina descălecărei Munteniei în prigonirile religioase, cărora Românii de peste munți erau expuși din partea bisericei catolice».21 Dragalină tjice : «Prigonirile bisericei apusene pro duc la finea vieții lui Ladislau o răscoală între Românii din Făgăraș. Mulți din ei trec peste munți sub con ducerea lui Radu-Negru și se așează în Muntenia».3 în anul 1290 papa Nicolae IV trimite legat în Ungaria, să întoarcă pe regele Ladislau IV la biserica catolică, și să predice cruciata contra păgânilor și ere ticilor din Ungaria. Regele ungar este aspru dojănit pentru lăpădarea de credință, ear împăratul german Rudolf și voevodul Transilvaniei cu banii Slavoniei sunt provocați de papa a da ajutor contra necredincioșilor

1 Xenopol op. cit. t. II p. 9 ; Nie. Densușan 1. c. p. 466. 2 Xenopol op. cit. t. II p. 12—13; la Nie. Densușan op. cit. p. 509 papa Nicolae face amintire de turburările schismaticilor sub Ladislau IV. 3 Dragalină 1. c. p. 33. 161

și ereticilor din Ungaria.1 Așa a făcut după aceea și papa Bonifaciu VIII la 1299.21 Situația bisericeî române în acest period se poate reasuma pe scurt în următoarele : Delà desbinarea bisericeî apusene de cea răsă- riteană la 1054, papii din Roma se silesc la început cu mijloace mai blânde, apoi cu cele maî drastice, a atrage pe Români la uniune cu biserica apusană. Pu terea papilor crescuse enorm, ba putem tjlice că și-a ajuns culmea în acest period. împăratul german Enric al IV se umilește la Canossa (1077) papei Qrigorie VII. Papii au pus la cale cruciatele pentru ocuparea Ierusali mului. Luptele Românilor pentru lege în acest period au fost grele.3 O ierarchiă regulată nu găsim nici în acest period, de și numărul creștinilor a sporit foarte pe întreg teritoriul regatului ungar. Noi am vëçlut însă, că atât mai multe mănăstiri cât și număroși credincioși gr.-orientali, au existat din timpuri străvechi în Ungaria. Din acest restimp ar data și mănăstirea Mesici din Bănat.4 Cele două mari evenimente istorice : desbinarea bisericilor și cruciatele au avut precum în genere in- fluințe desastroase și în special asupra vieții și orga- nisării bisericii române.

1 Nie. Densușan op. cit. p. 492—499 ; Confr. Pauler Gyula op. cit. p. 475 sequ. 2 Nie. Densușan op. cit. p. 545, 554, 557—560. 3 Tr. Laurian op. cit. p. 251—252. 4 Pesty op. cit. p. 341 sequ.; Confr. studiul meu: Uniunea Românilor Lugoj 1901 p. 3—5.

Ii XIV. DELA APUNEREA CASEI ARPADIANE PÂNĂLA CĂDEREA 1IMIȘORII ÎN MÂNILE TURCILOR.

(1301—1552.)

Cu apunerea casei Arpadiane se înmulțesc neo- rînduelile în Ungaria, și până acum destul de frământată prin luptele interne și prin vânătoarea vecinilor după tronul regesc. Sicilianul Carol Robert, ocupând tronul, credem mai mult prin influința papală și a clerului apusan are multe și grele lupte de purtat, în lăuntru cu contele Mateiu din Trencen și cu voevodul Apor din Transilvania, pe cari apoi succesiv îi învinse ; eară în afară cu rivalii sëï mai temuți, Venceslav, regele boem, și cu Otto, regele bavarez.1 Carol Robert petrece lung timp în Timișoara, până la consolidarea stărilor în regatul ungar. Sub dânsul se introduce cultură și bunăstare în provincia Banatului, a cărei populațiune rărită sporește, în orașul Timișoara petrece regele Carol Robert doi ani, cu familia regală. Soția a doua a regelui Carol Robert cu numele Maria, fiica lui Casimir, ducele Poloniei, moare la 15 Dec. 1317 în Timișoara. Sub acest rege a fost

1 Vecjî la I. Thurocz 1. c. p. 193—198; Tr. Laurian op. cit. p. 253. 163

întărită cetatea Lipoveî, lângă care .s’a înființat claustrul Minoriților, în onoarea sf. Ludovic, episcopului din Tolosa, consângeanul regelui.1 în anul 1318 prin literile regale datate din Timișoara, la stăruința clerului catolic, se convoacă dieta țărei la Rákos.1 2 3 Chinezul Baciu din Banat la 1319 protestează, că i-s’au transferat locuitorii din comuna sa? La anul 1323 se amintește Dan de castelan în Jdioara și Balaciu de castelan de Mehadia.4 Din Timișoara porni Carol Robert la anul 1330, precum se crede din motive politice și religionare,îndemnat de Torna Farcaș, voevodul Transilvaniei, contra lui Ale xandru Basarab, voevodul din Muntenia, cu oaste nume roasă. Nesățioasa lui ambiție suferi aci cumplită umilire. Carol Robert înaintând în Septembre spre Severin, ocupă fără luptă această cetate, și așetjâ ban pe Dion. Széchy, fu rugat prin trimișii voevodului muntean, să iasă cu oastea din țară, căci nu la supărat cu nimica. El se deobligă la restituirea cheltuelilor de răsboiu, promițăndu-i supunere și tribut anual, și sfătuește pe rege, a nu apuca prin locuri necunoscute, căci i-se poate întâmpla vre-o nenorocire. Carol răspunse fudul îndărăt. Rugămintea nu fu ascultată, Românii se retrag apoi în desimea codrilor și în văile prăpăstioase ale Carpaților. Oastea ungară urmărindu-i cade în cursă, și după un măcel, care a durat patru (Iile falnica oaste maghiară fu total nimicită. împreună cu alți nobili viteji, căcjură în această luptă și numeroși

1 Thurocz 1. c. p. 198 II c. 91 ; Bonfinius 1. c. Decad. II lib. 9 pag. 249 sequ. ; Timișana 1. c. p. 59 ; Griselini I. c. p. 23. 2 L. Böhm 1. c. p. 34 ; Schwicker op. cit. p. 62. 3 Nie. Densușan 1. c. p. 579 ; Pesty Fr. : Krassó vármegye története III p. 5. 4 Pesty Fr. : Krassó vármegye története t. II p. 306. 11* 164

preoți catolici în frunte cu trei prelați, adeverații instigatori ai acestui nefericit rësboiu, veniți se convertească pe Români la catolicism. Toate armele și requisitele de rësboiu, precum și mulțime de comori, ajunseră pradă învingëtorilor, împreună cu sigilul regal. Numai cu jert firea credinciosului Dezső, scăpă regele Carol Robert de sigura perire. Amărît și umilit se rentoarse la Timi șoara, însoțit abia de atâția ostasi, câți îl urmau altădată la vânătoare. Așa se fini această nefericită expedițiune, declarată și de alți istorici de un rësboiu nedrept.1 După campania nefericită plecă din Timișoara regele Carol Robert la Visegrad, unde îl aștepta familia sa. Privitor la locul unde s’ar fi întâmplat această luptă există divirgență de păreri la istoricii noștrii. Xenopol crede, că s’a întâmplat dincolo de Gergița, cale de 2 cjile până la Sibiiu.21 în locul bătăliei ar fi zidit Alexandru Basarab o biserică, și trei stîlpi de peatră, Urmele acestora le-ar fi vëdut Mateiu Stricovsky, 250 de ani mai în urmă, în călătoria sa în Turcia, la anul 1574.3 în lipsa datelor positive se fac mai multe combi- națiuni despre situația localității. Gr. Tocilescn crede, că bxtaia s’ar fi petrecut în Gorj aproape de hotar.4 Isvoarele indigene militează contra părerei lui Xenopol, fiind că regele nu s’ar mai fi oprit cu suita sa până la Timișoara. Dragalină socotește de probabil locul luptei, în ținutul Severinului, anume în Cheile Crainei, strîmtoarea dintre Orșova și Meedia. De aci în

1 Thurocz II c. 97 I. c. p. 202—204 ; Bonfiniu Í. c. p. 251—252; Nie. Densușan op. cit. p. 623—624; Timișana 1. c. p. 60 ; L. Böhm 1. c. p. 35 - 36 ; Pesty op. cit. p. 27—28 ; Xenopol op. cit. t. II p. 79—80 ; G. Șincaiu 1. c. p. 307. 2 Xenopol op. cit. t. II p. 80 ; Confr. Hunfalvy t c. p. 432 sequ. 3 Hasdeu : Archiva istorică II p. 7 ; Xenopol ibid. 4 Istoria Rom. op. cit. p. 135. 165

2 çlile se poate ajunge la Timișoara.1 «Lovitura ce a dat Alexandru lui Carol Robert — cjice Drăgălină — a stîmpărat acestuia pofta de a impune Românilor o lege străină, dându-le în schimb favoruri politice».21 3 O cronică scrie : «Românii ucideau și sfărîmau cu ciomegele, ca pe niște lupi turbați, mai ales pe călugării papistași, cari se țineau de oastea ungurească.»3 Regii ungari, tributari papilor, delà cari primiseră coroana cu spriginul clerului catolic, erau preamăriți de papi cu titlul de: «Signifer ecclesiae», adecă stegari ai bisericii.4 Papa loan XXII, în repețite rânduri a ordinat exterminarea ereticilor din regatul ungar și din vecinătate. Probabil deci, că de aceea s’a urçjit acest rësboiu fatal.5 La 1332 cedează papa a treia parte din venitele sale din Ungaria, pentru alungarea necredincioșilor. Carol Robert domnește apoi în pace netulburată, până la 1342. Sub dênsul și sub urmașul seu ajunge Ungaria la o importanță politică foarte mare, în concertul statelor europene, și devine o putere cu vadă, și mult respectată în afară.6 Românii Carapat, Stan, Neagu, Vlaicu, Nicola și Vlad primesc delà regele Ludovic moșiile: Recașu, Sentelec, Vasahaza, Vitigulmad, lângă Timiș în Banat, pentru serviciile militare contra lui Basarab și în Dalmația.7 Donează nobilitatea și altor iobagi români

1 Dragalină I. c. p. 39—40; Vedî și la Hasdeu Radu-Negru p. CLXXX1X—CXCIII. 3 Dragalină 1. c. p. 40. a Hasdeu 1. c. p. CXCII-CXCIII. 4 G. Enăcean 1. c. p. 241 ; Pesty op. cit. p. 344. 5 Nie Densușan op. cit. p. 601, 604—609, 614, 615—617, 618-621, 630. 6 I. Thurocz II c. p. 99 1. c. p. 207—212 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 61. 7 T. Turchányi 1. c. p. 57—58; Pesty op. cit. p. 28—29; Fejér : Codex diplomaticus Regni Hungáriáé tom. IV voi. 3 la Tr. Laurian Op. cit. p. 260. 166 din Ungaria și Transilvania, pentru serviciile aduse contra luî Basarab.1 în anul 1337 papa Benedict XII provoacă pe archiepiscopul din Agria, se scoată pe 2 călugări apos- tați, cari au cuprins șese mănăstiri în Ungaria, Tran silvania și Bănat.1 2 La 1344 se amintește o altă mănăstire gr.-or. în diecesa Caloceî.3 Ludovic, numit cel mare, domnește delà (1542—1382) cu multă gloriă asupra Ungariei și extinde hotarele regatului, ca nici odată până atunci, spălând după disa istoricilor maghiari trei mări țermurii imperiului seu. Sub dânsul se ivește un nou și fioros dușman asupra Europei. Turcii ridică armele sub Amurat I contra peninsulei balcanice. Gal lipolis este punctul prim din Europa ocupat de dânșii la anul 1356.4 Treptat apoi ocupă provinciile peninsulei, până când își îndreaptă armele și asupra Ungariei. Doui papi provoacă pe Ludovic ; eară împărații bisantini loan și Manuil Paleogul îl roagă a lovi împreună pe Turci. Disordinele interne ale regatului ungar nu permit aceasta.5 La anul 1365 se amintește Ioan Dorman vice- l’castelan în Carașova, precum și alți castelani în Caraș.6 Papii Clemente VI și Inocențiu VI provoacă pe regele Ludovic să stîrpească necredincioșii și ereticii din regat7

1 Nie. Densușan op. cit. p. 626—627, 628, 632—633 și 645. 2 Nie. Densușan op. cit. p. 648. 3 Nie. Densușan op. cit. p. 688—689. 4 Dim. Cantemir: Istoria Imperiului Otoman, București, 1876 t. I p. 36. 5 L. Böhm. 1. c. p. 36—37 ; Tr. Laurian op. cit. p. 256—257. 6 Pesty Fr. : Krassó vármegye t. III p. 59 sequ. ; E. Hur- muzaki Doc. priv. la 1st. Rom. p. 88. 7 E. Hurmuzaki Doc. priv. la 1st, Rom. 1890 p. 24, 25, 27, 39 și 41. 167

și din țerile vecine. La 1365 se proclamă resboi contra voevodului din țara românească și contra Bulgariei.1 Ludovic încearcă a supunepe voevodul Munteniei. Pe voevod îl numesc unii Radu, alții Vladislav (Vlaicu). Anul campaniei este controversat. După Jirecek ar fi 1367 de când Banatul Severinului ar fi rëmas până la 1376 în posesiunea voevodului Vladislav. Sfîrșitul expe- dițiunei a doua a fost neîmbucurător pentru partea ungară. O parte a oastei ungare a fost total nimicită și împră știată.1 2 După Hasdeu declararea resboiului prim s’ar fi făcut la 5 Ianuarie 1365. Ar fi așa dară 2 rësboaie de în registrat contra lui Vladislav. Din primul resboiu Ludovic pare că a eșit învingător, unii istorici socotesc, că nici n’a ajuns la arme, căci Vladislav vodă se pleacă.3 Dar în earna anului 1369 sau la începutul anului 1370 Ludovic pornește resboiu contra lui Vladislav vodă, care n’a eșit bine.4 Armata maghiară îl atacă din 2 părți ; anume regele însuși conduce prin Timișana o parte a oștirei, spre a-1 ataca din lăturea Dunărei, eară voevodul Transilvaniei, Nicola, cu altă armată de Secui îl atacă din acea parte. Nicola urmărește pe Români, cari se retrag la locuri prăpăstioase și în codrii nepă- trunși, și la un loc potrivit atacă și nimicesc toată oștea. Puțini foarte au scăpat cu viață și s’au mântuit sau prin fugă sau au căcjut în prinsoare. Ludovic aurind de aceasta se retrage spre Dunăre, și cu greutăți pe Dunăre se întoarce acasă.5 Probabil că și acest resboiu pe lângă motivele politice a fost purtat și din motive confesionale.

1 E. Hurmuzaki Doc. priv. la 1st. Rom. 1890 p. 92,96 97 și 110. 3 Dragalină 1. c. p. 41 ; Hunfalvy t. ÍI p. 8—9. 3 Hasdeu Radu-Negru p. CCXIX ; Confr. Pesty op. cit. p. 29. 4 Hasdeu 1. c. p. CCXX1V—CCXXX ; Confr. Gr. Tocilescu 1st. Rom. op. cit. 141—142. 5 Timișana 1. c. p. 61 ; Tr. Laurian op. cit. p. 271 ; E. Hurmuzaki Doc. vol. I p. 2, p. 248 ; Șincaiu op. cit. p. 336—337.1. Thurocz Ill c. 38 1 c p 239—240 ; Bonfiniu 1 c p 273—274, 168

Dragalină

1 Dragalina 1. c. p. 41—42. 2 Hunfalvy P. : Az oláhok története t. I, p. 480. 3 Hasdeu : Radu-Negru p. XXXVII. 4 Enacean op. cit. n. p. 223. 5 Schwicker op. cit. p. 68; Pesty op. cit. p. 344 sequ. aduce și alte cașuri. 8 Schwicker op. cit. p. 68; E. Hurmuzaki Doc. vol. I, p. 2, p. 13z ; Tr. Laurian op. cit. 272; Magazinul ist. t. II și III p. 130, 133. . 169 licismuluï și afară de hotarele țării, din care resultă faptic și rësboiul cu voevodul din Muntenia. Papii nu încetau a pretinde delà Ludovic și delà tatăl seu Carol Robert protejarea catolicismului, căci prin influința lor au cuprins coroana Ungariei. Vëçlênd papii, că nu pot isbuti cu rëul la voevoijiî munteni, încearcă și cu binele. Așa 15 ani după lupta sângeroasă, sub Carol Robert, se adre sează papa Clemente VI în 1345 din Avignon, cătră domnul Munteniei îndemnându-1 la catolicism. La anul 1370 scrie papa Urban V, Clarei, mașterei lui Vla dislav Basarab, se îndemne pe ficele ei, țarinele Bu'gariei și Sêrbieï, a se întoarce la catolicism. în altă scrisoare papală se îmbie Vladislav se treacă la biserica catolică.1 La anul 1360 a înființat ducele Podoliei Teodor Coriatovici, venit sub Carol Robert — delà care pri mise Muncaciul — o mănăstire acolo în cinstea sfântului Nicolae. Pe la anul 1490 în aceea mănăstire s’ar fi declarat de episcop un monach de origine rutean, delà care apoi datează episcopii din Muncaci.21 La 1343 se amintește un chinez român Brăcan din comitatul Caraș, și 1344 chinezul Dobrota earăși în Banat.3 în anul 1350 se pomenește Nicolae Seci, ca ban al Severinului.4

1 E. Hurmuzaki Doc. vol. I, p. 2, p. 158; Xenopol op. cit. I. II p. 81-83. 2 E. Hurmuzaki Doc. vol. I, p. 2, p. 159; Hunfalvy t. c. p. 481 ; Tr. Laurian op. cit. p. 266; Magazinul ist. t. 111 p. 165; E. Hurmuzaki : Doc. priv. la 1st. Rom. București 1890 p. 62. 3 Nie. Densușan op. cit. p. 687 ; Pesty Fr. Krassó Vármegye története III p. 14; T. Turchányi 1. c. p. 17 consideră pe acest Brăcan de primul român după documente în comitatul Carașî, negând existența Românilor aici sub regii Arpadianî și sub regele Carol Robert. Maghiarii abia au populat șesul Ungariei fiind numărul lor 1/2 milion la venire. Despre numărul lor confr. A magyar tört. t. 1 p. 59 și Pauler op. cit. t. 1 p. 2 și 4. 4 E. Hurmuzaki : Documente privitoare la Istoria Românilor București 18'JU^p. 9, 17, 22, 34 și 42. 170

La 1352 se conferește chinezatul Vale! Mutnuk, i din Caraș, luî Juga și Bogdan, eară la 1357 și 1358 ! se pomenesc chinezii români, Farcaș, Grigorie și Nicolae în Valea Secașului în Caraș.1 în anul 1366 merge regele Ludovic din Lipova la Semlac, comitatul Timișului. în 1368 numește pe Benedict Heem, de comandant a cetăților Jdioara, Mehadia, Sebeș, și Orșova, și îi donează Banatul Bulgariei.1 2 Locuitorii Banatului erau Români, cum reese și din ordinul regelui Ludovic din 1374, prin care demandă celor din cottul Timiș a se supune conteluiP.Heem, banului de odinioară.3 Despre orașul Lugoj, se face prima mențiune la 1369.4 Ludovic cel mare moare în 11 Septembre 1382 și urmează lupte crâncene interne pentru tron, până ce ginerile seu Sigismund, restabilește pacea.5 6 în anul 1382 se amintește Grigorie ca episcop catolic al Severinului și al Țerii Românești.® Pe timpul lui Ludovic cel mare s’au resculat și voevocjii românești din Maramureș, cari au bătut oastea regelui. Voivozi români se găsiau și în alte părți ale Ungariei și erau atât de avuți și de puternici, încât se păreau o primejdie pentru regat.7

1 E. Hurmuzaki : Documente privitoare la Istoria Românilor 1890 p. 28 și 51. 2 1. H. Schwicker op. cit. p. 70 ; E. Hurmuzaki Doc. vol. I, p. II, p. 143. 3 Aci se

Cu sporirea documentelor păstrate, vedem că și amintirea Românilor este mal deasă în toate colțurile Ungariei și Transilvaniei, unde se află și astăzi, afară de părțile Slavoniei, Dalmației, Croației și Bosniei, de unde au dispărut. Organisațiunea lor de sub chinezi și voevoçli, și în Severin cu ban, precum și deasa pomenire de nobili români și dotarea lor cu bunuri nobilitare, pentru eminentele servicii militare, ne face se concludem, că elementul român, cu toată emigrarea în Muntenia și Moldova, era âncă numeros și puternic și se validitează în vieața statului. Credem, că e superfluu a înșira de aci înainte desele pomeniri despre chinezii și voevo^ii români.1 După moartea lui Ludovic, durează luptele interne câțiva ani. O parte a nobililor în frunte cu Ioan Horvath, chiamă la domnie pe Carol II din Sicilia, care însă cade jertfă.1 2 Maria fiica lui Ludovic cel mare e dusă în prinsooare la Novograd, în Dalmația, de unde o eliberează soțul ei Sigismund, care se încoronează la 31 Martie 1387 de rege al Ungariei.3 Capul resculaților, așeijându-se în Banat, fu bătut de Nicola Gara și de Petru, fiul lui Dan, ambii Români, în 1387 Mircea cel mare se întitulează stăpânitor al Banatului Severin. Cu multe și grele lupte, după înfrângerea contrarilor Sigismund își asigură tronul. Pericolul din partea Turcilor se măria din çli în <^i. Baiazet fiul lui Amurat I, supuse

1 Vecjî la E. Hurmuzaki Doc. ist. vol. I, p. 2, p. 276, 277, 279, 280, 285, 288, 299, 300, 307, 310-328; Vecjî și studiul lui I. Bogdan 1. c. p. 191-207. 2 Despre luptele interne vecjî pe larg la I. Thurocz 1. c. p. 249 sequ. ; Asemenea la Bonfiniu 1. c. p. 277 sequ. 8 I. Schwicker op. cit. p. 71; L. Böhm op. cit. p. 37. Timișana 1. c. p. 62; I. Thurocz 1. c. p. 271. 172

Serbia, și amenință Muntenia și Dalmația, pe cari le devastă cu putere mare. Sigismund trece Sava cu oastea în Bosnia, spre a ataca pe Turci în 1389, primind însă vestea, că oștirea sa a fost bătută, să retrage spre Timișoara.1 Lazăr, despotul Serbiei s’a aliat cu Mircea și cu domnul Albaniei și cu regele Bosniei. Ungurii veniră întru ajutor sub comanda lui Nicola Gara. Lupta s’a întêmplat lângă Morava, pe câmpul Merlei. Sultanul Amurat și despotul Lazăr căzură. Baiazet, fiul Sultanului spre a rësbuna moartea tatălui seu, ocupă cetățile din dreapta Dunărei și trecând Dunărea, silește pe vodă Mircea, a încheia un pact de supunere cu Turcii. Regele Sigismund pornește cu oaste contra lui Mircea, după ce a ocupat Nicopolea, la rentoarcere lângă muntele Paserea, fu lovit de Mircea pe neașteptate, și scăpă abia din pericol cu ajutoriul lui Gara. Mulți ostași au perit în aceea luptă, ca și sub Carol Robert și sub Ludovic cel mare.1 2 3 Imperiul româno-bulgar e nimicit la 1392.3 Sub durata asediărei prime a Constantinopolei în anul 1392, invadează o samă de Turci în Sirmium, o altă parte ocupă cetatea Galambocz, este însă respinsă de Petru Perény. în anul 1395 luptă Sigismund cu succes contra Turcilor și la fugărirea acestora, era să-și peardă viața, dacă nu-1 scăpa Blașiu Cserey.4 Făcând alianță cu împăratul bisantin Manuil Paleo-

1 L. Böhm 1. c. p. 38; Schwicker op. cit. p. 72; Tr. Laurian op. cit. p. 276—277. 2 Timișana 1. c. p. 63 ; Tr. Laurian op. cit. 277—279 ; E. Hurmuzaki Doc. vol. I, p. 2. p. 394 ; Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. I, p. 56: 3 Hunfalvy t. II, p. 38. 4 Schwicker op. cit. p. 73. 173 logul, atacă la 1396 Sigismund pe Turci. Armata creș tină era la 80,000 de oameni, din care făcea parie un falnic corp de tjece mii din cei mai distinși cavaleri francezi. La început înaintau victorios, cu puține lupte se ocupă Orșova, Vidinul și Rahova. Lipsită de disci plina și de prevederea necesară, această armată trebuia se sufere desastru. Pe când își petreceau falnicii cavaleri în Sept, ajunge Baiazet cu 200,000 de Turci.1 întâlnirea a fost groaznică. Oastea creștină este total nimicită la Nicopolea, și Sigismund cu mari pericole scapă pe Dunăre cătră Constantinopolea, și de aci pe mare ajunge în Dalmația. Disordinea era mare în Ungaria. Mulți țineau, că regele este mort. Turcii după învingerea delà Nicopolea, intrară în Bănat pustiind cu fer și foc totul, și numai viteaza garnisoană din Timișoara îi opri în mersul lor.21 3 Un român din satul Macedonia bătând pe Turci de 2 ori le luă pradă multă și îi fugărește.3 Sigismund convoca dieta țerii la Timișoara, care se deschise în 25 Octomb e 1397 și ținu până după anul nou 1398, fiind bine cercetată. Regele cerea bani delà staturi ; acestea urgentau Înse eliberarea cetăților și bunurilor regale zălogite. Dieta se disoalvă fără multă ispravă. în anul 1399 convoacă Sigismund la Timișoara întreaga nobilime din comitatele Timiș și Caraș la o adunare generală.4

1 Hunfalvy t. II, p. 42—44. 2 E. Hurmuzaki Doc. vol. I. p. 2 p. 376—377 ; Dini. Can- temir 1st. Imp. Ot. t. I, p. 66 ; I. Thurocz 1. c. p. 277—284 ; L. Böhm 1. c. p. 39 ; I. Schwicker op. cit. p. 73 ; Papadopol-Calimach 1. c. d. 12—13; Nicolae lorga : Studii Istorice asupra Chiliei și Ce tății Albe, București 1900, p. 56 și 67. 3 Timișana 1. c. p. 64. 4 Schwicker op. cit. p. 74—75. 174

La anul 1406 încheiă Sigismund cu Mircea un nou tractat, prin care se asigură voevodului neatârnarea, și o parte din Banatul Severinului. Luptele sângeroase ce urmează apoi pentru succesiunea tronului în Mun tenia, aduc mari nefericiri asupra țării.1 Mănăstirea Vodița învestită de Mircea cu mari privilegii și cu multe bunuri, primește în anul 1418 delà regele Sigismund un mare favor, prin care li se concese călugărilor de acolo, pășunarea vitelor pe pământul regatului ungar, precum și procurarea mijloacelor de traiu. Principele din Serbia Stefan, la 1407 recunoscu dreptul de proprietate a acestei mănăstiri, pentru bunu rile donate de tatăl sëu.21 * Turcii năvălesc într’una asupra Ungariei. în anul 1418 o ceafa de eî~sunt fugăriți de vicecomitele comi tatului Timiș, Nicolae Péterfy. Mohamed însă după ce a supus pe toți inimicii din Asia, îșî concentrează oștile toate la Adrianopolea, pornește contra Românilor și înfrânge armata lor ocu pând Severinul. El fortifică Giurgiul și lasă o puternică garnisoană spre a opri trecerea Românilor. 3 La 1419 regele Sigismund cu oaste numeroasă bate în 4 Octombre între Nissa și Nicopolis pe Turci, alungându-i din Serbia și Bulgaria. Spre a se folosi de această învingere, îndeamnă la revoltă prin trimișii sei, popoarele de lângă Marea Azovică și de lângă Eufrat, dar fără de résultat. Pe când Sigismund este reținut în Boemia, prin luptele contra Husiților, Turcii neliniștesc Banatul, și-l prădează până ce face armis tițiu pe 5 ani la 1421.4

1 Or. Tocilescu 1st. Rom. op. cit. p. 158 sequ.; Dragalina 1. c. p. 55-56. 2 E. Hurmuzaki tom. cit. p. 247. 8 Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. 1. p. 98. 4 1. Schwicker op. cit. p. 77. 175

La anul 1428 oprește regele Sigismund pe Lugo jeni a lua vamă delà Hodoșenî.1 în anul 1439 și 1440 Lugojul e numit oppidum. în anii 1428 și 1429 se așeațjă în Banatul Seve- rinuluî, sub conducerea lui Nicolae Redwitz, mai mulțî cavaleri teutonici, care se întitula de Ban al Severinului. Luptele înfricoșate dinastice din Muntenia favorisau aceasta.1 2 3Dar la 1432 Vlad II Dracul, ocupă cu asalt Turnul Severinului, nimicind întreaga garnisoană și plantațiunile cavalerilor teutoni.3 Dieta din 1433 pune apărarea Bănatului în grija Românilor, Sêrbilor și Cumanilor.4 După expirarea armistițiului, Turcii alungară pe principele din Muntenia, și amenințau și pe țarul din Sêrbia, Stefan Lazarevici. Acesta vine cu nepotul sëu George Brancovici, și cu mai mulțî boeri la curtea lui Sigismund, și închee legătură cu staturile Ungariei. George Brancovici e primit în șirul magnaților ungari, și i-se asigură lui și următorilor sei masculini tronul Sêrbiei, promițându-se ajutor contra Turcilor. în schimb prințul sêrbesc și nobilii, jură credință regelui și cetățile Belgrad, Semendria, Machow, Galambocz și altele se predau regimului ungar, mai departe se leagă, ca după stingerea familiei Brancovici, se treacă Sêrbia la regatul ungar.5 Nu mult apoi moare bëtrânul principe sêrbesc și

1 Pesty Fr. : Krassó Vármegye története t. Il, p. 214. 2 Pentru jumătatea doua a sutei XV ve<țl și studiul lui Alex. Lăpedat: Vlad-Vodă Călugărul, București 1903. 3 Pesty op. cit. p. 38—40; Dragalină I. c. p. 58—59. 4 Pesty op. cit. p. 41. , 6 1. Schwicker op. cit. 77—78 ; Griselini op. cit. p. 27 ; Confr. Tincu Velea op. cit. p. 66—67 ; Dudás Gg. : A magyarorsz. Szerbek Rég. és Tört. Értesítő 1885 III F p. 105 ; Számek Gy. : Szerb telepitvények Tört, és Rég. Értesítő 1889, IV F. p. 164—165. 176

Turcii ocupă cetatea Galambocz, cedată Ungariei. Regele Sigismund întră cu oaste în Serbia și reocupă cetățile prădate ; eară prințul George Brancovici, primește în schimbul cetăților cedate mai multe bunuri în Banat și părțile ungurene.1 Cam pe acel timp se ridică prin regele Sigismund, din treaptă în treaptă Ioan Corvin, până ajunge ulterior și guvernorul Ungariei, ale cărui merite pentru patrie si creștinătate sunt neperitoare. Originea sa, cum și personalitatea sa a preocupat mult istoricii contiporani și posteriori.21 Acest bărbat providențial, născut probabil pela 1387, ia parte în toate rësboaiele, și devine cum vom vedea, stîlpul patriei.3 Expedițiunea lui Sigismund în Sêrbia, n’a fost norocoasă, căci sultanul Amurat, apare la Galambocz cu oștire numeroasă, silește armata ungară spre retragere și regele singur ajunge în mare pericol.4 Strîmtorat Sigismund în Boemia de Husiți, în Bosnia și Croația de Venețiani, eară dinspre răsărit de Turci, încearcă a re forma organisațiunea militară a Ungariei prin legea mi litară din 1432.5 Interesant este, că aci li-se dă roi însemnat și Românilor.

1 L. Böhm op. cit. p. 41. 2 Cea mal temeică și vastă scriere este a lui Gróf Teleki József: Hunyadiakkora Magyarországon. Despre originea familiei Corvine vecii tom. I, p. 26 sequ. Semnalăm aci douë observări ale eruditului autor. La p. 37

Amintim, că la 1437 a erupt revoluțiunea iobagilor români și maghiari în Transilvania, care s’a finit cu o învoială făcută cu nobilii. Tot în acest an s’a făcut și uniunea celor trei națiuni privilegiate.1 Revoluțiunea contra nobililor se urmează și în 1438 și capii răscoalei -* prinși și fură crudei omorîțl. Ansă la această revoltă a dat apăsarea din partea clerului catolic și a unor nobili asupra țărănime!. La anul 1437 în 9 Decembre, moare regele Sigismund în etate de 70 de ani, după o viață laborioasă și agitată.1 2 în domniă urmează ginerile său Albert, ales de rege la 18 Decembre 1437 și încoronat la 1 Ianuarie 1438.3 Sub domnia scurtă a regelui Albert (1437—39) avem puține de spus. Turcii ocupă Semendria și prin cipele George Brancovicl se refugiază în Ungaria, adunând oaste pe bunurile sale și îndemnând pe rege la rësboiu. Albert pornește cu 24 mii ostași se reocupe Semendria. Luptă cu noroc la început, apoi lovită oștirea de un morb epidemic și de groaza Turcilor, se împrăștie și regele singur își contrage aci germenii morțil sale întâmplată la 27 Octombre 1439.4 Albert a domnit peste Germania, Austria, Boemia și Ungaria, fapt care încetează cu urmașul său Ladislau V și numai după o sută de ani mal târziu revine și remâne aceasta domniă. După moartea lui Albert urmașul acestuia Wla-

1 E. Hurmuzaki Doc. priv. la 1st. Rom. 1890 p. 614—623 și 636—637 ; Tr. Laurian op. cit. p. 292—297 : Papiu llarian op. cit. p. 19 și 25-26; Hunfalvy t. II, p. 82—92. 2 I. Thurocz 1. c. p. 298 ; Șincaiu op. cit. p. 396. 3 Gróf Teleki József op. cit. p. I, p. 68—72. 4 I. Thurocz 1. c. p. 301 ; Bonfiniu 1. c. p. 324 ; I. Schwicker op. cit. p. 82; Gróf Teleki József 1. c. p. 151.

12 178 dislaw I, îșî îndreaptă toată atențiunea spre regiunea amenințată de Turci. Cel mai viteaz și mai renumit oștean al timpului seu, loan Uneade, fost delà 1438— 1446 ban al Severinului, în anul 1441 primește demni tatea de comite în Timiș și de comandant al cetății Belgrad. Ioan Corvin numit Uneade, după cetatea Une- doara, devine voevod în Transilvania și ban de Severin. Faptele mărețe ale acestui bărbat nemuritoriu, sunt cunoscute în toată lumea creștină.1 La 1441 vodă Iancu, cum îl numiau Românii, bate pe Turcii, cari veniseră cu putere mare asupra Belgradului. Asemenea și în Martie 1442 sdrobește armata turcească intrată prin

1 Marele istoric Bonfiniu (1427—1502), care a petrecut la curtea regelui Mathia lung timp și a stat în grația și a fost amic acestuia cum dice «nosque a Divo Mathia nonnunquam audivimus» pe aceeași pagină scrie de Ioan Corvin următoarele : «Hic enim Valacho patre, matre vero Graeca natus, industria et virtute supra omnium opinionem, suum genus illustravit : parentibus nequaquam obscuris editum tradidere. Pater namque inter Valachos, qui Ge- tarum Dacorumque loca nune incolunt, et e Romanis superfuisse colonis, veluti lingue similitudo testatur, sane creduntur, plurimum apud earn gentem potuisse dicitur». Vedî op. cit. p. 331. O măr turie mal clasică despre originea Corvinilor și a Românilor arare ori aflăm. Vecjl și la Tr. Laurian op. cit. p. 299 pomenește de diploma regelui Sigismund publ. de Fejer Cod. dipl. t. X voi. 8, Nr. 252; Mag. ist. t. 1, p. 71—72; 1. Thurocz IV cap., p. 29—32 1. c. p. 303—307 ; Despre loan Uneade scrie în IV cap., p. 30, 1. c. p. 304—305 1. Thurocz așa: «Erat tunc in regno miles magnanimus, nobili et claro Transalpinae gentis de gremio natus, Joannes de Hunyad, homo bellicosus, et ad flectendum arma, di- rigendasque res bellicas natus; et sicut piscibus aqua, cervique umbrosas lustrare silvas, sic illi, armorum bellique expeditio, vita erat. Hune hominem, ut dici praesumitur, futura regni pro tutela, rebus per ipsum gestis testantibus, fata ab alto elegerant, pere- grinisque de partibus, regni Hungáriáé deduxerant intra oraș. Fertur enim, quod Rex Sigismundus, virtutis nomine genitoris militis hujus pulsatus, ilium partibus de Transalpinis, suum tra- duxisset in dominium ; suique regni ilium incolam effeccisset ; et nihilominus, digna perpetuaque eundem munitionis Hunyad pos- sesione, ubi nunc castrum nobile aspectuque delectabile erectum est, dotasset. Vecjl și Magaz. ist. t. 1, p. 69—70; Regele Mathia numește pe re,ii Bulgarilor: «Atavi noștri». în emblema familiei corvine obvine și capul din emblema Munteniei. Gróf Teleki József 1. c. p. 42-43. 179

Muntenia în Transilvania, comandantul Mezet-Pașa cu fiul sëu și 20,000 de Turci cad în bătaia sângeroasă; o altă armată turcească de 80,000 Turci pornise se rësbune perderea aceasta, dar e sfărâmată în 6 Sept, acelaș an de Ioan Corvin. Ioan Corvin deveni groaza Osmanilor. Vecinie ocupat în luptele contra Turcilor, multe daune le cau- sează acestora. în anul 1443 ocupă Sofia, străbătând Bulgaria ca învingëtor.1 Orașul Timișoara era punctul de concentrare al oștilor sale și locul de iernatic al trupelor. Aci îșî strămuta locuința din Cluj și familia sa. El începe în acel an a zidi cetatea Timișorii, când i s’a născut la 27 Martie 1443 și fiul sëu Mathia, re gele de apoi. La stăruința papei, a împăratului loan Paleologul și a fruntașilor țării adunați la Seghedin — contrar jurământului și păcei încheiate — se continuă rësboiul contra Turcilor.21 în Septembre 1444 pornește regele Wladislaw cu oastea ungară în numër abia de 20,000 contra Turcilor, și trecând pe la Panciova Dunărea străbate Serbia, Bulgaria și Traci î fără odihnă până la Varna, unde se afla Amurat II cu oștea sa. Atacul sângeros al çlileî prime din 11 Noembre lăsă lupta nedecisă. A doua di lupta urmă cu înverșunare. Ioan Corvin luptă voinicește și ucide pe begul Karazi. Geloșia curtenilor împing pe neexpertul rege, a da năvală asupra Osmanilor și fără a cumpeni pasul sëu, cu toată jertfirea lui Uneade de a-1 mântui din pericol, regele ajuns între Ieniceri, cade la vârstă de 20 ani în luptă, și împreună cu dânsul mulțime de magnați, episcopi și nobili. Singur Ioan Corvin ca prin minune

1 I. Thurocz IV cap., p. 35—36 1. c. p. 309—312 ; Gróf Teleki József op. cit I, p. 334 sequ. 2 Hunfalvy t. II p. 109—113; Gróf Teleki József op. cit. p. 399 sequ.

12» 180

scapă cu viața. Lupta aceasta este una din cele maî nenorocite în analele Ungariei.1 Astfel sfîrși regele nenorocit, care a jurat pe sf. evangeliă că nu va frânge pacea; dar și legatul papei, care a povățuit pe rege la acest act nesocotit a fost ucis.1 2 Ioan Corvin în fuga spre Dunăre prin Muntenia este prins de Vlad Dracul, dar apoi eliberat și petrecut de el până la frontieră. Dieta din 1445 țînută la Buda împarte administrația țării în 7 vicariate cu asemenea putere înzestrate. în laturea stingă a Tisei, până la munții Ardealului fu ales Ioan Corvin.3 4în Timișoara își petrece acesta timpul, organisându-și și întărindu-și continuu armata, spre a fi gata de atac și de apărare contra Turcilor. în anul 1446 este numit de vicar general și guvernator al țării (vicarius generalis et gubernátor) și administrează afacerile țării sub regele minorean Ladislau V, până la anul *1453. La anul 1447 Ion Corvin în calitate de guvernor al Ungariei, întărește vechia libertate a Românilor din districtul Supan, (Jupani) de a fi liberi de ori ce fel de dare.5 în acest răstimp a săvârșit multe și glorioase lupte Ion Corvin. în expedițiunea din 1448 contra Turcilor fu bătut Ion Corvin de Sultanul Mohamet II, lângă rîul

1 I. Thurocz op. cit. IV, 42 1. c. p. 321—323; Griselini op. cit. p. 31 ; Philippi Callimachi : De rebus Uladislai lib. III, la Schwandtner op. cit. t. II, p. 135—142; Bonfiniu op. cit p. 362—365 ; Șincaiu op. cit. t. II p. 6—8. 2 A. Papadopol-Calimach 1. c. p. 16—17; Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. I, p. 120-122. 3 I. H. Schwicker op. cit. p. 84 ; Papiu Ilarian op. cit. p. 34—35 ; Gróf Teleki József op. cit. t. I, p. 455 sequ. 4 I. Thurocz IV cap., 44 1. c. p. 325 ; Bonfiniu op. cit. p. 367 ; Griselini op. cit. p. 32 ; L. Böhm 1. c. p. 49 ; E. Hurmu- zaki Doc. priv. la 1st. Rom. 1890 p. 725. 5 E. Hurmuzaki Doc. priv. la 1st Rom. 1890 p. 745—746. 181

Sitnița, Bonfiniu scrie Schitniza, care desparte Serbia de Bulgaria. Ajuns în captivitate prin despotul Serbiei Vucovicî, scapă din nou ca prin minune, prin curajul și înțelepciunea sa.1 Regele Ladislau V, luând guvernul țării în mână la 1453, resplătește cu recunoștință servițiile aduse de Ion Huniadé țării și tronului.21 Rivalii lui Ion Corvin, între cari cel mai urgisit Ulrich de Cilii, folosiau toate mijloacele spre a-1 disgrația pe Huniadé la rege. în urma acestor intrigi se retrage Ion Corvin delà curte, în cercul familiei sale la Timișoara. Dușmanul seu neîmpăcat, Ulrich de Cilii, pune la cale și un complot spre a atenta la viața lui Huneade. Acesta era pus în cunoștință prin oamenii sëï, de cele ce se petrec la spatele sale, paralisează atacul tainic și mișelesc, și urmările puteau fi fatale pentru țară, dacă nu între- venia episcopul din Gran, cardinalul Dionisie, spre a aplana causa.3 Aplanarea diferențelor era tocmai la timp, căci pericolul din partea Turcilor ajunsese la culme. în 29 Maiu 1453 cade Constantinopolea sub loviturile Osmanilor, și se stinse și palida urmă a împărăției romane de ost.4 Mohamet II învingătorul esclamă : «Precum este numai un Dumnezeu în ceriu, așa trebue să fie și numai un domn pe pămănt.» Crucea fu înlocuită pe biserica sf.

1 Bonfiniu op. cit. p. 368—373 ; E. Hurmuzaki 1. c. p. 754-756; Petri Ranzani : Epitome Rerum Hungaricarum la Schwandtner op. cit. t. I, p. 483; Papadopol-Calimach 1. c. p. 18. 3 Pray Anual. R. H. P. III, lib. 2, p. 125 sequ.; G. Șincaiu op. cit. t. II, p. 23— 24; A. Papadopol-Calimach: Sofia Paleolog și Domnița Olena An. Ac. Rom. 1895 seria II t. XVII p. 20. 3 Bonfiniu op. cit. p. 379—380 ; Griselini op. cit. p. 32—33. 4 A. Papadopol-Calimach: Sofia Paleolog și Domnița Olena An. A. Rom. 1895 seria II, t. XVII, p. 1—2 ; I. Thurocz IV cap. 54 1. c. p. 328 ; Bonfiniu op. cit. p. 381 ; Dim. Cantemir : Ist. Imp. Ot. t. I, p. 134—146. 182

Sofii cu semiluna, în Constantinopolea. Biserica și po- porațiunea creștină deveni aservită. Groaza cuprinse pe creștinii din întreaga Europă. Papa Nicolae V convoacă la Lodi pe toți suveranii creștini, învitându-i să apere Europa de invasiunea Turcilor. Dar rivalitățile și discor diile între creștini favorisau înaintarea Turcilor. Mohamet II jurase, că va călca Roma, și va da armăsarului seu ovës în altarul și pe pristolul sftului Petru.1 Triumfător înaintează Mohamet II la anul 1456, cu o oștire de aproape 200,000 oameni și cu 300 de tunuri, preste Bulgaria și Serbia, și se oprește în fața Belgradului. Bubuitul tunurilor — din cari 22 erau de o lungime de 27 picioare — se çjice, că se aucția până la Segedin unde petrecea loan Huneade cu fruntașii țerei, spre a organisa armata de apărare.1 2 Aci se afla și monachul Franciscan, loan Capistran cu cetele cruciate, adunate la ordinul papei Calixt III, spre luptă contra Turcilor. Spaimă și cutremur cuprinse inimile creștinilor. Durere însă, că mulțî dintre magnații țării și acum ca altădată, preferiră a-și petrece în desfătări și a lăsa pradă țeara în mâna dușmanului. Singur loan Uneade rëmase neînfricat. El aduna cu amicii săi oastea creș tină, slab înarmată și aprovisionată, a cărei număr după unii era peste 25,000 oameni,3 eară după alții la 60,000 oameni.4 Ioan Huneade pornește în grabă cu oaste spre apărarea Belgradului. Ajuns la Dunăre, își face drum prin mijlocul năilor turcești și trece o parte de oaste întru ajutorul celor asediați. Turcii cu număroasă

1 A. Papadopol-Calimach 1. c. p, 35—36. 2„I. Thurocz IV cap. 55, 1. c. p. 338—343; P. Ranzani 1. c. p. 484-488. 3 Bonfiniu op. cit. p. 382—384 ; Qrjselîni op. cit. p. 33 Timișana 1. c. p. 71. 4 I. H. Schwicker op. cit. 85—86. 183

oștire ajutați de mulțimea și puterea tunurilor și a multor mașine de rësboiu, băteau din toate laturile zidurile cetății și le succese în puțină vreme a ocupa forturile exterioare, loan Huneade, după primul atac norocos, din 14 Iulie, ajutat de înflăcăratul loan Capistran, carele desvăli drapelul însemnat cu crucea, după-ce își transportă grosul oștirei sale preste Dunăre, așteptă atacul inimicului sub zidurile cetății, deoarece mulțimea ostașilor erau glotași adunați cum s’a putut și nedeprinși în arta militară. La 21 Iulie năvala Osmanilor asupra Belgradului fu înfricoșată. După un atac crâncen și sângeros, Ienicerii străbat prin zidurile sparte, din unele părți ale forturilor dinafară spre inima cetății. Atunci când pericolul deveni extrem de grav, lovește Ioan Corvin de o parte și Capistran de altă parte pe osmani, aducându-le șirurile în disordine și strîmtoare, silindu le spre retragere. Cetele nesfîrșite ale Turcilor, întărite prin forțe noi, pătrund din nou spre centrul cetății. Michaiu Szilágyi începe a cugeta la refugiare. Un osman voește să înfigă stindardul semilunei pe murul cetății, și atunci Titu Dugovici neputêndu-1 învinge, îl trage cu sine în adâncimea șanțurilor. In momentul cel mai critic, Ioan Corvin, prin curagiul seu și prin tactica sa, îmbărbătând și atăcând la timpul și locul potrivit, dă ultima lovitură dușmanului înfricoșat, și aducêndu-1 la strîmtoare și disordine, îl fugărește. Zădarnic aleargă Mahomet II, spre ași anima ostașii sei și a apăra tunurile de atacul creștinitor, el este rănit și silit cu aï sei la fugă, neputându-se opri până la Sofia. Mult au contribuit la această învingere și amicul lui Huniadé, Ioan Capistran, care înflăcărase oastea, prin vorbele și faptele sale, învingerea aceasta este una dintre cele mai glorioase în istoria patriei noastre. Prada fu colosală. Numeroase arme și requisite de rësboiu, cu 300 de tunuri cad în mânile creștinilor. Turcii perd în această bătălie, între 184

25—30,000 morțî și răniți.1 Toate națiunile, cjice Gibbon serbătoriră pe vodă Huniadé și Belgradul, ca bulevardurl ale creștinătății.21 Cu această strălucită învingere, ajunse și gloria Iul Ioan Corvin la culme. Dar bucuria și triumful dură puțin, căci aceasta rămase ultima lui biruință pămân tească. Cutropit de oboseală și frânt prin veghiarea și îndelungata lucrare, cade la pat lovit de friguri și stră mutat la Sémiin din ordinul seu, încetă aci din viață la 11 August 1456 în brațele amicului seu loan Capistran, la etatea de 56 ani după alții de 80 de ani. înaintea morții chemând pe fiul seu Ladislau îi recomândă a fi credincios regelui și patriei sale. Așa a sfîrșit viața acest bărbat prob, cumpătat și viteaz, acest patriot mare, care și-a înscris nemurirea în analele patriei noastre și a creștinismului prin vitejia fără samăn a faptelor sale și prin curățenia caracterului său, admirat și prețuit de contimporani și venerat de posteritate.3 Papa Callixt a celebrat un parastas pentru «Apărătorul credinței». Două luni mai târziu moare și amicul său loan Capistran la 23 Octombre 1456.4

1 Tr. Laurian op. cit. p. 308; Hunfalvy t. II, p. 119; Gri- selini op. cit. p. 34 ; 1. H. Schwicker op. cit. p. 87— 88 ; Timișana 1. c. p. 71-72. 2 A. Papadopol-Calimach 1. c. p. 19. 3 I. Thurocz IV. cap., 56, 1. c. p. 343; Bonfiniu op. cit. p. 385 ; Magazinul ist. t. I, p. 75 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 88 ; Timișana 1. c. p. 72; L. Böhm op. cit. p. 51—55; Despre exte riorul lui Uneade scrie Bonfiniu 1. c. p. 386 așa : «Vir fuit statura sane corporis mediocri, magno căpițe, crispis crinibus, castaneae colore subnitentibus, oculi fuere magni, serenus obtutus, suffulva facies et pervenusta aspectus usque adeo pulcher et jucundus, ut singulärem praeferret gratiam et tacitam sibi reverentiam postu laret cuncta membra corporis inter se ita consentiebant, ut nil posset elegantius exoptari : corporis demum animique viribus aeque pollens». 4 I. Thurocz IV cap. p. 57,1. c. p. 345; P. Ranzani 1. c. p. 489« 185

Ioan Corvin recunoscut ca și unul din ceî maî mari eroi aï patriei noastre și aï creștinătății a învins în dece bătălii mari pe Turci și numai de doue ori a fost bătut. Luptele mici nici nu le socotim. Fiindcă a dat viață și marelui rege Mathia Corvinul este interesant a se cunoaște originea lui. Renumitul scriitor contimporan și curtean fiului sëu Mathia, numit Bonfiniu și descitat în scrierea aceasta, reduce originea familiei de neamul Corvinilor de origine romană.1 Alții presupun că loan Corvin ar fi fost un fiu natural al regelui Sigismund.21 Legăturile sale cu principatele române Moldova și Mun tenia erau strânse, ba sta chiar în raport de înrudire cu voevotjii și era numit Ioan Corvin «făcătorul de Domni» al timpului seu.3 Ioan Uneade era după unii cam de o etate cu

1 Bonfiniu op. cit. Decad. Ill, lib. 9,1. c. p. 402: «Mathiae Regi, quemadmodum supradictum est, Joannes Corvinus pater fuit, Budi Valachi filius, in paterno pago natus ...» Eară ia p. 406 cțice: «Non ignorabat adversarios ignobilitatem sui generis impro basse : vulgo quoque dicere, valacha gente ipsum oriundum ... Id inprimis citerions Ungariae Proceres dicere, Valachum Regulum non esse ferendum». împăratul Ferdinand cJice cătră Nicolau Olachul, archiepiscop în Strigon, și cancelariu consângean cu fa milia corvină, următoarele : «Sic verő sunt omnes prope modum laudaiissimarum gentium origines, inter quas Valachi Gentiles Tui, minime postremas habent, ut pote quos ab ipsa rerum Domina Urbe Romana oriundos constat, unde nune quoque sua lingua Romani vocantur. Tua ista gens fortitudine praepollens fuit, mul- torum praestantissimorum Ducum Genetrix, inter quos Joannes Hunyades inclyti Mathiae Regis pater, et illius aetati proximi Maiores Tui potissimum enituisse feruntur». Vecii D. Bojînca op. cit. p. 104; Magazinul ist. t. I p. 44—45; V. Maniu 1. c. p. 229; P. Maior op. cit. p. 96—99. 2 Griselini op. cit. p. 35 ; L. Böhm op. cit. p. 55 ; Gróf Teleki József op. cit. p. t. I. p. 29 sequ. 3 Nicolae lorga : Studii Istorice 1. c. p. 101 sequ. 186 regele Sigismund.1 în faptă a fost mult mai tînër. El este de origine român. Tatăl sëu a fost Voicu, fiul lui Șerban, care servise la curtea lui Sigismund, și pentru serviciile sale primi la 1409 castelul Unedoara pentru sine și pentru frații sei Radu și Mogoș și unchiul sëu Radu.21 Sora lui Uneade cu numele Marina, s’a măritat după fiul lui Dan Vodă și născu pe Stefan, tatăl lui Nicola Românul (Olahus), Archiepiscopul Strigonului. Acest mare viteaz român a fost numit de papa Callixt III de : «Unicus Christi fortissimus athleta Joannes Vayvoda de Hunyad». Românii îl venerau și iubiau foarte, numindu-1 «Vodă Iancu». Istoricul Rotteck (Jice, că loan Corvin a fost cel mai periculos inimic al Turcilor și antemurul neînvins al Ungariei și al Europei ; eară isto ricul Gibbon numește pe Ioan Corvin : vestitul erou Huniadé, admirațiunea creștinilor și groaza Turcilor.3 Ioan Corvin numit de Români Iancu a mai avut un frate cu numele Ion (Iuon) și altul Voie. Iuon ar fi fost botezat după ritul oriental și loan (Iancu) după cel apusan.4 în documente li se (Jice «uterque Johannes de Hunyad». Eredele bunurilor și demnităților lui Ioan Corvin rëmase fiul sëu cel mai mare Ladislau. Nu se bucură însă mult de acestea, căci inimicii familiei corvine, în frunte cu intrigantul Ulrich de Cilii, folosiră toate mijloacele spre a nimici și stîrpi această semințiă cănească cum o numia Ulrich de Cijli. Regele Ladislau V (Posthu-

1 Pray Anal. Reg. Hung. III, p. 3 ; P. Maior op. cit. p. 100. 2 Gróf Teleki József op. cit. 1, p. 50—52 ; Timișana op, cit. p. 72—73; E. Hurmuzaki : Doc. priv. la 1st. Rom. 1890 p. 462— 463; Magazinul ist. t. I, p. 76—78; Șincaiu op. cit. t. II, p. 2—3; Dragalină 1. c. p. 62—81 ; Hunfalvy t. II, p. 59—65. 3 A. Papadopol-Calimach 1. c. p. 4 și 15. 4 Hunfalvy t. II, p. 61 ; Dragalină 1. c. p. 64 ; Chalchondilas numește pe Ioan Corvin «.’láyyos ó Xamirnjs» Iancu. 187 mus) vine din Viena cu cetele cruciaților sub pretextul de a continua rësboiul contra păgânilor, în faptă însă de a reocupa cetățile regale, cari se aflau în posesiunea familiei corvine și a amicilor ei. Dieta țărei fu convocată la Futak, la care a fost chemat și Ladislau Uneade, care însă nu veni, până regele nu se declară, că tatăl sëu a administrat în regulă și credincios bunurile regale. Dieta dură scurt, regele primind din nou jurământul de fidelitate al staturilor, numi pe Ulrich de Cilii de primul ministru. Urmă apoi o împăcare părută și fățărită între Cilii și familia lui Uneade, care fu obligată a preda bunurile și fortărețele regale. De aci plecă regele la Belgrad spre a lua cetatea în primire. Ladislau Uneade merse înainte, pentru a se pregăti buna primire a regelui. Ulrich de Cilii cretțu, că acum își va împlini planul seu diabolic, de a stîrpi familia Corvină. El scrise socrului seu George Brancovici, că în curând îi va trimite două lopte de joc, înțelegând capetele fiilor corvini.1 Epistola lui Cilii ajunse în mânile lui Ladislau Corvin, care se convise și mai mult de intențiunile inimicilor sei. Regele fu primit cu mare festivitate în Belgrad, dară porțile cetății fură închise, înainte de a fi intrat ceata cruciaților germani. Speriându-se regele, a fost liniștit din partea lui Ladislau, care îi predete cheile cetății, observând însă, că după legile țerei trupele străine n’au intrare în cetate. A doua (ți pe când regele era la biserică, chemă Ladislau pe Cilii la sine, cerându-i seamă de ținuta sa ostilă familiei sale. Acesta răspunse îngâmfat și vătămător. Arătându-i-se epistola adresată

1 I. Thurocz IV cap. 58, 1. c. p. 345—347 ; Bonfiniu 1. c. p. 387—388 ; Griselini op, cit. p. 37—38 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 89—90. 188 socrului sëu, deveni și mal agresiv, declarând pe Ladislau de trădător de patrie. Din vorbe grele se ajunse la atac cu armele și Cilii este sdrobit formal de amicii, cari săriră întru apărarea luî Ladislau. Regele primi desvinovățirea Iul Ladislau Uneade și simulă ertare pentru omorîrea unchiului seu și se hotărî a merge prin Timișoara la Buda.1 Ladislau petrece cu suită numeroasă pe rege la Timișoara, unde este primit cu mare loialitate și reverință de Elisabeta, văduva Iul Uneade, la poarta cetății. Sub tot decursul petrecerii sale în Timișoara, regele arată cea mai mare bunăvoință față de familia lui Uneade, petrecând în jocuri și veselii împreună, ba ce este mai mult la 23 Noembre 1456, jură în capela for- tăreții, că nu va răsbuna nici odată uciderea unchiului său, numind pe văduva lui Uneade de mamă a sa, și pe fiii ei de frați. După asemenea asigurări petrece pe rege la Buda Ladislau și Mathia. La Buda fură întemnițați ambii Corvini, și Ladislau fără ascultare fu decapitat în 16 Martie 1457 pe piața sf. George din Buda.21 Acest omor ilegal, aduse neliniște mare, căci amicii familiei corvine jurară răsbunare, ba întristata Elisabetă amenința cu invocarea ajutoriuluï delà Sultanul Mahomet II. Regele se refugiază la Viena, necreçjênd însă nici aci în sigu ranță pe Mathia Corvinul îl tramise în prinsoare la Podiebrad, comandantul cetăței din Praga.3 Răsboiul

1 Timișana op. cit. p. 74 ; L. Böhm op. [cit. p. 58—59; Aenea Silvius ajuns papă sub numele Piu min

1 P. Ranzani I. c. p. 495; Griselini opcit. p. 41; I. H. Schwicker ibid.; Hunfal vy t. II p. 122—124 aduce și actul prin carele regele caută a justifica uciderea Iul Ladislau Corvin și negrește memoria celui mai mare comandant maghiar, cum îl numește Hunfalvy, chiar recunoscêndu-i și originea română. a Tr. Laurian op. cit. p. 311 ; Papiu Ilarian op. cit. p. 141 — 142; G. Șincaiu op. cit. t. II, p. 28—30; V. Maniu 1. c. p. 288 ; Pesty Krassó vármegye Tört. t. Ill 404—406 și A szörény- vármegyei hajdan oláh kerületek Budapest 1876 p, 21 și 73—75; B. Maniu op. cit. p. 532—541 ; Tincu Velea op. cit. 214 sequ. ; Dragalină 1. c. p. 129—131. După copia ce se afla în archivul bisericel ortodoxe din Lugoj, aveam și eu una luată de un bărbat competent, care însă luându-se împrumut și neprimind-o, public textul original al diplomei, după A. Vlad, confr. cu Pesty și Maniu care sună astfel : «Nos Ladislaus Dei gratia Hungáriáé, Bohemiae, Dalmatiae, Croatiae Rex etc. — etc. Memoriae etc. — Quod nos turn ad humilimae supplicationis instantiam Fidelium nostrorum Michaelis 190

In diploma aceasta se confirmă numai privilegiile și prerogativele nobililor și chinezilor din aceste dis tricte, avute din timpuri vechi delà regii de mai nainte. Această diplomă confirmă (Jicênd : «Noi Ladislau din mila lui Dumnezeu, rege al Ungariei .... considerând meritele credinței și serviciile fidele prestate de amintiții nobili diregători și de toți Românii, nu numai cătră predecesorii noștrii regi ai Ungariei, ci și cătră noi, s’au arătat, pentru care bunăvoința și mulțumirea noastră și-au câștigat ; ear mai vêrtos din aceea considerare, că ei așezați fiind la marginile regatului nostru, în con-

Dees dicti de Tömöschel et Ștefani filii Sisman de Bezias,1 per eos in ipsorum ac caeterorum Universorum Nobilium et Kiné- ziorum, nec non aliorum Valachorum de Districtibus : Logos Sebes, Mehadia, Aimas, Krassofii, Borzafii, Komiaty et liléd,21 vocatis nominibus et in personis nostrae propterea porrectae Majestatis, turn vero consideratis fidelitatibus, et fidelium servi- tiorum, meritis, eorundum universorum Nobilium et Kinéziorum, ac caeterorum Valacorum, quibus iidem non solum Praedeces- soribus nostris, Regibus Hungáriáé, sed et nobis se gratos red- diderunt, et acceptos, et praesertim eo respectu, quod ipsi in confiniis Regni noștri collocati, in custodia et tuitione vadorum Danubii contra crebros, incursus Turcorum, ut pote qui ipsum Regnum nostrum in illa parte vel depredare, vel homines ejusdem Regni noștri sine discretione sexus et aetatis impune abducere in servi- tutem consveverunt, personas, resque et bona sua fortunae casibus submittere, damnaque et incommoda, ac vulnera dira suscipere non formidant. Volentes eiusdem grâtitudinis vicém rependere, omnia et singula eorundem Valachorum et Kinéziorum Privilegia super quibuscunque eorum Libertatibus, Praerogativis et Juribus confecta, ac si praesentibus Litteris nostris de verbo ad verbum inserta essent, sub Ulis tarnen conditionibus, oneribus et servi- tutibus quibus eadem emanata et Praedecessores nostros Reges Hungáriáé ipsis concessa sunt, authoritate Regia pro eisdem No-

1 La Pesty : Bozijas. 2 La Pesty : Lugas, Sebes, Mihald, Halmas, Krassofő, Borzafö, Komiáthy et Hlyed. 191 servarea și apărarea vadurilor Dunărei, contra deselor invasiuni din partea Turcilor, carii sau prădează regatul nostru în partea aceea, sau duc în robiă pe locuitorii din părțile acelea, fără osebire de etate și de sex și pentru aceasta atât persoanele, cât și averile lor sunt ne încetat expuse daunelor nevindecate și grelelor schimbări ale furtuneî. Drept aceea, voind noi, mulțămirea noastră ale întoarce, toate și ori ce privilegii ale numiților și ale altor Români, despre ori ce ale lor libertăți, prero- gotive, și drepturi articulate, ca și când scrisoarea noastră presentă din vorbă în vorbă ar fi adusă totuși sub bilibus Valachis et Kinezis, caeterisque Valachis praesentibus scilicet et futuris perp'tuo valitura roboratnus, et confirmamus, eosque et unumquemque eorum sicuti maiorem sic et minorem in omni bus huismodi eorum libertatibus, praerogativis et juribus inanute- nere et conservare promittimus. Et Nihilominus ut ipsi nobiles valachi et Kinézd firmata inter se unione, dicta servitia nostra et Regni noștri in tuendo vado Danubii eo melius continuare possint, Decrevimus a modo in posterum in praefatis octo Districti- bus nullo unquam tempore alicui extraneo possessiones et villas donare, nisi illis qui bene meriți propter eorundem servitia videbuntur. Et quod hujusmodi octo Districtus ab invicem non seperabimus, nec aliquem ex eis alicui donabimus, sed sacrae Regni noștri coronae sicuti praedecessores noștri Reges, sic et nos quoque simul vinctos1 tenebimus. Imo praefatum Districtum Komiathy, qui per quondam Seren : Princip : Dnum Rom Im peratoren! ac Hungáriáé Regem avum nostrum carissimum quon dam Joanii de Hunyad alias ejusdem Regni noștri Hungáriáé Gubernatori impignoratus ac per Incolas eiusdem Districtus ab eodem redemtus esse derhibetur, praefatis septem Districtibus iterum annectimus, decernemus1 2 a modo deinceps sicuti aliquem a'ium ex ipsis Districtibus,ita et ipsum Districtum Komiathy de cor pore illorum Districtu messe, atque unó et eodem Privilegio cum illis gaudere. Praeterea annuimus eisdem Nobilíbus Valachis et Kinesis, et nullus eos judicet praeter comitem eorum pro tempore

1 La Pesty: quassimul iunctos. 2 Pesty : decernendo. 192

acelea condiții, greutăți și servicii, sub care au emanat șl prin predecesorii noștri regi ai Ungariei, s’au conces, cu autoritatea noastră regească pentru aceiași nobili români, judecători și ceialalți toți Românii, precum în present, așa și pe viitor le confirmăm, și cu putere de

constitutum, cujus judicio confenti sinon fuerint, ad Judicem Curiae nostrae et dehinc in nostrae Majestatis personalem praesentiam possint et valeant causas eorum provocare. Volumus i nsuper quod Comités eorum vel Vice-Comités pro tempore existentes, in exigendis Byrsagiis et ludiciorum gravaminibus Equum leporarium, arma et aves convictorum, vel convincendorum auferre non praesummant, nec aliter pro exactione hujusmodi Byrsagiorum, nisi sumpto secum Judice nobilium eorundem Valachorum exire valeant modo aliquali. Postremo eosdem Nobiles Valachos instar verorüm Nobilium Regni noștri. Item Kenezios eorundem Valachorum ex omni solutione tributi tarn noștri quam aliorum quorum cumque exemptos esse volumus, et supportâtes et quod nullus omnino hominum res et bona eorum et Job- bagionum (!) ipsorum in quibusvis locis arestare sèu prohibere facere, aut eosdem vel dictes eorum Jobbagiones ad cujusvis instantiam judicare vel eorum astare Judicatui compellere pré sumant — sed si aliquis quidquam1 actionis v. quaestionis contra eosdem Valachos Nobiles et Kenezios, aut annotates ipsorum Jobbagiones v. alter eorum haberent v. habere sperarent, hi id, contra praefatos ipsorum nobillium Valachorum Jobbagiones in praesentiis eorundem nobilium, adversus autem eosdem Nobiles Valachos et Kenezios coram praefatis comitibus eorum, pro tempore existentibus prosequantur, qui si in redenda justifia tepidi fuerint, in presentia Judicis Curiae nostrae, et si ibi iterum justifia eis deerit, in presentia nostrae Majestatis juridice prosequantur ex parte quorum omni contra eos querulanti iudicium et justifia impendentur, prout dictabit ordo juris. In cujus rei memó riám firmitatemque perpetuam praesentas Lutteras nostras secreto sigillo nostro quo ut Rex Hungáriáé utimur impendi,21 commu- nitas duximus concendendas. Datum Viennae in festő d : beati Joannis Baptistáé A. D. 1457.» Confr. și E. Hurmuzaki Doc. vol. II, 2 p. 92-93.

1 La Pesty: sed si aliqui quidquam. 2 Pesty : impendent!. 1Ô3 pururea le daruim și promitem a-i manținea pe ei toți, delà cel mai mic, până la cel maî mare în ale lor pre rogative, libertăți și drepturi, a-î conserva. Și ca no bilii români judecători și toți ceialalți Români, cu unite puteri cu atât mai bine să poată continua fisele servicii ale noastre și ale regatului nostru, întru apărarea vadurilor Dunărei, am decretat a nu dona nimănui de aci înainte sate și moșii în (lisele opt districte, decât numai celor cari pentru credincioasele lor servicii se vor recunoaște de bine meritați prin (lișil Români, și acestea opt districte nici odată nu le vom despărți delà olaltă nici dona ver cuiva, unul dintr’însele, ci pentru sfânta coroană a țării noastre, ca și predecesorii noștri le vom ține împreunate la olaltă... pe Românii nobili și dirigători să nu-i judece altul nime decât pe un timp alesul lor comite; și dacă ei nu vor fi mulțămiți cu judecata lui, să poată și să cuteze a apela procesele lor la judele curiei noastre și de acolo la persoana prea sfântă a Majestății noastre regești. Pe lângă aceste voim ca cornițele și vicecomitele lor, aleși din timp în timp, să nu cuteze întru strângerea banilor de pedeapsă și exequarea judecăților împreună- toare a lua calul, șeaua, armele și oile celor convincați și astfel de execuțiune să se poată împlini numai în fața judelui nobil, delà care depind acei Români, după a sa modalitate. în fine recunoaștem pe amintiții nobili români de adevărați nobili ai regatului nostru, asemenea facem pe diregătorii lor exemți și scoși delà tot tributul, care ar fi sau nouă sau altora de plătit și să nu cuteze nimenea lucrurile și bunul lor, sau al supușilor lor, oriîn ce loc, a-1 opri și sequestra, precum nici săîndrăsnească ci neva a chema, a strîmtora pe aceiași nobili sau pe ai lor su puși, după pretensiunea cuiva, la judecată străină, să vină ca la atare judecată; și dacă ar avea cinevavre-o cerere sau pretensiune în contra unuia din (Jișii nobili români sau diregătpri, sau în contra supușilor lor, sau dacă ar

13 194

spera, că are aceea pretensiune în contra supușilor, atunci la nobilii lor; ear în contra nobililor și a dire- gătorilor, are de-a o supune la cornițele lor, care se va alege din timp în timp, carii dacă se vor arăta leneși întru administrarea dreptății, atunci se pot apela procesele la judele curiei noastre și dacă nici acolo nu li-se va face dreptate, atunci la persoana Maiestății noas.tre regești, de unde fiecărui jăluitor, i se va face dreptate și judecată după cum vor dicta legile .. .»J Existența acestor districte românești se confirmă prin numeroase diplome și acte publice, cari formează obiectul unui studiu separat. Autonomia districtelor era representată de «uni- versitas nobilium.» în fruntea administrațiunei era Banul. Lângă el avea doi vicecomiți. în capul unui district erau un jude (judex nobilium), un notariu, și mai mulți asesori pentru judecată. Apelul contra sentinței se făcea la banul, la judele curiei și la regele, ulterior la prin cipele Transilvaniei. I , t , Privilegiile districtelor : Lugoj, Sebeș, Mehadia, Almaș, Caraș,Berzava, Comiat și Hadi a se pot résuma în următoarele: 1. Aceste opt districte să rămână indisolubile pentru viitor, împreună cu districtul Comiat, fost zălogit lui loan Huniadé, dar plătindu-se acum împrumutul se alătură la celelalte. 2. Regele promite, că nu va face donațiuni în aceste districte contra voinței Românilor. 3. Nobilii români sunt egali cu ceialalți nobili ai țării ; chinezii sunt scutiți de ori-ce contribuire. 4. Nobilii români și chinezii se supun judecătoriei comitelui (șpanului) lor, de la care au drept de apel la tronul regal. 5. Străinii vor acusa pe Românii de rênd la forul 1 Confr. Foaia pentru minte, inimă și literatură 1851 p. 164-165. 195 nobililor lor, eară pe nobili și chinezi la cornițele (șpanul) acestora. La începutul sutei XIV aflăm Severinul împărțit în mai multe districte cu o organisațiune specială. Nici un district nu se extinde însă dincolo de Orșova, în România mică.1 Pe timpul regelui Sigismund influința ungară asupra Munteniei slăbește și Mircea cel Mare este stăpân și preste Severin, până la Marea Neagră, pe ambele maluri ale Dunărei.1 2 Resărind steaua casei Corvine, vaza și puterea regatului ungar crește în păr țile Orientului, prin urmare și în Muntenia, unde Hu- niadeștii își așează și ocrotesc pe tron rudele lor. în părțile banatice însă distingem de-asemenea situația politică favorabilă pentru Români. Cele opt districte menționate în diploma citată, se numesc delà 1451 districte românești.3 Afară de cele opt districte numite, obvin și altele. Așa spre exemplu într’o diplomă alui Ludovic cel Mare din 1376 cătră Trentul Banul Severinului, în alta hârtie din 1391 și într’o pomenire a capitlului din Arad se amintește districtul Caran.4 5Districtele acestea se numiau și comitate sau provincie.6 între acestea exista o comu nitate basată pe privilegii avitice foarte largi. în 8 Iunie 1451 convoacă guvernorul Ungariei Ioan Corvin, pe nobilii acestor districte la judecată in Caransebeș.0 Afară de cele opt districte numite, despre a căror exis tență sunt număroase dovedi în documentele publicate

1 Pesty op. cit. p. 381. 2 Hasdeu Istoria crit. t. 1 p. 5. 3 Dragalină 1. c. p. 101—102. 4 Pesty op. cit. p. 387—388. 5 Pesty op. cit. p. 388—389 și Hajdan oláh kerületek p. 28 sequ. 6 Pesty op. cit. p. 390 ; confr. și documentele publicate de Acad. Rom. E. Hurmuzaki vol. Il, partea 2, p. 1 sequ. 13* 196 de eruditul Pesty,1 mai avem și altele înșirate pe teritorul banatic anume: Sudya, Monostor, Bosar și Supan în comitatul Timiș. Acestea le donează regele Ladislau V lui loan Huniadé și credincioșilor seî, împreună cu alte bunuri. în rescriptul cătră capitlul arădan se numesc districtele: Suggya, Supan și Thwerd. Acestea sunt situate în valea Begheiulul. Este aproape sigur, că și Românii din districtele acestea s’au bucurat de aceleași privilegii ca și în celea opt numite.21 Referințele politice schimbate aduc ulterior cu sine necesitatea ca dieta prin art. XXXII din 1518 să decreteze anexarea unor districte din valea Begheiulul la comitatul Timiș, fiind-că districtele Mănăștur Suggya și Margine de present nu sunt nici spre folosul Ungariei, nici al Transilvaniei».3 Cărând Timișoara la 1552 în manile Turcilor disol- varea districtelor a urmat odată cu robia semilunel. Nobi limea română s’a resfirat, a trecut la catolici și calvini și s’a perdut. Cea rămasă cu credința legii și neamului s’a țărănit, așa găsim numeroase nume ilustre atăqli în opinci. Starea Românilor s’a mal agravat după-ce Akos Barcsay a cedat Lugojul și Caransebeșul Porții pentru voevodatul Transilvan. Aceea parte din nobilimea română care a rămas credincioasă legii și neamului, a perdut. privilegiile. în aceste districte s’au desvoltat un fel de drept particular, accentuat așa : «juxta antiquam et approbatam legem districtuum volachalium»,4 «jure volachie requi- rente», «juxta ritum volachie.» Nu știm, că dintru început

1 Pesty op. cit. p. 381 sequ. și Hajdan oláh kerületek 1. c. 2 A. Vlad op. cit. 123-124 și 126. 3 Pesty Hajdan oláh kerületek p. 27 Dragalină 1. c. p. 126-127. 4 Hunfalvy op. cit. t. II p. 129—130; Pesty Fr. A szörény- vármegyei Hajdan oláh kerületek, Budapest 1876 p. 25—26 și op. cit. p. 397 sequ. 197 delà cari regi ungari derivă aceste privilegii. Asemenea se vorbește și despre usul chinezilor «more Keneziatus.» Dar să continuăm firul evenimentelor istorice. După moartea Iul Ladislau Postumul, competențl la tronul Ungariei erau: împăratul Friederic III și Casimir, regele polon.1 Partida Uneadeștilor în frunte cu Mihaiu Szilágyi, mișcă totul în favorul lui Mathia Corvinul și le succede ca dieta țerel să-1 proclame unanim de rege al Ungariei în 24 Ianuarie 1458. La acest résultat afară de meritele familiei Corvine, sigur au contribuit mult cel 40,000 de ostași al lui Mihaiu Szilagyi și alțl aderenți al casei Corvine adunați la Buda. Sprijin puternic a avut Mathia și în papa din Roma, care pe sub mână ajuta pe acesta, în față era pentru Frideric III. Porțile temniței se deschid, Mathia intră triumfător ca rege în Ungaria și ocupă tronul ungar,21 domnind cu putere și înțelepciune rară și aducând țara la o înflorire și bună stare mare, ridicând coroana și țara ungară la vază și influență nevisată și neajunsă până atunci. Mathia a moștenit în mesură întrecută virtuțile părintelui sëu, dovedindu-se de un geniu atât la rësboiu cât și în organisarea internă a imperiului sëu. Bunăstarea popo- rațiunel creștea și se întăria siguranța persoanei și a avere! ; artele și științele progresară în mësurà necunoscută până aci.3 Regele Mathia părăsind la 28 August 1458 Buda, trece prin Seghedin la Belgrad și prin Noembre petrece în cercul familiar, în castelul lor din Timișoara și de aci convoacă dieta țerel pe 6 Decembre. Aci este chemat

1 I. Thurocz IV c. 63 1. c. p. 354—357 ; P. Ranzani 1. c. p. 498—300 ; Griselini op. cit p. 41 ; L. Böhm op. cit. p. 64 G. Șincaiu op. cit. t. II p. 31. 2 Grof Teleki József op. cit p. t. III p. 20 sequ. 3 Bonfiniu op. cit. Decad. III lib. 9 p. 396—402 ; Timișana op. cit. p. 77 ; Magazinul ist, t. I p. 76. 198

și unchiul sëu Mih. Szilágyi pe care-1 închise în cetatea Șiriei pentru abus de putere, spre a da exemplu celorlalți pentru a introduce în imperiul seu domnia legii și a dreptății.1 în dieta din Seghedin se regulară din nou afacerile militare. Prin aceste disposițiuni armata lui Mathia ajunse la 40—50,000 de oameni, între cari era numărată și legiunea neagră de 6000 oameni, care forma centrul oștirei. în dieta din Seghedin scutește pe țăranii români și pe alții de ritul or. de lucru și de alte sarcini publice.21 Turcii neputênd uita perderea îndurată la Belgrad, trec la 1462 în Muntenia, dar opunêndu-li-se Mathia cu armata înaintării lor, trec în Serbia și se așează la rîul Morava.3 Pașa Alibeg din Semendria trece în ținutul Sirmiului, prădând pretutindenea intră între Sava și Drava și era teamă mare că va invada Timișana. Sub conducătorii Mihaiu și Petru Zokoly fură Turcii alungați, în anul următor pornește Mohamet II contra Bosniei. Regele Ștefan Tomasevici roagă ajutor delà principii creștini din vecinătate. Regele Mathia întărind garnisoanele din fortărețele dunărene, trimite pe voevodul Transilvaniei loan Pongratz cu oaste de Români și Secui pentru apărarea ținuturilor periclitate.4 *6 Prin o retragere părută, loan Pongratz amăgește pe Alibeg, până la un loc potrivit de atac. Lângă Ti mișoara s’a întêmplat lupta, care sfîrși cu nimicirea și fugărirea oastei osmane?

1 Bonfiniu op. cit. p. 412 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 94 ; Gróf Teleki József op. cit. t. III p. 114 sequ. 2 Hunfalvy t. II p. 135-136. 3 A. Papadopol-Calimach 1. c. p. 21—22; Griselini op. cit. p. 42 ; L. Böhm op. cit. p. 65. 4 Bonfiniu op. cit. Decad. III lib. 10 1. c. p. 415 sequ. ; Dim. Canteroir 1st. Imp. Ot. t. I, p. 151 ; Grof Teleki József op. cit. t. III, p. 306 sequ. 6 Gróf Teleki József op. cii. t. III p. 322; L. Böhm op. cit. p. 65. 199

Regele Mathia foarte des petrecea în părțile acestea, mai periclitate din partea Turcilor. în anul 1464 de aci merge la dieta ținută la începutul anului 1465 în Seghedin.1 în primăvara anului 1466 grăbește Mathia cu întreagă puterea armatei la Belgrad, spre a opri în loc atacul pregătit asupra Ungariei de Mohamet II.21 în timpul cât Mathia era ocupat, în Boemia și contra împăratului Frideric, cete de Turci neliniștesc și prădează ținutul bănățean și transilvan, ba Alibeg străbate până la Oradea-Mare în 14743 și în 1476 la Timișoara, dară o păți rău. Alibeg, îndrăsnețul pașă, bătut cumplit și fugărit peste Semendria, scapă cu puțini ai săi peste Dunăre. Regele Mathia singur lupta cu succes contra Turcilor și asigură hotarele țării.4 La 1478 numi Mathia de comite peste Timișoara și ban de Severin pe cel mai renumit și viteaz comandant al său pe ruda sa Pavel Chinezu.5 Acesta era de origine român gr.-or. cum atestă și isto rici străini. El își atrase admirațiunea contimporanilor prin istețimea și puterea sa erculeică. Lupta de regulă cu două săbii. Era socotit între primii dignitari ai țărei și purta titlul de căpitan general.6 Regele Mathia a pornit și contra lui Stefan-cel- mare dar a fost bătut la 1468.7 Ulterior s’au înțeles și au încheiat pace. Castelul

1 Gróf Teleki József op. cit. t. III, p. 374 sequ.; I. H. Schwicker op. cit p. 100. 2 Gróf TelekiJózsef op. cit. t. III, p. 452 sequ. 3 Gróf TelekiJózsef op. cit. t. IV, p. 347. 4 Gróf TelekiJózsef op. cit. t. IV, p. 436 sequ. 6 Dragalină 1. c. p. 88 ; B.Maniu op. cit. p. 516—517 ; Tincu Velea op. cit. p. 68. 6 Timișana 1. c. p. 78; Griselini op. cit. p. 43. 7 Bonfiniu 1. c. p. 427—428; Hunfalvy t. II, p. 143—147; Nie. Istvánffi Pannoni : Regni Hungarici História, Coloniae 1685 pag. 34^Șincaiu t. p. 49—52. 200

Ciceïuluï pe Somes a fost cedat la 1475 luï Stefan ca «loc de refugiu» de Mathia.1 Mai apoi a primit și Cetatea de Baltă la 1478 situată în lăuntrul țerii. Paul Chinezu regulează maî întâiu afacerile interne ale provinciei. Siguranța persoanei și a proprietății, prin desele invasiuni ale Turcilor și prin rësboaele continue era sdruncinată, și adese amenințată prinabusurile armatei regulare.21 Era sprijinit întru toate de rege. în 1479 dede probă strălucită de vitejia sa și de talentul sëu militar. Alibeg pătrunde cu 40,000 după alții 100,000 ostași în Transilvania. Voevodul Stefan Batori adună oștirea pe câmpul pânei, lângă Orăștie și chemă întru ajutor pe Pavel Chinezu.3 Turcii atacă cu furie pe Stefan Batori, care luptă vitejește cu ai sëï. De doue ori cade lovit calul sub Stefan Batori, care și el vulnerat, cu greu mai poate ține în linie de bătae oastea lui strîmtorată din toate laturile de Turci. în momentul critic, apar pe culmi cetele voinicilor lui Pavel Chinezu, care aclamă cu pu ternica lui voce numele lui Stefan Batori. Cu doue săbii în mâni, «se repezi peste Turci ca un leu răpitor» cum c^ice Bonfiniu4 5și străbate prin șirul Turcilor până la Batori. Măcelul urmat apoi a fost îngrozitor, până la 30,000 de Turci rămaseră pe câmpul de luptă, eară ceilalți fugiră în ruptul capului. Din partea noastră au sângerat 8000 ostași. După aceasta urmă o veselie fio roasă. Amintirea acestei cumplite bătălii, o arată ruinele unei capele, ridicate de Stefan Batori pe câmpul de luptă? Preoții români din Maramurăș sunt eliberați de

1 Nie. lorga Doc, Bistr. t. I, p. VII și IX. 2 A. Papadopol-Calimach 1. c. p. 23; Griselini op. cit. p. 44 ; L. Böhm 1. c. p. 67—68 ; Gróf Teleki József t. V, p. 115 sequ. 3 Timișana 1. c. p. 79 ; I. H. Sehwicker op. cit. p. 102 ; Papiu llarian op. cit. t. I, p. 37 ; Alex. Làpëdat 1. c. p. 16 și 22. 4 Bonfiniu op. cit. Decad. Ill lib. 10 p. 482. 5 Gróf Teleki József op. cit. t. V, p. 123 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 103 ; L. Böhm 1. c. p, 69. 201 taxe la 1479. La anul 1481 au fost scutiți Românii gr.-or. din Ungaria prin regele Mathia de (Jeciuială împreună cu ceilaalți coreligionari și de alte apăsări ale clerului catolic.1 Pe când regele Mathia era ocupat cu împăratul în Austria, la 1481 Turcii inundează din nou în Banat. Pavel Chinezu cere ajutoriul comiților vecini și concen- trându-și armata trece Dunărea cu 32000 ostași, devas tând în valea Moraviei până la Krușevacz și alungă pe Turci. La întoacere se asociază lui la 50000 Sêrbï pe cari îi așaclă în părțile sud-vestice ale Banatului, devas tate de Turci.1 2 în anul 1482 intră Pașa din Semendria în Banat, dar este din nou sdravăn bătut pe câmpia Becicherecului și scos afară de Pavel Chinezu, 3000 de Turci fură omorîți și bogată pradă rămase pe câmpul de luptă, din care cea mai frumoasă parte se trimite regelui în castrul delà Haimburg.3 La 1483închieăBaiazet II un armistițiu de 5 ani cu Mathia,4 carele fu prolungat la 1488 âncă pe 3 ani.5 6*în acest restimp Pavel Chinezu lucrează, pentru reorganisarea stărilor interne din pro vincia. în 6 Aprile 1490, după o crâncenă luptă de 2 (Jile cu moartea, își dădu nobilul suflet cel mai mare rege ungar Mathia, după marele istoric Teleki «un mare rege al lumei», admirat ca un geniu de contimporani și venerat pentru virtuțile sale de posteritate.8 Amintirea

1 Magazinul ist. t. III, p. 160—161 și 166; Bonfiniu op. cit. p. 509 sequ. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 103—104. 3 Griselini op, cit 46 ; L. Böhm op. cit. 70. 4 Gróf TelekiJózsef op. cit. t. V, p. 274 sequ. 5 Gróf Teleki ózsef op. cit. t. V p. 462. 6 Gróf TelekiJózsef op. cit. t. V, p. 508 sequ ; Timișana 1. c. p. 81 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 106; Bonfiniu 1. c. p. 512 descrie pe Mathia astfel : «Divo Mathiae statura corporis fuit aliquanto majuscula, quam mediocris, forma eximia : generosus aspectus, et múltúm referens magnanimitatis : rubens facies, et flava coma : cui venustatem obducta supercilia, vegeti, et sub- nigrantes oculi, et sine menda nasus, ne mediocrem quidem cultum addebant, obtutus ejus liber ac rectus, leonis more, oculis nun- quam intervidendum fere conniventibus». 202 lui se păstrează și acum în proverbul : «A murit Mathia și cu dênsul și dreptatea.» După dênsul a rămas un fiu natural Ioan Corvin, care avea să urmeze în domniă regelui Mathia, ceea-ce se și întêmpla, dacă maștera sa Beatricea nu intriga și nu reposa așa pe neașteptate tatăl seu. în luptele pentru succesiunea la tron sucumbâ Ion Convin, mai vârtos față de atitudinea Beatricei și fiind partida luî Vladislav mai puternică. Ioan Corvin se mulțămește cu partea delà fluviul Drava, până la hotarele Dalmației și la litoralul Mării Adriatice. Aci dupăcum

1 Nie. Istvánffi op cit. p. 18. Despre Românii din acele locuri și despre privilegiile lor vecjî : «Corpus Juris Hungarici» Budae 1822 p. 620, (art. XIV din 1604), p. 672, (jrt. XXXII din 1618; p. 720, (art. XXIV din 1830); p. 732, (art. XXXIII din 1635); p. 755, (art. LI din 1638) ; p. 825, (art. LXVI din 1655) ; asemenea și Magyar országgyűlési törvénykönyv, Pest 1866 p. 718, 782, 836, 848, 875 și 957; mai departe p. 992, (art. XC din 1659) > p. 1017, (art. XLV din 1662) ; p. 1042, (art. LXV din 1681). Despre seminfia romanică în părțile acele vecjî și interesantele documente la C. Jirecek : Die Romanen in den Städten Dalmatiens zweiter Theil Wien 1903 p. 2-19; Dr. L. Réthy 1. c. p. 126-127; că odinioară prin suta IX au fost mulți creștini în părțile de origine romană vecjî și la Hilferding op. cit. p. 50—51 ; A. Vlad op. cit. p. 127 ; despre sistarea privilegiilor vecjî și la Fr. Vanicek: Spechl- geschichte d. Militärgrenze Wien 1875 p. 369 sequ. La p. 380 se face amintire și de episcopul român Miakic care ar fi siat în relațiuni cu Petru Zrínyi. Statutele și privilegiile Românilor dintre Drava și Sava se află publicate în acest op p. 410—420. Ase menea se află multe urme și documente publicate de Academia Română. 203

35 ani. Acesta a fost căsătorit cu Beatricea Frangepan și a avut cu dênsa un copil și o fată, cari au răposat de mici. Regele Vladislav a căsătorit pe Beatricea cu fiul surorei sale George Marchion de Brandenburg. După moartea lui Corvin întreaga avere, cam la 400 de localități și cetăți, o moștenește văduva lui, Beatricea, între cari era și Lugojul ; eară după aceasta bărbatul ei George de Brandenburg, care pune coman dant în Jdioara pe Dan.1 Așa au ajuns bunurile Corvine la George de Bran denburg. După moartea lui Mathia oligarchii își ridică din nou capul și Ungaria lunecă repede pe panta deca denței. Tronul ungar îl ocupă Vladislav II, fiul regelui polon Casimir IV.1 2 în restimpul neînțelegerilor interne Turcii lovesc Ungaria cu furie din mai multe laturi. în 10 Martie 1493 pornește sultanul Baiazet cătră Sofia, spre a ocupa Belgradul. Cetele osmane cari inundează Banatul, au fost crâncen respinse de Pavel Chinezu. Asemenea și trupele din Semendria, cari cutrierau Bosnia fură bătute cu mari perderi de Pavel Chinezu și de archiepiscopul Petru din Kalocsa. Invasiunea din nou a Turcilor în ținutul Severinului, și atacul pașei din Vidin asupra Severinului, asemenea s’au finit în defavorul Turcilor.3 Pavel Chinezu a pedepsit și ucis în mod îngrozitor pe Turcii prinși. La această campaniă a cooperat pentru ultimadată «legiunea neagră» a regelui Mathia. Sediul acesteia era Seghedinul. Pentru abusurile comise asupra populațiunei, prin jefuirile sale și prin teroarea ce o

1 Nie. Istvánffi op. cit. p. 33 2 Bonfiniu 1. c. p. 518 sequ ; Timișana 1. c. p. 81 ; Böhm L. op. cit. p. 71. 8 Bonfiniu 1. c. p. 539; I. H. Schwicker op. cit. p. 107. 204

esercita în genere, deveni un pericol pentru ordinea publică. Regele Vladislau îl încredințâ pe Pavel Chinezu cu potolirea și disciplinarea acestor mercenari periculoși. Pavel Chinezu, după pregătiri serioase a nimicit în parte și a risipit această legiune, primindu-și cei vinovați dreapta resplată.1 Prin edictul regal din 6 Ianuarie 1493 legiunea neagră fu desființată. Lipsa unei miliții regulare deveni fatală mai apoi pentru Ungaria. Magnații efeminați, egoiști și desbinați se detrag în dieta din 1492 delà obligâmêntul militar afară de limitele țărei. Mercenari și banderii legate de anumite oficii publice și miliții teri toriale, formează acum apărarea țărei. Cum au apărat-o mai țârciiu vom vedea.21 în 1493 pornește Alibeg, comandantul cetăților turcești din Sêrbia contra Transilvaniei, pecând o altă oarte din oaste întră în Croația. Cea dintâi oaste a /ost bătută, cea din urmă după 2 învingeri înainta victorios.3 Pavel Chinezu trece Dunărea înghețată cu 10,000 călăreți la începutul anului 1494, și își așează castrul în fața Semendriei. Trei mii călăreți trimite spre pustiirea ținuturilor turcești ; eară cu restul atacă fortă rețele vecine. Primind veste despre o conspirațiune la Belgrad, aleargă acolo, și întărind garnisoana cu oameni pro bați pedepsește cumplit pe trădători. Vinovății fură în temnițați și încătușați în lanțuri, după o flămânzite de mai multe cjile, se frigea câte unul din trădători și carneficele îl oferia celor hămisițt de foame spre gustare.4

1 Pray An. Reg. Hung. IV ad. an. 1493 p. 251 ; Griselini op. cit. p. 48; Bonfiniu 1. c. p. 554. 2 I. H. Schwicker op. cit p. 108. 3 L. Böhm op. cit. p. 73; Griselini op. cit. p. 49. 4 Bonfiniu op. cit. Decad. V lib. Ill, p 559; Timișana 1. c. p. 84. 205

Cel din urmă a perit apoi de foame.1 în felul acesta și în alte chipuri născocite, rësbuna Pavel Chinezu trădă rile și invaziile asupra Turcilor. Numele luî însemna oroare și flagel pentru contrari. Regele Vladislav dorind a restabili ordinea în țările sale, călătorește la 1494 în Transilvania și de aci veni în Timișana. Pavel Chinezu eroul, prin un atac de apoplexie perduse graiul și la întâmpinarea regelui, prin semne arată că este gata a-șî jertfi viața pentru patrie și tron. El pornește deci la ultima campanie cu voevodul transilvan contra Turcilor cu 14.000 de ostași.21 Lovit de friguri cade la pat neînvinsul erou Pavel Chinezu, și după puține (jile moare la 24 Noembre 1494 în Sf. Clemens pe rîpa stingă a Savéi. Figura măreață a acestui erou viează și acum în tradițiunea populară ; eară memoria lui se perpetuează prin cântecile populare. Viteaz ostaș, de un exterior gigantic, era administrator drept și bun. «El a purtat timp de 25 ani comanda peste Timișoara și celelalte cetăți ale Ungariei-de-jos și lucru rar și foarte de mirat, (Jice istoricul Istvănfi, nici odată n’a avut fortunaîn contra sa».3 Așa s’a stins și acest erou român, care cu Românii bănățeni și-au înscris cu litere de aur meritele în analele Ungariei, pentru apărarea vadurilor Dunărei contra Turciior. Pavel Chinezu ar forma un caracter rar și o figură de tot aleasă, dacă cruzimile comise, n’ar întuneca în câtva amintirea lui. Dar după timpuri trebue să judecăm și obiceiurile. Regele Vladislav numește în locul lui Pavel Chinezu pe Iosif de Somu care âncă se distinse în luptele cu Turcii. Urmă apoi un armistițiu de trei ani cu Turcii. La 1502 porniră din nou ostilitățile cu Turcii, cari fură

1 Bonfiniu 1. c. p. 559; Timișana 1. c. p. 84. 2 I H. Schwicker op. cit. p. 110; Timișana 1. c. p. 84—85. 3 Nie. Istvánffi Regni Hungarici História Coloniae 1685 lib. Ill p. 223 ; Qriselini op. cit. p. 50 ; Bonfiniu op. cit. p. 565. 206

bătuți de cornițele Timișanei și de voevodul Transil vaniei în Bosnia. Răsboiul se purta în alianță cu Veneția. La această campanie a participat și ducele Ioan Corvin, fiul regelui Mathia. în altă campanie trecênd Dunărea, devastară ținuturile turcești.1 Dieta din 1504 contribue la fortificarea din nou a Caransebeșului.21 La anul 1508 ar fi obținut voevodul Radu din Muntenia, fiind în Pesta, delà rege în Transilvania Geoagiul-de-jos precum avea voevodul din Moldova Ciceul și Küküllő.3 Urmă apoi din nou un armistițiu de 7 ani cu Turcii. Veni însă alt flagel asupra țerei, ciuma care dură trei ani 1509—1511 și seceră nenumărate victime. Așa peri și cornițele Iosif dîn Timișana, în locul căruia urmă Stefan Batori, nepotul renumitului voevod transilvan.4 în imperiul turcesc se iviră turburări. Sultanul Baiazet a fost detronat de fiul seu Selim. Regele Vladislav încheie la 1513 din nou armistițiu de trei ani cu sultanul Selim.5 La 1514 se întâmplă sângeroasa revoltă țărănească. Urzirea s’a petrecut așa : Oastea regulată pentru apărarea țărei contra Turcilor împuțînându-se, cardinalul-archiepiscop din Strigoniu cu numele Torna, cu înțelegerea regelui primește delà papa Leon X un steag alb cu cruce roșie însemnat și cu o bulă, prin care se dă ertarea păcatelor celor ce vor prinde arma contra Turcilor. Mulțime de. țărani asupriți de nobili se adunară. De comandant- se puse secuiul George Dosia care se distinsese la Belgrad contra Turcilor. Lângă Pesta se adunară la 40,000 de ostași. Amintim că și la Oradea-

1 L. Böhm op. cit. p. 76—78. 2 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 44. 3 Hunfalvy t. II, p. 183 și 188. 4 Griselini op. cit. p. 52 ; L. Böhm op. cit. p. 80. 8 I. H. Schwicker op. cit. p. 117. 207

Mare, Alba-Regală și Calocia precum și în alte locuri s’au strîns asemenea militari. Nobilii de frică că le rëmân pământurile nelucrate în lipsa iobagilor, începură a terorisa țăranii să nu cuteze a părăsi moșiile lor. Atunci Dosia după ce nimici nobilii din Buda și Pesta, împărți miliția în trei grupe și pornesc cu fer și foc la jaf și pustiire asupra nobililor. Dosia singur cu grosul cruciaților sei se îndreptă spre Seghedin și de aci apoi în jos spre Timișoara. Fum și cenușe rămase din curțile domnești pe unde ajunseră acești rebeli. Regele și cardinalul s’au spăimăntat la aucjul celor petrecute.1 Cu mare necaz fu sufocată această revoltă, care lasă urme adânci și pagini sângeroase în analele Ungariei. Cu ajutorul voevodului transilvan loan Zapolia, care bătu cumplit pe resculați lângă Timișoara, se nimici oastea acestor cruciați hoți; eară capul, Dosia, care câteva

1 Nie. Istvánffi op, cit. p. 43—44 ; Tr. Laurian op. cit p. 344 sequ. 2 Nie. Istvánffi op. cit. p. 45 sequ. ; L. Böhm op. cit. p. 81—88; I. H. Schwicker op. cit. p. 120—130; Papiu Ilarian op, cit. I, p. 39; Tr. Laurian op. cit. p. 348; Șincaiu t. II, p. 134—135. 208 se pronunțară la început în dietă contra adunăreî cru- ciaților, temêndu-se că aceștia nu vor porni contra Turcilor, ci vor îndrepta armele contra asupritorilor lor. Așa s’a și întâmplat. Dieta țârii delà finea anului 1514 aduse hotărîrî și legi cari aserviră total clasa țărănime!. Aci se confirma și codicele Iu! Verbőczy. Urmările acestor legiuiri și împilări deveniră fatale pentru soartea Ungarie!.1 în virtutea acestor leg! se decretă starea de scla- vagiu a clase! țărănești fiind total deposedați de moși! și despoiaț! de orice drepturi politice, cetățenești, ba chiar omenești. Deveniră «servi glebae adscripti», sanc- ționându-se maxima «rusticus praeter mercedem sui laboris nihil habet», ceea ce înseamnă paria. Toți istoricii cu durere pentru țară condamnă aceste disposițiuni și le presentă de isvorul decadenței statului. în 1514 donează regele Vladislav II lui Mateiu Bruz o moșie în Lugoj pentru că s’a distins în răscoala lui Dosia.1 2 Pericolul din partea Turcilor se mărea ; eară puterea de apărare a țârei slăbise enorm. Slăbănogul și inca pabilul rege Vladislav muri în 6 Martie 1516, lăsând pe nefericitul seu fiu în vârstă de abia 10 ani ca urmaș.3 Acest rege copil încungiurat de consilieri stricați și lacomi fu dedat de mic la plăceri și desfrânărî. Țara ajunse pe mâna unor oligarhi speculanți și intriganți, cari o exploatau cu toate mijloacele posibile. Ordinea publică era amenințată, disciplina laxă sau nici decum. Vistieria statului goală și regele era în lipsa cea mai mare ; eară magnații manipulanți și administratori trăiau în abundanțacea mai mare. Bunurile regale ajunseră zălogite. Miliția era total neglijată. Dignitarii statului cu magnați

1 Timișana 1. c. p. 92 ; vecji și cum descriu istoricii Horváth, Meynert, Griselini și Preyer acest fapt. 2 Pesty Fr. Krassó Vármegye tört. t. Il partea I p. 318. 8 Nie. Istvánffy 1. c. p. 55; Griselini op. cit. p. 59. 209

și oficianțî își petreceau filele însă cu desmerdărî, chel tuind venitele statului, de-ale cărui afaceri nu se în- grijiau, decît numai la încassarea dărilor și la exploatarea isvoarelor de venit.1 Nobilimea înaltă era aproape suverană în proprietățile ei și purta curți domnești. .loan Zapolia singur avea în posesiune 72 de localități și fortărețe. Poporul sărăcit și împilat ; nobilimea derăpănată ; func ționarii statului corupți ; miliția țării desorganisată ; ordinea și disciplina publică laxă și perversă și isvoarele de venit ale statului stoarse : aceasta este situația internă a statului ungar, condus de un rege copil ajuns pe căi rele și greșite. Nici soartea Banatului nu era mai bună decît a regatului. După cornițele Stefan Batori urmează Nicolae de Wilac și apoi Petru Pereni.21 Pe când acestea se petrec în Ungaria, pe tronul sultanilor ajunge Soliman II cel mare, stăpânul seco lului seu.3 Condițiunile de pace făcute de Soliman II prin solii săi nu fură acceptate de consilierii speculanți și stricați ai regelui Ludovic II și trimișii se depărtară fără résultat în anul 1520.4 Soliman pornește în primăvara anului 1521 cu oștire numeroasă contra Ungariei. înaintea densului cete reslețe de Turci prădează mai multe ținuturi ale regatului, între cari și părțile banatice. Soliman II asediază Belgradul. Sub durata asediului, Mehemed Hîde cutreeră Banatul cu 40,000 de ostași fără a afla opunere, spre mirarea Turcilor. Belgradul cade în 29 Aug. 1521 după sângeroase atacuri și mari perderi în mânile Turcilor. La apărarea Belgradului s’au distins Românii cu ducii lor Blasiu

1 Nie. Istvánffi op. cit. p. 56—57 ; L. Böhm op. cit. 89. 2 Griselini op. cit p. 59 ; Timișana 1. c. p. 93. 3 Nie. Istvánffi op. cit. p, 58; I. H. Schwicker op. cit. p. 131. 4 Nie. Istvánffi op. cit. p. 59. 14 210

Oláh (Romanul) și Ioan Bot. Neputinciosul rege aștepta la Tettény cu 5500 ostași, ajutoarele promise dar nesosite.1 După Belgrad Turcii ocupă și celelalte fortărețe învecinate, în anul următor prădează din nou Banatul, sub coman dantul Belgradului Balibeg. în Martie 1522 cade Orșova în mânile Turcilor. Sultanul Soliman II cunoscând bine stările regatului ungar se pregătește a-i da lovitura mortală. Severinul este ocupat de Turci în anul 1524 și cu aceasta apune și demnitatea de Ban al Severinului.2 în anul 1526 la 29 August, lângă Mohács cade regele nefericit Ludovic II și împreună cu dênsul mulțime de nobili și din clerul înalt în frunte cu archiepiscopul duce Tomory și oastea ungară este risipită. Calea Turcilor spre inima țerei este deschisă. Ungaria devine prada Osmanilor, capitala Buda a fost arsă și regatul ajunse în parte pașalîc turcesc. Soliman II se întoarse în triumf la Adrianopole plin de pradă. Peste 200,000 oameni periră de sabia Turcilor, sate și orașe se distrug cu fer și foc și rëmân ruine. Catastrofa delà Mohács aduse jugul turcesc asupra Ungariei.3 Nefericirea venită asupra patriei atinse și părțile banatice. în Banatul Severinului limitat acum delà Orșova încoace se așează : Bani ai Caransebeșului și Lugojului numiți de principii transilvani, la cari aparținea acum provincia.4 Luptele ce urmează au șters timpul de glorie și mărire de sub Corvi ni în Banat. ț Aci ajunse regatul ungar prin spiritul de partide, (prin exploatarea și lăcomia fruntașilor. Luptele pentru

1 Nie. Istvánffi op. cit. p. 61 sequ. ; I. H. Schwicker op. cit. p. 134 sequ.; Timișana 1. c. p. 93; Dim. Canterr.ir 1st. Imp. Ot. t. I, p. 255. 2 Pesty op. cit. p. 48—51. 8 Nie. Istvánffi op. cit. p. 77—87 ; Griselini op. cit. p. 61 ; Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. I, p. 262 sequ. ; Tr. Laurian op. cit. p. 355-356; Șincaiu op. cit. t. II, p. 151-155. 4 Pesty Szőr. Báns. 1. c. p. 50—51. * 2U succesiunea tronului între Ferdinand, archiducele Austriei, și între loan Zápolya voevodul transilvan, sporiră neca- surile și suferințele țerei. Ambele partide aveau de lozincă legitimitatea succesiunei. Partisanii lui Ferdinand se provocau la învoiala făcută în dieta din 1491 ; eară ai lui loan Zápolya la hotărîrea dietei din 1505. Ambii pretendenți la tronul Ungariei, proclamați de regi se încoronară și luptele ce se continuară, de- veniră fatale pentru soartea Ungariei. Țara era sfâșiată în doue părți și partisanii se nimiceau reciproc ; eară Turcii țineau în robie inima și o parte mare a Ungariei.1 în luptele pentru succesiunea tronului, învinse partida archiduceluï Ferdinand, care era sprijinit de împăratul Carol V, stăpân peste Germania, Spania, Belgia și cea mai mare parte din America, în imperiul căruia soarele nu apunea nici odată. Era și firească învingerea lui Fer dinand, de oarece dinastia Habsburgilor era cea mai bogată și mai puternică în Europa pe atunci. Ioan Zápolya este ales de rege și încoronat la 11 Noembre 1526, ín Székesfehérvár. La 25 Noembre acelaș an, în dieta din Pozsony partida contrară a ales de rege pe Ferdinand care din 23 Octombre 1526 era rege boem. în luna August 1527 Ferdinand ocupă fără luptă Buda, eară loan Zápolya după ce la Tokaj a fost bătută armata lui, se retrage în Transilvania. La 3 No embre acelaș an Ferdinand a fost încoronat de rege ungar. în aceste timpuri alianța voevozilor români din țerile române era de mare preț. Petru voevodul din Moldova avea Ciceul și Cetatea de Baltă, Ungurașul, în Ardeal și la 3 Septembre 1527 provoacă și pe Bistrițeni a se supune Iui fiind cetatea și ținutul Bistriței donat lui de regele loan.1 2

1 Nie. Istvánffi op. cit. p. 89 sequ. 2 Confr. Nie. Iorga Doc. Bistr. v. I. p. XVIII sequ.; Hun falvy op. cit. t. II, p. 220. 14* 212

Petru Rareș face doauă escursiuni în Ardeal.1 La urmă loan Zápolya cere ajutoriul și intervenția sul tanului Soliman II, și cu ajutoriul Turcilor se menține la putere. în anul 1537 se ajunge la o învoială între ambele partide. Cătră aceste necasuri se adaug și frământările religionare, causate prin lățirea doctrinelor reformațiunei ; încă dieta din 1523 aflase cu cale a pedepsi cu perderea capului și aï moșiei pe protestanți.21 în aceste timpuri critice și furtunoase, Românii loviți de Turci și de partisanii lui Ferdinand și Zápolya nu știau cum să o nimerească mai bine. Cetățile: Orșova, Peth, Meedia și Turnu-Severin erau deja în mânile Turcilor. După nefericita bătălie delà Mohács, Turcii s’au năpustit cu furie asupra nefericitei țări și o fac mare parte în pașalic turcesc. în Bănat Turcii ocupă cu-asalt cetățile: Feleac, Becicherec, Nădlac, Șoimoș, Avaci, Galad, Besenye și Bodorlac.3 De comite al Timișianei urmează Emeric Cibac, episcopul Orăcjii-Marî, carele însă fu omorît la 1534 de partisanii lui Ferdinand. Ioan Zá polya numește în locul luî pe Petru Petroviciu. Petru VI principe din Moldova folosindu-se de certele dintre loan Zápolya și împăratul Ferdinand, cere delà acesta confirmarea posesiunei asupra Ciceului, a cetății de Baltă, a Ungurașuluî și a Bistriței la anul 1535, cum scrie G. Șincaiu.4 La anul 1540 murind loan Zápolya, urmează în

1 Nie. Iorga Doc. Bistr. p. XX—XXIII. 2 Corpus Juris Hungarici Budae 1822 p. 333, 3 A. Vlad op. cit. p. 124 4 G. Șincaiu op. cit. t. II, p. 169—170; Nie. Istvánffi op. cit. p. 150 sequ. 213 loc socia lui Isabela cu fiul el minoren Ioan Sigismund, proclamat în Septembre acest an, pe câmpia Rákos de rege sub protectoratul Turcilor. Ferdinand cu armele își susține din nou dreptul la succesiunea tronului, conform învoeleî avute. Sultanul Soliman II, carele făcuse alianță cu Francesii contra Germanilor, intervine cu puterea, și regina Isabela se retrage la Lipova, în cetatea întărită sub Vladislav, de George Brandenburg.1 Mailat cu soții seî formează o partidă puternică în Transilvania, în favorul Iul Ferdinand. Turcii însă spriginiți de voevoçlii Petru Rareș din Moldova și Radu din Muntenia, cu fer și foc pustiind recâștigă provincia pentru Ioan Sigismund. în 29 August 1541 Turcii ocupă și capitala Ungariei. Sub durata cestor lupte înfricoșate, causate prin rësboaiele cu Turcii și prin rivalitățile la tronul Ungariei, țeara ajunsese la cea mal miseră și ticăloasă stare. Foametea, ciuma, și lăcustele pustiau totul. Se afirmă, că oamenii mâncau carne de om, ba chiar mamele își mâncau copii lor.21 Sultanul Soliman demandă la 1542 reginei Isabela, ca să predeie principelui Petru VT din Moldova cetatea Ciceului și cea de Baltă. Aceasta înse trăgănâ până la 1544.3 în anul 1544 urmează un armistițiu între Soliman II și Ferdinand. Acest timp îl folosește Ferdinand pentru întărirea și înmulțirea partisanilor sei.4 în anul 1548 împăratul Ferdinand adresà .prima- telul Nicolae Olachul, renumitul rescript, despre originea

1 Timișana I. c. p. 95; Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. I p. 300—301. 2 Papiu Ilarian op. cit. I p. 44. 3 G. Șincaiu op. cit. t. 11, p. 183. 4 Nie. Istvánffi op. cit. p. 180 sequ. 214 luî și a Românilor; La anul 1551 regele Ioan Sigismund fu tradat de sfetnicul seu Martinuzi, carele pe ascuns întră în legături cu Ferdinand, dar demascat în tendința de a pune el singur mâna pe Ardeal, fu omorît.1 Ioan Sigismund Zápolya căută în strîmtoarea sa prietenia voevozilor români din principate. Alianța aceasta se menține consequent și sub urmașii seî.21 O samă din partisaniî reginei Isabela, convingên- du-se despre intențiunile Turcilor stărue pentru pace. La 21 Iulie 1551 primește Castaldo în numele lui Fer dinand coroana delà Isabela. Petru Petroviciu a predat apoi cetățile : Timișoara, Lipova, Lugoj, Cai ansebeș- și Becicherec, Românii devin apoi sub casa Habs- burgică, trecător însă, căci Turcii se repeziră cu teroare asupra Ungariei. Sultanul pornește resboiul sub pre textul de a așecja în domniă pe Ioan Sigismund.3 în vara anului 1552 au întrat Moldovenii în Ardeal și au prădat în ținutul Săcuilor și în țara Bârsei, toc mai în acel an adecă, în care se pregătise o campaniă mare contra Ungariei.4 5 Soliman II, apucă deci din nou armele contra Ungariei și dete ordin la 1552 se supună toată țara, și trimite la Adrianopolea pe Achmet Beglerbey cu oș- t:re de 160,000 oameni. Acesta în Iunie fu la Belgrad și în 24 a lunei, începe asediarea Timișoarei cu furie groaznică. Comandantul cetății Stefan Losonczy, din vreme avisât despre intențiunile Turcilor, făcuse în grabă toate pregătirile posibile pentru apărarea cetății.6

1 O. Șincaiu op. cit. t. II, p. 187—191. 2 Vecțî interesantul studiu publicat de Nicolae lorga : Docu mente privitoare la istoria Românilor vol. XI 1517—1612 București 1900 p. I-XCVII. 3 Pesiy Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 55 sequ. 4 G. Șincaiu op. cit. t. II, p. 194. 5 Nie. Isttvânffi op. cit. p. 210 sequ. ; Timișana 1. c. p. 99. 215

Zădarnică a fost toată nisuința și vitegia lui Stefan Losonczy cu mica luî garnisoană de 2500 ostași, mare parte străini. Cetatea Timișorei, considerată de chieia Banatului, după o eroică apărare cade în mânile Turcilor, la 30 Iulie 1552, și teritoriul ocupat devine Sandschak turcesc.1 Abatere formează încă părțile muntoase, Lugoj, Carnnsebeș și Mehadia, apărate cu vitejie decătră Ro mâni. Abia lungă vreme mai târziu prin tradarea lui A. Barcsay ajunge Lugojul și Caransebeșul sub Turci. In localitățile întărite, Ciacova, Verșeț, Becicherec, Panciova, Cubin, Palanca noauă erau puși de Turci Bei se îngri- jască de dări și substau Hasnadarului din Timișoara. Conform învoelii dintre Ferdinand și regina Isabela, districtele muntoase române din Banat se încorporează la Ardeal și aveau de cap Ban, carele locuia parte în Lugoj, parte în Caransebeș. Regina Isabela a dat orașului Lugoj emblema, și a confirmat privilegiile Românilor din districtele banatice înainte de a părăsi Ardealul la 7 Maiu 1551.21 Isabela numește Lugojul «civitas reginalis.» Ioan Sigismund numește Caransebeșul «civitas regia nostra». De această categoriă erau orașele : Pesta, Buda și Timișoara în cari legi particulare asigurau proprietatea și libertatea per sonală.3 în acest document face provocare la «fidelitatea, alipirea și set viciile credincioase ale fidelilor noștri cur teni nobili valachi», după-ce le concede emblema «lupul șeqlând de-asupra coroanei» adauge : «să se bucure și

1 Nie. Istvánffi op. cit. p. 214 ; Pesty Fr. op. cit. 55—59 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 164—168; Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. I, 305-306. 3 Pesty Fr. : Krassóvm. tört. t. II. p. 320 și t. IV, p. 52 ; Papiu llarian op. cit. p. 44; V. Maniu 1. c. p. 289; Foaia pentru minte etc. 1851 p. 165—166; B. Maniu op. cit. p. 542; A. Vlad 1. c. p. 127—128; Dragáliná 1. c. Il, p. 125-126. î Pesty Fr. A Szőr. Bánság tört. t. 11, p. 196. 216 useze de toate și singuraticile grații, onoruri și libertăți de cari supușii regatului de aceeași condițiune după datina sa de drept să bucură și folosesc.1 Căderea Timișorii aduse robia turcească asupra

1 Publicăm aci textul original după A. Vlad op. cit. p. 127—128 care sună astfel : «Isabella Dei Gratia Regina Hungáriáé etc. etc. — memoriae etc. etc. — quod nos cum ad suplicationem certorum fidelium nostrorum, nostrae propterea Majestati, turn vero attentis et con-i- deratis fide et fidelitate, fidelibusque servitiis fidelium nostrorum Egregiorum Nobilium Valachorum ac totius Universitatis oppidi noștri Lugos, quae ipsi sacrae imprimis Regni noștri Hungáriáé Coronae, deinde vero seren: Maj: Regiae, ac nobis filioque nostro lllustrissimo pro locorum et temporum varietate constanter exhi- buerunt, et in posterum exhibere et Impendere contendunt. Eis- dem igitur, ipsorumque Haeredibus et posteritatibus universis haec armorum Insignia, videlicet «Lupum medium Coronae insidentem» quae in principio seu Capite praesentium litterarum nostrarum, suis appropiatis coloribus arte pictoria depicta sunt, animo deli berata et ex Specialis gratiae nostrae plenitudine concedimus1— ut ipsi, dictique universi haeredes et posieritates21 ipsorum armo rum insignia more aliorum armis utentium a modo in posterum ubique in Praeliis, hastitudiis, Torneamentis, Duellis, ac aliis om nibus exercitiis nobilitaribus et Militaribus, nec non Sigillis, velis, cortinis, annulis et domibus in quarumlibet rerum et expeditionum generibus gestare, omnibusque et singulis gratiis, honoribus et libertatibus, quibus subditi Regni noștri simili conditionis armis uten tium quomodolibet consvetudine vel de jure untuntur3 et gaudent, frui et gaudere possint atque valeant, ut in ipsis ac Haeredibus ac posteritatibus ipsorum praedictis noștri nominis memoria et gra tia maneat perenniter. In cujus rei memóriám firmitatemque per petuam praesentes Litteras nostras sigillo nostro quo ut Regina Hungáriáé utimur, munitos eisdem duximus concedentes.4 Datae in Civitate nostra Alba Iulia in Festo Ascensionis Dni Ci Anno ejusdem 1551.

1 La Pesty se adaoge: et presentibus elargimur. 2 La Pesty să adogă: pretacta. 3 La Pesty: fruuntur. 4 La Pesty: concedendas. 217

Banatului, carea dură 164 de ani. După Timișoara ocupă Turcii Lipova privită de chieia Transilvaniei. Apoi urmează pe rênd ocuparea cetăților Cianad, Szt-Miklós, Gyarmata, Becskerec, Kikinda, Csákóvá, Verșeț, precum și toate fortărețele de lângă Murăș până la Tisa.1 Delà Strigoniu până la Sémiin și Orșova și de la Kanisa până în partea răsăriteană a cotului Bihor, stă pânesc Turcii toată țara și totul geme sub puterea lor. Cultura și civilisațiunea, arta și știința apune, ori și ce drept de proprietate și liberă mișcare înceată sub iataganul turcesc. Decadența morală și materială, intelectuală și reli gioasă este urmarea firească a acestui jug înfiorător. Acest teritor a suferit grele împilări de cutropirea Tur cilor. La finea acestui capitol înșirăm numele comiților din Timișoara:

Sub SStefan I : Achtum în anul 1203: Poth » » 1214: Heize sau Hetze ori Heere » » 1233: Gylet » » 1235: Mateiu » » 1240: Dionisie » » 1270: Stefan Csáky » » 1316: Nicolau Trentul (nume rom) » » 1333: Nicolau Pop » » 1336: Benedict Heern » » 1366: Dionisiu Bebek » » 1367: Ladislau Korogh » » 1368: Benedict Heem » » 1370: .Ladislau duce de Oppeln » » 1371 : Benedict Heem

1 Griselini op. cit. p. 77; Timișana I. c. p. 101. 218

în anul 1387 Stefan Losontzy1 » » 1382 Ladislau Sarov » » 1396—1402 Nicolau Csaky și N. Marczaly » » 1402 Ioan Gara » » 1407—1424 Pipo sau Filip din Ozora » » 1424—1439 Stefan Rozgony » » 1440 Stefan Bathos » » 1441 Nicolau Ujlaky » » 1441 Ioan Uneade » » 1456 Ladislau Huniadé » » » » Michail Szilágyi » » 1459 Grigorie Lábatlan » » 1460 George Orbanasz » » 1461 Petru Szokoly » » 1476 Ambrosiu Nagy » » 1478—1494 Pavel Chinezu » » 1494 Iosif Somy » » 1509 Mateiu Várday » » 1511—1516 Stefan Bátory » » 1518 Petru Perény » » 1519 Laurențiu Ujlaky » » 1520 Kaspar Raskay » » 1523 Nicolau Maczedoniay » » 1525 Ioan Drágffy » » 1526 Petru Perény » » 1526 Valentin Török » » 1527 Emerich Czibak » » 1538 Petru Petrovici » » 1551 Stefan Losontzy Bani de Severin în acest period după actele cunoscute au fost:2

1 Böhm L. op. cit. p. 116—117; I. H, Schwicker op. cit. p. 170-172. - Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 258—294 ; confr. Dragalină op. cit. 11 p. 148—159. 219

La anul 1324—1341 : Dionisie Széchy » » 1342 : Toma (Tamás) și Ștefan fiul lui Dionisie » » 1343—1350: Stefan Losonczy » » 1350—1356: Nicolae Széchy » » 1355—1359: Dionisie Bubec » » 1360—1363 : Grigorie Alsan » » 1364—1368: Ladislau Koroghy, se amin- tește la 1365 : și Conia Széchenyi » » 1368—1372 : Vlad, (Vladislav, Vlaicu) voevodul din Muntenia și Benedict Heern » » 1372—1375: Paul Liszkay » » 1376—1378: Ioan Trentul » » 1379—1382: Ioan Alsan » » 1383—1387: Stefan Losonczy » » 1387—1389: Ioan de Capla și Széchenyi « » 1389: Mircea, voevodul din Mun tenia » » 1390: Ioan de Capla, Nicolae Pe- rean și Mircea » » 1391 : Nicolae Drugheth și Nicolae Perean » » 1392—1393: Szemere Gherebent și Di- tric Bubec » » 1395: Mircea voevodul din Mun tenia » » 13116 : Vlad fiul lui Mircea. » » 1397: Stefan Losonczy » » 1398—1408 : Verosimil au fost Severinul sub voevodul muntean « » 1408—1409: Pipo de Ozora ;> » 1410—1430: Verosimil au fost Severinul sub voevodul muntean » » 1430—1435: Nicolae Redvitz 220

La anul 1436—1438 : Francise Talloczi » » 1438—1443: Iancu Corvin cu fatele seu Iuon » » 1443—1444 : Mihaiu Ciorna și fratele seu Blaj » » 1445—1446: Iancu Corvin și Nicolae Újlaki » » 1447: Mihaiu Ciorna » » 1447—1448 : Nicolae Újlaki și Ștefan Csáky 1449: Mihaiu Ciorna și Blaj » » 1450—1452: Mihaiu Ciorna » » 1452—1454 : Mihaiu Ciorna și Petru Danciu » » 1454-1460: Verosimil Basarabbii din Muntenia înrudiți cu Cor- vinil » » 1460: Lădislau Doczy » » 1462—1463 : Nicolae Újlaki » » 1463—1466 : Verosimil earășl Basarabii. » » 1466: loan Pongrácz » » 1467: Ștefan și Mihaiu Mutnic » » 1468—1471 : Verosimil earășl Basarabii. » » 1471—1477: Emeric Hédervári « » 1478: Ioan Edő și Dominic Bethlen « » 1479: Ambrus Török și George, Szenthelsebethi « » 1479—1483: Bartholomeiu Pathóczy și Francise Haraszty » » 1483: Francise Haraszti și Andreiu Szokolyi » » 1484: Bartolomeiu Patoczy și An dreiu Szokolyi » » 1485: Francise Haraszti și Andreiu Szokolyi » » 1486: Bartolomeiu Patoczy și An- dreiu Szokolyi 221

La anul 1487—1489: Francise Haraszti și Andreiu Szokolyi » » 1490: Emeric de Ozora » » 1491 — 1492: Em eric de Ozora și Andreiu Dan « » 1492—1494: George More și Francise Balassa » » 1495—1501 : Petru Măcicaș și Iacob de Gârliște » » 1501 : Iacob de Gârliște și Béla Barnabás » » 1502: Petru Măcicaș și Iacob de Gârliște » » 1503—1508: Iacob de Gârliște și Bela Barnabás » » 1508—1513: Mihaiu Paksi și Béla Barabás » » 1514: Ioan Zápolya și Bela Barabás » » 1515—1517: Nicolae Hagymási » » 1517—1518: Vacant » » 1519: Bela Barnabás » » 1520: Nicola de Gârliște » » 1522—1523: loan Ubul » » 1524—1526: Ioan Zápolya și Ioan Ubul viteazul.

După lupta delà Mohács se fac mari schimbări în Ungaria. Severinul delà Orșova în jos rămâne anexat la Muntenia. în părțile ungurene din Severin, anexe la Transilvania se pun Bani numiți Caransebeș-Logojeni. Așa aflăm la 1536 pe Mihaiude Somlya. La 1544—1549 aflăm pe Petru Petroviciu și în 1552 pe loan Gleșan. în acest period cade și organisațiunea ierarchiei române, împreună cu fundarea și organisațiunea prin cipatelor române Moldova și Muntenia. în ambele se instituiră mitropolii și episcopii sufragane. în Muntenia 222

învecinată cu Banatul, a fost numit lacint de Mitropolit la 1359 cu sediul în Argeș, sub Alexandru Basarab. De aceasta se țineau și părțile învecinate transilvane.1 Vla- dislau Vodă, după rësboiul norocos contra lui Ludovic cel mare, asigurându-șî cu învoiala regelui ungar Banatul Severinului, organisează pentru această provinciă o metropoliă nouă la 1370, așezând acolo cu aprobarea patriarchatului din Constantinopolea de mitropolit pe Antim, fratele metropolitului de până acum.2 Actul întreg sună :3 «Anul 6879 (1370) luna Octombre indictionul IX. Cu puțini ani mai înainte, Prea Sânțitul Metropolit al Bitzinei a fost strămutat cu votul sinodului și cu aprobarea patriarchului la mitrodolia Ungro-Vlachiei și

1 Hasdeu Radu-Negru p. CCXXXI ; G. Enăcean op. cit p. 224 sequ. ; Hunîalvy op. cit. t. 11, p. 6 sequ. 2 Hasdeu Radu-Negru p. CCXXXll ; confr. Pesty op. cit. p. 30—21 ; Al. Lesyiodax: Istoria bis. București, 1845 p.390—391; Dr. Dem. Onciul 1. c. p. 56 și 227 ; Dr. A. Bunea: Vechile episcopii Rom. Blaj, 1902 p. 11. 8 Considerând noi acest document de mare importanță pentru biserica ortodoxă din Banat, îl publicăm întreg după Miklosisch.

'II ȚiȚovuia auvooizr; )rpa?iț fel tț; áytwTárj; fezkrpia Ouyypo- ßba/iaj. -j- "Eiptlaae -zrj ypávwv 7p7) tivùSu o UpwTaToç p.STpo7toli~7]ç Bi-Juvîjț p.ETarsfl’àç auvolízij ’A/jç« zal fetzpíaa zarpiap’/lzi] itț prjTpo- -QÀi-TjV, OuȚȚpopXa/Jaț, Ç7]Tr]aàvTv t'o rcapà t^ç p.syá).z]c zal zafloXizíí; fezkrjaia; aÙTolç àp/iôpÉa sîç CTEupaT:z7jv feia-aaiav zal du'/tzr^ óútoÉlítav,

aceasta după ce mai întâiu s’a cerut de boerii acelui loc și de creștinii de acolo, ca să li se dea lor archiereu din partea maréi și universalei biserici, pentru admi- nistrațiunea spirituală și folosul sufletesc ; astfel ca să se păstorească de acesta bine și în mod plăcut lui Dqleu și să fie conduși pe căile mântuirei. Ear după un timp oarecare, fiind că poporul acelui loc este mare și chiar nemărginit, un singur archiereu nu era de ajuns la atâta popor, ca să-i poată pe ei cerceta spiritualminte și învăța cele necesare sufletului și mântuirei, și pentru aceasta au cerut, ca să li se chirotonească și alt archiereu al locului aceluia, cerênd și aceasta boerii aceia și cedând la aceasta archiereul ce era și se află până acum acolo.

~pov óvzo; Iv.zi zoii tou vuv »úpiuzoixs'vou àpyiipào;, si; 7rpo7\a-íav TauT7]v b T:u.'.ÓTaTo; SfZaapXa? xup Aavir4À? ávíjp àôXoyoç xal S'j/aß7j; xal svapsTo;, tzavoç /aptTt XpiSTOÜ xal àpp.65toç et; tó peya touto ajiojya, xal ouveueî xal àpETfl oia^pETrwv, ou àpET>;ç xal twv XotTtov àyafrwv Tcftpav aybvTeç ot Èv e’xeivw totoo apyovTs; opoü xal àp/d- țuvot, ypáppaatv tbto’.ç ttjv y’jiœv |i£TptdT7jTa xal ttjv ftsíav xal tsoav xal psyaMjv aúvooov 7tap£zá).EGav, (naze Euoox7pat zal ScooTpaafrat, toutov auTOÎç àpyjspea, 6; xal E/s'poTOvrJthj óúcpcp suvoorzr; xal ÈTtzptast TÎjç y'pcov pETptÔTTjTo; jjiTppozo/dTT); itepouç Ouyypoßkayja;, ^Xovórt tou r'p.’5st’)ç, s'/ovtgç àpytcpia t'ov ii£TaT£-frsvTa TrpÓTEpov á“b Bitûv^ç. ocpsîasl toi vuv b p/jihl; ícpwTaro- pcrppozoXÍT^; pspou? Ouyypoßla/ta; xal ôîîcpTt- poc, èv áyúo TzvsúpaTt àyan;7]Toç àosXcpb; xal oukXstToupybç Trjç rpœv țxETptd- TTjTo;, 0 p£Tovopa;îhiç povay 0:, xup vAvdcpo; gTnXaßeWai xal xaTasy/tv T$jv èxxkrpiav txut^v zal otbájzEtv t'ov l'i àuTÎj ypiaTcbvupov tou zuptou Xaov xal -apatvsiv xal S'5TJyéhO’at Ta ùu‘/oSTa; te acppayii^v z.* xaiMjst y; p7jv ô toioutoç zal tóv toîtov tou MeXi- t^vtj;, bv zal arco tou vüv st$* sv te aTaissc zal xaô’E'Soai; Tal; pfiTa Tij; 'spàç xal psyàX^ç auvdbou xal rcavTayou. toutou yàp jrapcv àrcoXsXÛTa' TÖ btaXrÔ’EVTt upwTaTw pTjTporcoXÎTfl pépou; OuyypoßXaypa?, 6rcEpTÍpo> xal t'ov Torcov ^“E/ovTi tou MeXctt^;, e’v áyíto rcvsupaTt aya-ipto àSeXcpÔj zaè ŒüXXstToupycp TTp ^jiwv p£TptÔT7poç, zal Tj rcapoüaa auvoorxT) rcpaÇtç 01’ àacpaXeiav. Etys xal dià Tipia; rcaTptapy r/.^ç ysipoç t! p.îjvl ozTtoßpico ivb, -fr' -1-. 224

S’a ales la această demnitate prea onorabilul dicheo- filax, D. Daniil, bărbat foarte bun și pios precum și virtuos, tare în gratia lui Christos și paznic pentru această demnitate mare și distingêndu-se cu conștiință și cu virtute. De a căruia virtute și celelalte bunuri avênd cunoștință boeriî acelui loc, împreună cu supușii, au rugat prin scrisori anume pe modestia noastră, precum și pe divinul, sfântul și marele sinod, ca să binevoim și să le dăruim lor archiereu, care s’a și chirotonit cu votul sinodului și cu aprobarea modestiei noastre, Mitro polit al unei părți din Ungro-Vlachia, adecă a unei jumătăți, avênd (ceialaltă jumătate) de archiereu pe strămutatul mai nainte din Bitzina. Deci Preasânțitul Metropolit, menționat al părții Ungro-Vlachiei, prea onora tul și în sf. duch iubit frate, și ca liturgisitor al modes tiei noastre, cel supranumit în monachism, D. Antim, datorește să se primească și să țînă această sftă bise- serică, și se învețe poporul creștin al Domnului din dînsa să sfătuiască și se explice cele folositoare pentru suflet și mântuire făcând și citeți etc. Pe lângă aceste, el va mai ținea și locul Militinei și de-acum va avea loc în strane și în tronurile, ce se află în sf. și marele sinod precum și pretutindenea. Deci pentru acest scop s’a eliberat acest act sinodal menționatului Metropolit al Ungro-Vlachiei, prea on. și locțiitorului Melitinei, frate lui celui în s. duch prea iubit și conliturgisitorului mo destiei noastre, (Domnul Antim.)1» Metropolitul Jácint a fost chemat la Constantinopol, spre a da informațiuni, dar vodă Vladislav nu-1 lăsă se meargă.1 2 Fundarea mitropoliei se motivă cu sporirea populațiunii : «roè ôà xaiQov jiQoïôvwç énei, tov évovç, êxet-

1 G. Enaccan op. cit. p. 229—230. 2 Hașdeu Radu-Negru p. CCXXXI1. 225

ívov roi) TÓnov noXlov, ivy^àvovtoç naï àmiQOv o'/ebbv owt êativ dç pôvoç ùci'/ieoei'ç ïnavbg nçog ro tooovtov bdvoç».1 La anul 1381 trece Antim Ia Argeș ca Mitropolit, în Iulie 1389 găsim pe Atanasie I. ca Mitropolit în Severin subsemnând împreună cu Antim un act al sinodului patri archal.21 Metropolisul din Severin a luat parte la mai multe lucrări ale sinodului patriarchal până în Iulie 1401. Unii din istoricii noștrii cred că Metropolia Severinului a încetat.3 Eruditul profesor Eus. Popoviciu susține, că Mitropolia aceasta, după devastarea Severinului prin Turci la 1479 și-a strămutat residența la Feleac lângă Cluj. Aceasta o sprijinește cu raportul ce susta între Metropolia Transilvaniei și Exarchul din România, apoi cu provocarea la documennte vechi, cari atestă existența unor episcopi și archiepiscop la Feleac.4 Referințele politice cari înfluințează în genere și mersul trebilor bisericești, au permis așadară și insti tuirea unei Mitropolii ortodoxe în Severin. Fără îndoială că prin legăturile Severinului cu voevodul muntean Vla dislav s’a produs aceasta.5 Eară apropiarea noului ini mic fioros, a Turcilor, âncă va fi mai potolit catolici smul esagerat al regelui Ludovic, pentru a nu înstrăina pe un vecin viteaz și înțelept cum era Vladislav, pe care actele contimporane îl numesc mare Voevod.6 Amintim mai departe și faptul, că în biserica

1 Acta Patriarchatus Constantinapolitani I. 533—534 ; Has deu Radu-Negru p. CCXXXII; Hunfalvy op. cit. t. II. p. 14. 2 Al. Lesviodax op. cit. p. 390 ; Q. Enăcean op. cit. p. 230. 3 G. Enăcean op. cit. p. 231. 4 Eus. Popoviciu 1st. bis. rom. p. 70—72 și 102—104. Confr. și Istoria bisericească, București 1901 vol. II, p. 43 și 464. Aci se face provocare la documentele publicate de Cipariu și la niște evangelistare vechi din cari unul se amintește în analele Academiei. 5 Pesty op. cit. p. 345. 6 Hasdeu Istoria crit. t. I, p. 45. 15 226

apuseană curentul anarchic ce apucase la suprafață sgudui situația omnipotentă de odinioară a papilor. Nu mult înainte de înființarea Mitropoliei Severinu lui, s’a fundat și mănăstirea Vodița de lângă Mehadia.1 Apropiarea Turcilor de Ungaria puse pe gânduri și pe marele rege ungar Ludovic. Așa ne explicăm hotărîrea lui fermă de a-șî lămuri situația cu viteazul seu vecin, vodă Vladislav din Muntenia. încercarea s’a făcut cu puterea armelor și apoi s’a ajuns la învoială. Inimicul comun îî silia la aceasta, căci Turcii devin tot maî agresivi.1 2 Vla dislav este recunoscut de Ban de Severin. Așa ne expli căm apoi fundarea Metropolie! Severinului. Schimbările politice aduc cu sine posibilitatea consolidării bisericii și ierarchiel ortodoxe în Severin. Știm insă din trecut că Severinul cuprindea teritorii învecinate din Muntenia și Ungaria. Sediul Mitropoliei de fel nu-1 credem în orașul Severin de astăzi, ci în mănăstirea Vodița lângă Mehadia, deci pe teritoriul Banatului, sau mai bine dis al regatului ungar.3 în actele patriarchale se și numește Metropolia : «tov ’ (Ä'yyooß/«/i«s rfj; xam m SeßeQfjvov»4 5; earăși specifică mai de aproape localitatea, unde era a doua Metropoliă a Ungro-Vlachiei «rfj? xmà wv -SepeQfjvov» asemenea la alt

1 Mănăstirea Sf. Antoniu fundată de Vladislav Basarab, probabil pe la 1362 de fericitul părinte Nicodim, născut la înce putul sutei XIV în Prilep (Balcani). El a înființat pe Jiu, pe Motru și pe Vodița schituri, se așeacță apoi la Tismana. A stat în mare vadă la Basarabi și chiar la regele Sigismund. Delà dênsul ar data și mănăstirea delà Prislop. Hasdeu 1st. crit. t. 1, p. 127—146. 2 Pesty Fr. A Szőr. Bánság Tört. t. I, p. 30 sequ. 3 Toți episcopii și Metropoliții vedem că residau lângă o mănăstire. Prima mențiune se face de Mehadia la 1323, vecii A. Boleszny Ad Mediám, Mihald és Mehadia története Tört, és Rég. Értesítő 1884 II F. p. 70. 4 Acta patriarchatus Const. Miklosich t. II p. 312. 5 Acta 1. c. p. 312—313. 227 loc «tfjçxatà rav ’SeßeQtivov»1 ; în fine la alt loc se cjice : iov psijor; OvyyQoßZa%ia? trjç xam tóv ^eßeQfjvov.»21 Toate acestea dovedesc, că Metropolia era lângă Severin și nu cu sediul în orașul Severin. Locul cel maî important era lângă Severin mănăstirea Vodița, fundată de s. Nicodim și care a fost bogat dotată de principii români și sêrbï și chiar de regele Sigismund. Urmașul lui Vladislav, Dan invadează cu oaste în districtul MJiadiei.3 4Sub Mircea delà 1387 și apoi sub Corvini, legăturile Românilor cu regii ungari de groaza Turcilor se întăresc. Biserica ortodoxă chiar ajunge sub marele rege Mathia și urmașul seu a fi scutită prin lege, lucru de necrezut și de cugetat mai nainte în Ungaria. Pentru a sprigini părerea noastră, că Metropolia Severinului îșî avea sediul la Vodița lângă Mehadia, afară de faptul că în suta IV cunoaștem un episcop al Mehadiei (Aquae, Apele) ne provocăm la titlul ce-1 purta Ignatie în 1646 «Archiepiscopul Râmnicului și al toatei Mechedifoï La anul 1719 episcopul Damaschin protestează, ca piscopia Râmnicului să fie subordinată alteia avênd supus sie-și pe episcopul Mechediei.5 6 Românii pe acel timp nu numai pe terenul politic aveaü bărbați mari, dar și în biserică nu prea suferiau

1 Acta 1. c. p. 312—313. 3 Acta 1. c. p. 519. 3 Pesty Fr. A Szőr. Bánság Tört. t. I, p. 32. 4 Biserica ortodoxă 1884 p. 243 ; veiji și la E. Micu în «Dreptatea» 1896, Nr. 124 p. 3. 6 Dr. I. H. Schwicker; Die Vereinigung der serbischen Metropolien, Wien 1881 p. 140. «Erat etiam alter quidam Mitro- polita e regione Severin qui antea locum Amasiae tenebat, et erat sedes decima quarta post Patriarchas secundum Andronici im- peratoris ordinationem. Et sub Metropolitae hujus dependentia episcopus etiam Mehediensis erat ante quam Turcae regnum hoc ocupassent, quo occupato episcopatus ille sublatus est». Confr. și «Dreptatea» 1896 Nr. 129 p. 3 și Nr. 133 p. 3. 15» 228 străini. Dintre Români unii ajunseseră la demnițăți mari și în Rusia, cum a fost Ciprian Mitropolitul Rusiei, unchiul marelui scriitor bisericesc Grigorie Țamblac, fost Mitro polit la Kiew și în urmă în Moldova, bărbat cu mare vaqlă și erudițiune, care a lăsat o mulțime de scrieri după sine.1 Mănăstiri gr.-or. se aflau în Ungaria âncă pe timpul Sfântului Ștefan.21 Sub regele Ludovic cel Mare papa Clemente VI la 1344 pomenește de o mănăstire gr.-or. în Ungaria, care substa patriarchului din Constantinopol. Fiindcă de 10 ani murise egumenul, fără ca patriarchul să fi instituit pe altul, papa ordinează de administrator al claustrului gr.-or. pe episcopul Vitus din Nyitra. Din acest cas, că claustrul amintit substa patriarchului din Constantinopol conclude Hunfalvy, că la anul 1344 nu era episcop gr.-or. în Ungaria.3 La anul 1391 se înfiin țează în Maramureș o mănăstire de Baliță și Dragoș.4 * Mănăstirea Vodița împreună cu Tismana primesc donațiune la 1391 și delà Ștefan despotul Serbiei, (jece metoașe în Serbia, çjicêndu-se în actul de donațiune de aceste mănăstiri, că sunt «zidite cu ajutorul fericitului meu părinte».8 Din acest act vedem, că «popa Kyr Ni codim» era âncă în viață. în 1424 Dan vodă confirmă toate donațiunile făcute mănăstirilor Tismana și Vodița de moșul, tatăl și unchiul seu.6 Un episcop Mateiu al Sebeșului se amintește de Cipariu, pe care loan Uneade voește a-1 îndupleca să

1 Vedi valorosul studiu al regretatului Melhsedec An. Ac. Rom. seria II t. VI București 1885 p. 1—110. 2 Hunfalvy t. c. p. 477. 3 Hunfalvy t. c. p. 478—479. 4 loan Mihályi op. cit. p. 109—111. 6 Archiva istorică a României 1864 Nr. 3. p. 17—18. 6 Archiva istorică 1. c. p. 19—21. 229 treacă la biserica apusană. în diploma lui loan Uncade din 1450 se amintește Ioan de Kapha, episcop al Ro mânilor în părțile Solymos, Deva și Unedoara.1 Mai târziu aflăm lângă Hațeg episcopie la Silvaș. Episcopul loan a fost dus la Timișoara și de aci trimis la Roma. La 1469 loan Pongrácz voevodul din Ardeal, recu noaște dreptul episcopului Macariu din Galațiu lângă Făgăraș, de a încassa taxe delà preoții români, în scriptul adresat magistratului din Sibiiu.21 într’un evangheliu sârbesc din 1474 se face men țiune de episcopul Daniil pe care-1 amintim ulterior.3 în anul 1479 regele Mathia, în urma intervenirei Metropoiitului Ioanichie din Alba-Iulia, scutește de taxe pe preoții gr.-or. din Maramureș.4 Unii istorici socot că în actul acesta n’ar fi vorba de Alba-Iulia, ci de Belgradul sârbesc. Eruditul și laboriosul istoriograf român Nie. Iorga cjice : «o greșală de can celarie, care ar fi schimbat Belgradul cu Alba-Iulia, e cu neputință de admis într’un act solemn, scris pe pergament și pecetluit cu pecetea regală».5 Diploma aceasta însă este foarte controversată. La anul 1489 aflăm la Feleac lângă Cluj pe archiepiscopul Daniil numit după inscripția slavonă «Archi- episcopa-Severinska».6

1 Dr. llarion Pușcariu : Metropolia Românilor, Sibiiu 1900 p. 4 n. 14; vecțl și ce scrie Dr. A. Bunea 1. c. p. 6. 3 Hunfalvy t. c. p. 210 ; Pesty op. cit. p. 347 ; confr. stud, meu despre uniune p. 7 ; vecjî ce scrie Dr. A. Bunea 1. c. p. 7—10. 8 Tincu Velea op. cit. p. 47. 4 Magazinul ist. III p. 166 ; Enăcean op. cit. p. 242 ; Șaguna op. cit. p. 85—86; P. Maior op. cit. p. 142 sequ.; confr. Pesty op. cit. p. 348; Tincu Velea op. cit. p. 30—31; Popea 1. c. p. 22—23 ; Nie. Iorga : Sate și Preoți din Ardeal în Noua Revistă Română 1901 p. 346. 5 Nie. Iorga ibid. ‘ Eus. Popoviciu 1st. bis. rom. p. 102. 230

Amintim aci, că art. 3 și 4 de lege din anul 1481 de sub Mathia și art. 45 din 1495 de sub Vladislav scutesc creștinii ort. de cjeciuială.1 în anul 1494 se ivește ceartă între episcopul loan din Muncaci și egumenul Ilariu al mănăstire! sf. Michail din Maramureș, fundată de Bale și Drag. Egumenul intervine la regele Vladislav și-l informează despre pri vilegiile obținute de fundatori, delà patriarchul Antoniu II. Regele informat despre starea causei, confirmă privilegiile mănăstirei, îndatorează însă pe egumen la purtare cu viincioasă față de episcopul din Muncaci ; eară față de metropolitul din Transilvania la supunere și ascultare.21 Regele Vladislav a trebuit din nou să intervină, căci episcopul loan și după aceasta a voit să facă abus. Egumenul fu din nou confirmat în drepturile sale. Unii cetesc însă «Transalpina» și nu «Transilvania». La 1495 regele Vladislav cum am (țis scutește pe Români de cjeciuiala clerului catolic.3 Datele aci înșirate dovedesc existența metropoliei rom.-ort. în Transilvania a cărei jurisdicțiune se estindea și peste părțile ungurene.4 La mănăstirea Partoș din Banat, s’a aflat mormântul metropolitului Iosif din Timi șoara. Acesta ar fi fost metropolit înainte de dărîmarea mănăstirilor prin Turci 1551—1552-.5 6Un Vlădică de Vad

1 Vecjî Corpus juris op. cit. p. 221 și 279. 2 Șaguna op. cit. p. 87—95 ; T. Laurian op. cit. p. 267 ; Magazinul ist. t. III, p. 169 sequ.; Hunfalvy t. II, p. 29—30 și 209—210; N. lorga: Sate și Preoți 1. c. p. 346. 3 Magazinul ist. t. UI, p. 172—179; Tincu Velea op. cit. p. 31—32; Popea 1. c. p. 23. 4 Magazinul ist. t. III, p. 184 se (Jice : «Din diploma lui Mathia și din a doua a lui Vladislav se vede că Românii din Transilvania aveau Metropolit sau archiepiscop a cărui eparchiă se întindea chiar și peste părțile Ungariei. 6 Tincu Velea op. cit. p. 185—186. 231 se pomenește pe la 1523 și 1527.1 După Cipariu Varlaam ar fi pe la 1527 sau 1537 metropolit.21 La 1529 se amintește un episcop în Ardeal cu numele Atanasie.3 Reasumând scurt constatăm : Situația bisericei ortodoxe române sub durata acestui period s’a îmbunătățit în regatul ungar în urma refe rințelor politice schimbate. Elementul român ajunge o epocă de glorie și de mărire în luptele contra Turcilor fioroși. Din sînul Românilor se ridică numeroși bărbați, cari prin talentul și vitejia lor atrag admirațiunea întregei lumi creștine, și își înscriu numele cu lauri neperitori în analele creștinismului și ale patriei ungare. Unul se ridică chiar la înălțimea tronului regal, prin geniul și eroismul seu, devine nu numai unul din cei mai străluciți domnitori ai timpului seu ci și ai lumei.4 Con timporan are pe marele voevod Ștefan cel viteaz. Amintim apoi și pe marii voevotji Alexandru Basarab, Vladislav și pe Mircea. în luptele contra Turcilor se caută și apre ciază de potentații contimporani concursul Românilor. în Banatul Severinului se organisează lângă mă năstirea Vodița, Metropolia Severinului la anul 1370. Urmele acestei Metropolii până la începutul sutei XV-ea le găsim în acte, apoi dispar. La finea secolului, în 1489 aflăm pe archiepiscopul Severinului la Feleac lângă Cluj.5 Dovezile ce se aduc contra diplomei din 1479 și 1494

1 Nie. lorga : Sate și Preoți 1. c. p. 346 și Doc. Bistr. I XVI și XXXIII. 2 Eus. Popoviciu 1st. bis. rom. p. 104. 3 Nie. Iorga Doc. Bistr. v. 1, p. XXV și XXXIII. 4 Gróf Teleki József op. cit. t. V, p. 508. 5 Dr. A. Bunea în opul sëu citat p. 10—14 vorbind despre episcopul Marcu pomenit în documentul publicat de Cipariu în Archiv, p. 775 sequ. «crede că avem de a face cu un episcop grecesc, care s’a furișat în Transilvania». 232 referitoare la Metropolia din Alba-Iulia sunt subiective și în parte arbitrare. Un studiu obiectiv le va arăta ca trase de për și cu tendințe ostile, menite a provoca con troverse, dar nu a rësturna fapte istorice, căci Metropolia ortodoxă rom. e fapt și fără aceste doue diplome regale. Episcopi se menționează lângă Făgăraș la Galațiu, lângă Hațeg poate al Silvașuluî,1 în apropiere aci la Sebeș se amintește earășî un episcop, lângă Deș al Vadului, și cătră Maramureș la Muncaciu. Știm însă că Metropoliții din Transilvania purtau titlul : Metropolit al Belgradului, Silvașuluî, Făgărașului și Maramureșului. Episcopia Vadului după descoperirile distinsului nostru istoric Nie. Iorga, apare sigur existentă la începutul sutei a XVI și probabil s’a organisât și întărit, după ce marele voevod Ștefan a primit la 1475 Ciceul, — la care aparțineau 60 de sate, între cari se afla și satul Vad cu mănăstirea de acolo.21 *4 în stadiul în care se află acum istoriografia română, e greu de précisât în lipsa documentelor, cum s’a stră mutat Metropolia Severinului din părțile Banatului în

1 La Silvaș se află mănăstirea Prislopului. Numiri de «Prislop» în Caraș-Severin se află la Mărul (Almafa) și Pîrhova, veiji Pesty Fr. Szőr. Bánság Tört, t, II, p. 7 și p. 452; apoi la Văliug (Franzdorf) și Gladna-Qermană, ve

Transilvania. Faptul că unii episcop! din Timișoara au purtat âncă titlul de Metropolis și că emblema acestei episcopii este egală cu a Munteniei, m’a făcut să pre supun, că Metropolia Severinului, poate un timp scurt, transitoriu, își va fi avut aci sau în vecinătate sediul.1 Despre comuna românească Feleac se face men țiune la anul 1468 când regele Mathia scutește pe lo cuitori de dijma oilor (quinquagesima) și alte dări în schimb pentru serviciile ce le aduc cu apărarea drumului.2 Din documentele cunoscute și demne de crecjâmênt constatăm deci : Metropolia Severinului a sustat până la începutul sutei XV în Banatul Severinului, probabil cu sediul la mănăstirea Vodița lângă Mehadia. Dispare apoi și cătră finea acestei sute aflăm lângă Cluj la Feleac pe un Daniil numindu-se Metropolit,3 Archiepiscopa- Severinska sau Severinsky.4

1 Vecii studiul meu despre Uniune p. 228 n. 2. 3 E. Hurmuzaki Doc, vol. II, 2 p. 185. 3 în Analele Ac. Rom. s. II, t. III, anul 1881 București 1882 p. 41 se scriu următoarele: Dl Hasdeu aduce la cunoștința Aca demiei, că luând informațiuni despre existența unui vechiu Evan geliar slavic manuscript la biserica din comuna Feleac de lângă Cluj în Transilvania, și adresându-se acolo la dl profesor Silași, cu rugămintea de a procura Academiei acel interesant monument spre examinare, manuscriptul în cestiune s’a și primit fiinl foarte prețios mai cu seamă prin legătura sa metalică cu săpături figurate și cu următoare inscripțiune paleoslavică, care dovedește că proveniența manuscriptului este delà Craiova de pe la finea secolului XV : tPrIEh UtKÎÎI ICiIKh BHCTAPIJH ö'rK Ö6H G -|. TêTPoeArE* MHTPOnO/lïIO W

,, K Ő0. Al Această inscripțiune, împreună cu figurile evangelice de pe legătură, oferind un mare interes nu numai istoric, dar și artistic național totodată, dl Hasdeu propune a se face de cătră Academie pentru colecțiunea ei archeologică un fac-simile pe cât se poate mai exact. 4 Eus. Popoviciu 1st. bis. rom. p. 102—103. 234

La anul 1538 aflăm amintire de episcopul românesc Petru din comuna Feleac lângă Cluj.1 în un document din anul 1550 apare earăși evidentă episcopia română din Feleac, amintindu-se aci episcopul Danciu de mal multe ori dar mort atunci (quondam episcópus) și episcopul Marcu, care adoptase pe Danciu, fiul preotului român Vasile (Ladislau) din Feleac.1 2 în acest period cade și începutul literature! române lățite prin tipar. începutul se face prin Sașii luterani din Ardeal, tipărindu-se românește la 1544 pe spesele muni cipiului din Sibiiu catichisul lui Luther. în Sibiiu, Brașov și Orăștie continuă apoi Sașii prin tipografiile lor, publicarea de scrieri românești în scopul propagandei doctrinelor bisericei protestante. Cu organisarea și în tărirea bisericei calvine apoi Sașii sunt urmați cu mare zel de Maghiarii calvini în suta XVII.3 La traducerea unei părți din T. V. tipărit în Orăștie cătră finea sutei XVI au cooperat și Ștefan Hercea, paroch în Caransebeș și Moise Peștișel, paroch în Lugoj. Despre aceasta vom vorbi ulterior.4

1 E. Hurmuzaki Doc. vol. II, partea 4, p. 167 se

DOMNIA TURCILOR ASUPRA BANATULUI.

Delà căderea Timișoriî, 1552, până la reocuparea eî în anul 1716.

Ocuparea cetății Timișoara și Lipova precum și a celoralalte fortărețe bănățene, lăsă urme adânci în istoria țării. Turcii după aceste succese, trecură Tisa, și resfirând oștirea germană, se lățesc până la Agria. Sub pretextul de a apăra pe văduva regelui loan Zápolya și pe fiul lui minoren, sultanul ingerează în afacerile Ungariei. El învită pe Petrovici a veni în țară din Polonia, unde se afla cu Isabela, și-1 pune ban peste Lugoj și Caransebeș, cari localități fuseseră cruțate de Turci.1 Dară oastea numitului ban fiind o adunătură de țărani neexercitați în arta militară, fù împrăștiată lângă Tisa și Petrovici a fost alungat în Polonia. Isabela refugiată la fratele ei în Polonia, întreținea legături cu fruntașii din Transilvania, spre a înălța pe tron, pe fiul ei loan. Spre acest scop imploară ajutorul sultanului Soliman. Acesta se arăta învoit la aceasta, și prin mijlocirea lui

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 174; L. Böhm, op. cit. p. 119. 236

Petrovicï și a begilor din Buda și Timișoara, se decide a așetja pe tronul transilvan pe fiul Isabeleî.1 Isabela întrà cu fiul eî de 15 ani în Transilvania sub scutul Polonilor și Românilor. Alexandru Lăpușnean, principele Moldovei și Petru II (Petrașcu cel bun) al Munteniei eșiră în calea ei, împreunându-se oștile lor la Satu-Mare, asediind Oradea-Mare și pustiind la 300 de sate. Astfel ajutară Isabeleî să între în Cluj la 22 Octobre 1556.1 2 în adunarea convocată, Isabela fù procla mată de regentă pe timp de 5 ani, până când fiiul ei, loan Sigismund va deveni maioren.3 Isabela confirmă pe Petro- vici de ban peste Lugoj și Caransebeș, și aceste ținuturi fură eliberate de tributul ce-1 plătiseră până acum Turcilor, fiind aceste părți considerate ca adnexate laArdeal. Regina Isabela se silește cu ajutorul Franciéi a câștiga și Timișoara și Lipova. în 15 Septembre 1559 murind Isabela, urmă ca singur domnitor Ioan Sigismund. Acesta cerù din nou scutul și ocrotirea sultanului, mai vârtos căci înțelesese despre intențiunea lui Ferdinand, de a face pace cu Turcii, ce se și întâmpla în anul 1562 pe timp de opt ani. La 25 Iunie 1564 reposând Ferdinand, după dânsul urmă Maximilian (1564—1576).4 Luptele pentru tron se continuară cu înverșunare între Ioan Sigismund și Maximilian. La anul 1565 se fac încercări de împăcăciune.5 6 Soliman a părtinit pe Ioan Sigismund până la moartea sa întâmplată la cetatea Siget 1566.® La luptele ce se desfășurau între rivali,

1 Timișana 1. c. p. 102. 2 Nie. Istvánffi op. cit. p. 243 sequ.; Timișana 1. c. p. 102; Șincaiu op. cit. t. II, p. 202—203 ; Hunfalvy t. II, p. 259 ; Nie. Iorga Doc. Bistr. v. I, p. LII; Xenopol t. III, p. 8—9. 3 L. Böhm. op. cit p. 120. 4 Nie. Istvánffi op. cit. p. 285; I. H. Schwicker op. cit. p. 176. 6 Nie. Istvánffi 1. c. p. 295. 6 Nie. Istvánffi op. cit. p. 316 ; Griselini op. cit. p. 81 ; Dim. Cantemir op. cit. t. I, p. 315. 237 participă și Românii din părțile Lugojului și Caransebeșului cu o ceată de 3000 călărași până lângă Dobrițin, verosimil în reserva principelui.1 Urmașul lui Soliman, Selim II de și doria pacea la aparență, continuă ostilitățile. în primăvara anului 1567 respunde la scrisoarea lui Maximilian, că voește pacea, care să și încheiă pe opt ani, la 17 Februar 1568. în înțelesul acestui tractat, fiecare parte îșî păstrează posesiunile avute. Populațiunea creștină din Bănat a suferit foarte mult sub domnia turcească, cum am pomenit. Pașa suprem din Timișoara stăpânia provincia Banatului, care era împărțită în districte, în fruntea cărora se puseră bei și zapcii, și în fiecare sat câte un serdar, pentru ținerea ordinei și adunarea birurilor. Pământul deveni proprietatea statului, eară cetățenii se supuseră la mulțime de dări. Creștinismul fù prigonit și Mohamedanismul cu forța impus, eară bisericile creștine prefăcute în moșee turcești. Mulți Români periră sub apăsarea neomenoasă a Turcilor ; mulți se refugiară din șesul Banatului spre părțile muntoase, și în fine mulți emigrară în alte ținuturi.2 Afară de nesiguranța stărei politice și de lipsa totală a ordinei publice, adaugem la sporirea turburărilor și revoluția provocată prin reformațiune, în biserica apusană, singura domnitoare și ocrotită în Ungaria. Ca fulgerul s’au lățit doctrinele reformațiunei și peste Ungaria. Dieta din 1523 amenință cu perderea capului și a moșiei pe aderenții acestei credințe. La Mohács a perit cu regele împreună și floarea clerului catolic. Situația politică nefavorabilă, ce a urmat prin domnia Turcilor peste Ungaria și luptele de succesiune

1 Pesty Fr. A Szőr. Báns, tört. t. 1, p. 64. 3 Griselini op. cit. p. 82—83 ; Timișana 1. c. p. 103 ; Dim. Cantemir 1st. lmp. Ot. t. I, p. 321—324. 238 pentru tronul regal, au alimentat favorabil lățirea pro testantismului. Luteranismul a prins adêncï rădăcini în Transilvania la Sași, eară calvinismul la Maghiari. Deci la luptele politice s’au adaus și cele din domeniul religiunei, cari împreună multe năcasuri au adus asupra acestei nefericite țări sub decurs de secoli. Principele loan Sigismund era adversar bisericei apusene.1 Luptele aceste s’au estins și asupra Banatului. Părțile adnexe din Banat la Transilvania, aveau centrul lor în orașele Lugoj și Caransebeș, în fruntea cărora sta un dignitar numit Ban.21 în acest period aflăm urme despre influința doctrinelor reformatorice și în aceste părți.3 O parte bună avù și această pornire ostilă, căci favorisa cultul limbei naționaleprinvestirea doctrinelor reformatorice. Limba și ideea națională, în general vorbit, e strict legată de reformațiune. La 14 Martie 1571 moare Ioan Sigismund în etate de abia 31 de ani. Staturile Transilvaniei aleg de prin cipe pe Ștefan Báthory (1571 —1576).4 56 Această alegere fù recunoscută și de Selim II și de Maximilian la 1574. Doi ani mai târziu reposând Maximilian, urmează pe tron Rudolf II. După Selim II. urmează Murad III, carele închieâ pace cu Austria la 11 Ian. 1584earășipe 8 ani? în luptele ce le purta Ștefan Báthory, cu Gaspar Bekes român de origine, pentru tronul transilvan, prin învingerea din 1575 eși biruitor.®

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 181—186. 2 Vecjl pe larg despre Banii de Lugoj și Caransebeș la Pesty op. cit. p. 293—329. 8 Pesty op. cit. p. 362—363 ; Marienescu 1. c. p. 179—180. 4 St. Iványi : Vidékünk Története 1571—1658 Temesvárott 1875 p. 4. 5 Nie. Istvánffi op. cit. p. 337—362 ; Hunfalvy 1.11, p. 273 i. H. Schwicker op. cit. p. 187 ; Dim. Cantemir 1st. lmp. Ot t. 1, p. 337. 6 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 65. 239

Situația internă a Transilvaniei da ansă la turbu- rărî noui. Ștefan Báthory ajunge la tronul polon în 1576 lăsând Transilvania de moștenire urmașului seu Criștof Báthory (1575—1581), delà carele trece apoi în 1581 la Sigismund Báthory (1581—1600).1 în dieta din 1586 la Aiud s’a decis stîrpirea hoților prin poteră, că se lă țiseră peste măsură.2 Protectoratul turcesc, era de tot umilitor și apăsător pentru principii transilvani. Legații principilor ducând tributul la Poartă, erau foarte des rău și neuman tratați. Turcii după ce au fost ocupat întreaga țară aproape, voiau a pune mâna și pe cetățile Lugoj și Caransebeș, ei dau năvală asupra comunei Ciura lângă Lugoj și o pustiesc.3 Nemai putând suferi aceste umiliri Sigismund Báthory, pășește în taină la alianță cu împăratul contra sultanului4. Eară în anul 1594 se leagă un tractat de apărare comună între împăratul Rudolf II (1576—1608), Sigismund Báthory principele Ardealului, Mihaiu-Viteazul domnul Munteniei (1593—1601), și Aron, principele Moldovei.5 Cu asemenea intențiune de a se scăpa de Turci, trimite Sigismund Báthory pe banul din Lugoj George Palatici în părțile Timișanei, să rescoale populațiunea creștină contra domniei turcești. O deputațiune a fost trimisă la Sigismund sub conducerea Vlădicului Teodor, care o primește cu bucuriă, dăruindu-i un drapel pe sama resculațîlor promițându-le scutul seu. Resculații

1 Griselini op. eit. p. 84 ; L. Böhm op. cit. p. 128; Hun- falvy t. II, p. 379. 2 Pesty Fr. A Szőr, Báns. tört. t. I, p. 65. 3 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 66—67. 4 I. H. Schwicker, op. cit. p. 189. 5 Griselini op. cit. p. 85; Timișana 1. c. p. 104; confr. Pesty A Szőr. Báns. tört. p. 75. 240 sub conducerea Vlădiculuî Teodor, aluî loan din Lugoj și a unuî Iancu, ocupă maî multe fortărețe și bat pe Turci în mai multe lupte, chiar și pe pașa din Timișoara unit cu begii din Giula, Cianad și Lipova. Acest pașă în patru rânduri a fost bătut și alungat de resculați, perçlênd la 25,000 oameni.1 Animați de succesele obținute, trimit răsculații soli cu daruri la Sigismund, aducêndu-ï veste despre toate faptele lor dându-i titlul de rege al Transilvaniei și cerênd ajutorul lui. Sigismund promite și în faptă trimite pe Moise Székely cu oaste, dar acesta se oprește la frontiera Transilvaniei, și la toate solicitările lor hesitează a se alătura la oastea resculaților, cari lăsați apoi singuri fură supuși și nimiciți de numărul și furia Osmanilor.21 O parte din resculați se refugiară în Transilvania între cari și episcopul din lenopolea. Aron Domnul Moldovei a fost detronat în anul 1594 de Cazaci, dar armata trimisă de Sigismund îl reașeză în domniă. La 13 Noembre în acest an se uciseră toți Turcii la Iași și București. Mihaiu-Viteazul înfrânge pe Turci în mai multe locuri, și ocupă Giurgiui, Rus- ciucul și alte orașe din dreapta Dunărei.3 La începutul anului 1595, împăratul Rudolf și prin cipele Sigismund, se înțeleg să atace comun pe Turci, și se încheie parțial pace ori armistițiu cu dînșii. Prin cipele și urmașii lui recunosc pe împăratul ca pe Domnul lor, jurând credință și supunere. Dacă s’ar stinge seminția lui Sigismund în parte bărbătească, principatul Transilva niei are să treacă în posesiunea regelui ungar. Aceasta învoială trebue să fie aprobată și de staturile transilvane. Sigismund fù numit de principe al imperiului roman-

1 Dragalină op. cit. t. II, p. 44—45. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 189—193; St. Iványi 1. c. p. 12—16. 3 Timișana 1. c. p. 104; St. Iványi l. c. p. 17—18. 241

german și se căsători cu Cristina, fiica archiducelui Carol din Știria.1 în locul lui Ștefan Bekes urmează la 27 Maiu 1595 socrul seu George Borbeli, ca Ban de Caransebeș și Lugoj. Acesta pornește la 8 Iulie acest an din Caran sebeș contra Bocșei și Verșețului și ocupă aceste cetăți.21 * în anul 1595 sultanul Mohamet III, se decise se nimicească pe Vodă Mihaiu-Viteazul. La începutul lunei Iunie trimise o armată, compusă din Tatari, dar aceasta fii bătută. Mai târziu întră Sinan pașa cu 200,000 de ostași în Muntenia, dară fu bătut de Mihaiu-Viteazul în strălucita luptă delà Călugăreni.a Mihaiu se retrage spre munți, lângă cetatea lui Negru Vodă4 Turcii se resfiră apoi fiind strîmtorați de Mihaiu. Ca aproape toți principii mari ai Românilor, așa și Mihaiu a fost invitat de papa Clement VIII, să treacă Ia biserica apuseană.5 Tot astfel s’a urmat și ulterior. Principele Sigismund și Domnul Moldovei Ștefan Răsvan, venind într’ajutor lui Mihaiu-Viteazul, ocupă Târgoviștea și Sinan pașa se retrage trecând Dunărea. Armata turcească atacată de aliați lângă Dunăre suferi înfrângere. Giurgiu a fost din nou ocupat la 27 Oct. 1595. Vestea acestei învingeri a causât bucurie în Europa.6 Apărarea BănatuluicontraTurcilor, oîncredințază Sigismund lui Stefan Bocicai, carele și întări orașele

1 1. H. Schwicker op. cit. p. 193; Nie. Istvánffi 1. c. p. 421 sequ. ; Hunfalvy t. Il, p. 397 sequ. 2 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 76. 8 Nie. Istvánffi op. cit. p. 433 sequ. ; Xenopol op. cit. t. 1IÍ, p. 197 sequ. ; Timișana 1. c. p. 105 ; Tr. Laurian op. cit. p. 413-414. 4 E. Hurmuzaki : Documente priv. la 1st. Rom. București 1894 p. 193 sequ. ; Șincaiu op. cit. t. II, p. 259. 5 E. Hurmuzaki 1. sus c. p. 204, 214. 6 Nier- Istvánffi op. cit. p. 438 ; Timișana 1. c. p. 106. 16 242

Lugoj și Caransebeș. George Borbeli trimis de Sigismund în Ungaria, luptă cu noroc în 1595 contra Turcilor. După ce în acest an au ocupat Bocșa și Verșețul, asediază Făgetul. Garnizoana se decise se predeie cetatea, dar sosind pașa Timișoriî cu 8000 de Turci spre apărarea ei, se încinge luptă înverșunată la 13 August, care se fini cu risipirea oștirei turcești. Begii din Giula și Cianad au căclut în luptă ; eară Mehemet begul Lipovei a fost prins. Pașa Timișoriî însuși, cu mare năcaz a scăpat de percjare prin fugă, travestit, fiind însă grav vulnerat. După această învingere a ocupat George Borbeli cetățile Sólymos, Șiria (Világos), Nagylak, Pancota și chiar Lipova1 după un asediu de 2 (jile. Anul următor nu fù așa de norocos. Marele vizir Ibrahim, întră cu oștire numeroasă în Ungaria și ocupă Agria. în Banat se încearcă Turcii a reocupa fortărețele perdute, anul trecut, dar fără succes. Sigismund vine cu oaste numeroasă în ajutorul Lipovei' și retrăgendu-se Turcii, asediază Timișoara sub decurs de 40 de çlile, îndreptând violente atacuri asupra ei, dar fără alt succes, decât că a bătut armata de Tătari sosită întru apărarea cetății, din cari au perit la 10,000 morți și captivi.1 2 Știrea acestei învingeri a turburat foarte pe sultan, încât a ordinat numai decât pașei din Buda să alerge cu 40.000 ostași spre eliberarea Timișoriî și a supune Transilvania. O altă oștire de 350.000 ostași se pregătia pentru totala înfrângere a Ungariei și pentru împre- surarea Vienei.3 După 40 de (jile de sforțare zădarnică, se retrage Sigismund Báthory de sub zidurile Timișoriî. El trece

1 St. Iványi J. c. p. 20; I. II. Schwicker op. cit. p. 194; L. Böhm op. cit. p. 131 ; Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 76. 2 Griselini op. cit. p. 88 ; St. iványi 1. c. p. 22—23. 3 1. H. Schwicker op. cit. p. 196; Griselini op. cit. p. 89. 243 la Lipova peste Mureș și se asociază la armata imperială de sub archiducele Maximilian. în lupta din 25 Oct. 1596 Turcii bat cumplit pe creștini la Mezőkeresztes cari perd toate tunurile și 12.000 de ostași. în Decembre 1596 petrece Mihaiu-Viteazul în Alba-Iulia la Sigismund Báthory unde este primit cu onoruri mari.1 în 27 Septembre anul următor, trimise principele transilvan din nou pe Ștefan Iojica cu armata spre a ocupa cetatea Timișorii. Asediul a durat din 17 Oct. până la 27 Noembre 1597 și s’a terminat fără résultat, de și Iojica ocupase suburbiile, în fine trebui să se retragă.21 în anul 1598 begul Suleiman din Timișoara asediază Cianadul, dar trupele auxiliare transilvane sosite la timp îl silesc spre retragere. Mai târziu atacă Lugojul dar este strașnic bătut și la 7 Iulie cu resturile oștireî sale se refugiază la Timișoara.3 Ostilitățile se continuă și în anul următor, pustiind ordele osmane pretutindenea. întru aceea în Transilvania obvin mari schimbări, prin cipele Sigismund poftit, în 1697 laPraga de împăratul Rudolf, în urma unor favoruri obținute, renunță la tronul transilvan. Rudolf trimise trei comisari în Ardeal ca să ia guvernul în numele seu. Venind Sigismund acasă regretă cele făcute și oferi principatul lui Ștefan Iojica, român de origine, care era cancelar al țărel și pentru confirmarea acestuia cere intervenția sultanului.4 Candidatura Iul Iojica la tronul transilvan era sprijinită și de Mihaiu-Viteazul. Sigismund Báthory era însă om sucit. El îmbia pe cancelarul Ștefan Iojica cu domnia și tot el se exprimă

1 Xenopol op. cit. t. III, p. 224—225. 2 L. Böhm op. cit. p. 134; Pesty A Szőr. Bans. tört, t. Ill, p. 77. 3 I. H. Schwicker op. cit p. 197. 4 Timișana 1. c. p. 107.

16* 244 apoi că n’ar dori să ajungă coroana pe mâna Valachuluî. Tot el pregătește nimicirea lui Iojica care cu ocasia dietei din 9 Iunie 1598 este deținut, transportat la Satmar și după confiscarea averii, judecat și decapitat.1 Comisarii imperiali sosiți în Transilvania, forțară ținerea pactului dintre principe și împărat și țara rămâne sub guvernul lor provisoriu.21 Legații lui Rudolf încheiară tractat și cu Mihaiu- Viteazul, căruia îi oferiră și 10.000 galbini, pentru sus ținerea oastei și purtarea răsboiului cu Turcii.3 Sigismund Báthory ocupă din nou la 20 August 1598 guvernul Transilvaniei, dar nestatornic cum era, renunță la 21 Martie 1599 a treia oară la tron, în favorul vărului său cardinalul Andreiu Báthory. Acesta așecjăn- du-se în domnie cere scutul Turcilor.4 5 Andreiu Báthory amic Polonilor și Turcilor se înrudise și cu Irimie Movilă dușmanul lui Mihaiu- Viteazul, deci voevodul muntean ajunsese împrejmuit de contrari periculoși. Mihaiu-Viteazul, trădat Turcilor de cardinalul An dreiu, intră cu oaste în Transilvania și risipește la Șelimber în 28 Octombre 1599 armata principelui, care cercă a se scăpa prin fuga de perire, dar este omorît de un Secuiu și domnul Munteniei ocupă tronul tran silvan, făcăndu-și la 1 Noembre 1599 intrarea triumfală în Alba-Iulia?

1 Dragalină op. cit. II p. 56—59. •2 Pesty op. cit. p. 79—80; Griselini op. cit. p. 90. 3 Nie. Istvánffi op. cit. p. 468; Timișana 1. c. p. 107. 4 Nie. Istvánffi op. cit. p. 470 sequ. ; Pesty A Szőr. Báns. t. I, p. 80 ; L. Böhm. op. cit. p. 135. 5 Nie. Istvánffi op. cit p. 477—478 ; Xenopol op. cit. t. III, p. 251 sequ. ; Tr. Laurian op. cit. p. 423 ; Timișana 1. c. p. 108 ; St. Iványi 1. c. p. 27. 245

Mihaiu întruni sub sceptrul sëu toate provinciile române. Reformele lui aduseră mari foloase Românilor în Transilvania, pentru aceea contrarii deciseră percjarea Jui. Mihaiu donează partisanilor sei moșii, așa lui Mihaiu Balota și Francise Turic (Török) satul Cliciova apoi satele : Susani, Jupani și Paulești.1 Asemenea donează lui George Borțun, alias Pitariu nobil din Caransebeș satul Sărăzani. Inscripțiunea sigilului și subscrierea lui Mihaiu sunt cu litere cirile.31 2 Mihaiu-Viteazul este apoi acusat la împăratul Rudolf de o samă de nobili, că ocupă oficiile țării cu Românii.3 Luptele interne dintre nobilime și țărănime fac multe greutăți lui Mihaiu-Viteazul. Asemenea și sol dați! mercenari ai lui Mihaiu causează multe și mari neajunsuri. Comisarii imperiali asemenea ridicau la împă ratul diferite calomnii contra viteazului Domn. împăratul Rudolf trimite pe generalul Basta cu oaste în Transilvania, poftind pe Mihaiu a se retrage, ceeace însă acesta nu face. Nestatornicul Sigismund Báthory, îndemnat de Poloni, de Turci și de Irimie Movilă, Domnul Moldovei și mare contrar lui Mihaiu-Viteazul, voește a-și reocupa din nou tronul transilvan. Mihaiu prin o reușită expediție înfrânge oastea lui Irimie Movilă aliat cu Polonii, carele fuge în Polonia în 1600. Mihaiu, ia titlul de Principe al țărei Românești, Moldovei, și Transilvaniei.4

1 Pesty Krassó Várm. tört. t. II, part. I, p. 275. 2 Pesty Várm. oki. doc. 505 p. 229; Dragalină op. cit II p. 70. 3 St. Iványi 1. c. p. 28; Xenopol op. cit. t. III, p. 358 sequ. ; Șincaiu op. cit. t. II, p. 283 ; E. Hurmuzaki Fragmente t. III, p. 23 sequ. 4 Nie. Istvánffi op. cit. p. 484 sequ. ; Tr. Laurian op. cit. p. 426 sequ.; A. I. Odobescu: 1st. Rom. sub Michaiu-Vodă Viteazul, București 1887, p. 325 sequ. 246

Contrarii Voevoduluï român vëçlênd, că Sigismund Báthory întârzia cu ajutorul Polonilor se îndreaptă cătră Basta, carele grăbește ale veni în ajutor și Mihaiu- Viteazul fu bătut la Mirislău în 18 Sept. 1600 pentru primaoară. Ajutorul Românilor din Caransebeș, Lugoj și Lipova sub Andreiu Barcian a sosit prea târziu. în această luptă sângeroasă a perdut Mihaiu 10,000 de ostași. Asemenea a fost bătut lângă Șiret în lupta contra Polonilor. Venind în Muntenia se făcii o revoltă contra lui, de boeril contrari aliațl cu Moldovenii. Atunci Mihaiu merge prin Banat preste Lugoj la Praga. La început nu i-se dă audiență. Dar în Transilvania la 2 Faur 1601 e ales din nou Sigismund Báthory de principe, deci referințele schimbate, fac că Mihaiu închieâ cu împăra- ratul Rudolf un tractat, sub a cărui protecțiune se pune, cerând ajutor contra dușmanilor săi și contra Turcilor, împăratul îl numi guvernator al Transilvaniei cercând a-1 împăca cu Basta, și i dă ajutor în bani și oaste.1 Mihaiu se întoarce ca guvernor al Transilvaniei primind 100,000 galbeni ca ajutor. Sigismund Báthory sprijinit de o armată de 35,000 oameni este proclamat de dieta din Cluj de principe al Transilvaniei, penjând însă lupta la Goroslău, în 3 August 1601, față de oștirile aliate aiul Mihaiu și Basta, se refugiază în Moldova.21 între Basta si Mihaiu-Viteazul întră neînțelegeri.3 Basta acusă pe Mihaiu la împăratul și caută cu toate mijloacele a-i face sfârșitul. Mihaiu viteazul fù omorît în cortul seu lângă Turda, de militarii Iul Basta în 19

1 Nie. Istvánffi op. cit. p. 488—490 ; Papiu Ilarian I p. 47 ; Șincaiu op. cit. t. II, p. 285; E. Hurmuzaki Fragmente t. III. p. 41 sequ.; Timișana 1. c. p. 111. 2 Tr. Laurian op. cit. p. 433—436; E. Hurmuzaki Frag mente t. III, p. 49—50; L. Böhm. op. cit. p. 138; Timișana 1. c. p. 112; Xenopol op. cit. t. III, p. 377 sequ. 8 Nie. Istvámfi op. cit. p. 491—492. 247

August löOl.’Armata română cearcă aresbuna moartea domnului lor, dar trebui să se retragă maî apoi în Muntenia. Transilvănenii nemulțămiți cu regimul lui Basta, se rescoală sub conducerea lui Moise Székely, dar fură bătuți lângă Alba-Iulia. Moise Székely refugiat la pașa Timișoriî, sub protectoratul sultanului voește a ocupa tronul transilvan.21 Cu ajutoriul Turcilor cucerește delà Germani Lugojul și Caransebeșul, apoi înaintează spre Alba-Iulia, pe care o ocupă împreună cu cetățile Cluj, Újvár, Bistrița și alte orașe. Lângă Brașov la 22 Iuliu 1603 în fine e cumplit bătut de principele Radu Șerban al Munteniei, pertjându-și și viața. în această bătăliă au fost omorâți 4000 de Turci, Tătari și Secui fără captivi, căqlând numeroasă pradă și 150 steaguri în mânile în vingătorilor.3 Murind sultanul Mahomet III, după dânsul urmează Achmet I. Capii nemulțămiților Ardeleni, se îndreaptă cătră acesta pentru ajutor. Această intervențiă avu de urmare, alegerea lui Ștefan Bocskay de principe transilvan, carele fusese Banul Lugojului.4 Amicul seu Gavriil Bethlen adunase o armată compusă din Români din țânutul Caransebeșului și Lugojului, și să asociă cu Petteși, pașa Timișoriî, voind a întră pe la Făget în Transilvania, în ajutorul principelui. Fură însă surprinși prin un atac nocturn de oastea contrară lângă Timiș, și împrăștiați în toațe laturile. Pașa scăpă cu fuga în cămașă la Timișoara ; eară Bethlen într’o pădure.5 Sultanul a dat apoi principelui

1 Șincaiu op. cit. t. II, p, 288 ; Griselini op. cit. p. 91 ; Xenopol op. cit. t. III, p. 394. 2 Nie. Istvánffi op. cit. p. 507. 3 Nie. Istvánffi op. cit. p. 513—515 ; Tr. Laurian 1. c. p. 439 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 200; Timișana 1. c. p, 113. 4 Nie. Istvánffi op. cit. p. 523; Tr. Laurian op. cit. p. 443 ; Griselini op. cit. p. 93. 3 Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 87—88 ; Dragalină op. cit. Il p. 109.; L. Böhm op. cit. p. 141. 248

întru ajutor o armată numeroasă și 100,000 de galbeni. Primind aceste ajutoare, Ștefan Bocskay învinse pe Basta, scoțându-l din Transilvania și străbate cu armata sa întărită cu alte trupe auxiliare turcești Ungaria și în 1605, intrând în Austria și Stiria, prădând fără milă și cruțare și luând la 80,000 oameni în robiă, cari fură transportați la Cons tantinopol. Ca resplată primește Bocskay, afară de prin cipatul transilvan ca vasal, și regatul Ungariei, fiind încoronat de rege la 11 Novembre 1605.1 După moartea lui Ștefan Bocskay, la 19 Decembre 1606, pășesc trei candidați, Valentin Homonai, Sigismund Rákoczy și Gavriil Báthory. Staturile transilvane au ales contra voinței pe neputinciosul și slăbănogul Sigismund Rakoczy, la începutul anului 1607, de principe.21 Acesta abcjisă curând în locul lui fù ales la 5 Martie 1608 Gavriil Báthory (1608—1613), bărbat viteaz, de statură gigantică și dispus spre tirăniă. Om crudei, care nu cruța nimica și pe nimenea care îi sta în cale. Astfel înstrăina și depărta delà sine pe cei mai de-aproape ai sei, între cari și pe amicul seu Gavriil Bethlen, căruia mai mult avea să-i mulțămească tronul transilvan. Acesta se refugiază la pașa Timișorii, dar și aci fu urmărit, si cerù delà Sultan estradarea lui, și amenință Poarta cu alianța regelui ungar Mathia II.3 Revolta înscenată contra sa o sufocă Báthory cu teroare, și se fini cu înfrângerea resculaților. Dar la urmă ne mai putându-se suferi volniciile acestui despot maniac, numit de Turci «nebunul rege,» a fost omorît de oamenii sei. în locul lui fii ales Gavriil Bethlen (1613—1629), carele trebui să cedeze Turcilor în prețul recunoaștere! sale de principe cetățile Arad, Lipova,

1 i. H. Schwicker op. cit. p. 202. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 206 ; La Griselini 1. c. p. 97 ; L Böhm 1. c. p. 143 și Timișana 1. c. p. 115 este pus anul 1608. 3 I. H. Schwicker op. cit. p. 206—207 ; St. Iványi 1. c. p. 46 ; confr. Pesty op. cit p. 89—90. 249

Jenopolea și altele mai puțin însămnate.1 Prin această cesiune țânuturile Lugojului și Caransebeșului au devenit mai expuse răpirilor osmane, de și Banul Pavel Magnu de atunci și urmașii lui, fac tot pentru apărarea acestor locuri.2 Gavriil Bethlen confirmă la 3 Aprilie 1609 din Alba-Iulia privilegiile chinejilor și nobililor, provocându-se și la drepturile avitice.3

1 Timișana 1. c. p. 115; St. Iványi 1. c. p. 47. 2 Griselini op. cit. p. 96. s N. Iorga: Manuscripte din biblioteci străine An. Ac. Rom. 1900 seria il, t. XXI, p. 98 ; Foaia pentru minte etc. 1851 p. 163— 166; B. Maniu op. cit. 544; A. Vlad 1. c. p. 128. Nos Gabriel Dei gratia Transsyluaniae Princeps Partium Regni Hungáriáé Dominus et Siculorum Comes etc. Memoriae commendamus tenore praesentium significantes quibus expedit vniuersis. Quod nominibus et in personis fidelium nostrorum Gene roși ac Nobilium Joannis Lugosy, Michaelis Deesy alias Literati, Martini Banias et Georgii Radul in propriis ipsorum, cetero- rumque universorum Nobilium et Keneziorumnec non aliorumWala- chorum Districtuum Lugasiensis, Sebesiensis, Mihaldiensis, Halma- siensis, Krassofwyensis, Borzafwyensis, Komyatiensis et lliedyen- sis, exhibitae sunt nobis et praesentatae binae quaedam litterae, primae quidem Serenissimj quondam Domini Ladislaj Dei gratia Hungáriáé, Bohemiae, Dalmatiae, Croatiae etc. Regis Austriae et Styriae Ducis, nec non Marchionis Moraviae etc. faelicis recorda- tionis, confirmationales, Donationales, Annuentionales, exemptionales et Privilegiales in pergameno patenter confectae, si- gilloque ejusdem domini Regis impendenti et authentico in cera ruba impressive communitae et roboratae, quibus mediantibus Idem Dominus Rex Vniversa et quaelibet Privilegia eorundem Nobilium Walachorum et Keneziorum super quibuscunque ipsorum libertatibus immunitatibus et praerogativis, a diuis quondam Re gibus ipsis data et concessa, sub illis conditionibus et cautelis quibus ipsis concessa fuissent, roborasse et confirmasse : Deinde hoc ipsis annuisse ut in praefatis octo districtibus nulii extraneo Villas et possessiones donare liceat praeterquam illis, qui propter fidelia ipsorum servitia antefatisWalachis et Nobili- 250

în acest restimp s’a închieat un armistițiu de 20 de am între Poartă și Austria, care a durat delà Mathia II, sub Ferdinand II și III, până sub Leopold I, la anul 1660.1 Principele Gavriil Bethlen, lava între sultan și împărat și folosia toate mijloacele spre a întări principatul în lăuntru și înafară, și a asigura tronul pentru sine și familia sa. El, reformatul încarnat, permite Jesuiților din nou a se așetja în Alba-Iulia, și a-și ridica un claustru

1 Grisèlîni op. cit. p. 96; Șincaiu op. cit. t. III, p. 15. bus1 benemeriti esse videbuntur. Praeterea ne cuinquam easdem Villas et possessiones sed neque ipsi Regiae Maiestati ab inuicem separare alicui conferre, verum sacrae Regni Coronae semper adherere, quin imo praedictum districtum Comiatiensem prae- nominatis aliis septem districtibus denuo adiecisse, insuper id etiam ipsis annuisse ut solus Comes inter ipsos Judicia exercere, dehinc vero ad Judicem Curiae expost in praesentiam Regiae Maiestatis appelare possint et valeant. Sed et hoc ipsis conces- sise ut in exigendis Birsagiorum oneribus Comités el Vice Comités equum, Arma et aues2 convictorum minime aufferre, ac praesenti Vno Judice Noblium eorundem Birsagiorum onera exigere possint ac valeant. Vltimo a quorumlibet tributorum solutione exemisse, et res et bona tarn ipsorum quam Jobbagionum suorum a quorum libet arestatione eosdemque ac Jobbagiones ipsorum a Judicysali- orum libertasse. Verum id ipsis concessisse dignoscebatur ut si qui aliquid actionis contra Jobbagiones ipsorum se habere prae- tenderent id non nisi coram ipsis Nobilibus, adversus vero eosdem Nobiles in presen(tia) Comitum suorum inde in praesentia Judicis Curiae Regiae postremo in praesentia suae Maiestatis Juridice prosequatur. Alterae vero Serenissimae quondam Dominae Isa- bellae Dei gratia Reginae Hungáriáé, Dalmatiae, Croatiae etc. Donationales in simplici papyro itidem patenter confectae sigil- loque eiusdem Reginae secreto similiter in cera ruba impressive roboratae quibus mediantibus eadem Regina intuitu praeclarae fidelitatis, fideliumque seruitiorum totius Vniuersitatis Oppidi

1 Ezen aláhúzott szavak nem léteznek V. László király eredeti kiváltság- levelében. 2 A gyulafehérvári káptalan 1800. évi átiratában : Oves. 251 la Caransebeș, și spriginește bisericile și claustrele cato lice, sigur din motive pur politice, pentru scopurile sale.1 După moartea sa, la 1629 urmează socia sa, Ecaterina de Brandenburg și ca regent nepotul seu Ștefan Bethlen. Ecaterina înclina spre catolicism, trebui se renunță și Ștefan Bethlen fù ales la 28 Sept, de domn. Ca rival la tron apoî se ridică George Rákoczy. Locțiitorul din Buda, Bekir Pașa din Timișoara și cel din Bosnia aveau

1 I. H. Schwicker op. cit. pag. 208—209; Pesty Szőr. Báns t 1. p. 91—92.

Lugas suae Maiestati exhibitorum et exhibendorum, eisdem hae- redibusque et posteritatibus ipsorum Vniuersis, quaedam Arma seu nobilitatis Insignia, in illis literis luculenter descripta et declarata simul cum cunctis eorundem Armorum libertatibus et immunitatibus ac praerogativis1 in perpetuum dedisse et concessisse dinoscebatur tenoris infrascripti : Supplicatum itaque extitit nobis nominibus et in personis suprafatorum Joannis Lugasy, Michaelis Deesy alias Literati, Martini Banias, et Georgy Radul, aliorumque Vniuversorum Nobilium Keniziorum et Walachorum praenotatorum Districtuum humillime quatenus nos dictas binas literas, nec non omnia et singula in illis literis contenta, ratas, gratas et accepta habendo, praesentibusque literis nostris verbo- tenus inseri et inscribi faciendo eisdem, nec non omnibus et singulis in ysdem contentis nostrum consensual benevolum pariter et assensum praebere, ac tarn pro se ipsis, quam pro posterita tibus successoribusque ipsorum Vniue sis in perpetuum Valituras gratiose confirmare dignaremur. Quarumquidem primarum lite rarum verbális continentia sequitur hoc modo : (Vecjî documentul de sub Nr. 312 la Pesty Fr. Krassó Vármegye tört. Ill p. 404). Alterarum autem literarum tenor iterum sequitur in hunc modum : (Lásd Isabella királyné 1551. évi levelét 408. sz. alatt). Nos itaque praemissa eorum supplicatione nobis modo quo supra porrecta, dementer exaudita et faventer admissa, praescrip- tas binas literas confirmationales Donationales Annuentionales

1 A gyulafehérvári káptalan 1659. évi átiratában : «libertatibus, et immuni tatibus ac praerogativis». Az 1634. évi átiratban az aláhúzott szavak nem for- 252

mandat se introducă în domniă pe Ștefan Bethlen. Prin un atac succes, au fost bătuți însă de George Rákoczy (1630—1648), carele în fine a fost recunoscut de principe al Transilvaniei.1 Petrecêndu-se acestea urmează apoi o epocă de liniște asupra Bănatului. Multe însemnări nu avem de pe atunci. Armistițiul dintre Austria și Turcia era forțat și din causa rësboiuluï religionar cumplit, ce se urma cu înverșunare în Germania. Acolo se nimiceau

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 210 ; St. Iványi 1. c. p. 51 ; Șincaiu op. cit. t. iii, p. 18 seqn.

exemptionales et Privilegiales Serenissimorum quondam Ladislai Regis et Isabellae Reginae non abrasas non cancellatas, nec in aliqua sui parte suspectas, sed omni prorsus vitio et suspitione carentes, praesentibusque literis nostris de verbo ad verbum sine diminutione et augmente aliquali insertas et inscriptas, quo ad omnes earum continentias clausulas et articulos et puncta eatenus, quatenus eadem rite et legitime existunt emmanatae, viribusque earum veritas suffragatur, ratas gratas et acceptas habendo, prae- missis omnibus et singulis in praeinsertis biais literis contends, nostrum praebuimus consensum, imo prebemus benevolum, pariter et assensum, ac tam pro se ipsis, quam pro posteritatibus suc- cesoribusque ipsorum universís in perpetuum valituras dementer confirmamus, annuentes et concedentes eisdem ut ipsi praedecla- ratis universis et singulis libertatibus immunitatibus, et praero- gativas quibus hactenus usi et gavisi fuere, non minus in posterum quam antea Augustissimis temporibus uti frui et gaudere, salvo tarnen Fisei noștri Jure permanente, Valeant atque possint. In cujus rei memóriám firmitatemque perpetuam praesentes literas nostras pendentis et authentici sigilii noștri munimine roboratas, Memoratis universis Nobilibus Kenezÿs Valachis, caeterisque Inhabitatoribus annotati oppidi noștri Lugas ac supradictorum octo Districtuum dandas duximus et concedendas. Datum in Ciuitate nostra Alba Julia Die tertia Mensis Április Anno Domini Millesimo sexcentesimo nono. Gabriel, princeps, Stephanus Kendi Cancellarius. 253

și se mâncau așa-(Jicând pe sine creștinii și nu mai aveau timp se poarte armele și contra păgânilor. A fost o grația a provedinței pentru aceste părți — (Jice un istoric — că pe acel timp nu residau la Constantinopol sultani mai războinici, căci ușor ar fi cucerit toată Ungaria și chiar Germania.1 La anul 1644 a reposât Paul Magnu, Banul de Caransebeș și Lugoj, care și-a câștigat mari merite pentru

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 211.

(Kívül: 1609. feria sexta in festő beati Galii Confessons in generali Con- gregationc dominorum Regnicolaruni trium Nationum Transylvanensium et Partium Regni Hungáriáé exhibitae et publicatae sunt presentes in personis Vniversorum Nobilium Lugasiensium, et per eosdem dominos Regnicolas in vigore valean nullo contradictore apparente.) Mgr. Joannes Angyalos prothonotarius.

(Más helyen szintén kivül : Anno 1609. 1-a die Juny praesentatae Coram me Ladislao Gerlistey substituto Bano ac Generoso Domino Vulphango Kamuty.) Eodem Anno et die presentate Coram Castellanis Comitatus Zeoreniensis Joanne Peika et Daniele Kun. (Eredetije a Macskási család levéltárában fasciculus XXI. 709. szám hártyán, nagy alakban. A szöveg elején az Izabella királyné által Lugas városának engedélyezett cimer: koronából kiemelkedő fehér farkas kék mezőben; négy hüvelknyi magasságban és három hüvelknyi szélességben.) (Báthory Gábor ezen megerősítő levelét átírták a gyulafehérvári káptalan requisitorai 1634. évben, valamint a gyulafehérvári káptalan 1659. június 5-én Simon György és Fiáth Lajos kérelmére. Végre Stephanovits Sima lugasi főbíró Stephanovits György városi tanácsos és Popovits Moyses jegyző aláírásával ellátott folyamodás következtében, I. Ferenc király Kolozsvárott 1800. augustus 19-én szintén megparancsolá a nevezett káptalannak, ezen kiváltságok hiteles alakú kiadását, a mi részéről megtörtént ugyan ezen hó 24-dik napján. Ezen utóbbi átirat ma a Jugosi görög nem egyesült egyház ládájában őriztetik.) Vech la Pesty Fr. Krassó Várni, tört. t. IV, p. 251—255. 254 aceste părți. în locul lui urmează Acatiu Barcsay, care fu numit și comite la Hunedoara, acest om deveni un flagel pentru casa Rákoczy, pentru Ardeal și părțile noastre.1 La 27 Februarie 1655 s’au confirmat în dieta din Cluj, privilegiile Lugojenilor.2 După moartea lui George Rákoczy, a urmat fiul sëu cu același nume George Rákoczy II, (1648—1660) care era om ambițios și vanitos, și în vênarea lui după mărirea deșartă, s’a aliat fără știrea și aprobarea Porții

1 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. 1, p. 94. 2 Pesty Fr. Krassó Várm. tört. t. II, partea I, p. 344—345 ; St. Iványi 1. c. 53—54 ; B. Maniu 1. c. p. 544 ; Dragalină 1. c Il p. 139. Nos Georgius Rakoci Dei gratia Princeps Transylvaniae, Partium Regni Hungáriáé Dominus, et Siculorum Cornes etc, Memoriae commendamus tenore praesentium, significantes quibus expedit universis. Quod cum Regnum hocce nostrum undique aemulorum insultibus obvium sit, oppositis confiniis limites ejus confirmare non minoris curae esse ducimus quam totum recta fegum methodo directa conservare, maxime autem inter reliqua latéra, siquidem Partes istae ad munimentum Lugas vergentes, Hostibus et viciniores sint, et debiliores, cum ob inopiam Hominum militarium, tum etiam magnam et proxime collocatam hostium vim, et eidem ab omni pereclitatione maturius provideremus, moti ad hoc diligenti etiam instantia Generoși Acatii Barcsay de Nagy Barcsa Consiliarii noștri, Comitatus Hunyadiensis Comitis Supremi, ac, Districtuum Karansebesiensis et ejusdem Lugasiensis Bani, etiam Supremi fidelis nobis sincere dilecti. Cum primis autem peculiari istius loci provisione totius Regni commodo et saluți prospectum esse volentes, quo numerus illic virorum militarium augeretur, majusque Militiae exercitium et opera impenderetur, id Civibus et Incollis illius benigne indultum voluimus, ut illi etiam, qui hactenus operi rustico studebant dehinc exempti tam ipsémét quam successores eorundem universi ab omni Rusticitatis jugo liberi, et armis dedicti vivant, cum omnibus aliis, qui ex Ditionibus alienis residentiam posituri eo transmigraturi sunt, sub Conditionibus infrascriptis, Et primum etiam, Cum solutio Deci- 255 cu regele șvedez, contra regelui Polon. Sultanul ordină staturilor transilvane a alege alt principe. Ceorge Rákoczy II, exoperează de se alese adictul seu Francise Rédey, cu care se înțelese asupra domniei, până va obținea grația Porții. După ce aceasta nu succese, se aliază George Rákoczy II, cu principele Moldovei și Mun teniei și să îndreaptă după ajutor la împăratul Leo pold I.1 Armata pornită contra lui sub comanda pașei din Buda, a fost bătută lângă Lipova de George Rákoczy.

1 Griselini op. cit. p. 97; I. H. Schwicker op. cit. p. 212; Tr. Laurian op. cit. p. 465. marum Communis Fisei et Regni Proventus habeatur, et alienări articulis Regni cautum sit. Earn ob rem univers’ et singuli praeter antiquitus legitime exemptas, in rationem Communis Boni. Décimas de quibusvis Rebus decimari solitis absque defecta exolvere, et Jumentis propriis importare teneantur. Secundo Alvariamentum istius Loci omnes, excepto nemine tamquam peculium et refugium quotannis, ut nécessitas et loci status exigit, reaedificare et in staurare obligati sint. Tertio Praeterea ab omni rusticatione, Cen- suum quorumvis pensione, messione agrorum, Curuum vehalium praestatione et aliis similibus rusticitatis exercitiis perpetuo im munes et exempti, bonis Equis et armis instruct! nobis, et successoribus nostris Legitimis, Regnoque nostro, peculiariter autem securități istius Loci servire et inservire sint adstricti. Quarto nec ullam aliunde dependentiam, quam a nobismet, ac Legitimis successoribus nostris, ac Banis eo ordinatis habeant, et acceptare teneantur. Quinto, Capitaneos Duces et alios officiales quos cum praescitu et mandato nostro Bani noștri eisdem praefecturi sunt, acceptare, et dicta illius obedientes esse obligantur. Sexto. Uni- versae eorum Causae Forenses in sede Capitanei exoriendas et tandem per appellationem ad sedem Banalem finaliter dijudicandas transmitti debeant : Praeter illas quae acquisitionem Bonorum, et notam concernunt. Septimo. Cum autem dehinc oppidum istud Hominibus Militaribus incolatur, Causae etiam illorum juxta Edicta nostra Constitutionibus Regni assona magis, quam vel sola scripta ege vel Articuli Regni examinări, ventillari et terminări debebunt. 256

Mânia Porții asupra luî să mări și grăbi sosirea marelui vizir în Ungaria. Boroșineul, Lugojul și Caransebeșul cad în mânile Turcilor. Tătarii întră în Transilvania în număr de 200,000, ocupă Alba-Iulia și o prădează, și pustiesc cu fer și foc țeara, perind Ia 100,000 de oameni eară 50,000 fiind duși în robiă. Rákoczy s’a refugiat în munți și codrii. De principe al Transilvaniei fù numit la 14 Septembre 1658 Acațiu Barcsay. între condițiunile primite de acesta, față de Poartă, prima fu cedarea ținuturilor Lugojului și Caran-

Quibus obtemperare illi etiam modis omnibus sint adstricti. Octavo, Educillatio vini uti hactenus, ita dehinc etiam illic supersit, verum Cura illius non eodem procedat ordine uti hactenus, sed Provisori illius LociTabernamex aedificare,et Enopolam intertenere incumbat. Ad quae omnia firmiter, et inviolabiliter observanda tarn nos ipsos, quam vniversos successores nostros Legitimos videlicet Transyl- vaniae Principes obligatos et obstrictos esse volumus. Ad cujus Rei memóriám firmitatemque aeternam duraturam, praesentes Litteras nostras Chirographo et sigilii noștri munimine roboratas, universis et singulis Incollis et Inhabitatoribus dicti oppidi noștri Lugasiensis eorumdemque successoribus universis Benigne dandas duximus et Concedendas. Datum in Arce nostra Gyaluiensi Die vigesima nona Septembris anno Domini Millesimo sexcentesimo quinquagesimo quarto. Qeorgjus Rakocj m p (L g)

Anno 1655. Die 27a Mensis februarii in Generali Domi norum Regnicolarum trium Nationum Regni Transilvaniae et Partium Hungáriáé eidem annexarum Conventu, ex edicto suae Celsitudinis Principalis, sub publicis eorundem Comitiis ad diem 20am praedicti mensis februarii anni praescripti 1655. in Civitatem Kolosvar indictis, celebrata, Praesentes Litterae Annuentiales, ex Benigna Ejusdem suae Celsitudinis Principalis munificentia gratiose intrascriptis collatae, Exhibitae, Proclamatae, Publicatae et in omni sui parte approbatae sunt. Ita tarnen ne Jobbagionibus quorumpiam Regnicolarum in medium eorum transfugientibus suffragare valeant. Magister Georgius Lázár Celsissimi Domini Principis Transilvaniae Protonotarius. Manu aliena propter infir- mitatem. Pesty Fr. Krassó Várm. tört. t. IV, p. 348—351. 257 sebeșului la Turci, prin ce înceată Banatul Lugoșan- Caransebeșan.1 Dieta țânută la începutul luneî Octombre, 1658 în Sighișoara, a fost silită a accepta condițiunile Porții.2 O parte a nobilimei române emigră îndată după cedarea Lugojului și Caransebeșului și dieta din Turda la 1659 se îngrijește de așezarea lor ; apoi la 1675, când dieta din Alba-Iulia scutește pe nobilii veniți din aceste părți, trei ani de dare.3

1 Actul lui A. Barcsay din 12 Septembre sună așa : (Generosis Egregiis et Nobilibus Dnis Vice Comitibus Judici Primario Ladislao item Floka Capitaneo, Thomae Rapsa Provisori arcis Lugasiensis, caeterisque Juratis Civibus ac toti universități Dominorum et nobilium oppidorum Lugas et Caran sebeș etc. Dominis fratribus et amicis nobis observandissimis). Mint jó akaró urainknak, atyánkfiainak ajánljuk kegyel meteknek szeretettel való szolgálatunkat, és hogy Isten kegyel meteket mostani szomorúságában, busulásiban vigasztalja, szívből kiványuk. Minemii romlásra s utolsó pusztulásra jutatta Isten az mi bü leinkért szegény Hazánkat, bő szóval nem illik kegyelme teknek declarálnunk : Édes hazánkban elpusztult s’ széllel el fújtatott városok, Faluk bizonyságot tesznek, mely romlástul Isten kegyelmeteket üressé nem tötte, mivel ide az fő Vezérhez ő nagyságához, érkezvén, midőn kivánságit kezdette volna proponálni többi közöt Lugast és Karansebest kívánván ö nagysága, hogy vér nélkül kézhez Botsássuk, s az athname meg adatik. Hogy azért akár tsak hátra maradott részetskéjét édes Hazánknak utolsó pusztulástól megmenthessük, s kegyelmeteket is az rabságtól s’ fegyverre való hányástól megoltalmazhassuk, esedeztünk azon Vezérnek ő nagyságának, adgyon assecuratoriát, kegyelmeteknek semmi bántodása nem lészen, s vér nélkül kezekben botsáttatik. A mellett Édes Hazánkból is az Ellenséget ki hozattya, s elébbi állapottyában édes Hazánk megmaradásárul athname adatik. Mely nek is Páriáját el küldöttük, in specie penig magunkal kegyel metekhez visszük. Látván penig hogy azonkívül is megvenni

2 A. Vlad op. cit. p. 128; Pesty op. cit. p. 96; I. H. Schwicker op. cit. p. 213; St. Iványi 1. c. p. 54—55. 8 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 100—101. 17 258

Așa ajunse Banatul întreg sub stăpânirea Turcilor. Eialetul timișorean era împărțit în sandjacul Timișoara, Cianad, Ciacova, Becicherec, Panciova, Lipova, Moldova- nouă, Orșova și în fine Lugoj-Caransebeș. în fruntea eialetuluî sta un pașă de rang înalt, ear sandjacurie erau administrate de begî sau de un pașă mai in ferior.1 Aceștia încassau dările și îngrijiau de buna ordine. Pământul ocupat cu armele, era după coran proprietatea padișahuluî, care făcea donațiunî pa șilor, begilor și spahiilor cu moșiile cucerite. Așa

1 Dr. Szentkláray : Száz év Dél-Magyarország újabb tör ténetéből; p. Drăgalina 1. c. Hl, p. 11. igyekezik, s kegyelmetek is fegyverre hányatik, s szerelmesi s’ gyermeki rabságra vitetnek, Kegyelmeteket azért intyük megtekintvén az veszedelmet, minden Javakkal költözködgyék ki, ne hányattas sanak fegverre, s szerelmesi rabságra ne vitessenek ; Hogy mikor oda érkezünk kezekhez is bocsáthassa kegyelmetek. Mi arrul kegyelmeteket Hittel assecuráljuk, Isten be vivén az Országgal együt kegyelmetek Jószága helyet ha szintén nem egyenlőt is de hasonlót adni el nem mulattyuk. Ha penigh kegyelmetek vak merőségre veti magát, magok lesznek veszedelmeknek okai : mert hogy most is kegyelmetek nem kevés okot szolgáltatott erre kevesen lévén kegyelmetek mindenkor versengett ellenek, s’ ez mostani állapotban újat vont, az mint maga is az fő Vezér ö nagysága pana- szolkodik Kegyelmeteket mégh is .... tartó lelkére kényszerityük, azt az két helyet kibocsájtani ne difficultálja, akár tsak több része Hazánknak maradhasson meg. Ezeket bűneinken kívül Rákóczi György vakmerőségének megátalkodásának tulajdonitthatyuk mind nyájon. Ezek után Isten kegyelmeteket velünk együtt vigasz talja. Költ az Jenei mezőn levő Táborban 12 napján Septem- bernek Anno 1658. Az hűl pedig kegyelmetek Karánsebest kibocsájtja kezéből j.1 nevezte a Határt. Immár az Hadak is elrendeltettek vala alája mennyének, hanem nagy esedezésünkkel vittük végben hogy elsőb ben kegyelmeteket ezzel megkínáljuk. Kegyelmeteknek szeretettel szolgáló atyafiai Barcsay Ákos s. k. Pesty Fr. Krassó várm. tört, t. VI, p. 352-354. 1 Megíejthetien betű. 259 se perdură bunurile număroșilor nobili români din Banat.1 în acest an se plânge Poarta, că Râkoczy e sprijinit de armata imperială. Râkoczy sta gata cu puterea armelor a-și reocupa tronul perdut, dar Barcsay renunță singur la domniă. Râkoczy ocupă tronul de nou, dar cade la 2 Iunie 1660 în lupta lângă Cluj.1 2 Barcsay ajuns din nou în domniă, face totul, să între în grația sultanului. Prețul acesteia era să fie acum Oradea-Mare, căci după fiecare serviciu, Porta ocupa o cetate sau un țânut oare-care. Oradea-Mare cade deci prin trădare în mânile Turcilor. Sistemul de asuprire și de stoarcere a provin ciei, gătește lui Barcsay perirea, el cade lovit de loan Kemény la 1661, carele usurpează tronul transilvan, dar în anul următor 1662 este ucis și el.3 Urmează apoi în domniă Mihaiu Apaffy 1. Lupta nenorocită delà St. Gotthard, din 1664, unde perdură Turcii la 10,000 de oameni, causează un nou armistițiu de 20 ani. De regretat este, că la înche ierea păcei acesteia delà Vasvár, diplomații austriaci nu s’au folosit de toate avantagiele oferite prin succesele armelor, și părțile Lugojului și Caransebeșului remaseră sub Turci.3 Dară pacea nu dură atâta. Situația internă în regatul ungar era de tot desolată. Nesiguranța se mai spori prin conjurațiunea Zrinyi-Frangepăn și Wesselényi și prin purtarea equivocă a principelui Apaffy, care ațița și încuragia revolta și sprijinea pe nemulțămiți. El își revindecă la 1676 delà împăratul unele părți de lângă Tisa. Trămite pe loan Teleky, contra lui Leopold și solvește solda trupelor adunate contra Austriei.4

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 214. 2 L. Böhm op. cit. p. 148; Timișana 1. c. p. 115. 3 I. H. Schwicker op. cit p. 220. 4 L. Böhm op. cit. p. 152; I. H. Schwicker op. cit. p. 220—221. 17* 260

Intoleranța confesională propagată de Jesuiții devenițî omnipotenți la curtea imperială ; intrigele diplomației francese și brațul Turcilor aduna pe nemulțămiți laolaltă. Conspirațiunea contra dominațiunei germane se întărea, mai vêrtos prin sucursul primit delà guvernul frances. Capul și sufletul acesteia era Emeric Tökölyi. Un rësboiu civil părea inevitabil. Tökölyi strîmtorat de armata imperială, să retrage în părțile Tisei și cere ajutorul Turcilor, pe care-1 și primi.1 în luna Maiu 1681 primește Tökölyi asigurare prin pașa delà Buda, că sultanul luându-1 sub scutul seu, a dat ordin principilor din Transilvania, Moldova și Muntenia și pașilor din Oradea și Timișoara să-1 spriginească. în anul 1682 este numit Tökölyi de principe al Ungariei de pașa din Buda. împăratul Leopold pregătindu-se pentru apărare, după ce se convinse de mărimea pericolului, se aliază cu regele polon loan Sobieschi.1 2 în anul următor marele vizir Cara-Mustafa, vine cu o armată puternică de 200,000 în Ungaria. La Eszék se aso ciază și regele curuților Tökölyi și este atașat cu oastea lui de avantgardă la armata turcească. în 14 Iulie 1683 asediază Viena.3 Atacul furios a fost cu vitejie respins. Dar forțele împresurațitor se micșorau, și în momentul critic sosește întru ajutor regele polon, loan Sobieschi. Turcii fură bătuți și respinși la 12 Septembre și perdură 10,000 de ostași tunurile, requisitele de răsboiu și toată provisiunea. Armata sfâșiată se risipește în toate părțile. Marele vizir fu ștrangulat din ordinul sultanului la Belgrad. La această campaniă împreună cu Turcii au cooperat și principii

1 Dim. Cantemir 1st Imp. Ot. t. II, p. 459—461 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 221. 2 Vedî pe larg adnexul la N. Istvánffi t. cit. p. 1—39; L. Böhm op. cit. p. 153 ; G. Barițiu An. Ac. Rom. București 1887 p. 37. 3 Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. II, p. 461—488; 1. H. Schwicker op. cit. p. 222; Tr. Laurian op. cit. p. 494—495. 261 români Duca din Moldova și Șerban Cantacuzen din Muntenia,1 După această strălucită învingere, steaua Turcilor se pleacă spre apunere în Ungaria. Desastru după desastru urmează pentru dânșii. La 21 Oct. 1683 după lupta victorioasă delà Párkány, cade Strigoniul în mâna armatei imperiale. La 1684 asediază armata imperială Buda, după ce bat cumplit pe Turci la Vaț, în 27 Iunie 1684, în care luptă piere și pașa Timișorii. La 30 Oct. se retrag imperialii de sub zidurile Budei.21 Tökölyi folosia toate mijloacele spre a-și asigura posiția clătinată mult prin perderile Turcilor. El câștigă pe partea sa pe principele Michaiu Apaffy II, urmat în domniă după tatăl seu la 1681. La conjurațiune se alătură ca la 200 din fruntașii transilvani. Scopul era alungarea oștirei austriace din posesiunile transilvane. Tractatul închieat între acestea de principele Apaffy II cu împă ratul Leopold, îl scăpă din năcas, după descoperirea conspirațiunei, când generalul Caraffa intrând în Tran silvania ocupă Clujul și Sibiiul, după cari urmă și ocu parea Lipovei, privită de cheia Transilvaniei.3 Armatele imperiale secerau învingere după învingere asupra Turcilor. în anul 1685 ocupă imperialii Szolnok și Szarvas, și silesc după o învingere pe beglerbegul din Rumili a se retrage la Timișoara. Toate opintirile Turcilor rentaseră zădarnice, succesiv fură strîmtorați și alungați din toate posițiunile, unde se credeau neînvinși. La 2 Septembre 1686 se ocupă și Buda.4 După aceasta urmează Seghedinul și alte cetăți.

1 Griselini op. cit. p. 102—103; Timișana 1. c. p. 116. 2 Dim. Cantemir Ist. lmp. Ot. t. Il, p. 489 —506; I. H. Schwicker op. cit. p. 224. 3 Griselini op. cit. p. 103. 4 1. H. Schwicker I. c. p. 225 ; Tr. Laurian op. cit. p. 497 498 ; J'imișana 1. c. p. 116; Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. II, p. 528-532. 262

Imperialii ocupă și Transilvania. împăratul Leopold I și Mihaiu Apaffy la 28 Iun. 1686închieâ o învoială, în sensul căreia Transilvania și părțile adnexe trec sub protec toratul Austriei. Trupele necesare pentru apărarea țării le dă împăratul, care le solvește și solda. Alimentarea cade însă în sarcina principelui. Pământul cucerit de Transilvăneni este al principatului. Teritoriul ocu pat comun cade Austriei, afară de părțile aparținătoare la Ardeal. Apaffy și fiul seu rămân în domniă, ear după moartea lor staturile își vor alege liber principe. Staturile se obligă a plăti împăratului pentru scutul oferit, anual 25,000 de galbini. Pactul rămâne secret până după ocuparea Timișorii și Orătjii mari.1 în toată lumea creștină, aceste învingeri fură primite cu mare bucurie și sărbătorite, și ridicară nimbul casei de Austria. în anul 1687 după norocoasa bătălie din 12 August delà Mohács, perd Turcii 14 cetăți, și ducele Carol de Lotaringia cu grosul oștirei întră în Transilvania spre a asigura favorurile obținute prin tractatul încheiat anul trecut cu principele transilvan.21 După ce staturile transilvane și principele trăgănară ase supune disposi- țiunilor tractatului închieat, trebuiră apoi de silă să primească altul și mai apăsător. Curtea din Viena se convinsese, că toți conspiratorii și nemulțămiții se alimen tau și încurajau de Transilvăneni. Multele perderi și désastre, venite rapid asupra Turcilor, sporiră nemulțămirea în imperiu. Sultanul Mohamet IV a fost detronat. Disoluțiunea imperiului turcesc progresează ; ordinea și disciplina internă lipsește, în vara anului 1688 se revoltă trupele din garnisoana Timișorii, pentru că nu-și primiau regulat solda.3

1 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 101 ; Dragalină 1. c. ill p. 24. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 226. 3 Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. II, p. 575 sequ. ; I. H. Schwicker ibidem. 263

Caraffa numit de împăratul locțiitor în Transilvania, a întrat cu trupele sale și se silia să asigure casei de Austria principatul, și să ocupe după moartea bătrânului Apaffy domnia, de fapt nu atât cu puterea armelor, cât mai mult pe basa tractatelor cu staturile transilvane.1 în Novembre 1687 dieta din Pozsony, acceptă succesiunea tronului pentru Ungaria, după primogenitură în casa de Austria. Astfel se asigură pentru viitor casei de Austria,tronul regatului ungar și principatul transilvan.21 Consiliul de răsboiu din Viena era hotărît acum a îndrepta toate forțele militare pentru ocuparea Timișoriî. La mandatul împăratului Leopold, se decise mai întâiu eliberarea Belgradului. Sub comanda ducelui Maximilian, prin un atac sângeros se ocupă Belgradul la 6 Sep tembre 1688. în această luptă s’a distins prin agerimea și vitejia sa, principele Eugen de Savoya, care a și fost vulnerat aci împreună cu ducele comandant. Tot atunci Veterani ocupă Jdioara și Caransebeșul, eară contele Ludovic de Baden bate pe pașa din Bosnia și cucerește mai multe localități.3 Caraffa ocupase Solymoșul, Lipova și Lugojul.4 Sultanul strimtorat de disordinile imperiului și deprimat prin aceste învingeri strălucite, căută a-și salva cu diplomație, ce mai poate din ce a perdut cu armele. Legații sultanului Zulficar Efendi și dragomanul Alexandru Mavrocordat ajunși la Viena tratează de pace, dar fără résultat punênd și unii și alții condițiuni grave.5

1 Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. II, p. 624; I. H. Schwicker op. cit. p. 227. 2 Griselini op. cit. p. 104 ; L. Böhm 1. c. p. 155. 3 Denkwürdigkeiten d. Marschalls Grafen Friedrich Veterani Wien u. Leipzig 1771 p. 27 sequ. ; I. H. Schwicker op. cit. p. 228—229; Pesty op. cit. p. 102. 4 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. 1, p. 101—102. 5 Griselini op. cit. p. 105. 264

Rësboiul se continuă deci mai departe. Soliman II face pe Mustafa Köprili mare vizir. Acesta cearcă cu toate mijloacele și cu sforțări încordate a organisa puterea militară și a pune în equilibru finanțele imperiului. O dare de cap de 25 galbeni se ordinează pe seama creștinilor din imperiu. Tökölyi primește 20,000 de taleri ajutor pentru a ataca armata imperială.1 O flotilă ușoară pe Dunăre avea să sprijinească operațiunile Turcilor. La Adrianopole se adună armata turcească din toate părțile imperiului. Dar disordinile interne din imperiul turcesc deveniră tot mai fatale pentru acesta prin turburările din Asia mică. Ludovic de Baden bate pe Turci cumplit la Nissa în 24 Septembre 1689, ia 200 tunuri și ocupă cetățile Nissa, Bodon, Kossova și altele din Bulgaria împreună cu Sofia și străbate până la hotarele Albaniei.21 A fost însă respins. Campania n’a fost tocmai norocoasă, căci trebuiau mai bine întărite posesiunile recente, decât a se lăsa răpit de asemeni întreprinderi hasardate. Curtea din Viena se silea a câștiga pe partea sa, popoarele slave ortodoxe din imperiul turcesc. Piccolo mini comandantul austriac, prin tactica norocoasă își asigura simpatia Archiepiscopului Assen Cernovici din Ipec și prin acesta atrage o parte de Sêrbï și Albanesi. Carpos ducele Sêrbilor, e recunoscut de principe al Sârbilor prin mijlocirea lui Piccolomini. Dar acesta moare curând cătră finea anului 1689.3 împăratul Leopold prin manifestul seu din 6 Aprilie 1690 cătră popoarele Albaniei, Serbiei, Bulgariei, Silistriei,

1 L. Böhm 1. c. p. 157; Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. 1.1, p. 103. 3 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. 1.1, p. 107 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 230. 3 I. H. Schwicker: Politische Gesch, d. Serben in Ungarn Budapest, 1880 p. 5—6 și op. cit. p. 23E 265

Ilirieï și Macedoniei, le provoacă a se alătura la armatele imperiale, căci este timpul sosit pentru eliberarea lor din jugul turcesc. Acestor provincii și popoare, cari ar apar ținea — tjice apelul imperial — coroanei ungare, li se garantaază libertatea religiunii, alegerea liberă a voevocjilor și păstrarea tuturor privilegiilor avute și scutirea de orice sarcini publice și dări neexistente la venirea Tur cilor, afară de timpul de resboiu.1 Anul 1690 însă n’a fost norocos pentru operațiunile armatei austriace. Marele vizir Köprili Mustafa se silea din rësputerï, a recuceri posesiunile perdute. Austriaciï înștiințați despre toate mișcările armatei turcești, fac toate spre a întâmpina cu bărbăție atacul Turcilor. Veteranii întărește grabnic Nissa eară Heister Orșova. Distanța mare între trupele imperiale, face imposibilă o raliare grabnică a forțelor combatante, și proviantarea acelora pe pământ străin devine anevoioasă. Murind Apaffy la 15 Aprilie, Tökölyi intră în Transilvania pe la Brașov, cu ajutorul Turcilor și al lui Constantin Brancovan domnul Munteniei și se proclamă de principe. Armata imperială de sub comanda lui Heister pornită în contra lui Tökölyi, a fost bătută la 21 August lângă Zernești, și comandantul suprem Ludovic de Baden, este silit a merge cu grosul oștirei contra lui Tökölyi, pe care îl alungă din Tran silvania.21 Marele vizir într’aceea ocupă Nissa, Bodon, Se- mendria, Vidinul și Orșova și asediază Belgradul. Ducele de Croy comandantul cetății, făcuse toate pregătirile de apărare. A 12 (ți delà împresurare o bombă aruncă în aer magazinul de praf și prin teribila explosiune vătă-

1 I. H. Schwicker : Politische Gesch. d. Serben in Ungarn 1. c. p. 7 sequ. și op. cit. p. 232 ; Vanicek op. cit p. 420—423. 2 Griselini op. cit. p. 108; Timișana 1. c. p. 119; Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 108 sequ.; Dragalină 1. c. Ill, p. 30 seqH. 266 mându-se zidurile cetății, ocuparea deveni ușoară. Ducele și 600 din garnisoană se refugiară cu greutate. După câștigarea Belgradului, Turcii aleargă în ajutorul Timișorii strîmtorată de 3 ani.1 Turcii cuceresc apoi Lipova, Lugojul și Caransebeșul.1 2 în 16 Ianuarie 1691 a fost trimis colonelul Bolland ca să ocupe Caransebeșul delà Turci, pe cari bătându-i cucerește cetatea. Asemenea s’au ocupat Jdioarași Lugojul. Cu această ocasiune de frica Turcilor învingători, se așeaqlă Archiepiscopul Arsénié III Cernovici cu 30,000 familii în Sirmiu, Slavonia și lângă rîpa dreaptă a Tisei. La 21 August și 11 Decembre 1690 împăratul Leopold acoardă mari privilegii Sêrbilor și supune toate bisericile și claustrele din Ungaria și țările ei de rit oriental Arhi episcopului Arsenie Cernovici.3 La 20 August 1691 au fost din nou confirmate și lărgite aceste privilegii. Re- gulându-se afacerile bisericei ort. a fost instituit de epis cop la Caransebeș respective Verșeț Spiridon Știbița și la Timișoara Isaia Diacovici, care își puse reședința la Beci- cherec, fiind Timișoara în mânile Turcilor.4 în anul acesta este de însemnat lupta delà Szalán- kemen în 19 August, unde Turcii au fost învinși. în această luptă a perit marele vizir, 13 pași și la 20,000 de Turci. Prada a fost colosală, cassa de rësboiu și 158 de tunuri și alte requisite de rësboiu au picat în mânile Austriecilor. Anul următor s’a continuat răsboiul mai domol, trebuind împăratul Leopold să-și împărțească armata și contra Francesilor. Conții Auersberg, Heiders- heim și Heister ocupă Oradea la 5 Iunie. Anii 1693 și

1 I. Schwicker op. cit. p. 233 ; L. Böhm op. cit. p. 160—161. 2 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 110; Dragalină 1. c. III p. 34. 3 Tincu Velea op. cit. p. 72 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 234; Dr. L. Réthy 1. c. p. 128 și 147. 4 Griselini op. cit. p. 124 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 236. 267

1694 trec fără nici un succes și cu lupte puțin însemnate, în acest restimp la Țarigrad s’au perândat trei sultani. La 1687 Soliman III, 1691 Achmet II și la 1695 Mustafa II, fiul lui Mohamet IV, asediatorul Vienei.1 La 4 Martie 1695 împăratul Leopold acoardă mari privilegii Sêrbilor.1 2 în Iunie 1695 sultanul Mustafa II, adună la Filipopol oștile sale și pornește la Belgrad. Ducele elector de Saxonia Frideric August, e numit comandant al armatei imperiale, om de constituțiă erculeică, dar dedat la beutură.3 Consiliul de răsboiu din Viena, la propunerea generalul ui Veterani aprobată de împăratul, decise asediarea Timișorii ca punct însemnat strategic, care dominează câmpia Banatului și este potrivit punct de observare asupra Belgradului și Transilvaniei.4 Ducele Frideric August avea o oștire de 60000. în luna August se afla înaintea Petruvaradinului, atunci ajunse și sultanul cu oastea în fața Belgradului. Operațiunile Turcilor prin hotărîrea și surprinderea lor, stricară planul imperialilor, căci marele vizir prin marș forțat curênd ajunse la Timișoara, și petrecând aci câteva cjile plecă cu toată puterea contra Lipovei, unde se afla Veterani. Acesta văzând imposibilitatea de a résista, se retrage la Lugoj. Aci într’un șes încunjurat de bălți, este lovit cu furiă de Turci la 23 Septembre 1695 și cade în luptă ca un erou. în luptă au perit 3000 de ostași, toată artileria și steagurile.5

1 Dim. Cantemir Is. lmp. Ot. t. Il, p. 632—674; Griselini op. cit. p. 111 ; Timișana 1. c. p. 120 ; confr. Pesty op. cit. p. 116. 3 Vanicek op. cit. p. 423—426. 3 Vecii ce scrie Cserei la 1. H. Schwicker op. cit. p. 239. 4 Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. Il, p. 686; Griselini op. cit. p. 111—112; Pesty op. cit p. 117. 5 Tr. Laurian op. cit. p. 509—510; Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I, -p. 118; I. H. Schwicker op. cit. p. 244—245. 268

Restul armatei austriace bătute 3—4000 militari, s’a refugiat sub conducerea lui Truchsess în Ardeal. Lugojul, Caransebeșul și Țițeiul cad earăși în mânile Turcilor. Ducele elector Frideric se retrăsese lângă Murăș, apoi la Lipova, și de-aci, după ce audi de nimicirea lui Veterani, a dat ordin a se întări toate garnisoanele în sus pelângă Tisa și până la Oradea, eară el merse la Deva, pentru a opri invasiunea Turcilor în Transilvania.1 Mustafa II, îmbucurat de aceste succese se rentoarse preste Caransebeș, Mehadia și Orșova laConstantinopol. Aci fù primit la 12 Novembre cu triumf în serail ca și «cuceritorul cetăților Lipova, Logoj și Caransebeș.»21 Cetățile ocupate din Banat, curând fură reluate de imperiali, după plecarea Turcilor. Principele transilvan Michaiu Apaffy II, abcjice la 1696 de domniă, în favorul împăratului Leopold și urmașilor lui. împăratul trimite de guvernator pe generalul Rabutin.3 Ducele Frideric August asediase la 1 August .1696 Timișoara. într’aceea vine știre, că flotila imperială a fost bătută și că sultanul se apropie de Timișoara. La mijlocul lui August se afla sultanul cu 50,000 de ostași lângă Timiș. Ducele elector pleacă în contra lor. La 26 August s’a întâmplat lângă Olaș, cotul Torontal, în apropiere de cetate lupta cumplită și foarte sângeroasă între Osmani și imperiali. Mulți au perit din ambele părți dar lupta purtată până noaptea, a rămas nedecisă, deși pentru Turci mai favorabilă.4 Turcii apoi se retrag spre Panciova. Dar pentru apărarea Timișorii s’a îngrijit sultanul de toate cele

1 Pesty A Szőr. Báns. tört. 1.1, p. 122; L. Böhm op. cit. p. 168 2 Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I. p. 122. 3 Timișana 1. c. p. 123. 4 Griselini op. cit. p. (117—119); Pesty A Szőr. Báns. őrt. t. I. p. 122. 269 trebuincioase. în anul următor 1697, conduce earăși sultanul singur campania contra imperialilor. în Viena nu erau de fel indestuliți cu succesele anului din urmă, și cu prestațiunile comandantului Frideric August, care de și dispunea preste o armată numeroasă, având de cooperatori generali buni, dar lipsit de stima și respectul acelora, și de încrederea trupelor, nu putea ajunge la resultate îmbucurătoare. Lângă ducele elector fù ordinat Eugen de Savoya. Bărbat de talent, bine instruit și în puterea vieții de 34 de ani, curând ajunse numele lui de spaimă Turcilor, ca și loan Huniadé. El se distin sese la apărarea Vienei, la ocuparea Budeï și Belgradului. Această numire fù primită cu entusiasm de trupele ce luptau contra Turcilor.1 Tocmai când era să plece Eugen de Savoya la armata comandată contra Turcilor, ducele elector Frideric August a fost ales de rege polon, deci comanda supremă asupra oștirilor, se dede principelui de Savoya. Situația trupelor nu era tocmai de lăudat și timpul era înaintat. La 25 Iulie 1697 se așadă în castru lângă Petruvaradin. în 10 August 1697 ajunge și Mustafa II, la Belgrad. Gândul prim al Turcilor, era întărirea și aprovisionarea Timișoriî. Trec apoi Dunărea la Panciova și ocupă Țițeiul, apoi se îndreaptă spre Petruvaradin.21 Eugen de Savoya surprins și mirat de mișcările Turcilor, lasă pe mareșalul-locotenent Nehem la Titel, și așează 2 regimente de-alungul Tisei, pentru a observa operațiunile inimicului ; eară el se retrage în sus spre Tisa, în calea lui Rabutin, care venia din Transilvania cu 8 regimente. Prințul Eugen la câteva cjile s’a întărit cu trupele lui Vaudemont și Rabutin și s’a decis a se

1 Pesty op. cit. p. 123; I. H. Schwicker op. cit. p. 251. 2 Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. H, p. 692 sequ.; L. Böhm op. cit. p. 174—175. 270

întoarce spre a sta Turcilor în cale la Petruvaradin.1 La 6 Septembre 1697 ajungând aci, prințul Eugen se întărește în castru. Turcii, după ce se conving despre tăria posiției și nesuccesul atacului lor, la propunerea lui Tökölyi, hotăresc a se îndrepta spre Seghedin, și de aci cătră Transilvania.2 Imperialii urmăresc apoi pas de pas pe Turci, cari se opresc la Zenta, pe unde voiau să treacă Tisa, spre a merge în Transilvania. La 11 Septembre 1697, di memorabilă în istoria patriei noastre, genialul și vitea zul comandant Eugen, înștiințat despre toate operațiunile inimicului, lovește cu furie pe neașteptate pe Turci. Armata imperială înaintează spre Zenta în trei coloane. Lupta a durat abia doauă oare, dar cu o așa vehemență, încât 20,000 de Turci au perit în luptă și 10,000 s'au înecat în Tisa. Marele vizir cu alți patru viziri, locțiitorii din Anatolia și Bosnia, aga Ianicerilor, 13 begterbegi și 11 pași rămaseră pe câmpul de rësboiu. Aceasta după istoricii maghiari. Dimitrie Cantemir marele savant și părintele istoriei române, care a fost present la aceasta luptă, ne spune că au căcjut în luptă 14,070 de Ieniceri cu Aga lor, 73 deObdgiachi și Buluc- Agalari, 3700 de Topci, 7000 dfe Arnăuțî, marele vizir, 15 pași cu trei tuguri, 27 de pași cu unu și două tuguri și alții, așa cu totul preste 30,000 de oameni.3 Prada a fost enormă. Mare sumă de bani, aproape toate requisitele de rësboiu, arme, tunuri, steaguri și celelalte cad în mânile imperialilor. Sultanul cu puțini \ 1 Dim. Cantemir 1st. imp. Ot. t. II, p. 696—697 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 255. 2 Dim. Cantemir 1st. imp. Ot. t. 11, p. 701 ; L. Böhm op. cit. p. 175. 3 Dim. Cantemir 1st. imp. Ot. t. II. p. 709 și 797. în această luptă a cădut și un ascendent a ilustrei familii Mocsonyi care purta numele Popovici în suta XVIII. 271 spăhii în fuga mare, scapă la Timișoara și de aci cu mare grabă la Constantinopol. Din vremea luî loan Corvin o asemenea învingere n’a secerat oastea creștină asupra Osmanilor.1 Această luptă glorioasă decise apoi soartea Banatului și a Transilvaniei. Din partea imperialilor ar fi căcjut în această luptă după Cantemir 6000 de ostași.21 Asediarea Timișorii din causa timpului înaintat și a terenului greu de apropiat în timp de ploaie se amână. Eugen îșî duce armata spre Seghedin. De acolo cu ceată aleasă pleacă în Bosnia, unde cucerește mai multe cetăți și trece mulți creștini peste Sava. Rabutin se reîntoarse în Transilvania, de unde ataca el prin Poarta-de-fer și ocupă Palanca nouă delà Turci. Turcia, groaza creștinilor și a Europei întregi, ajunse în situație gravă. Sultanul Mustafa II se vede necesitat a cere intervenția Angliei pentru pace, un lucru nemai pomenit în analele Osmanilor până aci. Pacea încheiată la Ryswyk între puterile creștine, dau împăratului Leopold putința de a îndrepta toate forțele armatei sale contra Turcilor.3 Condițiunile de pace oferite de Turci erau foarte

1 Dim. Cantemir 1st. Imp. Ot. t. II, p. 703—715; Griselini op. cit. p. 120; L. Böhm op. cit. p. 177—180. Prada ar fi constat din întreaga artilerie și muniție 9000 de trăsuri, 60,000 de cămile, 15,000 boi, 7000 de cai, 26,000 de plumbi, 553 de bombe, 500 de dobe de-ale lanicerilor, 40,000 fl. cassa sultanului, trăsura sultanului cu 16 cai, toate steagurile și altele multe, cassa de rësboiu cu trei milioane florem. în fine obiectul cel mai prețios : sigilul sul tanului, ce-1 purta marele vizir la grumaz. Pe acesta l’ar fi dat Eugen în persoană împăratului. Lupta aceasta se consideră de cea mai glorioasă în suta XVII, vecii I. H. Schwicker op. cit. p. 262 ; Vanicek op. cit. p. 332. a Vetji 1. c. p. 709. 3 Tr. Laurian op. cit. p. 512—513 ; L. Böhm op. cit. p. 180; Pesty op. cit. p. 125. 272

favorabile și la 13 Noembre 1698 încep pertractările, cari sfârșesc cu pacea ratificată la 26 Ianuarie 1699 în Carloviț. în virtutea acesteia Transilvania remâne împă ratului cu districtele Lugojului, Caransebeșului, Almașul cu o parte din clisură, Lipova, Cianadul-vechiu, Canija, Becse și Becicherec ; eară restui din Banatul-Timișan rămâne în posesiunea Turcilor. în jurul Timișorii erau deci numeroase castele și cetăți imperiale.1 Acestea însă fură dărîmate. Pacea delà Carloviț înseamnă un triumf pentru causa creștină. înregistrăm aci, că sub decursul anului 1697 Românii sub conducerea lui Măcicaș, vice-comitele Severinului cu puțini ostași au apărat Caransebeșul, respingând pe Turci și cetele Curuților în număr de 2000. Petru Măcicaș însoțește pe Rabutin în expedițiunea sa spre Palanca-nouă. Turcii ocupă din nou Caransebeșul la începutul anului 1698.21 După terminarea rësboiuluï cu Turcii și după su focarea revoluțiunei lui Tökölyi, urmează liniște părută asupra Ungariei și Transilvaniei, căci spiritul de revoltă dormita ca jăgul sub cenușă. Un eveniment extern neașteptat fu menit pentru turburarea valurilor de ne- mulțămire. Ramul bărbătesc al familiei regale din Spania apuse cu Carol II. O disposițiune testamentară a acestuia cu preferarea drepturilor casei de Austria, institue pe tron pe nepotul lui Ludovic XIV și dă ansă la un rësboiu groaznic, pentru succesiunea tronului. La partea Austriei se atașară Anglia, Holandia, Portugalia și ducele de Savoya. încuragiat de acest sprijin merge la 1703 ducele

1 E. Hurmuzaki Fragmente t. III, p. 419 sequ. ; I. H. Schwicker op. cit. p. 268; Timișana 1. c. p. 130; Dim. Cantemir 1st. Imp. Of. f. II, p. 729—738 ; Vanicek op. cit. p. 124—125. 2 Pesty Fr. A. Szőr. Báns. tört. t. I, p. 124; Dragai ina 1. c. III, p. 52-53. 273

Carol, căruia îî cedase Leopold dreptul sëu, și ocupă tronul Spaniei sub numele Carol III.1 Pentru a zădărnici planurile Austriei, care prea tare se lățise acum în Europa și amenința equilibrul european, Francia căuta aliați și mijloace de a slăbi pe adversar. Pentru aceea magnații nemulțumiți cu ordinea nouă a lucrurilor din Transil vania și Ungaria, află aliați naturali în Francesi, și o caldă primire și ajutorare a tuturor pretensiunilor și revindicațiunilor lor naționale.1 2 Francise Rákoczy, nepotul lui George Rákoczy II, ridică steagul revoluțiunei, sub care se înrolează toată suflarea contrară ordinei noui. Astfel se naște o revo- luțiune înfricoșată, care mai mulți ani de-arêndul a devenit un mare isvor de nefericire pentru țară.3 Această revoluțiune sprijinită de Ludovic XIV și de Turci urmează cu noroc schimbăcios pentru beligeranți și pustiește țara și așa destul de sărăcăcioasă. Sub decursul acestor turburări moare Leopold la 1705. Revoluția se continuă sub urmașul seu Iosif I și întreaga țară sta aprinsă în flăcări.4 Pe lângă Maghiari și Ruteni luptă și numeroși Români în șirurile Curuților, ai căror combatanți se sporiseră la 70,000. Conducători români vestiți erau: Negru, Dragul, Bălică, Pintea, Bucur, Câmpean, Bercean, Nagyszegi etc.5 La această revoltă au fost împinși Românii prin volnicia și sila, cu care era susținută și propagată uniunea în Transilvania cu biserica apuseană.

1 E Hurmuzaki Fragmente t. IV, p. 22 sequ. ; Griselini op. cit. p. 125. 2 L. Böhm. op. cit. p. 184. 3 Tr. Laurian op. cit. p. 516—517 ; Timișana 1. c. p. 131. 4 Pesty op. cit. p. 126—133; L. Böhm op. cit. p. 185. 5 Hurmuzaki op. cit. II p. 87 ; Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört, t. I, p. 126 sequ.; Drăgălină 1. c. Iii p. 61—62; Vecjï studiul meu despre uniune 1. c. p. 184. 18 274

Despre această presiune se exprimă nu tocmai măgulitor marele istoric Fessler.1 Refugiații în părțile Lugojului și Caransebeșului invadează în anii 1707, 1708, 1709 în Transilvania.1 2 La Constantinopol a fost detronat Mustafa II, în 1703, și pe tronul sultanilor urmă Achmet III, om des toinic sub carele Turcii avură mari succese, mai vêrtos contra Rușilor la 1711, dar nu se știu folosi destul de avantagios de revoluțiunea lui Râkoczy, contra Austriei și de strâmtorarea acesteia resultată prin resboiul de succesiune. Promisiunile comitelui din Zarand Mihaiu Sava și a nobilului Moise P^y, îndeamnă pe resculați a depune armele, mai vêrtos dîipă ce suferiseră mai multe înfrângeri.3 După Iosif I, urmează pe tronul Austriei Carol VI. Acesta se încoronează la 1712 în Pozsony de rege al Ungariei, și prin mijloace potrivite sufocându-se revoluțiunea, aduce Ungaria și Transilvania în stare de pace și liniște. La Utrecht 1713 se face pace în resboiul de succesiune.4 Turcii îmbărbătați de succesele obțânute la Prut, în 1711 asupra Rușilor, ocupà Peloponesul delà Venețiani și amenință Corfu. Republica Venețiană se vede necesitată a cere ajutorul Austriei. Ordinea în țările coroanei ungare restabilită fiind, și pacea cu celelalte puteri europene asigurată, armele

1 Fessler IV p. 526: «Die Nichtunirten hatten Verfolgungen, Wegnahme der Kirchen, Vertreibung der Gesichtlichen zu erleiden, wodurch man sie zur Union zwingen wollte, wurden aber dadurch mehr in der Anhänglichkeit an ihre orientalische Kirche bestärkt»; la Dragalină 1. c. III p. 60 n. 2 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 127. 3 Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 129; Dragalină 1. c. III p. 67. 4 Griselini op. cit. p. 126. 275

Austriei se îndreaptă contra semilunei. De pretext servi intervenția la poartă în favorul republice! din Veneția, amenințată în posesiunile peloponesice.1 Pregătirile de rësboiu făcute în taină erau terminate. La 9 Iulie, 1716 se afla prințul Eugen la Futak, în fruntea unei oștiri imperiale de 65,000 oameni, din care a treia parte călărime.1 2 Afară de aceasta stau gata de luptă, sub contele Guido de Stahremberg 30,000 mii și sub generalul Heister 20,000 de mii de ostași.3 Turcii făcuseră așișderea mari pregătiri de rësboiu. Cetatea Timișorii a fost restaurată, zidurile și valurile vechi întărite și altele din Hpu ridicate. La aceasta lucrare s’ar fi folosit de Turci 13^000 de Români emigrați din țara Românească sub Ștefan Cantacuzen, din causa birurilor grele.4 Armata turcească trece Sava la 26 și 27 Iulie. în 5 August 1716 s’a întâmplat lupta sângeroasă, care s’a finit cu înfrângerea Turcilor cătră Petruvaradin, în care a căcjut și marele vizir.5 în această luptă au cătțut 30 mii de Turci, toată artileria și pradă imensă. După această strălucită învingere, soartea Bănatului era decisă; mai sta în cale cetatea Timișorii. Era deci natural, ca după retragerea armatei turcești bătute, să urmeze asediul Timișorii, și acum pentru ultima oară. Toate cautelele fură luate și toate pregătirile bine tocmite, ca de astă- dată Timișoara să nu mai scape din mânile armatei imperiale. Timișoara consta din trei localități : cetatea,

1 E. Hurmuzaki Fragmente t. IV, p. 92 sequ. ; L. Böhm op. cit. p. 186. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 273. 3 Griselini op. cit. p. 127. 4 Timișana 1. c. p. 133. 5 Noi urmăm și aci mai mult după expunerile lui Schwicker op. cit, p. 274 sequ. De acestea difer : Griselini op. cit. p. 129— 132; L. Böhm op. cit. p. 188—191 și Timișana 1. c. p. 133—135.

18* 276

castelul și palanca.1 După învingerea repurtată asupra marelui vizir, prințul Eugen trimite pe contele Pâlfy, cu șesespre-qjece regimente călărime și çlece batalioane pedestrime spre Timișoara, care aleargă cu marș forțat spre a împedeca o eventuală întărire a garnisoanei.1 2 Un corp de Spahii, cari voiau să-i oprească calea, fù împrăștiat. La 26 August se afla și prințul Eugen cu întreaga oaste șub zidurile Timișorii. Atacul asupra Timișorii, bine calculat de genialul comandant Eugen, a fost executat de viteaza oaste imperială cu un eroism rar. Turcii au luptat cu mare bărbăție la început, fâcênd totul pentru apărarea cetății, crezând că aceasta nu poate fi ocupată. Primul atac a fost îndreptat asupra vilei, proprietatea pașei, care fu aprinsă apoi părăsită de Turci. La 29 August a fost ocupată o moșeă sub Palanca mare. La 2 Septembre urmează un atac mai însemnat, pilele următoare se continuă lucrările pentru un atac mai desvoltat. La 8 Septembre sosește prințului Eugen veste, că 14,000 de Tătari, trecând Dunărea vin în ajutorul Timișorii, în care se aflau 18,000 de ostași probați sub Mustafa. La 9 Septembre cearcă Turcii din cetate prima evadare, spre a nimici lucrările de împresurare, dar fără succes. La 20 Septembre ajunse generalul Steinville cu oastea sa din Transilvania la Timișoara. în 22 Septembre cearcă Tătarii sosiți sub zidurile cetății a intra, dar sunt respinși în trei rânduri și după sforțarea zadarnică și perderea de 4000 oameni, se retrag cumplit bătuți de imperiali.3 Lucrările de împresurare continuau cu mare încor-

1 Timișana 1. c. p. 135. 2 L H. Schwicker op. cit. p. 275. 3 Griselini op. cit. p. 134—142; L. Böhm op. cit. p. 192— 202 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 275—282 ; Timișana I. c. p, 135-142. 277

dare. La 1 Octombre se făcu un atac general și după o luptă sângeroasă și plină de jertfe se ocupă cu asalt Palanca. Turcii se retrag în cetate. Vëcjênd Turcii, că nu pot primi ajutoare din afară și că asediul continuă cu toată seriositatea, încep a perde speranța de a mai putè apëra cetatea. Dacă Turcii rămâneau constanți în vitejia lor de a apăra cetatea, asediarea decurgea încă lung timp și ocuparea cetății putea încă deveni problematică. Pe când imperialii erau îngrijorați de succesul asediului, eată că la 12 Octombre se ivește un steag alb pe zidul cetății. Condițiunile de capitulațiune acceptându-se întru toate, Turcii 12,000 de militari se retrag la 17 Octombre 1716 din Timișoara. După o trudă de 44

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 283 sequ. ; Pesty op. cit. p. 134. XVI.

IERARCHIA ORT. ROMÂNĂ ȘI APUNEREA EI.

în restimpul delà ocuparea cetății Timișoara prin Turci, și până la căderea ei în mânile imperialilor, eve nimentele politice, ca în trecut au influințat și acuma starea bisericei ortodoxe române. Precum nu e bine fără rău și rău și fără bine în lume, așa vedem, că robia Turcilor pe lângă multele nefericiri, a adus cu sine și slăbirea catolicismului în aceste părți. Revoluția religionară produsă prin doctrinele reformatorice, au schimbat fața bisericei apusene. Catolicismul, singura biserică domnitoareși omnipotentă, prin loviturile îndurate de iataganul turcesc și prin reformele lui Luther și Calvin ajunge la început în strîmtoare, apoi în stare de tolerare și cătră finea acestui period în stare de descompunere, și aproape nimicire totală, pe teritorul principatului transilvan și în Banatul-Timișan. Așa schimbă provedința în firul istoriei starea lucrurilor. Papii nu mai sunt în posițiă a dicta regilor ungari exterminarea schismaticilor din Severin. Evenimentele istorice aduc cu sine o noauă constelațiune politică și teritorială. Luptele pentru succesiunea tronului ungar între casa de Austria și principii indigeni, contribuesc ca întreg teritorul patriei locuit de Români să ajungă 279

sub domnia principilor pâmêntenï. Acești principi fără razim tare în lăuntru și în afară, află în Români atât aci cât și preste frontieră aliați naturali, buni și credincioși. Foarte des acești principi de sub suzeranitatea turcească, cu ajutorul Românilor de aci și de dincolo, ajung la tron și să susțân în domniă. Incurgerile Moldovenilor și Muntenilor în principatul Transilvaniei sunt dese, în acest răstimp, ba vedem chiar, că viteazul voevod Mihaiu ajunge trecător domn preste întreg pământul locuit de Români. Legăturile voevo^ilor români, cu principii indigeni sunt adesea intime și strînse. Voevocjii români au și lățite posesiuni în principat. Legăturile aceste politice, au influințat și desvoltarea bisericei ortodoxe române. Principii români, buni și evlavioși creștini, ajută pe frații și coreligionarii lor. Temelia Metropoliei române ort. e întărită de marele vodă Mihaiu Viteazul. Biserica noastră, deși avea un Metropolit în frunte, o găsim în legătură spirituală cu Metropolitul din Târgoviște și București, care purta și titlul de exarch al plaiurilor. Ca fluxul și’refluxul la mare, așa se poate urmări pas de pas în epocele de mărire și de cădere națională, pro gresul sau regresul pe terenul bisericesc. Lipsa de orientare și de aprofundare în trecutul depărtat lasă ceața neștearsă în lumina ochilor noștri. Luther și Calvin produc cu doctrinele lor în viața Sașilor și Maghiarilor schimbări mari. Era firesc lucru, ca Lutheranisuiul apoi și Calvinismul1 cu undele lor reformatorice și furtunoase să se lovească și de massa Românilor, extrem de con servativă în păstrarea datinelor sale. Motive politice și religioase au îndemnat pe Sași și apoi pe Maghiari a îndupleca pe Români pentru biserica lor. Precum însă

1 Confr. G. Barițiu : Catechismul calvinesc, Sibiiu 1879 p. 88 sequ, 280

în trecut massa mare a Românilor a perhorescat inova- țiunile apusenilor papistașî; tot așa s’a întêmplat și cu în cercările luterane și calvine. Mai ușor s’au plecat Românii vremilor grele suferind pentru lege, decât a se lăpăda de ea. Precum în trecut promisiunile, amăgirile și terorismul papilor ; așa nici acum ale luteranilor și calvinilor n’au avut decât slab și efemer résultat. Credincioși tradițiunilor străbune, Românii rabdă și sufer pentru lege, organi- sându-și în liniște și după posibilitate instituțiunile lor religioase. Ierarchia lor se consolidează. Aflăm numeroși episcopi și Metropoliți înșirați după documente vrednice de creçjëmênt. Un studiu special va lămuri acest obiect important. Lăsăm aci se urmeze aceste date fragmentare. La anul 1537 se face mențiune de episcopul Varlaam din Transilvania.1 După Varlaam se pomenește episcopul George în 1550, trimis de Ilie Vodă la Bistrița. Asemenea se amintește și Tarasie urmașul lui.1 2 Din confrontarea datelor apare divergință. în anul 1557 regina Isabela numește pe Cristofor de episcop în Geoagiul-de-sus,3 unde exista din vechime o episcopie românească. Isabela asigură lui Cristofor beneficiile ce le avea «episcopia mănăstireî Geoagiului- de-sus» din vechime «ab antiquo provenire».4 La anul 1567 e amintit episcopul George de Sîngeorz, care în anul următor ține sinod pentru intro ducerea limbeî românești în biserică. Reposând acesta înainte de 1569 fu numit Paul Tordași de episcop «sau superintendent al bisericilor românești din această țară

1 Pesty op. cit. p. 350 ; Hintz : Gesch. d. gr. nicht Unirten Glaubensgenossen in Siebenbürgen p. 15. 2 Nie. Iorga Sate și Preoți 1. c. p. 347 și Doc. Bistr. 1 p. XXV, XXXIII și t. II, p. XXXII. 3 Pesty op. cit. p. 349; Nie. Iorga Sate și Preoți I. c. p. 347. 4 Dr. A. Bunea: Vechile episcopii Blaș 1902, p. 28 sequ. 281

a Ardealului».1 Silințele acestuia cu inovațiunile impuse de calvini, sub protecțiunea principelui Ioan Sigismund Zápolya, au rëmas zădarnice. Curând la 1571 noul principe Stefan Báthory așează de episcop pe învățatul monach Eftimie din Moldova. Peste bisericile românești din comitatele : Turda, Cluj, Doboca, Solnocul din lăuntru și Solnocul de mijloc și Crasna a fost numit de episcop Eftimie, sfințit prin patriarchul Macarie din Ipek, conform decretului dat de Stefan Báthory la 3 August 1572.1 2 3 După alții la 12 Septembre 1572 ar fi fost numit Eftimie de vlădică al Românilor din Ardeal și părțile ungurești.8 Alăturea cu Eftimie păstorea peste celelalte părți delà 6 Iunie 1574—1577 Cristofor ca vlădică.4 Pe la 1576 a fost numit de episcop peste teritoriul păstorit de Eftimie alt titular, Spiridon, cu învoirea bisericilor și a principelui Stefan Báthory.5 * Peste părțile celelalte ale Transilvaniei și părțile ungurești era între anii 1577—1578 «Ayr Daniil, mitro polit de Severin și de Ardeal», o amintire prețioasă pri vitoare la originea și trecutul Mitropoliei noastre.8 La anul 1580 se amintește Mitropolitul Ghenadie,7 care purta titlul de «luminatul Mitropolit marele Ghenadie,

1 Nie. lorga Doc. vol. II, p. XLII confr. și vol. I, p. LXIX și LXXII. 2 Dr. A. Bunea Vechile episcopii 1. c. p. 45 sequ. 3 Nie. lorga Doc. v. II, p. XLIII și Sate și Preoți 1. c. p. 348—349. 4 Nie. lorga Doc. v. II, p. XLIII. 5 Dr. A. Bunea Vechile Episcopii 1. c. p. 73 sequ. și Unirea 1904 p. 226. 0 I. Bogdan : Relațiile Țerii Românești cu Brașovul și Un garia, București, 1902 p. 308. 7 Popea op. cit. p. 5 ; Nie. Iorga Sate și Preoți 1. c. p. 349; G. Barițiu h c. p. 97—98. 282

din tot ținutul Ardealului și al Orăt^iî».1 0 dovadă eclatantă după eruditul Gr. Tocilescu despre îndepărtata vechime a Mitropoliei Transilvaniei și părților ungurene.21 La 20 Martie 1585 a fost numit de Sigismund Báthory, Ioan de Prislop, păstor peste toate bisericile românești din Ardeal și părțile ungurești afară de părțile peste cari păstorea episcopul Spiridon.3 Din 4 Iunie 1595 datează decretul principelui loan Sigismund, emanat din Alba-Iulia, prin care confirmă dreptul avitic al episcopului loan delà Prislop de a încassa delà toți preoții un florin.4 în Transilvania și părțile ungurene după datele aci înșirate cunoaștem episcopi și mitropoliți câte unul până la 1574 : Varlaam, Atanasie, Tarasie, Cristofor, George, Paul, Eftimie ; câte doi delà 1574—1595: Eftimie și Cristofor, Spiridon și Daniil, apoi Ghenadie și urmașul sëu Ioan delà Prislop, care a fost sfințit în Țara Românescă.5 Afară de acestea mai aducem următoarele date : Un document din 1581 confirmă proprietatea episco pului român lângă Alba-Iulia.6 ( ~ în anul 1594 sub vlădică Teodor se răscoală Românii Bănățeni împotriva Turcilor.7 Luptele purtate cu Turcii s’au finit cu învingere. Acest vlădică coman dant dispare apoi. La finea sutei a XVI se amintește

1 Bian-Hodoș: Bibliografia veche p. 88 și 91. 2 An. Ac. Române 1902—1903 p. 415. 8 Dr. A. Bunea : Vechile episcopii 1. c. p. 60—61 și Unirea 1904 p. 226. 4 Șincaiu op. cit. t. II, p. 262—263 ; E. Hurmuzaki Fragmente t. 11, p. 4 ; Hunfalvy t II, p. 259. 5 N. Iorga Sate și Preoți 1. c. p. 392. 6 N. Dobrescu, citează în extras după «Liber regius» : «me ridionali parte domus Valachorum episcopi in Comitatu Albensi Transylvaniae» vecji «Luceafărul» 1904 p. 197—199. 7 I. H. Schwicker op. cit. p. 189 ; Dragalină op. cit. II p. 45. 283

și în Sibiiu episcopul Todor Tivodorovicî.1 Acesta posibil să fi fost identic cu cel menționat mai nainte. în anul 1600 aflăm la Ienopolea episcop gr.-or. unde s’ar fi înființat episcopia după unii în suta XV după alții în a doua jumătate a sutei XVI.1 2 Ienopolea este însă de mare însemnătate pentru Românii dintre Crișuri, și episcopia de acolo este de importanță pentru trecutul lor. La Vârșeț aflăm în jumătatea a doua a sutei XVI pe Simeon episcop.3 în lipsa dovezilor, noi credem, că episcopia din Vârșeț, apare abia după ce înceată episcopia istorică a Românilor din Caransebeș, a cărei origine este acoperită în negura trecutului. Conform învoelii dinMaiu 1595, biserica ort. din Ardeal e supusă Mitropolitului din Târgoviște.4 56Mihaiu Viteazul luând cu sine «pe părintele archimandrit Sârghie (je aici delà Tismeana de l’au pus episcop în sfânta episcupie ce se cheamă Muncaciu în Țara Ungurească»? Acesta deci a fost sufragan Mitropolitului loan din Alba- Iulia.® Sârghie a păstorit până la 1606. Mitropolitul Sava Brancovici s’ar fi refugiat din Ienopolea în Transilvania la 1600.7 Acesta ar fi făcut mari servicii lui Bocskay la ocuparea Lipovei în 1605.8 — Pe acest timp résida Mitropolitul român loan delà

1 Lukics D. : A magyarországi szerbek viszonya az egyház unióhoz p. 18. 2 Dr. Szentkláray A csanád egyházm. op. cit. p. 262. 3 Radiő op. cit. p. 13 și 31 ; Milleker : Gesch. d. k. Frei- stadt Wersetz p. 64; Böhm op. cit. p. 414 fără a indica isvorul vorbește la finea sutei a XV de episcopul Parthenie în Caransebeș confr. Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 356 ; Episcopul Chenge- laț afirmă intr’un act, că după tradiție episcopia Caransebeșului ar data din suta XIII «Foaia diecesană» 1903 Nr. 50 p. 2. 4 Hurmuzaki III p. I, p. 212 confr. ibid. p. 474. 5 Nie. Iorga Sate și Preoți 1. c. p. 392. 6 Nie. Iorga Sate și Preoți 1. c. p. 393. 7 Tincu Velea op. cit. p. 51. 8 Szejitkláray A csanád egyházm. op. cit. p. 456. 284

Prislop în Alba-Iulia, sprijinit de Mihaiu Viteazul.1 După Șincaiu la 1599 ar fi fost un anumit Dimitrie Mitropolit al Românilor în Alba-Iulia.21 Titlul vlădicilor români din Alba-Iulia în suta XVII era : «Archiepiscop și Mitropolit sfintei Mitropolii a Belgradului, al Vadului, al Silvașului, al Făgărașului, al Maramurășului și al episcopilor din Țara Ungurească.»3 La 1605—1609 aflăm pe Teoctist Metropolit în Transilvania.4 După moartea Mitropolitului Daniil I Ia 1618 a urmat Sava I Brancoviciu.5 6 Din anul 1625 ni s’ar fi păstrat o scrisoare delà Mitropolitul Belgradului.8 Nu cunoaștem însă mai amănunțit cuprinsul acestui act. Cu cât resbatem trecutul îndepărtat, se luminează și orisontul istoriei noastre bise ricești. în anul 1627 Dositeiu semnează ca Mitropolitul Belgradului a toată țara ungurească și ardelenească un act.7 Acest document prețios se află în archiva statului român. Din el aflăm dovedi despre raportul bisericesc

1 N. Iorga Sate și preoți p. 393. Residența Mitropoliei ar fi fost zidită de Mihaiu Viteazul «pe vremea când a fost craïü într’acea parte de loc». Védi documentul publicat la Cipariu : «Archiv pentru istoria p. 453—455. Alt act privitor la Mitropolia Belgradului se află în biblioteca Bruckenthal din Sibiiu, așa un document slavon delà Antonie Vodă din 25 Aprilie 1670. Nie. Iorga An. Ac. Rom. 1900 s. II, t. XXI, 1. c. 288—289 Sate și Preoți 1. c. p. 393. 2 Vecjî op. cit. t. II, p. 276 după cronicariul anonim citat. Confr. Popea op. cit. p. 71. 3 N. Iorga Sate și Preoți. 1. c. p. 393. 4 Cipariu: Acte și Fragmente p. XIV. 5 Tincu Velea op. cit. pag. 52. confr. Acte și Fragmente de Cipariu, țXIII. 6 Nie. Iorga Doc. Bist. v. I. p. XCI1I. 7 Archiva istorică a României 1864 p. 92—93. Tot aci la p. 100—101 se publică niște regule interesante de sub Dositeiu, publicate și în fragmente de Cipariu p. 150—154; Popea 1. c. p. 72; Nie. Iorga Sate și Preoți 1. c. p. 47. 285

al Metropolituluï cu biserica din principat și cu voevodul Stefan Tomșa. Dositeiu păstoria sub domnia înțe leptului principe Bethlen, carele a scutit la 1624 preoții români de dijma grânelor și a vitelor; eară la 1627 vlădica cu soborul iau măsuri «cum trebue a țănea legea lui D-cieu pentru ispășenia sufletului.»1 La 1 Iunie 1623 confirmă Gavriil Bethlen pe Eftimie II, de episcop al bisericilor românești din comitatele : Turda, Cluj, Dobâca, Solnocul din lăuntru și de mijloc, Bihor, Crasna, Maramurăș și Satmar, și din districtele Chiorului, Bistriței și Gurghiului.21 Mitropolitul Ghenadie II, a păstorit biserica între anii 1628—1640.3 Episcopul Ioan era representantul Metropolituluï în părțile nordice ardelene.4 5Asemenea se amintește sub .Ghenadie un episcop român în Maramurăș.6 în diptichul metropolitian ocur apoi Teofil, Stefan și Gherasim, despre cari nu avem date. Șirul necurmat al Mitropoliților și episcopilor români este greu, aproape imposibil de fixat cu mijloacele cari ne stau acum la disposițiune. O scrisoare a Metropolituluï Varlaam din 1637, comunică vești, despre resboiul muntean.0 Relațiile ierarchilor români, cu principatele române, erau foarte dese și intime. Ilie Iorest este așezat de George Rákoczy I, de Mitropolit. Acesta a fost apoi destituit în 10 Oct.

1 Nie. Iorga Sate și Preoți 1. c. p. 395. 2 N. Dobrescu: «Luceafărul« 1903, nr. 23; Dr. a Bunea «Unirea» 1904 pi 236—237. 3 Popea 1. c. p. 15—16 și 74; Confr. N. Iorga Sate și Preoți 1. cit. p. 395—396; Doc. Bistr. I. p. 42. 4 N. Iorga, Doc. 1900 partea II p. XIII și Sate și Preoți 1. c. p. 396. 5 N. Iorga 1. c. aci p. XXII. * N. Iorga Doc. Bistr. v. I, p. XCVI. 286

1643/ suferind martiriu pentru tăria credinței sale și pentru apărarea bisericeî față de uneltirile calvinilor.1 2 Tipărirea catichismuluî calvinesc și lățirea luî între Români a produs viă nemulțămire. Noi credem, că Metropolitul Iorest pentru aceea a cădut în disgrația principelui transilvan și a calvinilor, fiind că nu s’a dat de instrument orb în mâna lor pentru răspîndirea doc trinelor reformatorice. Sprijinul lui Mateiu-Vodă, aliatul lui George Rákoczy I, puțin i-a folosit. Acusatori și martori, durere s’au găsit contra ierarchului ardelean între frații și coreligionarii sei destui. Pentru acoperirea iniu- riei s’au găsit și formalitățile recerute și Metropolitul caterisit a îndurat o pedeapsă de tot gravă și umilitoare, în această icoană ne presentă istoriografii vechi, figura acestui nefericit ierarch.3Tendențe oștile legii și neamului,

1 G. Șincaiu op cit. t. III, p. 38—41. La fine cj'cc : «Vedî cum se meșteșugea Calvinii să tragă la credința și legea lor pe bieții Români din Ardeal. Drept aceea, lesne poți crede, că pe Metropolitul Belgradului Ilie Iorest, despre care am cuvântat și la anul 1638, nu pentru bîrfele ce se scriu în diplomatul acesta, l’au lăpădat din Vlădiciă, ci pentru că n’a primit catechismul, despre care voiu vorbi la anul 1845.» 3E. Hurmuzaki, FragmenteII,p.10—11;Popea op.cit.pag.75. 3 Nemuritoriul E. Hurmuzaki se pronunță astfel : «Oare care neregularități de viețuire, de care se făcuse, așa se (Jicea vinovat în timpul visitațiunilor canonice, precum și la alte ocasiuni au oferit numai pretextul binevenit, pentru ca într’un mod, care salvează aparențele să fie pedepsit cu asprime pentru supără- toarea virtute a stăruinței în credință. El se dovedise adecă ca zelos luptător pentru credința sa, se pusese cu bărbăție în potriva propagandei calviniste, exlusese delà ori și ce întrebuințare în biserică cărțile traduse în limba românească și concepute în spiritul reformațiunei și era surd atăt față cu ademenirile, cât și față cu intimidările. Resturnarea lui era deci lucru definitiv hotărîtă la curte, și nu era lucru greu a se găsi ceva pentru mascarea legală a acestei intențiuni.» Verji trad, de 1. Slavici, București 1900 p. 13. 287 pun în socoteala acestui Mitropolit fapte compromițătoare stării și chiemării sale. în scaunul metropolitan a fost așetjat preotul din Alba-Iulia Stefan Pop Simion.1 Metropolitul Stefan a. păstorit biserica între împrejurări de tot grave. Sub dênsul s’a tipărit și tradus în limba românească Testa-i mentul-Nou la Alba-Iulia, în 1648, prin care faptă a contribuit la lățirea limbei române și la eliminarea altor limbi din biserică.21 Tot în acel an s’a tipărit un nou catichism. La anul 1651 a tipărit psaltirea. Traducerea textelor biblice s’a făcut după isvoarele originale ebraice și grecești, consultându-se și traducerile în limba slavă și latină. Limba folosită e clară și aleasă, scrisă la înțelesul tuturor Românilor resonând așa : «Cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sunt buni, cari umblă în toate țerile, așa și cuvintele acelea sunt bune, care le înțeleg toți, noi dreptaceea ne-am silit, de încât am putut să izvodim așa, cum să înțeleagă toți, eară de nu vor înțelege toți nu-i vina noastră, ce-i vina celui ce au resfirat Rumânii printr’alte țări, de s’au amestecat cuvintele cu alte limbi de nu grăiesc toți într’un chip».3 Altcum acest Metro polit a îndurat mari neajunsuri «fără însă ca să fi părăsit formal legea și biserica lui ; a luat deci o atitudine de mijlocitor, și a știut astfel să se asigureze contra dis- grației și a fanaticei manii de persecuțiune alui George Rákocy I».4 Situația bisericeï și ierarchilor români în această epocă a fost gravă.5

1 Popea op. cit. p. 75; Șaguna op. cit. p. 101. 2 Șaguna op. cit. 103—104; G. Barițiu 1. c, p. 101. 8 Bian—Hodoș, Bibliografia rom. pag. 170 confr. N. Iorga Sate și Preoți 1. c. p. 442. 4 E. Hurmuzaki, Frag. II trad, de I. Slaviciu, 1. c. p. 17. 5 Veijî pe larg la G. Barițiu, Părți alese din istoria Transil vaniei, Sibiiu 1889. p. 121 sequ. confr. Studiul meu despre uniune 1. c. p. 11 sequ. 288

în anul 1651 s’a sfințit de Mitropolitul Stefan Simion episcopul Partenie delà Muncaci. La actul sfințire! a participat și episcopul Sava din Bistra și Grigorie din Moldova. Mitropoliți! român! din Transilvania aveau juris- dicțiune cum am vecțut și asupra Maramureșului.1 Prin cipele George Rákoczy II numește anume teritoriul Maramureșului peste care se estinde jurisdicțiunea ierarchului ort. din Transilvania.1 2 Mitropolitul Daniil, care urmează, păstorește puțin. în diploma lui George Rákoczy II din 28 Dec. 1656 referitoare la jurisdicțiunea lui Sava Brancovicï asupra părților adnexe din Ungaria se amintește și Severinul.3 în suta XVII se amintește un episcop Sava ‘jji la Lipova în anul 1607.4 *în Ienopolea găsim episcop la venirea Sârbilor pe Isaia Diacovic!.6 Dieta ținută la 1669 în Bistrița scutește preoțimea rom. de çjeciuiala în vite și producte.6 Viața Mitropolitului

1 Magazinul ist 1.111, p. 231—253. Aci se numește «Stephanus Simonovicius Dei Gratia Archiepiscopus Belegradiensis, Vadiensis, Marmarosiensis, totiusque Transilvaniae catholicae atque apostolicae rebgionis graeci rítus Episcopus. Anno 1651». VecJI și la Șincaiu op. cit. t, II, p. 262—263; asemenea vecjî ce se scrie și la p. 276 despre Mitropolitul Dimitrie ; asemenea și t. III, p. 52—53; T Velea op. cit. p. 46; Popea 1. c. p. 6 și 14—15. 2 Tr. Laurian op. cit. p. 267—268. Mag. ist. III. p. 253. 3 Nie. Iorga : Sate și Preoți 1. c. p. 443 ; Pesty op. cit. p. 350—351 ; Tincu Velea op. cit. p. 49. 4 Pesty ibid. ; Nie. Iorga : Sate și Preoți 1. c. p. 395. 8 Pesty op. cit. p. 352. 6 Nie. Iorga : Sate și Preoți 1. c. p. 443 ; E. Hurmuzaki op. cit. t. H, p. 5. Acest vrednic ierarch, în mod vëdit tendențios, în timpul mal nou a fost nemeritat calomniat. Marele scrutător istoric E. Hurmuzaki îl caracterisează astfel : «Un mult mal strident exemplu de violentare a dreptății e osândirea episcopului de Alba- Iulia Sava Brancovicï, supărător atât pentru bogăția lui, cât și din causa tăriei lui în credință. Acest om nevinovat a fost în anul 1677, după instigațiunile zeloticului superintendent Mihail Tophaeus, 289

Sava a fost foarte agitată și s’a finit tragic. Istoriografii noștri bătrâni au multe cuvinte de laudă pentru el. La anul 1680 a fost ales și sfințit Iosif II care a fost Mitropolit (1680—1682); după dênsul a urmat Ioasaf ales în Aprilie 1682.1 Acesta trebui curênd să-și pără sească locul. A fost ales de Mitropolit Sava II care a păstorit scurt timp. Varlaam II (1686—1690) a fost un Mitropolit bun și plin de zel.2 Urmează apoi Teofil (1692—1697) și apoi Ata- nasie (1698—1713). Sub cel dintâiu se fac primele încercări, eară sub cest din urmă la 7 Oct. 1698 se încheiă uniunea cu biserica catolică. Ceea ce făcură calvinii până acum, încep să lucreze catolicii, ca pocalul suferințelor pentru Români să nu se golească. Diptichul donat de George Șincaiu bibliotecei regești din Buda, ar cuprinde seria Mitropoliților delà 1528—1711. Aci se înșiră următorii archiepiscopi : Ion, acusat de vețuire imorală de către doi nobili rîvnitori la banii lui. .. acusatul a fost supus judecății criminale, declarat de vi novat, osândit la o lungă întemnițare și la perderea întregeî sale averi», trad, de I. Slavici 1. c. p. 20 ; G. Barițiu 1. c. p. 146 scrie : «Mitropolitul Sava, de și acuma bătrân și suferind greu de po- dagră, li se opunea din răsputeri, dară precum ese din tot decursul procesului, foarte puțin sau nici de cum ajutat din partea clerului iobăgit, aservit, terorisat și tot odată foarte ignorant. Așa Mitropo litul Sava trebuia să cârjă cu orice preț și âncă foarte greu. Confiscarea de avere în rjilele lui Apafi era lucru de toate rjilele. Cause sau și numai pretexte și martori mincinoși se aflau foarte ușor. Cei doi boieri Székely și Nalâczi însetaseră de mult după averea Mitropolitului. Se convoacă un sinod la comandă, se scot ca martori niște popi infami și Mitropolitul este depus, degradat, aruncat în prinsoare, bătut cumplit până Ia sânge ...». Ca și acești doi scriu toți istoriografii români vechi. 1 N. Popea op. cit. p. 86; N. Iorga Doc. t. II, p. XXVI— XXVII ; Sate și Preoți 1. c. p. 449. 2 Popea 1. c. p. 86 ; N. Iorga 1. c. p. XXXII. 19 290

Teoctist,Ghenadie,Teofil, Stefan, Gherasim, Iorest, Daniil, Sava, Iosif, Iosif, Sava, Varlaam, Teofil și Atanasie.1 Eruditul și zelosul scrutător Nie. Iorga amintește un vlădică, care lipsește din șirul Mitropoliților aci indicați.21 Asemenea și la academicianul-episcop Popea este diferință.3 Nu mai puțin se arată deosebire și la marele scrutător E. Hurmuzaki.4 Seria Mitropoliților români după descoperirile de până acum, cu anii păstorirei lor, nu o putem definitiv fixa. Tot așa stăm și cu episcopii în părțile transilvanice și ungurene. Din actele ce le cunoaștem până acum, vedem că titlul Mitropoliților n’a fost deșert și vag, ci de fapt cunoaștem Mitropoliți cu episcopi sufragani. în Maramureș, la Vad și Silvaș s’au succedat mai mulți episcopi ; eară în părțile ungurene de fapt se arată episcopi, cari până la privilegiarea Sârbilor la finea sutei XVII au stat în raport de sufragani față cu Mitropolitul din Ardeal, care purta titlul și avea jurisdicțiune și asupra episcopilor din părțile ungurești. Patriarchul Macarie din Ipec (1558—1573) a obținut delà Turci dreptul de a numi episcopi gr.-or. pentru Un garia de sud. După însemnările făcute existau 11 episcopi

1 Nie. Densușan aduce aceasta în raportul despre misiunea sa istorică: An. Ac. Rom. s. II, t. II, București 1881 p. 191—194. Dênsul afirmă că acest diptich nu consună cu acela pe care îl văzuse P. Maior înainte de 1813 la Blaj, în care se numărau 16 Mitropoliți. Diptichul acesta donat de G. Șincaiu la 1806 bibliotecii regești, are 17 pagini scrise, este legat cu table de pele și e luat ca manuscris din suta XVI de și după indiciile paleografice ar data din suta XVII. Pe fața dintâiu și din urmă s’ar afla două notițe autografe ale Mitropolitului Atanasie. Tot dl N. Densușan în acest raport arată că a aflat în biblioteca Batthyányi dinA Iba- Iulia un act imprimat cu sigiliul Mitropolitului Sava din 20 August 1657. Vecji 1. c. p. 218. 2 Nie. Iorga Doc. v. II, p. XXXVII. 3 Popea 1. c. p. 63—64. 4 E. Hurmuzaki op. cit. t. II, p. 18—19. 291

gr.-or. în Ungaria. între aceștia se aflau episcop! și la Vârșeț, Timișoara etc.1 Acest cas a rëmas isolat, căci Mitropolitul loan delà Pristop nu ma! este sfințit ca și Eftimie predecesorul seu la Ipec de patriarchul de acolo, ci de Mitropolitul-Exarch din Ungro-Vlachia. O amintire a Mitropolie! de Severin am ma! întâmpinat în acest period în titulatura Mitropolitului Daniil (1577—1578).21 Din cele cunoscute însă de ma! nainte reiese, că Mitro polia Severinului s’a transformat în Mitropolia Transil vanie!, sub care erau supuse toate episcopiile sufragane ort. românești din părțile ungurene și transilvane. Mitropolitul apo! sta în legături spirituale cu Mitro politul-Exarch al Ungro-Vlachie! și al plaiurilor. Privitor la Mitropolia ort. română din Transilvania, aducem spre dovadă următoarele date âncă : Lesviodax citează după sintagmation al patriarchuluî Chrisant (1707—1733) al Ierusalimului, tipărit, cum crede el, primadată la 1740 în Tergoviște și a doua oară la 1778 în Veneția. Aci se çlice : «Archiepiscopul Transil vaniei, adecă al Ardealului (se găsește pentru aceasta tipărit în chiriacodromiile românești acestea, cutare Archiepiscop al Belgradului, Vadului, Maramureșului, Făgărașului și a toatei țării Ardealului și a altor părți

1 Lukics D. 1. c. p. 17. 2 Pe teritoriul Banatului Severin, care consta cum știm din teritoriul întreg aproape al comitatului Caraș-Severin și din ținu turile limitrofe ale Munteniei și Transilvaniei, exista în partea ungară afară de mănăstirea Vodița și mănăstirea Prislop, înființată și ea după cum se ^icede sf. Nicodim fundatorul Vodițel. La Prislop aflăm apoi episcopia Silvașulul și pe Mitropolitul ioan, trecut la Alba- Iulia sub Mihaiu Vodă Viteazul. Sediul ierarchilor în timpurile de demult era legat de mănăstiri sau de locuri sfinte. Legătura spirituală între mănăstirile Vodița și Prislop în timpurile vechi este firească și din punct de vedere politic și bisericesc, deci strămutările ce se arată ulterior își au căușele lor basate. 19* 292 ale Ungariei, Vidicul, Chivarul, Sulagiul și Crasna) are relația sa cătră Mitropolitul Ungro-Vlachiei, ca cătră un patriarch, și cu drept de exarch. El are și trei episcopi supuși Iul, pe al Maramurășului, al Silvașulul și al Vântului.»1 Savantul Enric Geizer susțâne, că acest mvray/iânor a apărut la 1715, ear șematismul întregei biserici ortodoxe, a fost compus pe basa unei scrutări știentifice, prin studiile și experiențele dobândite de autor în numeroasele sale călătorii.1 2 în condica s. Mitropolii a Ungro-Vlachiei delà 1668—1698, sunt date foarte interesante păstrate cu privire la Mitropolia Transilvaniei. Aducem din ele acestea : Privitor la hirotonia lui losif de Mitropolit al Ardealului se

1 «o TQavavkßavias ijroi ’EoăsUas (evgrytai ăi iregi tovrov évTervnofÁéva êr roîg KvQiaxoăQO/iiois roii rá<5s, ó ăsiva ÁQ/tsnlíxoitos BMsygaóíov, Báöm'/.ov, Maoaiiovijovai, Ev).ßäoov, v uéoojv rfjg ' Oi'yyoías, Biăixov, Kvfyàÿov, Sovlargiov xai Koâava.;), ovto; ryri rr]v ávarpogáv mi; rop fir]t(>om2.hr]v ’ OvyyQo^íayJa;, Bíyai mrQiaQyirtm, x«i ’EÇaç- bixatcp. eyei ăs xai Ixiíxianis avttp vmxeifiévovç zqsiç, tov Maça- }iovQeaiov, zor Ev/.ßa; xai ràr Bárr.st — Védi Lesviodax Op. cit p. 310-311. 2 Heinrich Geizer: Der Patriarchat von Achrida, Leipzig, 1902. p. 28 scrie: «Wir verdanken das der eifrigen wissenschaft lichen Thätigkeit des Patriarchen Chrisanthos von lerusalem (1707—1733), des Verfassers des 1715 erschienenen avvwfi.iáuov, einer, wie er selbst sagt sowohl auf gelehrter Forschung, als auf sorgfältiger Umfrage während der zalreichen Reisen des Verfas sers beruchenden geographischen Beschreibung ‘des gesammten Schematismus der ortodoxon Kirche.» VecJT la Bian-Hodoș 1. c. p. 499 sequ. amintire despre acest op. 293

locuitori, pe Kir Iosif, ieromonachul a fi Mitropolit în scaunul acesta...... August 23, 1680.»1 Apoi urmează actul iscălit de Iosif cu mâna propriă și rânduit la Mitropolia Ardealului.21 3Asemenea se amin tește de hirotonia lui Ioasaf de Mitropolit: «Fiindcă archiereul Iosif, cel ce a fost Mitropolit la Mitropolia Albei-luliel...... dintru întâiul început primind asupra-ne îngrijirea Mitropoliei aceleia, pentru a așetja la dânsa Mitropolit...... spre îngrijirea cea păstorească a Mitropoliei aceia .... sau ales Ioasaf, 1682 Aprilie l.8 Mărturisirea credinței o subscrie Ioasaf astfel : «Ioasaf cu mila lui Dumnezeu ipopsifiu al prea sântei Mitropolii Albii-Iuliei, cu însuși mâna mea am iscălit.»4 Despre hirotonia lui Sava, orânduitului Mitropoli al Ardealului se (jice: «De vreme ce Archiereul, caret era mai nainte vreme la Mitropolia Ardealului anume Ioasaf i-s’a sfîrșit vieața și Mitropolia a rëmas văduvă ...... am ales pe Sava.»5 Mărturisirea credinței o iscălește așa: «Sava cu Mila lui Dumnezeu, rânduit la s. Mitropolie a Ardealului.»6 Tot așa și cu privire la hirotonia lui Varlaam și Teofil, rânduit la Mitropolia Ardealului se folosesc aceiași termini, și la ordinare, și la subscriere.7 Teofil la sub scriere mai adauge : «și a părților țârii ungurești de sus.»8

1 Lesviodax op. cit. p. 313—315; Magazinul ist. 1. c. t. III, p. 262-263. 2 Lesviodax op. cit. p. 315—317. 3 Lesviodax op. cit. p. 318—319. 4 Lesviodax op. cit. p. 320. 5 Lesviodax op. cit. p. 320—321. 6 Lesviodax op. cit. p. 321. 7 Lesviodax op. cit. p. 322—323. 8 Lesviodax op. cit. p. 324. Despre Teofil scrie Szentkláray că după tradițiă ar fi sânțit biserica din Sîrbova c omițatul Timiș, în anul 1693 «szentelte föl Theofil belgrádi Metropólita és aradi püspök», veti? «A csanád egyházm.» op. cit. p. 281. 294

La hirotonia luî Atanasie 22 Ian. 1698 se folosește și terminul «episcopia Ardealului»1 dar Dositeiu patriarchul Ierusalimului adresează cătră Atanasie «sfințitului Mitropolit al Ardealului» unele indigetări pentru conduită.1 2 Titlul de Mitropolit l’a folosit Atanasie și după uniune. Despre aceasta ne convingem din chiriacodromionul tipărit la Belgrad în anul 1699.3 Despre Mitropolia Belgradului mai aducem aceste date bibliografice : în sbornicul slavonesc tipărit la Sas- Șebeș 1580 de diaconul Coresi «din porunca prea- osfințitului Mitropolit al Ardealului Kir Ghenadie» se numește singur vlădică, «cu osfințitul Mitropolit Kir Ghenadie a! Ardealului».4 Evanghelia cu învățătură tipărită la Alba-Iulia în anul 1641 sub «archimitropolitul Ghenadie».5 *Aci se (Jice: «eară când au început a se tipări aceste cărți, nouă ni se tâmplă petrecere de pre cestă lume și am lăsat la moartea noastră pre cine va lumina milostivul Dt)eu pre scaunul Mitropoliei Belgradului să nu părăsească acest lucru bun, ce să întărească. Derept aceia cu mila Iu Dçleu Iorist archimitropolit, vexând acest lucru dtjeesc ce s’a fost început de acel părinte Kir Ghenadie, foarte mi se îndulci inima și mă bucurai derept să se întărească lege creștinească».0 La anul 1648 s’a tipărit în Alba-Iulia (Belgrad) noul testament de «Simion Stefan, archiepiscop și Mitro polit scaunului Belgradului, Vadului, Maramureșului și a toată țara Ardealului.7

1 Lesviodax op. cit. p. 325—327. 2 Lesviodax op. cit. p. 328. 3 Vedi chiriacodromion, Belgrad 1699 p. 1. 4 Bian-Hodoș: Bibliografia rom. veche, București 1903 p. 84. 5 Bian-Hodoș 1. c. p. 115. 8 Bian-Hodoș 1. c. p. 116—118. 7 Bian-Hodoș 1. c. p. 169. 295

între cele doue prefețe pe o pagină întreagă se află «Prea luminatul Semn al Sfintei și nedespărțitei Troiți, Hramul Mitropoliei Belgradului, din Ardeal».1 Tot sub «Semeon Stefan Mitropolitul din scaunul Belgradului»21 s’a tipărit la 1651 psaltirea în Alba-Iulia (Belgrad). Pe această carte așișderea se află stema Mitropoliei Belgradului.3 La anul 1686 s’a tipărit în Alba-Iulia (Belgrad) o cărțulie numită «Ciasloveț» sub «Mitropolitul Varlaam al Belgradului, Vadului, Maramureșului și al Silvașului».4 La 1687 s’a tipărit «Rêndueala diaconstvelor» în «scaunul Mitropoliei Belgradului».5 în «molitvenicul» tipărit la 1689 în Belgrad, pre fața e îndreptată cătră «luminatul Varlaam archiepiscop și Mitropolit sfintei Mitropolii a Belgradului, Vadului, Silvașului, Făgărașului și al Maramureșului și al episcopilor din țara ungurească».6 La Sibiiu s’a tipărit în anul 1696 un «Ciasloveț» sub «luminatul Kir Teofil Mitropolitul Belgradului, Va dului, Maramureșului și al Silvașului».7 Sub urmașul acestuia «Kir Atanasie Mitropolitul țărei Ardealului» s’a tipărit în anul 1699 în «sfânta Mitropolie în Belgrad» o «bucoavnă» pentru «deprin derea învățăturii copiilor la carte».8 Despre «Chiriacodromionul» tipărit în 1699 la «sfânta Mitropolie în Belgrad»9 am amintit la alt loc.

1 Bian-Hodoș 1. c. p. 166. 2 Bian-Hodoș 1. c. p. 188. 3 Bian-Hodoș 1. c. p. 189. 4 Bian-Hodoș 1. c. p. 279 și 537. 5 Bian-Hodoș 1. c. p. 280. s Bian-Hodoș 1. c. p. 291—292. 7 Bian-Hodoș 1. c. p. 340. 8 Bian-Hodoș 1. c. p. 369—370. 9 Biaji-Hodoș 1. c. p. 372 și 538. 296

Catechismul tradus de G. BuituI la Cluj și tipărit în anul 1703 de «isznove» e «inkinat entru csinszte. Illustrissimi și Reverendissimi Athanazie, Den Milă luy Dumnezeo, și szkaunuluy Aposztoloeszk Archi-Episco- puluy de czără Ardaluluy» ? Prin actul uniune!2 lui Atanasiu și puținilor sëï aderenți, biserica ortodoxă din Ungaria și Transilvania sufere daune și schimbări mari. Legăturile ce de veacuri sustau cu principii și cu Mitropolia din Muntenia se tae. Oposiția contra uniune! este cu forța nimicită. între ce! ce ridică cuvêntul contra uniunei aflăm în Maramureș pe Iosif Stoica, care se numea : «episcop românesc al Maramureșului». După dênsul posibil să fi urmat Spiridon apoi Dositeiu.3 La Ienopole a fost episcop Isaia Diacovici delà 1679.4 Acesta a fost trimis de patriarchul Arsenie Cerno- vici în 1690 la împăratul Leopold în favorul Sêrbilor, pentru obținerea privilegiilor; eară la 1695 a fost numit de episcop la Timișoara și Ienopole din partea patriarchulu! Arsenie Cernovic!.5 Sub decursul revoluțiune! lu! Francise Rákoczy 1703—1711 întâlnim pe «Țirca Ion, cu voe Mării Tale (Racoți Franț) Ardealului episcop Românilor».0

1 Bian-Hodoș I. c. p. 447. 2 Folosirea terminuluî «uniune» este veche înainte cu 50 de ani. Confr. B. Maniu op. cit. p. 518; T. Velea op. cit. p. 38 și 150. Dintre scriitori! ce! nou! amintim măeastra traducere a lui Hurmuzaki de 1. Slavici, Frag. II p. 18 și dacă nu greșim îl folosește și marale savant Hasdeu și chiar Dr. A. Bunea în unele locuri. 3 Nie. Iorga: Sate și Preoți 1. c. p. 54—55. 4 Szentkláray A csanád egyházm. op. cit. p. 457. 5 Dragalină op. cit. Ill p. 80—82 ; Confr. T. V. Păcățian : Istoriografii vechi și istoriografii noui, Sibiiu 1904 p. 167. 6 Nie. Iorga : Sate și Preoți 1. c. p. 57. 297

Româniï din ținutul Caransebeșului și Lugojului se plâng la generalul imperial Steinville în anul 1717 contra episcopului Moise, rëmas din timpul Turcilor, pentru abusurile ce le comite.1 La Oradea-mare era Ia venirea Sârbilor episcop Efrem Beniamin, care la 1695 a fost numit pentru Oradea și Eger.1 2 4în Timișoara era episcop român Ioanichie (loan Vladislavlovici) sub stăpânirea Turcilor. Acesta ar fi mers în taină în castru la Eugen de Savoya, dându-i informații despre starea cetății.3 Pentru sentimentele sale filo-austriace a trebuit să sufere închisoare delà Turci. La ocuparea cetății a fost însă distins de Eugen de Savoya.4 El a rëmas în oficiu și sub domnia austriacă, căci un ordin către căpitanul Gyurko al districtelor Lugoj-Făget din anul 1718, impune a da asistență epis copului loan Vladislavlovici din Timișoara.5 Evenimentele politice, resultate prin cuceririle ui mitoare ale armatelor imperiale, comandate mai în urmă de generalul prinț Eugen de Savoya, către finea acestui period produc mari schimbări și în organismul bisericii române din Ungaria și Transilvania. Aceste cuceriri și învingeri strălucite asupra Turcilor, fac posibilă imigrarea Sêrbilor, apoi privilegiarea și organisarea națiunei și bisericii lor. Astfel ajung Românii ungureni sub ierarchia Sêrbilor, în urma decretului imperial din 4 Martie 1695. Dintre episcopii Românilor ungurești Isaia Diacovici

1 Nilles : Symbolae ad illustrandam históriám ecclesiae orientalis, Oeniponte 1885, t. I, p. 445—445. 2 Vecjî studiul meu despre uniune 1. c. p. 225—226 ; Confr. Tincu Velea op. cit. p. 106. 3 «Foaia pentru minte, inimă și literatură» anul 1859 p. 107 ; Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 355. 4 Pesty ibid. ; L. Böhm op. cit. p. 229. 5 Baroti : Adattár, Temesvár 1900, V. p. 120. 298 din lenopole este numit de patriarchul Arsénié Cernovicï pentru diecesa Timișorii și Ienopoleï ; eară Efrem Be niamin din Oradea-mare pentru diecesa Oradea și Eger. Nu mult după aceasta urmă altă schimbare mare, tot condiționată de învingerile armatelor imperiale, prin uniunea cu biserica apuseană în sinul bisericei române din Transilvania. Ambele aceste evenimente au deter minat soartea bisericii române și au avut în partecele mai triste și desastroase consequențe pentru neam și lege. La finea periodului acestuia, în Ungaria Românii de jure sunt lipsiți de ierarchia lor națională prin privilegiarea Sârbilor ; în Transilvania de fapt prin uniunea cu bise rica apuseană și prin lepădarea de credință a Mitropo litului Atanasie mort la 1713, biserica ortodoxă română rămâne fără păstor. Românii lipsiți de păstorii și condu cătorii lor firești în cele spirituale ajung în situație de tot critică. Mitropolitul-Exarch Teodosiu al Ungro-Vlachiei ia titlul de Mitropolit al Transilvaniei.1 Luptele Ro mânilor pentru lege decurg cu multă și mare Înverșunare.2 Recapitulând constatăm : Prin numeroase documente și acte publice se dovedește, că Românii din Ungaria și Transilvania și-au avut ierarchia lor națională în frunte cu un Mitropolit și mai mulți episcopi sufragani. în șematismul bisericii ortodoxe universale compus de învățatul patriarch Chri- sant cu aproape 200 ani înainte și apreciat favorabil de savantul Gelzer, Metropolia Transilvaniei apare cu trei episcopii sufragane. Legătura ei cu Mitropolia Se- verinului o arată titlul Mitropolitului Daniil 1577—1578. în fața atâtor argumente puternice, zadarnice rëmân

1 Nilles op. cit. p. 344—348. £ 2 G. Barițiu op. cit. t I, p. 205 sequ. ; Dr. S. Stinghe : Documente, Brașov 1901 t. I, p. 5 sequ. ; Confr. studiul meu despre uniune p. 161 sequ. 299

nisuințele de a șterge Mitropolia noastră istorică. Avem convingerea, că descoperirile ulterioare vor desgropa tot mai mult trecutul bisericei noastre și vor dovedi, că toți istoriografii noștri cei bătrâni n’au susținut o tesă deșeartă, afirmând tot mai cu tărie existența Mitropoliei noastre cu episcopii sufragane. Comunicatul din urmă al zelosului scrutator N. Dobrescu, ne convinge, că la 1581 Ianuarie 16, lângă Alba-Iulia «extra muros hujus civitatis nimirum Albensis», aproape de grădina princi pelui Cristofor Báthory, ierarchul român din comitatul Albei își avea casa sa, în care sigur locuia, înainte deci de restaurarea mănăstirei sf. Treimi prin Mihaiu-Vodă. Nu mai puțin vor trebui să recunoască toți istoricii nepreocupați și feriți de tendințe ostile și de scopuri străine, că ierarchii noștri în timpuri și în împrejurări de tot grele au păstorit biserica și poporul nostru. Acelor mărețe figuri istorice le datorează posteritatea gratitudine și recunoștință, pentru că și-au pus sufletul lor pentru neam și lege. în trecutul bisericei noastre găsim bărbați provi dențiali, cari s’au jertfit pe sine îndeplinind o adevărată misiune apostolică. Aceștia au susținut credința tare în sînui poporului nostru, prin care a străbălut vremile grele și a îndurat loviturile sorții, oțelindu-și forțele vitalității sale. Ce rol important au avut ierarchii români în vieața poporului nostru, o știm cu toții și vedem chiar adi, câte influențe și mijloace se usează la înde plinirea unui loc vacant. Din aceste considérante apreciăm situația nefavorabilă, în care a ajuns la finea acestui period biserica ort. română prin lipsa unei ierarchii naționale. XVII.

BANATUL SUB ADMINISTRAȚIA MILITARĂ. (1716-1751.)

Cucerirea Timișorii curând schimbă carta Banatului prin alungarea Turcilor. Prințul Eugen încredință comanda supremă în Banat generalului conte Claudiu Florimund Mercy, bărbat de neam ales, viteaz și înțelept, moșul sëu a cătjut în resboiul de 30 de ani, eară tatăl seu la Buda.1 La predarea comandei supreme, i-a declarat prințul Eugen, că pentru aceea l’a numit de comandant suprem, fiind că afară de vitejia și experiența probată, desinteresarea lui este notorică. Stările din provincia Banatului erau desolate. O stare mai miseră și vrednică de plâns abia ne putem imagina. Robia Turcilor de o parte, ear de altă parte câmpul ostilităților fiind aci trans- plântat de çlecimï de ani, ce mai putea rëmânea nevă tămat în această nefericită provinciă ? Regiuni întregi erau neîmpopulate. Locuitorii rămași storși, erau lipiți pământului dej împilări și de sărăciă. La câmpiă, sau i în șesul Banatului populațiunea era de tot rărită. Românii ; retrași spre munți de furia Turcilor, câți rămăseseră și i câți locuiau în țănuturile’ce se aflau sub scutul împăratului, 1 toți erau în stare umilită, căci nimica nu era sigur,

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 284; Dragalina op. cit. 111 p. 71-72. 301 nici vieață, nici avere. Despre o cultură, civilisațiune și bunăstare nici vorbă nu poate fi. Contele Mercy trebuia să reguleze totul, administrațiune, finanțe, școală și biserică. De comandant al cetății Timișoara a fost numit contele Wallis. în cetate fură primițiafără de milițiă numai Germani catolici. Celelalte naționalități și confesiuni se aflau numai în suburbii.1 După plecarea lui Eugen de Savoya, resboiul s’a continuat sub Mercy mai departe, pentru totala isgonire a Turcilor din Banat. Proximul atac între Turci și armata imperială avea să urmeze la Panciova, dar Turcii a doua cli după asediare capitulează cu codițiunile, sub cari s’a predat Timișoara. Garnisoana se retrage la Belgrad. Comandantul cetății n’ar fi capi tulat, dacă nu primia semn din Belgrad prin trei pușcături de tun, că nu poate aștepta nici un ajutor de-acolo.21 Asemenea soarte avură Cubinul și Palanca-Nouă. De aci pleacă Mercy la Orșova, unde întimpină resistență mai mare ca până acum. Ocuparea acestei localități se amână. Mercy merge la Mehadia, pe care o întărește și de aci se întoarce la Timișoara.3 Prin aceste expedițiuni militare succese, voiau imperialii să pună luminos în vederea locuitorilor, că domnia Turcilor a apus pentru totdeauna în Banat. Avantagiile campaniei de rësboiu din 1716 au fost foarte mari în Banat, Bosnia și Muntenia. Turcii spăriați de aceste succese cer pace, dar consiliul de rësboiu din Viena nu se învoește. în anul următor 1717 Austria pregătește atacul contra Belgradului, spre a se asigura deplin posesiunile objênute anul trecut, în

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 285. 2 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 134—135 ; Griselini op. cit p. 142. 3 Timișana 1. c. p. 142; L. Böhm op. cit. p. 203. 302

provinciile învecinate.1 La 14 Maiu 1717, pleacă Eugen de Savoya din Viena și ajunge la 21 Maiu în Futak. Recognoscează terenul în câteva t^ile, pe unde să-și treacă oastea peste Dunăre sau preste Sava în fața Belgradului. Nici nu așteaptă concentrarea tuturor trupelor spre a preveni pe inimic. Deci la 9 Iunie merge prințul Eugen din Petruvaradin cu oastea și trece pela Panciova Dunărea.1 2 La 18 Iunie 1717 începe asediul Belgradului, care consta din trei părți : castelul, orașul și suburbiile. Ce tatea era bine întărită și provëcjutâ cu toate cele tre buincioase pentru apărare. Garnisoana consta din aproape 30,000 militari probați. Puterea Ianicerilor se afla aci și comandantul cetății Mustafa, era unul dintre cei mai viteji generali ai Osmanilor.3 Pregătirile Turcilor erau mari, făcute cu toate sforțările pentru atac și apărare. Marele vizir Călii concentrase trupele osmane la Adria- nopole. Diferite vești se colportau despre operațiunile Turcilor și despre intențiunile lor de atac. La Semendria și Orșova, dealungul Moravei și Dunărei, în Moldova și Muntenia numëroase cete de Turci cutrierau și se adunau. Un atac se părea îndreptat spre Transilvania și Caran sebeș. Scopul era, să tacă pe prințul Eugen a părăsi Belgradul, acesta rëmase însă nemișcat acolo.4 Lucrările de împresurare decurgeau cu mare grabă și încordare. Un corp de armată turcesc, sprijinit de o

1 Șincaiu op. cit. t. III, p. 254; Timișana 1. c. p. 142. 2 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 135 ; Qriselini op cit. p. 143. 3 Șincaiu op. cit. t. III, p. 255—256; I. H. Schwicker op. cit. p. 291. 4 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 135, sequ. I. H. Schwicker op. cit. p, 292. 303 flotilă atăcâ pe imperiali la Sémiin, dar Turcii sunt respinși și siliți a se întoarce pe năi îndărăt. Curênd o sută de guri de tunuri puternice se îndreaptă spre cetate. Asediații răspund cu asemenea putere. La 30 Iulie ajunge avantgarda marelui vizir la Belgrad. Alt corp din armata concentrată la Semendria și Orșova se îndreaptă spre Mehadia, care cade în mânile Turcilor.1 Eugen de Savoya nu perde curagiul, continuă vêrtos cu asediarea și se pregătește a lovi oștirea venită în ajutorul împresuraților, lupta decisivă se apropia. O bombă picată pe-o magazină de praf în suburbiu, cau- sează mari stricăciuni și perderi în oameni. Bombardarea cetății urma în mod îngrozitor. Câteva (jile mai târcjiu, prințul Eugen convoacă oștile și decide asaltul asupra cetății pe 16 August.1 2 Des de dimineață se începe lupta. Negura deasă face imposibilă deosebirea trupelor și aduce puțină nenorocire asupra creștinilor. Ivirea soarelui schimbă situația, și lupta crâncenă purtată cu mare vitejiă din ambelele părți, se termină cu totala înfrângere a Turcilor, cari fug mâncând pământul de groază, lăsând pe câmpul de rësboiu 18,000 de oameni și întreaga tabără în mânile imperialilor. Victoria a fost desăvârșită și aduse cu sine a doua (li capitularea Belgradului sub condițiunile delà Timișoara. Șese sute de tunuri, întreaga flotilă dunăreană, enormă mulțime de munițiune a rëmas în mânile învingătorilor.3 După ocuparea Belgradului se întoarce generalul

1 Pesty Fr. A. Szőr. Bánság tört. t. I p. 136 ; I. H. Schwi cker op. cit. p. 292. 2 Griselini op. cit. p. 145. 3 Șincaiu op. cit. t. Ill, p. 256 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 293 ; L. Böhm op. cit. p. 206—207. 304

Mercy cu 12 batalioane pedestrime și opt regimente călărime de a curăți Banatul de Turci.1 Fără resistență se predară cetățile Sabaț, Semendria, Rama, Krotska și Golumbaț. Asemenea fură respinse cetele Turcilor carî Invadaseră în Banat. După această norocoasă campaniă, urmă pacea ratificată la 21 Iulie 1718 în Passarowitz. Banatul Timișan, Banatul Craiovei (Muntenia până la Olt), Sêr- bia până la rîulTimoc sunt cedate Austriei. Prin aceasta Banatul Timișan rămâne definitiv sub domnia casei de Austria, și începe o nouă și mai fericită eră în desvoltarea acestei frumoase și de soarte greu lovite provincii.21 Curtea din Viena consideră provincia Bana tului ocupată delà Turci cu arma și cu privire la trecut pe basa dreptului armelor (jure armorum), sau n’a recu noscut, sau n’a voit să recunoască nimica.3 f Provincia reocupată delà Turci dintre Mureș, Tisa, / Dunăre și Transilvania, sub numirea de Banatul-Timișan ajunse sub domnia casei de Austria și administrată se parat de Ungaria, începe a se desvolta pe toate terenele. Teritoriul acesta sub numirea de Banat, ar deriva delà regele Andreiu II, din anul 1209, era locuit de Români, și Banii de Severin erau paznicii regatului ungar.4 Sub regele Mathia primise comanda militară preste acest teritor, cornițele Timișan Pavel Chinezu, român de origine și afirmative înrudit cu Corvinii.5 în

1 Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 136; Qriselini op. cit. p. 145-146. 2 Treboniu Laurian op. cit. p. 536 - 537 ; Șincaiu op. cit. t. III, p. 258; Timișiana 1. c. 145; Pesty a Szőr. Báns. tört, t I, p. 137. 3 Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 183. 4 1. H. Schwicker op. cit. p. 300; Dr. Szentkláray I. Száz év Dél-Magyarország újabb történetéből, Temesvárott 1879 p. 1-17 și 138. 5 I. H. Schwicker ibid. 305

vechime, folosiau uniî istoriografi pentru Banat numirea «Temesköz» sau «Temeskuz.» După catastrofa delà Mohács părțile limitrofe cu Ardealul, o parte mare din comitatul Caraș și teritorul fostului confiniu militar ră maseră sub domnia principilor transilvani și erau admi nistrate de un Ban, cu residența în Caransebeș.1 Cel din urmă a fost Pavel Nagy, care trăia âncă la 1642. Arealul Banatului cuprinde 25,932 km □ și se estinde preste comitatele Caraș-Severin, Torontal și Timiș de atji. Este o țărișoară binecuvântată de Dumnezeu cu toate bogățiile naturii. Are munți bogați în minerale ; are codrii și păduri imense ; are dealuri și coline admi rabile pentru pomi și vii și în fine are șesuri mănoase pentru cereale : scurt qlis, are condițiile priincioase de desvoltare pentru om și alte vietăți. Contele Mercy avù mari greutăți de învins cu administrarea Banatului, căci totul era pustiu și devastat și sămâna cu o ruină. Nici vorbă nu putea fi de vr’o cultură. Agricultura, industria și comerciul lipsiau total. Administrația avù caracter militar la început. La părțile mai expuse ale provinciei cătrăTurcia șiȚara-Românească se așezară posturi militare mai tari, ear în internul provinciei atâtea câte se cereau pentru susțănerea ordinei și siguranței publice. Comanda supremă asupra acestora o avea comandantul cetății Timișoara.21 Cu administra ția civilă se regulează și afacerile bisericești. în 7 Oct. 1717 ordinează împăratul Carol crearea unui colegiu de Jesuiți pentru Timișoara. La 3 Februarie 1718 se așează aci superiorul Lorenz Pez. înainte de sosirea

1 1. H. Schwicker op. cit. p. 300—301. Vorba «Ban» ar fi de origine avarică după Schaffarik. Ban înseamnă domn, duce, sau comite. Banat deci ar fi ducat sau comitat. 2 Vedl pe larg la Griselini op. cit. p. 148—153; L. Böhm op. cit. p. 210—216; I. H. Schwicker op. cit. p. 302—310. 20 306

Jesuiților se aflau aci călugări Franciscani din Bosnia. La 8 Aprilie 1718 se sânțește de biserică moșea mare, precum era aceasta înainte de 1552? în cetatea Timi șoriî s’a dat ordin a se primi numai Germani catolici, scutiți 6 ani de dare și avênd mari favoruri.21 Diecesa Cianadului, în fruntea căreia sta episcopul Nádasdy era de tot perită. Abia cinci parochii se aflau: la Macău, din 1700, Aradul-vechiu și Boroșineu din 1702, Oravița din 1703 și Arad-cetate din 1705. în anul 1717 se face la Lipova și Lugoj parochia, la 1720 în Panciova și la 1725 în Caransebeș.3 4 După alungarea Turcilor s’au găsit în Banat 663 de sate cu 21,289 numere de case. în districtul Făgetului s’au aflat 108 sate cu 1968 de case, în districtul Caranșebeșului s’au conscris 91 de sate cu 3915 case. Spre munți satele și casele erau mai numeroase, eară spre șes mai rare. Așa s’au găsit în districtul Cianadului 29 sate cu 448 case, în districtul Becicherecului 24 sate cu 574 case? în dis trictul Timișoriî s’au aflat 71 sate cu 1448 case; în districtul Panciovei 36 sate, cu 776 case ; în districtul Ciacovei 69 sate cu 3432 case ; în districtul Lipovei 76 sate cu 1131 case; în districtul Orșovei 39 sate cu 1717 case, în districtul Verșețului 72 sate cu 3503 case și la Palanca 55 sate cu 2377 case.5 Majoritatea absolută a populațiunii o formau Ro mânii. Erau în părțile sud-vestice și Sârbi mestecați cu

1 L. Böhm op. cit. p. 216 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 310. 2 Szentkláray Száz év Dél-Magyarorsz. tört. p. 138 și 142. 3 Dr. Szentkláray I. A csanád-egyházmegyei plébániák tört. Temesvár 1898 1.1, p. 76; I. H. Schwicker op. cit. p. 311. 4 Szentkláray I. Száz év Dél-Magyarország újabb történe téből p. 21 sequ.; Dragalina 1. c. t. III, p. 105. 8 Szentkláray op. cit. p. 26 sequ. ; Dragalina 1. c. III, pa gina 105. 307

Tințari, sau Macedo-Românî, imigrați partea mai mare de curênd de groaza Turcilor. Afacerile bisericeî gr. orientale se regulau de patriarchul Arsenie Cernovicî. Cum am vecjut la Verșeț, unde s’a strămutat scaunul episcopesc din Caransebeș a fost instituit de episcop Spiridon Stibița. Acestuia i-ar fi urmat loan Popoviciu. De episcop la Timișoara ar fi urmat după Isaia Diacovicî care résida în Becicherec Vichentie Ioanovicî. Datele acestea aduse după I. H. Schwicker sunt controversate cum vom vedea. Aceștia aveau să îngrijească de administarea afacerilor biseri cești din diecesele lor. Dar cât a durat starea de rësboiu, carea aducea nesiguranță în toate, nimica aproape nu s’a putut face.1 Un ordin preaînalt din 5 Februar 1720 dispune ca la conferirea oficiilor, catolicii se fie preferiți față de cei de alte confesiuni.21 Mercy dedicat cu trup și suflet pentru prosperarea și înflorirea Banatului se dovedi tot atât de bun admi nistrator pe cât de genial comandant era. Spiritul seu Organisator și creator se resimția în toate. Mai nimerită alegere cu greu putea face prințul Eugen pentru a sana situația desolată, în care se afla Banatul. Energiă de fer împreunată cu simț de dreptate îl însoțiră în această grea misiune. Coroana tuturor virtuților sale erau nobleță inimei și desinteresarea până la lăpădarea de sine.3 în anul 1719 trebui să părăsească Mercy Banatul, căci difennțele ivite între împăratul Carol Vi și Filip V regele spaniol, îl constrêng a pleca la Sicilia spre a participa la campania contra Spaniei. în anul următor

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 312. 2 Dr. Baroti Lajos : Adattár, Temesvár 1893 t. I p. 6. 3 A. Vlad op. cit. p. 130—131.

20* 308 s 1720 luna Maiu se reîntoarce earăși în Banat din acest rësboiu, unde a fost grav vulnerat.1 Acum începe cu toată energia reorganisarea pro vinciei și este uimitor cât a putut crea aci în restimp scurt până la 1733, punând o basă solidă și sănătoasă pentru desvoltare și civilisațiune. Administrațiunea militară a provinciei avea centrul ei în Timișoara și substa direct consiliului de rësboiu și camerilei aulice din Viena. Pentru a putea controla administrarea regulată s’a împărțit provincia în unsprezece districte : Timișoara, Cianad, Ciacova, Becicherec, Pan- ciova, Vârșeț, Palanca-nouă, Lipova, Lugoj-Făget, Caran sebeș și Orșova cu Almájuk în fruntea fiecărui district sta un administrator, care avea în localitățile mai însemnate subadministratori. în fiecare sat era în fruntea comunei un chinez și asupra mai multor comune un oberchinez. Administratorii își aveau cancelariile lor cu per sonalul necesar. La aceste oficii se depuneau socotelile prescrise și se raporta despre starea afacerilor. De com- petința administratorilor aparțineau toate căușele politice administrative, economice și juridice. Pentru executarea ordinelor și disposițiunilor se foloseau husari și haiduci.21 în lipsa oamenilor capabili pentru administrațiune, cari să cunoască referințele și limba poporului, Mercy era silit a concrede 2 și 3 districte unui singur bărbat. Aceasta resultă din inscripția, ce se află pe turnul rëmas

1 I. H. Schwicker op. cit p. 313. La Qriselini op. cit. p. 154 și L. Böhm op. cit. p. 217 se pune anul întoarcere! Iu! Mercy în 1722 după finitul campanie! de 20 lunî. 2 A. Vlad op. cit. p. 131 ; Pesty op. cit. p. 417; Griselini op. cit. p. 154—155; L. Böhm op. cit. p. 218—219; I. H. Schwicker op. cit. p. 314—315; Vanicek op. cit. p. 192 sequ.; Szentkláray op. cit. p. 142 sequ. 309

delà biserica gr.-or. română din Lugoj, restaurată de loan Rațiu de Mehadia prefectul districtelor Lugoj, Li pova și Caransebeș.1 JutJiî comunali sau chinezii erau oameni simpli din popor, fără carte. Judele era scutit de dare pe timpul funcțiunei și avea la casa sa bâtul și pranga pentru prinderea și pedepsirea vinovaților. Silințele contelui Mercy dau curând semne visibile despre prosperarea provinciei. Cursul apelor se regu lează treptat, mocirlele numeroase și atât de stricăcioase sănătății, succesiv se delăturează, în locul stepelor pustii apar lanuri roditoare de grâne, comunele vechi se măresc și se fac noui colonisațiuni pentru a spori brațele mun citoare.1 2 Coloni fuseseră aduși Germani, Italieni și Spa nioli. Dintre satele noui înșirăm : Biserica-Albă, în districtul Palanca-nouă, sediul administratorului și a colonelului, șeful unui regiment iliric ; St. Peter, Zadorlak, Besenova-nouă, Ujpécs, Detta, Brukenau, Gutenbrun, Kudritz, cari erau coloni germani, satul Mercy a fost colonisât cu Italieni.3 în Aradul-nou lângă Mureș și Gyarmata s’au așezat Germani cari locuiau deosebit de Români. La Becicherec se aduseră Spanioli din Biscaia numindu-se localitatea Barcelona-nouă, care s’a stins ulterior cu

1 Biserica veche din Lugoj din care stă adî singur turnu a fost restaurată la anul 1726 după cum arată inscripția ce se păstrează și a

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 317 ; Dragalinä I. c. III p. 135. 2 Griselini op. cit. p. 158. 3 Szentkláray Száz év. Dél-Magyarorsz. tört. p. 150. 311 numește aceasta operă, nu nevrednică de amintirea Romei vechi.1 Capitala provinciei, Timișoara a fost total restaurată și prefăcută din oraș oriental turcesc cum ajunsese în oraș regulat. Zidurile cetății s’au început a se zidi la 25 Aprilie 1723 și s’au terminat abia la 1765.21 Magistratul german în frunte cu un primar s’a constituit prima dată la 1 Ianuarie 1718. Despre organisa- țiunea bisericească am pomenit. Cu ajungerea Banatului sub domnia Turcilor diecesa Cianadului se stinsese aproape. După reocupare numește împăratul de episcop al Cianadului pe contele Ladislau Nádasdy la 1722, care locuește la început în Seghedin și delà 5 Martie 1724 în Timișoara. Numărul parochiilor catolice se ridică până la 1733 la 22.3 Prin o disposițiune din 12 Aprilie 1726 consiliul de rësboiu oprește a se admite așezarea de coloni în provincia recucerită a Banatului de alte națiuni, cari nu sunt de confesiune catolică.4 Mercy s’a îngrijit și pentru biserica gr. or. mai vêrtos, că episcopul Ioan Vladislavlevici era âncă de sub Turci în Timișoara și pentru sentimentele sale filo- austriace a trebuit să sufere delà Turci temniță. Cu atât mai mare onoare i-a arătat însă prințul Eugen la intrarea sa în Timișoara. Biserica gr. or s’a zidit însă mult mai târziu.5 Sub Mercy s’a restaurat și mărit Orșova veche, și s’a întărit Orșova-nouă, Mehadia, Palanca-nouă, Cubinul și Panciova. în anul 1733 erumpe rësboiul de

1 Griselini op. cit. p. 159 ; Szentkláray Száz év Dél-Magyar- ország tört. p. 275—276. 2 1. H. Schwicker op. cit. p. 322 ; Szentkláray Száz év Dél- Magyarorsz. tört. p. 152. 3 I. H. Schwicker op. cit. p. 325. 4 Dr. Baroti op. cit. I p. 16. 5 Böhm op. cit. p. 229. 312

nou între Austria, Spania și Francia și 'Mercy, care acum era de 68 de anî este numit de comandant al cor pului de armată din Italia. La finea anului 1733 pără sește Banatul, unde nu se mai reîntoarce, căci el cade în luptă la 29 Iunie 1734 la Parma. Acest bărbat ge nial și nobil, a lucrat foarte mult pentru înaintarea Banatului.1 Baronul Francise Leopold Engelshofen coman dantul Timișoriî urmează în locul lui Mercy în Banat. Acesta continuă opera de regenerare a provinciei în spiritul marelui seu înaintaș, lucrări originale din timpul comandei sale provisorie nu avem de înregistrat.21 Referințele pacinice cu imperiul turcesc încep a se turbura și sub administrația provisoră și de scurtă durată a baronului Engelshofen, çjilele fericite de sub Mercy par a ajunge pe sfîrșite.3 în anul 1736 urmează la administrația Banatului contele Hamillton. Acesta îngrijește cu mult zel de continuarea fortificărilor Timișoriî și în vederea unui rësboiu curând cu Turcii, termină întărirea Orșovei-nouă prin ce asigură navigațiunea pe Dunăre și provincia de un atac neașteptat din partea aceea. La propunerea lui încep a se restaura și Băile-Erculane vestite din timpuri străvechi și cunoscute Românilor sub numele «fontes Herculi sacri».4 în anul următor 1737 contele Hamilton este încre dințat cu alte afaceri, și în Banat se numește contele

1 A. Vlad. op. cit p. 132; Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. 1. p. 137; Griselini op. cit. p. 161—162. s A. Vlad op. cit. p. 132; Í. H. Schwicker op. cit. p. 331. 3 E. Hurmuzaki Fragmente, t. V, p. 22 sequ. ; Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 152. 4 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. 1, p. 138 ; 1. H. Schwi cker op. cit. p. 332 ; Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört, p. 153. 313

Wilhelm Reinhard Neipperg. Acesta primește delà consi liul aulic de resboiu din Viena ordin să grăbească cu fortificările Timișorii și a altor puncte însemnate din Banat.1 împăratul Carol VI, încheià o alianță ofensivă și defensivă cu Rusia contra Turciei. Âncă în primăvara anului 1737 aveau să înceapă ostilitățile la Dunăre. Comanda supremă asupra trupelor o avea Francise de Lotaringia, soțul clironoamei Maria Teresia. Prințul Eugen murise la 27 Aprilie 1736. Lipsa acestui general mare lăsase mare gol în armata austriacă. Operațiunile prime sunt norocoase. Invadarea grabnică a trupelor în Turcia o află nepregătită, nefiind destul motiv din nici o parte pentru a se declara resboiu21 Imperialii ocupă Nissa și de aci se împart în două părți, o parte pleacă spre Bulgaria și altă cătră Bosnia. Un alt corp de armată avea să ocupe Vidinul. Armata imperială mai apoi cu perderi se retrage pe toată linia și acum Austria este amenințată în posesiunile ei din Banat. Populațiunea fù apucată de groază pentru venirea Turcilor și mulți din coloniștii aduși o luară la fugă, ear inteprinderile industriale începute sub Mercy, începură a stagna și a se disolva.3 La calamitatea rësboiuluï se adauge și ciuma, care a devastat provincia în mod îngrozitor, decimând po pulația provinciei. în Aprilie 1738 sunt concentrați Turcii la Vidin și amenință Banatul. Pașa din Vidin se așadă apoi la 24 Aprilie la Orșova-veche și îndreaptă la 11 Maiu un asalt nocturn asupra Orșovei-nouă, pe care

1 Griselini op. cit. p. 163. 2 Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 138 ; L. Böhm op. cit. p. 232. 3 E. Hurmuzaki Fragmente t. V, p. 76 sequ. ; I. H. Sehwi- cker op. cit. p. 333—335. 314

însă nu o pot ocupa, ci o țân blocată prin un corp numeros de armată.1 Pașa înaintează apoi spre Mehadia. Castelul acesta era apărat de contele Piccolomini cu 600 ficiori. Pe lângă toate sforțările Turcilor din 20—24 Maiu, castelul n’a putut fi luat. Pașa după ;ce a ocupat un defileu cu un corp de 6000 oameni, trece mai de- , parte și se împrăștie în cete mici asupra Banatului și ; prădează pretutindenea. La aceștia s’ar fi aiăturat și partea nemulțămită dintre Românii Bănățeni.21 Starea Românilor era de tot miseră și nesuferită. i în plângerile lor înaintate, Românii arată, că situația lor era mai rea decât pe vremea Turcilor. Nemulțămirea ; i-a împins în brațele Turcilor.3 Un corp de 6000 Turci împărțit în cete răslețe cu Românii asociați și revoltați, se resfiră până la Sebeș, Lugoj, Chiseteu, Belinț, Ciacova, Denta și celelalte părți din Banat, prădând și jefuind pretutindenea.4 La 27 Maiu capitulează Mehadia sub condițiuni onorifice. Orșova-noauă se susține cu tot bombarda mentul strașnic din partea Turcilor. La 20 Iunie se adună imperialii la Timișoara și pornesc peste Lugoș și Caransebeș sub comanda archiducelui de Lotaringia contra Mehadiei. Pentru patja provinciei rëmân șese regimente de cavaleriă îndărăt. Ar mata imperială înainta foarte cu anevoiă prin pasul ângust. La Slatina s’a întâmplat, că archiducele de Lota ringia cu puțini ai sei au rătăcit la vânătoare prin pădure, și a fost călăuzit apoi la oaste prin harambașa Petru Vancea, căruia i-s’a dat grațiă și a fost numit de

1 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 153 sequ.; Griselini op. cit. p. 165 ; Pesty op. cit. p. 139. 2 L. Böhm op. cit. p. 240. 3 Dragalină op. cit. III, p. 175—178. 4 Dragalină op. cit. III, p. 189—190. 315 cap al unui despărțământ de plăiași și era âncă în viață la 1774. Archiducele a ridicat apoi o capelă în locul mântuirei sale.1 Armata imperială ajunge la 3 Iulie lângă Cornea, unde susțâne o luptă victorioasă cu Turcii. în 8 Iulie pleacă maî departe, și ajunge în 9 Iulie la Mehadia. Turcii din garnisoană, provocați capitulează în asemenea condițiuni ca contele Piccolomini. După, capitularea Me- hadiei încetează și blocarea Orșovei-nouă. Aceasta fu numai momentan, căci Turcii sub marele vizir trec Du nărea și caută lupta cu imperialii.21 3 La 12 Iulie armata imperială se așezase în castru lângă Topleț de-alungul Cernei, unde luând veste despre apropierea Osmanilor se retrage după castelul Mehadiei. La 15 Iulie Turcii atacă și ocupă castelul cu asalt ni micind garnisoana dar sunt earăși alungați de aci de imperiali. Se desfășură apoi o luptă crâncenă, care se finește cu înfrângerea Turcilor din cari 3000 rămân pe câmpul de rësboiu. Perderile imperialilor au fost 1200 de oameni. Prada lor în schimb însă a fost bogată.3 Norocul armelor este schimbăcios. Marele duce de Lotaringia este apucat de friguri grele și silit a pleca delà oaste. La 22 Iulie ajunge la Timișoara și de aci pornește la Viena spre a-și căuta de sănătate, Turcii ocupă Mehadia de nou. Asemenea și Orșova după bombardare strașnică de patru săptămâni capitulează la 15 August 1738.4

1 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 139—140; Griselini op. cit. p. 167—168. 2 1. H. Schwicker op. cit. p. 339—340 ; Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 141—143. 3 Griselini op. cit. p. 170. 4 E. Hurmuzachi Fragmente t. V, p. 92 sequ.; 1. H. Schwicker op. cit. p. 341. 316

Armata imperială trece apoi la 18 August Dunărea și se așeacjă la Semendria. Turcii sub marele vizir merg în cale și imperialii se retrag sub zidurile Belgradului, infanteria întră în cetate, eară cavaleria trece peste Sava la Sémiin. Fiind timpul prea înaintat spre toamnă se retrage și grosul oștire! turcești la iernatic în Vidin.1 Până când se petrec acestea peste Dunăre, este de însemnat, că dincoace Turcii după ocuparea Orșovei au pornit spre Palanca-nouă și după ce au ocupat-o s’au îndreptat contra Panciovei pe care au asediat-o și au făcut mari stricăciuni în părțile acelea și în districtul Vârșețului. La aceștia cum am vëcjut se alătură și Români nemulțumiți cu starea lucrurilor, cari se dau de trupele lui Iosif Rákoczy, sprijinit de Turci în aspirațiunile sale asupra Transilvaniei. Ura Românilor era îndreptată mai vârtos asupra coloniștilor străini, pe cari prin^êndu-ï i-ar fi dat în sclăviă Turcilor.1 2 Engelshofen în relația sa cătră consiliul de rësboiu ‘din Viena arată, că revolta Românilor a fost provocată de sarcinile grele și insuportabile și de asupririle ofi- cianților, cerênd a se pune stavilă abusurilor și împi lărilor, ce a trebuit să le îndure populațiunea din Banat.3 Sub decursul rësboiului delà început âncă s’au făcut încercări de a încheia pace precum și acum în toamnă și în primăvara anului următor, dară fără résultat.

1 L. Böhm op. cit. p. 245. 2 Griselini op. cit. p. 171 : 1. H. Schwicker op. cit. p. 342 n dice că Iosif Rákoczy a fost fiul lui Francise Rákoczy mort în exil la Rodosto in 2 Aprilie 1735. Fiul nu avea aptitudinile pă rintelui sëu, curênd moare și el la 9 Noembre 1738 la Cernavoda, etate de 38 ani. Védi și la L. Böhm op. cit. p. 246 ; Confr. G, Baritîu op. cit. t. 1, p. 281—282. 3 Dragalină op. cit. III p. 207. Interesante sunt expunerile și istorisirile comunicate din cronica protopresbiterului Stoica védi 1. c. III p. 188 sequ. 317

Deci armata imperială trece de nou Dunărea la 27 Iunie 1739 lângă Panciova sub comanda contelui Wallis. Lupta crâncenă s’a petrecut lângă Krocka la 22 Iulie și s’a finit cu învingerea Turcilor.1 Aproape tjece mii ostași morți și răniți din armata imperială au rămas pe câmpul de luptă. Urmările acestei lupte au devenit foarte păgubitoare pentru Austria. Marele vizir la trei clile după aceasta asediază Belgradul. în laturea stângă a Dunărei de cătră Orșova a venit altă oaste turcească de (Jece mii și s’a așeqlat lângă Panciova la 29 Iulie. Aceasta a fost risipită de imperiali, căcjănd comandantul ei Tos Mohamed în luptă.21 Pentru curmarea ostilităților se încheiă pacea delà Belgrad, nefavorabilă pentru Austria, în Septembre 1739, care cu durere fu ratificată de împăratul la 2 Octombre din acelaș an. Belgradul cu partea din Serbia și din Muntenia ocupată de Austria trece în posesiunea Turcilor.3 Pacea umilitoare a surprins Europa întreagă. în acest restimp însemnăm, că pe lângă mănăstirile Morava și Partoș se aflau școale românești, în cari se da puțină învățătură românească. Alte școale publice nu erau. Tot pe atunci în 1736 Diaconnl Vasile Loga venit delà Tismana a înființat la Szrădiștea-mare lângă Vărșeț o școală.4 Ciuma care a durat din 1738—1740 în Banat a făcut foarte mare devastare în populațiune.5 în acest

1 Griselini op. cit. p. 172 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 344. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 345. 3 Tr. Laurian op. cit. p. 542—543 ; E. Hurmuzaki Frag mente t. V, p. 95 sequ.; L. Böhm 1. c. p. 351 ; Pesty op. cit. p. 156 sequ. 4 Tincu Velea op. cit. p. 130 ; At. Marienescu Petru Maior 1. c. p. 120. 5 I. H. Schwicker op. cit. p. 348—357 ; L. Böhm op. cit. p. 233-239. 318 restimp Românii prin resboiul cu Turcii și prin revolta însemnată au suferit mult.1 încheiându-se pacea contele Neipperg disgrațiat a fost dispensat de postul seu și împreună cu contele Wallis a fost aruncat în prinsoare până la moartea împăratului.21 După contele Neipperg a urmat de comandant general asupra Banatului baronul Succow. Acesta se sili a restabili ordinea și disciplina în provincie și a regula stările economice, politice și sociale.3 Lung însă nu putu lucra căci în 12 Martie 1740 moare repentin.4 în acest an la 19 Octombre moare și împăratul Carol VI, urmând după el împărăteasa Maria Teresia, sub care Banatul a făcut mari progrese și soartea Ro mânilor s’a îmbunătățit mult. A și fost timpul suprem să se facă ceva și în favorul Românilor. Ca să putem înțelege miseria, în care se aflau Românii sub durata ultimului rësboiu cu Turcii, cităm răspunsul chinezilor adunați la Cornia în 1741 pentru conscrierea poporațiunii, că de ce s’au închinat steagului fără cruce, eară celui cu cruce au fost necredincioși : «Steagurile cu sf. cruce trei ani toate bucatele și verdețurile câmpului nostru ni le-au mâncat și grea foamete am răbdat; în păduri coajă de cer am mâncat, eară viind steag fără cruce (Turcii) adunând satele, le-au împărțit bucate și seimeni cu simbrie care au voit s’au pus».5 Sub comandantul Succow s’a început și regularea frontierei cu Turcia. Inspecția asupra acestor lucrări o

1 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. 1, p. 148 sequ. ; Draga lină op. cit. III p. 209 sequ. 2 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 158. 3 Griselini op. cit. p. 174. 4 I. H. Schwicker op. cit. p. 357. 5 Cuvintele sunt citate din manuscriptul protopresbiteruluï Stoica la Dragalină op. cit. Ill p. 219—220. 319 purta baronul Engelshofen. Greutăți mari de învins s’au arătat la Orșova cu limitarea, deoarece Turcii n’au pu tut regula prin canal cursul Cernei și astfel rămaseră unsprezece comune cu cercul Orșovei la Austria.1 Baronul Engelshofen urmat în administrarea Bana tului până la 1742 în mod provisor, ear de aci nainte definitiv, s’a silit mult să ridice provincia la stare de înflorire. A stăruit mult pentru ca fortificarea Timișorii să se termine cât mai curênd și pentru ridicarea altor zidiri însămnate acolo. Tot sub dânsul s’au edificat casarmele în Ciacova, Ujpécs, Verșeț, Lugoj, Caransebeș și Aradul-nou și altele în Banat.21 în anul 1745 s’a făcut începutul canalului delà Denta în districtul Ciacovei până la revărsarea Bérsávéi în Timiș. Amintim despre o noauâ colonisațiune a Sârbilor în Banat, din luna Septembre 1737 sub Arseniu IV Ioanovici Șacabenț, cari au fost primiți frățește de con sângenii lor mai nainte veniți.3 Tot pe acest timp cade și venirea Bulgarilor colonisați la Vinga, Bodrog și Se- leuș precum și Crașovenilor din cele 7 comune în dis trictul Oraviței : Crașova, Lupac, Vodnic, Nérmet, Ia- bolcsa, Klókodics și Rafnik.4 Privilegiile Sârbilor au fost de nou confirmate la 24 Aprilie 1743 pentru marile servicii militare prestate în Bavaria, Bohemia și Italia.5 Pentru exploatarea mineralelor se regulează la 27 Iulie 1740 și în anul următor 1741 afacerile montanis-

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 360 ; Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I. p. 160 seq. 2 Griselini op. cit. p. 176—177, 3 Tincu Velea op. cit. p. 75. 4 I. H. Schwicker op. cit. p. 362—363. 6 I. H. Schwicker op. cit. p. 363. 320

tice. Se statoresc patru offciï montane la Oravița, Dog- necea, Șasea și Moldova. Mari favoruri se acoardă ex ploatatorilor privați și prin aceasta se aduce folos mare atât privaților cât și erariului, care până aci avuse pa gubă prin manipularea proprie.1 Pentru alegerea Mitropolitului e numit la 8 Iunie 1748 de comisar regal baronul Engelshofen.1 2 Ales a fost episcopul de Arad și Caransebeș Isaia Antonovici. După expunerea evenimentelor politice, să privim scurt starea bisericei române în acest restimp. Uniunea cu biserica apuseană a desbinat biserica română. La începutul acestui period biserica gr.-cat. nu avea episcop, căci după moartea lui Atanasiu în 1713, a durat sedisvacanța până la 1721, instituindu-se de episcop parochul catolic loan Pataki din Făgăraș.3 Acesta a murit la 1727 urmând earăși o sedisvacanță de 5 ani. La 28 Septembre 1732 a fost instituit de episcop Inocențiu Clain.4 Silințele acestui episcop de a obțânea pentru biserica și națiunea sa privilegiile pro mise în schimb pentru uniune, au rëmas zădarnice. Plângerile, petițiunile și protestările sale la guvern i-au pregătit căderea, refugiându-se în Roma, unde a și murit.5 Românii vë^êndu-se amăgiți se lapedă o parte de legă tura cu apusenii și turburările ivite în repețite rêndurï pun pe gânduri serioase stăpânirea.6 în fruntea celor revoltați contra uniunei era adictul lui Clain, Nicolae Balomireanul, refugiat și el apoi în

1 Griselini op. cit. p. 178. 2 Baroti op. cit. I, p. 82 și 87. 3 Nilles op. cit. t. I, p. 431—436. 4 Dr. A. Bunea : Episcopul loan Inocențiu Klein, Blaș 1900 p. 1 seq.; G. Barițiu'lst.Transilv. t, 1, p. 412 sequ. 5 T. V. Păcățian:. Cartea de aur, Sibiiu 1902 1.1. p. 55 sequ. 0 E. Hurmuzaki Fragmente t. II, p. 88 sequ. : Nie. Iorga Sate și Preoți 1. c. p. 119. 321

România. Turburările religionare dau ansă apoi deîntre- venire Rusiei, în favorul bisericei ortodoxe amenințate.1 Biserica ortodoxă română din Transilvania îndură grele

1 Dr. A. Bunea Ep. In. Klein 1. c. p. 248 sequ. ; Confr. E. Hurmuzaki Fragmentr t. V, p. 142 sequ.; G. Barițiu Ist. Trans, t. I, p. 440 sequ. 2 Baroti Adattár V, p. 95. 3 G. Barițiu Ist. Trans, t I, p. 418 sequ. ; Dr. A. Bunea Ep. In. Klein _p. 153 sequ. 4 Șaguna op. cit. t. 11, p. 179 sequ. 21 322

Gavriil, cel din urmă episcop gr.-or. din Maramureș a résidât la 1739 în mănăstirea de lângă Barczanfalva.1 Asemenea s’a stins și episcopia Orătjii-mari, schim- bându-se la 1748 în episcopiă gr. catolică.21 Diecesa Orătjiî-marî și a Ienopoleî s’au contopit cu a Aradului. Episcopul Aradului se și intitulează al Ienopoleî, Orăcjiî- mari etc. Delà Ienopolea s’a strămutat sediul episcopiei la Arad. Până la 1600 ar fi résidât în Ienopolea trei archiereî.3 După tradiție s’ar fi aflat între anii 1717— 1726 în Lipova un episcop cu numele Vichentie Ioano- vicî. După ocuparea Timișoriî prin Turci la 1552 s’ar fi aflat la Lipova episcop românesc, care ar fi fost tăiat de Turci. Locul casei unde era residența în suta trecută s’a știut âncă.4 în Banat erau doue episcopii la Timișoara și Caransebeș-Vârșeț. La Timișoara résida din vremea Tur cilor episcopul loan Vladislavlovicî, care sta în raporturi intime cu prințul Eugen de Savoya și a funcționat până la 1726. Urmează apoi până la 1745 Nicolae Di- mitrovici. Arsenie Ioanoviciu Șacabent patriarchul sêrbesc, pe episcopul Timișoriî și Lipovei l’a numit și confirmat de Mitropolit al Timișoriî și al Lipovei, căci scaunul acesta «după cum a aflat el delà antecesorii sei și după cum e adeverit prin un codice manuscript vechiu bisericesc (apoi și după inscripțiunea mormêntalâ delà mănăstirea Partoș) a fost metropolitan».5 Delà 1745—1759 a păstorit George Popoviciu.6 Instalarea acestuia s’a făcut la 1745, la care act au fost ordinați toți chinezii să vină.7 După o singelie din 1748 acesta a purtat titlul de mitropolit.8

1 Dr. I. Mihályi op. cit. p. 106—108. 2 Nilles op. cit. t, 11, p. 603. 3 T. Velea op. cit. p. 106 și 118. 4 T. Velea op. cit. p. 123—125. 5 T. Velea op. cit. p. 113. 6 L. Böhm op. cit. p. 413. 7 Baroti Adattár t. II, p. 199. 8 T. Velea op. cit. p. 113. 323

La Caransebeș era earășî un episcop, Moise din vremea Turcilor; contra acestuia se plâng 12 preoți și 40 de chinezi din districtele Caransebeș și Lugoj.1 Tradiția âncă confirmă datele istorice, că diecesa Caransebeșului aparținea la Mitropolia Belgradului. Deci înainte de privilegiarea Sârbilor aceste părți absolut n’au avut legături cu diecesele sârbești ante-Cernoviciane.21 Episcopul Spiridon Știbița, numit cu locuința în Caransebeș, la 1695 purta titlul delà orașul Verșeț, după care ar fi urmat Nicolae Dimitrievici.3 După Știbița ar fi urmat un Gherasim ca episcop.4 în anul 1723 se face amintire de episcopul din Caransebeș;5 eară în 10 Aprilie 1724 se menționează moartea acestui episcop.6 Aci se arată diferință între datele lui Baroti și celelalte cunoscute.7 La 1726 se face pomenire de alegerea episcopului din Caransebeș,8 fiind numit de atare la 1726 Nicolae Dimitrievici.9 La Pesty10 11și Böhm11 ocură în 1722 ca episcop Moise Stanoevici de Caransebeș-Vârșeț, după care la 1728 ar fi urmat Maxim Nestorovici până la 1739. Despre acesta se face pomenire în anul 1736 ca episcop la Vârșeț.12 Biserica catedrală din Vârșeț s’a zidit la 1728.

1 Nilles op. cit. t. 1, p, 445—446. 2 Vedî pe larg la T. Velea op. cit. p. 143 sequ. 3 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 357. După F. Mil leker ar fi locuit în Vârșeț, ceea ce credem și noi. Vedî A verseczi gör. kel. szerb püspökség múltja, Temesvár 1890 p. 5. 4 Foaia diecesanä 1903 Nr. 50 p. 3. 5 Baroti Adattár F. V, p. 131. 6 Baroti Adattár F. V, p. 132. 7 Confr. Böhm op. cit. p. 414 și Pesty Fr. A Szőr. Báns. t. I, p. 357. 8 Baroti Adattár F. VI, p. 235. 9 Baroti Adattár F. II, p. 147. 10 A Szőr. Báns. t. I, p. 357. 11 Op. cit. p. 414. 12 Baroti Adattár F. V, p. 25 și IV, p. 516. 21* 324

Diecesa Caransebeșului consta atunci din protopresbiteratele : Vârșeț, Palanca-nouă, Caransebeș, Me- hadia și Lugoj din Banat și Craina, Crivina și Cluci în Serbia. Scurt timp ar fi păstorit apoi Eutimie Damianovici 1739—1741.1 La 1733 se face amintire de moartea episcopului Moise.1 2 în anul 1741 este numit episcopul din Arad Isaia Antonovici la Caransebeș.3 Despre primirea acestuia se dă ordin la 1744 ;4 eară la 1746 se amintește de dânsul ca episcop la Caransebeș.5 6 La 1749 este numit de episcop la Caransebeș loan Georgeviciu,8 care a păstorit până la 1769. Prin pacea delà Pasaroviț, pe scurt timp până la 1739, o parte a Serbiei și Munteniei, cum am vëçjut, era adnexată la Austria. Mitropolitul sârbi sc Moise Petrovici a fost recunoscut la 11 Aprilie 1721 în această calitate, și pentru Banat, și la instalarea sa din 22 Aprilie acest an, sunt ordinați să participe episcopii cu preoții.7 Acest Mitropolit voia să-și estindă jurisdicțiunea și asupra părții din Muntenia adnexată la Austria.8 Tot în acest restimp cad silințele Austriacilor de a lăți uniunea cu biserica apuseană și în Muntenia.9

1 L. Böhm op. cit. p. 414; Pesty Fr. A Szőr. Báns. 1.1, p. 357. 2 Baroti Adattár F. IV, p. 510. 3 Baroti Adattár F. I, p. 55. 4 Baroti Adattár F. 11, p. 197. 3 Baroti Adattár F. Vl, p. 259. 6 Baroti Adattár F. I, p. 89 și 101 și F. II, p. 212—213. 7 Baroti Adattár F. II, p. 133. 8 Dr. 1. H. Schwicker: Die Vereinigung der serbischen Metropolien Wien, 1881 p. 110 sequ. 9 Ioan Andreiu: încercările Romano-Catolicilor de a atrage pe Români la biserica papistă, București 1893, p. 111 sequ. 325

După alungarea Turcilor s’a organisai de nou și biserica. La 24 August 1733 s’a ordinat conscrierea tuturor bisericilor și isvoarelor de venit ale acelora.1 în 5 Iunie 1734 s’a dat poruncă cătră toate oficiile pentru conscrierea preoțime! ortodoxe.21 Datele care le aducem după Baroti și neusate de alt istoriograf până acum, le credem de cele maî autentice. Regretăm că nu dispunem și de documentele originale. Divergințele cu datele aduse și cunoscute până acum se pot rectifica în acest sens. Biserica or. română după luptele seculare a rămas «religiunea celor asupriți» cum o numește eruditul bărbat Dr. Ioan Mihályi.3 Lupte și suferințe au fost și au rëmas partea ei și în acest restimp, dar «prin organisarea sa presbiteriană fiind legată de soartea poporului,»4 acesta n’a părăsit-o ci a împărțit cu dânsa binele și reul, bucuriile și împilările veacurilor trecute. Românul n’a știut și nu știe alta decât că legea, credința și limba lui este sfântă și pentru acestea are să-și pună și sufletul seu.

1 Baroti Adattár F. I, p. 30. 2 Baroti Adattár F. Il, p. 166. 2 Dr. I. Mihályi op. cit. p. 110. Védi și ce scrie acest erudit bărbat cu referință la diplomele din 1391 și 1494 op. cit. p. 109—111 și p. 606-608. 4 Dr. 1. Mihályi op. cit. p. 111. XVIII.

BANATUL SUB ADMINISTRAȚIA CAMERALĂ. (1751-177.9)

Administrația militară a provinciei se prefăcti conform unui ordin imperial din 29 Sept. 1751, in camerală sau civilă provincială. Unele districte mai amenințate rămaseră și mai departe sub administrația militară, precum erau Panciova, Palanca-nouă, Mehadia și o parte din țânutul Caransebeș, cu 20 sate. Asemenea o parte din țănutulBeci- cherec dealungul Tisei. Oficiul central rămase și mai de parte în Timișoara și se compunea din un president, șese consilieri și din personalul recerut de birou pentru toate ramurile administrațiunei.1 Autoritatea supremă asupra acestuia o exercita ^cancelaria. aulică din Viena. în mod extraordinar a fost numit de president generalul comandant baronul Leopold Engelshofen, după care urmează la 1753 contele Perlas- Rialp, ça primul administrator civil al provinciei.2 Acesta a administrat apoi ca president civil 16 ani Banatul.

1 Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 418 sequ.; L. Böhm op. cit. p. 258—259; A. Vlad op. cit. p. 134. a 1. H. Schwicker op. cit. p. 368 și L. Böhm op. cit. p. 260. După Qriselini op. cit. p. 179, ar fi anul 1752. 327

Corpul administrațiunei centrale din Timișoara se compunea din un president, șese consilieri, biroul necesar de casă, silvanal și edil și în fine din personalul protocolist și de comptabilitate. Oficianții din fruntea districtelor îngrijau de buna ordine, administrau bunurile camerale, încassau dările și vămile. Pentru afacerile justițiare s’a înființat «tribunalul» provincial ca o secțiune a adminis trației. Singur afacerile montanistice se administrau separat prin capitanatul montanistic din Oravița. Controlul suprem îl purta deputațiunea aulică ilirică și timișoreană.1 Sêrbiï colonisați în Unghiul Tisa—Mureș, erau organisațî militărește și nemulțămițî cu starea lucrurilor, și solicitau într’una confirmarea și observarea privilegiilor lor. în înțelegere cu frații lor din Croația, Bacica și Banat mai multe mii de familii, dintre Sêrbiï de lângă Tisa-Murăș, emigrează la 1751 sub conducerea căpitanilor Tökölyi și Horváth în Rusia, unde au fost bine primiți și colonisați dincolo de Kiew în două guvernamente, numite Sêrbia-nouâ și S. Elisabeta. Emigrarea luase dimensiuni mari și se susjêne, că numai prin intrevenirea energică a Mitropolitului Nenadovici, n’au emigrat toți Sêrbiï atunci în Rusia.21 Contele Perlas, care a administrat șesesprădece ani provincia, a stăruit după posibilitate pentru desvoltarea ei în toate direcțiunile, deși multe intențiuni nobile nu s’au putut réalisa din causa greutăților multe și varii, ce le întimpina și nemulțumirea creștea (jilnic. Resboiul ultim cu Turcii și ciuma îngrozitoare au lăsat urme adêncï în Banat. împărăteasa Maria-Terezia pentru a spori numărul populațiunei, se îngriji a face aceasta prin colonisări noi. După finirea răsboiului de 7 ani

1 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 178—179. 2 Szentkláray Száz év Dél-Magyarorsz. tört. p. 172 et 180 sequ. 328

emise la 25 Faur. 1763 o patentă, în scopul promovării colonisăriî, dându-se mari beneficii și privilegii pe seama , colonilor în Banat.1 Tendință acestor măsuri era a întări elementul german și catolic în Banat ceea ce s’a și reálisát de multe ori pe conta elementului român autochton. Măsurile acestea erau să devină ulterior pentru o samă de comunități românești foarte păgubitoare dacă , nu întrevenea nobilul domnitor Iosif II.*2 I Banatul era considerat de un«petuliumaustriacum», asupra căruia era stăpân și proprietariu absolut împă ratul austriac. după vremi, unde nu exista altă clasă privilegiată, afară de țărănimea aservită. împăratul austriac j pe basa dreptului armelor amintit «jure armorum», ș beneficiază venitele dominiale și taxele terestrale și poate I dispune după bunul seu plac în toate afacerile. Venitele i după dări și vămi în Banat vărsau curat în tot anul erariuluï preste un milion.3 Avênd acestea în vedere, ne explicăm și purcederea comisiei neoaquistice față de Români. Populațiunea Banatului avea să solvească imposite de două categorii : venitele obicinuite principelui domnitor și taxele obligate ca proprietariului de pămănt. Venitele din prima categorie încurgeau ca dări și vămi ale statului și din arénái după bunurile erariale ; cele din categoria a doua le prestau locuitorii ca iobagi camerali sub titlul, că și domnitorul în calitate de domn de pămănt are sarcini de purtat.4 Pentru a regula și mai bine cursul canalului Bega,

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 369. 2 Despre aceasta vecjî pe larg la Griselini op. cit. p. 180— 181 ; L. Böhm op. cit. p. 261—263; 1. H. Schwicker op. cit. p. 370-380. 3 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 182—183. 4 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 190. 329 ingineriul Fremaut, propune a se ridica stavila delà Coșteiu și Topoloveț, prin carî se lua și se da apă după trebuință, ca orașul Timișoara să aibă apă destulă, și acest canal totdeauna să fie navigabil. Lucrarea se îndeplini într’un an, începându-se la 1759.1 Alt proiect fu secarea mocirlei delà Alibunari, foarte stricăcioasă sănătății prin evaporațiunea miasmelor periculoase. Lucra rea aceasta s’a făcut la 1768. La tragerea canalului Fre maut numai era în Banat, fiind chemat la Triest și Aquileja.21 Prin aceasta a succes a se delătura o mare parte din mocirlele stricăcioase. La anul 1759 s’a început zidirea bisericei monumentale ort. rom. din Lugoj, care s’a terminat la 1766.3 Activitatea contelui Perlas nu poate numera resultate prea bogate.4 Rësboiul de 7 ani a consumat sume mari, și a adus erariul în perplexități financiare. Maria j Theresia apăsată de grija procurărei banilor necesari, zălogește Banatul-Timișan pe timp de çjece ani băncei j opidane vieneze, pentru suma anticipată de tțece milioane ; în anul 1759. Banatul Timișan trece cu 1 August 1759 • cu toate venitele sale în administrarea deputațiunei .. banco-ministeriale.5 Contele Perlas și-a dat mare silință și pentru promo varea comerciului. Sub protectoratul seu se înființă o campaniă pentru comerciu, care ulterior încetă. Obiectele de export erau mai mult productele brute: Vite, miere

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 380. 2 Griselini op. cit. p. 183 ; Szentkláray Száz év Dél-Magyar- ország tört. p. 277—278. 3 Contractul original se păstrează în archivul bisericii. Este subscris de protopresbiter, de obercneziï : G. Guran și Al. Pe- trașcu, de cnezul M. Faur și de o mulțime de fruntași. 4 Griselini op. cit. p. 188 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 381 ; L. Böhm op. cit. p. 365. 5 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 194. 330

de stup și ceară, piei de animale, lână, tutun (tabac) și stot felul de cereale.1 I în anul 1762 fii din nou amenințată provincia de ciumă. Toate solemnitățile^ petrecerile publice se sistară. Abia în vara anului următor 1763 peri acest flagel, care umpluse de groază populațiunea.21 La anul 1763 a fost augmentat gimnasiul din Timi zi șoara de patru clase, cu alte două clase superioare. Acest gimnasiu a fost înființat și condus de Jesuițî, până la desființarea orduluî în 21 Iulie 1773, prin bulla papală: «Dominus ac Redemptor noster.»3 După 15 ani la 1788 s’a reînființat gimnasiul din Timișoara prin Piariștî. După finirea rësboiuluï de șepte ani, împărăteasa 'ț dispune prin decretul din 27 Iulie 1764 în causa înființării ișcoalelor rurale în Banat. Asemenea la 22 Iulie 1766 se ordinează, ca în fiecare comună să se ridice școală și să se pună învățător.4 Administrația Banatului sub Perlas, a fost pentru Români foarte apăsătoare și nefavorabilă, fiind supuși la șicaneleși stoarcerile unor of icianți lacomi și neconștiențioși. Românii erau supuși la robote grele și tîrîți la facerea acelora în alte districte îndepărtate. Opunerea era aspru pedepsită cu biciul și bâta. Toate aceste sarcini grele le purtau Românii nu atât în favorul erariului, cât mai mult al oficianților nesățioși. Dominiile, pădurile și întreprinderile erariale se exploatau într’un mod necinstit și spre dobânda organelor administrative. Lucru firesc, că un asemenea sistem de guvernare a produs mare amărăciune, mai vêrtos la poporul român autochton, care era denunțat ca hoț,

1 Griselini op. cit. p. 188. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 385. 8 G. Barițiu Ist. Trans, t. I, p. 400; I. H. Schwicker op. cit. p. 385-386. 4 A. Vlad op. cit. p. 137 ; I. H. Schwicker op. cit. p. 387. 331 rebel și trădător. Așa descrie lucrurile Böhm, Pesty și Szentkláray;1 eară noî știm din spusele bătrânilor despre acele suferințe. Fiind că robota se punea pe fumurile de casă, bieții străbuni își dărîmau coșurile ca să scape de robote. Aceasta era situația Banatului, când împărăteasa Maria Theresia, după moartea împăratului Francise ia de conregent pe fiul ei Iosif II. în urma unei arătări despre abusurile ce se comit, Iosif II s’a decis a cerceta Banatul. Știrea aceasta a îngrozit organele administrative. în anul 1768 a cercetat Banatul și a petrecut în Timișoara marele împărat Iosif II.21 Acest nobil domnitor s’a interesat mult și de soartea Românilor și a întrevenit în favorul lor. Prin patenta imperială din 13 Maiu 1767 s’a dispus a se da și Românilor pămănt.3 împăratul Iosif II, a sosit în Banat la 20 Aprilie 1768 și a petrecut aci o lună, cercetând fiecare (ênut și luându-șî direct informațiunî singur despre toate, spre a-șî putea forma convingere adevărată despre starea lucrurilor. în suita lui se afla șogorul seu principele saxon Albert și contele Nostitz. în itinerariul oficios purtat de Nostitz, se dă expresiune bucuriei ce simția împăratul în călătoriă, când da preste colonii germani din Banat. Se însemnau numărul familiilor și toate dorințele acestora. Despre Români cjice : «Valachii sunt părtași de o tractare rea, adesea sunt siliți a-și părăsi casele și a ceda altora moșiile lor și a trece altundeva, pentru aceea mai vêrtos emigrează.» Delà Lipova mergănd pe valea Murășului, a trecut la Kapolnaș. Românii din țănutul acela spăriați,

1 L. Böhm op. cit. II p. 96 sequ. ; Pesty Fr. A Szőr. Báns. tört. p. 424; Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 200-201. 3 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 202 ; L. Böhm op. cit. p. 266. 3 Confr. A. Vlad op. cit. p. 135. 332

de organele administrațiuneî, că venirea împăratului le va impune sarcine noauă în bani și sânge, se refugiaseră în păduri și în țeara ungurească. Deci pentru întêmpinarea monarchului s’au adus Germani din Guttenbrunn. Rea impresie a făcut asupra împăratului manipularea pădurilor, din care causă a și însemnat, că Românii de aici ar trebui înlocuiți cu coloni germani. în Timișoara a petrecut din 14—17 Maiu. A citat la sine corpul oficianților și și-a luat informațiune directă despre oameni și despre lucruri.1 Deși era acum în curat cu situația n’a

1 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 202 —204. 3 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 206. 3 Szentkláray ibid. 333 privitoare la Banat și la politica de urmat aci. Memoriul împăratului e împărțit în trei părți. în partea primă se tractează afacerile religioase și polițiale, în a doaua aface rile administrative și fiscale și în a treia parte trebile militare. Impresiunile împăratului depuse în acel memorial, nu sunt îmbucurătoare nici într’o privință. El ițice: «Sistemul turcesc de administrația se continuă și acum în Banat. După cinci-cjeci de ani, de când aparține provincia la imperiu, nimăruia nu i-a picat în minte, să măsoare corect provincia, să înregistreze teritoriile cunoscute și pustii, precum și pădurile. Ba ce este mai mult, până acum nici o conscripțiă adevărată a popu- lațiunei nu există. Oficianții nu-și cunosc mărimea cercu rilor și numărul populațiunei supuse lor, comunele nu sunt sigure în extensiunea hotarelor lor. în toată provincia nu există nici o comună, nici un om cu proprietate; ba ce este mai mult, nici asigurarea liniștitoare nu o are, că pămăntul care-1 lucrează cu multă trudă, cel puțin o sumă anumită de ani sau pe viață îl beneficiază. Aceasta împedecă forțat aci ori ce industriă și cultură. Tot natul se consideră de un arăndaș incert, și se silește a exploata cât mai folositor pămăntul. Cât de dureros și revoltător este, că nimenea nu privește de patria sa o țerișoară atât de frumoasă și de fructiferă cum e Banatul ; nimenea nu consideră satul în care s’a așezat, de locuința sa stabilă. Oamenii așa îmi par, ca și când ar fi sosit acum aci și locuesc așa çlicênd la discrețiune aicea. Altcum astfel sunt aranjați, ca în tot minutul cu casnicii și ani malele lor să poată pleca fără mare pagubă și părere de rău.»1 Adauge apoi că dările se eiectează fără nici o basă, ci după placul organelor, așa că nu există nici o proporțiă, ci unul plătește mult, altul puțin și altul

1 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 210—211 334 nimica. Tot așa se manipulează și bunurile camerale. Justiția întru nimica nu e mai bună decât administrația. Timișoara fiind loc nesănătos, centrul administrației ar fi bine să se strămute la Becicherec, căci e păcat a trimite oameni bravi la un loc unde nu pot pesti doi ani fără morburi de friguri. în posturi se aplică socaci, lachei și oficeri dimiși delà milițiă. Cei dintâiu sunt ignoranți, cei din urmă interesați. După ce arată starea tristă a provinciei în ce privește biserica, școala, administrația și justiția, (jice împăratul : «Aus allen diesen hier nur mit kurtzen angeführten real und personal Gebrechen erhellet meines Ermessens sattsam, dass im Banat die allerunordentlichste Landesadministration und sistema- tische Verfassung seye, dass keine schlechtere landes Würtschaft erdacht werden könne, und nirgends üblere und untüchtigere Subiecta in einem versandet zu finden seyen. Diesem übel abzuhelfen verpflichtet das Gewissen, Vernunft, ja Meschen-Liebe.»1 La finea memoriului opinionează împăratul, să se susțină forma actuală a administrațiuneî, dar fără amâ nare să fie înlocuit din sistemul de guvernament, ce este greșit, și rău și lipsurile să se suplinească. Cât maî curênd să fie instituit de president un om probat și încrezut, care nu numai să aducă în ordine adminis trația negligată, dar să și supraveghieze asupra provin ciei, fiind expusă această parte a imperiului învasiuni- lor turcesci. Provinica să fie măsurată, raportul banco- deputațiunei să fie regulat, colonisarea să fie așezată pe alte principii mai sănătoase, contribuirile publice să se facă pe o basă mai equitabilă și în fine personalul negligent, încult și corupt să fie scos din corpul ofician- ților. Mai departe propune să se văndă la particulari pământurile în parțele mai mici, fără osebire de stare,

1 Szentkláray Száz év Dél-Magyai ország tört. p. 214. 335

națiune și religiune. Cumpărătorii să fie scutiți șase ani de dare, eară după aceea să solvească o contribuțiă moderată.1 Acest memoriu a înduplecat pe împërateasa Maria Theresia să ia măsuri radicale cu privire la Banat. în personalul administrațiunei din Banat s’au făcut mari schimbări âncă în cursul anului 1768. Contele Perlas a fost dimisionat, și în locul lui a fost numit de president contele Clary de Altringen. Mulțime mare dintre oficianți au fost înlocuiți cu alții. Numărul con silierilor s’a sporit la opt. Noul president și cu statul oficianților supremi avea să afle toate mijloacele potri vite pentru ridicarea stărei morale, materiale și culturale a provinciei și a îmbunătăți siguranța publică. Organele administrațiunei au primit înviațiuni în sensul propune rilor făcute de împăratul Iosif II.21 Astfel s’a ordinat împărțirea agrilor, măsurarea hotarelor în comune și districte, precum și a pădurilor. Asemenea s’a dispus conscripția populațiunei. Pentru fiecare casă s’a calculat 24 jugere agru, 6 jugere pășune și 3 jugere livadă. Putea înse cineva să primească și mai mult, dacă era în stare să dovedească că îl poate cultiva. Administrația putea relua pămăntul dacă era lucrat reu. Proprietariul avea dreptul să văndă moșia, dară numai sesia întreagă și nu parțelată.3 împărăteasa recomăndă administrațiunei spre deose bită îngrijire salubritatea publică a provinciei. Unica apotecă din Timișoara fiind nesuficientă, s’a decretat a se înființa filiale în districte. Pentru regularea și îngri jirea sănătății publice au fost numiți trei medici.4

1 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 214—215. 2 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 216. 3 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 217—218. 4 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 218. 336

Mare pond s’a pus pe ridicarea culturală a pro vinciei. împărăteasa a ordinat aspru, ca în fiecare sat unde se află șasecțeci de familii să fie zidită școală și aplicat învățătoriu pentru instrucția poporului. Mai există și atți în unele comune școale zidite sub Maria Theresia, în orașe s’au ridicat pe spesele erariului școale germane. Pentru înlesnirea comunicațiunei s’au îndreptat și regulat drumurile; eară pentru siguranța publică s’au întărit patrulele și nefiind pe atunci în comune hotele, oficianții și chinezii erau îndatorați a da călătorilor sălaș.1 Mai departe s’au luat disposițiuni pentru creșterea religioasă a tinerimei. în privința agriculturei s’au făcut toate îmbunătă țirile posibile. S’a pus preț pe cultivarea mai inten sivă a cânepei, inului și orzului, precum și a vermilor de mătasă. Prin regularea pășunilor a sporit cultura vitelor. Asemenea și ocnăritul a luat un avânt îmbucu- rătoriu.1 2 împăratul Iosif 11 a călătorit din nou în Banat la [1770 spre a se convinge în persoană despre îmbună- Îățirile realisate. La anul 1773 a cercetat împăratul lentru a treia oară Banatul. Aceste visitațiuni au făcut adânci impresiuni asupra administrațiunei și populațiu- nei și au lăsat totdeuna urme neșterse după sine.3 Tot Iosif II a făcut împărătesei propuneri referitoare la organisarea miliției confiniare, presimțindu-se o furtună nouă din partea Turcilor. Pentru Românii Bănățeni a fost însărcinat Daniil Lazarini cu compunerea unui manual de școală, din care partea primă a fost presentată la 17 Martie 1770 împărătesăi spre aprobare, ceeace nu urmă imediat,

1 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 219—220. 2 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 222. 3 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 221. 337 ci autorul a fost instituit de probă pe 2 ani de çlile de director al școalelor din Banat.1 Desvoltarea școalelor rurale luase un avênt mare. Constatăm, că împărăteasa Maria Theresia cu conlucrarea nobilului și nemuritorului ei fiu Iosif II, a pus basa la ridicarea culturală și materială a populațiunii române din Banat. Acelor măsuri salutare sunt a se mulțămi referințele agrare mai sănătoase și cultura mai mare a poporului român din Banat, față de alte ținuturi. Sub contele Carol de Clary s’a început planul de organisare al provinciei și de regulare al referințelor urbariale. Se întreprinde din nou luarea unei carte gene rale a provinciei în districte și comune. Așa se compun apoi cartele particulare ale comunelor și despre posesul familielor singuratice, fixându-se și complexul teritoriu lui remas. După terminarea acestor lucrări se începe al doilea plan mare de colonisare sub Maria The resia.21 în acest restimp cade și imigrarea multor familii române din Muntenia și Moldova, fugiți din causa sarcinilor nesuportabile de acolo. Guvernul din Viena nu s’a prea bucurat de această venire. La urmă li s’au acordat locuințe în districtele: Lugoj, Caransebeș, Ora- vița și Mehadia. în unele părți și pănă acli se arată deosebirea în port și graiu față de elementul băștinaș i bănățean. Detailurile lucrărilor de colonisare nu le expunem, ajungă singur să amintim, că în restimpul delà 1768 — 1771 s’au colonisât 4878 familii constătătoare din 16,889 suflete; eară delà finirea răsboiului cu totul 25,000 suflete. Fondul de colonisare era de 200,000 fl. anual și în restimp de 10 ani s’au spesat spre acest scop

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 388. 2 Griselini op. cit, p. 185—186; l. H. Schwicker op. cit. p. 392-393. 22 338

doué milioane florini, colonisându-se preste o sută de sate cu 50,000 de suflete.1 Nu remâne îndoială, că prin colonisările făcute cu elemente străine, Românii locuitori autochtoni au suferit daune mari, și acestea ar fi devenit sigur și mai mari, dacă genialul și nobilul domnitor Iosif II, nu punea în cumpănă cuvêntul seu în favorul Românilor. ( Pentru Români apoi âncă s’au făcut câte-va sate.21 I Dar câștigul mai mare a fost pentru Români, că Ii s’a I împărțit și lor pâmênt, li s’au asigurat bisericile și I școalele și au fost tractați mai uman, după întrevenirea I împăratului Iosif II, de organele administrației. în anul 1773 petrecând pentru a treia oară nobi lul și genialul domnitor Iosif II prin Banat,3 nefiind mulță- mit cu cele experiate, cere din nou unele îmbunătățiri. Urmarea a fost, că la începutul anului 1774 a renunțat contele Clary la demnitatea de president al țerii. După dânsul urmează cavalerul Iosif Brigido, bărbat erudit, plin de zel și de bunăvoință.4 După ce a studiat referințele locale a compus un plan de reorganisare a provinciei, și la începutul anului 1775 mergând la Viena, l’a présentât la locul prea înalt spre aprobare. Accep- tându-se planul, provincia a fost împărțită în patru districte, punându-se în fruntea fiecăruia un căpitan districtual, cu personalul ajutorial necesar. Districtele nuoi erau: Csatád, Timișoara, Verseț și Lugoj.5 Noul president era un bărbat foarte capabil și zelos, și ce este mai mult de o onorabilitate extraordinară. Acest

1 Griselini op. cit. p. 186—188; L. Böhm op. cit. p. 268; I. H. Schwicker op. cit. p. 393—403; A. Vlad op. cit. p. 135—136; Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 268 sequ. 2 Griselini op. cit. p. 187. 3 L. Böhm op. cit. p. 271. 4 L. Böhm op. cit. p. 272 ; A. Vlad op. cit. p. 137 ; Szent kláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 224. 5 I. H. Schwicker op. cit. p. 414; A. Vlad. ibid. 339

president rar, a făcut foarte mult în timp relativ scurt, pentru ridicarea provinciei. în anul 1774, prin ordinul din 24 Maiu, se puseră în practică regulele directive, destinate pentru școalele românești. La 15 Septembre 1774 presentă deputațiunea aulică planul pentru școalele rurale din Banat, con- stătător din 49 de puncte.1 Cu resoluțiunea prea înaltă din 29 Noembre 1774 a fost aprobat acest plan. Conform acestui plan aveau să se ridice de nou 373 de școale, 21 să se restaureze eară 19 să se augmenteze, lăsându-se pe seama co munelor lemn gratis din pădurile erariale, dar numai acelora, cari vor face lucrul într’un an. Asemenea s’au distribuit requisitele necesare pentru învățământ și s’a regulat visitarea sau inspecțiunea școalelor. înainte de încheiarea anului 1774 s’a designat și o comisiune școlară pentru Banat.2 în anul 1776 vara a fost invitat la Viena meritosul director al școalelor Teodor Iancovici, ca să se deprindă în metodul școalei normale vieneze, pentru a putea usa apoi cu folos de acesta în Banat. Acesta a tradus apoi din limba germană manualele de școală necesare.3 4 Pentru regularea afacerilor bisericești s’a compus la 27 Septembre 1770 primul regulament iliric, cu care însă poporul n’a fost mulțămit și a dat ansă la com punerea noului regulament din 2 Ianuarie 1111.i Ten dințele de germanisare și inovațiunile pe teren religios ale guvernului, au produs mare nemulțumire în sinul

1 I. H. Schwicker op. cit. p. 417 ; Confr. Iuliu Vuia: Școalele Rom. Bănățene, Orăștie 1895 p. 30 sequ. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 418. 3 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 227. 4 I. H. Schwicker op. cit. p. 420 și Politische Gesch. d. Serben in Ungarn op. cit. p. 328 sequ.; At. Marienescu: Petru Maior 1. c. p. 105.

22* 340 națiune! ilitice, sub care se înțelegeau Sêrbiï și Românii. Plânsoarea Mitropolitului loan Vidac din 27 Ianuarie 1778 a avut succes bun.1 Din pertractările îndelungate s’a născut «Rescriptum declaratorium» din 16 Iunie 1779, prin care se explică regulamentul privilegiilor de mai nainte. Acest rescript a fost întregit ulterior în 1782, prin sistemul consistorial, și a rëmas de normă în regularea afacerilor bisericii gr.-or. din Ungaria.1 23 La Verșeț publicarea regulamentului în 26 Oct. 1777 a causât formală revoltă. Poporul era în credință, că episcopii au trădat biserica și voesc împreunare cu apusenii.3 Episcopul Vichentie Popoviciu sub scutul miliției abia a scăpat de moarte. în anul 1777 a fost chemat presidentul Iosif Bri- gido la guvernul din Galiția, și în locul dênsuluï urmează în Banat fratele seu Pompeiu.4 Referințele interne din imperiu și cele politice externe au silit pe Maria Theresia, să schimbe sistemul de administrație în Banat. Prin un ordin mai înalt din 8 Martie 1778 se dispune împărțirea provinciei în co mitate afară de confiniul militar.5 La anul 1779 apoi Banatul este faptic încorporat la Ungaria, după un period de 63 ani de administrație transitorie.6 Dietele maghiare din 1723 art. XX, 1729 art. VII,

1 T. Păcățian, Cartea de aur t. I, p. 92 sequ. se află pu blicată această plânsoare. 2 I. H. Schwicker op. cit. p. 422 și Politische Gesch. d. Serben in Ungarn op. cit. p. 334 sequ. ; I. Vuia 1. c. p. 35 sequ. 3 Milleker op. cit. p. 14. 4 Griselini op. cit. p. 193. 5 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 301 sequ. 6 A. Vlad op. cit. p. 138 ; Dr. Szentkláray A csanád egy házul. op. cit. p. 134 și Száz év Dél-Magyaország tört. p. 281 sequ. 341

1741 art. XVIII și 1751 art. XXIV solicitează încorporarea Banatului la Ungaria, ceea ce, cum văzurăm, a și urmat.1 Din autobiografia Iul Mihaiu Roșu aflăm, că în anul 1779 s’a deschis un curs pentru învățători în Ti mișoara. în orașele principale din Banat erau mal de mult școale românești ridicate. Așa în Timișoara delà 1763, unde «învăță George Popoviciu din Ardeal»,1 2 asemenea și în Lugoj era de mult școală. Despre soartea bisericei române în acest scurt restimp de 28 de ani puține avem de comunicat. Aproape nici o schimbare în bine nu avem de spus în părțile banatice. Teritoriul era împărțit între diecesele Timișoril și Caransebeș—Verșețulul. După conscripția făcută la 1778 se aflau în Banat 181,639 Români, afară de cel-ce locuiau în graniță districtele: Panciova, Palanca-nouă, Meedia (cu clisura și Almajul) și 23 de sate din țănutul Caransebeșului.3 Cu totul se poate presupune o populațiune de aproape jumătate milion în Bănat. Verosimil deci, că Românii au fost în maioritate absolută. De oarece el aparțineau numai confesiune! ortodoxe erau împărțiți în dicesele Caransebeșului și Timișoril. încercări de proselitism s’au făcut și acum, dar ca totdeuna în Banat cu slab résultat. Elementul greco- catolic a fost mal de multe ori importat aci. Âncă din periodol trecut, cunoaștem disposițiunile luate de cer curile mal înalte, pentru propagarea catolicismului. Episcopul Stanislavich a opinionat la 1741 fundarea

1 A. Vlad op. cit. p. 133; Maniu 1. c. p. 545; Magyar Országgyűlési Törvénykönyv Pest, 1866 p. 1120, 1154, 1183 și 1200. 2 1. Vuia 1. c. p. 39 și 82. 3 Griselini op. cit. p. 196; Tincu Velea op. cit. p. 219 — 220 n. ; A. Vlad op. cit. p. 172 ; Szentkláray Száz év Dél-Magyar ország tört. p. 272—273 ; Dragalină op. cit. III p. 125—126 ; Confr. T. Păcățian Cartea de aur t. I, p. 145. 342 unei episcopii gr. catolice la Lugoj în folosul uniuneî. Frica de Turcî și de Ruși n’a lăsat cercurile conducă toare a forța însă lățirea uniuneî în Banat.1 Episcopî găsim la Timișoara în acest restimp pe George Popoviciu21 (1745—1759), Vichentie Vidac3 (1759—1775) și Moise Putnic4 (1775—1782). Dintre aceștia George Popoviciu și Moise Putnic au fost de origine români, precum și mulți alții cari s’au succedat la episcopiile din Arad, Verșeț și Timișoara, dar sub influința puternicei ierarchii sârbești, în frunte cu archiepiscopul din Carloviț, puțin au putut face pentru Români, socotiți una cu națiunea ilirică. în diecesa Caransebeș—Verșețului au păstorit loan Georgeviciu (1749—1769),5 6Vichentie Popoviciu (1769— 1786). Episcopul loan Georgeviciu se strămutase la 1750 din Caransebeș la Verșeț. La 1758 venise și el pentru întîmpinarea împăratului Iosif II la Caransebeș. Residența episcopească din Verșeț s’a terminat la 1759. Episcopii, cari residau mai nainte la Caransebeș, își aveau în Verșeț locțiitori intitulați «exarchi episcopești» sub cari se țineau în Verșeț ședințe consistoriale.0 La

1 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 188, 2 Acesta după o inscripție veche pe un molitfelnic ar fi fost român din Biserica-Albă. 3 Despre acest episcop nu se exprimă tocmai favorabil împăratul Iosif 11. Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 206. 4 Familia Putnic e de origine macedo-română și există până adi în Banat. Din ea au fost mai mulți episcopî. Am cunoscut un membru fruntaș, fost mare domn în Caraș, trecut apoi la ca tolicism. Pe acesta nu odată l’am găsit singur în biserica noastră ortodoxă din Lugoj la sărbători mari, rugându-se cu o evlavie cum puțini credincioși am văii ut. Mi-a venit în minte «Jicala : apa trage la patul vechiu. 6 Despre acesta împăratul Iosif II se pronunță favorabil. Szentkláray ibidem. 6 T. Velea op. cit. p. 163. 343

1751 diecesa era împărțită în 5 protopesbiterate și anume: Caransebeș cu 62 comune, Verșeț cu 56 comune, Palanca cu 43 comune, Mehadia cu 41 comune, și în fine Lugojul cu 33 comune. Părțile din Sêrbia se per- dură după pacea de la Belgrad 1739. La 1757 sporise numeral comunelor de 235 13 261.1 La 1777 s’a împărțit diecesa în 6 protopresbiterate : Caransebeș, Verșeț, Varadia, Palanca, Lugoj și Mehadia cu 239 matre și 29 filiî. Venitul episcopului din Verșeț se calcula la 15,000 floreni, cu o miiă mai puțin, decât cel din Timișoara, care era mai bine dotat. în Banat cum am veciut din timpuri străbune au fost mai multe mănăstiri.21 Tot aci am găsit cea dintâi mănăstire după docu mente cunoscută la Români. Dintre cele păstrate și apoi dispărute amintim următoarele, după însemnările culese mai mult din tradițiune de răposatul profesor și protopresbiter Tincu Velea, bărbat vrednic de toată lauda și venerațiunea posterității.3 Lângă Verșeț este un sat numit Szrediștea-mică,unde după tradițiă a fost mănăstire.4 Poporul din jur și din depărtare mergea la biserica de-acolo spre închinare. După un document păstrat până în jumătatea sutei trecute, această mănăstire să fi fost mai veche _ca șase

1 Milleker op. cit. p. 10; Confr. «Foaia Diecesană» 1904, Nr. 11 p. 3. 2 Numirile numeroase de localități «Monostor», «Remetea», păstrează amintirea acelor sfinte locașe. 3 Despre acest bărbat harnic vecii și la Q. Barițiu Istoria Trans, t. III, p. 132—136; Tincu Velea a cules din tradiția credi bilă însemnările sale. Prețioasele însemnări ca și cele delà răpo satul protopop Petru Șutu, care a vorbit âncă cu preoți sfințiți la Mitropolia Belgradului înainte de uniune, sunt vrednice de toată atențiunea. Vedi și Acte oficioase privitoare la înființarea Mitro poliei, Sibiiu 1867 p. 61. 4 Szrediște în limba bulgară înseamnă mănăstire. 344

sute de ani, astfel Sêrbiï la venirea lor au aflat-o fundată. Acest prețios document l’a predat preotul local Vichentie, egumenului delà mănăstirea Mesicidin vecinătate, unde apoi, murind acesta grabnic, s’a perdut. Conform propu- nerei sinodului sêrbesc mănăstirea s’a desființat la anul 1774 de împăratul Iosif II.1 Aproape de Szrediștea-mică se află satul Varadia, loc de cetate, ale cărei ruine s’au păstrat. Aci s’au născut doi însemnați bărbați pentru Românii din Banat: genialul și eruditul Paul Iorgovici Brancovean (1764-1808) și protopresbiterul Varadiei Petru Șutu, care ne-a lăsat multe date prețioase. Pe o culme în regiunea nord-ostică lângă Varadia se află o capelă, ce era cândva mănăstire, de proveniență foarte veche din al treilea sau patrulea veac. Petru Șutu redă astfel tradiția aurită din bătrâni : «cumcă pe când Românii, colonii lui Traian, erau unii păgâni, eară alții creștini, aceștia se duceau pe sub ascuns și își plineau cultul religios în caverna (peștera) din pădurea de sub rîpa culmei. Din caverna aceasta mai tânjiu, după ce toți Românii s’au încreștinat, s’a născut mănăstirea, care înzestrată cu domnie și moșie, prin Turcii lui Soliman-Amurat-Osman devastându-se s’a părăsit și surupat. ... și a zăcut sub ruinele sale după aceea 200 ani, până la eliberarea Banatului de Turci. Episcopul de atunci Spiridon Stibiția, aurind aceasta delà preoții și oameni de acolo, a ordinat desgroparea mănăstirei, ce însă pentru nescari pedeci nu s’a putut face21 ». Petru Șutu apoi adauge, că în vremea

1 Tincu Velea op. cit. p. 178—179. 2 Tincu Velea op. cit. p. 181. Tradiția aceasta are mare valoare pentru noi Bănățenii, căci atestă existența «ideel latine» despre originea noastră. N’am avut trebuință de a o importa această idee delà alții șl cu atât mai puțin delà cei ce fac reclamă , cu aceasta. 345 sa s’a făcut altă încercare de desgropare, dar resmirița cu Turcii din anul 1738 a împedecat și nu s’a putut îndeplini până la 1754. Petru Șutu istorisește mal departe, că «spărgând și scobind oamenii sub stânca de sub peatră, au aflat mai multe monete de argint cu inscripțiuni a împăraților Adrian (an. 117), Deciu (an. 250) și Claudiu II (an. 268); că mănăstirea gătindu-se în anul 1773 a sfințit-o cu hramul Adormirei Născătoarei de Dumnezeu el însuși».1 Pe ia anul 1800 se afla un călugăr acolo trăind din mila creștinilor. După moartea acestuia a rămas capela părăsită și s’a reparat de nou pe la 1836—1839. Ulterior a ajuns în posesiunea proprietarului mare sêrb Baici, contra cărei ocupațiuni poporul s’a plâns la episcopie și la minister fără résultat. La Semlac (sfânt loc) sau Morava se afla o biserică numită de poporul nostru mănăstire, după tradiție de aceeași vechime ca și celelalte din Banat. La anul 1721 după alungarea Turcilor, fiind în stare ruinată, s’a reparat de domnul român Giuriscu. Aceasta apoi a fost desființată cu celelalte împreună la 1774 și bunurile ei s’au dat mănăstirei Sân-Georgiului. După desființare ar mai fi petrecut acolo călugări, trăind din mila creștinilor până li s’ar fi interzis petrecerea.21 Po porul nostru peregrinează ca la un loc sfânt. Biserica veche ort. din Lugoj3 era asemenea în structura ei cu mănăstirea delà Varadia și Semlac.4 Biserica sf. George din Caransebeș se numea âncă

1 Tincu Velea op. cit. p. 182. 2 Tincu Velea op. cit. p. 182 — 183. 3 Până acjî în gura poporului nostru din jur, se numește biserica ortodoxă «biserica românească» și «mănăstire», unde vin creștinii pentru trebuințele religioase. 4 Tincu Velea op. cit. p. 184. 346

mănăstire. După tradiție locuința monachilor ar fi fost pe țărmul stâng al ierugeî din apropiere. Rîul s’a numit apa monachilor. în sus de sfânta biserică stă și açjï moara episcopească.1 La Partoș se afla asemenea din vechime o mă năstire, unde cum am pomenit, se află înmormântat și Mitropolitul Iosif al Timișorii, în capela veche a mănă- stirei și care Mitropolit a fost sigur român, înainte de ocuparea Timișorii de Turci. El nici nu ocure în diptichul ierarchiei sârbești ipeco-carloviciane.1 2 Mănăstirea a fost desființată cu celelalte amintite și bunurile ei au fost luate, în schimb mănăstirea Mesiciu primea anual delà cămară 400 meți de grîu. Lângă Ciclovape un deal păduros numit «Călugeru», ar fi fost asemenea o mănăstire de o vechime cu celelalte.3 Această mănăstire a reînviat și este pe cale a deveni un însemnat centru religios, unde creștinii chiar de alte confesiuni peregrinează din mari depărtări pentru isvorul vindecător ce există acolo. în mănăstirile Morava (Semlac) și Partoș erau școale unde învețători-călugări, veniți din Țara Româ nească, pregăteau tinerimea pentru preoție și cantorat. Din școala delà Partoș ar fi eșit și renumitul protopop Șuboniu delà Timișoara.4 Acesta a publicat doue scrieri religioase. Afară de școalele publice pe la mănăstiri ar fi fost și școale private pe la unii protopopi, preoți și alți cărturari. O asemenea școală ar fi avut Vasile Diacon- Loga la Szrediștea-mare, venit la 1736 delà mănăstirea Tismana și așezat acolo cu 50 familii muntene.5 Familia

1 «Foaia Diecesană» 1903 Nr. 35 p. 1—2 și Nr. 37 p. 1—2. 2 Tincu Velea op. cit. p. 185—187. 3 Tincu Velea op. cit. p. 1888 sequ. 4 Tincu Velea op. cit. p. 198—199. 6 Tincu Velea op. cit. p. 202. 347

Diaconului Loga a dat mulți bărbați renumiți neamului nostru. în Transilvania luptele religionare curgeau neîn trerupt Evenimentele interne și externe au silit pe Maria Teresia a concrede afacerile bisericei ort. rom. episcopului Dionisie Novacovici din Buda, apoi la 1770 lui Sofronie Chirilovici urmașul celui prim. Monachul Sofronie și loan Molnar (Tunsul) ca perturbatori au fost prinși și arestați.1

1 Șaguna op. cit. p. 182 sequ.; G. Barițiu Istoria Trans, t. I, p. 450—451 ; Nie. Popea op. cit. p. 143 sequ. XIX.

DELA PROVINCIALISAREA BANATULUI PÂNĂ LA FINEA RESBOIULUI CIVIL. (1780-1849).

Sub durata periodului de 63 de ani delà alungarea Osmanilor, Banatul atât sub administrațiunea militară cât și sub cea camerală civilă, a făcut pe lângă toate scăderile frumoase progrese în toate ramurile de desvoltare. Din pustiul întins și nemărginit și din locul părăginit și mlăștinos, ori în parte sălbătecit, cu intrarea ordinei și a liniștei în provincie, câmpul mănos al Ba natului cu bogatul și fertilul sol înzestrat, s’a prefăcut în agru roditor și a început să devină o veselă grădină și grânariul monarchiei. Cu siguranța vieții și a regulării proprietății, bunăstarea și cultura a început pretutindenea a prinde rădăcini. Cu toate scăderile ce obvin la toate lucrările omenești, putem constata un progres imens.față de trecut în Banat. încorporarea provinciei la Ungaria se petrece sub conducerea conților Cristof Nitzky și Francise Zichy în anul 1779. Singur numai teritoriul confiniului militar bănățean, rămâne și pe mai departe un corp separat de Ungaria, și ca mai nainte direct supus în ultima instanță consi- 349

Iiuluï de rësboiu din Viena.1 La 1783 se adaug din comitatul Caraș 14 comune confiniului militar împreună cu orașul Caransebeș.21 Teritoriul banatic încorporat la Ungaria a fost îm părțit în comitatele : Timiș, Torontal și Caraș. De comiți supremi au fost numiți în Caraș contele Iosif Haller, în Torontal contele Francise de Győry și în Timiș contele Cristof Nitzky.3 în aceste comitate se permise aquirarea de bunuri nu numai pe seama nobililor, ci și a altor civi, cari prin această aquisițiune intrau în statul nobilitar și hotărau în adunările congregaționale în toate afacerile comitatense. De acest favor usând coreligionarii Sêrbï, prin împrumuturi din fondurile religionare cu timpul și-au sporit numărul proprietarilor mari în aceste comitate și au ajuns și pe această cale Ia mare influință în vieala socială și a statului, devenind un însemnat factor politic. Românii deci ca naționalitate și în vieața bisericească și în cea politică rămaseră îndărăt.4 Numeroasa nobilime română din aceste părți a dispărut, căci Turcii robind țara n’au recunoscut nici un drept altora ; eară imperialii basându-se pe dreptul armelor și al săbiei (jure armorum, jus gladii) n’au voit nimica să știe de stările de drept din nainte de vremea Turcilor. Urmașii nobililor români, a căror merite pentru coroana și patria ungară sunt neperitoare pentru apărarea vadurilor Dunărei, din iobagii Turcilor deveniră iobagii Austriacilor. Ar fi foarte interesant din punct de vedere istoric a se conscrie numărul acelor familii nobilitare

1 L. Böhm op. cit. p. 280 ; Pesty op. cit. p. 184. 2 Pesty A Szőr. Báns. t. I, p. 184—185. 3 I. H. Schwicker op. cit. 424 ; Szentkláray Száz év Dél- Magyarország tört. p. 281 sequ. 4 Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 404 sequ 350 carî mai există. în cât am putut însumî schița acel număr și acum este foarte mare. Vremile schimbate au produs alte constelațiuni și relațiunî politice. Altcum açiï după diplome vechi nu maî poți trăi. Tăria noastră va-sta în cuttura și bună starea noastră. Aceste să le căutăm și urmăm. La 29 Noembre 1780 murind împărăteasa Maria Theresia, urmează pe tron marele eî fiu, genialul Iosif II. Animat de cele maî nobile sentimente, putea să devină unul dintre ceî maî mari domnitori, dacă domnea mai lung timp și nu urmărea scopul nerealisabil de a ger manisa imperiul habsburgic. Prin patenta sa din 30 Noembre 1780 anunță popoarele și țările sale despre suirea pe tron, le asigură despre nevătămarea drepturilor, privilegiilor și libertăților de cari se bucură.1 Admini strația și justiția în sistema veche comitatensă erau con centrate la organele centrale și districtuale comitatense. Sediul locotenentei a fost strămutat din Pozsony la Buda, împăratul Iosif II a făcut reforme radicale în imperiul său spre binele popoarelor și confesiunilor. în 13 Oct. 1783 a emanat renumitul edict de toleranță.1 2 La anul 1784 coroana ungară a fost dusă la Viena. Acest fapt precum și altele au provocat resens. Maî mult însă s’au îndârjit spiritele prin ordinul dat, ca în termen de trei ani toți funcționarii regatului ungar să-și însușiască în graiu și scris limba germană, spre a se putea face administrația și justiția în limba germană, căci altcum vor fi delăturați.3 Afară de administrație împăratul Iosif II a introdus radicale reforme în biserică. Papa Piu VI veni singur la 1782 în Viena, să intervină la monarch pentru revo

1 L. Böhm op. cit. p. 285. 2 G. Barițiu 1st. Trans, t. I. p. 466. 3 L. Böhm op. cit. p. 287. 351 carea acelor disposițiunî, dar n’a ajuns nimica. Asemenea s’a reformat justiția, cassându-se pedeapsa de moarte în imperiu. Afacerile finanțiale și economice s’au așezat pe altă basă în imperiu. La 8 Februarie 1783 a fost însărcinat capitlul de Cianad a introduce în domeniul de Foen pe Mocsonyi alias Popoviciu Constantin, loan și Nicolae.1 Această familie are merite neperitoare pentru neamul și biserica noastră. Ea a dat mulți luptători aprigi pentru drepturile noastre. Dintre aceștia cei mai iluștrii sunt Andreiu și Alexandru Mocioni. Amintim că în anul 1784 a erupt revoluțiunea Românilor în Transilvania sub Horia, Cloșca și Crișan.2 împăratul Iosif II a luat măsuri sănătoase și pentru îmbunătățirea stărei Românilor, încât se putea face în acele timpuri. El a desființat iobăgia sau sclăvia de vecie și a dat țăranilor libertate personală, putând a se muta delà un loc la altul, de a-și aquira cu muncă și economie avere prin cumpărare ori prin donațiune sau ereditare. Asemenea li s’a dat iobagilor dreptul de căsă torie, fără trebuință de permisiunea domnilor de pământ. Disposițiunile lui radicale și salutare pentru țărănime au revoltat clasele privilegiate, cari folosiau toate mij loacele a zădărnici reformele împăratului.8 Regretatul Papiu Ilarian scrie : «Soartea Românilor sub marele împărat Iosif II, pe care nu-1 mai uită Românii, începu a fi mai mângâiată. împăratul călători prin țară, pretutindeni lâsând la Români urme, e binecuvîntări de părinte al patriei».4

1 Dr. T. Turchányi : Néhány krassómegyei kamarai község úrbéri állapota a XVIií. század végén p. 18. 2 Tr. Laurian op. cit. p. 563—564 ; Papiu Ilarian op. cit. p. 74 sequ. 3 G. Barițiu Ist. Trans, t. I. p. 467—468. 4 Papiu Ilarian op. cit. p. 68. ''■ 0 3 1 A 352

Silințele sale nobile și umanitare i-au făcut memoria neperitoare la Români, și putem afirma cu siguritate, că acestea au cimentat legăturile noastre cu casa de Austria. Reformele împăratului Iosif se extinseră cum am vădut, și in domeniul bisericeî. Episcopii catolici fură scoși din oficiile civile. Sub dênsul se desființară o mulțime de claustre catolice, ba chiar și de ale noastre în Banat, în Bucovina din bunurile mănăstirilor desființate s’a creat puternicul fond religionar. Când însă merse în calea reformelor sale, se desființeze prin cuvântul seu constituția avitică a țerii, produsă formală revoltă. Revocarea dispo- sițiunei sale ajunse întârziat la 14 August 1788 pentru a liniști spiritele.1 întru aceea se agrava și situația politică externă, împăratul Iosif II, a cercetat în primăvara anului 1787 pe împărăteasa Catarina II, spre a se înțelege asupra răsboiului ce avea se erumpă contra Turcilor cât mai în grabă. Această convenire a înduplecat poarta, ca se i-a mai ântâiu pe cale diplomatică disposițiunile necesare pentru asigurarea intereselor sale, apoi și prin pregătirile de rësboiu. La 24 August 1787 era declarat de Poartă rësboiul Rusiei ; eară la 9 Febr. 1788 de Austria Turciei.21 în toamna anului 1787 se consignează la 180,000 ostași pentru rësboiul cu Turcii, care a fost formal declara cum am tjis la 9 Februarie 1788.3 Armata a fost așezată în o linie de bătaie foarte lungă de 200 mile, delà Triest până la Hotin, o dispo- sițiune potrivită conlra unor bande de hoți, sau de a feri țara de ciumă, dar nu de a opri un dușman așa puternic cum erau Turcii, cari își întăriseră' bine toate garnisoanele și locurile fruntașe și expuse, și aveau la

1 L. Böhm op. cit. p. 291. 2 G. Barițiu Ist. Trans, t. I, p. 506—507. 3 Pesty A Szőr. Báns. t. I, p. 185. 353 disposițiune atâta forță militară de a putè tăia pe ori unde cordonul generalisimului imperial Lascy.1 împăratul Iosif II sosește la 16 Aprile 1788 la Sémiin. La 18 Aprile trece Sava cu o parte a oasteî si ocupă Sabațul. Alte loviri cu dușmanul sau atacuri, nu sunt norocoase, și până la invadarea Turcilor în Banat cad din oștea imperială 5462 oameni. La Orșova-vechie trec Turcii Dunărea și împrăștie mica oaste imperială ce-i sta în cale sub comanda lui Papilla. Cu toată resistența ce-i opune apoi mareșalul campestru Wartensleben, armata osmană înaintează și la 25 August 60,000 de Turci se aflau în Banat deja ; eară sub marele vizir nu departe petreceau 70,000 de Osmani.21 împăratul Iosif II sosește cu puterea armatei la Bise- rica-Albă, și predă comanda aripei stânge lui Lascy și a aripei drepte lui Wartensleben, apoi dede ordinul de atac contra Turcilor, care nu se fini cu succes. întâlnirea armatelor la 14 Septembre lângă Slatina cu toată vitejia ostașilor, nu folosi causei. împăratul se retrage cu grosul oștirei spre Caranse beș și se așatjă în castru întărit. Turcii ocupă Panciova, Cubinul, Palanca-nouă și Biserica-Albă, după aceasta imperialii părăsesc Caransebeșul, când armata osmană se apropia de Timișoara, pustiind cu fer și foc pretutindenea.3 Marele vizir dărimă într’aceasta Caransebeșul și împrăștie oastea imperială în fuga spre Lugoj. Groaza cau- sată prin atacul nocturn fù atât de mare, încât impe rialii se nimiceau întreolaltă, lăsând pradă inimicului arme, munițiă și cassa de rësboiu. împăratul singur rătăcise în fugă și abia fu găsit și scăpat de nefericire. Turcii in- pacienți, în loc se continue campania în Banat, dornici

1 L. Böhm op. cit. p. 292—293. 2 L. Böhm op. cit. p. 295 ; Pesty A Szőr. Báns. t. I, p, 186-190. 3 L. Böhm op. cit. p. 296; Pesty A Szőr. Báns. t. I, p. 191, 23 354 de casă ori de frica Rușilor, despre can se presupunea că vin, se retrag părăsind locurile ocupate. La 22 Oct. a fost ocupată și Palanca-noauă de imperialî, ‘ultima localitate golită de Turci. Nu mult după aceasta sosește și împăratul la Panciova.1 împăratul necăjit pentru desastrele suferite, chiamă pe generalul probat si eroul Laudon în etate de 72 ani, și-l pune în fruntea corpului de armată croat. Sosirea acestui comandant vestit umple oastea de curagiu și o animează spre luptă. în 24 oare cercetează posturile militare și la 4 Octombre ocupă Dubița, eară după asediu di 14 (Jile Novi. Apoi este chemat la Sémiin la consiliul de rësboiu. în 22 Novembre părăsește generalisimul Lascy câmpul de iăsboiu, eară la 5 Decembre împăratul Iosif II, ambii morboși și deprimați. Acest rësboiu a consumat 70 de milioane floreni și a costat 40,000 de oameni, ear în spitale zăceau 25.000 de ostași.1 2 Pentru a întregi cadrele rărite ale oastei, se iau țoate disposițiunile posibile. Mai departe pentru a asigura proviantarea armatei, se folosesc mijloace extraordinare de presiune asupra proprietarilor de moșii, silindu-i la predarea cerealelor cu jumătate preț pelângă bonuri soivibile cu 3Vs interese, jum-.tate sub decursul răsbo- iului eară ceea'altă în timp de pace. Asemenea se făcură reduceri însemnate respective detrageri, din salarele tu turor funcționarilor civili. Aceste mësuri excepționale produc nemulțămire. înrolarea oștilor se făcea greu ; ear procurarea victualelor trebuia în multe locuri cu forța executată, desfăcându-se grânarele proprietarilor și luân- du-li-se cu puterea cerealele.3

1 L. Böhm op. cit. p. 297 ; Pesty A Szőr. Báns. t. I, p. 193-192. 2 L. Böhm op. cit. p. 298 ; Pes'y op. cit. p. 193 sequ. 3 L. Böhm op. cit. p. 299. 355

Operațiunile militare sub prințul Çoburg în Buco vina contra Turcilor, avură succes maî norocos. Impe-. r aliî pătrund în Moldova și ocupă Iașii prinçlênd pe principele Ipsilanti, și asediază Botoșanii, eară după so sirea Rușilor sub Solticow, în urma unui asediu de 16

1 L. Böhm op. cit. p. 298. 2 L. Böhm op. cit. p. 300. 3 L. Böhm op. cit. p. 300 ; Pesty A Szőr. Báns. t. I, p. 199 sequ. 4 Tr. Laurian op cit. p. 567; L. Böhm op. cit. p. 301.

23* 356 pe celelalte têrï. Nemulțămirea prin ordinea nouă a luc rurilor, forțată de împărat, causează retusul sarcinilor impuse. întimpinând mare opunere și convingêndu-se, că amenințările nu folosesc mai mult causeî, împăratul cedează și începe înaintea morții o schimbare a țănutei. La 28 Ianuarie 1780 restitue constituția avitică a Un gariei, în forma practicată sub Maria Teresia.1 în anul următor intenționa ținerea dietei și a încoronàreï sale de rege al Ungariei, aștepta însă în schimb jertfele cerute în bani și de ostași. La 17 Februarie fu trimisă coroana ungară la Buda și în 21 Februarie a fost primită de poporațiune cu o bu curiă nespusă. împăratul genial și nobil Iosif II moare însă la 20 Februarie 1790 abia de 49 de ani.1 2 3 Acest genial și nobil domnitor a arătat mare bunăvoință față de Românii bănățeni çlicênd: «Națiunea valachică se tratează âncă tot într’un mod sclavie, de unde urmările sunt în parte puțina ei cultivare . . . . e și adevăr, că pentru de a face altora loc dintre coloni, Românitor li s’au luat, pământurile cele mai bune, satele lor li s’au strămutat și astfel li s’au făcut mai multe apăsări, când ei sunt totuși cei mai vechi locuitori ai țerei.»8 Prin întrevenirea sa totuși s’a făcut ceva și pentru Români. Sub împăratul Iosif II s’a înființat la 1789 în Timișoara și Verșeți un curs de șase luni de teologiă și pedagogiă. Profesori au fost Michaiu Dascălul și Dimitrie Țichindeal.4 *

1 Tr. Laurian op. cit. p. 568 ; L. Böhm op. cit. p. 303. 2 L. Böhm op. cit. p. 304. 3 E. Hurmuzaki Doc. vol. VII, p. 442 ; At. Marienescu : Petru Maior An. Ac. Rom. s. Il, t. V, București 1884 p. 44 și 117. 4 At. Marienescu: Petru Maior 1. c. p. 45 și 119; 1. Vuia 1. c. p. 83 sequ. 357

în locul decedatului împărat, urmează fratele sëu Leopold II, carele asigură staturile ungare în 29 Martie 1790 despre pășirea constituțiunii. în oficii și în școale se introduce limba latină în locul celei germane. Prin țânuta sa corectă și moderată, monarchul inspiră în supușii sei încredere și stimă. La 4 August 1791 se în cheia la Șiștow pacea cu Turcii pe basa posesiunilor anterioare.1 înregistrăm în acest an un act politic de impor tanță pentru Români, prin așterrierea memoriului «Sup- plex libellus Valachorum>> la împăratul Leopold II, de episcopii Gherasim Adamovici și Ioan Bob. împăratul cu datul 15 Maiü 1791 a îndrumat dieta Transilvaniei a delibera temeinic postulatele Românilor, dându-le posibilitatea de a fi părtași de toate drepturile politice. Acest memoriu transpus dietei transilvane a provocat mare resens în sinul ei, și după-ce chiar unul din subscribenți Ioan Bob a mitigat cuprinsul lui în fond și formă, s’a dat monarchului un respuns contrar pos tulatelor române. Coroana a înștiințat apoi pe suplicanți, că se îngrijește de soartea Românilor, dar poporul se fie liniștit, supunêndu-se ordinelor imperiale și legilor țerii.1 2 Bunul împărat Leopold II moare curênd la 28 Februarie 1792 de 45 ani, regretat adânc de supușii sei, avênd el devisa că: comorile regilor zac în inimile cetățenilor.3 Fiul seu Francise I, convoacă dieta pentru

1 Tr. Laurian op. cit. p. 569; L. Böhm op. cit. p. 306; Pesty A Szőr. Báns. t. I, p. 210. 2 T. Păcățian Cartea de aur t. 1, p. 111 — 138; Tr. Laurian op. cit. p. 569 ; G. Banțiu 1st. Trans, t. I, p. 535 sequ. Vedi și trad, de Dr. Daian. 3 G. Barițiu Ist. Trans, t. I, p. 544—545; L. Böhm op. cit. p. 307. 358

încoronare la 15 Martie 1792 la Buda, carea se întêmplâ Ia 6 Iunie a acestui an. După încheiarea păcii cu Turcii, Banatul începe din nou să prospereze. Sub durata rësboiului a suferit iarăși foarte mult. Sate și țănuturi întregi au fost devastate. Mulțime de oameni au fost duși în robiă. în amintirea poporului nostru român bănățean, este âncă viă cru zimea și pustiirea săvârșită de Turci. împreună cu Românii au suferit și ceilalți locuitori. Mulțime de co loniști s’au refugiat din partea sudică a Banatului, din cari mulți nu s’au mai întors, iară cei veniți n’au aflat decât ruine, din casele lor. S’a pornit deci o nouă campania de colonisare. Nuoii coloniști suferă apoi mult în anul de foamete causât prin seceta din 1795.1 După ocuparea tronului, i se declară la câteva luni de republica francesă, împăratului Francise I rësboiul. Deci pentru purtarea acestuia se cer 5000 de ostași, 1000 de cai și patru milioane floreni. Acest rësboiu lung și nefericit a causai mari daune monarchiei. Cancelaria ilirică a fod desființată. Episcopilor gr. or. li se dă drept de vot în didi. Limba maghiară se introduce ca studiu în școale.1 2 La 20 Main 1795 au fost decapitați în Buda conspiratorii: Zsigrai, Szentmarjai, Laczkovics, Hajnóczi și Martinovici.3 în anul 1795 murind Palatinul Leopold, în locul lui se numește la 5 Sept, a acestui an archiducele losif, carele se si alege de atare în dieta ținută la 1796 în Pozsony. Casa domnitoare era silită prin referințele externe a considera dorințele Ungariei. Rësboiul contra Francesilor se continuă cu noroc

1 L. Böhm op. cit. p. 308. 2 L. Böhm op. cit. p. 309. 3 Q. Barițiu Ist. Trans, t. II, p. 549. 359 schimbăcios, până la încheiarea păcii din 9 Februarie 1801 le Luneville.1 Pretensiunile exagerate ale Iul Napoleon și pofta lui de nețermurită expansiune, duc apoi în anul 18041a un nou și crâncen rësboiü. în aceste lupte Românii au sângerat greu pentru monarchiă și au dovedit o vitejiă admirabilă. In 6 August 1806 depune împëratul Francise I oneroasa coroană de împărat roman-german. Principii germani, 16 la număr, încheiaseră alianța sub protectora tul lui Napoleon.2 în anul 1807 a călătorit împăratul Francise I prin Ungaria și a cercetat și orașul Timișoara. La 12 Iunie 1808 avea se erumpă o revoltă lângă Biseri.a-AIbă, u tendința de a ucide pe toți locuitorii, cari nu aparțineau confesiunei gr. or. din părțile acelea. Descoperindu-se revoluțiunea la timp capii au fost prinși și revolta în genuine sufocată.3 Este însă de notat, că la această acțiune Românii nu s’au angagiat. La 1809 ajunge pentru a dona oară Napoleon la Viena. Comorile curții imper ale au fost transportate la Timișoara. La 15 Maiu 1809 face apel Napoleon cătră staturile Ungariei, de a se desface de Austria și a-și con voca dieta pe câmpia Rákos, pentru a-și alege rege propriu.4 în anul ce urmează se numește de episcop ort. în Transilvania Vasile Moga. Acesta a persecutat pe protopopul Radu Tempea, fost director al școaleloi gr. or., și n’a putut suferi pe bărbatul nostru providențial George Lazar, o dovadă mai mult pentru istoriă, că

1 L. Böhm op. cit. p. 310. ■1 L. Böhm op. cit. p. 311. 3 L. Böhm op. cit. p. 313—314; Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 212. 4 L. Böhm op. cit. p. 315. 360

întunerecul nu poate avea părtășiă cu lumina, lăsând exemplu trist pentru posteritate. Același joc frivol s’a repetat adesea în istoria omenirii.1 Pacea delà Viena pune capăt ostilităților cu Napoleon, anunțată la 8 Faur 1810? Rësboaele multe și mari au causât mari daune. Valoarea banilor de hârtie scăzuse enorm. Un ordin prea înalt publicat în toată monarchia la 15 Martie 1811, devalvează valoarea bancnotelor la 20 percente. ín rësboaele cu Napoleon s’au emis 1060 milioane note sau bilete negre și 350 milioane monete de aramă. Cu reducerea valorilor s’a redus și prețul realităților. Acest faliment a produs mare nenorocire în țară.31 2 La 28 August 1811a fost convocată dieta la Pozsony pentru regularea afacerilor finanțiale sdruncinate. în anul 1812 s’a înființat institutul pedagogic din Arad, la care au funcționat ca profesori bărbații nemu ritori : losif Jorgovici, Constantin Loga, loan Mihuțiu și Demetriu Cichindeal; toți erau din Banat.4 *6 Luptele sângeroase delà Lipsea în 18 Oct. 1813, și din 18 Iunie 1815 la Waterloo, produc mari schimbări în raporturile politice din Europa. La 7 Oct. 1815 por nește cătră casă și oastea austriacă. Poporul român din părțile ungurene a subșternut în anul 1814 la monarch o petițiă, cerênd un episcop cu «singele, și cu inima română» în locul episcopului mort, Pavel Avacumovici din Arad? La 13 Oct. 1816 s’a serbat în Timișoara

1 Despre ep. Moga vecjî Popea op. cit. p. 148 sequ. ; Dr 11. Pușcariu op. cit. p. 46 sequ. 2 L. Böhm op. cit. p. 316. 8 G. Barițiu 1st. Trans, t. 1, p. 553. 4 Papiu llarian op. cit. p. 207 ; At. Marienescu : Petru Maior 1. c. p. 120—121; Tincu Velea op. cit. p. 299— 300. 6 «Foaia Diecesană» 1886 nr. 9, p. 1—5; Tincu Velea op. cit. p. 300—301 ; T. Păcățian Cartea de aur t. 1, p. 139—148. 361 centenarul eliberării de sub jugul Osmanilor. Amintim, că în anul acesta a fost și foamete în mal multe părți ale monarhiei austro-ungare.i La 1816 s’a înfințat banca națională care durează până astăzi, cu cerc de activitate asupra imperiului întreg. Tot atunci s’a îndeplinit și regularea impositelor. în anul 1817 a călătorit împăratul Francise I, prin Tran silvania și Banat, la 8 Oct. petrecând în Verșeț a pro clamat acest oraș liber regesc.21 în Ungaria începe a eși la iveală o partidă opo- sițională dirigată de idei democratice și liberale. După înfrângerea lui Napoleon, unul din cei mai mari bărbați geniali ai omenirei, un duch reacționar plana asupra Europei întregi și fereca lanțuri pentru popoarele încătușate. Anul 1822 a fost o aparițiă extraordinară. în mai multe regiuni ale Europei nu s’a vecjut nea de loc. Agricultorii au început sămânatul din Ianuarie, pomii au înflorit și au produs fructe foarte timpuriu. La 14 Maiu sau vetjut struguri copți. Anul a fost bogat în cutremure de pământ și în vifore cumplite.3 Resistența pasivă a comitatelor față de ordinațiunile guvernului, silesc pe monarch, ca după o lungă vacanță să convoace dieta. La 15 Septembre 1825, s’a convocat dieta la Po zsony pentru votarea recruților și impositelor. Cu această ocasiune se face promisiune, că de acum se va convoca regulat dieta tot la trei ani. în 3 Nov. 1827 s’a celebrat amintirea de 300 de ani, delà domnia casei de Austria. La 28 Sept. 1830 a fost încoronat clironomul Ferdinand de rege al Ungariei

1 L. Böhm op. cit. p. 317. 2 L. Böhm op. cit. p. 3i7. 3 L. Böhm op. cit. p. 318. 362

cu ocasiunea dietei ținute la Pozsony.1 în anul următor 1831, remarcăm ivirea colereî în Banat și în alte părți ale ț'riî, producênd mare frică și groază în populațiune. în districtul învecinat al Hațegului, s’au revoltat câteva comune române asupra domnilor, creçlênd că ei au adus această boală cumplită, ca să-i stîngă de pe fața pămân tului.2 La 2 Martie 1835 a răposat bunul împerat Frar.- .cisc I.3 Nisuința lui firmă a fost, de a întări ordinea internă în monarchiă prin religiositate și moralitate. Pe tron a urmat fiul seu, încoronat deja ca rege ungar Ferdinand V, ear ca împerat al Austriei ca Fer dinand I.4 Di la fire blând și milos, și-a îmbogățit domnia cu acte număroase de binefacere. La anul 1836 se ține dieta la Pozsony, în care se permite și ne nobililor a purta proces în numele lor propriu, ce însemna un mare progres pentru economi și clasa de mijloc.5 în această dietă s’a decis introducerea limbei maghiare și elimi narea limbei latine in căușele administrative și judecă torești. în acest an s’a ivit de nou coléra în Banat. Mișc-rile sociale încep a deveni mai agitate în Ungaria. Sistemul de domniă nu se mai potrivia cu spiritul ce se înstăpânea asupra mulțimei. Libertatea presei și a vorbirei era de tot limitată. Pas de pas se fac încercări de emani.iparé, și resunetul se aude în dieta țării. încercările de a sufoca acest curent în ger- mine nu succed. în Iunie 1839—1840 se ține o impor tantă dietă la Pozsony. Aci s’a proclamat și recunoscut .dreptul de proprietate și pe seama economilor.6 Tot

’ L. Böhm op. cit. p. 320. 2 O. Barițiu Ist. Trans, t. í, p. 580. 3 G. Barițiu Ist. Trans, t. I, p. 589 ; L. Böhm op. cit. p. 321. 4 L. Böhm op. cit. p. 322. 8 P..piu Parian op. cit. t. II, p. XXX. 6 L. Böhm op. cit. p. 331. 363 atunci s’a decretat ca autoritățile bisericești să cores pondeze cu cele civile numai în limba maghiară; eară după trei ani să se poarte matriculele în limba maghiară și acolo unde nu se predică ungurește. La preoția se nu admită în viitor indivizi cari nu posed limba maghiară. Regimentele recrutate în Ungaria să corespondeze cu oficiile civile în limba maghiară.1 La 20 Maiu 1843 a decretat dieta din Pozsony usul limbei maghiare în actele oficiale.31 2 Asemenea s’a decretat introducerea Iimbeî maghiare în toate școalele poporale. Curentul radical représentât prin L. Kossuth din (ți în di cucerea tot mai mult teren. în anul 18:5 a fost deținut renumitul dr. Eutimiu Murgii, la arătarea preotului Ioan Blidariu din Gavojdia, sub pretext de agitațiu e contra mțiunei maghiare și a întregritățil sta tului.3 Eutimiu Murgu era n’sclit în Caransebeș și mai tènër decât renumitul Damaschin Bojinca, ambii cei mai însemnați bărbați de litere din Banat. Murgu a fost eliberat din temnița Budei de popor ca deținut politic. El a fost apoi ales deputat în Caraș, și a présidât adunarea ținută la 15/27 Iunie 1848 la Lugoj. A fost un luptător aprig, pentru despărțirea ierarchică, contra Sê bilor.4 La 13 Ianuarie 1847 moare Palatinul Iosif, care și-a purtat cu conștiențiositate și demnitate oficiul seu, mal mult de jumătate secol. în 12 Novembre dieta din Pozsony alege de Palatin pe archiducele Stefan.5 Spiritul rector al afacerilor publice, și domn absolut pe situațiă devenise L. Kossuth. Toate admonițiunile înțeleptului

1 T. Păcățian Cartea de aur t. I, p. 170. 2 L, Böhm op. cit. p. 332. 3 Papiu Ilarian op. cit. t. II, p. CXX1X—CXXXI1I. 4 Pesty A Szőr. Báns. tört. t. I, p. 220—221. 5 L. Böhm op. cit. p. 334—335. 364 patriot Széchenyi, că acest curent va duce țara la pră pastie și «națiunea maghiară în mormênt,» n’au folosit nimica. Urmează viforosul an 1848. Evenimentele din 13 Martie în Viena și din 15 Martie în Pesta, produc o mare ferbere și agitațiune a spiritelor pretutindenea, care avù de résultat rësboiul civil.1 în părțile banatice dominau încă diferite curente. Sêrbiï amețiți de ilusiunile unei voivodine, puseră steagul el până la Coșteiu, lângă frontiera Transilvaniei. Românii asupriți bisericește și politicește, se mișcă și agită pentru despărțirea ierarchică de Sêrbi. în cele politice, Românii bănățeni din provinciă, în maioritate preponderantă merg cu Maghiarii, captivați de marile principii proclamate ale libertății. Românii din confiniul militar după firea lucrurilor merg nestrămutat cu curtea. Situația era "gravă și nesigură, oamenii lipsiți de orientare, nu știau singuri cum să o nimerească mai bine. Inspirația momentului hotăra în cele mai multe cașuri. La 16 Martie 1848 împăratul încuviință pretensiunile maghiare. Palatinul a fost numit de locțiitor regesc, ear Battyány a fost însărcinat cu formarea cabinetului.1 2 La 11 Aprilie se sancționară legile votate prin regele Ferdinand. Evenimentele se desvoltau cu repejune spre o mare ca tastrofă, care se presimția. Un preot din ținutul Făgetului, care participase la comisiunea pentru publicarea legilor noui ne (Jice : «Tot poporul român pe aici era trist, ca și când ar fi mirosit ceva despre următoarea revo- luțiune.»3 Ferberea era mare în toată Europa. Steagul opo-

1 Papiu Ilarian op. cit. t. II, p. 9—10; G. Barițiu Ist. Trans, t. II, p. 11 sequ. 2 Tr. Laurian op. cit. p. 613—615 ; Papiu Ilarian op. cit. t. 11, p. 117 sequ.; T. Păcățlan Cartea de aur t. 1 p. 210. 3 Papiu Ilarian op. cit. t. 11, p. 33—34. 365 sițiunei contra lui Kossuth îl desfășură în Ungaria Croații. La 25 Martie, Croații deneagă supunerea ministerului maghiar. în Aprile urmează proclamațiunea banului contra curentului alimentat de Kossuth. Se continuă apoi de- monstrațiunile contra Maghiarilor, cari apoi deviază în revoltă și pășire ostilă pe calea armelor. La mișcările acestea se alătură și Sârbii și Slovacii.1 Sârbii țin un mare congres național în 13 Maiu 1848 la Carloveț. Românii din Transilvania, pentru eluptarea drep turilor egalitare de cetățeni, se adună la 3/15 Maiu în câmpul libertății, în frunte cu episcopii Șaguna și Leményi și decid așternerea unui memoriu la înaltul tron.21 De putății Românilor din părțile ungurene și banatice anume din comitatele : Bihor, Arad, Timiș, Caraș și Torontal, aderează la principiile liberale, proclamate de guvernul maghiar constituțional și sprijnesc tendințele acestuia, cretjându-le spre binele și folosul tuturora.3 La 15/27 Iunie 1848 s’a ținut o mare adunare la Lugoj, sub presidiul lui E. Murgu, pe un șes întins, lângă dealul viilor, numit «câmpul libertății.» Adunarea a luat posițiă hotărâtă, contra Sârbilor, și a pus jură mânt pe constituția patriei. A decis înarmarea poporului român, s’a ales căpitan suprem al Banatului E. Murgu. S’a decretat limba română de oficioasă la toate judecă toriile țării, afară de usul limbei maghiare cu guvernul țării, și în fine s’a ales vicar episcopesc pentru diecesa Timișoriî Dimitre Stoichescu-Petroviciu și pentru Verșeț Ignatie Vuia.4

1 Papiu Ilarian op. cit. t. II, p. 38—52 ; G. Barițiu 1st. Trans, t. II, p. 28 sequ. 3 Papiu Ilarian op. cit. t. II, p. 11 sequ.; G. Barițiu 1st. Trans, t. II, p. 77 sequ. 3 Pesty op. cit. p. 218; T. Păcățian Cartea de aur t. I p. 343 sequ. 4 Dr. V. Branisce : «Drapelul» 1901 Nr. 55 p. 2—3; T. Pă cățian Cartea de aur t. I, p. 347—354. 366

Campania contra Sêrbilor continua, când la 28 Sept. 1848 a fost omorît contele Lamberg. La 3 Oct. urmează manifestul imperial, care disolvâ dieta ungară. Rësboiul civil întră cu toată furia. La 10 Oct. 1848 în Timișoara se declară de mareșalul Rukavina starea de asediu.1 Conflictul între coroană și guvernul țării a deve nit extrem de grav. Croații și Sêrbii iau din di în çli tot mai hotărîtă posițiă contra Maghiarilor. Comanda trupelor sêrbo-croate o primește Ia 7 Oct. colonelul Stefan Suplikaci, numit general pe câmpul de rësboiu în Italia.1 2 Românii erau împărțiți, unii cari for mau minoritatea câștigați prin asigurările de favoruri naționale, s'au declarat pentru Maghiari, majoritatea era însă cu coroana. în mijlocul turburărilor resignează împëratul Ferdinand la 2 Decembre 1848 și în locul lui ocupă tronul împëratul și regele Francise Iosif I. Guvernul maghiar a fost surprins de cele petrecute la Olmütz. Kossuth a denegat publicarea manifestului emis de monarchul Francise Iosif I, avênd a se continua rësboiul mai departe. Românii s’au adresat la 8 Dec. 1848 cu o petițiă cătră noul domnitor.3 La 15 Decembre 1848 prin decretul imperial datat din Olmütz, se admite archiepiscopului de Carlovitz titlul de patriarch în persoana lui Raiacici, și genera lului Stefan Suplicaci, titlul de voevod al Sêrbilor.4 în 28 Decembre 1848 s’a ținut o adunare națională a Românilor în Sibiiu, sub presidiul lui Șaguna, în care

1 O. Barițiu 1st. Trans, t. II, p. 218 sequ.; L. Böhm op. cit. p. 364—366. 2 T. Păcățian Cartea de aur t. I, p. 231 ; L. Böhm op. cit. p. 365. 3 G. Barițiu Ist. Trans, t. II, p. 378 sequ. ; T. Păcățian Cartea de aur t. I, p. 488—500. 4 G. Barițiu 1st. Trans, t. II, p. 28 sequ.; L. Böhm op. cit. p. 371—372; Pesty op. cit. p. 217. 367 s’a ales o deputațiune de a se présenta la noul monarch pentru a exprima omagiul poporului român și prin o petițiune noauă a cere îmbunătățirea sorții poporului român. Rësboiul civil curgea cu înverșunare la începutul anului 1849 și țara întreagă era sfâșiată în lupte și partide.1 Dieta din Dobrițin detronează la 14 Aprile 1849 casa Habsburgică.21 La 4 Martie 1849 a fost dat noul domnitor Francise Io sIf I, o constituția noauă favorabilă naționalităților, având de basă egala îndreptățire a limbilor și confesiunilor din monarchiă. Comitetul național al Românilor adre sează la tron patru petițiuni la 5 Martie, 12 Martie, 23 Martie și 15 Aprile, cerând schimbarea situației lor po litice. Rolul principal de conducător, spre norocul Ro mânilor îl avea Șaguna în aceste demersuri. Rësboiul civil în Ugaria se continua cu noroc schimbăcios. Abia ca ajutoriul Rușilor se putù face liniște, după multe și grele lupte. în aceste lupte au sângerat și çjecï de mii de Români.3 Timișoara a fost asediată de insurgenți delà 26 Aprilie până la 10 August 1849.4 Românii, Croații și Slovacii au présentât la 26 Aprilie 1849 o petițiune comună la guvernul din Viena, subscrisă de Șaguna și de fruntașii acelor națiuni. Românii urghează revindecarea drepturilor lor, prin delegații Petru Mocioni, Petru Cermenea și Ioan Dobran la 26 Iunie 1849; eară la 18 Iulie 1849 s’a dat un nou ur zoriu prin delegații din Viena.5 Maghiarii ajunși în

1 G. Barițiu Ist. Trans, t. II, p. 380 sequ. ; T. Păcățian Cartea de aur t. I, p. 501 sequ. 2 G. Barițiu Ist. Trans, t. II, p. 516 sequ. 3 Die Romanen der Öster. Monarchie Wien 1851 p. 8—23; T. Păcățian Cartea de aur t. I, p. 523 sequ. 4 L. Böhm op. cit. p. 376—392. 5 Die Romanen der Öster. Monarchie 1851 p. 24 —27 și 28—36; T. Păcățian Cartea de aur t. 1, p. 582—611. 368 strâmtoare, fac Românilor mari concesiuni, dar acum era pre târziu. Armele Rușilor decid soartea Ungariei. Afacerile bisericești din acest restimp le cuprindem pe scurt în următoarele. în anul când s’a decretat încorporarea Banatului la Ungaria, s'a aprobat și rescriptul declarator iliric, un fel de lege organică, pentru afacerile b: sericei ortodoxe. In părțile ungurene unde existau 14 protopresbiterate cu 480 matre și 126 filii, afară de trei mixte cu Sêrbï, toate erau românești sub păstorirea episcopului din Arad. Pe lângă consistorul din Arad s’a mai instituit la 1783 un consistor în Oradea mare.1 In părțile transilvanice, după suferințe de 83 de de ani, a fost numit la 6 Nov. 1783 de episcop Gedeon Nichiticiu, care a lucrat cu mare zel pentru restaurarea bisericei ortodoxe. După 5 ani de păstorire a reposât. La 25 Maiu 1789 a fost numit episcop Gerasim Ada movich în anul 1791 s’a dat bisericii, prin art. 60 de lege exercițiu liber al religiunii, și a fost scoasă din starea de tolerare. După 7 ani de păstorire zeloasă a reposât. A urmat o lungă sedisvacanță. La 1810—1845 a urmat V. Moga ca episcop. După acesta a fost numit la 1846 ca vicar, apoi la 1848 ca episcop marele și nemuritorul Andreiu Șaguna, sub a cărui păstorire fenomenală bise rica ort. română a făcut enorme progrese.21 In părțile banatice diecesa Timișorii cuprindea 10 protopresbiterate cu 287 matre. Protopesbiteratul Chichindei cu 17 parochii, avea credincioși pur Sêrbï, al Cianadului și Becicherecului-mare cu 40 parochii aveau credincioși Români și Sêrbï amestecați, celelalte erau

1 Datele acestea sunt luate după petiția Românilor adresată la 1814 împăratului de a obține episcop! români. Vedi Cartea de aur t. I, p. 145. 2 Nie. Popea op. cit. p. 146 sequ. 369 locuri pur românești. Diecesa Verșețuluî cu 6 protopresbiterate și 239 matre și 19 filii, afară de protopresbi- teratul Verșețuluî, unde Românii erau amestecați cu Serbii, toate celelalte erau curat românești. La anul 1796 era numerul sufletelor în diecesa Verșețuluî de 256,857. După moartea episcopului Vichenție Popovici din Verșeț, întâmplată la 1785, a urmat Iosif Ioanovici Șaca- bent, originar din familiă fruntașă. In rësboiul cu Turcii din 1788 a trebuit să părăsiască diecesa, aflându-o ruine la reîntoarcere. Acest episcop a fost de un zel extra ordinar, și acji viază în popor după tradițiă amintirea lui. El a réorganisai diecesa, și s’a îngrijit foarte mult de ridicarea de locașe dcjeești mărețe, de cari o mulțime și acii pomenesc cu recunoștință numele lui. La îndem nul seu s’a înființat «școala gramaticală», (gimnasiul inferior cu 4 clase) menită se dea instrucția pregătitoare celor ce voiau se studieze teologia. La 1799 s’a făcut și un alumneu pe lângă această școală, prin daruri și oferte benevole. Această școală avea la 1800 cu totul 80 de elevi și a fost sistată prin ordinul locotenenței ungare în anul 1819.1 Murind la 1805 Iosif Ioanovici în 19 Decembre, s’a numit de administrator archimandritul Iosif Putnic, frate cu Mitropolitul Moise Putnic. La anul 1806 a fost ales numit și introdus de episcop Petru Vidac Ioanoviciu, care a funcționat ca atare până la 1819. Reposând acesta, a fost numit de administrator archimandritul Sinesiu Radi- voevici, care a purtat acest oficiu până în 1829. După conscripția făcută la 1821 diecesa numera 258,930 de suflete. Tot în acest an s’a fundat în Verșeț teologia, prin decretul locotenenței din 17 Decembre 1820.21 3

1 Milleker Bodog: A verseczi gör. kel. szerb püsp. Tört, és Rég. Értesítő 1890 p. 165—167. 3 Milleker B. 1. c. p. 168.

24 370

In anul 1829 a ocupat scaunul episcopesc al Ver- șetuluî Maxim Manuilovicî, român de origine, care însă la 1833 s’a strămutat ca episcop la Timișoara. In locul luî a urmat Iosif Raiacicî la anul 1834, de unde a trecut la 1842 ca Mitropolit la Carloveț, el a fost unul din cei mai de frunte demnitari aî bisericei sârbești. La Verșeț a urmat apoi la 1843 ca episcop Stefan Popoviciu, de origine român din Ciacova. Acesta a păstorit până în 23 Ianuarie 1849, când a fost depus din oficiu suspiționat fiind, că merge cu guvernul maghiar în contra dinastiei și la scurt timp după aceasta, de durere a reposât.1 în anul 1846 făcându-se conscripția noauă, s’a aflat 301 matre și 27 filii, 498 preoți și 299,800 de suflete.21 La Timișoara găsim la începutul acestui restimp pe episcopul Moise Putnic, ajuns apoi Metropolit la 1782. După dânsul urmează Sofronie Cirilovici, până la 1786, apoi Petru Petroviciu până la 1801. După acesta a urmat delà 1801 —1829 Stefan Avacumovici, apoi delà 1829 până la 1833 Stefan Putnic, 1833—1839 Maxim Manui- lovici și in fine 1839—1853 Panteleon Jivcovici.3 De și dintre aceștia unii au fost de origine români, totuși în acele împrejurări grele și sub influința Sârbilor stând, pentru îmbunătățirea sorții noastre de tot puțin au putut face. In adunarea națională din Lugoj țânută la 15/27 Iunie 1848 a fost ales de vicar al episcopiei Timișorii Petru Petroviciu alias Stoichescu, protopopul Lipovei și de vicar al episcopiei Verșețului Ignatie Vuia, paroch în Lugoj și profesor de teologia. Din actele adunării națio nale ne convingem, că Românii bănățeni erau mai mult

1 Milleker B. 1. c. p. 169—170. 2 Milleker B. ibid. 3 Böhm op. cit. p. 413. 371

frământați de grija despărțire! ierarchice de cătră Sêrbï.1 Vicarii aleși au și funcționat scurt timp, până la finirea răsboiului civil, ceea ce ne arată mai multe documente păstrate. Maghiarii au ajutat pe Românii Bănățeni și Ungureni, în nisuințele lor de emancipare bisericească de cătră Sêrbï, și pentru aceea Românii o parte mare au mers cu denșii în cele politice. La 20 Iulie 1849 subșterne A. Șaguna, loan și Petru Mocioni, Ioan Popasu, Petru Cermena și Dr. Ioan Dobran o petițiă cătră ministrul de culte din Viena, cerênd, ca în locul răposatului episcop Stefan Popoviciu delà Verșeț, să fie numit un român ca administrator, anume Patriciu Popescul, bărbat erudit și potrivit pentru această dem nitate, fiind că în diecesa aceasta din 300 de parochiî, numai 30 sunt mixte cu Sârbi, eară celelalte sunt toate curat românești. Totodată cer admiterea unui congres, pentru alegerea unui Mitropolit român și-a episcopilor sufragani.21 La 24 Octombre 1849 cer delegații naționali, loan Popasu, Petru Mocioni, Dr. Ioan Dobran, Dr.Constantin Pomuțiu și Teodor Sêrbu delà ministrul de culte din Viena, despărțirea ierarchică a Românilor de Sêrbï și organisarea separată.3 Românii puneau în cumpănă toate mijloacele spre a se organisa independent bisericește.

1 T. Păcățian Cartea de aur t. I, p. 347—354 ; Dr. V. Bra- nisce «Drapelul» 1901 Nr. 55 p. 2—3. 2 Die Romanen der Oster. Monarchie Wien 1851 p. 50—52. 3 Die Romanen der Öster. Monarchie Wien 1851 p. 53—57. XX.

ÎNCHEERE.

în 13 August 1849 capitulează Görgey, șeful ar matei maghiare la Șiria (Világos).1 După sufocarea rësboiuluï civil intră regimul absolutistic. La 18 Noembre 1849 se crează prin rescriptul imperial provincia «Voi- vodina sârbească și Banatul Timișan» cu teritoriul banatic al comitatelor Caraș, Timiș și Torontal și cu Bácska și districtele Ruma și Illők din comitatul Sirmiu. Capitala acestei provincii deveni Timișoara.21 Românii și așa bisericește asupriți de Șerbi, erau nemulțămiți cu anexarea Voivodinei la Banat. în 26 Noembre 1849 au plecat la Viena ca delegați din Lugoj Const. Udrea, Alexandru Atanasievici și Iova Popovici.3 Asemenea și Românii din diecesa Aradului prin o adresă signată la 15 Noembre 1849 de T. Sêrbu, V. Babeș și Gr. Popovici exprimă omagiu dinastiei și se declară pentru monarchie.4 Românii Bănățeni în luna Decembre 1849, dau o

1 G. Barițiu Ist. Trans, t. II, p. 610 sequ. a Szentkláray Száz év Dél-Magyarország tört. p. 70 ; L. Böhm op. cit. p. 394 ; Pesty a Szőr. Báns. tört. t. I, p. 235. 3 G. Barițiu Ist. Trans, t. II, p. 661. 4 Die Romanen d. Östr. Monarchie 1. c. p. 58—60. 373 rugare cu 600 subscrieri la Maiestatea Sa împëratul-rege pentru îmbunătățirea sorții lor.1 Sistemul de administrație absolutistică inaugurat la 1849, durează până în Septembre 1850 apoi fu înlocuit cu altul tot provisor până în 8 Iunie 1853. Cercurile pré toriale se sistează și se înlocuesc după sistemul austriac cu căpitănate districtuale. Afacerile administrative erau direct supuse mi nisterului de interne din Viena. Afacerile justițiare deli berate în județe cercuale și la tribunalele țării erau sub ordinele ministerului de justiție din Viena. Pentru regularea proprietății s’au introdus cărțile funduare și pentru prețuirea proprietăților foile catastrale. Sediul guvernului provincial era în Timișoara, în fruntea căruia sta un guvernor militar, mai mulți consilieri, secretari și con- țipiști cu personalul necesar de birou. Provincia era împărțită în 5 districte și districtele în cercuri. La 12 Decembre 1850 s’a decretat înființarea episcopiei gr.-cat. din Lugoj.21 Acesta a fost răspunsul la rugările Românilor bănățeni de a primi episcopi români. în anul 1852 a călătorit împëratul-rege Francise Iosif 1 prin Banat și a ajuns la 14 Iunie în Timișoara.3 Sub sistemul absolutistic Banatul era împărțit în districte. Districtele provinciale erau : Lugoj, Timișoara, Becicherec, Neoplanta și Zombor. Șefii districtelor erau totodată consilieri ai guvernului provincial. Lângă ei aveau organele siguranței publice și personalul necesar de birou pentru administrație. Tot asemenea și șefii cercurilor districtuale. în capitala districtelor era un tribunal districtual

1 Die Romanen d. Östr. Monarchie III Heft p. 61—62. 2 Diecesa Lugojului, Șematism istoric, Lugoj 1903 p. 46 sequ. 3 L. Böhm op. cit. p. 395. 374

pentru afacerile justițiare, cari se apelau la tribunalul provincial din Timișoara. Pe lângă aceste erau în capitalele districtelor județe cercuale. Mai departe s’a regulat instruc țiunea în școalele elementare, medii și superioare Spre acest scop s’au instituit pe seama confesiunilor și națio nalităților la guvernul provincial consilieri școlari și s’au luat severe disposițiuni pentru promovarea învățămân tului. Acest sistem administrativ birocratic a durat din 1853 până la 20 Octombre 1860. Prin decretul impe rial din 27 Decembre 1860 s’a încorporat Banatul și voivodina sârbească la Ungaria.1 Declarându-se Românii și Sârbii contra anexării, li s’au dat asigurare, că din sînul lor vor fi aplicați bărbați la forurile administrative și justițiare inferioare și superioare ; ceea ce în faptă la început în mare parte s’a și făcut. în anul 1861 s’au inactivat comitatele : Torontal, Timiș și Caraș. Situația internă a țerii nu era deplin consolidată. Românii ca și celelalte popoare din monarchie cearcă a-și îmbunătăți 3oartea. La anul 1860 în 18 Dec. aștern Românii bănățeni din nou o petiție cu mii de subscrieri la înaltul tron, pentru ameliorarea sorții poporului român.21 în această petiție se cere, ca Banatul să fie pus sub cancelaria aulică designată pentru Transilvania și administrat separat. Pentru garantarea intereselor celor 600,000 de Români să fie admisă ținerea unei diete în Timișoara. Provincia să fie împărțită în trei teritorii administrative cu un cap național. Asupra teritoriului administrativ român să fie pus un șef numit «căpitan român». Dacă Sârbii s’ar declara pentru uniunea cu Croația, atunci Banatul să fie alăturat la Transilvania.

1 G. Barițiu Ist. Trans, t. III, p. 37 sequ. ; Vlad op. cit. p. 143—144. 2 Petiția Românilor Bănățeni, Brașov 1860. 375

Afacerile statului, în anii ce urmează 1860—1865 pluteau ca o naiă împinsă fără rost, de valurile unei mări furtunoase. Cârma nesigură și îndoelnică se sbate și se frământă percjênd compasul, urmărind scopul și equilibrul dorit. Românii purtați și ei mai mult de silă decât de voia lor în valurile isbitoare, caută un port de reculegere și de adăpost. Ei totul așteaptă delà împăratul, pentru aceea capii lor tot bat calea Vienei cu memorii și petițiuni ca și în trecut. împëratul-rege prin autograful din 27 Iulie 1862 provoacă pe cancelarul Forgács a présenta un proiect despre egala îndreptățire a națio nalităților.1 La 25 Iunie 1863 s’a înaintat o nouă petițiune monarchului, provëçlutà cu o mulțime de subscrieri din inteligență și popor. Aci se arată, că starea Banatului delà încorporare este mai rea și împilarea mai mare. Toate gravaminele erau motivate cu cașuri concrete.- în această rugare se solicitează de nou eliberarea bise ricilor și școalelor de sub Sêrbï. La 1863—1864 se ținu și dieta epocală a Transilvaniei, în care Românii își validitară cu tărie drepturile lor.31 2 Tot în acest timp s’a ținut și senatul imperial înmulțit, la care au participat și Românii. Urmează curênd schimbări radicale în or ganismul monarchie!. Senatul imperial înmulțit este disolvat, dieta Transilvaniei sistată și o altă dietă convocată pe basa legei feudale din 1791. înfricoșata catastrofă din 1866, când armata imperială fu lovită de două state sufere înfrângere și frica de un nou rësboiu civil în Ungaria, alimentat de emigranții politici maghiari, produc apoi schimbarea epocală, al cărei sistem durează până acum. Cu actul de încoronare din 8 Iunie 1867 începe

1 G. Barițiu 1st. Trans, t. III, p. 186. 2 G. Barițiu Ist. Trans, t. III, p. 188—189. 3 G. Barițiu Ist. Trans, t. III, p. 190 sequ. 376

o eră nouă în vieața publică a Ungariei. în direcția indicată prin dualism s’au desvoltat afacerile mai departe. Românii nemulțămiți cu starea lucrurilor au luat în repețite rânduri posiție hotărîtă contra sistemului dominant, dar până acum fără résultat.1 Confiniul militar s’a desființat la 187321 și s’a creat comitatul Severin încorporat apoi la Caraș. • Afacerile bisericești s’au desvoltat în acest restimp astfel. Episcopul Stefan Popoviciu din Verșeț, care era de origine român, a fost depus după retragerea Maghiari lor la 23 Ian. 1849 de patriarchul Raiacici, și internat la mănăstirea Fenek, unde la scurt timp a răposat de nëcas. Fiind ocupat la 3 Mai 1849 de Maghiari Verșețul de nou, la 30 Iulie acest an s’a adus la cunoștința se natului opidan, de protopretorele Verșețuluî, că admi nistratorul episcopiei este Ignatie Vuia, ales de adunarea delà Lugoj.3 Dar aceasta n’a durat mult, căci admini stratorul Ignatie Vuia s’a refugiat la scurt timp cu ceia- lalți refugiați politici în România, apoi în Turcia. Âncă în anul 1849 a fost numit de administrator al diecesei Verșețuluî archimandritul Samuil Mașirevici, apoi la 10 Iulie 1853 a fost instalat de episcop Emilan Kengelaț, de origine român.4 Sub acest episcop s’au început de nou lucrările pentru despărțirea ierarchică a Românilor de cătră Sârbi.

1 Istoria timpului mai nou, dacă îmi vor permite împrejură rile, va apare cu numeroase acte nepublicate. Evenimentele mai proaspete îmi sunt bine cunoscute, căci de 18 ani âncă ca fost secretar în clubul condus de fericitul Doda, am luat parte la toate acțiunile înseninate. 2 Pesty A Szőr. Báns. t. 1, p. 241 și 429. 3 Milleker B. Tört. Ért. 1. c. p. 172 ; «Foaia Diecesană» 1904 Nr. 13 p. 3. 4 Milleker B. Tört. Ért. 1. c. p. 173: «Foaia Diecesană» ibid. 377

Andreiu Șaguna a fost adresat la 1849 o prome- morie la Viena, pentru reactivarea Metropolieî ortodoxe.1 Asemenea și în celelalte petițiunî subșternute în acel an s’a cerut restaurarea Metropolieî.21 La 12 Martie 1850 s’a tênut un sinod diecesan în Sibiiu, luând conclus în causa Mitropoliei.3 In 23 luliu 1850 s’a țenut alt sinod eparchial la Arad, declarându-se pentru înființarea Mi tropoliei. Tot în acest obiect se așternu la 1851 un me morial de Andreiu Șaguna la Viena.4 Românii ortodocși de pretutindenea în Ungaria, Transilvania și Banat sub conducerea unor bărbați pro vidențiali în frunte cu nemuritorul Andreiu Șaguna, pun mari silințe și jertfe pentru ajungerea scopului lor de despărțire ierarchică și pentru organisarea bisericei lor. La atâtea stăruințe a urmat decretarea Metropolieî gr. catolice. Andreiu Șaguna s’a vetțut necesitat a face de nou încercările posibile în anul 1855 prin doauë jalbe: una adresată la 24 Maiu 1855 la regimul țării și alta la 1 Decembre 1855 la monarch pentru apărarea și validitarea pretensiunilor juste ale bisericei ortodoxe române.5 Toate încercările rentaseră zădarnice. Rësboiul nefericit din 1859 cu perderea Lombardiéi, aduse cu sine convocarea senatului imperial înmulțit la Viena în anul 1860. Aci se făcură eară toți pașii pentru restaurarea Metropoliei. Referințele politice interne și ex terne erau mai favorabile pentru Românii ortodocși. La 21 August 1860 se așterne o petițiă subscrisă de An dreiu Șaguna, Andreiu Mocionyi și Niculau Petrino cătră monarch pentru reînființarea Metropolieî.6 în 27 Sept.

1 Nie. Popea op. cit. p. 156. 2 Nie. Popea op. cit. p. 157. 8 Nie. Popea op. cit. p. 161 sequ. 4 Nie. Popea op. cit. p. 163. 5 Nie. Popea op. cit. p. 174—179. 6 Nie. Popea op. cit. p. 180—187. 378

același an, urmează resoluțiunea imperială favorabilă, cea dintâi în acest obiect, solicitat prin nenumărate adrese și petițiuni. In Octombre 1860 țăne Andreiu Șaguna un nou sinod diecesan, din care se subșterne o petiție noauă cătră monarch și cătră sinodul metropolitan din Carlo- viț pentru restaurarea Metropoliei.1 Mitropolitul sêrbesc Raiacici, mare contrar Româ nilor și despărțire! ierarchice, moare și atunci se fac toate încercările în causa reînființării Metropoliei. La 1863 o deputațiune imposantă se presentă sub condu cerea lui Șaguna la Viena. Neurmând nici după aceasta decretarea Metropoliei și despărțirea ierarchică, la 1864 luna Maiu A. Șaguna țâne al treilea sinod diecesan fâcêndu-se o noauă petiție cătră monarch.21 In 1 August 1864 era convocat congresul sêrbesc pentru alegerea Metropolitului. Deputății Români din Banat și Ungaria au înaintat comisarului regesc o decla- rațiune de absțânere și monarchului un nou memorial.3 După terminarea alegerii și confirmării Mitropolitului Samuil Masirevici s’a țănut sinod episcopesc, la care a participat și Andreiu Șaguna. La mandatul regimului în 13 și 14 August 1864 s’a țânut sinod la Carloviț pentru regularea mai multor afaceri și pentru inițiarea despăr țirei ierarchice a Românilor de Sêrbï. Resultatul final a fost, că s’a ajuns la o înțelegere unanimă în princip, privitor la despărțirea ierarchică susfênêndu-se legătura spirituală între biserici.4 In ședințele ce s’au continuat

1 Nie. Popea op. cit. p. 193—206. 2 Nie. Popea op. cit. p. 241 sequ.; G. Barițiu 1st. Trans, t. III, p. 128 sequ. 3 Nie. Popea op. cit. p. 249—266 ; G. Barițiu Ist. Trans, t. III, p. 278-279. 4 Acte oficioase privitoare la înființarea Mitropoliei gr. răsă ritene Sibiiu 1867 p. 3—14; Nie. Popea op. cit. p. 271—277. 379

în acest an, acea armonie, necesară unui act de o așa gravă momentuositate, a lipsit apoi când s’a ajuns la împărțirea fondurilor. Neajungêndu-se la înțelegere, s’a ales o comisiă mixtă pentru examinarea averei fondurilor și pentru stabilirea sumei de primire. Divergența mare proveni de acolo, că Românii considerau fondurile comune de confesionale, ear Sêrbiï de averi naționale.1 Operatul sinodului în afacerea despărțirei ierarchice și a Metropoliei ort. române a fost subșternut apoi regimului delà care se aștepta cu mare nerăbdare apro barea. Multe și mari pedeci se puseră de nou în cale, și unele durere chiar din partea unora, de unde n’ar fi trebuit să se întâmple. Bărbații nostrii providențiali : Șaguna, Mocioni, Popea, Popasu, Babeș, Popa și alții folosiau toate mijloacele posibile, pentru ajungerea sco pului lor măreț și sânt. în mijlocul acestor agitări și frământări apar la 3 Ianuarie 1865 doue autografe imperiale, datate din 24 Dec. 1864 în causa Metropoliei și despărțirei ierarchice. Bucuria Românilor ortodocși era nemărginită, căci după suferințe îndelungate, ajung să-și restaureze vechia lor Metropoliă și să-și primească ierarchia lor națională or- ganisată.21 în 25 Ian. 1865 o deputațiune imposantă sub condu cerea Mitropolitului Andreiu Șaguna, exprimă monarchului profunda mulțămită pentru restaurarea Metropoliei. La 2 și 5 Martie 1865 s’a țânut la Carloviț ședință cu delegații români, sub presidiul nou numitului Mitro polit Șaguna, pentru continuarea lucrărilor de despărțire ierarchică.3

1 Nie. Popea op. cit. p. 278. 2 Nie. Popea op. cit. p. 293—296; G. Barițiu Ist. Trans, t. IU, p. 289—291. 3 Acte oficioase privitoare la înființarea Metropoliei J. c. p. 35—45; Nie. Popea op. cit. p. 317—323; G. Banțiu 1st. Trans, t. 111. p. 296—297. 380

Conform învoeliî făcute, de ierarchia românească aveau să aparțină din diecesa Verșețului protopresbiteratele : Caransebeș, Mehadia, Oravița sau Varadia și Lu goj cu populațiune curat românească, asemenea și pro- topresbiratul Palanca sau Biserica-Albă, care avea 32 comune curat românești și 9 mixte, precum și Verșețul cu 25 comune curat românești și 10 mixte; din diecesa Timișorii protopresbiteratele : Lipova, Făget, Hasiaș (Be- linț) și Jebel cu populațiune curat românească, asemenea și protopresbiteratele Timișorii și Ciacovei, cari aveau și comune mixte. Despre protopresbiteratele : Panciova, Becicherec, Chichinda-mare și Cianad fiind populațiunea mixtă ur mează a se face o regulare nouă, prin delegarea -unei comisiuni mixte. în princip se admise regula, că unde prevalează cu 5°/0 un element, să fie adnexată comuna la ierarchia respectivă. Delegații români cer pentru Ro mânii din Banat, la număr de 600,000, 2 episcopii, una la Caransebeș și alta la Timișoara, cedându-li-se spre acest scop și residența episcopească de aci.1 Dintre mănăstiri au fost cerute 4: Hodoș, Bezdin, S.-George și Mesici. La 6 Iulie 1865 a fost numit de episcop al Caran sebeșului archimandritul loan Popasu.1 2 Pentru diecesele Arad și Caransebeș a rămas în vigoare până la apro barea statutului organic sistema consistorială din 5 Aprilie 1782. Guvernarea provisorie a diecesei Caransebeșului a luat-o pe la mijlocul lui Iulie 1865 Mitropolitul Șaguna. Nou numitul episcop Popasu a fost sfințit la 15 August 1865.3 A fost apoi instalat la 31 Octombre acelaș

1 Acte oficioase privitoare la înființarea Mitropoliei 1. c. p. 99-109. 2 Milleker Tört. Ért. 1. c. p. 175; «Foaia Diecesanä» 1904 Nr. 13 p. 3; Nie. Popea op. cit. p. 3^3—324. 3 Nie. Popea op. cit. p. 326 ; G. Barițiu Ist. Trans, t. Ill, p. 319—329; «Foaia Diecesanä» 1904 Nr. 14 p. 5. 381

ăn prin mandatarul metropolitan Procopiu Ivacîcovici, episcopul Aradului și comisarul imperial A. Benkő de Boinic. Episcopul Ioan Popasu a păstorit diecesa Caran sebeșului până la 5 Februarie 1889 cu mare zel și a așezat desvoltarea ei pe basă sigură. A fost un spirit superior și a avut o inimă nobilă, era ortodox desăvârșit și înflăcărat român, memoria lui va fi păstrată cu mare venerațiune de posteritatea recunoscătoare. Are meritul că a grupat lângă sine bărbați de mare valoare ca archimandritul-vicariu Fii. Musta, Stefan Velovan erudit pedagog, protosincelul Dr. I. Badescu, Dr. I. Olariu, erudit scriitor și directorul institutului teologic, Patriciu Dragalină, directorul institutului pedagogic și alți profesori de renume; eară în afară protopresbiteri cu studii academice ca Mih. Popovicï, F. Adam, A. Ghidiu, Tr. Miclea, S. Olariu etc. Metropolia română a fost înarticulată în legile țării la 1868. La 16 Septembre 1868 s’a convocat congresul național bisericesc în care s’a votat statutul organic, sancționat la 28 Maiu 1869.1 în diecesa văduvită a Caransebeșului a fost ales cu mare însuflețire la 27 Martie 1889 eruditul archimandrit-vicariu Nicolae Popea, care continuă tradițiunile marelui Andreiu Șaguna în biserica noastră și păstorește din 1 Iulie acelaș an cu blândețe și înțelepciune eparchia extinsă peste două treimi din părțile banatice. Progresele realisate pe toate terenele sunt foarte îmbucurătoare. După ce Românii bănățeni nu și-au ajuns scopul lor cu înființarea episcopiei a doua la Timișoara, părțile acestea cu protopresbiteratele : Lipova, Belinț, Banat- Comloș și Timișoara au fost încorporate la diecesa Aradului și au fost păstorite până la 17 Septembre 1873 de episcopul Procopiu Ivacîcovici ; apoi prin trecerea

1 Nie. Popea op. cit. p. 337—352. 382 acestuia Ia scaunul metropolitan, de episcopul genial Miron Romanul până la 15 Decembre 1874, când acesta a fost instalat de Mitropolit al Românilor ort. din Un garia și Transilvania.1 De episcop al Aradului urmează archimandritul loan Mețianu până la 28 Februarie 1899, când primește conducerea Mitropoliei ort. române. Sub acesta eparchia Aradului a făcut frumoase progrese. în diecesa văduvită a Aradului urmează apoi scurt timp episcopul losif Goldiș, după care apoi a fost ales vicariul Vasile Mangra. Alegerea neobținând aprobarea mai înaltă, in conducerea eparchiei Aradului urmează episcopul loan Pap.1 2 Silințele Românilor din părțile banatice de a se înființa la Timișoara episcopie sau cel puțin un consistoriu n’au dus la résultat. Diecesa Caransebeșului constă din unsprezece protopresbiterate : Caransebeș, Mehadia, Lugoj, Făget, Ciacova, Bocșa-Montană, Vârșeț, Oravița, Panciova, Jebel și Biserica-Albă cu o populațiune ortodoxă română la finea anului 1903 de 401,044 de suflete.3 în părțile banatice anexate la eparchia Aradului au fost cu finea 1903: 147,330 de suflete.4 După con scripția bisericei sunt în Banat sub ierarchia română cu totul : 548,374 de suflete.5 Românii cari nu sunt încor

1 Vetți Protocolul congresual din anul 1874. 2 Vedi Protocolul congresual din anii 1891 și 1903. 3 Vetjî Protocolul sinodal din 1904 p. 38. 4 Datele sunt primite delà secretarul consistorial Dr. Vasile Goldiș. 5 După conscripția făcută la 1778 cum am vetiut Românii erau în majoritate absolută. Âncă înainte cu 40 de anî după Velea op. cit. p. 219—220 și Vlad op. cit. p. 172 numărul Românilor bănățeni ar fi fost la 600,000. Aceasta se accentuează și în mai multe petiții și memorii adresate monarchului și guvernului. După conscripția făcută la 1862 numărul populațiunii în Banat ar fi tost 1.375,000 de suflete din care Românii erau 675,000 de suflete. Védi G. Batițiu 1st. Trans, t. Ill, p. 130 n. 1. După Dr. Czirbusz op. cit. p. 491, 591 și 502 ar fi Români în Caraș 330,748 în Timiș 165,146 eară în Torontal 89,118 de suflete la olaltă 585.014. Aceste sunt prin combinațiune scoase. 383 porați âncă la ierarchia română, ci stau și acum sub Sêrbï, ar fi în comunele mixte cel puțin 20—30,000 de suflete. Afară de Românii aparținători la biserica răsăriteană, mai avem și Românii, cari aparțin la biserica apuseană în număr de 40,991 de suflete după șematismul episcopal.1 După datele oficiale numărul greco-catolicilor este de 34,345 de suflete cu elementele străine împreună. După conscripția oficioasă făcută la anul 1900 întreaga populațiune din comitatele banatice : Timiș, Torontal și Caraș-Severin au constat din 1.528,596 de suflete, din cari Germani au fost: 410,629, Maghiari 194,352, Sârbi 269,897, eară Români au fost: 583,938 de suflete, adecă maioritatea relativă.21 La numărarea oficioasă din 1778 se poate lua maximal numărul Românilor cu 250,000 de suflete, formau deci maioritatea absolută a populațiunii bănățene. Imi grările și colonisările continue și favorurile mari de cari s’au bucurat au sporit în măsură potențată elementele străine. lnstituțiuni culturale, afară de școalele elementare sunt : un institut teologic și altul pedagogic în Caransebeș, o școală capitală de băeți și alta superioară de fetițe în Lugoj, un alumneu pentru gimnasiști în Timișoara și un internat pentru elevi și altul pentru eleve, ambele în Lugoj. Reuniunile culturale și finanțiale diverse lățite peste întreg teritoriul banatic, promovează după posibilitate cultura și bunăstarea în sînul poporului român. Progresul reálisát de Români pe toate terenele în acest restimp, legat de înțeleaptă și glorioasa domnie a împăratului-rege Francise Iosif 1, este enorm.

1 Șematismul istoric 1903 p. 572. • 2 A Magyar Korona Országainak 1900 évi Népszámlálása első rész Budapest 1902 p. 340—370. 384

Singur în biserică constatăm organisarea a doue Metropolis ortodoxe, una în Ungaria și Transilvania și alta în Bucovina, și Metropolia gr.-catolică din Blaj cu episcopiile sufragane : Oradea-Mare, Gherla și Lugoj. Organisarea politică și bisericească a Românilor transcarpatini apare ca un fenomen rar în istoria po poarelor. Sub domnia înțeleptului și viteazului domn Carol I ajutat de bărbați providențiali ca I. Brătianu, M. Cogăl- niceanu, A. Catargiu, D. Sturdza și alții, România a făcut progrese uimitoare. După însemnările făcute și scrierile cunoscute adaug și numele scriitorilor originari din Banat în șir alfabetic :

Andreescu Emeric Hațeg Ioan Ardelean George. Ionescu Petru, dr. Babeș Vincențiu lorgovici Paul Bojincă Damaschin Iorgovici Iosif Bălan Iosif Ioanovicî Vasile Barzu Traian Barbu Petru, dr. Lupulov I. Bredicean Coriolan Broștean Petru Maniu Vasile Mangiuca Simeon Călăcian L. P. Mocioni Andrei Cătană George Mocioni Alexandru, dr. Constantini Oravițan Di- Micu Emilian mitrie Marienescu Atanasie, dr. Murgu Eutimiu, dr. Diaconovici Loga Con stantin Obradovici Dositeiu Diaconovici Corneliu, dr. Olariu Iosif Iuliu, dr. Dragalină Patriciu Dreghici Meletie Păcățian Teodor Popescu Virgil Grozescu Vincențiu Peștean George Grozescu Iulian Petrie Vasilie 385

Petrovicï Ioan Stoica Pavel Popescu Patriciu Sêrbu Ioan, dr. Pocrean Simeon Tempea Iosif Popovicï Alexandru, dr. Tom ici Ioan Prot. Popovicï Aurel, dr. Teodori Dimitrie Popovicï George, dr. Tuducescu Ioan Popovicï Iosif, dr. Trăilă Ilie Popovicï Ioan Tincovicï Ioan Țichindeal Dimitrie Rója (Roza) Const. George Tuducescu Iosif Rotariu Pavel Roșiu Moise Vasicï Pavel, dr. Velea Tincu Simu Ioan Velovan Stefan Șuboni Prot. Velovan Ioan Șutu Iancu Vlad Victor Șutu Petru Vuia Iuliu Stoica Nicolae Prot. Velcean Mihail. Stoica Cristofor

Ajungênd la finea lucrăreî presente reasumez scurt : Româniî bănățeni, urmașii coloniilor traiane au stră bătut cu grele lupte și suferințe vijeliile veacurilor trecute, dar au păstrat limbă, lege și datine și stau așecjați în massă compactă pe aceleași frumoase și mănoase plaiuri, unde i-au lăsat aquilele legiunilor romane. Conștiința lor a fost trează și originea lor o clipă n’a fost ștearsă în sufletul lor. Perioada romană a imprimat aci urme mai marcante decât alocurea în Dacia veche și acele viează în particu laritățile dialectale ale graiului și în obiceiurile poporului bănățean. A urmat perioada bulgară și aceasta se re marcă prin diverse urme rămase și prin faptul carac teristic, că a prefăcut municipiul Tibiscum din valea Timișului în Jupa de açli, apoi orașul municipal Dierna (Tierna) din valea Cernei în Jupalnic. Mai aflăm apoi în valea Begheiului un Jupani, care era centrul comunelor de aci și mai în sus cătră cetatea lui Glad un Jupunești. Populațiunea română este compactă și curată în aceste

25 386

părți cum nu este alt loc mai exemt în Dacia-veche. Numirile aceste varsă lumină clară asupra unuî trecut întunecat. Organisarea după Jupe este cunoscută și în alte părți la Slavi. Venirea Maghiarilor și alăturarea lor Ia biserica apusană schimbă fața bisericească și politică a Ungariei, deși influința mare a Slavilor apare în multe privințe evidentă. Sub regii Arpadiani, Românii afară de neajun surile religionare, alte suferințe nu pare să fi avut, și după stingerea casei Arpadiane în luptele pentru coroana ungară, brațul Românilor era de mare preț. La ivirea Turcilor cătră frontierele patriei, găsim pe Românii bănă țeni stând ca un zid puternic de apărare la vadurile Dunărei. Răstimpul acesta este epoca de glorie și de mărire a Românilor bănățeni, când regii ungari răsplătesc în chip extraordinar serviciile mari aduse patriei și coroanei ungare. Nefericirea delà Mohács îngenunchează Ungaria Turcilor, și în noua constelațiune politică, o parte a Românilor bănățeni mai răsuflă în legătura cu Transilvania, până ce trădarea lui Acațiu Barcian, îi lasă pradă sclaviei osmane, din care îi eliberează armatele gloriasei case Habsburgice. Treziți la viață nouă, după veacuri de umilire și suferințe, Românii bănățen' reînviați de sub iataganul turcesc, urmează calea progresului cu hotărîre fermă înainte. Ei sunt un element viguros și puternic și dându-li-se mijloacele de înaintare, nu vor rămânea în cultură și civilisațiune, îndărătul fraților latini din orientul Europei. Situația presentă culturală și ma terială în general vorbit, nu-i așeacță îndărătul Românilor din alte părți. Ce poartă viitorul în sinul său nu putem ști. Să nisuim prin muncă și cumpăt la lumină și prin lumină la progres.

* * * 387

Terminând lucrarea esprim aci mulțumită mea dluî Mihail Beșan, pentru unele isvoare importante împru- nutate ; maî departe dluî N. Dobrescu pentru comuni carea a doue documente ; iară dlor Dionisie Stoica și Sebastian Stanca pentru ajutorul dat la corectură, precum și dluî Dimitrie Birăuțiu pentru deosebita îngrijire avută cu tiparul. INDICE.

Abinta, 75. Alaric, 67. Achileus, 140. Alaviv, 66. Achmet, 214, 247. Albania 85, 143, 172, 264. Achmet, II 267. Albanesi, 264. Achmet, III 274. Alba-Iulia 57, 229, 232, 244, Actium, 29. 247, 249, 250, 256, 257, Adam F., 381. 283, 284, 286, 288, 290, Adamovici Gher., 357, 368. 293, 294, 295, 299. Ad-Aquas 34,84,85, 101,227 Alba-regală, 207. Ad-Mediam, 36, 52, 102,226. Alibeg, 198, 199, 200, 204. Ad-Pannonios, 36, 102. Albert, 177. Adria, 43, 55. Alboin, 79. Adrian imp. 345. Alboki, 22. Adrianopolea, 80, 143, 174, Alcaeus, 11. 210, 214, 264, 302. Alemani, 49. Aenea Silviu, 188. Alexandria, 53. Aeschylos, 11. Alexandru-ban, 153. Aețiu, 54, 72. Alexandru - Basaraba 122, Africa, 49, 50, 68. 163, 164,165,166,222,231. Agatirși, 6, 8, 9, 10, 11, 13, Alexandru c. m., 17, 18. 14, 17, 19, 21, 25. Alexandru Sever, 48, 54. Agmonia, 52, 101, 102. Alexiu Comnen, 136. Agnavia, 52. Alibunari 2, 329. Agria, 166, 235, 242. Almaș, 189, 190, 194, 308. Agripa F., 32. Almoș, 105, 136, 272. Ahibis, 52. Alpi, 16, 71. Aiud, 239. Aluti (Pons-Aluti), 101. Aizizis, 36, 52, 102. Alsan Gr., 219. Alani, 4&. Alsan I., 219. 390

Amasia, 227. Apuion, 101. Ambrosiu S., 68. Apulum, 57. America, 211. Aquae, 83, 84, 85. Amlaș, 145. Aquincum, 34, 63. Ammianus Marcel, 39, 42, Aquilea, 329. 55, 65, 70. Arabi, 94, 98, 100, 125. Amurat I, 166, 171, 172,176. Arad, 195, 248, 306, 309 Amurat II, 179. 319, 380, 381, 382. Anastasiu, 82. Arcadie, 66, 67. Anglia, 271, 272. Ardaric, 78, 79. Anatolia, 270. Ardeal, 46,49, 106, 115, 131, Antim, 86,222,223,224, 225. 135,138,145,149,152,180, Antoniu, 29. 211,214,215,229,231,232, Antoniu Gaiu, 30. 236,239,243,254,268,281, Antoniu Piu, 46. 282,283,286,290,291,292, Antoniu patr., 230. 293,294,295,296,305. Antoniu s., 226. Ardelean O., 384. Antonie-voda, 284. Arcidava, 52. Andreiu ap., 57. Arctinos, 11. Andreiu I., 324. Argeș, 222, 225. Andreiu II, 140, 141, 145, Argonauți, 6, 8. 149, 150, 304. Armenia, 81. Andreiu III, 157. Arnulf, 103, 124. Andreescu Em., 384. Aristoteles, 9, 13. Androfagi, 13. Aron-voda, 239, 240. Andronic, 155. Arpad, 105, 106, 108, 116. Anonymus, 107, 108, 109, Arrubium, 34. 112, 117. Arzidava, 36, 102. Anți, 73, 80, 89, 91, 94. Asan, 141, 142. Antonovici Is. ep., 320, 324. Asain, 100, 143, 156. Anubis, 50. Asia, 5, 7, 9, 11, 12, 16, Apaffy M. I., 259. 49, 50, 81, 93, 125, 128, » » II., 261, 262, 263, 146, 148, 174, 264. 265,1268, 289. Asia-mică, 41. Apenini, 16. Asinius Gallus L, 30. Apeniu, 67. Asirieni, 7. Apia, 75. Asparuch, 98, 101. Apiaria, 34, 76. Aschbach, 35, 39. Apolodor, 39, 40, 42. Atanasie ep., 231, 282. Apoloniu, 8. Atanasie I. metr. Sev. 225. Aponiu Saturnin, 32. Atanasie metr. 289,290,294, Apor, 162. 295, 296, 298, 320. 391

Atanasievici Al. 372. Balan los., 384. Atanaric, 66, 68. Balcani, 87, 94, 128, 226. Atheas, 18. Balibeg, 210. Atelkuz, 106. Balica, 273. Atila, 23, 67, 71, 72, 73, 74, Balița, 228, 230. 78, 89, 131. Balomir, 70, 71, 74. Auersberg, 266. Balomirean N., 320. Auguron, 8. Balota Mih., 245. August, 13, 31, 38, 43. Bamberg, 12. Augustae, 34. Banat, 1, 2, 18, 23, 49, 50 Auner C. 69, 76. 52, 53, 54, 66, 79, 84, 85, Aurelian, 48, 49, 54, 57, 102,106,108,111,112,113, 62, 89. 116,121,131,132,133,136, Aureliu Prob 62, 63. 137,145,147,148,151,156, Ausoni, 139. 157,161,162,163,165,166, Austria, 139, 177, 211, 238, 169,170,171,173,174,175, 248, 249, 250, 252, 259, 176,189,201,203,209,210, 262, 263, 272, 273, 274, 212,215,217,221,226,230, 275, 278, 304, 312, 313, 232,233,234,237,238,241, 317, 319, 324, 352, 359, 242,246,252,258,259,267, 361, 362, 386. 268,271,272,275,277,278, Auxentiu, 55 . 75. 291,300,301,304,305,306, 307,308,310,311,312,313, Avacumovici P. 360, 370. 314,316,317,318,319,321, Avala, 1. 322,324,326,327,328,329, Avari, 56, 79, 90, 93, 94, 95, 330,331,333,335,336, 337, 96, 97, 98, 99, 102, 103, 338,339,340,341,342,343, 105, 117. 344,345,348,352,353,355, Avignon, 169. 358,360,361,362,363,368, Axiopolis, 34. 372,373,374,375,377,378, 380,382, 384. Babeș Vieh. 372, 379, 384. Banat-Comloș, 381. Bacaucis, 52, 102. Banc, 141. Bacica, (Bacska), 327, 372. Banias M., 249, 251. Baciu, 163. Barabas B., 221. Bactrii, 15. Barbat, 154. Badescu los. Tr. dr. 381. Barbu P. dr., 384. Baian, 79, 91, 93, 95, 98. Barcsay (Barcian) A., 196, Baiazet J, 171, 172, 173. 246, 254, 256, 257, 258, Baiazet II, 201, 203, 206. 259, 386. Baici, 345. Barczanfalva, 322. Balaci, 163. Barcelona-nouă, 309. 392

Bârgău, 147. Bekir p., 251. Barițiu G., 54, 260,279,281, Bela, 137. 287,289,298,316,320,321, Bela II, 136. 330,343,347,350,351,352, Bela III, 140. 357,358,360,362,364,365, Bela IV, 100, 144, 145, 146, 366,367,372,374,375,378, 147,148,149,150,152,153. 379,380,382. Belgia, 211. Báliad, 135. Belgrad, (Sêrbia) 1, 35, 54, Baroti L. dr., 297, 307, 311, 134,175,178,182,183,184, 320.321.322.323.324.325. 187,197,198,199,203,204, Bârsa, 150. 206,209,210,214,229,260, Barzu Tr., 384. 263,265,266,267,269 284, Basiliu, 73. 286,288,301,302,303,316, Basta, 245, 246, 247, 248. 317 343 355 Bastarni, 13, 14, 20, 29, 30, Belgrad (Alba-íulia)232,291, 89,110. 292,294,295,323,343. Battyányi, 290, 364. Belințî, 310, 314,380,381. Báthory Andreiu, 244. Belos, 137. Báthory Cristof, 239, 299. Benedict XII, 166. Bathori Gavriil, 248, 253. Benkő, 88. Báthory Sigismund, 239,240, Benkő de Boinic, 381. 242,243,244,245,246,282. Bercean, 273. Báthory Stefan, com. timișan, Berebiste (Burvista), 21,24, 206, 209, 218. 25, 28. Báthory Stefan, princip, tran- Berlin, 19, 36. Silv., 200, 238, 239, 281. Bérsava, 319. Bathos Stefan, 218. Berzovia, 7, 36, 50, 52, 102. Bătu, 147. Berzava, (Borzafő), 189, 190, Bavaria, 319. 194, 249. Bazaran-ban, 147. Beșan Mih., 107. Beatricea regina, 202. Besenova-nouă, 309. Beatncea Frangepan, 203. Besenye, 212. Bebek (Bubek) D., 217, 218. Besi, 14, 18, 121. Becicherecul-mare, 52, 201, Betere (Ponte-Vetere), 101. 212,214,215,258,266'272, Bethlen D., 220. 306.307.308.309.310.326, Bethlen Gavr, 247,248,249, 334,368,373,380. 250,285. Becse, 272. Bethlen Stefan, 251, 252. Bega, 310, 328, 385. Bezdin, 380. Begheiu, 196. Bian 1., 234, 282, 287, 292, Begna, 107. 294, 295, 296. Bekes St., 241. Bihor, 106,217,285,365. 393

Bilschie, 110. BojincaD., 142,185,363,384. Bisanțî, 100, 135, 136, 150. Bolland, 266. Bisantinï, 98, 99, 122, 123, Bolleszny A. 39, 52, 226. 124,125,126,137,138,140, Boliac C., 19. 141, 143. .Bolvașnița 52. Biscaia, 309. Bonfiniu A., 19,22,47,51,70, Biserica-Albă,2, 71,309,342, 72,79, 112, 135, 147, 148, 353,355,358,380,382. 156,157,163,164,167,170, Bistra, 7,120, 288. 171,177,178,180,181,182, Bistrița 211,212,247,280,288. 184,185,187,188,197,198, Bitzine, 222. 200,201,203,204,205. Blachi, 72, 107, 109, 141. Bonifaciu, VIII, 161. Blandiana, 101. Bonná, 35. Blasiu Fr., 202, 209. Bononia, 34, 57. Blaj, 222, 280. Bonosus, 82, 84, Bleda, 71. Borbeli G., 241, 242. Bob Ion, 357. Borlova, 52. Bocicai Stefan, 241, 247,248. Boris, 122, 124, 125. Bocșa, 50, 52,241,242,382. Boroșineu, 256 306. Bodon, 264, 265. Borovszky G., 2, 7, 8, 9, 16, Bodorlak, 212. 17, 18,19,20,21,22,23,24, Bodrog, 319. 28,29, 30,31,35,36,37,38, Bogdan I., 124,154,171,281. 39,41,113. Bohemia ,103, 148, 160, 174. Borțun G. (Pitariu), 245. 176,177, 189,199,249,319. Bosar, 196 Böhm L 1, 16, 33,34,35,36, Bosnia, 171, 172, 176, 198 45,46, 47,49,50,51,52,53, 203,206,251,263,270,271, 63, 66, 75, 78, 84, 95, 116, 301,306,313. 163,164,166,171,172,173, Bot A, 202. 176,180,184,185,188,197, Botaniates, 135. 198,200,203,204.206,207, Botoșani 355. 209,218,235,236,239,242. Bozijas (Buziaș), 190. 243,244,246,247,248,259, Boyta, 107. 260,263,264,266,268,269, Bracan, 169. 270,271,273,275,276,283, Bran, 138, 147. 297,301,303,305,306,308, Brancovean Const. 265. 309,311,313,314,316,317, Brancovici Sava I, 283,284. 322,323,324,326,328,331, Brancovici Sava II, 288. 338,349,350,352,353,354, Brancovici G. 175176177187. 355,356,357,358,359,360, Branisce V. dr., 365, 371. 361,362,363,366,367,370, Bratian I., 384. 372,373. Brașov, 20, 247, 265, 298. 394

Brigido Iosif, 338, 340. Büri, 147. Brigido Pompeiu, 340. Buzeu, 144. Broștean P., 20, 384. Buziaș, 36, 51, 52. Bruckenau, 309. Brut, 28. Brutia (Brucla), 101. Cadusa, 107, 108. Bruz Mateiu, 208. Calabria, 68. Bubalia, 48. Călăcean, L. P. 384. Bucur, 147, 273. Calcedon, 76, 77. București, 3, 8, 11,12, 19,21, Calcondilas, 121, 186. 33,57,59, 60,62,64, 68,81, Calil, 302. 111.123.127.135.141.142, Cabman, 146. 143,150,155,156,169,173, Calixt III, 182, 184, 186. 214,222,225,228,240,245, Calocea, 166, 207. 279,286,290,294,324,356. Calpurnius P., 56. Bucovina, 151,352,355. Călugăreni, 241. Buda, 63,142,147,180,188, Calvin, 278. 279. 197,207,210,211,115,236, Campania, 68. 242,251,' 55,260,261,269, Câmpean, 273. 289,350,356,358,363. Canija, 272. Budapesta, 2. 6, 11.28,50, Canobus, 50. 61, 65, 99. 104, 107, 118, Canonia, 52, 102. 126,130,131,132,148,196, Canossa, 161. 264,383. Cantemir D., 11, 19, 21, 26, Budzikur, (Bochetor) 147. 33 38, 39,41,42.43, 46,47, Bujtul G., 296. 48,51, 62,63, 64, 65 67,68, Bula de aur, 141. 70,71,79,90,92,94,97, 98, Bulei (Bules), 52, 129. 106,110,111,141,143,147, Bulgari, 81,84,86,88,94,95, 156,166,172,173,174,180, 96,97,98,99,100, 101.103, 181,198,210,213,215,236, 104,105,107, 108,117,118, 237,238,260,261,262,263, 120,122,123,124,125,126, 267,269,270,271,272. 127.128.129.131.142.143, Capidava, 34. 146.153.156.159.178.319. Capistran Ion, 182 183, 184. Bulgaria, 80,98,99.100, 102, Capolnaș, 52. 129,142,150,151,152,153, Căprioara, 52. 167,170,174,179,181,182, Caput-Bubali 36, 52, 102. 264,313. Caput-Stenarum, 101. Bunea A. dr., 222,229,231, Caracala, 47, 62. 280.281.282.285.296.320, Caraffa, 261, 263. 321.— Cara-Mustafa, 260. Bunyitay V., 112. Caran, 195. 395

Caransebeș, 6, 7,87, 148,157, Cassiodor, 55. 168, 195,196,206,210,214, Cassiu, 28. 215,234,235,236,237, 238, Castaldo, 214. 239,241,242,245,246,247, Castinus, 56. 249,251,253,256,257,258, Catana G. 384. 259,263,266,268,272,274, Caterina II, 352. 283,297,302,305,306,307, Caücas, 5, 71, 81, 98. 308,309,319,320,322,323, Caulia, 8. 324,326,337,341,342,343, Căvăran, 52. 345,349,353,363,380,381, Cazaci, 10. 382,383. Cedonia, 101. Caramsin, 135. Cehi, 127. Carapat, 165. Celeiu, 64, 151. Caraș, 6, 7, 53, 137, 140. Celer, 82. Carașcom. 132,133,134, 141, Celt!, 10, 18, 19. 20, 21, 89. 156,166,168,169,170,173, Centum-Putea, 36, 52. 249,305,342,349,363,365, Cermenr P., 367, 371. 372,374,376. Cerna, 7, 36, 53. Caraș-Severin, 38, 133, 146, Cernavoda, 316. 149, 153,157,232,291,305, Cernețul, 84. 383.— Cernovici A., 264, 266, 296. Carașova, (Krassófő) 166,189, Certie, 101. 190, 194. Cetatea-Albă, 173. Carlovingî, 103. Cetatea de baltă. 200, 211, Carloviți, 272, 342, 365, 212, 213. 370, 378. Chedren, 100, 110, 121. Carnutum, 35. Chersones, 60. Carol I, 384. Chilia, 173. Carol II, 272. Chior, 285. Carol III, 273. Chirilovicî Sofr. ep. 347, 376, Carol V, 211. Chiseteu, 310, 314. Carol VI, 274, 307, 313, 318. Chițu G. 59. Carol c. m.,94, 98, 124, 131. Chivar, 292. Carol de Lotaringia, 262. Chrisant patr. 291,292, 298. Carpațl, 15,21, 42,45, 63, 80, Ciacova, 215,217,258,306, 87,136, 152,158,163. 308,314,319, 382. Carpi, 48, 89. Cianad, 52,115,116,132,133, Carpos, 264. 217,240,242,243,258,272, Carsus, 34. 306,308,311,351,368,380. Cartagena 27. Cibac Em., 212, 218. Cams, 89. Cibalae, 54. Casimir, 1152, 197, 203. Cibra, 29. 396

Cibru, 34. Constans, 64, 67. Ciceiu, 200, 206, 211, 212, Constantin c. m , 54, 63, 64, 213,232. 65,67,68,89,119. Ciclova, 52, 346. Constantin II, 64. Cinad, 114,115,116. Constanțiu III, 65. Cincinat, 310. Constantin 54. Ciora, 141. Constantin Oravitan D., 384. Ciorna M., 220. Constantinus, 82. Cipariu T. 225,228,231,232, Constantin Porfirogenitus, 234, 284. 61, 109. Ciprian metr., 228. Constantinopolea, 71,76,83, Ciril din Ierusalim 57. 85,93,94,95,97,98,99,100 Ciril s„ 99, 123, 125, 126, 115,119,123 125,126,127, 127, 129. 128,129,137,143.144, 173, Ciura 239. 181, 182 222,224,228,248, Cius, 34. 253,268,271,274. Clain In. 320,321. Constanțiola, 64. Clara, 169. Corali, 14. Clary d e Altringc n 3 35 3 37 338 Coresi, 294. Claudiu. 14, 43, 48. 51, 53, Corfu, 274. 54 56. Coriatovicl Todor, 169. Claudiu, II, 345. Cormesiu, 98. Cla. diu M. Fronto 56. Cornea, 315, 318. Claudiu Tacitus, 62. Corpus juris, 141,202,212. Claudianus, 82. Coșteiu, 329. Clemens, 58, 60. Cotta, 2. Clemente VI., 166,169. 228. Cotiso, 25, 30. Clement VIII, 241. Craina, 164, 324. Cliciova, 245. Craiova, 143, 233. Clodius C., 56. Craiu Ion, 143. Cloșca, 351. Crasna, 111. 281, 285, 292. Cluci, 324. Crașova, 319. Cluj. 179,225.229,231,233, Crassus, 9,30. 234,236,246,247,254 256, Criș, 114, 115, 116. 259,261,281,285,296. Crișan, 351. Coloman, 111,128,136. Crișana, 106,131, 159. Colchi, 11, 14. Cristofor ep., 280, 281, 282. Comae, 76. Crivina, 324. Comiat, 189190,191,194,249. Croațî, 94, 97,123 125, 127, Commodus 41,47. 128, 135. Comneni, 139. Croația, 58,128,135,136,374. Conrad, 111. Croy, 265. 397

Crum, 99, 100, 117. 147, 165, 171, 172, 173, Csáky N. 218. 189, 202, 249, 250. Csaky Stefan, 217. Damasc, 39. Cserei, 267. Damaschin, ep. 227. Cubin, 2, 215, 301, U1, 353. Damianovicï Eut. ep. 324. Cubrat, 97, 98. Dan, 163, 171, 203, 221. Culpa, 29. Dan-voda, 186, 227, 228. Cumani, 107, 108, 134, 135, Danciu ep., 234. 136,140,143,147,150,152, Daniil ep., 229. 154,155,156,157,159,175. Daniil archiep., 229, 233. Cumania, 150,151,152,156. Daniil 1 metr., 281, 282, 284. Cuppae, 34. Daniil II metr., 288, 290, Cuptoarea, 52. 291, 298. Curio, 27. Decebal, 18, 24, 25, 32, 33, Curțiu C. P. 56. 36, 37, 38,39, 40, 41, 91. Cuten, 155. Deceneu, 22, 24. Czirbusz G. dr., 1, 382. Deciu, 48, 54, 60, 345. Deș, 232. Deeș, (Deesy) M:ch. 190, Daci, 7, 10, 13, 14, 15, 16, 249, 251. 18, 19, 20,21, 22, 23, 24, Deldo, 29. 25, 26, 27,28, 29, 30, 31, Denghezic, 78. 32, 33, 34, 35,36, 38, 41, Densușan Nie., 111, 142, 144, 42, 44, 45, 46, 48, 50, 51, 145, 146, 149, 150, 151, 57, 75, 88, 102, 121, 156, 152, 153, 154, 155, 156, 178. 157, 158, 159, 16", 161, Dacia, 6, 7, 9, 11, 13, 15, 163,164,165,166,169,290. 18, 21, 22, 29, 33, 34,35, Dentelețî, 29. 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, Denta (Detta), 309, 314, 319. 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, Deva, 229, 268, 321. 53, 54, 55, 56, 5/, 58,60, Diaconovici Corn. Dr., 384. 61,62, 63, 64, 65, 66, 67, Diacovici Is. ep., 266, 288. 68, 69, 70, 72, 73, 74, 75, 296, 297, 307. 76, 78, 79, 80, 82, 83, 84, Dicom^nes, 25, 29. 86, 89, 90,91,99 100, 101, Didius Iulian, 47. 102, 105, 108, 112, 117, Dierna, (Tierna), 52, 102 385, 119, 121, 385 Dimitrie metr., 284, 288. Dada, s. 75. Dimitrovici Nie., 322, 323. Daia, 21. Dinu, 111. Daian, dr. 371. Dio Cassiu, 20, 21, 26, 29, Dalmația, 39,41, 51, 54, 63, 32, 33, 36, 38, 39, 40, 41, 80, 82, 89, 90, 95, 139, 42, 45, 398

Dioclețian, 54, 58, 63, 89. Drinapolea, 92. Dionisie com., 217. Drobeta, 39, 50, 102. Dionisie ep., 181. Dromichete, 21, 25. Dlugos, 110. Drugheth N., 219. Doboca, 281, 285. Dubova, 52. Dobra, 321. Dubița, 354. Dobran I. dr., 367, 371. Duca imp., 134, 135. Dobrescu Nie., 282,285, 299, Duca Ion, 139. Dobrițin, 237, 367. Duca-vodă, 261. Dobrota, 169. Dudás Gy., 175, Dobrugea, 89, Dugovicï Titu, 183. Doçzy L., 220. Duleo, 52. Doda, 376. Dunăre, 1, 6, 11, 13, 14, 16, Dognacica, 52, 320. 17, 18, 19,21,22,27,28, Don, 70, 94, 106. 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, Donatus, 56. 39, 40, 41, 42, 43, 45, 49, Dominic de Bassan, 145. 53, 61, 62, 63, 64, 65, 67, Domitian, 32, 33, 34. 69, 70, 71, 72, 74, 75, 76, Dorman I., 166. 78, 79, 80, 81,82, 84, 90, Dorticum, 34. 91, 94, 95, 96, 97, 98, 99, Dosia George, 206, 207, 208. 101, 103, 105, 116, 121, Dositeiu ep., 296. 124, 126, 128, 129, 130, Dositeiu metr., 284, 285, 131, 136, 138, 141, 142, Dositeiu pat r., 29i4. 143, 145, 147, 149, 151, Dnieper, 10(5, 109. 152, 167, 172, 173, 179, Dragali na P., 87, 104, 108. 180, 182, 183, 189, 191, 113, 115, 145, 146, 148, 193, 195, 199, 201, 204, 149, 150, 152, 154, 155, 205, 206, 240, 241, 264, 156, 158, 160, 164, 165, 269, 276, 302, 304, 312, 167, 168. 174, 175, 186, 313, 315, 316, 317, 349J 189, 195, 196, 215, 218, 353, 355, 386. 240, 244, 245, 247,, 254, Durostrorum, 34, 35, 54, 55. 258, 262, 265, 266, 272, 57, 75, 76. 273, 274, 282, 296, 300, Durus, 25. 306, 309, 310, 314, 316 318, • 81, 381, 384. Dragffy I., 2»18. Ecat. de Brandenburg, 251. Dragoș, 228. 230. Efes, 76. Dragul, 273. Efrem Beniamin ep., 297 298. Drava, 135, 198, 202. Eftimie I. ep., 281, 282, Dreghiciu Mel., 384. Eftimie II. ep., 285, 295. Drica, 102. Eger, 297, 298. 399

Eget a, 34, 84. Făget, 242, 247, 297, 306, Egipt. 6, 11, 24. 308, 310, 364, 380, 382. Egipteni, 7, 11. Fapt. Ap., 57. Elac, 78. Farcaș, 151, 170. Elada, 28. Farcaș Toma, 163. Elini, 7, 16. Faur M., 329. Emilian, 48. Fejér G„ 20, 63, 70, 71, 89, Enacean G., 60, 68, 76, 81, 134, 145, 178. 83, 84,85, 86, 87, 96 100, Feleac (Banat), 212. 116, 122, 127, 130, 142, Feleac (lângă Cluj), 225, 229, 156, 165, 168, 222, 224, 231, 233, 234, 225, 229. Fenek, 376. Engel, 107. Feni, 157 Engelshofen Fr. L., 312, 316, Fenicieni, 5, 6, 11. 319, 320, 326. Ferdinand, 185, 236. Enric, 139. Ferdinand IL, 250. Enric IV. imp., 161. Ferdinand III., 250. Epir, 143. Ferdinand V., 361, 362, 366. Erani, 15. • Ferdinand archid., 211,212, Erbicean C., 57, 58, 60, 68, 213, 214, 215. 69,76, 83, 100, 122. Fessier, 84, 274. Erdélyi St. dr., 113. Filip împ. rom., 48, 63. Eszék, 260. Filip IL, 17, 18, 30. Et.urii, 5, 6 , 7, 16. Filip V., 307. Eufrat, 128, 174. Filipi, 28. Eugen de Savoya, 263, 269, Filipopol, 267. 270, 271, 275, 276, 297, Filma, 80. 300, 301, 302, 303, 307, Firnhaber, 111, 313, 322. Fischer E. dr., 12, 35, 38, 49, Europa, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 53, 54, 56, 60, 64, 73, 83, 16, 18,49, 79, 93, 97, 125, 121, 122. 166, 182, 186, 211, 241, Floca, 257. 271, 273, 317, 360, 361, Florentin, 82. 364, 386. Foca, 43, 94. Eusebiu (ist. bis.), 57, 69. Focșani, 355. Eustațiu s., 60. Forbiger, 35. Eutimie, 142. Forgács, 375. Eutropiu, 21, 42, 45 49. Formosus, 124, 125. Fótié, 126. Fabianus A., 56 Franci, 95, 102. Făgăraș, 141, 158, 160, 229, Francia, 84, 236, 273, 312. 232, 284, 291, 295, 320. Frances!, 213, 266, 273, 358. 400

Francise I, 331,357,358,359, Ghenadie I. metr., 281, 282, 361, 362. 290, 294. Francise Iosif I., 366, 367, Ghenadie II. metr., 285. 373, 383. Genovesi, 142. Francise de Lotaringia, 313. Genucla, 30, 52. Frangepan, 259. Geoagiul-de-jos, 206. Francke H. dr., 20, 21, 23, Geoagiul-de-sus, 280. 24, 25, 26, 35, 37, 38, 39, Gepidi, 63,65, 78, 79,80, 90, 40, 54. 93, 112. Fremaut, 329, Gepidia, 78, 79, 93, 102. Frideric III., 197, 199. Gerard s, 113, 115, 133. Frideric August, 267,268,269, Gherasim ep., 323. Frideric Barbarosa, 142. Gherasim metr., 285, 290. Fröhlich R., 8. Ghergița, 164. Furius G., 56. Gherebent Sz., 219. Furlug, 36, 52, 53. Gerlistey L, 253. Fuscus C., 33, 37. German, 80. Futak, 187, 275, 302. Germani, 13, 15, 19, 20, 29, 35, 46, 90, 213, 247, 301, 306, 309, 310, 332, 383, Gaganis, 36, 52, 102. Germania, 18, 19, 40, 49, Galad, 212. 63, 160,177,211,252,253, Galadna, 106. Germizira, 101. Galambocz, 175, 176. Gheta, 47. Galați, 229, 232. Gețî, 10, 11, 13, 14, 17, 18, Galeriu, 54, 63. 19, 20, 21,23, 24, 25, 26, Gali, 49. 31, 32, 112, 121, 178. Galia, 39, 63, 67, 68, 71. Getia, 21. Galienus, 48, 54, 63. Gcurinensis, 145. Galiția, 139, 340. Géza, 134. Gallus, 48. Géza L, 136. Gara I., 218. Géza IL, 133, 136, 137. Gara N., 171, 172. Gibbon, 184, 186. Gașpar Bekes, 238. Ghidiu A., 381. Gaudentiu, 54. Ghilad, 106. Gavriil ep., 322. Gilpit, 102. Gebhardi, 84. Giula, 240, 242. Geizer Enric, 292, 298. Giurgiu, 174, 240, 241. George ep., 280, 282. Giuriscu, 345. George Marchion de Bran Glad, 106, 107, 108, 109, denburg, 203, 213. 111, 113, 118, 133, 385, Georgevicï I. ep., 324, 342, Gladna, 106. 401

Gladna-Germană, 232. 263, 265, 266, 267, 268, Gladszka, 106. 271, 273, 274, 275, 276, Gleșan I., 221. 301,302,303,304 305,308, Goldiș I. ep., 382. 309,310,311,312,313,314, Goldiș V. dr., 382. 315, 316, 317, 318, 319, Golumbați, 304. 320, 326, 328, 329, 330, Gooss K., 29, 47. 337, 338, 340, 341. Gordianus, 48. Grisia, 102. Görgey, 372. Grosshoffinger, 84. Górj, 146, 164. Grozescu, Vin., 384. Goroslău, 246. Grozescu, Iul., 384. Got, 66. Gruthigi, 66. Goți, 19, 48, 49, 61, 62, 63, Guido de Stahremberg, 275, 64, 65, 66, 67, 68, 70, 71, Guran G., 329. 72, 75, 79, 80, 90, 97, Gurghiu, 285. 112, 128. Gutenbrun, 309, 322. Gothia, 62, 65, 69, 75. Gyarmata, 217, 309. Gylet, 217. Habsburgi, 211. Gyöge, 145, 181. Haddik, 355. Györy Fr., 349. Hadrian, 39, 40, 45, 46, 53, Gyula, 129. 54, 60. Gyurko cäp., 297. Haemus, 17. Grotianus, 54. Haimburg, 35, 201. Grebenaț, 52. Hajnoczi, 358. Grecii, 8, 9, 16, 26 , 74, 81, Haller I., 349. 94, 99, 100, 126, 128, 129, Halici, 138. Grecia, 67, 90, 151. Hamilton, 312. Grigorie, ep., 145, 170, 288. Harangod (Aranyka), 115, Grigorie papa, 82. Haraszti Fr., 220, 221. Grigorie VII. papa, 128, 161, Hasan, 355. Grigorie IX. papa, 145, 146. Hasdeu, 4, 12, l:3, 15, 19, Grigorie X. papa, 154. 56, 1'2, 80, 91, 109, 117, Grimm, 19. 122, 129, 139, 145, 146, Griselini, 41, 54,63, 67, 75, 147, 148, 149, 150, 154, 84, 108, 116, 138, 145, 163, 156, 157, 164, 165, 167, 175, 176, 180, 181, 182, 168, 195, 222, 224, 225, 185, 187, 188, 189, 197, 226, 233, 296. 198, 199, 200, 201, 204, Hasiaș, 380. 205, 206, 208, 209, 210, Hațeg, 145,168,229,232,262, 236, 239, 242, 244, 247, Hațeg I., 384. 248, 249, 250, 255, 261, Héderváry E. 220.

36 402

Heem B. 170, 217, 2ßl, 143, 147, 152, 153, 157, Heidersheim, 266. 164, 167, 168, 169, 172, Heister, 265, 266, 275. 173, 177, 179, 184, 186, Heliogabalus, 48. 189, 196, 198, 199, 206, Heize (Heere, Hetze), 217. 211, 222, 225, 228, 229, Heracliu, 74, 81, 94, 98, 230,236,238,239,241,282, Hercea St., 234. Hungari, 72. Hercules, 312. Huni, 65, 66, 70, 72, 73, 74, Hermanarich, 70. 75,76, 78, 89, 90,91, 102, Herodot, 8, 9, 10, 11, 12, 105, 112, 128, 131. 13, 16, 17, 23. Hunia, 70. Hesiod, 11. Hurmu:zaki E 123, 141, 142, Hieroteiu, 129, 130. 144, 154, 155, 166, 167, Hilferding A., 89, 90, 91, 168, 169, 170, 171, 172, 92, 95, 97, 98, 99, 103, 173, 174, 177, 180, 181, 106, 123, 124, 125, 126, 186, 192, 195, 232, 233, 127, 128, 202. 234, 241, 245, 246, 272, Hintz, 280. 273, 275, 282, 283, 286, Hiponax, 8. 287, 288, 290, 296, 12, Hodoș, 175. 313,315,317,320,321,356. Hodoș mon., 380. Hypatius, 95. Hodoș n., 282, 287, 292, 294, Hypocrat, 13. 295, 296. Holandia, 272. labolcsa, 319. Homer, 10, 11. Iacint, 222, 223, 224. Homonai Valentin, 248. Iacob de Gârliște, 221. Honoriu, 54, 66. Iamul-mic, 6. Honoriu IV., 160. Iancu-voda, 178, 186, Horațiu, 30. Iancovicï T. 339. Horia, 381. lapjai, 29. Horom, 107, 132, 136. Iași, 240, 355. Horvath I., 171, 208, 327. Iason, 8, Hotin, 352. Iazygi, 14, 19, 20, 38, 40, Huneade Ion Corvin, 153, 41, 45, 46, 47, 89, 91. 176, 178, 179, 180, 181, Iberi, 49. 182, 218, 220, 228, 229, Ibrahim, 244. 269, 271. Ienopolea, 240, 249, 283, Hunedoara, 229, 254. 288, 296, 298, 322. Hunfalvy P., 11, 12, 13, 14, Ieronim, 55. 16, 20, 24, 26, 28, 37, 38, Ieroslav, 138. 40, 46, 47, 48, 49, 68, 76, Ierusalim, 57, 291, 292, 294. 78, 89, 101, 113, 121, 142, Ignatie patr., 127. 403

Hadia, 189, 190, 194, 249. 280, 281, 282, 283, 284. Ilariu eg., 230, 285, 287, 288, 289, 290, llic L., 1. 296, 320. Ilie-voda, 280. Iorgovicï Iosif, 360, 384. Iliri, 16. Iorgovicï Paul, 344, 384. Iliric, 14, 22, 28, 29, 31, 48, Iorest Ilie, 285,286,290,294, 49, 53, 63, 68, 75, 76, 80, Iosdius D., 56. 82, 83, 90, 97, 121, 265. losif metr., 230. Illők, 372. Iosif II. metr., 289. India, 5, 42. Iosif metr. în Timișoara, 346, Inocențiu IV., 152. Iosif de Somu, 205, 206, 218. Inocențiu VI., 166. Iovian, 65. Ioan, 151. Iovianus, 54. Ioan XXII, 165. Ipec, 264, 281, 291. Ioan ep. din Muncacï, 230. Ipsilanti, 355, Ioan de la Prislop, 282, 283, Iris, 50. 289, 291. írnak, 78. Ioan ep, 285. Isabela, 213, 214, 215,216, Ioan archiep, 83. 235, 236, 251, 252, 280. Ioan de Capla, 219. Istru, 8, 11, 13, 14, 17, 18, Ioan de Kapha, 229. 21, 28. Ioan Asan, 144, 146. Istvanffy N., 112, 199, 202, Ioan Cinam, 138. 203, 205, 207, 208, 209, Ioan Comnen, 136. 210, 211, 212, 213, 214, Ioan Corvin, 202203206,228. 215, 236, 238, 241, 244 Ioan Paleologul, 166, 179. 245, 246, 247, 260. Ioan Pongrácz, 229. Italia, 6, 16, 29, 38, 54, 67, Ioan Sigismund, 235,236 238, 72, 84, 89, 94, 138, 312, 281, 282. 319, 366. Ioanichie ep, 297, 311. Italieni, 309. Ioanichie metr, 229. Iuga, 170. Ioanitiu (Ionițâ), 141, 144. Iuliu, 141 Ioanițl cav. 144,150,152,153. Iuliu Caesar, 13, 26, 28. Ioanovicï Vas, 384. Iulian Apostata, 65, 68. Ioanovicï Vin. ep, 307, 322. lulius Bassus, 56. Ioasaf metr, 289, 293. Iulius Gallus, 56. Iojica St, 243, 244. Iuliu Maximinus, 56. Ionescu P. dr, 384. Iuliu C. Severus, 56. Iordanes, 65, 74, 78, 79, Iuliu Verus, 56, Iorga Nie, 173, 185, 200. lung I. dr., 19, 20, 24, 32, 211, 212, 214, 229, 230, 34, 37, 41, 53, 56, 59,61, 231, 232, 234, 236, 249, 72, 79, 90, 91, 112, 138.

26’ 404

Iungurich, 75. Kenee (Keve, Cubin), 108, Iustin IL, 94. 140, 141, 149, 168. Iustinian, 67, 73, 76, 79, 80, Kenesna (Kanizsa), 107, 114, 82, 83, 90, 93, 128. Keve com., 132, 133. Iustinus, 82. Kercz, 141. Ivacicovicï Pr., 381. Kezai, 131. Ivanyi St., 238, 240, 242, Kiagizi, 22. 244, 245, 248, 249, 252, Kiev, 109,110,136,228, 327, 254, 257. Kikinda, 217, 368, 380. Király P., 34, 51. Klokodics, 319. Jdioara, 163, 170, 203, 263, Kniva, 65. 266. — Koroghi L„ 217, 219. Jebel, 280, 382. Kossova, 264. Jena, 52. Kossuth L., 363, 365, 366. Jidovini, 36, 50, 52. Kotelas, 18. Jirecek Const., 19, 43, 52, Kozari, 96. 54, 55, 56, 73, 74, 77, 80, Krassova, 116. 81, 82, 83, 85, 86, 89, 91, Kraus Fr. X., 68, 84. 118. 92, 94, 95, 97, 100, 101, Kriemhilda, 74. 123, 124, 125, 126, 128, Krotszka, 304, 317. 167, 202. Krusevácz, 201. Jiu, 226. Kudritz, 309. Jivcovicï P., 370. Kükülő, 206. Jupa, 49, 52, 85, 120, 385. Kunimund, 79. Jupalnic (Jupanec), 385. Kun D., 253. Jupani, 245, 385. Kynoskephale, 26. Jupunești, 385.

Lábatlan Gr., 218. Kadan, 147. Laberiu Maximus, 36, 37. Kameiros, 11. Laczkovicï, 358. Kapolnás, 52, 331. Ladislau IL, 137. Karácsonyi I. dr., 113. Ladislau IV., 154, 155, 156, Kara-Ulaghi, 147. 157, 160. Karazi beg, 179. Ladislau V., 180, 184, 186, Károlyfalva, 2. 189, 190, 196, 249, 252. Katona, 107, 151, 154. Ladislau C. s. 132, 135, 136. Keire, 30. Ladislau Uneade, 184, 186, Kemény, 232. 187, 188, 189, 218. Kendi St., 252. Ladislau duce de Oppeln, 217. Kengelațî Em. ep., 283, 376, Ladislau Sarov, 218, 405

Lamberg, 366. Liciniu, 63. Lăpedat Al., 175, 200. Liciniu Mucian G., 32. Lăpușnean Al., 236. T iricic ^9 Largiana, 101. Lipova, 148, 163, 168, 170, Lascy, 353. 213,214,217,235,240,242, Latini, 142. 243, 246, 248, 255, 258, Lațunaș, 6. 261, 263, 266, 267, 268, Laudon, 354, 355. 272, 283, 288, 306, 308, Laurențiu, 141, 153,154,155. 309, 321, 322, 331, 370, Laurian Tr., 21, 37, 41, 74, 380, 381. 90, 94, 97, 116, 129, 137, Lipsea, 1, 9, 19, 292, 360. 139, 144, 148, 150, 156, Liszkay P., 219. 159, 161, 162, 165, 166, Litveni, 10. 167, 168, 169, 172, 177, Lizimac, 21. 178, 184, 189, 207, 210, Lodi, 182. 230, 241, 244, 245, 246, Loga Const. 360, 384. 247, 255, 260, 261, 267, Loga Vas., 317, 346, 347. 271, 273, 288, 304, 317, Lombardia, 377. 351, 355, 356, 357, 364. Longin, 40, 41. Laurion, 8. Longobardi, 78, 79, 80, 90, Lazar, 172. 93, 94, 112. Lazar G., 359. Losonczy Stef., 214, 215, Lazarini Dan., 336. 218, 219. Lebedia, 106. Luca ev., 58. Lederata, 34, 35, 36, 66, Luca ban., 145, 149. 79, 82. Luciu Quietus, 37. Lentul Cn., 30. Ludovic IL, 209, 210. Leo papa, 72. Ludovic XIV., 272, 273. Leo X. papa, 206. Ludovic c. s., 163. Leo VI. imp., 106. Ludovic c. m., 165,166, 167, Leo Gramaticul, 100. 168, 169, 170, 171, 172, Leo Vatatzes, 138. 195, 225, 226, 228. Leon împăratul, 75, 83, 105, Ludoviic de Baden, 263, 109, 124. 264, 265. Leopold L, 250,255,259,260, Lugoj, 36, 132, 148, 170, 261, 262, 263, 264, 266, 175, 189, 190, 194, 196, 267, 268, 271, 273, 296. 203, 208, 210, 214, 215, Leopold IL, 357. 216, 234, 235, 236, 237, Lemenyi ep., 365. 238, 239, 241, 242, 243, Lesviodax A., 222, 225, 291, 245, 246, 249, 253, 254, 292, 293, 294, 256, 257, 258, 259, 263, Leuke, 11. 266, 267, 268, 272, 274, 406

297, 306, 308, 309, 310; 364, 365, 366, 371, 376, 314, 319, 323, 324, 320, 383, 386. 337, 338, 341, 342, 343, Magyar honfoglalás kútfői 345, 353, 363, 365, 370, 107, 108, 109. 372, 373, 376, 380, 382, Magyar nemzet tört., 65, 67, 383, 384. 69, 72, 79, 91, 106, 107, Lugojel, 37. 108, 113, 116, 118, 126, Lugosy I., 249, 251. 128, 130, 132, 134, 135, Lukics D., 283, 291. 136, 137, 138, 139, 140, Luneville, 359, 141, 148, 157. 158. Lupac, 319. Magna Carta. 141. Luther, 278, 279. Magnențiu, 64. Lychundis (Lichnid), 83. Magnu P., 249, 253, 305. Lytira, 149. Maidan, 52. Lytuon (Lyrtioy, Linioy, Li- Maior P., 28, 38, 43, 46, 50, then), 149, 151, 154, 157. 73, 78, 79, 88, 107, 113, Macarie ep., 229. 141, 156, 185, 186, 229, Macarie patr., 281, 290. 290, 339, 341, 356, 360, Macau, 306. Maiorescu L, 19. Macedonia, 17,27,28,43 68, Mailat, 213. 82, 89, 95, 100, 101, 265, Mangiuca G., 147, 156, 384. Macedonia (sat), 173. Mangra V., 382. Macedonica 101, 143. Männert, 35. Maczedoniay N., 218. Manilius Fuscus, 56. Macedo-Românï, 307. Maniu Vas. 19, 28, 35, 41, Machow, 175. 53, 62, 65, 66, 73, 75, 79, Macicașî, 272. 93,113,156, 185,189, 199, Macicașî P. 221. 215, 249, 254, 296, 384. Macrin, 48. Manuel Comnen, 137, 138, Maeotis, 14, 17. 139, 141. Magazinul ist., 42, 49, 50, Manuel Paleologul, 166, 172, 52, 53, 67, 72, 76, 79, 82, Manuilovicï M., 370. 84, 99, 112, 113, 142, 145, Maramureș, 170, 200, 228, 168, 169, 178, 184, 185, 229,230,232,284,285,288, 186, 197, 201, 229, 230, 290, 291, 292, 294, 295, 288, 293, 296, 321, 322. Maghiari (Magyari), 88, 93, Marczaly N., 218. 95,101, 103, 104, 105,106, Marcian ep., 75. 107, 108, 109, 1,11, 116, Marcianopolea, 76, 77. 117, 124, 125, 126, 129, Marcel, 141. 131, 134, 137, 138, 139, Marcel ep., 75. 169, 233, 238, 273, 279, Március Agrippa, 56. 407

Március Veracius, 56. 203, 206, 207, 227, 229, Marcomani, 33, 46, 47, 341. Marcu Aureliu, 46, 47, 118, Mathia IL, 248, 250. Marcu Aureliu Claudiu, 62. Maurițiu, 94, 96. Marcus Claudius Fronto, 46. Maurocordat A., 263. Marcu ep., 231, 234. Maurogeni, 355. Margine 196. Mauro-Vlachi, 95. Margum, 34, 67, 76. Maximus s., 75. Marea-adriat., 8,28. 29, 202. Maximilian, 236, 237, 238, Marea-azovică, 174. 243, 263. Marea-baltică, 63, 103. Maximinianus, 41, 54, 63. Marea-caspică, 9, 93. Maximinus, 48, 54. Marea-egeică, 61. Medii, 15. Marea-mediterană, 27. Medioian (Milano), 118. Marea-neagră, 8, 11,12,14, Medopa, 18. 16, 39,61,63, 78, 97, 103, Meedia, 148, 164, 212, 227. 111, 138, 195. Mehadia, 49, 51, 52, 84 85, Mareșana (Morisena), 113, 86, 163, 168, 170, 189, 190, 114, 115, 116. 194,215,226,227,233,268, Maria Teresia, 313, 318, 301,303,311,314,315,324, 327, 329, 331, 335, 336, 326,337,342,380,382. 337, 340, 347, 350. 356, Mehedinți, 145. Marienescu At dr., 234, 238, Mehemet, 242. 317, 339, 356, 360, 384, Mehemet-Hide, 209. Marina, 186. Mela Pomponiu, 14, 17, 22. Marinus, 15 Melanchlaeni, 13. Marius Perpetuus, 56. Melchisedec episcop, 81, 85, Martialis, 33. 122, 228. Martian, 72. Melitine, 224. Martin, 55, 140. Moesia, 29, 30, 31, 32, 33, Martineștî, 355. 35, 36, 40, 46, 49, 53, 54, Martinovici, 358. 57, 66, 68, 75, 82, 84, 89, Martinuzi, 214. 98, 101, 102, 126. Masclianis, 36, 102. Mercurie s., 60. Mașirevicî S., 378. Mërul (Almafa), 232. Mateiu com., 217. Mercy Cl. Fl., 300, 301, 304, Mateiu ep., 228. 305,307,308,309,310,311, Mateiu din Trencen, 162. 312,313. Mateiu voda, 286. Mesembria, 99. Mathia Corvinul, 153, 176, Mesici, 161, 344, 346, 380. 178, 179, 185, 188, 197, Meterei, 14. 198, 199, 200, 201, 202, Metian Ioan metr., 382. 408

Metodiu s., 99,123,125,126, Mohamed, 94. 127, 129. Mohamet, 174. Mevius Suro, 56. Mohamet. II, 180, 181,182, Mezet-pașa, 179. 183, 188, 198, 199. Mezőkeresztes, 243. Mohamet III, 241, 247. Meynert, 208. Mohamet IV, 262, 267. Miakic ep., 202. Moise ep, 297, 323, 324. Miclea Tr., 381. Moldova, 11,18,73, 80, 110, Micu E., 227, 384. 134,136,139,145,155,158, Micud, 149, 155. 171,185,206,211,212,213, Micul, 111. 221,228,236,239,240,241, Mihail imp., 122, 126, 127. 245,246,255,260,261,279, Mihald, 226, 249. 281,288,302,337,355, Mihályi I., 118,228, 322 325. Moldova-veche, 49. Mihuțiu I., 360. Moldova-nouă, 52, 258, 320. Miklosisch, 222, 226. Moldoveni, 110, 214. Milleker B., 1, 2, 3, 4, 5, Molnar I., 347. 6, 7, 9, 10, 22, 25, 28, 29, Mongoli, 15, 70. 30, 32, 33, 35, 37, 39, 45, Monofil, 75. 47,49, 50, 52, 53, 54,283, Mons aureus, 34. 323, 340, 343, 369, 370, Monoștor, 196. 376, 380. Mommsen T., 28, 34, 36, 38, Miller K. dr, 35. 41, 45, 46 47, 48, 56, 57. Milesiani, 11. Morava, 172, 198, 201, 302, Milet, 11. Moravi, 99, 103, 124, 127. Minicius Faustinus, 56. Moravia, 123, 124, 125, 126, Mircea, 172, 174, 195, 219, 127, 249. 227, 231. More G., 221. Mirișlău, 246. Morisenum, 52. Misieni, 121. Motru, 226. Mitras, 50, Movilă Irimie, 244, 245. Mocsonyi, 270. Moznopon, 129. Mocsonyi Andr, 351, 377, Much M. dr., 3, 5. 378, 384. Muncacl, 169, 230, 232, Mocsonyi A. dr, 351, 384. 283, 288. Mocsonyi C, 351. Muntenia, 18, 41, 80, 90, Mocsonyi I, 351, 371. 91,94, 102, 134, 136, 146, Mocsonyi N, 351. 149,154,155,158,160,163, Mocsonyi P, 351. 167,169,171,172,174,175, Moga V. ep, 359, 360, 368. 176,178,179,180,185,195, Mogoș, 186. 198,206,213,221,226,233, Mohács, 210, 212,221, 237, 236,238,241,244,246,247, 262, 305, 386. 409

255,260,261,265,279,291, Nestus, 17. 295, 301, 302, 304, 317, Neuri, 13. 324, 337. Nicea, 64, 144. Munteni, 110. Niceforus, 99. Murad III., 238. Nicetas, 134. Mureș, 1, 8, 13, 102, 107, Nicetas s., 75. 114,156,217,243,268,304, Nichita Honiates, 110, 138, 309,327,331. 139, 143. Murgu E. dr., 363, 365, 384. Nichltici Ghed, 368. Mursa, 64, 67, 68. Nicodim s., 84, 85, 86, 226, Muscel, 91. 227, 228, 291. Musta Fii., 381. Nicola, 167, 170, Mustafa Köprili, 264, 265. Nicola Românul (Olachus), Mustafa, 276, 302. 186, 213. Mustafa II., 267, 268, 269, Nicolae, 170. 271 274. Nicolae III. papa, 59. Mutnic St. și M., 220. Nicolae IV. papa, 160. Mysia, 101. Nicolae V. papa, 182. Nicolae com., 141. Nicolae de Wilac, 209. Nádasdy, 306, 311. Nicolae patr.. 126. Nadlac (Nagylak), 212, 242. Nicopolis, 42, 75, 76, 172, Nagy A., 218. 173, 174. Nagyszegi, 273. Nilles 297,298,320,322,323. Naisus, 54, 80. Nipru, 110. Naláczi, 289. Nissa, 174, 264, 265, 313. Napoca, 101. Nistru, 21,42,45,64,70,135. Napoleon, 359, 360, 361. Nitzky Cristof, 348, 349. Neagu, 165. Nyitra, 228, Negotin, 86. Nola, 75, 76. Negri-Vlachi, 147. Nostitz, 321. Negru, 273. Novacovicï Dion, ep., 347. Negru-vodă, 241. Novae, 34, 57, 75, 76. Nehem, 269. Novi, 354. Neipperg W. R., 313, 318. Novidunum, 34. Nenadovici metr., 327. Novograd, 171. Neoplanta (Uj-vidék), 93,373, Nero, 31, 47. Obradovicï Dos., 384. Nérmet, 319. Ochrida, 83 85, 122, 129, Nerva, 34. 130, 292. Nestor cron., 109. Octavian, 29. Nestorovici M. ep., 323. Octavius Iubianus, 56. 410

Odissae 76. OrtvayT., 1,2, 3, 4, 6, 7, 8, Odobescu A. I., 245. 17, 18, 19, 20, 21, 22, 24, Odrisi, 17, 30, 31. 25, 26, 34, 35. Oeniponte, 297. Oslea, 146. Oescus, 34. Oslu, 146, 149, 153. Ogotai, 148. Osmani, 179, 181, 183, 210, Ohaba-Bistra, 52. 240,268,271,302,348,353, Ohtum (Achtum, Ohtun, Ach 355, 361. ten), 107, 113, 114, 115, Ostrogotha, 65. 116, 131, 133, 217. Ostrogoți, 63. Olariu I., dr., 381, 384. Otto, 32, 162. Olariu Seb., 381. Ottokar, 148, 152. Olaș, 268. Ovidiu, 13, 14, 22. Olati, 151. Ozovia, 75. Oldamur, 156. Olrnütz, 366. Olt, 40,79, 147,149,151,304. Păcățian.T. V. 296. 320,340. Oltenia, 191. 341 357,360,363,364,365, Olteni, 156. 366,367,371,384. Omul, 147. Paksi M„ 221. Onc.ul D. dr., 59, 60, 62, Paladiu, 55,75. 73, 75, 81. 82,97, 98, 99, Palanca, 50, 52,215,271,272, 101,102,103,111,112,113, 301,306,308,309,311,316, 115,117,121,124,129,130, 324.326.341.343.353.354, 134,136,138,139,140,141, 380.— 142,143,144,145,146,147, Palatici G., 239. 150,222. Palestina. 111. Opiu Sabin, 42. Palfy, 276. Optatiana, 101. Palmira, 89. Oradea-mare, 199, 206, 212, Panciova 2,52,179,215,258, 236,259,260,262,266,268, 268,269,302,306,308,311, 282,297,322,368,384. 316.317.326.341.353.354, Orbonas'z G., 218. 380,382. Orăștie, 74, 200, 234, 339. Pâncota, 242. Oravița, 52, 147, 306, 319, Pancrafiu, 140. 320, 327, 337, 382. Panoni, 29, 121. Origen, 55. Panonia, 30, 31,35,39,40,41, Orșova, 49, 84, 136, 164, 170, 45, 46, 48, 54, 55, 58, 63, 173,195,210,212,217,221, 64 67, 68, 70, 72, 78, 79, 258,265,268,301,302,303, 82, 84, 89, 93, 97, 112, 306,308,311,312,313,314, 123, 126. 315,316,317,319,353,380. Panuca, 52. 411

Pap I. ep. 382. Pereni P„ 209, 218, 219. Papadopol Calimach A., 8, Perlas Rialp, 326, 327, 329. 11,12,14,15,17,21,75,135 Persi, 11, 12, 15, 18, 62,63, 143,156,173,180,181,182, 82, 100. 184,185,198,200. Pertinax,47, 56, Papila, 353. Pesta, 20, 206, 207,215,341. Papirius Aelius Cn. 56. Pestean G., 364. 384. Papiu Ilarian, 66, 72 74,106, Pesty Fr. 37, 84, 85,107, 111, 177,180,189,200,207 213, 1 '3,115,116,129,132,133, 215,246,351,360,362,363, 134,145,146.149,150,152, 364,365. 154,155,159,161,163,164, Pardani, 115. 165,166,167,168,169.170, Paris, 73. 175,189,192,195,196,206, Párkány 261. 208,210,214,215,216,218, Parorus, 40. 222,225,226,227,229,232, Parma, 312. 2'->7,238,239,241,242,243, Partenie ep., 283,288. 244,245,247,248,251,253, Parțî, 40. 254,256,257,258,262,263, Partoș, 230, 317, 346. 264,265,266,267,268,269, Pasărea, 172. 271,272,273,274,277,280, Pasarovitz, 304, 324. 288,297,301,302 303,304, Pasicrat s., 75. 309,312,313,315,318,319, Pataky Ioan, 320. 323,324,326 331,349,352, Pathoczy B., 220. 353,354,355,357,359,363, Patriciolus, 82. 365,372,376. Paul ban 154, 155. Photinus, 68. Pauler Gy., 104, 108, 126, Picolomini, 264, 314, 315. 130,131,132,133,136,137, Pic, 159. 138,139,140,141,144, 146, Pincum, 34. 147,148,150,151,152,157, Pintea, 273. 161,169. Pipo de Ozora, 218, 219. Pauleștî, 245. Pîrhova, 232. Paulin ep. 75, 76. Pitagora, 23. Pavel ap. 57, 58. Piu VI, 350. Pavel Chinezu, 153,199,2Oo, Plautus Caesianus, 56. 201,203,204,205,218,304. Pliniu, 8, 14, 33. Pecenegi, 75, 106, 107, 110, Ploeștean Nif., 60. 134 135,136,140,152.156. Plugova, 49, 52. Pedanios Dioscorides, 20. Pocrean Sim., 385. Peica I., 253. Podolia 169. Peisandros, 11. Podiebrad, 188. Pelopones, 274. Pogonatos Const., 43. 412

Pogonici, 53, 343. Porțile-de-fer, 1, 2, 7. Pojejena, 49, 52. Portugalia, 272. Poloni, 128,236,244,245,246 Poth, 140,141,217. Polonia, 111,162, 235,245. Potaissa, 101. Polovci 109, 110. Potoc, 52. Pólus Terentianus, 56. Potula 52, 102. Polybios, 13. Potuli, 22. Pomp. Liberális, 56. Pozsony, 1,19,211,263,274, Pomuțiu Const, dr. 371. 350,358,360,361, 62,363. Pongratz, 198, 220. Praetorium, 36, 52, 102. Pons-Augusti, 52, 101. Praevalis, 81. Pont, 6, 9, 11, 18,43, 55. Praga, 19, 188, 243, 246. Pop N., 217. Pray, 159, 181, 186, 204. Pop Simeon Stefan metrop. Preyer 152, 208. 287, 288. Prilep, 226. Popea Nie. ep., 68, 229, 230, Prislop, 226, 232, 284, 291. 281,284,285,286,287,288, Prima-Iustiniana, 82, 83, 85, 289,290,347,360,368 377, 121. 378,379,380,381. Priscus, 23,73,77,91,94, 96. Popa O. 379. Prista, 34. Popasul ep.371,379,380,381 Prob, 54. Popescul Patr. 371, 385. Procopiu, 61, 73, 79, 91. Popescu Vir. 384. Procoplje, 121. Popoviciu Al. dr., 385. Prut, 42, 135, 274. Popoviciu Aur. dr. 385. Pulszky F. 5. Popoviciu Eus., 60, 68, 83, Pușcariu I., 155, 170. 96, 225,229,231,233. Pușcariu 11. dr., 229, 360. Popoviciu Q. dr., 385. Putnic los. 369., Popoviciu G. ep., 322, 342. Putnic M., 342, 369, 370. Popoviciu G. înv. 341. Putnic Stef. 370. Popoviciu Gr. 372. Puy Moise, 274. Popoviciu Iova, 372. Popoviciu Ion, 385. Popoviciu Ion ep. 307. Quacji 33, 47, 65, 118. Popoviciu los. dr., 385. Quintilian s., 75. Popoviciu Mih., 381. Quirin ep. 58. Popoviciu Stef. ep. 370, Quirinus Frontonius 56. 371, 376. Popoviciu Vich. ep. 340, 369. Porolissos, 101. Rabutin, 268, 269. 271, 272. Posa, 149. Răchită, 310. Porta-de-fer, 271. Rachova, 173. 413

Radie, 283. Roas 71 Radivoevicï Sim. 369. Robert Carol, 162, 163, 164, Radu, 167, 186. 165, 169, 172. Radu G., 249, 251. Rodos, 8, 11. Radu-Negru, 117, 160. Rogerius, 134, 146, 147,148. Radu-Șerban, 247. Roesler R. 9, 10, 17, 18, 19, Radu-vodä 206, 213. 24, 26, 28, 29, 30, 31, 32. Rafna 50, 52. 33, 34, 35, 36, 37, 39, 41, Rafnic, 319. 42, 46, 56, 62, 80, 106, Rákoczy G. I. 251, 252, 254, 109, 110, 129, 138. 285, 286, 287. Roja Const. G., 385. Ráko.zyG. Il, 254, 255, 256, Roles, 25, 30. 259, 273, 288. Roma, 10, 28, 30, 32, 34, 35, Rákoczy Fr. 273,274,296,316 40,41, 46, 53, 58, 60, 68, Rákoczy los., 316. 72, 83, 99, 121, 121, 123, Rákoczy Sig. 248. 124,125,126,139,144,161, Rákos, 163, 213,359. 182,197,229,311,320. Rama, 36, 304. Roman, 124. Râmnic, 227. Romani, 6,7,14,21,23,25,26, Ramses III, 6. 27,28,29,30,31,33,34,36, Ramunc, 75. 38,40,41,42,43,44,45,46, Ranzan P. 181, 182,184, 189, 47, 48,49,51,52, 53,55,58, 197. 59, 60,62,64,65,66,69,70, Rapsa, 257. 71, 72,76,80,82,84,89,91, Rașcay K., 218. 92,109,112,119,120. Rasvan St. 241. Romania, 100. Ratiaria, 34, 55, 75. Romanul Miron metr. 382. Ratislav, 129. Romanus, 82. Rațiu Ion de Mehadia 309. Români, 12,50,55,57,60,'61, Ravenat, 101, 102. 72,73,74,80.81,83.84,85, Raversburg, 35. 86 87,88,91,92 95.97,99, Recaș, 165. 101,103,106,108,109,110. Recidua, 64, 79, 82. 111,112,113,116,117,118, Redey Fr., 255. 119,120,121,122,124,127, Redvitz N. 175, 219. 129,130,133,134,135,136, Rembald, 149, 150. 138,139,141,142,143,144, Remetalkes 30. 145,147,148,149,150,151, Rimetea 53, 343. 153,156,157,158,159,160, Réthy László dr., 59, 61, 88, 161,163,164,165,168,170, 91, 113, 142, 145,147, 202, 171,174,175,176,178,186, 266.— 189,190,191,192,193,195, Rin, 34, 196,198,201,202,205,212, 414

214,215,227,228,229,231, Șacabent-Joanovicî A., 319, 236,237,241,244,246,272, 322. 273,275,278,279,280,281, Șacabent-Joanovicî I., 369. 282,283,286,287,289,296, Sacul, 152. 297,298,300,304,306,309, Saghin St. dr., 151. 312,314,316,318,320,321, Sagin, 151. 324,328,330,331,332,336, Șaguna A., 76, 83, 229, 230, 338,340,341,342,343,344, 287,321,347,365,366,367, 349,351,352,356,357,358, 368,371,377,378,379,380, 359,364,365,366,367,368, 381. — 369,370,371,372,373,374, Șainean L., 59, 118. 375,376,378,379,380.381, Salamon, 134. 382,383, 385,386. Saldi, 22. România, 66, 156, 195, 225, Salinis, 101. 321, 376, 384. Sâmbêta, 158. Ro m u las, 101. Samuil țar, 125. Rössler E. dr. 9. Sân-Georgiu, 345, 380. Roșu Mih. 341. Sărăzani, 245. Roșu Moise, 385. Sardica, 54, 57, 67, 68, 77, Rotariu P. 385. 82, 84, 89. Rottek, 186. Sardinia, 68. Roxolani, 14, 20, 89. Sarmațî, 9, 13, 14, 20, 30, Rubriu Gai, 32. 32, 35, 46, 63, 64, 65, Rudolf de Habsburg 155,160. 88, 89, 91, 112. Rudolf II, 238, 239, 240, Sarmația, 13, 20, 63. 243, 244, 245, 246. Sarmisegethusa, 24, 37, 38, Rum, 100. 41, 50, 101. Ruma, 372. Șasea, 52, 320. Rumili,261. Sas-Sebeș, 294. Rusciuc, 240. Sașii, 157, 234, 238, 279. Rusia, 30, 73,228,313, 321, Satu-mare, 236, 244, 285. 327, 352. Sava, 29,43,94,95,138,171, Ruși, 74, 95, 109, 274, 342, 198,202,205,271,275,302, 354, 355, 367, 368. 316,353,355. Rustrius Sulpitianus, 56. Sava metr., 288, 289, 290. Ruteni, 72, 151, 273. Sava II. metr., 289, 290, 293, Rutilius Codes, 56. Sava s., 75. Rysvyk 271. Sava Mihaiu, 274. Savoya, 272. Sabaț, 304, 353. Scandinavia, 63. Sabin, 98, 151. Scaurianus M., 56. Sabinus, 56. Schaffarik, 305. 415

Schwandtner I. G. 39, 54, 74, 199,201,203,204,265,302, 107,112,134,146,180,181. 303,304,316, Schwicker I. H., 8, 53, 58, Semlac, 170, 345. 346. 65, 67, 68, 75, 78, 82, Sémiin, 138, 184, 303, 316, 116,117,134,137,145,148, 353, 354, 152,156,157,158,163,165, Septimiu Sever, 47. 168,170,171,172,173,174, Septimiu Geta, 56. 175,176,177,180,182,184, Șerban, 186. 187,188,189,198,199,200, Șerban Cantacuzen, 261. 201,203,204,205,206,207, Sêrbia, 80,121,153,172,174, 209,210,215,218,227,235, 175,176,179,181,182,198, 236,238,239,240,241,242, 204,228,264,304,324,343. 243,247,248,251,252,253, Sêrbi, 84, 85, 94, 97, 125, 255,257,259,260,261,262, 127,175,264,266,267,288, 263,264,265,266,267,270, 290,296,297,298,306,319, 271,272,275,276,277,282, 323,327,340,344,349,363, 300,301,302,303,304,305, 364,365,366,368,369,370, 306,307,308,309,310,311, 371,372,374,376,378,379. 312,313,315,316,317,318, 383. — 319,324,326,328,329,330, Sêrbova, 293. 337,338,339,340,349. Sêrbu I. dr., 385. Scițî, 8, 11,12, 13, 14, 15, 17, Sêrbu T., 371, 372. 19, 24, 30, 69, 96, 121. Sêrghie ep., 283. Scupiae (Scopideacum), 83. Sermis, 63. Sebeș, 170, 189, 190, 194, Serusisca, 34. 228, 232, 249, 314. Sesostris, 11. Sebus, 141. Sestureg, 107. Seci Nie., 169, 219. Severin, 84, 85, 86, 114, Secui, 157, 234, 238, 279. 133,140,145,146,148,149, Securisca, 94. 150,151,152,153,154,155, Sedacius Severianus, 56. 163,164,167,169,171,174, Seghedin, 179,182,197,198 175,178,195,199,203,210, 199,203,261,270,271,31 1. 218,221,222,225,226,227, Segestica, 29. 231,232,233,272,278,281, Seleuș, 319. 288,291,298,304,376. Șelimber, 244. Sextus Aelius Catu<, 31. Selim I., 206. 217. bi il a. 307. Selim IL, 237, 238. Sibiiu, 9. 60. 68, 76, 107, Seliște, 321. 164,170,229,261,283,284, Seneslau, 149, 151, 153. 287,295,296,321,343,366, Sentelec, 165. 377,378. Semendria, 175, 177, 198, Siget, 118, 236. Sigini, 9. 416

Sigismund, 170, 171, 172, Slavi, 15, 20, 60, 61, 79, 80, 173,174,175,176,177,178, 81, 85, 87, 88, 90, 91, 92, 185,186,195,226,227. 95, 97, 98, 100, 103, 104, Sigismund Ion, 213,214,215, 121, 123, 125, 128, 386, 241,242. Slavini, 80, 89, 90, 91, Sighișoara, 74, 257. Slavici Ion, 286,287,289,296. Silași Gr., 233. Slavonia, 54,-160, 171, 266. Silistria, 54, 75, 264. Slovaci, 127. Silvaș, 229, 232, 284, 290, Sobieschi I. 260. 291 292 295 Socrate, 67. Simeon, 106/124, 125. Sofocles, 11. Simonis de Keza, 72. Sofronie, 347. Simohius Iulianus, 56. Sofia, 179, 183, 203, 264. Simu Ion, 385. Solomon, 136. Sinan p., 241. Someș, 200. Șincaiu G., 32, 38, 39, 41, Somlio (Solymos), 148, 212, 50, 55, 56. 62. 64, 65, 66, 229, 242, 263. 67, 68, 79, 81,83 94, 97, Soliman II, 209,210,212, 213, 98,10C, 106,107,134, 141, 214, 235, 236, 237, 264. 142,143,144,145,147,148, Soliman.III, 267. 149,152,154,155,156,157, Sozomonos, 75. 164,167,170,177,180,181, Spania, 21, 49, 68, 272, 186,189,197,199,207,212, 307, 312. 213,214,236,245,246,247, Spanioli, 309. 250,252,282,284,286,288, Spiridon ep., 281, 282, 296. 289,290,302,303,304. Srediștea-mare, 317, 346. Singidunum, 34, 35, 54, 55, Srediștea-mică 343, 344. 57, 68, 75, 94, 96. Stan, 165. Șiret, 135. Stanoevici M. ep., 323. Siria, 81, 94, 242. Stanislavich ep., 341. Șiria (Világos), 372. Statius Priscus 56. Sirmium, 48, 54, 67, 68, 75, Stefan c. s. 111, 113, 131, 77, 78, 79, 83, 89, 94, 96, 132, 133, 228. 138, 198, 266, 372. Stefan II., 136. Siscia, 58. Stefan III., 137, 138, 139. Șistow, 357. Stefan IV, 137, 138. Sitalkes, 17. Stefan V, 153, 154, 155. Sitas, 29. Stefan despotsêrb, 174, 175. Sitnița, 181. Stefan c. m., 199, 200, 231, Sixt V., 42. 232. Slatina, 52, 314, 353. Stefan Cantazen, 275. Slaveni, 109, 365, 367. Stefan met. 285,290,294,295, 417

Stefanovici S., 253. Svetoslav, 153. SLinville, 297. Svischtova, 34. Știbita Spir. 266, 307, 323, Synnadena, 135. 344. Scythia, 11, 12, 13, 15, 20, Stinghe St., 298. 82, 89, 101. Știria 58, 241, 248, 249. Szarnék Gy., 175. Stoica Crist. 385. Szarvas, 261. Stoica Jos. ep., 296. Széchy D., 163, 219. Stoica Rav., 385. Szécsenyi, 364. Stoica pro!., 316, 318, 385, Szécsenyi Cania, 219. Stoichescu-Petrovici D., 365, Székely 289. 370. Székely M., 240, 247. Strabo, 14, 16, 18, 19,20,28. Székesfehérvár, 211. Stricovszky M., 164. Szentkláray I., 6, 9, 10, 18, Stridon, 55. 22, 25, 26, 29, 31, 32, 33, Strigoniu. 141,206,217, 261. 34, 35, 36, 37, 38, 41, Sturdza Dim., 384. 42, 46, 52, 56, 65, 71, 79, St. Clemens, 205. 94, 95, 107, 111, 113, St. Gothard, 259. 115, 116, 131, 132, 133, St. Miklos, 217. 134, 136, 137, 139, 140, St. Peter, 309. 141, 147, 148, 149, 150, Suceava, 85. 152, 153, 258, 283, 293, Sucidava, 34, 101. 296, 302, 304, 306, 308, Succow, 318. 309, 310, 311, 312, 314, Suggya (Sudya) 196. 327, 328, 329, 331, 332, Sulagi. 292. 333, 334, 335, 336, 338, Sulzer, 80, 84. 339,340,341,342,349,372. Suplicați St. 366. Szilágyi M. 189, 197,198,218. Sunad, 107. Szokoly P., 218. Supan (Jupani), 180, 196. Szolnok, 261. Surduc, 36, 52. Surrianus, 56. Tacit 19, 29, 30, 32, 33. Susani, 245. Taliata, 34. Suboni prot 346, 385. Talloczi Fr., 220. Șutu Iancu. 385. Țamblac Gr., 85, 228. Șutu Petru, 343,344, 345,385. Tapae, 33, 36, 52. Svatopluk, 124, 125, 129. Tarasie ep., 280, 282. Svetoniu V. 35. Țara-Românească, 305, 346, Svezi, 34. Țarigrad. 267, Svjatoslav 126, 136. Tatari, 70, 143, 146, 147, Sveatoslavici Igor, 135, 143, 148,149,153,156,241,242, 156. 247,256,276.

27 418

Tauresium, 121. 71 Taurunum, 34. Tesalonic, 67, 76,80,83,126. Téglás G., 49. Tettény, 210. Telegdi Stef., 207. Teutoni, 144, 150. Teleki József, 176, 177, 178, Teutsch, 111. 179.180.185.186.197.198, Theotinus, 75. 199,200,201,231,259. Thesalia, 143. Temeskuz, 170, 305. Thiery A., 65. Tempea los., 385. Thukydides, 13. Tempea Radu, 359. Thurocz, 72, 74, 100, 112, Teoctist metr., 284, 290. 135,137,147,148,156,157, Teodor ep., 239, 240, 282. 162,163,164,165,167,170, Teodoret, 57, 67. 171,173,177,178,179,180, Teodoric, 72, 78. 181,182,184,186,188,197, Teodori D., 385. Thwerd, 196. Teodosiu I., 55, 66, 94. Țichindeal D., 356,360,385. Teodosiu II., 67, Tiberiu, 14. 30, 34, 43. Teodosiu metr., 298. Tibiscum, 35,36,48, 49, 50, Teofanes, 56. 52, 53, 85, 102, 120, 385. Teofil ep., 68, 69. Timiș, 7, 36, 102, 107, 120, Teofil I., metr., 285, 290. 135,165,170,173,174,175, Teofil II., metr., 289, 290, 196,247,268,319,385. 293, 295. Timiș com., 132, 293, 305, Teofilact, 56, 349.365.372.374.382.383. Temișana, 33, 41, 52, 56, Timișoara, 1, 2, 28, 52, 140 64, 65, 67, 72, 73, 78, 79, 152,162,163,164,165,172, 83, 97, 106, 107, 115, 137, 173,179,180,181,188,189, 138,139,141,148,149,163, 196,197,198,199 205,207, 164,167,171,172,173,182, 214,215,216,217,229,230, 184.186.188.197.198.199, 232,235,236,237,238,240, 200,201,203,204,205,206, 242,243,247,248,251,258, 208,209,210,213,214,236, 261,262,263,266,267,268, 237,239,240,241,243,244, 269,270,271,272,275,276, 246,247,248,249,261,265, 277,278,291,296,297,298, 267,268,272,273,275,276, 300,301,303,305,306,307, 301,302,304. 308,310,311,312,313,314, Terbeliu, 98. 315,319,321,322,323,326, Tergoviște, 241,279,283,291. 327,329,330,332,334,335, Ternova, 142. 338,341,342,343,346,353, Terențius Gentianus, 56. 356,357,358,359,360,365, Terențius, Scaurianus, 56. 366,367,368,370,372,373, Terțiu Iulian, 33. 374.380.381.383. Tertulian, 55, 57, 67. Timoc, 304. 419

Tincova, 52, Traian, 10, 15, 20, 23, 26, Tincovici I., 385. 34, 35, 36, 36, 37, 38, 39, Tisa, 1, 8, 21, 38,41, 45, 63, 40. 41, 42, 43, 44, 46, 49, 71,78,79, 93, 99, 102,107, 50, 52, 53, 57, 58, 60, 64, 108,114,117,135,147,156, 69, 86. 89, 112, 344. 180,217,235,259,260,266, Träila Ilie, 385. 268,269,270,304,326,327. Transalpina, 230. Tismana, 86, 226, 228, 317, Transilvania. 18, 19, 74, 102, 346. 103,114.130,147,149,151, Titel, 268, 269. 156,158.160,162,163,166, Titus, 58. 167.171,177,179.194,196, Tivodorovici Todor, 283. 198,200,204,205.206,211, Tocilescu Or., 3, 4, 5, 6, 7, 8, 213,217,221,225,230,231, 10, 11, 12, 13, 14: 15, 17, 232,233,235,236,238,239, 18, 19, 20, 21, 23, 24, 26, 240,242,243,24Z, 245,246, 30, 32, 33, 35. 36, 64, 75, 247,248,249,252,253,254, 80, 84, 85, 118, 164, 167, 256,260,261.262,263,265, 174, 282. 267,268,269,270,271,272, Tolosa, 163. 273,274,276,277,279,280, Tokaj. 211. 282,283,284,287,288,291, Tökölyi Em., 260, 264, 265, 292,296,297,298,302,304, 270, 272, 327. 316,321,347,351,357,359, Toma archiep., 206. 361,364,365,374,375,377, Tomasevicï Stef., 198. 382,384,386. Tomaschek, 138, 156. Transmarisca, 34. Tomi, 13, 75, 83. Trasericus, 79. Tomic! Ioan prof., 385. Trentul, I., 219. Tomory, 210. Trentul N., 195, 217. Tömöschel, 190. Tribali. 18, 29. Tomșa Stef., 285. Tricornium, 34. Tophaeus Mill., 288. Trier, 68. Topoloveț, 329. Triest, 329, 352. Topleț, 315. Troesmis, 34. 35, 57. Torontal, 132, 140, 268, 305, Trul 141. 349,365,372,374,382,383. Truchsess, 268. Tordasi Paul ep„ 280, 282. Tubul, 147. Tos-Mohamed. 317. Tuducescu Ion, 385. Traci, 9, 12. 16, 17, 19, 20, Tuducescu Ies., 385. 23, 24,. 88, 121. Tungri, 49. Tracia, 14, 22, 31, 32. 54, Turchányi T. dr., 133, 148, 56, 66, 73, 84, 89, 97, 165, 169, 351. 101, 179. Turci, 70, 85, 142, 162, 166,

26* 420

171,172,173,174,175,176, Unedoara 186. 177,178,179,180,181,182, Ungurașul 211, 212. 183,186,190,191,196,199, Unguri 172. 200,201,202,203,205,206, Ungaria 93, 100, 103, 106, 207,209,210,211,212,213, 118,130,131,132.133,134, 214,215,217,225,226,227, 135,136.137,139,140,142, 230,231,235,236,237,239, 144.146,147,150,154,155, 240,241,242,243,244,245, 158,159,160,161,165,166, 246,247,248,250,257,258, 169,170 171,173,174,175, 259,260,261,262,264,265, 176,177,180,186,189,190, 266,267,268,269,270,271, 191,192,196,197,199,201, 272,273,274,275,276,277, 203,204.207,238,209,210, 278,282,290,297,300,301, 211.213,214,216,221,226, 302,303,304,306,307,311, 227,228,230,235,237,242, 312,313,314,315,316,317, 248,249,250,253,254,256, 318,319,322,323,325,327, 260,261,263,266,272,273, 342,344,345,346,349,352, 274, 291, 292, 296,297, 353,354,355,357,358,369, 298,304.340,341,348,349, 386. — 356,358,359,361,363,365, Turcia, 164, 252, 271, 305, 368,374,375,376,377,378, 313, 318, 376. 382,384,386. Turda, 47,246,257,281,285. Ungro-Vlachia, 222,223,224, Turnul, 52. 291, 292, 298, Turnul-Roșu, 37. Ural, 9, 93. Turn-Severin, 39, 60, 212. Uros, 137. Turic Fr., 245. Urum, 100. Turisend, 79. Ursațiu, 55, 68, 75. Utrecht 274.

Ubii 49. Ubul 221. Vad, 230,232,284,283, 290, Udrea Const. 372. 291,292, 294, 295. Ugri 109. Vâlcea, 146. Ugrin 149, 153, 154, 155. Valachi, 74, 110,129,159, Ujlaky L. 218. 178, 185, 191, 192, 249, Ujlaky N. 218, 220. 282, 331. Ujpécs 309, 319. Valea-mare, 52. Újvár 247. Valea-Mutnic, 170. Ulfila 55, 61, 66, 69. Valea-Secaș, 170. Ulpia Traiana 46, 51. Valens ep. 67, 68. Ulrich de Cilii 181, 186, 187, Valente 65, 66, 70. 188. Valentin, 75, 83. 421

Valentinján, 54, 65, 66, 68. Verona, 48. Valerian, 48, 63. Verșeț, 1,2, 36, 49 52, 215, Valerius Maximianus 56. 217,241,242,266,283.291, Valiug (Franzdorf) 232. 306,307,308,310,316,317, Vancea P. 314. 319,322,323,324. 338,340, Vandali, 46,49, 65, 112, 128. 341,342,343,356,361,365, Vanicek Fr. 202, 265, 267, 369,370,371,376,380,382. 271, 272, 308. Vespasian, 32,57. Varadia, 36, 52, 343, 344, Vespronius Canditus, 56. 345, 380. Veterani 263, 265, 267, 268. Varday M. 218. Vezinas, 33. Varlaam ep. 280, 282. Victoria, 55. Varlaam metr. 231, 285. Vi dac Ion. metr. 340. Varlaam II, metr. 289, 290, Vidac P. Ionovicl ep. 369. 293, 295. Vidac Vich. ep. 342. Varna, 179. Vidic, 292. Vasahaza, 165. Vidin, 57, 75, 113, 114, 116, Vasiéi P. dr. 385. 130,173,203,265,313,316. Vasile II (Bulgaroctonul) 115, Viena,5,41,43,47,66,74,112, 126, 127, 129. 187,188,189, 202,227,242, Vasvár 259. 260,262,263,264,267,269, Vați, 261. 301,302,304,307,313,315, Vaudemont, 269. 316,321,324,326,332,338, Veglia, 147. 339,349,350,359,360,364, Velcean Mih. 385. 367,371,372,373,375.377. Velea Tincu,60, 67, 76, 103, Ville-Hardouin, 143, 113,146,159, 175,189,199, Vincém, 34. 229, 230, 234, 266, 283, Vinga, 319. 284,288,296,297,317,319, Viminacium, 34, 35, 36, 37. 322,323,341,342,343,344, Visarion 321. 345,346,369,382,385. Vișegrad, 164. Veleius Paterculus, 43. Visigoțî, 63,66, 82. Velovan I., 385. Vistula, 78. Velovan St. 381, 385. Viteliu, 32. Vencevslav, 162. Vitigulmad 165. Veneți, 89. Vitus ep. 228. Venețianl, 95, 142, 176, 274. Vlachata, 124. Veneția, 135, 206, 274, 275, Vlachl, 60, 72, 74, 95, 109, 29Í. — 110,121.138,142. Verbőczy 208. Vlachta, 142, 143. Vercierova, 52. Vlad, 165. Verecke, 147. Vlad A., 113, 132, 149, 189, 422

196,212,215,216,249,257, 31, 33, 35, 38, 39, 40, 41, 307.308,309,312,326,330, 42, 46, 48, 49, 50, 52. 54, 331.338,340 341 374,382, 55, 56, 59, 60, 61, 66, 67, Vlad Dracul. 175, 180. 72, 73, 74, 75, 80 90, 91, Vlad V„ 385. 97, 98, 99, 101, 102, 103, Vlademir 103, 124. 106,111,115,123,129,138, Vladimir Monomachos 136. 139,141,143,145,147,148, Vladislav-voda 86. 167, 168, 151,155,158,159,160,164, 169, 219, 222, 224, 225, 169,170,236,241,243,244, 226, 227, 231. 245,246,247. Vladislavlovicici I, ep. 311, 322._ Vlaicu, 165. Zadorlak 309. Vodita 84. 85. 86, 168, 174, Zagyva 135. 226,227,228,231,233,291. Zalmoxis23, 24, 26. Vodnic, 319. Zambara 52. Voicu, 186. Zápolya I. 207, 209, 211, Voinea, 111. 212, 221, 235. Volga, 97. Zarand 274. Vranea, 91. Zichy Fr. 348. Vucovici, 181. Ziraxes 25, 30. Vuia Iuliu, 339, 340, 341, Ziridava 52. 356, 385. Zeno 97, 100. Vuia Ignatie, 365, 370, 376 Zenta 270. Vulcan, 37,111. Zermști 265. Zeugma 36, 52. Zeurino 85, 151. Wallis 301, 317, 318. Zeurinensis 145. Wartensleben 353. Zewrin (Zewren) 85 Waterlo 360. Zombor 373. Wesselényi 259. Zokoly P. și M. 198. Wessely L. 2. Zorlenț-mare 53. Wladislav I. 178, 179. Zrínyi 259. Wladislav II. 202, 203, 204, Zrínyi P. 202. 205, 206, 207, 213, 230. Zsigrai 358. Zuard 107, 108. Zulficar Ef. 263. Xenopol A. D. 10, 17, 18, Zupa 85, 120. 19, 20, 21, 23, 26, 27. 29, Zvenimir 128. ERORI DE TIPARIU

La pag. 1 not. șirul 7 cetește: Ilic în loc de Ilic 8 7 » 3Aya'&vQowv » » » ’A)>aôv(>oa>v » » 15 — » 3 » » » » ôsïoç » » 23 — » 18 și 24 » Zalmoxis » » » Zamolxis » » 26 — » 17 » Zalmoxis » » » Zamolxis » 30 — » 18 » începură » » » încerepură » 2> 37 nota » 7 » Hunfalvy » » » Hunfaly » » 52 — » 24 » Qenucla » » » Genuela » » 52 — » 7 » Vercierova » » » Verciorova » » 54 — » 10 » Maximinus » » » Maximus » » 56 nota » 10 >' Rumunense » » » Ruumunense » » 59 » » 4 » ßami^m » » » ßamkm » » 59 » '» 5 » HȘS » » » 73 » » 12 » CpOVl]V » » (povrjv » » 75 — » 1 » Ramunc » » » Ramune » » 75 __ » 3 » Ramunc » » » Râmune » » 78 nota » 3 » Hunfalvy. » » » Hunvalvy » » 84 — » 19 » Egeta » » » Ageta » » 85 — » 25 » Municipium » » » Municium » » 100 nota » 4 » 'Ptofiavia » » » c Pcoțiavia » » 102 — » 10 » Masclunis » » » Maseclunis » » 112 nota » 2 z> Thurocz » » » Thuroczi » » » » » 4 » eruditului » » » eruitului » » 126 — » 19 » Tesalonic » » » Tesolanic » » 127 nota » 3 » 1895 » » » 895 » » 129 — » 4 » de » » » tde » » 129 » 5 trecu » » » reçu » » 129 — » 24 » Vasilie » » » Vastlile » » 160 — » 15 » desțărarea » » » desțărarea » » 173 — » 17 » un corp de armată condus de un [român. în loc de un român » » 181 nota » 4 » Anal » » » Anual » » 188 » » 2 » min rămâne afară » » 188 » » 3 » minus în loc de II us » 2> 200 » » 4 » Schwicker » » » Sehwicker » » 205 — » 24 » Turcilor » » » Turciior » » 224 — » 31 » rol ôè » » » ros ôà » » 229 — » 13 » Metropolitului > » Metropoiitului > » 243 — » 19 » 1597 > > » 1697 424

La pag.. 55 not. șirul 2 cetește George în loc de Ceorge » » 264 — » 24 » Arsen » » » Assen » » 274 nota » 2 » Geistlichen » » » Gesichtlichen » » 286 --- » 15 » ostile » » » oștile » » 291 — » 3 » Prislop » » » Pristop » » 292 nota » 5 » 2ov)mt£Íov » » » SovXatsiov » » 293 — » 14 » Mitropolit » » » Mitropoli » » 293 — » 15 » care » » » caret » » 303 — » 20 » ambele » » » ambelele » » 350 — » 5 » cultura » » » cuttura » » 352 — » 24 » declarat » » » declara » » 356 — » 6 » 1790 » » » 1780 » » 367 — » 16 » Ungaria » » » Ugaria » » 409 — > 9 » Nichitici » > » Nichitici