Romanilor Din Dacia Traiana

ISTORIM ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA

DE fi. b. XENOFOL PRO F ES012 LA UNIVERSITATEA DIN IASI. MEMBRU ACADEMIE/ ROMANE MEMBRU TITULAR AL INSTITUTULUI DIN FRANTA

EINT1 11-11 ....1111101M1M./

Nu sunt vremne sub arms omulul, ei bletul om sub vremi". NIRON COSTIN. VOLUMUL 11

NAPALIRILLE PARBARE 270-1290

BUCURE5T I

Institutulde Arte Grano st Edltura LIBRARIEI 5COALELOR" C. SFETEA 02 ^04. CALEA MOULOIL 82 0 4 1914

TO 11 I WROMAH 1 LO E.

- 7 , ,rwor,,,,,,?Ne 7n.i.e...{ta ,t, -",' e.0:411 '44 R.Rfj, 1 7 ee- r r a ^ 1.1 Ili A 111 = =

a - 4 titr-46:IgitiaaW? 1.1A. "t - - Attilai Papa Leo I. Miniatura din S:ich.si:-elie Weltehionik o nLudm.ig Weiland.

Institutul de arte grafiee C. SFETEA, Bueure,ti.

STOMA

NAM, I LOH ) tiIH Aiiiim TuinNA

DE A. b. XENOFOL PROEM:1R LA UNIVERBITATEA DIN IABI. MEMBRU AOADEMIEI ROMANE. OORESPONDENT AL INSTITUTULUI DIN FRANTIA

EDITIA 11-a

Nu sant vremile sub arma omului, ci biefulOMsub vremi". INIRON COSTIN. V OLU MUL II

NAVALIIRILtE 131:11313fIRE 270-1210

It:=:Psime°

BUCUREST_ I Institutul de Arte Crake si Editura LIBRARIEI BCOALELOR" C. SFETEA 62-64, CALEA MO*IL012, 02-61 1914

. W7tJ.ye/.etc,c,027/C11.114d walea

PArAsirea Dacidi in prada. Ifirbarilor fusese pre- cedat5 de o epoch' de tian2ilie sixt care aceastA provincie, de §i Inca sub stApAnirea Romanilor, suferise in epetiterilndurinAvAliri pustietoare. De§itrecerea dela starea lini,tità §i infloritoare a oblAduirei romane la acea chaoticA a timpurilor nAvAlirei nu fusese nA- prasnicA §i cu toate cA nu se poate stahill seria istoricA care duce dela o stare la cealaltà, totu§i nu e mai putin adevArat CA, cu retragerea legiunilor, incepe pentru poporatia daco-romanA o epocA CU totul noua" a istoriei ei, caracterizatà prin mai multe irnprejurAri insemnate. Intai : Cei rnai multi din locuitorii rAma§i in Dacia Traiana, speriati de violentele §i grozAviilenAvtlirilor, cautä, ca §i Rornanii de mai tArziu, adApost in contra lor, in rnuntiii pAdurile de care Dacia era plinA. Al doilea : Felul cel nou de viatà, adus prin strà- mutarea poporului de la cAmpie la munte, schimbA §i conditiile traiului sau, reintorcandu'l Indäràt de la viata agricolA la una ca §i nomadä. Cu toate cA Rornanii n'au parAsit nici oclatA cu totul indeletnicirile vietei a§ezate, totu§i petrecerea lor in munti impingandu'i mai ales la pAstorie, ei se purtau necontenit peste toatA intinderea lor, veniau in atingere mu cu altii din puntele cele mai IndepArtate, §i astfel unificAnd felul lor de a fi, pregAtirà acea unitate surprinzAtoare a nearnu- lui romanesc de la nordul Dunärei. Al treilea : In acest rästimp de aproape o mie de ani, poporul Daco-Rornanilor intrA Iii atingere cu deosebite nearnuri barbare care l'Asarà urine in. graiul §i

10 1STORIA ROMANILOR obiceiurile lui, determinara forma lui de organizare ajunserd chiar a'i domina mintea prin limbd §i religie. Nationalitatea romand a cdreia baza fusese pusa prin contopirea Romanilor cu ba§tina§ii din Dacia, iesa formata pe deplin tocmai din epocanävAlirilor. Aceasta a desvoltat sambnrele vechiu intr'un arbore puternic cu ramurile intinse, coroana bogatä §i rada- cinile adanci. El rasare insd din aceasta epoca, salbatec neregulat, ca trunchiurile primitive ce cresc in umbra desi§urilor. Trebuia curatiti ingrijit, desfäcut la ra- (Wind §i räsuflat in crengariu, spre a da intreaga desvoltare puterilor sale latente. Curatirea, intreprinsa de mult, a fost dus5 tot mai spre desavar§ire de epocare- generãrei care este aproape de a fi incheiata §i care este menitä a face din salbatecul fiu al padurei un arbore civilizat. Perioada navalirei cuprinde deci una din fazele cele mai insemnate ale istoriei noastre, acea in care s'au adaos mai multe elemente none care nationalitatea romana. Vom vedea ca epoca de o mie de ani, petrecutd intre paräsirea Dacieii intemeierea principatelor, nu este o lunga pauza in desvoltarea poporului nostru, nici o epoca asupra careia nu s'ar §ti nimica, ci din contra una din partile cele mai interesante, cele mai bogate in rezultate ale istoriei sale. E drept ca izvoarele curg mai sarace asupra acestui timp ; insa pentru eine §tie sä atinga strnna isto- richele dan un rasunet destul de clar al acestor tint- puri putin cercetate.

CA PU LIII

DACIA IN PRIMA PERIOADA A NAVALIREI BARBARE

270860.

(21I-67o, BARBARE NAVALIRILOR A PERIGADA /NTA/A ROICIANO AL. I R G B are (NIS) OS NAI Vala in Afatteritt lui Valid ltriP+rtiiiii.444:: ',them. A \ MEW . 4 rartips(TmAautt Hagar/L. 44, 42, .....Avara 4*41. 44-04 .04. Gepayi i , / fluttei ..17apn -14. Gold ''Ple/ )/4 V LEGENDA SING/0 .2,..f ,c ....- Al/TROY117 .SIRMIUM ...,.. 11 ...... " ' , 11,...... Otii \

1 I II n 091 0,.eu. i -4;4 C *I41 ,I i 1, , . I / ,'' ti,\,' 40 , 1 II: / A 1 1' kat/ i*"."s>.

11/Miall2 1 II (cris 44' 4,2,DNir 409 ' imny 144 ..?17/10.9 %wont, ./././nbing" 4,4. i- -+ 4. .1% 4***P11.7114JMtrE9ellil ..... plInt

7.3971121i0wly trai,;" wpm VOV011ad V 1/07111/7plyN 3211/SIIVIT GOTII, HUN11 SI GEPIZI1

1. NAVALIREA GOTILOR, IIUNILOR $1 A GEPIZILOR Gotii dupil Aurelian. Am urmarit mai sus istoria navalirilor gotice pana la parasirea Daciei de im- päratul Aurelian §i am vazut ca, in tot acel timp, oardele lor nomade cutreerau intinsul §es oriental al Eu- ropei, trecand prin Muntenia, pentru a intra pe de o parte in Imperiul Roman de peste Dunare, pe de alta in Dacia. Este interesant de constatat ea nici dupa de- läsarea Daciei in prada lor, Gotii nu'§i parasesc a§e- zarile cle pe tarmurile Marei Negre, uncle ii intalnim Ma' intrerupere, pana ce, spaimantati de Huni, tree cu gramada in partea orientalä a Imparatiei Romane. In tot rästimpul de peste 100 de ani ce se stre- coar5 dela p5rasirea Daciei pana la venirea Hunilor (270-375), provincia reintrase sub stapanirea nearnu- rilor sarmate care se intindeau mai ales in Muntenia. Astfel pe timpul lui Constantin cel Mare, (325 337), Gotii care pana atunci par a se fi tinut mai in lini§te. ataca din nou Imperiul Roman §i provoaca pe Con- stantin a face o expeditie in protiva lor. El trece Du- narea pe un pod de piatr5, acela alccarui# r5ma,ite se vacl §i astazi Inca la Celein, intre gurile Jiului §i ale

1 I ISTORIA ROM INILOR

Oltului1Gotii sunt hatuti de Constantin in /arile Sar- matilor 2 Se vede deci ci Muntenia purta pe atunci numele de tara Sarmatilor. Construirea unui pod de pialra peste Dun are aratA insa" invederat, ca' Constan- tin cel Mare nu avuse numai scopul de a speriA pe Goti spre a'i astampara, ci a el vroise a alipi iar4i mai cu trainicie partite nord-dunrirene de impAratia sa, lucru ce erA firesc la un monarh care strAmutase scaunul

('ermani (Goli)dope Columnaantonina. St a tidal shi din apus in rrisArit, pe malurile Bosh).- nUll i. Ca ace01 Goti, invin,i de Constantin, nu se aflau in foasta Dade ronlanA, se cunoa§te de pe istoria lor ulterioard care ii aratri tot ea locuitoriai tarmurilor

1. Mai sus, Vol.I, p,I Ili i 150. Warta intaielor navalici police,Vol.I. pag.283. 2. ()rosins, VII, 28 : Mox Gothorumfortissimasel copiosissimasgentes inipso barharici soli sinu, hoc est in Sarmalarum regione delevil". Comp. Paulus Diaconus XI si Idatius, Chronicon, ad, annum, 332.

GOTII,HIINII SI GEPIZII 15

MArei Negre, prin Basarabia de astAzi i regiunile ce se tin de ea. Anume dupa impartirea provizorie a Imperia lui Homan in acel de apus §i acel de fasrtrit, Valente im- pAralul ra'sdritului (364-378) face o expeditie contra Gotilori, htcru caracteristic pentru regiunile uncle el

Gotidepe tin inanuscris din Vatican. vroin sa'i alace, este cA el ierneaza la Marcianopoli in Moesia, aproape de coastele MArei Negre. Apoi facesi el un pod, insA de plate, peste Dun Are pe la Noviodu- num, care ora5 este arat at de Ptolenteu ca afliindu-se acolo unde Istrul incepe a se despArti in gurile sale, adeca pe la Isaccea de astAzi, §i bate pe tribal got al

16 ISTORIA ROMANTIOR

Greutungilor 3. Reiesä deci intr'un chip invederal,ca Gotii locuiau tot catre Nistrui partile orientale,§i ca atunci cand Constantin cel Mare ii batuse in partile mai occidentale ale Munteniei, nu'i lovise In tam lor, ci in acea a Sarmatilor. Gotii stau in partile acestea pana cand, speriati ei insusi de cumplitiii salbatecii Huni, o rup de fug5 c5tre Dunare. Atanaric, capul ramurei celei mai apusene a Gotilor, trimisese un corp de ostire pentru a recunoaste navala Hunilor ;iar el se asezase in o vale pe fluviul Nistru. Spairnantat de raportul dat de is- coada lui, el se coboara repede catre Dundre i vro- este .95 se int5riasca aici, tragand un mare sant din malul Siretului pada in acel al Dunarei 4. Din el va fi r5mas probabil valul de parnant, din care si astazi se v5d urine in judetul Covurluiului, si care porneste dela satul Tu- lucesti in coada lacului Bratesului si merge pada' la malul Siretului, in dreptul satului Cotu-lung 5.Desi valul acesta care poarta in gura poporului din acele parti tot numele dat in de comun tuturor lucthilor de asemenea natura aflatoare pe pamantul Daciei, de valul lui Traian, porneste din malul Siretuluii ajunge in acel al Bratesului, totusi acest lac nefiind decat o formatie a Dunarei, aratarea lui Arnian se poate referi la el. Este invederat cà pe aici un val roman nu ar fi avut nici o ratiune de a fi, mai intai intru cat exista valul cel mare, inteadevar aparator al Moesiei inferioare, pe care 1-am v5zut ca trecea prin Basara- bia si Moldova sudica, de la Akerman prin vadul lui Isac pe Prut, peste Sireti pada in Carpati. Apoi la ce ar fi slujit Romanilor un val tras intre Brate iSiret, care nu ar fi constituit nici o linie de aparare pentru posesiile lor sud-dunärene, singurele ale caror scut il

3. Amm. Marcell., XXVII, 1. Plolemeus, III, 10, 11. 4. Arnm. Marcell., XXXI, 3 :Quo in novitate maioresque venturi pavore constrictus a superciliis Gerasi fluminis adusque Danubium Taifalortim terras perstringens rnuros altius errigebat." 5. Vezi Harla Ronulniei rublicatil de Flenuning la Glogau icea de la inceputul acestui capitol.

GoTII,hUShSI GLPIZII 17 aveau in vedere radicarea unor astfel de intArituri? In a§à numitul val al lui Traian ce leaga coada Brate- §ului cu malul Siretului, avem inai-ntea nostrA, rAmA- §itele acelui ridicat de Atanaric pentru a se opune navdlirei Hunilor 6 Nesigur insä nici la adapostul acestei intarituri mäestrite, Atanaric cautd cu poporul sailo

Dealul Istrita. scapare in acele naturale ale muntilor Carpati, care se intindeau la o mare indepArtare spre apus,i anume el se retrage in a,A numitulCauca land,nume cu finala germanA landtarg, dat de Goti muntelui Caucazus

6. Hasdeu,1st. critic&p, 299, care vrea si indrepte pc altii in privirea a5ezarei acestui val, comae insusi o eroale, spunand c1 valid s'ar fi intins intie Prut si Dunare. Gerasus al lui Ainian nu poate fi decal Siretul Onai sus Vol. 1, p, 36), 5i valul fiind tras intre Sirel si Duniire, nu poate fi decat acel aratat de noi. Vezi 5i Odobescu, Notices sur les Anliquiles de la Rmunanie, Pai is, 1868, p, 47.

A. D. Xnnopol.Nloria RomAnilor. 2

18 ISTORIA ROMANI:LOR unde se retraserd, §i din combinarea cArora ie§i acel dat de Ammianus. Am vAzut crnai cu osebire partea Carpatilor spre r5s5rit de Olt 'Area a se numi Caucaz, uncle se aflä panA astAzi muntii ce amintesc acest de al doilea namealCarpatilor7. Aici insa ei intalnirA pe Sarmati pe cari trebuira sA"i aluuge cu puterea pe carea groaza lor de Huth le o dAduse cu prisosintA 8. Se vede cá in gonna lor care acei munti, ei au pierdut langd Buz Au. la poalele dealului Istrita, langA satul B5denii de jos sau Pietroasa, tezaurul de aur p5strat astAzi in nmzeul din Bucuresti §i cunoscut in popor sub numele de dosca ru pnii, §1 din care o verigA poart5 inscriptia in rune gotice : guthani ocwi hailag" adecA : lui Odin patria sfintit5" 9. Toate §tirile deci privitoare la Goti constatA unul §i acela§ fapt, important din mai multe punte de ye- dere : sthruinta Gotilor panA la sfar§itul petrecerei lor la nordul DunArei, in regiunile rAsAritene§isudice ale Moldovei §i Basarabiei, §i lipsa lor din Dacia, de oare ce nici unul singur din izvoarele indestul de numeroase ce pcmenesc de ei, nu ne aratä cA vre o incursie a Gotilor sei fi pornii din Dacia romand, iar toate atacurile, atat Mute cat §i suferite de ei, au drept teatru regiunile rasaritene din vecin5tatea MArei Negre. Se vede deci cum aceasta imprejurare, bine constatatá, trebuie sA schimbe cu totul pArerile despre motivul care 1-a impins pe Aurelian, s5 pArAsascA

7. Mai sus, Vol, I, p, 302. 8. Amm. Marcell, XXXI, 4 :Athanaricus paria pertimescens abscessit ad Caucalandensem locum altitudine Silvarum inaccessumetmontium. cum suis omnibus declinavit, Sarmatis hide extrusis." 9. Ian reproducerea ei In rune :xArpR(PI //HA'rx Aceasta cetire a inscriptiei este cca mai probabili si a fost propusa, dupa o suma de alte Incerciiri facute de tnviltatii straini, de Odobescu In Notices sur les anti- guiles de la Roumanie, p, 17-24. Greutatea sta In terminul Ocivi pe care Odobescu 11 traduce prin patrie, bazandu-se pe presupunerea ca asa ar fi numit Germanii patria lor, adica Scitia, pe care si Iordanes o (la sub un nume apropiat, prin forma lui, de cuvantul inscriptiei. De Gothorum sive Getarum origine ac rebus gestis, IV : Haec igitur pars Gothorum quae apud Filimer dicitur in terras Oium emenso amne transposita, optatum potita solum."

GUM, HUNII1 GENZII 19 Dacia. Provincia fu numai cat pradata din tint in timp de_ Goti, nu ocunatA_deut,-nict m'Acar 1,FecaloTr. Nu a lost deci rapita Dacia de Goti din manile lui Aurelian, ciel avand de apArat pozitii mai impor- tante ale imperiului decal reslatita Dacie, o parasi,

Veriga cu inscriptie (m5rime natural5). &and cocrotirea ei contra neincetatelor incursii ale barbarilor era prea anevoioasà. Al doilea rezultat al neocuparei Daciei de catre Goti, este lipsa aproape deplina de elemente gotice, din

20 ISTORIA ROMANILOR

limba romAna. S'ar putea gasi ca elemente gotice Iii romaneste, cu.vantul hot, format din Got prin aspirarea lui g in h, Si inteadevAr când veniau Gotii veniau hotii, incat aceasta etimologie ne ar pArea probabila10. Al doilea rest gotic ar fi jumatatea a doua a cuvantului cocostárc, din care partea intaia aminteste pe latinescul ciconia, iar a doua pe goticul stork, germ. mod. storch. In sfarsit se pare a ne fi rAmas dela eii numele riului Moldova, dela care apoi se trase acel al tarei, care ar veni dela goticul muldepraf, de uncle avem mai multe riuri in tärile germane cu numele de Mulde, Moldau. Asa cel intai ne intimpinA in Saxonia, la un afluent al Elbei ; cel al doilea e riul ce uda capitala Boemiei, Praga, si care poarta iaräi numele de Moldau in gura Germanilor, pe cand Slavii acelei tan i numesc Ultava. Cum se poate deriva numele unui riu dela Lin element atat de deosebit de apa, ca praful, provine din aceea cA, la lumina soarelui dimineata si sara, suprafata apei pare ca abura praf. De aceeai Slavonii au numit un riu al Munteniei Prahova dela prah_pral. Apoi chiar Ovid vorbeste intr'un loc de amnis pulverulentus". Fata insa cu niste elemente atat de putine si Inca acestea nesigure, se poate sustinea ca gotismele lipsesc aproape cu desAvarsire din limba romdna. A- ceasta lipsa a fost invocata de protivnicii staruintei Roiffinilor in Dacia, pentru a dovedi tocmai faptul ca ei nu se allau in Dacia, la venirea Gotilor. Ei por- nese dela premisa de tot falsii cA Gotii ar fi ocupat Dacia, stand in ea cel putin 100 de ani (270-375), siintru cat in nationalitatea romanA nu se constatA aproape nici o urma de inriuriregotica, ar urma de

10. Hasdeu, JSIOIIO triifccP. 299 este de Orem ci cuvantulhotar veni dela exclamarea ce se intrebuintaza de obiceiu la prinderea hotilor deho! ho INoi stim earomanesteacest strigat are sensul poprirei :ho I sidi, aho! aho Idar nici odatii acel al urmArirei, goanei. Observam Insa cii Hasdeu tot dela un strigat dat cu prilejul spaimel de Goti derivii cuvAntul de hot. 11. Hasdeu,Ist.cril.,p, 300, dupii exemplul lui Cantemir, Hronicid, p, 264. (Comp. p. '271), au atras cel intai luarea aminte asupra pozitiei teritoriale ocupate de Gott si au explicat din ea lipsa gotismelor in Iiiiibn romanil.

GOTII, HUSh SI CEPIzIf 21 aici c.5 Rornanii nu se aflau in Dacia la venirea acelui popor, fiind strAmutati peste Dundre12. Demonstrarea atat de deplind cä Gotii nu au ocupat niciodatä Dacia lui Traian in chip statornici cà) ei, p5nä la trecerea lor peste DunAre; au stat totdeauna in campiile vecine cu Marca Neagra, taie tocmai rädAcina unei a- ,.. tari argument ari. Chiar % 4» daca Gotii au venit in ,, atingere cu Daco-Ra- , . i manii, ea fu totdeauna - ..,%._.------.----;1 dusrndneasca itreed- toare, ca acea in care intrà cel pi-Mat cu ho- "ow tul care il prada. Apoi . e a§à nu se stabilesc in- , riuririle intre popoare, .3,4144.. "1 cu sabia in manAi cu t: uth in suflet, ci pe calea pa§nicA a relatiilor dela Ls+ om la om, pe aceea a Tablaua cea mare redusA la 1/8 legaturilor de interes §i a schimbului de slujbe. Sä nu ne mire deci nici intr'un chip lipsa gotismelor in limba Romanilor. Ar fi extraordinar tocmai, dacA niste asemenea elemente s'ar afla in ea. Dacä limba daco-românà s'arfidesvol tatla sudul Dun5rei, tocmai atunci ar trebui saflAnt in ea elemente gotice. Inteadevar Gotii, alungati de Huni, tree Dun Area in Imperiul de Rasarit, capatand invoirea dela impAratul Valente, dupa" nesfar§ite fagaduinti de a rärnânealini§titi'3.Ei se a§aza catva timp aici ; dar revoltându-se curand dupà aceea, bat pe imp5ratu/ Valente §i'l omoarà la Adrianopole, pradäi pustiesc

12. Rosier, Roma misc.Studien,p, 123, dupa Sulzer,Geschichle-desIran- salpinischen Dakiens, Wien, 1781. 13. Mai 1ntAi tree Gotii crestini sub Fritigern si Alavivus. Dupil aceea se ho- tArestei Atanaric capul Gotilor p5g5ni, care se refugiase in Caucaland, sä facä si el cai ceilalti ; el trece Dunarea In 393 pe timpul lui Teodosiu. VeziIordanes, XXVII; Anun. Marcell., XXVII, 9.

22 1STORIA ROMANI:1,0R un lung sir de ani peninsula Balcanului, apoi tree In Italiasi insfarsit in Spania, unde oceanul Atlantic pune un tel vietei lor ratacitoare. Parte insa dintre Goti, elemente mai putin vagabonde ale neamului lor, Hiram cqezcqi in teirile din sudul Duneirei. Asa ni se spune ea in Albania, s'arfi intamplat easatorii intre Gotii bästinasimi acelasi lucru se va fi intamplat si in Moesia, pretinsa salaSluinta a coloniilor strd- mutate. Apoi limba bulgard de astazi, desvoltata tot in Moesia, prezinta cateva urme netegaduite de elemen te gotice in ea, precumi limba gotica la randul ei infatisaza urme de inriurire slava. Astfel avern in limba bulgara elementele goticeortograd, gradina, dela goticul aurtigard, derivat din aurts, iarba ;userez, cercel, din goticul aushariggs, derivat dela auso, ureche ; sabota, zi, din goticul sambas, idem ; bukg, carte, din goticul boka, idem ; metzda, marfa, din goticul mizda ; netij, sarbeste netjak, rudenie, dela. nithgis, idem. Iar ca bulgarisme in limba gotica citam ; ktismo care vine dela slavo-bulgarul klik, vuet ;plinsjan, a sari, dela slavicul pliasati, idem ; chleb, pane, dela slavicul hliab". Nu ar fi oare cu total extraordinar cA limba romaneasca, desvoltata pe acelasi teritoriu alaturea cu limba bulgara si in atingere cu Gotii care influentaza pe aceasta din urma, sa ramana substrasä cu totul dela orice inriurire gotica ? Prin urmare, faptele fiind res- tabilite conform adevärului istoric, lipsa de gotisrne in liinba romana, este tocmai dovada cea mai buna ea Daco-Romanii nu au parasit nici odata vechea lor patrie, Dacia lui Traian. Intaiul element al nävälirei barbare a pricinuit, de si in chip indirect, parasirea Daciei. El nu a venit insä in o atingere roditoare cu poporatia daco-romana., si nu a l Asat deci asupra ei nici o urma de inriurire.

14. Malchus, Excerpta de legationibus, Bonn, p, 258. 15. Schafarik, Slavische Alterfhumer Leipzig, 1844, I. p, 429.Gotii de care ne-am ocupat, erau cei de apus, Visigofii. CO de rasarit, Ostrogofii, al caror rege, Hermanaric se sinucisese, fiindca nu putuse sa se Impotriveasca Hunilor, prirnira stapanirea acestora 5i ramasera In patria lor, dincolo de Nistru, Iordanes, c. XLVIII : in eadem patria remanserunt." Mai tarziu se stramut5, dupa Huni, in Panonia. Ctoes. wan-1,134-I"' 14 tio-1

GOTII, HUNII SI GEPIZII 23

SA vedem ce s'a petrecut cu Hunii, care veniau pe urmele Gotilor, ca ni§te tigrii insetati de sange dupá o ceatä de lupi nemilostivi. Hunii. Poporul Hunilor era de rasA mongolicA, in deosebire de Goti care erau Ari. Portretul lor, lAsa t de mai multi scriitori contimporani, de§i fArA indoialA vAzut prin prisma fricei §i a groazei ideci poate cam exagerat, explicA indestul spaima ce cuprinse pe toate popoarele la venirea ler. Am- mianus Marcellinus re- t produce in colorile ur- mAtoare, care se vAd 46/ copiate dup5 via natura',portretul fizic, morali intelectual al tviaggi b. c:t71/FA:v P' acestui cumplit neam P:071Vit'Vt.e. de oameni : Hunii in- 14,041E1.4tefrie tree in cruzime §i bar- baric tot ce §i-ar putea cineva inchipul mai bar- Colanul din tezaurul de la Petroasa. bari mai sAlbatic. Corpul lor grAmAdit, cu membrele superioare foarte man icapul peste mAsurA gros, le d5 o infät4are monstruoasA. Se nutresc fAr5 a intrebuinta nici pregAtire, nici foc, mancand rAdAcini de plante sAlbatice§i carne inmuiat5 intre coapsele lor §i spatele cailor ;nici odat5 nu manuesc plugul ; ei nu locuesc nici in case, nici in colibe, cAci mice in- cunjurare a unui zid le pare un mormant, §i ei nu se cred in sigurantà sub un acoperi§. Totdeauna rAtAcind, schimband vecinic locuintele lor, ei stint deprin§i din copilArie cu toate suferintele ;frigul, foamca §i seted. Turmele lor Ii urmeazä in rAtAcirile lor, tarand carele in care este inchis5 familia lor.Acolo tore femeile §i cos hainele bArbatilor, acolo dau na,tere copiilor §i'icresc Nina- ajung mari. Intrebati pe acqti oameni

2 1 ISTORIA ROMANILOR de uncle vin uncle au fost zemisliti, unde au fost nascuti, nu vor sti sa raspunda. Ei trAesc necontenit pe caii lor cei mici si urati, insa iutii neobositi. Ca FAH ca barbatii, sau stand pe o parte dupA chipul femeilor, ei tin pe ei adunarile lor, cumparäi \rand, beau si mananca, ha chiar si dorm inclinati pe gatul anima- lelor. Hunii sunt nestatornici, fara credinta, miscatori dupa toate vanturile, cu totul rapiti de furia momen- tului. Ei stiu tot atat de putin, ca si animalele, ce este cuviinciosi necuviincios. Limba lor este intunecata, incurcatAi plinA de metafore. Cat despre religie ei nu par a avea nici una, sau cel putin nu practicA nici un cult ;patima lor precumpenitoare esteacea a aurului". Iordanes sfarseste prin cuvintele urmatoare, legenda ce avea curs intre Goti, asupra originei acestor fiinti inspaimantatoareHunii sunt un soiu de oameni nascuti in mlastini, mici, sfrijiti, ingrozitori la vederei netinandu-se de neamul ornenesc dealt prin facultatea vorbirei" 16. Hunii, multime nesfarsitä de noroade deosebite, aruncate de Azia asupra Europei, de care acel neam dintre ele care dada numele sàu intregei nAvAliri, trebuira sa cuprinda toate regiunile Europei centrale, atat malurile Dunarei, cat si partile mai launtrice ale continentului. Fiindca veniau din stepele Rusiei de astAzi care apusul Europei, era firesc lucru, ca lovindu-se de stavila nestrabAtutà, pe care muntii Carpatilor moldovenesti o opunea innaintarei lor directe, sä se desfaca in douA brate care sa inconjure acesti munti pe la nordi pe la sud, precurn un§i- voiu de apä ce se loveste de o piedica se imparte in doua garle. Curentul nordic al navalirei apucA pe deasupra Carpatilor,i cu el se va fi dus greul poporului hunic ;se poate insa ca un al doilea trib, acel sudic sA se si indreptat, prin campia munteanAi apoi prin pasul Turnului-Ros, care inima Daciei. CA Hunii s'au

16. Amm. Marcell, XXXI 2; Jordanes, VIII.

GOTII, HUNII SI GEPIZII 25 a§ezat mai ales in centrul Europei, in campia panonica, este doved it prin imprejurarea Ca scaunul imperiului lui Atila se gasiit aici precum §i prin apasarea pe care prezenta Hunilor o exercita asupra mai multor popoare barbare care na- valira impin§i de eiasupraItaliei, r?; .,. sub conducerea lui Radagais.§icare popoare, dupa retragerea legiunilor de la Rin §idin Britania de care Stilico,gen eralul Vasuldodecagon de la Petroasa. lui Valentinian III,trecui a acest fluviu §i inundara Galia, Spania §i Africa. De§i Dacia nu pare a fi fost ocupata in chip constant de care barbarii Huni, §i o asemenea ocupare era chiar cu neputinta unui popor nomad, precum erau Hunii, totu§i este inveclerat cä ei cerceteaza §i aceasta Ora, precum am spus, poate §i prin poarta Turnu- lui-Ro§, desigur insa din campia Panoniei, prin vaile u§or de strabatut ale Same§ului §i Mure§ului. Ei adau- girà care spaima produsä in locuitorii Daciei, prin incursiileGotilor,acea reinnoità prin pustiirile noilor navalitori, §i impinsera tot mai mult pe locuitorii rarna§i in partea provinciei romane catre adapostirile firesti §i apropiate ale muntilor §i padurilor. Din descrierea unei calatorii. f acute in imperiul Hunilor cu prilejul ambasadei lui Maxirnianus la Atila, de catre istoricul bizantin Priscus, aflam mai multe §tiri asupra efectului pe care navalirea HunilorII produse asupra popoarelor, asupra carorase abatn. Astfel Priscus ne spune ca, mergand pe coasta apusana a peninsulei Balcanului, ajunsera la Sardica, o- ra§ pe care'l gasira prefacut in cenu§a prin navalirea anterioara a Hunilor. Tot astfel aflara redus in ruine ora§ul Naissus (astazi Ni§ in Serbia), patria lui Con-

26 ISTORIA ROMAN-molt stantin cel Mare, unde gasirá numai cAtiva bolnavi, care nu putuserà fugi, ad5postiti in o bisericA, §i care erau cAutati de taranii din vecinatate". Aceasta relatie arat5 ce efect producea navälirea asupra locui- torilorexpusi.Ora§ele care cuprindeau pe bogati, erau mai ales tinta furiei barbarilor ; ele erau darknate, date flackilor §i locuitorii lor umpleau lumea, fugind in toate pktile. La Sardica dararnarea era a§a de deplina, eä ambasadorii romani nu gäsisera un acopera- mAnt spre a se adaposti, ci trebuirà saintinda corturile in mijlocul ruinelor. De aici innainte pAna la Dunare, ambasadorii trecura prin un camp albit de oseminte omene§ti, rarna- §itele rnacelului ingrozitor ckuia fusese expusa poporatia locului. Ambasada venise dela Naissus in linie dreapta care Dunke, probabil prin valea Moravei §i trecuse fluviul pe langd gura acelui afluent al sail, in Banat pe care'l strabkil prin partea apusan5. §i §esä a sa. Dupa o intaie audienta la Atila, ambasadorii furà invitati a merge dupd rege care apuca spre re§edinta lui, care nordul Panoniei. In drumul lui, Priscus ne spune cà trecii peste mai multe rMri, din care cele mai mari dupd Istru ar fi Drecon, Tigas iTifisas 18 Cel intai nu poate fi identificat cu nici unul din riurile existente ; celelalte dou5 redau munele cam schirn- bate ale Tisiei si Tibiscului : Tisa si Timi,5u1. Pe cAnd strabateau §esul oriental al Banatului, Priscus spune ca le aduceau de prin sate ca nutriment, in loc de grAu, rnalaiu §i In loc de yin, mied, numit astfel in limba locuilorilorindigeni'9. Asemenea iservitoriiIIuni care ii intovarä§au duceau en sine malaiu §i o bautura, pe care §i-o pregateau din orz §i pe care barbarii o numeau minus. Mai arata ca dupà ce f5cura o càlä-

17. Priscus, ed. Bonn p, 181. 18. Priscus, ed. Bonn., p, 183 :..;;Ts P;ZOV ),E16;ISVO; Za= 6 xx:6 litcs". 19. Priscus, ed. Bonn., p.183 : ;) -.:7,7.-LiopEoP72X061151,40,". Mied se bea pãntarziu in tiirile romãne. Un doc, din 1633, di ca pret al unui pilmünt 130 de unghi 51 10 poloboace medu. Ghibilnescu, Ispisoace 5i zapise, II, p,19.

00111,ErNII 51 GEPIZII 27 torie lungA, intinsera spre sara corturile langa un lac care avea apA bunA de Mut si la care locuitoriisa- tului vecin veniau dupä apà. Aceste sate princare treat Priscus erau lo cuite de opoporatie alta decat cea hunic pe care el o denurneste cu numele de barbara, pe cand acea ce locuià in aceste sate este desem- nata ca poporatie in- digenA. Aceeasi deose bire reiesa si din indica- Vasul octogon de la Petroasa. rea lui Priscus cA indigenii ar beA mied, pe candbar- barii ar intrebuintà bAutura aratata numita camus. Nu credem ea aceasta poporatie indigenä a Bana- tului apusan sA fi fost Daco-Romanii, ci erau lanate niste_triburi slave aduse sau impulse innainte de nAvA- lirea Hunilor vor ifilost_si locuitorii sa elor_acelor ce iwniii.au_cle_holnaviidin Natssos. Inteadevar limitele Daciei nu iesau din regiunea mull- tilor Banatului ; ba indaratul chiar a liniei pe care cA- latorea Priscus se intindeau valurile romane menite a al:IA*1'a Dacia din partea apusului20 S'a crezut a se descoperi In Priscus, urine despre existenta unei poporatiuni de obarsie latinA in Impe- riul Hunilor.Istoricul bizantin vorbeste, anume in mai multe locuri de Ausoni si de limba Ausonilor, parand chiar, in until din ele, a face o deosebire intre acestia,i poporul Romanilor. El spune anume despre Sciti" cà fiind o adunAturA din diferite popoare, vorbesc cu preferinta pe langa limba lor barbara, sau limba Hunilor, sau a Gotilor sau chiar si aceea a A u- sonilor, acei dintre dânsi care yin in atingere cu Bo- manii. Acest loc a fost pus in legatura cu altul in care Priscus arata ca un caraghioz, Zerson Mauru- sius, intrAnd in salA la sfarsitul unui banchet dat la

20. Vezi harta de la inceputul acestui capitol.

28 ISTORIA ROMANILOR curtea lui Atila, ar fi inveselit pe toti comesenii prin o cuvantare rostita in limba ausonicit, impestritatà cu cuvinte gotice §i hunice 21 Ausonii insernnand in latine§te roman vechiu, s'a dedus de aici ca Priscus ar intelege prin limba ausonica, latina poporand 22, vor- vita de Daco-Romanii din Dacia traianA. MArturisim cd o asemenea explicare, ne pare cam indrAzneatA. DacA s'ar prirni argumentara cA cuvan- tarea lui Zercon, n'ar fi provocat rtisul tuturor, daca n'ar fi fost inteleasa, atunci am fisiliti sA admitem ca'majoritatea §efilor huni dela masa lui Atila ar fi cunoscut dialectul poporan alt Aranilor din Dacia, lucru ce nu se poate primi cu Mci un chip, fiind date relatiile dintre aceste popoare. Apoi Priscus ne mai spune ca, un barbar, ce statea la masa lângA el, ii adresd cuvantul in limba Ausonilorn, caruia Priscus Ii rAspunse, probabil in aceea§i limb, pe care el cel putin o inte- lesese, de oarece ii vedem ducând cu vecinul sau o intreaga convorbire. fatal deci pe bizantinul Priscus cunoscând §i vorbind limba strAbunilor no§tri ! Nona ne pare mai firesc lucrul de a admite cA Priscus, in mania sa de archaizare, de§1 numia pe Romani cu numele lor, desemna graiul latinesc, sub numele invechit de limba Ausonilor, când atunci se explica §i faptul cum Hunii care veniau in atingere cu Romanii, cuno§teaui limba latinA §i cum Zercon Maurusius va fi parodiat o latineasca pocita amestecatA cu cuvinte hunice §i gotice, pe care comesenii lui Atila nu aveau nevoie sA o inteleagA numai cleat spre a ras de de ea, ba tocrnai radeau a§a de tare, fiind ca nu o intelegeau. Atunci ni se explica §i convorbirea lui Priscus cu bar- barul dela masa, purtatA in latine§te. Credem deci cA

21. Priscus, ed. Bonn., p, 190 :9.E67x),'Y'3Er. 76p 6vT5 -':2p6, c'fs- tgpx PapPirm yX6)1cif, :TiXo5otv 2iTijv OrMOIV '14VIII l'6.thow .7j Bat rti,o MaovEcov. 6sotc: 6itncivi zpbc Pov.a(our.Cot:14:2".Despre Zercon spune, p, 206 :St 72pAov:covvie/tthy 05vvcov 7. .Silozthy rótOcov 7,:ccriav.c.1Vr: iXtintav". 22. Niebuhr, explicil In Indicele lui Priscus, p, 615, lingua ausonica prin latina rustica. 23. Priscus, ed., Bonn., p. 206.

GOTII, HIINII bI OEPzhI 29

Priscus nu poate fi invocat ca mArturie serioasd pentru prezenta Romanilor in Dacia, pe timpul I funilor 24, ceeace nu inseamnä deloc cA ei nu s'ar fi aflat in ea. Priscus nu trecuse in cAlAtoria lui, prin locurile unde ei trAiau pe acel timp, muntii Transilvaniei, ci cum am am arAtat'o, pe dincolo de muntii Banatului §i a valu- rilor romane, in afarA chiar de hotarele Daciei liii Traian. Putin _timp dupA ambasada lui AIaximianus la curtea lui Atila, regele Hunilor se scoald cu mare parte din poporul sAu §i pleacA care apus, trece hi Galia, unde este bAtut la Chalons-sur-Marne de cAtre Ro- manii comandati de Xetius, aliati cu Francii §i Vi- zigotii, strAbate cu toate acestea innainte prin Italia ODA la Roma, pe care o crutA atat din rug5mintele papei Leon I, cati de o teamA superstitioasA, acea de a nu se atinge de urbea eternA. Atila dupd aceea se intoarce la re§edinta lui in Panonia unde moare chiar in ziva cand contractase o nouA cAsAtorie cu frunioasa Ildico, Hildegunda cantecul Nibelungenilor. Asupra cauzei n5prasnicei sale morti, au umblat totdeauna mai multe versiuni :unii spuneau CA ar fi fost ucis prin un complot urzit de impAratul roman ;altii cã ar fi cAzut jertfA rAzbunArei sotiei sale, a cAreia parinti fuseser5 ucii de regele barbar, §i a treia Iii sfar§it, aceea oficialA care cum, §icrezutd in tot. Imperiul Hunic, cà moartea lui ar fi fost fireascd, proveMta din un atac de apoplexie. Moartea lui Atila fu senmul peireii a imperialui intemeiat de el cu atata repejune. 0 luptA sangeroasä izbucni intre numero§ii sAi copiicari formau ei insui un popor intreg ;iar pe de altA parte popoarele germane, §i mai ales Gepizii§iOstrogotii, ai cAror regi se bucuraserà de o mare vazA pe timpul lui A-

24. Reposatul Vasile Burla, intr'un articol dinRevisla pentru islorie, archeologie $i filologie,II, 1883, p, 289, si urm., a sustinut interpretarea lui Priscus, pe care o combatem noi. Deli lucrarea lui Burla face un puternic efect la prima ei cetire, la o mai linistita cugetare, nu te convinge. Aceeasi tezil ca a lui Burla a fost sustinuta de Hasdeu In Romdnii Bandteni in Analele Acad. Rom., II., Tom., XVIII, 1896. 5,D. Onciul, Originele Principatelor romane, p, 116, se pleaca spre o asemenea intrepretare a lui Prkcus.

'30 I STOMA R MANILOR

tila, fiind desconsiderati de urmasii sii, ridicara stea- gul rascoalei. Se impartira domniilei popoarele§i dintenn corp se facura mai multe membre, care numai suferiau de aceeasi boala,ci cu capul taiat se sfasiau unul pe altul, care nici cand nu si-ar fi aflat perechea, daca nu s'ar fi nimicit mutual prin ranile lor, natiunile celc mai puternice ale pamantului" 25 Intr'o lupta uriasl data pe malurile Dravei, Elac,

Fibul5 ,n formil de pasere Vase din tezaurul dela Petroasa. fiul cel mai mare al lui Atila, pierii popoarele germane invingatoare Ii impartira posesiile apusene ale Imparatiei Hunilor. Gepizii sph Ardaric,ocupa pentru catva limp campia Tisei, coborandu-se de pe la izvoarele Vistulei, unde se asezasera atunci cand se stramutaserd impreuna cu Gotii din tarile scandinave 26, iar Ostrogotii se asezard vremelnic in Panonia apusanA dincolo de Dull:Are, parià ce o nou.à strämutare im-

25. Jordanes, L. 26. Jordanes, XVII; Ptolemeus, III. 5.

GUTH, HUNIII GEPILII 31

pinse pe Gepizi peste Dundre in Moesia, iar peOs- trogoi dincolo de Alpi, in Italia. Hunii parte se con- topesc in sinul celorlalte popoare, parte se retrag cu incetul iar in campiile Aziei de unde veniserá. L5qat'au IIunii urine din trecerea §i stApanirea lor, in tarile rornane ? Atingerea lor cu Roinanii, fiind tot dwiäneascd, §i poporatia llaciei fagl.Timrinn-7diTiTa lor in munti, credem ca" aceste urine trauie saTie foarte slabe: In toponimie s'a p5strat numai cat !nun- tele Hunilor in tinutul Seghi§oarei in Transilvania. Res- turi in limba Rornanilor, chiar de vor fi r5mas, s'au amestecat cu acele mai noue din limba avard, apoi din cea ungureascd, fiicele lirnbei hunice. Din aceasta iiu ni s'a pAstrat nici un singur cuvant, afarà de cateva nume proprii care se regAsesc panä astAzi in intrebuintare la Unguri. Gepizii. S5 cercethm strdinutarea Gepizilor. Am ardtat ca Gepizii, scuturand jugul Hunilor, Ii intMsera stApanirea in campia Tisei, la apusulmuit- tibore despart Transilvania de Ungaria propriu zis5 de astäzi, (muntii Banatului, acei Mineriferi, ai Abriu- dului, Biharului §i ai VlAghiesei). Ace§ti Gepizi nu erau decat o ramurà a poporului gotic, §i vorbiau aceea§i limbA cu Gotii 27 Jordanes, analistul national al primelor popoare germane, ne spune, In repetite randuri, ca Gepizii ar fi avut in stäpanire Dacia lui Traian, stAruind anume asupra acestei imprejurAri 28,In cat din asernenea al-Rare ar rezultit cd ei au putut veni in atingere cu Romanii. Aceasta nu se poate admite fara de control ; cdci Jordanes, scriitor preocupat mai ales de märirea p0-

27. Jordanes, XVII : Nam Gepidae sine dubio ex Gothorum prosapia du- -cunt originem." 28. Idem, XII : Daciam dico antiquam, quam nunc Gepidarum populi possidere noscuntur, quae patria in conspectu Moesiae sita, trans Danubium corona montium cingitur, duos tantum habens accessus, unum per Bontas, alte- rum per Tapas. Hanc- Gothiam quam Daciam appelavere maiores quae nunc ut diximus Gepidia dicitur, tunc ab oriente Roxolani, ab occasu Iazyges, a septen- trione Sarmatae et Bastarnae, a meridie amnis Danubii terminant."

32 ISTORIA ROMINILOR

porului sail, decale ori este vorba de aratarea intinderei stapanirei lui, va fi dispus la exagerare. In orice caz dominatiea Gepizilor asupra Daciei va fi fost asemana- toare celei a Hunilor, fara sa se fi mijlocit e atingere directa a poporului lor cu Daco-Romanii. Apoi Gepizii nici n'au stat mult timp la nordul Dundrei, ci s'au. stramutat in curand, dupd coborarea lor dela originile Vistulei, dincolo de fluviu, in Dacia Aureliana, pastrand asupra fostelor Ion locuinti pumai o suzeranitate nominala. Astfel Procopius care trae§te pe- timpul lui Iustinian, §i a fost secretarul generalului Belizarius, spune amune despre ei, CA vechile lor lo- cuinte au fost la sudul Istrului ;aici Gepizii ocupara Singiclunul§iSirmiul cu regiunile invecinate, iatilt in dreapta cati in stanga Istrului", §i aceasta aratare atilt de preciza este repetata de scriitorul bizantin in mai multe randuri 29 Menandru spune asemenea ea Baian, chaganul Avarilor (care locuià in Panonia), trecand Istru, au intrat in. hotarele Gepi- zilor 30 Sirmium ,iSingidumun fiind wzate uncle astazi se and ora§ele Mitrovitzi Belgrad in Sarbia, §i Gepizii ocupand aceste orw §i locurile invecinate din colo §i dincoace de Dunare, reiesä ea la nordul fluviului ei aveau in stapanire parteaesa" a Banatu- lui, pand in muntii acestuia, in care munti traià §i parte din poporatia daco-romand. In acel §es al Banatului sei intillnesc mai tarziu Inca trei sate gepidice dupd. distrugerea Gepizilor de Longobarzi. Generalul Priscus, care face in 601 o expeditie langa Tisa contra Avarilor aminte,te de acele sate 31. Este deci inviderat CA daca Gepizii au putut aveil. un moment sub stapanirea Ion Dacia Traiana, atunci cand stationau intre Tisa §i muntii apuseni ai Tran- silvaniei, pe timpul hii Jordanes, cand Avarii le lua-

29.Procopius,De bello vandalico, I,2 ;Idem ,De bello gothico, III, 33, 34... 30. Menander, ed., Bonn, p, 111. 31. Teophylact, VIII, 3.

GOTII, HUNII $1 GEPIZII 33 sera loculi Gepizii trAiau peste Dundre, nu mai putea fi vorba de o asemene stApanire. Jordanes avea interes a intinde, cat se putea mai mult. stApanirea poporului sat'. §i de aceea banuim la el o amestecare poate intentionata a Daciei lui Aurelian cu acea TraianA, cum si acea a Gotilor cu poporul trac al Getilor, in scop de a urea pe de o parte cat se poate mai mult in timp inceputurile poporului Go- tilor, precum pe de alta din dorinta de a lArgi si in spa- tiu marginile tarilor in care dornniau neamurile din

Discul cu figuri. Fibule dela Petroasa. care si el Meat parte. De altinintrele Jordanes nu pare a'§ida bine samA despre cele ce intelege prin Dacia veche (adeca TraianA). El spune intr'un loc cä Ge- pizii ar sta langa fluviile Marisia, Miliare, Gilpil§i Grissia, care ar intrece pe toate celelalte Hurl 32, iar aiurea aratà marginile tareiGepizilor, ca cuprinse intre riul Tisa, care ar uda-o despre nordi apus, Du- närea despre sud iTausis despre rAsArit, ale cArui undo iutii spumoase se reped furioase in Dunare 33.

32. Jordanes, XXII; Gepidae sedent iuxta flumina Marisia, Miliare et Gilpil et Grissia, qui amnes supradictos excedit." 33. Jordanes, V, Nam Tisia per aquilonem eius corumque discurrit ; ab Africo vero magnus ipse Danubius, ab eo fluvius Tausis secat qui rapidus ac verticosus in Histri fluenta furens devolvitur."

A.D.Xenopol. Isloria RomanilorVol. II. 3

34 ISTORIA ROMANILOR

pupa caracterizarea cursului lui Tausis, credem ca acest riu sä fie Wit /. Insenmat insa pentru pozitia geografica a Gepizilor este faplul e cei ocupa basenulCrigilui, care dupd cum este cunoscut, izvoreste de pe laturea ext( hoard a muntilor ce separa Transilvania de Ungaria, (loci curge in intregimea lui afarà din Dacia : nu mai putin de bagat in sama estesi imprejurarea ca Jordanes da ca granita apusanA a tarei Gepizilor riul Tisa, in cat se vede deci ca si el pane, ca regiune ocupata do acest popor, mai mult campia Tisei, pe undo pe acolo curge riul Muresului, decat Dacia lui Tra- ian. Ca ei Ii vor fi intins stApanirea, adeca prAdaciu- nile lor,i prin vaile Samesului si Muresului pand in Transilvania, eine ar putea-o tagAdul, de oarece in decursul intregei istorii, stapanii Panoniei au fost si a- cei ai Transilyaniei? Astfel deci s'ar putea impaca spusele lui Jordanes cu celelalte izvoare contimporane, In sensul acela, Ca Gepizii locuiau intai la nordul DunArei, in campia Tisei,intinzandu'si stApanirea iasupra Daciei lui Traian ; cà insa,putin timp dupd coborarea lor in aceste regiuni din partile Galitiei, s'au stramutat peste Dunare in Moesia, Linde statura pada ce poporul lor fu nimicit de Longobarzi si de Avari. Ca nu au rdmas urrne germane, Mei dela Gepizi in sinul poporului roman, trebuie sä ne mire tot atat de putin ca si lipsa aflarei de elemente gotice, de oarece poporul daco-roman se retrasese in mare parte, Inca dela navalirea Gotilor si a IIunilor, in muntii §i padurile Daciei, si chiar dacA Gepizii ar fi dat peste ROMAni in incursiile lor in Tran- silvania si muntii Banatului, aceasia atingere a lor dusmaneasca cti Romanii, nu le-ar fidal prilejul a lash in nationalitatea romanA urmele unei viete co- mune. Gepizii deci locuind, cea mai mare parte din timpul cat au trait la suthd Dunarei, in regiunea Sarbiei si a Bulgariei, si tot acolo as_ezandu-se jFGi, din care ranian inscninale palcuri, chiari dup4 ce se

Gnu, tarNII SI GEPIZU 35 duce greul poporului lor, in Italiai Spania 34, se intelege dela sine ca dacd Romanii ar fi petrecut iii acest timp in Moesia alAturea cu ei, §i dacA Gotiii Gepizii s'ar fi contopit in nationalitatea Romanilor, ace§tia cand ar fi venit innapoi mai tarziu in Dacia, ar fi trebuit numai de cat sa aduca cu ei urmele inriurirei germane asupra graiului lor. Lipsa unei asemenea inn-- uriri, departe de a fi, cum credeau Sulzerj Rosier, un semn cA Romanii nu s'ar fi aflat in Dacia pe timpul nAvalirei aceslor popoare, este tocmai cea mai bund dovada, ca Romanii n'au parAsit niciodata Dacia tra- ianA, spre a trai dincolo de Dungre. 35.

34. Insusi Iordanes, LI, mirturiseste c pe timpul hid, 550 d. Hr., Gotii minori, a) c5ror pontifice fusese Ulfilas, ar locui in Moesia, in regiunca nico_politanA Ifingarstmtskijacinus: Erant siquidem et alii Gothi, qui dicuntur minores, populus immensus, cum suo pontifice ipsoque primate Vulfila qui cis dicitur et li- teras instituisse hodieque sun! in Moesia, regionem incolentes Nicopolitanarn, ad pedes Haemi montis, gens multa, sed paupera et imbellis, nihil abundans, nisi armento diversi generis pecorum et pascua silvaque lignorum ; parum habens tritici, ceterarum specierum est terra foccunda." 35. Hasdeu care a dovedit ca nu stint elemente otice tn limba rom5n5 sustine prezenta unui element gepidic in ca ; numele propriu al zinei Filma zina frigurilor la Banateni, sprijinindu'si p. rerea pc durilecear existS Intre friguri si frica si aratfind apoica Lerminul de Mina mseamna In Evanghelia lui Ulfilas team5, unnire. Cercelarea lui1 lasd u, Jlojnd,mii Banulcnii An. Acad. torn., II, Tom. XVIII, 1856, f iarte eru hIm, iti Ims mtip wirea celor lull mulle din demonstrarile acestui fnvatat care une ori insa are scantekri geniale : ca ar IRAN) safie si asa.

2. DACO-ROMANII IN MUNTI.

Dovezi din analogic. Inca de pe timpul lui Ha- drian, incepuserà popoarele barbare ce locuiau in a- propierea Daciei, a nelini§ti pe locuitorii provineiei rornane, venind cand sub formä de bande de hoti, cand in trupe mai mari, spre a ataca poporatia daco- ronianAI.Cat timp numai Sarrnatii §i Dacii neatk- nati lovirà provincia, locuitorii ei se aparard §i rAspin- serA, cu ajutorul impäratilor, loviturile lor. De pe la 238 insa" se adaug care incursiile acestora, acele ale Gotilor, mult mai barbari si salbateci deck ei. Am vazut cum la inceput Romanii luptä viteje§te §i in contra acestor noi nävAlitori. Ei revin insA cu o furie tot mai adaus5, distrugand mai multe orap din Dacia, incat pericolul ndvälirei lor devine tot mai sinktit pentru poporatia daco-romand. E probabil cd de pe atunci incepurA ceratenii cei mai avutii nkai putin inimosi a parasi provincia, pentru a cAutd adApostire, nu atat in Moesia, uncle Gotii vrafuiau mai rAu chiar decat in Dacia; ci in partile mai lAuntrice a le Imperiului Roman. Cu timpul ins5, §i acei pe care dorinta c4ti- gului ii retinea. in Dacia, cu tot pericolul cäruia se ex- puneau, furd nevoiti so páräsascá, dacA nu voiau sa"i vadà agonisita Iondevenind prada barbarilor. Astfel se de,ertar5 cu incetul orwle Daciei de clusa

1. Vezi Vol.I, p, 276.

Gnu, Hu Nu 51 GENzii 37 avutti a poporafici Thr. Am vAzut inteadevär, c5 barbarii aveau drept tintà in pr5dAciuni1e lor, mai cu osebire ora§ele, cam ceea ce'i atrageh pe ei, era mai ales setea aurului, metal pe care'l stiau cA se ascunde mai curand in lAzile bogatilor de prin orase, deck sub capataiul locuitorului dela tara. Ora§ele fiind distruse, date pradA flAcArilor, si poporatia lor cea sAracA era nevoità sä le p5rAsascai sA caute aiure addpostirea existentei. Ce devenl aceastà poporatie irnpreunA cu acea care locuià pe ogoarele paciei? PArAsisiea oare provincia? Aceasta era peste putintA, din pricina sla- belor ei mijloace, cu toate cä nici ea nu putea rA- manea expusA la valmasagul n5vAlirei, care produceh in pasnicii locuitori, efectul ce'l face un card de lupi intrati deodatàintr'o turrnA de oi. iei o rupeau de fugd, cand auziau c5 yin barbarii. Unde se duceau insä? In adApostirile invecinate ale muntilor si padurilor, pentru a putea fi pururea aproape de casa si de ogorul lor. De indatA ce barbarii dispAreau, se in- turnau iar la locuintele lor prAdate §i pustiate, uneori nimicite, plangeau pe ruinele in care se prefacuse averea cu greu eastigatA, se apucau de radicat din ce- nusA dArAmAturile ;de dres, de adunat imprAstiatele lor avutii, cate nu incapusera in grAbitele mani ale nAvAlitorilor, cand deodatà iarAsi rAsunà alarma, iar5si veniau barbarii, iarAi fugiau locuitorii prin vagaunele muntilor si in desisul padurilor. Avem o dovadA invederatä cA lucrurile inteadevAr se petreceau astfel. Cetatea Troppaeum Traiani din Scitia Minoard fusese distrusA de Goti;dar locuitorii ei imprA§tiati se stranseser5 iar la c5minurile lor si, mai necAjiti, mai stramtorati ca innainte, duceau totusi mai departe povara vietei lor oropsità. De asemenea orasul Histria fusese distrus in 238 ; totusi se all A mai tarziu impoporat. Tot asa am vazut cum fusese ruinate orasele Naissus si Sardica, pastrand totusi o ramasitä de poporatie. 2 Acela§ lucru ni'l dovedeste is-

2. V. Parvan, Cclatea Troppacurn in Bulelinul corn. mon. islorice, IV, 1911, p, 165 si 175. Pentru Histria d. P5rvan citeazil pc Pick, MOnzen von Dukien und Mirsien, p, 147. Pentru Naissos si Sardica vezi mai sus, p, 25.

38 ISTORIA ROmANILOR toria tuturor nAvalirilor petrecute in timpuri mai apropiate de noi, si care toate ne aratà cat de mult tine la sä- lasluirea lui omul asezat, cat de greu se desparte el de casa ce'l adAposteste, de ogorul ce'l hr5neste. Chiar puterile naturale, fenomenele ingrozitoare ale cutre- murilor de p5mant, in care tot ce poate fi mai sigur si mai temeinic in aceastä lume, p5mantu1 pe care stai, se c1atin5 sub picioare, inc5 nu sunt stare s5 in- depArteze pentru totdeuna pe om de locul uncle a trait. Lisbona, de si a fost daramata cu desavarsire in 1755, de un cutremur, astAzi se innalta iarAsi mandrà pe ruinele de altA data. In America centrala sunt orase care au fost rAsturnate de cate cinci ori de puterile elementare, si cu toate acestea necontenit sarguinta omenirei le ridica iarAsi din dArAmAturile lor. Un cu- trernur intamplat odata intr'un loc,eine rAspunde cA el nu se va repetà? Ce lucru dar impinge pe om a nu se deslipi de locul prirnejdiei? Este credinta oarbA sinecontenit innoitä, cA nenorocirea suferit.5 deel este cea de pe urmA. ALA de puternicA este in omenire, speranta in vrernuri rnai bune ! Am spus cA istoria tuturor nAvAlirilor mai noue ne poate dovedi faptul ca pe cand poporatia cea bogatA fuge in depArtare si se destareaza, cca sAracA cautA adApostire, pe cat se poate mai mult, in locurile invecinate. Tocmai istoria poporului roman care a fost bantuit de navalirile tAtäresti panA la sfarsilul secolului al XVIII, ne dovedeste acest fapt cu prisosintà. De ate ori veniau TAtarii, ce f Aceau Romanii? Ii pArAsiau ei tam? De loc, de oarece ii regäsim la fiecare nou5 navalire iaräsi asezati in locuintele lor. Fugiau pentru un moment, luand cu sine cand puteau, avutsia lor principala, frurnoasele lor vite,si se ascundeau la munti si la codri ;apoi curn se inseninA cerul, iaräsi se intorceau la cAminele lor,clArAmate sipustiete de 'Mari, rAmanand sA o rupA iarAsi de fugA la cea dintai veste a revenirei lor.Cronicarii nostri sunt plini de aceste stiri ale fugei poporatiei t A- rilor romane, in adApostirile firesti,la venirea Tata-

GOTH, HUNII SI GEPIZII 39 rilor. Astfel Neculai Mustea spune : cA Mull dupA obiceiul lor au lAsat ciambur in toate pArtile inese zile de au prAdati robit,i fiind calea greai ometii mafi, nu s'au putut ascunde bieii oameni §i s'au um- phit de robii de dobitoace ; cum erau sAniile si be- jAniile,asetle aduceau incArcate de muerisicopii degerati si fete main, cum erau mai arnar, si am fost fatA de am -vAzut aceste" 3. Joan Canta spune cA in domnia a paira a lui Constantin Mavrocordat toatA puterea turceascA se suise in capul Orei la cetatea Hotinului, i ara se beyinise la rnunti si la codri" 4. Constantin Cdpitanul,cronicarul Munteniei adaugA cA oamenii cei prosti erauIogiiprin paduri si prin munli pentru o vcste ce venise ca vor sA robiasca tam Tatarii" 5. SA se observe cA in acest loc cronicarul spune, Caacei ce fugiau prin munti erau clasa de jos. Cei bogati fugiaui ei, insA in niste adAposturi mai indA- manatece ;de obiceiu peste granita, in Polonia sau Transilvania. Acest fapt era a'A de cunoscut timpurilor noastre mai vechi, incat Ii vedern reprodus de anaforaua obstestei adunAri din 1817, co e.Tlicare a im- poporArei mai mari a muntilor ded,t a campului. Nu putin norod de locui Lori patimea dupd vremi de navaliri strAine si intru aceastA pricinA unii neizuiau in pique munlilor, /iind locuri tari sl re a se puled apara" 6 Miron Costin in poema polonA induce cu tot cuvântul cA asa au trebuit sA se fi petread lucrurile si la intaile nAvAliri ale barbarilor in Dacia. El spune cA atunci cand colonistii nu mai puturA infrana furicasa multime innabusitoare, s'au retras In parted muntitor, lAsand pustii frurnoasele lor orase". Tot asa 3. Lelopisefele Ora Moldovei, III, p, 70. 4. Ibidem, p, 188. 5. Magazinul isloric p. Dacia, III, p, 252. 6. Uricarul lui T. Codrescu, Iasi, IV, p. 327. Dimitrie Canternir,-Hronicul Moldo-Vlahilor, editia lui S5ulescu, Iasi 1835. I, p. 303 emite parerea cri retragerea colonistilor de care Aurelian din Dacia s5 fi fost numai vremelnic5, panS la re- Inturnarea lui din Azia, pentru a'i far! In acest thnp de nSvSlirile barbare. Des! aceastil parere nu ne pare Intemeiat5, Cantemir aduce o aseminare care are In- semndtatea ei. El aratS cum pe timpul lui chiar, cAnd veniau nAv5lirile t5tare, locuitorii erau luati chiar de ocilrmurirei striimutati la munti, pana se strecurà primejdia.

40 ISTORIA RomANIDDR

aratà un document din 1652 c5 norodul din Moldova fuge dela Iasi si se grkna'deste tot la poalele muntilor 7. Posedärn o importantà rnArturie contimpuran5na- välirei taäresti celei mari din 1241, care ne aratä iartsi,caefectul acestei n5v5liri, una din cele mai furioase pe care le-a inregistrat istoria, nu fu acela de a despra pe locuitori, ci numai de a'i arunch in rnunti sipaduri.CAlugArul Rogerius, prins de 'Marii sd- pand dela ei, vine fugar In Transilvania pe care o strA- bate in toatà intinderea ei, pe urmele pustierilor fä- cute de Mari. Voin stärui aiurea asupra acestor pus- tieri ne mai ponienite. Aici atata vroim sraportAm, cum Rogerius aflä intern) loc poporatia tareidà- postit5 intr'un pisc de munte, asteptand rnereus'a" se strecoare furtuna omencasca ce viforia la poalele lui. era acolo ne spune nenorocitul Rogerius, la o depärtare.de vreo 10 mile langa o Odore, un sat care se chiema Frata in limba vulgarà, si din jos de padure, la patru mile, un munte minunat i innalt, pe a- druia \rad se radicau piste stanci ingrozitoare. Acolo cautase scdpare o mare multime de barbati si de femei, care, salutandu-ne, neprimirà cu lacrimi, intrebandu-ne despre prirnejdiile ce le indurasem. Ne oferird o pane neagrà, facuta din Mina si coajd de stejar. Am stat aici o lima de zilesi nu indrAzniain a ne cobori ; dar trimeteant adese ori descpperitori care sä afle sà ne spuna, dacA mai ramasese in Ungaria vreo parte de Mari, si cu toate Ca adese ori lipsa de hrana' ne silia a ne Vasa spre pärtile ce fusesera cendva locuite, totusi nici odatà nu ne era sigur coborisur. Tot ash ne spune Presbiterul din Diocleea (veacul al XIII), Ca' in acele vremuri multi Crestini, nevoind a se sapune moravurilor spurcate ale barbarilor, fugiau zi de zi in toate pàri1e ise impreunau cu cei ce petreceau in munte in locuri tafi" s.

7. Arhiva isloricd, 1, 1, p. 169. ; 1652, Julie 11. de la G. Racoti, Hurm., Doc., XV, 1, p. 1207. 8. Rogerius, Miserabile Carmen in Schwandtner, Scriplores return hun- garicarurn, I, p. 320 : Et erat ihi ad decein inilliaria iuxta silvam, villa quae Frata

GOTII, MINH $1 GEPIZII 41

Apoi cand vedem cA cea mai strasnicA din toate nAvAlirile nu avuse alt elect decat de a impinge poporatia sAracA in adAposturile muntilor, pentru ce am admite cä pe timpul primilor näväliri, lucrurile s'ar fi petrecut altfeli intreg poporul daco-roman ar fi pArAsit tara ce'l hrAnise panA atunci ? Faptele omenesti sunt de douà soiuri : acele ce se referd la inteligentA, care sunt necontnit schimbd- toarei alcAtuesc substratul miscArei istorice,i acele ce se tin de viata lui animalà, in care intr5 si partea mai de jos a vietei pasionale. Aceste de pe unnA se vor repethtotdeuna, schimbandu-se numai cat prea putin,i aceasta numai in modul lor de mani- festare care imprumutà adeseofi elemente intelectuale. Limba, gandirea, religia, stiinta, artele si me- seriile poporului se vor schimba ;iubirea, ura, ge- lozia, invidia, frica, simtirnantul conservArei traiului vor determina in totdeauna pe oameni la acelasi fel de fapte. DacA ar fi deci cu totul neistoric a conchide, dela un fenomen intelectual din vremile noastre la unul de aceeasi naturA din timpuri trecute, este din contra cu totul indreptAtit a admite, CA in sfera pasionald, omul au lucrat in totdeauna in acelasi mod si a scoate, acolo unde D U avem probe directe, din faptele precum ele se petrec sub ochii nostri, cele ce au trebuit sä se intample in timpurile dela care nu ne-au rAmas mArturisiri. Pe acest temeiu psihologic am admisi noi in- cheerea, pe deplin logicA a lui Miron Costin, cá fenomenele, produse de nAvAliri in timpurile vechi, au tre- dicitur in 1,u1gari et infra silvam, ad quattuor milliaria, mons mirabilis et excelsus, in cuius summitate lapis et petra fundabatur terribilis. Magna co hominum et mulierum confugerat multitudo, qui nos gratulanter uno fletu receperunt, inter- rogantes nos de nostris periculis ; obtulerunt tandem nobis nigrum panem de farina et corticibus quercum pistum. Mansimus igitur uno mense, nec fuimus ausi discedere, sed mittebamus scalper speculatores videre et rescirc si adhuc aliqua pars Tartarorum in Hungaria remansissent, et quamvis saepius necessitate victualia cogente Mea petiverimus quondam habitata, nunquam tamen noster tutus erat descensus." Pentru Presbiterul din Diocleea, vezi. Ibidem, III, p. 479. Frala este un sat ce existai ast5zi locuit de poporatie romanesca.Vezi, Schcmalis- mul Milropoliei din Alba-lulia pe anul 1880, p. 92. Ea se impartea in vreinuri mai vechi in Magyar Frata 5i Olah Frata. Doc.din 1465, Hurm., Doc., II, 2, p. 168.

42 ISTORIA ROMANILOR buit sa fie in tocmai cu acele ce se constatà in timpurile mai apropiate. Loeuintele Romilnilor in munti. Aproape deci tot poporul daco-roman care nu puLuse parasi provincia, se reträsese In munti in timpurile nAvMirei, atunci cand vAzandu-se pArdsit de impArAtia de care se tinuse, el fu lasat in voia intamplarei. Aceasta re- tragere in munti, incepura de pe cand navAlirile Gotilor luasera. un caracter de tot amenintAtor, deveni si mai pronuntatj pe timpul Hunilor, astfel incat putem admite ca pe la 451, cand Atila plea care apusul Euro- Pei, muntii Transilvaniei devenisera, in intregimea lor, adapostul poporatiei daco-roinane. De aici se explicA imprejurarea cea insemnatd, cI Roniónii p/uul in timpurile mai none, au ocupat totdeauna parka muntoasd a ftirei, uncle se afla docu- mentatei primele lor urme, §i de unde ei se coboara apoi mai tarziu pentru a infiinta state in poalele lor, atunci cand vremile se mai linistira. Toatetiri1e cele d'intai documentale ce le pose- dAm asupra Romanilor, ni'i arata ca locuind partea mantoasA a pod*ilui trausilvan.Introalte documente care vor fi studiate mai la vale, citam pe unul din 1510 care spune ca oile iobagilor nostri din Varalva au lost fArà drept alungate din munti". Alt document din 1567 ne aratA pe camera fiscalà din Ungaria, ru- gand pe regele Maximilian ca sä propunA dietei supunerea la contributie si a Valahilor care se ocupà nurnai cu vitele §i stan in inunti. Al treilea document este din 1570 si ne arata pe comitele Secuilor, Iaksch scriind cAtre senatul acestui popor : De aceea rog prietenia voastra ca in fie ce zisii urcati inunii cu toatà puterea voastrA, §i sA spireimati pe viclenii de Valachi, crutand femeile §i copii". 0 lege maghiarA din 1574 prevede pm art. 4 ca" §i Ruteniii Valahii care nu au case ci prin munti si codri pasc vitele, vor prat] numai jumatate din dari". De asemenea episcopul Napragi, de pe timpul lui Mihai Viteazul, spune

GOTII, HUNII SI GEPIZII 43 in raportul sail din 1699 cAtre impAratul Rudolf despre Romani, cA ei ar fi impr4t1eti in toath Transil- vania, locuind mai ales in regiunca munioasd" 9. Este de observat ca pretutindeni unde poporatia romanA sau romanizata, §i deci deprinsA cu viata or- ganizatA a Imperialui Roman, fu expusä la loviturile violente ale nAvMirei barbare. atunci cand furia lor sAlbaticA nu. fusese Inca' stampAratA prin atingere cu lumea civilizat, acea poporatie cAuth in n.unti un adapost in contra grozAviilor navAlirei. Aa in sudul Dunärei gAsim poporatia romanA adapostith in muntli Hemului, Rodopului i ai Pindului, unde ea rAmane apoi ocupandu-se cu 'Astoria 'Ana chiar in zilele noastre. Astfel o descrie mai intai strategul bizantin Kekav- menos cand spune, cA astfel e obiceiul Valahilor ca familiile §i turmele lor sA petreacA din luna Apri lie panA In Septemvrie pe inunii cci Innali si in locurile cele mai reci" 1°. Nicetas Choniates, cronicarul In periului Romano-Bulgar, care valzuse el singur pe Valahii din Hemus, in insu§irea sa de secretar al impAratului Isac Anghelul. spune cA stApanul sgu gAsi cetAtilei satcle intArite prin nouA metereze, iar apAratorii lor aceita(i pe lnnüJimi dupd Mimi! cerbilor, sdriau ca si caprcle pesle preipdsiii §i nu primiau nici o luptà fAti0" 11. Tot el spune despre Valachi cä satele lor ar fi foarte numeroase a Remus, mai toate a§ezate pe praptisiii, ameiiloare, si mnllirni infricopte" 12 La aceasth descrire corespunde intocmai aceea a rabinului evreu Veniamin

9. 1510 Hum., Doc., XV, p. 203 : oyes iobbagionumnostrorum de Waralva, de montibus videlicet de alpibus minus iuste abegerunt" ; 1567. Hurm., Doc., II, 5, p. 612 ; comp. p. 662 : Walachi qui tantum in silvis et montibus non contemnendum pecorum numerum alunt ;1570, Fejer, Codex diplomaticus regni Hungariae, X, 5, p. 143, Igitur adhuc vestras rogamus amicitias quatenus cum tota vestra potentia singulis diebus Alpes ascendahis et perfidos Valachos penitus interficiatis, demtis pueris et mulieribus," 1574, citat de V. P5c5tianu, Isto- riograf i vechi si noi, 1904, p. 36 ;1699. Raportul liii Napragy Hurm., Doc., IV,- p. 285 : Valachi dispersi sunt per totam provinciam, montosa praesertim inhabi- tant loca". 10. Reprodus locul de G. Murnu In articolul shu Kekavmenosi Ronu2rdi din veacul al XI, In Cone. literare, XXXIX, p. 591. 11. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 561. 12. Idem, p. 487.

44 ISTORIA ROMANILOR din Tudela care treat prin tara Valahilor dela sudul Hemului, si anume acea a§ezatA in Tesalia. Aici zice el, (dincolo de Sperchio) se incepe Valachia, ai carei locuitori alsezali pe munii i§i dau numele de Va- lahi.In iutala ei sant asemene caprioarelor. Ei se coboarà de pe munti, in Helada pentru pradA si hotii. Nimeni nu cuteazA a'i infrunta in razboiu si nici un rege nu i-a putut birui" 13 Aceeasi parasire a locurilor sese iretragere a poporatiei romane in munti se adevereste si in Raetia si Tirol, atinse si ele de curentul violent al navalirei barbare. Ash Mominsen spune despre Raetia : Mun- tele apArator era locul de scApare eel mai apropiat al provincialilor care fugiau, in aceste timpuri pline de turburki, innaintea Germanilor, atat din tarile Duna- rei cat si din Noric sau din valea Padului" ; iar Steub adauga despre Tirol ; Mai de insemnat este insa, cA tocmai muntele eel mai innalt, mai gol si mai salba tec din dosul lui Tegernsee este Inca plin de nume romanice" 14 De asemenea mai gasim vechile colonii romane din insula Creta, retrase in munti innaintea navalirei Sarazinilor, si ocupand si astazi muntii Albi din acea insula, sub numele de Sfachioti si Lachioti 16 Panai Pieile Rosii fugira in munti pentru a se feri de apasarea Pieilor albe" 16 Argument geografie.Cand vedem ca retragerea poporatiei romane la munte este un fapt ce se intalneste in toate locurile, unde Imperiul Roman a fost bantuit de valurile cele vijelioaseale navalirei, nu stmtcm caresilitia admite, cA tot astfel a trebuit sa se petreaca luerurile si in Dacia, unde acele va-

13. Arhiva istorich a lui Hasdeu, II, p. 25 (anno 1170). 14. Citati de I. lung, in Zeitschrift für ocster. Gymn. (Die Anliinge der Ro- maenen), 1872, p. 98, 99. 15. Ca ace5ti Sfachioti iLachioti nu sunt poporatii doriene cum crede Elisée Reclus, Nouvelle geographic universelle, Paris, 1876, I, p. 135, ci RomAni, a dovedit'o intr'un chip nediscutabil colegul meu loan Caragiani In scrierea sa, Sludii islorice asupra RomOnilor din peninsula Balcanului tiparita numai fn parte sinepubilcate inert, desi c tocmai din 1888 ; p. 266. 16. Elisee Reclus, Ibidem XVIII, p. 49.

GOTII,HUNII SI GEPIZII 45 luri lovirA cu o putere deosebità, ca una ce era tara cea mai expusa, prin asezarea ei, ciocnirilor barbare. Exista insA o dovadA puternicA,i neresturnabilà, cA poporatia daco-romanA, din Dacia Traianä a locuit muntele in tot decursul Veacului de Mijloc ; anume faptul cA aproape toatà terminologia geograficA a muntelui, poartä Wi caracter pronuntat romanesc. DacA am enumera toate numele lanturilor si a pis- curilordin Carpatii tArilor romane, incepand dela muntii Banatului, de a lungul coastei sudice a Tran- silvanieii apoi spre nord pe laturea Moldovei, panä in fundul Maramuresului, acolo pe uncle se deschide in campia cea mare a Tisei ; de asemenea dacd vom cerceta namele catenelorsia piscurilor muntilor din partea apusand a Daciei, acei asezati intre Transilva- niai Banatul cu Crisiana:muntii Mineriferii, lan- turile Abrudului, Biharului si a YlAghiesei, aceste nume precumiacele a le tuturor dealurilor ce rAsar din ele, precum si acele ale tuturor riurilor, parae- lori paraiasilor ce se scurg de pe coastele lor, poartA aproape fArà exceptie un caracter romanesc ". Zi- cern romonesci nu roman, adicii laf in ;cAci dupA cum am spus'o5iathre, terminologia munteluirg- masa' din epoca romanA, este foarte sArad, pentru motivul cA Romanii se fereau de munti, Si ii incunjurau pe cat le era prin pulintA ;prin urmare nici nu aveau nevoie sA le dee nume spre a'i recunoste. Faptul cà iimntele e plM In toate pArtile sale de numiri romAnesti ;cA cele mai mici poteci5i accidente de tAram poartà numiri deosebite numai la poporul roman, iar cand aceste nume se intalnese 5i in gura celorlalteDatii conlocuitoarecu. Romanii In Tran- silvania, ele sunt numai cat reproducereai adese ori schimonosirea numelor romanesti, aceasta ne arat5 cA partea innaltA a tarei a trenait sä fie cutreeratà In

17. La capitolul despre Maui vom aduce numirile slavone, care toate au rilmas In gura Romanilor. La acel despre Unguri vom lAmurt excep0a apa- rentil din tinutul Secuilor, unde terminologia muntelui este in mare parte astazi ungureascii.

46 ISTORIA ROMANI:LOR toate senzurile de poporul roman, si cä aceastA bote- zare, atat de universalà a tuturor pArtilor muntelui, a fost datoritä unei petreceri a lui foarte indelungate si stdruitoare in decurs de veacuri intregi 18 Efectul produs de retragerea poporatieidaco-romane in munti, innaintea navalirci, fu din cele mai in- seinnate. Ea schimbA cu totul fata Dacici, intinzand moartea si pustierea acolo pe unde mai innainter5- suna viata si se aduna imbelsugarea, sitrezi ecou- rile linistite ale muntilor sub räsunetul vuetului o- menesc. Orasele din câmpiile Daciei disparurä unul dup5 altul ;locuitorii s'graci din ele care, la inceputul nävalirei, lc vor fi parasit numai vremelnic, Valzand ca pr6dciunile barbarilor devintot mai dese pe fie ce zi, se deprinserà din zi in zi, cu trniul lor in ascun- zAtorile muntilor, si petrecerea lor aici lud un caracter mai statornic. Orasele pustiite de barbari, ne mai fiind ridicate din daramaturile lor, muschiul se prinse pe ruinele lor, si odatä cu ele dispArurä, din constiinta poporului roman, si numirile ce le insernnaserã. Nu ar fi de mirare de a nu se afià nici un singur nume de ora§ pAstrat in gura poporului roman, desi in 'kikapusului se aflà de aceste numiri indestuie. InsA lipsa de nume de orase, pastrate dela cei vechi in Dacia, are cu totul alta explicare decat aceea pe care vreau sà i-o dee partizanii parasirei Daciei de Romani, adecä retragerea din Dacia a poporatiei I.( mane. Caracterul nãvalirei barbarilor in Dacia este cu totul deosebit de acela pe care ea l'a avut in celelalte tari ale Europei. In partea apusairA a continentului nostru au n5valit namai popoare germane, cel putin numai aceste intr'un chip mai statornic. IIunil an trecut numai cat pe aci. Avarii si Ungurii, desi au pradat uneori Germania, Frantia siItalia, nu si-au ales in aceste t Ari locul silahiintei br, ci in Panonia, in preajma Daciei. Popoarele germane

18. Vezi exemple din aceastil nomenelatura In a Inca Teorie a Iui ROsler Iasi, 1881, p. 201 s. u. si mai jos sub II, AvariifiSlavii.

GOTH, HUNII SI GEPIZil 47 ele insa§i, inainte de a se awza in tArile apusene, trecusera prin acele dela rasarit, de uncle venea navalirea, §i lovindu-le pe aceste cu toata furia,1.§i revar- sasera tot focul salbataciei lor asupra acestor partisi in primul Joe asupra Daciei, §i numai dupA aceea, rd- coritisi induplecati catre civilizatie,cei mai multi cre§tinizati in partile Osaritului, treceau mai departe eatre Europa apusanA. Pe cand deci apusul Europei primi in sinul salt popoare ce e drept barbare, dar capabile §i chiar doritoare de a se civiliza, Dacia fu cople§ita sau de aceste popoare la prima loc ciocnire, sau de altele de neain turanic, cu neputinta de a se polei sau cultiva.", care nu veniau sa se punA sub umbra puterei Imperiului Roman, ci se repeziaa cu. o furie nemaipomenita sa sfäramei sa pustieze tot ce le ie§ia in cale. Era barbaria in toata puterea cuvantului, barbaria cea oarba §i innAscuta rasei, nu acea care provine numai cat din lipsa unei culturi. Ea trebuia sa'§i potoliased furia prin prada §i macel care se revarsau tocmai asupra Daciei. Pe cand in apusul Europei, cei mai multi barbari se furi§au in Imperiul Roman, rugandu-se sa fie primiti in armatele sale§i numai cat atunci ndvaliau cu violenta, cand simtira la spatele lor suflarea in- ciumata a Hunilor, in Dacia navalirea avir totdeauna caracterulnapustirei unor imense bande de hoti care dadeautoc, daramau, pustiau, omorau, pare e'ar fi vrut sa stinga toata suflarea de pe accst O- man L. i aceasta navalire nu tina ca pentru Europa apusana vreo cloud sute de ani, ci se reimprospala necontenit in timp de aproape o nile, incat, lueru ingrozitor de gandit, peste 30 de generatii de oameni nu mai puturA hAladul in linite de rAul barbarilor care pareau cã eurg din un izvor ce nu vroia sa mai sece. Hunii, Avarii, Bulgarii, Ungurii, Pacinatii, Cu-

19. Dac'.1 Ungurii s'au civilizat, ei datoresc aceasta amestecului lor cu rase civilizabile :Slavii iliconanii, care au transformat aproape cu totul natura lor. Cea nlai buna dovada este fizionoinia lor, care au pierdut caracterul turanicsi nu luat pe acel european, mai ales la poporatia oraOneascil.

48 ISTORIA ROMANILOR manii §i Tatarii, afara de alte triburi mai mici, ale caror nume s'au confundat cu aceste lalte, iatä pomel- nicul bogati inflorit nurnai al neamurilor mongolice ce s'au napustit asupra Daciei, in afara de Goti, Gepizi §i Slavi cari doar nici ei nu veniau cu ramura de maslin in mani. Si fiecare din aceste navaliri nu era decat reproducerea cele mai de innainte ; atata numai ca in locul celor satui veniau altii tot mai flamanzi. 0 asemenea navalire cazand asupra poporatiei daco-romane, intelegem u§or cum de cei ce nu puturà sà parasasca cutotul Dada, cautara mantuirea lor in muntii acestei Oft In apusul Europei fuga era ex- ceptia precum am vazuro hunaoard efectuandu-se in muntii Sviterei §i ai Tirolului ; de obiceiu poporatia romana ramase pe loc, iar mo§iile §iora§ele Rornanilor se umpleau pe zi ce merge tot mai mult de poporatie barbara. In Dacia totul fu dararnat, pustiit ; nu ramase piatra peste piatra din frurnoasele ora§e ale Daciei, §i poporatia ei umplA lumea saumuntii. In ni§te asemenea conditii de viata create Daco- Romanilor, ar fi fost o aclevarata minune ca sä fi ramas in Dacia o terminologie geograficd care safi pastrat pana astazi numele vechilor orw. Aceste fura prefacute in cenusä §i nu se mai ridicard ; cad RJrnanii nu se puteau cobori ca popor din muntii unde'§i adaposteau existenta, cat timp barbarii roiau. necontenit la poalele lor. Disparitia totalä a vielei de Stat Paralel cu aceastä peire a ora§elor rornane desavar§itä, mai gäsim dispärutä Inca §i o altä parte, poate rnai insemnata chiar a vietei lot-, care ar fi trebuit sa loviasca tot atat de tare pe acei ce se rnira de disparitia numelor de ora§e, dar pe care cu toate aceste nimeni n'a bagat'o in sama. Aceasta este stangerea vietei de Stat romanA. Daco-Rornanii erau organizati in Dacia, ca provincie romanA, precum erau organizati bunaoara locuitorii in Spania §i Galia. Pe cand in aceste tari traditia Statului roman, nurnele dregatorilor, limba ofi-

GOTII,HUNII STGEPIZII 49 cialA§ialte elernente alevietei organizate ra'inan neatinse, ele dispar in Dacia aproape cu desAvar§ire. Astfel in Galia, familia Merovingilor devenind stA- pana Galiei, nu se gancli a distruge a§ezAmintele politice pe care le gAsi in fiintà. Ea pretinse din potrivA sA ocarmuiascA dupA chipul roman §i sä continue imperiul.DacA vroim sä ne facem o idee exacta despre ace§ti principi, trebuie sä ne inchipuirn niste oameni care vorbesc latine§te, care se imbracA dupà felul roman, care se apucA de scris latine§te, cArora le place mai ales a §edeh pe pretoriul lor dupA chipul imparatilor §i a rosti de acolo judecAti. PAstrand titlul de regi ai Francilor, ei adaug bucuros titlurile in total romane de principe, patriciu sau om ilustru. Ei poartà insemnele imperiale, coroana de aur, toiagul, hlamida §i mantaua de purpura". Ei au o curte pe care o numesc, ca §i im- pAratii, palatul sacru. Se vede in jurul lor o intovArA- §ire de dregkorii de curteni care se numesccom4i, dornestici, castelani, ref erendari, camerari. Toate aceste numiri sunt romane ; toate aceste dregatorii au trecut din palatul impAratilor in acel al regilor franci. Regii merovingiani, stApanii unei asernene puteri, 'nu avu- seed de cAutat mijloace noue spre a ocarmui oamenii, ci intrebuintarà pe acele de care se slujise Imperiul Roman. Acesta organizase o ocarrnuire centralA§io ocarmurie provincialA ;regii franci pAstrarà pe una §i pe alta. Principalul impozit direct era ca §i pe timpul Romanilor contributia fonciarA. Nu numai cat el urmA innainte a fi strans ca si pe timpul imp Aratilor ;dar Inca strangerea se facea dupA acelea§i registre de re- partitii care fuseserA intocrnite de dregAtorii impArà- te§ti" 25. Pretutindeni deci cea mai deplinA continuitate intre viata romanAi cea a Statelor barbare. Sa. cercetkn lucrul in Dacia. Aici din contrA nu. intalnim la poporul roman a-

20. Fustel de Coulanges, Histoire des institutions de rancienne France, I, p. 485, 453, 502.

A. D. XenopoI. Jsloria Rornanilor.VoI. II. 4

50 ISTORIA ROMANII.011 proape lidUll singur gezamant politic mo§tenit dela Romani ;totul este laei nou iimbraca mai ales forma slavona, sub a Orei inriurire s'a inchegat iard§i in Dacia viata de Stat. L5sand la o parte notiunile de Stat ce se tineau de centrul Imperiului Roman, precum acele de serial, pa- tricia, censor, consul, imprtrat, din care numai aceasta de pe urmä s'a pdstrat in con§tiinta poporului roman, imbracatd in haina mitica a povestei, sá trecem la analiza elementelor politice proVinciale §i amime la acele ce se constatä a fi existat in provincia Dacia, pentru a vedea : rämas-au vre unul din cle Inca in memoria poporului roman ? Capul suprem al provinciei Dacia, a fost in tot timpul stapanirei romane legatus Augusti 21 s'a Osit in insciiptiuni numele a 38 de ace§ti innalti ocarmui- tori, astfel ca numele §i notiunea de legatus trebuia sAfieintipAritaIiimintea fiecaruia Daco-Roman. Tot atat de insemnati erau §i procuratores Augusti, insarcinati cu strangerea darilor, care erau cate unul pentru fiecare din cele 3 Dacii ;Apulensis, Poroli- sensis§iMalvensis.Inscirptiile ne au pastrat numele a 14 procuratori, din care 8 in Porolissum §i 6 in Apulum. Ace§ti procuratores Augusti aveau §i ei sub dansii mai multi alti subprocuratori speciali, insarcinati cu strangerea unor dari particulame, precum am ardtat mai sus. Asemenea agenti fiscali, perceptori de dari, fiind necontenit in atingere cu publicul, trebuià ca nurnele §i fiinta lor sa fie foarte cunoscute poporatiei din Dacia. Ambele aceste dregatorii, legatul §i procu- ratorul, atat de populare §i de cunoscute pe timpul Ro- manilor, au perit din arnintirile poporului roman, al caruia limba nu a pAstrat nici o urrna a acestor cuvinte in tesatura ei. Dar dacd dregatoriile generale ale provinciei au disparut, ramas'au cel putin acele munici-

21. Legalus Augusti pro practore trium Daciorum era titlul s5u deplin. Vezi asuprairuIuii nurnelui lot Goos, Untersuchungen Ober die Innerverhallnisse des traianischen Dakien's in Arldo für siebenbürgische Landeskunde, 1874, p. 139 s. u.

GOTI1, IIIJNII $1 GEPIZI1 51 pale, acele dregAtorii mai apropiate de popor prin sfera lor de lucrare? Nici atata. Mai intai a dispArut toatA terminologia wzArilor omenqti : vicus, pagus, canabae, municipium, colonia, numiri ce trebuie sA fi fost rostite de coloni in fiecare clipA ;apoi organele administrative aleacestora§e- zaiierau iarA,i din cuvintele cele ce reveniau mai des in graiul locuitorilor. A§A crau :ordo decurionum san senatul municipal, compus din un numAr de decuriones, dintre care o delegatie cornpusA de patru barbati in municipii, quattorviri,§i de doi in colonii, duoviri ; defensores sau patroni atat ai ora§elor cat §i ai colegiilor, proteguitori §i apArAtori influenti ale intereselor acestora, care se intalnesc iarA§i la fie ce pas in monumentele epigrafice. Apoi curatores viarurn, inspectori ai cAilor publice, quaestores, casieri, practores urbani et pe- regrini, aediles, inspectori ai zidirilor publice, praefecti pagi, collegiorurn, rnagistrati ai satelor sau colegiilor, etc. etc. 22. ToatA aceastA intinsA §i cornplicatä adrninistratie romanA a dispArut panA la cea de pe urrnA rAmA§ità din sinul poporului romanesc,i limba lui nu mai pAstreazA nici o arnintire a cuvintelor ce o insemna. Mai extraordinar poate parea faptul cA si organizarea armatei, impreunA cu cuvintele ce se raportau la dansa, sA fi dispArut din mintea poporului roman. Armata romanA se compunea din legiuni, ale si cohorte. DacA acest de pe urmA cuvant se reaflA in limba ro- man5 sub forma de curie, nu are in ea intelesul unei subimpArtiri a o§tirei, ci acel de ogradA, care derivA din cealalLA acceptiune ce aveà cuvantul de cohors la Romani anume acel de loc inchis, ingrAditurA 23. Militarii activi purtau numele de mulles gregarii; cei ie§iti din slujbA accl de veterani, cuvant care in limba latinA avea intelesul special de soldat liberat din ar-

22. Vczi mai sus, Vol.I. Capul ;Organizarca Daciei ronlane, p. 213-244 23. Numele ograzei la Romani avea chiar formachars,charles, (Noniu ed. Mercer p. 81, VarroDe lingua lalina,I. 13, 2; V, 16, 26)de uncle s'a forma romilnesculcurie.

52 ISTORIA ROMANILOR mat5. Durata slujbei Hind de 25 de ani, intelegem c5 mai toti cei ce iesian din arrnatä erau innaintati in varstA. Acest cuvant s'a pAstrat la Romani in acel de bAtran, care insamnA numai cat mare de ani, fArd nici o arnintire a slujbei militare. S'au pAstrat acest cuvant §iintr'un alt inteles, la mosiile rAz5sesti, pentru a insemna un trup de pArnant neirnpArtit, la care au drept rnai multi sirnpArtasi. Asa se zice cA cutare rAzesi fac parte din un bAtran. Aici s'a pAstrat amintirea asig- natiei de pAmant care se dAclea veteranului la iesirea lui din armata, lucru ce se fAcii adese oni in Dacia, precum am vAzut mai sus. Nurnai a-Ma ins5 a rAmas din complexul notiunei de veteranus, din care tocmai intelesul sAu fundamental, elementul militar, a dispArut cu totul Pe langA capul armatei care era de obiceiu legatul lui August, mai erau ofiteri inferioti :praefeei, tribuni, centuriones, optiones; apoi deosebite grade mai mici precum :decuriones, frumentarii, duplarii, corni- cularii, tesserarii, beneficiarii, vexillarii, care toti acestia au dispArut panA la unul din memoria poporului roman. Tot asa au dispäruti numele dArilor romane, precum vicesirna, tributunr, portoriwn. Ce s'au Mut cu toat5 aceastA organizare intoemità de Romani pe Oman tul Daciei? Cum se face de ea a dispArut asa de deplin, Meat nu numai CA s'au pierdut cu desavarsire toate cuvintele ce insenmau elementele ei, dar n'a rAmas mAcar un rAsunet al ei in alte cuvinte ale poporului roman ? Alt r5spuns nu poate fi dat la aceastA intrebare decat cA, perzandu-se asezd- mintele la care se refereau cuvintele aceste, cu timpul au trebuil sA disparAi ele. Se tAiese r5dAcina lor, care le tinea vii in constiinta poporului, si trebuiau deci sA se usucei s5 se deslipiasc5, ca frunzele de pe un trunchiu mort. Pästrarea oarecAror termeni relativi la judecAti si darea dreptatai precum drept, judecata, jude, dc uncle rnai tarzia se forind judetul in sensal de eirconscrip- tie teritorialA a autoritAtei Lima jude, nu probeaza

GOTII, RuNII SI GEnz11 53

decat cà aceastA indeletnicire, neapdratä oricarei societati, nu a putut disparea cu totul dela Daco-Ro- manii care traisera tocrnai o viatà civilizatà, din care trebuirA sA pastreze oarecare urme. Termini apoi ca uzurd (usura) capth a (capere arrham), arvond (arrhabo) dovedesc staruinta unor notiuniuzuale, neapArate pâni vietei celei mai rudimentare, dar care dovedesc tot atat de putin cai terrnenii referitori la judecati, stà- ruinta asezamintelor romane. Popa, adica executorul jartfelor pagane, transportat asupra slujbasilorbi- sericei crestine, nu era un element al organizArei civile romane, de si la Romani el dobandi mai tarziu un rol oarecare in aceastä organizare. Singur teimin al de domn in inteles de principe, deci de element al unei organizari politice, este de caracter latin (dominus). lnsa el la Romani nu insemna nici o autoritate, ci nurnai pe stapan fata cu clientii. Prin urmare nu este un termin de organizare politica mostenit de Romani dela Romani, ci o creatie proprie a poporului roman, bote- zatA cu un cu \rant imprumutat din partea latind a limbei lor, tot ash precum au format si mai tarziu. boietiile portar dela poarta, spatar dela spata, u)sier dela usk termini si acestia de origine 1atin, dar care invederat nu desemna asezAminte mostenite dela Romani. Inteun cuvant se poate spune ca organizatia romana a dispArut cu totul din Dacia in partea ei spe- cialai oarecum tehnica,si ca chiar dacA au rAmas cateva notiuni, acestea se refera numai la viata ele- mentara a ori carei societati, pe care daca Romanii nu le-ar fi pastrat dela Romani, Inca arfi trebuit sa le iscocliasck intru cat traiul Idea de ele era cu neputMO 24 NAvalirea barbarilor asupra Dacieiavtideci de efeet de a stange cu totul viata de Stat romank de a nimici orice soiu de asezaminte organizatoare ide a arunca. pe Daco-Romani iarasi instarea primitivA

24. Iatà la cc se reduce pastrarca a5ezaminte1or romane, pe care se silege a o stabill Aron Densu§ianu in Isloria limbeii bleralurei ronuine, 1885, P. 61-65.

54 ISTORIA ROMANI-LOR in care se fac injghebArile sociefatilor. Acolo, redusi din nou in cea mai mare parte la starea de pAstori, ei recAzurA din innalta si complicata organizatie ro- man5 in viata patriarhala, in care uitarA, impreunA Cu toate notiunile ce se referiau la viata mai cultà, si cuvintele ce le insemnau. AceastA disparitie atat de deplinA a ideilor privitoare la viata Statului este cea mai vie dovadd ca Rom Anil au trait in munti un lung rAstimp din viforoasa perioad5 a n5valirei ; ca deci ei p5r5siserà orasele din campii ;cà aceste s'au dArAmatsin'au fost rezidite,sicA impreunA cu monumentele se ingroparà sub mine si numirile lor, pe care astAzi trebuie sä le desmorrnantAm precum facern si cu dAramAturile lor. MA deci luminatA pe deplin pricina lipsei de mime de cetati in Dacia. Ea nu puteà fi inteleasa WA faptul paralel aratat de noi : disparitia intregei vieti de Stat a poporului roman. Unifiearea sufletulni romfinese. --Observain ca cu stramutarea locuitorilor Daciei peste DunAre, dacA chiar s'ar explicA disparitia din Dacia a numirilor ce- tätilor vechi, nu se d5 cheia pierderei si a vietei de Stat romane. CAci sau colonistii strarnutati in Dacia Aurelian5, au rAmas pe loc in orasele Moesiei, si atunci au trebuit sA pAstreze terminologia Statului mostenita dela Romani, ca silocuitorii oraselor Galiei si Italiei,care terminologie ar fitrebuit s'o readucA cu ei in Dacia, cand au reocupat aceastA tara ; sau au trebuit sA fuga innaintea nAvAlirei, si din Dacia Aurelian A, in muntii peninsulei (ceeace s'a si intamplat), si sä uite in via ta patriarhal5 a pAstorului, complicata organizatie a. Statului roman. Apoi daca e vorba de fuga in munti, a tunci nu intelegem pen tru cc nu am admite cd Daco-Romanii s'au retras de plano in rnuntii Daciei Traiane innaintea navalirei, si i-am strA- mutà in Moesia, spre a'i pune sA caute si de aici, lot in munli, un adapost in contra navalirei. Efectul deci produs de .primele ciocniri ale po-

GOTII, HUNII SI GEPIZII 55 poarelor barbare asupra irnensei majoritati a poporatiei daco-romane, a fost de a distruge viata ei ord- saneascA,.impreuna cu acea de Stat romana, si a aruncA toata aceasta poporatie in munte. Acesta primi in decursul timpului in toate partile sale numiri roma"- nestii, en toate ca nimici cu totul formele vietei civilizate ale poporului roman, mantui ca intr'o ascun- zatoare elementele sale mai intime : rnoravurile, obiceiurile si mai ales limba sa care pastra accl caracter prommtat latinescce o deosebeste astazi intre toate idiomele neo-latine. Daco-Romanii luara cu ei Ii munti 0numele vechi ale riurilor care îi au toate obarsiile pe innaltimi, le pastrara acoloi apoi le readusera cu ei, cand se coborara iar dela munte la campie. Astfel se explica pe deplin CUM se face ca, pe langa o saracie atat de mare a unei nomenclaturi orasenesti vechi ramase in gura poporului roman, sa se MU.- niasca o bogatie relativä .de numiri de muntii de riuri ramase dela strabunii acestui popor. Totusi, aceastä pardsire a vietei asezate nu insamna imbratisarea desavarsitä a celei pastorale si nomade. Greu se desvata un popor de apucaturile ci- vilizatici,i de aceea regasim in limba romand existenta unei terrninologii agricole, parte mostenita dela Romani, parte de obarsie slava, care ne arata pastrarea unei starninti in Mdeletnicirile agricole din vremile cele dintai ale navalirilor barbare. ieste recunoscut ca §ipe rnuntii indestul de innalti se gasesc tapsanuri sau podisuri pe care poti infige plugul in parnant. Cand scriitoriii documentele incep a pomeni de Romani ei Ii arata, nu numai ca nomazi §i pAstori, cii ca a§e- zati §i agricultori. Aà Nicetas Choniates ne spune ca impäratul Isaac Anghelul, In una din expeditiile sale in Hemus, ar fi ars girezile de grau ale Aromanilor pe carile intalni in cale 25 Documentele ungure§ti care pornenesc intaiu pe Romani iiarata, pe langa"

25. Nieetas Choniales, ed. Bonn,p. 487.Textul mai jos, p. 87, nota 18. Asupra terminologiei m,ricole vezi mai jos Inrdurirea slavona, nota 9 si turn.

5-3 ISTORIA ROMAMLOR ea' erau pastori, §i ca agricultori a§ezati. A§A documentul din 1247 al lui Bela al IV-lea, care pomene§te despre morile din tam Lytira (Lotruhii) 26j daca acest document este din o epoca ceva rnai noua, avem relatiile asupra primilor State intemeiate de Romani Inca de sub obl5duirea bulgara acele ale lui Glad, Ahtum, Menumo- rut, Kean, Gelu, care State cazute sub Unguri presupun toate o poporatie a§ezata 27 Spusele lui Nicetas pentru Arornanii din Hemus vor fi intärite prin raportu- rile asupra Romanilor din Carpati. Impacarea acestor douà stari care mai la urma pot sa coexiste alaturea una cu alta, este ca, la inceput pana la injghebarea Statelor de peste munti, poporul roman era mai mult pastor §i deci nomad, MCA insa a parasf cu totul hicra- rea pamantului, dar cä in urma, coborandu-se tot mai mult din munti, se MO la el necontenit indeletnicirea cu agricultura, fard a inceth cu pastoria, incat tot ramane nerasturnat adevarul, cunificarea graiului la toate grupele de Romani dela nordul Dunarii este da- toritä vietei lor nomade de pastori in vremile primilor navaliri 28. Viata nomada insa schimbd bine inteles muntele, din element despartitor, In unul de legatura. El i§i indeplini rolul firese tocmai dupa stabilirea influntei politice a Statelor ce venirà in atingere cu Rornanii 29

26. Mai jos, Cap. : Muntenia ;i Moldova innainte de descdlecare. 27. Mai jos, Cap. Starea Romdnilor sub Unguri Comp. doc. din 1418, dela Mircea cel Batran dat pastorilor Romani din Cisnadia. Hurm., Doc. I, 2, p. 507. 28. D. Ovid Densu5ianu, Pdstoritul la popoarcle romanice, 1913, p. 16, susjine starca absolut nomada a poporului romanesc la Inceputul perioadei navalirilor §i aceea5i stare la toate popoarele romanice dela Carpaji panil la Balcani $i la Pi- rinei, din considerajii filologice. D. Cancel, Pdstoritul la Romdni, 1913, sprijina din potriva parerea ca la Daco-Romani pastoritul era ocupajia numai a unci mino- ritaji pe cfind grosul poporului a fast alezat In toate timpurile. Noi credem cl parerea din text este singura InteinciatSi conforma cu epocile. 29. Cancel, I. c., p. 6. Cf. mai sus parcrea lui, N. Iorga, Vol. I, p. 22, nota 2.

I I AVARII SI SLAVIE

1. NAVALIREA AVARILORI A SLAVILOR. Avarii. Deabià se impra§tiasera Hunii, §i Gepizii trecusera Dunarea, cand o nouà navalire se prabusi asupra Europei, datorita unor popoare tot atat de barbare, de hade §i de neomenoase ca §i salbatecii tovara§i ai lui Atila. Acestia erau Avarii, ginte hunica 1 ce s'ar putea numi o noua editie a acelui cumplit popor. Dupa lungi §i strapici framantari in maruntaiek Asiei, oarda Avarilor 2,care nurnarà 200.000 de suflete, porni ca carutele sale care apusul soarelui §i se indrepta spre Europa, prin partea deschisa intre Marea Caspica §i Muntii Urali. Toate popoarele ce le intalniau in cale, o rupeau de fuga inaintea lor, impingandu-se unele pe altele, intr'un välmasag fara name de limbi §i de neamuri. Cum atinsera parnantul Eu- ropei, ei auzirà despre marea Imparatie a Romanilor, care se intindeâ departe cdtre apus, pana unde soarele

1. Paulus Diaconus, Hist. Langob., II, 10 : Huni qui et Avari". Greg. Turon., Hist. Franc., IV, 23 : Post mortem Chlotari regis (561) Chuni Gallias adpetunt". (Chuni nu pot fi Hunii propriu zisi, care in 561 nu mai existau). Theo- phanes, Chronographia, Bonn, I, p. 378 :5,0;;MOtTap zoteEzeivo TO5 zatp05 (564), 0'.!'4TOUpxopc ).±-istv e7.6.)4v.p.ev".Tot Turci numesc autorii bizantini iipe Unguri. Huni, Avari, Unguri sunt unul si acelas popor In diverse timpuri. 2. Asupra imprejurilrei ca acesti navalitori nu erau adevarati Avari, ca niste robi ai lor,"care sc5paserà din captivitate si se numiau In realitate 06apcq Xo'Jvyi, vezi Theophilact,p. 281. Comp. Amedée Thierry, Histoire d' Attila et de ses successeurs, Paris, 1856, I, P. 394 s. u.

58 ISTORIA RomANILOR se cufuncla in apele oceanului. Ei trimisera o ambsada la Constantinopole, care trezi prin toate oraple prin care treat, o nespusa curiozitate, mai ales din pricina portului parului lor, impletit in douà cozi athrnate pe spate (557 d. Hr.). linparatul Iustinian, pentru a in- depärtà pe ace§ti barbari dela marginile imparatiei sale, consimte sa le platiasca cdte un dar pe an, cu conditie insa ca sa apere Imparatia Romana de toti du§manii ei, voind prin aceasta sä slabiasca §i sa rui- neze puterea acestor prirnejdio§i supu,i. Avarii se §i apucd de treaba §i bat mai multe popoare depe *- muffle Marei Caspice §i ale Marei Negre, ceeace ne dovede§te c pe acest timp ei nu se apropiasera de Dacia, ci se purtau Inca prin câmpia orientald a Europei. Ajungand la Nipru, cad peste popoarele slave ale An- filor,trec peste ele §i se apropie de Dun Are, fara indoiala prin partea §esului celui mare oriental al Eu- ropei, de care se tin -Wile de astazi Basarabia, Moldova sudica §i Muntenia rasariteana. Ei trec chiar Dun Area in Scitia Mica, Dobrogea de astazi 3. 0 nouà deputatie trimisa la Iustinian, in scopul de a dobAndi pamân- turi spre a§ezare, aduce ca raspuns ea imparatul ar vol sä le dee Panonia secunda, ceeace insA nu con- venià barbarilor, de oarece numai din Scitia ei puteau priveghià popoarcle ce le supusesera pe malurile Pon- tului Euxin. VazAnd ca nu pot obtineà nimic dupa placul lor de la Iustinian, se intorc iar asupra popoarelor supuse lor, adeca a Antilor 4, §i dupa ce ii prada din nou, tree peste ei,Sclavini §i Veneti, pada ce ajung la fluviul Elba, pe hotarele monarhiei france Austrazice 5. Aici domniA dupa moartea lui Clotar (561), Sigebert, fiul sau, care bate pe navalitori, condu§i de vestitul Baian, intr'o lupta sângeroasa ;insa, fiindca rezultatul luptei nu fusese tocmai hotäritor pentru nici unul din razboitori, anibii dusmani se impaca,

3. Menander, Bonn, in Volumul Dexipus, Eunapius, Prisms, p. 285. 4. Menander, p. 284. 5. Idem, p. 302.

-WARN SIJAvt 59

§iSigebert trimite popontlui lui Baian hrana§i proviziile de care avea nevaie 6 Pe dind se aflau Avarii pe confinile monarhiei france, Longobarzii care se pregAtiau a iesi din Pa- nonia pentru a se strArnuta in Italia, le trimit o solie rugAndu'i sA le dee ajutor contra Gepizilor, cu care voiau sA rAfuiascA o veche dusmAnie, innainte de a'si pArAsi sAl Asluin tele lor. FAaduiau Avarilor ca multamitä tara Gepizilori chiar pe a lor proprie, pe care voiau sOo delese, precum si a patra parte din turmele ce le aveau. Avarii primesc, se unesc cu Longobarzii, bat pe GepiziiIi nimicesc aproape cu totul. Meat de atunci nu mai avurA un rege al lor, ci trAiau in câteva sate pAcAtoase, ducAnd o viata de sclavi sub stApAnirea Avarilor. Acestia se asazA in Panonia, dupà pArAsirea ei de Longobarzi, unde stau panä la nimicirea puterei lor de Carol cel Mare, 797. In tot timpul stApAnirei Avarilor in valea Dun5rei mijlocii, ei ridi- carA pretentii asupra p5rtei din Moesia ce fusese lo- cuitA de Gepizi, mai ales asupra orasului Sirmiu, (astAzi Mitrovitz in Serbia). Din aceastA expunere a migratiilor Avarilor, reies5 ca ei, dupà ce se asazA vremelnic -la gurile Dun5rei, pleacA iara spre norcl asupra popoarelor slavone ce supuseserài ajung panA pe malurile fluviului Elba, pe hotarele monarhiei france, si de aicise cobor in Panonia care devine regiunea central5 a puterei lor. Se vede deci cA, IRMA' atunci, nu intraserA Avarii in nici o atingere cu Dacia Traian5i cei pAtrunser5 in ea, nu prin rasarit, pe unde se opuneau piedeci firesti aproape nestrabatute, nici prin sud, prin pasul Turnului-Ros,ciprin partea apusului, pe unclese deschideau cAtre Panonia vAile incApAtoare ale riurilor co se varsa in Tisa 7.

6. Gregor. Turon., IV, 23 : Post mortem Chlotarii regis Chuni Gallias adpetunt, contra quos Sigebertus exercitum dirigit et gesto contra eos bello, vicit et fugaNil ; sed postca rex eoruln amicitias cum eodem per legatos meruit". Paul. Diac., II, 10, spune ca lupta s'ar fi intamplat juxta Albim fluvium". Asupra proviziilor procurate Avarilor de Fraud, vezi Menander, p. 303. 7. Amedee Thierry, /.c.,I, p. 08, spune Ca dupa ce Avarii fura batuti

60 ISTORJA RorALNILOR

Avarii, fiind un popor nomad §i prAdAtor care repeziA in toate pArtile iutile sale oarde, indatà ce i§i aleserà Panonia drept cuibul de unde'§i intindeau prà-t dAciunile lor, se l5tirA §i in vAile Transilvaniei, care erau atAt de bogate in pA§uni mAnoase pentru turmele lor. Este probabil cA atunci cAnd ei patrunserA in acele vai, nu mai intAlnirA in ele pe Romani locuind aici ca popor, de oarece eise retrAseserA in ascunzi§urilemuntilor innaintea popoarelor barbare care precedaser5 pe Avari in ruinarea vietei lor civilizate. Efectul deci pe care nAvalirea avarà Ii avii asupra poporatiei daco-romane fu acela de a o opri sei se coboare din infundedurile muntilor iarAsi care §esul ro- ditor, unde barbarii izvoriau fArà incetare, ca din o neistovità fantan5. ApAsarea pe care o exercitar5 Avarii asupra poporatiei daco-romane sAmAna cu acea pusA iii lucrare de Goti §i de Huni. FIunii probabil intraserà §i prin Turnul-Ro§ §i prin vAile deschise care apus ;Avarii insA numai prin aceste din urrnä. Toate aceste popoare care contribuirA la ruinarea vietei civilizate a Daco-Romanilor,Iiimpingeaa care treptele superioare ale imensului amfiteatru de munti ce incurijura Dacia romanA. Slavii.Totu§ipoporatia grArnAclit5 in ei nu EC putea cobori pe laturile exterioareIeCarpatilor, de oare ce pe aici Ii incingea un alt brAu de barbari care le in- chidea drumul cAtre câmpie. Asupra acestor barbari care joacA in istoria Rornanilor §i in formarea natio- de Sigebert, se intoarsera iara0 in locuintile lor la gurile Dundrei, de unde ei atacaril prin consul pe Gepizi in unire cu Longobarzii care Ii loviau in frunte (p. 421), incat s'ar crede ci Avarii veniseril contra Gepizilor pe valea Dumireii ca de aice ar fi trecut in Panonia. Fiind Insä ci nu exista o trecere directà din Panonia in Valachia, ar urma ca Avarii sil fi trecut prin pasul Turnului-Ro5 pentru a se lovi cu Gepizii, ca ei deci ar fi patruns in Dacia pe la Sud. Izvoarele nu invoesc 1110 o aseinenea p5rere. Asupra rezultatului luptei vezi Paul. Diac., I, 27 : Lan- gobordi victores effecti sunt, tanta in Gepidas ira saevientes ut eos ad interne- cionem usque delerunt, usque hodie IIunnis eorum patriam possidentibus, duro imperio subiecti gemunt".

AVARII SI SLAVII 61 nalitatei lor un rol mult mai insemnat decat acei stu- diati panA acuma, trebue sa indreptAm cercetArile noastre. Acesti barbari erau Slavii care incunjurau, Inca din vremuri mult mai vechi cleat navAlirea Avarilor, cele doua laturi nordice ale triunghiului de munti ce incingeau vechea Dacie Traiana. Slavii care erau numarati de scriitorii antichitatei intre popoarele sarmatice cele mai apusene, purtau in vremile mai vechi numele de Veneti, Sclavini §i Anti. Am vazut cA acesti din urea' locuiau pe land fluviul Nipru. Venetii, care se numiau iSclavini, locuiaucatre nordul Galitiei, pelaoriginileVistulei panA catre Marea Baltica care purth chiar numele de sinul Venedic s. Numele de Ve- neti dat Sclavinilor, se pastreazA pima astazi in poporul Venzilor, din care a mai ramas numai o fardmAtura negerma- nizatà in Lusatia de sus si de jos (ober und nieder-Lausitz), tara a§ezata parte in Saxonia, parte in Prusia ". Istoricul got Iordanes ne da urma- Barbar Slay. toarele indican precize despre local pe care il ocupau Slavii, nu numai pe timpul sAu, ci inca de pe vremile regelui ostrogot Hermanaric, mort in 376 in lupta cu Hunii, data en eiIanordul DunArei1°. Dincolo de Dunare se asterne Dacia, incinsa cu o in- taritura de munti Imutitii rdposi, pe partea stanga ai carorai cAtre nord incepAnd dela izvoareleVistulei, se intinde pe niste spatiuri nemAsurate, natia cea prea numeroasa a Venetilor, a cAreia numiri, de §i sunt de-

, 8. Ptolemeus, Geogr., III, 5, 19 :vver.-47.t:III, 3. 1 :Otnvsat7.6^. 9. Elisée Reclus, Geographic universelle, III, p. 737. 10. Iordanes scrie cartea lui De Getaruni sive Gothorum origine el rebus gestis In 551, dupil Cassiodorus, care scrisese Libri XII de gestis Gothorum care inceputul veacului al VI-lea (500-520?). La c. XXIII, el spune : Post Heru- lorum caedem idem Flermanaricus in Venetos arma comovit, qui quamvis armis despecti, sed numerositate pollentes, primo resistere conabantur".

62 ISTORIA ROMANILOR

osebite dupà locuri §i familii, totu§i se deosebesc mai ales in Sclavini §i Ansi. Sclavinii incep dela ora§ul Novietunensis §i lacul care se chiam5 Mursianus pand la Nistru §i spre not d pftnä la Vistula, avand bMti §i p5cluri drept locuri intärite. Antii dimpotrivA, cei mai bravi dintreei,i§i au locuintele acolo unde Marea Neagrà face o indoiturA, intre Nistrui Nipru care fluvii sunt la o indep5rtare de mai multe zile de drum unul de altul"". Ndv5hrea Grotilor intaiu, mai mult Inca acea a Hunilor, care aduse o spaima atAt de mare in lumea harbarilor ce inconjurau Imperial Roman, aruncA cea mai mare parte din aceste popoare peste corpul lap- cezit al acelei impar5tii. Asupra pärtei ei apusene se intinserá mai ales popoarele germane, pe cand orientul fu acoperit mai cu osebire de acele slavone. Ambele aceste neamuri de popoare barbare aduserä o adâncd schimbare etnicd in poporatia Imperiului Roman. Pe când insA in partea apusana a lui, elementul roman, in sinul cäruia se a§ezarà popoarele barbare, ajunse cu timpul spredomniasc5 asupra elementului navalitor, §i s5 dee na§tere la popoare de vità romanic5, in rasarit mai multe din pArtile coplqite, acelea ce din oarecare pricind nu infäti§au decAt putine elemente romanizate sau grecizate, §i nu erau deci in stare de a rezistà acestei innecAri, disparura in sinul Slavo-

11. Iordanes, c. V : Sclaveni a civitate dicta Novietunense et lacu qui appellatur Mursianus usque ad Danastrum et in boream Viscla tenus commo- rantur etc". Numele Novietunense este redat in unele editii ale lui lordanes cu terminul Sclavino-Ramunense In care s'a vazut numele unui sat romanese pe vremile lui lordanes, o dovada din cele mai puternice ale staruintei Romanilor.

AVARII SI SLAvil 63 nilor care imprimard caracterul lor ethic unei marl pArti din peninsula Balcanului. Astfel elementul roman a lost innnusit in Moesia, de uncle mare parte din el fugise cAtre munth din josul pemnsulei ;apoi in Panonia si in Dalmatia, ale cArora locuitori infdti- saza Inca astazi frumosol tip roman, si pAstreazA eel putin in numele lor de Maurovlahi, o amintire a originei lor romane 12. Din aceasta innecare ce parea obsteascd, se innal- tara cu timpul trei insule Wine i aici in räsaritul Eu- ropei, de o putere iträinicie neauzità, care izbutirà sA rAmAna neinnabusite de valuri, cu toata furtuna amenintAtoare ce le aruncase peste dAnsele. Elementul slavon, care inghitise pretutindene aiurea pe acele de hastinA ale tArilor navalite, fu la randul su inghitit de acel roman, cu energia caruia nu puteh sà lupte. GrAul fusese semänat in acele pArti mai des decAt pe ramasita lanului. Aici invinsese el chiruli mAracinele care peste tot locul aiurea 11 innabusisera. Urde elementul roman fusese mai slab, el dispArit in sinul nA- valirei ; unde el fu mai puternic, luptài o invinse. §i apoi sa se pretinda ca, tocmai in Dacia, acest element sA fi lipsit cu totul la navälirea Slavonilor !13. Gotii chiar la inceput, mai ales insa FIuniii apoi Avarii venind spre apusul Europei, aruncarà pe popoarele slave cafi inconjurau Dacia si peste adApostu- rile Daco-Romanilor, muntii Daciei. Deosebirea fu flu- maicApe cand colonistii urcasera treptele muntilor din lAuntrul Daciei spre periferia ei, popoarele slave se suira in munti pnin laturile lor exterioare. De si nu ne-au ramas nici o dovadA directa despre aceastA imprejurare, cd parte din Slavoni, la venirea barbarilor de ginte hunicA mai ales, ar fi cautat si ei adapostire iii munti,

12. Presbyteri Diocicatis, Regnum Slauorum in Schwandtner, Seriplores, III, p. 478 : Bulgari ceperunt totam provinciam Latinorum, qui illo tempore Romani vocabantur, modo vcro Maroulachi, floc est nigri Latini vocantur". 13. Acele trei insule de popoare romanice sunt : llaco-Romanii, Maccdo- Romanii siIstro-Romanii.

64 ISTORIA ROMANILOR poseddm totusi mai multe probe indirecte cA a§à au trebuit sA se petreacA hicrurile. Astfel este cunoscut din istoria Gotilor, cà acest popor, de si el insusi barbar, o rupsese de fugd innaintea Hunilor. Nu este nici un motiv de a admite cA Slavii sa nu fi facuti ei in mare parte tot a§a. Pe cand insA Gotii cari locuiau mai in spre ses, cautasera o scApare numai vremelnicA in muntii cei innaltii raposi ai Caucalanduluii apoi i§i asigurarA mai bine existenta, trecand in Imperiul Roman, Slavii cari ajungeau cu a§ezArile lor pant la baza muntilor Carpati, vor fi cautat in ei o ad Apostire mai statornicA. Astfel se intinserA asupra intregei Dacii neamurile slavone care veniau insa peste Romani nu mai mult ca navdli1ori, ci ca fugari ei mn,si,si innaintea unei neiveiliri, ceiutand nu pradd ci rnaluire. Din aceasta asezare a Slavonilor alAturea cu Romanii in muntii Daciei, se explicA singur elementul destul de bogat slay reprezentat in topografia muntelui, pecareil vom studia mai la vale. Carac- terul cu totul deosebit al TANTA-- lirei slavone care fAceà din neamurile ei niste tovarAsi in nenorocire ai neamului romanesc, explicA relatiile mai intime, in careeiintrard cu poporatia Haina unui Ma o-Rus din veacul X *) daco-romana. Pe cand atingerea acesteia cu celelaltefeluri de barbari fusese dusmAneascA, intalnindu-se totdeauna cu arma in manA, cu Slavonii este dimpotrivA de o naturA mai blandA, ca aceea care uneste intre ei pe doi osancliti la aceeasi pedeapsa. Deaici se explica intaiu, curn se face -de Slavonii urcara muntii, ducandu'si train] alAturea cu Romanii, cand barbarii indeob§te fug de muntei cautä numai cat §esul care

4)Sa seobserve cc binesail-I.:Milaceastil haina Incretit5 laspate In formS de fusta cu Imbraciimintea Iazigilor Sarmati, (vol. I. p. 156), un indiciu In ori ce caz caracteristic al slavismului Sarmatilor din Dacia.

AVAIM $1 SLAM 65 nu opune stavili atAtde grele rätAcirilor lor ;al doilea, acea inriurire mult maipronuntata a Slavonilor asupra vietei românesti, desi exercitatA de tin singur popor, decAt aceea a popoarelor de rasA hunicA sau mongol5, care lovird in septe randuri Dacia in decursul veacurilor. Scriitorii bizantini, posteriori n6vAlirei avare, ne arat5 cu totii pe Slsavoni, si anume ramura acestora numitA Sclavini, adecA Slovenii, ca locuind pe deoparte in peninsula balcanicA, pe de alta ocupAnd malul nordic al DunArei, de uncle roiau necontenit none ndv5- un In -Wile ImpArAtiei Bizantine. Triburile slave constituiau, dupd coin am vAzut, o imensd multime de norod, Inca peste acei ce fugiser5 in munti la apropierea Flunilori apoi a Avarilor, mai erau incA o sumd de triburi care furd imphise de nAvAlirea hunica peste Imperiul Bizan tin. Popoarele, nomade chiar, contin in sinul lor unele elemente mai Mande, mai doritoare de o viatA pasnicá ilinitità. Aceste vorfi rAmas asezate in sinul RomAnilor, pe dind acele vagabonde sipr5dAtoare se vor fi intovrtr4it la expeditii de jaf sipustiere Iii Imperiul de RäsArit. Potrivit cu cAt Slavonii se asezau In aceast5 im- pArAtie, ca si in Dacia TraianA, prin insusi laptul ase- zárei lor,ci pierdeau din barbaria IonprimitivA, si se intorceau la o viatA mai orAnduitA. Necontenit insA reimprospAtati pnin oarde noue de barbari neimbldn- ziti care pustiau totul cu lieni cu foc, Slavonii apar in autorii contimporani cu cloud caractere ce par a se exclude :blandetea, moravurile pasnice, alAturea cu cruzimile, prAdaciunilei neomeniile cele mai re- voltAtoare. Contraslul se explicA usor, dac5 raportAm elEmentele mai domoale la acele asezate, iar cele aprigi oardelor r5tAcitoare.In contra acestora, mai multi impArati. intre cari chiar Slavul Justinian, ieau ma"- suri de apArare ;asa intre altele, pentru a'i impaca si a'ideturnh dela nAvalirile lor peste DunAre, le oferA orasul Tunis ce fusese zidit incA de impAratul Traian,

A. D. Xenopol. istorin Romilnilor Vol. IL 5

66 ISTORIA ItoI3N1LOa

§i care se aflà pe malul nordic al Dun Arei 14. Acest ora§ nu este altul clecdt acel ce existA astAzi la gura Oltului, numit Tumu-Mägurele ;cAci este de crezut cA el sä fi fost ziclit de Traian, intru cat §tim ccu- ceritorul Daciei pusesesA'itranspoarte proviziile trebuincioase armatei pe riul Olt in sus, si (loci se poate sA se fi intemeiat la gura lui o statie romanA care apoi sA se fi intärit §i prevAzut cu un turn de priveghere, precurn erau cele mai multe din ora§ele dope malul fluviului, dela care turn ora§ul i§i trase nurnele 15. Solia lui Iustinian prin care oferà ora§ul Turris Sclavinilor cade in anul 546. Trei ani dupà aceasta Sclavinii nAvAlesc In Iliria in mare numAr §i pustrese in chipul eel mai cumplit regiunea de lângA Epidammus (astAzi Durazzo). Generalii din Iliria, de §i dispuneau de 15.000 de oameni, nu indrAznesc a infrunth oardele sclavine 16.In anii urmAtori Sclavinii, devenind tot mai indrAzneti, intrà in Dalmatia, pradA Tesalonicul §i pAtrund pAnA in Grecia, unde petrec chiar o iarnA intreagA 17. In toate aceste prAdAciuni ei plecau de pe malul stâng al Istrului, al cAraia rdpA nordia impreunA cu Dacia TraianA, o ocupaserà incA de pe la venirea Hunilor 18. AceastA indicatie a locuintei Sclavinilor in rile noastre este repetitä de mai multe ori de Pro- copius. Astfel ainrea el aratA ca Hunii (Avarii), Scla- vinii §i Antii ar locul nu departe de rapa DunArei, de cea parte a fluviului" 19. Acest nu departe" este lä- murit §i mai clar de istoricul Teofilact (640) care p0-

14. Procopius, De Bello Golhico, II, p. 336 : stc Itatv ipza(cxv To6p- ptv 6vop.7., 9 zatcou. !ley 674 Irozap.bv laypov, Tpxi.stvo6 To5Pop.cdow cit)rov.piropoev totcIvo,xpóvotcc6v-ipSetp.ap.evov, gplp,ocà kET- zavev 7. ocXs1.co6 061x; kvaap.ivov cthrilvWV zatiryj plOiporo". A 15. Asupra turnurilor de privighere vezi vol.I, p. 134; asupra urchrei proviziunilor pe apa Oltului, Ibidem, p. 38 si 152. 16. Procopius, De bello golhico, II, p. 398. 17. Idem, p.454. 18. Procopius, De bello golhico, II, p. 336: ,,tb Tap 17Xsiatov ç i'thPac To6 lospouOz4-qca.6zot vep.ovtott". 19. Idern, p. 125 : 06vvot v.xt nckakvoi. zoci wAvtat, o6-zep 7CO- Tacp.by latpov ou p;x7.pavvi)c &mini riza-ficiSpuvtat".

AVAREIi SLANTII 67 veste§te expeditiile generalului Priscus in contra Sc la- vinilor. Priscus trece Dunarea, surprinde pe capul Scla- vinilor Ardagast, §i prinde pe multi barbari, pe care Iitrirnite sub paza unuia Tatimir (dupà nume el insu§i un Slav) la Constantinopole. A doua zi un alter al liii Priscus, Alexandru, trece riul Ilivachia, nume grecizat pentru Ialovalschi, §i urmarqte pe Slavi pand in padurile si-mla§tinele, care le slujeau drept ascun- zatoare 20 Numele riului s'a pastrat padà astäzi in acel al Ialomilei care se nume§te chiar in docurnentele mai vechi slavone ale Munteniei Ialovnitza 21, din care apoi limba romana schimband pe vn in in a facut lalomita 22 Pastrarea acestui nurne slavon pana astazi in gura poporului roman este insemnätoare. Ea arata mai intaiu cà Slavonii ocupau Muntenia cu mult innainte de 591, data expeditiei ; de oare ce gasim la aceasta data un nume luat din limba lor alipit de un riu, §i care nume Ii primise fard indoiald cu mult timp mai innainte ;apoi poporatia slavond care locuià pe malurile riului a trebuit sa far-nand statornicd langa apele sale, pentru ca mai tarziu, fiind romanizata, sà transmità aceastd denumire in gura Romanilor. 0 depe urma dovacla ca Slavonii locuiau Mun- tenia, §i deci dapa cele spuse pana aici, cu atat mai mult Moldova §i Transilvania, este continuta In istoricul bizantin Menandru. Sclavinii, pe uncle se intinse puterea Avarilor, se supusera acestora. Ei Ii trimiteau adeseori la prada in Imperiul Bizantin §i chiar Ii imbiau sa se a§eze acolo, pentru ca Avarii, stapanii lor, sä

20. Theophilact, Bonn., p. 257 :'0 a±7.:0)..-±itapzocnp,.oitur, xx- Tacszorltpi.V oiv.o6v E t&7,:pboo)TV)'11X:p.v.Exrcotsy.o5 icoacto5 zotetaasa Tv piataty Tti)kX6'.;ivapq) TcpOoti.-c7.-zey". Theophanes, Bonn, I, p. 425, aminte5te 5i el numele acestui riu : .,17EpVcui7iyonatv VI) IX- P17til7"Cota/P-P"tot cu prilejul povestirei expeditiei lui Priscus. 21. Document din 1387 citat de Ha5deu, Isl. crit., r. 266 : dori do ustie Ialovnitzi". Hasdeu aratil totacolo ca numele de lalovnifa, lalomija nu vine dela culoarea galbena a apelor sale, ci dela terminul ialov care insamn5 pusliu, dqerl, nerodilor, precum a fost pAna in vremile din urmil c5mpia Baraganulni. 22. AdAogim 5i acest exemplu pentru schimbarea lui v sau b in m conslatal mai sus, Vol. I p. 305, nota 18 la Tim4 din Tibiscum.

68 ISTORIA ROMANILOR poatä pretinde apoi acele locuri drept ale lor. Pe unde ins5 nfl ajungeh puterea efectivà a Avarilor, Sclavinii erau neathrnati. Astfel r5maser5 tocmai acei din Va- lahia, dapà ce Avarii se retraserà dela gurile Dunärei in Panonia. Menandru ne spune anume cIn anul 581, Baian voind spedepsascä pe Sclavinii ce locuiau in Valahia, pentru cA acestia räspunseserd cu mare sumetie solilor s5i, trimisi pentru a luei tributul dela ei, ifiindel totodatã rugat de impäratul Tiberiu Constantin, ca s`a pedepsasca peSclavim pentru o incursie a lor in Imperiul Bizantin, Baian trece Dunärea la Singidunum (astäzi Belgrad in Sarbia), merge dea- lungul rdpei drepte a fluviului pan5 in fata Scitiei, uncle] trece pe malul nordic, pentru a pedepsi pe pretinsii sAi supusi 23 Acest loc din Menandru ne dovedeste ins i o altg imprejurare insemnätoare pentru istoria navAlirilor barbare in ärile române. Ne aratâ anume ca" intre Panoniai Valahia nu era in acel timp, din cauza pAdurilor asternute pe munti, o trecere indemänatec5 pentru o armatà, cu athta mai putin pentru un popor. Dealtmintrelea pentru ce ar fi Hurt Baian un inconjur asa de insemnat si ar fi indeplinit de douà ori greaua trecere a DunArei, dacA ar fi putut veni deadreptul din Panonia in Valahia ? Prin urmare lipsind pe aici o comunicatie directà, barbarii niciodatä n'au trecut din sesnl oriental al Europei in acel al DunArei nuilocil prin coltul apusan al Munteniei, ci sau ei apucau prin pasul Turnu1ui-Hoin Transilvania, sau urmau calea mult mai indemanatec5 pe la nordul Carpatilor, prin continuarea marelui ses oriental in- 15untrul Europei 24 Cu toate ins5 ca' din izvoare nu se poate dovedi locuinta Slavonilor decalin Mun- tenia si deci a fortiori in Moldova, adecA in partea

23. Menander, Bonn, p. 404. 24. A mea Teorie a lui Rosier, p. 10 I. Pic, Abslanunung der Ilumanen, p. 75. Aceasta locuint5 a Selavinilor in Dacia, explicil cum se face de Bizantinii. in mania lor de a arhaith numele, ii cheamd adeseori Geti. Aã Thepohylact, p. 272 v3:7rit2t7,,toino 1110ipot7, (adeeS TOE" Eiti.aiiipot^) tozpsi',.3-iarspovi;vo:Lx".

AVARII SI SLAvIs 60

§esului, terminologia geograficd slavonA indestul de bogatA panA §i in partea muntelui, ne sile§te a admite cA Slavonii au trebuit sA se fi a§ezat §i pici alaurea cu. Rornanii. Din toatà aceastA cercetare rezultä cu indestulA sigurantA, cà Sclavinii locuiau la inceput la nordul §i räsAritul Carpatilor ;cA ei furd aruncati iii ace§ti munti prin laturea lor exterioarA sub presiunea barbarilor nävAlitori,i flind foarte nuinero§i, inundarA mai in- tAiu Transilvania, Odle transcarpatine §i Romania de astAzi. De aici apoi §i mai ales din Muntenia, uncle erau necontenit irnprospRati prin scurgerea poporului lor dela nord care sud, ei incepurA a nAvAll in pktile de peste DunAre, a§ezandu-se treptati in ele. Pe cand cei veniti peste Romani in cetatea Carpatilor erau absorbiti de elementul romanesc, acei din campiile moldovene§ti §i muntene§ti, rAman mai mult timp in firea lor, pan5 ce sunt desnationalizatii ei de coborarea RomAnilor din munti cAtrees, dupA descA- lecarea principatelor2. Numai astfel se explicA mai inulte fapte pe cAt constante, pe atilt §i insemn'atoare din istoria Roma- nilor. Mai intaiu acela cä terminologia tArilor romAne dela nordul Dunärei, chiar acea a pArtilor lor muntoase, adApostul poporului ronthnesc, este amestecatA cu nu-

25. Fata cu niste probe atlit de positive ca Sclavinii adeca Slovenii au inundat Dacia si taj ile dela nordul pe cat si dela sudul fluviului, cum poate sustinea Rosier urmatorul neadevar, numai spre a'si intemeia mai bine iubita'i teza? p. 127 : Slavisches konnte die walachische Sprache in sich aufnehmen, wenn das romanische Yolk im Norden \vie im Wen der Donau gewohnt hat. Aber es waten doch wesentlich vmschiedene slavische Idiome die hinter der Theiss im Norden und ins Stiden erklangen; ntirdlich wohnten die Rulenen (Russen), zur grossen nordwestlichen Slavenfamiliegehorig ;ins Süden verbreiteten sich (lie balgarisawn Slaven die mit (len Serben suns slovenischen Sprach-Aste gehoren. Hat sick die walachische Sprache also ihr Scherflein slavisch 1111 nordlichen Lande beigelegt, so wird dieses (lie unterscheidenden Ziige des nördlichen Dialectes tragen; wenn im Siiden, so wird es die der sfidlichen Sprache zeigen. Nun aber erweist sick das slavische im Romanischen als slowenisch, und musste zufolge der ContinuiLlit des "Wohnsize uberall da, wo rutenisch und slovenisch sich von einander unterscheiden, dem rutenischen folgen". Aceasta este o falsificare in tentionata a adevarului istm ic. desmintito de toate izvoarele raportate,i daca Rosier eta convins de teza ce o sustinea, ce nevoie sa recurga la asemenea mijloace pentru a o intemeia?

70 ISTORIA RomANILOR miri slavone. Apoi imprejurarea cä limba Inftiaza in partea ei lexical5 un numär indestul de insemnat de elemente slavone, fära indoialà cel mai bogat din toate elernentele straine. Ea explicd apoi cum de mai mune din a§ezknintele poporului romanesc au un caracter slavon, §i in sfar§it cum de chiar reintoarcerea deplinA a poporului nostru la viata gezata", prin intemeierea de ora§ei intinderea indeletnicirilor agricole se face sub inriurirea slavonä. A trebuit deci ca Slavonii sstee alaturea cu Romanii, sa dud viata impreunä cu ei, nu sà vina numai in o trecatoare atingere, precum o fäcur5 popoarele germane §i mongole, spre a putea la'sa urme atat de pronuntate in sinul poporului romanesc. V.om studia deocamdatä acele elemente ale inriurirei slavone care apar chiar dela inceput ca aduse de ei in viata poporului roman, l5sand cercetarea gezärnintelor pentru mai tarziu, cand va veni randul expunerei formatiilor politice zAmis- lite de el.

1. ENIIIIITRIBEA SLAVONA.

Nomenelatura geografia. NAvAlirea Avarilor care nu atinse pe Romani in muntii in care ei st5teau inchi5i, nu avi asupra lor o mare inriurire, cu toate cA acest popor locul in Orli le Panoniei, deci in preajma Daciei, vreo 250 de ani. Aceasta nu insarnn5 insa" cA, in acest lung r5stimp, Romanii s5 nu fi venit nici- odatä in atingere cu noii barbari huni. Ceeace insd va fi putut rgmâneà in limba lor, din atingerea cu Avarii, nu se poate controla astAzi, din cauzA cA" nu ne-a rAmas absolut mci un document al limbei avarice ; apoi aceastà lirnb5, Hind inrudit5 cu acea a Ungurilor, a treia editie a nAvAlirei hunice, cele cateva cuvinte ce ne vor fi rAmas de la Avari, se vor fi confundat mai tarziu cu acele imprurnutate de la Unguri. Cu totul altfel stau lucrurile cu Slavii. Aici inriurirea, inscrisä in munte, irnprimatä in valurile fu- g5toare ale apelor, inconjur5 pe Romani mult mai de aproape. SA cercet5m inainte de toate nornenclatura tarilor locuite astilzi de Romani, spre a ne puteà da sarna de intinderea .5i puterea acestei inriuriri. Nu numai §esul Daciei, care incunjur5 cetatea Car- patilori in care Românii s'au coborat cand incetarA furiile nàv1irior,i anume atat acel ce se intinde spre rAsarit c5tre Marea Neagr5, cat §i aeel ce se intinde dela baza muntilor apuseni c5tre Tisa, dar §i muntii papa' in piscurile lor cele mai imialte stint pre-

72 !STOMA. ROM& NILOR surate cu numiri slavone. Sà lAsam la o parte pe acele ce ar fi putut proveni in urmA, din elemental slavon al limbei românesti, prceum Vaduri, VAdeni, BAlti, BA1- teni, BAltesti, CarligAtura, Carligati, Carligi, CracAu, Cracoani, etc., care vin dela cuvintele romane de origine slavA:vad, baltä, cârlig, erac,si sA cercetAm numai acele numiri de origine slavonA, care n'au nici un infeles in ronulnelsle,§i care fiMd pAstrate astAzi in gura Românilor, dovedese invederat CA sunt o mo- Venire neconsliuld lAsatA de Slavii care cândva locuiau in Dacia, in limba Romanilor ce i-au desnationalizat. Vom enumArà mai pe larg apele, ca unele ce strAbat o intindere mai mare de loc,si mdicA deci asezari mai insemnate de poporatie, care cuprindeau aproape tot lungul curgerei lor ;cAci altfel, dacA numele slaon ar fi lost dat numai in o micA parte a cursului, atunci el ar fi dispArut eu timpul iimaintea altor nume, maghiare, germane sau române, pe care riul le-ar fi purtat in partea sa cea mai insemnatd. Pentru ca numele slavone sA fi invins, se cere neapArat ca cea mai mare intindere a cursului riurilor sä le fi purtal dela inceput. Astfel Prutul, al cArui nume este vechiu, are ca afluenti, pe lângA mai mune riuri de name romane, un numAr tot atat de insemnat de cele sla vone. Pe stlinga primeste afluentii cu niuniii ronirine;sli sau de acele ale cAror etimologie nu poate fistabilitA nici in limbile slave, sausunt formate de Romani din cuvinte slavone pAtrunse ca euvinte commie in limbo, romana : Ciuciurul, Vladnicul. RAchitna, Costma, Larga, CAl- craiusul, Girul Mare. CAlmAtuial, LApusna, SArata, Ti- gehciul ;cu numiri slayone :Cerniava (cerna-negru), SuhAul (suhei-usca.t),Sovita (sov-cusuturA), Gasinca (gasea-serpel,Velija (velichi-mare), Lopatenea (lopati- a vul), Baccvatul (rac-rac), Camianca (camena-piatra), Solonetul (sol-sare), Dolij a (dol-vale), BrAtulean ea (brat- Irate)i Nirnova (niriste-pesterA). In dreapta Prutul piimeste afluenti de nume nom:Ceremusul, Derech- luiul,BAsAul, Prutetul (cu subafluentul sAu Husul),

AVARI1 $1 SLAVII 73

Elanul cu subafluentul paraul Balotescului, Hurmuzul Chinezul ;de nume slavon :Trebnicul (trava-iarba), Beresnita (bereja-mal), Brusnita (numele slav al plan- tei numite pe frantuzeste Cannelierge), Hlinita (din- mesteacdn), Corovia (corova-vaca,) Vo lovatul (volovii- bou), Sitna (-curgere), Meletinul (meliat- a risipi), Bah- luiul (bahna-noroiu)i Aiwa (-punga). Dacd regiunea Prutului infatisaza Uri numar atat de insemnat de numiri slavone, la ce trebuesa ne asteptam mai spre rasarit, care cfimpia Nistiului? De aceea nu vom aratà numirile din stanga Prutului, ci ne vorn indrepth care munte unde aflarea de numiri slave in terminologia geograficainfatisaza un mai mare interes, ca unele ce se intalnesc in domeniul pio- priu al rasei romanesti sipot deci lumina mai bine atingerea intima a acestor doua elemente, cel slavon sicel roman, pana in ascunzisurile cele mai retrase ale acestuia din lama. Ca afluenti ai Siretului, al carui nume 1-am adeverit a fi stravechid. inca depe timpul Scitiler, enu- mardm pe stanga lui cu mune slave :Bialca (-alb), Hlibiciocul (hleb-pane), Mihodrasi Mihoderca (mih- sac) ;pe dreapta Siretul primeste bogatii afluenti ai Carpatilor, de 11 1111 e rwn. :Siretelul, Suceava, 42,11 u- zul, Caricnul, Zabrau1, Para ul Tatarului, Moldova (gotic), Buzau (name vechiu) i Trotusul (unguresc)cu mune slaw n : Mihova, Bistrita (bistrii-repejune),Ltsita (su- sita-padure neumblata, suse-uscaciune),Putna- vas de adapat)j Ramnicul (ribnic-helesteu de peste). Trecând la subafluentiiSiretului,eiIiiiiriuri wari,gasim varsandu-se : In Suceava a carui nume pare a fi vechiu (Su( i- dava) cun. tons.: Sucevita ian cu n. slay : Sadaul (sadplanta), Talcaul (talka-iarba calcatd),Bielca. Brod- iiia(bred- \ad), Putna. Dubnicul (dub-gaura), Solca Solontul (sol-sare). In Moldova, a &alai nume 1-am vazut a fi de Gni- gina germanica gotica, se varsa cu n. Tom. : Moldo- vita (care primeste la randuli subafl. de n. rom. :

74 ISTORLA. ROMANELOR

Argelul Ciumorna, Drago,a1 0 de n. sl. : Putna), Pa- ráui r'au, Moi§a, Neamtuli Neagra §i cu n. si. :Sa- dova, Dobra (dobre-bun), Homora, Putna, Suha, Vo- ronetul §i Topologul (topol-plop). Bistrifa de nume slavon (-repede) prime§te afl. de n. rom. :Paraul Conescului, Cimpoiul, Carlibaba, Cuejdiul, Craaul, Paraul Inicului, Par. Le lei,Par. Haitei, Barnarul, Neagra, Schitul, Tardul, Calul §i Iapa, iar de n.sl. :Veletina (veliki-mare), Bahna, Dorna (dol-vale) (en subafl.§i de /2. rom. :Neagra, de n. sl. Cerna), Bisca, Bistricioara ca subafl. ci de n. rom. :Saca, de n. sl. : Putna, Brate§ul §i Nekidul. Trotusul de nume unguresc, din tinutul Secuilor, are ca tributari de n. rorn. :Par. rece, Tarhoa§al (unguresc), AsAul, Galbenul, Uzul §i Oituzul (vechiu, peceneg), Ca§inul §i Cäiutul; de n.sl. : Camenca (ka- mena-piatrà), TäzlAul (?) cu subafl. sai de n. si. : Cerna, Sup, Doftianca §iSlánicul. Putna afl. Siretului de name slavon prime§te de n. rom : Zabalai Nerup 1de n. sl. :Te0ta (tesc- tease), Mileovul §i Ramnicul. Rdmnicul,ultimul afluent al Siretului din Moldova, de nume slavon, este ad5pat cu paràiele de n. rom : Largul, Motocul §i Par. Baiananului, iar de n. sl. cu Slimnicul (-Slänic). Buzclul, afluentul Siretului din Muntenia al cdrui name este de origine veche, prime§te ca tributari de n. rom. : ChilnAul §i Sircul iar de n. sl. : Crasna (crasnii- frumos), Bisca mare §i mica, S15nicu1, Zeletinul (zlot- aur) cu Ra§ca (recika-riu) §i Ni§eovul. Trecand la riurile ce se varsä in DunArea din Mun- tenia, intalnim Intâiu pe Ialornifa, cu nume de origine slavon 2, a cáruia afluenti sunt, de n. rom. unul singur, Apa, iar de n. sl. :Prahovita (prah-praf 3),cu Cri- cova iCricovAtul (krug-cere), Prahova cu Doftana, Teleajna (te1ega-carut5) §i Pociovali§tea.

1. Cu toate Ca numele e format cu sufixul slavon ;a, deriva din romanescul Neagra, Nera. 2. Asupra existentei si a slavonismului acestui nume vezi mai sus p. 67. 3. Asupra legaturii Intre praf si apri vezi mai sus, p. 20.

AVARII SI SLAVII 75 Dupa Ialomita vine un sir de balti, legate intre eleprinparaul Moslistea (moska-zama) dc n.sl. Tot de n. .91. pare a fi bratul Borrea al Dunarei. Al doilea afluent mai mare al fluviului din Mun- tenia este Argesul, al cdrui nume este pranabil de origind veche 4. Ape le sale stint sporite cu urmatoarele nuri, de n. rom. :Valsanul, Argeselul (cu subafluentul sail de n. rom. Doamna), riul Targului, Sora, Chirci- naul, Baba, Potopul, Cobra, Basconul, Motocul si Dam- bovita (format din slavo-rcmanul Damb) ;iar de n. sl. cu :SLIM,Rostaca, Sabara (cu afl. ei de rz. ronz. Cio- rogarla), Ilfovul (in vechime numit Elhovul), Colen- tina. Neajlovuli Dambcvnieul (forma slavond a Dam- bovitei). Un soiu de canal care leaga balta numità Ezerul Grecilor cu Dundrea poarta numele, dupà cat se vede autoehton, de Muira. In Olt, afluentul cel mare al Dunarei care iesä din Transilvania si al carui nume este vechiu, afara de multe paräe mici ce iesa din tam Secuilor sau din regiunile locuite de Sasii Transilvaniei,i cari au primit in decursul timpurilor nume unguresti sau germane, se arunca urmatorii afluenti mai marl :eu n. rom. : Paraul Lazarului, Negrul (in ungureste Fekete-Ugy), Terzanul (ung. Tatrang), Malina sau Mälirni (pref5cut in ung. in Malcm), Barsa, Mandra, Lunca, Oltul Mic, Sabiul (cu afl. sau Silistea),Lotrul, Luncavatul, Mamul, Oltetul (cu afl. sai de n. rorn. : Nerea, Geantartele si Fratiai Pesteana ;de /2.sl. Cernai Cernisoara). De n. sl. se varsa in Olt :Dreptianca (trepet-tremurare), Otasaul, Covarna, Doftana (-mare, gras), Homorodul, Sinca, Topolcgul, Tesluiul, Bistrita, Piscanai Bisea. In Vedea se varsa cu n. rom. :Vedita, Heniele cu Danoasa si Teleormanul (peceneg) iar cu 17. Si.: Cotmana (cot,-pisica), Burda, Clanita toate pe sainga ei.In dreapta un singur parau, numit iar Vedita. Dupa Vedea vine un rnic curs de apa ce se varsä

4. Mai sus, Vol. I, p. 34.

76 ISTORIA ROMANILOR

in Dun Are si care poarta un name probabil autocton de Ceilmdluiul, care primeste in sine un parAu cu un nume de acelasi fel, ['Maul. Ullimul mare afluent al DunArei din Muntenia, Jiul, al cArui nume este probabil deasemenea vechiu, primeste in el riufi de n. tont. pe :Jirivadia, Gilortul (cu subafluentii sAi de n. tom. Ciocadia si Cahlicul§i cu acel de n. sl.Planita (planina-munte), Amaradia cu subafluentii sAi de n. rom. :plosca, Jalesul, Salcia §iFrunioasa), Motrul (al cArui name e vechiu cu subafluentii de n.sl.: Brebina (brebu-sprinceanA), Co- sutai Usnita)i Curzul. De nume slavon sunt urmg- torii afluenti ai Jiulni :Sada, *usita, Tismana (tis- pinul) cu Bistrita, Suhodolul, Bilta, Cepla, Planita, *ita, Dobrica, Izverna (izvor-izvor, forma e insä sla- vonA), Omorna, *ovarna (sov-cusuturA) iLiamna. Dupà un riusor de n. rom. DesnNuiul, ce se varsA in DunAre, se mai aruncA in ea pe teritoriul OlLeniei cele dope urmA riuri ale Munteniei, Topolitai Bahna, ambele de mime slavon. Pana aici am cercetal riurile acele ce vin in afard de cetatea muntilor, scurgandu-se din poalele lor cAtre DunAre, la cari riuri intalnirea de nume slavone ar pArea mai explicabilA, Cu toate acestea cateva din ele isi au obarsia chiar in central cetAtei, precum 01- tul, Jiuli cativa din afluentii Siietului, cari strAbat pnin cursul lor superior, ede mai innalLe ramuri ale Carpatilor, si am aflat si la aceste cursuri de apà un numar destul de insemnat de numiri slavone,i anume chiar la inceput cALre obarsia lor, deci in parLea muntelui. SA parundem acuma mai adanc peste munti, in Transilvania si celelalte cantoane locuite de Romani, spre a vedeh daca se aflA si in regiunea care a fost in totdeauna salAsluinta poporului roman, rind sau parae cu numiri slavone. Tisa cel mai inane afluent al DunArei, al cArui nume 1-am aflat a fi vechiu si care primeste in sine nenu- mArate nuni parAe ce se cobor din imensul masiv

AVARII SI SLAV!! 77 al Carpatilor care laturea lui apusana, este formatä chiar la originea ei in muntii Maramuresului, tina din ascunzaturile cele mai retrase ale neamului romanesc de paraul de n. rom. Tisisoara si de paraiele de 17.si. : Stanislaul, Dorinca si Lascina. Pada la orasul Hust, uncle Tisa iesa din Maramures, Care campia maghiara sipand unde curge prin un tinut aproape curat romanese, ea primeste deadreapta ei afluentii de n. ion:. : Casaul, Soparca, Apsita, Talaborul, Agul mare, iar de name slavon :Svidovätul (svid-corn),Strinececul (mai multi afluenti ai Nistrului cu silaba incepatoare sir), Toracul(torac-zale), (careare de subafl.de n. sl. : Lazansca (Lazna-baie), Tonsova, Crasnioara, Teresulca, Plaisca, Bertianca, Ianovatuli Mocrenca (Mocrina-umezeald) inumai unul de n. rom. Tui- batull. In Talabor se varsa apoi subafl. de n. sl. Ugulsca (ugol-cot); iar in Agulmare altul tot de n. sl. Ceho- vita (cehov-capra). Ceilalti afluenti de n. sl. din dreapta riului Tisa 'Ana la Hust sunt :Bistra, Ciorna, Rep- ninca si Boliatinca. Afluentii Tisei din stanga ii vom enumara pe tot parcursul ei, cu unii ce curg din masi- vul Carpatilor, patria si salasluinta poporidui roman, pe cand pe acelea ce Yin din dreapta ei, Ie-am urmarit numai pana la Hust, de uncle Tisa, intrand in campia maghiara, numele riurilor din dreapta, care sunt si putin insemnale, nu mai infatiseaza pentru scopul nostru nici un interes. Dintre acelea ce se vai sa. pe stanga Tisei enumeram de n. rom. :Tisa alba (cu afluentii ei de n. rom. :Bältatul, 13ogdanul, Stianl si de n. sl. Stohov6tu1 §i Hovai la), Vizaul al carui mune nu vine dela ung. viz-apa,cidela vizei un soiu de peste (cu subafl. sai de n. nom. : Dragosul Neagra, Spinul$i de n. sl. : Crasna, Biscova, Cisla i Cruhla). Ranisoara, Mara (nume vechiu eu all. de ii. nom. :Casaul, Iza, lzvoi ul Baialui, Saiul, Paraul Secuitdui, Slätioara, Se- catuu., de n.sl.Iodul), Valea Miresului, Samesul, Crisul, Muresul (aceste trei din urina nume vechi), si Bega. Afluentii din stanga Tisei de name slavon sunt : Saplonta si Tarna (Tarnita-seaua de lemn).

78 ISTORIA ROMASILLOR

DacA ceicetAm afluentii Tisei gAshii : CA in Sarno, riu cu nume vechiu, compus din doua brate Samepl Mare §i Samul Mic, se varsa in Same§ul Mare, de n. rom. :Paraul Merlului, Same§ul Rece §i Racataul ;iar de n. sl.: Ra§ca (riscati-alerga) Bor§a (bors-bor§ul),Sorca (soroca-ciocAnatoarea)§i altà Ra§cA. In bratul Same§ului Mic de n. rom. : Le§ul, Saiul (cu afl. sAi de n. rom. : Buclacul, Valea Bala§ului §i de n. si. Galatul §i Bistrita), Lunca Cherzului, paraul Runcului, Negrilescul §i de n. sl. Zagra. In Sa- me§ul intrunit se mai varsA de n. rom. :Gapoul, Al- ma§ul, Dragul, Agri§ul §i Lapo§ul iar de n. sl. : Do- brichi (dobre-bun), Cosna (co§nita, paner)§i Crasna (-frumoasA). Crisul, jar nume vechiu, se alcAtue§te din trei brate Cri§ul alb, Cri§ul Negru §i Cri§ul Repede. In cel Alb se varsa afluentii de n. rom. :Groh4e1u1, Pono- rul, Cicul (cu afluentii sal de n. vechiu Barsava, ca §i afl. Tirniuli Alrna§ul, iar de n. sl. Milcovul (me- lecom=repede) ; de n.sl.se vars5 : Desna (afl. pe stanga Niprului)i Bucp vita (Buc5e --=buc§a dela roata). In Cri§ul Negru se varsa afluenti numai de n. sl. precurn :Pitsa, Cozia cu Suhodolul §i Vida cu Revul. Muroul, nume deasemenea vechiu, in lungul sat] curs tocmai prin centrul Daciei Traiane, prezinta prin nomenclatura afluentilor sal un interes deosebit. Mai multe din parAele cele mici care'l irnbogAtesc cu apele lor, poarfa numiri ungure§ti sau germane, pe langA acele romane§ti paralele ce rAsunA din gura poporului roman. Ne vom ocupà insd nurnai de acei tributari mai mari cari au pAstrat dermmirile lor cele vechi, slavone sau romane, chiar §i in gura popoarelor dorn- nitoare ale Transilvaniei. Acei de n. Tom. :sunt Gur- ghiul (ca subafluentii sai de R. rorn. : Lapuma, Tanciul §i IstirAul, de n. sl. : TircaiGasva). Valea mu- tului, Sebe§ul cu Paraul Mortei, Seca5ul Strugarul, Streiul (cu afl. sAi de n. ram. :CorbAlul, Densu§ul §i Puturoasa, de n.sl. Ohaba), Valea Grosilor,Secul Valeaarului, CApupl, Ludapl mime ung.), SarAtura,

AVARII SI SLAVII 79

Su lita, Ariesul 5,Garbova, Ompoiul (nume vechiu), S12tinai Valea Rosie. Tributari de nume slavon, Mu- resul primeste : Niaradul, Putna, Borsova, Racta, Tar- nova, (tarn-spin), (cp afl. de n.s1. Tarnova mica'siOhaba, de n. rom. : Capusa, Vizai Sccosul), Dobra, Ohaba, Cerna, Gavralovdtul, Ovolva, Toplita, Ilva, Ratosnia, Casovai Cladova. Dintre ceilalti afluenti ai Dundrei avem intaiu de nume roman : Bega care primeste afluenti numai pe dreapta luii anume, dup5 cat se vede CU numiri ce nu sunt de origine slavond :Sasa, Lunca mare, Minisul, Sub- seul, Bengosuli Matia. nume vechiu, addogat cu afluentii de n.rom.:Secasul, Dumbrava, Barsava (nume vechiu), Paraul rece, Slatina, Riul lung, Sebesuli Nadragul ; iar de n. sl. cu : Rucesnita, Buhinul, Bocarul, Cerna cu. Corganul, Poganisul, Teregovita, Balvasnita i Bistra (cu afl. ei de ii.sl.: Micola, Bistra Morului, Marga, Ruschita, Lozna si de n. Torn. Rugul). Se mai intalnesc in reteaua nedescurcatd de ape, baltii canaluri cari se intind pe cursul inferior al Timisuluinumele romanesti ale apeloi Valea Mica si Birda, precumi acele slavone: Moravita (dela Mo- rava) si Clopodia. In Cara, name probabil autochton, se varsd pa- rdele de n. rom.: Vesnicul, Lupaculi Bereagulp acele de n.sl.Dognosca (dcgon-fugd) iGusasca (gus-gasc5). In Cerna (numele vechiu dar slavizat al Tiernei), se varsd de n. rom.: Mehadia (nume vechiu), Lunca- vdtuli Cornisul, iar de n. sl.: Craiova, Launa. Bie- larca.Ohaba(ohaba-balt5), Verendinul,Sordinul, precumi cloud de origine necunoscutd :locdasica Sacrsitica. Dacd ccrcetam aceasta enumerare, constatdm ca

5. Nurnele acestui riu va fi explicat mai jos.

SO ISTORIA ROMAIMAR aproape toate riurile mari poartä numiri vechi, iar cele de a doua manä sunt in o bund parte de origine slavonA. Nici un curs de apd insä mai insemnätor nu poartà nuniiri unguresti sau germane. Singurele cari par a face exceptiune sunt : Ariqul al carui nume chiar in gura Romanilor este format din ungurescul Aranyos. Aceasta ins5 se poate explica prin influenta dorninatiei maghiare care, traducand vechiul nume al Aurariului (dela aurul ce'l duce in valurile sale) in ungurescul Aranyos, acest nume apoi s'a impusi Ro- manilor prin intrebuintarea lui deas6 in gura stApa- nilor lor. A doua exceptie numele de Mith1enbach, dat de Germani ninlui Sebesului este numai aparentä, intru cat acest nume este intrebuintat numai de Germani, sichiar Ungurii II numesc tot cu numele romanesc. Ungurii i Germanii au dat unele numiri la par5e de tot neinsemnatc care strAbate.au adeseori proprietAtile lor, ceea ce nu era &cat prea firesc. Cu totul altfel stall lucrurile eu numirile slavonc. Acestea le-am vazut egaland uneori in numdr chiar numirile romanesti, pe lâng5 Ca uncle din cele romanesti sunt luate tot din elementul slavon al limbei lor,si aceasta ori uncle vom indrepta privirile noastre, fie in ses, fie la munte. InteadevAr putem constata cA chiar afluentii acei ce vin lang5 obarsia riurilor, obarsie care este mai totdeauna In munte, poartä adeseori numiri slavone. Amintim afluentii Bistritei, BuzAului, Jiului ai Tisci, cari se aflä in partea superioarà a cursului lor, in muntii cei mai innalti ai tarilor romane. Din Banat si muntii intermediari intre sesul Tiseii Tran- silvania amintim iarAsi afluentii Cernei, Carei, Nerei, Timisului si Crisului, precumi acei ai Samesului mare. Daca am expunei nenum5rate1e parAe de tot mici cariconcurg la formarea riurilor mai mari, ne-am convinge Inca si mai mult, despre adevArul, ca" nomen- clat ura obsteasc a a tuturor regiunil or in care astdzi locuesc Romanii este in o bunä parte de origine slavonA 6.

6. Enumei am aici parade unui singur riu, al Sebe§ului, punfind cu =sive numeleslave :Valea Slatinei, V. Crapaturci, V. Spinului, V. Atsileului, Pardul.

AVARII SI SLAV!! 81

Aceast5 rAspandire atat de insemnatà a demuni- rilor slavone in terminologia geograficA a tArilor romane se intinde nu numai la riuri, ci ;i la muntii la numirilor a;ezAriloromenesii. cariloateinfAti;azA aproape aceea;i proportie intre numirile slavone ;i acele romane, incat nu mai gäsim de lipsd a le enumAra cu aceeai amAnuntime cu care am urmat la arAtarea apelor. Vom aduce aici numai numirile piscurilor ale ca- torva lanturi de munti, din aceia care se irag prin locurile ce au fost cu deosebire sa141uinta poporului roman. AO in muntii Banatului, intalnim pe langd numeroase denumiri de caracter romAnesc, precum : Culmea Ferei, Culmea Bobului, Cracul ro;, Cuca, Varful Socului,. V. Bruni;orului, Cucuioara, Cioclovaciul, Gal- §ul,Mo;u1luvernata, Pregeta, Moldovita, Balonul, Teul innalt, Plestra, Ple;ea, Ponorul, Stupariul, si numiri slavone la piscuri tot atat de innalte. isa :Piatra Nedei (nedeica vacd stearpa,), Gesna, Semenicul, Var- ful Nemanului, Coprivul, Omesnicul, Tivla Frasinului, Sviniacea, Domolegtul, Belcovatul, Bregletele, Doma- nul, Ilabitul, Doclina, Glava, etc. Inmuntii FAgAra;ului, cei mai inalti ai Carpa- tilor romAne;Li, intalnim iar4i alAturea cu nume ro- n:anesti, precum :ClAbucelul, Surul, Negoitd, Butea- nul, 'VAcarea, PApu;a, PApoul, Boldovistea, Comar- nicul, Masgava, Boita, Strunga, Tretinul, ;i name invederat slavone, bunAoarA :Budislavul, Bacovitanul, Zanoaaba, Dobria;ul,;iallele. Deasemenea intalnim Marie adeseori chiar in limn-

Garpini;.,Valea Balaurului, V. Ursel, V. Caselor, V. Nelodului, V. kakovci, V. Betel, P. Talomir. V.13r,nritillului, P. Carului, V. Nedeia. Priraul Dobrei, P. 111:inzului, Dobra, P. Tilfei, P. Mei lei, V. Bistro. P. Ciobanului, V. Groapa mare. V. Frumoasa, P. Curzului, P. Serbotei, P. Lrlie, P. Talarului. Aceste pe stfino liii, iar pe di eapta : P. intre Cerbi, 1'. Poticului, P. Costioei, V. Dudului, V. Sarbei, P. Prizgorei, P. Balilor, I'. Gotului, Y. Mira5ului,.Sugagului, P. Grosestilor, V. Mirtina mare- V. Betel, V. Lomanului, V. Rachita, V. Boiler. (Ignaz Lenck von Trauenfeld. Geographisehes Lexicon Siebenbiirgens, Wien, 1839 s.v. Sebesului-Ruu in Vol. IV, p. 31. Rudolf Bergner, un bun cunosciltor al Transilvaniei spune in articolul sau Zur Topographic und Ethnologie Siebenbargens in revista Das A usland, 1892. No. 21-22 :.,11istritz klingt ebenso unverkennbar slavisch wie die meisten topo- graphischen Zeichen (lel ganzen von Romanen bewidint en Gebiete Siebenbiirgens"1

D A. Xpnopol.'Morin Itosniloilor.VoI. II. 6

82 ISTORIA ROMANILOR

te, cu atata mai mult in ses, numiri de localitati de origine slavona,i anu.me de acelea ce nu au nici unin- teles in limba romana: si care deci au fost lasate de poporul slavonce le-a boteze pentru prima oara, ca mostenire in gura poporului romanesc. Ash citam din acestea in Maramures : Dombrovica, Leordina, Rus- cova, Crasna, Ruschiava, Novoselica ;in Fagaras§i regiunea invecinata :Gradistea, Ohaba, Rucova, Ghirn- boca, Obresa, Balvasnita, Tincova, Teplica, Doboca, Dobra, etc. Apoi numele districtelor Olteniei, Gorjiu siDoljiui crate altele. Aceasta intindere a denumirilor geografice de origine slava, intärile romane dovedeste inteun mod neindoelnic, ca aceste tali au trebuit inteun timp sä fi adapostit in toata intinderea lor o poporatie indestul de nurneroasa de acest neam, care a fost absorbitä tocrnai de elementul romanesc, ceea ce reiesä invederat din faptul cä astazi nu se mai intalneste poporatie de ginte slavona in tarile Rornanilor,i cd numirile lásate de ea se regäsesc cu loalele in gura acestor depe urma. Istoria care este menitä tocmai de a explich prezentul prin trecutul unui popor, ne arata ce a fost acea intinsä poporatie de obarsie slavond care a trait catva timp alaturea cu Rornanii pe pamantul Daciei, anume popoarele schwine earl au inundat Dacia pe timpul arnbelor navaliri hunice 7.

7. Ilasdeu comitc dou t erori In parerile cc le rosteste asupra nomenclaturei geografice, cu privire la elementul slavon reprezintat In ea. Mai intaiu el sustine cà nici un popor slavic n'a locuit vre-odat5 in Dacia sine apus de Arge§ si mai cu searn5 in Oltenia". Nu numai atata, dar mai adauge ca Oltenia si muntii dela Mused pani la Vrancea au fost pururea verguri de orice impoporare slavA" (1st. Grit., p. 268), parere imbratisata si de d. Radu Rosetti, Panuintal, Sdlcnii gi Sic-4)(1nd, I, p. 62. Cum ramane insS cu numirile slavice ale afluentilor Jiului si cu muntii din regiunea Fagarasului, pc lang5 altele numeroase ce sar in ochi la cea d'intai inspectic a unei mape a Munteniei ? Hasdeu gaseste cc e drept un mod de a explicn prezenta unor ascinenca numiri si fara a aduce neaparat popoare slave prin aceste locuri. El spune (1st. cril., p. 275) : in curs de sapte secole de cirilism oficial sieclesiastic in Rom5nia, plin5 la Matei Basarabi Vasile Lupu,lardsei fi lust nevoic de vre-o intervenire elnografica din partea Slavilor, ci curat nurnai pe calea culturala a fost destul timp pentru a aplica aceasta procedura de traductiune mai peste toata intinderea Daciei". Cu alte cuvinte Hasdeu atribue prezenta unor termini slavoni in toponhnia unor parti din t5rile romanc, unei slavizari oficialei eclesiastice. Mai intaiu daca ar fi aa, atunci nu intelegcm pentru cc ne-am opri la uncle parti ale Daciei si nu am aplich pe intregul ei aceastil

AVARU SI SLAVII 83

Ca Romanii si nu celelalte natii ale Transilvaniei au desnationalizat pe Slavoni si i-au absorbit in sinul lor, se vede de pe aceea, ca numirile slavone, date de ei elementelor geografice, se regasesc totdeauna in gura Romanilor si nu in acea a Germanilor sau Ungurilor, care numesc adeseori acele elernente cu cuvinte formate din propriile lor limbi 8 Intru cat insa Slavii au fost netagaduit mai vechi locuitori ai Daciei, decat Ungurii iGerrnanii, si au fost desnationalizati de Romani, lasandu-le ca mostenire nomenclatura slava care se regäseste in gura Bo- manilor, si dela ei a fost irnprurnutata de popoarele straine, este invederat ca Romanii cari au intrat in o mai strânsa legatura cu Slavii, cleat celelalte popoare conlocuitoare, sunt si mai vechi locuitori ai tarilor carpatine decat Ungurii sau Nemtii. Ei sunt Irma mai vechii decat Slavii. Sant matca marei in care acestia revarsara imbelsugatele lor valuri ; dar precum riurile nu pot prelace oceanul, astfel nici Slavonii nu putura schimba firea ;cmand. ideie. Noi credem cl nici este nevoic a ari'ita cat de gresitil este o asemenea explicare a topografiei slavice. Cum voim noi ca limba oficiala sau ec1esiasticsii fi dat numele lor Dambovitei, Bistritei, 1aJcmiei, dintre care aceasta din urma exista Inainte chiar de ivirea in lume a Cretinismului slavon (mai sus p. 67). Stint cunoscute Incercarile desperate ale lim,urilor de a maghiariza nomenclatura Tran- silvaniei. Izbutit-au ei a alunga multe nume vechi din gura poporului 5i a le In- locul cu de cele maghiare? La nci exista frantuzismul ca moda cel putin de 60 de ani. Sit ni se arate un singur nume geografm intors pc limba ce ne dominagãn- direa I Ce a putut face chiar puternicul curent at latinismului ce a st: panit pana odinioara mintea romaneasca ? Facut-a el din Targovi5tea, Targul Vestei, sau din Bahluiu, riul Bacului ? Existenta nomenclaturei slavone ne dovedete, alaturea cu mai multe cuvinte ce nu s'au putut introduce pc calea religioasa, precum bund oara cele obscene, c5 a trebuit sa fie intre Slavi si Ronuini un contact dela popor la popor In care Slavonii au pierit, inr Bomanii s'au imbogatit din peirea lor. 8. A5a gasim ca Romanii au pastrat numirile urmatoare date de Slavoni, alaturea cu acele date de Maghiari sau Gernmni : Roman slavon Maghiar German Belgrad Karoli Fejervar Karlsburg Ocna Vizakna Salzburg Bran Tarcn ar Torzburg Cetatea de Balta KiiiU1IUvar Kokelburg Sabenita Gorgeny-Soakna Salzhau Gerla Szamos-Cjvar Armenierstadt Ora5tia Szasvaros Broos Pleia livegsur Gradi5tea Varhely

84 ISTORIA ROMAN1LOR

Era un timp cand se privia ca un pAcat in contra nationalitatei române de a se sustinea inriurirea slava" asupra Romanilor, crtutand prin toate mijloacele a o incunjura in expunerile istorice. Era poate Mina' aceast6 exagerare In un timp cand lumea europeanä ne privia ca Slavi sau Turci sau Greci, numai ca Romani nu. Aruma ins'à cand nationalitatea noastrà latin5 este recunoscutA de toti, nu mai avem nevoie de asemenea me5te5uguri pentru a o dovedi 9. Teuninolotlia p(oiali agrieol5.Elementul slay a inriurit nu numai asupra numirei locurilor in cari se mi5cau Romanii. A5ezarea lor intre dan5ii au insotit totodafa o schimbare petrecutà in forma vietei lor, ariume inlArirea indeletnicirilor agricole 5i prefacerea poporului romanesc din unul mai ales pästoresc in unul cii deosebire agricol. Deaceea intalnim In terminologia pastoralA a Ro- rnânilor cuvinte indeobste 1atine5ti, precum :boiz, vaca, vile!,laur (13uhaiu e turcesc), berbece, ariete, oaie, miel, cal, iapa, man:, armasar 10, capra, ied, pore, scroara, cas, chiaq, skud 11, turma, unt, zar, pacurar12, pastor ; apoi

9. Nici shu% islul Hasdeu nu a scapat de aceasta friea (vezi nota 6 mai sus). Cel dintaiu care a indrãznit sA marturisasca pe fata inriurirea adancil a Slavilor asupra Romanilor a fost G. Panu in articolul sAu :Sludii asupra aldrnOrei sau nealdrnarei RomOnilor In drosebile secule in Convorbiri lilerare, 1872. 10. Mdtiz dela mansuetusarmasar dela admissarius. Cihac, Diclionaire d'elymologie daco-romane,I, p. 17 i157. 11. Chiag dela coagulum ;shud dela stabulum.Idem,I, p. 33, 263. 12. Asa se numete ciobanal in Ardeal si la Macedo-Romani, uncle cioban este necunoscut. Cioban vine dela turcescul Tschuban, luat el insusi dela Persi. si a fast introdus de Turd la popoarele cucerite de ei (la care intalnim acelasnume : ingrey.¶,sain7sorb.ciobanin ;alb. tsoban), mai ales prin faplul ca ei aveau totdeauna nevoie de came de oaie, mancarea lor favorita si deci N eniau in deasa atingere cu pAzitorii de oi. Credem ca inainte de a cadea Munteniai Moldova sub Turd, si la Romanii din aceste parti exista terminul de pacurar, dovad5 existenta unor numiri de localitati ea PScuraresti, sat in judelul Tutova, uncle aceastd denumire nu poate veni dela pcicura, care nu se afla in acele parti, ci numai dela pacurar, vechiul nume al ciobanului la Romani. Mahalaua Paiurari din Iasi vine chiar dela o fantana ce se alit inpartile eisi care purt5 din vechi numele de fantana liii Pacurar (Lelopiselele,I, P. 232). Credem deci cS Hasdeu (Columna lui Traian. 1874, p. 103) greseste cand atribuie cuvantului cioban o origine dacic5, cand atunci ar fi trebuit 5;5 se intalniasc5 tocmai in Transilvania. iar nu sfi fie si in Moldova de origine mai nouS, precum o dovedete aici faptul c5 el a inlocuit pe p5curar.

AVARLI $1 SIAN ii 83

cuvinte probabil de origina daca, precum baciu, care se Oa si la Albanezi in intelesul de tovaras, si la Sarbi cu aceeasi insemnare cai la Romani, pe child lipseste dela toate celelalte papoare slave. Stónd, albanez stan gr. mod. Otin, sarb. stan ;la celelalte popoare slave stan inseamnd lagar, (castra). Urdri la sarbi urda ila Cehi urda, transmisä dupd cat se vede de Romani prin mijlocirea unei poporatii romane care altà data traià in Moravia, acuma cu totul slavizata, dar care a ramas pastoare pana astazi 13. Urda nu se afla in celelalte limbi slave. Traista la alb. trasa sau traste, la Macedo-Homani traisturü, nu exista nici la Slavi, nici la Unguri. Cu toate cã baciu, stana, urda se afla si in limba maghiara, nu se poate ca Rornanii sa le fi imprumutat dela Unguri, ci prezenta lor in limba acestora seexplica prin o inriurire romaneasca, de oare ce de altfel, cuff' s'ar explica aflarea lor in forme identice aproape cri acele romanesti la popoare ash de inclepartate in privirea geografica de Unguri, precurn Albanezii, Macedo-Romanii sau Greciii chiar Bulgarii, cu cari Ungurii nu au fost niciodatä inteo atingere nemijlocita? 14 Oricum ar sta insä lucrul cu elementele dace ale pastoriei romane, este neindoelnic ca elementele slavone sunt putin numeroase in aceastd sfera economica a traiului poporului romanesc, caci intalnhn numai cateva cuvinte de origine slavona, precurn.lap, slog, eireadd, iziaz, care acest depe urind existA numai ca cuvant IndoiL, pe langa altul de origine la- Una, peisunc. Child au venit deci Slavonii asupra Ho- manilor, viata pastoreasca era intemeiata ;toate no-

13. Iirececk, Entslelmng christlicher Bache un Gebiele des ocslerreichischen Kaiserslaales, Wien, 1865, p. 225. 14. De $i derivatia filologica a mai multor altorcuvinte,pretinse de Hasdeu ca dace, precum dulau, mosoc, farm nu ne pare la adapostul unor critici Intemeiate, pentru acele raportate In text credem caHamlettare chiarfib- Iogicete dreptate a le pretinde ca dace. (Columna lui Traian, 1874, No. 5, 6, 7, $i 9). Pentru originea dacicS, ne pare hotariltoare Imprejurarea ca aceste cuvinte nu apartin nici unui popor cu care Romfinii au Venit in atingere: nici Romanilor, nici Slavonilor, nici Ungurilor ; apoi faptul cl se int:Wiese aceleasi forme m limbile macedo-romilna si albaneza.

86 IsTomA ROMANILOR

tiunile privitoare la ea erau botezate cu nurniri thdi- gene, incat nu mai fu de lipsa a le alipi cate o denumire straina. Chiar de se intamplä si aici vreo intunecare a unui cuvant vechiu prin unul al noilor navalitori, aceasta fn Un fenomen exceptional, si din fapte de aceste izolatei adeseori asa de capritioase ale limbei, nu se poate deduce nici o incheiere. Totusi observani a de pe atunci cata sa se fi introdus cuvantul slavon dobiloc in limba rornana, care insamna animal si vine dela cuvantul slavo-bulgar dobgii-a castiga, de uncles'a tras apoi icuvantul dobanda adecd avere, de oarece animalele erau pe a- tunci aproape singura avutie a Daco-Romanilor 15 Astfel stau lucrurile cu aaricultura. Aici influenta slavona este puternica. Cel putin jurnatate, dacd flu mai mult, din terrnenii in trebuintati in agricultura sunt de origine slava, incat trebuie numai decat admis ca Slavonii cari determinara in o ash de mare parte terminologia agricola la Romani, avurd un rol insemnat, dacd nu putem zice la intemeierea, cel putin la intarirea lucrarei pamantului. Ca agricultura, indeletnicirea economica singura in onoare la Romani, n'a fost nici odata parasità cu totul de Daco-Romani, chiar dui-A retragerea lor in munti, ne-o dovedeste intaiu faptul ca o parte din terminologia agricola in limba romand are caracterul latin. Astfel sunt, afara de numele de animale aduse mai sus, si care se pot raporta si la viata pastoreascd, urrnatoarele notiuni cari se refera numai la agricultura arie, agru (pe langd ogor),ara, semana, iriera,aratru, jug, /urea, secere, lake, gi du, secard, orz, mdlaiu sau meiu, rapid, spic, paiu, neghind, mezuind sau mei- (Una 16, moina 17 Paralel cu aceste cuvinte cari arata

15.Acceas p5rere arostit-odupa noi d. IustinLupus, Aproprierea fondurilor rurale, 1910, p. 11. D. Lupus aduce ca analogic : peculium din pecus. 16. Terminul cu care se Inseamnd brazda ce desparte doua ogoare si care vine dela latinescul medium. 17. Pilmant lucrat, dela mollis latin, in opozitie cu fOund p5milnt neince- put, cuvfint de origine slavO.

AVARII SI SLAV!! 87 o invederatA indeletnicire cu agricultura, ne spune istoricul bizantin Nicetas Choniates, Ca' imp5ratul Isac Angelul in expeditiilepe cari le fAcii in mai multe randuri in muntele Hemus contra Rot ianilor revoltati, d5da poste cirezi de grau cArora el le dete foc 18, pentra a'§i rAzbunA de pustiirile comise de Valachi in impArAtia sa, Inca vedein cA nici Romanii din muntii Hernuluiiai Pindalui, pe canii vom cunoa5te ca de o naturà mult mai putin a§ezat5 decat acqti de dincoace de Dun Are, nu pär5siserA cu total, incd fiind in muntii lor, viata statornicd a agriculturei. Pe lang5 aceasta insd mai posedAm tot din limba roman5 un argument hotAritcr, cA Romanii nu lepa'daserA cu totul cultura pArnantului, odatA cu retragerea lor in munti, anume imprejurarea CA aproape toatd terminologia vi- nicolA este de origine latinA, ceea ce dovede5te cA cultura viei n'a incetat riici un moment la Romanii din Dacia. Aset avern, afarA de cuvantul vin, care nu prea este hotAritor in chestie, din cauzA cA vinul s'a putut importh, urmAtoarele cuvinte, ale cAror aflare in limba romanA cere nu.mai decat cultura neintreruptd a vitei in Dacia, de la colonizare panA in zilele noastre. Mai intaiu insu§i cuvantul vie, pronuntat pe alocurea virile §i scris astfel in textele vechi, care vine dela latinul vinia; vild dela vi lis, poandi dela poma, strugur dela elinul tryga, alai (in texte vechi) dela iwa, must dela mustum ; (mustul flu putea fi importat, ci trebuiet pre- gAtit pe loc). Deasemenea ne-a mai rAmas in terminologia vhiicolA dou5 cuvinte tot vechi, derivate din limba elind :harag §i agurida 19. S5 se adaogA cAtre aceste dovezi, scoase din limbA, §i pAstrarea colindei cu plugu§orul la anul nou, in care se pomene,te numele lui Traian, §i nu se va puteà tAgAdui, cA Romanii de §i strAmutati in muntele cel

18. Nicetas Ghoniates, Ed. Bonn, p. 487 :zupi Ccta/: ivf. tthy xapirthv 7:0:paaotic". 19. Hasdeu (Col. lui Traian, 1874, No. 4) vrea sä gilsasca idoi termini daci : gordin §i ravac. Asupra gordinului se poate discutà ; dar ravacul vine inviderat dela turcescul ravag = miere 1iquidi. (Cihac, Diclionnaire, II, 607).

88 ISTORIA Roxlmicut atat de nefavorabil agriculturei, nu parasira niciodata aceasta indeletnicire a vietei lor civilizate de altà data. Romarni erau doara pastori, nu prin stadiul culturei in care se aflau, ci prin o nenorocita reintoarcere din o viata cullai innaltà la aceasta treapta inferioard de desvoltare omeneasca. Fiindca istoria nu intoarna niciodata pe un popor indarat, chiar atunci cand ii duce spre povarnisul decaderei, de aceea Romanii nu putura sa lese cu totul in parasire amintirile pururea vii ale traiului roman. Ei se indeletnicira deci cu cultura pamantului pana si in gaturile muntilor, si unde gasiau numai putinta de a stoarce din pamânt hrana lor de toate zilele, 1111 lasau neintrebuintat un asemenea mijloc. Insa cu toate ca poporul daco-roman ramasese cu plecari agricole, putine erau locurile din munti in cari el sa poata pane in lucrare o asemenea indeletnicire. Pe tapsanele nu prea innalte, putin meiu, orz sau se- cara ;in vaile cele adâncii expuse la soarc, precurn in Vale(' Vinului, dela hotarul Transilvaniei catre Buco- vina, grau i cateva vite de vie, WA tot rodul agriculturei in aceastd perioda a vietei poporului romanesc. Prin- cipala lui indeletnicire rAniase tot pastoria ;si daca cobothrea de mai tArziu dela munte la dim*, intinse lati dedarea hii la agricultura, parte din poporatia romand, raniasa in munte, urma innainte a se tinea de pastorie, ceea ce face Inca pana in ziva dc astazi. Cu venirea Slavilor pare a sc fi dat un zbor mai mare lucrarei painAntului. Aceastä lAtire a agriculturei proveni desigur din cauza cà Avarii, dupd o locuintà mai indelungata in Panonia, pierdura din salbAticia lor primitiva, astfel ca RomAnii siSlavonii, retrasi in munti. puturd sA scoata capetcle afara din vizuinele lor si sa se coboare mai catre vale, uncle se putea mai cu folos lucth pamantul. Ca intinderea agriculturei la Romani, corespunde cu asezarea Slavonilor in mijlocul lor, ne-o dovedeste insemnatul contingent slavon de termenii privitori la agricullura, pe cariii intAlnim in limba romAna.

AVARII $I SIAVII 89

Astfel enumärärn, pe langd aralrul latinesc, pe mult mai lAtitul plug ; apoi pArtile acestui instrument precum :cobila (trainoire dela charrue), grindeiu (axe dela charrue), cormana (oreille), plasa (tailloir) 20. Raritd sau Raliã, un soiu de plug fAr5 roate, al cArui nume vine dela un alt cuvant slavon insemnand plug, rale. Mai insemnAm apoi brazda, razor, adec5 brazda care desparte douà câmpuri, si care la Romanii din Ardeal se numeste mezuina sau meidina, termen latinesc ce vine dela medium, falina, slavon allturea cu moind latin dela inollis, toloaca, mirisle 21, peirloaga, a irnblali ogor, dela slavicul ogarieli=a arde imprejur lin camp ce este a se cultiva, aläturea cu latinul agru, larnticop, polog (blé couché et coupé, a se pologiverser, des blés), grebla, lopata, snop, claie, capita, grapa, coasa 22, altele Inca. De§i deci nu se poate sustineâ cA Romanii sa fi invatat agricultura dela popoarele slave 23, totusi este net5d5guit c5 influenta acestui popor asupra agriculturei romanesti a fost insernnAtoare,i cä aceastä indeletnicire a inceput a fi mai cgutatä de Romani, dela asezarea Slavonilor in mijlocul lor, epoc5 ce cade impreunA cu o l5sare a lor mai in jos din imialtele regiuni ale muntelui. Cohorirea Homiinilor dela multe la elinIp.Cobo- rirea Romanilor dela munte la campie se fad' foarte incet i iniun timp foarte indelungat. Pe cat fuga

20. Cihac, Dictionnaire, II, p. 66, 129.Cihac deduce fnsaCortland sau Corrnand dcli Ung. Korhany, pe can Iel vine inviderat dela slavicul Kormiti a Indrepta, de oarece plugul se indreapta prin coarnele sale. Nu Romanii care erau agricultori, la venirel thwurilor, au Imprumutat acest cuvant dela ni5te barbari care nu aveau nici o n giune de agricultura, ci Ungurii Fan hnprumutat dela Romanii uniti cu Slavonii. Vezi 5i Fr. Dame, Terminologie populard romana, 1901. sub. Voc. 21. Came, Diet., II, p. 556, 11 cleriva dela ung. mera, meratp55une. 22. Vezi 5i Hasdeu, Originile agriculturci la Romani, fn Co/. lui Traian. 1874, No. 3. 23. A5ii susline Hasdeu, 1,c., Ne liind latind, care sa fie originea plug& riei romane? aproape totalitalea terminologiei agricole a Romanilor este curat shvica". Dar ark, agru, aratru, a trier%) 5i alte cuvinI e caracteristice nu dovedesc die ea agricultura era practicata, fie m i cal de restrans de catre Romani, innaintea atingerei lor cu Slavii ?

90 ISTORIA ROMANILOR spre ad5postire le fusese grabnic5, pe atata de greu le venia sa parAsascA o viatA, ce e drept grea si plind de lipsuri, dar care cel putin le asigura existenta. In vale ii astepta mana si bogatia, dar si primejdia era sA bath' la usile bor. Deaceea totdeauna cand Romanii fur5 atacati, ei cAutarA o scApare in sinul ocrotitor al muntelui. Iesirea in numAr mai mare a poporului romanesc catre ses se fAcii pe timpul descAlecArei. Atunci elementul romanesc, comprimat in Carpati prin asezarea Ungurilor in Transilvania, i§i facii vant cAtre locurile deschise, si roiul s5u fii ash de bogat incat umplA in curand acele cloud grAdini ce se intind la poalele Ar- dealului. Rana la descAlecare insä Romanii nu indrAz- nirA sA se intinclA departe in afara de cetatea Carpa- tilor. Partea cea mai mica a poporului lor se cobori in vaile interne, anume elementele mai indr5znete si mai doritoare de schimbare a traiului. Majoritatea poporului r5mase insA in munte care si astAzi inc5 adaposteste in incretiturile sale o bogatA poporatie romana. Care fu influenta acestei vieti in muntii Daciei asupra poporului romanesc? Am ar5tat mai sus cum navAlirea barbarilor si retragerea locuitorilor din ora§ele si satele Daciei in munti, avii de urrnare stangerea neaparata a ori carei vieti mai civilizate, si nimicirea totald a organizärei politice sub care Daco-Romanii trAiserA pAnA atunci. DacA insa sistemul ocarmuirei romane disparii din min- tile Romanitor in lungul rastimp cat ei statura adapo- stiti in. incretiturile muntilor, ei insa pastrarà aproape neatinsA in sufletele lor o mostenire mutt mai de pret : limba, obiceiurile si moravurile strabune, partite acele intime §i trainice ale vietei cari inchiaga in un tot popoarele, le dau o fizionornie §i un caracter particular. S'a observat de mutt si cu drept cuvant CA, in elementul sail latin, limba noastrà se apropie cel mai mutt de graint Romanilor, in allele mai mutt chiar decat limba italiana, cea vorbità pe p5mantul insusi

AVARII SI SLAVII 91 ce fu primodiala patrie a poporului roman. Cu toate elementele straine care irnpestritazavocabularul ei si care dau limbei rornane un caracter atat de original, gramatica i-a ramas latin5, pastrând mai ales in formele conjugarei o asemanare foarte pronuntata cu limba latina, din care a re;it. Nu mai putm extraordinara este imprejurarea ea rnai toate pronumele, conjunctiilei prepozitiile, adeca tocmai particulele re- lationale ale limbei sunt de origine latinA. Dintre toate elementele etnice care, prin atingerea lor cu poporul roman, au contribuit la faurirea na- tionalitalei lui, afara de cel latin care ramane trunchiul intelectual pe care s'au altoit toate celelalte, numai cloud, cel traci cel slay avurd prin contopirea lor cu Daco-Romanii o inriurire constitutionala asupra gra- iuluii deci asupra mintei lui ;caci aceste doua elemente singure au modificat formele gramaticale, fonetismul, sernasiologiai for marea cuvintelor prin ali- pire de sufixe iprefixe : mai mult dup5 caracterul trac, mai putin ceva dupa cel slay. Toate celelalte elemente nu au avut deck inriuriri lexicale. Ele au irnbogatit tezaurul cuvintelor, fara a atacA insa partea constitutivai logica a limbei. De aceea cu drept cuvant Românii pot revendich astazi locul lor sub soare in marea familie a gintei latine care rnaret indreapta pasii sai, vars'and lumina in urma 6". La aceasta pastrare atat de credincioasä a tipului graiului stramosesc, contribui mult retragerea Roma- nilor iii adapostul rnuntilor Carpati. Elementele straine ce se alipira de limba romana, intrard intr'insa dupa ce se fixasera si se hotariserd formele ei. Deaceea numai cat ii imbogatira vocabularal, fara a atinge esenta chiar a limbei, tesatura, canavaua pe care vorbele se insir5,pentru a deveni organul exprimarei cugetarei. Slavii mai avura o inriurire;i de alta natura asupra spiritului Românilor. Este cunoscut ca Rornanii aveau putina aplecare care poezie, si mai ales de o poezie poporana nu prea poate fi vorba la ei. Din contra la Romani aceasta inflorire estetica a mintei

92 ISTORIA ROMANILOR

neculte Inca, este de o bogatie si de o adancime de sirn- tiri uirnitoare. Aceste insusiri trebue atribuite altui element constitutiv al fiintei sale deck celui latin. Despre cel Lac nu se stie alta, decat ca Getii puneau in versuri legile Ion, pe cand Slavii aui ei o bogata muza poporana. Este cu atat mai firesc a atribui Sla- vilor deslantuirea demonului poetic in sufletul romanese, cu cat muzica poporului roman aduce in accen- tele ei foarte de aproape cu acea a S1avi1ori ca intre rnuzicai poezie este, prin vers si mai ales prin rimuL o stransa legatura. Apoi o suma de legende, de povesti, de zickori si de proverbe sunt la Romani de origine slavA,incat din toate aceste se vede ce adanca inriurire a avut elementul slavon asupra sufletului ro- t-Allem Inriurirea slava insä pe care am constatat-o in acest capitol nu s'a marginit nun-tai aici. Ea s'a reinnoit 'Inca odata sub alta forma, acea balgareasca, pe calea religioasa, pe care o yam studià in capitolele ce urmeazd. Chiar dacd, dupà o noua teorie filologica, lone- tica. slava' a limhei romanesti ar avea un caracter medic- bulgar, aceasta nu ne-ar indreptäti a cobori originea inriurirei slave in deobste la Romani tocmai in veacul al IX-lea, cand incepe pentru limba bulgara caracterul cdruia s'a dat numele de medio-bulgar ;aceasta din cauza climba romana stand in decurs de mai multe veacuri sub inriurirea vie a limbei bulgaresti, fonetismul ei a trebuit sa se prefaca impreuna cu acel al acestei limbi, i formele din urma bine intelesc intu- necara pe cele mai vechi, asà ca fonetismul limbei romane Lrebuie s a inf atiseze astazi ultimile in tip Mini I asate de limba bulgara in el, si de aceea nu va fi deck prea firesc de a intalni, in acest fonetismu, forme limbistice care se gasesc in limba medio-bulgara. Este aceeasi observatie pe care ani facut-o sila uncle schimbari fonetice in numele proprii, care nu s'ar puteA explicA prin o derivare direct:A a lor din formele daco-romane sau laLine in grain] de as [Li,i cer, pentru a fi explicate trecerea lor prin formele slave. Aceasta nu insamna

AVARII Si SLANII 93 insA ea' acele numiri geografice ni le-au pAstrat Slavii §i ni le-au transmis ei de la strämo§ii iiostri, ci numai atAta ca in transformdrile fonetice indeplinite in decursul veacurilor, a lucrat asupra lori inriurirea slavd modificand uncle forme fonetice §i sensul slavismului. Rämân dar statornicite dou5 lucruri :intai, c5 inriurirea elnicd a Slavilor cade impreunA en petrecerea acestui neam de oameni in sinul nationalit5tei romane de prin veacul al VI-lea panä la deplina lui absorbire de elementul romanesc prin veacul al XII-lea ;al doilea, ca numele geografice rämase din vremuri vechi in gura poporului roman i-au fost transmise de sträbunii lui pe pämantul Daciei adecA de Daco-Romani, cu toate cä astäzi ele nu mai inf5ti§aza, in gura lui, o forma' neinriuritä 24.

24. Miklosich, Die slavischen Elemenle im Rumunischen, 1861, care reproduce parerea lui Schafarik, admite ca punt de plecare al inriurirei slave asupra graiului roman, navalirea Slavilor in Dacia. Tot asii face si Cihac, Diclionnaire d'Etymologie daco-romane, 1879, D. I.Bogdan, indiscursul sau de primire in Aca- demia Romana, Istorioragrfia romanii, 1893, adnnte toteacurile IX adaugand ca fiiri aceasta inriurire slava nu poate fi vorba de poporul roman". Tot asa sustinei 0. Densusianu, Hist. de la (ample roumaine, 1901, p. 241. Hasdeu cum am vazut mai sus (p. 82) vrea sa reduca inriurirea slava numai la cea bulgari bisericeascai oficiala, Comp. Isl. Cril., I, 1, p. 276, iar slavistul care aduce teoria notia cu medio-bulgarismul este d. Ilie Barbulescu, Problema capitald a Slavislicei In.flomdni, 1906 si Fonelica allabelului cirilic. 1901.

CAPUL IV.

CRESTINISMUL LA ROMANI 700-900

BULGAKII

1. NAVALIRE BULGA1111,011. Slmonizarea Bultjarilor. -Ngvälirea aces tui popor n'a lovit Dacia deadreptul, ca acea a popoarelor studiate pAna aici. Inriurirea sa asupra Romani lor este de o naturd cu total alta,i provine din imprejurAri particulare. Innainte insA de a aràtà caracterul acestei inriuriri, sà cercetAin cine sunt Bulgariisi cam au ajuns ei sa intre in legAtura cu Romanii din Dacia Traianä. Bulgarii, popor de rasä finia 1,ea siHunii §i Avarii, se pun in miscare dupà cat se vede odatd cu Avarii si par chiar a ti lost impinsi de acestia asupra Europei, din regiunile de langâ Volga, unde locuiau la inceput.Asifelei tree Dundrea ina in anul 495 §i pustiazä pentru intAia oard Tracia iIliricul 2, pe cand Avarii apar abiA in anul 560 in valea DunArei.

1. linii autori, Rusi mai ales, sustin ea Bulgarii ar fi fost de rasa slavd. Do- vada cea mai buna cCt ei apartineau rasei finice, reiesa din catalogul principilor lor celor vechi, scris in limba slavona, insa continand nume din limba veche a Bulgarilor 5i care nu au de loc apropiere cu slavona (vezi 1 irecek, Geschichle der Bulgaren, Prag, 1876. p. 127, nota 1). Apoi s'a pastrat de Constantin Porfiroge- nitul intelesul unui cuvant al limbii kazare sarkelcasa alba,cuvantce se gliseste eiastazi cu acelas Inteles in limba finica a Twasilor. Kazarii insil erau de aceasi rasii cu Bulgarii. (vezi Louis Leger, Cyrille el Alélhode, Paris, 1869, p. 01 si 80). 2. Theophanes, ed. Bonn, I, p. 222 ; Cedrenus, Bonn, I, p. 628.

A. D. Xenopol. Istorin Rornilnilor. Vol. II. 7

98 IsfORIA ROMANILUR

De cum se infruptarA cu dulcele prazi Mute in 'aceste provincii, ele nu mai putura h5l5dul de raul lor, a§à Ca imparatul Anastase se vede silit a ridica zidul cel lung intre Marea Neagra §i Selibrium pe Propontida, pentru a se apara de n'avAlirile lor. Sub Iustinian ei lovesc in repetite randuri Imparatia Bizantina, §i chiar un numAr de familii se a.azä statornic in ea 3. Bulgarii insd inträ, probabil odata cu Avarii, §i

tla 118-f

Lupta Intro Bulgarii Avari dupe un manuscris slavon din Vatican. in Panonia, uncle in curAnd ei ajung atat de influenti, incat intamplandu-se sa marl Chaganul Avarilor, Bul- garii pretind ca noul Chagan sa se aleaga din natia lor. 0 lupta cumplita se incinge intre Bulgari §i Avari, in care acesti din urmA raman invingatori,i 9000 de familii bulgare sunt nevoite sa parasasca Panonia4

3. Procopius, de hello golhico, IV, 19, (Bonn, IL p. 555). 4. Fredegar,Ilisloria Francorum, c. 72, (scrie catre 660).

BULGARII 99

(630). Cateva din ele scapà in Italia, si regele Longo- barzilor Grimoald le rAndueste ca locuri de asezare orasele Bovianum i Aesernia in muntii Abruzilor, unde Inca pe timpul lui Paul Diaconul, istoricul lonaobard, se auzià vorbindu-se limba bulgarà 5.reabatuluiTotu§i Burgariinu dispArur5 cu totul din Panonia, cAci in anul 625 se \Tad Bulgari in armata Avarilor care ase- diaz5 Constantinopolea. Cu toate acestea, caderea Bulgarilor si precuinpe- nirea avarà in aceste regiuni nu tina mult timp.Pu- terea Avarilor, slabit5 prin lupte lAuntrice, scAdeà necontenit. In 634 ducele Bulgarilor, Cubrat care recunostea pAnA atunci, de si numai nominal, cai Slavii din Dacia, suprematia Chaganului, scuturà in totul autoritatea acestuiai se proclamA neatarnat. Cubrat trimite la impAratul Heracliu intre anii 634 si 641, pentru a incheià pace cu el si a'i oferi slujbele sale. Impa- ratul, prea multumit de aceasta propunere, trimite lui Cubrat daruri bogatei titlul de patriciu. Ducele Cubrat muri intre anii 660-668 si lds5 cinci fii dupà el. Cel mai mare din ei, Balbaias, ramase in Odle pArintelui sAu ;al doilea, numit Cotrag, trecii Nistrul §i se asezA in fata frAtine-sau. Al treilea si al patrulea dintre frati apucar5 spre Panonia, din cam unul se puse sub autoritatea Chaganului Avarilor, iar celAlalt trecii mai departe pana in Italia, la Ravena, supunAndu-se acolo regelui lonaobard. Al cincelea fiu, Asparuch, trece peste fluviile bNipru, Nistrui pune mana pe regiunea numitd Onglu, la nordul Dundrei in o pozitie tare, apAratA din NO de baltii pe laturi de riuri, ceeace ne indicA sudul Basarabiei. actuale 6. Bulgarii de aici se rAp Ad in 678 si pradA Tracia,

5. Paulus Diaconus, Hist. Longobard., V, 29, (scric Care 787). 6. Theophanes, I, p. 516 :.,Tbv AiV0:77,rit'l 7.g.=k'iV/Irr,tv T6'./w()),.iov7,./S7X0C:iii)V Papstota'spoT7 TO5Ay.vo.)y)ITTC70,16". Numele de Olgos sau Oglos vine dela slavicul vechiu agla unr,hiu. Mai tarziu Turcii nu- inira aceastil regiune Bugiak tot unghiu. Vezi lirececk, Geschichte des Bulgaren, p. 129.

100 ISTORIA ROMANILOR ceea ce impinge pe imparatul Constantin Pogonat sa treac5 Dun5rea spre a'i bate in insusi tara lor. Impie- decat insa de a innainta din prichla mlästinilor,§i imparatul fiind nevoit sà pArasasca expeditia, din cauza unei dureri de picioare de care suferiii, Bul- garii ieau aceast5 plecare a monarcului drept un semn de teama, si ataca ei pe Bizantini, Ii resping peste Dundre, uncle tree apoi ei singuri, asezandu-se in partea rasariteana a Bulgariei de astazi, in o pozitie stra- tegica din cele mai bune, ap5rati din NIA' prin muntii Balcani, dindarat prin Dunareai despre rasarit de talazurile mar& Cand Bulgarii pusera stapfmire pe aceastd Ora, o gasira impoporata cu neamuri de rasa slavona, Sckz- vinii,cari locuiau aici, imp5rtiti in septe ginti, pe cari Bulgarii le oranduira sa locuiascd partile tarei mai dinspre nordi apus, pinia la marginele Avariei ;iar pe tribul Severanilor Ii stramutara dela pasul Beregava spre tarmurile márei. Acesti Sclavini pe cari i-am vazut ocupand si Dacia in toat5 intinderea eii cari cobo- rAndu-se din vechile lor locuinti dela norduli rasaritul Carpatilor, se apropiasera de Dundre Inca depe timpul stramut5rei Gotilor, trecusera cu incetul fluviul, cand singuri, cand inpini san intovarasiti de Huni, Avail sau Bulgari, iocupasera aproape intreaga peninsula a Balcanului. Bulgarii, in numAr nu prea insemnat, asezandu-se intre Sclavinii dela sudul Dunarei, desi dAdura tarei ocupate de ei numele de Bulgaria, pe care'l p5streaza pand astazi, isi pierdurA limba lor finicai imprunm- tara pe acea a Slavonilor, devenind un popor slavon prin graiul lui, insä cu o fire si un nume bulgar. Astfel se intamplara lucrurile si In Rusia, unde Waregii Scan- dinavi pierdura nationalitatea lor germanA in sinul triburilor slavone supuse de eipoliticeste, dar cari primira numele de Rusi. Tot asA in apusul Europei, Normanii, de nume german, fura desnationalizati de poporul francez in sinul caruia se asezara, (kind insa provMciei ocupate de ei, numele de Normandia, r5-

BULGARII 101

mas in uz pan A in zilele noastre.i Lombardia primi numele ei de la Longobarzi care, uu toate acestea, se pierdurà in rasa italianA. Slavonii deci inundarg dirt Dacia atat peninsula Balcanului catsi campiile maghiare, §i curand veni timpul, cand limba lor fu vorbità in dialectele cele mai deosebite din Valle Arcadiei pan5 in pasurile Car- patilor Bucovinei, si dela malurile laculut Balaton 0115 la Marea de Marmara. Pe atunci ei locuiaui in Un- garia, Transilvania, Valahia si lasudul Dun5rei, in Moesia, Tracia, Macedonia si multe alte regiuni de- venite de atunci grecesti sau albaneze. Partea nordic5 a Slavonilor fu absorbitä de Maghiari si Romani ; acea sudicg tr5e§te Inca §i astazi sub numele neslav al Bul- garilor ; apoi sub acel al Sarbilor, Bosniacilor, Munte- negrenilor si a celorlalte popoare slave din Peninsula Balcanului. Faptul c5 massa aceasta de Slavi fu sparta numai la nordul Dunärei de cele dou5 insule de popoare : Ungurii si Romanii, dovedeste intt'un chip invederat precumpenirea etnicA a acestor dou5 rase asupra elementului slay. DacA Slavii nu se pot mantinea neatinsi la nordul fluviului, cum au facut-o la sud, este cA aici au dat sau au fost coplesiti mai tarziu de straturi compacte de Romani si Maghiari cari i-au absorbit p5strand in sinul organismului lor urmele adanci ale atingerei lor cu Slavii. Prin urinare cand e vorba de Bulgari, trebue sA intelegem tin popor finic prin sangele §i apucaturile fundainentale ale caracterului, dar slavon prin graiu, si fiindcA ceea ce un popor poate transmite prin inriurire dinafarà este limba, obkeiurile ,i osez5niintele, pe cand firea lui Muntric5 poate fi impArtAsit5 numai prin incrucisarc, deaceea inriurirea bulgarA si de Stat asupra Boinanilor este o reinnoire a inriurirei slavone. Prin asezarea Bulgarilor in Moesia, Impar5tia Bi- zantinA primise o lovitur5 din cele that grele, Bar- barii cari panA acum veniau din afarA in impAratie pentru a o prAda, se introduseser5 chiar in simil ei ; nu

302 ISTORIA gOMAIULOR mai erau impiedecati in nAvAlirile lor de marele fluviu al DunArei si de cetalile ridicate pe malurile. ei, cari opuneau oardelor lor o improtivire adeseori greu de s trab Atut. Asparuch domneste panA pe la 700, si intemeiaza trainica stApAnire a Bulgarilor la sudul Dunarei, prin mai multe lupte norocoase cu Bizantinii. Urmasul sAu, Terbeliu (700-720), se arnestecA chiar In. luptele pentru tron a pretendentilor bizantini. In anul 717 Bul- garii dau ajutor Bizantinilor contra asediului Constan- tinopolei de care Arabi. Dupa doi principi nein- semnati vine Connesiu (753-760), pe timpul când in Constantinopole bantuià furia icon oclasmului. Dupa mai multe lupte cu izbanda impArtità intre Bizantini Bulgari, acestia din urmA bat pe dusmanii lor cumplit in ingustimele pasului dela Beregava,i dac5 n'ar fi izbucnit grele turburari in statul bulgAresc indat5 dupa aceast5 luptA, poate ca ar Ii fost numarate zilele Im- paratiei Bizantine. Dupd mai multi principi, ai caror istorie nu poate sA ne intereseze, dar intre earl intalnim pe unul Sabin si altul Pagan cu nume ce par a fi romane, se urea in anul 802 vestitul Cram pe tronul Bulgarilor. Crum dA un non avant luptelor cu. Bizantiniisi. ieh Sofia din regiunea Strimonului, care panA atunci fusese stApanitA de greci. ImpAratul Niceforus intrand in Bulgaria, ajunge pAnA la resedinta lui Crum, pe care o ieài o arde. Regele Bulgarilor lasA sä se in- tâmple aceasta, uneltind o curnplita rAzbunare ;in- chide anume toate pasurile Balcanilor si prinzand intreaga armatA bizantina, face in ea un groaznic mAcel, cazand intre victime insusi impAratul Niceforus. Din titva lui îi face regele barbar o cupd de Mut, din care inchind la mesele mari. Crum pen tru a rAzbuna arde- rea capitalei sale, pAtrunde, dupA izbandA, in Tracia si Macedonia, le pradAi iea poporatia in robie, iar in anul urmator, 812, pune mana pe orasul Mesembria

7. Iirececk, Gesch. des Bulg., p. 83.

BCILGA 103

§i asediaza, dupà o noua luptà victorioasä cu Bizan- tinii, chiar orasul Constantinopole. Incepandu-se tra- tArile de pace, Grecii Ii Iiitind, la intrevederea ce ava loc spre acest scop, o cursä, in care Crum era aproape sa'si piardA viata. Infuriat pe Greci, pentru gandul lor trAdAtor, regele bulgar pustiaza imprejurimile orasului. Fratele sAu ieàIntre aceste Adrianopolea, constransa prin foame a se preda, face o multime nenurnarata de prinsi cari, cu averile si vitele lor, sunt transplantati de Crum in regiunile dela nordul Dunarei, pe cari le vom gAsi supuse tot Bulgarilor. Acesti prinsi izbutesc pe timpul domniei lui Mortagon, urrnasul lui Crum, in anul 836, a scapa de peste Dunare, cu ajutorul unor corabii trirnise pe aceastA apa de imparatul Theo- phil, si a se intoarce in patria lor, din care imprejurare se confirrna Inca oclata stapanirea Bulgarilor la nordul Dunarei. Bulgarii se intind la nardul Dunarei.--.Acestea sunt insa singurile aratari continute in autorii bizantini, privitoare la stapanirea Bulgarilor pe malul nordic al Dunkei, asupra tkilor uncle locuiau Daco-Romanii in unire cu Sclavinii. Cauza pentru care Bizantinii nu contin mai multetiinti asupra Bulgariei de dincoace de Istru, este ca pe ei, interesandu-i numai luptele in- treprinse de Bulgari contra imparatiei ion, pe ele le descriu, cu ele se indeletnicesc cu amanuntirne. Este MCA mai presus de ori ce indoiala cA Bulgarii, mai ales pe timpul puternicului Crum, trebuiau sa'si fi intins stapanirea asupra tArilor asezate la nordul Dunarei, intru cat aceste nu erau pe atunci supuse nici unei stApaniri 8 Inteadevar puterea Avarilor fusese nimicità de Carol cel Mare la 797 care eliberase popoarele sclavine ce zaceau sub autoritatea lor. Acestea, dusmane de moarte ale Avarilor, vazandu'i cazuti,Iitaiesi ii omoara in toate partile, in cat nenorocitii Avari sunt siliti a cauta adapostire la Franci. La nordul 8. Vom aduce doveAle acesteiintinderi mai jos in cap. Bulgaria nord- dunareaud.

104 ISTORIA ROMANILOR

DunArei inferioare nu existà insA pe alunci nici un alt Stat care s'a fi putut impiedeeii latirea Bulgarilor care aceastà parte ;c5ci Francii, de §i hatuser5 pe Avari, se opriserä cu intinderea stäpAnirei lor la, DunArearnij- locie, §i nu se cohori-Iser5 asupra Daciei, atre Duna- rea inferioar5. Apoi când vedein ca Bulgarii Ii intin-

1215

Bulgar twigiind Un martir creqin deau spre sud imparatia lor cu atilta izhanda, Neat puneau in printejdie existenta In paratiei Bizantine, putem noi stà un moment la indoial5 ca ei sä nu fi intins mana spre a pune stapimire, aproape fär5 luptá, pe tarile locuite (le Romani iSlavoni impreuna' la nordul Dunarei, cu atilt mai mult cä aceste tart, prin *) Cu toale ca miniatura de iw un manuseris sfiNon din veacul al XI-lea vrca si reproduca pc un bulgqr pagan ucigand In un eretin totu5i figura fiind din veacul al XI-led regroduce un bulgar slavizat 5i cretin, emit erau Bulgarii In acel year. De aceea tipul Buludrului este mai mult ark de cat finic.

BULGARII 105 minele lor de aur si de sare, an atras in totdeauna sta.- panirile strAine. Aceasta intindere a Bulgariei asupi a Daciei Tra- iane explicA ins5, intr'un chip firesci nesilit, intro- clucerea bisericei bulgAresti la poporul roman. Nu este deci decat conform cu logica istoriei, dupà care fie ce faptA omeneascA ii are cauza i explicarea sa, dacA intalnirn o Bulgarie la nordul DunArei in scriitorii bizantini. Tocmai din aceastA pricina, protivnicii staruintei Romanilor in Dacia Traian5 isi dau toate silintele pu- tincioase, spre a demonstra. cà stApanirea Bulgarilor nu s'a intins niciodat5 la nordul DunArei ;cAci dacA aceasta n'a avut loc, atunciasa incheie eieste nea- pArat ca Românii sä fi imprumutat forma s1avon5 a ritului lor la sudul Dunärei, in Imperiul BulgAresc 9. Se intelege deci de catà irnportantà este desbaterea acestui punt in chestia stAruirei Rornanilor la nordul Dunärei. Partizanii lui Rosier, aduc pe rand, ca niste armate la bAtAlie, argurnentele lor:intaiu acel en elementele elinesti ale limbei române ;apoi acel dedus din elementul albanez ;in al treilea rand lipsa stAru- intii topografiei vechi ; al patrule, cu elementul slavon al limbei românesti, care toate le-arn vAzut ca' se reduc in furn si nu pot sta fatA cu o criticA pAtrun- fatoare io expunere constiincioas5 a faptelor istorice. SA vedem dacA sunt mai norocosi cu tAgAdu- irea stapanirei Bulgarilor la nordul DunArei, care ar nevol o petrecere a Bomanilor la sudul fluviului, ca explicare a introducerei ritului bulgar la Bomanii din Dacia TraianA. Este de observat cä istoricul grec atata ne spune pentru determinarea acestei Orli de pamant, ocupata de Bulgari la nordul Dun'arei, ca era dincolo de Istru. SA cercam a arata rnai cu deamanuntul dovezile exi- stentii stApanirei hulgAresti la nordul fluviulai, precum §ilegiunea pana uncle se intindea.

9. Vezi d.c.: ROsier, p. 205 ;Flunfalvy, Anspruche, p.33. Intrcbarea Intinderei stapanirii bulgaresti la nordul Dunarii va fi tratati cu tolte amanunti- mile in capitolul unnator :Bulgaria nord-dundreanu.

2. BULGARIA NOIID-DUNAREANA.

Dovezi din geografi. Geograful Ravenat, scriitor anonim care alcAtue§te geografia lui pe la sfiir§itul veacului al VII-lea, dupà stramutarea Bulgarilor in Moesia, aratAnd regiunile pe cari acest popor le ar tineh in stApAnire pe timpul lui, cuprinde in aceste §i tarile Daciei. El spune : In Tracia sau Macedonia §i Mysia inferioara locuiesc acurn Bulgarii cari au ie§it din sus pomenita Scitie Major ;in care Mysie aflarn s5 fi fost mai multe cetati, din cari vroim sA insemnam pe cAteva precum : (urmeazd o enumarare a cetatilor Moesiei propriu zise, a Bulgariei de astazi). Deasernenea dincolo de Dundre sunt urmatoarele cetati ale Mysiei inferioare: Porolissos, Certie, Largiana, Optatiana, Ma- cedonica, Napoca, Potaissa, Salinis, Brutia (Brucla ta- bulei Peutingeriane §i a lui Ptolemeu). Apulon, Saci- daba (Suzidava), Cedonia, Caput Stenarurn, Betere (Ponte-vetere), Aluti (Pons-Aluti), Romulas. Deaseme- nea langA Cedonia se afla cetatile Burticum (fard indoiala trebue sä fie Dorticum), Blandiana, Germizira, Petris (?), Aquas, Sarmazege (Sarnizagethusa), Aug- monia,-- Augusti (Pons Augusti) i". Toate aceste cetati 1. Ravennatis anonyrni, Cosmographia el Guidonis Geographica, ed. Pinder et Parthey, Berolini, 1860, p. 185. Asupra acestui loc, important pentru hotroarea existenlei st5panirei Bulgarilor la nordul Durthrei, au atras pentru 1ntaia oat% luarea aminte D. Onciul in Convorbirile literate, XIX, p. 330. Comp. mai sus, vol.I,p. 187 si urm.

BErLGARII 107

le-am vAzut c5 apartineau Daciei celei cucerite de im- p5ratul Traian. Intru cat Geograful Ravenat aratA pAr- tile pe unde se aflau aceste cetati ca supuse Bulgarilor, el intelege ca Dacia Traiana s' ar alla sub ascullarea lor. Numele de Mysia sau Moesia inferioarA, dat de Ra- venatul pArtilor dela nordul DunArei, nu este conform cu granitele cari, pe timpul Rornanilor, se dAdeau provinciei Moesiei dunArene, §i care se marginia la sud cu muntele Hemus care o despArtia de Tracia §i la nord ea Dunarea care o desparlia de Dacia 2 Moesia se impArtia insA in Moesia Superioara §i Inlerioarti 3, dup5 cursul DunArei, astfel cA Moesia InferioarA venià mai c5tre r5sArit. Se vede CA pe timpul lui Ravenat se §tersese precizia insemn5rei acestor despArtiri geografice, de oarece il vedem arAtand ca aflandu-se in Moesia InferioarA, cetAti cari sunt insernnate pe harta lui Ptolemeu si pe Tabula PeutingerianA ca existand in Transilvania, central Daciei romane 4. Pentru Geograful Ravenat care nurnArA Transil- vania la Moesia, provincia Dacia propriu zisA se intindeh namai in Banat, unde se atilt dup5 el, ni§te t5ri foarte intinse cari se numesc Dalia Prima §i Se- cunda, nurnitA §i Gepidia, in care acuma locuesc Hunii, zi§i §i Avari, in cari patrii ale Dacilor, cetim cA s'ar fi aflat in vechime mai mune cetAti, din care insem- nAm :Drubetis, Medilas (ad Mecham), Pretorich (Pre- torium), Panoniis (ad Painonios), Gazanam (Gaga), Masclunis, Tibis (Tibiscurn), care se une§te (prin un drum) cu cetatea Agmonia a Moesiei. Deasemenea din altA parte mai sunt in acele Dacii cetAtile : Tema (r5u cetit5 pentru Tierna), Tiviscurn (pus incA oda! 5 pe langA Tibis de mai sus, care este acelasi ora§), Gubali (Caput Bubali), Zizis (Azizis), Bersovia, Arcidaba, Canonia, Potula, Bacaucis ;(aceste trei din urmA nearAtate in Tabula PeutingerianA). Prin aceste rari ale Dacilor trec

2. Ptolemeus, III, 9, 10. Plinius, H. N., III, 26 § 29. 3. Ptolemeus, H, 2 :"i avo, iiY.itco Muria". 4. Vezi harta din Vol. I p. 127.

108 ISTORIA. ROMANILOR

mai multe fluvii, intre altele acele ce se chiamd :Tisia, Tibisia, Mica, Marisia, Arine, Gilpid si Grisia"5. Se vede usor ca denumirile provinciilor au la Ha- venatul alt inteles cleat laautorii romani propriu zi§i: ea el m5rgineste numele de Datia (Dada) numai la partile dela apusul Transilvaniei, unde se intalnesc toate orasele, nu mai putini riurile al-Rate de el ca curgand prin Dacia ;iar ca Transilvaniai pärtile ea"- saritene, atat la nordul cdtsila sudul Dunünt, el le inseanmä pun numele de Moesia inkrioarti. Intru cat el arat5 insä ca Moesia inferioara ar fi pe timpul sàu locuita de Bulgari, este invederat c ei aveau in stapanire Dacia Traiana, stapanire care seintinsese inainte de a trece Bulgarii Dunarea, atunci când Bul- garii se revoltaser5 contra stdpanirei avare, sub ducele Cubrat. E probabil Ca aceasta räscoala avn un efect mai intins dealt acel al emanciparei Bulgarilor de sub ascultarea nominala a Avarilor ; ca ei se substituird chiar In dominatia acestora asupra regiunilor ce se intindeau dela Banal pAnd In Carpatii orientali, Tran- silvania actuala, si asupra careia singure, din pricini geografice, Avarii putuser5 avea o dominare efectiv5. Deaceea si anonimul Ravenat arata cd in Dacia propriu zisa, adica in Banat. ar mai locui, pe timpul sau, ine5 Avarii cari, in curand dupà aceea, fried impr5s- tiati de armele lui Carol cel Mare. Imperiul avar a prima deci intaia lui lovitura dinspre raskit dela Bul- gari,i apoi a lost nimicit de Francicare'l atacara dinspre apus. Cum vine geograful Ravenat sa schimbc asifel harta Daciei vechi, despre care se vede dup5 nurnirile cet5tilor scoase din izvoare vcchica aven buna cu- nostinta, is puna Ardealul cu Valachia la Mysia inferioaril,tara Bulgarilor? Nu afldm altà cauz5 cleat ca aceste tall se tineau pe timpul lui deasemenea de

3. Havennatis. Cosmoguiphiu, p. 202.

BUL GAB n 109 tara Bulgaritor, numitA de el Mysia inferioarA. Tot dinteo asa pricinAiara Avarilor dintre Tisai Du- nare este numita Dacia, dupA numele Daciei avare. Mysia lransdunureana a geografului Bavenal dela sfarsilul secolului al \II-lea, este deci identicA cu Bul- garia transdunareana dela inceputul secolului IX-lea a scriitorilor bizanhini" 6. SA inai intArint Inca faplul stApanirei bulgare§ti Ia nordul DimAtei cu arAtarea altui geograf. Geograful Bavarez, care scrie pe la sfarsitul yea- cului alI.X-lea, enumarA popoarele cari ar local pe teirmul seplentrional al Dunurei, §i incepand dela nord de MO Dania (Danemarca) isnira mai multe popoare slavone ;apoi dupa ele, vorbeLe de Boemi, Mo- ravii Bulgari, considerond decii pe aceslia Ca locuitori ai rapei nordice a fluviului. Mai adauga dupA aceea Geograful Bavarez, CA aceste popoare impreunA cu Bul- garii se mArginesc cu imparAtia noastrà 7, adicA acea a FrancilorCarlovingieni, §ineintreb5m, cum s'ar putea aceasta, dacA Bulgarii s'ar fi marginit la nord cu Dtmarea inferioarA, de oarece niciodata Imperiul Franc, nici chiar In timpul celei mai mart intinderi a lui, an ajunsese panA la rapa stangA a DumArei in- feriaare, din jos de Portile de fierSA se observe in sfarit, ca Geograful Bavarez Inirpe Bulgari indatä dupAsMoravi. Aceasta nu se putea aitfel decal dacA ambete popoare se atingeau min nordul Transilvaniet ; (Act Moravii nu aulocuit niciodatà panA in preajma DunArei, a§a cA fhtviul sA'ifi despartit de Bulgari. Deaceea nu este decat conform cu adevarul, cand Geo- graful Bavarez aratà pe Bulgari, ca ocupandi nordul Dun Arei.

Cronieii doenmente. Cercetand izvoarele Veacu-

6. D. Onciul, I.c., p. 331. 7. Reprodus in Schafarik. Slavische Allerlhamer, II, p. 673 :Descriptio civitatum et regionum ad seplenlrionalem plagam Danubii. Isti sunt... Behaimare (Boemi) in qua sunt civitates XV, Marharii (Moravii) habent civitatec XI, Vul- garii, regio est hnmensa et populus multus, habeas civitates V... Isle sun( regiones, que lerininanl in linihus nosh-is". Oneiul in Conv. lit., p. 332.

110 1STORIA ROMANI LOR

lui de Mijloc ne loveste intaiu o imprejurare, anume aceea c5 mai multe din cele mai vrednice de credinta, aratà pe Bulgari ca vecinii IrnpArAtiei Francilor,si anurne, dupA ce Carol cel Mare cucere§te tara Avaril9r, adic5 Panonia. Asa mai intaiu ne spune Suidas, ca. Crum supusese pe Avarii ce erau gra] impresurati de Franci,s tirecare nu sepoate raportddealtla Avarii din Panonia, asupra cArora deci Crum Ii intinsese stäpanirea. Apoi Ekkhard in Chronichon univer- sale, dupA ce spune cA impAratul Francilor sfArtimase pe Avari, adaugA CA pe Bulgari s'au oprit de a'i boy!, fiindcA stangandu-se puterea Hunilor (Avarilor), ei nu puteau face nici un rAu" 8 Sub urmasii lui Carol cel mare intathim necontenite solii de ale Bulgarilor in lmperiul Francilor. Asa in 824 regele bulgar Mortagon (sau Omortag) trirnite o ambasadA la Ludovic cel Bun, spre a regula marginile ambelor impArAtii 9. Cc ar fi avut ei de regulat, dacA i-ar fi desp5rtit Dunarea? In 832 pe cand impAratul Ludovic se afla in Hamburg, venirà la el soli bulgari cu daruri 10 In 867 Ludovic Germanicul care domnia in partea numità Germania a desfAcutului imperiu al lui Carol cel Mare, dupà un sfat tinut cu nobiliii prelatii si, hot5r5ste sA inceapA o predicare a Cre§tinismului in Bulgaria ". In 892, dupa desAvarsita imp5rtire a Irnpar5tiei France, gasim pe regele Gerrnaniei, Arnulf de Carinthia, c5 reinnoeste contra lui Zventibald ducele Moravilor, vechea prie- tenie cu Bulgarii 12. Reiesä invederat din toate aceste locuri cImpa- ratia Bulgariei se invecina cu acea a Francilor. Atinge- rea lor nu se putea insä face decal. pe o linie spre rA-

8. Suidas, I, p. 1017 :990t=tor-x: 'AYJpE v.g.taxPiv-Y7,apaliv i-pi- vtog4 01. akfit BOIJX77.pri.iipcinios 'etki To6c'rib') 'A Ppm) cetyy.ct- X6-noDC" Ekkhard, in Pertz, Monumenla Germaniae hislorica, VIII, pag. 162' rand 45. 9. Herirnanni Cronicon, in Pertz, VII, p. 103, r. 5-15. Acceali ar5tare este repetat.t de Ekkhard, Pertz, VIII, p. 172, r. 1 0 Annalista Saxo, Mein, VIII, p. 573, r. 39. 10. Annal. Saxo, in Pertz, VIII, p. 574, r. 19. 11. Annal. Saxo, in Pertz, VIII, p. 579, r. 61. 12. Ilerimanni Chronicon, in Pert; VII, p. 110, r. 33.

BULGARI1 I I I sarit,i anurne pe la riul Tisa, pada unde, dupà caderea Avarilor, se intindeh stapanirea Francilor. Din aceasta pricina, se si intarnplä mai multe neintelegeri intre Bulgari iImperiul Francilor, nedespartite de orice relatii de vecinatate. Analele Fuldense raporteaza mai multe lupte intamplate intre Bulgarii Franci 13 Eginhardt,. in analele sale, arata ca Bulgari inteun rand ar fi pätruns in Panonia, pustiind totul cu foc cu sabiei, alungand pe ducii franci, asezara peste poporul cucerit ocarrnuitori bulgari 14 Aceasta nu s'ar fi putut intampla, dacd Bulgarii n'ar fi fost vecinii Pa- noniei. Ca Bulgariiveniau spre rasaritul pornenitei tad, reiesa dintr'un loc al analelor Fuldense, in care But- garii sunt are-11(4i ca venind asupra Francilor din spre rdstirit, In ajutorul Slavilor Moravi ", ceeace indica §i mai precis o vecinatate rasariteana a Bulgarilor cu Panonia. Aceeasi marginire care rasarit a Bulgarilor cu Panonia este aratatai de Constantin Porfiroge- nitul, imparatul scriitor din Constantinopole care 952. El spune asupra asezarei Ungurilor, ca s'ar margini despre rasarit cu Bulgarii de care ii desparte fluviul Istru numiti Danubiu, de catre nord cu Pacinatii, de catre apus cu Francii, de catre sud cu Hrovatii". Si inteadevar dad cercetam cursul Dunärii gasimCa ea merge dela sud spre nord intre Milanovicii Oqova, formand pe aceasta distanta o granita rasariteana a Ungariei dinspre Bulgaria. Porfirogenitul nu putea indica cursul Dunarei inai superioara ca margine desparti- toare rasariteana, de oarece pe timpul lui, Ungurii ocupasera cel putin tarile dela Tisa si Transilvania apusan5, si el insusi ii arata ca locuind in regiunea riurilor Timisului, Muresului, Crisului si a Tisei 16

13. Ann. Fuld., In Pertz, Monum., I, ad annos 818, 822, 821, 825-829, 863. 14. Einhardi, Annales ad. a. 827, in Parts, Monwnerda, I, p. 216 : Bulgari expulsis corum ducibus, bulgaricos super cos rectores constituerunt", cf. Idem, p. 359. 15. Ann. Fukl., ad. ann. 863, Pertz, I, p. 371 : Interea rex collecto exercitu specie quidem quasi Bastizen Maliarensium Sclavorum ducein, cum auxilio Bulgarorum ab orienle venienliwn". 16. Const. Porphyr., De admin. imp., Ed. Bonn, III, p. 174 :07.;;ss tO- Tat01eY,3ty ()Tyro:zorcy.6;Irptg:iO.;6T:v.-40/y:,7:0t1:6';acryrspos; 6

112 ISTORIA ROMAN ILOR

StApanirea Bulgarilor asupra Transilvaniei reies §i din un alt loc al Analelor Fuldense, uncle la anul 892 se spune cA : Arnulf regele Germanilor ar fi trimis o solie cAtre Vladimir regele Bulgarilor, rugandul a nu mai vinde sane Moravilor, cu care ar avea rAz- boiu 17. De unde putea sà expoarte Bulgaria sare catre Im- pArsatia Moravilor? De peste Dun Are, din peninsula balcanicA fArä indoialà c5 nu, pentru cuvantul cel foarte firesc CA in aceastA parte de loc MI se aflä ocne de sare, afarA de acele en totul neinsemnate ale Bosniei §i care sunt nu de mult descoperite.i astAzi Bulgaria, Sarbia si celelalte tAri transdunArene importeazA sare din Romania. Cum era dar cu putinta ca Bulgarii sA exporteze sare §i anume asa departe, in Moravia, dacA nu ar fi posedat in apropierea e chiar. bogatele mine de sare ale Transilvaniei ? La sare de mare, fabricatA pe tarmurile MArei Negre, nici cA se poate gandi, intru cat tin material a§a de greu ca sarea n'ar fi suportat un transport atat de indepArtat ;apoi dacA era vorba de sane de mare, Moravii cari pe atunci, sub domnia lui Sviatopluc, posedaui Panonia panA la tArmurile MArei Adria tice, n'aveau decat sA o extragA din aceastA mare, mull mai bogata in sare (4%), decat Marea NeagrA (11.>"o). Este sigur apoi cA salinile Transilvaniei au fost totdeauna exploatate, din epoca romanA pand in zilele noastre,§icA totdeauna au alimentat Panonia cea sAracA in acest mineral. Pe timpul Romanilor am intalnit in Dacia mine de sare ale cArora producte erau coborate de companiile plutailor pe Mures cAtre Pa-

To6T-(17, rotv.v.6-: Tr*co,: 6 IlopliTy:, ti'mpso,: & Kp;.-3o,7, 7.7). Zi'AtV ro zosay.6.; IrATioti:ovso: 6'±ToE,: Toopzot,: rpiy: p.±vth 'dOCTO- Xmbv j.áCo o Bo)Xyg.pot, iv(;)xa:am-zwp!: 7.;),6,.: 6 larpo7. 6 xott Aotvo6pto,.: issi6p.svo7 rovxv.67, rpbc -66.vá pOpstoy oIit :0; 6s tolyrtvArspoy OE (Ppirot. rpO7 ,3± tbLeTre,Optvbv5Xp6),rro,.". Cf. D. Onciul, Origine/e Principatelor romdne, p. 130. 17. Pertz, I, p. 408 : (Arnulfus) missos etiam suos inde ad 13ulgaros et rege eorum Laodamur ad renovandam pristinarnpacemcum muneribus mense Septembri transrnisit etne coemplio salis inde Maravanis darelur exposcil".

BULGMt 113 nonia. .V;e1a5 lacru este dovedit ca se petreceA pe la anul 1006 pe vremile Jai Ahtum, said unui Stat biti- gài esc din Transilvania, care pastrase domnia sub suzeranitatea Ungurilor 18 Anume in viata Sf. Gerhardt se spune despre acist, principe, ca ci ii insnsiA pe ne- drept stapfinirzaasuprasaruriloi regesli cc coborau Murqul, aseziind vAmii pazitori in schelele acelui fluviu pada' la Tisa,i suptmandu-le pc toate la (rani 19 Este invederat cA aceastA coborare a sarei pe Mures se urma Inca cu malt timp innaintea lui Ahtum, de vreme ce el uzurpa un drept regesc care fiinta din vechi. Iatà deci Ca se apropie data cAnd aflain lucrate salinile Transilvaniei, de anal 892, in care se pune de Ana- lele Fuldense, solia amintitA cu cererea ca Bulgarii sA nu mai vAndA sare Moravilor,i deci este invederatca acEastä rugaminte nu pul ea avea in vedere alte saline decAt accle din Transilvania, cari fiind in stapAnirea Bulgarilor, ei puteau opri exportuloductului lor. Cronicile poporului ungurese flu lipsese apoi de arata existenta mai multor ducate bulgare in Dacia, pe vremile, navalirei maghiare. Ash afara de Anoni- mus Naar care aminteste ducatele lui Glad, Gehl §i Menumorul, gasim o asemenea pomenire in Thurocz, unul din izvoarele cele mai vrectuice de credinta' asupra istoriei Ungurilor. El spine la domnia lui Stefan cel SfAnt, regele Ungurilor, despre luptele acestuia Cu Kean ducele Bulgarilor, urmAtoarele : Dupa acea a pornit armata sa impotriva lui Kean ducele Bulga- rilor si al Slavilor, care ginte ocupa niste locuri intarite rain natura, pe care duce l'abatut iucis numai (WO grele ostenelii sudori razboinice, si a lint de la el nestimat a multime de comori, mai ales nun 5i pietre scumpe. Stefan asezA acolo pe un mos al sail. cu numele

18. Despre Alitum mai multe, mai jos, capitolul linguriii. Adaoge mai sus vol.I, p. 252. 19. Katona, llistoria critica, uncle se reproduce Viafasl.Gerhardt, I, p. 134 : Et usurpabat (Achtum) sibi potestatem super sales regios descendentes in Morosio, constituens in portibus enisdein fluminis usque ad Tisiam tributarios et custodes, conelusitque omnia sub tributo".

A.D. Xenopol. !Morin Romanilor.Vol. 11. 8

114 ISTORIA ROMANILOR

Zoltan, care dupà aceea mo§teni acele pArti transilvane, §i cari de aceea se nume§te in limba vulgar A Er- dely Zoltan"as.Acest Kean este deci invederat un duce bulgar de dincoace de DunAre, caci tara lui este arAtata ca a§ezatA in munti, pentru care este descrisä ca intArità de naturA ; apoi se spine anunie ca ea Mat parte din tara numita mai apoi Erdely, adecA Ardealul ;prin mrnare era a§ezatà in Transilvania. Mai sus am intalnit asemenea principatul bulgar al lui Ahturn. Intocmirea acestor principate la rordul fluviului pada la un punt neatarnate de Imperiul Bul- g5resc de la sudul Dunarei, Ii gAse§te explicarea in decAderea puterei bulgare§ti dupA moartea tarului Si- midi (927). Urma§ul sau Petra este un principe slab, sub care Bizantinii care panA atunci tremuraserà innaintea Bulgarilor, incep iarási a'i domina, §i in anul 971 imparatul Joan Zimisces cucere§te chiar Bulgaria dunareana, supunand-o IrnpArAtiei de Rasarit 21 Cu- rand apoi trebuid ca intreaga ImpArAtie Bulgareasca sIcadA strivitä sub loviturile puternicului brat al lui Vasile Bulgaroctonul (1018). Dec5derea puterei centrale a Bulgarilor emancipeaza din ce in ce statele mici romane§ti ce se organizaserà la nordul Dun5rei sub suzeranitatea Bulgarilor §i cari state cad apoi sub acea a Ungurilor. Un astfel de Stat estei acel al lui Kean. Thurocz, spune c5 din averile cele multe luate dela Kean, Sf. 5tefan inzestreazA rnai mulle biserici §i mai ales pe acea din Alba. FärA indoiala cA amintirea acestui rAzboiu SE va fi pAstrat de preoti, ca unii ce erau datori sA pomeniascd in biseric5 atat pe gloriosul donator cat §i strAlucitele sale fapte. Prin aceasta insä spusele lui Thurocz capata o puternicA intArire. Aceasta stApanire a Bulgarilor la nordul DunArei avi mult timp drept minare ca in Veacul de Mijloc tarile Daciei purtau numele de Bulgaria. Astfel Vie-

20. Thurocz, II, 30. Mai multe asupra lui Kean, mai jos la cap. Ungurii. 21. Iirececk, Gesch. der Bulg., p. 171.

BULGARII 115 tele Sf. 5tefan. spun CA pe timpul acelui rege, 60 de familii peceneghe venirA cu toatA averea lor, din partile Bulgariei, in Panonia 22 Peceneghii insd au locuit numai in Muntenia, nici odatA in chip statoinic in Bul- garia propriu zis5 de dincolo de Dunäre. Bulgaria aici insamn5 deci Valachia. Iii o scrisoare din 1237, a lui Bela al IV-lea c5tre papa Grigoriu al IX-lea, regele maghiar Ii spune c5 decat va timp ar fi crescut foarte mult poporatia in fara Severinului ceiine catrepartite Bulgariei" 23, §i aceastA Ora* a Severinului nc este bine cunoscutà din o diploma a aceluia§i rege din 1247, c5 se intindea panA la fluviul Olt 24,§i nu era deci dealt Oltcnia actualà care era arAtat5 ca tinaudu-se de Bulgaria adecA de Muntenia actuala. Pe de alt5 parte cronicarul persian Fazel Ullah Ra- schid spune cA in anul 1240 principii Mongolilor trecura muntii Galitiei, pentru a infra in fara Bulgarilor §i a Ungurilor ; Orda care mergea spre dreapta, dupe" ce a trecut fara aceasta Ii ies5 innainte Bazarambam cu o armatA, dar e batut. Cadan §i Buri au mers asupra Sa5ilor §i i-au invins in trei bAtAlii. Bugek din tara S4lor trecii peste munti, intrand la Kara-Ulaghi §i a bAtut popoarele ulaghice" 25 Este invederat ca sub numele de tara Bulgarilor §i a Ungurilor, Raschid intelege Transilvania. cAci el o %rata ca fiMd qeza LA

22. Sancti Stephani regis legenda minor, c.8, in Endlicher. Mon. Arpa- diana, p. 130 : sexaginta viri Bessorum quorum superius mentionem habuirnus, cum universu apparatu suo, de partibus Bulgariae egressi ad regem venire volentes termini Pannoniarum apprehendaverunt".Cf. Hai tuiciiepiscopiVita sancti Stephani, c. 17, in Endlicher, p. 181. CS Bessii nu inseamna cumva poporul omonim din Tracia, On.sus, Vol.Ip. 178, ciPeeeneghii, vezi Legenda minor, c. 14, Endlicher, p. 149 si Harluicius, c. 13, p. 179. Peceneghii devenirh Besssi prin urmatoarele scurtari :Peceneghi,Picenati,Piceni, Bisseni, Bessi. 23. Pray, Annales,I,218 :terrain Zemram, circa partes Bulgariae". Intr'o diploma din 1239 : circa partes Bulgariae, in terra quae Zeuren nomina- tur" (Fejer, IV, 1, p. 111). 21. Fejer, IV, 1, p. 447 : damns et conferinms illi et per cum dictac domui totam terrain de Zewrino cum alpibus ad ipsam pertinentibus, pariter cum ke- nezatihus loanni et Farcasii usque ad flumen 011ac", Mai mult asupra acestei diploine, mai jos :capitolul Muntenia 0 Moldova innainte de desealceare. 25. Citat de Ilasdeu, Isl. Grit., p. 68. Mai jos (Cap. 1\ , No. III) vom anal lizh mai pc larg acest text interesant din mai multe punte de vedere, si vom constithi exactitatca acestui izvor atSt de indepartat icorespondenta luidin punt In punt cu cronicele indigene makhiare.

116 ISTORIA RONIANILOR indatà diva muntii Galitieii innainte de a ajunge la Sa§iila muntii sudici, peste cari trecand au dat de Valahii pe canii vom afla in acel timp locuind in partea nordicA a Munteniei. AceastA arAtare a lui Haschid corespunde pe deplin on faptele, intru cat am vAzut mai sus cA in Transilvania era u mai multe ducate bulgare cari furd supuse pe timpul ha Sf.Stefan, §i deci se puteà ca numele de tara Bulgaiilor sfi rAmas in amintirea locuitorilor pand pe la 1240, de cand datau documentele pe baza drora scrieh cronicarul persan. $i c5 inteadevar amintirea stApanirei bulgAre§ti se pAstrase pan5 pe acel timp, ne-o dovede§te alt document din 1231, in care se simile camosiaBoia megie§ita cu mo§ia Sâin]jàtai care astAzi se aflA in insA§i tara Valahilor, hind stApanit5 din timpuri mai vechi decat amintirea omeneascA de Care mai marii, bunii §i strabunii lui Trul fiul lui Cioru, fusese cilipthi catre pamantul Fagamidui 'Inca din premile pecand lara Valalulor era tura bulgareasca" 26. AccastA amintire cale intrecea in 1231 memoria oamenilor, se re- feria fard indoialA la vremile dinnaintea anului 1018, data nimicirei intAiului Imperiu BulgAresc, cand tot pe atunci cucerirea maghiarà pusese tin capAt ducatelor neatarnate bulgAreti dela nordul DunArei ; prM urmare la e stare de lucruri ce apusese acum de mult. Si peatru Moldova g5sim atestat5 aceastA denumire de Bulgaria. Anume o listA rusasc5 de ora§e adaogata la V os kresens kaiaI _itop isa nume§te Hotinulpe Nistru ora bulgArese §i rom Anesc (bulgarskyii voloskyi goradok A) ". Den umirea neproprie de Bulgari &LA Romanilor dela nordul DunArei tine pana adanc in timpurile Yea-

26. Teulsch und Firnhaber. Urkundenbuth zurGeschichte Siebenbargens, No. NUN :..quod terrain Bole terre Zumhuthel conterminant et nunc in terra Blacorum existentem, qualiter cadent terra a temPore humanam memoriam transeunte, per maiores, avos atavosque ipsius Truth filii Choru possessa et a lemporibus lam quibus ipsa terraBlachorum terra Bulgarorumexstilisse lertur ad ipsam terrain Fugros tenta Merit".Hasdeu,Isl.Grit.,p. 11, intelege acest loc astfel : numai de dind se zice c au venit Bulgarii in aceastil tarà a RomiMilor". Traducerea este en totul arbitrariiSi schhnbil radical intelesul locului.Exsto, exstarevra sizicii a/i,a/ilost 0(beci intelesul nu poate fi altul dectit acel din text. Tot ea noi intelege locul iI). Onciul,OriginilePrincipaktor ,p. 413. 27. Citat de D. Oneiul,Bildern,p. 156.

BULGARII 117 cului de Mijloc. 0 mapa calalana din 1375 (15 Ho- mAniei dunärene numele corupt de Burgaria, pastrand acel corect de Bulgaria, pentru regiunea dela sudul fluviului 28 Inteun document dela Mateiu Corvin g5- sim chiar pe Valahii din Brasov si din tara Barsei desemnati ea Bulgari 29 In sfarsit piind in ziva de astAzi Maghiarii numesc Bolgarszek, adicA scaunul Bulgarilor, o parte din orasul Brasov, in care locuesc tocmaiHo- mânii,si nu se int Alne ste nici o urmA de poper bulg5resc. Conform cu toate aceste imprejurAri, am anal pe un scriitor bizantin spunând cA Cram regele Bulga- rilor transporta pe mai multi prinsi dela luarea Adria- nopolci in Bulgaria de dincolo de Islru, ceeace pentru unul ce scrieit in Constantinopole insemnh pe partea stangA a fluviului, undevA in raffle romane. Acesti prinsi Greci izbutirA a scapa de aid sub dminia lui Mortagon, urmasul lui Crum, cum am arAtat mai sus, ceea ce dovedeste cA si pe timpul acestuia Bulgarii stAptiniau regiunile dc la nordul Dunarei30 DacA nu ne insälAm, intinderea stapanirei bulgA- resti si la nordul DunArei este pus5 prin toate aceste dovezi mai preshs de orice indoialA, si ar5tarea existentei unei Bulgarii la nordul DunArei ill scriitorii bizantini se justificA pe deplin. Fiind tArile locuite de Romani supuse stApdnirei bulgAresti, introducerea liturghiei bulgAresti in biserica Bom5nilor din Dacia si a limbei bu1gAretiIn Statele si in relatiile lor oficiale nu va mai pAreA neexplicabilA. Tot ash prinnr5

28. Notices et Extraits des manuscrits publies par l'Institut royal de France, XIV, 2 (1811), p. 1 si 77. Comp. Hasdeu, 1st, CriL, p. 12. Acest nurne de Burgaria nu se rapoarta la data hartii 1375, cand t5rile romane purtau acurna numele de Valahia si Moldavia, ci este o reminiscent:1 mai veche. 29. Bulgari in civitate nostra Brassoviensi et terra Barcza commorantes temporibus diversum regum Hungarine praedecessorum nostrorum de ovibue eorurn nunquam aliquos proventusquinquagesimales solverint". (Document publicat de Itasdeu in Co/. lui Trojan, 1871, p. 127). Mind vorba de pastori de oi se in(Iica invederat Romani. 30. Di Leone Bardae filiusincertusscriptor,p. 315, ed. Bonn : BO')X17.1Aotv i%St1}5V TO5 MIT r-)')7:0T7-110')". Dn scriitorbizantin mai nou Nicephor Gregoras, p.391,(Bonn)vorbesle prinopozitie de 9.11rAp;.1 6',Prk wk.rpo,)" Pentru cele intamplate sub Mortagon, vezi Leo Granunaticus (Bonn), p. 231, si G. Monachus. (Bonn) II, 181.

118 ISTORIA ROMANILOR

State le gcrmane ale Apusului, izvodite pe ruinele Im- periului Roman, limba latin5 in biserica §ioficiile lor, cu toate cA aici introducerea acestei limbi strAine fu datorità mai mult unei inriuriri culturale §i religioase, decat uneia politice. Nu este deci de nevoie a alerga la ipoteza unui traiu indelungat al poporului roman in sinul nafiei bulgeiroli dineolo de Dundre, pentru a explica aflarea bisericei slave la el sub forma ei bulgorA, precum nu este de trebuintA aceastA ipotezA, spre a explica elementele slavone ale limbei romAne§ti, de oarece am vAzut Ca popoarele slave ce inundarA Dacia §i se ame- stecarà aici cu Romanii erau de obarsie sclavind, adicA slovenei, ca §i acele ce ocuparA peninsula Balcanului, incat este firesc lucru ca elementul slavon al limbei romane§ti sa infAti§eze caracterele dialectului sudic vorbit de popoarele slavonei nu acel al raselor nordice cari nu veniii cu Romanii decat in relatii de ve- cinAtate, dar nu se contopira in massa poporatiei lor 31 Tot at'l am vazut cA nu este neapArat a recurge la ipoteza unei alcAluiri sud-dun5rene a nationalitAtei romane spre a explich la ea aflarea de element elin §i albanez in graiul ei, san înci aceea a Cre§tinismului de dupà Constantin cel Mare cu terminologia religioas5 a acclui timp, precum cuvantul bisericd ;ci toate a- ceste inriuriri i-au fost aduse pe calea cultural5 care se putea transmite §i Ia distant5, de la acele elemente cAtre nordul DunArei, de uncle Daco-Ronlanii nu se strAmutasera nici oclatA 32.

31. Existenta unei 13ulgarii la nordul Dunarei este combatuta cu cea mai mare inversunare de protivnicii staruintei Romilnilor in Dacia Traian5. Modul cum ei combat aceasta chestie arata insa c5 ei urinaresc, inlucriirilelor, altä tinta decat stabilirea adevarului istoric. A5a buna oara ROsier, de si cunoa5te Analele Fuldense 5i le citeaza in mai multe locuri, spune ca : nirgends begegnet auch nur eine Erwiihnung das die BulgarenöstlicheNachbarn Pannoniens gewesen" (Born, stud.,p. 203), ceeace am vazut ca tocmai acele anale raporteazaad litteram la anul 863 (mai sus. p. 109), loc ce n'a putul scap,1 din vedere lui Rosier, dar pe care'l tace cu scop. Cu prilejul slrei vandute de Bulgari Moravilor, Hunfalvy emite parerea cea absurda ca sa fi fost aceasta sure de cca marina culeasa pe tiirmurilc mareiNegre(Anspruche,p. 81). Nici unul nici altul nu pomenesc nimic despre ducatul lui Kean din Transilvania, care Lira indoial5 c3 a trebuit sa le fie cunoscut, intru cat se afla in izvoarele studiate si citate de ei. 32. Vezi mai sus, vol. I, p. 175, 179. Pentru bisericü vezi ntim. urmiitor, II, 2.

I I

CRESTINISMUL LA ROMANI

1. CIMiTINISMUL PRIAHT1V AL DACO-110MANILO11. Terminologia ere§tina-latina.Cre§tinismul i§i intinse valurile sale din centrele cele mari uncle se intArise, pentru Europa mai ales Roma §i Constantinopole, tot rnai departe in spre hotarele Imperiului Roman. In rA- sarit, noua religie se lAti intaiu in Iliria, Dalmatia, Pa- nonia, Noric §i ilupä aceea cuprinse Moesia SuperioarA §i Inferioarà precum §iScitia Minor ; ba se constatà in chip neindoelnic ca religia lui IIristos trecuse §i la. nordul DunArei, in campiile Munteniei ocupate de Vizi- goti, unde episcopul lor, Ulfilus, le propoveduia noua invAtatura, traducand §i biblia in limba goticA, iar episcopul Sava fusese iimeeat de Atanaric in riul BuzAa Cre§tinismul s'a apropiat deci tot mai strans de poporatia daco-romanA din Dacia. Cu toate acestea nu. existA aproape nici o dovadA scrisa contimpuranA despre imp arta§irea Daco-Romanilor la religia lui I Tristos, §i ar fi cu neputintA de sustinut istorice§te cA Cre§ti- nisnml s'a infiltratinsufletul Romanilor Inca din epoca romana a istoriei lor, daca nu am poseda o dovadd mult mai puternica &cat orice marturisire istorica :termenii religio§i de obarsie latinA ai Cre§tinismu- 1. Ulfila a predicat 7 ani la nordul Dunarei, pdna cdnd prigonirileGoi- br Crestini din partea regclui Atanaric I-a facut a trece fluviul in Moes a. V. Parvan Conlribulii epigraf ice la isloria Crelinismulrzi daco-roman, 1911, p. 169. Despre Sava Ibidern, p. 156, Vezi Vol.1, p. 307.

120 ISTORIA ROMANILOR lui roman, cafi sunt cele mai incheietoare resturi contimpurane, pastrate pada' astAzi in graiul insu§i al poporului roman. Cele cateva texte ce se pot cita in favoarea existentei Cre§tinismului in Dacia Traiana sunt nesigure. A§a sunt spusele lui Tertulian care, in un avant exaltat asupra intinderei celei mari ce luase Cre- §tinismul, aduce §i pe Daci intre popoarele ce s'ar inchina lui, fArA insa sA se poata preciza de care Daci este vorba : din Dacia Traiana sau din cea Aure1ian5. Deasemenea rostireaepiscopului Paulinus din Nola in poemul sau asupia misionarului Nicetas, cand spune Caacesta a predicat la Gotii la ambii Daci ; de oarece prin ambii Daci se pot intelege §i aiciaceia din cele doua Dacii Aureliane : Ilispensisi Meditetanea 2 S'a mai aflat §i o inscriptie a cAreia data poate fi fixatA pe la 235 §i este D M ofiginara din Napcoa. In A VRELIA - maRiNA ea se vede unul Aurelius VIX ANN XVII AVR Balms veteran punand, ca MARINIANVS FIL tata, o piatra funerara fii- EIVS VIX ANN() I cei sau poate femeei sale M 1111 AVR BABVS Aurelia Marina, de 17 ani, VET PATER P §i copiluliti ei, dc un an, Aurelius Marinianus. Cu toate ca im-criptia incepe cu formula pagana D. M. Ct. (Diis Manibus)se sfar§este cu monogramul cre§tin care contMe formula iara§i cre§tina : sa'ti fie tarana itoara (sit tibi terra levis. S. T. T. L.) 3. 2. Tertullianus, Adversus Iudaeos p. 75, Iam Getulorum varictates et Mau- rorum multi fines et Hispanorum omnes termini et Galliarum diversac nationes et Britanorum inaceessa Romanis loca,Christo vero subdita, et Sarmatorum et Dacorum et Germanorum et Scytharum et abditarurn multarum gentium in quibus omnibus locis Christi nomen qui iam venit, regnat". Asupra lui Ni- cetas si Paulinus din Nola,vezi Pilrvan, 1.c.. p. 158 si sum. cu toate ama- nuntimile asupra lui,Uterque Dacus". 3. Reprodusa de V. Pfirvan, 1. c., p. 76 cu un foarte bogat si bun comentar. 0. Densusianu Histoire de la longue roumaine, p. 13,esteInsil de p5rere cS : Nous ne trouvons pas la moindre allusion au culte chrétien dans les inscriptions de la Dade".

CRE5TINISMUL LA ROMVSI 121

SA trecem insA la dovada cea mare a existentei Crestinismului la Daco-Romanii din Dacia lui Traian. Graiul romfmesc cuprinde in sine un numAr indestul de insemnat de cuvinte de originA latinA cari reproduc astAzi notiuni privitoare Ia religia crestinA. Pentru ca tin cuvant sA primiascAsi sA pAstreze o insenmare oarecare, se cere neapArat ca intelesul ce 1-a luat, sä fi cAzut odatà cu formarea lui ;cu alte vorbe, odatà cu turnarea formei, limba a modelat iii ea si cuprinsul cuvantului. Se poate ca un cuvant sä primiasca In decursul timpuluiiilte intelesuri ;aceste vor fi insd totdeauna derivate sau secundare. Intelesul principal, fundamental, al cuvantului a trebuit sA fie dat. odatà cu tasnirea lui din grain] omenese, intru cat cuvantul nu este decat intruparea materialA a ideei sau notiunei. Inteadevar, cum ne-am putea in- chipui ca limba romanA sä fi luat mai tarziu elemente latinesti, pentru ale al:Inca la notiuni privitoare la religia crestinä ? Mai intain arfinatural ca, dacA aceste notiuni au fost cu toatele imprumutate de la popoare strAine,sA legäsiln insemnate cu cuvinte luate din limbile acelor popoare, precum ant vAzut mai sus cA unelteleinotiunile de plugarie imprumutate de Romani dela Slavoni, au venit in via ta romanA, impreuna cu cuvintele luate din limba acestora. A se presupune insa ca Romanii, de si ar fi prima notiunile lor crestine dela popoare mai tarzii, totusi s'arfi intors la elementul latinal limbei lor pentru a le numi, este eu neputinta, intru cat acest element se contopise in limba romanA dupa formarea ei,i deci n'ar mai fi avut de unclesAlreimprospateze. Prin urmare cuvintele crestine de origine latina ale limbei romanesti sunt neexplicabile, dacA nu admitem Ca ele an luat nastere in fnhiii ce erau tot Maki si cre- Vine si romane. SA cercetAm aceste cuvinte : Mai intain acel de Dumnezeu. Romanii de si primisera in locul politeistnului lor, monoteismul evreo- crestin, totusi a numit pe singura fiintA suprema a Crestinismului, cu terminul aplicat la supremill zen

122 ISTORIA RoMANILOR al pAganilor, Jupiter, Deorum Dominus, de unde a fAcut, de oare ce era until singer, pe Dominus Deus ; ital. Domeneddio, span. Dondio, vechiu fr. Domdieu, §i Da.mdieu, rom. Dumnezeu. Forma contrasa a lui Dominus in Domnus se vede din analogia numelui impAratesei Julia Domna si din mai multe inscriptii 4. sant, de origina latina, din sanctus, prin lepadarea lui c inainte de t, al5turea cu slavonul slant dela sfeti, care a fost nazalizat tot prin inriurirea liii sant. Ter- menul latinesc se vale a fi mai vechiu, fiindc5. se intalneste In combinatiile mai tocite ale limbei, pentru insemnaree unor sarbatori :Samedru (santul Di- mitrie), SantAmAria (santa Maria), Sanchetru (santul Petru), Sanzieni (santul Joan), SanvAsiiu (santul Va- sile) ;San-Nicoara, San-Toader, Sant-Ilie. Din aceste se vede insA cA termenul slant a inlocuit pe sant, pe uncle acesta nu era unit cn alte cuvinte intr'un singur trup, ramanand neatins in cele din urmA. Deaceea el se aflA in scriptele cele mai vechi ale limbei romane, alternand cu cuvantul slavon, pe cand din cele mai noua a fost cu totul &Murat §i nu se mai reafla de cat in formele literare none 5. Inger, dela Angelus, care cuvant f)rezint5 toate formele cele mai vechi de schimbare din limba latina in cea romanA, cu a inainte de n pref5cut in a, g rostit ca dj, siI intre done vocale prefacut in r, ceeace dovede§te ca acest cuvant a trccut in limba romana, in epoca cea intai a formArei sale. AlAturea cu el avem forma greceascA Anghel, ca nume de barbat, lina ca nume de femeie §i Archangel, care aceste de pe urma sunt intrate in limba romanA dupa fixarea for- rnelor sale, atunci cand ea nu mai avea puterea primitiva de schimbare a sunetelor, care o deosebe§te in timpurile vechi. Imprumutarea vorbelor de pe urinA s'a fAcut din limba greceascd, dovadA p5strarea luii"km)) prin sunetul gh.

4. V. Piirvan, 1.c., p. 101i urm. (p. 104). 5. loan a lin G. Sbiera, Codicele voronefan, CerMiuti, 1885. vocabular s. V. slant.

CR STIN I SMUL LA ROMA N I 123 Crestin, cu e radical, care vine dela latinul Chic- stianus§i MT dela grecescul xpt7,7tav. Forma Chre- stianus era o stricare latina poporanä a cuvantului grecesc, caci, ne spune Lactantius, ca forma acestui nume proprin vine dela gre§ala nqtiutorilor, can schimband litera, obi§nuesc a zice Crest" 6 Tot a§a dojenqte Tertulian pe poporenii sAi, spunandu-le cA ran pro- nuntä numele de Chrestianus, a5a ca nici macar numete nu tiu cum ii este inteadevar" 7. Forma crestin vine deci dela latina poporanAcare era vorbitä §i in Dacia, incat avem aici o dovada din cele mai dare despre existenta cuvantului, deci §i a notiunei in gura poporului daco-roman. Mai amintim ca forir a intreaga latineascA, netocitä cum e in cuvantul comun crqtin, s'a pastrat in numele propriu al unui munte din 'Fran- silvania : Muntele Crestianilor 8. Alaturea cu cuvantul cre§tin, avem acel de p(iga, care vine dela latinescul paganus om de tara ;caci Cre§tinismul raspandindu-se in orw, dutpa proclama- rea acestei doctrini drept religie a Statului roman, sill pe Romanii ce nu voiau sa o primiasca, sã caute Ddà- postirea idolatriei lor prin sate, de uncle apoi cuvantul care insamnA pc omul de tara, pag wits devenisi- nonhn cu inchinator de idoli 9. Deaceea gasim buna oara o lege a lui Valentinian I din 368 care nume,te cultul vechiu :religio poganorum I°.Intelesul acestui cuvant de necredracios, se vede in toate hmbele romanice. A§a francez payen, ital.pagano, port. pagao span. pagano, prom pagan, pagan, paian, roma pagan. Prin urmare in romane,te n'a putut venl dela sla-

6. Lactantius, De vera sapienlia el religione, Lipsiae, VII: ,.Sed exponenda huius nominis ratio est propter ignoratiam errorem, qui Cain immutata littera Chresium solent dicere". 7. Tertullianus, Apologelicus I II :,.Sed et cum perperam cut Chreslianus pronuntiatur a vobis (nam nec norninis certa est notitia apud vos)". Vezi 5i Sudo- nius in ClaudioXXV :Chrestiano, Chresliani.Acestc citate le-am imprurnu. tat din studiul lui G. Chitu, Cuvinle eregine in limba romOnd in Columna lui Traian pe 1882, P. 452 si 607, pe care I-am urmat intoatecuvintele acele ce confine 5i articolul lui, adaogiind 5i altele omise de dan ul. 8. Vezi Vol. I, p. 302. 9. Du Cange. Glossarium s. v. Paganus. 10. Cod. Theodosianus XVI, II, 18.

124 1sToRIA ROMANILOR vonul pogan 11 Dela acesta avem cuvantul pagan in senzul de scarbos. desgustator, iar nu pagan, care este, ca si in celelalte limbi surori, o ramAsita curat latinA. Terminul bisericel vine dela latinul basilica, prin schimbari fonetice regulate ale linThei romane. El nu vine dela grecescul 69:0,.),tzi,. dela care se trage insA cuvantul latin din care derivA cel romanesc, Meat biserica derivA, nu direct din limba greaca, ci indirect prin mijlocireacelei latine, precum francezul eglise provine, mi din grecesculivAkv31,ci din latinescul ec- clesia care bine inteles se trage iaici din cuvantul grecesc. Basilice la Romani se numiau insa niste localuri cari slujiau pentru a imparti dreptatea in numele imparatului. Cand Crestinismul deveni religie de Stat in Imperiul Roman, si se invoi deci libertatea cultului lui, Crestinii neputandu-se hotari sa se incline Dum- nezeului lor in templele cari adApostiserA pe zeii§i sacrificiile pagane, transformara In localuri de incli- nare basilicele romane, ale caror nume ramase apoi alipit de templele crestinesti.Isidor Hispalensis (sfarsitul veacului al VI-lea) stabileste astfel originea acestui cu- \rant :Basilice se numiau mai 'Malin locuintele regilor, de uncle îi au ele numele. Acuma insa deaceea se numeste basilica templul dumnezeesc, pentruca a- colo regelui tuturor, lui Dumnczeu, se ofera incli- narea ijertfele" 12 Este curioz ca dintre popoarele romanice, afara de toate grupele de Romani (macedo- rom. basearicaiislr. baseriche) mimai Rumansii din valea Engadinului il mai poseda sub forma baseilgia. Precum acest cuvant n'a putut veni Grisonilor din limba greceasca. cu care acestia niciodata n'au venit in atingere, astfel nu se trage el nici in romaneste din acea limba, de oarece in cuvintele luate din greceste, limba romana pastreaza pretutindeni pe v ini- tial grecesc :viipsea dela ,sizmo, varvar dela rhpp07. Va- silicale,Vasile delaI-191-3:).th.liontkfi7.

11. Cum sustineCihac, Diclionnaire.II, p. 237. 12. Isidorus I lispalensis,Colleclio canon= eccicsiae hispalensis, Lib.XV cap. IV, 11 : Basilicae prius vocabantur regum habitacula, unde et nomen habent. Nunc auten ideo divina templaBasilicaenorninantur quia ibiregiomnium, Deo, cultus et sacrificia offeruntur".

CREWINISMUL LA ROMANI 125

0 parte din bisericA, anume acea care se infinite intre altar §i public se nume,te //imp/a, derivat din vechiul templum §i anume delapluraluttempla, arAtând, CAi cuvantul Dunmezeu, cum Romanii Iran- sportasera in Cre§tinisin notiunile §i cuvintele pagfini- smului. Altar care existA in toate lhnbile romanice, de- rivA deasemenea din latinul altar. Sub inriurirea sla- vonA, Românii au dat natere unei a doua formAa acestui cuvânt, ollar, in care a latin a fost prefAcut in o. Cruce dela latinul crux. Mormant dela monumentum prin rotacizarea hii 11, adicA prefacerea lui in r, ca in fereastrà din fenestra. Botez, care vine dela latinul baptiso§i nu dela grecescul;,/zt::(0,pentru temeiurile arAtate la cuvantul bisericA. Un cuvânt care, de§i astAzi nu are un inteles religios, este dedus totu§i din un termin religios, e acei de martur, derivat din elinul:L6po; ;caciacei cari atestau credinta crqtina, si (a o urmare erau chinuiti, eraunumitiv.iptv)t 13.Acestcuvânt,trebuiesä existe in limba romfmA dinaintea lui Constantin cel mare, când incetarA martirii cre§tini,i deaici se explicA §i pentru ce el nu mai are astAzi in romaneste intelesul de martir, care a fost inlocuit mai tfirziu prin cuvântul slay de mucenic, introdus prin literatura bisericeascA slavonA, iar cuvântul martur a Minas numai cu intelesul de ((quoin. Taina cea mai innaltà §i cea mai veche a bisericei cre§tine, euminecarea sau imparteipnia, este reprodusä in române§te pnin douA cuvinte, ambele de origine latinA. DacA insA cuvântul ingkirt4enie puteh fi for- mati mai tfirziu din cuvântul latin de parte, incAt prezenta lui nu poate hotari nimic asupra vechimei la Romfmi a notiunei la care se rapoartA, nu este tot astfel cu celalt termin de cuminicare, cuminicaturri

13. Du Cange, Glossarium ad scriplores mediae elinflame hilinilalis s. v. pLapnpot dicti qui fidem christianam ejurare jussiomnia veritatis dicendae actestificandae causa propetiebantur".

126 ISTORIA ROMAN1LOR _ care se trage trage din latinescul comunico-arei nu din slavollul comercati, caruia ii lipse§te silaba carac- teristica ni, pe care nu intelegem cum ar fi introdus-o limba romana, intocn.ai dupa tipul latin, daca aceasta limba ar fi luat cuvAntul din graiul slavon. Dimprotiva, Slavonii 1-au imprumutat dela Romani, poate chiar dela Romani, lepadand silaba ni §i scurtAnd cuvantul. Lege in intelesul de religie (acest depe urmA este Lin neologismu, necunoscut limbei noastre poporane, care se coboard dela latinul lex-legis, §i fiindcA ideea de lege disparn curand dupa navalire, la Romanii cei ce pierdusera toate notiunile vietei de Stat, apoi acest cuvant de lege s'ar fi pierdut §i el, daca n'ar fi fost, inca din timpul Romanilor, alipit de notiunea de religie, pe care Romanii pastrAnd-o, tinurA cu ea §i euvAntul de lege. Legea scrisä numita Santa scripturei dela latinescul Sancta scriptura, identic in mai multe limbi roma nice. Peicat, termin religios care inseamnA tocmai cal- carea legei,deriva de la latinescul peccatum, §i este intrebuintat in atatea locutiuni precum :a'si trage peicatul, a paste peicatul pe cineva, pCical de el, pacat! Meat fail indoialà este de origine veche in limba romana. Peireasime, adica cele 40 de zile de post inaintea Patilor, numite §i in biserica latinA quadragesima, §i care conform fonologiei limbei romane a schimbat pe q in p, ca in patru din quattuor, poturniche din coturnix. Preut din latinul presbyter, imprumutat el insu§i din grecescul 7:psop6Tspo-.. Aceastä derivatie din latinqte se adeverqte, daca asemanam celelalte dialecte romane §ilimbileromanice :mac.-rom.preftu,istr. prevtu, francez pretre, milanez prevet. neapolit. pre- vete, sicil. previti, sp. prebitero, catalan, probere, prov. preveire, albanez prift 14 Latin este §i al doilea cuvant care insamna pe

14. Cihac, Did.,I,p. 216.

CRESTINISMUL LA ROMANI 127 servitorul bisericesc : popa dela. latinul popa, sacer- dote insArcinat cu faierea jertfelor. FiindcA el manch adeseaori din cArnurile tAiete, apoi ca adjectiv are in latine§te intelesul de bine hranit din &Armin. Deaici se explicA epitetul de popaventer din Persius 15, care corespunde a§à de bine cu romanescul pontece de popii. Seirbelloare care vine dela epitetul latin conservator dat la o multime de zei romani §i in special la cei amintiti in Dacia, ca Aesculap §i Hygieea, dii conserva- tores ; dens Azizus bonus puer conservator, I fercules conservator, in sensul de zei apArAtori. Din conservator s'a scurtat In servator, dies servatoria, din care a ie§it sArb Atoare16. Pagi, cuvant intrebuintat numai in plural. Ori- ginea lui este evreeascA dela pascha §i se reafl 5 In grece§te itaazot §i in latine§te pascha. DovadA insä cA cuvantul romanesc se trage din latine§te,ca§i francezul Paques, stA in faptul cA in ambele limbi cuvantul se aflä la plural. Latinii numiau de obiceiu aceastä sArbAtoare: Pascharum dies (Symmachus), pe cand in grece§te el este neutru §i in numArul singurit, To viaza; -deasemenea §i 111 limbile slavice este pretutindeni la singular. Secriu, dela latinescul scrinium, de uncle vine §i scrin. Este invederat CA cuvantul maghiar sekreny este imprumutat dela Romani, §i nu Romanii 1-au luat dela Maghiari. Deasemenea §i cu cuvantul cimitir, limitir de uncle prin metatezA s'au f Acut lintirim, care vine de la latinescul coemeterium. Cuvantul ir aghiar cintirim care nu'§i gäse§te etimologia sa in hmbile turanice, este invederat imprumutat el dela un popor ron anic, adecd dela Romanii, cu cari Ungurii venirà mai intaiu in atingere, §i nu in mod invers ". Drac, principiul rAului, care vine dela draco latinesc, alAturea cu diavol, care vine dela elenicul ati;30xv:,

15. Persius, Satir, VI, 72. 10. Inscriptiile doveditoare In V. Parvan, I.c., p. 123 si min. 17. Cum sustine Chihac, Dict. II, p. 535.

128 I-STORIA RONIANILOR de oare ce an pAstrat in romaneste pe v, pe cithd in celelalte limbi romanice cari 1-au mostenit din latina, intalnhn pe b, pe care si Românii 1-au pAstrat in cuvintele care'l posedau in limba latinA, precum biserica, botez. Astfel in fr. diable, sp. diablo, port. diabo, prom diabolo, numai in italiene)ste dupA o dispozitie speciald a acestei limbi de a schimba pe b in v :diavolo. CAslegi dela casewn ligare. Carnelegi dela Carnem ligare. Erupt dela fruclus. Dumineca, care provine din latinescul Dies domini- cus sau dominica, intrebuintat chiar de primii pArinti ai bisericei crestine, precum de Tertulian. Deasemenea toate celelalte nume ale zilelor saptAmanei, de si de origine pAgftnA : Luni=ziva Lunei, Martia lui Mart, Mercuri=a lui Mercur, Joi=a lui Joe, Vineri a Vi- nerei, SambAtA, dela evreescul Sabbath, sunt toate acestea introduse si la Romani tot prin canalul religiei cre§line romane, pentru care ele se si aflä cu numiri identice la celelalte popoare romanice, pe cand la Ger- manii Slavoni ele se deosebesc. Rusaliile : Penticosta dela latinul Rosalia prin in- termediul unei forme grecesti Po,y3ixtol. Comandare dela commendare care chiar in Veacul de Mijloc cApAtA intelesul de pomanA prin rugAciuni facute in amintirea rAposatilor 18 Creiciun care pare a fi si el de obarsie latinA dela creatio sau calalio (calationem) 19. Tot privitori la bisericA sau la actiuni sAvArsite sub acoperAmantul ei sunti termenii : Ruga, rugaciune dela rogare, rogatio. Inchina, inchinare dela inclino-are. Insura dela u.vorare. Mdrita dela maritus. Nuntli dela nuptum.

18. L. S5inennu, Semasiologia Umbel rorneine 5i Revisla p. Islorie Arheol. ci Filol. VI, p. 257. 19. DenstiOnnu, Ilisloire de la langue rournaine, p. 262; V. Prirvan,I.c., p. 108; l'apahagi in Cony. ill., XXXVII, 1903, p. 670.

cr.E5TINIsmin LA ROMANI 129

Cdsdtorie dela casa 20. Celelalte inriuriri : s1avon4 §i greeeaseä. Toate notiunile deci principale ale religiei crestine se Mid reproduse prin cuvinte la tinesti. Cele ce s'au adaos in urrnä de biserica slavon'a sau de cea greceascä, nu au importanta acestor d'intai. Astfel dela Slavoni ne-au rArnas numele treptei superioare bisericesti, vlddica ; cativa termeni pentru insemnarea diferitelor pärti ale slujbei durnnezeesti si a obiectelor intrebuintate in bise- rick de o origine mai tArzie, precum cristelnifd, clopol, strand, tdmdie ;titlul dat fecioarei Maria de precistd ; cateva numiri particulare pentru unele stari bisericesti : stares, schivnic, mucenic ; mai multe ornamente i haine bisericesti : nebedernird, naraclifd, polcap §i cateva alte cuvinte, precurn : moage, spovedanie, capige (templu pAgAn in deosebire de biserieä), sobor, prohod, propo- veiduire, pristdvire, blagoslovenie, pogrebanie, pravoshw- nic §i bogdaproste 21. Inriurirea greceascd nottà, sub care, dupä cum vorn vedeà, biserica româná &kit de timpuriu, adause un mai bogat numar de cuvinte in limba românà, aproape toate insA de 0 insemnAtate secundarà, Inca intdietatea rkrifine tot elementului latin, ca elementul predomnitor al religiei crestine la Romfini. Grecesti sunt : aghiasmd, necunoscut in Transilvania. unde se numeste apà sfintitA,i Evanghelie ; apoi o numeroasä serie de demnitari bisericesti, necunoscuti in timpurile mai vechi : patriarh, mitropolit, episcop (biserica mai veche românä flu cunoaste aceastà deosehire ; pentru ambii nu are decat terminul de vilidicd, pentru care, si la introducerea noului termin, se da

20. V. Tomaschek, Zur Kunde der Haemushalbinsel, p. 52. ;G. Chitu, Cu- oink croline in limba ronuind in Columna lui Traian, 1882, si 1883. 21. Acestea sunt aproape (oak cuvintele introduse in timp de 800 de ani apredomnirei bisericei slavone la Romani. Influenta slavona asupra limbei si a terminologiei crestine a lost deci foarte micb. Deaceea nu Intelegem curn a putut sustine Miklosisch (Al(slavonische Formenlehre, 1874, p. XXV) si (WO el Jirecek (Gesch. der Bulg., p. 225) ail termino/ogia crestind a Romanilor si intrebuintarea pana tarziu a lirnbii slavone ca limba bisericeasc5, invoieste Incheierea ca Ro- mann s'ar fi crestinizat destul de tarziu.

A. D. Xenopol Istoria RomAnilor. Vol. II. 9

130 1STORIA ROMANILOR titlul de mitropolit §i episcopilor inferiori lor in ierarhie), egumo, arhimwidrit,elarh,ierarh, iereu, iero- diacon, proestos, protoieren, prolopop, prolosinghel, ecli- siarh,calihet, arhondar, psalt, anagnost, cãlugir, sa- hastru, schinth (monacalA). Cateva obiecte referitoare la ornamentica san slujba bisericeascA precum :aer, patrafir, comeinac,mitra,metanie, capatiteazmu (cari in vechime se numia tomplü), amvon, coliva, disc, mir adicA undelemrml slant, de unde mironositsle. In sfar§it cativa termini cu deosebite intelesuri, precum : manastire, metoc, apostol, arhanghel, hirotonisire, litanie, octoih, panahidd, panaghie, pascalie, pentecostar, pro- schinitar, polileu, triod, satana si dimon 22 Baza fundamentalA a religiei cre§tine la Romani este deci imbrAcata in cuvinte latine§ti. De unde re- zultà inteun chip invederat, cä Romanii au prima aceastA religiune Inca din perioda romanA a existentei lor. StApanirea Imperiului Bizantin la nordul Aflarea in limba Daco-Romanilor a unor cuvinte latino- cre§tine a cAutat sA fie intrebuintatä tot ca argument pentru sprijinirea teoriei pArAsirei Daciei de coloni§tii romani, pe timpul lui Aurelian, §i de dovadA cA limba romanA ce se vorbe§te astAzi la nordul DunArei, s'a format, la inceput, la sudul acestui fluviu. Sprijini- torii acestei p Areri rationeazA anurne astfel asupra lap- tului : Dacia Traiand a incetat de a mai face parte din Imperiul Roman la anul 270, innainte ca Constantin cel Mare sA fi innAltat religia cre§tinA la rangul de religie a statului roman. Intru cat unele din cuvintele cre§tine§ti de origine latinA nu s'au putut introduce in limba romanA cleat invederat dupA Constantin cel Mare, §i pe acest timp Dacia Traiand nu se mai tineet de Imperiul Roman, este invederat cA trebuie ca p0-

22. Acestia sunt aproape toti terminii crestinesti de origine greceasa In limba romilnä. Desi numerosi au In deobste puinä importantä pentru ideile religioase. Religia crestina ar fi putut existi la Romani l dacli ar fi lipsit mai tori.

CRE$T1 N [SAIL L LA. ROMANI 131 poratia de mai tarziu a acestei regiuni sA fi locuit §i dupA Constantin cel Mare in limitele Imperiului Ro- man, pentru a putea primi in limba ei asemenea cuvinte. Cel mai caracteristic din ele este cuvantul biserica. Am vAzut anume cA acest cuvant fu aplicat de Cre§tinii romani, la localurile ce slujiatt mai innainte pentru darea dreptatei,i cari furá prefAcute de in- chinatorii lui Hristos in case de rugAciune. Cand se putl face aceasta? Nu rAmane nici o indoialà, CA numai dupà ce religia cre§tinA deveni acea oficialA a lmperiului Roman,i nu innainte, cand era persecu- tatA, prin urmare dupA anul 313, data edictuhii dela Milan prin care se recunoate religiei cre§tine carac- tend de religie a Statului ROman. Cum e cu putinta, se intreaba protivnicii stAruintei Romanilor in Dacia "fraianA, ca Daco-Romanii cari nu mai Wean parte din imperil dela 270, s5 aibA in limba lor tin asemenea euvant, afara dealt dacA vroim sA punem in dant tele mai extravagante combinatii" 23? Acest argument, atat de puternic in aparentA, ,cade innaintea unei singure intimpinari foarte fire§ti. De §i Romanii din Dacia Traiana nu mai fAceau parte din Imperiul Roman, pe timpul and cuvantul .biserica a putut infra In limba lor,ei puteau primi inriuriri de peste DunAre, §i mai ales propaganda ere- §tinà putea pAtrunde la dan§ii, cu totul neatarnat de imprejurarea dacA mai erau sau nu sub stApanirea impArAtiei ;cAci o inriurire culturalà nu are numai

23. Acest argument nou a lost adus de Tomaschek, dupS neexplicabila lui intoarcere la teoria lui Hosier,el care la inceput era unul din protivnicli cicei mai rostiti. VeziZur wallachischen Frage inZeitschrillJur oesierreichische Gyrnnasien,1876, p. 312 siZur Kunde der Haemus-Halbinsel,Wien, 1882, p. 51 : wenn mann nicht einen Hexentanz der abenteuerlichsten Combinationen auffiihren will". Asupra trecerii lin Tomaschek din tabSra potrivnicilor in acea a sprijini- torilor tcoriei rOsleriane, vezi a mea Teorie a /ui Rds/er, p. 15 si in editia franceza Les Rounmins au Moyen-Age, une enigmehistorique, Paris, 1885, p. 10. Asupra modului cum combat protivnicii sthruinta Romanilor si procedeaz5 In ap5rarea ideilor lor, b5g5m de sama ca ei nu ieau deice in consideratie argumentele aduse contra sprijinirilor lor, ci le repetri dela inceput, cai and nimeni nu ar firas- puns la ele. Asa face bunii oarS Doctorul Emil Fischer in cartea saDie Herkunfi derRumanen 1902, care aduce, ca si cand ar fi ceva nou, argumentul tras din cuvfintulbiscrien.

132 ISTORIA ROMAN1LOR deal trebuintà de cadrul Statului spre a se pune III lucrare. Preotiii misionarii crestini din provinciile crestine ale ImpAratiei de RAsArit au putut treceDu- nareai patrunde la Daco-Romanii din Dacia, cu toate ca ei nu mai faceau parte din Statul roman. Ne mirAm cum de protivnicii staruintei Ronlmilor nu si-au dat samA de acest fapt atat de elementar, ca pentru a suferi inriurirea unui element, nu este neapArat a fi supus hii. Intreaga istorie a lumei adevereste aceasta imprejurare. Pentru a ne margini numai in cadrul istoriei Romfmilor, amintim inriurirea greceasca intro- dusA la noi Inca innainte de a fi supusi politiceste a- cestui element, si acea franceza care nu ne-a atins cleat ca idee, fárá atingere de Stat. Sunt insa oarecari fapte din cari se poate deduce cu sigurantA cA tarile dela nordul Dunarei n'au fost cu totul substrase chiar de la autoritatea Imperiuhii Roman, cel putin in zestimpuri, ideci de la o inriurire chiar oficialà a hisericei crestine de peste Du- nare. Constantin cel Mare pe care l'am aflat unind, ambele maluri ale Dunarei cu un pod de piatrà 24, nu construise in zadar o asA de trainica legAtura intre impArAtia luii tarile dela nordul fluviului. Istoricii tirnpului chiar marturisesc cA Constantin ar fi intreprins aceastA expeditie pentru a venera virtutea cru- cei" 25. Ca o urmare a propagandei crestine fAcute din initiativa lui pe malul stang al fluviului, o mare parte din Goti se intoarsera la religia crestinA, incilt in con- ciliul dela Nikeea, 325, gAsim figurandi un episcop al Gotiei Teof ii, caruia urmeaza vestitul las 350,

. 24. Asupra podului lui Const. cel Mare, vezi vol. I, p. 147. 25. Theophanes, Bonn, I, p. 40 :To(yro,) TC!)ker.(318) Mol,03Mcci:vo", J.êçV.TrarEptJAV6)VIS/1 Eapp.azip v.1 I.6010v IrpaTe6lxcvxiv =ijpwro xpatacav ati TO6 TC/lEouatcvipo5 invitletoc:,7.7). TOCYCO9Cim- lit'ociotc:etcilzetriiv auto6,-: 7.azie(300X.E.Exy". Cedrenus, Bonn, I, p. 517 rePeteazil cuvintele lui Theophanes :ace( .stic06 (staupo5awi(1.E1oc". Cf.si Chronicon pascal(' Olyinp. 277, Ianuario etIusto coss.; (L) de la Hr. 328.

CRESTINISMUL LA ROMANI 133 traducatorul bibliei gotice.SlinfiiSava §i Niehila apar apoi putin dupa aceea ca martiri crestini la Goti, din care am vAzut cA cel intaiu este ucis prin innecare in riul BuzAului, dupA anul 355 26. Este foarte firesc de admis &A propaganda crestinA a lui Constantin cel Mare se va fi intinsi asupra foastei Dacii Romane. 0 a doua intreprindere fAcutA de un imp Arat con- stantinopolitan pentru a crestina nordul DunArei, este acea a lui Iustinian care, intr'o novelA a lui, adre- satä lui Castelian, arhiepiscopul Primei Iustiniane, locului sAu de nastere, asezat la Tauresium langd Pro- coplye de astAzi in Sarhia sud-vesticA 27, ii spunecl astäzi avand cu ajutorul lui Dumnezeu astfel intinse marginele imp ArAtiei, Meat ambele maluri ale DunArei stint ocupate cu cetAtile noastre,i gat Viminaciul cati Reciduai Literata (Lederata) cafi (aceste douA din urmA) sunt dincolo de DunAre, stint iarAsi venite in stApanirea noastrA, am socotit de cuviinta a strA- mutà prefectura care era in Panonia, in insusi patria !toasted*, Prima Iustiniana, fiindcA Dacia MeditaraneA (in care se aflä Prima Iustiniana) nu este indep Artath Ile Panonia secundr. Este evident cd Iustinian pune aceastä stramutare a prefecturei in Prima Iustiniana, in legAturA cu lAtirea stApilnirei sale peste DunAre, care va fi fost intrebuintatA mai ales spre intinderea credintei, cAreia ii era un asa de fierbinte inchinAtor. De aceea tot el ridicA la rangul de mitropolit pe episcopul din patria lui, Prima Iustiniana, punand sub eparhia lui provinciile Dacia Meditaraneä, Dacia Ri- pensd, Mysia Secundà si parte chiar din Panonia Se- cund A' ' 28. Dar chiar dacA aceste relatii,in orice caz tre- cAtoare, nu ar fi indestulAtoare pentru a explica prezenta Crestinismului latin la Romanii din Dacia Tra-

26. Vezi Vol.I, p. 307. 27. D. Onciul, Originele Principatelor ronuine, p. 136. 28. Novella XI : Quum igitur in praesenti Deo auctore ita nostra respu- IMea aucta est, ut ulraque ripa Danubii iam nostris civitatibus frequentetur el lam V iminacium quam Recidua el Literata. quae trans Danubium sun!, nostrae iterum 4litlonl subiectae sint, necessarium duximus, etc."

131 IsTORIA RoMANILOR lama, vom gäsi in legdturile in cari acestia au stat cu elementul roman din peninsula Balcanului o explicare, prisoselnica chiar, a prezentei Crestinismului in Dacia, in forma in care'l aflAm. Peninsula Balcanului era pe a tunci hi legatura ne, intreruptA cu Imperiul Roman de care era legatà prM sosele si nu era impartita ca astAzi iii o multime de State cu poporatie de obArsiedeosebità, Aceste le- gAturi se transmiteau si poporatiei daco-romane prin poporatia romana din orasele dunArene. De aceeasi trebue sA cercetAm care era stareai intinderea elernentului roman in peninsula Balcanuluiice elect au produs asupra lui nAvAlirile barbare. Elementul roman din lloesia.InteadevAr, provincia Moesia, de la cucerirea ei sub August, se umpluse pe mcetul cu colonii si element roman. Se intalnesc in ea o suma de nume romane de cetAti cari au di- spArut mai toate, cai acele din Dacia TraianA, in timpul furiilor nAvAlirei. Astfel erau Singidunwn (Bel- grad), cvartirul legiunei a IV-a Flavia felix, Tricorniwn sau Tricornia castraIlons aureus, Margwn, cetate intArità pe malul DunArei, deci locul de stationare al unei garnizoane romane, Vinimaciwn (Custolatz), oras insemnat, legat cu Constantinopole prin o cale romana ce trecea pe la Naissos, asezat tot langA DunAre§i cvartirul legiunei a VII-a Claudia, Bononia (Widin), loc intarit din nou de Justinian, prin urmarc prevazut cu o garnizoanA, l?aliaria mare oras HMO DunAre, locul de. statiune a legiunei a XIV-a Gemina si a unei flotile depe DunAre (astAzi Arzer-Palanka). Aceste toate pe marginea fluviului. In lAuntrul tarei Inca se intalnese orase cu nume roman, prin urmare locuite de colonisti : Municipium, Horreum-Margi. Praesidium- Pompci, Medianum. Pe l'angA aceasta marele oras Nais- sos, patria lui Constantin eel Mare si locul sau favorit de petrecere. deci poporat de Romani. Distrus fiind de Atila, este reziditi intArit de Justinian. Moesia InferioarA, asezatà mai jos pe cursul Du-

CRE3TINISMOL LA ROMANI 135 närei, nu era mai putin bogatA in asezari romane dealt cea SuperioarA. Mai inthiu gasim lângà fluviu :Re- gianum, Augusta,Variana, Oescus, cvartirul pentru catva timp al legiunei a V-a Macedonice, deasemenea intArit de Justinian, Nicopolis zidit de Traian in amintirea cucerirei Dacieii deci impoporatà cu colonisti romani, care pAstreazA pcmA astazi vechiul sau nume, Novae, Sexanta, Tigrae, Transmarisca, Durostorum (Si- listria), cvartirul legiunei a XI-a, Troesmis (Iglita), uncle s'a gasit rArnasitele unui lagar roman si multe inscriptii, Noviodunum (kingA Isaccea) cvartirul legiunei a II-a Herculea, sau dupà alte izvoare a legiunei I-a Jovia, intArit din nou de Justinian. Pe Mnga aceste orase de origine si de poporatie latina, se intalnesc cateva si de origine greceascA, precurn mai multe colonii pe *muffle marei, iar mai in launtru, spre coastA, Nicopoli de langA Hemus (alta decat cea de MO Du- flare)i Marcianopole. Fara indoiala cà toate aceste orase cafi prin numele lor aratA ca erau colonii romane, sau prin aceea cA erau statiuni de legiuni, trebuiau sä numere multa poporatie romana, dovedesc cA elementul latin era indestul de bogat reprezentat in vechea Moesie care era o provincie romanizatà. AlAturea cu provincia Moesia iIn continuitate cu dansa gasimi provincia Dalmatia, pe tarmurile MArei Adriatice, pe deplin romanizata, mai ales in partea nordica, pe uncle se atingea cu Panonia Inferi- oarA, pe malurile riurilor Drava si Sava, Inca se vede ca intregul curs al DunArei, din sus de Portile de fier §ipana aproape de vArsarea ei in mare era insotit de cetati si de poporatie romanA 29 Constantin Porfirogenitul spune cA toata partea nordvestica a peninsulei balcanice, dela sudul Dal- matiei, spre apus pada' in Istriai spre räsarit pada la mare, era innainte de venirea Slavilor, adeca pc

29. lung, Dierornanischen Landschallen des rômischen Reichs,Innsbruck 1881, p. 366 5iurni.

13C JSTORIA ROMANLLOR la inceputul veacului al VII-lea, impoporatA cu Ro- mani. El adaugA cA aceastä poporatie, a cdreia origine o atribue el gre5it numai unei colonizAri fAcute de Diocletian, se numià Inca pe timpul SU Toovot 3°, in care cuvfmt eliicid o numire deosebità deaceea pe care o purtau in de obiceiu Romanii, in scriitorii bizantini, anume Polia:ot. Credem ca irnpAratul scriitor reproduce prin acest cuvAnt chiar numele actual de Romani, care poate pe atunci nu intunecase sunetul vocalei a in ó. Prin laturea apusanA a acestei regiuni, prin Istria, se a- tingeA lumea romanA orientalà cu acea occidentald, §i aceastA atingere teritorialA este neapAratà, pentru a explich analogiile surprinzAtoare ce existA intre limba romAnA 5i surorile ei latine apusene 31. Nu numai aceste provincii mArgina5e erau romanizate, ci Incai centrul peninsulei, pe uncle se intindea. Tracia. Astfel Procopiu, scriitor din veacul al VI-lea, dà numele mai multor localitAti din Tracia, cari au toatetincaracter latin,aproape chiar romAnesc : B6paava (13Arsana), Kop67-40,Ec (Cobencile), AoopPoo).1-ri (Tur- bure), Aapo6rcct (Labuta), TpsasT:T:Mou(7 (Trei zeci de tei), Ezertoticsac(Septe case), ApTewripK (Argintari), owtoTecv- lava(Lupu-fântana),ztivsc(Stana), riCepta.s.voimac (TertA- nuta), Etpo-mc (Strunga), f.thpac (Scara), Kxstao6p (Cli- sura,clausura.), A v":,)m(Arina),repAxotiowts (Gemelo- munte), AXT:va (Altina), ..l000physc: (DUSil_anii), MaPpoWns (Mavro-vale), 0:Atthy (Ulmat), koinar)ko (Lutul), II pecsEatx (Presidiu poate acela5i cu Praesidium-Pompei de mai SuS, Kalse),X6v0o (Castelul nou), Exovivef: (Scaunul), (no- pvittiva (Florentiana) MouvviamotaXoy (Castelul Mun- tean),Tov.avtiva. (Romaniana), `Nollouxtava (Romuliana), zuytouxOpzo.) (Cortul lui Zintu), Niouvzspnive,: (Munte Re- gina), Kaate),X6va (Castelul) 32.

30. Const Porphyr., II, p. 125, 126 si 141. Comp D. Onciul Orig. Pr. rom., p. 117. 31. Gaston Paris, in Romania, 1872, p. 11. 32. Procopius, De Aedificiis, Bonn, p. 268308. Comp. A. Densusanu, Istoria limbeii literalurei romdne, Iasi, 1885, p. 45. Sbiera, Coniribufiani islorice, 1. 275 aduce Inchi alte nume, din care insa multe indoelnice. Si aceste din text stint insil IndestulAtoare.

CRII5T1N1SMUL LA ROMANI 137

Observam in aceste numiri cateva forme cari arata cã prin veacul al VI-lea, limba romanica rasariteana incepuse a se forma si a se deosebi de celelalte limbi romanice, dupa cum se vede aceasta din prefacerea hii o in u in cuvantul muntei postpunerea articolulni in Lutuli Cobencile. Tot pe atunci ne spun alti an- tori bizantini, ca generalii Martinus si Comentiolus; vroind sa' loviasc5. pe Avari in Tracia lângà Balcani, in anul 579, fura impiedecati prin o spaima naprasnicä care apuca pe armata lor. Cazand 0 sarcina depe spatele unui catar, un soldat striga care stapanul ani- inalului:torna, torna fratre",i oastea luand aceastd chemare drept un strigat de alarmd, o rupse de fuga. Aceste cuvinte, observd Teofanes, ar fi fost rostite in limba patriei 33 ;asa dar era limba care se vorbea obisimit in apropierea Balcanilor. Apoi daca in Faun- trul Moesiei se vorbea o limba romanieä drept Erni-A comuna, cu cat mai mutt trebuia sa" se facd aceasta in orasele Dunarei, pe cari le-am gdsit impoporate cu Un puternic element roman ? Din cele spuse rezulta ca partea nordica, cea apusana si mare parte chiar din centrul peninsulei balcanice erau acoperite de un strat compact de element roman. Numai partea räsdriteana,pe langa Marea Neagrai cea sudicd, pe tarmurile Marei Egee erau impoporate cu element grecesc, din care pricina in aceste parti acel roman nu putuse patrunde. In partea romana a peninsulei Balcanului, elementul (iom- nitor era atat de puternic, incat mai multi imparati ce se suie pe tronul Homei, erau originari din aceste provincii. Asa Maximianus, Gratianusi Flavius erau din Panonia, Claudius II, Probus, Carus, Diocletianus din Iliria, Aurelianus, Galerius, Valerianus din Moesia, Flavius Valerius din Dardania, Maximinus Trax din Tracia. Aceastä repetatä urcaie pe tron a unor impa-

33. Theophanes, Bonn, I, p. 397 Iinctip0c TO,-)az.s7toro?)TO6:t6o,) =porn:covetToycpOpsav avoOtbaag t1tcap6.)4 Ton/ :Tbpva,, p a pitp i".Theophylact, Bonn, I,p. 99, dil strigatulprin cuvantul()Stop%) 2.

138 is.ronvi namANILOR

rati din regiunile ilirice a avut de urmare predomnirea lor in Imperiul Roman. Legiunile idceau §i desfAceau pe imparati §i Ilirieni Inlocui pe Italia in conducerea Statului roman. Romanizarea mai deplina a provinciilor rAsAritene explicA de o parte rolul cel mare jueat de ele in viata imparatiei, pe cat pe de alta parte acest rol mai insemnat fAceA sA inainteze mai repede romanizarea. Nu numai deci Dacia TraianA, ci §i tArile cari se in- tMdeau la sudul ei, pe lâllgA Marea Adriatiea §i,in lat, din DullAre pada in inima Baleanilor, alcAtuia o pAnzA deasA de element roman care. cuprindeA in parte tocmai acele tari, in care rAsunA astAzi dialectele limbei romane§ti : acel daco-român, acel maeedo-romism §i acel istro-romAn 34, Meat astfel regAsim in aceastä continuitate teritorialA a elementuhri roman, in partile uncle se vorbe§te astAzi limba romanA, origina comunä a acelor trei dialecte. DacA ele samand mai nmlt Intre ele, de cum samAnA toate trei, cu limbile surori latine din apusul Europei, aceastä potrivire a lor mai intina provine din imprejurarea, cã elementul roman oriental a stat mai mult timp in legAturA inteun singur tot, de cum a pAstrat el atingerea eu elementul roman occidental. Pe cAnd Occidentul a fost despartit de Orient depe la 406, (epoca adevAratà a disparitiei Tm- periuhui Roman de aims, ean(i Galia, Spaniai Africa intrà in stapAnirea barbarilor, iar Italia este copleitä §i inundatA de ei), sfAramarea unitAtei Latinilor orientali se face mai tArziu, cu. aproape 300 de ani, dela nAvAlirea bulgara innainte, 678. Am vAzut ea, in tot acest rastimp, Românii din muntii Carpati au stat, in mare parte §i prin pAstorit, in legAturà eu elementul roman dela sudul DunArei din Moesia §i de mai jos, primind dela el nu numai inriurirea cre§tinA, dar Inc si f Aurind imprennA en el acele forme, in multe puncte

34. Este eunoseut ci acest din urrnil este vorbit astilzi numai de o mic insuM de Romilni din peninsula Istria.Accastil insul5, nu stim prin cc minune ascApat de a fi slavizat3, precum a fost poporatia roman5 a Dalmatiei.

CRESTINISMUL LA ROMANI 139 atat de asemandtoare, ale graiului comun celor trei grupe ale Latinilor orientali : Homanii din Dacia Traian A, acei din Macedonia §i acei din Istria. Lfectul miviilirilor asupra llomanilor din pminsula Baleanului. SA cercetAm deci ce inriurire au avut asupra elementului roman, astfel precum 1-am Con- statat ea exista in peninsula baleanica, nAvAlirile barbare. NAvAlirile barbarilor dela DunArea inferioarà se indeplinesc in conditii deosebite, dui-A popoarele ce se cobor aici din pArtile dela rAsä itul Europei. Inca dela primele strAmutArt ale Gotilor, mai mult Inca la ye- nirea Hunilor §i mai ales la acea a Avarilor, popoarele slave pe de o parte urcaserA, precum am vAzut muntii in Dacia, unde se amestecarà cu Romanii cei refugiati in ei ; pe de alta trecuserá fluviul §i se a§ezaserA in provinciile Imperiului de Räsdrit, alAturea en elementul roman. Cu toate cA §i Slavii erau barbari §i se vor fi dedat WA indoialA la scene de salnicie,ei nu par totu§i a fi inspirat acea ingrozire M.A. samAn ce cuprindea pe toate popoarele, atat romane cat §i barbare, la venirea oardelor de neam mongol, precum eran Hunii, Avarii §i Bulgarii. Elementul roman din Moesia nu pare a fi pArAsit deodata §i in massA provincia la venirea barbarilor. El stdrui Inca aici cat putii, pana ce mai ales sAlbatecii I3ulgari il speriarA §i'l alungard in manta dela sud. Se intelege cA mai mult elementul roman fugi innaintea barbarilor ;cel slavon, barbar §i el, gAsi mijlocul de a hAlAdui sub cAlcAiul noilor veniti. Astfel am arAtat mai sus cA Gotii, cand se coborirà la 375 peste Dun are uncle se §i a§ezarA vremelnic, dAdurà aici peste Sla- voni cArora le intip Arirà oarecare urme de gotisme in limba lor, primind §i dela ei in schimb elemente slavice. Deasemenea cand I Innii devastarA Moesia §i anume regiunea Naisului, se aflau in apropierea acestui ora§ ni§te sate cari, dupA toate probabilitatile, erau locuite de 0 poporatie slava. Nu mai pu tin cand Bul-

140 ISTORIA ROMANILOR garii se a§ezarA in Moesia OrientalA, ei o gäsirA atat de plinA de Slavoni, indit Ii pierdurA in curând nationalitatea in sinul elementului in cari ei se a§ezaserà 35. Slavii deci se coboriserà in peninsula Balcanului incA de prin veacul al IV-lea, §i en toate acestea in decursul acestuia §i a celui urmAtor, mai intalnim elementul roman Inca puternic §i numeros in ora§ele DunArei. A§a in decursul veacului al IV-lea aflAm pe mai multi episcopi in acele ora§e, precum pe Auxentius in Du- rostorum, Palladius in Ratiaria (Arzer-Palanka, langä Vidin), §i Ursatius in Singidunum (Belgrad) cari scriau predicau in latine§te 36 Episcopii ora§elor Moesiei nici nu §tieau macar grece§te, de oarece la un sinod limit in Moesia InferioarA, pe timpul impAratului Leon cel Mare (457-474) §i la care luarà parte urmAtorii episcopi : Marcian din Abinta (?), Petru din Nove langa Columbaci, in Serbia), Marcel din Nicopoli, Mar- cian din Appia (?) §i Manofil din Durostorum, ace§tia necunoscfinddecklimba latina §i nu pe cea greacA, se slujiau in relatiile lor eu Constantinopolea de un translator 37. A§A dar Romanii nu pArAsiserA ora§ele DunArene in urma nAvAlirei sclavine. Fata insA cu acea bulgarA ei nu mai puturà tinea piept, ci se retraserà din toatA Moesia, precum §i din ora§ele in§irate pe malul Dunarei (cu toate cA aceste cetati intArite putuserA opune nAvAlirei o improtivire mult mai mare decat ora§ele deschise ale Daciei lui Traian), §i o rupserà de fugA incotro puturà ;cei bogati mai in departare, cei sAraci In muntii ce se in- vecinau en tam lor, §i anume cea mai mare parte spre sud, cAtre muntii Balcanului, Pindului, ai Tesaliei §i Epirului, ajungand unii din ei panA 111 muntele Athos, ba chiar in Elada §i pfinA in Creta §i Poloponez. Parte din ei insA vor fi trecut DunArea, incepand dela Turnu- Severinului in jos, §i vor fi cAutat scdpare Ininurile Carpatilor, alAturea cu fratii lor din Dacia TraianA,

35. Mai sus, p. 21, 26, §i mai jos cap. Bulgarii. 36. Vezi citatele in lung, Die rom. Landschallen des ram. Reichs,p. 374. :37. Le Quien In Oriens chrislianum, XI, p. 1217.

CRESTINISMIIL LA ROMANI I 11 incepilnd din pArtile Olteniei cari tot deauna au adA- postit o numeroasA poporatie romanA. Despre fuga elementului roman din Moesia cdtre sud avem mai multe arAtAri continute in deosebite izvoare, toate insä concordante. Astfel Novela a XI-a a impAratului Justinian aratA cA pe timpul lui Atila, prefectul din cetatea Firmus (Sirmiu) din Iliric fugi in Tesalonic din pricina devastArei Ilirieului de Huni 38, si faràindoiald cA dacA prefectul fugise, tot a0 f Acu- sera' §i o sumA de locuitori. Viata SfAntului Dimitrie, scrisA pe la inceputul veacului al IX-lea, aratà cum o multime de oameni fug din Panonia §i Moesia, tannumite de autorul acestei vieti, Dacia §i Dardania, innaintea nAvAlirei bulgare, cAutând adApostire tot in Tesalonic 99. Apoi viata celor 15 martini din Tiberiopole, care dateazA din aceea§i epocA, spune, cABulgarii a§ezandu-se in dreapta Dunärei, aduserA o strAmutare a poporatiei din spre miazA noapte in spre miazA zi ;iar altii furà impin§i din sud care nord ". Tot aici se cuvine §i un loc continut intr'un manuscript din muntele Athos §i anume din notitele istorice ale mAnAstirei Costamu- nitu, care spune cä pe timpul impAratilor iconomahi (726-780), popoarele de pe lângA locurile dunArene, avAnd un timp de anarhie, pentrucA impAratul Roma-

38. Nov. XI : Quum cnim in antiquis temporibus Firmi (adiai a Sir- miului) praefectura fucrit constituta, ibique omne fuerit Illirici fastigium tam in civilibus quam in episcopalibus causis ; postea autem allilanis temporibus eiusdem locis devastatis, Apennius praefectus praetorio de Termitana civitateittThessa- lonicam prolugus venerat". 39. Migne, Patrologia, cursus complectus, series graeca, T. 116, col. 1338 : Quod omnes circa illam civitates ac provinciae habitatoribus vacuae essent effectae, haec autem (adica Tesalonicul) sola ut dictum est, superesset, omnesque a Danubiis partibus Paunoniaque ct Dacia et Dardania reliquisque et provinciis et urbibus, transfugas reciperet atque in sinu suo foveret". Mai jos despre locuitorii NaisuluisiSardicei adaugil : allii autem ex eis qui in Naissos et Sardica erant, veluti illorurn muros oppugnandi artis experientiam nacti cum lamentis dixerunt uncle fugientes vobiscum (adich cu locuitorii Tesalonicului) ut pereamus huc venimus". 40. Theophylacti Bulgariac Arhiepiscopi Historia martyrii XV martyrum. Migne, Op. cit., 1'. 126 col. 189.

142 TSTORIA. ROMANTLOR nilor avea lupta pentru slin tele icoane cu necredinciosii, atunci asa numitii Richini (un trib slay) si mai ales Vlachoridzinii §i Sagudatii, iesind din Bulgaria si coborandu-se incetul cu incetul care deosebite locuri, an venit si in Macedonia, si la sfarsit au ajuns in Sfantul Munte cu toate femeileicopii lor, nefiind nimeni carisa"iimpiedece sau sa'i razboiascr. Aceastä no- titä, importanta prin aceea Ca aratä coborarea poporatiei romanice alatarea cu de acea slava de la nordul peninsulei,i anume din Moesia cea ocupata de Bul- gari, catre sud, trebuie indreptata in privinta datei, care este coborata prea jos, si trebue pusa pe timpul chiar al intrarei Bulgarilor in Moesia, dinnaintea carora fug mi numai Rom anii, dar chiar i popoarele slavone. Sagudatii anume se intalnesc in Macedonia Inca din anul 675 si in 678 se pomeneste tot acolo nil riga al Richinilor 41. 0 a patra marturie tot a-tat de hotäritoare este aceea continuta in strategiile" despotuhii bizantin Kekavmenos, din a doua jumatate a veacului al XI-lea, Acest strategist bizantin da, in scrierea lui, pe langa mai multe principii privitoare la arta militara si care- cari notite istorice, intre cari acele ce ne intereseaza sunt cuprinse In capitolele 173 188, uncle vorbeste si de Valachii Imperiului Bizantin, pe canIi ocd- raste iIi defaimä cu o mare ura, de oarece patise dupd cat se vede multe dela ei, pe cand traià in mijlocul lor. El are chiar un capitol special intitulat despre necredinta Vlahilor" (186) in care se aflä tocmai importanta notitä pe care voim s'o- analizam aici : ,,Niciodata neamul Vlachilor n'a pazit credinta Ca- tre nimeni, nici macar catre cei mai vechi imparati romani. Batuti de impäratul Traiani cu totul stri- viti, ei furä supusi,i regelui lor DecebalustAindu-i-ise capul,11 pusera in tapa in mijlocul cetatei Roma- nilor. AcestiVlahi _suntins('asa numilii Daci ci

41. Tomaschek,Zur Kundeder Haemus-Halbinsel,Wien, 1882, p. 43 unde se fIi reprodusl locul din manuscriptul muntelui Athos, dupA Uspenski, Vostok Christianskii, Kiev, 1877, Istonija Athona, III, p. 311.

CRE$T1N1SMUL LA 1LomAN1 143

Bessi. Ei locuiau mai intOiuMilan Dunärei si a Savci uncle locuiesc acum Sorbii, in locuri larisi greu de strabittut. Niilimali pc ele, ei/*Irianiubire si devotament caketin puralucei mai vechi, si iesind din forile Ion, pustiiau provinciile roman(' ;deci suporOn- du-se Romanii pe el, ii belturei; iar ici iesind din locurile lor s'au impreistial in lot Epirul si .1faccdonia, cci nuit mulli din ei asezondu-se in Elada" 42. SA cercAin a pAtrunde adevAratul inteles al incur- cAturei ce o spune aici strategul bizantM. Mai intaiu el are in vedere Vlachii 43 ce Ii inconjurau §i cari locuiau pe timpul lui in Macedonia, Epir §i Elada,i, dupà §tiintele sale, culese dui-A cum se vede atat din istoria veche (Dio Cassius), cat §i din traditia vie inca pe timpul lui,el cautA sa"§i dee samA despre originea Ion. Un hicru este constant : ca el le atribue o patrie langA Du- nare, de unde s'ar fi coborit care locurile ce le tineau pe timpul sAu. Aceste douã pAreri ale lui Kekavmenos reies a intr'un mod neindoielnic. IncurcAtura incepe tin- mai acolo unde Kekavmenos pArAse,te tArilmul lap- telor constatate de el sau relatate lui,i cautA sä gA- sascA o cauza acestci emigrAri a Valahilor dela nord care sud,§i unde el amested §tirile culese iaici chute() trathtie ce poate nu mai era a§a de lamurita, en cetirile sale despre rAzboaiele lui Traian in Dacia. El cunoscuse din Dio luptele marelui impArat cu cer- bicosul rege al Dacilor §i §tiea cA lupta se sfar§ise in defavorul acestuia. De aici panA la ideea de a atribui

42. Vassilijewski,Sowiety raskazy wizantiiskayo bojarina X I wieka.St. Petersburg, 1881, p.106-107. 06sot (oi Mazot) iap eti.v oi Xeiótitevot ..laxot xai Biaaot.tvpxolY akrritirepov7crrioEoy so5 avovou rorap.o6 xa;. To6 Eaou, 3v v6v roTap.o6 nPay Y.cXOLEV. gy4a EepPotipritoc oix000ty, iv Orpoic xataticsParotc 261rotc. Tobtotc .0aFifJoimec 6r expi- voyzo aiarcip %xi 8o64)oty Irribc to6c ifizatozipouc paatketr:antisp- zdv.evot To.W ozoptulthmy alEiovTo Tdtc -,(6)pac:cthy `PoopEtov 34ey ar- vaxsirsavvec xas' aktby eo'c apvcat aticpaetpay monk. OE xaiiesX96vsiv: visy ixelos Stearcipriaav ricrfivlireEpy at Maxe"&yEq,oi'deszkeEover tby @Tay rip 'EXkaaa". 43. Originea terminului de Valah este controversatii. Vezi deosebitele .derivArl ale acestui nume In SbieraContribujiuni,p. 287.

119 1STORIA ROMANILOR acestei lapte navalirea Vlahilor, alungati din tara lor, nu era cleat ml pas, pe care Kekavmenos ii Men, respMgand traditiace'i va fi spus poate adevarata cauza a emigratiilor Valahilor, sau indeplinind-o in cazul cand ea ar fi tacut In privinta explicarei istorice a faptului navalirei. Din amestecul insa a traditiei care fdra indoiala aratase lui Kekavmenos de nude venise poporul Vlahilor, anume din Bulgaria si Sarbia actualà, en studiile sale istorice, se nasal confuzia data de el, ca Dacii ar fi locuit candva in Sarbia de astazii ea din acele locuri, fiind alungati de Traian se coborara catre tarile grecesti. Tot din aceasta con- fuzie vine si amestecul ce'l face Kekavmenos intre Dacii Vlahi. El nu stie nimica despre colonizarea Daciei, nici despre deosebirea ce ar trebui facuta intre Dacii vechi iVlahii noi, popor de vita romanicd. Ba el stiind probabil ea Vlahii din -Wile incunjura- toare fusesera mai inainte numiti Bessi, popor trac ce se romanizase, mai adauga pe langa amestecul de Daci cu Vlahi, si acel al lor cu Bessii, Meat scrie astfel enig- matica lui fraza : Vlahii stint Dacii si Besii. Important:à este in spusele lui imprejurarea ca. el stie ca Vlahii sunt Dacii razboiti de imparatul Traian, ceeace ne arata ca pe timpul ski existau Daci san Vlahi in Dacia Traiana ; nu mai putin insä aratarea lui, ca. Vlahii ar fi venit din locurile de pe malurile Du- närei spre a impopora partile grecesti. Aceste cloud serii de fapte trebuie despartite in naratia lui KAav- menos, care le-au introlocat numai fiinda de meserie militar, nu'l prea taià capul in ale istoriei. Lasand la aparte puntul intaiu care vine in sprijinul continuitatei Romanilor in Dacia Traiana, i oprindu-ne numai la cel de al doilea, constatärni la el existent(' unei traditii care streimula in nordul peninsulei, kinget Dunare, patria cea veche a Romeinilor din peninsula Balcanului, de uncle s'ar fi coborit celtre sud 44. 14. Nu trebuie sA ne pun4 In mirare sprijinirea lui Tomaschek, c5 locul din Kekavmenos ar continea ceadintâiu (§isingura) dovadil directil a strmu- Uireielementuluiroman din Dacia TraianA In Moesia, când Kekavmenos se ra- port5 invederat la elementul roman din Moesia. Zur Kunde der Humus Hal- binsel, p. 83.

CF1E5T1NISMUL LA ROMANI 115

Maedo-llondmii.Aceste izvoare deosebite contin deci, bine analizatei drept intelese o märturie neta- gaduita despre coborarea locuitorilor romhni din partile Moesiei cdtre sudul peninsulei balcanice,i explica provenirea poporului macedo-roman, na'scut din re- fugiatii romanizati ai Moesieii Traciei in muntii Pin- dului, Rodopulnii Hemului 45. Fiind insä cä regiunile din earl s'a retras poporatia in acesti munti in- seserä romanizate cu mult timp inaintea Daciei, stratul latin altoit pe substratul trac era cam deosebit de acel asternut peste Tracii dela nordul DunArei. Deaceea nu numai cä Macedo-Romfmii, san cum isi zic ei Aro- mânii, infAtisaza o deosehire ceva mai rostitä in grain! lor de acel al Românilor din Dacia Traiand, dar chiar elementul latin al limbei lor este deosebit in mulle din piirfile lui alceituitoare. Ash bunaoara in daco-romana a 12-a parte din an, ca masura de timp, se numeste hind (dela latinul luna), in macedo-românä mesu (dela latinul mensis ;20 in d.-r.se zice douä zeci (duo- decem), in m.-r. gingiti (viginti) ;d.-r. cugeth (cogito), mintuesc (dela wens) ;d.-r. trimite (transmitto), m.-r. petrec (pertrajicio) ;d.-r. cere (quaerere), demandare (n-andare) ;d.-r.särutit (salutare),m.-r. hasia (basiare) ; d.-r. friguri (frigus), m.-r. fehrsä (febra) si ash mai departe la sute de cuvinte, Nu se poate sus- tinia in nici un chip identitatea linlbiI0r daço.i macedo- române, identitate atftt de iubitA partizanilor formArei nationalithtei romarre Ia sudul Dun'Arei. An Ron-Ifni din Dacia nu intelege pe un Macedo-RomAn si vice- versa MI pregAtire 46. Tot ash de signed ca strAmutarea poporatiei romanice din dreapta Dunärei catre regiunile muntoase ale sudului peninsulei Balcanulni este si acea in sens

45. Al Budinsky, Die Ausbrellung der hdeinischen Sprache, p. 202. At. N, Marienescu, flirii, Macedo-RonuiniiiAlbanezii in An. Acad. ram., II, Tom. XXVI. 1904, p. 143 si 149 (27 5i 33). Din coloniile romane din Dahnalia 5i Istria acele ce nu se slavizaseril alcatuirfi Romfinii Istrieni. Vezi 5i Arginleanu, Isloria Romd- nilnr Macedoneni 1904, p. 70. 16. Un bun rezumat al deosebirilor ce despartaceste (loudlimbi vezi in tilera. Contribujiuni, p. 143. A. D. Xenopol, Istorin Romilnilor.Vol. 11. 10

116 ISTORf A gOMANILOR Myers dela sud care nord, §i anurne din dreapta in stanga Dunarei, in Dacia lui Traian. NAvAlirile Sla- vonilor mai ales aveau totdeauna de urmare rApirea unui numAr insemnat de familii despre cari izvoarele spun anumit cA erau romane si ducerea lor in tarile ocupate de Slavoni la nordul Dtmarei, mai ales in Dacia. Procopius, istoricul eel mai bine informat, contimpuran eu navalirile slave intamplate sub impAratul Justinian, ne spline ca Slavii iAntii devastasera in modul eel mai crud Iliricul, toatA Tracia, Grecia, Chersonezul precum si toata regiunea dela t Armurile Marei Ionice pana la suburbiile Bizantului, si in fie- cari din nAvAlirile lor, mai bine de 100.000 de Romani erau ucisi sau dusi in captivitate". In anul 548 Slavii pradA Iliria pana la Dyrrachium si due in captivitate Fara deosebire tot ce le iesi inainte". In 350 dupà ce Slavii fac inAceluri grozave in orasul Topenes de langA Marea Egee, due in robie femeile, eopiii si nenumaratA multime de robi" 47. Alti scriitori ea TeofilactsiTeofan precum si viata Sfantului Dimitrie Intarese spusele eminentului istorie bizantin. Anume Viata Sfantului Dimitrie spune ea Slavonii si Avarii, dupA ce devastarA toatA peninsula Balca- nului, pana aproape de zidurile Constatinopolei, dusera(saidpoporafia de aici spre parka aceea a Iluviului Duniirea care este asezatil ceitre Panonia si care provincie avuse cand va de capitala orasul Sirmium". CA aceastA parte a Panoniei venia la nordul fluviului, desi aveA de capitala un ora§ asezat la sudul lui, se vede depe aceea cA Viata Sfantului Dimitrie, &and povesteste mai tarziu reintoarcerea acestor poporatii luate de Avari inapoi in patria lor, spune cA ar fi trecut Dunarea, Despre acest popor strAmutat mai intaiu la nordul Dtmarei, apoi intors indArAt la sudul ei, Viata Sfantului

47. Procopius, Ilistoria arcana c. 18 in Strilter, Mernoriae populorum ad Danubium incolernium II, p. 25, 34-37. Comp. Radu Rosetti Parndntul, Sãtenii Staptinii, 1907 P. 4 si urm.

CRETINISMUL LA. ROMANI 1 4 : mArturise§te intocmai ca §i Procopius cd era de origine romand en femei si copii 48 Amintim cA tot a Meuse §i Crum, cand, dupd. luarea Adrianop lei, strknutase un mare numAr de familii in Bulgaria cea dela nordul Dun Arei.Si aici, avem arAtarea unei strAmutAri dela suit cAtre nord. Apoi locul din Viata celor 15 martini din Tiberiopole raportat mai sus spine, CA a§ezarea Bulgarilor in dreapta DunArei aduse o strAmutare a poporatiei dinspre iniaza- noapte in spre miazA-zi, iar alii lard adusi din iniazei-zi eulre miaza-n aple. Dar nu numai aceste strAmutAri silnice aduceau in atingere pe Romanii dela nordul cu cei dela sudul DunArei.i viata pAstoreascA a Romanilor adusA prin retragerea la munte a poporatiei daco-romane inlesnia aceastA atingere ; aà CA se mantinn pe langd unitatea cea puterniei a graiului romanesc dela nordul DunArei 5iapropierea mai mare a acestui graiu de acel al Ro- manilor dela. sud dealt de idiomurile latine apusene. In sensul acesta se poate spime cA a admite cA Ro- manii au fost p Astori in Veacul de AIijloc este a admite eo ipso cA an trAit §i la nordul §i la sudul Dundrei" 49. Tot aceastA imprejurare intAre§te Inca §i ImprumutArile slavone §i acele ale Cre§tinismuhii sud-dunArean la Ro- nthnii din Dacia TraianA. Se vede deci ce efect aveau n àvälirile barbare asupra poporatiei romane din tArile dela DunAre §i din Balcani. Ele strAmutau poporatia wzatA a Romanilor in toate directiile, cand dela nord la sud, cand in sens invers_ Iii vAlmA,aguli neregula stArei produse prin revAr- sarea barbarilor asupra ImpArAtiei Romane, mi§cArile §i stramutarile pArtei pand a.tunci statornice ale poporatiei urma capriciurile bantuitorilor, §i aceea§i stramutare neregulata, cand spre sud, cand spre nord,

18. Migne, Patrologia, T. 116, col. 1362, in textuloriginal :TOP/ 71iVrcc TolLa.i.oro".col. 1365 : 7CAstcrcoV kot7rbv o v.T6Y)Not./.1:Cov6VZSC. j'AsatitiOv& TEVA-09. 49. 0.Densusianu, Pcistoritul Ia popoarele romanice, 1913. p. 21. AmiPro- locului din V ia(a celor 15 martiri, vezi mai sus p. 241.

1 18 NTORIA ROMANILOR

provacata direct de popoarele barbare, se va fi urmat §i dela sine de elementul roman, speriat §i gonit din toate pArtile, de furia navAlitorilor. Este firesc lucru ca preotii mai ales, din sudul Dunärei, sä fi cautat mai curand adApost in muntii Carpati, uncle puteau sa aibA o pozitie mult mai bunA ca propovaduitori ai religiei cre§tine intre popoare ce atunci se intorceau la acestä credintA, decat sa fi cdutat scapare araturea cu compatriotii lor, Cre§tini de mult, in partile sudice ale peninsulei. Din analiza de panA aici rezultà insA caRomfinii din stanga Dundrei au stat in legAturi cu fratii lor din Moesia Inca timp indelungat dupa pArasirea Da- -ciei, in care epocA acei de la nord primirà de la acei din sud inriurirea religioasa crqtinA, §i in deob§te prin atingerea intre ei, se pastra in graiul tuturor o unitate mai puternicd cleat cu restul Imperiului Homan. NAvalirea Bulgarilor imprA§tiind cu totul elementul roman din Moesia, parte catre sudul peninsulei Bal- canului, parte catre nord in muntii Daciei Traiane, intreaga latime a vaei Dunarei, din Carpati pand in Balcani, se interpuse intre cele douà trunchiuri ale Latinilor rasariteni, mai pierzandu-se o insula din ei, §i pe coastele MArei Adriatice. De atunci atingerea intre aceste trei mAdulare raschirate ale unui aceluia§i neam nu se mai putn infaptui. Ele se desvoltara fiecare deosebit,i (Miura na§tere, in limbile ce le vorbiau, la trei graiuri cari se diferentiara indestul pe baza lor comuna, pentru a alcatui trei dialecte deosebite ale limbei romane§ti. . Astfel se explica pe de o parte, cum se face de Bo- manii dela nordul Dunarei poseda Crqtinisimd lor vechiu in o forma pe care o putea avea numai dupa Constantin cel Mare, pe de alta se da cheea. asemanArei mai mari intre celetrei dialecte ale graiului latin oriental, decat al acestuia cu limbile romanice apusene. Tot cu acest prilej insa am putut lamurii de

CRE$T1NISMUL LA IMM VN1 149 spartirea teritoriala a grupurilor de Ronthni ce vorbesc- acele trei dialecte. Punurmare nici prezenta grecismelor antice, nici acea a albanismelor, nici elementul slavon (sclavin) aJ limbei romane, nici Crestinismul latin primitiv al Ro- manilor, nici primirea acelui bulgaresc din partea lor, nici in sfarsil pretinsa identitate a limbilor macedo- si daco-ronlane, identitate care nu existá, nu cer formarea nationalil atei române la sudul Dundrei ; iar pa- räsirea Daciei lui Traian de poporatia ei, la retragerea lui Aurelian. este o povesleiscodith de un scriitor sin- garnic pentru a lingusi pe primul impArat roman care puse pasul mdarapt fata cu barbarii, si care scriitor a dat nastere unei intregi teorii rautacioase de care aveau nevoie popoarele domnitoare ale Transilvaniei spre a desbrAca pe RoimIuii de dincolo de piscuri ;i do drepturile ideale, dupd celerApise, cu drepturile reale, pada' si panea de toate zilele. Suntem deci coboratorii directi ai Daco-Romanilor si nu am Orasit nici odata Dacia Traiana. Am suferit martirul tuturor oardelor barbarei toate nedreptd- tile stapanirilor silnice, dar nu ne-am departat de pamantul pe care am fost záinisliti de energia dacäi de Spada romanA5°.

50. Pare c1 nu ar fi in destui protivnici ai drepturilor neamului romfinesc Mire strAiniiearlne incunjoarA. A trebuit, sub cuvfint de stiintil obiectiv1, sse uniasca cu ei si cativa Rom5ni. Intre acestia trebuie si cithm cu pfirere de r5u pe d. Ovid Densusianu care intr'o leoHe mij Zoete primestc alcatuirea nationa1it5tei Itomane la sudul Dun5rei,dar admiteLotodat5 si resturi din poporatia daco-romana in muntii Dacici (Ilisloire de la langue roumaine, p. 288). AL-do putea d-sa, dup5 dove:de istorice, sil sustin5 c5 Dacia Traian5 a primit adaosuri de poporatie de la sudul Dunfirei ; dar aceasta nu'l indreptateste de a conceda protivnicilor neamului roinfinesc alntuirea n4ionalit4ei romane la sudul Dunrei, pe baza mai ales a unei pretinse identit50 intre limbile macedo si daco-romaneidenlitale rare an existd ;c5ci identitatea unci limbi cere nunlai decat intelegerea ei de popoarele care o vorbesc. Cand intelegerea nu exista, nu se poate vorbi de identitate de grain.Popoarele nu fac filologie, iar filologii nu se pot substitui popoarelor eand e vorba de a se hot5ri intelegerea unci limbi. Dar apoi d. Deususianu pa- rilseste oare cum teoria d-sale clInd spune in Pdstoritul In Ilomeini, vorbele re- produsemaisus. p. 117.

2. CREtiTINISMUL 1117LGAIIEST- LA HOMANI. Istoria hisericei bulnAre§ti.Romanii avura deci innainte de a cadea sub Bulgari o forma religioasa nationala, Crestinismul latin. De cum intrará sub sta- pilnirea a celui popor, ei gonirà din biserica lor cultul latin. Inca innainte de intoarcerea oare cum oficialaa Bulgarilor la Crestinismu, poporul slavon ce era sub ei apucase a trece in numar indestul de insemnat la religia lui Hristos. Astfel este cunoscut ca in armatele bizantine se aflau Inca de timpuriu ofiterii soldati slavi cari mai mult cleat sigur nu vor fi ramas pa- gâni in o incunjurime crestina. Astfel intalnim Inca de pe la sfarsitul veacului al V-lea, si innainte chiar, nume slave de comandanti bizantini ca Onogost, Ostrui, Dobrogost, Vserd, Svarun. Nu numai ant, dar chiar imparati bizantini se recruteaza intre Slavoni, precum era Iustin, a caruia sotie purta numele slay de Liub- niki. Mama lui Justinian si sora lui Iustin se numia Viljenica i-La-CO acestuia Istok. Iustinian el insusi purta numele Upravda, ce insamna dreptate, de uncle prin latinizare se facet Iustinian. In veactil al VII-lea, dela 666-680, un slay Nikita sta pe scannul patriarhal din Constantinopol. In 691 sinodul dela Trul opreste la Crestinii peninsulei elenice sarbatorile pagâne, precum Colindele iRusaliile. Aceste depe urma fiind niste sarbatori ale Slavilor, este invederat ca popoarele crestine de cart este vorba in hotaririle sinodului, erau Slavi intorsi de curand la Crestinismu, inr Cedren

1ZEsTINISMUL LA ROMANI 151 spune chiar Ca Mortagon (sau Omortag), urnia§ul lui Crum, vazand ca gintea bulgara se intorceh pe nesimtite la Cre§tinismu, persecuta cumplit pe inehinatorii nouei religii 1

Slavii deci din peninsula Balcanica, in carise cuprindeau §i Slavii Bulgari, incepuserd a se intoarce la Cre§tinismu, Inca innainte de domnia lui Boris (852 888). Se pare ca aproape tot poporul supus primise religia lui Firistos§i ca numai clasa domnitoare a Bulgarilor staruià *Inca in pastrarea religiei pagane. Boris insa era un principe prea priceput, pentru a nu simti, CA va fi greu Bulgarilor a pastra suprematia asupra unui popor, de care ii despartia simtimantul religios, §i care era atras in afara care Grecii, a ea- ror religie o imparta§ia. Boris se hotari deci sä primiasca Cre§tinismul. Acesta insa nu fu adus deocam- data la Bulgari, cum se crede de obiceiu, prin apostolii Slavilor, Metodiui Ciril (cari tocmai pe atunci predicau la Moravi, unde fusesera chernati de regele acestei tari Rastislav) ;ci tot prin Greci cari introdu- sera'nouareligie in sinulpAturilor supuse ale poporului din Bulgaria, pdtrunse Cre§tinismul §i in acele superioare. Dupd o lupta cu impäratul bizantin, Mihail alIII-lea, Boris se impaca cu el§i primi, chiar la locul unde se incheie pacea, botezul, luand numele de Mihail, dupa acel al impAratului ce'i statuse nana§. Mai multi din boierii (nobilii) lui Boris, se boteaza impreuna cu el, in 864 sau inceputul lui 865. Parte insä din nobili se improtivesc la schimbarea religiei Ion iincearcachiar o rascoala care este stinsa in &Ingei cruzimi de &are noul Cretin, care intelegea sa inceapä astfel era dornniei intre Bulgari, a religiei, blandetei imilostivirei. La inceputul introducerei sale in sinul acestui popor, Cre§tinisrnul avuse deci forma greceasca. Tot a- tunci insa spornica. hicrare a fratilor apostoli, Metodiu,

1. Jirecek,Gesell. der Bulg.,p. 79. Leger, Cyrilleel Methode, p.49.

15 ISTORIA BOMANILOR

5i Ciril, cerca sä introduca Cre5tinismu1, sub o forma nouài neobi5nuità pada atunci, acea slava la poporul Moravilor. De obar5ie din Tesalonici dupa toate probabilitatile Slavi de neam 2,ei traduc cartile bisericei cre5tine in limba ce se vorbia imprejurul lor, adeca in acea slavona care primi mai tarziui numele de veche bulgara,i dobandesc chiar de la papa invoirea de a predica Cre5tinismul in limba slava, in contra silintelor calugärilor germ ani cari, voind sä pund pe Moravi sub biserica lor, aparau cu mare infocare dogma dupà care numai in cele trei limbi, in- trebuMtate in biserica pana atunci :ebraica, greaca 5i latina, ar fi lost invoit a se serba pe Dunmezeu. Dupd moartea celor doi apostoli, Germanii izbutira a atrage pc popor in partea lor, 'Meat ritul slay incepn a fi persecutat cu mare asprime in Moravia. Ucenicii lui Cirili Metodiu se retrag atunci in Bul- garia, unde Mihail ii primeste cu multä buna vointa. *ese din cei mai insemnati invatacei ai apostolilor anume :Gorazd, Clemente, Laurentius, Naum, Sava 5i Anghelar devin episcopi in Bulgaria 5i astfel se urmeaza de acum innainte, in Bulgaria, inflorirea 5i intemeierea Cre5tinismului slavon care fusese incercat in zadar in o tara a apusului Europei. De aceea cu toate ci Cre5tinismul s'a introdus la Bulgari, neatarnat de silintele lui Metodiu iCiril, intru cat la poporul lor prinse mai cu osebire radacina aceasta nouà forma de inchinare cre5tina, are pand la un punct dreptate traditia, care atribue cre5tinarea poporului bulgar pro- poveduirei apostolilor celor mari ai Slavilor : Metod in siCiril. Fiul lui Mihail, Simian (893-927), cel mai mare stapanitor al Bulgarilor, iea titlul de impärati oran- due5te Un mitropolit cu re5edinta in Preslav, vechea Marcianopolis, langd riul Kamcik (in Bulgaria räsari- teand care Marea Neagra). Lupte victorioase en Bi-

2. AO sustinei eu drept euvant. lireeek,Gesch. der Buhl.,p. 151; Leger edimpotriva erede ea ar fi Greci, CyrilleelMethode, p.56.

C RESTINISMUL LA ROMANI 153

zantinii intind domnia lui panA sub zidurile Constan- tinopolei,i aceastä dusmAnie cu Grecii sileste pe regele Simion sA iee coroana imperialà dela Papa din Roma, care era bucuros sA indatoriascd pe un principe atat de puternic. Fiindca, dupA ideile, de atunci, un impdrat nu putea sA stee fArà un patriarh laugA dansul, Simion radicA mitropolia Bulgariei la rangul de patriarhat. Acest patriarhat schimba resedinta, impreuna cu capitalele regatului bulgar, cari furA pe rand PreslavSolia, Moglena, Voden §i Prespa. Dupà cucerirea Bulgariei dunArene de care impäratul grec Zi- misces (969-976), regele bulgar Samuel, al cAruia putere se mArginea mai ales in Macedonia, alese drept capitald a micsuratei sale PA, orasul Ohrida, asezat langA lacul cu acela§ nume, care oras deveni in acelasi timp re§edinta pa triarhului bulgar. Patriarhatul neatarnat al Bulgarilor din Ohrida avñ insä o viata foarte scurtà. Numai doi patriarhi bulgari se schim- bara pe scaunul Ohridei :Filip cdtre anul 10105i David 1015-1018. In acest depe urmA an, cAzand si Bulgaria Macedonian A sub Vasile al II-lea Bulgaroctonul, el de si mentine autocefalia patriarhatului de Ohrida, numeste in el un patriarh grec,pe loan de Dibra 1019 care inaugureazä seria arhipAstorilor greci din Ohrida Bulgarilor 3. Xe oprim de o camdatA aici cu istoria bisericei bul- gAresti, pentru a vedea in ce legAturi au intrat ea on Romanii Daciei Traione.

IntrodueereasilitiiaEl esfinismului hulfliiresela Romani. Românii de siintrarà sub stApanirea bulgard dela Cubrat innainte, furA de o camdatà lAsati iii pace in privirea religioasà, astfel ca se poate da la ei, Crestinismului in forma romanA, o viatA de vreo 500 de ani (sfar§itul veacului al IV-lea sfarsitul veacului al IX-lea), in care rAstimp se intipdrirà atat de adanc

3. lirecek,Gesell. der Bulg.,211 nola 1. Comp. p. 201.

151 IsTomA RomiN11.11, notiunile fundamentale ale Crestinismului roman in mintea poporului si se alipira atat de stains de cuvintele latine ce le insemnau, Meat aceste nu mai puturd afi desradacinate prin nici o inriurire posterioard. De cum insd Bulgarii se crestinizarai se introduse la ei forma Crestinismului slavon, incepa o propaganda foarte activa pentru latirea acestei credinti in tot cuprinsul imparatiei lorcare se intindea la nordul Dunarei asupra Valahiei si a Transilvaniei, local tocrnai uncle se adapostiau Romanii. Este cunoscuta ravna de proselitismu a noilor intorsi lao religie. Am vazut pe Bogor cum pedepseste in chipul cel mai aspru pe boierii de la curtea lui, cari nu voiau sä recunoasca noua inchinare. Slavii apoi an fost totdeauna un popor netolerant care a cautat sä impund celorlalte popoare religia Ion. Ei erau totodata prea fanatici dedati ideilor religioase, precum dovedeste, putini ani dui-A inradacinarea Crestinismului la ei, ivirea din sinal lor a nenumarate secte diferite, dintre care se deosebeste mai cu sama acea a Bogomililor care se lap cu atata repeziciunei numard atatia martini. Ele- mentul domnitor sub care zaceau Romanii era din acele ce se aprindeau usor la ideea religioasà. Era deci firesc hicru, ca el sa considere drept eretici iapo- stati pe toti acei ce se inchinau in altà forma catre Dumnezeire, si sä se siliasca a'i aduce cat mai curand là forma cultului san. Inca discipolii lui Metodiu si Ciril, poate chiar diii timpul cand invatatorii lar predicau in Moravia, prin urmare Inca de prin secolul al IX-lea, se incer- casera sa introducä forma slava a Crestinismului la Bomânii din Dacia, caci o cronica aproape contimpurana ne spune, ca dintre ucenicii marilor apostoli, Bezrad ar fi propovaduit invatatura lor in Panonia, Wyznog in Polonia, Zandow in Dacia, Nawrok in Rusia, Oslaw in Silesia, iar Moznopon in munfii I?omanilor 4.

1. Locul in Stridowsky, Sacra Moravia, Ilisloria sive vila SS Cyrilii el 3lelhodi Solisbaci MDCCX, p. 231 : Apostolorum nostrorum missionarii soot :Bezrad In Panonia, Wyznog in Sarmatia, Zandov in Dacia, Nawrok in Rusia. In Alpibus

CRESTINISMUL LA komAxi 1.55

Intoarcerea Romanilor dela CrestMismul roman la acel bulgar a fost datorità unei apasari exterioare, cad mi exista nici un motiv care sa fi facut pe Romani a leptida 0 forma de religie pe care o intelegeau,i a bur pe una pentru care nu avea nici o infelegere. Pricepent pe Luterani cari paräsesc Catolicisinul, pentru &à Lu- ther, indreptandu-se care mintea lor, le dovedl abu- zurilei relele acestuia, indemnandu'i a se indeparta de el si le dada predicai rugaciunile in limba nationala. Lepadarea unei forme religioase pentru a lua pe o alta fu aici efectul lucrarei asupra inteligentei a ratiunei. Ce motiv ar fi putut impinge insd pe Romani a In lAtura forma poporana a religiei lor si a adopta una din care nu intelegeau nici o singura vorba? Dinaintea puterei Insài a autoritatei trehuià sä se piece acel supus,i indata ce cativa preoti bulgari vor fi gasit o viata usoarai manoasa intre Romani, numarul lor va fi crescut pe fiece zi ;apostolii but- gari se vor fi adaos flea incetare, pentru a räspandi invatatura tor intre Romani. Astfel in putin timp, sprijMit pe bratul autoritatei seculare, pe care totdeauna clerul a stiutaliee in ajutorul sat', s'a latit §iintArit Crestinismul bulgaresc intre Romanii din Da- cia Traiana. Exista o traditie la Romani, care ne-a lost pastrata de Dimitrie Cantemir. Ea spune ca :innainte de sinodul dela Florenta, Moldovenii, dupà exemplul celorlalte natii cari isi trageau limbile lor din graiul roman, intrehuhitau literele latine. Dar fiindca in acel sinod

Wafachicis Moznopon, Oslaw In vetere Quadramene Silezia et plures alb". D- I. Bogdan (Conn.M., XXIII,p. 314) ltnue5te autenticitatea acestui loc, spunfind ca nu s'ar afla in nici una din Vielile apostdilor Slavi. D-sa aratileaStridowsky ar fi imprumutat spusele sale din cronica lui Hirschmentzel, calugar moray din manristirea Wellebrad cronicil intitulatA011ieium de Ss. CyrillielMelhodi.Ne posedând aceastit croniciL am intrebat prin scrisoare pe d. Pic, profesor la Uni- versitatea din l'raga. care ini-a raspuns eit Hirschmentzel spune numai ca : Me- thodium ad sedem Wellebradensem reversus, pastoratus sui munus cumseplem coepiscopisquos rex et Cyrillus diversis Sclavoniae et Sarmatiae regionibus prae- fecerat, solerter obibat". Stridowsky a pututiiissa'si in girea din altil scriere a lui Hirschmentzel, cnci locul e prea preciz pentru a puten fi biThuit. El pare a conlinea o Inmurire a citatului conumicat hide de Pic, de oare cc enumarn pe cei 7episcopi pe care citatul lui Pic ii arata ca ar fi fost.

136 ts'enit[A. ROMAMLOR

mitropolitul Moldovei trecuse in partea Latinilor, urma,sul san Teoctist, diaconul lui Marcu Efesianul, de neam Bulgar, pentru a desraddeina cu atat mai mult din Moldo\ a samanta Catolicismuluii sa ridice totdeauna tinerilor putinta de a eeti sofismele Latinilor, a incredintat pe Alexandru cel Bun ea, nu nun ai sa surguMasca din tara pe oatrenii de altä credinta, ci sa scoata si literile latine din toate scrierile Si cartile, si sintroduca in loud lor pe acele slavone" 5. Ca principele Cantemir raporteaza aici o traditie, se vede de pe putina logica a cuprinsului ei. Pentru a se impiedecit latirea credintei catolice in Moldova. sa se ahtnge literile,adecei allabetul latin ! Dar daca s'ar fi urmat innainte a se predica ereziile catolice si prin mijlocirea alfabetului cirilic? Dacá aceasta idee ar fiiesit din mintea lui Cantemir, el ar fi avut eel putin atata bun sing de a spune ca se ahmga limba latina din biserica romallà si se introduse limba sla- voila. Ca principele Moldovei intelege insa sub litere inteadevär elementele alfabetului, se vede de pc aceea, ea el raporteaza asemenea spnse sub capitolul de lit teris Moldavorum". Legenda este en toate acestea de o mare importanta, Se vede din ea ca poporul moldovenese pe timpul lui Cantemir, puneà in legatura o ceartä intre biserica latina care fusese mai innainte la el,si acca slavona, en schimbarea alfabetului latin in acel cirilic. Pastrarea acestei traditii, in o altà forlua si pco altà cale, ne va lumina insä si mai mult asupra a- devaratului ei inteles. In o carte tiparità la Buda in limba bulgara in 1849, intitulatä Tarstuenica, in care se cuprind biografiile domnilor bulgari, autorul ei, ra- portnndu-se la niste manuscripte vechi, spume : S'au insemnat in niste carti vechi serise de mana ea dupà reposarea patriarhului bulgar, Sfantul Joan carelean radicat pe Asan laimparatie,a chemat

5. Cantemir, Deseriptio Molthwiae, p. 152.

ItE:$TINISMUL LA 110311V1 157 Asan de la Ahrida pe parintele Teofilact, a luminat si a curatit toatä Bulgaria de eresurile de cari mulft se aflau atunci in ea. pupa aceea a invitat pe imparatul Asan de a trecut In Valahia, sa o cucereasca si sa o curate de eresul roman care pe atunci domniit in ea, si Asan s'a dusi a supus amandoua Valahiile sub stapanirea sa, si a silit pe Valahi earl pc:na Wiwi (Wiwi in limbalalinä, sitlese marturisirea romana, si sa nu ce- (lased in limba laIinI, ci in cea bulgara, si a poruncit ca celui ce va ceti in limba latina sai se taielimba, si de atunci Valalut au inceput a cell bulgareste" 6 Para lela bulgard a legendei romane este mai ra- tionalä. Ea spime anume ca Asan ar fi scos limba latina din biserica romana, pentru a indepartit eresul roman si a introdus limba bulgareasca. Mai notA n §i cAlegenda bulgara urea mai sus in timp inlocuirea Crestinismului latin la Romani prin acel bulgar, punand-o pe timpul Asänestilor. 0 asemenea concordanta deplina intre douà legende pastrate la popoarele romane ibulgare cari ambele arata cä, innainte de a limba bulgara in biserica romona, era cmlatthd,dobandeste o insemnatate mult mai mare decal' s'a.r cuveni a se da unor simple povesti. Potriveala cea neasteptata a (loud izvoare atat de deosebite, dar cari puteau fi atat de bine informate, de oarece se raportau la fapte petrecute In- tre ambele popoare, da acestor legende valoarea unor marturii istorice care nu pot fi trecute cu vederea. Putem deci privi ca un punct stabilit, acela cinnainte de Crestinismul bulgar, fusese la Romani unul de forma' romana, cu limba latinà ca limba a predicarei, incit se adeverestei astfel inferenta trasd mai sus din cercetarea terminologiei bisericesti. Mai departe ambele legende atribue schimbarea limbei liturghiei, din latina In slavona, unui act de

6.Carslwenikaiii istorilabolgarskaia,Biula, 1814. Ileprodus loeul de Mel - ehisedeck inUricarul III,p. 107. Asupra insetnniltati acestei legende bulgaresti vezi si D. OnciulOriginelr Pr. porn.,p. 1013 si Pic, Zur rwniin. Streilfrage, p. 61.

158 ISTORIA ROMANILOR

autoritate :cea moldoveneascA lui Alexandru cel Bun, cea bulgAreascA lui Asan, impAratul Bulgarilor. Am- bele legende contin insd neexactitäti istorice. Astfel sinodul dela Florenta s'a tinut toemai in1437, cAnd Alexandru cel Bun murise acum de 4 a niiar impà- ratul Asan care se rAsculase contra Bizantinilor, numai de cuceriri mi aveef tin p la nordul DunArei. 0 singurA data treat el peste Istru in vecina Softie", tininsA cucerind, ci fugind &VW, innahltea imparatului Isaac Angelul 7. Apoi pe timpul lui Asan, 11851196, nici nu exista o Valahie la nordulDunArei, cu atAt mai putin douA, ci numai o Scitie era cunoscutA, Meat se vede foarte lAmurit earacterul legendar al ambelor at-Atari, adecA tocmai imbrAcarea unui adevAr in con- ceptii posterioare, contimpurane eft nasterea acestor povesti. DesbrAcand indoita legendA de partea cea adausä de nestiinta. poporului, rAmâne ca miez al ei, faptul ea innaintedeCrestinismul bulgur era la Romani Cre- stinismul roman care tocmai fusese seas cu violenliide catre un impeirat bulgar, ceeace insä se petreen mult. inaintealuiAsan, pe timpul toemai a regehti Bogor san a urmasului sat]. Simion. Affirnarea eanonieii a Itomfinilor de Bulgari. Daca Crestinismul la Romani imbrAcA forma bulgAreascA§i fu introdus la ei cu violentà de cAtre stapanii lor, Bulgarii de peste DunAre, este evident cd tarile ro- mime,i en deosebire Transilvania, trebuiau s'Afie

7. Critica adusa de d.I. Bogdan inCony. M..XXIII, p. 295 piirerei mele ea slavonismul ar fi lost introdus pe cale silnicS la Romani, critic5 ce s'ar rezema pc lipsa de credint5 ce ar fi sS se dea spuselor lui Paisie dinCorstwenikaeste neintemeiata. D. Bogdan m5rturiseste el insusi, ca nu a putut afla de unde a luat Paisie stirea despre starpirea Catolicismului in Valahia si introduccrea pravo- slaviei"(Cono. iii. p. 305) si aid c tot:mai punctul interesant. Dacri d. Bogdan ar ti dovedit c5 spusele lui Paisie sunt luate dintr'un izvor nevrcdnic de credin45, demomtratia d-sale ar fi niers ; dar intru cat tocmai asupra acestui punct nu se poate aduce nimic, este Invederat el)avem aface cu otraditie butOreased cu atatmai vrednica de primit, cu cat Paisie nu a Imprumutat-o dela nimeni ci a reprodUsnumai otraditie poporanA. Versiunea bulgareascA este InsA cu taut deosebitA de acea romfineascA ; ceeace se poate retinea din ele eaelement istorie tstesiluirea Romanilor in primirea slavonismului.

CRESTINISMUL 1,1 ROMANI 159 supuse canoniceste tmui scaun hulgaresc. Cu toate a- ceste in randul episcopiilor bulgaresti enumerate de hoparatul Vasile al II-lea Bulgaroctonul, dupa rästur- narea intaiului linperin Bulgaresc, in hrisovul prin care recunoaste auto cefalia mitropohei din Ohrida, nu se vede trecuta nici o episcopie cu resedinta dincoace de Dmiare; dar imparatul adauga in acest hrisov Ca lasä sub jurisdictia Ohridei si peValablidin loala Bulgaria 8, de a caroi scaun trebuiau sa asculle en totii. Se vede din aceastä dispozitie speciala penlru V a- lahi, ea pentru (latishnu existau scatme episcopale desoehite, si ca ei ascultau, dupa cam vom vedeel in curand, direct de patriarhia bulgareasca. Organizarea de n ai pe mina a scaunelor episcopale din tarile romane, lasa a se intrevedeA aceasta stare de lucruii. Este cunoscut ea mitropolitul ortodox al Transilvaniei a fost hirotinisit, pada iii timpurile n ai none, de catre mitropolitul Valahiei, ce poarta Inca astazi titlul de mitropolit al Ungro-Vla- hiei iexarh al plainrilor, adeca al muntilor Tran- silvaniei9. Apoiintimpurile mai vechi se vede ea nici nu se aflan mitropoliti sau episcopi in Wile de peste munti, de oare ce primul demnitar ce urea pe aceasta treapta, amintit in Transilvania, apare ahii in anul 1456, cand este pomenit in mai multe documente loan de Capha ca episcop romanescIL°. Po- menirea unor episcopi de. ritul grecesc prin episcopatul Cumanilor, facuta In o hula papalä prin 1234, se refera tot la niste episcopi din Valahia, de prin regiunea Milcovului, precum vom Niedeet mai jos.

8. Vezi originalul hrisovului publicat in Golubinsky, .Kraskii ocerkza islorii pravoslavnycha cerkvei bulgarskoi, serbskoi, rornynskoi, Moskva, 1871, p. 259-263. La p. 263 :saw ivetrasa') BouA1apictv BXcjthv...ctv.13 at,itnav". 9. Saguna, Geschichleder griechisch-orientalischen Kirche inOesterreich, Hermannstadt, 1862, § 48, unde citeazil Sintagmationul patriarhului Hrisant : 6TOC (adidi mitropolitul Transilvaniei) gzEi avaTopavrpbc tóv Fritporo- Mtv 'Our[poi3XxzEac Xbicp mrcptccpxy zai Expztv.ip &Italy". 10. Panii odinioara se credea CS cel mai vechiu episcop romanesc era /on- nichie din 1479. In 1885 am descoperit eu In manuscriptele bibliotecii din Pesta pe loan de Capha, in 1456. Vezi documentele privitoare pe el tn Revista p. Is- torte Arch. $i Filologie.

160 ISTORIA ROMkNILIAM

Apoi dac a centrul Daciei, chiar in timpurimai tarzii n'avea episcopi,i cand Ii dobandeste, Ii gAsim sub autoritatea canonicA a celor din Valahia, aceasta ne probeazA inteun wod evident, CA biserica crestinA din Transilvania n'a avut in timpurile mai vechi propriile sale scaune episcopale, ci era pus(1 sub jurisdiclia unni scaun shylin; cA de si nu se ean episcopi, poporul din Transilvania se tinea totusi de religia rdsà- ritului ianume sub forma ei hulgAreascA, se vede din faptul ca Ahtum prMcipele Banatului, de pe la mil 1000 se inchina la aceastA religie 11 In Valahia insA n'au fost in decursul rAstimpului innainte de descAlecare dealt Rornanii ca popor de religie crestinA ortodoxA ;prin urn-are numai la ei se puteauInthlnIepiscopide aceastAreligie,side- aceea aflAm pe episcopii, de cari pomeneste hula pa- palà din 1234, la Valahii din episcopatul Cumanilor ; iar mai tarziu cand prin coborarea din muntii Tran- silvaniei se intemeiaza Statele romane, atunci se or- ganizazasi biserica romana sub mitropoliti iepi- scopi ortodoxi. DacA Romanii ar fi avut episcopi Inca din vremile stApanirei bulgAresti, atunci ar fi trebuit ca acestia sa se fi aflat in centrul Daciei, Transilvania, §ica ei sa fi devenit superiori acelora cc se intalnesc mai tArziu in tarile descAlecate. GAsim insä lucrurile stand tocmai dimpotriva. Desi organizatia politicA a Munteniei se coboara dela munte la campie, organizarea ierarhiei bisericesti se urea' dela cam* care munte, fiMd productul urmi timp posterior, de oarece poporatia romanAi crestinA se afla, in imensa ei majoritate, inchisA in muntii ce inconjurau centrul Da- ciei Traiane. Trebue sA admitem CA tarile romane nu atarnau canonicestedenici una din episcopiile bulgare depe malul DunArei, ci era u in supunere directà &are scaunul patriarchal bulgar, care'si avea resedinta la inceput in Preslav, si care si-o schimbA apoi, impreund cu. ea-

11. Mai jos cap. IV,No. 1sub Lhiguri.

CREVTINISMUL LA ROXIANT 161 pitalele imperiului bulgar, in Sofia, Moglena, Voden, Prespa §i in sfdr§it in. Ohrida, ceeace explica §i lipsa episcopiilor din Dacia. AceastA Ora era sub eparhia speciala a patriarhului bulgar, tocmai ca tarà adusä in chip silit la Cre§tinismul bulgar,i asupra cAreia trelmia deci pusA iii lucrare 0 supraveghere mai de aproape. Deaceea se si pun Romanii din intreaga But- garie sub autoritatea directa a pa triarhului de Ohrida de care Bulgaroctonnl, nefacand el in aceastä oran- duire &cat intArirea unei stari de lucruri existente. Infibitarea unei episcopii bulgaresti in Dacia puteit sá aiba de efect desbinarea acestei tali de sub autoritatea bisericei bulgare. AMA dupA desfiintareami- penjului Bulgaresc, §i dupa ce Wile dela nordul Du- nArii incap sub stapanirea Ungurilor §i a Cumanilor, vedem aparand In ele episcopi deosebiti, precum ni'i arata hula din 1234. Faptul care vine insprijinul acestei pAreri, cA Romanii erau supu§i deadreptul care patriarhia bul- garà este, CA din timpurile cele mai vechi gdsim biserica tArilor romane, de indatà ce ea se constitue, su- pusA patriahiei bulgAre§ti din Ohrida, §i aceasta anume in timpuri chid aceastd patriarhie era en totul dna- zuta din ceeace fusese mai inainte. A§A §tim cA pallA la 1339, bine inteles de mai innainte vreme, biserica munteanA atarna de alte patriarhii decat de cea constantMopolitana ;cAci in anul arAtat Alexandru Basarab cere dela aceasta din urnia casA'i sfinteasca un mitropolit, lucru la care patriarhul consimte numai sub conditia expresà, ca pe viitor sa nu mai ceara tara mitropolit de aiurea deal, dela Con- stantinopole 12 Ca aceastA an patriarhie de care atAr- nase pana atunci Muntenia, nu era cleat Ohrida, se vede depe aceea cà cativa ani mai tdrizu, in 1390, patriarhul grecesc adresAndu-se lui Mircea voevodul Munteniei ii vorbe§te de arbiepiscopul voqiu de la

12. Ada palriarcludus Conslantinopolituni, ed. Miklosisch et Mailer, Wien 1869,I.p. 383-388, :moo 1359.

A. D. Xenopol. Istorin RomAnilor. Vol. II. 11

162 IsTORIA itomArniort Ohrida 13. Pe cat se vede Muntenia se intorsese in curand iar4i la vechea ei ascultare de scaunul Ohri- dei, dupA ce statuse desbinata catva timp, trecand sub acel de Constantinopole. Tot pe atunci gasim §i pe Iuga vodA domnul Moldovei, ca trimete la Ohrida, spre a lud blagoslovenie, ca sa aseze in Moldova un mitropolit" 14. Rezumand cercetarile de pana aci asupra bisericei bulgare§ti la Romanii din Dacia Traiana, incheiem : 1) ca forma bulgara a Cre§tinismului s'a substituit in chip violent celei vechi romane ;2) ca Romanii fura inentinuti sub autoritatea directA a patriarhului bulgaresc, fara ali se constitui niste episcopi speciali, pana dupa caderea Iii periului intaiu Bulgari trecerea tarilor romane sub alta stapanire, cand atunci apar si episcopi rornani la nordul Dunarei ;3) ca din aceste legaturi vechi ale Ho.; anilor cu patriarhia bulgara, al cAreia depe urma scaun fu Ohrida, se explica sit- punerea ierarhica a bisericelor rornane, constituite mai tarziu, sub aceasta patriarhie 15. Inriurirea bisericei bulgaresti asupra minteii desvoltarei poporului roman, care tinn aproape opt veacuri fu din cele mai daunatoare. Devenind, prin o urmare fatala,i limba Statuhii §i aproape singura scrisäsi cetita, limba bulgara impiedeca cultivarea graiului national pentru acest rastin p atat de indelungat. Atare predomnire a Bulgarismului la Romani nu se poate asemana cu acea a linibei latine in bisericai Statele apusene ;caci aici, deI o limba straina slujia la in-

, 13. Ibidem, II, p. 230 :6 p.i.tszicszoiroc 6p,thy 6 'Ax1t,3cov". 14. Lelopisifrle frirei Moldovei publicate de M. KoOniceanu, Iasi, 1852, I, p. 102. Notita continuta In Indreptarea legii, Targoviste, 1652, p. 403 : Aceasta se scrie in pravila lui Mateiu Vlastari eSi Moldo-Vlahia a fost supusa Ohride- nilor" ar fi foarte insemnata, de oarece Mateiu Vlastari a comentat dreptul cano- nic pe la 1335. Cercetand insa Intregul comentar al lui Vlastari, n'am gasitnicliri o asemenea indicatie. 15. Alta ipoteza asupra felului introducerei slavonismului la Románi a fost sustinut5 de Hasdeu, Limba slavied la Romdni In Traian, 1869, p.168 ;Ghenadie Enaceanu, Creslinismul in Dacia, 1871, p. 110. D. I. Bogdan, Cony. lit., XXIII, p. 295 se abtine dela orice parere.

CRE$TINISMUL LA ROMANI 163

ceput pentru transmiterea gandirilor, a cea stA limb A strä- MAcontinea cheia unei comori intregi de idei innalte, de forme mAestre, de invAtAturi pretioase, cari pa- trunserà in curand, tocmai prin acest canal, tpintile n.ulthuei, si destelinindu-le, le fkurA destoinice pentru civilizarei pentru spornica rodire de n ai tarziu a graiului national. Limba latinA fu o scoalA pentru lin,bilepoporane. La noi slavismul, tampit, orbsi lipsit de ()rice idee, apAsA ca un rpunte asupra cuge- tului poporului roman, fArA sä'i aducA nici un folos, ingrosind tot mereu intuterecul care'i cuprinsese mm- tile,in loc de a'l Iiiprtià. Limba slavond innAbusi gandirea romaneasca. Deaceea pe capd in apusul Europei, intrebninta- rut lin bei latine adusesi efecte pozitivei rodnice asupra cugetArei omenesti, la RoP ant predoi inarea slavis 1 ului distruse numai cat, fArà acreea.llilnie. Inriurirea ei pozitivA, unnele lAsate de ea 11 constiinta romaneascA stuil aproape nule. Cuvhitele slavone ii troduse prin bisericA, sunt acele ce s'au prins mai slab de graiul poporului roan, deci acele ce s'au (I( slipit mai usor in tiApurile mai none. Ele nu patru sera.' in organis)ul vitt al lnpbei, nu se intruparA in ca, nici nu falcurà cu ea o parte intregitoare. Supra- puse adeseori cuvintelor romanice, ele au lost aruncate departe de gcaiul poporului, indatA ce struna romanA atinsA de degetul regonerArei, zbarnal puternieul salt sunet. Cu totul alta este inriurirea directä slavona, stobilita prin contactul de la popor la popor Aici cuvintele Ii prunattate de laSlavi ramasera conto- paein linbA, astfel cA astAzi ele sunt cu neputinta de alungat din ea, fArà a o saraci, fArà a rupe din ar- boreleei n ulte frunze grase, multe flori n irositoare. Aici vedem din protivA o inriurire fireascA, primitä de bunl votei plAccre, de limbasi sintul poporului. Dincolo una maestritai silità, suferitA de grainl si de mintea Romanilor tin p de veacmi intregi, dar pe care, la un limp dat, o scuturài o respinse. In lucrarea de regenerare a nationalitAtei noastre

164 ISTORIA ROMANILOR pe care cu Ufl mare avant a intreprins'o thupul in care traim, §i care are drept prima ei tinta curatirea limbei, sA bAgAm de sama a nu ne atinge de cuvintele, chiar straine ce an devenit nil trup§i un sange cu noi ; sä luAni aminte ca -Mind uscaturile, sA nu atingem ramuri verzi ce vor putea produce frunze Nuwai pedantii cred CA o limbA se poate fabfica ;1)0- porn! adevarat, natura vie nu'i ascultà. 5isä 1111 ne temem CA prin cuvintele slave ce le cuprinde limba noastrà, am deveni Slavi, tot atat de putin pe cat Francezii devin Germani prin elementul german al limbei lor, sau Spaniolii Arabi, prin acel arab. Limbile se caracterizeazà, nu dupA tezaurul lor de cuvinte, ci dupA tesAtura intimA a gandirilor,si aceasta e romandcAci in toatà intinderea ei, gramatica limbei noastre este latin.

Incheprea nalionalitatei romfine.Am ajunsla capAtul istoriei inceputurilor neamului românesc §ila pragul intemeierei vietei sale politice. In lungul rastimp de 1400 de ani (500 in. de Hr.900 dupà Fir.) studial panA aici am desfA§urat un §ir de fapte insemnate care a contribuit la formarea nationalitAtei romane. Trei sunt factorii mai de samA ce au contribuitIa crearea acestei none individualitAti istorice :trunclnul aric §i anume tracic al popoarelor ce au locuit in Dacia innainte de cucerirea romanA, compus din rAmA§itele Agatir§i1or §i a Scitilor wzati, absorinti de Geti§ilIe Daci. Pe acest substrat mai omit fiziologic al nationalitatei romithe se altoi puternicul §i absorbitorul vlAstar al rasci latine care prefAcn cu totul coroana arborelui in plan-tat pe el, pAstrand numai din salbatecul tam- clnu pe care fusece rasAdit, energia fàrà samAn §i al vietei trAinicie. Peste aceastA imbinare astfel alcAtuith din Traci siLatini, se adAugirà in vremile nAvAlirei, inriuririle aduse de popoarele barbare asupra nationalitAtei roinane. Am vAzut insä CA din toate popoarele nAvAli-

CRE5TINISMUL LA ROMANI 165

toare, Slavonii furA aproape singurii cc puseraIn lucrare o mai statornicA inriurire asupra vietei poporu- hti roman. Germanii nu avurá aproape nici o atingere lini§titA,urmatä de vreun efect oarecare asupra caracterului su ;tot aii cu numeroasele neamuri de obfir§ie n ongola cari izbutira,chiar in Transilvania, unde venira in o atingere indelungata cu poporul romfinesc, a introduce numai iii limba lui cateva cuvinte din grainl bor. Pe cat insa de slabe §i neinsemnate furd inriuririle lAsate de celelalte neamuri, pe atat de puternica In acea a rasei slavone, care fu pusd in lu- crave pe calea atingerei etnice, apoi pe aceea a religiei si culturei, care tinii mai nmlt de 700 de ani, Un timp ! cat de puternie insA a trebuit sa fie stratul roman, interpus intre fundamentul trac i suprapu- nerea slavona, spre a predomni pe ambele aceste doua elernente, ia da in reztimat na§tere unei poporatii de caracter romanic. Deaceea ca rezultat al framantArei indeplinite in timp de veacuri pe pamantul manos al Daciei Traiane, avem un popor de rasa latina 16,care ca atare se afirma la viatA, ca atare vrea sa traiasca §i sa pAstreze neatinsa comoara sufletulni salt. Din momentul ce acel element nobili generos patrunseIiiconstituirea fiintei sale, el se crezei ca pe deplin alcatuit. Se supuse iiiriitririlor ce n ai venirA peste el, neptitandu-le ill Iaturt ;insa se aparà cat pail de a lor copleOre, §i Ii aduse totdeauna aminte, chiar in Limpurile acele de mai grea rastr*e, despre innalta origine din care se tragea. Ca melcul Ii retrase truptil in scoica ce'i slujia de adapost, muntii Carpati,i cand 11 scoase iar la lnminä, spre a se Indrepta care Dunare, §i-a bea apà turbure", cum spune Un cantec copildrese, el se afirmA ca o odrasla a poporului roman. Aceasta fu ideea mantuitoare ce'l apAra pe el in tot timpul inannosuliti sau train. Mai intaM, sub fornA de in-

16. In cc intelcs trebuic Inala rasa Iatin, anume carasa intelectualti, vezi uiliuI nostru Polilique de races publicat in Cronaca della civilla ekno-lalina, Boma 1903.

t6o ISTORIA ROMANILOR stinct care'l impiedecd, intr'o mAsurà insernnatà, de a'§i uni fiinta cu popoare de alt neam ; mait arziu, sub forma de idee con§tintd, totdeauna originea lui romanA ii sluji de scut §i de apArdre.i in timpurile mai noue, cand ii fu dat a renate la viatA §i la propA§ire, tot din aceastA idee sorbi el puterile ce'i erau de lipsA spre a inflori. Astfel din lunga perioadA a cArui studiu l'am m- cheiat, poporul roman ie§i alcAtuit din elementele sale fundamentale, impreunate a§A fel, incat acel roman sä rAmanA ca predomnitor, §i acest proces de fierbere §i contopire a pArtilor sale alc5tuitoare se indeplini in ceta tea Ca rpa tilor. Am sfar§it cu expunerep constituirei nationalitatei romane§ti, pe care am vAzut-o invingand in cumplita luptà pentru viatA, asupra tuturor elementelor cu care venise in ciocnire. Acuma ne trage randul s'A cercefam a doua fazA a acestei desbateri a poporului roman din noianul timpurilor, din care'l vom vedeà la sfar§it, dup5 nespuse zbuciurnAri, ie§ind iarA§i invingAtor. DacA ar fi fost menit sA piarA, de mult ar fi dispArut el de pe suprafata pAmantului. Tocmai insA greutatea cu care §i el a ajuns s5 ocupe locul s5u la soare pe acest ingust pAmant, unde neamurile neincApAtoare se zdro- besc §i se inghit, ne insuflä puternica credint5, inte- meiatA pe prelungirea seriilor, CA soarta ii p5streazI incA un viitor indelungat.

CARTEA II. ISTORIA-- MEDIE EP Oefl ShAVONI8PLUI1U1 clz la nävälirea Ungurilor pfini la ju mAtatea veacului al XVI-a. 900-1650. ______

In aceasta a doua carte a istoriei poporului roman\TOMdesfasura soarta lui dela navalirea poporului unguresc asupra Daciei, nAvAlire care cade impreund cu primele incercdri de viata de Statsi cu predomnirea culturei slavone asupra Romanilor, panA la surparea acestei forme de cultura care se intinsese din biserica aslIpra intregei vieti culturale scrisä a lio- manilor, surpare adusa de cAtre Grecismu dincoace de Carpati si de Apuseni dincolo de ei. Aceasta epoca este destul de intinsa, cuprinzand aproape opt veacuri din viata poporului roman. Ea contine mai mult miscari politice si sociale decal- de acele petrecute in minte. In ea se va desbate poporul roman din noianul veacurilor care'l innabasiserd pan a a tunci si se va sill. dupa ce iesise ca o forma tie etnicd deosebitA din framantarile lui incepatornice, sain- jghebe o viata de Stat. Bine inteles Co asemenea incercare nu se putea infAptui -lard lupte duse mai intaiu pentru mantinerea neatarnarei, apoi (WO pierderea ei, pentru a ei redobandire. Dar sfortarile Ho- manilor fura zadarnicesieicazurA tot mai adanc sub puterile vecine. Poporul roman ajunse deci in Tran- silvania la peirealuipolitica desavarsita, prin supunerea sub Unguri, iar la sfarsitul epocei Slavonismului, in State le injgheba te de el in poalele Carpatilor, in o situp tiea semanatoare, sub puterea Lurceasca. Ca desvoltare intelectuald vom vedea cum, pe langa o trecere a predomMrei intelectuale catre alLa cugetare tot straina neanmlui, cea greceascA, se iN este si mica- rirea ceo d'Mtaiu a cugetarei nationale care indru- meaza inersul suitor al desvoltarei poporului roman.

CAPUL I

DACIA IN PERIOADA A 11-a A NAVALIREI BARBARE INCEPUTUL STATELOR ROMANESTI 900-1290.

fiqta C4aa 0_0-0-0 0 T

10/

0/ -0

EN ocipAr°1-

BARLADULlii 04.

LEGENDA Ung ark' 0--0-0 0 I/a& Peceneghii 44444-4-44-4-t- ECNLE Cumana' Inicinel impethi Bulyanue (678-1018.) Mite . Biscratrizi (1018-n8s) ImperthKxlercho-Ralqar (ilas-13s6)(/.11191 fttOfelliEttU

UNGUKII

1. STABEA TUMOR DE PESTE WW1 L.VENIRE\ UNGUIDLOH. Homilnii sub voevozii bu19ari. Dela stingerea pit- terei Avarilor prin Carol cel Mare (797) panA la venirea Ungurilor in Panonia §i de aici in Transilvania (8981037), nu se vede nici un popor barbar s fi návalit in Dacia TraianA. Mai nmlt Inca, Avarii in- cepurä a pierde din putere Inca cu mult timp innainte de surparea Statului lor, anume dela emanciparea de sub ei a Bulgarilpr (678). Din acel timp decii pand la venirea Ungurilor, mai bine de 200 de ani, duseserà Roiiiânii §i Slavonii din Dacia Traiana" un traiu mai lini§tit, dacä Ii asemAnAm cu furtunoasa stare de mai innainte. Aceste popoare adApostite panA atunei in vàgäunile muntilor, incepurà a scoate capul la luminä, coborandu-se en incetul pe coastele §i prin vAile lor, unde puteau duce o viata mai uparà. Incepurä a se intemeià satei ora§e române §i slavone in poalele Car- patilor. Existenta mai veche a acestor satei orw decat a§ezarea oardelor maghiare in Transilvania §i a oaspetilor germani se poate cunoa§te §i astäzi, depe faptul ca numele lor se vAd a fi de originA romaneascA sau slavonA, maghiarizate sau germanizate in urmä

1. Citiim efiteva din nenumarata lor multime : Itomfin slavon Manhiar German Carpinis Kerpenycs Daia Dalya

174 TSTORIA ROMA-NH.0R

Românii §i cu Slavonii lAsandu-se inspre §es, se dadura mai cu staruinta vietei agricole §i redevenirA, cel putin acei ce se coborasera, cu totul a§ezati,si deci trebuira numai decat sinjghebe din nou Ince- paturile tmei vieti de Stat. .Aceastd organizare a vietei politice a Romano- Slavonilor se Mai insa sub inriurirea Bulgarilor care se substituisera Avarilor in stApAnireara asupra tarilor dela nordul Dimarei. Cu mult Inca innainte de organizarea principatelor Valahiei si Moldovei, Inca de pe cAnd Romanii nu pa- rAsisera "fransilvania sau se c thorau numai cu teamA pe coastele exterioare ale muntilor, intalnim laei uncle wzaminte cari sunt invederat de origina bul- gAreascA, de oarece termenii carile insamrid sunt deriva ti din aceastd linibA. Astfel gAsim organizarea priwelor State române, intocmitA sub ni§te §efi numiti voevozi. Cuvântul vine dela vechiul dialect slay, vorbit de Slavonii peninsulei Balcanului, voda=con- ducAtor, vojcwodaconducator de rAzboitt, dela voi rAzboiu. Tot cu un cuvant de origine slavo-bulgarA este insen natA §i clasa nobililor la Romani : boierii, care cuvant vine dela vechiul slavon boljarnobil.

Recel Reese Riitsch Topiircea Toporcza Tschapertsch Gali Galysi Galisch Sacel (Saticel) Szecsel Te1i5ca Telisca Teli schen Valea Valya Wallendorf Mandra Mundra Siirata Serata Buhl Bolya Bell Vladeni Vladeny Vladein Fteinar Resinar Reschinar Porcesti Porcsesd Portsheschti Campul lui Neagu Campolnyak Porumbac Porumbak Bornbach Gilunoasa Kaynosza Vulcan Volkany \Volkendorf Rucar Rukur Rukendorf Adrian Adorian Buzeu Bodza Bodsau Vezi Trauenfeld, Geographisches Lexicon Siebenbargens, Wien, 1839. Bieltz Handbuch der Landeskunde Siebenburgens, Hermannstadt, 1827.

utsiouRn 175

Caracteristic este terminul de boiarin intrebuintat destul de des de izvoarele noastre vechi 2 çi care corespunde vechiului slay bolf arin. Aceste douà a§ezAminte :voevodul adicA conducAtoruli nobilii, clasA ce se desface de la sinei dupd tin proces de alegere social cunoscut, din sinul unui popor, trebuiau sA existe chiar innainte de injghebarea societAtilor organizate, intru cat ele sunt chiar conditia ori cArei organizari. Fiind ele insemnate cu termini de origine bulgarA, dovedesc Inca- odatA adanca vechime a acestei inriuriri Ia Romanii din Dacia. Tot la acest timp primitiv, al intocmirei vietei de Stat, ani raportat noi a§ezAmantul Imezulni §i termimd slay de bir intrebuintat la Romani pentru a insemnit darea pe cap a poporuhii de rand, ceeace in latinqte se numid fributum. AceastA dare este si ea un element neaparat in constituirea unei societati, oricat de rudhnentara,i deci trebuie sa fie contim- porana la Romani cit boierii, knezuli voevodul. Asupra vechimii asezAmantului voevodului la Ro- n anii §i Ia Slavii din Transilvania, ne poateindrumit aflarea lui chiar la Unguri, despre care Constantin Porfirogenitul spune CA la venirea lor in Panoniasi chiar innainte, erau sub conducerea anor voevozi 3. FArA sdoialaea Ungurii iiu putuserà aduce eu sine din stepele aziatice, acest a§ezamant bulgaresc, al carui origine este de cautat la sudul Dullard,i ca atrthuirea lui Ungurilor de cAtre impAratul scriitor, Inca inniante de a se opri acest popor in Panonia §i Transilvania, unde putuse intalni rudimente de State sub voevozi,

2. Vezi o sumä de documente dela Const. Brancovanu in Condica logole- Pei depe timpul lui, needità la arehiva Statului in Bucuresti. 3. Const.Porphyrogenitul. De administrando imperio, c. 38 (Ed. Bonn p. 168) : Ov.sb sdwTo6pcori gavog 1-cX-rov viXaCaroiV: To 7taAatOy Thy xatoc:4-riatv inoteiTo Etc; sby TOzov TO,/ &;:ovop.i.ColLevoy Aapsaia. x7:0 T Içtou zplycou poeP6Sou atrc6)v irco)vvp.ictc". (numità Lebedia dela cel dintiiiu voevod al Ungurilor). Idem, p. 169 :Ok:yot) Gazpavo,)ar.7.6.p.- v.theroc 6 pvivoc..ateZvoc arizow Xa:apEac roic To6pxotci:LipuosTO!) 7:poc itycav 66-cocycalipat XeXavata tbv 7cpinov ce6tthv pos3Oi3ov". (Helandia intdiul lor voevod, al Turcilor. Asa numesc Bizantinii pe Unguri).

176 /STOMA ROMANILOR trebue pusa pe socoteala unui anacronismu comis de Porfirogenitul care, pe cand scrhi la 952,a flase pe Unguri organizati sub voevozi. Existenta 11110F voevozi la Unguri, indata (WO arAtarea lor in valea Dunärei §imuntii Carpati, este o dovadA invederatà CA popoarele supuse de eiaici, Slavonii si Romanii, erau organizate la venirea Ungurilor sub acest fel de con- ducAtori. SA cercetAm cari (Tau voevodatele cc se Ohm in fiinta in tarile de peste munti din stanga Tisei. la venirea Ungurilor. Cronica cea mai veche ungureascA, scrisä de Ano- nimus Belae regis Notar, enumara trei :al lui e- munorul, dintre Sonic§ si Mures, prin Criiana si nordul Transilvaniei,alluiGlad, prin Banatul Temi- soareisiallui Gelu, in Transilvania. Alte izvoare posterioare mai adauga un al patrulea principat, acel al hti Kean, in sudul Transilvaniei. Sà cercetAm dacA existenta acestor state se adevereste pentru timpul cand partite locuite de Romani au lost supuse de Unguri. Cel (Entail]. din aceste principate, este arAtatde Anonimus ca stapanit de un duce Menumorul. Acest (Neat era asezat la nordul Banatului, dela muntii Bi- harului in sus, (dux I3ihoriensis) prin regiunea Cri- sului,aTiseisiaSamesului,cAci Anonimus vor- heste de un castel Bihar al duceluii arata aceste riuri ca curgand prin tara sa 4 ;cuprindeà deci regiunea numita' astAzi Crisiana, unde Ungurii dau chiar peste orasul romanesc Satul-Mare 5. Acest ducat eat vasal Imperiului Bulgar de peste DunAre. Anonimus notar aratA gresit Ca ducatul ar fi fost supus Imperiului Bizan-

I. Anonimus Belay regis nolar. e.XX ,XXII, LI (in llisloriae lIanyariae, Ionles domes/id, vol. II). In C. XI determinS astfel marginile dueatului : Terra que est inter Thisciam et silvam lgfon que jaret ad Erdeleu, a fluvio Morns usque ad fluvial]) Zomus". 5. Existenta Satului-Mare se dovede0..e eel putin de pe timpul SfAntului Stefan, al aruia sotie, Gisela, adusese colonii bavareze in acel loc. Fejer, III. 2, p. 2 I, anno 1230 : Andreas... nostris hospitibus teutonicis de Zallunar Nemelhy, iuxta fluvium Zamos residentibus, qui se dicebant in fide dcminae Keislae ad Ilungariam convenise". Cf. Katona Hisloria critica, I, p. 131.

UN GIIRII 177 tin 6 care, pe atunci, tremura el insu§i innaintea puterei bulgare, condusA de impAratul Simion §i nu avea cum sa stApaniascA regiuni dincoace de DunAre, sArind peste ImpArAtia BulgAreascA. ReiesA deci cu evidenta CA Ano- nirnus amestecA aici ImpArAtia Greceasca cu cea Bul- gAreascA cAreia inteadevAr era supus ducatul lui Me- numorut. Deaceea §i cronicarul spune cA, atunci cand Menurnorut fu somat de Arpad a'i ceda teritoriul Sta- tului sAu, el ii rAspunse cu o inimâ bulgdreascr, ca nu se va supune 7. Celelalte izvoare mai vechi ale istoriei maahiare confundA pe acest duce Menumorut cu Sviatopluc ducele Moraviei care§iel fu bAtut de Unguri la cucerirea Panoniei de cAtre ei. Astfel Keza, Thurocz pe cat §i Cronica Budenth fac din Sviatopluc Ull fiu al lui Morut 8, spunand cA ar domni asupra Bulgarilor §i Moesienilor (a dicA Bulgarilor din Moesia de peste DunAre), de uncle se vede cu siguran0 ea cronicarul unguresc amestecA pe ducele Moraviei eu un principe bulgar din Transilvania, care era supus Moesienilor, iar nu domnia peste ei. Poporatia stA- panitA de acest duce, vasal al Imperiului BulgAresc, era in part e de origine romanA, precum se vede a- ceasta din pAstrarea vechilor nume ale riurilor Cri§ul §i Same§ul §i din aflarea ora§ului denumit cu numele rornanesc de Satu-Mare. E probabil cA dela acel ducat se va fi tinut §i partea mai rnuntoasa a Maramure§ului care, dupA ce Ungurii cucerirA regiunea lui mai planA,

6. Anonimus, c. LX : per gratiam domini mei imperatoris constantino- politani". La c. XXVIII Anonimus spune conform cu aceasta,c6 Menumorut se pregiltia a fugi In Grecia. 7. Anonimus, c. XI :Quod Menumorut, qui duci Arpad prius per legatos bulgarico corde, superbe mandato, terram cum pugillo se daturum negabat". si D. Onciul, Originele Pr. rom.,p. 133 admite amestecul Imperiul Bulgarilor cu acel al Grecilor. 8. Simon Keza, ed. Endlicher, Monumenta Arpadiana, Sangalli, 1849, p. 101 : surrexit tandem Zualaplug filius Moroi, princeps quidem in Polonia, qui Bracto subjugando Bulgaris Moesianisque imperabat, incipiens similiter in Pa- nonia post Hunnorum exterminium dominari". Cf. Thurocz, I, c., 24 : Voluere tamen nonnulli quod Hungari in secundo eorum introitu, non Zwathopalug sed Marothum patrem illius, In Panoniam invenissent dominantem". Chron. Budense, ed. Podhradzky, Budae, 1838, p. 32 : Quidam princeps Swetibolug Marothi filius In Polonia, cepitque nihilominus et in Pannonia dominari". Morot pe ungureste =Moray 12 A. D. Xenopol. Istoria Ronattnilor.Vol. II.

178 ISTORIA ROMANILOR

rAmase ca un adapost pentru Romani, sub voevozi nationali pe can Ii vom vedea, ca se aflau, ab antiquo, Iii aceasta regiune dela nordul Transilvaniei. Al doilea principat amintit de Anonimus, este acel al lui Glad, care se intindea In Banatul Temi- soarei, dela riul Muresului 'Ana la Orsova, ultima cucerire pe care Ungurii o fac in tara lui Glad, adeca pana la puntea lui Traian, pe care si Porfirogenitul o arata ca aflandu-se la capatul prei cucerite de Un- guri 9. Cand Ungurii intreprind cucerirea ducatului lui Glad, ei supun intai partea cuprinsä intre Mures si Timis,ceea ce aratà ca" ducatul lui Glad se intindea din jos de Mures, precum acel al lui Menumorut se latia la nordul acestui riu. Cai acest ducal, era sub suzeranitatea Bulgarilor, se vede Mani de pe aceea ca. ducele Glad este dat ea originar din Vidin ;apoi din spusele lui Anonimus ca Ungurii, (WO ce an trecut riul Timis, au patruns in hotarele Bulgarilor ;in sfarsit din aceea ca armata lui Glad consta din Cumani, Ro- manii Bulgari. Romanii erau poporatia bastinasa' a Banatului, centrul foastei Dacii ; Bulgarii erau stä- 'Anil acestui ducat, al carui sef insusi era Bulgar ;iar Cumanii stint introdusi de Notar in locul Peceneghi- lor,de vreme ceaparitia Cumanilor in valea Du- narii este posterioarà cu 200 de ani cucerirei maghiare. Ca ducatul lui Glad era sub suzeranitate bulgareasca, se mai cunoaste si de pe aceea ea' un urmas mai hide- partat al lui, numit 'lid= care traeste pe timpul lui Sfantultefan, pe cand Bulgaria dunareana cazuse In puterea Grecilor sub impäratul Zimisces, recunoaste

9. Anonimus, c. XI : Terram vero que est a Moro Morus usque ad Ca- strum Urscia, preocupavisset quidam dux Glad, de Byrign eastro egressus". c. XLIV : Glad ducem qui dominium habebat a fluvio Morus usque ad castrum Horurn, ex cuius etiam progenie longo post tempore descendit Ohtum, quem Sunad interfecit. Hungari ibi per duas hebdomadas permanserut, donee omnes habitatores illius patriae a Morisio usque ad &Warn Temes sibi subjugaverunt et cum vellerent transire amnem Temes, venit obviam eis Glad, dux illius patrie cum magno exercitu equitum et peditum, adiutorio Cumanorum et Bulgarorum algae Blacorum, et in eodem bello mortui sunt duo duces Cumanorum el fres kenezi Bulgarorum. Adepta victoria, huic egressi venerunt versus lines Bulgarorum; dux vero Glad fuga lapsus castrum Kence ingressus est ; hinc euntes castrum Ilrsova ceperunt".

UNG17R11 17Q suprernatia acestora, dupA cum recunostea predecesorul sAu autoritatea Imperiului BulOresc. Despre Ah- turn ne spune viata Sfantului Gerhardt, cd de si fusese botezat (WO ritul grecesc in Vidin, totusi !Astra, probabil dupA vechiul obiceiu bulgAresc, poligamia, avar.d sapte femei. El construeste in orasul Muresului (Targul Muresului de astAzi) o manAstire in onoarea Sfantului loan BotezAtorul,inoare asazA cAlugAri greci. El se emancipase cu totul de domnia maghiark uzurpand dreptul de a taxa sArile regesti care se coborau din Transilvania pe riul Mures. Teritoriul stA-- paint de Ahturn se asternea intocrnai pe acolo, pe unde am vAzut mai sus CA se intindea stApanirea lui Glad, ba chiar incepand ceva mai de sus de Mure, dela Cris, OA la Vidini Severin.i acest ducat inA desi stApanit de o dinastie bulgAreascA, dupà numele ducilor sAi :Glad, Ahtum, era locuit in mare parte de o poporatie romaneascA, ceea ce se vede de pe pastrarea vechilor numiri aleriurilor Criul, Muresul Turnu-Severinuhii, apoi de pe Vlachii cari formatt armatele ducelui Glad. Tot Romani ti eh uia sA fie §i numerosii pAstori cari pAsteau, dupa arAtarea cronicarului, in rnuntii acesteirI, nenumAratele lor turme. Cu toate cA Ahtum recunostea suprematia greceascA sifusese botezat dupa ritul grecesc, el era fArA in- doialA Bulgar, mai intaiu dupA nume, apoi prin coborarea lui din ducele Glad, cum aratA Anonimus 10. Al treilea principat arAtat de Anonimus ca apar-

10.Vita S.Gerhard/i in Endlicher,Monument(' Apadiana,p. 214 : erat quidem princepsin ube Morisenanomine Ahtum, qui secundum rilum Greco- rum in civitate !huhu fuerat baptizatus. Habebat autem septem uxores, pro, o quod in religione christiana perfectus non fuerat. Regi autem Stephano honorem minime impendebat, confitens in multitudine milituM et nobilium suorum. Erant ei et pecora infinita, que omnia habebant pastores suos deputatos, et usurpabat sibi potestatem super saks regios descendentes in Morosio, constituens in portibus eiusdein fluminis usque ad Ticiam tributarios et custodes, conchi- sitque omnia sub tribute. Accepit autem potestatem a Grecis et contruxititt praedicta urbe Morisena monasterium in honore beati loannis Baptiste, constl- tuens in eodem abbatein cum monachis grecis. Serviebat namque eidem vino terra a fluvio Keres usque ad partes Transilvanas et usque in Budin et Zeren". Comp.Anonirnus, c.XL1V.Glad, acuius progenieOldumdescendit".Idem: ;S:Inclducem ex cuius etiam progenie, longo post tempore, descenderatOhlunr quern Sunad interfecit". Vezii c. XI. Glad ex cuius progenie Ohtum fuit natue%

.180 ISTORLL ROMANILOR linAnd anumit HomAnilor era acel al lui Gelu care este arAtat ca intinzAndu-se in tara de dincolo de päduri, adecA in Transilvania, unde s'ar aflA riuri din nAsi- pul cArora s'ar culege aur. Totu5i acest ducat pare 6 se fi intins mai ales in partile nordice ale tArei, cáci In cele de la sud era, dupA cum vorn vedeh, alt ducat, pe care il aflAm mai tArziu Inca neatArnat, dupA ce 'ace! al lui Gelu cdzuse sub Unguri. De aceea vedem a5ezatAcapitalasaucastelulducatuluiluiGelu lAngA riul Same§u111. Ducatul acesta este arAtat de Anonimus ca locuit de Romani §i Slavoni cari ar fi oamenii cei mai slabi de pe tot pArnântul, cAci n'ar avea alte arme cleat arce sisAgeti, iar ducele lor Gelu nu ar fi Qin de samA; nu ar aveA pe lângA sine buni osta§ii nu va indrAzni a se opune Ungurilor, -cu atAt mai n ult cA ar fi suferit in repetite rânduri pustieridela Cumani§iPacinati 12 LAsandlao parte apretuirea lui Anonimus asupra valoarei poporului rornânesc, in care pArtinirea ungureascA se vede chiar de pe desconsiderarea armelor romfine can l. era u cu toate acestea identice cu ale Ungurilor, sA socotim ce poate fi adevArat din raportulluiAnonimus asupra ducatului românesc din Transilvania. Dovezile doeumentale ale aflarei ilOfliallilOr peste inui4i. Pentru aflarea RomAnilor in Transilvania §i 'in deob§te in tArile de peste munti vorbesc insä, afarà 'de locurile aduse pdnA aici din Anonimus notar, §i

11. Anonimus, c. XXVII : Qui (Gelou) cum fugerat, properans ad castruin suum iuxta flumen Zomus positum, milites Tuhulum audaci cursu persequentes, ducem Gelou iuxta fluvium Copus (Copsa) interfecerunt". Comp. c. XXIV :,dum coepisset audire ab incolis bonitatem terrue ultra silvanae ubi Gelou quidam Blacus dominium tenebat". 12. Anonimus, c. XXV : quod terra illa irrigaretur optimis fluviis et quod .in arenis eorum colligeretur aurum, et habitatores illius terrae viliores homines essent totius mundi, quia essent Blasii et Sclavi, quia alia arma non haberent nisi arcum et sagittas et dux eorum Gelou minus esset tenax, et non habent circa se bonos milites nec auderent stare contra audaciam Hungarorum, quia a Cumanis .et Picenatis multas iniurias paterentur". Cu toate ch numele ducilor bulgarisi acel al ducelui roman pot fi frichipuite, cum observh i d. Onciul In Originele Pr. rom., p. 126, traditia existent.ei acestor teritorii dependente de Imperiul Bulgur rilmfine in picioare.

UNGURTI 181

,care ii pornenesc deadreptul, incA §i alte imprejurAri cari intAresc arAtArile lui, §i pe care voim sA le adir7 cern, fiindcA de cAtre protivnicii stAruintei Romani lor in Dacia TraianA, riu voe§te a se pune o valoare deo- .sebitA pe mArturisirile notarului lui Bela. Anonimus spune anume cA Panonia ar filost locuitA la venirea Ungurilor de Slavi, Bulgari, Va- .tahi §i pästorii Romanilor ;cAci dupA'moartea regelui Atila, Românii numiau. tara Panoniei pA§une, fiind cA turniele lor pA§teau acolo 13 Aceea§i calificare a Pa- noniei de pei;sunele Romanilor se intaine§te in un me- rnoriu vechiu, redactat de pArintele Ricardo in 1237. In aceastA scriere se spune : S'au gAsit in Faptele l'ngurilor creVini CA ar fi altA Ungarie Mare, de unde au ie§it cei §epte duci cu popoarele lor, spre a'§i cAutà un loc de a§ezare, intru cat nu mai puteau incApeà de multimea locuitorilor, cari duci au venit in tan ce astAzi se nume§te Ungaria, iar pe atunci se numià pasunele Romanilor, pe care §i-o alesera spre a o locui, dupA ce au supus popoarele ce trAiau atunci in ea" 14 SA se observe cA §i Anonimus vorbe§te de cronici anterioare consultate de el,§i aminte§te Analele Cronice, cari nu par a fi fost altele decAt Gesta Hun- garorum Christianorum pomenite de memoriul lui Ri- cardo, §i dela care Anonimus se vede a fi imprumutat titlul cronicei scrise de el, §i numitä tot Gesta Hup- garorum. El spune apoi, ca §i acea cronicA mentionatA de Ricardo, cA pricina pentru care Ungurii pArAsiserA patria lor primordialA fusese prea marea sporire a popo-

13. Anonimus, c. IX : Quam terram habitarent Sclavi, Bulgari et Ma- chi. ac pastores Romanorum, quia post mortem Athilae regis terram Pannonie Romani dicebant pascua esse, eo quod greges eorum in terra Pannoniae pasce- bantur". 14. De lacto Ungariae Magnae in Endlicher Mon. Arpad., p. 248 : In ventum est in gestis Ungarorum Christianorum, quod esset alma Ungaria Maim- de qua VII duces cum populis suis egressi fuerant, ut habitandi quererent sib- locum, eo quod terra ipsorum multitudinem inhabitantium sustinere non posse!, qui tandem venerunt in terram que nunc Ungaria dicitur, tune vero dicebalul pascua Romanorum, quam inhabitandam prae terris ceteris elegerunt, subiectl, sibi poputis qui tunc habitabant ibidem". Reprodus si In Fejer IV, 1, p. 50, anno 1236.

1132 ISTORLL ROMANILOR ratiei 15, §i in sfdr5it aminte5tei despre vechea numire a Panoniei ca Aune a Romanilor, explicând mai lAmurit oare cum aceastA denumire prin arAtarea cA provenià dela Romaniicari'siAunau turmele .in aceste pArti. Arhidiaconul Thomas care. scriecAtre

1266 o Istorie a.pontificilor din Salona iSpalatro, zice 5i el, ca : Ungurii venir5 in Panoniai, dupA ce uciserA locuitorii acelei regiuni, iar pe parte din ei Ii reduserä in slavie, s'au a5ezat in acel camp. AceastA regiune, adaugA el, se zice cA din vechime a fostpfi- wneleRomanilor" 16. Cine erau ace51i Romani 5i ce insemnau pA5une1e Romanilor? Despre Romanii propriu zii, nu mai putea fi vorba, ai caror imperiu dispAruse de mult. Tot atAt de putin pot fi inte1e5i Grecii din Bizant care se humiau Popziot, intru cat lavenirea Ungurilor 898, epoca tocmai cea mare de inflorire a Imperiului Bul- gar sub tarul Simion, nici nu puteau fi pomeniti Bi- zantinii pe malul nordic al DunArei, 5i apoi ce aveau sA caute pA5uni1e Grecilor din Bizant, prin aceste pArti, ci cari nici nu aveau turme? Ace5ti pastores 1?orna- norurn nu erau decdt Rornanu, cari se coborau uneori din muntii lori pA5unau numeroasele lor turme in pustia Avarilor, regiune aproape nelocuità dintre Tisa siDunäre, Mesopotamia maghiarA. Deaceea se 5i numià aceasta parte de loc pascua manorwn. CA lucrul este astfel ne-o dovedesc arAtArile mai multor cronici unguresti, in care se spune cA sub Atila ieirà cetatenii romani din orawle Panoniei", retragandu-se ei in Apulia, iar Valahii, cari fuseserd pd- storiii colonii lor, rtimaserd de buna lor voie in Pa- nonia" 17 ; acei Valahii adecA Romanii cari Intr'adevAr,

15. Anonimus. c.I: tamen multitudinein populorum inibi generator= .rion Mere sufficiebat". Vezi si nota precedent5. 16.Hisloria Salondarum ponfilicum algae Spalalensium.Schwandlners Scrip/ores return hungaricarum.Vindobonae, 1746 :Interfectis namque incoli regionis illias, aliisque in servitudinem redactis. posuerunt se in planitie illa. I bee. regio dicitur antiquitus fuissepascua Romanorum". 17.Chron. Dubnioemc, ed.Florianus III,17 si Chron. Budense, ed.Podhradsky, p. 24 : Blaekis qui ipsorum (Romanorum) fuere pastores et coloni remanentibus- sponte In Panonia". Aceleasi cuvinte sunt continute 5i in alte cronici unguretiti

UN GURU 183

dupg retragerea partei bogate a poporatiei ora§ene§ti, ran asesera in Wile ocupate de barbarii se dedasera la pastorie. Keza ne spune apoi cSecuii ar fi o rama- §ita a Hunilor, cari avuserd irnpreund cu Valahii soarta de a fi a§ezati In hotarele muntilor unde, amestecati cu Valahii, incepura a intrebuinta literele acestora 8 Aratarile tuturor acestor izvoare ungure§ti sunt intarite prin spusele concordante ale cronicarului rus Nestor, care scrieà catre anul 1100. El spune ca in anul 898 Ungurii trecura pe la Kiev pe langa marele munte ce §i astazi se nume§te muntele Ungurilor. Ajun§i la malurile Niprului, ei a§ezara acolo corturile lor, caci ei erau norrazi precum sunt §iastazi Polovtii. Ei veniau de la rásarit §i trecura ni§te munti innalti cari s'au numit muntii ungure§ti, §i se apucard la luptil cu Valachiii Slavii cari locuiau aceste 4ri ;caci mai intai se a§ezasera Slavii aici ;apoi Ungurii alungand pe Valachii cucerind aceasta tara, se a§ezara aici lângä Slavoni, dupa ce Ii supusera. De aici vine numele tärei de Ungaria" 19. Acqti ValachiiSlavi ai lui Nestor, corespund intocmai cu Blasii et Sclavi ai lui Anonimus, Inca este invederat ca ambele aratari se refera la ace14. fapt : supunerea Romanilor din Transilvania de Unguri. Partizanii teoriei imigrarei poporului roman din dreapta Dunarei, cari rasping märturisirea lui Ano- nimus ca a unui scriitor ce nu ar merita nici cea mai mica credinta, neputând procede tot astfeli cuca- lugärul Nestor, jar pe (Ie altà parte marturisirea for- maid aacestitia punandu'i ino mare incurcatura, cauta sä inlature greul, interpretand pe Valachii lui eaChron. Posonieme.Vezi locurile in variantele lor reproduse de I). Onciul,Tra- Ott istoriee in Chestinnea originilor romdne in An. Acad. rom., II,Tom. XXIX. 1907. Vezi 5iI. GherghelCronicile unguregi desprc RomdniIn RevistaTinerimea romand,I. 1898, p. 28 5i urm. Ambii sustin o origine mai vechecomunha acestor texte. 18.Keza,l.e., p. 70 : Zaculi Hunnorum sunt residui qui cum Blackis In »tontibus confinii sortem habuerunt. Uncle Blakis commixti litteris eorum uti perhibentur.Cf.5i locurile paralele din altccronici ungure5ti reproduse de Onend 5i Gherghel /.c. 19.Chronique dile de Nestorpar Louis Leger, 1884, p. 69.

184 ISTORIA ROMANILOR

Nestor ca Franci ai Imperiului Carolingilorw. 0 atare interpretare este cu neputintA din mai multe motive : Mai intai, de §i Carol cel Mare purta titlul de impgrat roman, poporul pe care el il stApania se numia Franci, §i imperiul lui era cunoscut, nu atat sub tithil sAu oficial-eclesiastic de Imperiu Roman, cat sub acel real de Imperiu al Francilor, §i este cunoscut cA Slavii au dat numele de V alachi numai popoarelor de ginte latin5, niciodatA celor de ginte germanA, precum erau Francii ". . Apoi pe timpul venirei Ungurilor in Panonia nu mai rAmAsese cleat doarA amintirea cucerirei lui Carol §i stApanirei ImpArAtiei France in ea. Moravii sub Svia- topluc pe care'l rastoarna tocmai Unguriila venirea lor, substrAseserà Panonia de mult de sub dominarea Francilor cari fuseserà stApaniti, dupà Carol cel Mare, de ni§te principi slabi §i nedestoinici 22 Apoi este de observat c5, pe timpul cucerirei maghig re, nici chiar titlul de Imperiu Roman nu mai exista, incat macar pe numele acesta zadarnic sd se poatA baza explicatia Valachilor ca Franci. Acel infiintat de Carol cel Mare, incetase de a mai fi cu Carol cel Gros, 887, §i nu fusese Inca reinfiintat in legAturA cu Germania, prin Oton cel Mare, 962. El fusese inlocuit in partea sa rasari-

20. Rdsler, Romdnische Studien,p. 80. Asupra valoarei lui Anonimus ca izvor istoric vezi :Pic, Der nationale Kampf gegen das ungarische Staalsrecht, Leipzig, 1882, I, Anonimus Belae regis notarius". si a mea Teorie a lui Roster p. 96 (Les Roumains au Moyen-dge p. 74) si D. Onciul Originele Pr. rom. p. 124. Asupra timpului cand a trait acest cronicarsi pe care adversarii continuitatei se silesc a'l cobori cat se poate mai 1ncoace, sub Bela al IV-lea 1235-1270 pent ru a slabl astfel marturisirile sale asupra timpului cucerirei maghiare (Rosierp. 183), aducem un document care a fost omis atilt din studiul d-lui Pic cat si din al nosti u, si din care se vede cA cronicarul anonim a trai- sub Bela al III-lea 1173 1196 :,Litterae Belae III conditionum praedii Zeles a domino Troa pro pala- tino Farkasio factam, ac Pauli regis antea notarii, tune episcopi transilvaniensi chyrographo testimonique confirmantes". Din colectia comitelui Ioseph Kemeny in Transilvania IV, 1871, p. 29. Dar ce nevoie au protivnicii staruintei a cohort data unei cronici care nu merith nici o crezare? 21. Martin Grouter, De origine et rebus gestis Polonorum, c. XII : Polo- n orum atque Slavorum lingua non modo hi populi verum etiam omnes qui sunt Italici generis Vlassi el Vlossi dicuntur, quod ipsum etiam argumento est Itali- cant hanc gentem esse". 22. A. Thierry, Ilistoire d'Altila et de ses successeurs. II, p. 215. Palacky, Geschichte Boehmens. Prag. 1814, I, p. 140.

UNGURII 185

teanA prin regatul Germaniei care pe atunciexista, in fruntea sa cu Arnulf de Carintia. Unde se poate gAsi In o asemenea stare de lucruri, fie §i cel mei slab motiv care sA fi fAcut pe Nestor a pomeni, nici mAcar pe Francii lui Carol, ci pe Germanii lui Arnulf, cu nurnele de Valachi? In Ffar0.t este de observat, cA Nestor spune in locul raportat mai sus, cA Valachii au venit de s'au apzat intre Slavoni, §i el revile de douA ori in alte locuri asupra acesteichestii, Inca pare afifost bine informat in aceastä privire 23. Prin urmare nu intelege a vorbi numai despre intinderee unei steipaniri a Vlahilor in aceste pArti, ci de a§ezarea acestora ca popor in sinul Slavonilor dela DunAre. Aceasta insA nu s'a intamplat pe timpul lui Carol cel Mare. El intocmise in Panonia, cuce- ritA dela Avari, cateva comitate ocarmuite de Franci, §i adusese chiar cdteva colonii pentru a impopora locurile pustiete prin rAzboiu ; aceste colonii insA erau de oblir§ie germand, ridicate din Bavaria, sau slavone, aduse din Carintia. NumArul celor apzati aici devine insemnat, §i astfel se dAdn na§tere in jurul Vienei §i a muntelui Comagene unui simbure de poporatie teu- tonicr 24.Singura interpretare rationalA a spuselor lui Nestor, este de a raportà cuvintele liii la cucerirea romanA, pe timpul lui Traian,i la efectul ce aceastä cucerife trebuisalaibA asupra popoarelor sarmatice, pe cari Nestor le aratA ca Slavi, cari locuiau in Dacia alAturea cu Dacii 25. Prin urmare Valachii lui Nestor,

23. Nestor ed., Leger, c. III, p. 4 :Valachii venind peste Slavii dela Du- mire §i f5cAndu-le silnicie, acesti Slavi se dusera sS se aseze pe Vistula si luara numele de Lechi". La c. XIX, p. 19 cronicarul rus spune iar5si ca Ungurii tie- cAnd peste Carpati, se apucara la lupta cu Vlachiii Slavii cari locuiau in aceste tari" ; caci mai Intiliu Slavii se asezaserd aici ; apoi venird Valachii care supusera pe Slavi". L c. VIII, p. 8, el adauge :,Atunci venirA Ungurii Albi si mos- tenirA ta-a Slavonilor, dupd ce alungaserd pe Valachi cari o aveau de mai innainte" Miklosisch b5nueste ca partea subliniata din locul al 3-lea sS fi fost intercalala, neaflandu-se decat in doua manuscripte. De aceea a si fost omisa de el In editia cronicarului rus publicata la Viena in 1860. Chiar In acest caz, Inca Minim celelalte doua locuri autentice. 24. Thierry, Hist. d' Attila, II, p. 194. 25. Deacea Dlugosz, istoric polon din veacul al XV-lea, reproduce, nu Iiindin ce izvoare. pilrerea lui Nestor asupra strinnutiirei Slavilor dela Dtinilre,

186 ISTORIA ROMANILOR nu pot fialtii deck poporul roman din Dacia. CA Nestor nu intelegeA prin Valachi nici pe Franci, nici pc Romani nici pe Spanioli, nici pe Venetieni (Italieni nu erau pc atunci), se vede depe enumerarea popoarelor Europei, fAcutA de el in capitolul alII-lea al scriercisale. El spune aici : de rasd jafeticA sunt : Waregii, Suedezii, Normanii, Gotii,Basil,Englezii, Spanioli (Galitzani), Valachii (Volochi). Romanii (Ram- leni, româneste vechiu : Râmleni), Germanii (Nemtzi), Korliazii (nuse stiece popor insamnA), Venefianii (Veneditzki), Francii (Friagovi)". Nestor, cunoscand celelalte popoare ce s'ar fi putut numi Valahii numindu-le cu nume speciale, terminul de Volochi rdmime numai pentru Romani, pe cari mai ales Slavonii i-au insemnat cu acest nume, de oarece cu dansii au venit ei n ai cu deosehire in atingere, pe cand de celelalte popoare romanice erau despArtiti prin rasa gem anA. Cat despre randul in care sunt enumArate aceste po- poarei unde Valachii sunt insirati dupd Spanioli, din care ar putea sA se deducA cA ar insemna pe Italieni, observam cA Nestor nu urmeazA in expunerea lui nici asezarea geograficA, nici asemAnarea nationala ;asa el sare dela Rusi la Englezi pentru a trece dela acestia la Spanioli peste Franci, pe cari nu'i aduce deck la sfarsit, dupa ce a pomeMt pe Valahi, Romani, Neinti §iVenetieni Necunoscând el asezarea popoarelor dupA cum era in realitate, el aratA numai nmnele lor care lovise urechile sale. Italienii nici nu existau ca popor pe vremile lui Nestorsi p-)poratiile de dpitenie ale taliei in acesi limp era tomai Venetianiii Bomanii pe cari Nestor ii cunoaste siii numeste cu numiri deosebite. In deobsle eunostintele geogra lice ale lui atiibuind-o ins() a ilUille cuccrirei rout a ne,Hisiorica polonicaI, p. 1122 : Stephan() Mohlaviae Woivoda apud \Valahos mortuo, quoruln maiorcs el aborigines de It alia regno pulsi (genus et natio Volscorum csse fuisse creduntur), veteri bus dominis et colonis Huthenis, primum subdole deinde abundente in (lies multi- tud Me. per violentiam expulsis, illam occupaverunt ;in Buthenorunique ritus etmores. quo tocilior pro \ cull el occupatio, a proprio degenerantes transmigra- runt". Accastil interpretare a locurilor lui Nestor este sustinuta si de Bielovski, Leatopis Neslora in Alonumenla Polonine hislorica,Liow, 1864, 1, p. 839. Vezi si Si m i o n Ma ngiu cain liwniniisrlw Revue, I'est h ,111, 1337, p. 178.

UNGURII 187" Nestor sant din cele mai confuze, precum nici nu puteau sa fie altfel la un calugar rus din veacul al XI-lea. Pentru a da un exemplu despre stiinta lui geog-afica, amintim ca intr'un loc el da ca margine a Varegilor adeca a Scandinavilor spre apus, tara En- glezilor, iar spre sud pe aceea a Valahilor 26 Apoi dacd Vvlahii lui Nestor arfiItalienii,iata Scandinavia margininda-se cu Italia. Dar nu se potriveste aceasta arAtare nici cu Rornanii? Este adevarat. Deaceea nici nu trebue cerut dela calugarul rus alteeva decat numiri, nu asezari geografice, si am vazut ca numele de Valahi nu se poate referi decat la Romani. Alt izvor contimporan cu Nestor este si poema germana a Nibelungenilor care, intre oaspetii veniti Ia nuntalui Etzel(Atila) cu Krinihilda enumara pe langa Rusi, Greci,i Pecenegtti si pe Vkihii cu ducele lor Ramunc 27. Forma data numelui de Ramunc ne lasa sa intrevedem in ei chiar pronuntarea nazali- zata a numelui Roman, de oarece toate dictionarele germane actuate indica pronuntarea cuvintelor naza- lizate franceze prin ung, ong : Me lunsprich Melung ; chatain :sprich chataing. Germanii and un g la sfarsitul unui cuvant nazalizat, de unde urmeaza ca. Ra- mune este cuvantul 1?omón. Se vede in aceasta poemA o an intire veche a Bonalnilor, de oare ce este stra- mutata tocmai pe timpul lui Atila. Partile cele mai vechi ale poemei fiind din veacul al XI-lea, povestca despre Ramunc trebue raportata tot la timpul lui Nestor. Concordanta intre izvoarele unguresti, cronicarul rus si poema germana, trei izoare atilt de dcosebite, dovedeste intr'un chip neindoelnic a flarea Ro.vanilor in Transilvania lii venirea Ungurilor, ceea ce nu este decat conform cu faptul ca colonistii rimani n'au parasit niciodata cucerirea liii Traian.

26. Nestor, ed. Leger, p. :185. 27. Der Nibbelungen not, ed. Bartsch, p. 222 : DerHerzogBarnum' uzer Vlachenlant-Mit sleben hundert niannen kam er fur sie gerannt". Adecil :Ducele Ramunc din lara Vlahilor cu sapte sute de oameni venise si el grahnic.

188 IsTOEL& ROMAN1L0R

OdatA dovedita existenta Romanilor in Ardeal, nu avem nici un motiv a ne indol cA ei nu vor fi fost constituiti intr'un stat vasal Bulgarilor, §i anume sub principele Gelu arAtat de Anonimus, precum erau vasale tot Bulgarilor celelalte ducate constatate ca in fiintà 111Arile de peste munti la venirea Ungurilor. AceastA constituire a unor State sub conducerea bulgAreascA era fireascA, intru cat s'a dovedit inteun chip neindoelnic intinderea stApanirei intaiului Impel iu I3ulgAresc la nordul DunArei. StApanirea bulgAreascd pe stanga fluviului era intaiu dinasticA, intru cat casele domnitoare din deosebitele ducate erau bulgare. Dar §i cultura catA era, biseric ai lhnba scrisA era u deasemenea bulgare. Poporatia aldtuitoare a statelor era insä ro- maneascA, intru cast Slavii vechi conlocuitori ca Ro- manii §i cu Ungurii dispAruserA in sinul acestora in Transilvania pedeoparte, in Ungaria pe alta 28. Romanii sunt insä adeveriti idocumental a- proape delaplima aparitie a documentelor ungure.5ti din Transilvania. Astfel gAsim intaiu mai mane nume de caracter invederat românesc, cu toatA in- vestmantarea lor ungureascA, in mai multe documente din veacul al XII-lea. Aà numele Cretu 1135, Mykula (Micul) §i vila Myroslov (mirislAu) 1219, udvornicii regali Cuzrna (Cozrna), Bessu, Bud, Bendu 1221, Mic, Barbatus (BArbat) 1239 ; incola" Nugul, apoi servi", Micou §i Lazou, Buhtea (Buftea) §i Ciobanul Tychu 1246, muntele Vecul §i numele de persoanA Budul 1252 §i a§a mai departe 29. Apoi un document din 1227 reproduce continatul unui altuia mai vechiu, dat de regele Coloman, 1035-114, unor Romani din tinutul Crasnei, prin care regele confirmA stApanirea asupra pAmanturilor lor, §ile incuviintazA mai multe liber- tali. Cu toate cA numele acestor Romani sunt reproduse cu totul schimonosit de documentul maghiar, totu§i recunoa§tem in ele mai multe nume cari nu.

28. Vezi §i Onciul, Origine/e Rr. rom., p. 17. 29. Vezi citatele In N. Iorga,Geschischle des rumtinischen Volkes,II, p. 213.

ITN GURU. 189 puteau fi purtate decat de Romani precum :Voinca, Dina, Vulcan §i Micul 3°. Un alt document din 1763 aratà cà s'a produs in justitie un document din 1445 in care se confirmä In persoana urn.asilor Petru, Man- dru, Nan, Costea, Sandrin, Nicolai de Pop si Nicolai din Viz Au, donatia fAcutd de regele Sf. 5tefan strà- bunilor lor, NegrilA i Radomir din comitatul Vizdului"E. In sfarsit mai cifam incA un document din 1437, pe care'l vom analiza mai pe larg la expunerea relatiilor lui Mihai Viteazul cu Romanii Ardealului, in care tä- ranii romanii unguri revoltati cer sä li se innapo- iascA libertAtile pe cari le aveau concedate de regele Sf. 5tefan 32 Toate aceste docuinente dovedesc insd cA Ungurii au aflat pe Romani ca loauitori ai tärilor

30. Doc. din 1227, Teutsch und Firnhaber, Urkundcnbuch I, p.11 : An- dreas rex... quod homines de genere (lipsa) ad nostram accedens praescntiani nobis privilegium Colomani regis tulerunt... qui talis est : Colomanus (lipsa) prin- cipes fuit in,Kraszon civitate Mesta, cui rex donabat civitatem Kraszon et i (lipsa) non suscepit, sed et ipso petivit ut non daret decimas, terra sua fuit planities bubalorum et mera planities. Scecos sua silva Nepocor, vestem ferens et ipse nepos Nerdino portat (lipsa) dextram apothecam portat non decimas (let, non in exercitum vadat, non cum villa debitum persolvet Nerdinus. Nomina vero supradictorum hominum sunt hecTota filius Nerdini Vone, Dine Mills loan, Stephan, Volcan, Poch, Bungi, Vich, Mic, quorum petitiones satisfacere volentes etc.". Documentul este aproape.neinteligibil fiind foarte stricat. 31. Documentul c continut in manuscriptul bibliotecii muzeului din Pest a. No. 274 intitulat Simonchich Noctium Marmatiarum vigiliae, la p. 19. Repro- ducem locul extras din el de Hasdeu in Istoria criticd a Romdnilor, p.123, nota 17 : Hujus Urkund filii Negrila et Radomer dicuntur esse progenitores familiae Tomay-aga, nobiles Valachi in Borsa. In cuius probam authenticam addu- cimus prolocolarem comitatus Marmaros extractuna qui sic est : Familiae Tornay- aga successores producunt anno 1733 coram legitimario comitatus pro nobilitatis recognitione Kenderes de Malonivitze comitis comitatus ejusdem, anno 1445, in qua Petrus, Mandra, Dan, Kosta, Sandrinus, Nicolaus de Pop et Nicolaus de Vizo specificantur, quod ipsorum primis parentibus Negrila et Radomer vocalts collatio adhuc a St. Stephano Meta sit, pro fidelibus servitiis in Kenezatu de Vizo". Documentul vorbeste anume de nobili valachii apoi numele de Mdndru, Costea, formä romana, prescurtath din Constantin, Sandrin prescurtare din Alexandru, cu sufixul romanesc in, Negrild, diminutiv din negru cu sufixul rom. ild, intaresc aceasta indicare. Sincai, II, p. 30, cunoaste si el acest document din colectia liii Cornides. Reproducerea docurnentului de doua colectii deosebite, a lui Simon- chich si a lui Cornides, intaresc autenticitatea lui. 32. Fejer, X, p. 893 : universitatis regnicolarum Hugarorum et Vala- chorum, pro reacqirendis reobtinendis pristinis libertatibus, per sanctos reges cunctis huius regni Hungarorum incolis datis et concessis... guod litteras Sancti Stephani regis aut succesorum ejusdem, in quibus libertates et statuta habebantut, ab imperiali majestate possent impetrare, censum annalem solvere, munera dire et servitia exhibere hoc modo tencantur". Mai jos, Vol. V, Mihai Vileazul si Romdnii Ardcalului.

190 ISTORIA ROMANTLOR transcarpatine la venirea lor in ele. Alt document care raporteazA existenta RoTImilor la 1210 este acel la Begelui Bela al IV-lea din 1250 care a minte§te despre ajutorul dat de 001 lui Bela al IV-lea, regele An- dreiu alII-lea, lui BorilA Asan impAratul Romano- Bulgarilor cAruia Ii (là numele sAu adevArat românesc de Burul, contra rAsculatilor din Vidin, ajutor pus sub comanda lui Ioachim care'§i intovArA§ise pe Sa§i, pe Romani, Secui iPeceneghi. Expeditia se intilmplA la anul 1210i urcA deci la aceastA data existenta Bo- manilor in Transilvania 33. Uneatele lui Kean §i Salanus.Al patrulea ducat, §i acesta tot vasal al Bulgarilor, este arAtat ca existând Inca neatArnat pe timpul lui Stefan Icel Slant care ii summe autoritAtei Statului n aghiar. Acesta este ducatul lui Kean, ducele Bulgarilor §i al Slavilor, care ar ocupà o regiune intAritä de naturA in care Sfântul Stefan pune pe un unchiu al sail numit Zoltan ca duce in locul lui Kean 34. Ilegiunea in care se intindeit acest ducat trehue cautata in sudul §i rasaritul Tran- silvaniei, cAci mai intiliu aceastA parte poate fi privitA ca cea mai intAritä de natura ; apoi mijlocul §i nordul Transilvaniei erau ocupate de ducatul romAnesc, Incãt nu ramilne altloc pentru ducatul lui Kean decat sudul acestei tAri. S'ar puteA admite ca el sA se fi intins in Muntenia, fiind apArat astfel prin puternicul lant al Carpatilor, dacA Tharocz nu ar fi adAogit cA Zoltan au motenit acele parti transilvane, de uncle apoi se tragenumele chi§nuit al tArei de Erdely Zoltan", adecA Ardealul. Traditia acestei lupte a lui SfAntul Stefan cu ducele Kean este cu atAt mai de crezut, cu cAt fusese pAstratA de preotii dela hiserica Sfintei Fecioare

33. Revisla ungureascaSzagadok1912, Aprilie 15, p. 292. Document aflat de d. Karacsony in Archiva din IludapestaAssociatis sibisSaxonibus,Olachis, Siculis, Hisenisin subsidium transmisit". Notitu mi-a fast comunicatii de d. prof. I. Ursu. Atte documente vezi mai jos In. acest volum, la capitolulSturm Romanilor sub Unguri. 34. Numele Kean redat de unele cronici prin Kan(Chron Posoniensc,p. 65) este turanicul Chan set Principe. Vezi OnciulOriginele Pr. rum.,p. 128 si 330.

UNGURlI 191 din Alba Julia, cAreiatefan däruise cele mai multe din pretioasele tezaure dobandite de Kean,i a cArei preoti erau deci tinutisift* poly eniasc'd pe rege §isa* aminfasca faptelelui. iacestducat era bulgà- resc prin domnia sthpanitorului lui §i nu prin poporatie, de oare ce tocmai in regiunea pe unde se in- tiLdea el sudul Transilvanieise intfilnesc cele mai vechi urme documentale despre Romani in Tara Barsei, pe uncle se gAse§te teritoriul munit Terra Valacho- rum 35. Un al chicelea ducat pomenit de izvoarele ungure§ti, §i mai ales de Anonimus ca aflandu-se in Panonia, pe timpul venirei Ungurilor, este acel al lui Salamis, al druia existenta este insA supusd indoielei. El insä nu intereseazA dcadreptul istoria Homanilor, intru cat se afla in afarà de regiunea locuitä de ei 36. Mai incheetor poate decat existenta acestor ducate bulgare cu poporatie romanA. din Transilvania, la venirea Ungurilor, pentru aflarea Romanilor in eceste regiuni, vorbqte iuiprejurarea a flärei unei poporatii romfine;ti in Moravia. Aceastä poporatie este asfAzi cu totul slavizatA, dar ea a Ostrat nurnele ei poporan de Vlahi ;capitala regiunei se name§te Valah-Mezerici simai multe cuvinte romane,ti impestriteaza graiul ei slay. Toate acestea dovedesc 0 origine roiranicd a acestor Slavi din Moravia. Cum, se intreabsA Hasdeu, oare acei Romani ar fi putut ei s'a nimeriascA" in Mo- ravia, dacà nu i-ar fi impins intr'acolo din Panonia nävAlirea Ungurilor?" 37.

35. Thurocz, II, c. XXX : Post haec autem movit exercitum super Kean ducem Bulgarorum et Slavorum, quae gentes loca naturali situ munitissima in- habitant. Et locavit ibi unum proavum suum nomine Zoltan, qui postea here- ditavit illas partes Transilvanas et ideo vulgariter dici solet Erdely Zoltan. Ex. bac itaque gaza multiplici, Sanctum Hex Stephanus plurimum locupletatus. Albensem Basile:1m quam ipse fundaverat aureis altaribus ditavit". Comp. Chron, Budense, p. 66, si Simon Keza, p. 103 : post haec cum Kean Bulgarorum duce el Sckworum praeliatus est, quo devieto de ipsius thesauro heati Virginis eccle- slam de Alba ditare non omisit". 36. Vezi argumentele cari yin In favoarea existentei aeestui ducat la Onciul, Critical Teoriei lui Rosier, In Convorbiri literare, XIX, 1885, p. 263. 37. Stral $i substral In Etymologicum Magnum III, p. XXIX. Comp T. Ilurada Romdnii dinMoraviaIn Arhiva din Iasi VI. Hasdeu insS afribue tot

192 ISTORIA ROMANILOR

Cercetarea stArei Transilvaniei la venirea Ungu- rilor arafa CA Românii in aceastä tarA se aflau constituiti in mici state, sub ni§te voevozi vasali ImpArA.tiei Bulgare, ceea ce corespunde intocmai curezultatele dobandite in capitolele anterioare. Am vAzut anurne CA Bornânii nu se destAraserA nici odatä din Dacia ;CA peste ei au venit Slavonii cari traiau Inca la venirea Ungurilor, alaturea cu ei, in farile transcarpatine, nefiind Inca desavar§it procesul de absorbire dill partea elernentului romanesc care'i inghiti mai tdrziu cu total, §i ca ambele aceste popoare incepura, dela decaderea stApanirei avare in Panonia, §i inlocuirea ei cu acea bulgarà asapra Daciei, a se coborl dela munte la câmpie, apucandu-se de o viata a§ezatä §i de lucrarea painantului, ceea ce trebuià s'A aibA de neapà- rata urmare inchegarea vietei de Stat. Constituirea efectiva a Romanilor §i Slavilor in ni§te State sub suzeranitatea bulgAreasa s'a adeverit §i din studiul izvoarelor ungure§ti. Astfel am dobandit, dill combi- narev tuturor fantânelor istorice cercetate, un tot ar- monic precuin trebuie in totdeauna sa fie adevarul.

lirei maghiare str5mutarea Daco-Romfinilor In Macedonia siIstria, ipoteza cu totul nelndrept5titA. CAteva documente din 1643 pomenesc despre Valahi din Moravia. Hurmuzaki, Doc VIII, p. 509.

2. NAVALIREA MAGRIARA.

Ca lea mividirei maghiare.Peste aceste tali trans-. carpatine in care incepuse a se injgheba ni§te rudimente de viata organizatd, vine yutin timp dupd ivirea zorilor ei, cucerirea maghiara. Ungurii sunt un popor de rassä mongola, din ramura finica a acestui trunchiu, de care se tin Finii propriu zi§i,Ostiacii §i Wogulii, §i deci inruditi cu ramura turca a aceleia§i rase1. Dupà ce Ungurii se desfac de trunchiul finic din care se trag, ei locuiesc cava timp in Rusia de astazi, prin guvernaniantul Orenburg, in regiunea numita pe atunci Ungaria Mare 2. Abate le Regino din Priim, trai- tor in veacul al X-lea, care vazuse el insu§i peUn- gunin incursiile lor in Germania, ne descrie astfel pe aceasta a treia editie a popoarelor hunice : Un- gurii ratacesc in pustietatile Panoniilor si ale Avarilor §i i§i cauta hrana zilnica din vânat §i pescuit. Ei lupta mai ales cu sdgeti pe cari §tiu sa le arunce cu o mare dibacie, din arcurile lor de lemn. Nu se pricep a se lupta in o ordine de bataie sau a asedia cetati : adeseori se prefac a fugi, pentru a in§ala pe du§man. Ei nu tin insä mult timp la lupta ; de altfel ar fi neinvin§i, dacd staruinta lor in batalie ar fi deopotriva cu furia primei lor ciocniri. Se hrdnesc aproape in

1. Hunfalvy. Elnographie Ungarns, Budapest, 1877, P. 146. Comp. Elisée Reclus, Nouvelle geographic universelle, Paris, III, p. 332 si p. 675. 2. Voyage de Rubruquis, c.23, apud Gebhardi, Geschichle des Reiches Ungarn, Pesth, 1802,P. 320. A. D. Xenopol. Istoria Romilnilor.Vol. II. 13

194 Is ToRrA ROMANI1OR chipul fiarelor salbatice, cu carne cruda §i cu sAnge. Inima dirmanilor morti o taie in bucAti §i o inghit in chip de doctorie. Ei nu §tiu ce este mila §i cu ant mai putin cunosc simtiminte motivate prin frica de Dumnezeu sau datoria care rudenii 3. La aceastA descriere trebue adaose cuvintele lui Ricardo din Cronica raportatA rnai sus cA : Ungurii trAiesc ca fiarele sAlbatece, necultivAnd pamantul, man- cAnd carne de cal, de lup §i de alte animale de acest fel §i band laptei sAnge de cal", Nu mai putin spusele episcopului de Freising cA : Ungurii sunt oameni urati, cu ochii scufundati, m Arunti la statura, barbari §i sAlbateci in naravuri,i in lirnbA ; un fel de momtri omeneti" 4. Acest cumplit neam de oameni cari ajungeau pe strAbunii lor, Hunii, in salbatecie, stramutandu-se din Ungaria Mare, se opresc pentru cAtva tirnp, pe la 830, in regiunea numità Ateluzu, intre Nipru §i Car- patii moldovenqti, unde aleg de rege al lor pe Arpad, eful intaei lor dinastii. Ei se pun in legaturi cu hn- Oratul bizantin Leo, contra lui Simion irnpAratul Bulgarilor, pradA §i devasteaza cumplit tarn acestuia. Dupa aceea ducAndu-se partea valida a Ungurilor in o expeditie catre Germania, Bulgarii se aliaza cu un alt nearn de barbari mongoli, Peceneghii, §i pustiesc cumplit locuintele Ungurilor din Ateluzu. Parte din cei rarna§i a casä cautA atunci un adapost in muntii dela granita Moldovei, in coltul sudic rAsAriteanal Carpatilor. Din ace§ti Unguri, refugiti aici, se trage poporul Secuilor, neam deosebit de Unguri, care im- poporeaza prin exceptie muntii, pe cAnd dealtmintrelea aceastä rasa a ocupat pretutindeni locurile plane. Pentru aceasta origine a Secuilor vorbesc mai multe imprejurari :

3. Chronicon Reginonis ad, a. 889 in Perlz, Monumenla Germaniae hislorica. 4. Locuri citate de canonicul Bunea fn Discursul sdu poslum de receplie la Acad. rom.,p.4.

IINGIIRLI 195

Aceea tocinai ea ei sunt singurii Unguri cari locuiese in munte, fapt explicabil numai pentru un popor fugit innaintea unei nAvàliri,i nu la unul navalitor. Imprejurarea ca Secuii vorbesc tot limba maghiark de§i ceva mai arhaizata decfit Ungurii proprii. Aceasta se explica dad luam in consideratie ca Secuii se despktirà de Maghiari cu vreo 60 de ani innainte de a§ezarea acestora in Panonia, §i ca rainurä de popor ce se desparte din massa lui,§.1 se desvoltà mai departe, ramâne totdeauna in limba cn particularitati mai arhaice 5. Ungurii intorcându-se din expeditia lor,§i gasind locuintele lor din Ateluzu pustiite, adunä rarna- §itele poporului lor, §i trecând pe langa Kiev, pleaca catre apusul Europei. Minded fosta lor tart Ateluzu, fusese ocupata de care Peceneghi, apoi ei trebuira sa apuce catre Panonia, pe la nordul Carpatilor. Ei cuno§teau aceasta tail din prAdaciunile lor anterioare §i totdeauna o vizitaserà, apuciind drumul prin Ga- litia, ceeace fAcurAi acuma. Ca aceasta fu calea ur- math' de ei, se adevere§te apoi §i din izvoarele maghiare, cari concorda spre puternica lor intarire, cu spusele cronicarului rus Nestor 6. Prin urmare Ungurii nu trecura prin Valahia §i pasul Turnului-Ro§ sau Port lle-de-Fier, pentru a patrunde in Panonia, §i nu ocupara deci intai Transit- vania 7, ci dupà cum am aratat, cucerira central Da-

5. IIunfalvy, presupune cA Secuii furA asezati anume in acea parte a Trail- silvaniel, spre apararea tArei. (Ethnographie Ungarns, p. 201). Simon Keza (Ed. End licher, p. 70) spune cA Secuii ar fi rilmAsiti ale Hunilor : isti Zatuli Hun- norum sunt residui". Identitatea aproape deplinri a limbei maghiare cu aceea a Secuilor, exclude aceastii ipotezA, cAci limba Hunilor, mai veche cu 500 de ani, trebuia sA difereascA mai mult de limba actualA a Ungurilor. de cum se deosebeste limba Secuilor. VeziiI. Puscariu, Agabetul Secuilor in An. Acad. rorn., II. Tom. XXVII. 6. Anonimus c. VIII, Simon Keza, p. 102. Chronicon Budense p. 36. Comp, locul din Nestor raportat mai sus p. 183. 7. Aceasta este pArerea 5i a istoriografuluii colectionarului ungur comitele Ioseph Kemeny. Intr'un articol publicat In Kurz, Magazin I, 1844, et spune la p. 235 : Obwohl Sibenburgen schon frtiher durch die Maghiaren theft- weise errobert wurde, so war es bis zur Regierung des Fiirsten Gyula von dem ungarischem Mutterlande doch noch immer getrennt, und die gAnzliche EU- verleibung mit Ungarn geschah erst nach der Besiegung des Ftirsten Gyula".

196 ISTORIA ROBIA.NILOR

.ciei Traiane, catva timp dupA asezarea lor in Panonia, unde intrarà pe la nord. Este de luat aminte apoi, Ca' Ungurii urn prea .repurtard isbanzi strAlucite in prirnul lor atac in contra popoarelor tArilor dela DunAre si mai ales ale .celor carpatine. Astfel in contra ducatului lui Menu- morut, ei fac douà expeditii, din cari in cea dintaiu cuceresc numai pustietatea Nyr, asezatA la nordul ducatului. Menumorut se retrage in rnuntele Igfon, si se improtiveste Inca cu destulA putere, pentru a sill pe Unguri sä incheie cu el un tratat, prin care ducele bulgar este llisat in principatul slia, cu indalo- rirea de a cla pe fata lui in cAsAtorie fiului lui Arpad. La moartea lui Menumorut, ne rdmanand nici un rnostenitor de sex bárb nese,prinaceasta se intampla Tle treat ducatul la fiica Ittiiideci la sotul ei, Zulta 8. Tot ash de putin cu efect fui atacul indreptat de Unguri contra ducelui Glad, de oarece cu toate cä se supune Ungurilor, el nu este scos din domnie,i ur- asii lui se gäsesc Inca pe timpul lui SI. Stefan ca duei .al acelei tan. Intalnim anume pe acel Ahtum care nevoind chiar sä mai cunoascA suprematia regelui maghiar, este b Rut de Sf. Stefan si inlocuit cu un nepot al regelui, numit Sunad 9. Asupra cucerirei Transilvaniei,observAm. dease- meneacA versiunea pAstratà de Anonimus nu o aratA ca o izbandà deplind, de oarece dupd n-oartealiii Gelu, Tuhutum capul ungur cAruia Anonimus iia- tribue supunerea ducatului romanesc,este alesde poporatia tArei ca domn in locul lui Gelu. Urn) asii

8. Anonimus, c. LI : Dux vero Arpad inito consilio suorum nobilium, Inandata Menumorut dilexit et laudavit peticionem Menumorut differe noluit et filiam suani in uxorem Zulte accepit cum reguo sibi promisso et missis legatis mandavit ut celebratis nuptiis filiam Menumorut filio suo Zulte in uxorem ac- ciperent ct Duci Menumorut darent Bihor castrum." c. LII : Menumorut post illam causam in secundo anno sine I ilio mortuus est, et terram eius totaliter Zulte : genero suo dimisit in pace". 9. Anonimus, c. XI : terram vero que est a fluvio Morus usque ad castrum

. Urscia preocupavisset quidarn dux Glad, ex cuius progenie Ohtum fuit natus, . quern postea longo post tempore sancti regis Stephani, Sunad filius Doboca nepos xegis, in castro suo interfecit."

IINGURII 197 acestui cap tin Transilvania panä pe timpul regelui tefan, cand ducele Gyula, steanepotul lui Tuhutum, cautand a se face tot a§a de neatarnat ca §i Ahtum, provoacA pe regele maghiar a'l bate §i supune. Prin unnare dinastia romarià fusese inlocuita cu una maghiark iar in celelalte rAmAsese tot principatul romanese de mai inainte. Ducatul lui Kean c supus de catre Sf.tefan, iar sudul Transilvaniei ramane mai malt timp neatarnat de Unguri. In deoWe cucerirea ma-. .ghiara a tärilor romane din Carpati incepe mai cu.

Sf. Stefan ucide pe Kean ducele bulgar. liotärire sub Sf.tefari §i tine pan'à la 1210 cand Un- gurii o incheie cu supunerea t'arei Barsei10 Caracterul iiãvãlirei magliiare.NdvAlirea inaghia- rilor asupra transcarpa tine are deci cu total alt caracter deck acele ale popoarelor barbare de mai innainte.Mai intaiu popoarele b4tina§e din tarile

10. Anonimus, c. XXIII : milites Tuhutum ducem Geloum iuxtaflu- vium Copus interfecerunt ; tunc habitatores terre videntes mortem domini stg, sun propria voluntate dexteram dantes dominum sibi elegerunt Tuhutum; a die illo terrain ilium obtinuit pacifice et feliciter sed posteritas eius usque ad tena- pora sancti regis Stephani obtinuit." Vezi un rezumat al InnaintArei Ungurilor .asupra Románilor In Aug. Bunea (1. c. mai sus, nota 4), p. 3.

198 ISTORIA ROMANILOR

de peste munti, Româniii Slavonii, fiind orgailizate in niste'State sub influenta si suzeranitatea bulgarA, ele puteau opune o nu slabá improtivire, pe care o in.cercarA, 0115 la un punt cu succes, fatà cu oardele .maghiare. Aceste nu se puturA revarsh neoprite,si pune toatä tara sub foc si sub shnge. Ele trebuirA sä lupte cu ostiri improtivitoare, iar nu nurnai sA urrnA riascA in goanA niste fugari inspAimantati. NAvAlirea Ungurilor este mai mult o cucerire a tArilor locuite de Rornâni i Slavoni,i aceasta Inca nedeplinA. Nu venise deci Ungurii ea Gotii, Hunii sau Avarii, ca un .Qrcan, ingrozitor de popoare prA- dalnice care prefAceau in pulberei cenusA tot ce le ieià innainte, ci ca niste dusmani, cu cari cei atacati se luptarA,i cu toate CA supuse, pAstrarà insA drepturi lata de noii lor stApAni. Iatà cum se poate intelege ,c4popoarele de peste Carpati, cari apucaserà acuma sa se scoboare din adAposturile muntilor, nu avurd nevoie a se retrage innaintea nAvAlirei maghiare inapoi

. in cetAtile lor firesti, ci se supuserà cu incetul stApAnirei bor. Ungurii insa incepurA in curAnd, intrând In curen Lul civilizatiei, a imbrätisa viata asezatAi organizatà a popoarelor peste cari cazusera. Din aceastA imprejurare se explica insä un fapt capital din istoria RomAnilor :aserbireai robia cea ne mai pomenitA in care cazura Românii fatà cu Un- gurii. Inselati prin respectarea dela inceput, a drepturilor lor, ei rAmasera pe loc,i furd apoi cu incetul redusi in sclavia cea mai degrAdAtoare, prin o necon- tenità uzurpare a drepturilor lor de cALre cuccritcrii

. tarei. DacA Ungurii ar fi nAv Alit in tarile enrpatine ca sicelelalte popoare barbare, Ropinii i Slavonii ar fi iihnerit indArAt calea muntilor, pe care nu de mull. iicoborisera, si Ungurii ar fi devenit stApanii tArilor goale, nu si ai popoarelor de peste Carpati. Expunerea carac Lentlui cucerirci maghiare, dupd Anoniums notar, &este o intArire in fap tut Ca chiar .pc timpul ltti Sf.tefan, o sutd de mil dupd intrarca Ungurilor in Panonia, principatcle supusedenava-

UN GURU 199 litori la sosirea lor, pAstrau Inca jurnatatea de nea- tdrnare, in care ii lAsase cucerirea. Deaceea vedem pe Sf.tefan ca este nevoit sA lupte contra lui Ahtum, Gyula §i Kean, Mil a vorbi de tArile arzate dincolo de Tisa,icari trebuirà deasemenea mAntinute cu puterea in stApanirea Ungurilor. Semi-neatarnarea partilor de dincoace de Tisa, cari intereseazA istoria Ro- manilor, se mantine in tot decursul istoriei ungure§ti, adevere§te astfel spusele anonimului notar. Astfel pe la 1298 intalnim pe voevodul Lorandus care rapind sub ocArmuirea lui toatà regiunea dintre Tisa §i Tran- silvania, §i fAcAndu-se aproape cu totul neatarnat de regele Andrei al III-lea, acesta este nevoit a duce contra lui o puternicA arniatA 11. Un alt voevodi pa- latin, Dausa, are in ocilunuirea lui cele 5 comitate de dincoace de Tisa : Bihar, Solnok, Satu-Mare, Zonuk siCrasna pe care le conduce cu ajutorul unei adundri sau diete a numitelor comitate, prin urmare ca ni§te regiuni nu pe deplin incorporate in regatul unguresc 12. In Transilvania intalnim, tot pe timpul lui Andreiu al III-lea pe voevodul Ladislaucare, la stangerea dinastiei arpadiane, refuzA a recuno4t,e pc Carol de Anjou, noul rege al Ungariei, pAnA cAnd papa aruncA asupra tarei sale interdictul eclesiastic 13. Tot pe atunci intalnirn in comitatele Maraniurqului §i al Ugocei pe

11. Kovachich, Sup!.I, p. 102, 1928 : Lorandus vcro, ocupato Scepu- siensi castro, totam inde usque Transilvaniac limitcs regionem sub suam rede- gerat potestatem". Comp. Fefer VI, 2, P. 26, 1296 : Praeterea quani contra Ito- randum Voyvodum et frates suos, filios Thomae, cum nostrae militae multitudine armatorum proccssimus". 12. Fejer, VIII, 2, P. 98, 1317 : Magistrc Dausa comes de Bihor et de Zobolch ac in comitatibus de Zathmar, de Zonuk, de Krazna vice suae personae ludex specialis deputatus". Idem, VIII, 2, p. 52, 1317 : per litteras Magistri Dausa in congregacione quinque provinciarum per ipsum". Alte locuri vezi reproduse In Pic, Der nationale Kampf gegen das ungarische Staalsrechl, Leipzig, 1882, p.111, nota 26. 13. Fejer, VII, 3, p. 70, 1309 : Contra saepedictum Ladislaurn tanquarn contra Hareticorum fautorem et inimicum fidei procedendum et totam terram sibi subiectam et adhacrentium faventium, obdientium vel dantium sibi quoque modo auxilium, consilium vel favorern ultra sylvas et citra sylvas. eclesiastic() supponimus interdicto". Ladislau este pomenit pentru prima oar5 ca voevod al Transilvaniei in 1288 (Fejer, V, 3, p. 434).

200 STOMA ROM &N1LOR voevodul Nicolae 14,§i mai tArziu aflam in aceea§i parte de loc alti voevoLi romani cari se revoltà in contra coroanei. De o cam data am vrut sa arAtArn numai cum caracterul cel slab al cucerirei ungure§ti se re- flectA in urma in organizarea provinciilor alipite pe langA coroana maghiarA, ceea ce poate totodatA fi in- v ocat ca o puternicd dovadA a adev Arului raporturilor lui Anonimus. Tot in sprijinulautonomiei indestul de deplinA a pArtilor de dincoace de Tisa, se mai poate aduce baterea monezei separat pentru aceste tAri, cu o monetArie in Clu§ pentra cele 5 cornitate, §i alta in SAbiu pentru Transilvania proprie. In sfart linia Tisei forma chiar§io granitA vamalA, rArnA§itA a vechiului timp, cAnd Ahtum percepeA vamA dela sA- rurile rege§ti ce treceau peste Tisa in Ungaria proprie 15.

14. Fejer, VIII, 1, p. 147, 1303 : Capitulum eclesie Albensis Transil- vaniae nobili viro et honesto Nicolao Voeoodae, filio magnificl Mauritii, comite de Ugocsa et Marmarusia". 15. Pic, Der nationale Kampf, p. 172-187. Comp. mai sus. p. 179, si mai josVol. III, cap. desedlecarea.

3. STAREA ROMANILOR LA INCEPUTUL STAPANIREI MAGHIARE.

Cercetarea starei in care cucerirea maghiara a lasat pe Romani, in cele dintaiu veacuri ale supunerei tarilor lor de peste munti are o indoita insemnätate : intaiu fiindca ne arata ca aceastä stare era mult mai buna in vrernile mai vechi decat mai tarziui ne va lamuri asupra pricinilor decaderei Romanilor de la starea de popor la acea de robi injositi ;al doilea pentruca ne da la mana unul din cele mai puternice argumente in sprijinul staruintei Romanilor in vechea lor patrie. De 51 documentele lipsesc asupra timpurilor hne- diat urmatoare cucerirei 5i nu putem aduce dovezile noastre decat din documente uneori cu mult posterioare, aceastä imprejurare nu atinge intru nimic faptul insusi de dovedit. Intr'ade'vàr, poporul roman de peste munti ajunge cu timpul a pierde o suma de drepturi pe cari le avea mai innainte. El merge decazand din cc in ce, din o stare infloritoare in una tot mai degradata. Este deci firesc lucru de a admite, cà pe cat ne vom urea inddrdpt in limp, cu atatpoziiaRomanilor va fi fost mai blind, de oarece o geisim CU alai mai rea, cu cat ne coborim. Chiar daca nu putem face dovada pentru timpul cel dintaiu, indata ce vom aduce-o pentru o epoca mai apropiata, ea va avea putere en atata mai mult pentru aceea ce l'a precedat. Proprietatea. Mai intaiu constatam ca Romanii §i-au pastrat proprietatile sub st Aptinirea maghiara.

202 ISTORIA ROMANILOR

Documentul cel mai vechiu asupra acestui fapt, este din 1227, adeverind stäpanirea pamantului din partea Homanilor Inca depe vremile regelui Coloman (1095 1114), ceeace se vede depe numele oamenilor aratati ea proprietari :Voinea, Dinu, Vulcan §i Micu, invederat nume romane§ti Proprietatea Romanilor asupra teritoriilor ocupate de ei se dovede§te apoi in acela§ timp §i pentru tara Barsei §i regiunile invecinate. E drept ca aceasta tara este aratata in unele documente ungure§ti ca de§arta §i nelocuitr. Mare rostire este insd ne- serioasà, intrucat indata dupà dansa se face vorba de locuitorii acestei tan 2. Din documentele citate nu aflam insa de ce neam erau locuitorii din tara Barsei, in momentul canda lost daruita Cavalerilor Teutoni. 5tim insä ca in preajrna ei locuiau Secuii si Valahii, adeca Romanii, caci un document din 1222 spune ea s'a concedat acelor Ca- valeri sa nu pláteasca nici o vama cand vor Wee prin lara Secuilor sau prin fara Valahilor. Aceste tari aveau deci mai innainte dreptul de a percepe aceasta vama pe care regele acuma li-o rapise prin actul sau de scutire in folosul Cavalerilor 3. Tara Valahilor era o regiune bine de tenninatd, de oarece o vedem aratata ca marginea unei mo§ii Cuteburg, adaosa de regele Andrei daruireianteri- oare facuta Cavalerilor Teutoni 4. 0 altd pomenire despre Romani avand in 1)roprie-

1. Alai sus, p. 189. 2. Teutsch undFirnhaber. rrkundenbuch zurGeschichle Siebenbargens 1857, p. 9, 1211 (I furm., Dor.,1, p. 5(1), terrain forma nomine, licet desertam et inhalntatam". Ibid., p. 20, 1222 : ad hoc homines gni terram ipsam inhabita- bant quando dicta donatio pieta luit". Ibid., p. 11, 1213 : terra Borza vacua ct inhabitata... universis ineolis eiusdem lerrae praesentibus el futuris". Ibid.. p. 12, 1218 :terrain de Burza vacuam et inhabitatam... decimas ipsius terrae ab eis incolis Pun praesentibus quam juturis percipiendas". 0. N. lorga, Introdueerc Ia Sludiisi documente, I, p. X, admite far5 cuvAnt pustictateat5rei130,02. 3. Ibidem, p. 18,1222 :Item concessimus quodindiumtributum debeant persolvere. nee ineolae eorum, cum transierint per terrain Siculorum ant per (errant Macorum". Populi eorum se refera la homines inhabitantes terrain Borzam din (loc. precedente siintilresc deci nepustietatea 1.5reiBhrsei. I.Ibidern, p. 20, 1222 : Cuteburc gm. procedit usque ad terminos Blacorum".

UNGUR II 203 tatea lor o pAdure se raportA la altA grupd a acestui popor wzatA langA SAbiu. Privilegiul andrean din 1224 concede co1on4ti1or germani din SAbiu a in- Erebuinta spre folosul lor pildurea Blachilori a Bi- senilor, impreund cu acei Blachi §i Bisseni 5". CA Ro- manii posedau aici afard de zisa pAdure §i Omani in proprietate, se vede de pe aceea cA regele Andrei da in 1223 manAstirii Carta o bucatA de pAmant luatA dela .Romani" 6. Un document din anul 1231 ne va dovedi insA cu invederare nu numai cA Romand aveau la aceastA datA proprietAti in stApanirea lor, dar cA ei avuserA asemenea drept in toate timpurile mai vechi. Prin acest document, un oarecare Vgdh de Bord, dupA cat se vede un German din Flandra, din acei colonizati nu de mult de regele Andrei in aceste pArti, cumpArA o proprietate dela nil Roman Buiul fiulliiiStoia (nume romanqti ba chiar articulate cu articolul postpus :ul §i a), watt in tinutul Valahilor, dar declarA innaintea capitolulni bisericei transilvane, cA consimte a innapoià aceastA proprietate vechiuluiei stApan Trul 11121 lui Cioru, dela care prindse inddrAt band ce'i dAduse, fiindcA Triil dovedise prin numerosi mar- luri th aceastii proprietate aparfinuse din timpuri ime- morabile stramosilor ,,sireistreimoilor siii,icei fusese alipitei de _Ora Feigeirasului incei pe cand fara Ronuinilor era farti a Bulgarilor 7. Acest document dovede0.e inteun chip invederat nu numai cA Romanii pAstraserA proprieta tea de pAmant pe la 1231, de oarce in acel an gäsim pe un

5. Ihidem, p. 24, 1221: Praeter vero supradicta. silvam Blacorum et 11i- ssenorum cum aquis usus comunes exerCendo CUM praedietis Scilicet Black et Bissenis eisdam eontutimus sit praefata gaudentes libertatenulli inde sem ire tencantur. 6. Ihidem, p. 24, 1223 :Alonasterio de kertz confirmamus in presenti privilegio lerram quam primo eidem monasterio contuleramus eremplam de Mor- ris". In 1252 glsim pomenit pilmalitu1 acesta zd Vidahilor din (15r(a eu Ihnita unci alte posesii. Ibidem, p. 70, 1252 : Terrain Zek inter terras Vlaehorum de Kerz, Saxonum de Barasu (Brasov) et Sieulorum de Sebus existentem". 7. Ibidem, p. 56. 1231 : Quod aceidens nostri in presentiam Gallus M- hosWydh deford, confessus est coram nobis, quod licet terrain Bole terre Zum- buthel conterminam et de presenti in ipsa terra Blacorum existentem, habitam

204 1STORIA ROMANELOR

Roman vanzandu'§i pamantul unui German ; dar ca acel pämant apartinuse altor Romani, din vremuri cari intreceau memoria oamenilor, cel putin de pe tim- pulcand tam Romanilor era sub Bulgari, adicä in vremile intaiului Imperiu Bulgäresc (676-1018). Mai tarziu gasim foarte adeseori amintite sta./A- niri teritoriale ale Romanilor. Aà, intr'un document din 1341 gäsim o mo§ie impArtindu-se intre. mosIeni- Iorii romfini ai magistrului Neculai 8.In 1378 regele Ludovic cel Mare al Ungariei dArue§te fiilor lui Timan Vlahul mo§ia Patak (Valea), desigur pentru merite militare 9. De aceste däruiri csAtre Romani din partea regilor Ungariei sau din acea a marilor säi locotiitori, intalnim foarte des in documentele ungure§ti ; dar fiindca aruirea unei mo§ii aträgea dupa (lama §i innobilarea, precum §i pierderea stapanirei de pämant, pierderea acestui rang 10,de aceea vom aduce mai multe acte cand ne vom indeletnici cu cercetarea no- bilirnei romane. Cu timpul insa Romanii furl deposedati de proprietatile lor §i anume aceia ce nu voira sa'§i lepede religia§i nationalitatea spre a trece la sthpanitori, Unguri sau Sa§i, popoarele inzestrate cu mänoase privilegii ale Transilvaniei. Cei ce pAstrarà dreptul lor cit acest pret se instrainard de poporul de ba§tin'd propriis suis justisque impensis ab homine BujultitleSloje coenicrit ; considerans tamen qualiter eadem terra a tempore humanam memoriam transeunte, per maiores, avos atavosque ipsius Trulh filili Choru possessa, et a temporibus lam quibus ipsa terra Blacorum terra Bulgarorum extitisse fertur, ad ipsam terram Fugros tenta fuerit, qualiter is dictus Truth filius Choru quamplurimum hominum elogiis affirmare adnisus fuerit, hinc ne iurgia temporum in processu ena- scerentur fraterne mutueque caritatis, dictam terram Boic eidem Trulh filio Choru, accepta eius recompensa in pecuniarum solutione, remisit coram nobis". Asupra referirei pe timpul stapanirii bulgare, vezi mai sus, P. 116 Ch In documentele . maghiare se citeste ch, ci : Choru =Cioru, Chaac =Ciac. N. Iorga, Geschiclde des runt. Volkes, banueste farri cuvant autenticitatea documentului, pc motivul ca nu ar corespunde istoriei, ceea ce tocmai se intampla cu prisosintri. 8. Hurm., Documente, I, P. 166, 1341 : magister Nicolaus vel sui successores Vlachos. 9. Ibident. I,2, p. 255, 1378 : Milmelis, Nicolai et Ioannis lifii Tyman de genere Olachi, sessionclu Patak donavit". 10. Un document din 1447 aratS cA Petru Viteazul trebuind sA restitue lui N. Lehaciu mai multe moii, acesta Si lasS una, nolens ipsum penitus igno- bililari". Ibidem, I, 2, p. 733. CA dAruirea unei mosii innobila pe dAruit, se vede

UN GURU 205 al tärei, cum o fäcn bunA oarà mare parte din nobilimea cea mare a Ardealului, pe cand altA parte, voind sA pAstreze cele douA paveze ale neamului ei, pArAsi mo§ii §i sate §i cAutà dincolo de munti ap5rarea con- §tiintei ei (cand intemeiarA principatele). Din aceste imprejurAri se explicA cum de Romanii ajunserà la sfar§itul veaculuial XVIII-lea a nu mai posedà nici un pamant in proprietate, fapt ce se in- voacA de advocatii cauzei maghiare spre a dovedi cA poporul roman ar fi fost de curand imigrat in raffle de peste munti. Pentru Sa§i avem dovezi cum ei deposedau pe rand pe Ronianii din regiunile lor, de locurile de pa- §une, ceeace impingea pe Romani la acte de rAzbu- nare sAvar§ite pe calea criminalà a furtului, prAdA- ciunilori pojarurilor care sunt prea dese §i sAvarite pe o scarA prea mare, pentru a fi datorite numai unor porniri rele individuale. Un document din 1383 care confine o impAcare (?) intre Sa§i §i Romani, prevede intre altele ca Românii sA inceteze cu pustierile, pojarurile, pradAciunilesi despoierile ; dar ca ei sä nu mai poald nici pdpna vitelelorin pdlnanturileTeutonilor, alard decal cu invoirea acestora ". Alt document din acela§i an or- donA Banului de Croatia sA alunge pe Romanii din districtul Sebenicului, cAci ei s'ar indeletnici cu pa- §unatul, cauzand maid daune oamenilor 12. Alt document din 1471 dela Mateiu Corvin v orbe§te despre nobilii sau orice altä clasä de oameni imposesionati §i mai ales Valahii din zisele pArti ale

din identificarda mosiei cu nobleta. Un document (citat mai jos) vorbeste de Cunctis ejusdem nobilitalis utilitatibus videlicet terris arabilibus cultis et incultis, agris, pratis, sylvis, nemoribus, etc. Nobilitas est inviderat Intrebuintat aici ca sinonim cu possessio (moiie). 11. Hurm., Doc., I, 2, P. 280, 1383 : ne pecudes in territoria Theutoni- corurn nisi liberrime licentia et admissione eorum pascerent". Alt doe. din 1419 Invinovateste iarasi pe Romani pentru crime contra Sasilor. Ibid., I, 2, p. 507. .Alt act de salnicie a 70 de iobagi mutant ct. comerciantilor din &WM. Ibid.,I. 2. p. 294, 1385 si un alt act de impacare 1ntre Romani si Sasi pentru uciderca din partea acestora a 6 femei romance. Ibid., I, 2, p. 495, 1403. 12. Ibidem, I, 2, p. 283, Comp. p. 286.

206 IBTORIA ROMANILOR

Transilvaniei, cu deosebire din districtele FAgAra§ul §i Amla§ul, cari §i-ar pa§te oile, porcii §i alte vite ale lor pe locurile concedate Sa§ilor, §i regele opre§te pe Romani a mai trimite animalele lor pe acele locuri improtiva vointei noilor lor stapani 13. Era vorba deci de Romfinii aseza/ii proprietari cari sunt opriti a'§i mai duce turmele pe locurile concedate Sa§ilor, §i care locuri invederat fuseserà luate de rege dela, Romani. Asemenea restrangeri necontenite ale locurilor de pa- §une scoteau pe Romani din fire,§i ei razbunau in- gustarea gospodarieii a singurului lor mijloc de train, prin fapte sangeroasei daunAtoare puse in lucrare improtiva veneticilor Sa0. Intre ace§tia§i Romani nu se desbateau pricini crirninale, ci un proces istoric, in care dreptatea nu putea fi in partea uzurpatorilor, oricat ar fi fost ei formal acoperiti prin daruirii privilegii rege§ti. Xobilimea romfin I. Cercetarea nobilimei romane,ti va indeplini §tiintele asupra proprietatei, pe langa cA va arAtet pe Romani posedand, in vremuri mai vechi, acest puternic a§ezamant care lelipse§te en desavar§ire in tarile de peste Inunti, in vremile mai de apoi. Aflarea nobilimei la Romani sub stApfinirea un- gara este constatata intr'un numAr nesfar§it de documente din care numai o mica parte a vAzut lumina tiparului. A§A incA in documentul lui Bela al IV-lea din 1247 se vorbe§te de nobilimea din tara Lytira adecA tara Lotrului care nobilime este arAtatA cu numele de maiores terrae. Ace§ti nobili aveau dreptul recunoscut tuturor nobililor de a putea apela la curia

13. Magazin far siebenbargische Landeskunde, II, p. 183, 1471 : Quod si aliquis nobilis nut alterius cuivis status possessionali homines el nolanter Yu- lachi dictorum partium transilvanarum et signanter in districtibus Fogaras et Om las vocatis, commorantes, pastores suos cum gregibus ovium, porcorurn et aborum pecorum suorum ad territoria Saxonum nostrorum, contra voluntatern quorum miserint".

IIN GIIRII 207 regeascA contra sentintelor capitale 14 Alt document din 1274 radicA pe mai multi Valahi pAzitori de granitä la rangul de nobili, spunAndu-se inel ca sA intre in randul §i ceata nobililor din tinutul lor 15. Regii dAruesc sau intAresc nobilimea sau stApanirea de mo§ii unor RomAni (prin care din urmA fapt ei §i sunt innobilati) : Asa un document din 1269 contine däruirea lui Stefan ducele Transilvaniei cAtre Mihail si Neculai Go§tian (dupà nume invederat RomAni) a dreptului de nobilitate ca multämi0 pentru slujbele fAcute in expeditia contra Bulgarilor. Un altul din 1296 inapoiazA lui Ion Nicola, Roman, dreptul de vamä de pe mosia Va§arhely (drept nobiliar 16). Un alt document din 1306 conferà knezului Stanislaufiul lui Stan mosia Stramtura (Surduky) ;altul din 1336 stabileste hotarele mo§iei Bedeuhaza alui Drag si Dragos, Valahi, slugi devotate ale regelui Carol Ro- bert ;alt document din 1343 vorbeste despre un proces pentru mosia lui CrAciun cu Bogdan, ambii voevozi din Maramure§; un altul din acelasi an da lui CrAciun inoia Bilka. Un document din 1360 dArueste lui Stan fiul lui Petru, credinciosul Vakth al regelui, mosia ro- maneascA Rosia de sus (Felseurona) cu drepturile de cari se bucurd nobilii regelui". Un altul in sfArsit vor- bestede nobilii ronulni Sandu, Mihail, Alexa,iar altuldesora RomAnului Drago§,nobila Doamna Stana 17 Nobiliii knezii romani din Hateg stint aratati ea luAnd impreunA parte la judecarea unui proces intreknezii Mu§at, Stroia §i Zaicu, sub pre§identia

14. Din documentul analizat mai pe larg mai jos Cap. Muntenia si Mol- doaa tnnainte de descdlecare reproducem locul : Quod si contra maiores terrae (Lytira) aliqua sententia sanguinis effusionis prolata fuerat, si qua senserint se gravari, ad curiam nostram valeant appelare". 15. Fejer, Codex diplomaticus regni Hungariae, V, 2, p. 205, 1234 : Eosdem Petrum, Paulum, Micou, Ioannem, Nicolaum et Egidium de ipso isbbagionatu castri pure et simpliciter eximendo, cum terris eorum in numerum, coetum et consortium nobilium servientium regaliumaccepimus".Numele de Micoui mai ales Insusirea de iobagio castri (vezi mai jos) aratä cà e vorba de Romfini. 16. Doc. din 1269, Hurm., Doc., I, 1, p. 241 ;cel din 1296, Ibidem, I, 1. p.528. 17. Mihaly, Diplome maramuresene, p. 6, 13, 17, 19, 42. Mai vezi un doc. din 1381. Ibidem, p. 85 si unul din 1389, Ibidem, p. 96.

208 ISTORIA ROMANILOR vicevoevodului Transilvaniei Petru 18. In 1399 &lin pe Stiborius Voev odul Transilvaniei 5i comitele Za- randului adresandu-se cAtre to tii cAtre fiecare din nobilii, atat Unguri catiValahi, castelani sau vice- castelani. Tot nobili Romani dupà numele lor sunt 5i acei pomeniti de documentul din 1404 : Ladislau 5i Mihail Ciula, Neculai de Muncel, Barbu sin Leul de Barbatviza (riul Barbatului) 5i Neculai Baciu 19. Un act din 1406 vorbe§te de nobilii romani Balk, Drago§ 5i Nan din Santa§ ;altul din ace1a5i an pome- ne5te pe alti nobili romani : Vanea fiul lui Vancea 5i Vancea fiul lui Slav proprietarii mo§iei Ap5a, aflatà panA astAzi in posesia Romanilor 20 In 1409 Sigismund regele Ungariei dArue§te domeniul Hunedoarei din Transilvania lui Voicu, militar al curtei regale, fiul lui Sarbu, precum i fiului lui Voicu, Ioan (Corvin de Huniade), numit inalte documente Man Valahul (Romanul), cuprinzand in acea däruire sipe fratii lui :Voicu, Mogo5 5i Radul 5i pe unchiul sdu, alt Radul pentru strälucitele slujbe militare ale lui Voicu. Rezultä din acest act cA ace§tia toti erau Romani nobili cad slujiau la curtea lui Sigismund, atat din numele lor, din scrierea lui Radul cu articolul postpus romanesc 5i din arAtarea anume ca Roman a lui Joan, de unele din ele 21.

18. Keneny, Knezen und Kneziale in Magazin far siebenburgische Lan- deskunde, II, p. 300, 1363 : Nos Petrus vice-voivoda Transylvanus inter ipsum Mussathe Stroia et Zayk Kenezios judicium facere deberemus, ambabus partibus cum eorum instrumentis in facto ipsius passessionis Zalasd, coram nobis et regni nobilibus de comitatu ac universis Kenesis el senioribus Olachalibus districtus Hatzag comparandi assignassemus". Comp. Fejer, XI, p. 503, 1435 : Nos Ladislaus de Chaak vaivoda una cum juratis et universis nobilibus ac Kenezis ipsius districtus Hatzak". Districtul Hategului era impoporat de Rombni. 19. Doc. din colectia Kemeny reprodus de Transilvania, V, 1872, p. 173 5i de Hum. Doc.. I, 2, p. 432, 1404 : Barb sin Leel de Barbatviza, cu articolul rombnesc postpus. 20. Mihaly, Diplome maramure$ene, p. 136 si 141. 21. Hurm., Doc., I, 2, p. 462, 1409 : Quod nos consideratis meritis Voyk filii Serbe aule nostre mililis, quandam possessionem regalem Hunyadvai vocatam in comitatu Albensi habitam simul cum eiusdem universis utilitatibus videlicet terris arahilibus cultis et incultis (urmeaza formula obisnuith) memorato Voyk militi et per eum Magas, Radu/ carnalibus ac Radii/ patrueli fratribus, nec non Iohanni filio suo, ipsorumque heredibus (damus)". cf. Ibidem, I, 2, p. 597, 1435 : Ioanni Olacho, Ibid., I, 2, p. 627, 1437 : Ioahanni Olacho filio quondam Voyk de Huniad ;Ibid.,I, 2, p. 648, 1439 : Iohanni Olaho de Hunyad". Dovedirea am5runtitb a românitiitei Corvinilor, vezi mai jos, vol. IV, la Domnia luitelan-cel-Mare, cap. Slarea Europei.

ITN GUR II 209

In 1411 se judecA Pypo de Ozora cii nobilii Ro- mani Farca§,tefan §i Ladislau de Mutnuk aredafi anume ca Romani de alt document, pentru mosia Varu, dandu-se dreptate acestora, pe motivul pre- scriptiei de 30 de ani 22 In acela§ an sunt citati mai multi Romani nobili din familia Macica§ :Dionisie, Andreiu, Farca§, Costea, Ioan fiul lui Mihail, fiul lui Ladisau de Macica§, ca proprietari ai ino§iilor Ruginoasa, Toplita, Leur- deni §i Tincova 33 In 1422 se intalnesc Romanii magistrul Stanciul§i DrAgan fiullui Manciul Valahul, din Comiat Ca proprietari ai mo§iei Vozesti din districtul Caransebesului 24 Alt act din 1422 aminteste pe nobilul Roman ,tefan de Olachy. Unul din 1428 vorbeste de nobilul Dan de Dobo§. Albert regele Ungariei confirma pe nobilii Romani, Mihail fiullui Mihail de Ciorna §i pe Blas fiul lui Stoian de Ciorna in posesia mo§iilor lor p Arintesti, dispunand sä le stApaniascA cum stApaniau mosiile lorsiceilalli nobili románi din Banal 25 Un document din 1430 aminteste pe o nobilti doamnA Stana fiica lui Ioan voevod de Rozalia, a cAreia originA româneascA se vede pe numele ei, apoi din faptul c5 sotul ei Gurhu este'arellat ca Roman 26 In 1457 regele Vladislav intAre§te privilegiile tuturor nobililor Valahi, ale knezilor si a celorlalti Valahi din

22. lbidem, I, 2, p. 473, 1411 : Cii familia de Mutnuk era roman5 sc vede din doc. din 1387. Ibid., p. 300, care citeazb pe unul : Bogdan Olahus filius Ste- phani de Muthnok si din un al doilea din 1406. Ibid., p. 448 : fidelis nostri Wo- lahi, Ladislaus filii Bogdan de Muthnok". CS ei crau nobili se vede afaril de faptul posesiei de mosii, din arStarea anumitS a altui document din 1419. Ibid., I, 2, p. 506 : dictorum nobilium de Muthnok". 23. lbidem, I, 2, p. 478. Comp. fntririrea dilruirei, p. 556-558, 1428. 24. Ibidem, I, 2, p. 519, 1422 :Quod egregii oiri magister Stanchu/ filius Baab et Dragan filius Manchu/ Walahy de Komyath aule regis milites pro se personaliter ac pro Belotha, Daan et Koztha, item Stanchu/ filio Daan et altero Stanch/A filio Dragula similiter Walahis de dicta Komyath ab una parte, vero ex altera Stephanus filius Bogdan de Muthnok". (0 transactie fntre douS familii nobile romane). 25. Actul din 1422. Ibidem, I, p. 522 ; cel din 1428. Ibidem, p. 552 : Stefan de Rozgon comes Themisienis nobis dilecto nobili et honorabili viro Ladislao filio Dan de Doboz. Doc. lui Albert. Ibid., I, 2, p. 649,1439 : sub illis modis et condicionibus quibus ceteri nostri Walachi nobiles tenere etpossidere consueverunt". 26. Mihaly, Dipl. maram., p. 280.

A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. TI. 14

210 I8TORIA. ROMANILOR tinuturile 13anatului, ca multamita pentru credinta slujbele pe cari ei le facusera nu numai lui ci §i pre- decesorilor lui, regilor Ungariei, mai cu sama in apararea vadurilor Dunarei contra deselor nay 'Mini ale Turcilor 27. Deasemenea se mai intalne§te o nobilime romana numitä chiar in documentele maghiare boerones (boieri) in tinutul Fagara§ului 28. Mai aducem din nenumAratele documente cari constata existenta unei bogate nobilimi romane in tärile de peste munti in vremile mai vechi, inca urmatoarele : Unul din 1442, dania lui Vladislav regele Ungariei, Marta Romanilortefan si Mihail din Cra- ciunesti pentru slujbele aduse in zilele imparatului Sigismund §i ale regilor Albert §i Vladislav, danie ce se face in conditiile in cari in deobsie Romaii posed Inosii in Maramures29.Cand se Mtroduc Romani in moii c4tigate pnin judecati, formula obi5nuita este ca ei au lost reintrodui in curlile lor nobiliare 30. Alt 27. Maniu. Disertafie istorico-criticd, Temisoara, 1857, p. 541, 1437 : dislaus universorum nobilium et Keneziorum nec non alium Valachorum, in districtibus Lagos, Sebes, Michold, Almas, Karasofii, Bargafii, Komiati et Illed, quod ipsi in confiniis regni nostri collocati, in custodia et tuitione vadorum Da- nubii contra crebos incursus Turcarum". Alte dotrá doc. dint 1494, Hurm., Doc., I 1, 2, p. 358i p. 362. Acesti nobili Romhni din Banat sunt amintiti in numeroase documente. Vezi cilteva din de reproduse in Pic, Abstammung der Rurnanen, Leipzig.1880,p.153. 28. Vezi colectia de doemnente a lui Aron Densusanu publicath in Co- Iumna lui Traian, IX, 1882, p. 10, 1556 : Nos memoriae commendarnus quod nos una cum juratis hujus pertinentiae nostrae, boeronibus sedis nostre judiciarie assessoribus pro faciendo judicio causantibus consedissemus, tune honorabili Stan, Popa, Algye et Raduly filii quondam agilis Stanislav boeronis, item Man et Macul filii agilis quondam Barsan boeronis, item (mai urrneaz5 alte nume de boieri), tribus terminis sedium nostrorum ab consuetudine observatis, etc." Idem, p. 161, 1630 : Nec non honestum virum Able Niegre norninatum genitorem seu patron ejusdem de dicta Posorita, ab antiquo in numero verorum et indubita- torurn istius districtus terreque nostrae Fagaras nobilium boeronum existitisse". 29. Mihaly, I. c., p. 310, 314, 1439 si 1442 : more et ad instar caeterorum Valahorurn in dicto comitatu Mararnorisieum possessiones habentium". 30. Mihaly, 1. c., p. 419, si 420 ; 1458 si 1459 : Nobilii romAni Grigore Goryo si loan de Ieud din Maramures sunt reintrodusi in dominium quorumdam sep- tern seniorum iobbagionalium ac duorum curiarum nobilitarum". Mai arnintim si pe Sandrul Valahul care poseda mosia Feldul de Sus, Petru fiul lui Stan Va- lahul mosia Crimea, Ladislan put lui Sandu Valah din Bezere, rnai multe mosii In Banat (Hurm., Doc., I, 2, p. 596 (1435); p. 693 (1443) si 732 (1447). Asupra romAnitateilui Bezere VCZi Idem, p. 562 (1439): Ladislaifilii Lado Valacho de Bezere". Foarte multe documente dovedesc prin numele persoanelor originea lor roman5. Cateva au fost aduse ca text, altele ar fi acelea din Hurm., Doc., I, 2, p. 517(1422),519(1422),520 (1424), 528 (1420), 537 (1433), 561 (1430), 562 (1430), 565(1431),582 (1434),591 (1435). Dar cAte nume romanesti au devenit necunoscutesub schimonosita ortografiesitranseriere maghiardI

UNGURIL 211 document din 1511 dat de Conte le de Thomor cApi- tanul FAgAra,ului, confirmA pe Vulcan si pe Vasile fii rAposatului Comp, pe alt Radul fiul rap. Stoica sipe Stanislau Karabel fiul rAp.andru de Vi§tea in averea mo§iilori in oficiul de boieri pentru Vi§tea kle susi de jos §i % satului Arpa§ul de jos §i peste 17 Tigani, boierie ce o cAp Atase strAmo§ul lor dela Mircea voevodul Munteniei §i Banul Severinului 31. Altul din 1513 cIArue§te lui Neculai vice-voevodul. Transilvaniei mo§iile nobilului roman Petru Ladu din Slatina, mort fArA mo§tenitori 32. Un alt document din 518 contine un schimb de proprietati intre nobilii Ladislau (Vlad) RacovitA §i Petru de Zylvas (din Sliva§) cari se vAd a fi lost Romani, de pe numele de farnilie al celui dintaiu §i acel de rno§ie al celui din urmA. Prin alt document din 1519 regele Ludovic dAruete nobililor romani Ladislau §i Ludovic Fiat §i Ladislau RacovitA padurea Lojna ca multumitA pentru vitejia lor in luptele cu Much. In sfar§it, mai aduceni din miile ce se a flA incA, un alt document din 1540 prin care se pune pe picior egal nobilii romani cu cei unguri. spunandu-se in el ca. : acela§ lucrui pentru nobilii romani este de inteles §i de tinut, aft nurnai ca Rornanul nobil impreuna en nobilii unguri sA verifice depunerea jurAmantului sisalindepliniascA 33. Ace§ti nobili romani se bucurau de toate privilegiile nobletei niaghiare, adecA de a fi judecati de curia regeascA §i de a fi scutiti de plata dArei numitA tribut adecA abirului.Ei mai dobandiau adeseori dreptul sg- biei asupra fAcAtorilor de rele pe canIi prindeau pe moOile lor 34.

31. N. Densusianu, Monumente pentru istoria Fagtirasului, p. 8-9, reprodus si In Hurm., Doc., II, 3, p. 9. 32. Hurm., Doc.. II, 3, p. 135. 33. 1514 Hurm., Doc., II, 3, p. 292 ;1519, Ibidem, p. 309 ; 1540, Ibidem., II, 4, p. 222 : Et hoc idem eciam de Valachis nobilibus est intelligendum atque tuendum, ila tamen ut Valachus ipse nobilis cum Hungaris nobilibus etc.". 34. ConsultS Pesty, Szbriny Bansag es Szöreny Varmegye Tbrtemete, 1878, p. 117, 1494 : Dominus Sigismundus consideratis fidelitatibus et serviciis per eosdem Valachos in exercitualibus expeditionibus contra Turchos, eosdem universos Valahos ab omni solutione tributaria de personis rebusque et bonis ip-

212 most& BostiNuort

Odata cu nobilimea Romanilor, dispArai proprietatea pe care o poseda. Aceasta clasä contopindu-se In natia domnitoare, rapi poporului roman cea mai mare §i mai de samA proprietate a phmantuluilui. Dar aceastA trecere fu §i ea silith; de oarece de la un timp incepa a se impune ca conditie a pastrarei titlului de nobil.5ia paniantului de mo§tenire, practi- carea religiei catolice 35. Acei dintre nobili cari nu voiau sa se supuna acestei conditii erau despoiati de pro- priethtile lor. Despoierea deveni sistematicA dupA anul 1657, cand se institui un fel de comisie, Forum pro- duetionale, chemat a revizul nioiile fiscale instrainate considerand ca atare proprietatile tuturora nobililor romani can nu putea,u justifica titlul de stapanire. Mo§ia era confiscatA iar boierul considerat ca boier cavil. Mai ales in Tara Fagara,ului mai totiboierii vechi romani trecura prin sita deasa a forului pro- ductional §i multi din ei pierdura pe langa mo§iile Ion §i libertatea Ion personalh". Se purtau procesele pentru aceste mo§ii limp foarte indelungat, avocatii avand interes a le prelungi, a§a eh unul din ele, acel al boierilor din Gridu §i FagAra§ a inceput in 1650 in limba latinh, continuandu-se dela 1761in limba maghiarA, pentru a se sfar§i abih la 1854 la Curtea din Viena in limba germana 36 Multi din nobilii romani se lepada- sera Inca de mai innainte de mOile lor, pentru a cauth dincolo de munti pacea sufleteasca 37. Voevozii.SA intram acuma in cercetarea orga-

sorum exemisse dinoscebantur". Cf. Maniu, Disertaliune, p. 541, 1457 : Nobiles Valahi inter nobilium regni nostri item Knezios ex omni solutione tributi exi- mere". Asupra dreptului s5biei vezi un doc. din 1373. Hurm., Doc., I, 2, p. 210. 35. Chestia religioas5 mai pe Iarg, mai jos In Vol. V, cap. Mihai Vi- teazul si Romdnii Ardealului. 36. loan cavaler de Puscariu, Frogmenle islorice, Despre boierii din Tara F5g5rasu1ui, II, 1904, P. 47-48. 37. Paul Hunfalvy, Neuere Erscheinungen der rumanischen Geschichls- schreibung, 1886, p. 173, recunoaste ch historisch gewiss ist es also dass viele rumfinische Familien in den ungarischcn Adelsstand erhoben wurden". Ccea cc el thghdueste este existenta unei nobilimi de bastin5 la Romani. Intreb5m nuinai ce inteles pot aveh maiores terrae din dec. dela 1247? Apoi se poate oare admite- ca numerosii nobili romani sa fi fost Innobilati de regi ?

uNGURII 213 nizArei politica particulara a poporului roman de peste munti. Din timpurile cele mai vechi pana aclanc in Veacul de Mijloc intalnim la Romani doua feluri de capitenii carialcatuiesc o scar% ierarhica:voevozii §iknezii. De si capii Statelor celor mici supuse de Unguri in regiunile de peste munti, acelor ale lui Glad, Menu- morut, Gelu si Kean, nu sunt indicati In documente sub titlul de voevozi, eipurtau färà indoiala acest num e inlAuntrul Statelor lor, de oare ce vedem ea Ungurii ei insusi dupä asezarea lor in Panonia, apar in Constantin Porfirogenitul ca intocmiti sub voevozi, asezamant si nume pe care nu'l puteau avea de a casa de laei,ci era de sigur imprumutat de la Romanii de la Slavii ce'i intalnira in regiunea in care ei se oprira din vesnicileIonrAtaciri. AsezAmantul voevodatului la Romani, dupà cum se vede chiar de pe acest termen de obarsie bulgAreasca si care insamnä cap militar 38, trebue sa dateze din vremile intaiului Stat Bulgarese, cand s'au intemeiat sub autoritatea acestuia, cele dintaiu injghebari politice la Romanii din Carpati. Astfel de voevozi, de si sunt culesi din timpuri deosebite, trebue sä fi existat in localitatea unde ei sunt aratati §iinnaintea vremei de cand dateaza a lor pomenire. In afara de voevozii din Muntenia de cari ne vom ocuph mai tarziu, intalnim pe Joanipe Vlad voevozi in Banat, pe Milutin voevod in Mehadia, pe Boia Stoica voevozi in Caransebes, toate aceste timituri locuite de Romani ; pe Stoica care aratai prin numele san obAr§ia luiromand, apoi pe Boliai petefan voevozi in Zarand ; pe Jacob in Abrud ;pe Neagul, Joan, Petru, Nicolaii Candea voevozi in Beius ; pc Stanislaui Balc, Drag §i Joan voevozi in Satu-Mare ;

:38. Lucius, De Regno dalmatino, 1, 0. 251 : Voyvoda vero exercitus duc- torem siguificat ut apud Halos capitaneus". Diugosz, Hist. polonica, I, p. 58 : \Voiewodas id est exercitum ductores". Glasnic, Statuta Valahorum de re ml- Mari. art. 2 : Vojvodae sunt virimilitates"(citate luate din N. Densusanu, Rev. -tut Huria, p. 40, nail 1); Registrum de Varad, 1201-1235 in Endlicher, Monu- menta arpadiana, p. 718, art. 304 : Cum voevoda comes de Doboka perviderat exereitum suum".

214 ISTORIA. RomAmmedt pe Vlad§i Neculae voevozi la Romanii din pArtile Clujului, Dobocei §i a Solnocului ; pe 5tefan, Joan, Bogdan, Bale, Drag §i Iuga voevozi in Maramure§ ; pe Joan §itefan voevozi din Dolha in aceea§i regiune, §i alt Joan din satul Vaida tot in Maramure§ ; pe Gheor- ghe voevod din Bireg ;pe Bolia voevod din Cresta, pe Gheorghe, Neculai§i Grigore voevozi din Lugo§ ; pe Negulici din Hodo§ ;pe Neculai voev. din Gdr- bAcelulu românesc ; pe Radu Negru voev. din FAgAra§; :pe Neculai voev. din Remetea, pe Stanislau voev. din Siplac ; pe Aprod voev. din TApu§ ; pe Ladislau voevod din Bivinis 39§i pe Neculai voevod din Au- ginas (?) ; pe Radu voev. din Cuie§ti. Cu enumArarea acestora insä sA nu se creadA cä s'a istovit numArtil voevozilor români ce sunt pomeniti in docurnente 40). In afarA de marele voevod al Transilvaniei, voevozii romani chiar sunt numiti adeseori cu titluri foarte pompoase, precum acela de comiti §i palatini §i cu epitetele de magnifici, barbati nobili, voinici, iubiti ai regelui §i allele ;unii din ei sunt comandanti ai unor corpuri de armatA, altii judecAtori la curtea regeascA 41. Mai insemnata este pozitia voevozilor români, cand ei

39. Satul Bevini este amintit in Transilvania pe Ia 1332. Vezi N. Densu- *arm, Rev. lui Horia, p. 44. 40. Cuiesi din N. Densulanu, Revolufia lui Horia, 1884, p. 40 si urm. Adaogä doc. 1349 Revisla lui Gr.Tocilescu, V, p. 166 ; Theiner, Mon. Hung. hislorica, I. P. 691, 1345 ; Hurm., Doc.. I, p. 304, 1263, (publicat a doua oarS sub data 1363_ Ibid., I, 2, p. 75); I, p. 598 (1324), I, 2, p. 166 (1370), I, 2, p. 761 si 764. Adaogri 5i Bogdan, Originele Voevodahdui la Romini In An. Acad. rom., II, tom. XXIV, 1902, p. 199 si urm. 41. Fejer, VIII, 1, p. 117, 1303 : Nobili viro et honetso Nicolao vaivodae filio magnifici Mauritii, comiles de Ugocea et Marmarusio", Idem, IX, 3, p. 469, 1365 : Ludovicus strenuo viro Bale filio Saas Moldavo vaivodae marmaru- siensi". Idem, X, 1, p. 581, 1390 : fidelis noster Dragh comes de Marmarus el Valk vayvodae similiter comiles dicti comitalus". !dem X, 2. p. 63. 1392. Magni- licis Balk et Dragh waiwodis comilibus Marmarus el Ugocha". I him., Doc_ 1, 2. p. 72, 1363 : dilectum Olachum comilem filium Musat de Almas in districtu Deva". Ibidem. p. 166. 1370 : Radul vayvoda comes de Kuesd", Ibidem, p. 231 1376 : Comes Iacobus Dragul de Scepus, judex curiae serenissimi et magnifiei domiM Ludovici regis Hung.". Ibid., p. 333, 1390 : cum ipsis Valachis et Ste- phanus voevoda eorum in regis exercitu". Ibid., p. 313, 1388 : fideli aule noslre juveni magisler Iohamd Olacho" (nu e vorba de loan Corvin care nu putea fi IfimAr In 1388 ci de un alt Iohannes Olahus). Acest loan Romanul este aratat dealt document din acelasi an ca magister Agazonum" (corp de armatii regeasc), I,2, p. 312 (comp. p. 299).

UN GURU 213 se aflA aratati drept coin ii al Secuilor, adecA având autoritate, nu asupra propriului lor popor, ci asupra unei parti din natia stApdnitoare. Ash voevozii romilni Balk si Drag sunt pomeniti in aceastA Insusire 42. Atributiile voevozilor erau, dupA cum reiesd chiar din cele spuse pAnA aici, mai cu samA militare ;ei conduceau trupele radica,te in teritoriile lor,i altele chiar, la caz de trebuinta. Despre puterea lori pozitia lor pAnA la un punt neatarnatA, ne dau dovada desele lor rascoale contra autoritAtei supreme a Un- gariei, si anume nu numai acele ale voevozilor celor mari, precum era voevodul Transilvaniei 43, dari ale celor mai mici, capii tinuturilor romanesti. Ash face voevodul Lithuon din Muntenia 44, iar din tArile Car- patilor putem cità mai multe cazuri :In 1404 se re- voila voevodul Balk contra regelui Sigismund. Acest voevod impreuna cu mai multi nobili romani din Ma- ramures pustiira tarai ocupara mai imilte cetAti 45. Exemple mai mari sunt revoltele lui Radu Negru din Fägärai a lui Bogdan din Maramures, cari pArasesc Transilvaniai merg sA intemeieze Muntenia si Mol- dova. Vom vedea mai jos cum aceste rAscoale stint imitate de knezi, subalternii voevozilor. Regii unguri pentruP'§iasigura supunerea acestor fete turburAtoare, se intreceau a multami pe cei cre- dinciosi, cu intinse däruiri de pAmAnt, intocniai precum fAceau iregii Apusului cu seniorii feodali din Statele Ion. In afarä de cazurile aduse mai sus, la expunerea situatiei nobilimei rornâne, mai adAogim Inca un caz insemnat : multAmitele harazite lui Balk fiul lui Sas pentru slujbele fAcute de el in Moldova, in

42. Ibidern, I, r. p. 299, 1387 : inagnificoruin viroruni Balk et Drag way- vodae inter ceteros honores cornites Siculorum". Ibidem, p. 314, 1388 : Balk et. Drag wayvodas comiles Siculorum". 43. Mai sus, p. preced. 44. Mai jos. Muntenia sI Moldova Innainte de descdlecare. IS. Mihaly, Diplome, p. 127. Intr'un rAnd un nobil rornAn nearatat nici ca knez, nici ea voevod, se opune la executarea unei sentinte. lbidem, p. 77, 1384 : allul p. 229. 1144.

216 ISTORIA ROMINILOR combaterea trAdAtorului Bogdan §i anume intinsele propriet5ti date lui in Maramure§ 46 Voevozii erau autoritAti nationale ale Românilor, §i cand se IntAmplà ca ei sd fie inlocuiti cu dregAtori rege§ti, se iveau proteste §i arAtau nemultAmiri. A§A se intampld lucrul poporatia din Bereg in Maramure§. Impunindu-i-se un comite regesc in local voevothihii, in contra libertátilor ei, regele ascultà de tânguirile oamenilor §i le (1à voie sä'§i aleag6 voevodul dupA plac 47. Voevozii aveau §i cäderi judecAtore§ti. A§A vedem pe regele Andrei al II-lea sustrAgand in 1221 coloniile sAsqti de sub jurisdictia voevodului. Nobilii §i knezii erau deasemenea sco§i de sub autoritatea lor §i pu§i sub acea a comitilor, dela cari aveau dreptul a apelà la rege, cum aratá un doe. din 1441. Alt document din 1370 concede Românilor, ca in procesele pentru mo§ii sä'i judece coniitele lor, sau in cele mai mici voevodul 48. Voevozii apoi mai adunau toate da"- rile §i indatorau pe locuitori a indeplini celelalte slujbe ale lor fatã de rege §i de comae 49. Ace§tia singuri apoi pe langà marele voevod al Transilvaniei, ca locotiitori rege§ti, puteau tineàicongregatiile generale când nu le prqeded Insui monarhul. In unele documente, am väzut arAtându-se alAturea cu voevozii §i altä autoritate knezii ; ba avein un caz, eel mai vechiu, in care aceea0 fatä este arAtat5 in

46. Mai jos, vol. III, cap. Descdlecarea Moldova. Nu putem irnpilrtSsi pA- rerea d-lui I. Bogdan (1. c. mai sus, p. 214 nota 40) cA voevozii romfini ar fi jucat un rol cu totul neinsemnat in viata Statului maghiar". Malta lor situatie, atributiile lor In conducerea afacerilor si rriscoalele lor dovedese contrarul. 47. Mihaly, /. c., p. 55, 1364 : Quod communitas Wolacorum nostrorum de Beregh nobis supplicarunt quia ipsi par officiales comites de Beregh quos loco woywode contra libertatem eorum ut consuetus, diversas iniurias paciuntur, ideo woywodam Wolacorum qui pro ipsi honestus et utilis videretur, de communi voluntate eis preficere admitteremus, annuimus eisdem Wolacys nostris ut woy- wodain quem conuuunitas ipsorunt habere voluerit liberant eligendi habeant facultatem". 48. Teutsch et Firnhaber, p. 9, 1211 ; Maniu, Diserlalie, p. 541, 1441 ; Mihaly, p. 63, 1370. 49. Mihaly, 1.c., p. 55 : qui (voevoda) wanes causas inter ipsos (Doc. din 1370 restrange, competenta spunand in alys causis minoribus" afari de causae possessionum) exortas judicare, omnes proventus nostros et universa iura ex parte dictorum Wolacorum idem woywoda aministrare debet".

UN GURU 217

acela§ timp ca knezi Ca voevod ;altà datä gA- sim un knezat dat unui voevod. Reiesä din aceastà imprejurare o asemAnare intre a§ezAmantul voevodului §iacel al knezului. A-rata nurnai cA acest din urrnä este de sigur inferior voevodului. S'ar p Area cA knezul care Ii intindea autoritatea asupra mai multor sate lua nurnele de voevod ;alte ori insA intalnim ate doi voe- ozi pentru acela§ sat, caz in care ace§ti voevozi nu sunt decat niste knezi purtand un titlu superior pozitiei lor 51. Knezii.SA trecern acuma in vedere si pe aces t asezAmant al kne:ilor. Knezatul, cu tot numele lui balgAresc, era un ase- zArnant românesc ca §i voevodatul ; de aceea se si intalneste el numai la Romani. In un doc. din 1451 gAsim pe Huniade dAruind rnosiile rutene Ku§nitasi Kereczke nobililor Ambrosiu §i Mihail de Dolha dupei chipul knezatelor romonesti 52. Knezul nu era decat vechiul jude roman, singura autoritate rAmasd in organizatia poporului roman, dupà prabusirea stArei lui pclitice in noianul n5vA1irei barbare, dupa cum voevodul nu era cleat vechiul duce. De aceea si termenul de jade se mentine, ba inlocueste mai tarziu din nou pe acel al knezului 53. Knezii stint inferiori nu numai voevozilor, dar si simplilor nobili, de cari ei sunt pururea deosebitiIn documente. Puteau insA, cai orice om de rand, sA

50. Documentul din 1247 mai jos Cap. Muntenia fi Moldova innainte de desedlecare :execpta terra Kenezalus Lythuon voevodae. Adaoge un doc.din 1383 cit. de Bogdan (1.c.). 51. Documentele In Bogdan (1.c.)p. 198 si 199. 52. Mihaly, Diplome, p. 362 : possesiones ruthenicales Kusnicza et Ke- reczke vocatas more et ad instar Keneziorum valachicorum damus". Despre eel 3 Knezi bulgari din ostirea lui Ahtum ducele bulgar din Banat vezi mai sus, p. 178, nota 9. D. Bogdan In scrierea citatS, p. 214, spline asupra originei voevozilor : Ca si knezatul, voevodatul este una din aceste vechi institutii slave cari Imprumutate de timpuriu de Romani, au primit la ei o desvoltare cu totul parti- cular5, national5, rezultatS din Imprejurdri osebite ale vietei lor politice". D-sa constata ca acest asezámant al voevodului, de si de origin5 slava, nu se tntfilneste la nici un popor slay. Ibidem. 53. Bogdan (1.c.),p. 199.

218 ISTORIA ROMANILOR fie innaltati la rangul de nobili, ceea ce se facea prin dA- ruirea proprietatei unei moii, cand atunci erau numiti nobiles Kenezii m In starea lor ordinara erau niste pristavi ai satelori, in deosebire de nobili, platiau tributul alaturea cu taranii.i knezii erau insa uneori scutiti de oarecari dari prin o favoare specialà, bunA- oarA de quinquagesima 55. Knezii erau indatorati la slujba militarA mai ales pentru apArarea granitelor,i nobleta era data acelora dintre ei cafi se deosebiau prin izbanzi vitejesti. Sunt mai multe urine pAstrate prin documente despre valoarea rAzboinica a knezilor romani cari eraui ei tot atat de aprigi luptatori contra strainilor, pe cat si de neascultatori fata cu autoritatile sub cari stateau, sa- manand in ambele privinti cu superiorii lor, voevozii. Asa un document din 1260 conferA dreptill de nobilitate unor knezi din Sirmium, Romani dupa nurne : Cretu, Cupisa si Racu, pentru ajutorul dat lai Bela al IV-lea in apararea lui de puhoiul tatAresc. Un alt document din 1326 aratA pe Carol Robert dAruind knezului Stanislau fiul lui Stan, mosia Stramtura (Sur- (Inky) pentru slujbele fAcute regelui. Un al treilea do-

54. Fejer, IX, 3, p. 553, 1366 : Si vero communis Olachus aliqueinno- bilein hominern in publico maleficii inculpans non possit totaliter suam probare actionem, tune probationem ipsam faciat prout potest, videlicet per nobiles aut per Kenezios, aut per communes homines seu Olachos". Maniu, I. c., universorum mbilium et Kencziorum nec non alium Valachorum". Fejer, XI, p. 504, 1435 : nos una cum juratis et universitate nobilium ac Keneziorum ipsius districtus Hazak". Kemeny, p. 300. 1363 : coram nobis et regni nobilibus de comitatu Hunyad ac universis Keneziis et senioribus Olachalibus districtus Ilatzag", etc. Nobiles Kenezii :vezi buncioarii Hurm., Doe., 1, 2, p. 331, 1390 : Petrus filius Dees, nobilis Kenezii de Temeshel". Comp. Mihaly, Diplome, p. 7, nota 1.In- ferioritatea knezilor fa5 cu VOCVOth se vede bunhoara din faptul c5. atunci cand voevodul Iuga din Maramures este insarcinat a introduce in mosiile sale de care fusese deposedat de I3ogdan rAsvrMitorul, intemeietorulstatuluimoldovan, in. Gyula fiul lui Dragos, luga convocase pe toti knezii Maramuresului s5 fie fata Iiirestituire. Doc. din 1349.Maijos,Vol. III,cap. Desedlecarea Moldovei. 55. Kemeny, /.c., p. 304, 1387 : In festo beati Georgii quinquagesimam easlellanipraescripti castri Mihald per tune constitutam solvere teneantur, prout de aliis liberis villis ipsorum kenezialibus solvere sunt consueti". !dem, p. 310, 1182 :Fidelibus nostris dicatoribus et exactoribus quarumlibet taxarum, censuum et contributionum expositum est nostrae majestati in personis universorum Keneziorum nostrorum in pertinentiis castri Hunyad commorantium gravi cum querela... qualiter ipsi antiqua libertatis eorum peaerogativa requirente, a solulione quarumlibet taxarum exemti fuerint".

UNGURLI 219 cumentdin 1358 dAruie§te luiSocol knezul doua mo§ii pentru vitejia lui in lupfa. Un al 4-lea lauda pe un knez pentru bärbatia luiin hiptele purtate pentru eliberarea reginei Maria. Un al 5-lea, dat de Sigisrnund, multAme§te knezului Dionisie fiul lui Cerca pentru strälucitele lui merite in expeditia din Bosnia. Un al 6-lea din 1420 al aceluia§ rege recunoa§te marele slujbe ale knezului Bogdan fiul lui Neculai. fiul lui MAgoiu, in lupta de la Severin contra Turcilor 86.In sfar§it un al7-lea din 1481 intare§te lui Teodor knezul stApanirea pe m,o§ia Török, pentru credincioa- sae lui slujbe §i anume pentru cà loan Corvin, fiind zdrobit de Turci in campul Mierlei si cAzand de pe cal in focul luptei, knezul Teodor i-a dat calul liii§i i-a sapat astfel de a fi prins" 87. Am väzut mai sus rolul cel insemnat jucat de knezi in apararea vadurilor Dunärei §i la paza hota- ralui din spre Moldova 88 Cat despre spiritul fasvrätitor al knezilorel este iarki adeverit de mai multe documente. Unul din 1358 arata pe knezul Basarab din Cara§ul Mare §i pe alt knez tot Basarab din Cara§ul Mic atAcand§i eland foc casciknezelui Socol (Zokul) care pierda in acel pojar actul de dAruire al regelui pentru mo§ia Valea Seca§ului (Sekaspataka). Uri knez Ladislau Le- hacescu din districtul Mehadiei fuge in 1376. depe mo§ia Bala§nita, in Valahia, la du§manul regelui maghiar, Vladislav Basarab, pentru care regele ii con- fisc5 knezatulsi'l da.lui Raicu. Alti trei kneji valahi : Costea, Stanciol §i popa Volcul, nemulfamiti cu. domnia ungureasa, fug in Moldova, dupä ce pustiesc knezatele lor, pentru care sant osauditi a pierde aceste

56. Hurm., Doc., I. p. 291, anno 1260 : Krecz, Kupissa ct Haak" ;Mihaly. Diplome, p. 6,1326 ;Ilurm., Doc.. I, 2, p. 53, 1358. Pentru celelalte vezi textek pSnS la 1420 citate dc N. Densulanu, Revoltilia liii Iloria. p. 18, nota 1. Pentru eel din 1420 ; Hurm., Doc.,I,2, p. 511. 57. Hurm., Doc.,II,2, p. 270. 58. Vezi p. 210 $i mai jos, p. 237. Adaog5 doe. din 1147 :darul fAcut, knezului Dan (lin Ciucil ;1435, knezilor Dan. Surca yiGortosan din SAcele; 1405 lui Dinicu Cucca din MihMiuti. (Hurm., Doe., I. 2, 415 $i 721). Adaog5 I2, p. 535,1126 ;p. 541,1 427 ip. 683, 1442.

220 ISTORIA ROMANILOR

knezate, pecari voevodul Transilvaniei le trece lui Mihail Basarab in 1435 59. 0 alt5 incercare de räscoal5 este fäcutä de ni§te knezi din tinuturile valahe ale castrului Deva6°.0 rdsvrätire mai insemnatä este acea din 1408 a knezilor (sau voevozilor, titlul lor nu este dat) Ladislau, Mihail §i Dan cari rAdicd contra lui Sigismund pe locuitorii din reeiunea Timi§ului, luand castelul Vylak ca baza de improtivire, §i care rAscoalà este lini§titA de rege numai cu greutate 61. A§A erau de obi§nuite aceste rAscoale, incdt imputarea lor se fAceà uneori pentru a calomnià §i a nenoroci pe knezii nevinov ati 62. Cauza acestor necontenite räsvrAtiri ne-o dä documentul raportat de Kemeny : anume greutatea slujbelor militare. Mijlocul knezilor de a scApà de greutä- tile knezatulai erau, in afarà de räsvrAtima§i fuga. Inca §i uzurparea titlului de nobil. Un document ne spune Ca' mai multi knezi valahicopArta§i ai unui knezat protesteazA contra uzurpArei titlului de nobil din partea unuia din ei, ceea ce scutindu'l de indatoririle legate de posesiunea knezatului, arunch toata sarcina pe spetele celor rArna§i 63.

59. Mihaly Diplome, p. 332, 1388 ;Col. lui Traian, 1874, p. 126, 1376. Alt nobil, de asta data Neculai de Bezere, Roman, fuge la Dan Voevod In 1433. Hurni., Doc., I, 2, p. 583. Fejer, XI, p. 504, 1435. 60. Kemeny, Knezen und Knezale, p. 313 : quod nonnuli populi in districtibus olachalibus dicto castro existentes, malesanis ac frivolis keneziorum corum suggestionibus et consiliis agitati ac inducti, variis sub coloribus se cum manifesto dicti castri nostri detrirnente a solitis castri servitutibus subducere conentur". 01. Hurm., Doc.,I,2, p. 457-459. 02. Asa patira knezii Ladislaui Ioan Neacsu. Hurm., Doc., I, 2, p. 166, 1372. 03. Doc.citatde Hunfalvy, Die Rumanen und ihre Anspruche, p. 111. Un al doilea exemplu de uzurpare a nobilimei din partea unui knez este con- jinut in un doc. din 1408 citat dupS Martinus Schwantner de Radu Rosetti, Pd- memlul, Sdlenii $i Sldpdnii, 1907, p. 26, nota 2. Un alt doc. din 1377, Hurm., Doc., 1, 2, p. 241, (Id mai multe amanunjimi asupra Incercarilor knezilor de a'si fmbunatati starea, ceeace nu se putea face decSt pe calea fara-de-legilor, de oarece acea legala le era daunatoare. Doc. spune : Kenezii terras, prata et silvas Kene- ziatus ipsorum, titulo ex concessione episcopi temporaliter tentas et possessas aliis pro lubitu vendere et in filios heredesque suos transpendere, ceteros sub- Olachos novis, inauditis exactionibus vexare ac damnificare, se ipsos ab onere debite terrestralis subjectionis fraudulenter sub variis coloribus subducere co nen tur".

IINGuRtt 221 Slujba cAtre casteluri era cu atilt mai grea, en cat ea era imbinatà cu dari indestul de impovarAtoare, anume de fiecare casa din satul sau satele knezului cate 3 gro0 dare ce era de sigur garantatAi implinitd in caz de lipsä de averea knezului. Afarà de aceasta, quinquagesima din oi, dijma din porci ;i athine. Knezii apoi mai datorau o taxA regelui cate oarca' de argint de knezat, dupA cum reiesA lucrul din un proees intre knezii DragotA 0 Joan din Riul Alb §i Ianusca Basarabi Costea, knezi din Rigor, dela plata acestei taxe. Knezii mai erau datori sä facAi politia mo0ei 64 A§a un knez Toma este osiindit in 1342 la gloaba de 3 mArci, pentruca nu adusese fata pe fund unui cal la vice-comitele din Cara§ 65. Can erau drepturile ifoloasele knezilor? Mai intaiu ei puneau in lucrare un drept de judecatA care, de ;I mai restrilns &cat acel al voevozilor, trebuia sA le aducA destul de bune foloase legalei pe delAturi, cum era obiceiul Ii acele timpuri ". A;A coneesia knezatului Care familia Mutnuk (Iuga§i Bogdan) asupra mmi sat nou apzat, continea dreptul de ju- decatà asupra locuitorilor. exceptandu-se furtul, pra- dAciunile ;i dArile de foc. In afarA de acest drept dela care trAgea foloase prin 14 din amenzi, mai erau sett- titi de oarecari clan, precum de insemnata contributie quinquagesini a. Aveau ioarecare privilegii in privinta p4unatu1ui ; dar dacA aveau §izile de clacA ale taranilor, cum era in Galitia, nu se poate ;ti 67. Knezii erau de obiceiu scutiti de contributii, cel putin unii din ei, precum bunA oará acei din tinutul 1-Tune-

64. Hum., Doc.,I,2, p. 300, 1387 : de qualibet sessione (proprieta0, case) singulos tres grossos et quinquagesirnas castellanis praescripti castri Mihald solvere sunt consuenti". Ash era bunil ()aril obligat keneziatul lui Dobrea Vala- chul pomenit In 1394. Ibid., I, 2, p. 354. In ce constau prestifliilei munca p. castele, vezi in doc. citat. 65. Ibid.,I,2, p. 397, 1395. Ibid.,I,2, p. 276-277, 1382. 66. Hurm., Doc., I, 2, p. 246, 1377 : Knezii.... ceteres subditos Vlachos novis inauditis exactionibus vexare ac dampnificare". Un doc. 1545 vorbeste de sive Kenezium aliquern furum deprehensum." Ibidem, II,I, p. 371. 67. Ibid., I, 2, p. 28. Asupra foloaselor celorlalte ale knezilor vezi Bogdan despre knezii romdni in An. Acad. Rom., II, Tom. XXIV, 1903, p. 18 (6).

222 isTORIA RomAbirLoR doarei. Unii knezi insa se vAd supusi la (FAH. Scutirea nu era deci un asezamânt obstesc, ci o favoare 68 Knezatul lrai dadeai oarecari folosinti asupra pamântului mai ales de pAsuni si de pAduri ; nu con- ferea insA prin el insusi, nici da dreptul de proprietate asupra satului concedat unui knez. Lucrul reiesA cu invederare din un document din 1419 care contine expunerea unui proces intre Bomiiiii Sandui Petru cari aratA cA stramosii lor :SarAcin, Neculai si Luca fiiilui CrAciun, capataserA dela regele Ludovic in 1350 douA sate romfmesti : Lipcea iHernicea cu dreptul de knezat ;dar cä dupA aceea. adaosese cAtre acel drepti acel de proprietate, pretinzAnd la judecata ce se face in Vissegrad, sä li se recunoascA asupra a- celor sate nu numai dreptul de knezat ciiacel dc prophetate 69. Regele Sigismund intAreste in 1387 aceast A desp Artire a knezatului de proprietate, de oarece prin un document din acest an, regele darueste luitefan de Mutnuk, Valahul, pentru credincioasele lui slujbe, proprietatea mosiei Almafa pe care pana atunci 0 detinuse ca knezat, lAmurind in actul lui de dAruirecA'i da dreptul a se folosi de p Amânturile cultivate si neculti- Vi te, de munti si de sesuri, de pAduri si de câmpii, de pasuni si de poieMSi asa mai departe, adeca de de- plinAtatea proprietateiacelei moii. Acelasi monarh intAreste pe alt Mutnuk (Bogdan) 70 in proprietatea a doua mosii, Muciova i Dobrogostea din districtul Ca- strului Sebes, pe can moii panA atunci Bogdan le detinuse cu titlul de knez, dându'i anume toate drepturile de proprietate locurile cultivate si necultivate, apele, cursul apelor, muntii, pAsunele. Tot asa face si Ion Corvin de Huniade, cand darueste nobilului Dan,

68. Scutire 1482. Hurm., Doc.,II,2,p. 273. 69. Mihaly, Diplome, p. 186 : tarnen qui non solum Knezatum sed verum ipsum dorniniurn praedictorum possessionum in perpetuum contulit". Cf. doc. din 1350. Ibidern, p. 30. Pentru drepturile de folosinte aleknezilor vezipagina p ecedentS 70. Hum., Doc., I, 2, p. 300, 1387 :Quod nos pro fidelibus serviciis Bog- flan Olahi filii Stephani de Mothnuk quandam possessionem nostram sub ipsius Keneziatu et officiolatu hactenus habitam, Almafa vocatam, pleno iure dedimus cum universis suis utilitatitms, terris cultis et incultis, pratis, silvis, etc.".

UNGuitu 223 fiul lui faros lav din Ciuc4 (Khonaka) §i fratilor lui : Voicu, Petru, Ciorbea §i Joan, aceastA mo§ie pe care panA atunci 0 detinuse sub numele de knez ". SA nu ne Iiielàni prin destul de numeroasele documente cad, spunând cA dau knezatul, dau intr'adevAr mo§ii in deplinA proprietate. A§A un document din 1153 specificA intredrepturile unui knezat locurile. arabile cultivate§inecultivate,ogoarele,ciin.piile, apele, fluviile, p Muffle, vAile, viile, cursul apelor §i loate foloasele ce se lin de knezal" 72.Aceste foloase sunt insA acele ale proprietAtei mo§iei care sunt totdeauna cuprinse in o astfel de formulA, pe and drepturile knezatului propriu zis sunt totdeauna mai rAs- stranse : cu toate foloasele, drepturile §i pertinentele ce se tin de dânsul" 73. Este invederat cA termenul de knezat este luat in formula intAi ca nepropriu, de oare ce, cum am vAzut, aceastA instqire a unui individ Ii dAdeà dreptul la jurisdictia imbinatA pe atunci cu oarecare foloase materiale, insA nu la proprietat ea mo§iei. DAruirea mo§iei Inssi, unui knez, asupra c Areia el aveà panA atunci numa.i dreptul dc knezat, ii ridi6 la rangul de nobil. El incetà de a mai fi knez, cu toate cA pAstrà titlul acesta §i deacolo innainte. Jurisdictia pe care el o avuse asupra locuitorilor satului in puterea knezatului, o punea acuma in lucrare in insu- ,sirea lui de proprietar nobil, rânduind pe alti knezi in locul lui, pentru a se indeletnici cu trebile mArunte ale ocdrmuirei satului. Knezii români ridicati la starea

71. Hurin., Doc., I, 2, p. 356, 1394 si p. 727, 1446. 72. Mihaly, Diplome, p. 369. Comp. p. 240 si 245. 73. ComparA formula thiruirei mosiei Mutzensi anobilitAtei, lui loan luga din Vizbu (Mihaly, Diplome, p. 482, 1468 : Iohanni luga de Vizo nobili- tatem in possessionem Mutzen habitam cum cunclis ejusdem utilitatibus videlicet: terris arabilibus cultis el incullis, agris, pascuis, sylvis. nemoribus, vallibas, aquis et omnibus aliis") cti acea a knezatului ordinar dat lui Roman si Ladislau fiii lui Sturdza. (Hurm., Doc., I, 2, 0. 167, 1370 : Quod Roman et Ladislaus fily Sturza fideles Olachi nostri poss. Muthnuk sub nomine Knezatus dudum lo- catam cum omnibus villarum utilitatibus, juribus, fructualitatibus et pertinenciis universis donavirnus. Cf. formula identicA la darea knezatului luiStan dictus Fejer Olachus) Ibidem, I, 2, p. 68). Când se da proprietatea mosiei unui knez Innobilat se pune formula cea referitoare la foloasele moiei. (Vezi mai sus). Documentul din 1468 aratA, dacA nu ne InselAm, pe eel dintAi Sturza din care se trage familia de mai tarziu din Moldova.

224 ISTORIA ROMANILOR de nobili disp Areau deci din randurile clasei lor pentru a ingrosa pe acea a nobililori a se stange impreuna cu dansa in sinul natiei cuceritoare. Knezii erau deci, la inceput, pristavii satelor li- berevillae liberaelocuite cum vom vedea de iobagionii castrelor, indatorati la slujba militaräi, pe langA castele, la intretinerea acestora. Knezii insA cA- zuserA impreun5 cu satele lor in stApanirea nobililor, devenind niste subalterni ai acestora. Ei mAntineau ordinea, strangeaudArile,ridicau ostirilei fAceau mi.- cuejudecAfidintre oamenii satului 74. De aceastä in- datorire a knezilor erau legate oarecari foloase, dar cari erau departe de a avea greutateai intinderea acelor alipite de nobleta, cauzA pentru care gAsim pe knezi incercand fArà incetare a se lepAda de knezat a'si apropria titlul nobiliar. Din cereetarea fAcutA panA aci rezultA cA erau (lona feluri de knezi :cei ordinari i ceiinnobilati cari, cum am vAzut, rAni Allem knezi mai mult en numele. Aceast5 deosebire era fAcutà intreei side dreptul de procedurA care stabilia cA knezul nobil sA aib5, in jurAwantul liii, valoarea unui nobil, pe cand oamenii de rand documentul explicA, adecA Romanii nu erau primiti decat pentru 1/4 de parte, adicA 1/4 de nobil in proces?le cu cojurAtori 75. Concesia knezatului era san timpurarA sau ere- ditarA. Se vede cA ea era mArginitA la viata knezului pe moiile particulare sau ale episcopilor, ieA era dimpotrivA ereditarA pe domeniile regesti. Un document citat mai sus care contine plange- rile unui episeop contra uzurparilor knezilor,aratA

74. Ce erau knezii pe mosiile nobililor, se vede buniioarti din documentul regelui Vladislav prin care d5rueste lui loan Corvin de Huniade mosia Bosar din Banat cu toate satcle ei tinute de knezi. Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 666, 1440 ; cum cunctis eiusdem villis tenutis kneziatibus". 75. Hurm., Doc., I, 2, p. 120, 1366 : unusquisque Kenezus per nostras litteras regales in suo Kenezatu roboratus pro uno vero nobili acceptatur ; corn- munis autem Kenezius pro villici fidel unius lerlonis computetur et communes homines seu Olahi recipiantur pro horninibus fidei medii factores in approba- turn praenotati".

DNGURII 223 intre aceste uzurpàrii incerdrile knezilor de a transmite foloasele teritoriale alipite de knezatcopiilor §i mo§tenitorilor ; regele insA adaogA cA se obi§nue§te asemenea transmitere pe mo§tenire a knezatului, numai in posesiile rege§ti 76i se intelege de unde provine aceastA favorizare specialA incuviintataknezilor rege§ti. Era o compensare pentru greutAtile mai mari alipite de aceste knezate,prin indatorirea slujbelor §i dArilor la castele ; apoi era totodatà pentru rege Un rnijloc de asigurare a perpetuitAtei acestor slujbe ". Knezii erau adeseori insArcinati cu iMpoporarea unor locuri pustii. Aà regele Carol Robert ddrue§le knezului CrAciun (nobilitandu'l) mo§ia Bilka, pentruca fiiilui adusesed oameni pe moii1e nelocuite panA atunci :Lepeca §i Hernicea, cari mo§ii sä asculte de acum inainte de ei ca de kneziii stApanii lor 78. Alt document contine scutirea knezilor din Hateg :Stan- ciul, Berivoi, Dragomir §i Vlad, de toate dArile §i slujbele knezatelor lor, pentrud impoporaserä satul Poiana lui Achim (Vaskapuk) 79. ImpArtirea knezilor in cele douà clase :ordinari §i nobili,explid stângerea acestui a§ezArnAntpri- rnitiv politic al poporului roman. Cei pe cari insu§iri suflete§ti superioare sau alte forme ale intamplArei, ea norocul sau ImprejurAri fericite,Ii inAltaserá in ran-

76. Document din Hurmuzachi, citat mai sus : Alios (Kenezos) in aliis districtibus olachalibus tanquam pertinenciis castrorum nostrorum regalium in prehabitis eortnn Keneziatibus relinquere el in filios filiorum confirmare consue- vimus". 77. Sunt foarte numeroase documentele prin careregii conferSknezate ereditare : Kerneny, Magasin, II, p. 306, 1361 (Hurmuzachi, Doc., I, 2, P. 68): Kneziatum medietatis eiusdem possessionis olachalis Ozon vocatae in Maramo- risio quem Kneziatum prius Stan dictus Fejir Olachus conservare dignoscebatur, filius Locoloi eorumque Mils et posteritatibus univeisis, sub eisdem utilitatibus quibus Stan eundern conservare cognoscitur, donavimus". Alte documente vezi in Hurmuzachi, Doc., I, 2, p. 167, 1370 (knezul Sturza),p. 196, 1372 (knezul Neacsu); p. 300, 1387 (knezul Petru fiul lui Desu): ut etiam inantea ad ipsum servicium eo magis animentur" ;p. 354, 1394 (knezul Dobre Olahus filium loan de Lesnek"); P. 428: 1404 (knezii Kenderes, Bat bu si Costea), p. 436, 140t (knezul Bogdan de Muthnuk), p. 461, 1408 (knezul Gheorghe), etc., etc. 78. Mihaly, Diplome, p. 30, 1350 : tanquam Knezios et seniores vestros in medium vestro acceptando tanquam alios Kineziis predecessoribus ipsorum obedivisti. 79. Hurrnuzachi, Doc., I, 2, p. 464, 1409. 15 A. D. Xenopol. Istoria Romilnilor.VoI. II.

226 ISTORIA RONIANILOR

durile nobililor, disparurd impreund cu ei, fie in coborirea catre Muntenia §i Moldova, fie in sinul natiei ungurqti ;cei mici insa cari ramasera in mijlocul io- hagilor pe cari ii ocannuisera, impart4ira vitriga lor soarta, stangandu-se prin saracirea §i decaderea ma- terialà, morala §iintelectuala a poporului, cum se stange o candela sacatuita de untdelemn. Dreptul obi§nuelnic.Paralel cu aceasta organizare originald a poporului roman sub voevozi §i knezi, cari se pastrasera din vechime, ca Ili§te a§ezaminte folo- sitoare ins4 cuceritorilor, aflam pe Romanii de peste munti regulati in daraverile lor prin un drept obisnuel- nie valah. tirile mai amanuntite ce le avem asupra acestui .v echiu drept, aratat de documente ca drept romanesc jus valachicumsunt cuprinse in documente polone. Prin veacul al XIV-lea regii poloni cautau sa atragd colonii romane din Transilvania, in Galitia, spre a spori poporatia tarei. Ei dadeau privilegii celor ce vor colonizh locurile pustii. In 1378 se face cea dintaiu pomenire a dreptului romanesc cu prilejul privilegiu- lui dat de Vladislav, principe de Opolia in Galitia, lui Ladomir Moldovanul, asupra carnpului Godle ca sd'§i fac sat dupà dreptul moldovenesc. Alt privilegiu, al doilea in data, este din 1424, dat de Boleslav, knez al Cernigovului, lui Vlad Dra- goerinovici care capata in dar satul (de asta data a§e- zare locuitä) Cosovo cu movilele, cu al-aurae, cu f a- netele, culuncile, cu pa§unele, cu apele §i cu izvoarele lor, cu riurile, cu paraiele, cu fantanele, cu hele§taele, cu baltile, cu mocirlele (pentru immuiat canepa), cu toate apele curgatoare §i statatoare, cu pädurile, cu dumbravile, cu padurile ilegre (dese) cu lemnele taiate (lenmul uscat), cu stejeri§urile, cu mestecani§urile, cu stupii din arbori (scorburi de copaci), cu prisäcele, cu tufi§urile, cu salciile, cu dealurile mari §i mici, cu vaile §i cu lovi§tele de fiare 0 de pe§ti" o boggtie de enu- meratie in adevár uimitoare §i pe care am trecut-o

UNGUI:11 227 numai de curiozitate, sprese vedeà ce spornici erau la vorbd, chiar unde nu trebuia, oamenii acelui timp. Locul insä interesant pentru chestia dreptului romanese vine dupd aceastd fantastica enulnerare:iar acest sat sus numit are sA ne dee, dupd dreptul moldovenese, veniturile ce ni se dau dela plaiuri §i anume : defiecare taran ate doi gro§i le§e§ti MO in Cracovia, pe fiecare an ;deasernenea mai sus numitul Vlad are sä ne slujascd pentru acest sat, cand vom aveà nevoie, cu o lance §i cu doi arca§i" 80 . Documentele posterioare poloneze dan mai multe amänuntimi asupra indatoririlor knezilor colonizatori §i a drepturilor lor fata de sdtenii adu§i de ei. Meseori se pomene§te dreptul valah. A§A knezul roman aveã o bucata de pamant, moara §i cr4ma, dreptul de prisaca, acel de a face iazuri §i pescui pe§tele, a retinea pentru el a treia parte din gloabele impuse cum §i oparte din ddrile incasate pentru principe. Indatoririle knezilor constau in adunarea da'rilor rege§ti §i slujba rnilitara. Taranii aveau, dupà documentele poloneze, Cate -0intindere de pAmant mult niai mica ca acea a knezilor;aveau dreptul a tinea vite, (land o zeciuiald din ele sau din productele lor ; faceau cateva, zile de munch" pe all knezului ; plateau contributiile catre rege, fiind scutiti de ele numai pentru catva timp, dupà infiintarea noului sat. In timp de razboiu darea se adaoga, §i mai erau indatorati a face caraturi §i alte munci manuale in slujba o§tirilor. Cand se dadeà taranilor mai mult pamant deat li se cuvenia dupa dreptul vclah; atunci se inmultiau§i indatoririle lor. Locui- torii sa telor romane§ti colonizati in Galitia av eau in sfar§it dreptul de a fi judecati dupa obiceitd rornitnesc, conform sistemului timpului, a respectului dreptului personal, care facea ca §i coloniile germane ssa fie ju- deeate dupà dreptul german 81

80. Ambele documente publicate din nou de I. Bogdan, dupil otiginal In chip corect In Indaloririle mililare ale knezilori boierilor moldoveni fn Ana- Idle Academiei romdne, II, Tom. XXIX, 1907, p. 614-616 (2-4). 81. Vezi am5runtimile In Radu Rosetti, Pdmdntul, Säleniii Sldpdnir, 1907, p. 56-70, unde sunt citate toate documentele.

228 ISTORIA ROMANILOR

Se naste acum intrebarea : dacà toa Le aceste dis- pozitiiapartineaudreptului obisnuelnic valah, sau daca' nu cumva mai multe din ele erau concesii si dispozitii speciale, luate nu numai in privinta Româ- nilor,ci in deobste in acea a tuturor colonistilor, §i atuncea ar fi de nevoie a se alege, din aceste dispozitii, acele cari se tineau de dreptul românesc si acele cari erau strAine de el 82. Deosebirea este aproape cu neputinta" de stabilit, si trebue sá ne multámim Cli oarecari indrumari date de documente. Ajudecata faranilor se racea de knezi ajutati de alti oameni buni si bAtrani, cum spun documentele unguresti mai noue,sianume gloabele pentru abateri se impuneau dupA normele drepialui romehiesc. Tot acest drept hotAriaveniturilecuve- nite regelui de la colonisti siaici sta autonomia indestul de mare a satelor române§ti. Tot dupd normele dreptului special valah se ho- thra si echivalentul in pàmânt pe careregele sau knezul ii puma la inamAna pranului. Aceste regule culese din documentele Poloniei, cu anume arAtare ca apartineau drephilui valah, vor fi fost puse inapli- care si in Ungaria, de §I nu sunt pomenite in actele din aceastà tara. Alte regule luate din documentele unguresti insusi sunt bunaoara acea privitoare la taxa de plätit pentru mostenire si care, dupa dreptul valah, era de un vitel de trei ani sau un bon curatit 83. In procedura care, ca si fondul dreptului. aplica tot normele valahe, se aduceau dovezile, se alegeau juratii 84, se asteptau trei termeni de judecatg, când cel chemat nu venia, innainte de a se hotAri pricina, si alte che- 82. Asupra acestei chestii 5ia altoramulte, vezi lupta cea omcricii incins5 intre R. Rosetti 5i G. Panu (cel prea timpurin r5pit giintei), in G. Panu,Ccr- celdri asupra third jaranilor, 1910. R. Rosetti ii r5spunde prin articolul 0 agrc- .sianepublicat InVicda Rom. Panu replic5 prin volurnul s5uIncercare de mistificare, s1fir5it cu putin timp inaintea mortei lui in 1910, iar Rosetti rifspunde din nou in Vinla Romóneascd, 1911, No. 6 5i 7 Penlru adevdr $i dreptale". 83. Duliscovits. 1. c., II, p. 21,1493 :si aliguetn Keneziorurn sive Vain- chorum mori contigeret, antiqua eorum lege et consuctudine vitulum... exigatis". 84. Pesty, I.c.,III, p. 138,1500 :iure volachiae coram nobis probare potuerunt. Idem, p. 145, 1500 : certos probos nobiles vires iuxta ritum volachiaa cligant".

UN GURII 229 stii de procedura nespecificate mai de aproape 85. Re- clamatiile de iobagi mai ales se judecau diva' dreptul romanesc 86 Tot dupa dreptul valah se urmau in Tran- silvania §i punerile in posesie alemosiilor castigate prin judecata. Mai multe documente spun Ca' con- firmarea sau introducerea in stapanire sä se faeä sub condithlei drepturile de posesie obisnuite in clistrie- tele Romanilor.i juratorii se dadeau tot dupà veehiul drept rornanesc 87 Congregapile. Mult mai insemnata pentru caracterizarea situatiei politice a poporului roman, era impartasirea lui la adunarile sau dietelenumite in docurnentele unguresti congregationes cari puteau fi sau tinutale, chemate de comitii tinuturilor, sau obstesti ale intregei tali sub presidentia regelui sau a voevodului Transilvaniei. Astfel de State generale sau de convocari ale nobililor sau ale nobililor si knezilor se indeletniceau cu felurite treburi ;caci despiirtirea ce s'a pus astazi intre autoritatile ocarmuitoare si cele judecatoresli nu exista pe acele vremuri. Se intelege insa ci judecarea proceselor era treaba cea mai obisnuita a acestor adunari cari uneori sunt aratate ca chemate anume pentru impartirea dreptatei. Grasim bunaoard congregatia generala convocata in 1291 in Fevruarie 22, indeletnicindu-se §i cu chestii monetare, de ocarmuire, oranduirea därilor, §i en cercetarea unui proces 88 Docurnentul care a preocupat cel mai mult luarea aminte a istoricilor §i in jurul caruia s'au incins desba- terile cele mai patimase intre partizanii acelor ce sustineau ea' poporul roman se bucurase de drepturi in trecut, si protivnicii, Sa§i si Unguri, cari sprijiniau parerea ca ei fusesera in totdeauna o turma de robi furisati 85. Doc. Fügeiraului in Col. lui Trojan, 1874, p. 10, 1556 : Tribus terminis ab consuetudine observatis (era vorba de o judecatil lntre Romani). Comp. Mi- haly, Diplome, p. 34. 1345 : ab justitia consueta more Valachorum exhibere". 86. Col. Kemeny reprodus de Transilvania, V, 1872, p. 42 : iobbagiones ()It:dully jusliliae complementum probari postulassent". 87. Hurm., Doc., II, 2, p. 19, 20,22 :,.sub eisdem condicionibus quibus in districtibus Walachrorum donari consueverunt" ;1478, Ibidem, p. 248. 88. Teutsch und Firnhaber, p. 139.

230 IBTORLA ROMINILOR odatà cu Tiganii in Transilvania 89 este acel privitor la .o altà congregatie tinutA la Alba-Iulia in acela, an 1291. In acel act se spune anume cà ea fusese convo- catä, compusä fiind din toti nobilii, Sa§ii, Secuii §i Valaliii din pArtile Transilvaniei, pentru a se reforma starea acestora, §i cA in aceastä congregatie se sculase magistrul Ugrinus, reclamand cloud mo§ii ale sale : FAgAra§ul §i SambAta, ce'i fuseserA luate MICA drept. Dupà o cercetare fAcutAde regele Andrei cu acei nobili, Sa§i, Secui §i Valahi, mo§iile au fost restituite magistrului Ugrinus 90 Documentul de care ne ocupAm 4fline lAmurit douA lucruri :1) CA congregatia. fusese chematà nu nuinai pentru cercetarea procesului Ma- gistrului Ugrinus care numai se folosise de.dansa spre a se scula in inijlocul ei"§i reclama rno§iile ; 2)' CA se convocase la. ea nu numai cele trei natii pri- vilegiate ale Transilvanieici §i a patra natie, aceea a Romanilor care fu degradatA mai tarziu la rangul de popor supus, tolerat §i mAntinut in tarA numai spre folosul celorlalte. Si reprezentantii poporului Ro- manilor nu sunt chemati in aceastA congregatie numai de formA ci ca elemente active ale adunärei, de oarece ieau parte la hotArarea procesului hii Ugrinus. Docu- mentul insA spune CA au fost convocati pe langd celelalte natii :Sa0i, Secuii§iValahii, nu Ungurii, ci nobilii. Am vAzut insä cA in clasa nobihlor Transil- vaniei eraui multi Romani, a§a CA poporul romanesc era reprezentat In congregatie prin douà din elementele sale :nobilii lui §i Olahii de rand. Se credea dc aparatorii situatiei mai infloritoare a

.' 89. Asa sustine Hunfalvy. 90. Teutsch und Firnhaber, p. 167, 1291. Martle 11 :..Nos Andreas quod cum universis nobilibus, SaxonibusSyculis et Olachis in partibus Trap- silvanis apud Albam Iulc pro reformationc status eorundem congregacionem cunt fisdem fecissemus. de consiho omnium prelatoruin et baronum 'nut nostri. co tempore nobis assistentium, magister Ugrinus suns possessiones Fugros et Zuni- bathely vocatas. iuxta fluvium Oltli existentes, asserens a se indebite alienatas, surgendo in ipsa congregacione nostril sibi per nos reddi et restitui postutasset... Tandem nos de facto dictarum possessionum magis clarificari voientes. utrum ipsius magistri Ugrini fuerint, nec ne, ab eisdem nobilibus, Saxonibus. Syculis et Olachis diligenter inquiri fecimus si dicte possessiones ad ipsum magistrunt Ugrinum dinoscantur juste et legithne pertinere, etc."

UNGURIT 231

Românilor, cA acest document era singurul act pe care se putea sprijini impArtAsirea Romanilor la ocarmuirea Transilvaniei ca natie, deci cu drepturi egale acelor ale natiilor declarate mai tarziu de singure stApane ale acestei tali. De atunci insäi panA astki s'a mai dat la luminA Un numar de alte acte de acelasi fel cari dovedesc, cà Rornanii si mai ales clasele lor mai superioare, precum nobilii iknezii, erau adeseori convocati, fie numai ei, fie iarAsi iii unire cu reprezentantii celorlalte natii, in adunArile obstesti ale Transilvaniei. Voim sä reproducem arAtArile acestor documente cari sunt cel mai mare sprijin in dovedirea situatiei juridice a poporului ronian, situa tie ce fAcea din el un element politic al Wei, si care numai cat mai tarziu, pfin silniciii nedreptAti, a fost prefAcut in ade'àr in o turmA de robi. Innainte de a reproduce documentele constAtAtoare ale tinereiialtor congregatii ob*qi cu popoarele Transilvaniei, cuprinzandi pe Romani, decal. acel din 1291, sA trecem in revistA impArtAsirea Romanilor la congregatiile linatale cari erau in principiutot atat de insemnate cai cele generale, de oarecei ele tin- teau la activitatea cea mai de sarnA, poate chiar si a adunarilor generale, anun-e impArtirea dreptatei. Mai intaiu citArn un document din 1357, care you- beste de congregatia tinutA la Turda cu nobilii, Sasii, Secuii si ali oanzeni 9'. Rostirea, desi nehotAritA, se referA evident la Valahi. Un docun ent din 1317 confine arata,rea unei congregatii speciale timita de ir a- gistrul Dausa comae de Bihor si Zobolc, cu nobilii oamenii comuni din zisele comitate, in scopul impArtirei dreptAtei 92. Intre nobili erau fArà Incboialäi Romanii

91.I lurm., Dor., 12. p. 45, 1353 : ab omnibus Nobilibus Siculis et Saxo- nibus, aliisque lwrninibus, in tribus congregationibus Thordae celebratis". 92. Fcjer, VIII, 2, p. 98, 1317 : Magister Dausa comes.., in congrega- clone nostra speciali quam corarn venerabili patri domino Emmericho et coram nobilibus et communis hominibns comitatum praedictorum causa justicia facienda, celebravimus". Cornunes hornines nu eraudecht Romfinii numititotdeauna Mehl,Walachi in docurnentele ungure§ti, In unul din ele chiar Olachi Romani (I lurm., Doc., 1, 2. p. 97, 1345) ceeace nu poate Insemn4 altceva decat numele lor national de lionuin.

232 IsmittA -ROMAN ILMI. din Maramure§ si tot de acelasi neam erau §i oamenii de rand chemati de comite. Un alt document din anul 1363 raporteaza judecata facuta innaintea voevodului Transilvaniei Petrui innaintea nobililor regatului din comitatul Hinedoarei si innaintea tuturor knezilor §i nobililorromdni dintinutul Hategului", dovedind astfel ca la aceste judecati luau parte nu numai nobilii dar §i knezii, adeca clasa cea mijlocie intre nobilii §i taranii romani. Un alt document din 1370 contine iard§i judecata unor iobagi invinuiti de crime si cari sunt osanditi la pierderea pamantului lor, intr'o congregatie tinuta de palatinul Ladislau dux Opulye", in comitatul de Caras, cu nobiliisialti oameni de orice stare §i conditie din acel comitat. Carasul este insa un tinut romanesc ; prin urmare luau parte la congregatie nobili si alti oameni din poporul roman. In 1391 Neculai Banul Severinului convoacd pe nobilii si pe knezii districtelor romane§ti Sebe§, Lugo§, Caran §iComiat ca sa judece procesul dintre knezul romah Bogdan de Mutnuk cu ord§enii din Caransebes, pen tru o parte din pamant de langd Timis. Aceastä congregatie era mterniediarà intre cele tinutale si cele generale, de oarece se intrunesc elemente judecatore§ti din 4 din cele 7 scaune ale Banatului. Tinuturile Banatului hind absolut romanesti, urmeaza ca nobilii si knezii convocati de Ban erau Romani, ceeace se vede si din faptul cä erau convocati in ea knezi, institutie absolut romaneasca 93. Alta congregatie tinutala se aduná in 1410 in tinutul Beiu§nlui, compusa de astd data numai din knezi romani, ca sa judece procesul dintre Bogdan si Meriden deoparte, Moga sierban de alta 94. Tot o congregatie mai mare a Banatului presidata de castelanul din Orsova, si compusa din knezii si nobili romani din cele 4 districte, judeca procesul ora-

93. Hum., Doc.,I. 2, p. 164, 1370 si p. 340, 1391. lbidenz,I,2, p. 73 1363 : coram nobis et regni nobilibus comitatis Hunyad ac universis Keneziis el senioribus oladtalibus districtus Haeuak comparendi assignassemus". 94. Ibidem, I, 2, p. 469, 1410 : universi Kenezii et jurati de pertinenriis eiusdem Belenes (Beius).

UNGURLI 233

§ului Caransebe§ cu nobilii §i knezii din comuna Mutnuk pentru ni§te pandintmi §i pàduri de langà apa Mutnuk 95 Alta' congregatie a nobililor,a knezilor §i juratilor districtului Hateg tinuta de. Ladislau Ciac, voevodul Transilvaniei, judeca procesul de tradare a celor trei knezi :Costea, Stanciul §i popa Volcul cari i§i pustiisera knezatele §i fugiserd in Moldova, osandindu'i la pierderea acelor knezate, pe cari voevodul le darue§te liii Mihail §i Joan Basarab (alti Romani) din comuna Riu- §orul, ca multamita pentru slujbele facute in contra Turcilor §i mai ales pentru moartea cuitejie a tatalui lor in acele lupte 96. In anul 1439 gdsim o altà congregatie tinuta de comitii timi§eni cu universitateano- bilfior §i a knezilor romani din tinutul Sebe§ului, care reabiliteaza pe Romanul nobil Lado de Bizere de in- vinuirea de tradare ce i se adusese. Parerea este in- OHO cu pecetile nobililor tot Romani : Joan de Mutnuk, Joan de Macica§ si Joan de Bizere 97. Dupd ce am gdsit pe Romani luand parte la congregatiile tinutale, uncle din ele ingloband chiar mai multe tinuturi, sà trecem acuma la cele cateva documente cari pomenesc congregatii generale in felul aceleia din 1291 care nu este deci singura in care s'ar pomeni Ro- mani intre elementele ei alcdtuitoare. Douä din aceste documente se rapoarta la. Banat, pomenind de astadata de ni§te congregatii generale ale acestui ducat, tinute cu nobilii barbati judecatori §i cu toti vecinii §i conlocuitorii celor 7 scaune valahe adunati In congregatie generara 98. In 1428 Sigismund

95. Ibidern, p. 508. 1119 : Nos Sigimundus de Losonch castrorum Orsova Myhald, Sebes et Syduvas castellanus una cum Nobilibus et Kenezys, Sebes, Lugos, Karan el Komyath, eausas cunclorum coram nobis litigancium." 96. Ibidem, I, 2, p. 592, 1435 : Nos Ladislausde Chac voyvoda Transyl- vaniae una cum juratis et universitate nobilium ac Keneziorum ipsius distrielus Hatzak". Comp. mai sus asupra acestor kneji r5scu1aji p 219. 97. Ibidern. p. 616, 1439Comitis Themesiensis universitas nobilium et Kenezioruni distrielus Sebes in modum proclamatae congregacionis". Asupra lui 13izere vezi mai sus, p. 210, nota 30. 98. Pesty, 1.c., p. 61, 1451 : Iohannes de Hunyad nobilibus viris judi- cibus nobilium seplem sedium valachalium, universis vicinisetcommetaneis pracscripti castri ceterisque nobilibus comprovincialibus praescriptorum seplem sedium valachiralinm in eandem sedem nostram judiciarium, per modnin proda-

234 ISTORIA ROM XICILOR regele Ungarieiiimparat al (Iermaniei tine in Myhald o congregatie generald a Transilvaniei convocand in ea pe nobiliii knezii districtului Mybald in care scu- landu-se in mijlocul ei" (aceiasi rostire ca si in actul din 1291)tefan fiul lui Rados lav, Raiuii Dobrea, knezi din Keralmezy, cer dreptate contra lui Desu si Ladislav fii lui Petrui altii, pentru jiioiile Zab la- nitai Zalyn. Dupa ce ascultà pricina, regele spune cà noi, luand sfat dela acei jurati, asesori si nobili nu mai putin si de la knezi" an) dat acele mosii lui Desui Ladislav fiii lui Petru 99. Desi congregatia pare a fi tinuta numai cu nobilii si knezii tinutului Myhald, ea este numitd generala fiind presidata de regele insusi; siacesta este puntul insemnat, fiindca autoritatea suprema a Statului lucra impreuna cu nobilii si knezii romani la restabilirea dreptatei._\ It docun_ent care indica siel participarea Romanilor la o congregatie generala desi nu'i numeste pe fata este acel din 1356 dat de Andrei voivodul Transilvaniei care convoaca dicta la Turda, spunand cd in acea congregatie obsteasc vor Ma parte, pe langa universitatea nobililor, si oameni din orice treaptd si stare a partilor Transilvaniei. Intre nobili erau fara indoiald o majoritate de nobili romani. iar ceilalti oameni de orice stare si treapta ce puteau ei fi alta decat poatei Sasi, si Secui, dar de sigur Romani ? Congregatia judecase un proces intre manastirea Clujulaii un nobil, probabil ungur, Mar- ton, fiul lui Joan de Kalyan ms. In afara de aceste intruniri ale nobililor romani pentru a pune Ia cale afacerile tarei, in care intruniri mate congregationis generalis". Hein. p. 63. 1452 : ad oppidum Sebes vocatum, sedem sciliicet judiciariam principalem septem sedium nobilium valachicalium, more proclamate congregutionis generalis". 99. Hum., Doc.,I,2, p. 553. 1428 : Nos Sigismundus rex memoriae commendamus quod in congregacione nostra genet alluniversitatis nobilium, Keneziorurnque ac alterius status, districtus nostri Myhald, vocati, in oppiclo nostro similiter Myhald pro nos celeorato, Stephanus de aliorum medio personaliter exurgendo... itur nos eorundem juratorum, assecsorum et nobilium nec non Keneziorum asssumpto consttio". 100. lbidem, I, 2, p. 43, 1356 : Nos Andreas waywoda tratisi ;anus et comes de Zonuk, in nostra congregatione gentrali universitati nobilium et cuiusais status el condictonis hominibus paths Transilvanica Thorda celebtate.

1ThGtR1I 235 ei indepliniau de obiceiu si rolul de judecAtori, mai intalnim pe nobilii români delegati de voevodul Tran- silvaniei Ca, judecàtori rânduiti anume pentru cercetarea uneipricini.Ash Joan Zapolia insArcineazd pe nobilii români Radul de Barbatviza (riul Barbat), St anciul de Magzsed (Stanciul din Matesti), Dionisie din Pest yn (din Pesteni), Petru din Riul Alb si Ladislau din Ruzor (Vlad din Riusor) ca judec6tori pentru imprtrtirea luo- siilor intre Românul Candrea (Strnunul familiei unguresti Kendefy) fiul popei Vlad din Sireti fratii lui 1"1. Tot asA std lucrul cii numiren din 1464 a judecAtorului din Orástia, Matei, fiul judecdtorului Vladislav, ales cu invoirea intregei comunitAti adec6 a SaOlor, Un- guriloriValahilor 102 Or9anizarea militarg a poporului român. Romani pe canIi Osim mai tArziu cu totul indep5rtati dela portul armelor, sub pedeaps'a chiar a pierderei manei drepte, in caz de nesupunere la aceastä oprire, num5- raJ in vremile cele dintaiu ale stApAnirei maghiare, o clasä bogata de wilitari, nu numai in straturile lor mai superioare : nobilimea, voevoziii knezii, dar chiar si in cele de jos, in massa cea mare a faranilor. Despre rolul militar al nobilimei, voivozilor si knezilor, ne-am indeletnicit mai sus. Ne trage acum ranthil a expune si pe acel al clasei tärrtnesti. TaraniiinOrtile de peste munti alatuiau, ca si acei din principate, douà feluri de sate :de acele ii- here (rAzesiii mosnenii de dincoace) si de acele supuse nobililor, mânästirilor sau knezilor innobilati. Cei liberi tralau mai mult pe domeniile regesti, wai ales pe langI castelele si cetàtile numeroase ale prilor de peste munti, cari aveau pe langrt triria lor fireascrt nevoie si de unele lucr'ari omenesti, pentru a se putea. apara de necontenitelenAvAlirice cAdeau asupra lor. Frau insrt si sate de Omni liberi pe langà prop1'iet5t1le

101. Hurm., Doc.,II,3,p. 268. 102. flurin., Doc , XV, p,60 : Mathaeum voluntate, (minium,seilice Saxonurn HungarOrum et Volachorum duximus elikpndo tin tram in judicium".

236 I STOMA nOMANILOU

nobililor §i ale mAnAstirilor. TAraiiii supu§i purtau numele de villici iar cei slobozi acel de iobbagiones, job- bagiones castri sau castrorum. IncA din 1260 se pomenesc multi Valahi in o§tirea dusA de Bela al IV-lea contra regelui Boemiei Ottocar 103 Un document din 1275 aratd pe mai multi iobagi din FAgAra§, tara de margine §i expusA la lovituri, radicati la rangul de nobili pentru slujbele purtate de ei in rAzboiu. Un altul din 1287 innalta pe iobagul Dionisie de langA castelul Ung la nobletA, pentru vitejia lui in lupta cu Cumanii. Un al treilea din 1301 ordonA ineetarea apAsArei taranilor români din Odorheiul secuiesc §i scoaterea lor de sub jurisdictia knezului lor, pentru a puteà mai bine indeplini indatoririle lor militare la castelul regesc din Odorheiu104. Iobagionii nu erau tinuti a indeplini alte slujbe decat acele militare. Recristrul de Varad dintre anii 1201 §i 1235 contine notrta cA Petru iobagional castelului Borsod voier sA oblige pe Castrenzii acelei ce- tAti a pAzi inchisorile,la care ei rAspunserA cA nu ar fi indatoriti dealt a merge la rAzboiu, iar nu la prestarea unei astfel de slujbe" 105 Iobagioni aica- strelor sunt amintiti foarte des in documentele timpului care pomenesc despre indatoririle niilitare ale Românilor106A§A un document din 1383, actul de impAcare al Rornânilor cu Saii, indatore§te pe cei dintdiu a pAzi muntii dela TAlinaciu panti la SA- cenii". Alte documente coboarA acest rol al Românilor mult mai adânc in timpurile mai noue. Ai unul din 1427 aniintqte indatoririle Românilor din tinuturile

103. Fejer. IV, 3, p. 21, 1260 : quod adversum innumeram multitudinem inhumanorum hominum, Hungarorum et diversorum Sclavorum,Siculorum quoque et Valachorum. Bezzeninorum et Ismaelitorum gessimmus". 104. Hum., Do(., I, p. 327, 1265 : lobbagionum el condilionarii de Fa- garasch in cetuni et nuinerum liberum servientium et nobilium regni nostri acce- pimus". Ibidem, p.130, 1287 : de iobbagionatu eximemus et nobilitaverimus in medio baronum nostrorum". Mai vezi ip. 553, 1301. 105. Endlichei, Monument(' urpudiana, p. 642, art. 90, ad belligerandum, non ad carceres custodiendum". 106. Ibidem., art. 102 : Castrenses de Zathmar"; art. 144 : universos castrenses de Bihor" (Satu mare si Bihorul sunt romilnesti).

IJNGUUII 237 romane§ti de langa castelul Deva, la slujbele manuale trebuitoare pentru pastrarea lui, precum radicarea de intarituri, säparea deanturi, taerea lemnelor, dupà vechiul §i laudabilul obiceiu. Alt document raportat mai sus vorbe§te de indatoririle Romanilor din Banat intru ap6rarea vadurilor Dunärei contra deselor navaliri ale Turcilor 1O7.In 1456 gasim pe Episcopul Matei al Transilvaniei ca dà voevodului Romanilor din satul Gàrbäul o mo§ie a man6stirei, en conditie ca voevodul sa meargd in oastea Episcopului in expeditiile ce ar face. Se intelege Ca" voevodul comanda o§tirea romaneasca ridicatà din acel sat 109. Alt document din 1462 vorbe§te de datoriile knezilor §i oamenilor de rand din satul Bereg de a face paza Care hotarul Moldovei precum sicercetari induntrul acelei tari. Un al 5-lea document din 1452 invità pe Romani a face slujbele la castelul Huniade dupá cum a urmat §i pand atunci.Existà din 1554-1556 o lista a co- munelor rom5ne§ti care indephniau aceasta slujbami- litarà, aratand un numAr de 51 de sate cu 1642 de iobagioni militari. Un alt document din 1551 vorbe5te de iobagii din comitatul Bihorului cari nu ar putea venl la radicarea cetatei Solnocului din cauza cä abia intorsi din razboiu nu se odihniserà, §i apoi fiindc6 trebuiau s'a ingrijascà de lucrurile de nevoie pentru hrana lor, a, sotiilori copiilor lor 109. In sfarit un act cu mult mai nou, din 1664, ordond din partea Anei Bornemisa ca Romanii Sandru, Candrea, Stanciulsi Stoica sa facà slujbele datorite la castelul Fagara§u- lui no. Tot la acesta prelungirea existentei iobagiona- tului militar panä in timpurile mai dincoace, duce un document din 1535 care enumAra pregatirile rkboi-

107. Mai sus p. 210, nota 27. Comp. Hurm Doc., I, 2, p. 288, 1383 :Va- lachi custodiam servandarn in omnibus Alpis". Vezi si Kemeny, Magasin, II, p. 315, 1427. 108. Kemeny reprodus de Transilvania, VI, 1873, p. 115, 1450 : Nieo- taus noster Vaivoda Valachorum nostrorum de Olahgorbo. 109. Hurm., Doc.,II, 3, p. 251. 110. Fejer, X, 6, p. 796, 1462 : Kemeny, /.c., p. 311, 1482. N. Densu- sanu, Monumentete Fclgdraului In ColumnaluiTraian; 1882, p. 120 1664 (Doc. traduse din ungureste).

288 ISTORIA ROMANILOR

nice pe care erau datori sd le aibA ace§ti o§teni, anume cei en 6-8 boi, un arc §i 32 de sageti, cei mai sAraci o lance §i o secure, iar cei mijlocii §i un scut. Alta dispozitie din 1552 edictà ca iobagii cari vor aveb. mo§ii (erau deci printre ei proprietari de pAmant) sä aibAcate o pu§ca, un scut, o sabiei un arc cu 32 de sAgeti 111 Potrivit cu acest rol militar, iobagul se bucura de o situatie incunjurata de cinste. Un document din 1362 osdnde§te pe un iobag care jignise libertAtile Bi- senilor la pierderea tuturor avutiilor, a§a ca nici el, nici urma§ii lui sA nu se mai poatA bucura de onoarea iobagionalnlui" 112. Acest document ne arat a totdeodat ca pozitia de iobag era legatd de stApanirea de pAmAnt, ile oarece osanditul pierde aceastA onoare odatä cu parnantul lui. Gasim apoi pe un trimis .al regelui CA- tre tarile dinafara, desemnat ca iobag 113. Catà deosebire de ceeace ajunge a fi termenul de iobag in timpurile niai noue, un termen de dispret §i de ocarA aplicat unui popor intreg cazut in cea mai degradatoare robie ! Conditia de sarnAa iobagilor in vremile vechi Iif Aceau foarte indrAzneti. Ei cutezau sA ocupep5- mânturi de ale nobililor, de unde trebuiau sa fie iz- goniti cu puterea 114 Indatoririle militare ale iobagilor erau mai grele la inceput pe domeniile rege§ti, cleat pe acele ale nobililor. Deaceea iobagii §i cu knezii lor se incercau sA scuture aceste indatoriri, refuzand uneori slujbele impuse, ba alte dAti chiar rAsculânduse §i pArasind tam. Multi iobagi se strAmutau pe proprietatile nobililor, adAugAnd clasa iobagilor de aici. Regii din haffir &are nobili nu prea opuneau mari stavile la asemenea strà-

111. Observinn c5 intre iobagi eraui Unguri, cu toate c5, iobagionatul, knezatul ivoivodatul erau institutii mai ales romrinesti. Hurm., Doc., I, 2, p. 226, 1375 : iobagiones Ungari videlicet et Walachi", 1552. Ibidem, II, 5, p. 17. 112. Fejer, III, 1, p. 285, 1362 : ita quod ne ipse, nec aliquis succesorum honorem iobbagionum possit adipisci". 113. Teutsch und Firnhaber, p. 28, 1223 : si rex vero in propria persona iverit,si vero extra regnum iobbagionem miserit. 114. Hurm., Doc.,I,p. 335, 1267.

UNGURII 239

mutAri "6. Regii chiardesfiintau iobagionatul,tot In folosul nobililor, dovada o diploma aluiMatei Corvin care sileste pe trei knezi din satul Lupsa Sa se lepede de knezat, regele eland dupA aceea satul numit, orasului OffenbanyaII 8. AceastA incercare a iobagilor de a'si imbunatati starea dadii cu desAvarsire de gres, caci proprietarii cei mari cautau sa reducA pe iobagii depe moii1e lor la starea de villici adecA de arani supusi, intrebuintand adeseori mijloace piezise pentru a'siajunge scopul, cum o dovedeste tocmai documentul citat prin care Un numar mare de iobagi sunt despoiati de proprietatile lor prin osandire pentru crima de furt, prAda- ciunii falsificare de monede. Ceea ce ne face a crede ca aceste imputAri nu pot fi adevArate este tocmai numarul prea mare de invinuiti care este de 55. Acesti iobagi sunt arAtati ca stand pe domeniile castrelor sau in sate libere regesti, sau pe moii1e nobililor 117, Meat documentul adevereste aflarea de iobagi pe toate aceste feluri de proprietati. Dela o vremeiiobagii nobililor cercau sa se subtraga, prin stramutarea, lor pe alte proprietati, de sub aspra purtare a stapanilor lor fatà cu dansii. Se sta- bilise obiceiul cA, pentru a se putea stramuta, iobagii sä plAtiascA o despAgubire care donmul inoiei, des* gubire numita teragiu. Se vede insa ea acea,stä regula

115. Un document din 1370 (Ibidem, I, 2, p. 161) enumilr5 pe multi iobagi chili in judecata pentru crime si osanditi la pierderea pàmSnturilor. Acest document aratS pe unii din iobagii regesti str5mutati pe inoiile particulare de pe pertinenfiile castrelor. Alt doc. din 1405 (Ibidem, I, 2, p. 441) aratà pe mai multi iobagi ai castelului regesc si care erau fugiti de pe mosia lui Stefan fiul lui Petru din Remetea Pipo de Ozora castellanus de Grasso quosdam iobbagiones de ipsis possessionibus regalibus ad possessionem magistri Stephani clandestine se transferentes". Pipo ordonS ca acesti iobagi nullatenus abducere vel abduci facere debeant, nisi tales qui propria voluntate habita licentia iterum ad possessionem regales reverti vellent". 116. Kemeny reprod. de Transilvania, VII, 1874, p. 8, 1487 : utraque possessiones Lupsa quae solum modo Keneziatu honore Nicolao, Staphano et Mathaeo de Lupsa pertinebant eo iure quo ad ipsos pertinere dinoscitur, relicto et dimisso, pro civibus, incolis et laboribus civitatis Offenhanya perpetue possi- dentes". 117. L. c., Un document de impArtald a unor mosii (Hurm., Doc., I, 2, p. 317-321, 1389) enumerd o mare multime de iobagi asezati pe ele.

240 ISTORIA HOMANILOR nu era respectata de stapanii mosiilor, de oarece regii sunt nevoiti in repetite rAnduri, sA ordone nobililor ascultarea de acest obiceiu 118 Iobagii la rândul lor fugiau adeseori fArd a plan teragiul ierau readusi cu puterea in sate, cum se face bunAoarà cu iobagul Dragul fiul lui Dunca care fugise depe mosia lui1.efan fiul lui Petru din Remetev, 119. Adeseori se vAd iobagi sequestratii urmAriti cu puterea de nobilii ce aveau drepturi asupra lor. Asa in 1376 gdsim pe tin iobag din Secasalfamiliei Kun din Golonia sequestrat§i strAmutat cu puterea de knezul Neacsu in colnuna Cuiestii 12°Iobagii pierduserA, prin acest sistem de platà de teragiu, si alipirea lor de mosia pe care se a- flau, silibertatea, dupa ce pierdusera p Amtinturile ceeace Ii coborAse, din rAndul de adevArati iobagi adicA.de oameni liberi, la acel de villici adicA dcerbi, mai pAstrand ei, ca prin ironic, iii conditia lor injosità, tot vechiuli onorabilul lor nume de iobagi. Acesti iobagi de felul nou sunt supusi tot la mai multe indatoriri care proprietarii mosiilor, asa cà pozitia lor se ingreuiazA necontenit. Dela un timp, int se stie de cand, Ii vedem supusi la darea de dijmA din productele lucrate de ei. Ash un document din 1394 reguleazA neintelegerile dintre nobilii episcopul de Alha-Iulia dela dreptul asupra dijmelor iob Agesti. Asupra scopului urmArit de natiile stApAne ale Ardealului fatá cu taranii romAni, ne dà o foarte pre- tioasA deslusire un document din 1398, in care nobilii cerAnd regelui sA le conceadA lor dijmele Românilor de lAngA Alba-Iulia, regele rAspunde cA intrucAt capitolul mAnAstirei din Alha-Iulia este indatorat a da

118. Hum", Doc., I, p. 639 :...suo terragio persoluto ad possessionem alii nobili vel alias quo placuerit cum omnibus suis rebus se transferre valeat". Alt ordin identic. Ibidem, p. 576, 1317 ; altul Ibidem, I, 2, p. 245, 1377 ; altul al regelui Sigismund, Ibidem,I,2, p. 470, 1410. 119. Ibidem, I, 2, p. 411, 1400 : Dragulfyadunka". Iat5 cum se schhno- nosesc numele romfinesti I Mai mult iobagi regesti vezi In Documentele Hurmuzachi, I, 2, P. 629-632 din 1427 si p. 737 din 1447. Cand un iobag se str5muta pe locurile Sasilor, ei nu erau fndatorati a'l da fnapoi, Ibidem, I, 2, p. 740, 1447. 120. Ibidem, 1.c., P. 277, 1376.

IINGURII 241 un corp de ostire, el trebuie sa'si scoatA cheltuiala prin sloarcerea Romdnilor 121. In sfarsit mai dobandird nobiliii dreptul de judecata asupra iobagilor lor, prin care caderea acestora sub stapanii mosiilor deveni desavarsitä. Mai gAsim apoi ca Sash cautau ca oarecari sate din scaunele lor sA fie scutite de taxele iobagiale ale iobagilor ce stateau pe moii1e nobililor. Adeseori inoiile iobagilor erau zalogite de proprietari pentru datoriile proprietatei. In 1482 gAsim 23 de mosii iobagiale zalogite pentru asigurarea plAtei zestrei unei femei. In 1568 aflarn cum sotia lui Stefan. Albul zalogeste lui Gaspar din Ostiro mosia iobagului Petru Barsan din satul Var (Mizfala) pentru 25 de fiorini. In alt rand o alta mosie iobagiala este zalogita in 1571. Mai gasim satul Feleacul dat orasului Cluj in 1493 122 Ca toate faptele sociale cAderea iobagilor sub nobili se Vacñ treptat si cu incetul. Tot asai cu stangerea inda,toririlor lor militare. Pe cand parte din iobagi pastrau Inca pozitia lor onorabilA dar greu de dus pe Iângä castelele regesti, multi din tovarasii lor de clasa cadeau tot mai adanc in atarnarea domniilor teritoriale. Inca din anul 1293 un document vorbeste de Valahii ce se aflau In stapanirea nobililor 123 si dacd poate fi vorba aici de villici, se poate cai iobagi sa fi fost amestecati intre ei. Cu toate aceste, tocmai pe atunci gasim mandrul raspuns alcastrenzilor dela Borsod cA ei sunt tinuti numai a face slujbele militare, iar nu a pazi inchisorile 124. Se poate prea bine ca ambele aceste stari, cea onorabilai cea decazuta, sä fi coexistat mai mult timp, de oarece seriile istorice se desvoltä adeseori paralel, pana cand una inghite pe

121. Ibidem, I, 2, p. 400, 1398 :si Capitulum autem summas pecuniarum ratione exercitu solvere et propter illas expediendas, eorum Valachos exactionari habent". Alt document din 1389 (lbidem, I, 2, p. 317) supune pe lobagi la darea celei a noua parte a productelor lui in naturá sau In bani. 122. 1482, Hurm., Doc., II, 2, p. 274 ; 1568, Ibidem, II, 5, p. 655 ; 1571, I bidem, p. 657 ; 1493, Ibidem, II, 2, p. 336. 123. lbidem, 1, p. 322, 1293 : universos Valachos in possessione nobilium" 124. Cum am vAzut mai sus p. 236 nota 105. A. D. ReaopoL Istoria RomAnilor.Vol. a 16

212 ISTORLA uontAtithou

cealalta, cea bunA pe cea slabA, cand evolutia esui- toare; cea bicisnicA pe cea puternicA cand ea este coboratoare. Iobagionii romani apucaserd Inca dela inceput pe clina prapastioasa a stArei lor sociale. Ei cadeau alAturi cu knezii sub care statuserà in vremile libertatei bor. Pe atuncea a fi iobag era o onoare §i a fi knez o putere. Knezul se amestech uneori cu voevodul. Mai taniu knezul se tot apropie de iobag, ceeace nu inseinna innaltarea acestui din tirmA, ci aplicarea celui dMthi. Un document, acel care contine osandirea nu- inArului celui mare de iobagi la pierderea proprietatilor lor, enumAra printre §i ei pe trei knezi iobagi regali : Hranoiu din Zuhor, Ladislau fiul lui Bratu din Soma §i Valentin fiul lui Neculai din Bor§a 125. Ace§ti knezi iobagi regali nu erau decat fo§tii knezi cazuti la randul de iobagi, fugiti depe domeniile rege§ti pe acele ale nobililor §i invinuiti aici de furt §i de fa4ificare de mo- neat, pentru ca prin despoierea de pamantul lor sa se coboare la ultima treapta a straturilor sociale, acea a villicilor. Senile istoriee ale deeaderei poporului roman de peste munti.Chiar din intaile veacuri ale suptmerei tarilor romane de peste munti sub stapanirea Ungu- rilor, incoltisera senile de fapte cari vor aduce poporul lor de ba§tinA la sapa de lemn in privirea materiala §i la ruinarea intregei sale vieti nationale. Numai cat vointa lui se a scuti tot mai mult, cand sufletul lui simti din nou imboldirea spre rena§tere din cenu§a mortilor. De §i aceste serii sunt numai indegetate prin fapte raslete §i neinchegate in legaturi neintrerupte, ele pot

125. Ibidem, I, 2, p. 165, 1370 : Hranoya Kenezium iobbagionem regalem, Ladislaus filius Brati Kenezum iobbagionem regalem, Valentinum filius Nicolai Kenezum iobbagionem regalem. Alt Knez iobag este amintit In un document din 1486 din colectia Kemeny, Revista Transilvania, VII, 1874, p. 7, 1438 : quo- modo superiori anno quidam Nicolaus Kenez iobaggio, secus de possessione St. Marton, non habita licentia neque iusto terragio deposito contra regni consuetu- dinem ad Kuesch se transtulisset".

UNGURII 243 fi prinse de mintei sa ne arate cari au lost partiile pe cari s'au indrumat coborarea spre ciuntirea vietei neamului rOntanesc care, la inceput, fusese numai supus deUnguri politice5te, iar nu nitnicit ca fiintA sociall 5i nici periclitat ca alcAtuire etnicA. Seria cea mare care dominA toate celelalte, este fárà indoialA supunerea Romanilor sub Unguri mai apoi 5i sub Sa5ii Secuisupunere care trebuia, dupA impingerea fireascA a instinctelor egoiste, tot atat de puternice in popoare ca 5i in indivizi, sA tindà la ger- birea cat mai depling a poporului supus de cAtre acele domnitoare. SlAbirea nobilimei romane adusA intaiu prin desta- rarea unei pàri a ei dincolo de munti, in viitoarele principate, apoi prin trecerea restului ei la religia catolicd .5i la nationalitatea maghiarA panA la stingerea ei desAvar5ità depe pAmantul tArilor trans-carpatine; aduse cea mai grea 5tirbireietei rornane5ti. Prin aceasta clescApatanare a poporului roman, i s'a rapit puterea lui cea mai de samA de improtivireis'a fAcut ca partea cea mai insernnatà a avutiei lui teritoriale, marile moioi ale clasei sale nobiliare, sä tread_ in mann cuceritorilor. OdatA cu nobleta romanA se desfiintara 5i organele cele mai de samA ale puterei militare a poporului bA5tina5, incepand cu voevozii, cafi fiind nobili furà inghititi odata cu clasa din care fAceau parte. Ace5ti capi militari incetand de a mai fi Romani, nu mai constituiau pentru regii maghiari un element care, dacd le stAtuse in ajutor in multe imprejura'ri, iu altele foarte grave pusesera in cumpAnA autoritateai puterea Statului unguresc. Pentru a putea insA pAtrunde pe deplin alune- carea spre prapAstie a Romanilor pe calea veacurilor, trebue cercetatei celelalte serii paralele ale cAderei bor. Autoritatea supusä voivozilor, knezii, pristavii satelor, cari le inchegau in unitati politicei dddeau mas- scion poporului roman insemnAtatea numarului orgat nizat,.dispArurai ei, tra5i in douà parti :cei superion innobilati prin trecerea lor in randul nobililor ai cAror

211 ISTORIA ROM ANILOR desnationalizare o impartasirà ;cei ordinari cazand lul- preund cu satele pe can le ocarmuiau In stapanirea nobililor. Knezii can, la inceput, erau mai man deck iobagii de sub ei, dela o vreme se coborara in randurile lor, atunci child nobilii isi intinserä tot mai mult puterea asupra satelor depe mOile lor,*a§a ca autoritatea capilor comunali, adecaa knezilor, In inlocuita cu acea a stapanilor mo§iilor. Knezul al carui mime incepe intaiu a se alipi de acel de iobag and na5tere vi- tregei impreunari de knez-iobag. cazit la sfar§it in randul acelora pe cari innaMte Ii ocarrnuia, devenind la randul sdu un shnplu iobag care insa uneori pastra, in injosita lui stare, titlul ce'l mandrise odata. Iobagionii ei Insui. adica partea cea mai de sailla a taranilor romani, cazura intaiu din starea lor cea *buna economica in saracie,din pricinagrelelor indatoriri carora erau supui. Ei fugiau, depe teritorffle castrelor, pe mo§iile nobililor uncle ii a5tepth insa o soarta §i mai rea. Prin deosebite manopere, nobilii despoiara de pämantul lori pe acei dintre iobagi ce'l mai pastrasera ;apoi prin Mina plecare a regilor Care dan§ii, nobilii inlantuira tot mai mult viata iobagului, prin (Tani, jurisdictiei mai tarziu prin munci facute pe mo§ia stapanului, Inca astfel se reduse §i aceasta clasa de %raniliberivechimilitari la randul de villici adica de §erbi. Ei mura indatoriti a pläti o dare grea pentru a se putea strämuth aiurea. Nobilii abu- zand de puterea lor,le refuzau ie§irea, chiar cand .oferiau sä plateasca teragiul. Iobagii ce fugiau depe mo§ie erau readu§i cu puterea la locurile lor, a§a ca §erbirea incepii a se introduce in starea taranului de peste mUI1ti, §erbire care poarta mai tarziu numele de iobeigie, numele de cinste al taranului militar din v echime. Knezii se coborasera intre iobagi ;iobagii se pre- racuserä in §erbii peste tot se intinse giulgiul eel negru al sclaviei care tindea sa inghita §i ceea ce ra- Thasese din poporul roman, dupa ce floarea lui, nobi-

IINGURIL 245 limea §i cu voivozii, fusese culeasd de aprigul gradinar ce cultivà acuma tara Ardealului 126. Toate drepturile netdgAduite alenatiei romane§ti, pdstrate dupd cucerirea maghiard, dispar mai tarziu, §i poporul roman este redus intr'o adevdratA robie. 0 asemenea stare de lucruri insd ne indreptdtqte a trage urmAtoarele incheieri : 1. Ca cucerirea maghiard nu a fost dela inceput a§à de covar§itoare incat sd poatà nimici drepturile popoarelor supuse de ea ;iar pästrarea unor asemenea -drepturi intdre5te §i mai mult ardtdrile lui Anonimus cá ducatele supuse de Unguri ar fi retinut in mare parte autonomia lor. 2. Ca nävdlirea maghiard in Wile de peste inunti este cu totul deosebità deaceea a celorlalte popoare barbare ; ca urmdrile ei ingrijitoare pentru popora- tiile cucerite, se ardtard tocmai tarziu, cand timpul aduse la lumina rezultatele cu gat mai periculoase .ale nouei stäpaniri, cu cat ele se intemeiard cu incetul, inrädäcinandu-se. 3. Ca poporul romanesc este peste putintd un popor imigrat in tara Maghiarilor, de oarece atunci nu am intelege cum el RI se bucure dela inceput de atfitea drepturi, pe cari le pierde inunnti. Firea lucrurilor ar cere dimpotrivä ca un popor imigrat, and se a§azd intr'o arä, sa fie la inceput asuprit, §i sa nu ajungd decat cu timpul a'§i imbund- tatistarea, dobandind in urmd chiar §i oarecari drepturi. Astfel este cunoscut Ca' Tiganii furd redu§i in robie in toate tärile pe unde ei se intinserd. Evreii filed in tot timpul Veacului de Mijloc in o stare din cele inai rele, §i a trebuit sa villa veacul nostru de lumind §i de civilizatie, pentru ca §i eisa'siimbundtatascd starea care, in unele State, ajunse chiar covar§itoare. 126. Minunate teme de monografii ar fi stabilirea mai amaruntita a acestor serii, buniThara :a) aceea a desnationalizareii stingereinobilimei romane de peste Carpati ;b) inflorirea apoi slabireai disparitia voevozilor ;c) decaderea knezatelori pierderea lor In randul iobagilor ; d) stangerea rolului militar al po- Torului roman de peste munti.

246 ISTORIA R OMANILOR

Pozitia privilegiata a coloniilor germane din Tran- silvania este u§or de inteles. Aceste colonii se a§ezard in tug ca corpuri conslituitc, cdrora clinnainte trebui sA li se asigure oare cari drepturi, pentru a le atrage in acele pdrti. Ele nu venird dela sine, incdt sa lefi fogt regilor de a scApd de dânsele, ci fur5 chemale. Nu se prezinta insà in a§d chip, de eatre partizanii reimigearei Romdnilor, intrarea lor in Transilvania. Romdnii sunt aedtati ca un popor de Wastori, ce s'ar fi furi§at cu incetul in Transilvania, in chiul Tigani- bor. In acest caz cum s'dseexplice drepturile, de cari ii afrani bucurându-se fata cu natia Maghiarilor, dela cea dintdiu a lor arAtare in Transilvania? Dhnpotrivd, dacA admitem cà Romdnii au lost supusi de Unguri, explicarea stricdrei conditiei lor de- -vine din cele mai fire§ti. Un popor supus poate pa'strd,

in primele timpuri, cdtev a din drepturile sale, pe can . l'acomia stäpdnilor sal le rApe§te in urm6. Uneori chiar cuceritorii an interes, a nu face sä se simtd, dela inceput chiar, toatà greuta tea jugului pe care il atdria tärei cucerite, in scopul de al face mai u§or de primit. Mai tdrziu, cand elementul donmitor a prins ed- dacini in tarà, el arunca masca §i devine pe fiece zi mai nesdlios, inai lacom. Faptul deci ch. Românii s'au bucurat la inceput, in %rile de peste munti, de drepturi insemnate pe cari le pierd mai tdrziu, este unul din argumentele celé niai puternice ale stAruintei lor in Dacia Traiand 127.

127. Comp. Pic, Die Absiammung der Runidnen. care a atras Intâiul ua Tea aminte asupra aiestel Imprejuriiri.

PECENEG1-111,CUMANIII SI TATAR!!

1. PECENEGIIIII CUMANII. Peceneghii sau Pacinqii sunt iarài un popor de rasa mongolà, care dupà ce aliindu-secu Bulgarii atacA pe UnguriinAteluzu,Iifacsä pärdsasc6 aceastd regiune, uncle se intocmesc ei in locul Ungurilor §i se lAtesc apoi inspre sud, peste campia dintre Nistru §i Dungre. Constantin Porfirogenitul descrie intr'un chip foarte lArnurit migratiile Peceneghilor. El spune despre ei ca rAdicand armele contra Cazarilor, au fost invin§i si siliti a'§i pdr6si tara §i a se trage In regiunea locuith de Turci (Unguri). Fácându-se o luptd intre Turcii Peceneghi, nurniti pe atunci Cancar, armata Turcilor a fost invinsäi s'a despartit in cloud parti : una din ele a, apucat cdtre orient, spre Persia ; replanindreptându-se cAtre occident, spre locul numit Ateluzu, s'au aezat aici. Dupà cativa ani Paci- natii, navalind peste Turci, i-au fugArit impreun5 cu principele lor Arpad. Turcii WO, fugind §i cAutân- du'0 bored dea*ezare, venird Ia marea Moravie, alungard pe locuitorii deaici §i se a§ezará In locul lor, care tarä o tin ei pfmä in zilele de astäzi" 1 (952) Porfi- rogeMtul sftitue§te apoi pe fiul sàu. pentru care el sei ie carlea lui, ea sä tràiascã in pace cu Peceneghii

1. Const.l'orphyrog., Deadm. imperii,c.38.

248 ISTORIA ROMANILOR care ocupaserà Muntenia pe timpul lui ;cAci altfel ei ar putea periclita stApdnirea Bizantului asupra Cher- sonezului:apoi eifiind puternici, ar fiin stare sä impiedece incursiile Ungurilor §i ale liti§ilor in Itn- pArAtia BizantinA 2. Peceneghii erau impArtiti in opt triburi, din care patru locuiau, pe timpul impAratului scriitor, dincolo de Nipru, iar patru dincoace de acest fluviu, dintre care tribul Giazicopon era cel mai apropiat de Bul- garia ; prin urmare locuia prin campia munteank iar alt trib Gyula era cel mai apropiat de Turcia sau Ungaria ; ocupa deci banatul Olteniei 3. Depe atunci se constatà cA exista in tara Pacinatilor, dinspre marea NeagrA, Celatea Alba, pe care Porfirogenitul o nume§te Aspron, fiinda zice el, ar fi fost ziditä din stancA albie. Nu este de admis cA aceastä cetate sA fi fost ridicatà de Peceneghi, cari erau un popor nomad, ci dupA numele ei, era MA indoialA o veche colonie greceasck numitä in vechime Tyra, §i dela care s'a pAstrat o piatrA ce contine o inscriptie, redactatä parte in limba latink parte in cea greceascA 4. Neamul Peceneghilor este astfel descris de alt autor bizantin, Cedrenus : Ginta Pacinatilor este sci- tied, din acei Sciti ce se numesc rege5ti, este mare §i numeroasA §i nici o altä semintie sciticA nu este in stare a i se improtivi. Se imparte in 13 triburi, care indeob§te poartà numele de Pacinati ; locuesc dincolo de Istru, in locurile plane, dela fluviul Boristene (Ni- stru) 'Ana' la Panonia, rAtacind nea§ezati §i locuind de a pururea in corturi" 5. De§i Cedrenus spune ca. Peceneghii ar fiSciti, ba chiar Inca rege§ti, aceasta nu provine deck din obiceiul scriitorilor bizantini,

2. Ibidem. c.1. 2. 3. Ibidem, c. 38 (ed. Bonn, p. 166) :,,TO.00ArcceCizolibv irk-irtget BOokiapiq.,Tia Se 44888TOt3 iTO.) rAm ItkriatiCetcToupx4". 4. Vezi reproduccrea ei In HaOeu, Arhiva istoricd, I, 1, p. 41. Inscriptia e din anul 201 d. Hr. si geograful arab Al-Edrisi (1099-1154) poinenWe Cetatea- Albil sub nurnele de Armoncastros. 5. Cedrenus, ed. Bonn, II, p. 581.

PECENEGHITCUMANIT SI TATAuti 249

de a arhaizh numele popoarelor. Am vazut mai sus ca Scitii erau ni§te popoare de rasa aricd 6, pe când Peceneghii sunt invederat Mongoli. Astfel Ana Corn- nena ne spune ca Pacinatii §i Cumanii vorbiau aceea§i limba, §i din un vocabular de cuvinte cumanice din 1303, pastrat pana astazi, se vede ea' limba Cumanilor samanà foarte apropiat cu limba turceasca. Turcii insd sunt o ramurd de Mongoli, inruditi cu Finii icu Ungurii 7. Limita data locuintei Peceneghilor din spre apus, anurne Panonia, trebue inteleasa in Oltenia, la Por- tile de Fier, caci ei nu ocupasera Transilvania, in care trec numai atunci, pentru a &Arita adapostire, cand este nimicit poporul lor de care Bizantini. Depe la 970 Pacinatii incep incursiile lor in Im- paratia Bizantina, mai intAi in unire cu Ru0ii apoi singuri. In acest timp un duce al Peceneghilor, Ke- genes, se räscoald contra Chaganului celui mare, Ti- rachus, este batut de acesta §i fuge inteo insula a Du- närei, de uncle trece in Imparatia Bizantina 0 bote- zându-se, ajuta imparatului Zimisces contra lui Ti- rachus. Acesta, suparat pentru adapostul oferit de Bizantini lui Kegenes, trece Dunarea cu 80.000 de oameni, insa e batut, prins §i prime§te Cre§tinismul. Pe la 1013 ne spune Ana Comnena CA Tselgu tlucele rnilitiei scitice, trecand strâmtorile muntilor, cari stau deasupra, Dundrei, cu o armata arnestecath din deosebite neamuri, de aproape 80.000 de oameni, parte de Sarmati §i de Sciti, parte 0 de Daci (Un- guri), caci §i din aceasta ginte nu putini erau sub conducerea lui Solomon, ataca cetatea Chariopolis" 8.

6. Mai sus Vol.I,p. 48. 7. Anna Comnena, VIII, 5, (Bonn, I, p. 404): 99Ex6aac(Pecenegliii), to KOILiv0V: atiOTVorroUc". Klaproth, Vocabulaire latin,persan et roman de la bibliothequedePelrarcha,In Mémoiresrelatifs d l'Asie,Paris, III, p. 113-256. Vezi o comparatie Intre limba comanh,aceaturai acea maghiarii in Rosier, Rorndnische Studien, p. 352-356. 8. Anna Comnena, VII,1, (ed. Bonn, I, p. 330): 'Eipoct i7CV.F1.- 'dytvc ateXacsov 6 TC6X1oD Ta 67ceptsi4J.sva TO5 ACCVOC)PIOV: TO.7^11".

950 !STOMA ROI( IN MOR

Din aceastA indicare, s'ar pdrea Ca Pacinatii ar fi iesit din Transilvania, de oarece armata aliata este aratata ca trecand stramtorile muntilor care veniau deasupra Dundrei, adecd vreunul din pasurile Carpatilor. Noi credem insä cà scriitoarea bizantinA va fira- portat la intreaga armath, trecerea pasurilor Carpatilor, pe care numai Ungurii trebuiau sa o facä, pentru a iesi din tara lor care Dundre si a se uni cu corpul Mongolilor, cu atata mai mult ea insAsi Ana Conmena aratd cá numArul Ungurilor, sub generalul lor Solo- mon, era insemnat. In acelasi an, acelasi scriitor po- menestei pe Cumani cari deacolo innainte sunt necontenit amintiti. Peceneghii insa putin dupd aceea dispar din farile dela Dunäre, intre 1083-1096, Hind zdrobiti de Isaac Anghelul intr'o lupta la Lebune, asupra rezultatului areia, fatal pentru Peceneghi, raporteaza' tot Ana Comnena, ca o ginte nu de zeci de nii de oameni, ci intrecand orice numar, a lost star- pita pan'a la nimicire, cu femei si copii" 9. Dupd aceasta luptä nenorocità, mare parte din Pacinatii rAmasi In viata, acei prini, infra' in armata bizantind. Cateva palcuri, care mai ramasesera la nordul Dunkei, se retrag in 1 ransilvania, de unde sunt desemnati sub numele de Bessi, ramie redus din acel al Pacinatilor prin urmatoarele scurtari :Picenati, Pi- ceni, Bisseni, Bessi 10 De la Pacinati, aceste deosebite numiri fura aplicate si la Cumani, si deaceeaMCA], nim in 1222 acea padure a Hissertilor in Transilvania, care apartillea acestora in comun cu Homâiiii, ia cAreia intrebuintare regele Andrei o concede Sasilor din Sabin '1. Inca mai dinnainte Peceneghii vAzandresi

9. Anna Comnena, VIII, 4,5. 10. Katona, Historia critica regum Hungariae, I, 0. 281 : eundem a Pa- tzinacitis, diclis etiam Pacinacis et Picenis", p. 279 : Bessos item Bissenos a nostris non rare pro Cumanis et Patzinacitis accipi." Nu trebue amestecati Bessii- l'eceneghi eu poporatia de acelas nume din muntele Hemus, popor de ras5 tra- cicA. 11.Mai sus, Document din 1224 :silva Blaeorum etBissenorum" Comp. Biographus Ladislai in Katona, II, p. 549 : Uncle Cunos seu Cumanos cum Bissenis seu Picenis aut Patzinacitis in unam gentuem coaluisse iam alias ostendimus."

PECENEGII1I, CUMANII I T IT A /111 251 pozitia compromisd fata cu Bizantinii si poate nepu- -Land suferi innAltarea Cumanilor in fruntea neamului lor, incepuserd a se ruga de regii Ungariei ca sd fie prhniti in Statul lor. Astfel pe la 1021 ne spune Char- tuuicius, autorul unei vieti a Sfântuluitefan, ca 60 de familii peceneghe venird cu toate avutiile lor din partile Bulgariei (Muntenia) Care Panonia, rugAndu-se de regele Ungariei a fi primite sä se aseze aici 12 Dela poporul Peceneghilor au ramas in tärile romane cateva numiri geografice, precum un pichet de Dundre, Peceneagalanga"satulTukni,injudetul Teleorman, el insusi ca nume peceneg, incat intalnirea acestor douà nume lasate de Peceneghi in geografia Munteniei este caracteristicä. Tot astfel sunt numite (lima paraie cari curg din Dobrogea sisevarsä in DunAre : Non- §i Star-Peceneaga '3. Cumanii. Dela 1057 innainte se iveste pe langd poporul Peceneghilor la nordul Durfa'reii acel al Cu- manilor care pare a fi fost un trib peceneg, venit, dupä infrfingerile repetite suferite de ansii dela Bizantini sa iee conducerea neamului. Ei ajung cu timpul la predomnire, impunfind numele lor intregului popor. Cumanii vorbiau aceeasi limbà cu Peceneghii 14 Bi- zantinii amestecä ambele popoare in numele arhaic de Sciti. Cumanii joaca un rol insemnat in revolta Valaho-Bulgarilor contra imparatului de Constantino- pol, Isaac Anghelul, precum si in tot timpul cat au tinut luptele noului Stat en imparatii latini din acel oras. Cumanii erau si ei nomazi ca si Peceneghii. Ei nu cultivau pàmântul, ci cumpArau grfinele ce le tre- buian din Chersonezul Tamric. Ei se latira deci, ca

12. Charluicii episcopi, Vila S. Slephani reins. e. XVII In Endlicher, Mo- numenla arpadiana, Sangalli, 1849, p. 181 : Sexaginta viri Ressorum... cum tint- verso apparalu suo... de partibus Bulgariae... terminis Pannoniorum appropin- ipoiN emu t". Desvre insemnarea Munteniei cu numele de Bulgaria vezi mai sus. pag. 117. 13. Frunzescu, Dicfionar gcografic, Bucuresti, 1872, s. v. Cf. luirla Roind- niei publicatS de Flemming la Glogau. Este indiferent daca Telcorman pare a fi lost lasat de Cumani, intru cat Peceneghiii Cumanii vorbeau aceeasiIlmbL 14. Anna Comnena, VIII, 5 (Bonn, I, p. 404). Mai sus, nota 7.

252 I STOMA ROMANILOR toate popoarele nomade ce innecard §esul oriental al Europei, panA la bazele muntilor Carpati, cuprinzand toatA Moldova §i Tara MunteneascA panA dincolo chiar de Olt. Pe la 1239 o armata francezA vine in ajutorul lui Baudouin de Courtenay, imp Aratul latin al Con- stantinopolei, cel atacat de Grecii din Azia, sub conducerea imparatului Batate din Niceea. Pentru a ajunge la Constantinopole, capii expeditiei se pun in bune relatii cu Cumanii din Muntenia §icu imparatul Ion Asan al Valacho-Bulgarilor. Cronicarul Alberic, de origine din Belgia, care insA fusese cAlugAr la o manA- stire din Ungaria §i primise aici mai multe informatii de la martorii oculari ai evenimentelor, ne spune ca doi capitani ai armatei franceze, de sigur pentru a do- bfindi ajutor dela Cumani, in lupta lor contra Gre- cilor, se incuscrird cu regii Cumanilor. A§a Guillaume fiul lui Geoffroy de Mery, conetabilul Romaniei §i Baudouin de Haynaut luard de sotii pe Cate o fatA a unui cap cuman, Soronius ;iar vestitul Nariot de Toucy care era inrudit chiar cu regele Frantei Lu- dovic eel Slant, luà in casatorie pe fiica craiului Ionas, celui mai mare rege al Cumanilor. Tot acest cronicar ne mai spune ca cele cloud fete ale lui Soronius fu- seserà botezate in Constantinopole, färà indoiald dupä ritul catolic ce predomnia pe atunci in acest ora§, §i cA sotia lui Nariot de Toucy, dupà moartea bArba- tului ei, se f kit calugArità 15. Se vede deci cA poporul Cumanilor trebuià sä fi pArAsit mult din barbaria lui primitivA ; cA unii din Cumani i§i trimeteau chiar fe- tele la Constantinopole, unde ele se cre§tinizau,§iea' aceastä religie le devenise atat de iubitA, incat fiica unui rege cuman se cAlugAre§te, atunci cand o ajunge nenorocirea. Se §tie apoi cum Cumanii incepuserA a imbrAti§a Cre§tinismal§ila nordul Dunarei. Astfel

15. Alberici monachi trium fontium, Chronicon, nunc primum editum a G. G. Leibnitio, Lipsiae, 1698-1700 in 4, II, p. 578, ap. Hasdeu, Originile Craiovei in Oltenestele, Craiova, 1884, P. 60. Cf. Gibbon, Geschichte der Abnahme und des Falls des roanischen Retches, aus dem englischen uebersetzt, Wien, 1791, XII, p. 339 si urm.

PEOENEGIIII CUMANII 5i T.Vr 1ETT 253 arhiepiscopul Robert din Strigoniu infiintase pentm ei anume episcopatul Cumanilor, schimband in el vechea episcopie a Milcovului din sudul Moldovei. CAsatoria celor trei capi francezi cu fete cumane a''ñinsä loc in Constantinopole, de oarece Alberic ne spune despre cele doug fete ale lui Soronius ca erau crestinizate in acel oras,i despre a treia ne dà iaräsi indicatia ca era crestinä. De mai innainte insä se M- euse si alianta formalá intre Cumani 5i Francezi, prin say arsireaa. doua deprinderi cumanice. Capii armatelor abate se prinsera frati de cruce, ceeace se inde- plMi prin operatia undatoare :atat Cumanii cat 5i Francezii se impunsera la brat 5i culesera sangele inteo mare cupà de argint, peste care apoi turnard \ in 5i apa, band dupa aceea eu totii din amestec 16 Pentra a intari5i mai trainic legRuffle intreei, Cumanii scoasera Un caine intre armata lori aeea franceza si'l tãiarà cu sablile in bucäti, spunand ea asa s'a fie taiat acel ce va trada credinta aliatnlui sau 17. E probabil ea, desi aceastà alianta se pecethti in Constantinopole prin cAsAtoriile amintite, ea fusese legatä In valea DunArei, unde Cumanii Ii aveu salasluinta. Ca acest popor locuià in Muntenia 5i Moldova, se dovedeste intaiu, din al-Raffle Dominicanului Aseliu care spune in 1246 : Cumanii se intindeau pand la. Dunarei ocupaui regiunile Rusiei inferioare pana la fluviul Volga 18, ceea ce se vede, afarà de textele autori- lor bizantini, care vor fi raportate mai jos la istoria Im- periului Valaho-Bulgar, §i din numeroasele denumiri geografice rAmase dela Cumani in gura pop orului roman. Astfel se aflä in Moldova §i Munteniareo 33 de numiri cari arnintesc numele Cumanilor, §ieste cunoscut din documentul dela 1247i din bula pa-

16. Obiceiul frMiei de\cruce s'a pastrat la Romani. Vezi Alexandri, Poe- sii populare ale Romdnilor, p. 13 ; Hasdeu, 011enestele, p. 79-91. El era cunoscut Inca vechilor Sciti. Vezi Herodot, IV, 70. 17. Joinville, Memoires ou histoire et chronique de St. Louis, ed. Fr. Mi- chel, Paris, 1859, p. 150-152. 18. Fejer, IV,I, p. 425.

254 ISTORIA itoidArithoR paid din 1234 ca Muntenia §i Moldova purtau numele de Cumania 19. Afara de aceste denumiri cari amintesc deadreptul numele Cumanilor, mai existA in Munte- nia mare §ialte nume geografice cari amintesc pe Cumani. A§A in o hotarnicA din 1608 a unor ocini din satul Berile§ti (jud. Braila) gasim aratat ca margine a lor, drumul lui Conciac. Acest nume este cu- manic purtat de un trib cuman asa numit dupa un cap al lui amintit de cronica de Kiev 1169-70 : Sal- batecii Cumani Konciac §i neamul lor" 20 Al doilea termin geografic de obarsie cumanA este Teleormanuul, numele unui riu §i a districtului prin care curge. Eti- mologia acestui cuvant se aflA numai in limba cuma- nica. El insamnA pAdure nebuna, adica deasa, ne- strabAtutA, dela doua cuvinte cumanice :teli=nebun §i orman =pAdure. Cinnamus ne spune cA pe la 1152 Scitii, adicA Cumanii, irump in Imperiul Bizantin. Im- paratul innaintand insA asupra lor,ei tree innapoi DunArea, wide Bizantiniiii urmaresc, §i immintand dincoace de fluviu peste un loc intins, ajunserà pand la un munte ce se numia Tenu-orman, §i care era catre hotarele Galitiei 21. De§i numele dat de Cinnamus se refera la o pAdure dela hotarele Galitiei,i nu la regiunea ce poarta astAzi numele de Teleorman, totu§i s'a putut ca el sA fie dat de Cumani §i la o padure din judetul cu aceastA numire. Aceste doua numiri lasate de un popor dispArut, in regiunea §esA a Munteniei (jud. Braila §i Teleorman) dovedese insA aflarea de poporatiea§ezate de sigur de obar§ie slava care a transmis Romanilor numele rAma,s de la Cumani. In Oltenia, uncle trebuie sa se fi stabilit legAturile

19. Doe. din 1247 : a fluvio Olth et alpibus ultrasilvanis totam Cumaniam". Bulla din 1234 : In Cunianorum episcopatu". Vezi mai jos, Capitolul Muntenia 0 Moldova innainte de descalecare. Cf. Dictionarul lui Frunzescu. 20. Hasdeu, Cuvinte din Blitrkni,I, p.171. 21. Cinnamus, Bonn, p. 94 :Inzi.ctgpo':Tévou "Optiovixoov, 37rsp Z7/05 Taw Taupolmatz-iic Optovaviyst".Klaproth, 1. c. p. 240. Nu- nide nu este turcesc, desi sdindnd, Cumanii fiind de acelasi neam cu cu Tur- cii, cdci in aceastd limbd ar trebui sd fie Deli-Ormon cu d, precum se grisesc la localitittile ocupate de Turci mai multe asemenea numiri.

PECENEGIIII CIIMANII SI TATA nu 255

intre Francezi si Cumani, avem dovada aflärei acestui popor in cloud localitati, una pe Olt numitd astAzi Curnanii, iar in izvoarele mai vechi Vadul Cumanilor 22, cari aratA deci cA pe aici au trecut ei pentru a intrà in Muntenia MicA, §i alt punct numit iarA§i Cumanii tocmai in partea opusa, pe DunAre, in fataVidinului, pe uncle Cumanii an ie§it cAnd s'au dus sd se uuiascA cu Francezii, spre a cobori cAtre Constantinopole. Ajutorul (Tat insa Francezilor in 1239 fu fatal Cumanilor. Tocmai pe când se luptau alAturea cu aliatii lor contra Grecilor, incotro ei trimiseserA partea cea mai de valoare a natiei lor, tArile ce le ocupau la nordul DunArei sunt atacate de cumplita nAvAlire tA- tarA.SlAbiti§i nepregAtiti din erau, sunt cumplit batuti de TAtari,§i parte din ei fug peste DunAre spre fratii lor ce apucasera intr'acolo ; parte insA se adapostesc ca §i Peceneghii in Transilvania. Bela al IV-le ne putAnd face altfel, se hotArAste a primi pe Cumani in Ungaria. Asupra acestei imprejurAri ne spune Ro- gerius : Kuthen regele Kumanilor trimise soli anu- miti la regele Bela, spunfind cA el de multi ani s'ar bate cu TAtarii si obtinuse de cloud ori victoria asupra bor. A treia oard insA, pe cAnd erA nepregAtit, ei de- odatA nAv AlirA In tam lui,§i el neputAndu'i adunA armata, trebui sA dee dos innaintea blAstAmatilor de TAtari, §i astfel ace§tia pustiirA mare parte din tara lui. DacA regele ar vreh a'l primii a'l tineh in liber- late, el cu ai säi ar fi gata a i se supune, a intrà cu toate avutiile sale in Ungaria §i a primi credinta ca- tolicA" 23 CA poporul Cumanilor rAmAsese nomad panA la a§ezarea lui in Ungaria, ne-o aratA acelaRogerius cAnd spune, cA intrAnd regele Cumanilor cunobilii §i rusticii sAi in Ungaria, avAnd ei o nesfar§itA multime de cai, incepurA a mAnca §i a dAunA pA§unele, fânetele, viile §i livezile Ungurilor, pe langd purtarea brutalAa acestui popor barbar" 24. . 22. Hrisovul lui Dan Voevod din 1385 In 011enP51e1e lui Havleu, p. 54-55. 23. Rogerius, Carmen miscrabile, c.2. 24. Idem, c. 3. Vezii o scrisoare a papei Grigorie al IX-lea ciltra Arh. de Strigoniu din 1229 In Fejer, III, 2, P. 153 : Cum autem gens praedicta (Cu- manorum) yoga el inslabilis, hactenus nusquam certas habuerunt mansiones."

256 [STOMA ROMANILOR

Din aceastA cauzA credem noi ea nu au putut Cumanii sä ridiee vreun orain tarile române, cu atAt mai putin Craiova, a cArei nume este slavon nu eel putin cuman. Craiova este forma româneascA a slavicului Kralieva sau Kraliova, formA ce se regà- sete ea insA5i Iii izvoarele echi 25,§i nu inseamnä altceva cleat a craiului, formatà precum Bucova din buc= fag, Sadova din sadplanta, Rogova din rog corn. etc. I)e uncle se poate scoate oare fondarea ei de care craiul Jonas al Cumanilor, socrul lui Nariot de Toucy ? 26 Tot cu atata dreptate sustineau Fotino §i Tunusli cA Craiova fusese intemeiatA de tarul To- nip al Valacho-Bulgarilor ; ba cu ceva mai mult temei, intru cat acesta era imparatul unui popor (neza t ce putea deci sa intemeieze ora§e. Chiar acele localitAti cari poartà numele Peceneahilor sau ale Cumanilor, au lost numite de Ronuini sau de Slav onii cei romanizati mai tarziu, dup a numele acestor popoare, arAtand deci coexi- stenta lor pe pAmantul Daciei, nu insA CA acele locuri ar fi fost intemeiate de niste popoare ce erau nomade. Mai amintim in sfar§it cA un trib din Peceneghi sau Cumani se numeau Uzi 27, §i cA dela dan§ii au ramas in gura Romanilor numirile riurilor Uzul §i Oituzul, dela care apoi a si luat numele §i Pasul Oituzului.

25. Ash Banul Barbu Basarab din 1494 este numit jupano barbuld kra- levski. Venelin, Vlacho-bolgarskaia gramala, p. 134, ap. Hasdeu, 011enestele, p. 30. 26. AceastS -pärere este sustinutS de Hasdeu cu multil eruditie in Ori- ginile Craiovei, ap5iute mai IntAiu in Columna lui Traian din 1876, p. 289 si urm., apoi reproduse in 011enestele, Craiova, 1884, p. 27 si urm. Toate cele spuse de Hasdeu despre Craiul Ionas sunt adevärate ; dar in ce legAturà stS acest mare rege al Cumanilor" cu orasul Craiova, iatS ceea ce nu reies4 din scrierea lui Hasdeu,si de sigur cS acesta era punctul interesant in Originile Craiovei. D-sa singur combate pe Fotinoi Tunusli care deduc acest cuvant dela Craiul loan, arätând piirerea admis5 si in text c Craiova contine In sine euvfintul Craiu nici and insa cuvfintul loan. Ili4deu care respinge pe lonifd al lui Fotino ca intemeietor al Craiovei, Ii substitue pe Jonas al Cumanilor. Pe ce temeiu oare ? Nu credem Ca pe baza vocalei a :Craiu Jonas --=Craiova. Scrierea lui Haldeu este foarte instructiva, ca tot ce a esit din pana lui ; asupra originilor Craiovei nu ne dA Ins6 nici o stiint5. 27. Cedrenus, II, p. 582 :,,Z Xeti iroadottc iicElivtac voiv ilinCtvazoiv zok 'OuCcitic (1ivocs Ouvvridiv ot (YUCM)". Amintirea Uzilor se face de Cedrenus la lupta dintre Bizantini cu Kegenes i Tirachus, asa dar pe la 970, pe timpul clind Peceneghii erau In fruntea oardelor mongole. Peceneghiii Cuma- nii fiind unuli acelas popor, este indiferent de care din aceste douii triburi se tineau Uzli. Un duce cuman din Ungaria dupA 1241 poartA numele de Uzug. Theiner, Mon. Hung. sacre, I,p. 340 : Uzug et Tulon principales Cumanorum" se obliga la mai multe Indatoriri cAtre biserica catolica.

2. TATAIIII.

Nava Brea in Ungaria. Teitarii sunt cel depe urma neam de barbari ce incheie pentru Europa rasariteand lunga perioda a navalirilor. Ei locuiau la inceput regiunea acea din Asia cunoscuta sub numele de Mon- golia, asezata deasupra Chinei proprii, intre Tibet, China §i Siberia. Este un podi§ innalt, marginit din toate partile de munti raposi si repezi pe dinafara, aplecati in launtru si pierzandu-se pe nesimtite in intinsul desert Gobi ;o tara de pa§uni lipsita mai cu totul de paduri, a careia bogatie de capetenie sunt animalele. Oamenii ce locuiesc acea intinsa regiune, cand se intalnesc, nu se intreaba cum le merge sana- tatea lor, si cum stau vitele ce le au. 0 asemenea regiune era menità de naturd chiar a impinge poporatia ei la viata nomada, si astfel a rdmas ea din vremile cele mai vechi pana in zilele noastre. Rasa oamenilor ce locueste aceasta parte a glo- bului este galbena, inrudità cu chinezii pe de o parte, pe de alta cuFiniisiTurcii care o marginesc. Limba lor e aglutinata si civilizatia lor prea rudi- mentara. Mongolii, desi n'au propriu vorbind o istorie, au determinat prin navalirile lor o build parte din istoria popoarelor civilizate, asemenea cataclismelor Oman- tului, care si ele au avut, prin provocarea stramutarei neamurilor, urmari istorice din cele mai insemnate. Pe la 1206 ajunge mai mare peste 'Mari Gengis Khan care ii impinge in afarà de regiunea locuitä de

A. D. Xenopol. Istoria Romanitor. Vol. II. 17

258 !STOMA ROMANILOR ei, nu catre cucerirea, ci catre despoierea lumei 1 El prada §i supune China §i Azia apusana, §i i§i intemeiaza apoi re§edinta vastului salt imperiu care era men- tinut in un soiu de unitate prin frica de pradaciuni, in Karakorum, ora§ a§ezat in centrul Mongoliei. Gengis Khan moare läsand pe poporul &au indulcit cu noua lui viata care aveà de principiu traiul pe socoteala si din munca altora. Fiul sat', Batu Khan, intreprinde o expeditie asupra Europei, imensa. Azie fiind aproape cutrieratä toata §i prädata in timpul tataluisat'. El patrunde prin §tirbitura Uralilor din spre Marea Caspica, pustiaza Rusia, ora§ele Vladimir, Moscov a, Kiev, inneaca apoi Polonia, §i da foc Cracoviei. De aici 'Mull se impart in douà grupe, din care unul se indreapta mai care nord, rnergand asupra Sileziei§i a Germaniei, ieau Breslau §i bat la Lignitz pe Germani, insa cu pierderi a§à de mari,ca nu voescsà urmeze mai departe ratacirile lor, ci se intorc iara§i in Azia. Cealaltà ramura, sub conducerea insu§i a lui Batu Khan, se repede asupra Ungariei. Tatarii sunt descri§i astfel de un martor con- timpuranT§i chiar ocular :Infati§area Tatarilor e ingrozitoare, cu mädularele scurte §i trunchiurile mari, fata lathi pielea alba (?), obrajii lipsiti de peri §i nal-He adanci, ochii mici §i indepärtati unul de altul ; clespretuesc hrana cu pane,se nutresc din carnuri atat proaspete, cat §i putrede, iar drept bautura a- rnestecd lapte inchegat cu sange de cal. Nici cea mai repede apd nu poate opreasca, trecand-o in not calari pe caii lor.Se slujesc de corturi facute din panza sau piei" 2 Nicefor Gregoras, care trae§te deasemenea pe timpul lor, spune despre ei, ca deaceea ar fi neinvin§i, fiindca nu ay manca grau §i nu ar bea vin". Vestea despre venirea lor asupra Europei se lap

1. Arhidiaconus Thomas, Historia salonitarum pontificum, c. XXXVIII In Schwandiner, Scriptores rerum hungaricarum, vol.III : non pro regnandi cupiditate,sed pro praedonum aviditate." 2. Ibidem.

PECENEGIIII,UMANII ST TATAR1I 259 in ea cu mult timp innainte, precum se veste§te furtuna prin tunetul cel surd §i prin fulgerii scapard- tori ce lumineazA orizontul. Cand ei sosira, sdlbateci §i neindurati, lumea pleca capul, caci Ii a§tepta ca pe o boala molipsitoare, sau ca pe un nor cumplit de ldcuste, care insA nu inghitia numai sernanAturile ci §i pe semanatori. Se zice cä innainte de a pAtninde in negrile pAduri ce acopereau Transilvania, ei ar fi consultat oracolii, spre a §ti daca sA le treacA sau ha 3. Dar ce erau sa facA? Din Rusia mancaserA tot,si trebuiau numai decdt sä meargA mai departe. Regele Ungariei, Bela al IV-lea, trimise indata un corp de oaste care sa intAriascA intrarile Carpatilor in Transilvania, §i mai ales pasul din Bucovina cunoscut pe atunci sub numele de Poarta Rusiei 4, care cari TAtarii i§i indreptau oardele lor. Armata ungu- reascA rasturnd in calea Tatarilor pAduri intregi de brazi seculari ;dar 'Mari trimisera innainte 40.000 de purttllori de securi, cari sa sparga drumul, §i unde nu vor putea izbuti cu thierea, sA deschidd cu foculP. Muntii fumegau, brazii trasneau §i se risipiau in cenu§A, fiarele speriate parasiau padurile, §i prin aceastA prdpastie a naturei se vestia prApastia omeneascA ce era sä se napustiasca asupra Ungariei.

3. Rogerius, Miserabile Carmen, Cap. XX. 4. Aceasta treciltoare trebue cliutatá peste muntii Bucovinei, pe undeO mai tarziu, pe timpul nSv5lirilor lor In Transilvania, Tatarii apucau, prin vAile Putnei, Bistritei si a Dornei. (Vezi Lelopisefele t5rei Moldovei, II, p. 393 si o inscriptie pusS de Mihai Racovit5, care va fi raportatS la locul cuvenit, hi Vol. al IX-lea al acestei scrieri). Locuitorii acelor prirti aratSi astbzi drumul Talarilor. Izvoarele timpului spun cS treditoarea s'ar AA inter Rusciam et Cumaniam" OcS Tritarii iesirS la Bistrita (Rogerius, c. XX). Arh. Thomas, c. XVI, spune cS regele Ungariei ar fi venit spre a intdmpina nbvillirea ad montes qui sunt inter Rutheniam et Ungariam et usque ad confinia Polonorum." Un alt document, contimporan nSviilirei, aratS ca Tatarii ar fi intrat pe la Rodna, adecS tot pe la Bistrita : anno incarnationis domini MCCXLI ipsa die resurectionis dominice Tartari per alpes et silvas irrumpentes Rodanam quoddam oppidum Ungariae intraverunt." (Pertz, Mon. Germ. hislorica, Scriplorum, T. XXIV, p. 65). Cf. Hurm., Doc.,I,p.188. 5. Arh. Thomas, c. XXXVII : Habebant 40.000 securigeros qui praei- banl exertitum, silvas caedentes, vias sternantes et omnia offendicula ab ingres- sibus removentes. Quam ob rem indagines quas rex parari fecerat tam facile transcenderunt ac si non ex ingentium abietum et quercum fuissent exstructae congerie, sed ex laevibus essent stapulis praeparatae; ita brevi spatio contritae sunt et combustae ut nullum foret obstaculum transcendendi". Comp. c. XIV.

260 isTou IA RomAxiLou

Pe când apeteniile armatei ungare tineau un sfat de rAzboiu, deodatà vine un alergAtor s'à le spung ca TAtarii au intrat §i Ca' sunt aproape (12 Martie 1241) 6. 0 panicä nespusA cuprinde satirea care o rupe de fugd §i nu se opre§te deal la Pesta. Ungurii pierzand capul, cum se intamplA totdeauna in marile nenorociri, InvinovAtesc pe Cumanii, cei primiti de curând in Ungaria, ca ei ar fi chemat pe TAtari,' si ucid pe regele lor Kulen. Aceastä faptà nesocotità adAugd pe l'angà grAzoviile nAvalirei, o fascoala a Cu- manilor cari atunci inteadevar se unesc cu Tdtarii §i, dupà ce pustiiesc mai multe ora§e, tree in Bill- oaria. Batu Khan apucd cu grosul oardelor sale care Pesta, and in calea lui, toate ora§ele prin cari treceà, pradà flacàrilor, §i necrutând nici o viata omeneascA. Ungurii ie5ird din Pesta sub regele Bela, pentru a in- timpinA pe 'Mari la riul Saiul,i se adapostesc intr'un lagAr intärit. Acesta ins'd e luat de du§mani, Ungurii sunt batuti §i mAcelAriti, iar Bela insu§i scapä numai cu mare greutatei fuge 7. TAtarii insá nu se apuca" indatä de prklat, ci urmAresc sfaramaturile armatei maghiare, ucigand tot ce le cAdeà in mâni. §tieau ei doarä CA, pentru a pràdà in toatà lihertatea, aveau nevoie de lini§te. Dupa ce pun stApithire pe capitala Ungariei, gAsind pecetea regeasca, ei pldsmuesc ni5te carti in numele regelui, pe cari le trimit in toate partile, indemnând prin ele pe popor sa" nu se tearnà, aci de §i a pierdut lupta, totu§i se pregatqte a lovi din nou pe 'Mari ;aceasta, spre a retinea pe oameni de la fugà, a'i gAsii pràdà. Astfel intrunind ei §ire- tenia cu violenta, pAreau cA voiesc sA punA un capAt

6. Rogerius, c. XXI : duodecimo die intrante Marcio". Cf. documentul' din Pertz citat In nota de mai sus. 7. Keza in Endlicher, Mon. Arpad., p. 119 : Bela in Soio a Mongolis devincitur anno domini MCCXLI, WA fere tota regni milicia est delata, ipse Bela coram eis ad mare fugiente." Thuroez, II, c. LXXIV. dil acelali an pentruIrma, Gre5e5te deci Rogerius, c. II, care o pune dupri 1242. Mai compari 5i Arhid. Tho- mas, C. XXXVII, 5i Rogerius, C. XX.

PECRNEGIIII, CUMANIT 131 TATARII 261 existentei intregului popor, asupra cAruia se nApu- stiserA. Niivrtlirea in Transilvania.Pe cand Batu inna- intà care Pesta, alte oarde sub capi mai mici entre- ierau Transilvania in toate partile. Astfel regele Cadan, indata ce treat Poarta Rusiei, mergand prin paduri timp de treizile,veni la bogata asezare germada Rodna, unde erau insernnate mine de argint. Poporul i se opuse Intâi, iTAtarii se prefacura a fugi, dupa care, poporatia crezand cä a indepartat pericolul, se puse pe Mut, thipa cum o cerea furia Teutonilor". Cand insA petreceau mai bine, Tatarii se intorc in cetate,si fac in popor un mAcel ingrozitor. Dupà ce pustiesc Rodnai Bistrita, se coboarA prin valea 01- tului care Brasov, bAtand pe Sasii de aici in trei in- talniri,i trimit pe un cApitan al lor Bugek, cari trecand peste munfii Brasovului, intrIiValahia, unde bate pe Romanii ce'i ieirà innainte, spre a se opune. Alt toiu de 'Mari, sub Orda, aimed prin centrul Transilvaniei, si se coboarA pada la tara Fagarasului, peste muntii cAreia trec in Oltenia, unde sunt intam- pinati de banul Basarab care si el este batut. 0 a patra grupa se coboara prin laturea exteri- -oarà a Carpatilor, prin Moldova, sub Bachelor. Acesta, trecand Siretul pe la gurile lui, intra in episcopatul Cumanilor care, precum vorn vedea, se intindeh prin tinuturile Putnei si a Ramnicului de astazi,i unde locuià o poporatie compactä de Romani, a careia prezenta aträsese pe nay alitori catre aceasta parte. Ei distrusera episcopatuli imprästiara pe locuitorii lui crestini 8

8. Drumurile apucate de Tatari, sunt ar5tate de calug6ru1 Rogerius, care -concord& de minune cu expunerea unui istoric persian Fazel-Ullah-Raschid. Voila reveal asupra acestor texte Inca odatii In capitolul urmAtor, unde vom determina regiunile locuite de Romani, Innainte de descalecare, In Muntenia si Mol-

262 ISTORIA ROMANILOR

Ungaria deci 5i mai ales Transilvania suferio- navalire din cele mai pustiitoare. Martorii oculari ai cumplitelor scene intamplate atunci, ni le descriu in chiar frumuseti de stil prin barbara latinitate ungureasca a Veacului de Mijloc. Intalnhn in scrierile lor locuri ca aceste : Cadeau oamenii goniti de 'Mari in dreapta 5i in stanga, ca frunzele la vantul de iarna Cadavrele nenorocitilor acoperiau drumurile ; curgeh sangele in 5iroaie groase ca ni5te riuri, cari manjiau pamantul nefericitei patrii 9. Atata era de deasa arun- carea sagetilor, incat mai ca acoperiau cu umbra pe acei ce luptau,i sägetile sburau prin vazduh ca la- custele sau omidele,lipiteunele de allele 10 Era o priveli5te rngrozitoare de a vedea in timpul noptei o catime atat de mare de cadavre omene5ti, cari zaceau impra5tiate ca lenmele sau ca pietrele ; dar a- ceasta grozavie deveni o scapare pentru vremile de mai tarziu. Mai multi oameni, neindraznind sà fuga In timpul zilei, se tavaliau in singele celor morti,si ascunzandu-se intre cadavre, gasiau astfel cei vii langa ceimorti,scapare 5i aparare n. Pe campii 5i pe dru- muri zaceau corpurile multor morti, unele cu capetele tdiete, altele sfa5iate in bucati, multe din ele arse in casele sau bisericele unde cautasera adapostire. A- ceastä nenorocire, aceasta pedeapsai grozavie tineh cale de douà zile, 5i tot pamantul era acoperit cu sange. zaceau corpurile pe fata pamantului ca turmele la pascut, sau precum stau raspandite in cariere farama- turile de piaträ" 12 5i a5a mai departe file intregi pline de aceste tablouri, unul mai infiorator cleat altul, 5i care departe de a exagerà spaimantatoarea realitate, erau in neputinta a o reproduce.

9. Arh. Thomas, c. XXXV II. 10. Rogerius, c. XXVIII. 11. Arh. Thomas, c. XXXVII. 12. Despre modul cum selbaticii tratau femeile spune o scrisoare a lin Ivo. din Garnunt cAtra arhiep. din Bordeaux din 1242 in Fejer, IV, I, p. 237 : Mu- lieres autem vetulas et diformes antropophagis qui vulgo reputantur, in escain quasi pro diario dabant ; nec formosis vecebantur, sed eas clamanteS et eiulantes. in multitudinem coituum suffocabant".

PECENTIMM, CUMANIT SI TATA IM 263

Timpurile Gotilor, Hunilor §i Avarilor se reintor- sera. Poporatia trebuià sa'si caute scaparea in fuga, cei bogati cat puteau rnai departe ;cei saraci adecd greul poporatiei, In munti §i paduri 13 Astfel Rogerius spune in mai multe randuri ea oamenii se ascunsesera in paduri 14, de unde Tatarii voiau tocmaisa'iscoata prin in§elaciune, pentru a'i putea prada §i robi. Cand el scapa din prinsoarea in care cAzuse la 'Mari, §i fuge prin paduri pada' la Alba Iulia, da in drumul sau peste o gramada mare de oameni, refugiati in varful unui munte raposi innalt15. La inceput Tatarii pareau ca au scopul a infiinth in Transilvania o trainica stapanire. A§a unul din ducii lor, Cadan, da in anu11242 un edict, pe care'l dateazd din Zuyo, anul domniei noastre al II-lea", §i in care ordona ca Secuii §i Valachii sa primiasca precumfa- cuserai Sa0i (Flandri) banii lor, in pretul celor ne- cesare, ca §i banii bizantini 16 Tätarii vazand ea numai cu prada nu se putea intemeià domnia lor, incepusera a luà masuri de organizare. Firea lor pradal- nica insa, neputand ingadui a§ezarea lor pe loci o viata lini§titä, dupà ce pustiirea Ungariei nu le mai indarnaneaza traiul in ea, se hotarasc sa o parasasca, dupa trei ani de neincetata jafuire 16 Dupa ie§irea lor, o foamete cumplitä pune varful mizeriilor suferite. Navalirea Tatarilor,cu toate Ca' a fost de o vio-

13. Mai sus am vAzut o femee bogatd. pe mama Imp. Maximian fugind din Dacia Innaintea Carpilor (mai sus, I, p. 296.) Acuma g5sim pe o doamnä iarási bogat5, fiica lui Iwalun, sotia lui Andrei. din neamul Ekly, fugind innaintea Trt- tarilor. Hurm., Doc.,I, p. 218. 14. Rogerius,c. XXX. 15. Rogerius,c. XL. Mai sus.p.40. 16. Reproducem acest interesant document, care si el pomeneste existenta RomAnilor in Transilvania, la venirea Tätarilor : Nos Cattan ex stirpe Iedzan in regno Hungariac Kaymakam solis et terrae maximo Khano Syngu Babilo- nici... hortamur... et committimus vobis Pengas, Bylany, Korni. Kastellani in castris Clusu, Dees, Busdach, quod cum a nobis data potestate ordinare debeatis ut quemadmodum Flandry in initio regni nostri acceptabant nummos nostros vulgo Keser Chunnich Tatar Pensa, et dicti Zycly et Blachy per omnia necessaria, quae ad nostram utilitatem pertinent, acceptarent, tanquam nummos byzantinos. Datum in Zuyo anno regni nostri II." Din colectia comitelui Ioseph Kemeny, reprodus inTransihronia, IV, 1871, p.55. 17. Thurocz, II. c. LXXIV : Manserunt ipsi Talari regno Hungariea tribus annis".

26 1 isToitiA ItoM lenta neauzità, nu ava urmari trainice pentru tarile de peste munti. Retragandu-se ei, Ungaria §i cu regiunile anexe i§i revenird in fire; oarnenii se intoarsera la locuintele lor, se apucara de rezidit acolo pe unde barbarii daramasera, de cultivat iari ogoarele, de reintocmit a§ezarile lor cele distruse de navalire, §i in curând sub spornica lucrare a poporului, se reintregi iara§i firul vietei intrerupte Asupra Ungariei deci §i a tarilor romane de peste munti, navalirea Tatarilor nu produse alt efect, decat acel al napustirei unei uria§e bande de hoti, care ava urnari fatale pentru generatia ce o suferi, nu insä urmari istorice pentru acele ce erau sä Asupra, carnpiei a§ternute la poalele muntilor, na- y alirea Tatarilor ava un efect mai insemna,t, anume distrugerea sau slabirea inceputurilor de State injghe- bate pe aici, §i deci infati5area putintei de a se in- temeià o nouà formatie de Stat, pe ruinele formatiilor vechi. Pentru a intelege insä acest rezultat, trehue intaiu sa cercetam care era starea tarilor Mun- teniei §i Moldovei la venirea Tatarilor.

III MUNTENIA 51 MOLDOVA INNAINTE DE DESCALECARE

1. REGIUNEA SLAVONA IN MUNTENIAI MOLDOVA. Daert 1àriIe romfine erau pustii la deseilleeare. Mai multi cronicari §i istorici au fost de pArere cA Mun- tenia §i Moldova ar fi fost cu totul de§arte de locuitori, atunci cAnd ele furà colonizate prin Rornânii de peste munti. A§A Canternir sustine cA Moldova, de care el se ocupd, ar fi fost lipsitä de locuitori la descAlecarea lui Drago§ care ar fi impArtit'o toatà la tovarA§ii sAi de arme. Ei insà, tinând CA este lucru nevrednic, pentru oameni deprin§i cu armele, sä se apuce de lucrat pAmântul, flied siliti ca sA facA pra- dAciuni in Wile vecine, cu invoirea principelui lor, §i rApind deacolo cultivatori de parnânt sA"i a§eze pe ale lor proprietAti?"1 DupA Cantemir, poporatia Moldovei ar fi fost da- torit5 unei indoite colonizAri :acea de peste munti, de origine rornanA §i de rang nobiliar, §i acea adusd de nobili pe mo§iile lor, de origine ruteand sau po- lonA, popoare ce locuiau in apropierea Moldovei, §i can alcatuira stratul supus al poporului moldovenese.

1. Cantemir, Descr. Moldaviae, p. 121. Traducerea acestui loc de Hodos este cu totul gresita. El traduce connivente principe" prin fraza cu Invoirea domnilor acelor pri". Ce Inteles ar mai avea atunci : raplosque inde cultores terrae in suas transferie sedes"? cad dacil luarea locuitorilor se fAcea cu Invoirea sUipãnirei prilor de unde ei erau luati, nu se mai poate vorbi de räpire. In deobste traducerea lui Hodos este neexactil si nu te poti räzima pe ea.

266 iSTMil.A. ROM VNILOR

Neculai Costin a§i§derea spune ca dela Atilasi dela, Bulgari pfmA la Lasläu craiul unguresc, pe vremea cAruia s'a descdlecat 21 doilea rand tam, 700 §i mai bine de ani, au fost pustii locurile acestea" 2. Tot a§a sustine §i Miron Costin Ca' fost-au dar pustii mai bine de 600 de ani, locul acesta unde acum suntem noi, adecA Moldova" 3. Deasemenea Ureche aratà ca Moldova in atatia aii s'a aflat pustie, panA cand a vrut milostivul Dumnezeu a nu lAsh pe acest pAmânt fdrà de oameni, ci cu voia Sfintiei sale indemnându-se o sama de feciori de domni din Maramurq, au venit peste 111U1 Iti" 4. Aceeat Orere este reprodusà, dintre cronicarii strAini, de Ungurul Thurocz care spune ca : Bogdan voevodul Valachilor din Maramure adunând pe Va- lahii din acel district, ar fi trecut pe ascuns in tam Moldovei, care ar fi lost de nmlt timp pastie de oameni, din pricina vecinatatei TAtarilor" 5. De altä pArere sunt boierii Moldovei, can intoc- mirä vestita anaforä dill 1817, cAreia i s'a dat numirea de Anafora pentru felul proprietatei in tug din in- vechime". Aceastà anaforä nu este o lucrare teoreticA, ci o socotintä a boierilor in un proces al rAze§ilor de Vrancea cu biv v el vistienil Iordache Ruset care do- lAndise o parte din mo§ia rAze§ilor, ca dar, dela Con- stantin Alexandru Ipsilanti. Räze§ii vrAnceni se tan- guiserà la domnul Scarlat Calimach, ca fàrà dreptate s ar fi daruit acea mo§ie vistiernicului Ruset, intru cat n'ar fi fost pàmfint domnesc, ci mo§ia lor de ha- §tinA. Vechilul lui Iordache Ruset intimpinA, ca rAze§ii n'ar poseda nici un hrisov domnesc de dAruire a pa- mântului stäpanit de ei. RAze§ii raspunserà Ca' stä- pfmirea lor era mai v eche cleat infiintarea Moldovei,

2. Letopisefete,I,p.88. 3. Ibidem,I,p. 31. 4. Ibidem,I, p. 97. 3. Thurocz, III, c. XLIX : Bogdan waywoda Olachorum de Marernoro- sio, coadunatis sibi Olachis ejusdem districtus, in terrain Moldaviae, coronae regis Hungariae subiectam, sed a multo tempore propter vicinitatem Tartaro rum habitaloribus destiMfam, clandestine recessit".

MUNTENIA SI MOLDOVA 967

§ideci nu puteau aveà hrisoave dela domni, de oarece ace§tia veniserA in urma na§terei proprietAteilor. Scarlat Calimach cere de la cativa boieri, cei mai car- turari ce se aflau atunci, pArerea lor asupra acestui punt, pArere rostità de boieri prin anafora din 1817 6. Argumentele pe cari le invoacA aceastA anafora, pentru a, sustinea, cà tara a fost locuitä din vechime, Ca pAmAntul Moldovei n'a fost cu totul pustiu pe timpul descAlecArei, §i cà deci nu ar fi fost luat in intregimea lui in stApAnirea domnului, devenind pa- mAnt domnesc, precum tocmai am vAzut CA spuneh Cantemir, sunt mai ales urmAtoarele:MArturisirea istoricului Filipide arAtând cà Câmpul-Lung din Mol- dova §i Vrancea, mult mai innainte de descAlecarea lui Drago§, pentrucA au fost locuri tad. §i pentru bar- bAtia locuitorilor, singuri erau stApAnitori slobozi a- cestor parr ;al doilea faptul cA chiar Alexandru cel Bun, care nu domne§te decAt 50 de ani dupA Drago5, cumpArà mai multe IflOii depe la inqina0, ce le aveau din mo0 §i strAmo0", ceeace nu s'ar puteA intelege, dacA originea acelor proprietAti n'ar filost mai veche decAt cu 50 de ani mai innainte, cAci a- tunci CUrfl s'ar fi putut zice, din mosii stramosi"? Anaforaua insA nu aduce nici un hrisov de ale lui Ale- xandru cel Bun in sprijinul acestei pAreri 7. Citeazd numai n4te hrisoave dela Stefan cel Mare din 1487, 1494 §i 1502 §i dela Petru Vodà din 1529, prin cari se intäresc vAnzAri §i cumpArAturi de ba§tini strAmo§e5ti §i de imparteli bAtrAne a mo0na01or pAmAntului. Mai invoacAanaforaua 0_irnprejurarea ca. obiceiul pAmân- tului ar respectà in totdeauna stApAnirea din vechime,

6. Retirodusil de Uricarul lui Th. Codreseu, IV, Iasi, 1853, p. 325-343. 7. Citilm noi pe urmiltoarele. care, de si contin dovada invocath de anafora, nu se refera la cumpAraturi. Un document este din 1428 (Uricarul, II, p. 248) si dispunedihotarele acelor trei sate de mai sus scrise sS le fie chip hotarele cele vechi, pe unde din ueci au apucat". Altul din 1418. Wickenhauser, Mot- dom Beitrage ;a einem Urkundenbuch ft& die Moldau und Bukovina, Wien, 1862, 1, p. 59, nota 7, ordona ca hotarele acelor sate sa. fie asit precum au lost din ucci". Un doc. din 1407 ne dA chiar rostirea mai caracteristicS : douii sate cu toale hotarele lor cele vechi ca din veacut veciei". Melhisedek, Cron. Hu$itor, Apendice, P. 3.

268 ism ImLu ft chiar cand ea nu ar puteh fi sprijinità pe o scrisoare de dAruire, observand boierii cà dacA ar rArnanea a se cere asemenea scrisori depe la mosinasii de toatä starea, nici o a mia parte n'ar rAmanea mosii cu asemenea urice de danie,i toate celelalte s'ar lua dom- nesti". In sfarsit mai aduce anaforaua si mai multe intArituri ale domnilor vechi, precum una din 3 Iulie 1424, dela Alexandru cel Bun, alta din 1448, dela Petru Vodä Aron, o a treia din 1483, dela 5tefan cel Mare si Inca* altele, cari toate aratà cA intAresc stApa- niri de bastina a deosebitilor locuitori, ceeace nu este cleat o repetare a temeiului al doilea. DacA insA in timpurile inai vechi putea fi desba- tere asupra intrebArei dacAtarile romane erau sau nu impoporate la descAlecare, astAzi dupA starea izvoarelor cunoscute ale istoriei Romanilor, nu mai poate finici o indoialà asupra acestei imprejurAri, si mai multe dovezi, din cari unele continute in documente sau mArturisiri contimporane, adeveresc aflarea de locuitori de bastinA ai Muntenieii Moldovei, peste care vine si se suprapune pAtura descalecarei. Poporalia slavona. Poporatia care locuià din vremuri mai vechi Muntenia si Moldova, era de douà neamuri :Slavoni in spre sesi Romani care munte. Despre locuinta popoarelor slave prin partea planA a Romaniei libere, fac dovadA intaiu numeroasele denumiri de nuni localitati de origine slavonA, lard inteles in limba vorbitä a poporului roman, prin urmare date invederat de o poporatie slavona ce acum a disparut, dupä cum s'a vAzut din nomenclaturà cercetatà de noi mai sus, din cari acelalIalomi- tei este adeverit documentultocmai din veacul al V II-lea8. Etimologia acestui nume slavon, care vine dela cuvantul ialov=sterp, neroditor, ne aratà cA acest riu Ii trase numele dela stepa pe care o stralate, 136M-

8. Mai sus, p. 67.

MUNTENIAI MOLDOVA 9E9 ganul. Imprejurarea insä cä Slavii au dat acestui rin un nurne ce'*i trage originea din observarea ca pamantul din jurul sail era neroditor, ne aratä cä acei din ei ce locuiau prin aceste parti *lleau sà pretuiasca rodirea pamantului, cä deci i§i trAgeau hrana din el, erau popoare a*ezate. Constatarea acestui singur nuine, pentru timpul când Slavii incepurd a se mi*cà spre sud, indreptate*te incheierea Ca alaturea cu el trebilia. sa fi fost surna de altele,i ca" deci numele slave ce le intalnirn in carnpia moldo-valaca sunt toate anteri- oarei descAlecdrei. Cad cum ar putea ele sa" fie posterioare, cand este constatat cà nici o a*ezare insemnatà de popor slay nu s'a adaos in Muntenia sau Moldova, dupá intemeierea principatelor ? Pe langd numirile riurilor, dealurilori altor elemente geograficefire*ti, România mai infati*azd§i o suma de numiri de localitati de origine invederat slavia, care aratä-caele au fost interneiate de Sla- voni ; dar fiindca ele astdzi sunt locuite excluziv de Români, trebue numai decat admis ea' poporatia slavona" a disparut, absorbità de elementul roinfinesc ce a venit peste ansa de la descalecare in coace. In*irarn aici câteva din numeroasele denumiri, luate numai dela comunele a (lona judete, anume din Mehedinti, partea de *es a judetului,i Dorohoiu, la cele doua capete ale României. In Mehedinti se aflà :Glogova, Jupca, Leorda, Ne- gomiri5"ovarna, Tehorniri, Vidirniresti, Zegujani, Gvar- dinifa,Iablanita, Padina, gmadovita, Stignita, Corcova, Jirovul, Miluta, Clenovul, Dobra, etc. In Dorohoi, intalnim : HertaTOrnauca, Hreatca, Buda, Molnita, Oroftiana, Pormirla, Lisna, Hovárna, Crasnaleuca, Horodistea, Mileanca, Der(ca, Losna, Zvo- ristea, Zamostii, Catusca, Suhdrelul, etc. Si a§à in toate judetele de *es ale României in cari un mare numar din comunele sau atunele aflà- toare poarta numiri slavone, pe cand dimpotrivA in judetele de munte, de*i se aflai acolo sate cu numiri

270 rsTORIA ROMAN1Lon slav one, marea majoritate a lor poarta numiri roinane§ti. Aceste fapte neindoelnice indreptatesc ineheierea noastra ca partea sesd a Romaniei era locuita innainte de descalecare mai mult de popoare de vita sla- voila cari au fost desnationalizatecu ineetul, potrivit cu latirea elementului romanesc tot mai jos .catre campie. -Existenta Slav onilor in campia moldo-romana este insa atestata, pentru vremile anterioare clecalecarei, flu numai prin topografia tarei, ci si de alte izvoare. A§a. Miron Costin, in poema polona, ne spune ea and Drago§ peste un om in hotarele Moldovei, cand ra- tacise la vanatul bourului, i se adresa lui cu cuvintele : bune ome, la care dansul raspunse pe ruteneste ca nu ar intelege ce i se spune, si atunci Drago§ chemand un talrnaciu, acel locuitor Ii spuse in limba ruleand ca s'ar numi Neu §i ar fi din Sneatin, ca el isi a§e- zase de cativa ani prisaca in acel loc, in care nu venise nimeni pana acuma la el 9. Mai mult Inca, Slavonii inesul Moldovei, la coborirea lui Dragos, sunt dovediti si documental. S'au aflat anume un document din anul 1134, care pomeneste despre existenta in Moldova care acea epoca, a unui principat slavon, cu resedinta in ora§ul Bar- lad. Ian cuprinsul acestui document prea interesant : In mmiele Tatalui siFiuluisi sfantului Duh : eu Ivancu Rotislavovici, de prin scaunul de Galitia principe al Barladului, marturisesc negutitorilor din Me- sembria ca sa nu platiasca vama la descarcarea in Barlad, in Tecuci siin celelalte ora§e ale noastre, iar la exportarea diferitelor märfuri :locale, ungare, rusestii boeme sä o platiasca numai in Haliciul mic si flu aiurea ; iar plata o va spune voevodul, si intru aceastà promisiune.., dela na§terea lui Hristos una mie una suta treizeci si patru, luna lui Maiu in 20 zile"

9. Ark ist.,I,1,p.166. 10. Vezi reproducerea acestui document, In textul original slavon, In stu- ,diul lui Hasdeu, Diploma bdrleideana, In Col. lui Traian, 1868. El a fost descoperit

MUNTENIA *1 MOLDOVA 271

Acest hrisov ne arata deci cà prin sudul Moldo- vei se afla in veacul al XII-lea un principat, sub un duce Ivancu Rotislavovici care era sub autoritatea ducilor de Galitia, de oarece el arata prin document ca ar Ii Kneaz al BArladului de prin scaunul Galitiei" (ot stola galizskago Kneaz befladsky)n. In acest principat se aflau mai multe orase, din cari se pomenesb trei:Haliciul mic ce era, dupd cum se vede din numele sat', o colonie a Haliciului, adica a Galitiei ;Tecuciul, care in slavone§te inseatnna §ivoiu §i Beirladul, a ea- ruia etimologie se deduce dela berlo (slavon) =nuia. De§i acest principat este pomenit in o diploma din veacul al XII-lea, existenta lui trebuie sa fie mult mai veche, de oarece relatiile sale comerciale erau la acea data atat de intinse, bleat ajungeau pada in Mesembria §i Boemia 12 Fara indoiala Ca' suzeranul acestui principat, ducatul Galitiei, se intindea pana la hotarele sale, care vor fi ajuns ceva mai sus de Barlad, poate pada' pe la judetele Vasluiului, Rornanului i Bacaului, incat vedern ca nordul Moldovei eraiel sub stäVanirea, cel putin nominala a Galitiei, cea efectivà apartinand popoarelor barbare ce ocupau unul dupa altul campia moldo-romana 13. Prezenta unor ora§e slay one in sinul popoarelor barbare pe pamântul Moldovei, trebuie sa ne mire tot atat de putin cai aflarea ora§elor Kiev, Nowgorod, Moscova in launtrul Rusiei, §i mai adanc

de tatal lui Hasdeu, Alexandru Hasdeu, la Vincentius Rolsky, coborator din Di- mitrie Cantemir. Vezi biografia lui Rolsky In Traian, 1868, p. 199. 11. Hasdeu vra sa Inteleaga aceste cuvinte In sensul ca Jvancu s'ar trage din semintia ducilor Galitiei. Scaunul WO se refera la puterea, la autoritatea lui, nici de emu la originea familiei. 12. Nestor (ed. Leger, c. XXXIV, p. 53) spune je veux vivre A Perlias- tovatz sur le Danube ; car c'est IA qu'est le centre de mes terres. Toutes les ri- chesses y arrivent. De la Grece l'argent, les étoffes, les fruits, les différents vins; de la Boheme, l'argent, et les chevaux ; de la Russie, les peaux, la ciie, le mid, les esclaves". Din acest We se explica comertul Barladului pe mare cu Mesembria Iipe uscat cu Boemia. Asupi a Insemnatatii comerciale a Mesembriei, ca statie Intre gurile Dunhiei si Constantinopole, vezi Const. Porfirogenitul, III, p. 74 si 79. 13. 0 icoana dela o biserica din Lemberg contine o inscriptie dupa. care unul loan de Ognasd ducele Valachiei ar fi cautat in 1150 scapare In Galitia, alungat tiind din %era lui de o navalire paganai ar II capiltat 6-Tit5nia Czehowului (Bulelinul instrucliunei publice, II, 1868). Nu stiu dadi aceasta icoana, inscriptia si data ei sunt Inteadevar autentice.

272 STOR I A R OM AN I LO R

in launtrul lumei barbare. Slavonii erau mai deprin§i cu popoarele pradatoare :apoi ei reprezintau in sinul Mongolilor elementul civilizator, inat toate nevoile mai culte ale oardelor ce cutrierau Europa rasariteana gasiau in Slavoni mijlocitorii lor fire§ti. In orasele infiintate de Slavoni, cumparau §i vindeau popoarele barbare obiectele de ale carora schimb aveau trebuintä. Toate aceste orase slave erau cetati intarite cari primiau in zidurile lor pe barbarii turani numai atunci and veniau pentru daraverile lor, dar le inchideau portile§i le opuneau improtivire, de indata ce se apro- piali cu scopuri du,mane§ti 14 Chiar daca s'ar banui autenticitatea diplomei lui Ivancu Rotislavovici 15 ina existenta principatului Barladului este dovedità §i din alte izvoare. A§à cronica numità Novgorodskaja vorbestesub aim! 1146, 12 ani thipa data documentului aratat, tocmai despre Ivancu, numindu'l principe de MI-lad (kniaza ber- ladskago). Cronica de Kiev iar4i aminte,te in mod destul de lämurit aflarea oraplor pomenite in diploma bArladeana, spunand la anul 1158 ca. Iaroslav, ducele Galitiei, cautând sa dobândiasca de la Muscali extra- darea principelui Ivancu care §i el ridicase pretentii la tronul Galitiei, acesta cauta prin fuga un adapost in orasele dunarene (v gorodiech po dunaiskich) 16 Ce soiu de popor locuia in acest principat al El'ar- ladului? Poate se vor fi aflat §i Romani, atra§i din muntii lor care orw, in cari ei puteau vinde acele marfuri locale de care vorbeste documentul. IntAlnim adeseori numele de Brodnici, redat uneori

14. D-1 Pie, In sei ielea sa, Zur rumanisch-ungarisclzen Streilfrage, Leipzig 1886, demonstiS in eapitolul s5u, Die allslavischeWehrkrall zu Land und zu Wasser, p. 148 si urm. cl1 Slavii obicinuiau a Incunjura fiecare oras al lor cu In- t5rituri. D-sa spune p. 251 : Aus dem eben erwähnten Umstande, class die Sla- ven hei dem unerwarteten oder nicht verhinderten Einfalle des Feindes in ihren Buigen Schutz zu suchen pflegten und fanden, geht aber unzweideutig hervor dass dieselben gegen die Mittel der darnaligen Kriegfuhrung gentigend befestigt waren und sich im Kriegsfall bewfihrten". 15. Cum a fAcut'o d.I. Bogdan In studiul sat' Diploma bdrlddeand, In An. Acad. romdne, torn. XI. 16. Vezi locurile doveditome In Traian, 1869, p. 203-204.

MUNTENIA SI MOLDOVA 273 de scriitorii bizantini sub acel de Bordoni. Ce ileum de oameni vor fi lost nu se poate hotäri ". In afara de ora§ele arnintite ca existente in Mol- dova innainte de descalecare, anume Galati, Tecuciu §i Bar lad, o geografie rusasca alipità pe langa Voskre- sanskaia Lelopis mai da Inca urmatoarele ora§e din tàrile romane :langa Dunare Vidic9v (?) cu §epte ziduri de piatra §i Mdin (Vidin) dincolo de Dundre. La sudul fluviUlui Novoia Selo, Akolialris; langd Marea Varna, Kavarna (din jos de Constanta) ; de aceasta parte a Dunarei (la nord) la gura Nistrului Belgrad (Cetatea Alba), Cern, Askii Torg (Ia§ii) la riul Prut, RonianovTorg (Roman) langa Moldova,NiIlled (Neamt) in munti, Conojucnov, Kamen (Piatra ?), So- ciava, Siret, Bania,Nipusa, Kolornija, Gorodok pe Ce- remu§ §i langa Nistru Chotini acesta e un ora§ bulgaresc §i valah". Este interesanta mai ales amintirea targului Ia§i sub numele de Askii Torg din care Ro- manii au facut Ia§i cum au facut mwilet din musca, Usifei din slavona liskai plopidin ploska,varsei din verska. I final a dat forma pluralà, _lag. I incepä- tor, dupà analogie iad din ad, ianot din enod 8

17. D-1 Radu Rosetti li identificS cu B5rladnicii principatului lui Rotis- lavovici, Revisla Romdrul, III, 1890, P. 55. D. Onciul, Originele Pr. rom., p. 239, sustine cS Brodnicii erau Romani. Hunfalvy, Die Rumanen und ihre Ansprüche, p. 83, adaogii p. aceastS identificare faptul CS Brodnicii din diploma lui Andreiu al II-lea, 1222, sunt redati In Bula papal5 din acelas an, Inthritoare a diplomei, prin Walachi, Hurm., Doc., I, p. 75 si 77 ; dar noua editie a documentelor fAcuta de Zimmermann-Werner, Urkundenbuch, I, p. 23, pune In loc de Walachorum din bula papala tot thodnicorum, Incht argumentul lui Hunfalvy si aJ Iui Onciul dispare. 18. Ceografia a fost publicatS In Polnoe sabranie rushich Lelopisei, vol. VII. Voskresanskaia Lelopis merge pang la anul 1347, ceea ce ar inseinna cS geo- gralia este posterioara acestei date. DupS enumerarea oiasului Roman !titre orasele Moldovei, s'ar parea c5 este posterioarS chiar domniei lui Roman Vod5 care a intemelat acest oras (Mai jos, vol. II, cap. Predecesorii lui Alex. cel Bun). D. Pic, dupS os criosare plivatil, crede cA geografia este din veacul al XIII-lea. Hasdeu bazandu-se pe doc. din 1392, Arh. isl.,I, 1, p. 18, sustine ea e din al XIV-lea. In orice caz numele de ora5e culese din aceasta geografie sunt din veacul al XIII-lea. Asupra numelui Iasului vezi si Ghib5nescu, Originele Iasului fn Arhiva din Iasi §i N. H. Bogdan, Orasul Iasi, 1913. IasiI. A. D.Xenopol. Istoria Romanilor.Vol. II. 18

2. LOCUINTELE ROMANILOR IN MUNTENIA 51 MOLDOVA.

In Muntenia.Dacä §esul era locuit in majoritate de popoare slavone, muntele era salä§luinta aproape excluziv à a Romanilor ;caci Slavonii cari cautasera §i ei un adapost alaturea cu Rornanii in rnuntii Daciei, Inca din vremurile primelor nay aliri, i§i pierduserd nationalitatea lor in sinul poporului romänesc, unde erau sa dispara in curand, sub valul ce se cobora din varful muntilor §i ceilalti Slavoni cari mai pastrasera Inca, in campia moldo-romang, felul lor de a fi. 0 cercetare a documentelor §i izvoarelor celorlalte lasate de timpurile anterioare descalecarei, ne va dovedi ca intreg semicercul de munti, ce se intoarce care Romania, era locuit, cu mult innainte de descalecare, de popor rornanesc. Regele Ungariei Bela al IV-lea, care domne§te dela 1235 pana la 1270, voind sä apere tam lui de reintoarcerea navalirei mongole care pusese in o a§a de grea curn- pada' Statul unguresc, voe§te sa a§eze pe marginile Transilv oniei, din spre Muntenia, pe cav alerii Man- tului loan din Ierusalim. El darae,te deci acestor Ca- valeri parnanturile a§ezate peste munti, in Valahia, prin un document din 1247. In acel document se pomenesc cinci mici State, din cari trei sunt aratate anurne ca impoporate cu Romani, iar doua lasä a se induce aceiai imprejurare. Regele anume concede cavalerilor toad Ora Severinului, impreuna cu knezatele lui Ioan §i a lui Farm pang la riul Olt, precum §i tam numita Lytira (a Lotrului), exceptand din

M t NT EN IA sE MOLDOVA 275

aceastà donatie knezatul voevodului vcdah Lytuon pe -care it lath Valahilor precum Ii avusera ;si pad acuma. Mai dArue;te regele, cavalerilor, intreaga Cumanie, dela riul Olt innainte, afarà de tam voevodului Seneslau, pe care o lath deasemenea Valahilor precum o avusera ci mai innainte. Despre celelalte doue principate ale lui loanii Farca;, de ;I docuinentul nu ne arath de ce popor erau locuite, putem induce cu sigurantd cä erau tot de Romani, mai intaiu din faptul a;eza'rei lor in regiunea de peste Olt, care in totdeauna a lost unul din aaposturile de cApetenie ale Românilor, apoi din imprejurarea caceste done State sunt numite knezate, ceeace am vAzut Ca' erau ni;te autoritAti In obicein la poporul roman de peste munti 1. Regele concedeaza, prin documentul sk, cavalerilor, dreptul de a percepe jumAtate din veniturile, foloaselei slujbele tuturor teritoriilor da'ruite, ;i a- nume a tarisoarelor din dreapta Oltului, precum;i din tara lui Seneslau din stanga acestui riu, pe junia- tate, iar a restului Cumaniei in intregimea, lor, pentru terminul de 25 de ani. Dac5 regele incuviinteazg luarea a jumItate din veniturile prilor sapanite de voevozii Lytuon ;i Seneslau, atunci ce inteles poate av eh scoaterea lor din donatia fAcutdi Fasarea lor in starea precum fusese panA atunci? Pentru a intelege aceasth aparentAcontrazicere, trebue sà ob- servAniea"veniturilerege;tidin acestetari;oare erau de douà feluri :biruri (reditum et servitiorum), in acele supuse direct autorifatei regelui idAruite

1. Mai sus, p....Numele Lytuon a fost cetit pfinri in vremile din urma Lyrlioy ; cetiiea corecta Lytuon este aceea a d-lui Onciul, Originile principatelor romdne, p. 168. Vezi facsimilele, reproduse in Hurm.Doc., I,1, Tab. III 0 110 si urm. Noi datdm documentul din 1247, cea de 1251 admisa de editorul vol. I din Hurm., N. Densusanu,i primit5 si de N. Torga, Studii ;i doc.,I, p. XVIII este aceea a confirmiirei lui de papri. Nu putem InsA primi cetirea terra Lytua in loc de tera Lytira cum vra d. Onciul, RaduNegru, InCorm lit. XXIV 1892 p. 540 siIstoricul rus Pryzsanowski lbidem XXIV 1892 p. 536; cAci Terra Lytua ar Insemni tot terra lui Lytuon, pe cAnd documentul face o deosebire anumita Intre knezatul lui Lytuon IdsatValachilor ;i terra Lytira dald cavalerilor loani(i.

276 'STOMA ROMANILOR cavalerilor, precum din terra Lytira dela care regele concede jumAtate din venituri §i foloase ce se culeg dela Valahii din acea targ, §i iributuri (proventain et utilitatum), dela voevodatele recunoscute ca auto- norne ale lui LytuoniSeneslau, pe careregele le las5 earl din donatia fAcutà. Astfel regele putehin- cuviintà cavalerilor jumatate din veniturile sale, cu- venite ca tribut din Wile voevozilor romani, larà ca sA le fi dat vreun drept de ocarinurie asupra lor, pe care nici regele nu'l aveh 2 Regele renunta insA in totalitate, in favoarea cavalerilor, la uncle venituri speciale din tAri§oarele date in stApanirea lor directà, precum dela biserici, atat acele existente cat §i dela acele ce s'ar zidi In viitor ; apoi dela morile acelor tà- ripare, in care regele voià sA favorizeze desvoltarea unei astfel de industrii. Lucru curioz, dela morile din tara Lytira, adicA a Lotrului, regele crede c5 nu are nevoie de a incuviinta aceastA favoare, §i Ii p5streazA dreptul la jumAtatea veniturilor din ele, probabil fiindcA aici,ele fiind bine intemeiate, regele nit mai aveA nevoie sA incurajeze infiintarea lor. Regele mai concede cavalerilor §i veniturile pescAriilor, afarà de acele din DunAre, din care i§i opre§te jumAtate. Valahii din tara Lytira mai sant indatoriti a, face slujba militarA, ajutand cavalerilor cu pregillirea lor riizboinicil, de Cate ori ar fi a se resphige vre un atac exterior, §i cavalerii sunt la randul lor indatoriti sa dee sprijinul lor acestor Valahi In aceetii imprejurare. In sfar§it mai contine documental, dispozitia, CA de cate ori vreun mai mare (nobil) al Wei Lytira ar fi osandit la, moarte, el sA poatà apela la curia re- geasc3.

2. Ca aceasta este interpretarca cea adevarata se vede de pe accca Ca in documentul din 1289, (vezi mai jos, pagina 281, nota 10) gasim ca regele dupri supunerea revoltei Int Lytuon restabileste tributul pe care'l percepea din t.ara liii : tributum nostrum in eisdem partibus nobis fuit restitutum". 3. Reproducem documentul continut in Fejer, IV, 1, p. 447, in partite ele mai caracteristice : Nos Bela... damns et conferimus dictae domui totarn terram de Zevrino... pariter cum Kenezatibus Ioannis et Farcassil usque ad fluvium Olth, excepta terra Kenazatus Lytuan voiavodae quern Olachis relinquirnus prim( iidem hactcnus tenuerunt ;ita tamen quod medietatem ornnium utilitatum.

MUNTENIA *I MOLDOVA 277

Acest document cons tata intr'un chip neindoelnic, cA existau, pe la inceputul secoluluialXIII-lea, mai imilte tarisoare in regiunea nordica a Munteniei, din care parte erau deadreptul supuse coroanei unguresti, iar parte numai vasale itributare ; ca aceste tarisoare stateau sub niste conducatori, yoevozii knezi romani ; cA poporul roman ce le locuià era asezat, avand intre aliele si mori (fiind (Ieci agricultor)i ca numAra in randurile sale o clasA de nobili ;Ca in tari- soarele supuse regelui unguresc, Romanii erau indatoriti,ca si in regiunile de peste munti, la apararea granitelor de nAvalirile straine ; bucurandu-se deci in totul de orga,nizarea si de privilegiile pe cari am constatat cA le avea natia romaneascA chiar In limitele Statu- lui unguresc. Existenta acestor principate românesti mai este intAritAi prin un alt izvor, la care nu ne-am prea puteh asteptà, atat este el de strain si de indepArtat

et redituum ac scrvitiorum de tol a terfa Zevrino et Kenezatibus supra nonnnatis provenientium nobis reservainus, medietate alia ad usum dorm's supra- dicte cedente, exceptis ecelesiis constructis et construendis in omnibus terris supiadictis de quarum reditibus nihil nobis reserevamus... exceptis etiam molen- dinis omnibus, infra terminos pracnominatarum terrarum ubicunque factis Nei faciendis praderquam in terra Lytira; nec non aedifieiis et agriculturis omnibus sumpli bus fratrum diclae domus tactis, fenctis, piscinis... etiam, practer piscationes Danubii... que nobis et ipsis communes reservamus. Concedimus etiam quod medietatem (minium proventuum et utilitatum quae ab Olachisterram Lytira habitantibus regi colliguntur domus hospitalis percipiat. Volumus etiam quod memorati Olahi ad delensionemterrae et ad iniurias propulsandas...quae ab extraneis inkrentur, cum apparatu suo bellico assistere, et e converso ipsi fratres in casibus consitnilibus in subsidium et juvamen iuxta posse impendere teneantur ;ne non sententias quas tulerit in eosdem ratas halwbintus atquc firmas, hoc addito prod si contra maiores terrae aliqua sentenlia de sanguinis effusione piolata fuerit, in qua senserint se gravari, ad nostram curiam valeant appelare. Ad haec contu- limus praeceptori ante dicto a fluvio Oltae et Alpibus ultrasilvanis totam Cu- maniam sub eisdem conditionibus quae de terra Zevrini sunt expressae, excepla terra Senestai voiavodar Olachorum, quam cisdem relinquimus, prout iidem hactenus lenutrunt, sub eisdem etiam conditionibus per omnia quae de terra Lytira sunt superius ordinate. Hoc autem nolumus praeterire quod a prilno introitu saepe dictorum fratrum usque ad viginti quinque annos omnes reditus Cumanie terre integraliter domus praecipiat iam praetata praeterquom de terra Sencslai ante -dicta, de qua (anima medietatem rcdituuni nt utilitaturnoblinabir.Vezi si inlarirea papala a acestui document (Theiner, Mon. Hungariae sacra, I, p. 209-211. Repro- (lose siin Hum., Doc. I, p. 219).Tera Lgura este pomeinfi,Inca dinnaintea acestei donatii. Bela principele de corona al Ungariei, darue5te in 1233 lui Corlad. mosia LovisLea de binga apa Lotrului. Fejer, VII, 4, p. 83 : nostre donationi terrain Loystha vocatam, ab aqua LotImr vocata quc Hint ad aquam Olth, cunt omnibus utilitatibus sins et pertinenti is donmimus".

278 isTult IA ROMANILnn de istoria Românilor, anume prin un cronicar sau istoric persian, Fazel-Ullah-Raschid, care scrie care anul 1300 o cronicA a evenementelor istoriei popoarelor mongolice, dupà actele oficiale ce se aflau in ar- chivele hanului mongol din Persia. Asupra redactA- rei acestei cronici, iata ce spune autorul ei : Se aflau in arhivele hanului Mongolilor din Persia 11i5te fragmente istorice de o autenticitate recunoscutA, scrise in limba §i cu literile rnongole ;dar putine persoane puteau sà le cetiascA. Pentru a pune aceste materia- luri la dispozitia publicului, sultanul Mahmud Gazan Khan vol sA fie redactate in un corp de istoriei in- credintà aceasta lucrare In 702 (1303) celui mai umilit dintre servitorii sAi, Fazel Ullah fiul liii Abu-l-Kair supranurnit Raschid, medicul din Hamadan, care primi ordinul de a consultk pentru a orandul aceste mate- rialuri, pe Invätatii chinezi, indiani, uiguri, kipt§ahi si altii, cari se aflau la curtea sa" 4. AceastA pretioasa scriere redactatà putin timp dupa evenemente, pe te- meiul unor documente oficiale, iatà ce contine relativ la intrebarea ce ne preocupà : In primAvara anului 1240, principii mongoli trecurà muntii Galitiei pentru a intra in tara Bulgarilor §i a Ungurilor. Orda care inergeA spre dreapta, dupa cea trecut taraIlaut, (Aluta, Olt) ii iel innainte Bazaram-Bam cu o o§tire, dar fu b 'gut. Cadanoi Burl au mers asupra Sasilor §i i-au invins in trei WAHL Bugek, din tara Sasilor, trec6 peste munti, intrAnd la Kara-Ulaghi in tam lui Mischelav (Seneslau) §i a batut popoarele Ulaghice" 5. Adevarul spuselor lui Raschid poate fi controlat prin mArturisirea cronicelor ungure§ti, redactate de persoane ce fusesera contimporane evenementului. Mai

4. D'Ohsson, Hisloire des 3longols, la flaye, 1831,I, p. XXXV. 5. D'Ohsson. II, p. 627-628. Asupra acestui loc au atlas pentru prima oara luarea aminte reposatul Alexandru Hasdeu.Originea familiei Basarabilor este cu neputinladestabilit. Hascleu, Etym. magnum, Ill, p. 2510 caut5 sf1 o derive dela Daci, Sarabo cap. Altii dela poporul Bessilor. Emil Maim in &vista p. Isforie. Arksi Fifa, X, 1909, p. 64 il scoate din germanicul di? bbsen Ruben dal familici Cm viniloi vecini cu patria Basarabilor, Ora lui Lytuon (10. CMi schelav al lui Rashid este Seneslau, vezi Onciul, Originete. p. 156.

MUNTENIA 31 MOLDOVA 279 intai data anului Hegirei pusä de cronicarul persan corespunde chiar lunar cu acea pusä de cei ungure§ti 6, dar §i arAtArile capilor conducAtori§i a drumurilor cAlcate de ei consunA de minune cu aceste din urmA izvoare. AO. Raschid spune, cATAtarii au intrat in Ungaria in primAvarA, §i anume trecand peste muntii Galitiei, iar Rogerius in Carmen miserabile §i archi- diaconul Thomas inIsloria pontificilor din Salona, aratA ambii, ca. TAtarii au intrat prin poarta Rusiei, a§ezatà precum am vAzut intre Galitiai Cumania, in ziva de 12 Martie 7.Intre §efii mongoli citati de Raschid aflAm §i pe Cadan, arAtat ca mergand spre stanga de Orda, care apucand spre dreapta, ajunge la tara Oltului §i apoi la Bazarambam. Cadan deci cobori pe la baza Carpatilor orientali, prin valea 01- tului, §i ajunse la Sa§ii Bra§ovului, de unde treca in Muntenia la Kara-Ulaghi. In tocmai astfel aratA §i izvoarele ungure§ti amintite, cà Cadan ar fi atacat Rodna, unde era minele de argint, de unde el se va fi coborat, pe calea arAtatA, care Bra§ov §i Kara- Ulaghi 8 AceastA concordanta surprinzAtoare intre cronicarii ungure§ti §i unul persian, ne aratà cA Raschid era foarte bine informat, din documentele ce le aveh la indemanA, asupra locurilor §i a imprejurArilor, §i cà putem da o deplinA crezare §i celorlalte ardtAri ale sale cari nu pot fi verificate prin alte izvoare. Ce spune cronicarul persian despre Romani ? Mai intaiu CA Orda care mergea spre dreapta, coborand dela nord Care sudi trecand prin tara Ilaut, dupti ce trece accasta far(i, Ii iesä innainte Bazaram-Bam care e b Rut. Acest Bazararn-Bam nu este decat corumpe, rea titlului voevodului roman, unit cu numele sAu ; este Basarab-banul care voia sA impiedece pe 'Mari de a trece din tarn Oltului in Oltenia. Era voevodul

6. Asupra concordantei datei vezi Hasdeu, Etym. magnum, IV, p. XCVII 7. Mai sus p 260. 8. Vezi Ilogerius, Miserabile Carmen, c. XVI 5i urm. 5i Arh. Thomas, Ii isloria p; 'ificorum Salonitarnm.

280 JSTflItIA IMM [LW? aceluia§i S tat pe care documentul din 1247 il ara La ca stapanit de Lytuon ; poate ea era acest Lytuon el insu§i care fiind dinfamilia Basarabilor, fusese denumit de Unguri, in documentul din 1247, cu nit- mele sàu propriu, iar de cronicarul persian cu titlul sdu §i numele de familie. Ullah-Raschid ne mai spune ca, din corpul condus de Cadani Burl, dupà ce acela bath pe Sa§ii Bra- §ovului, un capitan Bugek trecii muntii, dupà cat se vede prin pasul Predeal, §i atacand popoarele kara- ulaghice ce'i ieOra innainte, le bath §i pe acestea. Este invederat ca cronicarul persian are aici in vedere alt grup de Romani, decat pe acei ce luptau sub banul Basarab contra lui Orda. Sunt acei amintiti de documentul din 1247 ca locuind in stanga Oltului, in tara voevodului Seneslau, mime schimbat de Raschid in Mischelav 9. Aceastd improtivire a ducatelor romane§ti contra navalirei Mare arata ca ele dispuneau de puteri insemnate, spre a indrAzni sä se opuna unei navaliri, innaintea careia regele maghiar o rupsese de fugA, §i de aici se explica, cum se face de niciodata calugarii Ospitaliti nu luard in stapanire locurile concedate lor prin diploma lui Bela, de oarece regele i§i insu§ise numai n4te drepturi inchipuite asupra unor regiuni asupra carora nu avea nici o autoritate,§i daduse dcci ceea ce nu era al lui. Mai tarziu intalnim tot in aceste parti, pe voevod Lgthen, (Litean) invederat a- acela§ cu Lytuon din 1247 din Oltenia §i cu Bazaram- Bain a lui Raschid, care se revoltà irnpreund cu fratele sâu Barbat contra regelui Ungariei, Vladislav Cu- manul (1272 1290), pe cand era Inca minor, la inceputul domniei lui, adecd pe la 1272-79, ocupand, C11.111 spune regele,pentrusineo parte din pämantul nostru de dincolo de Alpi §i nevoind cu nici un chip

9. Kara-15laylni nu pal fi Romilnii din Moldova, cum sustine d-1 Simion Manginea in Rain. Revue, Pest., iii. p. 436. ei munai acei din Muntenia, In rata Brat,ot ulni. Vezi Hasdeu, Isl. p.106.

311.:NTEN1A I MOLDON A 2S1 sä ne dee veMturile acelor parti" w. Atat indicatia locului uncle domnia Litean cat§i numele fratelui sAu, Barbal, arata ca este vorba de Romanii din Va- lahia, §i deci de until din ducatele indicate de documentul din 1247 §i de cronica persiand; dupd numele voevodului, acel din dreapta Oltului. Din cercetarea de panA aici rezultä cá atat Olte- nia cat §i partea muntoasA a Valahiei mari era lo- mita de Romani innainte de descalecare. Mergand mai departe pe coastele muntilor Car- pati, intalnim alta grupA insemnatà de Romani, locuind in coltul uncle ace§tinunti,pArAsind indreptarea lor catre rasarit, apuca deodatA in spre nord, anume Fain tinuturile de aziale Putnei §i Ramni- cului, in a§a numita Vrance. 0 hula papald din anul 1234 spune despre aceste parti urmatoarele : In episcopatul Cumanilor, se aflA dupa cattim, ni§te popoare cari se numesc Valahi. 1)e§1 ele se cred a fi cre§tine, despretuesc biserica romana §i nu primesc sacramentele dela onorabilul nostru frate episcopal Cumanilor, ci dela ni§te pseudo- episcopi ce se tin de ritul grecesc. Cativa din regatul unguresc, atat Unguri cat §i Sai i lti drept cre- dincio§i, zabovind printre ei, tree la credinta lor, fAcandu-se una cu acei Valahi, primesc dupA felul lorsfin tele sacramente, in dispretul episcopului Cu- man ilor"

10. Fejer, V, 3, p. 271, 1285 : Cum nos in aetate puerili regnare coeois- semus, Lythen waiwoda una cum fratribus suis per suam infidelitatem nliguam parlem de regzio nostra ultra alpes existentern pro se occuparat et proventus illius partis nullis admonitionibus redire curabat ; saepe dictum M. Georgium contra ipsum mishnus qui cunt summa fidelitatis opera circumpugnando cum eodem, ipsum interfecit et fratrem suum nomine Barbath captivavit et nobis addwcit et sic per eundem M. Georgii servicium, tributum nostrum in eisdem pal tibus nobis fuit restitutum." Acest document este intarit prin un altul. in care magishul Gheorghe anameste la randul sat' pc unul Petru, pentru ostenelele puse in aceeasi expedilic contra lui Lythen si Barbat. Fejer. V, 3, p. 397, 1288, reprodus si de Hum., Doe., 1, p. 154 si 483. Recompensa data lui Omodiu 1290, Ibidem, P. 502. Lupta cu Litean se va fi dat pe la 1278. Vezi Hasdeu in Etym. magnum, IV, p. CXI, dar se revoltase Inca innainte : nullis admonicionibus redirecurabat" 11. Fejer, III, 2, P. 350, 1234 : In Cumanorum episcopatu, sicul accepi- mus, quidam populi qui Valaehi vocantur exist unt, qui etsi censeantur chris-

282 isToinA ROM tNIL011

In episcopatul Cumanilor se vede deci cA locuia pe la 1234, o massA compactà de Valahi,cari'§iaveau organizarea lor bisericeascA deosebitä,i anume sub mai multi episcopi. Este firesc lucru de a admite cA nu le lipsia nici o organizare politicà,i CA erau intoc- initi in un voevodat, asupra existentei cAruia Mita- nele sunt insA mute. CA taxa in care se intindea episcopatul Cumanilor era o Ora' organizatà, se vede si depe aceea CA se asezaserà in ea mai multi Ungurii Sasi, cari apoi pArAsiau religia lor catolicA, intorcAndu-se la acea a pseudo-episcopilor. Pentru ca Ungurii si mai ales Sasii, popor civilizat pentru acele timpuri, sA fi fost atrasi afarA din tam lor, trebuià ca noua Ion patrie sA leIIoferit oarecari foloase materiale, mai ales in trebi comerciale 12. Episcopatul Cumanilor amintit de bula din 1234 fusese infiintat de Papi cu 7 ani mai innainte in 1227 ; dar Inca pe la 1218 gAsim pomenit un Capitulum Cumanorum" al cAruia resedintA nu este inclicatA 13. timn cA acest episcopat al Cumanilor era la Milcov §icA fusese pref Acut din o episcopie mai veche, acea a Milcovului. AceastA episcopie a Milcovului este amin- titä in un document din 1096 care ne aratA pc Lau- rentiu episcopul ei cerand ajutorul Secuilor pentru a repara biserica intemeiatA de strAbunii lor si care pc atuncea era ruinatA 14. tiani, Rornanani ecclesiam conteninentes, non a venerabili fratre nostro episcopo Cumanorum, sed a quibusdam pseudoepiscopis, graecorum ritu tenentibus universa recipiunt saeramenta. Nonnulli de regno Ungariae, tarn Ungari quarn Teutonici et alli ortodoxi morandi causa cum ipsis transeunt ad eosdem et sic cum eis quasi populus unus factus, cum eisdem Valachis, co contempto, prae- missa recipiunt sacramenta." Theiner, Mon. Hung. sacra, I, p. 131, dil varianta Walathi, dupd originalul bulei din arhivele Vaticanului. 12. Pic, Abstammung, p. 114, nota 26 : Dass hier eine zahlreiche vala- chische I3eviilkerung gemeint ist, erhellt scion daraus dass selbe eigene Bischöfe hatte und fremde Plemente in religibser Hinsicht amalgarniren konnte". Ase- menea episcopi trebuiau sh se afie si In voevodatele. lui Lytuoni Seneslau, de oarece doc. din 1217 vorbeste de bisericile din acele voevodate. Erau deei si cler siehrtisicunostinta scrisuluisia celitului. 13. Bulele papale din 1218 in Hurni., Doc., I, p. 65. Bula p. infiintarea episcopiei Cumanilor din 1227. Theiner, Mon. Hung. sacra, 1, p. 86, citath si mai jos, nota 20. 14. Hasdeu, Arh. ist.,I,1, p. 59, dupil Benkö, Milcovia.

MUNTBNLA sf MOLDOVA 283 De§i acest document este lAnuit de fals, avem alte dovezi pentru existenta unei episcopii anterioare acelei a Cumanilor. Un document din 1228 ne arata. pe Episcopul Teodoric mustrând pe Secui cari se su- paraserà pentru schimbarea numelui episcopiei (din acea a Milcovului 111 acea a Cumanilor). Ce va su- Ora, zice el poporenilor säi, schimbarea numelui, daca episcopia Carnâne cu aceea§i bund plecare §i inteles catre natia voastra? Oare in biserica lui Hristos nu s'au intalnit lupul §i cumielul?Pentru ce nu s'ar imp ach Secuiul cu Curnanul §i cu Valahul?" 15. Aceastd dojana se referd neindoelnic hi. schimbarea numelui episcopiei. Deci prin bula din 1227 papa nu infiintase o episcopie noua, ci schimbase numai numele vechei episcopii a Milcovului in acea a Cumanilor. Ca aceastà episcopie a Cumanilor se intindeà tot in coltul sud- apusean al Moldovei prin Vrancea, se vede din o seri- soare din 1279 a Papei in care, vorbind de ruinarea episcopiei din partile Tatarilor, adica de acea a Curnanilor, pomene§te si de ruinarea cetatei Milcovu- lui, dovedind Inca odata identitatea acestor dou'a asezari 16. 0 hula papala mai tArzie, din 1453, spune. despre acest episcopat al Milcovului (Cumanilor) ca se aflà a§ezat in preajma Bra§ovului care ora§ se intal- nià chiar in dioceza lui §i cä fusese expus la loviturile Turcilor. Daed in aceastä hula episcopatul este aratat ea fiind asezat in partile Transilvaniei §i in vecina- tatea Brasovului, geograficeste lucrul este in totul exact 17.Calugärul Rogerius ne spune in sfar§itCa'

15. Teutseh mid Firnhaber, Urkundenbuch, p. 45 : Quidni eliam Sieulus cum Cumano Olahoque"? 16. Hurm., Doc., I, p. 429 : Cum aulem civitas de Mylco posita in finibus Tartarorum jamdudum distructa fuerit, nec mild episcopus et alii catholici habitatores exsliterunt". Textul publical in Hum., conjine : civilas de niullo cuvinte- fSrS de injeles si provin din o gresala de eetire in loc de civilas de Mylco. Vezi lorga.Studii$i doc.,I, p. XIX. Alt doe. din 1347 indrepteazil aceasta eloare. In el se vorbete de Episcopatus Milcovicusis in finibus Tartarorum" (Hurm., Ibidern, nota). Prin urmare cu toatS schimbarea numelui oficial, cel vechiu tot st5ruiã. 17. Theine, Mon. Hung. sacra, II, p. 267, Gregorio Episcopo Milcoviensi : Eius scelesia Milcohviensis quam in partibus Transilvanis sita est ... locum Bras soviensem indiocesiMilchoviensi situm".

28 I 1,1'0 MARon kNii.fit

Bohetor, unul din capii Tatarilor, in vremea navalirei lor in Moldova din 1241, dupa ce a trecut fluviul Siret, ajunse la episcopatul Cumanilor" 18 Din toate aceste al-grafi rezultä ea episcopia Cu- manilor, adica vechea episcopie a Milcovului, se intindea in coltul sud-ostic al Transilvaniei §i in acel sud-vestic al Moldovei pe la pâräul Milcovului prin Vrancea, cuprinzAnd in el Bra§ovul §i Secuimea §i pierzandu-§i hotarele spre räsarit in lumea tatárasca. Nu este nici o indoialg, cA centrul episcopiei Mil- covului sau a Cumanilor se intindeh in afara de tara ungureasca. Ea era in Cumania, tara deosebitä de Un- garia, cauza §i pentru care regele Ungariei purta §i titlul de rege al Cumaniei ". La ace§ti Cumani din lara Mr se gandia papa in incercarile sale de a'i intoarce la religia catolica, In bulele sale anterioare anului 1241, celnd incei Cumanii nu se asezaserei in Ungaria, deck in numar prea mic, sporind ei in aceasta tara dupa navalirea Mara. Astfel in o bula din 1227, indreptata care archiepiscopul Strigonului, papa ii spune ea a aflat despre intoarcerea mai multor nobili din acea ginta §i a unui principe Botz, din Ora Thr, en toti supu§ii sgi, pentru care il insgrcineaza a randul un episcop special pentru acea tara 20, ceeace archiepiscopul face, prefacand episcopia Milcovului in una menitä in special spre intoarcerea Cum anilor la credinta catolica. 18. Miserabile Carmen,c. XXI, Bochetor flumen Zerech transeunte, pervenerat ad terrain episcopiCumanorum". 19. Bula din 1253 : Dilectis finis... in terris Sarracenorum, Chatharum, paganorum Graecorum, Bulgarorurn, Cumanorum, Etyopum, Syrorum." Seri- soarea regelui Ungariei din 1254 : et specialiter regionesque exparte orienlis cum regno nostro conlerminanlur sicut :Ruscia, Cumania, Brodnici, Bulgaria. Theiner, Mon. Hung. sacra,I,p. 223 si 231. Cunaania este determinaL5 de un izvor unguresc Ca alciituind ceea cc astazi se numesle Muntenia mare : Cumania vero dicitur terra Valachiae quae inhabitatur a Cumanis nigris, quae est sita a fluvio 01111 inter alpes et Danubium, facens versus Tartariam, quae nunc inhabitatur a Valachis et nuncupatur pars Transalpinae et Moldaviae." Decretul regelui Sigismund din 1435 in De universis regulis iuris anligui, 1581, anexat laTriparilum opus iuris consueludinarii in- cili regni Hungariae, Wiennae 1581 (Bibl. Acad., Col. Sturza, No. 2481, nepaginat.) 20. Theiner, Mon. Hung. sacra, I, p. 86 : Atqui cuius nobiles gentis illius per le ad baptismum, gratiampervenerunt et quiclam princeps Borz nomine do lerra illorum cum omnibus suis subditis."

MUNTENIA 81 :MOLDOVA 285

Acesti Romani pe cari'i aflam in episcopatul Cu- manilor, constituiau o massa compactä si in inutul Se- cuilor, incat se vede cä era o continuitate in asezarile lor, din muntele care era in stdpanirea Secuilor, pada' in sesul ce statea sub acea a Cumanilor. Cronicarul unguresc Simon Keza spune despre Secui, pe cari Ii crede gresit a fi o ramasità a Flunilor, ea fiind primiti de Unguri in Panonia nu furd asezati in campia tarei, ci avura impreund cu Valahii soarta de a fi relegati in munti la hotar unde, arnestecati cu Valahii, se zice cä ar fi deprins literele lor" 21. Astazi scaunele Secuilor sunt aproape In totalitatea lor locuite numai de poporatie maghiara. Cea rornana in sinul careia Secuii se asezara, a fost cii totul desnationalizatä de eii a deprins limba ungureasca. Odatä cu maghiarizarea poporului roman, s'a schimbati caracterul terminologiei geografice din romana iii maghiara, lucru se nu ce intarnpla nicaire aiurea. Faptul cd mai innainte locuiau iRornanii alaturea cu Secuii, nu poate fi suspits nici unei in- doeh. Afara de spusele lui Keza, mai posedam io dovada documentalà, inteun act emanat de la regele Vladislav, din 1301, prin care Roindnii din salele valahe ce se afki in mijlocul Secuilor de langd Odorheiu, sunt aparate de nävälirile Secuilor" 22 Romanii isi pierdura nationalitatea dupa Un timp indelungat de convietuire alaturea cu Secuii, anume tocmai pe hi sfar§itul veacului al XVII-lea. De aceea intalnim Inca multe sate in scaunele Secuilor, a,cele care altà data' erau locuite de Romani, in cari se slujeste Inca astazi

21. Simon Keza, Endlicher, p. 100 : Isti enim Zatuli Hunnorum sunt residui, qui dum Hungaros in Pannoniam iterato cognoverunt remeasse, redeun- tibus in Ruthenie finibus occurerunt, insimulque Panonia conquesta, partim in ea sunt adepti, non tamen in piano Panonie, sed cum Blackis in montibus con finii sortem habuerunt, unde, Blackis commixti, litteris ipsorum uti perhibentur." Cron. Marcus raportat de Hunfalvy,EthnographicUngarns nota 310, nu intilreste. ci numai reproduce pe Keza. Litcrile erau probabil cele latine, nu cele cirilice. Vezi loan Puscariu Allabetul secuilor. 22. Document din colectia lui Kemeny, Transilvania, IV, 1871, p. 95 : villas nostras olachales in medio Siculonim nostrorum de Udvarhel commorantium".

286 is.rnniA. Rom.N11.,(nt in bisericA in limba românä, ceea ce dovede§te, CA pierderea nationalitatei romOne§ti s'a f tent dupd introducerea limbei romAne in bisericA, adecA spre sfar§itul veacului al XVII-lea. iastazi cand intrebi pe locuitorii acelor sate ce sunt ? Ei rAspund Olahi, adicA Romani ; dar atAta le-a lamas din nationalitatea lor originarà. Aflarea unei poporatii romAnqti in scaunelese- cuie§ti intare§te insA mult existenta ei pe acela§i timp §i in Vrancea care era contiguA regiunei locuite de Secui,§i cu care acea poporatie alcAtuià o singurd massA ce locuise cAndva numai In munti, insä care dela nAvAlirea Secuilor, peste ea, in adAposturile toemai unde ea se retrAsese, se coborAse §i mai spre -vale, in locurile unde mai tArziu se infiinta episcopatul Cu- manilor. Din organizarea Vrancei, anterioarA descalecarei, se explicA cum se face de ea pAstreazA mai intAiu in sinul Statului muntean, apoi delatefan cel Mare, dup A deslipirea ei din corpul Munteniei, inacelal Mol- dovei, o pozitie deosebitä. Cantemir ne spune cà a- ceastä republicA ar cuprinde 12 sate §i vreo 2000 de case, a cAreia locuitori trAiesc cu 'Astoria §i nu practicA agricultura. Ei plAtesc principelui pe an un tribut hotArat, iar in celelalte se ocarnmesc dup A legile lor, neprimind dela, domni ordine, nici judecA- tori" 23. j Vrancea deci p Astreazà, la descAlecarea Munteniei o autonomie respectatA de intemeietorul unitAtei Statului, ca §i de cealaltà parte a farei,banatul Olteniei. Pada" aici deci am stabilit cà intreaga coastA nie- ridionalà a Carpatilor Transilvaniei era incinsà, inna- in te de intemeierea domniei muntene, de mai multe mici State care aveau nobleta, episcopii§i voevozii, cari se cuno§tea scrisoarea, §i care erau indestul de organizate pentru a atrage la ei pe Ungurii §i pe Sa§ii (le peste munti. Aceasta organizare primi insä o grea loviturà prin nAvAlirea Tharilor.

23. Cantemir, Descr. Moldaviae, p. 124.

MUNTENIAI MOLDOVA 287 -__ In Moldova. Urcand pe Carpatii moldovenesti, dela Vrancea care apartine prin pozitia ei atat Mol- dovei cati Munteniei, in sus, intalnim o poporatie romana prin judetele Bacauluisi a Neamtului, pc acolo pe unde stini ca se ridicai cetatea Neamtului, a careia nurne dovedeste existenta unei poporatii de sigur romane, prin jurul ei. Doi autori bizantini ne- au lasat aratari neindoelnice asupra acestui fapt, pe care ambii Ii aseaza in veacul al XII-lea. Cinnamus, nascut la 1145 §ideci contimporan evenementului ce raporteaza, spune, ea in anul 1161 imparatul Manoil Comnen, dusnianul cel mai Inver- sunat al Ungurilor, trimite in expeditia intreprinsä contra lor in acel an, pc Alexios cu o mare armata care Dunare, prefdcandu-se cà ar voi sa loviasca pe Unguri iarasi prin locurile obisnuite. Leon Batatze cu o armatei tot WI de puternia in care se alla mai ales un numeir insemnat de Valalzi call se zic a fi o colonic itaiicl, fu trimis pentru a ceidea asupra Ungu- rilor din o altei parte, din spre Marea Neagrel, pe uncle ei niciodatei nu fuseseraalacati. Conform cu acest plan Alexios ajunse la Dull:are,i speria necontenit pe Unguri, prefacandu-se cd ar vrea sa treaca fluviul, in Limp ce Batatze, &Land asupra lor din partile de care Marea Neagra, pustii totul in calea sa, ucise mr mare nurnar de oameni,i luand tot pe atatia in robie, se intonse iimapoi incarcat cu prazi. Imparatul voind insa sa dee Ungurilori o a treia lovitura,trirnise Inca o armata, care innaintä Care nord, in directia Tauro-Scitiei, sub conducerea lui Lampardai Nichi- for Petralif a" 24. Ungaria trebuià deci sd fie lovita din trei parti deodata ; prin locurile obisnuite, din partea Marei Ne- grei prin Tauroscitia. Locurile obisnuite erau prin sud, trecand Dunarea si Sava, pe unde in nemima-

24. Cinnamus, Ed. Bonn, p. 260 :....AgovraSsTh4aBateaCTrd btXiv6,c6p(.0.sv csupiteup.a izccrOilevov axxoraatypin'mi.4xcet. BXeczons iroXbv 61.11Xov, oTthv i4! ITCCMCIC aZotx01. 2riXat sEvca, X6yoyccu".

288 ISTOR [A ROM tNID I It rate rAnduri gäsim pe Bizantini rdzboindu-se cu Un- gurii 25 Tauro-Scitia, nu este altceva decat Galitia 26. Atacul dela mijloc, sub Batatze, trebuià deci sa se facd intre aceste douà punte extreme §i, fiindca Cin- namus spune, ca lovirea, lui Batatze trebuia.sA vinA din spre Marea Neagrti, este invederat ca el aveh in vedere Moldova §itrecdtorile Carpatilor din aceste parti, (buna oara pasul Oituzului), cu atdta mai nmlt ea' Cinnamus adauga ca, prin aceste parti, niciodatä Ungurii nu fusesera vreodata atacati, ceea ce este ade- v arat, pentru regiunea aratata. Tocmai In acest scop al unei nea§teptate loviri, apucase Batatze peste pasurile rasaritene ale Carpatilor. Valahii sunt aratati insä ca aflându-se numai in corpul sau de armatd. S'a sustinut de protivnicii continuitatei, ea ace§ti Va- lahi erau din acei ce locuiau in Imperiul Bizantin. Atunci insä nu intelegern, mai intAi, pentru ce ei se aflau numai in armata ce atacA din spre Moldova,§i nu §i in celelalte ce mergeau peste Sava §i prin Galitia, cari nu sunt ardtate ca având in ele acest element. Apoi numarul cel foarte mare de Valahi, pe cari cu deosebire apasa cronicarul,ii arata pe ace§tia ca o imprejurare deosebità in constituirea armatei grece§ti. Pentru ce oare Cinnamus ar fi notat aceastä particu- laritate, daca ar fi lost vorba de simpla alcatuire a unei armate bizantine? Pomenirea deosebità a Va- lahilor in armata lui Batatze seexplica numai, dacd admitem ea ace§ti Valahi erau din partea locului pe unde treceà generalul bizantin,i ca ei aliindu-se cu imp aratul Grecilor, sporisera numarul armatei expedi- tionare, ba chiar o constituiau aproape in totalitatea ei, punandu-se numai sub conducerea unui general experirnenta t. Aceastä interpretare a locului lui Cinnamus nu este o simpla ipoteza, caci alt scriitor bizantin, contimporan cu Cinnamus, ne (là o indicatie, cA Valahii

25. Cinnamus, p. 12, 119, 131, 217, 222, 239 etc. 26. Cinnamus, p. 115 : Zara rockETC1c xcbpa.; Taupo,37.0-tpt-ir.

MUNTENIA $1 MOLDOVA 2h9 ce locuiau prin acel timp in Moldova, erau intr'adcvAr prieteniii aliatli imparatului Manoil Comnen. Anuine iata ce poveste§te Nicetas Choniates despre o imprejurare intamplatA in 1167, §ase ani dupA expeditia lui Ba- tatze. Unchiul imparatului Manoil, sebastarotorul An- dronic Comnen, fiind inchis pentruca uneltise o rascoala contra nepotalui Sali, ajunse a scap. din in- chisoare §i, trecand Dunarea, voia säfugA care ducatul Galitiei ;el inaintase panA lahotarele acestei t sari §i se credeA ajuns in un loc de scapare, cand fu apucat de cAtre ni§te Valahi cari prinsesera limbd despre fuga lui, §.1 ii innapoiarA impAratului 27. Slujba, facuta de Valahii lui Choniates, imparatului Manoil, aratà ca ei cAutaseràsalindatoriascAicA erau deci in bune relatii cu curtea bizantina% Ace§ti Valahi insa trebuiau sA locuiascA tot pe acolo, pe unde §i Cinnamus spune cA se aflau acei ce luard parte la expeditia lui Batatze, anume prin judetul Bacaului. Nicetas spune anume cA ace§ti Valahi s'ar aflà pe la hotarele Ga- litiei, unde ei prinseserA pe Andronic. Sub numele de l'amtca nusepoate intelege ora§ulGalati, fiindca am vazut mai sus cA astfel se numià Tauroscitia, adicA Galitia propriu zisa 28 ; apoi Nicetas vorbe§te de hotarele acestui loc care deci nu putea fi un ora, ci o tara. Galitia insA sub puternicii ei principi din acele vremuri : Omomislu §iDaniil cafi zrnulseserA Lublinul dela Polonia §i stapâniau de fapt Kievul, trebue sa se fi intins§i in Moldova pe atunci nesta- panita de nimeni, pada' mai jos de principatul Bar- ladului pe care documentul bAnuit de fals din 1134 ii pune tocmai sub a ei suzeranitate 29.

27. Nicetas Chaniates, Ed. Bonn, p. 171 :0%)6raso5 aetVavetv (ITCEIZEV 'Avafrovvetocc`oc-'4671Tic zetpactthy atoxávvow XcE0.6r) xd T6)V o'er_1akETC1c (Spiew XxlicitLevoc, Tcpbc bv Wc etc agov I.ryticvf(rivrov 6ip- 1.1.170 T6TE Olipetyroiv rve vthrmaot, 10XXeeic 'rap 'rap& BXizow, oic cptrij V dyro) cp4icsacyx Frrip Upriripsvcoic'CODE:CEO rpb,r,Pcx- cs:V.7. Treaty ix-iiyeto". 28. Mai sus, p. preeedentd. 29. Vezi si R. Rosetti. Brodnicii In Revisla noud. III, 1890, p. 55. D. On- ciul, Originile, p. 236, t5gddueste cobortrea Galitiei asa de adanc In Moldova. A. D. Xenopol. IstoriaItormlnilor.Vol. 11. 19

290 ISTOR1A ROM %NI LOR

Hotarele deci ale Galitiei, din spre Barlad, trebuiau sA fie ceva mai sus de capitala principatului lui Ivancu, aproximativ prin judetele Vasluiului, Romanului §i BacAului, §i fiindcA poporatia romAng s'a dovedit in deob§te ca locuind pArtile muntoase, ace§ti Valachi trebue sA se fi aflat prin judetul BacAului §iacel al Neamtului 30. Concordanta intre cei doi autori bizantini, care ea Insasi intAre§te faptul aflArei RomAnilor prin regiunile arAtate, mai este sprijinitä §i de altä imprejurare, anume tocmai de nurnele ce'l poartA cetAtuia, a cAreia ruine se vAd Inca lAngA ora§ul Neamtul, care ora§ impreunA cu pârAul §i judetul de acela§ nume, an fost toate imprumutate dela acel al cetAtei. 0 bula papalà ne dA deslu§iri asupra zidirei a- cestei cetati, care se vede fAcutA inteadevAr de Nemti, anume de cavalerii Teutoni, cArora regele Andrei al II-le dupá ce le restitue donatia tarei BArsei, pe care intAiu le-o retrAsese, le adaugA spre desdAunare §i o bucatà de loc peste munti in Curnania, unde numiii frati ridicarà o cetate foarte tare" 31 IndepArtarea in care se aflA insä cetatea Neamtului de tara BArsei, ar puteh sa arunce oarecare indoialA asupra zidirei ei de cavalerii Teutoni din Bra§ov. SA nu uitAm insA ca Ger- manii erau colonizati §i in Bistrita §i Rodna, chiar in fata cetAtei Neamtului, in Transilvania, §i cA deci este mai mult decat sigur, CA acea 1'1101-aura fusese fAcutà de cavaleri in interes comun, pentru a apArà

30, Hasdeu, Is!. crit., p. 15, lIntelege locul lui Cinnamus In sensul cA s'ar refer! la Rornânii din Oltenia, care ar fi cuprins la acca datd FAgArasul, pAtrun- zilnd In Transilvania ImpreunA cu Bataze prin pasul Turnului-Ros. Cum ar fi putut spune atunci Cinnamus cA aaceastA parte venia dispre Marea NeaKra si cli pe acolo Ungurii nu fusese nici odata atacati 7 CA nu poate fi vorba de Romfinii adusi de peste DunAre cu armatele bizantine, cum interpreta protivnicii continuitatei, se vede pa de arAtarea lui Nicetas cA acesti Valahi prinsesera vestea despre fuga lui Andronic spre Ga1iia. Vezi Erbiceanu In An. Acad. rom., II, Tom. XXXV, 1901. Tot ca noi fntelege locul din Cinnamus I. lung, Istoria trecalorilor Transit- vaniei traducere In Cony. lit., XXXIII, 1894, P. 702, unde raporteaza ia parerea identic5a MtIirecek. 31, Bulla din 1232 In Theiner, Mon. Hung. I, P. 106 : Sed licet idem rex eis terram abstulisset, eandem ipsam tandem restituit ut debebat, quin etiam pro recompensatione damnorum, ultra monies in viam, partem contulit Cuma- iliac, in qua dial magister et 'mitres castrum munitissimusm construxerunt."

MtNTENJA:.1MOLDOVA 29 t pasul Tulgheplui, cel mai indemanatec de trecut pentru barbarii din carnpie, catre a§ezarile din tara de peste munti 32. Este invederat insa ca nurnele de cetatea Neam- tului nu a fost data acestei a§ezari de care intemeie- torii ei, ci de acel popor in sinul ceiruia ea fusese ridi- cafe!, adicA de Romanii lui Cinamusi ai lui Choniates, din elementul slavon al limbei lor. Din toate aceste rezulta insa in chip evident aflarea de a§ezari romane§ti,i dela Putna in sus 'And spre Bucovina. Cantemir ne-a mai pastrat o relatie din care putem deduce, ea §.1 mai la nord, prin muntii Bucovi- nei, se afla o grupa de poporatie romaneasca consti- tuitA ca, §i Vrancea, ia un soiu de republicA ce exista Inca cu oarecare drepturii privilegii pe timpul sau. Aceasta era republica Cdmpulungului care cuprinde vreo 15 sate, toate cu legile §i judecatorii lor proprii. Locuitorii ei nu se pricep la lucrul pamantului §i toatt ocupatia lor e pastoritul oilor. Tribut anual platesc §iei Care domnii de mai innainte, §i aceasta legatura intaritA ei o innoesc de cate ori se pune domn nou, trimitand anume delegati spre aceasta la curte". Can- temir adauga ca locuitorii Campulungului nu sunt boieri, dar nici supu§i boierilor ;cd au un obiceiu al pamantului care nu e acel de pretutindeni. Ciobani indrazneti, *tali de asprimea locurilor, ei primesc pe vornicii ce le plac §i gonesc pe ceilalti ;dau, cum. am spits, o dare a lor aparte, straveche, pe care nici un clomn nu s'a ispitits'ource.Stran§i,eisi-arlAsh vetrele §i ar cauth culmile sigure, manAndu'§i innainte bogatia fugara" 33. Este invederat cä ni§te asemenea drepturi, pastrate dupa constituirea Statului moldo-

32. Exist5 o altri Cetate a Nearntului In Muntenia la Podul DSmbovltei in munti, lfingil trecilloarea Branuloi. I. Puscariu In Analele Acad, rom., II. Tom XXX. 1907, sustine cS aceasta ar fi cetatea amintith In bula din 1232. Nimic nu impiedecä insS sS fi fost dou5 cetilti ridicate de Nemli. Dar despre cetatea. Aintfliu bula papci spune cii s'a ridicat fn Cumania. 33.Cantemir,Descriptio Moldaviae, p. 125.

292 ISTOR IA ROMANILOR venesc, arata Ca oamenii acelei regiuni erau mai vechi locuitori ai t Arei decat acei ce venira de peste munti ; cà ei se supusesera' acestora in chip conditionat,§i cä din acea a5ezare originarà a drepturilor lor fata cu descaleatorii, se tragea pozitia deosebita de care ei, cai VrAncenii, se bucurau in sinul Statului moldovenesc. Dela Campulung in sus, se intinseserä Romanii in hotarele monarhiei polone, mult mai spre 5es de cum indràzniserà sa o facA, In regiunile mai joase ale- tarilor romane,celebantuitede barbari. Aici intalnim ni5te knezi Bolohoveni sau Valahi, intre principatele de Haliciu, Volhynia 5i Kiev, panA in apropierea Bugului superior. Un document ne dà chiar pretioasa indicatie cà ora5elu1 Bolochov. din Galitia era numit villa Valachorum". Ei trAiau sub condu-. cátorii lor proprii, numiti knezi, cai la Romanii din Ardeali Ungaria,i tocmai aceastà organizare a lor, sub a5ezamantul romanesc al knezatelor, intAre5te lap- tIilromanitdteiacestei poporatii. Prima lor pomenire se face in anul 1231, in luptele regelui Ungariei Andrei al 11-lea pentru Haliciu, cu principele volhynian Dann Aici apar intre trupele auxiliarei knezii Bolochoveni ca aliati ai Ungu- rilor. Este de notat cä Romanii ortodoxi ajutã Ungu- rilor catolici contra Volhyniei ce era 5i ea ortodoxà, ceea ce dovede5te mai stransa legaturA politicd intre Bolohovenii Unguri. FiindcA Ungaria nu s'a intins niciodatà panA la obar5ii1e Bugului, apoi nu putein interpreta acel ajutor dat de Bolhoveni Ungurilor decat cà acest grup de Romani pAstrase legaturile cu. Un- gariai dupd ce emigrarà din cuprinsul ei, cum vom vcdea Ca' le-a pästrati Drago5, dupä intaiul descä- lecat al Moldovei 34. Din aceste ernigrAri ale Romani- lor peste Carpatii mo1dovene5ti f Ara' a rupe leaturile cu Ungaria, trAgea aceastà tara dreptul ei de suprematie asupra Moldovei, drept famas f Ara' temelie de

34. Mai jos,vol.III,cap. Desedlecarea Moldovei.

MUNTENIA SI MOLDOVA '193 fapt prin cAderea campiei Moldovei sub TAtari. Patru au in urrnA intreprind Bolochovenii in intelegere cu principele de Cernigov alt rAzboiu contra Volhynilor, intre 1235-1240 ei mai fac singuri o expeditie contra principelui Boles lav al Mazoviei. Med §i dupd nAvA- lirea mongolA, ei furA in stare a mai purta un lung §i energic rAzboiu cu principele Daniil, care se sfar§i in 1257, cu izbanda acestuia" 35. E lesne de inteles cum aceastA massA de Romani, indestul de numeroasA pentru a purta rAzboaie pe propriaeisarnA, a putut sä se lAtascA care nord §i rAsArit panA adanc in pArtile §esului. Regiunea pe care ei o ocuparA aici era ocrotità de Statul polon, pe Cand, in spre sud, ei trebuiau sA nu se prea inde- pArteze de munte, din pricina expunerei la prAdAciu- nile TAtarilor. Din cercetarea. de panA aici s'a dovedit ca. Ro- mann ocupau laturile exterioare ale Carpatilor, §i a- flume pe tot intinsul lor percurs, dela cataractele Du- nArei, pada' in nordul Moldovei. Era firesc lucru ca Romanii, deprinzandu-se dela o vreme cu greutätile traiului, sA fi incercat a se cobori pe ambele laturi ale muntilor ce'i adApostiserà atAta timp. Pe cand deci pedeoparte ei se lAsau care vAile Transilvaniei, unde se constituiau in mai multe voevodate, ei se coborau sicdtre acele deschise in spre Dunare i Marea NeagrA, organizandu-se §i aici sub aceea§i formA de ocarmuire nationalà. Pe cand §esul era mai mult in stApanirea Slavonilor, ca unii ce veniserà dinspre §es, partea mun- toasä a. farei era mai ales locuitA de Romani. Deosebi- rea de origine a poporatiei ambelor regiuni aletA- rilor române se oglinde§te §i in terminologia geogra- ficA, inult mai bogatà in numiri de originA slavonA la Campie dealt la munte 36

35. Onciul. Drago$ 0 Bogdan In Conv. lit., XVIII, p. 261 care rezuma cercelArile luiKaluzmacki. 36. Din locuinta poporului romln In Valahia innainte de desc5lecaret,i anume din st5pAnirea lui prin Basarabi in Oltenia, dupa cum ne o arath croni-

191 )STOR1A ROMANILOR

Iinpoporarea Munteniei cu locuitori innainte de descalecare, cid samA pe de altà parte despre putinta unui comert indestul de intins al Genovezilor cu laturea nordicA a DunArei, Ijrin veacurile al XII-lea§i alXIH-lea.Anume Genovezii Ii intinserà comertul in Marea Neagrà mai ales dupà cklerea Imperiului Latin, favoritorul Venetienilor 1261 (tratatul dela Nym- phaeon). La 1288 Genovezii incheie Un tratat cu Ar- menii, apoi cu Tátarii 5i fondeazA Caffa in Crimeea. Marea Neagrà devine curand dupà aceea un lac ge- novez. Afard de pe5ti, piei lucratei carne sAratä, Ge- novezii se mai aprovizionau rnai ales cu gräu cum vom vedeh-o mai la vale. Tot Genovezii par a fi intemeiat porturile dunAreneGiurgiua5à numit dela San Georgiopatronul Venetiei 5iCa 1(11(11111delaCala- / aforea unge corniile cu dohot 37. TArile române de dincoace de munti nu erau ni5te pustietali nelocuite, la venirea Romanilor de dincolo. Ele infali5au nu numai o poporatie indestul de numeroasa", dar aceasta era chiar inchegatä in o organizare rudimentarà de viatá de Stat. NävAlirea tà- tarä, speriindi zguduind pand in temelia lor aceste inceputuri de viata oranduità, Wit pe locuitori a pri- ml, ca o apárare mantuitoare, coborarea de peste munti a valului de Romani ce se lalia care câmpie. Astfel pregati cumplita nAvAlire mongolà patul eel nou in -care era sá curgá de acum innainte mult bantuitele uncle ale vietei române5ti. Intemeierea Statelor Munteniei 5i a Moklovei nu are deci intelesul unei colonizari, intreprinsA de lio- mânii de peste munti, in sili5tele de5erte ale viitoarelor principate, ci este o suprapunere a unui element non, roborfit din Transilvania, peste unul (le ha5LMA, care carul persian Haschid in 1211 se explic5 cum se face de gAsum 1ntr'o cronicSpn- ionS intitulalS Annales Polonorum vetustiores si care cuprind istoria acestui popor dela 1248-1282, sub anul 1259, urmatoarea noti5 :Tatariidupil ce subjugara pe Basarabeni, pe Litvani, pe Ruteni si pe alte neamuri, an hint cetatea Sando- inirului", ap. Ha5deu, 1st. Crit., p. 67 : Thartari suhiugatis Bessarabenis, nth- yank, Huthenis, Sandomirg castrum capiunt." 37. Dup6 Hasdeu. combiltut de N. Iorga, China si Celalea Alba, p. 43-47.

MUNTENIA SE MOLDOVA 295 se plecd innaintea lui. Din aceastd amestecare a ambelor pdturi se explicd singure urnadrile desaleedrei, cum vom veded la locul sdu. Aici insd, innainte de a pd§i la expunerea evenementului insemnat care procurd Romdnilor viata ne- atarnatd, §i fdcii cu putintd o istorie propriei o desvoltare a lor nationald, trebue sä limpezim un alt punt esential :relatiile in cari s'au putut afld Ro- manii dela nordul Dundrei cu acei din Macedonia, §i dacd a mai fost vre o atingere intre aceste douà grupe de la prima lor desfacere in cloud popoare 38

38. Comp. mai sus, p. 148. Asupra tuturor ducatelori voevodatelor, alat acele aflate de Unguri la intrarea lor In Panonia 5i Transilvania, cati acelor urzite mai pe urma in Mjntenia si Moldova de mai thrziu, vezi harta dela Ince- pulul acestuiname,

IV. IMPER1UL VALANO-BULGAR

1. LOCUINTELE ROMANILOR IN PENINSULA BALCANICA Unii scriitori ai timpului nostru cred cá Imperiul Valaho-Bulgar, intemeiat peste DunAre in anul 1185 de care fratii Petrui Asan, s'ar fi intins §i la nordul fluviului asupra Munteniei,§i rapoartà la Romanii din Muntenia nurnele de Valahi din titulatura acelui irnperiu. Se pretinde cä Imperiul Valaho-Bulgar al Asà- ne§tilor, se desfacii catre sfar§itul dinastiei rornane din el, intr'un Stat roman din stanga Dundrei §i altul bulgar din dreapta ei,§i ea tot aici trebuie cAutate originile principatului Valahiei, cu a§ezAmintele sale bizantino-bulgare, §i cu numele de Joan in titlul domni- torilor, mo§tenit dela Asdne§ti" 1 0 asemenea parere este gre§itä pada' in rklacina, §i cercetarea care urmeaza va dovedi intr'un chip neindoelnic, ea' Impe- riul Asäne§tilor, de§1 poate sà fi avut pretentii de suprematie §i asupra t drilor dela nordul Dundrei §i anume asupra Valahiei, ca unele ce fuseserd stäpanite de ye- chiul Imperiu Bulgäresc, aceste pretentii erau numai platonice ;ea apoi poporul Valahilor pe care se baza

I. D. Onciul in Critica Teoriei lui Roster din Convorbiri literare, XIX 1885, p. 317. Voln. explicit in vol. al III-lea, la cercetarea vechilor a§ezAminte ale tarilor romanc, adaosul particulei 1th cc se vede la numele tuturor domnilor sivain arata acolo III ce legaturrt stii acest titlu cu imparatul Ionital Valaho- Bulgarilor.

IMPERIUL VALAILO-BULGAR 297 in mare parte tdria §i puterea de improtivirea Impa- ratiei Asane§tilor, era acel din muntii Hernului §i ai Pindului, nici &lid insa Romanii din Dacia Traiana. Am aratat mai sus, ea poporatia romana fusese, in tirnpul Imperiului Roman, un corp intins §i nein- trerupt, dela Marea Adriatica pada la Marea Neagra, §i din nordul Transilvaniei pand dincolo de Heirms;insa ca in aceasta continuitate a poporatiei romanese introduse, ca un cuiu despartitor, navalirea slavo-bulgara, care repezi poporatia de capetenie a Moesiei care muntii sudului :Balcanii §i Pindul, absorbi rama§itele ce mai zabovirà in sinul navalitorilor, §i des- bina trupul poporului roman din rasarit in trei trunchiuri deosebite : Daco-Romanii in Dacia Traiand, Ma- cedo-Romanii la sudul Balcanului §i Istro-Romanii in peninsula Istriei 2 Dela acea despärtire, poporatia de vita romand care era a§a de numeroasä in vechea Moesie, dispare aproape cu totul din regiunea ce se intinde intre Dunare §i Balcani. Cu deosebire ora§ele dundrene in care, Inca in veacul al IV-lea §i al V-lea, rasuna depe amvoane limba latina 3, ieau un caracter cu totul slavon, §i poporatia romana se mistuie din ele pada la cele de pe urma rama§iti. Deaceea in tot decursul Veacului de Mijloc nu se pomene§te in Moesia nici o poratie de vita latina, cu toate ea scriitorii bizantini cad se ocupà cn deamanuntul de toate tarile impäratiei lor, foaste sau in fiintä pada la Dunare, pomenesc de mai multe ori de poporul Valahilor. Toate amintirile acestui popor se referd chiar Nth excepfie, la regiunile dela sudul Balcanilor. Cea dint:dill amintire a unei poporatii de origine romanica este facutä de scriitorul bizantin Teofilact, mort la 640, care spune ea in anul 579, generalii Mar- tinus §i Comentiolus voind sa loviasca pe Avari in Tracia, furd impiedecati dela aceasta, prin o spaima

2. Mai sus, p. 148. 3. Mai sus, p. 140.

1.98 Is TIP IdI num 1N11.()It care intrà in armata lor. CAzAnd anume sarcina depe spetele unui catAr, un soldat strigA care stApAnul dobitoculdi, in limba patriei sale : retorna /nitre" ; iar oastea, luand aceastd chemare drept un strigát de alarmA, o rupse de fugd. Theophanes scriitor cu cloud secole posterior, mort la 817, dà o altä formA chemArei amintite, anume :torna, toma fratre" 4. Aceste vorbe sunt fArA indoiald de origind latinA, §i trebuie referite la poporatia romanA care impoporà pe atunci Tracia, unde acest fel de vorbire constituià limba patriei. In cuvintele raportate se reaflA cu uurintA acel dialect latin, din care ie§i limba macedo-romana, cAci §i astAzi ele ar suna in acea Iimbà : toarna, Mandl Irate", pe cAnd la Daco-RomAni ele ar aveh o formA mai inde- pArtatä de prototipul din 579 :intoarce-te sau in- toarnd-te". In daco-romana, bourne" din a turna are altA insenmare Nu este decal in totul firesc de a gäsi in veacul al VI-lea limba Macedo-liomimilor mai apro- piatà de cea latinA decAt mai tArziu ;a§à iiu gAsim, in cuvintele raportate de scriitorii bizantini, difton- garea lui o in oa in torna, nici pierderea lui r din silaba a doua a lai fratre (frater). DacA asemAnAm aceste cuvinte, cu altele raportate de Procopius scriitor hi- zantin mort la 558, &in' aceea.5i apropiere mai mare de latina, ce se constatA §i in cuvintele de mai sus. A§A aflàin, pentru unele localitAti, numiri de caracter latin, Inca nemodificate prin formele particulare ale lirnbelor române :Tredetitiliatrei zeci de lei in care 1 inc A nu este muia t in. i, durvuliturbure in care / nu este modificat inr. LAngd aceste mnsà intalnim Ge- melo-munte, in care se vede transformarea lui o din mons in ti 5. Se cunoa§te deci, in cuvintele lui Theo- philact §i Theophanes, precAt §i in acele din Procopius, epoca de tranzitie a limbei romane poporane, Care limba vorbitd astazi de Macedo-RomAnii. Este deci invederat cà aceste cuvinte, unite cu imprejurarea cà

4. Vezi textele reproduse mai sus, p. 137. 5. Mai sus, p. 136.

1MPE1tIUL VALAIIO-BULGAR 299 scriitorii bizantini arata cà ele au fost rostite in Tracia de care ni5te localnici de acolo, dovedesc existenta prin veacul al VI-lea a unei poporatii de vita latind prin acele pàri, ceeace nu este decat conform cu cele ce am a flat mai sus, despre intinderea elementului roman in peninsula Balcanului. Viata Sf. Dumitru din Tesalonic scrisa pe hi inceputul veacului al IX-lea spune, ca Bulgarii voind sä cuprinda acel ora5, ar fi trimis in el un spion ce 5tia patru limbi, anume :graiul dela noi, acel al Romeilor, al Slavilor 5i al Bulgarilor. Acest din urma era acel al poporului navAlitor Inca neslavizat pe acele vremuri. Romeii sunt Grecii. In afara de graiul slay, care sä fi fost oare al palrulea graiu pe care viata ii insamnd prin acel dela noi? Este invederat ca nu poate fi altul decat acel romanic (mai bine zis roman) al poporatiei Macedoniei 5i al capitalei ei 6 Cedreuus rapoarta CA in luptele capiteniilor bulgare : David, Moisi, Aron 5i Samuil in contra imp a- ratului Constantinopolei Vasile alII-lea, David fu ucis in Macedonia la locul numit Stejarii frumosi, intre Casloria 5i Prespa, de Care ni5te Valahi nomazi 7, adecA pastori cari se purtau cu oile perin acele locur', iarA5i patria lor. Acela5i imparat voind sä nimiceasca puterea Bul- garilor, Ikea in toti anii cate o expeditie in inima tarei lor care se intindea in regiunea Ohridei, in Inuniii Macedoniei. Samuil regele Bulgarilor, pentru a scaph de aceste lovituri (cari se petrec dupd 1013), intare5te o trecAtoare ce se aflà intre Cleidioni Campulung 8_ Acest mime romanescalunei localitAti din inuntii Maccdoniei,arata locuinta Romanilor iii aceimunti, a5ezati la sudul Balcanilor. Tot Cedrenus mai adauga aiurea cà in o al ta lupta,

6. Migne. Patrologia, Tom. 116. col. 1363 : TV V.ca u.thv ikarirmv, "MO.TijaloJ.cwy,E1Xaf36iv v.cd.BouX-rapeird". vezidesbaterea intelesului in Sbiera, Confriburiuni, p. 352. 7. Cedrenus, Bonn, II, p. 435. 8. Cedrenus,II,p. 457 : 74x-).6770D".

300 1ST( )111A ROMANUM

petrecuta in anul 1016 intre imparatul Vasile, §i loan fiul lui Aron, in acelea§i regiuni, iscoadele lui loan, afland cä insui imparatul ar veni asupra lor, alergard inspaimantate care o§tirile lui Joan, nestrigand altceva decat vgiti vine imparatul", §i toti o rupsera de fuga ()data cu loan. Cuvantul vgii, (fugiti) redat de scriitorulbizantin prinpacezte, cuvant fard existenta in grecete, apartine limbei inacedo-romane, §i arata deci ea armata lui loan era compusk ca §i acea de mai sus a lui Martinus §i Comentiolus, din oarneai ai acestui popor, pe canii intalnim tot in regiunile muntoase ale Macedoniei, luptand acuma in contra Bizantinilor, precum altddata slujiserd sub ei 9. In 1019, dupa supunerea desävar§ita a Bulgarilor, imp aratul Vasile al II-lea organizazd biserica acestei natii, lásandu'i forma nationalk Iowa' numind un arhiepiscop grec la scaunul Ohridei. Prin hrisovul dat cu acel prilej, imparatul dispune ca Valahii din in- irega Bulgarie sa fie supu§i autoritatei acestui arhiepiscop °. Din aceasta vorba nehotarita de Valahii intregei Bulgarii, s'au incercat a se deduce, ea Valahii locuiau in Moesia, pana la Dundre ;aceasta insa nu este deloc indreptatit, intru cat hrisovul putea, chiar vorbind de Valahii intregei Bulgarii, sa nu se rapoarte decat la partea locuità de ei. Pe timpul imparatului Alexios I Comnenul (1081 1118) ne spune fiica lui Ana Comnena, vestita p0-

9. Cedrenus,II,p.466 :Toino ivowecOE TO!)lioivvon cizo7roi (let& TOPou &pip:T6To6 Itaiwou =pat 6reaoy i'rizowcac v.at 6stMa4 -4cdtpcyc Tono iv;;;TX-roccv xiv etuo o6vv slto..4:13 sCsit a6 TCataap". Limba macedo-romana elideaza adeseori pc u dintre doug consoane :buratic devine in aceastil limbä broatec, mulare (catAr)mlare, muliare mliare, musat insat, etc. De asemenea fugim devine fgim si vgim pronuntat vzim si fugiti vziti formb redath, prin 13sEEt.E. al lui Cedrenus. Caragiani, Studii istorice asupra Ro- mdnilor din peninsula Balcanului, p. 234. D-1 Aron Densusanu greseste cAnd crede cli cuviIntul lui Cedrenus ar Insemna vede(i, 1st. Limbeiciliteraturei, p. 43. list:sitein greceste nu arc nici un Inteles. 10. Vezi hrisovul impäratului Vasile din 1019 continut in acel al imp. Mi- hail Paleologul din 1272 In Golubinsky, Ocerk ist. pravosl. Moscva, 1871, P. 263 : 7.7).Tthyavec 'rimy Bo,)XiotpEavBkixcov...Tt.p.6.v&evyc6v v.t a6paaav.t. :LsritXor:zoti iv.Costy 505 X6-09 tx;yrrA".

IM PER LIM VAIA11.0-BULGAll 301

vestitoare a acestei impArAtii, cA un Valah cu numele de Pudilus arätase irnpáratului ce stäteh. la Anchialos, cum Cumanii ar fi fost calkziti de Valahi peste tre- cAtorile muntilor Balcani ", ceeace dovede§te cä Va- lahii erau in ace§ti munti acasA la ei, de oarece fAceau pe cAlAuzii. Care anul 1170 cAlAtorul evreu Veniamin din Tu- dela pomene§te despre Valahii din Tesalia in descrierea cglAtoriei sale care Palestina. El spune despre dânsii: Dincolo de riul Sperchios se incepe Valahia, a cAreia locuitori a§ezati pe munti i§i dau numele de Valahi. In iutealà ei sunt asemenea cAprioarelor. Depe inunti ei se coboarà in Grecia pentru pradä §i hotii. Niiueni nu cuteazA a'i infrunta in rdzboiu §i nici un rege nu i-a putut birui" 12. Cantacuzen vorbe§te de ni§te Va- lahi cari ar locui in muntele Rodop 13. Tot deasemenea ne arath scrisoarea lui Henric, administratorul Imperiului Latin din Constantinopol, catre papa Ino- centius al III-lea, in care ii povestesc prinderea imparatului Balduin de Care Ionita, ca Valahii ar locui in inunti, dincolo de Adrianopole 14. Imp Aratul Vasilie al II-lea mai aminte§te Inca odatA pe Valahi atunci când dArueste pe acei din Elada strategului Niculitä prin un hrisov din 980 15. Toate amintirile de pada' aici despre poporul Va- lahilor II aratä ca locuitor al muntelui, parte din ele numindu'l chiar nomad, precum stint de obiceiu lo-

11. Anna Comnena, Bonn, I, p. 273-274. 11000.0': este redarea greceascri a numelui mac.-rom. Peiduliu (vezi Caragiani, S(udii islorice asupra Rorndnilor din peninsula Balcanului, Bucurelti, 1888, p. 351). Celalt text din Ana Comnena, I, p. 395, In care spune cii armata lui Alexlos se compunea din Bulgari si din nomazi, numitl Valahi In limba poporului, nu hotrirte nimic asupra locuintelor Romfinilor de dincolo de Duniirea. Locul din Cinnamus, Bonn, p. 260, l'am vilzut di se rapoartS la Roxnânii de la nordul Dunilrei. Mai sus, p. 287. 12. Reprodus fiagmentul In Hasdeu, Arh. isl.,II, p. 25. 13. Cantacuzenus, Bonn, I,p. 146. 14. Theiner, Monumenla Slay. merid., I, p. 40 : contra caput rebellionis, Andrinopolim videlicet, que civitas est Grecie munitissima et monlibus tantum interposilis Blachorwn aftinis populis". 15.oTiiv()TO Tthv Bz&zcov Ekkiaot:". Un anonim contimpuran cu Kekavmenos, citat de G. Murnu In art. sau : Cdnd si unde se iyese Romdnii in- Pita data in islorie In Cony. lit., XXVII, 1905, p. 103. Comp. Ibidem, p. 598. Ar- ticolul a fost reprodus si In un volum : Romdnii din Pind, 1913.

302 ISTORIA ROMANILOR cuitorii muntilor, cari se indeletnicesc cu pAstoria. Este indestul de curioz cA descrieria rabinului Veniamin corespunde din punt in punt cu aceape care o face Nicetas Choniates, alt martor ocular despre caracterul §i obiceiurHe acestui popor : ImpAratul gäsi cetAtuile §i satele lor intArite prin noue metereze, iar apArAtorii lor acAtati pe Inaitimi dupA chipul cerbilor, sAriau ca §i caprele peste prApAstii §i nu primiau nici o luptà MOO 16 Tot a§a Ii descrie strategul bizantin Kekavmenos pe la 1110 când spune ca§à e obiceiul lor, ca farniliilei turmele Valahilor sA petreacA din luna Aprilie piinA in Septernvrie pe muntii cei mai innalti §i in locurile cele mai reci" ". Autorii Veacului de Mijloc pornenesc insA, in felul lui Veniamin,§i despre regiuni intregi cari purtau numele de Valahia in sudul Balcanilor,§i toate a- ceste regiuni se intind in pArtile muntoase ale peninsulei. A5A Nicetas Choniates aminte§te despre Vala- hia mare, care se intindeet in Tesalia 18, denumire cu- noscutà §i hii Villeharclouin, cronicarul Imperiului Latin din Constantinopole, sub numele de Blaquie sau Bla- (hie la grant 19 Tot la dânsa se rapoartA §i arAtarea lui CantacuzeR (1341 1355), care vorbe§te despre o regiune intinsA din ImpArAtia BizantinA numità Bla- ehia, plinA de castele intArite, §i asupra cAreia impà- ratul scriitor ar fi numit pe fratele sAu loan Anghelul prefect, purtând el insu§i pe langA titlul de impArat al rAsAritului §i acela de rege al Blachiei 2°. Chalco- condilas in sfar§it, de §i nu mai numqte regiunea Bla- chia, aminte§te despre Românii ce locuiau pe timpul

16. Nicetas Choniates, Bonn, p. 561. 17. Kekavmenos, ed. Wassiliewsky, p.68. Murnu, Ifekainnenos §i Ro- nuinii In veacul al XI-lea In Cony. lit., XXXIX, 1905, p. 591. 18. N. Choniates, p. 841 : Tex ffevraMac xat6rov tLsvitopcc v6v ve- 7c'xX1 11Xx-nct v.txX-imeTar.", 19. Geoffroy de Villehardouin, De la conquete de Constantinople, Ed. Na- thalis de Wailly, Paris, 1874, p. 117, (Vezi citapile mai jos, p. 330, nota 11). 20. Cantacuzenus, ed. Bonn, p. 320, anno 1342 :,,I0a1Artiv .thY -Ave- loy etc xertX-ip Tthv xacmptov %act kopthy InayEac".

LMPERFUL VLAAHO-BULGAR 303 lui in Tesaliai Pind, apoi in Laconia pe lAngA muntele Taigetul §i Tenarul 21 In afarA de Valahia Mare din Tesalia, se mai intalnesc Inca urmAtoarele regiuni purtând acest mime : Valahia Mica 22 in Etolia §i Acarnania, ambele tan de o muntoasA sAlbAtAcie §i Valahia Superioarti intre Ianina §i Tricala 23. S'a crezut insA a se aflei Valahi in SArbia. Anume mai multe documente yechi vorbesc de familii valahe, däruite de care regii sArbi unor mAnAstiri. S'a cercat a se scoate din ele aflarea de Valahi dincoacc de Balcani. A§A Stefan Nemania (1158-1199) dà ma- nAstirei Chilandarului din muntele Athos 170 de familii valahe din Radovo §i Giurgeyo sudostyo. Stefan Uro§ I adaugä cAtre aceastä danie alte 30 de familii valahe de lAngA riul Drin ;Stefan Uro§ al II-lea dA- rue§te mai mult de 800 de Valahi din regiunea Sko- piei. Aproape tot a§à de mare donatie de 320 familii, se face de Stefan Du§an manastirei Sf. Archanghel, dela Bistrita 24. Toate aceste familii de Valahi erau a§ezate in regiunea Kosovo in Albania nordicA §i pe platoul Sko- piei din Sarbia sudicA, invecinat cu Kosovo. Toti ace§ti Valahi sunt apoi aratati mai ales ca pastori, cu toate ca se ocupau §i cu agricultura, cum dovede§te indatorirea pusA lor de Milutin de a da mAnAstirei din I3anska §i ctlte un cal de grau §i unul de yin" (trail- sporturile se fAceau pe cai).25 Este deci invederat vorha de o poporatie de munte care puteà sA innainteze ill migratiile ei din Balcani §i Pind pAnA in muntil

21. Chalcocondilas, Bonn, p.35. 22. Phrantzes, Bonn,p.414 :sijC1.117.01C 13XcxxE2 . 23. Schol. Thucyd, II, p. 102 :Ao),cricia.iiv0v 7.0.onuti.61 'Avii>i3Xczyp.". Tot din acesti Valahi din partea sudica a peninsulei Balcanului, vor fi fost re- crutatti acei condusi de IpsoChitonitis,cubicularul regcluiFrantiei, Robert fiul lut Hugo Capet (996-1031) in contra Siciliei, in armata canna Analele Ba- rense ne spun ca figurau Rusi, Guandali (?) Turci, (Unguri) Bulgari, Macedo- nieni iValala". Annales Barenses in Pertz, Mon., VII, p. 53, rand 38. 24. Hrisovul lui *Stefan Milulin de I. Bogdan in Cony. lit., XXIV, p. 488. Hasdeu, Hrisovul lui Dusan in Arli.isl.,III, p. 85. 25. Comp. Pic, Abstammung der Run-Wien, p. 56-59.

301 ISTORIA ROMANILOR Sarbiei, fara ca din aceasta sd se poata deduce o locuinta a ei in carnpia Moesei. Rezultate pentru strouinta Itonifinilor in Dacia. Din toate aceste aratari rezultä cu siguranta, ca Ro- manii dela sudul Dunarei, pe timpul cand se infiintaza Imperiul Valaho-Bulgar nu locuiau in campia ce se intindea intre acest fluviui rnuntii Balcani, ci mai ales in partea muntoasa a peninsulei, la sudul acestor munti, in numeroasele lor ramificari carise intind ca o bogata retea in Tracia, Macedonia, Epir, Tesalia §i alte provincii, toate muntoase, ale peninsulei Balcanului. Ei veniserd aici din regiunile Moesiei uncle am vdzut ca, pe timpul stapanirei romane, locuia o panzd ha- tuta de poporatie romanica. De aceea §i Nicetas Cho- niates ne spune, cà Valahii de acum in vechime se numiau Misi" 26. Este invederat ea daca Romanii transdanubieni din Imperiul Asanizilor ar fi locuit in Moesia, ar trebui sä mai aflam astazi, cel putin ni§te insule din poporul lor raspandite prin aceasta regiune, ceea ce tocmai nu se intalne§te, de oare ce toata poporatia romaneasca ce se aflä in Bulgaria cisbalcanica este originara Qin principate, §i nnigrata aici lit vremile mai noue, in timpurile Fanariotilor §i ale Regulamentului organic 27 Macedo-Romanii ce se intalnesc in Bulgaria de astazi (vechea Moesie) sunt cu totii locuitori de prin ora§e, indeletnicindu-se cu comertul §i industria §i tinand uneori hanurile la drumul mare. Cu totii deci sunt imigrati in timpuri mai noue aici, ca §i Romanii din stânga Dunarei. Nici unul nu este locuitor ba§tina§

26. Mai sus, p. 134. Nicetas Choniates, Bonn, p. 481 :TO6C, Mtti Toy mittov tOpoc Bap6ipot oi Nhcsot Ispenspov juvo0Covro, vOv O± BXeczot v.w.Xtxovrat". 27. F. Kanitz, Donaubulgarien und der Balkan, Leipzig, 1882, I, p. 63 : Verschiedene Ursachen und namentlich das bauernfeindliche Regiment der walachischen Bojaren begunstigen die Entstehung und rasche Zunahme der ru- miiiiischen Colonien auf dem bulgarischen Donauufei." Pretutindene Romfinii locuesc malul Dundrei. Vezi Kanitz, I, p. 19, 83, 98, 106 ; II, p. 28, 46, 174 si III, p. 278. 0 singurd colonie Copriva este Innaintatd plind la 1 1/2 mild de Dundrea, Idem,II,p.158.

IMPERIUL VALAHO-BULGAII 305

al acestei regiuni. De aceea campia din tre Dunare si Balcan nu a purtat niciodatA numele de Valahia 28 Poporatia romanicA care forma pe timpul Roma- nilor elementul etnografic esential al tArei, a fost, ctun am arAtat, in mare parte alungatà spre sud in adApostul muntilor, acolo unclesi astäzi ea se regäseste. Cei cari mai rAmaserA in Moesia furà absorbiti cu totul de numerosul element slavon care'i innecA. De aceea in zadar s'ar cAuta urme de poporatie romanicA veche in campia bulgarà. Toti acei ce se intalnesc aici sunt imigrati nu de mult, fie ca poporatie de campie din Wile romane dela nordul Dunärei, fie ca element orAsAnesc din Romanii dela sudul Balcanului. Vechea poporatie romanA a Moesiei trebuie cAutatà in ada- pbsturile ei, prin Balcani si ceilalti munti ce se ra- mificA din ei. Aici a locuit ea in tot decursul Veacului de Mijloc ;aici s'a desvoltat si istoria ei. Poporatia rornanA din peninsula Balcanului, cea pe care o vom vedea cA intemeiazA Imperiul Romano- Bulgarilor, era deci despArtitä deaceea din Dacia Tra- ianA prin Slavii ce ocupau Moesia, Meat numele de Valah nu se poate referi cleat la una din cele cloud popoare ce puteau sAl poarte ; acel dela nordul Du- nArei, sau acel dela sudul Balcanilor, nici cand insa sA se cuprindä sub el ambele trunchiuri, ce erau de- spArtite unul de altul si nu formau o unitate terito- rialà care este neapAratà pentru constituirea unui Stat. La data infiintarei sale (1185), Imperiul Romano- Bulgar nu se putea intinde ;i in Transilvania, patria adevarata a elementului daco-roman, intru cat aceasta tail cAzuse sub Unguri, Inca depe timpul lui Sf.tefan (care 1000). In Muntenia am vAzut, cA desi locuiau Romani, acestia ocupau partea muntoasà, fiind si ei sub suzeranitatea regilor unguresti. Unde rArnane deci

28. Singura data cand este amintita Wahia albaestenesigurd. Vez- discutia In Onciul, Originele, p. 151. Despre argumentul tras din aceasta lipsii pentru aplicarea numelui de Valachia campiei nord-dunarene, vezi vol. III, adaosul I la sfarsitul volumului Orasul Arbeina; langa Tarnova locuit In mare parte de Macedo-Romani, este o colonic mai noua din Albania. Caragiani, Sludii istorice, p. 227. Kanitz,I,p. 173. A. D Xenopol. Istoria Romilnilor.Vol. II. 20

300 ISTORIA noxt.i.NfLon

loc Bulgarilor pentru intinderea imp ArAtiei lor peste Românii dela, nordul DunArei, mai ales dacA luAm in privire §i irnprejurarea cd dela 950 innainte 'And ce yin TAtarii in 1241, câmpia munteand este sub stApânirea cumplitelor oarde ale Peceneghilor §i ale Cumanilor ? Improtiva acestor argumente hotAritoare, ce aduc sprijinitorii pArerei protivnice? Numele de Bulgaria, pAstrat pada prin veacul al XIII-lea Munteniei, ceea ce am v Azut cA se explicA dela sine, prin faptul cAt,Arile locuite de Români fAcuserA mai innainte parte din Imperiul inthiu BulgAresc, §i pAstraserd numele de Bul- garia ca arnintire a. acestei vechi stApaniri 29. Expunerea istoriei imp ArAtiei Româno-Bulgare, §i mai ales acea a intemeierei sale, la care Românii luarA o partehotAritoare, va ducela aceea§i incheiere, anume cA elementul românesc al acestui Stat era acel dela sudul peninsulei, niciodatA acel din Dacia Tra- iana.

29. Mai sus, p. 117. Titulatura imparatului loan Caliman Asan (1241- 1245) de autocrat al Tarnovei, al Bulgarilor, Grecilor, pesle Moldo-Valahiasi tam Ungureasca al Budei pan5 la Viena". (Apriloi, Bolgarskaia gramota, Odesa 1841, P. 31), nu are nici o valoare. Docuraentul intreg e fall invederat, cum a dovedit'o loan Bogdan in studiul sSu asupra Diplomei lui loan Caliman §i Asan In Cone. lit., XXIII, p. 449 si urm. Onciul, partizanul infiintarei Statului muntean prin desfacerea lui din ImpArAtia As5nestilor, sustine (Originile, p. 280), caVla- hiidin titulatura 1mp5ratilor Valaho-bulgari se refer5, nu la Vlahiile din sudul Balcanilor ci la Valahia nord-dunareanSMuntenia. Vezi critica acestei parer! in adaosul la vol. III al acestei istorii.

12. 1STORIA IMPERIULUI ROMANO-RULGAR.

Petru, Asani Ionita.Imperiulintaiu Bulgärese Insese stins la 1018 prin puternicul brat al lui Vasile Bulgaroctonul. Bulgarii rämaserIn stapanire bizantina 167 de ani, pana cand in 1185 sund iara0 pentru ei ceasul eliberarei de sub jugul strain1Trezirea lor la viata neatarnata le veni insa dintr'o parte, la care ei poate nu se a§teptau : de la pAstorii romani din muntii Balcani. Rascoala acestora fu provocata prin urmatoarea imprejurare : Imp aratul Isac al II-lea Anghelul Ii pusese in (land sa sarbatoriasca casatoria lui cu fiica lui Bela al III-lea, regele Ungariei, intr'un chip cu totul ne- obipuit. Pentru aduna banii trebuincio0, el sense o dare ob§teasca, in natura, asupra intregei sale imparatii, dare ce trebuià sa fie luata en deosebire depe animale :vite, oii ramätori,i care lovia mai ales in pastorii români din muntele Hemus, ai caror avere de capetenie erau tocmai cirezile de vite §i turtnele dc oi. Romanii trimit pe doi frati Petrai Asan la

1. Asupra primei perioade a lmperiului Valaho-Bulgar, vezi Nicetas Cho niates, passim. 0 buna rezumare a spuselor cronicarului, vezi in Hurmuzachi, Fragmente zur Geschiehle der Runulnen,I. 1878, p. 12 5i urm. Capitolul intitulat : Entstehung, Dauer und Unterjochung des valacho-bulgarischen Staates". Aceasta r5scoal5 fusese precedath de alta a Valahilor din Tesalia cu mai multi capi, 1ntre earl Verivoi (Berivoi) Valahul, care rilscoalS cAutA sk atragri In partea ei pe Insu5i Protospristorul Niculitil domnul Valahilor din Elada 5iel probabil Natal]. Asupraacesteirriseoale vezi un articol al lui Murnu lucrat dupSarStfl- rile lui Kekavmenos InConv. lit.,XXX1X, p. 577.

308 ISTORIA ROMANILOR

impAratul care se allA in lagArul de la Kgpsella. Depu- tatii pAstorilor, oameni simplii neciopliti, sustinând tânguirile lor cam cu iutealài amArAciune, Asan cel mai infocat din ei, fu lovit peste obraz, din ordinul sebastocratorului Than. Respinsi In cererilei atinsi in onoarea lor, ei se intorc innapoi, cu inima fierbänd de urài rAzbunare, si se hotArAsc a rAsculà pe poporul lor contra asupritoarei domnii a Grecilor din Con- stantinopole. Scump trebuià sA plAtiascA decAzutaIn- pàràie de RAsArit palma aplicatà pe obrazul unui popor Vanari viteaz care, dupA cum spune Veniamin din Tudela, nu fusese stApAnit Inca de nici un rege. Propunerea Muth poporului de cei doi trimii ai sAi, de a se räsculà, IntâlnI deocamdatà o prirnire indoelnicA. Lupta cu o impArAtie mare, a careia pu- trejune erau departe de a o cunoaste, sperià chiar.§i pe acei mai inirnosi. Petrui Asan recurserà la un mestesug pentru a hotAri masseleei ridicarà o biserica in Remus, in ,care adunarA mai multi oameni pe cari poporul Ii credeà posedati de spi- rite necurate, i acestia furd invAtati, cA dupA acce- sele cele ingrozitoare la care erau expusi, sA spunk. ca. Sfântul Dhnitrie, fAcAtorul de minuni din Tesa- Idnic, s'ar fi strAmutat aici la ei, spre a'i scApA din jugul in care se aflau. Astfel ajunserà fratii Petru si Asan a convinge pe poporul 1or, CA numai sA indrAz- niascA,i indrAzneala lor va fi incununatà de o deplind izbandA. Revolutia proclainându-se, Asan fratele mai mare îi pune o coaronA pe cap si .coturni de purpurA in picioare, apArând el insusi ca impArat innaintea compatriotilor sä. inminunati. Dupà mai multe lupte. din cari Românii iesä invingAtori, ducfind cu sine in. muntii lor nenumaratà pradA, izbuteste impAratul sä infrlinga ()data pe Valahi, folosindu-se de intinderea hAprasnicA a unei groase cete,iluAndu'i la goanA, Ii Scoate din Hemus§i'ialungA panA la DunAre, unde Petrui Asan cautA o scApare pe malul stang al fluviului, la poporul Cumanilor care locuiA pe atunci in Muntenia, Imparatul vrAfueste toate regiunile.Va-:

IMPERIL], VALAHO-BULGAR 309

lahilor in lung si in larg, cilnd cu acel prilej dä foc.ci- rezilor de grini ce le intAlne§te in cale 2 De abià ajunsése impAratul in capitalA, cand Petru §i Asan trecand imlapoi Dun Area, ajutati de un puternic corp de Cumani deschidiarA§i lupta contra Imperiului Bizantin, hotArâti de asid datA a reinfiintà lmperiul Misienilor §i al Bulgarilor dupA cum fusese mai innainte" 3.Generalul bizantin Cantacuzen, in- sArcinat de imp Arat cu conducerea operatiilor, este surprins intr'o noapte de Valahi §i cumplit bAtut, pierzandu'0 p'ânA §i hainele lui cele cusute cu aur, pe 'care le imbracA cu mare multumire conducAtorii rAsculatilor, Petru §i Asan. ImpAratul schimbA pe Can- tacuzen, punand pe Vrana in locu'i care insd intoarce armele contra stApanului sAu, Inca aceastä revolutie din Imperiul Bizantin dA timp Valahilor de a'0 adunA si intAri incA mai mult puterile, spre improtivire. Românii, incurajati prin izbânzile lor de panA acuma, incep a se cobori din munti 0 a. atach ora§ele grece§ti a§ezate la poalele lor, ferindu-se intotdeauna dela primi vre o lupta hotArâtoare in cArnpie, cu trupele imperiale. DupA mai multe incercAri fArA rezultat de7 ciziv in anii 1187-1190, Isac Anghelul bitreprinde o expeditie in acest depe urmA an, t hiar in centrul regiunei Valahilor, in cetatea muntelui Helms 4. AsA-

2. Choniates, p.487. 3. Choniates, p. 485 :Zcti Ttv rthy \MOW zd rthv BooXiapow SLY- WX,CITEECV1 sic6,)CIDvatFouctv csoc traXott ot v01)aap.thc tvELZOvv0". Aceste vorbe ale lui Nicetas, unite cu Imprejurarea ea in timpul Imperiului Intdi al Bulgarilor se Intillnesc de mai multe ori Valahi In armatele lor, (vezi mai sus, p....), apoi numele latinesc a doi Imparati bulgari dinainte de 1018, Sabinsi Pagan, ne fac sS credern cili in intdiul Imperiu al Bulgarilor, Romdnii jucaserà un rol insemnat. Intrebarea InsS cere un studiu mai adAncit, pe care nu'l putem Intre- prinde aice, neindeletnicindu-ne In deosebi cu istoria Valahilor transdanubieni. CS Misienii crau aceiasi cu Valahii, vezi nota urmatoare. 4. Iatd cum arat5 Choniates locuintele Valahilor, p. 482:tO 6r%tat& Tby A tv.ov TO 6po,: papPapo,:, ot \luso: zpázspzy covottiCovro, vuyi23 Inazot W..-4Xmrrsa". Deasemenea in alocutia lui Nicetas Choniates catra imparalul Isaac Anghelul, istoricul spune : ca Asan s'a incumatat, cai dia- volui cazut, sa'si aseze tronul sAu pe muntii cei Innalti dela nord" (adicd Hernul). C. Erbiceanu, Dime"( acle oliciale ale imp. Isaac Anglielul In An. Acad. rom., II, Toni. XXIV, p. 901, reprodus din NIE(371(OVC7-ii Bt6)toflim denthac, I, p. 73.

310 isTORIA ROMANILOR ne5tii din momentul ce se resculasera, luasera oma- sura foarte inteleaptä, aceea de a intaricetatuile0 castelele ce se aflau in muntele Hemus, Inca de pe timpul lui Iustinian care le radicase aici contra navalirilor barbare. Valahii se inchiserd in ele la venirea imparatului, sau se ascunsera in vagaunele cele mai neumblate ale muntilori gteptau momentul favorabil pentru a cadeA asupra armatei imparate5ti. Anghelul vazand ca nu le poate face nimica, se ho- tare5te sa iasa din adâncul muntilor, unde nu se sinitia in siguranta,i voind sä scurteze drumul, apuca prin o trecatoare ingusta spre ora5u1 Berrhoe. Aici 31 a5teptau Valahii. Cum intrà armata imperialä Iii strâmtoarea cea primejdioasa, o ploaie de bolovani §i de stânci rostogolite curge peste dânsa din vftrful muntilor, io5tirea cade sfaramatai ucisa, fará a aveh macar putinta de a se aparà. Irnparatul scapa numai dupa cele mai mari pericole i ajunge la Berrhoe, lasând in mitha barbarilor" toate bagajele armatei 0insu5i coiful sau imperial pe care'l pierduse in fuga. Din acel moment impäratul se leapäda de ideea de a mai aduce iara5i la ascultare pe Valahi,i iea fata cu dân5ii numai masuri de aparare. Aceste5i erau de nevoie ;caci Valahii, incurajati prin raspin- gerea armatei bizantine, atacai ocupa mai multe cetati grece5ti, precum Anhialos, Varna, Triadizza 53 pradd pe altele precum Filipopolei Adrianopole. Ei devin tot mai indrazneti, cearca lupte fati5e cu Bizan- tinii, bat pe generalul Guido 5i ucid pe Batatze in o luptä la Adrianopole. 0 noua revolutie din Con- stantinopole, prin care Isac Anghelul este detronat de fratele salt Alexios, intare5te 5i mai mult pozitia räsculatilor (1193). Izhñnzile Valahilor pareau Ca vor suferi o intre- rumpere prin moartea capului lor celui mai energic 5iinteligent, Asan. Anume o rudenie a lui, Ivancu, care traiii in nelegiuire cu cumnata lui Asan, fiind inustrat iamenintat cu moartea de acesta, apnea el innaintea pericolului, punand un capat zilelor lui

IMPERIUL VALAHO-BULGAR 311

Asan. Acest omor insä pare a fi avut un motiv politic, ascuns prin acel expus, caci Ivancu dupd moartea lui Asan, vrea cu partida lui sä rapiasca lael puterea. Se pare cd Ivancu fusese irnpins la acest omor prin intetirile sebastocratoratului Isac, rudenia imparatului Alexios, care fusese prins de Valahi intr'o luptd anterioara. Sebastrocatorul fagaduise chiar omoratoruliti pe fiica lui in casatorie. Ivancu pune cu partida lui mana pe Tarnova, cel mai insemnat ora§ din Hemus, unde el organizaza o improtivire in contra lui Petru, fratele lui Asan, care luase mo§tenirea celui ucis. Petru, ajutat insä de fratele sau cel mai tariar, Ionitei, con- strange pe rasvratitorul Ivancu fn cetatea Tarnova, unde el chiama pe Greci in ajutor, dovada cea mai buna despre intelegerea lui cu dan§ii. Armata bizantina refuza a merge contra Valahilor, §i Ivancu este nevoit sA iasd din Tarnova §i sà fuga la Constantinopole, unde cautd a starni pe Greci contra Valahilor. El este foarte bine primit de Bizantini, se casatore§te cu Ana vdduva sebastocratorului Isaccare murise in prin- soare la, Valahi, §i aratandu-se in mai multe lupte en ace§tia ca nfl conducator priceput, imparatul pune in el toata speranta luptei contra räsculatilor. Tocmai atunci se intampld cäi Petru sa piara jertfa cutitului unui altui uciga§, tot din gintea sa 5. Urrneaza in locul salt al treilea frate, Ioiii, care pune pe o trainica temelie Imparatia Valaho-Bulgarä, (1197). Cum vine la domnie, insarcineaza pe un alt Valah, Hrisos, sä apere cetatuia Strumnila in contra atacurilor Greeilor, cetatuie a§ezata pe varful unui munte, §i a careia case se vedeau de jos ca ni§te cui- buri, iar locuitorii lor pareau pasari acatate pe inal- timi. Tot Hrisos aduce curand iar in stapanirea Va- lahilor cetatuia Prosacon, un loc din cele mai bine int ärite de natura, a§ezat pe o stanca innaltà §i masiva, pe varful cdreia conducea o singurd potecd ce rnergea pe marginea unor prapastii infrico§ate, in fundul arm.

5. Choniates, p. 621.

312 ROM X.NILOR riul Axios (Vardarul) rostogolia spumegoasele lui valuri 6. Aceasta cetate este Inca intaritä de Hrisos, cu ajutorul unui arhitect §i inecanic grec smomit din la- gärul bizantin, §i imparatul atacand-o lard pregätirile trebuincioase, este batut cumplit §i se retrage la Con- stantinopole. Alta nenorocire hisä trebuia sa loviascä in Imperiul Bizan tin. Ivancu, acel Valah renegat, care dupà ce ucisese pe Asan, i§i cautase scapare la Greci, §i ajunsese acolo la cele mai mari onoruri, nu se §tie din ce pricina, poate ca§tigat prin fagaduintele lui Ionita, fuge din Constantinopele §i vine la Romano- Bulgari, spre a le ajuta in lupta contra fo§tilor sai prie- teni. Ivancu, organizand o armata dupd sistemul bizantin, devine pentru Greci cel mai periculos du§man. Alexios trimite in contra lui pe Manoil Kamitzes, care izbute§te sä iee cu asalt cetatuia pe langa locul nurnit Kritzimo 7. Ivancu insd chiama in ajutorul salt pe alt capitan roman, Ivan, din muntele Zagora in He- mus 8, §i in§eland pe Kamytzes pnin ni§te turme, pe cari le trimite in calea lui spre a'l face sa se iee dupd ele §i sä le prinda, avand nevoie de provizii, bate pe generalul grec de'l stange i1 iea chiar prins. Grecii izbutesc totu§i mai tarziu a scapà prin tradare de acest nou du§man, ucigand pe Ivancu §i trimitand pe fratele sdu Mito in surgun 9. In anul 1199 Nicetas Choniates raporteaza ca, Scitii (Cumanii) cu o ceata de Valahi trecand Istrul au 'Avant in Grecia. Valahii de cari e vorba aici locuiau la nordul Dunarei, säld§luinta Cumanilor ". Imparatul Alexios, pentru a scapa de pradaciunile acestor barbari, trimite dupà ajutor la principele Galitiei, Ro-

6. Choniates, p. 644 (Strumnitza) ip. 665 (Prosaeon). 7. Choniates, p. 678 :3xxa' firafixatv Opopc iv Tory v.pczCtp.q) 'Asiov.ivo; i6ov.illaTo6A)4to" (ttpvcCttmo=cravutt). 8. Choniates. p. 679 :Tqi arizovtc.T171:7; ZSCropot'hoiyni". 9. Choniates, p. 687 : zat TOY 6c(3EXcpbv aino5 (To&'Ipavzo0)IVIETov Frii?;7.si060:". 10. ctioniate.s, p. 663 :I,460,77.. IL0=1,/ 13?,:i7thy'thy "Iltriov (3½vtsrTO:": 7,../j:/..0 7COV.11p1:`1".

DIP1:11117L VALA110-13CL it 313 man, care atacand locuintele Cumanilor, Ii sileste sA pi- räsasca expeditia Intreprinsi sa se intoarcara'siapara propria lor tara. Putin dupd aceea, incepand incurca- turile cu Latinii din cruciata a IV-a, Bizantinii lasa deplina libertate Imperiului Valaho-Bulgar de a se constitui inteun chip regulat.

Itelatiile Imperiului Valaho-Bulgar eu papa.Papa. InocentiualIII-leaaflanddespreizbanzile noului Stat din peninsula Balcanului, merge innaintea dorintelor lui Ionita, trimitandu-i in anul 1199 pe protopopul grecdin Brudisimu, Dorninik, om cu- noscator al limbei latineigrecesti, care'i duse pe langAsoliei o scrisoare in care intre altele papa spunea luiIonita ca auzind ca' strabunii lui s'ar trage din vita Romanilori ca a mostenit dela ei atat generozitatea sangelui cati curata evlavie ce o are cAtre scaunul apostolic ca un drept ereditar,i ar fi propus Inca de mult a'l cercetai prin scrisorii prin mmcii. Mai adauga papa ca'i va trimite in curand soli mai insemnati, indata ce va cunoaste scopurile lui" 11 Ionita primeste pe delegatul papei cu cea mai mare buna vointA,i raspunde indata prin presbiterul Vlasie din Brandizuber aratandul, ca el Io- nitA,imparatul Valahilor si al Bulgarilor, pretueste scrisoarea papei mai scump decal tot aurul§i decal. veri ce piatra pretioasa ; cA a multumit mult prea puternicului Dun-mezeu pentruca i-a cercetat pe ei servii sal cei nevrednici dupa bundtatea sa cea nepretuita si a vazut umilirea lor si le-au adus aminte de sangele si de patria din care se trag" 12 Dupà aceste Ionita intrand in materie, raspunde papei CA se roaga sal primiascain sinul bisericei romaneisa'i dee co- roanA si cinste ca unui fiu iubit, dupà cum ar aflà din cartile vechi ca ar fi fost incoronati tot cle Sfantul Scaun mai multi imparati, predecesori de ai sai.

11. Theiner, Monuments Stavorum merid., I, p. 11 : audito quod de no- bill urbis Romae prospaia progenitores tui originem traxerint". 12. lbidern., p. 15 : Et reduxit nos in memoriam sanguinis et patriae nostrue a qua descendimus".

314 ISTORIA ROMANILOR

Papa Lrimite lui Ionita, dupd ce prime§te aceasta veste imbucuratoare, un raspuns prin capelanul loan pe care'l adreseaza:lui Caloioan domnul Valahilor §i al Bulgarilor ; repeteaza in el cele spuse in misia dintaiu, anurne ca §tiindu'l ca se trage din nobila stirpe a Ro- manilor, se a§teapta a'l vedea primind credinta cea a tot mantuitoare. Papa ii spune ea'a, cercetat regi- strele sale, spre a se incredinta daca inteadevar se coronase regi in Bulgaria de care Scaunul Apostolic, §i gasise intre altele ea pe timpul papei Adrian, regele Bulgarilor, Mihail, ceruse ca sä i se trimitä dela. Roma un cardinal care sa aleaga pe arhiepiscopul bulgar, iar dupà ce Adrian trimisese acolo un subdiacon §i doi episcopi, Bulgarii, corupti prin darurile §i raga- duintele Grecilor, gonisera pe Romani§i primisera presbiteri greci. De§i memoria unei u§urinti a§a de mari, urrneazd papa mai departe, ne-a indemnat sa fim cu mai mare bagare de sama, §i sä nu trimitem la fata ta pe nici unul din fratii no§tri cardinali, cu toate aceste am hoLdrit sa trimetem la tine pe iubitul fiu Joan Capelanul careeste insarcinat sa clued ar- hiepiscopului bulgar un paliu §i sä ordineze episcopii ce ar fi de nevoie". Mai era insarcinat sa cerceteze despre coroana cea data de biserica romana strabunilor lui Ionita, atat in cailile cele vechi cat §i in alte docurnente, pentru ca papa sa poatä lucra in cuno- tinta de calla Papa sfilre§te scrisoarea sa prin cuvintele urmatoare: Rugam a§à dar pe nobilitatea ta, ca sa prinie§ti pe legatul nostru ca pe insu0 persoana noastra §i sal tratezi cu cinste, primind §i tu insuti sfaturile lui cele mantuitoare si ingrijind ca sa se primiascai sa se tie de catre tot neamul Valahilor §ial Bulgarilor, caci se cuvine tie atat spre gloria timpurard cat §i spre mantuirea ve§nica, ca precum e§ti cu sangele Roman a§a trebuie sa fii §i cu urmarea, §i Ca poporul tärei tale care se zice ca se trage dela Romani sa urmeze institutele bisericei rolnane" 13.

13. Theiner, 1. c., p. 16 : ut sicut genere, sic sis etiam imitatione Romanus et populus terrae tuae, qui de sanguine Romanorum se asserit descendisse, ec-

IMPERIUL VALAHOBULGAlt 315

Than Capelanul orandue§te un arhiepiscop in Tar- nova §i doi episcopi in Belesbolna §i Prestlava care cu totii prirnesc pe papa de capul bisericei, §i Ionitd recunoa§te aceste oranduiri prin un hrisov din anul 1204, in care apune ca placandu'i lui Dumnezeu a'l face imparat al intregei Bulgarii §i Valahii, a cercetat vechile scrisorii documente din care a vazut ca predecesorii sal Simion, Petru §i Samuel primisera coroamt de la papa ; cäiel a cerut aceea§i favoare dela Ino- centiu al III-lea, consimtind a primi in totul religia catolicai hotarand sä o tuna precum au tinut-o §i predecesorii sat, imparatii Bulgariei §i aiValahiei,fA- gaduind aceasta cu o nestramutata tarie si (land de- legatului papei, ca dovada a intoarcerei sale, hrisovul salt intärit cu pecetea de aur"14 Acest hrisov, insotit cu cateva pretioase daruri, ii trimite papei prin Ioan Capeleanul intovara§it de ea"- lugarul Vlasie. Papa, primind actul formal al supunerei bisericei romano-bulgare sub autoritalea lui, se grabe§te a raspunde la,dorinta luiIonita, trimitindu'i in ace14 an Inca pe cardinalul Leon de Santa-Croce care sa (hied imp aratului Valahilor§i Bulgarilor diadema regala, salunga §i sal incoroneze de imparat. Prin diploma papalä trimisä lui Ionita cu acest prilej, papa ii in- voe§tei baterea monedei care sa'i poarte chipul ; nuine§te pe arhiepiscopul din Tarnova primat peste toata imparatia lui,i dispune sa"i fie supu§i lui Mitropolitii atat din provinciile Bulgariei cat §i ale Valahiei15 Ionita este coronat de rege §i imparat al Bulga- rilor §i Valahilor in Noemvrie 1204.

clesiac Romanae instituta sequatur". CS poporul RomAn in deoliste pastrase amin- Urea originei sale romane, se vede si din Cinnamus. Bonn, p. 260, care raporteaza cS s'ar zice despre Valahi, inviderat de tradilia pAstratS de ei, cS ar fi cohoritori

vechidinItalia :Mhz(tr.t oE Tli1v 711/4", ItaMao: 5.1treitot7:717).stvat

11. Theiner,I.c.,p. 27. 15. Theiner,I.c.,p. 25 :Calojohani illustri Bulgarorum et Blacorum regi... etin terra tua primatus optimant dignitatem cique Metropolitani tam inBulgariaequamBlaciaeprovinciis constituti subjaceant".

316 ISTURIA ROMANILOR

Relatiile liii IonitA eu Imperiul latin din Constan- tinopole. In timp ce aceste tratäri insemnate ocupau tot timpul lui Ionita, in Constantinopole se petreceau mari schimb sari. Imp aratia bizantina era rästurnata §i In locul ei, feodalismul croià o noua ocarmuire pe malurile calde ale Bosforului (12 Aprilie 1204). Ionitä, §tiinclu-se ridicat de papa in randul principilor catolici, cari acam i§i intemeiau domnia In Constantinopole, se grabe§te a le trimite o solie in care ii feliciteaza pentru izbanda repurtata §i se ofera ca ajutor in contra Grecilor. El prime§te Ind:drat -ra- spunsul cel pe cat de necuviincios pe atata §i de ne- politic, ea' s'ar cuveni ca dansul sä nu se poarte ca un rege cu egalii sài, ci ca un rob ce este el sä arate tot respectul Care mo§tenitorii stapanilor sal La din contra, Latinii vor lua armele in contra lui §i'l vor face sa platiasca scump indrazneala §i obraznicia lui". Adanc jicnit prin aceasta desconsiderare nemeritatä, Ionità se hotara§te sa'§i razbune. El se pune in intelegere cu Grecii cei rasturnati de Latini, §i provoaca mai multe rascoale ale lor in Didymotichon, Adriano- pole,Vizia, Tzurulus §i Arcadiopole. Latinii, dupà ce inneaca in sange revolta celorlaltecetati,ataca Adrianopole care cere ajutor de la Ionita. Acesta pleacä indata in contra Latinilor, le zmulge intr'un asalt san- geros ora§ul Filipopole §i trece dupà aceea la despre- surarea Adrianopolei 16. El era ajutat de 14.000 de Cumani cari slujiau in armata lui ca mercenari. Ace§tia diva ce ataca armata itnpresuratoare, se prefaca fugii atrag pe Latini in grosul armatei lui lonita, unde Valahii §i Cumanii fac din ei un macel ingrozitor. Ini- paratul Balduin de Flandra cade el insu§i prins in manile luiIonita in 15 Aprilie 1205, este clus in Tar- nova, uncle incarcat cu lanturi este aruncat in in- chisoare ". 16. Ephraernius Monachus, Historia bizantina in versibus, Bonn, p. 298, 299. 17. Afarä de Choniates care povestWe aceastil lupta la p. 808-814 mai Nezi Nicephorus Gregoras, I, p. 13-16. Comp. §i scrisoarea fratelui imparatului Balduin, lIenric. din 1205, c5tr5 papa Inocentiu III, in care ii poveste§te prin .derea fratelui ski In Theiner, Monum. Slay. meridionalium, I. p. 40.

DIPLIUUL VALAI-10-BULGAR 317

Dupd victorie, Ionitä trimite pe Cumani s'a" pus- tiieze provinciile supuse Imparkiei Latine, cari fusesera cu cava timp mai innainte aspru pedepsite de ace§tia pentru incercarea lor de rascoald, incat bietii Greci, loviti de Latini §i de Romani, nu §tieau uncle sa mai gasasca scapare. Ora§ul Adrianopole care i se opune cu izbAndä, flu poate insä sal iee 18 Ionitä se arunca atunci asupra ora§ului Series, bate pe La- tinii ce alergard In ajutorul cetatei, patrunde in ea, da foc ora§ului, iea cetatuia §i prinde garnizoana latinä ce o pazia. Dupà aceastä izbanda, Ionitä ataca Tesa- lonicul, capitala ducatului lui Bonifacius de Montferrat care izbute§te insa sà respinga pe Valahi. Ionità cade atunci asupra celorlalte ora§e ale ducatului lui Mont- ferrat, Berrhoe, Filipopole, Aros, Rhaedestos, Perinthus, Arcadiopole, care sunt toate pradate §i ruinate in chipul cel mai ingrozitor. Raspin5i din toate partile, Latinii mai stapaniau numai Adrianopolei Constantinopole, nefiind in siguranta nici in dosul puternicilor lor intarituri. Toata Tracia era prefacutd intr'o pustietate infrico§ata, in care mai cd nu se mai intalniau fiinti vii, afara de fiarele Odurilor cari luasera iarài sta."- panire pe aceasta tara, din care omenirea aproape disparuse.Ionitä avea de Wand sä despoporeze cu totul Tracia, transport:and poporatia cea care ramanea in viata, in regiunile Moesiei pe langa Dunäre. Papa Incearcd in zadar a impaca. pe Ionità cu Latinii, cautand sa'l sperie intr'un rand cu amenin- tarea unui atac combinat al Latinilor cu Ungurii, spre a'l face mai cu sama sa elibereze pe imparatul Balduin. Aceste stdruinti amenintatoare ale lui Ino- centiu al III-lea nu fac deck sä rAciasca cu totul ilvna imp aratului româno-bulgar care scaunul lath' din Roma, §i in 1205 gäsim scrisoarea papei care Io.nità, in care se tânguie de putina onoare cu care acesta primise pe un sol al papei".Imparatul Bo-

18. G. Aeropolita, Bonn, p. 95. 19. Scrisorile lui Inocentiu din 1205 si 1207 In Theiner, I. c.,I, p. 42-44,

318 1STORIA ROMAN1Lo1 t mano-Bulgarilor era tin cap politic. Nu era el doara sä se iee dupd simtiminte individuale, in afacerile Statului sau. Latinii inspaimantati de scopurile lui Ionita,se impaca en Grecii §i, cu ajutorul lor, imparatul Henric izbute§te a raspinge de asta data pe Ionita dinnaintea Adrianopolei, urmarindu'l apoi pana la Anchialos, §i luand o multime de prada de la Bul- gari§i Valahi,seintoarce nesuparat laConstan- t inopole. Ionita, pentru a rdzbuna pierderea suferita, asediaza din nou Tesalonicul, cand o manA uciga§a rA- pe§te §i lui viata, ea §i fratilor sAi. Astfel se stingeh in floarea varsteii a puterei in 1207, acest cumplit product al unui popor voinic. Neobosit, energici viteaz, unia cu insu§irile unui mare capitan, cruzimea cea mai rafinata §i instinctul destrugerei, pe care se parea cai'lcomunicase aliatii sai Cumanii, cu fata regelui carora el chiar se insotise. Dupa moartea lui Ionita, care nu rasa copii, tronul Romano-Bulgarilor trebuia sa villa in mainile lui Ioan, fiul lui Asan celui mort la 1196. Acesta fiind insa copil, un uzurpator Borilei, fiul surorei lui Io- pune maim pe coroana, casatorindu-se, spre a'§i creea mai multe drepturi ht tronul rapit, cu insu§i inAtu§a lui, fata regelui Cumanilor, vdcluva lui lonita 20 Joan Asan scapa cu ajutorul invatatorului sAu la Cumani, dincoace de Dunare. Ajungand el vrastnic, cere ajutor dela Ru§i, in tam carora traise ascuns catva timp, vine in Bulgaria, bate pe Borila §i'l asediaza apoi in cetatea Tarnova pe care o iea dupa §apte ani de asediu, prinde pe BorilAi'l orbe§te, punand astfel mann pe tronul la care avea drept (1218) 21

20. Ephraenius Monachum. p. 316 :i6.217.67catc: Ttc BOpi.Actc %EiaTIV,i- voc ExtAik 41.sico yav.stilv7ta1cv,61,Auc Urigsy iptpaviic xat Bo9X-rezpord. 'A,-Jav (36 zataa zaiascrortóc Tlc Xaapct Wiov 7.0r813, rcepccAm- 6y)thothxce: rcpec ExiYaaciriactievetc aorrqpiaY". Acropolila spuneiel ca Borilil se casiltorise cu matup lui, Cumana p. 26 :Tin+ExOtacc OsEav ictit.sripei.k1T6.4". 21. Acropolita, p. 35.

In1ER1UL VALA.110-BULGA1 . 319

loan Asan isfar§itul dinastiei. loan Asan este dupä Ionità cel mai strAlucit reprezentant al dinasiei Asanilor. Pe timpul lui se intindeh imparatia Româno- Bulgarä peste toatá Moesia, parte din Serbia cu Bel- gradul §i Ni§ul, Tracia cu Didimotichuli Adriano- pole, Macedonia intreagä §i tara Albanezilor pand la Durazzo 22, Inca vedein ca imparatia lui loan Asan se coborlse din muntii uncle o infiintase rAscoala Va- lahilor§ise intinsese in campia cea locuitá pretutindeni de poporul bulgAresc. loan Asan se intituleaza singur §i prime§te dela vecini tot titlul unchiului ski Ionita de domn al Valaho-Bulgarilor 23 Pe cat de aprin§i §i de cumpliti fuseserd predecesorii sai, pe atAta de blandà §i omenoasä se aratä domnia lui loan, incat el lasä intipArità in memoria oamenilor, pe langà amintirea unei innalte rnaretii, pe acea a unei figuri dulci §i bune care atrase binecuvântarea contimporanilor §i pArerile de rAu ale posterintei. Joan Asan se cäsä- tore§te cu MariafiicaluiAndrei alII-lea regele Ungariei. Pe fiica lui Elena o mAritá dupà fiiul lui Joan Duca Batatze, imp Aratul grecesc din Niccea, cu care apoi se leagä pentru a ataca Imperiul Latin ce mai ducea o existentà efemerà in Constantinopole 24 Chiar capitala este asediatd in douA randuri de cdtre aliati, §i putin lipsi de dânsa nu ckñ Illmanile lor Papa interveni atunci in favoarea Imperiului Latin pentru a'l scäpa de peire, cerând de. la regele Unga- gariei ca sà meargä in ajutorul imp Aratului latin 25 Din fericire pentru Latini, alianta intre Batatze §i Asan se stria in curand, din cauza scopului dat la luminA de cel dintalu, de a'§i intinde domnia sa in Europa, unde Asan intelegea sä stapaniasca el.

22. Irecek, Geschichle der Bulgaren, p. 253, dups o inscriplie din 1231, pusa de loan Asan pe o biseried ziditil de el. 23. In doc. din 1237 In Theiner, Mon. Hung., I, p. 155, papa scrie : No- bili viro Assano domino Blachorum et Bulgarorum". 24. G. Acropolita, p. 52-56, Euphraemus Monahus, p. 328-330. 25. Epistola Gregorii IX Belae IV regi Ungariac scripta 1235 In Theiner, Monum. 1st.Ungariae,I,p. 140.

320 ISTORIA ROMANILOR Relatiile cu papa imirumate in aparenta pen tru vecie de Ionita, nu tinuserd nici macar cat viata inte- meietorului lor. De indata ce Ionitä se sculase cu razboiu contra Latinilor, el se indepartase de biserica romand. Astfel patriarhul din Tarnova, la inceput pus sub papa, rupand odata cu stapanul ski legaturile care'l uniau cu Roma, §i pe de altä parte pe atunci Constantinopole §icu patriarhul ei fiind cazuti in stapanirea Latinilor, se intelege cum exarhul Romano- Bulgarilor dobandi neatarnarea §i autocefalia care erau pe de altà parte considerata de popor Ca o comph- fire neaparata a neatarnarei Statului. §icu toate acestea era neaparat ca, indata ce relatiile cu Grecii se inturnasera in rau, impäratii romano- bulgari sa caute a se apropia de Latini, fie numai pentru a speria pe Greci §i a'i face mai plecati a primi pretentiile lor. Stricandu-se anume buna intelegere intre Asan §i Batatze, corespondenta intre papa §i imparatul romano-bulgar reiea iard§i un caracter mai prie- tenos. Totu§i din titlul dat de marele pontifice capului Romano-Bulgarilor, de domnul Bulgarilor §i Va- lahilor 26 §i nu imparat sau rege al lor, precum numia Inocentiu al III-lea pe Ionita in scrisorile sale, se vede ca un ghirnpe tot ramasese in legaturile papei cu Asäne§tii, din incordarile de mai innainte. Papa insä, crezand ca a pus iara§i mana pe biserica valaho- bulgara, trimite in acela§i an, odata cu a doua seri- soare catre Asan, o enciclica catre toti prelatii din Bulgaria §i din Valahia, prin care ii indeamnd la intoarcerea in sinul bisericei drept credincioase 77.Aceasta pripire a papei strica totul,§i Asan se schimba din prietenul prefacut in dusmanul fatial papei, mai ales ea si en Latinii relatiile imbunatatite un moment, se rupsesera iara§i. Papa infuriat, provoaca pe regele

26. Epistolae Gregorii IX Assano domino Bulgarorum et Valachorurn scriptae ; 21 Mai si 1 Iunie 1237, 'in Theiner, Monum. 1st. Ungariae, I, p. 155 et 157. 27. Epistola Gregorii IX ad universos praelatos in Bulgaria et Valahia ; 1 Iunie 1237, In Theiner, Monum. Hist. Ungariae, I, p. 155-156.

IMPERIUL VALARO-BULGAR 321 Bela al IV-lea a pleca in un soiu de cruciata contra necredinciosului Asan, 5i cere dela Balduin al II-lea, irnparatul Constantinopolei sä cedeze lui Bela drepturile de suprematie pe cafi Balduin le avea asupra Imparatiei Valaho-Bulgare. Bela pretinde dela papa ca toate pamanturile ce le va cuceri dela I3ulgari, precum Bulgaria sau Macedonia sa rarnana alipite de monarhia ungureasca, iar papa sa aiba asupra lor numai autoritatea bisericeasca 28 Bela, insd este impie- decat de a da urmare planurilor sale, prM cumplita navalire Mara, despre care incepuse a veni catre Eu- ropa vestea ingrozitoare. In 1241 mare iIoan Asan, Wand mai multi copii, din care cel mai mare, Caliman, se urca pe tronul tatana-sau. Dupa Caliman, mort in 1246, ur- ineaza fratele sàu .21Iihail, care 5i el este ucis in 1257, de care värul salt Caliman II. Acesta voind sà iee cu deasila in casatorie pe sopa rnortului,fiica lui tefan Uro5 regele Serbiei, pentru a legitirna uzurparea sa, este ucis de Uro5 in 1250. Cu dansul se stinge dinastia Asanilori, ramanand tronul vacant, se intrunirä marii demnitari ai imparatiei, pentru a alege un nou rnonarh. Alegerea cazii asupra lui Constantin, nepotul de fiu al luitefan Nemania, intemeietorul puterei Sarbilor, care pentru a'5i intari dreptul la coroana Statului Valaho-Bulgar se casatori cu o nepoata a lui Joan Asansi'sidete numele de Constantin Asan. El nu mai aveh insä nimic alt ceva comun cu vechea, dinastie decat nurnele acesta de imprumut 29 Istoria imparatiei valaho-bulgare ne aratä ca ori- gilleai incepatura ei este de cdutat la poporul Roma- nilor din inuntii sudului Peninsulei Balcanului. Aici

28. Epistola Belae regis Ungariae scripta Gregorio IX ;7 Tunic 1238, In Theiner, Mon. Hist. Ung.,I. p. 171. 29. Acropolita, Bonn,p. 162 : ireiasegprip.oc avaneXthp0/1 v.X1po- votloo riV(ot)itoivBooXyipow f.r,,távtec- oErpo6zolpre,..;04, Po/Air Tby Tor) ToEzoouEbv KovatavrEvove;.ctO apzetv "i6rthyiva- a-±exaa.attpoo,e6iwro".

.1D.Xenopol. Istoria Romnnilor.Vol. 11. 21

322 ISTORIA ROMANILOR se rascula acest puternic element contra Irnperiului Bizantin ;aici se dAdura luptele cele mai incordate §i in deob§te noua imparatie desfa§ura intreaga ei putere la sudul Balcanilor, patria poporului roman. Bine inteles ca, intemeindu-se Statul Valaho-Bulgar, organele lui ocArmuitoare trebuira sa se coboare din creerii muntilor,§i dea,ceea vedem pe Asane§ti alegAndu'§i clrept ora§ de re§edinta Tárnova, a§ezat pe coastele Hemului spre campia dunareanA. Odata insa cu aceasta coborire a Statului Valaho-Bulgar, dela munte la campie, se petreca in intregul luiorganism o transfor- mare insemnata, a carui stadiu va lumina multe in- trebAri rAmase 'Ana acuma lard un raspuns multa- mitor.

3. ROLUL ROMANILOR IN IMPARATIA VALAHO-BULGARA.

Continuitatea §iValahiidinBaleani. Desfa- -§iirarea cea extraordinara de putere aratata de poporul Valahilor din peninsula Balcanului, in luptele pentru intemeiarea §i sustinerea imp Arätiei lor ingemanate cu poporul bulgaresc, a dat partizanilor teoriei parasirei Daciei de coloni§ti unul din argumentele pe cari ei il cred din cele mai puternice intru a ei aparare. Argumentul este formulat in chipul urmator : Va- lahii erau candva foarte puternici la sudul Dunarei, de oarece ei sunt in stare sa bata nu numai armatele bizantMe, dar Inca §i pe acele ale cavalerilor feodali ce intemeiaza in Constantinopol Imperiul Latin. Apoi luptele fiind conduse de capi romani, se adauga ca §iinteligenta romana predornnià in acest iinperiu. Meat astfel din toate puntele de vedere, Romanii joaca la inceputul existentei statului intemeiat de ei in unire cu Bulgarii, un rol precumpenitor. Dela jumatatea veacului al XIII-lea, epoca stan- gerei dinastiei Asanilor, numele Românilor incepe a se porneni tot mai rar in istoria acelei imparatii, pand ce, in sfar§it,el dispare cu totul, fiind inlocuit pre- tudindeni cu acel al Bulgarilor ;§i cand imp aratia in- fiintata de Asani piere pe campia dela Cosova, sub loviturile Turcilor (1389), ea piere ca Stat Bulgäresc curat, fara nici o amintire macar a elementului romanesc ce altd data il innaltase la glorie §i la marire. Ce devenisera Romanii din aceasta imparatie? Rosier ne raspunde, ea au trecut Dunarea la nor-

324 ISTORIA ROM ANLLOR dul ei, unde nu'i intalnim 'Ana atunci, §i unde dimpotriva incep a se arata, indata ce ei dispar de pe scena peninsulei ;ca din aceasta pricina, dela inceputul veacului alXIII-leaintalnim pe Valahi tot mai nu- merqi la nordul Dunarei, 'Ana' ce umplii mai intaiu Muntenia, apoi §i tarile invecinate, pe Cand din Moesia, fostul scaun al imparatiei lor, ei au disparut aproape cu totul1. Aceasta amestecare a Moesiei cu part& sud-balcanice nu este facuta fara scop. Inteadevar dacd Rosier ar pune greul imparatiei acolo unde am vazut ca era inteadevar, in partile sudbalcanice, uncle se aflä §i astazi un puternic element romanesc, atunci nu ar aveh de unde sà faca" a se fi scurs poporatia românä catre partile Daciei Traiane. Stramutand insd arbitrar in Moesia centrul §i puterea Imparatiei Ro- mano-Bulgare §i admitand cd Romanii ar fi fost candva bowie nunieroi in Moesia, unde astazi ei nu mai exista, poate sä introduca explicarea disparitiei lor, prin trecerea Dundrei. Dibacia este inteadevar me§te§ugità. Dar in istorie nu poate fi vorba de idei sau interpretari iscusite sau ingenioase precum e in §tiintele dreptului, ci numai §i numai de stabilirea adevärului, care nu poate fi deck unul singur. Am vazut insá mai sus, dovedit intr'un chip invederat, ea elementul roman, dela navalirea bulgara innainte nu mai exista in Moesia, unde nu se mai intalne§te, precum nu exista nici pe timpul infiintarei Imperiului Romano-Bulgar, nici dup aceea liana in zilele noastre. Prin urmare Romanii nu au avut de uncle veni din Moesia in Dacia, de oarcee din Moesia ei dispärusera dela secolul al VII-lea innainte. Din jurul Balcanilor insa nu s'au mistuit, flindca acolo Ii regasim §i astazi, §i dupa cum se stie intr'un numar iii destul de mare pentru a nu puteh fi vorba de stangerea lor. ROsler, temându-se insä de a nu fi dat pe fata,.

1. Rosler, p. 119.

IMPE11UL VALAHO-BULGAR 325 cauta sä se acopere aiurea, spunand cA Romanii ar fi trebuit sa fie foarte 11umero5i in Tesalia 5i in Rodop pand pe timpul navalirei otomane" 2. Fara indoiald ca aici au lost numero5i. Dar ce au aface asemenea regiuni cu Moesia,i apoi in ele ei nu numai cd au lost, dar sun! Inca 5i astAzi In numdr insenmat. Simtind slabiciunea acestei temelii a teoriei lor, sprijinitorii parasirei Daciei cauta sa"i puna proptele, 5i aniline intaiu sustinand cä Romanii din Imperiul Romano-Bulgar (WA a mai determina de astädatA regiunea de uncle :dela nordul sau dela sudul Balca- nului), in timpul luptei pentru eliberare, inceputd in 1185, 5i care dobandi in tot decursul sAu un insemnat ajutor din partea poporului Cumanilor, tre- buird sA se imprieteneascd tot mai mult cu acest popor, iastfel sä se sporiasca plecarea Care emigrare a, celor dintaiu catre tarile celor din urmA, dela nordul Dunarei. Valahii, fiind nevoiti adeseori a cAuta scApare peste fluviu la alia,tii lor, innaintea armatelor bizantine, ei trebuira in curand sa vada cat de favo- rabile erau campiile Munteniei pentru pa5unarea turmelor lor,i multe familii, multe ob5tii sate5ti pre- ferarà a ramânea pe malul nordic, decat a se intoarce pe acel drept, unde rdzboiul cu Bizantinii le facea viata greai nesigurd" 3. Mai intaiu nu este exact, CA Romanii sä fi fost nevoiti a, trece de mai Truffle ofi DunArea, spre a cAuta scApare la Curnani, innaintea armatelor bizantine. 0 singurd data se intampld aceasta, la ineeputul rAscoa- lei. Mai in urmA, fiind necontenit victorio5i, nu aveau trebuinta de a trece Dunarea, ci innaintau mereu eatre sud, asupra Constantinopolei. Dar apoi pentru ce oare ar fi parasit Romanii regiunile locuite de ei pada hi rascoala, cand aceasta le izbutise atat de bine, incat sa indrumeze infiintarea unei puternice imparatii? Cum? Ei bat pe Bizantini

2. Rosier, p. 114. 3. R8sler, p. 117. Coinp. Ifunfalvy,Anspruche,p. 81.

326 ISTORLA ROMANILOR

1i pradd, le ieau cetatile, pot sä facd ce vreau nu numai in ins4 tara lor, dar chiar in intreaga peninsula, §i tot ei sa fuga, sa'§i paraseasca patria, sd se stramute la nordul Dunarei ! Cat timp fusesera robii Bizantu- lui nu le venise in gand asemenea destarare, §i sa o intreprincla acuma, cand erau aproape stapanii lui ? Ar fi trebuit ca Romanii sa fi avut mintea altfel con- formata de cum e astazi in olnenire, pentru a indeplini asemenea, fapte. Noi credem insa ea' putinta 5tiintei istorice se bazeaza tocrnai pe convingereaintimA, cA oamenii cumini au judecat totdeauna in acela§i mod,. cu atat legile logicei forma,le cat §i acele ale logicei materiale, adica a faptelor, nu s'au schimbat catu§i de putin, §i cnici pe atunci oamenii nu puteau fugi de bine §i alerga dupd rilu. Caci ce soarta a§tepta oare -pc Romani, popor de pastori, in mijlocul Cuma,nilor cari umblau in mare parte dupà pradatul turmelor, decat aceea, de a fi despoiati de avutia lor cea mai de pret ? Fara indoiald ca nici acest motiv nu era indestu- lator. Cala deci a i se mai adaogi Inca un sprijill,i mai putred Inca cleat celelalte, anume ca : intre schimbärile etnografice cari se indeplinira in urma la- tirei puterei otomane, nici una nu ar fi mai insemna- toare ea imputinarea elementului roman in peninsula (unde?), adus prin absobire §i emigrare" 4. NA- välirea. Turcilor ar puteh fi un motiv serioz pentru retragerea Romanilor dela sud spre nord, daed nu s'ar lovi in cap cu datele. Turcii pun pentru intaia. oara piciorul in Europa in 1356, §i la acea data ele- nientul romanesc era acum de mull, numeros §i insemnat la nordul Dunarei. Chiar ambele principate ale Muntenieii Moldovei, erau infiintate, §i anume prin o emigrare a Romanilor, insä flu de peste Dunare, ci dupd cum vom vedeh-o, din Transilvania, adica nu dela Duneire spre munte, precum ar cere-o ipoteza pa- reisirei Daciei, ci dela manic spre Duruire.

4. 116skr, p.116.

ThiPERTITL VALATIO-BULGAR 327 _ Nu deci prin trecerea elementului romanesc din Moesia (unde el nu se afla), dincoace de Dunare, se poate explicà disparitia, amintirei lui din istoria posterioara a imperiului mtemeiat defratiiAsane§ti. Pentru a da o explicare istoria adicd bazata pe adevar, a acestui fapt netaga'cluit, trebuie sä cercetam rolul pe care elementul romanesci acel bulgar l'au avut in constituirea §i desvoltarea imparätiei intemeiate de ele. Vom vedea apoi daca acel romdnese s'a starts din istorie, din pricina disparitiei sale fizice din viata peninsulei, sau din alte motive. Am vazut ea el §i astazi existh,i intr'un numar insemnat, insä nu in Moesia, uncle nu au existat niciodatä dela ICA- valirea bulgarä innaMte, ci in acelea§i regiimi, unde el se aflai pe timpul constituirei Imperiului Romano- Bulgar, §i unde au luptat pentru intemeierea lui in muntii Hemului, Rodopului §i al Pindului. 5i cd s'a stins pomenirea lui din istoria ulterioará a Impära- tiei,la inceput Romano-Bulgara, aceastä intunecare a numelui s'au, celui altà data atat de vestit, era neaparata, fiind date rolurile indeplinite de el §i de Bill- gari in imparatia lor cornuna. Cand este vorba a cerceth rostul pe care 1-au avut Românii la infiintarea §i sustinerea Imperiului Valaho- Bulgar, se infati§aza mai intaiu o intrebare :Fost'a. poporul acela care a provocat §i sustinut eu atata energie lupta in contra Bizantinilor, precum §i vestita familie a Asane§tilor inteadeva'r Vala.hi din muntii peninsulei? S'ar p area ca, dupà izvoarele cercetate mai sits,cronicarii bizantini§iscrisorile papale, ar trebui sa privim lucrul ca afara din orice discutie. Cu toate aceste nu este astfel.Invatatiislavi cari au in teres a da Bulgarilor rolul precumpeMtor in rascoala intamplata la sfar§itul veacului al XII-lea contra Imperiului din Constantinopol, sustin cä Ro- manii, chiar daca au luat parte la aceastä eascoald, au jucai. insa Un rol cu totul secundar, ea mai ales Petru, Asan, Ionitä §i coboratorii lor au lost Bulgati:

328 ii,TuRIAEOM 1N ILOR

ca daca räscoala este atribuita de Greci, Valahilor, aceasta provine nurnai din pricina urei celei Inver- §unate pe care Bizantinii o purtau du§manilor lor de moarte, §i care ii impingea sä le §tearga nurnele din istorie. Valahii deci nu ar fi avut acel rol stralucit pe care istoriografii timpuluiiiatribuie lor,§i numele lor ar fi fost numai substituit cu dinadinsul celui al Bulgarilor, spre a inlatura pe ace§tia astfel cu totul din amintire. Expunerea deosebità a luptei pentru neatarnarea Bulgarilor, i§i gase§te explicarea in amestecarea numelui de Valah §i de Bulgar la istoricii contimporani, §i fiindcd in timpurile urmatoare numele Bulga- rilor revine iara§i in onoare §i aceea§i schimbare a numelui in izvoarele apusene poate fi datorità inriurirei grece§ti, apoi s'ar puteet induce inlocuirea voluntarti a unui nume prin celalt, din parka politicilor din Bizant, care îi poate gasi explicarea in ura §i dispretul national, §i care cauta a inlatura cu totul uriciosul nume al Bulgarilor. Numai atunci cand Bulgaria fu resta- tornicità in vechile ei margini, cand chiar ajutorul ei fu cerut impotrivA Imperiului Latin din Constantinopole, nu se mai Mai nici o greutate de a se recunoa§te oficial numele altd data atat de uricios al Bulgarilor"5. Autorii aceia ce tagaduiesc Românilor continuitatea pe teritoriul vechei Dacii, sustin,dimprotiva, ea Valahii ar fi avid. rolul precumpenitor la intemeierea §i sprijinirea Statului Valaho-bulgar, aceasta pentru ca indatä ce numele lor incepe a se §terge din istoria peninsulei Balcanului, sal poata strämutà dincoace de Dunare, spre reimpoporarea cu ei a Daciei Traiane !Slavii deci tagaduiesc rolul precumpenitor al Valahilor in constituirea Statului sud-dunarean, §i trag tot rolul cel mare al Imparatiei Valahe-Bulgare pe samaBulgarilor.Sa§ii§i Ungurii sprijind din contra rolul mai de sama a,1 Roramilor in acea im- p aratie, pentru a le puteh tagadul continuitatea in

5. Pic, Abslumniany derRuiniinen. p. 87, li reed:, Geseh.d p.225.

IMPEREUL VALA1IO-B1LCI11: 329

Dacia Traiana ! Cine nu vede in o asemenea tratare a istoriei, cu totul alte tendinti decat cercetarea adevarului? Mai intaiu nu prea intelegem ce folos ar fi avut Bizantinii a atribui caderile lor mai curand Valahi- lor decat Bulgarilor, §i (hied ar fi lost vorba pe tai- nuke, mult mai aproape ar fi fost a ascunde caderile insasi, decat numele poporului ce le pricinuia. Dar aceasta parere nici nu este intemeiatã. Nu este adevarat ea autorii bizantini ar ascunde cu scop numele Bulgarilor. A§a Nicetas ne spune inteun loc ea Asan, revenind de peste Dunare cu o trupa de Cumani, se hotara§te a restatornici imp aratia Vala- hilor §i a Bulgarilor, astfel cum ea fusese mai innainte 6 Aiurea tot Nicetas pomene§te un episcop bulgar 7. Inteun alt loc acela§i scriitor spune ea demo- niacii pe cari Petru §i Asan Ii inchisese in biserica Sf. Dimitrie, profetizau cá Dumnezeu voià ca gintea Bulgarilor §i a Valahilor, scuturand jugul cel invechit, sä dobandiasca libertatea" 8,§i aceea§i pomenire a Bulgarilor se intalne§te §i in alti autori bizantini, cari povestesc tocmai primele timpuri ale rascoalei, tocmai acelea in care se pretinde ea ei ascundeau cu ingrijire numele poporului ce le-ar fi dat loviturile. Astfel deci, baza chiar pe care se intemeiaza interpretarea S1av4tilor, ascunderea intentionatä a numelui Bulgarilor de care scriitorii bizantini, cade dela sine. Insä nu numai scriitorii bizantini vorbesc despre Valahi,i privesc ca atari pe capii rascoalei. Papa Inocentiu III, in scrisorile lui care Ionita, da acestuia in repetite randuri titlul de domn, mai tarziu acela de imparat al Bulgarilor §i Valahilor, §i spune iar4i in mai multe randuri ca atat IonitA cat §i poporul san care se trage dinItalia,ar trebul cu atat mai

6. Mai sus, p. 309. 7. Choniates, p. 339 : TOVpztroiv.evaStiltBOUXiciptov". Mai vezi §ip.488. 8. Choniates, p. 485 : wç 6 esk yo5 T6P) BO'Al'etPwv Mt= T6r)Ilkiyori 7±Vrfr7 ±),E'Ji}-21)74iiwiowbre".

330 'STOMA ROMANILOR mult sã primeasca religia catolicd 9.Slavi§tii potri- vesc indatA §i aceastA mArturisire cu p Arerile lor. Ei considerd spusele papei, asupra originei romane a lui Ionita, ca un compliment pe care papa Iif Acea Bill- garului, spre a'l dispune mai curand la primirea Ca- tolicismului, compliment pe care vicleanul Bulgar §i'l insu§i indatA §i'l luA la serioz 10 Noi credem cà o asemenea interpretare este tot ce poate fi mai silit,§i cà nici nu ar merita o criticA mai serioazà, dacd nit ar fi impArt4ità de oameni cu o reputatie §tiintificd a§a de bine intemeiatà ca,sprijinitoriiei. Nu este indestul de curioz,Ca complimentele papei sA con- corde aà de bine cu istoricii falsificatori din Con- stantinopo le ? As1ne.5tii erau Valalii.Nu sunt insä numai aceste izvoarele cari ne spun CA dinastia Asane§tilor era de originA valahd. Mai multi cronicari francezi §i unul german cari cu totii descriu fapte, in cari ei singur au jucat un rol pe aici prin orient, mArturisesc ca. Ionita era Valah. A§a Geo/frog de Villehardouin, care luptase in persoanA contra lui Ionità in armata neno- rocitului Balduin, spune despre Ionita cA era regele Valahiei §i al Bulgariei §i cA el insu§i era Valah, §i tot astfel marturiseste §i Henri de Valenciennes 11

9. Mai sus, p. 311. Afara de locurile raportate, mai vezii cele ce spune Vasile Mitropolitul Bulgariei in sciisoarea c5tra papa din 1202 (Theiner, 1.c., 1,p. 17) : tanquam heredes descendentes a sanguine romano". 10. Pic., Abstammung, p. 52 : und }airmen anmöglich alle Comptimente die man sich gegenseitig machte ernst nehmen". 11. Geofiroy de Villehardouin, Conquele de Constantinople avec la conti- nuation de Henri Valenciennes, edit& par Nathalis de Wailly, Pal is 1874, p. 117 : lohannis qui élait roi de Blaquic el de Bogrie. et ce Iohannis était un Blaque qui s'était révolté contre son pele". p. 164 contine in nota 76 o versiune a altor manuscripte, care scrie numele lui Ionitl .,Iohanice le Bloc", p. 209 : Iolzannis le roi de Blaquie venait secourir ceux d'Andi inople avec une bien grande armee, car il amennit Blaques et Bogres et bien 14.000 Cumains qui n'étaient pas bap- tises", p. 219 : Les Grecs qui étaient enti és dans la cite se rendirent a lui et lui Al'instant les fit prendre et les fit mener en Blaquie, a une ville qui avait no Enlui (alte manuscrise dau : Enlin, Aulin, Alin) qui siet au pied de la niontagne de Blaquie". Henri de Valenciennes, Idem, p. 309 : Alors ils iésolurent qu'ils iraient vers la Blaquie pour requerir l'aide et l'appui d'un haut homme qui avai dnom Esclas et était en guerre avec Burila, qui était son cousin germain. Alor l'empereur commanda que l'armee chevauchfit, vu qu'il avait grand &sir de trou-

IMPERIUL VALAHO-BULGAR 331

Urmasul lui Balduin, imp aratulHenric,scrie dupa nefericita lupta purtatä contra lui Ionità, catre papa Ca deodata s'a repezit asupra lor acest Ionita cu Valahiii Cumanii sai" 12. Robert de Clary, un nobil din armata francezd, care a luat parte mai la multe lupte cu Ionitä, numeste deasemenea pe acest principe Joan Valahul 13 In sfdrsit mai amintimi pe cronicarul cruciatei a 3-a, intAmplata tocmai in timpul lui Petrui Asan, Ansbertus care descrie iarasi fapte petrecute sub ochii sai. El deosebeste, intre nationalitatile de cdpetenie alepeninsuleiBalcanice, peGreci,Bulgari,Sarbi, Valahii §i pomeneste pe un oarecare Calopetru Va- lahuli pe fratele sau Crasianus (Asan) cu supusi lor Valahi" 14. In afard insa de aceste marturisiri concordante a o multime de izvoare atat de deosebite, ca bulele papale, cronicarii bizantini, cronicarul german al cruciatei, a 3-a §i acei francezi ai Imparatiei Latine din Constantinopole, cari singure prin intalnirea lor uniform a asupra nationalitatei valahe a Asanestilor, ar trebui sä ridice orice indoialä, mai posedam in Nicetas Cho- niates o stanta Inca si mai pretioasà, care ne arata c á limba care era mai pe placul capilor rascoalei era acea valabei. El ne spune anume, cu autoritatea lui de martor ocular al celor mai multe scene si de informat la fata locului pentru cele la, cari nu asistase, ea' in una din numeroasele lupte intAmplate intre Va- lahii Bizantini, unul dintre preotii pniiii, pe cand vpiau sal duca prizonier In Hemus, fiindca cunostea limba Valabilor se rugd de Asan, ca iziiizl ce era de ver Burila son ennemi, car lohannis l'oncle dc Burila lui avait occis son pire, rempereur Baudouin". p. 333 : Esclas, je vous donne ma flute et puis je vous octroie avec la grande Blaquic, dont je vous feral seigneur etc". 12. Theiner, Mon. Mayor= merid.. I, p. 40 : Irruit subito Blaehus ille lohannitius in nostros cum Blachis et. Commanis et aliis". 13. Robert de Clavy, La prise de Constantinople in Chroniques rcro-ro- manes, iitédilcs on pcu counties, publiées par Charles lIopf, Berlin. 1873p. 51. 52, 82-84. 14. Ansbertus, Historia de expeditione Fridcrici imperatoris, eurante los. Dobrowsky, Pragae, 1827, p. 29 i34.

3:12 IN rub tEOM kILUlt aceeqi liiiibcu el, ca sei-i dee drumul". Nicetas aratä deci ci acest preot rugd pe Asan in limba valaha, ca una ce fiind limba liii Asan, preotul spera al di- spund mai curand in favoarea lui§i alfacd a primi rugdmintile ce'i Licea 15 In acest loc noi credem a gäsi o dovadd asupra nationalitätei valahe a lui Asani deci a intregei sale familii,asupra cdreia Mci mai poate incapea vreo discu tie. Fata cu niste mArturii atat de variatei totodatd atilt de concordante, ce se poate aduce? Imprejura- reaCa' Ionitd numeste intr'un loc al scrisoarei sale pe impäratii bulgari, predecesori aisdi,1i pe Simion Petru si Samuel strdbunii sdi 16 Ionita insd pentru a'§ida mai mult drept la tronul Bulgaro-Valahilor putea sd se pretindä coboritor din vechia dinastie bulgard. Asa tot el spune cä Simion, Petru si Samuel fuseserd imp drati ai Bulgarilor i Valahilor,i lucrul rd- inane cum am spus si mai sus nehotdrit, dacd nu cumva a fost ash cum spunea Ionitä, adicd dacd Ro- manii nu jucaserd un rol insemnat si in prima impd- ratie bulgard. Cat despre imprejurarea ea' monumentele slave nu aratd pe Asänesti ca Romani, ci ca Bulgari 17, ea Ii &este usor explicarea in stransa legAturd in cari se aflau Romdnii cu Bulgarii, intr'un timp cand deosebirile etnice nu aveau incd nici o valoare ;apoi in faptul pe care'l vom constata mai jos, cd dinastia

15. Choniales, p. 617 : Ta'rs as y.sti.ttoV optxxX6.nori 'rtC ispitovEE': 'rbv A;:p.ov cetzliaXwtoc:&Itaiáv.svot asizz tbv 'Acckv 6tcps4-iivatt155- Iccovi c it4epc.:TficTthv MaZor/ p'fiacEiC EXECOSICC6TOY TxxX06 s.svoc". 16. Theiner, Monumenta, 1, p. 29 : predccesorurn meorum impeiatorum Bulgarorum et Blachorurn Syrnionis, Petri et Samuelis progenitorum meorum". Tot asa ii numeste si papa Inocentiu al HI-lea in o scrisoare catril Ionita din 1202 Noembrie in 26. Theiner, 1. c., p. 16 : Sicut illustri Petri, Samueli et aliis proge- nitoribus tuis ex libris tuis legitur concessisse". Ar putea fi lnsSi o gresitä tra- clucere a euvantului slavon preadult, ce insamnii nu numai progenitol, dar si piedecesor. Vezi Hasdeu, In Traian, 1869, p. 282. 17. Pic, Abstammung, p. 88-90. Comp. Studiul lui Hanel, Die Walachen es1 Bf grunder des zweiten bulgarisehen Reiches des Assaniden In Sitzungsberiehle din It. K. Akadernie zu W ien, 1879, Wien, p. 229i urin.

131PER I LL VALAIIO-BULGA 333

Asdne5ti1or, desi de origina romand, se bulgarizase tot mai mult cu timpul, §i membrii ei puteau deci sa treacd drept Bulgari. Ineetarea rolului Valahilor in Imperiul Asilne0i- lor. Am ardtat cRomanii transdanubieni ocupau muntii Remus. Intru cat cele mai multe din luptele, din cari au ie§it mantuirea Bulgaro-Valahilor, au avut de teatru ace§ti munti, patria Valahilor, este firese lucru de a admite cä Valahii formau contingentul cel mai insemnat al armatelor revolutionare. Nu se poate prin urmare tagadui ea' räscoala in contra Imparatiei Bizantine porni dela Valahii din muntele llemus, catre care se alipirà in curand §i Bulgarii cari voiau sä restatorniceasca vechea lor putere. Ace§ti Valahi jucard rolul cel mai mare in timpul luptelor de rasvratire, in legaturd cu Cumanii dela nordul Dundrei. Analele bizantine rasunä numai de numele lor, amintind pe acel al Bulgarilor mult mai arare ori. Cu toate acestea imperiul intemeiat de Asanesti dincolo de Dui-Care pe temelia mai ales a nationalitatei valahe, devine cu timpul o imparatie curat bulgareasca siiatA cum se explicd aceasta prefacere : Cat timp fu vorba de a intemeià Statul, prin puterea bratului, prin lupta energica, pastorii din muntii He- mus dadura cel mai puternic contingent. Cand insa Statul trebui organizat, Bulgarii incepura a datonul. Ei erau mai culti decat Romanii ; aveau biserica Ion, cu o ierarhie stabilitàsiexistenta, respectata inca de Greci la destrugerea primului lor Stat, o lhnba scrisa §i cuno§teau viata de Stat Inca din timpul in- tàiului lor imperiu, toate elemente cari lipsiau poporului de pastori pe jumatate nomazi ai Romanilor 18 Astfel este raportat cä Ionita puneà sa se traduca epistolele sale Care papa, din limba bulgara, in care

18. Prin urmare propozitia lui Rosier, p. 110, cIn Imperiul Valaho-Bulgar , die Rumänen mehr der Kopf, die Bulgaren dagegen den Arm repräsentirten'' lrebue 1ntoarsA pe dos.

33 t I STOMA nomANILot: probabil erau redactate de el insu§i, intai in grece§te apoi din aceasta limba in latine§te 19. Se poate ca Petru §i Asan cari träiserd pana la o varsta mai coapta eapastori In munti, sa nu fi uitat romane§te, §i astfel se explica cum de preotul cel prins se adreseaza lui Asan In limba romana. Despre Ionita care era copil pe timpul rascoalei, §i care se coborise cu frapi sai intre Bulgarii din campie, se poate insä sustineacA uitase limba lui originara. Cat timp Statul Valaho-Bulgar stätn in inunti, Romanii predomnira, cu toate ca §iei tot in limba bulgara vor fi scris cele ce trebuiau sa le scrie. De iiidatä insä ce Petru, dupà ce scoase pe Ivancu din Tórnova 20, strainuta in acest ora§ re§edinta impärä- tiei, care ora aezat pe coastele llemului ce privesc care Moesia, era locuit in totalitate de Bulgari, este inviderat cincunjurimea chiar in care statea dinastia romand o silia sä primiasca in curand toate elementele vietei bulgare §i sa se prefaca in bulgara. Decaderea tot mai mare a Imparatiei Latine din Con- stantinopole nu mai cered incordarea atat de mare a puterilor militare,i domnia lui Joan Asan este o era aproape de lini§te pentru Statul Valaho-Bulgar. Elementul razboinic, Valahii, trebuià deci sä piarda neconteMt din insenthatatea lui, iar acel pa5nic §i or- ganizator, Bulgarii, sä iasa tot mai mult la iveala. Dinastia donmitoare ea insa§i fiMd bulgarizata, intelegem upr cum se face ca, dupd catva timp, numele Valahilor dispare mai cu totul din constituirea imperiului, §i ei nu se mai arata ca un element domnitor,

19. Theiner, Monurn. slay. merid., I, p. 15 : Literae Caloioannis domini Bulgarorum et Blachoruna missae domino Innocentio pal:me III, translatae de Bulgarico in Graecum et de Gi aeco postea in Latinum". Domnul Sbiera (Co- dicele Voronelan, Cerndu0, 1885, p. 339) crede, dupil stilul epistolelor lui IoniS eSliS papil, eS ele n'au fost concepute In latineste, sau cel putin nu de un cunos- ditor deplin al graiului latinesc, dar nici fn graiul bulgaro-slavonesc. Crezi c'd (it e5ti 0 scrisoare romlineascr. Presupune deci cS IoniS le-ar fi scris In romane}le si apoi ar fi lost puse pe bulgáieste. Nimic nu ne Indreptgeste a primi asemenea presupunere, Latineasca Veacului de Mijloc, mai ales la popoarele din riisarit, are In deobste o Intorsilturil simpla, care o apropie de limba romanä. 20. Mai sus, p. 311.

INIPERLULVALABO-I3rLGAR 335 ci Ca unul supus, ca unul din popoarele Statului Bul- .0resc. Aceastd explicare gäse§te o puternicd confirmare in faptul cã scriitorii mai tarzii ai Imperiului Bizan- tin,cari expun din nou luptele Asdne§tilor pentru neatarnare, mai intai incep a pomeni mai mult pe Bulgari decat pe Romani in istorisirea lor, iapoi substituiesc in totul numele de Bulgari acelui al Va- lahilor, Mat acesta dispare cu totul din scrierile lor. A§a Pachymeres(1242-1308)nume§te Inca pe Valahi in mai multe rdnduri aldturea cu Bulgarii. Gheorghe Acropolita care trde§te dela1220-1282nume§te insa pe Ionitä imparat al Bulgarilor, §i tot a§a face §i cu predecesorul sdu impäratul Asan 21 Cu toate cd §i el descrie revolutia din Hemus, pretutindeni inlocue§te in chip sistematic numele Valahilor, pe care'l avea innainte in scriitorul contimporan Nicetas Choniates, cu acel de Bulgari, cu poporul acela care, pe timpul sau, era elementul dominant in Impdrätia Valaho-Bul- gard.i cu toate acestea, Acropolita cunoa§te existenta t drei Valahilor, pe care o aminte§te in cloud randuri. Intr'un loc spune cd Joan Asan percurse marea Va- lahiei, ocupa Elbanul §i devastd pand la Iliric, toate, indicatii cari strâmutä a§ezarea Valahilor tot in partile sudice ale peninsulei. Aiurea ne mai spune, cd loan Asan dàdü unui general al sdu bani §i §ase tri- reme, ca sä poata ajunge la marea Valahie, ceea ce

21. George Acropolita, Bonn, p. 20, 22, 24 : Tby PaatXga Tthv 130ok- iipow 6CM11,"; p. 35, 6rpo-YrocPaa:Xe.)cT.Coy Botaripcov 'Mil/ 66o gaze" olobctoy lwawry7.21. Tby 'AXgavapov". Despre Ioan Asan spune la p. 52 : 6 pccatXe6rpbc Teo" BooXyiptov apzovra'Asas".istoria lui Euphraemius Monachus,de si csrisa dupa 1254, 0113 la care an ajunge, pomeneste pe Valahi 1ntocmai eai Choniates. Ea nu este insä decal o punere In versuri a cronicei lui Choniates. Vezi bunaoara edilia din Bonn, p. 237, vers. 5764-66 : du.t;x&pty Mucci)" imeepcxzev roc gOvoc zaz' A4Loy ()Nob" oi: xtzkliczovtat. 13X6zoE". parafraza pusa In versuri a locului din Nicetas, dela p. 452 :TO6c 7tata TO" Aktov cO Opoc Pappipot4, oE %cot 7rpozepov Wvo/thaovro, yovi Se BX6c- zot znaliazovrce.

336 ISTORTA ROM 1N ILOR ne aratà ca aceastA tarà trebuia sä fie a§ezatä pe tarrnurile mArei Egee 22 Valahii existau deci§i pe timpul lui Acropolita, de oarece el vorbt!§te de tara locuitä de ei. Ei pierduserà insA orice insemndtate istoricd §i politica', nu mai jucau Mci un rol in viata Statului ;deaceeea scriitorul nu se mai ocupa de ei. Ace1a5 lucru ne intimpinA la alt cronicar bizantiu. A' ice/or Gregoras, care trAete intre anii 1295-1360, pana cand merge istoria liii. Nici aceasta nu aminte§te despre poporul Valahilor, ci atribuie toate im- prejurArile petrecute in imperiul AsAne§tilor, atat sub Ionità cat i innainte, poporului bulgAresc. El nume§te pe Ionità, fratele intaiului Asan, stApan al tuturor Bulgarilor, fArà a adAogi cum face papa in scrisorile sale, §i al Valahilor. Tot aà vorbe§te despre fiiul lui Asap, Joan Asan, cA pe timpurile lui ar fi ajuns a domni asupra Bulgarilor ; cA domnitorul Bulgarilor, Asan, a cArui sora era mAritatà dupA impäratul Teodor, murise ;CA fiul acestuia, Joan Asan, cAruia se cuvenia stApanirea asupra Bulgarilor dupà dreptul de mo§- tenire, se sul in tronul sAu §i a§a mai departe 23. lath deci explicat pe deplin si rolul insemnat al Romanilor in lupta pentru neatarnare, §i disparitia Ion ulterioarà clepe scenapoliticA. WAmane de limpezit MCA o ultimA intrebare. Ce au devenit Romanii, cari altä data intem.eiaserA Im- parAtia Valaho-Bulgarà ? Pentru a rAspunde la ea, tre- huiesAcercet Am regiunile unde ei locuesc §i an locuit totdeauna in peninsula Balcanului,i mi cumva Moesia, uncle nu i-am putut reafla nici astAzi, pentru motivul cel foarte firesc cA niciodatà ei nu au trait aici.

22.Acropolita, Bonn, p. 46 :zocripa.v.,e & xcO. v.eideXT; Kg, zEac E(x)3:7.21.Tr.i) 'EVAvoo 7.asn:/..,)t-itzs.ustv.al p.ay.pt TV) 'IXV)ptv.o5tic XEEmc met"; p. 66 : a06c xrei) zp-W %at TprilpstcF..;;1171 Tt/ lXiBXazi.co aTy..ev. 23. Nicephorus Gregoras, Bonn, p. 14, 28, 60, 132 etc. Si Nicephorus Gre- goras vorbege de Valahia, anume de o Mai a plincipelui Valahiei luatit tn ca satorie de un rege al Sarbiei ; aceastà Valahie Irish nu mai insamnä Valahia Mare dela sudul Balcanului, ci Muntenia, dela nordul Dunalei, care pe timpul lui Gre- goras era acum constituith. (Vezi mai jos vol. III, cap. I, No. II).

IMPERIUL VALARO-DULGAR 337

Ce au devenit Romanii din locurile ce le ocupau in vremile luptelor cu Impàràia BizantinA? La aceastA rAspundem, cA ei se aflä f ot acolo, in aceiasi munti pe care ii ocupaui atunci, in aceleasi asezAri acAtate pe Iirnitimi, unde locuesc in orase ca Moscopolis (altà data cu 70.000 de suflete, astAzi aproape ruinat prin Turci), Metzovo, Vlacho-Clisura, Crusova, CAIA- retii, Bitolia sau Monastirialtele. Ba in multe locuri, poporatia immultindu-se peste sarnA, Macedono- Romanii s'au scoborit din muntii lor si au impoporat orasele din cam*, precum Serresi Salonic in Ma- cedonia ;Ianina in Epir ; Elbasan, Berat, Prizrend in Albania ; Volo, Larissa si Tricala in Tesalia i altele multe, unde alcAtuesc pretutindeth poporatia comer- cialAi industriala, uneori chiar aristocratia oraselor 24 Cum se face insA de ei nu mai apar ca Valahi, adicA ca Romani, ci ca alte popoare, Albanezi si mai ales Greci? Aceasta provine din pricinA cA ei, supunandu-se elementelor domnitoare, cautA singuri a trece drept ceeace nu sunt ;se dau drept Albanezi si mai ales drept Greci, incat astfel miezul romanesc dispare sub coaja ce'l acopere. DacA se cerceteazA cu deamAnuntul imprejurArile, atunci descoperim lucruri de tot neasteptate, anume cA toate luptele incordate, duse pentru neatarnare de poporul grecesc, in contra asupritoarei domnii a Tur- cilor, au fost purtate de Romanii acei .imbracati in hainA greceascA ; ea vestitii eroi, pretinsi Greci,ai luptei pentru emancipare, precum Marcu Botsari, Co- locotroni, Riga Fereul,Caraiscachisimultialtii, erau cu totii Valahi, cArora li se pArea o mare cinste de a fi priviti drept Greci ; cA astfel neatarnarea Gre- cilor moderni, inflori din mormintele Romanilor,cari'§i vArsarA sangele lor pentru un popori o cauzA strAinA.

24. Accasta ne pare a fi adevarata explicare a rolului Rorminilor ln Imp. Val.-Bulgar si nu acea (lath de d. Onciul (Originile, p. 25 si urm.) care pune slabirea acestui rol la sudul Dunilrei In legilturd cu pretinsa desfacere a Tilrei Romanesti (Muntenia) de Imp. Val.-Bulg. care de acolo r5miinc nurnai Imperiu Bulgitresc, D-sa se apropie astfel de teoria lui Rosier. A. D. Xenopol. Istoria Romilnilor.Vol. II. 22

338 1 STOMAROMANILOR _ Unde sunt Românii peninsulei Balcanului? SA se intrebe pe autorii Greci ei in§i§i,cari destAinuiesc, adeseori fArA sA vrea, origina eroilor, de cari ei i§i fac atdta glorie ;sà se intrebe numele satelor din cari ei sunt originari, §i apoi sä se cerceteze poporatia, tra- ditiile,numele patrimonice a acelor locuitori, limba pe care o vorbesc, insA numai pe ascuns, §i in sinul fa- miliilor lor, §i atunci se va arAth adevAratul caracter al poporatiei lor române, acoperite de valul grecesc 25 Prin urmare Romfmii din Macedonia, Epir, Te- salia, Elada, Peloponez (§i chiar Creta) locuiesc§i astAzi acolo unde totdeauna au locuit, in muntii sudului peninsulei Balcanului. Ei nu s'au strAmutat deaici la nordul DunArei ; iar Românii din Dacia TraianA nu au venit aici din acele indep Artate regiuni, ci au roit necontenit mai imbel§ugat din muntii Carpap uncle se adApostiserA contra nAvAlirilor, cAtre campia ce se intindeh la poalele lor. Elementul românesc de peste Dunäre a fost In atingere cu cel dela nordul fluviului in vremurile roinane, precum am arAtat'o In decursul acestei scrieri, sideaici se explicA asemAnArile intre graiurile lor. Din momentul insä ce nAvAlirea slavo-bulgarà (lest-kit, in trei trunchiuri, unitatea romanA depe cursul Du- nArei, §i aruna elementul roman din Moesia in creerii Balcanilor, mice continuitatea teritorialA fu ruptA intre Românii dela nordul §icei dela sudul DunArei. Fiecare din aceste popoare i§i urmA calea sa deose- bitA, §i ei mi mai venirà in nici o atingere unul cu altul, decat doar in chip individual §i intamplAtor. Romanii din ImptirNia Asanilor nu au trecut nici cad in Dacia Traianet, nici acelstia nu au venit aici din Statul Romeino-Bulgar.

Deosebirile indeletnieirilor eeonomiee ; Starea re-

25. Colegul nieu DI.I.Caraginni n intreprins Intr'o lucrare milenstrA, desinormantarea Intregului popor al lionifinilor din peni»sula l3alcanului In Sludii islorice asupi a Ronuinilor din peninsula Balcanicd, r5nias5 din nefelicire nepu- blicat5 incn.

- MPERI Ur. VAL 110-BULGAR 339 ligioasil a Roniiinilor.Aceastd incheiere care se impune neaparat din studiul nepreconceput al fapteloi, pe care l'am expus in paginele de pand aici, explica singurd mai multe deosebiri radicale intre apucaturile ambelor grupe de Romani, §i care ar ramanea ni§te ghacitori nedeslegate, in cazul unei origini transdunarene a Romanilor dinDacia Traia,na. Mai intai este un fapt netagaduit : Ambele grupe de Romani, acei din stanga Dunarei §i acei dela sudul Balcanilor, se deosebesc inteun chip desavarit in conditiile economice ale traiului lor. Pe cand acei din Dacia Traiana sunt in imensa lor majoritate agricultori, pe cand acea- stá indeletnicire are la dan§ii, pentru a zice pstfel, tiii caracter national, la Romanii dela sudul Hemului a- gricultura este aproape necunoscutä. Ei traiesc mai toti din industrii ca,ri sunt foarte desvoltate in caibu- rile acatate pe piscurile muntilor, precum tot ei al- catuiesc poporatia industrialai comerciala a tuturor ora§elor mari din §esarile regiunilor lor. Afara de aceste ei practica profesiile liberate, de ingineri §i arhitecti, medici §i mai ales profesori, reprezentand in sinul acelor ora§e §i elemental cultural de capitenie. Mai nici un Macedo-Roman nu se ocupd cu agricultura,i din acei rama§i in munti, partea mai neculta urmeaza innainte a se indeletnici cu 'Astoria. Observam ca universalitatea raspandirei agriculturei la Romanii nord-dunareni cere numai dealt ca ei sä fi fost a§ezati din primele timpuri ale aflärei ion

pe pamantul Daciei, adica dela coloniza,re ; mice indeletnicire productiva cerand, pentru a se puta. ivi §i mentinea, ni§te conditii naturale §i economice ho- Orate, lard de care ea nu ar fi cu putinta. Astfel ar fi tot atat de peste fire ca un popor sa se dedee navi- gatiunei, fara o mare care sa scalde tarmurile sale, pe cat §i agriculturei, daca el nu are pämant pe care sal poata cultivA. Daca deci vedem pe poporul roman de dincoace de Dunare dedandu-se cu statornicie agriculturei, trebuie sà inferam numai &cat ca el a trebuit sa aiba la dispozitia lui un pamant pe care sa fi putut

340 ISTORIA ROMANILOR pune in lucrare aceasta indeletnicire. Irlandezii §i cu stratul de jos al Romanilor sunt singurele popoare din Europa care sä se ocupe cu agricultura, de§1 pand mai deunazi aproape nu mai aveau pamant in proprietate. Pentru Irlandezi starea aceasta anormala fost adusä prin ni§te irnprejurari istorice cunoscute, rdpirea violenta a proprietatilor lor de Care cucerirea engleza. Totu§i, daca chiar istoria Irlandei ar fi necunoscutd, s'ar putea inferà din singurul fapt, ca poporul acestei tari este alcatuit in mare parte din cultivatori de pamant, incheierea Ca el a trebuit sd fie intr'o epoca anterioarà proprietarul acelei tari. Aceia§i incheiere trebuie s'o tragem §i pentru poporul roman, al carui stare mai veche este mult mai putin cunoscutd. Se pretinde de protivnicii staruintei Romanilor la nordul DunArii, cà atunci cand Romanii venird in Dacia, prin veacul al XII-lea §i XIII-lea, ei gasira aici stabiliti pe Slavoni, pe Unguri §i pe Nemti. Sta- bilirea unui popor incepe insä totdeauna prin luarea in stapanire a teritoriului, §i este invederat Ca daca aceste popoare erau sttipeinii tarei la venirea Roma- nilor, ele trebuiau cu atat mai mult sa fie §i proprietarii ei. Cum se explica atunci cä Romanii veniti mai tarziu in aceastà tara, se dedau agriculturei, ceeace presupune neaparat, dupä cum am vazut-o, proprietatea pamantului ?idaca" mai tarziu Romanii, iii tänile ungure§ti, furd clespoiati de proprietatea lor, aceasta se facii mimai prin o siluire. Cu toate aceste de §ili se rapise proprietatea, ei pastrarà, Ca §iIr- landezii, indeletnicirea legata de dansa, agricultura, dovan ea ei fuseserä odinioarä proprietari. Nu este cleat conform §i cu ratiunea, dacd am intalnit mai sus urme de proprietari romani, asupra pämantului Transilvaniei, din vremurile mai vechi. Am vazut ins'a ca Romanii din sudul Balcanilor se indeletnicesc cu alte ramuri de productie decal cea agricola, §i ca acei ce se cobor din muntii lor, se dedau aproape exclusiv la comert §i industrie. Cum

IMPERIIIL VALA110-BULGAR 341 sä se explice atunci ca acei dintre Romanii sudului peninsulei despre care se spune cä ar fi roit dincoace de Dun Are, sä nu se mai ocupe cu industria, §i sä devind agricultori? Pentru ce o parte din Românii Macedo- niei §i ai Pindului, coboriti din munti, sA se ocupe numai cu industria §i altii tot din ei numai cu agricultura, §i anume ace§ti din urmA" sä fie tocmai acei ce au emigrat mai departe, elementele deci mai di- spuse a colinda, cele mai putin statornice, mai putin a§ezate din poporul lor ? ApArdtorii teoriei pArAsirei Daciei de coloni§ti ar trebui sA reflecteze asupra tuturor acestor imposibilitAti care se opun legilor de re- petire ale faptelor sociale, tot atat de sigure de §i nu tot atat de precize ca si legile naturale, innainte de a a§terne pe baza ei drepturile la suprematia Transilvaniei. Dar apoi forma ritului, care la Macedono-Romfinii este acel grecesc §i la Daco-Români a fost Odd mai ddunAzi acel slavon ?Cum !ApArdtorii strArnutArei Daco-Românilor, vreaust'ifacA a petrece in Moesia (?), sub stApanirea bulgarA, o bunA parte din Veacul de Mijloc, tocmai pentru a explicA prezenta la ei a bisericei bulgare, §i cAnd cAtArn la acel popor ce rä- mane pdnA la, sfdr§it sub stApfinirea bulgarA, 11 gäsim nu cu o bisericd bulgarA, ci cu una greceascA, §i a- ceasta din timpurile cele mai vechi, de prin Veacul al XI-lea, pe când acel desf Acut de rnassA §i strAmutat in nordul DunArei sA fie supuse ritului slavon ? 26 Cat despre presupunerea cA Românii transdunA- reni s'ar fi strAmutat clincoace de fluviu din vrernuri mai vechi, In timpul furiei nAvAlirilor hunice, avarice sau bulgarice, ea este curat vorbind absurdA, cAci odatä ce se admite cA coloni§tii au fugit innaintea nävAlirei, care putere omeneascA i-ar fi putut inapoia, tocmai in Wile acele, uncle grozAviile ei se deslan-

26. Alai intai ii, nici una din numeroasele biserici, uncledin elefoarte vechi, ce existil in sudul peninsulei baleanice, nu se intalneipte \Teo inscriptie slavona. Toate farii exceplie sunt grecesti. Una din acele bisei lei, din satul ronlanesc Cos- laniani, trei ceasuri departe de Janina, lfingii ruinile oracolului dela Dodona, contine o inscriplie greceased din veacul al XI-lea. (Dupii inipfirtil}irea (1-lui loan Caragiani).

342 JSTORIA. ROMARLLOR tuiau in toatà salbAticia lor? Ar fi o readucere pe copii cdtre popoarele barbare, dinnaintea arora fugise pa- rintii Mr. Iatä in ce tesalurä nedescurcatä de contraziceri §i imposibilitäti ne aruna vestita teorie a lui Rosier. Dimpotrivd, dacd Idsam pe Romani acolo unde soarta i-au aruncat, atunci istoria lor se desvoltà in chipul acel firesc §i nesilit, in care ea a fost expusa" in paginele ce preced.

-I SFARSITUL VOL. III--.-

TABLA DE MATE11E

Pagina

Introducere N.. 9 Capul III. Dada In prima pectoap tkipavilijrel barbare 11 I. Go(ii, Ilimiii Gepi:ii --....,---- 13 1. NAvAlirea Gotilor, HunilorIGepizilor. Gotli dupd Aurelian 13 Hunii 23 Gepizii 31 2. Daco-Romanii In munti. Dovezi din analogic 35 Locuintele Romanilor in munti 42 Argument geografic 45 Disparitia totala a vietei de Stat romand 48 Unificarea sufletulul romanesc 54 II. Avarii qi Skwii 57 1. Navillirea Avarilor si a Slavilor. Avarii 57 Slavii 60 2. Inriurirea slavona. Nomenclatura geografica 71 Terminologia agricolai pastorala 84 Coborirea Romanilor dela munte la camp 89 Capul IV. Cre5tInIsmul la Romani 95 I. Bulgarii. 95 1. Ndvfilirea Bulgarilor. Slavonizarea BulgarIlor 97 Bulgarii se Intind la nordul Dundrel 103 2. Bulgaria nord-dunareand. Dovez1 din geografil 106 Cronieii documente 109 II. Creginismal la Romani 119 1. Crestinismul primitiv al Daco-Romanilor.--Terminologia crestina latina 119 Celelalte Inriuriri : slavond1 greceascli 129 Stdpanirea imperiului Bizantin la nordul Dundrei 130 Elementul roman din Moesia 134 Efectul navdlirei asupra Romanilor din peninsula Balcanilor 139 Macedo-Romanii 145 2. Crestinismul bulgdresc la Romani. IstorIa bisericei bulgbresti 150 Introducerea shin a Crestinismului bulgaresc la Romani 153 Atarnarea canonicd a Romanilor de Bulgarl 158 Inchegarea nationalitatei romane 164 CAIITEA II. ISTOMA MIME 167 Introducere 169 Caput I. Dada In perluada a dune a navallrllor barbare. Vlala de Stat 171 1. l'nguril 173

II Pagina 1. Starea tarilor de peste munti la ventrea Ungurilor.Romanii sub voevozii bulgari 173 Dovezile documentale ale aflarei Romanilor peste munti 180 Ducatele lui Kean si Salanus 190 2. Navalirea magbiara. Calea n5v5lirei maghiare 193 Caracterul navalirei maghiare 197 3. Starea Romfmilor la inceputul stapanirei magbiare. Proprietatea 201 Nobilimca romfina 206 Voevozii 212 Knezii 217 Dreptul obisnuelnic 226 Congregatiile 229 Organizarea militaril a poporului roman 235 Seriile istorice ale deciiderii poporului roman de peste munti 212 I I.Peceneghii, CumaniieiTeitarii 247 1. Pecenegliii si Cumanii. Peceneghii 247 Cumanii 251 2. Tat arii 257 Navalirea in Transilvania 261 III. Munteniai Moldova innizinte de descdlecare 265 1. Regiunea slavona in Muntenia si Moldova. Daca prile romane erau pustii la descalecare 265 Poporatia slavona 268 2. Locuintole Romanilor in Muntenia si Moldova :In Muntenia 274 In Moldova 287 IV. Imperial Valaho-Bulgar. 296 1. Locuintele Romanilor in peninsula Balcanului.Romanii din Moesia? 296 Rezultate pentru sthruinta Romanilor in Dacia 304 2. Istoria Imperiului Romano-Bulgar. Pelru, Asan si Ionita 307 Relatiile Imperiului Valaho-Bulgar cu papa 313 Relatiile lui Ionith cu Imperiul latin din Constantinopole 316 loan Asan5Isfarsitul dinastiei 319 3. Rolul Romanilor in finparatta Valaho-Bulgara. Continuitateai Va- lahii din Balcani 323 Ashnestii erau Valahi 330 Incetarea rolului Valahilor in Imperiul Asanestilor 333 Deosebirile indeletnicirilor economice ;starea religioasa 338