Cronica Vrancei XVIII

https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro

Muzeul Vrancei

https://biblioteca-digitala.ro

Pagina goala

https://biblioteca-digitala.ro

Muzeul Vrancei

Cronica Vrancei XVIII

Coordonator : Horia Dumitrescu

Editura PALLAS Focşani 2014

https://biblioteca-digitala.ro

Consilier editorial: Horia Dumitrescu

Culegere text: Aurora - Emilia Apostu Ramona Miron Niculina Hapău

Coperta şi tehnoredactare: Paul Oprea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Cronica Vrancei, vol. 18 Coordonator: Horia Dumitrescu Editura Pallas, Focşani, 2014 ISBN 978-973-7815-57-6

Volum editat cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

https://biblioteca-digitala.ro

CUPRINS

Argument ...... 7

Ionel Budescu Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea ...... 9 Ionuţ Iliescu Gheorghe Miron 1905. Mişcarea naţionalistă a românilor din Macedonia şi reacţia macedonenilor din judeţul Putna faţă de acest eveniment ...... 48 Horia Dumitrescu Împroprietărirea de la Mirceşti (8 noiembrie 1920) ...... 57 Ramona Miron Alegerile parlamentare din 1922 în judeţul Putna ...... 63 Ionuţ Iliescu Aurora - Emilia Apostu Aspecte privind exploatarea sării la Câmpuri şi Soveja ...... 77 Horia Dumitrescu Marilena Sima Ioan P. Rădulescu - Putna (1872 - 1934) ...... 80 Horia Dumitrescu Gheorghe Miron Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) ...... 103 Horia Dumitrescu Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea ...... 152 5

https://biblioteca-digitala.ro

Dumitru Huţanu Cultura focşăneană, parte şi expresie a localismului creator (deceniile trei – patru secolul al XX-lea) ...... 179 Angel Tîlvăr Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 – 1940 ...... 193 Ramona Miron Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947) ...... 248 Gheorghe Miron Rezistenţa armată anticomunistă din Vrancea. Grupul „Ion Paragină” (1948 - 1949) ...... 272 Gheorghe Miron Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958 ...... 285 Horia Dumitrescu Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970 ...... 308 Ionuţ Iliescu Aurora - Emilia Apostu Aspecte privind exploatarea păcurii în Ţara Vrancei ...... 346 Ionuţ Iliescu Aurora - Emilia Apostu Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera ...... 361 Ionuţ Iliescu Aurora - Emilia Apostu Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere la Câmpuri ...... 395

https://biblioteca-digitala.ro

Argument

Apari\ia unei publica\ii ştiin\ifice cu un con\inut diversificat a devenit o necesitate reclamat` tot mai insistent de realitate. O necesitate impus` de multitudinea şi valoarea intrinsec` şi semantic` a patrimoniului cultural vrâncean. O necesitate impus` de num`rul din ce în ce mai mare de intelectuali vrânceni implica\i în cercetarea şi eviden\ierea acestuia. O necesitate resim\it` acut de procesul instructiv – educativ din şcolile vrâncene. O necesitate pentru reg`sirea în conştiin\a oamenilor locului a raportului trecut – prezent – viitor, ca temelie a permanen\ei şi progresului civiliza\iei româneşti.

https://biblioteca-digitala.ro

Acestor necesit`\i încearc` s` le r`spund` noua publica\ie a institu\iei noastre, ,,Cronica Vrancei”. În concep\ia noastr`, publica\ia se doreşte a fi o fresc` sugestiv` a trecutului şi prezentului cultural – istoric al jude\ului. În paginile sale se vor reg`si evenimente, oameni de seam` din toate domeniile, informa\ii legate de istoria institu\iilor administrative, juridice, de înv`\`mânt, de cultur`, de monumentele de cult şi laice. O edit`m şi cu speran\a ca, în timp, „Cronica Vrancei” s` devin` o adev`rat` reflectare a poten\ialului uman vrâncean, implicat în via\a cultural – ştiin\ific` a acestui spa\iu geografic românesc.

https://biblioteca-digitala.ro

CATAGRAFIA DE LA 1838 CU SATELE RÂMNICENE CE FAC PARTE ACUM DIN JUDEŢUL VRANCEA

Ionel Budescu

Catagrafiile întocmite pentru prima oară în Țara Românească și în Moldova de la 1774, la solicitarea autorităților de ocupație rusești, ca și cele care au urmat în secolul al XIX-lea, constituie un adevărat tezaur documentar. Recensămintele fiscale (categrafii – termen de origine grecească) realizate de visterie, una din cele mai vechi instituții, avea drept scop o evaluare a resurselor umane și materiale de care dispunea țara. Izvoare arhivistice de prim rang, ele sunt adesea invocate pentru valoarea lor de excepție, dar au fost folosite în mod sporadic, de multe ori fragmentar în studii tematice și monografii locale sau pentru evaluări statistice ale populației. Una din cele mai complete catagrafii efectuată în țara noastră este cea de la 1838, realizată în Țara Românească. Lucrările de recenzare s-au realizat de către autoritățile fiecărui județ, sub responsabilitatea ispravnicilor și a subocârmuitorilor plășilor. Datele statistice au fost culese din anul 1837 în fiecare localitate, după vechiul obicei de către pârcălab, preot și jurații satului, cu acordul stăpânului moșiei, apoi au fost transcrise de slujbași ai județului în condici puse la dispoziție de visterie. Prin bogăția și diversitatea informațiilor prezentate această catagrafie, comparabilă cu recensământul din 1930, constituie un adevărat izvor documentar pentru cei care vor să cerceteze trecutul unei localități. Concepută de staticienii vremii în mai multe rubric, acestea cuprind informații din toate domeniile satului românesc. Prima rubrică se referă la numele și prenumele locuitorilor cu familiile acestora ,

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu urmată de naționalitate, starea civilă, vârsta, birul, proprietar sau clăcaș, ocupația și starea materială, suprafața agricolă măsurată în pogoane și animale. În toate satele cărăușia era inerentă muncii pământului, fiindcă aproape toți gospodarii aveau cel puțin o pereche de boi, unii chiar câte două perechi, care erau folosite atât pentru dețelenit și arat, dar și pentru transportul cu carul. Numărul cailor este relativ redus, dar în puține gospodării nu se găsește cel puțin o vacă. Oi nu aveau toți gospodarii, ci în număr mai mare de 10, 30 sau chiar 40 doar unii locuitori care au făcut din oierit o ocupație principală. Nu lipsește averea de care dispunea fiecare locuitor, suprafața agricolă, ponderea plantelor cultivate, efectivele de animale. O mulțime de ocupații și meșteșuguri țărănești complementare plugăriei și creșterii animalelor, apar în catagrafia de la 1838, cu informații foarte prețioase pentru tabloul vieții sociale și materiale. Astfel, găsim în sate câte unul sau doi cârciumari, vieri, rotari, olari, ciobotari, dogari, rachieri, chelari, dârstari, jugănari, povarnasii, ș.a., toate aceste profesii, în funcție de zona geografică, răspundeau necesităților vieții. Bogăția acestor date ne formează o imagine de ansamblu asupra satului românesc de la începutul secolului XIX. Putem constata câți dintre locuitorii acestora erau birnici și care erau categoriile privilegiate, mazili, boieri, militari, preoți și dacăli, patentari și cei iertați de sate, statutul lor social – clăcași și proprietari. Unele sate cu precădere sunt de clăcași, oameni nevoiți să muncească pe moșiile proprietarilor, în schimbul clăcii, care nu de puține ori era înrobitoare, la care se adăugau și așa numitele prisoase numai puțin împovărătoare. Sunt însă și sate libere, de moșneni cu un puternic potențial economic, ca cele de podgorie precum Popești, Cotești, Budești, Blidari și altele.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Unele dintre acestea, prin bogăția lor își permit să întrețină un număr mare de preoți și dacăli, să dispună de brutării dar și de mulți meșteșugari și negustori. Pentru fiecare sat, acolo unde a fost posibil, i-am trecut și pe slujbașii bisericii, preoți, dascăli, țârcovnici și paraclisieri. M-a surprins să găsesc însă și câțiva dascăli de copii, care sunt printre primii învățători ai satelor; la Tg Cândești este menționat dacălul de copii, Dinu sân Ion Dogaru,la Slobozia lui Stavăr este amintit Ion sân Ivan ”învățător de copii satului” iar la Dragosloveni, dacălul Dumitru sân preot Neagu, un ”holtei de 18 ani care se ocupa cu învățătura școlarilor”. Din punct de vedere demografic constatăm că majoritatea familiilor erau formate în medie din patru personae, iar populația era una tânără, nu depășea vârsta de 40 de ani. Focșanii – Munteni reședință a județului Slam Râmnic până la unificarea acestuia de la 1862, era un oraș de graniță format dintr-o comunitate multietnică – români, greci, sârbi, nemți, armeni, unguri, puțini evrei, câțiva ruși și un leah dar și țigani. În Focșani trăia o lume foarte pestriță, ca de altfel în toate târgurile moldovenești de odinioară, dar mai ales aici, în zona de graniță, unde existau interferențe etnice și confesionale. O lume „cosmopolită”, spre deosebire de majoritatea etnică și confesională a comunităților rurale. Etnicii străini- sudiții (supuși), nemții și englezii, erau sub protecția agenției austriece, iar rușii și fracezii sub protecția consulatului rusesc. Impresionează multitudinea de profesii, de la mahal (hamal) si zaraf care nu putea să fie altul decât un evreu, la cafegiu, tabagiu, cârciumari la tot pasul, găitănar, spițer și mulți alții. Dintre toate aceste îndeletniciri niciuna nu lipsește, ele ne vorbesc despre viața economică atât de activă și prosperă a acestui târg de meșteșugari și negustori. Inițial mi-am dorit o transcriere integrală a acestor documente pentru ca împreună cu catagrafia ținutului Putna de la 1831 pe care am publicat-o recent în volumul „Documente demografice și statistice. 11

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Catagrafiile Ţinutului Putna”, să refac din punct de vedere demografic, onomastic, social - economic unitatea actual a județului Vrancea. O asemenea lucrare este posibilă dar necesită un volum mare de muncă și mult timp de care nu mai dispun, având și alte lucrări pe care nu aș vrea să le abandonez. Și atunci, am găsit această soluție, să fac o sinteză a informațiilor oferite de catagrafia de la 1838, pe care le-am transcris din chirilică cu prilejul mai multor vizite la Arhivele Naționale din București. Consider că aceste date, chiar dacă sunt sumare, pentru localitățile vâncene care au aparținut de fostul județ Slam-Râmnic vor fi de folos cercetătorilor în domeniu, oferind o gamă bogată de informații. O parte dintre plășile fostului județ Slam-Râmnic se regăsesc acum în întregime în Vrancea, exemplu plasa Orașului și Marginea de Sus, Marginea de Jos, din care câteva localități fac parte acum din județul Brăila (Gârlești, Crângeni, Corbu, Blehani, Măxineni, Cotu Lung, Adunații ot Podu Gurgueți și Puțu Ariciului). Din plasa Râmnicul de Sus și plaiul Râmnic numai o parte din fostele localități râmnicene sunt integrate acum în județul nostru, majoritatea făcând parte din județul Buzău.

I. Plasa Orașului

1. Caiata Populația: 61 familii, 249 locuitori Neamul: români Clăcași: 53 Scutiți: 3, una văduvă, doi patentari Profesia: preot Toma sân Petrea, țârcovnic Petrea sân Toader, un cojocar, un harabagiu, restul plugari Agricultura: animale – cai 29, boi 103, vaci 67, oi 721, capre 15, râmători 28, stupi 100 2. Bogza

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Populația: 92 familii, 401 locuitori Neamul: români Clăcași: 52 Scutiți: 15 – un preot, un țârcovnic, un militar, 10 văduve, un neam de boier, un iertat pentru plata birului Profesia: preot Banul sân Soica – 40 de ani, țârcovnic Dinul sân Toma Ion – 50 de ani Animale: 107 cai, 139 boi, 159 vaci, 1564 oi, 10 capre, 41 porci, 95 stupi, 78 pogoane porumb, 17 pogoane vie, pomet - 60 pogoane

3. Retezați Populația: 40 familii, 180 locuitori Neamul: români Birnici: 30 Clăcași: 39 Scutiți: 3 văduve Profesia: un negustor, restul plugari Sudiți (străini): 3 unguri Agricultura: suprafața agricolă: 40 pogoane pomet, 4 pogoane vii; animale: 25 cai, 71 boi, 80 vaci, 920 oi, 18 porci, 4 capre, 20 stupi

4. Slobozia Ciorăști Populația: 87 familii, 368 locuitori Neamul: români Clăcași: 86 Plugari: 85 Profesia: preot Radu sân Vasile- 25 de ani, preot Stanciu Dediu – 26 ani, târcovnic Alexe sân Mircea – 20 de ani Agricultura: animale - 140 cai, 123 boi, 71 vaci, 264 oi, 2 capre, 9 porci

5. Gugești Populația: 110 familii, 438 locuitori 13

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Neamul: români Clăcași: 103 Scutiți: 13 – un preot, 2 țârcovnici, 11 văduve Profesia: preot Dumitru sân popa Codin – 58 de ani-duhovnic, țârvovnici Brat sân popa Dumitru- 30 de ani, Tănase sân popa Cosma – 40 de ani Agricultura: suprafața agricolă – 335 pogoane porumb, 4 pogoane vii, 138 pogoane pomet; animale – 13 cai, 157 boi, 77 vaci, 837 oi, 46 râmători, 170 stupi

6. Tătărași Populația: 32 familii, 140 locuitori Neamul: români Clăcași: 32 Profesia: 32 plugari Agricultura: animale – 16 cai, 87 boi, 38 vaci, 234 oi, 2 capre, 24 râmători

7. Mihălceni Populația: 24 familii, 80 locuitori Neamul: români Birnici: 23 Clăcași: 24 Sudiți: 1 Agricultura: animale – 8 cai, 42 boi, 112 vaci, 117 oi, 3 porci

8. Slobozia Mihălceni Populația: 60 familii, 275 locuitori Neamul: români Clăcași: 57 Scutiți: 2 Profesia: preot Voinea sân Tudor – 37 ani, țârcovnic Samoilă Pruteanul- 26 ani, plugari 56, un fierar țigan al statului

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Agricultura: animale – 58 cai, 112 boi, 63 vaci, 624 oi, 27 capre, 107 porci

9. Bălești Populația: 89 familii, 290 locuitori Neamul: români Birnici: 81 Patentari: 3 Scutiți: 4 – un preot, un cântăreț, doi țigani (fierari) a lui Alecu Ghica Profesia: preot Toma sân Rad – 38 de ani, cântăreț Mihalache sân popa Ion – 22 ani, 87 plugari Agricultura: animale – 70 cai, 214 boi, 131 vaci, 546 oi, 53 capre, 118 porci

10. Codrești Populația: 56 familii, 241 locuitori Neamul: români Birnici: 55 Profesia: preot Neagu sân popa Costandin – 49 ani, toți plugari Agricultura: animale – 30 cai, 148 boi, 92 vaci, 709 oi, 27 capre, 66 porci

11. Ungureni ot Sihle Populația: 42 familii, 182 locuitori Neamul: români Birnici : 37 Patentari: 1 Scutiți: 4 – un preot, 3 văduve Profesie: preot Vasile sân Ion Manu – 35 ani Agricultura: animale- 18 cai, 63 boi, 28 vaci, 316 oi, 20 capre, 22 râmători, 32 stupi

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu 12. Slobozia Codrești Populația: 36 familii, 155 locuitori Neamul: români Birnici :35 Profesia: țârcovnic Dumitru sân Teodosie – 35 de ani, toți plugari Agricultura: animale – 22 cai, 84 boi, 35 vaci, 355 oi, 4 capre, 32 porci

13. Sat Mărtinești Populația: 34 familii, 136 locuitori Neamul: români Birnici: 33 Clăcași: 34 familii. Profesia: târcovnic Ion sân popa Tudor – 27 ani, 25 plugari, 9 familii se hrănesc cu mâinile Agricultura: animale – 7 cai, 75 boi, 33 vaci, 76 oi, 6 capre, 13 râmători, 16 stupi

14. Sat Ciorăști Populația: 117 familii, 525 locuitori Neamul: români Birnici: 104 Scutiți: 3 văduve, 2 scutiți pentru militar, iertați de bir pentru bătrânețe (vârstă) 4 persoane de 100 de ani și boală – 2 orbi Profesia: preot Oprea sân popa Vasile – 35 ani, preot Vasile sân Dinul – 60 de ani – duhovnic, 18 se hrănesc cu mâinile, restul sunt plugari Agricultura: animale – 85 cai, 261 boi, 123 vaci, 700 oi, 17 capre, 43 râmători, 50 stupi

15. Satul Voietin Populația: 106 familii. 420 locuitori;

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Neamul: 95 români, 7 sârbi, 4 țigani din care 3 fierari și un lăutar. Birnici: 93. Profesia: preot Costandin sân popa Stoica – 65 ani, țârcovnic Costandin sân popa Iordache – 40 de ani, un cojocar, 9 se hrănesc cu mâinile, 1 se hrănește din cerșit, 1 argat, 1 se hrănește cu furca (tors), restul plugari. Agricultura: animale – 55 cai, 188 boi, 127 vaci, 811 oi, 22 capre, 58 porci, 40 stupi.

16. Satul Sihlele Populația: 86 familii, 352 locuitori. Neamul: 9 țigani, restul români. Birnici: 62 Profesia: Ion sân Ion Jurubiță 40 de ani, plugar, 13 se hrănesc cu mâinile, 2 păzitori de vite, 1 muncitor, 1 argat, 3 se hrănesc cu furca, 3 fierari, 5 muncitori, 1 lăutar, o slugă; Agricultura: animale – 55 cai, 88 boi, 76 vaci, 305 oi, 42 capre, 34 porci, 5 bivoli, 12 stupi; 44 pruni, 30 duzi.

Subocârmuitorul plășii: A. Alecsandrescu

II. Plasa Marginea de Jos

1. Satul Mândrești Populația: 52 familii, 202 locuitori. Neamul: 7 țigani, unul venit de mic din Austria, restul români. Birnici: 42, un patentar de al 3-lea clas, un supus K.K. (Cezaro – Crăiesc) venit din Austria. Scutiți: 2 iertați de neputință (văduve), 7 ai mânăstirii Sf. Ioan. Profesia: 2 muncitori, 4 hierari, 3 lăutari, restul plugari. Agricultura: pogoane lucrate – 213; animale – 13 cai, 93 boi, 65 vaci, 183 oi, 68 râmători. 17

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu

2. Satul Bahne Populația: 11 familii, 43 locuitori. Neamul: români. Profesia: 10 plugari, una slugă. Agricultura: animale – 20 boi, 10 vaci, 40 oi, 7 porci.

3. Satul Lămotești Populația: 28 familii, 43 locuitori. Neamul: români. Birnici: 25 Scutiți și iertați: 3 Profesia: preot Chiriac – 35 de ani, 5 muncitori cu mâinile, 3 muncitori. Beteșugul: beteșug la un picior din întâmplare, boșorog din întâmplare – 3. Agricultura: pogoane lucrate – 98; animale: 4 cai, 53 boi, 30 vaci, 133 oi, 23 porci.

4. Slobozia Lămotești Populația: 35 familii, 153 locuitori. Neamul: români. Birnici: 30, 2 plătesc la cutie, 3 patentari al 3-lea clas. Profesia: 32 plugari, 2 muncitori cu mâinile. Beteșug: boșorog din întâmplare și surd de bătrânețe -90 ani, un boșorog din întâmplare și un picior umflat. Agricultura: pogoane lucrate – 118; animale: 4 cai, 92 boi, 32 vaci, 149 oi, 18 porci.

5. Slobozia lui Stavăr Populația: 97 familii, 395 locuitori. Neamul: români. Birnici: 103, un nedajnic-stupar, 4 patentari din al 3-lea clas, iertați (scutiți) – 2 văduve.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Profesia: Ion sân Ioan- dascăl la biserică și învățător de copii satului, 6 muncitori, 4 slugi, 1 păzitor de vite, restul plugari. Agricultura: pogoane lucrate – 312; pogoane pomet – 17; animale – 24 cai, 224 boi, 104 vaci, 769 oi, 8 capre, 72 porci; 40 pruni, 12 duzi.

6. Satul Paraschiveni Populația: 46 familii, 204 locuitori. Neamul: români, un bulgar. Birnici: 39, 2 patentari calsa a 3-a, 3 plătesc la cutie, 1 iertat de neputință (bătrânețe). Profesia: 3 muncitori, 1 slugă la proprietar. Agricultura: pogoane lucrate – 187; animale – 7 cai, 126 boi, 46 vaci, 301 oi, 25 capre, 30 porci, 48 pruni.

7. Satul Beșligeni Populația: 20 familii, 83 locuitori. Neamul: români. Birnici: 17, un patentar din al 3-lea clas – negustor de vin. Scutiți: Toader Niță, dorobanțul plășii. Profesia: 1 croitor, restul plugari. Beteșug: la mână și la șale din întâmplare. Agricultura: poagoane lucrate – 85; animale: 10 cai, 55 boi, 30 vaci, 178 oi, 19 porci, 15 stupi.

8. Satul Gologanu Populația: 135 familii, 566 locuitori. Neamul: români, 6 țigani. Birnici: 104. Scutiți: 2 preoți, 6 dorobanți, , un militar în slujbă, o văduvă, 4 plătesc la cutie, 4 hierari la mănăstirea Snagov, 2 hierari a Mărgineanului, un muncitor în slujbă. Agricultura: pogoane arate – 597; animale – 45 cai, 436 boi, 180 vaci, 123 oi, 3 capre, 165 porci. 19

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu

9. Satul Obilești Populația: 73 familii, 295 locuitori. Neamul: români și un ”ungur” – Ion Ardeleanul supus K.K. Birnici: 50, 14 plătesc la cutia satului. Scutiți: 2 văduve, un militar, un dorobanț al plășii, un patentar clasa a 3-a, un slujitor al bisericii. Profesia: preot Chivu sân popa Radu – 35 ani, un paraclisier. Agricultura: pogoane lucrate – 170; animale – 15 cai, 142 boi, 65 vaci, 243 oi, 1 capră, 17 porci, 25 stupi.

10. Satul Hângulești Populația: 66 familii, 267 locuitori. Neamul: români, 3 țigani. Iertați: 3 plătesc la cutie, 2 neputincioși, 3 lăutari. Agricultura: pogoane arate – 287; animale – 201 cai, 141 boi, 117 vaci, 1641 oi, 81 porci, 87 stupi.

11. Satul Soci Populația: 29 familii, 119 locuitori. Neamul: români, 4 țigani. Birnici: 19. Scutiți: 10, 2 plătesc la cutie, 2 iertați de neputință, 4 hierari ai mănăstirii, 2 neintrați în capitație (20 ani). Agricultura: pogoane lucrate – 112; animale – 12 cai, 40 boi, 25 vaci, 74 oi, 12 porci, 196 stupi.

12. Satul Malurile Populația: 112 familii, 472 locuitori. Neamul: români Scutiți de bir: 9 văduve, 4 plătesc la cutie, 1 neintrat la capitație, 2 patentari din al 3-lea clas, un muncitor cu mâinile, 2 neintrați la clacă, 6 hierari ai mănăstirii, 3 lăutari, restul birnici.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Agricultura: pogoane lucrate – 491; animale – 78 cai, 231 boi, 127 vaci, 810 oi, 70 porci, 40 stupi.

13. Slobozia Râmniceni Populația: 46 familii, 218 locuitori. Neamul: români. Birnici: 42 familii. Scutiți: 1 dorobanț al plășii, 1 dedajnic. Profesia: preot Ștefan sân Soare – 28 ani, 3 morari, 1 muncitor, restul plugari. Agricultura: pogoane lucrate – 197; animale – 20 cai, 122 boi, 101 vaci, 737 oi, 120 porci.

14. Satul Râmniceni Populația: 207 familii, 900 locuitori. Neamul: români Birnici: 164. Scutiți: 2 slujitori ai bisericii, 11 văduve, 1 argat la proprietar, 9 dorobanți ai plășii, 2 dorobanți la moșie, 7 plătesc la cutie, 6 nedajnici, 4 țigani (hierari) la mănăstire. Profesia: preot Pascu sân Dumitru – 53 ani, Stan sân popa Ionu – 40 ani, logofăt la sat – Ion Vulturu. Agricultura: pogoane lucrate – 991; animale – 231 cai, 670 boi, 401 vaci, 2730 oi, 20 capre, 221 porci, 205 stupi.

15. Satul Tătaru Populația: 68 familii, 223 locuitori. Neamul: români Scutiți: 1 preot, 2 ciobani, 2 tigani hierari mănăstirești, 3 iertați- văduve, restul birnici. Profesia: preot Nicolai sân Radu – 37 ani. Agricultura: pogoane lucrate – 294; animale: 31 cai, 159 boi, 93 vaci, 603 oi, 1 capră, 30 porci.

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu 16. Satul Belciugu Populația: 48 familii, 170 locuitori. Neamul: români Scutiți: 1 vătaf la proprietar, 3 nevolnici (bătrâni), 4 țigani hierari mânăstirești. Agricultura: pogoane lucrate – 115; animale – 25 cai, 96 boi, 49 vaci, 355 oi, 14 porci.

17. Satul Bolboaca Populația: 133 familii, 598 locuitori. Neamul: români Birnici: 113. Scutiți: 20; 6 iertați, 2 slugi la proprietar, 2 supuși austrieci, 6 tigani hierari mânăstirești, 1 sujește la biserică. Profesia: preot Gheorghiță Sandu – 40 ani, 7 chirigii, 1 mocan, 2 muncitori, restul plugari. Agricultura: pogoane lucrate – 535; animale – 141 cai, 329 boi, 196 vaci, 1694 oi, 21 capre, 77 porci, 88 stupi.

18. Slobozia Măxineni Populația: 57 familii, 194 locuitori. Neamul: români Birnici: 47. Scutiți: 10 – 2 slujbași la biserică, 5 plătesc la cutie, 3 iertați pentru bătrânețe. Profesia: preot Murgu sân Radu – 50 ani, Tănase Stănilă – slujbaș la biserică, 1 ciobotar, 5 muncitori , 2 chirigii, 1 mocan. Agricultura: pogoane lucrate – 189; animale – 35 cai, 182 boi, 120 vaci, 652 oi, 1 capră, 47 porci, 6 stupi.

Sate din această plasă aflate acum în județul Brăila: Gârlești – 10 familii, Cringeni – 5 familii, Corbu – 94 familii, Blehani – 63 familii, Măxineni – 60 familii, Cotu Lung – 65 familii, Adunații ot Podu Gurguieți – 30 familii, Puțu Ariciului – 18 familii.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

III. Plasa Marginea de Sus

1. Satul Golești Populația: 130 familii, 543 locuitori. Neamul: români Profesia: muncește cu sapa – 56, 7 lăutari, 2 rotari, 1 chiriaș, 3 obaci la mânăstire, 1 obaci la stăpânu moșiei. Moșneni: 12. Agricultura: 72 pogoane vii, 139 pogoane pomet; animale – 16 cai, 164 boi, 131 vaci, 391 oi, 7 capre, 100 porci, 45 stupi, 848 pruni, 114 duzi.

2. Satul Vârteșcoiu Populația: 62 familii, 258 locuitori. Neamul: români. Birnici: 39. Clăcași: 48. Patentari: 17 – 16 clasa a 3-a, 1 clasa I-a. Scutiți: 3 văduve, 1 pentru bătrânețe – 100 ani. Profesia: arenșaș Tudor sân Vasile Dingu, arendaș mânăstirea Sf. Ioan, 47 plugari, toarce cu plată – 2, muncește cu sapa – 7, toarce cu furca – 3, 1 băcan, 1 morar, 1 muncitor.

3. Adunații ot Olteni Populația: 43 familii, 155 locuitori. Neamul: români, 8 sârbi: Dumitru sân Gheorghe, Rada Sârboiaca soția lui Ghiță, Nedelcu sân Stoian, Neculae sân Raș Maria sân Neculai Rașcu, Ivanciu sân Petrea Mungiu, Alecsandru sân Petrea. Birnici: 22. Clăcași: 23. Moșneni: 10. Profesia: patentari 12 (10 cls a 3-a, 2 cls a 2-a), 1 căprar dorobanți, 2 boieri de neam, 6 grădinari, 10 muncesc cu sapa, 3 dulgheri, 2 cu furca (torceau) 1 vier, 1 negustor de vin, 1 morar, 1 23

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu epistat la vie, 1 cârciumar la Marghioala Paraschiveanca, 1 chelar la dl Zamfirache Sihleanu, arendaș Dumitru sân Gheorghe, logofăt de sat Alecsandru sân Petre, preot Toader sân Miron Oprea – 70 ani. Agricultura: 49 pogoane vii, 10 pogoane pomet; animale – 16 cai, 48 boi, 28 vaci, 51 oi, 11 râmători; 40 pruni, 9 duzi.

4. Osebiții Sf. Ioan Populația: 48 familii, 186 locuitori. Neamul: români Birnici: 34. Clăcași: 32. Scutiți de sat: 2. Profesia: preot Gavrilă- 60 ani, 4 chelari, 12 patentari, 7 muncesc cu sapa, 1 argat, 1 pe moșia lui, restul plugari. Agricultura: 22 pogoane vii, 12 pogoane pomet; animale – 42 boi, 23 vaci, 9 stupi, 205 pruni, 36 duzi.

5. Satul Găteju Populația: 51 familii, 179 locuitori. Neamul: români, 1 tigan – robul mânăstirii. Birnici: 35. Clăcași: 26. Moșneni: 1. Profesia: 10 patentari, 20 chelari, 1 arendaș, 21 muncesc cu sapa, un lemnar, 20 plugari, 2 negustori de vin, 1 arendaș cârciumar, unul toarce cu furca, un muncitor, 1 argat. Agricultura: 38 pogoane vii, 33 pogoane pomet; animale – 6 cai, 36 boi, 22 vaci, 6 râmători, 23 stupi, 140 pruni, 15 duzi; un boier cu caftan – serdar de Moldova.

6. Satul Vulcăneasa Populația: 63 familii, 215 locuitori. Neamul: români. Birnici: 50.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Clăcași: 54. Scutiți: unul scutit de militar, 4 iertați – bolnavi. Profesia: preot Tatul sân Mihai Pîslaru – 34 ani, țârcovnic Vasile Lăncioaie, dascăl Ioniță sân Năstase Creț, 52 muncesc cu sapa, un plugar, un obaciu. Agricultura: 5 pogoane vii, 54 pogoane pomet; animale – 30 cai, 10 boi, 23 vaci, 163 oi, 38 capre, 13 râmători, 26 stupi, 208 pruni.

7. Satul Faraoanele Populația: 112 familii, 426 locuitori. Neamul: români, 2 țigani. Birnici: 84. Clăcași: 101. Scutiți: 1 în slujba miliției, 1 dorobanț, 2 robi țigani- hierari, 2 iertați de bir. Profesia: preot Stan sân preot Andreiu – 30 ani, Simion zet Dumitru Stroie – 26 ani, 2 patentari, pâcălab Ioan Șteoalfă – 60 ani – clăcaș, 47 plugari, toarce cu furac – 6, 1 pădurar, 36 muncesc cu sapa, 1 rotar, 3 negustori de vin, 1 muncește cu carul cu boi la turci, 5 chelari la vie, 1 slugă la boier, 1 cerșător, 1 lăutar, 1 hierar. Agricultura: 61 pogoane vii, 54 pogoane pomet; animale – 32 cai, 125 boi, 46 vaci, 692 oi, 124 capre, 45 râmători, 32 stupi, 616 pruni, 79 duzi.

8. Satul Paraschiveni Populația: 46 familii, 163 locuitori. Neamul: români, 3 sârbi. Birnici: 35. Clăcași: 43. Scutiți: 1 boier de neam, 4 patentari cls a 3-a, unul în slujba miliției (armatei). Profesia: 24 plugari, 5 grădinari, 3 muncitori cu sapa, 3 muncitori cu mâinile, 1 muncitor, o slugă unde găsește, un argat, toarce cu furca – 3, un cerșetor. 25

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Agricultura: 9 pogoane vii, 2 pogoane pomet; animale- 9 cai, 69 boi, 49 vaci, 111 oi, 7 capre, 19 râmători, 2 bivoli, pomi – 195 pruni, 70 duzi.

9. Satul Gura Oreavului Populația: 28 familii, 93 locuitori. Neamul: români, un țigan al statului. Birnici: 26. Clăcași: 28. Profesia (meșteșugul): 24 cu sapa, 2 plugari, un cârciumar, un baci la stână, patentari cls a 3-a – 2. Agricultura: 1 pogon vie; animale – 9 cai, 27 boi, 21 vaci, 212 oi, 14 râmători, 31 pruni.

10. Slobozia grămăticului Hristodor Populația: 44 familii, 164 locuitori. Neamul: români, 3 țigani, 2 unguri. Moșneni: 9. Clăcași: 17. Scutiți: 1 pentru miliție, 1 sudit K.K., iertați – 6, 1 boier de neam, 4 slujbași ai bisericii (un preot, 2 dascăli, un paraclisier). Mesteșugul: preot Necolae – 40 ani, dascăl Radu Pîrlit, patentari al 3-lea clas – 9, 9 muncesc cu sapa, 4 plugari, toarce cu furca – 2, 6 vieri, 1 negustor, o cârciumăriță, 3 băcani – cârciumari, 1 argat, o slugă la boier, 4 fierari, 1 morar, 1 mortasip de vamă, 1 epistat, 1 trăistar epistat și logofăt de sate – Andrei sân Ion. Agricultura: 82 pogoane vii, 28 pogoane pomet; animale – 13 cai 37 boi, 18 vaci, 24 oi, 44 râmători, 66 stupi, 2610 pruni, 16 duzi.

11. Satul Pânticești Populația: 69 familii, 275 locuitori. Neamul: români, 2 greci. Birnici: 52. Clăcași: 63.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Scutiți de bir: 5. Meșteșugul: preot Dumitru sân Gheorghe Șonțu – 30 ani, 4 patentari, 1 grădinar, 1 tăitor la zalhana, 2 chelari la vie, 1 argat, 5 muncesc cu sapa, 1 cârciumar, toarce cu furca – 3, 46 plugari, arendaș de moșie Dumitru Demiroulu. Agricultura: 48 pogoane vii; animale – 9 cai, 72 boi, 34 vaci, 122 oi, 1 râmător, 40 pruni, 31 duzi.

12. Satul Gura Caliței Populația: 67 familii, 244 locuitori. Neamul: români. Birnici: 55. Clăcași: 58. Iertați: 9. Scutiți: un dorobanț, un militar. Meșteșugul: 45 muncesc cu sapa, 2 rotari, ...... una toarce cu furca, un cârciumar – Stanciu Ursu. Agricultura: 3 pogoane vii, 25 pogoane pomet; animale – 13 cai, 61 boi, 46 vaci, 236 oi, 56 capre, 26 râmători, 870 pruni, 80 duzi.

13. Slobozia Pânticești Populația: 96 familii, 285 locuitori. Neamul: români, 5 sârbi. Birnici: 80. Clăcași: 89, restul iertați, scutiți. Meșteșugul: preot Costandin sân preot Nicolae – 40 ani, dascăl Dumitru sân Nicolae Paraipan – 32 ani, 8 patentari, 61 plugari, toarce cu furca pă plată- 2, un cojocar, un rotar, 4 grădinari, un cârciumar, 8 muncitori cu sapa iar unul cu mâinile, un argat la stăpân, 2 chelari la vie, 1 chirigiu – dă trăsuri cu chirie. Agricultura: 54 pogoane vii, 5 pogoane pomet; animale – 20 cai, 158 boi, 74 vaci, 273 oi, 20 capre, 15 râmători, 157 stupi, 476 pruni, 150 duzi.

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu 14. Satul Pitulușa Populația: 80 familii, 279 locuitori. Neamul: români. Birnici: 68. Clăcași: 67. Moșneni: 1- un boier de neam Vasile sân Tudorache. Meșteșugul: preot Gheorghe sân Lupu – 28 ani, preot Stancu sân Tudorache- 90 ani, dascăl Alecsandru sân Vasile – 30 ani, 60 muncesc cu sapa, una toarce cu furca, 1 muncitor cu furca, 1 argat unde găsește, 10 plugari, un cerșetor. Agricultura: 27 pogoane pomet, 55 pogoane vii; animale – 14 cai, 16 boi, 62 vaci, 189 oi, 64 capre, 48 râmători, 30 stupi, 2312 pruni, 8 duzi.

15. Satul Poienile Populația: 70 familii, 224 locuitori. Neamul: români, 3 țigani. Birnici: 50. Clăcași: 62. Scutiți: 3 pentru militar, 9 nevolnici (iertați de sat), un dorobanț. Meșteșugul: 37 muncesc cu sapa, 16 plugari, 3 rotari, 5 torc cu furca, 3 argați la boier, 2 rudari, un cioban, 5 patentari. Agricultura: 27 pogoane pomet; animale – 25 cai, 56 boi, 47 vaci, 337 oi, 55 capre, 10 râmători, 10 stupi, 980 pruni.

16. Satul Dealul Lung Populația: 30 familii, 106 locuitori. Neamul: români. Birnici: 28. Scutiți: 2, unul de militar. Clăcași: toți. Meșteșugul: 10 plugari, 19 cu sapa.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Agricultura: 10 pogoane pomet; animale – 15 cai, 20 boi, 29 vaci, 118 oi, 15 capre, 42 râmători, 2 stupi, 120 pruni.

17. Satul Podul Lacului Populația: 76 familii, 240 locuitori. Neamul: români, 3 țigani. Birnici: 66. Clăcași: 72. Iertați de bir: 2 dorobanți, un nevolnic. Meșteșugul: preot Alecsandru Ruivisan – 31 ani, dascăl Iordache Ion Dobre, 27 plugari, 34 cu sapa, un chelar la vie, 4 toarce cu furca, 2 muncesc cu vite, 2 rudari, 1 muncește unde găsește, 1 chelar la vie, 1 lăutar, un cerșetor. Agricultura: 30 pogoane pomet; animale – 21 cai, 60 boi 56 vaci, 63 oi, 21 capre, 51 râmători, 205 pruni.

18. Satul Priveghiu Populația: 37 familii, 143 locuitori. Neamul: români. Birnici: 32. Clăcași: 35. Scutiți: 2. Meșteșugul: 33 cu sapa, 2 plugari. Agricultura: animale- 14 cai, 45 boi, 38 vaci, 194 oi, 40 capre, 22 porci, 7 stupi, 262 pruni.

19. Satul Valea Rea Populația: 57 familii, 203 locuitori. Neamul: români. Birnici: 39. Clăcași: 46. Scutiți: 2. Iertați: 2.

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Meșteșugul: preot Toader sân Ion Răuță – 35 ani, dascăl Apostol sân Ioniță Albu – 20 ani, 42 muncesc cu sapa, un rotar, un argat, una toarce cu furca. Agricultura: 4 pogoane vii, 12 pogoane pomet; animale – 8 cai, 53 boi, 36 vaci, 83 oi, 21 capre, 2 porci, 2 stupi, 375 pruni.

20. Satul Bontești Populația: 100 familii, 406 locuitori. Neamul: români. Birnici: 68. Moșneni: 44. Clăcași: 41. Ocupația: preot Vasile sân preot Iordan, preot Zamfirache sân preot Dumitrache, cu sapa 56, patentari 5, dorobanți 8, militari 2, boieri de neam 8, chelari 8, dulgheri 4, plugari 9, cu via 5, ciobotari 2, bacani 7, 1 dragoman de vite, cu furca 2. Agricultura: pogoane - 168 porumb, 211 vii, 89 grâu, 255 pomet, fân 198, sorg. 3, orz 32, mei 2, stupi 70; animale – 100 cai, 139 boi, 85 vaci, 190 oi, 29 porci, 6 capre, 2 bivoli.

21. Satul Blidarile Populația: 40 familii, 144 locuitori. Neamul: români. Birnici: 25. Moșneni: 35. Clăcași: 2. Ocupația: preot Iacov sân preot Toma, dascăl Vasile sân Vlad, patentari 10, mazil 1, dorobanț al plășii 1, 3 chelari, un dulgher, 2 plugari, 2 cu via lor, un cojocar, un ciubotar, 26 cu sapa. Agricultura: pogoane cultivate – 47 porumb, 24 grâu, 28 vie, 34 fân 1 orz, 1 pomet; animale – 26 boi, 27 vaci, 119 oi, 4 cai, 12 porci.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

22. Satul Cârligele Populația: 141 familii, 561 locuitori. Neamul: români, 2 greci. Birnici: 75. Clăcași: 81. Moșneni: 23. Ocupația: dascăl Grigore sân preot Tudorache, 20 patentari, 6 dorobanți, 6 neam de boier, 6 mazili, un sudit, un postelnic, 76 cu sapa, 14 plugari, 13 cu furca, 1 dulgher, 1 cu căruța, 1 curelar, 2 ciubotari, 1 rotar, 15 cu via, 1 negustor, 1 croitor, 3 fierari, 1 povarniță; Agricultura: pogoane – 262 porumb, 148 grâu, 228 vie, 290 fân, 2 orz, 72 stupi, 16 duzi; animale – 137 cai, 123 boi, 138 vaci, 689 oi, 73 porci.

23. Satul Dălhăuți Populația: 54 familii, 190 locuitori. Neamul: români, 3 străini. Birnici: 32. Clăcași: 35. Moșneni: 8. Ocupația: preot Filip sân Ivan Ciuciur, dascăl Dragomir sân popa Filip, 7 patentari, 2 boieri de neam, 2 dorobanți, 9 chelari, 38 cu sapa, 7 plugari, 4 sudiți ( străini). Agricultura: pogoane cultivate – 66 porumb, 50 vie, 22 grâu, 45 fân; animale – 30 boi, 40 vaci, 151 oi, 9 cai, 9 porci.

24. Lacul lui Baban Populația: 91 familii, 341 locuitori. Neamul: români, 42 țigani. Birnici: 46. Clăcași: 46. Iertați: 2 bătrâni, un dorobanț, un moșnean.

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Meșteșugul: 23 plugari, 60 cu sapa, 4 cu furca, o rudăreasă, 42 familii de țigani aparțineau mănăstirii Govora. Agricultura: animale – 37 cai, 59 boi, 68 vaci, 354 oi, 6 capre, 4 porci, 50 pruni.

25. Satul Rașca Populația: 37 familii, 124 locuitori. Neamul: români. Birnici: 32. Clăcași: 31. Scutiți: 1. Iertați: 4. Meșteșugul: 21 cu sapa, 5 dogari, 2 plugari, un rotar, un dorobanț, 2 muncesc cu furca, un dorobanț. Agricultura: animale – 21 cai, 8 boi, 46 vaci, 45 oi, 7 capre, 9 râmători, 40 pruni. 26. Satul Petreanu Populația: 23 familii, 81 locuitori. Neamul: români. Birnici: 19. Clăcași: 22. Scutiți: 2, iertat 1, 1 pentru militar. Meșteșugul: 21 cu sapa, 5 dogari, un rotar, 2 muncesc cu furca, 2 plugari, un dorobanț, un patentar. Agricultura: animale – 13 cai, 15 boi, 16 vaci, 30 oi, 9 râmători, 6 stupi. Ispravnicul Toma Cocomete și Stan sân Toma Cocomete.

27. Satul Odobasca Populația: 109 familii, 276 locuitori. Neamul: români, un țigan mănăstiresc mănăstirea Râmnic. Birnici: 94. Clăcași: 96. Scutiți: 2 pentru militar, 2 scutiți pentru bătrânețe.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Meșteșugul: 11 plugari, 7 cu sapa, unul obaci la oi, 2 baci la stână, 47 rotari, 5 cu furca, un dorobanț, un lăutar, unul cere în sat, un patentar, un cojocar. Agricultura: 18 pogoane pomet; animale – 42 cai, 105 boi, 233 vaci, 533 oi, 40 capre, 94 porci, 47 stupi, 27 fânare.

28. Andreiașu de Sus Populația: 99 familii, 211 locuitori. Neamul: români. Birnici: 97. Clăcași: 104. Scutiți: 3; unul pentru militar, 8 iertați pentru bătrânețe. Meșteșugul: isprăvnicul Toader sân Apostilinoiu, dascăl Neculai -70 ani, 50 muncesc cu sapa, 2 plugari, 4 rotari, 4 muncesc cu mâinile, 2 cu furca, toarce cu furca – 2, dogari 32, 3 argați, un cârciumar, 2 pădurari, 2 sărari. Agricultura: animale – 79 cai, 24 boi, 55 vaci, 672 oi, 111 capre, 30 râmători, 25 stupi, 225 pruni.

29. Andreiașu de Jos Populația: 54 familii, 175 locuitori. Neamul: români. Birnici: 45. Clăcași: 45. Iertați: 6. Meșteșugul: Vasile sân Ion Baraboiu, 32 cu sapa, 2 cu furca, 2 funaru, 6 dogari, 2 argați, un cărbunar, un milog. Agricultura: 6 pogoane vii, 27 pogoane pomet; animale – 43 cai, 18 boi, 35 vaci, 441 oi, 107 capre, 115 râmători, 663 pruni.

30. Satul Urechești Populația: 107 familii, 396 locuitori. Neamul: români, 4 sârbi, un grec, 6 țigani. Claca: 53 clăcași, 31 moșneni. 33

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Scutiți: 2 slujbași ai bisericii, 4 boieri de neam, 3 sudiți ( străini), 2 austrieci și un englez, unul scutit pentru militar, 4 dorobanți, 7 ai mănăstirii Sf. Ioan, 14 iertați – văduve și nevolnici. Meșteșugul: preot Avram, dascăl Apostol sân preot Ilie – 20 ani, 53 cu sapa, 6 plugari, 1 dragoman de vinuri, 2 băcani, un croitor, un brutar, 2 fierari, 1 pîrcaru, 1 chelar, 1 argat, 1 răchier, 1 bărbier, 10 cu furca, 5 călărași, 1 pădurar, 4 cu via lor. Agricultura: 145 pogoane vii, 219 pogoane pomet; animale – 44 cai, 80 boi, 29 vaci, 125 oi, 1 capră, 50 râmători, 73 stupi, 2435 pruni, 191 duzi.

31. Satul Popești Populația: 345 familii, 1322 locuitori. Neamul: români, 3 greci – Alexe Grecul – boier de neam, Panaite sân Alexe Grecu – boier de neam, Teofilat Grecu- sudit grecesc, cârciumar. Claca: moșneni 269, clăcași 45. Scutiți: 3 sudiți (austriac, german, grecesc), 4 scutiți de militar, 15 dorobanți, 17 boieri de neam, 43 iertați, 1 iertat de stăpânire, 1 iertat de comisie, 15 mazili. Meșteșugul: preoți: Toader sân Apostol -35 ani, Nica sân Enache Popaz – 60 ani, Pavel sân popa Apostol – 25 ani, Răducan sân popa Gavrilă, Proin sân protopopu Radu – 75 ani, diacon Anghel sân preot Ioniță – 56 ani, țârcovnic Drăghici sân popa Apostol – 22 ani, Ion sân popa Apostol Răpoțel – 25 ani, Iane sân preot Gavrilă – 25 ani, 58 plugari, 150 cu sapa, 21 cu furca, 9 cu via, 2 dragomani de vinuri, 2 argați, 8 cârciumari, 21 chelari, 1 dulgher, 2 băcani, 1 cojocar, 6 cărăuși, 2 ciubotari, 1 dogar, 1 croitor, 1 povarnagiu, 2 cu neguțătoria. Agricultura: 600 pogoane vii, 808 pogoane pomet; animale – 109 cai, 361 boi, 202 vaci, 334 oi, 16 capre, 238 râmători, 775 stupi, 7417 pruni, 720 duzi.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

32. Satul Dragosloveni Populația: 162 familii, 597 locuitori. Neamul: români, 2 greci, 1 sârb, 8 țigani de vatră ai mănăstirii Sf. Ioan, greci: Hristea Grecu zet Matei Tudorancea – negustoria, Zamfir Grecu – boier de neam – moșnean, arendaș. Birnici: 92. Clacă: 56 moșneni, 47 clăcași. Scutiți: 4 sudiți (străini), 8 boieri de neam, 3 mazili, 2 scutiți pentru militar, 7 dorobanți, 10 iertați, 13 patentari, 1 postelnic. Meșteșugul- preoți: Petrea Oltenu – 50 ani, Ștefan- preot duhovnic – 102 ani, preot Ștefan – 30 ani, Dumitru sân Ion Bălan – 40 ani, dascăli: Lazăr – 26 ani, Dumitru sân preot Neagu – 18 ani, cu învățătura școlarilor, 20 plugari, 4 cu furca, 1 lăutar, 3 olari, 1 ciobotar, 1 brutar, 1 negustor de vin, 4 chelari, 1 rotar, 1 chirigiu, 2 căruțași, 6 argați, 6 hierari (fierari), 1 pădurar, 1 arendaș, 1 dulgher. Agricultura-271 pogoane vii, 241 pogoane pomet; animale – 59 cai, 178 boi, 131 vaci, 205 oi, 12 capre, 151 porci, 171 stupi, 8125 pruni, 192 duzi.

33. Slobozia Tătărași Populația: 86 familii, 353 locuitori. Neamul: români, un sârb, un ungurean. Birnici: 50. Claca: 53 clăcași, 20 moșneni. Scutiți: 1 boier, 7 mazili, 2 dorobanți, 4 iertați. Meșteșugul: preot Chiriac – 32 ani, 40 plugari, 19 cu sapa, 6 muncitori, 5 cu furca, 2 cârciumari, 3 dulgheri, 1 ciobotar, 3 croitori, 1 brutar, 1 olar, 1 logofăt în slujba bisericii: Ion sân preot Gheorghe Perișoară. Agricultura: 163 pogoane vii, 410 pogoane pomet; animale – 24 cai, 117 boi, 64 vaci, 76 oi, 21 capre, 89 râmători, 26 stupi, 3405 pruni, 265 duzi.

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu 34. Satul Broșteni Populația: 81 familii, 283 locuitori. Neamul: români, 2 țigani de vatră mănăstirești, un rus. Birnici: 58. Claca: 64 clăcași. Scutiți: un boier de neam, 4 mazili, 2 moșneni, un sudit austriac. Meșteșugul: dascăl Ionu sân preot Petrea – 35 ani, 29 cu sapa, 7 cu furca, 13 plugari, 1 argat, 1 fierar, 1 morar, 1 chelar, 1 ciobotar, 2 cârciumari, 1 lăutar, 13 muncitori, 1 argat, 1 zidar. Agricultura: 54 pogoane vii, 65 pogoane pomet; animale – 11 cai, 104boi, 33 vaci, 42 oi, 4 capre, 11 râmători, 9 stupi, 1430 pruni, 59 duzi.

35. Satul Budești Populația: 170 familii, 658 locuitori. Neamul: români, 3 sârbi, 1 țigan la domnul Tătăranu. Birnici: 101. Claca: 147 moșneni, 4 clăcași, scutiți – 9 boieri de neam, 4 mazili, 2 postelnicei, 2 dorobanți, 7 dorobanți, 1 sudit austriac, 1 scutit de militar. Meșteșugul: preot Apostu sân popa Pavel, dascăl Anghelie sân popa Miron, 21 patentari,3 surugii, 10 se hrănesc cu via lor, un ciobotar, 18 cu furca, 2 torc cu furca, 37 muncitori, un băcan, un hierar, un pantofar, un chelar, un argat, un chirigiu, un cojocar, un țârcovnic – Gheorghe sân popa Avram, un croitor, un zidar, 60 plugari.

36. Satul Cotești Populația: 258 famili, 1047 locuitori. Neamul: români, 11 sârbi, 6 greci – Dumitrache sân șătrar Rizu, 2 țigani. Birnici: 151. Claca: 169 moșneni, 75 clăcași. Scutiți: 20 boieri de neam, 4 mazili, 2 dorobanți.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Meșteșugul: preoți: Antonache sân preot Anton – 57 ani, Chiriță sân preot Ion – 27 ani în slujbă, preot Radu Mercoiu – 60 ani, preot Alecsandru sân preot Caloian – 35 ani, dascăli: Chiriță sân popa Radu – 35 ani, Alecu sân popa Iordache – 27 ani, Gavrilă sân Rad dascălu – 36 ani – dascăl în slujba bisericii, 20 patentari cls a 3-a, 16 patentari cls a 2-a, un postelnicel, un logofăt, un boier sătrar – Rizu Gurănescu, un fecior de sluger – Alecu Cotescu, slugăreasa Maria Borăneasca, un fecior de șătrar – Dumitrache sân șătrar Rizu, feciori de sluger – Alecsandru Cotescu și Matache Borănescu, boier de polcovnic – Ion Botescu, Iordache Cotescu, Ioan Torcaș, clucer Toma Paraschivescu, plugari 50, cu furca 21, cherari 13, un rotar, un văcar, un rotar, un lucrător de mături, un cojocar, un rudar, 1 cerșetor, 3 croitori, 2 vizitii, un cojocar, 2 zidari, un baci, un logofăt, vătășel Alecsandru Stratulat, vătaf Gligore Hanganu, arendaș Iancu Belișu, 12 cu proprietatea sa, un croitor, 52 muncitori, 8 negustori de vite, 2 ciobotari, 9 argați, 3 pădurari, 11 negustori de vin, un negustor de rachiu, un olar, 4 dulgheri, 3 dorobanți, 2 cârciumari, 4 căruțași, 1 cismar, 2 cârciumari, 1 dorobanț al Cinstitei Ocârmuiri, 2 brutari, 2 cotari, un mungiriu, o chelăriță. Agricultura: suprafața agricolă: 698 pogoane vii, 866 pogoane pomet; animale – 141 cai, 373 boi, 233 vaci, 1260 oi, 66 capre, 292 râmători, 4 bivoli, 591 stupi, 11372 pruni, 670 duzi.

IV. Plasa Râmnicul de Sus

1. Satul Tigoiu Populația: 61 familii, 158 locuitori. Neamul: români. Birnici: 54. Meșteșugul: dascăl Asănache sân popa Nicolae Hudan, un paraclisier, 5 toarce cu plată, 6 muncitori, un butnar, un rotar, 2 cerșetori.

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Agricultura: 166 pogoane arătură, 204 pogoane pomet; animale – 1 cal, 78 boi, 44 vaci, 134 oi, 47 capre, 14 stupi, 1600 pruni, 37 duzi.

2. Slobozia Coroteni Populația: 106 familii, 417 locuitori. Neamul: români, 1 grec, 1 țigan. Birnici: 80. Scutiți: 3 boieri, unul cu caftan, 3 dorobanți, un moșnean, restul clăcași. Meșteșugul: preot Gheorghe sân popa Banu – 50 ani, popa Ionu – 28 ani, un scriitor – Ene Mateescu, un dulgher, un logofețel, 1 cârciumar, un croitor, 3 butnari, 11 rotari, 3 chelari boirești, 3 argați, un văcar, un vizitiu, toarce cu plată 2, 3 se hrănesc cu rodu, 5 cerșetori. Agricultura: 82,5 pogoane de vie, pomet – 237; animale – 43 cai, 142 boi, 81 vaci, 466 oi, 116 capre, 61 râmători, 35 stupi, 1109 pruni, 15 duzi.

3. Satul Coroteni Populația: 39 familii, 197 locuitori. Neamul: români, 3 unguri, 36 familii venite în sat. Birnici: 29. Scutiți: 4 dorobanți. Meșteșugul: preot Mihaiu sân popa Sârban – 40 ani, toarce cu furca 3, un argat, 7 plugari, un butnar, un rotar, un croitor. Agricultura: pogoane lucrate – 171, 49 pogoane vii și 268 pogoane pomet; animale – 19 cai, 63 boi, 46 vaci, 243 oi, 15 capre, 59 râmători, 50 stupi, 2717 pruni, 12 duzi.

4. Obrejița Populația: 40 familii. 167 locuitori. Neamul: români. Birnici: 38 familii.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Meșteșugul: un isprăvnicel, 3 plugari, un argat, restul muncitori. Agricultura: pogoane arate – 209, vii 58 pogoane, pomet 38 pogoane; animale – 7 cai, 78 boi, 67 vaci, 367 oi, 35 capre, 41 râmători, 56 stupi, 1431 pruni, 3 duzi.

5. Tâmboiești Populația: 202 familii, 740 locuitori. Neamul: români. Birnici: 132, scutiți – 3 dorobanți, 3 la neamuri, 2 mazili, un clăcaș, restul moșneni. Meșteșugul: popa Tudor – 45 ani, 19 patentari, 2 ciubotari, un pescar, un povornasiu, 2 chelari boierești, un văcar, unul se hranește cu via. Agricultura: pogoane lucrate – 697 – vii 289 pogoane, pomet 1521 pogoane; animale – 80 cai, 193 boi, 167 vaci, 91 oi, 10 capre, 136 râmători, 128 stupi, 7952 pruni, 62 duzi.

6. Bordești Populația: 153 familii, 479 locuitori. Neamul: români, un sudit. Birnici: 111 – moșneni 68. Scutiți: un mazil, 4 boieri de neam, 3 dorobanți. Meșteșugul: popa Stoica sân Radu – clăcaș, 80 ani, popa Melinte sân popa Enache – 34 ani, moșnean, logofătul moșiei Bordești – Anastase logofăt sân Avram Filimon, arendaș - Dumitru sân Ene – sudit, 6 patentari. Agricultura: pogoane lucrate 379, pogoane vii 220, pogoane pomet 611; animale – 40 cai, 165 boi, 63 vaci, 150 oi, 13 capre, 116 râmători, 6 stupi, 3887 pruni, 173 duzi. 7. Târgu Cândești Populația: 49 familii, 199 locuitori. Neamul: români.

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Meșteșugul: în darul preoției Radu sân Delinzau, dascăl de copii, Dima sân Ion Dogaru, un paraclisier, un căruțaș, un săpunar, 3 băcani, un bărbier. Agricultura: pogoane lucrate 137, pogoane vii 37,5, pogoane pomet 119; animale – 20 cai, 49 boi, 35 vaci, 120 oi, 42 capre, 19 râmători, 8 stupi, 685 pruni.

8. Cândești Populația: 152 familii. 584 locuitori. Neamul: români. Birnici: 120 Scutiți: un boier al plaiului, un mazil, 3 dorobanți, 7 la neamuri de boieri. Meșteșugul: preot Ioan sân popa Rumălazu. Agricultura: pogoane arate 404 – 213 pogoane vii, 858 pogoane pomet; animale – 54 cai, 134 boi, 48 vaci, 143 oi, 9 capre, 99 râmători, 68 stupi, 3620 pruni, 164 duzi.

V. Plaiul Râmnic

1. Petrele Fetii Populația: 84 familii, 348 locuitori. Neamul: români. Birnici: 74, majoritatea clăcași restul iertați. Meșteșugul: 6 dogari, un dulgher, 4 toarce cu furca, 2 toarce pă mălai, un baciu, un jugănar. Agricultura: pogoane porumb 715, pogoane pomet 57; animale – 100 cai, 50 boi, 139 vaci, 1296 oi, 191 capre, 115 râmători, 16 stupi.

2. Satul Jitia Populația: 104 familii, 469 locuitori – majorotatea tineri. Neamul: români. Sat de clăcași, majoritatea fără meșteșug.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Birnici: 77, 15 robi ai schitului Poiana Mărului. Meșteșugul: preot Vasile sân Chirilă – 40 ani, Ioan sân Mihaiu Puțoiu, 4 dogari, un rotar, 1 dârstar, 2 morari, 6 toarce cu furca, 2 toarce pă mălai. Agricultura: 40 pogoane pomet; animale – 120 cai, 80 boi, 211 vaci, 774 oi, 917 capre, 169 râmători, 50 stupi, 3683 pruni.

3. Satul Tulburea Populația: 59 familii, 226 locuitori. Neamul: români. Birnici: 36 din care 5 ai mănăstirii Râmnic. Scutiți: 2 dorobanți, 2 scutiți militar, majoritatea locuitorilor clăcași, câțiva moșneni. Meșteșugul: 5 toarce cu furca pă mălai, 21 dogari, 2 lăutari. Agricultura: pogoane pomet 76; animale – 36 cai, 50 boi, 47 vaci, 485 oi, 238 capre, 84 râmători, 24 stupi, 2855 pruni.

4. Satul Chiojdeni Populația: 51 familii, 214 locuitori. Neamul: români. Birnici: 39, majoritatea clăcași. Scutiți: 2 dorobanți, un militar. Meșteșugul: 6 toarce cu furca, 8 dogari, 1 rotar, majoritatea fără meșteșug. Agricultura: pogoane pomet 27; animale – 61 cai, 42 boi, 98 vaci, 377 oi, 306 capre, 113 râmători, 28 stupi, 2077 pruni.

5. Satul Niculești Populația: 101 familii, 430 locuitori. Neamul: români. Birnici: 80, 5 birnici mănăstirea Râmnic. Majoritatea clăcași, 8 moșneni. Scutiți: 2 dorobanți, 2 militari.

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Meșteșugul: preoți Neculai sân Preda – 64 ani, Anghel sân popa Dan, 30 ani, un patentar, 21 dogari, 10 toarce cu furca pă mălai. Agricultura: pogoane pomet 123; animale – 132 cai, 142 boi, 250 vaci, 879 oi, 469 capre, 174 porci, 115 stupi, 7384 pruni.

6. Satul Dumitreștii de Sus Populația: 78 familii, 289 locuitori. Neamul: români. Birnici: 46 din care 1 birnic domnesc și 2 ai mânăstirii Marginea. Scutiți: 2 dorobanți, 4 militari, 3 patentari. Meșteșugul: preot Moise sân Dan Mocanu – 65 ani, țârcovnic Stan zet Radu Mămăligă, 44 rotari, un dogar, 2 fierari, toarce cu furca 11, un morar. Agricultura: 331 pogoane pomet; animale – 62 cai, 122 boi, 196 vaci, 152 oi, 244 capre, 230 râmători, 47 stupi, 5679 pruni.

7. Dumitreștii de Jos Populația: 83 familii, 323 locuitori. Neamul: români. Birnici: 55, un birnic al coconeasei Văcăresca și unul al mânăstirii Râmnic. Scutiți: 2 dorobanți, 4 patentari, unul de plai. Meșteșugul: dascăl Gheorghe sân Neculaiu, paraclisier Stan sân Zaharia Rit, 55 rotari, 9 toarce cu furca, un fierar, un cojocar, un brutar – Tat Brutar. Agricultura: 278 pogoane pomet; animale – 70 cai, 131 boi, 201 vaci, 187 oi, 205 capre, 219 porci, 25 stupi, 6273 pruni.

8. Satul Peleticu Populația: 98 familii, 437 locuitori: Neamul: români. Birnici: 84. Scutiți: 2 dorobanți, un militar.

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Meșteșugul: 13 dogari, 4 toarce cu furca pă mălai, 9 rotari, un croitor, un rogojinar, un cojocar, restul fără meșteșug. Agricultura: 133 pogoane pomet; animale – 198 cai, 110 boi, 363 vaci, 586 oi, 445 capre, 229 porci, 81 stupi, 2830 pruni.

9. Satul Lăstuni Populația: 67 familii, 257 locuitori. Neamul: români. Birnici: 51. Meșteșugul: preot Stan sân Ene Bâra, țârcovnic Vasile sân popa Sârbu, Gligore sân Mih dascăl, 12 dogari, 9 toarce cu furca pă mălai, 4 rotari, 2 cojocari, 38 fără meșteșug, logofăt la sat - Ștefan sân Gheorghe Rebecă. Agricultura: 121 pogoane pomet; animale – 68 cai, 69 boi, 138 vaci, 154 oi, 93 capre, 107 râmători, 27 stupi, 1280 pruni.

10. Biceștii de Sus Populația: 111 familii, 411 locuitori. Neamul: români. Birnici:83, 2 birnici ai mănăstirii Râmnic, 43 clăcași, restul de familii moșneni. Scutiți: 3 dorobanți, un militar, 2 patentari, un boier de neam. Meșteșugul: preot Manolache sân popa Șărbanu, țârcovnic Ion sân popa Șărbanu, logofăt Pantazi sân Ioniță Ursăscu, 60 rotari, 7 toarce cu furca, un cimpoieșu, un lăcătuș, 4 cojocari, un fierar, un lăutar. Agricultura: 183 pogoane pomet, 4 pogoane vii; animale – 75 cai, 172 boi, 225 vaci, 1301 oi, 268 capre, 227 râmători, 20 stupi, 3090 pruni.

11. Biceștii de Jos Populația: 85 familii, 337 locuitori. Neamul: români.

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu Birnici: 47, 3 familii moșneni, restul clăcași, un birnic domnesc, țiganii de vatră – 2 ai mănăstirii Govora și 7 ai mănăstirii Cozia, 1 scutit pentru militar, 1 dorobanț, 2 patentari. Meșteșugul: 27 rotari, 8 toarce cu furca pă mălai, 8 lingurari, un fierar, un morar, restul trecuți la rubrica fără meșteșug. Agricultura: 60 pogoane pomet; animale – 46 cai, 74 boi, 145 vaci, 202 oi, 147 capre, 172 râmători, 25 stupi, 798 pruni.

Orașul Focșanii – Munteni

Populația: 344 familii, 1679 locuitori. Neamul : români; sârbi 91, țigani 57, greci 56, unguri 30, ovrei 19, nemțescu 16, armeni 9, ruși 5, ovrei botezați 3, fostul jidan 1, leahu 1, restul români. Religia: creștini ortodocși, catolici (papistași – 1), mozaică. Boierii focșăneni: cu băzman - șătrar Dumitru Fotin – grec, vel armaș - Bărbucianu sân Pavel, Dumitrache Robescul cu carte domnească din 1823 a măriei sale Grigore Ghica, vel vistierul – Mihalache Zaharescul, pitar- Vasile Pastiescu – proprietar – condeiul și hotarnic – 63 pogoane, Panait Blidărescul – talal la judecătorie, Ghiță Fotin – fiu de șătrar – subocârmuitor, Neculaie Virulescu – polvovnic – suptocârmuitor. Slujbe: - scrisorile la: judecătorie, ocârmuire, magistrat. - Preot Iordan, Preot Toma, Preot Radu, Preot Ifrim, Preot Neculai, Preot Ionul sân Gheorghe, Preot Costandin, Preot Ionu. - popă nemțesc Mihail Filistache Slavic, - egumenul mânăstirii Sf. Ioan – arhimandrit ieromonarh Timoteiu – grec. - protopop preot Petrea. - Prezident de Magistrat – serdar Ghiță Șonțu. - Judecător de tribunal – Alecu Mărgărit - dohtor – Giurcă sân Giurcă – neamțu - polițaiul Focșani – Ghiță Panaitu

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

- scriitor la judecătoria Putna – Costache Barbu - scriitor la Ocârmuire – Iancu Pastiescu - scriitor la cancelaria K – K (Cezaro – Crăiasa- austriacă) - slujbaș la Eforia Moldovei Profesii (ocupații): un alvițar și măcelar, 3 abagieri, un aprod de judecaătorie, un arendaș de moșii, 1 arabagiu, un arendaș de moșii și altor speculații, cinci argintari, un arnăut, 2 băcănași, 8 băcani, un băcan și cârciumar, un băcan și staroste de patentari, trei blănari, un blănar și zaraf, șase blănari, un boiangiu, un bogasier, șase brutari, doi brutari și cârciumari, trei bucătari, un cafegiu, un cafegiu și cofetar – Atanasie Teohari – grec, un calpagiu, o căldărăriță și cârciumăriță, un caritaș, un căruțaș, un cantaragiu, o calfă de brutari, un căprar de starostie K – K, un caval, doi cârciumari și blănari, un cârciumar și croitor, doi cârciumari și chirigii, un cârciumar și găitănar, un cârciumar și dulgher, patru cârciumari și hangii, un cârciumar și măcelar, un cârciumar și muncitor, patru cârciumari și precupeți, cinci cârciumari, un cercelar, un ciauș, un cerșetor, 2 cismari, un cismar și cârciumar, doi cismigiu, un chirigiu, cinci ciobotari, un cobzar, opt cojocari, un cobzar și cârciumar, patru covrigari, zece croitori, doi croitori și băcani, un croitor și cârciumar, un croitor și logofăt – mahalalei Tăbăcari – Nicolae Mihalache, un curitar, doi dulgheri, un dulgher și cârciumar, un dorobanț la magistrat, un găitănar, un giuvaiergiu, cinci grădinari, un grădianar și abagier, un hangiu, un hangiu și cu condeiu, un harabagiu, șapte hierari, un logofăt, un lăutar, un mahal, un mahal și cârciumar, un mândărar, cinci măcelari, un mehanic, doi mortasipi, patru muncitori, un mungiu, un mungiu și hangiu, un muscaragiu, trei negustori, un negustor de mai multe feluri, un negustor și meșteșugul condeiului, doi negustori de moșii, un negustor de moșii și alte,un negustor de vite, un pantofar, un pescar, un pescar și măcelar, un plăcintar, un plăpomar, doi plugari, un polițai, un portar la judecătorie și condicar, nouă precupețe, șase preoți ortodocși,un preot nemțesc, un protopop, un salar, un sameș al judecătoriei, un samsar, un scriitor, un scriitor al cancelariei K –K austriece, un scriitor la judecătoria Putna, un scriitor la Ocârmuire, un 45

https://biblioteca-digitala.ro Ionel Budescu scriitor la Starostie, un spițer, un slujbaș la Eforia Moldovei, un sticlar, un sticlar și zaraf, un stoler, trei surugii la poștă, un tabagiu, un talar, un tinichigiu, un tufocgiu, un vameș, un vătaf de aprozi, un vătaf de țigani, șase vizitii, un zaraf – Marche Cronciod – ovrei. Agricultura: animale – 231 cai, 88 boi, 133 vaci, 130 oi, 2 bivoli, 47 râmători, 227 stupi, 563 pruni, 165 duzi.

Mahalaua cu Trei Roate ce-i zice și Tăbăcari

Populația: 84 familii, 354 locuitori. Neamul : români, 7 țigani, 2 ruși, un ungur, un sârb. Profesia: preot Radu, preot Ion, preot Gligore, un dascăl la biserică, un dascăl Dumitrula Moldova. Ocupații: un arendaș de moșie, doi cărămidari, opt ciobotari, opt cârciumari, un cârciumar și hangiu, un grădinar, patru hierari, un păstrabagiu și plugar, un cârciumar și olar, opt muncitori, 13 plugari, un plugar și cârciumar, 2 lăutari, 10 tăbăcari, un tăbăcar și cârciumar, un răchier. Agricultura: animale – 35 cai, 74 boi, 52 vaci, 111 oi, 8 râmători, 423 pruni, 86 duzi.

Mahalaua Grami și Condierul

Populația: 56 familii, 424 locuitori. Neamul : români, 2 sârbi, un ungurean. Profesia: preot Niculai, logofătul mahalalei și țârcovnic – Gheorghe sân Toma. Ocupații: 46 plugari, un puțar și plugar, un dorobanț, doi văcari, un cioban. Agricultura: animale – 13 cai, 103 boi, 45 vaci, 92 oi, 2 capre, 27 râmători.

Mahalaua Cerdacu

https://biblioteca-digitala.ro Catagrafia de la 1838 cu satele râmnicene ce fac parte acum din judeţul Vrancea

Populația: 33 familii, 169 locuitori. Neamul: români, 11 unguri. Profesia: preot în slujbă – Neculai Cideiu, dascăl Toader. Ocupații: 29 plugari, un ciobotar, 2 plugari și căruțași, un muncitor, un chirigiu, un plugar și chirigiu. Agricultura: animale – 43 cai, 71 boi, 41 vaci, 554 oi, 28 râmători

https://biblioteca-digitala.ro

1905. MIŞCAREA NAŢIONALISTĂ A ROMÂNILOR DIN MACEDONIA ŞI REACŢIA MACEDONENILOR DIN JUDEŢUL PUTNA FAŢĂ DE ACEST EVENIMENT

Ionuţ Iliescu Gheorghe Miron

La începutul secolului XX, Macedonia aparţinea Imperiului Otoman. În această provincie trăiau 2.300.000 de locuitori, între care 120.000 erau macedoromâni. Faptul că aproape jumătate dintre macedoromâni se considerau români, a determinat ca autorităţile de la Bucureşti să manifeste un interes aparte pentru soarta acestora. Implicarea României în problemele din Macedonia a creat unele tensiuni cu statele balcanice pentru că scopul urmărit de diplomaţia de la Bucureşti, păstrarea statu-quo-ului în regiune, nu corespundea cu aspiraţiile altor popoare. La începutul secolului XX în Macedonia s-a intensificat lupta antiotomană, principalii combatanţi fiind ,,comitagii” Comitetului Macedo – Bulgar din Sofia şi ,,antarţii” Societăţii greceşti ,,Ethnike Hetairia”, trupe care luptau atât împotriva otomanilor cât şi între ele 1. Pătrunderea bandelor de antarţi greci venite din Epir şi începerea atacurilor împotriva aromânilor din Macedonia, fiind vizaţi în special învăţătorii, preoţii şi notabilităţile satelor, a dus la o răcire a relaţiilor României cu Grecia 2.

1 Doru Neagu, Macedoromânii în contextul politicii balcanice a României dintre anii 1900 – 1905, p. 305 în ,,Studii şi Articole de Istorie”, nr. LXXIV, Coordonatori: Alexandru Barnea, Paul Dominte, Tiparul executat la S. C. Lumina Tipo s.r.l., Bucureşti, 2009. 2 Ibidem, p. 306.

https://biblioteca-digitala.ro 1905. Mişcarea naţionalistă a românilor din Macedonia şi reacţia macedonenilor din judeţul Putna faţă de acest eveniment

Guvernul României, ca şi aromânii naţionalişti, dorea recunoaşterea oficială de către Turcia a elementului român din Imperiu. În anul 1905, Osman Paşa, valiul 3 din Ianina, a comis un abuz împotriva revizorilor şcolari Nicolae Tacit şi Andrei Balamace, aromâni, supuşi otomani, care doreau inspectarea şcolilor româneşti din vilayetul 4 Ianina. Un funcţionar al Departamentului pentru Instrucţiune Publică a vilayetului le-a interzis acestora, la 20 aprilie 1905, să mai inspecteze şcolile româneşti şi să mai frecventeze Consulatul român. Pentru a rezolva situaţia, cei doi revizori s-au adresat consulului României la Ianina, Alexandru Pădeanu. După o serie de discuţii purtate între consulul român şi demnitarul otoman, partea turcă a refuzat să recunoască dreptul României de a se implica în problema şcolilor, întrucât atât personalul cât şi elevii erau supuşi otomani 5. Într-un exces de zel, valiul a ordonat închiderea şcolii româneşti din Meţova şi a bisericii din Băiasa, ceea ce a dus la revolta sătenilor din Băiasa, la 5 mai 1905, aceştia administrând o corecţie corporală ofiţerului şi jandarmilor care veniseră să închidă biserica. În urma incidentului, cei doi revizori şcolari au fost arestaţi şi mai apoi expulzaţi în Italia. Incidentul de la Băiasa a determinat autorităţile de la Bucureşti să încerce să obţină recunoaşterea naţionalităţii române în Imperiul Otoman.

3 Valiu - guvernatorul unui vilaiet 4 Vilaiet ( vilayet ) – unitate administrativă în Imperiul Otoman echivalentă unei provincii. 5 Doru Neagu, op. cit., p. 307. 49

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Gheorghe Miron Astfel, prin vocea lui Alexandru Em. Lahovary, ministrul României la Constantinopol ( 16 martie 1902 – 1 martie 1906 ), au fost făcute Porţii Otomane următoarele cereri: eliberarea imediată a revizorilor arestaţi, despăgubirea acestora pentru ceea ce suferiseră în urma arestării, scuzele valiului şi acordarea aceloraşi drepturi românilor din Macedonia ca şi celelalte naţionalităţi din Imperiul Otoman. Tevfik Paşa, ministrul de Externe otoman, i-a comunicat lui Alexandru Em. Lahovary că s-au dat dispoziţii ferme ca aromânii să nu mai fie împiedicaţi să-şi folosească limba în şcoli şi biserici şi că valiul va prezenta explicaţii pentru atitudinea sa 6. Situaţia s-a detensionat la 22 mai 1905, când sultanul Abdul Hamid al II – lea ( 31 august 1876 – 27 aprilie 1909 ) a emis o iradea (ordin al sultanului) imperială prin care acorda aceleaşi drepturi aromânilor ca şi celorlalte naţionalităţi din imperiu. Recunoaşterea drepturilor aromânilor a fost salutată cu entuziasm în România, iar reprezentanţii diplomatici străini de la Bucureşti au prezentat felicitări oficialilor români 7. Emiterea iradelei a determinat intensificarea atacurilor date de bandele de antarţi greci asupra comunităţilor aromâne, astfel încât, numai în anul 1905, au fost ucise 27 de persoane, iar alte şapte rănite. Relaţiile cu Grecia s-au răcit şi, după o serie de represalii economice la adresa Greciei din partea României, după un an relaţiile diplomatice vor fi rupte 8. Evenimentele din Macedonia aveau să fie făcute rapid cunoscute şi în România, implicit şi în judeţul Putna. Temându-se de o

6 Ibidem, p. 308. 7 Ibidem, p. 309. 8 Doru Neagu, Istorie regională, istorie locală. Macedoromânii în contextul politicii balcanice a României dintre anii 1906 – 1913 în ,,Studii şi Articole de Istorie”, nr. LXXV, coordonatori: Paul Dominte, Bogdan Teodorescu, Cursurile de vară ale Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, Constanţa, 2009, p. 236. 50

https://biblioteca-digitala.ro 1905. Mişcarea naţionalistă a românilor din Macedonia şi reacţia macedonenilor din judeţul Putna faţă de acest eveniment atitudine ostilă cauzei românilor aflaţi în Macedonia, manifestată mai mult sau mai puţin făţiş de populaţia macedoneană aflată pe pământ românesc, autorităţile centrale s-au arătat direct interesate de situaţia reală din teren. Mai mult decât atât, autorităţilor locale li se cereau să convingă pe macedoneni să nutrească sentimente pozitive faţă de românii aflaţi la sud de Dunăre. Grăitoare în acest sens este Adresa primită la 4 noiembrie 1905 de Prefectura Judeţului Putna din partea Direcţiunii Afacerilor Politice şi Contenciosului din cadrul Ministerului Afacerilor Străine, documentul fiind semnat de ministrul general de Divizie Iacob Lahovari şi directorul Constantin Diamandy: „Domnule Prefect, Cunoaşteţi interesul ce totdeauna Guvernul a arătat cauzei românilor din Turcia şi sforţările sale continue spre a le asigura o soartă mai bună. Este de mare necesitate ca acţiunea Guvernului să fie susţinută şi complectată de către românii macedoneni dintre care un mare număr sunt în ţara noastră. Printre ei sunt din nenorocire unii, care victime ale uneltirilor propagandei străine nu au încă desvoltată conştiinţa naţională şi departe a lucra, cum ar fi natural pentru triumful cauzei românilor în provinciile turceşti, se fac instrumente ale inamicilor neamului nostru şi al lor. Ar fi interesant să ştiu cât s-ar putea mai precis care sunt macedonenii care locuesc în acel district, care le sunt sentimentele şi aptitudinile celor mai de seamă dintre ei, relativ la chestiunea română din Turcia şi ce influenţă au dânşii asupra compatrioţilor originari din Turcia. Recurg personal la patriotismul Domniei Voastre luminat Domnule Prefect, pentru a vă ruga să influenţaţi aceşti oameni prin mijloacele ce aţi crede mai nimerite pentru fiecare caz, spre a-i apropia de cauza noastră, iar pe cei care sunt renegaţi şi vrăjmaşi să căutaţi a-i aduce la sentimente mai cuviincioase. 51

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Gheorghe Miron Printre aceştia din urmă sunt mulţi, care au interese materiale în România, sunt proprietari, arendaşi, unii ocupă chiar anumite funcţiuni şi e de deplorat ca banii ce agonisesc aici să-i întrebuinţeze spre a lovi în poporul român, care le-a dat până acum cea mai largă ospitalitate. În orice caz, trebuie să împiedicaţi ca nişte asemenea indivizi, să se facă pe teritoriul ţărei noastre agenţii activi ai unei propagande anti-naţională. Neîndoindu-mă de interesul ce veţi arăta unei asemenea cestiuni vă rog să binevoiţi a mă ţine în curent cu rezultatul cercetărilor D-Voastră şi cu măsurile ce veţi lua în conformitate cu prezentele consideraţiuni” 9. Rezoluţia pusă de Prefectură pe Adresa ministerială reprezintă planul de acţiune al autorităţilor locale intrate în alertă: „Se vor cere mai întâi informaţiuni atât de la domnii inspectori comunali cât şi ofiţerilor de poliţie, invitându-i de a face cercetări pe cât se poate de discrete cu privire la cele cerute prin ordinul de faţă a Domnului Ministru al Afacerilor Străine şi a ne referi de urgenţă, spre a putea în urmă raporta Ministerului” 10. Aşadar, Prefectura Judeţului Putna a trimis în aceeaşi zi pretorilor, primarilor şi şefilor de posturi de jandarmi şi poliţie din judeţ o Adresă ce reproducea în rezumat ordinul ministerial, precizând următoarele: „Ministerul Afacerilor Străine dorind să cunoască cât s-ar putea mai precis, care sunt macedonenii care locuesc în judeţul nostru, care le sunt sentimentele şi aptitudinile celor mai de seamă dintre ei, relativ la chestiunea română din Turcia şi ce influenţă au dânşii asupra compatrioţilor lor originali din Turcia, vă cer să-mi daţi asemenea relaţiuni pentru acei macedoneni ce se găsesc în

9 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 17/1905, f. 1 – 3. 10 Ibidem, f. 1. 52

https://biblioteca-digitala.ro 1905. Mişcarea naţionalistă a românilor din Macedonia şi reacţia macedonenilor din judeţul Putna faţă de acest eveniment comunele plăşilor Dvs., în urma unor cercetări pe care le veţi face de urgenţă şi pe cât se poate de discrete” 11. În scurt timp, veştile din judeţ au început să sosească. Mai întâi, Poliţia Urbei Odobeşti informa Prefectura în legătură cu situaţia din teren: „Am respectul a supune la cunoştinţă – în urma cercetărilor făcute - că în acest oraş se găseşte un singur român macedonean numit Vangheli Constantin, având profesiunea de muncitor de pământ, care deşi este un om simplu, fără nici o cultură, are însă o vădită simpatie pentru românii din Macedonia. Mai se află aici veniţi temporal după muncă şi alţi indivizi de loc din Macedonia, însă de alte naţionalităţi, ca: bulgară, sârbă, turcă şi albaneză, cărora causa Românilor din Macedonia le este indiferentă, simpatizând numai pentru conaţionalii lor de acolo” 12. La Panciu, situaţia era mult mai complexă, după cum rezultă din Adresa înaintată forului judeţean la 16 noiembrie 1905: „În urma cercetărilor făcute s-a găsit în acest oraş români macedoneni Enache Costea cu fiul său Costică şi fratele său Hristea Costea. Aceştia sunt de fel din comuna Clisura – Macedonia. Ei sunt veniţi de mai mult timp în România, având ocupaţiunea lor de căpetenie zidăria. Au în Macedonia familii împovărate, cărora le trimit din când în când cele necesare pentru existenţă. Grad de cultură n-au, însă în tot d’auna şi-au iubit limba, religiunea şi obiceiurile lor strămoşeşti. Cu privire la românii macedoneni ce locuesc acolo, dânşii ne-au afirmat că până anul trecut nu prea erau supăraţi de nimeni, însă de la un timp încoace, Capul religiunei creştine s-a unit cu autoritatea turcească, dând voe la Greci să facă ce voesc ei tinzând a greciza pe macedoneni.

11 Ibidem. 12 Ibidem, f. 5. 53

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Gheorghe Miron Grecii nesupăraţi de nimeni, comit diferite fapte criminale terorizând pe macedoneni sub cuvânt că Macedonia este ţinutul Grecilor. Românii – macedoneni, în lipsă de ajutoare, autoritate, oameni pricepuţi şi iscusiţi sufer cele mai grele nevoi şi mizerii pornite din partea grecilor. Ei neavând acolo oameni cu cultură întinsă ca să-i iniţieze şi să-i solidarizeze pentru dobândirea causei lor, duc suferinţele cele mai amare. Speră însă că le va veni şi lor timpul când vor scăpa de acest jug greu şi ţinta lor nu este decât ţara noastră unde sunt cea mai mare parte din ei refugiaţi şi de unde cred că se va face interveniri pentru uşurarea posiţiunei lor” 13. La rândul său, Inspectoratul Comunal al Plaselor Soveja, Zăbala şi Vrancea semnala prezenţa aici a opt bulgari macedoneni, oameni la locul lor 14. Astfel, în comuna Bârseşti se afla brutarul Nicolae Andrei, în comuna Colacu activa pietrarul şi zidarul Anton Lazăr, iar la Soveja trăia servitorul Arsene Anghel. De asemenea, la Tichiriş îşi desfăşura activitatea zidarul Nicolae Andrei, iar la Vidra lucrau nu mai puţin de patru brutari: Ivanciu Cociu, Simon Lazăr, Lazer Blaj, Mircea Simon 15. Pentru mai multă siguranţă, toţi aceştia era supravegheaţi în modul cel mai discret cu putinţă, o schimbare de atitudine sau de comportament nefiind considerată imposibilă de către autorităţi 16. La 30 noiembrie 1905, Inspectoratul Plaselor Gârlele, Ţifeşti şi Mărăşeşti informa Prefectura Judeţului Putna că la Mărăşeşti domiciliază 15 macedoneni care lucrează la Fabrica de Zahăr şi la Fabrica de Produse chimice din localitate: Iordan Manea, Stoian

13 Ibidem, f. 6 – 6 verso. 14 Ibidem, f. 7. 15 Ibidem, f. 7 verso. 16 Ibidem, f. 7. 54

https://biblioteca-digitala.ro 1905. Mişcarea naţionalistă a românilor din Macedonia şi reacţia macedonenilor din judeţul Putna faţă de acest eveniment

Gheorghi, Stoian Dumitru, Cristea Ştefan, Anton Dumitru, Andrei Bejan, Gheorghi Stoian, Iftemie Marcu, Simon Anghel, Stoian Dumitru, Ispas Dumitru, Toader Veleş, Neculai Naum, Gheorghi Naum şi Neculai Ioan 17. Toţi aceştia „n-au nici o influenţă asupra compatrioţilor lor din Turcia, dar îi simpatizează; dintrei ei, nu e nici unul mai de seamă, fiind toţi muncitori, ca să se poată vedea dacă ar avea o altă atitudine” 18. La 14 decembrie 1905, Poliţia Oraşului Focşani raporta Prefecturii putnene că în oraşul de pe Milcov locuiau 26 de macedoneni: Marcu Constantin, Mihai Dima, Năstase Dima, Efteni Dima, Nastase Andrei, Grigore Gheorghiu, Costea Anastasiu, Gheorghe Constantin, Gheorghe Anastasiu, Costea Vangheli, Constantin Gheorghe, Petre Gheorghe, Panaite Ion, Naum Gheoni, Nicolae Gheoni, Alexandru Marcu, Pandeli Naum, Gheorghe Piliţă, Anastase Toma, Toma Ilie, Ivanciu Mihail, Anton Dumitru, Constantin Anton, Dumitru Anton, Pandele Vasile şi Dumitru Tipa. Liderii acestora erau în număr de şapte: Marcu Constantin, Mihai Dima, Năstase Dima, Efteni Dima, Nastase Andrei, Grigore Gheorghiu şi Costea Anastasiu 19. „Toţi aceştia aderă la măsurile şi atitudinea guvernului nostru pentru triumful cauzei româneşti în Macedonia, fraternisând cu compatrioţii lor din Turcia la lupta ce aceştia duc pentru isbânda causei neamului. În ocaziuni de interes general pentru ei majoritatea se sfătuesc, ascultă şi se conduce de cei şapte din urmă, care fiind mai cu greutate, mai cu vază printre ei, influenţează asupra lor în toate ocasiunele” 20.

17 Ibidem, f. 8 – 9. 18 Ibidem, f. 9. 19 Ibidem, f. 11. 20 Ibidem, f. 11 verso. 55

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Gheorghe Miron La 31 decembrie 1905, Prefectura Judeţului Putna avea să trimită Ministerului Afacerilor Străine o listă cu toţi românii macedoneni aflaţi pe aceste meleaguri, concluzionând: „După cum se vede, în judeţul acesta nu locuesc decât 51 macedoneni şi un centru ceva mai numeros nu au de cât în oraşul Focşani. Aici, unii cari sunt aşezaţi de mai multă vreme, au devenit proprietari, se bucură de frumoasă stare materială şi cu toate că sunt absolut lipsiţi de cultură, totuşi vădit simpatizează cu cauza compatrioţilor lor români din Macedonia şi sub influenţa, de care se bucură ei, la fel văd şi se conduc şi compatrioţii lor de aici. În celelalte localităţi, unde numărul românilor macedoneni este retras, deşi simţul naţional nu le lipseşte, totuşi chestiunea îi preocupă foarte puţin şi nici se poate aştepta vreo influenţa din partea lor, fiind reduşi şi ca stare materială şi ca cultură” 21. Solidaritatea macedonenilor din Focşani şi din unele localităţi ale Judeţului Putna, deşi firave ca mod şi intensitate de exprimare, dincolo de naţional şi-a găsit, pe planul conştiinţei de sine, un suport moral în realitatea apartenenţei acestora la un spaţiu geografic şi temporal în care ideea idealului de eliberare şi unitate naţională a fost adânc şi permanent exprimată în prima jumătate a secolului al XX-lea.

21 Ibidem, f. 12. 56

https://biblioteca-digitala.ro

ÎMPROPRIETĂRIREA DE LA MIRCEŞTI (8 NOIEMBRIE 1920)

Horia Dumitrescu

În Mesajul de deschidere a sesiunii Corpurilor Legiuitoare în luna decembrie 1916, regele Ferdinand ceruse deputaţilor şi senatorilor să ia în dezbatere reforma agrară şi cea electorală. Decizia de a se trece la înfăptuirea reformelor era în consens cu cele stabilite încă din 1914, când se alesese Adunarea Naţională Constituantă 1. Ajungând la Răcăciuni (Bacău), în ziua de 23 martie / 5 aprilie 1917, regele Ferdinand, adresându-se ostaşilor Armatei a II-a, a promis că „vi se va da pământ”. Promisiunea înfăptuirii reformei agrare şi a celei electorale a fost repetată la 23 aprilie / 6 mai 1917 2. Aplicarea reformei agrare a revenit guvernului condus de generalul Alexandru Averescu 3, preşedintele Partidului Poporului. El a fost numit preşedintele Consiliului de Miniştri la 13 martie 1920, înlocuind pe Alexandru Vaida Voevod 4, care a aflat că nu mai era prim - ministru de la postul de radio din capitala Marii Britanii, unde se afla în misiune oficială 5. În centrul activităţii guvernului averescan s-a situat ameliorarea situaţiei ţărănimii. Pe această linie s-au înscris Legea pentru islazurile

1 Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866 - 1947), vol. II, Ferdinand I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 37. 2 Ibidem. 3 Generalul Alexandru Averescu mai ocupase funcţia de prim - ministru în perioada 29 ianuarie - 4 martie 1918. 4 Alexandru Vaida Voevod a condus guvernul între 1 decembrie 1919 - 12 martie 1920. 5 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918 - 1948), Editura Paideia, Bucureşti, 1999, p. 125.

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron comunale (adoptată în august 1920) şi reforma agrară. Comitetul Agrar a fost însărcinat să conducă lucrările pentru înfăptuirea acesteia 6. Proiectul Legii agrare a fost elaborat sub conducerea lui Constantin Garoflid în spiritul celor prevăzute de Constituanta de la Iaşi şi a fost depus în plenul Adunării Deputaţilor. Confruntarea parlamentară a fost destul de acerbă şi proiectul Legii agrare pentru Vechiul Regat a fost adoptat cu 217 voturi pentru şi 78 contra, în şedinţa Adunării Deputaţilor din 13 iunie 1921 7. Reforma agrară legiferată în 1921 a fost cea mai amplă reformă de acest fel din Europa acelei perioade; pe baza ei, avea să fie expropriată 66 % din suprafaţa arabilă deţinută de moşieri, ceea ce a marcat o profundă redistribuire a proprietăţii rurale şi a determinat organizarea producţiei agricole pe baza micii proprietăţi 8. În Vechiul Regat, loturile ce se atribuiau ţăranilor era de 5 ha. Preţul de răscumpărare era egal cu preţul regional de arendă înmulţit cu 40. Lotul primit nu putea fi vândut, ipotecat sau amanetat sub nicio formă până la stingerea completă a datoriei de răscumpărare 9. La 22 septembrie 1920, guvernul condus de Averescu a trecut la împărţirea pământului la ţărani, chiar înainte de adoptarea Legii agrare. Prima acţiune s-a desfăşurat în comuna Gurbăneşti din judeţul Ilfov, la care au participat prim - ministrul şi alţi membri ai guvernului 10. În fostul judeţ Putna, prima împroprietărire s-a făcut în comuna Mirceşti. Un rol deosebit l-a avut profesorul de matematică Ioan P. Rădulescu - Putna, doctor în Drept la Paris (1900) şi prefect pentru o scurtă perioadă. La alegerile parlamentare organizate între 25 - 27 mai şi

6 Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne şi guvernanţi (1916 - 1938), Silex. Casă de Editură, Presă şi Impresariat, Bucureşti, 1996, p. 37. 7 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 130. 8 Ion Mamina, Ioan Scurtu, op. cit., p. 38. 9 Ibidem. 10 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 129 - 130. 58

https://biblioteca-digitala.ro Alegerile parlamentare din 1922 în judeţul Putna

3 iunie 1920 pentru Adunarea Deputaţilor, a obţinut un mandat de deputat, candidând pe listele Partidului Poporului. Şi în fostul judeţ Putna s-a trecut la împărţirea pământului înainte de adoptarea Legii agrare. Prima comună a fost Mirceşti, iar ziua aleasă a fost 8 noiembrie, sărbătoare religioasă, când Biserica Ortodoxă Română cinsteşte Soborul Sfinţilor Mihail (în ebraică „cine este ca Dumnezeu ?”) şi Gavril (în ebraică „bărbat - Dumnezeu”) şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri. Despre atmosfera în care s-a desfăşurat prima împroprietărire aflăm dintr-un fragment din scrisoarea pe care i-a trimis-o fiului său, Savel - viitor prieten, colaborator şi executor testamentar al lui Nicolae Titulescu 11, aflat la studii la Paris pentru obţinerea doctoratului în Drept: „La 8 noiembrie am făcut prima punere în posesie a ţăranilor din Mirceşti. Nu a fost nici un ministru. A fost totuşi destul de solemn. Am luat cuvântul de 2 ori şi am pus plugul în pământ pentru a trage prima brazdă. Acolo am dansat cu toţi ţăranii comunei” 12. Lipsa documentelor ne face imposibilă prezentarea mai detaliată a ceea ce s-a întâmplat cu acest prilej , dar putem încredinţa tiparului numele celor care au primit pământ, chiar dacă lista este, pentru unii, fastidioasă : Vasile Stana, Ion P. Stanciu, Ion Stoica, Simion P. Stanciu, Neculai Rotaru, Neculai Zaharia, Ştefan S. Nica, Ion Şt. S. Nica, Constantin Irimia, Ion Irimia, Dumitru C. Irimia, Constantin S. Manole, Stoica C. Mihalache, Vasile Şt. Mihalache, Tănăsache Costin Ion, Grigore Dragomir, Sandu V. Bratu, Ion C. Cristea, Tănăsache Şt. Mihalache, Paraschiv Şt. Mihalache, Dumitrache Necula zis Gheorghe Dumitru, Neculai M. Radu, Grigore Bândar, Petrache Lupu, Dumitru N. Mihalache, Ion N. Mihalache, Bratu N. Marica, Paraschiv S. Nica,

11 Vezi Horia Dumitrescu, Diplomatul Savel Rădulescu, Editura Pallas, Focşani, 2003, passim. 12 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Savel Rădulescu, dosar nr. 174, f. 2 - 2 verso. 59

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron Mihalache I. Marin, Ştefan R. Dragomir, Constantin C. I. Paraschiv, Iona Gh. Năstase, Mihai Panaite, Gheorghe Z. Voinea, Ioniţă V. Mihalache, Costache Z. Sandu, Dumitrache S. Constantin, Nică A. Paraschiv, Miron A. Paraschiv, Marin Gh. Sava, Ion C. Oprea13, Neculai V. Stan mare, Neculai V. Stan mic, Dumitru V. Stan, Neculai R. Toma, Toader Tănăsache, Constantin Tănăsache Stan, Ion Angheluţă, Constantin I. Năstase, Ştefan R. Stoica, Ştefan I. Dumitru, Marcu Şt. Neagu, Ioniţă Şchiopu, Cristea Şchiopu, Anton Gh. Sava, Ioniţă Gh. Sava, Neculai Gh. Sava, Nică Pantazi Simion, Manolache Gogu, Safta N.Voinea, Mariţa V. S. Sava, Zoiţa N. Năstase, Ileana I. Tănăsache, orfanii Dumitrache şi Ilie V. Stan, Sanda Ioniţă Dumitru Voinea, Dumitra C. Oprea, Catinca C. Jugănaru, Stanca P. Simion, Costanda I. Năstase, Ion Ştefan, Sandu Ion Sandu, Ion S. Oprea, Mihai Ion D. Paraschiv, Iona Ion Tudorache, Nastasia Stoica Stanciu, Grigore Nelu, Dumitru C. Nelu, Marin G. Rusu, Grigore G. Cristian, Radu D. Cristian, Toader Cârjan, Alecsandru Ioan, Paraschiv P. Şerban14, Paraschiv V. Bratu,Alecsandru David, Ivanciu Gheorghe, Ion Gogu, Zamfir Costin, Dumitrache A. Paraschiv, Ion Iordache Sava, Simion Burcă, Nistor V. Panaite, Dumitrache Gh. Năstase, Vasile Lupu, Constantin I. Mega, Ştefan Postolache, Gheorghe Iordache Sava, Sava Constantin Mihalache, Mihai Şt. Şchiopu, Constantin C. Mihalache, Iordache Zamfir, Neculai I. Sava, Stan V. Mihalache 15, Ştefan S. Burcă, Andrei Burcă, Toader N. Marica, Paraschiv Crăciun, Ion Paraschiv zis şi Nică Stroea Paraschiv, Sandu N. Paraschiv, Vasile N. Paraschiv, Gheorghe I. Paraschiv, Neculai Ion I. Paraschiv, Ion I. Preda, Ion Pleşcan, Petrache D. Stan, Paraschiv D. Stan, Dumitrache M. Bratu, Mihai V. Bratu, Gheorghe Gogu, Gheorghe Şchiopu, Grigore S. Gogu,

13 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Judecătoria Suraia, dosar nr. 9 / 1920, f. 13 – 13verso. 14 Ibidem, f. 17 – 17 verso. 15 Ibidem, f. 11. 60

https://biblioteca-digitala.ro Alegerile parlamentare din 1922 în judeţul Putna

Dumitrache A. Marin, Ion Tudorache16, Costandache Cristian, Ştefan Şerban, Gheorghe Şerban, Vasile Gheorghiţă, Petrea Ion, Gheorghe Rusu, Stanca I. Florea, Nastasia Stanciu, Casandra Andrei, M. V. Tudorache,Stan S. Dumitru, Năstase Dumitru, Stan A. Vasiloaie, Ion C. Nelu, Ioniţă Şt. Neagu, Niţă Anghel zis Ion, Ilie Anghel, Stan R. Cristian,Vasile Cristian, Panaite Postolache, Tache Crăciun, Dediu C. Constantin zis Cristian, Ion Coţofan, Popa Arghire17 În arhive se află şi câteva informaţii legate de cheltuielile care s- au făcut la Mirceşti cu ocazia acestui eveniment. Prefectura Judeţului Putna a eliberat, în ziua de 8 noiembrie 1920, o chitanţă prin care confirma că a primit de la Manutanţa Focşani 500 de pâini „pentru serbaria de la Mirceşti Putna din ziua de 8 Noiembrie 1920” 18. Preşedintele Comitetului Agrar a solicitat Prefecturii Putna (Telegrama nr. 1.226) să-l informeze cu cheltuielile făcute la Mirceşti. Prin Adresa nr. 167 / 7 februarie 1921, Prefectura Putna preciza „că la acest Judeţ s’a făcut o singură cheltuială în ziua de 8 Noembrie 1920 când s’a făcut prima împroprietărire la comuna Mirceşti, unde nu se promisese că va asista şi Dl. Prim Ministru. Atunci cu autorizaţiunea Ds. verbală, s’a cheltuit suma de 7.176. ... justificative înaintate Dv. cu raportul Prefecturii N. 2.922 din 15 ianuarie 1920 şi vă rog să binevoiţi a ne mandata suma, fiind mereu cerută de furnizori” 19. Nici după trei luni, furnizorii care au creditat Prefectura cu articolele necesare serbării nu şi-au primit banii şi ameninţau că vor da în judecată instituţia. În această situaţie, Prefectura Putna s-a adresat din nou preşedintelui Comitetului Agrar (Adresa nr. 251 / 22 februarie 1921):

16 Ibidem, f. 15. 17 Ibidem, f. 18. 18 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 203 / 1921, f. 8. 19 Ibidem, f. 3. 61

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron „Furnizorii care ne-au creditat pentru diferite articole procurate cu ocazia inaugurărei primei împroprietăriri ce s’a făcut la Comuna Mirceşti, acest judeţ, în ziua de 8 noiembrie 1920, văzând că nici după 3 luni nu li s’au achitat sumele ce au de luat, ne-au declarat că vor fi nevoiţi a face proces Prefecturei. După cum am avut onoarea a vă comunica cu adresa No167 din 7 Febr. a. cor. cheltuiala ce a reclamat cu inaugurarea împroprietărirei fiind făcută pe baza autorizaţiunei Dvoastre verbale, am onoare a vă ruga, în mod stăruitor, să bine voiţi a ne mandata suma de 7.176 ce s’a cheltuit în atare scop. Pentru care am înaintat cuvenitele acte justificative cu adresa noastră N. 2.922 din 15 Noembr.[ie] 1920” 20. De abia spre sfârşitul lunii martie 1921, Preşedinţia Comitetului Agrar - Direcţiunea Administrativă şi Comptabilităţii (Adresa nr. 4.193 / 25 martie 1921) răspundea Adresei nr. 251 / 1921 a Prefecturii Putna: „Cu scrisoarea de valoare cu No. 4.193 s’a expediat astăzi 24 Martie a. c. pe adresa D-vs, suma de Lei 7.000 care reprezintă cheltuielile făcute cu ocaziunea împroprietărirei din comuna Mirceşti sumă atât cât s-a aprobat de Preşedenţia Consiliului de Miniştri şi de a căreia primire, vă rugăm să binevoiţi a ne răspunde” 21. Alegerea comunei Mirceşti nu a fost câtuşi de puţin întâmplătoare. Apropierea de Focşani a înlesnit doar pregătirea şi desfăşurarea evenimentului, cu încărcătura-i firească de solemnitate. Semnificaţia era mult mai adâncă. Din toamna anului 1916, comuna Mirceşti a fost printre primele răvăşite de stihiile războiului, cu consecinţe dramatice pentru viaţa comunităţii. Concomitent, evenimentul marca, în intenţia autorităţilor, începutul reformei agrare în ţinutul al cărui pământ mustea de sângele soldatului - ţăran, vărsat pentru Întregirea noastră Naţională.

20 Ibidem, f. 4. 21 Ibidem, f. 5. 62

https://biblioteca-digitala.ro

ALEGERILE PARLAMENTARE DIN 1922 ÎN JUDEŢUL PUTNA

Ramona Miron

După remanierea guvernului Take Ionescu, Regele a inițiat consultările în vederea încredințării mandatului de formare a guvernului, părând că explorează diferite soluții, dar opțiunea sa nu era, în realitate, atât de incertă. Monarhul nu a ales formula constituirii unui guvern neutru, ci pe aceea a unui guvern de partid, aducând la putere Partidul Național Liberal, având deplina convingere în posibilitatea acestuia de a realiza ordinea și stabilitatea internă și de a adopta noua Constituție 1. Schimbările politice de la centru au fost anunțate către toate unitățile administrative din țară. La 19 ianuarie 1922, Ministerul de Interne a înaintat o Telegramă Prefecturii Județului Putna informând că Regele a primit demisia guvernului Take Ionescu , în fruntea guvernului fiind numit Ion I. C. Brătianu (președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de Război). Din componența noului cabinet făceau parte următorii miniștri: Arthur Văitoianu – ministru de Interne, Ion Gh. Duca – ministrul Afacerilor Străine, Vintilă I. C. Brătianu – ministru de Finanțe, Ioan Th. Florescu – ministrul Justiției, Constantin Angelescu – ministrul Instrucțiunii Publice și ad-interim la Comunicații, Constantin Banu – ministrul Cultelor și Artelor și ad- interim la Lucrări Publice, Alexandru Constantinescu – ministrul Agriculturii și ad-interim la Domenii, Vasile P. Sassu – ministru la

1 Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, România după Marea Unire, vol II, Partea I, 1918 – 1933, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 302.

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron Industrie și Comerț, George G. Mârzescu – ministrul Muncii și Ocrotirii Sociale, Ion Inculeț și Ion Nistor – miniștri de Stat 2. La 19 ianuarie 1922, guvernul condus de Ion I. C. Brătianu a depus jurământul, iar la 23 ianuarie 1922 a fost publicat Decretul privind dizolvarea Parlamentului, anunțându-se alegeri pentru Adunarea Națională Constituantă în zilele de 1 – 11 martie 1922. Încă o dată Parlamentul era dizolvat înaintea expirării mandatului pentru care fusese ales 3. În timp ce liberalii susțineau că venirea lor la putere era un act absolut justificat deoarece partidul lor era singurul organism politic destoinic de a asigura conducerea statului și rezolvarea marilor probleme aflate la ordinea zilei, partidele din opoziție au apreciat, în unanimitate, că instalarea lui Ion I. C. Brătianu la guvern s-a făcut prin uneltiri de culise împotriva tuturor normelor democratice 4. Prin Publicațiunea nr. 1.219 din 25 ianuarie 1922 a Biroului Electoral Central administrațiile teritoriale erau informate că ,,prin Înaltul Decret Regal Nr. 341 din 22 Ianuarie 1922 publicat în Monitorul Oficial Nr. 239 din 23 Ianuarie 1922, corpul electoral pentru adunarea deputaților și pentru senat a fost convocat pentru a alege adunări naționale cu putere constituțională în zilele de 1 și 2 Martie 1922 pentru senat, în ziua de 3 Martie pentru colegiile universitare și în zilele de 5, 6 și 7 Martie pentru adunarea deputaților din vechiul regat, Basarabia și Bucovina, în zilele de 6 și 7 Martie 1922 pentru adunarea deputaților din Transilvania, Banat, Crișana, Satmar și Maramureș, în ziua de 11 Martie 1922 pentru colegiul universitar din Cluj. Alegerile se vor efectua după listele electorale

2 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Prefectura Județului Putna, dosar nr. 2 / 1922, f. 1 – 3. 3 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918 - 1948), Editura Paideia, București, 1999, p. 145. 4 Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne și guvernanți (1916 - 1938), Editura Silex, București, 1996, p. 43 – 44. 64

https://biblioteca-digitala.ro Alegerile parlamentare din 1922 în judeţul Putna care au servit la alegerile din Mai 1920. Aceste liste vor fi afișate de îndată pentru ca alegătorii să poată lua cunoștință de ele și să poată face cererile de înscriere individuală și contestațiile” 5. D. I. Ariton, în calitate de șef al Tribunalului Putna și președinte al Biroului Electoral Central, a solicitat Prefecturii Județului Putna să ia toate măsurile necesare referitoare la întocmirea și afișarea la timp a listelor de alegători pentru Senat și Camera Deputaților, pe aceste liste fiind înscriși toți cetățenii care întrunesc condițiile de a fi alegători prezentate în Legea electorală 6. Totodată, s-a hotărât că termenele limită pentru depunerea candidaturilor și a contestațiilor erau 2 februarie 1922 pentru Adunarea Deputaților, respectiv 29 ianuarie 1922 pentru Senat 7. La 30 ianuarie 1922, Biroul Electoral Central a comunicat Prefecturii Județului Putna punctele din județ unde vor fi amenajate secțiile de votare: Odobești, Găgești, Panciu, Păunești, Adjud, Urechești, Sascut, Drăgușeni, Mărășești, Câmpuri (în localurile școlilor primare), Suraia, Vidra, Năruja (în incinta Judecătoriilor de Ocol), Vulturu (în localul primăriei) 8. Întreg inventarul de materiale utilizat la alegerile din 1920 (gherete, urne, mese etc.) a fost folosit și pentru aceste alegeri 9. La 3 februarie 1922 a fost încheiat Procesul – Verbal de predare / primire între D. I. Ariton și M. T. Damian, delegatul Prefecturii Județului Putna, a 46.860 certificate de alegător în vederea distribuirii acestora comunelor urbane și rurale din județ 10.

5 S..J.A.N.Vn., fond Prefectura Județului Putna, dosar nr. 2 / 1922, f. 25. 6 Ibidem, f. 27. 7 Ibidem, f. 28. 8 Ibidem, f. 33. 9 Ibidem, f. 21. 10 Ibidem, f. 53. 65

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron Conform datelor prezentate de Biroul Electoral Central, listele cu candidaturile depuse pentru Camera Deputaților și Senat erau următoarele:

Camera Deputaților Lista nr. 1 – Partidul Național - Liberal, semnul crucea plină: N. N. Săveanu, N. D. Chirculescu, preot iconom Victor Banu, Florea Iftimescu. Lista nr. 2 – Partidul Naționalist Democrat, semnul drapelul negru cu secera albă: Nicolae Iorga*, Paraschiv Bogdan Chiriță, Iosef Stoica, Alexandru Lascarov – Moldovanu*. Lista nr. 3 – Partidul Țărănesc, semnul secera: Simion Mehedinți, Ștefan Graur, Nicolae Răileanu, George Tâțu. Lista nr. 4 – Partidul Poporului, semnul drapelul: Duiliu Zamfirescu, Ioan P. Rădulescu – Putna, Anibal Teodorescu, Teodor I. Rădulescu – Vidra. Lista nr. 5 – Partidul Conservator Progresist, semnul steaua în cinci colțuri: Lascăr P. Dimitriu, Grigore Stratulat, Petru Francisc, Hristache (Christache) Solomon 11.

11 Ibidem, f. 145. * Nicolae Iorga (1871 - 1940). Istoric, scriitor, îndrumător cultural, profesor, ziarist. A făcut studii superioare la Iași, Paris, Berlin, Leipzig (doctoratul în Istorie). La 13 ani a publicat comentarii de politică externă în ziarul ,,Românul”. A obținut licența la numai un an și trei luni de la înscrierea la facultate, înainte de a împlini 19 ani. Profesor universitar la 23 ani. Membru corespondent al Academiei Române la 27 ani ( 9 aprilie1897 ) și membru titular din 26 mai 1910. Prestigioase universități de peste hotare (Oxford, Paris, Roma, Bratislava etc.) i-au decernat titlul de ,,doctor honoris causa” și a fost ales membru al mai multor academii străine. O activitate prodigioasă a desfășurat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor, a Universității Populare de la Vălenii de Munte și a unor institute din Franța și Italia. Din 1890 a desfășurat o intensă activitate publicistică. A editat și condus mai multe publicații: revista ,,Semănătorul” (1903 - 1906), ziarul ,,Neamul românesc” (1906 - 1940), revistele ,,Floarea darurilor” (1907), 66

https://biblioteca-digitala.ro Alegerile parlamentare din 1922 în judeţul Putna

Senat Lista nr. 1 – Partidul Național - Liberal, semnul crucea plină: generalul Arthur Văitoianu, Constantin Tatovici. Lista nr. 2 – Partidul Țărănesc, semnul secera: Simion Mehedinți, Ion Gh. Teodoru. Lista nr. 3 – Partidul Naționalist Democrat, semnul drapelul negru cu secera albă: Ioan P. Rădulescu – Râmnic, Alexandru N. Moisă. Lista nr. 4 – Partidul Poporului, semnul drapelul: Duiliu Zamfirescu, George Tomulescu.

,,Neamul românesc literar” (1908 - 1912), ,,Ramuri” (1926 - 1927), ,,Cuget clar” (1928 - 1940). A scris aproape 1.300 de cărți și broșuri și peste 12.000 de articole, multe dintre ele conținând contribuții însemnate la cunoașterea trecutului național, sud – est european și general european. Opere: ,,Geschichte des Osmanischen Reiches” (,,Istoria Imperiului Otoman”, 5 volume, 1908 - 1915), ,,Essai de synthèse de l′histoire de l′humanité” (,,Eseu de sinteză a istoriei umanității”, 4 volume, 1926 - 1928), ,,La place des Roumains dans l′histoire universelle” (,,Locul românilor în istoria universală”, 3 volume, 1935 - 1936), ,,Istoria românilor” (11 volume, 1936 – 1939, tradusă de autor în franceză), ,,Istoria literaturii române în secolul al XVIII - lea” (2 volume, 1901), ,,Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688” (1905), ,, Istoria literaturii române în veacul al XIX - lea” (3 volume, 1907 - 1909), ,, Istoria literaturii românești contemporane” (2 volume, 1934), ,,Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea și legăturile lor” (1920), ,,Documente privitoare la istoria românilor” (5 volume, 1897 - 1913), ,,Acte și fragmente cu privire la istoria românilor” (1898), ,,Studii și cercetări cu privire la istoria românilor” (31 volume, 1901 - 1916), ,,Oameni care au fost” (4 volume, 1934 - 1939). În 1931, pe când era prim – ministru (18 aprilie 1931 – 31 mai 1932), a organizat la Focșani un Congres al Ligii. Aici, a inaugurat, la 13 septembrie 1931, Monumentul Borna de Hotar, pe locul unde odinioară se afla Pichetul de graniță nr. 47 (Valeriu Anghel, Alexandru Deşliu, Vocaţie şi destin. 600 fişe - portret pentru un tablou spiritual - istoric al judeţului Vrancea, Editura Terra, Focşani, 2000, p. 164 - 165). 67

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron Lista nr. 5 – Partidul Conservator Progresist, semnul steaua în cinci colțuri: Emil Stroici, Ionică G. Giurgea 12. Campania electorală s-a desfășurat într-o atmosferă extrem de încărcată deoarece guvernul era hotărât nu numai să câștige alegerile, dar și să obțină două treimi din totalul mandatelor pentru a putea trece prin Parlament proiectul său de Constituție. Deoarece partidele din opoziție criticau guvernul în termeni de o mare duritate, atingând adesea calomnia, autoritățile de ordine au intervenit cu energie, împiedicând contactul acestora cu alegătorii sau împrăștiindu-le adunările electorale. Fostul președinte al Consiliului de Miniștri, Arthur Văitoianu, care organizase alegerile parlamentare din 1919, a trecut la liberali, deținând acum portofoliul Ministerului de Interne. În consecință, a dovedit o mare dexteritate în manevrarea electoratului 13. Pentru a crea aparența unui climat liber în alegeri, liberalii au procedat la modificarea Decretului – Lege din 3 ianuarie 1922 obținut de Take Ionescu, desființând parțial cenzura preventivă și starea de asediu, lărgind prevederile până la libertatea întrunirilor, apariția și

* Alexandru Lascarov – Moldovanu (1885 - 1971). Jurist, avocat, prozator, publicist, om politic. Născut la 5 aprilie 1885 la Tecuci. La liceul ,,Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad a fost coleg cu Alexandru Vlahuță și Nicolae Petrașcu. Licențiat al Facultății de Drept a Universității București. Administrator de plasă în județul Covurlui. S-a numărat printre întemeietorii primelor biblioteci publice din Tecuci (1907) și Focșani (1910). A participat la Campania din Bulgaria (1913) și la Primul Război Mondial. Membru al Partidului Național – Democrat al lui Iorga. Senator (1931 - 1932). A activat la Fundația Culturală ,,Principele Carol”, la Direcția Educației Poporului și la Radio. ,,Licențiat din serviciu” la 28 ianuarie 1948. A încetat din viață la 18 aprilie 1971, la București (Horia Dumitrecu, Gheorghe Miron, Ionuț Iliescu, Viața politică în Vrancea între anii 1880 – 1948, Editura Pallas, Focșani, 2009, p. 334). 12 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Județului Putna, dosar nr. 2 / 1922, f. 151. 13 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 146. 68

https://biblioteca-digitala.ro Alegerile parlamentare din 1922 în judeţul Putna difuzarea liberă a manifestelor și a afișelor electorale, garantând libertatea propagandei chiar în zonele militare de graniță. Mai mult, a scăzut, în oarecare măsură, în primele două luni, prigoana împotriva organizațiilor muncitorești, în speranța că va fi atenuată opoziția muncitorilor în alegeri. Măsurile de destindere au fost, însă, golite de conținut în practica electorală. Liberalii, nepierzând din vedere nici unul din factorii care compuneau viața politică, au căutat să exploateze neînțelegerile dintre partide și să ia măsuri în raport direct cu gradul lor de organizare 14. La 3 februarie 1922, Prefectura Județului Putna a dat publicității o înștiițare prin care se făcea cunoscut faptul că ,,anumiți agenți electorali răspândesc prin sate fel de fel de svonuri neadevărate, de natură a tulbura sufletele sătenilor și a-i împinge la agitațiuni contra guvernului și contra ordinei în sat. Așa, de exemplu, s-a spus și se spune: Că, Comisiunile de revizuirea exproprierilor sunt o dovadă că guvernul actual voea să ia pământurile de la țărani și să le dea proprietarilor, deși acele Comisiuni fuseseră întocmite de guvernele de mai înainte. Din cauza acestor svonuri neadevărate și pentru că acele Comisiuni nu țineau seamă de dreptatea țăranilor, Guvernul a suspendat lucrările lor. Atunci agenții electorali au răspândit svonul că Guvernul vrea să suspende aplicarea legii agrare pe timp de 5 ani. Aceiași agenți răspândesc svonul că Guvernul vrea să sporească impozitele și că se gândește să facă răsboiu și că va concentra rezerviștii sau că va declara stare de asediu. Suntem autorizați să desmințim toate aceste svonuri. Pământurile date țăranilor nimeni nu le mai poate lua înapoi și mai ales guvernul liberal care a înfăptuit exproprierea. Revizuirea când se va face va fi numai spre a repara nedreptățile și hotărârile ce

14 Mihail Rusenescu, Ioan Saizu, Viața politică în România 1922 – 1928, Editura Politică, 1979, București, p. 147. 69

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron s-au făcut pe ici pe colo la împroprietărirea făcută sub guvernul Averescu. Guvernul, grație căruia s-a oprit aplicarea impozitelor, înțelege să desființeze complect unele din impozitele puse de guvernul Averescu, iar pe altele să le reducă așa de mult ca să fie plătite cu mulțumire de cetățeni. Nu se va suspenda aplicarea reformei agrare, iar svonurile de concentrări sau răsboi sunt absolut născociri ale agenților electorali; din contra, tinerii din contingentul 1922 nu vor fi încorporați decât după 25 Martie a. c. Desmințim toate aceste svonuri și invităm pe toți cetățenii să denunțe autorităților administrative, polițienești și jandarmeriei pe oricine le răspândește căci ele constituiesc o ațâțare la rebeliune. Ordine sunt date peste tot pentru urmărirea răspânditorilor de astfel de svonuri” 15. Şi din partea Ministerului Comunicațiilor s-au primit indicații ca autoritățile locale să ia măsurile necesare deoarece ,,unii din funcționarii telegrafo – poștali înscriși în diferite partide politice fac propagandă politică pentru aderenți și abuzând de situația lor oficială și de mijloace de cari dispun prin fucțiunea lor, înlesnesc asemenea propagandă prin împărțirea de afișe, memorii, broșuri etc” 16. Potrivit unor rapoarte ale Prefecturii Județului Putna către Ministerul de Interne, în unele zone din județ, precum Adjud, Mărășești, Odobești sau Panciu, unii funcționari desfăşurau acțiuni contra guvernului care,,de multe ori degenerează în acte de violență fără ca organele reprezentând ordinea de stat să le fi putut împiedica. Asemenea acte oricât s-ar putea explica prin căldura luptelor

15 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Județului Putna, dosar nr. 2 / 1922, f. 84. 16 Ibidem, f. 97. 70

https://biblioteca-digitala.ro Alegerile parlamentare din 1922 în judeţul Putna electorale ele nu se pot justifica nici într-un caz și urmează să fie împiedicate” 17. Un alt exemplu referitor la propaganda electorală îl reprezintă o informare, din 1 februarie 1922, a autorităților putenene către Ministerul de Interne: ,,Diverși agenți electorali în dorința de a face cât mai multe greutăți guvernului și administrației în general, răspândesc tot felul de svonuri tendențioase ca de pildă că la Prefectură se împart vite și că se dau despăgubiri, pentru a face astfel să vie sătenii în Focșani, unde agenții electorali să facă propagandă printre ei” 18. La 25 februarie 1922, șeful Gării Odobești a solicitat Prefecturii Județului Putna ,,a ne detașa în stația Odobești un număr de 6 – 10 soldați sub conducerea unui gradat pentru menținerea liniștei pe tot timpul alegerilor necesari în stație și pe linia Odobești – Vitănești” 19. Incidente electorale s-au petrecut în comunele Vidra și Suraia. La Vidra, şase locuitori, membri ai Partidului Țărănesc, ,,au vorbit locuitorilor atacând coroana, pentru care motiv au fost arestați de șeful postului local și înaintați Parchetului” 20, iar la Suraia ,,Dl. Răileanu din partidul țărănist dorind a face o întrunire politică a fost luat la goană de locuitori, neputând vorbi cu nimeni în acea Comună” 21. Despre starea de lucruri din perioada campaniei electorale și a desfășurării alegerilor, Prefectura Județului Putna a raportat Ministerului de Interne că ,,în acest județ a dominat cea mai desăvârșită libertate, liniște și ordine. Candidați din toate partidele

17 Ibidem, f. 111; 153 – 154. 18 Ibidem, f. 52. 19 Ibidem, f. 182. 20 Ibidem, f. 167. 21 Ibidem. 71

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron politice, cum și partizanii și prietenii lor politici au făcut cea mai întinsă propagandă în libertatea cea mai mare fără să fi fost stânjeniți” 22. Același Raport mai precizează faptul că ,,nici în timpul campaniei electorale, nici în timpul votărei, nici după aceea nu s-a prezentat nici o reclamațiune fie contra vreunui agent administrativ, fie asupra vreunor incidente ce s-au petrecut. S-au produs totuși unele reclamațiuni ce au fost adresate fie biroului central electoral, fie parchetului. Înaintăm copii după toate aceste reclamațiuni cari au fost cu totul neîntemeiate și lipsite de orice bază. Întru acestea se găsește reclamațiunea D-lui Mehedinți și delegaților D-sale că nu sunt lăsați să-și îndeplinească atribuțiunile. De fapt se constată din dosare că delegatul N. Chirilă a fost în tot timpul prezent și s-a semnat în toate actele și procesele – verbale de alegeri. De asemenea, Dl. Niculai Jecheanu, delegat al D-lui Mehedinți, toate cele trei zile de alegeri pentru cameră, a făcut tot în cea mai largă libertate, tot ce a crezut că folosește cauzei partidului său.Și-a făcut propaganda printre locuitori nestingherit de nimeni. A solicitat voturile alegătorilor fie în zonă, fie în sala de vot. Se constată însuși prin procesul – verbal ce a semnat că alegerile s-au efectuat în cea mai perfectă liniște și libertate și în cea mai desăvârșită liniște” 23. Altă reclamație, considerată fără fond, este a lui Ștefan Graur, candidatul Partidului Țărănesc, care ,,văzând atmosfera ostilă și lipsa de simpatie manifestată de alegători prin corespondențe publicate în ziarul Monitorul voia să dea justificare insuccesului ce prevedea vorbind de ingerințe imaginare” 24. După o campanie electorală electorală marcată de numeroase ilegalități, la nivel național, rezultatele alegerilor au fost câștigate de liberali, care prin cele 222 mandate obținute și-au atins obiectivul,

22 Ibidem, dosar nr. 3 / 1922, f. 46. 23 Ibidem, f. 47. 24 Ibidem. 72

https://biblioteca-digitala.ro Alegerile parlamentare din 1922 în judeţul Putna acela de a avea o majoritate parlamentară confortabilă care să-i permită trecerea oricărui proiect de lege și în primul rând a Constituției, fără a ține seama de opoziție. Aparatul de stat a avut o mare contribuție la asigurarea victoriei listelor guvernamentale, astfel încât se poate aprecia că în martie 1922 s-au desfășurat cele dintâi alegeri falsificate sub regimul votului universal. Partidul Țărănesc a devenit cea de-a doua forță politică din România reușind să cumuleze 40 de mandate. Partidul Național, prin cele 26 de mandate câștigate, continua să dețină poziții importante în Transilvania. Partidul Țărănesc din Basarabia și Partidul Democrat al Unirii cu 22, respectiv 15 mandate, au beneficiat de sprijinul guvernului, care urma să atragă de partea sa voturile reprezentanților acestor provincii istorice. Pentru Partidul Poporului alegerile au reprezentat un adevărat dezastru, urmare a spulberării ,,mitului” Averescu și măsurilor luate de aparatul de stat pentru împiedicarea campaniei electorale a acestui partid. Gruparea germană a făcut cartel cu guvernul, candidând pe listele Partidului Național Liberal. Uniunea Maghiară a desfășurat campania electorală pe cont propriu și a reușit să-și trimită trei reprezentanți în Parlament. Cât privește Federația Partidelor Socialiste, aceasta a avut un singur reprezentant în Adunarea Națională Constituantă 25. După încheierea alegerilor, Prefectura Județului Putna a transmis o Circulară tuturor primarilor din județ, prin care ,,se aduce la cunoștință generală că sosind rezultatele alegerei de senat din vechiul regat, guvernul a obținut mari majorități. Opoziția a obținut

25 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 146 – 147. 73

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron numai 4 locuri din 82 și anume două locuri naționaliștii la Dorohoi și două averescanii la Botoșani. N-a ieșit nici un țărănist” 26. Prefectura Județului Putna a raportat la 4 martie 1922, Ministerului de Interne, rezultatele alegerilor pentru Senat: Constantin Tatovici, liberal, ales – 10.904 voturi Generalul Arthur Văitoianu, liberal, ales – 10.802 voturi Simion Mehedinți, țărănist – 1.807 voturi Ion Gh. Teodoru, țărănist – 1.815 voturi Emil Stroici, progresist – 328 voturi Ioan P. Rădulescu – Râmnic, naționalist – democrat – 304 voturi Ionică G. Giurgea, progresist – 301 voturi Alexandru N. Moisă, naționalist – democrat –269 voturi Duiliu Zamfirescu, Partidul Poporului – 251 voturi George Tomulescu, Partidul Poporului – 251 voturi 27. La 9 martie 1922 s-au făcut publice rezultatele pentru Camera Deputaților: N. N. Săveanu, liberal, ales – 23.766 voturi N. D. Chirculescu, liberal, ales – 23.757 voturi Preot iconomVictor Banu, liberal, ales – 23.540 voturi Florea Iftimescu, liberal, ales – 23513 voturi Simion Mehedinți, țărănist – 2.681 voturi Ștefan Graur, țărănist – 2.599 voturi Nicolae Răileanu, țărănist – 2.515 voturi George Tâțu, țărănist – 2.496 voturi Nicolae Iorga, naționalist - 877 voturi Paraschiv Bogdan Chiriță, naționalist -740 voturi Alexandru Lascarov – Moldovanu, naționalist -705 voturi Iosef Stoica, naționalist - 670 voturi Duiliu Zamfirescu, averescan - 355 voturi

26 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Județului Putna, dosar nr. 2 / 1922, f. 181. 27 Ibidem, f. 182. 74

https://biblioteca-digitala.ro Alegerile parlamentare din 1922 în judeţul Putna

Ioan P. Rădulescu – Putna, averescan - 306 voturi Teodor I. Rădulescu – Vidra, averescan - 262 voturi Anibal Teodorescu, averescan – 255 voturi Lascăr P. Dimitriu, progresist - 482 voturi Petru Francisc, progresist - 400 voturi Hristache (Christache) Solomon, progresist – 399 voturi Grigore Stratulat, progresist - 289 voturi 28. Tensiunea care domina viața politică din România la începutul anului 1922 era legată nu numai de formarea unui guvern monocolor și de organizarea de către acesta a unor noi alegeri, ci și de intenția, deschis mărturisită de fruntașii liberali, de a da noilor corpuri legiuitoare caracter de Constituantă 29. Pentru desemnarea celor 367 de deputați și 198 de senatori au fost chemați în fața urnelor aproape trei milioane de alegători, dintre care doar 70,01% și-au exercitat dreptul de vot 30. În județul Putna, pentru Camera Deputaților, dintr-un număr de 31.264 de alegători înscriși, au votat 28.091 alegători 31, iar la Senat din cei 16.526 alegători cu drept de vot au votat 14.039 32. Consumate în atmosfera specifică de violență guvernamentală și falsificare, alegerile parlamentare din martie 1922 au dat puterea legislativă în mâinile Partidului Național – Liberal 33. Rezultatele alegerilor a fost hotărâtor pentru ieșirea de pe arena vieții politice a partidelor mici, fără o bază materială puternică și cu aderență slabă în mase și a sporit interesul naționalilor și țărăniștilor pentru actul fuziunii lor.

28 Ibidem, dosar nr. 3 / 1922, f. 59. 29 Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, op. cit., p. 304 – 305. 30 Ibidem, p. 306. 31 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Județului Putna, dosar nr. 3 / 1922, f. 59. 32 Ibidem, dosar nr. 2 / 1922, f. 182. 33 Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, op. cit., p. 306. 75

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron După alegeri s-a manifestat o nouă încordare a raporturilor între partidele burgheze, depășind divergențele iscate de disputa electorală, în legătură cu fixarea cadrului juridic al dezvoltării României prin promulgarea noii Constituții. Bazându-se pe majoritatea parlamentară, guvernul a acționat pentru deplina integrare a provinciilor istorice în cadrul statului român și adoptarea unei legislații adecvate noii realități. Astfel, după ce au prezidat actul încoronării, demonstrând încrederea regelui în guvern, liberalii au hotărât să aducă în dezbaterea Parlamentului proiectul noii Constituții a României. Necesitatea adoptării unei noi legi fundamentale era recunoscută de toate forțele politice din România, dar opoziția nu accepta ca acesta să fie inițiată de Partidul Național – Liberal. Constatituția a fost votată de majoritățile liberale, iar la 29 martie 1923 a fost publicată în Monitorul Oficial 34. Liderii principalelor partide de opoziție au contestat cu vehemență caracterul constituțional al alegerilor și legitimitatea corpurilor legiuitoare, inclusiv dreptul de a legifera. Odată cu terminarea validărilor, majoritatea deputaților opoziției au încetat să participe la lucrările parlamentare. Curând, însă, s-au reîntors în Camere spre a nu se izola de viața parlamentară pe toată durata mandatului de patru ani și pentru a se împotrivi ,,obrăzniciei” votării Constituției de către un singur partid 35.

34 Ion Mamina, Ioan Scurtu, op. cit., p. 45 – 46. 35 Mihail Rusenescu, Ioan Saizu, op. cit., p. 150 – 151. 76

https://biblioteca-digitala.ro

ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA SĂRII LA CÂMPURI ŞI SOVEJA

Ionuţ Iliescu Aurora - Emilia Apostu

În 1869, Ion Ionescu de la Brad afirma, în lucrarea sa intitulată „Agricultura în judeţul Putna” că, dintre toate bogăţiile Munţilor Vrancei, cea mai importantă este sarea. Printre munţii enumeraţi figura şi Zboina, aflat în hotarul localităţii Soveja. La sfârşitul secolului al XVII-lea, sovejenii extrăgeau sare de aici împreună cu locuitorii satului Lepşa 1. Ca urmare a unei dispoziţii date de Ministerul de Finanţe, la 3 ianuarie 1877, Prefectura Judeţului Putna, prin intermediul Preturei Plasei Zăbrăuţi, dispune încetarea activităţii „casei vamale” 2 de la Soveja, cu alte cuvinte, a biroului vamal din localitate. Documentaţia acestei instituţii nu a putut fi verificată, vameşul nefiind de găsit. În condiţiile aplicării noii legi vamale, cu începere din decembrie 1876, biroul vamal din Soveja se transformă într-un simplu punct de pază. Arhiva de aici a fost trimisă de vameş „la punctu vamalu Oituzu de care acesta depanda asemine şi vamişul se găseşti ataşatu cu funcţiunea acolo” 3. Peste numai câteva zile, Direcţia Generală a Vămilor şi Contribuţiunilor Indirecte din cadrul Ministerului Finanţelor, cerea Prefecturii Judeţului Putna o situaţie a paznicilor din localităţile cu

1 Anton Paragină, Habitatul medieval la curbura exterioară a Carpaţilor în secolele X - XV, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2002, p. 57. 2 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 15 / 1977, f. 1. 3 Ibidem, f. 2.

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu sare din această unitate administrativă 4. Drept urmare, la 24 ianuarie 1877, Primăria Comunei Soveja informa Pretura Plasei Zăbrăuţi, referitor la paznici că, „pe trimestru de Iulie şi Octombrie anul trecut 1876 n-au primitu nici un banu, aşa că a fostu nevoiţi a-şi plăti din punga lor contribuţiunili pe acele două trimestri la Perceptor Comunal, cari de regulă le plătea statu prin administraţia salinilor Târgului Ocna singura retribuţiuni ce aveau şi, cari după mijlocirea noastră din timpu au refuzatu pentru acestea două trimestre, făcându-mi cunoscutu că după regula Ministerială urmează a se plăti prin Prefectura Judeţului. Primiţi, insistându pentru îndestularea lor, vă rog a interveni către domnu Prefect a regula trimiterea formulariloru di stati ce trebue a forma pentru acel timpu cu desluşire despre orice alte acte ar trebui să ataşezi la ele, ca formându-le şi trămiţându-le să poată omini să-şi capete îndestulare” 5. În perioada următoare, s-au întocmit state de plată 6 pentru paznicii localităţilor sărate din Plasa Zăbrăuţi. La Soveja erau şapte paznici - Ion Stoica Mircea, Gh. Căciulă, Ion Cosma Ciurea, Gh. Budean, Ion Şerban cel mic, Constantin Gheorghiu, Ion Mehedinţi - iar la Câmpuri cinci - Tănase Săndulici, Ion Gh.Gurău, Ion Cost. Magdalina, Gh. Gogea, Ion Morariu 7. Cercetările geologice de la finele secolului al XIX-lea aveau să evidenţieze depozitul de sare gemă manifestat prin izvoarele sărate aflate „la Câmpurile pe Corcoman, care se varsă în Şuşiţa, pe malul drept al acestui râu” 8.

4 Ibidem, f. 5. 5 Ibidem, f. 14 - 14 verso. 6 Ibidem, f. 15. 7 Ibidem, f. 6. 8 Mihail Canianu, Aureliu Candrea, Dicţionar geografic al judeţului Putna, de ~ Lucrare premiată de Societatea Geografică Română în şedinţa adunării generale din martie 1893, Tipografia şi Fonderia de Litere Thoma Basilescu, Bucuresci, 1897, p. 262. 78

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea sării la Câmpuri şi Soveja

În 1932, în satul Rotileşti se ştia de existenţa unui „izvor cu apă sărată în părăsire, care nu este folosit de populaţia comunei” 9.

9 S. J. A. N. Vn., fond Pretura Plasei Vidra, dosar nr. 16 / 1932, f. 22. 79

https://biblioteca-digitala.ro

IOAN P. RĂDULESCU - PUTNA (1872 - 1934)

Horia Dumitrescu Marilena Sima

Prestigioasă instituţie de învăţământ preuniversitar, Liceul „Unirea” din Focşani s-a bucurat de-a lungul anilor de profesori remarcabili, şcoliţi în ţară şi străinătate, dar şi de absolvenţi de excepţie care au marcat învăţământul, cultura şi ştiinţa din ţara noastră. Între aceştia se numără şi profesorul de matematică Ioan P. Rădulescu, care a predat neîntrerupt la Liceul „Unirea” de la angajare (1 septembrie 1899) până la pensionarea sa (1 septembrie 1934). Deşi în Fişa individuală de la Liceul „Unirea” apare ca dată a naşterii sale ziua de 26 martie 1872 1, actul de naştere indică 30 martie: „Actu de Naştere Din anulu una mie optu sute saptezeci şi doi luna Aprilie zioa întăiu ora zeci de dimineaţa. Actu de Naştere alui Iancu religiea ortodocsă de secsu Bărbătescu, Născutu alaltaeri în oraşulu focşani la casa Părinţilor din strada mare la N. 46 fiu a D. Pavăl Rădulescu Etatea patru zeci şi şasă ani profesiunea Bacalu Domiciliulu focşani şi a D ei Caterina Rădulescu Etatea două zeci şi optu ani profesia decasă Domiciliulu focşani. După Declaraciunea făcută de tatăl care ne au Înfăţişatu Copilul, Întâiul mart. D nu Toma Ion Etatea Cinci zeci şi doi ani profesiea Comersantu Domiciliul focşani şi Ignatu Paladi Etatea patru zeci şi Cinci ani profesiea Comersantu Domiciliul focşani; Cari au sub scrisu Acestu actu dupe ce li sau Cetitu Împreună cu noi şi cu Declarantele,

1 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Liceul „Unirea”, dosar nr. 424, f. 144 verso.

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934)

Constatatu dupe lege de noi Russu Ganciu Oficieru Stări Civile Comunei focşani” 2 -. Tatăl său era negustorul Pavel Rădulescu, de loc din satul Budeşti (comuna Coteşti) unde poseda o proprietate viticolă însemnată, iar mama, Catrina (Caterina), născută Gâtză, era casnică. Înstărit fiind, negustorul Rădulescu şi-a construit o casă cu două etaje 3, pe Strada Mare. În această familie, în anul 1872 s-a născut un

2 Idem, fond Prefectura Judeţului Putna, Registru Starii Civile Pentru Născuţi, dosar nr. 56 / 1872, act nr. 135, f. 69. 3 Casa situată pe Strada Mare a fost vândută de profesorul Rădulescu, iar cu suma obţinută şi din vânzările produselor viticole de la proprietăţile din Budeşti, a construit în 1912 , după planurile arhitectului Gheler (antreprenor: Constantin Ionescu) o clădire frumoasă situată pe bulevardul Petre P. Carp. Atât Nicolae Titulescu , cât şi Alexandru Averescu au venit adeseori în casă unde au şi locuit temporar. În 1931, locuinţa a fost cumpărată de către colonelul doctor Alexandru Puşcă – Horeangă, ginerele generalului de Brigadă Constantin Barca. Locuinţa era pe un singur nivel, pe fundaţie de beton , cu ziduri exterioare de cărămidă în grosime de 0,50 m. şi cele interioare de 0,30. Camerele , cu înălţimea de 4,50 m. sunt decorate la nivelul plafonului cu stucaturi cu motive florale şi geometrice ce diferă de la cameră la cameră. Uşile, cu caracter monumental, au la partea superioară antablamente cu sculptură în lemn, sculptură în care se regăsesc în parte elementele decorative ale plafonului. Sunt prevăzute cu mânere din metal inoxidabil cu încrustaţii. Sobele, parte de faianţă cu basoreliefuri, parte din teracotă de calitate superioară cu motive originale şi în culori frumos armonizate sunt de o înaltă valoare artistic. Pardoseala e din parchet de stejar în camere, iar în vestibul şi baie din gresie hexagonală. Imobilul era racordat la curent obişnuit şi trifazic, având instalaţia de alimentare cu apă şi canalizare corespunzătoare (Arhiva Muzeului Vrancei (în continuare se va cita: A. M. Vn.), dosar Imobil str. Lenin nr. 22, inv. nr. 22.313, f. 2). Prăvălia de coloniale şi băuturi spirtoase rămasă de la tatăl său a închiriat-o negustorului Simion Ionescu (Ştefan O. Neagu, Nicu Mazere, Focşani. File din istoria comerţului, vol. I, (1546 – 1948 ), Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2010, p. 96). 81

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima băiat, botezat Ioan. Acesta a urmat cursurile Şcolii Primare de Băeţi nr. 2 şi ale Liceului „Unirea” - ambele din Focşani. În anul 1890 a absolvit Liceul „Unirea”, iar peste patru ani Matematicile la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (diploma nr. 1.123 / 1894) 4. La vârsta de 23 de ani, Ioan Rădulescu s-a căsătorit, la 19 ianuarie 1895, cu Ecaterina, fiica minoră a lui Stan Costian, negustor pe Strada Mare a Unirii Munteni şi a Evei Stan Costian, decedată 5: „Din anul una mie optu sute nouă zeci şi cinci, luna Ianuarie Ziua nouă spre zece ora două postu Meridiane. Act de căsătorie a Dlui Iancu Pavel Rădulescu religiea ortodocsă etatea Două Zeci şi trei ani profesiea Licenţieat în Matematice domiciliu Focşani, născut la anul una mie optu sute şapte zeci şi doi în Focşani. Întâiea căsătorie fiu majoră a Dlui Pavel Rădulescu profesiea Comersant şi a Dei Catrina Rădulescu domicilieaţi în Focşani, care fiind Gatză a dat consimţământul Dloru prin graiu, ca Dşoara Ecaterina Costiean religiea ortodocsă fără profesie etatea şasse spre zece ani domiciliu Focşani, născută la anul una mie optu sute şapte zeci şi optu în focşani. Întâiea căsătorie fică minoră a Dlui Stan Costiean profesiea Comersantu domiciliu Focşani şi a Decedatei Eva Stan Costiean, al cărei părinte fiind fatză a dat consimţământul său prin graiu. Cei de fatză contractantzi şi părintzi presentzi au declarat că sa făcut Contract de Căsătorie (act dotal) care sa autentificat de Tribunalulu Putna la No. 117 şi transcris în registrul actelor dotale la No. 95, din zece Ianuarie curent. Actele preliminare sunt publicaţiunele făcute fără opozitzia în această Comună în Duminicele de la două zeci şi cinci Decembrie ecspirat şi întâiu Ianuarie curent. Estractul de nascerea fiitorului sotzu No. 135 / 72, actul să dovediască etatea fiitorei sotzii No. 163 omologat la Tribunalul Putna la No. 1.498 / 95 şi Estractul de decesul Mamei fiitoarei sotzii No. 23 / 87.

4 S. J. A. N. Vn., fond Liceul „Unirea”, dosar nr. 424, f. 145. 5 Idem, Registru Stărei Civile Pentru Căsătoriţi, dosar nr. 270 / 1895, act nr. 10, f. 11 - 11 verso. 82

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934)

Tuturor acestor acte parafate de noi şi oprite la primărie spre a rămânea alăturate la registru precum şi Cap. şase de sub titlul cinci Cod Civil, sa dat astezi de noi în auzul tuturor celor de fatză mai susu arătaţi şi După care Contractanţii au declarat că voescu a lua în Căsătorie unul pe Dşoara Ecaterina Stan Costiean, alta pe Domnul Iancu Pavel Rădulescu. - Şi noi Gavriil Secară delegatul primarului şi officier starei Civile, am pronunţat în numele legei că Contractantzii sunt unitzi prin Căsătorie. Toate cele de mai susu sa făcut în public în Cassa primăriei în fiintza cerutzilor patru Martori şi anume: Domnul Şerban N. Costiean etatea 50 ani, profesiea Comersant domiciliu Focşani, Domnul Savel Rahtivan etatea 35 ani, profesiunea profesor domiciliu Focşani, Domnul Neculai Tudorancescu etatea 22 ani, profesiea agricultorŭ domiciliul Focşani, Domnul Ghiţă M. Petroiu etatea 62 ani, profesiuniea funcţionar Domiciliul Focşani. Cei doi dintâiu sunt din partea sotzului ear cei după urmă din partea sotziei. - Şi după ce am dat cetire acestui act, în auzul tuturor celor de fatză sotzii, părinţi ai sotzilor, şi martori lau subscris împreună ca totzi aceştiea. Ioan P. Rădulescu Şerban N. Costiean Ecaterina S. Costian S. Rahtivan P. Rădulescu N. Tudorancescu Caterina Rădulescu G. M. Petroiu S . Costian Officier Gavril Secară” 6.

6 Registru Stăreĭ Civile Pentru Căsătoriţĭ, dosar nr. 270 / 1895, act nr. 10, f. 11 – 11 verso. 83

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima În acelaşi an, la 19 octombrie, s-a născut primul lor fiu, Savel Ioan 7, viitorul diplomat, colaborator şi prieten al lui Nicolae Titulescu. Ioan Rădulescu şi-a continuat studiile la Paris, unde a absolvit Facultatea de Drept în anul 1899 (diploma nr. 819 / 1899) 8. La Paris, în ziua de 15 decembrie 1896, s-a născut al doilea copil, tot un băiat, Ioan (Jean) 9, viitor profesor universitar. Începând cu 1 septembrie 1899, Ioan P. Rădulescu a fost numit profesor suplinitor (Ordinul nr. 61.659 / 1899, seria B) 10 la Liceul „Unirea” din Focşani. După 1900, a practicat şi profesiunea de avocat pledant la Tribunalul Putna 11.

7 „Act de naşcere Din anul una mie optu sute nouĕzeci şi cinci Luna octombrie ziua Douĕ zeci şi una oră patru post - meridieane Act de naşcere a copilului Savel Ioan religiea ortodocsă de secsu bărbătescu, nĕscut alaltaeri în Cassa părinţiloru săi din acest oraşu Strada Mare culoarea galbenă, fiu a Dlui Ioan P. Rădulescu etatea Două zeci şi trei ani profesiea profesoru şi a Dnei Ecaterina Rădulescu etatea şapte spre zece ani, domicilieatzi în focşani, dupĕ declaratziea făcută de tatăl care nea înfacioşat copilul. Întâiul martorŭ Domnul Demitrie Tzanu etatea cincizeci şi cinci ani profesiea proprietar şi al doilea martoru Domnul Stan Costieanu etatea patruzeci şi doi ani, profesiea proprietaru, ambii domicilieatzi în focşani, Care au subscrisu acest act după ce li sa citit împreună cu noi şi cu declarantele. Constatat dupĕ lege de noi Gavril Secarĕ delegatul primarului şi oficier Starei Civile Comunei Focşani. Ioan P. Rădulescu D. Tzanu S. Costieanu Officier Gavril Secarĕ ” (Registru Starei Civile Pentru Născuţi, dosar nr. 268 / 1895, act nr. 641, f. 258). 8 S. J. A. N. Vn., fond Liceul „Unirea”, dosar nr. 424, f. 145. 9 Ibidem, dosar nr. 71 / 1912, f. 120. 10 Ibidem, dosar nr. 424, f. 145. 11 Ştefan O. Neagu, Nicu Mazere, op. cit., p. 96. 84

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934)

Anul 1901 a adus două mari satisfacţii în familia Rădulescu. Ca membru marcant al Organizaţiei Judeţene Putna a Partidului Naţional Liberal a participat la alegerile comunale din 15 aprilie 1901, candidând în Colegiul I alături de Nicolae Săveanu, Iorgu G. Poienaru, Dimitrie Tzanu, Constantin Pastia şi Daicu G. Gheorghiu. La 29 aprilie 1901 a fost ales ajutor de primar, confirmat prin Decretul nr. 1.882 din 8 mai 1901 (funcţie deţinută până în noiembrie 1902) 12. În vara anului 1901, la 14 august, familia Rădulescu se întregea cu un nou urmaş: Nicolai Paul Cicerone 13 (alintat toată viaţa Nicuşor) - viitor doctor neurolog: „Act de nascere Din anul una mie nouă sute unu, luna August ziua patru spre dece ora zece dimineaţa. Act de nascere a lui Nicolai - Paul - Cicerone religia ortodocsă de secs bărbătesc nascut alaltaeri în casa părinţilor săi din acest oraş strada Artelor culoarea Galbenă la ora zece post meridiane fiu a D lui Ion P. Rădulescu, etatea două zeci şi nouă ani profesia Avocat şi Profesor şi a D-nei Ecaterina Ion P. Rădulescu etatea două zeci şi doi ani profesia menajeră, de religie ortodocsă domiciliaţi în Focşani după declaraţia făcută de tatăl care nea înfăţişat copilul. Întaiul martor Neculai N. Saveanu etatea trei zeci şi patru ani profesia funcţionar şi al doilea martor Iorgu G. Poienaru etatea patru zeci ani profesia proprietar ambi domiciliaţi în Focşani, care au subscris acest act după ce li sau cetit împreună cu noi şi cu declarantele. Constatat după lege de noi Gavril Secară, Consilier comunal delegat şi oficier starei civile comunei Focşani. I. P. Rădulescu N. N. Săveanu Iorgu G. Poienaru

12 A. M. Vn., dosar nr. 22.332, f. 337 - 337 verso. 13 S. J. A. N. Vn., Registru Pentru Actele Starei Civile ale Anului 1901. Născuţi, dosar nr. 298 / 1901, act nr. 382, f. 193 verso. 85

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima Oficier, Gavril Secară” 14. În baza examenului de capacitate ţinut în sesiunile din ianuarie şi martie 1902 „pentru matematice ca specialitate principală şi pentru cosmografie ca specialitate secundară” 15, Ioan P. Rădulescu a fost numit profesor provizoriu, începând cu data de 27 iulie 1902 (Ordinul nr. 8.267) 16. Altă mare bucurie pentru profesorul Rădulescu a fost conferirea, în acelaşi an, a Ordinului Naţional „Coroana României”, în gradul de Cavaler 17.

14 Idem, Registru Stărei Civile pentru Născuţi, dosar nr. 298 / 1901, act nr. 382, f. 193 verso. 15 Idem, fond Liceul „Unirea”, dosar nr. 424, f. 145. 16 Ibidem. 17 Ordinul Naţional ,,Coroana României”. Creat de regele Carol I, cu prilejul proclamării regatului la 10 Mai 1881. Ca şi „Steaua României”, acest Ordin are menirea să răsplătească serviciile deosebite aduse Statului. Se conferă atât militarilor, cât şi civililor. Are cinci grade: cavaleri, ofiţeri, comandori, mari ofiţeri şi mari cruci. Sunt 150 mari cruci; 300 mari ofiţeri; 300 comandori; 1.500 ofiţeri şi un număr nelimitat de cavaleri. Însemnul se prezintă astfel: o cruce de Malta, smălţuită roşu închis, cu marginile de metal, având la mijloc un medalion rotund, tot din smalţ roşu şi cu bordura albă. Acest medalion poartă pe faţă cifra regelui Carol I şi pe bordură inscripţia: „Prin noi înşine - 14 Martie 1881” -, iar pe revers, la mijloc: 10 Mai şi pe bordură: 1866 - 1877 - 1881. Între braţele crucii, se află câte o coroană regală de metal. Panglica Ordinului este albastră, cu o dungă de argint la mijloc. La crearea acestui Ordin, în 1881, decoraţia se deosebea întru câtva de cea actuală, prin faptul că medalionul din centrul crucii avea pe faţă coroana României, de argint la cavaleri şi de aur la celelalte grade. De asemenea, între braţele crucii, era câte o cifră a regelui Carol I. Panglica, deşi era de culoare albastru închisă, ca şi cea actuală, avea la margini câte o dungă argintie. În sfârşit, dimensiunile crucilor şi plăcilor erau altele. Prin Regulamentul din 1885, s-au stabilit, atât formalităţile de primire în Ordin, cât şi modul de a se purta însemnele, precum şi îndatoririle membrilor. Un al doilea Regulament s-a publicat în 1906, iar în 1932 s-a modificat, atât Legea, cât şi Regulamentul Ordinului, prin Legea de reorganizare a ordinelor naţionale 86

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934)

A devenit profesor definitiv începând cu data de 18 aprilie 1907, conform Decretului Regal nr. 1.990 din 12 aprilie 1907. În acel an preda Matematica la clasele V şi VI reală şi V modern 18. Ca profesor a făcut parte din mai multe societăţi culturale: Cercul corpului didactic din Putna, Cercul literar şi ştiinţific din Focşani. A fost preşedintele Societăţii funcţionarilor camerei 19. Activitatea didactică i-a adus şi medalia „Răsplata Muncii clasa I” 20. Deşi era membru al Partidului Naţional Liberal, profesorul Rădulescu şi-a schimbat opţiunea politică şi, după Primul Război Mondial, a trecut la averescani. Gestul său a fost interpretat negativ de către adversarii săi politici. Astfel, ţărănistul Nicuşor Şt. Graur îi creionează un portret pe care-l publică în anul 1920:

(Enciclopedia României, vol. I, Statul, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1938, p. 87). 18 S. J. A. N. Vn., fond Liceul „Unirea”, dosar nr. 424, f. 145. 19 Ibidem, f. 145 verso. 20 Medalia ,,Răsplata Muncii”. Creată în 1898, din iniţiativa lui Spiru C. Haret, ministrul Instrucţiunii, ea a fost destinată, la început, numai învăţătorilor şi institutorilor. În 1900 s-a extins şi la profesorii secundari, iar în 1906 şi la profesorii şi maeştrii de la şcolile profesionale. Forma acestei medalii era rotundă (30 mm) şi avea pe faţă efigia regelui Carol I, cu inscripţia circulară: „Carol I rege al României”; pe revers, într-o ghirlandă de frunze de stejar şi de lauri, inscripţia: „Ca răsplată muncii pentru învăţământul primar”; sau „Ca răsplată muncii pentru învăţământul secundar” sau „Ca răsplată muncii pentru învăţământul profesional”. Panglica, la toate trei categoriile, era la fel: culoare roşie vişinie, cu o bandă albă la mijloc. Pentru fiecare categorie de învăţământ, erau două clase: I-a, de metal galben; a II-a, de metal alb. În 1907, prin Regulamentul din 8 martie, cele trei categorii de medalii s-au contopit într-una singură, având trei clase: I-a, de metal aurit; a II-a, de metal argintat, a II-a, de bronz. Reprezentările de pe faţă şi revers, au rămas aceleaşi. În 1931, instituindu-se Ordinul „Meritul cultural”, medalia s-a desfiinţat (Enciclopedia României, vol. I, Statul, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1938, p. 92). 87

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima „Un profil de salon, distins, energic, c’un aer de seriozitate pe faţă care nu ştiu de ce dar pare că nu-1 prinde, expansiv, nu de multe ori combativ câte odată, un râs larg şi sonor, care are întrânsul nuanţe de batjocură, ce ustură. Fostul prefect de scurtă durată al judeţului nostru, ar putea fi cine-va şi totuşi nu este; ar putea sa însemneze încă foarte multe în viaţa politică de aici şi totuşi stă de oparte; o stare de pasivitate inexplicabilă, o dulce şi plăcută expectativă, din care să nu poate să iasă sau nu vrea. Iată un om incapabil de o acţiune în stil mai mare incapabil de lovituri cari să rămâie şi care să-i facă cinste. Sunt unii oameni care nu se ocupă decât cu nimicuri, de acte fără importanţă sau prea puţină, oameni care-şi pun la contribuţie inteligenţa, şi desfăşură o activitate excepţională şi o cantitate nu neglijabilă, de energie pentru a face cine ştie ce lucru care nu merită nici atâta interes, nici atâta preocupare; ei bine din această speţă de oameni face parte şi figura de care ne ocupăm acum. Caut explicaţia şi nu o găsesc; de sigur că acesta e modul de a se comporta în viaţă a lor, că aceasta lipsă de capacitate este însu-şi senzul existenţei lor. I. P. Rădulescu a fost membru al partidului liberal de aici, îndelungată vreme; în timpul refugiului, la Iaşi pleacă din partid unde intră în grugul, - sau partidul, ca să-i fac plăcere, - al muncei, unde pe lângă personalităţile de vază şi de valoare cari-1 compuneau, avea un rol şters. Deputat în Parlament, nu s’a remarcat prin vreun discurs strălucit, sau printr’o acţiune care să-l impună; om de culise, preferă să fie strălucitor prin culoare, şi să facă spirite, în grupuri mici, când avea frumoasă ocazie, de a se remarca la tribuna parlamentară, unde se consacră adevăratele talente; acum e izolat de activitatea politică, şi se complace în tăcere, pe care de sigur, că o preferă din moment ce e de aur. Era odată simpatizat de cetăţenii oraşului nostru, era înconjurat de mulţi amici, astăzi însă a rămas singur, departe de aceia, care-şi

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934) puseră multe şi frumoase speranţe în el, şi care căutau să-1 socoată ca om al viitorului. Politica, e şi dânsa o meserie, pentru care trebue să ai anumite aptitudini; aptitudinele acestea lui I. P. Rădulescu, nu-i lipsesc de loc; mai are în faţa sa încă un teren vast de luptă, dar un lucru, e sigur, că singur nu va putea face nimic, şi va trebui să-şi caute tovarăşi, şi pentru a-i reaminti una din slăbiciunele tinereţei sale, întocmai ca la cadril. Acum, câte-va luni de zile făcând la Iaşi, cunoştinţa unei înalte personalităţi politice nu m’am putut opri de-ai, aduce elogii în faţă şi de a-i exprima admiraţia şi ştima mea; admiraţia, pentru talentul său de orator şi om politic; stima, pentru caracterul său. Ilustra noastră figură, al căror portret l-am salutat aci, cu toate regretele noastre dar nu merită nici una, nici cealaltă. În ultimul timp, I. P. Rădulescu se înscrie în noua grupare politică a Generalului Averescu; de ce aici şi nu în altă parte ? de sigur şansele inclină mai mult spre „Liga Poporului” de cât spre vechile partide oligarhice, perspectivele de înălţare sunt mai larg deschise aici, simpaticului nostru potret, de cât în ori şi care alt loc. Pe mine cel puţin, nu m’a mirat de loc înscrierea lui I. P. Rădulescu în armata generalului; de altfel între cei doi există multe puncte de asemănare şi deosebire; viitorul îi apropie, trecutul îi depărtează; generalul Averescu nu are viitor politic, cel de al doilea n’are nici măcar trecut” 21. Fără să strălucească în mod deosebit, profesorul Ioan P. Rădulescu - Putna a făcut mai mult decât alţi oameni politici vrânceni. Prefect de Putna pentru o scurtă perioadă în 1920, a obţinut un mandat de deputat candidând pe listele Partidului Poporului, cu ocazia alegerilor parlamentare organizate între 25 - 27 mai şi 3 iunie 1920.

21 N. Şt. Graur, Figuri politice putnene, Tipografia, Librăria şi Legătoria de Cărţi Alexandru N.Leon & Co, Focşani, 1920, p. 51 - 53. 89

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima Înainte chiar de adoptarea Legii agrare (13 iunie 1921) s-a trecut la împărţirea pământului. În Vrancea, prima comună în care s-a făcut împroprietărirea a fost Mirceşti. Ziua aleasă a fost 8 noiembrie, sărbătoare religioasă, când Biserica Ortodoxă Română cinsteşte soborul Sfinţilor Mihail şi Gavril şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri. Despre atmosfera în care s-a desfăşurat prima împroprietărire aflăm dintr-o scrisoare pe care profesorul şi deputatul Ioan P. Rădulescu - Putna i-a trimis-o fiului său, Savel, aflat la studii la Paris, pentru obţinerea doctoratului în Drept: „La 8 noiembrie am făcut prima punere în posesie a ţăranilor din Mirceşti. Nu a fost nici un ministru. A fost totuşi destul de solemn. Am luat cuvântul de 2 ori şi am pus plugul în pământ pentru a trage prima brazdă. Acolo am dansat cu toţi ţăranii comunei” 22. În anul 1922, deputatul Ioan P. Rădulescu a fost raportor al bugetului Ministerului Instrucţiunii. La sfârşitul lunii în care Parlamentul României, în cadrul unei şedinţe festive, aniversase 50 de ani de la proclamarea Independenţei de Stat, focşănenii au trăit un eveniment, rămas până în prezent, unic în analele locale: inaugurarea a două unităţi de învăţământ (Şcoala Comercială şi Şcoala Normală) şi punerea pietrei fundamentale la Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia”. Autorităţile locale au acordat o atenţie specială acestui eveniment. Primarul oraşului Neculai Al. Constantinescu 23 a trimis Adresa nr. 6.429 din 24 mai 1927 tuturor notabilităţilor, prin care le invita să ia parte la eveniment, comunicându-le, totodată, programul festivităţilor din ziua de duminică, 29 mai 1927: inaugurarea Şcoalei Comerciale (ora 9

22 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare se va cita: A. N. I. C.), fond Savel Rădulescu, dosar nr. 174, f. 2 - 2 verso. 23 Neculai Al. Constantinescu. Primar al Focşanilor între 19 aprilie 1926 - 28 octombrie 1927, 2 ianuarie - 31 mai 1931 şi 11 iunie 1932 - 5 decembrie 1933 (Maria Dumitrescu, Horia Dumitrescu, Primarii din Focşani între anii 1862 - 1937, în Cronica Vrancei, vol. III, Coordonator: Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2002, p. 221). 90

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934) dimineaţa); punerea pietrei fundamentale la „Ateneul Popular Maior G. Pastia” (ora 10 dimineaţa) şi inaugurarea Şcoalei Normale de Învăţători (ora 11 dimineaţa) 24. Cu aproape o săptămână înainte de eveniment se anunţase prezenţa la Focşani a mai multor miniştri: Constantin Garoflid - Agricultură şi Domenii, Octavian Goga - Interne, Ion Petrovici - Instrucţiune Publică, Vasile Goldiş - Arte şi Culte şi Mihail Berlescu - Industrie şi Comerţ 25. Din delegaţia guvernamentală au mai făcut parte ministrul Ioan Lupaş (Sănătate şi Ocrotiri Sociale), subsecretarii de Stat, Constantin Bucşan (Interne) - cumnatul poetului Octavian Goga - şi Dimitrie Busuiocescu, secretarii generali Carp (Agricultură şi Domenii) şi dr. Banu (Ministerul Sănătăţei şi Ocrotirei Sociale), dr. Bordescu şi C. C. Brăesku - vicepreşedinţii Camerei Deputaţilor. Alături de ei, se aflau deputaţii, senatorii, prefecţii şi primarii din Râmnicu - Sărat, Bacău, Tecuci, autorităţi şi personalităţi vrâncene, Sfinţia Sa Părintele Protoereu al judeţului Putna, comandantul Regimentului 10 Putna, arhitecţii Simion Vasilescu şi Frederich Hamel şi, fireşte, maiorul Gheorghe Pastia, cel care prin donaţia sa făcea posibilă ridicarea noului lăcaş de cultură, alături de Teatrul Comunal, inaugurat la 21 noiembrie 1913. O contribuţie importantă în organizarea şi desfăşurarea solemnităţilor de la Focşani 26 a avut-o profesorul şi deputatul Ioan P. Rădulescu. El scria, la 1 iunie 1927, fiului său Savel Rădulescu, aflat în străinătate:

24 A. M. Vn., fond Documente culturale, istorice şi politice, doc. nr. 34.497. 25 Ibidem. 26 Vezi detalii, Horia Dumitrescu, Ionuţ Iliescu, 29 mai 1927. Punerea pietrei fundamentale la Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia”, în Cronica Vrancei, vol. V, Coordonator: Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2006, p. 95 - 102. 91

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima „Duminică şi Luni [29 - 30 mai] am avut aici la Focşani şi în judeţ mai mulţi miniştri anume: Goga, Petrovici, Garoflid (care s-a dus în judeţ la Făurei etc.), Groza, Bucşan, secretarii generali Carp (domenii), Dr. Banu (sănătate), deputaţii, senatorii, prefecţii şi primarii de la R. Sărat, Bacău, Tecuci, Dr. Bardescu etc. etc. invitaţi de mine la inaugurarea şcoalei Comerciale, a Şcoalei normale şi punerea pietrei fundamentale la Ateneul popular făcut de Maior Pastia. După inaugurare a urmat la ora 12 banchet frumos la teatru iar la 4 plecare cu autom[obilul] la Soveja. Am trecut la Panciu unde în piaţă era o mare de capete din oamenii din Panciu şi comunele vecine unde au vorbit iarăşi Goga şi Petrovici. Apoi la satele Răcoasa, Câmpuri, Soveja unde sătenii au ieşit cu mic cu mare, copiii au aruncat cu flori ca şi la Panciu şi unde au vorbit iarăşi Goga şi Petrovici. La Soveja am stat până târziu. A doua zi la 6 dim[ineaţa] plecarea cu trenul Tişiţei în sus, la 10 la căzătoarea Putnei o mică gustare, la 11 vizitarea Tişiţei mari până sus, adică în partea care se aseamănă cu Elveţia. Masă la 12, întoarcere la Soveja cu trenul şi de acolo cu maşinile la Mărăşeşti, de unde Miniştrii au plecat veseli la Bucureşti. A fost o serbare cum nu s-a mai văzut la Focşani” 27. Un an mai târziu, îi scria lui Savel despre întrunirea politică din ziua de duminică, 1 aprilie 1928 „la care au luat parte judeţele vecine. Generalul Averescu a fost ovaţionat şi sărbătorit ca marii voievozi. Era ca la zece mii de oameni şi un entuziasm delirant. După întrunire a fost recepţie la mine, unde au venit toţi fruntaşii partidului” 28. Pe lângă activitatea politică, profesorul Rădulescu era în continuare preocupat de îmbunătăţirea condiţiei în societate a cadrelor didactice şi de câştigarea unor drepturi pentru ele pe care le considera absolut normale. În decembrie 1929 a fost prezent la Bucureşti „la marele

27 A. N. I. C., fond Savel Rădulescu, dosar nr. 174, f. 91 – 91 verso. 28 Ibidem, f. 116. 92

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934)

Congres al Corp[ului] didactic, unde au luat parte 10.000. Am vorbit şi eu în 2 rânduri şi 2 locuri. Vom vedea rezultatul” 29. Sănătatea a început să i se şubrezească. În fiecare an făcea cură în ţară, la Slănic Prahova sau în străinătate, la Karlsbad (Karlovy Vary). Neoplasmul de care suferea i-a grăbit însă sfârşitul. Conştient de acest lucru, profesorul Rădulescu şi-a prezentat demisia din învăţământ cu intenţia de „a-şi aranja drepturile la pensie”. Prin Ordinul Ministerului Instrucţiunii nr. 106.601 comunicat cu al Serv[iciului] de Înv[ăţământ] nr. 40727 din 17 iulie 1934, i s-a aprobat demisia în ziua de 1 septembrie 1934 30. Din păcate nu s-a putut bucura de pensia care i se cuvenea după 35 de ani de activitate neîntreruptă la catedră. În însemnările zilnice ale lui Savel, se regăseşte evoluţia rapidă a bolii incurabile de care suferea tatăl său. La 1 noiembrie 1934, Savel a împlinit 39 de ani. Nu s-a putut bucura de aniversarea sa, atât timp cât tatăl său, de care era foarte legat sufleteşte, se lupta cu boala. „Tata rău are dureri groaznice. Mă simt interior atât de singur” (2 noiembrie 1934) 31. „Acasă tata rău ... tata rău. E chinuitor să vezi cum suferă dar să suferi durerile lui” (24 noiembrie) 32. „Ieri noapte la 4 tata rău. Chemat pe Nicuşor care a stat până la 8 ½ dimineaţa ... Tata rău, rău; se chinuieşte groaznic nu o mai duce mult; e slăbit şi durerile ce suportă sunt extraordinare” (26 noiembrie) 33. A venit nefasta zi de marţi, 27 noiembrie 1934, când, după o grea suferinţă, profesorul Rădulescu a trecut în veşnicie. Iată care a fost programul lui Savel în această zi extrem de tristă pentru el : „Tata f. rău toată noaptea Luni spre Marţi. Sfârşitul se

29 Ibidem, f. 146 verso. 30 S. J. A. N. Vn., fond Liceul Unirea, dosar nr. 424, f. 146. 31 A. N. I. C., fond Savel Rădulescu, dosar nr. 30, vol. III, f. 440. 32 Ibidem, f. 448. 33 Ibidem, f. 449. 93

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima apropie. Fost dimineaţa puţin la Minister spre a vedea telegramele. Venit Arion la 115 plecat 125. Văzut pentru ultima oară pe tata la 125. Dejunat Athénée Palace 20 persoane. Revenit cu Arion la 345. Tata era mort. Decedat ora 250. Ce trist! Nu eram nici măcar acasă. Mă simt atât de singur ! Făcut formalităţi. Plecat 935 tren Focşani ajuns ora 115. Depun coşciugul la Sf. Ioan. Tata nu mai este ! Era atât de mândru şi de solemn în coşciug ! ….Tata, tata, tatăl meu e mort !” 34. La Focşani, prefectul de Putna, Vasile Ţiroiu, a comunicat prim – pretorilor şi primarilor urbani decesul profesorului Rădulescu (fonograma nr. 12.904 din 28 noiembrie) : ,, Anunţăm încetarea din viaţă a fostului prefect şi deputat I. P. Rădulescu. Înmormântarea are loc în ziua de 29 N brie a. c. ora 2 d. a. Vestiţi populaţia despre aceasta” 35. Prefectura Putna a comandat tipărirea a 100 afişe prin care făcea un apel către cetăţeni pentru a participa la înmormântarea profesorului Rădulescu : ,, Prefectura Judeţului Putna, funcţionarii săi şi membrii comisiei interimare judeţene, adânc mişcaţi de pierderea prematură a celui ce a fost Profesorul I. P. Rădulescu fost director al Prefecturii, Prefect, deputat al Judeţului Putna, etc., adresează un apel călduros către cetăţenii putneni şi focşăneni şi-i roagă să participe la ceremonialul religios al înmormântării distinsului cetăţean în ziua de Joi 29 Noembrie ora 14 ( 2 p.m. ) la Biserica Catedrală Sf. Ioan de unde va porni cortegiul mortuar la Cimitirul Nordic. Focşani 28 Noembrie 1934” 36.

34 Ibidem, f. 449. 35S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 105 / 1934, f. 158. 94

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934)

În ziua înmormântării, comandantul Diviziei a VI-a a transmis Prefecturii Putna o Adresă în care făcea anumite precizări în legătură cu ceremonialul funerar : „Am onoare a vă încunoştiinţa că defunctul Profesor I. P. Rădulescu, fost prefect şi deputat de Putna a fost distins în timpul vieţei cu mai multe medalii, decoraţii şi cea mai înaltă, aceia de Comandor al Coroanei României. Încunoştiinţându-vă despre aceasta, rugăm să binevoiţi a dispune a i se da onorurile militare cuvenite fără muzică, după dorinţa familiei în ziua de 29 Noembrie a. c. ora 14 în faţa bisericii catedrale Sft. Ioan, unde se oficiază serviciul religios al înmormântării ” 37. Un emoţionant necrolog a fost publicat în presa locală : „IOAN P. RĂDULESCU Când vremurile sunt mai grele, se cuvine să ne aducem aminte de cei ce au ştiut să le înfrunte şi din vitregia lor să iasă triumfători. Societatea noastră a pierdut un luptător de elită a cărui lipsă se simte cu atât mai mult cu cât nu se întrevăd înlocuitori. S'a dus dintre noi I. P. Rădulescu, tocmai cel mai curagios, cel ce totdeauna era gata pentru luptă. Scriind despre I. P. Rădulescu, se desprinde întreaga luptă de revendicări a profesorimii de treizeci de ani încoace. Deşi era şi avocat, nu şi-a manifestat dragostea pentru bară de cât în mod sporadic, ră- mânând ataşat cu tot sufletul de şcoală şi catedră până în ultima clipă . Cariera noastră de profesori este o arenă de luptă nu numai în şcoală ci mai cu seamă afară din şcoală, căci mai bine de treizeci de ani suntem într'un continuu sbucium şi Rădulescu s'a aflat în primele rânduri. Nu mai vorbim de atâtea lupte duse înainte de război, începute încă pela 1906 şi despre care colegii tineri nu ştiu nimic; este de ajuns să ne amintim de cele mai recente dela care I. P. Rădulescu n'a lipsit niciodată. Dacă astăzi avem salariul de bază pe care îl avem, el se

36 Ibidem, f. 159. 37 Ibidem, f. 162. 95

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima datoreşte stăruinţelor lui I. P. Rădulescu, care la 1922 se găsea raportor al bugetului ministerului instrucţiunii. Dar şi atunci duşmanii profesorimii stau la pândă şi a trebuit o luptă încordată, pentru ca să avem asigurat puţinul ce ni s'a dat. În acele împrejurări de mari îngrijorări, Rădulescu era neobosit activând în toate direcţiunile, pentru ca să poată apăra dreptatea cauzei noastre. Aproape în fiecare zi se ducea la asociaţie pentru ca să îndemne pe colegi să-i dea sprijinul, să fie alături de el şi să nu dezarmeze până nu se va asigura reuşita. Numai aşa s'a înfăptuit salariul nostru actual invidiat atunci de categorii de salariaţi, cari ne au luat înainte . Lupta nu s'a sfârşit însă aci, căci profesorii invidiaţi pentru că li se acordase rangul ce merita în societate prin cultura şi prin meritele lor se căuta acum să li se ştirbească din drepturi. Cine nu ştie ce lupte s'au dus dela 1923 până la 1926, la care Rădulescu nu a lipsit să ocupe locul de frunte şi este cunoscut că profesorii din Focşani ajunseseră, chiar la soluţia eroică a demisiunei. Când s'a discutat legea armonizării Rădulescu se găsea în parlament şi nimeni nu a luptat mai mult ca el, ca să determine locul cât mai onorabil, pe care profesorii să-1 ocupe în scara funcţiunilor statului. Este adevărat că atunci profesorii din parlament formaseră un bloc, dar sufletul acestui bloc era I. P. Rădulescu, care cu vorba sa convingătoare căuta să atragă pe toţi pentru cauza profesorimii şi dacă nu ni s'a dat tot ce ni s'a promis, nu el poartă vina. Ce curaj, ce energie în acest om ! Câţi nu sunt, cari nu au de cât titlul de luptători, restul fără viaţă. Ei vorbesc, discută, întrebuinţează vorbe mari, dar nu inspiră curaj altora căci ei însuşi nu-1 au. Rădulescu avea darul să te facă să-1 urmezi şi să- 1 imitezi şi să-ţi facă plăcere să lupţi alături de el. Natura generoasă îi dăruise cu calităţi alese, îl ridicase până la ea ca să poată deveni stăpân pe sine. Cunoscuse vremurile de înflorire ale învăţământului secundar când, după reforma Iui Haret, era un adevărat entuziasm pentru cariera profesorală, care devenise un adevărat apostolat şi şcoala părea că ajunge apogeul ei de desvoltare. Atunci Rădulescu avu norocul să devină colaboratorul omului şcoalei, care îl aprecia şi al cărui concurs îi fu destul de preţios. Cu puterea lui de muncă, cu inteligenţa vie şi cu elocinţa sa caldă, şcoala îi datoreşte mult şi nu puţini sunt aceia, care îşi

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934) amintesc de modul cum Rădulescu ştia să preţuiască, să sfătuiască sau să îndrumeze pe colegii mai tineri. Rădulescu însă cu atâtea calităţi alese nu a putut să servească numai învăţământul, ci arena politică unde lupta este şi mai înverşunată, îl atrăgea în mod irizistibil. Ca prefect al judeţului Romanaţi prin 1908, s'a distins prin tactica, cu care ştiu să împace taberele ce atâta timp se aflau în luptă. Îi plăcea lupta, de aceia îl vedem mereu aruncându-se în vârtejul ei fără să se gândească dacă va ieşi în- vins sau învingător. Natură independentă însă Rădulescu nu suferea jugul politic, aşa de umilitor uneori şi pe care mulţi îl suportă cu toată indignarea, de care sufletul le este cuprins. De aceia îl găsim alături de partid, atunci când se uitau promisiuni făcute sau se călcau angajamente luate. Cine citeşte discursul ţinut în parlamentul dela Iaşi vede câte frământări îl zbuciumau în acele timpuri de restrişte, câte gânduri şi griji făceau atunci obiectul preocupărilor sale. Numai cine i-a văzut revolta după întoarcerea din Moldova a putut înţelege revolta ce îi agita sufletul. El care văzuse atâtea, care suferise atâtea şi atâtea suferinţe îi trecuse dinaintea ochilor, credea că o epuraţie nu se poate face de cât prin şcoală şi prin muncă, căci nu degeaba făcea parte din partidul muncii, al cărui steag nu l'a părăsit de cât cel din urmă. În mijlocul preocupărilor sale diferite Radulescu punea şcoala în primul rând, de ea se interesa, voia să o vadă cât mai sus, iar profesorii să fie scoşi din grija zilei de mâine căci numai aşa progresul se va desăvârşi. Cântecul de lebădă a fost alegerea lui Rădulescu la preşedinţia asociaţiei profesorilor şi apoi a federaţiei. În scurtul timp de conducere a desvoltat o activitate prodigioasă, căci dorea din tot sufletul ca apropierea să se facă cât mai strânsă între cele două ramuri de învăţământ. Conferinţe, comemorări, serbări, serate şi mese comune formau programul său, pe care îl organiza şi îl executa până în cele mai mici amănunte.

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima El voia şi reuşise să facă, ca toată activitatea culturală şi artistică a întregului judeţ să se formeze în jurul şcoalei. Nu a fost mai mare durere pentru Rădulescu de cât atunci când a văzut cum federaţia se desface, nu din vina celor de aici ci din a celor mai de sus. Chiar în timpurile din urmă, când bolnav şi pironit în scaun, aşteptând să se scoale ca să-şi reia ocupaţiunile zilnice, îi plăcea să vorbească numai despre şcoală, despre tovarăşii săi de muncă. Şi cum ar fi dorit ca din nou să se vadă în plină activitate, căci nimeni nu credea mai mult ca el că a trăi înseamnă a lupta. Iată cum şcoala a perdut prin moartea lui Rădulescu un profesor de elită şi un sprijinitor al ei, iar asociaţia pe un apărător neînfricat al membrilor ei. Dar deşi moartea l'a răpit din ochii noştri el este tocmai ca un erou, a cărui frumuseţe, vitejie, renume, rămân întipărite în inimile noastre. Să ne gândim că bunele exemple servesc umanităţii şi să recunoaştem că amintirea oamenilor de elită ne foloseşte tot aşa de mult ca şi prezenţa lor”38. Semnatarul acestor rânduri era reputatul profesor Teodor Iordănescu 39.

38 Căminul. Publicaţie culturală a Căminului ,, Unirea” din Focşani, Anul XI, Nr. 1- 2- 3, Ianuarie - Martie 1935, p. 11- 12. 39 Teodor Iordănescu (1872 – m. ). Absolvent al Facultăţii de Litere (1897) şi al Facultăţii de Drept (1900) din Bucureşti. Între anii 1901 – 1903 a absolvit Seminariile de gramatică comparată şi limbi orientale (sanskrita şi persana) la Universitatea din Halle. Din anul 1904 s-a integrat în învăţământ, predând până la pensie latina şi elina la Liceul ,,Unirea” din Focşani, al cărui director a fost între anii 1907 – 1910 şi 1913 – 1919. A susţinut o comunicare ştiinţifică în cadrul Congresului de Orientalistică de la Universitatea din Oxford (1928). La Radio Bucureşti a conferenţiat despre Horaţiu la comemorarea acestuia. Cunoştea: franceza, germana, engleza, italiana, greaca, latina, sanskrita şi persana. A fost recompensat cu înalte decoraţii şi medalii : Ordinul Naţional ,, Coroana României” , Ordinul Naţional,, Steaua României” în grad de Cavaler, Medalia ,,Avântul Ţării” şi Medalia,, Răsplata Muncii “. După pensionare s-a retras la Bucureşti unde a alcătuit cel mai bun dicţionar de limba latină de până atunci (Vezi detalii Florinel Agafiţei, Teodor Iordănescu – un pionier al indianismului românesc în Pro Saeculum. 98

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934)

Legaţiile României din străinătate, personalităţi politice şi militare, ziarişti (George Strat de la „Libertatea” şi Al. Vişan de la „Epoca”), foşti elevi etc. au ţinut să-şi exprime regretul cu privire la decesul profesorului Rădulescu şi, în acelaşi timp, să evoce calităţile morale ale celui dispărut. Principesa Alexandrina Gr. Cantacuzino (1876 – 1944), căreia i se datorează înfiinţarea Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române şi căreia îi aparţine iniţiativa construirii Mausoleului Mărăşeşti, îi scria lui Savel, la 1 decembrie 1934, ca „în amintirea aceluia ce numai este să continuaţi prin munca cinstită ce o depuneţi a onora memoria scumpului D v părinte” 40. Fostul ministru Octavian C. Tăslăuanu 41 pe care îl legau sentimente de prietenie şi simpatie faţă de profesorul Rădulescu, scria că „Regret din inimă că nu-i pot aduce ultimul omagiul, petrecându-l la cele eterne” 42. Alt prieten alcelui dispărut, fost ministru şi parlamentar Dumitru R. Ioaniţescu 43 îşi reamintea cu acest trist prilej „falanga

Revistă de literatură, cultură, literatură şi artă, Anul VIII, nr.2 (54), 1 martie 2009, p. 76 - 77). 40 A. N. I. C., fond Savel Rădulescu, dosar nr. 5, f. 2 verso. 41 Octavian C. Tăslăuanu (1876 – 1942). Ministru al Industriei şi Comerţului (13 martie – 16 noiembrie1920), ministru al Lucrărilor Publice (16 noiembrie 1920 – 1 ianuarie 1921) în guvernul prezidat de generalul Alexandru Averescu (Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995, Editura MACHIAVELLI, Bucureşti, 1995, p. 84, 86). 42 A. N. I. C., fond Savel Rădulescu, dosar nr. 5, f. 28. 43 Dumitru R. Ioaniţescu ( 1885 – 1970 ). Subsecretar de Stat la Ministerul de Interne ( 10 noiembrie 1928 – 6 iunie 1930 ) în cabinetul Iuliu Maniu, ministru al Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale în mai multe cabinete : 7 – 12 iunie 1930 în guvernul Gheorghe Gh. Mironescu, 9 iunie – 10 august 1932 în guvernul Alexandru Vaida Voevod, 11 august – 17 octombrie 1932 în guvernul Alexandru Vaida Voevod, 20 octombrie 1932 – 12 ianuarie 1933 în guvernul Iuliu Maniu şi 14 ianuarie – 13 noiembrie 1933 în guvernul 99

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima parlamentară din 1921, când Rădulescu Putna, cu mai multă experienţă decât mulţi dintre noi, am democratizat reforma agrară, punând în minoritate pe Ministr[ul] Garoflid. Este după mine cea mai de seamă activitate a parlamentului din 1921, în care tatăl Dtale a avut partea lui de glorie. Iată dece toţi cei cari erau atunci în jurul lui, suntem profund afectaţi de dispariţia lui …” 44. Dintre personalităţile militare, generalul Ion Antonescu - şeful Marelui Stat Major al Armatei – şi generalul Nicolae Samsonovici 45 au trimis scrisori de condoleanţe. Erau oameni cu care Savel lucrase în diverse ocazii pentru apărarea drepturilor legitime ale României. „… Oricât de firesc este ca părinţii să se despartă de noi şi să treacă în lumea veşnică înaintea noastră, totuşi despărţirea aceasta ne doare” 46 - scria generalul Samsonovici. Directorul Presei, Eugen Filotti 47 scria că „Aş vrea să găseşti în simpatia mea sinceră, pe care cuvintele nu reuşesc s’o exprime, o îmbărbătare în momentul sfâşietoarei despărţiri de Părintele tău” 48.

Alexandru Vaida Voevod (( Stelian Neagoe, op. cit., p. 96, 98, 104 – 105, 107 – 108 ). 44 A. N. I. C., fond Savel Rădulescu, dosar nr. 5, f. 19 – 19 verso. 45 Nicolae Samsonovici (1877 – 1950). Profesor şi comandant al Şcolii Superioare de Război (31 martie 1921 – 5 iunie 1926), Şef al marelui Stat Major general (21 iunie 1927 – 11 august 1932 şi 11 decembrie 1934 – 1 februarie 1937), ministrul Apărării Naţionale: 11 august – 19 octombrie 1932 în guvernul Alexandru Vaida Voevod, 20 octombrie 1932 – 13 ianuarie 1933 în guvernul Iuliu Maniu, 14 ianuarie – 13 noiembrie 1933 în guvernul Vaida Voevod (Stelian Neagoe, op. cit., p. 105, 107, 108; Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne şi guvernanţi. 1916 – 1938, Silex. Casă de Editura şi Impresariat, Bucureşti, 1996, p. 234). 46 A. N. I. C., fond Savel Rădulescu, dosar nr. 5, f. 24. 47 Eugen Filotti (1896 – 1975). Director al Presei şi al Informaţiilor în cadrul Ministerului Regal al Afacerilor Străine (1930 – 1935). Ministru plenipotenţiar la Ankara (1 mai 1935 – 15 decembrie 1936), la Atena (15 decembrie 1936 – 1 ianuarie 1939), la Sofia (1 ianuarie 1939 – 1 iunie 1941) şi la Budapesta (1 iunie 1941 – 30 august 1944). Vezi Dinu C. 100

https://biblioteca-digitala.ro Ioan P. Rădulescu – Putna (1872 – 1934)

Raoul Bossy 49 avea dreptate când scria că „Sunt clipe în viaţă în cari orice cuvânt este fără folos, singura mângâiere nefiind decât comoara de amintiri scumpe ce le păstreazi în suflet” 50. Foştii săi elevi, aflaţi în diferite oraşe din ţară, au fost alături de Savel în acele clipe grele ale vieţii sale. Inginerul C. N. Dacu din Ploieşti: „… Emoţia mea este cu atât mai simţită, cu cât personal m’am bucurat de o particulară dragoste şi atenţie, care depăşeau relaţiunile unui fost elev cu profesorul său, profesor care a făcut parte din minunata falangă a celor cari mi-au fost educatori comuni la liceul nostru din Focşani şi care unul câte unul se sting, fără a afla uşor înlocuitori de măsura lor” 51. Dentistul Jacques Zosmer din Brăila: „… N-a trecut prea mult timp, dela ultima vizită ce-am făcut-o la Focşani, după o absenţă îndelungată. Cât de plăcute erau amintirile pline de poezie ale profesorului meu, când ne-am plimbat în curtea plină de brazi din Str. Artelor 3, unde stă actualmente tatăl meu. Cât de mult vibra sufletul aceluia ce a fost I. P. Rădulescu Putna, când mi-a arătat odăile unde aţi stat D v şi fratele D v Jean, colegul meu de clasă la liceu, amândoi astăzi cu roluri atât de mari în viaţa ţării” 52.

Giurescu (coord.), Istoria României în date, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2007, p. 932, 936, 942 – 943. 48 A. N. I. C., fond Savel Rădulescu, dosar nr. 5, f. 7 verso. 49 Raoul Bossy (1894 – 1975). Ministru plenipotenţiar, şeful Legaţiei Regale a României la Helsinki (1 februarie 1934 – 1 noiembrie 1936), Budapesta (1 noiembrie 1936 – 25 septembrie 1939), Roma (25 septembrie 1939 – 15 octombrie 1940), berna (16 octombrie 1940 – 1 martie 1941), Berlin (1 martie 1941 – 15 iunie 1943). Vezi Dinu C. Giurescu (coord.), op. cit., p. 934 – 935, 937, 943. 50 A. N. I. C., fond Savel Rădulescu, dosar nr. 5, f. 23 – 23 verso. 51 Ibidem, f. 14. 52 Ibidem, f. 6. 101

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Marilena Sima Din Bucureşti, M. Oncescu îi scria, la 30 noiembrie 1934: „… Simţim cu toţii iubirea şi folosim cu toţii îndrumările date în viaţă de părinţii noştri şi la rândul nostru trecem prin aceleaşi clipe sfâşietoare ale despărţirei de singurele fiinţe cari ne dau totul fără să ne ceară nimic în viaţă, când însă cineva perde un tată de o înălţime morală şi sufletească ca cel răpit Dvs. astăzi şi care a ştiut să transmită minunatele sale calităţi unor urmaşi îndrumaţi atât de timpuriu pe căile unei vieţi de sacrificii în serviciul ţărei, durereaa pricinuită de această prematură perdere va fi împărtăşită în mod firesc, de toţi cei cari au venit cât de puţin în atingere cu Dvs.” 53. Din Arad, Simion Ştefănescu deplângea moartea profesorului care „tocmai când trebuia să se bucure prin voi de împlinirea rostului lui în viaţă, în chip aşa de strălucit şi complect, cade răpus înaintea altora mai vrăsnici şi mai necăjiţi. N-o să înţelegem noi oamenii nici odată această fatalitate pe care n’o putem înlătura şi care orândueşte discreţionar şi abuziv rosturile în viaţă” 54. Ministrul român la Oslo, Dimitrie Iuraşcu (5 aprilie 1934 – 1 martie 1939), afectat de moartea tatălui prietenului său, îi scria: „Dacă ţi- aş putea indica o consolare, ar fi poate gândul că de azi înainte îţi va surâde din lumea celor drepţi un suflet fericit de bucuria pe care, până la sfârşit, i-au dat-o iubiţii săi copii. Inima plânge durerea noastră, a celor ce rămânem, dar cugetul trebuie să ni-l păstrăm senin în faţa unei frumoase încheieri de viaţă şi a sfârşitului atâtor de nenumărate necazuri şi chinuri părinteşti” 55. De supărare, câteva zile Savel Rădulescu a fost bolnav. Dar datoria faţă de ţară l-a obligat să-şi reia programul încărcat de zi cu zi. Amintirea tatălui său nu l-a părăsit toată viaţa, zilele onomastice şi aniversare ale acestuia fiind dureroase momente de rememorare a celui ce i-a fost tată, prieten şi sfătuitor.

53 Ibidem, f. 21 – 21 verso. 54 Ibidem, f. 27. 55 Ibidem, f. 31 – 31 verso. 102

https://biblioteca-digitala.ro

GENERALUL DR. IOAN MACRIDESCU (1848 – 1935) Horia Dumitrescu Gheorghe Miron

Descătuşat de ideologii, de influenţe, de tendinţe, preocupat numai şi numai de adevăr, aşa cum îl regăseşte în documentul de epocă, respectându-şi cu stricteţe deontologia profesională, cercetătorul întru istorie, fie naţională, fie locală, poate oferi, destrămând negura timpului scurs şi a unei nedrepte uitări, pagini inedite, cu rezonanţă în viaţa unei comunităţi umane sau a unui om implicat prin profesie, statut social ori politic, crez, viziune şi ataşament faţă de semenii săi. Din această perspectivă, urmărită cu asiduitate, documentul de arhivă - mărturia conformă adevărului redă istoriei focşănene chipul unei personalităţi pe nedrept estompată, minimalizată, distorsionată ca înţelegere şi evaluare prin efectul comandamentelor ideologice şi politice ale unui timp, încă recent, dar revolut: generalul doctor Ioan Macridescu. Pe soclul clădit din documente se reaşează, astfel, spre văzul şi cunoaşterea prezentului, chipul unei personalităţi, conturat din linii adânc imprimate în viaţa, activitatea şi binele adus obştii focşănene la sfârşit de secol XIX şi în primele decenii ale secolului al XX-lea. Personalitate a Vrancei, chiar dacă nu era născut pe aceste meleaguri, generalul doctor Ioan Macridescu s-a stabilit la Focşani, dovedindu-se ataşat valorilor locale şi contribuind prin activitatea sa la propăşirea urbei de pe Milcov. El s-a născut la 16 mai 1848 la Brăila. Se cunoaşte numai numele tatălui său: Dimitrie. La 4 septembrie 1865, este admis elev şi urmează cursurile Şcolii de Medicină din Bucureşti. După doi ani (22 decembrie 1867), ca extern, este repartizat în Serviciul Civil, unde va lucra un timp scurt, pentru că, la 1 ianuarie 1868 a fost încadrat ca subchirurg în Regimentul 3 de Linie.

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Continuă activitatea sa de subchirurg în Serviciul Civil (15 octombrie 1868), iar la 1 ianuarie 1870 este promovat medic de batalion, clasa 2, în Serviciul Central. Aici, lucrează până la 1 iulie 1870, când este repartizat la Regimentul 6 de Linie, unde va fi din nou promovat (medic de batalion clasa I, la 28 februarie 1872). Este trecut, din nou, la Serviciul Central (1 septembrie 1873) şi promovat ca medic de regiment clasa 2, la 1 martie 1874. Ca medic de regiment clasa 2 este „în neactivitate” între 6 februarie 1875 şi 31 martie 1876, când este reactivat şi revine la Serviciul Central. Urmează o nouă detaşare (1 iunie 1876) la Regimentul 8 Linie şi apoi la Regimentul 3 Artilerie (1 martie 1877). A participat la Războiul de Independenţă în campania din Bulgaria (1877 – 1878), după care a demisionat din armată, la 30 martie 1878. După cinci ani, a fost numit medic de regiment clasa I, în rezervă, la Regimentul 10 Dorobanţi (18 ianuarie 1883), iar la 8 august 1883, la Corpul 3 Armată. În anul 1883 a fost repartizat 15 zile la Regimentul 6 Călăraşi, în Garnizoana Focşani (15 zile, în 1884) 1, la Ambulanţa Focşani (10 zile, în 1887). Promovat medic de divizie în rezervă la Corpul 3 Armată (7 mai 1891), a fost repartizat şi la Divizia 5 Infanterie (10 mai 1895).

1 La 20 septembrie 1884, dr. Macridescu îl informa pe primarul Nicolae Pruncu: ,,Conform ordinului Dlui Ministru de Rezboiu No. 4.368 şi al Corpului 3 lé de armată No. 14.031, urmez a fi concentrat d’astăzi a face serviciul tuturor corpurilor din garnizoană: prin urmare Serviciul medical din despărţirea I şi II-a vă rog a obliga pe Collegul meu Dn. Dr. Catulescu a’l îndeplini în timpul absenţei melle pe cât voiu fi chemat în concentrare. Aceasta conform legii şi ordinelor Dlui. Ministru. Primiţi Vă rog Domnule Primar încredinţarea deosebitelor melle consideraţiuni. Medic de Despărţirea I şi II. Macridescu (Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 30 / 1884, f. 131). 104

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

După 1900, promovarea sa în rezervă a continuat: medic locotenent – colonel (24 februarie 1901), medic colonel (10 mai 1906) şi, în final, medic general (10 mai 1910). Prin Înaltul Decret nr. 3.167 din 1 aprilie 1913, Ioan Macridescu a fost „trecut în poziţiune de retragere pentru limită de vârstă” 2. Legea sanitară din 8 iunie 1874, instituia, pe lângă Ministerul de Interne, un Consiliu Medical Superior, cu atribuţii consultative, iar pe lângă fiecare prefectură de judeţ şi în opt oraşe mari ale ţării, câte un Consiliu de Igienă şi de Salubritate Publică. Potrivit acestei legi, medicul primar al judeţului avea să lucreze în înţelegere cu prefectul, medicul primar al oraşului era subordonat primarului, iar medicii de plasă erau sub ordinele medicilor primari de judeţe. Marele neajuns al Legii sanitare era „dependenţa întregei activităţi locale de bugetele autorităţilor administrative locale, alcătuite şi votate de cele mai multe ori de persoane lipsite de orice competenţă în materie sanitară” 3. Legăturile doctorului Ioan Macridescu cu Focşanii încep în anul 1875, când, proaspătul absolvent al Facultăţii de Medicină din Montpellier 4 (după unii cercetători şi-a luat diploma la Paris 5), promoţia

2 Vezi Arhivele Militare Române, fond Registru ofiţeri rezervă, f. 26 – 26 verso. 3 Enciclopedia României, vol. I, Statul, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1938, p. 494. 4 Virgil Paragină, Valeria Paragină, Iconografie medico – farmaceutică putneană – vrânceană, Editura Neuron, Focşani, 1995, p. 71. [ În „Tabloul De Tot personalul Medicalu, Doctori şi lecenciaţi, sub chirurgi, Veterinari, Móşe şi Vaccinatori plătiţi den Bugetul acestei Comuni”, apare „Dr. Ion Macridescu, Medecu de oraş, cu un salariu lunar de 200 lei, avea Diploma Nr. 128 din 25 iunie 1874, emanată dela facultatea de medecenă de montpelier şi certif[icat] al consiliului medical din România Nr. 154 din 1874”) - Vezi S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 24 / 1882, f. 13]. Tot la această prestigioasă Universitate a studiat medicina, în 1547, Iacob Heraclide Despotul, înscris sub numele de Iacob de Marchetti. Ajuns domn al Moldovei şi-a luat titlul de Ioan Voievod (18 noiembrie 1561 – 9 noiembrie 1563). De asemenea, prima femeie care a profesat meseria de 105

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron 1874, a fost numit ca medic secundar al oraşului Focşani. Plecarea doctorului Veiner în 1875, fostul medic primar, a făcut posibilă atât ocuparea postului de către dr. Alexandru Catulescu 6, cât şi încadrarea dr. Ioan Macridescu. Cei doi vor duce pe umeri toate problemele sanitare ale oraşului Focşani până în anul 1892, când dr. Macridescu va fi numit medic primar al Spitalului Profetul Samoil 7, înlocuind pe dr. Şapira Mauriciu (1870 – 1892). Doctorul Catulescu va lucra singur până în 1898, când va fi înlocuit de dr. Ciugolea (1898 – 1908), ca medic primar de oraş 8. În vara anului 1879, primarul Focşanilor, avocatul Grigore Bălănescu 9 i-a însărcinat pe dr. Macridescu - medicul oraşului şi pe

doctor în medicină pe teritoriul românesc, Maria Cutzarida – Crăţunescu (1857 – 1919), a absolvit Facultatea de Medicină la Montpellier, iar stagiile de spital şi de pregătire a doctoratului le-a făcut la Facultatea de Medicină din Paris, unde a obţinut titlul de doctor în medicină în anul 1884. 5 Vasile Ţiroiu, Satul Boloteştii – Putnei din trecut şi până azi – însemnări monografice, material dactilografiat, p. 361. 6 Alexandru Catulescu (1846 – 1911). În toamna anului 1870, a primit dreptul de a profesa medicina. Atitudinea sa fermă, conştiinciozitatea în serviciu, măsurile concrete adaptate timpului şi mijloacelor de care dispunea societatea la acea vreme, dinamismul pe care-l cerea rezolvarea problemelor sanitare de către organele administrative, îl fac să se ridice intelectual deasupra primarilor şi prefecţilor unilaterali, înguşti, care în simplitatea lor îi subestimau buna - credinţă. Va rămâne în funcţie până în anul 1898. Deputat în Parlamentul ţării între 1878 – 1886. A decedat în anul 1911 şi a fost înmormântat în Cimitirul Sudic din Focşani (Virgil Paragină, Valeria Paragină, op. cit., p. 34 – 35). 7 Spitalul Profetul Samoil. Este prima unitate spitalicească deschisă în Focşani. A început să funcţioneze din anul 1838 , dar a fost închis la 1 iulie 1858. După efectuarea reparaţiilor necesare, a fost redeschis la 1 iulie 1860. 8 Virgil D. Paragină, Valeria Paragină, Medicina şi Farmacia…, Editura Porto – Franco, Galaţi, 1993, p. 31. 9 Grigore Bălănescu. Avocat, primar al Focşanilor între 9 decembrie 1878 – 1 decembrie1879 şi 24 iunie 1888 – 30 decembrie 1891 ( Maria Dumitrescu, Horia Dumitrescu, Primarii din Focşani între anii 1862 – 1937 în Cronica 106

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) inginerul arhitect al Comunei să-i prezinte un Raport constatator privind starea imobilului în care funcţiona Primăria : „Sub-semnaţii, orânduiţi prin adresele Dlui Primar, No. 2.357 şi 2.358 de a observa starea hygienică a caselorǔ, proprietatea Dlui Eliasǔ, unde acuallemente să găseşte localul Primăriei, - întrunindu-ne în comissiune astăzi trei August 1879, - am constatatǔ celle ce urmează: 1) Că din toate încăperile, numai salonul, unde să ţinǔ şedinţele onor Consiliu Comunal, este în condiţiunile hygienice, - celle-l- alte, precum sunt: grefa, oficiul stărei civile, controlu, percepţia, cassieria şi dependinţile, - sunt icrasioase şi lipsite de lumina necesară, stare care este vătămătoare funcţionarilorǔ.

În câtu priveşte archiva, - aceasta sub ori ce critică – pentru că pe lângă defectele mai sus denunciate, - încăperile sunt atât de întunecoase şi icrasioase încât păstrarea hârtiilorǔ este impossibilă, - mai mult pentru că uşile şi ferestrele sunt într’o stare cu totul ruinată. 2) Că ansamblul acelorǔ încăperi – nu este suficient pentru serviciul Primăriei – dovada este că officiul stărei civile este la unǔ cu acelǔ alǔ controlulǔ – şi alǔ percepţiei la unǔ locǔ cu acel alu cassieriei.

Afară de aceasta lipsesce uă încăpere pentru biuroul Primarului – şi uă alta pentru serviciul tehnicǔ. Rezumându-ne, declarăm că acel edificiu nici din punctul de vedere alǔ încăperilor, şi nici din acelǔ alǔ hygienei nu este propriu pentru un local administrativǔ. Făcut de noi la facia locului” 10. Nevoia construirii unui nou local pentru Primăria Focşani era evidentă. A fost meritul primarului Nicolae Pruncu, în mandatului căruia

Vrancei, vol. III, coordonator: Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2002, p.219 ). 10 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 17 / 1879, f. 12 – 12 verso. 107

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron au început lucrările , în 1882 , după ce Primăria a cumpărat terenul măsurând 2.164 m 2 de la Ion şi Gheorghe Genoiu şi Wilhelm Scheiner. Suprafaţa construită a fost de 963 m 2, cu 36 de camere , în valoare de 6.359.800 lei 11. Despre activitatea sa din prima perioadă a stabilirii în Focşani au rămas mărturii documentare referitoare la participările şi propunerile sale în cadrul şedinţelor Consiliului de Hygienă şi Salubritate Publică al Oraşului Focşani în cadrul căruia se discutau toate problemele legate de starea igienico – sanitară a oraşului şi locuitorilor lui, a instituţiilor publice aflate pe raza sa. Problema stabilimentului de tăbăcărie şi a abatorului de tăiat păsări al Comunităţii Israelite s-a discutat în şedinţa din ziua de 11 septembrie 1879 la care s-au luat măsuri radicale : „Făcându-se apelu nominalu au răspuns Dnii: Dr. Razu, Dr. Macridescu, Dr. Catulescu, Dl. Panu, Dl. L. Zamfirescu, Dl. Potop - ajutor Primar Focşani, Inginerul judeţului, Gheorghiu şi veterinarul judeţului, Lenţu. Fiind la ordinea zilei chestiunea de a se decide dacă stabilimentul de tăbăcărie din oraşŭ a Israelitului Rivin Perlman, membrii delegaţi din şedinţa trecută espunând reaua stare şi infecţiunea adusă de acest stabiliment, membrii presenţi în unanimitate au decisŭ închiderea acestui local ca unul ce servea numai de focarŭ de infecţiune în centru raionului oraşului într’o suburbie destul de populată, liber fiind de a se transporta acest stabiliment afară din rayonul oraşului la distanţă reglementară. Totŭ astăzi s’a pus în discuţiune de D. Medici de oraşŭ chestiunea abatorului paserilor tăiate de comunitate Israelită ce se află chiar în apropiere de strada principală a oraşului. Consiliul vezend că necurăţenile şi sângele în cantitate destul de considerabilă descompunânduse şi neavând în apropiere uă apă

11 Cezar Cherciu, Vrancea şi Ţinutul Putnei. Un secol de istorie. 1820 – 1920, Editura Neuron, Focşani, 1995, p. 162 – 163. 108

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) curgătoare ca să distrugă şi să spele aceste necurăţenii, exaleză miasme foetide şi gaze vătămătoare societăţei, a decis în unanimitatea membrilor presenţi de a se strămuta acest abatoriu afară din rayonul oraşului şi în apropiere de un canal ce are apă curgătoare. Motiv pentru care sa dresat proces verbal subscris de toţi membrii presenţi. Această decisiune se va duce la îndeplinire de Dl. Primar a oraşului prin concursul Poliţiei locale. Preşedinte, Dr. Razu” 12. Consiliul de Hygienă şi Salubritate Publică, în urma intervenţiei dr. Macridescu, care constatase în ziua de 4 decembrie 1879 că în Focşani se vânduse carne de mascur (vier) infectată cu trichină, a decis că ,,mascurii ale căror cărnuri vor fi puse în consumaţie se vor tăia numai la abatoriu. Examinarea acestor cărnuri, producţiune atât prin tăiere la abatoriu cât şi prin importaţiune spre vindere pe pieţele oraşului, se va face de către persoane speciale prin mijlocul unui microscop anume determinat pentru aceasta, iar carnea examinată marcânduse se va da în consumaţiune, pentru care Primăria va depune creditul necesar în cumpărarea instrumentelor cuvenite” 13. La rândul său, Lenţu - veterinarul oraşului Focşani, susţinea propunerea dr. Macridescu într-un Referat din 8 decembrie 1879 înaintat primarului Tudorache Atanasiu 14: ,,Domnul Doctor Macridescu în timpul cât mia ţinut locul, au observat că între mascurii tăieţi şi duşi spre vânzare sa constatat bóla numită trichină şi pentru că aceasta nu se poate constata decât nu mai prin microscop, Ve rog dar a pune la dispoziţia acestui Serviciu un

12 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 17 / 1879, f. 15 - 15 verso. 13 Ibidem, f. 38. 14 Tudorache Atanasiu. Primar al Focşanilor între 2 decembrie 1879 - 24 martie 1880 (Dumitrescu, Horia Dumitrescu, op. cit., p. 219). 109

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron asemenea instrument, precum şi un sigiliu care va servi la marcarea acestei cărni ” 15. După o nouă şedinţă a Consiliului de Hygienă, la 28 decembrie 1879 „ în privinţa râmătorilor ce se taie în oraş pentru consumaţia publicului”, primarul a fost rugat să aprobe cumpărarea instrumentelor necesare controlului cărnii ” 16. Apariţia unor cazuri de variolă , la începutul primăverii anului 1881, a obligat pe membrii Consiliului de Hygienă şi Salubritate Publică ca, în şedinţa din 22 aprilie 1881, să analizeze impactul epidemiei asupra populaţiei şi să stabilească măsurile profilactice ce se impuneau: „ ... Se speră că se va putea raporta întru-cât-va înlăturarea unei epidemie repede şi furioase de variolă, să se recheme atenţiunea atât a Medicilor din oraş cât şi a celor din judeţ şi a se activa vaccinarea şi revaccinarea pe o scară cât sar putia mai întinsă şi mai cu osebire în lunile Aprilie şi Maiu când timpul este favorabil pentru ase esecuta cu succes asemenea operaţiune. ... Consiliul, în urma esplicaţiunilor date de Domnul Medicu Primar şi Dl. Doctor Macridescu (medicul oraşului), constată că înaintea sărbătorilor atât Primăria cât şi Comitetul Permanent a asortat pe vaccinatori cu o cantitate suficientă procurate de la cele mai renumite stabilimente de cultivare a vaccinei animale din Viena, astfel că astăzi nu se poate aduce cea mai mică împutaţiune autorităţilor obligate cu cumpărarea vaccinei necesare ...” 17. O situaţie specială care s- a discutat în şedinţa din 8 / 20 iunie 1881 a fost cea legată de refuzul directoarei Şcolii de Fete nr.1 de a permite dr. Macridescu vaccinarea şi revaccinarea elevelor ce frecventau acea şcoală : „ ... Doctoru Macridescu Medic al Comunei arată că mergând la Şcóla de Fete N. 1 spre a vaccina şi revaccina elevile ce frequentă clasile

15 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 17 / 1879, f. 40. 16 Ibidem, f. 49. 17 Ibidem, dosar nr. 17 / 1881, f. 28 - 28 verso. 110

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) acelei Şcóle, Dna. Derectóre a obiectat că în present elevile sunt asupra esamenilor de vară, şi că dacă ar proceda la efectuarea unei asemenea operaţiuni, copilele vor fi silite a întrerupe esaminile. Consiliul deliberând şi având în videre că vaccinarea şi revaccinarea copiilor este o chestiune cerută de ordinile Ministeriale şi Decisiunile Consiliului anterior, de a se face pe cât timpul este favorabil şi pe o scară cât sar putea mai întinsă, modŭ nu mai cu care sar putia înlătura şi mortalitatea epidemică, având în videre că şi chestiunea esaminilor este destul de importantă pentru copile, având în videre că, după cum se susţine de unii din domnii Membri astădi Oraşul Focşani fiind în stare normală nu esistă casuri de variolă şi nu ar fi tocmai absolută revaccinarea în naintea esaminelor de óre ce sar putia prea bine proceda la vaccinare şi revaccinare dupe terminaria lor, mod cu care nu sar întrerupe nici esaminele, în vederea acestora, încuviinţează suspendaria vaccinării şi revaccinării copiilor de ambele secse ce frequentă şcolile din oraş până la sfârşitul lunii corente ...” 18. Noul primar Gheorghe Orleanu 19 , la 13 iulie 1881, îi stabilea dr. Macridescu noi atribuţii de serviciu : „Domnule Medic, Comuna, pentru a veni în adjutorul Dlor Cetăţeni fără mijloce care vor avé necesitate de adjutorul medical, a dispus ca Dvs. în tóte dimineţile, de la ore 7 - 8 ½, să fiţi present la Comisiile respective din Circomscripţia Dvs. pentru a da adjutorul trebuincios, ear acei care vor fi în imposibilitate d’ase presenta la Comisii, veţi bine - voi ca dupe avisul Dlor Comisari să mergeţi la domiciliurile lor întru a le da adjutorul Dv.

18 Ibidem, f. 56 - 56 verso. 19 Gheorghe Orleanu. Primar al Focşanilor între 25 martie 1880 - 15 decembrie 1881 şi preşedinte al Comisiei Interimare între 24 octombrie - 30 decembrie 1895 ( Maria Dumitrescu, Horia Dumitrescu, op. cit., p. 219). 111

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Cu acest scopŭ, pedeoparte s’a făcut întinse publicaţiuni în oraş, ear pe d’alta s’a invitat Dlui Poliţaiŭ local a da ordinele cuvenite Dlor Agenţi poliţieneşti d’ave da tot concursul de care veţi avé necesitate” 20. În luna iulie 1882, în colaborare cu medicul primar de judeţ, dr. S. H. Grandea, dr. Ioan Macridescu, în plenul unei şedinţe de lucru, scotea în evidenţă faptul că „ … de multe ori s-a întîmplat, ca, chemînd un bărbier la un bolnav, acesta nu a ştiut să aplice o lipitoare, şi nici o ventuză, sau să scoată o măsea, sau să facă o venesecţie …” 21. Pentru aceasta, propunea „să se treacă prin concurs toţi dentiştii şi bărbierii, iar pentru aceasta să fie obligaţi cei ce nu răspund bine la examen, să urmeze clinica la spitalul Prof. Samoil [care se profila mai mult pe intervenţii chirurgicale] cît va fi nevoie şi din nou să se supună examenului” 22. În şedinţa din 21 iulie 1883, primarul Nicolae Pruncu a solicitat luarea unor măsuri pentru prevenirea răspândirii holerei care bântuia în unele regiuni din statele vecine : „Domnul Preşedinte Nicolaiŭ Pruncu pune în vederea consiliului că, în unile părţi a Statelor vecine, maladia numită cholera, bântuie cu o furie îngrozitoare, şi pentru a se evita un aşa rău, rógă pe consiliu a lua dispoziţiunile necesare, căci pe toată zioa vezi că mortalitatea creşte dupe cum probează buletinele de verificare a medicilor, mortalitatea este mai mult de diarie şi colerină. Domnul Medic Macridescu zice că ecsistă predisposiţiuni de a da disvoltare unei maladii pericolóse precum cholera, şi pentru a evita răul, este de opinie, pe de o parte a se spori numărul personalului medical, adică să fie de fiecare despărţitură câte un medic şi câte un sub comisar sanitar din numărul celor patru ecsistenţi, în scop ca aceşti sub comisari să umble prin fiecare dispărţire a observa şi a esecuta curăţirea de gunóe a locurilor virane, pieţile şi curţele obligând pe proprietari a

20 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 17 / 1881, f. 70. 21 Apud Virgil D. Paragină, Valeria Paragină, op. cit., p. 98. 22 Ibidem, p. 98 - 99. 112

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) pune de a desinfecta latrinile cu var s’au calaican *, socotit una oca calaican la 10 oca apă, două oca calaican la 20 ocale apă, şi aşa înainte, ceilalţi agenţi ai Poliţiei comunale şi administrative pe la bariere spre a nu permite intrarea în oraşu spre vânzare pepini verzi şi galbini până la finele lunii curente, aseminia a nu permite a intra în oraşŭ ori ce fel de fructe fără a presenta proprietarul lor proba vre unui Medic că sunt bine cópte şi că se pot pune în consumaţie. Tot odată Doctorul Macridescu rógă pe Primar a face d’ase acorda Consiliului [de Hygienă] o sumă óre care pentru medicamentile gratuite date celor fără de mijlóce şi a autorisa pe medici a emite reţete gratuite fără a se mai presenta la comună spre a se visa reţetele, căci cu aceasta se dă ocasie la mulţi din suferinzi să se lipsească de a lua medicamente şi a mai căuta ajutor; sub comisarii şi medicii să umble din casă în casă a cerceta pe cei care ar fi suferinzi şi zilnic să raportezi medicilor de dispărţituri a mergi spre ale da concursul medical. Domnii Medici privaţi să se invite a anuncia Medicilor Comunei dacă au bolnavi cu caracter contagios ... .” 23. În Focşani se descoperiseră câţiva copii bolnavi de scarlatină şi angină şi s-a discutat în Consiliul de Hygienă, la 30 octombrie 1883, problema ca şcolile să se închidă spre a se evita o epidemie: „ … Domnul Doctor Macridescu zice că, dacă ecsistă câte-va casuri de Angină şi Scarlatină, nu este un motiv numai decât ase închide şcolile pe timp de două sau trei zile, şi pe de altă parte copii atinşi de vreo maladie contagioasă să se oprească a mai frequenta şcoala, şi a se recomanda ca cassa unde ecsistă bolnavi să fie isolată. Însă cu tóte acestea locuinţele sunt într’o stare mizeră, întreţinute rău şi locuitorii lipsiţi chiar de ecsistenţa zilnică, ne fiind în

* calaican = sulfat de fier de culoare verde, folosit ca dezinfectant sau colorant. 23 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 52 / 1883, f. 14 – 14 verso. 113

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron stare a mai putia desinfecta locuinţile lor, adăogând a zice că, disposiţiunile anterióre luate de Consiliu cu isolaria locuinţilor celor ce au copii suferinzi de vre o bólă contagiósă, prin agenţii poliţiei administrative au fost, zadarnice, ne putând a supra veghia şi a numai tolera vecinilor cu copii de a frequenta locuinţile infectate. Mai zicând că Domnul Preşedinte să ciară concursul administraţiei ase esecuta disposiţiunile Consiliului, căci altfel după tóte trudile nu vor face nimic şi răul sar lăţi, terminând a zice că Scarlatina în proporţia în care este întinsă din despărţirea a 3-a din causă că n’au făcut cunoscut niminia, şi că Domnii Profesori şi Profesóre se oblige pe copii ca în tóte zilele să le spuie dacă vre unul din familie nu este bolnav, şi când ar fi cine va bolnav îndată se avizeze pe primărie spre a se lua măsuri pentru daria adjutorului medical ... .” 24. Şedinţa Consiliului de Hygienă din ziua de 15 iunie 1885 a avut la ordinea de zi discutarea ajutorului medical gratuit acordat săracilor din Focşani : „Domnul Vice Preşedinte Catulescu anunţă Consiliul despre modul cum au regulat onorabila Primărie pentru ase da săracilor adjutorul medical gratuit, şi că Domnia sa găseşte foarte deficultuos acest mod, din punctul de vedere că chiar făcând abstracţie de casurile grave ce se pot întâmpla în timpul nopţii când suferindului sau membrului din familia acestuia ce şi’a primit reţeta gratuită de la Medicul Comunal îi vine foarte greu de a putia găsi persoanele competinte pentru ai viza reţeta şi în urmă să miargă la Phármacie pentru a ise emite medicamentele prescrise, dar chiar în timpul zilei suferindul sau trimesul suferindului mai cu samă în casuri grave este espus a consuma fórte mult timp prin a pleca de la Medic de unde şi-a primit reţeta gratuită şi a merge la Primărie spre a i se viza reţeta, de unde şi de acolo este trimes mai întâi la Pharmacie ca să se tacseze şi ase reîntorce ear la Primărie, unde găsinduse reţeta prea scumpă, atunci după toată străgăniria nu póte fi sigur purtătorul reţetei nici de viză,

24 Ibidem, f. 23 verso – 24. 114

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

împrejurare ce pune în poziţia pe suferindul pauper de a se desista de gratulaţiile Comunale” 25. În intervenţia sa, doctorul Macridescu şi-a prezentat punctul său de vedere în legătură cu modul în care înţelege să se acorde acest ajutor : „Chiar zilele acestia un cas recent de Pneumonie au suferit o aşteptare cu desăvârşire reprimată de ştiinţa medicală, căci medicamentul prescris dacă se administra pacientului la timp şi’ar fi avut efectu; adăugând că Pharmacistu dacă primeşte o reţetă gratuită în care este priscrisă o doză de chinină o refuză pe argumentu că acel medicamentu nu intră în seria medicamentelor ce se administrează la maladiile contagioase conform dispoziţiilor Primăriei cu care Domnia sa a convenţionat. Prin urmare eu ca Medic declinarea competinţei Dlui. Pharmacist în aseminia materie aşi găsio fórte nemerită, pentru motivu că de unde ştie Domnia sa că acia chinină nu au administrato Medicu chiar la un cas contagios de Scarlatină sau altă maladie contagioasă, unde se găsia o stare febrilă, şi că Medicu prin mediu acestui medicament au avut scopul de a tempera sau a reduce acea stare. Domnul Doctor Macridescu mai adaugă că în faţa acestui system vicios de căutare medicală gratuită, ar fi de părere a se face cunoscut aciasta şi Onorabilului Consiliu Medical Superior, pentru ca la orice caz Medicul Comunal să fie degajat de o atare responsabilitate” 26. După aceste discuţii, Consiliul de Hygienă a decis: „Ase face cunoscut şi ase ruga pe D. Primar respectiv ca se dispozeze întrun mod óre care astfel ca Medicul Comunal sau să fie lăsat la discreţie adică ca medicamentu cel prescrie să fie emis direct de la Pharmacie fără ca reţeta să fie supusă mai întâi vizei Primăriei, sau Medicu să fie îndatorat numai de a prescri medicamentu gratuit ear de modul cum şi când se administrează să nu mai priviască pe Medic” 27.

25 Ibidem, dosar nr. 17 / 1885, f. 11. 26 Ibidem, f. 11 verso. 27 Ibidem, f. 12. 115

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron În şedinţa din 16 aprilie 1886 a Consiliului de Hygienă şi Salubritate Publică al Urbei Focşani, la care au fost prezenţi: Nicolae Săveanu – preşedinte, dr. Alexandru Catulescu – vicepreşedinte, dr. Ioan Macridescu, D. Constantz – veterinar, Friederich Remer – farmacist şi inginerul G. Vasiliu – membri , dr. Macridescu a făcut două propuneri : „ …Domnul Doctor Ion Macridescu, luând cuvântul, pune în viderea Consiliului că afară de Drogerişti, vând şi Băcani şi alţi neguciatori materii otrăvitoare şi propune ca Comissiunea să in spectezie nu numai pe Drogerişti, dar şi pe toţi băcanii şi ori-ce alţi neguciatori în prăvăliile cărora se va crede că se află de vânzare asemenia materie, şi unde se vorû găsi să le confisce şi să-i avertiseze ca décă şi pe viitor se va mai constata că vând asemenea materii otrăvitoare vor fi daţi în judecată corecţională conform regulamentului sanitar relativ la vinderea de materii medicamentoase şi otrăvitoare… …Domnul Dr. Macridescu luând cuvântul, vorbesce despre Damele de la Cafelele Şantante, zicând că este informat că dânsele pe lângă meseria de cântăreţe, facǔ şi p’acea de prostituate, fără a se supune reviziei Doctorilorǔ, din care causă s’au molipsit o mulţime de lume şi propune Consiliului spre a se lua măsuri de a se supune şi dânsele reviziei Doctorilorǔ ca şi pe cele l’alte prostituate” 28. Ca urmare a acestor intervenţii, Consiliul de Hygienă a emis o Ordonanţă prin care era reglementat comerţul ,,cu materiale otrăvitoare”de către farmacişti şi unii droghişti care puteau să le achiziţioneze numai „în cantităţi mari, şi nu cu paralâcul” [adică la bucată]. În cazul celei de-a doua propuneri, primarul Nicolae Săveanu 29,

28 Ibidem, dosar nr. 49 / 1886, f. 4 – 5. 29 Nicolae Săveanu (1840 – 1922). Primar al Focşanilor între 23 septembrie 1884 – 5 iulie 1886 şi 31 decembrie 1895 – 22 aprilie 1899. Preşedinte al Comisiei Interimare (13 aprilie – 30 septembrie 1907 şi 5 ianuarie – 16 martie 1914). Deputat şi senator în mai multe rânduri. Prefect al Putnei în 1886. A condus Organizaţia Judeţeană Putna a Partidului Liberal, timp de peste 25 de ani, începând cu anul 1897. Adversarii săi l-au numit „cancelarul de fer al Putnei” (Maria Dumitrescu, Horia Dumitrescu, op. cit., p. 219 – 116

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) a hotărât ca şi damele de la cafenelele „şantante” să fie supuse controlului medical, ca oricare altă prostituată 30. Apariţia unor cazuri izolate de variolă a condus la întrunirea membrilor Consiliului de Hygienă în şedinţa din ziua de 6 octombrie 1886 : „… Domnul Vice-Preşedinte Alecsandru Catulescu supune la cunoştinţa Consiliului ca şi în spitalul judecian s-au presentat două casuri de variolă dintre care unul s-au vindecat cerând Consiliului ca pentru evitarea acestor maladii contagioase să se pună în funcţiune şi spitalul de la Cimitir, iar în ceia ce priveşte pentru ca verificările de morţi să se poată face la facia locului şi în mod consciincios, rógă de asemenea pe Consiliu de a se interveni către Dlu. Primar spre a pune la disposiţia medicilor mijloce de transport câte 2 lei de fie-care verificare. Domnul Medic de oraşu Ion Macridescu, având cuvântul arată Consiliului că şi Domnia-sa este de aceiaşi părere cu Dlu. Medic Primar întrucât privesce deschiderea Spitalului de la Cimitir, care este înfiinţat într-adins pentru curarisirea numai a maladiilor contagioase; însă trebuie mai întâi ca Primăria să-i procure şi săl doteze cu tote cele necesare unui spital regulat cu cel puţin 6 paturi, procurându assemenia şi tóte instrumentele necessare, mai cu ossebire acele de autopsie, a căror lipsă este forte simţită, cerând Consiliului de a se interveni pentru aceasta autorităţei comunale… Consiliul deliberând Decide A se interveni Domnului Primar respectiv, spre a pune casul deschiderei Spitalului şi în Consiliul Comunal spre a decide mijlócele de procurarea celor necessare unui spital spre a funcţiona regulat cu 6

220; Eduard Lambrino, Ionuţ Iliescu, Bogdan Constantin, 130 de ani de istorie liberală în Vrancea, Editura Terra, Focşani, 2010, p. 39 – 42). 30 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 49 / 1886, f. 4 – 5. 117

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron paturi, precum şi pentru procurarea instrumentelor necessare şi acelea de autopsie a cărei lipsă este fórte simţită. Domnul Medic Ion Macridescu pune în vederea Consiliului lipsa de limfă vaccinală, necessarie vaccinaţiunei, arătând că a degenerat cu totul aşa că în locu să fie folositorie sanătăţei umane, este din contra vătămătore, şi propune Consiliului spre a se interveni Domnului Primar spre a procura prin domnul Farmacist Remer limfă vaccinală din Viena care după constatările sale este cea mai bună” 31. Datorită iniţiativei unor întreprinzători particulari, Primăria Focşani a aprobat proiectul unei băi publice (22 decembrie 1884), care şi- a deschis porţile în ziua de 17 iunie 1885. Doctorul Macridescu s-a numărat printre iniţiatorii acestui proiect şi a fost primul director al al Băii „Frăţia”, calitate în care solicita Primăriei Focşani să îi acorde subvenţia de 2.000 lei: „Domnule Primar Am onoarea a ve face cunoscutu că Baia Frăţia din Focşani funcţionează regulatu de la 17 Iunie şi ve rogu să bine voiţi a acorda Societăţei Baia Frăţia subvenţia de 2.000 lei, votată de Onor Consiliul Comunal. Tot odată ve aduc la cunoscinţă că nă dată pe septemâna lunia de la 2 – 4 ore p. m. se va da baia de aburi gratis pentru săraci. Primiţi, Domnule Primar, asigurarea stimei şi respectului ce vă conservim” 32. Cu Adresa nr. 2.390 / 21 iulie 1885, primarul Nicolae Săveanu îi confirma aprobarea subvenţiei, dar în valoare de numai 1.000 lei: „Domnule Director al Societăţii Baia Frăţia din Focşani Spre răspuns petiţiunii ce a ţi adresat la 22 Iunie trecut anul curent înregistrată la No. 2.536, am onóre a-ve face cunoscut spre ştiinţă că Consiliul Comunal prin Decisiunea N. 32 de la 15 Iulie curent au

31 Ibidem, f. 28- 28 verso. 32 Ibidem, dosar nr. 68 / 1885, f. 1. 118

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

încuviinţat a-se de Societăţi acelei băi uă subvenţie de una mie lei 1.000 pentru anul financiar curent adică până la 1 Aprilie anul viitor 1886” 33. La 26 iulie 1885, dr. Macridescu a adresat primarului mulţumirile sale, în numele Comitetului şi al Societăţii Băii „Frăţia”: „Domnule Primar, Primind adresa Domniei – vóstre cu No. 2.390, sub – semnatul Director Băei Frăţia, în numele Comitetului şi a societarilor am onóre a ve ecsprima mulţămirile sélle pentru buna voinţă şi viul interessǔ ce Dvs. ca Primar în preună cu Consiliul Comunal aţi pus de a încuraja pe de uă parte, uă societate constituită pentru uă faptă realisată, în formarea unui stabilimentǔ de bae, instituţie menită a contribui la sănătatea oraşenilor şi la prosperitatea oraşului, ér pe de altă parte că din fondurile ce Comuna dispune aţi oferit anual suma de una mie lei. Pe lângă mulţumirele ce vi se adreseadă găseşce de cuviinţă ca să vină în ajutorul cetăţenilor sărmani a le da uă bae de abur complectă gratuitǔ, pe fiecare săptămână, fixând ziua Lunea de la ora 12 a. m. până la 2 pentru bărbaţi şi de la 2 până la 4 pentru femei şi care timpu se via putea mări dupe necesitate” 34. Primarul a pus rezoluţia: ,,Să se facă publicaţie pentru a se anunţa persoanile seraci de a merge la bae în zioa şi oarile destinate” 35. Efectiv, banii promişi de Primăria Focşani vor fi daţi abia la 17 noiembrie 1885 36, cu ordonanţa de plată nr. 350. Dar, pentru a-şi arăta interesul faţă de populaţia săracă, Primăria Focşani a tipărit la 29 august 1885 un Afiş: „Regatul României Primăria Urbei Focşani Publicaţiune

33 Ibidem, f. 1 verso. 34 Ibidem, f. 2. 35 Ibidem. 36 Ibidem, f. 7. 119

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Primăria pentru a veni în ajutorul populaţiunei lipsită de mijlóce din acest oraş, au aǔ regulat a se da din cassa Comunei uă subvenţie de una mie lei pentru anul curent Societăţei Baea Frăţia, şi acésta în schimb s’a obligat să dea gratuit celor fără de mijlóce băi de abur complecte uă dată pe săptămână, Lunia de la ora 12 mer. Până 2 p. m. pentru bărbaţi, şi de la 2 – 4 pentru femei. Se publică dar pentru cunoştinţa tutulor, şi să invită pe toţi acei fără mijlóce, care în interesul higienii şi a sănătăţei lor vroesc să facă băi de abur şi se presinte Luni la baea Frăţia în orele arătate spre a face gratis băi de abur complecte. Primar, N. Săveanu Secretar, I. Vassilescu Focşani Tipografia D. Samolada” 37. Dacă situaţia a fost cât de cât acceptabilă în anul 1885, începând cu anul următor, Primăria Focşani nu a mai alocat nicio subvenţie pentru Baia „Frăţia”. La 10 februarie 1887, dr. Macridescu s-a adresat din nou primarului: „Domnule Primar, În anul 1884 un număr însemnat de cetăţeni au luat iniţiativa construirei unui stabiliment de baie sistematic, Onor. Consiliu Comunal de atunci ţinând compt de importanţa acestei instituţii şi de bine facerile ce aduce populaţiei sub punctul de vedere al sănătăţei, a bine voit a vota o subvenţie anuală de 2.000 lei şi a ne acorda un volum de 100 mtr. Cubi pe di când se va aduce apa în oraşǔ. Consecinte acestui votǔ, Onor. Consiliu Comunal ne-a dat o subvenţie de 1.000 lei în anul 1885. În 1886 însă nu ne-a acordat nimic. Până acum noi am avut în vedere a pune baia la dispoziţia tuturor prin reducerea preţurilor iar pe de altă parte nu am sacrificat nimic pentru menţinerea stabilimentului în condiţiunile cele mai proprii higienei.

37 Ibidem, f. 4. 120

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

Din causa acestor măsuri venitul anului trecut a înregistrat un deficit. Pe lângă binefacerile sănătăţei ce baia aduce orăşenilor, ne mai putem obliga ca la casuri de incendiu să punem la dispoziţia Pompierilor un volum de 2.000 decalitri la ori-ce moment de di sau nópte, vara ca şi iarna pe gerurile cele mai mari. Ţinând compt de aceste împrejurări vé rugăm să bine – voiţi a pune în vedere Onor. Consiliulǔ Comunal spre a ne acorda (f. 1 verso) o subvenţie de două mii lei. Tot - o - dată vă rugăm sé bine – voiţi a prevedea această subvenţie în bugetul comunei şi pe anii viitori” 38. Deşi subvenţia solicitată era în valoare de 2.000 lei, Consiliul Comunal a aprobat numai 800 lei, sumă pentru care dr. Macridescu a mulţumit primarului: „Domnule Primar În numele Societăţei „Baia Frăţia” din Focşani, mulţumindu-vé pentru subvenţia ce Comuna a bine – voit sé ne acorde, vé rugăm a dispune emeterea Mandatului pentru suma votată de 800 lei. Tot - o - dată vé aducem la cunoscinţă, că am instalat la localul Băei, ţevile necesare pentru a se putea alimenta direct cu apă sacalele în casuri de incendiu la ori ce oră de zi sau nópte. Director, I. Macridescu, 1887. Mai 26” 39. Pe plan politic, dr. Macridescu s-a înscris în Partidul Liberal, Organizaţia Putna. Apropierea sa de Nicolae Săveanu i-a adus în anul 1888 mandatul de deputat la Colegiul 2 Cameră. Doctorul Macridescu şi- a depus candidatura împreună cu Ion C. Robescu, Neculai Chiril Săveanu, Vasile Călcâi, George Simionescu, Constantin C. Mărgăritescu şi Alecsandru N. Crângu 40. La 13 octombrie 1888, au primit ,, câte un act

38 Ibidem, dosar nr. 63 / 1887, f. 1 – 1 verso. 39 Ibidem, f. 2. 40 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 5 / 1888, f. 285 . 121

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron constatător de alegere” : Ioan Macridescu (434 voturi ) , Ion F. Robescu (386 voturi ) şi Neculai Chiril Săveanu (454 voturi) 41. Pe perioada cât durau dezbaterile parlamentare, ca medic al oraşului Focşani, Ioan Macridescu solicitase primarului Grigore Bălănescu concediu de odihnă. Apariţia unor cazuri de variolă, a determinat Primăria Focşani să afişeze, la 12 ianuarie 1889, o Publicaţie : ,,În faţa mai multor casuri de variolă ( vărsat ) ce sa ivit prin unele părţi ale oraşului , se publică spre cunosciinţa generală că ori unde se află sau se va mai ivi asemenea casuri să se însciinţeze imediat pe medicii comunali fie direct fie prin Dl. comisar de despărţire respectiv spre a se putea veni în ajutorul celor suferindi şi a se lua la timp mesurile necesarie pentru combaterea acestei maladii epidemice” 42. În atare situaţie şi ,, având în vedere că congediul Dlui Macridescu depăşeşte 15 zile şi că la asemenea casuri epidemice, serviciile Medicului de Oraş sunt neapărat indispensabile , un congediu mai mare nu se poate acorda decât cu permisiunea Directorului General al Serviciului Sanitar…Noi , primarul urbei focşani, dispunem a se face cunoscut Dl. Dr Macridescu a veni imediat la serviciu şi împreună cu medicul Primar a lua toate măsurile pentru stârpirea epidemiei”43. La 6 februarie 1889, Direcţia Generală a Serviciului Sanitar din cadrul Ministerului de Interne, comunica primarului decizia sa : ,,Am onóre a respunde la raportul Dvs N. 501, că pe cât timp epidemia de variolă nu ea proporţiuni mari, Ministerul aprobă congediul cerut de Dl. Dr. Macridescu, medicul acei urbe, spre a lua parte ca deputat la lucrările Adunărei Deputaţilor, în care timp serviciul se va îndeplini de Dl. Dr. Rădulescu, conform angajamentului ce şi a luat prin consimţămentul pus asupra petiţiunei Dr. Macridescu, tot de odată,

41 Ibidem, f.286. 42 Ibidem, dosar nr. 25 / 1889, f. 16. 43 Ibidem, f. 18. 122

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

Domnule Primar, veţi cunoşte că dacă epidemia ar lua caracter mai greu ne veţi comunica pentru a revoca congediu aprobat…” 44. Participarea sa la alegerile parlamentare din 1892 nu i-a fost favorabilă . Pentru trei mandate de deputat în Colegiul 2 Putna, format din Despărţirile Roşie şi Albastră şi Târgul Panciu, s-au înscris şase candidaţi: dr. Alexandru Catulescu, Costache Cernat, dr. Macridescu, Al. G. Enescu, Constantin C. Mărgăritescu şi Vasile Apostoleanu. La 2 februarie 1892, au fost declaraţi câştigători ai celor trei mandate: Vasile Apostoleanu (411 voturi), dr. Alexandru Catulescu (448 voturi) şi Costache Cernat (339 voturi) 45. Dr. Ioan Macridescu a obţinut un număr insuficient de voturi: 231 46. Atunci când nu avea sprijinul Săvenilor, dr. Macridescu nu reuşea să se impună în viaţa politică locală. Bunăoară, la alegerile pentru Consiliul Comunal din 1 şi 3 noiembrie 1898, dr. Macridescu a candidat, împreună cu C. A. Cotescu, C. Antonescu, Dimitrie Tzanu, Constantin Tatovici şi Petrache G. Ilie pe lista a doua la Colegiul I, fiind net devansat de cei înscrişi pe lista I care aveau în frunte pe Nicolae Săveanu 47. La alegerile parlamentare din 1901, dr. Macridescu a fost ales senator liberal de Putna 48 De perioada ultimului sfert al veacului al XIX-lea se leagă şi apropierea dr. Ioan Macridescu de Masonerie. La 3 decembrie 1880, în Focşani, a fost constituită prima lojă francmasonică – „Loja Aurora”, sub obedienţa Marii Loji Naţionale

44 Ibidem, f. 37. 45 Ibidem, dosar nr. 35 / 1892, f.151, 154 verso. 46 Ibidem, f.154 verso. 47 Arhiva Muzeului Vrancei, dosar nr. inv. 22.332, f. 335 – 335 verso. 48 Bogdan Constantin Dogaru, Francmasoneria în Judeţul Vrancea & Societăţile Fraterne Evreieşti, Supliment al Revistei „Oglinda Literară”, Focşani, 2011, p. 30. 123

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Române, lucrând în ritul francez 49. Ca întotdeauna, factorul de disoluţie l-a reprezentat amestecul străin. Maestrul Venerabil din anul masonic 1882 – 1883, dr. Macridescu trece, singur sau şi cu alţi fraţi, din Loja Aurora în Loja Unione (Unirea) tot din Focşani - constituită la 14 martie 1882 - , dar sub obedienţa Marelui Orient din Roma (Italia). Loja Aurora a intrat în adormire. Maestrul Venerabil Ioan Macridescu a fost atacat vehement de Marele Maestru C. M. Moroiu care, în jurnalul masonic român „Triunghiul”, nr. 2 din februarie 1883, îl acuza de necinste, într-un articol intitulat sugestiv „Un sperjur”: „Spre sciinţa generală: În anul 1882, L. Aurora cerând informaţii asupra profanului doctor Ioan Macridescu din Focşani, propus pentru iniţiare, Secretariatul Marei Logi, care avea informaţiuni positive asupra caracterului pervers al acelui profan, dete informaţii în consequenţă. În urma străduinţelor Ven. care susţinea şi garanta pentru acest profan, M. Logie fu silită a ceda, curând după aceia, însă lupul intrat între oi, îşi arată colţii. 1-iu prin intrigi făcu pe Ven. a se retrage şi obţinând prin promisiuni Veneratul; ajuns în capul Logei, proiectă căderea ei, şi vânduse L. Italiane Unione din Focşani; ceru închiderea Logei, şi trecerea sub detestatul Mare or. de Roma. Logia Aurora astăzi nu lucrează ffr. din ia desceptaţi din zăpăciala în care’i condusese acel fr. sperjur care şi-a călcat jurământul abandonând drapelul Naţional, şi voind a distruge o Societate Naţională favorisând streinismul, a luat demersuri a nu lăsa să cadă L. la care ei au lucrat mai mulţi ani. Denunciând pe acest fals Român ffr. noştri de tote riturile, şi conduita sa cea perversă, le cerem ca dispreţul lor să-l urmărească pe tote căile Masonice şi profane; denunciându’l ca sperjur şi trădător al Masoneriei Naţionale şi acest Mason este Doctor şi portă uniformă Română pe el.

49 Apud Bogdan Constantin Dogaru, op. cit., p. 15. 124

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

Dispreţul nostru fie asupra sa şi asupra întregei sale generaţii” 50. Meritorie pentru Loja Unirea este implicarea ei în activităţile filantropice. Astfel, la 1 ianuarie 1909, dr. Ioan Macridescu scria conducerii Primăriei Focşani: „Domnule Primar, Membrii Clubului Unirea subscriind suma de lei 40 (patru – deci), vă rog bine – voiţi a face să se distribuie la săraci de sărbători. Primiţi Domnule Primar asigurarea stimei mele. 1909 ianuarie 1 Dr. Macridescu” 51. În jurul anului 1890, Primăria Focşani a început lucrările pentru o nouă piaţă în partea nordică a oraşului, recurgând la o serie de exproprieri care l-au afectat şi pe doctorul Macridescu. Nemulţumit de această măsură, el s-a adresat primarului, la 17 iunie 1891: „Domnule Primar, Subscrisul voind a construi din nou câteva prăvălii pe tot locul meu ce se învecinează cu piaţa nouă din partea nordică acestui oraş, având faţadele către piaţă. Vă rog, Domnule Primar să bine voiţi, a dispune să mi se elibereze cuvenita autorizaţiune, precum şi planurile dupe care onor Consiliu Comunal va crede că trebuie să fac aceste Construcţiuni; în acelaşi timp subsemnatul ofer în profitul Comunei unu metru din locul meǔ pentru trotuar spre ase lărgi mai mult piaţa, tot odată obligândumă aface şi pavajul trotuarului de alungul locului, în Comptul meǔ şi în Condiţiunile cerute de Primărie. Alătur şi o cólă hărtie timbru de Cinci lei pentru cuvenita autorisaţie.

50 Idem, Francmasoni şi conspiratori în Oraşul Unirii. Moment aniversar. 1732 – 2012. 280 de ani de la aprinderea luminilor Francmasoneriei în România. 1862 – 2012. 150 de ani de la Unirea Focşanilor Moldovei cu Focşanii Munteniei, Supliment al Revistei „Oglinda Literară”, Tipografia ATEC, Focşani, 2011, p. 83. 51 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 52 / 1909, f. 5. 125

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Primiţi vă rog Domnule Primar, asigurarea Consideraţiunei mele ” 52. Peste două zile, dr. Macridescu a adresat o petiţie ministrului de Interne, Lascăr Catargiu: „Subsemnatul Dtor I. Macridescu domiciliat în oraşul Focşani; am onóre a supune la cunoştinţa Dvs următoarele: Primăria de Focşani voind a înfiinţa o piaţă în partea nordică a oraşului a căruia trebuinţă era general simţită, din cauză de higienă şi salubritate, a declarat ecspropierea mai multor proprietari pentru această utilitate publică, ecspropiere care terminânduse, Primăria aşi început lucrările pentru înfiinţarea acelei pieţi. În aseminea împrejurări se întâmplă propietari care se mărginesc cu această piaţă şi cărora le a rămas ne ecspropiat parte din proprietăţile Dlor, au nevoie să dea o nouă formă acestor proprietăţi, potrivit cu situaţiunea actuală a lucrurilor; cu alte cuvinte de a usa de acel drept, ne contestat de nimenia de o folosi de toate avantagiele cele poate procura lucrurile, care aparţin Domeniului obştesc în marginile legilor; Subsemnatul voind a usa de acest drept de a zidi câteva prăvălii pe locul meu, care se mărgineşte cu această piaţă, aflu că primăria considerând terenul ecspropiat de întreaga piaţă, ca o proprietate privată a sa, iar nu aparţinând Domeniului public ca lucru obştesc, a hotărât ca în faţa caselor mele şi locului meu pe linia care separă proprietatea mea de piaţă să construiască mai multe gherete de căsăpie şi pescării, astfel că eu nu pot nici beneficia de dreptul de a construi şi folosi de acea faţadă de eşirea propietăţii spre piaţă şi în acelaşi timp a suferi toate infecţiunile gheretelor de căsăpie, pescărie etc. ce va înfiinţa Primăria, cu toate că causele înfiinţărei acestei pieţi a fost tamai higiena şi salubritatea publică. Mai înainte ca hotărârea consiliului să se pună şi de fapt în lucrare, voim a vă ruga respectuos Domnule Ministru a face ca hotărârile Consiliului Comunal să nu fie întemeiate de căt pe legea care

52 Ibidem, dosar nr. 48 / 1891, f. 3. 126

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) le dă dreptul de a mă împiedica dela folosinţa dreptului meu: şo fiind că o asemenea lege potrivită dupe cât ştiu nu ecsistă, că în contrar este generalmente admis şi cunoscut că proprietarii care se învecinează cu pieţi au folosit şi folosesc caşi acei care se învecinează cu drumurile, de dreptul de a construi şi a avea faţada şi eşirile către aceste locuri; În consecinţă dar, vă rog Dle Ministru a regula a nu se face ecscepţiuni pentru primăria Focşani. Dtor I. Macridescu Focşani 1891 Iunie 19” 53. Rezoluţia ministrului: primarul avea obligaţia să dea relaţii Ministerului de Interne asupra reclamaţiei făcute. Dr. Macridescu, prin Tribunalul Putna, a somat Primăria Focşani să sisteze lucrările care îi închideau dreptul de a putea construi pe linia ce separa piaţa de proprietatea sa: „Somaţiune Sub – scrisul Dr. I. Macridescu domiciliat în Focşani, având în vedere lucrările începute de Primăria Focşani pentru construcţiunea pieţei din partea nordică a oraşului, lucrări cari au aparenţa de a nu închide dreptul meǔ de a putea construi pe linia ce separă piaţa de proprietatea mea, drept care’l posedă neconstestat or-ce proprietar care se învecineadă cu o stradă, în fine or-ce lucru care aparţine domeniului public fie comunal sau al statului. Sub – semnatul somează pe Domnul Primar al Comunei Focşani, că dacă în intenţiunea Primăriei este de a’mi închide dreptul de eşire şi vedere în spre piaţa arătată a proprietăţii mele pe care voiǔ să construescǔ să înceteze acelle lucrări, căci alt – fel voiǔ fi pus în posiţiune de a face să mi se respecte acest drept prin justiţie, distrugându-se or-ce lucrări s-ar face de Comună şi în acellaş timp să-mi plătească şi daunele ce voiǔ suferi. Făcut în două exemplare astăzi 6 Iulie 1891 prin Portărei Tribunalului Putna.

53 Ibidem, f. 4 – 4 verso. 127

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Dr. Macridescu” 54. La 17 iulie 1891, dr. Macridescu a intentat proces Primăriei pentru ca Tribunalul Putna să ordone desfiinţarea lucrărilor începute de Primărie pe locul fost al doamnei Tatovici: „Domnule Preşedinte Sub – scrisul Dr. Ion Macridescu domiciliat în oraşul Focşani, acţioned în judecată pe Primăria Comunei Focşani representată prin Dl. Primar respectiv. Objectul cererei este, a se vedea Condamnată primăria de Focşani la respectarea dreptului meu de a rădica Construcţiuni pe linia care separă proprietatea mea de piaţa publică înfiinţată acum de Comună în partea nordică a oraşului, Construcţiuni care să aibă vederea şi eşirea pe acea piaţă. A se hotărâ desfiinţarea lucrărilor începute de primărie în faţa şi pe linia ce separă proprietatea mea, lucrări care îmi închide locul despre acia piaţă şi în cazu când primăria nar desfiinţa acele lucrări, să fiu au autorisat ale desfiinţa pe Comptul seǔ. Să fie Condamnată ami plăti daune interese Câte 100 lei, pe zi, ce îmi causează prin faptul că voind a Construi sunt împedicat, ast – fel că jurnalier pierd foloasele ce aşi fi putut realisa. Mijloacele pe care îmi bazez aciastă cerere sunt: dreptul ce ori ce Cetăţian are de a Construi şi avia viderea şi eşirea înspre locurile publice şi în special drumuri şi pieţe, care aparţin folosinţă obşteşti; mijloace pe care le voiǔ desvolta pe larg la ziua de înfăţişare ce se va ficsa. În acest scop vă rog Dle Preşedinte, bine voiţi a face să se citeze de urgenţă primăria de Focşani în perioada Dlui Primar respectiv, de oare ce împedicarea dreptului meu, îmi causeasă zilnic pagube simţitoare, iar prin sentinţa ce se va pronunţa, Onorab. Trib. să’mi admită cererea plus Cheltuelele de Judecată.

54 Ibidem, f. 6. 128

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

Anecsez tacsa procesului în hârtie timbrată şi un exemplar dupe aciasta, spre ase’comunica părţei adverse odată cu Citaţia. (ss) D. Macridescu 1891 Iulie 17” 55. Avocatul Comunei Focşani a primit, la 19 iulie 1891, citaţia Tribunalului Putna pentru prezentarea la procesul fixat în ziua de 17 septembrie, ora 1100 dimineaţa, precum şi o copie a petiţiei dr. Macridescu 56. La 29 noiembrie 1891, intervine în proces Elena Macridescu57 , ca adevărată proprietară, iar soţul se retrage. Ea a cerut dărâmarea construcţiei ridicate în faţa proprietăţii sale şi daune în valoare de 80.000 lei 58. Procesul dintre ea şi Primăria Focşani a fost fixat pentru data de 16 aprilie 1892 59. Consiliul Comunal, în şedinţa din 11 martie 1892, a votat un credit de 3.000 lei pentru plata avocaţilor ce urmau a fi angajaţi în procesele importante pe care Primăria le avea, printre ele numărându-se şi cel cu Elena Macridescu 60. Tribunalul Putna a însărcinat pe doi experţi, Filip Xenopol şi N. Gaboiclescu, să verifice la faţa locului cererile Elenei Macridescu. La 17 februarie 1892, cei doi au înaintat „Raport de Ecspertisă”: „Subsemnaţii architecţi şi ingineri, Filip Xenopol, N. Gaboiclescu şi O. Paraschivescu, conform însărcinării Tribunalului de Putna, cu citaţiile No. 3.050, 3.049 şi 3.051 de la 6 Februare 1892, pentru a servi ca ecsperţi în procesul dintre Comuna oraşului Focşani cu Dna Macridescu, în urma depunerii jurământului în ziua de 17 Februare

55 Ibidem, f. 11. 56 Ibidem, f. 9 – 10. 57 Elena Macridescu , pe numele de fată Bălţatu, s-a născut în anul 1859 , în localitatea Umbrăreşti. A decedat în anul 1939, la Focşani. 58 S. J. A. N. Vn. , fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 48 / 1891 , f. 25. 59 Ibidem, f. 33. 60 Ibidem, f. 37. 129

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron a. c. presentândune la faţa locului şi ecsaminând proprietatea Dnei Macridescu şi clădirile ridicate de primărie, am constatat următoarele: 1) La întrebarea Tribunalului dacă construcţiunea efectuată de primărie, pe linia despărţitóre dintre locul Dnei Macridescu şi a pieţei din partea nordică a oraşului este făcută pentru interesul publicǔ sau numai pentru interesul privat al primăriei de a trage venituri. Subsemnaţii, ecsaminând clădirea ridicată de primărie observând felul construcţiei şi al distribuţiei interioare, precum şi modul accesului la piaţă, am ca clădirea întreagă, nu este nici hală, nici chioşcu, nici pavilion, în care să vânză articole de primă necesitate pentru îndestularea publică, ci simple prăvălii care se pot închiria pentru negoţ ca şi pentru locuinţe, şi deci nu au nici un scop de utilitate publică, ci sunt făcute numai în scopul şi în interesul privat de a produce venituri primăriei.

2) La întrebarea ce daune se causează locului Dnei Macridescu prin ridicarea acestei construcţiuni, Subsemnaţii, ecsaminând terenul Dómnei Macridescu, am evaluat la 70.000 lei (şapte deci mii lei) daune ce ise causează prin faptul că primăria construind aceste prăvălii a privato de avantajul ce ar fi ridicat Domnia sa clădiri cu faţade spre piaţă.

1892 Februare 17” 61. Primarul Dimitrie Tzanu 62 a apelat la avocatul Grigore Bălănescu 63, pentru a apăra interesele Primăriei în procesul cu Elena Macridescu: „Domnule,

61 Ibidem, f. 27. 62 Dimitrie Tzanu. Preşedinte al Comisiei Interimare (31 decembrie 1891 – 4 martie 1892) şi primar al Focşanilor între 5 martie 1892 – 23 octombrie 1895 (Maria Dumitrescu, Horia Dumitrescu, op. cit., p. 219). 63 Grigore Bălănescu. Primar al Focşanilor între 24 iunie 1888 – 30 decembrie 1891 (Ibidem). 130

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

Încă din anul 1891, pe când Dvs. ocupaţi postul de primar al oraşului, dna Elena Doctor Ion Macridescu a intentat acestei comuni un proces, tinzând la desfiinţarea prăvăliilor construite în piaţa Independenţa. Consiliul Comunal, în consideraţie că Dvs. cunoaşteţi tóte fasele acestei afaceri, prin decisiunea Nr. 16 de la 11 corent, ma autorisat şi vă rog a ne declara dacă vă oferiţi a apăra interesele comunei la Tribunal cât şi la Curtea de Apel în acest proces, împreună cu Dl. Avocat al Comunei şi un alt Domn Avocat. Procesul cu Dna Macridescu, urmând ase judeca la Trib. local, în diua de 16 Aprilie 1892, sub semnatul, conform hotărârei suscitate a consiliului Comunal, am onoare a vă comunica cele ce preced, şi făcând apel la sentimentele Dvs. de iubire către oraş pe care în tot deauna laţi arătat, vă rog să bine voiţi ane declara dacă bine voiţi să luaţi apărarea Comunei în acest proces. Primar” 64. La rândul său, Serviciul Technic al Primăriei a întocmit un Raport pe care l-a înaintat primarului Dimitrie Tzanu, la 13 aprilie1892: „Domnule Primar, … Proprietatea Dnei. Elena Macridescu ce se mărgineşte cu piaţa Independenţa [cu prăvăliile construite în această piaţă], suprafaţa totală a locului, de’mpreună cu clădirile de pe el, este de 1.435 m p, care estimându-se la 7 lei metrul pătrat, resultă estimaţia totală a locului de 10.000 zece mii lei în cifră rotundă. Clădirile de pe acest loc consistă într’o casă de locuinţă A. cu odăi de atenanse B. de zid masif şi două hambare şi una latrină de lemn aceste din urmă construcţie de lemn uşoară şi vechi. Estimaţia acestora am făcut’o de 15.000 cinci spre zece mii lei în cifră rotundă. Astfel estimaţia totală este de 25.000 lei” 65.

64 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 48 / 1891, f. 34. 65 Ibidem, f. 41. 131

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Primarul raporta ministrului de Interne, la 21 aprilie 1892, despre Sentinţa pronunţată de Tribunalul Putna în procesul cu Elena Macridescu: „Dlui Ministru de Interne În şedinţa de la 20 curent, Tribunalul local, pronunţânduse asupra procesului intentat Comunei de Dna. Elena Dtru. I. Macridescu, a respins ca nefondată acţiunea numitei Macridescu, pentru desdăunarea sa de 70.000 lei sau dărâmarea prăvăliilor construite de primărie în piaţa Independenţa partea despre sud ….” 66. Familia Macridescu nu a renunţat la pretenţiile ei şi, la 7 august 1892, primarul era citat de Curtea de Apel Galaţi să se prezinte în ziua de 19 octombrie 1892, ora 11 dimineaţa înaintea Secţiunei I a Curţii de Apel, pentru a se judeca apelul făcut de Elena Macridescu împotriva Sentinţei Tribunalului Putna nr. 212 / 92 67. Primăria Focşani a fost reprezentată la proces de avocatul N. Celibidache, asistat de avocaţii Grigore Bălănescu şi V. G. Poienaru. Apelanta nu s-a prezentat şi Curtea de Apel Galaţi a hotărât respingerea apelului, confirmarea Sentinţei nr. 212 / 92 a Tribunalului Putna şi obligarea Elenei Macridescu la plata, către Primăria Focşani, a sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată 68. Procesul dintre Elena Macridescu şi Primăria Focşani era departe de a se fi încheiat căci „prin petiţiunea de la 7 noiembrie 1892 înregistrată la N. 5.583 a făcut oposiţiune la decisiunea acestei curţi N. 168 / 892 prin care i sa respins ca ne susţinut apelul ce a făcut contra sentinţei Trib.[unalului] Putna N. 212 / 892 dată în procesul cu primăria urbei Focşani pentru daune” 69, drept pentru care părţile au fost chemate „la înfăţişare” pentru ziua de 15 februarie 1893. Elena Macridescu a fost reprezentată de soţul ei, însărcinat cu procura legalizată de Poliţia Focşani sub nr. 1.810 / 893, asistat de

66 Ibidem, f. 50. 67 Ibidem, f. 56. 68 Ibidem, f. 91 – 91 verso. 69 Ibidem, f. 92. 132

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) avocaţii C. Plesnilă şi C. Arion, iar Primăria Focşani de către avocatul V. G. Poienaru, asistat de avocatul Grigore Bălănescu 70. În şedinţa publică din 22 februarie 1893, Curtea de Apel Galaţi „Menţine decisiunea acestei curţi N. 168 / 892. Condamnă pe Elena Magritescu a plăti Primăriei urbei Focşani lei două sute cheltuelele de judecată” 71. Nerespectarea sentinţei Curţii de Apel de către Elena Macridescu a obligat primarul urbei să trimită, la 10 septembrie 1894, avocatului comunal următoarele: „Am onoare a vă trimite două copii dupe decisiunile civile a Curţei de apel din Galaţi Secţi I N. 168 / 92 şi 25 / 93, prin care Dna Elena Macridescu este condamnată să plătească acestei primării suma de 300 lei şi vă rog să faceţi a se investi cu formula esecutorie şi a cere esecutarea lor, referindune de resultat” 72. Dar nici la 4 octombrie 1894, cheltuielile de judecată nu fuseseră plătite şi primarul a dat sarcină casierului comunal: „Vă invit ca cu legea de urmărire să încasaţi suma de 300 lei la care este condamnată Elena Macridescu, referindu-ne de resultat” 73. Diferendul dintre Primăria Focşani şi familia Macridescu s-a încheiat printr-o înţelegere amiabilă, aşa cum rezultă din Raportul inginerului Comunal nr. 868 din septembrie 1899: „Domnule Primar, La ordinul Domniei Voastre No. 5.695 din 14 curent, Am onoare a vă supune că dupe cum se póte vedea din planul anecsat la raportul meu No. 61 / 99 casele Dlui şi Dnei Dr. I. Macridescu aǔ fost cumpărate pentru lărgirea şi rectificarea pieţei Independenţa; iar noile clădiri de pavilióne din această piaţă fiind dispuse în consecinţă acestei lărgiri şi

70 Ibidem. 71 Ibidem, f. 93 verso. 72 Ibidem, f. 90. 73 Ibidem, f. 96. 133

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron amenajate în mod de a se desfiinţa casele Dnei Macridescu, deschizândusse drum în locul lor care se dea accesul necesar la aceste noi clădiri din piaţă, urmează că casele Dnei Macridescu nu se pot vinde: În locul lor va fi drum şi platformă pentru carele cu producte care astă-zi n’au loc în piaţă ci staţionează prin respintii. Casele proprii ale Dlui Macridescu cu o mică porţiune din curte remân în afară de alinierea pieţei; cu tóte acestea ele pot avia o bună întrebuinţare şi sunt de părere să nu se vândă” 74. În şedinţa Consiliului Comunal din 7 octombrie 1899 „s’a cetit raportul Dlui Inginer Comunal No. 868, relativ la casele cumpărate de la D-l şi Dna Dr. Macridescu, asupra căruia Consiliul, confirmând şi de astă – dată constatarea făcută în procesul – verbal al şedinţei din 6 Septembrie a. c. despre scumpetea preţului cu care s’acumpărat acele case şi risipa făcută cu această cheltuială care nu era necesară, - în faţa unui fapt împlinit decide a se lăsa în suspensiune şi măsura de vindere şi cea de dărâmare, până la noi dispositiuni” 75. În viaţa personală, dr. Ioan Macridescu a avut parte de împliniri. În 1883 s-a născut cea de-a doua fiică a sa, Elena 76, iar cea mare,

74 Ibidem, dosar nr. 78 / 1899, f. 2. 75 Ibidem, f. 2 verso. 76 „Nr. 314 Act de Naşcere ! Din anul una mie opt sute opt deci şi trei luna Iulie diua şase ora patru post merid, Act de naşcerea Elenei de secsu feminine născută alaltăieri în Casa părintească strada Domnească Desp. Verde, fiica Dlui Medic Ion Macridescu etatea trei deci şi cinci ani, profesia medic şi a Dnei Elena I. Macridescu etatea două deci şi cinci ani profesia Casnică domiciliaţi în focşani; După declaraţiunea făcută de tatăl care neau ănfăţişat Copila, Întăiul martur: Iorgu Livescu etatea patru deci şi şase ani profesia funcţionaru domiciliat în focşani, al doilea martur: Iancu Petrescu etatea trei deci ani profesia funcţionar domiciliat în focşani, Care au subscris acest act după ce li sau cetitu ănpreună cu noi şi cu Declarantile, Constatat după lege de noi Nicolae Bene oficer stărei Civile Comunei focşani” (S. J. A. N. Vn., fond Colecţia Starea Civilă Focşani, dosar nr. 157 / 1883, f. 63). Elena 134

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

Ecaterina s-a căsătorit în anul 1886 cu dr. Alexandru Carnabel (1867 – 1927).

Placa funerară din cavoul familiei Ioan Macridescu executată de sculptorul Nicolae Colios 

În 1892 a terminat construirea casei, compusă din două corpuri de clădire. Aici a fost găzduit principele Carol cu prilejul primei vizite în Focşani, la 25 ianuarie 1915, cu ocazia solemnităţii depunerii jurământului cercetaşilor din Legiunea ,,Elena Doamna”, Cohorta Focşani Primul corp este o construcţie de tipul locuinţă pe un singur nivel, realizată în stil neoclasic, după un plan în formă de U, cu corpul central, cu latura mică, amplasat la strada principală. Astfel, se pune în

Macridescu, căsătorită Brătescu, a decedat în Bucureşti, Sectorul 2, la 24 decembrie 1969.  Sculptorul Nicolae Colios din Focşani a executat în 1935 şi cele 15 plăci de marmură albă de Carrara, lustruită, pe care sunt încrustate numele eroilor cunoscuţi înhumaţi în Mausoleul Mărăşeşti. 135

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron evidenţă intrarea principală aflată în axul clădirii şi în decroş, cu fronton marcat de o arcadă decorată cu blazon şi ornamente florale în stuc. Accesul în pridvor se face printr-o arcadă semicirculară susţinută de coloane semiangajate. Colţurile primesc ca decor câte două casete dreptunghiulare cu ornamente vegetale din stuc. Pe faţada estică are o terasă al cărei parapet este realizat din baluştri de beton. Seismele au afectat clădirea, necesitând lucrări de reparaţii şi consolidări. În anul 1950 a fost naţionalizată şi transformată în maternitate. Din anul 1950 a fost preluată de către Inspectoratul Şcolar Judeţean care a cedat-o Casei Pionierilor. După anul 1989, a devenit Palatul Copiilor şi Elevilor din Focşani 77.

Al doilea corp este format dintr-o clădire care care se înscrie în rândul construcţiilor orăşeneşti în stil neoclasic, pe un singur nivel, cu planul bazat pe principiul simetriei. Faţada de nord prezintă o nişă în care este montată o statuetă înfăţişând o femeie drapată antic, ce susţine pe cap un vas. Deasupra ferestrelor prezintă sprâncene de

77 Lelia Pavel, Dumitru Huţanu, Aurora – Emilia Apostu, Horia Dumitrescu, Patrimoniul cultural naţional construit din judeţul Vrancea, Editura Pallas, Focşani, 2008, p. 128. 136

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) cornişă, având timpanul decorat cu motive florale în stuc. În axul faţadei de nord, pe linia cornişei, se profilează un fronton decorat cu baluştri şi bandă lombardă la bază. În ianuarie 1915, aici a fost găzduit principele Carol, cu ocazia vizitei efectuate în Focşani. În anul 1949, clădirea a fost naţionalizată şi preluată de Secţia de Maternitate a Spitalului Judeţean. Din anul 1972, în clădire a funcţionat Grădiniţa de Copii nr. 21. După seismul din anul 1977, clădirea a suferit lucrări de consolidare şi restaurare, care i-au adus modificări la frontonul căzut la cutremur . La aceste două corpuri de clădire se adaugă o suprafaţă aferentă de 4.773 m 2 . În prezent, ambele corpuri au fost retrocedate în natură dr. Alexandru Carnabel 78.

Din 1892 începe, pe plan profesional, o nouă etapă în cariera doctorului Macridescu: numirea sa ca medic – şef al Spitalului Profetul Samoil, pe care îl va conduce până în anul 1909, când va fi înlocuit cu dr. Liviu Buteanu (1909 – 1919). Politic, dr. Macridescu va rămâne înregimentat la liberali, aflându-se, în octombrie 1912, în Comitetul Executiv al Organizaţiei Judeţene Putna, alături de Nicolae N. Săveanu, Ştefan Graur, Nicolae

78 Ibidem, p. 129. 137

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron D. Chirculescu, Iorgu G. Poienaru, Irimia Pană, I. S. Râmniceanu şi Neculai Chiril Săveanu 79. În decembrie 1916, dr. Botez - medicul secundar al Spitalului Profetul Samoil şi infirmiera au părăsit unitatea - şi primarul Ştefan Graur 80 a apelat pentru moment la dr. Ioan Macridescu şi dr. Kremnitzer 81. După Primul Război Mondial, generalul Alexandru Averescu a întemeiat Liga Poporului (aprilie 1918), care la 17 aprilie 1920 şi-a luat numele de Partidul Poporului. Înscrierea generalului dr. Ioan Macridescu în Liga Poporului nu a fost privită cu ochi buni de către unii concitadini. Astfel, Nicuşor Ştefan Graur în portretul politic pe care l-a publicat , pe lângă lucrurile bune pe care le apreciază, îl condamnă pentru opţiunea sa politică , deşi ea avea la bază prietenia dr. Macridescu cu Duiliu Zamfirescu : „O masă enormă de carne, care îşi prelinge silueta pe străzile Focşanilor, ca un fel de simbol, ca un model de aducere aminte a vremilor trecute, când titlul de doctor însemna ceva, şi când gradul de general îţi permitea ca să năzuieşti să intri în Parlament, sau să ocupi situaţii înalte în ierarchia socială. Iată un om care impune respect; mustăţile albe, şi firele argintii din părul unui om bătrân, te fac să-ţi pleci capul înaintea lui, şi să taci când vorbeşte dânsul, chiar când ar spune o inexactitate sau ar pronunţa o vorbă deplasată şi fără senz. Aici e cazul ! O figură blândă, simpatică, cu trăsături delicate, de care m’aşi feri să fiu sărutat, căci îmi închipui că m’ar sufoca.

79 Eduard Lambrino, Ionuţ Iliescu, Bogdan Constantin, op. cit., p. 44. 80 Ştefan Graur. Primar al Focşanilor între 16 martie 1914 – 26 decembrie 1917 (Maria Dumitrescu, Horia Dumitrescu, op. cit., p. 220). 81 Virgil Paragină, Medicina şi Farmacia …, p. 147. 138

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

Iată un om politic, cu trecut politic, dar fără o activitate mai pronunţată, care să lase o dâră luminoasă în urma lui, urme adânci cari să-i treacă numele din generaţie în generaţie. Deputat de mai multe ori, senator la fel, generalul nostru, lipsit de eloquenţa vorbelor, lipsit apoi de autoritatea mare care ar fi putut să înlocuiască lipsa dintăi, nu s’a distins în Parlament prin nimic aproape, şi nu a avut fericirea să remarce cândva vre-un succes la tribuna parlamentară. Înainte de război, dornic nu de-aşi pune calităţile în evidenţă, ci de a deveni mai interesant, mai important, mai << en vogue >> cel puţin în judeţul nostru, s’a numit prefect, am aşteptat dela el eloquenţa faptelor, care, de altfel cum era de aşteptat, nu s’a produs. Eloquenţa vorbelor, egalà perfect, la generalul Macridescu, cu eloquenţa faptelor ! Dacă i-am puteà aduce omagiu pentru ceva, atunci - am aduce pentru independenţa sa, ca unul ce nu a putut suferi să fie pus sub tutelă, ca un copilaş de ţâţă, el, omul mândru, care nu putea să fie şef, nu admitea iarăşi să i se bată din picior, ca unui simplu vagmistru dela 77 ! Generalul a fost un om politic de o cinste, care ar trebui să servească de exemplu, la mulţi; îi place să i se spună că a fost şi este cinstit, mai cu seamă într’o atmosferă unde nu se vorbea de cât de gheşefturi, şi unde afacerile de milioane luau proporţii fantastice; îşi făce o glorie din cinstea aceasta, eu însă nu pot să-i aduc omagiul dorit şi cuvenit, ca unul care cred că cinstea la un om politic, singură, şi fără altă calitate, nu însemnează nimic, dar absolut nimic ! Astăzi, Generalul Macridescu şi-a alăturat numele de acela al generalului Averescu, şi s’a înscris în << Liga Poporului >>. Trebue să fie sau excesiv de optimist, sau grozav de inconştient generalul Macridescu ca să se simtă bine în această nouă grupare politică, unde se vorbeşte numai de fecioare, cu carnea fragedă şi sânii tari, şi unde se aspiră numai parfumul florilor de primăvară !

139

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Generalul a părăsit partidul liberal, acum la bătrâneţe, când nu mai are nimic de aşteptat dela viaţă, şi când viaţa nu mai aşteaptă nimic dela el, pentru a se înscrie în liga lui Averescu. Gest oribil; a şters cu buretele peste o întreagă viaţă de muncă, de chinuri de intensă activitate provincială, pentru ca întocmai ca un simplu conţopist dela Primărie care aşteaptă să i se mărească leafa cu trei poli, să intre în fruntea unei organizaţii, de care ar fi râs altădată. E urât, e foarte urât !” 82. Venit la putere la 13 martie 1920, generalul Alexandru Averescu a anunţat alegeri pentru Adunarea Deputaţilor în zilele de 25 – 27 mai şi 3 iunie, iar pentru Senat, la 30 – 31 mai şi 6 iunie 1920 83. Generalul dr. Macridescu - fost prefect, deputat, senator, mare proprietar, a candidat la Senat pentru Partidul Poporului, alături de I. I. Langa, fost deputat, senator, mare proprietar. El a obţinut mandatul de senator cu 7.940 voturi, în timp ce pe locurile următoare s-au situat I. I. Langa – 7.788 voturi şi N. N. Săveanu – 2.645 voturi 84. Tot pentru Partidul Poporului a candidat pentru un mandat de deputat Duiliu Zamfirescu care a fost ales cu 14. 176 voturi 85, el devenind preşedintele Adunării Deputaţilor între 30 iunie 1920 – 22 ianuarie 1922. Nici apartenenţa generalului Macridescu la Masonerie nu era pe placul unora. În presa locală îşi găseau locul articole care erau defăimătoare. Un exemplu îl constituie cel intitulat „Lăcomia unui mason milionar”, semnat Observator.

82 N. Şt. Graur, Figuri politice putnene, Tipografia, Librăria şi Legătoria de Cărţi Alexandru N. Leon & Co, Focşani, 1920, p. 27 - 29. 83 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918 – 1948), Editura Paideia, Bucureşti, 1999, p. 126. 84 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 2 / 1920, f. 151. 85 Ibidem, f. 145. 140

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

,,La teatrul Comunal, pe lângă loja donatorului şi loja directorului, mai este o lojă a Primăriei pusă la dispoziţia Consiliului şi Funcţionarilor Comunali. Pe vremea învechitului Iorgu Poenaru în această lojă se vedeau pe rând ajutorii de Primari şi rar câte un consilier cu familia respectivă. „Subt trecutul regim loja Primariei se închiria şi suma încasată se făcea venit în casa Comunală”. De la venirea lui tata Averescu la cârma ţărei şi lui tata Bejulescu la gospodăria comunală, loja e monopolizată de Primar şi de familia averescanului convins, general doctor de rezervă Macridescu. Nu e bal, nu e cinematograf la care să lipsască din cadrul lojei Comunale întreaga familie a multe milionarului general doctor de rezervă. E curios că această lăcomie e scoasă în relief chiar de membrii partidului averescan – ramura ciocoiască – din care ramura unul esclama indignat mai dăunăzi la o reprezentaţie: „Bine, Domnule. E un scandal ! Ce: Senatorul Macridescu a transformat loja primăriei în loja masonică ?”. E curios cum aceşti oameni pot să mai facă paradă de cinste şi de demnitate !” 86. Aceste atacuri nu au avut efectul aşteptat de contestatarii lui din rândul comunităţii locale. În 1920, Sindicatul Viticol din Focşani, dizolvat de nemţi în 1917, s-a refăcut în cadrul unei adunări impresionante de aproape o mie de podgoreni, care au umplut Sala „Groper” şi strada. Noul Consiliu îi avea în frunte pe dr. Macridescu,

86 Craiu Nou. Ziar al partidului Naţionalist – Democrat din Putna. Organ al „Federaţiei Democraţiei Naţional – Sociale”. Apare sub îngrijirea unui comitet, Anul II, Seria 2-a, No. 1, 10 Octombrie 1920, p. 3. 141

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron ca preşedinte activ şi pe Duiliu Zamfirescu, ca preşedinte de onoare 87. Din acest Consiliu făceau parte ca membri, printre alţii, Anton Alaci, Vasile Apostoleanu, moşierul George Negroponte – socrul generalului Eremia Grigorescu şi donatorul celor 20 de hectare pe care s-a construit Mausoleul Mărăşeşti, Vasile Ţiroiu – cel mai bun prefect al Vrancei din perioada interbelică - şi profesorul Ioan P. Rădulescu – Putna ( tatăl diplomatului Savel Rădulescu ) 88. Duiliu Zamfirescu, deşi nu era un mare podgorean, a fost încântat de alegerea sa în fruntea Sindicatului Viticol şi a făcut tot posibilul să prezideze prima şedinţă plenară. Atunci s-a luat hotărârea ca o delegaţie să se prezinte cu un memoriu miniştrilor cărora le reveneau studierea şi rezolvarea problemelor podgoriilor distruse din zona războiului 89. Senator de Putna, dar şi ministru de Externe în guvernul Averescu, Duiliu Zamfirescu a revenit la Focşani, unde a prezidat o nouă şedinţă a Sindicatului Viticol în cadrul căreia au discutat amănunţit memoriul întocmit ce urma să fie dus în Capitală de o delegaţie condusă chiar de Duiliu Zamfirescu. În zilele de 22 – 24 mai 1920, delegaţia podgorenilor vrânceni din care nu lipseau generalul dr. Ioan Macridescu, Vasile Ţiroiu şi Ioan P. Rădulescu - Putna , se prezenta colegilor de guvernare ai lui Duiliu Zamfirescu: generalul Gheorghe Vălleanu – ministrul Lucrărilor Publice, Octavian Tăslăuanu – ministrul Industriei şi Comerţului, generalul Ioan Răşcanu – ministrul de Război, Theodor Cudalbu – ministrul Agriculturii şi Domeniilor şi Constantin Argetoianu – ministrul de Finanţe şi ad-interim la Justiţie 90. Rezultatul acestui demers a fost nul şi se pare că a constituit unul din motivele pentru care Duiliu

87 Dumitru Huţanu, Duiliu Zamfirescu pe meleagurile natale, în Cronica Vrancei, vol. III, coordonator: Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2002, p. 178. 88 Ibidem, p. 178 – 179. 89 Ibidem, p. 182. 90 Ibidem, p.182 - 185 142

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

Zamfirescu şi-a dat demisia din funcţia de titular al Externelor la 13 iunie 1920, lăsând locul mai experimentatului şi abilului Take Ionescu. În schimb, a fost numit preşedintele Camerei Deputaţilor (până la 22 ianuarie 1922), succedându-i la conducerea ei lui Nicolae Iorga. În anul 1921, ministrul de Interne, nimeni altul decât generalul Alexandru Averescu, care era şi preşedintele Consiliului de Miniştri, a cerut prefectului informaţii despre toţi cei decoraţi din judeţ, printre ei aflându-se şi senatorul general dr. Ioan Macridescu. Până la 29 august 1921, el fusese recompensat cu cele mai înalte distincţii naţionale : Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Comandor (Ordin creat de Cuza Vodă şi instituit în mod definitiv de Carol I prin legea votată la 10 mai 1877), Ordinul Naţional „Coroana României”, în grad de Comandor (Ordin creat de Carol I cu prilejul proclamării regatului) şi „Virtutea Militară” cu Spade 91. În perioada interbelică, simpatiile dr. Ioan Macridescu s-au îndreptat şi spre extrema dreaptă, fapt care l-a determinat să intre în adormire, din 1923 el nemaifiind atestat ca membru în Loja Unirea 92. Doctorul Macridescu l-a cunoscut personal pe Corneliu Zelea Codreanu cu ocazia procesului intentat acestuia şi fixat la Focşani pentru ziua de 14 martie 1925. Iată ce scria Căpitanul în legătură cu acest moment : „Atunci l-am cunoscut pe generalul dr. Macridescu, cea mai venerabilă figură a Focşanilor, pe Hristache Solomon, proprietar nu prea bogat, dar un om de o mare autoritate morală, în faţa căruia se descopereau şi duşmanii, pe d-nii Georgică Niculescu, Colonel Blezu care prin Fetiţa lui, Fluturaş, îmi trimitea de mâncare, Vasilache, Ştefan şi Nicuşor Graur; familiile Olteanu, Ciudin, Montanu, Son,

91 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 2 / 1921, f. 17. 92 Bogdan Constantin Dogaru, op. cit., p. 31. 143

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Maior Cristopol, Caraş, Guriţă, Ştefăniu, Nicolau, Tudoroncescu etc. Toţi aceştia şi alţii m-au îngrijit mai mult decât părinteşte” 93. De la Focşani procesul a fost mutat la Turnu Severin, în sala Teatrului Naţional, pentru data de 26 mai 1925. Aici, Codreanu este achitat. În timp ce se întorcea, în gară la Focşani s-au suit în tren Hristache Solomon, Aristotel Gheorghiu şi Georgică Niculescu şi alţii: „Mi-au spus: - Dacă nu am avut bucuria să avem procesul la noi, trebuie să faci nunta. La 14 Iunie dimineaţa, trebuie să soseşti la Focşani. Vei găsi totul aranjat. Delegaţia s’a dat jos la Mărăşeşti, după ce am promis că la 14 Iunie voiu fi la Focşani” 94. Codreanu avea o relaţie cu tânăra focşăneancă Elena Ilinoiu şi, după câteva zile , cei doi tineri au plecat la Huşi unde au făcut cununia civilă la Primăria oraşului 95. Sâmbătă, 13 iunie 1925, Corneliu Zelea Codreanu, însoţit de părinţi şi socri, fraţi şi surori, au sosit la Focşani unde au fost găzduiţi de generalul dr. Macridescu. Acesta şi profesorul Alexandru C. Cuza, au fost naşii de cununie ai Căpitanului. Nunta a avut loc a doua zi (duminică, 14 iunie 1925), în Crâng. S-a format o coloană imensă din Focşani până în Crâng. În fruntea ei mergea Zelea Codreanu, iar naşii veneau în urma lui, în trăsuri ornate. Urma carul miresei tras de şase boi, împodobit cu flori. Erau în total 2.300 de care, trăsuri şi automobile, toate încărcate cu flori şi lume îmbrăcată în costume naţionale. Nunta s-a oficiat pe o estradă de scânduri, pregătită anume, în prezenţa a 80 – 100.000 de oameni. După oficierea slujbei religioase „au început hora, jocurile şi petrecerea. Apoi a urmat masa întinsă pe iarbă verde. Fiecare îşi

93 Corneliu Zelea – Codreanu, Pentru Legionari, vol. I, Editura „Totul pentru Ţară”, Tipografia Vestemean, Sibiu, 1936, p. 240 – 241. 94 Ibidem, p. 251. 95 Ibidem, p. 252. 144

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) adusese de mâncare, iar Focşănenii avuseseră grije şi pentru lumea venită din alte părţi” 96. Prezenţa generalului dr. Macridescu pe lista candidaţilor L.A.N.C. 97 la alegerile din 1926 (25 mai la Adunarea Deputaţilor şi 28 – 30 mai la Senat), nu a constituit un succes în cariera sa politică. Pe lista de candidaţi pentru Adunarea Deputaţilor au fost înscrişi Corneliu Zelea Codreanu – în urma unei scrisori a profesorului Nicolae Paulescu 98 şi a intervenţiei generalului Macridescu 99-, maiorul Cristopol, Cristache (Hristache) Solomon, Octav Neguţ şi comerciantul Vasile State 100. Liga Apărării Naţional Creştine s-a situat în judeţul nostru pe locul patru, cu 2.963 de voturi 101. În mod surprinzător, acesta a fost şi locul ocupat pe ţară, după Partidul Poporului, Blocul Naţional - Ţărănesc şi Partidul Naţional – Liberal 102, obţinând 120.000 de voturi şi 10 mandate de deputaţi 103. Dr. Macridescu, la 78 de ani, a candidat din partea acestei formaţiuni politice la alegerile pentru Senat,

96 Ibidem, p. 256. 97 Liga Apărării Naţionale Creştine (L A N C ) a fost înfiinţată la 4 martie 1923 în cadrul unei manifestaţii naţionale care a avut loc în Aula Universităţii din Iaşi. 98 Nicolae Paulescu (1869 – 1931). Fiziolog roman, professor la Universitatea din Bucureşti. A descoperit insulin, izbândă ştiinţifică încununată cu un Premiu Nobel, atribuit însă altora. A manifestat simpatii faţă de legionarism. La confluenţa secolelor XIX – XX, reputat luptător naţionalist, alături de A. C. Cuza, cu care a colaborat fructuos. Publicist fecund: Spitalul. Coranul. Talmudul. Cahalul. Francmasoneria (1913); Sinagoga şi biserica (1920); Tălmăcirea Apocalipsului (1928) ş. a. (Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia Dreptei Româneşti (1927 – 1941), Editura FF Press, Bucureşti, 1996, p. 160). 99 Corneliu Zelea – Codreanu, op. cit., p. 270. 100 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 2 / 1926, f. 85. 101 Ibidem, f. 151. 102 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 169. 103 Corneliu Zelea – Codreanu, op. cit., p. 273. 145

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron obţinând 814 voturi, insuficiente pentru obţinerea unui nou mandat de senator, el clasându-se pe ultimul loc 104. Generalul Macridescu şi Hristache Solomon au făcut campanie electorală împreună cu Zelea Codreanu, având de înfruntat măsurile represive luate de prefectul de Putna, Niţulescu. Deşi în Focşani au obţinut voturi mai multe decât toate partidele, la sate delegaţii L.A.N.C. „au fost bătuţi, umpluţi de sânge şi opriţi de a ajunge în sălile de votare” 105. În urma convocării vicepreşedintelui L.A.N.C., prof. dr. Corneliu Şumuleanu, s-au întrunit la Focşani, în casa şi sub preşedinţia generalului dr. Macridescu, membrii Marelui Consiliu. Întrunirea a avut loc în zilele de 3 şi 4 septembrie 1927. Cei prezenţi au hotărât ca profesorul A. C. Cuza să fie decăzut din calitatea de preşedinte ,, prin călcarea statutelor” 106. A fost ales ca preşedinte al L.A.N.C., I.C.Cătuneanu, profesor universitar la Cluj. În noul Comitet Central Executiv, compus din 20 de persoane, au fost aleşi trei focşăneni : Cristache Solomon, comandorul N. Manolescu şi Ioan Macridescu. În ziua de 4 septembrie , Comitetul Central Executiv a fost completat cu doi membri şi a ales încă doi vicepreşedinţi: generalul Macridescu şi prof. dr. Traian Brăileanu107 La un an de la alegerile parlamentare, Corneliu Zelea Codreanu, în prezenţa a patru camarazi, a înfiinţat la Iaşi, în camera lui de cămin din strada Florilor nr. 20 108, în ziua de vineri, 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), ora 10 seara, Legiunea Arhanghelului Mihail 109. Din primul moment, generalul dr. Ioan Macridescu s-a aflat alături de Căpitan: „Deşi bătrân, voiu merge cu voi şi vă voiu ajuta, cu o singură condiţie: să nu mai întindeţi mâna acestor oameni, lipsiţi de

104 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 2 / 1926, f. 154. 105 Corneliu Zelea – Codreanu, op. cit., p. 273. 106 ,,Înfrăţirea Românească.” Organul central al ,, Ligii Apărării Naţionale Creştine”, Anul III, No.22, 15 Sept., 1927, p.1 107 Ibidem. 108 Corneliu Zelea- Codreanu, op. cit., p.295. 109 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p.178. 146

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) onoare, pentrucă aceasta m’ar desgusta peste măsură şi mi-aş pierde toate iluziile” 110. Pentru zilele de 3 – 4 ianuarie 1929, Zelea Codreanu a convocat la Iaşi prima adunare a şefilor de cuib. Ea a avut loc în casele generalului Ion Tarnovschi, strada Asache nr. 2. Au participat între 40 – 50 invitaţi. Tot atunci s-a constituit Senatul Legiunii (4 ianuarie), care în viziunea Căpitanului era „Un for compus din bătrâni de peste 50 de ani, intelectuali, ţărani sau muncitori, cari au trăit o viaţă de mare corectitudine, au dat dovadă de credinţă în viitorul legionar şi de înţelepciune. Ei vor fi convocaţi în momente grele, ori de câte ori se va simţi nevoie de sfatul lor. Nu sunt aleşi. Sunt indicaţi de şeful Legiunii şi cooptaţi de Senat. Este cea mai înaltă treaptă de onoare la care poate aspira un legionar” 111. Din primul Senat legionar au făcut parte: Hristache Solomon - mare proprietar, Focşani - , general doctor Macridescu, general Ion Tarnovschi, Spiru Peceli – comerciant, invalid, Galaţi - , colonel Paul Cambureanu – invalid, Ion Butnaru - proprietar din Iaşi, iar peste câteva luni îşi va avea locul şi profesorul universitar Traian Brăileanu 112. Senatul va fi definitiv constituit la 8 noiembrie 1930, odată cu inaugurarea primului sediu al Gărzii de Fier 113, în Bucureşti, Calea Victoriei nr. 40. Cei doi focşăneni îşi vor păstra locul în Senatul legionar. Generalul Macridescu a fost de-a lungul timpului, împreună cu un mănunchi de fraţi din Loja Unirea , în Consiliul de Administraţie al Societăţii Anonime ,,Economia” din Focşani. Această instituţie financiar - bancară a fost înfiinţată la 8 / 20

110 Corneliu Zelea – Codreanu, op. cit., p. 301. 111 Corneliu Zelea – Codreanu, op. cit., p. 351. 112 Ibidem. 113 Garda de Fier a fost creată de către Zelea Codreanu în primăvara anului 1930, din motive electorale. 147

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron septembrie 1874 114. Ea a creat un fond special - ,,Fondul pentru scopuri culturale şi de binefacere” – din care se acordau sume importante de bani atât persoanelor fizice nevoiaşe, cât şi persoanelor juridice (societăţi culturale şi de binefacere, şcoli şi biserici ) 115. În 1924 – se împlineau 50 de ani de la înfiinţarea Băncii ,,Economia” - , generalul Macridescu era în fruntea Consiliului de Administraţie, în componenţa lui aflându-se Constantin A. Tatovici, Constantin Darie, Alexandru G. Ioan, C. S. Rainu, Alexandru Rădulescu, Spiridon Ştefănescu, Savel Rahtivan şi I.R.Neguţ (Neguţ) 116. La 31 decembrie 1930, când Banca ,,Economia” şi-a prezentat bilanţul , Consiliul de Administraţie era format din: generalul Ioan Macridescu, Savel Rahtivan, Constantin S. Rainu, Alexandru Rădulescu, Ion R.Negutz, Louis Papasu, Dionisie Ţiroiu şi generalul Constantin Barca 117 . Generalul Macridescu avea deja 82 de ani împliniţi şi firul vieţii se apropia de capătul lui. Momentul în care a intrat pe poarta eternităţii a fost plasat în scrierile istorice locale, fie în anul 1921, fie în 1941, la vârsta de 91 de ani. Ambele date sunt complet eronate, iar în privinţa celei de-a doua, nici măcar simplul calcul al diferenţei dintre 1848 (an în care s- a născut) şi 1941 (când l-au înmormântat alţii) , nu este de 91, ci de 93 de ani. În realitate, generalul a trecut la cele veşnice în anul 1935, an în care au decedat şi Hristache ( Cristache ) Solomon şi profesorul Ioan P. Rădulescu – Putna, doctor în Drept la Paris (1900), fost prefect şi deputat averescan, tatăl diplomatului Savel Rădulescu. Cu certitudine, publicarea necrologului semnat de către I. R. Negutz şi a

114 Ştefan O. Neagu, Nicu Mazere, Focşani. File din istoria comerţului, vol. I, ( 1546 – 1948 ), Editura RAFET, Râmnicu Sărat, 2010, p. 178. 115 Bogdan Constantin Dogaru, Francmasoni şi conspiratori…, p. 82. 116 Ştefan O. Neagu, Nicu Mazere, op. cit., p. 179. 117 ,,Căminul”. Foaie culturală a Căminului ,,Unirea” din Focşani, Anul VII, Nr. 1, 15 ianuarie 1931, p. 4. 148

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935) fotografiei cu inscripţia de pe placa din cavoul familiei Macridescu, constituie un argument irefutabil în a fixa corect şi definitiv în istoria locală perioada exactă în care a trăit: „Moartea a doborât la pământ pe unul din falnicii stejari ai oraşului nostru, Generalul Dr. I. Macridescu pe care îndureraţi şi smeriţi l-am condus la locuinţa lui vecinică ! Cu el dispare o figură importantă care a făcut parte din falanga vlăstarelor tinere, care se adunaseră în urmă cu 50 de ani cu gândul curat ca, umăr la umăr, să lupte pentru înfăptuirea a tot ce este bine, înălţător şi frumos, a tot ce este de folos obştesc. Dacă viaţa noastră se aseamănă cu o călătorie de o mai scurtă ori mai lungă durată, după zilele ce ne sunt hotărâte de sus, atuncea, când vine ceasul vecinicului popas, când sună ora despărţirei de această viaţă pământească se pune întrebarea faptelor, pe care le-am săvârşit în trecerea noastră prin viaţa pământească, de care avem să dăm samă Judecătorului nostru suprem. Privită viaţa decedatului, mult regretat, prin prisma faptelor şi modului său de convieţuire socială, constatăm regretul sincer al tuturor celor care au venit în contact cu el, şi au putut să aprecieze frumoasele însuşiri sufleteşti dăruite lui de D-zeu. Ca soţ şi părinte a fost un exemplu viu vrednic de imitat. Ca gospodar, unul dintre cei mai harnici, mai neobosit şi mai priceput. Fire blândă şi sinceră a reuşit să-şi apropie pe toţi şi să câştige simpatia tuturora. Înzestrat cu o minte sănătoasă pe care a păstrat-o întreagă până în clipa din urmă, el era lumină adevărată pentru toţi cei care recurgeau la luminele lui, încurajator pentru cei impovăraţi de greutăţi, bun sfătuitor celor în îndoială, mângâietor pentru cei îndureraţi. Viaţa lui a fost plină de lumină şi căldură. Se explică dară de ce la trecerea lui din viaţa aceasta în care n’a cunoscut odihnă, înspre locul de odihnă vecinică, cetăţenii focşăneni au ţinut de o altă datorie ca să’l întovărăşească la drum, în număr atât de mare. 149

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu, Gheorghe Miron Trupul neînsufleţit al celui ce a fost General Dr. Macridescu a fost redat mamei noastre a tuturora pământului, împlinindu-se astfel slova sfântă, care ne spune „pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” iar sufletul nemuritor, s’a îndreptat spre sfere nepătrunse încă de mintea omenească. Durerea şi întristarea ce o simţim acuma, va dispare încetul cu încetul căci aşa a lăsat Dumnezeu ca vremea şi uitarea să fie leac tuturor durerilor noastre. Noi însă nu-l vom putea uita şi nici cei care vor veni după noi căci plecând laşi în urmă fapte. Figura lui va fi pururea vie în memoria celor care i-au cunoscut însuşirile şi faptele. Fără a ne preocupa de binefacerile mai mărunte ce a săvârşit în viaţă, două sunt operele de o importanţă netăgăduită pentru oraşul nostru şi pentru binele obştesc ! Spitalul Profetul Samuil şi localul de baie sistematică Frăţia din Focşani la înfăptuirea cărora defunctul a pus multă stăruinţă, mult suflet. În numele acţionarilor soc. Baia Frăţia şi al consiliului de administraţie aduc prinosul unei pioase recunoştinţe şi neştearsă amintire aceluia care se desparte de noi şi care dela început a fost desemnat ca director şi apoi preşedinte al acestui aşezământ. Pentru toată truda ce a avut’o, pentru dragostea şi devotamentul cu care şi-a îndeplinit sarcina, îl vom avea pildă vie şi-i făgăduim că-i vom păstra opera şi mai departe” 118.

118 I. R. Negutz, General Dr. I. Macridescu, în „Căminul”. Publicaţie culturală a Căminului „Unirea” din Focşani, Anul XI, Nr. 1 – 2 – 3, Ianuarie – Martie 1935, p. 10 – 11. 150

https://biblioteca-digitala.ro Generalul dr. Ioan Macridescu (1848 – 1935)

Pătrunzând, dincolo de osatura cuvântului, la sensul exprimat - ideal profesional împlinit, nu numai ca dorinţă intimă, ci şi ca răspuns la nevoia generală a societăţii româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, concept şi precept moral şi civic, implicare şi asumare de ideologie politică, activism şi binele cu înţeles filozofic - generalul dr. Ioan Macridescu ni se înfăţişează ca o personalitate complexă prin diversitatea şi efectele implicării sale în istoria Focşanilor de altădată. A-i fi lăsat chipul umbrit de timp, de reevaluare istorică, de receptare sub lupa adevărului, a-l fi lipsit de preţuirea binemeritată ar fi însemnat o perpetuare a nedreptăţii. Reparaţia am înţeles-o, am făptuit-o, aplecându-ne asupra omului şi personalităţii - Ioan Macridescu, ca obligaţie profesională, dar şi ca datorie faţă de istoria Focşanilor cuprinsă în sintagma trecut - prezent - viitor.

151

https://biblioteca-digitala.ro

REZIDENTUL REGAL CONSTANTIN C. GIURESCU ŞI VRANCEA

Horia Dumitrescu

La scurt timp după instaurarea regimului autorităţii personale (10 februarie 1938), a cărui realizare o urmărise încă de la urcarea sa pe tron (8 iunie 1930), Carol al II-lea, hotărât să reformeze din temelii statul român, a dat ţării o nouă organizare administrativ – teritorială. În noua Constituţie, decretată la 20 februarie şi promulgată şapte zile mai târziu, s-a înlocuit art. 4 din Constituţia din 1923 referitor la împărţirea ţării în judeţe, precum şi celelalte articole în legătură cu această problemă, ele fiind înlocuite cu articolul 79, conform căruia împărţirea administrativă trecea în competenţa legilor ordinare. La 14 august 1938 – zi aniversară a Legii rurale de sub Cuza Vodă, când au fost împroprietăriţi ţăranii şi s-a desfiinţat boierescul -, a apărut Decretul – lege referitor la noua organizare administrativ – teritorială. Din iniţiativa lui Armand Călinescu, alături de vechile unităţi – comuna, plasa, judeţul - , s-au înfiinţat zece diviziuni teritoriale numite ţinuturi, fiecare cuprinzând mai multe judeţe şi conduse de către un rezident regal, cu rangul şi salariul de subsecretar de Stat. În opinia lui Constantin C. Giurescu: „Instituirea ţinuturilor, ca unităţi mari administrative, a rezultat din nevoia descentralizării. Se ajunsese, ca în vechiul regim administrativ, că pentru chestiuni mărunte, de resort local, locuitorii din sate şi oraşe îndepărtate trebuiau să vină în capitală. Şi în trecut se propusese înfiinţarea de formaţii administrative mari, cuprinzând mai multe judeţe: ne referim anume la aşa – zisele ‹‹ gubernii ›› ale lui Petre Carp, dar nu se trecuse

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea la înfăptuire. De data aceasta, din iniţiativa lui Armand Călinescu, se înfiinţează ţinuturile. Rezidenţii puteau rezolva o serie întreagă de probleme pe temeiul delegaţiilor primite de la titularii departamentelor. În fruntea judeţelor fură numiţi ca prefecţi colonei din armata activă, iar în fruntea oraşelor, personalităţi civile cunoscute ca buni gospodari” 1. Noua diviziune teritorială „Ţinutul, corespunzător banovinei din Iugoslavia sau voevodatului din Polonia, nu e însă o imitaţie a acestor alcătuiri străine, ci o formaţie rezultată din nevoile noastre proprii şi care – şi găseşte echivalenţa în vechea organizare administrativă românească” 2. Rezidenţii regali erau numiţi prin decret de către Carol al II-lea pe o perioadă de şase ani. Ei se bucurau de largi împuterniciri, principala lor sarcină fiind aplicarea întocmai a hotărârilor guvernamentale, asigurarea ordinii şi liniştii publice în ţinutul respectiv. Conform noii legi, primarii nu mai erau aleşi, ci numiţi pe o perioadă de şase ani de prefect pentru comunele rurale şi urbane nereşedinţe; de rezidentul regal pentru comunele urbane – reşedinţă de judeţ; prin decret regal, la propunerea ministrului de Interne, pentru municipii şi staţiuni balneo – climaterice. Primarii şi prefecţii au preluat o importantă parte a atribuţiilor ce reveneau, până atunci, Consiliilor comunale şi, respectiv, judeţene 3. În acest fel „regimul îşi asigura un control mai eficient asupra aparatului de stat, eliminând posibilităţile cetăţenilor de a-l influenţa pe calea alegerilor comunale sau judeţene” 4. Au fost create zece ţinuturi, cu următoarele reşedinţe: Olt – Craiova, Argeş – Bucureşti, Mării – Constanţa, Dunării – Galaţi, Nistru –

1 Constantin C. Giurescu, Amintiri, Ediţie îngrijită de Dinu C. Giurescu, Editura All Educational, Bucureşti, 2000, p. 272. 2 ,,D. Rezident Regal Prof. C. C. Giurescu a expus la Radio Programul de lucru al Ţinutului Dunărea de Jos”, în ,,România”, Anul II, Nr. 318, Vineri, 21 Aprilie 1939, p. 9. 3 Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866 – 1947), vol. III, Carol al II-lea, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 249. 4 Ibidem. 153

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu Chişinău, Prut – Iaşi, Suceava – Cernăuţi, Alba - Iulia – Alba Iulia, Someş – Cluj, Timiş – Timişoara. Hotarele ţinuturilor încălcau pe cele ale vechilor provincii. Astfel, Ţinutul Argeş se întindea şi în Transilvania incluzând judeţele Braşov şi Trei Scaune; Ţinutul Timiş cuprindea şi judeţul Arad, la nord de râul Mureş, precum şi jumătatea de vest a judeţului Alba. Ţinutul Prut cuprindea judeţele Bacău, Neamţ, Baia, Roman, Vaslui, Iaşi, Botoşani, Bălţi şi Soroca. Ţinutul Suceava cuprindea judeţele Câmpulung, Suceava, Rădăuţi, Storogineţ, Dorohoi, Cernăuţi şi Hotin. Ţinutul Mării, pe lângă judeţele Constanţa, Caliacra şi Durostor, intra şi în Muntenia, cuprinzând judeţul Ialomiţa, iar Ţinutul Olt, în afară de cele cinci judeţe din Oltenia, cuprindea şi judeţul Olt din Muntenia 5. Cel mai mic ţinut era acela al Sucevei (17.070 km 2), iar cel mai mare Argeş – numit ulterior Bucegi (40.879 km 2). Ţinutul Dunărea – apoi Dunărea de Jos – avea o suprafaţă de 37.958 km 2 şi o populaţie de 2.039.421 locuitori 6, al doilea ca mărime după Ţinutul Bucegi şi al patrulea ca populaţie, fiind întrecut de Bucegi, Prut şi Someş. El cuprindea zece judeţe: două din Muntenia (Brăila şi Râmnicul Sărat), cinci din Moldova (Putna, Tecuci, Covurlui, Tutova şi Fălciu), două din Basarabia (Cahul şi Ismail) şi un judeţ din Dobrogea (Tulcea). La Ţinutul Dunărea de Jos, primul rezident regal a fost profesorul clujean Victor Cădere, numit prin Înaltul Decret Regal nr. 2.920, publicat în Monitorul Oficial nr. 187 / 1938 7. El avea să

5 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 272. 6 Ionuţ Iliescu, Judeţul Putna – parte integrantă a Ţinutului Dunărea de Jos (august 1938 – septembrie 1940), în Cronica Vrancei, vol. IX, coordonator: Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2011, p. 268. 7 Victor Cădere (1891 – 1980). Jurist, om politic, diplomat. Profesor universitar la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj. Secretar general în Ministerul de Interne (1930 – 1931). Rezident regal al ţinutului Dunărea de Jos (14 august 1938 – 1 februarie 1939). Ministru plenipotenţiar la Varşovia (1 mai 1932 – 15 septembrie 1935), Belgrad (1 noiembrie 1936 – 31 ianuarie 154

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea inaugureze metoda vizitelor de lucru în judeţ, prin aceasta urmărindu-se urgentarea îndeplinirii obiectivelor propuse, capacitarea tuturor factorilor de decizie şi execuţie locali, fundamental fiind dialogul între autoritatea regională de la Galaţi şi cetăţenii din tot cuprinsul judeţului 8. De la 1 februarie 1939 şi până în septembrie acelaşi an, destinele Ţinutului şi, implicit, ale judeţului Putna, au fost conduse de Constantin C. Giurescu, ilustru fiu al Focşanilor 9. Prefectul de Putna, colonelul Ion Arbore, prin Adresa nr. 1.352 / 2 februarie 1939, făcea cunoscut primarului Ştefan P. Dumitriu de schimbările intervenite la conducerea Ţinutului Dunărea de Jos: „Avem onoare a vă face cunoscut că prin I. D. nr. 618 din 1 Februarie 1939, s’a primit dimisia D-lui Victor G. Cădere din demnitatea de Rezident Regal al Ţinutului „Dunărea de Jos”. Prin acelaşi I. D. s’a numit D-l C. C. Giurescu, în calitatea de Rezident Regal al Ţinutului Dunărea de Jos” 10. Secretar general al Ţinutului a fost Mihail Miloteanu, consilier la Curtea Administrativă Galaţi, numit cu începere din 14 august 1938. De

1939 şi ambasador între 1 februarie 1939 – 25 noiembrie 1940) şi Lisabona (15 decembrie 1941 – 1 septembrie 1944). Vezi Dinu C. Giurescu (coord.), Istoria României în date, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2010, p. 973 – 974, 976. 8 Ionuţ Iliescu, op. cit., p. 269. 9 Constantin C. Giurescu s-a născut la 13 / 26 octombrie 1901 din părinţii Constantin - profesor de istorie la Liceul „Unirea” din Focşani (ulterior, membru corespondent – 28 mai 1909 şi membru titular – 13 mai 1914 al Academiei Române) şi Elena, născută Antonescu (Ibidem, passim). De reţinut faptul că un alt vrâncean, George (Gheorghe) Alexianu, născut în 1897, în satul Muncelu, comuna Străoane, profesor de Drept constituţional comparat la Universitatea din Cernăuţi, a fost numit Rezident Regal al Ţinutului Suceava (14 august 1938 – 1 februarie 1939), transferat la Ţinutul Bucegi (februarie 1939 – septembrie 1940). Vezi Valeriu Anghel, Alexandru Deşliu, Vocaţie şi destin. 600 fişe – portret pentru un tablou spiritual – istoric al judeţului Vrancea, Editura Terra, Focşani, 2000, p. 26. 10 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 100 / 1939, f. 1. 155

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu la 1 martie 1939, s-a înfiinţat Serviciul de Studii, Documentare şi Statistică, condus, în calitate de consilier tehnic, de conferenţiarul universitar Nicolae Al. Rădulescu 11. În ziua în care a fost numit Rezident Regal prin Înaltul Decret Regal nr. 618 , a avut loc şi remanierea guvernului Miron Cristea. Patriarhul era suferind şi la 7 martie a încetat din viaţă. În cuvântarea - program rostită la instalarea sa, Constantin C. Giurescu a subliniat că: „Bogăţia cea mai mare a acestui ţinut, ca şi a ţării întregi, este şi rămâne agricultura cu numeroasele ei ramuri. Ei trebuie să i se dea o întreagă şi necontenită atenţie. Nu se mai poate continua – a spus Majestatea Sa Regele, la 1 Ianuarie a. c. – cu producţia extensivă, ci va trebui să se desvolte una intensivă, care să se întindă peste toate soiurile de producţie ale solului. Acei cari muncesc cu pricepere trebuesc ajutaţi, ca să-şi desvolte mijloacele de lucru. O raţionalizare a producţiei va trebui studiată în amănunt şi va trebui să sporim cât mai mult industrială agricolă. E, în aceste regale cuvinte, un program întreg de activitate, care trebuie aplicat cu toată stăruinţa. Domnii Prefecţi de judeţe, au în această direcţie un vast câmp de activitate, de îndrumare şi de control. Să considere un punct de onoare, ca judeţele respective să aibă – cu ajutorul Camerelor de Agricultură – semănături bine făcute, cu seminţe selecţionate, să încurajeze cultura plantelor industriale de tot felul, dând o deosebită atenţie inului şi cânepei. Să nu mai existe acele pepiniere de scaeţi, cari sunt în multe locuri încă – din nefericire – islazurile comunale. Pomicultura trebuie sprijinită, insistându-se asupra industrializării fructelor; în sfârşit, viticultura se va bucura de întreaga solicitudine a organelor de conducere.

11 Ţinutul Dunărea de Jos. 14 august 1938 – 1 iunie 1939, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti, 1939, p. 15. 156

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea

Aceiaş grijă pusă şi în domeniul zootehnic şi în special trebuie recomandat, în legătură cu alimentarea sătenilor, adică a marei majorităţi a locuitorilor ţării noastre. Întoarcerea la două ramuri de producţie, cari au fost odinioară caracteristice economiei Româneşti: ‹‹ Albinăritul ›› şi ‹‹ Pescuitul ››, aşa fel ca aproape fiecare gospodar să aibă dacă nu mai mulţi stupi, măcar unul – doi şi fiecare comună să-şi aibă eleşteul ei de peşte” 12. Prima grijă a lui Constantin C. Giurescu după ce a luat postul în primire a fost întocmirea planului de lucru şi a bugetului viitor, care începea peste două luni 13. Câte trei zile în fiecare săptămână, Constantin C. Giurescu făcea vizite sistematice în Ţinut, însoţit de prefectul judeţului inspectat. După cum nota în „Amintirile” sale „ Am întâlnit în aceste inspecţii primari de tot felul: unii entuziaşti, alţii care-şi făceau conştiincios datoria, alţii care se mulţumeau cu măsuri formale şi o a treia categorie, de indolenţi, neglijenţi sau de-a dreptul cu rea voinţă. Îi judecam după rezultate ...” 14. Eficienţa şi experienţa dobândită în urma acestor inspecţii le rezumă într-o singură propoziţie: „Aceste inspecţii repetate, care-mi luau jumătate din timp, m-au învăţat un lucru esenţial, anume că eficacitatea unei măsuri administrative este în funcţie de verificarea repetată a felului în care ea este aplicată” 15. Una din primele vizite în judeţele componente ale Ţinutului a fost în cel natal. La 21 februarie 1939, colonelul Ion Arbore 16 - prefectul

12 S. J. A. N. Vn., fond Camera de Agricultură a Judeţului Putna, dosar nr. 11 / 1939, f. 13 – 13 verso. 13 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 274. 14 Ibidem, p. 274 – 275. 15 Ibidem, p. 275. 16 Colonelul Ion Arbore a fost prefect în perioada februarie 1938 – martie 1939. Presa locală l-a apreciat în mod deosebit pentru activitatea sa: ,,...Ca Prefect al Judeţului Putna s’a purtat mai mult de cât un părinte, pentru toată lumea şi mai cu osebire pentru cei amărâţi şi loviţi de aripa 157

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu judeţului Putna - înştiinţa pe principesa Alexandrina Cantacuzino 17 că sâmbătă, 25 februarie, ora 10, Rezidentul Regal al Ţinutului Dunărea de Jos va vizita în mod oficial Mausoleul din Mărăşeşti şi îi adresa rugămintea de a participa la primirea acestuia 18. Preşedintele Societăţii Mărăşti 19 se număra printre invitaţii de marcă ai prefectului 20.

nemiloasă a vitregiei. Destul să cităm un singur exemplu: Focul dela Moviliţa a mistuit 12 gospodării. D-l Colonel Arbore, fără de odihnă a muncit şi fără surle şi trâmbiţi, a scos ca din pământ răsărite, 12 gospodării model tip, cu tot ce trebue până la icoana la care se închină creştinii. Apoi de poduri, şosele, etc., nu mai vorbim. Şi câte minuni de astea a făcut, pe nesimţite în scurtul timp cât a stat ca Prefect ?. Dar dacă cetăţeanul, care trece pe lângă căzărmi s’ar interesa de colosul de cazarme ce s’a ridicat pe locul de lângă Reg. 1C. F. ce comandă, şi ar cerceta cât costă această uriaşă lucrare, n’ar crede ochilor şi urechilor, că se poate face asemenea edificiu cu aproape sfert de preţ. Apoi de lucrările, ce am auzit că s’a lucrat în Ardeal, şoselele şi forturile nu mai vorbim. Destul să notăm ceva despre linia Carol II şi cei ce cunosc lucrările, rămân uimiţi, că s’ar asemăna cu linia Sigfried. În scurtele trăsături atât cât se poate vorbi într’o notiţă pentru un ziar micuţ, acesta este d-l Colonel I. Arbore (Bravul Colonel Arbore Ioan în ,,Sentinela. Ziar curat românesc, Anul 41, Nr. 5, 7 aprilie 1940, p. 1). 17 Alexandrina Cantacuzino (20 septembrie 1876, Ciocăneşti, Ilfov - 1944, Bucureşti). În 1899 s-a căsătorit cu prinţul George (Gheorghe) Grigore Cantacuzino (1832 – 1913), om politic ales de două ori primar al Bucureştilor (mai 1869 – ianuarie 1870 şi martie – decembrie 1913), prim – ministru între 11 aprilie 1899 – 6 iulie 1900, 22 decembrie 1904 – 12 martie 1907. În anul 1918 a fondat Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor pe care a condus-o până în 1938. 18 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 114 / 1939, f. 30. 19 Societatea Mărăşti a luat naştere la 30 noiembrie 1917, la Bâlca, unde generalul Alexandru Averescu a convocat pe comandanţii de Corp de Armată, de Divizii şi de Brigăzi din toată Armata a II-a, precum şi câţiva din comandanţii de Regiment. Scopul ,,Societăţii Mărăşti” era de a perpetua amintirea victoriei de la Mărăşti. Primele obiective vizau restaurarea satului Mărăşti şi ridicarea unei cripte – monument în amintirea biruinţei armatei române (Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din războiu 158

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea

Colonelul Ion Arbore informa pe Armand Călinescu – vice - preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru de Interne şi ad - interim la Ministerul Apărării Naţionale în guvernul prezidat de Patriarhul Miron Cristea (1 februarie – 6 martie 1939), respectiv Subsecretariatul de Stat al Propagandei de pe lângă Ministerul de Interne (titular: Eugen Titeanu) că Rezidentul Regal „va vizita în mod oficial Mausoleul dela Mărăşeşti unde se va oficia un Te – Deum. De aici Excelenţa Sa va merge la cripta de la Mărăşti, participând asemenea la Servicul Religios de acolo. În urmă va lua parte la inaugurarea podului de la Răcoasa” 21. Acest program al vizitei Rezidentului Regal a fost comunicat de Prefectura Putna generalului Emanoil Leoveanu – comandantul Brigăzii 6 Artilerie 22, generalului Gheorghe Levente – comandantul Diviziei VI 23 şi generalului Dabija – preşedintele Societăţii Mărăşti 24. Notabilităţile vrâncene au fost înştiinţate în scris de către Prefectura Putna în legătură cu programul deplasării în judeţ a Rezidentului Regal şi solicitase să confirme prezenţa lor cu acest prilej: „ ... La înapoiere Primăria Panciu va da o masă. Vă rog să ne arătaţi pe prezenta dacă participaţi la întregul program. După cum ştiţi Prefectura nu vă poate pune la îndemână mijloacele de transport. La Mărăşeşti unde este cale ferată participarea este obligatorie” 25.

(1916 – 1918) cu 62 de ilustraţii în text, Editura „Cultura Naţională”, Bucureşti, 1935, p. 255 – 256). 20 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 114 / 1939, f. 31. 21 Ibidem, f. 32. 22 Ibidem, f. 33. 23 Ibidem. 24 Ibidem, f. 36. 25 Ibidem, f. 38. 159

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu Printre cei invitaţi se numărau: prim - preşedintele Tribunalului Putna, decanul Corpului de Avocaţi din judeţul Putna, administratorul financiar încasări, administratorul financiar constatări, medicul veterinar al Judeţului, şeful Ocolului Silvic Focşani, preşedintele Camerei Agricole, şeful Serviciului Agricol, inspectorul şcolar primar, revizorul şcolar, comandantul şi comandanta Legiunilor „Straja Ţării”, subinspectorul P. P. Putna, preotul paroh din Panciu şi doi ziarişti 26. În cripta de la Mărăşeşti, „cu prilejul închinărei şi clipei de reculegere” a Rezidentului Regal, prefectul de Putna a ţinut o emoţionantă cuvântare: „E X C E L E N Ţ Ă, Am onoarea de a vă primi pe pământul Putnei – Ţinut al jertfei şi al făgăduinţelor – venit la templul onoarei româneşti pentru a cinsti pe eroii neamului şi a vă inspira dela supremul lor sacrificiu, în munca nouă în care vă dedicaţi. - - Ca soldat al „Frontului Renaşterii Naţionale” nicăeri nu găseaţi mai bun izvor de a vă adăpa la sentimentul onoarei, de a conduce, decât dela onoarea soldatului. - Frederic al II-lea adresându-se fratelui său la 12 August 1757 îi scrie: ‹‹ Vorbeşti de onoarea ta ? Ea constă în a conduce bine armata ››. Aşa şi noi credem că onoarea Excelenţei Voastre va consta în a conduce bine acest Ţinut, atât de variat ca frumuseţă, bogăţie şi plin de fapte istorice pe care Excelenţa Voastră ca istoric le cunoaşte cu toate amănuntele. - Nu ne îndoim, ca unul ce v’aţi născut, aţi crescut pe aceste plaiuri; veţi pune toată puterea de muncă, de abnegaţie şi sacrificiu în îndeplinirea acestei înalte chemări. Un conducător de oaste, fie cât de mare în grad sau cât de modest, atunci se simte împăcat în conştiinţa sa dacă şi-a îndeplinit însărcinarea în ori ce situaţie, fie ea cât de grea sau uşoară, banală sau extraordinară. -

26 Ibidem, f. 38 verso. 160

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea

Toţi câţi se găsesc sub această cupolă îşi dorm liniştiţi somnul de veci, căci făcând supremul sacrificiu au realizat România Mare în hotarele sale etnice şi ne-au lăsat-o nouă supraveţuitori să o facem pe veci, înfloritoare şi cu un popor care să-şi afirme dorinţa sa de a trăi. - Excelenţa Voastră, care este venită aici pentru clipa de reculegere a grelei sarcini ce-i revine în timp de pace, de a conduce Ţinutul Dunărei de Jos, îi trebuieşte un eroism tăcut, de multă luptă îndârjită, care cere sforţări uriaşe în activitatea atât de complexă. - Nicăieri mai bine nu se poate inspira de cât în faţa acestor lespezi reci şi tăcute, cari nu vorbesc de cât acelor cari se apropie de ele şi le ascultă cu toată atenţiunea cum face Excelenţa Voastră, în această clipă. - Ele vă şoptesc, Excelenţă, că aveţi de călăuzit şi pregătit pentru viitor, viaţa şi onoarea a sute de mii de oameni de care va depinde viaţa acestui Ţinut şi chiar a Statului. - Nimeni altul ca Excelenţa Voastră, care aţi studiat istorie, nu cunoaşte mai bine că numai aceia înving cari au voinţa de a învinge, voinţa care nu se capătă decât prin pregătirea materială şi morală a poporului, în Ţinutul ce-l conduceţi. - După cum şefii cari au căzut la datorie aici, au făcut-o pentru a apăra onoarea subalternilor şi a patriei şi Excelenţa Voastră în reculegerea acestor clipe aveţi obligaţiunea de a apăra onoarea Ţinutului şi a subalternilor cari vă asigură în această clipă de completul lor devotament, în munca grea pe care o începeţi. - Acestea cred eu că sunt sentimentele cari vă mână azi către aceste sfinte locaşuri din Ţinutul Putnei, spre a primi binecuvântarea eroilor cunoscuţi şi necunoscuţi, care vă urmăresc prin sufletul lor care-l simţim în mijlocul nostru, mândri şi ei că văd într’un ţinut: moldoveni, basarabeni, dobrogeni, munteni, şi simt în coasta lor pe ardelenii uniţi Statului Român, fiind recunoscători că gândul Excelenţei este de a le deschide drumul care să-i lege de Dunărea pe care au visat-o. -

161

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu Să dea Dumnezeu ca clipele aceste de reculegere şi inspiraţie să vă fie un îndreptar pentru conducerea acestui Ţinut, care aşteaptă dela Excelenţa Voastră călăuzire şi exemplu. – Să trăiţi Excelenţă !” 27. Lipsa documentelor nu ne permite să urmărim în amănunt această primă vizită a Rezidentului Regal Constantin C. Giurescu în judeţul natal. Pentru 10 martie 1939 era anunţată o nouă inspecţie a Rezidentului Regal în judeţul nostru. Prefectura Putna a fixat următorul program: „Ora 9 – 9:45 vizitarea Prefecturei „ 9:45 – 10 Te – Deum la Catedrală „ 10 – 10:40 vizitarea Primăriei „ 10:40 – 11:10 „ Liceului Comercial „ 11:10 – 11:30 „ Şcolii primare Nr. 1 de băeţi „ 11:30 – 12 „ Liceului Unirea „ 12 – 12:15 „ Liceului Industrial de fete „ 13 Masa oferită de primărie la Liceul Comercial” 28. Măsurile organizatorice luate de autorităţile judeţene şi orăşeneşti în vederea bunei desfăşurări a acestei inspecţii au fost comunicate tuturor şefilor de instituţii de către Prefectura Putnei şi ele constau în: „1) Toţi Domnii şefi de autorităţi se vor găsi la Prefectură la ora 8:50 pentru a-l întâmpina 2) Se vor găsi la ora ... la Catedrală, unde se va oficia un Te – Deum, după cari vor merge la serviciile respective 3) Se va da o masă comună la cari participanţii vor fi invitaţi de primărie, la ora 13 la Liceul Comercial de Băeţi.

27 Ibidem, f. 40 – 43. 28 S. J. A. N. Vn., fond Camera de Agricultură a Judeţului Putna, dosar nr. 81 / 1939, f. 53. 162

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea

4) Dl. Rezident Regal va fi salutat cu salutul ordonat pentru funcţionari. 5) Domnii şefi de servicii cari au de făcut anumite cereri sau reclamaţiuni, sunt rugaţi ca până în ziua de 9 martie a. c. ora 12, să mă anunţe, dându-mi o notă semnată spre a o putea prezenta Excelenţei – Sale. 6) Nici un şef de serviciu nu va lipsi. Acei cari din forţă majoră vor lipsi, vor anunţa motivul lipsei şi înlocuitorul D-sale, se va găsi la prefectură. 7) Se vor lua măsuri ca la toate autorităţile să se arboreze drapelul. Prefect de Putna, Col. Arbore” 29. Vizita oficială a Rezidentului Regal programată pentru 10 martie 1939 a fost amânată pentru data de 19 martie, fiind totuşi menţinut programul fixat 30; în final, ea a fost reprogramată 31. Însoţit de noul prefect de Putna, colonelul Alexandru Cristescu 32 - venit din Turda - 33 şi de Ciomac - şeful de cabinet al acestuia -,

29 Ibidem, f. 51 – 51 verso. 30 Ibidem, f. 52. 31 Ibidem, f. 54. 32 Alexandru Cristescu a fost prefect al judeţului Putna în perioada martie – iulie 1939. Deşi a condus destinele judeţului pentru o perioadă scurtă de timp a lăsat o amintire plăcută vrâncenilor, care s-au bucurat sincer de promovările lui succesive în alte posturi de mare răspundere în viaţa politică a ţării: ,,D-l colonel Alexandru Cristescu fostul prefect al judeţului nostru, care la plecarea D-sale în noul post de prefect de Bistriţa, a lăsat printre cei ce l-au cunoscut unanime simpatii, a primit o distincţie binemeritată, aceea de inspector general administrativ la Ministerul de Interne. Noi cei care l-am cunoscut şi i-am admirat tactul, priceperea şi puterea de muncă, pe care D- sa le depune întru realizarea lucrărilor de interes obştesc, felicităm în mod sincer pe noul demnitar în această funcţie şi-i urmărim cu plăcere ascensiunea care nu este decât răsplata binemeritată a calităţilor pe care le 163

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu Constantin C. Giurescu a vizitat în ziua de 19 aprilie 1939, comunele Năneşti, Bilieşti, Vulturu, Răstoaca şi piscina de la Mândreşti. Cu acest prilej, el a ascultat păsurile localnicilor „interesându-se în deaproape de irigaţie în aceste comune” 34. În seara zilei de 20 aprilie 1939, Constantin C. Giurescu a expus la Radio „Programul de lucru al Ţinutului Dunărea de Jos”, care a fost publicat a doua zi în presa din toate judeţele componente. Rezidentul Regal sublinia faptul că „potrivit indicaţiunilor cuprinse în cuvântarea programatică rostită la 1 ianuarie 1939 de M. S. Regele Carol al II-lea, am dat o atenţie deosebită agriculturii, căilor de comunicaţie şi sănătăţii publice” 35. În viziunea sa, problemele din agricultură puteau fi rezolvate prin „combaterea secetei pe de o parte printr-un fel raţional de lucrare a pământului şi prin irigaţiuni, pe de altă parte printr-o sporire a suprafeţei pădurilor” 36. Problema irigaţiilor „e de cea mai mare însemnătate de oarece ea ne poate asigura recolte bogate, poate transforma regiunea şeasă a ţării noastre, străbătută de o întreagă reţea de râuri, într-o adevărată grădină cu o producţie la hectar record” 37. Pentru „un început demonstrativ” de irigaţii s-au ales o serie de loturi, între 4 – 20 hectare şi cu concursul inginerului Petre Munteanu, specialist al Institutului de Cercetări Agronomice din Bucureşti, se aplicau irigaţii la cultura porumbului.

posedă acest suflet de elită” (,,Focşanii. Ziar săptămânal de atitudine şi informaţii, Duminică 25 Februarie 1940, p. 3). 33 Cezar Cherciu, Vrancea şi Ţinutul Putnei – o lume de altădată. 1921 – 1945, Editura Andrew, Focşani, 2005, p. 362. 34 ,,România”, Anul II, Nr. 318, Vineri, 21 Aprilie 1939, p. 8. 35 Ibidem, p. 9. 36 Ibidem. 37 Ibidem. 164

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea

În ce priveşte împădurirea, prin Ordonanţa nr. 2 din 6 martie 1939 38, a dispus crearea „pădurii comunale” în suprafaţă de minimum 10 hectare. Fiecare comună îşi delimita suprafaţa într-un singur trup sau în parcele şi o planta cu varietăţi de arbori potrivite locului: salcâm, duzi şi nuci. Prin aceeaşi Ordonanţă a hotărât înfiinţarea de pepiniere comunale pentru asigurarea cantităţii de puieţi necesare realizării „pădurii comunale”. S-au plantat sau erau în curs de plantare circa 16 milioane de puieţi. Considerând că „trebuie să revenim treptat – treptat, la ţesăturile de cânepă şi in, frumoase, mult mai durabile decât cele din bumbac” 39, prin Ordonanţa nr. 3 din 6 martie 1939 40, a fixat la minimum 150 m. p. „suprafaţa cu in şi cânepă – după felul locului – de către fiecare sătean care stăpâneşte cel puţin un hectar” 41. Sămânţa necesară s-a procurat sau era în curs de procurare prin camerele agricole sau prin prefecturi. Dintr-o preocupare similară a rezultat hotărârea înfiinţării de prisăci şi livezi comunale (Circulara nr. 5678 din 11 martie 1939 pentru încurajarea agriculturii şi înfiinţarea de prisăci comunale şi Circulara nr. 5855 din 13 martie 1939 pentru înfiinţarea de livezi comunale) 42. Istoric de marcă, Constantin C. Giurescu nu putea ignora o realitate economică evidentă: în Moldova, mierea şi ceara au constituit al doilea articol de export şi au fost unanim preţuite pentru calităţile lor. Pentru anul 1939 urmau să fie înfiinţate în şase judeţe câte cinci prisăci

38 Constantin C. Giurescu, Rezident Regal al Ţinutului ,,Dunărea de Jos”, Ordonanţe şi circulări privind Programul gospodăresc al Ţinutului ,,Dunărea de Jos”, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1939, p. 5 – 7. 39 ,,România”, Anul II, Nr. 318, Vineri, 21 Aprilie 1939, p. 9. 40 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 80. 41 ,,România”, Anul II, Nr. 318, Vineri, 21 Aprilie 1939, p. 9. 42 Ibidem, p. 13 – 17. 165

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu comunale, în centrele indicate prin flora lor 43. De asemenea, şcolile aveau obligaţia să-şi facă un început de prisacă. În fiecare judeţ, campania agricolă era condusă de un apicultor plătit de ţinut, iar conducera generală o avea dr. Begnescu, specialistul desemnat de Institutul Zootehnic din Bucureşti. Livezile comunale se înfiinţau numai în anumite centre, urmând ca ulterior ele să se generalizeze 44. Sub raportul căilor de comunicaţie, s-au alocat toate mijloacele financiare de care dispunea Ţinutul. Se urmărea crearea unei noi legături între porturile dunărene şi Ardeal prin şoseaua Valea Sării – Tulnici – Poiana Mărului, care urma să străbată Carpaţii, legându-se cu şoseaua Ojdula – Poiana Mărului prevăzută de Ţinutul Bucegi 45. Sub raportul sănătăţii publice, în noul buget erau prevăzute înfiinţarea a cinci aşezăminte sanitare în cinci judeţe, rămânând ca în anul următor să se facă şi în celelalte cinci. Un asemenea aşezământ cuprindea: dispensarul propriu – zis, având patru încăperi, baia comunală cu instalaţiile respective, adică duşuri cu apă caldă şi rece, cuptorul de deparazitare a îmbrăcămintei, sala de îmbrăcare şi o rezervă şi, în sfârşit, locuinţa medicului, confortabilă şi având, în remiza anexată, o trăsură şi calul necesar deplasărilor 46. Până la 1 iunie 1939, s-au construit în Ţinutul Dunărea de Jos, 18 dispensare, 49 de băi şi un spital, fiind alocată suma de 11.701.671 lei, în primul rând din fondurile Ministerului Sănătăţii, ale Ţinutului şi comunelor. În Vrancea s-au construit cinci dispensare şi o baie comunală, iar pentru anul 1940 urma să se construiască un dispensar model la Câmpuri 47.

43 ,,România”, Anul II, Nr. 318, Vineri, 21 Aprilie 1939, p. 9. 44 Ibidem. 45 Ibidem. 46 Ibidem. 47 Ţinutul Dunărea de Jos ..., p. 46. 166

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea

În expunerea făcută la Radio, Rezidentul Regal a enumerat priorităţile pe care le considera ca fiind principalele direcţii spre care se îndrepta atenţia sa în efortul de a revigora activitatea din aceste judeţe. Vizitele sale în judeţul nostru au continuat. O nouă sosire era anunţată pentru marţi, 25 aprilie, la ora 8,40. Pentru că „Excelenţa Sa doreşte să ia contact cu Domnii şefi de autorităţi” 48, aceştia au fost convocaţi la Prefectură, în sala de solemnităţi. În onoarea Rezidentului Regal, la ora 9,15, s-a oficiat un Te - Deum la Biserica – catedrală „Sf. Ioan”, la care au luat parte şefii instituţiilor împreună cu funcţionarii acestora 49. Pentru judeţul nostru, realizările gospodăreşti din anul 1939 au fost cu adevărat remarcabile şi, în mare parte, s-au datorat sprijinului Rezidentului Regal. Cea dintâi grijă a Ţinutului „Dunărea de Jos” a fost procurarea de seminţe în vederea creării de pepiniere silvice. Seminţele erau adunate, parte de străjeri şi premilitari, parte cumpărate de Stat. Din cele 66.317 kg de sămânţă de salcâm, glădiţă, sofora etc. pe care Ţinutul le-a avut la dispoziţie, Vrancea a primit 4.210 kg 50. Pepinierele silvice create în primăvara anului 1939 ocupau în Vrancea 33,05 ha din suprafaţa totală a Ţinutului de 531,58 ha 51. În privinţa pepinierelor de nuci, Vrancea se situa pe primul loc între judeţele Ţinutului, cu 215.000 puieţi, din cei 452.000 52. Pentru a combate efectele secetei, o atenţie deosebită s-a acordat irigaţiilor şi, în acest sens, prin Circulara nr. 5.856 din 14 martie 1939, s-au luat măsuri ca în fiecare judeţ să se facă un început demonstrativ de

48 S. J. A. N. Vn., fond Camera de Agricultură a Judeţului Putna, dosar nr. 15 / 1939, f. 446; Ibidem, dosar nr. 81 / 1939, f. 82. 49 Ibidem, f. 445. 50 Ţinutul Dunărea de Jos..., p. 24. 51 Ibidem, p. 27. 52 Ibidem, p. 28. 167

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu irigaţii, cu mijloace locale, adaptate locurilor şi oamenilor: „Operaţiunea aceasta se face cu roţi grădinăreşti sau motoare în consum mic, terenurile alese fiind cele ţărăneşti, grupate mai multe la un loc. Rezultatele obţinute până acum sunt următoarele: în 21 localităţi din Ţinut s’au amenajat complet terenurile pentru a se face irigaţie şi s’au instalat roţile sau motoarele respective (în judeţele R. – Sărat, Tecuci, Tulcea, Brăila, Tutova şi Covurlui). În alte 6 localităţi, lucrările şi amenajările sunt în curs, iar 9 sunt proiectate. Adăugăm la aceasta şi cele 1.500 ha din jurul oraşului Focşani, care vor fi irigate, în viitor, cu ajutorul canalelor derivate din Putna ...” 53. Pentru a stimula viaţa economică sătească, Constantin C. Giurescu a luat măsura de a se da culturii textilelor o cât mai mare extindere. Prin Circulara nr. 3 din 6 martie 1939 a dispus obligativitatea ca fiecare proprietar de minimum un hectar să cultive cel puţin 150 m. p. de in sau cânepă. De asemenea, comunele rurale şi urbane au fost obligate să semene pe terenurile disponibile suprafeţe cât mai însemnate cu plante textile, care eventual ar putea fi date în dijma locuitorilor. S-a procurat sămânţa necesară care a fost împărţită prefecturilor şi camerelor agricole şi de aici sătenilor 54. S-au luat măsuri să se construiască topitorii de textile în 7 judeţe, printre care şi Vrancea (la Mărăşeşti). Topitoriile erau făcute din beton, după indicaţiile Direcţiei Textilelor din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, prevăzându-se pentru fiecare suma de 40.000 lei. Au fost alocate şi sumele pentru procurarea de maşini de tors şi împletit celor 7 judeţe -, cu excepţia Râmnicului Sărat, unde cu ele urma să fie înzestrat Gimnaziul Industrial din oraşul respectiv 55. Rezidentul Ţinutului a fixat pentru judeţele Râmnicu – Sărat, Putna, Fălciu, Tecuci, Tulcea şi Tutova înfiinţarea unor centre agricole demonstrative, rămânând ca în celelalte judeţe campania agricolă să

53 Ibidem, p. 32 – 33. 54 Ibidem, p. 33 – 35. 55 Ibidem, p. 35. 168

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea

înceapă în primăvara anului 1940. S-a dispus ca în aceste judeţe să se creeze câte 4 – 5 prisăci comunale (cu 10 – 15 stupi la început) în centre bine alese din punctul de vedere al florei. Ele vor fi îngrijite de comunele respective şi îndrumate de un apicultor judeţean numit de Ţinut. În acelaşi timp, la şcolile primare se înfiinţa un început de prisacă (2 – 3 stupi), pentru ca elevii să se deprindă de mici să iubească albinele şi să le îngrijească. Pentru buna organizare, a fost solicitat sprijinul Institutului Naţional Zootehnic, care a delegat pe Florin Begnescu, specialist în apicultură, care a vizitat judeţele aminitite, a cercetat şi recomandat apicultorii care solicitau posturile de apicultor judeţean şi a dat îndrumările de specialitate necesare. S-au construit în Ţinut peste 1.000 de stupi, din care Vrancea a primit şapte prisăci, plus 57 stupi repartizaţi la comune 56. Un punct important din programul gospodăresc „a fost repunerea în funcţie a unor vechi îndeletniciri româneşti, reînfiinţarea vechilor iazuri sau heleşteie şi crearea de altele noi, pe locurile băltoase sau mlăştinoase, inutilizabile altfel ... Chiar la răsărit de Focşani, exista putinţa unui asemenea complex de iazuri; am întreprins lucrările necesare, având concursul competent şi continuu al Institutului de piscicultură din Bucureşti, care a delegat pe unul din cercetătorii lui” 57. După ce au fost propuse locurile care permiteau asemenea lucrări, au fost studiate de Serviciile Tehnice respective, iar unele din ele au fost cercetate de dr. Buşniţă – director al Serviciului Pescăriilor, dr. Dinulescu – şeful Secţiei de Piscicultură de la Institutul Naţional Zootehnic şi profesor Pojoga 58. S-a avut în vedere „ca iazurile care se creiază să fie pe proprietăţile săteşti, interesându-se în această realizare şi obştea satului care va avea tot folosul în urma acestor amenajări, pe de o parte prin

56 Ibidem, p. 37. 57 Constantin C. Giurescu, Amintiri ..., p. 277. 58 Ţinutul Dunărea de Jos ... , p. 39. 169

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu veniturile comunale, care se vor produce prin vânzarea peştelui, iar pe de alta prin posibilitatea de alimentare cu peşte, după o anumită rânduială, a tututor obştenilor” 59. Parte integrantă a planului cincinal de realizări gospodăreşti 60, înfiinţarea şi reînfiinţarea iazurilor săteşti au fost un obiectiv clar stabilit de Jurnalul Consiliului de Miniştri din 28 noiembrie 1938. În baza acestui act normativ, la 6 martie 1939, Rezidentul Regal a emis Circulara nr. 5.148 menită să impulsioneze dezvoltarea pisciculturii. Prefecţilor li se atrăgea de la bun început atenţia că peştele - numit popular „hrana săracului” - trebuie să devină un aliment convenabil la preţ pentru tot românul. Drept urmare, prefectul, în colaborare cu pretorii de plasă şi inginerii agronomi aveau de identificat locaţiile viitoarelor heleştee, precizând totodată speciile de peşte care se pretează cel mai bine în fiecare zonă în parte 61. După înfiinţarea sau reînfiinţarea lor, iazurile rămâneau în proprietatea comunelor în raza cărora se aflau, care aveau şi sarcina nu doar a exploatării, ci şi a întreţinerii lor 62. S-au început astfel lucrări în această direcţie la Odobeşti 63, Câmpuri 64, Bereşti 65, Bârseşti 66, Vidra 67, Soveja (în punctul „pârâul Căprioarei”, în vecinătatea confluenţei cu pârâul Dragomira) şi Răcoasa (refacerea vechiului iaz „al Răileştilor”) 68. Acesta trebuia desfundat, alimentat cu apă din şipotul cu acelaşi nume şi populat cu crap şi caracudă, specii care se comportă bine în apele domoale şi mâloase 69. Toate aceste obiective s-au realizat cu

59 Ibidem. 60 Constantin C. Giurescu, Ordonanţe şi circulări..., p. 11 - 12. 61 Ibidem, p. 11. 62 Ibidem, p. 12. 63 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 36 / 1939, f. 165. 64 Ibidem, f. 152 – 152 verso. 65 Ibidem, f. 148. 66 S. J. A. N. Vn., fond Pretura Plasei Vrancea, dosar nr. 3 / 1939, f. 52 – 53. 67 Ibidem, f. 34. 68 Ibidem, f. 28. 69 Ibidem, f. 36. 170

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea ajutorul veniturilor locale – cu excepţia celui de la Mândreşti – şi al forţei de muncă existente în zonă, în contul zilelor de prestaţie 70. Numărul total al heleşteelor din Ţinutul „Dunărea de Jos”, efectuate, în curs de lucru şi proiectate, era de 69, cele mai multe fiind construite „pe locuri unde au fost şi altădată iazuri, care au secat din diferite pricini” 71. Cel mai mare heleşteu care a fost lucrat a fost cel de la Mândreşti, care avea o suprafaţă de 14,5 ha. Vineri, 16 iunie 1939, ora 14,30, a avut loc „sfinţirea şi inaugurarea staţiunei de piscicultură înfiinţată de Primăria Focşani la Mândreşti” 72, eveniment la care au fost prezenţi, alături de Constantin C. Giurescu, Arthur Văitoianu – consilier regal, Nicolae Cornăţeanu – ministrul Agriculturii şi Domeniilor, Gheorghe Alexianu – Rezident Regal, Ion Macovei – director general al CFR, inginer Bunescu – secretar general al Ministerului Lucrărilor Publice, numeroase personalităţi din Bucureşti şi din Vrancea. Referindu-se la acest proiect, Constantin C. Giurescu afirma: „Aici, la Mândreşti, în imediata apropiere a oraşului Focşani ia fiinţă o vale părăsită, pe o lungime de circa 6 km, cu terminaţia în râul Putna. Din studiile făcute pe teren de d-l Inginer G. Bârcă, a rezultat că întreaga vale se pretează minunat pentru a fi amenajată piscicol. Proiectul prevede aici amenajarea a 7 heleştee pe o suprafaţă totală de 170 ha. Dat fiind faptul că alimentarea actuală se face pe canalul Mihail Sturdza din râul Putna, apa va fi mereu schimbată, aşa că această operă are un dublu avantaj: pe lângă piscicultura care va lua naştere aici, în acelaşi timp se asanează o regiune malarigenă, focar permanent de paludism. În acelaşi timp, proiectul prevede şi o irigaţie – în directă legătură cu aceste amenajări – ce va îmbrăţişa 1.500 ha în regiunea

70 Ibidem, f. 28. 71 Ţinutul Dunărea de Jos ... , p. 39. 72 S. J. A. N. Vn., fond Camera de Agricultură a Judeţului Putna, dosar nr. 15 / 1939, f. 563. 171

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu Focşani – Mândreşti – Jorăşti (Putna); în acest scop, e necesar să se mărească debitul canalului alimentator la 1.000 litri pe secundă. Din acest proiect, care a fost însuşit de Ţinut şi care este în curs de executare, s’a efectuat până azi un heleşteu de 14,5 ha la Mândreşti pe care l-am amintit mai sus. Când lucrarea întreagă va fi terminată, oraşul Focşani va fi înconjurat cu lacuri asanate în genul celor din jurul Bucureştiului, păstrându-se bineînţeles proporţiile” 73. Vădit satisfăcut de această realizare gospodărească, Constantin C. Giurescu a afirmat: „Am văzut astăzi în acest judeţ şi un început de faptă şi un sfârşit de faptă. Noi socotim că trebuie să ne întoarcem la obiceiurile din vechime ... începutul de azi se va transforma într-o mare lucrare; începutul de acum se va continua cu lucrări din ce în ce mai mari. Astăzi ceea ce începe se termină şi intră în durata vremurilor pentru folosul tuturor” 74. Heleşteul de la Mândreşti era „primul dintr-o serie care va da hrană bună şi proaspătă plugarilor putneni” 75. Ar fi nedrept să fie omisă contribuţia deosebită a conducerii Primăriei Focşani în amenajarea piscinei de la Mândreşti. Tandemul aflat în fruntea acestei instituţii administrative era format din avocatul Ştefan P. Dumitriu – primar şi doctorul în Drept – Romulus C. Negutz, viceprimar 76. Pe bună dreptate, încă din luna aprilie 1939, un ziarist local scria despre cei doi edili: „Un primar în vârstă cu înţelepciunea şi priceperea oamenilor cu o vastă experienţă şi care a mai condus acest

73 Constantin C. Giurescu, Rezident Regal al Ţinutului ,,Dunărea de Jos”, Un an de aplicare a Legii Administrative din 14 August 1938, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, Bucureşti, 1939, p. 340. 74 ,,Monitorul Ţinutului Dunărea de Jos”, anul I, nr. 11 – 12, 1 – 28 februarie 1939, p. 3. 75 Ibidem. 76 Ambii au fost numiţi în funcţie prin Decizia nr. 136 / 30 noiembrie 1938 a Ţinutului Dunărea de Jos (S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 100 / 1939, f. 12). 172

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea oraş şi un ajutor de primar tânăr, plin de energie şi dornic de muncă pentru binele cetăţenilor, sunt o chezăşie că într’adevăr faţa oraşului nostru se va schimba. Secondaţi de oameni hotărâţi cu aceleaşi dorinţi de îndreptare a oraşului, d-nii inginer Buhnea, directorul Întreprinderilor Comunale, dr. Atanasiu, medicul oraşului, arhitect şef Körtner şi alţi nenumăraţi funcţionari, s’a lucrat şi se lucrează pe tărâm edilitar, social şi cultural, din toate puterile” 77. Piscina de la Mândreşti era considerată „una din frumoasele opere constructive ale actualei conduceri a primăriei noastre” 78. Stadiul lucrărilor era destul de avansat în aprilie 1939: „...se lucrează la amenajarea, drenarea şi desinfectarea actualului loc dintre aceste comune. Cheltuelile acestei piscini vor fi suportate de primăria noastră şi ţinut. Piscina va fi alimentată cu apă din gârla Cacaina, care după rezultatul analizei făcută de d. prof. Pojoga, dela facultatea din Cernăuţi s’a constatat că este priincioasă culturii peştilor, fiind alimentată şi cu rămăşiţele dela abatorul comunal. Planurile piscinei au fost executate de d. ocat. topograf Tobolcea. Prin creerea acestei piscini se realizează pentru comunele Mândreşti – Munteni şi Mândreşti – Moldova, pe lângă o posibilitate de noui venituri şi o operă din punct de vedere higienic, desfiinţându-se paludismul, lucru de mult aşteptat de locuitorii acestor comune suburbane” 79. În aceeaşi zi - 16 iunie 1939 -, înalţii oficiali veniţi de la Bucureşti şi autorităţile vrâncene s-au deplasat la Valea Sării pentru a asista la inaugurarea lucrărilor şoselei care avea următorul traseu: Valea Sării – Bârseşti – Tulnici (cu o variantă prin Prisaca) – Poiana Mărului;

77 Ioan N. Donescu, O vastă operă constructivă realizată de Primăria Focşani în ,,România”, Anul II, Nr. 318, Vineri 21 Aprilie 1939, p. 9. 78 Ibidem. 79 Ibidem. 173

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu aici se făcea racordarea cu şoseaua Târgu Secuiesc – Ojdula – Poiana Mărului, ultima porţiune fiind pusă în lucru de Ţinutul Bucegi, pe teritoriul căruia trecea 80. Prin această lucrare: „Se deschide o nouă cale peste munţi, se leagă marile porturi Brăila şi Galaţi cu Transilvania pe drumul cel mai scurt, se uşurează transportul produselor din Ţinut, se descongestionează şoseaua Braşov – Ploieşti etc. Nu trebuie uitat nici rolul strategic pe care-l are această şosea, fapt ce a determinat Ministerul Apărării Naţionale să ceară executarea ei încă de acum câţiva ani” 81. Pentru realizarea acestei artere de circulaţie, Ţinutul a prevăzut în buget, pentru judeţul nostru, suma de 10.000.000 lei 82 din totalul de 36.000.000 lei 83. Lucările se executau cu soldaţi din Regimentele 3 şi 5 Pionieri, angajaţi cu plată de Ţinut 84. „Lucrările au început cu intensitate şi dintr-o parte, şi din alta, bucurându-se şi de ajutorul armatei; ele au continuat şi în 1940” 85, dar ulterior „s-au întrerupt şi întrerupte au rămas” 86. Constantin C. Giurescu şi-a dorit foarte mult „asfaltarea şoselei Focşani – Odobeşti, mult frecventată atât de podgoreni, cât şi de vrânceni, care-şi aduceau produsele la târg. Ministerul lucrărilor publice privea cu simpatie proiectul; dar până să se facă formele necesare şi devizul, a izbucnit războiul al doilea mondial, eu am părăsit rezidenţa, iar succesorul meu n-a avut aceleaşi preocupări; aşa încât nici acest proiect nu s-a realizat. Va lua fiinţă mai târziu, după 23 august 1944, în cadrul acţiunii ample de modernizare a şoselelor” 87. La 10 august, în prezenţa tuturor şefilor de instituţii focşănene şi judeţene, Rezidentul Regal a susţinut în oraşul de pe Milcov o

80 Constantin C. Giurescu, Un an de aplicare ..., p. 349. 81 Ibidem, p. 349 – 350. 82 Ţinutul Dunărea de Jos ..., p. 49. 83 Ibidem, p. 47. 84 Ibidem, p. 49. 85 Constantin C. Giurescu, Amintiri ..., p. 278. 86 Ibidem. 87 Ibidem, p. 284. 174

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea conferinţă administrativă, după efectuarea inspecţiilor planificate 88. Aceasta a fost ultima vizită în Vrancea, evenimentele ulterioare petrecute pe scena politică internă oferindu-i posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea în cadrul guvernului român. Oricum, în scurta perioadă cât a îndeplinit mandatul de Rezident Regal, Constantin C. Giurescu a contribuit la realizarea multor obiective înscrise în programul gospodăresc pe care l-a iniţiat pentru întregul Ţinut. Unul dintre ele au fost irigaţiile, având în vedere că în anii 1936, 1937 şi în parte 1938, seceta a lăsat pe ţărani muritori de foame: „Am socotit deci că se impune să fie întocmit un program de irigaţii, utilizându-se cursurile de apă care străbăteau ţinutul, precum şi lacurile, izvoarele arteziene, cum era cel de la Măicăneşti, din judeţul Râmnicul Sărat, cu un debit considerabil, şi stratul freatic care permitea formarea de puţuri numeroase pe o suprafaţă redusă, cazul puţurilor de la Năneşti din judeţul Putna. Aveam exemple în faţa ochilor: grădinile de zarzavat şi culturile irigate din ocolul Gârlelor din judeţul Putna, ocol vechi de sute de ani, din această regiune venea varza uriaşă de Bătineşti, cât pentru verze obişnuite, pe care localinicii o vindeau, cu carele, pe o oază întinsă; de asemenea, grădinile de zarzavat din oraşul Focşani, unde o mahala purta chiar numele de Sârbi, precum şi viile irigate din iazul tras din apa Putnei, în vremea lui Mihail Sturza, domnul Moldovei (1834 – 1849)” 89. În luna septembrie 1939, Constantin C. Giurescu şi-a încheiat activitatea sa ca Rezident Regal. Iată cum prezintă el acest moment din viaţa sa: „Eram în drum, pentru treburi personale, de gospodărie, spre Odobeşti, când la intrarea în Focşani, un sergent opreşte maşina şi-mi comunică să trec de urgenţă la prefectură, deoarece sunt chemat la

88 S. J. A. N. Vn., fond Camera de Agricultură a Judeţului Putna, dosar nr. 11 / 1939, f. 120. 89 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 276. 175

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu Bucureşti, de la Palatul Regal. M-am conformat, bineînţeles; la intrarea în prefectură mă întâmpină prefectul şi-mi spune, protocolar, felicitându- mă totdeodată, că am fost numit ministru şi să iau contact imediat telefonic, cu Palatul. La capătul firului era Urdăreanu, mareşalul Palatului, care mă anunţă să vin imediat la Bucureşti spre a depune jurământul ca ministru secretar de stat însărcinat cu organizarea Frontului Renaşterii Naţionale. Am rămas surprins şi – de ce n-aş mărturisi-o – întrucâtva îngrijat şi chiar trist. Îmi părea rău că trebuia să mă despart de activitatea de la rezidenţă, activitate practică, de teren, unde vedeai cum iau formă şi cresc lucrurile la care gândiseşi” 90. Numit la 28 septembrie 1939 ministru de Stat, însărcinat cu organizarea „Frontului Renaşterii Naţionale” în guvernul prezidat de Constantin Argetoianu (28 septembrie – 23 noiembrie 1939), Constantin C. Giurescu şi-a păstrat funcţia în noul cabinet Gheorghe Tătărescu (24 noiembrie 1939 – 10 mai 1940), apoi a fost numit ministrul Propagandei Naţionale la 4 martie 1940 (confirmat în noul guvern Gheorghe Tătărescu – între 11 mai – 3 iulie 1940) şi înlocuit cu Teofil Sidorovici , comandantul Străjii Ţării, el devenind ministrul Cultelor şi Artelor (28 iunie 1940), în locul lui Ştefan Ciobanu, demisionat 91. Presa locală a apreciat în mod deosebit activitatea lui Constantin C. Giurescu şi i-a inserat articole laudative pentru realizările sale gospodăreşti: „...focşănenii s-au despărţit de un Rezident Regal care le înţelesese nevoile şi se străduia să înalţe prestigiul urbei ... Focşănenii cunosc prin proprie experienţă un adevăr despre a cărui valoare axiomatică se va convinge cât de curând întreaga ţară ... D. ministru C. Giurescu este omul închinat faptelor, omul care îşi respectă cuvântul, omul competiţiei, al loialităţii şi discernământului, omul energiei ponderate. Şi pentru oraşul Focşani ... promovarea în guvern a D-lui

90 Ibidem, p. 287. 91 Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1995, p. 130 – 132, 134. 176

https://biblioteca-digitala.ro Rezidentul Regal Constantin C. Giurescu şi Vrancea profesor C. Giurescu, constituie un motiv de mândrie dintre cele mai alese şi mai curate” 92. O lună mai târziu, în octombrie 1939, apărea un nou articol în care era exprimată satisfacţia vrâncenilor în legătură cu promovarea sa în funcţia de ministru: „Am fost viu impresionaţi, de satisfacţia ce s’a produs în opinia publică, la numirea d. Prof. Universitar Const.[antin] C. Giurescu, ca ministru secretar de Stat. Un ministru tânăr, dar un tânăr extrem de valoros, care s’a manifestat cu o mare autoritate, atât în domeniul ştiinţific şi a specialităţii sale, iar în timpul din urmă, ca Rezident Regal, a făcut dovada deplină a fi un creator, un om de iniţiativă rodnică pe tărâmul social. Sunt aşa de multiple şi diverse realizările înfăptuite în administraţia şi gospodăria Ţinutului Dunărea de Jos, pe timpul celor şapte luni, cât a condus acest Ţinut, şi te întrebi cu uimire. Numai în şapte luni ? Da, numai în aceste luni, în care a fost neadormit zi şi noapte, încât cei din jurul său, istoviţi, ruinaţi de muncă, trebuiau să facă cu schimbul, afară de el, SINGURUL pe care nu-l mai prindea nici somnul, nu-l mai ajungea nici ostenelile ... Aşa a fost Rezidentul de eri. Aceat aparat de rodnică acţiune era pus în mişcare de uriaşa forţă motrice a unei conştiinţi, că avea de îndeplinit din locul în care fusese pus, o înaltă misiune faţă de Ţara şi Regele Său. Dl Prof. Giurescu, a înţeles pe deplin lucrul acesta şi s’a purtat ca atare” 93. Publicarea studiului „Populaţia judeţului Putna la 1820. Constatări demografice, administrative, economice şi culturale, pe temeiul unui recensământ fiscal inedit” 94, a constituit un nou prilej pentru presa locală de a sublinia preocupările ştiinţifice ale fostului

92 Focşanii. Ziar săptămânal de informaţii şi reportagii, Anul I, Nr. 15, Duminică 3 Septembrie 1939, p. 4. 93 Puterea unei conştiinţe, în Focşanii. Ziar săptămânal de informaţii şi reportagii, Anul I, Nr. 15, Duminică 15 Octombrie 1939, p. 1. 94 Studiul a fost publicat în Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie, Tomul LIX, 1940, Monitorul Oficial, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1941, p. 195 – 232. 177

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu Rezident Regal: „Strălucitul fiu al Putnei, d.prof. Const.[antin] C. Giurescu, este unul din acele rare vlăstare de vigoare naţională, care deşi preocupat de multiple probleme ştiinţifice, nu-şi uită locurile de baştină. D-sa a ştiut întotdeauna, în răgazul de o clipă al obositoarelor activităţi, să-şi oprească patern gândul şi mintea-i luminată asupra noastră, a putnenilor. L’am urmărit, rând pe rând, după împrejurări şi demnităţi înalte, totdeauna atent faţă de noi, gata să ne îndemne la bine, prin directive sănătoase, să ne mustre părinteşte când am greşit şi să ne ţie trează făclia naţionalismului constructiv. Zilele trecute, d-sa a tipărit un studiu, îndeosebi de interesant, privind populaţia judeţului Putna la 1820. Este un nou dar ce ni-l face părintele nostru spiritual. Nu ne îndoim că cititorii îşi vor da osteneala să parcurgă această lucrare, cu atât mai mult, cu cât nu este vorba numai de un studiu care se mărgineşte la înfăţişarea unor stări de lucruri locale, ci el poartă asupra unor preocupări de ordin naţional, preocupări a căror covârşitoare importanţă e inutil s’o mai subliem aci. Făcându-ne ecoul celor mulţi, din părţile noastre, îi mulţumim d-lui prof. Const.[antin] C. Giurescu pentru grija ce ne’o poartă ca să ne înveţe a ne cunoaşte şi a ne îndătina miasma idealului de mai bine” 95. După promovarea lui Constantin C. Giurescu în funcţia de ministru, inspectorul general administrativ Paul Goma, de la Ţinutul Bucegi, a fost numit prin Înaltul Decret Regal nr. 3.875 din 28 octombrie 1939, ca Rezident Regal al Ţinutului Dunărea de Jos. El a încercat să-i calce pe urme predecesorului său, dar izbucnirea războiului şi lipsa de fonduri l-au împiedicat să obţină rezultate notabile 96.

95 Un studiu de o covârşitoare importanţă pentru jud. Putna. Interesanta lucrare a d-lui prof. Const. C. Giurescu în Focşanii. Ziar independent de atitudine şi informaţii, Anul III, Nr. 71, Luni 16 Iunie 1941, p. 1. 96 Ionuţ Iliescu, op. cit., p. 270. 178

https://biblioteca-digitala.ro

CULTURA FOCŞĂNEANĂ, PARTE ŞI EXPRESIE A LOCALISMULUI CREATOR (DECENIILE TREI – PATRU SECOLUL AL XX-LEA)

Dumitru Huţanu

Dacă am încerca să trasăm un contur general societăţii româneşti, de pe planul acţiunii umane, pentru deceniile trei – patru ale României de după Marea Unire, l-am putea cuprinde în sintagma energismul creator. Izvodit din energismul luptei şi jertfei pentru împlinirea unui ideal naţional, energismul acestor decenii s-a însoţit de un entuziast crez într-un viitor mai bun. De aici şi efortul de contracarare, ce s-a manifestat pe toate palierele – politic, economico- social, moral şi cultural – a fenomenelor nocive care însoţesc orice perioadă de tranziţie spre o nouă treaptă evolutivă, vulnerabilă la mecanismele şi factorii îmbogăţirii şi repoziţionării sociale rapide, neîndreptăţite, speculative, imorale. Istoriografic, perioada interbelică este aproape pe deplin definită şi reprezentată în literatura de specialitate. Referirile de mai jos privesc doar viaţa culturală şi numai legate de un fenomen a cărui cauză exegeţii o atribuie firesc crizei traversată în acei ani de societatea românească. Exprimarea-i pe plan cultural era ridicarea pe o treaptă valorică expresivă a antitezei dintre „ieri” şi „azi”, dintre tradiţionalism şi modernism. Asimilarea neîngrădită a modernităţii etice şi estetice şi acceptarea curentelor şi perceptelor fără un suport realist a diletantului intelectual de nivel mediu, care bătea insistent la uşa afirmării cu orice preţ, se estompa prin activismul şi creativitatea unei elite culturale naţionale ajunsă la maturitate.

https://biblioteca-digitala.ro Dumitru Huţanu Pe de altă parte, tradiţionalismul, fundamentat istoriceşte în epoca redeşteptării naţionale, opunea o rezistenţă raţională, argumentată, fără excese, acceptată pentru firescul manifestării ei ca necesitate a continuităţii tradiţionalismului pe treptele prezentului şi viitorului spiritualităţii româneşti. Era un efort de armonizare a curentelor, de adaptare, de regăsire în evoluţie şi manifestare. Energismul creator cunoaşte etapa descentralizării, definită prin localismul creator, ca rezultantă circumscrisă tuturor provinciilor româneşti, relevantă şi pentru spaţiul spiritual focşănean. Incontestabil, viaţa culturală focşăneană a acestor decenii, superioară valoric în conţinut, în forme de manifestare, în intenţii, în motivaţii, îndreptăţeşte cuprinderea acesteia în limitele şi dimensiunea naţională a fenomenului. Doar că, atunci aceasta era doar intuită, sugerată: „În centrele urbane mai importante – scria N. Al. Rădulescu – în special în cele cu o tradiţie, începuse să apară după primul război mondial o serie de publicaţiuni, de reviste regionale de studii… Era o încercare spontană a provinciei, aflată în antagonism cu concentrarea excesivă, exercitată pe acest plan de Capitala ţării. Se tindea către o anumită descentralizare culturală, e adevărat că limitată şi timidă” 1. Fără cuprindere în aria de fenomen a rămas şi până la sfârşitul secolului trecut. Explicaţii pot fi numeroase. Relaţia naţional-local a fost şi încă mai este privită ocazional în lucrările tematice. De cele mai multe ori este argumentată simplist, utilizându-se doar numele şi statura culturală şi ştiinţifică, naţională şi europeană, a unor personalităţi născute sau legate de spaţiul geografic vrâncean. Omagierile, aniversările, comemorările etc., când stereotipia unor enunţuri generale, arhicunoscute erau motivate, s-au dovedit a fi insuficiente pentru o argumentare adâncă şi cuprinzătoare a localismului creator din Focşanii acelor decenii.

1 Revista Noastră, Anul VII, nr. 49 – 50 - 51 (seria nouă), ianuarie – martie 1978, p. 783. 180

https://biblioteca-digitala.ro Cultura focşăneană, parte şi expresie a localismului creator (deceniile trei – patru secolul al XX-lea)

Se omitea fie din necunoaştere, fie dintr-o anume timiditate provincială, dar, mai ales, în a doua jumătate a secolului trecut, din raţiuni politice, ideologice, opresive, existenţa şi lucrarea unei elite culturale focşănene, mânate de aceeaşi năzuinţă de acumulare, de afirmare , de înnoire, de autodepăşire, de exprimare, de dăruire şi slujire a obştei, de sfinţire a locului. Ca fenomen integrator, localismul creator s-a teoretizat şi definit, cu principii, direcţii şi structură tematică la Sibiu, din iniţiativa grupării intelectuale „Thesis”, a Cercului Literar adiacent şi a revistei „Provincia literară”. Aici îl regăsim, ca exeget al fenomenului, alături de Emil Cioran 2 şi Alexandru Dima 3, pe focşăneanul Pimen Constantinescu 4, unul dintre italieneştii iluştri din cultura română. Prin surprinderea şi analiza realităţii provinciale, a nevoilor spirituale şi culturale îndeosebi, prin teoretizare, se esenţializează până la idee recuperarea provinciei şi reconstrucţia valorilor sale tradiţionale. Nedreapta şi nejustificata imagine a provinciei de simplu şi anost consumator cultural, incapabil de valoare, de inedit, de nuanţare a peisagisticii vieţii culturale naţionale, spre exemplu, nu se justifica. Sau: provincia, prin elitele sale, realmente existente, etalându-şi forţele, îşi are locul cuvenit în ofensiva împotriva subculturii, a invaziei, fără suport şi reverberaţie, a diferitelor ipostaze ale modernismului european într-un spaţiu bine definit al existenţei umane. Sau: provincia este o expresie a continuităţii neamului, rezistenţei temporabil a tot ce a avut şi are sănătos şi viabil, ca citadelă

2 Gheorghe Manolache, Istoria unui fenomen local, în Prosaeculum, revistă de cultură şi artă, Anul XII, nr. 5 – 6, 15 iulie – 1 septembrie 2013, p.93. 3 Ibidem. 4 Ibidem. 181

https://biblioteca-digitala.ro Dumitru Huţanu a reconcilierii filonului tradiţional cu modernismul în perspectiva creativităţii umane într-un prezent continuu. La Focşani, continuându-se tradiţia şi reunind generaţia înaintaşă cu aceea tânără, a momentului, elita culturală s-a concentrat în cancelaria Liceului „Unirea”. Profesori ca I. P. Rădulescu – Putna, I. P. Rădulescu – Râmnic, Theodor Iordănescu, Alexandru Arbore, I. M. Raşcu, N. A. Rădulescu, Pimen Constantinescu, Ion Diaconu, ca să-i enumerăm doar pe câţiva, erau mult deasupra stadiului de slujbaşi ai Şcolii, studiile făcute, cercetările ştiinţifice, preocupările intelectuale, scrisul lor, tipărit în publicaţiile locale sau centrale de renume, lucrările de sine stătătoare, activismul lor cultural, i-au impus ca atare 5. Acestora li s-au alăturat jurişti, preoţi, funcţionari chiar, cu preocupări dincolo de profesiune, cu înclinaţii şi potenţe vizând varii domenii şi aspecte trecute şi prezente din viaţa comunităţii umane şi spirituale vrâncene: juriştii B. P. Chiriţă, George Tatulescu, Aurel V. Sava, N. N. Săveanu, preotul A. Cosma, funcţionarii publici I. M. Dimitrescu, Ion Romanoae, D. Rusu, învăţătorii Petre şi Elena Iosif. Toţi aproape - iniţiatori, coordonatori sau membri activi - confereau sens şi valoare principalelor societăţi culturale, literare şi profesionale: Secţiunile locale ale Ligii Culturale, Fundaţiilor Culturale Regale, Societatea literară „Grigore Alexandrescu” a Liceului „Unirea”, Căminul Cultural „Unirea”, Asociaţia profesorilor secundari, Societatea culturală „Armonia”, Societatea naţional- culturală a studenţilor putneni. Concretizarea energismului lor creator însemna cuprinderea tematică şi adresabilitatea spre problematica culturală a timpului, privite ca necesitate a obştei, prin organizarea de manifestări cultural- artistice, şezători literare, aniversări, conferinţe, recitaluri de muzică şi dans popular.

5 Tudora Ciubotaru, Monografia Colegiului Naţional Unirea Focşani, p. 238 – 247. 182

https://biblioteca-digitala.ro Cultura focşăneană, parte şi expresie a localismului creator (deceniile trei – patru secolul al XX-lea)

Reflectarea în creativitate - fie în materialitatea domeniilor ştiinţifice, fie în expresia umană spiritului însemnând idee, simţire, transpunere artistică - a însemnat apariţia şi tipărirea revistelor culturale şi literare, cu răsunet şi pe plan naţional, „Milcovia”, „Ethnos”, „Ansonia”, „Căminul”, „Frământări didactice” 6. Firesc concentrarea unei elite intelectuale în cancelaria Liceului „Unirea”, conştientizată de fiecare component al acesteia, autoaprecierea realistă, corectă a potenţelor ei intelectuale, în deplină concordanţă cu acumulările de cunoştinţe în domeniile umaniste îndeosebi, desăvârşite, la aproape toţi profesorii, prin studiile făcute în universităţile româneşti şi continuate apoi în renumite universităţi din Franţa, Germania, Austria, Italia, dorinţa şi voinţa de afirmare, de slujire a comunităţii, de împlinire a unor idealuri şi nevoi ale timpului istoric în care a păşit România după 1918, au făcut ca aici să se înfiripeze ideea unei reviste regionale de cultură. Peste ani, cel care avea să fie redactorul ei, răscolindu-şi amintirile, avea să scrie: „În Focşani erau în anul 1930 condiţii de apariţie a unei reviste moderne, care să grupeze cercetători cu oarecare experienţă în diferite ramuri ale ştiinţei. Cercetările urmau să se efectueze pe teritoriul vrâncean şi râmnicean, situat de o parte şi de alta a Milcovului, fapt care i-ar putea îndritui numele de Milcovia, de rezonanţă medievală” 7. Cu un an înainte două lucrări stârniseră un deosebit interes, pe plan local şi general, atât pentru publicul cititor înclinat spre cunoaştere, cât şi pentru istoriografie: „Documente putnene”,

6 Ion Hangiu, Dicţionarul presei literare româneşti 1790 – 1990, Ediţia a II-a revizuită şi completată, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996, p. 109. 7 N. Al. Rădulescu, Amintiri despre „Milcovia”, în Revista Noastră, anul VII, nr. 49 – 50 – 51, (serie nouă), ianuarie – martie 1978, p. 783 – 784. 183

https://biblioteca-digitala.ro Dumitru Huţanu publicate de Aurel V. Sava şi „Documente vrâncene”, publicate de C. D. Constantinescu-Mirceşti şi H. H. Stahl. Despre prima lucrare, prefaţând-o, Nicolae Iorga scria: „Domnul Aurel Sava dă o culegere de mare bogăţie, care anunţă şi alte volume ce vor trata şi despre alte părţi din regiunea, aşa de interesantă şi de nouă, asupra căreia se întind cercetările d-sale… se caută în prefaţă a rezolvi, chestiuni vrâncene esenţiale, ca aceea a întinderii acestei formaţiuni ţereneşti, de cel mai mare folos pentru studierea tuturor fundaţiunilor de autonomie ţerenească în evul mediu şi răsăritean şi apusean…… D. Sava fixează, cu o migăloasă apropiere a documentelor, hotarele Vrancei” 8. La cea de a doua lucrare, în primele rânduri ale Prefeţei, Nicolae Iorga mărturisea: „Când publicam cele câteva documente vrâncene pe care întâmplarea mi le pusese în mână, n-aşi fi crezut că din căsuţele răzeşilor acestui ţinut, atât de interesant şi de nou în vechimea lui, să răsară bogăţia de mărturii, fie numai contemporane, pe care le-a scos la iveală râvna atât a unui fiu al locului însuşi [C. D. Constantinescu-Mirceşti – n. n.], sau scotocirea zeloasă a tinerilor care au întovărăşit acum câtva timp pe colegul meu Gusti în studiile lui sociologice. Ei s-au întrecut între ei pentru această operă de pietate şi ştiinţă, urmaţi fiind de truda prin dosare a magistratului focşănean Sava” 9. Format la şcoala de geografie a lui Simion Mehedinţi, discipol şi colaborator al savantului vrâncean, cu aceeaşi trăire a obârşiei, N. Al. Rădulescu nu pregetă a-i solicita părerea şi colaborarea. Entuziast

8 Aurel V. Sava, Documente putnene I. Vrancea – Odobeşti – Câmpuri., Ediţia a II-a, îngrijită de Costică Neagu, cu o prefaţă de acad. Valeriu D. Cotea, Editura Terra, Focşani, 2011, p. 1. 9 C. D. Constantinescu – Mirceşti, H. H. Stahl, Documente vrâncene. Cărţi domneşti, hotărnicii, răvaşe şi izvoade, cu o prefaţă de D. Profesor N. Iorga, Tipografia Bucovina, I. E. Toronţiu, Bucureşti, 1929, p. 1. 184

https://biblioteca-digitala.ro Cultura focşăneană, parte şi expresie a localismului creator (deceniile trei – patru secolul al XX-lea)

şi cu o argumentaţie mai mult decât convingătoare, savantul răspunde prin articolul „O socoteală pentru tineri”, semnat „Soveja”, deschizătorul primului volum al „Milcoviei”: „Câţiva cărturari din noua generaţie au pus la cale o publicaţie culturală în vechiul ţinut al Putnei…Şi cultura, ca şi civilizaţia unui popor, trebuie să se rezeme în chip normal pe munca tuturor celor capabili de creaţie… Socotim aşadar că şi planul pornit în vechiul oraş al Unirii va fi încununat de izbândă… A întreprinde cercetări originale şi a le publica într-o revistă de caracter ştiinţific e o muncă de mare preţ cultural… studiul limbei şi al folklorului vrâncean va rămâne un document de valoare permanentă…, răscolirea documentelor istorice…, lămurirea unor chestiuni de antropologie, antropogeografie şi geografie fizică vor fi o contribuţie interesantă, nu numai pentru judeţul Putnei, ci şi pentru lămurirea unor chestiuni ce privesc părţi mai întinse din pământul şi poporul românesc. Iar, pentru toate aceste sarcini se găsesc din fericire la faţa locului o sumă de puteri nouă, deplin verificate [s.n.]” 10. Primele volume ale „Milcoviei”, I - IV, s-au tipărit între anii 1930 – 1933, volumele V – VII în 1936. Câteva spicuiri din sumarul primelor volume, privite doar ca suport, dau de bună seamă măsura certitudinii în valoarea ştiinţifică şi culturală a revistei 11. În anul I al apariţiei publică: Al. I. Arbore – Toponimie vrânceană, Aurel V. Sava – Note istorice asupra moşiei Câmpurile, Ion Diaconu – Aspecte din folklorul vrâncean, N. Al. Rădulescu –

10 Soveja, O socoteală pentru tineri, în Milcovia, Revistă Regională de studii, redactor N. Al. Rădulescu, Anul I, 1930, vol. I, Tipografia Cartea Putnei, Focşani, 1930, p. 2 – 3. 11 Ion Hangiu, op.cit., p. 288 185

https://biblioteca-digitala.ro Dumitru Huţanu Clima Moldovei de Sud, George Tatulescu – Documente râmnicene, Vasile Popescu – Podgoriile putnene 12. În cel de al doilea an, în paginile revistei, se regăsesc: Emil Coliu – Contribuţii la un istoric al Mănăstirii Mira, Virgiliu P. Arbore – Însemnări culese de pe marginea cărţilor bisericeşti din Focşani, Ion Diaconu – Texte folklorice din Râmnicu-Sărat 13. Două din volumele anului 1932 au fost dedicate scriitorului Duiliu Zamfirescu, la un deceniu de la obştescul sfârşit. Publică: Marin Simionescu-Râmniceanu – La comemorarea a zece ani de la moartea lui Duiliu Zamfirescu; Ion Pilat – Poezia lui Duiliu Zamfirescu, Pimen Constantinescu – Opera lui Duiliu Zamfirescu – bibliografie. Se continuă cu rezultatele cercetărilor: Ion M. Gane – Alte tipografii râmnicene, Mihail Popescu – Contribuţii la istoricul şcoalelor publice din Focşanii Moldoveni şi Munteni, N. Al. Rădulescu – Călăuza oraşului Focşani 14. În cel de-al patrulea an de apariţie, acestora li se adaugă şi Petre Iosif cu Învăţământul primar din judeţul Putna şi Ion Romanoae cu Date focşănene asupra hotarului Unirii 15. Că intelectualii grupaţi în jurul „Milcoviei” au înţeles, acceptat şi militat pentru materializarea localismului creator, teoretizat de grupul intelectualilor de la Sibiu, ne o probează şi rândurile unuia dintre aceştia, Pimen Constantinescu: „Puţini îşi dau seama că Milcovia, ce intră întru al patrulea an de apariţie, e una din cele mai serioase reviste din ţară şi un model al revistelor regionale. Deceniile pe care le trăim ordonă intelectualilor adevăraţi o muncă spinoasă şi obligatorie – aceea de a studia temeinic tot ce oferă trecutul, tradiţia şi înfăţişarea actuală a fiecărui colţişor al strămoşeştei Dacii Traiane. …

12 Milcovia, Anul I, vol. I, Focşani, 1930, Sumar 13 Ibidem, Anul II, vol. II, Focşani, 1931, Sumar. 14 Ibidem, Anul III, vol. 1 – 2, Focşani, 1932. Sumar. 15 Ibidem, Anul IV, vol. 1 – 2, Focşani 1933. Sumar. 186

https://biblioteca-digitala.ro Cultura focşăneană, parte şi expresie a localismului creator (deceniile trei – patru secolul al XX-lea)

Cultura românească are neapărat nevoie de această bază a ei…Acest rol, rol vital pentru prezentul şi viitorul Patriei, îl îndeplineşte şi cunoaşterea care aduce după sine dragostea, faţă de tot ce compune întinderea fizică şi spirituală a ţării” 16. Ion Diaconu, intelectual desăvârşit cu o cultură solidă, polivalentă, cu un spirit critic acut şi o cuprinzătoare viziune integratoare a spiritualităţii focşănene, a înţeles că sosise momentul revitalizării relaţiei bivalente naţional-local în spaţiul vrâncean 17. Şi face întâiul pas, din păcate întrerupt de dramaticele evenimente istorice din Europa, scoate la Focşani, între anii 1941 – 1943, revista ETHNOS, cu accentuarea titlului de Revistă de grai, studiu şi creaţie românească 18. Spre deosebire de Milcovia, ponderea materialelor publicate aparţine unor nume consacrate în cultura naţională. Enumerarea câtorva titluri este suficientă, credem, spre edificare. Din sumarul Fascicolei 2 a primului an de apariţie spicuim: Gheorghe I. Brătianu – România lui Ferdinand I, Mihail Sadoveanu – În legătură cu limba literară, Aurel Iordănescu – Observaţiuni asupra originilor creştinismului daco-roman, Petru Iroaie – Doina – consideraţiuni literare, C. Rădulescu-Motru – Îndrumări noi în etnopsihologie, I. A. Bassarabescu – Amintiri literare I, continuate cu sonetele lui Ion Pillat – Pusnic, Toamnă, Ion Diaconu – Folklor din Vrancea (material liric), M. Gregorian – Folklor din Oltenia de Sud, I (balade) 19.

16 Pimen Constantinescu, Milcovia, în Căminul, anul X, nr. 4, aprilie 1933, p. 12. 17 Valeriu Anghel, Alexandru Deşliu, Vocaţie şi destin. 600 fişe – portret pentru un tablou spiritual – istoric al judeţului Vrancea, Editura Terra, Focşani, 2000, p. 106 – 108. 18 Ion Hangiu, op. cit., p. 101. 19 Ethnos, Revistă de grai, studii şi creaţie românească, publicată de Ion Diaconu, Anul I, 1941 – 1942, Fascicola 2, Focşani. 187

https://biblioteca-digitala.ro Dumitru Huţanu În cel de-al doilea an de apariţie, în Ethnos publică: I. Ciocârlan – Amintirile unui învăţător, Mircea Tomescu – Graiul din Olt, I. A. Bassarabescu – Amintiri literare II, Leca Morariu – Prodigioasa spontaneitate creatoare a lui Ciprian Porumbescu, Mihail Sadoveanu – Cartea pentru popor, Cezar Petrescu – Roman şi realitate, Gheorghe I. Brătianu – Nicolae Iorga apărător al drepturilor româneşti 20. Alte direcţii programatice ale curentului localismului creator s-au regăsit la Focşani prin publicarea unor reviste cu directă adresabilitate. Pentru problematica pedagogică şi a şcolii apar revistele Frământări didactice, Chestiuni pedagogice, Şcoala Putnei; pentru tineretul şcolar – Crinul, Ghiocei, Propăşirea, Revista noastră; pentru chestiunile sociale – Lupta pentru binele poporului. Din suita acestora se detaşează vizibil, ca expresie a unei insistente, şi cu rezonanţă în comunitatea focşăneană, activităţi a Căminului cultural Unirea, revista Căminul 21. Apariţie lunară între anii 1925 – 1935, revista se subsumează conceptului de localism creator atât prin prezenţa valorilor intelectuale enumerate în paginile de mai sus, cât şi prin program, tematica sumarelor şi intenţiile vădit exprimate. În revistă se surprind aproape toate nuanţele localismului creator – sociologic, educativ, de cunoaştere şi valorificare a specificităţii istorice, etnografice, de spiritualitate şi creativitate artistică populară şi cultă ale acestui spaţiu geografic de la întâlnirea provinciilor româneşti. Sugestiv, exemplificăm: Ion Diaconu – Spiru Haret, Virgil Arbore – Vrancea istorică, George Tatulescu – Despre viaţa juridică a Vrancei, Virgil Huzum – Un român al vieţii de provincie – „Menuetul” de G.M. Vlădescu, Ion Diaconu – Poezii de- ale poporului din Râmnicu-Sărat; N. Al. Rădulescu – O datorie a

20 Idem, Anul II, 1942 – 1943, Fascicola 1 – 2, Focşani. 21 Ion Hangiu, op.cit., p. 89. 188

https://biblioteca-digitala.ro Cultura focşăneană, parte şi expresie a localismului creator (deceniile trei – patru secolul al XX-lea) putnenilor – Muzeul Etnografic, Simion Hârnea – Obiceiuri vrânceneşti, N. Al. Rădulescu – Vrancea geografică, Ion Diaconu – Vrancea folklorică, V. Bălănescu – Regenerarea vieţii noastre morale, V. Bălănescu – Transformarea şcoalei româneşti. Pe planul creativităţii literare, deceniile trei-patru ale secolului trecut sunt anii în care scriitorii focşăneni fac paşi hotărâtori spre afirmare. Apar reviste literare, ziarele cotidiene oferă spaţii tipografice poeziei, semnătura poeţilor focşăneni se alătură numelor de prestigiu în paginile revistelor din ţară şi capitală, unii îşi publică primele volume. Recunoaşterea nu întârzie. Paginile de critică şi viaţă literară le surprind originalitatea, ineditul, valoarea, li se conturează apartenenţa şi locul în grupările şi curentele estetice şi artistice ale timpului. Întâlnirea dintre generaţii se armonizează în jurul aceloraşi comandamente ale timpului, vizând traversarea crizei culturale care se accentuase la începutul deceniului al treilea, asigurând o continuitate pe scara valorică a creativităţii literare cu firescul urcuş pe treptele prezentului, unde contactul şi asimilarea modernismului se realizau conştient şi critic, cu primatul originalităţii, specificului, ineditului, având drept rezultat imprimarea peceţii româneşti pe imaginea culturii moderne europene, integrarea în spaţiul cultural european. În paginile revistelor şi ziarelor focşănene, odată cu prezenţa înaintaşilor consacraţi – Duiliu Zamfirescu, Ion Ciocârlan, I. A. Bassarabescu sau a unor poeţi, ce-i drept minori – G. Orleanu, se impune numele unei generaţii de mijloc, recunoscută deja pe plan naţional – I. M. Raşcu, Horia Furtună -, Mihai I. Bantaş şi se face tot mai simţită generaţia tânără, a prezentului – Virgil Huzum, Ion Frunzetti, Mihail Steriade, Alexandru Călinescu, Pavel Nedelcu, Ion Larion Postolache, Constantin Apostol, Pimen Constantinescu, Elena Iosif. Sub redacţia poeţilor Al. Călinescu şi Pavel Nedelcu apare „13. Revistă lunară de literatură şi cronică” (1934 – 1935), în care,

189

https://biblioteca-digitala.ro Dumitru Huţanu alături de cei doi redactori şi focşănenii Apostol Fulga (Constantin Apostol), I. M. Dimitrescu, George Negrea, Emil Bogdan, Virgil Huzum, Ion Frunzetti, publică şi George Bacovia, Mircea Streinu, Ştefan Baciu, George Car 22 şi revista „ARC. Literatură şi pamflet” (1937), cu colaborarea poeţilor Mircea Streinu, Virgil Carianopol, N. Cantonieru 23. Pimen Constantinescu scoate „AUSONIA. Caiete trimestriale de poezie italiană” (1932 – 1933) 24, iar redactorii ziarului Crai nou scot suplimentul „Crai nou literar”, „pentru aşezarea culturii celei adevărate în mijlocul celor care au nevoie de ea”, cultivând scriitorii clasici, sămănătorişti şi poporanişti: George Coşbuc, Duiliu Zamfirescu, Ion Ciocârlan, Al.Lascarov – Moldoveanu25. La rândul lor, poeţii focşăneni se impun în presa literară din ţară. Pe Al. Călinescu îl găsim, spre exemplu, în „Pagini basarabene” – Chişinău, „Acţiunea literară”, Buzău, „Frize” – Braşov; Pavel Nedelcu în „Prepoem. Revistă de afirmare a tinerei poezii româneşti”, Bucureşti , „Provincia literară” – Câmpulung, „Abecedar. Revistă literară” – Brad. Virgil Huzum îşi publică poeziile în revistele bucureştene „Cronicarul. Revistă literară artistică, socială” (1931 – 1934), alături de George Bacovia şi Agatha Bacovia, „Îndreptar. Revistă literară modernistă”, redactată de I. M. Raşcu după plecarea sa din Focşani, 1930, „Zodiac. Revistă literară” (modernistă), redactată de I. Peltz, 1930 – 1931, „Excelsior. Revistă eclectică”, 1930 – 1931, „Ideea literară. Revistă de literatură, critică. Informaţie şi artă”, ianuarie – mai 1933, alături de Artur Enaşescu, Traian Mateescu, Pericle Marinescu, Cincinat Pavelescu, G. Călinescu, „Biletele de papagal” ale lui Tudor Arghezi, 1930, 1937 - 1938.

22 Idem, p. 534. 23 Ibidem, p. 43. 24 Ibidem, p. 59. 25 Ibidem, p. 113. 190

https://biblioteca-digitala.ro Cultura focşăneană, parte şi expresie a localismului creator (deceniile trei – patru secolul al XX-lea)

Dintre manifestările culturale şi literare focşănene ale acestor decenii, circumscrise fenomenului localismului creator, teoretizat de cărturarii sibieni, nu pot lipsi şezătorile literare, reuniunile culturale, conferinţele tematice toate cu participarea unor personalităţi de vază ale culturii româneşti. Numai demonstrativ pentru cititor şi drept argumente în sprijinul ideii tematice a paginilor de mai sus, enumerăm doar câteva, într-o anume ordine cronologică: 14 decembrie 1929 – Şezătoare literară susţinută de Societatea Scriitorilor Români, cu participarea scriitorilor Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Al. Cazaban, Gh. Brăescu, Victor Eftimiu şi alţii 26; serbarea comemorativă „Duiliu Zamfirescu”, din 23 octombrie 1932, cu participarea lui Marin Simionescu – Râmniceanu, din partea Academiei Române şi a poetului Ion Pillat din partea Societăţii Scriitorilor Români 27, reuniunea literară, organizată de Pamfil Şeicaru, directorul Ziarului „Curentul” cu titlul „Un romantic convertit la clasicism: Duiliu Zamfirescu”, însoţită de un recital din poezia scriitorului susţinut de marii actori Ion Finteşteanu, H. Polizu, Elvira Godeanu 28. Deliberat şi, credem, suficient pentru susţinerea intenţiei, neam rezumat doar la câteva exemplificări. Viaţa culturală a Focşanilor perioadei, consemnată de mărturii documentare, publicaţii, studii, însemnări memorialistice, monografii, jurnalistică a fost cu mult mai stufoasă, cu accente valorice demne de consemnat şi în istoriografia naţională. Incontestabil, penetrarea în conştiinţa comunităţii, substratul ideatic - însemnând continuitatea în promovarea şi înrădăcinarea valorilor perene, morale, culturale, politice ale neamului

26 Ionuţ Iliescu, Horia Dumitrescu, Ctitoriile maiorului Gheorghe Pastia, Editura Pallas, Focşani, 2004, p. 145. 27 Idem, p. 205. 28 Ibidem, p. 244. 191

https://biblioteca-digitala.ro Dumitru Huţanu nostru - al conţinutului manifestărilor culturale au însemnat suportul rezistenţei şi traversării momentelor dramatice ale următoarelor decenii din istoria naţională şi europeană deopotrivă. Pentru noi important este ca, din perspectiva timpului scurs, să surprindem şi să circumscriem această realitate culturală locală unui fenomen general, ca expresie a vitalităţii şi creativităţii segmentului uman focşănean în nişte decenii de tranziţie spre o nouă etapă a existenţei neamului. Din această perspectivă, această pagină de istorie poate fi înţeleasă şi ca o lecţie pentru prezent. Dacă acceptăm ciclicitatea, cu fireasca spirală a progresului civilizaţiei umane, esenţializate, deceniile trei–patru ale secolului trecut se regăsesc în primele două decenii ale secolului nostru, decenii de tranziţie, de răsturnări pe scara valorică, de criză existenţială şi, implicit, culturală. Şi, în aceste circumstanţe, fenomenul localismului creator s-a făcut din nou prezent în viaţa comunităţilor umane regionale. În acest sens, doar câteva mărturii ne justifică afirmaţia. Cum altfel poate fi înţeleasă şi evaluată activitatea Muzeului Vrancei sau a Bibliotecii judeţene „Duiliu Zamfirescu” spre exemplu. Muzeele ca atare, cu aspectele lor expoziţionale, dar, mai ales, cercetarea ştiinţifică şi documentară, materializarea printr-o activitate publicistică cu o certă valoare istoriografică naţională prin sădirea şi consolidarea de simţăminte civice şi morale, într-o deplină interdependenţă cu trecutul şi valorile sale, sunt mărturiile unui localism creator de început de secol XXI. Un localism creator atât de necesar unui timp de dramatică confruntare dintre naţional şi globalizare pentru supravieţuire într-un viitor încă incert. Un localism creator care, cumulat la întreg spaţiul geografic şi uman românesc, poate şi trebuie să justifice şi să asigure perenitatea naţionalului ca identitate într-o lume difuză a globalizării.

192

https://biblioteca-digitala.ro

COMUNITATEA ISRAELITĂ DIN FOCŞANI ÎNTRE ANII 1931 - 1940

Angel Tîlvăr

Din punct de vedere instituţional, la nivel central, viaţa comunităţilor de evrei din România a fost marcată de existenţa Clubului Naţional Evreiesc. În 1936, conlucrarea dintre Partidul Evreiesc din România şi Uniunea Evreilor din România a dus la înfiinţarea Consiliului Central al Evreilor din România. Tot acum s-a format şi Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România 1. Recensământul din 1930 a evidenţiat faptul că evreii reprezentau 4,2 % din populaţia ţării (756.930 din 18.000.000). În Europa, România se situa din acest punct de vedere, pe locul al treilea, după URSS şi Polonia 2. În 1932, datele statistice arătau că în Focşani trăiau 3.133 evrei, reprezentând 11 % din populaţia oraşului 3. Peste numai opt ani, populaţia evreiască din Focşani număra 4.500 de suflete 4. Ca urmare a nemulţumirilor manifestate de unii membri ai Comunităţii Israelite faţă de preşedintele în exerciţiu al acesteia, David Falutz 5, la 30 aprilie 1933 sunt organizate noi alegeri, desfăşurate la Şcoala Israelită de Băieţi. Din 1.173 de votanţi au participat 818, câştig de

1 Florin Petrescu, Istoria evreilor. Holocaustul, Ediţia a II-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007, p. 39. 2 Ibidem, p. 42 - 43. 3 N. Al. Rădulescu, Călăuza oraşului Focşani, în „Milcovia”. Revistă regională de studii, Anul III, vol. 1 - 2, 1932, p. 114. 4 Ştefan O. Neagu, Focşanii şi Ţinutul Putnei - Leagăn al iudaismului românesc, Editura Rafet, Râmnicu - Sărat, 2010, p. 68. 5 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 82 / 1933, f. 1.

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr cauză având doctorul A. Seiffert, H. Israel, Strul Ilovici, Moritz Feller, Lazăr Filderman, Moritz Solomon, Oscar Haimovici, Lazăr Singer, Bernard Davidovici, B. Stenlovici, dentiştii B. Flitman, S. Fucsman David Sternberg, Michal Moscovici şi David Rosin. Ca membri supleanţi au fost numiţi: Avram Rosenştein, Elias Davidescu, M. Bitman, I. Finchelştein, Talig Leibovici, Herman Marcus, Ioil Margulius, Iancu Kaufman, H. Abramovici, Herman Goldemberg, Natan Schwartz, Iţic Sigmund, Steinrich Colman, Bernard Moseivici şi Marcel Rosseştein 6. La puţin timp după instalarea Comitetului de epitropi, funcţiile de conducere în cadrul acestuia aveau să fie ocupate astfel: doctorul A. Seiffert - preşedinte; Strul Ilovici şi H. Israel - vicepreşedinţi; Lazăr Filderman - casier; Oscar Haimovici - secretar; Moritz Feller, dentistul S. Fuxman şi David Sternberg - cenzori controlori 7. După nouă luni de activitate, în decembrie 1933, acest Comitet avea să fie înlocuit cu o Comisie Interimară, condusă de doctorul B. Flitman, în care figurau David Falutz, Michel Moscovici, Meilich Iancovici, Strul Ilovici, Isac Kolman, Herman Marcus, Marcel Rosenştein, Iancu D. Leibu, Natan Şvartz, Frederich Iosupovici, Iancu Kaufman, Lazăr Singer, Samuel Laub şi Lupu Swartz 8. În octombrie 1934, o altă Comisie Interimară i-a luat locul 9. În urma alegerilor din 12 mai 1935 10, în fruntea Comunităţii Israelite au ajuns David Wasserman, H. Israel, W. Mintzer, L. Filderman, M. Moscovici, I. Kisner, I. O. Haimovici, I. M. Sulitzer, S. Haimovici, I. Zosmer, B. Davidovici, F. Aromovici, D. Rosin, Leon Körner şi avocatul I. B. Iancovescu 11. David Wasserman a devenit preşedinte, ca secretar fiind ales Willy Mintzer 12.

6 Ibidem, f. 6. 7 Ibidem, f. 14. 8 Ibidem, f. 17 - 18. 9 Ibidem, dosar nr. 114 / 1934, f. 1. 10 Ibidem, dosar nr. 114 / 1935, f. 1. 11 Ibidem, f. 30 - 30 verso. 12 Ibidem, f. 2. 194

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

Instalarea noului Comitet s-a făcut în prezenţa lui Radu Săveanu, preşedintele Comisiei Interimare a oraşului Focşani, a lui Ioan Romanoai, secretarul Primăriei focşănene, a lui Vasile Ţiroiu, prefectul judeţului Putna şi a membrilor Consiliului Comunal Focşani. După validarea alegerilor şi depunerea jurământului celor aleşi în faţa rabinului Köfler 13, autorităţile locale au promis Comitetului Epitropiei Comunităţii Israelite sprijinul solicitat, cerându-i în schimb, fapte care să dovedească hărnicie, energie, pricepere şi corectitudine 14. La 28 iulie 1936, în urma demisiei Comitetului aflat la conducerea Comunităţii Israelite, a fost numită o nouă Comisie Interimară, din care făceau parte Melih Iancovici, M. I. Rabner, H. M. Goldenberg, Herz Iacobson, Leon Marcovici, Herman Schvartz, Leon Rosner şi H. L. Segall 15. La 13 noiembrie 1936 a fost desemnată câştigătoare singura listă de candidaţi depusă cu respectarea tuturor normelor legale, pe care erau înscrişi Heinrich Israel, Lazăr Filderman, Isidor Kisner, doctorul Blum, Herşcu Litman, Oscar Haimovici, Iosif Sulitzer, Marcu Rosenştein, Talic Cohn, Jean Rosner, Filip Aronovici, Bernard Davidovici, Siman Mendel, Leibu Marcovici şi Adolf Schwartz 16. Melih Iancovici avea să fie numit preşedinte, M. I. Rabner şi Herz Iacobsohn - vicepreşedinţi, acelaşi M. I. Rabner - secretar general, Meleh Iancovici - preşedintele secţiei administrative, în fruntea secţiei cultului şi secţiei asistenţei sociale fiind numit H. L. Segall 17. După nici o lună de zile de la instalare, la 7 decembrie 1936 şi acest Comitet avea să fie înlocuit de o Comisie Interimară, având următoarea componenţă: H. Israel - preşedinte; Lazăr

13 Ibidem, f. 48. 14 Ibidem, f. 48 verso. 15 Ibidem, dosar nr. 111 / 1936, f. 1. 16 Ibidem, f. 6 verso. 17 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 108 / 1936, f. 198. 195

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Filderman şi Melech Iancovici - vicepreşedinţi; Iosef Sulitzer - casier; Oscar Haimovici - secretar general şi M. Rappaport - casier - ajutor; Herman Littman, Isidor Vismer, Iancu D. Leibu şi Ţalic Cohn - membri. Au mai fost cooptaţi la conducere doctorul H. Blum, Marcu Rozenstein, farmacistul Jak Idelovici, B. Davidovici, Filip Abramovici, Adolf Schwartz, Mendel Rappaport, Leon Marcovici şi M. Simon 18. La 16 mai 1938, în fruntea Comunităţii Israelite din Focşani ajunge o nouă Comisie Interimară avându-l la conducere pe Adolf Rosner 19. Din Comisie făceau parte comercianţii Rudolf Neiger, Adolf Rosner şi Poitaş Simon, medicii Moise Solomon şi Bernard Flitman, farmacistul Rudic Avram, avocatul Avram Zilberman, croitorul Filip Aronovici şi podgoreanul Iosef Segal 20. La 11 iunie 1938, Adolf Rosner a demisionat, fiind înlocuit cu Rudolf Neiger 21. Vicepreşedinţi aveau să fie farmacistul Rudic şi I. W. Segal; secretar general - Simon Poitaş, casier general - H. Iacobsohn, casier administrativ - Mendel Rappaport; cenzori - Samoil Laub, Moise Davidsohn şi A. M. Leibovici; membri numiţi - avocatul A. Zilberman, doctorul B. Flitman şi A. Rosner; membri cooptaţi - Micu Brauştein, V. Cojocaru, H. Schwartz, Şloim I. Leibu, Moritz Moscovici, Strul Natansohm, I. Leibovici, Marcu Grünberg, Iancu D. Leibu 22. În decembrie 1939, la conducerea Epitropiei aveau să fie numiţi doctorul Silberman (preşedinte), Simon Poitaş (secretar general), Iancu Schecter şi I. W. Segall (vicepreşedinţi), casier A. Leibovici, Arthur Lazarovici şi Moritz Vogel (cenzori) 23, Leon Bercu, I. M. Leibovici, Leon Rosner, W. Cojocaru, Michal Braunştein, David Rosin, Lazăr Feldman şi Sloim I. Leibu - membri 24.

18 Ibidem, f. 314. 19 Ibidem, dosar nr. 125 / 1938, f. 150. 20 Ibidem, f. 145. 21 Ibidem, f. 154. 22 Ibidem, dosar nr. 110 / 1938, f. 291. 23 Ibidem, dosar nr. 98 / 1939, f. 316. 24 Ibidem, f. 264 - 264 verso. 196

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

La 31 decembrie 1940, Comunitatea avea în frunte o Comisie Interimară alcătuită din 13 persoane; preşedinte era S. A. Blocher, fost magistrat, iar vicepreşedinte, doctorul B. Carniol, în timp ce funcţia de secretar era ocupată de Horaţiu Copolovici 25. La 26 mai 1935 a fost votat bugetul Comunităţii, care a fixat, atât pentru venituri, cât şi pentru cheltuieli, suma de 1.190.000 lei. Dintre aceştia, 150.000 lei urmau să rezulte din contribuţia directă plătită lunar de fiecare evreu major în parte 26. În presa evreiască locală au apărut o serie de articole referitoare la problemele financiare ale Comunităţii, în special cu privire la plata taxelor de către membrii acesteia. Unul dintre ele făcea referire specială la contribuţiunea directă: „Ce înseamnă contribuţiune directă ? Este o cotizaţiune anuală, pe care fiecare evreu major, este obligat s-o plătească Comunităţii în mod direct. De la această cotizaţiune nu se poate sustrage nimeni. Vor trebui s-o suporte toţi cari pot plăti, tânăr şi bătrân - dar mai ales cei înstăriţi. Prin generalitatea ei şi mai ales prin faptul că va fi suportată în special de către cei înstăriţi, această dare, capătă un caracter profund democratic, - de justă repartiţie a contribuţiei populare la sarcinele Comunităţei, - caracter, pe care, din nefericire, nu-l au şi celelalte surse de venituri cari alimentează budgetul nostru. Creiarea şi aplicarea urgentă a acestei surse de venituri este de o imperioasă necesitate. Motivele cari legitimează urgenţa aceasta sunt: slăbirea catastrofală a veniturilor Gabelei şi instituirea unui impozit care să nu mai aibe caracterul injust şi apăsător pentru straturile nevoiaşe ale populaţiunei noastre.

25 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 68. 26 Buletinul Comunităţii Evreilor din Focşani. Organ de informaţiune şi îndrumare a obştei noastre, Anul I, nr. 1, Focşani, 1 iunie 1938, p. 3. 197

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Dela 1930 încoace, veniturile Gabelei au scăzut în chip dezastruos. Tăierea păsărilor, care în 1930 a produs lei 523.000 a scăzut sub jumătate. Taxa pe carnea cuşer, la fel: dela 450.000, la 180.000 lei. Aceste scăderi enorme au lăsat goluri şi creiat adaosuri cari trebuesc umplute şi împlinite. Nevoile gospodăriei noastre colective nu pot fi reduse în asemenea proporţii. Şcolile nu pot fi suprimate. Asistenţa socială, în asemenea vremuri de mizerie cumplită, trebuie să fie mai activă şi să aibe la dispoziţie mijloace de ajutorare mai vaste. Ori, de un an şi jumătate, fondurile alocate Asistenţei sociale, adică ajutorării nevoiaşilor şi suferinzilor, au fost complect suprimate. Noi am venit să repunem Comunitatea pe drumul ei bun şi adevărat. Ne-am luat de bună voie o sarcină grea. Însă atragem atenţia populaţiei, că fără ajutorul înţelegător, eficace şi rapid, al tuturor, n-o vom putea duce. Avem cu toţii datoria să facem sacrificii pentru patrimoniul nostru comun. În casa noastră comună trebuie să aducem toţi aportul nostru, banul nostru, destinat să întreţină gospodăria marei noastre familii: Comunitatea. Dela contribuţiile indirecte (consumul cărnei cuşer şi tăierea rituală a păsărilor) cei neînţelegători dintre înstăriţii noştri se puteau sustrage. Mijloc eficace de control nu era posibil şi „gloaba” rămânea să fie suportată mai mult de cei nevoiaşi. Dela contribuţia directă, egal aplicabilă şi lesne de controlat, nu se poate eschiva nimeni. Dela 1 Iunie, încasatorii noştri vor porni să încaseze, lunar, aceste contribuţii. Ele sunt mici şi neînsemnate. Dar plătite de toţi, la vreme, cu bunăvoinţă, ne vor fi de mare ajutor şi vor folosi tuturora. Şi facem aci acest apel suprem: Evrei, faceţi-vă datoria către Comunitate, pentru voi şi copiii voştri !” 27. De altfel, un Apel cu litere de-o şchioapă glăsuia astfel: - „Evrei, gândiţi-vă:

27 Ibidem, p. 1 - 2. 198

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

Comunitatea este marea Voastră familie. Ea are în grije o gospodărie publică vastă, care este a noastră a tuturor. Ea are datoria să uşureze poveri şi să suporte suferinţi colective şi individuale cari se ivesc zilnic în viaţa obştei noastre. Cu ce vreţi să facă această mare operă de gospodărie şi asistenţă ! Evrei, ajutaţi comunitatea ! Săriţi în ajutorul familiei Voastre comune ! Plătiţi-vă contribuţia directă !” 28. În alt loc, se atrăgea atenţia tuturor cititorilor: „Evrei fiţi atenţi: Fără contribuţia voastră directă, Comunitatea nu poate să existe !” 29. Cerându-se plata la timp a acestei taxe, într-un alt articol referitor la acest subiect se spunea: „Cu începere dela 1 Iunie, încasatorii Comunităţii vor porni la încasarea contribuţiunilor lunare directe. Toţi contribuabilii evrei cari vor fi vizitaţi, sunt rugaţi să plătească această contribuţie. Spre a ne scuti pierdere de vreme şi cheltueli inutile, cei cari o pot face, sunt rugaţi să plătească această contribuţie, pe timp de 3 sau 6 luni. Toţi cei vizitaţi vor primi o fişă de impunere, în care se va cuprinde suma anuală, eşalonată lunar, la care au fost impuşi. În caz când cineva crede că impunerea este prea mare faţă de resursele sale, va supune observaţiunile sale, în scris, în termen de 15 zile, la Cancelaria Comunităţii. O comisiune compusă din 3 epitropi, va cerceta aceste obiecţiuni în termenul cel mai scurt şi va da satisfacţie, de va fi cazul, contribuabilului reclamant. Adresăm însă tuturor, un apel stăruitor de a nu refuza plata acestor contribuţiuni. Situaţiunea financiară a Comunităţii este atât de zdruncinată încât nu-i mai este permis nici unuia dintre noi să caute

28 Ibidem. 29 Ibidem. 199

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr motive de tergiversare şi de sustragere de la datoria imperioasă a momentului care este: plata contribuţiei directe” 30. În permanenţă, evreii erau îndemnaţi să se achite de această obligaţie financiară, atât de importantă, nu doar pentru problemele de ordin cultural, ci şi pentru cele legate de asistenţa socială: „Evrei, Vreţi să aveţi o Asistenţă Socială care să uşureze în parte grelele nevoi şi să aline apriga suferinţă cari sufocă viaţa populaţiei noastre nevoiaşe ? Plătiţi lunar Contribuţia voastră directă !” 31. Sau: „Evrei, Salvarea Comunităţii noastre este Contribuţia directă lunară. Plătiţi-o fără întârziere ! Contribuţia voastră MICĂ salvează marele nostru patrimoniu obştesc !” 32. În cel de-al doilea număr al Buletinului Comunităţii Israelite din Focşani, apărut la 1 iulie 1935, se subliniază clar faptul că plata acestei taxe trebuie să fie dovada spiritului solidar al evreului de aici şi de pretutindeni: „Trebuie să mărturisim dela început, că am încercat în cursul ultimelor două săptămâni o mare satisfacţiune. Această satisfacţie constă în faptul că populaţia evreească, prin felul cum răspunde la apelul făcut de noi pentru plata contribuţiei directe, a dovedit că înţelege seriozitatea şi imperioasa necesitate a nouei contribuţiuni şi că apreciază munca şi strădania noastră, pe care o cheltuim zi de zi şi ceas de ceas, pentru ridicarea instituţiei noastre fundamentale Comunitatea şi a aşezămintelor ei. Azi, după ce am păşit pe teren, avem siguranţa că, în scurtă vreme, contribuţiunea directă va izbândi să devină şi cea mai sigură sursă de venituri a Comunităţii. Fraţii noştri cei buni şi mulţi, cari în toate împregiurările au simţit cotul solidarităţii evreeşti, plătesc cu voie bună şi cu dragă inimă noua contribuţie. Vremurile aprige, de grea şi strivitoare criză

30 Ibidem, p. 2. 31 Ibidem, p. 3. 32 Ibidem. 200

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940 economică, prin cari trecem, nu constituie o piedică. În apărarea Comunităţii şi în susţinerea ei, evreul se simte solidar şi dator. E o datorie pe care înţelegem să ne-o îndeplinim, fără perceptori şi fără jandarmi, mânaţi numai de forţa interioară a conştiinţei noastre şi călăuziţi de puternicul instinct de conservare naţională, care ne-a menţinut, tari şi teferi, de-alungul mileniilor de fapte grele şi de suferinţi strivitoare. Întotdeauna, de-alungul istoriei, imperativul solidarităţii, care se menţine mereu viu şi activ în conştiinţa noastră, ne-a fost salvatorul unic din toate nevoile şi nenorocirile. Şi suntem siguri că împrejurările grele prin care trece azi Comunitatea noastră, acest admirabil simţ evreesc de solidaritate şi jertfă care se manifestă din nou, va duce în scurtă vreme la salvarea şi întărirea instituţiei fundamentale a vieţii noastre colective. Întâlnim însă în acţiunea noastră de verificare a conştiinţei şi solidarităţei evreeşti, evrei cari şovăe, cari precupeţesc dania ce li se cere pentru susţinerea şi întărirea patrimoniului comun. Sunt cei cari se aşează afară din rânduri, pe delături. Sunt „huhămii” noştri, chibiţii şi paraziţii vieţii noastre colective. Sunt acei cari vor să fie evrei, fără ca acest evreism să-i doară sau să-i coste ceva. Cu aceştia vom avea puţin de lucru, dar sperăm că, în cele din urmă, vom reuşi să-i aducem pe calea cea bună. În orice caz, e bine să-i lămurim de pe acum că nu înţelegem să tolerăm de azi înainte în sânul obştei noastre, evrei cari să nu-şi îndeplinească datoriile elementare pe care le au faţă de Comunitate. Împotriva celor recalcitranţi şi neînţelegători, unii din ei chiar foşti epitropi şi intelectuali, suntem hotărâţi să procedăm în cele din urmă, cu toată severitatea. Dacă ei înţeleg să se excludă dela efortul comun pe care îl facem pentru susţinerea şi întărirea instituţiei noastre fundamentale îi vom exclude noi din Comunitatea noastră şi dela orice manifestare evreească. Nu vom tolera de azi înainte evrei numai cu numele şi cu << deiăs >>, - ci vom pretinde şi impune tuturor să fie evrei cu sufletul şi cu fapta. Cei cari nu vor înţelege şi vor persista, vor avea de suportat consecinţele atitudinei lor.

201

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Sperăm însă că fraţii noştri, chiar cei mai puţin pătrunşi de simţul datoriei şi al solidarităţii evreeşti, vor înţelege şi vor reveni” 33. Criticându-i vehement pe cei care refuzau să achite contribuţia directă, calificându-i drept „celule parazitare” 34, avocatul Ianconescu afirma: „A întreţine un cult religios, a contribui pentru menţinerea învăţământului de limba ebraică, a sprijini o operă de asistenţă socială, sunt acte menite de a lustrui şi satisface pe omul şi pe evreul din noi. De aceea munca desfăşurată de administratorul bunului obştesc, într-o comunitate evreească, va fi cu atât mai grea, cu cât împregiurul său indivizii vor fi mai cuprinşi de bucuria nevoilor animalice şi mai depărtaţi de grija intereselor umane cari asigură educarea tinerelor generaţiuni şi întărirea edificiului nostru moral şi naţional. Pentru a uşura această muncă, am convingerea că adoptând mijloace practice, se poate apropia un interes uman obştesc, grăbind succesul său, prin suprapunerea acestui interes, peste interesul animalic al evreului rău şi recalcitrant. Iată în ce senz: Epitropia Comunităţii din Focşani, a introdus pe drept cuvânt, sistemul taxelor directe. Evreii cu simţul conştiinţei nealterat, vor înţelege, vor aproba şi vor răspunde cu dragă inimă. Evreii cari prin treburile Comunităţii nu văd posibilitatea de a-şi îndestula vreo nevoe personală imediată, vor refuza contribuţiunea pentru şcoală, cult şi binefacere; nu vor întârzia să pretindă însă, avantagiile întreţinerii organizaţiunii obşteşti, atunci când prilejul se va ivi pentru dânşii. Acest prilej trebuie folosit pentru a aduce pe aceşti Domni la simţul realităţii şi al interesului colectiv. Să se despărţească o parcelă în cimitir, care să se destine pentru mormintele acelora ce nu au contribuit în viaţă pentru cult şi şcoală. Să se interzică personalului comunităţii de a oficia slujbe la diferite ocazii familiare acestor membrii nesimţitori, decât în schimbul unei contribuţiuni importante în folosul obştei.

33 Buletinul Comunităţii Evreilor din Focşani, Anul I, Nr. 2, Focşani, 1 iulie 1935, p. 1. 34 Ibidem, p. 3. 202

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

Să se denunţe fără menajament prin publicarea numelui lor în buletinul comunităţii, pentru ca opinia publică, să cunoască pe acele celule putrede din organismul obştei noastre, celule, cari împiedică circulaţia sănătoasă a unui intens spirit iudaic, etc. Mândria, teama, aroganţa, sgârcenia evreilor răi, trebuesc lovite, şi exploatate pentru interesele sale superioare de către epitropie, până la formarea unei mentalităţi grefate pe conştiinţa sinceră, umană, evreească că la comunitate eşti dator să intervii cu aportul tău direct şi indirect pentru ca să înalţi mediul din care iradiază mândria unui strălucit patrimoniu moral, deci pentru ca să te înalţi pe tine însuţi. Pe bună înţelegere şi pe spiritul de sacrificiu al tuturor fraţilor noştri din oraş, se sprijină succesul operei de construcţie ce şi-a propus actualul comitet. Când în faţa bunului nostru comun evreul obştei îşi va înclina cu înţelegere fruntea, ca înaintea amvonului, atunci comunitatea va deveni iar ca în evul mediu, citadela inexpugnabilă, peste care va trece neputincioasă, urgia obscurantismului, izvorâtă din invidia ce a început să urzească la lumina zilei - în zadar - pieirea lui Israel” 35. Într-adevăr, în acelaşi număr al Buletinului sunt publicate numele celor care au refuzat plata contribuţiunii directe. Figurau aici nu doar meşteşugari şi proprietari de ateliere, ci şi comercianţi, podgoreni, medici, miniştri, proprietari de depozite şi brutării etc. 36. Din păcate, fapt greu de explicat pe bază de argumente logice, la fel au stat lucrurile şi în ceea ce priveşte plata taxelor şcolare, părinţii cu pricina dovedind lipsă de interes şi de bună voinţă faţă de Comunitate, de Şcolile acesteia şi de propriile odrasle, în ultimă instanţă 37. Numele acestor adulţi iresponsabili - care au manifestat lipsă de bunăvoinţă,

35 Ibidem. 36 Ibidem, p. 4. 37 Buletinul Comunităţii Evreilor din Focşani, Anul I, Nr. 1, 1 iunie 1935, p. 3. 203

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr promptitudine, lipsă de respect şi de solidaritate faţă de Comunitate - aveau să fie date publicităţii la 1 iulie 1935 38. În tot acest timp, graţie lui W. Mintzer, membru în Comisia Interimară a Oraşului Focşani şi a primarului Radu Săveanu, în bugetul comunal figura suma de 20.000 lei pentru întreţinerea şcolilor primare israelite 39. În 1936, populaţia israelită a răspuns mult mai prompt la solicitarea Comunităţii în ceea ce priveşte plata contribuţiunii directe 40. Tot acum, s-a decis ce orice solicitare venită la Cancelaria Comunităţii de eliberare a oricărui tip de document şcolar să fie condiţionată de plata taxelor şcolare şi a contribuţiunii directe 41. La 22 mai 1936, Epitropia Comunităţii Israelite din Focşani făcea un bilanţ al activităţii sale în perioada 1 mai 1935 - 1 mai 1936: „În aceste 12 luni, ca rezultat al unei bune şi atente administraţiuni, a intrat în cassa Comunităţii suma de Lei 1.300.000 (un milion trei sute mii). Am cheltuit: Pentru şcoli: Lei 505.000 (cinci sute şi cinci mii). La suma aceasta se cuprinde şi Lei 100.000 (una sută mii) lucrări de înzestrare şi de refacere a clădirilor. Am refăcut din nou şi văpsit acoperişurile şcoalelor, am efectuat reparaţiunile de zidărie necesare, am remontat sobele de teracotă, am văpsit gardul şcoalelor, am înzestrat o parte din clase (Grădina de copii) cu mobilier nou. Pentru cimitir şi cult: Lei 273.000 (două sute şapte zeci şi trei mii). Am refăcut pe o întindere de circa 500 metri gardul cimitirului, am reparat şi renovat carele funebre, am efectuat reparaţiuni radicale la abatorul de păsări. Pentru Asistenţa Socială: Lei 200.000 (două sute mii), în care se înglobează: Lei 80 000 pensiuni şi ajutoare fixe lunare; Lei 23 000

38 Idem, Anul I, Nr. 2, 1 iulie 1935, p. 4. 39 Idem, Anul I, Nr. 1, 1 iunie 1935, p. 3. 40 Idem, Anul I, Nr. 3, Focşani, 22 mai 1936, p. 2. 41 Ibidem, p. 4. 204

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

„Malbicsh - Arimim”; Lei 19 000 lemne la săraci; Lei 13 000 „Achnus - Kale”; Lei 10 000 Cărţi la copii săraci şi Lei 54 000 diverse subvenţii şi ajutoare ocazionale date la nevoiaşii localnici şi trecători. Pentru administraţia propriu - zisă: Lei 190 000 în care intră: salariile personalului administrativ, asigurări şi impozite, material de birou, registre, imprimate, încălzit şi luminat şi diverse alte cheltuieli ocazionale. Pentru datorii la fisc şi furnizori Lei 50 000 (cinci zeci mii). La toate acestea se adaugă lichidarea complectă a datoriei de Lei 270 000 (două sute şapte zecii mii), rezultată de pe urma administraţiunei nenorocite, făcute timp de un an numai, de comisiunea interimară în cap cu d. Flitman. * * * Acesta este bilanţul activităţii noastre în decurs de un an, la care, spre a da populaţiunei noastre suficiente elemente de apreciere şi judecată, găsim necesar să adăugăm câteva cifre comparative. Iată-le: Pentru asistenţa socială: Pensiuni şi ajutoare la săraci şi medicamente la bolnavi, haine şi cărţi la copii etc. S-a cheltuit de către fosta epitropie în anul 1934 Lei 90 000; Noi am cheltuit în 1935 Lei 200 000. Ajutoare fixe lunare s-au dat în 1934 în suma de lei 26.000. Noi în 1935 am dat Lei 63.000. Ajutoare ocazionale şi medicamente la săraci s-au dat în 1934 în suma de lei 21000. Noi am dat în 1935 Lei 64 000. Pentru şcoli (Salarii, întreţinere, reparaţiuni şi mobilier), fosta comisiune interimară a cheltuit în 1934 Lei 317.000. Noi am cheltuit în 1935 Lei 505 000. Pentru lucrări de înzestrare şi reparaţiuni imobiliare: Fosta comisie interimară a cheltuit în 1934 suma derizorie de circa Lei 25 000. Noi am cheltuit în 1935 circa Lei 150.000.

205

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr În Decembrie 1934, la izgonirea comisiunei interimare prezidate de d. Flittmann, Comunitatea era grevată de o datorie de Lei 270.000. Azi Comunitatea n-are nici o datorie de plătit şi are în cassa ei un fond de rezervă de Lei 50.000” 42. Tot în mai 1936, referindu-se la viitorul buget al Comunităţii Israelite, Epitropia afirma următoarele: „În opera de continuitate, pe care am dorit s-o stabilim la Comunitate, am întâlnit bunăvoinţa întregei colectivităţi evreeşti focşănene. Dacă n-ar fi fost decât faptul că, deşi la instalarea noastră am găsit un deficit de 30 000 lei, salarii neplătite, deficit siliţi să-l acoperim printr-un împrumut, şi numai după 6 săptămâni de funcţionare să fim în situaţia plăcută de a putea anunţa că am fost în stare să facem faţă cheltuielilor deosebit de mari în această lună şi că am achitat aproape complect datoria şi încă ar fi destul de concludent acest concurs. Mulţumind obştei pentru acest sprijin al ei vom insista asupra importanţei a două surse de venituri, ce sunt în puterea noastră, de a le influenţa: Contribuţiile directe şi Gabela. Dintr-un număr de 1.200 capi de familie, numai aproximativ 200 sunt acei care plătesc contribuţia. Pentru cei aproape 1.000 care rămân sunt cel puţin 500 care departe de-a putea plăti ceva, sunt reduşi prin starea de mizerie în care trăesc, să apeleze ei la ajutorul nostru, mai ales atunci când nevoi urgente: boală, înmormântare, survin în viaţa lor. Celor care rămân dacă vom izbuti să-i facem să plătească Comunităţii 150 lei anual, ceea ce face 3 lei pe săptămână şi nădăjduim că o vom face şi încă ar putea să aducă Comunităţii, în plus, o sumă de 70.000 lei anual. Vom depune toate eforturile ca orice evreu major, cu drept de vot la Comunitate şi care îşi câştigă existenţa să sacrifice acei 3 lei săptămânal pentru obştea din care face parte. În altă ordine de idei, scăderea catastrofală a Gabelei în cursul ultimilor ani, ne arată pe deoparte sărăcirea progresivă a masei evreeşti,

42 Ibidem. 206

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940 care consumă carne cuşer, pe de-altă parte inconştienţa păturei suprapuse care nu-şi dă seama că consumând carne nerituală comite un adevărat furt în dauna Comunităţii, pentru o economie meschină. În această direcţie vom stărui prin toate mijloacele de convingere ce ne stau la dispoziţie, ca acest furt din veniturile obştei să înceteze şi nădăjduim că vom reuşi, cu atât mai mult cu cât cei care-l practică, fac ca ţiganul care-şi fură găina de sub căciulă, comunitatea fiind silită, atunci când i se prezintă ocazia - la înmormântări - să-şi încaseze deodată sumele ce-i sunt datorate şi care altfel ar fi fost achitate cu încetul” 43. În 1937, când bugetul Comunităţii Israelite avea prevăzută, atât pentru venituri, cât şi pentru cheltuieli, suma de 12.200 lei 44, Epitropia primea de la Uniunea Comunităţilor Evreieşti din Vechiul Regat o subvenţie din partea guvernului României de 4.768 lei pentru perioada 1 aprilie 1936 - 1 martie 1937 45. În 1939, bugetul aceleaşi Comunităţi Israelite era fixat la 504.642 lei pentru venituri şi cheltuieli deopotrivă 46. Referindu-se la consecinţele nerespectării prevederilor bugetare şi nelegalizarea bugetului existent de către Epitropie, la 13 februarie 1940, Heinrich Israel, fost preşedinte al Comunităţii, opina: „Azi, Comunitatea noastră pluteşte, din punct de vedere legal şi administrativ, în plin arbitrar. Nu există la Comunitatea noastră norme legale de conducere. Fiecare aşa-zis administrator, face ce vrea şi cum vrea. Buget legal aprobat nu există.

43 Ibidem. 44 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor din Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 148. 45 Ibidem, f. 138. 46 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 110 / 1938, f. 291 verso. 207

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Oricine îşi poate închipui la ce rezultate dezastruoase poate ajunge o instituţie de mare interes public, cu un buget de circa 1.300.000 lei, când i se aplică asemenea metode de conducere şi administrare. Se plătesc lefuri la funcţionari angajaţi ilegal, în vreme ce alţi funcţionari sunt ţinuţi cu lefuri de mizerie. Asistenţa socială (ajutorarea celor nevoiaşi) care formează una din principalele îndatoriri ale Constituţiei, este complect ignorată. Populaţia noastră nevoiaşă se strînge de foame şi mizerie, fără ca actualii conducători ai Comunităţii să se sinchisească. Pentru familiile concentraţilor nevoiaşi nu s-a făcut nimic. Ori ce apel la ajutor e respins cu vorbe de ocară. Câte unul mai îndrăzneţ din sânul obştei noastre care a încercat să cheme la datorie pe aceşti epitropi lipsiţi de înţelegere şi de simţul datoriei lor faţă de obşte, au primit din partea lor răspunsul intimidant: << să taci din gură ! Noi suntem oamenii guvernului ! >>. În asemenea condiţii, oamenii tolerează răul, se desinteresează de viaţa Comunităţii, iar temeliile ei se năruie. Contribuţiile benevole, nu se pot încasa decât foarte greu. Taxele pe gabelă scad, deoarece actuala conducere nu poate da obştei îndrumarea morală şi religioasă necesară. Şi dacă veniturile Comunităţii scad, instituţiile de cult şi cultură conduse de ea decad, se ruinează. Dacă situaţia aceasta continuă, se păcătuieşte grav faţă de interesele şi nevoile de viaţă morală, culturală şi religioasă ale obştei noastre” 47. La 9 iunie 1935, Consiliul de epitropi ai Comunităţii Israelite din Focşani a decis angajarea rabinului Meyer Isacsohn din Roman ca rabin al evreilor din oraşul de pe Milcov 48. În luna mai 1936, făcându-se cunoscut faptul că de la 15 iulie Meyer Isacsohn nu va mai deservi Comunitatea Evreiască din Focşani 49, Epitropia a dat publicităţii activitatea acestuia:

47 Ibidem, dosar nr. 88 / 1940, f. 373 - 373 verso. 48 Buletinul Comunităţii Evreilor din Focşani, Anul I, Nr. 2, Focşani, 1 iulie 1935, p. 2. 208

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

„Dl. Rabin M. Isaknohn dela angajare şi până în prezent a ţinut un număr de 80 predici religioase în limbile Ebraică şi Română. Notăm pe cele mai principale: Predică la comemorarea Dr. Herzel. Predică la sfinţirea drapelului Soc. „Macabi”. Predică la aniversarea punerei pietrei fundamentale la „Sinagoga Nouă”. Pomenirea membrilor decedaţi la Prima Soc. „Fraterna”. Predică prima zi de Rosch - Haschana. Predică a doua zi de // // de Şabat - Şiva. // de Col - Nidre. // de Jom - Kipor. // de Seminath - Hutzeret. // pentru ajutorarea înfometaţilor. // la jurământ la Garnizoană 4 XII 935. // despre Hanuka. // // // // la solemnitatea îmbrăcărei copiilor săraci. Predică despre atentatul contra D-rului Niemiraver. Predică despre Hamişa Asar - Besvath. // // // // // Conferinţă despre însemnătatea purimului. // // Sabat - Agadol. Predică despre Svi şel Peisah. // // Achron şel Peisah. // cu ocazia comemorării victimelor căzute în Eretz Israel. Predică despre însemnătatea istorică a zilei de 10 Mai. Predică ţinută de ziua Eroilor. Conferinţă // // //

49 Idem, Anul I, Nr. 3, Focşani, 22 mai 1936, p. 1. 209

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Predică la depunerea jurământului sold[aţilor] evrei. // despre însemnătate de Şevuot. // // // istorică a zilei de 8 iunie. Predică la depunerea jurământului la Garnizoana Odobeşti. Conferinţă despre Nachum Sokolov. // // Th. Herzl şi Bialik. Predica despre Sabat Hazan. // // Sabat Nahmu. // la depunerea jurământului Comisiunei Interimare a Comunităţii Evreilor. Predică înainte de Slihot, Sâmbătă seară. 18 predici despre pericopa săptămânei. 7 necroloage 15 predici la cununii 3 la Bar - Mitzva. 3 diverse. 38 din acestea au fost ţinute în limba Română. 9 // // în Ebraică şi Română. 43 // // în limba Ebraică. Predicile şi conferinţele au fost ţinute la Templul Coral, Marele Templu Coral, Sinagoga Croitorilor, Sinagoga Nouă, Sinagoga Achei - Verei, la cimitir, la Garnizoană, la Comunit[ate] şi la diverşi particulari” 50. La 2 martie 1937, Moise Siegler, preşedintele Sinagogii „Leiv - Echod” trimitea Epitropiei Comunităţii Israelite din Focşani contractul de angajament încheiat de acest lăcaş de cult cu viitorul ei rabin, N. Derbaremdiger 51. Ca şi în perioada anterioară, activitatea hahamilor se desfăşura după reguli stricte, fapt dovedit de o Adresă înaintată de către Epitropie,

50 Ibidem, p. 2. 51 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 162. 210

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

Primăriei Oraşului Focşani, la 23 mai 1933: „Vă aducem la cunoştinţă că la tărea de eri 22 Maiu, Hahamii noştri care fac tăerea rituală a vitelor destinate consumului populaţiei Evreeşti şi funcţionarii noştri care supraveghează [la] această operaţiune au fost siliţi de către Dl. Medic - Veterinar Şef al Abatorului, să taie vitele unui măcelar căruia i s-a retras dreptul de a vinde carne tăiată ritual. Protestăm împotriva acestui amestec al D-lui Medic Veterinar în treburile şi administraţiunea Comunităţii noastre şi vă rugăm a lua măsuri urgente ca acest lucru să nu se mai repete” 52. În iulie 1935, în vederea controlului activităţii hahamilor, Comunitatea a instituit un „Control nou la tăierea păsărilor. Avizăm întreaga populaţiune a oraşului că cu începere de la 1 Iulie a. c. am introdus un nou sistem de control al biletelor pentru tăierea păsărilor. Pentru fiecare pasăre tăiată la abatorul de păsări, cel care o aduce la tăiere primeşte un bilet de control. Toate gospodinele evreice sunt stăruitor rugate să ceară acest cupon de control servitorilor ce revin de la abator cu păsările tăiate. Pentru fiecare pasăre un cupon cu ştampila Comunităţii, pe care se află tipărită taxa plătită. În felul acesta Comunitatea nu va fi păgubită şi gospodinele noastre vor putea controla că păsările au fost într- adevăr tăiate ritual. Cupoanele aduse de servitori, să fie imediat distruse. Făcând acest control, gospodinele noastre ne ajută efectiv în sforţarea pe care o facem de a introduce corectitudinea şi buna rânduială în gospodăria Comunităţii” 53. La 1 iulie 1935, preşedintele Comunităţii Israelite, D. Wasserman, dădea publicităţii un „Comunicat Aducem la cunoştinţa obştei evreeşti că dorinţa noastră de a pune la dispoziţia populaţiei noastre carne de vită de bună calitate şi pe

52 Idem, fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 82 / 1933, f. 10. 53 Buletinul Comunităţii Evreilor din Focşani, Anul I, Nr. 2, Focşani, 1 iulie 1935, p. 2. 211

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr un preţ accesibil tuturor, s-a isbit de coaliţia măcelarilor evrei cartelaţi, care îşi văd periclitată libertatea pe care au avut-o până azi, de a pune în consumaţiune carne de proastă calitate şi de a o vinde cu preţuri de speculă. Am redus taxa gabelei cu un leu la kg: de la lei 4 la lei 3. Am obligat să vândă carnea numai cu acest spor de preţ: Adică să adauge la preţul carnei necuşer, de pe piaţă., numai lei 3; în acest caz, carnea cuşer urmează să se vândă cu lei 17 kgr. Am obligat pe măcelari să taie vite bune. Au refuzat. Ei vor să speculeze şi mai departe. În loc de 17 lei, ei vor să vândă cu 20 lei kgr de carne. Ei vor să aibe libertatea de a vinde şi azi înainte populaţiei noastre, carnea cea mai proastă pe un preţ cât mai urcat. Acest lucru nu-l putem tolera. Am retras măcelarilor evrei: Aizic Iarovici, Burach Friechman, Iosif Brauman, Zindel Blumenfeld, autorizaţia de a vinde carne cuşer. Populaţiunea evreească este avizată să nu mai cumpere carne de la aceşti măcelari, deoarece nu mai au carne cuşer. În acest timp am luat măsuri, ca în câteva zile populaţia noastră să fie alimentată cu carne cuşer de bună calitate, la preţul oficial al pieţii, la care se va adăoga numai taxa gabelei de lei 3 la kg. În interesul ei, populaţia evreească este rugată să păstreze intact consemnul: Nici un dram de carne de la măcelarii enumeraţi mai sus” 54. În 1937, la Abatorul de păsări din strada Concordia (nr. 22 - 24) 55 îşi desfăşura activitatea şi un reprezentant al Epitropiei Comunităţii 56, probabil chiar cel însărcinat cu controlul activităţii. Pentru tăiatul păsărilor lucrau doi hahami, care aveau program zilnic între 7 - 11:30; 14

54 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 47 / 1935, f. 46 verso. 55 Idem, fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 170. 56 Ibidem, f. 135. 212

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

- 17, cu excepţia zilelor de joi (7:00 - 18:00) şi vineri (7:00 - 12:00). Programul de iarnă era modificat: 6:00 - 1100; 2:30 - 18:00 57. Dintotdeauna Comunitatea a avut şi un haham (moil) care răspundea de circumcizia făcută băieţilor nou - născuţi, ce trebuia să beneficieze şi de autorizaţie medicală; în 1935, acest serviciu era făcut de Samuil Herşcu Bosch, cantor al Sinagogii Mari din oraşul Panciu 58. În condiţiile în care în Moldova anului 1938 evreii deţineau 40,65 % din firmele comerciale şi industriale 59, nu trebuie să surprindă pe nimeni că în Focşanii anilor 1931 - 1940 rolul evreilor în aceste două domenii era deosebit de important. În 1931 s-a reînfiinţat Sfatul Negustoresc, interesele comercianţilor evrei fiind susţinute de H. Silberman 60. În 1935, B. Strulovici deţinea o Fabrică de pânzeturi cu 33 războaie şi cu 90 de lucrători, producându-se 150.000 m pânză. Fraţii Cohaner aveau Fabrica „Arta textilă”, cu 12 războaie, 20 de lucrători, producţia anuală fiind de 60.000 m pânză. La rândul lor, Iancu Feldman şi Berta Handman coordonau activitatea unei Fabrici de tricotaje cu 20 de maşini şi 10 lucrători 61. Un an mai târziu, fabrica de ţesături a lui Isidor Handman deţinea un capital de 2.900.000 lei, în timp ce ţesătoria lui B. Strulovici dispunea

57 Ibidem, f. 24. 58 Constantin Marafet, Ştefan O. Neagu, Din participarea evreilor autohtoni la dezvoltarea oraşelor Râmnicu Sărat şi Focşani (Ediţia a doua revizuită. Pentru uzul strict intern comunitar). Iniţiatori: N. Bercu, M. Rond, G. Brukmaier, Coordonatori: N. Bercu, I. Şvarţ, G. Bruckmaier. Lucrare apărută prin suportul material al familiei N. Bercu (România / Israel). În amintirea Lorei C. B., Râmnicu Sărat, Focşani, 2010, p. 83. 59 Florin Petrescu, op. cit., p. 44. 60 Ştefan O. Neagu, Nicu Mazere, Focşani. File din istoria comerţului, vol. I (1546 - 1948), Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2010, p. 174. 61 Cezar Cherciu, Focşanii. O istorie în date şi mărturii (secolul XVI - 1950), Editura Andrew, Focşani, 2010, p. 439. 213

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr de 2.600.000 lei 62. Tot la acea vreme era în activitate şi Fabrica de tricotaje şi bonetărie a lui Feldman Lazăr, în timp ce, Feldman Iancu şi Berta Handman luaseră în exploatare Fabrica de tricotaje a lui Isidor Handman 63. O bună parte a capitalului deţinut de evrei era păstrat şi valorificat de Banca de Credit Mărunt condusă de Heneoch Israel, cu un capital de 505.000 lei şi un fond de rezervă de 129.657 lei 64. Din cele cinci tipografii existente în oraş, una aparţinea unui evreu - cea a lui Isac Iacobsohm din strada Concordia nr. 18 65. Ca şi în perioada anterioară, numeroasele depozite, magazine şi ateliere meşteşugăreşti deţinute de evrei au avut domenii de activitate extrem de diverse, celor existente adăugându-se altele noi, apropiindu-se vertiginos de cifra 100 66. În anul 1934, în urma propunerilor făcute de Ministerul Industriilor şi Comerţului, un număr de 17 industriaşi şi comercianţi au primit, prin Înalt Decret Regal, decoraţia „Meritul Comercial şi Industrial”, clasele I-a şi a II-a 67, la fel stând lucrurile şi în perioada 1936 - 1938 68. În 1933, vicepreşedinte al Bursei de Mărfuri din Focşani era Jan Rosner, printre revizori numărându-se Issac P. Eisner, Max Kellerman, Pascu Eisner, Iosif Mendelovici şi Ilie Baruch. Dintre finanţiştii evrei ai timpului trebuie amintiţi Andrei Selavici (Banca „Economia” şi Societatea „Frăţia”), I. Langa şi G. Simionovici (la Banca „Milcov”) şi Alec Pompic (Banca Putnei).

62 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 125 / 1936, f. 11. 63 Ibidem, f. 51 - 52. 64 Ibidem, f. 11. 65 Ibidem, f. 106. 66 Ştefan O. Neagu, Nicu Mazere, op. cit., p. 54 - 65. 67 Ibidem, p. 58. 68 Ibidem, p. 60 - 61. 214

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

La Banca „Milcov”, cei mai puternici acţionari erau Moritz Vogel şi Isidor Hadman 69. În 1936 - an în care Al. N. Leon era preşedinte al Comisiei Interimare a Oraşului Focşani, iar Willy Mintzer unul din cei cinci membri ai acesteia 70 - numărul alegătorilor evrei din Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Putna era impresionant: la secţiunea Comerţul Mare - 99 persoane din 158 71; la secţiunea Comerţul Mic - 154 din 336 72; la secţiunea Marea Industrie - şapte persoane, dintr-un total de 11 73. În 1937, în conducerea Bursei de Comerţ s-a remarcat H. Israel 74. Un an mai târziu, numărul meseriaşilor evrei se apropia de cifra 1.000 (987 lucrători meseriaşi din peste 50 de domenii de activitate) 75. Marea criză economică nu avea cum să nu-i afecteze şi pe comercianţii şi micii industriaşi evrei. În 1931, 15 firme evreieşti (respectiv 18 asociaţi) au dat faliment 76. O parte din lucrătorii disponibilizaţi şi-au găsit de lucru, graţie intervenţiei Primăriei Focşani, în industria de morărit şi panificaţie 77. În 1932, cei 22 de comercianţi evrei care închiseseră prăvăliile Primăriei Oraşului Focşani pentru anul în curs, au solicitat acesteia scăderea cuantumului chiriei; mai mult decât atât, o parte dintre ei doreau să renunţe la afacere. În ambele cazuri motivele invocate erau

69 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 35. 70 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 125 / 1936, f. 13. 71 Ibidem, dosar nr. 121 / 1936, f. 2 - 9. 72 Ibidem, f. 14 - 27. 73 Ibidem, f. 1 - 53. 74 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 191. 75 Idem, fond Camera de Muncă Focşani, dosar nr. 49 / 1938, f. 121 - 121 verso. 76 Idem, fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 92 / 1931, f. 65 - 66. 77 Ibidem, dosar nr. 78 / 1931, passim. 215

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr următoarele: „criza care bântuie” 78, „timpul aşa de critic ... grele timpuri în care ne zbatem pentru a putea câştiga numai dările, chiria şi existenţa familiei noastre” 79, „vânzarea nu merge, neputând scoate nici cheltuielile zilnice” 80, „comerţul trece prin timpurile cele mai critice” 81. Din aceleaşi motive, în 1933, pentru cei 140 de negustori care au închiriat prăvăliile Primăriei pe un termen de trei ani de zile, chiria a fost redusă cu 20 %. Dintre aceştia, 58 erau evrei 82. Tot în acest an, Societatea „Mintzer & Fiii” a solicitat sprijin Camerei de Comerţ şi Industrie a Oraşului Focşani în vederea reducerii impozitelor şi a desfiinţării cartelurilor, doar astfel comerţul putând avea o şansă de revigorare 83. Efectele crizei s-au resimţit şi în 1934, când s-au declarat în imposibilitate de a plăti taxa pe imobil nu doar cei vârstnici şi bolnavi care nu mai puteau munci, ci şi mici industriaşi, proprietari de ateliere, de unităţi cu profil alimentar şi de alimentaţie publică, mici întreprinzători, comercianţi, proprietari de taximetre, antreprenori de hoteluri şi de cinema etc. 84. Reducerea altor taxe şi impozite au cerut în acelaşi an întreprinzătorii din industria de morărit şi panificaţie 85, comercianţii 86, farmaciştii 87, antreprenorii de hoteluri 88 şi meseriaşii 89.

78 Ibidem, dosar nr. 23 / 1932, f. 2. 79 Ibidem, f. 4. 80 Ibidem, f. 16. 81 Ibidem, f. 42. 82 Ibidem, dosar nr. 18 / 1933, f. 55 - 60 verso. 83 Ramona Miron, Criza economică din anii 1929 - 1933 în judeţul Putna, în Cronica Vrancei, vol. VIII, Coordonator: Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2008, p. 180. 84 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 19 / 1934, passim. 85 Ibidem, dosar nr. 17 / 1933, f. 93. 86 Ibidem, f. 70 - 71. 87 Ibidem, f. 77. 88 Ibidem, f. 92. 216

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

În 1935, conducătoarea Grădinii de copii a Comunităţii Israelite era Betty Baruch, cu o vechime de şapte ani 90. Un rol important în buna desfăşurare a activităţilor acestei instituţii a avut-o Asociaţia Culturală a Femeilor Evree, secţia Focşani, care acorda tot sprijinul necesar. O reprezentantă a Asociaţiei declara: „Noi urmărim prin noua grădiniţă ebraizarea copiilor, învăţându-i totodată să fie curaţi la suflet, vioi şi desinteresaţi” 91. În acelaşi an, Asociaţia înştiinţa Prefectura Putna că „Suntem pe cale să angajăm o profesoară de ebraică specializată pentru grădiniţa de copii. Această institutoare va trebui să aibă studiile şi practica necesară pentru ca educarea micilor vlăstare să se facă cât mai armonios din punctul de vedere al ebraizării. Va fi plătită integral numai de Asociaţia noastră. Comunitatea nu are această posibilitate” 92. Într-adevăr, în 1936 a fost angajată pe acest post doamna H. Wigder 93. Un an mai târziu, Rudy Herşcu a ţinut mai mult timp locul lui Betty Baruch 94. În 1937, ca în fiecare an de altfel, cei mici primeau fructe, cu ocazia sărbătorii Hamişa - Aşar 95. În 1931, Şcoala Primară de Fete a Comunităţii Israelite Focşani era condusă de Ana Vechler 96, din corpul profesoral făcând parte M. Hia

89 Ibidem, f. 94. 90 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 54. 91 Idem, fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 108 / 1936, f. 281 verso. 92 Ibidem, dosar nr. 52 / 1936, f. 38. 93 Buletinul Comunităţii Evreilor din Focşani..., Anul I, Nr. 3, Focşani, 22 mai 1936, p. 3. 94 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 13. 95 Ibidem, f. 210. 96 S. J. A. N. Vn., fond Şcoala Primară de Fete a Comunităţii Israelite Focşani, dosar nr. 17 / 1931, passim. 217

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Veidenfeld, M. Scharfson, N. Derbaremdiger, Artemiza T. Neagu - Chiriac 97 şi A. Goldenberg 98. Din 1933, funcţia de director este ocupată de A. Hoffman, care-i avea în subordine pe V. Corneliu, C. Climescu 99, B. Chivu, Ioan Popescu 100, S. Westler şi B. Baruch 101, pe lângă alţi colegi din perioada anterioară. În 1934, cadrele didactice de la această şcoală, aidoma colegilor lor de la Şcoala de Băieţi şi Grădina de copii, nu şi-au mai primit salariile de o jumătate de an 102. În 1935, aici lucrau G. Goldenberg, S. I. Şturmer, A. Vechler, Artemiza T. Neagu 103, P. Meininger 104, B. Blander 105 şi Paula Katz 106. În 1935, principala problemă a şcolilor primare israelite era scăderea numărului de elevi. Încercând să-i determine pe părinţi să-şi înscrie copiii la şcolile israelite, la 1 iulie 1935, Comunitatea Israelită dădea publicităţii următorul „Apel către părinţi Acum, când ne aflăm în pragul unui nou an şcolar, ţinem să reamintim tuturor evreilor crescuţi în spiritul, tradiţia şi cultura evreească, că cea dintăi datorie a unui părinte evreu, este aceia de a-şi da copilul la şcoala evreească. Şcoala evreească a fost creiată pentru copiii noştri, şi fiinţarea acestei şcoli este poate unica raţiune de existenţă a Comunităţii noastre.

97 Ibidem, dosar nr. 20 / 1931, f. 1 verso. 98 Ibidem, f. 13 verso. 99 Ibidem, dosar nr. 22 / 1932, f. 5. 100 Ibidem, f. 92 - 92 verso. 101 Ibidem, f. 48. 102 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 43 / 1934, f. 70. 103 Idem, fond Şcoala Primară de Fete a Comunităţii Israelite Focşani, dosar nr. 29 / 1935, f. 1. 104 Ibidem, f. 3. 105 Ibidem, f. 4. 106 Ibidem, f. 71 - 72. 218

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

Aşa că chestiunea obligativităţii pentru copiii evrei de a frecventa şcoala evreească, capătă un aspect de mare şi vital interes obştesc. De felul în care se face educaţiunea copiilor noştri, este legată marea problemă de viaţă şi existenţă în viitor a neamului nostru. Părinţii evrei să mediteze bine asupra acestui simplu şi grav adevăr. În chestiunea aceasta nu poate exista decât o singură hotărâre: Copilul evreu, la şcoala evreească. Cei cari vor face altfel, sunt părinţi şi evrei rătăciţi, cari, în mod conştient sau inconştient, fac cel mai mare rău copiilor lor, cari vor creşte cu un gol imens în suflete şi vor trăi între ai lor ca nişte străini şi dezorientaţi. E dela sine înţeles că punctul nostru de vedere fiind cel exprimat mai sus, vom lua toate măsurile şi vom face toate sforţările ca în cursul viitorului an şcolar, şcolile noastre primare şi grădina de copii să fie complect reorganizate şi puse în măsură de a putea corespunde în cât mai largă măsură scopului cultural şi educativ pentru cari au fost creiate. Vom reorganiza şi complecta cu elemente noui corpul nostru didactic. Vom extinde învăţământul religiei şi limbei ebraice. Vom organiza în aşa fel cursurile ca elevii claselor 1, 2 şi 3 să nu aibe curs decât în orele de dimineaţă. Vom consacra întreaga noastră atenţiune funcţionării şcoalelor noastre. În schimbul acestui mare efort de muncă şi energie pe care îl vom face, cerem părinţilor evrei un singur lucru: Aduceţi copiii la şcolile noastre ! Cei plecaţi, să revină. E un punct de onoare şi o datorie pentru ei” 107.

107 Buletinul Comunităţii Evreilor din Focşani, Anul I, Nr. 2, Focşani, 1 iulie 1935, p. 3 - 4. 219

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Tot în acest an, după aproape patru decenii de activitate la şcolile israelite din Focşani, Ana Wechler se retrage din activitate 108. Colegii noi, veniţi în 1936, au fost: R. Klausinberg, Hermine Iacobsohn, C. Losneanu 109. În acest an, elevii cu rezultate meritorii la Limba Română şi Limba Ebraică au primit „Premiul Wasserman” (cu sume cuprinse între 200 şi 500 lei) 110. La 13 martie 1936, cursurile au fost suspendate, având loc înmormântarea colegei de la Grădina de copii, Bethy Baruch 111. La 1 iunie 1936, copiii au plecat în excursie 112. În prima decadă a acestei luni, au avut loc mai multe serbări, prilejuri pentru eleve de a participa la Te-Deum-uri, de a interpreta cântece ocazionale şi de a merge în procesiune la cimitir 113. În prezenţa autorităţilor locale şi a deputatului Radu Săveanu, şeful Organizaţiei Judeţene Putna a Partidului Naţional Liberal, la 20 septembrie 1936, a avut loc ceremonia deschiderii cursurilor la şcolile israelite din Focşani 114. Înacel an, la şcolile primare israelite s-au înregistrat din nou restanţe la plata salariilor cadrelor didactice 115. În 1937, pentru şcolile israelite din Focşani urmau să se achiziţioneze diverse materiale didactice şi două sobe de tablă 116. La

108 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 173. 109 Idem, fond Şcoala Primară de Fete a Comunităţii Israelite Focşani, dosar nr. 3 / 1936, f. 1 - 1 verso. 110 Ibidem, filă nenumerotată. 111 Ibidem, f. 62. 112 Ibidem, dosar nr. 32 / 1936, f. 88. 113 Ibidem, f. 91 - 92. 114 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 108 / 1936, f. 197. 115 Ibidem, f. 313. 116 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 220. 220

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

Şcoala Primară de Fete erau în activitate cadre noi, precum Hermine Jacobsohn 117, C. Surdu 118, H. Pavelescu 119, director fiind R. Gheber 120. Toţi aceştia au coordonat serbările prilejuite de Ziua Unirii - 24 Ianuarie 121, Ziua Regelui - 10 Mai 122, Ziua Eroilor - 2 Iunie 123 şi Ziua Restauraţiei 124. Toate aceste evenimente implicau cuvântări, recitări, coruri, lecturi, jocuri ocazionale 125 şi Te Deum-uri 126. La 20 iunie 1937, serbarea de sfârşit de an a şcolilor primare israelite, desfăşurată în prezenţa autorităţilor civile şi părinţilor, a cuprins în program coruri româneşti şi ebraice, declamaţii, două piese de teatru - una românească şi una ebraică, dansuri naţionale şi distribuirea premiilor 127. În anul următor, conducerea Comunităţii Israelite, referindu-se la problemele cu care s-a confruntat în legătură cu buna desfăşurare a activităţii şcolilor primare, amintea despre restanţele salariale, despre reparaţiile făcute şi despre asigurarea lemnelor de foc pentru încălzit. Dar cea mai serioasă problemă rămânea aceea a scăderii numărului populaţiei şcolare: „Ceea ce este mai dureros e că populaţia noastră şcolară descreşte văzând cu ochii; acest lucru ne face să credem că mare parte din coreligionarii noştri nu văd cu ochi buni şcoalele Comunităţii evreilor; am ajuns la situaţia că de unde altădată clasele erau suprapopulate, azi să fim obligaţi a face clasa I-a mixtă deoarece nu se

117 Ibidem, f. 18. 118 S. J. A. N. Vn., fond Şcoala Primară de Fete a Comunităţii Israelite Focşani, dosar nr. 34 / 1937, f. 7. 119 Ibidem, f. 23. 120 Ibidem, f. 7. 121 Ibidem, f. 48. 122 Ibidem, f. 79. 123 Ibidem, f. 90 verso. 124 Ibidem, f. 92. 125 Ibidem, f. 48. 126 Ibidem, f. 79. 127 Ibidem, dosar nr. 32 / 1936, f. 94. 221

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr pot face două clase cu numai 48 copii. Răul descris mai sus trebue căutat în organizarea defectuoasă dată şcolilor noastre în ultimii ani; politica de club forma criteriul de alegere a institutorilor; fiecare membru din Comitet putea aduce un neam la şcoală pentru a preda fără a se ţine seama de cunoştinţele didactice şi pedagogice ale acestora. De multe ori la o singură clasă se schimbau doi şi chiar trei institutori într-un singur an, ceea ce natural făcea pe părinţi ca în anii următori să ne ocolească şcoala” 128. Un an mai târziu, la Şcoala Primară de Fete îşi desfăşurau activitatea N. Derbaremdiger, I. Altarovici, Artemiza Neagu 129 şi Fr. Wigder 130. În 1940, clădirea şcolii din zid masiv avea 20 încăperi, fiind acoperită cu tablă. Suprafaţa construită era de 467 mp, anexele având 108 mp. Valoarea şcolii (clădire şi teren) era estimată la 1.042.000 lei 131. Ca şi în perioada anterioară, după terminarea ciclului primar de învăţământ, un număr important de eleve îşi continuau studiile în vederea calificării într-o meserie, urmând cursurile Şcolii Profesionale de Fete Focşani 132 şi cursul profesional de ucenice 133. În perioada 1933 - 1940, un număr de 418 eleve evreice au urmat cursurile Liceului de Fete din Focşani 134, alte 97 de coreligionare fiind înregistrate, în aceeaşi perioadă, la Liceul Industrial de Fete 135.

128 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 110 / 1938, f. 291. 129 Idem, fond Şcoala Primară de Fete a Comunităţii Israelite Focşani, dosar nr. 40 / 1939, f. 14. 130 Ibidem, f. 49. 131 Bogdan Constantin Dogaru, Evreii din Vrancea în timpul Holocaustului. Documente. Cu o prefaţă de Liviu Rotman, Ediţia Hasefer, Bucureşti, 2011, p. 40. 132 S. J. A. N. Vn., fond Şcoala Profesională de Fete Focşani, dosar nr. 7 / 1933, passim. 133 Monografia Judeţului Putna, Tipografia şi Legătoria de cărţi „Cartea Putnei” - Alex. P. Alexandrescu, Focşani, 1943, p. 203. 134 Ibidem, p. 198. 135 Ibidem, p. 199. 222

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

În 1934, destinele Şcolii Primare de Băieţi a Comunităţii Israelite Focşani erau conduse de Chivu Bella, care-i avea în subordine pe A. Hagman, G. Climescu, I. Popescu, N. Derbaremdiger 136, A. Hoffman 137 şi G. Constantinovici 138. În 1935, Şcoala intră în reparaţii 139. În acest an, cei doi institutori de limbă ebraică, ce foloseau la clasă manuale comandate în Capitală 140, îşi cumpărau lemne de la Comunitate cu plata în rate 141. În acelaşi an, această şcoală a găzduit Adunarea Generală a membrilor Băncii de Credit Mărunt 142. Un an mai târziu, la această şcoală - condusă de directorul şi institutorul I. Hoffman - lucrau profesorul de Ebraică, N. Derbarimdiger, institutorul Fr. Wigder, profesorul de Dexterităţi, Climescu şi institutoarele Ani Iancovici şi B. Chivu 143. În 1940, Şcoala Primară Israelită de Băieţi din strada Ştefan cel Mare, avea o clădire realizată din zid masiv, cu 13 încăperi, acoperiş de tablă şi o suprafaţă construită de 970 mp, din totalul de 4.400 mp donat Comunităţii, special pentru acest scop. Valoarea terenului şi a imobilului erau estimate la 1.100.000 lei 144. În perioada 1933 - 1940, nu mai puţin de 541 elevi evrei au urmat cursurile Liceului de Băieţi „Unirea” 145, iar la Liceul Comercial din Focşani, în aceeaşi perioadă, învăţau 356 de elevi mozaici 146.

136 S. J. A. N. Vn., fond Şcoala Primară de Băieţi a Comunităţii Israelite Focşani, dosar nr. 41 / 1934, f. 1 - 1 verso. 137 Ibidem, f. 2 verso. 138 Ibidem, f. 23. 139 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 235. 140 Ibidem, f. 9 - 10 verso. 141 Ibidem, f. 11 - 12. 142 Ibidem, f. 113. 143 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 108 / 1936, f. 198. 144 Bogdan Constantin Dogaru, op. cit., p. 65. 145 Monografia Judeţului Putna..., p. 192. 223

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr La Şcoala profesională de ucenici, peste 10 % dintre elevii înscrişi erau evrei 147, calificându-se în o multitudine de meserii 148. Printre profesorii de prestigiu din Focşani s-au numărat Dionisie Hanslich, care a predat Limba Germană la Liceul Comercial, Brûck David, profesor de Limba Latină şi Popovici B. Iosef, profesor de Limba Franceză, ambii slujind catedrele Liceului „Unirea” 149. În octombrie 1940, Comunitatea Israelită din Focşani a solicitat Prefecturii Judeţului Putna aprobare pentru înfiinţarea unui Liceu Mixt Evreiesc. Aceasta s-a declarat de acord cu deschiderea cursurilor la 15 octombrie 1940, cu rezerva aprobării ce trebuia dată de Direcţia Învăţământului Particular din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale 150. La acest Liceu aveau să se înscrie 155 de elevi şi eleve din Focşani şi nu numai. Astfel, au învăţat aici elevi din judeţ (Mărăşeşti, Târgu - Nămoloasa, Odobeşti, Mănăstioara) şi din afara lui (Romicea şi Moineşti - Bacău, Tecuci, Târgu Rariştea, Tutova şi Bârlad 151. Director era B. Popovici, iar secretar H. Leibovici 152. La 8 decembrie 1935, în prezenţa reprezentanţilor Primăriei Oraşului Focşani s-a inaugurat Cantina şcolară a Comunităţii Israelite, în sala Şcolii Primare de Băieţi, care se dorea a fi o „importantă operă de asistenţă socială” 153. În aprilie 1935, Cantina şi-a încetat momentan activitatea, după cum rezultă dintr-un articol publicat în presa locală: „În ziua de Duminică 5 Aprilie, cantina şcolară de sub conducerea D-lui Lazăr Singer, şi-a

146 Ibidem, p. 195. 147 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 98. 148 Ibidem, p. 105 - 106. 149 S. J. A. N. Vn., fond Poliţia Oraşului Focşani, dosar nr. 8 / 1939, f. 459. 150 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 101. 151 S. J. A. N. Vn., fond Liceul Comercial al Evreilor din Focşani, dosar nr. 1 / 1940, passim. 152 Ibidem, f. 126 - 128. 153 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 114 / 1935, f. 49. 224

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

încheiat activitatea. Cu acest prilej s-a servit copiilor ultima masă, la care au fost invitaţi toţi susţinătorii acestei instituţiuni de caritate şi asistenţă. Au participat Dnii: Radu N. Săveanu, deputat, D. Waserman, preşedintele Comunităţii, H. Israel şi Willy Mintzer vice-preşedinţi, Lazăr Singel preşedintele cantinei, Marcu Rosenstein, Mendel Rappaport, Jean Beniamin, Isidor Kisner, A. Hoffman directorul şcoalei primare de băeţi, Dna Vecsler directoarea şcoalei de fete etc. După ce li s-a servit masa copiilor, au luat cuvântul D-nii: Lazăr Singer, care a făcut o dare de seamă despre mersul cantinei şi a dat citire bilanţului încheiat, mulţumind tuturor, în numele copiilor, pentru sprijinul acordat. Radu Săveanu a relevat meritele conducătorilor cantinei, cari au ştiut să realizeze, cu mijloace mici, o operă atât de folositoare. Felicită pe conducători şi donează una mie lei în folosul cantinei. H. Israel a vorbit în numele comunităţii. D-sa a mulţumit D- lui Singer şi tuturor persoanelor cari au contribuit cu munca şi cu banul la buna funcţionare a cantinei. Adresându-se D-lui deputat Radu Săveanu, îi mulţumeşte pentru ajutorul acordat cantinei şi îl roagă să aibă mereu aceiaşi solicitudine pentru instituţiunile şi aşezămintele noastre de cultură şi asistenţă socială. Cantina şcolară şi-a încheiat activitatea, cu un bilanţ care arată un excedent de lei 5.300. Această sumă a fost depusă de către d. Lazăr Singer la Banca de Credit Mărunt din localitate, ca fond destinat pentru redeschiderea cantinei” 154. În martie 1937, Banca Centrală de Credit şi Economie din Chişinău trimitea, în contul acestei cantine, suma de 1.250 lei, destinată procurării hranei pentru copiii săraci 155.

154 Buletinul Comunităţii Evreilor din Focşani..., Anul 1, Nr. 3, Focşani, 22 mai 1936, p. 3. 225

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr În prima parte a acestui an, Cantina a avut un buget echilibrat, cheltuieli făcându-se doar în limita veniturilor (42.373 lei). La venituri figurau donaţiile în bani sau în alimente, iar la cheltuieli procurarea acestora, completarea inventarului şi soldul depus la Banca de Credit Mărunt. Printre cei 161 de donatori se numărau persoane fizice din întreaga ţară, nu doar din oraşul Focşani şi judeţul Putna, lor adăugându-li-se banii strânşi de Comunitate în urma încasărilor de la baluri şi colectelor făcute la nunţi. De asemenea, nu trebuie uitată contribuţia sinagogilor din Focşani şi a unor agenţi economici precum Fabrica de ulei „Flemming” şi Fabrica „Victoria” Marcus L. din Galaţi, Fabrica „Bega” din Timişoara şi Fabrica „Rohrlich” din Roman 156. Dacă în 1935 luau masa aici 75 de copii şi şase persoane adulte, în 1937, numărul copiilor a crescut la 94. De patru ori pe săptămână, aceştia primeau mâncăruri cu carne, în alte două zile servind feluri vegetale, desertul nelipsind niciodată (compot de prune, macaroane cu nuci, orez cu stafide, fasole cu miere sau năhut cu orez. În fiecare dimineaţă, în recreaţie se servea ceai cu pâine. Dulciurile, la rândul lor, erau nelipsite. Donaţiile veneau de la Asociaţia Joint şi de la diverse firme şi persoane cu inimă mare, precum A. Iarovici, B. Leibovici, Sura Rosenberg, Zindel Blumenfeld, A. Gropper, Ilie Grinberg, B. Spitzer, Ilie Abramovici, H. Wessmann, Pincu Barasch, H. Littmann, Mina Herşcovici, I. Herşcovici, I. Rivilis, Saul Leibu, S. Spiegelmann, M. Meerovici, Mişu Lupovici, Saul Haimovici, I. Nathansohn, V. Nicolau şi mulţi alţii 157. În 1933, funcţionau în oraşul de pe Milcov: Sinagoga Birjarilor, Sinagoga Croitorilor, Sinagoga Ahai Verei 158. În septembrie 1934, S. Ilovici, preşedintele Sinagogii Ahai Verei din strada Grigore Bălănescu nr. 72, solicită scutirea lăcaşului de cult de

155 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, filă nenumerotată. 156 Ibidem, f. 47 - 47 verso. 157 Ibidem, f. 149 - 149 verso. 158 Ştefan O. Neagu, Nicu Mazere, op. cit., p. 166. 226

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940 plata impozitelor, „întrucât până în prezent nu s-au plătit dări pentru sinagogă la comună, fiind scăzută, întrucât este o casă a noastră de rugăciune, cunoscând totodată că fondurile acestei sinagoge sunt absolut reduse, neputând face faţă altor cheltuieli ce se necesită cu întreţinerea sus zisului locaş de rugăciune” 159. Primăria Focşani nu a aprobat cererea, somând Sinagoga să achite cei 1.662 lei datoraţi 160. Un an mai târziu, Sinagoga Croitorilor din strada Miron Costin 161 trebuia să-şi plătească factura la curentul electric consumat peste cota acordată cu gratuitate 162; conducerea Sinagogii s-a plâns zadarnic Primăriei, „sinagoga noastră fiind foarte săracă, menţinându-se numai din micile donaţii făcute de enoriaşi” 163. În acel an, cultul mozaic era oficiat la Templul Coral, Marele Templu Coral, Sinagoga Croitorilor, Sinagoga Ahai Verei şi Sinagoga Nouă 164. Având urgent nevoie de bani, aceasta din urmă, prin intermediul reprezentanţilor săi, Pincu Isac şi Solomon Herşcovici, a înaintat preşedintelui Epitropiei Comunităţii Israelite, la 29 august 1935, o cerere în care se menţiona: „Cu onoare vă rugăm să binevoiţi a ne admite să trimitem un delegat al Sinagogii noastre să plaseze cărămizi, populaţiunei israelite din Focşani, acei care vin luna aceasta la cimitir. Sinagoga noastră este complectamente lipsită de fonduri şi pentru a continua cu reclădirea ei căutăm toate mijloacele pentru a strânge fonduri” 165. Epitropia şi-a dat acordul, după achitarea de către vizitatori a taxei de intrare în cimitir 166.

159 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 19 / 1934, f. 240 - 240 verso. 160 Ibidem, f. 251. 161 Ibidem, dosar nr. 108 / 1935, f. 53 verso. 162 Ibidem, f. 54. 163 Ibidem, f. 53. 164 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 162. 165 Ibidem, f. 150. 166 Ibidem. 227

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Un an mai târziu, cultul mozaic se oficia în următoarele lăcaşuri de cult: Marele Templu şi Templul Coral, ambele în strada Concordia, Sinagoga Bel Hamidrash, Sinagoga Lei Echod din strada Rozei, Sinagoga Nouă (fostă Birjarilor) şi Sinagoga Ahai Verei din strada Grigore Bălănescu, Sinagoga Croitorilor din strada Miron Costin şi Sinagoga „Unirea Sfântă” din strada Voinov 167. La 15 februarie 1936, în sala de festivităţi a Epitropiei Comunităţii Israelite din Focşani, Comitetul Sinagogii Noi a organizat o serată dansantă, încasările servind la mărirea fondului necesar lucrărilor la acest lăcaş de cult 168. Sinagogile, în ciuda dificultăţilor financiare cu care se confruntau, organizau o colectă anuală în scopuri caritabile. În 1936, Templul Coral, Marele Templu Coral, Sinagoga Nouă, Sinagoga Croitorilor şi Sinagoga Achai - Verei au strâns 9.130 lei 169. Fiecare sinagogă avea câte un consilier care o reprezenta în faţa Epitropiei. În ianuarie 1936, Solomon Mintzer era consilier la Marele Templu Coral, Mendel Rapaport la Templul Coral, D. Rosin la Sinagoga Croitorilor, I. Suliţer la Sinagoga Achai - Verei, B. Davidovici la Sinagoga Nouă şi Tahic Cohn la Sinagoga Meseriaşilor 170. În februarie 1937, continuă seria balurilor organizate de Sinagoga Nouă în vederea finalizării lucrărilor la acest edificiu distrus de un incendiu 171. În 1938, Templul Coral, administrat de o Comisie Interimară, avea o comunitate de 200 enoriaşi 172.

167 Ibidem, dosar nr. 125 / 1936, f. 150. 168 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 9. 169 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 108 / 1936, f. 314. 170 Ibidem, dosar nr. 88 / 1940, f. 379. 171 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 192. 172 Idem, fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 110 / 1938, f. 510. 228

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

În 1939, în Focşani funcţionau două Sinagogi: Sinagoga Meseriaşilor şi Sinagoga Mare 173. În 1940, Sinagoga Nouă, din strada Grigore Bălănescu nr. 28, era amplasată pe un teren de 299,20 mp, suprafaţa construită fiind de 183,15 mp 174. Aflată pe strada Rozei nr. 6, Sinagoga Leivy Echod, cu o suprafaţă construită de 140,90 mp, era amplasată pe un teren cu suprafaţa totală de 333,76 mp 175. În vederea asigurării fondurilor băneşti necesare întreţinerii cimitirului, Comunitatea percepea o taxă pentru achiziţionarea unui loc de veci. În septembrie 1935, un asemenea loc costa 10.000 lei. Şi în această perioadă, Comunitatea Israelită organiza anual, de Ziua Eroilor, un pelerinaj 176 la cimitirul aflat pe drumul spre Crâng 177. Acesta se învecina la sud cu Drumul Judeţean 2 Focşani - Ciuşlea, iar la nord, est şi vest cu proprietăţile Constanţei Ghica. Suprafaţa totală era de 39.106,18 mp, din care suprafaţă clădită 156,70 mp (locuinţa paznicului, camera mortuară, magazia şi toaleta) 178. În 1935 avea să se redeschidă Dispensarul Israelit, după cum rezultă dintr-o Adresă înaintată Epitropiei Comunităţii Israelite de către Societatea „Fraterna” din Focşani: „Dorind a redeschide dispensarul în urma expirărei vacanţei şi cum din lipsă de fonduri farmacia este complect lipsită de medicamente, respectos vă rugăm să binevoiţi a ne acorda o subvenţie de 5 – 6.000 lei pentru aprovizionarea farmaciei cu cele strict necesare.

173 Idem, fond Poliţia Oraşului Focşani, dosar nr. 8 / 1939, f. 28. 174 Idem, fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 181 / 1940, f. 3. 175 Ibidem, f. 2. 176 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 98 - 99. 177 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 81 / 1937, f. 38. 178 Ibidem, dosar nr. 181 / 1940, f. 1. 229

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Timpurile fiind enorm de critice, nu putem porni cu colectă prin oraş, care cu siguranţă ar da greş şi nici alte resurse nu avem, aşa că singura salvare de a putea menţine momentan dispensarul este contribuţia Dv. Neprimind suma cerută, nu mai putem conduce Dispensarul, aşa că vă rugăm a delega un membru al Dv. pentru a-i da în primire sub inventar, instalaţia şi farmacia. Dispensarul este singura asistenţă medicală a populaţiei nevoiaşă, din acest oraş” 179. Epitropia, din lipsă de fonduri, s-a văzut nevoită să nu aprobe această cerere 180. Farmacia de la Dispensarul „Regele Ferdinand I” era în grija farmacistului Freier, care făcea toate lucrările de laborator 181. Într-un articol publicat în 1935 în presa locală, doctorul M. Solomon, evocând decizia luată de medicii evrei din oraş în 1926, în cadrul unei întruniri la doctorul Rosin, de a da o zi pe săptămână consultaţii gratuite la dispensar, îşi exprimă regretul că aproape niciunul dintre ei nu şi-a onorat această promisiune. Mai mult decât atât, Epitropia Comunităţii Israelite a ajutat foarte puţin Dispensarul. Cu toate acestea, din 1926 şi până în 1936, numărul consultaţiilor era de 12.000, de ele beneficiind şi creştinii, în proporţie de 40 %. S-au remarcat doctorii Seiffert, Bloom şi Sobelman, semnatarul articolului fiind singurul cadru medical care nu a uitat de cele stabilite în 1926, la înfiinţarea Dispensarului. Aduce laudele cuvenite farmacistului Freier, nelipsit de la Dispensar, care a reuşit, ca prin minune, să asigure farmacia cu toate cele necesare. În 1935, pe fondul lipsei acute de medicamente, numărul consultaţiilor a scăzut simţitor. În disperare de cauză, doctorul Solomon apelează la ajutorul financiar al Epitropiei Comunităţii Israelite şi la persoanele care pot dona

179 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 132 - 132 verso. 180 Ibidem. 181 Ibidem, f. 22. 230

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940 medicamente Dispensarului, astfel acesta putând alina multe suferinţe şi chiar salva vieţi omeneşti 182. Atât doctorul M. Solomon, cât şi doctorul H. Bloom aveau specializările făcute la Paris, primul în radioscopie şi radiologie, iar cel de-al doilea în boli interne şi pediatrie 183. Dintre medicii acelor ani merită amintiţi Marcu Iustin 184, Ferdinand Meerovici, Ghert Sobelman 185, Marcu Klang 186 şi dentistul S. Focşăneanu, care a funcţionat şi la Curtea cu Juri, în 1933, alături de negustorii M. Bernstein şi Neiger Rudolf 187. Datorită crizei economice, Baia rituală a Comunităţii Israelite („Bazinul Evreiesc”) nu mai era atât de des frecventată de evrei 188. De asemenea, evreii focşăneni nu au uitat de cei bătrâni, bolnavi, fără venituri şi fără adăpost, înfiinţând un Azil de bătrâni la Dispensar. Iniţiativa a aparţinut Asociaţiei Femeilor Evree din Focşani, cu o colectă ce s-a desfăşurat în vara anului 1936 189. În februarie 1937, această Asociaţie a organizat la sediul propriu din strada Grigore Bălănescu „ceaiul pentru alimentarea fondului de deschidere a azilului de bătrâni” 190. La 11 februarie 1937 191, Asociaţia Femeilor Evree din Focşani a inaugurat Azilul de Bătrâni al femeilor Evree din Focşani, dar a solicitat şi sprijinul Epitropiei Comunităţii Israelite: „Un mănunchi de femei

182 Buletinul Comunităţii Evreilor Focşani, Anul I, Nr. 3, Focşani, 22 mai 1936, p. 3. 183 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 100. 184 Ibidem, p. 125. 185 Ibidem, p. 126. 186 Ibidem, p. 127. 187 Ibidem, p. 97. 188 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 161. 189 Ibidem, f. 215. 190 Ibidem, f. 179. 191 Ibidem, f. 195. 231

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr evreice în sufletul cărora trăeşte în mod permanent grijă pentru cei mulţi şi nevoiaşi, a reuşit, după mari sforţări, să pună în stare de funcţionare azilul de bătrâni lăsat în paragină de cei cărora li s-a încredinţat în trecut administraţiunea sa. Pentru desăvârşirea acestei opere de umanitate, se cere concursul larg şi necondiţionat al întregei colectivităţi evreeşti locale. În acest sens, intervenim pe lângă Dvs., cu rugămintea de a înscrie în budgetul instituţiunei Dvs. o sumă lunară, care să uşureze - în parte - nevoile materiale atât de mari ale întreţinerei acestui azil. Nădăjduim că apelul nostru va avea în sufletele Dv., generoase, ecoul dorit şi vă rugăm a primi încredinţarea sentimentelor noastre cele mai bune” 192. La insistenţa Asociaţiei 193, Epitropia a asigurat Azilul cu o parte din lemnele necesare 194. Azilul beneficia de o intendentă, care avea nevoie de o cameră de locuit 195. În plus, Asociaţia Femeilor Evree cerea ca una din membrele sale să aibă permisiunea de a strânge bani pentru azil cu ocazia vânzării azimei 196. Şi în această perioadă, Epitropia Comunităţii Israelite din Focşani a ajutat pe mulţi evrei cu situaţie financiară precară, indiferent dacă erau din judeţul Putna sau nu: elevi, epitropi care aveau de terminat localuri de şcoală 197, studenţi putneni 198, funcţionari bătrâni şi bolnavi 199, persoanele în vârstă cu drept de pensie şi de ajutoare, pe toţi cei în imposibilitate de a se încălzi pe timp de iarnă, pe toţi cei ce aveau nevoie

192 Ibidem, f. 140. 193 Ibidem, f. 34. 194 Ibidem, f. 119. 195 Ibidem, f. 130. 196 Ibidem, f. 136. 197 Ibidem, dosar nr. 3 / 1935, f. 5. 198 Ibidem, f. 13. 199 Ibidem, f. 66. 232

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940 de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru a putea supravieţui 200, pe copiii cu sănătate precară ce aveau nevoie de a pleca în una din coloniile şcolare din ţară 201, pe cei care nu puteau plăti taxele şcolare ale copiilor lor 202, foşti învăţători şi profesori 203, văduvele cu mulţi copii 204, pe cei care erau nevoiţi să călătorească, indiferent de destinaţie 205, pe orfani 206 şi pe cei cu dizabilităţi 207. Ca urmare a bunei organizări făcute de Epitropie, 122 de evrei din zona ocupată a Sucevei, refugiaţi după cedarea Basarabiei în iunie 1940, au fost găzduiţi de către evreii focşăneni 208. Pentru aceştia, evreii din Focşani, Panciu şi Odobeşti au strâns suma de 715.000 lei 209. În 1935, Societatea „Fraterna” din Focşani a donat 500 lei pentru evreii afectaţi de seceta urmată de foamete din Basarabia 210. O vie activitate filantropică a desfăşurat şi Societatea de Asistenţă a Doamnelor Israelite, condusă în 1935 de profesoara A. Hofman 211. Preocuparea primordială a Asociaţiei Culturale a Femeilor Evree era aceea de a organiza acţiuni caritabile în vederea strângerii de fonduri pentru evreii aflaţi în dificultate. De regulă, Asociaţia organiza baluri de

200 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 108 / 1936, f. 313. 201 Idem, fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 23. 202 Ibidem, f. 49. 203 Ibidem, f. 69, 71. 204 Ibidem, f. 68 - 69. 205 Ibidem, f. 116. 206 Ibidem, f. 1. 207 Ibidem, f. 132. 208 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 66. 209 Ibidem, p. 20. 210 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 23. 211 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 99. 233

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr binefacere, aşa cum a fost cel din 8 martie 1936, larg mediatizat: „Balul nostru care va avea loc Duminică 8 martie a. c. va constitui o surpriză. Vom căuta să oferim o reuniune cât mai plăcută şi mai distractivă, care să înlocuiască petrecerile pe care în mod tradiţional şi le face fiecare acasă, în seara de Purim. Pentru succesul balului ne-am asigurat concursul Lojei Instrucţiunea şi credem că ţinând seama de scopul Asociaţiei şi de realizările de ordin obştesc ce ne propunem să înfăptuim, vom avea din partea publicului sprijinul moral şi material pe care îl aşteptăm” 212. În vederea obţinerii unor încasări însemnate, Asociaţia încerca să mobilizeze doamnele din Comunitate într-un număr cât mai mare, prin următorul Apel: „Balul nostru trebuie să aibă o amprentă feminină. Trebue să se vadă că este dat de o asociaţie de femei. Acest lucru va reişi şi din tombola pe care nu intenţionăm să o compunem din obiecte donate de magazine ci numai din obiecte lucrate de mână sau alte lucruri donate de membrele noastre. Batiste, şerveţele, goblenuri, feţe de mese, tablouri etc. se vor încadra perfect, oricât de modest ar fi executate. Vă rugăm să şi începeţi să lucraţi obiectul ce intenţionaţi să donaţi. Suntem siguri că înţelegeţi intenţia noastră şi că veţi da urmare rugăminţei de mai sus” 213. Graţie eforturilor depuse de Asociaţie, la 28 iunie 1936, au plecat nouă copii evrei în tabăra de la Techirghiol, proveniţi din familii nevoiaşe 214. La 27 februarie 1937, aceeaşi Asociaţie a organizat un nou bal de binefacere, destinat Grădinii de copii şi elevilor care vor pleca în coloniile şcolare 215.

212 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 52 / 1936, f. 5. 213 Ibidem, f. 5 verso. 214 Ibidem, f. 38. 234

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

În ianuarie acelaşi an, Loja „Instrucţiunea” din Focşani a format o Comisie însărcinată cu strângerea şi distribuirea lemnelor necesare sărăcimii evreieşti care suferea de frig 216. La 20 februarie 1937, sala de festivităţi a Comunităţii Israelite a fost gazda balului mascat anual organizat de Secţia Focşani a Societăţii Generale a Funcţionarilor Comerciali din România 217. În acea perioadă, Societatea de Întrajutorare „Alinarea”, cu sediul în strada Lt.Tzanu nr. 3, şi-a continuat activitatea, fiind condusă de Michel Moscovici (preşedinte) şi de Moritz Solomon (vicepreşedinte), membru fondator fiind C. Veinberg 218. La acea dată, ea număra 132 membri 219, din toate categoriile sociale 220. Fondul Societăţii era păstrat la Agenţia Focşani a Băncii Naţionale a României: „destinat exclusiv ajutorării membrilor asociaţiei ... şi actelor caritabile de interes general” 221. În ianuarie 1933, Societatea „Alinarea”, având un venit de 27.572 lei, a făcut cheltuieli de 20.834 lei, excedentul înregistrat fiind de 7.238 lei 222. La 29 septembrie 1934, în sala de festivităţi a Comunităţii Evreieşti din Focşani a avut loc o întâlnire literară cu tema „Ghetto- veac XX” inspirată de romanul lui Ury Benador, consacrat vieţii evreilor din Galluth. Evenimentul a fost organizat de Organizaţia de Tineret Poporan Halutzian „Gordonia”, condusă de avocatul J. B. Ianconescu, Secţia Focşani. Au fost prezenţi o parte din membrii conducerii

215 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 197. 216 Ibidem, f. 246. 217 Ibidem, f. 186. 218 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 4 / 1937, f. 197. 219 Ibidem, f. 103 verso - 104. 220 Ibidem, f. 113 - 113 verso. 221 Ibidem, f. 130. 222 Ibidem, f. 144 - 145. 235

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Societăţii „Gordonia” din Capitală (Z. Pinkenzahn, H. Goldenberg şi S. Fenerştein) 223. La 12 şi 13 ianuarie 1935, pe scena Teatrului Comunal a evoluat trupa israelită a lui B. Adler, încasările fiind donate Sinagogii Noi din oraş, avariată de un incendiu 224. În acest an funcţiona Orchestra Tineretului Evreu din Focşani 225. La 1 şi 2 iunie 1935, trupa condusă de Cecilia Leibovici a încântat publicul evreu iubitor de teatru cu două reprezentaţii teatrale desfăşurate în aer liber 226. La 9 iunie 1935 a avut loc la Teatrul Comunal „Maior Gheorghe Pastia” din Focşani serbarea tradiţională de sfârşit de an a Grădinii de copii, pregătită de odraslele aflate sub coordonarea educatoarei Betti Baruch şi a Comitetului şcolar. Din program nu lipsea - ca un element deosebit de atractiv - orchestra Grădinii de copii 227. La fel de interesante se anunţau piesele de teatru „La şcoală” (în ebraică) şi „Cenuşăreasa” (în limba română), dansul Hasidic şi cele două momente de bulet - „Picolo” şi „balet Japonez” 228. La 2 februarie 1937, Asociaţia Culturală a Femeilor Evree a organizat o şezătoare literară la Dispensarul „Ferdinand I”. Conferinţa susţinută de R. Hofman despre evreii din Abisinia a fost urmată de un program literar artistic (declamaţiuni, discursuri şi canto) 229.

223 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 43 / 1934, f. 198. 224 Ibidem, dosar nr. 121 / 1935, f. 3. 225 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 274. 226 Ibidem, f. 233. 227 Buletinul Comunităţii Evreilor Focşani, Anul I, nr. 1, Focşani, 1 iunie 1935, p. 2. 228 Ibidem, p. 4. 229 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 108 / 1936, f. 35 - 35 verso. 236

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

Şezătoarea organizată de aceeaşi Asociaţie la 16 februarie 1936, pe lângă revista presei şi un moment literar, a inclus şi conferinţa ţinută de S. Strulovici, „Teoria şi practica sionistă” 230. La 1 martie 1936, în sala Epitropiei Comunităţii a avut loc o nouă şezătoare 231. La fel s-a întâmplat şi la 10 mai 1936, când Asociaţia şi-a inaugurat noul sediu 232. La 23 mai 1936, o şezătoare literară având acelaşi organizator, a fost consacrată oglindirii oraşului Tel - Aviv în literatură 233. La 7 iunie 1936, la Teatrul Comunal a avut loc o nouă serbare a Grădinii de copii a Comunităţii Israelite. Publicul a asistat la intonarea Imnului Hatikvah de către corul copiilor, la momentul muzical al Orchestrei Grădinii de copii (un cântec popular şi două fragmente din compoziţiile lui Verdi şi Ceaikowski) şi la cele două piese de teatru „Albă ca Zăpada” şi „Motanul Încălţat” 234. La 13 iulie 1936 a avut loc un festival artistic urmat de dans, organizat de Secţia Focşani a Organizaţiei „Gordonia”. La 29 noiembrie 1936, Asociaţia Culturală a Femeilor Evree a organizat o altă şezătoare literar - artistică, prilej cu care s-a lecturat din scrierile lui Şalom Alechem, s-a recitat poezie evreiască, în încheiere servindu-se un ceai în sunetul muzicii de jazz şi al muzicii clasice naţionale interpretate de orchestra „Macaby” 235. La 12 decembrie 1936, aceeaşi Asociaţie, în colaborare cu Asociaţia Tineretului Macabist din Focşani, a organizat un festival prilejuit de sărbătoarea naţională a evreilor - Hanuka. Organizatorii

230 Ibidem, dosar nr. 52 / 1936, f. 5. 231 Ibidem, f. 5 - 5 verso. 232 Ibidem, f. 12 - 12 verso. 233 Ibidem, dosar nr. 120 / 1936, f. 35. 234 Buletinul Comunităţii Evreilor Focşani, Anul I, Nr. 3, Focşani, 22 mai 1936, p. 4. 235 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 108 / 1936, f. 280. 237

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr doreau „să păstreze coheziunea sufletească şi spirituală a membrilor comunităţii evreieşti comemorând orice eveniment important din istoria poporului nostru, mai ales că acest prilej ne oferă sărbătorirea unui moment victorios a luptelor titanice pentru menţinerea poporului iudeu, de sine stătător, în ţara sa proprie. Programul va fi compus din cuvânt introductiv, serviciu religios, cuvântare asupra însemnătăţii acestei sărbători, gimnastică, muzică, lectură, declamaţii şi un monolog. Serbarea va fi urmată de Dans” 236. La 26 iunie 1938 237, Grădina de copii a Comunităţii Israelite a prezentat o serbare la Teatrul Comunal, fondurile servind trimiterii unor copii bolnavi de tuberculoză într-o colonie şcolară 238. Un eveniment similar, în aceeaşi locaţie şi organizat în acelaşi scop, a avut loc la 4 iunie 1939 239. În această perioadă, în oraşul Focşani activitatea sionistă se desfăşoară cu o intensitate deosebită. La 26 iunie 1933, Prefectura putneană primea un Raport întocmit de Poliţia Oraşului Focşani, referitor la mitingul organizat de Fondul Naţional Evreiesc de colonizare a evreilor în Palestina la sediul Comunităţii Israelite din Focşani, în ziua precedentă: „Acest miting a fost prezidat de către Dl. Segal, avocat din Bucureşti şi la care au luat parte circa 300 persoane. A luat cuvântul Dl. avocat Ianconescu, din acest oraş, care a făcut o amplă documentare a poporului evreu de la naştere şi până în prezent. Scoate în evidenţă meritele acestui popor, din punctul de vedere al civilizaţiei, prezentând populaţia evreească din Germania ca o fracţiune de elită a poporului evreu. Critică apoi sistemul de guvernare al Cancelarului Hitler, cari, în neputinţa de a-şi executa programul său

236 Ibidem, f. 282 - 282 verso. 237 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 102 / 1938, f. 68 - 68 verso. 238 Ibidem, f. 58 - 59. 239 Ibidem, dosar nr. 90 / 1939, f. 81 - 81 verso. 238

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940 de guvernare şi pentru a-şi câştiga simpatia poporului german, s-a dedat la cele mai sălbatice agresiuni contra populaţiei evreeşti. D-sa închee, recomandând tuturor acelor ce simt evreeşte ca să înceapă acum, cu o clipă mai devreme, opera de ajutorare pentru colonizarea evreilor prigoniţi din Germania în pământul sfânt din Eretz israel. Dl. Avocat Segal din Bucureşti, în aceiaşi ordine de idei, evidenţiază sălbăticiile Hitleriste, pornite cu atâta patimă contra populaţiei evreeşti din Germania. Scoate apoi în relief meritele populaţiei evreeşti din Germania din punct de vedere economico - financiar. Face apoi biografia dispărutului „Arlosorof”, ca unul căruia i se cuvin toate meritele în opera sa pentru colonizarea evreilor în Palestina şi care a fost ucis mişeleşte de către bandele Hitleriste. D-sa conchide, cu un călduros apel către tot ce este evreu, ca să contribuie cu toţi la opera de ajutorare pentru colonizarea lor în Palestina. Obligă apoi stăruitor organizaţia Sionistă locală ca prin organele ei de conducere să pornească din casă în casă la tot ce este evreu conştient, pentru a strânge fondurile necesare, iar sumele ce vor rezulta din aceste colecte să fie înaintate Comitetului Fondului Naţional Evreesc din Bucureşti. Meetingul a luat sfârşit la orele 21, în cea mai perfectă linişte” 240. La 8 iulie 1933, Organizaţia Sionistă din oraşul de pe Milcov a susţinut la Teatrul Pastia un festival muzical - artistic, în vederea creării unui fond pentru înfiinţarea unei Biblioteci Publice care să-şi desfăşoare activitatea pe lângă şcolile primare israelite 241. În 1934, în Focşani a fost înfiinţată o secţiune a Societăţii Sioniste a Muncitorilor Evrei „Poale - Zion” din România, alăturându-se altor două organizaţii, „Hanoar Hazioni” şi „Haoved” 242.

240 Ibidem, f. 10. 241 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 88 / 1933, f. 91. 242 Idem, fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 242. 239

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr La 28 februarie 1935, Organizaţia „Haoved” a Meseriaşilor Evrei din Focşani iniţia o serie de cursuri bilunare ce aveau să se desfăşoare, de preferinţă, la Şcoala Primară de Băieţi a Comunităţii Israelite. În calitatea sa de filială a Organizaţiei Sioniste „Hechalutz”, „Haoved” a organizat aceste cursuri „din dorinţa de a da posibilitatea meseriaşilor evrei de a merge în Eretz Israel, de a-şi facilita plecarea în Ţara Sfântă, de a învăţa limba Ebraică şi de a-şi reînnoi cunoştinţele în legătură cu istoria evreilor, a Sionismului” 243. La 22 iunie 1935, Uniunea Sioniştilor Revizionişti a ţinut o conferinţă în scop de propagandă sionistă, pentru susţinerea intereselor naţionale evreieşti 244. În luna iunie a anului 1935, evreii sionişti din Focşani lansau către toţi membrii Comunităţii Israelite următorul Apel: „Comitetul Special al Fondului Naţional Evreiesc de colonizare în Eretz Israel a evreilor din Germania Fraţi evrei, Cunoaşteţi cu toţi marea nenorocire care s-a abătut asupra fraţilor noştri din Germania. Vieţi nevinovate sunt răpuse, averi agonisite cu cinste şi trudă sunt distruse. E jale şi prăpăd. În faţa acestui atentat, unic în istoria civilizaţiei umane, poporul Evreu face un nou apel la spiritul de solidaritate. Împotriva urgiei din Germania, strigătul nostru de alarmă este: Ce facem noi pentru ajutorarea fraţilor noştri ? Spre a ne consfătui în această privinţă, vă chemăm pe toţi la Marele Meeting al evreimei focşănene, convocat de Fondul Naţional Evreiesc, Loja I. O. B. B. şi Epitropia Comunităţii, care va avea loc în ziua de 25 iunie a. c., ora 6 după amiaza, în Sala Comunităţii. Facem această chemare în numele << Comitetului Special al Fondului Naţional Evreiesc de colonizare în Eretz Israel a Evreilor din Germania >>, care s-a constituit la Bucureşti şi în fruntea căruia stau:

243 Ibidem, f. 290. 244 Ibidem, f. 223. 240

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

Dr. Radu Bauberger; Şef Rabin Dr. I. Niemirower senator; Marele Rabin S. Fagure senator; Dr. Iosif Fister deputat; M. Landau deputat; Lazăr Margulies, Ernest Marton deputat; Ilie Mendelsohn - Iaşi, avocat Mayer Segall, Mişu Weisman deputat; Dr. S. I. Stern, Dr. S. Singer, Micu S. Zentler etc. Un trimis al acestui comitet central, avocatul Mayer Segall din Bucureşti, va lua cuvântul la adunarea noastră. Toţi evreii focşăneni au datoria de a participa la această manifestare de solidaritate naţională. Comitetul Local” 245. Organizaţia de Tineret Poporan Haluţian „Gordonia” a organizat, la 13 iulie 1935, la Şcoala Primară de Fete a Comunităţii Israelite Focşani, un festival artistic urmat de dans, o parte din încasări fiind donată în vederea trimiterii într-o tabără a unor elevi 246. La 23 iulie 1935 a avut loc în Focşani un miting sionist, pregătit de Organizaţiile „Haved” şi „Gordonia” 247. Trei zile mai târziu, aici a avut loc adunarea pregătitoare pentru alegerea delegaţilor ce vor participa la Congresul Sionist de la Lucerna. Evenimentul a fost organizat de Uniunea Tineretului Evreiesc. Din partea Federaţiei Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România a participat Michael Leiba, care a cerut evreilor focşăneni să contribuie financiar la reclădirea Palestinei. Alegerile sioniste de la Focşani, desfăşurate la 29 iulie 1935, au dat câştig de cauză Organizaţiei „Renaşterea”, cu 113 voturi, urmată de „Palestina Muncitoare” cu 88 voturi şi de grupul Centriştilor, cu 37 de voturi; Mizrahiştii au primit zece voturi, iar gruparea „Sfatul Iudeu” - un singur vot 248.

245 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 44 / 1933, f. 11. 246 Idem, fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 202. 247 Ibidem, f. 188. 248 Cezar Cherciu, op. cit., p. 444. 241

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr La 3 septembrie 1935, în cadrul şezătorii culturale organizate la Şcoala Israelită de Fete de filiala Focşani a Organizaţiei „Tineretul Cultural Evreesc” s-a ţinut o conferinţă despre al XIX-lea Congres sionist şi viaţa din Galuth 249. Organizaţia sionistă Keren - Hayesod a organizat la Focşani, la 18 aprilie 1936, o adunare; printre cei care au luat cuvântul s-a numărat şi soţia doctorului Solomon, care a vorbit despre rolul femeii evree la opera de reclădire a Palestinei. Acţiunea a avut un real succes, suma donată de evreii focşăneni fiind cu 50 % mai mare decât în 1935 250. În aprilie 1937, Comitetul Local al Organizaţiei Keren - Hayesod înainta Epitropiei Comunităţii Israelite din Focşani următoarea cerere: „Subsemnatul Comitet Local de „Keren Hayessod” cu onoare vă rugăm să binevoiţi a ne acorda şi în anul acesta contribuţia ce aţi binevoit a ne aloca şi până în prezent. Având în vedere situaţia gravă prin care trece astăzi Eretz Israel şi nevoile mereu crescânde pentru reclădirea ţărei noastre sfinte, respectos vă rugăm a imita exemplul celorlalte Comunităţi care înţelegând situaţia excepţională, şi-au dublat şi chiar triplat contribuţia lor obişnuită pentru Keren Haiessod” 251. La 22 aprilie 1937, Epitropia se angaja să plătească pe moment, 2.000 lei, sperând ca în toamnă să poată oferi Organizaţiei aceeaşi sumă, din nou 252. În 1939, Poliţia Oraşului Focşani raporta autorităţilor locale că „minoritatea evreească [din localitate] mai are o filială a organizaţiei Sioniste centrale - Bucureşti - al cărui scop declarat este << propaganda pentru pregătirea pionierilor, strângerea de fonduri pentru reclădirea Palestinei şi emigrarea acestora >>” 253.

249 S. J. A. N. Vn., fond Comunitatea Evreilor Focşani, dosar nr. 3 / 1935, f. 242. 250 Ibidem, f. 240. 251 Ibidem, f. 223. 252 Ibidem. 253 S. J. A. N. Vn., fond Poliţia Oraşului Focşani, dosar nr. 8 / 1939, f. 300. 242

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940

La activitatea Organizaţiei Sioniste din Focşani, face referire şi un alt Raport înaintat de aceeaşi instituţie, către Inspectoratul Regional de Poliţie „Dunărea de Jos” din Galaţi, la 12 iulie 1939: „În referire la ordinul Domniei Voastre nr. 3736 din 11 iulie 1939 în legătură cu acţiunea de cotizare prin evrei, condusă de organizaţia Sionistă. ... În acest oraş s-au adunat cotizaţii de la 308 evrei care toţi au cotizat cu suma de lei 40, având fiecare drept de vot pentru alegerea delegaţilor care vor pleca la congresul mondial Sionist. În localitate organizaţie sionistă nu avem, cotizaţiile au fost adunate printr-un reprezentant al Centralei Sioniste din Bucureşti, care domiciliază în Focşani. Acesta a arătat situaţia şi a solicitat Centralei Sioniste ca să aprobe să nu se mai facă şi aici alegeri deoarece acei care au cotizat sunt toţi oameni care nu sunt membri ai organizaţiei Sioniste şi îşi dau foarte puţin interes, voturile stau la dispoziţia Centralei, ca aceasta să dispună şi să le acorde candidaţilor oficiali. În cazul când Comitetul Central nu va admite această propunere atunci se va proceda şi aici la alegeri” 254. În 1934, un număr de 11 evrei focşăneni veterani de război au primit Medalia „Bărbăţie şi Credinţă”: L. Solomon, Grinbaum Moise, Casap Strul, Moise Berlă, Heler Ghidian, Rahbuc Ştrul, K. Leibu, Solomon Iancu, Leiba Zeilic, Herman Leibu, Azdril Herşcu 255. În 1938, pe lista văduvelor şi invalizilor de război de religie mozaică din Focşani figurau următorii: Avram Strul Beti, Buium Marcu Tipra, Kendler Ana, Ana Kremer Haim, Closenberg Ana, Closenberg Edisa, Faighenbaum Sofia, Goldner Iancu Leiba, Hansfater Fany, Iancu Avram Rena, Iancu Michel Maria, Iuster Iacob Mişca, Kreuţer Soira, Leibu Roza Ozias, Lăzărescu Raşela, Musin Toba Wolf Haia, Nuhău H. Ana, Perţ Strul Mindla, Riven Herşcu, Sindler, Sefler Betty, Aizic

254 Ibidem, f. 757. 255 Ştefan O. Neagu, op. cit., p. 98. 243

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Rebeca, Brutman Sura, Leizer Iţa, Aizic Abramovici, Cohn Gutman, Cohn Haim, Iancu Iancu, Leibovici Bernard şi Haimzon Herşcu 256. Dintre toţi aceştia, bolnavi de reumatism cronic fiind 257, Haia Toba Musin 258, Mina I. Iancu şi Ida I. Iancu au fost trimise la Techirghiol 259, iar Rebeca Aizic, la Herculane 260. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a însemnat şi pentru evreii focşăneni o adevărată tragedie. O dovedeşte din plin, între altele, Memoriul înaintat Primăriei focşănene, la 16 noiembrie 1940, de către fruntaşii Comunităţii: „Subsemnata Comunitate a Evreilor din Focşani, cu sediul în strada Ştefan cel Mare nr. 10, prin preşedintele său Moritz Vogel din Focşani, am onoare a arăta că de pe urma cutremurului de pământ, populaţia evreiască din judeţul Putna a suferit pagube materiale enorme, iar multe familii au avut pierderi de vieţi omeneşti, ce face dezastrul de neînchipuit. În preajma iernii, alături de restul populaţiei, Obştea evreiască are perspective din cele mai negre, neputând face faţă nevoilor ce ne copleşesc. În afară de suferinţele individuale, însăşi Comunitatea şi-a văzut năruite edificiile sinagogilor şi clădirile afectate nevoilor rituale; edificiile şcolilor nu vor putea fi utilizate decât după reparaţiuni radicale de consolidare. Un deviz sumar arată că pentru a repune în funcţiune clădirile Comunităţii, e nevoe de o sumă urgentă de un milion şi jumătate. Cum onoratele Autorităţi superioare au binevoit să pună la dispoziţia sinistraţilor din judeţul Putna, un fond pentru primele ajutoare, indiferent de naţionalitate celor loviţi de soartă, vă rog ca să acordaţi solicitudinea Dv., dând ajutorul posibil din fondul afectat, cetăţenilor evrei, după recomandaţiile Epitropiei noastre, sau după o prealabilă

256 S. J. A. N. Vn., fond Serviciul Sanitar al Judeţului Putna, dosar nr. 34 / 1938, f. 219. 257 Ibidem, f. 6. 258 S. J. A. N. Vn., fond Serviciul Sanitar al Oraşului Focşani, dosar nr. 10 / 1938, f. 48. 259 Ibidem, f. 84. 260 Ibidem, f. 48. 244

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940 cercetare a organelor Dv. În acelaşi timp, vă rog să dispuneţi cercetarea pagubelor suferite de clădirile destinate Cultului şi şcolilor evreieşti din oraş şi în raport cu posibilităţile fondului de ajutor, să binevoiţi a aloca o sumă pentru primele reparaţiuni la aceste clădiri” 261. Declarând, la 19 noiembrie 1940, că „nu are nici o posibilitate de a o ajuta” 262, Primăria Focşani a înaintat Memoriul către Prefectură care, la 31 decembrie 1940 nu a dat curs favorabil cererii, pe motiv că „s-au acordat ajutoare evreilor sinistraţi” 263. Într-adevăr, constatările făcute în teren de către o Comisie instituită de Primăria Oraşului Focşani erau deosebit de sumbre: trebuiau demolate Templul Coral (Marele Templu Coral), Templul Mic şi Sinagogile Birjarilor, Croitorilor şi Arhai Verei 264, toate acestea fiind un real pericol pentru trecători 265. La 2 decembrie 1940 era dărâmat şi Abatorul evreiesc 266, din aceleaşi motive: „prezintă pericol pentru locatarii din curte şi este şi un mediu de infecţie în mijlocul oraşului, neavând instalaţii suficiente” 267. Aceeaşi soartă a avut-o şi Spitalul Israelit, Comisia Primăriei concluzionând: „Construcţia este complet compromisă ... se vor dărâma părţile care ameninţă să se dărâme peste trecători” 268. Dintre instituţiile publice care au rezistat curemurului au fost Baia „Frăţia” 269 şi Şcolile Primare Israelite de Băieţi şi Fete. În cazul şcolilor, Comisia a constatat următoarele: „Zidurile exterioare şi interioare uşor fisurate. Tavanele cu tencuiala căzută. Concluziuni:

261 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 8 / 1940, f. 88. 262 Ibidem, f. 503. 263 Ibidem. 264 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 119 / 1940, f. 88. 265 Ibidem, dosar nr. 121 / 1940, f. 49. 266 Ibidem, dosar nr. 120 / 1940, f. 211. 267 Ibidem, dosar nr. 121 / 1940, f. 496. 268 Ibidem, f. 247. 269 Ibidem, f. 565 verso. 245

https://biblioteca-digitala.ro Angel Tîlvăr Imobilul poate fi folosit” 270. De asemenea, cutremurul a făcut pagube şi la cimitir, fiind avariate o parte din pietrele funerare 271. În ceea ce priveşte situaţia imobilelor deţinute de evrei, multe dintre ele trebuiau demolate, iar altele având nevoie de reparaţii radicale 272. Situaţia era identică şi în ceea ce priveşte magazinele, fabricile şi ateliere aflate în proprietatea evreilor. Pentru mulţi dintre evreii de rând, bucuria supravieţuirii dezastrului era umbrită de două mari întrebări, rămase, în multe cazuri, fără răspuns: unde vor locui şi unde îşi vor găsi de lucru ? 273. Într-adevăr, mărturia lui Moritz Vogel, reprezentantul Comunităţii Israelite din Focşani, din 30 noiembrie 1940, este cutremurătoare: „Dintre familiile rămase fără posibilitate de existenţă se pot număra cel puţin 100 cari sunt complectamente lipsite de hrană. La acest număr impresionant de muritori de foame, se mai adaugă şi o parte (cel puţin 100 de suflete) dintre evreii refugiaţi din Panciu cari sunt, din punct de vedere material, în aceiaşi stare de lipsă cumplită” 274. În cursul anului 1937, Statutul Comunităţii Israelite din Focşani avea să fie anulat, deoarece era depăşit în multe privinţe, urmând a fi actualizat 275. La 24 august 1938, Ministerul Cultelor şi Artelor înştiinţa Prefectura Judeţului Putna că „anulează statutele întocmite de comisia interimară a comunităţii evreeşti din Focşani şi aprobă să rămână în vigoare statutele din 1924 ale comunităţii, până când, într-o formă definitivă, vor fi votate de consiliul ales al Comunităţii respective şi înaintate Departamentului nostru, pentru aprobare” 276. Această decizie nu a fost însă în asentimentul tuturor evreilor din Focşani,

270 Ibidem, f. 37. 271 Bogdan Constantin Dogaru, op. cit., p. 42. 272 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 121 / 1940, passim. 273 Ibidem, dosar nr. 119 / 1940, passim. 274 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 8 / 1941, f. 31. 275 Ibidem, dosar nr. 110 / 1938, f. 291, dosar nr. 88 / 1940, f. 42. 276 Ibidem, dosar nr. 110 / 1938, f. 514. 246

https://biblioteca-digitala.ro Comunitatea Israelită din Focşani între anii 1931 - 1940 care ar fi dorit un document nou, actualizat din punct de vedere legislativ 277. Deşi marcată profund - aidoma întregii ţări - de efectele catastrofale ale marii crize economice mondiale - Comunitatea Israelită din Focşani a avut puterea să renască din cenuşă ca Pasărea Phöenix şi să ducă mai departe moştenirea trecutului - credinţa, obiceiurile şi, nu în ultimul rând, speranţa că într-o bună zi, poporul ales se va bucura de Tărâmul Făgăduinţei. Aşadar, în perioada 1931 - 1940, evreii focşăneni şi-au întreţinut şcolile, sinagogile, Cimitirul, Abatorul, Baia rituală, au asigurat existenţa asociaţiilor şi organizaţiilor culturale şi de binefacere. Pe această cale, toţi membrii Comunităţii au fost ajutaţi să nu-şi uite istoria, limba, religia şi obiceiurile. Prin acţiunile de binefacere, toţi cei necăjiţi, indiferent dacă erau din oraşul Focşani, din judeţul Putna, din ţară şi, chiar din afara ei, indiferent de vârstă sau profesie, în limita posibilităţilor, au fost ajutaţi să treacă mai uşor peste necazuri. Ca toţi ceilalţi evrei din ţară, au avut partea lor de contribuţie la reclădirea Palestinei, a mult visatului Eretz - Israel, Pământul Promis de Divinitate. Prin profesionalismul dovedit în orice domeniu de activitate, evreii focşăneni nu au dobândit doar bunăstare materială, ci şi respectul celor din jur. Integrându-se perfect în societate şi impresionând prin coeziune, stăruinţă în îndeplinirea unui ideal, corectitudine şi moralitate, evreii focşăneni - unitate în diversitate - se constituie, din perspectiva timpului, într-o pagină luminoasă din istoria acestor locuri.

277 Ibidem, dosar nr. 88 / 1940, f. 376 - 376 verso. 247

https://biblioteca-digitala.ro

ASPECTE PRIVIND CENZURAREA VIEŢII CULTURALE ÎN JUDEŢUL PUTNA (1945 - 1947)

Ramona Miron

Întreaga evoluţie istorică a României de după 6 martie 1945 s-a desfăşurat sub semnul impunerii modelului sovietic de organizare a statului, a întregii societăţi. Alături de economie, ştiinţa, cultura şi învăţământul au constituit domenii prioritare în politica Partidului Muncitoresc Român vizând ruperea cu trecutul şi formarea omului nou 1. Prin Ordinul Circular nr. 26.043A din 29 mai 1946 al Ministerului Afacerilor Interne, comunicat tuturor prefecturilor judeţene din ţară, se aducea la cunoştinţă faptul că în baza dispoziţiilor articolului 19 din Legea 201 / 1945 privind înfiinţarea Ministerului Propagandei, publicată în Monitorul Oficial nr. 62 / 24 martie 1945 au luat fiinţă în cadrul acestuia opt servicii regionale de propagandă şi anume: 1) Serviciul Regional de Propagandă condus de consilierul regional de propagandă Constantin Nicuţă, cu sediul la Iaşi, pentru judeţele: Iaşi, Botoşani, Baia, Câmpulung, Rădăuţi, Suceava, Neamţ, Bacău, Roman, Vaslui. 2) Serviciul Regional de Propagandă condus de consilierul regional de propagandă Petre Ştefan, cu sediul la Galaţi, pentru judeţele: Covurlui, Tutova, Fălciu, Tecuci, Putna, Râmnicu – Sărat, Brăila şi Tulcea.

1 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918 - 1948), Editura Paideia, București, 1999, p. 149, 556.

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947)

3) Serviciul Regional de Propagandă condus de consilierul regional de propagandă Robu Mihail, cu sediul la Bucureşti, pentru judeţele: Ilfov, Vlaşca, Teleorman, Muscel, Prahova, Dâmboviţa, Buzău, Ialomiţa şi Constanţa. 4) Serviciul Regional de Propagandă condus de consilierul regional de propagandă Bădiţoiu Ştefan, cu sediul la Braşov, pentru judeţele: Braşov, Odorhoi, Trei Scaune şi Ciuc. 5) Serviciul Regional de Propagandă condus de consilierul regional de propagandă Bădulescu Alexandru, cu sediul la Sibiu, pentru judeţele: Sibiu, Alba, Târnava Mare, Târnava Mică, Făgăraş. 6) Serviciul Regional de Propagandă condus de consilierul regional de propagandă Stoica Nicolae, cu sediul la Timişoara, pentru judeţele: Caraş, Severin, Timiş, Hunedoara şi Arad. 7) Serviciul Regional de Propagandă condus de consilierul regional de propagandă Hatoş Romulus, cu sediul la Cluj, pentru judeţele: Cluj, Satu Mare, Someş, Sălaj, Năsăud, Turda, Mureş, Bihor şi Maramureş. 8) Serviciul Regional de Propagandă condus de consilierul regional de propagandă Riza Ilie, cu sediul la Craiova, pentru judeţele: Dolj, Gorj, Romanaţi, Mehedinţi, Vâlcea, Argeş şi Olt. ,,Serviciile regionalelor de propagandă sunt organe de execuţie a atribuţiunilor Ministerului Propagandei, privitoare la acţiunea de propagandă şi informare în regiunea respectivă. Având în vedere cele de mai sus şi ţinând seama de scopul ce-l urmăreşte Ministerul Propagandei prin crearea acestor Regionale – informare şi culturalizarea maselor – precum şi de faptul că unele autorităţi din provincie / prefecturi, municipii, primării, chesturi de poliţie, preturi, poliţii etc. nu au dat tot sprijinul solicitat de către consilierii regionali, uneori chiar refuzându-i, vă rugăm să binevoiţi a lua măsurile necesare ca autorităţile administrative şi poliţieneşti să dea tot concursul pentru o cât mai desăvârşită reuşită a manifestaţiunilor propagandistice ce le vor desfăşura consilierii respectivi pe teren, ca: a) Serbări, aniversări, întruniri etc.

249

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron b) Difuzarea broşurilor, afişelor, manifestelor etc. c) Difuzarea filmelor de propagandă prin: caravane cinematografice, spectacole speciale etc., precum şi ori şi ce alte eventuale manifestaţiuni. d) Punerea la dispoziţie a imobilelor sau apartamentelor necesare pentru instalarea serviciilor şi buna lor funcţionare” 2. La 26 mai 1945, Biroul de Cenzură de pe lângă Prefectura Judeţului Putna a transmis Direcţiei Teatrului Comunal ,,Maior Gheorghe Pastia” Circulara nr. 975 / 1945 ,,în legătură cu dispoziţiunile date de Comisiunea Aliată de Control din România, în ce priveşte cenzurarea textelor pieselor şi revistelor ce vor fi jucate pe scenele teatrelor şi cinematografelor cu revistă, primită de noi cu adresa No. 1.975 / 1945 a Ministerului Artelor, Direcţia Generală a Teatrelor, Operelor şi Spectacolelor. Rugăm să binevoiţi a dispune să se execute aceste dispoziţiuni atât de către proprietarii de teatre sau cinematografe din localitate, cât şi de trupele în turneu”3. Textul Circularei 1.975 / 1945 stipula următoarele: ,,I. Măsuri privitoare la modul de cenzurare 1. Textul oricărei piese, reviste sau scenetă propuse spre reprezentare, formând un spectacol sau parte a unui festival va fi depus în trei exemplare, cu cel puţin 12 zile înainte de premieră, pentru teatrele şi trupele de revistă din Capitală şi cu cel puţin 20 zile pentru cele din provincie. De această reprezentare la cenzură nu sunt scutite nici teatrele naţionale, municipale sau muncitoreşti şi cu atât mai puţin spectacolele sporadice organizate de diletanţi. Textele vor fi bătute la maşină sau scrise foarte citeţ, iar paginile numerotate nu pe acte, ci în continuare dela început la sfârşit.

2 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Prefectura Județului Putna, dosar nr. 105 / 1946, f. 18. 3 Ibidem, dosar nr. 23 / 1945, f. 18. 250

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947)

Textele vor fi prezentate sau trimise prin poştă la Direcţia Generală a Teatrelor, str. Brezoianu 27, Bucureşti. Vor fi primite şi înregistrate de d-na Constanţa Gârcineanu, funcţionară a acestei Direcţii. Şeful serviciului cenzurii, la Direcţia Generală a Teatrelor este d-l Inspector Al. Ciorănescu dela care se pot lua informaţii suplimentare. 2. Direcţia Generală a Teatrelor va face cenzura textelor, după care textele vor fi trimise de către Direcţia Generală a Teatrelor la cenzura Comisiunii Aliate de Control (d-l Maior Levi, str. Toma Stelian.. 3. Unul din exemplare rămâne la Comisiunea Aliată de Control, iar celelalte se restituie Direcţiei Generale a Teatrelor, care va comunica rezultatul celor interesaţi, restituindu-le un exemplar. Al treilea exemplar rămâne în arhiva Direcţiei Generale a Teatrelor pentru evidenţă şi pentru controlul executării cenzurărilor făcute. Textul restituit teatrului sau trupei respective trebue să fie ţinut la Direcţia Teatrului respectiv sau luat în turneu, pe el fiind vizele Comisiunii Aliate de Control şi a Direcţiei Generale a Teatrelor şi făcând dovadă în faţa autorităţilor din Capitală şi provincie că textul a fost cenzurat. Orice piesă sau revistă jucată înainte de 1 Martie 1945 trebuie supusă cenzurii, în modul de mai sus, indiferent dacă înainte de această dată textul a obţinut cenzura favorabilă. 4. La spectacol , teatrele nu pot adăuga niciun cuvânt şi nicio replică în plus, trebuind să respecte în totul textul cenzurat. Orice călcare a acestei dispoziţii implică suspendarea spectacolului şi alte condiţiuni. Dacă teatrele vor să adauge sau să modifice textul după ce a trecut prin cenzura Comisiunii Aliate de Control şi a Direcţiei Generale a Teatrelor, ele sunt obligate a trimte textele noilor modificări tot în triplu exemplar, procedându-se ca mai sus.

251

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron 5. Teatrele şi cinematografele cu reviste sunt obligate a trimite Direcţiei Generale a Teatrelor în timp util, înainte de premieră sau avant – premieră: a) patru locuri la premieră sau avant – premieră pentru Comisiunea Aliată de Control; b) două locuri pentru inspectorul din Direcţia Generală a Teatrelor care a făcut cenzura presei sau revistei respective; c) patru programe tipărite, două pentru Comisiune şi două pentru Generală a Teatrelor; Astfel că membrii celor două instituţii să poată controla executarea dispoziţiilor de cenzură şi la spectacol. II. Măsuri privitoare la caracterul pieselor sau revistelor 6. Directorii teatrelor sau trupelor trebuie să facă ei înşişi o matură selecţiune a pieselor, alegând piese care nu sunt depăşite de vreme, nu sunt potrivnice spiritului democratic şi civilizaţiei actuale şi care nu ating întru nimic desvoltarea spiritului progresist, dând preferinţă şi simpatie pentru cultura şi realizările aliaţilor noştri. 7. În special, teatrele de revistă şi mai ales trupele care joacă în pauze la cinematografe, trebuie să fie foarte atente la materialul ce-l trimit spre cenzurare, renunţând la pornografii, la batjocorirea sau ridiculizarea unor popoare sau elemente etnice altele decât cel românesc, preferând cuplete cu caracter constructiv, energetic, progresist sau producţii de pură imaginaţie, numere muzicale sau acrobatice, dansuri spiritualizate, ridicând nivelul moral şi artistic al producţiilor de până acum. Cenzura a respins o seamă de texte sau scene din revistele dela cinematografe, tocmai din pricina pornografiei abundente, a nivelului intelectual şi moral scăzut, a neintegrării în opera de înălţare socială” 4. La 30 octombrie 1945, Comisia Sindicală din Focşani a primit Ordinul nr. 5.885 al Ministerului Artelor, Direcţiunea Generală a Teatrelor, care menţiona că ,,în scopul de a urmări

4 Ibidem, f. 19 – 20. 252

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947) activitatea turneelor teatrale care trec prin localitatea Dvs. şi felul în care ele corespund problemelor de viaţă ale maselor largi, avem în localitate un reprezentant al Direcţiei Generale a Teatrelor. Vă rugăm să binevoiţi a ne referi asupra activităţii desfăşurată de D-sa şi asupra încadrării lui în spiritul democratic care trebuie să anime toate manifestaţiile artistice din ţara noastră. În caz contrar, vă rugăm să binevoiţi a ne transmite D – voastră două personalităţi culturale din localitate care să corespundă mai just necesităţilor artistice progresiste urmărite de Direcţia Generală a Teatrelor” 5. La 15 ianuarie 1946, potrivit Comisiei Aliate de Control, s-a desfiinţat cenzura militară sovietică asupra corespondenţei poştale şi telegrafice româneşti. În acelaşi timp, guvernul român, la rândul său, a hotărât suprimarea cenzurii poştale militare pe întreg teritoriul ţării. Concomitent s-a înfiinţat cenzura presei şi a publicaţiilor 6. La 18 ianuarie 1946, Direcţia Generală a Teatrelor şi Operelor l-a desemnat pe Isidor Altarovici ,,învăţător la Şcoala Primară Israelită din Focşani (...), Delegat – Reprezentant al Ministerului Artelor pentru toate cheltuielile ce privesc spectacolele în oraşul nostru” 7. La 25 ianuarie 1946, directorul general al Teatrelor, Dinu Negreanu a înaintat Prefecturii Judeţului Putna, Adresa nr. 315 prin care se aduceau la cunoştinţă următoarele: ,,În momentul de faţă, o seamă de actori şi de diletanţi joacă în oraşe, târguri şi sate piese nepotrivite cu spiritul social şi artistic actual, piese care nu sunt supuse cenzurii Direcţiei Generale a Teatrelor şi a Comisiei Aliate de Control. De asemenea, reprezentaţiile sunt organizate fără respectarea legii Teatrelor şi

5 Ibidem, dosar nr. 29 / 1946, f. 10. 6 Dinu C. Giurescu (coord.), Istoria României în date, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 472. 7 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Județului Putna, dosar nr. 29 / 1946, f. 9. 253

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron măsurilor în vigoare, actorii sau diletanţii neavând prealabila autorizare a Direcţiei Generale a Teatrelor din Ministerul Artelor, neîndeplinind obligaţiile legale cerute de Sindicatul Artiştilor, Casa de Pensii, Societatea Compozitorilor Români etc. Cum organizarea unui spectacol public necesită formalităţi de lungă durată, iar alegerea pieselor şi poeziilor pentru spectacole şi festivaluri se face greu, Direcţia Generală a Teatrelor înţelege să vină în ajutorul celor interesaţi, înlesnindu-le manifestările dacă întreprinzătorii le anunţă din timp şi arată ceea ce doresc. Pentru îndrumarea, înlesnirea şi autorizarea spectacolelor organizate de actorii, scriitorii şi directorii de şcoale din provincie se constituie în fiecare Prefectură de judeţ şi fiind compusă din: 1.reprezentantul Direcţiei Generale a Teatrelor din respectiva capitală de judeţ; 2. un reprezentant a Prefecturii respective, de preferinţă şeful serviciului cultural sau o personalitate culturală consacrată; 3. un reprezentant al Comisiunii locale Sindicale. În oraşele unde există reprezentanţi ai Direcţiei Generale a Teatrelor recent confirmaţi de Ministerul Artelor, ei vor continua a funcţiona, iar în cele unde nu există încă sau sunt consideraţi cu aptitudini reacţionare şi nefolositoru progresului cultural, comisia locală sindicală sau prefectura vor face Direcţiei Generale a Teatrelor recomandările necesare. (...) Într-un judeţ cu mai multe oraşe, poate fi în fiecare oraş un astfel de reprezentant. Nici un fel de spectacol la teatrele, cinematografele, şcoalele şi organizaţiile locale să nu se dea fără a avea autorizaţia scrisă a Direcţiei Generale a Teatrelor. Pentru ca un spectacol fie la teatru, fie în şcoli să fie autorizat de către Direcţia Generalăa Teatrelor, trebuiesc îndeplinite următoarele formalităţi: 1. Textele pieselor, revistelor, conferinţelor, poeziilor sau ale compoziţiilor muzicale trebuiesc înaintate în trei exemplare, spre a fi supuse cenzurii Direcţiei Generale a Teatrelor şi a Comisiei Aliate de Control.

254

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947)

În timp util, Direcţia Generală a Teatrelor va trimite autorizaţia cuvenită petiţionarului, prin intermediul Comisiunii Teatrale sau va comunica eventualul refuz de autorizare. Comisiunea Teatrală va urmări să nu se organizeze nici un spectacol neautorizat rugând pe prefect să dispună interzicerea spectacolelor neautorizate. Comunicarea va avea nu numai rolul de control negativ dar şi de a ajuta pozitiv pe organizatorii de spectacole, recomandându-le ce piese să joace, ce poezii să recite etc. Până la primirea unor normative precise, comisiunea va recomanda ca şcoalele să joace piesele clasice universale şi româneşti (Shakespeare, Corncille, Racine, Moliere, Ostrowski, Griboedev, Schiller, în special Don Carlos şi Wilhem Tell), iar dintre Români: Alecsandri (Fântâna Blanduziei), Caragiale, Eftimiu (Înşiruite Mărgărite), George Silviu (Ciufulici), dramatizări după Ion Creangă, făcute de d-na Nella Stroescu, Ion Damian etc. Pentru spectacolele destinate spectatorilor maturi se pot juca unele piese din Alecsandri, Caragiale, Mihail Sorbul (Patima Roşie) şi Dezertorul, Camil Petrescu (Suflete Tari, Danton), Al. Kiriţescu (Ion al Vădanii), Victor Ioan Popa (Muşcata din Fereastră), C. Orendi (Glasul Nicovalei), Popescu – Puţuri (Pric Soldatul), precum şi piesele din cele patru volume de teatru popular publicate de Editura Scânteia. Comedii de Tudor Muşătescu (Titanic Vals, Madona), Mircea Ştefănescu (Comedia zorilor, Acolo departe), Al. Kiriţescu (Gaiţele) etc. sunt de asemenea recomandabile. Trebuiesc jucaţi clasicii romantici de mare semnificaţie umană, comediile care caracterizează moravurile, sunt piese cu adâncă problematică socială şi cu sens progresist. Din repertoriul rus recomandăm: Invazia de Leonov, Petru Krimov de K. Finn, Aşa va fi de Simonov din teatrul american, Dincolo de zare şi Patima de sub Ulmi de O′Neill. De asemenea, până la furnizarea textelor poetice şi muzicale, comisiunea teatrală poate recomanda să se recite la festivaluri şi poeziile tipărite în revistele şi ziarele ce apar actualmente, dând

255

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron atenţie poeziilor lui Tudor Arghezi, M. Beniuc, Eugen Jebeleanu, D. Corbea, Cicero Teodorescu, Radu Boureanu sau unor pasaje poetice din proza lui Mihail Sadoveanu, schiţelor lui Caragiale, prozei lui Tudor Muşatescu” 8. La 22 ianuarie 1946, Ministerul Propagandei şi Informaţiilor a solicitat autorităţilor putnene să comunice ,,dacă aţi luat vreo măsură pentru scoaterea din circulaţie a tuturor cărţilor cu caracter fascist prevăzute în listele publicate în Monitorul Oficial, liste centralizate în broşuri ce v-au fost trimise încă de multă vreme. Această măsură priveşte aplivarea Art. 16 din Convenţia de Armistiţiu. Dacă până acum nu s-a făcut nimic, veţi lua măsuri ca de urgenţă, de la librării, anticării şi biblioteci toate cărţile epurate să fie ridicate. Pentru ca acele cari eventual au fost dosite, să nu fie din nou puse în circulaţie, veţi exercita un permanent control. Cărţile ridicate, însoţite de un inventar vor fi expediate regionalei noastre” 9. Referitor la această chestiune, Prefectura Judeţului Putna menţiona că au fost date la timp dispoziţii organelor de Poliţie şi Legiunii de Jandarmi Putna pentru retragerea din circulaţie a tuturor publicaţiilor interzise. ,,Pentru că până în prezent nu ni s-a semnalat existenţa unor asemenea cărţi şi pentru că eventualele cărţi ce ar fi fost dosite să nu fie repuse în vânzare, am luat măsuri pentru exercitarea unui control permanent în întreg judeţul” 10. La rându-i, Poliţia Oraşului Focşani a informat Prefectura, prin Adresa nr. 6.659 din 3 februarie 1946, că urmare a verificărilor efectuate în librăriile, anticariatele şi bibliotecile din Focşani nu au fost găsite publicaţiile cu caracter fascist prevăzute în listele publicate în Monitorul Oficial 11. Cât priveşte numărul exemplarelor de periodice care trebuia transmis Direcţiei Presei, Ministerul Propagandei şi Informaţiilor, prin Ordinul din 25 ianuarie 1946 a transmis autorităţilor putnene că

8 Ibidem, f. 13 – 14. 9 Ibidem, dosar nr. 44 / 1946, f. 14. 10 Ibidem, f. 11. 11 Ibidem, f. 10. 256

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947)

,,numărul exemplarelor ce va trimis Direcţiei Presei va fi sporit cu încă 5, din care unul pentru Comisia de Repartiţie a hârtiei. Nerescpectarea acestor dispoziţii atrăgea după sine suprimarea cotei de hârtie şi anularea autorizaţiei de apariţie” 12. La 13 februarie 1946, Ministerul Propagandei şi Informaţiilor a cerut Prefecturii Judeţului Putna să întocmească, de urgenţă, un tabel cu numele tuturor tipografiilor din judeţ. Astfel, în răspunsul înaintat de autorităţile locale se preciza faptul că pe raza acestui judeţ existau patru tipografii şi anume: ,,Cultura” – Focşani, strada Profesor Mihăileanu, nr. 22, proprietar Isac Iacobsohn ,,Vasile Nanu” – Focşani, strada Mare, nr. 186, proprietar Vasile Nanu ,,Gheorghe D. Mircea” – Focşani, strada Mare, nr. 111, proprietar Gheorghe D. Mircea ,,Cartea Putnei” – Focşani, strada Grigore Bălănescu, nr. 12, proprietar Alexandru Alexandrescu, cu observaţia ,,sechestrată de Partidul Comunist Putna” 13. Responsabil cu cenzura presei şi a filmelor pentru judeţul Putna a fost numit Constantin I. Munteanu 14. La 9 martie 1946, Biroul Cenzurii a înaintat Prefecturii Judeţului Putna un Referat prin care se făceau cunoscute următoarele: ,,Prin Jurnalul Consiliului de Miniştri din 18 ianuarie 1946 publicat în Monitorul Oficial 17 din 19 Ianuarie 1946, s-a desfiinţat pe data de 16 ianuarie a.c. cenzura poştală militară în tot cuprinsul ţării. În ceea ce priveşte celelalte publicaţiuni – perioadice sau neperiodice, cu sau fără caracter politic – cenzura propriu zis a presei - este în vigoare, până astăzi după datele culese la Serviciul

12 Ibidem, f. 15 – 16. 13 Ibidem, f. 1, 3. 14 Ibidem, f. 28. 257

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron Cenzurii Prefecturei, întrucât n-o apărut nici o decizie sau jurnal al Consiliului de Miniştri că va abroga aceasta din Convenţia de armistiţiu, tot ar fi trebuit să păstreze un control al acestor publicaţiuni, ziare, reviste, manifeste, chemări etc. şi aceasta numai prin Prefectul judeţului care este reprezentantul Guvernului. În concluzie, Prefectura prin Biroul de cenzură ce funcţionează încă trebuie să exercite controlul presei” 15. La 19 mai 1946, Poliţia Oraşului Focşani a raportat Prefecturii Judeţului Putna gazetele apărute în judeţ: 1. ,,Zorile” – ziar săptămânal de propagandă şi informaţii al Partidului Comunist, Organizaţia Putna, cu redacţia şi administraţia în Focşani, strada Grigore Bălănescu. 2. ,,Viitorul Putnei” – foaie lunară a Partidului Liberal, gruparea Gheorghe Tătărescu, condusă de Vasile Ţiroiu. Sediul administraţiei era în Focşani, strada I. C. Brătianu. 3. Recent apărută ,,Facla Putnei” cu redacţia şi administraţia în strada Ştefan cel Mare, sub îngrijirea lui Ioan Stavarache 16. La 5 martie 1946 a fost emisă Legea privind transformarea Ministerului Propagandei în Ministerul Informaţiilor cu misiunea de a dirija, organiza şi controla toate acţiunile de informare prin presă, radio, film etc. Organele de execuţie erau: Direcţia Presei, Direcţia Relaţiilor cu Străinătatea, Direcţia Culturală, Direcţia Cinematografică, Direcţia Contenciosului, Direcţia Contabilităţii, Direcţia Administrativă şi a Serviciilor Regionale. Sub tutela sa se află Oficiul Naţional de Turism (O.N.T.), Oficiul Naţional Cinematografic, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Naţională de Editură şi Arte Grafice ,,Dacia Română” şi Editura de Stat 17. Având în vedere faptul că până în primăvara anului 1946 Biroul Cenzurii din judeţul Putna a depins de Regionala Galaţi şi apoi

15 Ibidem, f. 47 – 47 verso. 16 Ibidem, f. 57. 17 Dinu C. Giurescu (coord.), op. cit., p. 474. 258

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947) a fost repartizat Regionalei Bacău, la 15 mai 1946 Prefectura Judeţului Putna a transmis acesteia din urmă că ,,la Biroul Cenzurii de pe lângă Prefectura acestui judeţ - birou care depindea până în prezent de Regionala Galaţi a funcţionat şi funcţionează d-l Constantin I. Munteanu, şeful Serviciului Administrativ de la această Prefectură, încadrat în această funcţiune în conformitate cu deciziunea Ministerului Informaţiilor nr. 3.395 / 1945, prin deciziunea noastră Nr. 255 din 31 Octombrie 1945. Întrucât în situaţia celui de mai sus nu a intervenit nici o schimbare, propunem ca acesta să fie menţinut şi pentru viitor ca cenzor al filmelor şi ziarelor ce apar în localitate. Numitul este licenţiat în Drept, funcţionar capabil şi îndeplineşte toate condiţiunile pentru această funcţie” 18. La 6 aprilie 1946, Corpul 4 Armată a solicitat Prefecturii Judeţului Putna ca ,,în scopul de a intensifica munca de informare a ofiţerilor şi a ostaşilor din unităţile Corpului 4 Armată asupra activităţii desfăşurate pe teren de autorităţi, pentru ameliorarea situaţiei economice în care ne sbatem, precum şi progresele realizate în opera de lecuire a rănilor războiului. Cu onoare, vă rugăm a interveni pe lângă redacţiile ziarelor cari apar în cuprinsul Judeţului Dvs., să binevoiască a trimite permanent câte un exemplar de fiecare număr ce apare, Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă a Corpului 4 Armată. Cunoaşterea problemelor locale specifice, cari urmează să le spicuim din ziarele cerute va pune o bază puternică colaborării mai eficace dintre Armată şi autorităţile civile, în vederea rezolvării lor” 19. Tot atunci, Biroul Cenzurii din judeţul Putna, reprezentat de consilierul regional Petre Ştefan, a transmis tuturor preturilor din judeţ că Direcţiunea Presei a interzis apariţia revistelor ,,Eroii României” şi

18 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Județului Putna, dosar nr. 44 / 1946, f. 59. 19 Ibidem, f. 41. 259

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron ,,Tribuna Industriei şi Comerţului” apărute la Editura ,,România Democrată” din Bucureşti. Însă, ,,cum ni se semnalează că aceste două publicaţii continuă să apară fiind tipărite la imprimerii din diverse oraşe ale provinciei, pentru a se sustrage controlului nostru, vă rugăm a veghea ca sus zisele publicaţii să nu poată apărea. Întrucât în numele Asociaţiei Viaţa literară sătească patronată de editorii revistelor suprimate se desfăşoară o activitate de aşa zisă propagandă culturală la sate, neurmărindu-se de fapt decât beneficii materiale adesea escrocate prin inducerea în eroare a autorităţilor, veţi lua măsuri împotriva tuturor acelora ce s-ar deda la o asemenea acţiune” 20. O altă dispoziţie a Ministerului Informaţiilor, Regionala Galaţi, către Prefectura Judeţului Putna referitoare la unele publicaţii prevedea următoarele: ,,Direcţiunea Presei sesizându-se de faptul că pe întreg cuprinsul ţării apar numeroase publicaţii de jocuri, cuvinte încrucişate şi altele ocupându-se exclusiv de asemenea materii, că majoritatea acestor publicaţii pentru a eluda dispoziţiunile privitoare la obligaţia de a obţine autorizaţia de apariţie a Direcţiei Noastre şi agrementul Comisiei Aliate de Control se intitulează Biblioteca Jocurilor, Colecţia Jocurilor, Caiete etc. căutând să camufleze caracterul periodicităţii. Direcţiunea Presei a luat dispoziţia ca absolut toate publicaţiile de natura celor de mai sus să fie suspendate până când vor obţine autorizaţia de apariţie. În consecinţă, veţi cere tuturor publicaţiilor de jocuri, cuvinte încrucişate etc. să prezinte autorizaţia noastră, iar în cazul în care nu o posedă veţi proceda la suspendarea lor imediată, dând ordine autorităţilor competente să procedeze şi la confiscarea lor în caz de nerespectare a dispoziţiilor Dvs.” 21. La 20 iunie 1946, Biroul Cenzurii a transmis tuturor redacţiilor locale dispoziţiile primite de la Comisia Aliată de Control: ,,Toate ziarele ce apar în localitate urmează să trimită acelei

20 Ibidem, dosar nr. 105 / 1946, f. 12. 21 Ibidem, f. 15. 260

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947) comisiuni, prin Biroul Cenzurii de pe lângă această Prefectură, câte trei exemplare din orice număr ce apare şi anume imediat la apariţie” 22. La 26 iunie 1946, Primăria Oraşului Focşani, Serviciul Aşezămintelor Culturale a transmis Biroului Cenzurii spectacolele teatrale şi serbările găzduite de scena Teatrului Comunal ,,Maior Gheorghe Pastia” în perioada 1 – 25 iunie 1946: 1) Trupa ,,Creţoiu”, piesa ,,Vinovat” 2) Serbarea Şcolii Nr. 3 de Fete, Focşani 3) Serbarea Orfelinatului Focşani 4) Trupa Teatrului ,,Modern” Bucureşti, piesa ,,Potasch et Perlmutter” 5) Serbarea evreilor sionişti 6) Trupa ,,Petre Belu”, piesa ,,Uzina B” 7) Teatrul ,,Poporului”, piesa ,,Ziua cea mare” 8) Teatrul ,,Maria Filoti”, piesa ,,Ion al Vadanei” 9) Teatrul ,,Idiş”, piesa ,,Mascata”. Totodată, Primăria menţiona că toate trupele teatrale au autorizaţia Direcţiei Generale a Teatrelor, iar serbările locale nu au caracter politic 23. La 11 iunie 1946, Ministerul Informaţiilor, Regionala Bacău, a adus la cunoştinţă Prefecturii Judeţului Putna următoarele: ,,În dorinţa unei difuzări cât mai largi în mediul rural a ziarelor democrate şi ţinând seama de bugetul modest ce-l au în general comunele rurale, am intervenit pe lângă Direcţia ziarelor, rugându-le să acorde o simţitoare reducere a preţului abonamentelor anuale ce se vor face de Prefecturile de Judeţ pentru comunele rurale. Direcţiunile ziarelor apreciind sugestia noastră, ne-au comunicat după cum urmează:

22 Ibidem, f. 45. 23 Ibidem, dosar nr. 29 / 1946, f. 50 261

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron 1. Ziarul Libertatea, cu adresa din 28 Mai 1946, că abonamentul pentru Prefecturi şi comunele rurale îl scade la lei 50.000 (cinci zeci mii) anual; 2. Ziarul Scânteia cu adresa Nr.1.355 / 1946 şi-a fixat preţul abonamentului la lei 50.000 (cinci zeci mii)anual, pentru comunele rurale, urmând ca acestea să facă direct abonamentul la Direcţia ziarului Scânteia. 3. Ziarul Dreptatea Nouă cu adresa Nr.102 / 946 se acordă abonamente anuale la suma de lei 80.000 (opt zeci mii) pentru comunele rurale ce vor fi abonate direct de Prefecturile de Judeţ, sub rezerva majorării preţului, în caz de majorare a costului ziarului. Aducându-vă la cunoştinţă cele de mai sus, vă rugăm a dispune ” 24. Conform borderoului realizat de Delegaţia Comisariatului General al Executării Armistiţiului Putna cărţile de pe raza oraşului Focşani care au fost scoase din uz conform Convenţiei de Armistiţiu erau următoarele: 1. ,,Cu gândul la Basarabia” - Onisifor Ghibu 2. ,,Pe drumuri basarabene” - Aurel Gheorgiu 3. ,,Noua generaţie” - Simion Mehedinţi 4. ,,Sunt străjer” - Enescu Bughea 5. ,,Forţele Naţionalismului” - Gabriel Drăgan 6. ,,Creştinism şi comunism” - Ioan Gh. Savin 7. ,,Basarabia şi relaţiunile româno - ruse” - Alexandru Boldur 8. ,,Poporul 1913” - Simion Mehedinţi 9. ,,Idealurile umanităţii despre bolşevism” - T. G. Masaryk 10. ,,Către noua generaţie” - Simion Mehedinţi 11. ,,Puncte cardinale în haos” - Nichifor Crainic 12. ,,Ţara Demiurgului” - Al. Gregorian 13. ,,Întărirea şi ridicarea Neamului” - P. Georgescu Dalafras

24 Ibidem, dosar nr. 44 / 1946, f. 68. 262

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947)

14. ,,Scriitorii basarabeni” - Petre V. Haneş 15. ,,Amintiri din propaganda în Rusia” - Mihail Dragomirescu 16. ,,Ţara noastră” - Prof. I. Simionescu 17. ,,Din Rusia Sovietică” - P. Cazacu 18. ,,Tălmăcirea Apocalipsului” - Prof. dr. Păulescu 19. ,,Unitatea etnică a României” - Prof. I. Lupaş 20. ,,Războiul de mâine” - S. R. Formac 21. ,,Cartea cercetaşului practic” - A. S. Goia 22. ,,Originea şi aspectele problemelor evreşti” - EL. Th. Protopopescu 23. ,,Cartea Romanului” - Virgil Arifeanu 24. ,,Asia, imensa şi tragica” - Mario Appolius 25. ,,Universitatea din Cernăuţi” - R. Gândea 26. ,,Cu Ion, vânător de munte” - Mircea Mărcoiu 27. ,,Am luptat în Crimeea” - Constantin V. Gheorghiu 28. ,,Democraţia creatoare” - Petre Ghiaţă 29. ,,Soldaţi în Est” - Alexandru Predescu 30. ,,Adevăr şi dreptate” - Pantelimon Diaconescu 31. ,,Revoluţia de mâine” - V. Gh. Barca 32. ,, Cartea cercetaşului - 3 exemplare” - A. S. Goia 33. ,,Educaţia şi învăţământul în Rusia” - Iosif Gabrea 34. ,, Către noua generaţie” - Simion Mehedinţi 35. ,,Cătuşe Roşii” - Axente Diaconu 36. ,,Între capitalism şi bolşevism” - M. Daşcovici 37. ,,Românismul” - Dimitrie Popa 38. ,,Tezaurul Român de la Moscova” - Mihail Romaşcanu 39. ,,Războiul de mâine” - S. R. Formac 40. ,,Moldova dintre Prut şi Nistru” - F. Cazacu 41. ,,Probleme economice şi financiare” - Gheorghe Taşcă 42. ,,Mişcarea socialistă” - I. C. Atanasiu 43. ,,Politica de vorbe” - Simion Mehedinţi 44. ,,Basarabia” - Gheorghe Popa Lizeanu

263

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron 45. ,,De la democraţie la robia de stat” - Karl Kautski 46. ,,Cruciaţi, tirani şi bandiţi” - Ilie Buftea 47. ,,Altă creştere” - Simion Mehedinţi 48. ,,Revoluţia rusă” - Leon Donici 49. ,,Poporul” - Simion Mehedinţi 50. ,,De vorbă cu Mussolini” - Emil Ludwig 25. În luna iunie 1946, la cinematograful ,,Regal” din Focşani au rulat următoarele filme, care, bineînţeles, fuseseră supuse cenzurii: ,,Tooper şi fantomele”, ,,Conflict conjugal”, ,,Minciuna Ninei Petrovna”, ,,No - No Manette” şi ,,Wicky” 26. De la data de 15 iunie 1946, cinematograful ,,Ateneu” din Focşani a fost închis, fiind preluat de Primăria Oraşului Focşani 27. Conform Publicaţiei nr. 3 / 31 iulie 1946 a Comitetului de conducere şi administrare a Ateneului ,,Maior Gheorghe Pastia” din Focşani, ,,în ziua de 26 august 1946, la 11 dimineaţa, se va ţine la Ateneul Maior Gheorghe Pastia, în sala bibliotecei publice, licitaţie publică pentru închirierea pe termen de trei ani a Ateneului Popular pentru cinematograf. Garanţia provizorie este de 4.000.000 lei în numerar sau efecte garantate de stat socotite la valoarea lor nominală ” 28. În ziua de 24 septembrie 1946, Teatrul Armatei urma să susţină un spectacol în Focşani. Potrivit Ordinului emis de Inspectoratul General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă, Prefectura Judeţului Putna avea sarcina de ,,a pune în vedere tuturor autorităţilor, instituţiilor de stat şi particulare, întreprinderi etc. să ia parte la spectacol. Având în vedere că această iniţiativă este întreprinsă cu foarte mari cheltuieli, rugăm a fi susţinută, acolo unde se poate şi cu câte o subvenţie, dând astfel

25 Ibidem, f. 71 - 72. 26 Ibidem, dosar nr. 29 / 1946, f. 51. 27 Ibidem, dosar nr. 44 / 1946, f. 62. 28 Ibidem, dosar nr. 29 / 1946, f. 60. 264

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947) putinţa participării la spectacol şi oamenilor cu mijloace restrânse. Raportându-ne la scopul propagandistic al spectacolului, nădăjduim că interesul tuturor va fi ca acesta să aibă un rezultat cât mai bun” 29. La 16 martie 1946, delegatul Comisiei Aliate de Control pentru judeţele Putna, Tecuci şi Râmnicu Sărat, lt.–col. Murganov Piscuşcov a transmis Prefecturii Judeţului Putna că a inspectat unele biblioteci de şcoli şi librării constatând că ,,în multe se găsesc cărţi fasciste şi contra Rusiei, care în conformitate cu legea nr. 364 din 4 Mai 1945, demult trebuiau distruse şi actele de distrugere păstrate la Prefectură. Prezenţa literaturii fasciste dovedeşte că Prefectura nu îndeplineşte condiţiile armistiţiului. Bazându-ne pe mai sus arătatele, cerem imediat să se dea ordine comisiunilor care sunt însărcinate cu scoaterea literaturii fasciste contra Rusiei, iar dacă aceste comisiuni sunt puţine, să se mai înfiinţeze şi până la 23.VII.1946 să se termene pe judeţe cu literatura fascistă contra sovieticilor. Vinovaţii cu ţinerea literaturii fasciste contra sovieticilor să fie traşi la răspundere ca sabotori ai condiţiunilor de armistiţiu şi ai legii Nr. 364 din 4 Mai” 30. Conform datelor prezentate de Poliţia Oraşului Focşani către Prefectura Judeţului Putna la 23 iulie 1946, ,,din verificările efectuate la librăriile, depozitele de ziare şi bibliotecile şcolilor de pe raza acestei Poliţii, nu au fost găsite cărţi fasciste şi cu conţinut dăunător bunelor relaţii cu U.R.S.S.” 31. La 29 mai 1946, Ministerul Finanţelor, Direcţia Inventarului a transmis tuturor prefecturilor şi primăriilor din ţară o Adresă prin care se informa faptul că potrivit Legii nr. 364 / 1945, s-a stabilit că ,,publicaţiile cu caracter dăunător bunelor relaţii cu Naţiunile Unite,

29 Ibidem, f. 76. 30 Ibidem, dosar nr. 217 / 1946, f. 2. 31 Ibidem, f. 4. 265

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron calificate ca atare de către o comisiune specială ce funcţionează pe lângă Ministerul Propagandei, vor trebui depuse în provincie la Prefecturi în termen de 30 zile, iar în Capitală şi suburbane, în termen de 15 zile dela publicarea listelor respective. Menţionăm că, până în ziua de 16 Aprilie 1946, listele publicaţiunilor care trebuiau retrase au fost inserate în Monitoarele Oficiale cu Nr. 68 din 23 Martie 1945, 95 din 25 Aprilie 1945, 103 din 9 Mai 1945, 129 din 9 Iunie 1945, 183 din 14 August 1945, 190 din 22 August 1945, 197 din 31 August 1945, 199 din 3 Septembrie 1945, 248 din 30 Octombrie 1945, 288 din 15 Decembrie 1945, 3 din 3 Ianuarie 1946 ŞI 68 din 21 Ianuarie 1946” 32. Se cerea autorităţilor locale ca aceste publicaţii să fie scăzute din registrele inventar conform normelor prevăzute în Îndreptarul Inventarierii Patrimoniului Public. La 6 august 1946 a fost încheiat un Proces – Verbal între Constantin Lupu, şeful Biroului Armistiţiului de pe lângă Prefectura Judeţului Putna şi Iancu Clinceanu, bibliotecar al Bibliotecii Publice Focşani, prin care s-a stabilit lista cărţilor prohibite (în număr de 116) conform Legii Nr. 364 din 2 mai 1945 şi art. 16 din Convenţia de Armistiţiu, cărţi care urmau a fi distruse 33. La 23 octombrie 1946, a fost încheiat un alt Proces – Verbal, de această dată între Constantin Lupu, şeful Biroului Armistiţiului de pe lângă Prefectură şi profesorul Constantin Dumitriu, bibliotecarul Liceului ,,Unirea”, în care se specifica faptul că ,,am procedat la arderea publicaţiunilor şi cărţilor care sunt prohibite conform Legii nr. 364 din 2 mai 1945 şi art. 16 din Convenţia de Armistiţiu: Invaziunea Jidovilor în România – B. Rupert Italia de azi. No. 2 – Asociaţia Profesorilor Temelia Statului Legionar Cronici italiene – Ramiro Ortiz Buletinul M.A.I, No. 11 şi 12 / 943

32 Ibidem, f. 8. 33 Ibidem, f. 10. 266

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947)

Buletinul M.A.I, No. 1 şi 2 / 944 Revista Fundaţiilor Regale No. 9 şi 11 / 937 Revista Fundaţiilor Regale No. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 / 938 Revista Fundaţiilor Regale No. 1, 6, 7, 8, 9, 10, 11 şi 12 / 940 Revoluţia Rusă – I. Donici Liberarea Basarabiei – Z. Arbore Jidanii din Răsărit - A. C. Cuza Românii şi ovreii – Bogdan Duică Scurt popas în Japonia – V. Niţescu Gorila – Liviu Rebreanu Mustul care fierbe – Octavian Goga Gospodarul din Orhei – D. Iov Soldatul Neota în Răsboiu – Neagu Rădulescu Desrobitorii – D. Crihan” 34. La 16 august 1946, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Putna a informat Biroul Cenzurii că s-a comunicat tuturor şcolilor primare şi organelor de control din judeţ Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale, Serviciul M.O.N şi A.P. Secţia Armistiţiu Nr. 58.996 / 1945, care prevedea retragerea din circulaţie a diferitelor cărţi ,,din cauza cuprinsului dăunător bunelor raporturi dintre România şi Naţiunile Unite. Toate bibliotecile şcoalelor primare din Judeţul Putna au fost revizuite de directorii respectivi şi subinspectorii şcolari şi toate cărţile cu caracter fascist au fost distruse” 35. Referitor la cinematografele din judeţ, la 12 octombrie 1946, Biroul pentru aplicarea Armistiţiului l-a informat pe delegatul Comisiei Aliate de Control pentru judeţele Putna, Tecuci şi Râmnicu -

34 Ibidem, f. 45. 35 Ibidem, f. 27. 267

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron Sărat, lt. – col. Murganov Piscuşcov că ,,în raza acestui judeţ avem cinematografe numai în oraşul Focşani şi în oraşul Odobeşti. În oraşul Focşani sunt 2 cinematografe: Regal la care s-a rulat în cursul lunei Septembrie şi Ateneu care a fost închis şi urmează să funcţioneze cu începere de la 14 Octombrie 1946. În oraşul Odobeşti există un singur cinematograf cu denumirea Select care în cursul lunei Septembrie a fost închis pentru reparaţii” 36. Filmele rulate la cinematograful ,,Regal” din Focşani în luna septembrie 1946 au fost în număr de patru, unul englezesc şi trei americane: ,,Mai presus de toate”, ,,Dragoste şi muzică”, ,,Parada Primăverii” şi ,,Păcate” 37. În luna octombrie 1946, în cinematografele din judeţul Putna au fost proiectate următoarele pelicule: - în Focşani, la Cinema ,,Regal”: ,,Farmecul muzicei”, ,,Jocul dragostei şi al morţii”, ,,Când dragostea înfloreşte”, ,,Corsarul” şi ,,Goana după bani”, iar la Cinema ,,Ateneu”: ,,Raffles” şi ,,Toată lumea cântă, râde şi dansează” - în Odobeşti, la Cinema ,,Select”: ,,Mândrii şi Prejudecăţi” şi ,,Jurnal Nr. 571” 38. În aceeaşi lună, la Teatrul ,,Maior Gheorghe Pastia” au fost puse în scenă 14 reprezentaţii: trupa Teatrului Naţional, piesa ,,Madam Sanjen”; Teatrul ,,Idiş”, piesele ,,Vrăjitoarea”, ,,Tevy Lăptaru”, ,,Melodia eternă”, ,,Barr Mitzer”, ,,Avarul”, ,,Sacrificarea lui Isac”, ,,O nuntă la puşcărie” şi ,,Venera oarbă”; trupa Teatrului Municipal Bucureşti, piesa ,,Sărutul în faţa oglinzii”; trupa Teatrului ,,Baraşeum”, piesa ,,Ştrengarul”; trupa Teatrului ,,Volta Buzeşti”, piesa ,,Profesorul de franceză” şi trupa ,,Sov. Leningrad” cu piesa ,,ARLUS” 39.

36 Ibidem, f. 41. 37 Ibidem, f. 42. 38 Ibidem, f. 52. 39 Ibidem, f. 53. 268

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947)

La 1 noiembrie 1946, Biroul pentru aplicarea Armistiţiului în judeţul Putna a comunicat conducerii Teatrului ,,Maior Gheorghe Pastia” că ,,întrucât delegatul nostru Dl. Const. Lupu, din lipsă de timp nu poate să controleze toate spectacolele ce se joacă la Teatru, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a cere Dvs. trupelor ce dau spectacole, Nr. autorizaţiei cu care a fost aprobat ca să se dea spectacolul, de către Direcţia Generală a Teatrelor cu viza Comisiei Aliate de Control” 40. Tot de la 1 noiembrie 1946, Poliţia Oraşului Focşani a primit sarcină de la Biroul pentru aplicarea Armistiţiului ca ,,începând cu luna în curs să ne înaintaţi la 28 ale fiecărei luni tabelul de filmele ce s-au rulat la cinematografele din judeţ” 41. Viaţa culturală şi artistică din judeţul Putna a fost bogată în evenimente în această perioadă, scena Teatrului ,,Maior Gheorghe Pastia” găzduind numeroase reprezentaţii, iar cinematografele oferind publicului filme româneşti, dar şi străine. Însă, cenzura a fost aplicată peste tot, toate textele fiind atent analizate. Conform dispoziţiilor date de Biroul pentru aplicarea Armistiţiului organelor de poliţie, acestea trebuiau să se ocupe cu verificarea şi controlul ,,bibliotecilor publice, librăriile, chioşcurile etc. cu scopul de a se îndepărta din comerţ şi din uzul public cărţile, revistele, hărţile şi orice publicaţiuni periodice şi neperiodice care contravin bunelor relaţii dintre România şi Naţiunile Unite, conform Legii Nr. 364 / 2 Mai 1945. În acelaşi scop, s-a trimis cu adresa noastră Nr. 1.432 din 25 Octombrie 1946, la toate instituţiile, câte o broşură editată de Ministerul Informaţiilor, în care sunt trecute toate publicaţiile scoase din circulaţie, până la data de 1 Iunie 1946” 42.

40 Ibidem, f. 55. 41 Ibidem, f. 54. 42 Ibidem, dosar nr. 315 / 1947, f. 2. 269

https://biblioteca-digitala.ro Ramona Miron Prin Circulara nr. 1.337 din 20 aprilie 1948 emisă de Ministerul Artelor şi Informaţiilor se făcea cunoscut Prefecturii Judeţului Putna ,,necesitatea organizării în fiecare instituţie a resortului de studii / presă, cultură etc. Vă rugăm ca de urgenţă să procedaţi la formarea resortului de studiu acolo unde încă nu s-a înfiinţat. Acest resort va avea sarcina să controleze în mod amănunţit toate textele ce trebuesc date publicităţii de către instituţia Dvs. Numai după o lectură atentă, textele vor fi date la tipografie care va aduce textul la consilierat pentru aprobare. Atunci când în anunţuri sau diferite alte lucrări se vor strecura greşeli de ordin tehnic, resortul de studiu va răspunde. În cazuri dificile se va face apel la consilierat cu care se vor rezolva cazurile” 43. Astfel, prin Decizia nr. 122 din 29 mai 1948 a Prefecturii Judeţului Putna a fost înfiinţat pe lângă aceasta un Resort de studii, presă şi cultură compus din următorii funcţionari: Gheorghe I. Leu (subprefectul judeţului Putna) în calitate de preşedinte, Constantin Munteanu (şeful Serviciului Administrativ al Prefecturii) – subdirector, Constantin Tenov (şeful Serviciului Financiar al Prefecturii) şi Elena Mihăilescu (şef de birou la Prefectură) – secretar 44. Având în vedere faptul că prin Ordinul Ministerului Artelor şi Informaţiilor nr. 315 din 22 ianuarie 1946 în fiecare judeţ a fost înfiinţată o comisie locală pentru controlul şi dirijarea tuturor manifestaţiilor artistice şi teatrale, Prefectura Judeţului Putna a hotărât, printr-o Decizie din 11 iunie 1948, următoarele: ,,Văzând că prin deciziunea noastră Nr. 450 din 15 Decembrie 1947 a fost constituită o asemenea comisiune care însă în prezent nu a desfăşurat nici un fel de activitate şi ca atare este necesară o reorganizare a ei în vederea atingerei scopului pentru care a fost creată. Luând în considerare şi instrucţiunile primite în acest scop prin D-l Gh.

43 Ibidem, dosar nr. 28 / 1948, f. 67. 44 Ibidem, f. 68. 270

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind cenzurarea vieţii culturale în judeţul Putna (1945 - 1947)

Samoilă reprezentantul Ministerului Artelor şi Informaţiilor din acest judeţ, decidem: Art. 1 Pentru controlarea şi dirijarea tuturor manifestaţiilor artistice şi teatrale din judeţul Putna se instituie pe lângă Prefectura acestui judeţ următoarea comisiune compusă din: Gh. Samoilă – reprezentantul Ministerului Artelor şi Informaţiilor I. Munteanu – responsabilul Comisiei de Artă şi Cultură din F. D. P. Focşani C-tin I. Munteanu – subdirector la Prefectura Judeţului Putna, ca reprezentant al Prefecturii Judeţului Putna Valter Gabor – reprezentant al Consiliului Judeţean al Sindicatelor Unite din Focşani” 45. Printr-un Ordin Circular emis de Ministerul Afacerilor Interne la 7 septembrie 1948, autorităţile locale au fost informate că Ministerul Artelor şi Informaţiilor va organiza o caravană cinematografică pentru a difuza filme documentare şi propagandistice în judeţul Putna 46. Anul 1948 s-a caracterizat prin declanşarea ,,revoluţiei culturale” şi formarea ,,omului nou”. Atacul a fost îndreptat împotriva tuturor instituţiilor fundamentale ale statului. Programul ,,revoluţiei culturale” viza: răspândirea învăţăturii lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, combaterea ideologiei ,,imperialiste”, dezvăluirea şi combaterea rămăşiţelor reacţionare burgheze în toate manifestările ei, popularizarea succeselor obţinute de Uniunea Sovietică, publicarea şi prelucrarea materialelor sovietice şi aplicarea lor în toate aspectele sociale 47.

45 Ibidem, f. 92. 46 Ibidem, f. 142. 47 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op.cit., p. 556, 558. 271

https://biblioteca-digitala.ro

REZISTENŢA ARMATĂ ANTICOMUNISTĂ DIN VRANCEA. GRUPUL „ION PARAGINĂ” (1948 - 1949)

Gheorghe Miron

În acest studiu avem în vedere grupul de rezistenţă Ion Paragină, care a activat în zona Vrancei, mai precis în subzona Panciu, în anii 1948 - 1949. Ne vom opri asupra constituirii, activităţii şi anihilării grupului de către Securitate, dar şi asupra procesului, condamnărilor şi locurile de detenţie prin care au trecut aceşti partizani, încheind cu „rămăşiţele” grupului Paragină, altfel spus, cu situaţia ultimilor membri ai acestei formaţiuni de rezistenţă. Utilizăm în reconstituirea noastră doar documente aflate în fondurile Consiliului Naţional de Studiere al Arhivelor Securităţii. Ion Paragină s-a născut la 8 octombrie 1919 în familia unor viticultori din Crucea de Sus, lângă Panciu, judeţul Putna (azi Vrancea). A urmat Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti 1, iar în anul 1948 era în ultimul an, dar nu a mai apucat să- şi susţină licenţa datorită arestărilor în rândurile Mişcării Legionare, al cărei membru era. Ion Paragină mai avea doi fraţi, Constantin şi Cristea, ambii locuind în Crucea de Sus şi împărtăşind aceleaşi convingeri politice 2. Octavian Voinea era originar din Panciu şi era membru al Mişcării Legionare, ca şi fratele său Ionel. Cel dintâi fusese ofiţer, însă după război a fost deblocat. A încercat să se adapteze vieţii de civil, devenind student.

1 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (în continuare se va cita: C. N. S. A. S.), fond Penal, dosar nr. 17, vol. 7, f. 45. 2 Ibidem, f. 68 - 69.

https://biblioteca-digitala.ro Rezistenţa armată anticomunistă din Vrancea. Grupul „Ion Paragină” (1948 - 1949)

Fraţii Voinea erau prieteni foarte buni cu fraţii Paragină, împreună premeditând încă înainte de 1948 constituirea unei formaţiuni de rezistenţă anticomunistă. Octavian Voinea a fost arestat în Bucureşti la 14 / 15 mai 1948, în timpul marii operaţiuni desfăşurate de Siguranţă pentru anihilarea Mişcării Legionare şi avea să treacă prin teribilul fenomen al reeducării de la Piteşti. Ion Paragină a reuşit să scape deoarece plecase la Panciu, unde s-a obişnuit cu viaţa în clandestinitate. În termeni reali, grupul condus de Ion Paragină s-a format în anul 1948, după arestarea de către Securitate a Comandamentului legionar pe ţară. Ion Paragină a încercat să stabilească legătura cu alţi legionari din Bucureşti şi s-a deplasat de două ori în Capitală în toamna anului 1948, pentru a afla cum acţionează celelalte grupuri de rezistenţă şi dacă există o coordonarea acestora. Însă nu a găsit nici un om de legătură, pentru simplul fapt că nu a existat o coordonare a rezistenţei la nivel naţional, iar în acel moment nici măcar a celei legionare. În afară de legionari, din grup au făcut parte membri ai P.N.Ţ. şi P.N.L., precum şi oameni fără apartenenţă politică. Toţi aveau în comun anticomunismul. În cazul arestării lui Ion Paragină, locul său în fruntea grupului de partizani urma să fie luat de Aristide Zdru (se născuse lângă Edessa, Macedonia), profesor de limba şi literatura română la Liceul „Ioan Slavici” din Panciu. Luptătorii anticomunişti se considerau „partizani haiduci”. Pentru a-şi proteja adevărata identitate au recurs 3 la nume codificate: „maiorul Valeria Vântu” sau „Tihăraia” (Ion Paragină), ,,Crăciun” (Gheorghe Mălăcescu), „Irimia” (Ilie Nistor), „Ursoiu” (Mihai Timaru), „Deocheţii” (Costică Bandrabur). Atunci când plecau la

3 Ibidem, f. 82 - 83. 273

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron întâlnirile programate (care de regulă se desfăşurau în case conspirative), partizanii se deplasau în număr cât mai mic, de regulă unul - doi, pentru a se expune cât mai puţin. Luptătorii anticomunişti urmăreau să fie un sprijin pentru ţăranii din zonă, care se temeau de colectivizarea după modelul sovietic, dar şi să menţină treaz sentimentul naţional, care la sfârşitul anilor ’40 era călcat în picioare de noii stăpâni ai statului român. În acelaşi timp, ei îşi dădeau seama că fără sprijin din afară nu puteau face nimic împotriva unui regim care dispunea de o considerabilă forţă de represiune. De altfel, ei credeau în izbucnirea unui nou război - ,,Al Treilea Război Mondial este inevitabil” - se nota într-un raport al grupării 4, în acest context partizanii 5 putând înfrânge şi elimina complet comunismul din România. Partizanii dispuneau de armament: pistoale-mitraliera, arme Z.B., grenade, revolvere. O problemă o reprezenta muniţia. Însă anticomuniştii putneni aveau speranţa că vor primi imediat din afară un ajutor în arme şi echipament. Grupul condus de Ion Paragină s-a instalat în zona Tihăraia, unde liderul dispunea de o porţiune de pădure şi de o stână. Susţinătorii le lăsau în apropiere alimente, dar şi corespondenţa. Bordeiele grupului au fost plasate într-o pădure deasă de molid pe Pârâul Porcului, care se varsă în Zăbrăuţ, dar nu erau folosite timp îndelungat, din precauţie, ci erau schimbate periodic, în apropiere aflându-se şi Schitul Moşinoaiele, al cărui stareţ era Evghenie Hulea. Acesta şi călugării săi erau implicaţi în acţiunea de sprijinire a partizanilor. Pădurea era înconjurată la mare distanţă de satele Fitioneşti, Manăstioara, Verdea, Răcoasa, Străoane şi Crucea de Sus. Filimoin Tudosie, stareţul Schitului Brazi, din Panciu, era şi el membru al grupului. Cele două Schituri - Moşinoaiele şi Brazi - au jucat un rol

4 C.N.S.A.S., Fond Informativ, dosar nr. 6, vol. 1, f. 29. 5 Idem, Fond Documentar, dosar nr. 18, vol. 8, f. 21 - 23. 274

https://biblioteca-digitala.ro Rezistenţa armată anticomunistă din Vrancea. Grupul „Ion Paragină” (1948 - 1949) important în aprovizionarea grupului Paragină. Cât timp s-a aflat în pădure, grupul şi-a menţinut coeziunea şi cu ajutorul practicilor religioase 6. Potrivit documentelor, grupul Paragină, instalat în punctul Tihăraia, cuprindea 12 membri, în vreme ce martorii susţin că 25 - 30 de oameni s-au stabilit în pădure. Din motive tactice (pentru mai multă siguranţă), grupul s-a fragmentat. În aşa-numitul „grup al celor tineri” se aflau fraţii Ion şi Cristea Paragină, Mihai Timaru, Gheorghiţă Bălan, Valeriu Iorga, Petrică Bucă şi Ticu Carnu. Din „grupul celor mai în vârstă” făceau parte învăţătorul Gheorghe Mălăcescu (originar din Ţifeşti, liderul acestui subgrup), Simon Grigoraş, ţărănist, Vasile Canbir, Toader Doagă, fost lider P.N.Ţ. la Panciu şi primar al acestei localităţi, Gheorghe Filimon, un ţăran mai în vârstă care se găsea la Verdea cu stâna, Vasile Sava, mic meseriaş în Panciu, Costică Marin, Nicolae Ambrozie, din Străoane de Sus şi Ilie Nistor. Ideea dispersării în două grupuri era simplă: în cazul în care unul cădea, celălalt ar fi supravieţuit. Alţi membri ai grupului Paragină au fost: Cornel Frăţilă, Ilie Nistor, Simion Grigoraş, Valeriu Chipe, Manole Buhoi, Filimon Gheorghe. Cei de mai sus erau intelectuali, foşti ofiţeri, ţărani şi muncitori 7. Mihai Timaru merită o atenţie aparte. El s-a născut în 1918, într-o familie de ţărani, în comuna Gorneşti, judeţul Mureş, localitate care în 1940 a căzut partea cedată Ungariei prin Arbitrajul de la Viena. Mihai Timaru a intrat voluntar în armata română, ajungând apoi ofiţer. A participat la cel De - Al Doilea Război Mondial de la 22 iunie 1941 până la 9 mai 1945, luptând atât pe Frontul de Răsărit (unde a fost decorat cu „Virtutea Militară” clasa I), cât şi pe cel de Apus.

6 Ibidem, f. 47 - 48. 7 Ibidem, f. 89 - 92. 275

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron După încheierea războiului, unitatea din care făcea parte tânărul Timaru s-a întors în garnizoana din Roman, astfel încât s-a stabilit şi el în oraşul de pe malul Moldovei. Debutul furtunos al politizării armatei de către politrucii întorşi din U.R.S.S. cu Diviziile de voluntari „Tudor Vladimirescu” şi „Horia, Cloşca şi Crişan” l-a pus pe Mihai Timaru în conflict cu noul regim, el refuzând în mod deschis să adere la Partidul Comunist. A fost trecut în cadrul disponibil, în noiembrie 1946, iar în 1947 în rezervă. Proaspăt epuratul ofiţer s-a stabilit la Panciu, fiind căsătorit cu fiica unui podgorean înstărit. Mihai Timaru a fost arestat la sfârşitul anului 1947, în contextul detronării regelui Mihai, dar după doar 48 de ore a fost eliberat 8. Prin intermediul socrului său, Costică Bandrabur, Mihai Timaru a intrat în legatură cu grupul Ion Paragină în primăvara anului 1948. La întâlnirea iniţială au participat Ion Paragină, Toderiţă Doagă, Vasile Sava, Gheorghe Mălăcescu. Rolul lui Timaru în noul grup era mai ales de a stabili şi a asigura legătura cu ofiţerii deblocaţi, dar şi de a ţine evidenţa trenurilor care treceau zilnic pe ruta Ploieşti – Iaşi - Ungheni, spre U.R.S.S. Timaru a reuşit să intre în legătură cu unii ofiţeri deblocaţi care se găseau în zona Panciu şi care schimbaseră meseria armelor cu instrumentele viticultorilor (generalul Vartic, fost comandant de divizie; maiorul Făcăoaru, fiul preotului din Panciu; colonelul Răianu, care locuia în Ţifeşti), precum şi cu intelectuali din Panciu şi Focşani (dr. Miron Gheorghe), judecătorul Vasile Chirilă, Şerban Păvăloaie, Cicerone Ungureanu, Aristide Zdru, Gheorghe Bandrabur, Margareta Ene, ultimii trei fiind profesori la Liceul ,,Ioan Slavici” din Panciu şi Gigel Ungureanu, secretarul aceleiaşi şcoli. Deoarece se simţea urmărit, Mihai Timaru s-a ascuns în toamna anului 1948 la Braşov, unde a fost arestat 9. Cu ajutorul unui fost coleg de liceu, Leheneanu, a fost eliberat.

8 C.N.S.A.S., Fond Informativ, dosar nr. 29, vol. 3, f. 106 - 108. 9 Ibidem, f. 131 - 133. 276

https://biblioteca-digitala.ro Rezistenţa armată anticomunistă din Vrancea. Grupul „Ion Paragină” (1948 - 1949)

În afară de faptul că s-a instalat în zona Tihăraia, pregătindu-se pentru ipoteticul război, grupul Paragină s-a implicat în activitatea propagandistică, anticomunistă, care consta în lansarea de manifeste cu îndemnuri la răzvrătire şi de expedierea de scrisori de intimidare către activiştii P.M.R. Ion Paragină şi Gheorghe Bandrabur au întocmit un protest al grupului de partizani, dactilografiat de către Gigel Ungureanu şi trimis autorităţilor comuniste. Se cerea pur şi simplu încetarea torturilor practicate de Ministerul de Interne împotriva luptătorilor anticomunişti capturaţi. Manifestele anticomuniste erau de mici dimensiuni, dactilografiate, fiind distribuite prin trenuri (în această operaţiune s-a evidenţiat îndeosebi Vasile Sava). Ion Paragină şi Aristide Zdru au realizat o broşură, ,,Manualul Haiducului”, un ,,cod de instructaj” despre modul de recrutare şi susţinere a luptei de partizani. Broşura a fost multiplicată la o maşină de scris de către acelaşi Gigel Ungureanu. Cei care primeau un exemplar din ,,Manual” erau obligaţi, la rândul lor, să-l copieze şi să-l răspândească. Mihai Timaru era singurul militar din grupul de partizani şi avea să ajungă adjunctul lui Paragină, având calitatea de responsabil pentru partea tehnică. Sub supravegherea lui s-a organizat un program de pregătire militară pentru apărare personală şi de grup. Membrii formaţiunii nu intenţionau atacarea unor obiective militare sau industriale, deoarece îşi dădeau seama că asemenea acţiuni ar fi avut repercusiuni asupra populaţiei civile, adică a bazei lor de susţinere. Colonelul Răianu, domiciliat în Ţifeşti, era în legătură cu partizanii şi ar fi vrut să li se alăture, însă aceştia au insistat să rămână unde se găsea, urmărindu-se probabil activarea lui într-un context favorabil. Anticomuniştii lansau zvonuri contradictorii pentru a deruta Securitatea: fie că erau mulţi şi dispuneau de armament modern, fie că nu aveau nimic. Nu au existat lupte între grupul Paragină şi Securitate,

277

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron totuşi, la un moment dat, partizanii au prins într-o ambuscadă, organizată într-un defileu, un grup de securişti. Nu i-au lichidat din două considerente: între ei se afla şi agentul lor, iar în al doilea rând pentru că erau nişte oameni de rând, principalii responsabili de ceea ce se întâmpla în zonă şi în ţară - aflându-se în birouri. Documentele Securităţii susţin că vrâncenii au atacat Gospodăriile Agricole de Stat şi Miliţia din zonă. În seama lor s-a pus şi un act de sabotaj, care a constat în incendierea unei suprafeţe de 70 de ha de pădure. La Liceul „Unirea” din Focşani exista încă de la sfarşitul anului 1947 un grup anticomunist format din elevi (cu vârste între 15 şi 18 ani), denumit „Şoimii Vrancei”. Acesta a ajuns să numere 38 de membri, care, strângeau armament şi muniţie pentru Rezistenţă, uneori cumpărându-le de la soldaţii ruşi care se aflau în număr mare în România. Cristea Paragină s-a ocupat în mod special de constituirea unor grupuri anticomuniste între elevii de liceu din Panciu, Focşani şi Tecuci, care să se implice în lupta anticomunistă în cazul în care luptătorii din păduri ar fi fost anihilaţi de către Securitate. Elevii aveau şi misiunea de a aduna şi transmite ştiri pentru partizani 10. Fără îndoială, era vorba de Frăţiile de Cruce, organizaţia legionară de tineret. În august 1949, Ion Paragină, Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan, stareţul Filimon Tudosie şi Mihai Timaru s-au întâlnit cu grupul de elevi de la Liceul ,,Ioan Slavici” din Panciu, cu alţi elevi de liceu din clasele terminale din Tecuci şi Focşani, printre ei şi Gelu Popovici, Gicu Paragină etc., nepoţi ai lui Ion Paragină. Grupul condus de Ion Paragină era menţionat pentru prima dată într-o Sinteză a Securităţii la 2 septembrie 1949 şi se ascundea în zona pădurii Tihăraia - MoşinoaieIe. În acel moment, partizanii din formaţiunea Paragină erau împărţiţi în subgrupuri de câte trei până la şapte oameni. Toţi se

10 C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr. 4, vol. 3, f. 75 - 77. 278

https://biblioteca-digitala.ro Rezistenţa armată anticomunistă din Vrancea. Grupul „Ion Paragină” (1948 - 1949) adăposteau în bordeie, situate în locuri greu accesibile („văgăuni”), pentru siguranţă instalând posturi de pază în punctele strategice, ameninţând 11 persoanele care se apropiau de zona lor. Apropierea toamnei şi mai ales a iernii anului 1949 diminua posibilităţile grupului de a rămâne în zona în care stătuse anterior. Zăpada ar fi permis identificarea urmelor celor din Rezistenţă. Existau două opinii între partizani: 1. oamenii ar fi trebuit să ierneze pe cont propriu, iar în primăvară să se adune iarăşi. 2. era necesar să existe un grup închegat, chiar dacă unii aveau adăposturi individuale bune. Cei mai mulţi au împărtăşit ultima idee, inclusiv Ion Paragină şi Mihai Timaru. Un nucleu s-a deplasat în Munţii Vrancei pentru a face pregătirile necesare iernării, ajungând aproape de Cascada Putnei, la Schitul de la Gura Lepşei, stabilind legătura cu călugării Filimon şi Evghenie. În plus, Gheorghiţă Bălan avea un bunic în satul Gura Lepşei. Se căzuse de acord că unii dintre partizani să ierneze la schit 12, iar alţii în sat 13. Ion Paragină considera că înainte de a pleca în munţi partizanii trebuiau să procure cât mai mult armament. Printr-un cumnat de-al său, Paragină a intrat în legătură cu fostul căpitan Nicolae Anghel, învăţător în localitatea Clipiceşti, lângă Panciu, invalid de război (îşi pierduse un ochi). De fapt, Anghel intrase în slujba Securităţii. Prin el, poliţia politică a reuşit la sfârşitul lunii septembrie 1949 să mai introducă doi agenţi în grup: Ioan Vrabie şi Romică Uşurelu (acesta avea doar 21 de

11 Ibidem, f. 89 - 93. 12 Ibidem, f. 121 - 123. 13 C.N.S.A.S., Fond Reţea, dosar nr. 5, vol. 1, f. 67 - 68. 279

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron ani şi era plutonier - major de Securitate). Unul dintre ei era din zona Brăilei, iar celălalt din zona Galaţi. Ei au fost prezentaţi ca doi foşti subalterni ai lui Anghel, urmăriţi de poliţia politică. Argumentele erau bine puse la punct, mai ales că intrarea in grup era deschisă oricui prezenta garanţii. În noaptea de 18 / 19 octombrie 1949, Ion Paragină, Mihai Timaru şi Ioan Vrabie urmau să se întâlnească pe pârâul Şuşiţa, apoi să se deplaseze pe dealul Clipiceştilor, la via lui Nicolae Anghel, unde acesta avea o cramă. La scurt timp după întâlnire, Vrabie i-a cerut pistolul - mitralieră lui Paragină, sub motivul că poate era obosit. Liderul grupului a acceptat. A repetat aceeaşi cerere şi către Timaru, dar acesta a refuzat, mai ales că Vrabie nu îi inspira prea mare încredere. Când au ajuns la crama lui Anghel şi au intrat înăuntru, asupra lor au tăbărât mai mulţi securişti, care i-au spart capul lui Paragină şi l-au împuşcat în picioare pe Timaru. Prăbuşiţi la pământ, cei doi partizani au fost loviţi în mod sălbatic, dar au fost lăsaţi în viaţă, Securitatea dorindu-i vii, pentru ca din ancheta lor să afle toate ramificaţiile Rezistenţei. Ion Paragină şi Mihai Timaru au fost legaţi cu sârmă ghimpată la mâini şi picioare, aruncaţi într-o dubă şi duşi la Focşani, iar de acolo la Galaţi. Capcana funcţionase perfect, ca la manual. Arestaţii au fost depuşi mai întâi în penitenciarul Galaţi 14, iar apoi la sediul Regionalei de Securitate Galaţi. La scurt timp după reţinerea celor doi lideri au mai fost arestaţi si alţi membri ai grupului: Costică Bandrabur, profesorul Aristide Zdru, învăţătorul Gheorghe Mălăcescu etc. Grupul „tinerilor”, aflat în pădure, a fost prins aproape integral, la fel ca şi grupul „bătrânilor”. Se pare că în zona bordeielor de pe pârâul Porcului au fost ciocniri între partizani şi Securitate. Deoarece erau plecaţi pentru a pune la punct ultimele pregătiri pentru

14 C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr. 8, vol. 2, f. 36 - 39. 280

https://biblioteca-digitala.ro Rezistenţa armată anticomunistă din Vrancea. Grupul „Ion Paragină” (1948 - 1949) iarnă, Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan şi călugărul Filimon Tudosie nu au fost capturaţi 15. S-au operat arestări şi între liceenii anticomunişti aflaţi în legătură cu grupul Paragină. Printre primii s-au aflat elevii de la Liceul ,,Ioan Slavici” din Panciu. Din organizaţia ,,Şoimii Vrancei”, de la Liceul „Unirea” din Focşani, au fost reţinuţi şase membri, printre ei Gheorghe Cătuneanu (avea 16 ani), Gheorghe Florin Bădescu, Gelu Amăriuţei, Gheorghe Samuilă zis ,,Încarnatul” etc. Au fost cumplit torturaţi, în mod special Gheorghe Samuilă (a fost lovit cu un cablu) şi Octavian Fornica, care a fost arestat la 29 noiembrie 1949. Toţi arestaţii au fost torturaţi pentru a se obţine de la ei datele legate de activitatea grupului de partizani. În mod special, Ion Paragină a fost bătut îngrozitor. În arestarea şi anchetarea grupului Paragină, un rol important 1-a avut locotenent - colonelul de Securitate Mauriciu Ştrul. Ion Paragină îl aprecia, ironic, drept „un om cumsecade”. După un an de anchetă, la 17 octombrie 1950, membrii grupului Paragină au fost înaintaţi spre judecată Tribunalului Militar, procesul desfăşurându-se la Galaţi. Lotul Paragină era format din 65 de persoane, dintre care 25 de elevi de la liceele din Panciu, Focşani şi Tecuci (între ei Ambrozie Mihai, Gogu Manea, Nicuşor Butnaru, Popoiu Neculai). Acuzaţiile împotriva unora dintre inculpaţi au fost pur şi simplu absurde. De exemplu, Costică Bandrabur a fost acuzat că „întreţinea soţia şi copilul banditului Timaru”, deşi acesta din urmă îi era ginere. Preşedintele completului de judecată 16 era colonelul Galeşanu, care căzuse prizonier în timpul războiului din Răsărit şi se

15 Ibidem, f. 90 - 94. 281

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron întorsese în ţară cu Divizia ,,Horia, Cloşca şi Crişan”. Ulterior, a intrat în justiţia militară. Făcuse parte din aceeaşi unitate militară ca şi Timaru, care îl salvase de la moarte în bătălia Odesei (1941). La proces l-a recunoscut pe salvatorul său şi se pare că datorită lui au evitat partizanii din grupul Paragină condamnarea la moarte. Prin Sentinţa nr. 841 din 18 octombrie 1950, cele mai mari condamnări au fost acordate lui Ion Paragină, Aristide Zdru şi Mihai Timaru (spre exemplu, acesta din urmă s-a ales cu 20 de ani, pedeapsă redusă ulterior la 15 ani). Familiile partizanilor au fost greu lovite, dar cel mai mult a avut de suferit familia Paragină, bătrânul Anton Paragină, fiii, fiicele şi chiar nepoţii acestuia (Florica şi Tinca Paragină, Gelu Popovici, de 18 ani) intrând în puşcărie pentru vina de a avea legături de rudenie cu liderii grupului din pădure. Anton Paragină a primit doi ani de închisoare corecţională, iar elevul Octavian Fornica a fost condamnat la cinci ani de închisoare 17. Condamnatii au fost expediaţi în iunie 1951 în diferite locuri ale Gulagului românesc, mai ales la Aiud şi Gherla. Ion Paragină şi Aristide Zdru şi-au petrecut detenţia la Aiud. În anii ’50, Ion Paragină era cunoscut la Aiud ca un om curajos, protestatar aflat mereu în conflict cu administraţia închisorii, motiv pentru care a fost deseori ţinut în izolare şi în carceră. După eliberarea din închisoare, în 1964, Ion Paragină a revenit în Crucea de Sus - Vrancea şi s-a ocupat de viticultură, ca şi generaţiile anterioare din familia lui. Artistide Zdru a supravieţuit, de asemenea, închisorii. După eliberare Securitatea a încercat să-l recruteze că informator, însă profesorul a refuzat cu demnitate oferta. La Gherla au ajuns circa 25 de condamnaţi din grupul Paragină, ţărani şi muncitori. Dintre ţăranii din grupul Paragină închişi

16 Ibidem, f. 114. 17 C.N.S.A.S., Fond Penal, dosar nr. 12, vol. 1, f. 67 - 69. 282

https://biblioteca-digitala.ro Rezistenţa armată anticomunistă din Vrancea. Grupul „Ion Paragină” (1948 - 1949) la Gherla sunt cunoscuţi: Gheorghe Filimon, Niculae Ambrozie, Manole Buhoi etc. Mihai Timaru figura ca viticultor în scriptele poliţiei politice, şi nu ca ofiţer, motiv pentru care a ajuns şi el la Gherla iar ulterior la Aiud dar şi la Bârlad, Ploieşti, Jilava, Galaţi. Fostul ofiţer a fost eliberat la 30 / 31 iulie 1964, dar a fost supus la presiuni diverse, reţinut şi anchetat de către Securitate în mai multe rânduri. Elevii din lotul Paragină au fost trimişi la Canalul Dunare - Marea Neagră, iar după închiderea acestuia la Aiud. Octavian Fornica a făcut o perioadă mai lungă decât primise la proces, fiind eliberat la 19 februarie 1955. A fost, însă, din nou arestat pe 18 iulie 1958, judecat şi condamnat în octombrie 1959 la 18 ani. A fost eliberat la 8 iunie 1963, înainte de expirarea pedepsei. În total, a executat 10 ani de închisoare, mai precis 3.700 de zile, în arestul Securităţii şi Penitenciarelor Focşani, Galaţi, Constanţa, Bacău, Jilava, Aiud dar şi în Lagărele din Insula Mare a Brăilei, Salcia şi Stoeneşti. Datorită relelor tratamente, echilibrul său biologic a fost distrus, suferind de nu mai puţin de şase boli. Şi-a păstrat structura de luptător şi în anii regimului Ceauşescu, deşi greutăţile nu l-au ocolit nici atunci, a fost hărţuit de Securitate, însă a refuzat să devină informator, a fost retrogradat la serviciu, i-a fost demolată casa din Panciu. Cu toate acestea, a rămas un om ancorat într-un sistem etic de înaltă ţinută, pe deasupra fiind şi posesorul unui umor fin. Nu toţi membrii grupului Paragină au fost arestaţi odată cu liderul lor în toamna anului 1949. Poliţia politică a continuat în mod special urmărirea lui Cristea Paragină şi Gheorghiţă Bălan. În primavara anului 1950, după o urmărire care a durat şase zile, cei doi partizani au fost suprinşi într-o moară din Soveja. Cristea Paragină a fost împuşcat şi lăsat să sângereze în drumul spre Securitate, ceea ce i-a provocat moartea. Însă, Gheorghiţă Bălan a reuşit să scape din confruntarea aminitită. El avea să intre în

283

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron organizaţia subversivă ,,Vlad Ţepeş”, unde a ajuns unul din locotenenţii lui Victor Lupşa, liderul acestei formaţiuni 18. Şapte dintre foştii membri ai grupului Paragină erau semnalaţi în toamna anului 1950, în pădurea Tihăraia, din apropierea oraşului Panciu. Securitatea a iniţiat o acţiune care a dus la arestarea a trei dintre ei: Grigore Tudose, Petrică Bucă şi Valeriu lorga, asupra cărora s-au găsit armament şi muniţii. Patru dintre cei vizaţi: Teodosie Filimon, Nicolae Balaş, Vasile Sava şi Grigore Balanga au scăpat atunci de arestare, împotriva lor fiind dusă o acţiune informativă. Se pare că ultimii doi au fost prinşi la o dată neprecizată în documentele disponibile, de vreme ce în vara anului 1951 mai erau urmăriţi ca fugari izolaţi doar Teodosie Filimon şi Nicolae Balaş. Filimon Tudosie, stareţul Schitului Brad, de pe lângă Panciu, a reuşit să se ascundă vreme de mai mulţi ani în Munţii Neamţului. În cele din urmă a fost capturat şi implicat într-un proces împreună cu avocatul Jean Voinea, din Panciu. Procesul s-a desfăşurat în 1958 la Tribunalul Militar Galaţi, Jean Voinea s-a ales cu 25 de ani muncă silnică, iar Filimon Tudosie cu 20 de ani muncă silnică. Lupta împotriva dictaturii comuniste a găsit un teren propice în fostul judeţ Putna, luptătorii provenind din toate clasele sociale şi având un singur ţel: alungarea celor veniţi la putere după 6 martie 1945 şi a Armatei Roşii din ţară. Valul de arestări din vara anului 1948, naţionalizarea industriei şi toate celelalte măsuri economice şi politice care au ruinat ţărănimea şi clasa de mijloc, au făcut ca rezistenţa anticomunistă să grupeze: intelectuali, funcţionari, militari, ţărani, foşti patroni etc. Rezistenţa armată din munţi va fi urmată de revoltele ţăranilor împotriva colectivizării, când fermitatea sătenilor împotriva regimului stalinist a fost remarcabilă.

18 Ibidem, f. 176. 284

https://biblioteca-digitala.ro

REVOLTA ŢĂRANILOR DIN RĂSTOACA ÎMPOTRIVA COLECTIVIZĂRII ÎN ANUL 1958

Gheorghe Miron

Diversitatea şi multitudinea formelor de manifestare a rezistenţei româneşti împotriva ofensivei comunismului de a se impune în viaţa politică, economică, socială şi culturală a ţării, rezultantă incontestabilă a consecinţelor impuse la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, dincolo de concretul acţiunilor ca atare, poartă, pe planul ideatic, o neîndoielnică semnificaţie istorică. Rezistenţa ţărănimii împotriva fenomenului de colectivizare forţată, reală şi expresivă, cuprinzătoare în spaţiul românesc, pe planul superior, al conştiinţei sociale şi naţionale a ţărănimii îşi are rădăcinile adânci în existenţa sa istorică. Legătura ţăranului cu pământul era indestructibilă, economic - fiind unica sursă a existenţei materiale, spiritual – ca expresie a dreptului istoric de proprietate şi mai important, ca parte din trupul ţării. Când în momentele de restrişte ţăranul devenea soldat, jertfa de viaţă şi durere era ceva firesc, măreaţă în simplitatea dăruirii. Vlăstarele rezistenţei ţărăneşti împotriva deposedării de pământ şi a comasării acestuia în forma comunistă a deceniilor cinci şi şase ale secolului trecut au rodit, fără tăgadă, din rădăcina istorică a simbiozei pământ - ţăranul proprietar. Cercetarea ştiinţifică a perioadei, sub toate aspectele şi nuanţele-i caracteristice, este atât de cuprinzătoare în literatura istorică a prezentului, încât aparent, s-ar putea crede că problematica-i este elucidată. Şi, totuşi, documentele arhivistice, mărturiile privind concretul şi particularul fenomenului în arealul uman şi geografic restrâns al unei anume comunităţi, permit cercetătorului sesizarea şi prezentarea până la amănunt a evenimentelor.

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

Amănuntele, dincolo de luminozitatea sensurilor reflectate, emoţionează şi întregesc, adaugă nuanţe surprinzătoare ale realităţii româneşti din aceste decenii. În acest sens, credem şi sperăm, că trebuie privite şi înţelese mărturiile de mai jos. Revolta de la Răstoaca a început în luna ianuarie 1958, când activiştii de partid şi inginerii trimişi de comunişti au hotărât să comaseze pământurile în vederea constituirii unei Gospodării Agricole Colective, după ce, în prealabil, ţăranii fuseseră forţaţi să se înscrie în colectiv. Nistor Ionescu, inginer agronom, domiciliat în Focşani, strada Maior Şonţu, nr. 39, fusese trimis încă din luna decembrie 1957, de către Partidul Muncitoresc Român şi Comitetul Executiv al Sfatului Popular Focşani, în comuna Răstoaca, având sarcina de a duce muncă de lămurire printre ţărani, în vederea înscrierii acestora în Gospodăriile Agricole Colective. Timp de două luni, a făcut parte din echipele care se ocupau cu înscrierea ţăranilor în Gospodăriile Agricole Colective. Echipa acestuia era condusă de către un anume Spiru şi cuprindea şapte persoane 1. La interogatoriul din 13 februarie 1958, inginerul Nistor Ionescu preciza că persoanele din partea organelor de partid se ocupau de munca politică iar inginerii de întocmirea lucrărilor tehnice. Planul comuniştilor de colectivizare a comunei Răstoaca era bine stabilit. Comuna cuprindea satul Răstoaca propriu – zis, satul Tîrtani, satul Mândreşti Munteni şi satul Mândreşti Moldova, care deja aveau constituite două Gospodării Agricole Colective. Inginerul menţiona că ,,noi trebuia să lărgim G.A.C. Viaţa Nouă din satul Răstoaca până la 300 de familii şi să creăm o nouă G.A.C. în satul Tîrtani, cuprinzând tot în jurul a 300 de familii. La data de 12

1 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (în continuare se va cita: C.N.S.A.S.), fond Penal, dosar nr. P. 001147, vol. 2 / 1958, f. 1. 286

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958 decembrie 1957, noi aveam în total 570 de cereri semnate de oamenii din cele două sate: Răstoaca şi Tîrtani”2. Aşa cum avea să recunoască inginerul, cu toate că exista un număr destul de mare de cereri semnate şi s-a încercat mobilizarea în mai multe rânduri a tuturor celor care le semnaseră, cu scopul de a constitui o nouă Gospodărie Agricolă şa Tîrtani, acest lucru nu s-a întâmplat deoarece oamenii nu au venit la adunări. Nereuşind să facă o nouă Gospodărie Agricolă Colectivă, comuniştii au hotărât, într-o şedinţă ce a avut loc la 15 decembrie 1958, să lărgească Gospodăria Agricolă Colectivă ,,Viaţa Nouă”, prin admiterea a încă 21 de familii. La această şedinţă au fost câteva persoane care şi-au manifestat nemulţumirea şi s-au arătat a fi contra constituirii gospodăriei. Unul dintre cei mai vehemenţi opozanţi s-a dovedit a fi Miu D. Vasile, care era, culmea, chiar secretarul de partid al organizaţiei locale. Miu D. Vasile a făcut tot posibilul pentru a tergiversa acţiunea de colectivizare, fapt care rezultă şi din mărturia inginerului Nistor Ionescu: ,,De la această şedinţă şi până la data de 12 ianuarie 1958, când eu am plecat din Răstoaca, atât eu cât şi ceilalţi tov. din comisie, am observat o pasivitate totală din partea lui Miu Vasile, care pe atunci era secretarul org. de bază. În tot timpul acesta nu a vrut să participe la nici un fel de şedinţă, iar atunci când era trimis în comună să mobilizeze oamenii pentru diferite adunări, mergea până unde mergea şi după aceea se întorcea şi ne spunea că oamenii nu vor să vină” 3. Comisia de ingineri agronomi din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii care venise în comuna Răstoaca pentru a definitiva lucrările tehnice şi a face măsurătoarea perimetrului noii Gospodării Agricole Colective, avea următoarea componenţă: inginerii Năstase Petre, Onea Ion, Răducu Traian şi Miloşevici Aurel din partea Ministerului

2 Ibidem, f. 2. 3 Ibidem, f. 3. 287

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

Agriculturii şi Silviculturii, inginerul Ionescu Nistor, din cadrul Secţiei Agrare a Sfatului Popular din Raionul Focşani, Lemnaru Marin, tehnician agricol din cadrul Sfatului Popular Răstoaca, iar pentru sprijinirea acestora au fost trimişi şi doi activişti de partid, Sandu Alexandru şi Vlad Marin 4. Comisia a ţinut mai multe şedinţe pentru constituirea noii Gospodării Agricole Colective, iar la una dintre acestea, Miu Cornel, Postolache Ion şi alţii ,,au strigat că ei nu au nevoie de colectivă şi să-i lase în pace, făcând în acelaşi timp agitaţie şi sustrăgând pe o serie de cetăţeni ai comunei Răstoaca de la aceste şedinţe” 5. Procurorul militar care a anchetat revolta ţăranilor din Răstoaca a stabilit că ,,elemente duşmănoase regimului, care n-au renunţat la poziţiile lor pierdute, au căutat să lovească în regimul democratic popular şi au dus acţiuni de subminare a operei de colectivizare...” 6. Astfel, în opinia anchetatorilor, refuzul ţăranilor de a renunţa la pământul lor era echivalent cu un atentat împotriva statului. Săteni ca Postolache Ion, Chiriţă Ioniţă şi Scripcaru Zamfir, conştienţi de ceea ce însemna colectivizarea, au vorbit deschis despre această acţiune, îndemnându-i şi pe alţii să reziste şi să-şi păstreze pământul. Acuzarea arăta că aceştia, ,,folosind toate ocaziile în care veneau în contact cu cetăţenii din comună, purtau discuţii legate de colectivizare şi lansau zvonuri alarmiste, îndemnând la acţiuni împotriva organelor de stat şi obşteşti, imediat după plecarea echipelor de îndrumători din comună, şi tot pentru zădărnicirea acţiunilor lor de colectivizare a agriculturii, inculpaţii Miu Cornel, Miu Soare şi alţii s-au adunat la Miu Dragomir, discutând pe marginea acţiunilor întreprinse de elemente duşmănoase în comunele Suraia şi Vadu Roşca, împotriva colectivizării

4 Ibidem, f. 151. 5 Ibidem, f. 152. 6 Ibidem, vol. 3, f. 153. 288

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958

şi au hotărât să ducă aceeaşi activitate de subminare în comuna Răstoaca” 7.

Aflând că în ziua de 12 ianuarie 1958, Comisia urma să treacă la măsurarea perimetrului noii Gospodării Agricole Colective, sătenii s-au îndemnat unii pe alţii să se adune la ,,Podul Putnei” pentru ,,a merge la Sfatul Popular şi să forţeze prin acte de teroare, Comisia şi activiştii de partid, să le restituie cererile” 8. Tarbu Gavrilă, unul dintre participanţii la evenimente, în anchetă, a povestit procurorilor cum s-au mobilizat ţăranii pentru a-şi apăra pământul: ,,În ziua de 12 ianuarie 1958, de dimineaţă a venit acasă la mine numitul Chiriţă Ion zis Greiere, care m-a chemat să merg cu el la Podul Putnei, spunându-mi că acolo se adună lume multă din comuna noastră pentru că vin inginerii să măsoare perimetrul gospodăriei colective. Chiriţă Ion mi-a spus că a auzit de la Sfat că lumea trebuie să se adune la pod. Pe drum, de la mine de acasă şi până la Podul Putna, i-am ajuns din urmă pe Chiriţă Gălăgie şi fratele său Mielu Gălăgie, care mergeau şi ei la pod” 9. În faţa anchetatorilor, aproape toţi ţăranii arestaţi au recunoscut ceea ce au făcut şi, mai mult, probabil sub tortură, s-au incriminat unii pe alţii, de frică sau în speranţa că vor căpăta o pedeapsă mai mică. Este şi cazul lui Tarbu Gavrilă care arăta că ,,am văzut acolo pe numitul Nanu C. Ion cum spunea oamenilor ca în cazul când va veni la pod preşedintele sfatului sau inginerii, să-i forţeze să meargă înapoi la sfat pentru a restitui oamenilor cererile. După puţin timp a venit la podul Putna preşedintele Sfatului Popular – Cotigă Ion şi înaintea acestuia au eşit mai mulţi oameni, printre care Oprea Ştefan zis Fâţă şi Oncioiu

7 Ibidem. 8 Ibidem. 9 Ibidem, vol. 1, f. 36 verso. 289

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

Marin. Aceştia i-au strigat primii preşedintelui să ne dea înapoi cererile pentru că nu mai vrem colectivă” 10. Tarbu Gavrilă a fost acela care, în momentul când mulţimea înfuriată a strigat să se restituie oamenilor cererile de înscriere în colectiv, a îndemnat la dărâmarea lozincii ,,G.A.C. Viaţa Nouă”, care era pusă deasupra intrării în clădirea Sfatului Popular. Nereuşind acest lucru singur, a fost ajutat de către Popa V. Ion şi Ştefan Oncioiu, care au dat jos lozinca, iar săteanul Dima Marin a călcat-o în picioare şi a dat cu securea în ea, arăta la interogatoriu Beşleagă Gheorghe, zis Roşu, în faţa colonelului de Justiţie Dimitriu D. Adrian 11. Sătenii, ajunşi în faţa cooperativei, l-au văzut pe un activist de partid care stătea de vorbă cu Miu Vasile, Răileanu Radu şi alte câteva persoane. Din mulţime, afirmă Tarbu Gavrilă, s-a desprins Vasile Turbatu, care a strigat: ,,ăsta-i din ala de la partid”, apoi l-a tras pe acesta de haine, băgându-l în mulţime, lovindu-l cu pumnii şi picioarele. Ajunşi în faţa Sfatului Popular, oamenii au întâlnit un inginer, înalt de statură, îmbrăcat cu o haină neagră, care încerca să fugă. Tarbu Gavrilă menţiona că ,,atunci eu l-am prins primul şi i-am strigat să ne dai cererile înapoi, iar omul a zis că le dă. Cu toate acestea, am început să-l lovesc cu pumnii în spate şi în cap. Numiţii Oncioiu Ştefan, Oncioiu Marin şi Borcea Dumitru zis Mitea şi alţii veniţi şi ei la acel inginer, l-au bătut cu pumnii. La un moment dat am văzut în spatele Sfatului pe inginerul Ionescu, pe care numitul Oncioiu Marin îl lovea în cap, în spate şi peste picioare cu un băţ 12. Atunci l-am lăsat pe acel inginer pe care îl bătusem în faţa Sfatului şi m-am dus la inginerul Ionescu. Când am ajuns în locul unde era acesta – în spatele Sfatului – tocmai venise acolo şi Turbatu David care, având în mână o cârjă, îl lovea împreună cu Oncioiu Marin pe ing. Ionescu. Eu i-am dat la o parte pe aceştia doi şi l-

10 Ibidem, f. 37. 11 Ibidem, vol. 3, f. 51. 12 Ibidem, vol. 1, f. 37 verso. 290

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958 am luat singur la bătaie pe inginer cu pumnii. Din cauza loviturilor primite, ing. Ionescu a căzut jos şi în această stare Miu G. Constantin zis Păleaţă l-a lovit cu piciorul în faţă” 13. Lăsându-l pe inginer inconştient, Tarbu Gavrilă, împreună cu Ursu Dragomir, Miu G. Gheorghe şi Lazăr Dumitru au intrat în Sfatul Popular, unde i-au cerut preşedintelui Sfatului să le dea cererile de înscriere în colectiv. Cu cererile în mână, ei au ieşit afară, în faţa mulţimii şi le-au dat foc. Devastările de la Sfatul Popular au fost confirmate şi de către Miu Corneliu, ţăran din Răstoaca, în vârstă de 33 de ani. Ajuns aici, el a găsit peste 200 de persoane adunate care strigau împotriva colectivizării, printre cei mai revoltaţi indicându-l pe Turbatu Vasile. Acesta, împreună cu Lazăr Dumitru, au spart geamurile de la uşa de intrarea în Sfatul Popular, iar Turcitu Ion a rupt giurgiuveaua de la fereastră. Pentru a nu fi chemate ajutoare, Turcitu Ion a luat, împreună cu Lemnaru Ionel, receptorul telefonului, căruia i-a fost smuls firul 14. După ce telefonul a fost distrus iar firma ,,G.A.C. Viaţa Nouă” a fost tăiată în bucăţi, Miu Corneliu a văzut ,,cum din interiorul Sfatului Popular a fost zvârlit afară – nu ştiu de către cine din cei ce erau înăuntru – un cetăţean care era cu capul descoperit, îmbrăcat cu nişte haine gris. Cetăţeanul a fost zvârlit peste mulţimea de oameni care erau adunaţi în faţa Sfatului Popular. Am văzut cum acel cetăţean a început să fie lovit de către mulţimea de oameni. Am mai văzut cum pe inginerul Ionescu îl aducea de mână, din ograda lui Nistor Postolache, unde fugise inginerul, Marin A. Şerban cu un grup de oameni” 15. Plin de sânge, inginerul Ionescu a fost dus către Sfatul Popular, unde, fierarul comunei, Grigore Mereuţă, l-a lovit cu o cârjă în cap şi pe spinare. Năucit de loviturile primite, inginerul a fost preluat de către

13 Ibidem, f. 38. 14 Ibidem, f. 38 verso. 15 Ibidem, f. 60 verso. 291

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

Lemnaru Ionel şi băgat în clădirea Sfatului. Aici, sătenii revoltaţi i-au pus acestuia o secure în mână şi l-au obligat să spargă lacătul de la dulapul unde erau închise cererile de înscriere în colectiv. Apoi, Ursu Dragomir a luat cele două dosare cu cereri, a ieşit în stradă şi le-a dat oamenilor pentru a fi distruse 16. Probabil, în naivitatea lor, ţăranii credeau că prin distrugerea cererilor vor scăpa de colectivizare şi îşi vor păstra pământurile. De fapt, aceasta era modalitatea ţăranului român de a acţiona în faţa nedreptăţilor. Dacă la 1907 au rupt hârtiile cu învoielile agricole, au distrus conacele şi bătut arendaşii, acum au rupt cererile de înscriere pe care le semnaseră sub presiune şi au luat la bătaie pe cei care îi considerau responsabili: activiştii de partid şi inginerii veniţi să măsoare pământul. Inginerul Ionescu Nistor arăta organelor de anchetă cum s-au petrecut lucrurile: ,,În seara de 11 spre 12 ianuarie a.c. mergând la numitul Oprea Constantin pentru a dormi, acesta mi-a spus că nu facem bine dacă a doua zi trecem la măsurarea pământului deoarece lumea se opune. Neluând în consideraţie cele spuse de Oprea Constantin, în dimineaţa de 12 ianuarie am plecat de la domiciliul acestuia împreună cu ing. Popescu Ion înspre Sfatul Popular. În drum spre Sfatul Popular, noi am văzut în curţi grupuri de oameni care discutau însă nu ne-am dat seama că s-ar putea întâmpla ceva. Ajungând la Sfat, am găsit acolo pe toţi cei din colectivul în care lucrau şi în plus, preşedintele Sfatului, secretarul Sfatului, tehnicianul agronom şi preşedintele Gospodăriei Agricole Colective, Dominte. La un moment dat, preşedintele, secretarul şi tehnicianul ne-au spus că o mulţime de oameni ne aşteaptă la Putna. Ni s-a părut curios şi faptul că, nici unul din comitetul de iniţiativă nu venise la Sfat aşa cum se hotărâse şi nici Miu D. Vasile, care era secretarul org. de partid. Atunci, noi am spus preşedintelui şi tehnicianului să meargă la Putna şi să vadă

16 Ibidem, f. 61. 292

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958 ce s-a întâmplat, iar pe Dominte l-au trimis să cheme şi pe secretarul G.A.C. Badiu. După puţin timp, am auzit multă gălăgie şi am auzit o mulţime de oameni venind spre Sfat care aduceau 17 în fruntea lor pe preşedinte şi pe activistul Sandu de la C. C. al P.M.R. În această situaţie, atât eu cât şi activistul Vlad Gheorghe, neam dus pe rând în biroul unde era instalat telefonul, însă nici unul nici altul nu am putut telefona pentru faptul că firul telefonului era rupt, iar receptorul aruncat. În acelaşi timp am văzut doi cetăţeni îmbrăcaţi în scurte de culoare neagră care stăteau afară la fereastră, iar când ne-au văzut, au închis fereastra şi au strigat la mine să nu pun mâna pe telefon. Menţionez că în momentul în care am văzut pe cei doi cetăţeni lângă fereastră, coloana se afla la aproximativ 80 – 100 metri de Sfat, deci aceştia veniseră cu mult înaintea coloanei şi expres pentru telefon. După aceea cu toţii ne-am retras într-un birou şi am început să ne frământăm în legătură cu găsirea posibilităţilor de a scăpa. Ing. Miloşovici, Răducu Traian şi activistul Sisu Marin au ieşit afară şi prin spatele Sfatului au fugit la G.A.S. Floreşti, la distanţă de 3 km de Sfat. După aceea, intrând mulţimea în curte, o bună parte din oameni au început să strige că nu vor colectivă. În acelaşi timp, vreo 7 – 8 persoane au intrat pe coridorul Sfatului şi au târât afară pe ing. Popescu şi Năstase, primul cu capul descoperit, iar al doilea în etate de 60 ani, cu căciulă pe cap, îmbrăcat într-o canadiană, i-au dus în curte unde au început să-i bată. Eu nu cunosc nici un fel de nume şi nici după fizionomie pe cei care au intrat în Sfat şi au lovit. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu activistul Vlad, în etate de vreo 40 de ani, cu albeaţă la un ochi, care până la urmă a scăpat ascunzându- se în coteţul de la porci al unui sătean. În acelaşi timp, grupuri de oameni au spart geamurile, uşile, au distrus firma G.A.C., lozincele etc. însă nu-i cunosc pe aceştia.

17 Ibidem, vol. 2, f. 4. 293

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

După ce au fost bătuţi şi călcaţi în picioare numiţii Popescu şi Năstase, au venit să intre din nou în Sfat. Văzând că situaţia se agravează din ce în ce mai mult, am intrat împreună cu ing. Popescu în biroul cooperativei şi am sărit pe fereastră în spatele Sfatului 18, de unde am început să fugim prin grădini înspre G.A.C., ajungând într-o uliţă din spatele Sfatului la aproximativ 100 metri. Am fost oprit de un grup de femei care au ieşit din curţi şi au început să strige - hoţii care vor colectivă - , au pus mâna pe mine şi au început să mă lovească până ce m-au trântit jos, eu n-am putut să fac nimic deoarece erau peste 30 – 40 de femei. Inginerul Popescu a reuşit să scape şi să fugă până la G.A.C., eu însă am fost reţinut de femeile pe care nu le cunosc, până la venirea unui tânăr cu bicicleta şi a încă unuia care nu avea bicicletă care după ce m- au bătut împreună cu femeile până mi-au tăiat arcada de la ochiul stâng şi m-au umplut de sânge pe faţă, au pornit-o cu mine către Sfat. Cel care nu avea bicicletă mi-a luat fularul şi servieta, iar celălalt mă ducea de gât. În drum spre Sfat mi-au ieşit în cale foarte multe persoane, care au început să mă lovească şi să mă ameninţe că dacă nu le dau cererile mă omoară. Ajungând în curtea Sfatului am fost luat din nou la bătaie de cei care se aflau acolo, după care m-au băgat forţat în Sfat pentru a le da cererile. Eu am luat cele două dosare cu cereri şi împreună cu toţii am ieşit pe balcon, unde locuitorii mi-au cerut să strig toate cererile. N-am apucat însă să citesc un nume sau două, că cineva mi-a luat cele două dosare cu cereri din mână, s-a dus în şosea împreună cu mai mulţi oameni şi le-a dat foc. După aceea, lumea a plecat, în afară de un grup de femei, care au rămas şi continuat să mă ameninţe şi să spună fel de fel de cuvinte urâte referitor la colectivă 19.

18 Ibidem, f. 5. 19 Ibidem, f. 6. 294

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958

Venind câteva persoane din garda obştească au înlăturat pe cei care mai rămăseseră în curtea Sfatului. La scurt timp, fiind anunţate organele de stat despre cele întâmplate, acestea au venit şi ne-au transportat în Focşani unde la toţi ni s-a asigurat asistenţa medicală necesară. Vreau să arăt că nici unul dintre noi inginerii şi activiştii nu am lovit pe nici un cetăţean din comuna Răstoaca şi nici nu am insultat pe nimeni şi cu toate acestea am fost terorizaţi cum nu se poate mai rău 20. Sandu Alexandru, născut la 10 februarie 1923 în comuna Poenari, Regiunea Piteşti, activist de partid, a suferit şi el de pe urma ţăranilor care se împotriveau colectivizării 21. Sosit în dimineaţa de 12 ianuarie 1958, împreună cu Sisu Marin şi inginerul Năstase la Comitetul de Partid, cu intenţia de a merge la Sfatul Popular şi mai apoi la măsurarea pământului, Sandu Alexandru a fost anunţat de către Ion Cotigă, preşedintele Sfatului Popular, că la podul de peste râul Putna erau peste 200 de persoane adunate, fără însă a se cunoaşte scopul acestora. În drum spre Sfatul Popular, întâlnindu-se cu secretarul Comitetului de Partid din Răstoaca, Miu Vasile, care se afla în faţa cooperativei împreună cu mai mulţi săteni, Sandu Alexandru a fost arătat sătenilor, printr-un semn discret, care voia să însemne: ,,acesta este!”. Încercând să discute cu Miu Vasile despre faptul că acesta nu a mai venit la Comitetul de Partid, Sandu Alexandru a primit răspunsul:,,Nu ţi-am spus că nu mai vin la partid deoarece am fost forţat să mă înscriu în G.A.C. iar eu nu vreau să mă cert cu oamenii din sat?” 22. Sătenii au devenit din ce în ce mai agitaţi, vociferând că nu vor ,,colectivă”, unul din cei mai înfierbântaţi fiind Radu Răileanu, care părea să se afle la conducerea sătenilor revoltaţi. Simţind că situaţia era foarte

20 Ibidem, f. 7. 21 Ibidem, f. 8. 22 Ibidem, f. 10. 295

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron tensionată, activistul Sandu Alexandru a încercat o apropiere de Miu Vasile, însă acesta i-a arătat ,,duşmănos, în spatele său, o masă de oameni care veneau spre cooperativă”23 şi a replicat: ,,mai înainte, să le dai un răspuns la aceştia!” 24. N-a mai apucat să le răspundă, căci un sătean l-a lovit cu pumnul peste ochiul stâng, altul l-a atacat şi el, doborându-l la pământ, apoi sătenii l-au târât, inert, spre Sfatul Popular, continuând să-l lovească. Adus în faţa Sfatului Popular, Sandu Alexandru, arată ce i s-a întâmplat aici: ,,Erau strânşi cca. 500 oameni, femei, copii etc. am fost târât la pământ... Din această învălmăşeală, un individ pe care nu-l cunosc m-a ajutat să mă ridic de jos şi să fug prin spatele Sfatului Popular. N-am reuşit să scap din mâna lor deoarece am fost întâmpinat din nou de un grup de cca. 40 indivizi care m-au prins şi lovindu-mă m-au introdus în Sfatul Popular cerându-mi să le înapoiez cererile. Între timp am observat şi pe ing. Năstase care a fost adus în aceeaşi cameră în Sfatul Pop., bătut şi plin de sânge pe faţă. Imediat a fost adus şi inginerul Ionescu de la Sfatul Popular Raion Focşani – care era plin de sânge pe faţă. Între timp au intrat cu forţa în interiorul Sfatului 2 – 4 indivizi care ne-au somat că dacă nu le dăm cererile ne omoară pe toţi. Am observat în acelaşi timp cum un individ a rupt firul telefonic cu aparat cu tot, scoţându-l pe geam şi trântindu-l la pământ. Alţii s-au ridicat şi au trântit la pământ firma Gospodăriei Colective vechi. În faţa acestei situaţii ing. Ionescu a forţat dulapul unde se aflau cererile, fiind ajutat în această treabă de cei patru indivizi care au scos lacătul şi luând cererile au ieşit afară în drum. Am văzut cum tot aceşti indivizi au luat paie în braţe, au făcut focul şi au ars cererile în drum în faţa Sfatului Popular 25.

23 Ibidem. 24 Ibidem. 25 Ibidem. 296

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958

Un individ s-a ridicat cred pe gard şi a improvizat un fel de cuvântare – gesticulând şi strigând ca noi să ieşim afară din sat. Până la urmă s-au împrăştiat cu toţii iar noi am rămas în Sfat mai departe cu garda comunală. Menţionez că de la începutul acestei acţiuni pe tot parcursul drumului pe care l-am făcut din faţa cooperativei până la Sfatul Popular, când eu eram lovit – secretarul Comitetului de partid Miu Vasile, a fost de faţă în fruntea răzvrătiţilor, făcând cauză comună cu aceştia – cerându-mi şi el să le dau cererile. Nu a intervenit cu nimic pentru a mă scăpa de furia deslănţuită a indivizilor care mă loveau, ci în mod evident el însuşi era instigatorul principal. De asemenea, Răileanu Radu era unul dintre cei care instiga” 26. Aproape toţi răsculaţii, în faţa anchetatorilor, şi-au recunoscut faptele, mai mult, indicându-i şi pe ceilalţi participanţi la rebeliune. Trebuie precizat că aceştia au mărturisit faptele lor şi i-au incriminat şi pe restul participanţilor în cadrul anchetelor dure, care durau, uneori, zile în şir, la Securitate. Chiţu Alexandru, ţăran din Răstoaca, născut la 24 iunie 1933, a recunoscut că l-a bătut pe un îndrumător sau pe un inginer aflat în curtea Sfatului Popular, împreună cu: Beşleagă Vasile zis Crudu, Traian Borcea zis Rică, Oncioiu Marin, Nanu Ion, Chiriţă Gheorghe Ion zis Greiere, Popa V. Ion zis Mielu, Gheorghe Nanache, Toader Nanache, Marin Neacşu, Chiriţă Gălăgie, Costică Tarbu şi Marin Şerban 27. Ancheta Securităţii a stabilit că din cei peste 400 de săteni care au participat la revolta din satul Răstoaca, 18 ţărani ar fi fost cei mai vinovaţi, manifestându-se violent împotriva regimului şi îndemnându-i şi pe alţii să facă la fel.

26 Ibidem, f. 11. 27 Ibidem, f. 142. 297

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

Arestaţi de către Securitate, cei 18 au fost anchetaţi, torturaţi şi obligaţi să recunoască că au ,,complotat contra statului” şi au fost trimişi în judecată pentru ,,crimă de acte de teroare”. Pentru a nu obosi cititorul, nu vom reda întreg rechizitoriul acuzării, ci, ne vom limita la a prezenta câteva aspecte privind participarea unora dintre inculpaţi la revoltă. Inculpatul Borcea Dumitru zis Mitea, era acuzat că a luat parte la ,,acţiunile teroriste” din ziua de 12 ianuarie 1958, s-a opus constituirii Gospodăriei Agricole Colective ,,Viaţa Nouă”, a pretins restituirea cererilor de înscriere în colectiv, antrenând şi pe alţi ţărani în acelaşi scop. De asemenea, el s-a aflat în fruntea celor ce au strigat lozinci cu caracter ,,duşmănos” la ,,Podul Putnei” şi a fost cel care i-a condus pe cei ce l-au adus la Sfatul Popular, forţat, pe Ion Cotigă, preşedintele Sfatului, pentru a le restitui cererile. El a recunoscut că a lovit inginerii care veniseră să măsoare pământul şi pe activiştii de partid 28, faptele sale regăsindu-se şi în declaraţiile lui Gălăgie Ion 29, Lazăr Marin 30, Gălăgie Chiriţă 31 şi Tarbu Gavrilă 32. Beşleagă Gheorghe zis Roşu, inculpat şi el în acest dosar, era acuzat tot de ,,manifestări duşmănoase”, pretinzând restituirea cererilor de înscriere în colectiv, lovindu-i pe activistul Surdu Alexandru şi pe inginerul Nistor şi făcând presiuni asupra activiştilor de partid, care au fost forţaţi să restituie cererile. Faptele sale sunt indicate şi de către Lazăr Dumitru 33, Turbatu Vasile 34 şi Oprea Ştefan 35.

28 Ibidem, vol. 3, f. 156. 29Ibidem, vol. 1, f. 24 – 28. 30 Ibidem, f. 105 – 112. 31 Ibidem, f. 45 – 47. 32 Ibidem, vol. 2, f. 36 – 38. 33 Ibidem, vol. 1, f. 16. 34 Ibidem, f. 107. 35 Ibidem, f. 91. 298

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958

În faţa instanţei însă, Gheorghe Beşleagă a recunoscut doar că a participat la adunarea sătenilor la Sfatul Popular, dar nu a lovit pe nimeni, iar el, atunci când cererile au fost aruncate în foc, a vrut să le salveze, însă a fost împiedicat de către Tarbu Gavrilă, care i-a dat cu un băţ peste mână 36. Gălăgie Ion era considerat unul dintre capii revoltei de la Răstoaca. El fusese unul dintre principalii mobilizatori ai oamenilor din comună pentru a împiedica pe inginerii din Comisie să treacă la măsurarea pământului şi ,,a căutat să zădărnicească constituirea acestei gospodării agricole colective” 37. Acuzat că a participat la acţiunile violente din 12 ianuarie 1958, începând de la ,,Podul Putnei” şi până la Sfat, că a strigat lozinci cu caracter duşmănos împotriva colectivizării, că a participat la lovirea activistului de partid Sandu Alexandru şi a inginerilor, el a recunoscut, atât în anchetă 38 cât şi în faţa instanţei faptele sale, fiind arătat ca principal instigator şi de către coinculpaţii Lazăr Marin 39 şi Chiriţă Gălăgie 40. În faţa instanţei, Ion Gălăgie a recunoscut că a participat atât la mobilizarea sătenilor în ziua de 12 ianuarie 1958, cât şi la violenţele comise împotriva organelor de partid şi de stat. Chiar dacă nu îşi recunoştea faptele, Ion Gălăgie nu avea cum să scape, deoarece fusese indicat anchetatorilor de către martorii Oprea Ştefan 41, Ursu Dragomir 42, Turcitu Ion 43 precum şi de către inculpaţii Miu Cornel zis Haplea 44, Miu Constantin zis Păleaţă 45, Lazăr Marin 46 şi Ciubotaru Nicolae 47.

36 Ibidem, vol. 3, f. 49 – 51. 37 Ibidem, f. 157. 38 Ibidem, vol. 1, f. 29 – 31. 39 Ibidem, f. 105 – 107. 40 Ibidem, f. 45 – 49. 41 Ibidem, f. 95. 42 Ibidem, f. 96. 43 Ibidem, f. 106. 299

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

Miu Cornel zis Haplea, participant şi el la răzvrătirea sătenilor din ziua de 12 ianuarie 1958, şi-a recunoscut faptele în faţa anchetatorilor, admiţând că el a fost acela care a adus paie pentru întreţinerea focului în care au fost arse cererile de înscriere în colectiv şi a strigat: ,,Ura! am scăpat de colectiv” 48. Recunoaşterea faptelor sale a fost coroborată cu declaraţiile coinculpaţilor Lazăr Nicolae 49, Lazăr Marin 50, Miu Constantin zis Păleaţă 51 şi Marian Gheorghe 52. De asemenea, Miu Cornel şi-a menţinut declaraţiile şi în faţa instanţei, arătând că ,,s-a manifestat duşmănos împotriva operei de colectivizare a agriculturii, strigând ca şi ceilalţi, să se restituie cererile de înscriere în colectiv” 53. Nanu C. Ion a fost acuzat că a antrenat mulţimea să se manifeste duşmănos, a mers în fruntea coloanei care ducea cu forţa la Sfatul Popular pe Ion Cotigă, l-a lovit pe activistul de partid Sandu Alexandru şi a participat la distrugerea firmei G.A.C. ,,Viaţa Nouă”, călcând-o în picioare. În faţa anchetatorilor el şi-a recunoscut faptele, mai puţin lovirea activistului, dar a indicat şi activitatea altor inculpaţi. Faptele sale au fost dovedite în instanţă de coinculpaţii Miu Cornel 54, Miu Constantin 55 şi Popa Ion 56 şi de martorii Turbatu Vasile, Chiriţă Ilie şi Miu Gheorghe 57.

44 Ibidem, f. 31 – 33. 45 Ibidem, f. 34 – 36. 46 Ibidem, f. 58 – 60. 47 Ibidem, f. 61 – 63. 48 Ibidem, f. 157 verso. 49 Ibidem, f. 75 – 78. 50 Ibidem, f. 105 – 108. 51 Ibidem, f. 95 – 100. 52 Ibidem, f. 142 – 149. 53 Ibidem, f. 157 verso. 54 Ibidem, f. 31 – 33. 55 Ibidem, f. 34 – 36. 56 Ibidem, f. 64 – 66. 300

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958

Marcu Ion era acuzat pentru că ,,a mers în ziua de 12 ianuarie 1958 la Podul Putnei, unde a fost sfătuit de Scripcaru Zamfir şi Ursu Gheorghe să dea ajutor celorlalţi în sensul că atunci când ajunge la Sfatul Popular, să treacă la deteriorarea aparatului telefonic, pentru a nu fi anunţate organele de stat de la raion sau regiune. Conformându-se acestor sfaturi, cum a ajuns la Sfatul Popular, inculpatul Marcu Ion a distrus legătura telefonică, ajutând astfel pe ceilalţi coinculpaţi din grupul terorist să-şi desăvârşească nestingheriţi acţiunea violentă împotriva organelor de partid şi de stat. De asemenea, a ajutat grupul terorist în acţiunea lor violentă prin faptul că a dat securea sa pentru desfacerea lacătului de la dulapul în care se găseau cererile de înscriere în colectiv” 58. În faţa anchetatorilor, Marcu Ion a recunoscut doar că a mers la ,,Podul Putnei” şi de acolo la Sfatul Popular, fără însă să facă altceva. El a fost contrazis de martorii Oprea Ştefan 59, Ursu Dragomir 60, Ursu Gheorghe 61 şi coinculpatul Tarbu Gavrilă 62. În instanţă însă, el şi-a recunoscut faptele, menţionând că a fost influenţat de către Ursu Gheorghe şi Scripcaru Zamfir. Faptul că în declaraţiile date la anchetă sau în faţa instanţei ţăranii nu au fost mereu consecvenţi, fie căutând să ocolească unele întrebări, fie susţinând că nu au participat la acţiunile violente, neprecizând pe cine au lovit sau că au lovit doar o parte dintre victime, a fost considerat o modalitate de a încerca să-şi uşureze situaţia, sperând la o pedeapsă mai blândă.

57 Ibidem, f. 158 verso. 58 Ibidem, f. 160. 59 Ibidem, vol. 2, f. 94. 60 Ibidem, f. 96. 61 Ibidem, vol. 3, f. 105. 62 Ibidem, f. 43 – 45. 301

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

Instanţa a constatat că lovirea activiştilor de partid şi a inginerilor s-a datorat ,,furiei lor din acea zi, sentimentelor duşmănoase faţă de regim, iar inculpaţii n-au putut reţine toate momentele acţiunilor violente şi n-au putut cuprinde – din cauza învălmăşelii şi a mulţimii – întreaga activitate ilicită, iar toate aceste susţineri sau negări din declaraţiile lor nu constituie apărări sau justificări de natură a fi luate în considerare. Este de altfel şi explicabil ca în această situaţie, determinată de poziţia duşmănoasă a inculpaţilor, să nu fi ales victimele, ci lovind fiecare pe cine nimerea şi n-au reţinut exact pe care din activiştii sau inginerii din comisie au lovit şi pe care nu, şi au putut face chiar confuzii de persoane în declaraţiile lor” 63. La interogatorii, atunci când au existat omisiuni sau nepotriviri în declaraţiile sătenilor, aceştia au fost confruntaţi între ei, până ce au recunoscut faptele imputate. Celor care totuşi au rezistat şi nu au colaborat la anchetă, le-a fost întocmit rechizitoriul pe baza declaraţiilor altor inculpaţi şi a certificatelor medico – legale obţinute de către cei agresaţi. Pentru unii ţărani, care s-au dovedit mai cooperanţi în timpul anchetei, rechizitoriul a fost mai blând. Este şi cazul lui Miu Constantin zis Păleaţă, care, conform procurorilor, ,,lăsându-se indus în eroare şi antrenat de elemente legionare şi chiabure, a participat la acţiunile violente din 12 ianuarie 1958, fiind prezent la adunarea de la Podul Putnei pentru a se opune la măsurarea pământului şi fixarea perimetrului G.A.C., unde a strigat printre primii lozinci cu caracter duşmănos, să se restituie cererile de înscriere în colectiv...” 64. Atât în timpul anchetei cât şi în faţa instanţei, el şi-a recunoscut faptele, arătând că l-a lovit pe inginerul Ionescu Nistor şi pe un activist de partid pentru a opri colectivizarea.

63 Ibidem, f. 160 verso. 64 Ibidem, f. 158. 302

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958

Ioniţă Chiriţă, fost legionar, avea funcţia de casier al Consiliului Parohial al comunei Răstoaca şi era considerat unul dintre capii revoltei. Încă din luna noiembrie 1957, acesta făcea propagandă în comună împotriva colectivizării ,,cu scopul duşmănos de a zădărnici crearea G.A.C. Viaţa Nouă şi de a abate pe ţărani de la drumul adevărat al bunei stări, lovind astfel în interesele clasei muncitoare” 65. În acea lună, Ioniţă Chiriţă fusese însărcinat cu strângerea de fonduri pentru construcţia unei biserici în comună şi, mergând din casă în casă pentru acest lucru, făcea propagandă împotriva colectivizării. Ciubotaru Nicolae e refuzat să contribuie la construcţia bisericii, motivând că nu are bani, iar Chiriţă i-a răspuns: ,,Dacă nu ai să dai acum, dar după ce te-ai trece la colectivă n-o să mai ai deloc, n-o să mai ai nici ce mânca!” 66. Tot atunci, fiind refuzat şi de către Miu Constantin, pe motiv că nu are bani pentru biserică deoarece trebuie să plătească impozitele, Chiriţă i-a spus: ,,Lasă dracului la o parte impozitele, că pe noi ne interesează mai întâi casa Domnului şi după aceea Statul...” 67. Procurorii apreciau că datorită lui Ioniţă Chiriţă ,,şi a altor elemente asemănătoare, s-a ajuns ca în rândul ţăranilor din comuna Răstoaca, din cei mai puţin lămuriţi, să se nască neîncrederea în acţiunea de colectivizare a agriculturii, iar pe inculpaţii Ciubotaru Constantin şi Miu Constantin zis Păleaţă, această atitudine duşmănoasă i-a încurajat la acte de violenţă săvârşite asupra unor organe de partid şi de stat în ziua de 12 ianuarie 1958” 68. La anchetă, Ioniţă Chiriţă a recunoscut toate acuzaţiile care i-au fost aduse, însă în faţa instanţei el a negat că ar fi făcut propagandă

65 Ibidem, f. 161. 66 Ibidem. 67 Ibidem. 68 Ibidem. 303

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

împotriva colectivizării, chiar dacă a fost contrazis de declaraţiile lui Miu Constantin şi Nicolae Ciubotaru. La procesul din luna martie 1958, instanţa de judecată s-a arătat ,,mărinimoasă”, acordându-le tuturor inculpaţilor circumstanţe atenuante, ,,trase din împrejurările de fapt şi din circumstanţele lor personale, deoarece toţi sunt ţărani săraci şi mijlocaşi, au nivel politic scăzut, şi ei n-au înţeles superioritatea colectivizării agriculturii faţă de gospodăriile individuale” 69. Astfel, cu toate că mulţi dintre ţăranii inculpaţi erau pasibili de pedeapsa cu moartea pentru ,,crima de acte de teroare săvârşite în grup”, s-a cerut condamnarea acestora la muncă silnică, pedepsele stabilindu-se în funcţie de gravitatea faptelor. Procesul ţăranilor din Răstoaca a fost foarte scurt, între 13 – 15 martie 1958. La 15 martie 1958 a fost dată sentinţa, pe care o prezentăm integral, toţi sătenii primind ani grei de puşcărie pentru faptul că şi-au apărat pământul lor şi s-au opus colectivizării. ,,Tribunalul În numele Poporului Hotărăşte Făcând aplicaţiunea art. 1 lit. d comb. cu art. 7 şi art. 4 din D. 199, art. 25 pct. 1 şi pct. 6 c. p., art. 304 şi 463 c. j. m. cu unanimitate de voturi condamnă pe: 1. Borcea D. Dumitru zis Mitea la 20 (douăzeci) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 lei (unasutăcincizeci) cheltuieli de judecată. Îi compută prevenţia de la 9 februarie 1958. 2. Beşleagă Gheorghe zis Roşu la 18 (optsprezece) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată. Îi compută prevenţia de la 18 ianuarie 1958.

69 Ibidem, f. 163 verso. 304

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958

3. Gălăgie D. Ion la 20 (douăzeci) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 9 februarie 1958. 4. Tarbu F. Gavrilă la 20 (douăzeci) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 9 februarie 1958. 5. Gălăgie D. Chiriţă la 18 (optsprezece) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată. Îi compută prevenţia de la 8 februarie 1958. 6. Miu S. Cornel zis Haplea la 15 (cincisprezece) ani muncă silnică şi 6 (şase ) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 14 ianuarie 1958. 7. Lazăr V. Nicolae la 20 (douăzeci) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 8 februarie 1958. 8. Nanu C. Ion la 18 (optsprezece) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 7 februarie 1958. 9. Miu Gh. Constantin zis Păleaţă la 15 (cincisprezece) ani muncă silnică, 6 (şase) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 8 februarie 1958. 10. Lazăr V. Marin la 20 (douăzeci) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 lei (unasutăcincizeci) cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 18 februarie 1958.

305

https://biblioteca-digitala.ro Gheorghe Miron

11. Ciubotaru St. Nicolae la 18 (optsprezece) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 14 ianuarie 1958. 12. Popa V. Ion zis Mielu la 20 (douăzeci) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 lei (unasutăcincizeci) cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 18 ianuarie 1958. 13. Marin T. Gheorghe la 20 (douăzeci) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 lei (unasutăcincizeci) cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 15 ianuarie 1958. 14. Trofin C. Iancu la 15 (cincisprezece) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 lei (unasutăcincizeci) cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 14 ianuarie 1958. Făcând aplicaţiunea art. 121, 123 c. p. şi art. 6 al. 1 comb. cu art. 1 lit. d din D. 199 / 950, art. 7 şi art. 4 din D. 199 / 950, art. 25 pct. 1 şi pct. 6 c. p., art. 304 şi 463 c. j. m., cu unanimitate de voturi condamnă pe: 15. Marcu Gh. Ion la 20 (douăzeci) ani muncă silnică, 8 (opt) ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru complicitate la crima de acte de teroare. Îl obligă la 150 lei (unasutăcincizeci) cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 18 ianuarie 1958. Făcând aplicaţiunea art. 209 pct. 2 lit. a. c. p. art. 25 pct. 6 c. p. şi art. 304 şi 463 c. j. m., cu unanimitate de voturi condamnă pe: 16. Ioniţă S. Chiriţă la 10 (zece) ani închisoare corecţională, 4 (patru) ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii, pentru uneltire contra ordinei sociale. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 14 ianuarie 1958. 17. Postolache D. Ion la 8 (opt) ani închisoare corecţională, 4 (patru) ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii, pentru uneltire contra ordinei sociale. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 18 ianuarie 1958. 306

https://biblioteca-digitala.ro Revolta ţăranilor din Răstoaca împotriva colectivizării în anul 1958

18. Miu D. Soare la 10 (zece) ani închisoare corecţională, 4 (patru) ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii, pentru uneltire contra ordinei sociale. Îl obligă la 150 (unasutăcincizeci) lei cheltuieli de judecată şi îi compută prevenţia de la 14 ianuarie 1958. Tribunalul reintrând apoi în şedinţă publică, preşedintele a dat citire dispozitivului de mai sus; Cu drept de recurs la Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, în termen de trei zile. Dată şi citită în şedinţă publică astăzi 15 martie 1958 la Galaţi. Preşedinte, colonel de justiţie Dimitriu D. Adrian Secretar, Petrescu Joiţeanu Asesori Populari Lt. col. Obreja Ion Lt. col. Susan Ion” 70. Inserată în rezistenţa vrâncenilor împotriva comunismului, într-o varietate şi diversitate de manifestări specifice zonelor geografice ale judeţului, categoriilor şi păturilor socio – culturale implicate, de la intelectuali, păturile mijlocii ale târgurilor şi oraşului Focşani, până la ţărănime şi adolescentul – elev al liceelor, revolta ţăranilor din Răstoaca surprinde imagini inedite, bine conturate de originalitatea şi specificitatea lor. Raportate la scara cuprinzătoare a spaţiului vrâncean şi sub lupa cercetării ştiinţifice şi a conştientului uman, supus presiunilor organelor şi organismelor politice şi administrative ale vremii, mărturiile de mai sus capătă, incontestabil, statutul de document istoric. În acest sens le-am surprins şi înţeles conţinutul şi semantica istorică, suprapunându-le luminii tiparului.

70 Ibidem, f. 163 – 165. 307

https://biblioteca-digitala.ro

SAVEL RĂDULESCU ÎNTRE ANII 1954 - 1970

Horia Dumitrescu

După şapte ani de detenţie, Savel Rădulescu a fost eliberat din Penitenciarul Ocnele Mari în ziua de 23 iunie 1954. A avut nevoie de timp ca să se desprindă de atmosfera de închisoare. Nici în libertate nu a avut parte de linişte, fiind în continuare urmărit şi, spre ghinionul său, amestecat inutil în acţiunile antistatale ale unora care, în naivitatea lor, credeau că vor schimba ceva într-o ţară în care se instaurase şi se consolida destul de solid comunismul. Astfel, la 16 august 1955, şeful Direcţiei Regionale Piteşti, locotenent - colonel Vistig Eugen, înainta Direcţiei a III-a din Ministerul Afacerilor Interne un număr de zece note informative furnizate de informatorul „Nicu” privind elementele ce se încadrează în problema 322 1. Între ele se afla Nota informativă din 6 ianuarie 1955, referitoare la întâlnirea din ziua de vineri, 31 decembrie 1954, ora 12, pe strada Alexandru Donici, în faţa locuinţei din Bucureşti a lui Nicu Tabacovici 2.

1 Arhiva Consiliului Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (în continuare se va cita: A. C. N. S. A. S.), fond Operativ, dosar nr. 14. 901, f. 58. 2 George Nicolae Tabacovici ( 1881 - m. ?). Economist şi expert financiar. Studii universitare economice şi financiare la Leipzig. Doctorat în Finanţe şi Matematici la Universitatea din Leipzig. Director la Banca Marmorosch – Blank. Delegat al României la diferite conferinţe ale Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice. Vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al Căilor Ferate. A făcut parte din conducerea Agenţiei „Rador” (Nicolae Titulescu. Opera politico – diplomatică. 1 Ianuarie 1937 – 30 Decembrie 1937, Partea a III – a, Volum îngrijit de : George G. Potra, Fundaţia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2007, p. 2397 – 2398 ).

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Evenimentele politice din ultimele zile au constituit prilejul exprimării unor opinii ale fostului colaborator al lui Nicolae Titulescu. Întrebat dacă l-a mai văzut pe Savel Rădulescu, Tabacovici a spus: „Pe Savel îl văd destul de des, încă a rămas cu amprenta închisorii, el vede la fel ca şi mine viitorul politic, în sensul că ruşii vor face imposibilul să ajungă la înţelegere, [cu occidentalii], deoarece orice altă eşire paralelă cu aventura nu-i poate aştepta decât nimicirea” 3. Direcţia VII din Ministerul Afacerilor Interne a comunicat Direcţiei Securităţii Bucureşti - Adresa nr. 722 / 00133967 din 16 mai 1956 - rezultatul investigaţiilor „efectuate asupra numitului Rădulescu Savel, dat cu domiciliul în Alea Zorilor Nr. 4, Raionul 1 Mai” care au avut un rezultat negativ. Sursele Securităţii (S. N. şi I. C.) care locuiau pe acea stradă înainte de 1939 „ne relatează că nu a locuit şi nici nu locuieşte nici o persoană cu numele de mai sus pe această stradă” 4. Nici investigaţiile efectuate în Alea Zorilor Nr. 4, Raionul Tudor Vladimirescu nu au fost de natură să identifice adresa exactă a lui Savel Rădulescu. De abia la 15 decembrie 1957, pe o Cerere de Căutare la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei ( D. E. P. ), semnată de către locotenentul Simion Corneliu, apare adresa la care locuia atunci Savel Rădulescu: Aleea Zorilor nr. 4 şi se preciza domiciliul avut anterior: strada I. L. Caragiale nr. 31 5. Într-o Fişă nesemnată şi nedatată, Savel Rădulescu figura ca ex - vicepreşedintele asociaţiei „Prietenii Naţiunilor Unite” şi se menţiona că în acel moment, se afla în străinătate 6.

3 A. C. N. S.A. S., fond Operativ Savel Rădulescu, dosar nr. 14. 901, f. 59. 4 Ibidem, f. 18. 5 Ibidem, f. 14. 6 Ibidem, f. 15. 309

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

Un moment de bucurie în existenţa sa ternă, a fost, fără îndoială, momentul din 1956, când viaţa şi activitatea lui Titulescu au început să fie studiate în institutele de istorie din România 7. Respectul faţă de marele dispărut şi nostalgia anilor când împreună apărau interesele ţării, au rămas nealterate în inima şi conştiinţa lui Savel Rădulescu. De la începutul anului 1956, Securitatea urmărea cu atenţie activitatea unor „elemente fruntaşe” liberale care au hotărât să constituie o conducere ilegală a P. N. L. pe care au denumit-o „Locotenenţă”. Erau desemnaţi să facă parte din această conducere, patru foşti membri în Delegaţia Permanentă a C. C. al P. N. L.: Vasile Sasu, Valer Roman, Valer Pop şi Victor Stănescu, „liberali bătrâni”, toţi trecuţi de 70 de ani 8. Auzind de această acţiune, unele elemente naţional liberale ce aveau legătură între ele au hotărât să treacă la formarea unei conduceri a P. N. L, care atunci „când condiţiunile vor permite”, să-şi intre în atribuţiuni. „Aceste elemente iniţiatoare şi apoi organizatoare” 9 au fost: Aurelian Bentoiu 10 şi Gheorghe - Georgel Ghiorghiu - foşti membri în

7 Walter Meredith Bacon Jr., Nicolae Titulescu şi Politica externă a României. 1933 - 1934, Traducere de Cosmin Angheloni, Cuvânt înainte de Valeriu Florin Dobrinescu şi Kurt Treptow, Institutul European, Iaşi, 1999, p. 294. 8 Florica Dobre (coord.), Securitatea. Structuri - cadre. Obiective şi metode, Vol. I (1948 - 1967), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006, doc. nr. 121, p. 498 - 499. 9 Ibidem, p. 499. 10 Aurelian Bentoiu (1892 - 1962). Avocat şi om politic. Deputat de Ialomiţa din partea P. N. L. (1933 - 1937). Subsecretar de Stat la Ministerul de Justiţie (23 septembrie 1934 - 29 august 1936), subsecretar de Stat la Ministerul de Interne (29 august 1936 - 23 februarie 1937), subsecretar de Stat la Justiţie (23 februarie - 14 noiembrie 1937, 17 noiembrie - 28 decembrie 1937), ministru de Justiţie ( 30 noiembrie 1939 - 10 mai 1940 [în locul lui Istrate Micescu, demisionat] şi 11 mai - 3 iulie 1940 ), în guverne prezidate de Gheorghe Tătărescu. A fost tatăl compozitorului şi muzicologului Pascal Bentoiu. A murit la Jilava, pe 27 iunie 1962 (Stelian Neagoe, Istoria 310

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Delegaţia Permanentă a C. C. al P. N. L., Hurmuz Aznavorian - fost membru în C. C. al P. N. L., Ion Zurăscu - fost membru în C. C. al P. N. L. şi în redacţia ziarului „Liberalul”, Paul Dimitriu şi Dan Lăzărescu - foşti membri în redacţia aceluiaşi ziar 11. Activitatea lor a constat în „ţinerea de şedinţe organizate unde analizau şi hotărau cum să-şi desfăşoare activitatea” 12. Ei au numit ca viitor şef pe Aurelian Bentoiu şi au desfăşurat „activitatea şi pe linia recrutării de noi elemente în acţiunea lor” precum 13: Romulus Cicei, Ion Popescu, Savel Rădulescu şi Nicolae Bolintineanu, toţi foşti membri ai P. N. L. La data de 27 martie 1957, s-a deschis dosarul de grup nr. 102, privind pe Aurelian Bentoiu, avocatul Georgel Ghiorghiu, avocatul Hurmuz Aznavorian, profesorul universitar Victor Papacostea, Savel Rădulescu şi avocatul Niculae Sibiceanu. Pentru urmărirea acestora şi culegerea de informaţii, Securitatea s-a folosit de informatorii „Miron”, „Florescu Gheorghe”, „Mihăescu” şi „Mureş”, anchete informative, supraveghere operativă şi tehnică, interceptări şi exploatarea arhivelor 14. La 14 martie 1958, căpitanul de Securitate Pantelie Anghel, în Casa nr. 2, a primit următoarea Notă de la agentul „Florescu Gh.”: „Savel Rădulescu a fost vizitat de sursă în dimineaţa zilei de 11 martie 1958, la domiciliul său în Str. Caragiale, găsindu-l foarte serios bolnav. Umblă cu greutate şi poartă permanent un corset de oţel, din cauza unei puternice decalcificări ce poate oricînd produce o rupere a şirii spinării. De aceia nu iese decît foarte rar, fiindcă-1 oboseşte să

guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1995, Editura MACHIAVELLI, Bucureşti, 1995, p. 117, 119 - 120, 132). 11 Florica Dobre (coord.), op. cit., p. 499. 12 Ibidem. 13 Ibidem. 14 Ibidem, p. 498. 311

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu meargă. De asemeni primeşte lume foarte puţină „din cauza ultimelor arestări îi este teamă atît lui cît şi prietenilor să se mai vadă, ca nu cumva să se interpreteze greşit întrevederile lor”. - „Chiar pe M. Lăzeanu - a spus Savel R. - cu care sînt atît de prieten, nu-l mai văd. L-am întîlnit pe stradă, într-una din rarele mele ieşiri, cînd acesta mi-a spus că nu a îndrăznit nici măcar de anul nou să- mi dea un telefon”. - Conversaţia purtîndu-se asupra acestor arestări, Savel Rădulescu i-a spus sursei că i-a fost foarte teamă ştiindu-l în relaţii cu Georgel Ghiorghiu. De asemeni cînd a auzit de arestarea lui Zurăscu I. a tremurat pentru el, ştiind că sursa îl vede aproape zilnic. Savel Rădulescu 1-a întîlnit de asemeni pe Paul Dimitriu şi acesta i-a spus să-l scuze dacă nu i-a mai dat nici-un semn de viaţă, dar în actualele împrejurări n-ar fi potrivit să se vadă, ceeace el a înţeles foarte bine. - Apoi Savel Rădulescu a sfătuit sursa, să fie foarte prudentă, să nu-şi mai vadă prietenii cît-va timp „pînă ce o trece vijelia”. - Savel Rădulescu a spus ca din ultimele arestări făcute în rîndurile liberalilor, nu se miră de niciuna, întrucît aceşti oameni, deşi nu făceau nimic grav, se vedeau totuşi între ei şi erau preocupaţi permanent de schimburi de vederi politice, ceeace în clipa de faţă poate fi prost interpretat. Se miră însă de o singură persoană şi se întreabă cum de a putut fi înglobat la un loc cu ceilalţi şi anume de Victor Papacostea pe care-l ştia, extrem de fricos şi de prudent în acelaş timp, nevroind să vadă pe nimeni, dar să discute politică. De asemeni a fost foarte mirat de „imprudenţa” lui Georgel Ghiorghiu, care ţinea scris într-un carnet diverse impresii ale oamenilor politici occidentali, adunate de la diverse posturi de radio, majoritatea critici la adresa regimului comunist. Este convins că toate se vor termina printr-un proces în care cei arestaţi vor fi condamnaţi „ani grei de puşcărie” şi îi este tare milă de majoritatea dintre ei, care au intrat în puşcărie într-o foarte proastă stare a sănătăţii. - S. Rădulescu a vorbit apoi despre situaţia politică internaţională. El a declarat că „socoteşte propaganda făcută de 312

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Sovietici în jurul steliţilor ca un act nepolitic, întrucât ea a adus la realitate pe americani, care şi-au dat seama că nu mai sînt singurii stăpîni ai lumii şi că în materie technică Uniunea Sovietică are o mare bogăţie de resurse şi că într-un eventual război New – Yorgul [sic!] poate foarte uşor să fie bombardat. De altfel de cîteva luni şi anume de la lansarea sateliţilor, America duce o politică mult mai fermă şi mai conştientă”. - Cu privire la întîlnirea între şefii de state, S. Rădulescu şi-a exprimat o îndoială de a se putea ajunge la o înţelegere. „Punctele de vedere sovietic şi american sînt ireconciliabile şi nu vede în situaţia de faţă pe nici unul din ei în stare să renunţe în favoarea celuilalt. Este posibil totuşi că întîlnirea să aibă loc întrucît ruşii au adoptat o nouă metodă diplomatică de care el - care a lucrat mulţi ani în diplomaţie - nu a mai întîlnit-o pînă acum şi anume ideea sovietică de a adresa cererile ei, în mod public, prin scrisori publicate în presă şi nu ca înainte, pe cale diplomatică”. „În acest mod, - a spus S. Rădulescu - ruşii se adresează direct maselor de populaţie, lucru întîlnit pentru prima dată în istoria diplomaţiei şi că occidentalii, puşi în faţa acestei situaţii neobişnuite, vor trebui să ţină seamă de reacţiunile şi părerile maselor populare. Ca atare este probabil că se va ajunge la o întîlnire între şefii de guverne, dar se îndoeşte de rezultatele practice”. - În ceeace ne priveşte pe noi, trebuie să ne luăm gîndul că generaţiile actuale vor asista la o schimbare de regim. A avut apoi multe cuvinte de laudă la adresa diplomaţiei sovietice, pe care o socoteşte „foarte elastică” şi capabilă de a se adapta cu uşurinţă tuturor împrejurărilor. -” S. Rădulescu a rugat sursa să-i dea mai des semne de viaţă, întrucît relaţiile dintre ei nu pot fi interpretate prost, întrucît pe amîndoi îi leagă memoria lui Nic. Titulescu şi întrevederile dintre ei nu pot fi decît normale. - „Florescu Gh.” Nota Biroului

313

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

Pînă la viitoarea întîlnire (vineri 21 martie 1958), agentul a fost instruit să reintre în legătură cu M. Bănescu eliberată de scurt timp din închisoare, urmînd ca în primele discuţii să stabilească persoanele cu care aceasta mai întreţine relaţii atît din ţară cît şi din străinătate (Franţa) şi să restabilească totodată relaţiile existente pînă la arestarea susnumitei şi a soţului ei Bănescu G., fruntaş P.N.Ţ. -” 15. În Casa „Fucik”, cei doi s-au reîntâlnit în ziua de 4 aprilie 1958, rezultând următoarea Notă: „Sursa trebuia să-l vadă pe Rădulescu Savel, fruntaş liberal, în dimineaţa zilei de 2 aprilie 1958, aşa cum convenise cu el, dar o întîlnire urgentă şi neprevăzută a făcut ca întîlnirea să fie amînată pentru a doua zi dimineaţa, cînd l-a găsit aşteptîndu-l îmbrăcat, gata să iasă, avînd a merge undeva. Au plecat împreună. - Rădulescu Savel, i-a spus sursei că i-a fost foarte teamă să nu fi păţit ceva, în urma arestărilor făcute, dar s-a bucurat mult văzînd că nu i s-a întîmplat nimic, şi speră că dacă nu a fost ridicat şi el, împreună cu ceilalţi, înseamnă că are toate şansele să scape. I-a spus apoi cît îi pare de rău, în special de Paul Dimitriu, pe care-l apreciază mult şi a declarat că „convingerea lui este că tinerii băeţi au fost arestaţi în legătură cu Bentoiu Aurelian pentru declaraţii şi confruntări, întrucît toţi din ei aveau contacte separate cu acest grup”. Speră să nu fie luaţi decît pentru „mărturii” şi să li se dea drumul pînă la sfîrşit, dar nu este exclus să fie şi ei pînă la sfârşit condamnaţi. - a adăugat că a început să-i fie teamă şi de persoana lui, dacă se reîncep arestările în masă poate şi el să fie socotit suspect. A spus cu multă tristeţe că dat fiind sănătatea lui actuală, dacă-l vor aresta se va curăţa în puşcărie. - Sursa a căutat să-l îmbărbăteze fără însă a-l convinge. - Rădulescu Savel i-a spus că-i pare foarte rău că trebue să se ducă undeva şi nu pot sta de vorbă mai mult şi l-a rugat să vină la dînsul, după ce vor trece sărbătorile să discute mai pe larg. Sursa i-a spus că-l roagă să-i transmită omagiile lui doamnei Năcescu pe care, de cînd s-a

15 A. C. N. S. A. S., fond Penal, dosar nr. 10.682, f. 234 – 236. 314

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970 mutat Rădulescu Savel din casă nu a mai avut ocazia să o vadă, Rădulescu Savel a spus atunci că la viitoarea lor întîlnire vor merge, dacă se va putea, chiar în casă la doamna Năcescu pentru a putea sta de vorbă şi cu ea. - „Florescu Gh.” Nota Biroului. Dat fiind relaţiile strînse pe care agentul le-a avut cu grupul de conducători liberali arestaţi despre a căror activitate el a furnizat cele mai importante informaţii ce au stat la baza reţinerii lor, pentru a nu se desconspira a fost dirijat ca o perioadă de circa două săptămîni să întrerupă întrevederile sub pretextul că va merge în provincie. -” 16. Prin Hotărârea Tribunalului Militar Bucureşti nr. 661 din 21 iunie 1958, Aurelian Bentoiu, Georgel - Gheorghe Ghiorghiu şi Hurmuz Aznavorian au fost condamnaţi la 25 de ani muncă silnică, 10 ani degradare civică, confiscarea averii şi obligaţi la 600 lei cheltuieli de judecată pentru „infracţiunea de crimă de uneltire contra ordinii sociale” 17. Profesorul universitar Victor Papacostea a fost arestat şi cercetat timp de câteva luni de zile, după care a fost recrutat ca agent şi pus în libertate 18. Ion Popescu şi Romulus Cicei au fost condamnaţi la 15 ani temniţă grea, 5 ani degradare civică, confiscarea averii şi obligaţi la 600 lei cheltuieli de judecată 19. Împotriva lui Savel Rădulescu şi avocatului Niculae Sibiceanu nu s-au luat măsuri de reţinere sau anchetare, întrucât nu au participat la acţiunea de refacere sau reorganizare a P. N. L. În legătură cu ei doi, s-au luat următoarele măsuri:

16 Ibidem, f. 237 – 238. 17 Florica Dobre, op. cit., p. 500 - 501. 18 Ibidem, p. 502. 19 Ibidem, p. 504 - 505. 315

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

„După arestarea lui Bentoiu Aurelian, Georgel Ghiorghiu, Papacostea Victor şi Hurmuz Aznavorian s-a continuat acţiunea de urmărire şi supraveghere informativă a celorlalte elemente, respectiv a lui Sibiceanu Niculae şi Rădulescu Savel. Datele obţinute dovedesc că Sibiceanu Nic. şi Rădulescu Savel, imediat după arestarea celor trei, s-au speriat oarecum, aşteptând să se ia eventuale măsuri şi asupra lor. Această teamă şi-o justificau nu prin aceea că ar fi participat la acţiunea de organizare a cadrelor naţional liberale, ci presupuneau că se va da o altă interpretare legăturilor pe care le-au avut cu cei arestaţi, legături care - aşa cum de altfel a rezultat şi din cercetări - nu au avut un caracter subversiv, ci se menţineau în virtutea vechii prietenii şi cunoştinţe. Materialele informative obţinute dovedesc că Sibiceanu Niculae şi Rădulescu Savel au în general o atitudine mai prudentă, evitând să se antreneze în acţiuni cu un caracter vădit duşmănos. În prezent, ei au devenit şi mai prudenţi. Primesc sau fac vizite foarte rar, se antrenează în discuţii politice însă nu le dau nici o interpretare tendenţioasă. Sunt preocupaţi îndeosebi de situaţiile lor personale şi a familiilor lor. Între Nic. Sibiceanu şi Savel Rădulescu, în momentul de faţă nu sunt legături, cum de altfel nu au fost nici înainte, fiecare având relaţii mai apropiate cu alţi membri ai grupului. Aşa de ex., Sibiceanu Nic. a avut legături cu Victor Papacostea şi Georgel Gh., iar S. Rădulescu cu Bentoiu A. Din această cauză s-au luat măsuri de încadrarea lor în acelaşi dosar de grup pentru urmărirea informativă.” 20. În privinţa celor doi s-a hotărât că „Se vor scoate din evidenţa dos. de grup Sibiceanu Nic. şi Rădulescu Savel şi vor fi trecuţi în evidenţa dosarului de problemă nr. 333 unde vor fi urmăriţi în continuare” 21.

20 Ibidem, p. 503. 21 Ibidem, p. 504. 316

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Agentul „Florescu Gh.” s-a întâlnit în Casa nr. 2, cu locotenentul – major Vasile Dumitru, căruia i-a furnizat, la 10 octombrie 1958, următoarele informaţii: „În dimineaţa zilei de 3 septembrie 1958, sursa s- a dus să-i facă o vizită lui RĂDULESCU SAVEL. L-a găsit tocmai cînd eşea să facă o plimbare şi a făcut cîţiva paşi cu el pe stradă. - RĂDULESCU SAVEL a spus că „i se frige inima” de cele suferite de „prietenii” liberali şi că i se pare tot procesul montat cu scopul de a se răspîndi teroarea în popor. Comentînd tocmai acest aspect al problemei, RĂDULESCU S. a declarat că, după cîte ştie el, condamnările au fost date pe baza unor convorbiri, fără nici un fel de scop practic ci doar în principiu, care au avut loc în 1955, pe vremea relaxării spiritelor în timpul conferinţei de la Geneva. „Ori - a spus RĂDULESCU S. - înseamnă că în acest regim nu există aşa cum se pretinde momente de relaxare şi altele de tensiune. Controlul este permanent şi starea de alarmă a autorităţilor faţă de cetăţean se exercită în continuu. Orice informaţie se clasează la dosar, unde-şi aşteaptă vremea oportună pentru a fi imputată, astfel că aşa pretinsele epoci de relaxare nu există. În fapt, dimpotrivă, omul, în acele clipe tentat să vorbească cu mai multă uşurinţă şi fără reţinere îşi creează singur dosarul pentru învinuirile ce-i vor fi aduse mai tîrziu”. - „Procesul liberalilor - a conchis RĂDULESCU S. - trebuie să ne facă să înţelegem că atîta vreme cît va dăinui acest regim este cu desăvîrşire omului să comenteze situaţia politică sau să nutrească speranţe în tovărăşia unui prieten. Trebue să-ţi fie în permanenţă frică şi de umbra ta.” - Această teamă de care dădea dovadă RĂDULESCU S. se traducea în fapt printr-o atitudine de complectă pasivitate şi de permanenţe măsuri de precauţie. Nu mai vrea să vadă pe nimeni nici să primească la el acasă pe nimeni. RĂDULESCU SAVEL spunîndu-i sursei că ar dori să-i citească cu glas tare unele pasagii din viaţa VENTUREI MARIA pe care a scris-o, sursa i-a spus că are o copie a manuscrisului pe care i-o poate împrumuta ca s-o citească el. Rădulescu S. a sărit în sus declarînd:

317

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

„Vrei să fiu întrebat ce relaţii am cu tine dacă se va găsi manuscrisul tău la mine ?” „Mai bine este să nu-mi dai copia ci să-mi citeşti din ea”. - Sursa spunîndu-i apoi să vină într-o dimineaţă să mai stea ce vorbă, RĂDULESCU S. a răspuns că e mai prudent să nu vină şi că, el simţindu-se acum mai bine, să meargă mai bine la plimbare în oraş, putînd pretexta oricînd „că s-au întîlnit din întîmplare”. - În această stare de teamă acută 1-a lăsat sursa pe RĂDULESCU S., urmînd să iasă împreună într-una din zilele viitoare. - „Florescu Gh.” Nota Biroului. Urmărit de noi însă nu este cunoscut nici pe alte linii ca manifestări duşmănoase. -” 22. La 27 decembrie 1958 s-a redactat Hotărârea M. A. I. pentru închiderea dosarului de grup nr. 102, care a fost aprobată de către Alexandru Nicolschi. Problemele de sănătate ale lui Savel continuau să-i facă viaţa amară. Sursa „Florescu Gh.” informa pe acelaşi ofiţer de Securitate, în Casa „Griviţa”, în ziua de 14 ianuarie 1959, cu cele discutate într-o întâlnire întâmplătoare, pe stradă, cu Savel Rădulescu: „În dimineaţa zilei de 5 ianuarie 1959, SAVEL RĂDULESCU s-a întîlnit cu sursa întîmplător pe stradă şi au făcut cîţiva paşi împreună. - S. RĂDULESCU era foarte descurajat şi îi spunea sursei că „trăim o epocă mai dură decît acea a stalinismului”. Arestările curg lanţ şi condamnările la fel. S. RĂDULESCU se întreba care poate fi substratul acestei politici de teroare, cînd, pe de o parte, în Uniunea Sovietică s-a votat un cod penal cu mult nai blînd decît cel anterior, iar în ţară, toată lumea ştie, că nimeni nu îndrăzneşte „să facă absolut nimic”. Îşi punea această întrebare fără să-i poată da un răspuns. În ceea ce-1 priveşte, el, continuă să ducă o viaţă de „temniţă”, nevroind să vadă pe nimeni. -

22 A. C. N. S. A. S., fond Operativ, dosar nr. 14.901, f. 232 – 233. 318

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

S-a întîlnit cu cîteva zile mai înainte pe stradă cu MIHAI POPOVICI, pe care nu a putut să-1 evite şi au stat câteva clipe de vorbă. S. RĂDULESCU povestea că îi era penibil să prelungească convorbirea cu fostul om de stat ţărănist întrucât acesta a surzit şi se temea să nu-i pună, conform obiceiului, întrebări cu caracter politic, la care trebuia să-i răspundă cu glas tare. Din fericire nu a vorbit politică, dar i-a făcut observaţii că nu mai vine să-1 vadă. „Sînt exact doi ani de cînd nu ai mai venit pe la mine” - a spus M. POPOVICI - şi S. RĂDULESCU i-a răs- puns că în ultima vreme, a fost şi bolnav dar nu a mai vrut să iasă nicăieri. La care M. POPOVICI i-a răspuns: „Poţi veni fără teamă la mine, căci nici-unul din cei ce mă frecventaseră nu au fost arestaţi”. - „Florescu Gh.” Nota Biroului RĂDULESCU SAVEL, fost membru în delegaţia permanentă a C.C. P.N.L., este urmărit în dosarul de problemă, însă nu s-au obţinut pînă în prezent materiale din care să rezulte că desfăşoară vre-o activitate duşmănoasă. - Supravegherea sa se face şi prin agentul „Miron”.” 23. Sursa „Miron” informa, la 24 aprilie 1959, pe ofiţerul său de legătură, locotenent - major Dumitru Vasile, în Casa „Lipscani” că, în ziua de 17 aprilie, întorcându-se spre casă, la prânz, l-a întâlnit pe Savel Rădulescu, pe care l-a oprit: Acesta „a spus că a fost internat mai multă vreme la Spitalul Fundeni, unde trebuia să facă o operaţie de prostată. Dar a ieşit pentru că mama lui, care locuieşte în aceeaşi casă, în str. Caragiale, este foarte rău bolnavă după gripă. El va trebui să se reinterneze pentru operaţie. - Sus - numitul a cerut sursei să nu se supere că nu vrea să îl vadă, aude atât de multe lucruri în legătură cu oameni care vorbesc prea mult sau se întâlnesc, încât este foarte periculos să nu te ţii reformat. -” 24.

23 Ibidem, f. 241 – 242. 24 Ibidem, fond Operativ, dosar nr. 14.901, f. 4. 319

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

Nota Biroului remarca prudenţa lui Savel: „Această atitudine a lui ... a fost confirmată şi de alte linii informative” 25. La 4 aprilie 1959, agentul „Florescu Gh.” s-a întâlnit cu Vasile Dumitru, în Casa „Griviţa”, căruia i-a furnizat noi informaţii despre Savel Rădulescu: „În dimineaţa zilei de 1 aprilie 1959, sursa s-a dus să-l vadă pe SAVEL RĂDULESCU. L-a găsit foarte îmbătrînit şi părea suferind. - SAVEL RĂDULESCU părea foarte descurajat, de starea sănătăţii lui, suferă de prostată şi va trebui să fie operat - cît şi a mamei lui, care paremi-se nu mai are mult de trăit. - SAVEL RĂDULESCU mai era abătut şi de situaţia din ţară, din cauza numărului mare de arestări care s-au făcut în ultima vreme şi de condamnări fantastice „pentru culpe minime”. El crede că în nici o ţară socialistă, nu se dau pedepse atît de mari, nici măcar în Ungaria, unde, dat fiind evenimentele care s-au petrecut, ar fi fost justificate. Se întreabă pentru ce această „teroare albă” şi nu vede alt răspuns decît intrarea în faza de socializare totală a ţării, fiind scoşi din viaţa publică toţi cei care au o origină burgheză sau un trecut politic, cît de şters ar fi fost el. - SAVEL R. a mai adăugat că, acuma că „probabil” se vor întîlni cei patru mari ar fi putut crede într-o destindere, aşa cum s-a petrecut şi înaintea conferinţei de la Geneva, dar constată că totul este dimpotrivă. - I-a cerut iertare sursei că nu poate sta mai mult de vorbă cu el şi a rugat-o ca mai tîrziu să-i dea un telefon pentru a se vedea mai pe îndelete. - Sursă: „Florescu Gh.” Nota Biroului SAVEL RĂDULESCU este ţinut în supraveghere deoarece a făcut parte din conducerea centrală a P. N. Ţ. Agentul a primit sarcina

25 Ibidem. 320

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970 ca la viitoarele discuţii pe care le va avea cu SAVEL R. să procedeze în aşa fel încît să stabilească noua sa atitudine şi legăturile. -” 26. Situaţia financiară precară l-a determinat pe Savel să înceapă, la 5 septembrie 1959, demersurile pentru stabilirea drepturilor sale la pensie 27. Pentru reuşita acestor demersuri, Savel şi-a impus o şi mai mare prudenţă în relaţiile cu absolut toţi cunoscuţii săi. Informatoarea cu numele de cod „Florescu Gh.” i-a făcut o vizită fratelui ei, în dimineaţa zilei de 15 septembrie 1959. Acesta i-a relatat despre vizita lui Savel din ziua precedentă care „l-a rugat să-i comunice sursei că nu trebuie să se supere dacă până în prezent nu i-a dat nici un telefon, dar socoteşte că pentru moment este mult mai prudent, pentru amândoi, să nu se vadă rămânând ca mai târziu, atunci când „iureşul” din zilele acestea se va potoli să se poată întâlni fără riscuri” 28. „Sursa” şi-a întrebat fratele ce mai spunea Savel, dar nu a aflat nimic interesant. Fratele ei „i-a răspuns că nu ştie ce are Savel de este atât de „fricos”, dar nu a vrut să vorbească nimic de politică, deşi erau singuri în odaie, nici despre racheta cosmică, din lună, pretinzând că este „mai bine aşa”. Savel s-a mulţumit să vorbească despre sănătatea lui şi a fratelui sursei şi, acesta a comentat vizita lui Savel, socotindu-i atitudinea „prea exagerată” şi în orice caz „ciudată” pentru raporturile care există între ei” 29. Aceste informaţii au fost transmise de ,,sursă” locotenentului major de Securitate, Vasile Dumitru în Casa „Griviţa”. Nota acestuia pe informarea către superiori era: „Savel, în general, s-a constatat că se abţine de la comentarii politice, şi evită a se întâlni cu foştii prieteni politici” 30.

26 Ibidem, f. 230 - 231. 27 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, fond Savel Rădulescu, dosar nr. R 52 / 1928, f. 219. 28 A. C. N. S. A. S., fond Operativ, dosar nr. 14.901, f. 7. 29 Ibidem, f. 7. 30 Ibidem. 321

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

„Sursa” era o apropiată a lui Savel Rădulescu. În seara zilei de 2 septembrie 1959, îi telefonase lui Savel „scuzându-se că a trecut atâta vreme fără să-i fi dat un semn de viaţă” 31. La rândul său, Savel „după ce i-a spus că nu se simte tocmai bine cu sănătatea şi că în timpul verii a putut să se ducă doar [de] câteva ori la ştrand, şi-a manifestat bucuria de a o vedea” 32. Întâlnirea informatoarei cu securistul Vasile Dumitru a avut loc în ziua de 5 septembrie 1959, în Casa „Griviţa”. Nota acestuia: „Pentru viitorul contact pe care-l va avea cu S. Rădulescu să stabilească cu cine se mai vede în ultimul timp”. Pentru urmărirea operativă a lui Savel Rădulescu, securistul Vasile Dumitru folosea mai multe „surse”. Agentul „Raul M” s-a întâlnit cu el, tot în Casa „Griviţa”, în ziua de 29 septembrie 1959. O întâlnire accidentală în dreptul statuii lui Rosetti a avut loc între „sursă” şi Savel Rădulescu, în ziua de 7 septembrie 1959. După un schimb de cuvinte fără importanţă „sursa l-a întrebat ce crede de rezultatul întrevederii lui Hruşciov cu Eisenhower . Savel Rădulescu nu a intrat în detaliu. S-a mărginit numai în a spune că doreşte ca cei doi mari să se înţeleagă şi să se ajungă la o destindere internaţională. L-a întrebat pe sursă dacă Ministerul de Externe este în apropiere, deoarece trebuie să-şi aranjeze drepturile la pensie” 33. Nota Biroului: „S. Rădulescu este urmărit în dosar de problemă capitolul II”. - În Casa „Lipscani”, securistul Vasile Dumitru s-a întâlnit, în ziua de 31 octombrie 1959, cu agentul „Miron”. Cele relatate de către informator fac obiectul următoarei Note:

31 Ibidem, f. 9. 32 Ibidem.  Întâlnirea istorică dintre Hruşciov şi preşedintele american a avut loc în ziua de 15 septembrie 1959, cu prilejul vizitei în SUA a liderului sovietic (15 - 25 septembrie 1959). 33 Ibidem, f. 10. 322

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

„În ziua de 29 octombrie, pe la ora 11, sursa a fost la Savel Rădulescu fost membru în C. C. P. N. L. Când a văzut pe sursă, susnumitul s-a încruntat ca pentru o vizită neplăcută, cu un gest de mirare şi de reproş. Sursa i-a spus că neîntâlnindu-l de mult a vrut să ştie ce mai face şi că se bucură că îl vede mai bine. A spus că merge destul de greu şi se ocupă de pensie, căci până acum nu avea dreptul neavând o vechime de 25 ani, dar are 10 ani, ceea ce după noua lege e suficient. Dar se pune chestiunea că la foarte mulţi s-au luat pensiile, în situaţia lui. La întrebarea sursei pe cine mai vede, a răspuns: pe nimeni. Nici nu trebuie, a adăugat. Se fac arestări, de care nu ştim motivele; astfel, trei fraţi Noica de la Cîmpulung, în legătură cu vărul lor Dinu Noica sau pentru alte motive ? Când auzi unele lucruri din procese, atunci dai dreptate autorităţilor: astfel cine poate accepta că Bentoiu A. vorbea de şefia partidului, sau cum se spune, din procesul fraţilor Pascu că s-a citit în instanţă, un proect de lege, cum vor pedepsi ei pe comunişti. Aceşti oameni sînt demenţi, zice el, şi atunci nu e de mirare că se poate crede şi despre unii sau alţii din noi, dacă se întîlnesc, că discută astfel de lucruri, deşi nu ne-am întîlnit, decît din afecţiune şi am vorbit numai despre viaţă, sănătatea noastră şi fapte diverse. De aceia, a spus la plecare, să ne menţinem la hotărîrea anterioară de a nu ne vedea”. „Miron”. N. B. Savel Rădulescu, fost membru în C. C., după arestarea grupului contrarevoluţionar condus de Bentoiu A. evită orice legături şi discuţii cu foştii prieteni sau cunoscuţi politici. Agentul nostru s-a dus pe la el fiind vecini. După cum rezultă din nota nu vrea nici măcar cu acesta să stea de vorbă. Pentru viitor agentul nu a mai primit sarcini legat de acesta” 34.

34 Ibidem, f. 8. 323

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

În anii '60, scriitorul şi istoricul belgian Jacques de Launay, în timpul anchetei sale asupra lui Nicolae Titulescu, l-a întâlnit de mai multe ori pe Savel Rădulescu: „În acea vreme nu era oportun să vorbeşti la Bucureşti despre marele om şi îmi amintesc de ezitările lui Savel Rădulescu” 35. Serviciul „C” din M. A. I. a cerut Direcţiei a VII-a, la 2 ianuarie 1960, să facă investigaţii „asupra numitului Rădulescu Savel”. Datele comunicate la 27 februarie 1960, certificau că locuia pe strada I. L. Caragiale nr. 31, Secţia a 3-a Miliţie, Raionul 1 Mai, - Bucureşti. La capitolul „Persoane de încredere”, şeful Direcţiei VII - colonel V. Dinescu şi şeful Serviciului - căpitan N. Croitoru - comunicau: „Persoanele FM, şi FC, ne relatează că susnumitul domiciliază la adresa arătată în calitate de chiriaş şi se cunoaşte că în trecut a fost avocat, iar în prezent este pensionar. - Nu este căsătorit şi nu are rude apropiate. În afară de pensie nu se cunoaşte să aibe alte surse materiale” 36. Agentul „Miron” s-a întâlnit în Casa „Lipscani”, în ziua de 14 aprilie 1960, cu ofiţerul său de legătură. Pe baza informaţiilor furnizate, locotenentul - major Vasile Dumitru a redactat Nota înregistrată cu nr. 312 / 19 aprilie 1960: „În ziua de 7 aprilie a. c., sursa a întîlnit pe Savel Rădulescu, care trecea pe stradă, venind de la doctor. Ca de obicei s-a plîns de starea sănătăţii sale. Apoi a spus că stă tot retras şi crede că bine a făcut. „Într-adevăr este severitate acum, şi te poţi găsi cu cineva care vorbeşte ce nu trebuie sau e amestecat în cine ştie ce chestie, şi apoi intri şi tu în bucluc”. - Spune că se ducea în grădina Icoanei unde sînt pensionari, care vorbesc prea mult şi el nu vrea să intre în vorbă. -

35 Jacques de Launay, A cincea valiză, Editura AGNI, Bucureşti, 1993, p. 147. 36 A. C. N. S. A. S., fond Operativ, dosar nr. 14.901, f. 30. 324

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

„Se constată, spune S. Rădulescu, că am avut dreptate cînd n-am crezut în schimbări”. - Vorbind despre destindere, el a spus că nu ştie dacă va fi. Vede că în Ungaria a intervenit o amnistie destul de largă şi, de obicei, o măsură luată într-o ţară din lagărul socialist, se generalizează. Poate să fie ceva cu ocazia Congresului Partidului . Dar în orice caz, o altfel de schimbare e definitiv sigur că nu va fi. Sursă: „Miron” Nota Biroului Pentru viitoarea întîlnire, agentul nu a primit noi sarcini legat de acesta întrucît nu ne interesează în mod deosebit.” - 37. O nouă întâlnire între „Miron” şi securistul său a avut loc în Casa „Lipscani”, la 27 septembrie 1960. Agentul îl întâlnise pe Savel în ziua de 15 septembrie: „Savel Rădulescu, întîlnit în ziua de 15 septembrie a. c., în următoarea situaţie: sursa sa oprise în grădina Icoanei pe la ora prînzului cu D. Buzdugan, fost funcţionar la Ministerul de Externe. Acesta ca şi altă dată se plîngea că a cerut pensie şi nu a căpătat nici un răspuns. El arăta că această situaţie este numai la noi, că în Ungaria sau în Polonia situaţia este diferită, că acolo toată lumea, are pensie şi atmosfera nu e aşa încordată. S-a apropiat Savel Rădulescu, care trecea spre casă şi cînd a auzit subiectul, a spus că el nu încearcă să ceară pensie şi a trecut mai departe, precipitat. - Sursă: „Miron” Nota Biroului Savel Rădulescu se află luat în evidenţă capitolul II, al biroului 312. -” 38.

 Congresul al III-lea al P. M. R. a avut loc în zilele de 20 - 25 iunie 1960. Lucrările s-au desfăşurat în noua Sală a Palatului din Bucureşti. 37 Ibidem, f. 6. 38 Ibidem, f. 5. 325

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

În vara anului 1961, agenta „Florescu Gh.” s-a întâlnit, la 26 august, în Casa „Luterana” cu Vasile Dumitru, avansat la gradul de căpitan. „Sursa” îl întâlnise pe Savel, la fratele ei, în dimineaţa zilei de 18 august: „Cum nu-l văzuse de mult pe Rădulescu Savel, acesta i s-a părut sursei mult schimbat, adică îmbătrînit şi bolnav. A avut de asemeni impresia că şi intelectul lui Savel Rădulescu este în scădere. A evitat în permanenţă să vorbească despre situaţia politică, mărginindu-se doar cînd a venit vorba despre Berlin să declare ca un război, indiferent cine ar fi învingător, ar fi o mare nenorocire pentru întreaga omenire şi speră în toţi oamenii politici care au răspunderea situaţiei internaţionale de azi, că vor fi în stare să evite războiul. A descris în culori sumbre soarta românilor într-un eventul război, nimeni neîndrăznind să întrevadă calamităţile ce ne-ar aştepta. Savel Rădulescu a părut sursei sincer în această temă de război pe care o arăta. - Savel Rădulescu a spus apoi - printre altele - că ori care ar fi convingerile noastre politice, trebuie să recunoaştem că actualul regim a făcut lucruri extraordinare, dacă n-ar fi măcar decît în domeniul construcţiilor. El de cîte ori iese pe stradă se minunează de toate ce le vede împrejurul lui. Apoi parcurile noi care s-au ivit în Bucureşti pe neaşteptate, te fac să-ţi dai seama că s-a schimbat ceva în ţara aceasta. Tonul şi solemnitatea cu care Rădulescu Savel a adus laude realizărilor actualului regim, au făcut-o pe sursă să creadă că Rădulescu S. ţine aceste discursuri de cîte ori iese în lume pentru ca, dacă din întîmplare s-ar raporta spusele lui, el să apară ca un admirator al regimului şi deci să fie pus la adăpost de orice suspiciuni. - La plecare Rădulescu S. i-a cerut sursei cîteva cărţi şi a rămas să-i telefoneze pentru a se întîlni să i le dea. - Sursă: ,, Florescu Gh.” Nota Biroului Rădulescu Savel se află supravegheat în evidenţa capitolul II al dosarului de problemă. Din datele obţinute pînă în prezent, rezultă că acesta în ultimul timp evită să albe contacte cu elemente politice, iar atunci cînd din întîmplare se întîlneşte, manifestă mare prudenţă în discuţiile pe care le poartă. - 326

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Pentru viitor, agentul nu a primit sarcini deosebite legat de acesta. -” 39. La 8 februarie 1962, Direcţia a II-a din M. A. I. înainta Direcţiei a III-a „spre exploatare un material compus din 22 file, privind pe numitul Rădulescu Savel, născut la 19.10.1895 în Focşani, fiul lui Ioan şi Ecaterina, domiciliat în Bucureşti, str. I. L. Caragiale nr. 31. Sus - numitul este luat în evidenţă în dosar problema 333 la 311” 40. Direcţia a III-a a adoptat, la 30 martie 1962, Hotărârea de trecere în evidenţă la dosar „Problema P. N. L.” nr. 333 la 312 41. Serviciul „C” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a solicitat Direcţiei a III-a - Adresa nr. 4 / 760.161 din 11 martie 1963 - să-i comunice „de urgenţă avizul Dvs. în sensul dacă sunteţi de acord ca organele de miliţie să ia în evidenţa suspecţilor pe linie de armament pe numitul Savel Rădulescu” 42. Adresa specifica şi faptul că „verificarea s-a cerut de DGH Serv.[iciul] Autorizaţii şi pentru relaţii suplimentare vă puteţi adresa Lt. Col. Văcariu Nicolae ... Menţionăm că cel în cauză posedă dosar nr. 333 / 312” 43. În răspunsul ei - Adresa nr. 385.650 din 22 martie 1963 -, Direcţia a III-a face cunoscut „că nu suntem de acord ca sus - numitul să fie luat în evidenţa suspecţilor pe linie de armament, de către organele D. M. C. Serviciul Autorizaţii” 44, dar „avizăm favorabil anchetarea lui Rădulescu Savel, cu rugămintea ca rezultatul cercetărilor să ne fie transmis şi nouă.

39 Ibidem, f. 2 - 3. 40 Ibidem, f. 11. 41 Ibidem, f. 33 - 33 verso. 42 Ibidem, f. 61. 43 Ibidem. 44 Ibidem, f. 62. 327

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

Tot odată vă rugăm ca în situaţia când se trece la anchetarea celui în cauză să fim încunoştintati [sic !] pentru a clarifica unele probleme ale muncii noastre” 45. În Casa „Fucik”, în ziua de 27 martie 1963, a avut loc întâlnirea între agentul „Ardeleanu” şi maiorul Vasile Lupu. „Sursa” îl întâlnise pe Savel, luni, 18 martie, ora 11 dimineaţa, pe str. Maria Rosetti. Savel i-a spus „că timp de 8 luni a fost imobilizat în pat de un spasm vascular. Şi acum este încă bolnav şi urmează să se supună unei intervenţii chirurgicale. - A văzut, cu multă plăcere, că s-a dat curs liber evocărilor asupra lui Titulescu. Crede că i se va solicita şi lui un articol. Dar nu poate deocamdată să scrie nimic, din cauza bolii” 46. Agentul nu a primit sarcini în legătură cu Savel, pentru că era bolnav, „dar de va fi întâlnit întâmplător, să discute cu acesta şi să stabilească preocupările lui şi poziţia faţă de evenimentele politice” 47. Investigaţiile asupra lui Savel au continuat şi în anul 1963. Direcţia a VII-a trimitea Direcţiei a III-a - Adresa nr. 742 / 00131936 din 2 aprilie 1963 - ultimele informaţii asupra lui Savel. În evidenţa Serviciului de Gospodărie Locativă figura că locuieşte pe strada I. L. Caragiale nr. 31. Agenta „Vasiliu Aurica” informa Securitatea că Savel „locuieşte la adresa de mai sus cu chirie ocupând o cameră la etajul I din spaţiul locativ al familiei Năcescu. RĂDULESCU SAVEL nu are pensie şi nici rude în imobil însă este îngrijit de menajera lor pe nume Ceban Evghenia care a moştenit o bună parte din lucrurile lăsate de mama celui în cauză Rădulescu Ecaterina, decedată în anul 1960. - RĂDULESCU SAVEL în perioada anului 1933 era ministru şi secretarul lui Titulescu. Nu duce activitate obştească în cartier şi nici cu manifestări duşmănoase nu a fost semnalat.

45 Ibidem. 46 Ibidem, f. 57. 47 Ibidem. 328

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Este vizitat de diferite persoane printre care sunt cunoscute numele Portocală fostă soţie de ministru, Maior, fostă fiică de ministru şi Rădulescu Constanţa, rudă cu dr. Burghelea” 48. La 26 iunie 1963, agenta „Vasiliu Aurica” prezenta Securităţii o Notă care cuprindea alte informaţii despre Savel: „În imobilul din strada I. L. Caragiale nr. 31, et. j. I, locuieşte fostul ministru RĂDULESCU SAVEL. Are cercul lui de prieteni intimi. Cu acei pe care nu-i consideră că fac parte din clasa burgheză nu discută nimic, nici bine, nici rău despre realizările regimului. Are grijă ca prin cuvinte să amintească c-a fost secretarul lui Nicolae Titulescu, căruia astăzi i se cunosc meritele sale de luptător progresist. Aminteşte uneori c-a fost preşedintele armistiţiului şi scoate adesea în evidenţă că suferă acum fiziceşte de pe urma anilor cînd a fost închis. Apoi că nu i se dă pensie, dar că nici n-o cere, ci că ar trebui să i se „dea”. Aici strecoară o nuanţă de ironie şi-i place să se considere ca o victimă a regimului. Nu ştiu ce discută cu prietenii săi intimi care sînt numeroşi ca: profesorul universitar G. Oprescu, etc., etc. De obicei este tăcut şi nu manifestă nici o exteriorizare a sentimentelor faţă de evenimentele internaţionale şi interne. Citeşte foarte mult presa română şi străină, (franceză). Nu a dus şi nu duce nici o activitate obştească de cartier. Acum a fost operat, deci este şi bolnav. Este foarte afemeiat şi este foarte mult îngrijit de o anume Dana Rădulescu, soţie de inginer şi de numita Ivonne Năcescu. -” 49. Nota a fost trimisă de Direcţia a VII-a la Direcţia a III-a cu Adresa nr. 742 / 00146.078 din 8 iulie 1963 50.

48 Ibidem, f. 65. 49 Ibidem, f. 56. 50 Ibidem, f. 55. 329

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

Spre sfârşitul anului 1963, Securitatea a folosit noi informatori pentru a-l urmări operativ pe Savel Rădulescu. Un deţinut recent eliberat, a fost recrutat sub numele de cod „Alecu Vasile”. În ziua de 3 octombrie 1963, ora 10, în Casa „Ilie”, informatorul s-a întâlnit cu maiorul Ionel Grigore. „Sursa” a informat că Savel „a spus că în cercul oamenilor politici din vechile partide, atît la fruntaşi, cît şi la cei mai mărunţi, mitul Maniu se dezumflă din ce în ce. - Se vorbeşte din ce în ce mai insistent că a fost în realitate un om mediocru, orbit de ambiţia sa de putere, care nu a văzut niciodată clar realitatea politică. Se spune că după 23 august, s-a înşelat complect şi toată acţiunea sa ulterioară este din ce în ce mai mult criticată. – Savel Rădulescu spunea că în cercurile foştilor oameni politici din vechile partide, se comentează cu ironie declaraţiile făcute de comitetul romîn din străinătate, cu prilejul deschiderii sesiunii O. N. U. Faţă de atmosfera de apropiere, există între S. U. A. şi blocul socialist, tendinţă care împiedică să se creeze chiar iluzia unei schimbări politice ce fusese întreţinută pînă acum de comitetul din străinătate, explicaţiile încurcate ce s-au dat acum sînt ironizate. -” 51. Alt informator - „Mircea Vasilescu” - l-a vizitat la domiciliu pe Savel în ziua de 4 octombrie 1963, însă „nu l-a găsit acasă fiind internat la Spitalul Panduri unde a suferit o grea intervenţie chirurgicală. L-a văzut pe fratele său dr. N. Rădulescu care a dat sursei informaţiile de mai sus şi în plus a relatat că a suferit a doua operaţie de prostată. -” 52. Aceste date au fost comunicate de către informator căpitanului Constantin Rosulescu, la întâlnirea din Casa „Tei”, în ziua de 7 octombrie 1963. Cu acest prilej „Agentul a primit sarcina ca până la viitoarea întâlnire să-l contacteze şi să poarte discuţii cu acesta pentru a-i stabili poziţia lui actuală. Sursa a fost instruită asupra felului cum să poarte discuţii cu Savel Rădulescu în scopul arătat mai sus” 53.

51 Ibidem, f. 54. 52 Ibidem, f. 53. 53 Ibidem. 330

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

La 14 octombrie 1963, Serviciul Autorizaţiei din cadrul D. G. M. a comunicat Direcţiei a III-a că Savel nu a fost luat în evidenţa suspecţilor la regimul armelor 54. Al treilea informator - „Tebe” , medic chirurg - s-a întâlnit în ziua de 15 noiembrie 1963, în „Casa 11”, cu locotenent – colonelul A. Olimpiu. Informaţiile furnizate despre Savel sunt, mai ales, de ordin medical : „Bolnavul RĂDULESCU SAVEL, 67 ani, s-a internat în clinica chirurgicală a Spitalului Panduri pentru prima dată (obs. nr. 28.100) la 19 ianuarie 1959 cu diagnosticul de prostatită cronică formă hipertrofică care la examenele complimentare s-a dovedit a fi degenerată, într-o fază iniţială. Tratat medical şi fenomenele clinice ameliorîndu-se evident, părăseşte clinica la 10. II. 1959. A fost controlat la 2 - 3 luni. În ultimul timp însă, fenomenele vezicale accentuîndu-se, se reinternează în clinică la 13. IV. 1963, cînd în urma unei preparări preoperatorii, i-am făcut o prostatectomie transvezicală. Examenele anatomopatologice confirmă caracterul malign al leziunei (adenocarcinom de prostată). Tumora fiind voluminoasă la enclusere, durata spitalizării se lungeşte astfel că părăseşte clinica vindecat operator dar cu o incontinenţă de urină la 12.VI.a.c. La 10. IX. 1963 incontinenţa neameliorîndu-se, este reinternat pentru a-i face o suspensie de col vezical şi tratamentul hormonal indicat de leziune. Intervenţia reuşeşte deplin, bolnavul părăsind clinica la 14. X. 1963. L-am cunoscut pe S. RĂDULESCU înainte de război cînd era subsecretar al M. A. E. al cărui titular era Nicolae Titulescu. Fusese de altfel unul din colaboratorii lui cei mai apropiaţi atît în ţară cît şi în străinătate, în diferitele misiuni cu care era însărcinat (Londra, Geneva, Liga naţiunilor, etc.).

54 Ibidem, f. 63. 331

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

În timpul războiului el a rămas în ţară: în această perioadă nu l- am mai văzut. Ştiu că era bine cu palatul regal şl în acelaşi timp era prieten foarte bun cu doamna Gunther, fosta soţie a ministrului St.[atelor] Unite la Bucureşti care de altfel murise în oraş. Atunci cînd foştii miniştrii au fost arestaţi, a figurat şi el printre ei şi timp de 6 ani a fost reţinut. În timpul absenţei lui de acasă, fratele lui, Dr. Nicolae Rădulescu îmi adusese pe mama lor cu un cancer renal; am operat-o şi a mai trăit după intervenţie timp de cinci ani. După eliberarea sa, S. RĂDULESCU a venit la mine să-mi mulţumească de îngrijirile pe care le dădusem mamei lui după care nu l- am mai văzut decît în 1959 cînd mi-a fost adus la clinică, prima dată, de fratele lui, pentru a-i controla prostata. L-am văzut periodic, la 2 - 3 luni interval, pînă cînd s-a internat prima dată. La a doua internare, atunci cînd s-a pus problema intervenţiei chirurgicale, mi-a fost adus de doamna L. NACESCU, la care locueşte şi care este sora Dr. ION JUVARA. Aceasta de altfel 1-a vizitat regulat la spital. În afară de ea şi fratele lui care venea zilnic, n- am mai văzut pe nimeni la el; nu pot însă preciza dacă în zilele de vizită nu primea şi alţi vizitatori. Nu am discutat niciodată politică cu el, nu mi- a istorisit niciodată nimic din viaţa pe care a dus-o după 23 august. Îmi amintesc că pe vremea, regelui Mihai, se spunea că el ar fi unul din consilierii lui, pe care-1 vedea regulat. N-am vorbit însă niciodată cu S. RĂDULESCU despre aceasta. „Tebe” Nota Biroului Relatînd cele menţionate în notă, agentul a adăugat că nu are posibilităţi imediate şi directe de a stabili situaţia acestuia, cu care - deşi îl cunoaşte de mulţi ani - nu a avut niciodată legături strînse. I s-a dat totuşi sarcina de a stabili situaţia prezentă a lui Savel Rădulescu - ce poziţie adoptă faţă de regimul nostru şi ce legături are - acestea stabilindu-le atît în discuţiile pe care le va purta cu Nicolae Rădulescu, cu alte persoane care-1 cunosc pe S. Rădulescu precum şi cu acesta în limita posibilităţilor ce le are.

332

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Copie după notă se va da Serv.[iciului] 2 care se ocupă de S. Rădulescu” 55. În anul 1964, cercul informatorilor s-a mărit prin cooptarea altora şi însărcinarea lor cu obţinerea de noi informaţii despre Savel Rădulescu. Astfel, scriitorul, eseistul, criticul literar, diplomatul şi omul politic Alexandru Paleologu, în timp ce era deţinut în Penitenciarul Botoşani, a fost recrutat de către organele „K”, la 5 noiembrie 1963, primind numele de cod „ Marin Oltescu” , în scopul de a fi folosit în munca de reeducare. La 24 iunie 1964,, la propunerea noastră, agentul a fost eliberat, fiind graţiat de restul de pedeapsă, conform Decretului 310 şi s-a stabilit cu domiciliul în Bucureşti. Cu ocazia punerii în libertate acesta a fost contactat de organele noastre ( de altfel îl contactasem şi mai înainte ) şi s-a discutat cu el asupra continuării activităţii de colaborare şi în libertate, problemă cu care cel în cauză a fost de acord” 56. La o lună de la punerea sa în libertate, maiorul Emil Macri a primit (30 iulie 1964) un Referat scris de mână prin care se propunea,, înregistrarea agentului ,, Marin Oltescu” la Serv.,, C” şi folosirea lui în problema PNL” 57. În acest Referat era specificat că ,, Printre elementele cu care a avut legături, dar până în prezent n-a reuşit să le contacteze, menţionăm pe : Radu şi Dan Patrulius, Teodorescu George-Cealâc, foşti membri în conducerea TNL, Rădulescu Savel, fost ministru plenipotenţiar, toţi luaţi în evidenţa dosarului de problemă PNL, Lăzeanu Mihail, fost în C.C. al PNL şi secretar general la Ministerul de Finanţe, urmărit în acţiune individuală” 58. La dosarul lui Savel Rădulescu nu există nicio informare semnată ,, Marin Oltescu”. În schimb, alţi informatori îşi îndeplineau cu zel murdarele lor obligaţii asumate prin semnarea angajamentului de colaborare.

55 Ibidem, f. 51 - 52. 56 Tudorel Urian, Vieţile lui Alexandru Paleologu, Editura Vremea, Bucureşti, 2010, p. 199. 57 Ibidem, p. 200. 58 Ibidem. 333

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

Astfel, sursa „Nichifor” s-a întâlnit cu căpitanul Vasile Raiu în Casa „Antim”, în ziua de 22 ianuarie 1964. Cu două zile înainte, la ora 19 30, l-a vizitat pe Dan Nacescu care i-a spus că îl cunoştea pe Buzdugan , care era mai mare decât el cu un an. Buzdugan „a avut situaţie mare. În ultimul timp a fost ministrul nostru la Belgrad. Acum îl întreţine nevastă- sa care e o foarte bună sculptoriţă. Niciodată nu se plânge. Niciodată nu l-am auzit batjocorind regimul comunist. El spune că Titulescu dacă ar fi trăit, era şeful guvernului, în locul lui Groza. A avut şi are naivitatea să creadă că va obţine pensie. Eu i-am spus că regimului comunist îi plac legionarii şi carliştii, adică lichelele şi fasciştii. S-a adresat la Consiliul de Stat şi îl tot poartă cu vorba de 2 ani. - Savel Rădulescu, cel puţin, nici s-a gândit să ceară pensie. El a fost omul lui Titulescu şi ştie că dacă ar fi fost omul lui Carol II sau a[l] lui Horia Sima, ar fi avut şansă să fie folosit. La Geneva se sărbătoreşte aniversarea lui Titulescu, iar aici, oamenii lui sunt trataţi ca proscrişi. Să-ţi vie să verşi” 59. Altă sursă - „Stan Ion” -, s-a întâlnit în ziua de 28 februarie 1964, în Casa „Tunari”, cu locotenentul - major Al. Huminuc, căruia i-a relatat discuţia sa cu Savel: „Discutând asupra politicii externe, este convins că Johnson nu va face război. Alegerile din Germania şi Franţa 1965 vor întârzia din nou soluţionarea problemelor pendinte, adică unificarea Germaniei. S. RĂDULESCU nu crede că Franţa va ieşi din NATO în decembrie. Asupra situaţiei din România, acesta spune că ne orientăm spre America, vrem să facem comerţ cu dânşii şi chiar o colaborare

 Dimitrie G. Buzdugan (1899 - m. ?). Diplomat român. Licenţiat în Drept al Universităţii din Bucureşti. A funcţionat (trecând prin diverse posturi: ataşat, secretar de Legaţie cls. III - cls. I, consilier de Legaţiune) la Paris, Londra, Roma. Ministru plenipotenţiar cls. II (mai 1941). Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Zagreb (20 mai 1941 - 15 februarie 1944). Vezi Nicolae Titulescu. Opera politico - diplomatică. 1 Ianuarie 1937 - 31 Decembrie 1937, Partea a III-a, Volum îngrijit de: George G. Potra, Fundaţia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2007, p. 2.266. 59 A. C. N. S. A. S., fond Operativ, dosar nr. 14.901, f. 50. 334

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970 economică strânsă. Este bine să creiem industrie cât mai avansată din punct de vedere tehnic, că şi venitul naţional va creşte. Nu ştie ce probleme se vor discuta la Plenara C. C. *, dar după toate posibilităţile trebuie să fie un raport asupra celor discutate la Moscova, cu ocazia vizitei delegaţiei noastre, apoi bugetul şi alte lucrări, căci în dec.[embrie] să se întrunească M. A. N. - De asemenea ar trebui să fie alegeri în martie 1965 expirând mandatul actialei adunări, probabil nu va fi nici o schimbare, adică tot un partid unic” 60. La acea dată, Savel era cunoscut în evidenţa pasivă a dosarului de problemă P. N. L. Pentru că nimic din conduita lui Savel Rădulescu nu mai justifica urmărirea operativă activă, la 31 iulie 1964 s-a aprobat Hotărârea de trecere în evidenţă pasivă. Motivarea: „Pentru stabilirea poziţiei prezente a sus - numitului a fost încadrat cu agentura din problemă, cât şi din alte probleme - şi s-a stabilit că are o atitudine corespunzătoare. Astfel, RĂDULESCU SAVEL apreciază realizările efectuate de regimul nostru, conducerea de Partid şi de Stat, cât şi orientarea politică

* Plenara lărgită a C. C. al P. M. R. şi-a desfăşurat lucrările între 15 - 22 aprilie 1964. Ea a adoptat Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Comunist Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale („Declaraţia din aprilie”). Adoptarea „Declaraţiei din aprilie” a marcat, în fapt, încercarea de scuturare a tutelei Moscovei şi refuzul de a o mai seconda în tendinţa ei hegemonică asupra mişcării comuniste internaţionale, reprezentând, în acelaşi timp, o recunoaştere de către P. M. R. a exploatării la care fusese supusă ţara şi orientarea în politica externă spre o largă colaborare cu ţările capitaliste dezvoltate. Încercarea de distanţare faţă de U. R. S. S. nu a afectat însă cu nimic caracterul stalinist al regimului politic din România. Pe plan intern, „Declaraţia” a fost urmată de o destindere - graţierea de restul de pedeapsă a 3.244 de condamnaţi, dintre care 3.205 deţinuţi politici (Decretul Consiliului de Stat din 24 iulie 1964), cât şi o liberalizare strict controlată a vieţii culturale, care va continua până în 1971 [Dinu C. Giurescu (coord.), Istoria României în date, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2010, p. 576 - 577]. 60 A. C. N. S. A. S., fond Operativ, dosar nr. 14.901, f. 46. 335

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu a conducătorilor statului nostru. Critică atitudinea faţă de statul nostru, adoptată de românii fugiţi în străinătate. Apreciază favorabil ultimile evenimente din ţara noastră, considerând regimul consolidat. Menţionăm că RĂDULESCU SAVEL este bolnav, fapt ce rezultă din nota agentului „Tebe” şi a ag.[entului] „Vasilescu Mircea”” 61. La Menţiuni erau trecute următoarele : „Materialul pe baza căruia s-a hotărât trecerea în evidenţă la dosar problema P. N. L. nr. 333 la 302 / 2 se păstrează în arhiva Serv.[iciului] „C” sub nr. 14901 fond op.[erativ]”. Agentul „Miron”, mergând în vizită la familia lui D. Iuraşcu, fost cadru în Ministerul de Externe şi decedat cu câteva zile în urmă, l-a întâlnit acolo pe Savel Rădulescu care-i era prieten. În Casa „Izvorul Rece”, în ziua de 1 decembrie 1964, agentul informa pe căpitanul C. Stanciu despre Savel: „A vorbit de GHEORGHE NENIŞOR  care a plecat de curînd la Paris pentru a se ocupa de moştenirea lui TITULESCU. SAVEL RĂDULESCU vorbea cu ironie, ca colaborator al lui TITULESCU se crede îndreptăţit sa-l judece, spunînd că TITULESCU avea mai multe datorii şi că NENIŞOR, deşi nepot, nici nu-1 cunoştea pînă în 1939. L-ar fi linguşit apoi fără să-l îngrijească. El nu l-a mai văzut de mulţi ani, dar i-a făcut o vizită înainte de plecare.

61 Ibidem, f. 32.  Gheorghe (Georgel) Nenişor (1901 / 1903 / 1904 / 1908 - 1976. Nepot de soră (Cornelia / Nelly) al lui Titulescu. Căsătorit cu Marise (Marize) Iuca (prima căsătorie) şi Marietta Rareş (a doua căsătorie). Avocat, publicist, cronicar teatral. Când fratele său, colonelul Sergiu (Gigi) Nenişor a încetat de a se mai afla în preajma lui Nicolae Titulescu, întorcându-se în ţară (1938), unde şi avea restul familiei, Gheorghe Nenişor, pe atunci jurisconsult de bancă, a fost rugat de Nicolae Titulescu să rămână pe lângă el. Prin testamentul autentic din 4 martie 1940, Titulescu l-a instituit legatar universal, după executarea testamentului făcut pentru Academia Română. A participat la funeraliile lui Titulescu, alături de Ecaterina Titulescu şi mama sa, Cornelia (Nelly / Nenişor. (Nicolae Titulescu. Opera politico - diplomatică ..., p. 2.348 - 2.349). 336

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

S-a vorbit apoi de prieteni, care au fost pe la Ministerul de Externe şi au primit pensie de curînd: BUZDUGAN, ELEFTERESCU şi el (SAVEL R.). Mai spunea că a văzut pe D. ALIMĂNIŞTEANU  şi regretă că nu este sănătos. - Ca apreciere a evenimentelor, numai în treacăt a făcut observaţia că nu sînt rezolvate conflictele în lagărul socialist, noua echipă sovietică făcînd aceiaşi politică ca şi Hruşciov. - Sursa: ,,Miron” Nota Biroului. Rădulescu Savel se află în evidenţa pasivă a dosarului de problemă PNL. Agentul a fost dirijat în continuare pe lîngă SAVEL RĂDULESCU, pe care-l poate vizita la domiciliu, în scopul de a ne semnala şi în viitor atitudinea şi relaţiile ce le are. -” 62. Agentul „Nichifor” l-a vizitat în seara zilei de marţi, 9 martie 1965 pe Dan Nacescu ca să ia două numere din revista franceză „Expres”. Era şi Savel, iar mai târziu a venit dr. Juvara. În întâlnirea din Casa „Antim”, în ziua de 11 martie 1965, cu căpitanul Vasile Raiu, agentul informa că „RĂDULESCU S. s-a interesat de mersul evenimentelor din Vietnam exprimându-şi marea îngrijorare a unei conflagraţii. Nacescu spune că nici una dintre părţi nu vrea război, aşa că se va petrece ca în Coreea. S-a mai vorbit de manifestaţia de la Moscova, după care RĂDULESCU S. a intrat pe făgaşul amintirilor” 63.

 Dumitru Alimănişteanu (1898 - m. ?). Inginer şi om politic român. Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanţe (titular: Mircea Cancicov), între 29 august 1936 – 14 noiembrie 1937 şi 17 noiembrie – 28 decembrie 1937, în guverne prezidate de Gheorghe Tătărescu. Ministru de Finanţe între 6 martie – 11 aprilie 1945, în guvernul Petru Groza (Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995, Editura MACHIAVELLI, Bucureşti, 1995, p. 118, 120, 155). 62 Ibidem, f. 47. 63 Ibidem, f. 45. 337

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

Agentul „a primit sarcina de a menţine legătura cu cei de mai sus pentru a ne informa despre discuţiile politice pe care le poartă şi despre legăturile pe care le au” 64. După atâţia ani de aşteptare, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 466 / 16 iulie 1965, cu începere de la 1 iulie 1965 65, lui Savel i s-a aprobat pensia în valoare de 1.200 lei lunar, ceea ce reprezenta cuantumul maxim al unei pensii obişnuite de bătrâneţe. Savel se apropia de împlinirea vârstei de 70 de ani. În acelaşi an, Savel Rădulescu „omul de mare onestitate şi probitate” 66, respectând dorinţa testamentară a lui Titulescu, a încredinţat Ministerului Afacerilor Externe documente şi fotografii ale marelui diplomat „considerând firesc că ele trebuie să-şi aibă locul de păstrare acolo unde Nicolae Titulescu a patronat, ani de-a rândul, elaborarea politicii externe a României şi a vegheat asupra intereselor ţării” 67. La sfârşitul lunii octombrie 1965, Savel Rădulescu se afla în Cluj. Prin faţa restaurantului „Expres” s-a întâlnit incidental cu Victor Onişor, fost funcţionar superior în Ministerul Afacerilor Externe, care domicilia în oraşul de pe Someş. Agentul „Someşan” îl informa pe maiorul Ioan Oprea, cu ocazia întâlnirii din ziua de 1 decembrie 1965, în Casa „Republica”: „VICTOR ONIŞOR nu-1 văzuse din 1945, cînd SAVEL RĂDULESCU, era preşedintele Comisiei pentru aplicarea armistiţiului. Ministerul de Externe se afla atunci în Palatul Uzir, deoarece localul său suferise stricăciuni în urma bombardamentelor. Victor Onişor se afla în anticamera Ministrului de Externe şi 1-a salutat pe SAVEL RĂDULESCU dar nu au vorbit, el intrînd imediat la

64 Ibidem. 65 Arhivele C. C. al P. C. R., fond personal Savel Rădulescu, f. 3. 66 N. Titulescu, Politica externă a României (1937), Ediţie îngrijită de: George G. Potra, Constantin I. Turcu, Ion M. Oprea, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, p. 30. 67 Ibidem, f. 31. 338

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Ministru. Era pe vremea cînd armata sovietică lua maşinile cu forţa, fără nici-o formalitate, cu dreptul pumnului şi se vorbea prin Minister că şi lui SAVEL RĂDULESCU i-o luaseră pe-a lui, tocmai cînd era în conferinţă cu primul ministru şi maşina îl aştepta în stradă. Se mai vorbea că în curînd va fi numit ministru la Wasinghton. Mai înainte VICTOR ONIŞOR nu-1 văzuse din august 1936, la Hotel Cap Martin ( Riviera franceză ) unde SAVEL RĂDULESCU venise pentru cîteva zile dela cura sa anuală în Pirinei (suferea de emlizem şi se trata la Mont - Dore) să-1 vadă pe TITULESCU, care era grav bolnav. Aici apoi i-a ajuns pe toţi ştirea despre demiterea lui TITULESCU. VICTOR ONIŞOR a plecat în ţară, iar SAVEL RĂDULESCU a rămas pe lîngă TITULESCU împreună cu VIŞOIANU. VICTOR ONIŞOR nu fusese privit cu prea multă simpatie de către SAVEL RĂDULESCU mai ales la început prin 1933, probabil fiindcă fusese numit de IORGA şi susţinut de VAIDA, adversari politici ai lui TITULESCU. Detaşarea lui VICTOR ONIŞOR pe lîngă TITULESCU a fost făcută de către secretarul general MIHAIL CHIORU la cererea Direcţiei Cifrului. SAVEL RĂDULESCU se afla atunci în concediu în Franţa şi e întrebare dacă ar mai fi avut loc în prezenţa sa. Cînd SAVEL RĂDULESCU l-a văzut pe VICTOR ONIŞOR la Geneva pe lîngă TITULESCU, a făcut ochi mari. În iulie 1936, la Montreux, TITULESCU a dat în faţa lui VICTOR ONIŞOR dispoziţii lui SAVEL RĂDULESCU să-i facă formele pentru a fi înaintat. Executarea acestor dispoziţii nu s-a făcut însă la timp, astfel în cît căderea lui TITULESCU l-a ajuns tot în vechiul grad şi nu s-a ales nici măcar cu atîta pentru enorma muncă depusă. Cînd VICTOR ONIŞOR lucra pe lîngă TITULESCU, i s-a apus că SAVEL RĂDULESCU se exprimase foarte frumos despre dînsul: „TITULESCU ţine mult la VICTOR ONIŞOR care nu vorbeşte ce nu trebuie şi care ştie să tacă”. VICTOR ONIŞOR a rămas cu impresia că SAVEL RĂDULESCU a arătat oarecare lipsă de interes cu privire la executarea dispoziţiei lui

339

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

TITULESCU pentru înaintarea sa; astfel nici nu a căutat să-1 mai vadă. Dealtfel peste cîteva luni a fost transferat la Bruxelles. În iulie 1964, vizitînd pe prietenul său NELU MAIOR din Bucureşti (fratele D-nei POP din Cluj) la Bucureşti, a aflat dela acesta că SAVEL RĂDULESCU locuieşte în vecini şi că este plecat la Sinaia. NELU MAIOR, care-1 vede mai des, l-a spus că SAVEL RĂDULESCU a fost închis 7 ani şi acum trăieşte în condiţii penibile, fiind susţinut de prieteni, sub nişte trepte s-a tras un zid, cîştigîndu-se astfel o cămăruţă, unde abia încape o dormeză acolo locuieşte. VICTOR ONIŞOR ştia că SAVEL RĂDULESCU fusese unul din cei ce nu vinde ceva din garderobă. Răspunsul a fost că totul a fost confiscat de autorităţi şi nu mai are nimic, prietenii au trebuit să-i cumpere pînă şi haine. Mai spusese că SAVEL RĂDULESCU a fost chemat la Miliţie unde i s-a sugerat să scrie amintiri despre TITULESCU dar a refuzat” 68. În ziua de 1 decembrie 1965, agentul „Alecu” l-a vizitat pe Savel: „Acesta este bolnav, s-a internat de altfel în ziua de 6 decembrie la spital, pentru a i se face o intervenţie chirurgicală. SAVEL e foarte mulţumit că în fine i s-a recunoscut dreptul la pensie. El socoteşte foarte interesantă evoluţia situaţiei internaţionale, se socoteşte foarte abilă politica externă a guvernului care ştie sa profite de conjuncturi. Faptul ca unii reporteri, cu vază occidentali, socot că România ar putea juca un rol de mediator în problema Vietnamului, arată prestigiul pe care România l-a cîştigat. Rusia ameninţată de China, intră din ce în ce mai mult în concernul statelor occidentale, ceea ce va avea desigur o înrîurire asupra întregii atmosfere europene, deci probabil şi la noi. SAVEL e de asemenea interesat de reconsiderarea atît de spectaculoasă a lui IORGA şi MADGEARU. Aceasta invederează că regimul vrea să înoade actuala stare cu trecutul ţării. -” 69.

68 Ibidem, f. 43 - 44. 69 Ibidem, f. 41. 340

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Agentul a transmis aceste informaţii maiorului Ionel Grigore, în întâlnirea din Casa „Conta”, din ziua de 6 decembrie 1965. Agentul avea sarcina să-l contacteze periodic pe Savel şi „să-i stabilească poziţia prezentă” 70. Din ce în ce mai bolnav, Savel Rădulescu se apropia de sfârşitul vieţii. Sursa „Alecu” l-a întâlnit, în ziua de 23 ianuarie 1966, pe Savel, Dumitru Alimănişteanu şi Mihai Lăzeanu în casa Nadiei Duca: „SAVEL RĂDULESCU pare mult îmbătrînit şi suferind. Mai puţin preocupat de evenimentele actuale, se complace în depănarea amintirilor din trecut. El socoteşte situaţia internaţională actuală foarte turbure şi nu vede cum se va putea ajunge curînd la un echilibru. Toate statele noi creiate din colonii, nu au stabilitate politică şi nici America de Sud. Peste tot, în Asia, Africa şi America de Sud, se ivesc turburări, probabil favorizate de agenţi americani şi ruşi sau în special chinezi, care se înfruntă pe aceste meleaguri. - Socoteşte că de Gaulle greşeşte în politica lui anti - americană, fiindcă îl duce la izolarea Franţei. Atît SAVEL RĂDULESCU, cît şi LĂZEANU şi ALIMĂNIŞTEANU, urmăresc cu atenţie şi satisfacţie linia politicii urmată de România. Poziţia României e dificilă, urmărind menţinerea independenţei obţinute, fără a supăra prea mult pe ruşi, care desigur, nu găsesc atitudinea României pe placul lor. - De aceea, felul cum e condusă actualmente politica externă a României, dovedeşte multă abilitate. - Se spune că se vor face schimbări în tot personalul diplomatic al României. De asemeni, ei consideră foarte important faptul că o delegaţie în frunte cu ______, a plecat în Anglia pentru a lichida litigiile existente, Anglia fiind singura ţară cu care problemele de despăgubiri pentru naţionalizări, încă nu s-au lichidat. -

70 Ibidem. 341

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

De asemeni s-a vorbit de extraordinara amploare pe care regimu1 a dat-o anul acesta Unirii Principatelor. Aceasta dovedeşte o accentuare a tendinţelor regimului de a pune accent pe problemele naţionale, ceea ce dă satisfacţie mare opiniei publice. -” 71. Sursa „Stan Ion” raporta locotenentului - major Al. Huminuc, în Casa „Tunari”, la 13 iunie 1966, că s-a întâlnit cu Savel Rădulescu: „După câteva întrebări banale asupra vieţii cotidiene, sursa aduce conversaţia despre problemele la ordinea zilei şi anume situaţia politică din România, după diversele comentarii din presa străină. SAVEL spune că citeşte ziarele străine care vin, dar nu toate, negăsindu-le prea uşor, dar după cîte a văzut, este desigur o schimbare în atitudinea politicii din punct de vedere economic şi politic. Această degajare de obligaţiunile din CAER şi apoi să facă convenţii şi cu alte state decît cele socialiste este foarte bine şi vor aduce mari avantaje ţării. Materialele industriale ne erau furnizate de către Cehoslovacia. SAVEL RĂDULESCU îşi aminteşte cum anul trecut, în ziarele româneşti apăreau ştiri că industria cehoslovacă trebuie să livreze marfă bună pentru România. Legăturile cu occidentul sînt foarte bune, aceştia avînd o industrie mai avansată şi o tehnică ultramodernă. Numai aşa vom putea avea fabrici bune şi deci marfă de o calitate superioară care sa poată concura cu cea străină. Sînt legi naturale ale economiei care prevăd concurenţe cu marfa cea mai bună la preţul cel mai avantajos. Cît priveşte partea agricolă de asemenea este bună măsura irigaţiilor şi redarea, pămîntului nefertil pentru a fi exploatat. Din punct de vedere economic, este bine chibzuit chiar şi din punct de vedere politic. Iată că şi pentru acest subiect RĂDULESCU are argumente de susţinere a politicii actualului regim.

71 Ibidem, f. 39. 342

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

Este bună noua linie de autonomie şi de independenţă a ţării. Ar fi mai bine dacă am trece printre ţările neutre adaugă diplomatul român, dar nu se poate aceasta deoarece ruşii nu vor accepta niciodată ca România să iasă din pactul de la Varşovia. Se pare că din contra, în reuniunea de la Bucureşti din luna iulie a pactului de la Varşovia, acesta se va întări. Propunerile României vor figura sigur pe agenda conferinţei. Toate acestea sînt numai pronosticuri. Să vedem care va fi realitatea. De asemenea SAVEL RĂDULESCU aşteaptă un rezultat pozitiv de la întrevederea lui de Gaulle de la Moscova. Unificarea Germaniei nu se va hotărî, dar s-ar putea o apropiere mai accentuată între est şi vest. S-ar putea ca vechiul pact de neagresiune între Franţa şi URSS să fie din nou evocat şi ar putea să capete din nou viaţă. Poate nu momentan, dar într-un viitor apropiat s-ar putea. - Despre serbările care au avut loc pentru TITULESCU, SAVEL RĂDULESCU este mulţumit că s-au recunoscut şi acum marile merite ale bărbatului de stat român. Zvonul despre întoarcerea d-nei TITULESCU, nu-1 crede. Acum este mulţumit că i s-a făcut şi lui o pensie. Cu aceasta s-a încheiat conversaţia cu fostul diplomat român” 72. Pentru urmărirea operativă a lui Savel, locotenentul - major Al. Huminuc mai folosea şi sursa „Corneanu”, cu care se întâlnea în Casa „Buzeşti”. Agentul „Corneanu” s-a întâlnit cu Savel în ziua de 8 aprilie 1966 : „Sursa l-a îndemnat de mult timp pe SAVEL să stârne şi să ceară acordarea pensiei. În prezent are pensie. O duce destul de greu acum cu sănătatea, după cele două operaţii care le-a avut. În ultimul timp a avut o adevărată reconfortare pentru că a urmărit presa şi a participat la omagiul adus lui N. TITULESCU de către o serie de personalităţi ale culturii româneşti” 73.

72 Ibidem, f. 35 - 36. 73 Ibidem, f. 37. 343

https://biblioteca-digitala.ro Horia Dumitrescu

„Alecu Vasile” a avut o întâlnire cu maiorul Ionel Grigore în ziua de 21 martie 1966. Nota redactată de către ofiţerul de Securitate prezintă întâlnirea dintre „Sursă” şi Savel în ziua de 15 martie 1966: „Acesta [Savel] este foarte mulţumit de atenţia care i s-a dat comemorării lui N. TITULESCU. S-a cerut ca şi osemintele lui TITULESCU să fie aduse în ţară. D-na Titulescu se opunea. Şi el a intervenit pe lîngă ea ca să accepte, socotind că regimul face un act naţional readucîndu-le. Cu atît mai mult cu cît s-a luat angajamentul ca şi d-na TITULESCU să fie înmormîntată în ţară, dacă vrea să fie înmormîntată lîngă soţul ei. - E şi el surprins de atenţia care s-a dat lui ALEXANDRU ZAMFIRESCU. În fapt sînt numai doi oameni în viaţă din foştii colaboratori ai lui TITULESCU, care ar fi putut vorbi cu competenţă: el şi FILOTI. Toată lumea ştie că ZAMFIRESCU era omul lui ELENA LUPESCU, datorită influenţei căreia a fost numit ministru în străinătate, contra voinţei lui TITULESCU. E surprins că cei care l-au popularizat pe ZAMFIRESCU, nu cunoşteau realitatea. - În politica externă, el crede că SUA s-a cam încurcat dar nu poate da înapoi. - Evenimentul cel mai important e congresul din URSS şi aşteaptă cu interes ce se va decide şi care va fi atitudinea României. -” 74. Interesantă este Nota Serviciului: „Agentul are ca sarcină să-l contacteze periodic şi să-i stabilească poziţia prezentă. - Menţionez că întîlnirea a avut loc pe stradă deoarece Casa „Conta” este situată la etajul 10, lifturile sînt în reparaţie, iar agentul nu poate urca. - Urmează ca la întîlnirea viitoare să fie băgat în altă casă, deoarece reparaţia va dura pînă în iulie. -” 75. La împlinirea unui sfert de veac de la trecerea lui Titulescu în veşnicie, Savel Rădulescu a publicat un „Portret” 76, al celui ce i-a fost

74 Ibidem, f. 38. 75 Ibidem. 344

https://biblioteca-digitala.ro Savel Rădulescu între anii 1954 - 1970

îndrumător, prieten, mentor şi „Patron”. Tonul era reţinut şi prezentarea marelui dispărut era suficient de sintetică şi sobră pentru a nu da prilej la interpretări deformate de către cenzura vremii. Agentul „Galus” informa pe maiorul de securitate Constantin Stanciu (26 octombrie 1966, Casa „Gabroveni”) că „îmbunătăţirea regimului pensiilor aşa cum apare din hotărîrea plenarei C. C. şi din proiectul de lege publicat, a produs o impresie bună şi formează în prezent unicul subiect de discuţie al celor cu care sursa are legături. SAVEL RĂDULESCU fost în CC-PNL este foarte mulţumit. A întrebat sursa dacă consideră că beneficiază şi el de majoritatea de 15 % deoarece pensia lui a fost acordată prin decret special. Sursa i-a atras atenţia că hotărîrea plenarei vorbeşte de toate celelalte pensii, al căror nivel depăşeşte 600 lei, beneficiază de majorarea de 15 %” 77. În 1969, Savel Rădulescu publica un material cu mult mai consistent despre Titulescu 78. Era ultimul său gest faţă de omul pe care l- a admirat şi căruia i-a rămas fidel până la moarte. Între anii 1954 – 1970, un număr de 22 de colaboratori ai Securităţii au oferit informaţii despre Savel Rădulescu celor 12 ofiţeri care s-au ocupat de urmărirea operativă a fostului diplomat. Savel Rădulescu s-a stins din viaţă, la 27 august 1970, în Bucureşti, fiind condus pe ultimul său drum de fratele său, doctorul Niculae (Nicuşor) Rădulescu şi de câţiva apropiaţi. Omul şi diplomatul care-şi închinase viaţa şi întreaga-i energie şi cunoaştere ţării şi, implicit, semenilor săi, spre binele şi prosperitatea României, a păşit pe tărâmul umbrelor discret şi singur. Chiar târzii fiind, rândurile noastre nu se doresc a fi decât o lumină menită să împrăştie nedreapta ceaţă ce i-a învăluit ultimii săi ani de viaţă, o dreaptă şi binemeritată recunoştinţă a generaţiei mele.

76 Savel Rădulescu, „Portret”, în Secolul 20, nr. 3 / 1966, p. 115 - 118. 77 A. C. N. S. A. S., fond Operativ, dosar nr. 14.901, f. 34. 78 Savel Rădulescu, Nicolae Titulescu. 1882 - 1941, în Diplomaţi Iluştri, vol. I, Editura Politică, Bucureşti, 1969, p. 371 - 435. 345

https://biblioteca-digitala.ro

ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA PĂCURII ÎN ŢARA VRANCEI

Ionuţ Iliescu Aurora - Emilia Apostu

Partea de nord - vest a judeţului Putna, de o deosebită importanţă turistică şi ştiinţifică, Ţara Vrancei se impune şi prin componenta ei economică. Puţini dintre noi ştim astăzi că Vrancea a fost înzestrată de Creator cu multe bogăţii şi, drept urmare, potenţialului ei forestier i se adaugă cel petrolifer - mai precis, zăcămintele de păcură 1. Petrolul a fost utilizat la noi din vremuri imemoriale, însă la scară redusă. Motivul îl constituie nu numai lipsa mijloacelor de ordin tehnic, dar şi sfera extrem de limitată de utilizare (vindecarea vătămăturilor la animale şi lubrifierea roţilor şi a osiilor la căruţe) 2. Interesul autorităţilor noastre faţă de extragerea păcurii se face simţit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea industriei. Una din zonele vizate aparţinând fostului judeţ Putna a fost Plasa Vrancea.

1 păcură = lichid vâscos negru sau brun închis, rămas de la distilarea primară a ţiţeiului, folosit drept combustibil, ca materie primă din care se obţine motorină, uleiuri şi alte produse etc.; este uleios şi inflamabil, care iese din pământ sau se scoate prin puţuri săpate anume. Ţiţei brut; mazut; păcura avea multă căutare la oraş; cere-i şi puţină păcură, să ungem carul etc. (Ioan Oprea, Carmen - Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Dicţionar Universal Ilustrat al Limbii Române, vol. 8, pavilion - prospeţel, Editura Litera, Bucureşti, 2011, p. 5). 2 C. Gonceariu, „Câteva ştiri despre exploatarea petrolului în fostul judeţ Putna, la mijlocul secolului al XIX-lea”, în Revista Arhivelor, anul X, Bucureşti, 1967, p. 227.

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea păcurii în Ţara Vrancei

La 8 iulie 1865, subprefectul Plasei Vrancea se adresează primarilor din subordine: Domnii Henry şi Foncault; „ingineri de mine viind în ţară şi voind a studia sorgintele de păcură din această plasă, după cum mi se anunsă de D. Prefect judeciar prin Oficia N. 5.489 urmată din a Dlui Ministru de Interne, Agriculturei şi Lucrări Publice N. 5.677 şi aceasta cu ordinul Mării Sale Domnitorului, subsemnatul vă invit, Domnilor primari, ca îndată ce se va înfăţoşa prin comuni, pe de o parte să procuraţi tot cuviinciosul ajutor de care ar avea trebuinţă pe de alta să vestiţi pe subprefectura spre cuvenita regulă” 3. La 10 noiembrie 1865, Ministerul de Interne atrăgea atenţia autorităţilor locale că exploatarea păcurii trebuia făcută în condiţiile respectării legilor în vigoare: „Din mai multe cereri la ministeriu pentru adeverirea de contracte prin care unui din D. D. Proprietari concesionează dreptul lor de ecsplotat păcură pe moşiile ce au precum şi chiar din aceste contracte văzându-se că ele pe lângă condiţia esplotărei păcurei şi dreptul acelor concesionari de a ecsplota şi oricare alte minerale, fără a se vorbi nimica despre dreptul ce are Statul la acesta din urmă, art. 178 şi 179 din legea organică pentru mine. Subsemnatul vă invită, Dle Prefect, ca să luaţi urgente măsuri prin agenţii respectivi judeţului ce administraţi. Şi oriunde s-ar dovedi esploatând asemenea minerale afară de păcură, petrării şi alte ce sunt ale proprietarilor după citatele artecule să faceţi de îndată a se aplica legea şi să raportaţi neîntârziat în conosciinţă întrucât ajută şi pe D. Ministru de Finanse spre a putea statul trage beneficiile ce ar da această lege” 4. La 9 decembrie 1865, primarul comunei Bârseşti legalizează înţelegerea survenită între Toader Cojocaru, Ion Cojocaru şi Neculai

3 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Primăria Comunei Bârseşti, dosar nr. 57 / 1865, f. 2. 4 Ibidem, f. 7 verso - 8. 347

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

Burtan pe de o parte şi Scridon Condurache, pe de altă parte, în vederea exploatării păcurii existente în zonă: „Subsemnaţii încredinţăm prin acest înscris al nostru ce-l dăm la D-lui Dl. Scridon Condorache a fi sciut că ne-am alcătuit tovarăşi ca să facem două gropi de păcură de gaz sau mai mult în proprietatea noastră cu învoială între noi precum urmează: 1. la cheltuiala câtă se va face cu săpatul gropilor să contribuim cu toţii 2. folosul cât ar eşi din gropi dându-se mai întâi dejma proprietăţii din zeci una, ce va rămânea să-l împărţim de o potrivă. De esemplu, eşind din gropi 40 vedre păcură, din acestea 4 să dăm dejmă, iar celelalte să-l împartă de o potrivă de care ne s-ar veni câte 9 vedre, şi aşa mai departe” 5. Peste numai o săptămână, Subprefectura Plasei Vrancea cerea primarilor din subordine să sisteze orice exploatare de păcură: „Conform ordinului Dl. Prefect Judecear prin ofeciea No. 11.727, urmat din a d-lui Ministru Finansilor No. 45042 vă invit să luaţi cuvenitele măsuri pentru a popri orice esportaţie de păcură pe proprietăţile statului şi care ar fi recunoscute de guvern şi ar confisca oricâtă câtăţime s-ar găsi în fântâni, comunicând pe dată şi subprefecturii spre a se lua despoziţiile cuvenite” 6. În primăvara anului 1866, exploatarea de la Bârseşti avea să fie reluată, după cum rezultă din Adresa înaintată de către Primărie preotului Toader Mircea, la 12 martie: „Am luat informaţie că sfinţia voastră transportaţi păcură de gaz din gropile ce le-aţi făcut în pârâu seratu în hotarul acestei comuni. În privire dar că în budgetul făcut pentru eserciţiul anului curent acestei comuni se prevede pusă taxă pe fiecare vadră de păcură câte 20 parale, în profitul comunei.

5 Ibidem, f. 4 - 4 verso. 6 Ibidem, f. 6. 348

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea păcurii în Ţara Vrancei

Apoi am onoare a vă face pe de o parte cunoscut aceasta spre regulă. Iar pe de alta a vă insesta ca să nu mai transportaţi de asemenea păcură până când nu veţi însciinţa pe primarii spre a se [indescifrabil] şi a se lua tacsă cuvenită, căci la din contre veţi fi responsabil de urmarea ce veţi unelti” 7. Adresa înaintată la 30 mai 1866 de către subprefect primarilor din Plasa Vrancea face din nou trimitere la legalitate în ceea ce priveşte exploatarea gropilor de păcură: „După sciinţele Dlui Ministru Financelor ce are, după cum mă anunsă Dl.Prefect judeciar, vădindu-se că pe la unele din comune unde se deschide esploataţie de păcură s-ar fi întâmplând ca concesionarii să dea peste straturi de sare în loc de păcură. Aşadar, conform menţionatei oficii, vă invit Dlor primari a fi cu priveghere la deschiderea unor asemenea puţuri de păcură şi văzând concesionarii ar fi dat de sare şi aceia care ar fi în adâncime sau grosime de un metru, pe de o parte să-i opriţi a săpa, înainte luând şi măsurile cuvenite pentru asigurare de primire şi urmare întocmai, fără cea mai mică abatere veţi refera subprefecturii imediat” 8. La 21 iunie 1866, preotul Mircea şi soţia sa cedează drepturile de exploatare a păcurii unor persoane interesate din Mirceşti, actul fiind legalizat de Primărie: „Subscrişii mai jos facem sciut prin acest contract ce-l dăm la Dumnealor Strulea sin Simha şi Marcu sin Lazeru din Politiea Mirceşti că ne-am alcătuit cu D-lor că le-am dat toată păcura din gropile ce avem pe timp de 2 ani de zile cu tocmală hotărâtă câte opt lei vadra, cât va ieşi din groapă, însă transportată la locul însemnat de gazerie (adecă unde se fierbe) în această comună; Doi stânjeni lemnul trebuitor la facerea gazeriei şi la fiecare sută de vedre de gaz câte cinci vedre de păcură pentru scădere. Iar

7 Ibidem, dosar nr. 81 / 1866, f. 1 - 1 verso. 8 Ibidem, f. 3. 349

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

Dlor va răspunde la fiecare descărcare plata pe câtă suma de vedre de păcură va primi, primindu-le 60 galbeni ca deposit până la finitul anului al doilea şi la întâmplare dacă după împlinirea terminului de doi ani va prisosi păcură nelucrată, D-lor vor avea voe a o lucra până când va mântuia” 9. La 31 octombrie 1866, între familia Mircea din Bârseşti şi Iţic Moisă Brener din Focşani se încheie, în vederea exploatării gropilor de păcură, un contract de arendă, având următorul cuprins: „Astăzi, la zioa şi data mai jos însemnată, s-a încheiat acest contract de arendă între Dl. Ion Mircea şi preoteasa Ioana Repos. Preot T. Mircea din comuna Bârseşti despre o parte şi între Dl. Iţic Moisă Brener din Focşani despre cealaltă parte, cu următoarele condiţiuni: 1. Numitul D. Ion Mircea dau cu arendă 4 gropi de păcură pe un an, începând de la întăiu ale lunei Noembrie anul curent şi până iarăşi la întăiu Noembrie anul 1867 cu toate obiectele ce se află la dânsele, adecă, Două căzi care sunt îngropate de sprijinit păcură, Bordeiul ce este înfiinţat pentru o şedere a muncitorilor şi celelalte obiecte mai mici de lucrat, ce se vor da cu osebita ţidulă. 2. D. arendaş se obligă a plăti pe acest an drept arendă a gropilor, nouă zeci galbeni austrieci, care va răspunde aceşti bani în trei câştiuri, adică 30 galbeni acum la facerea acestui contract, 30 la fiecare 4 luni după data de astăzi până la îndeplinirea câştiului al treilea. 3. D. arendaş se obligă a fi cu mare îngrijire asupra tuturor obiectilor de mai sus, a le ţinea în bună stare şi orice stricăciune e dator a le repera pe fiecare în bună stare. Din care gropi câtă păcură va ieşi, va fi în profitul D. arendaş, fără a fi supărat de cineva. Bârseşti, 31 octombrie 1866” 10.

9 Ibidem, f. 5 - 5 verso. 10 Ibidem, dosar nr. 96 / 1866, f. 5 - 5 verso. 350

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea păcurii în Ţara Vrancei

Câteva zile mai târziu, arendaşul focşănean Iţic Moise Brener, în asociaţie cu Iancu Rozin din Bârseşti, s-au învoit cu Ion sin I. Costin Breţcanu în vederea săpării gropilor de păcură aflate în punctul „Pârâul Sărat”. Primul document referitor la această înţelegere îl constituie contractul semnat de Ion sin I. Costin Breţcanu: „Subsemnatul de mai jos încredinţez prin acest contract al meu ce îl dau D. Iţic Moisă Brener din oraşul Focşani şi Iancu Rozin din această comună Bârseşti că m-am învoit cu D-lor ca să aibă voe a săpa gropi de păcură pe moşiea mea ce am în Pârâul Sărat din gropile de păcură a D. I. Mircea în dreptul lor până în hotar şi ce va eşi din groapă păcură să-mi plătească din zeci una. Să se ştie cum va vinde păcura în lume, fără ca să fie supăraţi de cineva, ori de vreo taxă din partea comunei, pe lângă care mă leg a da şi locul trebuitor pentru un bordei de şezut muncitorii” 11. Al doilea document este înscrisul semnat de persoanele la care au apelat asociaţii în vederea săpării gropilor de păcură: „Noi, jos iscăliţii încredinţăm prin aceasta a fi ştiut că ne-am alcătuit cu D. Iţic Moisă Brener din oraşul Focşani şi Iancu Rozin din această comună Bârseşti, ca să le lucrăm la săpat de gropi de păcură ş-a trage păcură din aceea pe timp de un an de zile din gropile D. Ion Mircea ce le au Dlor în posesie. Iar la începuturi de gropi nouă ce se vor destupa de noi ne îndatorim a le săpa şi păcura cu tocmeală hotărâtă, adecă pentru săpatul acestor gropi a d. Mircea în nr. de 4 cu preţul 150 lei stânjenul. Iar trasu păcurei este 20 parale strânsul de fiecare vadră. Iar pentru groapele noi ce vom face până la cinci stânjeni adâncime, este doi galbeni fiecare stânjen. Iar de la cinci stânjeni mai în jos, preţul arătat mai sus, precum şi pentru trasu păcurei câte 20 p. de vadră. Pe care gropi ce vom săpa le vom îngrădi cu nuiele şi le vom da în toată regula tot în acest preţ însă cu tainul nostru, fără să mai

11 Ibidem, f. 6 - 6 verso. 351

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu pretindem de la D-lor ceva, decât numai plata ce ne s-a cuveni. Despre care spre credinţă am dat acest înscris cu ale noastre iscălituri prin punerea degetelor, fiind chezaşi şi unul pentru altul. Iscăliţi: N. Burtan, Vlad Bîra, Cost. Dotică, I. Matei Păcuraru, Neculai Parascaru” 12. Aceste documente vorbesc de la sine despre o exploatare sistematică şi de durată, producţia fiind însemnată atât cantitativ cât şi calitativ. O dovadă în acest sens o constituie şi faptul că, la 25 octombrie 1866, Primăria Comunei Bârseşti trimite Subprefecturii Plasei Vrancea „una sticlă de păcură ce se exploatează de pe proprietatea defunctului preotu Mircea” 13, în vederea amenajării standului României la Expoziţia Universală de la Paris. După şase decenii de „tăcere”, documentele de arhivă fac din nou referire la exploatarea păcurii în pitoreasca localitate Bârseşti. La 31 iulie 1926, preotul Nicoară Enache din Bârseşti, avându-l ca procurator pe avocatul I. Em. Nicoară din Focşani, cere Primului Preşedinte al Tribunalului Putna prelungirea concesiunii petrolifere ce o are în localitatea vrânceană mai sus amintită: „În conformitate cu dispoziţiunile art.3 din legea pentru regularea şi consolidarea dreptului de a exploata petrolul şi ezocherita 14 pe proprietăţile particulare şi articolul 2 din regulamentul acestei legi: Am onoare a vă declara că înţeleg să prelungesc pe termen de (20) ani, începători de la 22 Noiembrie 26 concesiunea de terenuri petrolifere constatată prin actul autentificat de acest Tribunal secţia I-a la No. 4.025 / 906 şi transcris în registrul special de

12 Ibidem, f. 7 - 7 verso. 13 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Comunei Bârseşti, dosar nr. 111 / 1866, f. 6. 14 ozocherită = ceară minerală alcătuită dintr-un amestec de parafine şi răşini, de culoare galbenă - brună, verzuie sau negricioasă, translucidă, cu miros aromatic, uşor fuzibilă, utilizată la fabricarea lumânărilor, a cerurilor etc.; ceară de pământ (Ioan Oprea, Carmen - Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, op. cit., vol. 7, monoman - pavian, 2010, p. 281). 352

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea păcurii în Ţara Vrancei transcripţiuni petrolifere Nr. 137 / 906 şi vă rog să binevoiţi a dispune potrivit şi menţionatelor texte de lege sau să transcrie prezenta declaraţie în registrul special de transcrieri, făcându-se menţiune de prelungire în acelaşi registru pe marginea unde este transcris actul de concesiune 15. La 31 iulie 1926, preşedintele Tribunalului avea să dea următoarea rezoluţie: „S-a luat act de declaraţie. Se va transcrie declaraţia în registrul special de transcripţiuni petrolifere şi se va face menţiune de aceasta pe marginea actului transcris la nr. …” 16. Acelaşi demers avea să-l facă şi avocatul Ioan Em. Nicoară 17, obţinând prelungirea termenului cu începere de la 19 decembrie 1926. Transcrierea are acelaşi număr cu cel trecut în registrul special de transcripţiuni: 141 / 1906, actul autentificat figurând cu numărul 4.609 / 1906 18. La 20 decembrie 1926, avocatul Valeriu Ghibaldan, reprezentantul „Inter Omnium Petrolifer”, Societate Anonimă Română pentru Industria şi Comerţul Petrolului cere prim - preşedintelui Tribunalului Putna, N. N. Papadat, transcrierea în registrul special petrolifer a unui act de gaj. Acesta fusese autentificat de Notariatul Ilfov cu nr. 20.192 / 926. Cererea va fi aprobată în scurt timp 19. După cum rezultă din Adresa înaintată Prefecturii Judeţului Putna, la 13 august 1929, de către Direcţia Generală a Minelor, judeţul Putna a fost declarat regiune explorabilă pentru căutarea petrolului 20. Nu ştim dacă această conjunctură favorabilă revigorării extracţiei petrolifere în judeţul Putna a avut urmări favorabile imediate la Bârseşti.

15 S. J. A. N. Vn., fond Tribunalul Judeţului Putna, dosar nr. 91 / 1927, f. 1. 16 Ibidem. 17 Ibidem, f. 2. 18 Ibidem, f. 5. 19 Ibidem, f. 17. 20 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 28 / 1929, f. 47. 353

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

În toamna anului 1935, o echipă de geologi condusă de dr. Mircea Păucă au făcut ample cercetări în judeţul Putna 21. Raportul întocmit evidenţiază posibilitatea exploatării zăcămintelor petrolifere 22: „Referindu-ne la felul zăcămintelor din acest judeţ, trebuie să constatăm că datele geologice ne duc la concluzia că zăcămintele de petrol de aici nu vor fi de tipul acelora din importantele şantiere petrolifere din Muntenia, unde sondele produc o mare cantitate de petrol într-un scurt timp, după care se epuizează repede, ci vor fi de tipul acelora din judeţul Bacău, unde sondele produc zilnic o cantitate mică, dar au o viaţă lungă” 23. În aceste condiţii, Bârseştiul nu avea cum să fie ocolit în eventualitatea stabilirii unor puncte de exploatare petroliferă în judeţul Putna. Tot acum se readuce în atenţia celor interesaţi situaţia de la Valea Sării şi din împrejurimi: „La Valea Sării, pe pârâul Sărat, apar numeroase isvoare sărate şi de hidrogen sulfurat, iar gipsurile de vârstă mediterană sunt negre, fiind îmbibate cu petrol. Puţurile săpate în această regiune n-au dat însă până acum rezultate favorabile. Mai la Sud de Valea Sării, asemenea manifestaţiuni se întâlnesc şi pe dreapta râului Putna, la Poduri, …” 24. Interesul pentru potenţialul petrolifer al Ţării Vrancei avea să iasă în evidenţă în vara anului 1938. La 7 iunie 1938, Prefectura Judeţului Putna trimitea o Adresă primarilor comunelor din Plasele Zăbala şi Vrancea prin care cere cu insistenţă locuitorilor să nu-şi vândă la preţuri derizorii drepturile de exploatare a zăcămintelor petrolifere diverselor Societăţi interesate: „Suntem informaţi că anumiţi emisari cutreeră satele din Vrancea, pentru a determina populaţia să-şi concesioneze terenurile în vederea exploatării de

21 Idem, fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 123 / 1932, f. 112. 22 Ibidem, f. 116. 23 Ibidem, f. 118 - 119. 24 Ibidem, f. 117 - 118. 354

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea păcurii în Ţara Vrancei petrol. Cum locuitorii nu-şi dau seama de valoarea terenurilor cu zăcăminte petrolifere şi ar putea fi tentaţi să concesioneze drepturile lor pe sume infime, vă invit să sfătuiţi populaţia să nu facă nici un fel de tranzacţie, până când nu va lua informaţiuni de la noi. În acest scop le veţi explica că în cazul când o societate va proceda la exploatarea terenurilor petrolifere din Vrancea, valoarea terenurilor se va ridica considerabil, ceea ce ar fi în avantajul populaţiei, în timp ce concesionându-se înainte de a se cunoaşte iniţiativa vreunei societăţi de a face această exploatare, terenurile se vor vinde pe sume mici şi ca total în dezavantajul populaţiei. Ne veţi ţine în curent cu această chestiune şi ne veţi sesiza ori de câte ori veţi avea vreo informaţiune în această chestiune, pentru a putea aviza la timp” 25. Aceeaşi atitudine tranşantă va avea colonelul Arbore - prefectul judeţului Putna - şi în perioada următoare. La 25 iulie 1938, acesta cerea autorităţilor vrâncene să convingă populaţia să nu cedeze: „Condiţiunile fiind nefavorabile pentru săteni, să fie sfătuiţi să nu le facă. Cum au vândut lemnul, acum vând defavorabil şi subsolul” 26. Mai mult decât atât, prefectul a prezentat situaţia Rezidenţei Regale a Ţinutului Dunărea de Jos, la Galaţi, la 9 septembrie 1938, concluzionând: „Ţinem să relatăm D-Voastre că dacă se lasă neînfrânată facerea acestor tranzacţiuni, vrâncenii proprietari de pământ vor fi spoliaţi fără milă şi li se va creia situaţiunea vrednică de plâns” 27. La 4 iunie 1943 s-a dat publicităţii Decretul nr. 1.584 referitor la exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze de la Bârseşti şi Câmpuri. Zona făcea parte din Ţinutul nr. VIII Bârseşti - Câmpuri, de care răspundea Direcţiunea Regionalei I-a Minieră Bacău. Timp de 10 zile,

25 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 43 / 1938, f. 198. 26 Ibidem, f. 274. 27 Ibidem, f. 279 - 279 verso. 355

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu documentul avea să fie afişat în toată regiunea Vrancea. În acest timp, întreprinderile şi persoanele care deţineau drepturi în cuprinsul ţinutului şi care îndeplineau condiţiile Legii Petrolului din 1942 „sunt obligate să comunice prin notificare sau scrisoare - recomandată, titularului permisului de explorare de la Stat, care este Societatea Steaua Română din Câmpina, dacă participă sau nu la lucrările de explorare şi să trimită autorităţii miniere regionala Bacău o copie de pe acea comunicare. Societăţile sunt obligate ca, odată cu comunicarea de mai sus să trimită titularului permisului copii legalizate de pe actele de concesiune pe baza cărora cer să-şi exercite drepturile de participare la explorare” 28. Iată şi textul documentului: „Decretul 1.584 din 4 iunie 1943, Publicat în Monitorul Oficial nr. 133 din 10-VI-1943 şi jurnaliat la N. 39.486 / Jurnal nr. 19.350 din 7 iunie 1943. Comisiunea Legislativă Intrat la 28 mai 1943 Aviz N. 1.053 din 1 iunie 1943 Fără obiecţiuni, I. M. Ştefănescu Antonescu Mareşal al României şi Conducătorul Statului Asupra raportului Dn. Ministru Secretar de Stat ad interim la Departamentul Economiei Naţionale cu Nr. 026.753 din 1-VI-1943. Întocmit pe avizele Consiliului Superior de Mine cu nr. 66 din 2-08-1942 şi al Institutului Geologic al României n. 1.825 din 6-III-1943 şi No. 15 din 5 Aprilie 1943 şi Nr. 177 din 26 mai 1943. Având în vedere deciziunea Ministerului Economiei Naţionale No. 53.392 din 18 iulie 1943;

28 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Comunei Văsui (Vrâncioaia), f. 45. 356

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea păcurii în Ţara Vrancei

Având în vedere avizul Consiliului de Avocaţi şi Ministerului Economiei Naţionale nr. 9.606 / 1943, jurnaliat sub Nr. 12.822 din 15 aprilie 1943 şi nr. 345 din 25 mai 1943, Jurnal nr. 17.439 / 1943. În conformitate cu dispoziţiunile art. 12, 13, 14 şi 15 combinat cu art. 61 şi urm. din Legea Petrolului din 17 iulie 1942 cu modificările sale ulterioare; În baza dispoziţiunilor Decretelor - Legi nr. 30 şi 42 din 5 septembrie şi prin 3.072 din 7 septembrie ’40. Am decretat şi decretăm: Articolul 1 - Se acordă Grupei formate din societăţile „Astra Română”, „Prahova”, „Steaua Română” şi „Unirea” un permis pentru prospectarea şi explorarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze, prevăzute de art. 4 punctele 2 şi 3 din Legea Petrolului din 17 iulie 1942, în limitele ţinutului minier identificat cu Nr. VIII „Bârseşti - Câmpuri”, în suprafaţă de circa 30.000 ha situat pe teritoriul judeţului Putna. Ţinutul minier arătat se mărgineşte cu hotarele arătate în articolul 4 din alăturatul caet de sarcini, astfel cum se vede configurat şi pe planul anexat la acel caet de sarcini. Articolul 2 - Cotele de participare a numitelor societăţi în Grupul de explorare de mai sus sunt cele prevăzute în convenţia de explorare în participare în conformitate cu art. 67, aliniatul final, combinat cu articolul 24 din Legea Petrolului şi autentificat la Tribunalul Ilfov sub Nr. 10.798 / 1.143 şi anume: Societatea „Astra Română”, cota de participare 15 % Societatea „Prahova”, cota de participare 5 % Societatea „Steaua Română”, cota de participare 65 % Societatea „Unirea”, cota de participare 15 %. Reprezentanţa Grupului mai sus menţionat în raporturile sale cu Statul şi faţă de terţi este societatea „Steaua Română”, cu sediul în Bucureşti, strada Bd. Carol nr. 17. Articolul 3 - Permisul pentru ţinutul minier arătat mai sus cum şi toate drepturile şi obligaţiunile legale rezultând din acel permis, vor fi exercitate şi reglementate în conformitate cu

357

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu dispoziţiunile speciale înscrise în alăturatul caet de sarcini, acceptat şi semnat de toate societăţile care alcătuesc grupa de explorare şi care face parte integrantă din prezentul Decret. Articolul 4 - Dl. Ministru Subsecretar de Stat al Industriei, Comerţului şi Minelor este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a Decretului de faţă. Dat în Bucureşti la 4 iunie 1943 Antonescu Mareşal al României şi Conducătorul Statului Ministrul Economiei Naţionale ad - interim General Gh. Dobre” 29. În 1947, Primăria Oraşului Focşani trimitea Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Lucrărilor Publice şi Ministerului Economiei Naţionale un Memoriu în care susţinea, între altele, exploatarea zăcămintelor petrolifere din judeţul Putna, în vederea revigorării economice a acestuia 30. Insistenţa autorităţilor locale în această direcţie avea să se manifeste din nou la începutul anilor ’80. Cercetările efectuate pe teren în 1972 vorbesc despre petrol ca despre „o sursă potenţială a judeţului” 31. În acea perioadă, la Bârseşti funcţiona o sondă care extrăgea petrolul de la o adâncime de 3.300 m 32. Păcura mai poate fi întâlnită în regiunea muntoasă a Vrancei în zona Lepşa, fiind semnalată la sfârşitul secolului al XIX-lea „pe marginile pâraelor Lepşuleţ şi Valea Sărei” 33.

29 Ibidem, f. 46 - 47. 30 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 39 / 1947, f. 5 - 5 verso. 31 Idem, fond Comitetul Judeţean Vrancea al Partidului Comunist Român, dosar nr. 716 / 1972, f. 139. 32 Ibidem. 33 Mihail Canianu, Aureliu Candrea, Dicţionar Geografic al judeţului Putna de ~, Lucrare premiată de Societatea Geografică Română în şedinţa adunării 358

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea păcurii în Ţara Vrancei

La 31 iulie 1969, Alexandru Codarcea, preşedintele Comitetului de Stat al Geologiei înainta Consiliului Judeţean Vrancea un raport asupra cercetărilor efectuate în zonă. Documentul este intitulat „Scurtă prezentare geologică economică a zonei naturale Vrancea” 34. Graţiei iniţiativei Ministerului Petrolului şi Consiliului de Stat al Geologiei, în Vrancea s-au instalat nu mai puţin de 44 de sonde, cu o adâncime totală de 81.405 m. Printre zonele de interes s-au numărat, între altele, Lepşa şi Greşu. Rezervele de petrol identificate aveau debite reduse (cazul sondelor nr. 1, 2 şi 6 Lepşa). „Faţă de primele rezultate obţinute, s-a considerat indicată continuarea cercetărilor geologice cu noi sonde… În acest scop, în prezent este în foraj sonda 3.804 C. S. G. Lepşa - Streiu de 4.500 m adâncime şi s-a prevăzut executarea în anii 1969 - 1970 de către unităţile din subordinea Ministerului Petrolului a încă 5 sonde de cercetare, însumând 11.200 m” 35. Dintre acestea, la Greşu trebuia instalată sonda nr. 2, cu o adâncime proiectată de 3.200 m. În punctul „Zăbala” urma să fie montată o sondă cu o adâncime de 2.500 m, iar la Lepşa sonda cu nr. 13, adâncimea proiectată fiind mult mai mică - 1.700 m 36. În zona Lepşa, în 1972 funcţionau nu mai puţin de 11 sonde, cu o adâncime totală de 16.531 m, după cum urmează: Sonda nr. 1 - 1.266 m adâncime, fără rezultate economice Sonda nr. 2 - 1.760 m adâncime, fără rezultate economice Sonda nr. 3 - 1.514 m adâncime, fără rezultate economice Sonda nr. 4 - 1.419 m adâncime, fără rezultate economice Sonda nr. 5 - 1.279 m adâncime, fără rezultate economice

generale din martie 1893, Tipografia şi Fonderia de Litere Thoma Basilescu, Bucuresci, 1897, p. 259. 34 S. J. A. N. Vn., fond Comitetul Judeţean Vrancea al Partidului Comunist Român, dosar nr. 716 / 1972, f. 135. 35 Ibidem, f. 139. 36 Ibidem. 359

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

Sonda nr. 6 - 1.780 m adâncime, produse petrol (debit mic) Sonda nr. 7 - 1.502 m adâncime, fără rezultate economice Sonda nr. 8 - 1.205 m adâncime, fără rezultate economice Sonda nr. 9 - 1.497 m adâncime, fără rezultate economice Sonda nr. 10 - 1.507 m adâncime, fără rezultate economice Sonda nr. 12 - 1.802 m adâncime, fără rezultate economice În punctul numit „Izvoarele Putnei” au funcţionat cinci sonde cu o adâncime totală pentru foraj de 7.176 m, fără rezultate economice: Sonda nr. 1 - 1.601 m adâncime Sonda nr. 4 - 1.373 m adâncime Sonda nr. 7 - 1.250 m adâncime Sonda nr. - 1.428 m adâncime Sonda nr. - 1.524 m adâncime. În punctul „Poiana Mărului” funcţionau, în 1972, trei sonde cu o adâncime totală de 5.844 m, fără rezultate economice: Sonda nr. 100 - 2.001 m adâncime Sonda nr. 101 - 2.033 m adâncime Sonda nr. 104 - 1.810 m adâncime. La Greşu a fost montată o singură sondă, atingându-se aici adâncimea de 1.007 m. Din cauza unor viituri de apă sărată amestecată cu gaze, semnalate la adâncimea de 655 m, forajul a fost întrerupt 37. În fine, la Tulnici a fost instalată o singură sondă, forajul atingând o adâncime de 2.995 m. Din păcate, ca peste tot în Vrancea şi în acest caz nerentabilitatea şi-a spus cuvântul, făcând inutilă orice investiţie în vederea exploatării zăcămintelor petrolifere din zonă la scară industrială 38.

37 Ibidem, f. 147. 38 Ibidem, f. 148. 360

https://biblioteca-digitala.ro

ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA ZĂCĂMINTELOR PETROLIFERE ÎN LOCALITĂŢILE ANDREIAŞU - REGHIU - MERA

Ionuţ Iliescu Aurora - Emilia Apostu

Cercetările geologice întreprinse de-a lungul timpului, atât în cadrul general al Carpaţilor, cât şi local, în zona de curbură, au pus în evidenţă, de la izvoarele Putnei până la vărsarea sa în Siret (de la vest spre est), următoarele unităţi structurale, dispuse sub forma unor pânze de şariaj , suprapuse: - teritoriul din partea de vest ce cuprinde o parte din „Pânza Vrancei” (exterioară sau marginală) a flişului  extern al Carpaţilor cu zona mediană şi marginală, peste care urmează, tot spre vest, „Pânza de Tarcău”, apoi „Pânza de Audia”, urmate de flişul intern al Carpaţilor. - spre est, acoperă porţiuni din flişul transcarpatic cutat, apoi, tot sub formă de şariaj, acoperă o parte din zona de molasă , până la falia

 şariaj = fenomen tectonic şi structură geologică specifică pentru lanţurile muntoase formate din geosinclinale, care se caracterizează prin suprapunerea (pe zeci de kilometri) unor straturi de pietriş, nisip, pământ alohton pe un strat autohton (pânză de şariaj). Fenomen natural de deplasare a pământului ca rezultat al mişcărilor tectonice (deplasare la mari distanţe, de-a lungul unei suprafeţe de ruptură a unor mase de roci şi suprapunerea acestora peste altele mai noi, ca rezultat al unor mişcări tectonice).  fliş = teren constituit din sedimentarea de conglomerate, gresii, argile şi marnă.  molasă = depozit de roci formate din gresii, argile şi conglomerate cu ciment calcaros, slab consolidat, rezultat din acumularea materialului

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu pericarpatică , zonă formată din diapirism ; urmând, mai spre est - în continuare -, zona Platformei Moldoveneşti până la falia Ivăneşti, spre sud, apoi, mai la est, zona de câmpie piemontană, fluviatilă etc., ce este atribuită Cuaternarului 1. Depozitele Cuaternare ocupă Bazinul Putnei sau regiunea de platformă (Platforma Valahă), la est de „Măgura Odobeştiului”, de grosimi în jur de 700 - 800 m, lângă localităţile Colacu, Vităneşti, Clipiceşti (comuna Ţifeşti), aproape de izvoarele Milcovului, localităţi situate între Putna şi Milcov. Mai spre vest, se pot observa în localitatea Bârseşti 2. Cercetările geologice întreprinse în fostul judeţ Putna aveau să scoată în evidenţă, pe lângă celelalte depozite cunoscute spre explorare / exploatare, argilele salifere „îmbibate de petrol” 3 din Valea Reghiului, afluent al Milcovului. De exploatarea păcurei din zonă era interesat, în 1903, un anume Manolache Chiriac, a cărui cerere avea să fie expusă timp de 20 de zile atât la Primăria Oraşului Odobeşti, cât şi la Primăria Comunei Mera 4.

provenit din distrugerea catenelor (şir de încreţituri ale scoarţei pământului) muntoase.  falie pericarpatică = ruptură în scoarţa pământului cu denivelarea straturilor geologice.  diapirism = proces de migrațiune lentă a unor roci din zonele profunde spre suprafață sub acțiunea presiunii din scoarța terestră. 1 Liviu Ionesi, Petrologia rocilor sedimentare, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005, p. 248; Leonard Olaru, Liviu Ionesi, D. Ştabără, Geologie fizică, Editura Universităţii ,,Al. I. Cuza”, Iaşi, 2004, p. 59. 2 Ibidem. 3 Mihail Canianu, Aureliu Candrea, Dicţionar Geografic al judeţului Putna de ~, Lucrare premiată de Societatea Geografică Română în şedinţa adunării generale din martie 1893, Tipografia şi Fonderia de Litere Thoma Basilescu, Bucuresci, 1897, p. 262. 4 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 22 / 1903, f. 7. 362

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

În anul 1906, Ion I. Arsene şi Emil Balaban din Mera dobândiseră dreptul de a explora şi exploata în zonă toate rezervele de păcură, ţiţei, ozocherită şi similarele lor, deschizând oricâte puţuri ar dori, pentru a le exploata în folosul lor exclusiv, fără vreun amestec din partea unei terţe persoane. Beneficiarul era liber de a face pe pământul concedat toate instalaţiile necesare pentru săparea şi exploatarea minelor, inclusiv căi de acces la drumurile publice. Cu alte cuvinte, exploatarea se putea face, fie prin săparea puţurilor, fie prin instalarea de sonde. Pentru fiecare puţ deschis, proprietarul terenului primea 50 de lei, în cazul sondei suma dublându-se. La fiecare sfârşit de an, beneficiarul exploatării era obligat să achite proprietarului terenului cota - parte cuvenită. Dacă exploatarea impunea defrişări sau tăieri de arbori, contravaloarea arborilor sau copacilor era suportată tot de întreprinzători. Concesionarii puteau să cedeze dreptul lor altor persoane interesate sau să se asocieze cu acestea în vederea exploatării zăcămintelor petrolifere. Pe întreprinzător nu-l interesa problema plăţii impozitului aferent terenului exploatat, aceasta fiind obligaţia proprietarului. Exploatarea se făcea timp de 15 ani, termenul putând fi prelungit cu încă 14 ani. Odată exploatarea finalizată, concesionarul avea dreptul de a-şi recupera toate instalaţiile utilizate, cu excepţia bordeielor şi a puţurilor, acestea din urmă fiind astupate 5. La 25 aprilie 1906, Emil Balaban, inginer cu domiciliul în Mărăşeşti, a cesionat doctorului Gheorghe Mititelu din Odobeşti, în schimbul sumei de 4.000 lei, drepturile de exploatare a păcurii ce aparţinuseră unui număr de 17 locuitori din comuna Mera. Emil Balaban

5 S. J. A. N. Vn., fond Tribunalul Judeţului Putna, dosar nr. 80 / 1926, f. 5 - 5 verso. 363

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu dobândise aceste drepturi în baza Contractului de cesiune autentificat de Tribunalul Putna la 27 martie 1906, asupra terenurilor pendinte de comuna Mera 6 . La 8 iulie 1906, Comisia pentru regularea şi consolidarea drepturilor de concesiuni petrolifere din judeţul Putna, instituită la Tribunalul Judeţean Putna, avea să consolideze doctorului Gheorghe Mititelu dreptul de a exploata petrol, ţiţei şi ozocherită pe terenurile situate în comuna Mera în mai multe puncte. Astfel, în punctul „Răiuţul”, terenul avea o suprafaţă de 146 ha 4.225 mp. În punctul „Muscocea”, suprafaţa exploatabilă era de 49 ha 3.670 mp. Terenul din punctul „Faţa Răiuţului” măsura 38 ha 9.160 mp. În punctul „Reghioru”, zona de interes măsura 35 ha 2.922 mp. În punctul „Reghiu”, suprafaţa exploatabilă era de 14 ha 4.343 mp 7. Ulterior, Gheorghe Mititelu şi-a prelungit dreptul de exploatare a acestor terenuri până în 1920 8. La 1 februarie 1907, între focşăneanul Nicolai Constantinescu şi Andrei Niţă Vlaicu s-a încheiat un „Contract de concesiune Între subscrisul Andrei Niţă Vlaicu de profesiune plugar, domiciliat în comuna Mera, judeţul Putna şi domnul Nicolai Constantinescu, de profesie proprietar, domiciliat în comuna Focşani, judeţul Putna, s-au convenit şi contractat cele ce urmează: 1. Subsemnatul Andrei Niţă Vlaicu constat şi recunosc prin contractul de faţă că pământul ce posed în comuna Mera, judeţul Putna, la locul numit „Farcaş”, în întindere de aproximativ 380 prăjini - 6 ha, 84 arii îl concedez pe un period de cinci spre zece ani domnului Nicolai Constantinescu, având domnia sa dreptul de a explora şi exploata pe toată întinderea acest pământ: păcură, ţiţei, cărbuni, lignit, antracit, ozocherită şi similarele lor, deschizând oricâte puţuri şi mine va voi,

6 Ibidem, f. 6. 7 Ibidem, dosar nr. 20 / 1926, f. 7 - 7 verso. 8 Ibidem, f. 8. 364

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera pentru a exploata în folosinţa domniei sale exclusivă fără a reserva nimic pe seama mea şi fără nici un amestic al meu la separarea şi exploatarea acestui teren. 2. Concedez acest teren liber de orice sarcina, terenul fiind stăpânit de mine în baza dreptului meu de naştere şi a legei rurale din 1864. 3. Presentul contract în original se va remite concesionarului, care-l poate investi şi executa chiar de azi, deoarece îl considerăm ca o hotărâre definitivă şi executorie fără somaţie. 4. Pentru orice neînţelegeri, judecata se va face la domiciliul concesionarului. În cas când din diferite împrejurări concesiunea sau consolidarea nu s-ar putea obţine pentru minele de cărbuni, antracit şi lignit, atunci ambele părţi declarăm că menţinem concesiunea numai pentru celelalte producţiuni petrolifere notate mai sus, adică ţiţei, păcură şi ozocherită, conform legei din 9 martie 1904. Asupra dispoziţiunelor de la articolul 4 de mai sus, noi părţile revenim şi stipulăm ca eu proprietarul să am dreptul la o redevenţă de 5 la sută din beneficiul net, cum am arătat mai sus. Actul este autentificat şi transcris în registrul de transcripţiuni pentru concesiunile de terenuri petrolifere, la nr. 19 din 1 februarie 1907” 9. La 30 iunie 1907, „Domnul Nicolae Constantinescu a cerut a se face cercetări conform articolului 4 şi următoarele din legea consolidărilor terenurilor petrolifere şi a se încuviinţa consolidarea dreptului de a exploata petrol, ţiţei, ozocherită şi similare lor pe terenurile situate în comuna Mera, judeţul Putna, în localităţile Farcaş, Reghiu şi Şghiaburi aşa cum sunt determinate … în planurile domnului

9 Ibidem, dosar nr. 93 / 1927, f. 10 - 10 verso. 365

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu inginer Em. Purcherea, planuri depuse la acest Tribunal odată cu cererea şi vizate de comisiune” 10. Documentul face referire la Comisiunea pentru regularea şi consolidarea drepturilor de concesiune petrolifere din judeţul Putna, a cărei componentă era următoarea: Em. Stroici, prim - preşedintele Tribunalului Putna, V. G. Ionescu, judele Ocolului Odobeşti şi inginerul şef al Regiunii II Miniere din judeţul Buzău. Conform hotărârii luate de această comisiune, la 31 iulie 1907 „s-au citat în zisele localităţi proprietarii concedanţi, făcându-se şi publicaţiunele prescrise de lege şi regulamentul consolidărilor. În această zi, comisiunea asistată de dl. ajutor de grefă N. M. Leonte s-a transportat în comuna Mera şi de acolo, însoţit de dl. Adam Răuţă, ajutor de primar, s-a transportat la ora fixată prin citaţiune în zisele localităţi procedând în felul următor: 1) La localităţile numite Farcaş şi Reghiu, constatând că procedura e complectă şi procedându-se la facerea apelului nominal au răspuns domnii Ion Andrei Irinoiu, Ion Grigore Preda, Vasile Mircioiu, Ion Grigore Preda, Vasile Mircioiu, Stanciu Bartiş, Ion T. Chipăilă, Gheorghe Chirilă Pogan, Mihai Vasile a Floarei, Ştefan Galaţanu şi Cristea Crinu, lipsind dumnealor: Radu Hanu Micu, Simion Hornea, Toader Bârcu Micu, Andrei Niţă Vlaicu şi Şt. Vlaicu; de asemenea s-a presentat şi dl. N. Constantinescu în persoană şi asistat de dl. avocat M. Botez, cei presenţi au declarat că nu au nici o obiecţiune de făcut în contra cererei de consolidare şi conveni la admiterea ei. 2) La localitatea numită Şgheaburi, constatându-se că procedura este bine îndeplinită şi procedându-se la facerea apelului nominal s-au presentat domnii Cristea Zară, Gheorghe Chipăilă şi N. Constantinescu, asistat de dl. avocat M. Botez, lipsind Mihai Făiniţă şi Coman Vlad; cei presenţi ne-au declarat că nu fac nici o opunere în consolidare şi convin la admiterea ei.

10 Ibidem, f. 4. 366

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

Dl. avocat M. Botez asistând pe dl. N. Constantinescu, a cerut să se încuviinţeze consolidarea conform cererei, nefiind nici o obiecţiune şi nici vreo contestaţiune scrisă” 11. Analizând întreaga documentaţie a acestei afaceri, Comisiunea a stabilit că Nicolae Constantinescu era concesionarul terenurilor menţionate anterior, fiind liber să le exploateze. Cu alte cuvinte, el beneficia de 48 ha, 23 arii şi 74 centiarii în punctul „Farcaş” 12 şi de 10 ha, 58 arii şi 10 centiarii în punctul „Şghiaburi”. Aşadar, Comisiunea consolidează asupra lui N. Constantinescu dreptul de a exploata petrol, ţiţei şi ozocherită şi similarele lor pe următoarele terenuri: - în punctul „Farcaş”, terenul în întindere de 39 arii, 23 arii şi 05 centiarii, aparţinând locuitorilor următori: Radu Hanu Mic, terenul în întindere de 1 ha, 9 arii şi 27 centiarii 13 - cele două terenuri ale lui Ion Andrei Irinoiu, unul în suprafaţă de 1 ha, 16 arii şi 30 centiarii şi celălalt de 6 ha, 89 arii şi 36 centiarii - terenurile lui Ion Gr. Preda, primul de 1 ha, 29 arii şi 49 centiarii, şi al doilea de 2 ha, 6 arii şi 44 centiarii - terenul lui Vasile Mircioiu, în suprafaţă de 1 ha, 79 arii şi 86 centiarii - terenul lui Stanciu Bartiş, de 4 ha, 45 arii şi 24 centiarii - terenul lui Simion Hornea, în întindere de 4 ha, 49 arii şi 02 centiarii - terenul lui Toader Bârcu Micu, cu o suprafaţă de 2 ha, 90 arii şi 46 centiarii 14 - terenul lui Ion T. Chipăilă, de 3 ha, 6 arii şi 85 centiarii

11 Ibidem, f. 4 - 4 verso. 12 Ibidem. 13 Ibidem, f. 5. 14 Ibidem, f. 5 verso. 367

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

- terenul lui Chirilă Pogan, cu o suprafaţă de 1 ha, 97 arii şi 84 centiarii - terenul lui Andrei Niţă Vlaicu, în suprafaţă de 2 ha, 18 arii şi 32 centiarii - terenul lui Mihai Ştefan a Floarei - 8 ha, 65 arii şi 68 centiarii - terenul lui Ştefan Vlaicu, în suprafaţă de 3 ha, 19 arii, 46 centiarii - terenul lui Ştefan Galaţanu, în suprafaţă de 4 ha, 62 arii şi 88 centiarii, în punctul „Reghiu” - Cristian Crimu, terenul în suprafaţă de 83 arii şi 55 centiarii, în punctul „Reghiu” 15 - Cristea Crimu, terenul în suprafaţă de 3 ha, 54 arii şi 26 centiarii, în punctul „Reghiu” - Mihai Făiniţă, terenul în suprafaţă de 1 ha, 44 arii şi 24 centiarii, în punctul „Şgheaburi” - Cristea Zara, terenul în suprafaţă de 2 ha, 7 arii şi 84 centiarii, în punctul „Şgheaburi” - Coman Vlad, terenul în suprafaţă de 3 ha, 58 arii şi 2 centiarii, în punctul „Şgheaburi” - Gheorghe V. Chipăilă, terenul în suprafaţă de 3 ha, 83 arii şi 99 centiarii, în punctul „Şgheaburi” 16. La 30 iunie 1920, Gheorghe Mititelu, proprietar din Odobeşti, reprezentat de avocatul N. D. Chirculescu, a cesionat Creditului Minier - Societate Anonimă Română pentru Industria Minieră toate drepturile şi obligaţiile recurgând din contractele de concesie din 1906, referitoare la concesiuni de terenuri petrolifere în regiunile Răiuţ, Reghiu, Andrieş, Reghioru, Şgheaburi, Muscocea, Morminte, Curmătura, Dealul Hanului, Groapa Bâra, Turcaş, Ceupag şi Andrieşul de Jos în comuna Reghiu, în total 106 contracte.

15 Ibidem, f. 8. 16 Ibidem, f. 8 verso. 368

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

Suprafaţa de teren rămasă neconsolidată era de 27 ha 9.453 m. Restul terenului era dobândit pe cale directă sau prin cesiune încă din 1906. Consolidarea s-a făcut pentru următoarele suprafeţe: Muscocea - 49 ha 8.670 mp, Răiuţul şi Piatra Răiuţului 185 ha 3.416 mp, Reghioru - 33 ha 2.922 mp, Reghiu - 14 ha 4.343 mp şi 6 ha 8.965 mp. Pentru suprafaţa totală de 275 ha 397 mp., Gheorghe Mititelu trebuia să încaseze de la Creditul Minier suma de 300.000 lei. Un an mai târziu, Direcţia Generală a Minelor din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului avea să dea Creditului Minier autorizaţia necesară explorării şi exploatării acestor terenuri 17. La 5 august 1920, avocatul N. D. Chirculescu înainta Tribunalului Putna următoarea cerere: „În calitate de mandatar al dumnealui Dr. G. Mititelu din Odobeşti, lucrând în baza procurei autentificate de Judele Ocolului Odobeşti la No. 713 / 1920, subscrisul N. D. Chirculescu, avocat din Focşani, am onoare a vă declara, conform articolului 3 din legea consolidărilor şi articolul 2 din regulamentul acelei legi, că înţeleg să prelungesc pe termen de 14 ani, începători de la 1 martie 1921, contractul de concesiune de drepturi petrolifere, autentificat de acel Tribunal la Nr. 1.008 / 906 şi transcris în registrul special de transcripţiuni la Nr. 3 / 906 şi vă rog să dispuneţi, conform citatelor articole, să se transcrie prezenta declaraţiune în registrul respectiv de transcripţiuni, cum şi a se face menţiunea de acesta pe marginea actelor ce se prelungesc. Această cerere Dl. Mititelu o face ca cesionar al drepturilor domnului E. Balaban, din zisele acte, în baza actului de cesiune autentificat de Tribunalul Putna la Nr. 1.102 / 906” 18. În anii ’30 ai secolului trecut interesul locuitorilor din judeţul Putna faţă de exploatarea păcurii existente în Valea Milcovului avea să fie în continuă creştere.

17 Ibidem, dosar nr. 80 / 1926, f. 4 - 4 verso. 18 Ibidem, dosar nr. 37 / 1920, f. 1. 369

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

În 1924, Nicolae Chiril - Săveanu, proprietar din oraşul Focşani, avea să ceară prim - preşedintelui Tribunalului Putna, prelungirea pe timp de 14 ani, cu începere din 11 mai 1924, a contractului de concesiune de drepturi petrolifere, autentificat la nr. 14.402 / 907. Cererea sa urma să se transcrie în registrul special de transcripţii. Declaraţia lui urma să fie menţionată pe marginea actelor ce se prelungesc 19. Aşadar, în registrul special pentru concesiunile petrolifere avea să fie transcris un act de transcripţiuni, autentificat de Tribunalul Ilfov la 23 noiembrie 1921, el modificând şi înlocuind actul de concesiune dintre Societatea F. F. Syndicate Oil şi Societatea „Păcura”, transcris la 17 iunie 1911 20. În iulie 1925, acelaşi avocat Chirculescu, reprezentantul doctorului Mititelu, în baza Legii Minelor din 4 iulie 1924, avea să solicite Tribunalului Judeţean Putna „înscrierea în registrele de mutaţiuni de proprietăţi (Carte Minieră) ale acestui Tribunal, a drepturilor noastre de concesiune şi arendare petroliferă asupra parcelelor situate în comuna Mera azi Reghiu judeţul Putna, ce deţinem în baza actului de concesionare din 1906, consolidate cu hotărârea de consolidare nr. 1 din 8 iulie 1906 a Comisiunei de consolidare din judeţul Putna. Aceste terenuri au ajuns în patrimoniul nostru pe baza următoarelor acte: cel de concesiune - Tribunalul Putna nr. 91 / 906 şi Actele de cesiune din 1906, 1922, 1925 şi declaraţiile de prelungire nr. 791 / 920” 21. La 8 iulie 1926, Societăţile Anonime Române pentru Industrializarea şi Comercializarea Petrolului Inter Omnium Petrolifer şi Terenurile Petrolifere Române din Bucureşti, reprezentate de avocatul Valeriu Ghibaldan, aveau să câştige dreptul de a explora şi exploata păcura, ţiţeiul şi ozocherita aflate în subsolul judeţului Putna. Ca urmare a acestei hotărâri luate de Comisiunea pentru regularea şi consolidarea drepturilor de concesiuni petrolifere de pe lângă Tribunalul

19 Ibidem, dosar nr. 64 / 1924, f. 1. 20 Ibidem, f. 11. 21 Ibidem, dosar nr. 80 / 1926, f. 2. 370

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

Putna, aceste Societăţi au preluat contractele de concesiune a drepturilor petrolifere autentificate în 1906 şi actele de cesiune a acestor drepturi, transcrise în anii 1906, 1920, 1922 şi 1925. Odată consolidate, drepturile respective erau supuse obligaţiunilor de înscriere în cărţile miniere speciale păstrate atât de Tribunalul Putna cât şi de autoritatea minieră regională. Operaţiunea trebuia făcută în intervalul 4 iulie 1924 (promulgarea Legii Minelor) - 4 iulie 1926 22. La rândul lor, cele două Societăţi încheiaseră un act de cesiune cu Creditul Minier Societate Anonimă pentru Dezvoltarea Industriei Miniere, în cuprinderea următoare: „1. Societatea « Creditul Minier » cedează către « Societatea Inter Omnium Petrolifer » şi « Terenurile Petrolifere Române » toate concesiunile ce se află în patrimoniul Societăţei prin efectul actului de cesiune intervenit între « Creditul Minier » şi Doctorul Gheorghe Mititelu, act transcris în registrul special petrolifer al Tribunalului Putna. Toate aceste concesiuni se află în comuna Reghiu şi au fost consolidate prin hotărârea nr. 1 / 1906 astfel: În punctul numit Răiuţul 146 ha 4.256 mp. În punctul numit Muscocea 49 ha 8.670 mp. În punctul numit Faţa Răiuţului 38 ha 9.160 mp. În punctul Reghioru 33 ha 2.922 mp. În punctul Reghiu 6 ha 8.965 mp. Restul până la suprafaţa, de 14 ha 4.345 mp consolidate în acest punct fiind creionat altor persoane de autorul Societăţii cedente, cum se vede din actul de cesiune prin care aceste concesiuni au intrat în patrimoniul său. Aceste concesiuni, consolidate în 1906, se predau în original Societăţilor cesionate. Concesiunile au trecut în patrimoniul Dlui Dr. George Mititelu” 23. Concesiunile erau date în termen de 15 ani, cu drept de

22 Ibidem, f. 1. 23 Ibidem, f. 3. 371

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu prelungire de încă 14 ani. Prelungirea se făcea în baza Legii de consolidare a drepturilor de consolidare din 1913 24. În urma acestei operaţiuni, Societatea „Creditul Minier” avea să primească din partea celor două Societăţi deja amintite suma de 2.000.000 lei. În plus, „Inter Omnium Petrolifer” şi „Terenurile Petrolifere Române” mai aveau de plătit „Creditului Minier” o redevenţă de 10 % din producţia brută ce s-ar obţine de pe terenurile cedate, inclusiv proprietarilor concedenţi şi cesionarilor anteriori. Redevenţa se plătea fie în bani, fie în natură, la fiecare sfârşit de trimestru. Interesant de ştiut este faptul că, până în acest an, Societatea „Creditul Minier” nu pusese în exploatare terenurile cedate 25. Conform legislaţiei în vigoare, tot în cursul acestui an, aveau să fie trecute în „registrele de mutaţiuni de proprietăţi” (Cartea minieră) drepturile de concesiune şi arendare petroliferă pe care cele două societăţi petrolifere amintite anterior le aveau în posesie, referitoare la terenurile parcelare aflate în comuna Reghiu, fostă Mera. Documentaţia era trimisă ulterior, Inspectoratului II Minier, cu sediul la Buzău 26. Documentele de epocă permit reconstituirea unei statistici referitoare la numele locuitorilor care au cesionat parcelele petrolifere aflate în proprietatea personală celor interesaţi de exploatarea lor, putându-se preciza, atât suprafaţa terenului, cât şi suma pentru care s-a făcut tranzacţia: - Andrei N. Miron: 360 prăjini 27 - 500 lei 28

24 Ibidem. 25 Ibidem, f. 3 verso. 26 Ibidem, f. 1. 27 prăjină = unitate şi instrument de măsură a lungimii şi suprafeţei în Ţara Românească (1570) şi Moldova (1537). Mărimea prăjinii muntene a variat între 2 - 3 stânjeni la 16 - 24 palme până la Regulamentele Organice (1831), care legalizează prăjina de 3 stânjeni (24 palme), echivalând, în termenii sistemului metric, cu 5,886 m. Prăjina moldovenească, deşi formal tot de 3 stânjeni, a avut o lungime superioară celei muntene, fapt explicabil prin mărimea diferită a stânjenului din Moldova (2,23 m); deci, în termeni actuali, prăjina a reprezentat 6,69 m. În afară de această prăjină oficială, au 372

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

- Stana I. Ceauşu: 50 prăjini - 500 lei 29 - Toader Gr. Bejenaru: 300 prăjini - 500 lei 30 - Ştefan Cristea Benga 31: 245 prăjini 32 - 500 lei 33 - Rada Ion Halici 34: 66 prăjini - 4.000 lei 35 - Ion Albanaş 36: 50 prăjini - 500 lei 37 - Ioniţă B. Preda Bejenaru 38: 100 prăjini - 500 lei 39 - Stana Ion Bot 40: 100 prăjini - 4.000 lei 41 - Radu Roiniţă 42: 200 prăjini - 4.000 lei 43 - Marcu Neagu Bouroş 44: 210 prăjini - 4.000 lei 45 - Ion State Poenaru 46: 400 prăjini - 4.000 lei 47

mai circulat în Moldova şi prăjini particulare, de mărimi variind între 12 - 24 palme (Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coord.), Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988, p. 378). 28 S. J. A. N. Vn., fond Tribunalul Judeţului Putna, dosar nr. 75 / 1926, f. 1 - 3. 29 Ibidem, dosar nr. 78 / 1926, f. 1, 5 - 6. 30 Ibidem, dosar nr. 79 / 1926, f. 1, 5 - 6. 31 Ibidem, f. 1. 32 Ibidem, f. 9. 33 Ibidem, f. 6. 34 Ibidem, dosar nr. 8 / 1926, f. 1. 35 Ibidem, f. 5 - 6. 36 Ibidem, dosar nr. 76 / 1926, f. 1. 37 Ibidem, f. 5 - 6. 38 Ibidem, dosar nr. 77 / 1926, f. 1. 39 Ibidem, f. 5 - 6 . 40 Ibidem, dosar nr. 82 / 1926, f. 1. 41 Ibidem, f. 5 - 6. 42 Ibidem, dosar nr. 83 / 1926, f. 1. 43 Ibidem, f. 5 - 6. 44 Ibidem, dosar nr. 84 / 1926, f. 1. 45 Ibidem, f. 5 - 6. 46 Ibidem, dosar nr. 85 / 1926, f. 1. 373

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

- Maria Gh. N. Bouroş 48: 60 prăjini - 4.000 lei 49 - Ion Hagiu Văduvoiu 50: 180 prăjini - 4.000 lei 51 - Ion Petrea Boboc 52: 50 prăjini - 4.000 lei 53 - Stan Benga 54: 140 prăjini - 4.000 lei 55 - Al. Benga 56: 20 prăjini - 4.000 lei 57 - Arimie Arsenie 58: 120 prăjini - 4.000 lei 59 - Stoica Hanu Mic: 150 prăjini - 10.000 lei 60 - Pavel Zară 61: 50 prăjini - 10.000 lei 62 - Gh. V. Chipăilă 63: 120 prăjini - 10.000 lei 64 - Stan Miron 65: 200 prăjini - 10.000 lei 66 - Maria Petre Hagiu 67: 210 prăjini - 10.000 lei 68 - Stanciu Ştefan Vlaicu 69: 18 prăjini - 10.000 lei 70

47 Ibidem, f . 5 48 Ibidem, dosar nr. 86 / 1926, f. 1. 49 Ibidem, f. 5 - 6. 50 Ibidem, dosar nr. 87 / 1926, f. 1 51 Ibidem, f. 5 - 6. 52 Ibidem, dosar nr. 88 / 1926, f. 1. 53 Ibidem, f. 5. 54 Ibidem, dosar nr. 89 / 1926, f. 1. 55 Ibidem, f. 6 - 7. 56 Ibidem, dosar nr. 90 / 1926, f. 1. 57 Ibidem, f. 5 - 6. 58 Ibidem, dosar nr. 91 / 1926, f. 1. 59 Ibidem, f. 5 - 6. 60 Ibidem, dosar nr. 92 / 1926, f. 11. 61 Ibidem, dosar nr. 93 / 1926, f. 1. 62 Ibidem, f. 5 - 6. 63 Ibidem, dosar nr. 94 / 1926, f. 1. 64 Ibidem, f. 11 - 12. 65 Ibidem, dosar nr. 95 / 1926, f. 1. 66 Ibidem, f. 6 - 7. 67 Ibidem, dosar nr. 96 / 1926, f. 1. 68 Ibidem, f. 5 - 6. 69 Ibidem, dosar nr. 97 / 1926, f. 1. 374

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

- Nistor Miron 71: 220 prăjini - 10.000 lei 72 - Ion Ghimici 73: 280 prăjini - 10.000 lei 74 - Radu Maftei Preda 75: 760 prăjini - 10.000 lei 76 - Marin Grigore Bouroş 77: 200 prăjini - 10.000 lei 78 - Ioana Şt. Ghimici 79: 28 prăjini - 10.000 lei 80 - Vasile I. Mocanu 81: 80 prăjini - 10.000 lei 82 - Ion Stan Bouroş 83: 336 prăjini - 10.000 lei 84 - Stan Radu Cristea 85: 280 prăjini - 10.000 lei 86 - Ioana Ştefan Ghimici 87: 56 prăjini - 10.000 lei 88 - Varvara Miron 89: 100 prăjini - 10.000 lei 90 - Ion Bârcu 91: suprafaţă neprecizată - 10.000 lei 92

70 Ibidem, f. 5 - 6. 71 Ibidem, dosar nr. 98 / 1926, f. 1. 72 Ibidem, f. 6 - 7. 73 Ibidem, dosar nr. 99 / 1926, f. 1. 74 Ibidem, f. 5 - 6. 75 Ibidem, dosar nr. 100 / 1926, f. 1. 76 Ibidem,f. 5 - 6. 77 Ibidem, dosar nr. 101 / 1926, f. 1. 78 Ibidem, f. 5 - 6. 79 Ibidem, dosar nr. 102 / 1926, f. 1. 80 Ibidem, f. 5 - 6. 81 Ibidem, dosar nr. 103 / 1926, f. 1. 82 Ibidem, f. 11 - 12. 83 Ibidem, dosar nr. 106 / 1926, f. 2. 84 Ibidem, f. 5 - 6. 85 Ibidem, dosar nr. 107 / 1926, f. 1. 86 Ibidem, f. 5 - 6. 87 Ibidem, dosar nr. 108 / 1926, f. 1. 88 Ibidem, f. 5 - 6. 89 Ibidem, dosar nr. 109 / 1926, f. 1. 90 Ibidem, f. 5 - 6. 91 Ibidem, dosar nr. 110 / 1926, f. 1. 92 Ibidem, f. 6. 375

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

- Ioniţă Zară 93: 100 prăjini - 10.000 lei 94 - Stoica Neagu Mocanu 95: 80 prăjini - 10.000 lei 96 - Vasile Mircioiu 97: 20 prăjini - 10.000 lei 98 - Toader Preda Bejenaru 99: 50 prăjini - 10.000 lei 100 - Niculae Vasile Hagiu 101: 33 prăjini - 10.000 lei 102 - Ion Bejenaru 103: 40 prăjini la Răiuţ - Mera - 10.000 lei 104 - Ion Radu Cristea 105: 200 prăjini la Răiuţ - Mera - 10.000 lei 106 - Bucur Lalu 107: 260 prăjini la Răiuţ - Mera - 10.000 lei 108 - Ştefan Poenaru 109: 200 prăjini la Răiuţ - Mera - 10.000 lei 110 - Anghelina Stan Făiniţă 111: 100 prăjini - 10.000 lei 112 - Maftei Hagiu 113: 200 prăjini - 10.000 lei 114

93 Ibidem, dosar nr. 111 / 1926, f. 1. 94 Ibidem, f. 5 - 6. 95 Ibidem, dosar nr. 112 / 1926, f. 1. 96 Ibidem, f. 5 - 6. 97 Ibidem, dosar nr. 113 / 1926, f. 1. 98 Ibidem, f. 5 - 6. 99 Ibidem, dosar nr. 114 / 1926, f. 1. 100 Ibidem, f. 5 - 6. 101 Ibidem, dosar nr. 115 / 1926, f. 1. 102 Ibidem, f. 5 - 6. 103 Ibidem, dosar nr. 116 / 1926, f. 1. 104 Ibidem, f. 6 - 7. 105 Ibidem, dosar nr. 117 / 1926, f. 1. 106 Ibidem, f. 20 - 22. 107 Ibidem, dosar nr. 118 / 1926, f. 1. 108 Ibidem, f. 5 - 6. 109 Ibidem, dosar nr. 119 / 1926, f. 1. 110 Ibidem, f. 5 - 6. 111 Ibidem, dosar nr.120 / 1926, f. 1. 112 Ibidem, f. 5. 113 Ibidem, dosar nr. 121 / 1926, f. 1. 376

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

- Stan Zară 115: 200 prăjini - 10.000 lei 116 - Radu Lalu 117: 80 prăjini - 10.000 lei 118 - Neculai Hanu 119: 250 prăjini - 10.000 lei 120 - Andrei Niţă Vlaicu 121: Răiuţ - nu se precizează suprafaţa terenului concesionat 122 - Stoica Hagiu 123: 460 prăjini - 10.000 lei 124 - Ion Ciubotaru 125: 280 prăjini - 10.000 lei 126 - Maria Ion Albanaş 127: 200 prăjini - 10.000 lei 128 - Cristea Zară 129: 80 prăjini la Răiuţ - 10.000 lei 130 - Vâlcu Poenaru 131: 200 prăjini la Răiuţ - 8.000 lei 132 - Ion I. V. Hagiu 133: 100 prăjini la Răiuţ - 8.000 lei 134 - Mihai Zară 135: 160 prăjini la Jghiaburi - 8.000 lei 136

114 Ibidem, f. 5 - 6. 115 Ibidem, dosar nr. 122 / 1926, f. 1 116 Ibidem, f. 5 - 6. 117 Ibidem, dosar nr. 123 / 1926, f. 1. 118 Ibidem, f. 5. 119 Ibidem, dosar nr. 124 / 1926, f. 1. 120 Ibidem, f. 5 - 6. 121 Ibidem, dosar nr. 125 / 1926, f. 1. 122 Ibidem, f. 5. 123 Ibidem, dosar nr. 126 / 1926, f. 1. 124 Ibidem, f. 5 - 6. 125 Ibidem, dosar nr. 127 / 1926, f. 1. 126 Ibidem, f. 5 - 6. 127 Ibidem, dosar nr. 128 / 1926, f. 1. 128 Ibidem, f. 5 - 6. 129 Ibidem, dosar nr. 129 / 1926, f. 1. 130 Ibidem, f. 5 - 6. 131 Ibidem, dosar nr. 130 / 1926, f. 1. 132 Ibidem, f. 5 - 6. 133 Ibidem, dosar nr. 131 / 1926, f. 1. 134 Ibidem, f. 5 - 6. 135 Ibidem, dosar nr. 132 / 1926, f. 1. 377

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

- Maria Ion Vasilache Hagiu mare 137: suprafaţă neprecizată, 8.000 lei 138 - Neagu Bejenaru 139: 230 prăjini la Muncocea 140 - Stoica Vasile Dascălul Bou Roş 141: 100 prăjini la Răiuţ 142 - Ioniţă Zară 143: 200 prăjini în Dealul Răiuţului - 8.000 lei 144 - Ion I. Gr. Mocanu 145: 120 prăjini la Răiuţ, 80 prăjini la Jghiaburi - 8.000 lei 146 - Ion Răuţă: 550 prăjini la Răiuţu, 50 prăjini la Farcaş - 8.000 lei 147 - Ioniţă Radu Cristea 148: 100 prăjini la Răiuţ - 8.000 lei 149 - Niţă Gălăţeanu 150: 156 prăjini „la dosul Valea Reghiului, pârâul Reghiorului” 151 - 8.000 lei 152 - Radu Roiniţă 153: 210 prăjini la Reghiu - 8.000 lei 154 - Ştefan Vlaicu 155: 280 prăjini la Răiuţ - 8.000 lei 156

136 Ibidem, f. 5 - 6. 137 Ibidem, dosar nr. 133 / 1926, f. 1. 138 Ibidem, f. 6. 139 Ibidem, dosar nr. 134 / 1926, f. 1. 140 Ibidem, f. 6. 141 Ibidem, dosar nr. 135 / 1926, f. 1. 142 Ibidem, f. 5. 143 Ibidem, dosar nr. 136 / 1926, f. 2. 144 Ibidem, f. 5 - 6. 145 Ibidem, dosar nr. 137 / 1926, f. 1. 146 Ibidem, f. 5. 147 Ibidem, dosar nr. 138 / 1926, f. 1. 148 Ibidem, dosar nr. 139 / 1926, f. 1. 149 Ibidem, f. 5 - 6. 150 Ibidem, dosar nr. 140 / 1926, f. 1. 151 Ibidem, f. 5. 152 Ibidem, f. 6. 153 Ibidem, dosar nr. 141 / 1926, f. 1. 154 Ibidem, f. 5 - 6. 155 Ibidem, dosar nr. 142 / 1926, f. 1. 378

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

- Ştefan Radu Lalu 157: 50 prăjini la Răiuţ, 90 prăjini la Muncocea - 8.000 lei 158 - Vasile Haliciu 159: 210 prăjini la Răiuţ - 8.000 lei 160 - Matei Teacă 161: 100 prăjini la Răiuţ - 8.000 lei 162 - Ion Petre Hagiu Mic 163: 100 prăjini la Răiuţ - 8.000 lei 164 - Ion Toacă 165: 100 prăjini la Răiuţ - 8.000 lei 166 - Neculai Ir. Arsenie 167: suprafaţă neprecizată, 8.000 lei 168 - Ion Stan Hanu Mic 169: 400 prăjini în punctul „Faţa Răiuţului” - 8.000 lei 170 - Andrei Nistor Miron 171: 265 prăjini în punctele „Răiuţ” şi „Reghior” 172 - Ion Neculai Arsenie 173: suprafaţă neprecizată - 10.000 lei 174 - Gheorghe Arsene 175: 250 prăjini în punctele „Răiuţu”, „Dealul Hanului”, „Ciupagu” 176. Pentru anul 1927, documentele semnalează

156 Ibidem, f. 5 - 6 . 157 Ibidem, dosar nr. 143 / 1926, f. 1. 158 Ibidem, f. 5 - 6. 159 Ibidem, dosar nr. 144 / 1926, f. 1. 160 Ibidem, f. 5 - 6. 161 Ibidem, dosar nr. 145 / 1926, f. 1. 162 Ibidem, f. 5 - 6. 163 Ibidem, dosar nr. 146 / 1926, f. 1. 164 Ibidem, f. 5 - 6. 165 Ibidem, dosar nr. 147 / 1926, f. 1. 166 Ibidem, f. 5 - 6. 167 Ibidem, dosar nr. 148 / 1926, f. 1. 168 Ibidem, f. 5 - 6. 169 Ibidem, dosar nr. 149 / 1926, f. 1. 170 Ibidem, f. 5 - 6. 171 Ibidem, dosar nr. 150 / 1926, f. 1. 172 Ibidem, f. 5. 173 Ibidem, dosar nr. 151 / 1926, f. 1. 174 Ibidem, f. 7. 379

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu prelungirea de către persoanele interesate a concesiunilor petrolifere. Aşa este, de exemplu, cazul avocatului George Gavriliu din Focşani, care, în luna iunie, deţinea un teren aflat în comuna Mera, proprietatea moştenitorilor defunctului M. Constantinescu. Acesta fusese concesionat încă din 1907 unui anume Andrei Vlaicu 177 şi prelungit în 1920 pe o perioadă de 14 ani 178. La 25 iunie 1927 179, G. Gavriliu, Gabriela G. Gavriliu, N. Constantinescu, C. Constantinescu şi Alexandru N. Constantinescu depuneau la Tribunalul Putna următoarea cerere: „Subsemnatul George Gavriliu, avocat din Focşani, ca părinte şi reprezentant al drepturilor copilului meu George G. Gavriliu, Gabriela Gavriliu cu autorizaţia soţului meu G. Gavriliu din Focşani, farmacist Constantin Constantinescu din Adjud, D. căpitan N. Constantinescu din Adjud, toţi în calitate de moştenitori ai defunctului N. Constantinescu, avem onoare a depune aci alăturat contractul de concesiune petroliferă autentificat de Tribunalul Putna la numărul 390 / 1907, însoţit de două copii după sentinţa nr. 1 / 1927 a Tribunalului Putna de validare şi două copii pe procesul verbal al Portăreilor Tribunalului Putna de notificarea prelungirei termenului concesiunei şi de două planuri a perimetrelor concesionate de către Andrei Niţă Vlaicu din Mera defunctului nostru părinte N. Constantinescu 2 ha 18 arii şi 32 centiarii teren petrolifer situat în Mera la Farcaşi între megieşii Neagu Dobândaşi, N. Vlaicu şi Ioan Niţă Vlaicu şi vă rog ca potrivit articolului 240, al. 6 legea minelor să ordonaţi ca acest drept de concesiune petroliferă să fie trecut în Cartea Minieră Specială a acestui Tribunal şi la regiunea minieră” 180. La 27 iunie 1927, Tribunalul Putna avea să aprobe această cerere, prin Ordonanţa nr. 16: „Având în vedere contractul de concesiune

175 Ibidem, dosar nr. 152 / 1926, f. 1. 176 Ibidem, f. 5. 177 Ibidem, dosar nr. 93 / 1927, f. 1. 178 Ibidem, f. 6. 179 Ibidem, f. 2. 180 Ibidem, f. 1. 380

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera autentificat de Tribunalul Putna Secţia I sub nr. 390 / 907, Hotărârea nr. 1 din 31 iulie 1907 a Comisiunei pentru regularea şi consolidarea drepturilor de concesiuni petrolifere de pe lângă Tribunalul Putna, notificarea făcută prin Corpul portăreilor locali cu nr. 4.833 / 920 de prelungirea termenului a contractului de concesiune, cum şi planul perimetrelor concesionate, depuse în dublu copii la dosar, din care se constată că N. Constantinescu, a căror moştenitori sunt petiţionarii, a dobândit dreptul de a ecsplora şi ecsploata pe toată întinderea pământului descris mai jos dispozitivul presentei ordonanţe: păcură, ţiţei, ozocherită şi similarele lor. Având în vedere că după articolul 235 din Legea Minelor de la 4 iulie 1924 sunt scutite de obligaţiunea recunoaşterii validării drepturilor asupra terenurilor petrolifere consolidate sau în curs de consolidare, conform legii de consolidare, până la 4 Iulie 1924, dacă nu vatămă drepturile pe care Statul le are prin legea pentru lichidarea bunurilor supuşilor străini, foşti inamici, din 13 iulie 1923, precum şi prin alte legi, decrete - legi, regulamente, ordonanţe sau prin acte internaţionale, iar după articolul 240 din aceeaşi lege; drepturile consolidate sunt supuse obligaţiunei de înscriere în cărţile miniere operate la Tribunal şi la autoritatea minieră regională în timp de un an de la promulgarea legei, termen care prin o nouă lege a fost prelungit. Având în vedere că în speţă drepturile în discuţiune fiind consolidate prin Hotărârea de la 31 iulie 1907, conform legei de consolidare şi deoarece ele nu vatămă drepturile statului asupra bunurilor supuşilor străini, foşti inamici, sunt scutite de obligaţiunea recunoaşterei şi validărei, ele trebuind numai să fie înscrise în cartea minieră. Pentru aceste motive Noi, C. Mihăilescu, Prim Preşedinte al Tribunalului Putna Ordonăm A se înscrie în registrele de proprietate (cartea minieră) la acest Tribunal dreptul de concesiune şi arendare petroliferă, posedate de subzişii petiţionari asupra următoarelor parcele situate în comuna Mera, azi comuna Reghiu, judeţul Putna, proprietar Andrei Niţă Vlaicu în punctul „La Farcaş”. Se vor înainta prin grefă Inspectoratului II Minier cu reşedinţa în Buzău, un exemplar al cererei de înscriere şi a 381

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu celorlalte depuse în copii la dosar. Presenta ordonanţă se va afişa în copie la Tribunalul şi la Primăria comunei Reghiu fostă Mera. Este supusă apelului la completul Tribunalului în termen de 15 zile de la afişare, conform articolului 180 din legea minelor. Se va opera înscrierea în registre după ce presenta ordonanţă va rămânea definitivă” 181. La finele lunii iunie a anului 1927 aveau să se actualizeze contractele de concesiune a terenurilor petrolifere de la Mera, perfectate în anii 1906 şi 1907, a căror valabilitate a fost prelungită în 1920. La această dată, ele se aflau în posesia avocatului G. Gavriliu. Iată despre ce terenuri este vorba: - două terenuri în suprafaţă totală de 3 ha, 06 arii şi 85 centiarii, în punctul „Şghiaburi”, concesionate iniţial de către Ion T. Chipăilă lui N. Constantinescu 182 - terenul în suprafaţă de 4 ha, 49 arii şi 02 mp în punctul „Farcaş”, concesionate iniţial de către Simeon Hornea lui N. Constantinescu 183 contra sumei de 70 lei 184 - două terenuri în suprafaţă totală de 5 ha, în punctul „Farcaş”, concesionate iniţial de către Cristian Crimu lui N. Constantinescu, contra sumei de 70 lei 185 - două terenuri în suprafaţă totală de 5 ha, 4 arii în punctul „Farcaş”, concesionate de către Ion Gr. Preda contra sumei de 70 lei şi încă unul în suprafaţă de 3 ha, 35 arii şi 86 centiarii în acelaşi loc 186 - un teren în suprafaţă de 5 ha, 40 arii, în punctul „Farcaş”, concesionate de Mihai Vasile a Floarei, contra sumei de 75 lei şi încă unul de 3 ha, 65 arii şi 68 centiarii în acelaşi loc 187 - un teren în suprafaţă de 3 ha, 60 arii, în punctul „Farcaş”, concesionat de Vasile Mircioiu contra sumei de 50 lei şi încă unul de 1 ha, 79 arii şi 86 centiarii, în acelaşi loc 188

181 Ibidem, f. 2. 182 Ibidem, dosar nr. 94 / 1927, f. 1 - 2. 183 Ibidem, dosar nr. 95 / 1927, f. 1. 184 Ibidem, f. 5. 185 Ibidem, dosar nr. 96 / 1927, f. 1 - 3 verso. 186 Ibidem, dosar nr. 97 / 1927, f. 1 - 3 verso. 187 Ibidem, dosar nr. 98 / 1927, f. 1 - 3 verso. 188 Ibidem, dosar nr. 99 / 1927, f. 1 - 3 verso. 382

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

- un teren în suprafaţă de 3 ha şi 60 arii, în punctul „Farcaş”, concesionate de Toader Barcu Mic şi încă unul de 2 ha, 30 arii şi 46 centiarii, în acelaşi loc 189 - un teren în suprafaţă de 1 ha, 44 arii şi 24 centiarii în punctul „Farcaş”, aparţinând lui Mihai Făiniţă şi altul în suprafaţă de 3 ha, 6 arii în punctul „Şgheaburi”, contra sumei de 50 lei 190 - două terenuri în punctul „Farcaş”, avându-l ca proprietar pe Ştefan Gălăţeanu - unul în suprafaţă de 4 ha, 62 arii, 80 centiarii şi celălalt de 7 ha, 20 arii 191 - două terenuri în punctul „Farcaş”, aparţinând lui Ion Andrei Irinoiu, unul având o suprafaţă de 6 ha, 89 arii şi 63 mp, iar celălalt 1 ha, 16 arii, 30 mp, contra sumei de 182,5 lei 192 - două terenuri în punctul „Farcaş”, aparţinând lui Ştefan Vlaicu, unul în suprafaţă de 3 ha, 19 arii 46 centiarii şi altul în suprafaţă de 5 ha, 58 arii, contra sumei de 77,50 lei 193 - două terenuri aparţinând lui Cristea Zara - unul în suprafaţă de 2 ha, 07 arii şi 85 centiarii în punctul „Farcaş” şi altul în suprafaţă de 5 ha, 4 arii în punctul „Şgheaburi”, contra sumei de 70 lei 194 - două terenuri aparţinând lui Radu Hanu Mic în punctul „Farcaş”, unul în suprafaţă de 1 ha, 09 arii şi altul în suprafaţă de 1 ha, 80 arii, contra sumei de 25 lei 195 - două terenuri aparţinând lui Gheorghe Chirilă Pogan în punctul „Farcaş”, unul în suprafaţă de 1 ha, 94 arii şi 84 centiarii şi altul în suprafaţă de 3 ha, 60 arii, contra sumei de 50 lei 196 - două terenuri aparţinând lui Gheorghe Chipăilă: unul în punctul „Farcaş”, în suprafaţă de 3 ha, 87 arii şi 99 centiarii şi celălalt în punctul „Şgheaburi”, în suprafaţă de 7 ha, 20 arii,

189 Ibidem, dosar nr. 100 / 1927, f. 1, 5 verso. 190 Ibidem, dosar nr. 101 / 1927, f. 1, 3 - 3 verso. 191 Ibidem, dosar nr. 102 / 1927, f. 1, 3 - 3 verso. 192 Ibidem, dosar nr. 103 / 1927, f. 2. 193 Ibidem, dosar nr. 104 / 1927, f. 1, 3. 194 Ibidem, dosar nr. 105 / 1927, f. 1, 3. 195 Ibidem, dosar nr. 106 / 1927, f. 1, 9 verso. 196 Ibidem, dosar nr. 107 / 1927, f. 1 - 3. 383

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu contra sumei de 100 lei 197 - două terenuri aparţinând lui Stanciu Bartiş, în punctul „Farcaş”, unul în suprafaţă de 4 ha, 45 arii şi celălalt în suprafaţă de 6 ha, 84 arii, contra sumei de 95 lei 198 - două terenuri aparţinând lui Coman Vlad - unul în punctul „Farcaş”, în suprafaţă de 3 ha, 58 arii şi altul în punctul „Şghiaburi”, în suprafaţă de 3 ha, 60 arii 199 - patru terenuri aparţinând lui Radu Zară, cesionate iniţial lui Em. Balaban şi preluate de Gheorghe Mititelu, în schimbul sumei de 8.000 lei, după cum urmează: 130 prăjini în punctul „Răiuţ”, 15 prăjini în punctul „Groapa Bâra”, 10 prăjini în punctul „Reghior” şi trei prăjini în punctul „Florea”, în faţa Răiuţului 200 - două terenuri aparţinând lui Ion Stoica Vlaicu 201, unul în punctul „Reghiu”, în suprafaţă de 20 prăjini şi altul în punctul „Jgheaburi”, în suprafaţă de 100 prăjini, contra sumei de 8.000 lei 202 - două terenuri aparţinând lui Ion Hagiu Mic 203, unul în punctul „Răiuţu” în suprafaţă de 400 prăjini şi altul în punctul „Florea”, în faţa Răiuţului, în suprafaţă de 100 prăjini, contra sumei de 8.000 lei 204 - trei terenuri aparţinând lui Vasile Rotaru 205, unul în suprafaţă de 40 prăjini în punctul „Reghioru” şi două în punctul „Farcaş”, în suprafaţă de 130 prăjini, contra sumei de 5.000 lei 206 - un teren aparţinând lui Radu Cristea 207, în punctul „Răiuţ”, în suprafaţă de 100 prăjini, contra sumei de 8.000 lei 208 - un teren aparţinând lui Ion Nistor Miron 209, în suprafaţă de 150 prăjini, în punctul „Sub Răiuţ” 210.

197 Ibidem, dosar nr. 108 / 1927, f. 1, 5 - 5 verso. 198 Ibidem, dosar nr. 109 / 1927, f. 1, 8 verso. 199 Ibidem, dosar nr. 110 / 1927, f. 1, 13 verso. 200 Ibidem, dosar nr. 111 / 1927, f. 1, 6. 201 Ibidem, dosar nr. 112 / 1927, f. 1. 202 Ibidem, f. 6 - 7. 203 Ibidem, dosar nr. 113 / 1927, f. 1. 204 Ibidem, f. 6 - 7. 205 Ibidem, dosar nr. 114 / 1927, f. 1. 206 Ibidem, f. 6 - 7. 207 Ibidem, dosar nr. 115 / 1927, f. 1. 208 Ibidem, f. 6 - 7. 384

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

Deşi, la Andreiaşu cercetarea zăcămintelor petrolifere prin puţuri de explorare nu era deloc un lucru nou - ca şi în punctele „Sările”, „Valea Rea” şi „Chiojdeni” - exploatări sistematice s-au făcut în prima treime a secolului trecut, doar la Dealul Sărei, unde s-a săpat un singur puţ 211. Cercetările efectuate în judeţul Putna în anul 1935, de către echipa condusă de dr. Mircea Păucă nu aveau cum să ocolească zona aflată în discuţie. Raportul întocmit după efectuarea cercetărilor oferă o serie de informaţii interesante despre petrolul existent aici: „Alte puncte cunoscute prin exploatările petrolifere părăsite se găsesc în partea cea mai de sud a judeţului, la sud de Andreiaşu de Sus, anume în fundul pârâului Păcurii şi în regiunile învecinate: în poiana « Sub Muşuroaie », Poiana Păcurii, la Cărpiniş, Piscul Bolovanului. În această regiune au existat acum câteva decenii mai multe zeci de puţuri adânci de 40 – 50 metri, dintre care unde au produs cantităţi însemnate de petrol. Astăzi puţurile sunt părăsite, surpate şi inundate. Unele dintre ele sunt încă acoperite cu petrol, care este luat de ţărani pentru unsul osiilor” 212. Cu alte cuvinte, avem de-a face, în acest caz, „cu o regiune petroliferă, degradată” 213. La fel stăteau lucrurile şi în regiunea aflată la vest de Soveja, cât şi în cazul Văii Păcurii, situată la est de schitul Lepşa, unde „încercări serioase de exploatare nu s-au făcut” 214. Trei ani mai târziu, la 28 iunie 1938, Societatea Foraky Românească, Societate Anonimă pentru Sondaje şi Întreprinderi Miniere din Ploieşti trimitea o Adresă Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, din care rezulta că, această Societate a depus cele cinci copii ale planului terenului cerut în validare la Comisia Minieră

209 Ibidem, dosar nr. 116 / 1927, f. 1. 210 Ibidem, f. 13. 211 „Căminul”, Anul VIII, Nr. 10, octombrie 1932, p. 3. 212 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 123 / 1932, f. 117. 213 Ibidem, f. 118. 214 Ibidem. 385

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu de pe lângă Tribunalul Putna. Se solicita, totodată, eliberarea certificatului în baza căruia să se facă exploatarea. Radu Stănescu, directorul Societăţii, preciza: „Terenul cerut în validare este situat pe raza comunei Mera, judeţul Putna, comună cu exploatări normale conform avizului Institutului Geologic al României şi mi-au fost concesionate mie … de către proprietarii arătaţi pe planul alăturat. Rugăm a ne elibera certificatul cerut, în sensul că terenul nu este bun inamic, embatic sau proprietatea Statului … Cererea de validare este pendinte la Tribunalul Putna secţia Minieră, cu termen de judecată la 22 septembrie 1938, formând obiectul Dosarului nr. 1.498 / 1938” 215. La 24 iulie 1938, Primăria Comunei Andreiaşu de Sus aducea la cunoştinţa Prefecturii Judeţului Putna următoarele: „În această comună s-a prezentat un Domn Inginer de mine anume D. Bazgan, reprezentant al unei Societăţi petrolifere „Mica” şi a început a trata cu locuitorii din această comună pentru concesionarea terenurilor în vederea exploatării de petrol. După informaţiunile căpătate de noi această tranzacţie se va face în dijmă. Până în prezent nu s-a încheiat nici un contract, dar sunt pe cale a-l încheia la Judecătoria ocol Năruja în ziua de Miercuri 27 iulie” 216. Prefectul avea să ceară, atât primarului Ştefan Catană, cât şi pretorului Plasei Zăbala „să meargă în comună şi să arate populaţiei că va rămâne săracă, fiindu-i acaparată [averea] de anumiţi interesaţi” 217. La 25 iulie 1938, pretorul Plasei Zăbala, Octavian Vasiliade, informa telefonic Prefectura Judeţului Putna că „s-au prezentat în comunele Reghiu, Andreiaşu de Jos şi Andreiaşu de Sus astăzi Domnii Inginer Bălan şi Avocat Suceveanu şi Preot Băzgan din Focşani, pentru a arenda terenurile locuitorilor pe termen de 36 ani în vederea unei exploatări petrolifere. Condiţiunile pe care le oferă sunt următoarele: 50

215 S. J. A. N. Vn., fond Consilieratul Agricol al Judeţului Putna, dosar nr. 30 / 1938, f. 6. 216 Idem, fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 43 / 1938, f. 300. 217 Ibidem. 386

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera lei la facerea contractului; 2 - 3, 4 - 500 lei / ha la începerea exploatărei pentru toată perioada de 36 ani. Această sumă se plăteşte o singură dată şi un punct de redevenţă. Cum Dumnealor vor să facă contractele mâine 26 iunie a.c., vă rugăm să binevoiţi a ne trimite instrucţiuni” 218. La 26 iulie 1938, Direcţiunea Aplicărei Reformei Agrare, Serviciul Bunurilor, readucea în atenţia Regiunii Agricole Focşani necesitatea soluţionării favorabile a cererii înaintate în luna precedentă de către Societatea Foraky. Aceasta „solicită un certificat constatator că parcela … situată în comuna Mera, judeţul Putna, în suprafaţă de 4.228 ha 2.600 mp este teren resultat din expropieri şi pe care a fost cineva împroprietărit sau embatic, sau bun inamic proprietatea Statului, islaz comunal etc.” 219. Până la 10 august 1938, Prefectura trebuia să trimită acestei Direcţiuni datele necesare în vederea eliberării certificatului solicitat 220. La 28 iulie 1938, Prefectura Judeţului Putna trimitea o Adresă Ministerului de Interne, căruia îi prezintă „istoricul” problemei, cerând totodată şi o soluţie legală pentru rezolvarea acesteia: „1) S-a constatat că în judeţul Putna şi anume în comunele Andreiaşu de Sus şi Jos, Vizantea şi Câmpuri există păcură. 2) În cursul acestei veri o serie de societăţi s-au prezentat în comuni unde au făcut studii şi pe baza lor au şi început a face concesionări de terenuri. 3) Preţul pe care-l oferă societăţile este derizoriu şi anume: 50 lei la facerea concesiunei, odată pentru totdeauna 2 - 500 lei de hectar şi 1 punct de redevenţă. 4) Văzând că vrâncenii nu cunosc valoarea bunului ce li se cere a-l concesiona, am ordonat pretorilor să le facă cunoscut bogăţia ce o

218 Ibidem, f. 274. 219 S. J. A. N. Vn., fond Consilieratul Agricol al Judeţului Putna, dosar nr. 30 / 1938, f. 5. 220 Ibidem. 387

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu posedă şi să nu facă concesiuni la preţuri derizorii împiedicându-i chiar cu forţa la aceasta. Ei au vândut pe preţuri derizorii pădurile şi acum dacă vând şi subsolul tot în asemenea condiţiuni, vor rămâne complect sărăciţi. Întrucât măsura pe care am luat-o ştiu că nu e legală, e luată numai în scopul ca să nu li se acapareze de câţiva intermediari averea ce o posedă, cu onoare vă rog a-mi da instrucţiuni asupra modului cum Guvernul vede această chestiune” 221. La 8 august 1938, o comisie formată din Ştefan Niţu, şeful Biroului Domenial şi al Aplicării Reformei Agrare, Gheorghe Vernescu, delegat al Serviciului Agricol al judeţului Putna şi notarul comunei Mera, Nicolae Păunescu, s-au deplasat în satul Vulcăneasa, comuna Mera, în vederea strângerii informaţiilor necesare întocmirii certificatului solicitat de Societatea Foraky Românească 222. Parcela concedată acestei Societăţi aidoma întregii moşii Vulcăneasa, era proprietatea Băncii Crissoveloni S. A. din Bucureşti 223. La 27 august 1938, Ministerul de Interne, referindu-se la măsurile luate de Prefectura Judeţului Putna în privinţa concesionării terenurilor petrolifere de la Mera, preciza următoarele: „…Ministerul nostru nu poate interveni în raporturile dintre proprietarii de terenuri cu drepturi câştigate asupra subsolului şi întreprinderile concesionare, în ceea ce priveşte achiziţionarea terenurilor respective, întrucât nu avem dispoziţiuni legale în acest sens” 224. O altă zonă de interes pentru exploatările petrolifere o constituie moşia Andreiaşu de Sus, menţionată în Adresa din 6 septembrie 1938 Ministerului Agriculturii şi Domeniilor de către Serviciul Agricol al Judeţului Putna: „În referire la adresa Dvs. cu privire la cererea Domnului Marin Zaharia, care solicită certificatul prevăzut de

221 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 43 / 1938, f. 277. 222 Idem, fond Consilieratul Agricol al Judeţului Putna, dosar nr. 30 / 1938, f. 3. 223 Ibidem, f. 1 - 2. 224 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 43 / 1938, f. 277. 388

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera articolul 239 aliniatul 7 al Legei din 28 martie 1928, pentru modificarea Legii Minelor din 1924. Avem onoare a vă raporta că parcela concedată pentru exploatarea zăcămintelor miniere în întindere de 372 ha face parte din moşia Andreiaşul de Sus, lotul Nr. 4 şi 5, proprietatea Doamnei Margareta Fl. Sion, una din fiicele Elenei Gh. Orleanu şi a Adelei Anghelescu” 225. Certificatul îi era necesar lui Marin Zaharia în vederea validării drepturilor sale de exploatare asupra celor 372 ha, 1.318 mp ale moşiei Andreiaşu de Sus, aflată pe teritoriul comunei cu acelaşi nume din judeţul Putna 226. În condiţiile în care locuitorii erau liberi să-şi concesioneze terenurile petrolifere după validarea drepturilor lor de exploatare 227, în anii următori asistăm la interesul crescând al întreprinzătorilor faţă de resursele existente în zonă. Astfel, în 1941, 40 de locuitori din comuna Andreiaşu şi-au arendat parcelele petrolifere din punctul „Titila” lui N. Fâşie şi C. Iordăchioiu, ambii din Odobeşti. Statistic situaţia se prezenta astfel: 1. Ion Vrânceanu - 11.850 mp 2. Matei Negru - 2.900 mp 3. Ion Manea - 4.750 mp 4. Vasile R.Lungu - 4.750 mp 5. Stan Lungu - 12.500 mp 6. Ion M.Nan - 2.900 mp 7. Ion T. Lungu - 9.250 mp 8. Şt. Chinţoc / Chiuţoc ? - 4.700 mp 9. Vasile R. Lungu, R. G. Ene - 3.800 mp 10. Ion Chinţoc / Chiuţoc ? - 4.150 mp 11. R. R. Catană - 2.900 mp

225 Idem, fond Consilieratul Agricol al Judeţului Putna, dosar nr. 30 / 1938, f. 8 - 8 verso. 226 Ibidem, f. 10. 227 Costică Drâstaru, Monografia Andreiaşu. 1445 - 2005. 560 de ani de atestare documentară, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2005, p. 29 - 30. 389

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

12. V. R. Lungu - 2.850 mp 13. Radu Catană - 13.700 mp 14. Matei Negru - 1.400 mp 15. Matei Negru - 4.120 mp 16. Ion Nan - 7.650 mp 17. Neculai Bocârlău - 8.000 mp 18. Petrache Nichifor - 6.900 mp 19. Ion M. Nan - 5.150 mp 20. Şt. Chinţoc / Chinţac ? - 2.050 mp 21. Ion M. Nan - 3.000 mp 22. Şt. Chinţoc / Chiuţac ? - 2.450 mp 23. Dobriţa Mereuţă - 950 mp 24. Ion Andrei - 5.500 mp 25. Floarea Ion Popa - 20.700 mp 26. Grigore Nan - 1.750 mp 27. Fl. Ion Popa - 1.650 mp 28 Petrache Nichifor - 11.600 mp 29. Ion Vrânceanu - 1.500 mp 30. I. M. Nan, Fl. Ion Popa - 2.500 mp 31. Radu Guzu - 34.100 mp 32. Ion Smărăndoiu - 21.650 mp 33. Ion Blană - 11.000 mp 34. Ion Vrănceanu - 2.750 mp 35. Ştefan C. Amariei - 6.750 mp 36. Ion Smărăndoiu - 19.400 mp 37. Ion T. Lungu - 2.850 mp 38. Ion Bocârlău - 600 mp 39. Ion şi Ruxandra M. Nan - 3.000 mp 40. Petrache Nichifor - 3.500 mp 228.

228 S. J. A. N. Vn., fond Camera de Agricultură a Judeţului Putna, dosar nr. 82 / 1941, f. 1. 390

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

În acelaşi an, „Unirea. Societate Anonimă Română de Petrol” luase în concesiune drepturile de exploatare petroliferă de la 152 locuitori din comuna Andreiaşu de Sus 229. Suprafaţa respectivă se învecina la nord, sud şi est cu proprietăţile lui Horia Orleanu, iar la sud cu islazul comunal. Erau vizate aici punctele „Torcea”, „Arşiţa”, „În Sat”, „Pârâul Hotarului”, „Vârful Titilei”, „Titila”, „Faţa Titilei” şi „Secături”, suprafaţa totală fiind de 13 ha, 204.950 mp şi 8 arii 230. Referitor la persoanele care au concesionat terenurile petrolifere între proprietatea lui Horia Orleanu, islazul comunal, Pârâul Hotarului şi punctul „Făget” aflate în raza comunei Andreiaşu, în punctele „Torcea” şi „Şindila”, celor doi întreprinzători din Odobeşti, N. Fâşie şi C. Iordăchioiu, situaţia era următoarea: 1. T. Merăuţă - 4.950 mp 2. Ion M. Nan - 1.500 mp 3. Radu Catană - 2.200 mp 4. Radu Guzu - 3.000 mp 5. Şt. G. Amariei - 8.000 mp 6. V. R. Lungu - 600 mp 7. Ion I Smărăndoiu - 11.500 mp 8. Şt. G. Amariei - 18.500 mp 9. I. Smărăndoiu - 15.800 mp 10. Ioana şi Radu M. Nan - 2.700 mp 11. Ion Blană - 2.700 mp 12. Stan Lungu - 1.600 mp 13. I. I. Lungu - 875 mp 14. Dumitru Guzu - 8.300 mp 15. Radu Catană - 7.250 mp 231.

229 Ibidem, f. 2. 230 Ibidem. 231 Ibidem, f. 4. 391

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

Cei doi concesionari din Odobeşti foloseau multe parcele petrolifere în punctele „Arşiţa” şi „Torcea”, având ca vecini proprietăţile lui Horia Orleanu, Pârâul Vizuinii, islazul comunal şi Pârâul Hotarului: 1. V. R. Lungu - 21.250 mp 2. Ion Vrănceanu - 16.650 mp 3. Petrache Nichifor - 17.750 mp 4. Constantin Lungu - 7.600 mp 5. Toader Ioniţă - 3.200 mp 6. Matei Negrea - 8.200 mp 7 Dumitru Guzu - 3.350 mp 8. Petrache Nichifor - 7.250 mp 9. Ion Blană - 6.300 mp 10. Ion T. Blană - 2.150 mp 11. I. Blană - 1.700 mp 12. Cruceanu Nan - 8.100 mp 13. Neacşu Ţibrea - 6.950 mp 14. (Ene) Iordache Istrate - 8.000 mp 15. I. Smărăndoiu - 1.450 mp 16. Neacşu Ţibrea - 850 mp 17. I. Smărăndoiu - 6.100 mp 18. Neacşu Ţibrea - 7.000 mp 19. Grigore Nan - 3.900 mp 20. R. Catană 21. I. R. Catană - 26.000 mp 22. Radu R. Catană 23. G. Ciuciuc 24. Ion R. Catană - 2.850 mp 25. Gr. Nan - 2.150 mp 26. R. Catană - 6.150 mp 27. Radu R. Catană - 1.950 mp 28. Radu Catană - 4.650 mp 29. Toader Mereuţă - 2.750 mp 30. Vasile C. Ioniţă - 22.300 mp 31. Toader Mereuţă - 4.250 mp 392

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere în localităţile Andreiaşu - Reghiu - Mera

32. Radu R. Catană - 5.350 mp 33. T. Mereuţă - 11.550 mp 34. Gh. Ciuciuc - 3.500 mp 35. I. Catană - 2.550 mp 36. M. Diţoiu - 8.000 mp 37. G. Ciuciuc - 4.350 mp 38. I. Ciuciuc - 4.800 mp 39. I. R. Catană - 1.250 mp 40. Gh. Nan - 1.350 mp 41. Crucean Nan - 13.350 mp 42. Ioana Şt. Vechiu - 4.800 mp 43. Şt. Vechiu - 9.050 mp 44. Ion Nan - 5.500 mp 45. I. Vrâncean - 2.750 mp 46. I. Cheuţoc (Cheuţac) - 2.650 mp 47. Ion Nan -1.100 mp 48. Toader Ioniţă - 1.200 mp 49. Şt. Amariei - 2.400 mp 50. Dobriţa Marin - 10.300 mp 51. Ion Andrei - 3.150 mp 52. G. Ioniţă - 1.500 mp 53. Ion Şerbu - 29.050 mp 54. N. Bacârlău - 1.400 mp 55. Ion Nan - 8.300 mp 56. G. Ioniţă - 12.900 mp 57. Vasile Manea - 14.200 mp 58. Radu R. Catană - 12.200 mp 59. Floarea I. Pufu (?) - 11.800 mp 60. Ion Manea - 8.100 mp 61. V. Ioniţă - 2.850 mp 62. G. Ioniţă - 2.500 mp 63. Ion Smărăndoiu - 6.450 mp 64. Stana I. Smărăndoiu - 4.250 mp 393

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

65. I. Vrânceanu - 10.650 mp 66. Vasile Manea - 1.200 mp 67. Ene Ioniţă - 4.950 mp 68. I. Vrânceanu - 6.600 mp 69. Grigore Ioniţă - 4.400 mp 70. R. Guzu - 4.300 mp 71. I. Şerbu - 23.250 mp 72. Indescifrabil - 4.000 mp 73. Indescifrabil - 62.000 mp 74. Indescifrabil - 24.300 mp 232. În 1967, în comuna Mera funcţionau două sonde: Sonda nr. 1 la Livada 233 şi cea din satul Vulcăneasa, fiecare dintre ele cu câte patru angajaţi 234. Acestea erau sonde de studiu şi prospecţiuni, instalate în toată această regiune, de la Reghiu la Andreiaşu. Căci, ceea ce în trecut era doar o simplă supoziţie, bazată pe cercetări sumare, deveniseră realitate studiată de către Comitetul geologic, Institutul de geologie - geografie al Academiei R. P. R., care, tot într-o colaborare strânsă, îşi au aici instalate echipe de cercetători 235. Referitor la sondele de la Andreiaşu, aflate în funcţiune în perioada 1969 - 1972, una dintre ele avea o adâncime de 2.000 m 236, iar cealaltă (nr. 3.802) 3.137 m. La Livada, sonda avea o adâncime de 3.201 m. Adâncimea celor două sonde de la Jitia era de 2003, respectiv 2.501 m. Din păcate, în nici unul din aceste cazuri nu au existat indicii de rentabilitate economică, neputându-se pune problema unei viitoare exploatări la scară industrială 237.

232 Ibidem, f. 3. 233 S. J. A. N. Vn., fond Comitetul Raional P. C. R. Focşani, dosar nr. 772 / 1967, f. 4. 234 Ibidem, f. 5. 235 S. J. A. N. Vn., fond personal Vasile I. Ţiroiu, dosar nr. 7, f. 123. 236 Idem, fond Comitetul Judeţean Vrancea al P. C. R., dosar nr. 716 / 1972, f. 135, 139. 237 Ibidem, f. 148. 394

https://biblioteca-digitala.ro

ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA ZĂCĂMINTELOR PETROLIFERE LA CÂMPURI

Ionuţ Iliescu Aurora - Emilia Apostu

În anul 1867, locuitorii comunei Câmpuri şi-au pus în gând să descopere cu orice preţ legendara comoară a haiducului Bucur. Aceasta era ascunsă, conform tradiţiei, în muntele Mişina, în punctul numit „Veghiul lui Bucur” 1. La 10 martie 1867, subprefectul Plasei Zăbrăuţi înainta Prefecturii Judeţului Putna o Adresă referitoare la săparea unei gropi în muntele Răchitaşul. În loc de atât de aşteptatele monede, N. Găuroiu şi concetăţenii săi aveau să găsească doar … piatră 2. Ei au săpat o groapă în formă de puţ, adâncă de peste patru stânjeni şi lungă de un stânjen. Însă, în loc de râvniţii bani ai haiducului Bucur, câmpurenii au găsit doar piatră neagră precum smoala 3. Era vorba, de fapt, de mineralul numit mică  cu esenţe de păcură, semnalată şi în alte rânduri în zonă 4. Interesul comunităţii locale şi al autorităţilor judeţene faţă de păcura existentă la Câmpuri avea să se manifeste peste aproape patru decenii. La 27 mai 1907, Prefectura Judeţului Bacău informa instituţia

1 Ionuţ Iliescu, Descoperiri arheologice în Vrancea între anii 1834 - 1945 în Cronica Vrancei, vol. VIII, coordonator: Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2008, p. 235. 2 Ibidem, p. 236. 3 Ibidem, p. 237.  mică = grup de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desface în foiţe subţiri, elastice şi transparente, cu utilizări în industria electrotehnică, în industria hârtiei, a vopselelor etc. 4 Ionuţ Iliescu, op. cit., p. 238.

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu similară putneană că „Dl. inginer A. Feslan, pe baza autorisaţiunei acei Prefecturi N. 3450/903 a luat de la Regia Monopolurilor Statului din Bacău următoarele explosibile şi anume: 20 kg dinamită, 80 m fitil şi 100 capre” 5, necesare la Câmpuri, pentru „explorările miniere ce se întreprind în acea localitate” 6. Cercetările făcute cu această ocazie se pare că au avut rezultate cu mult peste aşteptări, din moment ce păcura existentă aici a jucat rolul de măr al discordiei pentru două societăţi petrolifere cu capital străin. Faptul este demonstrat de un document autentificat la Tribunalul Ilfov, la 23 noiembrie 1921, cu nr. 25.574: „Între subsemnaţii D. Radacovici, pe de o parte administratorul delegat al Societăţii Anonime „Păcura”. Iar pe de altă parte Adolf Feslan, inginer, reprezentant general al Societăţii F. F. Oil Syndicate Limited a intervenit următoarea transacţiune de comun acord. Pentru a pune capăt acţiunei intentate societăţii F. F. Oil Syndicate Limited de către societatea anonimă „Păcura”, acţiune pendinte actualmente înaintea Tribunalului Ilfov Secţia II Civilă, dosarul 1.193 / 916, rămasă în suspensiune. S. A. „Păcura” declară că: 1) Din momentul semnărei transacţiunei de faţă renunţă pentru totdeauna şi fără nici o restricţiune la toate pretenţiunile sale formulate prin petiţiunea de intentare a suszisei acţiuni pe care o consideră ca definiţie stinsă şi în acelaşi timp mai declară că nici în viitor nu va mai formula vreo cerere oarecare în faţa justiţiei în privinţa faptelor, pentru care s-a împăcat cu Societatea F. F. Oil Syndicate Limited în modul cum se descrie prin transacţiunea de faţă.

5 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 22 / 1903, f. 12. 6 Ibidem, f. 12 verso. 396

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere la Câmpuri

2) Societatea „Păcura” renunţă la toate pretenţiunile sale fără deosebire formulate prin acţiunea intentată despre care s-a vorbit mai sus. 3) Societatea Anonimă „Păcura” recunoaşte perfecta validitate a contractului de concesiune dat societăţii F. F. Oil Syndicate Limited la 4 / 17 martie 1911, autentificat de Notariatul Ilfov sub nr. 2.710 / 1911, transcris şi registrul special al Tribunalului Putna Secţia I sub No. 5 la 17 iunie 1911 şi consfinţeşte astfel pe de o parte încă odată cesiunea şi transmiterea în plină proprietate către Societatea F. F. Oil Syndicate Limited a tuturor concesiunilor petrolifere innumerate în sus menţionatul act de concesiune, cu dreptul pentru societatea F. F. Oil Syndicate Limited de a putea prelungi în folosul ei concesiuni, tratând direct cu proprietara acestor locuri, când vor expira. Iar pe de altă parte societatea „Păcura” renunţă la toate obligaţiunile de lucru, plata sumei de bani, remitere de acţiuni oarecare impus prin acest act de concesiune, în afară bineînţeles de redevenţile pe care Societatea F. F. Oil Syndicate Limited rămâne obligată să le plătească concedenţilor, aşa cum se prevede în contractele lor. 4) Societatea „Păcura” garantează societăţii F. F. Oil Syndicate Limited posesiunea concesiunilor petrolifere a moşiei Rotileşti pentru restul timpului prevăzut în contractul intervenit între Simion Guriţă şi I. Villacrose autentificat la Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat sub Nr. 2.710 din 17 martie 1911 şi ia răspunderea oricărei evicţiuni. 5) Societatea Anonimă „Păcura” recunoaşte Societăţei F. F. Oil Syndicate Limited dreptul de a ceda oricărei persoane sau altei societăţi, contractul de concesiuni în chestiune. 6) Societatea anonimă „Păcura” să se prezinte în faţa Tribunalului Ilfov Secţia I să depună acolo o copie legalizată după transacţiunea de faţă şi să ceară pe baza ei închiderea dosarului No. 1.193 / 916 relativ la acţiunea ce a intentat societăţei F. F. Oil Syndicate Limited.

397

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

7) Societatea Anonimă „Păcura” consimte la reducerea preţului cesiunei prevăzut la art. 2 al contractului de cesiune autentificat la Tribunalul Notariat Ilfov cu 2.710 / 911, preţ care nu i-a fost plătit până în prezent nici în numerar, nici în acţiuni, care n-au fost încă emise şi se mulţumeşte în locul acelui preţ de 200.000 lei 50.000 lei numerar iar pentru cele 8.000 acţiuni liberate de una liră sterlină, numai cu 1.800 acţiuni de una liră sterlină ale unei societăţi engleze de exploatare ce trebuie a lua fiinţă până în 18 luni de la data autentificării prezentului act. În schimbul acestor renunţări şi angajamente, Societatea F. F. Oil Syndicate Limited declară la rândul ei că: 1) Va plăti la autentificarea acestui act ca preţ al cesiunei în locul celui prevăzut la articolul 2 din actul de cesiune Tribunalului Notariat Ilfov No 2.710 / 911, care n-a fost adică plătit suma de lei 50.000 în numerar şi a preda până în 18 luni de la data autentificării prezentului act de transacţie 1.800 acţiuni de una liră sterlină care n-a fost încă emisă până în prezent. 2) Societatea F. F. Oil Syndicate Limited îşi rezervă dreptul până în 18 luni de la data autentificării acestui act, de a răscumpăra aceste acţiuni cu preţul de 1 liră sterlină de bucată. 3) În cazul când Societatea F. F. Oil Sydicate Limited nu va fi în măsură de a constitui societatea de exploatare mai sus indicată, dânsa totuşi este obligată a număra contravaloarea celor 1.800 acţiuni în lire sterline la termenul de 18 luni de la data autentificării prezentului act. 4) Societatea F. F. Oil Syndicate Limited se obligă a plăti direct concedenţilor toate redevenţele prevăzute în actele de concesiune către „Păcura”, până la expirarea contractelor actuale cedate de „Păcura” societăţei F. F. Oil Syndicate Limited. Societatea F. F. Oil Syndicate Limited declară la rândul ei că renunţă şi dânsa la orice cereri de despăgubire privitoare la procesul ce are cu societatea „Păcura” în faţa Tribunalului Ilfov Secţia II, dosar nr. 1.193 / 916, precum şi la dreptul de a mai intenta pe viitor vreo acţiune sus zisei societăţi în privinţa acestui litigiu. 398

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere la Câmpuri

Cheltuielile de timbru şi taxele de înregistrare etc. sunt în sarcina societăţii F. F. Oil Syndicate Limited” 7. În 1927, la Câmpuri îşi desfăşoară activitatea Societatea Anonimă pentru Industria Petrolului „Câmpurile - Moldova”. La 19 aprilie 1927, administratorul delegat al acesteia, avocatul Vasile Şerban a înaintat prim - preşedintelui Tribunalului Putna următoarea cerere: „Subscrisa Societate Câmpurile - Moldova, cu sediul în Bucureşti, Strada Melodiei no. 2, avem onoare a depune aici alăturat convenţia adiţională intervenită de subscrisul şi Doamna Elena Grigore Cerchez relativă la prelungirea termenului de exploatare a concesiunei petrolifere prevăzută în actul transcris în registrele speciale ale Trib. Putna sub No. 1 / 924, pentru a fi şi el transcris în acelaşi registru special făcându-se şi menţiune pe marginea registrului la nr. 1 / 924 că termenul suszisei convenţiuni a fost prelungit până la 17 noiembrie 1931” 8. Cererea avea să fie aprobată în scurt timp 9. În vara anului 1932, Societatea „Astra Română” se arăta interesată de rezervele de petrol de la Câmpuri, făcând explorări în zonă. Inspectoratul Minier Bacău cerea Primăriei Comunei Câmpuri, să afişeze cererea amintitei Societăţi, datată 28 iulie 1932, în conformitate cu, articolul 11 din Legea Minelor 10. Pe de o parte, societatea amintită avea nevoie de permis exclusiv de explorare. Pe de altă parte, proprietarii terenurilor aflate în acest areal avea dreptul de a pretinde recompense financiare 11.

7 S. J. A. N. Vn., fond Tribunalul Judeţean Putna, dosar nr. 64 / 1924, f. 12 - 12 verso. 8 Ibidem, f. 19. 9 Ibidem. 10 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Comunei Câmpuri, dosar nr. 7 / 1933, f. 7. 11 Ibidem, f. 8. 399

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

Având acordul acestora 12, în luna august, Societatea „Astra Română” a făcut verificări pe un perimetru de 400 ha 13. Cercetările geologice efectuate în 1935 de echipa condusă de Mircea Păucă aveau să constituie un prilej de documentare cu privire la posibilităţile de exploatare a păcurii de la Câmpuri: „La Vest de Câmpuri, din dealul lui Istrate, s-a scos din gresiile mediterane dintr-un puţ adânc de 50 de stânjeni până la 2.500 l în 24 de ore, ceea ce pare o cantitate considerabilă pentru un asemenea fel de exploatare. Totuşi, din aceleaşi informaţiuni, acest debit a scăzut simţitor, iar la puţurile din apropiere au avut o producţiune şi mai slabă” 14. Tot în perimetrul aceleiaşi comune, „încercări de exploatări petrolifere s-au mai făcut cu un oarecare succes şi pe pârăul Mirăoarei de la Nord - Est de satul Gura Văii” 15. La 30 aprilie 1942, Serviciul Tehnic al Judeţului Putna trimite Prefecturii Judeţului Putna Hotărârea de Consolidare nr. 1, audienţa din 11 decembrie 1941. Aceasta a fost emisă de Tribunalul Putna şi făcea referire la cercetarea şi judecarea cererii de consolidare făcută de Societatea „Astra Română” din Capitală, în vederea consolidării dreptului de concesiune asupra terenului din comuna Câmpuri. Se aştepta avizul Prefecturii de Putna 16. În aceeaşi zi s-a întrunit la Câmpuri, Comisiunea pentru regularea şi consolidarea drepturilor de concesiuni petrolifere din judeţul Putna, alcătuită din G. R. Vârnav, judecător de şedinţă - preşedinte, C. Romanescu, inginer şi şeful Inspectoratului Minier Buzău. Comisiunea, asistată de C. A. Spiridon, grefierul Secţiei I a

12 Ibidem, f. 9 - 10. 13 Ibidem, f. 11. 14 S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 123 / 1932, f. 116. 15 Ibidem, f. 117. 16 S. J. A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 60 / 1942, f. 131. 400

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere la Câmpuri

Tribunalului Putna, a luat în discuţie cererea de consolidare a Societăţii „Astra Română” a drepturilor de concesiune asupra suprafeţei de 474 ha, aflată în proprietatea lui Alexandru Zisso. Comisiunea avea de analizat cele două contestaţii înaintate de Primăria Comunei Câmpuri, reprezentată prin primarul Ivan Dragu, respectiv de mai mulţi locuitori din comună. Societatea „Astra Română” era reprezentată de procuratorul Virgil Georgescu, avocat 17. În baza procurii legalizate de Prefectura Poliţiei Capitalei, el apăra atât drepturile marelui proprietar Alexandru Zisso, cât şi pe cele a celor 38 mici proprietari prezenţi care-i dăduseră procură. Lor li se adăuga Primăria Comunei Câmpuri şi Serviciul Drumurilor din Judeţul Putna. Făcându-se apelul contestaţiei, aveau să răspundă atât Primăria Comunei Câmpuri, prin primarul Ivan Dragu şi avocatul Constantin Chele din Baroul Putna, cât şi 11 locuitori, reprezentaţi de acelaşi avocat 18. Ca urmare a cererii de consolidare făcută de Societatea „Astra Română”, Comisiunea avea să dea publicităţii acest document. Astfel, „au fost vestiţi toţi cei care pretinde vreun drept asupra terenului ce face obiectul concesiunei, să-şi formuleze pretenţiunile lor, prin care contestaţiuni adresate Tribunalului. Cu alte cuvinte, cei interesaţi au fost preveniţi cu una lună de zile înainte de termen să-şi formuleze pretenţiunile pe calea contestaţiunilor. Că Primăria, ca şi locuitorii interesaţi din comuna Câmpuri, au făcut contestaţiuni la consolidare, cereri depuse Tribunalului în ziua de 10 decembrie 1941, ajunul termenului de consolidare” 19.

17 Ibidem, f. 132. 18 Ibidem. 19 Ibidem, f. 132 verso. 401

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu

Partea reclamantă - care-i citase pe toţi cei 120 de vecini ai terenului pe care se aflau puţurile de păcură - nu-şi timbrase actele. Drept urmare, cererile lor aveau să fie anulate. Avocatul celor două părţi reclamate avea să ceară consolidarea terenului. Acesta avea o suprafaţă de 483 ha şi 8. 563 mp. Înţelegerea dintre Societatea „Astra Română” şi Alexandru Zisso a făcut obiectul unei Convenţiuni autentificate de Tribunalul Ilfov la nr. 9.982 / 1938 transcrisă în Registrul Special Minier la Tribunalul Putna nr. 7 / 1938. Actul a fost modificat prin notificarea transcrisă în Registrul Special la Tribunalul Putna la nr. 9. Din analiza acestor documente „se constată că Societatea << Astra Română >> a dobândit terenul ce formează obiectul cererei de consolidare de la concedentul Alexandru Zissu / altele şi terenul prevăzut în planul I al moşiei Câmpuri (Putna), întocmit de inginerul hotarnic Drăghicescu, în suprafaţă de 483 ha, 8.563 m. p. pe termen până la 29 martie 1973, pentru a exploata şi terenurile concesionate de păcură, ţiţei, ozocherită, gaze şi orice fel de minerale ce se vor găsi în subsolul acestei proprietăţi. Că aşa fiind şi faţă cu neopunerea concedentului şi a vecinilor prezenţi şi a reprezentării celorlalţi vecini, pentru a face vreo opunere, dat fiind că şi cele două contestaţiuni făcute de Primăria şi locuitorii din comuna Câmpurile, au fost anulate ca netimbrate, cererea de consolidare urmează a fi admisă în totalitate” 20. Aşadar, de această cerere beneficiau atât Alexandru Zissu, cât şi nu mai puţin de 105 vecini, locuitori ai comunei Câmpuri şi nu numai. Astfel, localnicilor li se adăugau Primăria Comunei Câmpuri, Serviciul Tehnic al Judeţului Putna, Mânăstirea Vizantea, parohia Bisericii Catolice din Vizantea, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Ministerul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor.

20 Ibidem, f. 133. 402

https://biblioteca-digitala.ro Aspecte privind exploatarea zăcămintelor petrolifere la Câmpuri

Terenul în cauză era alcătuit din 10 „trupuri”, fiecare fiind notat în plan cu o cifră romană. Iată şi suprafeţele acestora: I - 438 ha 5.182 mp; II - 6 ha 2.125 mp; III - 8 ha 0,553 mp; IV - 4 ha 7.449 mp; V - 4.713 mp; VI - 13 ha 888 mp; VII - 1 ha 1.324 mp; VIII - 1.603 mp; IX - 7.154 mp; X - 10 ha 7.572 mp. Terenul făcea parte din moşia proprietate a lui Alexandru Zisso din comuna Câmpuri. Hotărârea s-a dat cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicarea ei, în conformitate cu, articolul 35 din Legea de consolidare a drepturilor de exploatare petroliferă. Comisiunea de Consolidare de pe lângă Tribunalul Putna a dat citire acestei Hotărâri în şedinţă publică ţinută la Primăria Comunei Câmpuri la 11 decembrie 1941 21. În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, autorităţile judeţene erau optimiste în ceea ce priveşte exploatarea la scară industrială a petrolului existent în zona Câmpuri 22. La 14 august 1946, Prefectura Judeţului Putna cerea Preturii Plasei Vidra un tabel cu suprafeţele concesiunilor petrolifere în zona Câmpuri şi proprietarii acestora 23. Aflăm astfel că, Alexandru Zisso concesionase Societăţii „Astra” un teren cu o suprafaţă de 400 ha. La rândul lor, Aurel Rădulescu şi I. Chiţu concesionaseră Societăţii „Unirea” 10 ha şi 4.400 mp. În fine, obştea satului Rotileşti din comuna Câmpuri concesionase Societăţii „Steaua Română” un teren cu o suprafaţă de 4.000 mp. Aşadar, la Câmpuri, industriei petrolifere îi aparţineau nu mai puţin de 410 ha şi 8.400 m 24. În anii ' 60 ai secolului trecut, cercetările de profil, făcute cu şase sonde de studiu, au identificat în zona Câmpuri, la o adâncime de peste 2.300 m, „o

21 Ibidem. 22 Monografia Judeţului Putna, Focşani, 1943, p. 119. 23 S. J. A. N. Vn., fond Pretura Plasei Vidra, dosar nr. 8 / 1946, f. 226. 24 Ibidem, f. 227. 403

https://biblioteca-digitala.ro Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu bogată pătură petroliferă” a cărei menire era „să dea viaţă şi strălucire acestei văi a Şuşiţei” 25. Cercetările ulterioare aveau să dovedească însă contrariul, aşa cum s-a întâmplat în 1969 26 şi 1972, când debitele de petrol din zonă erau considerate „în general reduse” 27. În aceşti ani, la Câmpuri a funcţionat Sonda nr. 26, cu o adâncime de 1.800 m. Ulterior, la Câmpuri aveau să fie date în folosinţă 16 sonde cu o adâncime totală de 30.013 m. În condiţiile în care debitele erau mici, producţia petroliferă nu a fost deloc spectaculoasă - cu alte cuvinte, „fară rezultate economice” 28. Redăm mai jos cele 16 sonde utilizate, cu adâncimea proiectată pentru fiecare dintre ele: Sonda nr. 1 „Steaua Română” - 646 m adâncime Sonda nr. 1 „Unirea” - 870 m adâncime Sonda nr. 1 Rotileşti - 2.140 m adâncime Sonda nr. 1 Câmpuri - 3.300 m adâncime Sonda nr. 3 Rotileşti - 2.200 m adâncime Sonda nr. 4 Rotileşti - 2.200 m adâncime Sonda nr. 5 Câmpuri - 2.493 m adâncime Sonda nr. 6 Câmpuri - 1.976 m adâncime Sonda nr. 7 Câmpuri - 1.504 m adâncime Sonda nr. 8 Câmpuri - 1.901 m adâncime Sonda nr. 12 Câmpuri - 2.169 m adâncime Sonda nr. 21 Câmpuri - 1.200 m adâncime Sonda nr. 22 Câmpuri - 1.701 m adâncime Sonda nr. 23 Câmpuri - 1.910 m adâncime Sonda nr. 24 Câmpuri - 2.001 m adâncime Sonda nr. 25 Câmpuri - 1.802 m adâncime 29.

25 S. J. A. N. Vn., fond personal Vasile I. Ţiroiu, dosar nr. 7, f. 172 - 173. 26 Idem, fond Comitetul Judeţean Vrancea al Partidului Comunist Român, dosar nr. 716 / 1972, f. 135. 27 Ibidem, f. 139. 28 Ibidem, f. 147 - 148. 29 Ibidem. 404

https://biblioteca-digitala.ro