Oameni Cari Au Fost 1, * *

tlec lorga . A 1 "tEli.t° oameni cari au fost 1, * *

t 1- i. ,- , f F ic!Giritkr-A7k.Ajl'' I - I C; )

4-4 4: ,

I7,4 r1P t_,;

N. II

Ilustratia copertei : P. Vulccinescu

n. iorga oameni cari au fost ** EDIT1E INGRIJITA $1 NOTE DE ION ROMAN

1967 EDITURA PENTRU LITERATURA

NICOLAE DOBRESCU

Soarta rea lovecte ci mai departe in puterile ci sperantele unei generatii intregi, care desigur ca mai are de indeplinit o misiune. Primesc, in momentul cind se tiparecte aceastä foaie, prea tirziu ca sa pot lua parte ci eu la punerea in pamint a elevului meu iubit ci colaboratorului meu in atitea privinte, vestea mortii, inainte de patruzeci de ani, a bunului, cinstitului ci harnicului profesor de Universi- tate Nicolae Dobrescu. Fiu de Oran, numai el ctia prin cite greutäti a trebuit s'a' treacä pentru a-ci insuci o mare cultura. Bursier al Universitätii din Bucurecti, a facut solide studii in Apus. . L-am facut, pe rind, profesor la Teologie, membru corespondent al Academiei. Acuma il ingropam. Säracul Dobrescu, care spunea, plingind,ca.' nu me- /it'd atita suferintk ca unul ce numai bine a fäcut tuturora 1 La foaia aceasta 1 a lucrat in vacanta din 1907, cind

I Neamut rometnesc (ma.),

toti ma" parasisera, facindi bandele de expeditie alaturi de mine ;la cursurile de yard a alergat intre cei dintii. Acum s-a ispravit. 1Daca este dupg moarte vreo simtire, prietenul plecat tinar dintre noi se va ruga, aiurea, pentru dainuirea puterilor noastrei pentru cresterea lor cad, dupa atitea pierderi, am famas asa de putini !... 1

13 iulie 1914 (IV)

ANDRE FAURE

Intre cei cazuti la Ypres 2 ei profesorul, loarte tinarul profesor André Faure. lienit la noi dupa terminarea studiilor sale in patrie, ca sa" ocupe un loc la Liceul militar din Iasi, el a prins draga aceasta lark impartasind idealele noastre cele mai inaltei cele mai cinstite. Nimic din viata noastra nu 1-a lasat indiferent,iglasul lui s-a auzit la intruniri publice iesene intru glorificarea Romaniei. Pe crucea ce-i acopere mormintul de modest si devotat erou va trebui cindva ca o mina* romfineasca sa adauge un Dumnezeu sa-1 ierte", care-i va tinea cald acolo jos sub pamint.

23 novembre 1914' (IV)

I Nicolae Dobrescu (1874-1914)a publicat o biografie a lu1 Antim Ivireanu1i numeroase studii vrivind istoriabiserici1 din Romania. Oras in Belgia, unde s-au dat in repetate rinduri, intre 1914 §i 1918, violente lupte fntre armatele francezai germana.

6 UN PROFESOR : VASILE BURLA

Si eu am ceva de spus de3pre Vasile Burlii, de care ma leaga si o veche datorie de recunostinta ce nu se poate uita. Era dintr-un neam de razesi din Bucovina si, in aceIe convorbiri cu elevii, pe care le zugraveste asa de viu d-1 Sadoveanu, el nu uita sa spuie ca nu e numai un adevarat roman, ci un coboritor de boieri printre romani. Invatase la Viena si se prinsese de dragoste pentru filologia de maruntisuri, foarte indrazneatä, insa, uneori in constructii, a anilor 1860. Venit ca profesor in Iasi, el nu putea sa se gaseasca mai bine decit in societatea Tunimii". Ii placea acolo calitatea culturald a oamenilor, sinceritatea lor, lipsa lor de afectatie si acel respect pentru traditia de gluma si petrecere cu yin bun pe care o adusesera membrii conducatori, crescuti ca si el in universitati germane. Convorbirile literare, care se intemeiasera atunci, in- demnau la scris. Un mare razboi filologic se incepuse intre stiinta de diletant a lui Cihac 1si intre stiinta de uimitor autodidact a d-lui Hasdeu. Pentru originea unui cuvint se dadeau strasnice lupte, in care Cihac a stiut totdeauna sa pastreze masura, daca nu sa cistige biruinta. Burla s-a amestecat in discutie, tiparind citeva articole foarte bine informate si cinstit muncite, dar ale caror rezultate nu erau totdeauna definitive. El le-a strins mai pe urma intr-o brosura de Studii filologice. Ca profesor de limba greceasca, el a dat ceva mai tirziu o ingrijita prelucrare a gramaticei lui Curtius, carte grea, desigur, dar care e totusi pina astazi cea mai buna din care se poate invata greceste.

, Alexandra Mac (1825-1887) autoralDtctionantlui etimologic daco-romdn (1870-1879).

Sfgrimarea cercului iesean al Junimii" lgsg pe Bur lg singur.Activitatealuistiintificginceta,cu toate cã pina la sfirsit i-a plgcut sg ceteascg mult, fie si pentru a nu scrie niciodatg ce-si pusese in minte. Familie n-avea. Despre societatea noastrg, el avea pgrerea rea pe care o au de obicei bucovinenii. Nici incoala nu punea mare temci. Desigur cg, asa de cinstit cum era, el a dorit sà sävirseasca ceva ca profesor. Aveaitiinta, si iubirea. Ii lipseau insg alte doug insusiri, care pot pa'rea secun- dare, dar fdrg care cele dintii rgmin sterpe, anume : rng- sura si consecventa. Era sau prea bun, sau prea aspru, sau prea vesel, sau prea trist, si se schimba adesea. Ochiul pgtrunzdtor.si crud al scolarilor vedea aceasta, ni,pe vremea mea cel putin, Burld nu rnai avea o ade- väratiii depling autoritate. Faptul cg-i plgcea a vorbi, a glumi cu copiii can nu intelegeau ce se cade si nu se cade, nu-1 ajuta sa fie ceea ce s-ar fi cuvenit dupg rnul tele sale insusiri. Cind i se pgrea cg pierde terenul, el lovea. Si a doua zi ii pgrea rgu,i nemgrginita, lui bungtate invingea astfel. Pentru citeva vorbe nesocotitesi citeva din atitudinile revolutionare pe care scoala so- cialistä le-a pus la modg in Iasi, unde ele se vgdni ping astgzi, cel ce scrie aceste rinduri a fost exclus din internatul liceului de la Iasi. 0 rudg, la care cgutasem adgpost, rn-a aruncat pe stradg. Si atunci acelasi director care mg izgonise rn-a primit ca un pgrintei, fuggduin- du-mi reintegrarea, a zgbovit-o inadins pentru ca sà stau in casa lui, in biata lui casä de boem, goalg, fgrg rinduialg, si ca sä mrminc la birt hrana pe care o plutea el din biata lui leafg mincatd de multele datorii care i-au fost nenorocirea. De atunci el n-a uitat pe elevul neastimpgrati nesupus, care stia carte sii se pärea lui ca nu e rgu la suflet ! Cind rn-a vgzut intiia oarg om isprgvit, mi-a sgrit in git. Bucuria lui n-a fost sAg cind a stat in capul mesei fostului sgu scolar.i acum citeva sgptgmini el

imi scria Inca o scrisoare in care lega trel lucruri care ma induiosau deopotriva : visurile luitiinti1ice, un studiu despre ortografie, grija pentru Inca un elev bun, eine stie cit de neastimparati acela (el zicea insa ca nu), siamintirea vechiului elev fara astirnpar din alte dati. Despre el ca despre putini altii, se poate zice vorba ce se cuvine oamenilor foarte buni, care au avut greseli, din care nici una n-a fost un pacat decit doar fata de dinsii : DurnnezeuA-1ierte !

1914

EMIL GIRLEANU

Emil Girleanu s-a stins, minat de o boala de rinichi care de un an de zile Ii distrugea. S-a stins visind de sanatate, de bucurie si de munca. S-a stins cu mintea limpede si luminoasa, cum 1-am gasit, acum citeva saptamini, pe patul de spital, intre flori, privind afara raze de soare, vorbind, glurnindi zirnbind, cu masca grozava a rnortii pe fata. Nu e aici locul sa vorbim de marea pierdere pe care o sufere literatura noastra careia i-a dat pagini clasice ca nobila simplicitate a stiIuluii adincime a sirntirli sincere. Nici de sentimentele ce ne pot misca astazi pe noi, aceia cari, odata, eram tovarasi buni la SZimiincitorul. El s-a gindit in ultimele clipe si Ia noi, fiincica, in noaptea in care se lupta, la Cimoulung, cu moartea, chipul lui nu rn-a parasit o clipa in visurile grele care ma framintau. Dar, daca astazi exista aceastä foaie, dna a putut

1V. Burtd (n. 1840) a murit fn 1905. Extragind articolul din 0 luptil Mantra, N. Iorga I-a datat cu anul aparitiei volumului.

9 face ceva pentru progresul moralit5tiii idealului in aceas- t5 tark o mare parte o are Girleanu. El rn-a indemnat din rAsputeri sá incep, a crezut in biruintk s-a zbàtut cit i-a fost cu putinta noii familiile noastre incheiam benzile de expeditie in casa cu chirie din strada Bu- zest i, doar cind n-a mai putut spera, a rasat numai asupra mea urmarea acestei lupte, pling de atitea greutäti si de atitea sacrificii. Nu c5 avea chemarea unui militant politic. Era prea poet pentru aceasta, prea visAtor. Nici n-a scris in foaie un singur rind de lupt5. Dar idealismul lui a simtit fru- rnuseta acestei indraznete incerc5ri,iastfel secretarul de redactie" Emil Girleanusi-alegat numele de cele dintii luni ale silintilor noastre spre bine pe aceastà cale a gazetei. Durerea noasträ se adauge la aceea care va fi strins inimile tuturor celor ce 1-au cunoscut, la vestea mortii lui asa de premature.

1914

SPIRU CARPUS

Pierdem in tingrul jurist Spiru Carpus, care a incetat din viald la Jena, unde fdcea solide studii de economie politick pregátindu-si rabdator o tez5 pe care si-o alesese cu iubire, pe incunul din tinerii raliati in toat5 cinstea sufletului lor la miscarea noastr5. Carpus era si un ziarist de chemare : a fost mult timp corespondent al foilor românesti de dincolo, si nu sint decit trei luni de chid tip5ream un folositor articol de politica' externä pe care, cu citeva rinduri asa de modeste, ni-1 trimesese.

Meat c'à se due tinerii cei buni, si eil r5min. in asa de covirsitor numrir, ceilalti !

1914

DIMITRIE ANGHEL

Poetul Dimitrie Anghel care a murit la Iasi, de mina sa, intr-o tragedie care poartà pecetea neinduratà a sortii, a fost unul din marii virtuosi ai poeziei românesti, dar mai ales unul din cei mai marl maestri ai prozei noastre, in care a pus mládiere, coloare, milt talent, foarte mult mestesugi uneori Inca mai mult suflet. El n-a fost un militant politic. In anume chestiuni judeca altfel decit noi, ba chiar diametral opus. Dar totusi noi 11 putem privi ea pe unul din ai nostri". ianume pentru cä intreaga lui generatie nu s-a putut sustrage de la aceeasi constiint5, de la simtul ace- leiasidatorii. Traditionalisti nationali, realisti democrati, asa am fost toti, asa suntem astgzi cei rama0 in viall Am putut spune, pentru Un motiv ori altul,i lucruri deosebite, dar sensul operei noastre e acelasi latoti. $i.de aceea regretatul scriitor nu va putea fi asezat in istoria sufletuIui românesc decit in cadrul unei lupte in care n-a purtat o sabie, ce e dreptul, dar asupra a- rea a proiectat razele luminoasei sale arte. $icei ce trec impreuna atre urmasi au motive de a simti mai adinc loviturile fatale care-i imputineazä.

1914 (IN

11 AVRAM SADEANU

Inca unul din fruntasii cu mintea ai romanilor din Ungaria cade victima a razboiului atroce pentru toti si, pentru dinii, si stupid. Avram Sadeanu, profesor la Seminariul din Arad, a murit in Galitia. Cetitorii lucrarilor de istorie ce apar dincolo" cunosc studiile lui serioase icinstite despre invätamintul rornanesc in aceste parti si mai ales acea carticica despre Gheorghe Lazar, marele dascal ardelean, ale carui inceputuri s-au deslusit atunci pentru intiia oara. Eu am avut placerea s numar intre ascultatorii cursu- rilor de vara pe acest om blind, modest, plin de zel pentru cunoasterea trecutului nationalsiurmarind inaltesi mindre visuri in viitor. Firul kr s-a rupt astazi. Visatorul doarme in tarina pamintului strain. Dar figura prietenoasa nu va disparea din amintirea noastra. Ea se va aseza intre ale acelor cari au n-iurit färá sa trebuiasca a muri, si din umbra tot mai deasa a vremii va veni si zimbetul lui, de indemn pentru munca desfastuatà fara dinsul si de parere de rau pentru plecarea lui dintre noi.

1914

ALEXANDRU BOGDAN

Ni 1-au omorit si pe dinsul. Nu rusii,ci ceilalti 1 Aceia cari 1-au bagat in focul ucigator pentru o cau4à care era tot una cu sclavia lui si a neamului sau. Pro- fesorul Alexandru Bogdan de la gimnaziul din Brasov, cumnatul meu Sandi, era unul dintre cei mai culti tineri din generatia sa. Cu o nesfirsita rabdare, cu o staruinta de fier intr-un corp subred, cu cele mai mari jertfe si infrinari a izbutit el sa-i capete la Berlin cunostintele cele mai serioase si mai intinse in domeniul literaturii germane si al teoriilor literare. A publicat un mic studiu foarte ingrijit despre metrica romaneasca, a facut propuneri judicioase in materie de ortografie, a fost unul dintre cei mai harnici colaboratori ai foil-or politice si literare din Ungaria. Putini profesori sunt cari sä aibd nesfirsita iubire pc care el o avea pentru obiectul sau, pentru scolarii sai iubiti, pentru cultura romaneasca. Impartind toate vede- rile noastre, incalzindu-se la marea vatra a ideilor pre- dicate de Eminescu, pentru care ca scriitor avea cultul cel mai intelegator, el era un factor moral de capetenie in dezvoltarea tineretului ce-si cauta lumina in Brasov. Sfios si bun, totdeauna cu o lumina de Intelegere si de prietenie in frumosii sai ochi albastri, traind in alta lume decit a noastra, aducind in glasul sat dulce si clar ca o duioasa solie de aiurea, el parea menit numai sa iu- beasca pe altii si sa primeasca in schimb iubirea bor. Cu dragoste s-a dus in razboi. Delicatul sublocotenent in rezerva se putea eschiva de la primejdie. N-a vrut. Nu ca-i 'Asa de soarta acelei infame temnite a Ungariei, pe care si el era s-o stropeasca cu nevinovatul sau singe, dar simtea nevoia de a fi alaturi in cele din urma si 1 Pe frontul din Galitia, armata habsburgia era incleqtata In lupt5 cu armata rusii.

13 mai grele suferinti cu ai lui. I-a sfatuit, i-a mingiiat, i-a indemnat, i-a hranit si i-a pazit in odihna, uitind cu totul de dinsul, cind, inaintat pentru vitejie, calarea printre morti pe cimpiile de lupta din Galitia. Apoi, intr-o zi, acum cloud saptamini asa de ineet vin vestile de acolo un srapnel 1-a sfisiat. Noi nu i-am putut spune un cuvint si nu i-am putut pune pe piept o floare. Acum tu, Sandi, dormi acolo departe. Glasul tau de copil nu 1-om mai auzii nici lumina buna a ochilor tai nu ne va alina in necazuri. Sa- race erou fara de rasplata al unei cauze strainei odi- oase... Viitorul nu-1 putemti. Poate cà niciodata visurile noastre nu se vor indeplini. Poate ca mai tirziu numai. Poate Ca mine... Dar, daca va fi ziva aceea,i in Bra- sovul tau, liberat in sfirsit, vom intra intre steaguri si flori, te voi vedea pe tine colo, sus, inaintea batrinei case parintesti unde nu te-ai mai intors,i voi auzi glasul tau spunind linititi vesel : Vezi tu, pentru asta am murit i eu !I

1914

Alexandru Bogdan (1881-1914) fAgilduia o activitate inte- resantA mai ales in domeniul prozodiel (Die Metrtk Emtnescu's in Elftes Jahresbericht des Instituts für rumfinische Spraclze zu Leipzig,1904 ;Ritmica cintecelor de copii,1906). A mai publicat inpresfiunelestudiieminesciene,articole despre limba literarA etc.

D. GHICA

Traducatorul si adnotatorul lui Herodot era cel mai studios din fiii lui Ion Ghica. Facuse stuclii serioase in Anglia. Avea cunostinte intinse si adinci, pe care le-a dovedit si prin lectiile facute anul trecut la Institutul pentru studiul Europei sud-orientale. Amestecat siin viata politica, n-avea calitatile de energie si spontaneitate care trebuie pentru a se impune.

1914 (IV)

AT. MARIENESCU

Din Sibiu se anunta moartea foarte batrinului membru al Academiei Romane, At. Marienescu. Räposatul s-a ocupat pe vremuri de literatura popu- lark catitind sa introducd in vechile balade elemente de interpretatie simbolica dupa doctrinele la moda Inca, ale lui Kreuzer. Era un spirit dogmatic si tenace, legat pe toata viata de idei preconcepute pe care nu le-ar fi parasit cu nici un pret. Vremea noud ii era neinteleasa si-I impresiona antipatic. Cariera politica n-a avut aproape de loc, dar a avut o onorabila cariera de functionar. Cu slabiciunea extrema, cu parul foarte alb si dirzul semn de interpunctiune fizionomica a barbisonului sat' napoleonian, el era la sedintele Academiei o figura interesanta.

Rau nu va putea sa spuie nimeni despre dinsul ; binele e legat de-o viata absolut corectä, dar care nu s-a cheltuit pentru nici un scop mai inalt j.

1915 (IV)

N. CUL1ANU

A murit la Iasi, dupg o imobilizare prin boala, care a tinut dougzeci de ani, N. Culianu. Raposatul a fost un om de stiinta distins, un autor de carti didactice limpezi si bine scrise pe vremea cind era o fapta culturala sa' le scrii, a fost unul din membrii cenaclului Junimii", celei fara lux si fara saloane politice, ins& cu talent. Dar el va raminea in arnintirea cui 1-a cunoscut ca rectorul". 0 fatlinititài buns, de patriarh cu barba alba, cu grai asezati dulce, ochi de parinte opriti cu iubire asupra copiilor sal studenti, o grija exemplard pentru lectiile cai pentru purtarile sale, ca sa aiba de la cine sa invete tinerii, o demnitate fireasca Med morgai card pretentii in legaturile cu alte organe scolare acesta a fost Culianu in lungii ani cit a condus Universitatea din Iasi. Intr-o vreme cind rectorii se aleg pentru politica si nu fac decit politica, elm! datoresc locul lor nu unei chibzuiri de constiinta a profesorior, ci unei actiuni politice contra altei actiuni politice, cind termeni de ultima 1 Autor de lucrAri istorice I filologice, Athanasie M. Marie- nescu(1830-1915)s-afAcut cunoscut mai alescafolclorist prin publicarea culegerilor Poezia poporald. Colinde culese sC corese 1 Balade cutesegicorese (1859, 1887).

16 brutalitate au putut fi intrebuintati verbal si In scris de unii fath de colegii kr, cind studentii au putut intra in cabinetele rectorilor ca agentli electorali la sefii kr, figura lui Culianu nu pare desfacutd din viata realà, ci dintr-un vechi basorelief de marmura. 1

1915

UN OM DARIMAT" : DIMITRIE ONCIUL

Multe lucruri se revizuiesc" asthzi, de oameni cari-si au chemarea de a trata asemenea chestii. Cum erau odath, in destrabalatele scoli romane inainte de cuce- rirea germana, cete de eversores", de rasturnatori", cari, nefacind ei insii nimic, impiedecau sa invete si sal lucreze pe altii, mai putini doritori de faima ieftena, asa isi are si Romania, stricath de viata ei politica si de consecintele ei in moravuri, inainte de ceasul supremei incercari si al grozavului rise, rasturnatorii" sai, tineri si batrini. Darima" fiecare ce poate :cutare, scriitori, altul, oarneni politici. Ba acum a venit rindul si al pas- nicilor oameni de stiinth, inchisi cu bucurie irk camaruta migalosului kr lucru. S-au amestecat in viata publica, deci aceia cari dau alte solutii intr-insa vor arunca asupra laboratoriului stiintific, din norii prezumtiei kr, oaresicarebombe cugazeasfixiante de tagacluiri si insulte. 1 Papa Culianu", cum 1 se spunea la Junimea", Nicoll:le Cutianu (1829-1915) a lost profesor de matematic1. Cursul sAu Lectiuni de calcui diterential (1870-1874) este cea dintli lucrare de analizA matematicS publicata in Rornfinia.

2 17 Dar Hugh' cei cari vreau sä d5rime au fost, de eind lumea, acei cari izbutesc sa" faca la loc. Un da'rimat" e D. Onciul, istoricul, profesorul de trecut românesc, membru al Academiei Române, despre al earii presedinte insusi se spune ceea ce nu putem crede ca' ar fi proclamat la un consiliu universitar inulitatea operei stiintifice a eruditului. Sa incercAm a face la loc". Acuma poate dougzeci de ani, D. Onciul a fost chemat la Bucuresti. Nimeni nu 1-a strins de pe drumuri, ea frate" tfaind in lipsA, nimeni nu 1-a creat, nu 1-a fabricat. Ci, dupg studii de o noutate absolutà, fácute cu o strictài asprd metodil, cu o ràbdare putin obisnuit'a in cultura noastrA, si in stdpinirea, pratitá cu indelungate osteneli, a unui material intinsirisipit, el reucise a da icoana adevarata, intru cit se poate reconstitui, a partii celei mai vechi 81rnisterioase din viata noastra ca popor. Aceste studii au fost o revelatie pentru cei cari puteau pricepe. In Apus, unde sunt mult mai multi invatati, pentru mai putin decit aceste rezultate intra cineva in invatamintul superior. A venit la noi. Invatamintul practic al istoriografiei nu exista Inca, In domeniul lui. La istoria romanilor se ascultau conferinte ci se treceau, de forma, examene. Absolventul, licentiatul nu ctia ce este un izvor ci cum din izvoarele neintregi, viciate, obscure, contrazicatoare iese lamura stralucitoare a faptului constatat sigur. De munca grea a pregatirii tineretului munca impopulara pe linga toate, cad lumea era beata de filozofie" s-a apucat Dimitrie Onciul. I s-a consacrat dougzeci de ani, iar deed azi avem o ccoala de istorici, lucrind dupa aceeaci metoda, aceasta se datorecte nu numai impulsu- rilori exemplelor ce au putut veni, ci inculcaril rabda- toare, aspre, a disciplinei ctiintifice. Acest lucru 1-a facut

18 el, si pentru acest lucru a jertfit cu abnegatie un timp bogat care putea fi consacrat unor studii personale, pe care dovedisec`a.este in stare a le face cu trainicie nezguduith, cu delicath observare si coordonare a celor asa de mici, filrd stiinta deplin5 a cárora nu se pot incerca farä cutezantil lucrurile mari. Pe dealul lui Mihai Viteazul geniul lui Hasdeu prezida, melancolic, la ruinarea unor vechi incAperi istorice, in care urmele trecutului nostru putrezeau in neingrijire. La noi nu i se dä fiecgruia ce trebuie, ce e chemat sa" fack si oricine a cunoscut pe Hasdeu stie &à a-i da o functie administrativ5, a-I pune s'a ordoneze si sd pa- zeascg o institutie, fie si stiintific5, a-i impune sa redacteze rapoarte si sA iscaleasc5 adrese era nu numai o garantie de neglijare a institutiei, dar si o ironie fata de vioiul romantism dezordonat alacestei naturi de exceptie. Si, atunci cind Hasdeu insusi a inteles aCeasta, nimeni n-a miluit" pe Onciul cu directia Arhivelor, ci told ne-am dat in laturi inaintea candidaturii lui, fiincicd stiarn ca acel moment nu este al cercetätorului, ci al fundatorului si al orinduitorului. Astgzi un imens si frumos palat se inalta pe locul ruinelor, intr-o ordine admirabild miile de documente si dosare asteaptä pe lucratorii cart le vor facesa" vorbeasca. Iar, dacii aici locuieste, in anii lui de maturitate obosiral de un lucru spornic, creatorul Arhivelor statului, aceasta nu poate supara pe nimeni intr-o tail unde atitia stau in palate, particulare si publice, unde a fost munca altoraori unde, pin5 acum, n-a fost munca nimänui. Acestea am avut sä le spun aici, afirmind Inca o data, la sfirsit, principiul ca greseala cea mai mare si cea mai naiva este ca, atunci cind interesele politice ale cuiva se ciocncsc de interesele politice ale altuia, s'à se incerce a ruina, nu o atitudine in viata publick ci o munch' si

2* 19 rcputatie pe care nimic nu le mai poate stirbi, o data ce ele sunt.1

1915

UN POET STUDENT : ALEXANDRU SIHLEANU

Pietatea familiei a ridicat un monument la Sihlea, in judetul Rimnicul Skat, acelui poet mort finar care a cintat, tutors din strainatate, la 1854, frumoasele locuri", verdea cimpie", girlita cu tainici soapte", padurea mis- terioasa"i doina ciobanasilor" de la mosie. S-a adus astfel o inchinare spiritului care nu se poate desparti niciodata de aceste locuri iubite ale copilariei sale, ale celor dintii simiri 0 ale durerilor ce-1 stapineau atunci cind 10 d'adea seama ea pustia cea desarta de pe malul nisipos", dincolo de margenile vietii, e ceea ce-1 mai asteapta. Dar cu toata neparticiparea acelora prin cart se face faima,i pentru mortii uitati comernoratia modesta de la Sihlea, Hugh' locul de discreta liniste al lui Alexandru Vlahuta, aminteste unei sociefati care nu se preocupa prea mult nici de poetii ei, fa10, de astazi, un poet adevarat. Poet de chemare a fost Sihleanu, desigur. Caci trebuie sa i se recunoasca aceaSta Insusire rara, cu toga per-

Sucovinean de origine,cu studli superioarelaViena, Dimitrie Onciul(1056-1923),untildintrecei mai de seama istorici romani, este initiatorul metodei critice in studiul Istoriel. S-a ocupat Indeosebi cu problema originii la tine 0i a ariel de formare a poporului roman. LucrariTeoria tut Roesler. Studii asupra stitruintii romanitor In Dacia traiand (1885), Ideeatennis tilii0 a unitatii rationale(1919),Oripinile Principatelor TO- mane (1899).

20 manenta prezentg lärmuitoare a versificatorilor, aceluia care, la dougzeci de ani abia impliniti, putea sg exprime setea lui de emotii in versurile care cer S-aud vuirea bombetsicaii nechezind, Sti veiz arzind vtizduhul a plumburilor ploaie, Cóti, suliti sfcirimate, de singe lungistrode, Cadavre ciopirtiteimorti mem picind, asgmgnindu-si patima ce-1 smulge din hotarele traiului obisnuit cu Vulturul ce nu vrea cinpul verde, Cimpia infloritti : o testi qi se pierde Prin nori, prin munti de gheatd, prin Nati qi prin pustfi. E aici o adevgratg energie, nemerind cuvinte vrednice de dinsa, in vremea cind Bolintineanu scinceai Alecsan- dri insusi admira pica-tura de lacrimg romantica in virful degetului. Ce ar fi scris acest talent dupd atingerea cu viata, care i-ar fi dat dureri adincii marile fericiri pe care le zgboveste uneori, aceasta se poate prevedea. Tine- retei unui scriitorise cere atita :avint, sinceritate, pasiune, instinctul cuvintului poetic, expresiv, cald ; celelalte lucruri vin dela sine, ping la dulcele dar de toamnd al mgsurii si ping la sclipirea de gheatg a intelepciunii. Dar acel care la cei dougzeci de ani vine cu poza si maniera, acela nu va ajunge niciodatg la nimic. Sihleanu nu migglea si nu fabrica, nu-si menaja efecte", retoricele suliti" cu virfuri tocite nu le avea la indeming. Dar, ca orice tingr smuls dintr-o civilizatie incepgtoarei aruncat In virtejul unui mare oras de strglucitä culturg, el imita, o candidg imitatie care-si Inchipuie serios cg e originalitate, produs spontaneu al propriei inchipuiri, rgsunet dintr-O suferintg adevgratg. Orice deprindere a graiului incepe prin repetarea cuvintelor auzite :la poetii tineri ca si la prunci. De aici

21 castele, baluri medievale, pägini, Elvire, Emme i Oscari toate insA prezentate cu o net5g5duitli dibacie. Nu e mai r5u, chiar in ce priveste limba, decit la cutare poet italian acesta in plin5 desfäsurare care scria tocmai aceste lucruri, inspirate de Ossian, si Walter Scott, pe la 1850 inca. Studentul roman din aceastä vreme isi dadea astfel examenul de poezie,i trebuie sä-i punem o not5 mare. Si astazi se imitä, ba chiar de filologi maturi,carili cheltuiesc astfel degeaba vremea in care pot da o etimologie nou5. Si aslazi moda e o stea de hirtie, dupà care se tin multi copii in saptaminile irozilor. Dar studentul de la 1850 era mai serios, mai real. Acasà, el nu era un alt imitator, imiAtrinit al ace- leiaicivilisetilneadaptate, cum e cazul studentilor de astAzi. Ci era dumnealui p5harnicul I. Sihleanu", om de datin5 veche, gospodar cu obiceiuri patriarhale, cu iubire de tardi mora15. Si de aici, din Sihlea, care nu e Ca lea Victoriei, a pornit el catre lumina Apusului, cu sufletul in adevar tingr si fundamental sanatos. De aceea va duce acolo, unde cei de azi innebunesc de bucurie, dor de mama, de cas5, de pajiste si de izvor, dorul tova- r5silor de copilarie, al ciob5nasului cu doina i va mai duce un dor, acela pentru alinarea c5ruia va zori, la intors, trasura : Mind lute cu-nfocare, Mergi ca vintul fi mai tare, Surugiului strigam... Eraui atunci vremuri de c5patuiala inlauntru, vremuri de marl tulburari inafara, de amenintari grozave si de senine sperante pentru noi. In Cismigiul care era Capsa de atunci, se purtau sf5- tosi, dirji, nemultruniti oameni fard treaba", tineri in

Ossian (sec. III) poet legendar irlandez.

22 talme si raglan, numai pretentiiifurnuri, politi- ciani se zicea pe atunci mai simplu boiernasi de mahalale" i rima rOspunde glumeatà : Cari judecii guvernul, cari pun tara la cale, lume paraponisità"..., oameni jalnici"..., bind pe ceas zece cafele $itrdind intr-un funt vesnic de ciubuci narghitele, pe linga adversarii lor politici : Ce se plimbil-n ochi cu geamuri, strinsi in guler colturat, Care-i mused de ureche, i cu capul zarzavat, si in acest amestec härtägosi mofturos cgcleau, aprinzind sufletele, vesti din rkboiulCrimeii,dintre care nu era una Meä urmOri pentru fiinta noastra nationalä. Dar poetul-student nu scria articole de ponegrirei amenintare si nu organiza procesiuni menite sä injoseascO prin trivialitatea lor idealul pe care pretind sO-1 serveascA, ci, inchizindu-se in singurAtatea plink' de misterioasepi profetice glasuri, el soptea cu evlavie : Smulge de pe fatii valid trist si jalnic, Drag piimint al Orli cu amar hreinit Steaua invierii, soarele cel falnic Al ináririi tale, azi a rasarit. Pii ai Rometniei, fratii mei de singe, Reiscoliticeruksa vetrei strarnosesti Simipaia slavei din trecut va-ncinge Inimile voastre mari i bdrbdtesti : S-aptirtim a noastre drepturi vechi i sfinte, Pe dusmanii nostri singurisd-izdrobim. intr-o unire top. sa ne shim Set dam tánii noastre vie striilucire...1 1 Citatele sunt din cArticicaAlexandru Sihleanu. Poezii. Armonti intime (1857), VAlenii de Munte, 1909 ; pp. 72, in 16 (n.a.).

23 Dedesupt a insemnat data :9 septemvrie 1855. Sunt saizeci de ani de atunci. Multe s-au schimbat. Si tipul poetului-student s-a schimbat si el, ca toate celelalte. Asa e, dar trebuie sa spunem : pilcat !

1915

COMEMORAREA LUI ALECSANDRI

In ziva cind scriu aceste rinduri in coltul meu de lume, Mircestii vor fi v5zut atita public" ca acurn doted- zeci si cinci de ani cind se cl5deau p5mintului ràmasitile lui Vasile Alecsandri. Discursuri frurnoase se vor tinea si atitia curiosi vor socoti Ca au intrebuintat bine ziva de 22 august 1915, sub norii cei grozavi de deasupra capetelor noastre si -in necontenita zguduire a acestui p5mint pe care starn. Se pare c5 Academia Româng e initiatoarea pomeni- rii de dou5zeci si cinci de ani de la moartea acelui care a cintat un vis de-acele Ce poartei pe-a lui aripi riisfringere de stele, si care a iubit vitejia simplà a vechiului dorobant din 1877, pe care nici un meeting nU-1 trimesese la Grivita s5-si jertfeasc5 särkia pentru tar5. Si bine a fgcut Aca- demia Romfing. Desi la un ceas Ca acesta este de pus un miinunchi de flori rosii la groapa uitatá a celui care a strigat la arme ', si mini pioase ar trebui sä impodo- beascá clincolo crucea lui Andrei Mur5sanu, desi se in-

, St. 0. lost!.

24 fioarA undeva de neräbdarei indignata minie farina marelui iredentist care a fost Eminescu, nu e ceasul come- moratiei lor, socotind cu anii. $1Alecsandri a lost siel un poet de lupte, intre multele aspecte ale unei poezii prin care o epoca intreaga mai multe generatii s-a inaltati s-a facut mai buna. Ar fi fost mai bine sa-1 putern aminti in ziva cind steagurile sfisiate s-ar fi intors cu flori in suliti cad firea lui a samanat mai mult cu sentimentul ce am putea sa-1 avem atuncea dar nu e vina lui desigur ca suntern Inca in ceasul asteptarilor dureroase care ne-ar face sa cercetarn alte morminte. Dar ma gindesc,lcu privire la aceasta comemoratie, pe care vom fi ,stiut parca as fi fosti eu acolo s-o prefacem intr-o excursie de placerei o exhibitie, ce superficial intelegem actele de recunostinta fata de aceia cari cu prinos din ginduli inima lor ni-au facut bine. Citi din cei cari vor fi acolo au cetit oare, nu zic pe Alecsandri intreg, ci macar atita din scrkul lui, cit sa-si poata face o idee adevarata despre ce a fost poetul renasterii noastre ?Citi dintre ziaritii numerelor fes- tive au in mintea lor din poeziile lui altceva decit reminiscente de liceu ? Unde e editia critic. a operelor lui Alecrandri, si din editia populard a Minervei" cit s-a trecut aici, nu peste Carpati, unde oamenii iau lucrurile altfel ? Care e cartea despre Alecsandri in care sa se adune stiinta si intelegere, ca pentru unul ca dinsul ? In ce be din Bucuresti se poate vedea statuia lui linga a lui Dintr-o editie criticd a poeziilor fAcuta cu incerciiri de eleganta tipograficd,i pentru femeile acestul popor de mode totdeatrnaproaspete, n-am pututraspindiniciosutade exemplare. M-am dezgustat, si am ldsat lucrul. Acum hicreazdaltil aibd mai mult noroc decit mine ! (n.a.).

25 Lascar Catargiu, Barbu Catargiu, Pache Protopopescu si alte ilustratii ale politicei contemporane ? Cit a trait Alecsandri, din fericire pentru dinsul, si-a avut mediul lui boieresc de adoratie si veniturile de la mosie. I-am dat recitarile mai mult sau mai putin gingave ale copilariei noastre. Acuma la Mircesti ni oferim o excursie cu pret redus si cu bilete de favoare. Spiritul lui poate fi linistit :nu ne-am schimbat de Joe. Asa ne stia si politeta lui nu voia s-o spuie asa suntem siastazi. Cind vom avea oare pietatea care nu vita, tace si lucreaza ?

1915

0 CARTE DE NUNTELE POSTUME A LUI GIRLEANU

Din ce a läsat Girleanu, chinuit de acea dorinta a perfectiunii formale care, fara a inabusi spontaneitatea sentimentalä, a dat literaturii romanesli citeva din cele mai mari pagine ale ei, familia si prietenii dau acest manunchi pe care cea dintii bucata il nurneste cu un titlu care ar I:Area ca are in el ceva din duiosia plecarii lui inainte de vreme : 0 lacrimci pe o geand. Acest volum pe care nu ni-I mai Intinde mina lui, tremurind de emotia creatorului sincer si sfios fata de sine ca si de altii, e un rezumal al talentului sat' in toate infatisarile lui, care in ultimul timp ajunsesera a fi asa de variate. Ai tot ce vrei :nuvela realistä, cu strengarii, sada", povestirea glumeatfi, povestea, simbolul, interpretarea ca suf/et omenesc a vietii celor cari

26 nu cuvint'a", amintirea, iubitoarea soapta de pgrinte la moartea unui copil iubit. De toate sunt, si este totusi o unitate care e insäsi nota sufletului sàu. Sunt scriitori duiosi a ca'ror stingIicie jenatä opreste inima noastfa cle a plinge, desi au talent pipoate chiar foarte mult ;sunt altii, calculatori reci, cari se joacä mestesugit cu simprea noasträ si, cind vor, aduc lacrämi in ochii nostri. La Girleanu mai mult ca la oricine, chiar in alte literaturi, e sentimentul zguduit insusi de ce spune, care, ochii plecati de puterea pasiunii, de timidi- tatea unei naturi gingase, te prinde cu obrajii umezipi atunci ride, de bucuria comuniunii in durere pe care o constatl Aceasta insusire ii va da un loc mare in literatura noastra'. Si, pe cind figura altora, glasul altora ni sunt indiferente fa ta. de opera lor, opera lui niciodatà nu va putea fi despartitg de dinsul : de ochii mari mingiiosi in fata palid'a, pare c'd totdeauna plins i luminata totdeauna de un zimbet in care statornic era atita jale,i glasul acela in care si desperarea avea modulatiile alintate ale unui copil care simte o privire iubitoare lunecind asupra lui, in suferinta.

1915 (ID

STOJAN NOVAKdVICI

Serbia a pierdut pe cel mai harnic dintre Watrinii ei. Oameni cari aduceau din alte vremuri, pe lingà un entuziasm romantic pentru stiint5, pe ling5 neclintita cre-

27 dinth fatä de un ideal,si o simplicitate in marire glorie, care e cea mai frumoasa podoaba a omenirii. Ce n-ajunsese a fi, in lunga sa viata de peste saptezeci de ani, Stojan Novakovici ! SO al partidului progresist, presedinte de consiliu, presedinde timp de multi ani al Academiei de stiinte, el se bucura de respectuI tuturora ; era o glorie necon- testa CA a natiunii sale. An de an, apareau scrieri istorice nouti ale inimosuluii zdravanului batrin, si nu era nici una care sä nu faca a inainta cunostintile privitoare la istoria politica sau culturalä a Balcanilor intregi, pe cari-i cunostea ca putini altii.i, cu toate acestea, in acest veac in care toata lumea gaseste cal e dulce sa fie vazut in vitrina, nu se poate inchipui un om mai multh- mit cu o patriarhala viath modesth decit marele invatat sirb. In calatoria mea din urma la Belgrad 1-am cercetat incasa lui batrineasca, asemenea cu o locuinth de preot in partile Ardealului ori ale Banatului vecin. Un salon cu tavanul jos si mobilele din alte timpuri ;pe pareti talourii schite din vremea tineretii acelui care se simtea asa de bine in asa de putin. Pe usa joasäsi-afacut intrarea batrinul inalt, cu ochelarii adinc infundati ; asa trebuie sa fi fost acei e- ruditi din veacul al XVIII-lea cari mureau cu mina pe condei,urmarindoultimaexplicare,ceraminea acum sa fie data de apt Vorbea inceti sfios, fara sa lase a se vedea prin nimic constiinta pe care trebuia s-o aiba despre marea sa valoare. Am plecat din Belgrad dupa o sedinta a Academiei prezidata de dinsul, care, pe catedra lui ca de scoala, 'Area o icoana a interesului adinc, seriosi senin pentru problemeletiintii. Peste putin Novakovici imi scria cerindu-mi o carte rara. I s-a trimes din greseala alta. A revenit insd cu tererea sa, o data, de doua ori. Era zorit.

0 altà lucrare se pregatea. Se simtea dator, la cei sapte- zecii trei de ani ai sas, cu Inca o lucrare. N-a isprdvit-o. Ii era dat sa moara in clipele cele mai grele pentru tara lui. Tunurile austriece au zguduit paretii smeritei casute unde el trgise asa de fericit. Va fi fost silit sa-si paraseasca iubitelecarti,in mijlocul carora muncise ping atunci. Cu grijä se va fi gindit si el la ceea ce-i asteapta neamul incalcat de vechii dusmani inviersunati. Daca n-a vazut trecind, in strigate de biruinta ostenii generalului Frank, el s-a cutremurat la vestea ca steagul negru-galben flutura pe zidurile cetatii lui Eugeniu de Savoia. Ce bucuros va fi fost mosneagul aflind ca Petru I-iu Karagheorghevici caldreste pe strazile parasite de vraj- masul invins ale capitalei sale ! Dar suferinte ca acestea prind inima ca in cleste si bucurii de acestea fac sa zvicneasca timplele nebune. Astfel Stojan Novakovici a inchis ochii, poate asupra ultimei viziuni de glorie. Sa nadajduim ea sperantele lui din urma se vor indeplini.i atunci pe mormintul lui va creste iarba inaltài florile mindre.

1915

KARL LAMPRECHT

Germania a pierdut mai mult decit o batalie, ale carii urmari totusi se pot repara, a pierdut pe Karl Lamprecht. Cel mai mare istoric al ei, revolutionar, deschizgtor de

Stojan Novakovici(1842-1915)afost nu numaiistoriC, ci §i filolog, poet, novelist, traducator.

29 cale, inovator, a inchis ochii in ceasul celoy mai grele griji pentru tara sa. Stiinta istorica se pierdea in marunte lucrari de eruditie, bogate, exacte, precise si mai mult sau mai putin inutile. Se inventaria trecutul cu o rabdare admirabila : exhumatii savante, oscior de oscior, cu toata putregiunea muceda de pe dinsele. Ramasitile se clasau apoi cu metoda perfectai seaca a capucinilor intind tot mai departe mumiile omenestii scheletele innegrite. Era tot si nu era nimic. Suflarea cea puternica de inviere a lui Ranke incetase ; scopurile inalte ale marior filozofi fu- sesera parasite. Veni atunci acest mare spirit nelinistit. Voia sa gaseasca, nu adeturtrul faptelor, ci adevdrul din fapte, nu suprafata singura, ci, impreuna cu dinsa, esenta, sensul superior al zbuciumului umanitatii, fizionomiile pe care le imbraca pe rind sufletul ei mobil, drumurile sigure ale dezvoltarii, tipurile ce-i inseamna fiecare popas. I se paru ca le recunoasteaceleasi peste varietatile localei prolundele deosebiri ale raselor. Acestea dadeau coloratura, fondul uman raminea acelasi, ametind pe ne- cunoscatori numai cu o felurime care era doar in afara. Cladi astfel, pe substructiile grelei munci a tineretei sale, o noted stiinta a istoriei, care intimpina critice hotarite, pasionate negari, indiferenta despretuitnarei entuziasmul unei intregi generatii noud de cercetatori si care, la urma, daca nu deveni o dogma pentru altii, se impuse atentiei tuturora. Aceste teorii nu sunt eterne :ele reprezinta numai interpretarea din partea unei epocei unei natiuni, care nu sunt totdeauna adoptate in alt timp si de alta natie pi,oricum, niciodata in totalulIon Daca. Lamprecht ar fi fost numai atit jcit de mult e totusi aceasta 1 el ar fi ramas numai ca un puternic fauritor de doctrina, menit sa fie cercetatpi

30 pretuit de istoricii teoriilor care au insufletit 43 perioad5 de culturk Dar el era si un mare artist, un creator de icoane, un pictor mare al epocelor. Astfel, prin intuitia lui genialk rAski, in asprele linii ale mud stil greu de ginduri noug, intreaga dezvoltare a neamului ski, nu in linii elegante, nu in vioaie colori, nu in figuri si figurine, ci in toatii intindereai adincimea, in toatà grandiozitateai intimitatea ior. Colectiv, ca imense mase sociale, miscate de uriasa fortà a factorilor adinci, ra'särir'd veaeurile istoriei germane, cu un caracter asa de impunkor, incit ele par a coplesi, a zdrobi pe cetitor. Lupta' urmeazA dupa luptk sfortare dupa' sfortare, avint dupd avint, nu pentru a cuceri cununi ori a culege präzi, ci pentru a imbogki si duce mai departe, spre o alta fazk spre un alt tip sufletul national. Apoi, el voi mai mult. Sä infeleapil viafa lumii intregi prin aceectfi dezvoltare a tipurilor sufletefti colective. Pentru aceasta nu mai avea materialul la indemink strins prin muncä proprie, in anii nesktosi de stiinci ai tinkului savant. Cite n-ar fi trebuit sa afle pentru a fi mgcar pe departe mul- Omit ! Cite limbi ar fi fost de nevoie, cite initieri speciale in civilizatii diferite i, neputind ca-pka insusi rezultatele, el organizo hnensa" fabria de materiale pentru opera in a carii aldituire poate insusi nu credea väzindu-si pärul alb in oglinda. Totusi de la trecutul, mult pretuit de dinsul, al Ja- poniei, pinA la cele mai recente fenomene psihice ale omenirli, totul se lucra in multele inciiperi ale easel speciale pe care oficialitatea germanA o ddruise institu- tuluista. La congresul de la Londra, acum iloi ani, acest mare bkrin, care n-avea saizeci de ani, unea in comunicatiile sale constihrta celor indeplinite cu nesatul celor ce trebuiau sá se facd.

31 Eram un tingr de dougzeci de ani, cind, de la Berlin, cerintile examenelor rn-au dus la dinsul in Leipzig. Fain-ia lui nu incepuse incA atunci, la 1893. Dar ideile lui originale porniserA la luptA si-si atrAseserA multe dusmAnii, la care stia sA raspunda. Am gAsit im examinator sigur, constiincios, nu binevoitor, dar nici aspru si atiti. Ve- nit de la altA universitate, n-avusesem contactul sufIe- tesc cu dinsul. Dar el nu era dintre aceia cari-si uitA elevii, chiar clacA ei dAduserA probe asa de putine de stiinta ca acelea cu care fusesem in stare eu.i cu citA bucurie aflai, acum profesor eu insumi, la 1901, cA Lamprect imi face onoarea de a-mi da sarcina scrierii unei Istorii a romdnilor in vestita sa colectie !$i aceeasi incredere, cAreia ii datoresc o mare parte din citA sigurantd in puterile mele am cApAtat cu vremea, imi permitea sA scriu, tot acolo, Istoria Imperiului otoman, pe care abia scum doi ani o isprAveam. In tot acest timp ierte-mi-se cA rAscolesc, ca o mingliere, aceste scumpe amintiri ! in- demnurile nu-mi lipseau ; la fiecare noted sfortare plecarn' cu o vorbA bund de la dinsul. Cind la cetirea unui volum isprAvit aprobarea lui venea, indrAzneam sA-mi iert o parte din pAcatele pe care mi le stiam asa de bine si de care ma durea asa de eau. La 1913 am putut vorbi la Londra dupa dinsul in sedintile reunite ale congresului si el a avut bundvointa sA pomeneascA, terrninind, de legAtura care ne unise odinioard. Peste giteva luni el considera ca o pretuita recunoastere alegerea ea membru de onoare al Academiei noastre cit puteam da si noi pentru atita ajutor ce ni-a venit de la dinsul. Acuma s-a dus acest bAtrin" de cincizeci si opt de ani, care pAStra in zimbetul fetei sale o tinereta aproape strengAreascd sub cununa pgrului, alb prins pe Malta frunte de eugetAtor,

De pe catedra de la Leipzig-nu se va auzi glasul lui incet pin& la soapta, trecind subtil, intr-o forma asa de familiara, cele mai inalte i grele adevaruri. Nenorocul natiei lui 1-a frint, a doua zi dupa ce pre- tinsese pentru dime cel dintii loc. TJn mare factor de vigil, in lume s-a dus cu dinsul.i lauda mai inalta decit aceasta nu i se poate aduce nici unui om de pe pamint.

1915

VIRGIL ONITIU

Moartea, la Brasov, a directorului de gimnaziu Onitiu. Om cu nesfirsita iubire pentru scoala sa, spirit limpede elvointa hotarita, el a adus nepretuite servicii invatamintului romanesc in Ardeal. A campus carti de scoala In spirit modern si a scris opere literare, intr-o limba frumoasa, care 1-au facut sa fie adus membru corespondent al Academiei Romane. Despre cei cari dispar in aceste mari momente, nu stii ce sa spui : daca soarta rea n-a vrut sa-i ingaduie a vedea izbindirea visurilorsfinteale unei vietiintregi,sau daca ea a fost pentru dinii miloasa.,

.1915

VirgilOnitizi (164-1915)apublicat.alitdecitire, lucrAri despre istoria limbil rornane, IncercAri literare destinate sStenilor (In sat la Tingutesti, pies& de teatru etc.).

3 Oameni cart au fost, vol. ir 33

I. M. MOLDOVAN

Intr-o cgmgrutg, in care erau numai cgrti si scinduri goale, s-a stins, la adinci bgtrinete, canonicul Moldo- vanut", ucenicul si prietenul lui Cipariu. Bätrinul carturar care stia de o mie de ori mai mult clocit a scris si a spus, a murit de greutatea celor optzeci si trei de ani, pe cari i-au socotit altii, dar pe cari ping daungziel nu-i simtea. A murit pentru Ca, precum face numai cu cei pe cari-i iubeste mai mult, Domnul il chemase, fgra amestecul suferintii, la sine pentru a se invrednici de rgsplata ostenelilor lui pe pgmint. Dar caluggrul din Blaj nu va fi murit zimbind, ca aceia cari nu mai au cu viata nimic, fiindcg i-au dat tot ce ea a putut cere. Nu, acest suflet nu era al unui sfint :era al unui viteaz. Imprejurgrile au pus pe trupul lui de fecior de taran rasa monahalg, dar ochii lui, cari erau numai foc aprins, scinteind de o sglbatica hotgrire, fata lui tgiatd in linii tari si aspre, barba rarg in care parcg se sprijinea, ghemuirea ca pentru asalt a trupului sgu mgrunt si vinjos vgdeau pe acela care ostas trebuia sg fie. Si a fost ostas. Altii au discutat ; el a afirmat. Altii au negociat, el a pretins. Altii s-au supus, el dirz a rgmas impotriva sortii. Da, soarta se hotgrise impotriva poporului sdu. La orice prilej ea a rostit osinda impotriva noastrg. Unii au intins, inaintea fatalitgtii, mina catre dusman. Altii au lgsat ceva, crezind cg primesc mai mult. N-a fost poate unul care s5 nu fi indulcit, macar in formg, protestarea sa. El nu s-a injosit mgcar O. proteste : a negat. S-a inchis in odaia lui si a fgcut din ea cetate nebiruita. Cu focul din ochii lui de dac sglBatec se apara. Si gura lui stgtea inchisa ca in rinjirea unui blgstgm mut. Asa a trait cincizeci de ani canonicul Moldovan din

34 Blaj, incremenit de infringerea pe care sufletul s5u n-a voit s-o recunoaseä. Si acum sus, inaintea lui Dumnezeu, el va putea s5 vorbeasca. 1

1915 'II)

UN MORT CARE SE INGROAPA :I. CIOCAN

A murit bietul Ciocan, adec5, mai exact, pe r5posatul Ciocan il ingroapa azi. A murit la Pesta, spun ziarele, dar 11 pun in mormint la N5sUud. Si asa si este : a murit la Pesta. Biet om fail talent si chemare, s-a 15sat a fi f5cut de Báriffy 2, amicul sail, profesor de limba si literatura româng la Universitatea din Pesta, obiecte pe care le stia eit si Báriffy. Era un renegat de scoalá veche bietul Ciocan. Mince leafa si. tkea din gurg. Nu scria : parcä era cineva care sä i-o ceara ! Acuma isi lasä averea, se zice, scolilor românesti. Si, cind te gindesti la altfel de renegati, de scoal5 nou5, cari fac cArti si se miscä neastimpárat, te prinde un sentiment blind pentru omul cuminte care a fost Ciocan. 1 Ion Mieu Moldovan(1833-1915), membrualAcademiel Rol/15/1e, militant pentru drepturile romAnilor din Transilvania, a publicat manuale de limba latinS, de istorie el geografie a Transilvaniel. 2 Beinffy Desideriu (1843-1911) cm politic maghiar,

3* 35

In zklele lui Seghesou, o lacrirnd pentru bietul Ciocan !I

1915

PROFESORUL STEFAN PETROVICI

Un bun si tindr prieten ne lasd, binecuvintind cu singele lui generos pdmintul Ardealului dorit ca atita ealdurd de dinsul, pentru intregirea patriei. Nu punem negru in jurul acestor rinduri si nu le in- semndm cu crucea odihnei crestine. El, Stefan Petrovici, harnicul bdietel, p1M de o credinta fiascd, de la foaia de ideal rornânesc Unirea din Iasi, a cazut ca un viteaz dintre aceia a cdror poveste mdreatd o cetea in cdrti. A cázut parcd ar fi vrut sd sdrute cu buzele lui singerate, pline de atita sete, acea sacra tärina a neamului nostru. Si astfel el n-a plins asupra soartei sale si, acolo unde este, el cere sd nu-1 plingem ;el nu se odihneste, ci toatá puterea tineretii lui cosite in floare o revarsd ca un indemn neamtenit, neobosit asupra prietenilorsal, asupra generatiei sale intregi. Iar trupuli 1-a coborit subt brazda de yard ca s-o facd si el nedespärtità de soarta viitoare a Rornfiniei. Frumuseli sfios, loiali statornic, apdrind pe prieteni fiiertind pe dusmani, avind vreme numai pentru muncd onestdi condei numai pentru cele mai nobile idei, advo-

Ca 01 Iosif $eghescu, profesor la Pesta, Ion Ciocan (1850 1915) a lost denuntat de romanii din Transilvania ca un renegat 01 un incompetent In materia pus s-opredea.(V.Tribuna poporului, Arad, 14iulie1899).Activitatea lulpublicistieS e aproape nulà :citeva articole neinsemnate tipArite prin1873 In gazeta Albfna din Pesta.

36 catul de douazeci de ani inspira de la cea dintii vedere o simpatie pe care purtarea sa nu facea decit s-o intareasca. Acolo, in Iasul lui, vom simti multa vreme lined nol pasul usor al celui pe care nu-I vom mai vedea intovara- sindu-ne oriunde era saminta bunä de samanat si de imbunatatit sufletul omenesc. Iar numele lui va fi unit in mintea tuturora cu amintirea zilei celei mai greleei celei mai sfinte a poporului

7 septembre 1916 (IV),

OSTASI CAZUTI

Locotenentul C. Panait, cazut la Turtucaia, era unul din acei elevi ai colonelului Sturdza cari vad in armata o inalta scoala a datoriilor de om i cetatean. Invataturile pe care le trasese din lecturile lui si din practica facutd la scoala de energfe din Manastirea Dea- lului le-a cuprins intr-o carte care, ca mai tot ce se scrie la noi pentru a exprima serioasei adinci convingeri, a trecut nebagata in seama. Cu acest tinar ofiter, Romania pierdei pe unul din cei mai dew:I:tali educatori din generatia nouä.

A muriti un capel-maestru. Neamtul" Otto Pursch a fost pirit deseori de multi pentru numele säu. Moartea pe cimpul de lupta a fost singura-i dezvinovisVe.

Locoteneol.; 1 de artilerie Tutunaru ei a in.;asi icoana frumusetii barbatesti. L-am vazut de mai multe ori la

Viilenii de Munte, unde regimentul lui isi avea garnizoana. Modest si prevenitor, el era o podoabá a vietii sociale. A fost ucis in ultimele lupte. * Desigur ofiterul loan Motet a fost unul dintre cei dintii si dintre neclintitii prieteni ai nostri. I-a ajuns sarAciasicinstealui. Ca dinsul sunt putini,sicu induiosare ne vom gindi totdeauna la acela care de acum inainte ni lipseste si el. * Intr-o foaie un prieten plinge cu duiosie pe locotenentul Gheorghe Hanes. Era in adevar un mindru ofiter, arnorezat de cariera sa. Cu temperament de scriitor, el a hrAnit talentul s5u cu o cetire bogath si aleask Partea moralä a rostului unui militar 11 interesa indeosebi si lucrgrile lui erau menite nu numai sa faca intre civili un mai puternic curent pentru armatg, dar sa creascä si virtutile acesteia. Dorea din sufletceasulcelmare,caretrebuias'a ceará si sacrificiul lui. * Gheorghe Skarlet, avocatul din Iasi, care a fost bucuros sg moara pentru Romania ca ofiter in rezervk era un nemultamit si un nerndãtor. Firea lui aprins6 il impiedeca ca sa" caute cu liniste un drum de indreptare pe care sd nu-1 pgrAseasca niciodatk Dar n-a fost in viata lui de publicist politic o singurä usg la care sá nu fi bätut cind credea ca' ea inchide o sperantA de mai bine. * In retragerea de la Jiu, generalul Dragalina a incheiat sfortgrile sale supraumane v5rsindu-si singele pentru tara si neamul sat.

Acest banatean, rudg a profesorului care ni-a dat singura istorie a Banatului Severinului, acest urmas de grgniceri, ostasi din nearn in neam, aupta ping in clipa cind rana 1-a scos din rinduri pentru ceea ce altii cunosc abstract, iar el vedea aievea c a scop apropiat : liberarea robilor din insgsi semintia sa.

* Inca unul a cgzut dintre acei cart trebuiau sd trgiascg. Mihai Sdulescu avea printre versurile lui atitea care erau de cea mai bung tesatura. S'a fi avut tot asa putin caracter ca altii, azi, in locul ranei de la piept, ar avea imignele devotamentului sgu pentru... sgrigtatea si viata proprie.1 0, dacg acei ce se duc n-ar fi lásat pe toti cei ce ramin ! * Se anuntg moartea pe cimpul de luptg a lui Petre Cinta, ajutor de primar la Ploiesti.Bgrbatfrumos si voinic, de o afabilitate deosebitg, el 1.5i crease o situatie sociald cum o au numai putini. Prins in luptele de partid, el a stiut sg se tie departe de acea atmosferd de intrigi, clevetiri si rgzbungri, de care ele sunt prea mult incunju- rate. Era in adevAr consilierul comunal pentru toti si nu numai pentru tovardsii stri de organizare. Toatg lumea, pretuind eroismul cgruia i-a cdzut vic- timg, va regreta adinc pierderea lui.

* Moartea tingrului economist Mihail Cosoiu. Fäcuse serioase studii la München si publicase lucrgri in care se observaserd frumoase calitati de judecatä dreaptg si de sirrit practic in tratarea problemelor.

1 PoetulMihai Saulescu(n. 1888) s-aInro1at casoldat voluntar intr-un regiment de infanterie §i a cazut In Bucegi, in septembrie 1916.

Am putut aprecia cunostintile lui si marea modestie care-I deosebea cu prilejul unui concurs peztru catedra de istoria comertului la Academia comercialg din Bucuresti.

1916 (I)

HENRIK SIENKIEWICZ

In Svitera, departe de castelul pe care i 1-a dat recunostinta unui popor intreg, care din toate colturile sfisierii sale a contribuit iubitor la aceasta, moare Henrik Sienkiewicz. A spune despre dinsul ea' a fost un mare romancier, un mare psiholog, un mare scriitor ar fi prea putin. $i ar fi si de prisos. Cine dintre contemporanii nostri n-a cetit, nu cu ochii, ci cu baTaile inimii sale, ceva macar din operele omului care in Bartek invinglitorul a slAvit, zimbind, pe bietul soldat polon al cauzelor strgine, care intr-o serie de märete romane istorice a Meld mai mult decit Walter Scott pentru Scotia sa medievalä si care, in Peva dogma, a creat acel chip al Anielcei, superior tuturor figurilor de blinde femei jertfite care fatkesc prin paginile scrisului modern ? Sienkiewicz a fost insg, si in eel de pe urrna rind al sau, altceva, mai mare decit forma literard care i-a cucerit gloria. El a fost insusi sufletul polon, in pilrerile lui de r'au pentru trecut, in mindria de steamosi, in protestarea contra umilintii -si ap.a'sàrii de azi, in cultul bunata.tii si milei, de care surd capabile numai popoarele foarte nobile si foarte nenorocite. El moare prea tirziu si prea devreme. Prea tirziu ca sii fie crutat de privelistea nespuselor suferinti ale poporu-

40 lui sau, si, pentru a se mingiia la vederea biruintii, reu- nirii, reintemeierii acelui popor, prea devreme. A doua zi insa dupa aceasta inviere, daca polonii, izba- viti in sfirsit, vor cauta un mormint pentru a-i multami recunoscatori, va fi mormintullui,

1916

ZIUA LUI MIHAI VITEAZUL LN 1916

Astazi e ziva Lui, a celui care a facut ca neamul nostru sä traiasca o clipa de suprema fericire, dupa care a urmat lovitura perfida, pierderea cistigului glorios al unei cinstite biruinte, sfirsitul lui in mijlocul tradariisi batjocurilor unui inamic ignobil, insultele care au cazut asupra mormintului indata uitat. L-am admirati iubit totdeauna intru cit o asa de inalta admiratie poate lasa kci pentru iubirea pe care desigur 1-0 datoram. Dar nu stiu daca 1-am si inteles cum trebuie. 0 parte din fapta lui Mihai Viteazul am inteles-o. Am inteles indignarea lui impotriva unor indelungate suferinte, setea lui de a razbuna durerile neamului, do- rintalui instinctiva, deci fireasca, de a face ca toti romanii sa se gaseasca intr-o singura tara, de neamul, de limba, de legea kr. L-ain inteles in mindria lui barbilteasca de a fi rapus pe dusmanj de a-i fi Smuts acel Ardeal pe careilcredea legat pentru vecie de steagul sàu biruitor. Toate le-am inteles, dar un lucru, pina acumincg, nu. Acel lucru era incordarea lui de la inceput, suferinta lui de pe urmil, puterile care 1-au zguduit in lupta, durerile care 1-au chinuit la sfirsit, sufletul de resignare

41 cu care, in ceasul mortii sale, a inchis ochii crunti, Rind sigur cA, mine sau cindva, poat7 peste veacuri, vor rásdri cei cari-1 vor razbuna. Aceasta o intelegem insä astazi, cind mergem pe urmele isprávilor si durerilor lui, cind pas de pas li repe- Om lupta si calvariul, cind ni facem, prin chinurile si pierderile de fiecare zi, un suflet ca al Lui, neinfrint, neumilit, dirz pina la moarte, cum 1-a avut EL Si, ca sufletul lui Mihai stfabunul, un suflet plin, orice ar fi, de sacra speranta ca", peste acele nimicuri care sunt veacurile, pline de silintele si durerile noastre, merge spre un scop neclintit cineva neasämgnat mai mare si mai puternic decit toti oarnenii cari au trecut pe pämint : Dreptatea ! Sub bataia bombelor, in preajma arhanghelilor pur- tiltori de sabie Mihail si GavriL

1916

MARIA CORNESCU

Nici in astfel de imprejurgri nu poate fi trecutii la rubri6 necroloagelor plätite disparitia, la frumoasa vir- stà de optzeci si palm de ani, a doamnei Maria Cornescu. Rica lui loan Manu si a acelei femei, Anicuta Manu- lur, ca'reia Eliad i-a inchinat singurele lui versuri care n-au pierit I, a fost in mijlocul unei socierati inteligente sistealucitoare un chip de femeie dupä datinele de h5rnicie si simplicitate ale celui mai bun trecut rornâ- nese.

1 Balada Zburittorta.

42 Intelegatoare a frumusetii portului nostru de la lark Maria Cornescu era cea mai calduroasa sprijinitoare a unei activitali in folosul acestui port care nu trebuie sa fie numai o moda efemera, ci ceva mai rnult. Pe de o parte, gin nou §i trainic element al frumosului in toate conceptiile natiei intregi, pe de alta un titlu de glorie inaintea strainatatiii,in sfir§it, un mijloc de hrana pentru acelea care si astazi prin maiastra rnunca a dege- telor lor §tiu pastreze viata. Opera nationala, opera de prestigiu cultural, opera de economie romaneascadi de ajutor social, asa a inteles doamna Cornescu incura- jarea portului popular".i, pinfi la -aceasta vrista a ei, a fost vazuta totdeauna in fruntea oricarii manifestatii in acest sens, fiind pentru cele mai tinere un necontenit indemn. Trebuie sa se gaseasca un condei pentru a urmari in modestia temeinicelor ei virtuti o asemenea viata. Ceti- rea ei ar feri pe multa lume femeiasca de la usurinta, lux §i instrainare, pacate care se cere a fi parasite, imediat, daca v.rern sa traim.

1916 (H.)

ALEXANDRU ZAGORIT

Blindul artist, indragit de frumusetea vechilor noastre cladiri pe care nimenea nu les-a urmarit mai rabdator prin toate cotloanele tarii si nu le-a schitat mai adevarat, a murit de Moartea severa a osta§ului. Dupd ce, o lunfi intreaga, a privit, in paturi de spital, cu grija si melancolie, minile lUj harnice sfarimate de gloante, mon- tea 1-a prins in bratele ei.

43 Acum o sAptdmind incd, 1-am väzut. Ascundea cu sfiald rdul care incepuse a-1 cuceri. Vorbea cu sfortare, inecindu-se si scAldindu-si ochii in lacrimi de cite ori atingea un om, un lucru din ce iubise. Vorbea de munca lui de pind atunci, de tot ce voia sd mai facd de acum inainte. Nu cartea, cArtile", spunea el cu privirea aprinsd unuia din ocrotitorii silintilor sale. Avea aceeasi bunAtate de copil, aceeasi frdgezime de suflet, aceeasi incintAtoare naivitate a unui suflet pentru care rdul, in toate formele lui, n-a existat. Pentru fiecare lacrimd in ochi isi cerea iertare. Asa sunt de o bucatà de vreme ; iertati-md. Fieédruia gdsea o vorbA bund sà-i spuie. Isi ardta o recunostintd nesfirsità acelora cari, ca d. G. Ba ls, ve- gheau iubitori asupra suferintilor lui, si se arAta asa de mirat cA a putut merita atita. Amintea cum g famas izolat de ai sAi, cari se retra- seserd, cum a fost lovit la brate ca de o barA de fler, cum 1-a scApat soldatul care cu ochii gelosi pdzea, in- grijorat, lingd patul lui.$i, din cind in [Ind, de cite ori voia sä feed o miscare, ochii mari, umezi si duiosi sub larga frunte plesuvd se plecau asupra zdddrniciei dureroase a celor cloud brate infAsurate. Toatd intelegAtoarea ingrijire a doctorului cu inima de aur care e d-1 Gerota nu 1-a putut scdpa. $optind dorinta de vindecare pentru a putea lucra, el a inchis aici ochii cari vedeau asa de bine, si minile mutilate, care nu vor mai face nimic in vesnicie, s-au incrucisat pe bietul piept chinuit unde bAtuse o inimA mare. Numai cind tot ce a strins el se va itipAri sub ingri- jirca fratelui pe care pdr.inteste 1-a crescut, numai atunci se va vedea ce a pierdut cunostinta acelor urme de %re- cut pe care le bate azi, nernilos, tunul dusmanului, in Alexandru Zagorit. 1916

MAW SBIERA

A murit la Cernauti b5trinu1, strabunul Sbiera. De la dinsul, care a fost multi ani de zile profesor la Uni- versitatea din Cernauti, profesor de romaneste in roma- nestei cu hofarit, cu exaltat suflet romanesc, ni ramin cárti lucrate cu atita straduinta in eatacirile de autodidact bizar ale autorului, incit la fiecare pas aproape cer- cetatorul metodic trebuie s'a se opreasc5 pentru a culege o informatie rara, o vedere dreapta, uneori i o propunere ingenioas5. Istoricul literaturii noastre mai ales se va opri totdeauna in puncte de amgnunte la opera in care r5posatulsl-aArius rezultatele studiilor. Dar Ioan Sbiera era interesant prin el insusii va räminea astfel o figura original& in viata romanilor din Bucovina. Pornit de la sat, in vremea cind biitea pins&si pe acolo un vint puternic de romantism national,el s-a purtat urt timp cu cojoci turck strabatind locurile unde, hidincolo de hotarele micii sale Bucovine, putea s5 se afle grai romanesci rosturi romanesti. Pe urmg s-a asezat 11 Cernauti, unde a eamas pind la sfirsit un credin - cios indarätnici neinduplecat al vechiului crez cultural si politic, cu ideile sale, cu graiul sau particular, cu or- tografia sa individual. Lucrurile lui toate le spline el insusi intr-o carte tiparità pentru prieteni, in care interesante stiri despre vremea lui sunt amestecate cu naivi- tati fat% pgrechej cu nevinovate crudifati, care f5ceau sà riddi pe aceia cari aveau altfel tot respectul pentru acest om onorabil prin vrista, muncai caracterul sau. Cindva insd aceasta autobiografie va fi foarte cautat5 ca sà se stie ceea ce pe altá cale desigur nu se poate afla cum s-a insurat un profesor roman din Bucovina, cum i s-au nascut copii sunt pentru aceasta paragra-

45 fele speciale cum i s-a desfasurat cinstita si frumoasa viata de familie, si cite altele. La Cernauti, Sbiera io avea casa lui, undesläbiciu- nile 1-au oprit cu totul in ultimii zece ani de zile. E in strada Sbiera si se .chearna, dupg voia lui, palatul Sbierenilor", a cdror genealogie e insemnata jos pe o placa. Aici traia batrinul, cu devotata sa sotiei cu citi copii puteau raminea linga dinsul, aici Ii avea primitorul salon, bogata biblioteca, in care lucraiintre doualesinuri, iar,sus, cucurigul astronomic de unde nu se observa numai stelele, ci simtea ceva din legAturile nedesavirsi- rii noastre treatoare cu eternitatea infinità privile- giu al marilor talente si al vristelor mari. Acuma, in cele mai grozave ceasuri pentru neamul pe care 1-a iubit cU cea mai curata dragoste, el a culcat pe capatiiul odihnei netulburate pletele lui lungi, albe de patriarh. Desigur ea nu mai are durerile noastre, dar poate cà vede cu un ceas mai inainte sperante pe care inca nu le-am descoperit 1.

1916

0 INMORMINTARE : A LUI N. FILIPESCU

N-am impresia ca am asistat la inmormintarea acelui care a fost Nicolae Filipescu. loan G. Sbiera (1836-1916), membru al Academiel Române, e cunoscut mai ales pentru editarea, cu un studiu, a Codicelui voronetean (1885). A mai publicat studii istorice filologice, volumul Die rurrainische Literatur und Sprache (Viena, 1890).

Am vAzut un cortegiu oarecare, multd lume ameste- catà, puting care era tristA 0 mai putinA care plingea ; am vkut ridicat pe urneri, in cintecele unor copii cariii fAceau meseria, un greoi sicriu de stejar cu inscriptii banale ; atita am vkut. Nu putea fi inmormintarea lui. CAci el nu putea fi inmormintat decit in haing de osta, nu putea_ fi inf5- §urat in alt giulgiu decit al tricolorului 0 nu putea fi coborit in pAmint decit la sunetul tunurilor intr-o seará de victorie. . *i dui:a inmorrnintarea aceasta banalà, ca a cuturui bAtrin politician, mort de uzurá la optzeci de ani, eu, care 1-am vAzut prea de multe ori ap de viu ca sA inlocuiesc, azi, minclra icoanA de voirdc cu trista amintire a rAmd- §itilor sale, sunt incredintat cA el e aiurea. Liberat de suferintile acestei zdrente omene0i, aleargu acum liber cimpiile de lupra,indeamnd pe cei ce §ovAiesc, opre0e in cale pe acei ce se retrag 0 intete0e pe cei cari atacii. El e acum cu strämo0i sAi osta0, cari 0 ei au fost ingropati, cine §tie cum, undeva, 0 cari acuma vii cutre- ierd in zborul cailor nevkuti de-a lungul tArii, amenintatA 0 cAlcatà de dugnani, 0 smulg biruinta prin minile urma0lor lor j.

1916

, Fruntas al partidului conservator, Nicolae Filipescu (1862 1916) a condus ziarul Epoca si anexa acestuia, Epoca Uterard, cu redactla careia I-a insarcinat pe I.L. Caragiale. Articolul II evocA pe milltantul InflAcArat pentru eliberarea TranslIvaniel prin intrarea Rornfinlei In razboi alAturi de puterile AntanteL

TIBERIU POPESCU

Mi-a fost dat sd-i pomenesc si lui jertfa si sd-i pling plecarea prea devreme dintre noi, impreund cu atitia dintre aceia cari cu sufletul mi-au fost mai aproape si cari, despArtindu-se de noi, imputineazd insgsi viata noas- tea moralà. Ce profesor a fost olteanul Tiberiu Popescu, vor putea spune sute de elevi ai sOi. Ce orn, modest pind la abnegatie, o mOrturiseste un oras intreg. Ce tovards de luptd pentru ce e bun si nobil, o stim numai citiva. Vor mai fi pe lume si de acuma inainte atitia prof e- sori buni si oameni de treabg. Dar suflete unind sub o mai simpaticO infatisare atita dor de muncO, atita bucurie de a indatori pe tot!, atita pasiune de a face binele si atita eroicA pornire spre jertfd nu ! Si cei din urmä cari 1-ar putea uita am fi nol, carora din tot ce avea si din tot ce putea acest viteaz tinOr nu ni-a refuzat nimic 1

1916 (II fi IV)

MOARTEA PICTORULUI LUCHIAN

S-a stins, dupd o lungà si grea board care-I imobill- zase, pictorul Stefan Luchian. Nu era un creator de planuri mari, un descoperitor de formule. Dar era ceea ce nu sunt cei mai multi pictori : era un entuziast si atent observator al naturii si un artist de o superioard onestitate in reproducerea ei.

48 De aceea tablourile lui mid, cu subiecte oarecare, Mit nici o pretentie si nici o urma de maniera, au un pret superior atitora din celelalte : ele sunt contrasemnate de acel sever si mare verificator care este : Adevarul.

1916

UN FERT DE VEAC DE LA MOARTEA LUI MIHAIL KOGALNICEANU

La 12 iunie notite strecurate prin ziare, mai la umbra, au vestit implinirea a douazeci si cinci de ani de la trecerea din viata a lui Mihail Kogalniceanu. Nu poate fi vorba de o comemorare, adeca de o amintire". Amintirea poate avea un rost, un pios si recunoscator rost, strict cerut de o datorie morala, neaparata, feta de morti. Dar Kogalniceanu n-a murit. E adevarat ca acum dougzeci si cinci de ani s-a insemnat intre cei ince- talldin viatkila un sanatoriu din Paris un strain din Romania venit pentru a i se face o ultima si riscata operatie de batrinetà. Dar aceasta are a face numai cu un om de societate, foarte istet, neobosit in glume, setos de distractiile si placerile vietii, doritor de prietenii, dar nu totdeauna statornic in ele, iubitor de tot ceea ce este pe lume frumusetà si grape. Acolo a murit, si cei de aproape ai lui 1-au plins, fara ca dusmanii sa se bucure, cad el nu era primejdios ;iar, cit despre amici, ei nu existau. Dar 'Kogalniceatiu celalalt, incepatorul culturii romanesti moderne, ginditorulcarea vazut limpede Romania liberä si intreaga din umbra unui principat cu despotism consular sub un domn vechil rusesc, dezro- bitorul täranimii aruncate in serbie, intelegatorul tuturor

4 49 legäturilor, multe, tainicei indisolubile, care leagä viata unui popor de calitatea moralä si de energia sufletului säu,acesta triiieste. El nu poate muri niciodata", el nu se poate odihni mgcar, cel putin ping ce cugetarea lui in toate domeniile nu va fi fapt. Si astfel nu noi rdscolim azi o cenusä in care de mult s-a stins cea din urmA scinteie a vechiului rug. Ci el stá viu inaintea noastrà. Viu std inaintea noastrá,i ni cere socotealA. Ne intreaba ce am fácut cu o culturä pe care am 15sat-o s5 ajungd la superficialitatea unei jucgrii pretentioase de vorbe farä inteles, cu o nobildi inaltà conceptie din care am fikut o platformA nationala" pentru toate stirpiciunilei toate stirpiturile vietii de partidpi o tejghea pentru vechiul fabricant de vitriol Adevärul ce am facut cu grija taranimii, pe care o tirim, in ceasurile libere, de la un compromis la altul, in asteptarea unui binecuvintat prilej de ziibavA nou5, ce am facut cu legátura organicg dintre sufletul acestui neami viata lui materialg, intre care am statornicit antinomii absolute, reducind pe unul la o fraza de trindavii pe cea- laltA la un cabaret" de Bucuresti. Ne intreaba in aceastd zi de 12 iunie 1916 i noi n-avem ce-i faspunde decit doar cá s-au fkut unele incerctri individuale de a-i continua opera si ele au cazut in indiferenta sau inertia oamenilor de treabd caiin hohotele de ris ori in cinicile sàltdri din umeri ale celorlalti. Si mina acelui care nu poate muri ni aratà sever ceasul unic care bate astazi in viata lumii moderne.

1916

VON DER GOLZ

Von der Go lz a murit. A murit in tabara, ca osta4. Asprul mosneag cu figura säpata in stinca era unul din elevii lui Moltke, si soarta a facut ca el sa fie amestecat la sfirsit in aceleasi rosturi turcesti care au deschis cariera marelui sau invatator. Ca si dinsul a crezut in turd si trebuie s-o recunoastem a facut ceva din ei. A facut ceva din turci supt raportul militar. Ca si Moltke. Acei caH credeau cà invataturile lui s-au pra - busit in catastrofa de la 1913 s-au convins Ca nu era asa, cu prilejul eroicei rezistente din Dardanele. Nu se vede bine daca Moltke credea in vitalitatea statului otoman. Go lz se pare ca a crezut si mai putin. El a vrut sa dea o oaste turceasca Germaniei, azi si mine. Se duce la timp ca sa nu fi vazut ca si aceasta e imposibil. 1

1916

BUSTUL LUI PETRU LICIU

La Focsani, dumineca trecuta, s-a dezvelit bustul care infatiseaza, intr-o zimbitoare tinereta, chipul de bunatate si inteligenta a lui Petru Liciu. Aceia in orasul carora s-a nascut nu 1-au uitat.

' Colmar, baron von der Golz(1843-1916) feldmaresal prusian. In calitatea sa de organizator al armatei turcesti,i s-a acordat titlul de pasä

4* 51 Si, pe linga cei de fatil, multi altii si-au indreptat gindul catre sufletul cinstit si prietenos care se va fi coborit o clipg, intre cele dintii raze de lumina', asupra bronzului ce imith forma in care el, odata, s-a salasluit.

1916

CEL CE NU SE POATE ODIHNI : MIHAI VITEAZUV

In lume, deasupra si dedesupt, -sunt multe lucruri pe care nu le cunoastem", a zis cel mai mare din poetit lumii. Si nu o data intimplarile vietii aduc in minte aceste cuvinte grele de taina. Sunt trei sute cincisprezece ani de cind cel mai aprig la lupla si mai norocos la biruinta dintre voevozii nostri, Mihai vodd Viteazul, a pierit de arma soldatilor straini cari luptasera alaturi cu dinsul in tabára de la Turda. Trupul, batjocurit, alipit de hoituri, infatisat zile intregi cautaturilor pline de ura [...], s-a feamintat, necunoscut, in tärina cimpului de care asthzi este nedespartit. 0 inscriptie de insulta poftea, o bucata de vreme, pe trecator sa-si lase murdariile pe famäsitile, neiertate nici acolo, ale valahului. Iar capul lui, acel cap mindru si fioros cap, a fost furat de o femeie si de un credincios al voevodului ca sa' afle loc de ingropare Hugh' ramasitile parintelui lui, la Manastirea din Deal, deasupra Tirgovistei. De atunci mortul acela de la Turda nu se poate odihni. Ca vechiul Carol cel Mare, invocat veacuri intregi de oricine dorea linistea si ordinea, ca Frederic Barba Rosie, viu pentru aceia cari doreau sa inceap5 iara'si marile ispravi de vitejie, ca Matias Craiul si regele Eduard al

Angliei, ale cdror nume iubite erau legate de oricine rivnea cdtre dreptate, astfel Mihai strgbunul a fost necontenit legat de orice avint al nostru pentru dezrobirea neamului, catre adunarea laolaltAi legarea pentru totdeauna a farimelor trupului nostru national. Biruinta lui lumina dintr-un trecut tot mai depgrtat,i noi o vedeam intr-un tot mai apropiat viitor. De la cintecele invdtate la scoald ping la cel dintii fior spre fapta eroicg a tineretei, ping la cugetdrile temeinice ale bgrbatului, ale cetateanului cu privire la viitorul neamuluii ping la pdrerile de eau ale mosneagului cd el va trece de pe pdmint Med ca lucrul cel mare sa se fi intimplat, el a fost tovardsul nostru, generatie dupd generatie. Uneori cni-a zimbit de sperantä, alteori a incruntat asupra noastrg sprincenele lui grozave, totdeauna ni-a ardtat cu dreapta lui, pe care am fdeut-o de bronz, drumul cdtre sfintele noastre locuri, &atm moastele sfinte ale sale. chipul neasAmdnatului erou si al mucenicului celui mai glorios a fost, veacuri intregi, pe locurile unde luptase, domnise si singerase, singura mingiiere a robilor. Copilul de scoalg, opincarul valah despretuit, hulit si argtat cu degetul, se oprea ingindurat asupra paginii din cartea de istorie in limba strging in care era vorba de hotul Mihai care a venit si a adus foci pradg pe plaiurile ardelene umbrite ping atunci, fireste, de zina drep- WU. Ii simtea undeva vgzind, pindind, pregätindu-se. Popa de sat, socotit ca un simplu iobag al mosiei strgine, bietul dasegl dind putina lui invdtAturg prin suri gibordeie, se pierdeau uneori in mijlocul slujbei, in mijlocul lectiei, la gindul ca au fost vremuri mai bune, cind sabia romaneased ragaduia and lege si altd dreptate, stgraiul lor era indemnat sä aminteascg numele cel oprit, in pomelnicul sufletelor ori in povestea trecutului. diobosit, flamindul plugar, care tdia brazdg pentru hrana altora, vedea la capätul siintilor sale, cind sudori

53 de singe-i broboneau fruntea, un tovargs, ascuns stripi- nilor, care cu vechea lui sabie pätatà de singe tdia alàturi brazda lui, adinc5 brazdd, ca pentru veacuri, in care arunca din bielsug sAminta luptei, saminta mortii, sà- minta razburarii. j capul eel Mat cu barda dusmanului, chivotul acela sfint al celor mai maxi ginduri românesti, nu se suferea incunjurat de umeda cenusd putredd a mortilor. Ii arunca pdmintul, cum aruncg, se spune, ram5- sita acelora cari au de fiicut o m5rturisire, de cerut o pedeaps5, de sävirsit pe lume o rAsplgtire. Iesea din mormintul voievozilor ca sA-1 vedem, ca sà ni aducem aminte de dinsul si pare c'd in acele adincimi grozave ale ochilor se aprindeau lumini, ca de dorinta de a ne vedea si el pe noi, de a ne chibzuii cint5ri, de a-si da sama ce suntem in stare a face. Cind, pe la 1840, s-au facut 1ucr5ri la Dealu, tidva de fildes lucie, avind urmele rou5i de singe, a ras5rit deasupra p5mintului mormintelor, tocmai in clipa cind se zWatea o constiintä de nemulcamire si de avint in sufletele tuturora, cind toti simteau nevoia libertatii si a uniril, cind cele dintii glasuri binecuvintate ale poetilor se ridicau spre ideal. $1 mortul cel mare a vräjit pinä la el pe un biet domn de vasalitate, pe Gheorghe Bibescu, care din porunca lui a pus pe umeri hlamida si a infipt pe capul sdu frumos cusma triumfurilor ardelene. De atunci el a stat in razele soarelui, &Mind pared sä prindá cit mai malt din viata lor. Cine dintre noi nu 1-a vázuti n-a simtit in el fiorul sufletului sal ? Odatä nu voi uita ziva aceea la un parastas pentru dinsul, capul Mfg odihra a trecut, pe o bucatà de purpurk intre ostasi. i ofiterul care comanda a avut viziunea unui domn viu, unui domn adevärat, unui domn poruncitori. scotind sabia din teacA, a poruncit oame- nifor sai onor la rage", iar trimbitile sunau de gloria viitorului.

Am voit, dintr-un superior simt de pietate, sa-i saparn un mormint. Neodihna lui obosea inactivitatea noastra. Ministrul de razboi, N. Filipescu, a dat citeva mid de lei, si talentul sculptorului Storck a facut un splendid mau- soleu de marn-iura, intru toate dupa vechea datina, purtind pe margini insemnarea tuturor luptelor lui si la mijloc asigurarea ca el sta aici asteptind indeplinirea scripturilor". Candelabrul de bronz astepta numai sa se aprinda lumina intr-insul. Dar alta lumina se cerea : lumina crucla care nimiceste sate si orase, care mistuie ceea ce a fost pentru ceea ce trebuie sä fie. De atitea oH s-a hotarit ziva punerii in mormint, care trebuia sa fie solemna, si de atitea oH ceva neprevazut a stat la mijloc, si nu s-a putut. 0 data campania din1913, oH consideratii pentru alianta care dilinuia Inca., pe urma doliul pentru moartea celui dintii rege, in sfirsit, doi ani intregi, asteptarea ceasului nostru, a ceasului sau. Cad El nu voia linistea, nu voia odihna, nu voia uitarea poruncii sale. $i azi, s-au implinit scripturile. In Manastirea Dealu- lui asteapta cineva. Acela cdruia ii trebuie ca sa doarma in mormintul ski incoronarea in acel loc,in fata sa, a celui dintii rege al romanilor.

1916 (If)

MOARTEA LUI FRANCISC-IOSIF

In mijlocul salbatecului vuiet de arme care de doi ani innebuneste lumea si pe care 1-a provocat el, cedin- du-si tremurata iscalitura de batrin sub manifestul infam al contelui Tisza, se stinge acela care parea ea' nu poate

55 muri fiindca nu s-a implinit inch' numarul nenorocirilor, al plagilor ce trebuiau sa curd asupra capului sau, Fran- cisc-Iosif. Triste raze de soare rasfrinte in baltile de singe ale milioanelor jertfite se joaaa pe fruntea lui despoiata si in locul plinsului duios pentru cei morti se ridica din patru colturi ale pamintului bocetulmultimi- nesfirsite de vaduve si de orfani, dar pentru a-1 bias- tarna. Noi n-o vom face. N-o vom face, noi, crestinii, in mornentul cind vane Olteniei sunt pline de soldatii luii ai tovarasului in- coronat de care 1-au legat grele lanturi de infringere in momentul cind satele minunatelor tinuturi ard, cind mini brutale de ostas strain, flamindi libidinos darima usile bordeilor pentru a aduce despoierea saracieii rusinarea femeilor innebunite de groaza, in mornentul cind in inimile .fiecaruia dintre noi sila izbinditoare sapa rani prin care viata noastra intreaga pare ca se duce. Nu-1 vom blastama pe batrin". Nu vom dori ca mormintul lui sa aiba aceeasi soarta ca ale sfintilor nostri domni, batuti, dupa sutele de ani ai odihnei lorliniptite, de ghiulelele barbarilor turbati cari oarta tot inainte, in vechea Valahie austriaca", Steagul negrui galben al celei mai fatarnice tiranii. Nu vom cere rasplatiri dumnezeiesti ca toatä neomenia si profanarea pe care o suferim sa se prefacd in furtuna care sa arunce in vint cenusa lui si a stramosilor lui. Ne vom opri thcuti inaintea acestui sicriu pe care-1 apara uriasa fantasma a Fatalitatii. El n-a vrut tot ce s-a facut sub dinsuli printr-insul. Nu era nascut ca sa voiasca aceasta sau altceva. Tinar aruncat de soarta pe un tron zguduit de revolatie, el a fost totdeauna jucaria puterilor care-1 inaltasera numai pentru a-1chinui.Proclamatintrespinzuratorile revolutionarilor unguri, el a prezidat ca rege al Ungariei atitea alte spinzuratori. Pazit de rusii de la 1848 impotriva

56 popoarelor sale rebele, el a lovit de doug ori in Rusia eareia-i datora existenta statului sau insui. Sah at de romilnii din Ardeal, el a lásat ca impotriva lor s5 se indeplineasc5 toate actele unei dezmatate tiranii [...1. Stia asa tie putin din toate acestea, din orice nu era buna lui viat5 pliicutà de burghez blajin din Viena ! Dar, si cind voia mai mult sà se ascunda de orice datorie pentru a gusta aceste pláceri modeste, Fatalitatea rasgrea si in fata omului, dupa ce-si bätuse joc de onoarea suve- ranului. Ea iiarunea inainte cadavrele celor mai de aproate ai lui : fratele executat in Mexico, fiul cu teasta zdrobita la bete, sotia pribeaga injunghiatà Ia Svitera, mostenitorul doborit de gloante in Bosnia furat5. In jurul lui omor si nebunie. El stergea singele ce-i tisnise pe hain5 si se ruga de o indurare care nu i-a fost ingkluit5 ni- ciodat5. Un urias ar fi fost frint fiindca ar fi luptat ;el s-a plecat la toate si a trait astfel optzeci si sase de ani. IivainmormintaWilhelm, imp5ratulgerman, si cu dinsul va ingropa insusi viitorul Austriei. Iar a- supra mormintului aceluia earuia nimic nu i-a fost crutat", cezarul hunic va v5rsa, dupà datina strAmosilor pagini,singele milioanelor pe care se ateste Inca sd le injunghie.

1916

DOI OAMENI DIN VREMEA MAI VECHE (GENERALUL BENGESCU-DABIJA SI PROF. I. RALET)

A murit la Bucuresti generalul la pensie Bengescu- Dahlia. Dind vestea, ziarele au ad5ugit si note biografice

57 gibibliografice, care erau absolut de nevbie. Fiindcg lumea uitase cà raiposatul ofiter a tinut pe vremuri condeiul, cd a fost colaborator al Convorbirilor, cd a primit aplauzele teatruluii cg a trecut cu laude prin critica ziarelor. Caci el a scris Pigmalion. Pigmalion ? 0 poveste clasicg din Télémaquej. Didona lui Virgil, Tirul si Cartagena, Orientul Vara Flaubert si Salammbô. 0 clasicg rinduialg in actiune, un sever si maiestos vers dupg Racine. 0 recegimindrg mo- raid. Constiinta cg s-a fácut greu un lucru trainic. Greuta- tea era neaggduitg ; luni, poate ani trebuie pentru asemenea osteneli. Multä trudg pentru o clipg de succes. Onestitate si respect de artd.tiintai constiintà 2 $iacum Teatrul National reprezintgimprovizatiile aventurierilor artei, a cgror ignorantg e in stare a spurca orice subiect,i lumea aplaudg... Un progres. $1cind a venit vestea mortii generalului, se inmor- minta la Iasi profesorul I.Ralet. Un boier mare färg mosii. 0 crestere aleasä Mfg nici o pretentie. Mari leggturi sociale fàrà nici o-ambitie politicg. 0 stiintgi un talent farg nici o reclarng. $ifiindc a predat matematicile iubitelui,mi-I amintese spunind acum vreo treizeci de ani incapabilului in materia sa care eram : Nu stii ? Nu stiu nici eu... Sá incercgm impreung... Deci bungtate in loc de pedagogie. $ierau la ingropare, intre cei putini, tot mai putini ping la mormint caci avea multi prieteni mosii fgrg boierie, pretentii fgra crestere la oameni cari ieseau cu tigara in gurg inaintea unui sicriu, ambitii politice

IAveMurtle lui Telemac de Fénelon. 9 George Bengescu-Dabija (1844-1916) este 9i autorta libre- tului operetei Olteanca de Ed. Caudella 9i G. Otremba.

58 fara nici o legatura sociala, reclamagii Med talent si stiinta si multi profesori *cu stearpa pedagogie Med un pic de bunatate. $i aici un progres.

1916 (IV)

ZIUA LU1 (A LUI MIHAI VITEAZUL)

Pentru intiia oara de cind cautam in trecut dovada ca se poate indeplini cel mai firesc ideal al neamului nostru, 1-am uitat de ziva lui. An de an, hramul sfintilor arhangheli ne indrepta gindurile catre dinsul. Daca aceasta pomenire nu se facea cu acea larga participare a lumii intregi, indemnata si luminata de o presä in adevar nationala, credinciosii cultului biruintilor si dreptelor lui cuceriri ii inchinau cu pietate aceasta zi de amintiri glorioase si de sacre sperante. Sus la Mihai Voda, in biserica straveche pe care el o innoise, se celebra slujba de vesnica pornenire a celui care pentru aceasta a fault destul. Tineretul, mult-putin, lua parte la liturghia savirsita de un cleric foarte cult si cu aspect impunator. Se rostea cuvintarea indatinata de un delegat al Li- gei culturale, al carii steag arnintea o neapärata datorie luptätoare de mini, si uneori luptatorul era chiar profesorul de alaturi 1,-unde se pastrau comorile scrise ale trecutului, si, fiind el un roman de peste hotare, un bucovinean, cuvintele lui, de o asa de apasata si sonora i Dim. Ottciul.

59 energie, aveau un deosebit rasunet in inimi. La statuia de bronz atirna o cununa notia, legata cu tricolorul in- tregirilor asteptate. Si deasupra Tirgovistei detronate, in lacasul stramosilor celui amintit in aceasta zi, linga ramasitile eroului pe care le-am vazut salutate cu onoruri regale de armata care a mostenit cinstea biruintilor, se inaltau rugacluni pentru odihna aceluia, dar si pentru fericita indeplinire de noi insine a aceleiasi misiuni. Ieri biserica bucuresteana a ramas fara alt public 1 decit al arhimandritului Scriban, ramas cine stie cum si de ce ;acolo si Dimitrie Onciul, care nu-si putea parasi paza Arhivelor. Dar clericul n-a putut sluji, si gura dascalului de istoria rornanilor a ramas muta. Iar la Dealu, in necropola neamului domnesc de pe vremuri, nu mai era nici slujba si nici cela pentru care obiceiul cerea sa se faca. Intocmai ea i acum trei sute de ani, el era un invins, un invins din nou, in sufletul sau trecut asupra urmasilor, si, intocmai ca atunci, el -ratacea intre straini, pe acelasi drum al dreptatii pe care calca in ziva cind pornise pentru a cere razbunarea sa cuvenita de la Rudolf imparatul. In aceasta tacere nu e insa o renuntare. 0 dovedesc cele trei sute de mil de oarneni cari sunt inca sub steag, dupà ce tovarasii lor au cazut prada mortii si a robiei. 0 dovedesc biruintile kr de ieri si indatorirea pe care ele au impus-o lumii, oricare ar fi terminul cind ea va trebui sa li-o plateasca. 0 dovedesc prieteniile nepretuite pe care ni le-a dat jertfa kr si care au facut din cauza romaneasca o cauza a omenirii.

1 Bueure§tiul era sub ocupatie germang.

60 Sio dovedesc mai ales sufletele care in aceste suferinte riumai puteau scapete energia pe care el insusi o cistigase prin doua sute de ani de robie a neamului ski !

19/7

ANTON NAUM

A inchis ochii la virsta de optzeci si opt de ani, dupa o scurta l5oalà, ca o izbavire, Anton Naum. A fost cel mai blind om pe care-I cuprindea Iasul acesta de care era legat cu- toate fibrele sufletului sau de o delicateta incornparabila. Daca poezia ar fi creat insasi un orn care sa-i fie inchinat numai ei, si Inca el n-ar fi putut sa fie mai senin, mai lipsit de orice triviali- tali inerente trupului omenesc, mai bun cu altiii mai impacat cu sine decit acela care s-a dus acuma. A facut versuri frurnoase, de o clasica liniste, din care se desfac miresmele unor vremi mai bune decit a noastra. A imbracat in vesminte de krigrijita forma clasica legende medievale care la altii rid cu viclenie, iar la el zimbesc abia, cit ingaduie decorul de la care purtarea lui ca scriitor nu se putea departa. 5i in anii din urma acest spirit pe care natura n-a vrut sa-1 umileascd, ci 1-a pastrat vioi si elegant in trup, intreg si suptire la minte pind in ceasul cind i-a placut sa puie capat trecerii lui aici jos, si-a gasit multamirea suprema in jocul armonios al silabelor care irribracau inchipuiri curate. Nu-1 asamanan-i cu alti poeti. El insusi era o intrupare a poeziei. Se petrecuse intre dinsul isingurul obiect al evlavioasei lui iubiri acea confundare deplinä care

irnpiedecg a se despgrti un preot cu fierbinte rivng de zeul cgruia i se inching. Vieii i-a cerut un singur lucru : sà tacg in jurul lui. $i, cu adevgrat, ideal de tgcutd a fost atmosfera in care trei sferturi de veac, un secol intreg aproape, el s-a inchis, s-a izolat. Cind nenorocirea patriei i-a tulburat aceastd sacrg liniste, a fugit la targ, unde divinitgtile cimpului Ii pg- zeau batrinetele. $i aici 1-a cgutat insä amenintarea su- premg, grija pribegiei : intors in Iasi, n-a mai putut rezista si a urmgrit linistea acolo unde toatg rilutatea pgmintului nu i-o poate strica. $i,acum, cind bgtrinul alb se duce inapoi la tall, unde s-a cerut, nu e om din cei cari 1-au cunoscut care sl nu-1 intovärgseascg, nu cu durerile obisnuite la cgpg- tiiul mortilor cari s-au frdmintat cu viatai s-au tgvglit In ea, ci cu un fel de prevestire cg undeva este totusi o lume altfel decit a noastrg, de vreme ce de acolo unul ca dinsul a putut veni 1.

1917

CEI DOI GOLE$TI

0 instiintare prin gazete cheamg azi la parastasul pentru odihna sufletelor locotenentului Nicolae A. Golescu, din regimentul 54 infanterie,i lui Dimitrie A. Golescu,

1Junimistul Anton Naum (1829-1917), membru alAcade- miei Romane, a publicat versuri de o corectitudine rece (Versurt, 1890 ;Povestea vutpei, epopee eroic-comica, 1903). Profesor de literature franceM la Universitatea din Ia0, e autorul unor talmiiciri din poezia francea (Traduceri, 1875).

62 voluntar in regimentul 70 infanterie, morti pe cimpul de onoare". Nicilieri nu s-a vorbit despre c5derea lor : cum, cind, in ce imprejufari.i acum aceastà veste din partea familiei face cunoscut cä fiii lui Alexandru Golescu 1 au murit pentru ap5rarea pamintului romanesc ipentru dobindirea sfintelor noastre drepturi. Amindoi : ofiterul de rezervg cai acela care n-avea alt5 datorie de a lupta pind la suprema jertf5 decit numele s'aui singele &au, boierul voluntar, soldatul. Ce mare lucru ei singele acesta care, din veac in veac, pinä ce ultima lui picgturg s-a vgrsat pentru aceeasi cauz5 pentru care au pierit stfamosii, cere aceleasi fapte, cäutind pe orn oriunde se aflá, intre ostasli de chemare, intre voinicii pregatiti pentru luptd sau in oHce colt linistit al societalii civile, pentru a-i impune sfortarea care este ins5si ratiunea de a fi a familiei, motivul superior pentru care printre nenorocirii dezastre numele ei se pästreazA ca o asigurare c5, oHce ar fi, se vor g5si oameni caH sä lupte pentru o cauzä asa cum era odinioarä datina de a se lupta ! j e asa de imperioasà, de nebiruita aceasta chemare, incit acel ce hlearga sub steaguri nu mai pare a fi omul blind, rezervat, rece, pe care 1-ai cunoscut, ci insusi acel neinduplecat suflet al neamului, care a simtit ceasul jertfelor nou'ai sung din nou, vijelios, asupra steagurilor pe care le mina tot inainte pin'a la indeplinirea ursitelor ! Era in 1546. Bunicul lui Mihai Viteazul, Radu Paisie, avuse sa infrunte o grea primejdie. Cazusera asupra lui, cu un pretendent, Laion, domnisor" de aventura, pribegi din Ardeal cu sprijin unguresc, pentru a-i fArima scaunul de calugar ajuns din nou la voinicie de voievod. Vr5jmasul biruij tabgra toatà, cu vistieria domneasc5, 1 Alexanciru G.Golescu-Artipila(1819-1881) unul dintre conduatoril revolutiei de la 1848 din Tara Romaneased.

63 ajunse in minile haiducilor de peste munte, care-I spri- jineau. Atunci Radu Clucerul din Golesti se puse in fruntea apararii 0 scapa agonisita tarii de prada strainului. Cind a fost intiia lupta cu Stroe pribeagul, spune voda Radu, daruind bunului sail ostas satele Poienari, Cheiani si Capatineni, si ne-a biruit pre noi Stroe, si frinse oastea, si se imprastiara toti si toti fugira, si parasira vistieria domniei-mele, si aceia incepura a jacui vistieria domniei- mele si razbira caratele, iar Radul vistierul el n-a parasit vistieria domniel-rnele, ci o izbavi cu voinicia lui si indrepta carutele si duse vistieria toata la dornnia-mea in turnul de la Nicopole." Trecurd douazeci de ani si mai bine. Din neamul lui Radu se ridicara doi tineri boieri, cari stiau bine de ce s-au nascut pe lume, unde e prilej de petrecere, de lenevie si lipsa de suflet pentru altii. Voievodul lor, Alexan- dru voda, ducea o lupta in Moldova, cu turcii si impotriva unui eroic domn crestin 0 roman care Maltase flamura libertatii. Drept sau nedrept, era razboiul Orli, si steagul celalalt era steagul domnului lor. Si Ivascu Golescu, Albu Golescu Iuptara de sirg, sub dinsul. La Vieros, linga leaganul vechi al neamului lor, In vechea biserica umeda 0. neagra din manästirea ce se darima, cu casele pustii si cismelele stinchite, din care ca sculpturile mäiestre, lespedea de mormint a lui Albu 11 infatiseaz5 murind pentru credinta : cusma e pusii dirz pe capul cel mindru, si pe umerii asupra carora moartea va lovi, flutura ca o hlamida mantia furtunoaselor sale zile de lupta. Si, pe cind Ivascu mergea in Ardeal sa aduca de acolo pe vornicul Dumbrava, tradatorul fata de domnie acel Ivascu caruia-i era scris sa moara in slujba domneasca siel, Bind ingropat aici in Moldova, straina lui Alexandru voda, scapat de la moarte prin vitejia celor doi frati, scrie astfei despre isprava lor, in- chinincl aspri din vama de la Rucr pentru odihna lui Albu : Atunci am vazut domnia-mea dragostea boierilor

64 si a vitejior domniei-mele. $i apoi mare dragoste am vázut de la cinstit dregalorul domniei-mele, cel mai sus scris jupin Ivasco vel vornic si de fratele lui,cinstit dregAtorul domniei-mele jupin Albul, clucerul cel mare, ce nici unul n-a f5cut ca dinsii, fiind foarte bucurosi a-si pune ei capetele lor pentru capul domniei-mele... $1 dac5 nu s-ar fi invirtejit ei atunci... de au ap5rat capul domniei- mele, apoi insusi capul domniei-mele ar fi cazut. $i, cu acel prilej, cinstit, dregkorul domniei-mele jupin Ivasco vornicul cel mare si-a l'asat acolo capul, la vadul ce se zice Rimna, ling'a satul Jilistea, pentru capul domniei- mele, precum singur Dumnezeu martor este si adevereaz5." $i, veac de veac, neamul lui Radu, lui Ivascu si lui Albu nu s-au 15sat de la datoria lor, fruntasi intre boieri, cari apArau pe dornn färg a-1 lingusi si-i dddeau sfat bun fard a trage folos pentru sine. Oameni de mimed si de jertf5, cu ochii la steag, dup5 datina pärintilor si a sträbunilor, p5strind viata lor ca armele insesi thsate mostenire numai pentru a lucra cu dinsele pe aceeasi cale pentru acelasi scop. Lauda de sine li era stedin5, fiindc5 se laudà de ce-a fäcut numai acela care simte c'd ar fi putut face si altfel. Apoi, cind n-au mai fost razboaie, Golestii cei noi cautaed aiurea cimp de osteneli pentru tarà. $i, cind Ior- dachi culegea comoara de cuvinte a limbii românesti, pri- easith si despretuith, in folosul limbii mindre a grecilor cotropitori, i se p5rea c5 stringe de pe un loc de luptä uitat de toti steagurile pe care nimeni nu le mai saluth, iar, chemind prin scoalii la viath nou5 pe thranii ajunsi robi ai oric5rui venetic, frate-s5u Dinu, thuddtorul cu lacrimi al izbinzilor civilizatiei apusene, si-i inchipuia in striimosii lor cari luptaserà si ei cu striimosii lui la Fin- tina Tiganului si la Jiliste si in urmasii lor cari si ei se vor intoarce a fi cu aceeasi cinste ostasi.

5 Oamenl cari au fost, vol. II 65

Cum iarasi cu aceea5i credinta cei trei Golesti de la 1848, odraslele kr, vedeau in noul tricolor invierea fla- murii de atuncea. Iar chid ceasul cererii celei marl de dreptate a neamului lor a sunat, din Vierosul in ruine, din bisericuta de la Golesti, din mängstirea moldoveneascii primitoare de oasele pribeagului, de pretutindeni au alergat umbrele nesätioase de jertra,si feciorii lui Alexandru Golescu s-au dus cei dintii unde se arAta dragostea boierilor si a vitejilor" pentru Ora si rege, fiindcä erau foarte bucurosi a-si pune ei capetele lor"...

1917

T. MAIORESCU

Se anunta moartea la Bucuresti, dupil o scurtà sufe- rint5, a lui T. Maiorescu. De cincizeci de ani si mai bine numele lui a fost amestecat in viata intreagg a %aril. Profesor de o mare si elegantà elocventa, orator parlamentar neintrecut in subliniarea fing a intentiilor sale si capabil in acelasi timp de a da cea mai impresionantà expresie ideilor ce- kr mai inalte, dacA nu si unor puternice sentimente pe care a tinut sa nu le aibk ca hind contrare conceptiei ce-si fäcea despre omul public scriitor corect si limpede in rostirea unor p5reri de bun-simt cu scumpátate cintii- rite, el va làsa in mintea tuturora o icoanA de om mai mult decit amintirea unei opere. De fapt la aceasta a si lucrat el viata intreagg, observindu-se, indreptindu-se, preggtindu-se, dind un sens fieciiruiagest sifiedirii

66 silabe, pentru ca SO apara asa cum teoria lui, cu influcnte din vremurile olimpiene ale lui Goethe, ii spusese ca trebuie sa fie omul. Niciodata un roman n-a atiut sa dea o expresie individuala mai perfecta rezultatului simplu al imprejurarilor pe care el venea numai sa-1 constate ai sa-1 drapeze in nobila sa personalitate. A inceput In vremuri cind murea un ideal idealul vechilor ardeleni si ispraveate in alte vremuri, cind un nou ideal rasare, acela pe care-I desfacem azi din fapta noastra ince neispravita. El s-a tinut la o parte ai de unul, ai de altul. De agonia celui dintii a ris, de primele miacari de viata ale celui din urrna nu s-a incalzit. Faldurii tunicii clasice nu trebuiau sa se desfaca in aceste dureri ai nadejdi ale pamintului. Ce era sub masca euprepiei" ,lui antice ? Dar el n-a vrut sa spuie niciodata, ai chiar cine a strecurat o privire ca sa vadd miacarile ascunse ale muachior n-are dreptul s-o spuie. Pentru ca te-ai cobori indata de la rezultatul perfect al artei supreme cine atie la ce. Cald ai frig nu i-a fost nirnanui linga dinsul. A trecut printre oameni, intrebuintindu-i, de multe ori, despretuin- du-i in taina totdeauna. El insuai trebuie sd-ai fi fost indiferent aiesi. N-ajungi a te iubi putintel decit de mile ta, dupa ce amar te-ai tinurt de rau si te-al pedepsit cu asprirne. Ajungi astfel de afli aurul care s-a topit in tot acest foc al vietii tale : fie si numai un graunte pierdut in atita cenuaa zadarnica a lucrurilor care au ars. La o adinca batrineta, acela eati tu insuti. Atita numai. $i ajungi a te respecta pentru tot ce ai jertfit, ai distrus cu oricita suferinta pentru ca aceasta sa ramiie. Cu cit atie lurnea mai putin ce straluceate acolo in fund, cu atita ti-e mai drag unicul tezaur pe care ti 1-ai lamurit.

1 Euprepie inalta %inutà (grec.).

5* 67

El era prea in afara de sine insusi, de personalitatea sa chiar, pentru aceasta bucurie. Ii interesa, nu ce poate da topirea in focul tuturor sentimentelor, ci nurnai artistica prezintare a elementelor insesi pe care nu simtea nevoia sa le preschimbe pentru a le inalta. A cioplit asa de frumos carbuncle omenesc comun, incit nu s-a gindit railcar ca in adincurile unde fierb puterile creatoare se poate face din el un diamant care cristalizeaza o data cu aparitia sainslsi. A-ti[...]ajuta patria, a sprijini cultura neamului, sfinte acte prea estetice pentru ca un suflet ca al lui sa fi refuzat a le face si sä fi fost in stare a le face eau. Ce zile marl a dat el elocventei romane, privind inainte, nu o adunare de multime, nu o frimintare de razboi, nu un valmasag de munca, nu o fantoma de viitor, ci friza impecabila in care desfasura un alt moment al existentei sale !i la ce importante acte a luat parte adaugindu-si-le ! Tratatul din Bucuresti era pentru el, nu solutia definitiva a unei probleme care i s-ar fi frimintat mult timp in minte, nici punctul de plecare al unei politice risarite din propria lui cugetare. In fondul ca si in clau- zele lui ii era indiferent, cum indiferente-i vor fi fost aclamatiile cu care 1-am primit noi, multamindu-i pentru izbinda. Era un basorelief frumosi, privindu-i de departe efectul, s-a departat multilmit de dinsul. Asa trebuia sa-1 faca, orice s-ar fi cuprins in el. Niciodata cu mai multa decenta euritmica nu s-a facut un pas &are o mai mare catastrofa. Dar ce are a face directia ! A murit in haosul celor mai desfrinate pasiuni. Ce credea el, oaspetele ping in ultimul moment al Germaniei care-I crease aproape ? Unii ziceau ca voia conducerea pentru a da alt rizboi sau, mai ales, pentru a-1 impiedeca pe acesta. Se poate. Dar inainte de toate el cauta, dup5 triumful silu, fondul pentru o moarte care sa nu aibii agonie.

$1 raminind in Bucuresti, dar fait un amestec vizibil in tot ce s-a petrecut acolo, trebuie sa spunem cä a relish. si-a salvat opera, singura si marea opera :iluzia superba ce voia sa deie despre sine insusi.

1917

LA MORMINTUL LUI LA FAYETTE

Aniversara independentei americane a fost serbatk nu numai cu o deosebita pompa, in Franta si Italia, dar si cu participarea entuziasta a miilor de oameni din toate stratele societatii, cari s-au grabit sa arate cit de adinca li e recunostinta pentru nobilainterventie in favoarea dreptului a marii republice. La Paris, serbarea americana" a avut ea moment mai inaltator pelerinagiul facut de o imensa multime la mormintul lui La Fayette, conducatorul de capetenie al acelei cete de tineri francezi din nobilime, cari s-au dus, acum o arta si mai bine de ani, sa lupte acolo, peste ocean, pentru triumful libertatii. Mormintul era de multa vreme uitat. Cine sä se gindeasca ieri, cind alte probleme framintau lumea, la acela care totusi, de atitea ori, in viata politica a tarn sale a jucat rolul cel mare, a fost aclamat cu frenetica pasiune, a fost ridicat pe umeri, a fost pus sa vorbeasca din balcon, in umbra tricolorului, multimilor revolutionare ? Deed oamenii cari au intemeiat o tara, daca aceia de la cari pleaca asezamintele ei cele mai puternice, daca marii prefacatori prin rnunca si lupta se uita mai greu, ce ramine din uriasa si trecatoarea fierbere a iubirii poporului ? In hirtiile familiei, scrisori ingalbenite de pe care se Serge seri-

69 soarea vechilor protestAri de devotament, portrete pe care lumina soarelui le soarbe in fiecare zii,la locul de odihng al celui asa de mult aclamat, cenusa florior care s-au uscat de mult. Poate si de aceea cei cgrora li place de nävalasi zgornotul maselor nu sunt niciodatä satui sä se imbete de dinsele ! La Fayette a fost amestecat in toate miscgrile populare ce s-au petrecut in Franta de la 1789 incoace. Cu peruca lui blondg, stingaciul marchiz pe care Maria Antoaneta, zglobia reging cu soarta cumplitg, ii lua in ris, a condus convoiul sglbatec al gloatelor pariziene care veneau la Versailles sa cearg pine"i, dacg interventia lui a impedecat mgcelul familiei regale, ea a inthrit ho- tärirea rnultimii de a duce in capitalg, ca prizonieri ai plebei, pe aceia inaintea cdrora ping atunci toath lumea se plecase. Dacg nusi-aputut mentinea rolul fiMd prea delicat pentru aceasta in mijlocul furioaselor pre- faceri singeroase in care s-a incurcat apoi o revolutie ce nu voia sa-si mai cunoascg vreun stapin, dupg linistirea lucrurior, cind, sub Bourbonii intorsi, partidul mai inaintat se gindea numari la libertäti publice, la o erg de con- stitutionalism romantici la pasnicul tricolor al unei republice Hied singe, nu se putea lupta contra vechiului regim farg" ca numele lui sg se irnpuie de la sine apgra- torilor populari ai crezului liberal. Cu dinsul se va putea face revolutia, fara dinsul, nu. Era ca o dating, de care nu se atingea nimeni. Alergau dupg el,11 descopereau unde se ggseste, 11 ingltau la tribung, ii aburcau pe balcon, intindeau steagul la spatele lui, deasupra capului, si articolul din program, zadarnic, dar neapgrat, era indeplinit. Asa se apucase,si-1aclamau i aceia cari stiau Ca miscarea poate izbutii farg aceasta, intocmai cum, la noi, atita lume merge pe secetg, desi se stie cum se produce ploaia, dupg moastele bulgarului de acuma o sutg de ani care e sfintul Joan de la Basarabov, adus in Bucuresti.

Apoi, cindva, in circumstante obscure, omul a murit foarte bgtrin.1 Traditionala figurg incununatii cu par alb nu s-a mai ivit la cea mai apropiatà rgscoalg.i lumea a vgzut cg se rgstoarnd un troni filrg dinsul. In cimltirul de la Picpus, piatra care-1 acopere n-a prima prea multe flori in mai bine de juingtate de veac. Fiacuma gradinita mortilor a fost ngpgditg de atita multime de oameni cum nu se mai vgzuse ping atunci. Francezi din cei cari-si aduceau aminte doar de un nume frumos ggsit de mult in cartea de istorieI necesar la examen", soldati intorsi de pe frontul unde se dä o luptii pe care perucile nobile n-au gicit-o niciodatg, cind asa de elegant adversarii se pofteau unul pe altul sg tragg cel dintii, oameni cu totul strgini pe cari Parisul Ii vedea pentru intiiai datg, ostaii ei, in alte uniforme, absolut necunoscute prin aceste locuri. Ei veneau sg intoarcg vizita pe care La Fayette o fgcuse Americei acum o sutg cincizeci de ani, si spiritul din el era acum, in 1917, spiritul pe care-1 avuse el atunci, in 1779. Ciudatg log'cg rasplatitoare a irnprejurgrilor care par oarbe pentru ca rnerg doar mai drept decit noi, trecind necontenit peste cararile noastie intortocheate ! Toate baricadele, toate detrongrile si proclamgrile ce s-au succedat in Franta de la 1789 ping astgzi n-au putut saaducg ziva marelui omagiu pentru acest mormint pgrgsit. Orice se plgteste de contemporanii insii nu rämine ca o datorie vesnic deschisg $ i in continua crestere, chiar dacg nu se vorbeste de dinsa, fata de urrnasi. Conturi incheiate !Mortul nu mai poate cere nimic. Politica de interese si politica de vanitate lichideazg lard sg lase ceva in urmä. Dar, cind, farg nici un calculi farg nici o ambitie personald, cineva jertfeste tot : iinite, carierg, viatg, pentru a se duce acolo unde nu-I cheamii nimic decit constiinta Naseut in 1757, La Fayette a murit in virstd de 77 de ani.

unei datoriii licgrirea unui ideal, atunci c5r5rile nectil- cate, care se acop5r de buruianA, vor fi cindva calea tri- uinfalii a pelerinagiior.

1917

MOARTEA GENERALULUI DRAGALINA

Generalul care a apárat cu mintea lui de cugefator, cu energia lui de soldati cu calda lUj inima de brulà- teen Oltenia, nu mai este. In durerile ridnilor sale, ciuntit de un brat, el si-a dat nobilul suflet lui Dumnezeu, in dreptatea earuia fat5 de neamurile bunei nenorocite ca al lui a crezut. AstAzi Bucurestii vgd trecind convolul aceluia care in zvonul usuratec de ieri al marelui oras era unul din muncitorii cei mai harnici si mai bucurosi pentru binele patrieii pentru izbAvirea neamului. Cu pietate .fiecare va privi ultimul lui drum intre noi. CiAci lacrAmile, le-am isprdvit. Dar mine, dud Banatul lui pt'uintesc va fi came din trupul RomAniei biruitoare, cind colo departe-n Caren- sebes va flutura steagul sub care el si-a Varsat singele, vom ridica pe locul unde el a fost craruit neamului statuie de bronz intru pomenirea curatei figuri de erou care se ascunde acurn vederior noastre.

1917

I. TANOVICEANU

E curios ca, in Moldova plina de familii marl care pastreaza mui mii de documente, a trebuit sa vie un olteani un advocat, pentru a face, cu o sthruinta de fieri cu o dragoste calda, istoria familiilor boieresti ale vechiului principat. Opera aceasta de o viata intreaga a luat-o asupra-si I. Tanoviceanu Inca din acci ani cind era profesor la Facultatea de drept din Iasi si a continuat-o intrucitva sidupa ce a schimbat catedra sa cu una din Bucuresti, unde insä n-a urmat astfel de studii pe noul teren ce i se deschidea inainte. Cind, acum vreo treizeci de ani, s-a intemeiat o societate de profesorii alte persoane, Societatea stiintificai literal-à, care s-a hotarit sa publice o Arhimi, al carii titlu german a fost gasit, mi se pare, de filologul Tiktin, Tanoviceanu a facut sa apara acolo cele dintii studii ate lui, sprijinite pe hirtii din cartoa- nele familiei Frajescu. Erau scrise placut, infatisau lucruri interesantei, mai ales, dadeau in atitea puncte o informatie cu totul nouai, in amanunte chiar,signed. Pe urma lucrari de ale lui au aparut si aiurea, chiar si in Analele Academiei Rorane, caci pe temeiul acestor intii lucrari el fusese ales membru corespondent al institutiei. De la un timp, el incerca a trece la tratarea problemelor de istorie. Aici insii lipsa unci culturi generale se filcu simtita : rezultatele erau mai putin noii judecata n-avea acea siguranth care se desfacea din iubitele lui cercethri genealogice. Fire foarte sensibila, el inter- preta deseori cel mai mic cuvint de critica din partea tovarasilor sili de ocupatie ea un atac personal si se grilbi sá raspundil in acel ton vehement care nu poate decit sa provoace polemici regretabile, mai ales in ce priveste putinta de lucru impreuna la un popor cu asa de putine forte ea al nostru. 1mi aduc aminte ca a tipa-

73 nit odath o intreagri brosurii de pasiune pe care o pot judcca nedreaptä. Dar de aceasta nu poate fi vorba aici si acuma. In ultimit ani, profesorul de drept penal si-a publicat lectiile, pe care oamenii competenti le socot ca avind o mare valoare. Meat cd n-a apucatsiiorinduiascd hirtiile sale, care erau cum am constatat cu un alt prilej putin in dezordine sica" n-a dat mAcar, ca eaposatul boier munteantefan Greceanu, o lucrare de total, cuprinzind rezultatele lungilor sale cercethri ! Ydra säfiputut avea precizarea neimitabild si informatia uimitor de bogath a studiilor d-lui Sever de Zotta, o astfel de carte, rinduità poate in forma de dictionariu genealogic, ni-ar fifost de mare folos tuturora. Dar Tanoviceanu, ca penalist", prefera s'àindrepte, in loc s'd previe. Cel mai chemat s'dse intereseze de soarta acestui Igsiimint e d-1 Zotta, el insusi. Stirile de acolo, din arhive uneori neaccesibile astiizi, ar intregi propria sa recolth de informatii. 1

1917

I. MANLIU

Acurn citevazilea eaposat aiciinginerul Manliu, rapus de tifosul exantematic. El se odihnea acuma in

, loan Tanoviceanu(1858-1917)a publicat 1ucr5x1 de drept, cereetdri istorice, blografil ale cronicarilor. Criticat de N. l'orga, a aspuns vehement prin browra Apuctiturt vecht ale nouet f Coti istorice. N. lorga et comp. (1905).

Pi 4 pginint, cind de la Bucurevti a venit vestea incetara din viatä a parintelui säu, Watrinul profesor loan Manliu. Cine, din generatia noastra, nu-vi aduce aminte de eartile lui de gramatied, prin care a inaintat pina la culmile stiluluii compozitiei" ? Cine nu s-a trudit cu ele ? Cred ca prin eel dintii din aceste manuale, privit cu desperare, la vase ani, inaintea easutei Vizdogesei din Botovani, am fost initiatvi eu in grozavele taine ale vechii scolastice gramaticale, grea de traditil medievale. Pentru aceastA initiare nu erarn prea recunoscatori, mi se pare, caci am fi preferat sä ni InviIüm limba suferind mai putin. Mai tirziu, cartile lui Manliu au fost inlaturate prin altele. Am putut face comparatia. Dascalul acesta vechi, ardelean de la Fofeldea, vtia bine rom5nevte, vi in regulele lui aspre era folos pentru cine li se supunea. Un cori- dor negrui rece care ducea la o frumoasa perspectivd. Il prefer perspectivei care te atrage pentru a gäsi de fapt un simplu culoar. In ultimii ani, Manliu era neamt curati traia in Gernyula. Abia se intorsese o data cu razboiul. S-ar putea totuvi ca els'à nu fi murit de bucuria prezentei germanilor lui in capitala României, care era vi ea a lui, ii inFri mai de mult.

1917

loan Manliu(1841-1917),fostprofesorlaBucuresti,a publicat numeroase manuale de gramaticA rornAn8, con1Poziiie, crestomatil etc., unele in colaborare cu loan Slavic!.

DOCTORUL M. BOTESCU

Oricine a cunoscut pe doctorul Botescu, fie si numai in treack §i citi nu 1-au cunoscut, cgci el pgrea, in voioasa lui activitate, insasi umbra mingiietoare a durerilor omenesti ! va simti la vestea mortii lui, a sacri- ficiului suprem pe care 1-a dus pina la capät, ceea ce se simte numai la plecarea de linga noi a sufletelor infratite. A fost un medic, real, de bun-simt, sigur in diagnos- ticele lui, sigur si efectiv in tratamentul pe care-I re- comanda. Sfatul lui nu era niciodata zadarnic : pe atitea mii dintre noi el ne-a facut sänatosi. A fost un claruitor cu mila si dragoste al stiintii si ingrijirilor lui. A fost un dezinteresat al unei profesii care la dinsul n-a fost un mijloc de a se imbogati. Dar, in afard de toate aceste daruri rare, el era o vointa necontenit incordatg, cdutind munca pentru binele aproapelui. Bucurestii au cunoscut in el ca ajutor de primar pe eel dintii care a purtat si grija hranei curate si sanatoase. Asociatia medicilor s-a sprijinit ani intregi pe hgr- nicia lui nedomolitg. Bane Govora-Calimanesti el le-a organizat in intregime, facindu-le sg poata rivaliza cu cele mai renumite statiuni balneare din strainatate. In viata politica el a fost omul oricarii fapte folositoare, oricarui ajutor de care s-a simtit nevoie. Ultima oarg glasul lui a rasunat in Camera facind, cu emotie, lauda tovargsilor earl au primit moartea ca sa scuteasca pe altii de dinsa. A fost ascultat cu pietatea datorità comemorarilor meritate. Se simtea el insusi pe pragul grozavei boale ? Cine va sti vreodatg ce se ascunde in adincul fiintii noastre omenesti ? In sufletele noastre e azi pentru el ceea ce era in sufletul lui atuncea pentru camarazii lui disparuti, cu

76 adausul durerii de a nu mai putea intilni la rosturile lui pe tin om asemenea cu dinsul.1

/917

VIRGIL HALACEANU

Toath lurnea care a cunoscut pe inginerul Haldceanu va regreta moartea lui inainte de vreme. Om de o nesfirsita bunavointg, dorind din toatg inirna sa ajute cauzele de cultura. Iesean iubitor de orasul sau a cArui glorie, pe care n-o putea urmari in dovezi istorice, o simtea instinctiv asa de puternic, el a avut ideea de a darui orasului, chiar daca nimeni nu si-ar manifesta dorinta de a-1 cerceta, un muzeu al Moldovei. A cules de pretutindeni, cu o nesfirsita rivna, flira a fi descurajat de indiferenta sau de refuzuri, cu acea binecuvintata staruinta care a dat Italiei atitea din colectiile ei provinciale, tot ce putea servi scopului s- ak. Intr-o halt modesta, el a adunat si unele acte, uneleietre cu inscriptii,, unele vechi publicalli care sun t de o reala valoare. Dilunilzi, cind hale din curtea Goliei a fost ceruta pentru un nobil scop de caritate, el s-a luptat multa vreme cu purternicul sentiment cacre-1 lege de opera lui, si 1-am vazut plecind cu lacramile in ochi. As muri daca s-ar pierde muzeul", spunea el. Avea presimtirea vesnicei despartiri de dinsul. Boala cea rea n-a putut-o birui trupuj siiu subred. $iazi,

1 DoctorulBotescu(1874-1917) acazutvlctimli tifosulu1 exantematic.

77 cind s-a dus dintre noi sufletul lui blind, de un romantism naiv, asa de induiosAtor, avem o datorie sa nu uitsam recolta de sfinte fam'asite, pe care a inchinat-o el vechilor glorii moldovenesti. Cine va stringe din nou si o va addogi va avea ling5 dinsul un tovartis nevazut in sufletul care nu se va putea dczlipi niciodath de fapta lui.

1917 TII)

Drd. JOHN STUART CAMPBELL

La spitalul Maternitatea" a incetat din viatk dupd lungi suferinti provocate de o infectie,tinarul medic englez Stuart Campbell. Era un om de toatà frumuseta, cgruia-i scinteia din ochi inteligenta si bunatatea, un exemplar superior, supt toate raporturile,alspeciei umane. Devotamentul lui pentru bolnavi si rAniti era farà margini. Si ne intelegea, ne iubea, nu numai pentru suferinta noasträ, ci pentru sufletul din nol. Ni invalase limba ; incepea sà traducä in englezeste o scriere despre relatiile noastre cu Anglia. Si. parca-1 aud cum, la trecerea regimentului 9 de vinatori, el spunea :,,In neamul acesta al d-voastrá este ceva romantic romanesc, care atrage". Fie-i usoara tarina acestui bun prieten care s-a jertfit pentru noi !

1917

78 IOAN GRAMADA

Ofiterul bucovinean loan Gramada, care a murit luptind eroic, era un om foarte frumos si zdravan, pe care natura-1 impodobise cu o minte aleasä. Poate intre toti tinerii din tarisoara lui nu era unul care sa-1 intreaca. Bun cunoscator al trecutului natiei sale, el era si un scriitor de chemare, stiind sa dea viata prin farmecul formei bogatului material pe care-1 aduna rabdator. Ar- ticolele lui, strinse, mi se pare, si 1ntr-o brosura, despre inchinarea Bucovinei catre Austria si despre nunta dom- nitei Ruxanda a lui Vasile Lupu arata toate insusirile unui istoric de talent deosebit. Pentru doctoratul sail la Viena pregatise o intinsa lucrare despre romani laasediul din 1683al acestei cethti,care va raminea neispravitasi poate se va pierde. Vorbind frumos si cu caldura, era un profesor ascultat si iubit. Ce era in inima lui oH la ce 1-ar fi silit viata a dovedit prin moartea sa de vite*. 1

1917

ALEXANDRU TENIE

Aflu din ziare moartea lui Alexandru Tenie, institutor. Si ziarele, fara osebire, spun ce om bun era si ce

i loanGrdmadd (1866-1917) a publicatsante, poezli, articole istorice in Junimea literard, precum 6i studiile Bucovina de altadatd (1911), Mihail Emineseu (Heidelberg, 1914).

79 milos, ce gata de ajutor, cu citg tragere de inimà se inf Atisa la lucru de cite ori o durere orneneascd se cerea sprijinitgi mingiiatg. Ele aratg si de ce a murit harnicul dascd1 din Iasi, iubit de toatä lumea : a muncit in spitale, in mijlocul bolnavilor si al rgnitilor, la cApd- tiiul celor ce mureau, cajacel medic de treizecipi patru de ani, Brumg, pe care tot acurna 1-au dus la rnormint, cai acel Colceag, cintiiretul modest, ingrijitor al acelorasi averi ale tgrii. De la inceputul razboiului, scrie M4carea, a fost mobilizat avea patruzecii noug de ani la spitalul de rgniti de la Scoala normalg de fete, unde cu o activitate neintrecutd si-a indeplinit cu sfintenie datoria." Iar acela care-1 pomeneste in Evenirnentul stie eg din Tata- rapt",unde locuia, departe, in margine, mergea regulat la lectiile de la Scoala de adultii adulte de lingg Regie", in cealaltg margine. Distanta o facea pe jos si räsplata materialg de un leu pe lectie cele mai adeseaori o dddea elevilor sgraci." Cineva care i-a fost scolar mai vorbea cu evlavie de dinsul, de institutorul sfios i devotat din Dorohoi, desi, din anii de scoalg primarg, trecuse la atitia profesori mai marl, pe cari poate i-a uitat, cad nu-i fuseseril modele de viatgi dascdliai inimii lui. De cind mg port si eu prin Iasul acesta, am auzit de multd lume. Am auzit si de citiva oameni de un merit deosebit, de atitia altii cari sunt ori au fost oameni de treabg in cel mai corect inteles al cuvintului. Stiu binisori pe cine s-a amestecat cit de putin in viata politicA a acestui oras, vorbind la intruniri, agi- tind la alegeri, rostindu-si pgrerea prin gazete, fäcindu-se cunoseut ipretuitinmijloculacestorsterpefrg- mintgri in care atitia si-au mincat toatA viata. De Tenie insä n-am auzit, desi fgcea drumul de la un capät al orasului ping la altul pentru un franc ceasuli avea

80 acasa patru guri de hriinit nici n-aS fi crezut cä tràieste aici. $i totusi eu 1-am cunoscut pe Tenie. -Eram tovarasi de scoala si de clasä acum treizecii mai bine de ani, cind era pe lume ceva mai niult idealism si decit a putut sa ni dea grozAvia aceasta a razboiului ; cind plutea in aer alt socialism decit al doctorului Racovski'un simplu socialism de compátimire adinca pentru suferinta, de nespusa sete de-a sprijini dreptatea. Cel care s-a ridicat de pe patul murinzilor ca sa mearga." acasa, pentru caiel sa-si ispaseasca lunga si greaua sufcrinta", ramasese credincios si el acestei religii de tinereta. Si pentru alicevaInca. Ne intilneam acolo, la liceul din Iasi, baieti si mai bogati, si mai saraci. Dar Tenie era cel mai sarac. Sarac in haina lui proastä si petecita, dar wrath, sarac in incaltämintei acoperisul capului, sarac in cartea cum- pArata de mina a treia si a patra, sárac ins a. chiar in laptura lui fizica de biet tin'ar bdlan, slab, cu pa'rul lung, umedi rar, plesuv inainte de vreme, imputinatsiimbã- trinit de sarkie inainte de dougzeci de ani. Si. de aceea poate a fost el un om asa de buni a cautat pe &amen ca dinsul pentru a-i alinai mingiia. Invala binisor, cit ii ingAduia sanMateai mijloacele lui. $tia curatel totdeauna. Se pricepea la matematic5 sila allele. Era insà, in stingkia lui de vorbire, un cuvint pe care nu-1 putea rosti :scepticism. Si acuma-1 aud cum se trudea cu dinsul. Se vedea ca pentru viata asa ceva nu-i trebuie,cà si-afkut provizia lui de credinta. Cu dinsa a murit, fericit printr-insa, soldat sarac al devotamentului, jertfindu-se pinä la capät pentru bietii säracii lui. totusi, ori ce am vedea si am auzi, trebuie sa' fie ceva mare in zilele aceStea, de vreme ce despre un om Dr. C. Racovski unul dintre conduatorli Partidulul socialist din Romania, repretentind orientarea centrista.

6 81

EL,sa de ascuns, de necunoscut ca dinsul se cere ca toti sa' vorbim respectuo§i pentru c'd a fost bun, a iubit pe fratii sai §i a murit servindu-i.

1917

DR. GIANI

Afliim cu pdrere de rau moartea d-rului Giani, fost deputat. Medic devotat acelora pe cari i-a intovdrdsit in rdzboi si i-a cdutat ca un frate in suferinta kr, el se pierde de o board contractatà la cdp5tiiul bolnavilor sdi. Temperament focos, doritor de luptà, el a fost pentru ráposatul N. Filipescu un prieten cum n-a mai avut altul. Cind, in acea frumoasd zi de septembre, trupul voinicului rdzboinic al luptelor noastre interne, care iubea totusi in taind ceva mai presus de dinsele, se cobora in p5mint, intre putinii cari erau acolo pentru a-si face ultima datorie fat5 de dinsul, unul singur dintre prieteni si se chema c5 are multi si buni . stergea lacrimi grele de pe obraz. Unul singur, &aci am fost de fatd si am vraut. In acel tindr zdrav5n sivesel era una din acele inimi care nu pardsesc ping la capdt pe acela cdruia i s-au dat. Nu s-ar fi crezut c5 va urma insusi, in toatd vigoarea tineretii, pe acela de care in frdminthrile politice a fost nedespartit, avind energie doar pentru a creste energia lui. Plecind astdzi in haind de ostas din spitalul suferintilor unei ostiri c5reia nimic nu-i este crutat, el pare ca urmeazd o chemare.

$1,data in ultimul lui ceas, va fi simtit-o, a murit, desigur, fericit.

1917

EUGEN COCUTA

Nu 1-an-i putut scdpa pe ofiterul care n-a cunoscut in timp de cinci luni fiinta sa insdsi pentru a fi al tuturora :sfatuitor, lecuitor, mingiietor, frate bun al soldatilor si. Desi se credea cu tilde in vindecarea lui, Eugen Cocuta a murit ieri dimineata, dupa o sdptamind de luptà cu grozava boala care ne pustieste. Altdclatä, eine dintre noi va ajunge la liman va putea povesti ce a fost viata acestui om in care nu era nimic decit bundtate, cea mai curatä, mai activa si mai bine- faca'oare bunatate. Ii va infdtisa cautind zi de zi prin focul dusmanuluii prin furia bolii sä asigure sdnatatea celor cad fuseserd dati in sama luii pentru cad s-a jertfit. ti prevedea moartea. Acum patru zile refuza mincarea. Ce-mi trebuie mie mincare acolo unde ma duc eu acuma ?" Acolo" ii intovaraseste nesfirsita noastra parere de rau pentru tot ce am pierdut intr-insuli nu se va mai gasi in altul. In singuratatea saracai trista de la Vale- nii de Munte acest tinar farmacist mi-a fost mie insumi cel mai mare ajutorI cea mai bund mingiiere. Lacra- mile lui au curs aldturi de ale mele in clipa celor mai mad dureri. Sunt lucruri care nu. se uità niciodata. Icoana

6* 83 intreagd a celui ce a murit azi pentru ajutorul celor mid i pärrisiti o primesc in inima mea, de unde nimic nu va putea-o smulge. Vor mai fi cari vor zice asa cind vor auzi cii asa de eapede si de trist s-a stins viata, asa de mult insufletita de credinta noastril moralii sociali, a sublocotenen- tului Eugen Cocutrt.

1917

JOSE ECHEGARAY

Spania a pierdut spre sfirsitul anului 1916 pe cel mai mare poate dintre scriitorii ei, pe dramaturgul José Eche- garay, ale cirui marl drame moderne au aflat risunet departe dincolo de hotarele patriei sale, aflincl traduca- torisi la noi, unde s-a reprezintat cindva opera sa Mare le Galeoto. Inginer, profesor, om politic, tribun, economist si tot- odatri vestit publicist si dramaturg" asa-1 infatiseaza un biograf al lui din Portugalia, ciici presedintele Asocia- tiei spaniole pentru progresul stiintilor era si membru al Institutului din Coimbra. Era si un om de mari insusiri aleinimii. Opera lui intreaga a fost dedicat5, de alminterea, formirii acelor caractere sigurei mindre pe care, mai mult decit oricare alta, le cere epoca noastri. Din ce a scris s-ar putea face la noi o alegere intr-un volum, dar traducritorul va trebui sil se adreseze origi-

84 nalului spaniol, de o forma' delicat5, iar nu, ca acel de pina acum, versiunii germane. 1

1917 (IV)

GEORGES OHNET

Cu Georges Ohnet, mort la adinci batrinete, dispare unul dintre cei mai populari scriitori ai Franciei. A scris mult, a fost cetit mult. I s-a imputat si nu Med' dreptate ca opera lui nu cuprinde realitate, nu se inalci pind la adevarata poezie si nu se infatiseaza intr-un stil personal. 0 suflare de idealism se desface insa din aceasta opera care e, din punct de vedere artistic, mediocra. Si acei cari 1-au cetit n-au devenit mai rai prin aceasta. Un merit care, astäzi, nu e secundar.

1 mai 1918 (IV)

Laureat al Premiului Nobel In 1904,José Echegaray y Eizaguirre (1832-4916) s-a aflat, fritr-o parte a operei lui, sub influenta lui Henrik Ibsen. Drame :Nebunie sau sfintenie, Duninezeu cel nebun etc.

UN MARE INVATAT :C. J. JIRECEK Cu prilejul mortii lui

Stiinta pierde prin moartea profesorului C. J. Jiraek, de la Universitatea din Viena, dar fruntas al culturii cehe, pe unul dintre eej mai straluciti reprezintanti ai eii pe una din cele mai frumoase figuri de care a fost ea servita. Fiul omului politicsial ministrului Iosif Jiraek, nepotul de fiica al marelui filolog, revolutionar prin ideile sale, Schafarik, a fost cresgut intr-un mediu in care iubirea devotata pentru neam se unea cu un suflet religios pentru studiile privitoare la grai ila trecut, in care se vadeste sufletul national. Din aceasta asa de ingrijita pregatire a iesit pentru el putinta de a incepe, putin dupa douazeci de ani, cu o carte clasicain ce privesteseriozitatea cunostintilor, irnpartirea exemplara, linistea cumpatata a formei, ca silarga conceptie culturala in care se cuprind toate manifestatiile vietii etnice :Istoria bulgarilor, lucrare pe care nici el insusi n-a crezut ca o poate intrece, reluind-o, sicu care, de la 1876 pinä astäzi, nimeni n-a indraznit sa rivalizeze. Se asteptau vaste lucraii de sinteza de la acela care debuta in stiinta prin aceasta lovitura de maestru. Ele au zabovit. Jire'eek a fost prins, de la inceput, de o iubire fara margeni pentru fapt, pentru faptul nou, inedit, scos cu greutate, cu nesfirsita rabdare din izvoare care nu sunt la indemina oricui. 0 data ce-1 capata acest fapt, el il pastra cu ingrijire,ii adaugea la altele de acelasi fel,il cuprindea intr-o impartire, bine hotarita, a bogatului säu repertoriu, care crestea in fiecare zi, pina ce atinse pro- portii uriase.

Erau astfel in hirtiile lui materiale de prima ordine, unele dintre dinsele cu desavirsire noua, din care s-ar fi putut scrie o biblioteca intreaga de carti capitale privitoare la pamintul si la natiile balcanice. Avea tot ce trebuie pentru a scrie acea opera despre geografia torica a Balcanilor pe care poate altul o va intruchipa din tezaurul notelor lui, care asteapta numai redactarea. Trebuia un prilej pentru ca publicul sà capete o treed- toare viziune a comorilor ce zaceau in saltarele lui. 0 recenzie despre cartea altuia, un discurs la Academia din Viena amintim pe acela de la primirea lui in ea, In- semneitatea Ragusei un curs la universitate pe care se ferise sa-1 tipareasca scoteau la iveala toate aceste pretioase lucruri neasteptate. Voi fi totdeauna bucuros ca am putut contribui la acea cerere a lui Lamprecht, marele istoric german, care 1-a adus pe Jire6ek sa scrie pentru colectia Istoriei statelor europene" o /storie a Serb'ei de un nepretuit folos. Prisosindu-i atita material privitor la cultura sirbeasca, a facut apoi din el studiile care raspin- desc adesea o lumina cu totul noua asupra asezamintelor din deosebitele Serbii" medievale, pe care le-a dat in publicatiile Academiei vieneze. Uneori däruia vreunui student copiile si insemnai ile sale, si acesta-si alcatuia astfel -- cum a facut-o cu profesorul Radonici, traducatorul in limba sirbeasca al Is- toriei Serbiei lucrarea cu care-si incepea, sub ochii lui binevoitori, cariera stiintifica, de care urma sä se bucure el, profesorul, care, insusi, era mai presus de orice satisfactii personale, despretuind critica, mai totdeauna inferioara scrierilor lui. Intre elevii lui, foarte numerosii raspinditi in toate tarile balcanice, ca si in acelea de culturd germandbi slava, au fosti romani, dintre cei mai buni cercetatori istorici pe cari-i avem acuma. Pentru toti el a fost un ocrotitor plin de iubire si a ramas un sigur si bun prieten, care nu se poate uita.

Am avut norocul de a-I cunoaste de nault, scum vreo douazeci de ani, la Ragusa, unde insenma pe caietele sale ingrijite, imitate ca marime dupa registrele originale din arhive, cu caligrafia sa de o linie perfecta, in rinduri co- respunzatoare acelor pe care le avea in fatil, marturiile numeroase despre viata de odinioara a slavismului bal- canic. Era si un om de cea mai placuta societate. Impu- nator cu statura lui zdravana, cu barba de vladica rasa- ritean, el avea cea mai interesanta conversatie, in care o stiinta nemargenita, in toate domeniile, se unea cu amintiri personale, de cel mai mare interes, cad organizatorul scornbulgaresti, prietenul oamenilor de stat sirbi cunostea, ca martor ori ca statornic confident, cele mai multe siadesea cele mai tainice printre faptele care constituie politica moderna a acestor tari. Cite lucruri bune nu le raspindea el astfel pe drumurile ragusane, intre zidurile de piatra sura, deasupra carora se iteau oleandrii rosii dincolo de care el ma asigura cä auzea uneori, in casele ce pareau fara locuitori, vesele risete de feta cind, pe ginduri, se poticnea in primblarile sale singuratece de batrin holtei ! $1am petrecut cu el ceasuri ncuitate cutreierind strazile vechii cetati a sfintului Vlasic, ori ratacind spre Gra- vosa cu frumosii chiparosi batrini, ori, in sfirsit, stind pina tirziu noaptea in salonul inalt al palatului parasit in feta domului, inaintea migdalelor proaspete, a smo- chinelor abia culese, din livezile acestei Africe dalmatinc, si a paharului cu vin dulce din insule. Acuma e la Trieste arhivarul, batrin 'Inca de atunci, Giuseppe Gelcich, din casa caruia, sus pe stinca, la cepa- tul crestei prietenoase, vedeam usoarele aripi albe ale luntrilor pierzindu-se la intilnirea cold mai frumoase mai line mari cu orizontul clar al verii meridionale... Jire6ek ura germanismuli prefera sconvorbeasca si Sucorespunda in limbile francezasi Monona.

Credea in viitorul Boemiei sale, in misiunea rasei slave si nu se temea citusi de putin de cotropirea ruseasca, sub care era sigur ca o cultura superioard se poate men- tineai dezvolta. Acestea erau pentru dinsul lucruri de viitor indepar- tat. Si, astazi, cind razboiul pare sa le Ij apropiat asa de mult, nu e o cruzime a soartei ca-1 smulge de la vadirea marelui vis de patriot ? 1

1918

PETER ROSEGGER

In coltisorul lui de Stirie, pamint iubit de care nimic nu 1-a putut face sa se desparta si in care n-a asteptat nici nume mare, nici avere el care traia in linistita constiinta a zadarniciei faimei si a sfinteniei unei vieti sarace a fost pus in pamint austriac Peter Rosegger. In pamintul pe care el 1-a inteles si 1-a vrut austriac nimic mai mult decit austriac, dupa vechile amintiri sidupg traditiile vechi, cu localismul medieval care nu cunoaste lacomiei indirjhe, care nu rivneste la lucruri marii grele zadarnicei acelea ! si care, tinind, mai mult decit la orice, sa nu fie tulburat de nimeni, nu vrea sa tulbure pe nimeni. In pamintul care, oricine s-ar fi schimbat la cirmuire in cursul atitor veacuri, a sprijinit aceiasi oameni ca pe vremea ducilor stirieni de acum aproape mia de ani credinciosi fii sufletesti ai

1ConstantM J. Jirei5ek (1854-1917) a fost membru onoraraI Academiei Române. De mentionat o alta lucrare important6 a sa :Romani(inorafcleDatmatict intimputevului-mccliu (1901-1904).

89 bisericii catolice, loaiali ostasi ai Domnului lor, färg sg caute cite si ce fel de pietre strglucesc in cununa lor ; tgrani multumiti cu putin si stiind sg descopere in linistea patriarhath a cugetului lor fericiri mai mari decit acelea de care vorbesc cele mai lgudaroase povesti ale Orientului. Pe mos Petre povestasul 1-au dat odihnei in locurile unde tot asa de simplu, dupg o viata indurath cum ii e dat fiecgruia si dupg bucurii cite trebuie ca o mingiiere la atitea dureri, inaintasli lui s-au inmormintat. Iar dupg el ramine ceea ce criticii pot numi, calificind-o si clasificind-o, o opera' literarg", dar care pentru el nu era decit ca un grai linistit la coltul vetrei, cind cel care stie ce este rostul omului pe lume spune celor cari Inca trebuie sg-1 afle pe ce cgi poti trece printr-insa curat si bun ca sg nu rgmiie pe urmg, in locul uitgrii la care toti avem -dreptul, indelungarea unui blgstäm. Asa a scris paginile lui acela care, decenii intregi, a fost, in Austria, singurul scriitor austriac. $i poate cg va fi si ultimul. Ping in muntii lui au rgsunat tunurile luptelor de trei ani de zile, care argtau de ce e capa- bird mintea omeneascg pornitg pe distrugere si ornor. Se parea cg dusmanul va razbate si prin aceste locuri, atita timp ferite de relele rgzboiului. Atacul a fost insd rgspins, si steagurile austriece au pgtruns in tara celui care ataca. El insa, mosneagul, nu se va fi bucurat de aceasta izbgvire. Cdci va fi inteles ca, oricum, Austria s-a dus. Austria pe care a inteles-o, a iubit-o si a cintat-o el ; cd farmecul care o incunjura s-a risipit pentru totdeauna inaintea realitgtilor unel economii politice pe care chimia si mecanica o servesc peste mormanele vietilor stinse si peste.tristul haos al tinuturilor distruse.

gicu aceasta jale Petre Robegger, incapabil de a scrie aceste povesti, s-a dus in mormint.1

1918

UN CAVALER : GENERALUL CULCER

Totusi cea mai frumoasä calitate a sufletului e cava- lerisrnul. S5 jertfesti datoriei icele mai scumpe convingeri ale tale, sinceri simplu Med a-ti face din aceasta nici un titlu de glorie ;sà urmezi steagul de care esti legat prin onoarea ta ;sä fii loaial fat5 de seful t5usi de camarazii thi, sg nu te desparti de ei nici in bine, nici in rdu, oricit te-ar costa, oricit ti-ar fi dat s'à in- frunti. Si pe urm5, la fiecare prilej in care va fi vorba de acei cad nu mai sunt, de acei cad nti se mai pot apdra, cad nu pot para loviturai da faspunsul, s5 te ridici pentru a vorbi in numele lor, socotind ca o jignire a ta odce jignire li se aduce. In sälbáticia evului mediu aceastà conceptie moral5 a introdus o lumina, farà care totul ar fi rArnas numai ca amintirea unui singeros haos pierdut in umbrele celui mai grosolan materialism. Mi-au fas5rit in minte aceste legi ale cavalerici, tre- cutd ca mostenire in vremurile noastre, popoarelor celor mai nobilei oamenilor celor mai curati, cetind cuvintele pe care le-a rostit in Camera d-1 general Culcer, dup5 ce un domn senator medic exprimase p5rerea sa personald cu privire la calitatea si la serviciile ajut5torilor francezi ai strAduintior si suferintilor noastre.

1Peter Rosegger (1843-1918)a publicat, hare altele,volumul de povestiri ScrierRe inviitätorului din pcidure.

Convins ca nu putem face un riizboi in conditiile din august 1914, dindu-si seama, ca vechi i experimentat ofiter, de greutatile luptei faril mijloace tehnicei fära sprijin asigurat, impotriva calitatilor reale pe care le aveau aceia impotriva carora se intrebuintau ca forte retoricele suliti" ale intrunirilor publice, generalul, indata cc s-a ridicat steagul, s-a grabit sa se puie fard rezerve la dispozitia tarii sale. An-i tinut, a spus el, sil ma supun sisa-mi fac cinstit datoria".itie toata lumea cum si-a facut-o. Membru al guvernului care s-a gasit inaintea proble- mei dureroase a pacii separate, generalul n-a facut nimic care sa adauge la poverile fatalitätii... (Cenzurat) Si, cind, in Senat, s-a cetit asa de usor macar, pentru a vorbi dincolo de sentiment, fiindca ziva de mine n-o stie nimeni despre auxiliarii francezi pe cari i-am iubiti dintre cari unii dorm in pamintul nostru, dupa un sacrificiu pe care nu 1-au facut pentru Franta singura, generalul Cu lcer a tinut sà multameasca tuturor ofiterilor francezi cari au contribuit la organizarea armatei noastre si au luptat alaturi de noi". Cuvinte care aveau cu atita mai multa valoare, cu cit nu se spuneau dintr-un tren care pleca spre ospitali- tatea franceza.

1918

CRITOBUL DIN IMBROS

Constantinopolul c5zuse. Constantin Paleologul, cel din urm5 dintre mostenitorii lui Constantin cel Mare, picrise luptind pentru lege, cinste i drept, de sabia turcilorn5vd- litoricari veniserd sprefaca in robi ai lor pe aceia cari sprijiniserd ping atunci impiir54ia de rdsarit. La Sfinta Sofia ecteniile pentru imPdratii incununati de biruint5" Vacuser5, clopotele fuseserd coborite pentru a face din ele tunuri cu care cuceritorii sil sfarime si crestinata- tea apusean5, palatul cezarior, care vazuse atita glorie ling5 atitea crime, st5tea pustiu,i Mohammed al II-lea, oprindu-se inaintea singurrit5tii lui piiräsite, l5s5 s5 cad5 de pe buzele despretuitoare ale celui ce se stie stapin des5virsiti vesnic cuvinte din falania oriental5, pentru ruina curtilor din Efrasiiab". Un Starnbul nou-nout se nascuse cu sultanul salt, cu viziriisal, cu ieniccrii si spahiii, cu hogiii ulemalele 1 unei vremi nou5, care l5sa mina lui aspra, strivind, peste bucuriilei credintile unei lumi ispr5vite. Ce-au facut grecii, aceia care pind-n ultima clip5 si-au zis romani si au socotit imparalia transmisa de vechea Roma' ca singura putere legitima in lumea intreagg ? Multä vreme ei s-au tinut de-o parte. Inaltul demnitar bizantin s-a retras intr-un colt de oras, intr-un colt de tar5 unde nu-1 stia nirneni. Boglitasul care-si pierduse averea, prin jaf sau prin foc, s-a apucat de mundi pentru ca sä asigure o nou5 existenta cinstitii laairat. Ostasul care dezbi 5case zaleai daduse jos coiful a dus in retragerea lui dirzd dorul zilelor care nu se mai puteau intoarce. Mai tirziu numai ambitia a fiicut sib rilsar5 cite un renegat care, blgstilinind lupta pierdut5i des- fAcindu-se din tot mediul moral al natiei sale, batjocurind icoanelei t5g5duindu-si crezul, se imbulzea la usa vre- 1 utema doctor al legit", teolog, la musulmant.

93 unui puternic dintre turd si prin toate mijloacele soli- cita gratia, cersea mile de a fi privit ca unul dintre dinsii, dintre cei mad si tari acuma, dintre culeggtorii bielsugului si impgrtitorii favorurilor. Dar, cind trecea calare in scumpul caftan cusut cu aur, nicgieri el nu intilm. a declt privirile incruntate ale celor ce-i fuseserg frati, si buzele mormgiau ocgri 0 afurisenii contra neru- sinatului pe care puterea dumnezeului adorat ping atunci nu-1 trgsneste in clipa chiar a lepgdgrii de lege. Cind se intimplg insg asa ceva, o asemenea grozavg catastrofg, elementarg, care incremeneste pe neamurile slabe, dar trezeste la un nou avint de refacere si rgsplg- tire pe celelalte, e de mare interes sg se vadg atitudinea scriitorior, a celor cari pot tinea un condei pentru a mgrturisi despre ce se gindeste intre timplele celorlalti si despre ce se bate in inimile lor. In societatea bizanting cutare dintre povestitori cAci ea n-avea poeti a pomenit, ca Gheorghe Phrantzes, cu adincg evlavie de impgratii stgpinii sal, de curtea lor cea cresting, de strg- duintile pentru pästrarea unei tgri ameniMate si de la- crgmile ce se vgrsau nestiute in colturi de strglucitoare ietacuri si aceasta pentru a trece la ultima rezistent5 din provincie, la tot ce s-a fgcut pentru ca mgcar intr-un ungher depgrtat s5 se tie sus crucea. Cutare altul a vorbit,in stilul elinilor celor mad de odinioarg, despre lupta si truda intregii lumi crestine, in apgrarea ei contra patronului pggin :Chalkokondylas. Dar este unul inaintea cgruia, desi esti dator a-i cere lgmuriri despre ce a vgzut 0 stie, te opresti totdeauna cu un dezgust pe care nimic nu-1 poate opri. Critobul din Imbros s-a apucat de ce sg mai intreb5m care i-au fost moti- vele ? sg zugrgveascg isprgvilelui Mohammed al II-lea, ale uciggtorului si profanatorului, ale celui care, cglcind peste trupurile apgrgtorilor jertfiti ai Constan- tinopolei in agonie, a intrat plin de singe in biserica ha

Iustinian si a rästurnat altarul cuprinzator al sfintelor taine si al unor traditii de o mie de anii jumAtate. Cu ingrijire, alegindu-si cuvintele, cumpanindu-si fra- zele, potrivindu-si colorile,impartindu-si cu mestesug tapitolele ca sA dea o bunã impresie de total, el s-a consacrat sä infätiseze urmasilor care au fost inceputurile, cum s-au desfasurat cuceririle, in ce chip s-au serbat triumfurile, pe ce se sprijing drepturile(!)impkatului celui nou". Cartea lui, Viata lui Mohammed al II-lea, avea ca scop sA facA pe acest barbar singeros cAci ce alta putea el sA fie, cu toate calitAtile lui militarei politice, pentru un bizantin, pentru un grec ! a fi ascultat, a fi iubit de aceia cárora doar un singur lucru nu li luase : dreptul de a muncii pentru hrana kr, o data ce dau tiranului tot ce este de nevoie pentru intretinereai rAsfAtarea lui. Ce scirbA ! Dar ceva te mai minglie strAbAtind acesle rinduri care pidupA o mie cinci sute de ani revoltA, la neamuri strAine, prin infamia kr. Intii cA nici un cuvint din ce scrie canalia nu atinge sfintenia luptei pe care, orice s-ar fj intimplat, Bizantul era dator sA o dea ca sA nu rAmiie lumii amintired cA el a fost sugrumat In genunchi, skutind haina asasinului. Si, al doilea, cA lAudAtorul pAginului,i apAsAtorului, sufletul de IudA care, fAcind vinzarea, nu vrea sA creadA in putinta unei invieri, a fost, intre atitia oamenl, unul singur.

1918

DELAVRANCEA NECUNOSCUT (CRONICILE LUI FRA DOLCE")

In supiemenfui literar al României Ithere, timp de citeva saptämini numai, in septemvriei octomvrie 1884, Delavrancea a tiparit cronici de arta in sensul cel mai vast, cu teatrul, ca i cu literatura insasi care nu trebuie sa piarà, pentru ca in ele se cuprind, in cea dintii manifestare a unui talent absolut nou, nu numai in forma, dar si in fondul de observatiii judecata, caracterizari §iportrete decit care nu se pot gasi altele mai bune. Se intorsese abia din Paris (pp. 10-11) si aducea proaspete amintiri din Italia, pe care nu le-a uitat o viata intreaga, cu toata atmosfera asa de neprielnica pentru pastrarea lorAceste acvarele, spunea el, vorbind de ale sculptorului Georgescu, mi-au redesteptat cerul senin, albastru si transparent al Italiei de nord, casele ratacite in desisul verdetei care -acopere cladirile rustice, ca o manta de smarald presarat cu flori de iasomie". Robft pe viata de patirna frumusetii, in toate el o cauta pretutindeni in jurul sa'u, cu deznadejdea Ca o aflä asa de rar. Ni-am propus a vizitaateliereleartistilornostri, sculptori, pictorisiarhitecti, a asculta in repetitii generale pe artistii dramatici de capetenie si a da publicitàii impresiile noastre sincere". Si, adaugea, flied nici o consideratie de sistem", de small, de formulak artistul fiind volnic" a-si alege ce-i place dupa preferintile sale intime", din momentul ce izbuteste a-si asterne pe pfnza o cersitoare, a sapa in piatra o Venere, a reprezinta o drama de caracter, o comedie de intriga, a zidi un palat ori o magazie de marfuri, cu talentuli bunul simt potrivit fiecarula din aceste subiecte" (p. 22).

Siastfel el va peregrina de la Georgescu 1 pe care-1 pretuia, la arhitectul Socolescu, atunci in plina manifestare a unei originalitati ce lipsea zidirilor noastre. Am reprodus rindurile de infierare pe care tinarul critic le publica pentru a lovi in pretentia greoaiei idioath care, in citiva ani, a izbutit a strica definitiv thate orasele noastre. Va trece pe la d-1 Mirea, al carui yin cu dor e analizat cu un adinc simt al artei, dari cu o cunostintä, fara pareche la noi, a tehnicei intrebuintate, cu o putere de strabatere unica in intimitatea mijloacelor folosite fata smaraldie, grasa, lustruithi, de regulä, cu un aspect timedi moale, a muschiului, alcatuieste imaginea exacta a naturii in muntii nostri". Si, vorbind de interpretarea cinstita, patrunzatoarei indrazneata a lui Hamlet de catre Manolescu 2, el va avea curajul sspuie Ca el s-a ridicat la asa inaltime ca, aici de-ar ramineai, incontestabil, s-ar masura cu cei mai distinsi artisti din capi- talele thrilor civilizate". Imprejurarile au oprit aici pe pelerin : daca mai avea mult de vazut ne putem intreba.

1918

BISMARCK BATRIN...

Ce greu e sa fii batrini, mai ales, sa meriti a fi batrin ! Generatia mea a apucat Inca pe Bismarck dupa silita parasire a puterii prin vestita demisie smulsa la capatul celor mai sthruitoare in terventii din partea stapinului Sculptorul Ion Georgescu (1856-1898). 2 Actorul Grigore Mano'eseu (1857-1892).

7 Oament cari au fost, vol. II 97 care, cu defectelei cu atotputerniciai tirania lul, nu-1 mai voia cu nici un pret. Retras la Friedrichsruh, acela care de f apt crease prin geniul situ aspru, nemios, una din cele mai formidabile puteri ale lumiiitiuse, dupg atingerea scopului situfiresc,sit impuie acestei lumi, dougzeci de ani, pacea pentru care-i era recunoscatoare, simtea dureros, cu toti cei saptezeci de ani trecuti ai sai,neputinta la care fusese redus, izolarea in care era inchis, lipsa de intrebuintare a unor puteri care, ping la capgt, n-au slgbit dar foarte rar al naturii si care trebuie pretuit spre a face din el numai ceea ce se cuvine, nu pentru propria ambitie, ci pentru binele acelor cari nu cer unui om asa de bgtrin o noug afirmatie victorioasa a acestei ambitii. Pgstra toate forinele cele mai ceremonioase cind vorbea de cine-1 trimesese in acest surgun al zilelor din urmg, argtind un devotament fgrg margeni ideii monar- hice de care nu vole sg desparta viitorul Germaniei el, omul care ar fi socotit ca o grobienie nepotrivita cu anii sai, cai cu meritele sale, sa atingg in dreptul lui pe acela care domnea printr-un titlu pe care, oricit ar fi fgcut pentru sera sa insgsi, nu el i-1 dgduse si nu el i 1-ar fi putut da. Dar nu era gazetar cu oarecare influentg cgruia sit nu i se fi deschis, o data cu usa castelului, iaccesul la tainele politicii de odinioarg si la cunoasterea dramei prin care pentru dinsul ea se incheiase. Iar la Hamburg gazeta care servea interesele fostului cancelariu nu scgpa nici un prilej ca sg critice ceea ce se fgcea in politica exterioarg a imperiului dupa plecarea aceluia care, mai la lirmg, Mud cel mai intcligenti avind cea mai vasta experientg, putea sg se creadg, farg prezumtie, indis- pensabili neinlocuibil. Acum treizeci de ani admiratia pentru operalui Bismarck era generalg ; in mintea noastrg, a tineretului, ea intuneca,prin vastaei umbra, ideileeterne ale

98 dreptului. Si totusi spectacolul acestei neinfrinate lacomii de putere, a acestei dorinti de razbunare, cu atit mai inviersunata, cu cit se stapinea mai mult in rostire, era pentru oricine o jignire, o iritatie aproape zilnica. Nu intelegeam cum poate cineva sa imputineze astfel icoana pe care trebuie s-o lase intreaga urmasilor ! Imi aduc aminte cind, intr-o localitate din Austria, ziarul de dimineata deschis pe marmura cafenelei a adus vestea mortii lui Bismarck. Ei bine, a fast si ea o usurare. Caci distrugatorul de sine insusi gasise puterea pentru a-1 opri in antipatica lui opera de autoprofanare.

1918

C. GIURESCU

0 stire din Bucuresti arata moartea profesorului C. Giurescu, membru al Academiei Romane. Ca invatat era un puternic spirit critic, strabatind pina in miezul problemelor, carora li &idea uneori o solutie definitiva, alteori una care, si prin discutlile ce provoca, lumina esential subiectul. In studiile istorice niciodata nu s-a introdus la noi o asa de vinjoasa dialectica, obisnuita mai mult in filozofie, pentru care era format tot spiritul sau. Lucrarile lui Giurescu asupra cronicilor vor famine ca o puternica dovada a unei superioare inteligente ; cele asupra chestiei taranesti in trecut, cu aceeni patrundere, aunt mai mult stäpinite de idei preconcepute.

7* 99

Ca om, tinarul invatat era de o puritana corectitudine, de o mare stapinire de sine si de o mindrie la care desigur ca avea dreptul. Nu putem deplinge indeajuns pierderea unei puteri stiintifice de intiiul rang, rapita in plina ei dezvoltare. 1

1918

GENERALUL LAFONT

Asupra venirii, primita cu atita bucurie, a soldatilor francezi in Iasi, soarta, vitrega Inca o data, aruncd o adinca umbra de doliu. Generalul Lafont s-a stins ieri, joi, la ceasurile 6 seara, asa cum se rugase lui Dumnezeu s. o poata face, ca un crestini ca un soldat". Gripa infectioasa, fringind trupul obosit de atita munca si de atitea drumuri, 1-a rapus in trei zile, la intoarcerea lui de la Bucuresti, unde, linga marele sau prieten, generalul Berthelot, 1j facuse intrarea in ziva rasplatirilor noastre. Nu se poate spune cit de mult datorim acelui care era menit sa inchida ochii in tara careia asa de generos i-a dat doi ani intregi din viata sa. Invatat ofiter de artilerie, care-si insemnase nurnele intre ale conducatorilor grelelor lupte din Apus, el a impartit frateste cu arti1eritii nostri o experienta citi-

LuerärialeluiConstantinGiurescu(1075-1918) :Con- tributiunilastadia/cronicelor muntene (1906),Contributiuni la stadia!, cronicelor motdovene (1907). /n stuclille Despre rumini Despre boieri, C. Giurescu a sustinut o tezil greitii, contrarie acelela argumentate de N.Balcescu cu privirelaoriginen latifundidor boierevti.

100 gata pe cimpul de luptd. Metodele cele noua el le-a irnpartäsit ostirii revansei romanesti. La plecarea generalului Berthelot, Lafont, de curind inaintat general, a luat asupra-si intreaga opera militara franceza din Romania. Dezbracind uniforma armatei Republicei, el trece prin mijlocul nostru, vioi, nervos, impartind stringeri de mina si indemnuri, si oriunde se vedea sprintena silueta elegantä a acestui om frumos, Inca fink', o incredere noua patrundea in suflete. Nu poate cadea o cauza care e reprezentata prin atita munca si credinta. Ultima oara a fost vazut aici in ziva mobilizarii. Indelungatele lui staruinti, ostenelile lui peste orice ma- surd erau rasplatite. Si, cum il aclama multirnea, el a oprit automobilul inaintea unui planton cu drapelul si, luind in brate pe cel dintii soldat roman, 1-a sarulat frateste. Acuma din toata aceasta energie si din tot acest de- votarnent famine aici doar sdrmanul lui trup chinuit. Sa ne descoperim adinc inaintea acelui care pentru ultima oara trece printre noi.

1918

EDMOND ROSTAND

Edmond Rostand a murit. Se spune, de acei cari-1 pling, crezind ca stiu cine a fost si cari, oricum, au cetit cu admiratie scaparatoarele lui versuri, cu el se duce ultimul romantic. Asa sa fie oare ? Romantismul inseamna, inainte de toate, sims pentru trecut, simt pentru taina, credinta mergind pina la fanatism, incredere care ajunge pina la iluzie.

101

Romantismul face literatura, oricum, pentru altceva decit literatura Insài. Si aceasta chiar dacn-si inchipuie Ca nu are and iubire decit a literaturii, din care face un element de sine stntator al vietii, filed izvori Med un ocean unde se varsà. El s-a ivit si a progresat asa de rape.cle ! pentru a cadea asa de brusc ! in momentul cind popoarele, iesind din vijelia revolutionarn, din gloriosul freamilt al rkboaielor napoleoniene, aveau tot singele in fatà, toatn lumina in ochi, toti muschii incordatii, in pgrul dezordonat al inediernrilor, infiornri din altà lume. A fost o revolutie in stratele adinci ale sufletului omenesc, precum evenirnentele politicei sociale fusesern o revolutie in stratele adinci ale trupului omenirii. Dar la Rostand nimic din toate acestea. Venit dupd un naturalism greoi, dupn un spirit de sistem, indbusitor pentru orice independentà, el a fäcut numai, in fruntea unei generatii care rgpede trebui sä-1 inlgture, mergind si mai departe, o raità prin terenurile necunoscutului siposibilului. A incercat potriviri de cuvinte, sonoritati de vers, ciocniri de idei cum altul pinn lael nu se incumelase a face. Si a cutezat asa de m'ult, incit pe scena francezn, a atitor traditii, a infdtisat un Romeo cu creastdi o Julietà cotcodkind. Suflet rafinat a zguduit nervii unei societnti obosite i dezgustate de tot ce a fost, de -tot ce se credea car putea fi, prin bizareria eleganta a procedeelor sale, dincolo de care nu se,poate gnsi un suflet. Si de aceea, dupg prestidigitatorul superb, dupg galva- nizatorul uimitor, literatura noun, care s-ar putea sa fie foarte simpI, asteaptn acest suflet.

1918

CALIFUL La moartea lui Abdul-Hamid

A murit un mort. In coltul de Asie_unde fusese ascuns cind Salonicul, unde multg vreme a vegetat bgtrineta lui fgrg rostiscop, ajungea si el in stgpinirea crestinilor, piincg a celor de la cari mai putin astepta o biruintä asupra ostilor incercate ale lui sultanul gaziu", invin- ggtor", s-a stins Abdul-Hamid al II-lea. Un banal sfirsit de pneumonie, oficial constatatgpi oficial garantatd, Med nici un amestec al traditionalei filantropii de stat... Asa-i era scris sä isprgveascg, dupg lungiani de neinsemngtate, aceluiacarese temuse odinioarg, cum nu s-a temut mai tare vreun om pe lume, ca sfirsitul, un tragic si singeros sfirsit, sg nu-i vie, in mijlocul voluptgtilor plAceriiabsolute, de laasasinul mesteri viclean, care ar fi pgtruns pe drumuri nestiute ping la adgpostul lui, asa de strict supravegheat de cgtre garda sa albanezg, de cgtre polititiii curtenii increderii pirgsplätirilor sale, spre a rgzbuna atitea i atitea victime ale unor porniri singeroase, la izvorul cgrora era aceeasi atotputernicg simtire, stgpinitoare a sovgitorului sau suflet, vesnic pindind, vesnic bgnuind, vesnic pedepsind frica. Anul trecut se impliniserg patruzecii unu de ani de cind pe tronul lgsat liber de Abdul-Aziz nebunul, ucis pentru pilcatele lui,i asupra cgruia se strecurase oclipg fantoma melancolicg afrateluisgu, Murad, Abdul-Hamid, tingx plin de sperante pentru strgvechea impgrutie, era instalat de uneltitorii schimbgrilor rgpezi dinzileleuneicrizesupreme.Se päreacgstatul osrnanliu se va prgbusi sub povara greselilor grgmgdite in cursul veacurilor,l cu toate incercgrile de a-1 salva ale unei reforme de suprafatg, care nu atingea si nu cguta sg atingg viata insgsi a poporului.

103

,Junii turd", de mai vechei mult mai cinstith spetg, ai lui Midhat, fgcuserg in zddar tentativa unei nouil contrafaceri dupg datina ApusuIui crestin,i diplomatii Europei ocrotitoare, adunati in conferinta care trebuia sg impiedece temutul fazboi cu Rusia, capabil de a pune in primejdie intreaga ordine politic5, tresariserg la bubuitul tunurilor prin care se -anunta tuturora i lor in special cä o noua era s-a deschis pentru Turcia moderna, aceea in care ea insgsi are sd hotgrascd, fgrd presiuni, Vara sfaturi chiar, asupra soartei sale. Abdul-Hamid inlgturO rgpede aceastg parodie a unui parlament care stia numai sd piece capul de cite ori se fgcea apel la initiativa si la rdspunderea lui. Iesit din umbra careretinea tineretaprintilordincasalui Osman, el se simti in stare, färd sà aibg macar o pro- fundg credinth religioasg, totdeauna inthritoare, säia totul asuprg-si, avind ca singurg putere, in totala lui lipsg de experientg, in aproape totala lui inculturd, o inteligenth realg, care nu se putea ridica insà niciodath ping la o conceptie politicà. Avind mai mult decit oricine dintre prieteniii dusrnanii lui talentul oriental de a trage profit din orice imprejurare, tesind din incidentele meschine ale fiecarii zile platosa sigurantei sale personale, pe care nimeni sà n-o poata rupe, el a trecut prin atitea greutOti inaintea cgrora un mai hotOrit caracter pio mai nobild vointil ar fi dizut poate invinse. Prin conspiratiile de acasa, prin intrigile din afara, el s-a strecurat asa de istet, incit, pentru cei mai multi dintre supusii lui, aparitia in fiecare vineri pentru a merge la ruggciunile sale a sumbrei figuri cu ochii mari de spaima cari alunecau in dreapta si in Ainga dupii primejdia ce s-ar putea ivi era ca o asigurarc cg. orice s-ar intimpla pe lume, impgriltia va trgi. $i el, care s-a putut pastra impotriva celor mai iscu- site minti politice, a cgzut jertfa unei miscgri pornite, intr-un colt de provincie, de citiva sublocotenenti ieiti

101 dintr-un club de discutii teoretice asupra celui mai bun sistem de a invia putreziciunile statelor. Pe dinsul cel neinduplecat ei 1-au adus inaintea unei multimi care nu stia ce aclam5, ca sa declare ea va fi acum inainte un stdpinitor constitutionali, la capdtul unei ultime incercari de a fi el insusi, o rasturnare I-a crutat de moarte pentru a-i da ceva mai crud decit dinsa. Caci nu nurnai el s-a simtit nimic in tara unde fusese totul, dar a trebuit sà asiste la reluarea politicei sale de &are acei cari pentru dinsa ii dadusera jossi, suprema durere, la triumful acelei politica, macar la meschinul triumf de orizont restrins in care el era deprins sä rnärgeneasca perspectivele sale. Prigonise mult, cu o politic care n-avea nici Lin control al puterii sale,si Enver, Talaat, invingatorii, au stabilit o si mai stapinitoare politie, careia oricine-i era este supus. Urmdrise unificarea nationala a imperiului Turcia, turcilor !" prin uciderea in masa a crestinilor, in maceluri ca acelea de la Adana, de la Constantinopol chiar, care au facut ca indignarea lumii sa-1 infiereze sultanul rosu",i junii turci", Inca mai crunti, mai cinici, au lucrat i lucreaza la exterminarea totala a armenilor, a grecilor, a sirienilor, mine a arabi- lor... Se visase sef al Islamului, calif dominind peste credinciosii din patru continente,i megalomanii cari i-au luat locul au cautat sä ridice in arme pe toti inchinatorii lui Alah pentru a crea, o data cu o Turcie panturanica, 0io influenta mondiala in numele religiei in care nu cred.Si,insfirsit,acei cari 1-au atacat in puterea ideilor de libertate ale Apusului anglo-francez, pe dinsul prietenul imparatului din Berlin, sunt astazi singerosii mandatari in Orient ai lui Wilhelm al II-lea, din mita caruia traiesc. Macar de li-ar fi fost dat sa piara o data cu dinsul, in catastrofa finala, pe care in visurile lui ingrozite o vilzuse adeseaori ! Dar nu, ei au izbutitISi, cum Abdul-

105

Hamid vedea asa de bine, dar numai de aproape, el a rrurit cu aceastg mare durere in suflet.1

1918

DR. C.I. ISTRATI

0 stire din Paris, trecut5 pe la dusmani, cari o dau In foile lor din Bucuresti, anuntà incetarea din viata in Paris a doctorului C. I.'strati. Era o figura' foarte cunoscutà si care se impunea prin puterea, dorinta de muncdi credinta in ideal care se desfaceau din insasi irnpunAtoarea lui infätisare. 0 elocventä cglduroasà, pe care n-o conducea indeajuns critica, izbutea mai totdeauna sa" cistigei sä miste pe ascultätori. Un entuziasm real, care párea sa-i cuprindá intreaga flint5, se rostea in cuvintele care curgeau ca din dzvor, fdr5 pretentii de a aduce, intr-o form5 superioarä, idei care ar fi noug. Om cu planuri vaste, cu dorinti mai marl decit puterile reale pe care numai alte irnprejurari decit ale noastre le-ar fi putut indeplini, dar pe care el le vedea drept inaintea lui, asa de aproape de sA-nlind5 mina numai pentru a le prindei retine. Puternica lui imaginatie, gata oricind sa. plece la drum, n-avea nevoie insa totdeauna de biruintä : se satisfãcea prin ea insási. Nu s-a oprit, ca Invgtat, ca profesor, ca dlletant in studiile de istorie, de etnografie, de arheologie lasä in urma sa un bogat muzeu putin cam amesfecat ca om politic si administrator, ministru, organizator de expo-

IAbdul-Hamid II (l842-1918) a Yost sultan al Turciei intre 1876-1909. Sub stApinirea luidespotieA au fost inAbuOte in singe rAscoalele popoarelor oprimate din cuprinsul imperiului.

106 zitie, inaintea nici unel greutati. Credinta lui ataca orice problem5,si bucuria luiera nesfirsitäcind,lacea dintii atingere cu acele realitali, care mai cereau Inca atita munc5, el credea c5 a si isprävit cu dinsele. Aceasta avea insd totdeauna si o parte folositoare. Bucuria cuiva de a fi intreprins un lucru e, prin ea insasi, un indemn pentru ca altii s5 porneascil la drum, cu o stiintà mai speciald, cu o chibzuire mai rece, cu o rnai bunä disci- plinare a mijloacelor de care dispun. Si, de cite ori se face ceva din isprava realä, el nu se poate sa nu se gindeasca la acela care, in conditii mult mai 1 ele, totusi a indräznit. A face ceva, a reforma, a schimba si a construi, acesta i-a fost visul, si pe toate 6-Me el a cautat o tintà pentru setea sa de activitate, de activitate publicd in mijlocul multimilor pe care sä le convinga, sh le incalzeasc5 si care sä-1 aclame. A inceput studii de medicina la o vrist5 cind putini se mai gindesc a-si alege o carier5. S-a facut chimist printr-o nebiruit5 vointa,silucrilrile publicatesiin limba francezil aratá ca studiile sale n-au rarnas fiird roadà. Spectacolul unei vieti politice conrupte 1-a indemnat hied din tineretd sa supuie celei mai aspre mustrari un regim in care, totusi, necontenit protestind, acuzind, vorbind de schimbgri radicale si de revolutii populare, si-a gasit de atitea oil locul. Si aici ca si in alte domenii, in pornirea lui de negatiune chiar el isi gasea multilmirea, pe care altii ar fi cdutat-o in pasii hotgriti si definitivi de-a lungul drumului plin de riscuri si primejdii spre care indignarea lui,sincera, arata, Med sa porneascd. Pentru r5zboiul României si tot ce se intrevedea la capatul campaniei de trei luni", care trebuia s5 fie decisiv5", el a agitat din toate puterile lui. Ce mare i-a fost bucuria cind a vazut c5, in sfirsit, steagurile se miscd spre Carpati ! Un moment n-ar fi putut ciede ca atita entuziasm nu ar ajunge tolusi pentru a se atinge rnarele si strälucitorul scop.

107 Pentru intiia ()aril in viata lui, el a avut notiunea, cu neputinta de infaturat, a neizbinzii, a neputintii de a indreptai de a reface. Pentru altii, aceasta duce la cercetarea cauzelor, la critica mijloacelor, la nou'a hotkiri pe altfel de baze, la noi metode pentru aceeasi tinta. Pentru el a fost o darimare, o complectä catastrorä a intregii sale fiinti. Mai face sa' trAiesti intr-o lume care poate da asa de grozave surprinderi ? $i el s-a dus in cealaltä, unde credintile lui religioase sifilozofice ii deschideau largi portile unor sperante care nu se vestejesc. Dintre cel morti, cind vor veni faptele, pe altiiIi vom simti ajutind energia noastr6, dar, de cite ori in aceeasi trudà pentru neam, at intul increderii absolute, naive, copilkesti iatit de induiosgtoare in ce se poate mai mult si mai inalt pe pAmint, va cuprinde o clipà sufletele noastre, odihnindu-le imingiindu-le prin mkeata zkrarnicie a iluziilor,ling5 noi11 vbm vedea pe dinsul. '

1918

]Doctorul ConstantinIstratl(1850-1918),profssor la Uni- versitatea din Bucureti1 membru al Academiei RomAne, a facut valoroase descoperiri in dorneniul chimiei organice. Printre lucrArile sale de specialitate :Stucliu relativ ta o flC menclaturd generaid in chimia organica (1913). Exponent al materialisinu- lul 0tiinti1ic-naturalist, a aderat, in ultima parte a vieti sale, la fideism. A mai publicat carti de edlAtorie, studii de arheolo- 61e,istorie literarA etc.

AMINTIREA LUI WASHINGTON

Motto : De-ar fi sa ramiie in oriee tan./ doar un Adam 0 o Eva, dar lib eri, tot ar fi mai bine ca acum". (Freedintele Jefferson) Radiogramele arata ca ziva de nastere a lui Wa- shington, care e o sarbatoare nationala americana, a fost celebrata la Paris cu o ceremonie deosebitai Ca s-a tinut o cuvintare, de d-1 Pichon, ministru de Externe al Republicii, preamarindu-se fapta de acum aproape o suta cincizeci de ani a celui dintii presedinte pe care 1-a avut America. E natural sa se dea astazi aceasta importanta unei zile care altfel ar fi trecut neobservata oriunde aiurea decit in America insasi. Din ce in ce se face mai necesara neintirziata interventie a trupelor pe care State le Unite le pregatesc pentru Intelegere, i lumea-si pune intre- barca dacd aceasta interventie a lor va trece de sarcina unei defensive cu puterii mijloace mai mari pentru a se pronunta in sfirsit ofensiva biruitoare pe care citi cred totusi in dreptate, macar pentru ca ea este necesitatea permanenta a lucrurilor, pe cind nedreptatea nu a fost niciodata altceva decit un accident de trecatoare tulburare a lor, o asteapta cu o asa de dureroasa nerab- dare. Nu stim citi americani se afla pina acum pe pamintul francez, dar colaborarea lor, desi germanii au si Infä- tisat in Mile ilustrate grupe de prizonieri dintre11010, nu a avut vreo importanta deosebita in mice caz nu a fost a unei armate dind, cu alcatuirea ei proprie, nota ei deosebita in marele razboi. Se vorbeste ceva mai putin dar poate ca aceasta vine si numai din seceta

Antanta formatii prin alianta Frantei, Angliei iRusiel.

109 noastra de informatie mai rapede de acele marl pre- parative tehnice care ne faceau sa speram asa de mult si pentru o data mai apropiata decit primavara Iui 1918, care pentru apuseni incepe aproape a se gocoti, cad suntem in preajma lui martie : din partea lor, germanii cred ca pot vorbi de neajunsuri in aceasta pregatire si de apelul ce s-ar fi facut si se face de americani Inca la aliatii din Europa. Oricum zica-se orice din tabara dusmanului e imposibil ca acest stat care e insu0 o lume s'i In jurul caruia graviteaza cea mai mare parte din -Wile cu asa bogate rezerve ale Americei de Nord siale celei de Sud, ca acest imens rezervoriu de oameni sa nu-si dea, nu numai partea, dar, in acelasi timp,si masura. A sosit momentul ca Noul Continent sa-si fixeze locul pe care-I va avea, nu numai prin munca si avutie, dar si prin conceptiile politice si energia cu care e in stare, nu numai a le enunta prin gura elocventa a unui profesor, dar a lesi indeplini prin bratele vinjoase ale unui n-iilion de soldati in mijlocul societatilor omenesti viitoare, impacate si prinse intr-o tovarasie care sa poata fi pentru unii o glorie, unita si cu o datorie corespunza- toare, dar pentru nirneni o robie. Vor raminea Statele Unite numai creditorii, ei insisi zguduiti, ai unei Europe ruinate prin infringere si prin necontenita stoarcere germana, conform tratatelor impuse de spiritul feudal, nemilos si lacom, sau vor reprezinta ele forta moralii directiva, asa cum ambitioneaza asa de niult si cum atita dreptate au sa ambitioneze ? Aceasta se va botari prin evenimentele ce vor avea loc orice s-ar petrece aici la noi, orke am mai avea de jertfit si de indurat, vinovatii ca si nevinovatii, rusii, de o parte, ca si, de alta parte, pe linga popoarele odatii supuse lor, noi si sirbii de frontul apusean, cel plin de amenintazi si cuprinzind acum singur strasnica taina. Prin nimic America nu arata ca s-ar indoi de putinta

110 indeplinirii acestei mad misiuni pe care si-a rezervat-o pentru ducerca la capät bun a cäreia ii adundsi-si disciplineazd toate puterile. In aceasId sigurantä o tine, fdrd fndoial,1 constiinta acelor puteri nesfirsite care -zac intr-insai privelistea uriasei miscdri pornite de acum un an si in care se stringe toatd viata nationald, ping atunci prinsd in furia cistigurilor materiale. Dar o tine insusi exemplul funda- tiuniiidezvoltdrii sale,a inceputurilor sale asa de nesigure si de modeste si a dezvoltdrii sale superbe [...J. insdsiimprejurdrilefapteiluiWashington,cel sgrbdtorit acum la Paris ca un erou liberator, deopotrivd cu altd figura simpldi smeritä, asa de slabd, dar totusi biruitoare, Ioana d'Arc, vorbesc, nu numai pentru posibilitatea unei asemenea victorii a fortei morale, dar pentru necesitatea ei, pe care nimic n-o poate impiedeca. Fao de puternica Anglie a veacului al XVIII-lea, care ajunsese a hotdri ea toatä politica Europei, de care avea nevoie pentru intinderea economicd a fabricelor ei incdpiltoare, fata de aceastd mindrd. Anglie care tinea in puterea sa toatd lumea germanicd si care va sfida pe Napoleon, pind-1 va pune in genunchi pe el, colosul citeva provincii depdrtate, sdrace, necunoscute, fdrä sprijin, menite, s-ar zice, unei vesnice exploatdri a metro- polei, care numai sub acest raport se gindeste la dinsele, trirnitmdu-licordbii cu ceai indiani stringdtori de taxe ilegale. In revolta lor contra acestei vesnice stoarceri fdrd sd cugete mdcar acei cad trag profitul la calitatea umand, egala, a celor de la cad el se scoate, cine sa cunoascd, sd pretuiasca lsä fie gata asprijinii pe acesti oameni, amestec de englezi, de pasnici olandezi si de citiva francezi, cari au pornit o revoltd faia nici o perspectiva pentrucalculatorii iprofetiipolitici ai timpului ? Ce se putea astepta de la accast5 tovardsie pe care un istoric o numeste mixtur5 ciudata de fu- gari, de speculated, de entuziasti, de tilhari, de ariste-

111 crati", pe cari-i unea doar munca alaturi ?Abia tin milion de oameni contra unui mare regat dispunind de un imperiu colonial nemargenit si de rezerve banesti infinite ! In frunte, un om care pind la patruzeci de ani nu insemna nimic. Origine modesta, educatie ca pentru acele imprejurari :nici baza clasica, nici limbi straine, nici literatura, nici stiinte nici gramatica i ortografie engleza ;ceva matematica. Un rol oarecare in luptele de hotar cu vecinii francezi. Colonel al trupelor neregulate cu care s-au capatat succese usoare. Nimic strdlucitor la dinsul :nici o fagaduialii in grai, in ochi, in gest. In clipa declaratiei de drepturi" in numele unor teri- torii neorganizate, in numele unor oameni cari aveau numai constiinta dar depling ca sunt oameni atita si in ce priveste corrducerea. Ca hotarire in caz de infringere, retragerea in muntii Alegani" moartea de foame. $i, cind americanii vac' ce a iesit din silintile desperate ale acestora sub conducerea acestuia, n-au ei dreptul, sute de milioane de neobositi muncitori pentru culturd in numele libertatii, sä intindä lurnii intregi noua declaratie de drepturi ?" $i nu ni e ingaduit noua,siin ceasul cind mai puternic urn triumful organizatiei germane, sa credem ea aceste drepturi" vor birui totusii sa salutarn nobila figura demna a lui Washington, care n-a fost un imparat, nici un mare om politic, ci abia un general ?

1918

EMILIA HUMPEL

Sora lui T. Maiorescu i-a urmat rapede in mormint. Crescuta cu aceeasi grijd ea si acesta de un tat5 care avea cele mai slinatoase idei despre educatie, ea a fost una dincele mai luminoase femeialevremiisale. AN, em de la dinsa, iscalita modest cu initialele E. M., o traduccre româneasca a MortiiluiWallenstein de Schiller, in care e mai mult adevar decit poezic, dar care dovedeste o perfect5 cuno.tinl iinterpretare a origin a lului. S-a consacrat ca nimeni alta educatiei fetelor, gipensionul ei din Iasi a fost cea mai bung scoala de acest fel pe care am avut-o pin5 daunazi. Directoarea, care a fost mai mult decit atita, era v enerata de elevele sale, fat5 de care raminea asprO, dar dreapta. Casätorita cu un muzicant german, cind Maiorescu insusi se insu- rase,inintiia casatorie, cu o germana, ea n-a iubit pamintul acesta românesc cu acea iubire care face sa se treaca peste toate lipsurile societ5tii noastre. Desi vaduva, s-a retras, de mult, in Austria,si moartea a prins-o linga Viena. La dinsa opera indeplinita atit de nationalà. cit o putem socoti a fost superioara, deci, aceleia care, pentru a fi altfel ea insOsi, avea nevoie poate de acea sentimentalitate femeiasca pe "care condusa de teorii care au lostiale fratelui ei nu tinea s-o arate prea mult.

1918

CHANZY

In dorinta, pe care trebuie sa o aib5 oricine in asemenea momente, de a cerceta trecutul pentru a vedea cum au primitialte popoare o suferintd, o umilintà, o sfisiere asa de cumplità ca ale noastre si cum, prin ce mijloace morale, mai puternice, in ultima esentd, decit toate apds5rile violenli biruitoare, decit toate indbusirile asasine, au -ajuns ele din nou la o conStiintà de fortà si de mindrie si la tot ce trebuie ca pregdtire pentru deplina reparatie a trecutului rAsfoiam o revist5 francezd din anii cari au urmat nemijlocit marea catastrofd hationald din 1870. Strasnici ani pentru Franta, aproape tot asa de strasnici cai acel an teribil" pe care in neuitate versuri de o dramaticd revolt51-ainfdtisat Victor Hugo... Unii patrioti credeau cd de fapt s-a sfirsit, cä zile mai bune nu se pot intoarce, cd dusmanul care pindeste va putea savirsi o noted uzurpatie pe care tare stoarsd, sdr5cita in aparent5, lipsitä de aliati cad ce rece privisesi Anglia martiriul vecinei sale ! nu o va putea impiedeca. Pämintul Orli se privea cu acel sentiment cu care ochii, umezi, se opresc asupra unei flinte iubite care astäzi este si mine ar putea pleca spre alte tärimuri. Totul ptirea ca un provizoi at, asupra cdruia apasd erne- nintarea unei nou5 distrugeri. I,cu citä urd era in suflete dup5 marea rdscoald care (Muse Parisului pd- trarul rose al Comunei socialiste, urmind cdderee imperiului, care mai avea aderenti, se credea, de atitia, cd nu s-ar mai putea astepla m5car acea solidaritate nationald cu ajutorul cdreia se trece, mai la urrn5, si prin cele mai crude incercdri. Pe paginile acelei reviste din 1872 am gdsit simpatica figurd a generalului Chanzy, cu aceastd calificatie, scurtd, dar potrivitd : Acest priceput ofiter, necunoscut in ajun gidevenit in citeva zile eroul rezistentei... Chanzy a lost

114 singurul dintre generalii nostri care sg fi avut gloria, desi nu comanda decit trupe tinere, rau armate, rgu echipate si formate in pripa, de a bate pe prusieni in mai mult decit o intilnire fard sg fi fost vreodatg biltut de dinsii." Si se anexeazg, ca o si mai buna caracterizare a marelui soldat, care a fost i un mare cetgtean, procla- matia lui cgtre oarnenii armatei a II-a, datata 14 decem- brie 1870, din care scoatem aceste rinduri, care ar pgrea de astazi : Consideratii strategice v-au adus inapoi pe poziiile ce ocupati acuma. Le yeti pgstra, oricare ar fi sfortarile dusmanului, care nu se inviersuneazg asupra noastrg decit fiindca intelege cg voi sunteti pentru dinsul pie- decai rezistenta. Ceea ce ati facut ping acum, cu toate privatiile silite, cu toate necontenitele osteneli, cu tot frigul, cu toata zapada, cu tot noroiul bivuacurilor noastre, o yeti face girnai departe, pentru cà e vorba de a nape Franta, de a razbuna Vara noastra ndvalita de hordele devas- tatorilor." Si tot mai limpede rgsare icoana luptgtorului care n-a desperat, desi, mai mult decit oricine, el stia ca nu se mai poate invinge. Marile lupte hotaritoare se purta- serg. Rau preparatai fau condusg, siitä a trece de la siguranta unei rapezi ofensive cuceritoare la vadirea unei infringeri iremediabile, armata de capetenie a imperiului francez depusese armele la Sedan, ca sg fie tiritg apoi, in mijlocul celor mai mari dureri iinjosiri, dintr-un legar in altul, ping la locurile captivitatii indelungate. Bazaine I, mult timp o mare speranta, se lasase inchis, flgminzit, redus la suprema mizerie materialgl moralg, in Metz, care, la rindul sau, capittilg. Nu mai putea crede nimeni ca o asemenea stare de lucruri se va indrepta. La capatul atitor lovituri ale sortii se vedeau t Achrne Bazeine (1811-1888) marepl al Frantel.

8* 115- numai douà lucruri : desperarcai datoria. Am zice : o desperatil datorie. Omul care a inteles-o si a dat trup ideii a fost, mai presus de tori, acest necunoscut". Armata Loirei era asa cum o descrie Times, putin prietenos pe atunci : un amestec de arme, de uniforme, de natiuni chiar cum nu se mai vázuse pind atunci in lupta orinduita a unui stat. Ce trudri pentru a o tinea impreund, pentru a o duce la victorie !$i mai ales ce talent de sef pentru a-i 'Astra sufletul, atunci cind nici unul dintre soldati nu putea hrani iluzia unei refaceri a lucrurilor ! Chanzy a izbutit. El n-a putut impiedeca paceaipierderile de provincii pe care ea le-a adus tdrii. Dar in fruntea acelor cari au protestat solemn a fost generalul de la Loire, ca unul ce stia cd vine din locul cel mai rari pentru un ostas viteaz, de dincolo de marginile intelepciunii, ale prevederiisi bipe urrnd ? Ah, ce strasnic proces ar fi putut el face chiar dupd cilderea imperiului si mai ales de aceea acelora cari d'aduserd Franta pe mina unui Bazaine si a altora ca dinsul, cari distruseserd intr-o clipd atita prestigiu gtatita putere ! Ce responsabilitäti" ar fi putut preciza generalul minunii necrezute de dupd catastrofd ! Dar nu. Desi prusienii plecaserd, desi privirea lor nu mai urmilrea de aproape convulsiile trupului rdnit pe care altii picuraserd otrava, el a stat la locul sdu, in parlament fiincicd a fosti un activ element politic miirgenindu-se a afirma nevoia unei Francii democratice, in care prin gind nu i-a stat sà ocupe un loc care, cit de mare, ar fi fost prea mic pentru acel care salvase, ping la sfirsit, onoarea nationald. $1,cind e vorba de a-I lauda, foaia de care vorbeam adduga : de curind e/ a primit medalia militarii din mina chiar a d-lui Thiers", a presedintelui burghez care nu stia ce este o luptd, dar ce este viata unui stat, stia...

116

Fericità tara care, in nenorocirile ei, poate sä ai.b5 asemenea fii !

1918

SUFERINTE OMENESTI SUB OCUPATIE

Lucrurile parc5 s-ar schimba, dar suferinta ome- neascA, prefácindu-0 formele si infätisarile, pgstreazá din veac in veac aceleasi note dominante. N-am asit, oricare ar fi progresele tehnice ale artei de a face rdu, nici altfel de durere fizicd pentru a vedea pe aproapele nostru suferind, cum nu s-a mai vAzut nici altfel de durere moral5 pentru a smulge sufletului ski un alt strig5t. Si de aceea ni sunt asa de scumpe paginele istoriei in zilele marilor dureri pe care prin g5sirea altor exemple pare cd le imparfasim nu numai cu contemporanii nostri, ci cu speta noastr5 intreag5, peste toate deosebirile timpului casi.ale spatiului. Si noi, cari n-am ajuns la sperantele noastre, ne imbarbafam, dup5 ce am plins lacrirnile noastre peste dureri care au mai fost o data plinse de ochi cari nu mai sunt, amintindu-ni de sperantele care, la capatul atitor incercdri, s-au indeplinit, pin inslisi logica lucrurilor care la aceia a tras ultimele si neinduplecateleeiconcluzii.Largirnastfelmargenile fiintii noastre, o complect5m si o intarim pentru o re- zistentd de care altfel poate nu ne-am fi sirntit in stare, cind la fiece pas catre lumina ne infundam mai adinc in noapte, fara a ni da sam5 ca, o data ce soarele a apus, aceasta e o conditie neaparata pentru a-i vedea din nou rilsaritul.

117

August Lewald, scriitor german, foarte simpatic scriitor german, a vazut pe Napoleon in Königsberg, 1-a vazut de cloud ori in vremea cind norocul lui parea mai tare decit siintile coalizate ale omenirii intregi. Copil, el a tresdrit de emotia luptelor care se dadeau in margenea chiar a orasului sau, a privit la ranitii din bisericile insingerate, la gramezile de agonizanti cari, in mijlocul iernii, mureau pe pietei in strazi thra a putea gasi un acoperamint". Bietii tarani, cari nici ei n-aveau ce minca si trebuisera sa-si petreaca o zi lunga aio noapte si mai lungd in aerul liber, Ii aruncau sarcina (de murinzi) pe ceva fin, intr-un colt de strada, ii acopereau milos cu vreo haina veche sau cu vreo cerga de cai, si se intorceau la ai bor." Noaptea intreaga rdsuna orasul de gemetele celor pe cari nu-i mai putea ajuta nimeni. La Lewald in casa a aparut un sef de escadron francez, om de buna-cuviinta si de cunostinta a lumii" ; alaturi, marInari ai gardei, oameni de treaba, cari primeau din bielsug bonuri de came si de legume cu care-si ospatau bucuros gazdele. Seara sthteau pe prag, se jucau cu Copul flitcintau frumoase cintece franceze." Eu, spune acest martor, m uitam cu deosebith dragoste la aceste figuri romantice... Seful nostru de escadron ma luase in afectie deosebita... Tata, cum v5zu buna purtare a francezilor din vecinatate Ica viata noastr5 pare a capata acum prin ei o infatisare mai pasnica, accepta inevitabiluli ingadui sa merg la poll- ticosul nostru oaspete, cai e dorea au. fiu linga dinsul in mice clip5 din zi, dupa ce rnintuiam ceasurile mele de invatatura. Ma lua cu el cind mergea la prieteni ori la teatru si mil faceai pe mine s5 iau parte la mesele lor de camarazi. Si deoarece el era un om fin, cu bune mora-

118 vuri, am ajuns a cunoaste printr-insul numai oarneni de o cultura sociala asemenea cu a lui." Mama lui Lewaldialte femei din familie puneau flori pe masa ofiterului ranit, care suferea Inca. Cultura francezilor, cuviinciosul lor ton de societate, pe care stiusera a si-1 pastra peste campanii de atitia ani de zile, imi cistiga sufletul pentru ei. Deosebirea intre dInii giiuncarii nostri fudui de sstramosii tapeni, fara talent picunostirrti, farà bundtate de sufleti incercare, sarea limpede in ochi. La mesele prietenesti la care asistam, domnea aceeasi amabila lipsd de constringere ;nici o grosolanie, nici o apucatura uritä, desi era din destul pibucurie,i yin." Cu acest conducator ca un tata vazu copilul pe Napoleon insusi coborindu-se inaintea castelului, dupa ce trecusera fratii imparatului si Eugene si Murat, rudele sale cele mai de aproape, i camarazii sai Berthier, Ney, Soult, Bernadotte si speranta multor tronuri germane, tineri printi din vechi case, cari impodobeau alaiul in- vingatortilui. In sfirsit se auzi :C'est lui !(cIata-1 !>), piomul tInàr, actima asa de bine cunoscut, trecu pe un cal alb inaintea mea... Toti cei de pe piata striga: Vive l'empereur !"

Cincizeci de ani pe urma. Atd cetit ceva din Alphonse Karr ? Pe vremea lui a fost cel mai pretuit din scriitorii satirici al Franciei. Nimic nu scapa de gluma lui arza- toare. Vespile, revrista lui necrutatoare pentru moravuri pioameni, a avut clipa ei de mare celebritate. Nu ti-1 poti inchipui altfel pe acest spirit sarcastic decit intepind pilasind veninul fara a muri, cum face viespea cea adevarata. 0 masca voltairiana pare sn-i acopere figura. $icine ar crede ca de pe urma lui a ramas o paging de suprema durere !

119

Trecuse la 1871 in teritoriul ocupat si de aici s-a intors cu sentimenteIe cuprinseinceea ce numeste Inirna unui francez. Cdutam un prieten, azi fiul meu, atunci ofiter de mobili, bolnavi prizonier. Ei bine, mi-a r5mas din acele zece zile o impresie pe care n-o pot asemana decit cu un vis r5u ; numai ce-mi aduc aminte si-mi trece un fior prin par, md apasa pe piept, Mi se umple ochii de singe simi se turbura vederea ;o strabatatoare durere-mi stringe inima si-mi crisca dintii... Am v5zut in strazile din Pontarlier, din Byans, din Dole soldati zimbitori cari cu virful cravasei ii faceau semn sä te cobori de pe trotuar isaiifaciloc. Dumnezeu ma stie ca mergeam tot prin mijlocul drumului. Mincam in picioare farima de piine si de brinza ce puteam gasi, pentru ca vazusem pe aceiasi soldati intrind intr-o circiumai facind sa se ridice francezi ca sa ii ia locul,i eu simteam c, desi a ma impotrivi ar fi fost o nebunie, mi-ar fi fost cu neputinta sa ma supun. totusi, nu aveam cu mine nici pe fiica mea, nici vreo alta femeie iubità pe care s-o ameninte oinsolentii. Nu as fi gicit niciodata putereai grozava durere a acestei impresii daca nu mi-ar fi fost dat s-o incerc..."

1918

COMINES

Dupd ce s-a oprit atacul de zdrobire dare Amiens, un altul, de o putere tot mai mare, cauth pc la canalul la Bassée drumul spre Calais, urrnarind iaici scopul de a rupe legatura dintre englezi si francezi si de a

120 grarnadi pe cei dintli, din retragere in retragere, dare malul maril. Intru cit s-a atins acest scop se poate vedea din stirile zilnice pe care ni le dau radiogramele. Dar eine mai are simt astazi Pentru tinuturile care sufar de pe urma unui razboi ea acela de acum, distrugind, fara totul in calea sa, lasind pustiul total, absolut, acolo unde inainte se destasura viata cea mai infloritoare, unde comori de arta se pastrau in fiecare sat i ce sate de veche munca omeneasca rasplatita prin bielsugul veacurilor ! unde fiecare frintura de zid aminteste un trecut care se cunoaste si in cele mai mici amanunte inca o data ruinele castelului Coucy au trecut din mina in mina pentru a adaposti din nou tunurile germane are prilej de adinca parere de rau. $i pared toata acea lume, care se nimiceste pentru ca nici o refacere sa nu-i poata da inapoi taina ce s-a imprastiat o data, se ridica la numele care smalteaza buletinele de lupta spre a vorbi despre tot ce a produsi adapostit pe vremuri cind, inainte de teribilele victorii ale stiintei, omul lasat nurnai cu puterile sale, nu putea face tot raul, de care e capabila vointa lui. Intre aceste nume, unul evocai o mare figura de cugetare adinca aplicata la politica, de socoteala maiastra a imprejurarilor timpului, de conceptii noua privitoare la legaturile dintre state Comines. La douasprezece mile spre nord de Lille e castelul unde s-a nascut, la 1445, acela care era sa fie sfetnicul rece al aprinsului, patimasului duce de Burgundia Carol Cutezatorul, pentru ca apoi, printr-o schimbare pe care aifara anecdote o poate explica psihologia lui statornica, el sä se alipeasca de regele cel cu nasul ascutit, cu barbia de baba, cu scotocitorii ochi de pinda, care-si infasura viclenia in vesrnintul unui sarac pelerin si ale carui rpedalii de plumb din palarie tacaneau la fiece miscare facuta de cine voia sd fie cit mai putin rege, pentru a domni de fapt cit mai mult.

121

Rege modern", acest Ludovic al XI-lea, care era socotit in stare sa oträveasca un frate incomod i caruia desigur nu i se parea, nici lui, ctrupul dusmanului mort rniroase rau" ; rege care face oaste, care stringe bani, care pune guvernatori pe terenuri de libertate feu- dala, care distruge pina In temelie tot ce pentru trei- patru secole fusese maretia, nobleta i frumuseta vietii. La el la curte ce curte ! nu sunt petreceri, nu sunt lupte de cavaleri, nu sunt spectacole care sa poata fi puse in fata acelora, vestite, de la rivalul burgund, ingro- pind o avere intr-o seara. Doi-trei burghezi in haine simple unul barbierul maiestatii sale se aduna pe Wcutele, vorbesc putin siincet,i ei hoWrasc. Alta lume decit aceea de pina atunci ! E lumea statelor care se ridica, a regalitatilor care ies de sub tutelii, a armatelor permanente care se deprind cu cazarmile lor, a socotitorilor de baniia mesterilor diplomati, spew noun, cari se strecoara pretutindeni, descopar servitori devotati, plätesc toate informatiilei ajutoarele, se tin in curent foarte de aproape cu tot ce se petrece la dusman ca si la prieten, care e cine stie ! poate un dusman de mine, redacteaza rapoarte secrete al caror cuprins then s-ar cunoaste, ei ar trebui sa piece far% zabavn de linga printul caruia-1 sint recomandati. Comines joaca, fireste, prin intelegerea lui cea adinca a rosturilor acestei marl a vietii", cu furtunile" grele, un rol cu totul superior in aceste timpuri de prefacere care-i ingaduie sa-si desfasure toate mijIoacele neobisnuite cu care I-a inzestrat natura.I o asemeneapoliticd, pentru care cauta modele In anticitatea clasica, plina de uzurpari, de asasinate, de cuceriri brutale ce se innobilau doar prin grija pentru bunastarea supusului, ii place. E pasionat de dinsa,i nimic din ce o alcatuieste : minciuna, tradare, vársare de singe, ruing nu repugna sufletul de tirgovet flämind care nu-si la ochii indiferent facd

122

de drumul ce se va strabate de la cistigul ce se urma- reste. Are si el fata de izbinda obositul ris crud al stapinului sari.i astfel va fi in stare sa treaca prin Italia nävalita de trupele franceze ale lui Carol al VIII-lea, care n-aveau desigur respectul frumusetii artisticesi pietatea istorica, frä ca in fata lui darimaturile acumu- late sa miste de revolth, de indignare un singur muschi. 0 data ce toate acestea servesc regeluisat_Nimic nu e mai presus de cerintile interesului care prin forth necru- thtoare isi face drum... Poate ceva pe lurnea cealalta, dar siinainte de Tartuffe se stia c5 sunt tnijloace de a te intelege cu cerul :...Avec le ciel des accommodements... ditotusi Philippe de Comines n-ar fi inteles cu totul vremea noastra care, zgomotos, in urletele minor de tunuri, vine sa zguduie azi, in acest colt de Flandra,si pamintul nasterii lui. N-ar fi inteles-o nici in scopurile, nici In metodele ei. Cad, spune marele istoric german Ranke, macar in afara de politica" sa, el era aplecat spre virtuteM bun:Rate" scredem ! ;el ura razboaiele de aven- tuid, stralucitoare, dar primejdioase,i vedea- catastrofa la capatul kr ;el era contra capetelor nebune" care se dau de Dumnezeu unui popor pentru a-1 pedepsi, cum se dau de vointa de sus oameni intelepti" pentru a-1 rasplati ; el sfatuia pe printi sa aiba mai putin zbucium, sa nu se oboseasca asa de multi sa intreprinda mai putin" ;dar, mai presus de toate,el era de credinta, nezguduita, ca, daca in toate lucrurile trebuie toleranth si drept, caci Dumnezeu a pedepsit totdeauna cruzimile, ftzabava", ceea ce este mai de nesuferit e cind un print strain vrea sa fie domn in tam altuia. De ce a ingaduit Dumnezeu stria el cu minie, inaintea planurilor de cucerire ale lui Maximilian de Austria ca austrie6ii sa ajunga domni in 'raffle de Jos", in buna lui Flandra. ,,ca sa nu faca alta decit a le umplea de razboi ?"

123

Si, dac5 de la augustinii din Paris, unde se odihneste, els-ar putea intoarce sufleteste la leagdnul s1u,la Comines, ce intrebare alta ar pune asffizi ?

1918

UN POET BUCOVINEAN :V. BUMBAC

In fascicula I a anului 1869, Foaia sofiettifii pentru literaturaicultura romeind din Cernduti, care se tiparea prin ingrijirea profesorului I. G. Sbiera, se publicd, impreund cu o prefaffi explicativd scurtd, dar intere- santai despre care vorr; vorbi mai tirziu cel dintii cint dintr-o epopee româneascd Desceilecarea mui Drago in Moldova. In fascicula urmdtoare, ultima din acest an, se dAdea 91cintul al doilea. Dar publicarea n-a mai urmat. Autorul acestei lucrari, care in intentia lui trebuia sa cuprinda indätinatele douasprezece cinturi, dar din care numai atita fusese ispravit, la fiecare datd, cit se tiparea, iscdlea V. Bumbac. Lainuriri asupra vietii sale nu s-a ingrijit sa lase acest om modest, ale cdrui zile 1initite s-au prelungit pin5 ddundzi. Colegulj prietenul sal Sbiera cl5dea in Enciclopedia romeind doar citeva stiri din care se vede cä Bumbac s-a niiscut in februar 1837, Ca' a invätat intii in Cernauti, ea a trecut prin Blaj, ca sä ajung5 la Viena. Aici termind cintul I la 10 noiemvrie 1868, iar al doilea peste un an, la 20 noiemvrie 1869. Deoarece locul sau de nastere e Costina, in pdrtile de la nordul Sucevei, el este autorul unei bucAti. lirice,

124 purtind data de :Suceava, 1859" 0 iscalita Audin Costinceanu", care a apgrut numai atunci, la 1869, in aceeasi revistg cai poemul epic (p. 233 si urm.). Imitatie a odei lui Cirlova asupra ruinelor Tirgovistei, influen- tatg apoi de Bolintineanu mai mult decit de Alecsandri, aceasta Dimineatg pe ruinele Sucevei cuprinde genera- litüti abstracte, care nu miscd, despre al zilei impgrat", despre cereasca lege", despre fiinta creatoare" etc. Dar icii colo rgzbate grai popular .0 vorbg asezatg, tare, cind se infatiseazd : ...sfintul soare In falnicd marire Pe calea presgratii de aur si de flori, Cu soimii sal ce varsd scintei de stralucire, ori : Carpati cu piscuri nalte si-rapodobiti cu non, ori cind, numgrindu-se dusmanii lui Stefan cel Mare, se insird : Tatarul crud, sdlbatec, sdmintii bldstamatii, Ce-si pdräsi Caucazul, ungher afurisit, Spre-a pingdri pgmintul, ping ce : Incurnintit tátarul prin ghioage sdnütoase Cu multe rane-n coaste grijit s-a cam mai dus. Apgrarea Moldovei i se pare poetului cg. ridicà fii de uriasi" contra unor titireze" cgrora viata li-asfinteste". Si, dorind ca aceste glorioase rosturi sg nu mai fie cglcate de piciorul profan,el incheie astfel, nu Mfg energie : 0, cum n-am en putere, o, ziduri intristate, Sd vd-rnprumut o gurg I glas din glasul men, Sa-mi dezveliti secretul ce-n viitor departe Innegurat s-ascunde, de nu-7 pot vedea en.

125

N a-I vad, nu pot prezice ce vremi or sii mai vie qice-or sä mai aducii poporului roman: Veni-vor ani de jale sau ani de bucurie Nu stiu i voi nu-mi spuneti... Mu lt mai slabe, dar nu inferioare ca factur5, nici mai palide ca inspiratie sunt deosebitele cintece pe care Bumbac le d'a aceleiasi foi si care par a fi scrise mai demult :usoare, salthrete cintece de vinAtoare, de betie, de iubire, in metrul si cu vocabulanil acelui Alecsandri care era sarb5torit in Bucovina ca regele poeziei romanesti si a acelui ucenic bucovinean al literaturii de la noi, byronianul Petrino, a carui indignarei durere de atitudine nu vor gasi un sentiment adevarat ca sa poata fäuri versuri rasunatoare pentru rostirea lui.Icii colo doar cite un am5nunt nou de limb5, ca dricul de vinat", cite o figura trecind scurt inaintea noastrà : Stuhul geme de sitari. Cind tinarul din Suceava inf54iseaz5 pe ostas astfel Sunt voinic, sprinten, prind glonti-n palma, simtim cum räsare artificialitatea lui Bolintineanu,si-i refuzam atentia noastrà. lin imens progres fat5 de aceste inceputuri si de toatä literatura bucovineana, de literatura româneasca de atunci, ii constituie insa poemul epic.

If In Mihaida lui Eliad, enumerarea acelor cari acum sunt conspiratori, iar pe urmd vor fi luptitoni, eroi, e seac5, Med epitete, oncu epitete uzate, banale adesea sicu numele rat' potrivite :

I Bio balacth a lut Bumbac merit& atenlie (rt a.).

126

...Aid sta banul Udrea, Btitrinul bauunlanta si banul al Craiovei, Miltalcea belicosul, si vornicul Dumitru, qi. Mitrea cel hotarnic (!), Miricii logofdtul, Isar ft Teodose, mintosi logofeti ambit. Vistierit Dan si Panel, spiitarul Vintilicei, Splitarul Viiccirescu si. aga Vijelescul, Si aga Luca Lungul (!) $ i Radu Beirceinescul, Tustrei fratii Buzestii, Calonfirescul Radul, Si capul lor, ptistorul Euthymie zelosta. Zelosul", kyriachul", cit de putin trezesc aceste neo- logisme, acesti termini speciall, evlavie pentru vla'clica ! Incep discursurile, dui:A ce-i vedem pe toti in costume descrise cu de-amanuntul pina' la ...coloana cea de aur, Cea rdmdsit-anticei de cavaterii Romei. Cind e vorba de slat, de gilceava, de luptà, spiritul razboinic al lui Eliad nemereste usor tonul si dä versuri care ating si misca. Teodosie aratà neomenia turcilor : JO ia asttizi copila, Mine-ti ucide tata, iti spinzurd fldcdul... Mai aproape de cugetul si de simtirea oricui vorbeste un Isar, un Udrea- Ci stati, sii stim ce facem. Noi ne sculdm cu arme, Si tare e putind, de tot ddraptinatd. N-ar fi de cuviintil intii set' ne-ntelegem Sau cu vecinii nostri sau cu-o putere mare, Sit' cerem ajutoare ? Ce ajutor, nea Udreo, Precurrnd logoftitta Isar cu carte multd, Nu este la loc vorba ; pe semne de-aliantei Ai vrut s-aduct cuvintul, eta fratele moldavul (!) qi, dineoaci, transilvanul e intr-aceeasi stare, .51 toti evern nevoie sci ni intindem mina

127 In string legeiturd, i unul pentru a/tut Sti sari/ spre-ntdrire. Iar sirbul si bulgarul De-si simte sctiptitarea#jugul, scoate arma caug comund cu noi vie sit fag. Asa inteleg 1UCDUL. Iar, dacti mergi cu mintea La neamt, sau leah, sau ungur sti cerem ajutoare, La astfel de-mprumute e cameita prea mare, gilipsa de-ajutoare ce nu le mai poti duce. Nu vd-ncurcati cu oangherisicu puteri de astea, Ca unii ca aceqtia or sd ni puie capul In numele credintii. De-o fi sä sccipam asttizi Ca sti a/dem iar mine, schimbind mereu la juguri, Sau sc./ intindem mina, cer§ind cind ici, cind colo, ,Scutirei protectii, mai bine, frati cu turcul ! Dar am intrat in polemici contemporane. Ellad are socotelile lui,ii se pare ea nici intr-un chip nu le-ar putea pldti mai bine decit cu eroicele versuri ale epopeii sale. Democrat care va visa in curind cine stie ce cobo- rire de la Radu Negru de unde Rädulescu el se va lua la luptd cu boierii, cu cei ce se cred aristocratisi, atribuindu-si drepturi, doresc a se deface, inaltindu-se, din mijlocul tarii : Acum IL vezi c-aleargd dupti grofii strdine, Set-0 impleteascd coada cu bandd baronalti (!). Dusman al jignitorului si pdgubitorului amestcc al Rusiei in viata noastrd nationald, al acelui regim consular, preconsular care cduta pricind pentru a zdrobi cu orice prilej cel mai elementar sirrit de demnitate al nos- truicredea mare greseald ! cd supunerea se naste din umilire, el nu pierde prilejul sä incheie aid un condei de debitor fatil de ...acea vuipeand(0,ascunsti despotie. Ba, cum std rau si cu vocid Bibescu, eel ceei-a cápi"1- tat cu mestesuguri domnia i, acum, in vesmintul eroului

128 de la Cdlugareni, pozeazii scenic inaintea unet socieVtt care e departe de a-I admira fard rezervd, iata-1 prins pe dinsul, rfiutacios, in douil versuri : Domnia e arendo, pe care ii dai sufict Si-n care arendasta e una cu pristavu/ Ce-a rnijlocit vinzarea... E bun, biet, tot ronitinu1, Ce intrd dracu-ntr-insul cum s-a vtizut calare Cu buzduganu-n nun/. Convorbirea se pierde in dialoguri de roman de senzatie : Alexandre Dumas, Eugthe Sue : no-i sa-ncerciim, nepoate", Ce facem astd-seara" etc. Si, cind Mihai va apdrea, el nu a contribuit mot al cu nimic la deciziunea de care ia cunostintd, pentru ca sd apard teatral, daD nu epic : Ban Manta face semnul, Feciorul trage coarda, cortinq (!) se deschide... Boierli imprcund vad tor/ pe insusi vodd. Ramine doar ea muza smerità" sä fie chematd-n ajutor. Doar ea sä ajungd la un capfit, cdci dupd douficlii- turi intregi actiunea nu a inaintat cu un singur pas in singurele lurnj pe care le poate cutreiera neadormita cad altfel e i adonnitoarea epopee.

III Bucovineanul din Costina nu e preocupat de adevdrul istoric.i pentru subiectul lui care ar putea fi acesta ? Ce se stia la 1868 despre descdlecarea Moldovei, atunci cind critica nu osebise realitatea documentard de fantazia unei frumoase legende ? Dacd,i atunci, se stia, totusi, cä Dragos, din care se fficea Inca un domn, desi a Post un simplu cdpitan al regelui Ungariei pe pamintul ocupat de la tatari, n-are a face cu adevdrul, curn crede

9 Oament earl au fost, vol. II 129

Ureche despre Dragoc vodg, feciorul lui Bogdan vod5, carele era din domnii Rgmului" (pentru ca Bogdan cel istoric sfi aparg dup g. propriul sgu. fiu Latco) nici unul, nici altul n-aveau o figura distincta, i fapte nedespar- tite de dincii. Ce Incurcat ar fi fost poetul erudit fatg de asemenea greutati ! Lui Bumbac insa nu-i pasa. El e convins dbar ca poetul 41 poate urzi cintarea sa avind o baza chiar IInumai In traditia poporalä", did poctul poate crea din nimicg, istoricul insg nu poate crea nimicg" (p.5). $i aca hind, se va multgrni a cauta izvoare de informatie la fata locului, lingg vechile bisericute bucovinene. Il mai ajutg cite un prieten, ca profesorul Buliga. Iar, incolo, el va croi din Inchipuire, fgcind s aparg voievodul din Cimpulung ales de tarani, cei opt cefi din tare ceasg care va fi o Moldova' ; el va scoate din acelaci izvor cele cinci cete de cite o mie care vor indeplini luarea in stpinireteritoriuldi izbdvirea oarnenilor din robie, §i, chid va fi vorba de cbetenii, le va ggsi pe toate In comoara poreclelor populare. $i in largul spatiu gol al unei realitgti aca de batrine ci de pustii el va acme scene care, in mult mai mult, corespund acelora din care se alcgtuiecte viata insgci a taranilor nactri :aceleaci ospete, aceleaci cintece, aceleaci sfaturi,aceleaci idei. $i astfel el va fiadevaratidupg istorie,cg voievoziiiboierii vremurilor ce au fost ei oare, in cea mai bung vreme din trecutul nostru, decit sgteni cu mai mult noroc fiindcg aveau mai multg minte vitejie mai mare ! Ce bine ales e totul !$i numele eroilor :Boldur, Balutg, Pintea, Arbure, Vlad, Novae, Bistra, Cercel,Ure- che, Arcan, Potop, Ciurea, Tisa, Craciun, Taur, Strabun, Balaur, Hurmuz, Stejar, Bradu, Corbu, *olden, Racul, Pgdure, Vintrea, Carpgn, Mgciec, Vircolac, Veveritg, Graur, Buzdug, Virtej. Calificativele populare, scurte, dau viata :

130

V5r Arbure-nteleptul, biitäusul Borcea", Hurul cu fara-mpodobit" etc. Limba lori limba in care el si ale lor se inf5tiseaz5 e cea mai bun5 limbä vorbita in adincul satelor. Intil- nirn termeni rad si termeni noi, cari pot prinde, pot rruninea, imbogiitind limba :la vadeaua de pornire" apar firtati razboinici", gate s5 inving5, de-a voire soarta", liberind cirnpia de lifte treierata"j raspin- gind bulucul de vrdjmasi". Alt5dat5 ei vineazA prin locurile cu fr5tini brazi", unde sunt, se spune intr-un vers frumos, doisprezece munti cogemeti cu biii nemaisecate",l anume la dricul toamnei, cind bouri-s mai grasi". Apoi cei pe soimi buiecicalari"petrec de multdmit5,iiatà-i inaintea mesei impodobite cu harul cuhnei", bucurindu-se de o pirg5 din hold5 cimpeneascd"i ridicind o cup5 de mursti 1cu miirgele". Expresii dialectale : ,,m5ri", fiin- duredia (pentru cii) se amestec5 smilltind via stilul. Acest stil e de o plasticitate minunata. lath', in aceeasi ordine, indemnuri &are luptil ale bdtrinului Bogdan : Bogdan cdruntul mart, cu sceptru-n. mina dreaptd, C-o burcd peste um& litsatd-n voia sa, far coapsele-i cuprinde o chingd de curea, Cu et:item/bra de aurp1altfet auritd $i de la briu atIrn o sabie-ascuritd. $i aid un preot apare pentru a binecuvinta, dar, in locul lcyriarchului", simtim cum : 0 tainicd tiicere cuprinde same toatd... Din luntrul und cameri de tron aproplatti Pe-ncetul scirclieste zdvorul u0i marl $I-unpreot se ivqte in haine de attar.

Biluturri preparat5 din miere.

131 9* Cuvinthrile lui Bogdan (pp. 25, 195) au un m5ret sart bterinescsitrezescsiinsufletele noastre un adinc rasunet Bdrbati, bdtrini si tineri, voinici din tam mea, Vol, razimul acestei mosii in vreme grea, incepe el, pentru ca sii ar5te cum se tine in adeviir o tarri : ,oi, dace:, prin unire, un purnn de oameni poate Sd deie piept cu dusman in luptele de moarte, 0, ce-ar putea sd faca vecinH nostri frati Supt flamura Unirii fiind incununati ! E vorba de a li se da ajutor, de a indeplini fapta cea mare a stringerii puterilor laolalt5 : Plecati si dovediti Cd-n vetrele strdbune barbari nu suferifi .1 Sa ridicdrn din tdrnd mdrirea strdmoseascd, Pe vechile hotare fdlosi sd filfiiascd Ai vuiturilor steaguri... Infringerea chiar, intr-o af;a de dreapta lupfa, n-are a face, did . Si, cind va cere timpul. supt lamura sirdbund Vom sfarima cdtusa ce-ar vrea ca sd ne-o pund Sdlbatecele turme ce ndvdlesc mereu 'St samdnd prim lume chin, patimd si rdu. , de se va supine cu sila patria : ...Cerbici neindoicioase din sinu-i S-Or scula $.1, faima despre dinsa prim lume va zbura : Se va crust' pdmintul cu-al duonanului singe. Ultimul indemn e p1M de vlaga acelor vremuri : Deci sd scurtdm cuvintul $ i sd venirn la fapte : Supt steag pdsind cu totii, un brat ve-om face tot?.

t A erupt a se inrosi

132 Ostasiisosescla chemare, impovarati ca stupii", dud : 0 ceatd de tret sute De cilleirac,i rtizboinici soseste-n larga curte ; cind iardsi : Cinci rinduri de rtizboinici cu suflete btirbate, Mariipedestrime, toti luptdtori alesi, Feciori de vristd tineri, voinici de cei vitejt, Cu stibiiicu arce, cu suliti, cu siigete, Ce stiu lupta-n falangd, si-n pilcuri mici,si-ncete. In fruntea lor cirmacii pe oirni sirepi se vdd Cum strdlucesc in zalett bratelor 'se-ncred : Fluturcitoare steaguri la razele de soare Sus filfiiesc atinse de-a vintului sufbare. Chelarul unlit deschide inaintea lor poarta cea veche : A curtii poartd mare, de fier intreg urzitti, Deschide-se de bratul unui voinic fecior Si-ocurte solit intrd jucind pe murgii tor... Nu sunt aici eine stie ce anonime personalitati istorice sau neistorice, ci cu grdmada rdsar voinicii din lumea basmului etern si a vechii balade : Este-nteleptui Hurul, ce multe tdri ailed Si cunostinfl adince de carte-si adund : De cdrturarul curtii Bogdan si 1-a luat Sd-i fie de-ndemind pentru-ajutori sfat, Sirarginasul Pintea, ce-i numai foclviatti, sau aiurea : Boldur, NovaeqiBistra, Ureche si Cercel, Sutasi de vristd tineri cu bratele de fier, Arcan, Potop CiureaflTisasiCrdciun, qi Ur?ii, frati de-a gerneni,iFaursiStrabun...

133

Calea lor e Insemnalä de un conosefitor, o eale: Cu coboripri multe, stilbatece de fire, Cu pegeri incilcitez codri-ntunecosi. El vede cu puternica lui imaginatie cum : In urma lor pe-ncetul se miscti-un lung sirag De card, numtir mare, ce tauri mari le trag, ?lturme de tot soiul, de vite marl, mtirunte, 01, capre, juncii julice,l cai cu stele-n frunte. Tabgra i se desface inainte : Vdr-Arbure la mijloc cu ceata sa cuprinde tin dimbulet c-o ciuhd ce vesel Ii intinde Spinarea satdpcisti /ing-alcettitii mur: Ale cettitii veghe cu lungile bor suliti Pe-acolo fac preimblet, cetatea priveghind ?i-n ceasurile noptii :te vdd, te vild" strigind. Jar, cind e vorba de a porni, semnele se intreabg. Si-atuncea fulgerare de cdtre mina dreaptd. Nome bun si biruinä voinicior ! Acurn partea rnesei, care precede si inchide luptele. Cgmgrile sunt ca pe timpurile istoriei, care e o legendg, si ale legendei care poate fi o bung realitate ruralä : De-a dreaptai de-a stinga se-ntrec in strtilucire Icoane daurite 4 chipuri de mdrire Ce-mbracd-n jur paretii scobiti de sdpiituri Si zugräviti in virste$pintre virste flori. Aici pune harnica Wring Bogdgneasg" ospiltul cel de cinste. Sala ni se infäliseazd in strdlucirea ci, care e mai mult de legendg : Treizeci de policandre cu lanturi de argint, Iar crestele de aur de cel mai ltimurit,

134 Vioi lacesc la focul Mail/or aprinse, Ce lumineaza sala de strdluciri cuprinsti : Trei mese stau de-a lungul odäi atirnate, Tustrele-acoperite cu fete-nciucurate, Tesute-acolo-n casa: de-a Bogcldneseimini, Cu gust, cu iscusinta leisatii de bdtrini, Cusute pe la cornuri cu scampi streimeiturd, Jar ciucurii din cornuri, ce greu in jos atirnd, Suitt numai fir de aur, lucrati de-a doamnei mini, .5/ fe/ de fel de vinuri prin plosce puse-n rind, Pe lucedele mese te-ngind aprind Un gust sl-o sete-adincd... Dar naas5 biltrineascii für5 cintec nu se poate,t iat5sl rinaul cintilretilor eu alaute, din me0e5ugu1 naiv al dirora : Ospatul lui se-ngind prin farmecul de strune, caci : ...mesterii de coarde arcusuri iaui trag $1zic un cintec dulce0zic un cintec drag : Toti tac,sitoti ascultd a coardelor suptiri Fennecatoare ziceri Ltainice soptiri. $icupele direse cu vinuri vechiqibune Prunta5ii le ridicti 5i-ncMnd5iciocnesc, $i eine strdlucitd timp lung se trägtineazd, $i glasul de-aleiutd ospeitul desfdteazd $ia5a intr-una de la un pLthar la altul, de la un cintec la altul, de la un cuvint la aItul, de cind : ...soarele se culcd si ciurdele de stele Ici, cob° licureazd cu focuri mititele, Piutind deasupra noptii pe deptirtatul cer, pini ce, de spre ziuà : ...noaptea-si patureste vesmintul ei cernit jofuge-nspdimintatd prin pesterile-ascunse.

135 IV

De uncle insii acest grai nou, asa de real, de popular, de arhaic si de prezent, purtind atitea anaintirii tre- zind atitea icoane de eel mai actual si mai obstesc ado- vdr ? De unde aceasta revelatie fatil de literatura fárA miezi, de la un timpi filra de forma', a lui Bolinti- neanu, pe lingA usorul cintec al lui Alecsandri, asa de iubit totusi in Bucovina boiereased a meritosilor frati Hurmuzachl acel cintec care recheamil in minte nu pajisti infloritei vi pline de umbea,i drumuri Igiate in stmca,i culmi de munti gal imblinzire, ci miresme de saloane moldovenesti intr-o epoc5 de prefacere, policandre cu lumin'ari de spennanten, acorduri de harpg st cintece romantice pe clavirul domnisoarelor iesite de 1,:,pension cu savoir vivre si ,.sentiment ? ". Ca sä gisim explicatia, n-avem decit srt mArturisim ac5mgnarea, care se impune, cu unul mult mai mare. de un avint epic chiar superior si de-o Erica absolut nouil in farmecul el cuceritor de suflete prin ritmpi armonie : cu Eminescu.i sil ne gindim si la acel prieten al amindurora. al bucovineanului si al moldoveanului, cari ammdol facuseril aceeasi Koala supt auspiciile Vira- nului ardelean Aron Pumnul, apoi, la Blaj, de unde vcnise acesta : ungureanul, loan Slavici, care, pe o vreme cind d. Iacob Negruzzi cisadea nuvele cu teorii dui:fa moda Berlinului si N. Gane, in cea dintii faz'a, desfacea in proz5 poezia artificialg a lui Alecsandri despre tgranii ideali", cuteza sA prezinte, in toata asprimea lui zgudui- toarepiinduiosiltoare, traiul tgranului de pe Murgs. Tustrei se intilniserà insil la Universitatea din Viena Nu ne intereseaza ce se invgta pe atunci acolo, in ce spirit se predau lectiile pe o vreme cind, stim, energia creatoare in toate domeniile, avintul de luptil, inciarAt- n'cia in credinta a poporului german intreg scazusepi

136 murea decit In aceasta Austrie condarnnatii a gindisI simti cai oficialitatea...1 Ne intereseazA ce au putut schimba intre ei rornAnir veniti din toate provinciile teritoriului national romEne,c. Aceastil atmosferA pan-romaneascd a creat starea do spirit nationalä din care a iesit ideea acelor serbilri de la Putna, in 1870, care pentru intiia wed au adus urn- brei lui Stefan cel Mare prinosul de recunoscatoare admiratie si de thgaduinti de a nu-i ptir5si mostenirea, al Intregului siu popor. Erninescu, Burnbac, Slavici s-au intilnit aid 1 cu altii, cu d. A. D. Xenopol, venit de la Berlin pentru a tinea vestita sa cuvintare. Dar la Viena nu erau, ca la Paris, bogati bilieti de boieri, bine crescuti cu preceptori francezisiinhiati asa de mult in tainele culturii straine, incit pe a lor o uitaseth cu totul. Aid erau mai mult copiii satelor din Bucovina si Ardeal,i marea lor energie, spontaneitatea lor sinceri, iubirea lor absolutäi intelegerea kr adindi pentru realithtile fecunde, in fapta vietilsiInstilul scrisului, dornini usor orice alte tendinti. Caracterul popular se impune astfel, prin ei,prin origineai caracterul vietii kr, prin Intorsàtura pe care trebuie s-o la orice inVatilturà mai lnalt, literaturii noua rorntinesti, care a putut sa vie pe urmA la Convorbiri literare, redactate de fo.stii studenti din Germania, vlbis- tareale aristocratiel ori ale noiiintelectualit511, dar n-a si pornit de la dinsii. Si intro cele dintii produse ale acestei literaturi noug a fost cintecul dulce1 cintecul drag" al lui Bumbac pe care ni-1 amintirn cu atit mai bucuros, cu clt azi din acele piri, Ca si de pretutindeni, un cintec trist ni vine In auz, acel cintec trist de care 1-a scutit soarta pe biltrinul, blindul pensionar in clipa cind cu ochii la Cenzurat (n.n.)

137 ecagul ro-nanesc pe cetatea lui Stefan cel Mare el se stingea, binecuvmtind.

1918

GHEORGHE COSBUG

Intregul neam rornanesc pierde in aceste zile grele pe un om care era printre acele putine indiscutabile glorii ale lui. Gheorghe Cosbuc a inchis ochil la 13ucuresti. Sufletul adinc 1tilcut s-a sfarrnat de necuprinsa durere a romanului si a fiului locurilor unde s-a n'ascut. Cel ce a cintat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei pira la dorobantil din 77, moare faril s5 fi vlizut cJ.l ochil sub steag pe aceia car! au onorat din nou sfintul drapel al tilrii. sa GlailneCa asupra fruntii lui palide, acum sä cadzi o umbra mingiietoare a deptirtatului tricolor nevtizut.

1918

Tin nepot al bau m asigura ca n hirtlile lui se gaseau ease einturi din aceasta epopee. Sint sigur 0 familia va pti sapastreze cu pietate tot ce a ramas pe urma lui (n.a.).

138 DELAVRANCEA

In momentul cind dadearn la tipar vestea mortii lui Cosbuc, aflam aceea, fulgeratoare, a mortii lui Dela- vrancea. Cind cea mai duioas5 coarda a poeziei românesti se rupe, amateste glasul cel mai zguduitor de suflete. Nu e nevoie sä spunem ce 1-a ucis. El moare ca ostasul caruia in mini i s-a frint arma. Ori, printr-o fatalitate salbatecd, suntem osincliti la mutilarea noastra sufleteascg ?

1918

ULTIMA CUVINTARE A LUI DELAVRANCEA

Care a fost ultimul cintec al lui Cosbuc, ultima opera asupra careia s-a oprit in noptile de trucla care i-au preg6titi grabit sfirsitul poate nu vom sti niciodata. Acest tacut Oran, cu sufletul inchis chiar pentru cei mai de aproape ai lui, aceasta discret5 j sfloasa natura de sätean caruia nu-i place a impartasi nim5nui ce se petrece in sfinta sfintelor", in intimitatea sacra a stifle- tului salt, va trece ducind cu dinsul, intre atitea alte taine,i aceasta. Dar stim care au fost ultimele cuvinte pe care le-a rostit in public oratorul tuturor nuantelorifinetelor, acela de pe buzele c5ruia nu se desfacea nici un cuvint care sa n-aiba ca o mireasmä nou5, acela inaintea sicriului caruia, in marea lui nenorocire, ingreuiata prin aceasta noua lovitura, se descopere azi un neam intreg.

139

Nu a fost discursul la reforme. Acum cind el numai e in viaO, cind anume adevaruri se pot spune Ord ca sufletul lui srt sufere si de aceea, o viata intreaga, in treizeci de ani incheiati cit 1-am cunoscut, nici nu le-am spus putem ardta de ce acele frumoase fraze nu si-au luat avintul care ar fi induiosati cucerit. Membru al partidului conservator, pentru Ca si aceasta trebuie s-o spunem in partidul liberal de pe vremuri inteligenta lui superioarAi suprema lui virtuo- zitate oratorica nu puteau ggsi altä intrebuintare decit aceea de gazetar de poruncealii, fie si sub un sef ca G. Cantacuzino, la Vointa naionalä, fiul de Oran din De lea Veche trebuia sà aducg laude unui project care fusese smuls interesului egoist al marii propeietüti mai mult decit atita, s'a" faca cea mai larga parte acelora chiar cari, in coalitia din 1917, o reprezintau raai legitim, desigur, dar evident, si mai putin generos. A simVit deci nevoie ause indreptilteascd pe sine insusi inainte de a indreptilti pe alii. A fiicut jenat aljenant istoria carierii sale. 0 grea cariefu pe care, desigur, cu experienta unei vieti intregi, ar fi vrut-o, acum, altfel. Se va fi inchipuit vofbind multimilor sale, säracilori harnicilor acestui pamint, ostasilori muce- nicilor, fratilor sli de singe de cari-I despurtise soarta, pentru ca din cuvintul lid minunat sii se de.,faca toatá povestea suferintii kr,toatilsiguranta dreptului toatu chemarea kr de viitor. In locul aplauzelor pe care le dau minile albe, suptiri cind cineva bate in struna nevoilor celor de sus, i se va fi párut cà aude ridicindu-se din adincurile norodului zguduiti aprins de rostul lui acel glas care nu se poate asumlina iii infrico- satul ski vuiet decit cu al miirii cind sare la asaltul stin- cilor. Cine stie ? Poate si el ca altii din osul lui ar fi fost,la vremi hotilritoare, un condueator de oameni, din robia Eghipetului in Tara Fagacluintii,si aceasta cu vorba lui, dar l cu dreptatea thr.

140 acum selutei sdescinte milostenia boierilor sa-i dea ca sprijin, nu numai vorba lui asa de tare, dar viata lui pe care nu stiuse a si-o face tot asa de tare si o simtea.In acel moment mai mult ca oricind. Au trecut insü luni de zile. Victoria care se pregatea atunci, pe care toti o credeam siguri, n-a fost decit o mare jertfa, o mare cinste i atit. Ce vremi grele au venit dupa ce dadusem tot ce un neam poate da, ftnimeni mai mult decit satenii, fratii lui ! Dezertiunea aliatilor celor mai de aproape, izolarea, impresurarea, momentul suprem al hotaririi care nu putea duce nici macar la pastrarea celor ce le avusem. Un genel al, un general biruitor a venit la putere, si in parlament, intr-o.sedintaneuitata,la19 februar, cel insarcinat de dinsul a venit sni spuie ca tam se va Atunci Delavrancea a rostit ultirnul sau discurs. Desigur eel mai zgudnitor. Nu mai erau nici consideratii de partid, nici interese de clash. N-avea de apà- rat o tagma de rornani contra altora. Ci in glasul lui tremura numai durerea fàrü margeni a unei ta'ri prin care trece fierul despolerilorsial&aridtrup intreg se stringe intr-un ultim spasm de aparare. inabusin- du-si strigatul care nu trebuie sa se audit va inchipuiti ce a spus. Ce ar fi spus un ostas de la Marasesti daca i-ar fi fost dat sa aiba dumnezeiescul luidar... 0 formula mi-a ramas insa in minte : Se clinteste azi hotarul pe care de la Neagoe Basarab pina astazi nimeni nu 1-a atins." A doua zi s-a gilsit eine sa ricla de aceste cuvinte, al caror adevar scormonise toate fibrele sufleteIor noastre Si, azi, cind sufletul lui poarta marturie aiurea despre suferintile poporului care 1-a nascut, am vrut sa amintesc, cit lacrimile pentru el curg Inca. aceasta aparare

141 a dreptului nostru in cel mai frumos discurs al lui care a fosti cel mai sincer.

1913 (10

IDEILE POLITICE ALE LUI CO$BUC

Cu sufletul marelui poet care s-a stins la Bucuresti de o boal5 veche si de dureri nou5, nu s-au prea ocupat ziarele de acolo, care au atitea alte lucruri de comunicat cetitorilor obisnuiti Ientuziastilor clienti pe carigi l-au cistigat in Moldova. Där totag cineva, un scrifior si el, din eel mai not, pare a fi voit sil furiseze, in cele citeva HMI de necrolog, n biinuialii cu privire la felul cum feciorul popei din Niisliud ar fi priviti apreciat evenimentele grozave al door teatru singerat a fost Vara noastr5. De aid nu putem sti ce a spus Cosbuc cui ii intilnea pe strad5 si-i vorbea far5 sa fie intrebat asupra unor lucruri pe care el avea motive de temperament si allele s5 nu le comunice nimünui. Dar altceva putem $1. Un om nu se judecil dupii chiar o vorba de nerdbdare, de nemultilmire care 1-ar fi scapat intr-un moment oarecare sub presiunea unor evenimente capabile sä turburei mintile cele mai sigure de sine, sii fac5 a devia o clipi convingerile cele mai bine intemelate si mai statornice. Ci judecala cea dreapt5 se poate dobindi numai dup5 dovezile pe care le dä el in momente decisive sau in lucrári indelung chibzulte despre ce se g5seste in adincul cugetului sau. La Cosbuc, cel tilcuti inchis in sine, cel despretuitor de conversatii zadarnicei aplecat mai mult la discutii cu privire la

142 atitea probleme de limbk de literatura, ori chiar de o naturd speciala care se parea cu totul straina de preocupatiile unui poet, nu se poate afla acel crez complect, expus in siguri termeni de abstractie filozolicil, pe care-I poti gasi si fixa la oameni necontenit amestecati in politica militanta sau deprinsi, siliti a-i analiza problemele. Dar altceva ne poate lumina asupra gindului acestui om de socoteli incete si adinci :nota fundarnentala a scrisului stiu intreg, aceea care domina toate amintirile de lectura, toate influentele striline, amestecate si con- topite intr-insul. Si omul care va izbuti, din strabate- rea acestei opere cu aparenta variata, sa culeaga ceva care nu s-ar potrivi cu singele lui, cu locul lui de nastere, cu anii lui de lucru de la Tribuna cea mare din zilele de Ifupta, cu tovdeasiile aid de acolo, cu spectacolul din acel ceas al dezvoltarii ideii romanesti, cu pribegia lui printre noi acela, dar numai acela, ar cuteza sa rupa, fie si prin simple insinuari, din solidaritatea morala a neamului sau in suprema suferinta pe cel mai mare din poetii de energie luptatoareal romanimil intregi.

1918 (ID

VASILE PODEANU

A incetat din viatä la mosia lui din Prahova, pe valea Teleajenului, dupa o scurta suferince, Vasile Podeanu. Podeanu a facut versuri frumoase, de o dulce melancolie, si unele din ele au aparut in revistele de inaintea .razboiului.

143

Ele ar5tau un poet 1 dreptate se face celul disparut, cind banalul anunt funebru spune, mindru, poetul Vasile Podeanu". Dar el a fost poeti prin viata pe care a ales-o, A avut curajul sd se despartii de tot ce scinteie Ia otase si,retragindu-se la tarli, st trdiasca: acolo ca un om al tdrii si al frumusetelor ei. Acolo s-a stins, acolo i s-a facut loc in pärnint pi acolo isi vor aduce arninte mai mult de dinsul.

21 ianuar 1919 (IV)

ERMETE NOVELL!

Se anuntä moartea, la Neapole, a marelui tragedian Ermete Novelli, care era si unul dintre cei mai mail artisti dramatici ai lumii. Oricit ar avea Italia puteri bogate in toate domenille artei, totusi acest om nu va putea fi inlocuit. Oricit de multe ar fi lalentele, acoloi aiurea, nimeni nu va putea sA fie ce a fost eL Pentru Ca Ermete Novelli nu era un talent, ci altceva. Era un om, in toath energia, in toatA varietatea, in toatfi contrazicerea si in toate conflicteIe, dar mai ales in toatil sinceritatea aceluia care e orn adev5rati, mul- tämindu-se cu asa de mult, nu vrea sd fie in modestia lui decit atita. Deosebirea intre dinsuli intre cestialalti era numai aceea Ca, pe cind rmi traim o singurci via(et, el trAia mai Colaborator al revlstelor ConvorbirititerareiFlacdra, Vasile Podeanu a publicatvolumele907Enversuri(1910), Poezit (1911).

144 multe. foarte matte, pe rind cite o %data pe seara, in harnicia lui, avida de senzatii noi pentru el insusi, care nu ingaduia sa se piarcia macar o picatura de timp ce putea sa fie pentru eli, deci, pentru ceilalti un strop de viata. Inca rolurile lui asa incit pdrea ca el a creat insi poezia pasionata al cdrii interpret se fácea. In jurul su avea tovarasi pe cari desigur si-i alesese, cu simtul marelui artist pentru necesitatea ansamblului armonic, dar trebuia sä se spuie, totdeauna, Ca ei nu existau aproape, de mult ce traia el, capabils5-isupli- neasca si pe dinsii, cticiine/ trdia piesa intreagd, traia drama toata, trdia sensul ei, gindul ei initial si tendinta pe care o urn-airea. Ieseai de la reprezintatie intrebindu-te daca imprejurarile nu te-au pus cumva in contact cu o drama omeneasca reala asa de mult iti vibra sufletul de vijelia pe care el o aruncase asupra lui. Un astfel de artist rut face scoald in obisnuitul inteles al cuvintului, caci scoala inseamnai maniera, procedeu, artificialitate rationata, atitudine pregatita. El trezeste vocatii. $i astfel de vocatii a trebuit sa trezeasca el oriunde a trecut,i intre spectatori se gaseau de aceia cari in ei inii simteau demonul creatiunii. La noi, Petru Liciu, care incepuse de la Manolescu, acela un mare mester, pasionat pina la jertfirea de -sine pentru mestesugul sau, a ispravit prin egalarea, in naivitate superba, in mindra abdicare de sine, a lui Novell care, in drumurile sale triumfatoare, s-a abatut nu o singura data i aici. $i trebuie sa spunem ca el, care nu pleca de nicairi fat% a duce in sufletul acela largi bogat o urma inclele- bila a oamenilor intro cari traise si de viata incunjura- toare a carom vibrase, ca el, marele latin, maret, prin

10 145 calitAtile rasei cai prin ale sale proprii, ne-a Inte les si ne-a lubit. De aceea ast5zi, cind arta italiang n-are destule cununi pentru acest mormint de revelator revolutionar al ei, trimetemi noi la doliul fratilor unul din acele ginduri sincere care desigur fac sfi se infioare ttirina mor. Tiler. t

2 februar 1919 (IV)

SEPTIMIU ALBINI

In satul sdu ardelean, intre ai si, s-a stins, dup5 o /ungd zdcere, de urmdrile unei rceIj prinse in cel dintii drum al sdu spre casa de mult pdrasitd pentru o lung5 pribegie, Septimiu Albini. Unul din tinerii cari in procesul Memorandului au ardtat vointa de a trdi a neamului nostru, Albini avea un frumos viitor inaintea sa, dacd ar fi putut rezista ispitei de a trece dincoace". Aici, luptatorului politic, ziaristului i s-au inchis intr-un birou de functionar la Academia Rom'an5 perspectivele. A lucrat cinstitri ri-aisprdvit viata Vara a fi tr5ft-o. De aceea indoit ii plingem sfirsitul. 2

16 novembre 1919 (IV) I Ermete Novel li(1851-1919) a jucat la Bucurqt1 (1 Iasi) in mai muiterinduri,fntrealtele,Instagfunea1902-1903, avind o influentil considerabil8 asupra actorilor romani. Septimiu Albini (1861-1919) a colaborat, lntre altele. la o lucrare despre anul 1848 In Virile romfine.

146

THEODORE ROOSEVELT

America sufere o mare pierdere, pe care o imparte cu umanitatea intreaga. Una din cele mai mari energli pe care le avea lumea s-a stins, 0 Inca o data con0iinta umana se poate Intreba de ce se lasa pamintului pe asa de scurta vreme puteri aa de marl. Om care s-a pus la §coala aspra a vietii, el a straba- tut-o Intreaga faril falsa ru0ne 0 Ora falsa mindrie, ajungind a fi astfel un om In stare sii se masoare oricind, in orice, cu alt om. $i, indata ce s-a creat forta aceasta nebiruita care cata lupta ca sa Ingenunche pe orice adversar, din fericire ea a fost Inchinata numai celor mai nobile scopuri. Aceasta s-a vazut in clipa care a hotarit despre cum vor trill veacurie viitoare. Daca America a mers, e 0 pentru ca Roosevelt a vrut aa. $i astral, in momentul de biruintä, care trebuie sa Incunjure rama0tile trinmfatorului, se amesteca, pare ca., toate colorile steagurilor stropite cu singele rascumpa- rator. 1

1919

TOAN BOGDAN

Dumineca, 1 iunie, s-a stins, dupa o lunga 0 grozava boala, Inca unul din oamenii cari aveau inaintea lor o intreaga munca pe care altii n-o vor putea face ca dinsii : loan Bogdan, profesor la Facultatea de istorie din Bucu-

t Theodore Roosevelt (1059-1919) a fost pre9edinte alSta- telor Unite Intre 1901 si 1909.

147 10* resti, fost decan al ei, un moment rector, &batI rasturnat de intriga politicianismului, coalizat, al Universitiitii. Amintirile care mi se trezesc in suflet in aceastaclipa, cuprinzind viata mea intreagil, sunt prea multe1 prea duioase, ele inchid prea mult din ce a fost mai intim in fiinta mea insasi pentru ca sa nu-mi impun, cu atita greutate totusi, sa le pastrez pentru durerea mea. Ma voi shi sa vorbesc lumii numai despre ce o priveste pe dinga, pentru ca sa poata pretui dupa cuviinta pe accla care. printr-o modestie exageratil, in mijlocul pretentiilor curente care I-au navaliti inabusiti pe dinsul, s-a tintit dc o parte in atitea imprejurari in care el se impunea prin calitati incomparabil superioare acelora ale concurentilori rivalilor sai. Voi fi savirsit astfel, o data cu o datorie de pietate, care ma priveste printre cei dintii, sio mare datorie ce trebuie indeplinita macar feta de memoria omului neglijati calomniat in tara unde, de atitea ori, compromitind-oi pagubind-o, a triumfat sarla- tanismul oamenilor fara eunostintii Earl talent. Sfiosul copiI care, acum patruzeci de ani aproape, venea din Brasov, unde in casa mamei sale insasi vazuse ce poate fi o muncii de toate zilele, o lupta necontenita cu greutatile vietiii o jertfa neintrerupta pentru datorie, aclucea cu dinsul insusiri din cele mai pretioase oriunde caci in orice tara el ar fi ajuns la situatia pe care si-acistigat-o aici, dar poate fara suferintile pe care, deal a tilcut despre ele, nu inseamna ea nu 1-au patruns adinc, zguduindu-i pe incetul puternica sanatate dar pretioase, aceste insusiri, mai ales la noi si in acel moment cind se hecea de la un romantism definitiv risuflat, de la un criticism sterp ea al Junimii", admirateare a singurelor ei negatii la un realism constructiv. A fault bune studii de filozofie la Iasi, si un raport din tinereta despre invatamintul din Germania aratil ce competinta i1 putuse cistiga, asa de rapede, in domeniul pedagogiel. Dar, cerindu-se un specialist de limbi slave,

148

in care pinA atunci se pricepea numai genialitatea ne- criticà a lui Hasdeu si tot asa de putin criticul diletan- tism naiv al episcopului Melhisedec, el a avut curajul, extraordinarul curaj de a se initia in ciieva luni intr-o materie din cele mai greleai,adliugim, din cele mai putin simpatice. A fScut solide studii la Universitatea din Austria si a petrecut un timp in mediul rusesc, a carui limbS o vorbea cu usurintài elegantO, cunoscind in acelasi timp, cu o stApinire deplinS de fliolog, celelalte limbi ale vastei familii slave. S-a intors la Bucuresti pentru a crea catedra de limbi slave pe care era s-o oeupe trei decenii intregi si care, prin pierderea lui, la cincizeci si cinci de ani abia, rdmine goalS fOrd sil vedem eine ar putea primi, dintre cei din tarS, o succesiune ca aceasta, care cere cunostinti, metodd i un spirit critic ales. Pub Heath hothritoare pentru stiinta noastra si care pind azi sunt punctul de plecare al oricArii cercetgli despre istoria noastra mai veche, fàrsà fi pierdut nimic din valoarea lor, in text si chiar in comentarii, cu toatO imboggirea, datoritä si lui, a cunostintilor de amanunte, au apdrut indata. Prin el am ajuns a cunoaste, peste tirzia prelucrare de compilator stingaci a vornicului Grigore Ureche, originalele slave, izvoarele primitive ale istoriei Moldovei, de la insemnSrile din Bistritai Putna pin5 la adausurile, supt Petru Schiopul, tirziu in veacul al XVI-lea, ale cdlugOrului Azarie. Tot p.ein el s-a avut culegerea, de o capitalà importantS, a scrisorilor domnesti in limba slavonS pilstrate in arhivele din Brasov. Si, ins sfirsit, prin munca lui s-au adunatipublicat, intr-o colectie model, in aceeasi veche limbs diplomatica, actele lui Stefan cel Mare_ Aceste trei lucrIiri fundamentale pentru istoria noastra" vor fi,necontenit, titlul lui de glorie in istoria stiintii filologicei istorice la noi. Inzestrat cu un spirit de organizare, armonizare conducere putin obisnuit, acela cdruia i se datoresteai

149 intemelerea Comisiei istorice, cu editiunile el adrnirabile supt toate raporturile, ar fl putut indeplini, intr-o societate mai dreapt5 in aprecierile el, si rosturi superioare acelora in care a lilsat urme care nu se vor putea sterge. Rareori a fost intre intelectualii nostri un om de un mai sangtos simt real si totdeodat5 de o constiint5 idealistil mai sigurà decit dinsul. Cei ce 1-au cunoscut bine au avut astfel pentru dinsul un respect care, in aceste momente cluioase, biruie cele mai firecti lacrimi. In ultimul timp, chinurile bolii nu-1 hupiedicau de a se gindi necurmat, cu o dureroasit urm5rire a tuturor stirilor, la soliditatea marii cradiri nationale pe care ni-a dat-o soarta. Trei-patru zile itnainte de moarte, cind i s-a vorbit de documentele noastre de la Moscova si de alte averi amenintate, a obiectat : Total se poate pune la loc, documente i averi ; tarnsä ramble". Tara nu-1 va putea uita,i memoria lui va fi cu atit mai vreclnic onorat5, cu cit discern5mintul insusi al so- eietatii noastre va ereste.1

1919 (II Fi III)

TEODOR AMAN : LA POMEN1REA LUI

In zilele acestea de supreme incordgri si de suferinte cum de mult nu le-am avut, preglitind supreme bucurii,

Pentru N. Iorga, moartea filologului .s1istoricului loan Bogdan (1864-1919) a fosti un doliu de famille, deoarece era cumnatul sfiu. Dintre lucra'rile Intemeietorului cercetärilor de Mavisticg :Vechile cronici moldovenegi pind la Ureche (1891), Iefooisctut tui Azarie. (1909), Docuraentele lui *lefan cel Mare (1913).

150 cum de veacuri nu le-a mai avut acest neam, se serba intr-un colt de tara, in Craiova, amintirea pictorului Aman. Fara aceasta hotarire mult asteptata, fara aceasta sacra ridicare de steaguri, aceasta serbare nu si-ar fl avut mediul. In adevar, arta de azi, complicata, dorità de sen- zatli noun, iscoditoare de procedee tehnice Inca inedite mergind pina la grandomania sarlatanai pina la barbaria brutala n-are multa evlavie pentru acest inaintas. Aman n-a font Wei un virtues al desemnului, nici un original al colorli tablourile lui hind sure si sterse nici un om de indrazneata. conceptie. Fiul negustorului grec din Craiova 0 al femell care pare a-i fi dat ea istetimeai idealismul a fest un sirguincios scolar al rnaestrilor sai din Apus, un onorabll absolvent al bunei educatil artistice primiteL..Si un bun si mare patriot cu mijloacele artel sale. A revenit in Ora, cu un idealism legal de nevoie insesi ale el. Dorea sa faca a se cum:Paste, a. se pastra in formeIe nemuritoare ale artei tot ce cuprindea Romania in prezent, tot ce-si putea aminti in trecut. II era drag de fata oamenilor, de vesmintul lor, el insusi opera de arta, de datinile de la Ora si de felul de viata, Inca pa- lriarhal, de la orase, de luptele voievozilor 0 de triumfurile br. SI Intablouri, in aevaforte, in schite el le-a prins pe toate asa de rabdator si de statornic, o viata intreaga, fie 0 fara vreo recuneastere si rasplata, incit a trebuit casa lui intreaga azi, un muzeu ea sa-i cuprinda opera. Si de aceea e bine sa-1 sarbatorim astral eind micile plraie ale vietii de specialitate se varsa toate cu avint, cu sete, in riul eel mare al vietii nationale. Un gind bun, romani, pentru acela care a pus pe pinza, in4rirat de melancolia poeziei, a Bolintineanului ultima

151 noapte a lui Mihai Viteazul" dincolo de care astilzi pentru noi se lumineazd zorile.

1919

LA INMORMINTAREA POETULUI AL. VLAHUTA

Cind ai tinut, prietene, frate, cum Iti pliicea sh ni spul, acum treizeci de ani, si celor mai tineri dintre noi, cind ai tinut ea orice curiozitate sh fie departe de patul cuferintii tale, orice iubire chiar sh fie crutath de a su- fell impreunh cu tine, cind ai interzis ziidarnicia pompe- lor si trufia goalii a oficialitiltii la ultimele ingrijiri ce putem da fiintei tale phmintesti, n-ai putut gindi sii ne impiedeei pe cei cari nu te-am vhzut de mult .si.cari nu le vom mai vedea niciodath de a-ti spune un ultim cucint. Un ultim cuvint tie, celui ce ai fost om ca noi, supus mizeriilor noastre, pe care, viteaz ca un ostas de rash, din vrernurile eroilor cari-ti erau dragi si pe cari-i cintai in cei din urrnd ani ai vietii tale, le-al biruit, senin, rizind de cine te putea rhpune, dar invinge nu, si in ceasul cind vintul mortii rupe plaza steagului, dar vulturul sulitei nu-1 poate apleca. Dar tie celui care ai fost mai mult ca gloata omeneascri, care te-ai ridicat cit de sus poate un suflet nobil si mare, in avintul suprem al inspiratiei, tie celui a chrui divinh putere creatoare s-a coborit pe vecie in pagini care nu. pot muri, tie iti vom vorbi adesea, mult, duios, cu drag, in adincul uncle incap toti mortii iubiti,al sufletelor noastre insesi temple ale iubirior riipite si ale priele- niilor ce s-au dus.

152

Iti vom vorbi, ne vom mgrturisi tie, ne vom sfgtui cu tine, vom astepta mingliereai vom primi judecata ta. In acest suprem adgpost pe care si.-1 vor transmite generatiile pe rind pentru viata vie a sufletului tgu, tu nu vei mai trece prin durerile pgmintului din care noi nu venim, dar spre care soarta ne apleacg ping ne con- fundam cu dinsul. $ide aceea vorbim tie, cel din taring, care al piltimit de osindele ei,5ifvorbim de cele din urmg prin care ai trecut pentru ca, la cap5tul lor, inirna din tine sg se rupit Te vgd despgrtit de vremea tn. pe rind despoiat de prietenia celor dragi tie, te vgd izolat in mijlocul unei lurni pretentioase, pline de zgornote bizare, care, in delicateta ta superioark te sperie, facind ca tot mai mult sg cauti un colt de tam blindai bung, undo sa te in- tovargsesti cu natura care n-are pretentiii rarnine tot aceeasi. Te vgd prins de furtuna cumplitului rraboi, fugar, cu toate cele scumpe rgrnase in urma ta, bgtind drumurile nenorocirii in car cu boi, intre sgteni inspghnintati 31.ostasi fgrg putere sg se mai lupte ; te vgd cgrunt, obosit, sfdrimat luind parte, cu o ascunsg mult5mire in suflet nOn-al fost fericit in mijlocul nenorocirii altora, la mu- cenicia neamului tgu. Te vgd in odgita pusa la indeming de un pretuitor, in Iasul imbulzit de o multime care nu te intelege3i pe care nu vrei s-o intclegi, te vgd bolnav, aproape murind. avind o singurg durere:cg nu poti vedea biruinta in care crezi. Te vd aducind solia apropiatei libergri, indatk peste o luau, intrezgrind cu atita timp inainte izbgvirea care era sg incunjure de lumina' apusul tdu insuti. Te vgd lgerrimind pe ruinele micii tale averi, a scumpe- lor tale odoare, te vgd din nou iargsi pribeag, cind pasii altora se opreau la un prag mult dorit

153

Te vedem acuma asa cum esti peste tot ce-ti poate da vremea mai r5u, peste tot ce ti-am putea da noi mai bun. Si, cind ne vom intoarce dupra implinirea supremei datorii fata de acest lacas al nemuririi tale, ceea ce ne va usca lacramile va fi partea din tine pe care am furat-o in sufletul nostru si de care nimic nu ne va mai despiirti.

1919

UN OM DE ISPRAVA : SCARLAT VIRNAV

Fulgeriitor a venit vestea mortii vigurosului biltrin Scarlat Virnav. Mai dauniizi el asista la o sedint5 a Aca- demiei in care se pomeneau oamenil de mare merit in lupta pentru noua Romanie cari au fost : tatiii siiu, d-rul Costachi Virnav, qi unchiul s5u, c51ug5ru1 Sofronie. Ieri Inca el se ocupa de campania electoral5 in care se prezinta, in fata dobrogenilor, ca reprezentant al intereselor si aspiratiilor tar5nesti. Si ast5zi din ziare afl5m, brutal, sfirsitul lui. Acest frumos batrin, cu atita simt de demnitate personal5 in fiecare actiune a sa si in fiecare cuvint al silt; acest tip al boierului de o aleas5 educatie a fost acum zece-cincisprezece ant unul din binefacatorii prin faptil ai Dobrogii unde il adusese ca prefect de Constanta hazardul politicei. Aici e wild din cei multi cari, impoviirati de zile, se due. Dar acolo, in fiecare sat trilieste si va trili amintirea lui, prin scolile pe care le-a filcut, prin bisericile pe care le-a indltat, cinstit, harnic, gospodareste, cu priceperea lui tehnicii de arhitect si cu caldul lui avint de patriot, cu nesfirsita lui iubire de om de bine.

154

A fost, In acel timp, acest organizator1 civilizator, unul din acei oameni de autoritate cart oriunde,si mai ales acolo, sunt de cel mai mare folos. A fost un mindru reprezentant al statului roman, care numai arareori a fost servit de oameni cu fibra lui. Siastazi Inca, in Dobrogea prädata, el 10 avea locul Politica de partid nu i 1-a dat in viata ; politica nationala Ii va gasi de mult odihnit in mormint.

1919

UN MODEST INVATAT : GRIGORE CRETU

0 notita prin ziare, intre cele neinsernnate, cu litere maruntele, anunta moartea lui Grigore Cretui inmormintarea lui la Bucure0i. Cretu, pe care cea mai mare parte din celitori nu 1-au putut cunoa0e,_era in adevar un om de pricepere 0munca in specialitatea lui. Profesor de liceu, cop1e0t de ocupatiile sale lacoala, neindemnati nesprijinit de nicairi, el a prins pentru graiul românesc In dezvoltarea lui seculara o pasiune atoatestapinitoare. I-a inchinat toga vremea say renuntind la once multamiri obipuite poate sä dea viata. Un hazard extraordinar ii Meuse sa descopere acel vechi manuscript, cuprinzind Faptele apostolilor, care, din al XV-lea veac Inca, se apza in fruntea monumentelor limbii romfine0i medievale. Editarea ap de pretio- suluitexta luat-o asupra-0 un filolog bucovinean, I. Sbiera, care 0-a legat numele de Codicele voronetean (manuscriptul fusese aflat in mandstirea Voronetului, din

155

Bucovina). Niciodan Cretu n-a putut uita aceasta jignire adusd dreptului sau. A lucrat si mai departe in acest domeniu si in cele invecinate. Orice chestie de limba româneasc5 ii interesa. Se consacra pentru s5ptaminii luni intregi elucidarii problemelor ce i se infatisau. Vedeai bine ca viata lui intreaga e legatà de aceastii I5murire. Multi ani el a fost unul dintre cei mai starui- tori oaspeti ai Bibliotecii Academiei Romdne. Migdlea la manuscripte cum n-a mai facut altul. Le cetea si le r5s- cetea, le aducea la lumina, le observa indelung, le stra- biltea, le minca, poti zice, cu ochii. Era in stare sa strabata mii de pagini pentru a-si face citeva rinduri de insemn5ri cu priVire la un cuvint. cu ce ironic se uita el la noi, pripitii, cari ne rnultamim, in superficialitatea noastril, cu mult mai putin si ale caror asertiuni trebuie privite totdeauna numai cu indoiala criticei ! Se pare ea pregritea o lucrare mai intinsa, dar subiectul nu vroia5U-1spuie nim5nui. Traind asa singuratec, in familia sa, intre ciirtile sale, in mijlocul notelor sale, ajunsese un mizantrop. Abia r5spundea la ce-1 intrebai, si in fiecareorb5 parca bánuia intentia de a descoperi secretele lui, de a impiedeca astfel marea räzbunare pe care intelegea sa ia cindva, contra celor cari nu-1 bagasera in sama si nu-I facuser a. macar membru corespondent al acelei Academii pentru care editase, co- mentindu-1 indelung, dictionarul slavon al lui Mardarie Cozianul. Ceea ce a scris e cinstit si solid. Un autodidact nu putea da mai mult ; un om cu scoald n-ar fi putut aduce atita dragoste. Din cind in cind stiinta noasträ filologic5 tot va intilni pe Grigore Cretu. La el acasá trebuie sä fi ramas o bogata colectie de manuscripte.

156

Ele nu trebuie sä se risipeascii. Acei cari se vor folosi de ele nu vor trebui suite ins& pe omul care cu o nesfirsitiiubire le-a adunat ea sà U inchine toate zilele unei harnice vieti modeste. I

1919

UN SUFLET ADINC (AL. VLAHUTA)

Acel cari cunosteau in Alexandru Vlahutil pe poetul de o arta siguri mindra', dind, greu, lucruri de oform) neatacabilii, a ciiror rilspundeie parea di se declara gata a o infrunta, peste orice schimWeri de gust, deasupra veacurilor, aceia ciirora ii mingiia sufletul proza de o cadentatil al monie. ducind in valul ei frurnuseti indelung socotite si primite numai la capatul celor mai ingrijite cercethri, toti cetitorii, din toate Vinuturile rornânesti, pe cari nu i-a dezlipit de dinsul triviala reclamil pentru bizarele lucruri, atit de inferioare, venite pe urma lui, nu 1-au cunoscut totusi pe acela care cu atita discretie iese din lume, inchizind cu grijil, cu frica, pare ca, usa dupg dinsul. Omul, asa cum am avut norocul de a-I cunoaste, de cind aveam nougsprezece ani abia impliniti, fhnd incep5tor in ale scrisului, pina acum, cind generatia mea trece in rindul celor ce, fiirá a slübi arma, privesc totusi moartea in fatii, omul era superior si acestei opere literare, de care, sunt sigur, vremurile se vor atinge pe rind numai pentru a constata cit a fost de româneasd Profesor la liceul Matei Basarab" din Bucurcsti, Grigore Crept (1048-1919) a mai publicat studii de etimologie, precum 01lucrareaTipografilledin Ilonidniadela 1801 pInd an (1910-1911).

157 sIcit a fost de urnanTi in rezerva-1 rani orgoliu, dar fara concesii. Era in accst om care nu voia sa se cornunice decit intr-un cerc restrins si pe care prima ca-I sperie, ca-1 ingrozeste, mai mult chiar decit ii dezgusta, orice triviala aparitie, orice imbulzeala cutezatoare, o adevarata si nepretuita comoara de care, zgircit al visteriei sale celei mai din launtru, scinteind la lumina razelor inspiratiei pentru a se pecetlui indata, nu rasa pe nimeni decit pe cei mai de aproape,i Inca numai la ceasurile lui, sa se apropie. Dintr-o familie care-si trecea din generatie in generatie ca o misiune mistica, in legatura cu ceea ce natura cuprinde mai tainuiti sufletul omenesc ascunde mai pu path, el avea in figura lui brazdata adinc, din tinereta Inca, plinä de umbra propriior sale ginduri, in ochii de o asa de intelegatoare lumina tainica, urmarind toate, dar rasfringind numai izvorul ei nestiut, enigmatic, in glasul potolit, care parea ca reciteaza litanii dintr-o carte pe care nimeni altul n-avea voie s-o deschida, in sonori- tdtea religioasa a intonatiilor sale, ca i cind, Lira poza care-1 scirbea la altil, de la sine flinta-i toata se concentra intr-o formula fulgerator de justa, avea, zic, ceva ocult sisacru. Era in trupul mic, dar vinjos, usor indoit de povara, dar capabil totusi s-o sprijine, unul din templele marilor mistere. N-a vorbit decit rareorli in relatie cu o chemare ofici- ala de care-1 legau nevoile vietil, inaintea unui auditoriu de scolari sau de sateni. Prieten al lui Dclavrancea, care a fault sa vibreze, atingind toate coardele, cu o maiestrie infinita, sufletele mai multor generatii, tot asa de mult legat si de Caragiale, care-si expunea verva cuceritoare sigata sa muste in prieten ca si in dusman oricarui rind de ascultatori vulgari, el despretuia sontactul acelora de cari nu se simtea legat prin ce poate avea mai bun natura omeneasca.

158

Insä in conversatiile pe care nu le cäuta, dar de care delicata lui sensibilitate, cald prietenoas5, avea o neaparata nevoie ping si in clipa din urrn5, cind, ironic, dar rezignat,0-aplecat singur pleoapele, despiirtindu-se de lume, se desfácea o intreaga bogrttie de cunostinte onest adunatei controlate necontenit, de observatii originale asupra vietii, de scinteieri uimitoare, care meritau a fi pastrate printre cele mai frumoase formule ale realit5ti- lor celor mai importante. Intreaga orhestratie a unei armonii intime, necontenit innoite, imputernicite, irfaltate se simtea in vigoarea cai in fineta fiecrirei note. De ani de zile s5-1 fi cunoscut,i totusi revelatiile se ingr5m5deau ca sg nu se mai repete alfadatä, filcind loc altor unde, tot asa de puternice si de curate. Un capac de sicriu s-a lAsat acum peste acest tezaur räpit noug pentru totdeauna,i bulgdrii de tarina au cgzut peAe atita viatä oprit5 brusc, in piing radiere, de legea cAreia toti Ii suntem supusi. Tara a pierdut nu numai pe un mare scriitor, darel unul din cele mai adinci suflete ale neamului, iar, pentru vremea de azi, cel mai adinc.

1919

BADEA GHEORGITE

Gheorghe Pop de Msesti si-a isprävit lungul veleat. $1-ainchis ochii truditi. A murit pe urma dusmanilor ori a au trimes un glonte 'in trupul patriarhului cauzei romanesti, on cã 1-a doborit durerea patimilor ce se adauga astdzi la acelea care se cer pentru ascumpgrarea din robia de o mie de ani a neamului celui incercat peste

159

masura puterilor omenesti. L-au omorit astfel, de-a dreptul sau prin zvonul navalirii kr pagine asupra nenoro- citului Salagiu, accia in earl, cind el avea virsta visurilor, cind bratele se intindeau generos spre imbratisarea tuturor popoarelor in zi de libertate pentru toti, a crezut si el. Era in 1848. Poetii cintau inceperea unei noi ere pe ruinele tuturor bastiliilor politicei un vint de prima- yard' Ricca sa misteisteagurile rosii care pareau sa aka, nu coloarea singelui, ci coloarea üorilor. Gheorghe Pop, feciorul de nemes, mostcnitorul de iugare cadas- trale", a fost printre aceia cari au crezut Ca la izvorul fermecat pot bea laolalta lupuli mielul. Viata 1-a invatat altfel. Ea 1-a putut ilimuri rapede crt osinda lui Adam apasa inca asupra urmasilor luii ca umanitatea" e poate unul din cuvintele frumoase culese din gura sarpelui cind se invirtea in jurul pomului cunostintii binelui si a raului. De atuncisi-aiubit neamul, neamul lui singur. Altii ii aduceau prinosul talentului, al stiintii, al energiei lup- tatoare. El i-a adus, dupa cesi-a gasit drumul care nu se mai poate parasi, ceea ce la putini oameni se da din mila unui Dumnezeu care in vesnicia lui pare gelos de batrinetele prea lungi ale oamenilor, subrede fapturi ale jocului sau sublim cu viata. A fost batrinulnatiei. Era astfel mai presus i decit arhiereii pe cari-i vazuse copilandri, si, fata de aceia dintre vladici cari asa de putini erau de sama lui ca vrista, avea Inca avantagiul descendentei dintre oamenii cari au avut pamintul fdrd a trebui sa-si innoiasca dreptul asupra lui prin picatura de sudoare a fiecarii brazde deschise din nou. Tocmai fiinded este acolo o asa de mare si mindra oaste de tarani, ii trebuia voievodul ca pentru obstile elostile taranimii celei vechi, intemeietoarei sprijinitoare de domnii. Sunt domni cari nu domnesc,i sunt de aceia cari fard a sta in scaun de stdpinire au rost

160 domnesc intre ai lor. Icoana de trecut, garantie morala pentru prezent, indemn catre tineretul viitorului, asa a fost cind 1-au lasat sá trdiascd dusmanii semintiei sale, in castelul sdu care era o cdsuca, intre Walla sai care-I erau frati, bdtrinul Gheorghe Pop. Natia i-a zis badea Gheorghe". In acest dulce nume, pe care nu a sirntit nevole sa-1 prefaca potrivit cu caruntetele lui, este o nota de iubire itincredere cum n-a mai avut-o altul. $1, cind vremurile se vor aseza si dreptul nu va mai trebui sä se tearnd de nimic, legenda patriarhilor se va tese pe locul unde bdtrinul a murit de durerea neamului de care nu se indura sa se despartà prin moarte.i

1919

UN PRIETEN STRAIN PE CARE L-AM PIERDUT

In totala noastrd incercuire de la Iasii chiar dupd aceea, in asa de grelele legdturi, mai mult accidentale, dintre Romdnia liberatäi liberatorul Apus, n-am aflat despre incetarea din viatd a unui om pe care, cu toate leaturile lui de familie, ce-i impuneau simpatii fata dé poporul maghiar, Romania Intregitd1-arfibucurat, fiindcd nu se poate ca, o viata intreagd, sfifi cercetat cineva istoria unui popor, sd-i fi cunoscut luptele,sa-i fi descoperit vechile suferinti,sd-1fi atins sfiritele sperante rani ca intre acestai dinsul sä se creeze legaturi Gheorghe Pop de Basgti (1835-1919y, unul dintre initia- torn Memorandului din 1892, a fost pre8edinte al Partidului national roman din Transilvania Intre 1903si1918, reprezen- tind cele mai categorlce tenclinte antlhabsburgice.

11 Oameni earl au fost, vol. II 161

de acelea pe care nimic nu le poate rupe. Acest orn, care, astfel, a fost amintit doar intr-un colt din ziarul de la Paris al partidului d-lui Take Ionescu, La Roumanie, card ca presa de la noi, presa, dusmanA a sufletului romAnesc, de aici, din Bucuresti, ori biata presii lipsità de informatii din Iasi sä ia notà despre disparitia lui, trebuie InfAtisat insa poporului nostru la cea dintii stire, fie ea 0 atit de tirzie, veche de aproape jun:Mate de an, a disparitiei sale. E Emile Picot. Intimplarea I-a pus in legaturA cu tara noastrg. Secre- tariatul princiar, apoi regal, care a introdus in intimitatile noastre politice atitia oarneni fdrä crodinta, Med iubire fatA de noi, fArà intelegere fata de inexorabila necesitate a scopurilor noastre nationale, a fost o data incredintatfi unui tinAr francez inteligenti harnic, pe care-I puteau interesa, daca nu 0 pasiona cad Picot nu era nici un romantic, nici un sentimental, 0 anume engouements totusi atit de nobile, erau straine de firea lui socotitd elementele vietii noastre in trecut, atit cele politice, cit sicele culturale chiar. Emile Picot, .fratelealtui invatat, care s-a distins intr-un domeniu vecin, Georges Picot, era o fire de erudit, dintre aceia cArora de la sine li se alipeste prostii o adaugAi altora, crezind cA astfel 04 fac inferiori printr-o condescendenta recunoastere calificatia de bene- dictini". Avea vocatia bibliografului care cautd cu neo- bositd sirguintd ceea ce descopere cu o bucurie färà margini, care eticheteaza cu oadmirabildordine si care, in sfirsit, prezintd, la vremea sa, cind crede cà intreg cimpul, pind la ultimul spic rätäcit sau ascuns, a fost explorat, cu suprema satisfactie rezultatele unei munci de care putini pot fi capabili. Astfel invAtind româneste, rApede 0 bine, atita cit sä nu uite niciodata,i Med necontenitul contact viu, aceastd limbA, sora limbii sale, cetind in original 1 Engouement paslune, admiratie exageratS (fr.).

,I62 acele cronici care sunt o comoarä de cuvinte si de intorsaturi stilistice, vrednice ea fie cunoscutei inviate, el ajunse, pind sä aiba ideea unei activitfiti stiintificeinehi- nate romfinilor, la hotürirea de a Incepe la Paris leetil privitoare la graiul nostru. Picot, secretarul domnesc din Bucuresti, a fost apoi consul la Timisoara, a cumpOrat, acolo-n Banat orisi peste Dunre, cai pentru remonta armatei franceze. 0 bucatO de vreme, viata lui avu astfel atingere mal mult cu interese practice, de negot.i i s-a pgrut ca pentru francezi, la cari marea traditie nobild a epocii lui Michelet, lui Edgar Quinet, lui Batail lard1 ca sã nu mai vorbim de epoca lui Vail lant si a directorilor de sward din Iasi, call invataril pe un Mihail KogOlniceanu se inehe- lase, ar avea un interes, in legaturA cu activitatea practicii ce ar putea sa desfäsoare in Orient, cunostinta limbli noastre. Aceasta e originea invalfimintului de romaneste la $coala limbilor orientale. Rostul nostru, asa de apropiat de al neamurilor latine din Vestul cu origini romanice, pus allituri de graiurile si de jargoanele Orientului semit pituranian, era in adevär o ciudatenie pe care, deoarece altà catedra de romfineste nu mai era in Franta Intreagt si mai ales in acest Paris plin de atita invatüturd in domeniile cele mai neasteptate o puteam simti si ea o jignire, o mare jignire nemeritatfi pentru un popor care a ciiutat totdeauna sA eurioascä tot ce priveste Franta ea pe niste lucruri ce ar face parte din propriul sau patri- moniu, din propria sa avere, si a adaus totdeauna la aceastä cunostintil, pe lingá indenmurile traditieii cerintile modei,i o sincer5 iubire. Dar, oricum, se invOta romaneste Ia Paris, si eutare elev ci lui Pkat, CUM, in loe de a se face consul oil de a cauta specula VI in

I Paul Bataillard (181G-1894) istoricipublicist trances, membru corespondent al Academiei Rormlne. In 1855 a publicat lucrari despre arlle românesti.

11* 163 Orient, era bibliotecar la Nationala amideftlectiile invatatului profesor pot desteptai anumite curiozithti distinse in sufletul asculthtorilor, oricit de real ar fi fost f6ctite. Dar bibliograful de vocatie nu se lasa ingbusit de nici o altà preocupatie sau indatorire. Se pare c5, expli- cind scolarilor sal, ca un adevilrati simplu text de limba, leatopisetul batrinulul vornic Ureche, profesorul ajunse la ideea de a-1 retipari la Paris, nu dupil manuscripte care nu-2 stilteau la indemina, dar, pentru a fi totusi o nota de raritate, in litere chirilice, oricit ar fi creat aceasta un zid de veche piaträ slavona intro limba noastrri publicul francez. A pus in fata traducerea franceza, dar, mai ales, a gfumadit in note, nu simpla indicatie a izvoarelor care luminaui complectau pe cronicar, ci insusi textul br. Ti poate inchipul cineva ce manLi cereascii pentru cercetiitorii istorici de la noi, cari n-aveau totdeauna o bung biblioteca la indernina, ori cari gilseau mai cornod sib afle totul" in cuprinsul unei singure carti ! Ar fi putut face pentru noi, cu cit stiai cu cit era in stare sã mai afle, mult mai mult, dac5 am fi facut parte din si alt cerc decit al curiozitillii sale bibliografice. Dar autorul studiilor asupra relatiilor dintre Franta si Italia in secolul al XVI-lea. alcätuitorul catalogului stiintific al biblioteciiRothschild,n-aveadestuliivreme pentru aceasta,i astfel a trebuit sã ne multiirnim cu note asupra istoriei literaturii romanesti (Nicolae Milescu) on aFupra tiparului nostru, de la vechile cárti slavone de dupii 1500 la lucdtrile rusului Strilbitki. In vremi i mai nouii imi oferise din nenorocire prea tirziu la 1902 o contributie la Prinosul Sturdza. Nu stiu cit vom fi aratat la moartea lul trnile Picot o recunostinta care e in cele mai frumoase traditii ale poporului nostru. Sunt sigur cnu s-a luat Inca nici o mãsuril pentru ca sil putem avea partea româneascii din ' Biblioteca nationalà din Paris

164 frumoasa lui biblioteca si notele lui, care trebuie s5 fie numeroase si importante 1, asupra vietii noastre nationale. N-am voit ins'a ca o comemorare pe deplin cuvenitä sit lipseascii in presa Romaniei. Si la dinsa sà-rni fie iertat s5 adaug o dorinta : aceea ca dupg laza eruditiei bibliografice ori a eruditiei filologice, care i-a urmat, a revie, in atentia fatà de noi a marelui popor francez, care a fost aliatul nostru si un asa de puternic sprijin In rilz- boiul unitatii nationale, acea faza de intelegaloare si sen- sibild pretuire a sufletului nostru intreg, demn de a fi cunoscut, creclem, in totalitatea lui originald 2.

1919 (HO

I. C. FRIMU

Se anunt5 moartea sefului socialist I. C. Frimu. Orn gtatornic in veclerile sale, camarad credincios al celor cari au luptat aldturi de dinsul, om de treab5, Ian, nu mai putin, evolutionist convins, care aducea o notd de calm in vglmAsagul revendicatiilor sociale, el merita stima adversarilor 9.

1919 (IV)

1 Se afla acum laBiblioteca nationald din Parisci aU servit d-lui Ceorgescu-Tistu pentru un stucliu in Melanges ale Scold române in Franta (1928) (n.a.). 0 Auguste Emile Picot (1844-1918), membru onorar al Aca- derniel Romane, a avut slactivitate de folclorist, publicind poezil populare culese de la romanii din Serbia. g Restul, cenzurat la acea data (n.a.).

163 0 COMEMORARE A LUI EMINESCU

De Alecsandri, al cgrui centenariu de la nastere se serbeazd acum, asa cum stim noi serba aici, cu doug-trei articole schioape de gazete proaste, nu s-a putut despgrti nici cu acest prilej glpria rivalg a acelui Eminescu, in care nu stiu ce pot recunoaste reprezentantii generatiilor mai bgtrine, dar pe care cei cari n-au cincizeci de ani ii consideri ca pe spiritul care a exercitat cea mai adincd influenta asupra sufletelor lor. Nu se va putea spune indeajuns cit de mult au fost pdtrunse doug, trei generatii in Or, si nu numai de sentimentalitatea specialg a poetului ceea ce inseamng foarte mult lucru, cgci, dacd unii oameni simt cu ideile lor, cei mai multi judecg obisnuit cu sentimentele pe care le au dar si de credintile pe care, si atunci cind era pus a vorbi in numele unui singur partid, le exprima cu aceeasi convingerei cu aceeasi lgrgime omul care a fost i un mare cugetgtor. Fa td de dinsul avem insg grele datoril, care n-au lost Indeplinite. S-ar putea crede, de cineva venit de aiurea, ct nici ping astgzi, oricit de mult ar cuprinde editia de la manuscriptele de la Academie ale lui Eminescu n-au fost prelucrate asa cum se face in toatg lumea pentru editiile definitive ale clasicilor ? S-ar putea crede, de acelasi, cà nici o editie portativg, eleganth, frumos ilus- tratà a lui Eminescu n-a fost incercath de editorii cari au atita cernealdi hirtie pentru coplesitoarea mediocritate curenth, in cgrti si in reviste ? Astfel comemorarea lui Eminescu ei un prilej pentru cele mai grele mustrgri de cuget. $iele sunt si mai grele prin amintirea, pe care cei treizeci de ani trecuti de la moartea lui o recheamg in mintile noastre, a conditiilor de viatg mizerabile in care

166 aceastà geniala personalitate a fost 15.satä sà decada pinS la izbavirea prin loviturile nebunului asasin.

1919 (HU

GENERALUL GRIGORESCU

Nu, asupra morii, atit de premature, a generalului Grigorescu / nu se poate trece asa de usor, cu o notita de citeva rinduri pierduta in nimicniciile care, strinse la un loc,i cu praful de strada al asa-ziselor informatii", clan impreuna un ziar popular sau de partid in Romania. Sim- patic sau antipatic dupa punctul de vedere al unuiait altuia, generalul care se coboaril in mormint dupa ce asa de frumos 1-a luminat o asa de curata glorie, a insemnat pentru poporul nostru mult incercat, in suprema luicriza, razhnul pe care nirnic nu 1-a putut zgudui. In rezistenta fara care, cu neutraIrtatea cutaror inven- tatori s.g.d.g. sau in lipsa ei, am fi ramas un neam dczo- norat, fiecare si-a adus partea : unul siguranta metodica a comandantului pregatirilor minutioase, altul largimea planurilor fericite, cutare altul avintul dispretuitor de moarte. Dar el, generalul Grigoreseu, a contribuit esential la izbinda de la Mariisesti prin acea insusire, fericit4 intre cele fericite, care e siguranta de sine, increderea absoluti in neaparatul succes, farmecul ce aceste calitatl de vein- ta-1 exercita asupra tuturor celor ce stau sub ordinele unui asemenea om, sugestionati de cuvintul, de gestul, dar mai ales de neclintita lui atitudine.

I Eremia Grigoresett (1864-1919)a foss general de div2zie, apol de artnat5.

107 Dupa Ieremia Grigorescu n-au mers numai, supunin- du-se efluviior cuceritoare ale vointii lui flied margini de increzute, ofiteriii soldatii armateicareia-iapartinea, cii comandanti rusi cari credeau di e o cinste pentru ei s5-1 secondeze.i aceluiasi prestigiu al hotaririi neclintite trebuie sa i se atribuie consideratia respectuoasã de care I-au Incunjurat alialii. de la Franta, cu ai carii ostasi a colaborat frilteste, pina la depiirtata Japonie, care i-a trimes o sabie de onoare. Prea curind face drwnul cel mare generalul de la Oituz si de la 111iirilsesti. Tara avea nevoie de dinsul pentru lucruri in care nimeni nu-1 va putea inlocui. Iar a-I ignora in disparitia lui neasteptatil pentru cg, amestecat o clipui in politica, nu s-a afiliat nici uneia din asociatiile care tind a monopoliza totul, este o ignominie. La marginea mormintului proaspAt am tinut ca aceasta sà fie spus

1919

BATRINUL MEU ELEV

La Agapia, in Muntii Neamtului, s-a stins profesorul iesean Vasile Botez. Numai color din orasul lui, colegilor, citorva elevi ii e cunoscut numele acestui dascäl de istorie, curn, in ce priveste stucliile, cunostintile, talentul, sunt asa de multi, ca dinsul si mai mult decit dinsul. Cici Botez nu s-a deosebit nici prin studii, nici prin elocventii, nici prin publicatii. Dar iath ce-I pgstreazd si-1 va pilstra totcleauna in amintirea mea pe bietul La Iasi, desi n-am fost niciodat5 profesor acolo, am tinut, ca deputat. apoi dup5 ce nu mai cram deputatdi,

188 acum in urmg, doi ani de zile intregi, ca pribeag al luptei nationale, multe lectii din deosebite domenii ale istoriei Cind in aula neincalzitii, de inghetam cu totii, a Univer- sitiitii, cind in amfiteatrul de la Anatomic, in miros de cadavre si CIA mustile infectionse bizlind uneori lingii noi, cind intr-o camaruta de la Liccul national, la lumina luminarii aduse de-acasa de una din asculthome Afara de anume momente, ranitreciitoare, eram putini, foarte putini la aceste lectii. Uneori zece, douiizeci de persoane. Dar printre ele mare lucru sa" fi fostdacd, dintre atitia profesori de istorie,lipsea Vasile Botez. Asculta. In capul rotund, plesuv, cu ochii mici, gramiidit in umeri, se petrecea o neobisnuitil operatic de continuu control al cunostintilor sale. Uneori soptea, alteori auzeam ruspunsul dat cu anticipatic intrebarilor mele dialectice. Aceste lucruri Botez le stia. .$i cc bucueos, ce mindru era cil lc stie ! Uncle era. inqa. explicatia nouã, ideca origi- nalIlorimacar faptul necundscut, repecle lua creionul in carnetelul lui, insemna. Nu era sa tie curs despre aceasta materie, pensionarul. Dar ce arc a face ? Insemna. Pentru el, pentru a nu fi in urmil, pentru ca spoatil, la cea diMii ocazie, sa dea din cap cài aceasta o stie. De ar avea invatamintul eel nou multi profesori ea acel batrin elcv !

19/9 WI)

RUSKIN

Anglia a comemorat pe until dintre cei mai mari seri- itori ai sdi In veacul trecut, pe unul care era in acelasi timp un adinc si personal cunoscator de arta cum dovedesci schitele lui expuse cu aceastd ocazie, a in forma sa originald care nu ingaduie metodd si dogma-. tism i un cugetator dintre aceia cari au revolutionat datina despre frurnusetti. John Ruskin a fost in afard de aceasta un intelegator al misterului, un spirit erni- namente religios, al cdrui entuziasm clescoperea adesea pe &dile lui proprii ceea ce-i este interzis cugetärd reci procedind (WO metodele pe care ni le-au transmis vechii greci, mostenitori ai abstractiei asiatice,i pe care ne-am deprins, de reci ce sunt, a le crede vesnice. Venerat in Anglia sa, Ruskin a gdsit mai putind pricepere in acea Italie care i-a fost asa de dragd, care 1-a retinut la sine atita timp din viata lui, care prin splen- dorile sale i-a dat mijlocul de a intelege in felul Iui marile probleme. Nu stiu sä se Li fdcut ceva in Venetia pentru acela care in PietreZe Venetiei a dat una din cärtile cele mai bizar frumoase care s-au scris cu privire la comorile orasului Med pilreche. Francezii, cari 1-au privit, cu estetismul" lui, ea o curiozitate a vremii, s-au asociat si mai putin la omagiul adus memoriei marelui suflet. Si e ciudat cum potriveste hazardul pomenirea oamenilor cari si-au tras dunga de lumina pe cenusiulbana- litatiicurente ! Omul adoratiilor catre divinitatea frumusetii rasare asthzi, cind Venetia se desface abia din sacii de nisip ai apardrii contra culturii austro-germane. $i evanghelia lui. de pace seninti, in numele revelatiilor rnistice prin linii z1colori, se inithusd in vdimdsagul urgiei materialiste care, sub toate numele, a ndvalit lumea si amenintd00

170 facd, in generatia viitoare, neintelese de nimeni solii ca a lui. Noi, cei de ieri, frisk avem datoria sã nu-1 uitdm.1

1919

A. D. XENOPOL Cuvintarea rostita la inmormintarea 1W, in numele Academiei Române

Academia Români pierde in A. D. Xenopol nu un colaborator de fiecare moment, fiindcd de multo. vreme ani intregi de zile, nespus de durerosi el era oprit de a participa la lucrdrileei,dar, desigur, pe acela dintre membrii ei, a cdrui largd popularitate stiintifica in lumea intreagd n-a putut fi intrecutd de a nimänuia. Suntem datori a spume in.aintea acelui care a reprezintat atitia ani ceea ce avea stiinta romdneascd mai activ, mai plin de initiativa si mai amabil in stil, intii, Mx% indoiald, ce-i datoreste istoria romdnilor. Odatd, cu oricit entuziasm la unii, cu oricità naivd poezie la altii, cu oricit de fericitd divinatie la cite unul, superior inzestrat, istoria trecutului nostru se desfacea ca o expunere interesantd sau ca o luminoasd proiectiune de figuri si scene. Critic de artAt sociolog, John Ruskin (1819-1900) a Yost teoretician al curentulul prerafaelit in arta englezA. Scrierile lui, opere ale unui vibrant artist al cuvintuhd, sint strAbatute de un suflu de generozitate umanitarista, dar de pe pozitit idealistei mistice. Alte cartiSPictort modernt, Cele sapte tiimpt ale arhitecturii.

171

Crescut in cele mai bune traditij ale scorn economice de la jumatatea veacului al XIX-lea i, mai presus de toate, minte filozofica, deprins cu abstractiilei cu o nesfirsitil iubire Path' de subtilele legaturi dintre dinsele, A. D. Xenopol a facut, prin cunoStintilei aplecarile sale de spirit, din istoria romanilor pentru intlia oath un sistem. Am urinal-it apoi aceeasi minte pe care anii n-au putut-o obosi, cautind, indrazneata; ultimele si supremele adevaruri privitoare la doctrine stiintifica a disciplinei sale. Cartea care a rezultat din acest studiu a reprezintat fara indoiala una din cele mai mafi sfortari ale spiritului romanesc aplicat la stiinta. Nu vom uita niciodata si vom infatisa aceasta ca un sublim exemplu pentru tineretul care trebuie deprins cu munca spornicai idealismul activ acel moment eroic, epic, as zice, din viata colegului nostru cind el, smulgin- clu-se de la speculatiile sale inalte, s-a intors spre istoria neamului sau, nu numai cu acea iubire adinca ce se ascundea sub glumele lui usoare si sub critica lui surI- zatoare, dar cu hotarirea de a-si asimila imediat rezultatul muncii de citeva decenii a unei generatii intregi. Am avut volumele revazute ale marii sale lucrari : ele reprezinta o initiare fulgeratoare, care inspira respectul. Trasnit, el insu# a cazut. Niciodata caderea unui Invatat n-a fost mai nobila decit aceasta. Dar la acest mormint parerile noastre de rat' se mese nu numai cu ale unei natiuni intregi, cisi cu ale unor cercuri foarte largi din lumea culturalástraina. Acolo el, membru asociat al Institutului Franciei, a fost nu numai invatatul roman care fäcea cinste patriei sale, dari un sol, statornicitotcleauna bine primit, al drepturior noastre nationale. Ani de zile, el le-a al:drat cu tot talentul saui cu acea vitalitate vioaie care era una din cele mai placute insusiri ale marii sale inteleetualitati. Cind a inceput lupta noastra pentru drept, lupta pe care o initiase p\zin propaganda care-i macinase ultimele

172 puteri, succesele ei erau ultima mmgliere a bolnavului zdrobit trupeste,i soarta nu i-a refuzat bucuria, repara- toare a tuturor suferintilor, de a vedea miracolul acelei Dacii traiane a dull istorie o scrisese. Am fost martur adeseori al sfirsitului acestei vieti. Duioase amintiri despre profesorul care avea in col mai inalt grad interes pentru orice licarire inaintea ucenicilor cal se amestecau in sentimentul de durere pentru nespusa lui suferinta. El parea indiferent fata de dinsa. Un zimbet se ratacea din cind in cind- pe buzele care nu mai- puteau vorbi. In acel zimbet era ironia ultimi a vietii, dar indoiala fatii de idcea eternil nu era. Pe aceasta idee o vcde poate acuma intreaga. Servind-o in penumbra existentei margenite pe care el a Orasit-o, noiII vom sirnti lingi noi, ca o vesnica intarire pe drumurile stiintii, care nu duc la adevärul absolut numai fiindca la fiecare ins gasim dintr-insul atita cit ni trebuie aici

1920 (DI)

-CENT,ENARUL NASTERII LUI CUZA VODA

Astazi. vineri, se implinesc o sutil de ani de la nasterea lui Cuza voda. Un domn care nu s-a nascut din neam

Alexandra Nenopol(1047-1920)areprezentat custrain- eirescoala istorica romaneasca pestehotare,participindla congreseinternationale, predindlectiilaSorbona,tiparind lucrari in reviste de specialitateiedituri straine. Lucrarca sa capitala, la care se refcra N. lorga, este Utopia romdnilor in Dacia tripana, aparuta Intr-o forma prescurtata si in editic franecza (Paris 1896).- in economia politica a reprezentat con- eentia protectionista, pozitivai utila intr-o epoca in care se panes problems incurajaril industriei nationale.

173 mare, care n-a avut o cultura superioarg, care n-a pro- tejat artele, care n-a inaltat clädiri menite sä rarniie, care n-a strins in jurul sriu pe frunta0i prin talente ai neamului, care s-a argtat indiferent fatti de opinia scrisg. Un roman care n-a iubit solemnitritile 0 care nu s-a gindit Ca ar putea sä poarte, dacd nu coroana vechilor domni independenti, mgcar cuca 1 lui Alexandru Ghica 0 a lui Bibescu, a lui Mihai Sturdza. Un stApinitor care nu s-a deosebit prin fapte de milostenie, prin marl a§ezgminte pentru ajutorarea semenului sgu. Un monarh care nu §i-a insemnat numele intre ale voievozilor celor cucernici caci a bruscat pe mitropolit 0 a stricat legea" canoa- nelor ori ale celor virtuo0, cad a fost aplecat patimilor primintului 0 a crescut in palatul siiu copii cart nu erau ai doamnei. Si, in sfir0t, un domn care n-a purtat nici un rgzboi, n-a ci0igat nici o biruintg, n-a adaos o palma de pgmint tgrii ap cum o apucase. Dar Alexandru loan I a intrupat lupta de veacuri a sgracului Oran romAn, veglic obijduitijignit, peste margenile suferintii omene0i, contra acelor exploatatori, din toate neamurile i cu nici un suflet, pe_care el i-a fixat cu numele de docoi" ceea ce inseamng (s-o 0iti bine), nu o c1asi socialg, ci o categoric politicgi economicg, o varietate moralg degeneratà a omenirii. I-a sfidat, in ciuda tuturor leggturior pe care le avea cu dInii, s-a Want viteje0e cu eii, a doua zi dupg improprietgrirea care a fost, de fapt, sgminta cea mai bung pentru viitor, a cazut prin rgzbunarea bor. Eroui mucenic al aceleia0 cauze, de aceea a rgmas pentru poporul nostru nu idolul de o c1ipi, ci neuitatul pgrintei binefAcgtor. Venicg fie amintirea lui !

1920

Cued-cticlulA domneasa purtat5 la ceremonn.

A. D. XENOPOIA rolul &au din viata politicd

Inteleetualitatea romfineasea pierde prin disparitia lui A. D. Xenopol, mucenic linistit, resemnat, de o blindà filozofie, al unei cumplite boll de cinci ani incheiati, pe unul dintre cei mai gloriosi reprezintanti ai ei.tiinta istoricd va ti sa aräte cit de mare a tost rolul aceItua care, venit intr-un moment cind studiile de trecut se opreau la cercetarea miggloas5 a unor amAnunte infati- sate farg interpretare si cind cugetarea asupra kr pornea fall metodg pe verzile plaiuri inflorite ale genialitatii romantice, a stiut s5 introducd in orinduirea si talmacirea acelor lucruri de trecut, care conditioneaza asa de mult prezentul, metoda stiintifica- obisnuit5 in alte domenii, mai putin deschise ipotezei. Literatura ea ins5si va trebui s'a insemne, recunoscatoare, meritele omului care, iafasi, strain si de grobienia stilului specialist si de capriciile poetice de la inceputul veacului trecut, a stiut totdeauna s5 dea o forma' interesant5, dar usoard de inteles pentru oricine, consideratiilor asupra istoriei românilor. $i acela care va urmari dezvoltarea educatiei noastre ca popor va trebui si desfacä o larg5 parte pentru omul care a inteles in deosebire de atitia altii cä energia noastrà etnicg ea insiisi creste in mäsura cunostintilor serioase si intinse despre toatä aceast5 experientä, veri- ficatà indelung, a vietii neamurilor care se cheamd istoria. Dar si in viata pol itic5 A. D. Xenopol, desi atit de scurtà vreme numai deputat, sub un regim liberal, ni se pare a fi fasat urme care, cu tot covirsitorul rost pe care istoricul si filozoful istoriei 1-a avut in dorneniile ce i-au fost mai iubite, merità s5 fie releva te cu tot respectul si recunostinta ce se cuvin, mai ales in ceasul cind santul negru, plin de infinit, se sand intre el care a fost si noi cari mai eaminem o vreme.

175 Xenopol a fost un economist remarcabil, pe o vreme cind noua economie politica se socotea un indispensabil element de educatie pentru oricine se amesteca in viata publica i pentru oricine atingea probleme de viata sociala, cad atunci tocmai ceea ce s-a numit apoi, de partidul -socialist, conceptia materialista a istoriei" punea stapi- fire pe spirite. Cunostintile lui in acest domeniu erau loarte adincitei ar fi putut face mindria unui om de specialitate. Inca de prin 1870 el a dorit o politica reala, practica, sprijininduTse pe aceste adevaruri ale economiei de stat, care erau pentru clinsul de un caracter strict national. A scris o carte populara -care, din nenorocire, de mult timp flu mai este in circulatie, si care lucru vrednic de a fi remarcat exprima, cu energie, pared opuse acelora ale mediului junimist in care-I aduseserd imprejurarile. In acest sens se poate zice ca el este, impre- unä cu P. S. Aurelian, dar cu o inaltime de conceptie la care acesta nicl n-a rivnit vreodata, creatorul scolii nationale in ce priveste cercetarea bogatiilor Orli. Daca ar fi intilnit tovaräsi de pareri, el ar fi putut porni o actiune binefacuitoare, de innoire a vietii politice. Am fi avut Inca de atunci o scoala nationala in lupta partidelor. Venise prea devreme insai, in lipsa de intelegere si de sprijin, el a ajuns desigur si de pe urma idelior sale economice in partidul liberal. 0 data acest pas facut, cugetatorul independent a lost, ca actiune, desfiintat. Acei cari, azi, reprezinta, intr-un mediu maj favorabil, aceeasi conceptie, nu pot uita insa pe ,marele inaintas.

1920

T. V. STEFANELLI

0 boala zpriga a luat in citeva saptaminie septuagenarul membru al Academiei Romane, T. V. Stefanelli. Vechi coleg al lui Eminescu, caruia-i pastra o duioasa memorie, Stefanelli fusese un eminent magistrat, care, in ceasurile-i libere, se ocupa cu interes si de istoria coltului de pamint romanesc unde se nascuse. Astfel a strins, ani de zile, asupra republicei de tarani a Cimpulun- gului atitea documente, care, tipdrite damazi, lumineaza puternic aceasta viata sateascä de un caracter asa de original. S-a ocupat si de stilpul de la Vama, pomenin- du-ni de ultimele biruinti romanesti in epoca fanariotilor, si a lamurit mai bine Inceputurile neamului Calmasul, care a dat patru Callimachi ca domni Moldovei. In zilele de incercare ale razboiului, batrinul refugiat la Folticeni, de unde e sotia sa, a fost unul dintre aceia cad au patimit mai greu in viata lor materialä. Bucuros ca lucrurile s-au ispravit cum le vedem, el reincepuse studiile sale iubite. La citeva santamini inainte de moarte, chinuit de dureri cad-i rapeau somnul, el vorbea la Academie despre cadastru i carti funduare in Bucovina. De o corectitudine exemplara in toate manifestarile sale, el poate fi dat ca un exemplu tineretului. 1

1920

TeodorV.Stefanelli(1847-1920)alostcolegallui Eminescu In primil ani de 8coald al acestula la Cernauti, apoi la Viena. L-a evocat pe marele poet In volumul Amintirl despre Eminescu (1910. Lucrarea la care se referd Iorga:stUput Phi IihaflRaco MO (1914).

12 1'77 UN BOIER DIN ALTA VREME : DIMITRIE STURDZA SCHEIANU

Batrinul Dinaitrie Sturdza Scheianu s-a stins in casa ultimului sau adapost la Bucuresti. Acest nume, identic, afara de adausul care aratil mosia lui de odinioara, cu al unui cunoscut om de stat, värul sail, nu spune nimic celor cari n-au patruns in lunge existenta, de o nobila rivna pentru cultura, a celui care, de mult disparut din viata sociala, ti era' astazi incetarea suferintilor. Aceia pe cari imprejurarile i-au pus in atingere cu acest mare om de treaba, care a fosti unul din cei mai de mina desi din cei mai modesti carturari aitarii, stiu insä ca el a reprezintat intr-o forma deosebit de simpatica pe boierul roman, mai precis, pe boierul moldovean de veche vita, asa cum el era in alta vreme decit a noastra. Fiul unuia din stilpii tarii in vremea sa, purtator al unui nume ilustru, posesorul unei mari averi si,pe linga toate aceste daruri ale norocului,i impodobit cu o bogata culturk foarte variata, el si-a pus ca scop de capetenie a vietii intr-o tarä undei atunci putinta unei stralucite cariere, chiari fara un deosebit talent si mai ales Med prea multa munca, scormonea pe atitia de la ocupatiile folositoare natiei sa adune intr-o imensa biblioteca tot ce putea servi ca sa lumineze trecutul nostru.Cu nesfirsitarabdare,cuocunostintaadinca a istoriei, cu un simt fin in alegere, el n-a pregetat sa-si sacrifice pentru aceastä unica tinta intii veniturile sale, apoi si capitalul, pina ce,i in urma altor imprejurari, nenorocite, din ceea ce avuse odinioara i-a ramas atita cu cit sa-si asigure la batrineta, addugindu-se macar, un timp,i cuvenitul ajutor de aiurea, traiul cel mai modest. Am vazut cindva frumoasai larga lui casa, din satul, odinioara un oras, legat si de lupte in epoca glorioasa a vechii noastredomnii.

178

Altii loctnau acolo unde el se gdsise aa de fericit intze seumpii saitovardsi, cu nerfibdtitoare dragosteci.sti- gati din largul lumii civilizate. 0 gospoddrie modernd, care nu amintea prin nimie suprema distinctie culturald ce fusese acolo. Uncle se insiraserd pepolitilebibliotecilor scumpe volumele venerabile in care se ascundea cite ceva din isprava veacurilor romdnesti, zburatdcea un stol de canari, cad odaia plind de soare se prefacuse intr.° imensä cuscd pentru zglobiii favoriti al casei celei noud. Cdrtile plecaserd la Academia Romdn5. Conditiile in care ele au putut intregi colectiilemuis- luieifac cea mai mare onoare acestui boier de vitd curatd. Se poate spune cà filrà cuprinsul pretios al Bi- blioteciischeiene" lucrul tuturor istoricilorcari s-au straduit de citeva decenii ca sii dea istoriei nationale o mai mare sigurantäi amploare ar fi fost esential impiedecat. 0 recunostintd nesfh-sità se datoreste lui care, ftird nici o pretentie, a fácut acest lucru in adevilr mare. Din cind in cind, ca omul care si-a legat sufletul de ce n-a putut pdstra lingd sine, el revenea intre ceea ce fusese pentru el, odinioard, podoaba locuintii sale 0 o- biectul celei mai devotate iubiri. Ochli obositi se opreau indelung asupra spindrilor de piele auritä pe care le cuprinsese de atitea ori in minile lui. II venise gindul, pentru a-si face un rost statomic pe lined ele, säII alcdtuiascd un catalog, sd lucreze la o bibliografie istoricd. In miscari incete el minuia la ceasurile de dimi- neatà fisele cu titluri asa de cunoseute lui, care infdtisau marea aventurd a vietii sale. Stia adinc tot ce privea trecutul nostru,i, cind cineva mai indräznet decit dinsul a avut sa scrie despre chestia agrard la romCmi, el a deschis cu cea mai largd bund- vointd saltarele sale, dind fait nici un sentiment de

179 12* egoism stlintific tot ce adunase asupra evolutiei proprie- tatii de primint in Moldova. Apoi Intr-o zi n-a mai venit la Academie. Hoak il oprea de a-si face obisnuita vizitii. Se despiirtise de sine tnsusi, despartindu-se definitiv de tezaurul sau. Dar, multa vreme dupa ce-1 va acoperi tarina, In umbra care se lasii asupra crimarilortiinei, ni se va parea ca vedem Inca pe biltrinul alb strecurindu-se printre dulapurile incarcatc de ce i-a fost mai drag decit dorul placerilor care nu-i mai erau ingiiduite.

1920

GHEORGHE PITIS

Cu totul neobservata a trecut, in mijlocul gravelor e- venimentei intr-un mediu din ce In ce mai instrilinat de bucuriile sufletului, moartea. la o virsta cind puteashi mai acluca servicii in scoala romaneascii, a brasoveanului Gheorghe Pitis Ghita, cum li ziceau cei din orasul lui natal- L-am cunoscut la Revista nouti a lui Hasdeu, in ociiiita lui din strada Regala, unde in jurul magului imb5trinit care, zdrobit de moartea fiicei sale, ni anunta solemn, in fiecare sedinta de vineri seara, data precisri a mortii sale, prevestita prin spirite, se aduna, nu o scoala literara, fiindca Hasdeu nu cunostea decit prietcni personaligi admiratori, ci un numar de persoane care alaturi de litera- turn aveau o pregatire culturala ce-i apropia de invritatul conduciltor al cercului. Era cu putinta deci sstea alatun Delavrancea care venea destul de adesea Vlahutd figura

180 numai pe copertaintre redacton Ionescu-Gion 2 cu poza lui vang, $dineanu2,exprimind cu dinii strinsi idei cuminti asupra chestiilor intimplgtor aduse in discutie,iSperantil anecdotistul, care-si facea un loc tot mai mare in increderea marelui sau prieteni, apoi, cu poetul Stavri 3, cu Vasile Cosmovici, si el poet in vremurile prielnice, cu altii, tineretul incepätor. Pitis era singurul care aducea, in aceastil intimitate literara a omului care a fgcut asa de mult pentru stiinta aprecierea sufletului popular, cunoasterea adevaratg, personald a acestui sufleti putinta de a-I reda in scrisul sgu. Oaches si slab, cu dintii albi si ochii jucausi, pgrea ca st a. gata sg inceapg povestea.i o spunea bine ;pat:at numai a a spus-o prea putin, cad fürg indoiala avea toate insusirile pentru a fi adungtorul basmelor aidelene, mult mai putin cunoscute decit ale noastre, earl am avut, ping dilunazi, cind ne-am cufundat iarj intr-o stearpa literaturd artificiala, de imitatie pretentioasäi oadiduted, un sir intreg de harnici povestasi. Se pare eg interesul lui Pitis mergea insg mai &Tarte decit basmul. Studiul lui, vralnic de toatä lauda, despre obiceiurile junilor" de la Brasov poate servi drept model pentru altii, dar el aratgi ce intelegea sa scoatg el insusi din cercetarea serioasg a datinelor poporului roman. Pentru orice ocupatie literara continua mediul nostru este desigur cu totul neprielnic. Putini rezistg. La Pitis izvorul interior nu era destul de bogat pentru aceasta. Profesorul de greceste la Sfintul Sava a trecut astfel intre cei cari au renuntat. Viata lui a apartinut treb-eci de ani numai scolarilor si familiei. Constatind, o data cu pgrerile de rail pentru omul blind si prietertos, aceasta 1 G. Zonescu-Gion (1851-1904) publicist, autor al Istorici Bacurestilor (1899) 1Lazar ?dineanu (1859-1934) fiolog (bictionarul universal al limbii romane) i folclorist. s Ariur Stavri (1869-1929) poet de 1nspira0e preponde- rent ruralli.

181 pierdere mai veche decit incetarea lui din viatg, ne in- trelagm dna' nu cumva povesti nepublicate se gasesc intre scrisele riirnase pe urma lui Piti. Ele ar trebui psastrate pentru publicarea in vremuri mai bune decit ale salbAtd- cieii speculei actuale 1

1920

CEI CARI SE DUC: CONSTANTIN LUCACIU

S-a stins in Ardeal preotul C. Lucaciu, fratele pgrin- telui Vasile Lucaciu, a carui zgomotoasä faimA ii umbrise toatd viata.i totusi acest maruntel i srabut preot avea calitài refuzate de soartà marelui retor de pe vremuri al cauzei nationalei osinditului, cu un asa de rásungtor proces, al Memorandului. Nu-i lipseau cunostintele,l, in felul cum le prezenta astfel in cutare carte pe care a tipArit-o prin anii netrtralitAtii 2 avea curajul de a judeca independent, lovind curagios neajunsurile, farà a se intreba dacg printr-aceasta suparà pe aceia de care putea sä atirne situatia sa. Am vorbit pe vremuri despre aceastä lucrare de critica 'G. I. Pitiq (cca. 1864-1920) a Yost un cercetAtor competent al thIclorului transilvAnean, dar nu s-a ingrijit de adunarea studiilor sale in volume. Le-a pArAsit in paginile periodicelor, mai ales in Revista noud, In care le-a tipArit intre 1888pi 1893. S-a ocupat cu ceremonialele de muncl agrard, jocurile de copii, obiceiurile la naptere, nuntAi inmormintare. Junii" din Brapov pi din alte centre, carora le-a dedicat un substantial studiu, erau asociatii de tineri ocazionate de petrecerile populare In timpul sArbAtorilor de prim:Ward(in alte Orli, de iarnA). Biscrica, pcoalai armata (1915).

.182 sociala, in care be atingeau uneor1 foarte dur, si cu o putinta de informatie rilpede, care era in adevar remar- cabila, viciile organizatiei noastre de astazi. Vedea pentru indreptarea relelor numai marele mijloc al culturii, bise- ricesta si. laice, al unei solide culturi nationale, in care singura, cu adevarat, ni este mintuirea, iar nu in exa- geratiile de o clipa ale retoricei ieftine si in carnavalesca exhibitie de idoli gaunosi si de fetisi surzi si muti. Pentru acest crez-al lui imi place sa-1 amintesc astazi, cind la orice se ,,indeste lumea interesata in cistiguri providentiale si in sortii marelui mezat de constiinte, decit la conditia sufleteasca neaparata pentru mentinerea si dezvoltarea noastra. Invatati profesori cari va schimbati 1.a fata dupa tm dar mattnimob, talente care va prostituiti unde va prinde ispita, pe piatra murdara a drumului public, autoritati recunoscute care cu atita indiferenta pentru faima ce-o yeti rasa va angajati in intreprinderi rentabile, tineri cu sapte piei la obraz, cari calcati in picioare cele mai sfinte indatoriri ca sa va capatuiti cu o cariera necistigata prin munca, sa stiti ca dreptatea in ce priveste putinta unui viitor pentru acest neam nu sta decit in ce spunea acest biet popil pribeag, in exilul neutralitatii noastre, la 1915.

1920

MIRCEA CHRISTIAN

Din Roma vine trista stire a mortii prietenului nostru Mircea Christian, atasat comercial pe lined legatia romana de acolo

183 Om tinar, frurnos si bun, avind cele mai nobile cali- t541, el facuse studil frtiunoasei publicase in foaia noastril I la Iasi articole prin care se semnalase atentiei. Inteligenti plin de invatatura, el era in Italia sufletul miqcarii de raspindire a cunostintilor despre Romania, impreuna cu alit de meritosul profesor Silvestri si cu talentata satie a acestuia. Revista sa, Romania, care apare de doi ani. ni aducea cele mai mari servicii. Abia se mtorsese dintr-o callitorie la Racuresti, unde o crizii de rinichi ii zguduise ; ostenelile tirumului, facut imediat, fdr5 crutare pentru sine, 1-au rapus. In orice prilej, era unul la care te putcai adrcsa pentru o faptii bunk pentru o actiune folositoare. Va fi cu neputinta a-1 inlocui. Nu gasim cuvinte pentru a mingiia pe nenorocita lui sotte

19 tunic 1921 (IV)

UN POET REPREZENTATIV : IVAN VAZOV

13u lgarii au inrnormintat cu cele mai mari onoruri pe poetul reprezentativ al natiei lor, pe Ivan Vazov, a carul lung5, foarte 1ung5 viat5 i-a ingaduit sa fie martor al intregii lupte pentru libel:tate, din zilele grele pe care le-a pomenit in romanul sau Sub jug pind la capatarea independentei si la acea mare situalle in lume pe care au zguduit-o actele de nebunie imperialistà din ultimele timpuri, cu aprobarea 1W insusl. Neamul rornOnesc (n.a.).

184 liege le a mers dup5 sicriul gloriosului britrin :Virg deosebire de pgreri politice toti au plins pe acela in care tedia constiinta natiunii lui, inriltafa in forrnele imperioase ale literaturii. Clopotele au sunat pentru dinsul in fiecare biceric5 de sat. Pe alocurea, spune darea de seam5, mul- timea de la sine a format cortegii care au str5batut loca- litatea cintind marsuri funebre. Aceast5 atitudine e desigur o dovadd de timtire din partea poporului bularesc. Dar ea se datorestei felului in care Vazov si-a inteles misiunea. De la inceput pin5 la sfirsit el s-a identificat cu ai sii. Orice suferint5, mice bucurie, orice sperant5 a lor a giisit intr-insul glasul care a m5rturisit-o. Generatii intregi s-au strecurat aducind in materie de literaturil esteticsa altà formulii, care a veniti s-a dus In forma simpla a interpretului sentimentului societatii care 1-a produs, el a continuat a spune, in proz5 si in versuri, povestea, dinafar i dinliluntru, a neamului sriu. Teoreticienii artei pot spune ce voiesc : nu poate fi pe lume o activitate mai frumoasá si mai binecuvintata decit aceastai,fata de orice talmrieiri filozofice ale operei sale. un scriitor de inimva primi mai curind soarta lui Ivan Vazov.

.1921

UN BINEFACATOR CULTURAL :IOAN EIBICESCU

D. I. Bibicescu a driruit o bibliotec5 de optzeci de mii de volume liceului din Severin. E opera de rrtbdare, de inteligent5 si de sacrificiu a unei vieti intregi. Neobosit, iubitorul de scrieri bune si de publicatil rare .si-a sporit,

185 zeci de ani, comoara,i astazi, cmd 1-au razbit b5trine- tele, inchind acest ncpretuit prinos orasului care 1-a vazut fäcind cei dintii pasi in lume. Cetitorul pasionat, ziaristul cu avint, culegaporul cintecelor poporului a voit ca in acest oras, mult5 vreme straj5 fata de Banatul rob, s5 se aprindà o lumina care sà se vada departe si sä arate drurnul cel bun poporului s5u Inca att de adinc cufundat in noapte. Severinenii, cari au primit acest tezaur, n-au insii numai datoria de a-1 instala, de a-1 cataloga si de a-1 inchide in rafturile frumos lustruite. Ei au datoria de a-1 intrebuinta intii. Este acolo un liceu si este atita lume care a Ricut studii mai inalte. Profesorii trebuiesa indemne pe scolari la munca persona15, iar acei oameni culti sil forrneze o societate literar5itiintificti in jurul bibliotecei. A doua datorie e de a tinea biblioteca la dispozitia vizitatorilor de aiurca, ciirora bog:4a ei s. le fie impar- tasitä printr-o analiza sumard a cuprinsului1 prin a- manuntita insemnare a pieselor rare. Vor II oameni earl sã inteleag5 c5 un dar e o datorie, cu atit mai mare, cu cit mai mare e darul ?

1921

CENTENARUL LU1 NAPOLEON

0 suta de ani de cind, a doua zi dup5 o furtunä cum- plit5, s-a stins, intr-o biatä odaie pe care o cutrernurau furiile naturii n5pustite pe nesfirsita intindere a oceanu- lui, acela din care, de un an. de zile, nu mai r5masee deal o biat5 umanitate dureroasil : Napoleon.

186 Atuncl, in 1821, era numai un fapt divers tragic. Din depärtárile stincii bkute de unda plingdtoare", nu era sA se mai intoarc5 niciodatà eel care ingenunchease lumea :aceasta o stia oricine. N-a fost macar o usurare pentru un regim amenintat : dusmanul cel mare era trecut dincolo de margenile posibilitWor istorice. In sufle- telecredinciosilor incomparabilei gloriia fost numai disparitia fara zgomot a unor sperante nebune. 0 nou5 regalitate, cetateneasca", a crezut c5 se asigur5 aratind ca nu se teme de eroul mort,i, sub Ludovic-Filip, pe strazile Parisului care pdräsise de dou'd ori pe atletul invins s-a desf5surat convoiul imens care ducea la Invalizi, in sicriul de porfir, ramäsitile desfäcute din groapa mes- china a insulei pierdute. Era restituit p5mintului Fran- ciei pe care, fie si numai pentru a o servi unei ambitii supraumane, o voise doamnd lumii. Restituirea in istoria insgsi a poporului francez a fost mai grea. Victoriile lui, fundatiile lui, legislatia i organizatia lui incapeau acolo ; personalitatea lui, ins5, nu. Teamd de un partid bonapartist, care dovedise la 1848 ea' poate da, ajutat de dorinta unei societgti intregi anar- histe, un al doilea imperiu ? Antagonismul de principii al republicanilor fata de tiran ? Oroarea sacrificiior de singe pentru satisfacerea unei l5comii rdzboinice fara margeni ? Ceva din toate, desigur. Dar mai ales lipsa pentru citva timp a acelui element care consolideazd mai mult siasigurd mai puternic natiunile :simtul continuitatii istorice. $i nu, o natie, oricare ar fi patimile care o dezbinä la fiecare moment, nu poate renunta la nimic din ceea ce s-a fAcut in numele eii spre folosul ei, material si moral. $i in numele Franciei, pentru cresterea hotarelor ei, pentru märirea prestigiului ei a facut acel mare intre cei mari opera sa de pace si opera sa de razboi.

187

Azi se recunoaste aceasta. La o sutá de ani dupä moartea sa, omul patrunde intreg in cetatea cea mai grea de cucerit : inima natiunii sale fail deosebire, cacift cel mai indirjit socialist simle vibrind in fiinta sa ceva la auzul numelui care rezumä o legendd. E cea mai mare din biruintile lui, si era firesc sá vie asa de tirziu dupg insAsi desfacerea fiintii pämintesti. $i cu aceasta Franta se simte mai mare, fiindcii s-a reintregit intr-unul din cele mai glorioase domenii ale trecutului el.

192/ (HI)

IOAN SCTJRTU

$i ieri am dus la mormint puteri din acelea pe care o soarta rea nu le ingaduie sã fie cheltuite pinü la cap5t pentru ce ni este mai scump astazi :cultura poporului nostru. 0 soart5 tragica pare a fi urmärit intreaga generatie care, acum aproape dotazeci de ani, a innoit in nuinele icleii nationale- si a iubirii pentru clasele populare literatura romaneasa Dupä Gdrleanu, Chendi, Iosif, Anghel, pämintul ni cere astAzi pe Ioan Scurtu. Ardelean din aceia pentru cari Romania era tarafa- eaduintii, unde veneau sä samene griul curat al idealismului, el a aflat in Eminescu un profetie calguz al propriilor lui silinti, si opera incomparabilului poet nu va putea Ii niciodatä scormonitii farg a recurge la ostenelile lui devotate. Potrivit cu principiile trase din ea si care erau sacre pentru dinsul, loan Scurtu a fost, la Stimitniitarul, criticul

188 neinduplecat, informatorul curagios care stiltea cu cre- dintd pe pragul idell ap5rafe de dinsul. 0 lungd mucenicie i-a lost viata in aniimaturitiltii, cind ar fi putut da mai mult. Retras de lume, si-a purtat crucea cu discretia sufl9telor nobile care nu cer lumii cornpritimirea el. Cu alit mai multä durere shntim astlizi cei cari n-am avut prilejulsii-iaducem minglieri, cu care cram datori, dar de care sufletul lui hottirit n-a simtit nevoie. Acuma, cind nesaniltatea unei vremi de criza a na- valit icuprinsul literaturii, al culturii intregi, oricine se duce dintre cel buni lasa un loc pc care nimeni nu se vagriibi sfi-1umple. Locul pe care 1-a avut insa Ioan Scuriu in inima prietenflor va riiminea totdeauna al lui

26 tulle 1922 (IV)

LORD NORTHCLIFFE

A murit, dupil un lung zbucium, cel mai mare din ziaritii pe cari-i are lumea, acela care min talentulsi energia sa, prin uriasa sa mtmcd de o viata, a putut sii intre, printr-un fel de recompensil nationala, in rindul lorzilor, luind loc anituri cu urmasii celor mai glorionse familii, lordul Northcliffe. Icii colo in ziarele noastre s-a relevat aceastia disparitie, care n-a emotionat numai Anglia. Ea va influenta ' Din activitatea criticului literar slimanAtorist Than SCUrtU (1877-1922)ruminutilecontributilleerninesciene :Vico $ scrierilen proza aletut Mihail Erninescu(1903),editi.idin proza1 versurile poetului.

189 asupra politicet eurente, cAck lordul Northcliffe era un sprijinitor puternici un dusman de temut, un creator si un stapinitor al curentelor de opinie publicä prin care astazi se misc5 lumea. Dar, gindindu-se cineva la aceastä lung5i glorioasa" carierá, glorioas5 Ca a unui comandant de ostire, el poare prinde si o lectie de morahl Au mai fost intre ziaritii contemporani oameni cu insusirile luii atitia cari aveaui mai multe cunostinti. Viata zbuciumatii a satuitorilor zilnici ai publicului de milioane nu cunoaste odihnd. Pricepere administrativ5 posedili atitia alti directori de gazet5, cari realizeaza averi din cele mai impunilioare. Pe dinsul ce 1-a ridicat, 1-a fkut influent si puternic era insä altceva :convingerea absolutd cd serve0e o cauzii dreaptdsibuna slneclintita hotdrire de a o urrna pinti la capdt. Cetitorul poate fi nesigur si capricios. Dar stirna lui nu va ciiuta niciodatil pe aceia cari se incovoaie, se mlädie, se schimbli dupä nesiguranteleicapriciile lui. Invdtatorul" care i se infAtiseazg trebuie saibun sincer crez. Si, in timpul riizboiului, cai inainte, caidupg, lord Northcliffe 1-a avut.

5 septembre 1922 (IV)

DUILIU ZAMFIRESCU

Vestea despre moartea lui Duiliu Zamfirescu rn-a uirnit Era in acest om, sangvin, voluntar, dirz, mindru, nu nurnai de scrisul s'au si de talentul sau, dar de puterea

190 sa fizica # de eleganta cautatä a imbracamintii sale material cu care s-o duca inainte macar douazeci de ani. In ultimele zile cind 1-am vazut la Academie, cu tot pilrul 1111 alb, era gata sa poarte razboi oricind, cu oricine, pentru convingerile sau numai pentru fantazfile sale, care-i erau mai presus de orice. Daca 1-a räpus ceva, a fost desigur osteneala zadarniciilor politice la care 1-au supus in ultimii ani anume prietenii. Caci in politica romaneasca nu 1-a adus pe dinsul o aplecare deosebita, o chemare netaggcluità, nici o credinta careia sä fi fost in stare a-i sacrifica totul. Nu, s-a dus unde nu-1 reclama nimic si unde n-avea nimic de indeplinit. Cu exagerata lui simtire de poet, cu usoara poza a romanticului din generatia lui s-a fra- mintat cu toata lumea, si-a instrainat prietenii, nu si-a eistigat dusmanii s'i a oträvit un organism extraordinar de puternic, care n-a putut rezista. Acei cari la mormintul lui au aflat laude pentru dinsul, puteau gasi motive de mustrare pentru dinsii. Partidul" 1 se putea completa si fail sa ruineze pe acest om distins.

1922

VASILE LUCACIU

0 amintire mare, scazutä de mizeriile zilei prezente, dispare dinaintea ochilor nostri, o data cu batrinul cleric care si-a ispravit, singuratec, suferintile la Samar. i A§a-nurnitul partid alpoporulul" condus de generalul Averescu.

191 Odatà, pe cind oamenil cari imbatrinesc astazi Li in- cepeau viata, contra urgiei Ungariel desnationalizatoare, a lui Tisza tathl si Tisza fiul, s-a ridicat un popä de sat roman, ca in zilele acelea eroice cind ajungea ove- verendà vechei o cruce de lemn pentru camitiInn de tarani sà samene cu trupurile" lor calea dreptiitii. A lost un simbol pentru multimile care vac'i simt, lucreaza pibiruiesc prin simbol. .5i el a stiut, prinzind de la inceput sufletul neamului obisnuit a voi preotii cu crn- cea-n frunte" mai presus de avocatii alte spete de oameni, sa fie vrednic de aceasta -credintä a multirnilor care prin el mergeau spre luminosul necunoscut. Frumos, cu capul roman rotund, cu linLtitii ochi marl negri, cu gura fin thiatil ca de un artist antic, zdraviin si proportionat in toath fdptura sa deplind, el aducea inaintea inchizitiei curtior maghiare ceva din acea maiestate a Romei pe care-i plilcea s-o aminteasca.i, pe linga accasta, din studiile sale prin seminariile catolice ale Rornei notai, acea elocventh de amvon, solemndi rdsund- toare, care, pe atunci mai ales, trezea o reala admiratie si in dusmani cind atingea lucrurile cele mari ale lurnii si ale omului. I-a trebuit, pentrd romantismul popular, si fondul de Intunerec al unei temnite. Curtea s-a grabit sa-1 dea in- daratnicului. atunci edtre acei pareti de piatrà s-au dus ginduri recunoseatoare, indemnuri de staruinth pins la capätgi triste doine rasarite spontan in razletirea satelor care de mult n-aveau pe cine sä cinte. Ce a lost pe urma ? ImprejurAri omenesti... Cine stie ce se va prinde cindva de fiecare din noi rind nu vom putea sthpini vremea noastrà ! Nimic nu va putea distruge insä in marturii acelor timpuri aceastd icoana desfacuta pe linia de mucenicie a unui calvar. Azi, cind batrinul ia cu sine elementele din care s-a dat romanismului acest neuitat episod, e drept ca aureola

192 pe care greselile vristei o Intunecaserd s5 incunjure din nou capul celui adormit1.

1922

ANDREI BIRSEANU

Andrei Birseanu, presedintele Asociatiei, pOräseste Ar- dealul säu, acela care 1-a nOscut, 1-a crescut si de care nu s-a depdrtat niciodatO, fOrd a se gindi ins5 a face din el o armO contra sigurantei marii patrii räsOrite ca prin minune. Ii pArdseste tocmai atunci cind e mai mare nevoie de oameni ca dinsul. Suflet de poezie, el a dat versuri de o linititä, dar duioasai nobild inspiratie. Inimg iubitoare de tineret, el, caruia nu i-a fost dat sà creased in case sa copii care sà-i clued numelei fapta mai departe, a fost, o viatä intreaa idealul profesorului care nu stie ce e supOrarea, cum nu stie ce e oboseala : din graiul lui mOsurat si blind s-au desfacut nu lectii de un ceas, ci invdtAtura de o viatà. Minte perfect echiibratd, stOpinind armonios insusiri pe care le fdcea sä reiasO numai cu cea mai perfecta discretie, el a trait intre cOrtile sale, luind din ele doar ce era mai potrivit ca sa completeze frurnoasele cunostinti

I Preotul Vagle Lucactu (1852-1922) a fost unul dintre cei mai energici conducatori ai luptei pentru eliberare nationala a romanilor din Transilvania. Semnatar al Memorandutuf, a fost condamnat la Inchisoare de justitia habsburgica. In anil urmatori, a desf4urat o intensa activitate, inart 1 peste hotare, pentru alipirea Transilvaniei la Romania. In 1918,a fostvicepre§edintealConsiliuluiunitatii nationale creatla Paris.

13 Oameni earl au fost, vol. II 193 pe care si le cdpdtase in studioasa-i tinerete. Intr-o lume silitd la izolarea provinciald, adesea räu sfatuitoare, in- tetitoare la ambitiii trezitoare de uri, el a fost totdeauna prietenul celor buni, indreptätorul celorovielnici, acela de la care si cei mai rdi erau siguri ea, pornind pe altd calevor gasi cea mai deplind iertarei primirea cea mai frdteascd. Era in fiinta acestui orn palid, cu privirea tristd, cu glasul invdluit de o veche suferintd, alinatd prin cele mai iubitoare ingrijiri casnice, ceva care-I punea la o parte de trivialele incdierdri ale puterilor ce se luptd pentru a stdpini o societate i aceasta-i crea un loc cu totul deosebit, in care era ceva misteriosi sacru, ca oriunde o mare onestitate std aläturi cu o modestie incintAtoare. Asociatia nu putea sli aibd mai bun presedinte. Pentru intiia oard ea i% recunostea intr-insul misiunea el insesi. Cuvintdrile acestui om de adevdratä culturd,ca o superioard valoare eticd, sunt lectii de morald publicdi ca- pitolele unui catehism al ideii cultural-nationale. Nimic din nefabddrile, din violentelei nedrepatile acestor tim- purl tulburi n-a putut atinge constiinta inteleptului. Jignit crud el insusi, el n-a gásit un cuvint de protestare contra moravurilor räzboiului civil in care triiim. Dacd in Ar- dealul care si-a pierdut cumpätul in clasele de sus ar fi rdmas numai un singur om mai presus de partidul ski, de confesiunea sa, de provincia sa, acela ar fi fostdesigur Andrei Birseanu. Sunt oameni cari pot Iransmite, cind inchid ochii, sufletul lor intreg institutiei pe care au condus-o, cauzei cdreia j s-au devotat. El era dintre aceia. Nirnic nu trebuie adaus la ceea ce a fost el, nimic nu e iertat sd se retragd din aceastd comoard morald. Astfel, la disparitia lui, avem sentimentul atit de rar

194 cä nimic nu s-a schimbat in jurul nostru, nifnic alta decit bunii ochi blinzi pe ean l. nu-i vom mai vedea niciodat5 pizimbetul trist care mingiie insii toate tristetele umane.

1922

VASILE LITU

Tinar Inca se stinge la Vatra Dome! profesorul bucovinean Vasile Litu. Cind a pornit in Bucovina miacarea national5, care a dat românilor de acolo, impArtiti, invräjbiti, descurajati pigata a primi toate impunerile unei st5piniri tiranice, dar foarte dibace, o incredere in sine fard care nici o natie nu-0 poate urma menirea, s-au gäsit in generatia care se ridica atunci marturisitorii 1upt5tori de tot felul, fiecare lucrind dupfi puterile sale 0 dupä temperamen- tul s5u. Dar intre ei toti nici unul n-avea dirzenia nein- duplecata, focul in privire, hotarirea in glas, insuairile care fac pe cineva in stare &à tirasca' multimile dupa dinsulcafrumosul cimpulungeansprinten,cufata fink mdrturie de rash' bunä i veche, care a fost Vasile Litu. L-am vgzut venind spre mine, nu cu sfiala unui student care-ai caut5 caleai simte nevoia de ocrotire mo- ral5i atunci cind e pe drurnul cel bun, ci cu siguranta unui ostaa care atie bine unde-i e steagul 0 nu preget5 s5 sara oricind in apilrarea lui. Nu 1-am auzit vorbind multimilor, dar avea tot ce trebuie pentru a li impunepi a le face sa vie dup5 dinsul unde ar crede el c5 e bine sa se duck

13* 195 N-a arAtat nici un fel de sovAire in ce priveste viitorul neamului sAui acela al statului din multe petece care stApineai prin acele vAi românesti. Simtea, din puterea credintii sale, ca' Austria se duce si se apropie ceasul nostru. Ii va fi pgrut bine, In timpul rAzboiului, cA aceastá oblAduire, reprezintatà acolo prin turbata prigonire a unui colonel Fischer, 11 trimete la loc de poprealg, hanuind cA prin el duhul cel fau ar intra intre supusii" tarAnesti ai Bucovinei austriace. Nu era om care sa se dea in lAturi la apropierea suferintilor necesare, care rascumpArA i inaltà. De ce, pe urmA, cind izbAvirea a venit, räsplAtitoare pentru cei cari nu speraserA si nu aduseserà jertfa, el, care pe vremuri avuse un puternic, fie si uneori gresit, amestec in meschinele lupte de clopotnità dintre partidele micii sale patrii, n-a aratat nici o dorinta de a se manifesta intr-o viatA politica' in care era nevoie si de francheta, de energia lui ? S-a multumit cu un loc in invAtAmint, si moartea 1-a prins la scoala lui. Oricine 1-a cunoscut trebuie sa regrete ea ni s-a luat inainte de vreme una din acele puteri adevarate, care, oricit s-ar ascunde, totusi pot fi descoperitei intrebuintate.

1922

ION SIRBU

Amintesc in acest loc, dura datoria ce o are fata de dinsul istoriografia romi'mA, pe Ion Sirbu, paroh din Ru- aria, pentru cine nu i-a cunoscut munca stiintificA de

196 mult intrerupth, iar pentru scriitoriii cetitorii paginilor de istorie unul din cei mai rabdatorii constiinciosi printre aceia cari in ultimele decenii s-au trudit sd deslu- seascd, pind in amanunte, trecutul, plin de exemplepi fagaduieli pentru viitor, al acestui neam. Format la scoala de migaleald critica' Med orizont a Vienei, intors de acolo cu o perfectä cunostinth a tehnicei capabile de a fixa detaliul material, el aducea o istetime fireascdi un dar de a razbate ping la ultima expresie a preciziunii, care fac parte desigur din calitatile ce trebuie sa' aiba un istoric. Astfel a putut sdea,i dupa izvoarele unguresti, pe care putea sa le utilizeze, o istorie a politicei lui Matei vodä Basarab, dincolo de care e imposibil a se merge, ca atenta fixare a faptelor, de toata ordinea. Aceastä lucrare germana a fost foarte bine primith de critica, in tardjaiurea. Aceasta 1-a indemnat pe Siibu sa caute un mai important subiect. Pe el, ca barth- tean, Ii interesa cariel a fulgeratoare a lui Mihai Viteazul. A consacrat acestuia ani de zeloase cercethri in arhivele vieneze, si, cind i s-a parut ca a terminat recolta materialului, s-a pus sa redacteze. Intiiul volum din cartea pranuità foarte vast a primit marele premiu al Academiei. Ej aceasta o lucrare foarte pretioasa. Dar ,eruditul nu era un scriitor. Mai mult, Ii lipsea cunostinta deplin6 a limbii literare,i pretentia lui de a scrie bandtene0e" n-a putut fi luata in serios. Aceasta a impiedecat ras- pindirea scrierii, care trebuie socotita oricind ca un indispensabil mijloc de control. Neajunsuri de caracter, porniri polemice care-i faceau mai mult rau lui decit presupusilor adversari, un fel de fireasca antipatie fata de orice prietenie si solidaritate stiintifica au condamnat intii la izolare pe om,i pe urrna i-au intrerupt 0 opera. Azi, cind el dispare de o moarte timpurie, e o datorie s5 se caute in hirtiile lui ceea ce ar putea duce cu un pas mai departe expunerea critica

197 a marelui subiecti sä se dea publicitäii intregirea la cele dotia volume aparute 1.

1922

ERNEST LAVISSE

Franta a pierdut in foarte Watrinul istoric Ernest La- visse, nu numai pe Un om de stiintä a carui opera, ca scriitor, despre formareai dezvoltarea Prusiei, mai ales, si de organizator pentru marea opera de istorie univer- sala si de istorie a patriei sale, nu poate fi pretuita indeajuns, ci mai mult decit atita : pe inspiratorul, atitia ani, al invatamintului ei si mai ales al celui superior. Acest invatamint trebuia innoit, apropiat de cerintile si de nevoile vremii. Prin Scoala de inalte studii inchinata eruditiei active, plinä de avint, dar stapina pe metodele eriticei de azi, se ineepuse reforma. Sorbona se apara Inca, in vechile ei ziduri medievale. A trebuit timp, a trebuit staruinta, mutt prestigiu personal si multa influenta pentru ca si aid sä patrunda aerul liber al cuge- Orli actuate, al preocupatiilor din timpul nostru. Largindu-i-se cadrul de Mere, acordindu-se un mult mai mare loctiintiIor, Universitatea Parisului a devenit scoala de care Franta i lumea au nevoie azi.i, pentru a se adapta si mai bine, pentru a se complecta si mai bogat, nu-i trebuie decit sa mearga mai departe pe calea deschisa de generatia pe care a condus-o in atitea pri- vini Lavisse. Asa cum e, noua cladire pare ea simboli-

ILuerdrile Iui Ion Sirbu (1865-1922) :Retaffite externe ale tut Matei voad Basctrab (Leipzig, 1899), istoria tui Mihal vocla Viteazul (vol. I, partea I, 1904, partea 11, 1907).

198 zeaza intinerirea institutiei care a cistigat in curs de matte veacuri dreptul la stima intregit umanitati culturale. $i amintirea lui Lavisse, iesind din frumoasele lui carp, care vor fii ele cindva invechite, se va pastra ocrotitoare asupra Sorbonei, cu acea putere pe care n-o are decit ctitoria marilor opere colectiveI.

1922 (HD

PIERRE LOTI

Moartea lui Pierre Loti, pe care inchipuirea noasträ, a celor cari am fost incintati de tinereta lui visatoare, pornità spre aventuri exotice, nu99-1 putea inchipui batrin, zdrobit de virstà, izolat, aduce aminte nu numai o incintatoare literatura, plina de ceata erizonturilor infinite cleasupra marii, cii o faza din dezvoltarea literaturii contemporane, pretutindeni, dar mai ales in Franta. In leg6tura cu filozofia pozitivista, sigura in conturele-i trase drept, icu ordinea perfect ierarhizata a unui imperiu conservator, o literatura se desemnase in care nimic nu era lasat nelämuririi, giciriii prevestirilor misterioase ale sufletului omenesc. Epopeea masiva a lui Zola domina scrisul timpuluii poezia insasi, cind nu suspina arii familiare cu Francois Coppee, urmarea linia dreapta, precisa a templelor antice. Atunci, un ofiter de marina, farà pregatirea profe- sionala, fàrà legaturi in cercurile care stabilesc reputa-

ErnestLavisse(1842-1922),istoricfrancezdeorientare burghezo-liberald, membru al Academiei Franceze, a publicat citeva opere monumentale :Istorta Frantei dc la origine pind larevolutie, Istoria contemporand a Frantei etc.

199 tiile, a incercat, intr-un stil nou prin libertatea lui, de o usurinta care ascunde totusi efecte maestrite, sa vorbeasca unei lumi deprinse cu alta lectura despre cele vesnic incapabile dedefinitie dininfinitulsufletului omenesc. Plutind cu creatiunile lui iiitre vis si viata", el a vrajit inaintea unor ochi deprinsi cu viziuni dare, netede, icoane in care tari departate, rase necunoscute si neintelese, pina la arhaicul mister psihologic al Bretaniei sale insesi, adaugeau farmecul cadrului si cuprinsului lor pentru ca sa se intrevada figuri ferneiesti de o ispititoare irealitate, chemind, mingiind si disparind ca o iluzie. Pe urma a venit alta generatie. Ea a cautat, afara din subiecte si afara din virtuozitatea insasi a stilului, prin aruncarea indrazneata in anormal si absurd, acea noutate pe care el o Osise la un colt de zare sträina, de uncle veneau razele palide ale unor stranii iubiri. N-a mai fost inteles acela care de fapt nu fusese intrecut. El se duce astazi strain de literatura cea noted, dupà ce strain de cea veche se ivise, imprastietor de vedenii, ca o protestare contra marilor cladiriale brutalitatii constructive.

17 februar 1923 (IV)

MOARTEA UNUI TINAR : NICOLAE BELDICEANU

Tinar si-a ispravit Nicolae Beldiceanu zilele intunecate la sfirsit de una din cele mai schimonosite forme ale nebuniei. Era de la Semlinatorul, s-a spus si de aceia earl-0 infatiseaza acea epoca de solidaritate, de armonie, de utilitate moralii si de avint national al literaturii noastre

200 ca pe o inchisoare in care sub o ferulä de dascal Dumnezeu stie cit de mult ea lipsea ! talentele n-aveau voie sa se consulte pe sine, ci erau datoare sa se supuie unei directii, unui control, poate chiar unei umilitoare pedagogii. cazul, asa de trist, al lui Beldiceanu, vine tocrnai sA lAmureascd o neintelegere pe care anumite interese, tot atit de urite in fond, pe cit sunt de grosolane in felulde exprimare,cautà aoface sAdainuiased. Incepind a scrie alaturi de d-1 Sadoveanul facind din acesta modelul s'au statornic pinA 0 in potolita armonie a frazer moldovenesti fluide, Beldiceanu n-a avut niciodata cai oricare din ceilalti sA treaa pe la ortopedii estetice pretentioase, de care totdeauna mi-a fost preasilAlaaltiica sa lepractic eu insumi. Criteriul era numai acestaIE bun ? E sAnätos ? Da, si sAngtos... Fiindea Med aceasta literatura e un pacat,gi nu intelegeam a-ifi complice. Aceasta era deci o directie. De la o vreme ea a fost pArtisitA de cei mai mari, iar cei mai mici au apucat unde au vrut si au scris ce au vrut. Cu acelasi talent, desigur, dar nu cu acelasi echilibru, fiindcA literatura Med inspiratie etica se loveste cu capul de 'toti pAretii. Beldiceanu n-a azut in falsificatiile de mod* fiind pentru aceasta un moldovean prea cuminte. Dar rodul ostenelilor sale s-a fárimitatis-a pierdut in buna parte, 0 nici multAmirile marilor camaraderii oneste, pe care nu le pot inlocui mägulelile ipocrite ale cenacu- lelor de fabricatie literal* nu le-a gustat in anii din urma ai unei vieti prea repede isprävite 1 Ceea ce era de constatat.

1923 (III) Nicolae N. Beldiceanu (1881-1923)a pialsit Sdmaniftortd, pentru a deveni colaborator al Vietit ronainegt, impreunA cu

201 TEODOR BURADA

Un biarin a ca'rui viatà intreaga a fost numai dorinta de a sti, placere de a comunica, sentiment pentru binele obstesei modesta' hiirnicie in serviciul patriei, s-a stins la Iasi, in virsta fericità a patriarhilor. Pelerin pe toate plaiurile latacirilor romanesli, din Moravia pia in Asia Mica, cercetkor al Dobrogii mo- canilori cojanilor Inca inainte de alipirea ei la tara, purtator entuziast al dorintilor noastre prin orasele tuturor tarilor, el a consacrat ani de zile cercetarii teatrului iesean, pe vremea cind artistii lui indeplineau ca o misiune nationalfi. Colectia adunatfi cu atita truda, tiinlài gust, trebuie pastrata intreaga, asa cum este. Singurul ministru care reprezinta Moldova in cabinelul actual trebuie sd se ingrijeasca de aceasta. Va rAminea dupd el insai altceva decit cärtile, ziarul, placardelei afisele lui : va raminea exemplul unui om care a adus tinereta creatoare pinä la ultimele hotare ale ddinuirii pe care soarta a lasat-o omului pe pamint

1923

eei mai mari" M. Sadoveanu, Anghel, Iosif. Literatura lul de inspiratie mai ales rurald recomandS un spirit generos, dar nu si forta unui talent realist (Chipurt de mahala, Cea dintfl iubtre, La un han odatti, Chitia dragostei etc). Teodor Burada (1839-1923)a editat un Atmanah muzical (1075-1877). a publicat studii de istorie,arheologle, etnografie si folelor. Teatrului iesean i-a dedicat lucrarea Istoria teatrutut in Moldova (1915-1922).

202 UN PRIETEN DISPARUT : VRATOSLAV JAGIC

/n zabava vestilor din strainatate si in mijlocul gri- jilor felurite, in ruperea legaturilor celor mai strinse cu straintitatea dusmana, nu s-a gasit prilejul de a pomeni si aid, cu sentimentele cuvenite, moartea lui Vratoslav Jagié. In Boemia s-a vorbit mult s'tduios despre dinsul. Acest filolog jugoslav, care atitia ani a condus cu trai- Mete sicu tact marea publicatie care e Archly für slavische Philologie, nu era numai un cdutator norocos de etimologii, un mester deslusitor de schimbdri fonetice. Poate pare ciudat s-o spunem el nici nu era aceasta, desi putea sa fie. Idealist din vremurile de largi conceptii, de simtire calda, de atingere cu viata practica stiinta reprezentindi o tinta, dari un punct de plecare el si-a inceput activitatea din curentul romantic care ducea la cercetarea tuturor limbilor inrudite ale marii familii slave, sLa avut totdeauna in vedere putinta unei tot mai strinse legaturi intre ele. Limba germang, casi. catedra universitara din Viena erau pentru dinsul numai mijloace i instrumente de prestigiu. Prin tot ce ne apropie de slavi, el a fosl indreptat sispre noi. Mult timpsi-acautat la noi ucenicul. L-a gasit in munca, rabdarea, claritatea de cugetarei masura de forma ale lui loan Bogdan, care i-a fosti colaborator pretios,i prieten mai tinar. Daca Bogdan ar fi trait, de la dinsul am fi avut paginile miscate pe care j le-ar fi dictat lungi si sincere relatii. In lipsa aceluia care avea toga competinta spe- cialistului, fie-mi ingaduita aceastä recunoastere, Ca unuia care, stiindu-i numai viatai reputatia, cauta a trage

203 din lungile zile ale acestui conducAtor Insufletit exemple hipentru noij.

1923

DIMITRIE ONCIUL

Cu Dimitrie Onciul pleacd din mijlocul nostru, desigur la o virstd cind putea sd mai aducd multei insemnate servicii invdtdmintului, initiatorul insusi al studiilor critice de istoria romanllor. Incepindu-si lucrul intr-o vreme cind o scoald inve- chità nu-si ciddea osteneala de a stringe de aproape izvo- ruli nu-si impunea disciplina necesard pentru ca sä nu intreacA rezultatele cercetdrii obiective, el a fost prin scrisul säu invdtatorul la noi al doctrinei germane, cu toate insusirile ei, pe lingd care suntj neaparate defecte. Ca profesor, a fost acclasi strict pdzitor al unei doctrine severe, pe care a transmis-o cu autoritate elevilor sdi. In multe prilejuri cuvintul sdu gray a servit pentru exprimarea demnA a sentimentului general. Pretutindeni unde, ca la Arhivele statului si la Comisia monumentelor istorice, o sarcind administrativd i-a fost incredintatä, el a indeplinit-o cu o scrupulozitate care poate servi de model. Cu aceste insusiri pozitive va raminea el in amintirea elevilor sdi si a opiniei publice, indureratd azii totdeauna recunoscdtoare.

1923 (III) Mai inainte de a deveni profesor la Universitatea din Viena,VratoslavJagid(1838-1923)a funclionatsuccesivla

204

IOAN PAPINIU

loan Papiniu, pe care-I puneau in pdmint ieri, a fost un simpatic reprezentant-tip al diplomatiei care dispare. Fiul preotului de la Ploieti, om harnic si solid, pornit pe studiui capabil de muncd grea, n-a plecat la o legatie nici din personalul unui club, nici din incunjurimea unui om politic. El nu s-a mentinut prin leggturi personale intriga n-a intrat in combinatiile lui. Din cei mai tineri ani ping cind moartea a cules pe septuagenar la lucru, el a fost un perfect functionari un muncitor neobosit. Astfel de oameni sunt in traditie o veche traditie a noastrg, care-si are originea in asprai greaua veghe a agentilor pe lingà Poartd oameni modestij economi, cu ochii deschisi la toate primejdiile. La Constantinopol, la Haga el era necontenit la masa lui de lucru, putin strglucitor desigur, dar cu atita mai util. Legatiile erau pe atunci laboratorii : rapoartele, care nu se trimeteau la seful de partid acasà, o dovedesc. Azi sunt alte vrerni. Politica a cotropiti diplomatia, cu aceleasi defecte. E un progres ? Cine va pune farg in fata o diplomatiei alta, va rdspunde cindva, cum fac astgzi eu : nu.

11 decembre 1924 (IV)

universitatile din Odesa, Berlin, Petersburg. A fost membru al Academiei Române. Este, intre altele, autorul unei Istortt a Itteraturit sErbel croate.

205 UN ACT DE PIETATE

S-a ridicat la Birlad un bust lui Alexandru Vlahutä. Stim ce putin inseamn5 pentru o literatur5 r5tAcitàei n5rdvità acest frumos nume de constiint5i onestitate literara. Liber e oricine sa" cread5 ca o nota form5 a geniului uman s-a s515s1uit in fartkuta sa craniang ! Noi, toti cari ne-am incalziti ne-am mingiiat din scrisul lui, citiva avindi aleasa onoare de a-1 fi cunoscut In mindra lui discretie, vom continua s5 pästram in ce are mai adinc sufletul nostru nu numai amintirea, ci prezenta vie a aceStui suflet superior. Dar monumentul de la Birlad nu e numai omagiul adus unui literat, ci mai mult decit atita. Poate I-au asezat acolo pentru faptul, intimplAtor, c5 poetul s-a ngscut in Tutova. Dar acei cari i-au urmArit viata, in mijlocul celei mai complicate vijelii prin care a trecut neamul nostru, se gindesc la altceva. Vlahuca a fost un om de critica si de credint5. De nemi- Ioasa criticd tocnnai pentru c puternici nezguduit5: era credinta lui. De naturä inalt-etic5, ea a intrebuintat Iite- ratura ca un mijloc. Dar tinta nu era frumosul, intrucitva schimbator, ci natia etern5. Cind a pornit r5zboiul, el a fost unul din acei cari nu s-au clintit. A vrut sä sufere pribegind, daca nu putea s-o faca luptind. Si, neputind organiza lupta, el a cäutat s5 organizeze, unde a fost, constiintile. Astfel in Birlad, ca si in Iasi, el a fost indemn5tor, indrumMori sprijinitor. Si de aceea se cuvine acolo sä se infatiseze chipul lui, pentru zilele de ieri ca o amintire, pentru cele de azi ca o mustrare.

1924

206 IANCU FLONDOR

Sa-i zicem asa, cum ii ziceau ai lui inainte de 1875, cind in tara furata nu ploua asupra boierilor mari si mici titlurile de cavaleri si baroni, particulele nobiliare ale Austriei stapinitoare : Iancu Flondor. Purtatorul acestui nume se cobora din cele mai vechi neamuri. Incercarea de a lega pe Flondoresti de un Albota al Moldovei de Sus, boieria lui, oricit de lustruità prin scoala si societatea austriaca, nu-1 smulgea dintre multimile romanesti al Bucovinei sale. Totusi o anumità demagogie, care a trecut la strain in timpul razboiului, a lui Aurel Onciul, 1-a fixat in tabara boierilor. De fapt, ea era inainte de toate o tabara nationala, plina de amintiri ale trecutului, plina de aspiratii dare viitor. In timpul rüzboiului cei ce faceau parte dintr-insa n-au avut un moment de nesiguranta. Iar sefului lor, de un timp departat de politica prin dezgust, i-a fost rezer- vata suprema bucurie de a prezida adunarea care a re- adus Bucovina la trupul cel liber al poporului romanesc. A stiut sd-si guverneze noul tinut eliberat, cu prestigiu si autoritate. Cei cari 1-au rasturnat o vor recunoaste azi, alaturi cu aceia cari s-au folosit apoi de dinsul in tristele noastre discordii de dupa razboi. Nu insa in mijlocul lor va famine amintirea lui, ci in mijlocul luptei pe care a dus-o sincer si cavaleresc si in mijlocul biruintei pe care a meritat s-o reprezinte.

1924

207

SIENKIEWICZ

Poporul polon plateste azi datoria lui de recunostinta fata de unul din scriitorii cari, in veacul al XIX-lea, de sfisiere si suferinta, i-au facut gloria. . Henryk Sienkiewicz apartine de mult umanitatii. Carti cum e Quo vadis sint scrise pentru lumea de oriunde si din orice vreme, asupra careia autorul lor a aruncat o suflare de nobil sentiment crestin, inaltind si purificincl sufletele. In Fdrd dogma, cetitorul de orice natie s-a putut lasa prins de acelasi farmec al celor mai delicate schitari de sentimente omenesti. Mare le povestitor polon a fost un sol de bine, un mingiietor, un indemnator pentru oricine are simtul sfinteniei vietii morale. Dar, vorbind umanitatii, el a ramas omul natiei sale. Ar fi putut sa se spuie ea' a iubit-o ;el a trait in ea si pentru ea, inlocuind vrernelnicia cu constiinta existentei marelui suflet polon de-a lungul secolelor. $i de aceea tara lui il primeste azi pe dinsul, pribeagul, nu numai cu admiratia pe care, ieri, Franta o dadea, la mormint, altui scriitor de mare faima, ci cu acea duiosie care se cuvine numai celor cari mult au suferit si au sperat mult, crezind in om si in viata, in cele bune si in cele drepte. Sint ani de cint Polonia slava ducea la locul de odihna, cu o grandioasa manifestare de solidaritate, pe pictorul Siemiradzki. Pe Sienkiewicz il readuce la sine cu acelasi sentiment de fratie nationala Polonia libera, dovedind ea la popoarele alese fericirea nu conrupe.

1924

208

QUIDDE

Germania revansistd mai are un trAdator de urmArit si de pedepsit. E profesorul, istoricul Quidde. Acest ati patriot, al cdrui nume se ceteste acuma in lumina verde a urii conationalilor sai cart cred cà o tard nenorocitg are ca intlia datorie nu sa se refacg, material si moral, pe sine, ci sA provoace din nou nenorocirea, cit mai deplind si mai neintirziatà, a altora nu e la cea dintii gresealà a sa fata" de natia care 1-a na'scut. In adeVAr, sunt vreo treizeci de ani dacg-mi aduc bine aminte de cind acelasi scriitor era amenintat cu alte fulgere pentru ea-0 permisese, in plind strälucire a domniei lui Wilhelm al II-lea, impdrati rege, consi- derat de majoritatea germanilor ca un nou Lohengrin, infatisare cavalereasea arasei,sà gAseasca oarecare similitudine intre tinàrul cezar germanic imbrkat m platosà de argint si Caligula insusi. Caligula, maiestatea-sa irnpArAteascg ! Dar se poate o blasfemie mai teribilddecitaceasta ?Totizeiidin Walhalla urlau de minie, si Wotan era gata ä trAsneasca" pe acest profesor obraznic... Dar, vezi, vremea a trecut, si an de an, zi de zi, dreptatea nerespectuosului cunosator al trecutului roman si al prezentului natiei sale iesea mai limpede la iveala". Dupg intiiul farrnec de noutate, monarhul care scria in cartea de onoare a primgriei din Berlin dictonul homeric ca nu e buna Slapinirea a mai multi, ci unul sä fie stapinitorul" destAinuia prin gesturi dezordonate ce se ascundea sub exploziva-i genialitate falsä : imensa vanitate a lucrurilor cum nu le-a mai facut nimeni, patima furioasa' de a uimi. Actul insusi al ràzboiului a incheiat demonstratia : istoricul avea dreptate.

14 209

Dar el se indardiniceste s-o aibd Inca mai departe. In locul unui om värsind pe nas ca un zmeu focul patimei sale si intinzind dintii sd mdnince jeratec ca un cal nazdravan e un popor intreg. Germanul invins nu se resigneazd. El nu cautd in el pe vinovatul catastrofei, ci aruncd raspunderea asupra acelora pe cari i-a atacat. Propria lui insandtosire-i e indiferentd, numai scadd asupra dusmanului urgiile iadului. Din coltul lui, Quidde, acum girbovit de biltrinete, judeca. Rdspingincl pentru el ispita nebuniei incunjurd- toare,elcere poporului silu un curagios examen de constiintd, o hotdrire eroicd impotriva propriei lui dureri pisfdtuieste sd se creased' noua generatie, salbatecita sistematic, dupd principii de bunatate si de infratire. Nu va fi ascultat. Dar vreme multd nu va trece in Germania lui Ludendorff 1 si Hitler si, poate, din nou el va auzi cu urechile de orn viu vechea constatare : Quidde a avut dreptate 2

1924

STINNES

A murit acela care tinea in mini firele tuturor intrigilor impotriva piicii dreptului national, acela care a

1 GeneralulErichLudendorff(1865-1937) reprezentant al militarismului german, sprijinitor al luiHitler. 2 Istoricul Ludwig Quidde (1858-1941) a practicat convingeri ciemocraticei pacifiste. A fost membru al Comitetului international pentru pace(1901),preedinte alSocietlitil germane pentru pace (1914-1929)etc.In1927,is-a acordat Premiul Nobel pentru pace.

210 intrebuintat imense mijloace bánestiio energie filed pereche, o cutezanta f5r5 margini, un absolut dispret de orice risc in servirea Germaniei capitaliste. CApetenia baronilor industrieiintrupa ceeace noua Germanic avea mai caradteristic : materialismul avid de dorninatie, pofticios de stoarcerei constructia urias5 care trebuia sà-i serveascg in atingerea celei mai mari satisfactii. Ridicat, daca nu din nimic, mkar din cercurile ne- bilgate in seamd ale cistigului obisnuit prin mijloace obisnuite, el si-a fkut aripi, nu atit prin ambitia sa proprie, cit prin impingerea spre inältimi a unei societ5ti dispuse cu patim5 a escalada cerurile. Dar pornirile lui furioase cdtre culmile puterii prin ban, numai prin ban, n-ar fi ajuns atit de repede deed, dupà viziunile nebune ale ndtiei sale, sfkimate de rezistenta moralà a lumii civilizate, n-ar fi urmat fata de infringere atitudinea pe care m5car trei sferturi din societatea germand o urmeaza Old astazi. Pentru doritorii lie revanse, pentru iluzionistii de putere, Hugo Stinnes fkea o concurentà puternicd lui Ludendorff si venerabilului Kraftmensch 1Hindenburg. Omul care cumpKra tot, care exploata tot si, in fundul sufletului sätul de izbind5, 10 biatea joc de tot era o mingiiere pentru sufletele jignite de disparitia unei hegemonii de apkare istoarcere. Azi, aceastd mingliere dispare. Omul fAr5 uniform5 si far& gloriold s-a dus in mormint, tr5gind cu dinsul acolo o iluzie germanii mai mult. Iar opera lui se va destr5ma. Vor trece luni numai,i nimic din ea n-osa mai invie. Materialismul in sine nu poate avea decit victorii trecatoare, dar, cind se adaugei individualismul aventuros,i mai trecatoare e opera lui. lar cei cari cred in altceva decit in munca pentru aurin aurul pentru plkere, pot privi 'Ma o data

I Om de minA forte (germ.).

14* 211 cu o satisfactie intim5 la zadárnicia cládirilor, oricit de rn5rete, In care sufletul omenesc n-a fost intru nimic .0 care pentru aceasta In nimic sunt menite a se preface 1.

1924

HELFFERICH

Germania tulburata de neimpkate uri, contra altora si contra ei insesi, nu mai are nevoie sa-si ucid5 con- ducatorii. 0 fatalitate-i culege acum unii dupd altii. Dupl cej ucisi de glonte yin cei pe care-i loveste o soart5 Inddrátnicii. Strivit si ars intr-o oribil5 catastrof5 de cale ferat5, in momentul chiar cind, pe deplin intgrit, revenea pentru noi incaier5ri p5timase, Helfferich lask ca si Stinnes ieri, un loc care nu va putea fi implinit de altul. Acest amulet slàbanog, numai niervi,i in nervi nurnai zbucium, fusese cinciva unul din intetitorii la rkboi. Va- zuse caiceilalti corifei ai atacului dezlantuit contra libertatii lumii cum opera nefasta piere prin blastarnul pacatului care-i daduse nastere. Dar, cit despre aceea, sigur de puterile poporului sdu, de capacitatea lui, incontestabilA, de a se reface dup5 Infringere, el nu se dadea bätut. Versailles era pentru dinsul o rang care nu se putea inchide. A, sä fi fost Invini dusmanii, ar fi platit piná

HugoStinnes (1870-1924), mareindustriasgerman,a Infiintat IndatA dupS rAzboi un concern care reunea Intreprin- deriextractive,societAti de transporturinavale,fabricide hirtie, de automobile etc. A sprijinit cercurile politice revan- sarde.

212 la istovirea puterilor lor ! Doar restul lumil nu merita decit soarta sclavior... Dar Germania s-ar injosi ispasind, ea, care a fost crutata de grozaviile razboiului, macar cu banul ei, pe care-I ascunde, dar il are. Atunci, cu toate puterile unei cugetari fanatice, ale unui temperament pornit pe bataie, el s-a apucat sa stir- neasca tot ce nenorocireai mizeria, de o parte, tot ce trufiai setea de a domina, de alta, pot sa aiba mai neimpacat pentru a sfarima lanturile" Germaniei sale. A vazut rezultatul criminal iesit din excitarile lui neobositei, oricit s-ar fi jurat ca n-are nimic cu oamenii, ci numai cu politica lor, s-a bucurat in adincul constiintii sale. Oricit de inversunata in ura ei, societatea germana a trebuit scapituleze. America, pina ieri sovaitoare in filantropia ei, a recunoscut ca putinta de a executa tratatul este. S-a pregatit o baza pentru convietuirile viitoare. Aceasta nu putea s-o ierte insa omul in sufletul caruia ardea iadul furiilor nesatisf acute. Astazi el e o mina de cenusa. Dar flacara din el va trece inaltiisi inaltii, pentru nenorocirea lor si a omenirii. Caci niciodata instinctul cel mai barbar nu poate face atita rau ca o cugetare metodica ratacita prin pasiune I.

1924

Kart Heifferich(1872-1924),de mai multe ori ministru tn timpul primului r9zboi mondial, a fost conduatorul finante- lor in Germania 81 un exponent at politicit revan8arde.

AMINTIREA LUI BYRON

E usor a comemora cind al uitat. Si cei comemorati cu mai mult zgomot sunt aceia asupra carora de mull:A vreme a trecut valul greu de mituri al uitkii. E i cazul lui Byron, care iese din nou la suprafata, in legaturai cu unele nevoi ale Greciei de azi, impo- varat de amintiri biografice, de liste bibliografice si de anecdote discutabile, dar Med acea atmosfera de miscata intelegere care singura face valoarea unor asernenea serbki. El a fost furtunosul reprezentant al unei stari de suflet, violente, dar trecãtoare. Iesise lumea din virtejul epopeii napoleoniene, si el insusi plecase din imensul amestec omenesc, stropit larg cu singe, al revolutiei. Ostile tricolorului strabatusera Europa, apropiind tarilei ames- tecind nearnurile. Omenirea se deprinsese a trili mai larg, in vaste imbratiski, de ura si de prietenie, pe care nu le mai cunoscuse. Un cadru unic se deschisesei poeziei. Personalitatea exagerata pina la nebunie a oricui se putea cufunda in undele rascolite ale veacurilori putea sa zboare pind in fundul zarilor geografieii legendei. Supraom, cuprinzind vultureste totul cu priviri de indrazneald si de sfidare, calator calcind imparateste tarna tuturor regiunilori spintecind rezistenta oricaror obiceiuri traditionale, astfel porni tinarul englez avind o singura caliluza : steaua necontenit intunecata de negura pasiunior, a egoismului sàu imens. Astfel a rascolit tot ce poate incapea in domeniul poeziei, dar nu s-a oprit cu credintai cu iubire nicaieri. Si n-a respectat macar instrumentul poetic CU care lovea, in thate stincile, si din ele iesea thc mistuitor pentru dinsul, dar apa rkoritoare pentru nimeni.

214

Iar, adrnirindu-1 azi,ii gasim o singura lipsa, dar hotatitoare : hind poet asa de mare pentru el, 1-am fi dorit cit de putini pentru noi.

/924

WILSON

A murit omul prin ale carui idei intrate in cercul de viziune al diplomatilor la capatul razboiului, impuse prin valoarea interventiei arnericanei mentinute cu o energie nezguduita traim noi astazi intre hotarele statului national aproape deplin, intemeiat prin vointa insasi a marii majoritati de locuitori ai lui. Si, daca ideile lui ar fi fost sincer adoptate pina la sfirsit, astazi Societatea Natiunilor n-ar fi prea adeseori redusi a exprima deziderate, ci in legatura ei, primita cu convingere adevaratä, s-ar rezolva toate problemele Inca deschise si care vor raminea probabil tot astfel pina la noi varsdri de singe. Acel care a izbutit a stabili o asa de binecuvintata realitate si a incepe indeplinirea unui si mai indraznet program a jucat un astfel de rol, unic in istoria omenirii, prin doua imprejurari care nu pot fi indestul de pretuite. A vorbit in numele unei tari, mare cit o lume, care era in deplin acord, railcar in ce priveste sfintul principiu al liberarii popoarelor prin dreptul lor de autodeterminare, cu seful sat' oficial. Si, mai ales, pentru Ca' propunerile lui nu veneau din chibzuirea cit de desteapta a unei situatii de fapt,ci din tezaurele nepretuite ale unei ideologii la care ajunsese prin gindirea unei vieti intregi.

215 N-a fost o lectie mai usturatoare decit aceea care s-a dat Europei, minded de cugetarea ei milenara, de catre acea societate americana pe care cei mai multi o considerau ca inchinatã cuceririlor materiale. Un binefäcator al omenirii s-a trecut din viatä. Nu, insa, fara a lase formula, simpla ai mare, prin care opera lui poate fi continuata. Daca Wilson ar mai fi ramas sa conduca soarta marii republici de peste Ocean I, daca ar fi reuait sa miate mai departe opera de impaciuire politica la care i se ducea gindul, el ar fi trecut poatei la alt capitol din orinduirea lumii :la acela, asa de important ai de greu, al noilor asezari economice. Am ajuns acolo, in adevar, incit razboaiele nu mai sunt pornite din capricii sau pasiuni de suverani, atit de reduai in actiunea lor, nici din neastimparul unei clase militare, nici din furia nesocotita a unor multimi fanatizate, ci din necesitatea tristá necesitate 1 de a invinge, altfel decit prin calitatea i cantitatea pro- ductiei, pe un adversar economic. Traim in faza asasinatelor in masa, cu milioanele, pentru a servi interesele producatorilor industriali, cari string o natie intreaga in jurul avintului de cucerire, de inlaturare, de cotropire. A stimpara aceasta furie de productie anarhicai prea adeseori inutila, a cruta ai mijloacele naturiii energiile umanitatii, a distribui roluri prin care popoarele sa se completeze in loc sa se impiedece, a supune munca rasei noastre unui program din care sa. poata folosi oricine, aceasta reglementare ar fi, fara indoiala, dupa aceea a statelor nationale de drept national, cea mai mare pe care, astazi, o poate dori conatiinta lumii. A stabili apoi, dupa multamirea cui se afla in statul pe care 1-a vrut ai a stiut de ce-1 vrea,iaceea

1 Thomas Woodrow Wilson(1856-1924)afostpresedinte al Statelor Unite intre 1912 si 1920.

216 znuncitorului care lucreazg la ce si-a ales i, tiind cä ajuta la altceva decit cistigul capitalismului, adesea ano- nim, a pune problema socialä, caicea politic5, pe bazele constiintii umane, aceasta ar incorona opera lui Wilson. Cine o va face cindva, atita timp dup5 moartea Mi- tiatorului, nu va uita ins5 tot ce se cuvine acestuia.

1924

UN CUGETATOR ALES AL SASILOR DIN ARDEAL : STEFAN LUDWIG ROTH

Un tingr profesor ardelean, d. Otto Folberth, a descoperit, se poate zice, un adevarat si ales cuget5tor in cineva care era cunoscut ping acum mai curind prin rolul sau politic si prin tragedia mortii sale, de glontill revolutionarilor unguri, in mai 1849, moarte care a fost a unui nobil martir. Citeva cuvinte despre acest om de credintài voirrt5, care a fost, in mijlocul unei lumi de provincie, muncitoare, econoam5imora15, dar ingustá in orizont fricoas5 fat5 de orice iniliativá, un adevärat fenomen de intelectualitate capabil5 de a adinci intreaga viata contemporarai si de a o inilita pind la cele mai superioare ideologii. Fiu de carturar, de preot, crescut fard mama, elev al modestelor scoli ardelene de vechi regirn, dorul de ati, dar mai ales de a se innoi si de a crea 11 ming in Apus, ping la acel sat elvetian Yverdun, unde aproape octogenarul Pestalozzi, intre sarcasme si insulte, continua curata iluzie a regenergrii omenirii intregi printr-o pe-

217 dagogie sentimentalà. Scurtä iubire cu o femeie, o tovarasa de predicatie, care va mgrturisi mai tirziu ca ea lucrcazd pentru afibine plgtità. La intors, vrea sg introducä pe ai sgi in noua viatg a secolului prin sistemul a cgrui aplicare, cu succes mgcar relativ, o vgzuse. In Ardeal, ii iau in hatjocurg pe vizionar, care se alege cu porecla de Pestalozzi", cu care se putea mindri. La Viena, nimic dinsprijinulceastepta.Institutia planuitg, pregatitg, n-a functionat niciodatg. Revista menita a revolutiona spiritele cade intr-o perfectd indife- rentg. Se face profesor la Medias, mai tirziu paroh de sat. Doug cgsgtorii terminate prin morti premature. Cei doi copii mai marl se sting de ofticg. 0 viata amaritg, pe care o suportg credinta adincà In vointa diving, care prin suferinta ne conduce aiurea. Tot ce e in jur ii intereseazgi devine prilej de analiza, de sistematizare, de orientatie mora15. Astfel, desfacerea vechilor bresle, dincolo de care vedea, profetic, aglome- ratia, nesiguranta rnaterialai mizeria moralà a fabricii. Apoi ingsurile de maghiarizare ale ungurilor in plin mars de cucerire a mostenirii" lor. Anul 1848 aduce alte probleme. lar pe acestea cautg a le rezolvi, din parte-i,i altfer decit cu condeiul. E credinciosimpOratului.Puechner,reprezintantul acestuia, Ii dä sarcina de pacificare in cele trei districte unde erau sasi in serbia nemesilor. Cu trudai riscul sgu reuseste :fratii pierduti se aduc la atirnarea de Scaunele nationale. In ceasul räsplOtirii biruie revolutia maghiara. Cava- lerescul Bern, victoriosul, nu se atinge de acest om al loialitatil. Dar comisarul civil, Csgnyi, 11 aresteazg. E dus in lovituri la Cluj. Doarrne in temnitg pe lemnul gol, de-si rgneste coastele. Actul de acuzare-1 prezintg ca pe un conduator de horde säsestii valahe cu sabia scoasä". E condamnat

218 la moarte. In scrisoarea cgtre fiica sa, Sofia, osinditul asigura Ca bine a voit natiei sale fail a purta gind ru altor natii ;nici in viatg, nici in moarte, spune el, n-am fost dusman al natiel unguresti". E tirit prin noroi intre insulte ping in celgtuiepi, refuzindu-i-se gratia ceruta in extremis, e pdtruns de trei gloante :in brat, in sale, in cap. Cgpitanul care comandg executia, adinc miscat, strigg : Soldati, deprin- deti de la acest om curn se moare pentru poporul sgu".

19 februar 1925 (IV)

UNUL PE CARE NU L-AM UrtAT : GENERALUL; LAFONT

0 vgduvai doug fiice yin din Franta prieteng ca sg ingenunche la un mormint. Dupg atitia ani de la sfirsitul rgzboiului care ni-a mgriti inaltat tara, pentru intiia oarg se trezeste astfel, public, amintirea aceluia care pe pragul triumfului a fest smuls sgrbgtoririi : generalul Lafont. Fuseseram siliti a inceta lupta. Armele noastre se cgrau cu grgmada in depozitele trufasilor invingatori. Delegatul lor, ministru" de ocupatie, un roman, venea la Iasi i constata cmincam prea bine" si se mai putea lua ceva pentru biata Germanie flgmindg. Unifor- mele stgpinilor räsgreau pe strgzile Iaior, uncle-0 facea zilnic plimbarea colonelul care-si da aere de guvernator. Reprezintantii aliatilor nostri plecaserg, noaptea, de la o garg de suburbie, regele, regina furisindu-se pentru a-si lua rgmas bun. Chipiurile rosii dispgrusera. Dar intre aceia a cgror vedere singurg inspira inca speranta era,

219

In haina lui civil, purtata cu distinctie, un ofiter francez Incalinar 1 voinic,sprinten imindru,generalul Lafont. De cite ori din convorbirile cu dinsul s-a desprins fncrederea in rezultatul final ! Profetiile lui se apropiau. Ceasul liberarii statea sa bat& Atunci o unda notta de suferinte se abatu asupra noastra. Si una din victirnele bolii, ostenelilori lipsurilor a fost el. In casuta de la Copou, el s-a stins stringind mina colegilor sai, cu mintea tree* aratind cum cade la datoria lui un ostas. Si o lume imensa-1 intovarasea apoi la locul lui de odilmä pe acela care murise intre noii pentru noi. Doanma Lafont,sotuld-taleiubit ein pamintul nostru, dar rnai mult Inca in inima noastra.

1925

DOCTORUL BOTESCU

S-au adus la Bucuresti ramasitile doctorului Botescu, mort in indeplinirea datoriei sale de medici de roman in cele mai triste zile ale razboiului de unitate nationall Politica noastra nu s-a Intilnit cu politica lui, dar e o datorie pentru oricine vorbeste publicului romanesc sa Indrepte catre dinsul o amintire recunoscatoare. Partidul sau Ii daduse grija sanatatii publice, In orasul tuturor miasmelor. Nici nu s-a gindit sa-i impuie a indeplini de fapt sarcina sa. Deasupra unei lumi sistematic neglijate, din vechi orientalism lenes, se urmeaza nume indiferente de functionari cari iscalesc in registreI primesc leafa.

220

Botescu a inteles lucrul altfel,i ani intregi de zile elsi-adistruspopularitateaeledtoralä umblind din tainitä in tainit5, din speluncä in speluncO, in dorinta de a insOngtosa imensa capitald imputita. Cu aceeasi hotarire, cu acelasi entuziasm s-a pus el in serviciul unei armate pe care o copteseau cele xnai teribile boli. Din lagar in lag5r, din spital in spital alerga el, aducind ajutori mingiiere. In rnijlocul nespuselor suferinte, in fata agoniilor sfisiitoare el isi pOstra vioi- ciuneai avintul ; pe fata lui bOrbOteasca era chiar ca o ultirnä licdrire de voiosie. Pink ce boala cumplita s-a prins de dinsuli 1-a zdrobit. Din nou amintireaceasurilormaritreceasupra noastrA si in fata profitorilor se profileazg umbra mus- traloare a martirilor.

1925

UN OM DE BINE : GHEORGHE DIMA

Ardelenii au dus la mormint pe una din cele mai crespeetabile personalitilti pe care le-a produs in a cicala jumgtate a secolului al XIX-lea românimea de peste munti. Brasoveanul Gheorghe Dima era icoana inski a meri- tului modegt, aproape timid, a omului de munca pe care-I multAmeste numai rodul silintelor sale oneste, a omului de talent care cauta a se despersonaliza pentru a intra numai, ostas devotat, in rindul acelora cari, solidar, con- tinuài inalta o traditie. Acest compozitor muzical n-a inteles arta sa ca o magic sträing de viata si superioar6 ei. Crescut in cele

221 mai bune traditii germane, vrednic de recunoasterea a- celora cari in strainatate pot fixa, neinfluentati, rangurile, el a pus priceperea sa, dorul sail in serviciul ideii natio- nalfilra a crede cd prin aceasta et e mai putin un fervent adorator al muzicei Internationale. Elevii din Cluj au de pastrat de la dinsul cunostinti care nu se intilnesc pe toate drumurile. Dar mai presus de toate un lucru : convingerea prin exemplu ca pentru a fi un maestru" nu se cere nici unul din caracterele exterioare pe care le poate da, pe nimic, orice frizer si orice croitor, ca divina creatiune poate traii intr-un simplu corp de burghez, credincios natiei sale si partas disciplinat al vietii sociale.

1925

UN CREATOR : ANGHEL SALIGNY

Batrinul pe care 1-au dus la mormint ieri reprezinta altceva decit o pricepere tehnicai o mare putere de a munci, altceva si decit triumful, pe deplin rasplatit, al ostenelilor sale si acele nesfirsite ldgaturi care au umplut un moment de o lume amestecata casa in care el a lucrat necontenit ping la ultimele zile din viata sa. Anghel Saligny a fost unul din corifeii unei generatii spornice, al manunchiului de creatori caruia-i datatim atita din ce are si din ce poate astazi tara. In oamenii acestia cari erau in plina vigoare pe la 1880-90 traia constiinta ca Romania nu e un teren de exploatare pentru norocosii nici o arena nepazita, prin culoarele subterane ale careia alearga intriganti ca sa ajunga mai rapede decit aceia cari in vederea tuturora

222 aiearga la suprafata. Ei aveau credinta adinca a necesitatii creatiunii. Nu erau atunci hotarele vaste ale Romaniei Mari si nesfirsitele mijloace pe care le ofera astazi o admirabilli situatie inIume. In cuprinsul mic insa s-au facut planurile mari, si ele au legat numele lui Saligny de podul de peste Dunare si de alte memorabile infaptuiri. De ele nu-i places sa vorbeasca. Dar, cind, la Iasi, a vazut cu ochii durerosi cum s-a facut fard spirit creator razboiul, el, caruia i se daduse de forma grija munitiilor, care au lipsit, mi-a marturisit miscat ce grea raspundere si-au luat, in preocupatiile meschine de joc de sah, rail gospodari ai unitatii nationale. Nu credeti ca apusul acestel vieti deprinse cu alte metode si alte scopuri a fost intunecat de melancolia pretentioaselor vremi sterpe ale epigonilor ?

1925

Gil. M. MURGOCI

Lunga si nespus de dureroasa agonie pe care Murgoci o purta in mijlocul prietenilor indurerati a luat sfirsit. Marele muncitor, sufletul preocupat de necontenita emi- tere a ideilor, de creatiunea vesnic noud a plecat spre singura odihna pe care demonul din el nu o va tulbura. E greu de spus in citeva rinduri de ziar ce pierde in el *Uinta romaneasca. Ani intregi de munca i-ar fi putut el cheltui inca pentru cunostinta mai adinca a pamintului care spunea acestui flu dorit al lui toate tainele sale. Opera definitiva pe care in dezlinarea capri-

223 cioasa a vietii lui a tot zabovit-o s-ar fi putut injgheba. In sträinatate, unde numele lui era rostit cu un deosebit respect, am mai fi avut ani intregi un reprezintant de prima ordineal intereselor noastre. Geo log,siprin aceasta geograf, el n-a ramas cu totul strain nici unui domeniu de cunostinte privitoare la Romania. i,cind era vorba de a comunica prin grai sau prin scris rezultatul cei cetarilor sale, totdeauna poetul se amesteca : un poet caldiindraznet. Cartea lui pentru scolari e o capodopera a genuluii ar trebui tradusa pentru.folosul atitora cari s-ar lumina printr-insa asupra fiintii noastre teritoriale. N-am vazut om in care spiritul sa cerce mai mult a domina materia, de mult deficienta. Aproape distrus, acum citeva luni Inca, el facea confidentei lectii de o sfisietoare frumuseta. $iastfel ceva din glasul ultimelor lui rostiri pare ca a ramas definitiv in jurul nostru. 1

1925

PETRU PONI

In tumultoasa viata politica de azi se uita usor41 aceia cari, Vara a Li batrini, nu se amesteca, din dezgust,

I GheorgheMtznteanuMurgoci. (1872-1925), profesorla $coalapolitehnicadinBucure8ti, membru corespondental Academiei RomAne, a publicat numeroase studil de geologic, a descoperit lotritul", a alcátuit prima hartS a solului din RomAnia. Ca popularizator alstiIntei,a lucrat o vreme in redactia Samandtorului. Pretuirea sa peste hotare s-a vgdit prin aceea cS, in 1923, a fost ales pre8edinte al Comisiei Inter- nationale de cartografiere a solulul.

224 in triviala ciocnire a neatioaselor patimi. Cu atit mai mult aceia can, fAcind parte din generatii aproape total dispárute, nu mai puteau da vietii de asfazi decit acest asa de putin lucru : un model de cinste, de rezervA, de modestie 0 de muncä. Astfel vestea cä Petru Poni0-aispravit lunga viatà de optzecii patru de anii ea are parte, in sfirsit, de odihna la care de mult rivnea, nu va trezi o deosebitä emotie intr-o vreme care simte nevoie de alte tempera- mente si de alte directii. Dar ce frumoas'a infatisare a omului din rindul celor cari au intemeiat cultura acesteitaxi! Neclintit la datoria sa, neiertator numai fata de sine, plin de bungtate feta de neajunsurilei greselile celorlalti, purtator In orice irnprejurgri ale socotelii chibzuite 0 al vorbei de frnpkare, astfel a fost Poni. Ca bdtrinul senin care sta'teain fate acestei lumi crispate era unul din marii chimisti ai t'arii, ea' el contribuise la organizarea invätämintului ei, ca fusese sfetnic al coroanei pe vrernea cind aceasta demnitate impunea respect, cine ar fi crezut-o ! Cind se va scrie Ins'a un Plutarh al natiei sale, Petru Poni 10 va avea desigur locul in el, in rindul cucernicilor intelepti 0 al facatorilor de pace.

1925

AMUNDSEN

Vorbea un politician de duzina, ministru in guvernul utilitgilor" momentane, 0, punind in relief importanta activitatii sale 0 a castei de care se tine, arunca de sus o,cit de sus ! despretul sLiu universitatilor, unde o

15 Oamenl earl au fost, vol. n 225 mare parte din profesorl, spunea el, sunt inferiori seme- nilor sai, cai intelectualitatii care nu ar fi singura In drept a se mindri cu ce face si cu ce poate. Era miezul noptii,i mirosuri cadaverice pluteau in parlamentul calcarilor de drept. Fara voie am avut atunci viziunea pe care lumea intreaga o are astazi cind i se duce gindul catre regiunile pustiiale Nordului inca nedescoperit. Un om e acolo cu o ceatä de credinciosi. N-au avut. parte la nimic din bunurile pe care le imprästie politica arivismuluii saturarii. Minat de singura patima a cuce- ririi pentru stiinta, acela caruia nu-i trebuie in stiinta lauri noi a pornit cu un curaj de viking spre ghetele polului pentru a gasi sau a muri. Si iata ca nu e un om cult pe coaja globului care sa nu uite toate grijilei interesele zilei pentru a rosti, chid s-a pierdut urma eroului,o rugaciune pentru Amundsen

1925 (III)

IOAN SLAVICI

Greselile omului politic nu se mai discuta la moartea lui ;ele trec in domeniul istoriei, care nu iartd, cind judeca in afara de patimile momentului, dar in acelasi timpi explica, puind pe fiecare in mediul epocei lui,

k In1925,exploratorul norvegian Boa[d Amundsen (1872 1928)cerceta Arctica. Atunci s-atutors. A pierit peste trel ani, end conducea o expeditie organizatapentrusalvarea echipel lui U. Nobile.

226 in acele imprejurari in care a trait si in miscarea curentelor de care a fost impins i condus. Fericit insa e acela care, in afara de directia politica pe rare, in constiinta sa, ori, din nenorocire, dup5 interesele sale, a trebuit s-o urmeze, a dat rostire sufletului sau, in clipele cele mai insemnate ale lui, in formele durabile ale literaturii. Cu ce sentiment de raspingere s-ar apropia cineva de amintirea lui loan Slavici, daca ar tinea smug numai de actiunea lui dusrnanoasa fata de programul, neaparat, de unire a tuturor romanilor, de serviciile -de sclav pe care le-a adus armatei de ocupatie prin scrisul sau, de injuriile pe care acel care a dispfirut astazi le-a adresat celor cari, dupa putinta lor, au luptat pentru izbinda dreptului romanesc !I Dar cit tle rnult se da in urm5 i tot mai in urma va raminea cu vremea vinovatul -politic din vremea marelui razboi cind apare opera de tinereta i maturitate a scriitorului ! In vremea cind se cauta fara succes, de ideologi si sentimentali cu scrisul usori fara durata, formula vietii noastre populare in deosebitele tinuturi, cind tot mai palid in zorzoanele lui se Mem caranul roman", desco- petit" de Alecsandri in asa-zisele lui poezii populare", acest -flu de Oran din partile Ardealului, Sirbu dupa numeleluiadevarat,Slaviciintr-unlimbagiu mai

. In timpul rAzboiului, Ioan Slavici01-amentinut cu obsti- natieconvingerilefilo-habsburgice i,r5mInind Incapitala ocupata de armata germana, a colaborat la Gazeta Bucure$titor, favorabila ocupantilor. Cum se stie, faptul acesta avea sa fie sanctionat printr-o condamnare. Virsta InaintatS a scriltorului (trecuse de '10 de ani)i marile lui merite literare au solicitat bunavoirita confratilor. Insusi N. Iorga,care-1 conibatuse cu violenti mal Inainte,ni-adat adeziunea la campania pentru amnistiere. (1.rd. P. Alarm, Ioan Slavici, Editura pentru Were- turd, 1965, pp. 120-135.)

15* 227 savant 1, a stiut poate influentat de un Auerbach, 2 povestitorul german al vietii de la tar5 germane, cad Rosegger tirolezul nu ap5ruse Inca la orizont,i nu era vorba de idilele lui I3joernstjerne Bjoernson, sä deie cetitorilor revistei junimistilor sucul tare si gustos al adevfiratei vieti populare, asa curn o vlizuse, o traise in tinutul säu de nastere. raranii lui Slavici, adevaratiienergici, au intrat biruitori in literature româneascä. Vorba lor puini apasata, expri mind sentirnente, cind dirze, cind duioase, dar totdeauna de o mare demnitate umank chiari cind erau adusi pe cArárile pdcatului, da"dea nuvelei românesti o infalisare de realitate drama- tied necunoscutà pind atunci. Se vedea intiia oarà cd nu e nevoie sa creezi un Oran neexistent pentru a te mindri cu dinsul, ea se poate trezi interesul si produce conside- retie fArà a trece cu un pas dincolo de margenile reali- OW. $i totodatá fostul seminarist 3 facea preotie" si in acest scris de imaginatie al sau. Din toate aceste curentepi miscari se desfacea o impresie de sanatate morala, robusta sidiscret5, care n-avea nevoie sä intrebuinteze mijloacele predicilor sarbedei bodog5nelilor ipocrite. Opera de atunci a lui Slavici este o contributie esen- tiara la educatia poporului românesc. N-am asteptat moartea autorului pentru a o spune.

1925

tIn monografia citatS(p.9-10), P. Marcea neagA aceastA afirmatte, arAtind cS tatAl serlitorului se numea Sava Slavici. tBerthold Auerbach (1812-1802) serlitor german, autor al unor Povestirt sAtefti din Pridurect Neagra. IIn realitate,I.Slavict n-a dat urmare dorintei familiel sale de a urma teologia.

228 I. URSU

Profesorul I. Ursu de la Universitatea din Bucuresti a inceput un studiu ingrijit, despre re1aii1e Moldovei cu Po Ionia. Trimes In strainatate, a publicat o teza germand despre Petru Rare i una franceza, plina de informatie, despre politica orientala a lui Francisc I-iu. A editatsi ocronica venetiand despre luptele lui Stefan cel Mare. In timpul razboiului ni-a aparat drepturile printr-o carte care a fost remarcata. De curind daduse un Petru Rare; un Stefan cel Mare, scrise cu multa rivn5.1

1925 (IV)

BRUSILOV

Generalul Brusilov, conducatorul de pe vremuri al armatelor rusesti din Galitia, a murit. Ce departe Orem de vremurile cind, luni de zile, in neutralitate si in agonia luptel noastre de aparare, ochii tuturora erau indreptati spre mersul actiunii sale, cind acest nume rusesc trezea sperante nebune sau umplea de deznadejdea iluziilor inselate ! Si, amintindu-mi de vremurile acelea cind sufeream asa de grozave chinuri sufletesti In tare cea mica, amenintata, invinsa, rupta in bucâti, comparindu-le cu aceasta Intins5i frumoasa lard de astazi, lasata in prada numai ambitiilor personale sidorintilor de irnbogatire, toga LucrArile lul Ioan Ursu (1875-1925) :Politica externd a tut Petru Pares (1908), .Ftefan eel Mare $t turcif (1914), Perso- nalitatea tut .5tef an eel Mare (1921) etc.

229 lumea amestecindu-se, neá deosebire de rang, in haosul poftelor dezlántuite ce curatai sfinta pare nenorocirea de led fhta de aceasta fericire stropita de toate noroaiele intrigior !

1926 MI)

Dr. VICTOR BABE$

Vinerea trecuta Inca dr. Babes asista la sedinta Aca- demiei Romane, al carii presedinte voise, ceruse sa fie in ultima sesiune. Usi atac de anghina de piept 1-a luat vineri dimineata. Rolul pe care 1-a avut in stiinta medicala acest septuagenar, ramas cu spiritul tinar i vioi pind in ultima clipa a v:etii lui, ii vor spune altii, cu competinta. In lumea intreaga el era cunoscut, nu numai ca un mare invrtat, ci, prin urmfirile practice ale descoperirilor saIe ca un binefacator al omenirii. Chemat in Romania, el parasise, acum patru decenii, o stralucitii situatie in Ungaria, si de atunci a ramas legat prin toata munca sa de Ora al carii prestigiu 1-a inaltat. Cugetator a carui minte se ridica mai presus de margenile specialitatii lui, a dovedit nu o data ca problemele mari ale naturii sj. omului 1i apar in toata maiestatea si in tot misterul lui. Oricine pretuieste intelectualitatea activa lucrind pentru folosuli mindria unei societati intregi se va descoperl inaintea acestui mormint. /926

230

VASILE BOGREA

S-a stins tul om cum poate niciodatà nu vom mai avea unul. A doua zi dupa" o operatie desperata, Vasile Bogrea a disparut dintre noi. Natia noastra' a pierdut o comoarl Era cel mai inVatat dintre români. Era un neintrecut vorbitor si un profesor farà pereche. Era un caracter vrednic de vremile antice. Era, in suferinta lui de atitia ani de zile, un dint. Si cei cari 1-au urit si prigonit se vor descoperi miscati In feta urtei asernenea pierderi. '

1926

ION GRAMADA

Oasele lui. Ion Gramaa au fost asezate cu cinstea cuvenitä in p.amintul Varisoarei lui. Tineretul de azi nu va fi stiind cine a fost omul caruia i se aduc asemenea onoruri. El a fost un om intreg si bota"rit, pe lingd o inteli- gentà si o culturii pe care le au putini, dar viata lui, cu sfirsitul ei glorios si tragic, este si o mare si frumoasa invatalura. Scriitor distins, istoric Caruia-i era plistratä cea mai mindra" cariera, vorbitor ales, aCest flu de t'aran buco-

1 VasiteBogrea(1881-1926)afost profesordefilologie clasicii la Vniversitatea din Cluj. A publicat documentate studii de etimologie, semanticg si onomasticii.

231 vinean era legat de ceea ce idealismul dinainte de razboi avea mai curat. Razboiul cel de acasa de la dinsul a venit insa. Austriecii au cautat sa pingäreasca sufletele rornanesti de acolo si silintile lor s-au indreptat, staruitoare, asupra acelor cari intrupau aspiratiile spre alt viitor. Sub presiuni teribile, tinarul nationalist a scris contra ideii nationale. Apoi, intr-o decisiva fulgerare de constiinta, el si-a revenit. Un singur mijloc putea fi prin care sa se stearga greseala : sa lupte cu pieptul lui pentru acest scop suprem al neannului. A infruntat moartea, a cautat-o :trupul sau a fost sfirtecat de gloantele acelora cari atentasera la comoara constiintCi lui. Azi, cind acei cari primeau pe austriaci cu discursuri sunt minitri, orice roman cu simt pentruinallimile morale trebuie sä se place inaintea mormintului acestui martir al credintii si al pocaintii sale.

I92G

PALACKY

Boemia a sarbatorit arnintirea lui Palacick. El e creatorul sufletesc al statuiui cehoslovac de astazi, chiar clack la un moment, metodele lui n-au fost acelea care puteau duce direct dar venise oare vremea ? la imediata si intreaga libertate politica. N-a fost un avocat cu fraza inaripata"agitatia lui n-a strigat lraspintii ; n-a ridicat un steag pe baricade. N-a fost macar un poet care sa fi cintat psalmii suferintii Nindemnul catre rasplätire.

232 Istoric erudit, prezentind linistit concluziile sale, teoretician legat de formulele unei gindiri filozofice, el a fost insa prin onestitatea superioara a scrisului si a vietii sale unul din acei oameni pe cari in tarile civilizate i1 respectä si adversarii lor. Omul de la 1848 e astfel viu si astazi, in opera si in cugetarea sa. i cei ce-1 sarbatoresc nu duc viata lor la un mormint, ci vin la mormint pentru a lua viata 1

1926

UN OM DE BINE : GR. CERKEZ

Acum citeva zile conducearn la mormint pe Grigore Cerkez. Presa noastra n-a bagat de sarna decit prin necrologul platit disparitia unuia din oamenii cei mai distinsi pe cari i-a avut tara. Cine trece inaintea cladirii impunatoare a scolii de arhitectura trebuie sa-si aduca aminte ca un roman e acela care a avut curajul de a intreprinde o asa de vastä lucraresi,cind, peste multi ani, se va vedea Ca nimic nu se clinteste din piatra ei atunci cind Palatul de Justitie se dejghioaca lamentabil si ca sa ajungi la Camera treci printre batjocura cari sunt stilpii triumfali cu cioare berce si bouri fara bot se va intelege cita stiinta a avut acela care a predat atita vreme normele constructiilor.

1 FrantilekPalacklj(1798-1876)esteautorulunetample lsmrli a poporului ceh, care a contribuit la dezvoltarea constiin- teinationale apoporului skiqlI-astimulatIn lupta de eliberare.

233

Dar Cerkez a fosti until din rarii oameni cari s-au gindit ca Bucurestii nu trebuie sa ramiie o invalmasala de cladiri scuturate ca dintr-un corn de abundenta una peste aita. A rostit cuvintul de sistematizare", riimas cuvinti pina azi. Sä mai pomenesc pe organizatorul Postelor ? Un orn occidental a trait printre noi.i nu e de mirare Ca disparitia lui nu atrage atentia cind suntem pina in git in cel mai haotic Orient,.

1927

V. PARVAN

Prin disparitia lui Vasile Parvan, cultura rornaneasca sufere una din cele mai grele pierderi, mai mult decit aceasta : una ireparabila. Nu se va gasi nimeni care sä uneasca darurile cele mari adunate in cel care asa de rapede paraseste o glorioasa cariera :cunostinti arheologicei istorice de o imensa bogatie, o rivna nesfirsita alaturi de cea mai sistematica mune& grija de cel mai neinsemnat detaliualaturi de indraznealacelor mai inalte ipoteze. Toate faceau din el un arheolog, privit ca egalul oricui, in strainatatea cea rnai culta, infatiseaza mai cu autoritate acest domeniu. Dar, inaugurindi conducind

Ingincrul I arhitectulGrigoreCerkez (l850-1927) a reprezentat tendinta specificului national in arhitectura noastrg. In afarg de localul Institutului de arhitecturg, luii se mai datorescialte constructii frumoase din Bucuresti :aripa in stil românesc a actualului Palat al pionierilor, clgdirea de pe calea Victoriei, unde se afla" sediul Uniunii artIstilor plastici etc.

234 cu un prestigiu atit de incontestabil o nou5 er5 in istoria vechei preistoria tarilor noastre, el era fried mai mult. Talentele lui de organizator erau exceptionale. Dovad5, cele doug frumoase publicatii periodice pe care le-a d5ruit tiintij mondiale. DovadA, mai ales, crearea unui invä- tämint al arheologiei din care a iesit o intreagd pleiad5 de tineri eruditi cu cari orice natie s-ar putea znindri. Era si un scriitor de mari insuiri, caruia nu-i era team5 de nici una din cutezantele modernismului care-I incinta. Fara a-fiun filozof in sensul specialistilor, mintea lui superioarg obisnuia sa räscoleascg problemele mari, care pe atitia din noi ne incremenesc in atitudinea unei re- veren te tacute. Era unul din sail tineretului, asupra cdruia avea o aproape mistica influenci. Cuvintul lui cu profetice penumbre era primit in aceste cercuri ca al unui oracol. $i idealistul convins, cu gicirea supranaturalului, va fiel,oare,azi, in stäpinirea tainei grozave care ni-1 rilpeste asa de curind ?

1927 (III)

AMINTIREA LUI PAPIU ILARIAN

Departe, hitr-un sat ardelean, se sArbfitoreste foarte modest amintirea lui AL Papiu Ilarian. 0 epoca interesantà a istoriei Ardealului invie la rostirea acestui nume. 0 Ord nelibera. Mase Pränesti care abia si-au cistigat drepturile politice. Intelectuali crescuti cu sacul de mglai si bucata de slaning adusä de pärinti de acas5, In FoIi care sunt o sarkie pliná de suflet. Casele fruntasilor acestui popor sunt ca ale

235 .. unul preot de sat, goale 0 curate. Oamenidefrunte cAlátoresc, in cArutA, pe cergi. Mindria cea mare e sä 0ii carte, sA te apzi astfel alAturi de cApeteniile neamurilor mai favorizate de soartA. Inaintea nimAnui nu se ridicA mai respectuos pAlAria decit inaintea profesorului, a scriitorului, care impune, in hAinuta lui ieftenA, pentru ce este in comoara mintii lui. Cind tree muntii, ace0.1 oameni yin la noi ca ni0e cenzori aspri de moravuri, ca ni0e judecAtori incoruptibii, ca niste preoti neinfricoati ai idealelor inalte §i intregi. Prietenul lor este omul de bine, cit de modest ; du0nanu1 lor e orice trintor care se lAfAie§te in binele nemeritat. Am avut 0 eu dascAli de ace0ia. lia era in Ardealul lui Papiu Ilarian, acum trei §ferturi de veac 1.

1927

VALERIU BRANISTE

Pentru liberarea Ardealului nu s-a cheltuit numai munca electorald 0, ici 0 colo, putinä agitatie, ci gind 0 scris. Stiu bine cA ap ceva nu mai are pret astAzi ; mai mult chiar, experienta mea imi spune cA a le avea este un pdcat, un mare pdcat, care poate condamna pe cineva 0 la heizbindA politicA. Dar nu mai putin respectabili

I Atexandru Paptu-Ilarian(1828-1878),pdrtaslarevolutia de la 1848 din Transilvania, a fost profesor la Facultatea de drept din Iasi si membru al Academiei Romane. Convingerile democratice stau si la baza studiilor sale istorice (Istorta romanitor din Dacia superioard, 1851-1852).

236 in viat5, regretati la moarle trebuie sä fie aceia cari prin suflet au lucrat asupra sufletului omenesc, izvor altuturor celor bune, cum poate fi i inceput al celor mai rele. Valeriu Brani0e, care se duce ast5zi dintre noi, a fost aceasta,i atita : cdrturar, profesor, scriitor, gazetar mai ales gazetar, pe un timp cind in tara lui roab5 nu era un loc mai expus decit acesta. A gustat temnita pentru libera expresie a gazetäriei sale. A gustat-o de la du0nani, cari nu 0iau cà prin sila f5cutd ideii se pfabu§esc toate regimurile. Iar dup5 ce visul lui a devenit fapt5...... Dupg aceea de dou5 ori a c5zut la alegeri. Sà ni fie ru0ne obrazului ! 1

/928

GHEORGHE KIRIAC

Nu vom putea spune indeajuns cit datore0e, nu numai muzica româneascg, pusä pe alte baze in ce prive0e intelegerea sufletului national, dar 111010 acest suflet, izvor al tuturor puterilor, lui Gheorghe Kiriac. Sfiosi pasionat de singurgtate, gräbit sä se ascund5, sg dispar5, ferindu-se de orice recunoWere ca de o pe- deapsa care-1 durea, bucuros de a se vedea t5g5duit ignorat,i recunoscator acelora cari, cu mult mai putine mijloace, erau siguri c5-1 pot inlocui 0 face uitat, acest om care cu atita discretà eleganta s-a dat din calea Valeriu Brani§te (1869-1928), fruntapolitic al romanilor din Transilvania, a fost redactor al publicatiilor Tribuna (Sibiu), Dreptatea (Timipara), Drape lul (Lugoj).

237 orisicui, a indeplinit, cu un entuziasm pe care numai boala i 1-a putut stinge, una din cele mai marl opere din epoca de pregAtirespiritualàinainte de razboi. Adinc intelegAtor al originalitiltii artistice a neamului sau, el nu s-a multumit s-o imbrace in formele unei arte pe atit de stiutoare pe nit de limpezi, ci a grupat in jurul sal, in jurul idealului .siiu o intreaga falang5 de lupt'atori intru izbinda acestei lupte pentru sanatatea si.inältarea societatii noastre. Luind tineri din toate clasele, invatindu-i si. indemnindu-i, dindu-li ceva din comoara propriei sale fiinte, el a exercitat asupra lor una din acelehotaritoare influentecare transform'a fiinta omeneasck Astfel cintecul societalii Carmen nu era numai un firm spre frumusetk ci o m'arturisire de puritate moralä. Era unul dintre acei cari nu se due cu totul, fiindeä atitia il vor recunoaste totdeauna pe dinsul in ei.

/928

DOI OAMENI MODESTI : CORNELIU BOTEZ, VLADIMIR ATANASOVICI

In vremea eind valoarea oamenilor se socoate dup5 ell intrigheaza in ascuns si dupä eit VIA in public, doi oameni se duc, putind fi laudati de oricine siliisind oricui amintirea recunosatoare a faptei lor. Din studentul aprins, pasionat de Eminescu, s-a dez- voltat, la Corneliu Botez, un magistrat care era numai stiintä si constiintk hfanind zilnic increderea in macar una din Institutiile unei societiti care-si distruge zeil.

238 Intrat in partidul liberal pe vremea cind el a ajuns ghiceul imboeitirilori parvenirilor, Vladimir Atanaso- vici a fost avocat cu acel sentiment de drept pe care-I au magistratii cari nu apara o cauld controversath, ci rostesc o hotgrire unicg. $i in politic6 el a ctiut s'a nu aducg acele doui mari defecte ale oamenilor de drept, deosebite saui concomitente : a judeca viata dupd formulele abstracteci a leaplicatutuci dupd interese concrete. Cind e aca de greu s'a mai respecti pe cineva, capetele se descopär la trecerea ultimä printre noi a doi oarneni cari au onorat tara Meg sii pretincid cã aceasta a fosti intentia kr.

1928

AMICUL NOSTRU BASTERA

Moartea a luat din mijlocul celor mai mari chinuri ale omului care simte cum ii alunedi mintea spre locuri unde nu mai e stäpinirea de sine, pe amicul, pe bunul sicaldul nostru amic spaniol Ramon de Bastera. Se ceruse la noi, din Italia, unde era cer senini viatä asiguratä,ci venise in iadul rAzboiului nenorocit,in dezvoltarea unei societ5ti infrinteiincgtucate. Ins'ar- cinat de afaceri al depärtatei tan latine, a fost un spri- jM i o mingiiere. Dar a fosti al tceva. Poet de chemare, unul dintre cei mai inzestrati scriitori ai generatiei tinere, el a privit cu adinc interes zbuciutnul nostru. $i ne-am trezit cu o carte din acelea pe care nu le dau diplomatii : Opera

239 lui Traian, In care critica Indrepntitfi se uneste cu cea mai inteleatoare simtire a tragediei noastreicare se mintuie cu aceste superbe cuvinte despre latinitate : e o afinitate de naturd spiritualà, nil de trup,si astfel sunt de fine, aici jos, lucrurile suflelului, nu mai putin solide insä decit umbra ce cade de pe coloana nemuritoare ce stä in For". Acest simt 11 mina vesnic spre noi, pe cari nu ne putea uita. Omul care stia româneste, pe care-1 purtasem, cu pasul lui usor de eaprioard based, pe dilmele Teleaje- nului, ma intimpina la Madrid cu aceeasi stAruitoare amintire induiosatä a lucrurilor de la noi. De acuma, el e numai in rindurile de poezie inchi- nate mei' noastre. Nu poate fi un omagiu mai frumos mernoriei lui decit sä le &am romfineste poporului nostru.

1928

JERTFELE ZADARNICE

Abia a fost adus de pe blocul de gheatà r=akitor generalul Nobile. *i se pare cd nimeni nu va mai da de urma locului unde s-a petrecut nestiuta agonie mutä a lui Amundsen. Totusi altii merg pe urma aceluia care nu mai poate chema pe nimeni in ajutorul lui. Cei mai viteji dintre exploratori Ii cearedi ei norocul in tinuturile pustiu- lui inghetat. Nu se poate lauda indeajuns aceastd solidaritate intre oameni cari s-au inchinat atit de dezinteresat unor sco- puriatirdeinalte.

240 intelegem binesicità nobletg este in dorinta fiecgruia de a dovedi cg natia lui e aceea care cu mai multä izbindg poate face sfortgrile cele mai marl. Dar omenirea nu e prea bogatg in asemenea naturi exceptionale. Atitea tinte reale stau inaintea bor. In atitea locuri natura cere numai sg fie cercetatg pentru ca sg-si invedereze tainele, punindu-se in serviciul nostru. De ce am fortat-o acolo unde ea nu face decit sg interzica omului acele locuri unde pentru dinsul sub nici un raport nu poate sg fie,oricit ar suferi el in martiriul pe care si-1 impune, de nici un folos ?

1928

IOAN RATIU

In Ardeal s-a comemorat dr. (doctor in drept) loan Ratiui cu acest prilej figura zdravanului sef al romanilor de acolo in lupta pentru capatarea drepturilor nationale a iesit din nou la ivealg. Ea meritg sg nu fie ultatg, nu pentru faptul ca Ratiu a stat atitia anifnfruntea partidului national roman de peste munti, nici pentru talente extraordinare, ci pentru alte doug motive. Cel dintii a fost momentul istoric pe care 1-a reprezintat el. Romanii de acolo fuseserg ping atunci condusi de biserica SPreofi cu crucea-n frunte"... *aguna dgduse o deosebitg, princiarg strglucire acestei hegemonii a cirjei. Dar, urmasii lui fiind numai

16 241 ce-au fostsi vremea find tot mai 1aic5, s-a cdutat aiurea cirmaciul. Läsind la o parte pe profesori, alegerea a cázut asupra unui avocet. Si de atunci cu avocati si avocgteste s-a condus politica fratilor nostri de acolo. Dar Ratiu era mai mult decit un avocat. Era un om dintr-o bucat5, dirz, franc, de o sinceritate si de un curaj care fac plkute si relatiile cu tm om politic si dau o linie sigur5 vietii politice insesi. Aici sta insemn5tatea lui.1

/923

TEODOR WESTRIN

In persoana lui Teodor Westrin care, dupil lungi suferinte, si-a ispeavit o viat5 plina de munca stiintifica si de fapte bune, poporul romanesc, asa de lipsit, ast5zi, de prieteni, pierde pe unul din acei cari, cunoscindu-1 mai bine, 1-a iubit mai mult. Ocupindu-se de istoria eroicului rege al neamului sat', Carol al XII-lea, adäpostit multd vreme pe pamintul romAnesc Hugh' Tighinea, el a fost adus sa. se intereseze de nol,side atunci nu ne-a lipsit niciodal5 prietenescul lui interes. Str5batuse istoria noastr5, In- cercase limba romaneascä si, oriunde putea sa ne dea o dovada de simpatie, o facea cu cea mai vese1 5 gra- 1 loan Ratiu (1828-1902) a fest unul dintre 1nemorand4til azvirliti in inehisoarea de la Szegedin.

242 ba. I-am putut raspunde facind din el un membru corespondent al Academiei noastre. Ultima oara cind 1-am vazut pe patul lui de boalk el se ingrijise sa aiba in mina un fascicol din Bale- tinul francezi ochii lui luminosi se opreau cu bucurie asupra tovarasului meu de vizitä, d-1 Karadja, care, fiu al unei suedeze, Ij vorbea farii gres in limba nobilei lui patrii. Sa ne grabim a ni cauta prieteni noi, cad cei vechi se due unii dupalii,i ar fi bine daca altii ni-ar da aceea ce, la bine si la eau, ni-au dat acestia !

1928

CADORNA

Jute se mai uita, daca nu in lara lor, macar in marea comunitate, strins legatk a luptatorilor razboiului din care a iesitcità dreptateisiguranta avem acuma, oamenii carora li se datoreste o victorie asa de scump platita !Intre dinsii, si in primele rinduri, ei batrinul general italian pe care 1-a fulgerat moartea in retragerea celei mai aristocratice distinctii, celei mai per- fecte ascunderi a marilor sale merite. General de socotealai rabdare, de siguranta in metoda sa, stiind ca nimic nu poate zdrobi energia constienta de chemarea ei, a lasat sa treaca asupra lui, fara a se indoi, cele mai teribile momente ale iurusului Centralilor. Fortificat pe linia Piavei lui, devenita transee a la- tinitatii in aparare, ea si-a asteptat ceasul,i 1-a avut.

243 16* Pe urma, adevArat urmas al celor mai nobili din generalii Romei celei vechi, a asteptats'atreacri in rindul umbrelor tutelare ale patriei salvate. S5 ne inclinfim inaintea celui gare trece !'

1928

EMINESCU SI TINERETUL 0 scrisoare cdtre studenti

16 iunie 1929

Iubiti studenti, Cultul vostru pentru Eminescu, acela care n-a avut Inaintasi si nu va putea s5 aibfi usor urmasi ai geniului ski, pentru marele creator de vesnicA poezie in care se dovedeste stealucit cá se pot imbina armonic cele mai inalte preocup5ri morale, cel mai nobil avint national cu cele mai frumoase realizari estetice, e o ade- värat5 garantie pentru viitorul nostru si prin aceasta pentru insusi viitorul acestei tari. Aratati astfel prin asemenea comemorgri pioase si pline de discretie c5 mintea voastra, bine indreptat5, nu se las6 momitä de formulele strálucitoare ale unui esteticism bolnav si ale unei dibace sarlatanii literare, mestera in a jongla cu cuvintele : Cuvinte goale, ce din coadd pot sd sune..., c5 nu cadeti in defectul naivilor sau pretentiosilor, earl, pozind in noted generatie" pentru meritul singur ea

. MareWul Luigi.Cadorna(1859-1928)a fost,1ntre1915 ai 1917, generalisim al armatei italiene.

244 au numai dougzeci de ani, cred cg lumea incepe cu dinsii, cg nu priviti legatura, a§a de naturalg, cu ceea ce s-a fdcut ping acum ca o ingenunchere la zeii cari au murit, ca intelegeti pe deplin unitatea organismu- lui national urmind de la sine, peste rataciri de moment, drumul care corespunde mai bine cu scopurile lui imu- tabile. VA felicit pentru toata siguranta pe care o dati celor de o virstg cu mine, cari nu voiesc &à lase in praful aventurilor comoara pe care au primit-o 0 au adaus-o. Cu parinte0i sentimente, al vostru N. rorgo

EMANOIL UNGUREANU

Dintre frunta0i de odinioard ai miscarilor politice, dar mai ales ai vietii sociale a romanilor de peste munti, s-a mai desprins unul. Emanoil Ungureanu, patriarhul bangtenilor, reprezinta unul din cele mai interesante tipuri din acele tinuturi sub stgpinirea maghiarg. Fgcea parte dintre aceia cari aduceau 0 cele mai mari servicii poporului lor fang sa arate aceasta cu o vorbg, cu un gest, cu o atitudine. Deci :figuri de asprg datorie, indeplinitä necontenit, Ca o sarcing naturala 0 de nimica toatg, chiar atunci cind omul &Idea tot ce are : avere, muncg, jertfa pentru ai sai, a cgror recuno0inta, oricit de discret exprimatg, i-ar fi jignit. Tarani morocanosi si colturati, fgcuti nu din marmura zimbitoarei Elade, ci din dura piatra de stincg, la loviturile ciocanului minios al prigonirilor milenare.

245 De cite ori pleaca unul din ei se n'druie ceva dintr-un munte, munte aprig si prilpgstuit. Dar, din nenorocire, nu curg prin despicAtura soartel izvoarele de ape lim- ped ale viitorului. coala de noroc a Romãniei marl nu creste astfel de suflete.

1929

ALEXANDRU HODOS

Unul dintre cei mai alesi scriitori ai generatiei normale a trecut dincolo de hOtarele vietii, asa cum viata insAsi si-a trgit-o, la o parte; discret, retras, aproape apgrat prin lipsa de stiri a särbatoririi de imbulzeala amatorilor de spectacole funebre si de discursuri come- morative. Ion Gorun a fost insusi tipul scriitorului prob. La acest ardelean de mare rasä, in singele diruia erau instincte de dirz viteaz, din neamuri de cnezi si de voievozi, pgstrãtori inaratnici ai unui neam osindit, nimic nu-i era necercetat, necontrolat, nerelevat, cu cea mai dureroasa grijã : ideea generatoare, arhitectura, limba. Gospodarperfectpinfilaceadinurmä nuanta" a scrisului sat., nuveIa lui era cum e casuta femeii din mahalaua moIdoveneased : fárd nici un fir de praf pinii in fundul patului. De aceea nu poate fi o traducere mai exactà : prin intelegerea originalului, ca 0 prin easirea coresponden- tului romAnesc decit ale fui, intre care 0 Faust.

246

Oriunde la altii i se parea c5. se intrece masuraoi se jigneste adevArul era cel mai corosiv si mai neimpacat dintre critici. Avea astfel in el ceva rudi neapropiabil, sträjuit de tepii dispretului fata de favoritii succesului. Dar eine a prins adinca milã de oameni din fundul povestirilor lui a inteles cd ea nu putea sa vie decit dintr-un mare izvor de iubire, totdeauna si cu ingrijire ascuns. I

1929

G. G. MATEESCU

S-a dus dintre noi, dup5 cità suferint5 ingereste in- durat5, profesorul G. (1 Mateescu de 1.a IJniversitatea din Cluj, directorul SCOW românesti din Roma. Cel care a fost smuls de la iubiteleluiocupatii stiintifice,la virsta cind de obicei abia se incepeo cariera universitar5, a fost unul dintre cei mai alesi elevi ai lui PArvani desigur acela care era mai potrivit ca continuie opera, ceea ce ne-a facut s5 ducem o adev5ratà luptpentru a-I aseza in locul lasat de invaratorul i maestrul lui. Cerce&tor neobosit, cunoscAtor adinc al tracilor pentru care stätea alaturi cu un Seure, dar, mai pe unn5,i al enigmaticilor etrusci spirit precis, legind intr-o sintez5 simpläitare rezultatul studillor sale, st5pin sigur al scrisuluii graiului säu, el era si de o

Ion Gorun(1853-1929)aevocatvistatartnimil $1 a micilor funcilonari (Robinson in tara romtineascd, Lome neca- XS etc.). A mai tradus din Kant, Alexandre Dumas.

247 incintatoare modestie, care facea sa se aprecieze si mai mult aceste inalte insusiri. Strain de orice patima mita, frate bun pentru oricine lucra pe acelasi ogor, el &idea zilnic exemplul celor mai inalte virtuti,intre care n-a fost cea din urrna eroismul cu care si-a biruit, ca si nobilul Bogrea, atitia ani de zile osinda bolnavului salt trup. Scoala poate da invatati :nurnai o stricta observare de fiecare clipa poate da astfel de oameni.

1929

PETRU MISSIR

Cu Petru Missir se duce dintre noi unul dintre rarii reprezintanti ai sufletului romanesc in epoca de ascu- tita si nemiloasa critica prin care s-a pregatit terenul pentru, noul avint de idealism,necesar infaptuirilor de ieri. Dupg studii adincite in Apus, el s-a intors in tara pe care a iubit-o far% fraze si fara pretentii adaug si : Vara rasplata pentru a pune cu greu, in stiinta sa a dreptului, temelii solide pe terenurile vagi ale impro- vizatfflor indraznete care 1-au precedat. Orice rind a scris era gindit, orice cuvint a rostit cuprindea indatoriri morale, orice cauza a aparat, credea intr-insa. Specialist, da sicit de serios, desi infirmitatea de incredere a generatiei sale 1-a impiedecat de a scrie. Dar nu simplul mestesugar solid, ci mintea deschisa catre orice intrebari, spiritul lacom de orice stiinta. A fost din vremea oamenilor intregi, cari, stiind putin din orice,stiau mai bine ce-si alegeau indeosebi.Si,

248 cu acestea, atita ironie cita trebuie ca sa-ti dai sama ca In nimic nu putem sti tot si nu putem crea definitiv, ca e o lipsa de respect fata de misterul care inv5luie trecatoarea noastra fiinta a crede ca 1-ai strabtitut cu cita fugara intelegere ni s-a dat.

1929 (ln)

CHARLES VICTOR LANGLOIS

sa ni se ingaduie a vorbi in acest Mc, unde se inseamna mai mult imprejurdri politice, despre invatatul francez a carui disparitie o anunta ieri o telegrama, care schirnba numele fiului cu acela, nu mai putin scump pentru *Uinta, al tatalui sau, cunoscutul armenizant. 0 fac pentru ca o datorie de recunostinta ma leaga de dinsul. Fostul director al Arhivelor statului din Paris era unul din reprezintarrtii cei mai impunatori ai noii scoli franceze de dupa 1880,ingrijita mai presus de toate de a da adevarul obiectiv", asa cum spune marturia istorica". N-a fost un rnalievist, un chartist" mai sigur de ce spune decit dinsul. Si n-a fost scriitor mai pazit in cepriveste simple notatiune, aproape matematica,a fa ptului". Ca profesor la Inaltele studii, nu atragea. Si-a dat sama.i caz rar s-a retras. Dar cine 1-a cunoscut atunci pe blindul, inaltul normand, rece, evitind contactul personal, raspunzind in citeva cuvinte, a desco- petit in folosul lui o calitate de invatat si de invatator pe care el nu si-a pretuit-o :aceea de a cunoaste din-

249 tr-o privire ce poate un oin si de a-I ajuta, de a-I pune pc cale, de a-i da incredere,fiesi celui mai stingaci strain. $1. de aceea simt azi atita recunostinta miscata pentru profesorul ce mi-a fost Charles V. Lang lois.

1929

LIMAN VON SANDERS

A murit omul pe care Turcia de la 1926 iltinea In frtmtea armatei sale pentru Ca s-o pregateaseä de o victorie care i-a fost refuzata : Liman von Sanders. Cu dinsul se duce unul din reprezintantii generatiei de ofiteri germani cari au socotit ca soarta lumii poate fi hotarita prin atita lucru : o buna armata servità de o tehnica admirabila si de finante solide, sub ordinele unui sef ambitios i mindru. Niciodata acest organizator cu contract, pentru care turc sau german insemnau tot una :elementul uman pentru sistemul" cu care se poate ajunge oriunde, n-a banuit acele puteri morale, acea taina a Uflui singur cuvint, de a earui neintelegere se plingea ieri fostul Kronprinz german. Brutalul materialism creeaza oameni ca dinsul, dar, daca ei pot da succese, in minile lor nu este marea, deplina biruinta.

1929

250

COMEMORAREA LUI ANDREI BIRSEANU

0 ceremonie privata a adunat, in jurul unui modest mormint de la Sibiu, un numAr restrins de prieteni pe cari nevoile grele ale vietii de azi i-au ing5duit sa" aduc5 acest ultim omagiu. Cu acest prilej s-a vorbit in presa de acolo, a cgrei decadenta e asa de grozava, de Andrei Birseanu. Nix stiu dac5 s-a prins destul de biné figura si rostul aceluia a cérui lipsé am fi avut de atitea ori motiv s-o regretém cu totii, Era un cérturar din vremea bung. Nu un bétrin, cAci de prea mult gind n-a imbétrinit nirneni niciodatá. Dar un om de inalta cuviinté si de crestinesti purtéri, asa cum ii dédea Ardealul de odinioarl Un orn lard nevoie de bani si féré sete de onoruri. Un orn care-si avea mindria, rnultémirea si pacea in el insusi. Cu oameni de acestia se insenineazé viata public5. In fata lor,la anume momente capituleaz5urile,si minile vréjmase se intind de la sine una cétre alta. Azi, nu numai cd nu-i gésim, dar aceasta e durerea cea mare nici nu ni-i pregittim.

1929 (III)

LA /NMORMINTAREA LUI GR. CERKEZ Cuvintare la mormint

In momentul cind se despärtesc de un bun coleg si de un delicat prieten, membrii Cornisiunii istorice tin sa adaoge la induiosatul lor cuvint de adinc regret

251 recunoasterea publicA a meritelor pe care Grigore Cerkez si le-a cistigat in opera grea a pAstrArii celui mai scump al nostru tezaur de arta. Pe cind monumentele noastre erau lasate capriciului unor stralini nepreatiti si nein- telegAtori, reparind prin clArimarei adAogind elemente iesite din inchipuirea lor, el a afirmat cu hotarire principiul cA datoria noasträ este numai de a conserva con- solidind. Inteligenteii initiativei lui i se datoreste astfel pds- trarea frescelor admirabile din biserica domneasca de la Arges, pe care a stiut-o apara contra crimei pinuite de a o distruge. Oricine va cAlca pragul acestui mai vechi sanctuar romAnesc va trebui sd-si aminteasca de dinsul, cum, de cite ori vom apArai noi aceste nepretuite ziduri contra vandalismului nAvälitor, un gind de recunostintA ni se va duce cAtre memoria lui.

1929

MEMORIA DOCTORULTJI CAROL DAVILA

Se mai continuA rAsunetul comemorArii luiCarol Davila. E o recunoasterei o ispAsire. 0 recunoastere, nu pentru un mare invAtat, un descoperitor de adevAruri nol,ci pentru mai mult decit atita, pentru ce ni lipseste nouA mai ales, de atita vreme : pentru creatiunea lui, pentru nevoia lui orga- nicA de a crea, pentru ctitoria lui. Pe alAturea,i pentru dorinta lui de a se confunda cu noi, de a intemeia un neam de roman!, cu nobil singe romAnesc, de viteji, cum viteaz, inainte de toate, a fost

252 el. Uitati-vä la urmasii lui :din amindouä pdrtileli vine curajul de a vorbi si de a lucra. Mai e insa la mijloc si o ispgsire. Contra omului de mare merit s-au coalizat toate ne- putintile. Aceste neputinti pline de invidie si .de urà de care, generatie de generatie, se fring toate elanurile frumoase ale vitejilor. Cind oare ura va fi trimeasA la sanaloriu si invidia la casa de corectiune ?

1930

AMINTIREA LUI SIMION BARNUT

Intre marii ardeleni, Varnut e fárà indoiaId cel mai departe de noi, cel mai putin in legaturà cu ideile si sentimentele noastre de azi. Cine mai crede astki, chiar Intre bátrinii cari I-au ascultat In tinereta lor vorbind despre indestructibila, eterna idee romang inaintea bunilor, molatecilor moldoveni, cari n-aveau muträ de le- gionari pe front, eine mai crede in ereditatea romang lgsatà noua, numai nouä, romani puri si neschimbati, In posibilitatea refacerii Romei aici chiar si numai aici, In ineluctabila datorie de a da din noi singuri, perfecta" si completà, toatà lumea de questori si de pretori ? Dar omul unei singure viziuni si unei singure misiuni cuprinde, in ciuda unor teorii perimate, in aspra lui viatk de cremene si de erica', un inviltämint. E tipul vechiului ardelean, care, Inchis in teoria lui milreata, nu vede nimic Imprejur. A stat acolo la Iasi ca intre ruinele unei necontestate Rome pe care vraja

253 asprului sau cuvint, pe care abia de I-or fi inteles taranii de la1848, ar fi putut s-o ridice in picioare. Intr-o viata politica nascinda el nu si-a reclamat nici un rol. N-a vazut decit orizontul iluziei salesi n-a ascultat decit glasurile care-i vorbeau de dinsa. Cu buzunarul gol aveau togele buzunar ? cu capul scutit de vanitati politice s-a intors, prin ungu- rimea, pe care o vedea neplacuta, dar trecAtoare, ca sa mearga, obosit, dar nu infrint, la dit manes 1 in anul cutare ab urbe condita. El n-a lasat nici un urmas.

1930

IOAN RATIU

La o parte de atentia publica, a Ardealului chiar, s-a dezvelit la Turda statuia lui Ioan Ratiu. Generatia de astazi, grabita sa-si valorifice drepturile pe care cu atita generozitateile atribuie, va fi facut un semn mental de intrebare in fate acestui nume, care pe vremuri a avut un asa de mare rasunet. Se vor fi gasit de aceia cari sa serveasca ignorantei lor fata de trecut o biografie cu datele cronoiogice necesare. Eu vreau sa-i dau sio interpretare. Acum jumatate de secol, conducerea romAnilor de peste rnunti scapa din minile clerului. Marele Saguna murea neintelesi parasit.

1 Dii manes strgmosi (lat.).

254

S-a simtit nevoia unui mirean care sä fac5 el ce fusese pinà atunci in sama preotilor cu crucea-n frunte". Si s-a prezintat de la sine un om zdraviin trupeste sufleteste, nu popular prin cuvirit, nu ma'gulitor prin patimi, nu dibaci in a easi mijloacele de a ajunge, de a se mentinea si de a reveni,i nici un artist in materie de prestigiu, invesmintat in taceri solemnei in izoldri impuniatoare. Ci un caracter. Un caracter neinfrint. Om de da si nu. Om de orice riscuri. Om care moare pe cuvintul lui, la datoria lui. Orice material s-ar fi intrebuintat pentru monumentul lui, marmurg sau bronz, mai tare a fost sufletul acestui om, a cArui traditie, din nenorocire pentru Ardeal, a murit cu dinsul.

1930

GUSTAV WEIGAND

A Incetat din viatâ la Leipzig unul dintre cei mai harnici cercetdtori ai vietii rom'anilor din Balcani, pe cari oarecum, si mai ales pentru lurnea din Apus, i-a descoperit din nou, prin ostenelile sale cinstitei indelungate : Gustav Weigand. Cercetarile lui pornite de la ai nostri cei mai depär- tati, mai putini si mai nenorociti, razleti, turciti, des- tinati s'a se piarca acum prin Valle Asiei Mici, meglenitii, vardariotii, s-au intins apoii asupra muntioriesu- rilor noastre, cari au vazut pe nearntul Varbos cAlato- rind intr-un fel de ckutA-adgpost, in care minca, dor- mcaiscria.

255

In jurul lui s-a Mut o scoala, de la care au plecat si multi romani. 0 scoalä care a fosti o propaganda, o serioasai buna propaganda. A fost insa un timp cind teorii generale de balcano- logie 1-au pus pe alte drumuri. A cunoscut albanezi, a cunoscut bulgari. Nu stiu dacd ne-a iubit vreodata, dar acestora din urma vadit li-a dat inima. Aceasta a avut consecintetiintifice. Razboiul, care a pus pe ai lui in contra noastra, 1-a intarit si mai mult. De aici inainte indiferenta lui a deveniti dus- mania, chiar o dusmanie ofensiva. Totusi pe sicriullui ar fi trebuit sa nu lipseasca un manunchi de flori romanesti.!

1930 1710

ANDkEE

L-au gasit in Nordul neexplorat, 1-au gasit intreg, pastrat cu ingrijire in sicriul eau de gheata. Plecase cu gindul sa deatiinii lumi noua, si furtunile polului 1-au prins, culcindu-1 aldturi de cei din urma lovarasi ailui.Acolo, in invelisul lui rece,el a asteptat ziva descoperirii care trebuia sä vie. Nu e, oare, in tragedia exploratorului suedez cu planurile marl, cutezatoare, pe care nedreptatea sortii 1-a intepenit pe blocurile de gheata, ca un simbol ?

FilologulgermanGustav Weigand (1860-1930) afost profesor de limblle romanice la Universitatea din Leipzig. In 1893aInfilritatscolo un Institut pentru limba romang, In cadrul carula a tIparit un anuar. A tradus In germana Harap Alb de I. CreangA qi a publicat o gramatica a limbil romane.

256 Astfel, din mijlocul unei societilti neinteleggtoaregi crude feta' de cei mai buni ai sgi, cercetgtori indräzneti ai viitorului pornesc pedrumul lumina de un ideal care nu e al vremii lor. Ei cad in drum, la capgtul ultimelor sfortgri, ca sgnu se mai ridice. In gheata nepgsgrii acelor timpuritriste,eise pgstreazg,insg, intregi i frutnosi. Ping la timpul cindfruntile respectuoase se pleacg asupra rgrngsitii intactea gindului si a faptei lor. 1

1930

AUGUST HEISENBERG

Citeva sgptgmini abia dupà intoarcerea sa de la Atena, unde, intr-o excelentà stare de sgngtate, luase o parte asa de activg la congresul de studii bizantine, seful bizantinologilor germani s-a stins, abia in virstg de saizeci de ani, aproape fgrd a fifost bolnav, la München. Nu se va spune niciodatg indestul cit de mare a fost devotamentul lui August Heisenberg pentru 0iinta in care ajunsese unul din maestriicei mai stimati. Filolog de formatie, trecuse in domeniul istoric, cgruia i-a adus cele mai mari servicii, Med a fi pgrgsit intor- sgtura de spirit pe care i-o daserg primele sale studii. Nu era numai un erudit sever ;cgrticica sa asupra Greciei noi, de o asa de zimbitoare prezintatie, argtase 4. Exploratorul Satomon-August Andrée(n.1954)a plecat spre polul nord in 1397 cu Ufl baloni s-a prabuslt deasupra gheturilor vesnice.

17 Oamenl carl au fost, vol. ii 257 cit de familiar putea s5 devie pentru toatá lumea dori- toare de a invgta. Dar cel mai mare merit al sal a fast acela de a in- truni, chiari dupd r5zboi, pe cercetkorii tuturor tdrilor in a sa Byzantinische Zeitschrift, care a fost indatd un organ central al acestor studii. Cei cari 1-au cunoscut personal regretà adinc pe omul bun si afabil a cdrui amintire ii va r5minea totdeauna vie.

1930

C. Z. BUZDUGAN

Se anunta din Galati c5 avocatul" C. Z. Buzdugan si-a dat singur moartea. Putini, in afard de 'Drawl pe care 1-a iubit si de care n-a vrut niciodat5 s5 se desparta, vor fi stiind ce om rar se desface in acest asa de trist chip din mijlocul acelora cari-1 pretuiau cit nu-si dAdea sama el insusi. Avocatul" a fost un blindvis5tor, urmdrind nobile ginduri politice, in mipocul unui partid ca oricare altul, si a fost un ales suflet \de scriitor, cu o rea1 5 vocatie poetic5. Ace la care astepta de la sufragiul universal ceea ce votul anonirn al orbilor politici n-a dat nici unei societati omenesti, a fost, acuma citeva decenii, cind versul reprezenta o cugetare, o simtire, o formd, iar nu ginguritul oricdrui anormal onine1ätor, unul din cintilretii inzestrati ai vremii sale. Dar mai ales el s-a incumetat, cu atitea cunostinte cite le-a putut stringe singur, fdr5 scoa15, sa dea din nou in romaneste grandiosul epos al lui Dante, si cu 1ung5 truddri-aatins tinta.

258

Cind opera era gata, lumina ochilori s-a acoperit. in intunerecul infernului unde pare ca-1 coborise poetul lumii de dincolo, n-a putut trAi acela care cerea vietii luminaibucurie.

1930

IOAN VIDU

Omul celor mai dulci cintAri romAnesti, acela ale carui duioase melodii ni sunA in ureche la singura pomenire a numelui sau, banateanul care, in mijlocul strigAtelor ragu§ite ale ambitiilor ce vor ministere si milioane, a ramas in lumea sa de o inalta idealitate, Ioan Vidu, ne lasà. Prin cintecul pe care 1-a cules, 1-a armonizat, 1-a raspindit in tot cuprinsul pAmintului românesc, Vidu a fosti un factor de unitate nationala si un educator. Pe de o parte a fAcut pe toti romAnii sa se recunoascA, sub farmecul muzicii unitare, membri unui singur popor. Pe de altA parte a strecurat in sufletele ispitite de toate coruptiile si de toate anarhiile ceea ce poate da numai o artri ca a lui :simtul de ordineiinstinctul frumusetei. Para' teorie savantài lipsit de mice fel de pretentie, el s-a asezat in fruntea tuturor acelor cari, fard a jertfi nirnic din regulele artei, au fäcut din ea un element de viata §i un mijloc de inaltare pentru natia noastrà.

12 februar 1931 (IV)

259 17* VIRGIL EAREAT

A incetat din viata la Cluj profesorul de universitate Virgil Barbat. Scoala pierde pe unul dintre cei mai devotati servitori aiei, dintre cei mai zelosi formatori de constiinta in mijlocul tineretului. Inzestrat cu frumoase cunostinti in domeniul civi1izaiei americane, acest sociolog cu inalte preocupari morale a avut totdeauna inaintea ochilor acea ridicare a nivelului educativ al noilor generatii fara cal e in zddar vor fi fost toate sfortarilei toate sacrificiile. Tinut prea mult in umbra, adesea neinteles de mediul In care lucra, acest autor zelos, din al carui scris era totdeauna ceva de invatat pentru oricine, nu si-a dat partea in viata sociala si politica, pentru care avea alta pregá- tire decit a politicianilor de duzina. Acelor cari 1-au cunoscut elliloonamintirea unui caracter fermi unui suflet adinc patruns de menirea sa ea profesori ca om. 1

1931

EDISON

Acel care, la o virsta de patriarh, a inchis ochii in America a fost fara indoialii unul din bei mai mari creatori in domeniul tehnicei, unul din cei cari au razbunat Virgil Barba apublic2t un stadiadespreNietzsche, volumul ImperiaUsmul american (1920), traduceri din Ch. Eliot, Hagedorn etc.

260 mai mult asupra naturii dusmane geniul omenesc,i prin poibilitatile de legaturg intre oameni,i prin punerea la indemina tuturora a placerilor artei, a fost cel mai glorios bineflicMor al umanifatii in vremea noastrd. Inventatorul neobosit a fost, in acelasi timp, un om bun si Mc:A-tor de bine, care, in fiecare descoperire, s-a gindit inainte de toate la cit pot folosi semenii s'ai din noua tainpe care a smuls-o materiei mute si oarbe. 0 viata' de o puritate de cristal a fost necontenit legata de activitatea vräjitorului stiintific care n-a cunoscut odihna. Cei cari fac deosebire intre insusirile sufletestii da- toriile morale, arogindu-si privilegiul de a fi mai rgi decit altii Linda decit altii se simt sau se cred mai detepti, ar putea lua exemplu de la americanul simplu si modest, ca'ruia, totusi, in orice ores de culturd un monument ar trebui s'a dovedeascil recunostinta fata de mdreata lui fapth

1931

MATILDA CUGLER-PONI

Venerabila doamnd care la o asa de inaintatä virstà pleacd dintre noi a fost, in viata ei impodobità cu atitea daruri sufletesti, un exemplu in toate privintile. Pe vremea cind poezia era sinceritate, sentiment si simplicitate, versurile Matildei Cugler au fost cetitesi, mai mull, cintate, de atita lume care a gasit in armonia

261 usoara a silabelor ritmice, cu tin parfum de sentimenta- Mate duioasg, mingliere in multe suferintiideziluzli. Sotie a unui om eminent, in care era intrupatg discreta intelepciune a rasci lui moldovenesti, d-na Poni a fost buna sfatuitoare care se ascundei sprijinul moral care e totdeauna la c5pgtilul indoielilorinecazurilor pe care oricui, si mai ales omului drept si bun, lumea le dà din bielsug. 0 astfel de viata sg indemne pe femeile de azi, care au nevoie de asemenea indomnuri,iin sensul el sa se creased, harnice, modestei bune, acelea de care, mine, are nevoie neamul nostru, pentru a nu cgdea, pradg pg- catelor fatale ale unei modernitgti in afarg de morala eterng, sau contra ei. 1

1931

N. LEON

La Iasi s-a stins d-rul Leon doctor de stiinte na- turale, nu de medicing una din figurile cele mai simpatice ale Universitutii moldovene. Sprinten ping la bgtrinetil, cu un aer de cavalereasca sfidare a virstei, privind viata vesel cu clarii lui ochi albastrii plimbind pe strgzile capitalei atipite pglaria lui de vechi pictor flamand, cravata lui invoaltg de poet

Sotiasavantul iiPetre Ponl, poeta Matitda Cugter-Pont (1852-1931)apublicat versuri de un liristn minor mal ales 4n pagintle Convorbirilor Utcrare ; volume :Poezii. Fata stole- rului (1884).

262 romantic de la 1830, Leon era un bun si blind prieten pentru tineretul pe care cu vorbd bund ii indemna, ca sipentru cei de virsta sa. Unui astfel de om, chiar in atmosfera de urd obisnuitd in anumite cercuri intelectuale iesene, nimeni nu i-ar fi putut iei in cale cu o vorbd rea. Naturalistul din scoala lui Haeckel, in a carui doctrind a crezut pind la sfirsit, era un cercetdtor atent al fdptu- rilor lui Dumnezeu, pind la gingdnille cele mai mdrunte scirboase, care cdpdtau un interes deosebit pen tru dinsul. Din aceastd truda' neintreruptd, din acest zimbet de vesnicd tineretà se forrna valoareai farmecul acestui om, asemenea cu care nu dri tineretul crescut si in primejdii, si in rdsfdt.

1931

GENERALUL DRAGALINA

A fost cindva un rdzboi pentru intregirea neamului, s-au topit in aceeasi voint,d de sacrificiu toate osebirile meschine care ne scot ca dusmanii unii in fate altora o, ce ridiculd dusmdnie, fiiri nici o adeviiratä osebire in idei, frird nici un antagonism de traditie ; numai vanitate si interes 1 ne-am simit oare cindva o natie ? Acestea sant intrebärile care se pun de cite ori un om de atunci rdsare plin de mustrdri.

I Biologul Nicolne Leon (l862-1931),elev icolaborator al lui Haeckel, a fost until dintre cei.mai consecl:enli reprezentanti al darwinisnaului in stiinta rorn'aneasei. Profesor la. Facultatea de medicind din Iasi, a creat cel dintli laborator de parazitologie din Romfinia.

263 Generalul Dragalina, care se comernoreaza astazi, a fost un roman de la locul lui banatean, dar un roman pelitru toti romanii, pentru marile scopuri generale romanesti. Ofiter in Romania deci : regatean" el a dat tarii libere ceea ce e marea insusire a oamenilor din tinutulski: vitcjia sincera, careia-i place pericolul, care-1 cauta, ii infrunta, pentru scop, dcsigur, dari pentru frumuseta gestului. Gestul, el 1-a fdcut mergind in voia soartei dupa datoria lui, si de gestul acesta a murit. General, cazind ca un soldat.

1931

NESTOR URECHIA

Ne paraseste un orn foarte cult si inzestrat cu un frumos talent literar, un iubitor pasionat al tarii sale, in natura de azi, in amintirile de ieri, dar mai ales unul de o nesfirsita modestiei bunatate, Nestor Urechia. Prin viata s-a strecurat ca o umbra, evitind tot ce era zgomot, tot ce putea gil para dorinta de a fi vazut, putinta de a fi apreciat. Greaua lui copilariei tinere, apasarea unui nume care sub multe raporturi era greu de purtat i-au dat aceasta infiitisare simbolica, sub care va raminea In amintirea acelora cari, fie numai prin scris, ca mine, 1-au cunoscut. Se va gasi greu un om care sa faca din diletantismul zelos mai mult decit a izbutit sil faca, in cartile sale de

264 pitoresc, in articolele sale de istarie rornaneasc5, acela care a lost Nestor Urechia. 1

1931

UNUL DIN CEI VECHI : DIMITRIE COMSA

BätrInul Dimitrie Comsa a ajuns la ceasul odihnei. Ce ardelean de treaba, dintr-o generatie a carii viata a fost numai ideal si sacrificiu, petrecuta fiind toatti,si cu atita placere, intre masa de lucru de acasai vizita la temnitile politice ale regirnului maghiar ! Si ce resem- nare la dinsul, cind alta: vren-re a adus la suprafata alti oameni, cari nici la masa de lucru n-au prea stati nici n-au facut cunostint.a cu gazduirea in ghearele stapinilor. Cind altii se vor duce, va raminea o clipa in aer praful pe care-I vor fi rascolit intr-o vana zbatere de rnbhli.Dupa cei din kelul bunului Mos Comp va raminea o intreadi opera de fo/k/ore artistic care e pentru noi o vest-lied rnindrie. Caci ce n-a facut el din carnasile si opregele, din covoarelei scoartele, din furcilei uneltele gospodariei taranesti din Ardeal in albume a caror execu- tare e o minunei biruie ce au fost in stare srt lucreze alte popoare care, die, aveau statul lor ! Si valoarea unui om se pretuieste in ce lasa dupa dinsul Ca un adaus la viata neamuluisau.

1931 (III) 1 Nestor Urechia (1866-1931)a Lost unul dintreceidintli turisti rom6ni si Un pasionat explorator al Carpatilor. A publicat numeroase articoletc6r1.1 dc turism, precum si volume de literatur5 scrise pentru tineret :Zivele din Valca Cerbului (1901), Robinsonii Bucegilor (1916) etc.

265 GENERALUL BERTHELOT

Bunul batrin aictirui ochi surizatori sträluceau de bucurie de cite ori era in ctisuta-i romaneasca de sub muntele ardelean, acela care, in Franta lui, era amicul de fiecare ceas al ficctiruia dintre rnartorii luptei pe care am purtat-o impreunü, ne-a lasat. A doua zi dupa ce seful sau ' a intrat in lumea umbrelor, el a parut cà se supune, vechi soldat, unei misterioase chernari de into- vardsire. Generalul Berthelot a fost numai un general. Fara' idei politice si far6 ambitie, Med dorinta de a iesi in vitrina. Ostas din alte timpuri, Ricindu-si serviciul unde era ordinul, frã tristeta in dizgratie, fara trufie in bi- ruint5.Un suflet care parea ca vine din vremile cind räzboiul era o viara pentru oamenii voinici, cu hotaririle neclintite. Era pentru el o plgcere cind ii facea datoria in singurul fel pentru care era na'scut. ti iubea soldatii si era prietenul sigur al celor ce iubeau steagul lui. Un francez, un bun francez din timpurile Rir6. teorii. A fi inutil era pentru dinsul a muri. $i a murit nemaifiind in serviciu. 2

1931 MI)

Maresalul Joseph Joffre (1852-1931) comandant suprern al armatelor franceze intre 1914 si 1916, t GeneralulHenriMathiasBerthelot(1861-1931) afost seful misiunii militare franceze in Romania, in timpul primului razboi mondial.

266

IACOB NEGRUZZI

La citeva saptamini dupa ce i se Meuse lauda la Aca- demia Romana, Iacob Negruzzi a trecut la prietenii de cari atita vreme fusese despartit. Cine a putut cunoaste de aproape, daca nu in casa lui, de mult inchisa printr-un doliu de care nu s-a- putut mingiia niciodatä, dar in relatiile acadernice, singurele pe care adinca lui batrinetà i le putea ingadui, pe supra- vietuitorul Junimii", pe conducatorul vechilor Convor- binliterarea putut sa-si dea searna de cità vigoare pastra pina la nouazeci de ani, in cugetarea lui clara, fiul lui Costachi Negiuzzi. Literatura lui, destul de bogata, dar de mult incheiata, era a unui om de5tept, de vaste cunostinti, de o cultura generala cistigata in apusul german, de un simt auto- critic care era la el o frumoasa traditie de famine. Ro- mantismul din unele scrieri e azi cu totul vested, alt romantism, si mai prost, stapinind generatia actuala, dar, cind era vorba sii. dovedeasca spiritul lui de moldovean sugubat, de buna rasa razeseasca, el a lasat documente durabile ale vremii sale. Ce placea la dinsul, ce dadea un farmec mintii agere care se zbaea in trupul de mult istovit era curiozitatea lui de a sti, de a intelege, pe care vrista n-o atinsese citusi de putin. Nu o data acel care preLinta o comuni- catie auzei de la Negruzzi, anume asezat lingd dinsul, o exclarnatie de uimire pentru lucrul nou, care nu putea sa-1 lase indiferent. Cu cei nougzeci de ani ai lui Iacob Negruzzi, de la Academia Romand, ultimiiubit refugiu al lui, pleaca un suflet.

13 ianvar 1932 (IV)

267

SFIRITUL ZBURATORULUI : IONEL GHICA

A fost o uimire dureroasa moartea subita, cu voie, fara voie taina a dus-o cu dinsul a adrnirabilului tinar care a fost Ionel Ghica. Ieri, se intorcea biruitor de la un drum pe care nimeni nu-1 Meuse Ca dinsul. treceau dedesubt la fiecare ceas. Navigatia aeriana olandezaise dovedise inferioara. Mersese in excursie la Saigon ca intr-o scurta cald- torie de placere. Unde nu-i putea tinti gindul, cutezatorul gind care-i daduse o prima glorie ? Frumosi voinic, posedind virtutile cavaleresti, mostenirea de vitejie a raselor vechi din care venea, urrnasul Ghiculestilor n-avea in el nimic din ceea ce face anti-. patici pe eroii" cari paradeaza. Vorbea de ce a facut, de ce a vazut, de ce pregateste cu o minunatä simplicitate. Batrinii se simteau sfiosi inaintea gratiei si elegantei cu care povestea despre marile lui ispravi. ...Daca tinker i s-ar fi dat norocul, tristul noroc de a ispravi in lumea lui, acolo sus, träsnit de fulgerul fa- taIitàii!

1 iunie 1932 (IV)

ANA BRINCOVEANU, CONTESA DE NOAILLES

A murit cel mai mare poet francez, care era despre partea tatalui o românca. Nu e locul in citeva rinduri, a doua zi dupa moartea ei, sa se arate ce loc unic a cistigat in literatura franceza,

268 in a lumii intregi, femeia care crease din bleisugul sufletului ei, din tot ce poate da o ascendenta intelectuala, din indrazneala de a face cu desavirsire nou, din nespusa el iubire de lumina si de viata, din eroica protestare contra intunerecului si a mortii o sensibilitate poetica pe care nimeni n-a putut-o imita, de care nimeni nu s-a putut apropia macar si care e formula cea mai delicata a ce are mai intim si mai misterios sufletul modem. De la inaintasii romani ea a avut acea mostenire de poezie care, prin bunica el, sotia lui Dumitrachi Bibescu, bun gospodar oltean, it venea din nearnul, atit de inzestrat literar, al Wicarestilor. Tot romantismul ei este de acolo. Dar simtul ales pentru forma are si alta origine :tatal mamei ei, ambasador al Turciei la Londra, Musulus, a fost traducatorul in greceste al lui Dante. Pentru nu stiu ce cuvinte spuse intr-o clipa de capriciu, smuls idealismului ei de acea arnintire a Eladei, care e in sufletul oricarui inchinator al frumusetei, s-a aruncat impotriva ei, poeta franceza prin toata cresterea pe care o primise, printr-o instrainare de copila de care nu era vinovatii, invinuirea csi-a renegat natia. Eu, care am propusi reusit ca Academia Romana s-o nu- mere printre membrii ei de onoare, cred cu toata convingerea ca intre cine cinta mediocru in romaneste dupli inspiratii total strainei intre eine aduce, genial, acor- durile misterioase ale sufletului nostru intr-una din cele mai marl literaturi ale lumii e de prcferat cu admiratie acesta. 1

1933 (III)

Anne Elisabeth,contesd de Noailles(1876-1933)aseris poezil, romane, eseuri, Incadrinclu-se printre romanticiifntir- slatcaptati de simbolism (Le Coeur tnnombrable, uorabre des fours etc). Cel care a fnvinuit-o cd 0-a renegat natia" a lost 0. Goga, In poezia Scrisoare.

269

MIHAIL SUTU

Nonagenarul care si-a gasit locul de odihng lingd biserica din Calinesti a familiei sale, Mihail Sutu, a fost, pin5 la accidentul care I-a pregatit rnoartea, until din cele mai extraordinare exemple ale vitalitatii care se capald de cele mai multe ori numai la sfirsitul unei lungi dezvoltgri de rasg. Aproape orb, el urmarea nu numai orice se cistiga in stiinta eia-i consacrase de multi ani de zile toate grijile lui, dar orice se petrecea in domeniul intelectual avindi cea mai slabg leggturd cu aceste preocupatii. L-am vilzut intr-o zi la Comisiunea monumentelor istorice protestind contra faptului cä n-a fost convocat de mai bine de jumgtate de secol, atunci cind caeca parte din vechea comisiune a lui Odobescu, a cgrui continuare ar fi cea de acum. Ne-am f5cut o pl5cere sg-i oferim un loc de unde niciodata n-a lipsit. Pe striizile Parisului ping acum citiva ani umbla pe jos, si citeva rasturnari nu 1-au putut face sd renunte a argta ca vinatorul pasionat de pe vremuri are fried picioare bune. A biruit o dubla pneumoniei,indat5 ce a putut rgsufla, a venit la sedintile Academiei. Lupta de zeci de ani cu umbra lui Mommsen si nu s-a lgsat ping nu i-am adus la Paris casa-iasculte teoria pe scepticul Theodore Reinach 2. Cind a venit sg-mi multdmeasca pentru aceasta, a cazut vorba de Fanar11 cu cea mai mare energie acest

' MihailC.Sulu (1841-1933)a publicatinlardipeste hotare un mare numar de informate studii arheologicei numis- rnatice. A fost membru al Academie! Romtirie. 2 Theodore Reinach (1860-1928) numismat 81Istorie francez.

270 prea perfect gentleman ma asigura cä nu se simte in el nimic fanariot. Vorn mai avea oamLni de aceastafibrd ? /933

AMOS FRINCU

A murit in Ardeal un om cum nu se va mai gasi altul prin ciudatele contraste care se gaseau intr-insul. Era mic si slab, cu o figura extrem de fina si de nobila, pe care o strabateau fulgerele unor visuri ce nu se pot intrupa in cuvinte,i atunci in ochii poate timizi, poate copildresteireii trecea o flacara. Crescut de o mama pentru care avea un cult si care tinea pe linga dinsa foarte strins pe omul matur, carunt, el avea totdeauna aerul cui simte o supravegherei asteapta o per- misiune. Dar in mintea celui care purta un nume de profet al Vechialui testament era credinta ca va face un lucru mare, ca e dator sa-1 faca, aceata fiind misiunea lui. $ef de regiuni ale motilor, crai al .muntilor, Avram Iancu, Horia... $i in jurul lui era cite un baiat, cite o fatil cu tricolor la mineca ei, toata oastea... Dar el o simtea mare, puternicaiastepta procla- marea. $i, cind a plecat din lume tot cum fusese, un avocat de provincie in Romania mare de care visasesi pentru care suferise,i se va fi parut ca soarta a fost cu dinsul grozav de nedreapta.

1933

271

VICTIMA DIN VIENA CANCELARUL DOLLFUSS

Bestia umarth, st6pin5 pe soarta lumii in atitea pri- vinti, a mai fäcut o victirna. Un grup de conspiratori in uniforme de politdsti au piitruns in palatul guN, ernului si au impuscat pe canceiarul Dollfuss. Piere un om de o energie extraordinaril, siirac, de moravuri simple, filra nimic din falsul prestigiu al dicta- torilor obisnuiti, un servitor devotat al micit luiri, pe care credea cã trebuie s-o tie la o parte de tulburatele valuri ale imperialismului german. Dollfuss nu era un magician, si el nu plastrona. Functionar intr-o tarà de- prinsii a asculta de oamenii in functie, el nu dispunea de mijloace care creeazi mentin pe idoli. Pentru el era o scAdere, pentru succesiunea lui, un avantagiu. Fiinded el e dintre oamenii cari se pot inlocui. Oricine va crede ca dinsul in doug lucruri :cá un popor nu poate fi minat cu bomba la o sthpinire care 1111-i place siea' oamenii bombei merith streangul, va putea face la Viena ceea ce a Mcut acela pe care 1-au suprimat briganzii comandati de acolo unde un mort mai mult nu intereseaz6. Si, in aceasth apdrare, constiinta tuturor oamenilor de bine, supravietuitori ai unei civilizatil morale moarte, va fi cu dinsul.1

1934

Engelbert Dollfuss(1892-1934),cancelaralAustrieldin 1932, a fost asasinat de nazi9til austriecl, agouti al Gcrmaniel hiticriste.

272 HINDENBURG

Greoiul soldat aproape nonagenar, care figura ca pi e- sedinte al statului cirmuit, reformat si insingerat de Hi- tler, s-a stins dupa ani mtregi in cari a dovcdit cita deosebire este intre un mare general care distrugepe dusman si intre un om politic care zi de zi se lasa distrus de un rival, fie el chiar iesit din fundul unei aventuri cutezatoare. Alegerea lui Hindenburg, care a ernotionat atunci asa de puternic lumea intreaga, era in legatura nu cu talentele de alt ordin ale maresalului, ci cu o speranta, cu o iluzie a poporului german :aceea cä s-ar putea darima tratatele dezonorante si mutilatoare, ca Germania, cu acest invingator in frunte, ar putea fi din non ce a fost. $iasteptarea era zadarnicafostul supus al maiestatii- sale eelui de al doilea Wilhelm a fost mai pasnic decit orice burghez asezat, pe baza insignificantei sale, in scaunul confectionat din ideologia, astazi complet de la Weimar j. Atunci, in chip firesc, acelasi popor german, stapinit de aceeasi chinuitoare obsesie, s-a adresat aiurea. Cineva a cutezat safirme ca aceasta opera o va face el, care e in stare sa aseze Germania, rdzbunata, in fruntea lu- mu intregi. Si atunci acei cari voisera pe Hindenburg presedinte 1-au ridicat pe Hitler ea pr,int" al natiei. Batrinul a tacut. Poate si el credea ca acest nou-venit va savirsi minunea de care el insusi, care stia ce este razboiul, s-a simtit, de la inceput, incapabil. Va fi avut el in clipa cind inchidea ochii viziunea Rinului trecut, a Poloniei invadate, a Vienei anexate sub conducerea lui Adunarea Constituanth din Weimar a proclamat in 1919 republica, act rAmas farii consecinte, datoritä politicii oportu- niste a socia1-dcmocrati1or de dreapta.

273

18 Adolf I, devenit impiiratul Reichului al treilea", pe care el I-a creat ? Ori poate a binecuvintat pe Dunanezeu ca-1 ia inaintea catastrofei pe care o pregilteste acesth ?

1934

CHEORGHE BOGDAN-DUICA

Cu toat5 virsta lui inaintatà, stiinta româneasc5 pierde in Gheorghe Bogdan-Duicii, incetat din vi ta subit la Bra- sov, locul nasterii sale, pe unul din cei mai activi si mai spornici scriitoii ai ei. F5cea parte dintr-o generatie rAzboinica, ivijelios, aprig, peste orice consideratii, cMcind in picioare si in- rudire,i prieteniii sfidind orice criticd, a fost acest erudit care avea si ceasuri de poezie ca bun traducAtor in versuri dar care, inainte de toate, simtea nevoia sã-sidescopere un dusman, fie si intre cei mai de aproape de din_uli sa caute a-1 distruge, gata, de altfel, sa reia de a doua zi reiaUile netinute in sarnd in clipainelectbrii, care era pentru dinsul o necesitatei o voluptate. TovarAsul de tineretá al lui Cosbuc a infruntat in Ardeal autoritatea mitropolitului Miron Romanuli, trecut in Bucovina, a purtat razboi cu guvernatorul austriac Bourguignon. Iar cind s-a asezat la Bucuresti a alergat indatà dupà o tinta pentru noi carnpanii, pe care le-a dus, nedrept, dar desigur sincer, cu oricine i-a rds5rit in cale avind alte ideii alte metode. Ca invätat si a fost unul dintre românii cari au stiuti cercetat mai mult, uimind prin formidabila sa informatie el vklea aceeasi tendinta dominant5 a puternicii sale personalitgli.

274

In stringerea stirilor mari si mici, mai ales mici, cãci migala D. imbdta de bucurie cu nesfii-sitele surprinderi ce prepar5, el avea aerul unui rasturnätor de stinci, care le rupe si le sfarrn5 pentru nisipul de care cautà a se folosi, fie 0 ca sii-I arunce in v1,1)1. Nici o piedecA nu-1 oprea in avintul cercethrilor sale. Si ce iesea din aceast5 trud5 era neasteptat de nou, stabilindu-se legdturi a c5ror delicateta ar fi scApat privirit, oricit de atente, a altuia. Dintr-un subiect de nimic el crea o intreag5 lume, de care acest amorezat de microcosme se imbäta. A stu- diat si cunoscut adinc filozofie, pedagogie, istorie, istorie literar5, adunind din banul smuls familiei sale sgrace bi- blioteci scumpe pe care, apoi, grAbit sä scape de dinsele, le ddruia ,.le impartea, le-ar fi distrus. Se pare cd era in fundul sufletului säu un om adinc simtitor, care ascundea aceastd lature, vädit umilitoare, prin brutalitati voite. Cu atitmai adinc5 a fost p5rerea de rAu a acelor cari, pretuindu-1 si iubindu-1, au fost impiedecati, prin sur- prinderile unui temperament voit bizar, de la colaborarea care ar fi folosit tuturora. Munca lui, insii, o va intilni oricind oricine va cerceta domeniile in care, oprindu-se, fiesi numai o clip5, el s-a dovedit st5pin.

1934 (M)

GEORGE BAL$

Nu se poate spune indeajuns ce suflet pleac5 dintre noi cu George Bals, r5pit de o infectie a doua zi dup5 ultimul drum pe care 1-a flicut pentru cinstea stiintii românesti, areia i-a adus servicii nepretuite.

275 18* Cu dinsul se duce un boier, dintre aceia cari de doua vaacuri, sub influenta culturiifranceze,seasazilin acelacj rind cu cei mai alesi din aristocratia Apusului. Cresterea lui la Geneva, mediul lui familiar asa de ales au \ enit ca de la sine pentru dezvoltarea unor insusiri pe care el le avea din instinct. N-am cunoscut, nu se poate cunoaste un om de o mai mare probitate unith cu o discretiei o delicateta de suflet exceptionale. In mijlocul brutalitatilor unei vieti amestecate, el se retra- gea in cetatuia inexpugnabila a rezervei sale, a carii sfiala aparenta era singurul mijloc de aparare al unei naturi ca a lui. Crcscut ca pentru alth lume, el s-a initiat uirnitor de rapede in toate realitatile noastre, in toate domeniile careia, afara de politica, si-a simtit datoria sa se amestece, cu aceeasi munca' onesta de a carii multamita nu stia cum sä se ascunda mai bine, gasind singura rasplata in lucrul bine facut. Inginer, el a invatat arhitectura. Ce a putut da in acest domeniu a aratat atit de practic conceputul de- pozit al Academiei Romane, al carui mcmbru devotat a fost, reprezintind si in administratia ei un spirit de gospodarie luminath,care nu ingaduianicioconcesie nici unui interes. Cunoscind de mult vechile noastre monumente, el a fost aproape silit sa comunice comoara unor cunostinte de o uirnitoare bogatiei siguranta. Cu el impreuna am publicat in limba franceza cartea de revel atie dc,-pre Vechea artti romilneascii. Pentru Moldova a reluat subiectul intr-o stralucita prezintare in trei volume a dezvoltarii artei de cladire a moldovenilor. Pen- tru toate timpurile aceasta opera va fi baza, neatacabilii din orice punct de vedere, a orientarilor. Ea e o glorie pentru stiinta noastra. In Comisiunea monurnentelor istorice el era de fapt conduciitorul, prin cunostintile sale tehnice, prin necontenita prezenta la datorie, prin devotamentul sal nesfirsit

276 pentru urrnele cladite ale trecutului in care familia sa jucase o asa de largA parte, filrà ca si din aceasta el s5 fi tras cit de putin5 mindrie. In jurul nostru, cei earl am ramas, o astfel de pierdere creeaza un gol pe care intrucitva poate sa-1 umple numai iubitoarea noastr5 amintire a buneii blindei lui figuri. 1

1934

ALEXANDRU MAVRODI

Alexandru Mavrodi a fost un om de mare inteligent5, un om de autoritatei un bun conduc5tor de oameni, care stia sa" se facii ascultat. Cariera stralucitä pe care a la- cut-o aratà curn, f5rd a trece prin filiera unui invatamint care datitea suflete sterpe, poate cineva sà-si cistige tot cc trebuie pentru a sta in primele rinduri ale unei societilti. In zilele grele de la Iasi a fost unul din putinii cari nu s-au temut, si a r5spindit incredere in jurul s5u. Director de teatru national, el a pgstrat ca o sfidare catre dusman tot ce in timpuri normale e legat de institutia sa. Pe cind toti croitorii de copii dupg piesele franceze pretindeau monopolul acenei, el a avut curajul de a reprezenta piesa mea, de afirrnatie nationalà, Invierea lui ,tefan cel Mare. Dac5 rn-am legat apoi de teatru, aceasta se datoreste increderii pe care mi-a dat-o si pentru care m5 sirrft dator, in clipa cind ii coboar5 in pamint, Inginerul George Bats (1866-1934) a lucrat laconstruclia podulul de la Cernavoda si a realizat, intre altele (in colaborare), clgdirea Institutului de seruri si vaccinuri Louis Pasteur" din Bucuresti. A publicat studii despre arhitectura bizantina, despre bisericileI mgnastirile din Serbia, Moldova etc.

277 cu acest act de adincii gratitudine, care se uneste cu parerea de rau ca -omul de energie s-a dus dintre noi tocmai cind de acestia ni trebuie mai rnult decit de ori- earl altii.

/934 (lu)

DR. I. CANTACUZINO

Doctorul Ion Cantacuzino era insasi intruparea in- tegrala a puteril, voiniii inteligentii omenesti, un exemplar de rasa cum trebuie veacuri pentru a-1 clarui unui popor. 0 vitalitate imensa respira din trupul sau voinic, din superbu-i cap de rege barbar ducindu-si ostile la asaltul Romei rivnite, din podoaba bogatä, acuma alba, a parului care-i -aureola fruntea, din stringerea de mina puternic prieteneasca, din ochii stralucitori de lumina, bunatategi veselie, din inflexiunile glasului in care era simfonia ins5si a acestui tare ritm de viata pe erne vrista nu-I scazuse. Cugetarea lui atingea toate domeniiletiintiii toate infatisarile frumusetei, unina o cunoastere profunda cu o aleasa eleganta in prezintare, dar mai presus de toate cu o coloratura pitoreasca absolut personala,i, la acest urias sanguin jucindu-se cu teoriile ,si jonglind cu ipo-. tezele, nu faril oarecare scinteie de indoiala ironica in

IAlexanclru Illavrodi -afost director al Teatrulut national din Bucuresti intre :1915-1916,1921-1922 (Cu Victor Eftimiu), 1922-1923,1930-1931(cuI.Gr.Perieteanu),1931-1933,1933 1934 (cu Victor Eftimiu).

278 privirile care nu s-au aprins niciodatd de acca prosteasL5 incredere in ce ti se pare cd este si pe care lumea o numeste convingerei o stimeazd Ca atare, din cind in cind porneau duioase unde de simtire, care ariltau larga generozitate a inimii. Cine a lucrat cu dinsulksimtit-o din cind in cind. Unii au abuzat de aceastd insusire mdrinimoasd. Nu era chip sd-1 feresti de o asemenea exploatare : era prea bun pentru ca s5 consirntd milcar a o recunoaste. Un astfel de om, dintr-un neam care a stapinit din secol in secol, nu se poate s5 nu se intereseze de politica. El o vedea in linii marl, care se urcau sus, spre un ideal de libertate umana in care nu era nimic din preocupatiile de partid si de club. Orice miscare in acest sens putea conta pe dinsul, si el i se &Idea intreg. Se putea ca a doua zi s-o uite, cind, oricit ar fi ldsat sa se intrebuinteze numele s5u pe vreo fatad5, el sc5pa definitiei, se revolta, in adincul sdu, contra ideii c5 apartine la cineva-, sau la ceva care a devenit o doctrin5. Era in acest domeniu cavalerul steagului liber,i ce putea fi un program pentru inteligenta care vinturase toate ideile, dind fiec5reia ceva de la dinsul numai asa ca o eleimosind 1 pentru stiraci ! F5r5 gestul lui, viata intelectualà a tdrii va fi ceva mai ingustäi simtitor mai rece.

1934

Milostenie.

VINCENTIU BABES Ce a fost,i numai atita

Constient de ce a facut, maruntelul mosneag, slabsi acru, ferit de a lua o al itudine si de a rosti o convingere mie mi-a refuzat la premiul Academiei Docimentcle Bistritei intii pentru cdAdusem numai volumul I si pe urma fiindca apucase a refuza acest volum ar fi fost foarte mirat daca i s-ar fi spus ca pentru onestele sale indeletniciri, cuviincios si precis rasplatite, i se va ridica o statuie, si mai ales ca el va fi privit ca simbolul Bana- tului in care s-a nascut, ca fiu de taran ceea ce se pare ca e astazi la unit oameni un argument decisiv (dar ei se tineau nobili). Biografia lui, larga ca a unui rege intemeietor de tara, in Enciclopeclia de la Sibiu, il prezinta inainte i dupa 1848 ca avocat si a fost bun avocat si translator" ica un rnester redactor de memorii juridice. In era absolutismului austriac a lost intrebuintat ca rnagistrat, dar continua a fi autorul petitiilor" din partea cercurilor romAnesti. In acesta epoch' a fosti deputat. nolul situ cel mai mare a fost sa creeze, subt aceeasi administratie a austriecilor, conditiile juridice ale bisericii rominesti ortodoxe, desficuta in sfirsit, Ca un dar im- paritesc, de a sirbior. Cind s-a smuls lui Franz-Joseph constitutia monarhiei dualiste, dind ungurilor tot ce e la est de Leitha, Babes, care, intr-o brosura germanA, fusese pentru monarhia uni- tara vieneza, a fost fireste despoiat de ce i se daduse pentru credinta fata de vechiul stApin. A condus insa si mai departe ziarul Alhina si a reusit sii fie ales in noul parlament budapestan, pe care deci 1-a acceptat. $i, cind a lost vorba de a se fixa ori pactul cu noua Ungaric, ori programul de lupta contra ei, marea experienta a lui Babes a fost indispensabill

280

Om de teoriii protocoale, fdra energie de luptiltor sicu totul fir5. poezie, acest om mic, sec si rece a adus servicii care naeritä recunoastere. Dar simbol al Banatu- lui nu, caci stria din mormintele lor cei prigonitii iz- goniti,sufletele de foc : Murgu si mai ales MoiseNicoard, pribegii la noi, oameni slAbi in protocoale, dar, in suflete, tari !

1934 (UN

MIREA

A murit la peste optzeci de ani un mare pictor care a fost. Numele lui Mirea se rostea foarte rar, si de foarte multà vreme. In colectiile statului se admira poezia, grija de cel din urmii anignunt, unitä cu o delicatäi originalã stiinta a compozitiei, din cea mai mare si cea mai frumoasa pinzil a sa. Se mai gindea cite unul si la altg vra- jire artisticil a unei scene, aceasta din trecutul nostru : Mihai Viteazul inaintea capului invinetit al lui Andrei Báthory. Cii Mirca lucrase indelung la catedrala din Constanta, intr-un stil care nu e al traditiei, aceasta se daduse uitarii, iar cii lui i se datoreste infrumusetarea fatadei de la Ateneul Romun o spune numai acuma necrologul. Doar portrete de ale lui supravietuiesc. Desigur cii, intr-o vreme chid meStesugul asa de subtil, vederea asa de personali, necontenita tendinta de a observa si a innoi a unui Grigorescu se socoate lucru de trecut, Mirea nu zice nimic color cari atit de tisor se ridicil prin increderea in sine si prin superficialitatea unui public care core numai senzatie.

281

Dar disparitia mesterului mosneag ne face sd gindirn la unele laturi ale artei sale pe care le trecusem cu vederea cu totii si pictorii lenesi,i pretuitorii lor ge- nerosi. Pictura estesicugetare, isirntire, iputere epicd de a lega si de a inchega ; este si natrundere adincd a sufletului omenesc,iintelegere a vietiisocietiltilor care se schimbd. El stia acestea, le stia asa de bine, incit a zvirlit cu dezgust penelul cu care trezise legenda iglorificase trecutul. In alt mediu acest solid muscelean ar fi fost un Matejko 1 In al nostru, el a ajuns un profesor si un functionar. Nu e de ajuns ca o Ord sä dea talente ;ea trebuie sa" stie a le tinea vii.

1934

IOAN BIANU

S-a dus intemeietorul cel adevdrat, pdzitorul stator- nici harnicul strdjer al cartilor, asa de multe si de scumpe, aflate, asezate, catalogate si cu strdsnicie apd- rate de dinsul, insusi sufletul viu al Academiei Romdne, zeul ei tutelar, viu acolo pentru eternitate loan Bianu. Ce nu jertfise el acestei institutil, a crU bibliotecd, a cdrii rinduiald sunt un ajutor nepretuit pentru cer- cetütori co mindrie pentru tard !Bine pregiltit, dus prin strdindtate la studii serioase, format de conducd- tori ai ccrcetdrilor romanice, scriitor de talent, cu sufle-

I Tan Matejko(1838-1893) pictor polonez, autor de portrete si scene istorice.

282 tu! sirntitori cugetarea sigurà pe care le-a ar5tat in frumoasele sale discursuri la Academie, el si-a interzis o activitate stiintific5 pentru a se consacra unei strivi- toare gospodarii culturale, in care aducea o nebiruit5 energie. Ani intregi, ea profesor, s-a multumit doar cu o obositoarei umilil catedri de liceu. Mari le lui insusiri vencau din vinjosul trunchi tar5- nese ardelean, a carui ramur5, dintre cele care nu mai r5sar, era el.Cineva, aruncindu-i injuriile curente la noi, a vorbit de paiele pe care a dormit copilul de pe Tirnave. Somn meritat prin munc5 pe floarea uscat5 a cimpului pgrintesc ! De acolo a venit acest blAjean de vcche modA si de sacra traditde, asa cum 1-am cunoscut, iubit i uneori si r5.bdat :cu disciplind de roman intirziat care nu stie induplecareai cu ascunsd inim6 dulce de cioban doinind din fluier. El a rnurit spre optzeci de ani, intregi tingr, fiind dintre aceia cari par a 15ra prietenilor tot ceea ce au fost.'

1935

UN VECHI ELIN IN PARIS : MAURICE CROISET

Am fost la mareata slujb5 catolicA pentru acela care pin5 la virsta proorocilor a stat frumos i drept, conti- nuind tipul ba'trinilor d5ruiti cu euprepie elenicA, profesorul Maurice Croiset. t loan Bianu (1856-1935) a avut totu0 o activitateslant, ficArelativ fecundA. A publicat texte de literaturA romAnA veehe, materiale folclorice, luerAri de ortografiei bibliografie. Sub conducerea lui s-a aleatuit itipArit Bibtiografta romaneascd nacho (1904-1936).

283

Sila noi oricine a atins studiile greceti a trebuit neaparat sd-1 cunoascai sa se inspire de la dinbul, de la gindul lui senin, de la fraza lui de arnionie si clan-- thte. Dar ce fericiti au lost aceia cari au cunoscut pe om ! Tot era la el proportiei armonie. Truth grea a atm- seanului care traieste numai pentru stiinta si-i smulge dureros tainele care nu se dau uor, nu-1 crispasesi slutise, nu-I incovoiasesinu-1 zbircise. La catedra sa de la College de France, pe fotoliul sau de la Academia de inscriptii, septuagenarul, octogenarul, nonagenarul sta.- tea ca un intelept al vechimii pe rnarmuia bancilor ateniene. Afara, ceata se intindea si se stringea inapoi, picaturi cadeau din neguri, urlete de sirene si vijiiri de motoare taiau un aer gros si obscur, strigate nervoase trimeteau unde spre ferestile salii, iar el statealiniptit, strain de aceste toate desantari ale unei vremi triste chinuite, si in coltul gurii zimbea o usoara lumina ras- frinta din Atena lui Pericle. Ce pacat ca ultimii supravietuitori ai epocei lui So- crate si lui Fidias se pierd astfel fárà urmasi ! 1

19345

DAMIAN IZVERNICEANU

Din Jimbolia se anunta moartea, in plina barbatie piimplinire de datorie, a profesorului Damian Izverni- ceanu.

Impreund cu frateleSall,Alfred Croiset,elenistsiel, Maurice Crotset(1846-1935)a publicat o valoroasii/storiea ttteraturit grecegi.

284

Il cunosteam de mult prin scrisul sau de harnic povestitor al celor de acasa de la dinsul. Pagini simple si adevarate, care nu se inchinau nici unei mode si nu ascultau de nici o directie. Amintiri puse pe hirtie, ere- dincios, din iubire sau din mila fata de dinsele. Era un Agirbiceanu al Banatului, ca si acela care de mult ar trebui sa fie la Academia Romana, intre cei mai buni scriitori ai vremii sale. Izverniceanu era cu mult mai putin, dar un martur cinstit al vremii sale. Mi-a trimes intr-un rind un intreg pachet din asemenea naratiuni ale lui, raspindite, pierdute min foile- toane, cu speranta, care s-a dovedit zadarnica, de a gasi un editor, asa incit si el sa-si poata aduce manunchiul inflorit ca prinos Romaniei celei noi si marl, de care, subt jugul strain, visase. N-a insistat cind a simtit ca nu se poate, si sulul de veche hirtie tiparita trebuie sa se afle undeva prin saltarele mele. A ajuns profesor la un liceu din margine. El n-a alergat dupd politica,si nici politica nu 1-a cautat in coltul lui. Acolo a murit. ... In clipa cind, pentru binele natiei, ai sai se calca in picioarele cailor.5,ise bat la cap cu rnacincile.

1935

AVEM SUFLETE EROICE : BANCIULESCU

La Cairo, intr-un spital, otravit cu doctoriile luate pentru a putea cit mai iute sa piece, s-a stins -marele, neobositul aviator Banciulescu.

285

Inactivitateapublica,plind de zvonuldesertal intrigilor in serviciul poftelor dezldntuite,care poate da impresia cd, intr-o fazd de sovilire morala, de atita lucru amajuns a fibuni, viata, care ni se releveazrt acurn o datd cu vestea acestui trist sfirsit intre asa de depdrtati strdini, e o mingiiere, un indemn, mai mult chiar : o asigurare. Stfalucitul ofiter fusese aruncat la pamint in cursul unui zbor catre Apus. Picioarele i-au fost zdrobitesi au trebuit tdiate. Pe eine oare, dupà o asa de grozavä nenorocire, nu 1-ar fi cuprins dezn5dejdea, cautind doar un colt de lume unde sd se ascundà mindria asade crud rdtezatd ? El, insd, n-a capitulat. Nu numai c5 tinereta lui s-a hotdrit s5 lupte, oricum, pin5 la capiit. Dar n-a parasit nici cariera, chemarea pe care cu atita iubire o imbrd- tisase. Zburdtor a voit sä rmiie.i cu protezele care-i in- locuiau picioarele pierdute a strdbdtut vdzduhul de la un cap5t al lumii la altul, o clatd, de mai multe ori, pind ce boala a izbutit sd r5puie aceastä extraordinard energie care-I asaz5 intre cele dintii rinduri ale epopeii aeriene din timpurile noastre, capabile si de cele mai nobile indrdzneli. Oamenii mici si multi pot s5 urmeze cu forfoteala lor. Pentru zilele mari stim astfel cavem sufletele eroice...

1935

OMUL CARE S-A INTORS ACASA PANAIT ISTRATI

In ce taine de nepätruns e innsuratil aceast5 biat5 viata orneneascd ! Din ce adincuri fait fund ni yin the- mdrilei alguzirile !i ce neputincioasti ei cea mai ascutità inteligent5,cea mai aprig5 dirzeniefat5 de poruncitoarea lor magie ! Iath asai cu acela aprig in lupta, sfidator de opinie publica,p5r5sitor de tari irtisturngtor de lume cu puterile unui real talent care vrajea tocmai prin lipsa a ce dà si a ce strica acea culturd general5 de care 1-alipsit soarta Icaie, trecut prin toatg stratosfera laudelori fr5mintat prin toate vijeliile luptelor sociale, lauclat peste masur5i cu cruzhne batjocorit, e astäzi adormitul robul lui Dumnezeu Gherasim", cáruia i se va cinta in bisericä plingerea oii celei pierdute". Panait Istrati a vrut &à fie aiurea decit in lumea sa, in tara sa, in al cgrii sin st5 sá se odihneasca acum. Iluzia ispititoare a balaurului revoltei 1-a prins, 1-a in- virtit in aer, 1-a aruncat in sldvi la care nimeni dintre ai nostri nu s-a ridicat. Furtunosul ionian care i-a fost tat51 1-a azvirlit in aceste furtnni ca acelea pe care neamul lui le-a infruritat pe ape. Dar taranca noasträ, mama lui,1-a chemat cindva la sine i,bolnav, zdrobit de glorie, el s-a intors la dinsa. A z5cut aici,si-ainchis ochii aici si ea il asteaptd acum, asa cum a vrut ca din mormint, linga dinsa, in cimitirul Sfintului Constantin din Br5ila. Eroi ai marilor aventuri din mice domeniu, ceea ce v5 asteapta aceasta e...

1935 N1/)

287 UN INTEMEIETOR : DOCTORUL BRINDZA

Inaugurindu-se Gr Mina botanicd, de acum inainte nu numai templu al stiintei, pe care sunt bucuros ca 1-am ajutat sa se ispraveascd, in scurta rnea trecere dezastroasa, cum o stiu toti idiotii la Instructie, dar siloc de inseninare al Bucurestilor, s-a dezvelit un bust al doctorului Brindzii. Inca un om al inceputurilor. 0, miirctia acestor inceputuri, fard public, Elea indemn, Vara o mina de sprijin, fru a un cuvint de recunoastere, fara macar siguranta ea' opera ce s-a pornit va fi dusd mai departe ! Dar ce sfint lucru, stiind toate acestea, sä stärui mai departe pe calea unde te into- várasesc rinjirile ieftenelor ironii, amestecate din cind in cind si cu piatra de prastie a unui copil, cu bolovanul aruncat de un nebun. Doctorul a lucrat asa. Voia ca si tara lui sa-si aiba gradina botanica, laboratorul. Ii era mild de darul lui Dunmezeu din flori si smerite buruieni pe care-1 cuprinde tara, menita pare Ca, prin laldstämul protivnic al Satanei, sd ramiie vesnic nestiutd. La locul lui, intre plantele lui, doctorul Drindzd zim- beste acuma. A fost pentru cine sa lucreze.

1935

GHEORGHE V ILSAN

Ce tristd soarta au avut, ca oameni, cei mai multi din colaboratorii, animati de acelasi spiritsiasa de strins infratiti intre dinsii, ai vechiului nostru Stinitinti-

238 tor ! Moarlea i-a cosit pe rind, inainte ca ei sg-si fi putut cuprinde suflettia intreg intr-o mare opera repre- zentativd. Intre accia cari au rezistat mai eroic unor suferinti farg nume trebuie asezat omul, model pentru scolarii sai, care a fost Gheorghe Vilsan. Poet puternic, cgruia am incercat de curind a-i face dreptate si -tot trecutul s-a trezit in sufletul lui delicat autor al unui admirabil roman psihologic, de o rarg puritate etica, el fdcuse la Paris, pe lingg d-1 de Martonne, studii de geografie, care 1-au pus in stare sd dea acestei tiini o noug stralucire. Profesorul de universitate de la Cluj a creat o scoalg ardeleang, cgreiasi ping acum ise datoreste degtul. Mutat, cu multg greutate, la Bucuresti, unde a cgzut intr-o atmosfera de intrigi, nepotrività cu inaltimea ro- ralg a lui,el a dovedit Catiinta cea mai solida se poate uni cu o impecabild formg, in vorbire si in scris, alcdiproblemele cele mai grele se pot Infrunta fara a zbura in stratosfere metafizice. Pentru stiinta roma/leased este o mare pierdere,at e o adinca parere de rau pentru aceia cari stiu din ce iad de dureri care 1-au rgpus in sfirsit a rgsgrit senina opera ce rdmine dupa dinsul.,

1935

Gacorghe Vitsan(1885-1935)a adus oremarcabilIi contributie la progresul geografiel regionale (Cimpta romdnd etc). Volume de literaturAPovestea and. tinere0(1924),Grädina pant-it-a (versuri, 1925).

19 OaMeni earl au fost, vol. II MARIA CUNTAN

Intr-un spital, de oftica bätrinetelor foarte inaintate, s-a stins singur un suflet blind si bun care n-a avut parte in viatä de nici un noroc si pare chiar cä nici n-a avut vreodat5 indrazneala sä cread5 ca" pe aceastà lume ar putea fi un colt de fericire sau mdcar de liniste asigurat5 pentru dinsa. Maria Cuntan, fiica unui preoti profesor respectat din vechiul Sibiu, nu parea insä a fi nascutà pentru deceniile de trai muced intr-un azil de b5trinii nici pentru agonia dintr-un colt de sanatoriu. Crescut5 cu ingrijire, cunostea foarte bine literatura german i avea un frumos talent poetic, minor, fkut tot din sinceritate si simplicitate, despretuind poza ichiar preati- rea. Avea prietene, si nu o data o privire de afectiune s-a indreptat de cine o putea intoviir5si in viata, care trebuia sä-i ajung5 asa de pustie, &are fata marunticà privind din coltul ei de sfial5 cu o uimità fried came- nii si lucrurile. A tipArit in Ardealul et cai in Seimancitorul destul ca sä fie cunoscuta, nu insA destul ca s5 fie apoi urm5- rita cu simpatie. $i, pe urmä, in negura care a cuprins pe orfangi pe femeia doborita de virstil, rareori condeiul s-a coborit pe hirtie pentru o plingere obosit5. Cu voluptate se va fidespärtit silraca de linceda osindd a bietci sale fiinti nenorocite, dr cinteculii ramine, curati clan,

1935

'Volume alepoeteisilmiingtoristeMarta. Cunlan(1862 1935) : Poezii (1901, 1905), Din calerul vrernit (1916).

290

HORATIU AL ROMEI SI HORATIU AL LUMII

Comemorarea lui Horatiu are, desigur,iazi o valoare mondiala, fiindca in latina lui mestesugita, din epoca lui August, el infatiseaza pentru oricine, din orice vreme, idei generale si sentimente care, deed nu sta.- pinese toate pe toti, au trecuti trec prin inima oricui. De aceea a si fost cetit, inteles, iubiti urmat ca o mica biblie a ornului foarte om, cu insusirileisea- derile scumpeii bietei noastre umanitati, in toate timpurile si de oameni din toate clasele. Copiii din scoli, chinuiti de gramatica iurrnariti de ideea notei la limba latina", au trebuit sa simta siei ea in paginele manualului cu note explicative neroade este o viatil, aceea spre care tinde si fiinta bor. In ceasurile libere, smulgindu-se de la truda si mono- tonia vietii, atitia oameni maturi au gasit o mingliere in aceasta asa de placuta, de insinuantii tovarasie.$i pe banca din gradMa casei de retragere, pensionarul civil sau militar a suspinat la gindul cà anii se duc", eheu, labuntur anni !Unele din formulele lui poetice au intrat, oarecurn, in graiul obisnuit al oamenilor culti si au stabilit, in timpuri mai bune decit cele de azi, ca o legatura intre popoare. Horatiu este al tuturora, fiindca orice a gasit o expresie la dinsul, harpä rasunatoare melodies a tuturor curentelor. A fosti pentru cel ce-si cauta harnic de ogor, incintindu-se de frumuse- tile naturii, dari pentru cel care, cu coroana stropità de via pe frunte,i§iirnbratiseaza iubita,la capatul ospatului. L-a pretuiti eine a invatat de la el versul sprinten ce se pare fara constringerei pentru d--1 profesor care a explicat Aria poetic& a datatorului de legi, pe care talrnaciul 1-a inteles ingusti dur. Dar si cui da vietit un scop i o Indreapta spremill- timile lui nu-i poate fi strain acela care, cu tot singele lul amestecati vulgaritatca unei conditii de libert, cu

291 19* toata instrainarea de orice directie politica,a izbutit sa elute Romei un carmen saecularesia proclamat cu profetic glas de inspirat, ce este si ce poate fi omul tare si indaratnic in voia sa, fortis et tenax propositi".

1935 (M)

PAUL BOURGET

S-a raspindit multa lauda in jurul sicriului care cuprindea pe octogenarul scriitor Paul Bourget, dar desigur ca ea a aflat putin rasunet intr-o literatura de azi a carii directie e cu totul alta. De altfel niciodata acest normalian invatat si dogmatic, intelegdtor al sufletelor omenesti celor mai deosebite, n-a fost primit deplin in literatura In care cu orice pret a vrut sa intre, sa razbata, sa se impuie. Si cei cari-1 considerau ca in afara de breasla, aveau dreptate. In adevar, el n-a putut crea niciodata oameni din psihologiile" pe care leanaliza cu de-arnanuntul oameni de aceia cari sa rarniie ca si cum in adevar ar fi fost vii i pe cari in rindul color vii sa-i recunosti si sri le spui pe nume. Toate aceste figuri sunt fantome, larve, din lumen gindurilor. Un primitiv cu un puternic talent de gicire ar fi putut sri puie in picioare altfel de fapturi. Forma insasi se resimtea de inviltatura, cu tot dre- sajul ei. Ea nu zguduia si nu fermeca printr-o noutate pe care harnicul literator n-o avea in suflet.

292 Din toate ce a scris ceva insä va rAminea : Incercdri de psihologie contemporand prin scriitori, cal'e au deschis atita orizont generatiei mele.

14 ianuar 1936 (IV)

RUDYARD KIPLING

Rareori moartea unui scriitor a fost incunjurath de o asa de duioasá pArere de rdu ca a lui Rudyard Kipling. Fame clumea care ceteste a pierdut un bun si vechi prieten, un vrAjitor de ceasuri bune. Desi el nu mai fAgAduia nimic din comoara unei inchipuiri minu- nate, amintirea atitor lucruri spuse de dinsul era asa de vie, Melt o pornire spontanee de recunostintg se indrepta cAtre acela care-si ducea, la rindul sau, lupta cu fatalitatea de la capAtul vietilor noastre. Kipling n-a cAutat niciodatä lucrul noui,scriitor englez din secolul al XIX-lea, contemporan al Mande- zului care-si bate joc de tot ce e la noi ratiune pietate, el a fost reprezentantul clasic al mAsuriii bunului simt. Din experienta sa, din puterea de a gfei a unei minti extraordinare el a fAcut povesti, dar nu pentru ele, ci pentru oamenii din läuntrul lor. $1 pentru acesti oameni, din toate locurileside toate rangurile, creatorul, totdeauna el insusi emotionat, a avut o nesfirsita iubirei o adincA milA. Astfel de scriitori sunt binefacAtori ai bietei noastre urnanit4i.

29 ianuar 1936 (IV)

293 PIERRE DE NOLHAC

Cu Pierre de Nolhac se duce unul din spiritele cele mai fine ale Franciei de ieri. A fost un poet pe care 1-a furat invatatura fara ca insusirile sufletesti ale celui nascut ca sinteleaga misteruli sa induioseze prin inima sa duioasa pe altii, orice ar spune si orice ar face, sa fi disparut. Tot ce a fost frunnos i nobil 1-a atins, 1-a incalzit 91s-a prefacut in cuvintul vibrant si comunicativ. A vorbit astfel ca unul care a vazut :despre Ronsard si vremea lui, despre chinuita regina frumoasa Maria-An- toanetta, despre ce a fost odinioara acel Versailles caruia, ca istorici om de gust, i-a consacrat o iubire asa de statornica si de intelegatoare. A murit la o vrista foarte inaintath, onorindi astfel nobleta curagioasa a inteligentei si intelepciunii umane. Si-a incheiat ultimul manuscript de istorieia dictat versuri asupra fatalitatii sfirsitului nostru.' 3 mart 1936 (IV)

LA MOARTEA LUI VENIZELOS

Acela care a fost cindva eroul, organizatori cuceritor, al Greciei, liberatorul Asiei Mici in numele natiei sale, qeful de stati comandantu1 de oaste in vremea marelui razboi, rasturnator si inlocuitor de regi, object de admiratie al unei lumi care vedea, in mijlocul mediocritatii I Pierre de Nothac (1859-1936), membru al Academic) Fran- ceze, a publicat poeziistremarcabile stuchiistorice despre secolul al XVIII-lea si despre umanism.

294 uneiepocedecenusiesubintelectualitate,un geniu creator, pentru ca apoi el sa rupa unitatea nationala, sä prefaca o armata in doua tabere dusmane, sa seduca o Bothi sa incerce, se pare, pinai desfacerea micil sale patrii de patria cea mare, pe care el insusi o cres- cuse peste marginele puterilor ei, se odihneste acuma de lungul zbucium care i-a fost viata. Din ce lasa venea acest out sprinten cu dulcii ochi albastri, cu zimbetul ispititor supt ochelari, acest vorbitor fara puterei fara poezie, care insa tragea dupa dinsul printr-un fluid misterios multimile ? Erau picaturi de singe venetian in cel venit din insula care patru secole a fost urnbrita de steagul cu leul Sfintului Marcu ? 0 mare fineta de spirit, o nesfirsita putinta de a pregati si de-a ascunde.0-aravea acolo izvorul, cum in individualismul neinfrinat cu care unea calda lui iubire de neam eramostenirea Eladei totdeauna asemenea cu dinsa de-a lungul secolilor. L-a cunoscut cineva in adevar, dincolo de francheta apalenta, pecetluita cu un nelinistitor zimbet rece ? S-a cunoscut el insusi pe sine ? Si-a dat sarna de contrazi- cerile care 1-au facut cu citeva zile inainte de moarte sa trimeata urari pentru regele impacarii, din dinastia pe care asa de crud a dusinana-o ? Misterul ninth sale va interesa pe multi cari vor recunoaste ca nu-i pot da de capat, dar ce a dat din bogiitia sufletului sau unui popor care fard el se lasa prada oportunismului politicianilor o vor recunoaste azi si cei mai aprigi dintre adversarii pe cari nu obisnuia sa-icrute. '

20 mart 1936 (IV)

EleutheriosVcnizelos(1884-1986)era originar din Ci eta Litre1910si1928afestincitevarinduri prim-Mtnistrual Greciel.

UN MODEST : ALEXANDRU CIURA

si-a incheiat viata de modestä munch unul dintre aceia cari, acum treizeci-patruzeci de ani, in Ardealul vietii de provincie, preocupatii de cistiguri de avocat, de afaceri de bane% si de indeplinirea onest5, dar f5r5 orizont, a datoriilor scolare, a crezut. Alexandru Ciura era un scriitor de vocatie, dar nici- odatA n-a visat cä ar putea cuteza satace subiectele man isà facd gesturile eroice. La o natie care de obicei se avint5 prea sus si nu-si d5 mutt de nepotrivirea intre tinta urmirit5i puterile mult mai slabe, el s-a stiut opri, rn5rgeni si controla. Simtea in el di trebuie s5 scriei n-avea nevoie de indernn pentru aceasta, dar scrisul sat' 1-a pustrat in hotarele pe care i le impunea o serioasA autocriticai o delicata sfial5 de lume. Pentru el va fi un the in istoria aminuntita a lith- raturii ardelene, io antologie fricuta at gust va gAsi ce sii aleag5 din insemnarile lui trecatoare. El nu s-a gindit, desigur, lanicio recunoasteresilanicio risplata. Profesorul clujean, legat strins de catedra lui,le-a vrut cu atit mai putin in domeniul unei politico in care au fost ridicati sus oameni cari nu se manifestaser5 ca dinsul sau cari chiar fuseserd in tabara opusa aceleia in care a luptat el. Intre ceilisatila o parte si cu multa nedreptate despretuiti numele lui nu trebuie sii lipseascii.

31 mart 1936 (IV)

1 Alexandra Ciura (1876-1936) a publicat povestiri istorice §i din viata satului transilvrinean, precumt manuale didactice.

296. G. M. MURGOCI

G. M. Murgoci, a carui amintire, zece ani dupd moarte, a fost incunjurata de simpatia statornica a geologilur, n-aapartinutnumaiacesteicorporatiistiintifice, cdreia, fara sa fi cautat O. se impuie la locuri de conducere, i-a facut atita cinste prin munca-i statornica, prin adincile cunostinti cistigate, prin putinta sa de a descoperi, imbogatind stiinta. A fost pina ce I-a doborit, Inca tinar, boala, ba chiar peste lungileinespusele suferintiale unui carp cu desavirsire zguduit, care parea ca se desface in bucdti, a fost insusi tipul românului intreg. doritor de a sti orice, de a se deprinde cu orice imprejurari, de a primi pe umerii sai zdraveni oHce fel de sarcina si in stare a birui greutatile de la inceput si a crea. Ani de zile, la Sämantitornl, la Institutul sud-est european, in pribegia de la Iasi. la intoarcere. asa 1-am vazut si 1-am cunoscut. Era o intrupare a vietii, a vieVA care shnte nevoia sa se arate, sa cucereasca, sa se bucure de biruinta cistigata.i aceasta din prisosul energiilor, adunate, in ratacirile prin munti si de-a lungul sesurilor tarn, al rasei lui de pastori mocani, cu ochii la toate zarileitiind sa-si despice un drum spre dinsele. Petrecea, muncea, cillatorea. cu acelasi avint. In toate ducea sinceritatei simplithte. Era incredintht de tot ce spunea iincalzit de tot ce statea sa faca. Din atita adevar ce era in el ajungea la infatisari naive sicopilaresti si se rasa adeseori, la indoiala sau la boalii, tratat asa ca un copil, multamind cu acel zimbet care i-a ramas toldeauna tinar. Avea un real talent literar si a lasat pagine de anto- logic. Ca dar al vorbirii firesti, spontanee nu voi uita minunata povestire a drumurilor lui de cercetator prin Asia Mica :erai acolo de fapt impreuna cu dinsul. Dar

297 ce-1 stapinea mai mult din tot ce stiaiintelegea era peimintul. Pamintul, cu straturile lui, a caror explicare la el ajungea inteleasaipentru un profan. Pamintul cu vlaga lui, din care creste pinea. Pamintul cu oamenii lui, cu acel oameni pentru a caror improprietdrire a luptat. Pamintul, cu drepturile ce d'a unei rase, si de aceea s-a straduit pentru unitatea statului roman. Pamintul bun, care 1-a iubitsiel 1-a cerut devreme la sine.

30 mai 1936 (IV)

UN INTERPRET DE FRUMUSETA $1 ARMONIE : CEZAR PAPACOSTEA

Nu se va putea spune niciodata indeajuns ce minunat prinos aduc in viata noastra national& fratii nostri ma- cedoneni", a..a de putini la numari asa de bogati in fapte, poatei pentru ca in ei e mai multa adevarata romanitate, si mai veche, decit la noi. Grecii moderni au dorit sä si-i cistige. Ei insa, urmasii unor priceputi negustori, au stiutsilpastreze pentru dinii cistigul care era cunoasterea lirnbii elenice, cu putinta de a patrunde in grelele ei taine, atit de ri-isplä- titoare, iar suiletul si I-au pastrat pentru ei i pentru noi. Astfek-am capatat tXdrnacitori in trei generatii ai mo- delelor grecesti, fairà care nu se poate o culturà complecta", fiindea insIii cugetarea ce o avem de la ei vine. Intre

298 cei mai batrini, loan Caragiani,la mijloc d-1 Gheorghe Murnu, intre cei mai tineri, in frunte, Cezar Papacostea, Prin el, Platon, pe care-1 ceteau mai toti frantuzeste, a ajuns altfel inteligibil pentru cei ce vreau sa se apropie de o cugetare care vine cea dintii dupa a zeilor din Olimp. Dar mai ales prin el, intr-o forma cu totul superioara, am avut povestea de ratacire pe ape si de fericiia, desi atit de tirzie, intoarcere acasa, a lui Odiseu opera care ea singura 1-ar putea pune pe acela, a carui pierdere asa de timpurie a deplingem astazi, in primele rinduri ale scriitorilor romani. Astazi pe alteape,rnaifar% capat decit alelut Odiseu, riitaceste ce a putut sa ramiie din el, si otate, lepciune care intrece pe a noasträ-1 va fi mingiiat de tot ce a lasat, asa de iubit, aici pe lumea noastra, rapede treca Ware. 2

14 izzlie 1936 (IV)

UN RAZES MOLDOVEAN : GHEORGHE GHIBANESCU

Desi bolnav si tusind din greu, Gheorghe Ghibariescu nu parea gata sa ne paraseasca. Pentru ca in acest om era o vointa de fier de a trai si de a lucre. Pentru a o intelege trebuie sni amintim, noi cei cari am cunoscut astfel de oameni, din nenorocire gata

loan Caragiani (1341-1921) profesor deelinälaIa0, a tracius in proz5. Ochseea, Batrachomiomahia, Matta de Homer. 2 Profesor la Universitatea din Ia41,. Cezar Papacostea a publieat o editie a operei lul Cezar. Din Platon a tradus : PhaedOn, Apararea tvi Somate, Criton.

299 sil dispara, interesantul tip al razesului moldovean, asa cum el s-a format de-a lungul vremurilor, aducind o notil proprie in viata vechii Moldove. Ghibanescu, din neamul Ghiban", cum ii placea s-o spuie, reprezinta varietatea de pe malul Prutului, din margenea chiar a Codrului Chigheciului. Pe acolo secoli intregi s-a trait si vorbit in legatura cu pdmintul, mult iubiti cu libertate ingrijit, pastrat tot de spitele din vechii arbori genealogici.i astfel era natural ca acel nascuti crescut acolo, ca sa fie invatatori nimic pe alaturea, sa fi avut religia docurnentului. Nu pentru a se folosi de dinsul ca istoric, ci pentru a-1 awe necontenit inaintea sa, a-1 copia cu ingrijire, a-1 publica, a reveni asupra lui, a cauta in el intorsaturi de fraze, vechi obiceiuri, datini de drept iesite din uz o intreaga comoara astazi risipita. Astfel Ghibanescu, orice s-ar mai fi prins de activitatea lui, a trait impreund cu documentul. Tiparea la sfirsit, in gred lui ani de suferinte fizice, o revista anume pentru Ca sa afirme aceastä legatura nedespartita. Ii zisese Teodor Codrescu 1,cu gindul la batrinul, Inca mai simplu si mai arhaic, de la care capatase indemnuli indrumarea.i, de cite ori te vedea, el scotea din buzunar aceasta dovada a unei nesfirsite iubiri. Asa de putini sunt azi cei legati in adevar de un lucru, incit merita o lacrima aceia dintre dInii cad se duc.

19 julie 1936 (IV) Teodor Codrescu (1819-1994)a publicat o mare eclectic de documente istorice : Uricarita (1852-1892). 2 Lista luerArilor lui Gheotghe Ghiblinescu (1864-1936) este parte intlnsS.Contributla principala a istoriculuiconsta"in publicarea docurnentelor, unele traduse din slavonS.

300

MOARTEA UNUI INVATAT : PROFESORUL ION BORCEA

Profesoruf Ion Borcea a ckut in lupta pe care de ani de zile o ducea pentru lainurirea tainelor naturii. Inaceasta luptäelinchiseseintelesulvietiisale intregi, indepiirtindu-se de o viata politica la care fusese atras faril succes acest mare suflet simplu, mai mult prin instinctele lui de urmas al zdravenei taranimi de la muntele Moldovei. Pe cind vacantele sunt pentru altii prilej de lenevie si de petrecere, din care se intorc mai obositi decit la plecare, pentru acest entuziast al descoperirii ele erau plilejul cercetärilor sale r5bdiitoare in domeniul caruia-i consacrase viata. Ajunsese a crea un capitol romfinesc din cunostinta faunei maritime,i prin rodul ostenelilor sale el se irn- bogatea an de an. Teoriile de imprumut care se striga la intruniri in discursuri asudatei asudante nu vor face fericirea noastr i nici lumea de aiurea nu-si va cauta pe a sa in teoriile pe care, pe ling atitea altele, mai mult sau mai putin rasuflate, le-ar propune mentalitatca noastra politica. Dar vorn fi mindri ori de cite ori se va insernna in vreo carte de stiinta cc i-a dat entuziasmul gata de jertfa al bunului profesor Borcea.'

12 avgust 1936 (IV)

"Pro Meerut universitar Ion Borcea (1879-1936) a fost director al Muzeului dc istorie naturald din Ia.1si a organizat Statiunea zoologied maritimd de la Agigea. Reprezentant al coneeptietmaterialiste,esteconsiderat Intemeictorul romdneqti de oceanografie.

301

I. POP FLORENTIN

A murit un om care nu voia sg moarg, care si-a impus sd nu moardi cgruia-i lipseau numai trei ani ca satingd suta. S-ar fi crezut cg a murit printrun accident, fiindcg o astfel de vointg trebuie sg biruie ping si acea osindg stupid iridicolg a mortii care ne asteaptg pe toti. A fost profesorul meu de fiozofie i ce filozofie !... A agentului constient", pe care el 1-a pgstrat,tare, neinduplecat, siguri rece, ping in pragul veacului pc care a vrut sa-1 trgiascg, dacg nu sg-1 treacg. Profesor blind, timidsisec,care-ti permitea säicetesti la lectie", din cartea sprijinita pe spinarea colegului din fatg si care nu se supgra, cind usa desfácutd din titini cgdea la atingerea minii sale delicate. Nu-I stiam eine e. Nu cetisem nuvelele din Convorbiri literare, care vgdeau o inspiratie personalgi o depling stupinire a graiului din acel Ardeal unde se ndscuse si din care venise foarte tindr. Nu-mi dgdeam samd ce poarta subt acea largg frunte bombatd unde nu era numai agentul constient" si formula matematica a frumusetii", cii uhnitoare profetii in domeniul descoperirilor, ca aceea a telegrafiei figurilor i scenelor, cu care mg uringrea cindva pe peronul ggrii din Cluj. Un om neobisnuit, dintr-o rasg tare ca stinca, fie si intr-un delicat trup, disciplinat pentru adinci butrineti. Un amestec de rationalist pedant l de visgtor mistic, cu oarecare aplecgri cdtre bizarerli copildresti. In fond, toatg generatia lui, cind a avut originalitate, era asa. 4 septembre 1936 (IV) loan Pop norentin (1843-19B) membru alJunimir, a publicat nuvele istorice de atmosferti romantic i sumbra.

302

IULIU VALAORI

Incrx unul din rnacedonenii, cari au venit la noi ca sa" ne ajutej earl prin muncai cinstea thr s-au asezat in primele rinduri ale societalii noastre, se duce. Valaori, al cärui nume aminteste pe al poetului grec Valaoritis, de aceeasi origine,i pe atitia alti balauri" de rasa noastrk avea infatisarea fizic5 a sufletului sdu laborios, bun la orice i se incredinteazä si sigur in orthe indeplinire de datorie. Fiologul cu pregatire, care-si captitase,si nu prea devrerne, si o cateded la Universitate, autorul unei masive lucr5ri care va ridminea, era inainte de toate un administrator, unul de un devotament filed plareche feta de aceia pe cari se indatorise a-i servi i feta de misiunea care-i revenise. Legat de partidul s5u cu aceeasi statornicieicu acelayi fanatism, el a cdpatat de la acesta, in ultimul timp, o ridicare in rang pe care avea dreptul s-o astep1 e de mult. In ministerele noastre, unde incurca" toti improvizatii, pierderea untii om de stincoasd traditie trebuies'a"fie simtita adinc.

16 octombre 1936 (IV)

Iullti Valaori(1867-1936),profesor de limbileclas.cela 1.1Liversit .tea din Sucurc91.1,a publlcat rnanualeistadri de specialitate, tradu,eri din scriitorit latini1 grecl.

303 NEILLET

Franta a pierdut pe eel mai mare diritre lingvitii ei, pe omul cu scrmarAri gcniale care se poate zice Ca stia si piltrundca cu mintea toate limbile de samO ale lumii. Din aceastO irnensa cunostinta, Mei llet scotea principii pe care pina atunci nu le putuse fixa nimeni. Tot ce era ca operatic sufleteascO in formele cuvintelor ii atragea si iipasiona. Gindirea lui puternicg descoperea operatiile de o extremä finetd prin care gindul, Eta de greu de prins, devenea graii, peste alte fenomene ale mintii, graiul mergea mai departe. Avea o infatisare de preot oriental omul cu barba lunga rdsfiratd, cu ochii obositi subt ochelari, cu discreta infätisare atit de cucernic modesta. Dar, cind incepea s'a desluseasca teoriile sale, verva se ridica simpatied si con- vingatoare din acel mdrunt trup obosit de muncii. Paralizia-1 lovise,i cei citiva ani din urmi-i n-au fost decit un lung chin. Moartea a fost miloasd puind capat acestei umilitoare suferinti.

25 octombre 1936 (IV)

SIMBOLUL DE LA SATU MARE (VASILE LUCACIU)

S-a dezvelit la Satu -Mare, lingã locul unde a fost preot, monurnentul lui Vasile Lucaciu. 1 Antoine Meittet (106-1936), unul dintre eel mai de seama lingvti ai lumii, a valorificat in mod strAlucit metoda compa, tativ-IstorleACereetririle sale fundamentale privesc cu deosel ire limbile indo-europene.

304 E un simbol in legatura cu acela care a lost insusi un simbol, un mare si glorificat simbol. Se dadea lupta eroica pentru drepturile poporului roman de subt coroana sfintului Stefan, dar mai ales de subt apasarca unei trufase clase de magnati si a unei caste de functioned dresati savant pentru prigonire. Erau in rindurile ostasilor natiei noastre avocati elocventi inaintea tribunalelor, subtili cazuisti juridici, oratori par- lamented cad faceau onoare tribunei, crau profesori cari sthu sa predice de pe catedrajscriitori pentru cari limba romaneasca n-avea nici un secret. Dar pentru multimile pe cai e se sprilina o astfel de aparare n-a.jungea accst manunchi de intelectuali. Trebuia omul care sa intrupeze in fiinta sa vazuta, in tinutaiglasulsäu, in atitudine sl gest aceasta lupta. Si chemarea sociala siifie din acelea care ingaduie, care impun revelatia agresiva a pfofetului. Cu fata lui de romana frumuseta severa, cu trupul de atlet, cu glasul tunator, cu miscarea poruncitoare a bratului, cu haina de preot, ca o toga de tribun, Vasile Lucaciu intrunea aceste insus17'. Razboiul nationalisi avea, peste capeteniile adevarate, icoana consacrata, zeul dupa vedenia caruia aleaiga cetele credinciosilor. Si pe urind pe urma, nimic. Era un om ea oricarei, mare dovada de intelepciune, nu si-a dat osteneala sa peril a fi mai mult decit era. Astfel nu si-a stricat acel moment ieprezentativ in care a incremenit "n mintea unui popor intreg inainte de a se turna in bi onz monumentul de astazi, in care, din nou, intrupeaza, la un ceas de tagaduiri, rezistenta nebiruita a neamului nostru.

16 decembre 1936 (IV)

20 PIRANDELLO

Italia a pierdut pe unul din cei mai de seamg scriiiori ai ei, dar nu dintre aceia cari reprezint5 mai bine spiritul italian, in care &Mese insusirile sufletesti pe care niciodata nu le-au pierdut, nici in cele mai rele vremuri, urmasii vechii Rome. Cci Pirandello era inainte de toate un sicilian, iar neamul de acolo are in vinele sale elemente care yin din vechea indoial5 elenicA, din obisnuinta sofistic5 a jocului cu ideile, din aplecarea de a considera realit5tile drept iluzii mai mult decit iluziile drept realithitii, pe ling5 aceasta, tendirrta arab5 de a despica firul in patru si de a se pierde in lumea lucrurilor infinit de subtile. De aicitot extraordinarul dintr-un teatru care nu samgria cu celelalte, ca unul care prezint5 urm5rirea rnetodic5 a consecintilor unei bizare inchipuiri sau calc5 sidincolo de hotarele cornediei decente, pentru a urm5ri un caz interesant de psihologie. S-ar zice : un tovargs al lui Bernard Shaw. Dar irlan- dezul, celtul acesta, cu ascutitul zimbet de riiutate si de despret, acest profanator si al mortilor pentru a face sd scapere Racal-a albastra a satanismului s'au, apartine altei rase si mai ales nu are in el, in ce priveste forma, friul de disciplin5 rornan5 care n-a lipsit italianului. Pe acesta 11 reg5sim frate cu buna noastr5 m5surd romana' in alta lature, cea mai putin cunoscuta, dar rnai durabil5 din opera lui : povestirile. Acolo e un adevgrat farmec de simplicitate bun'a uneori duioas5, ori dacii e vorba de vinzarea dureroasil a livezii de miislini, ori dac5 o maimut5 isi zugrurnä in somn sthpinul, ori daca profesorul inchis in gindurile sale, de nu mai stie mincaIi dormi, ia p5larrile plouate de pe banci drept ascultatorii Inaintea carora peroreall

306

Cu acesta ne cunoastemi ne recunoastem numai in acesta.

/936/7 (IV)

UNUL DINTRE CEI VECHI AI NOSTRI : TIBERIU POPESCU

Cind am vorbit, in Senat, despre jertfirea tineretului de pe vremuri, prin care ni s-a intemeiat aceastg mare frumoas5 tard, a cdrii priveliste insi, cu primejdiile ce o incunjurA, ar ajunge pentru a impAca toate urile si a potoli toate ambitiile precoce, si am arAtat cu cità uitare de sine s-au cobotit aceia cu mine subt brazda insingeratape care au sfintit-o cu trupurile lor, mi-a trecut inainte icoana unuia dintre cei mai modestisi mai buni, dari dintre cei mai senini viteji :neuitatul prieten ce mi-a fost profesorul oltean Tiberiu Popescu. Aproape in acelasi moment, pe nestiutele, scoala pe care a condus-o la Tirgul-Jiului i-a onorat memoria, ridicindu-i acolo unde a muncit cu atita discretà strii- duinta bustul, si cei de -aproape ai lui au crezut poate càar fi din partee lor sa."nu-1 fiinteles pe dinsul stringind in jund acestei infAtisarii pe cei cari i-au stat mai aproape, kr mai ales pe citi dintre ei au fost legati si politic de dinsul. Tinar,frumos, inteligent, iubit de toti, profesorul gor- jan a mers la luptà cu o antica" simplicitate in indeplinirea intreagg a datoriei sale,si cum, atunci, "cadeau zilnic atIia, nici n-am stiut cind, undei eum i s-a pus capilt zilclor.

307

20* Dar, amintindu-1iaici pe acest nobil reprezintant al unei generatii care cu greu va putea fi vreodata ajunsa, necum intrecutii, nu trebuie sa uitio and dovada de spirit roman din aceeasi familia. I s-a propus tatalui, un batrin preot, ca partidul liberal din Gorj sa-1 treacd pe Tiberiu intr-un loc fra pericol. Iar el, parintele, a raspuns asa : El va merge la datoria lui,orice ar fisa se ihtimple cu dinsul". Tineri de azi, a caror grija apasa asa de greu asupra inimilor noastre, Romania mare s-a facut asa !

25 febrvar 1937 (IV)

AMINTIREA LUI PETRE LICIU

Foarte rapede dispare amintirea, afara de cartile de istorie a profesiunii lor, pentru aceia can, ca marl ar- Usti, au complectptiinaltat prin interpretarea lor pe toti poetii scenei. Nu e asa pentru Liciu. El n-a fost numai omul capabil sa deie viata sufletelor celor mai deosebite, prin scinteia anirnatoare care era in sufletul sau mnsui. Nici o profesiunei nici o chemare n-ar fi putut cuprinde intreg un om asa de adinc uman. La el, cultura inalta, puterea dramatica, statornicia de caracter, credinta fata de ideal, prietenia devotata, dorinta de a ajuta, nevoia de a iubi erau unite si cu cea mai incintatoare modestie pentru a crca unul din acele foarte rari tipuri morale care nu se pot uita. Plecat asa de tink dintre noi, stingher, afara de un tatil aa de biltrin, care 1-a plins pina la moarte, el se pastreaza induiosatei noastre memorii i cu tot farmecul exis-

303 tentelor prea nobilei prea curate ca sa le poata pastra prea multa vreme parnintul.

27 april 1937 (IV)

AMINTIREA LUI AL. VLAHUTA

Cit de actuala, de indrepthtoare, dari plina de mustrare e comemorarea de la Rimnicul Sarat a aceluia cafesi-ainscris, peste toate curentelei modele, pentru totdeauna numele in analele literaturii romanesti oneste siinsUfletite, Alexandru Vlahuta ! Ani intregi dupti ispravirea acestei vieti sfinte, vrednica de a fi pusii alaturi de aceea a celor mai nobili reprezentanti ai spiritului romanesc legat de tara si de neam, era o deprindere la un tineret crescut prea in fuga si mai adesea lasat in sama propriilor sale inspiratii sa ia in desert numele aceluia din care cel mult se consintitea a face un ucenic si un imitator al lui Erninescu. Nu s-a bagat de sama ca bagatelizarea acestui scriitor de o asa de aspra autocritica nu era decit inceputul injosirii intregului trecut de claritate logicai bund-cu- viintii. Asthzi, cind se cautil din nou sfatul cel bun in traditie, acest reprezintant alcelei mai curnpanite intelepciuni moldovenesti se ridica din nou, fie si fara o noua editie a unei asa de frumoase opere, cu adausul acelor inedite care, contra vointii lui, par a nu fi fost distruse. Dar ceea ce peste orice schimbari literareIi pune in iconostasul natiei e altceva :cultul fanatic, Lira exa- gelari i greseli de gust, Para vorbe goalei fraze moarte, pe care I-a inchinat el poporului sau.

309

Azi, cind nationalismele se afinnii in toate formele, forma nationalismului sAu e o piatr5 de fncercare si un model.

1 mai 1937 ( IV )

GENERALUL TEODOR TAUTU

Marele ostasale carui r5m5site s-au inmormintat la Ploiesti a infatisat in zilele sale de greai g1orioas5 luptd un tip de conducator cum din nenorocire n-am prea avut in mersul unui r5zboi de suprem5 incercare nationa15. Au fost destui intre sefii armatei noastre i o spun cu durere can n-au stiut sä execute si au fostsideaceiacan,neavind ordine de executat, n-au g5sit o directie in ei inii. Cu astfel de oameni se pierde o campanie i uneorii o armatä. Moldoveanul de veche ras5 care era colonelul Thutu s-a gasit, la un moment, f5r5 directii, care nu mai puteau yeah nici prin siguranta gindirii, nici prin post- bilitatile de leggtura. A r5mas stapin pe citeva mii de osta Icari atirnau de la viziunea si de la hotdrirea lui. i atunci el a vildit marile insusiri ale nearnului nostru, care, cind e curat, stie slucreze de capul lui". Asa a reusit el s5 rllmIie intre dusmani cari nu-1 puturil prinde saptiirn:ni intregi, pe dinsul, uitatul parlsitul.Loviturile lui se simteau, fiintalui era cu neputint5 de descoperit si de capturat. Increderea pe care o simtea intr-insul a trecut asupra i_elor cari pin5

310 la capgt si-au dus epica impotrivire, sfidind soarta de la care stiau bine Ca nu pot astepta nimic. totusi nu era un vorbitor, un om de gesturi, unul dintre aceia cari pentru multi personified o conducere militarg. Cei eari 1-au cunoscut nu 1-au putut face niciodatg sà vorbeascg despre poezia lui ostaseascg. N-a scris un rind despre dinsa. Astfel de oameni sunt rani oriunde. La noi mai mult decit aiurea.

19 iunie 1937 (IV)

LA SICRIUL UNUI GENIU ITALIAN : MARCONI

Marconi n-a mun't ;el a incetat de a trai. Sau mai curind el s-a mutat in toti aceia cari servesc genialele lui descoperiri si mai ales in aceia cari sunt meniti sg le ducg mai departe. A incetat de a trgi Marconi aceasta inseamnd nurnai atita cg Naturasi-argzbunat, prin exercitiul legilor ei de fier, pe acela care a cutezat a-i desoperi atitea din marile ei secrete. Si de acuma, ping se va mai ivi unul ca dinsul, sirul acestor descoperiri s-a oprit. Drumul care ducea la izvorul tainelor, ping la el nepgtrunse, s-a inchis. Era, cu toatg mama irlandeza, venlig dintr-un popor de sentiment si de mare imaginatie, care n-a dat nici un mare inventator, un italian in toata plenitudinea cuvintului. Adecg, atunci cind cineva este in adevgr italian, un roman. Cu multi s-au luptat romanii si au biruit, cu mune neamuri pe care le-au distrus ori le-au prefgcut. Dar, inainte de toate,i ei, cei vechi, ca i acest dictator al

311 legilor firii, cai acest imperator al misterelor, n-au putut suferi tirania brutala a Naturii. Ci de la inceput au in7 fruntat-o si au silit-o sà ingenunche. Marconi era astfel din neamul acelora cari spargeau muntii, cari deschideau drumurile in plastic, earl supuneau riurile si le stringeau in hotarele de piatra peste care n-aveau voie sa treaca. Dominator prin acel ingenium al carui nurne I-a dat limba lor rornanai oamenilor de geniu, si inginerilor. Fiindcai uniiialtii, fii ai puterilor lumii, stiu sa Ii arateca gasit in sfirsit stapinul.

28 iulie 1937 (IV)

CEI TREI MUCENICI HORIA, CLOSCA, CRIS/1N

Se ridica un monument care se va inaugura cu stralucire, adunindu-se oameni ean l. nu se pot vedea in ochi cari ar fi bucurosi sa arate ca aceia call se glorifica au fost inscrisi la 1784-85 in clubul lor, acelor trei mucenici -Omni ai secularelor suferintl romanesti in Ardea- lul obladuiti strivit de straini, pe cari-i cunoastem subt numele-porecle de Horia, Closcai Crisan. Monumente au in Romania si oameni cari n-au rabdat, n-au indrazniti n-au patimit cit acestia. Cit de frumos sa fie conceput i executat acesta,maibucuroase ar fi sufletele lor daca pe locul unde Ii s-au rupt oasele s-a strapuns inima s-ar ridica din recunostinta nationala un mare asezamint pentru urmasii lor, cari i azi, subt tricolorul Romanici, chemati din cind in cind sa-si fad, electorala datorie, trudesc .tot in casutele cu coperisul mai mare decit ziduli cu zece stapini strilini pe grumazi.

312

Et au fault o miscare simplai tacuta dare o libertate pe care n-o puteau defini revolutionar. S-au cerut oarneni de capul lor, traind dupà datina bor. Ca multi altii s-au luat dupri naluca milostivului impiArat".i ca toti aceia, milostivul imparat", cind a vazut ca se in- groasa gluma, care singura ti trebuia lui, i-a dat pe mina calaului. Intelectualii de atunci au inteles cit au inteles la 1821 intelectualii din Romania liberri din ridicarea de steag a lui Tudor. Intelectualii acestia inteleg pe urma, cam la un veac de distantd, cind se deschid gurile pentru discursuri si se intind mesele pentru banchete.

31 octornbre 1937 (IV)

JAROSLAV BIDLO

S-a stins la Praga, dupa o lunga boalä, unul dintre cei mai alesi reprezentanti ai studiilor istorice la cehi, profesorul Jaroslav Bid lo,i cu el dispare un competent pretuitori iubitor al poporului ron-ianesc in tam aliata. Eminent slavist, care plecase de la studii filologice, el ajunsese in dorneniul istoric la vederi largi si la ipoteze personale, care imbratisau multe din marile probleme ale vietii popoatelor si ale legaturilor dintre ele. Bizantul ii interesa tot asa de mult casi subiectele din lumea slava, inteleasa in sensul cel mai deplin. Care aceasta se intorcea fireste o cugetare vioaie care pina in acesti ani de batrineta nu se obosea sà rascoleasca materialele cele mai variate pentru a scoate din ele noi elemente de intelegere. Si in consideratiile de istorie generala, catre aceasta farnilie a rasei sale se duceau, uncoil nu fara anume exagerrai, incLeierile sale.

313 Se cuvine ca si aid la noi plecarea dintre cei vii a ocestui creator de inakte sinteze sá fie intovdrasitá cu un sentiment de adinc regret si de sincera gratitudine.1

9 decembre 1937 (Iv)

MOARTEA UNUI PAWN : LUDENDORFF

Ludendorff n-a adormit intru Dornnul", de care s-a despktit violent, ca de un intrus semitic in templul zeilor lui steamosesti,ci,oasele avind sa-i fie astrucate 2la Tannenberg, cu eroii, el s-a dus cu sufletul sau setos de luptii, de biruint5 si de sthpinire in Walhalla lui Odin si a zeilor acelora nernilostivi. Riizboiulcel mare pentru sfapinirea lumii de catre rasa singurd avind drept la aceasta a fost provocat intretinut de spiritul lui. El 1-a gindit ca teoretician, 1-a pregAtit ca organizator, 1-a condus ca strategi tehnician. El, cu siguranta oamenilor unel singure ideii unei convingeri absolute, 1-a insufletit. Povestirea lui stingace n-ajunge ca s arfite ce a fost el in imensul avint german pentru posesiunea parnintu- lui intreg. Cind s-a vgzut invins, el nu §i-i3 vazut greselile pe care, asa cum gindea el, nu putea sä le aiba, ci a cautat Jaroslar Bidlo (1868-1937) a lost succesorul lui C. Jirecek la catedra de istoria Europei orientale lalIniversitateadin Praga. A pubhcat : Istoria Rusiel In secolul al XIX-Iea, Istoria slavilor. A astruca a ingropa.

314 vinovätia aiurea si a descoperit ca friptas al nenorocirii pe rästignitul de la Golgota. Asupra lui, sprijinit pe mitologia aricA a strämosilor, a pornit el un fazboi pe care incetul pe incetuli 1-a insusll mai fericitul rival, ajuns,el,sef al poporului german. Si azi päginul, care si-a falzbunat, merge sa duca solia ultirneij marii sale biruinti contra divinitätii semitice zeilor Nordului cu minile rosii de singe si cu ochii de infiorAtoare gheata.

22 decembre 1937 (IV)

FERDINAND BRUNOT

Stiinta francez5. pierde pe unul dintre cei mai mari reprezentanti ai ei. Ferdinand Brunot nu era numai un filolog in obisnuitul inteles al cuvintului. Pentru dinsul filologie" insemna descoperireai scoaterea la iveala a intelesului organic al graiului. Ca de o fiinta vie se apropia el de felul de rostire al poporului saxi izbutea, descoperindu-i tainele, nu numai sa" ajute pe cercetatort dar sã stabileascd o Iegiiturà intre ceea ce stia asa de puternic sfi inf5ti- sezei interesul cel mai viu al cetitorului. Se poate spune c5 in masivele volume ale Istoriei limbUranceze, -care ar fi putut sa fie numai un repertoriu, el a pus insdsi dezvoltarea istoricA a unei mari natiunb 0 rnunc5 uriasui, la care a fost ajutat foarte putin de altii, afarii de cea mai devotata dintre sotiii, pentru aminunte, cliadva, si de o romanca asezata in Franta, fiica doctorului Zamfirescu din Iasi, a sttins un mate-

315 rial a carui bogatie uimestei pe care numai o inteligenta superioara putea sa-1 imbratisezei sa-1 domine. astfel s-a ridicat mareata constructie care nu se vede de eine si de ce ar putea fi inlocuita. Era0un vorbitor de o rara ciilduri coloare, de o spiritualitate admc irnpresionanta, Sara' nirnic din acea pregatire, mergind pinii la debitarea discursurilor inva- tate pe de rost, pc care o au altii. Cind, cu rnultä greutate, 1-am hotarit sa vie la Bucuresti, cuvintarile lui despre literature franceza au fost, prin noutatea lor abso- luta, o irnpresionanta surprindere. Era in el ceva din soliditatea claselor adinci ale Fran- ciei. Cine a cunoscut pe mesterul sculptor ce era el, facind, cu aceeasi energie si miga1, admirabilele usi ale easel sale, putea sa inteleaf,a si mai bine pe marele om de stiintä.1

6 februar 1938 (IV)

MATEI NICOLAU

Printr-o grozava nedreptate, care se sävirseste atit de adeseori impotriva oamenilor celor mai vrednici de a trai pentiu a fi folositori societatii, atunci cind atita netreb- niciei rautate face mai departe umbra pamintului, pleaca dintre noi in plina tineretai fard a fi avut prilejulsa-si aeite deplin marea culturai deosebita patrundere, unul dintre oamenii rari cari se nasc aid mai mult pentru a li se pastra parerea de rau decit a ni aduce tot folosul ce statea ascuns in el.

I FerdinandBrunot(1860-1933)astudiatevolut,ialimbil dupil criteriul 9tiintific al legrdurii acesteia cu istorla socletatil.

316 Prin marli lui profesori din Paris, ca si prin pretio- sul scris pe care 1-a tiparit, stiam ce comoara de cunostinti se ascundea cad se ascundea in adevar la omul de o nemaiintilnita modestiei discretie care era Matei Nico- lau. Era cautat de dinsiii ca latinist, pentru marile lucriiri de lexicografieii s-a oferit sa tie prelegeri la Scoala de inane studii de acolo. Ceea ce-1 oprea de a-si primi o situatie in invatamint, care desigur ca 1-ar fi incintat, era jalnica lui stare tru- peasca, produsa de o lipsa dureroasa. Prin mijlocul iernii, intr-o haina subtire, el se istovea muncind, in peima de a sti si de a invata rnai mult, fiind necontenit in pragul rnortii. Lipsit aproape cu totul de auz, panda figura stinsä in ochii careia liciirea flacara vie a marii inteli- genie, el s.e strecura printre oameni cu un zimbet dureros, care piirea a cere iertare ca se gaseste intre aceia carora Ii s-a dat minunatul dar al sanatatii. L-am vazut la Paris agonizind pe un pat de spital. Nu mai putea fi la'sat acolo. L-am dus acasa, capatindu-i un foarte modest loc de bibliotecar al Primariei, alaturi de neuitatul meu prieten Gamber, menit si el sä isprAveasca, dupa multa suferinta naorala, intre ai sal de origine. Acolo s-a facut uitat, uitat cu totul. Rareori apilrea la prieteni siguri fantoma zimbitoare. Si acuma, cu tot ce stia el, cu intreaga-i comoara ne- desfilcutri, el s-a dus, poate cu un suspin de usurare.

11 mart 1938 (IV)

IMate/ Nicolau (1904-1938)a publicat studii despre limba latinai dieptuljoman.

UN SUFLET DE LUPTA : OCTAVIAN GOGA

Cu mult inainte de vreme, Octavian Goga paraseste o %data pe care a trait-o en o putere extraordinara, mergind cu un fanatic avint ping la distrugerea unui trup care ca prin minune a putut sg reziste0pina acum acestui necrutator zbucium. S-a ars pe sine prin flacara ne- stinsa ce ardea in el. Nu s-ar fi banuit astfel de porniri la studentul micut, blond si cu flacäri albastre in ochii cari au fost invätati pe urma, intr-o figura string pentru a impune, sa ros- teasca pravotareai porunca. Intille versuri, in care sunt sifulgere, dar ele veneau de la modelul strain care i-a stat, un timp, inainte, erau intr-o notg de duios lirism : col care cerea Oltului sg se mute si el in altà tag' aducea desigur o altä not& decit a urmasilor lui Eminescu, dar nu scinteiau acolo sabii ascutite, gata sà taie. Cum s-a fäcut prefacerea lguntrica n-a stiut-o poate el insusi :de la sine ? din afara ? Deodata, si in zilele Inca nehotfirite, desi nu in ce priveste idealul insusi, din neutralitate, a aparut omul in zale, lovind necontenit, cu o neobosità nevole de rfizboi, pe plaselele fierului. Simtea in el puterea ce trebuie pentru a revolutiona imediat si corn- plet o societate care-i parea sovaitoarei linceda. Litera- tura o raspingea acama, poezia trecutului, a unui in adevar mare poet, ii era o povarasi-iparea o sCidere : politica-1 dominai prin politica voia sli domine, inexorabil. S-a distrus urmarind naluca. Semnul eiImbietor, apoi imperios, ii fäcuse altul. 3n sfirsit a ajuns unde voia. atunci s-a vazut cà subt platosa de zale era, cum putea sa se prevada, tot poetul. Dar descoperirea 1-a doborit. Iar noi, cari n-am dorit pe cel dintii, nu ne putem mingiia ciii pe cel de-al doilea 1-am pierdut. 10 mai 1938 (w)

318

DOI INAINTASI : DELAVRANCEAI GOGA

Aceia earl dau literaturii romfinesti sensul ei adevarat,icare singurisigur va birui, ii indreaptà astazi privirile umezite de lacrimi spre doua morminte : unul de mult parasit in Iasul tragicei pribegii, iar celalt care acuma se deschide, cu mult inainte de vreme. Se adund atitea amintiri cu privire la Delavrancea. A fost de la cele dintii manifestdri literare, afara de ale adolescentului, aproape copil, un innoitor. Unul fard teorie, filth program st fara vointa. Firea sa, care nu era ca a altora, i-a cerut imperios sa se manifeste cum era. Asa-i porunceau inaintasii cari erau in el :grinarii tarani strábatatori de Vji munti, r5scolitori de zari, adundtori de privelistiitezaurizatori de impresii. Ei toti, slatosi cum li era rostul si buni de toate povestile culese in cale, si-au dat drumul deodata printr-insul. Alta viziune,altagindire, peste obisnuita 1ogic.,alt grai, un alt fel de româneste, de munteneste, decit cum stiam noi pind atunci, dupd forma milestru artificial5 a boierului savant Odobescusia zetaruluioräsean Ispirescu. Neschimbat, in nuvelä, in teatru, el a fost_ asa :n-a luat de la nimeni i,chiar sfi vrut, n-a putut lasa nimanui nici acest dar, cu totul deosebit, al scrisuluii nici dogoritoarea ndvalà a unei elocvente capabiles arda conventionalismulf uturor tribunelor sicatedrelor. Un om de vedenii, rum insusi era,in padurea pdrului cret de supt cat:e privirile ieseau im- pungdtoare ca doua fosforice flac5 ri, o rninunatãi im- presionanta vedenie. Nu asa acela a carui pierdere pentru literatur5 o pling astazi cel cari-i luta ca a päräsit poezia pentru scopuri zadarnice pe care iluzia lui ucigatoare le-a socotit imensei irnperioase. Goga, care rasdrise ca un nou lampadofor poetic al milenarei lupte artlelene si care

319 tie aceea a fost imbratisat ea un tinar fat-frurnos, pour- Valor al glasului smuls din durerile robiei, de intelegatoarea lume de boierie a anilor 1900, aducea cu dinsul, din stramoseasca mostenire si la el, tot ce trebuia pen.: tru Ca, de la uimitoarea vadire de la inceput a noului profet din mila Durnnezeului tuturor rabdarilor, sa mearga freptat, pe caile de intelepciune ale anilor, spre si mai depline roade ale neobisnuitei sale inzestrari. Dar lui, de la o vreme, in urmarirea fugarelor satisfactii ale politicii,indeletnicirea aceea careia-i inchinase primii anii pe care n-o putea tagadui, cu atit mai putin distruge, i s-a parut o efemera jucarie, aproape corn- promitatoare, asa. incit nici nu-i placea ca ea sd-i fie amintità. Corului celor alesi i-a preferat tunetele acla- matiilor in care credinciosii adevarati nu se mai pot osebi de strigatul spre triurnf si pradd al vulgului. Si totusi, pe cel care parasise literature ea 1-a urmä- nit,dintr-o iubire care nu putea sa moara. I-a spus la ureche cele mai frumoase thine ale ei,i vraja pe care o exercita el nu venea de la idei, imprumutate, de aici sau de peste granita, ci de la acele mistere ale ei. Si ceea ce era in adevar viu in el era aceasta obsesie a cuvintului nobil, a cornparatiei plastice, a perioadei largii bogate. Imbatrinit politiceste in neizbinda ce i se putea pro- fetiza, el isoraveste tinar in sullet prin toate mijloacele acestei minuni care, peste orice, ramine poezia.

12 mai 1938 (IV)

UN LACOM DE A STI : D-RUL GHEORGHE MARINESCU

In putine cazuri se poate vedea asa de lamurit ce zadarnica e osebirea, copildroasa, intre batrinii tineri, ca in acela al marelui Invatat, al scormonitorului din fiecare zi care a fost doctorul Gheorghe Marinescu, intrat asa de linistit in taina cea mare. Din cele dintli tinerete el a fost stapinit, imperios, de nevoia de a sti. Oprindu-se asupra sistemului nervos, ca sa ajunga cu ceva o, de fapt, asa de putin 1 la cunoasterea originilor misterioase ale gindirii, care aceea suntem noi, restul nefiind decit o serie de aparate mes- tesugite care o creeaza pe dinsa, el, s-a aruncat cu pasiune asupra marii probleme pe care a urmarit-o necurmat, gasind in aceasta opera neintrerupta marea placere a 1, ietii. Siaveai necesitatea impartasirii la cit de multi a fiecarui amanunt pe care straduinta lui exemplara Ii smulsese necunoscutului. De aici conferinte, comunicatii, calatorii, toata aceastä neohosita exteriorizare care, In loc sa-1 adinceasca in batrineta fizica, punea piedeca procesuIui insusi al imbatrinirii. Ca nu era indeajuns ajutat de administratia publica, aceasta-I durea pe omul care si-a tot cerut, aproape cu lacrimi, marele spital modern, dar nu-I descuraja. Tre- zind in jurul sau noi energii tineresti, el urma, astfel, cu o legiune vesnic improspätatä, asaltul cel mare irn- potriva misterului, de fapt, indescifrabil. E astfel in viata lui o stralucita intrupare. a ceea ce toti vrem sa cunoastem si nu vorn sti niciodata.

18 mai 1938 (IV)

321 21 Oameni earl au 'oat, vol. II UN NEADAPTABIL : OVID DENSUSIANU

Ovid Densusianu, care a plecat ea pe furls din viata pe care n-a vrut s-o primeasca asa cum era si n-a putut s-o domine asa cum el ar fi vrut, a fost, in societatea romaneascä preocupatà de atitea probleme si fra'- mintata de atitea patimi, un neadaptabil. Aducea aplecarea catre aceasta de la parintiisal insii,oameni de mare discretie, plini de inteligentà31 chiar de talent, dar, inainte de toate, feriti de lume. Ce splendid exemplar de romanitate ardeleand siin corp, in figurk era tatal su, dacul cu pa'ruli barba collie, care a fost neinduplecatuli cu toga lumea 1nd4mAnitu1, nu din urg, ci dintr-o necesitate sufle- teased special& Aron Densusianu ! Ce cälaret singuratec, imbatat de vintul cuhnilor propriei inchipuiri, i-a fost unchiul, Nicolae Densusianu, care g5sise in Bucegi leaganul zeilor elenici ! De o precocitate extraordinarä, erudit inainte de dou5- zeci de ani, de o sfaruinta farà pa'reche la lucrul metodic, ffind nepotul acelora, pgstra aerul de familie. 0 mare vointa' de a se afirma, de a crea si a schimba, fárnimic din mijloacele, pe lingd inteligenta pe care o avea din belsug, necesare pentru a se atinge scopul. Menirea acestui nobili tenace ambitios a fost sä fie necontenit invins,j pentru aceasta i-a tinut nacaz vietii, indepAttindu-se de dinsa, ca si cum subt nici un raport ea n-ar fi fost vrednic5 de eL Filolog, s-a vrut poet ; om de cabinet, a visat de un amestec in viata politicg ; i necontenit, cu picatura de singe a infringer% se intorcea la el insusi. 0 opera' senin'a lingg un om torturat prin sentinte mai vechi decit insgsi fiinta sa !

17 iunie 1938 (IV)

322

0 UMBRA A TRECUT (IULIA HASDEU)

S-a amintit daunazi aceea care a fost fiica, inzes- trata cu cele mai inalte daruri, dar asupra careia plutea amenintarea soartei neinduratoare, a lui B. P. Hasdeu. Smulsa de acasä, ea a mers, in grija unei mame care nu si-a dat sama de eft poate rabda un trup subred, cu toate infatisarile sanritatii cad slabiciunea fizica a parinteIui ei zacea intr-insa i lasata sa se arunce cu o necrutatoare pasiune asupratuturor izvoarelor stiintii, ea a cazut fulgerata de cea mai nobila, dar sicea mai imprudenta ambitie. A lasat, la cei vreo douazeci cle ani ai el, se pare ca Inca neimpliniti, un intreg saltar tainuit de ginduri si de simtiri. Gindurile, inaltelpline de o geniala originalitate, sirntirile, ca ale unei fete frumoabe si bine ce era. Iar, pe lingii aceasta, scrisori. Din aceste scrisori, lasate abia sa se intrevada intr-un ziar basarabean putin cetit,mostenitorul lul Hasdeu, d. Iuliu Dragomirescu, a tiparit atita cit sa-/ rugarn a nu mai tinea Ia 0 parte de public restul. E acolo un pretios material, nu nurnal pentru dinsa, dar pentru vremea ei, intr-o forma care, in ce priveste judecata oamenilor, e uimitor de matura. Literatura ei, poeziei proza tot in limba franceza, odrasla marclui invatat roman filed lasata In Imola mediului care a instrainat-o e frail indoiala de o adevarata valoare. Inteleg de o valoare literara, dar inainte de toate de una educatoare. In vremea noastra, strabrituta peste aburii ina- busitori ai unui materialism degradant, zbuciumat de isteria petrecerilor frtra masura de curente de rege- nerare, vrednice de toata simpatia, dar Inca intr-o faza de imitatie naiva a lucrurilor de aiurea, ceea ce trebuie

323 21.!` fetelor ce cresc si de la care atirnä ce va fi neamul mine, e o icoanti. Una mai curatil decit a Iu Rol Hasdeu nu se poate. Ce e mai de pret in aceste incercgri franceze trebuie deci tradusi infEtisat acelora care dacil i-arpdmilna, in suflet, ei !

21 octombre 1938 (IV)

UN UITAT NERVA HODO$

Dupil multi, multi ani se'face,bisericeste, nurnai bisericeste, pomenirea aceluia care a fost Nerva Hodos. $i totusi, fuirdinsul n-am avea nccontenit lalode- mindacel admirabil mijloc de informatie care e Biblio- grafia româneaseci veche, stiintificai totodath artistica prezintare a acestei cärti de odinioaril care e una din mindriile noastre. loan Dianu, care o iscaleste in prirnul rind, s-a sprijinit exclusiv pe munca subordonatuluisi colaboratorului s'au. La multe alte lucruri asupr6-i a ciizut sarcina, cu stiinta sau fIriitiinta publicului, care se folosea de bun'avointa lui. Grele sarcini de familie 1-au legat, im- piedecindu-1 de la lucrari personale, de tipärirea cores- pondentei diplomatice franceze, in care si-a inchis o parte din Viata, din acea chinuit5 viatil care 1-a dus atit de curind la pra'pastie. Dar cu disparilla lui s-a pierdut omul. Omul care era acuma peste treizcci de ani unul din fruntasii tineretului. Acela care, cu singele mostenit de la tatil, de la bunicul dup'd mama, popa Balint de la 1848, era un

324 hotiirit caracter si care, cu ingrijita sa crestere, impreura cu familia Davila, era un perfect cavaler. In ultimele licgriri ale unei frumoase minti el saluta idealul de unitate romaneasc5 pentru a cdrui irinptuire porneau ostasii. ...Alostdintreaceicredinciosicarin-auvazut invierea.

I novembre 1938 (IV)

JAMMES, VIRGILIUL FRANCEZ

S-a stins in coltul ski de provincie un mare poet francez care a avut curajul sa. ramiie provincial si de aceea a fost un mare poet. Acest bearnez de supt muntele care se ridic5in spatele cetätit de nastere a lui Henric al IV-lea, si el, pinä la sfirsitul zilelor sale, un simplui vesel bearnez, s-a simtit acasii la dinsul nurnai in aceste vtii, al c5ror verde adinc nu sam5n5 cu acela al nici unei alte pod- gorii". Ce putea s'à insemne pentru dinsul, chiar dac5 acolo se creeaza notorietatile si se glorific5 celebritatea, Parisul miiret ihaotic, plin de zgomot si de zarv5, in care pentru ca sà intunece albastrul cerului se 1upt5 ceata cu fumul si, minat5 din urrn5 de grijile-i grele, ilinta orneneasc5 are asa de putin5 vreme sti zimbeasca I Adevärat nou Moise dupd talm5cirea lui Michelangelo, easfirindu-si barba de fluviu supt beretul basc, acest om de la tar5" a inteles ye vechiul latin care a cintat vine.$1 cimpul si a dat invataturi intcmeiate acelora cari cagidinsul vor avea mosioara $i un suflet capabil s-o ineleagi s-o iubeasc5.

. 325

intr-o limb5 de o perfectii limpeziciune, Med sfortare si fArd pretentie, hisind sd curga domol un vers cu sunetul ea al unui susur de piriu, el cintd, ca in Ecloge, uneori, alteori Ca in Georgice de ogor, lucruri care sint ale tuturora 0 de aceea intrec cu mult ceea ce, prin cugetare rafinatdi mindrd sirntire, a ajuns sà fie numai a citorva.i dintr-un trecut care n-avea nimic solemn au iesit figuri care par coborite dintr-un diafan peisagiu al lui Puvis de Chavannes j. Nu e de mirare c5 acela care a avut thria si ing5duie uneia din fiicele sale drumul m5n5stirii unde sa"i se inchidà tinereta a crezut intr-un cer locuit de puterile sfintei U s-a inchinat cum faceau ai lui din mosi- strämosi, asa incit, pentru dinsul, sufletul imp5cat, astfel se infatisa sfirsitul care ne asteaptd :

Si,cind voi merge, Doamne, spre tine,-atita cer : Stir fie sdrbdtoare pe cimp cagipe cer. Aceasta,i acolo, e singur dorui meu. Doresc atit : ca drumul sti fie cum il vreu : Spre raiul unde stele se vildi ziva mare.'

18 noiemvrie 1938 (IV)

UN CREATOR DE TARA : ATATI.YRK

Puterea in vesnic5 izbire cu orice greutati, energia neistovitd care nu credea cd ar putea-o opri in loc

1 Pierre Puvis de Chavannes (1824-1898) pictor francez, de un colorism delicat. ! Francis Jammes (1868-1938)poet simbolist,aeintat cu sensibilitatei grgie natura ocihnitoarei universul mArunt.

326 orice irnpotrivire omeneasca, firea uriasa carela-1 pMcca trinta cu orice protivnic si rival, a platit legit neindu- rate a vietii omenesti birul de care nimeni nu scapa. Imparatul neincoronatalturcimiisi-adatsfirsitui, intr-o ultima sfortare de a inlatura moartea care de mutt ii aplecase fata spre dinsul. Ostas de chemare si de meserie, ramas asa in ciuda amestecului in politica si cetirilor inghitite cu aceeasi lacomie ca in orice voia insusi, el n-a vazut decit tinta, peste mice ar fi trebuit sa calce,i o singura cale, dreapt i, daca trebuic, cruda, sine dinsa. Mila era strainil de dinsul, ori deed era vorba de oamenl, ori decii insesi puterile divine trebuiau tagaduitei izgo- nite din suflete. A anulat o religie care domina de aproape o mie de ani pe al sai, a facut praf mice autoritate istorica i,reprezintant fanatic al neamului sau, atita vreme sprijin al unor idealuri straine:arabo, persane, romano-bizantine, nu s-a gindit la trecut decit pentru a ridica, adinc convins, cita stiinta putuse avea, pina la indepartatii hititi 1. Europei i-a luat formele de civilizatie pentru un popor carecugreuist va insusispiritulei,cutotul deosebit, dm: nu s-a prezintat ca ucenicul bucuros ed invata bine lectia, ci ca mai batrin creator al princi- piilor acestei civilizatii, pe care cu o grandioasa naivitate anexainnurnelestrabunilor,realisau inchipuiti. Astazi, in afara de insasi energia unei rase tart o mare problema se pune :creatura va putea ea supra- vietui creatorulwi ? 2 21 novembre 1938 (IV) vopuiane de limba indo-europeana, care s-a stabilit in IL. a Mica in mileniul al doilca, l.e.n. &madMustaf aAtatarle (1881.1938) reformatoral Turclei, a lost preaedintele acesteia Intre 1923i 1933.

327 MEI PRIETENI AI NO$TRI (HERTVIK JARNIK, PAUL COLLINET, GLIXELI)

Aproape in acelasi limp trei dintre cei mai buni prieteni ai unei natii,in general putin cunoscutesi adeseori grosolan batjocurite, ne parasesc Virg ca in aceleasi locuri sii fi rasiirit, din lumea mai noua, oameni capabilisg-iurmeze pe aceasta linie. Mai sint la noi de aceia care-si mai arnintesc, din cele citeva aparitii la noi, pentru conferinte sau fesbi- vitati, de biltrinul Urban Jarnik. Masivihirsut, cu niste ochi de o nesfirsita blindeta in acea busnata 1 fatii rotunda, filologul ceh care, dintr-o calatorie in Ardeal, unde intilnise pe Andrei Birseanu, legindu-se intre ei o colaborare pentru stringerea j publicarea poeziei populare, prinsese o trainica iubirc de noi, n-a incetat pina la sfirsitul vietii sale sa ni-o dovedeasca prin tot invatamintul sail. Ca o traditie scumpa, el a lasat aceasta grija de tot ce e romfinesc fiului sau Hertvik. Profesor la Brno, acesta, care a introdus limba noastra totdeauna in cursurile sale de filologie romanica p.pentru a stringe legaturile intre cele doua neamuri, a intemeiat si o societate de filoromani. care-i va supra- vietui. Nu I-am mai vazut de la razhoi incoace cas5-i aratam ca n-am fost nesirntitori Ia atita gind bun ce-1 simteam necontenit indreptat sprenoi. Extrema lui shall,eare-1 facea asa de simpatie pe fiul care n-avea energia ofensiva a tatalui,1-a impiedecat singura de a face acest drum.

Venit in Romania cu prilejul unui congres de bizan- tinologie,juristul Paul Collinet,cercetator deopotriva al dreptului roman si al sintezel juridice bizantine, is-

nusnat buclat.

328 toriculco1it de drept de la Beryl, s-a simtit de atunci legat de noi. Studentii nostri gaseau la el slat1 sprijin si nu era un profesor oaspete roman la Paris pc care sii nu-1 griseascai s5 nu-1 aducd in casa lui primitoare, impodobita cu atitea amintiri de artg. In ultimul timp, grele suferinti fizice indoisera statura dreaptii a acestui voinic gal cu barba rosie de druid, fara ca, intilnindu-1 la congresele de care nu se putea desparti, sit se fi putut b5nui un asa de apropiati subit sfirsit. Mai mult s-a stins in Po Ionia, unde, dupii un lung exil, neexplicabil, pe care I-a suportat cu greu,i s-a ing5duit sa' se intoarc5., profesorul Glixeli. De pe cind nu era inca decanul Universitatil din Vilno, el se aril- tase bun prieten al nostru, venind si la lenii de Munte, pe o var5 intreagil, pentru a tinea in limba francezra acele clare lectii de literatura polonil care au 0 fost publicate in limba noastra. De aceca, cind a lost sa aleaga un ad5post, a venit drept la noi. Cu a foarte modesta insiircinare la Universitatea din Bucuresti. el s-a consacrat asa de mult studiilor romanesti, incit a pregatit un studiu adincit asupra Invtifdturilor lui Ncagoe Basarab, promitindi o editie a lor, mai lungil truda, care desigur 111.1 va niminea pierdutrt,

29 decemvne 1938 (IV)

CORRADINI

ro estea lui Corradini, pricten al generatiei moldo- enesti de la1840, apoi dispa'rut, care a tiparit Les chants du Danube, intr-o frumoas5 editie, a ramasIa

329 pina azi neisprilvita. Poeziile lui le ceteam, copil, in casa parinteasca, dovada ca s-au raspindit mult. Acum aflu la anticvari Inca un exemplar, incomplet. Versurile sunt frumoase. Ar face onoare oricaruia din poetii romantici francezi ai timpulul. Tinarul autor e desigur francez, daca nu de nastere, cad Moldova-1 e patria (A la Moldavie), dar de educatie. Insa bucati ca acelea pe care le inchina Romei :

Flegarde ton forum, deserts silencieux : It semble regretter le date de ses dieux. Car U veut saltier des legions guerrieres : Ii veut voir des exploits et non pas des prieres... urmat de raspunsul Romei, arata legaturi sufletesti puternice cu Italia strabunilor, cu aceasta eterna §1 sacra Roma insi. Aceasta, desi Roma.. nou5, a preotilor, do- vale§te elocvent ca si forma crestina, minglietoare a suferintelor omenesti, i1 are rostul. Corradinl e un poet al iubirii. Iubirea pe care o data nu e de sub alte ceruri. Cind Il cheamd lubita Zulnie", nume oriental, care nu e rar in societatea boiereasca de atunci a IVIoldovei singure, aceasta arat5 uncle i s-au trezit cele mai dulcisimtiri. Obisnuita filozofie de tristeta lamartiniana ii domina insa si ea repeta cu monotonie condamnarea und vieti realecare nu poate multumi un melancolicsuflet de René. El n-are de ce se prinde. Cind intituleaza o bucata La patrie, e vorba de rdzboaie si de revolutii de aiurea, de undeva din Apus, si el apare ca un exilat". E vorba probabil de un 1848 francez. Aiurea (p.7151 urm.), el

PrIveste-ti forul, pustiuri tfieute : Pare ed regretd eultul zeilorsal. Cdel vrea sti salute legiuni de räzboinlcl : Vrea s vadd fapte de armenu rugdeluni.. (fr )

330 apare ca o tinned victirrth", lipsit de mama (Si favais une nière 1), departe de un frate iubit, departe de pragul patein", ducind o amintire de mormint". Doar dacg soarta i-a fneut favoarea de a-1 arunca pe tgrmuri mai frumoase", dar nu aflä aici decit o singurg prieteng, acea Zulnie pe care i-o riipeste moartea. 0 Stella insg,in mijlocul petrecerilor pe care ledescrie,1-a cucerit si-1 tine. Ea-i aminteste, insn, nu de Moldova, ci de aceea0 Italie, in care, la Venetia, cu pgrul de aur, mindra", la Genova, la cocheta" Neapole, la Flo- renta, la Pisa cea invntath, la Roma, cgreia-i cinth arcu- rile, au fost impreung. Moldova-0 are partea in opera de glorificare. Intors la dinsa deci dupg 1848 Ii cintg munti, dealuri, riuri, sesuri, priduri, turme, albele cetgti cu cupole strd- lucitoare",tristele manastiri cu cruelscinteietoare", dulcea suflare". Nu lipseste amintirea marilor voievozi" biruitori peste turd 0 Mari, cu moldovenii lor, in vinele cgrora curgea singele vechilor dad", 0 tot trecutul ei de incercgrii suferinte de pe urma navglito- rilor, dupd disparitia lui Stefan cel Mare, ii trece poetului inainte. Nimeni, nici o putere suzerang n-a ocrotit sora cresting". Dar iatg cg vine noua vreme, cintatfi de noii poeti. Cum prin rgzboiul din Orient, al Crime% un mare popor" Franta napoleoniang anuntä un viitor, puii de vulturi luminosi 10 vor lua zborul". Dar indata e bucata prin care Corradini-si ia rgmas bun de la aceia cari-i sunt compatrioti", cad el pleacg in Franta, pgrnsind -tot ce era trecutul, rudele cad parents" nu pot fi, dupa cele ce insusi a spus inainte, tathl 0 mama sora prea iubità", mormintul mamei care in Un nom 2, aratil cg se chema Ecaterina bratul mingiietor". Iubirea pentru cealaltg tarn 11 cheamä acolo de unde-i vine gloria napoleoniang, trezitg de adu-

Daca 8$ fi avut o mama (fr). Un nume (fr).

331 cerea rilmtisitelor impgratului. Iubita e insa aid alta, un sau o M. J. C. D. B." pundul dupg A e o gresealg, desigur formuld in care D. B." ar putea fi un de B (alche ?)". Enigma ramine insg. Fiul de moldoveancg si de ita- Ran unde-si va fi isprdvit zilele ? Probabil de boald in acel Paris, unde insusi prietenul Vasile Alecsandri, care-i inchinii o duioas5 amintire, nu 1-a putut regasi niciodata.1

12 iamtarie 1939 (IV)

INAINTEA UNUI MORMINT (GHEORGHE TITEICA)

In marginea cirnitirului plin de amintiri, lingil ripa care-si asteaptd alto rarngsite omenesti, a fu,1, coborit acum doug sdptgmini un om care nu va putea fi inlocuit. Despre ce a fost profesorul Ghcorghe Tileica pot vorbi specialistii in studiile maternatice,i cLa mai strii- lucitii dovadd a valorii sale a lost, actua cilix a an', invitarea la Sorbona, pentru a da acololectiiintr-o ramurd de stiintg pentru care nu se afla niciri unul mai competent. De sentimentele cc se aveau pentru dinsul in stigingtate mgrturiseau legiiturile de strinA prietenie ce pgstrau cu dinsul, vechiul elev toman al Scorn normale din Paris, cu usileinchisestrainilor, fostii lui colegi. Iar ngvala de flori revdr, ate a..t.pra

1 Mama ItiMichele Corradini, poetulparta 7.larevolutia de la 1843 din Moldova, ora nascuti Nacu. Pentru aflarca ma- nuscriselor poetului, Alccoandri a Inglat in 1378 c :c_tarl, zadarnice, la Florenta.

332 sicriului su arrita cit de iuhit era el in cercurile unde i se cheltuise atitia ani Dar casa lui de om public era Academia Roma& Acolo, secretariatul fusese multIl vreme al strictei gospodlirit create de hursuzenia lui Dimitrie Sturdza, ern grozav la socotelile mgrunte in toate domeniile. De- getul magic" cuprindea in el o intreagii corectitudine sio disciplinrt cu fiori. Plirvan, plin de mari planuri romantice, s-a asezat in acel rost cu ginduri de tran- sformiiri revolutionare, intipraite de personalitatea lut niivillitoare. A trebuit Titeica pentru ca secretariatul academic pe cinci ani, menit a-i apartinea pe viatg, sd-sicapetc o dcfinitie care vaadmirer- Academia e o bogiitasil scgplitatAi prddatri de stat, care-i face mil5 din cind in cind. Din cc-a avut i-au rrimas mai mult gnui indatoriri. 0 nesfirsitàstaruintrt un simt al imprejurilrilor se core pentru a stbini. Firea de %gran rrtbdatoristAruitor a lui Titeica a putut s-olard. Dar cum a gospodiirit el acolo e nu numai o lectie de finete, ci una de inaltil moralri.

22 februarie 1939 (IV)

CAZUL GASTER

Moartea octogenarului inviltat dr. Moise Gaster aduce inainte, pc ling5 amintirea unei opere care nu va putea siifie uitatri,in cele dourt domenii unde s-a intins, siamKnuntele, desigur neobisnuite, ale cazului Gaster", adecri al raporturilor pe care riiposatul, plecat senin la

333 vrista patriarhilor evrei, cu cari sarrigna sila infdti- sale, si la mentalitate, le-a avut cu Romania si poporul românesc. Ele merita sii fie rechemate in minte si for- meaz5 o inv5t5tur5, o mare invatätur5 de intelepciune 31nobletii pentru coreligionariii conationaliisal Ndscut aici in 1356, el a tr5it intreaga vrerne a luptei pentru organizarea Rornânieii cdpAtarea independentei. Studil serioase in Germania i-au ingkluit s5 se ocupe in limba german5 de subiecte de folclor, ca Judecata strugurelui, povestile noastre iii comparatie cu ale altor neamuri, soIomonarii"citeva de filologie chiar, addugindu-se sinteza, Inchinat5 romaneste, a literaturii populare romane", spre care era atras atuncipispiritul scoto- citor al lui Haodeu. De pe urma unor asernenea luerdri el cistigase stima i prietenia invatatilor rornani. lat5 ins5 cii, in a doua faz5 a guvernärii lui I. C. Brd- tianu, cind s-au expulzat pentru a face phicere la Buda- pestai iredentisti ardeleni, leghturile lui Gaster, care era si un ebraizant in ziarul Egalitatea, luptind pentru imp5mintenirea in masä, a adus izgonirea lui, aldturi de persoane care nu i se puteau pune, pc dcparte, anturi. Scos din tam nasterii sale, a bliistdmat-o el, a urmä- rit-o cu ura ? A filcut Ca, mai tirziu, Laz5r Sdineanu care, plecind de bundvoie, pentru cii Urechid i-a stricat imp5mintenirea, a rupt mice legaturd cu tara a cdrii limb5 pretindea c5 n-o mai cunoaste ? De loc. Si-a dus in exil cornoara de manuscrise, din care a scos o vestitd Crestomatieimaterialul unei istorii a literaturii romanesti, vinzind acele manuscrise, nu Muzeului britanic, ci Academiei Rom5ne, a redactat pentru Ministerul de instructie un raport despre inv5.- tamintul in Anglia, a venit dup5 räzboi ca s5 indemne

So/omoiter vriljltor, eetItor In stele, prevestltor al vremil.

334 pe al salla patriotism si a murit mergind sfifaca la Oxford o conferintii despre scrisul nostru.t

11 martie 1939 (IV)

CRIGORE TABACARIU

Un ziar de provincie anunta inmormintarea, undeva, intr-un sat bilcduan, a profesorul ui Grigore TfibAcariu. De multi ani 1-am cunoscut pe acest pedagog zelos, care era legat de scoalii nu prin consideratii de carierg, nici prin dorinta, asa de faspinditd astäzi, de a parvenl, ci printr-un sincer, caldurosistatornic deNttament. A cdutat sä invedereze o chemare in acest domeniu, unde aveaiPgrerile sale proprii, printr-un lung sir de publicatii,carti, brosuriireviste, care s-a oprit numai acum citiva ani. Le scria intre multe griji, neincu- rajati aproape despretuit, si le tiparea cum putea in continua luisfirficie. Altii, mai pregätiti decit dinsul, pot considera cu o Ingkluintä miloasd acest zbuciurn care a fost tragedia omului bun si harnic, care credea cä ar avea si el un lucru de fäcut pe lume. Cei cari au fost in atingere cu dinsul au lnteles cit de mult neajunsurile, care se pot vedea usor, se datorau unei vieti nenorocite, a cdril soartd-i era pared scris5 pe fatfi.

Savantul Moses Gaster (1856-1939) s-a ngseut la nucureoti, de unde a fost expulzat In 1885. S-a stabilit la Londra. A fost membru de onoare al Academiei Romfine. Opere :Lfterptura popularti romtinil(1883), Chrestomatie romtind (1891),Studit(d texte (1925-1928), o editie din Anton Pann.

335

Acum in urin5 avea un rost in noile creatiuni. Era fdrd indoia1ä prea tirziu. i aceasta ne -.educe la consta- tarea marelui nostru defect : de a risipi puteri/e. E enorm de multii nevoie a lucrului in aceast5 tare. Nu trebuie sse tin5 seam5 in valorificarea puterilor de o superioritate sau de o rard distinctie a lor. Nu e om cu bundvoint5 care si nu poatd folosi in aceasta mare si grea oper5 de a ridica pretutindeni, in orisice, nivelul inc5 destul de scazut al truii. Pretuite si bine asezate,i fortele mai slabe inc5 se indeamn5i dau ce nu se spera de la ele.1 E vrernea acestel mobilizetri generale asuftetelor.

19 martie 1939 (IV)

NUMAI UN PROFESOR BATRIN : GHEORGHE MATEESCU

Aflu din ziare c5,la o virstä foarte inaintatd, a incetat din viata profesorul vilcean Gheorghe Mateescu. M-am uimit aflind ca trecuse de mult, in retragerea sa de pensionar, de saptezeci de ani. Eu ii vad ca pe vremea cind la Viler& de Munte mi-am infiintat ti- parnita cu naive credint5 cii lumea are nevoie de cdrti pianume de ciirti curate si bune, asa incit ma facusem pe ling5 tipograful ce sunt si pin5 acurna i corector editorul unor lucriri de care m-au scdpat numai flaca-

'Docent universitari profesor de pedagogle, dr. Grigore Tabiicariu (1885-1939) a publicat studit de specialltate (Problema §coalet active etc.), Jocurde ronulnegi pentru copit, lucr5r1 cu valoaredocurnentarddesprescriltorlpe carei-acunoscut (.Ftefan Petica etc.).

336 rile din 1916 ale ocupatiei nemtesti, care mi-au nimicit tot depozitul. Atunci a venit la mine un om incd tindr, inalt si voinic, eu un caiet de balade populare din acele piirti ale Oltului, in frunte cu o variantd eurioasil a legendei interneierii Argesului. Cdrticica a apdrut, nestiutd, ea de obicei cu tipdriturile de aeolo, de supt teascurile_ mele. Va fi adunat si mai departe dasciatl de la Rimnicul Vilcii astfel de vddiri frumoase ale sufletului popular ? Se poate. Dar mi se pare cd nu s-a mai imbulzit la tipar. Era un orn cuminte, care si-a dat samd de ce [se] cere, de ce se cumpärd si de ce se gustä. Sunt multi oameni ca dinsul ean l.incep cu avint si isprdvesc asa pe tdeute, in vreun colt de Ord, numai ca niste profesori bdtrini. Ceva mai greu e de cine persevereazd. In aceastä privintd, stiu si eu ceva.

17 aprilie 1039 (IV)

UN MARTIR AL STIINTII $1 DATORIEI GHEORG HE LONGINESCU

Vechiul meu prieten Gheorglie Longinescu s-a dus la Focsanii nasterii sale casii.se aseze pe veci linga mormintul, plins indelung de lacrirnile sale, ale fratelui, profesorul de drept Stefan, de care-1 lege, ea si de ceilaltifii ai negustorului focsdnean, admirabile sentimente de familie care nu mai sunt din vremea noastrd. Nu s-a stiut decit de un cerc restrins ce a foA viata acestui om de bine. 0 groaznicd tragedie pe care el a

337 22 primit-o cu atitudinea unui erou care era in acelasi timp si un perfect crestin, impacat cu sarcina care cazuse asupra lui. De tinar Inca, el orbise aproape cu totul. 0 iluzie de vedere lateralii. Un altul s-ar fi cufundat in intune- ricul desperarii sale. El insa a luptat. Chimist pasionat pentru studiile sale, el. a fäcut, decenii intregi, sä i se ceteascä din cartile si articolele pe care nu le putea petrece cu ochii. Si a dictat cercetari proprii a caror tiparire n-o putea supraveghea. Si a fost el oare pentru aceasta un om amarit si aspru, cautind sil-si razbune pe altii ce patimea de la nemiloasa soarta ? Dimpotriva, nimic nu i-a putut turbura seninatatea. Daca uneori setea de dreptate il indrepta catre oamenii violenti, era de-ajuns un cuvint de rechemare al unui prieten ca sa revie /a desavir- situl echilibru al unei vieti frumoase, care, in ciuda suferintilor din urrna, se va fi incheiat cu un zimbet ca al oamenilor din antichitate, pe urma carora ciilca.

19 aprilie 1939 (IV)

UNUL DIN VREMURILE BUNE : ETTORE PAIS

Tirziu aflam, intr-o vreme cind ce se aude e triumful zilei de azisiamenintarea zilei de mine, disparitia marelui 1:-.trirk,vizionar al lumilor antice, cu tot ce aduc cu dinsele ca seninatate sufleteasca, Ettore Pais, glorie a cugetarii poporului italian. Pais nu era un istoric al Romei si al Italiei antice, carora li-a inchinat o puternica opera inaintea careia

333

nu se infätiseazd ca invingdtoare marea eruditie tinuta la curent a lui de Sanctis si a lui Be loch. El era de fapt un roman. Un roman din cele mai bune vremuri. Un ginditor din vremile republicii, un orator din forulliber, un predicator de nobild filozofie ca a lui Marcu-Aureltu, un legionar in lupta pentru adeviiri dreptate. Aceasta-1 insufleteste pagini care nu stint nici arheologie,nici inventariu, sec si sterp, de institutii. Roma era insä pentru el, nu un altar pdrdsit pe care sa fi pus cununile florilor not, ci un temphi in care se serveste. Iar preotul firesc al cultului sacru era insdsi rasa lui. Tn cdutarea el, el a rdsdrit la noi, cu fata lui de preot al trecutuluii cu gestul larg de orator latin. Si eine ral-iintelegea cuvintele, toate cuvintele, era strdbdtut de un fior ascultindu-l. CIci pentru noitati, prin el se refdcea, pe acest plimint al ei, Roma.t

21 aprilie 1939 (IV)

ULTIMA SOLIE A LUI GOGA

0 nobild solie de poezie o trimite peste rnormint 0. Goga, prin culegerea Din larg. 0 mindrd afirmare a rostului sdu in Profetta. Atitea minunale versuri, dar, pentru prima parte, nu venind din viata Insi, ci mai mult plutind deasupra el.

Autor al unor lucr5ri fundatnentale asupra originii Rome! si a clvilizatiel din Italia pina la epoca imperiald, Ettore Pais (1056-1939),profesor,succesiv laPisa,NeapolesiRoma, a tinut lcciii si la Sorbona, Praga, Bucuresti.

339 22* Oratorul, prozatorul, abundenti furtunos, rupeIn- cietarea poeticil a versului. In navala comparatiilor e ceva care anuntii nelinistca noil poezii. Poemele sunt, dupà unele adnotrtri, anterioare incri anului 1916. Se afla apoii rrtsunete din durerilei ingrijorhIrile r5z- boiului. flora nu are Insh in ea :.!ufletul acelor ceasuri : c un Alecsandri cam vechi. 0 satir5 cu tinte apropiate mlirginite urmeaz5 In fata ciocnirilor de vorbei de forme ce limpede s.edesflisurri Ins5, fiindcrt pleacrt dintr-o adevriratilsi calda simtire, desflisurindu-se in largi valuri ritmice, bucata Departe ! Poate si Din viah, cu aluzie la propria fritmintare a poetului. Dar nu e aceeasj pornire vi- branta :si In celiilalt poem de tubire pritimas5, Szefietul. Tot asa de ptrtin In cele ce urrneaza,i In fatii se tidied eterna rugiiciune ciitre idealul femeiesc din Eminescu. Dar, cind e vorba de a Inchide inspiratia In margcnile aceleiasi idei, ca o invhturh rhsare Ramuraintintatt. Un sonet puternic inchegat e Apus. 0 diph de inseninare la 1929-30, sub ceruri straine, dh poeme din cele mai frumoase. E o odihn5 de feri- ci -e, care creeaz5, poate mai mult decit patima furtu- noacg, poezia. Inspird mai putin caricatura oraselor de bri. Taina inspirlirit n-o pot veaji nici rarile Intilniri cu satul. Ca o prevestire, Cintecul mortii la f creastrii.

11 mai 1939 (IV)

ADDENDA

ARON DENSUSIANTJ

Profesorul Aron Densusianu, mod dgungzi la Ia01 uncle ocupa de multi ani catedra de limbai literatura rcrngng, a fost un om harnici constiintios, de o corectitudine exemplar% in viata sa si in indeplinirea datorlilor sale de sward. 0 figurii de laborios bgtrin care se desfacea limpede din gloata meseriasilor didactici fara tragere de inimg pentru cariera lor de invatiltori si Virg mustrare de cuget pentru chipul usor cum credeau ell se pot achita de inaltai frumoasa lor sarcing de semängtori ai adevg- ruluii pastrgtori ai focului iubirii pentru dinsul. Defectele care se intimpinau alaluri de aceste insusir) si care 1-au fkut putin simpatic celor mai multi, nu puteau sã le inlunece. Ducea, desigur, ping la pedantism iubirea pentru ordine, pentru lege, pentru paragraf, dar fanatismul orinduielii e mai bun decit dispretul pentru dinsa. Convingerile earl formau regimul vietei sale in-. telectuale le pgstra ;I le sustinea adeseaori cu indaratnicie siasprime ; dar cu cit e preferabilg aceastg indaratnicie siasprime scepticismului surizgtor, care se alipe§ie zilnic la o pgrere noug, din interes sau din capriciu. Avea simpatiii antipatii pronuntate sl, in Judecatilei purtarea lui, aceste sontimen1e-1 duceau la nedreptate ; dar nedreptatea lui venea toLdeauna din inselare, din gresealg, si nu dintr-o combinatie egoibtä ea nedreptatea, farg

343 scuz5, a prigonitorilor din invidie si a canonizatorilor de slugoi. In izolarea lui, acest riltacit, care ajunsese la urmri a-si restringe consideratia stiintificil. la un cerc atit de mic incit devenea acela al familiei sale, facea o mai bung impresie decit multi altii dintre colegii sill. din Iasi, cari, aceia, aveau ucenici si-1 au, dar cit de putin sinceri I In scris era acelasi ca i in actiunea sa. Un gelos ilutodidact, care inlocula arareori prin incontestabila sa inteligentg deprinderea cu metoda ce ar fi ciipiitat-o in liner*. Descoperea lucruri descoperite, nu recunostea evidenta cind era vorba de vreuna din iubitele lui iluzii, se hisa atras ca altii mai mari cleat dinsul, formati in aceeasi vreme de aplecare cgtre strglucitoarele ipoteze zadarnice, se 15sa atras de false explicatii, care scinteiau inaintea ochilor lui cn adeviiruri autentice. In tratarea celor mai multe chestii generale el era dominat de preven- tii, care-si ggseau insg izvorul in sentimentele sale de iubire pentru neamul romAnesc, din care se minclrea cii face parte. Intimplarea 1-a fulcuti profesor de istoria literaturei mane. Gust literar n-avea insg. Aprecia un poet dupg directia in care scrisese : de unde rezultil cii pentru el Muresianu era mai mare decit Eminescu. Scria o prozg clarg, de invgtat care-si ingrijea forma, dar versurile pe care se indaritnicea sa le fad', in mijlocul indiferentii meritate sau a insultelor gazetarilor f5ri crestere, cari nu se gindeau la vrista si la situatia lui, acele versuri epice sau lirice, Negriada sau Valea vieii, erau palide imitatii de scoalg, reminiscente de cetitor al operilor clasice. Avea o inimg alduroas5 i fantezie in inteligenta sa. dar le pgstra, din nenorocire, pentru stiintii, unde abuza de ele. A scris o Istorie a Irmbiii literaturei romdne, care a avut dougedliii: o carte scrisii corect, bine impgrtitg, cu multe vederi bune de istorie literarg, dar care incepe prin erezii filologice pentru a se sfirsi cu greseli de gust.

344

Dar c5 Densusianu putea sii lucreze bine, sti foloseasc5 .stiintii sale, dovedesc studille din RevistacriticrpIiterard, pe care o intemeiase si care, nesprijinit5, s-a stins dup5 patru ani de aparitie. Aid un istoric serios al literaturii noastre va g5si iscilite de dinsul articole asupra cronicilor, asupra literature! romüne din Ardeal, care nu pot fi trecute cu vederea. Ele ar meritasafie adunate intr-un volum care ar intrece ca vraloare Cercettiri literare, care. ocupindu-se mai mult de literaturd contimporank nu puteau fi justc. '

Noua revistil rorruin'd pentru politica, litcraturii,ftiinta si arid, 15 sevtembre 1900

LA MORMINTUL Lrn CONACHI

Iesi din Tecuci prin lunga stradg pc care o incheie cl5direa nou5 a gimnaziului, scos, cum se vede, la aer curat. In stinga se vedo turnuletul unci biserici de ci- mitir, iar in fatil, minun,atii copaci ai unei mari gridini parasite totusi proprietate a comunei isirasucesc trunchiurile in goala desperare neagril a iernii, pe dud buruienile niiv5litoare zac moarte pe iarba Ingiilbenitii de vinturile reel. Administrativ, municipal, Tecuciul nu s-a minluit inca Satul Nou face parte din el, precurn alto sate faceau parte din Tirgul Tecuciului" de pe vremuri. Ace lea cuprind astAzi clildini publice, case de cgrinaidil cu ferestile mari, pl.:Willi la strada. Aici viata de sat in cea mai uritii çi rnurdarg forma a ei stilpineste. Biete cosmcge

1Lipsa de gust sl de receptivitate In materle de Eteraturtt, semnalata Inarticol,1-asituat pe Aron DC/1.3710antl, (1837 1900),adept allatinismului, printre detractori1lul Eminescu.

345 zgribulite sup't urite coperiwri de taloa' rosie sau supt jalnicele cusme ale stufului zvirlit in neorinduiala. Nici o gospodarie, adesea nid o imprejmuire. Curti le sint pustii ; lipsesc arborii ; lipsesc straturile de flori ; nu e nici macar o ulcica cu mascat rosu la fereastra. La locuitori, nici urma de portul de la tarabarbatii poarta salvariiel scurteicile vechilor tirgoveti, femeile au pe cap barizuri care ii ascund pinai itunteai urite rochii de stambd murdara din care ies picioarele goale pline de noroi. Ceva mai departe rasare din ses o casa noun, foarte mare, cu multe turnurl, purtind, in proportili stil, pecetea averilor de ieri si a pretentiior de astazi. Mai in fund, dintre cradle negre ale copacilor unui pare intins, se iveste coperisul rosu de tigla noun, al unei cladirl curioase. Acolo sint Tiganestii, mosia lui Conachi, si acea casa a fost inceputä de insusi Conachi, mult timp locultor, foarte gospodar i stringator, al acesteimope. Conachi ? Rapede trece icoana batrinului cu giubea lunga si mare, islic rotund, cu parul raspindit in suvite suptiri, cu barba creatai rarn, cu nasul lung grecesc #ochii marl plingatori in fata slaba de vechi tinguitor al iubirilor norocoase ca si al celor pline de durere. Apoi versuri de aIe poetului iti rasar in mintei, daca nu ti se nazar pe o pajiste verde amorasii fluturind din aripi trandafirii si gingurind ca pasarile, pe cind prin v-nzduh zboara usoarele lor siigeti ascutite, de mare primejdie, ai crede cä dupà ferestile multe privesc ochi negri frurnosi de cocoane albe, fragede, tot atit de ne- biruite la gospodärie, cit sint de biruitoare in iubire. Poduri negre...rje lemne incrucisate, pe temelie de pih4i de stejar trainic, duc peste suviti de Birlad, gal- bene ape statute, acoperite de o ceata murdara. Riul insusi, peste amindoua malurile caruia stapinea poetul, are

346 tin tremur abia simtit,i apele lui särace rilt5cesc, nesigure, supt inaltele rnaluri de lut arcuite. Din aleea de plopi care ducca la curte, abia dac5 au ramas vreo doi-trei stejari pierduti, pe care i-a crutat barbaria. Parapetele celui din urin5 pod au cázut, seri- durile subrede tremur5. 0 mare curte pustie se intinde acum intre ziduri. Din copacii vechi au riimas abia citiva. S-a Mat parul care ad5postea pe cinfaretul altor vremuri. Stejarul in umbra caruia se intindeau, spun b5trinii, horele tariMesti pe care le chema, tinerei vioaie, sdgalnicei zgomotoase, boierul-poet ca sä-i incAlzeasc5 biltrineta sufletului, mai suceste singur crengile-i despoiate. Mare le boatas, sa- trapul" unui nou regim politic, care a mrmat in stäpinirea Tigdnestilor neamul lui Conachi, a sklit in acest p5mint rdu copacei tineri, pe care i-a atins o noud incetare a vietii din castel. Acum, acolo unde au fost pajisti in- verzite, pe care s-ar fi putut zbengui veselei alte muze decit impiedecatele muze de ietac, pe locul florilor de mult moarte, care-si ridicau mirezmele spre balconul stapinului, pe locul p5durii de la inceput ce incunjura bisericuta de la 1815 a st5pinului care unea fiozofia" Apusului cu evlavia Räsiiritului, un bouar ii paste vitele. pe care cinii le string laolalt5 alergind neobositi de la una la alta. 0 gramggioard de pietre, citeva cardmizi umplute cu muschi, o cruce pe locul altarului aratii unde a stat, im- prejmuit de codru din toate partile, eel dintdi Ideas pe care I-a inaltat Conachi. In dreapta sth aproape neatins marele arc de c5xiirnid5 rosie, cu ferestruici de sinagogd, pe care-1 ridicase, in zilele in care Ii astepta domnia, cel dintgi gincre al marelui logof5ti cavaler", beiza- deaua Nicolachi Vogoridi. Casa cea mare, cu trei rinduri, avind portice, terase, turnuri, a plAnuit-o Conachi, care stiituse pan5 atunci

347 in casutele ce au adapostit pe urma slugarimea nollor stapini : vreo patru odaite saracacioase. Vogoridi a lucrat la desavirsirea el. De batrinul cintaret nu-si mai aduce aminte nimeni clintre cei mai batrini al satului. Pe Vogoridi-1 stiu, cu capul lui cel mare, cit capul rnCU cu caciula cu tot" spune unul cu fesul rosu, cu pletele lungi ajun- gindu-i pana pe umeri. Frurnos om, socot si abtazi satenii ! Catinca, fata lui Conachi, Cocuta", nu era frurnoasä. $i totusi ea a gasit in principele Ruspoli un al doilea sot, cu care a plecat apoi in Apusul departat. Totusi in palatul lui Vogoridii acest strain si-a gasit odihna buna ai,nestiutor de graiul nostru, italianul strabatea satul dind buna-dimineatA oamenilor cu banul buzunarelor sale totdeauna pline. Palatul e rau impartit ; pe parell se mai \rad zdrente de tapete a caror hirtie aurita va fi inlaturatia curind cu desavirsire, pentru Ca paretii scolii de agricultura a Academiei Romane sa fie dati cu var igienic. Lingii- so- bele noug de teracota stau parasite cadrele albe de mar- mora, delicat sapate in flori, ale caminelor in care focul nu se va mai aprinde niciodata. Tencuiala cade, lasind sa se vada grinzi negre, putrede, din tavanele, stropite cu semilune si stele de aur, ale odaii turcesti". De pe balcon privelistea e stralucitii. Ochiul fuge pest intinderea ling a cimpului cu copaci rani in care se in- cuibiiciorile,parka la linia dealurilor goale, a muntPoi Vrancii, albi de zapada. La 1847 Conachi ridica biserica, Para stil, care-i cu prinde astazi rnormintul. Azi dintr-un chnitir pustiu, cu citeva cruci de lemn si de piati a, ea se tidied informa, cu un ciudat pridvor rotunjit, cu turnul rau infipt, pe care-1 infasura tinicheaua rosie prost vopsitii. Nu se mai s1ujeste. Paretii n-au avut niciodata zugraveala,i ei pas-

343 treazg gaurile cuielor ce s-au Mut la ultima cernire pentru moartea lui Tache Anastasiu. De plirete se razimn piatra, scris'a cu neelegante caractere cursive ruse0i, care stitea pe mormintul lui Ma- nolachi Conachi, tatàl lui Costachi (+1803), a fiicei lui, Ecaterina Sturdza (+1827), a Srnarandei Donici, sotia poetului, si a acestuia chiar. Sus e slipata deeoratia ruseasca a Sf. Vladimir, vapsitil in culorile cuvenite, jos se incrucieazil oasele mortii.41Pica sa Ecaterina,sii- virOtti la" incheie inscriptia in slovesi mai rat sculptate. Ecaterina. Catinca, ajunsese principesa Euspoli, çi ei ii era tnenit sa se odihneasca supt lespede de marmura cu sterna italiani inscriptie franceza. In acelasi cavou zaci oasele, rmiele, dezgropate, cu prilejul strlimu- tarii aceleia, ale lui Conachi, batrinul logofat asa de strain de astfel de mariri straine. Batrinul din pare a fost gro- parul lui la aceasta strgnnitare din urma, 0 el ii aminteste de oasele suptiate de umezealai putregiune pe care le-a mutat supt ochii nepotilor lui de fiu, cari nu §tiau nici un cuvint din limba in care el cintase. Cartile de slujbli au Inca insemnarile lui Conachi, de la rindurile scrise cu siguranta i mestesug de aga inca liniir ping la ultimele buchi tremurate ale muribundului care pastra grija bisericii lui. Evanghelia minunatil din 1821 poarta insemnarea ci mitropolitul Veniarnin a da- ruit-o in coli, cu o mindrie nerabdAtoare, de patron al artei, prietenului boier, care o legai o hiirizi ctitoriei sale. Acum rareori numai se ceteste in aceste carti, dar, cind limba noastra mai rasung de chitari. supt piatra scrisi frantuzeste se va fi miscind cenup poetului uitat, care a iubit si a scris aceasta limb5 Neamul romiinesc literar 3 ianuar 1910

349

LA INMORMINTAREA LUI IOSIF

Dintre aceia cari, la Sdnidniitorul, au dat acurn tece ani semnalul intoarcerii literaturii noastre la adevdr, la sinceritate, la folosul pentru neami pentru omenire, pre- facind jucaria unor oameni färd ocupatie in mijlocul de imiere al unui neam intreg si de afirmare a insusirilor sale sufletesti inaintea lumii intregi unul pleacd. El se duce inainte de vreme, in acest ceas al sunetului de goarnei clopote, al miscdrii de oaste pe toate drurnurile tdrii, de filfiire a celor dintii steaguri de luptii. Se duce cind din trenurile militare, aclamate cu un urias entuziasm, riisund un cintec mai sus clecit toate celelalte, un cintec de incredere, de avint, de indemn la lupta care rds- cumpdrd, curdtd i inaltd cintecul LW. In jurul sicriului sat sdrac e astazi putind lume. Dar ii va fi pastrat acestui Arndt1 al notru, acestui dintd. cintiiret al unei nol energii care o noun glorie cel mai mare din darurile dumnezeiesti :acela de a-si pierde sufletul in uriasul suflet al sutelor de mii, al milioanelor de oarneni cari vor merge miine la jertfd cu versul lui pe buze.

In istoria literatunl noastre se va pastra o frumoasd pagina pentru acela care, scolar al marelui Caragiale, a invatat de la acesta cloud articole de crez, pe care tineretul cellalt nu le stie sau nu le stia indeajunsa fi cinstit fata de fondul si de forma scriselor sale. A nu spune decit ceea ce este in tine 0 a o spune In forma care trebuie sá fie, in singura forma* care trebuie sd fie.

ErnstMoritz Arndt(1769-1860) poet german patriot E31 democrat, militant pentru eliberareataranilorlunitatea na#onala a germanilor.

330

De aceea a scris putin si de aceea a pus asa de mult in ce a scris, de aceea s-a pus intreg in aceste citeva carti, cu toatd durerea sa si cu toate curatele sale sperante. Ele vor trdi cit literatura noastr5. Nici o modd nu va distruge, nu va intuneca mikar lumina sigurd, cald5, bung a scrisului säu. 0 lacrimä pentru om. Aceea pe care ar fi voit-o, sin- cer5 si discretà, asa cum desigur e/ si-ar fi plins prietenii plecati inainte de dinsul. Ce om drept, blind, bun ! Ce suflet curat ca al sfintilor ! Ce prieten f5rd p5reche ! Si orice-ar fi in ceasul acesta, o zi e a lui, a omului despre care se va vorbi an de an in viata noastr5 nationald, o zi in care oricine se va gindi inainte de toate la superioara valoare morald care s-a pierdut in acest om cu totul si cu totul superior. Sol tin5r al Ardealului trdind pentru ideal, crainic tindr al fazboiului celui mare pentru dreptul nostru intreg, prieten al cinstei, al muncii, al jertfei, suflct in- geresc de credint5 nebiruit5, de sfintà renuntare, inaltd-te sus in sunetul victorios al strofelor tale in clipa cincl p5- mintul patriei primeste biata tdrind obosità si dureroasd a trupului tau martirizat !

Flaccira 29 iunie 1913

OSTASII

Ii v5d trecind, in lung alai de ostire. Flori lisint prinse in sdpci, si ramuri verzi impodobesc tunurile. Si in ploaia razelor de aur cu care-i incunun5 soarele, pe eroii-mucenici, ei nu cintd, cdci nici un cintec n-ar putea

351 exrr1ma ioat5 energia care gilgileintr-insii,ci chiuie. Se intrec pe dinsii chiuind pind ce valul se sparge de stincile din prejur. Asa au fost din neam in neam. Miniaturile unguresti arat5 la 1330 pe ciobanii romani biruitori asupra lui Carol-Robert, sprinteni ea o c5prioar5, asa cum cutare drumet din evul mediu infatiseaz5 pe fratii lor din Bal- cant, voiosii plini de bucurie, cu saricile lor aruncate pe umeri si cu dirza aciu15. tuguiata. Asa i-a vazut la Dunäre francezul Wavrin o sutd de ani pe urm5, in- trecind bubuitul vechilor tunuri cu chiotul lor. Asa vor fi alcut sa r5sune väile in neguroasa zi de ianuar la Vaslui, in calda amiaz5 de august la Cülugareni. Asa chiuiau in 1913, cind isi aduceau aminte de acea mostenire sfintii care e pentrudInii ra'zboiul. Altii vorbesc, multi cint5 ;ei chiuie. Acum o mie, cloud de ani tot asa chiuiau strAmosii pe cari Roma nu i-a putut invinge, ci ucide numai. E ca un strigdt al acestei naturi insasi care ne nastei ne tine. Iar in ziva de astrizi e btrigatul ei spre libertate !

26 august 1916 (Rdzbotul nostru in note zilnice, II)

N. VULOVICI

Inaintea mea v5d chipul lui, al celui mort pentru tar5 si, cu zimbetul bun al mindrei lui sanatati, el cere acebte rinduri care i se cuvin. Cind a venit la Scantintitorul cu cintecele lui vitejesti eta numai Ufi tinàr sublocotenent. Cinta din prisosul cre- dintei sale in oaste, al hotäririi sale de a invinge. Acesta nu era un ofiter pentru galon ori pentru titlu ; era un

352 conducator militar pentru muncai pentru indurare. Taia in pinza viitorului tablouri mari de vis, luind din forma' cit ii trebuia Ca sa-si traga liniile lui tari catre idealul caruia i se consacrase. Cu o rima luath de oriunde, cu Ufl vers de traditie facea lucruri frumoase, asa cum, in uniforma luturora, cu oameni luati din gramada, se cucereste cu avint indaratnic o pozitie. Scriitorii de profesie aveau de criticat. Eu credearn ca nu e cazul s-o faca. Aceasta poezie nu era o poezie, ci eXpresia poeticü a unui suflet. Cu dinsa in auz, cu muzica eroicil a ultirnelor lui cintece pentru Ardealul iubit s-a dus zdravanul erou blond, cu fata de voiosie si de hotdrire. A cintat-o acolo, infata [...]&iläilortehniciaicultului"Apus,in lovituri de sabie. Si, cind moartea 1-a atins, el va fi incheiat intr-un strigat de entuziasm ultima strofd a unei vieti care cerea din toate puterile aceasta onoare . suprema. A mers inaintea acelor cari-1 vor urma pe caile tai- nuite ale mortii de unde trebuie sa credem Ca, totusi, se vede putin din triumful idealului pentiu care s-a jertfit cineva. El merge inainte, cintaretul luptelor si al biruin- telor,i urma lui de singe cuprinde picaturi care trebuie sarutate de aceia ce vor cistiga pe aceleasi locuri victoria pe care el a visat-o inchizind ochii. Legat de noi prin ce ni-a scris, prin ce ni-a spus, prin cum a inteles sa traiasca i sa-si incheie viata, ca- pitanul Vulovici 1 va raminea, in vesnica tinereta, ne- dezlipit de pragul idealului linga care a cazut. Caci era

Din volumele de poezd ale lui N. Vulovici : Vitejestt (1906), Stihur! ()tette (1909).

353

23 Oamen1 earl au fost, vol. II din rasa unui Körner.si a unui Petöffy, can mkturi- sesc murind cd tot ce au scris era adevárat.

11 septembre 1916 (lidzboiulnostru in note zilnice, II)

FETITA LUI IOSIF

Intre copiii mist de bombele tilharilor de la Berlin este si unul a carui moarte va face sã räsarà in atitia ochi o lacrimä. E fetita poetului Iosif. Ce soartà tragica merge pe urma lor !Cind la 1913 un urias avint de entuziasm cuprindea toata" tara, care cinta la arme", in Biserica Albä intre flori zacea acela al earui cintec era in gura tuturora. Acum, cind de acelasi strigk sint pline v5ile Ardealului unde el s-a ngscut, fierul dusmanului nimiceste ce i-a fost lui rnai drag pe lume : odorul", pdsd- rica" pe care a inginat-o in somnu-i singuratec...2

16 septembre 1916 (Rdzboiul nostru in note zi/nice, //)

CALARETII

Pe strada pling de lumea ce venise spre a se bucura de soarele acestei primilveri iernatece, insultkoare pen-

Theodor Körner(1791-1813) poet german deavInt eroic si patriotic, mort In rAzbolul de eliberare Impotriva armatei lui Napoleon. Carina lost" a fost ucisa In casa mamei sale, in Bucuresti, de schija unei bombe lansate dintr-un zepelin.

354 tru durerile noastre, din mijlocul amestecului de zdrente tardnevti $i de frumoase blänuri purtate prin norol de acele fiinte incorigibile pe care, cai pe virtuosul lui Horap, nu le-ar insplihninta nici ruinele lumiiintregi, rgsdri o ceatg de calgreti. Erau putini la numgr i foarte obositi, dar infipti cu un fel de indargtnicie pe cglutli lor rupti de drumuri greleiiuti, cari pgreaui ei eh' lovesc cu ciudg in asfaltul inghetat al Calor neumblate de dusman. Uniforma ajunsese foarte simplg,isumane de targ copereau rgmasitele postavului albastru, sters de soareiplot Cdciuli marl brumgrii sfidau parcg lumea intreagg. Nu mai era vreo osebire intre ofiterii soldati : pustile vgdit intrebuintate se tineau shins, ca intr-o imbratisare despe- ratg, de spingrile dirze ale unora, ca si ale altora. Nu salutau galoanele late cari irnpodobeau des valul mul- timii, si in ochii tuturora era ceva pe care nu 1-am mai vgzut ping atunci : un fel de minie incremenitg In avintul ei ce cautii necontenit un dusman pe care nu 1-a putut invinge. Treceau tacutii aproape nebagati in samh, ramiisite ale unui escadron frint in suprema incordare pentru apgrarea unui colt de tard pierdut. Nu-i tinea in sama ni- meniace simtire mai poate fi pentru o asemenea priveliste cind se vgd ràniIi dusi in spate, si in colturi de strade pribegi mor visind bucata de pine pe care mindria lor i-a impiedecat sa o cearg !i apoi era soare caldi cer limpede,i suferinta cea grea n-a vestejit Inca toata frumuseta acestei tad odatg asa de ferieitg. Dacd ar fi fost, insg, in aceastg multime, un striat 6-the patrie la vederea acestor aspri martini, daca din piepturi s-ar fi smuls florae pentru a &idea asupra lor, maiestatea acestui spectacol de mindru nenoroc an fi fost imputinatg. Asa, insg, ei veneau dei mal departe decit locul pride s-au luptat pentru urtima oarg, Nu erau niste ne-

355 23* cunoscuti, c5ci i-am vilzut de atitea ori, aproape In acelasi port, pe aceiasi cäluti m5runtei, cu acelasi fulger in ochl, care n-a putut trisnii ucide. Veneau din oastea bdtutri a lui Mircea Biltrinul, de la Nicopolul cruciatilor, din pildurile RAzboienilor, unde nici mlliestria rilzboinica a lui Stefan nu-1 putuse face a rilzbi un dusman nesfirsit la nurar ;intovariisiserä un Rams vodii in fuga lui dinaintea Nardi lui Dumnezeu pentru piicatele lui" si, intr-un colt de Ardeal, la rilsiiritul soarelui, vAzusern pe Mihai jertfiti nu-1 putuserg apära. Iar acum ei mergeau spre viitor, spre cel de mine sau spre cel de poste multi ani. Mergeau spre ispire aispre razbunare, pentru tot ceea ce am suferit de cind sintem.

26 decembre 1916 (Razboitil nostru in note zilnice, II)

GHEORGHE STANESCU-DELAR

Intre jertfele bolii care face cele mai rnari victime azi ei fostul revizor scolar de Arges, Gheorghe Stünescu- Delar. Era un suflet cald si bun, pe fata atria stiltea scris5 voiosia, bucuria de a fi de ajutor pentru orice lucru frumos si util. Viata lui Inlreagii n-a fost decit iubire pentru ideal si dorintà de a-1 servi. Nu se poate inchipui un om care s'a ailag el insusi mai multA pliicere In trezireaSi sprijinirea unei opere de interes public. Corpul nostru de institutort n-a fost fericit sà alba' multi ca dinsul. L-am vgzut la Pitesti luptindu-se din riisputerisfi lumineze lumea mai mult indiferentii asupra acelor

356 datorii superioare care daca ar fi fost inteleae de toil, multe lucruri nu s-ar fi petrecut. Am vorbit in aceeasi seara aceluiasi public. Am petrecut ceasuri de ospitali- tate incintatoare impreuna cu dinsul. Pacat ea astfel de bunavointi sunt luate tocmai atunci and, pentru uriasa opera de refacere, ele ni-ar fi fost mai de nevoie.

28 februar 1917 lRdobOiulnostru in note zit/ace, III)

ZEPPELIN

Nu-i punem crucea inaintea numelui, c5ci o singura cruce i s-ar potrivi aceluia care a dat alor sai mijlocul de a ucide in orase neaparate, la adinci ceasuri de noapte, cind nevinovatia doarme j visea.za de bine, copii, femei batrini. 0 singura cruce :ncagra cruce infernala de pe aeroplanele surori ale nascocirii lui dracesti. Mosneagul care plena astazi, ea sä nu vada unsfirsit care va veni desigur, la ceasul säu, acest iertat prin moarte de ispasirea pe p5mint a pacatului sau, n-a lost numai un piietcn personal al 2 celui trufas imparat care primeste asa de putini muritori obisnuiti in cercul divin al intimitatii sale, ci i idolul poporului german. La curte el aparea ca m casa lui promiei invata pe copiii printului de coroana interesante" jocuri cu zeppelinul" säu, prin care s-ar putea nimici usor musinoaie de existente omenesti, menite mortii, care se cheam5 in geografie : Parisul, Londra... far, la fiecare experienta a baloanelor lui caln- taare,i cel mai sarac german era in stare sa-si de banul de nafura numai sa-i fie cu putinta contelui a inlocui mashia distrusa prin alta, ajungind astfel la acea form5

357 definitiva, sigura, care sa tie lumea intreaga supt amenintarea unei distrugeri imediate.i cind zeppelinurile" au inceput sa-si face' cursele", ce nebunie a entuziasmului pe un popor intregI De fapt pentru germani acest inventator indaratnic in urmarirea planurilor sale a fost reprezentantul insuO at epocei. Literature tinlea in rafinari de forma dulcege, in bizarerii de balamuc. Arta Ceuta necontenit pina la tarmul neguros al absurdului formele noua prin care singure credea ca poate träi. Cugetarea filozofica se coborise la complicatiii repetari. *tiinta insi, mindra stiinta germand, ajunsese a fi o simpla colaboratie comerciald. Initiative descoperitoare, bunatatea care creeeza in jurul ei o alta viata nu erau acolo ca sa dea figuri marisi noug, inaintea carora toti sa se poata pleca. Nu era macar un industries genial, un negustor cu planuri uriase in aceasta tara in care toti munceau, dar nimeni nu se osebea, ca orn, din munca tuturora. Atunci contele zbura- tor lug pentru dinsul toata admiratia, toata devotiunea contemporanilor. Germania lui Goethe si a lui Bismarck a trait in zodia lui Zeppelin. Cind a inceput razboiul, asteptau cu totii ca loviturile cele mari, hotdrind vidtoria, le va da masina dumnezeieste de distrugatoare a eroului national. Indata zmeii lui pa- rdsira hangarelei intre stelele vesnice rasari in nopti de groaza liniuta lor de foc fugara, departe sus, in lu- mile ceresti. Bombe le aruncate dintre luceferi filcura din casute de muncitori un mormen de ruinei carnuri arse. Opera lui Zeppelin incepea,i lumea, inspaimintata, era sa cada la picioarele Germaniei ca, odinioara pieile rosii inaintea cailori tunurilor, cum nu se mai vazu- sera, ai lui Fernand Cortez. Dar o scurta experienta arata ce valora toata aceastä parade' ucigasa. Unul dupa altul zmeii cazura in marl ori ii spinzurara prin copaci maruntaiele &Orate. Con-

358 tele nu era deer, inaintea faptelor, deut un anruseur rnacabru, un sinistru boscar. $i eroul national" vazu astfel rasarmd ca zei noi pe generalii de infanterie cad nu strau nimic din mecanica, pe Hindenburgii grosolani de veche garnizoana, afirmind principiul fortei dupa stramoseasca dating. Ce va fi fost in inima acelui care spera sa rarniie in mintea oamenilor ca distrugatorul cel mai mare 9 El moare azi desigur cu parerea de rau di irnensa lui opera de macel a dat faliment,i, impreuna cu scirba pentru astfel de servicii aduse patrier, umanitatea are fata de acela care a vrut s-o arda cu focul bombelor sale acel sentiment de consideratie pc care-1 inspira totdeauna ridiculul.

28 februar 1917 (Razboiul nostru in note zilzuce, III)

JERTFA MEDICILOR

Zi de zr, de pe urma contagiund ce s-a raspindit acum citeva saptamini, nesocotindu-se primejdia ame- rintätoare a uneia din cele mai grozave boli mor medici infirmieri a carora pierdere in grelele imprejurari de fata e cu atit mai grea, cu cit fiecare din cei cari se duc azi insearnnäi un numar de bolnavi, de raniti earl nu vor avea, mine, cinesd-ia3ute in suferintele lor Epidemia pare ca si-a ales victimileS-au pierdut citiva medici eminenti unii din ei romani veniti din tara a arii nouai definitiva liberare o ateptau cu atita dor si meritau s-o vada ea rasplata pentru nobila hr hotarire, iar altii din numarul acelor straini francezi, mai ales, cari au alergat sa aline suferinta unor soldati

359 ce s-au luptat puna la ultimele puteri pentru aceeasi mare pisfint5cauza. Secerisul a cuprinsiatita tineret in dorinta de munch, in spiritul de solidaritate si de sacrificiu a chrora am pus cu totii sperantele noastre de indreptare. Intre infirmicri s-au pierdut intelectuali cu o activitate cunoscuta, oameni aicolii, un pictor de talent, Sanielevici. Sint si fete tinere care s-au jertfit. In recunostinta noastril acesti eroi ai devotamentului vor avea un loc dcosebit. Fi Ira' a fi dat moartea, ei au primit-o. Ei au cules-olaciiphtliul acelor chiroraIi aduceau milai iubirea. 0 noth de blind sacrificiu crestin deosebeste sfirsitul lor. Ei vor servi de inviithturg acelor cafi vor veni duph dinil pentru a indeplini aceeasi greai nobilà sarcing. Prea se uitase elementul moral, religios, azice, dintr-insa, pentru a vedea numai o functie sau o meserie. Prea se uitase eh trupi suflet omenesc face o singurh Muthi ea nu se poate ridica din locul de zhcare cel dinthj farà a descoperii mingiia putintel pe eel de-al doilea. Oare n-au fost pe vremuri chilughri, bunt si miboi chlughri, filed legaturi cu lumea, accia cari, in cumplirea boiler ce trtisneau mile de nenorocitir ptinh la neagra molimh a ciumii, alergau nu nurnai cu dorinta de-a ajuta, dar .cu o nestinsh seta de a irnpfirthsi martirul, de la un muribund la altul, si se stingeau cu zimbetul pe buze ch au putut gasi astfel poarta cerurilor undo Hristoq eel bun stti de asteapth pc ai shii. Azi. acei cari s-au sacrificat nu triiiau in ideca reli- gioash, cu siguranta materialti a rtisphitirilor ei. Si ei aveau o cash a Ion, chzutii poate in minile dusmanului, aveau pe ai lor de la vatra, cum nu-i aveau chlughirii inchinati mintuitorului singur. itausi nu s-au in- crincenat si nu s-au dezgustat inaintea bietului om nc- cunoscut care nici mhcar nu putea sh astepte, in halul in care era, rechemarea la viath de pe urma ingrijirior ce i se dau. I-a cuprins chiar, pe unii din ei, o a.;si

360 de nesfirsita" dragoste pentru suferinta Insi, o asa de nesfirsitg milä pentru sufletele ce se zbateau in chinurile el,incit unul dintre dinii s-a rugat, printr-o u1tim5 sisub1im5 marturisire de iubire, sä nu fiedespiirtit nici in mormint de aceia intre carii pentru cari sta moar5. Dupii greul tribut pe care 1-au plgtit nenorocirii nationale,medicii,infirmierii nostri vor stis'dse p5- zeascli mai bine frail a rtipi nirndnui dreptul ce-1 au la fratescul sprijin. Vorn avea, nild5jduim, mai putine pierderi de plins. Dar va r5mine pentru corpul medical al Romaniei o nepieritoare glorie ea le-a avut pe ccle de panà acum

12 mart 1923 (Razboial nostru In note zilnice, III)

EDGAR QUINET 1

Franta a comemorat pe unul din acei scriitori cari au avut trei din cele mai distinse Infiiini ale cugetAtoruluiistoricul, preocupat de mersul socie- tütilor omenesti. de principiile dupà care se conduce, filozoful unn5rind ideile generale ce reies din aspectele variatele vicisitudinilor umanei predicatorul in care vede cea mai siguril indreptare pentru umanitatea In mijlocul direia trilieste. Edgar Quinet e ins5 .si mai mult decit aceasta. Acel care de la .cele dintii studii ale sale a fost atras de

Cu ocaziuncasemicentenarului mortiilul.Inpeclinta Acaclemiel Itomane de la 9 aprille 1925 (n.a.).

861 cintecul arhaic al Indiei Vedelor, caruia 1-a consacrat teza de doctorat, pentru a trece la examinarea cu suflet intelegator a marilor constructii de poezie narativd iz- vorite din fantezia aceleiasi Indii iacel care a stiut gOsi apoi legaturile spirituale dintre vechea Grecie ma- reapi dintre inceputurile naive ale Greciei noi, cer- cetatorul cu simpatie si ernotie al tainelor cuprinse in religiile tuturor timpurilor, pretuitorul fin al cornorilor de arta din Spania, a fosti poetul din Ahasvérus din Napoleon, din Promethee si din Les esclaves. De fapt, el a amestecat totdeauna farmecul cuprinzator de intime adevaruri ale poeziei cu enuntarea credintelor sale si a dat poeziei insasi acea consolidare interna care nu poate veal decit din convingerile dominante. Aceste convingeri le-a pastrat el, cu o admirabila statorniciei cu meritul, rar, de a putea mentinea cu tot necontenitul adaos al cetitorilor noi si al punctelor de vedere ce se deschideau spre alte orizonturi. Toata viata lui a lost stapinita de ele. Ca si Hugo, el se inda- ratnici sa nu se intoarca in Franta imperiald a uzur- patorului"i teal astfel, si dupa intoarcerea lui Michelet, genialul prieten cu care colaboraseischimbase idei atitia ani, pe pámintul de exil al Belgiei ; numai dupd catastrofa lui Napoleon al III-lea reveni pentru a participa, putina vreme, la activitatea politica a unei epoce noi, in a carii ivire el vedea numai triumful libertatii glorificate de dinsul. De noi 1-a apropiat inca de dupii 1830 sentimentul de dreptate fata de popoarele in suferintii, compatimirea lui de poet pentru sufletele incapabile a se manifesta cu toate puterile kr, cunoasterea, cit de slaba, a unci literaturi care vibra de aspiratiile unel intregi societati pe cale de a-si construi patria noua. Pe urma insalegS- -tura de iubire cu una din romancele cele mai cultivate si mai inteligente din vremea ei, cu fata lui Gheorghe Asachi, Hermiona, ramasa vaduva in strainatate cu un

362 copil pentru care Quinet avu sentimente pärintesti,il fäcurl sä trezeasea, impreunä cu o curiozitate simpaticä, si admiratia omului capabil de a prettii ceea ce vrednicia acestui neam a stiut sA deie si ca fapte de arme, si ca infaptuiri de frumusetä. Nu se pretuieste de ajuns In istoria culturii noastre valoarea raporturilor pe care unii dintre românii epocei eroice au stiut sa le creeze si sä le intretie cu fruntasii cugetärii si scrisului din Apus. Pentru aceasta trebuia si o culturà generalà mai intinsà si o nevoie de orizont, o putinta de orientare, o atitudine capabilä de a trezi interes si simpatie la aceste personalit5ti nu totdeauna usoare de apropiat. Dacl tinerii de la1848,crescuti frantuzeste, s-au easit la Paris, in anii exilului, ca intre ai lor, ba mai mult decit in tare lor insäsi, deed Eliad si-a descoperit tovar5si in Frantz aceleiasi epoce printre romanticii politici cari ca si dinsul jurau pe principiile ideologiei mistice, Asachi, care n-avea nici virsta de entuziasm a celor dintii, nici aspiratiile celuilalt cätre noile constructii socialesi nationale, s-a prezintat in fate ginerelui care 1-a respectat si a eternizat sentimentele sale de veneratie prin medalia executatà la Bruxelles in anii de exil, ca un spirit de aceeasi treapt5, cu aceleasi preocupatii. Quinet il numeste unul care mai mult ca oricare a contribuit glorios la trezireasi. a pregatit renasterea natiei românesti". In cele spuse de bAtrinul poet moldovean, crescut in Viena si in Italia, scriitorul francez a esit intärirea si completarea stirilor culese de el insusi pe apucatele cu dou'azeci de ani in urrnA, cind compunea articolele despre roman!, culese chiar sub acest titlu pentru viitor, Les Roumains, in 1839. Fárg a putea comunica luptatorului pentru ideile de libertate nationala o informatie suficientä,el, care 1-a ajutat si la tipárirea operelor complete din 1857, i-a intretinutnecontenitcaldasimpatie pentrulucrurile noastre. $i nu se poate zice ca paginile avintate ale

363 acestui creator de curente au rarnas fara efect asupra cleciziunilor diplornatice care ni-au permis sä ni into- meiem o singura patrie intre Carpati i Dunäre.

II Dind tributul cuvenit de recunostintd mernoriei sale, Intr-un moment in care prea adeseori viata poporului nostru serveste in Apus, sub condeie strdine saui romanesti, scriind in limba francezd, numai ca subiect pentru expuneri false, cornpromitdtoare pentru noi, de stricaciune la moda, sus si jos, de superstitii injositoare, cred ca e bine &à amintesc, dupd atit de interesanta ,,istorie a ideilor lui", cum s-a format acest spirit de credinta si de luptd, care ni-a dat o parte asa de largd In preocuparileisimpatiile sale. ITdscutla Bourg-en-Bresse,incalea spre Savoia, dintr-o mama calvind, care n-a rdmas fard influenta asupra dezvoltdrii unei constiinte foarte exigente fata de ea insdsi, el a fost botezat in legea catolicd, singura obisnuità in locul unde vazuse lumina zilei. Era momen- tifi triumfurilor napoleoniene,i fatal a lost comisar de razboi pentru imparat pe malurile Rinului. Copilul fu purtat prin multe locuristraine,Bruxelles, Co Ionia, Wessel, pe unde mai tirziu era sa-i umble gindurilepi unde avea sa i se irfatiseze adapostul. S-a jucat el, fiul de ofiter, cu soldatii de la Austerlitz. A descris cu duioasa pasiune casa de tarn din Cer- tifies, linga Bourg, cuib intre cirei, meni nuci, intre salcimii plopi, unde s-a intors inca din 1807 cu marna-sa. A fost un taranus cu secera in mind printre lucrdtorii mosioarei parintesti : o practica de democratie muncitoare, care prinde bine. A copt singur in cuptorasul lui pine din griul secerat de dinsul. Astfel a invatat, cum spuneinsusi, sfintenia munchaltuia". A pdzit boiii caii ca orice rindas. $i a deprins astfel in singuratate sasculte gla-

364 surile naturii, ale viettitilor micii blinde care toate sunt lectii de poezie. Ca oameni, un bat/in trapist1 cersetor, care slujeste la liturghia pentru doamna de alt5 lege si pentru rnicul s5lbatec dat la scoala libera a lui Dumnezeu. Biseric5 numai bunk stirack umilk gingavti, deschisd tuturora, ca in vremea Evangiteliei". Preotul cu crucea de lemn, cu potirul de lemn." Mama di o educatie religioask strain5 de orice dogma', räspindind rug5ciunile oriunde, pe cimp, in pildure, In gradini, in livadii", la vremurile stiute. N-am auzit nici- odatà aceeasi rugticiune zisti de douil ori. In fiece zi, in fiece sear5, rugdciunea se schimba, dup5 nevoie, dup5 greselilezilei,dupiltristeteleistringerile de inim5 ale momentului." Era vialla noastr5 de fiocare zi, expusk dezviiluita inaintea marturului celui mare." Nu auzisem nimic vor- bindu-se de ingeri, de biserick abia de Hristos." Nici miicar crestinismul Irnitaliei". 2 Invatà la un profesor de maternatica din Bourg ftir5 carte, ftirii hirtie, fàrà condei, fdrii cerneal5", scriind pe nisipi pe tabla neagrà tiara a sti sceteasck invilt5- torul declarind ea nu s-a v5zut om stiind scrie care s'a nu fi deprins a ceti. Latina si-o insuseste intro pr5jituri. Intlia cetire e intr-o carte de povesti, pe care le crede adev5r. In ortiselul Charolles, intro povestirile soldatilor eroici, e dat. dupä sapte ani, in scoala unui biet fost preot, raspopiti caterisit, siiraci despretuit, gingav.si el Si surd, eimoseind pe Virzi liu din Scarron3, care crede ci Rafael si Michelangelo erau niste vestiti profesori de caligrafie. Muzica se invtita la un profesor a carui Mar-

Ciilugiir din mAngistirea franceza La Trappe. 2 Imitatia lid isusChristos scricre atribuith autorului mistic german Thomas de Kempis (1379-1471). Poetul francez Paul Scarron (1610-1650) este autorul unei luerAri cu titiul Virgiliu travestit.

365 siliezd,strigatd cu desperare, criuta sa inabuse tropotul austriecilor intrind in oras. Cu mama ins& copilul ceteste tragicii greci, pe urgisitul Voltaire si chiar Hamlet*1 Macbeth, plus operele d-nei de Sia81'. Ororile lui 1812 sfarma idila. Copilul se depriride cu luptai suferinta. In 1814 satul cautd, intr-un avint naiv, sa' se apteme de kaiserlichi Batrinii mor de robie, co- pill se adunii in oaste. Cind totusi austriecii intra, mama prinde a plinge. Dusmanri a lui Napoleon, ea plinge,SI pentru el, plingind pentru lard. Zgomotul copitelor sund, in mijlocul tcerii oamenilor ca pe un morrnint." De atunci, va scrie batrinul, n-a mai fost in Franta viatd usoard." Oeupatia din 1814 3 pune in contact pe viitorul prieten al natiilor apasate cu fiii uneia din ele : ungurii eu mus- tatile date cu unt, care-i vorbesc latineste. Tatal ii in- trebuinteazii, de altfel, ca pe niste simpli servitori ai nevoiori distractiilor sale. Dar intimitatea se mintuie printr-o amenintare a lui de a fi batut si prin adminis- trarea acestei pedepse unui biet orn din partea locului in chiar grridina casei. Din prezenta dusmanulai re- zultd o adevdratri furie de lupta cu copiii din vecind- tate, care in gIndul micului erou erau o amenintare a revanseice va veni.Cetireaintimpulingrijirii date neajunsurilor infringerii era alcatuita din romanul cavaleresc Quatre fils Almon 4i din EvreulrätaCi- tor 3.Aliituri sora desfasura o intreagd activitate literard copilrireascd.

.Operele doamnei de Stael (nes-1817), scrutoarecu. ten- dmte liberale, precursoare a romantismului :De/final., Carina Despre Germania. s Imperial]. ; soldatt din armata austriacri. 5In 1314,Frantaa fostinvadatildearmatelecoa be). antinapoleoniene. 4 Patru 111 Aymon(er.). Roman de Eugene Sue.

368

Mama se intoarce din Parisul cucerit, cu iubire pentru cocarda albg a Bourbonilor, obiect de despret pentru viitorul apostol al revolutiei democratice. Quinet a vtizut peconteled'ArtoisInmijloculentuziasmului popular, si lingg el pe maresalul Ney, eroic, dar mingiind pe copii. Dar el aclamg intoarcerea lui Naperleon, acum figura distinctä" inaintea Inchipuirii lui aprinse : un regiment, sub ordinele sergentului-major mai in- drgznet, trece in fata lui la vechiul cglguz atre vic- tonic, siel, bgietelul, Ii dg cocarda din piept pe care o ascunsese intre viorele. El insusi poartà prin sate steagul tricolor cusut de o fetitg. Waterloo 11 zgudui, dar idolul nu cazu in sufletul sgu nici la vederea soldatilor fgra arme cari veneau la sate, cu bgtul alb de cale in mini.i iargO apar, mai trufasi, ungurii vorbind latineste. Algturi, tatgl lucreazg la mari probleme de fizicg. Copilul, cgutind singurgtatea, trgieste intre cgrtile lui, pe care cu citä mindrie ! le intelege". Marii poeti abrupti" 11 atrag. Vrea pe Shakespeare slpe Tasso, dar nu pe Ossian, atit de admirat atunci. Despretul curent pentru ideologie" ii exaspereazA ; ironia obisnuitg II singerg. Sunetele vioarei 11 rgpesc, ca un glas de vrgjitor chemind inalte lumi :trezeste noaptea pe strung chemgrile duioase. Tristeta infringerii e Intrucitva mingiiatà de revelatiile frumusetior necunoscute. La 1815, colegiul" vremurilor de pace, cu cariere bine stabilite, ii inchide pe doi ani de zile, Inngbusit". Instructia mohoritä" (maussade), fortatg, uritul, nos- talgia",vglul incolor"(terne),uniformitatea dureroasd". Scriitorul ilustru spune ca-i sufere Inca urmg- rile. De pe zidurile inchisorii, ochii soimului tinär scru- teazg orizontul. Studiile mahinale" nu Inlocuiesc natura,familia, poporul In care se confundg. Emotiile curate slut tinta batjocurii. Niciodatg un cuvint de

367 incredere, de intimitdte." 1Ca lecturi, de la Shake- speare, cade la Florian... Sclavul räu" ajunge a rivni sä fie un sclav perfect" (accompli).Tiinalta" numai intiia iubire precocei tregrirea unui sentiment religios mai precizat, desi in el se unesc sfaturile preotului catolici dulcile recomandatii ale rnamei calvine. Alta iubire,ginduri de moarte, incercare nebuna de a o gra'bi ; apoi trei ani la temnita" colegiului din Lyon. Dar aici zimbetul tmui preot intelegiitor indul- ceste asprimiledisciplinei.Deodatai revelatia antichi- tãtii latine zbucneste,io adevarati pasiunee trc- zeste in sufletul colegianului. Bolnav, Eneida-i desire versurile lacápatii. Cornentariileii introdue in rea- lithtilearheologiei.Barbarii noi ii ajufa a intelege pe cei vechi,siel Ii da same ciio vreme e ca alta vreme. Ideea de a scrie o istorie a navälirilorlicii- rete in mintea celui care vAzuse pe cea din urma. Dar se aprinde si de poezia abstracta" a algebrei, pe cind cautá insusi ritmuri sprea-siexprima pasiunea pentru o icoand a tineretii sale. Intri la Scoala politehnica in1820. Pinii in 1325 cunoscu pe Michelet. Pasiunea trecutului, licomia con- ceptiilor de filozofie biruird. Lumea cistiga in el unul din marii agitatori de idei. Inch' din 1823, Quinet scrie Istoria constiL4ii umane Personalitatea morald, in 1824 Introducerea /a ftiozo- fia istoriei omenisiii Tabletele evreutui rdtacitor, dulki ce incercase a studia InstitujU1e politice in raport cu religia. Invatase limba germand pentru a traduce pc Herder, in vremea cind avea gata o carte despre Bossuet. Grecia modernil e din 1830, atunci cind numai la 1839 era saii ieie doctoratul la Strassbourg inainte de a fncepe cursul la Lyon, care preceda pe acela, glorios, de la College de France.

Jantats une parole de confiance, cl'inthnit6 ;p.193 din editia de la 1858 (n.a.).

368

In ceserezurra sistemullui de cugetare ? La sfirsitul acestei cArti a spus-o insusi, siiu vol face decit sà transcriu cuvintele lui; Cil am avut un cuvint, am apArat cauza popoarelor, a celor slabi, a nationalitatilor care cer sAMvie. Am murit cu ele, e drept. Dar sint inmormintat cu Italia, cu Venetia, cu Polonia, cu ungurii, cu romanii. Cind va fi chestia de patrie, citiva oameni binevoitori (de bonne volonté) Ii vor aminti de mine." Ceea ce in mijlocul romAnilor, In sfirsit uniti, fa- cern noiastäzi.

Portretei comemortiri

HAROLD TEMPERLEY

Unul dintre cei mai ilustri istorici ai vremii noastre a inchis ochii dupg lungi suferinti cazute asupra lui muit inainte de vreme : Harold Temperleyti-aincheiat viata in orasul universitar englez in care a fost multi ani de zile nu numai invatAtor de trecut, dari predicatorul prin scrisi prin viata al celor mai nobile virtuti omenesti. Frumosul abia sexagenar cu dulcii ochi albastri a fost giun prieten cum din ce In ce mai putini se vor gAsi. Ca o undd de cAldurä venea de la acest asa de frtunos suflet care cAuta necontenit sA lArgeasca in jurul &Au tot mai mult cercul acelei prietenii de care niciodata nimeni nu a avut dreptul sA se Indoiascg. Cu o ne- sfirsità delicatetA servea el datorille pe care acest sen- liment, de o admirabilg statornicie, i le imnunea. Oricine a lucrat lingg dinsul, acolo la Universitate sau la Co- mitetul international de istorie pe care mai mult timp

369 24 1-a prezidat, s-a simtit inthriti incurajat prin simpatia lui. Lucrárile lui Temper ley s-au intins asupra intregii istorii universale, cu o deosebità iubire, asa de fireasc5, pentru tara sa ingsi. Dar pe acela care, in tinmul razboiului, pe care-1 lumineaza marea colectie de documente diplomatice la care a lucrat, avusese de indeplinit o misiune in sud-estul european, aceste 15ri, Serbia in rindul intli, unde a stat mai mult, apoi Romania, i-au r5mas foarte aproape. Crease de curind o comisiune pentru cercetarea istoriei Orientului apropiat". Cind a intreprins o nouà cercetare, menità a da rezultate originale, a rázboiului Crimeii, atentia i s-a opriti asupra României. Prin el s-a ramurit misterul schimbarii de atitudine a diplomatiei napoleoniene la intilnirea de la Osborne. Cind s-au pus piedici, de unde se putea astepta, la intrunirea in Bucuresti a Comitetului international de istorie, nici o clipä nu s-a clintit hotgrirea lui de a ni asigura aceastà onoare si,peste toate intrigile, dibaci tesute, vointa fermg a acestui suflet clari cald a biruit. Recunostinta noasträ va intovgeasi necontenit scumpa lui amintire.

Neamul romeinesc 25 iutie 1939

UN MEDIC ARHEOLOG

In grelele imprejurlari de astki pe care le face si mai grele, la unii, neincrederea in noi insine, a trecut neobservatá pentru cei cari nu se opresc asupra anunciu-

370 rilor mortuare, disparitia, in phna. putere Inca, a doeto- rului Severeanu. Fiu al unui alt medic, de multa popularitate care a lrtsat foarte interesante memorii, scrise la adinci bätri- neti, Gheorghe Severeanu a dovedit Inca de la inceput o deosebità intelegerei iubire pentru tot ce privea trecutul nostru,i cel mai depArtat. Dispunind de o frumoas'a avere, a intrebuintat-o larg ca sd-si facrt una din cele mai frumoase colectii private, pe care &dub necontenit sási-ocreasca. Intre aceste obiecte, care-i erau asa de scumpe, el a ajunssa-sicistigei o adevilrata initiere stiintifica' A dat in Buletinut Comisiunii monumentelor Istorice Un studiu original despre monedele lui Radu L Indraigit de originileidezvoltarea Bucurestilor, a fo.t unul din principalii initiatorii colaboratori ai revistei Muzeului municipal, de care se ingrijea cu mult3 bimpatie. Dacd amatorul de tablouri a fost deseori inselatt colectia de lucruri autentice meritas'afie pastrata cu grija de stat. I

Nea mu/ romdnesc 28 septembrie 1939

DoctorulGeorge Severeanu(1379-1939)afo,tprotesor la Facultatea de meclicinSdin13tteure5t1,medic priataral sectiel de tadiologie de la Spitalul Coltea, autor al mor luerari tie specialitate. A ocupat functia de director al muzeului comunal din Bucuresti. Colectia Maria si dr. G. Severeante (pe stradaI.C. Frimu 26),inauguratA in1956,cuprinde eBall in care sint expuse numcroase Si foarte inte-esaute obtecte preistorice, entice, mecilevale etc.

371

24* CHARLES BEMONT

Intro cei dintüi cari n-au putu rábcla groztiviarcz- boiuiul a fosti aproape nonagenarul istoric, formator riconducator de istorici Charles Bémont. Mare le meu profesor de la Paris era una din naturile cele mai fericite ca limpeziciune de gindire si perfect echilibru. La aceste insusiri ale unei admirabile vitalitati care nu 1-a parasit pang in asa de inaintatii ani de care s-a invrednicit, se adaugia o reit virtute umand. In stapinirea unor cunostinti atit de solide, mai ales in ce priveste istoria Angliei, de care s-a ocupat tooth viata. el avea o neinvinsa sfiald de a da publicului invataturi asa de folositoare, pe care le %ince pentru elevii-sii iubiti. Cu greu s-a -hotarlt sà dea scolilor una din cele mai gindite istorii ale evului mecliu. In sufletul lui de judecatii dreaptd, unebri pana la esprime, era un altar moral, al carui caracter sacru ii cunosteau putini. Alaturi, credinta se oprea la marile indoleli peste care-mi mdrturisea cd n-are fericirea altora de a putea trece. Pentru Romania a avut intelegerei iubire. Cercetind intimplator tare noastrii, el s-a Intors cu un adinc respcct pentru clasa el muncitoare.i, cind ne-am jertfit noi in marele razboi, el a vorbit de acest prinos de singe in cuvinte care nu se pot uita. Apartinea unei mari generatii catre inaltimea cIrei urmasii nici nu incercau railcar sa se ridice. '

Nearnta romdnesc 29 octombrie 1939

Charles Bémont (1848-1939), profesor in Eco1e des Mutes Etudes, a Lost membru onorar al Academlel nomtlne. A prefatat cartes elevului sAu N. Iorga,Iltstoire de rélations entre ta France et Les Floumatra (Paris, 1918).

372

SEPTIMIU ALBINI

Intr-o scrisoare plina de duiosie la amintirea necontenit innoita a aceluia care i-a fostsot, o vrednica rcmâncii, tovargsa acelui de mult dispärut acuma in toate credintile, silintilei suferintile lui, uitate, imi vorbeste de acela care a fost Septimiu Albini, unul din acei oarneni ai Memorandului cari nu mai sint, din nenorocire, in mintea generatiei de astazi. Cine vedea la Academia Romfing, inainte de marele ra 4boi, pe acest refugia" al luptelor ardelene pentru o dreptate care s-a putut smulge numai cu armele, nu-si putea da sarna, neavind in memorie istoria lor, ce insemna, in lungul sir de jertfe ale earierei si uneori ale Nietii, modestul functionar" la care privea cu atitoritatea controlului indrituit acela care-1 stia cine ebte, roan Bianu. El a fost tuptdtorul-tip. Ace la care, de cite ori e nevoie de dinsul, cla tot ce poatei, a doua zi dupa aceasta, multamindu-se cu orice darab de pine muncita, se stradu- ieste a nu se vorbi de sine. Aceasta nu insenmai retragerea, ci asteptarea attui ceas, cind iar nevoie s-ar simti de dinsul. Atunci el re- vine, am zice, supt steag. Asa a fault Albini in a doua pribegie a lui, din Bucuresti 'Ana in Bucovina, in ceasul neiertatelor soya- hi si al siintelor sperante. Aceste sperante el le-a avut.

Neamul romiinesc 11 noiembrie 1939

373

NICOLAE TECLU

Printre academicienii din prima serie veche pe cari, modest membru coresponderit, ii priveam din mijlocul publicului de la galerie, era unul a carui lunga barba alba ii dadea infatisarea unui profet al Vechiului Testa- ment. Stiintificii" se bucurau de o reputatie pe care nu eram in masyra, cei mai multi, s-o judecam. Stara atita : ca acolo, la Academie, se intra greu, catre sfirsitul unei spornice activitati. Dar puteam face deosebirea intre acei cari avusesera o atingere, profitabila, cu politica si intre solitarii cari n-avusesera in viata lor nimic a face decit cu obiectul cercetarior bor. Batrinul cu figura de profet, Nicolae Teclu, ea dintre acestia. Cetisem cindva pe tipäriturii carti de editura firma Socec, Sander si Teclu" i, daca Sander ni era o enigma, puneam in legatura acest nume de Teclu cu al venerabilului academician. Dar a trecut multa vreme pentru ca sa aflam ca omul care nu vorbea in public si nu atragea prin nimic atentia era un descoperitor pe care strainatatea-1 cunostea prin mijloacele de lucru pe care batrinul chimist le daduse stiintei sale. Acestea mi le amintesc astazi, nu fara Ca fiul sa fi atras atentia, Intr-o scrisoare pioasa, actualii membri ai sectiunii, cari cheama la o comemoratie. Ea va trezi inaintea celor de azi icoana acestui ardelean de nobila figura, a carui invatatura nu era intrecuta decit de o incomparabild modestie. 1 Neamul romdnesc 16 noiembrie 1939 In 1939 se Implineau o sutA de ani de la nasterea lul Nicolae Teclu(1839-1916).Orlginar din Brasov, chimistul de fairnA monclialA a fost profesor la Universitatea din Viena91 membru al Academiel RomAne. A publicat un mare numAr

374 AGATA BIRSESCU

Intr-o banala si saraca odaie de spital s-a inchetat viata uneia din marile intrupatoare de arta ale veacului trecut, rornanca rumasa romãnci dupa entuziasta in- flare a societatii vieneze, una din cele mai dificile in materie de arta (odata !), Agata Birsescu. Istoridi teatrului din Viena vor insemna locul pe care, prin vointa ei tare, caiprin covirsitorul eitalent, si 1-a cistigat acolo accasta strdina fara nici un sprijin, Wei macar acelaalunei frumuseti atoatebiruitoare. Sccnci noastre ea n-a putut sa-i deie decit in anii tirzii, cind faima ei cea mare "scazuse, reproducerea la Bucu- resti a unora din rolurile triumfatoare in marea tragedie careia i se dedicase. Ultimul ei refugiui 1-a gasit tot aid in tam neamului ci. A fost o profesoara de neobosita iubire chiar grija materiala a elevelor ei din acel Iasi a cam) umbra era potrivita ca sa acopere umbra ce ajunsese a fi insasi ea. Acolo o puteal vedea iacurn de curind, batrind extrem de ingrijita in simplicitatea vesmintului ei, cer- cind cu bietele-i picioare dureroase de octogenara, care calcasera cindva covoarele saloanelor celor mai mindre din Vicna, pietrele strimbe ale ulicioarelor vechil re- sedinte domnesti. Pe acelasi caldarim superba tiagediana va merge la locul uncle toate se inchid.

Neamul romcinesc 23 noi,mbrie 1939 de luer,.ri k,1 este inventatorul unor aparatei p,oeedee utdizate lstazi in lumen intreagalampa Teciu, aparatele pentru es plrarea ozonuh 1, pentru sintezat analiza apei, pentru studiul arderii etc.

375

CHARLES DROI1HET

Acuma aparuse, In Revista Fundatiilor regale, un interesant articol al profesorului Drouheti ni se anuntii indata moartea autorului, care prin aceastii publicare area s5 revie la o activitate stiintifichi de mult timp phirre4ita din cauza unei grele boli. Charles Drouhet a fost in toata fiinja sa,de4i lungul atitor ani de profesorat, asa cum se infatiseazil In aceasta din urm5 scriere a sa. Era in acest fiu de profesor francez. ajuns la Birlad si inclestat cu intreaga sa f a- mile in acest mediu ingust de provincie moldoveneascii, piistrarea neatins5 a insusirilor fundamentale pe care le duce oriundeile mentine cu indhiràtnicie burghe- zul din aceast5 minunata ras5. Concret, legat strins de ocupatia sa. onest in orice lucru face, cu mai mult5 grijä poate decit sentimente, ghisindu-sitot rostulti toatä multámirea intr-un core bine tras dincolo de care nu rivneste a trece, dar in care e neatacabil. A biruit prin aceste calitrrti intr-un concurs pentru studii in Franta pe un alt tinhir, format insil la Iasi, nu aici la noi. care, avind calithti ce pot usor degenera in simpatice defecte, aducea cu dinsul neobisnuite cunostinti care-1 copleseau, pe cind la Drouhet era exact ce trebuia. Asa a fosti scrisul shiu, corespunzInd intocmai, in cercetilri de amanunte, scopului urmarit. Asa era si in rarile sale Intilniri cu colegii :discret, rezervat. la fapt", In felul acesta el a putut da elevilor s5i lectii din acelea care nu se pot scrie in carte.1

Neamul rornanesc 12 ianuarie 1940

profesor de limbailiteratur rancezIa Universitatea din Bueure0i, -Charles Drotazet (1879-1940)a publieat luerari

376

0 DUIOASA COMEMORARE

Inamtea unui public enorm, neinvitat ca in uncle cazuri,d. M. Sadoveanu a vorbitla Academia Ro- manri despre Creanga, pentru care hraneste de mult o admiratie nemargenita, considerindu-1 Ca pe un om genial si ca o individualitate raspicata, cu mult peste insusirealui de a reprezinta pc taranul moldovean dintr-o anume parte supt munte. Comemoratia incepea cu cercetririiintregiribio- afice care pareau sa anunte o impartasire de simple date noi. Dar indata expunerea a capatat cu totul alt caracter, devenind una din cele mai frurnoase cuvintari ce s-au iostit vreodata inaintea alesilor cul- tuxii romanesti. 1 Vorbea nu o minte care lamuresteidespici lucrurile,cio inima adincinduiosatii,aducindu-i tot caldul prinos de iubire, cum li va fi placind mortilor, dad' plutesc intre noi. De ce n-a fost vorba in acelasigrai Meet.potolit, cu dulci susuieli de Mol- dova ?Din toatecelespuse,strecurate isubinte- lese, un lucruse desfacea dominind :desfeiratul,cu tragedia care se ascunde in dosul scriitorului hazliu. Trtran care nu mai era taran, popa care nu mai era popa, strain in satul lui care-1 uitase, strain in loculunde-Imutasesoarta-ntr-ocasutridebirne, vergi de lut,de subredii paianta,intrecopiisaraci qinecrescuti,caroralifacea scoala",lingiiofe- rneie slujnica si tovarasa in acelasi thnp, in mijlocul unei societati literare de boieri careia trebuia sa-i facii pe caragbiosul,darfilracareeln-arfiserfs un rind. despre relatille dintre literatura romtinti pi cea francez41, Intro care Vasite Alccsandri pi scrittorit franced (1924).

377

$1povestea patimii lui Ion Ciubotaru, zis Creanga, se desfacea astfel, in acea moldoveneasca taraganare, si un val de emotie cuprindea tot mai mult pe toti cei de fata pipe cei mai abstracti savanti dintre savantii abstracti.

Neamul rorndnesc 18 ianuarie 1940

CONTELE BRONISLAW DEMBINSKI

Se confirma stirea cLiintr-o inchisoare, unde suferea pentru tara sa, s-a stins istoricul polon, de larga reputatie, contele Bronislaw Dembinski. Jertfltul pentru o nobila cauza nationala nu era unul dintre acei militanti cari cheama prin energia luptei lor trusnetele razbunarii politice. Nu-si putea inchipui cineva o dusmänie,i una asa de necrutatoare, fata de septuagenarul, obosit de o lungal spornica truda asupra cartilor sale, care a fost numai blindeta, buniivointa zimbet. Acei cari 1-au cunoscut la Comitetul international de istorie nu vor puteas uiteniciodataaceasta venerabilai atit de senina figura in care nu se oglin- dea decit seninatatea unei vieti oneste traite in tova- riisia vrernurilor de odinioard si a marilor spirite ale omenirii. $i cal fata ii era dulcea vorba franceza cu imblinziri slave, pe care pardi o auzim inca. Dembinski a organizat la Varsovia, in tovarasia tineri! or istorici, intre cari nu avea decit fosti elevi sau devotati prieteni,i cu ajutorul sotieiifiicei, care cine stie pe unde vor fi ratacind, un nlaret congres, care era ca o afirmare a marelui rol de civilizatie pe care cu miii-

378 drie 11 luase asupra-i patria sa in sfirsit liberat. Ospi- talitatea traditionala a poporului polon s-a intrecut pe ea insasi. De ce se inversuneaza o cruda fatalitatei asupra unor astfel de oameni ?

Neamul românesc 21 ianuarie 1940

G. D. SCRABA

Ni se anunta moartea lui Gh. D. Scraba. A fost unul dintre cei mai devotati vechi ajutatori ai ideilor noastre, pe care le-a servit feed sã ajunga raker la rasplata care se dadea din bielsugi celor mai stersi comparsi ai unei vieti politice care nu ignora meritul, ci-1 raspingea. A fost numai, citeva luni de zile,in Camera guvernarii de la 148-19. Om de migalos lucru metodic, pe care-1 deprinsese in lungile sale osteneli de institutor, el scapa din legaturile oeupatiei de toate zilele pe care si-o gasise, timp de multi ani de zile,la Liga culturalà, pentru a se avinta in domeniul cercetarilor teoretice, pentru care avea o reala aplicare, doveditfii prin contributia sa la unele congrese de filozofie. Sociolog diletant, avea un deosebit interes pentru teoriile in care se complacea un Eliadi,in anii din urma, ajunsese la planul unui dictionar ideologic al lim- biiromanesti, plin de ipoteze antilinguistice, de care vorbea cu aerul misterios al unui alchimist din evul mediu, care a gasit in sfirsit taina fabricfirii aurului.

379 Nestiut,si nevrinci sä fiestiut,si-a petrecut anil din urma cu credinta ea in toate a ramas un neinteles. i

Neamul romilnesc 9 mai 1940

CONSTANTIN BANU

Se anunta moartea intr-un spital de la Roman a lui Constantin Banu. Acest profesor de istorie, ajuns in prima linie a vietii politice pe vremea cind ea pastra Inca vechea demnitate si" decenta si oarnenii se ridicau prin talente si merite, era desigur o figura neobisnuita in societate si in activitatea politica. Cu origini franceze prin femei, dar poate nit:lean prin barbatii asezati in Balmita, 61 aratase de tinar o deosebita aplecare &are studiile istoriei sau, mai mult, a prezintarii rezultatelor, la care se ajunsese in cercetarea trecutului decit in dorinta de a contribui la imbogiltirea lor. Am fost in comisiunea care 1-a recomandat, ca profesor, la o catedra din Bucuresti. De acolo 1-a desfacut politica, dar iubirea lui pentru cultura 1-a facut sa grupeze dupa marele razboi un numar de scriitori in jurul revistei Flaciira, de un eclec- tism tot asa de elegant ca si toata fiinta sa.

1 Fost membru In Comisia internationala a congreselor de filozofle 0 easier central onoriflc al Ligli culturale, G. D. Scraba a publicat volumul Ion Heilade Rddulescu. Inceputurlie fitozo- fiei 0 sociologtel romdne.

380 Era orator ales. aducind o mare stApinire a formei, filed nici o strident& 1

Neamul ronadnesc 18 septembrie 1940

i Orn politic liberal,C. Banu (1873-1940)a fost ministru al cultelor In 1922-1923. Revista Fiaciirn, pe care a Inflintrat-o in 1911, s-a bucurat de colaborarea tutifror scrittorilor impor- tanti al vremii.

IND1CI Nume de persoane-tendi

Abdul-Hamid (Califul. La moartea lui f.,), II, 103. Adam, Ion, I, 296. Albini, Septimiu, II, 146. Albini, Septimiu, II, 373. Alecsandri (La dezve/irea monumentului lui fv), I, 110. Alecsandri (Comemorarea lui fv), II, 24. Alecsandri (Corespondenta lui"),I, 70. Aman, Teodor : la pomenirea lui), II, 150. Amundsen, II, 225. [Amundsen] (Jertfele vidarnice), II, 240. Andrée, II, 256. Anghel, D. (Un poet al florilor : d-1 ma), I, 92. Anghel, Dimitrie, II, 11. Atanasovici, VI.(Doi oameni modeqti :Corne/iuBo- tez, II, 238. Antonescu, Teohari, I, 260. Atatürk (Un creator de twig' : fv), II, 326. Aurelian, P.S., I, 207. Axentie, Sever (Un biitrin erou : ), I, 151.

Babq, Victor (Dr.m7,II, 230. Babq, Vincentiu, II, 280. Te \tut din paranteze completeaz5 titlul articolelor ;cifrele romane Moica volumele, cele arabe, pagina.

383

Babes, Vincentiu (Un dispiirut : no), I, 159. Bals, George, II, 275. Banu, Constantin, II, 380. Baritiu, Gheorghe, I, 66. Bastera (Amicul nostru md), II, 239. llanciulescu (Avem suflete eroice : nd), II, 285. Bárbat, Virgil, II, 260. Warnut, Simeon, I, 197. Biirnut, Simion (Amintirea lui, ev), II, 253. Beldicemnu, Nicolae (Moartea unui tintir :"+),II,200. Bémont, Charles, II, 372. Bengescu-Dabija (Doi oameni din vremea mai veche. Gen. mr 0 prof. I. Ralet), II, 57. Berthelot (Generalul MO), II, 266. Bianu, loan, II, 282. Bibicescu, loan (Un binefacator cultural iv), II, NI Didlo, Jaroslav, II, 313. Bismarck (Mod biitrin), II, 97. Dirseanu, Andrei, II, 193. Birseanu, Andrei (Comemorarea lui ev), IT, 251. Birseanu, Andrei (Tin prof esor ardelean :cll.nd), I, 304. B7rsescu, Agata, II, 375. Björnson, Bj8rnstjerne, I, 264. Bogdan, Alexandru, II, 13. Bogdan, loan, II, 147. Bogdan-Duicg, Gheorghe, II, 274. Bogrea, Vasile, II, 231. I3orcea, Ion (Moartea unui invtitat : r%/), II, 301. Borcia, Ioan, I, 313. Botescu (Doctorul no), II, 220. Botescu, M. (Doctorul "...), II, 76. Botez, Corneliu (Doi oameni modesti :no, Vt. Atanaso- vici), II, 233. [Botez, Vasile] (Biltrinul meu elev), II, 168. Bourget, Paul, II, 292.

384

Brancovici, Gheorghe (Un aventurier interesant : 244. Brankte, Valeriu, II, 236. Brindza. (Un intemeietor : doctorul md), II, 288. Brunot, Ferdinand, II, 315. Brusilov, II, 229. Budi§teanu (Generalul ma), I, 299. Bumbac, V. (Un poet bucovinean : II, 124. Burada, Teoclor, II, 202. Bur15, Vasile (Un profesor :MO),II, 7. Buzdugan, C. Z., II, 258. Byron (Arnintirea lui fv), II, 214.

Cadorna, II, 243. Campbell, John Stuart (Drd. p.4, II, 78. Cantacuzino, r. (Dr.4, II, 278. Carada, Eugeniu, I, 282. Caragiale (Ce se iubea in fd),I,321. Caragiale, I. L., I, 319. Carpus, Spiru, II, 10. Crihiretii,II, 354. Cerkez, Gr. (La morminttaluiet..),II, 251. Cerkez, Gr. (Un om de bine : "or ), II, 233. Cerna, P., I, 336. Chanzy, II, 114. Chernbah, Gheorghe, I, 220. Chitul, Titul (Un scriitor ardeleanF.,), I, 113. Christian, Mircea, II, 183. [Cinta, Petra] (Osta0 dizu(i), II, 39. Ciocan, I. (Un mort care se ingroapd : II, 35. Cipariu, Timotei (Citeva rinduri de dincoace" in amin, Viva tui r..), I, 96. Ciura, Alexandru (Un modest : r.d), II, 296. Cirtan, Badea(Unfanatic granalromantismulut national :et,..),I, 301. Clo4ca (Cei trei mucenici :Horia, CriFan), II, 312.

23 - Oameat cari au fost, vol. II. 383

Cocutii, Eugen, II, 33. Codru-Drrigusanu : un calátor arcletean prin Europa apuseana), I, 271. Collinet, Paul -(Trei prieteni ai nostri - Hertvid: Jar- nik, Glixeli), II, 328. Comines, II, 120. Comp, Dimitrie (IInnl din cei vechi : "a), II, 203. Conachi (La mormintut tuif..),II, 315. [Corina] (Fetita Iosif), II, 351. Cornescu, Maria, II, 42. Corradini, II, 329. Cosmovici, Vasile, I, 206. Costache, Veniamin (0 icoand curatu. : mitropoli:ul I, 74. Cosbuc, Gheorghe, II, 133. Cosbuc (Ideile potitice ale mai ma), II, 112. [Cosoiu, M.] (Costasi cauti), II, 39. Craciuneseu, C. D. (Tin poet copil : I, 253. Creangk Ion (Ceva despre "4, I, 256. Creangri, Ion (0 duioasti comemorare), It, 377. Cret,u, Grigore (Un modest invilfat II, 155. Crisan (Cei trei mucenici : Horia, Closca,".0),II, 312. Critobul din Imbros, II, 93. Crimea, Anastasie (Un arhiereu artist :"4,I, 176. Groiset, Maurice (Un veciti din in Paris :f%,), II, 283. CklIger-Poni, Matilda, II, 261. Calcer (Un cavater : genera/it! e..), IL 91. aulianu, N., II, 16. Cuntan, Maria, II, 290. Cuza vodrx (Centenarut nasterii lui "4, II, 173. Cuza vodri (Intnitciminte din viata .71 darnnia lui "a), I, 233. Cuza vodii (Statuia lui "a), I, 30.

Dame, Frederic, I, 171. Dante (".. in romaneqte), I, 189. Davila, Carol (Meinoria doctorului my), II, 252.

386

Davila (Doctorul ftJ, I, 21 Delavrancea, H, 139: Delavrancea necunoscut), II, 96. Delavrancea (Doi inaintasi Goga), II, 319-. Delavrancea (Ultima cuvintare a lid II, 139. Dembinski, Bronislaw, contele, II, 373. Demetriescu, Anghel, I, 11. Densusianu, Aron, II, 343. Densusianu, Nicolae, I, 294. Densusianu, Ovid (Un neadaptabil :ev),II, 322. Dima, Gheorghe (Tin om de bine : ev), II, 221. Dobrescu, Nicolae, II, 5 Dolliuss (Victima din Viena cancelaral ev), IT,272. Dragalina (Generalul iv), II, 263. Dragalina (Moartea generaltdui4,II, 72. [Dragalina, gen.] (Osta# ceizufi), II, 38. Drouhet, Charles, II, 376.

Echegaray, José, H,84: Edison, II, 260. Elena, Cuza (Doamna ev), I, 209. Eminescu(ev g Igeneratia de asttizi), I, 34. Eminescu (".i tinerettd), II, 244. Eminescu (Cel dintui voluin din operele in prolti ltd tv), I, 104. Eminescu (In amintirea lui rv), I, 247. Eminescu (0 comemorare a tut ma), II, 166. Eminescu (IIn roman de 0%0, I, 43.

Eminescu (Vederlie pontice ale /id 5 stgeneratia de azi), I, 216. Fzbiceanu, Constantin, I, 339.

Faure, André, II, 6. Felix, Iacob (Doctorul "4, I, 79. Filipescu (0 inmormintare : a jui ev), II, 16. Flondor, Iancu, Il, 207.

387 25* Flondor, Teodor de, I, 196. Francisc-Iosef (Moartea lui ma), II, 55. Frimu, I. C., II, 165. Frincu, Amos, II, 271. Frincu, Teofil) I, 5.

Garibaldi, Giuseppe, I, 173. Gaster (Cam/ no), II, 333. GhibAnescu Gheorghe (Tin raze; moldovean : nr), II, 203. Ghica, D., II, 15. Ghica, Ion, I, 268. Ghica, Ionel (Sfirfitul zburiltorului : r.,), II, 268. Giani, Dr., II, 82. Giurescu, C., II, 99. Girleanu (0 carte de nuvele postume a lui "0, II, 26. Girleanu, Emil, II, 9. Glixell (Trei prieteni ai nogri :flertvik Jarnik Paul Collinet, es.), II, 328. Goga (Doi inainta0 : Delavrancea ci "), II, 319. Goga (Ultima solie a lui iv), II, 339. Goga, Octavian (tin suflet de tuptd : AO, II, 318. Golescu, Dinicu, I, 265. Golescu, Iordache, I, 286. Gole§ti (Cei doi "..,), II, 62. Golz, von der, II, 51. Grämadil, loan, II, 79. Gr5madä, Ion, II, 231. Grecianu, Stefan (Unul dintre ultimii 'marl boieri de neam : F..,), I, 199. Grigorescu (Generalul m.,), II, 167. Grigorescu (ev dupl. Vlahu(d), I, 279, Grigorescu, Nicolae, I, 181.

[Haneg, Gh.] (Osta$ dizu(i), II, 38. Haret, Spiru C., I, 312. Hasdeu, B. P., I, 183.

388

Hasdeu, Iu lia (0 umbra' a trecut "a), II, 323. Hillliceanu, Virgil, II, 77. Heisenberg, August, II, 257. Helfferich, II, 212. Hindenburg, II, 273. Hodoq, Alexandru, II, 246. Hod4, Nerva, I, 329. Hodo, Nerva (Tin uitat : ".d), II, 324. Horatiu fr./ al Romei §ieval lumii), II, 291. Horia (Cei trel mucenici :rv ,CloKa, Crifan), II, 312. Humpel, Emilia, II, 113. Hurmuzachi, Nicolae (Baronul "d), I, 219.

Ibsen, Henrik (Un erou modern :r...,),I, 128. lonescu, Nicolae (Un orator al generatiei beitrine:...,), I, 83. Iosif (La inmormintarea tut v), II, 350. Istrati, C.'I. (Dr....,),II, 106. Istrati, Panait (Omul care s-a intors acasä :ev),II, 287. Izverniceanu, Damian, II, 284.

Jagié, Vratoslav (Un prieten disparut :m..,),II, 203. Jammes(v..,Virgiliul francez), II, 325. Jarnik, Hertvik (Trei prieteni ai nogri: ,.,,Paul Coltinet, Glixeli), II, 328. Jiraek, C. J. (Un mare invdtat :-,),II, 86.

Kipling, Rudyard, II, 293. Kiriac, Gheorghe, II, 237. Kogainiceanu (La mormintul lui4, I, 137. Kogalniceanu, Mihail (Un sfert- de veac de La moartea lui iv), II, 49. Krumbacher, Karl, I, 232.

Lafont (Generalul "4,11, 100. Lafont (Unul pe care nu /-am uitat : generalu/ i4, II, 219.

389

La Fayette (La .mormintia lui m.;), IL 69. Lamprecht(ft,despre rolurile nationale), I, 109. Lamprecht, Karl, II, 29. Langlois, Victor Charles, II, 249. Lascar, Vasile (0 figura : "a), I, 160. Laurian, August Treboniu (Un utopEst : I, 3. Laurian, Dimitrie A. (Us profesor : m.4, I, 156. Lavisse, Ernest, II, 193. L5pildatu, Ioan (0 personalitate cultured" din Ardeal: "a), I, 146. Leon, N., II, 262. Liciu ca artist), I, 316. Liciu teem/ tut Alecsandrt), I, 113. Liciu, Petre (Amintirea lui e*, 0, II, 303. Liciu, Petru (Busts! tut'NJ),II, 51. Liciu, Penni (In amintirca lui "a), I, 307. Litu, Vasile, II, 195. Longfellow, I, 191. Longinescu, Gheorghe (Un martir al§tiiniei si daioriei "4, II, 337. Loti, Pierre, II, 199. Lucaciu, Constantin (Cei cart se duc : "a), II, 132. Lucaciu, Vasile, II, 191. Lucaciu, Vasile (Simbolul de la Satu Mare),II,3C4.. Luchian (Moartea pictorului ",), II, 43. Ludendorff (Moartea until pagin : II, 314.

Malorescu, loan, I, 335. Maiorescu, T., II, 66. Manliu, I., II, 74. Manolache, I. D. (Cartea ',mut dusplirut : Fete" de mil /, 114. Manolescu-Mlaclian (Locotenentul-colonel 2,327. Manolescu-Mladian I. (Locotenentut-coland"J),I,334, Mann, Gheorghe (Generalul m.,), I, 297. Marconi (La moartea unul gesiu ttallas : II, 311.

390

Marian, S. FL (lin cercetiitor al victii poporalui roma- nese : I, 167. Marienescu, At.. II, 15. Marinescu, Gheorghe (Un lacwn tie a ;t1 : d-rul :"d), II, 321. Mateescu, G. G., II, 247. Mateescu, Gheorghe (Numai un prof esorbritrin: II, 336. Mavrodi, .Alexandru, II, 277. Mavrodin, Maria, I, 254. Miirg5rit, Apostol (tin idealist": 4,I, 11 Medicilor (Jertf a rJ), II, 359. Meillet, II, 304. Mihai Viteazul (Cel ce nu se poate odihni : II, 52. Mihai Viteazul (Pomenirea mi -,), I, 221. Mlhai Viteazul (Ziva lui. A lui II, 59. Mihal Viteazul (Ziva lui in 1916), II, 41. Mihdescu, Alexandrina (Paginile r..), I, 163. Mincu, loan, I, 311. Mirea, II, 281. Missir, Petru, II, 248. Moceanu (Girnuasticul "), I, 213. Moldovan, I. M., II, 34. Momrnsen, I, 25. Monod, Gabriel, I, 305. [Motet, loan] (Osta0 cilzu/i), II, 33. Mure*ianu, Aurel, I, 214. Murgoci, G. M., II, 297. Murgoci, Gh. M., II, 223.

Napoleon (Centenarut tut ), II, 186, Naum, Anton, II, 61. Negri, C., I, 309. Negruzzi, C., I, 100. Negruzzi, Iacob, II, 267. Nicolau, Matei, II, 316..

331

Nicoleanu, N. (Un poet din vremurile nehotiirite : I. 132. Noailles, Ana Brincoveanu, contesä de, II, 268. Nolhac, Pierre de, II, 294. Northcliffe (Lord r.,), II, 189. Novakovici, Stojan, II, 27. Novelli, Ermete, II, 144.

Odobescu, Alexandru, I, 47. Ohnet, Georges, II, 85. Onae, AL, I, 300. Onciul, Dimitrie, II, 204. Onciul, Dimitrie (Un om ddrimat" : ...,), II, 17. Onitiu, Virgil, II, 33. Oräsanu, Stefan, I, 39. Orleanu, G., I, 292. Ostasii, II, 351.

Pais, Ettore (Unul din vremurile braze :r..,), II, 338. Pa1ack5r, II, 232. [Panait, C.] (Ostasi cazuti), II, 37. Pann, Anton, I, 59. Papacostea, Cezar (Lin interpret de frumusetti si amp. nie : ,-..,), II, 293. Papiniu, Joan, II, 205. Papiu, Barlan (Amintirea lui mv), II, 235. Parvan, V., II, 234. Petrovici, Stefan (Prof esorul ,...),II, 36. [Picot, nmile] (Un prieten strain pe care 1-am pierdut), II, 161. Pirandello, II, 306. Pitis, Gheorghe, II, 180. Podeanu, Vasile, II, 143. Pont P. (Jubileul d-lui ma), I, 120. Poni, Petru, II, 224. [Pop de Bhisesti] (Badea Gheorghe), II, 159.

392

Pop, Florentin I., II, 302. Pop-ReteganulI. (Un scriitor pentru popor I, 88. Popescu, Tiberiu, II, 48. Popescu, giberiu (Unit/ dintre cei vechi ai nostri: II, 307. [Pursch, Otto] (Ostasi cazu(i), II, 37. Puscariu, Ion, I, 315.-

Quidde, II, 209. Quinet, Edgar, II, 61.

Ráckóczi, Francisc (La trecerea unui erou), I, 153. Radovici, I. (Dr. ma), I, 203. Ralet, I. (Doi oameni din vremea mai veche. Gen. Ben- gescu-Dabija si prof. t..), II, 57. Ratiu, Ioan, II, 241. Ratiu, loan, II, 254. Rascanu, Petru (Profesorul"..),I. 326. Rola, Piekarski V., I, 221. Roosevelt, Theodore, II, 147. Rosegger, Peter, II, 89. Rosetti, Horia, 1, 333. Rostand, Edmond, II, 101. Roth, Stefan Ludwig (1ln cugetátor ales al sa$ilor din Ardeal : my), II, 217. Ruskin, II, 170.

Saligny, Anghel (Un creatore.,), II, 222. Sanders, Liman von, II, 250. Sadeanu, Avram, II, 12. [Saileseu, Mihai] (Osta0 dizu(i), II, 39. Sbiera, Ioan, II, 45. [Scarlet, Gh.] (Ostasi di:u(i), II, 38. Schiller (Serbtirile pentru "..), I, 93. Scraba, G. D., II, 379. Scurtu, loan, II, 188.

393 -6--Oatneol cart au fost, vol. 11

[Severeanu, G. dr.] (tin medic arheolog), II, 370 Sienkiewicz, II, 208, Sienkiewicz, Henrik, II, 40. Sihleanu, Alexandru (Un poet student : II, 20. Sirbu, Ion, II, 196. Slavici, loan, II, 226. Smigelschi, Octavian, I, 323. Stamati, C. (Un poet basarabean : I, 139. StiMescu-Delar, Gheorghe, II, 356. Stefanelli, T. V., II, 177. Stinnes, II, 210. Sturdza, D. M., I, 201. Sturdza Scheianu, Dimitrie (Un boier din aUcl vreme ..), II, 178. Suferinte omenesti sub ocupatie, I, 117. Sutu, Mihail, II, 270.

$tefAnescu, Grigore, I, 290, Stefulescu, Al., I, 284. Stirbei vodk I, 55.

Tanoviceanu, I., II, 73. TdbAcariu, Grigore, II, 335. Tautu, Teodor (Generalul eV), II, 310. Tàzlgtuanu, Adelina, I, 259. Teclu, Nicolae, II, 374. Teliman, Mihail (Un scriitor necunoscut : I,124 Ternperley, Harold, II, 369. Tenie, Alexandru, II, 79. Teodori, D. A., I, 289. Tolstoi (La moartea lui e,), I, 282. Tolstoi, Leon, I, 193. [Tutunaru] (Ostasi cdzu(i), II, 37.

Titeica, Gheorghe (1naintea unui mormint), II, 332.

394

Ungureanu, Ernanoil, II, 245. Urechirt, Nestor, II, 264. Ursu, I., II, 229.

Valaori, Iuliu, II, 303. Vazov, Ivan (Un poet reprezentativ II, 184. Venizelos (La moartea lui II, 294. Vidu, loan, II, 259. Vilsan, Gheorghe, II, 288. Virnav, Scarlat (tin orn de ispravd :.4.0,II, 154. Vlahutà, Al. (Amintirea tut ev), II, 309. Vlahut6, AL (La inmorrnintarea poetutui4,II,352. [171ahura, Alex.] (Un act de pietate),. II, 206. Vlahutà, Al. (Iln suftet adinc), II, 157. Vlaicu, Aurel, I, 331. Voinescu Eugeniu, I, 213. Volenti, N. (Iln poeta minor" :mI,I, 277. Vulcan, Iosif, I, 186. Vulovici, N., II, 352.

Washington (Amintirea lui II, 109. Weigand, Gustav, II, 255. Westrin, Teodor,.II, 242. Wilson, II, 215.

Xenopol, A. D., II, 171, Xenopol, A. D., II, 175.

Zagorit, Alexandru, II, 43. Zamfirescu, Duiliu, II, 190. Zeppelin, II, 357.

CUPRINSUL

Nicolae Dobrescu 5 André Faure 6 Un profesor :Vasile Burla 7 Emil Girleanu 9 Spiru Carpus 10 Dimitrie Anghel 11 Avram Sadeanu 12 Alexandru Bogdan 13 D. Ghica . . . 15 At. Marienescu 15 N. Culianu ...... 16 Un om darima 1." : Dimitrie Onciul. 17 Un poet student : Alexandru Sihleanu 20 Comemorarea lui Alecsandri... 24 0 carte de nuvele pos ume a lui Girleanu . 26 Stojan Novakovici...... 27 Karl Lamprecht 29 Virgil Onitiu 33 I.M. Moldovan ...... 34 Un mort care se ingroapa :I. Ciocan 35 Profesorul Ste-can PeLrovici 36 Ostasicazuti 37 Henrik Sienkiewicz 40 Ziva lui Mihai Viteazul in 1916 41 Maria Cornescu 42 Alexandru Zagorit 43 Joan Sbiera 45 0 inmormintare :a luiN. Filipescu 46 Tiberin Popescu ...... 48 Moartea pictorului Luchian 48

399

Un sfert de veac de la moartea lui Mihail Kogal- niceanu 229 Von der Go lz 51 Bustul lui Petru Liciu . . . , 51 ...... 52 Cel ce nu se poate odihni : Mihai Viteazul Moartea lui Francisc-Iosif ...... 55 Doi oameni din vren-lea mai veche (generalul Ben- gescu-Dabijasiprof.I.Ralet) 57 Ziva lui (a lui Mihai Viteazul) 59 Anton Naum 61 Cei doi Golesti 62 T. Maiorescu 66 La mormintul lui La Fayette 69 Moartea generalului Dragalina 72 I.Tanoviceanu 73 I.IVIanliu 74 Doctorul M. Botescu 76 Virgil Halaceanu 77 Drd. John Stuart Campbell 78 Ioan Grämada . . 79 Alexandru Tenie 79 Dr. Giani 82 Eugen Cocuth 83 José Echegaray 84 Georges Ohnet ...... 85 Un mare inviitat : C. J. Jireéek. Cu prilejul raor(ii mui 86 Peter Rosegger . . . 89 Un cavaler : generalul Culcer 91 Critobul din Imbros ... .. 93 Delavrancea necunoscut (Cronicite lui Fra dolce") 96 Bismark batrin...... 97 C. Giurescu 99 Generalul Lafont 100 Edmond Rostand . 101 Califul. La moartea mut Abdul-Hamid. 103 Dr. C. I. Istrati ... 106 Amintirea lui Washington 109 Emilia Humpel 113 Chanzy ... 114 .... 117 Suferinte omenesti sub ocupatie Comines ...... 120 Un poet bucovinean : V. Burnbac 124 Gheorghe Cosbuc 138 Delavrancea 139 Ultima cuvintare a lui Delavrancea 139

400

Ideile politicealelui Cocbuc 142 Vasile Podeanu . . 143 Ermcte Novel li.. 144 Septimiu Albini . 146 Theodore Roosevelt .. 147 loan Bogdan 117 Teodor Aman :la pomenirea lui 150 La inmormintarea poetului Al. Vlahu1,3 152 Un om de isprava :Scarlat Virnav. 154 Un modest invatat :Grigore Cretu 155 Un suflet adinc (Al. Vlahuta) 157 Badea Gheorghe ...... 159 Un prieten strain pe care 1-am pierdut 161 I. C. Frimu 165 0 comemorare a lui Eminescu 166 Generalul Grigorescu. .. 167 Batrinul meu elev . . 168 Ruqkin 170 A. D. Xenopol. Cuvintarea rostila la inmormintarea lui, in numele Academiei Romcine 171 Centenarul nasterii lui Cuza voda 173 A. D. Xenopol (Rolul stiu din via(a politica) . 175 T. V. Stefanelli ...... 177 Un boier din altä vreme :Dimitrie Sturdza $che- ianu 178 Gheorghe Pitis... .. 180 Cei cari se duc : Constantin Lucaciu 182 Mircea Christian ...... 183 Un poet reprezentativ: Ivan Vazov J84 Un binefacator cultural : Ioan Bibieescu . 183 Centenarul lui Napoleon. 186 loan Scurtu 188 Lord Northcliffe 189 Duiliu Zamfirescu 190 Vasile Lucaciu 191 Andrei Birseanu 193 Vasile Litu 195 Ion Sirbu 196 Ernest Lavisse 198 Pierre Loti 199 Moartea unui tinar : Nicolae Beldiceanu . 200 Teodor Burada.. .. 202 Un prieten disparut : Vratoslav JagiC 203 Dimitrie Onciul . .... 204 Ioan Papiniu 205

26 401

Un act de pietate 206 Iancq Flondor 207 Sienkiewicz . , 208 Quidde 209 Stinnes 210 lielfferich 212 Amintirea lui Byron 214 Wilson ...... 215 Un cugetiitor alesalsasilor din Ardeal :$tefan Ludwig Roth. . .. 217 Unul pe care nu 1-am uitat : generalul Lafont . 219 Doctorul Botescu ... .. 220 Un om de bine :Gheorghe Dima 221 Un creator : Anghel Saligny 222 Gh. M. Murgoci 223 Petru Poni 224 Amundsen . 225 Joan Slavici . 226 I. Ursu 229 Brusilov 229 Dr. Victor Babes 230 VasileBogrea . 231 Ion Gramadä . 231 Palackk 232 Un om de bine : Gr. Cerkez 233 V. Parvan 234 Amintirea lui Papiu Ilarian 235 Valeriu Bianiste. 236 Gheorghe Kiriac . . . 237 Doi oameni modesti :CorneliuBotez,Vladimir Atanasovici ... 238 Arnicul nostru Bastera 239 Jertfele zgdarnice 240 loan Ratiu 241 Teodor Westrin 242 Cadoi na .. 243 Eminescu si tineretul. 0 scrisoare catre studenfi . 244 Emanoil Ungureanu ,. 245 Alexandru Hodos 246 G. G. Mateescu. . 247 Petru Missir ... . 248 Charles Victor Langlois 249 Liman von Sanders 250 Comemorarea lui Andrei Birseanu 251

402

La inrnormintarea luiGr. Cerkez. Cuvintarela mormint 251 Memoria doctorului Carol Davila . . . 252 Amintirea lui Simion Barnut 253 Joan Ratiu 254 Gustav Weigand 255 Andrea 256 August Heisenberg 257 C.Z.Buzdugan 258 loan Vidu 259 Virgil Barbat 260 Edison 260 Matilda Cugler-Poni 261 N. Leon 262 Generalul Dragalina 263 Nestor UrechiS.. 264 Unul din cei vechi : Dimitrie Comp 265 GeneralulBerthelot 266 Iacob Negruzzi ... . 267 Sfirsitul zburatorului :Ionel Ghica 268 Ana Brincoveanu, contesA de Noailles 968 MihailSutu .. ... 270 Amos Frincu ... . . 271 Victima din Viena : cancelarul Dollfuss 272 Hindenburg...... 273 Gheorghe Bogdan-Duica 274 George Bals 275 Alex andru Mavrod i 277 Dr. I. Cantacuzino ... .. 278 Vincentiu Babes. Ce a fost,inumaiattta 280 Mirea . 281 Than Bianu...... 282 Un vechi elM in Paris :Maurice Croiset 283 Damian Izverniceanu... . . 284 Avern suflete eroice :Banciuleseu 285 Omul care s-a intors acasriPanait Istrati 287 Un intaneietor :doctorul Brindza 288 Gheorghe Vilsan 288 Maria Cuntan ...... 290 libratiu al Romeii Horatiu al lumii 291 Paul Bourget ...... 292 Rudyard Kipling 293 Pierre de Nolhac 294 La moartea lui Venizelos . . . 294 Un modest :Alcxandru Ciura . . 296

403 26* G. M. Murgoci 297 Un interpret de frumusecai armonie : Cezar Papa- costea ...... 298 Un razes rnoldovean :Gheorghe Ghibanescu 299 Moartea unui invatzt :profesorul Ion Borcea 301 I.Pop Florentin...... 302 Iuliu Valaori 303 Meillet . ... . - .. 304 Simbolul de la Satu Mare (Vasile Lucaciu) 304 Pirandello 306 Unul din tre cei vechi ai nostriTiberiu Popescu 307 Amintirealui Petru Liciu.. . 308 Arnintirea luiAl. Vlahuta 309 Generalul Teodor Tautu.. .. . 310 La sicriul unui geniu italian : Marconi . 311 Cei trei mucenici :Horia, Closca, Crisan 312 Iaroslav Bidlo...... 313 Moartea unui pagin :Ludendorff 314 Ferdinand Brunot 315 Matei Nicolau ...... 316 Un suflet de lupta : Octavian Goga 318 Doi inaintasi : Delavranceai Goga . 319 Un lacom de a sti : d-rul Gheorghe Marinescu . 321 Un neadaptabil :Ovid Densusianu 322 0 umbra a trecutului (lulia Hasdeu) 323 Un uitat :Nerva Hodos .. .. 324 Jammes, Virgiliul francez 325 Un creator de tara : Atatark. . . 326 Trei prieteni ai nostri (Hertvik Jarnik, Paul Col- linet,Glixeli) . .. r ... 328 Corradini . .. .. 329 Inaintea unui morrhint (Gheorghe Titeica).. 332 Cazul Gaster r ...... 333 Grigore Tabacarit .. . . . 335 Numai un profesor bätrin :Gheorghe Mateescu 336 Un martir al stiintiisi datoriei :Gheorghe Lon- ginescu 337 Unul din vremurile buneEttore Pais , . 338 Ultima solie a lui Goga...... 339 Addenda Aron Denususianu 343 La mormintul luiConachi 345 La inmormintarea lui Iosif 350 Ostasii...... 351

404

N. Vulovici 352 Fetita lui Iosif 354 Calgretii 354 Gheorghe Sta'nescu-Delar 356 Zeppelin ... . 357 Jertfa medicilor 359 Edgar Quinet 361 Harold Temper ley 369 Un medic arheolog 370 Charles Bémont 372 Septimiu Albini 373 Nicolae Teclu 374 Agata Birsescu 375 CharlesDrouhet 376 0 duioasd comemorare 377 Conte le Bronislaw Dembinski. 378 G. D. Scraba 379 Constantin Banu 380

Indici. Niime de bersoane-ternii 383

Redactor responsabll : NICOLAE TEICA Tehnoreclactor : ELENA CALUGARtr Dat la cules 02.09.1966. Butt de tipar 20.01.1967. Apdrut 1967.Tiruj80.160ex.broate.Hirtie ziar de 50 g pl.% Format 700 X920 32. Cott ed. 18,43. Colt tipar12,75. Plan8e A. nr.10.86811966.C.Z. pentru btblioteefle marl 8 R. C.Z. pentru bibito- teetle mici 8 18-94. Tiparul executatsubcomandanr.60.579la CombinatulPoligrafic Casa Scinteti",Piata Scinteit nr. 1, Bucurestl Republica Socialista RomAnia

A"' iorga

Lucrirt de culture generalh in .Bibllo lace pentru fofl-

Venind- inintimpinarea sugestiilor unui mare numar de cititori si a presei, Biblioteca pentru toti"a inaugurat,incepinddin toamna anului 1966, seria de cultura generala". Vor fi publicate P lucrari de critica siistorie literara, de populari- zare a artei (pictura, sculptura, muzica, cinema- tografie, teatru, dans etc.), de istoria si filozofia ' culturii,scrieridintezaurulfilozoficmondial, eseuri,monografiisibiografii, carti de calatorii celebre, sinteze de istorie etc., in tiraje de masa si in general la acelasipret ca si scrierile beletristice. Vor vedea lumina tiparului din aceasta serie la inceput cite 4-6 titluri pe an, urmind caaparitiile sa ajunga, intr-o prima etapa,la 12 titluri anual. in acest fel, in Biblioteca pentru toti"vor aparea pina prin anul 1980, pe linga celecirca1.200 de volume, cuprinzind cele mai valoroasescrieri beletristice din literatura mon- . diala, Inca circa 300 de volume din seria de cultura generalr. Prime le volume din noua serie: Ion Creangd, viola ;I opera de G. Calinescu si Arta prozatorilor romdni de Tudor Vianu au aptrut de curind. in lunile urrnttoare vor aparea: V. Parvan Pagini alese re G. Ibraileanu Pagini de critic& 2 vol. ..- *** COldtoriile cdpitonului Cook, 2 vol. ga Sint inpregatire: s I. Burckhardt Cultura RenaVerii In Italia tn 2 vol. .E. Faure Istoria ortei, 5 vol. F.Gundolf Goethe, 2 vol. L.. S. Radhakrishnan i Ch. Moore lzvoarele culturiiindiene,2vol. t) 0.1 O. Quintus Curtius Rufus Istoria lui Alexan-. dru cel Mare . E. R. Curtius Bolzac *: CumparaticartileBiblioteciipentrutoti" .1-H Lei 10 "15cl) carepoartape copertamentiuneacultura ' generala".

^- e