Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, Nr. 4 (20) Revist# de cultur# universal#, Aprilie 2012 editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Piero della Francesca - Învierea 2 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Sumar Janet Nică, O pinie, două pinii ...... p.3 Constela\ii diamantine George Popa, Poezie úi transpiraĠie ...... pp.4,5 George Filip, Niagara ...... p.5 Revistă de cultură universală Al. Florin ğene, Metafora, ca ritm al gândirii Fondată la Craiova, poetice ...... p.6 Doina DrăguĠ, Versuri ...... p.7 în septembrie 2010 Florin Măceúanu, Quattrocento-ul în Umbria úi Padova ...... p.8 - apare lunar - Florentin Smarandache, Memorii de căOăWărie ..p.9 Iulian Chivu, Prefer existenĠa de tipul f(x) ...... pp.10,11 Baki Ymeri, Un mesager care ne invită să-i cunoaútem sufletul ...... p.12 Membri de onoare ai colectivului de redacĠie Dan Anghelescu, Poeticul între metafizică, - Prof. univ. dr. Remus RUS istorie úi contemporaneitate ...... pp.13,14 - Prof. dr. Florin AGAFIğEI, orientalist, sanscritolog Adrian Botez, Un român propus pentru Nobel - Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British ...... pp.15-19 George Baciu, Vasile Conta - 130 de ani de la Literature, English Departament, Bucharest University trecerea în eternitate ...... pp.20-22 Viorel Martin, La poale de Caraiman ...... p.23 Constantin E. Ungureanu, Titu Maiorescu úi RedacĠia I.L. Caragiale ...... pp.24,25 Felicia Jipescu, Era zi de Înviere ...... p.26 Redactor-úef: Dumitru Hurubă, Cam singur printre DOINA DRĂGUğ poeĠi...... pp.27,28 Secretar general de redacĠie: Ioana Stuparu, Sfinte firi vizionare ...... pp.29,30 Ioan C. Hiru, Anul Caragiale ...... pp.31,32 JANET NICĂ Titina Nica ğene, Poeme ...... p.33 Consilier artistic: George Petrovai, Trinitatea creútină ....pp.34-36 FLORIN MĂCEùANU Boris Marian, Borismarianisme ...... p.37 Elena Buică, Paútele de foc de la Costeúti ..p.38 Dan Lupescu, Romulus Cojocaru - Patriarhul Redactori asociaĠi: danubian ...... p.39 - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, Mariana Zavati Gardner, Poèmes ...... p.40 membru al Academiei Americano-Române de ùtiinĠe úi Arte Cornel Barborică, Legende apocrife ...... p.41 - Prof. CRISTIAN PETRU BĂLAN, SUA, Vasile Larco, Zodia râsului ...... p.42 Gheorghe A. Stroia, Ancenstralele doruri ale membru al Academiei Americano-Române de ùtiinĠe úi Arte omului modern...... pp.43,44 - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, Valentina Batca, Versuri ...... p.44 poetă bilingvă, critic literar, traducător Dumitru Buhai, Inima credinĠei creútine ....p.45 - MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages & Octavian Lupu, Omul, ca maestru care nu Literatures 249 East Pyne, Princeton University respectă regulie ...... pp. 46,47 Viorel Roman, Ghinionul de a fi moldo-valah, al treilea cardinal ...... p.47 DTP: Doina DRĂGUğ Emil Bucureúteanu, În pragul sărbătorilor ..p.48 Arjan Kallço, Versuri ...... p.49 Responsabilitatea privind conĠinutul materialelor publicate Virgil Stan, Secerătorul ...... pp.50-53 în revista Constela\ii diamantine aparĠine strict autorului Liviu Popescu, ConstelaĠii epigramatice ...p. 54 care semnează textul. Vasile Popovici, Între ontic úi temporalitate în Făutarea adevărului absolut ...... p.55 Materialele se pot trimite la adresa: În premieră pentru o revistă românească: [email protected] textul bilingv al Imnului american tradus de Cristian Petru Bălan ...... p.56 ISSN 2069 – 0657 Mihai Haivas, ConstelaĠii epigramatice ....p. 57 www.scribd.com/doina_dragut Vasile Mentzel, Triouri úi duete celebre ..pp.58,59 Elisabeta Iosif, În jurul unui policandru uriaú, Mânăstirea Caraiman ...... p.60 Adresa redacĠiei: IlustraĠia revistei: Cartier Lăpuú, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, Quattrocento-ul în Umbria úi Padova România, cod: 200440 Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 3 Janet NIC~

O PINIE, DOU{ PINII

EXPERT _N EXCEP}II _NCREMENIRE _N FICTIV

După unii autori - Valéry, Cohen, Barthes, Todorov, De la o solidaritate fictivă la una reală, e ceva cale, Aragon, Spitzer, Peytard, Thiry, Bally - , de la o solidaritate verbală la una efectivă, e altă cale. ARTA ar fi: abuz, violare, scandal, anomalie, Se pare că noi, românii, am încremenit în vorbe, uitând nebunie, deviaĠie, subversiune, infracĠiune, greúeală. Fă verba volant. Nu mai credem, fanatic, în Dumnezeu, dar Alura moral-patologică a acestor definiĠii credem fanatic în politicieni! Credem, ca orbii, în vânt, în valuri, central-europene înspăimântă infantilismul nostru de plastilină. în umbre, în etichete úi în lozinci, în scântei, licurici úi-n clipa Iar noi care ,crescuĠi în bumbacul mioriticei naivităĠi cea repede. la grădiniĠa clorofilei de partid, credeam că ARTA Conducătorii noútri nu ne spun nimic, dar ne cer să-i înĠelegem. e vecină de palier cu ambrozia cerească! Când papă banii Ġării, îúi asumă responsabilitatea, când se adună De! DiferenĠă de fus orar úi de lână culturală! Jăurile negre, ni se cere solidaritate. Duritatea lor colĠuroasă Dar, să n-o luăm la fugăúi să ne pierdem papucii! cere de la noi o geometrie úlefuită, fin arcuită, concretizată Florile, prin statutul lor hieratico-îngeresc, în curbe de sacrificiu. Ne cer să fim uniĠi în MUGET úi-n sunt, într-un fel, nebunia pomului. NESIMğIRI Poate căúi ARTA e nebunia omului. când iau măsuri urgente de antiprogres úi de dezvoltare a crizei. Florile, prin fragilitatea lor volatilă, Prin inteligenĠa lor de catifea au făcut din Ġara noastră o Ġară de contrazic butucăúenia copacului. top. Când ele devin FRUCT, adică masă, materie, volum, Pe primul loc, la cele rele, pe ultimul loc, la cele bune. cată, cu abuzul lor de maturitate, pământul. AuziĠi, voi, români, úi vă cruciĠi cum progresăm îndăUăt. E ARTĂ acea îndeletnicire care contrazice REALUL În economie se va continua programul JAFUL. În construcĠia de din răGăcina căruia a purces, dar pe care nu l-a păUăsit. maúini, La fel, flacăra contrazice carnea lumânării, programul RABLA. În protecĠia animalelor, programul JAVRA. dar, făUă ea, n-ar fi. Când FLOAREA, pietrificată în FRUCT, În justiĠie, programul MITA, în ordinea publică, programul caută consensul cu Ġărâna, se degradează, aúa cum ARTA, ùPAGA, imitând realul, se degradează în ideologie, în ascensiunea politică, programele PILA úi NEPOTUL. În în scrâúnet de dinĠi, unealtăúi armă. dezvoltarea În lumea obiúnuită, totul ar trebui să fie ÎN REGULĂ. forĠelor de muncă se va continua programul ùOMAJUL, ARTA e lumea unde NIMIC NU E ÎN REGULĂ ! în dezvoltarea reĠelei de drumuri, programul GROAPA, Ea nu are treabă cu gravitaĠia sau cu gravitatea. în educaĠie, programul TÂMPITUL iar în construcĠia de E posibilitatea de a-i construi trupului MANSARDĂ. locuinĠe, a-i împleti tichie de aur, sau a-i închega, din nimic, smântână. programul PRIMA COCIOABĂ. Unde mai pui că toate acestea se Dar, cum vorbesc eu atât de clar despre lucruri neclare ? bazează Sunt eu, oare, savantul ceĠii sau expertul întunericului? pe o prognoză optimistă, anume de creútere zero Doamne fereúte! Îmi dau úi eu cu presupusul. sau creútere... negativă. Curat constituĠional úi matematic, coane Spiritul meu e tavanul inferiorităĠii mele, úefule! alteĠa micimii care mijeúte în lăstarii mei de veghe. 6ă ne trăLĠi úi să ne jefuiĠi săQătoúi! 4 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 George POPA

Poezie [i transpira]ie

Raportul dintre poezie úi fost reluată de diverúi poeĠi úi nanĠă cosmică dezvoltă ideile lor Ġelesul unui poem, autorul Ci- „transpiraĠie” poate fi de două gânditori de-a lungul timpului, poetice! Cât de poetic sună ver- mitirului marin îi răspundea că feluri: precum Pindar, Shakespeare, setul: Äùi poate că adevărul ne se bucură, dat fiind că el, poetul, - încercarea repetată de a Hölderlin, Goethe, Lamartine, Dúteaptă în jurul nostru cu în- nu-i útie încă bine sensul. Acest scrie poezii - neavând vocaĠie; Victor Hugo, Nietzsche, ú.a. gerii săi plângând!” lucru ar putea să aibă loc când - crearea unei poezii ermetice. „Noi suntem din cei cu-auzul Ca atare, poezia nu e nici ritm, poezia se referă la o întrebare Nu te poĠi aúeza la masa de fin/ ùi auzirăm úoapta misterului nici, rimă, nici metaforă, - este fundamentală a vieĠii, a existenĠei scris úi să decretezi: „acum am divin... Sublimul adevăr noi l- fluid inefabil, eter melodic, înari- în general, la care este dificil de Vă fac o poezie”. Poezia autenti- avem din cer”, scrie Eminescu. pare ideatică, zbor de îngeri. ùi, dat un răspuns ultim. Fă nu o facem noi, se face sin- Încercarea de a compune o de fapt, poezia începe dincolo de Revenind însă la ideea de gură. Poetul cu har doar o tran- poezie autocomandată era mult cuvinte. ermetism, de jocul încifrării, se scrie. Cel mult înlocuieúte pe ici mai dificilă, mai laborioasă altă * pune întrebarea: nu este în lume pe acolo - nu ideatica poetică - ci dată când se respectau niúte re- Poezia ermetică nu este un destulă ceaĠă, iar marile neînĠe- unele cuvinte mai expresive. guli prozodice: ritm, măsură, rimă „dicteu”, în sensul discutat de lesuri nu le vom rezolva poate Bertrand Lavier a spus cuvântul (Charles Baudelaire afirma chiar Platon în dialogul Ion. Doar niciodată, aúa cum a spus-o, între decisiv: „InspiraĠia nu e transpi- Fă acel ce nu are útiinĠa rimelor, ideea poetică de plecare, apărută alĠii, încă în urmă cu un mileniu, raĠie”. nu este poet). Acum însă, cu pu- mai mult sau mai puĠin spontan. Omar Khayyam - încât mai este Încă presocraticii îúi exprimau Ġine excepĠii, „transpiraĠia” pro- Dar construcĠia este supusă u- nevoie ca să adăugăm noi o a uimirea faĠă de mecanismul mi- zodică a fost scurtcircuitată, nui travaliu prin care are loc un doua ceaĠă? raculos al creaĠiei poetice. De- „poezia” devenind o proză di- proces metaforic din ce în ce mai Vorbim însă aici de poezia mocrit vorbeúte despre transa re- vizată în fragmente înúiruite pe decantat, mai sublimat, pentru ca ermetică autentică, adică având velatoare în care intră poetul în verticală pentru a semăna a ver- înĠelesul urmărit al poeziei să de- o logică internă, úi nu este vorba clipa dicteului: „Tot ce un poet sificaĠie. Mai mult, pentru a eli- vină cât mai ascuns, mai greu de de o zburdălnicie metaforică fă- scrie cu entuziasm úi inspirat de mina orice efort, orice „transpi- descifrat. cută doar ca să impresioneze úi suflul divin este în mod superior raĠie”, a fost recomandat celebrul Această constricĠie labirin- Vă deruteze - „bâiguit nărod”, frumos” (fr.18). Empedocle, care procedeu: decupezi cuvintele tică explică faptul că numărul spunea Eminescu - dar făUă un a scris 5000 de versuri, din care dicĠionarului, le amesteci într-o poemelor unui poet ermetic, pre- fir director care să le lege împre- au ajuns până la noi 450, vorbea SăOărie, apoi scoĠi la întâmplare cum Stéphane Mallarmé sau Ion ună într-un sens unitar, sau făUă de intervenĠia divină: „cuvintele câte unul: „asta este poezia”. Barbu, sunt puĠine. „TranspiraĠia o intenĠie pasibilă de a deschide, mele sunt cele ale unei zeiĠe”. Revenind la regulile prozo- poetului” în procesul de creaĠie de asemenea logic, mai multe in- Platon, în dialogul Ion, afirmă că dice, Grecii nu cunoúteau rima, este urmată de „transpiraĠia” citi- terpretări. În zona „bâiguitului” poetul nu este un creator propriu dar aveau niúte reguli rafinate de torului în a încerca să dezlege re- refractar oricărui sens, oricărei zis, ci un mijlocitor, transmiĠător metrică, adaptate ideaticei din busul. Evident, acesta are o du- coerenĠe interne - alături de da- al „úoaptei divine”, asemenea poezia respectivă. Pe de altă par- blă satisfacĠie: pe de o parte, a daism, s-au plasat multe destruc- Pythiei: „Nu este vorba de o artă, te, desigur, rima nu conferă per „travaliului” său de derebusare, tivisme - precum letrismul, ultra- ci de o putere divină... Poetul îna- se valoare unei poezii, dar poate de naútere a doua oară a poeziei, ismul, anarhismul, onirismul, ripat, sfânt, nu se află în starea Vă contribuie inapreciabil de mult iar pe de altă parte, a bucuriei de absurdul etc. - care au scurtcir- de a crea înainte de a fi inspirat úi subtil cantabilităĠii, armoniei úi a se afla faĠă în faĠă cu secretul cuitat, în adevăr, orice transpi- de un zeu, din afara lui, dincolo logicii interne ale poemului. Ele- poemului, dacă nu cumva po- raĠie, dar úi poeticul. de propria sa raĠiune... Este un giile duineze ale lui Rainer Maria emul este excesiv de abscons. În O denumire generică pentru privilegiu dumnezeiesc... PoeĠii Rilke nu au nici măsură nici rimă, acest caz, cititorul dă interpre- novomania moderno-moder- nu sunt altceva decât interpreĠii dar ce idei poetice de mare forĠă tarea sa, în idea că, oricum, orice nistă subintrantă ar fi „nu-nu”- zeilor” (Ion, 533c-534e). Pentru úi ingeniozitate metaforică ne poem poate fi opera aperta, in- ismul, sinonim al „da-da”-ismului... Platon, inspiraĠia este „delir di- fascinează în ele! Pe de altă parte, terpretabilă multisensic. În cartea recentă a lui Constantin vin, o gândire înaripată” (Fe- Iluminările lui Arthur Rimbaud Se poate întâmpla úi o altă Cubleúan, Curente, miúFări, gru- dru, 244), care „vede esenĠa dum- nu sunt scrise în versuri, dar ce alternativă. Cuiva care îi spunea Sări literare úi artistice din sec. nezeiască din lucruri”. Ideea a tulburător ritm interior de rezo- lui Paul Valéry că i-a dezlegat în- Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 5

XX (ed. Aeternitas, Alba Iulia, George FILIP 2012), se pot citi, rezumativ, mostre din această superproduc- (Montreal) Ġie „ismică”. Un poem este creaĠia omului, el poate încerca să arunce puĠină lumină asupra misterului care ne înconjoară sau misterul interiori- WăĠii noastre. Confuzia regizată, mistificarea nu poate fi neapărat o calitate. Poeziile voit încifrate pot fi doar consecinĠa faptului Fă poetului nu-i este foarte clar ceea ce vrea să spună, scrie doar a rămas în urmă boarea de salcâm ziua se retopeúte-n asfinĠit atras de prestigiul „poetic” al u- úi-atingeam cu dorul celălalt tărâm úi noi plecăm - plecarea e úi ea nor cuvinte sau al unor imagini. ce-l zidea în minte raiul de candori un strigăt izvorât din altă stea, * din mit mioritic - poate din fiori... timpul inert rămâne-n timp banal Trebuie spus că, spre deose- noi eram drumeĠii către alte ere iar noi vâslim spre punctul cardinal bire de arta cuvântului, unde, la sania noastră trăgeau Cai-putere ce ne aúteaptă peste dor úi mări când poezia este veritabilă, inima din stânga, dintr-un crin de fată spre alte miriade de-ntrebări. transpiraĠia nu poate fi evocată, pulsa spre albastrul făUă nicio pată Minunea opta stă-n clepsidra ei în celelalte arte, efortul, deseori úi-mi venea să cuget, pulsând în infinitul pantha-rei de lungă durată, este sine qua sau să strig hai-hui cu pescăruúi ce-n aer se înfiripă non intrinsec: în sculptură, are dar mă răstignise gândul cel dintâi. úi oamenii spoiĠi în sfânta clipă loc o luptă de ordin fizic cu lutul, Soarele din ceaĠă vâslea să răsară. a semnului divin úi efemer cu marmura; în pictură cu culorile Sângele se zbate ca o Niagară ce Dumnezeul ni l-a dat din cer úi întreaga manoperă pe care o ce zbura frenetic din înalt spre jos úi lângă-acest tărâm - orbit de vis implică crearea unui tablou; în într-un ochi de lume plăsmuit frumos, am semănat idei pe-un manuscris muzică, intervine exersarea luni metaforă blândă poleită-n vers, iar între elixir úi-ntre coúmar úi ani la pian, vioarăúi orice alt dar până la oază mai aveam de mers; am ascultat de gândul cel barbar: instrument până la dobândirea după-un pumn de clipe Vă mergem Doamna mea în Bethleem; Păiestriei; evident idea poetică dintr-a ceĠii rouă de-atunci îmi strigă-n suflet un poem este în toate artele intuiĠie, dicteu s-a ivit Cascada - o minune nouă; uitat nescris, IăUă transpiraĠie. De útiut însă că ne sorbea privirea celuilalt tărâm, ce l-am scornit în vara Beethoven, pentru a găsi formula mult era în urmă boarea de salcâm... când am îngenunchiat - la NIAGARA... sol-sol-sol mi din Simfonia V, mari - minunile lumeúti semnificând bătaia destinului la Doamne, cum ni le ciopleúti, Xúă („so klopft das Schicksal an De unde-ai avut putere die Pforte”), a acoperit pagini Vă topeúti erele-n ere întregi de formule care nu-l satis- úi de unde ai obidă Iăceau, aúa cum se poate vedea Vă supui tainele-n tihnă? în manuscrisele compozitorului ...trupurile noastre mici de la muzeul din Berlin. în imens devin furnici În poezia scrisă - nici un efort úi vulcanul cel din cer fizic. Dacă în manuscrisele emi- Gă-n pământ cu pumn de ger nesciene descoperim un mare nu- úi-ngenunche-n denie Păr de variante, la Luceafărul pui de pioúenie; înainte de toate, nu este vorba de cerul, apa úi pământul: „transpiraĠie”, ci trepte suitoare mai întâi a fost cuvântul Fătre un sens ultim căutat, fiecare ce-a privit munĠii grămadă treaptă, fiecare formulă interme- úi-a zis: facă-se Cascadă, diară relevându-ne o inestimabilă stavilă, să nu te vânturi bogăĠie a unor deschideri vizio- pui de umbră trecătoare nare mereu mai uimitoare. UăVărit din patru vânturi * lângă marea Lui minune Poezia autentică nu este dis- Vă stăm smirnă-n rugăciune; ponibilă oricărui capriciu pseu- mari minunile cereúti doteoretic. Nu este o femeie de Doamne... cum le împlineúti? stradă. Poezia este „frumoasa fă- * Uă corp”, care rămâne fecioarăúi lângă acest spectacol infinit după ce ai făcut dragoste cu ea. Luca Signorelli - Biciuirea 6 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Al. Florin }ENE

Metafora, ca ritm al g@ndirii poetice

din consecvenĠa sa la sistemul exprimă o intimitate spirituală cu Poezia este „timpul” izvorât creatoare. Un ritm metaforic de semnificaĠii care, în final, îl de- poetul, prin care cititorul este din spaĠiul unui impuls ritmic de există la fiecare poet autentic, fineúte. Acest fapt înseamnă păs- sensibilizat, apropiindu-l de ceea existenĠă. În acelaúi moment, este specific fiecăruia. ùi Eminescu îúi trarea ritmului său iniĠial. Din pă- ce rămâne inefabil, adică esenĠă. un loc al metaforei. Fiindcă, în are ritmul său metaforic, însă, di- cate, rareori judecăĠile de valoare Poetului, poezia îi devine o inte- aceste condiĠii, metafora carac- ferit de cel al lui Alecsandri, Iăcute de criticii de poezie se fac riorizare úi o interioritate nece- terizează gândirea poetică, fiind Blaga, Stănescu, Virgil Mazi- din sistemul metaforic respectiv sare. Dacă pentru Mazilescu, po- fundamentul acesteia. Câmpul lescu. asupra acelui sistem. Marea po- ezia este un fel de expulzare a eu- magnetic creat de metaforă are Universul poeziei este creat ezie este factorul inestimabil al lui, pentru Stănescu ea este o proprietatea de a coordona sem- de sistemul metaforic. Prin poezia viabilităĠii unei culturi, cum úi al adâncire a sinelui. Dar, pentru nificaĠiile. Astfel, prin metaforă lui Eminescu, sau a lui Blaga, sau maturităĠii sale, aceasta stă sub amândoi sistemul gândirii poeti- se realizează inspiraĠia poetică, a lui Nichita Stănescu, se creează semnul ritmurilor distincte, de ce disimulează realitatea, câtă ca expresie a gândirii. PoeĠii de impresia că se evidenĠiază o dis- existenĠă iniĠiate úi fundamen- vreme gândirea poetizantă a po- mare anvergură au intuiĠia de a juncĠie metaforică, adică o mo- tale. Poetul aparĠine poeziei sale HĠilor din secolul XIX numeúte o organiza metaforele într-un sis- bilitate a polilor în câmpul meta- în virtutea faptului că el úi-a con- realitate. Dar nu se poate disimula tem, creând o profundă gândire foric, o glisare de sensuri. Prin topit existenĠa sa cu opera poe- o realitate mai înainte de a-i fi în- poetică, cu un bogat fond meta- metafore, Lucian Blaga a recom- tică. Chiar dacă prin aceasta nu Ġeles esenĠele, de a o fi trăit printr- foric. Când abordăm universul pus SpaĠiul úi Timpul. Blaga descoperim întocmai Omul, însă, o experienĠă proprie. O profundă unei opere poetice, scriem de fapt efectuează însă o dublă lucrare: descoperim úi înĠelegem o esen- úi puternică experienĠă de viaĠă despre forĠa cu care poetul a el nu numai că pune în evidenĠă Ġialitate umană răsfrântă în desti- naúte un sistem poetic. Nu în- útiut săúi construiască paleta sa metafora ca o celulă poetică sen- nul creatorului. Actul creaĠiei po- tâmplător Eminescu, O. Goga, de înĠelesuri, subînĠelesuri înglo- sibilă, ci úi ca o celulă sensibili- etice este o angajare la Infinit, Nichita Stănescu, Virgil Mazi- bate într-un sistem de semnifi- zatoare, prin incantaĠia de cu- iar poetul, conútient de lucrarea lescu, Radu Gyr etc., care au trăit caĠii, de specificitatea sa, deci vinte. Însă nu abundenĠa de me- sa, nu va putea niciodată să fie mari experienĠe de viaĠă, au că- despre metafora sa. tafore imprimă forĠă unei opere suspendat într-un punct imobil, utat un nou limbaj poetic. EsenĠa filozofică, la unii poeĠi poetice, ci organizarea metafore- ori în zona confortului intelec- Sistemul de gândire poetică profunzi, se află în câmpul me- lor, atâtea câte sunt, într-un spa- tual, adică în spaĠiul trăirilor do- se construieúte din semnificaĠii taforic. Când poetul este el în- Ġiu de semnificaĠii. bândite pe calea ideilor recepĠio- care rămân mult timp printre noi, suúi, adică în metaforă, se re- Prin metafore se esenĠiali- nate. Marea autenticitate emi- úi apoi trec în ecou, ca un sistem alizează o apartenenĠă intimă, de zează o realitate, se realizează o nesciană îúi are aici una dintre de citate. Ele sunt, úi devin úi ale profunzime la Idee, într-un uni- glisare dintr-un spaĠiu úi timp de- UăGăcinile sale. noastre, pentru că cuprind úi ex- vers al conútienĠei úi inconúti- terminat spre o zonă a tangenĠei Opera poetică autentică este primă esenĠa umană. Deoarece enĠei. Metafora este de sorginte imaginarului úi realului. Am putea o intervenĠie în Absolut, o sim- este revelat eternul uman. O che- filozofică. Un tot filozofic úi liric, spune că acest transport se duce fonie ce vibrează în spaĠiu úi timp mare lansată, o invitaĠie disimu- inseparabil, se realizează. O im- spre mit, căci acesta are în sine definită la SpaĠiu úi Timp infinite, lată, spre Întrebare, spre Neli- presie de atemporalitate se reali- raĠionalul ca domeniu filozofic úi ea este, în fiecare Timp al său, o niúte este opera poetică. Aceasta zează prin metaforă, când reali- imaginarul ca domeniu poetic. structurare ce tangenĠiază fi- trezeúte latenĠe spirituale. Ea se tatea imediată este aparent res- Astfel, prin această structură a lozofia implicată, a noĠiunilor identifică uneori cu speranĠa, de- pinsă de aceasta. Gândirea poe- metaforei, poemul se încarcă cu fundamentale ale existenĠei. În oarece este úi ea o tensiune spi- tizantă este dată de metafora în- semnificaĠii de memorie a exis- Păsura în care poetul răspunde rituală spre viitor. tâmplătoare, când nu se consti- tenĠei, aúa cum orice mit este o în existenĠa sa despre existenĠă, Poetul este locuitorul operei tuie într-un sistem metaforic. În istorie (memorie) despre sine a avem clar ritmul interior al operei sale úi cel care încearcă o reaúe- poezie, metafora este o necesi- umanităĠii. sale. Acesta, adică ritmul, nu este zare de lumi. El este propria sa tate, dar úi semnul conútiinĠei Stilul unui poet trebuie dedus cadenĠare, ci o esenĠă, un ritm ce poezie. Iar Poezia este Poetul. Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 7 Doina DR~GU}

Faimă temporară Rotire úi înăOĠare Risipă spre adâncuri Taina inimii cerul despicat adâncindu-mă se úterg distanĠele cercuri de aripi în mine dintre tăceri circumscrise creúte-n zori Pă rotesc absenĠele îmi limitează Wăcerea úi mă înalĠ alunecă locul urmelor de rouă umerii firavi înlăQĠuite ca deschidere pe copite-n iarbă se zbat într-o risipă de devieri într-un aer de mirare în aripi spre adâncuri în existenĠe totul se petrece-n faimă chipul meu se irosesc trepte destule închisă-n formă inundă relieful în margini până la taina inimii temporară marginea creúterile cobor ce o credeam sfârúit duse Gânduri ca valuri este începutul până-n cer Trup configurat ce se termină urmele paúilor într-un singur Poarta vântului trupul meu despăUĠite punct configurat de nimic ori de tot Uăgazul cumpenei de suflet cresc úi descresc Fugă în adânc Pă-nchide umple golul deopotrivă valul spart dimprejur gânduri ca valuri Pă desprind îmi dă ocol care poate fi înfăúurându-mă de trupul meu gândurile fug un strop se revarsă deplin prin fugă prin poarta de rouă prin toate încăperile în adânc vântului sau trupului meu drumurile deschisă o adâncire úi mă luminează duse Pă împarte nesfârúită până-n margini noaptea Trecere evolutivă de tăcere IăUă să rămână Farmec úi lumină nu se mai întorc rest Uăsuciri ramificate-n drumul netezit infinit de mersul meu într-o trecere evolutivă nu mă mai încape Pă cuprind Pă revarsă în liniúte úi în miúcare înafară pierdere în multiplicări în dezvoltare la nesfârúit împlinire-n neîmpliniri prin scindarea mea de mine Amânarea ploii adânc úi tragic Pă ridic plin de taine din starea mea gândul úi în farmec se revarsă de lumină Uăsucit Pă ascund în jurul meu în muguri amânarea ploii când ning pomii greu apasă primăvara pe ogor Luca Signorelli - Crucificarea 8 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Florin M~CE{ANU

Quattrocento-ulQuattrocento-ul @n@n@n UmbriaUmbriaUmbria ]i]i]i PadovaPadovaPadova Secolul al XV-lea găseúte ridicată de la nivelul de meserie studiul anatomiei ca bază a deschis mai mult căutărilor Italia în toiul unor pronunĠate úi arta mecanică la acela de artă desenului, au descoperit legile moderne ale formei úi spaĠiului. prefaceri sociale, dar úi liberalăúi teoretică. redării perspectivei, precum úi Melozzo da Forli, care devenise spirituale, care duc la Artiútii au Ġinut seama de cele ale distribuirii luminii în specialistul racursiului conturarea unor concepĠii în progresele útiinĠifice úi tehnice operele lor. ilusionist în picturile de bolĠi artă, dar úi la modificarea din epoca lor, mulĠi dintre ei Astfel, Piero della sau plafoane, era cel mai statutului creatorului de artă. fiind renumiĠi savanĠi, literaĠi, Francesca n-a făcut propriu-zis apropiat de maestru, măcar prin Odată cu Renaúterea, artistul filosofi úi tehnicieni. Pentru că úcoală, dar, sub influenĠa sa, preocupările sale tehnice dacă nu mai este considerat omul devenise tema lor de arta umbriană, adesea nu prin spirit, ca úi Luca producător, ci creator. Arta este predicĠie, ei s-au aplecat spre convenĠionalăúi dulceagă, s-a Signorelli, discipol direct al lui Piero. Padova poseda o Universitate faimoasă prin studiile juridice úi medicale. Vreme îndelungată a fost unul din centrele astrologiei atât de îndrăgite de Renaútere, dar tot aici s-a observat úi gustul viu úi precoce pentru Antichitate úi acea curiozitate a amatorilor care úi-au pus pecetea pe arta locală. Un colecĠionar pasionat úi fantast, pictor mediocru, Squorcione, a organizat o úcoală infiltrând discipolilor tineri propria sa viziune romantică asupra măreĠiei romane. Doi dintre aceúti discipoli ies din comun: Nicolo Pizzolo, care a murit tânăr (1421-1453), úi Andrea Mantegna. În 1457, Mantegna îi dădea bisericii San Zeno din Verona un altar uimitor. Era în capitala goticului de curte, manifestul Luca Signorelli - Învierea unei arte noi care avea să vină. Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 9 Florentin SMARANDACHE (SUA)

Memorii de c#l#torie

avantaj. Se putea face úi abona- Craiova îmi spunea: din Syracuse (foto), statul New Bursier la... ment, dar numai anual, la preĠul - Rămâi în Ġară! Uite, poĠi să York, sunt întâmpinat de către dr. de 245 $ + 10 $, ceea ce însemna predai la Universitatea din Cra- Ervin Goldfain, cu care colabora- Air Force! Fă m-ar fi avantajat numai dacă iova. Un profesor primeúte cam sem la niúte articole de fizică, úi Odihnit în România, trebuie Dú fi lăsat maúina mai mult de 85 o mie de euro, iar la preĠurile de soĠia sa, Lily. Amândoi sunt năs- Vă plec acum să muncesc în SUA de zile (am considerat parcarea aici, e convenabil! cuĠi în România úi au emigrat le- ca... bursier al... aviaĠiei mili- la 3 $ pe zi). Număr anii până la pensie, gal în Statele Unite, în anul 1985, tare americane - iată aici un tri- Dúa cum în armată (1974-1975) prin simpla depunere a actelor la plu paradox: muncesc, deúi sunt Atacat de... număram zilele până la liberare. ambasadă! Nu ca mine, care, în în vacanĠă; mă plăteúte armata, oboseal# [i Cel mai devreme aú putea ieúi la 1988, am fugit în Turcia, plecând pensie peste patru ani úi jumătate cu vaporul din Bulgaria, din Var- deúi sunt civil; sunt bursier, deúi melancolie sunt profesor, nu student! (suma dintre vârstăúi anii lucraĠi na, amestecat printre turiúti fran- Două zile, vineri úi sâmbăWă, la Universitatea „New Mexico” cezi, pentru a înúela vigilenĠa gră- am muncit pe ruptelea ca să revin Vă fie 75), adică la 59 de ani. Dar, nicerilor. Roma [i Siracuza la normal cu: achitarea notelor de Dú putea lucra úi până la vârsta Am înnoptat în casa lor: o clă- din... America! plată primite între timp (ca să nu de 62 de ani sau chiar mai mult. dire frumoasă, printre pomi înalĠi fiu penalizat), transferul banilor M-am săturat de străinăta- úi cu multă verdeaĠă, cu o terasă 07.06.2009 dintr-un cont în altul, desfacerea te!... Sunt obosit... parcă mereu pe care era plăcut să te odihneúti Abia întors din România, pe bagajelor aduse, împachetarea Dú dormi. úi să meditezi, ceea ce am úi 4 iunie, joi-seara, trebuie să plec pentru noua căOătorie, verificarea Am fost trei săptămâni de- Iăcut. din nou la drum, duminică-dimi- mesajelor de e-mail primite, la parte de soĠie, Lilia (eu în Ro- Prima zi (8 iunie 2009) a fost neaĠa, spre oraúul Syracuse (pro- care nu răspunsesem, distribui- mânia, la mama, ea în Transnis- cea mai grea. Eram nedecis: să nunĠie: săUăchiuus sau siră- rea prin poúWă a celor trei căUĠi tria, la părinĠi), pe timpul va- merg cu taxiul (circa 160$) sau să chiuus), statul New York, pentru publicate: „Frate cu meridianele canĠei. închiriez o maúină (cam 85 $, plus grantul (bursă) militar - opt săp- úi paralelele”, volumul 5; „De- Iar acum, opt săptămâni, cât 16 $ benzina). Nu aveam însă nici Wămâni de cercetări în fuziunea zert-Smarandache Theory” (Te- voi lucra pentru Air Force... Mi- o hartă, nu cunoúteam drumul úi informaĠiei la Air Force Research oria Dezert-smarandache), volu- e greu făUă soĠie, m-am obiúnuit nu útiam cum să ajung din oraúul Laboratory (prescurtat, AFRL, mul 3; „Statistical Interference” cu ea... Altfel, mă simt singur, Syracuse (capitala Comitatul Laboratorul de Cercetări al Avi- (InterferenĠa statistică). SăUăsit de lume... Onondaga, din statul federal DĠiei Militare a S.U.A.; americanii 0ă culcam, seara, aburit! New York) în oraúul Utica (capi- vúi numesc aviaĠia lor militară prin Am plătit 15 $ pentru primul {oferind dup#... tala Comitatului Oneida, din expresia Air Force, care se tra- bagaj úi 25 $ pentru cel de-al doi- MAPQUEST statul federal New York, în care duce prin ForĠa Aeriană), din ora- lea. CondiĠiile se înrăutăĠesc!... se aflăúi oraúul Rome). úul Rome, statul New York (în Bebe Popescu, vărul meu din La Aeroportul InternaĠional Cei de la agenĠia de închiriat engleză, Roma se scrie Rome, maúini Enterprise rent-a-car mi- deci americanii au úi ei o... Romă au făcut pe Internet o hartă a lor, nu doar o Siracuză - Syra- MAPQUEST (serviciu american cuse, ambele în statul New gratuit de hăUĠi online) úi-am con- York!). dus cu foaia-n mână, la volan: Mi-am lăsat maúina în parca- - ia-o la stânga, pe strada rea aeroportului (Airport Park- Geddes Nord; ing) pentru 55 de zile (7 iunie-31 - continuă pe autostrada I- iulie 2009). În mod normal, par- 690 Est, etc. carea costă 4 $ pe zi, dar am primit Când conduc o maúină nouă, o reducere de 1 $ pe zi, pentru că sunt întotdeauna timorat - până am utilizat un cupon al companiei Pă învăĠ cu ea, stau crispat, în- de pe Internet care oferea acest Syracuse Airport cordat la volan. 10 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Iulian CHIVU

Prefer existen]a de tipul f(x)

Psihologia nu cred căúi-a identificat toate autoplastia fiindcă Eul vrea să schimbe lu- prin elaborare (problema úi soluĠia). RaĠio- legăturile de temelie cu matematica, iar cu lo- mea când ar trebui să se schimbe pe el însuúi. nalizarea nu ajunge caz patologic prin for- gica nu am útiinĠă să fi încheiat un armistiĠiu Psihologia, prin ICD-10, consideră aceste Ġarea unei explicaĠii atât timp cât aceasta se de lungă durată; cu filosofia, fiindcă face din chestiuni patternuri cu semnificaĠie clinică, arată a fi logică. Iar represia este o modalitate FiinĠă un jalnic Individ, am înĠeles deja de deúi raportarea se face la o funcĠie: normali- naturală de autoapărare a Eului de agresiu- ce nu are contiguitate. ùi mă gândesc la câ- tatea ca medie între extreme. nea a orice este real úi în schimb scapă perce- teva argumente pe care teoreticienii pato- Psihologia tulburărilor de personalitate perii ca atare. logiilor personalităĠii le împing excesiv spre mi se pare că se îndepărtează, contrar f(x) de Activitatea intelectivă, văzută ca funcĠie, simptome ori spre criterii ale unor tipare pre- tip identitate, tocmai de relaĠie (media între presupune făUă doar úi poate injectivitatea stabilite. extreme) úi ridică un argument fix la o putere prin existenĠa unei legături suplimentare în Am în vedere, printre altele, Internatio- variabilă, ca în funcĠiile exponenĠiale. 6ă cea de a doua mulĠime faĠă de prima úi, res- nal Classification of Diseases, Tenth Revi- luăm, de pildă, în discuĠie mecanismele de pectiv, surjectivitatea, când cea de a doua sion (ICD-10). Provocarea începe de la no- defensă, definite ca procese psihologice mai mulĠime are un element mai puĠin decât cea Ġiunea de pattern (comportamental), în sens degrabă subconútiente decât inconútiente, de la care s-a pornit. Tulburările de persona- internaĠional de generator de modele; recu- reflexe care se opun unor pulsiuni să devină litate nu exclud întrutotul cunoaúterea úti- noaúterea modelelor într-o serie de forme, conútiente doar ca să nu producă anxietate. inĠifică, ci numai o administrează la una sau adică model specific, tipar reprezentând sim- Barieră sau filtru, mecanismul de defensă, alta dintre limitele între care individul nu poate plificat structura unui fenomen lingvistic, în clasificarea Kaplan (1994), se întinde pe o media. ùi în acest caz, paradoxul lui Russel psihologic, sociologic, sens rezumat adesea plajă largă începând de la tipul narcisic, ori se confirmă fiindcă toate mulĠimile se află în expresia trăVături pervazive, adică extinse tipul imatur (ca în cazul pacienĠilor border- într-un paradox logic. úi persistente. În lumina prevalentei acestor line, ca în introecĠie, ca în fantezia schizoidă Ori úi personalităĠile tulburate sunt f(x) considerente, personalitatea înseamnă suma etc), până la aúa-zisele defense mature (altru- atât timp cât asociază elemente ale unei mul- caracteristicilor stabile, respectiv patternurile ismul, ascetismul, umorul, sublimarea etc), Ġimi cu un element dintr-o altă mulĠime sau de răspuns comportamental (stabilitatea, de la limita normalităĠii. Nu iau în discuĠie chiar din aceeaúi mulĠime, adică un domeniu constanta). defensele nevrotice în care ne întâlnim cu cu un codomeniu. TrăVăturile egosintonice Matematic, normalitatea este o medie în- afecte detaúate de reprezentarea unui fapt úi ori cele aloplastice, despre care aminteam mai tre extreme. SpaĠial, ea se referă la extensie, implicarea într-un alt lanĠ de asocieri [unde sus, nu schimbă în realitate conĠinutul f(x), iar temporal se rezumă la persistentă. Iată f(x)f(y)], dar am îndoieli serioase că printre ci exprimarea acestei funcĠii făUă a-i modifica deci cum ICD-10 ne obligă, logic, la o definiĠie acestea putem socoti făUă rezerve úi inte- graficul; ori lucrul acesta este o funcĠie de de răspuns: Dacă omul săQătos este doar o lectualizarea (ca tendinĠă a individului de a personalitate f(p). statistică, atunci un medic care să nu pună încerca Văúi domine conflictele úi emoĠiile ùi dacă fac precizarea că aici nu vorbesc un diagnostic úi să nu dea o reĠetă este doar prin formulări elaborate, furnizate cu predi- despre tulburările personalităĠii care se li- o ipoteză. Omul obiúnuit, în acest exces de lecĠie de fondul cultural), apoi raĠionali- mitează în principal la cele paranoide úi schi- clasificări, este pacient desăvârúit, ca în para- zarea (aproape similară celei dintâi, însă de zoide, adică la cele din Clusterul2 B (predilect doxul lui Russel1 . MulĠimea tuturor devia- această dată psihologii susĠin că subiectul imprevizibil, dramatic), cu pacientul perma- Ġiilor de la normă este tocmai mulĠimea tuturor forĠează o explicaĠie logică ori moral accep- nent în crizăúi în nevoia nestăvilită de ex- tulburărilor de personalitate, în timp ce nor- tabilă pentru o reacĠie ale cărei motive reale primare agresivă, sau din Clusterul C (de tip ma, aúa cum am mai spus, este media între îi scapă însă) úi nu în cele din urmă represia anxios, temător), ne rămân în atenĠie tulbu- extreme. Dar de unde încep extremele? (prin care individul încearcă o defulare a unor Uările de la limita normalităĠii (deoarece în- Egosintonia trăVăturilor se raportează la presiuni obsesive de conútiinĠă). dreptarea lor face obiectul educaĠiei, nu al egodistonia lor ca mulĠimi care nu se inter- Russel avea dreptate, aúadar! Intelectua- unei terapii clinice, iar individul este subiect sectează; acceptarea de sine úi refuzul asu- lizarea, în orice situaĠie úi pentru oricine, este al unui predicat, nu pacient al unei subiec- Pării de sine. Ele definesc Eul tot aúa cum o ea însăúi consecinĠa sumei încercărilor de face úi aloplastia care nu se intersectează cu a te ridica deasupra conflictelor úi întrebărilor Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 11 ùi în aceste cazuri ICD-10 se grăbeúte cu C#r]i primite tivităĠi). diagnosticul socotind ca suficiente atitu- Probabil că tocmai din această cauză ICD- dinea ostilă faĠă de ceilalĠi (nu útim dacă faĠă la redac]ie 10 nu include úi tulburarea de personalitate de toĠi sau numai faĠă de unii, ca în cazul pasiv-agresivă (DSM-IV), ale cărei simptome fixaĠiilor ostile), retragerea socială (autoizo- se referă la încăSăĠânare, ineficienĠă, tăUăJă- larea poate fi în egală măsură protest, dar nare, minciună etc. Pentru diagnoză, psiho- úi penitenĠă), pierderea speranĠei (dacă nu o logii iau în calcul minimum patru simptome Păsor în duratăúi intensitate). Nici detaúarea, dintr-un total de úapte. precum nici retragerea socială nu pot fi ho- Probabilitatea este cu puĠin sub 50% Wărâtoare, însă impresia individului de a se pentru că această funcĠie are în vedere uni- afla constant úi irevocabil la limită ar începe versul problemelor, câmpul de probabilitate, Vă îngrijoreze tot aúa cum ar fi de reĠinut re- funcĠia de condiĠionare, evenimente indepen- acĠia opiomanilor la consilierea psihologică dente, variabile aleatoare i chiar operaĠii cu după detoxifierea medicamentoasă. evenimente, operaĠii cu variabile, dispersii EvoluĠia poate fi o funcĠie identitară, ca- etc. De pildă, universul probelor în minciună3 pabilă să transforme argumentul în el însuúi, este puĠin relevant mai ales când sunt de sau o funcĠie constantă, cu valoare fixă, inde- luat în seamăúi incidenĠe ale tulburărilor de pendentă de argument. Defensa, reversibilă personalitate depresivă (DSM-IV) de genul prin reacĠii, intelectualizare, represie, umor pesimiútilor, cazuistică diferită de aceea a an- úi chiar asceză, este făUă îndoială un semnal hedonicilor, a criticilor faĠă de cea a intro- optimist. vertiĠilor etc. Ar fi interesant de útiut cum răspunde Probabilitatea este mai mică în cazul tul- patologia personalităĠii situaĠiilor definite 4 De pe coperta a IV-a burărilor de pattern pervaziv al cogniĠilor úi prin conceptul das Insichruhen sau prin das 5 Cântec infinit comportamentelor negative (tip DSM-IV TR) Insichstehen dincolo de profunzimile lor fi- O mână-a-ngenunchiat pe torsul nins când pentru diagnoză se iau în calcul mini- losofice. O orgă a răspuns în necuprins mum cinci simptome din úapte (dispoziĠie, ùi totuúi, dacă nu există om săQătos, există concept de sine centrat pe lipsă de valoare VăQătate. ùi dacă există săQătate, există viaĠă, ùi mii de alge albe se năúteau úi pe convingeri neadecvate, autoculpabili- iar dacă există viaĠă, există fericire. Restul ùi ritmic mii de alge se-aprindeau este modalitate, predicat înstrăinat de su- zatul, îngrijoratul, sentenĠiosul, pesimistul, ùi clarele liane se-mpleteau acuzatorul dispreĠuitor faĠă de sine). Cazurile, biect. ùi-alcătuiau statui la infinit IăUă înclinaĠie spre un sex sau altul, sunt atât Iată de ce, revăzând cele douăsprezece teme principale ale gândirii existenĠialiste, mi Urcam cântând prin foc, eter úi mit de frecvente încât le putem pune sub semnul Sus - între inimăúi negrăit întrebării prin raportarea la limite, ca f(x)f(p). se pare de prisos să întreb psihologia unde Cel mai adesea, recunosc psihologii, pacien- este FiinĠa, tot aúa cum mi se pare ilogic să ùi-un sens în miez de nufăr s-a aprins tul prezintă tulburări cu caracterisitici mixte întreb filosofia unde este Individul. Statuie-exilând în necuprins. úi, cu atât mai mult, limita dintre normal úi 5ăspunsul meu este ferm un protest: Re- George Popa George Popa e un fascinat al ideilor. Lirica anormal devine destul de permisivă. fuz să fiu pacientul desăvârúit al excesului de clasificări! sa e o poezie de unde, de aripi úi raze, are 0ă întreb totuúi dacă modificările de per- complexitate úi adâncime, un fluid joc de sonalitate după o experienĠă catastrofică o- Prefer, în schimb, o existenĠă de tipul f(x). Mai sigur, funcĠia identitate care transformă nuanĠe, un “joc filigranat” între imanenĠăúi feră suficiente aspecte clinice pentru a o ca- transcendenĠă. Ea aduce dovada unei fine IăUă îndoială argumentul în el însuúi. Omul lifica drept patologică. Dacă urmărirea în timp culturi úi mărturia înzestrării artistului care, a unei atari situaĠii úi datele etiologice sunt care încetează să mai fie o funcĠie e un de- prin puritatea viziunii úi intensitatea emoĠiei minimalizate, înseamnă să ne întoarcem iarăúi funct. străEătută de fior filozofic, se reflectă pe sine. la aproximări úi calcule probabilistice, la cla- Al. Husar sificări excesive, nu de puĠine ori înúelătoare. George Popa concepe poezia ca un act A începe să-mi pun întrebări în legătură 1 Paradoxul mulĠimii tuturor mulĠimilor de oficiere cu caracter sacru. Actul liric trans- cu posibile tulburări de personalitate nu de este un paradox logic. figureazăúi înnobilează emoĠiile úi trăirile directe. Poezia sa, de rafinată muzicalitate, fiecare dată când un individ se adaptează cu 2 Termenul nu este autoreferenĠial din mo- generoasă dăruire, înaltă tensiune ideatică, dificultate (aici iau mai repede în seamă nive- ment ce conceptul a suferit o modificare de e poezia unui poet fascinat de “corola de lul de cultură, credinĠele, datinile, moralitatea, sens dacă avem în vedere că dicĠionarele îl minuni” a lumii reale úi a lumii închipuite pe perceperea Binelui úi a Răului etc.). explică pentru limbajul muzical pentru care a care poetul o trăieúte cu toate fibrele sale. Ne îngrijorează însă de fiecare dată când fost creat ca efect sonor prin suprapunerea Al. Călinescu cineva declanúează o dorinĠă accentuată de mai multor tonuri úi semitonuri sau numai Parcurgând catrenele din Tratatul de afirmare (în cauză poate fi oportunitatea su- semitonuri. (engl. Cluster) uimire, permiteĠi-mi să-mi exprim infinite biectivă, calculul eficacităĠii proiectului). 3 A se vedea úi studiul lui J. Piaget (1896- mulĠumiri úi recunoútinĠă sinceră pentru rara Nici dispariĠia dorinĠei de afirmare nu 1980) The Moral Judgment of the Child, Dvs. fineĠe, nobleĠe úi incomensurabila cul- poate fi atât de alarmantă, mai ales în cazul Trench, Trubner (1932), respectiv Le tură. Deci aĠi fi (cum mă taie capul pe mine): introvertitului. Nici ostilitatea evidentă nu Jugement morale chez l’enfant, Paris, 1964. ori un PrinĠ al Spiritului, ori un Zeu al magiei creative, cam aúa ceva, în tot cazul, un Mare trebuie să îngrijoreze decât dacă se genera- 4 Odihnirea în sine, germ. 5 Prieten! Aúa vă simt úi spun adevărul. lizează făUă să diferenĠieze. Situarea în sine, germ. Svetlana Paleologu-Matta (ElveĠia) 12 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Baki YMERI (Albania)

Un mesager care ne invit# s#-i cunoa[tem sufletul

Gheorghe Râmboiu-Bursu- vestri, cinstirea memoriei unui om rilor morale: „Valori morale?-/ de aur.”, după care urmează opti- cani ne provoacă la un experi- este o datorie sacră care-Ġi atestă Binele, omenia,/ Cinstea cura- mismul zilelor care vor veni: ment liric (al haiku-ului) pentru verticalitatea úi Ġinuta moralăúi jul.”; credinĠei: „Adevărat/ Cre- „Toamna, pomii-úi/ LeapăGă uza- descifrarea sufletului pe ramuri te motivează ca fiinĠă raĠională, dincios este cel ce,/ ùtie să ierte.” tu-i veúmânt/ Visând primăvara.” de smarald, ciorchini de mărgări- cu spirit úi sentimente. Gheorghe Aflat în toamna vieĠii, pur- Aleasă floare, culeasă din tare úi salcâmi în floare. Poetul a Râmboiu-Bursucani a încercat tând pe umeri o viaĠă fericită, grădina magicei naturi, Haiku-ul, debutat editorial cu volumul de acest lucru în haiku-urile adunate împlinită prin familie, copii úi inventat în Japonia, s-a răspândit epigrame Rime Vesele (2004). Epi- în cele úase capitole ale căUĠii, din versuri, Gheorghe Râmboiu-Bur- încet, încet în întreaga lume. gramele sale sunt poeme scurte care primele patru sunt dedicate sucani meditează, în finalul vo- Haijinii ascultă de un cod poetic de úase versuri, care surprind un anotimpurilor naturii. În al cinci- lumului, la sensul existenĠei: „Oa- care stipulează respectul absolut viciu omenesc. Iată că în volumul lea capitol, Haiku-uri diverse, el menii-n lume-/ Adevărate stele./ faĠă de naturăúi faĠă de semeni. FulguraĠii, autorul apelează la sintetizează primele patru capi- dar că]ătoare.” Sau: „Plouă. Po- Orgoliul úi invidia sunt excluse. poezii úi mai scurte, de trei ver- tole, realizând o înúiruire de po- mii-úi plâng/ Cu lacrimi reci de Gheorghe Râmboiu-Bursu- suri, care surprind úi ele ceva eme care pun în corelaĠie fiinĠa cristal/ Muribundul veúmânt.” cani este un om în care se regă- esenĠial din natură sau din sufle- raĠionalăúi anotimpurile cu eta- Poetul este un dar divin, înflă- sesc toate aceste calităĠi. Pe co- tul omenesc. De la epigramă la pele vieĠii. Ciclul începe cu Face- Fărat de povara dragostei, care perta căUĠii este reprezentată o haiku, e un pas important, pentru rea lumii úi se încheie cu trecerea iubeúte viaĠa cu darurile sale: poartă deschisă spre o plantaĠie Fă poetul este constrâns să cre- ei în neant, un lucru care mi se „Fruct delicios,/ Sâmburele vieĠii/ cu viĠă de vie. Este un mesaj prin eze o imagine care să sclipească pare interesant: „Lumină, cer,/ Genul feminin.” care autorul ne invită să intrăm precum o piatră preĠioasă. Con- 3ământ, luminători, viaĠă-/ face- Amintirile frumoase pe care úi să-i cunoaútem sufletul. form surselor de pe coperta a pa- rea lumii”; „Primăvară-n miez,/ le-a acumulat îl fac pe poet să fie (Gheorghe Râmboiu-Bursucani, tra, depăúind zona simplului exer- Gingăúie úi candoare-/ Copilă- optimist: „Trăiesc veúnic, doar/ FulguraĠii, poeme haiku, Ed. ciĠiu, cartea această vorbeúte de rie.”; „Primăvară-n toi,/ AspiraĠii Cei ce lasă-n urma lor-/ Amintiri Karta-Graphic, Ploieúti, 2007) un poet frământat de esenĠe, ma- în clocot-/ AdolescenĠa.”; „Vara tur úi, în acelaúi timp, avid de a vieĠii,/ Căutări úi împliniri-/ Ti- spune lumii câte ceva din frumu- nereĠea.” seĠile naturii úi credinĠele sale, su- Versul lui Bursucani nu este punând cuvântul unor procese efemer, dimpotrivă, el exprimă de decantare, prin care seman- revolta împotrivă artificialului, un tica se distilează până la cote in- mod de revoltă împotrivă trecerii finitezimale. (Victor Sterom). în neant: „Ninge în plete/ Iarna Astfel, poezia domniei sale tumultoasei vieĠi-/ BătrâneĠe-n capăWă dimensiuni universale úi prag.”; „Iarna vieĠii/ Plată moho- devine aptă pentru a produce râtă-/ Senectutea.”; „Se scutură gânduri, uimiri, percepĠii úi noi de ani/ Dulcele pom al vieĠii-/ idei curajoase. După Artur Sil- Trecerea-n neant.” Un loc aparte în opusul cre- ativ a lui Bursucani îl ocupă versurile dedicate fiinĠei umane: „Omul spre sfârúit-/ ImpotenĠial úi nul/ Invocă moartea.” În ultimul capitol, Haiku-uri aforistice, autorul reia un ciclu de poeme dedicat aceleaúi teme, iubirii dintre bărbat úi femeie, dra- goste împlinită prin bucuria a- dusă de copii. Cea mai mare parte Gheorghe Râmboiu-Bursucani a capitolului este dedicat valo- Andrea Mantegna - Samson úi Dalila Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 13 Dan ANGHELESCU

Poeticul \ntre metafizic#, istorie [i contemporaneitate

Lirica albanezului Sali Bashota, unul istoriile sunt izbitor de asemăQătoare, in- mai fi putut spune despre un mîine când în 2 dintre notabilii condeieri ai contemporane- clusiv prin tragismul lor aproape endemic. august 1998 poetului îi fuseseră incendiate ităĠii sud-est europene, este aceea a unui poet În suprapunerea de orizonturi - pe care cul- casa, biblioteca úi manuscrisele: „ùi acum ard extraordinar. Abordată fiind úi din perspec- tura dintr-un asemenea spaĠiu o îngăduie în FăUĠile/ Mama plânge stingerea sufletului tiva unui recent împământenit concept al bal- percepĠia noastră - devine vizibilă determi- meu/…/Au intrat barbarii târând pe jos patria/ canităĠii, creaĠia literară din această parte a nanta ontologică a dăinuirii umane. Aúa se La revedere versuri împuúcate/ Litere arse, Eătrânului continent se singularizează, în în- face că deschiderile operate prin studiile de manuscrise însângerate/…/ Iadul este mai tregime, printr-un ethos sub ale cărui orizon- literatură comparată pun în lumină un eleatism frumos/ Decât viaĠa/ La revedere tristeĠe/ ùi turi ea se vădeúte (cum se exprimase, cândva, al sensurilor ce configurează existenĠa apar- acum ard căUĠile…” Mircea Vulcănescu) úi ca un precipitat spiri- te, o forma mentis a spiritului sud-est euro- ùi iată, surprins în poem, întregul dra- tual al istoriei în care spiritul retrăieúte, în pean, consolidând astfel o incontestabilă ca- matism nu al unei istorii, ci al tuturor istori- formă condensată, ceea ce datorează unei tegorie tipologică. ilor sub care s-a trăit, ori sub care încă se epoci. Conceptul - prin prisma căruia încer- Considerate astfel, poemele lui Sali mai trăieúte úi pe aici. Toate sunt prezente în Făm úi o abordare a poemelor lui Sali Bashota Bashota se situează în punctul nodal a ceea poemul/ poemele de azi, precum úi în ale celor - enunĠă faptul că Europa este nu numai Oc- ce Mircea Vulcănescu numea încheietura cu care (poeĠii cei mari!), iată, poetul simte cident, ci úi Orient úi, în plus, (aúa cum afirmă metafizicii cu istoria, misterioasa unitate de Fă stă de secole într-un acelaúi dureros dia- specialiútii) subliniazăúi nevoia - devenită expresie din care îúi fac apariĠia tonalităĠi, log: „Cititorul meu/ Se coc pomii durerii în stringentă - de a aproxima existenĠa un profil dimensiuni úi altitudini ce se situează în proxi- grădină/ Edenul antic plin de venin/…/ spiritual colectiv. Se oferă astfel o anume mitatea acelui sublim despre care vorbea Soarele Negru îúi revarsă razele iad-raiului turnură a sensurilor existenĠei „unei dimen- Immanuel Kant în eseurile din perioada fierbinte/ plin de strălucire fiinĠa de dincolo siuni fundamentale”, aceea care - deúi mai precritică. PrezenĠa unor ritmuri, adesea de timp cu sufletul pe gât/ Cineva îúi atinge reclamă „destule limpeziri úi, mai ales, sinteze destul de stranii, a unei sensibilităĠi de o fac- faĠa cu un cuĠit ruginit/ Casa ia forma Ilionului recuperatoare” - deschide totodată perspec- tură destul de singulară, a unui mecanism antic se odihnesc trupurile/ Curtea se umple tiva unei posibile fixări úi într-o cheie estetică. subtil úi complex în care apare - sau este privit de sânge vărsat/…./ Cu coúciugul negru pe Proiectate pe fondul balcanităĠii, po- - „spectacolul” lumii sfârúesc prin a configura umeri unde se mai rup manuscrisele/ Plin de emele lui Sali Bashota se regăsesc - úi ele - aerul atât de special al vechilor - subteran scrisori însângerate dansatoare cititorul meu purtând toate însemnele acelei amprente ire- încă persistente - civilizaĠii ce au dăinuit în viu/…/ Numai pentru un cântec/ Este pasăre petabile de evenimente prin care e înĠeleasă Levant. Probabil - pe asemenea, aparent vola- în colivie...”. istoria. ùi, de fapt, în această parte a lumii, tile, temeiuri - Maria Gimbutas afirma în 1971 Aceste rostiri ce induc starea de funebru existenĠa acelei The Old European Civili- peisaj interior - alături de imaginile fragilităĠii zation, sub-înĠelegând prin aceasta matca unui întreg sistem de valori - respiră dintr-o aurorală din care s-au născut filosofia, útiin- îngândurare mereu răsfrântăúi asupra pre- Ġele úi arta. zentului-acum. Aproape fiecare poem din Considerate pe un asemenea background, cartea lui Sali Bashota ascunde în sine úi un poemele lui Sali Bashota îmi readuc în me- fel de întoarcere úi adăstare în sonoritatea - morie câteva din sintagmele des întâlnite în pe aici parcă niciodată stinsă cu totul - apar- studiile úi eseurile de balcanologie pe care, Ġinând de străvechea úi tragica melismatică începând din 2008 (împreună cu Mihaela a acelor trenoć (lamentouri) de după distru- Albu úi Marius Chelaru) le-am publicat în gerea imperiului Romeic. Distrugere de care revista Carmina Balcanica: elegiacul om Occidentul n-a fost cu totul străin, recent al sud-estului european, perimetrul de cul- datorându-i-se úi frenezia utopică prin care tură elegiacă, posteritatea imperiului ro- estul european a fost abandonat bolúevis- meic, tragicul sentiment al istoriei etc. mului! Levantul úi literatura lui din toate Dar, în sublinierea prezenĠei lor cităm un timpurile posedă o experienĠă spirituală, o fragment de poem: „În piaĠa Dardaniei/ Stau tradiĠie a gândirii úi o sensibilitate, mult de secole cu poeĠii cei mari/ ùi nu spun nimic diferite de acelea ale Occidentului. Natura despre ziua de mâine...”. Într-adevăr, ce s-ar Dr. Sali Bashota Dr. 14 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 acestor poeme trimit implicit úi către seismele poartă însă în ei o imensă cantitate de echi- úi criza spirituală în plină desfăúurare a voc úi dubiu; buni cunoscători ai Orientului violentă ce se ascunde în erupĠia modernă a contemporaneităĠii, dar - nu mai puĠin - către úi Occidentului, ai obiceiurilor úi datinilor; raĠiunii - specifică lumii occidentale - sau acea tulburătorul úi evident actualul adagiu for- dar dispreĠuiĠi úi suspectaĠi deopotrivăúi aici supremaĠie absolută a gândirii calculatoare mulat de Arnold Toynbee: „History is again úi dincolo. Lor li s-ar potrivi cuvintele pe care (das rechnende Denken), cum o numise on the move”- istoria este din nou în miúcare! le-a scris acum vreo úase veacuri marele Djalal Heidegger, au exacerbat afirmarea individului Pentru a spune tot ce mai trebuie spus al-Din Rumy: Căci pe mine însumi nu mă în defavoarea integrării, raĠiunea în defa- iată un alt poem - cu un titlu deosebit de pot cunoaúte. Nici creútin nu sunt, nici voarea intuiĠiei, útiinĠa în defavoarea religiei, semnificativ pentru întâmplările veacului evreu, nici part, nici musulman. Nici din generalizarea expansivă a pragmatismului în abia consumat - ùtergerea memoriei: „Arta 5ăVărit nu sunt, nici din AsfinĠit, nici de pe defavoarea gândirii meditative (das acum n-are rost vom trăi numai cu cerul/ uscat, nici de pe mare. bessinnliche Nachdenken). PereĠii existenĠei mele junglă arsă/ Bolile Situat în teritoriile evanescente ale po- Aceste dezvoltări unilaterale au atins un trupului nu se vindecă plămânii putrezesc/ eticului - Sali Bashota ne spune că structura stadiu puternic discrepant la nivel moral, so- Când ne transformăm în umbre vii.” ùi aici, esenĠială a valorilor lumii suportă astăzi de- cial, ecologic úi spiritual. Contrastul ce de- ca úi în alte texte, apare, în varii forme úi vastatoare disoluĠii. Imaginea lumii apare cu osebeúte cele două păUĠi ale lumii europene sonorităĠi, dramaticul laitmotiv al morĠii: un chip necunoscut, străin, de-ne-cuprins enunĠă în fond existenĠa a două tipuri - totuúi „Tu acum ai murit/ Ai devenit vis topit/ în acea normalitate a înĠelegerii care, parcă - diferite de civilizaĠie. ùi, pornind de aici, se Departe de căUĠile arse de barbari/ Grămada până nu demult, aparĠinuse Omenescului. În pare că istoricul Tony Judt útie bine ce spune cenuúii se ridică la cer/ Pulberea devine cobe/ prim-plan îúi face apariĠia acel Ceva înlăuntrul atunci când afirmă că ideea de civilizaĠie Tu acum ai murit/ coúciugul manuscriselor Făruia Hannah Arendt - la începutul celei de europeană, în esenĠă civilizaĠia occidentală se izbeúte de poartă/ PăVările îúi plâng a doua jumăWăĠi a veacului XX - identifica a veacului XX n-a fost mai mult decât o fa- cântecul însângerat/ CuĠitul taie jumătatea „incompatibilitatea iritantă dintre puterea lacioasă iluzie. Cultura Faustică a mileniului feĠei/ TăLúul care rupe cea din urmă rugă- reală a omului modern (mai mare decât ori- doi (d.Cr), marea izbândă a gândirii emi- ciune/…/ Mucegaiul cuvântului se ascunde când înainte, atât de mare, încât omul ar putea namente tehnice, cea mai măreaĠăúi plină într-o fantasmă…” pune sub semnul întrebării însăúi existenĠa de pasiune dintre toate culturile câte au Evident, poemele redau imaginea unei propriului său univers) úi neputinĠa oame- fost pe pământ s-a dovedit úi cea mai tragică. lumi aflate într-un indefinibil dezastru sau, nilor moderni de a trăi într-o lume pe care Vesticul Oswald Spengler a spus-o desluúind între două lumi úi două destine. Dar pentru propria lor putere a stabilit-o úi de a înĠelege aici una dintre problemele civilizaĠiei (!?) Fă inevitabil ajungem la ideea unui anume semnificaĠia acestei lumi.” Suntem tentaĠi să percepută ca stadiu final, amurg, declin im- destin, care descrie în amănunte tulbură- apunem că sfâúietoarele interogaĠii ce răzbat placabil, sfârúit, încremenire a spiritului. toare soarta trăitorilor unde omul nu este din poemele lui Sali Bashota s-ar părea că Semnele fatale? Pulverizarea ideilor de patrie, altceva decât: la poussiþre humaine, pulbere vorbesc despre unul úi acelaúi lucru: „…Eu tradiĠie, cultură, cât úi valori tradiĠionale. umană vânturată între Orient úi Occident, úi poeĠii ne jucăm cu arta sângelui/ Doar ConsecinĠa directă: viitorul nu va mai adă- care nu aparĠine nici unuia, nici altuia, dar e rolurile toponimelor le schimbăm/ Ce mult posti un popor, ci doar o masă de semidocĠi, Fălcată în picioare úi de unul úi de celălalt. am încărunĠit peste versuri/ Nici fiarele nu în adunări radicale, marxiúti ce se consi- Sunt oameni care útiu o sumedenie de limbi, vor mirosi / Leacul sufletului lor care demult deră gânditori úi poeĠi, totul culminând cu dar nici una nu-i a lor, care se închină la două rabdă/ În PiaĠa RevoluĠiei închidem durerea o „formă complet nouăúi lipsită de viitor”, altare, dar în faĠa nici unuia nu îngenunchează / Cu pietre aruncăm după secole făUă somn/ inexorabilă pentru existenĠa umană. ùi tot cu toată fiinĠa. Sunt victimele fatalei risipiri a …/ deschidem morminte/ ùi toate cuvintele Spengler formula o lapidarăúi dantescă ima- oamenilor despăUĠLĠi în creútini úi păgâni; se rostesc ca un sacrificiu/ Despre fiarele gine: „istoria omului este tragică în totalitatea veúnic tălmăcitori úi veúnic mijlocitori, care care încet înghit lumea printr-o privire.” ei. Însă păcatul úi prăbuúirea omului faustic sunt mai mari decât tot ce au putut vedea vreodată Eschil úi Shakespeare”. Iată, încă o posibilă grilă pe temeiurile Făreia poate fi lecturat tragismul poemelor lui Sali Bashota! Nu e ciudat úi îngrijorător Fă, la început de mileniu, Sali Bashota scrie: „Poezie/ Pasăre tristă în colivie/ Cine a zis că acum mama plânge/…/ vom înmormânta oare cuvintele în mare/ Renaúte din nou scrumul viselor vai/ Dacă durerea sufletului desco- peră uitarea cea deúartă/ Prin noaptea singu- ratică paznicii număUă stelele în ploaie/ Cu- vintele îúi pierd înĠelesul...”. Dar iatăúi po- emul intitulat Începutul singurăWăĠii, parcă nu mai mult decât o reluare în lirică, evident personală, a afirmaĠiilor spengleriene: „Orice secol are victima sa/ coloane vertebrale sparte/…/ ùi flori peste morminte/ ùi mor- minte peste flori”…etc. E totodată limpede Fă tensiunile úi îngrijorarea sublimată a Luca Signorelli - 5ăstignirea Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 15 Adrian BOTEZ

Un rom@n propus pentru Nobel. C#r]ile paradoxale ale lui Florentin Smarandache1

...Avem în faĠă două căUĠi, trimise nouă, ...Începem, deci (folosindu-ne de datele Profesii: În perioada 1982-1984, este pro- într-un plic, de către un român stabilit în SUA din C.V.-ul domniei sale): fesor cooperant în Maroc, predând matema- - cu o personalitate puternicăúi cu o viaĠă S-a născut la 10 decembrie 1954, în Băl- ticile în limba franceză (Lycée Sidi El Hassan care, în sine, este, cum ar zice Edmund Hillary, ceúti (Vâlcea). Studii: A absolvit ùcoala Gene- Lyoussi din Sefrou). Revine în Ġară, continu- Înalta aventură - o „odisee” a înăOĠimilor (în rală în Bălceúti (1961-1969), apoi Liceul Pe- ând activitatea didactică; profesor la Liceul primul rând, spiritual-existenĠiale!): dagogic (1969-1972), în Craiova, continuând „Nicolae Bălcescu”, din Craiova (1984-1985). 1- Frate cu meridianele úi paralelele - la Rm. Vâlcea, 1972-1974); diploma de învă- În anul 1986, nu poate obĠine viza de ieúire vol. 6, Ed. Silviana, Rm.-Vâlcea, 2010 - úi Ġător; stagiul militar, cu termen redus, la Med- din Ġară, pentru a participa la Congresul In- 2 - Dragă domnule Rotaru - antiscrisori, gidia (1974-1975); a absolvit Facultatea de ternaĠional al Matematicienilor, de la Univer- Ed. Dacoromână TDC, Buc., 2011. ùtiinĠe, secĠia informatică, a UniversităĠii din sitatea din Berkeley (California) úi face greva Două căUĠi ciudate, precum autorul lor - Craiova (1975-1979), ca úef de promoĠie; foamei; publică o scrisoare de protest în No- Florentin Smarandache, o adevărată forĠă a obĠine doctoratul în matematică (Teoria Nu- tices of the American Mathematical Society Duhului logico-útiinĠific úi informatic. În merelor), la Universitatea de Stat din Chi- (Providence, RI), în care solicita libertatea plus, este propus la Premiul Nobel pentru úinău (1995-1997). de circulaĠie a oamenilor de útiinĠă; se inte- Literatură. Curios este, însă, faptul că, până În Statele Unite, urmează studii de per- resează de soarta sa Dr. Olof G. Tandberg, acum, cel puĠin, nu i s-a acordat, lui Florentin fecĠionare în matematică, informaticăúi edu- secretar la Academia de ùtiinĠe din Stockh- Smarandache, Premiul Nobel pentru Mate- caĠie, la Arizona State University (Tempe) olm, care îi telefonează din Bucureúti. În pe- matică, Fizică, Informatică... În aceste ultime (1991), Pima Community College (Tucson) rioada anilor 1986-1988, Inspectoratul ùcolar domenii, cu adevărat (din câte am aflat úi din (1995), University of Phoenix (Tucson) JudeĠean Dolj nu-i mai acordă post, din moti- câte ne putem da noi seama singuri, cu re- (1996); obĠine úi un Masterat în Informatică; ve politice, fiind obligat să supravieĠuiască strânsa noastră cultură ...„realistică”), nu studii postdoctorale la New Mexico State din meditaĠii. În toamna anului 1988, obĠine, există, în plan mondial, vreun cercetător care University (Las Cruces) (1998), University cu greutate, un paúaport de turist pentru Bul- Vă-l merite, la ora aceasta, cu mai mare de- of New Mexico (1998, 1999), National Science garia. De aici, trece în Turcia, unde cere azil plinătate. Foundation (Chautauqua Program, Univer- politic. Este deĠinut în lagărele de refugiaĠi Dar, pentru că am afirmat, din start, că sity of Texas, Austin) (1999), úi Los Alamos politici din Istambul úi Ankara (1988-1990). avem de-a face cu o personalitate extrem de National Laboratory (Educational Network- Emigrează în Statele Unite ale Americii în interesantă, atât prin operă, cât úi prin crân- ing Support Program) (Gallup) (1999). În 1990, unde lucrează ca inginer de software, cena aventură a unei vieĠi, de o ritmicitate iunie-iulie 2009, lucrează ca profesor cerce- la corporaĠia Honeywell, din Phoenix (Ari- unică a „motorului” voinĠei de înfruntare úi Wător vizitator la Air Force Research Labora- zona), specializată în calculatoare (1990- umilire a destinului vitreg - considerăm că, tory in Rome, NY, SUA. 1995); profesor adjunct de matematică la Pima unui român - cititor onest, îi va stârni, în su- Iar între 15 mai - 22 iulie 2010, ca profesor Community College, din Tucson (1995- flet (sau aúa credem noi că s-ar cuveni...!), cercetător la ENSIETA (Brest, FranĠa). 1997); din 1997, este asistent universitar de furtuni de mândrie úi admiraĠie, de emulaĠie Activitate: A participat, ca elev úi stu- matematică, la University of New Mexico spirituală - aflând câte ceva despre existenĠa, dent, la olimpiade úcolare de matematică, (Gallup), în 2003 devine conferenĠiar la limitele fantasticului, a acestui om... înainte obĠinând premii úi menĠiuni locale úi naĠionale universitar, iar în 2008 - profesor universitar. de a afla despre cele două căUĠi, pe care avem (1967-1974) úi a condus cercuri de matema- Între 2007-2009 este ùef de Departament. de gând să vi le prezintăm, spre probarea ca- tică, în liceu úi la universitate; a participat la În matematică, a introdus gradul de ne- tegoriei straniului - care domină, în primul Olimpiada studenĠească „Traian Lalescu”, gare al unei axiome ori teoreme (vezi „geo- rând, fiinĠa úi opera literară, ale lui Florentin Cluj-Napoca (1977); a participat la diverse metriile smarandache care pot fi parĠial Smarandache - „cercetător útiinĠific, scri- sesiuni útiinĠifice, pentru studenĠi, în Craiova euclidiene úi partial neeuclidiene”, 1969, itor, profesor universitar”, de origine ro- úi Iaúi (1978-1979); a pregătit úi selecĠionat www.gallup.unm.edu/~smarandache/ mână, de la University of New Mexico, Gallup echipa elevilor marocani (Rabat), pentru geometries.htm), multi-structurile (vezi Campus, New Mexico, Statele Unite ale Olimpiada InternaĠională de Matematică din „structurile smarandache unde o structură Americii. Paris (1983). 16 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 din site-urile de la LANL / Cornell University le: Second International Anthology on Para- mai slabă conĠine insule de structuri mai http://arXiv.org/find si CERN), în matematică doxism (cuprinzând 100 scriitori de pe glob), puternice”),úi multi-spaĠiile (combinaĠii de (teoria numerelor, geometrie neeuclidiană, úi Third International Anthology on Para- spaĠii heterogene) [www.gallup.unm.edu/ logică), fizică, filozofie, literatură (poeme, doxism (distihuri paradoxiste de la 40 poeĠi ~smarandache/algebra.htm]. nuvele, povestiri, un roman, piese de teatru, de pe glob), Oradea (2000). Lucrările sale în Teoria Numerelor s-au eseuri, traduceri, interviuri), rebus (careuri, A propus extinderea probabilităĠilor cla- bucurat de o anumită popularitate interna- enigmistică) úi artă (experimente în desene, sice úi imprecise la ‘probabilitate neutro- Ġională, deoarece matematicieni români, cât picturi, colaje, fotografii, artă pe computer) - sofică’ - un vector tridimensional, ale cărui úi străini (din SUA, Canada, Japonia, Brazilia, în română, francezăúi engleză, dintre care: componente sunt submulĠimi ale intervalului FranĠa, China, Bangladeú, Italia, Bulgaria, Formule pentru spirit (debut editorial, 1981 ne-standard ]-0, 1+[. Spania, Suedia, Australia, Rusia, Cehia, Olan- - sub pseudonimul Ovidiu Florentin); Le sens Din anul 2002, împreună cu Dr. Jean da, Chile, India, Ungaria) au scris 29 căUĠi úi du non-sens, Problemes avec et sans... pro- Dezert, de la Office National de Recherches câteva sute de articole, note úi probleme pro- blemes!, Fes, Maroc (1983); Antichambres/ Aeronautiques din Paris, se ocupă de fuziu- puse, despre aceste noĠiuni. În 1997, la Uni- Antipoésies/Bizarreries, Caën, FranĠa nea informaĠiei, extinzând Teoria Dempster- versitatea din Craiova, s-a organizat Prima (1989); NonPoems (poeme de avangardă), Shafer la o nouă teorie de fuzionare a infor- ConferinĠă InternaĠională asupra NoĠiu- Phoenix (1990); Only Problems, Not Solu- maĠiei plauzibile úi paradoxiste (numita Teoria nilor de tip Smarandache, în Teoria Numere- tions!, Chicago (1991); LE PARADOXISME: Dezert-Smarandache: lor, cu participarea unor cercetători din Ġară, un Nouveau Mouvement Littéraire, Ber- [www.gallup.unm.edu/~smarandache/ dar úi din Suedia, FranĠa, Rusia úi Spania. gerac, FranĠa (1992); Dark Snow, Phoenix DSmT.htm ]). PublicaĠii: Din 1970, a început colabora- (1992); NonRoman, Craiova (1993); Meta- În 2004 creează un algoritm de Unificare rea la revista úcolii, „NăzuinĠe”, apoi la alte Istorie (trilogie teatrală), Bucureúti (1993), a Teoriilor úi regulilor de Fuziune. periodice româneúti úi străine (vreo 50 úti- pe care-a tradus-o în engleză, sub titlul A În fizică, a introdus paradoxuri cuantice inĠifice úi peste 100 - literare). ùi-a tradus o Trilogy in pARadOXisM: avant-garde poli- úi noĠiunea de ‘nematerie’, formată din com- parte din lucrări în francezăúi engleză, altele tical dramas (ZayuPress 2004); Întâmplări binaĠii de materie úi antimaterie, ca o a treia i-au fost traduse în spaniolă, portugheză, ita- cu Păcală (piese de teatru pentru copii), formă posibilă de materie - prezentată la Cal- liană, esperanto, rusă, sârbă, japonezăúi ara- Fugit.../ jurnal de lagăr, Bucureúti (1994); tech (ConferinĠa Anuală din cadrul SocietăĠii Eă. Colaborări cu poeme úi piese de teatru, la Collected Papers, Vol. I, II, III, Bucureúti, Americane de Fizică, 2010) úi Institutul de 42 de antologii româneúti, franceze, italiene, Chiúinău, Oradea (1996, 1997, 2000); Scrieri Fizică Atomică (Magurele, 2011). americane, indiene úi coreene. De-fecte (proză scurtă), Craiova (1997); Pe baza unui manuscris din 1972, când Prolific autor, co-autor, editor úi co-editor Distihuri Paradoxiste, AfinităĠi (traduceri), era elev la Rm. Vâlcea, publicat în 1982, a a 150 de căUĠi publicate de circa patruzeci de Norresundby, Danemarca (1998); Întreabă- emis ipoteza că nu există o barieră a vitezei edituri (printre care edituri universitare úi teh- Pă, să te-ntreb! (interviuri), Târgoviúte în univers úi se pot construi orice viteze nice, edituri profesionale útiinĠifice úi artis- (1999); Outer-Art (album de artă), Cântece (http://scienceworld.wolfram.com/physics/ tice, precum Springer Verlag, Pima College de Mahala, In seven languages (poeme), SmarandacheHypothesis.html). Press, Moorhead State University, Univer- Oradea, 2000; A Unifying Field In Logics. / Această ipoteză a fost confirmată, parĠial, sitatea din Chiúinău, ZayuPress, Haiku, etc.) Neutrosophy. Neutrosophic Probability, pe 22 septembrie 2011, la CERN, când s-a - din zece Ġări úi în mai multe limbi, úi peste Neutrosophic Set, and Neutrosophic Logic, demonstrat, experimental, că neutrinii muoni 200 de articole úi note (unele se pot încărca Rehoboth, SUA (2000). A editat, printre alte- circulă cu o viteză mai mare decât viteza lu- minii. Pe baza ipotezei sale, a propus o Teorie Absolută a RelativităĠii - care să nu producă dilatarea timpului sau contractarea spaĠiului, sau alte paradoxuri relativitice, care sunt, mai degrabă, ficĠiune, decât realitate. Apoi úi-a extins cercetarea la o diversificare a Para- metrizării Teoriei Speciale a RelativităĠii (1982):http://fs.gallup.unm.edu/ ParameterizedSTR.pdf . În filozofie, a introdus conceptul de ‘neu- trosofie’, ca o generalizare a dialecticii lui Hegel, care stă la baza cercetărilor sale în matematicăúi economie, precum ‘logica ne- utrosofică’, ‘mulĠime neutrosofică’, ‘proba- bilitate neutrosofică’, ‘statistică neutro- sofică’. A generalizat logicile fuzzy, intuitivă, pa- raconsistentă, multi-valentăúi logica dialet- heistă la ‘logica neutrosofică’ (in Dictionary of Computing de Denis Howe); în mod si- Andrea Mantegna - Suita cardinalului Francesco milar, a generalizat mulĠimea fuzzy la ‘mul- Ġime neutrosofică’: [www.gallup.unm.edu/ (Palatul Spoi) Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 17 Vuia”, al Academiei Române pentru ùtiinĠe BIBLIOGRAFIE: ~smarandache/neutrosophy.htm] Tehnice, apoi Doctor Honoris Causa, de la Sute de articole, căUĠi úi recenzii s-au scris În literaturăúi artă a fondat, în 1980, cu- Academia DacoRomână din Bucureúti - 2011, despre activitatea sa internaĠională. rentul de avangardă numit paradoxism, ca úi de la Universitatea Beijing Jiaotong (BJTU) &ăUĠile pot fi încărcate din: un protest împotriva totalitarismului - curent din China - 2011, iar în 2010 - Medalia de Aur Biblioteca Digitală de ùtiinĠe: http:// care are mulĠi adepĠi în lume. Constă în fo- pentru ùtiinĠă, de la Academia Telesio-Galilei www.gallup.unm.edu/~smarandache/ losirea excesivă, în creaĠii, a contradicĠiilor, din Anglia, acordată la Universitatea Pecs, eBooks-otherformats.htm úi din Biblioteca antitezelor, antinomiilor, oximoronilor, para- din Ungaria. Digitală de Literatură: www.gallup.unm.edu/ doxurilor. A introdus ‘distihul paradoxist’, AFILIERI: membru al SocietăĠii de ùtiinĠe ~smarandache/eBooksLiterature.htm . ‘distihul tautologic’, ‘distihul dual’. Expe- Matematice din România (1980-); Mathema- *** rimente literare a realizat úi în drama sa Patria tical Association of America (1983-1990); ...Acestea sunt „veútile” de pe Internet. de Animale, unde nu există niciun dialog, iar American Mathematical Society (1992-); Acum, trebuie să mărturisim că, atunci în O lume Întoarsă pe Dos, scenele sunt per- Academia Oamenilor de ùtiinĠă Români când am văzut, pe copertă, titlul: „Frate cu mutate, dând naútere la un miliard de miliarde (1993-); ARA (1999-); Poetry Society of Ame- meridianele úi paralelele”, vol. 6 - gândul de piese de teatru distincte! Piesele lui s-au rica; Uniunea Scriitorilor Români; Interna- ne-a zburat la un Josef Conrad (cu Proscrisul jucat în România (Teatrul I. D. Sârbu din Pe- tional Poets Academy (India); La Société Les din Arhipelag...), la Karel ýapek, cu Impre- troúani, Teatrul Thespis din Timiúoara), Ger- Amis de la Poésie (Franta); Association „La siile sale de căOătorie (din Spania, Italia, mania (la Karlsruhe), úi Maroc (la Casablanca, Licorne” (FranĠa); Académie Francophone Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia...) - unde Patria de Animale a obĠinut Premiul (FranĠa); Societatea Română de Haiku; ...ori la Jean Bart al nostru, cu Europolis-ul Special al Juriului InternaĠional): Academy of American Poets; Modern lui... sau, chiar, la „căOătorul” nautic Radu [www.gallup.unm.edu/~smarandache/a/ Languages Association (SUA); Centre Tudoran! Paradoxism.htm]. d’Études et de Recherches Poétiques ...Nu. Nu e nimic din toate astea. În 1993, a efectuat un turneu în Brazilia Aquitaines (FranĠa); International Writers Cartea are XI capitole: 1 - Pe aripile... (Universitatea din Blumenau etc.). and Artist Association (USA); World Union zborului, în Dayton-Ohio!; 2 - Paradoxuri La bibliotecile de la Arizona State Uni- of Free Romanians (Anglia); Free Romanian în „Noul Mexic”; 3 - În Bălceútiul natal, versity (Tempe) úi University of Texas (Aus- Writer Association (FranĠa); World Academy România; 4 - Bursier la... Air Force; 5 - tin) sunt depozitate manuscrise, reviste, căUĠi, of Arts and Culture (SUA); Liga Culturală Fortul Stanwix; 6 - În oraúul lui Bill Gates; fotografii, casete, videocasete, privind acti- Oltenia; East and West Literary Foundation 7 - Cascada Niagara; 8 - Alaska; 9 - Yellow- vitatea sa creativă, în două colecĠii speciale, (SUA); World Poetry Society (India); World stone; 10 - Un oltean la Paris; 11 - În Marea numite The Florentin Smarandache Papers. Poetry Research Institute (Corea); Societatea Caraibilor. Invitat să conferenĠieze la U. Berkeley Mihai Eminescu (Australia); referent la ...La prima vedere, nu avem de-a face cu (2003), NASA Langley Research Center- Zentralblatt für Mathematik (Germania) FăOătorii spre niúte spaĠii noi, fascinante, ob- SUA (2004), NATO Advance Study Institute- (1985-). sesive etc. - pare că ni se dau doar stricte úi Bulgaria (2005), Jadavpur University-India Premii: A obĠinut 16 premii literare, dintre seci informaĠii, extrase dintr-un ghid turistic (2004), Institute of Theoretical and Experi- care: Premiul special la proză, Concursul (mediocru), ori internetistico-mecanice (deci, mental Biophysics-Rusia (2005), Blooms- NaĠional Marin Preda, Alexandria (1982); „la îndemâna” oricui... úi total neutrale, de burg University-USA (1995), University International Eminent Poet, Madras, India parcă autorul nu ar căOători într-o geografie Sekolah Tinggi Informatika & Komputer (1991); Diplôme d’Honneur en poésie fan- realăúi într-o istorie vie, ci într-o geografie Indonezia-Malang si University Kristen taisiste, L’Académie des Lettres et des Arts televizatăúi într-o istorie extrem de vagă, Satya Wacana Salatiga-Indonezia (2006), du Périgord, FranĠa (1992); La Médaille complet virtualizată!): „Long Island Sound Universitatea Minufiya (Shebin Elkom)-Egipt d’Argent pour l’ensemble de son oeuvre, (estuar în Oceanul Atlantic, între statele (2007), Air Force Institute of Technology Bergerac, FranĠa (1992); Grand Prix, 4~ New York úi Connecticut), lângă oraúul Wright-Patterson AFB in Dayton [Ohio, Edizione del Premio Internazionale di Poe- Bridgport” (p. 36); „Orville (1871-1948), USA] (2009), Universitatea din Craiova - sia e di Narrativa Goccia di Luna, Bastre- Wilbour Wright (1867-1912), SUA: la 17 Facultatea de Mecanica (2009), Air Force moli, Italia (1993); Premiul de ExcelenĠă al decembrie 1903, la Kill Devil Hills, în Research Lab si Griffiss Institute [Rome, NY, Revistei Haiku, Bucureúti (1997); Best Poet statul Carolina de Nord, cei doi fraĠi din USA] (2009), COGIS 2009 (Paris, France), Award of Rio Grande Press, Amarillo, Texas, Dayton, Ohio, au efectuat, pe rând, fiecare, ENSIETA (Brest, FranĠa) - 2010, Academia USA (1998); Premiul revistei „Lumina”, câte două zboruri în linie dreaptă” (p. 40); Română - Institutul de Mecanică a Solidelor pentru eseu úi contribuĠii personale, Novi „Cutremurul din 1964 a provocat 100 de úi Comisia de Acustică (Bucureúti - 2011) etc. Sad, Iugoslavia (1998); Diploma de Onoare morĠi, iar străzile 4 úi 5 din Anchorage au A prezentat lucrări la multe ConferinĠe a SocietăĠii Anton Pann, Rm. Vâlcea (2000); fost distruse. A avut magnitudinea de 9,1 InternaĠionale de Fuziune a InformaĠiei ori a Premiul „Podul lui Traian”, la Festivalul pe scara Richter úi a durat 4,5 minute” (p. Senzorilor {Australia - 2003, Suedia - 2004, InternaĠional Drumuri de spice, Uzdin, 141); „În hotelul «Căpitanul Cook», un SUA (Philadelphia - 2005, Seattle - 2009, Iugoslavia (2000). tablou despre moartea exploratorului bri- Chicago - 2011), Spania - 2005, Italia - 2006, A fost nominalizat pentru Premiul Nobel tanic, cunoscut sub numele de Căpitanul Belgia - 2007, Canada - 2007, Germania - 2008, în Literatură, pentru anul 2011, pentru cele Cook, în Golful Kealakeua, din Hawaii, la ScoĠia - 2010}. 75 de căUĠi literare publicate (vezi http:// 14 februarie 1779. El a explorat Noua A prezentat lucrări úi la ConferinĠele Inter- fs.gallup.unm.edu//2011NobelPrizeIn Zeelandă (între 1768-1771), a descoperit naĠionale IEEE GrComp (Georgia State Uni- Literature-nomination.pdf ). insulele Hawaii (denumite de el Sandwich, versity at Atlanta - 2006, Kaohsiung National A vizitat 40 de Ġări, despre care a scris în în cinstea sponsorului expediĠiei sale), în University in Taiwan - 2011). memoriile sale (vezi Galeria Foto: http://fs. 1778 - úi a navigat în Oceanul Antarctic În anul 2011 a primit Premiul „Traian gallup.unm.edu/photo/GlobeTrekker.html ). 18 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 137)... - însă (prea rar, din păcate!) úi cu era scumpă (100$)” (p. 138); „Un film între 1772-1775” (p. 136); „Portul Anchor- poezie discretă, „în flux scurt”, „telegrafic” despre mirabila auroră boreal. 8, 75$ in- age are cea mai mare mare din lume” (p. (precum este úi existenĠa umană, în acest trarea” (p. 145); „Plecat cu trenul din oră- 149); „În religia creútină, vinul reprezintă univers demenĠial de grăbit!)... - ...firavă, ade- úelul Seward. 119 $” (p. 152); „Plătesc 17 sângele lui Hristos, proclamat ca atare la Yărată, delicată: „În împăUăĠia apelor, me- euro pentru numai două beri” (p. 176); „Mi- consiliul din Lateran, în 1215” (p. 181); duzele amintesc de niúte balerine” (p. 154). e foame úi cumpăr un sandwich de 3,80 euro „Insula Jamaica e descoperită de Columb, ...Pe oriunde peregrinează, cu conferin- (cu salam, brânzăúi puĠine vegetale)” (p. în anul 1494, dar colonizată slab de spa- Ġele sale (despre propriile revoluĠii, în mate- 183); „Te-agaĠă vânzătorii peste tot. ùi niúte nioli” (p. 192) etc. matică ori în fizicăúi-n logică-informatică) - preĠuri mai mari ca-n America (n.n.: în Ja- Deúi aceste informaĠii - „de ghid turis- din Ohio până în Alaska, ori de la Paris úi maica/Montego Bay)! Fostele colonii en- tic”/”agenĠie turistică” (contactată direct până în Caraibe -, românul Florentin Sma- gleze sunt scumpe. 4 $ intrarea pe plajă” sau pe/prin Internet)! - ori de dicĠionar de randache duce cu el necazul úi sentimentul (p. 189); „Pe plaja Groovy, din Montego buzunar! - supra-abundă (dând impresia pu- de revoltă, contra nedreptăĠii (real-imediate Bay, o gustare la restaurant - preĠ ridicat” ternică a unei realităĠi artificiale, pur livreúti: sau potenĠiale), trăind în cadrul unei socie- (p. 189) - úi (deúi nerecunoscută!) expresia s-ar insinua, printre rânduri, sugestia că, în WăĠi umane grav úi teribil de penibil „deraiate” nostalgiei originilor: „Am fost pe destule lito- zilele noastre, nici nu merită să te miúti din spiritual („Acum útiu de ce oamenii beau úi- raluri, pe 3-4 continente, dar cel mai mult patul tău comod, putând urmări, „pufos”úi i înĠeleg: să uite de viaĠa asta mizerabilăúi mi-a plăcut (făUă nicio chestie de patrio- IăUă niciun risc aventuroso-existenĠial IăUă sens, manipulată de cei bogaĠi úi cu tism) la Marea Neagră; Eforie Nord a fost asumat - „spectacolul lumii” la TV, ori na- pu-tere. Merg pe la conferinĠele astea ca plaja mea preferată. Parcă mai îngrijit, mai vigând pe Internet!) - cei care ar afirma că Vă-mi pun creierul la contribuĠie, să nu lene- animat úi plin de viaĠă. Mi-amintesc de go- omul lipseúte din carte - s-ar înúela amarnic! vească. Să fiu permanent în situaĠii de în- goaúa înfuriată cu ciocolată (dulce ca mie- Greúit! Omul există, úi încă din plin, cu YăĠare, asimilare úi creaĠie” - p. 177; „Sunt rea, caldă), de peútiúorii mărunĠi, prăjiĠi, nenumărate ofuri, úi amăUăciuni, úi nostalgii prea bătrân pentru lumea asta, pe care n-o ce-i ronĠăiam úi-i înghiĠeam ca pe seminĠe, de... ne-neutralizat (pe lângă contactele, pro- mai înĠeleg” - p. 190) - úi amintirea strâmto- de porumbul copt, ori bând bere úi mâncând fund înviorătoare, cu oameni majori, din Uării sau chiar strâmtorarea endemică - tra- mici la terasă” (p. 189); „Închiriem un taxi breasla cercetării útiinĠifice... precum prof. duse, toate, în obsesia „costurilor” - de la pentru o zi: 120 $ úi mergem la Ocho Rios univ. dr. Zhang Wenpeng, David Schmidley, onorarii de conferinĠăúi până la produse ori (Opt Râuri - în spaniolă)” (p. 191); „20 $ preúedintele UNM/Univ. New Mexico, prof. servicii: „Am primit, ca onorariu, un cec de intrarea, de persoană, pentru un tur de 45 univ. emerit dr. Paul Wang etc.)! Dar, când úi 250 $” (p. 16); „Cu autobuzul 24 (biletul 2 de minute la Grota Verde” (p. 195) - totul, când, omul îúi presară, în text, chiar úi „im- $), ajung din centru la Space Needle (Acul dublat de amintiri matriceale: „Îmi aminteam presii organice”, provocate de climă („Am SpaĠial); 16 $ intrarea” (p. 114); „E sâmbăWă de Peútera Muierii, din Polovragi, judeĠul un frig în mineeee ...de parcă mi l-a băgat úi am fost în Utica, la Walmart, ca să-mi Gorj, unde am fost în tabăUă când eram în cineva cu o pompă!”, p. 155), sau convingeri cumpăr o păturică subĠire (10 $), o lingură clasa a úaptea. Aici se ascundeau în special viscerale, „de maĠe împestriĠate” („Să nu-i úi un cuĠit (dar n-am avut încotro, a trebuit femeile úi copiii, când năYăleau turcii; Yăd úi să nu-i aud pe niciun coleg de la Vă iau un pachet de patru bucăĠi, din fiecare EărbaĠii erau plecaĠi la oaste, să lupte” (p. Universitate... nu le deschid e-mail-urile... - 1 $ + 1 $ )” - p. 91; „Lilia voia úi ea să vân- 197) ; „CumpăUăm (2,5 $/100 g) rom jamai- sunt în vacanĠă. Mi-s dragi ca sarea-n ochi Gă căciuli úi ciorapi împletiĠi de ea, însă îi can” (p. 200); „Taximetriútii îĠi spun un preĠ [mai ales cei de la administraĠie]!”, p. trebuia aprobare de la primărie, iar taxa când te urci în maúinăúi-Ġi cer alt preĠ (mai mare!) când cobori!” (p. 210) etc. etc. ...Nimic, nici măcar Parcul Yellowstone, nu-l trezeúte pe autor dintr-o stare de apatie ă (de fapt, o atitudine profund „resentimen- tară”!) úi abulie „anti-socială” úi „anti-cos- din

ă mică”, în care însăúi natura „se prezintă” ...ne-conform cu standardele de „cost” (...de energie a atenĠiei!) úi „imagine” servită - normale (cel puĠin aúa ne creează impresia autorul volumului, un adevărat „grognard” napoleonian, în lumea pigmeilor escroci „ca-

Agonia în gr pitaliúti” ...cam troglodiĠi, în mentalitatea lor, exclusiv „profitardă”) - de pe un mal úi de pe celălalt, al Atlanticului: „Maluri de piatră la gheizere (s-au format) úi o baltă ca un abis care duce în fundul pământului. Când erupe, se-aude vuuu, vuuu... parcă-i infer- nal. Mai degrabă interesant, decât frumos, la Yellowstone” - s.n. (p. 163); „La 6,20 dimineaĠa, am ajuns la Paris. Am schimbat în aeroport 300 $ úi am primit 169 $ (aproa- pe jumătate!)” - s.n. (p. 173)... Andrea Mantegna - Mantegna Andrea Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 19 un ceas întreg, apoi, la Focúani, într-un res- (amar-ratată, întru...anti-literatură, precum taurant de întâlnire a scriitorilor, poves- „elveĠianul” româno-evreu Tristan Tzara!) ...ùi îúi încheie cartea, aparent triumfalist, tindu-mi, cu o vulgaritate de gândire de-a astfel: „Vă răspund într-o doară... (n-am în realitate chinuitor - cu, mereu, aceeaúi ob- dreptul greĠoasă, cum úi-a tăiat el scroafa, zis: într-o doagă!). (...) AĠi înĠeles, dar, c- sesie (cât reactiv-conútientă, cât subliminală) de Crăciun...! Ce-mi vine dl Smarandache am primit romanul dvs. ScrieĠi foarte plastic, a „costului capitalismului”: „Am ajuns a cu tămâierile astea... «contra firii»?! Proba- cu vocabular bogat, atrăJător, iar ca semne doua zi în Dallas, la Motel 6 (58,89$, iar bil, plăteúte cu vorbe frumoase, faptul că de punctuaĠie folosiĠi... virgula (unora?)” taxiul de la aeroport 28 $). Veni, vidi, vici! Ion Rotaru l-a prins în grotesca úi atât de - s.n. (p. 117). Am câútigat experienĠă de viaĠă, noi infor- fetid-meschina lui «Istorie...»”. Noroc că dl Ion Rotaru, Dumnezeu să-i maĠii úi impresii” (p. 220). ...Nu. Nici de data asta, prima impresie ierte grelele de pagini păcate, avea o sensibi- ...„Am câútigat experienĠăúi impresii...”. nu era valabilă. Ciudat úi surprinzător (ca litate de... pachiderm! Altfel, iritantul „părin- Poate... Mai curând, úi-a completat co- totdeauna!), Florentin Smarandache, „de la te” de curent avangardist l-ar fi tras în friga- lecĠia de nemulĠumiri úi frustrări socio-finan- începutul anului 1988”, când purta „o co- rea... morală, cu acea... paranteză otrăvită! ciare úi... cosmice! respondenĠă înverúunată” cu Ion Rotaru, ...Deocamdată, aspectul ludic domină (cu ...Pentru că nu există, nicăieri în carte, sau, mai degrabă, cu umbra ne-scriitoare/ excesivă autoritate), asupra dimensiunii es- semnele „căOătoriei iniĠiatice”. Cel puĠin, încăSăĠânat úi îndelung tăcută a criticului tetice a textului. Nu útim, încă, dacă Florentin nu în ce priveúte spaĠiile - de „dincolo de EăFăuano-bucureútean (care a asasinat pro- Smarandache va putea să iasă (curând), din Atlantic”, sau... „vest-europene” (...ceea ce moĠii întregi de liceeni români, cu „Analizele starea infertilă de frondă permanentă, úi să nu-i major diferit, ca mentalitate a profitului úi sintezele” lui atât de insipide, căĠi venea devină un CREATOR AUTENTIC ùI, MAI úi a batjocoririi valorii autentice, într-o lume Vă-i strângi de gât pe examinatorii „adminis- ALES, CONSTANT. ùanse ar avea. Destule! dominată, tot mai înspăimântător, de igno- trativi” de la bacalaureat, care-Ġi cereau să le Tocmai am vorbit despre modul cum s-a ranĠăúi de impostură! - ...la Paris, îi povesteú- útii... „pe de rost”!) - devine, pe parcursul autocreat un om, Florentin Smarandache, te, „pe úerveĠele”, unui amic „de breaslă” - FăUĠii, o entitate de Duh independentă! Se prin... Florentin Smarandache úi umbrele sale dr. Athanasis Chantis, cercetător în materie demonstrează, astfel, de către un paradoxist2 damnate. Con-damnate (omúi umbră) la co- condensată, „grec după tată, rus după ma- (Florentin Smarandache se situează în poziĠia existenĠăúi la eternă căutare, eternă pere- Pă, s-a născut în Uzbekistan, dar a trăit în de ctitor-părinte al acestui curent avangar- grinare... „Neutrosoful”3 Florentin Smaran- Grecia”: „I-am spus cum e ridiculizată Ipo- dist, zice-se... - ...snob, zicem noi! - pentru dache, „frate cu meridianele úi paralelele” teza Smarandache - că nu există viteză li- care România úi Terra, mai ales în momentele eului său, atât de brutal úi, totodată, atât de mită în Univers)” - s.n., p. 173)! În schimb, acestea de degringoladă axiologicăúi spi- timid sondat úi... niciodată aflat-fixat, FăOătoria spre „inima” (neaflată!) a satului său rituală TOTALĂ, de impostură intelectuală definitiv...! natal, Bălceúti (pentru a se auto-recupera din ce în ce mai agresivă, eclipsând grav ori- ...decât în FORMULE (...pline de geniu, spiritual-existenĠial!) tentează o acĠiune de ce valoare de Duh autentică, răstălmăcind e drept!). „regressus ad uterum”. Nereuúită - úi reve- ameninĠător, brutal, semantica tuturor mesa- Paradoxal...???!!! latoare de total nereuúită adaptare la lume, jelor de Duh! - nu este pregătităúi, deci, de din pricini de dezrăGăcinare: „Nu-mi mai care, deocamdată, cel puĠin, NU ARE NE- 1 - Florentin Smarandache, Frate cu me- place în România, nu mă pot adapta în VOIE! - ... poate doar în mediile celor invertiĠi ridianele úi paralelele - vol. 6, Ed. Silviana, America…” (p. 84). cu Duhul... - ...„academicii” smiorcăLĠi!), pa- Rm.-Vâlcea, 2010 - úi Dragă domnule Rotaru ...Acest volum 6 al căUĠii „căOătoriilor” radoxul de a-úi forma personalitatea PRIN - antiscrisori, Ed. Dacoromână TDC, Buc., bombănitoare, ale celui care-úi ascunde frus- NEGAREA MODELULUI: când Florentin 2011. trările identitare, în cercetări furibunde, scân- Smarandache ajunge la acrostihul „NU MAI 2 - «Paradoxismul a pornit ca un protest teietoare (mai curând ...explozive!) - ascunde, AM RĂGAZ PENTRU NIMIC” - apare úi antitotalitar împotriva unei societăĠi în- în fapt, un Ahasverus al spaĠiilor pe care nu independenĠa sa fiinĠialăúi expresivă; prin chise, România anilor 1980, unde întreaga le poate umple cu sine - úi al minĠii pe care n- negarea „modelului”, se afirmă noua fiinĠă cultură era manipulată de un singur grup. o poate goli (întru descoperiri pur-ideatice!), spirituală, explodată (cvasi-tragic! - mânjită/ Numai ideile lor contau. Noi, ceilalĠi, nu îndestul de febril, pentru a nu-úi mai aminti pângărito-sfinĠită de toate umorile uterine ale puteam publica aproape nimic. ùi-atunci problemele identităĠii umane... ale Patriei úovăielilor sălbatice úi ale îndoielilor sinu- am zis: hai să facem literatură... făUă a face (uneori negată, dar mereu evocată!). cigaúe!) din crisalida propriilor adulări para- literatură! Să scriem... făUă să scriem nimic. *** doxale: „Vreau să vin în PiaĠa Aviatorilor Cum? Simplu: literatura-obiect. „Zborul La fel stau lucrurile úi în cazul căUĠii de Vă vă epatez, sunt cinic. Am fugit în America unei păVări”, de pildă, reprezenta un „poem „antiscrisori” - „Dragă domnule Rotaru”. Vă mă ratez cu succes! (...) M-am gândit natural”, care nu mai era nevoie să-l scrii, Titlu: „Un mare cărturar úi om de suflet, ION paradoxist de multe ori paradoxist la cores- fiind mai palpabil úi perceptibil decât niúte ROTARU” - apoi: „Omul Rotaru s-a dovedit pondenĠa noastră paradixist. Câte scrisori semne aúternute pe hârtie, care, în fond, ar modest, popular, deschis úi de-o cultură en- paradoxist v-am trimis? Paradixist! De fi constituit un „poem artificial”: deformat, ciclopedică. (…) M-a cuprins úi pe mine în aceea, paradoxist, îndrăznesc să para- rezultat printr-o traducere de către obser- această capodoperă” (p. 4) - n.n.: Istoria doxist cu Dvs. (...) de câte ori nu l-aĠi citat vant a observatului, iar orice traducere literaturii ...hmmm. în (n)a(s)mintita d-voastră D-voastră d- falsifică, într-o anumită masură». Când am citit aceste prime rânduri, mai Voastră istorioară literară (istoriucă, adică 3 -Neutrosofia este o nouă stiinĠă din do- mult decât apologetice, parcă extatic-reli- poveste)? (...) meniul filozofiei care studiază originea, natura gioase (se simĠea febra celui ce-úi caută, în P.S.: AveĠi o poză la îndemâna úi înde- úi scopul neutralităĠilor, precum úi interac- viaĠă, eul modelar obiectivat!) - ne-am zis: piciorul d-voastră” (p. 107). Ġiunea acestora cu diferite spectre de idei. „Ce Dumnezeu, doar am fost coleg de filială ...ùi îúi sfârúHúte procesul de... „de-pla- Neutrosofia a fost introdusă de Florentin USR cu Ion Rotaru, la Bacău! Mi-a mâncat centizare rotariană” úi de auto-idetificare Smarandache în 1995. 20 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 George BACIU

VASILE CONTA - 130 de ani de la trecerea î\n eternitate -

S-a născut în satul Ghindă- partea „SocietăĠii pentru încurajarea ju- Filozof de talie internaĠională, fost mi- oani [1], comuna BăOĠăteúti, judeĠul NeamĠ la nimii române la învăĠătură” („Pogor-Fătu”) nistru [5], profesor universitar la Iaúi, Vasile 15 noiembrie 1845, descendent al unei fami- úi este trimis pentru studii comerciale în Bel- Conta este una dintre figurile proeminente lii de preoĠi. Urmează cursurile ùcolii primare gia, unde urmează cursurile Institutului de ale culturii noastre progresiste. În 1873 ocu- de la Tg. NeamĠ, unde îl are coleg pe Ion Crean- ComerĠ din Anvers, pe care le încheie în 1871, Să postul de profesor de drept civil la Facul- Jă, iar mai apoi Academia Mihăileană [2], iar după obĠinerea diplomei studiazăúi drep- tatea de Drept a UniversităĠii din Iaúi. Din unde va lua bacalaureatul abia în 1868 pentru tul, dobândind, după numai un an, titlul de 1873 frecventeazăúedinĠele Junimii [6], unde Fă, în 1862, întrerupe studiile úi însoĠHúte o doctor în drept al UniversităĠii din Bruxelles. susĠine «prelecĠiuni populare», apreciate de trupă de actori prin întreaga Moldovă, timp Revenit în Ġară, Vasile Conta va practica avo- mari oameni de cultură, printre care úi Mihai în care scrie o piesă de teatru jucată la Boto- catura úi va obĠine, prin concurs, Catedra de Eminescu, pe atunci redactor al Curierului úani, iar în 1875 traduce piesa „Miss Multon” Drept Civil a UniversităĠii din Iaúi. de Iaúi. de Ad. Belot. În 1864, reia studiile liceale, ùi pentru că Mihai Eminescu era la studii Bolnav de ftizie, efectuează o ultimă căOă- petrecându-úi vacanĠele la Cahul, unde tatăl în Belgia (1870-1872), Vasile Conta îi trimite torie în Italia, înainte de a muri, la 22 aprilie Vău, preotul Grigore Conta, era protoiereu [3]. «Cântecele basarabane». Eminescu îi răs- 1882. Corpul său a fost transportat la Iaúi úi La finele acestor vacanĠe, se simĠea atât de punde: «Mi-ai trimis, domnule Conta, un înmormântat la cimitirul «Eternitatea». I s-au bine încât credea că a scăpat definitiv de prieten sincer ca să mă iau în ceasuri lungi Iăcut funeralii naĠionale. boala crudă ce-l chinuia (T.B.C.). Conta n-a úi plictisitoare. A fost o revelaĠie pentru În ziua aceea, bunul său prieten Mihai folosit aceste vacanĠe numai în scopul între- mine „Cântecele basarabene”. Multe din Eminescu scria în ziarul Timpul un necrolog Pării sale fizice, ci a cules poezii populare ele samăQă cu cele din Moldova de sus. Ah!, miúFător. Convorbiri Literare, revista în care din împrejurimi, pe care le-a strâns într-o cum aú dori să văd această parte înstră- vúi publicase pentru prima data operele filo- colecĠie intitulată „Cântece basarabene”. inată.» [4]. sofice, l-a omagiat prin pana lui Iacob Ne- După absolvire, funcĠionează ca profesor Dragostea lui Conta pentru Basarabia va gruzzi, iar revista Contemporanul îúi încheia suplinitor la Catedra de filosofie. În acelaúi fi afirmată public imediat după 1877, când astfel necrologul sau: ©ğara româneasca a an, 168, se înscrie la Facultatea de Drept din ruúii úi-au manifestat intenĠia de a răpi din pierdut, pe unul din cei mai însemnaĠi oa- Iaúi. În octombrie 1869 obĠine o bursă din nou cele trei judeĠe din sudul Basarabiei. meni ai săi». Conta, acum profesor universitar úi filozof Gânditor patriot, statornic ancorat în pro- de renume european, îúi foloseúte condeiul blematica timpului său, Vasile Conta s-a ma- în apărarea Basarabiei úi scrie în acest scop nifestat ca un militant pentru progresul mul- trei articole: «Basarabia», «Chestia Orientu- tilateral al tânărului stat naĠional, pentru apă- lui» úi «Viitorul României pregătit de domnul rarea úi consolidarea independenĠei, pentru Brătianu úi Kogălniceanu». Toate trei, dar dezvoltarea industriei, a comerĠului autoh- mai ales ultimul, a avut un mare ecou, fiind ton, a învăĠământului úi a culturii. reprodus în toate ziarele. Degeaba însă. Nu Opera sa filosofică s-a format, în con- s-a mai putut face nimic. Dreptatea era din diĠiile orientării materialiste a útiinĠelor naturii nou îngenuncheată de forĠa oarbă a celui în Ġara noastră, sub influenĠa materialismului mai tare. Basarabia a rămas în continuare úi francez, a materialismului vulgar úi a cuce- este úi astăzi, o rană vie în trupul Ġării noastre. ririlor útiinĠelor naturii, în special a darwi- Începând din 1875, traduce úi adnotează nismului. Ideile lui ateiste au avut un ecou în legi, practică avocatura, publică în Convor- Ġară, în cercurile progresiste ale vremii, găsind biri literare prima sa lucrare filosofică, Te- adepĠi printre oamenii de útiinĠă, ca úi în rân- oria fatalismului, studiu ce apare în 1877 úi durile tinerilor. în limba franceză, la Bruxelles, apoi Teoria În perioada studiilor în străinătate luase ondulaĠiei universale (1877), Încercări de contact cu operele unor gânditori ca Spencer, metafizică (1878). Ultima lucrare a fost tra- Darwin, Tylor, Buckle, J. St. Mill, Macaulay, dusă în 1880 în limba franceză la Bruxelles, A. Comte úi cu ideile lui L. Büchner, K. Vogt Vasile Conta Vasile cu titlul definitiv Introducere în metafizică. Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 21 metafizicii (în limba franceză, în traducerea Journal d’Hygiene ú.a. De o mare atenĠie se úi J. Moleschott, îmbrăĠLúând evoluĠionismul lui D. Rosetti-Tescanu cu titlul Les fonda- vor bucura în Ġară operele filosofului român úi materialismul. La acea vreme, Titu Maio- ments de la métaphysique, Paris, 1890); din partea lui Mihai Eminescu, Iacob Ne- rescu manifesta serioase rezerve faĠă de posi- Întâiele principii care alcătuiesc lumea (în gruzzi, I. Nădejde etc. care vor puncta elogios bilitatea creaĠiei filosofice româneúti origi- limba franceză cu titlul Premiers principes realizările lui V. Conta nu numai în filosofie, nale, îndemnând mai degrabă la acumulări úi composant le monde, 1888, Iaúi) ú.a. Prima dar úi în conferinĠe publice, articole úi dis- asimilări temeinice din filosofia europeană. ediĠie a operelor complete ale lui Vasile Conta cursuri parlamentare. Lucrările sale filosofice s-au tipărit úi în apare în 1914, coordonată de Octav Minar, Vasile Conta a încercat să realizeze o sin- limba franceză la Paris, Bruxelles úi Iaúi, bu- la Editura C. Sfetea, Bucureúti, úi cuprinde, teză materialistă a marilor descoperiri făcute curându-se de apreciere dincolo de graniĠele pe lângă operele menĠionate, scrisori, acte úi de útiinĠele naturii în secolul al XIX-lea, ela- Ġării. Filosofia materialistă a lui Vasile Conta, manuscrise inedite (poezii, cugetări, discur- borând o teorie generală a evoluĠiei pe care ideile lui ateiste au avut un ecou în Ġară, în suri parlamentare, articole politice, studii a intitulat-o Teoria ondulaĠiunii universale. cercurile progresiste ale vremii, găsind adepĠi juridice, proiecte de lege úi regulamente, EvoluĠionismul lui Vasile Conta are, în an- printre oamenii de útiinĠă, ca úi în rândurile însemnări, note explicative). Sunt publicate, samblu, un caracter mecanicist, dar cu toate tinerilor; pentru unii dintre aceútia ea a cons- în această ediĠie, scrisorile primite de Vasile acestea, concepĠia lui conĠine úi unele elemen- tituit o punte de trecere spre concepĠia marx- Conta de la L. Büchner. Ch. Darwin, E. te dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile istă. Operele sale filosofice principale, publi- Haeckel, O. Liebmann, E. Tylor, E. Zeller, H. Conta a suferit influenĠa lui Herbert Spencer, cate în timpul vieĠii sau postum, au apărut Ulvici, E. Reich, J. Lubbock, B. Müller, N. adoptând necritic „teoria organicistă”. atât în româneúte cât úi în franceză, mai toate Morisson, H. Delboeuf, Eltlruh. Între ediĠiile A fost cel dintâi filosof român care a pus bucurându-se de prefeĠe sau recenzii elo- operelor filosofice ale lui Vasile Conta se bazele unui sistem filosofic propriu, original. gioase ale unor mari gânditori români úi stră- număUă: Opere filosofice (Editura Cartea Ro- În concepĠia sa, există un determinism ini. Astfel, Teoria fatalismului, apărută în mânească, Bucureúti, 1922, ediĠie îngrijită de universal, care se manifestă în toate dome- româneúte în anii 1875-1876, va fi tradusă în Nicolae Petrescu); Opere filosofice (ediĠie în- niile: natură, conútiinĠă, economie úi viaĠa limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o grijită de N. GogoneaĠă, Editura Academiei, socială. Determinismul social este explicat prefaĠă de L. Büchner, va apărea la Paris în 1967); Scrieri filosofice alese (ediĠie îngrijită prin apelul la datele istoriei, economiei úi ale 1895; Originea speciilor, apărută în Con- de Nicolae GogoneaĠă, Editura Minerva, Bu- statisticii. Istoria este o útiinĠă care ne arată vorbiri literare în anul 1877, va fi tipărită în cureúti, 1975) ú.a. Lucrările lui V. Conta au „legătura de cauzăúi efect sau legătura de limba franceză în 1888, la Iaúi; Încercări de fost recenzate de numeroase reviste străine evoluĠiune ori metamorfozare ce există între metafizică (1879) va apărea úi în franceză, la de prestigiu printre care: Revue Philoso- faptele sociale ce se succedă în curgerea Bruxelles, în 1880 cu titlul Introduction a la phique, La Critique Philosophique, La Revue vremii”. Ea a încetat de a mai fi „o poveste a Métaphysique. Postum vor apărea: Bazele de Belgique, Athaeneum, Menschentum, faptelor eroice ale unor oameni de seamă”, care acĠionau „după bunul lor plac”, istoria Făutând acum legi, legăturile dintre „faptele sociale”. Dezvoltarea, progresul sunt re- zultat al miúFării ondulatorii, care se înfăp- tuieúte prin apariĠia úi dispariĠia formelor ma- teriale deosebite calitativ unele de altele; pe calea înlăturării vechilor forme materiale úi a apariĠiei unor forme noi, perfecte, pe calea luptei noului cu vechiul, în succesiunea per- manentă din procesul evoluĠiei formelor ma- teriale, fiecare fenomen dispare odată cu apa- riĠia altui fenomen perfect, exemple fiind luate din dezvoltarea ideilor sau procesul adevă- rului. Izvorul dezvoltării se află în interiorul fenomenelor, „în fiecare fiinĠă vie, evoluĠi- unea complexivă rezultă mai cu seamă din echilibrul úi lupta forĠelor interne, adică a acelor forĠe care se nasc din interiorul for- Ġelor ce evoluează”.

Camera degli sposi Militând cu fermitate în favoarea deter- minismului materialist, gânditorul român a fost un adversar intransigent, al teoriilor in- deterministe, în special al teoriei liberului arbitru, care puneau la baza lumii voinĠa, in- diferent cum era concepută, ca o forĠă oarbă, inconútientă, ori ca o forĠa conútientă natu- rală sau supranaturală. În concepĠia sa asu- pra determinismului se manifestă clar două tendinĠe: pe de o parte combate volunta- Andrea Mantegna - Mantegna Andrea 22 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 nelor psihice Conta le-a împăUĠit în două mari cu ajutorul lui Gheorghe Asachi úi a mai multor grupe: a) procesele psihice care condiĠio- oameni de cultură ai vremii. Inaugurarea sa a avut rismul indeterminist, iar pe de altă parte re- nează cunoaúterea; b) procesele psihice care loc la 16 iunie 1835. pudiază „fatalismul religios”, predetermi- determină comportarea omului. La început cursurile erau de 4 clase (2 infe- rioare úi 2 superioare), dar cu timpul au ajuns la 7 narea. Împotriva teoriei liberului arbitru, Meritul lui în analiza acestor probleme clase. În cursul superior se predau la început filo- Conta afirmă că toate fenomenele sunt con- constă în aceea că a văzut determinismul pro- duse de legi imuabile „fatale” care exclud sofia úi dreptul, iar mai apoi s-au înfiinĠat catedre ceselor psihice în activitatea de reflectare ce pentru toate ramurile útiinĠifice (chimie, mate- întâmplarea úi libertatea voinĠei; fatalismului se realizează cu ajutorul reflexelor, că a do- matică, arhitectură, etc.). Printre profesorii care religios îi opune o concepĠie ce admite într-o vedit cu date útiinĠifice caracterul legic al au predat aici s-au aflat personalităĠi de prim- oarecare măsură libertatea de acĠiune a omu- fenomenelor psihice. Orice acĠiune reflexă, rang ale culturii româneúti: Mihail Kogălniceanu, lui, bazată pe cunoaúterea cauzalităĠii pro- fiind un fenomen curat fiziologic, atârnă cu Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Eftimie Murgu, blemelor. totul de cauze materiale adică de forĠele Damaschin Bojinca, Cristian Flechtenmacher, etc. Fiind împotriva indeterminismului, Conta naturale ale materiei. ©ùi fiindcă aceste legi În 1847, Mihail Kogălniceanu deschidea cursul său de istorie naĠionalăúi, cu toate că făcea relevă de la început legitatea fenomenelor sunt stăpânite de legi fatale, urmează căúi multe menajamente ruúilor, datorită abordării sale lumii, afirmând că toate fenomenele de care acĠiunile reflexe iau naútere úi se execu- se ocupăútiinĠele pozitive «sunt regulate de naĠionaliste, a fost oprit să mai continue. Protec- tează în chip real». toratul rusesc încerca să oprească dezvoltarea Fătre legi inflexibile». Respingând liberul- Conta admite existenĠa unor reflexe des- conútiinĠei naĠionale româneúti prin intermediul arbitru el exclude deplina libertate a voinĠei: pre care avem cunoútinĠăúi consideră acĠiu- unui institut superior de învăĠământ, de aceea Aca- «Prin urmare nu există nimic din ceea ce s- nile omului ca fiind mijlocite de conútiinĠă, demia a fost transformată într-o úcoală inferioară a numit voinĠă liberă, lumească sau dumne- deosebite deci de miúFările corpurilor ne- de limba franceză. Cu toate acestea, din Academia zeiască». însufleĠite. Referindu-se la o piatră împinsă Mihăileană s-a dezvoltat mai târziu, cu mari gre- Deúi Conta îúi îndreaptă eforturile spre a de un uragan ce se va rostogoli de pe dealuri utăĠi, viitoarea Universitate din Iaúi. [3]. La vremea respectivă, sud-vestul Basara- demonstra legitatea fenomenelor psihice úi până ce se va aúeza într-o vale sau la un loc biei a aparĠinut României (Cahul, Ismail úi Bol- a celor sociale, el urmăreúte în primul rând să adăpostit úi la un om surprins de un aseme- argumenteze ideea că determinismul recu- grad). Părintele Grigore îúi începuse cariera preo- nea uragan, care va fugi úi se va ascunde, Ġească în satul Ghindăoani (com. BalĠăteúti) din noscut în domeniul fenomenelor fizice există după ce va chibzui poate în deplină cu- judeĠul NeamĠ. Dar pentru că îi îndemnase pe Ġă- úi în celelalte domenii. Este evident că făcând noútinĠă, Conta insistă doar asupra identi- rani să-l dea în judecată pe arendaúul moúiei la clasificarea legilor, el recunoaúte specificul WăĠii miúFării corpurilor neînsufleĠite úi a celor Divanul din Iaúi, acesta, uzând de prevederile Re- legităĠii fenomenelor psihice úi sociale, dar dotate cu conútiinĠă, din punctul de vedere gulamentului organic, pe atunci în vigoare în ğările nu asupra acestui specific îúi concentrează al acĠiunii cauzale, făUă a releva specificul Române, l-a surghiunit din sat. Stabilit la Târgu- atenĠia. În ultimă instanĠă el se limitează la determinismului la fiinĠele vii, la cele înzes- NeamĠ, ajunge protoiereu al acestui Ġinut, apoi, în 1965 a fost numit protoiereu la Cahul. În urma extinderea ideii determinismului asupra altor trate cu conútiinĠă în special (deúi recunoaúte Uăzboiului Crimeei, în 1856 s-a încheiat la Paris domenii, aúa încât, trăVăturile determinismu- acest specific). lui susĠinut de el sunt similare trăVăturilor pacea prin care, printre alte prevederi favorabile, Filozoful român vede unilateral legătura României i s-au restituit trei judeĠe din sudul Ba- acelei concepĠii care a apărut mai devreme, organismului cu mediul, ca o legătură uni- sarabiei. fiind condiĠionată de dezvoltarea mecanicii vocă: condiĠiile externe determină toate acĠi- [4].http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta. úi fizicii. El are meritul de a fi adus argumente unile omului, chiar dacă aceste acĠiuni sunt [5]. Activitatea politică a lui Vasile Conta va convingătoare în sprijinul determinismului rezultatul uneia sau al mai multor cauze, chiar înregistra puĠine, dar semnificative episoade, ce social. Deoarece nu s-a preocupat de speci- dacă aceste cauze sunt cunoscute de om. vor stârni úi destule controverse. În anii petrecuĠi ficul legii societăĠii úi a conceput necesitatea «Din natura fatalismului rezultă că, dacă în Belgia, el condusese o organizaĠie studenĠească ce îúi manifesta sprijinul pentru Comuna din Paris ca un lanĠ neîntrerupt de cauze úi efecte, noi am cunoaúte cu preciziune toate cau- (1871) úi aderase la InternaĠionala I. În Ġară, îm- Conta a ajuns inevitabil la un determinism zele care au să influenĠeze asupra cutărei metafizic, denumit de el, fatalism. În concepĠia preună cu Xenopol, va trece în rândurile Partidului persoane la cutare moment din viitor, am Liberal, condus de Ion Brătianu (1879). În acelaúi sa, fatalism înseamnă o necesitate absolută putea prezice asemenea cu preciziune, tot an va fi ales deputat, iar la 20 iulie 1880 devine în faĠa căreia voinĠa omului este neputincioa- ce acea persoană are să simtă, să gân- ministru al InstrucĠiunii Publice úi Cultelor, Vă, fiindu-i subordonată complet. deascăúi să facă in acel moment, întocmai calitate în care va propune un proiect de reformă Filozofia materialist dialectică a folosit cum putem prezice apropierea unei comete privind instrucĠia úi educaĠia. Prevăzând măsuri termenii obiectiv, obiectivitate, care exprimă sau momentul fazelor lunii ori al eclipselor îndrăzneĠe pentru contextul economic, social, mult mai precis însuúirile legilor de a fi proprii de soare úi lună.» politic úi cultural al României acelei epoci, printre care: accentul pus pe învăĠământul profesional, lucrurilor, de a nu putea fi desfiinĠate sau ______agricol, industrial, economic; scoaterea religiei din modificate de oameni. NOTE: liceele de băieĠi; înfiinĠarea de licee pentru fete úi Termenul de fatalism utilizat de Conta se [1]. Străveche aúezare de răzeúi, comuna Ghin- dreptul acestora de a urma studii universitare, Găoani este atestată documentar odată cu lupta apropie foarte mult de obiectivitate, obiec- taxe úcolare pentru învăĠământul secundar; mărirea de la Hindău din 1395, când voievodul ùtefan I tivism; el păstrează însă o anumită nuanĠă normei de predare úi un examen de capacitate mai Muúat a biruit oútile ungare conduse de Sigismund metafizică imprimată de caracterul filozofiei sever pentru profesori, un sistem de sancĠiuni as- de Luxemburg, care se retrăgea din faĠa CetăĠii materialiste, care l-a consacrat. NoĠiunea de pre pentru cei care încălcau respectivele prevederi NeamĠ pe care nu reuúise s-o cucerească. Poate fi legi fatale se opune, în concepĠia lui liberului etc. Proiectul de lege nu va fi sprijinit de primul- considerată o Posadă a Moldovei, lupta de aici ministru Ion Brătianu úi de liberali, fiind respins arbitru. Categoria de lege fatală este incom- fiind atestată de frescele de pe mormântul lui în Parlament. La 10 aprilie 1881 demisionează patibilă în filozofia sa cu noĠiunea de voinĠă ùtefan I Muúat, de la biserica din RăGăXĠi. din guvern úi activează ca membru al CurĠii de liberă sau dumnezeiască, dar în acelaúi timp [2]. Academia Mihăileană a fost prima CasaĠie. úi cu întâmplarea. instituĠie de învăĠământ superior din Moldova. A [6]. Care avea ca preúedinte pe V. Pogor, cel fost înfiinĠată la Iaúi de domnitorul Mihail Sturdza, Pentru a dovedi determinismul fenome- care îi facilitase bursa de studii în Belgia. Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 23 Viorel MARTIN

3ăcat Freamăt

Cad ploi de stele. Noaptea pe alei Frunza freamăWă-n pădure ca arcuúul pe vioară. Cheia ÎndrăgostiĠii se mai sărută încă; Pe o miriúte, desculĠă, spre o pajiúte de vise, Mai murmură izvoarele pe stâncă... Mi-am văzut copilăria umplând sânul de caise; Închide-mă în cerul minĠii tale, 3ădurea mai păstrează pasul ei. Nu mă mai încape haina ce-o purtam odinioară. Îngenuncheat de patimă, discret; RomanĠă dăltuită din petale Pe ia ei subĠire de româncă, Cred că m-a uitat úi dealul úi cireúii mă uitară, ùi măUăcini orânduiĠi buchet. Pe ochii-i însetaĠi, de patimi grei, Doar pârâul care-n undăúi în doruri mă-mpletise, Melancolia florilor de tei Printre pietrele bătrâne îmi úopteúte, pare-mi-se, Închide-mă-n făptura ta de geană Brăzdează o neliniúte adâncă. O poveste cu o zână - fată simplă de la Ġară. A timpului trecut úi viitor, Sau în secunda trupului, vicleană, Te-ncercănează dorul când îl suferi; Bucuros azi m-aú întoarce ca să intru-n haina veche, Ce răscoleúte lutul din ulcior. Cuvintele năvalnic se perindă Dacă marea de secunde úi de ore m-ar lăsa În desfrunzite cioburi de oglindă; ùi nu mi-ar lega la tâmple ghiocei úi flori de nea... Închide-mă în cutele făpturii, Visând la preaneliniútea din prunci, Pe lacuri nasc mereu aceiaúi nuferi... Numai dorul mai colindă cu cireúe la ureche, Închide-mă-n sărut, în colĠul gurii, E-atâta noapte-n noi úi-n poezie, Neputând singurătatea úi tristeĠea să îndure, Încuie-măúi cheia s-o arunci! 3ăcat că Eminescu nu învie! Când de-o veúnicie-ntreagă frunza freamăWă-n pădure.

Mintea Lacrimă de floare

Abruptă catedrală de stânci întreĠesute E viaĠa repetare de-nceputuri Cu fire de iubire subĠiri ca de mătase, ùi nu útiu dacă merită trăită, Cu-ncrengături de gheare úi licăriri sticloase, Când fiecare clipă chinuită De ageri ochi sălbatici la pândă pe redute. E ca o sinucidere de fluturi.

Sub fruntea ta înaltă ideile miĠoase, Te perpeleúti ca peútele pe plită Aridă-mpletitură de reguli neútiute, ùi scoĠi nămol din veninoase ciuturi, De patimi ancestrale, învolburează-n cute Când florile iubirii Ġi le scuturi O mare de neliniúti cu valuri furioase. Într-un amurg de toamnă ruginită.

Lumină ce pătrunde prin tainice unghere, Încremenit pe ciobul tău de stea, 6ă scoată praf de aur în tomuri drămuit, Tu ai doar libertatea de-a răbda Care găseúte drumuri úi leac pentru durere, ùi-a te preface-n pulbere úi vânt, Aripă avântată în zbor spre infinit. Plămadă-a lui nimic úi niciodată, )ăptură-nnobilată ca apa de izvor, Tu, izvorât din dragoste curată Gândirea te înalĠă deasupra tuturor. (úti lacrimă de floare úi cuvânt. St. Sebastian Veac târziu

Scriu pe lună nouă ca la-ntemeierea Firului de iarbă din pământ úi nor, ğârâit de greier taie noaptea-n două Lacrima de rouă parcă-mi dă puterea Sub nemărginirea stelelor ce pier; 6ă-mi anin la tâmplă veacul trecător. A foúnit porumbul din mătase nouă, Scuturându-úi spicul răYăúit pe cer. Inima-mi visează stâlpi înalĠi de poartă, Viile pe dealuri veúnicesc făclii; Scriu pe lună nouă, fir de iarbă scriu, Din icoană, mamă, vino de mă iartă, Mi-a-ncolĠit zăpada veacului târziu. Pentru toate câte nu-Ġi mai pot greúi. - Mantegna Andrea 24 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Constantin E. UNGUREANU

Titu Maiorescu [i I. L. Caragiale

Despre apariĠia lui Caragiale la „Junimea” sprezece ani de la înfiinĠare (1863). Primii trei acestei încercări literare, ca un semn de re- úi participarea scriitorului la úedinĠele renu- merg pe cheltuiala lui Titu Maiorescu („cei cunoútinĠăúi devotamentul ce-i poartă au- mitei societăĠi, „o adunare privată de iubitori dintâi 3, pe socoteala mea”). Aniversarea are torul ei”. În acelaúi an, Caragiale citeúte, la ai literaturii úi ai útiinĠei, de iubitori sinceri”, loc duminică, 12 noiembrie, prilej pentru Sla- Titu Maiorescu, acasă, „Conul Leonida faĠă aflăm din jurnalul lui Titu Maiorescu, „În- vici de a citi „Gura satului”, iar pentru Cara- cu reacĠiunea”, prilej pentru Iacob Negruzzi semnări zilnice”, publicat de I. Rădulescu- giale, „O noapte furtunoasă”. „În casa mea, de a face unele observaĠii: „Farsa lui Cara- Pogoneanu, fost elev al acestuia. Din aceste nota Iacob Negruzzi, el citi întâi úi-ntâi «O giale a plăcut foarte mult ieri la «Junimea», „Însemnări zilnice”, reiese că scriitorul I.L. noapte furtunoasă», faimoasa comedie care dar autorul n-ar trebui să bată în aceeaúi Caragiale participă pentru prima dată la sera- a făcut o revoluĠie întreagă în teatrul româ- strună”. Apare în „Convorbiri literare”, fe- tele „Junimii”, acasă la Titu Maiorescu, în nesc”. Nu-úi poate nimeni închipui ce efect bruarie, 1880. ziua de vineri, 26 mai 1878, alături de Emi- a produs această piesă citită de însuúi Cara- $úa cum reiese din „Însemnări zilnice”, nescu, Slavici, Ronetti-Roman úi de sărbă- giale, în cercul „Junimii”. „...úi spre marea comedia „O scrisoare pierdută” a făcut obi- toritul Vasile Alecsandri, premiat pentru po- noastră petrecere, afirmă acelaúi, ne-a citit ectul lecturii autorului în mai multe întruniri ezia „Ginta latină”, la Concursul de la Mont- Dúa de bine piesa sa, «O noapte furtunoasă», ale „Junimii”, 23 septembrie, 1884: „Seara, la pellier. „Splendidă seară!” - exclamă Titu Ma- Fă ne-am tăYălit cu toĠii de râs”. Pe 18 ianuarie noi (Titu Maiorescu), Vasile Alecsandri, Z. iorescu. După momentele poetice prezentate, 1879, are loc premiera comediei „O noapte Cantacuzino, Philippide alde Th. Rosetti, nelipsind „Frumoase poezii ale lui Eminescu, furtunoasă” la Teatrul NaĠional din Bucu- Burghele, Chibici. Caragiale ne-a citit exce- urmează interesanta cozerie („causerie”) a lui reúti, pe 21 ianuarie, se reprezintă din nou cu lenta lui nouă comedie în patru acte”; Mier- Vasile Alecsandri”. Când îi înúiră pe toĠi par- unele modificări făcute de Ion Ghica, direc- curi, 3 octombrie 1884: „Aseară, domnul úi ticipanĠii de la acea serată, Titu Maiorescu torul teatrului, pentru care autorul protes- doamna Sturdza la mine, alde Th. Rosetti, nu scapă să menĠioneze despre Caragiale că tează vehement, iar piesa este scoasă de pe Haúdeu, Alecsandri. Caragiale a citit din nou este „un bun traducător al «Romei învinse»” afiú. Întâmpinat de Ion Ghica, aflat în ca- „O scrisoare pierdută”; Miercuri 24 octom- de Parodi. Mai precis, cu cinci zile înainte, binetul său, cu vorbele „Ieúi afară”!, Cara- brie 1884: ...plecat din Bucureúti cu Th. Ros- avusese loc prima reprezentaĠie, pe scena giale i-a răspuns cu expresii insultătoare. Cu seti, B, ùtefănescu-Delavrancea, Chibici úi Teatrului NaĠional din Bucureúti, a tragediei alte cuvinte, la injurie răspunde tot cu injurie. Caragiale la Iaúi; „Joi seara banchetul „Roma învinsă” de scriitorul francez Alexan- După prima reprezentaĠie, Titu Maiorescu «Junimii»”: „Mare efect lectura lui Caragiale, dru Parodi, într-o foarte bună traducere efec- oferă o masă în cinstea autorului al cărui trac «Scrisoarea pierdută!». Până la 1 noaptea”. tuată de Caragiale, fapt pentru care a primit atinsese stadiul cel mai înalt în timpul spec- „În preziua premierei, prin mijlocirea lui T. sarcina, din partea direcĠiei Teatrului NaĠio- tacolului, fiind fluierat úi huiduit. Maiorescu, «O scrisoare pierdută» a fost citi- nal, de a face úi alte traduceri precum úi revi- Cu prilejul turneului lui Ernesto Rossi la Wă la Palatul regal în prezenĠa reginei Carmen zuirea unei traduceri aparĠinând altcuiva. Cu Bucureúti, Caragiale este invitat de Titu Ma- Sylva”. Încântată de frumuseĠea piesei, îúi toate acestea, Caragiale mărturisise că ar fi iorescu la masa oferită în cinstea înaltului exprimă dorinĠa de a participa la premiera fost introdus, la „Junimea”, de Mihai Emi- oaspe. „Eminescu n-a venit, fiindcă i se părea acesteia. MarĠi, 13 noiembrie 1884, are loc nescu încă din toamna anului 1877, de când Fă nu e bine îmbrăcat”. prima reprezentaĠie a comediei „O scrisoare începuse să colaboreze la „Timpul”. Men- De Paúti, aprilie 1879, tot pe cheltuiala lui pierdută” de I.L. Caragiale, la Teatrul NaĠional torul „Junimii” îi invită pe redactorii de la Maiorescu, plecând cu familia, îl ia úi pe Ca- din Bucureúti. Participă regina úi Titu Ma- „Timpul”, M. Eminescu, I.L. Caragiale úi Ioan ragiale la Viena, „întâia privire asupra civili- iorescu. „Succes mare, autorul de două ori Slavici, la familia cumnatului său, doctor zaĠiei pentru el”, unde vizitează biserici, mu- chemat... Lume, de nu mai încăpea. După re- Wilhelm Kremnitz, la masă. Cina capăWă as- zee úi asistă la spectacolul feeriei... „Visul prezentaĠie, supeu la noi, cu Caragiale, Sla- pectul unei serate literare la care mai participă unei nopĠi de vară”, la Burgtheater, spre ma- vici, Balú, Bianu, Th. Rosetti úi Mandrea cu amicul lui Caragiale, Ronetti-Roman úi Chi- rea sa bucurie. damele, Olănescu, Chibici, Nica”. Au loc bici-Râvneanu. Comedia „O noapte furtunoasă” este ti- unsprezece reprezentaĠii la rând. „O scrisoare SâmbăWă, 11 noiembrie 1878, Titu Maio- Sărită, cu unele modificări, în „Convorbiri pierdută” este dedicată prietenului său, Petre rescu pleacă la Iaúi, însoĠit de Eminescu, Ca- literare”, octombrie-noiembrie 1879, cu urmă- Th. Missir, cu prilejul publicării în „Convor- ragiale, Slavici, Nica úi Olănescu, pentru ban- toarea dedicaĠie: „D. Titu Maiorescu este cu biri literare”, februarie-martie 1885. chetul „Junimii”, la împlinirea celor cinci- adânc respect rugat să primească dedicarea Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 25

Vineri, 15 februarie 1885, în a 45-a zi ani- Foarte amuzanĠi Caragiale cam neruúinat cu rescu a procedat ca úi în cazul polemicii cu versară a naúterii lui Titu Maiorescu, Cara- ceilalĠi” (SâmbăWă, 27 noiembrie/9 decembrie C. Dobrogeanu-Gherea, n-a răspuns în vreun giale a citit noua úi hazlia sa farsă de concurs 1882); Ceartă între Negruzzi úi Caragiale, pen- fel acestor ieúiri din partea lui Caragiale, dim- „D-ale carnavalului”, Un juriu din care făceau tru modificări necesare (la opera lor). Cara- potrivăúi-a păstrat o constantă admiraĠie faĠă parte, între alĠii, Vasile Alecsandri. B. P. Haú- giale violent, grosolan úi inutilizabil” (Martie, de opera dramaturgului. deu, Titu Maiorescu, premiază comedia „D- 1884); „Seara, «Junimea», Caragiale lipsit de Una din cauzele înstrăinării lui Caragiale ale carnavalului”. Miercuri, 27 februarie 1885: tact, ca la mahala, în discuĠia cu Alecsandri úi a altor scriitori de societatea „Junimea” „Aseară M-e Callimachi, Negruzzeútii, Zizina ...” (SâmbăWă, 17/29 martie 1884). ùi Duiliu este păUăsirea literaturii de către aceasta, iar úi Fl. Marian din Bucovina, la mine, la masă. Zamfirescu, într-o scrisoare către Titu Maio- conducătorii junimiúti erau factorii politici ùi Caragiale căruia alaltă-seară i-am dat la rescu, Roma 11 octombrie 1889, notează: influenĠi. Iacob Negruzzi explică, în „Amintiri Comitetul teatral premiul de 1200 franci pen- „...grosolănia lui Caragiale úi naivitatea mea din Junimea”, acest aspect: „Aceste întruniri tru farsa în trei acte, «D-ale carnavalului»”. Pă făceau să sufăr groaznic”. La fel, Iacob mi-e teamă că vor ajunge în curând sporadice, „În lunea Rusaliilor, 13 mai 1885, notează Negruzzi, în „Amintiri din „Junimea”: „...úi mai ales din cauza politicii în care mulĠi din Titu Maiorescu, de dimineaĠă până către ora când Caragiale cu cuvântul său tăios úi ca- noi sunt vârâĠi cu úi făUă voie. A face úi poli- 2 noaptea, terminat de scris critica asupra racterul său necruĠător pocnea pe vreun tâ- ticăúi literatură cu egală pasiune, a urmări, comediilor lui Caragiale”. Apare studiul lui Qăr ce cetea o compunere aúa cu vreo ob- adică două scopuri paralele cu acelaúi interes Titu Maiorescu, „Comediile d-lui I.L. Cara- servaĠie atingătoare úi puĠin politicoasă în nu este cu putinĠăúi se poate prevedea cu giale”, publicat în „Convorbiri literare „lu- formă, lăĠea deodată un sentiment penibil în siguranĠă că politica are să învingă, în pa- crare în care autorul îúi dezvoltă unele prin- toată adunarea”. guba literaturii”. cipii estetice, valorificând idei din Aristotel, ConferinĠa cu titlul „Gâúte úi gâúte lite- Mihail Dragomirescu, plecat de la „Con- Kant, Hegel úi Schopenhauer. Acest studiu rare” Ġinută la Ateneu, 9 mai 1892, articolele vorbiri literare”, a întemeiat revista „Con- s-a născut din necesitatea de a-l apăra pe „Două note” (1892) úi „Ironie” (1890) duc la vorbiri critice” úi intenĠiona, să dedice un marele dramaturg de atacurile din presa vre- ruptura lui Caragiale de Titu Maiorescu úi număr al revistei lui Caragiale tocmai în luna mii, acuzat de imoralitate. Maiorescu dezbate încetarea colaborării la „Convorbiri literare”. în care Maiorescu îúi serba ziua de naútere. două idei importante: raportul dintre artăúi „Ironie” se referă la săUăcia materială a lui În scrisoarea din 7 februarie 1908, către Mi- realitate úi condiĠia moralităĠii în artă. Studiul Eminescu úi la nepăsarea acelora care l-au hail Dragomirescu, Caragiale recunoaúte ca- lui Titu Maiorescu apare ca prefaĠă la volu- Oăsat totdeauna în lipsă, deúi-l puteau ajuta litatea sa de junimist, „sunt elev al «Juni- mul „Teatru”, de Caragiale, în Editura Libră- cu toată dignitatea, deúi apropierea lui le-a mii»”, regretă ieúirile lui faĠă de Titu Maio- riei Socec. Iăcut cinste úi profit - úi încă le face”. Este o rescu, deplânge „momente de-njosire sufle- Lectura dramei „Năpasta”, la „Junimea”, replică în termeni cam violenĠi la unele afir- tească” úi scoate în evidenĠă marile calităĠi se petrece în ziua de duminică, 17 decembrie, maĠii ale lui Titu Maiorescu pe marginea bio- ale criticului, situându-l în prim planul culturii 1889: „...deseară la noi mare societate pentru grafiei eminesciene. „Două note” sugerează noastre, alături de B.P. Haúdeu. Caragiale lectura noii drame în două acte a lui Caragiale, indignarea scriitorului privind modificările refuză a i se dedica un număr omagial în „Con- «Năpasta». Am stat sara până după 1 din Iăcute în versurile lui Eminescu după „cere- vorbiri critice” din 15 februarie 1908, în noapte cu Caragiale. Citirea dramei «Nă- rea câtorva persoane”; „pe când artistul era schimb îi trimite următoarea telegramă: „Din pasta» este reluată după o săptămână, 24 cu mintea bolnavă, s-au făcut în opera lui toată inima ca pe frumoasele vremi ale decembrie 1889: «Năpasta» de Caragiale ce- publicată în volum îndreptări, purgări úi omi- tinereĠii, un bătrân úcolar urează ilustrului tită încă o dată, tot mare efect. Până la 12 siuni cu desăvârúire arbitrare”. De asemenea, învăĠător la mulĠi ani cu săQătate úi veselie. noaptea. AnicuĠa a suportat foarte bine, vie”. úi conferinĠa „Prostie úi inteligenĠă”, Ġinută Trăiască Maiorescu!” Pe 3 februarie 1890, are loc premiera dramei la Clubul muncitoresc, este o ieúire împotriva Ce-i uneúte totuúi pe cei doi scriitori? Atât „Năpasta”: „Sara, prima reprezentaĠie a dramei lui Titu Maiorescu. Maiorescu cât úi I.L. Caragiale, cărora li se lui Caragiale, «Năpasta», la Teatrul NaĠional. Scrisoarea lui Caragiale expediată din alătură M. Eminescu, au fost duúmani neîm- Eu singur. AnicuĠa în pat”. „Petit succes Berlin, 18.XII.1906, este un răspuns la scri- SăcaĠi ai „formelor făUă fond”, ai superficia- d’éstime”. Jucată nu se poate mai rău, afară soarea lui Mihail Dragomirescu prin care lităĠii úi demagogiei politice, ai beĠiei de cu- de ocnaúul Ion (Nottara). Aristizza Mano- acesta îi anunĠă „divorĠul” de Maiorescu. vinte. lescu absolut stupidă, el, Manolescu, revol- Iată ce-i comunică I.L. Caragiale: „Te mai fe- Cu toate acestea, Caragiale a lăsat poste- Wător de fals”. „În «Năpasta», va spune Aris- licit apoi că în fine ai divorĠat. Eu eram sigur rităĠii, în „Câteva păreri anonime”, „Epoca” tizza Romanescu, m-am întâlnit cu cel mai Fă aúa o să se isprăvească dragostea. Trebuia (1897) poate cel mai impresionant úi autentic mare nesucces din cariera mea”. odată onestul june ageamiu săúi deschidă portret al lui Titu Maiorescu: „D-l Titu Maio- Este o mare satisfacĠie pentru junimiúti ochii úi să vază cât e de falsă bătrâna proxe- rescu, în afară de strălucitul lui talent de ora- úi îndeosebi pentru Titu Maiorescu de a des- netă sulemenită cănităúi magiunită să se ho- tor de catedrăúi de tribună parlamentară, este coperi, în persoana lui Caragiale, un adevărat Wărască odată a-i da un categoric adio-orien- un mare literat, om cu înzestrare intelectuală talent, un autor dramatic original. Din „În- tal, precum merită o aúa paciaură lipsită de în afară de orice concurs” (făUă egal). semnările zilnice”, constatăm că Titu Maio- cea mai elementară omenie, úi precum i s-a Referindu-se la Caragiale, Mihail Drago- rescu i-a admirat scrierile lui Caragiale, im- întâmplat de atâtea ori”. După cum observăm, mirescu conchide: „Arta lui dramaticăúi nu- presiile lui sunt constante úi niciodată nu limbajul este destul de dur. velistică poate servi de model pentru toate revine asupra lor, dramaturgul se bucură de Aceste manifestări necontrolate, violente timpurile; úi cine-úi dă seama de bogăĠia de o atenĠie binemeritată, binevoitoare úi ge- (prin vorbe) ale lui Caragiale faĠă de Titu Ma- forme, cele mai multe din ele desăvârúite, ale neroasă, dar nu acelaúi lucru în cazul omului iorescu sunt considerate de Vladimir Streinu povestirilor sale... nu poate úovăi un moment Caragiale: „Aseară cetit actul I din opera „atacuri foarte josnice”, iar de ùerban Ciocu- Vă vadă într-însul pe unul dintre cei mai mari «Hatmanul Baltag», de Caragiale úi Negruzzi. lescu, „deplasate úi făUă efect”. Titu Maio- artiúti literari ai tuturor vremurilor”. 26 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Felicia JIPESCU

Era zi de _NVIERE

„Un glas rostogolit în noap- teva vorbe, odată cu aromele pu- Eătorilor de Paúte, zile de post úi spre cimitirul Palas. Un coú mare tea-zi anunĠa în cântecul ce se foase ale cozonacului úi apoi se smerenie. Primăvara trebuia să- pregătea bunica. Lumânări, chi- apropia de casa noastră, cu vi- culcau: mama, pe marginea pa- úi reverse re-învierea peste sufle- brituri, tămâierul, tămâia, uleiul braĠii din ce în ce mai puternice: tului copiilor, ca să le fie aproape tele oamenilor. Liniútea úi cumpă- pentru candelă, fitil nou, flori «CRISTOS A ÎNVIAT!»”. micuĠilor, iar tatăl, în alt pat. tarea săOăúluiau în casele lor. multe (mai ales albe - liliac, co- $úa îúi începe „povestea” fe- După ce se sculau, urma ri- Într-o zi luminoasă, copila a prine sau narcise albe, zambile, meia de 88 de ani, Tudor Floarea, tualul spăOării cu apa în care fu- fost anunĠată că se va merge la lalele úi chiar crenguĠe înflorite) Qăscută în ConstanĠa, într-o fami- sese pus un ou roúu pentru ca sfânta împărtăúanie. Trupul ei mi- úi nelipsitele ouă vopsite. lie care avea să numere 10 copii. Vă fie mereu roúii în obraz, mân- cuĠ a fost pregătit minuĠios: spă- Se deschidea o poartă mare Mama cedase bucuria slujbei cau peúte, pentru ca să fie tot lat în albia de lemn, cu apă care spre un alt tărâm. Nu mai era sea- de Înviere tatălui pentru că năs- anul iuĠi ca peútele, ciocneau parcă mirosea a busuioc, părul i- Uă, nu se apropia noaptea, ci era cuĠii ei, spălaĠi în albia din lemn ouă, transmiĠându-úi neîncetat: a fost împletit în codiĠe úi fiecare o lumină de nedescris, care unea úi primeniĠi în hăinuĠe curate, „CRISTOS A ÎNVIAT!” - „ADE- lucruúor cu care a fost îmbrăcată spirite întrupate úi nu numai. În aveau nevoie de prezenĠa ei ocro- 9ĂRAT A ÎNVIAT!”. era nou úi respira aerul de roz de ochii fetiĠei, se vedeau, ca într-o titoare. Din capul mesei, tata le încu- mugur. oglindă, miile de flăFărui de la Cei mai mari dintre fraĠi útiau raja bucuria. Era o întrecere în ùi au pornit pe drumul cel ma- lumânări úi candele. După apus Fă tata trebuia să vină de la bise- strângerea ouălor, cu care Vă plă- re, mergând alene, pe jos, în tă- de soare, în întuneric, era lumină. ricăúi să le aducă luminăúi se tească la roată, leagănul care-i cere, spre casa Domnului. Ochii Era zi de mare sărbătoare... Era zi prefăceau că dorm, dar stăteau bucura pe copii. Grijă mare acor- mari priveau miraĠi la tot ceea ce de ÎNVIERE ! cu urechile ciulite să audă cum dau úi pentru îmbrăFămintea se perinda prin faĠa lor - case PlecaĠi din timp úi rostuiĠi în se apropie de ei, din depărtare, copilaúului din lut, caloianului, proaspăt văruite, garduri vopsite strane, oameni de diferite vârste vestirea Învierii. Repetau în gând care urma ritualul îngropării úi de curând, grădini pline de flori, vibrau pe aceeaúi lungime de cuvintele care útiau că se vor au- Făruia i se cânta: „CaloiĠă, IĠă / oameni curaĠiúi fericiĠi. Într-un undă, orchestrată de blândul úi zi curând în cântarea celui care, Trup de coconiĠă / Te caută mă- cartier marginal al ConstanĠei, iubitul părinte. ToĠi veniseră să parcă, aducea din lumea sfinĠilor ta / Prin pădurea deasă / Cu inima Palas, biserica, ascunsă după că- ia lumină din luminăúi adevăr din marea veste. Aúteptau cu nerăb- arsă”. Ceremonialul se încheia suĠe, strălucea de frumuseĠe. În adevăr. dare ca să-l aducă în casă pe „Cel într-o atmosferă de sfinĠenie, în marea casă, se săvârúea o slujbă Apoi urma drumul în sens in- Înviat”. Nu reuúeau să se prefacă care micuĠii îúi asumau rosturile de taină, se primea sfânta împăr- vers, de la biserică spre case, în somnie mult timp úi încordările maturilor, împăUĠind pentru su- Wăúanie úi toĠi oamenii se „împă- drum care se transforma, pe lor se eliberau în miúFări agitate fletul celui trecut în nefiinĠă po- cau” între ei úi îúi urau sărbători aproximativ 4 kilometri, într-o în patul în care, mici úi mai mari, mana cuvenită. fericite. adevărată procesiune. Nu mai era vúi odihneau trupúoarele. * Pe o cale a acestui drum iniĠi- timp comensurabil în ore, sau era Era momentul în care, în Dând la o parte cortina tim- atic, începea zborul îngerilor. un singur timp al învierii, când, úoaptă, nevasta îúi dojenea băr- pului, pe scena vieĠii, revăd un Întorúi de la biserică, toĠi copiii cu mic cu mare, purtau cu sfinĠe- batul care i-ar fi trezit copiii cul- drum de taină, pe care porniseră alergau desculĠi pe pământul pri- nie spre casele lor, marea lumină. caĠi. Ca un apostol cuminte, după două vârste: un cunoscător - o Păverii, mimând, cu braĠele lor ùi lumina în suflet úi simĠire ce îúi împlinise misiunea, băr- Eătrânică ageră, cu tenul alb úi micuĠe, miúFările aripilor înge- intra în casele lor úi le aducea batul cu ochii albaútri lăsa urma Sărul nins, având ceva din chipul reúti. Fuseseră purificaĠi prin beatitudinea sfântă. glasului său să cânte singură în sfintelor - úi un neiniĠiat - o fetiĠă spălarea matinalăúi apoi „înge- Obiceiurile sunt ontologice. liniútea camerei. Apoi aúeza pe zglobie, cu ochii căprui, larg des- raĠi” prin sfânta împărtăúanie. Su- Mi le-au transmis străbunii mei, masă, lângă bucatele pregătite chiúi spre tot ceea ce vedea. fletele lor curate pluteau într-un iar, astăzi, eu le transmit tinerilor, din timp, sfânta pască. Două Bunica povestea nepoatei un univers mirific, cerând trupurilor neuitând nicio clipă de cei care ouă se ciocneau parcă în tainăúi fel de legendă, pe care mulĠi o micuĠe să se înalĠe spre marea au fost. consfinĠeau marele răspuns: útiau, dar fiecare o trăia în mod lumină. EI úi NOI, răGăcini úi coroană, „Adevărat a înviat!”. special. Peste câteva ore, spre seară, ieri úi azi, cer úi pământ - îl avem Mai mestecau cei vestiĠi câ- Erau zilele premergătoare săr- drumul pornea iar, din Brătianu pe Iisus ca model. Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 27 Dumitru HURUB~

Cam singur printre poe]i...

Ion Pachia-Tatomirescu, Elegii din Era Arheopterix, Editura Dacia XXI, (Col. Poe]i contemporani, 2011)

Dacă nu e singurul (n-ar fi mare minune...), dent, pe/partea de-argint-viu, carosabilă,/ munĠi, râul ./Poetu-i înaripat de vulturi- Ion Pachia-Tatomirescu se află în tot mai logosabilă,/úi verbos-abilă/a hârtiei,/fă- triftongi úi se/ bucură cu temeinicit rost, în minuscula tabăUă a veteranilor care se luptă cându-se apoi nevăzut printre/hematiile/ plaiul râului/ de munte ./Poetu-i însetat de Vă păstreze insula poeziei simĠitor-româneúti din auriculul drept/ al Poemului…// (Ver- privighetori úi se/ bucura Ù cu temeinicit cu plăcute reminiscenĠe antonpanneúti, în bul calcăĠanĠRú, p. 7). După acest citat, îmi rost, în seara/ râului ./ Poetu-i imitat de pacificul lirico-halucinant actual. Iar în ceea permit să afirm, un pic aprioric poate, că în ciocârlii úi se bucură/ în dimineaĠa râului, ce priveúte înrudirea poemelor sale cu poezia cea mai mare parte, cel puĠin poemele din printre grânele oarzanĠe.” (Înaripat de marinsoresciană, nu există îndoială. acest volum, sunt „dirijate” deliberat pe un vulturi-triftongi..., pag. 20), ca úi în cazul Dacă proza, în general, îúi mai păstrează carosabil-logosabil úi verbos-abil cu sco- următor: „...poemul meu porneúte/pe văile Ġinuta úi statutul între limitele respectului faĠă pul nemărturisit, dar ferm, pentru ca autorul Genunii úi le albeúte/în toate punctele car- de sine, de tradiĠie úi faĠă de cititorii contem- Văúi sedimenteze/ consolideze personalita- dinale-ale/fiinĠei, mai mult, ori mai puĠin/ porani, poezia, aproape cu agresivitate, se tea úi autonomia faĠă de infuzia aúa-zisei po- pudrată,/sau fardată cosmic,/în armoniile adresează (úi) unei categorii de cititori care, ezii moderne úi moderniste. În acest context, gamei celeste a/izvoarelor, în sinesteziile/ oricum, se depărtează cu nepăsare, ca să nu- dar úi ca o prelungire a zicerii „cine are urechi deltelor fundamentale,.../(În somnul real, i spun... spaimă, de lectura ei. Majoritatea úi ochi”, poetul se revoltă pe bună dreptate nu-n somnul din imn..., pag. 14) ú.a.m.d. De covârúitoare a poeĠilor de azi, fie din porniri după ce constată că „stelele nu citesc” po- altfel, se poate afirma că lirica poetului este teribiliste, fie din dorinĠa aprig-dureroasă de ezie, „oceanele n-o citesc”, „îngerii nu ci- o permanentă imixtiune/„atac” la natură, la a evada din iadul (sau, caz ceva mai fericit, tesc”, „brusturii nu citesc”, „abisurile paci- univers, mai corect spus, fiindcă există în purgatoriul) anonimatului, se scălâmbăie pa- fice nu citesc”, „galaxiile nu citesc…” „(…) mai toate poemele cel puĠin inducĠia uman- ralitic prin ghiveciul postmodernismului con- ùi ce/rost are/să mai scrii Poezie,/dacă Ea, terestrului în celest, în fapt o osmoză foarte dimentat prosteúte cu doze de suprarealism Însăúi,/nu se mai citeúte…?” (Ce rost are… interesant realizată expresiv-epic: „Plâng în exacerbat. MulĠi autori făUă să conútientizeze dacă stelele nu citesc…, pag. 9). $úadar, lu- pântecul-peúteră:/peútera răsună ca bi- ce li se întâmplă. Rezultatul? Tomuri-tomuleĠe crurile sunt puse la punct: din moment ce nu serica din/VoroneĠ,/ca zidurile celui mai pur úi plachete-plachetuĠe întregi de inepĠii lirice se mai citeúte poezia, la ce să mai fie scrisă? albastru-de-cer,...” (Raiul meu cât o sprân- - bine măcar că sunt tipărite în tiraje intime! - Nu e deloc un joc de cuvinte, sau o enumerare ceană, cât o pleoapă..., pag. 81); ca úi în acest aruncate pe piaĠa căUĠii într-un vălmăúag de simpatic-neliniútitoare, ci un semnal de alarmă frumos poem cu... vestigii lirice din lumea autori mai familiarizaĠi cu spiritul úi litera grav, iar autorul aplică pe loc strategia salvării duo-ului Lucian Blaga - Emil Botta: „0ă google-ui decât cu gramatica limbii române. ei printr-o atitudine lirică eliberată de tarele bucur că am prins primăvara/asta, extraor- Ei s-au constituit, iar procesul e în plinăúi care au făcut-o tot mai puĠin accesibilă. În dinară, a pădurii de/ brad, de stejar úi de viguroasă desfăúurare, într-un soi de cruci- acest context, recurge chiar la un sprijin-ar- aluminiu,/primăvara asta de aur,/în care adă doritor-devastatoare a preceptelor, ca- gument indubitabil: „Eminescu i-a văzut defecta pedală/de acceleraĠie a timpului/ noanelor úi tradiĠiei literaturii naĠionale, lă- adeseori pe-acei/oameni-fantă, alcătuiĠi este reparată/de Atoatefabricant...!” Bu- sând la o parte reconsiderările úi demolările... din/antimaterie, «heinizând voios la/ lu- curia de a Ġi se repara pedala de acceleraĠie Aceasta având în vedere úi că, tatomirescian Qă», dar cu non-cuvinte,/cu necuvinte-baio- a timpului, indiferent de lemnul putred..., vorbind (úi scriind), „...totul înaintează/ nete-atârnând în/brâu...” (Rosteúte-te, (pag. 64), însemnând, între altele, întoarcerea după legea cohortei de omizi/pe frunze de vârcolac…!, pag. 12). „Oameni-fantă, anti- la condiĠia de Om a poetului, la bucurie, la dud…” (Ba are rost..., pag. 10)... Cohortă materie”? - oho!, situaĠia nu e deloc liniú- înăOĠările sale sufleteúti. ùi nu doar atât: poetul de omizi?!? Interesantă sintagmă-metaforă, titoare, ba, după toate astea, mai vine úi... aproape-aproape devine prozaic scriind: „ùi dar úi genială, nu? heinizarea... Aferim!, nu?, că doar suntem toate cele bune trebuie să-nceapă/o dată Din fericire, aú zice, la Tatomirescu, situ- în Balcani nu în Anglia... cu primăvara,/o dată cu 8 Martie,/sărbă- DĠia diferă. Din multe puncte de vedere. În Trecând la un alt registru ideatic, însă fă- toarea obosită, deúi nare/somn...!” (8 Mar- primul rând, pentru că el a trecut de etapa Uă a se desprinde în totalitate de un modus tie, pag. 83), poem care - nu singurul, e ade- Făutării cu disperare a propriei identităĠi li- vivendi ÄĠinând aproape” de personalitatea Yărat - face... trecerea la palierul erotic: „Într- rice, sau/úi personalităĠi artistice, fiind su- poetului, Ion Pachia-Tatomirescu dezvoltă una din existenĠele anterioare,/ fost-am leu/ ficient de priceput într-ale creaĠiei, încât să dezinvolt o evadare în astral, o proiecĠie in- de junglă mai periculoasă/decât oricare ne facăúiret cu ochiul scriind: „Dincoace de teresantă a eului circumscris în celest úi într- alta,/(…) $úadar, fost-am leu/úi tu fost-ai ferestre, Verbul calcăĠanĠRú,/până ajunge/ un fel de… quod erat demonstrandum: &ă- gazelă pentru mine -/úi alergai exemplar la marginea ninsă,/de unde-naintează pru- Oător în/ munĠi, omul,/căOător neîncetat, din 28 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012

„în punctele esenĠiale”, fie o doză de maliĠio- toate cântările,/apoi/vioara-trup Ġi-aú mân- prin iarba-/nspicată, întrecând calul cu zitate discret-camuflată cu o broderie mucalit- gâia-o cu/ arcus¸ul unui fulger cât Dunărea/ vânător/ cu tot,/până când te-am prins/cu surprinzătoare, fie cu un epitet inocent, dar mea limpede/cu moruni fosforescenĠi...?”. caninii mei de-un alb/preasfâúietor/chiar cu ramificaĠii ideatice muúFătoare. Redau aici (În fiecare hexagon al fagurelui-trup..., pag. de coapsa-Ġi ca o harpă(…)” (Somn cu mă- (Floare de salcâm..., pag. 94), un exemplu de 86). Frumos, nu? De fapt, cred că, în cel mai rturii canine..., pag. 84), însă un erotism subtilitate lirico-social-patriotică în care se mare procent, acesta este poetul Ion Pachia- Făruia i-aúi spune specific lirico-tatomiresci- circumscriu afirmaĠiile mele de mai înainte:: Tatomirescu, liricul, sentimentalul, îndrăgos- an, în care poetul nu iese, pentru că nu-i con- „Salcâmii-nfloriĠi, coafaĠi cu/fierăstrăul, cu titul - aúa cum úi úade bine unui creator de vine?, din contextul relaĠiei om-natură-uni- „gaterul“ performant,/de mână,/aliniaĠi în frumos, statut pe care el, din nu-útiu-ce mo- vers. El înĠelege, astfel, o existenĠă interferen- marginea trotuarului/bituminos, mi-au re- tive, nu-l prea agreează. Ġiatăúi interferenĠiabilă în care conútiinĠa de clamat azi/-DimineaĠă/ existenĠa unei vicle- ùi până aici, însă exemplele-argument pot sine nu mai este o paralelă, ci un dat: „În ur- nii/gravitaĠionale, neloială, colaborând/ continua în ceea ce priveúte multilateralitatea Pă cu câteva secunde/s-a născut verbul a cu o anumită concavitate a norilor/albi - lirică tatomiresciană. Din acest punct de ve- (se) peúteriza,/pentru că, la începutul mile- caiere imense/din bărbile sfinĠilor valahi... dere Elegii din Era Arheopterix, este un niului al/treilea, vreau să locuiesc nu într- Am/uitat să vă spun/că vă aflaĠi pe pămân- summum de domenii „atacate”, implicit cu... un/ fulger/ci, aidoma strămoúului,/într-o tul Daciei de Aur...” ùi încă, iată cum indisolu- ramificaĠiile acestora, unele subtile, altele cla- peúteră amenajată/pentru electrizante sim- bilitatea om-spaĠiu-timp este „rezolvată” de re úi acide. La acest capitol intră, aúa cum s- pozioane…” (A (se) peúteriza, pag. 90). Dacă poet: „A (se) peúteriza mai vreau să/însemne a putut sesiza úi până aici, zona social-politică mai exista vreo urmă de îndoială, acum lucrul úi miraculoasă mufă-/Prezent/pentru asam- úi chiar... administrativă, unde, la fel, poetul devine cert: poetul este parte indisolubil-te- blarea armonică,/spaĠială, a marii conduc- pare deplin familiarizat cu un fenomen post- restră de unde se poate lansa în oricare dintre te ce se/cheamă Timp - cu partea numită/ decembrist care se manifestă asemenea unei lumile Universului úi reveni la matrice făUă Trecut,/înb stânga cibervocalei rupestre, pecingini incurabile: „Vino, la mine, lebăGă- Văúi piardă valoarea de fiinĠă umană. cu/partea ce i se zice Viitor,(…)” (A (se) peú- vocală/să te mint - sunt parlamentar,/lucrez ùi să nu uit: Elegii din Era Arheopterix teriza, pag. 90). Nu e noutate în acest volum úi cucăi cât pot în Casa/ Poporului, între este, sper să nu greúesc prea mult, una dintre de versuri, Tatomirescu fiind clar obsedat minciunile/supreme...!” (La chemarea lebe- FăUĠile de poezie, cel puĠin dintre cele apărute de această tematică însemnând, în primă, dar dei galactice..., pag. 101); sau: „De ce se- în ultimii ani, nu numai doldora de metafore ùI în ultimă instanĠă, existenĠă - materială sau ncearcă/democratul tril-Arheopterix/cât úi de simboluri frumoase si elegante, ci úi de spirituală, sau/úi o prelungire a ei. E o dorinĠă toată RevoluĠia - prea iute/útearsă din me- inovaĠii úi invenĠii lingvistice - de care autorul a fiecăruia dintre noi, mărturisită sau nu, morie, efect de taxă/pe valoare adăugată - se foloseúte fie pentru a da anumite semni- chiar dacă, sau, mai ales că: „Densitatea câi- IăWătoare de mancurĠi prin ogrăzi...?/ Azi ficaĠii textului, fie, cel puĠin aparent, pentru a nilor pe kilomterul/ pătrat a crescut enorm,/ ne doare-n cot/(...)”(Era Arheopterix... III, se amuza. Iată si doar câteva mostre: verbos- decibelii lătratului la semeni - /pe centime- pag. 106)... Deúi sună oarecum depăúit úi ba- abil, logosabil, heinizând, tren de haos, a tru pătrat de timpan”/(Jumătate-n flăFări nal, înĠelegem repede úi corect că Ion Pachia- peúteriza (apropo de titlul primului poem din úi Eul Întreg..., pag. 91), lupta devenind astfel Tatomirescu, vrem-nu vrem, ne convine sau volum: Verbul calcăĠanĠRú…), invidare, tot mai aprigă, dar úi victoriile mai frumoase nu, este un poet al cetăĠii - important úi activ Ahaúunuenunu, paradoxiste, gordiană (a- úi mai binefăFătoare. în treburile colectivităĠii/societăĠii, lucid úi cest feminin nu l-am găsit în DEX…), mere- Dar, ia să vedem ce ne mai spune poetul responsabil, conútient úi informat, el, nu rare- urit, îmbumbit, ghion, Cometă glonĠăitoa- într-un poem care nu anunĠă cine útie ce eve- ori se erijează într-un fel de... portdrapel în re, horezător, lamurstea, orcile (insomniei), niment, chiar dacă începe cu o semiînjurătură, lupta pentru obĠinerea úi păstrarea identităĠii veluroasele palatale, tuturor fiinĠătoarelor iar umorul úi maliĠiozitatea sunt, cel puĠin aici, naĠionale. Nu trebuie decât să fim ceva-ceva etc., etc. etc. Chestiunea în sine nu se cons- perfect complementare: „/ de ce Muma-Aeru- mai atenĠi úi vom descoperi perpetuu exterio- tituie, neapărat, în găselniĠe de efect, ci este lui,/te-ai apucat tocmai astăzi,/ să-mi strici rizarea unui tip de patriotism mai degrabă o extrapolare a reprezentativităĠii poeziei ta- Vărbătoarea de stil/vechi, clonând pasărea agresiv decât patetic, atitudine care îl úi prin- tomiresciene, care-i asigură acesteia un plus Arheopterix,/ reptilo-zburătoarea aceea,/ de foarte bine pe poet: „ùtergeĠi urmele im- de úarm, de luminozitate, de facilitare - de ce frumoasă ca Nina Cassian/ce zbura prolet- periilor/de pe Noi/de pe marele,/de pe blân- nu? - a receptării. La urma urmei e un joc sim- cultist,/din Casa Scânteii, în Pădurea/Bă- dul meu/Popor Pelasg,/ adică Valah - dacă patic, dar úi un ce care o personalizează: „6ăr- neasa,”/ (...) (Clonă, pag. 99) Ehe, aici nu nu v-a lăsat/memoria istoriei,/epigoni- Eătorile arată calitatea/ neamurilor: împo- mai vorbim despre ironie, ci, deúi poate gre- lor...!” (Ordin de toamnă, pag. 113). De-aici dobesc nouă/pământuri,/împloură nouă úesc, despre o anumită duritate (úi răfuială?) úi apropierea lirico-atitudinală de Adrian Pă- ceruri,/ pun ciocârlii în vocale, agaĠă cireúe úi un moment de imoralitate de care Nina Cas- unescu, de-aici úi, cum spuneam, individuali- la urechi,/răstignesc pe inimi cocoriĠe...(8 sian a mai fost acuzată cu ceva timp în urmă... tatea úi personalitatea inconfundabilă a po- Martie..., pag. 83). Împloură! Superbă fili- Însă, trebuie să recunoaútem că nimeni - cel etului. Pachia-Tatomirescu este un poet im- granare a ideii din poem... puĠin din cât cunosc eu -, nici un poet nu a portant, un poet de a cărui maturitate artistică Nu útiu de ce anume, úi recunosc cu re- considerat ca un anume comportament al po- nu putem avea dubii, ci doar certitudini. gret sincer că nu am citit alte volume de ver- etei să fie materie primă pentru un poem... Acest nou volum de versuri - Elegii din suri ale lui Ion Pachia-Tatomirescu, dar a-mi 0ă rog... Din... úoc, însă, poetul îúi revine úi Era Arheopterix, ce titlu sudat de conĠinutul face mea culpa ar fi un non sens. E suficient ne liniúteúte cu versuri precum: „Ce-ai zice FăUĠii!, deúi la prima vedere nu ar părea - sau nu, citesc pagină după paginăúi, aproape dacă-n somnul din/ această dimineaĠă cu constituie, cel puĠin pentru mine, o ieúire în în fiecare poem, găsesc-regăsesc „giumbluú- privighetoare,/te-aú îmbrăca/într-un fa- decorul semnificativ al literaturii române care ucăria” (iată că m-am molipsit lingvistic…) gure de aur,/plin de polenul Edenului nostru nu trebuie să treacă neobservat de critica poetului care injectează ici-acolo, adeseori cel/de toate zilele, de toate câmpiile,/de literară... Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 29 Ioana STUPARU

Sfinte firi vizionare

Cunoscut pentru modestie, care: scriitorii Ion Lazu, Lidia tate cu dăruire divină de mem- erou în familie, când îi pleacă dar, mai ales, ca om de omenie, Lazu, Gheorghe Grosu, Elis Râ- brii corului Patriarhiei Române, un fiu pe front, când îi moare un Geo Călugăru, poet, prozator, peanu, Florica Gh. Ceapoiu, ne-au introdus cu brio în ceea fiu erou; cartea devine un fas- critic literar, membru în USR, con- Constantin BăOăHĠ, Ion Gabriel ce ne-am propus să prezentăm cinant document al mai multor ducător timp de câteva decenii PuúFă, Ioana Stuparu, Doina Bâr- astăzi», au fost cuvintele de decenii, mai multor veacuri. al Cenaclului Literar Ioan Tecúa, Fă, Gheorghe Marin, Daniel Mi- apreciere úi mulĠumire pe care le- Închei cu versul: Carte fru- în cadrul Centrului Cultural al hu, Vali HoriúFă; actorii Ion Di- a adresat domnul Florian Lauren- moasă, cinste cui te-a scris!”. M.I.R.A., iar de câĠiva ani coor- chiseanu, Gheorghe Arcudeanu, Ġiu Stoica, atât corului cât úi pre- S-a observat că această carte donator al Cenaclului literar Oc- etnologul Ioan T. Alexandru, re- otului Moise. a fost privită, în special, cu su- tavian Goga, în cunoscutul se- alizatoarea de programe Radio Pornind de la dezvăluiri refe- fletul. Demonstrează cu priso- diu Calderon, a îmbogăĠit piaĠa România Cultural Lidia Laic, ritoare la titlul căUĠii, Geo Călu- sinĠă Ion C. ùtefan, prin exem- FăUĠii, în 2011, cu volumul de pro- preotul Moise, împreună cu cinci Jăru a făcut următoarea afirmaĠie: plele sale referitoare la arborele ]ă Sfinte firi vizionare, Editura membri ai corului Patriarhiei Ro- „Fie că este vorba de artiúti sau genealogic al familiei Stoika, la: Perpessicius. Cartea este o mo- mâne; jurnaliúti etc. de oameni simpli, fiecare se în- „pomul vieĠii, adică, exemple nografie istorico-literară, dedi- De asemenea, conform pre- treabă, la un moment dat, de un- luate din comuna mea natală cată poeĠilor eroi Cezar, Cons- zentărilor lui Geo Călugăru, au de vine, care-i sunt răGăcinile? Arefu - Vâlcea, unde în casele tantin, Titus úi Nicolae T. Stoika fost invitaĠi să vorbească despre ùi, pe bună dreptate, această oamenilor mai în vârstă, úi nu úi a apărut sub egida FundaĠiei cartea „Sfinte firi vizionare”: carte stând mărturie. Studiind numai, pereĠii camerelor sunt literar-istorice „STOIKA”, al că- Foarea Necúoiu, scriitoare, pro- materialul documentar despre împodobiĠi cu Ġesături naĠiona- rei preúedinte este economistul fesoară la Liceul Matei Basarab, eroii ce au luptat până la jertfa le, covoare de pe care pomul Stoica Florian LaurenĠiu. Ion C. ùtefan, scriitor, director al supremă, eroi care aveau vizi- vieĠii este nelipsit. La poalele Lansarea căUĠii a stârnit un Editurii Arefeana, George Stanca, uni, care credeau în ceva, mi-a pomului se află copiii jucându- deosebit interes, astfel că, pe 20 jurnalist, realizator programe tv., venit inspiraĠia pentru titlul se, iar la vârful pomului este Ġe- ianuarie 2012, rotonda Muzeului Emil Lungeanu, scriitor, secretar Sfinte firi vizionare. Au întru- sut chipul lui Dumnezeu”. NaĠional al Literaturii Române a general la revista Literatorul, Vic- chipat, prin modul în care úi-au George Stanca: „Am obser- devenit neîncăSătoare. Conform tor Gh. Stan, scriitor, director Edi- trăit viaĠa «acele sfinte firi vi- vat un lucru extraordinar în ul- prezentărilor făcute de domnul tura Destine, coordonator al Ce- zionare», despre care Emines- timul timp, nevoia de a ne afiúa Florian LaurenĠiu Stoica, în sală naclului Literar Destine, Marian cu, punând faĠă în faĠă prezen- identitatea. Este apreciabil s-au aflat reprezentanĠi din di- Dumitru, scriitor, director al re- tul decăzut úi trecutul luminat faptul că se fac monografii ale ferite ramuri ale culturii, printre vistei Cronica FundaĠiilor, Doina de glorie, spunea în poezia Epi- satelor, ale familiilor, ceea ce GhiĠescu, actriĠă. gonii: «... Voi credeaĠi în visul arată valoarea unui popor. De Domnul Florian LaurenĠiu vostru / Noi nu credem în ni- exemplu această carte în care Stoica a făcut un mic expozeu mic»” (pag. 316). este vorba despre o familie de despre poeĠii eroi din familia sa, Scriitoarea Floarea Necúoiu români, carieră militară, nume apoi despre FundaĠia literar-isto- a fost prima care úi-a spus impre- de oameni de seamă. Încă o po- rică „STOIKA”, ce are ca siglă siile. Spicuiri: „Această mono- veste cu care ne putem mândri Stema HeraldicăùTEFAN STOI- grafie istoric-literară, ce îmbo- noi românii, de a scoate la ivea- KA de VeneĠia de Jos, dată de JăĠHúte creaĠia lui Geo Călugă- Oă ceva din neamul nostru. Mul- Principele Gheorghe Rakoczy în ru este un pios omagiu adus ero- Ġumim în numele întregului po- anul 1649 februarie 13 Alba Iulia. ilor poeĠi Stoika, aducând în por, atât cât pot eu mulĠumi în Din micul expozeu a reieúit că lu- carte nume de domnitori, actori, numele lui”. crarea scriitorului Geo Călugăru, scriitori, eroi. Am găsit în carte Emil Lungeanu: „Am rămas referitoare la familia Stoika, nu numele: Densuúianu, VlahuĠă, foarte impresionat de corul Pa- este singulară, dovadă fiind alte Perpessicius, Macedonski etc. triarhiei, parcă aú fi asistat la volume aflate pe masă. «Cânte- Prin conĠinutul său este un vo- o adevărată slujbă de pomenire cele religioase „Sfinte Dumne- lum impecabil. Am aflat, astfel, zeule” úi „Cuvine-se”, interpre- ce simte o mamă când are un 30 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012

multe date”. portante din viaĠa înaintaúilor lor. Geo Călugăru: „Prin prefaĠa „Iată ce întâmplare nobilăúi fe- C#r]i primite a fraĠilor Stoika - iar asta după scrisă de Sorina Dascălu, a- ricită a declanúat această carte. ce, în urmă cu câteva zile, la Mă- ceastă carte este un gest pios Faptul că am ajuns în anul la redac]ie Qăstirea Sf. Ana din Orúova, mi- pentru familia Stoika. Concor- 2012, spune că personalităĠile de la a fost dat să particip la o slujbă danĠa dintre vorbe úi fapte o care vin în aceastăĠară sunt din de pomenire a lui Eminescu în- exemplific printr-un fragment de niúte familii săQătoase, cu cre- Ed. VREMEA suúi. După cum există sfinĠi mi- la pag. 310: «Pentru paza aces- dinĠă în Dumnezeu. Această litari, tot aúa avem úi poeĠi sol- tor porĠi sacre, úi-a jertfit viaĠa úi importantă carte de memoria- daĠi. Zicea Nichita «Poetul ca sublocotenentul Constantin T. listică, face o mare cinste lui úi soldatul / nu are viaĠă perso- Stoika, în ziua de 23 Octombrie Geo Călugăru, starostele Cena- nală. / ViaĠa lui personală / este 1916. Cu numai trei zile înainte, clului Octavian Goga. Este o praf úi pulbere». Unii «puriúti» în ultima însemnare făcută în jur- carte de istorie, am aflat multe cred de aici că poetul nu mai nalul său, el oferea o elogioasă lucruri despre această nobilă poate fi úi altcineva în acelaúi evocare a cultului eroilor neamu- familie, cel puĠin în spirit, care timp. Dar această carte te con- lui, cult ce trebuia păstrat cu sfin- se întâlneúte cu familii de sea- vinge că pentru a fi poet nu con- Ġenie, Ġinând vii, sacre amintiri ale Pă. Grănicerii, aúa cum erau tează cât scrii. Nu útiu până un- celor căzuĠi în mod eroic. ğara membrii familiei Stoika, deĠi- de ar fi ajuns cu opera Cons- în aceste clipe istorice, are tre- neau pe atunci funcĠii conside- tantin Stoika dacă nu ar fi pierit buinĠă de aceste amintiri sacre. rate de elită”. Dúa de tânăr, dar atâta cât a Dacă toĠi ne-am gândi cu iubire Ion Dichiseanu: „Aveam scris a fost deja destul pentru a- la morĠii scumpi, vom putea să úapte ani când eram cu părinĠii l valida definitiv ca poet în is- ne împrospăWăm puterile sufle- în lagăr. În acea perioadă l-am toria literaturii. A fost o plăcută telor încercate îndestul acum». cunoscut pe Pamfil ùeicaru. N- surpriză când am primit cartea Ultimele cuvinte adresate cama- am să uit niciodată, că atunci úi îl admir pe domnul Geo Călu- razilor, cu cele din urmă puteri, când am venit în Ġară, tata ne-a Jăru pentru nobilul dumisale fiind grav rănit au fost: «Înainte pus să sărutăm pământul ro- demers monografic. Asemenea la creastă! ApăraĠi-o cu viaĠa, mânesc, la Curtici, la graniĠă. oameni de o modestie augustă iubiĠii mei camarazi!»” (Însem- Domnilor, am constatat că sun- riscă adesea să fie subestimaĠi; Qări din zilele de luptă, de Cons- tem mai buni după ce citim vie- or, cartea aceasta este un mare tantin Stoika). Ġile oamenilor de seamă”. travaliu, din care ceea ce se ve- Victor Gh. Stan: „Avem aici Doina Bâlcă: „Sunt onorată de aici e doar vârful aisbergu- un arbore genealogic úi un fân- Vă particip la această frumoasă lui. Ea face genealogia unei tânar cu numele Geo Călugăru. manifestaĠie. Îl felicit pe dl Stoi- familii care s-a umplut de glo- A muncit, a intrat prin răGăcina ca, fiindcă a pus la dispoziĠie rie; aú zice că această străveche arborelui úi a scos lumină docu- dlui Geo Călugăru materialele spiĠă aproape că este o replică mentată. A scos date cu ciutura, «Sfătuitori în taină ai lui Dum- românească a familiei de Vere, cum s-ar zice. ConĠinutul căUĠii nezeu». ùi îl felicit pe autor, re- despre care scriam în romanul este presărat cu nume de oameni feritor la numele despre care se «Fantoma Shakespeare». Ceea care s-au devotat culturii nea- vorbeúte în carte”. ce citeúti aici este o istorie vie, mului românesc. Avem aici pe Apoi, Doina Bâlcă a citit o cu încruciúări úi ramificaĠii de fântânarul Geo Călugăru úi pe poezie din creaĠia proprie. ùi tot umbre ilustre, bunăoară Mace- asistentul de lumină LaurenĠiu din creaĠia proprie a citit poetul donski úi mulĠi alĠii. Am învăĠat Stoica, prin al cărui aport pecu- Daniel Mihu, o poezie dedicată multe lucruri noi citind această niar a apărut această carte”. eroinei din Gorj, Ecaterina Teo- carte. Ea are úi marele merit să La invitaĠia lui Geo Călugăru, doroiu. apară într-o epocă în care nu actriĠa úi poeta Lidia Lazu, cu dă- Din partea Academiei Daco- se mai pune preĠ pe răGăcini. ruirea care o caracterizează, sus- Române, Marian Dumitru a oferit Or, dacă nu ai răGăcini, te ia Ġine un scurt recital poetic. FundaĠiei „Stoika”, volumele: vântul. Faptul că Geo Călugăru Cu aceeaúi sensibilitate úi dă- Revista nr.1 „Studii úi Cercetări cultivă răGăcinile celor patru ruire, actriĠa Doina GhiĠescu pre- de Dacoromânistică”, Editura fraĠi Stoika îi face cinste. Felici- zintă din cartea Sfinte firi vizio- Dacoromână, 2011 úi „Octavian Wări pentru această nouă reuúită nare (pag. 221), poemul Imn Goga”, Editura Dacoromână, editorială Perpessicius! Urez 3ăcei. Acest poem a fost publi- 2011 - monografie de Ion Dodu acestui volum un destin la fel de cat de Const. T. Stoika în volu- %ălan, iar din partea FundaĠiei glorios ca al familiei Stoika!”. mul „Poezii”, Chiúinău, 1928, Eminescu a oferit revista „Cro- LaurenĠiu Stoica: „Am sem- pag. 85. nica FundaĠiilor”. nale că sunt documente cu fa- Marian Dumitru lansează un Evenimentul s-a încheiat cu milia Stoika de pe la o mie o îndemn publicului săúi cerceteze mulĠumirile úi urările de bine adre- sută sau nouă sute úi ceva. Se originea familiei, să caute cât mai sate publicului, de domnul Flo- cercetează spre a se afla cât mai mult, úi vor descoperi fapte im- rian LaurenĠiu Stoica. Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 31 Ion C. HIRU Anul Caragiale Credeai c-am murit, neic#?!

Când Ion Luca Caragiale împlinea, în bească despre opera acestui adevărat Eve- Teatrul Comedia, spunea aceste cuvinte pre- ianuarie 1912, vârsta de 60 de ani, întreaga rest al literaturii române. Luni seara, toate monitorii: „Suntem fericiĠi, totuúi, că noi în- presă românească a închinat numere festive teatrele aveau să joace piesele maestrului. cepem úirul acestor sărbători pe care ro- Jubileului autorului memorabilelor piese de MarĠi, urma marele banchet oferit de Socie- mânii le vor reînnoi, din zecimi în zecimi de teatru „O scrisoare pierdută”úi „O noapte tatea Scriitorilor. Regina organizase la Palat ani, întru cinstirea scriitorului care va trăi furtunoasă”. Teatrul NaĠional din Bucureúti o serată literară, dedicată lui Caragiale. totdeauna”. Într-adevăr, iată că a trecut un úi cel din Craiova, teatrul Comedia úi multe Dar maestrul Caragiale nu a vrut toate veac de la trecerea în nefiinĠă a lui Caragiale, altele, au prezentat piesa „O scrisoare pier- aceste onoruri. A refuzat să participe la aceste departe de Ġara dragă, departe de poporul pe dută”. Sub preúedinĠia domnului Gheorghe manifestări omagiale úi a interzis chiar úi prie- care l-a iubit. Au trecut o sută de ani de la Diamandy, a avut loc, pe 30 ianuarie, un Fes- tenilor săi apropiaĠi să contribuie în vreun dispariĠia Colosului, apărut în literatura ro- tival dedicat lui Caragiale, festival onorat de fel la organizarea tuturor acĠiunilor. Direc- mână, după cum spune Petre Locusteanu, prezenĠa A.S.R. Principesa Maria úi copii torul revistei „Flacăra” din acel an 1912, „făUă ca niciun herald să-l anunĠe; va dis- acesteia, Principele Carol úi Principesa Eli- Constantin Banu, îi adresase maestrului, la Sărea, din nefericire, făUă să lase conti- sabeta, precum úi de ministrul InstrucĠiunii Berlin, următoarea telegramă: „Vă felicit úi nuatori”. ùi, aú completa eu, nici imitatori. Publice. S-au organizat, de asemenea, serbări Yă urez ani mulĠi úi noroc, cu prilejul jubi- &ăci, dacă marele nostru Eminescu a fost imi- grandioase, timp de trei zile. leului. „Flacăra” apare în număr festiv. Rog tat, chiar úi cu multă stângăcie, maestrul Ca- ùi, pentru că, în acea duminică a sfâr- colaborare sau împuterniciĠi pe VlahuĠă să ragiale nu a putut fi imitat, nu poate fi imitat úitului de ianuarie 1912, maestrul urma să ne dea concursul pentru răXúită bună”. úi nici nu cred că va putea cineva să-l imite sosească de la Berlin, în gară se pregăteau 5ăspunsul telegrafic al lui Caragiale a fost: vreodată, pentru că numai el a reuúit să scoa- Vă-l întâmpine, cu mare pompă, scriitori, „Regret. Imposibil amândouă. MulĠumesc Wă în evidenĠă esenĠa, caracterul oamenilor, actori, elevi úi studenĠi scoúi de la cursuri, atenĠie”. Qăravurile politice, sociale ale vremii. Toate printr-un ordin al ministrului, care spunea: Alexandru VlahuĠă, cel mai apropiat ma- personajele lui, toĠi Miticii, Popeútii, CaĠa- „Sărbătorindu-se un scriitor aúa de mare, estrului, îúi opreúte colaborarea la orice mani- vencii, Bibicii, CetăĠenii TurmentaĠi i-au ne- aprob ca elevii cursului superior, ai liceelor, festare, refuzând să mai acorde sprijinul pro- murit numele. Vă-i iasă în întâmpinare”. În aceeaúi zi, urma mis la organizarea Jubileului. Bun prieten al Atunci, în ianuarie 1912, maestrul n-a Vă aibă loc un alt festival, unde, pe lângă alte lui Caragiale, VlahuĠăúi-a dat seama de ce vrut, a refuzat să fie sărbătorit de Tipăteútii, manifestări, avea să se citeascăúi să se vor- era nemulĠumit genialul artist, mare drama- Trahanachii, Brânzoveneútii, ZoiĠicile úi Zi- turg, neîntrecut orator úi ziarist, i-a înĠeles Ġele pe care el, cu un talent ieúit din comun, i- mâhnirea. Fiindcă am pomenit de talentul de a ridiculizat úi i-a dispreĠuit. Iertată să-mi fie orator al lui Caragiale, se útie că acesta vor- îndrăzneala, dar dacă azi, la un secol de ne- bea pe înĠelesul tuturor, dar, în acelaúi timp, murire, ce a urmat morĠii lui biologice, l-am folosea o limbă română impecabilă, era ob- întreba pe maestru dacă ar dori să fie săr- sedat de corectitudinea frazelor úi avea un Eătorit, aniversat, preamărit, lăudat, precis mare succes, datorită puterii zdrobitoare a ar răspunde, cu aceeaúi indignare de atunci: raĠionamentelor úi a ironiei lui fine. „Stimabililor, nu mă treziĠi, lăsaĠi-mă să mă Refuzul maestrului de a participa la pro- bucur de lunga mea odihnă. Nu mai vreau priul Jubileu i-a úocat pe toĠi. Dar, cum să nu Vă-mi revăd personajele cum se plimbă prin refuze Caragiale această sărbătorire, orga- Parlament, pe străzi, prin parcuri, la spec- nizată cu atâta fast? Cine erau cei ce îl oma- tacole, în localuri, prin televiziuni, mai giau acum, oare nu aceiaúi care, cu ani în mult, hăOăduind prin unghere exotice ale urmă, îi refuzaseră primirea în Academia Ro- lumii, vorbind cu patos de «Ġăriúoara mea, mână? (Marele Caragiale a fost primit ca România» pe care au dezbrăcat-o de agri- membru al Academiei post-mortem!) Nu-úi cultură, industrie, instituĠii de învăĠământ putea călca în picioare orgoliul, mândria ră- úi de săQătate, vorbind de «poporul suve- nită, dar adevărul este că maestrul era reĠinut ran», dar tratându-l ca úi când n-ar exista, la Berlin úi de boala care-l chinuia úi care îi despre «număratul steagurilor», ca în Par- va aduce sfârúitul, în luna iunie a aceluiaúi lament, unde o ZoiĠică, precum Pristanda I. L. Caragiale an, 1912. Emil Gârleanu, la festivalul de la 32 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 úi trec pe deasupra lui toate curentele (...) Nimic mai greu decât să cârmuieúti proútii. al meu, pune semnul egal între 80 úi 160 de Ei au un instinct de împotrivire organică”. C#r]i primite participanĠi la úedinĠă. Nu mai vreau să Ecaterina Logadi, fiica lui Caragiale, Yăd că sunt úi acum folosite, de diverúi spune, amintindu-úi de tatăl său, de felul cum la redac]ie «onorabili», cuvintele lui Rică Venturiano, lucra, cum îúi găsea inspiraĠia: „Avea o mare «Angel radios, de când te-am văzut întâiaúi curiozitate pentru oameni, úi de la ei îúi gă- dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul sea sursa de inspiraĠie pe viu. Un tic, o vor- raĠiunii!», pe motivul că, deh, oameni sun- Eă izbitoare, le nota în memoria lui per- tem... Nu mai vreau să văd Pristandalele de fectă, cu intenĠia de a le utiliza cândva. To- la Jandarmi, politicienii corupĠi din vremea tuúi, multe din acestea le întrebuinĠa doar de astăzi, cum spionează «revuluĠia», pentru în povestirile lui orale. PredilecĠia lui era ca apoi să aud că iar «pupat toĠi PiaĠa En- pentru oamenii simpli úi le căuta compania dependenĠi». LăsaĠi-mă în pace!” cu o curiozitate neobosită. Putea să stea În fiecare cuvânt al lui Caragiale, în fiecare ore întregi cu o babă ramolită, cu zarzava- replică, se poate observa o lacrimă, de râs gioaica din piaĠă, cu Ġărani sfătoúi, cu me- sau de durere, fericirea úi nefericirea, pentru seriaúi muncitori de tot felul. Căci, spunea Fă ele alcătuiesc viaĠa úi aceasta a fost ilus- el, «oamenii ăútia au darul să nu spună trată prin diamantul inegalabilului său talent. niciodată prostii, înveĠi multe de la ei». Îi Când spunem Caragiale, spunem Ceahlăul, urmărea cu atenĠia binevoitoare pe care străjerul Moldovei, spunem uriaú care stră- nu o avea totdeauna cu cei din preajma lui, juieúte graniĠele literaturii române. Maestrul adică cu intelectualii. Oamenilor simpli le s-a cununat cu Nemurirea. Să-l sărbătorim, studia accentul, le descoperea hazul, le di- popor român! LăsaĠi-i pe Tipăteúti, Traha- buia filozofia, obiceiurile rămase din stră- nachi, Farfurizi, CaĠavenci, pe ZoiĠicile, Mi- buni, úi, mai cu seamă, le preĠuia natura- Ġele, ZiĠele, pe Leonizi úi EfimiĠe, lăsaĠi atmo- leĠea úi sinceritatea.” sfera viciată, aerul îmbâcsit de minciuni pe Politica úi moravurile din zilele noastre l- care ei le proclamă adevăruri, cărora ei îi spun ar indigna la maxim pe maestru, aúa că i-ar inteligenĠă; de imoralitate despre care ei spun denunĠa úi i-ar ridiculiza din nou, fie ei bărbaĠi Fă-i cinste. Nu ei îi sărbătoresc veacul de ne- ori femei, fie pe cei din OpoziĠie sau pe cei murire. care linguúesc Puterea, i-ar înfiera pentru că, Legat de aceasta, în amintirile sale, Octa- sub cortina demnităĠilor, posturilor ce le ocu- vian Goga, arată sfaturile ce i le dădea nenea Să, păFălesc úi umilesc Poporul Suveran. Cu- Iancu: Äği-am spus de-atâtea ori, nu te mai coni úi cuconiĠe de prin Parlament úi guvern, bate cu proútii, că te răpun... Ce crezi tu, pe niúte úantajiúti ce acĠionează ca AgamiĠă urma cui am suferit eu în viaĠă? Pe urma Dandanache, ZoiĠici ce n-au altă treabă decât deútepĠilor? Prostia, suverana prostie, e Vă „facă politică”, Tipăteúti sclifosiĠi úi imo- totdeauna mai tare. În zadar lupĠi frumos rali, ce-i numesc cu scârbă pe nemulĠumiĠii cu tăieturi fine de floretă, el loveúte greu cu din PiaĠa UniversităĠii, „Ġărani”, „viermi”, Oăstarul în moalele capului. ùi în zadar „ciumpalăi”, toĠi ar fi biciuiĠi de ironia lui risipeúti spirit úi vervă, el e tare ca piatra. Caragiale. Cum săĠi spun, prostul are o concepĠie te- Credeai c-am murit, neică?! lurică a vieĠii. Uite aúa îúi înfundă spatele Câtă asemănare, Doamne, parcă opera lui ar fi fost scrisă ieri, personajele de atunci seamăQă cu cele de acum, aceleaúi apucături, aceiaúi ipocrizie, acelaúi fond sufletesc. ToĠi úi toate oglindesc o realitate mizerabilă. ùi, cel care suferă din cauza asta, este poporul român. Cred că ar trebui să ne imaginăm cum marele Caragiale îi ameninĠă pe toĠi, zicând: „Fie-vă teamă de condeiul meu!” úi cum apoi, cu surâsul său ironic, ne întreabă: „Ce credeai, că am murit, neică?!” V-am auzit intelectualul vocabular presărat cu suc- cesuri, almanahe, branconieri, impetuos ne- cesari, arbori argumentali úi mai ales vorbind despre acea rasă productuvă de vaci „Einstein”. N-am murit, neică! Vă supervizez de aici, din veúnicia rece a Ġintirimului, luminat de luceafărul Eminescu. I. L. Caragiale Încă n-am murit, neică! Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 33 Titina Nica }ENE Premiile acordate de Liga Scriitorilor Rom@ni pentru c#r]ile ap#rute \n 2011

Comisia de acordare a premiilor Ligii Scriitorilor a luat în considerare toate căUĠile sosite de la autori, editate în anul 2011, indiferent din ce organizaĠie profesională fac parte. În acest context, comisia a hotărât să acorde următoarele premii: Poezie Poeme 6ă vii úi mâine, de Iulian Patca Cheia Bătrânei Semnele Timpulu, de Elisabeta Iosif 5ănită, umbra mea, de George IoniĠă Stă bătrâna gârbovită ùoapte cu aripi de înger, de Catinca úi Costel Neacúu pe o bancă sub un tei, Armuri de vis, de Emilia Tudose toate tristeĠile lumii Împliniri, de George Echim stau ascunse-n ochii ei. Volum de debut în proză Ochi de copil, de Maria Lucia Rebrean (Belgia) Se gândeúte neîncetat Proză Îmi amintesc úi îmi imaginez, de Mariana Brăescu Silvestri la căsuĠa ei umilă 8 proze scurte, de Zeno GhiĠulescu Copil de corcoduúe ce i-au vândut-o copiii De vorbă cu inima ta, de Vasile Dorin Ghilencea ca săúi construiască vilă. Taumaturgul úi Mir, de Florin Oprea Avram E iarnă, Doamne úi e frig Proprietatea e sfântă, de Emil Bucureúteanu Un vânt tăios mă biciuie pe faĠă, Dar în vilă n-are loc, Interviuri i-au făcut lângă grădină Nu pot să cred úi nici să înĠeleg De vorbă cu stelele, de George Roca (Australia) FăPăruĠă cu un geam &ă acuma sunt la margine de viaĠă. Eseu Vă privească spre lumină. 1001 cugetări, de Ilie Bucur Nepoata mă tot trage înapoi Critică literară Cu chipu-i blând úi fin ca de păpuúe „Fii, măicuĠă mulĠumită Trandafirii deúertului, de Mariana Cristescu ùi lângă ea îmi pare foarte rău Vă ne-ajuĠi pe fiecare! Între Thalia úi Minerva, de Al.Florin ğene &ă nu mai sunt copil de corcoduúe. Cine astăzi Ġi-ar mai da Pomul cu litere, de MenuĠ Maximinian farfuria cu mâncare? Neliniúti prin timp, de Doina DrăguĠ 6ă prind iar fluturii pe deal Istorie literară ùi mama să mă strige îmbufnată, &ă dacă ai îmbătrânit Marin Sorescu - în scrisori úi documente inedite, vol. III, de 6ă ascult acelaúi cântec din caval nu este a noastră vina, George Sorescu úi Emil Istocescu Redevenind copilul de altădată vila se-ntreĠine greu Poezii pentru copii úi vrem să schimbăm maúina.!” Gânduri de primăvară Anotimpul jocului, de Titina Nica ğene Parfumul dimineĠilor, de Gheorghe Vicol În clipele de răgaz Monografie, jurnal literar, enciclopedie, dicĠionar, studii Este dis-de-dimineaĠă ascunzând o cheie-n mână, Anotimpul trăirilor albastre, de Viorica Popescu cerul cu lumina-i clară se îndreaptă către casa Pagini din istoria fanfarelor din Valea Jiului, de Ioan Velica Pă face să mă gândesc, unde a fost, cândva, stăpână. 0ăQăstirea Bârsana, de NuĠu Roúca în ianuar, la primăvară. In honorem profesorului Ioan Hentea, de Onufrie VinĠeler Numai cheia i-a rămas PersonalităĠi Române úi faptele lor - 1945-2000, de În pădure, printre frunze, Fă în rest toate sunt duse, Constantin Toni DârĠu au răVărit ghiocei casă, tinereĠe, soĠ, Anuarul Filialei Timiúoara - Banat a Ligi Scriitorilor, de ce mă luminează-n suflet sunt durerile-i nespuse. Doina Drăgan úi Elena AnucuĠa. Fă tare mi-e drag de ei. Vechi soiuri româneúti de viĠă de vie, de dr. Ion PuúFă Lung priveúte printre gard Luminiúuri, de Elena Buică (Canada) Când cireúii îúi vor deschide úi îúi vede viaĠa toată, Antologii florile în primăvară simĠind cum din ce în ce PoeĠi clujeni la cumpăna de milenii, de Dan Brudaúcu eu mă rog la Tine, Doamne, de puteri este lăsată. ANTOLOGIA scriitorilor români contemporani din întreaga ca nimeni să nu mai moară! lume, de Ligya Diaconescu Însă, într-o dimineaĠă, Lumina cuvintelor, de Claudiu ùimonaĠi au găsit lângă grădină, Traduceri moartă, pe bătrâna mamă, Mariana Zavati Gardner pentru traducerile în limba engleză a vo- tot strângând o cheie-n mână. lumelor semnate Titina Nica ğene, Gavril Moisa úi Iulian Patca. Comisia de jurizare 34 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 George PETROVAI

Trinitatea cre[tin# – o dogm# imposibil de explicat

Două sunt scopurile pe care le urmăreúte (Dumnezeul triunic), iezuitul Edmund Fort- turat pe trei mari capitole: orice religie, că-i politeistă, henoteistă sau man clarifică lucrurile într-o manieră catego- 1. Elementele pregătitoare ale creútinis- monoteistă: rică: „Nu există nici o dovadă că vreunul mului; 1) Să-i facă pe oameni tot mai buni cu dintre scriitorii sacri ar fi presupus măcar 2. InfluenĠele exercitate asupra creútinis- ajutorul moralei articulată pe dogme, acele existenĠa unei TrinităĠi în Dumnezeu”. mului primitiv; adevăruri imuabile úi indiscutabile, având Cât priveúte Noul Testament, iată ce afir- 3. Factorii care au contribuit nemijlocit la rang de postulate pentru credincioúi; Pă acelaúi Edmund Fortman: „Scriitorii Nou- Uăspândirea creútinismului. 2) Să-i facă fericiĠi pe toĠi aceia care cred lui Testament (...) nu formulează nici o doc- Pentru alcătuirea primului mare capitol al cu tărie într-o binemeritată răsplată pentru trină oficială a TrinităĠii úi nu prezintă nici o acestei investigaĠii, am avut în vedere preĠi- exemplaritatea ascultării poruncilor divine învăĠătură explicită potrivit căreia într-un sin- oasa afirmaĠie a lui Clement din Alexandria de-a lungul vieĠii. gur Dumnezeu ar exista trei persoane divine (dascălul lui Origene) úi a altor scriitori creú- Desigur, în calitate de „religie a religiilor” egale...” tini, care cu toĠii sunt de părere că creútinismul (Petre ğXĠea), creútinismul îúi are numeroa- Acest punct de vedere este susĠinut atât a fost pregătit de trei elemente principale: în- sele sale dogme statornicite mai degrabă de de The New Encyclopedia Britannica („Cu- Ġelepciunea Egiptului faraonic, filosofia grea- TradiĠie decât de Scripturi (ebraice úi gre- vântul Trinitate nu figurează în Noul Testa- Făúi căUĠile sacre ale iudeilor. ceúti), iar Trinitatea sau Sfânta Treime este ment”), cât úi de istoricul Arthur Weigall în În subcapitolul ÎnĠelepciunea Egiptului una din dogmele creútine fundamentale, ex- lucrarea The Paganism in Our Cristianity antic, am insistat pe influenĠele unidirecĠio- trem de incitantă prin genezăúi evoluĠie, dar (Păgânismul în creútinismul nostru): „Nu tre- nale (acele raporturi, de pildă cu vechii evrei, mai ales prin îndăUătnicia translogică cu care buie să uităm faptul că Isus nu a menĠionat în care Egiptul dă, făUă a primi ceva notabil în refuză imixtiunea raĠionalului úi explicabilului nicăieri vreun fenomen asemăQător, că ter- schimb) úi pe influenĠele bidirecĠionale (ace- în structura sa intimă. menul Trinitate nu apare nicăieri în Noul Tes- le raporturi cultural-artistice în cadrul cărora tamentúi că această idee de origine complet Egiptul nu este doar emiĠător, ci úi receptor - I. Figureaz# termenul Săgână (subl. mea, G.P.) n-a fost adoptată raporturile statornicite cu cultura egeeo-cre- decât după 300 de ani de la moartea Domnului tană, cu cultura clasică greacăúi cu cultura Trinitate \n Biblie? nostru”. elenistică), iar în subcapitolul Filosofia greacă, în mod firesc preocuparea mea s-a Din capul locului trebuie spus că terme- II. Originile Trinit#]ii îndreptat spre cele trei faze ale stoicismului nul Trinitate nu figurează în Biblie, fapt de (vechi, mediu, neostoicismul roman), atât care ne asigură lucrări dintre cele mai pres- cre[tine datorită existenĠei în această filosofie a tigioase ale creútinăWăĠii: logosului - principiu activ preluat din filo- a) New Catholic Encyclopedia (Noua AfirmaĠia de mai sus a lui Arthur Weigall sofia lui Heraclit din Efes, cât mai ales dato- Enciclopedie catolică) subliniază că Trini- ne obligă să ne îndreptăm atenĠia înspre pro- rită impresionantelor sale principii morale tatea „nu este precizată în mod direct úi ne- blematica deosebit de complexăúi subtilă a privind obútea, solidaritatea umană, frater- mijlocit în Cuvântul lui Dumnezeu”; influenĠelor generale exercitate asupra creú- nitatea úi iubirea, într-atât de asemăQătoare b) The Illustrated Bible Dictionary (Dic- tinismului, din care vor ieúi la lumină acei cu cele din morala creútină. Ġionarul biblic ilustrat) la rândul lui susĠine: factori speciali care au contribuit nemijlocit Cel de-al doilea capitol - InfluenĠele exer- „Cuvântul Trinitate nu figurează în Biblie. la afirmarea conceptului de Trinitate în noua citate asupra creútinismului primitiv, se cen- El nu a fost introdus în mod oficial în voca- religie universalistă. trează pe misterele orientale (eleusine, isiace, bularul teologic al bisericii decât în secolul Prima parte a căUĠii mele Confesiuni esen- cultul lui Mithra) úi pe secte úi partide. La al IV-lea). Ġiale, carte apărută în anul 2007 la Editura subcapitolul Secte úi partide, se acordă aten- Totuúi, să fie conĠinută în mod clar aceas- Echim, tratează tocmai vasta problematică a Ġia cuvenită Gnosticismuluiúi Esenismului. Wă noĠiune în Vechiul Testament (Scripturile izvoarelor creútinismului. În scopul unei cât Din următoarele motive: ebraice)? Nu, căci The Encyclopedia of Reli- mai lesnicioase înĠelegeri de către cititori a a) În ceea ce priveúte relaĠia dintre Tată gion (Enciclopedia religiei) recunoaúte că acestei chestiuni de-o importanĠă majoră pen- úi Fiu, gnosticii avansează două concepĠii: „Biblia ebraică nu conĠine doctrina referitoare tru configurarea istoriei umane, enormul apa- a1) Tatăl úi Fiul întruchipează una úi la Trinitate”, iar în lucrarea The Triune God rat informativ avut la dispoziĠie l-am struc- Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 35 unei inspiraĠii miraculoase, atunci e greu de (Istoria creútinismului) de Edward Gibbon, admis că un fost pescar neinstruit putea avea se poate citi: „Dacă este adevărat că creúti- aceeaúi persoană, Dumnezeu cu două nume cunoútinĠe despre concepte heraclitiene sau nismul a triumfat asupra păgânismului, nu diferite. Conform acestei concepĠii, care a despre elemente din filosofia lui Filon alexan- este mai puĠin adevărat că păgânismul a re- alimentat erezia monarhiană, Tatăl s-a întru- drinul. Xúit să corupă creútinismul. Biserica din Roma pat om úi a suferit sub numele Fiului; Dar lucrurile se schimbă radical atunci a înlocuit deismul pur al primilor creútini (...) a2) Cealaltă concepĠie, care - aúa cum când cineva se integrează într-un mediu pro- prin incomprehensibila dogmă a TrinităĠii”; se va vedea în continuare - reprezintă primul pice, aúa cum se pare că s-a întâmplat cu a- 4) Maurice Lachâtre în Dictionnaire Uni- pas pe direcĠia constituirii TrinităĠii, susĠine postolul Ioan: Ajuns la Efes, este de presu- versel despre influenĠa exercitată de Platon: Fă Tatăl úi Fiul sunt persoane diferite, dar că pus că el a stabilit contacte fecunde cu secta „Trinitatea platoniciană care nu a fost, de úi unul úi celălalt îl reprezintă pe Dumnezeul esenienilor, plecată din Ierusalim după cuce- fapt, ea însăúi decât un fel de aranjare, de unic úi infinit. Prin urmare, susĠineau gnosti- rirea oraúului de către romani. De asemenea, nouă dispunere a triadelor mai vechi ale po- cii, Fiul nu poate decât să fie consubstanĠial este de presupus că Ioan n-ar fi făcut pasul poarelor care existaseră înainte, pare să fie Tatălui. decisiv, adică identificarea lui Iisus cu logo- în realitate Trinitatea filosofică, raĠională, b) Cu toate că scrierile esenienilor (Ma- sul, dacă direct ori tot prin intermediul eseni- adică Trinitatea de atribute care a dat naútere nuscrisele de la Marea Moartă, descoperite enilor, el n-ar fi fost influenĠat de filonism, triplicităĠii de ipostaze sau de persoane în anul 1947 în peúterile de la Qumran), con- acea subtilă concepĠie a lui Filon din Alexan- divine ale bisericilor creútine (...). Această tinuă să fie dezavuate de oficialii creútinis- dria, care l-a marcat úi pe apostolul Pavel. concepĠie a TrinităĠii divine a filosofului grec mului, iată opinia lui Ion M. Stoian în al său Nu insist asupra factorilor care au con- (...) se găseúte pretutindeni în religiile DicĠionar religios: „Esenienii erau membrii tribuit la răspândirea creútinismului (dispa- Săgâne”; unei secte iudaice apărute la mijlocul seco- riĠia cetăĠilor-state úi apariĠia comunităĠilor 5) Andrews Norton afirmă în a sa A lului al II-lea î.Hr., caracterizată prin comu- creútine), întrucât nu au relevanĠă pentru Statement of Reasons (Expunere de motive): nitatea bunurilor úi cu oarecare influenĠă apariĠia úi consolidarea TrinităĠii. „Noi putem să reconstituim istoria funestei asupra creútinismului primar (subl. mea, Totuúi, merită amintit că - după modelul doctrine úi să descoperim originea sa nu în G.P.)”. esenienilor - viaĠa în interiorul comunităĠii revelaĠia creútină, ci în filosofia lui Platon Cu precizarea că nu-i vorba doar de „oa- creútine a înregistrat în acel timp de început (...). Trinitatea nu este o doctrină predată de recare influenĠă asupra creútinismului pri- pilduitoare realizări: punerea în comun a bu- Cristos úi apostolii săi, ci o născocire datorată mar”, de îndată ce principiile esenismului se nurilor úi repartizarea lor după nevoi, iubirea platonicienilor târzii”. regăsesc intacte în însăúi fundamentele semenilor, îngrijirea bolnavilor, întrajutorarea creútinismului: esenienii erau organizaĠi pe comunităĠilor, precum úi deplina egalitate III. Dezvoltarea \n timp principiul comunităĠii de avere, propovădu- între membrii comunităĠii, indiferent de sex iau dragostea faĠă de semeni, trăiau în să- úi rang social, astfel - pentru prima dată în a doctrinei Trinit#]ii Uăcie, împăUĠeau pomeni, se îngrijeau de bol- istorie! - femeia devenind egala bărbatului úi navi, se botezau úi-úi alegeau un sfat format sora lui moral-spirituală. Iezuitul Edmund Fortman, pe care l-am din doispezece membri, ceea ce de îndată ne Notă: În mod eronat s-a pus semnul egalităĠii citat mai sus, are întru totul dreptate atunci duce cu gândul la cei doisprezece apostoli între comunism úi primele comunităĠi creútine. când afirmă că nu există dovezi biblice úi ai lui Iisus. &ăci, după cum prea bine útim, comunismul s-a istorice din care să rezulte că vreunul din Mai mult de-atât, fapt care - după marea dovedit sterilizant úi criminal în comparaĠie cu scriitorii sacri sau anteniceeni (Justin, Ireneu, descoperire de la Qumran - pe mulĠi bibliúti acele celule iniĠiale ale iubirii faptice... Clement din Alexandria, Tertulian, Hipolyt, i-a făcut să vadă în creútinism un esenism * Origene) „ar fi presupus măcar existenĠa unei adaptat: $úadar, Trinitatea creútinăúi-a tras seva TrinităĠi în Dumnezeu”. b1) Esenienii reprezentau pătura de nu doar din religiile păgâne (triada Isis-Osi- Iată, spre exemplificare, convingerile jos úi făceau o opoziĠie înverúunată în Sine- ris-Horus la egiptenii antici, respectiv Isis- câtorva dintre ei în această chestiune: driu (Sanhedrin), tribunalul suprem al vechi- Serapis-Harpocrates după elenizarea triadei 1) Justin (decedat în jurul anului 165 e.n.) lor evrei. Prin urmare, esenienii úi-au pus din úi pătrunderea ei impetuoasă în lumea ro- era de părere că, înainte de-a veni pe pământ, plin amprenta asupra creútinismului popular mană, Iútar-Sin-ùamaú la babilonieni, Anu- Iisus a fost un înger ce fusese creat úi care (Iisus nu se adresa săracilor úi nu le recoman- Bel-Ea la mesopotamieni, Brahma-ùiva-Viúnu era „diferit de Dumnezeul care a creat toate da bogaĠilor smerenia úi renunĠarea la bunu- la indieni), ci úi din filosofia platoniciană. lucrurile”. De unde concluzia lui Justin: Iisus rile pământeúti?), singura formă de creútinism Dar iată punctul de vedere al câtorva îi este inferior lui Dumnezeu, căci „el n-a făcut la acea vreme, căci creútinismul cult a apărut specialiúti cu privire la această chestiune: niciodată decât ceea ce Creatorul (...) voia de îndată ce s-a format elita bisericească; 1) Istoricul Will Durant: „Creútinismul nu ca el să spună sau să facă”; b2) Zecile de suluri úi sutele de frag- a distrus păgânismul; el l-a adoptat (...). Ideea 2) În chip asemăQător, Clement din mente descoperite la Qumran, ilustrează nu de Trinitate divină a provenit din Egipt”; Alexandria (mort în jurul anului 215 e.n.) doar frapante asemăQări între Epistolele lui 2) Siegfried Morenz în cartea Egyptian vorbea despre Iisus în existenĠa sa preumană Pavel úi Apocalipsa lui Ioan, pe de o parte, Religion: „Pentru teologii egipteni, Trini- ca despre „o creatură”, convins fiind că Fiul úi textele eseniene (scrise în limbile ebraică, tatea era cea mai importantă disciplină (...). urmează „imediat după Tatăl - singurul care aramaicăúi greacă), pe de altă parte, ci úi Ei considerau o asemenea reunire de dumne- este omnipotent”, dar că nu este egal cu Tatăl; marile asemăQări dintre pildele din Predica zei drept o singură fiinĠă, despre care se poa- 3) La rândul lui, Tertulian (mort în jurul de pe munteúi maximele eseniene; te vorbi la singular. În felul acesta se constată anului 230 e.n.) promova adevărul despre b3) Se útie că Ioan îúi deschide Evan- Fă forĠa spirituală a religiei egiptene dezvăluie supremaĠia lui Dumnezeu: „A fost un timp ghelia cu Cuvântul, mai exact cu întruparea legătura directă cu teologia creútină”; când Fiul nu a existat (...). Înainte de orice Cuvântului. Dacă ne situăm analiza în afara 3) În PrefaĠa FăUĠii History of Christianity 36 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 „Noi venerăm un singur Dumnezeu în Trinitate Cardinalul John O’Connor pune imposi- (...): Tatăl este Dumnezeu; Fiul este Dumnezeu; bilitatea înĠelegerii noastre pe seama unui lucru, Dumnezeu era singur”. Spiritul Sfânt este Dumnezeu, dar nu există trei „mister profund”, iar papa Ioan Paul al II-lea, Primul mare pas înspre formularea úi dumnezei, ci un singur Dumnezeu”. la rândul său, aminteúte de „inexprimabilul constituirea TrinităĠii se face de-abia în anul * mister al Dumnezeului unic în Preasfânta 325 e.n., an în care împăratul Constantin i-a Întrucât aproape în unanimitate spe- Trinitate”. convocat pe toĠi episcopii la Niceea. Fireúte, cialiútii sunt de părere că acest crez n-a fost PoziĠia teologului catolic Hans Küng la n-au participat toĠi, ci doar o parte (circa 300)... conceput de Atanasie, în The New Encyclo- acest capitol este atât de tranúantă, încât în Sinodul (Conciliul) de la Niceea a fost pedia Britannica (Noua enciclopedie bri- lucrarea Christianity and the World Reli- convocat úi prezidat de acest împărat păgân tanică) se poate citi: Biserica din Orient n-a gions (Creútinismul úi religiile lumii), el pur (s-a convertit la creútinism de-abia în amurgul avut cunoútinĠă despre acest crez înainte de úi simplu face răspunzătoare (în parte) dogma vieĠii) în exclusivitate dintr-un calcul politic: secolul al XII-lea. Începând din secolul al TrinităĠii de slabele rezultate ale bisericilor Vedea cum ideea potrivit căreia Iisus este XVII-lea, bibliútii recunosc că acest simbol printre popoarele necreútine. Căci, după pă- Dumnezeu, idee combătută cu argumente nu se datorează lui Atanasie (mort în anul rerea lui, „musulmanii, mai precis cei puĠin biblice de adversarii tot mai înverúunaĠi, tinde 373), ci el a fost redactat probabil în secolul informaĠi, nu înĠeleg, pur úi simplu, cum n-au ca prin divizare religioasă să devină o ame- al V-lea în sudul FranĠei (...). Se pare că înĠeles nici evreii până în ziua de astăzi, care ninĠare pentru unitatea imperiului său. influenĠa acestui crez s-a făcut simĠită în se- este esenĠa TrinităĠii”. ùi mai departe se în- Însăúi convertirea sa, ne înútiinĠează colele al VI-lea úi al VII-lea în sudul FranĠei úi treabăúi întreabă: „De ce să se adauge ceva Henry Chadwick în lucrarea The Early în Spania. Biserica din Germania l-a integrat la singularitatea úi la unicitatea lui Dumnezeu, Church (Biserica timpurie), n-a fost un efect în liturghia sa în secolul al IX-lea, iar cea din numai pentru a dilua sau infirma conceptul al favorii divine, „ci un calcul al unui con- Roma puĠin mai târziu”. de singularitate úi de unicitate?” ducător militar”, care după ce - la fel ca tatăl Iar în lucrarea Origin and Evolution of N.B. Poate că din una din cauzele reale care a Vău - o viaĠă întreagă s-a închinat soarelui Religion (Originea úi evoluĠia religiei), E.W. contribuit decisiv la generarea conceptului de Tri- invincibil, ajunge ca înainte de moarte să Hopkins ne spune pe úleau căror conside- nitate este aceea că în Scripturile ebraice cuvântul creadă că „victoria în luptă a fost un dar de rente se datorează faptul că a fost nevoie de ‘eloh’ah (dumnezeu) are la plural două forme: la Dumnezeul creútinilor”. secole pentru ca Trinitatea să fie acceptată ‘elohim’ (dumnezei) úi ‘eloheh’ (dumnezei ai...). Din Encyclopedia Britannica aflăm că de întreaga creútinătate: „DefiniĠia ortodoxă Dar aceste forme, cu o foarte posibilă influenĠă împăratul Constantin „a condus în mod activ a TrinităĠii, care sfârúHúte prin a se impune, a egipteană, nu indică nicidecum o Trinitate. Din următoarele două motive: discuĠiile úi a propus (...) formula esenĠială fost prin esenĠă rezultatul preocupărilor 1) Se referă la Dumnezeu úi se traduc prin care avea să exprime relaĠia lui Cristos cu politice ale bisericii (subl. mea, G.P.)”. acest singular; Dumnezeu în crezul adoptat de conciliu, úi Nota 2: Marea schismă din anul 1054 a separat 2) Această întrebuinĠare corespunde unui plu- anume: «de aceeaúi substanĠă cu Tatăl»”. nu doar Apusul catolic de RăVăritul ortodox, ci úi ral numit de gramaticieni plural al maiestăĠii, prin Ce mai conta că, intimidaĠi de împărat, TrinităĠile adaptate la necesităĠile celor două Bi- care se reflectă suma puterilor manifestate de cei mai mulĠi dintre episcopi au semnat crezul serici întărâtate de orgolii: În Trinitatea catolică Dumnezeu. împotriva voinĠei lor, din moment ce scopul Spiritul Sfânt purcede de la Tatăl úi de la Fiul, pe când Duhul Sfânt din Trinitatea ortodoxă purcede urmărit de Constantin a fost atins?! numai de la Tatăl! Dar cum episcopii reuniĠi la Niceea s-au pronunĠat oficial doar asupra naturii lui Iisus úi cum discuĠiile pe această temă au continuat IV. Trinitatea - o no]iune zeci de ani, împăratul Theodosiu a convocat derutant# pentru în anul 381 e.n. Conciliul de la Constantino- mintea omului pol, în vederea stabilirii „formulei” de bază a ert ú TrinităĠii. Dacă Biserica catolicăúi cea ortodoxă au Într-adevăr, acest conciliu a plasat Spi- puncte de vedere aproape identice asupra ritul Sfânt pe aceeaúi treaptă cu Dumnezeu TrinităĠii (doctrină fundamentală a creútinis- úi Fiul, dând astfel TrinităĠii posibilitatea să- mului; Dumnezeu triunic după formula cre- úi facă apariĠia în lumea creútină. zului atanasian, cu persoane eterne, egale, Cum nu toată suflarea creútină a acceptat necreate úi omnipotente), nu acelaúi lucru Trinitatea după Conciliul (Sinodul) de la se poate spune despre cei mai renumiĠi ebra- Constantinopol (mulĠi dintre oponenĠi au Lúti, eleniúti úi latiniúti, ei cu toĠii declarându- constituit obiectul unor violente persecuĠii!),

úi neputinĠa de-a o explica în mod clar. în de Saint-Jerome a trebuit - ne informează The Encyclopedia Aceasta fiind starea de lucruri, The Ency- Americana - să treacă secole pentru ca Tri- clopedia Americana declară Trinitatea o noĠi- nitatea să dobândească o formulare precisă une care „depăúHúte înĠelegerea omenească”. prin simboluri sau crez: „Ideea de Trinitate a Neputincioúi în faĠa acestei noĠiuni sunt ajuns la deplina sa dezvoltare în Evul Mediu, nu doar laicii, ci úi clericii. Astfel, deruta cle- în Occident, când scolastica a început s-o ricului Eugene Clark fiind totală, el se dă bătut explice prin intermediul filosofiei úi psiho- în plan raĠional úi sfârúHúte prin acceptarea logiei”. conceptului: „Dumnezeu este unul úi Dum- Nota 1: ÎnvăĠătura trinitară a primit o formu- lare precisă în Crezul atanasian, Atanasie fiind nezeu este trei. Dat fiind că în cadrul creaĠiei nu există ceva asemăQător, nu putem înĠelege

acel preot care l-a susĠinut pe Constantin cu ocazia - Mantegna Andrea Sinodului de la Niceea. Respectivul crez spune: acest concept; nu putem decât să-l acceptăm”. Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 37 Boris MARIAN

BorismarianismeBorismarianisme

Puterea cuvintelor

Preferăm de multe ori cuvintele, unei dragoste adevărate. Dezvirginarea este un proces mecanic, dar câte crime úi dezbinări nu s-au produs din cauza unui amănunt anatomic? BorisAnti-sentimente Cum să te uit? UiĠi pe cine vrei să uiĠi úi chiar reuúHúti. Este imposibil să nu te gândeúti la ceva, la cineva. Dar cuvintele nu ajung. Sentimentul că eúti iubit nu întrece nici o altă fericire. Miezul nopĠii, începe dansul vrăjitoarelor, Banal, dar adevărat. cine nu le cunoaúte să doarmă liniútit. Culturism, naturism, prostii. Cine nu útie că iubirea este o boală? Prea puĠin cercetată, făUă O poezie bună, o iubire, da, prelungesc viaĠa. antidot. Nici scrisul nu o vindecă, o agravează. Trăiască viciile! Ele te fac să trăieúti, altfel eúti o plantă. Încerc să scurtez timpul, pedalez mai repede, O poezie, un vers pot fecunda ca albinele. timpul se îndepărtează la linia orizontului, chipul tău Decât voce mare, o bună vocaĠie. o să apară în vis, cu o lacrimă pe obraz, sorb această lacrimă. Într-un cerc nu intră decât prizonierii egolatriei. DimineaĠa vom fi pe o ramură din Pomul VieĠii, Ce înseamnă a fi universal? Pomul Păcatului. Murim în zorii fiecărei zile spre a reînvia Nici pe Dumnezeu nu-L recunosc toĠi. la miezul nopĠii. Frunzele acoperă cerul, dar tot frunze rămân, ÌĠi plac florile, mie îmi place parfumul tău, ne potrivim deci ridică-te úi priveúte. ca un pumnal de argint într-o teacă de aur. Într-un miez de noapte crâncen, mă-ntâlnii cu Edgar Allan Poe, Vânăm poemul, iar el aleargă noaptea de nebun, apoi , brusc, versul lui, cum să nu plângem? Corbul său, domn peste hău. dau de tine, te scalzi în lacul luminat de lună, complicea lună, Roua nu cade din cer. Este un dar pământesc. un căprior ne păzeúte iubirea. Din cer cad păVări moarte, bombe úi deúeuri din avioane. Miezul nopĠii place liliecilor, bufniĠelor úi poeĠilor. CurenĠi cristalini ai Mediteranei în ochii omului nordic. Atunci scriu pe pielea ta fină, cu buzele scriu, Pe valurile calme cum lunecam la vale, Arthur Rimbaud cu mine cu vârful degetelor, mă încordez ca o vioară, ne întreceam în plâns, copil pervers, Poetul, cuvintele devin acorduri úi tremoluri tânguioase, avea grijile sale, eu pe sub un arcuú vrăjit, există un demon al iubirii făUă sfârúit. Corabia beată, tĠnând catargul strâns. Apocalipsa va fi o victorie a dragostei făUă opreliúti, Nesomnul ca procuror, mi-a spus cineva. ne vom întoarce în Rai, făUă veúminte, Pielea fină a mesteacănului, obraz de copil, devine brusc aspră, dar mult mai depravaĠi decât Adam úi Eva. se destramă, frunzele tremură. De ce este trupul femeii plin de mister? Mormintele, monumentele eroilor úi martirilor ar trebui să fie Este o revoltă faĠă de castul Dumnezeu. modeste pentru a se deosebi de cele dedicate nulităĠilor. Înaintea cuvintelor a fost iubirea, iar după moartea cuvintelor, Ce-i poĠi spune unei fiinĠe de care te-ai îndrăgostit pe loc? tot iubirea ne va lega pe veci. Nimic. Cum o fi fost dragostea Venerei? (úti mut ca o carte închisă. DepăúHúte imaginaĠia mea. L-aĠi întrebat pe Kafka de ce nu este vesel? Dar pe Rimbaud, În Pantheon au pătruns fiinĠe vii, dar pe Lautreamont? Veselia nu este decât aspectul de suprafaĠă. marii morĠii aúteaptă un sărut să fie treziĠi la viaĠă. Pot să râd de mine, de fanfaroni, dar niciodată de infirmi, Inima ta a început să bată în mine. bolnavi, idioĠi din naútere. Nu-mi este somn, cu tine aú fi mereu treaz Profunzimea nu se caută, ea este sau nu este, până la ultima suflare. ca un crater de vulcan ascuns. 38 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Elena BUIC~ (Canada)

Pa[tele de foc de la Coste[ti

mente ale durerii. 6ărbătorile de Paúti vin întotdeauna cu hodul. Lumina nu putea pătrunde prin mi- Din presa vremii care ne-a lăsat mai multe bucurie pentru oameni, dar o întâmplare ne- cuĠele ochiuri de geam zăbrelite úi singura Părturii, redau un scurt citat: „O femeie îúi maiauzită a făcut să fie un Paúte de foc. Mi- sursă de lumină era cea venită de la lumânări. pierduse toĠi cei cinci copii ai săi. Aliniase a amintit-o un prieten din adolescenĠă, care O lumânare úi-a întins flacăra până la o co- cadavrele pe iarbă, în ordinea vârstei. Iaca pe zilele trecute m-a sunat la telefon. Refugiat roană de celuloid. Dascălul a stins-o cu pal- AncuĠa, spunea ea, asta e Mărioara, el e Ni- cu părinĠii din Basarabia în comuna mea na- mele, dar o scânteie a urcat în pod úi, în scurt colae. AncuĠa nu avea cap, o bucată din úira tală, mi-a povestit câte ceva din primele im- timp, limbi de foc se înăOĠau uriaúe deasupra spinării ieúea din gulerul bluzei. Marioara avea presii despre oamenii ğigăneútiului de Tele- bisericii văzute úi de la 10 kilometri distanĠă. numai craniul. Nicolae avea Ġeasta capului orman în mijlocul cărora poposiseră în preaj- A început un vacarm greu de închipuit în spartă, făUă creier. ùi femeia se silea, în halu- ma sfintelor Paúti. A fost impresionat de felul care Ġipetele disperării erau înfiorătoare. La cinaĠia ei, să dovedească cu fotografiile aduse cum oamenii trăiau adânc o întâmplare cutre- Xúă s-a creat busculadă, copiii n-au mai putut de acasă că aceia úi nu alĠii sunt copiii ei”. murătoare, chiar dacă trecuse mai mult de ieúi, iar părinĠii de afară, în marea lor disperare, Înmormântarea a avut loc în a doua zi de zece ani úi nici nu se întâmplase în satul nos- bulucindu-se unii peste alĠii, au blocat ieúirea. Paúti úi a fost susĠinută financiar de autorităĠi tru, ci la ceva distanĠă, în comuna Costeúti Au urmat scene apocaliptice. Părea că Iadul Multe zile au răsunat strigatele de jale din judeĠul vecin, Argeú. Imediat mi-am amin- a coborât pe pământ. Văzduhul s-a umplut ale întregului sat rămas făUă copii, până când tit, că în vara trecutăúi eu auzisem un ecou de Ġipetele de groază ale părinĠilor înnebuniĠi treptat oamenii s-au istovit plângând. S-a aú- al acestei întâmplări dăinuind peste două ge- de spaimăúi ale copiilor, chemându-úi părinĠii ternut apoi o tăcere grea, apăVătoare úi orice neraĠii. Era un blestem al unei bătrâne aruncat Vă-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de activitate a încetat. Timp de mulĠi ani, la Cos- cu năduf vecinului de după gard cu care se fum, zbătându-se úi răcnind de durerea cărnii teúti, horele satului sau cele tradiĠionale în afla în vrăúPăúie: „Dea Domnu’ să trăieúti ca care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o duminica Paútelui, nunĠile sau alte petreceri popa din Costeúti”. Astfel au reînviat poves- veúnicie, dar în curând Ġipetele copiilor au s-au Ġinut în satele vecine. tirile auzite în copilărie despre acea terifiantă încetat, doar trupurile încă mai continuau să E lesne de înĠeles că această tragedie din întâmplare. se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne Costeúti a făcut înconjurul pământului. Au În 1930, ziarele vuiau anunĠând o útire de om arsă a început să se răspândească pe venit ajutoare din toatăĠara úi din întreaga care avea să îngrozească nu numai România, mai mulĠi kilometri. Într-o jumătate de oră lume. Regina Maria úi principele Mihai au ci întreaga omenire. În ziua de 18 aprilie a ars focul mistuise totul. Când au venit, peste venit la înmormântarea celor dispăruĠi. biserica din comuna Costeúti împreună cu două ore, pompierii din Piteúti au găsit un Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro- 118 suflete, dintre care 100 erau copii. morman de corpuri încolăcite unele peste mâne a hotărât ca în fiecare luni după Paúti În acea zi, Vinerea Mare, peste sat se lă- altele, care încă mai fierbeau în mistuirea ja- Vă se facă pomenirea celor arúi în biserica sase amurgul calm, făUă să prevestească ni- rului. Un singur tânăr a putut pătrunde înă- din Costeúti. mic rău. ViaĠa pulsa în liniútea acestui senin untru úi a povestit apoi grozăvia pe care a Pe locul tragediei s-a ridicat imediat o al înserării de primăvară. Suflarea satului, cu Yăzut-o, dar după două luni a murit úi el din capelă, iar în 2003 s-a construit o biserică mic cu mare, după obiceiul străbun, cu haine cauza arsurilor. A descris imagini terifiante, mică din piatră, iar locul unde a fost biserica noi, se pregătea să meargă la biserică, n- copiii în chinurile flăFărilor, preotul încă viu, de lemn este împrejmuit cu un gărduleĠ. După aveau cum săúi închipuie că în curând vor fi în picioare cuprins de flăFări strigând: „Doam- cinci ani, oamenii aveau o biserică nouăúi zguduiĠi din temelii. Copiii, în mână cu o lu- ne, Tu ai murit pe cruce, eu mor pe altarul încăSătoare. mânare îmbrăcată în flori, păúeau cuviincios Tau”. În dimineaĠa următoare, la câteva ore Astăzi sunt din ce în ce mai puĠini oamenii spre biserică, făUă săúi închipuie că aceúti după foc, preotul Dumitru Viúinescu, a fost care-úi mai amintesc această tragedie. Ar fi paúi îi duc spre o moarte cumplită. Păúeau Jăsit carbonizat. Sub braĠele lui se afla unul un mare păcat să lăVăm să cadă sub peceĠile cu sufletul plin de bucurie că vor cânta Pro- dintre fiii săi, de 11 ani, pe care încercase să- uitării această întâmplare, care a atins fibra hodul Domnului. l salveze din flăFări. Ca printr-o minune, Sfân- cea mai sensibilă din străfundul inimilor ome- Biserica era micăúi veche, de peste 200 ta Evanghelie a fost descoperită întreagă, neúti, motiv pentru care am aúternut cu emo- de ani, construită din lemn, cu o intrare joasă, sub preot, fiind afumată doar pe margini. Pre- Ġie aceste rânduri. pentru care trebuia să te apleci ca să pătrunzi otul acesta L-a slujit pe Dumnezeu până în Închinându-le úi lor un gând, ne vom pe- înăuntru úi cu uúă deschizându-se spre inte- ultima clipă. Acum, Evanghelia se află la Mu- trece Sfintele Sărbători ca în toĠi anii în pace rior. În biserică, neputând încăpea toĠi oame- zeul NaĠional. úi liniúte, rugându-ne ca Cel de Sus să ne fe- nii, au intrat numai copiii, înghesuindu-se Copiii carbonizaĠi, scoúi din cenuúă, au rească de urgii care pot veni úi din senin úi cum au putut, iar cei mari au stat afară, cât fost întinúi în curtea bisericii pe două rânduri trimiĠând o urare creútinească tuturor se- mai aproape de biserică pentru a asculta Pro- la căSătâi cu părinĠii lor, adevărate monu- menilor noútri: HRISTOS A ÎNVIAT! Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 39 Dan LUPESCU

Romulus Cojocaru – Patriarhul danubian

Mare e moartea, peste măsură,/ Suntem sfârúitul anului 1986), urmat de altele două, mentele ce vor veni. ai ei cu surâsul pe gură… - acest distih reunite cu toate în ciclul de o cuceritoare Fiecare personaj trăieúte cu convingerea memorabil al marelui poet de limbă germană prospeĠime Gura satului. Fă se află permanent în centrul acestei lumi, Rainer Maria Rilke îmi revine în minte ori de În finalul primului său capitol, Nunta captivată de sentimentul spectacolului, pre- câte ori îmi reamintesc incredibil de luminoasa cuprinde una dintre cheile fundamentale ale Jătindu-l, aúteptându-l, trăindu-l cu ardoare, zi în care l-am condus pe cel din urmă drum viziunii epice a scriitorului: „Satu e sat úi e IăUă a se sfii să-l anticipeze, să-l comenteze teluric pe Marele Maestru Romulus Cojocaru. Iăcut din lume úi, dacă e făcut din lume, cu detaúare ori să ia atitudine demnă, francă, S-au dus, iată, deja cinci ani. Nu-mi vine lumea e ca lumea, vorbeúte, că de!, de aia e faĠă de cele ce se întâmplă sau urmează să se Vă cred nici acum că a plecat dintre noi. lume. Cum ar fi aia să fie satu mut, să nu se întâmple. Oltean nepereche. Mic la stat, mare la mai audă nimic prin el? Ar fi ca úi cum ar Nerăbdarea de a spune tot (deúi: „O vor- sfat. De fapt, de talia lui Constantin BRÂN- intra lumea în pământ úi asta nu se poate...”. Eă spusă nu mai e o taină”), de a povesti CUùI, Titanul din HobiĠa, născut a doua oară Cuvintele aparĠin unuia dintre personaje, dar cele văzute sau auzite („Să vă spun úi eu o la Craiova, răVădit o jumătate de secol la Paris. ele exprimă, evident, úi crezul naratorului - poveste” - formulă ce revine adesea), de a-úi Dacă BRÂNCUùI a întors sculptura mon- pe care, surprinzător, Romulus Cojocaru îl da cu „presupusul”, dublată de situarea pe dială la obârúii, la izvoarele primordiale, cio- exclude din paginile romanului său, exclu- poziĠia aúteptării („Om trăi úi om vedea”) plind himeric lumina, dezghiocând, revelând zând, totodată, comentariul epic. ori de câte o reacĠie onomatopeică („Hă-hă- omenimii esenĠa condiĠiei umane, lamura făp- Este una dintre izbânzile semnificative ale Kă!”, ascunzând înĠelesuri multiple: detaúare turii divine a stării de zbor întru care ne de- scriitorului, cu atât mai mult, cu cât cititorul - bonomă, ironie înĠelegătoare, causticitate ne- Văvârúim trecerea/petrecerea pe Pământ -, furat de galopul acĠiunii epice, orchestrată iertătoare úi, nu rareori, teamă deghizată), de- Romulus Cojocaru a dat românilor, românis- polifonic, fiecare episod fiind narat în mai fineúte personajele romanului. Personaje ca- mului úi panromânităĠii impulsul extrem de multe variante, din mai multe unghiuri de ve- re, sub presiunea evenimentelor, a timpului, viguros, traco-geto-dacic, de a nu-úi uita ră- dere, prin voci diferite, fie ale unor martori vor să spună totul dintr-o răsuflare, naratorul Găcinile, de a se întoarce mereu úi mereu la oculari, fie ale unor ...colportori de mâna a Dúezându-le sub pecetea zicerii neîntrerupte, valorile tradiĠionale ale satului oltenesc, doua sau a treia, care filtrează prin grilă proprie înfrigurate, a unui inspirat „carnaval” al vor- veghindu-i veúnicia, pentru a nu ni se pierde cele văzute ori numai auzite - nu rămâne nici belor de duh. urma în istorie, ca neam, ca popor de-o vârstă un moment cu senzaĠia că autorul nu s-ar Plasticitatea, suculenĠa, savoarea limba- cu lumina. afla printre personaje. jului oltenesc - indiferent dacă „ritualul” co- Cunoscut mai întâi ca poet, dar úi ca autor Inspirat, aúadar, din lumea satului olte- municării are loc peste gard, pe uliĠă, ori în de romane poliĠiste, Romulus Cojocaru s-a nesc, romanul Nunta - ca úi întregul ciclu „cluburile”, deloc englezeúti, ale lui Vian, impus, în deceniile de la cumpăna mileniilor romanesc Gura satului - se constituie într-o Percitoru sau Cafadaru, spaĠii de contempla- al doilea úi al treilea, printr-un ciclu romanesc derulare antrenantă de întâmplări úi vorbe, re, de reverie úi, după caz, chiar de înfruntare ce a atras atenĠia criticii literare prin origi- într-o succesiune accelerată de „ziceri” úi - sunt valorificate inteligent de Romulus Co- nalitatea scenariului epic úi prin duhul olte- roluri (un personaj = un rol!), după o tehnică jocaru, căruia îi reuúHúte, astfel, úi o dificilă nesc al scriiturii. aidoma celei cinematografice. operaĠie de „arheologie lingvistică”, în genul Este vorba de Ristea împărat (Editura Totodată, structura prozei lui Romulus celor întreprinse de Ion Marin Iovescu, în Scrisul românesc, distins cu premiul Uniunii Cojocaru aminteúte de aceea a Decamero- prozele sale, sau mai ales de Marin Sorescu, Scriitorilor, în 1984), Împărat (Cartea Româ- nului (minus solemnitatea specifică lumii în ciclul poematic, de o frapantă originalitate, nească, 1985) úi Nunta (volum publicat la investigate de scriitorul italian) úi a Hanului „La Lilieci”. AncuĠei (dar făUă ceremonialul patronat de xxx comisul IoniĠă, cel ce amână mereu povestea Prin trecerea intempestivă la cele veú- sa făUă pereche) - adaptată ritmului, de viaĠă, nice, scriitorul Romulus Cojocaru ne-a vă- de spirit, specific unui Ġinut prin excelenĠă duvit de scăSăUările tainice ale minĠii sale meridional! Oltenia. sclipitoare, de noi úi eclatante căUĠi pe care Fraza este scurtă, iute ca un úfichi de bici, le trăia, care-l locuiau úi pe care le-a luat deseori sincopată, cu treceri neaúteptate cu sine, în dar pentru confraĠii ce trecuseră spre detalii ce par să nu aibă legătură imediată Styxul úi-l aúteptau cu veúti fragede úi vorbe cu cele povestite. Este o lume bine înrăGă- de duh oltenesc: Nichita Stănescu, Marin cinată în tradiĠiile sale, dar care „adulmecă” Preda, Marin Sorescu…

Romulus Cojocaru necontenit întâmplările prezentului, eveni- Caldă îmbrăĠLúare stelară, Maestre! 40 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia) Poèmes

Mi-été J’écris Calme, est la chaleur huilée Qui sillonne la surface de la mer quand il pleut, des bluets écrasés, À Southwold, le point le plus Est de l’Angleterre entourent les murs tapissés de mon bureau dans mes rêves d’hommes nus Des collines de chaises-longues Brisent la vue des cabanes au long du littoral où les yeux des chevaux descendent Qui s’ondulent dans les couleurs de la mer d’un tableau au-dessus de mon bureau piédestal acheté à l’Exposition d’Art Equestre à Holt A travers les rayons du soleil à la fin de l’automne dernier La dentelle rose à motifs cherche la sagesse Des mouettes qui découpent l’air en boucles fortes. observés par des secrets verrouillés, serrés dans l’un des tiroirs où Sur le quai, le compte à rebours en forme de baignoire le jeu de bagatelle repose abandonné. Sonne l’heure et la demi-heure Pendant que ses roues tournent avec la chansonnette de l’eau propulsée Une autre façon de passer sa journée

Pas de retour pour les mamans habillées J’attends que la lagune se sèche Aux couleurs de l’azur et que la pluie déchire les canaux Tandis que leurs progénitures gorgent l’eau gazeuse réfrigérée J’attends que l’arc-en-ciel plonge dans les eaux Épuisés sur les chaises-longues ouvertes embrassant l’écorce des arbres Hommes, femmes et enfants s’évadent à la sieste Pendant que le ciel rougit encore plus espiègle J’attends que les racines explorent les troncs d’arbres flottant et les empreintes de la marée Pour les ombres mouvantes et les vagues cachées Tout est comme d’habitude; au long de la jetée J’attends que les roussettes étirent Des pêcheurs amateurs scrutent l’horizon à travers la forêt d’images mourantes.

Le ciel blanchit son bleu J’attends que les mouettes étirent Sur le labyrinthe d’hommes, femmes et enfants les nuages de pluie sur les rochers de couleur ocre. Assis sur des chaises-longues à motifs animaliers Vanité Ils n’ont rien à faire, sauf de se reposer et acheter Des seaux, des pelles et des barquettes de frittes Haut les rames, bas les rames Contre les cuirassés des mouettes La Reine des marais ne peut pas dormir La photographie Elle flotte réveillée à travers le labyrinthe des canaux L’automne dernier, une décision a été prise: la silhouette en culotte et bottes en peau de vache Haut les rames, bas les rames dont la maison se trouvait à la fin de la route La Reine des eaux à la couleur verte ardoise en descendant la colline mouillée en riz explore la beauté des maisons en tuile La Reine des bêtes âgées Dégringolé à la distance, bruit de poids lourds glisse, rôde et s’envole creuseurs qui étaient sur le point d’écraser à travers les places, les palais et les marées la confusion de l’horizon naturel où les fossés rauques marquaient l’eau dure La montée des marées, la descente des marées La Reine de la Mer d’Argent dans la chaleur de midi le flou métallique de son fusil guide les arches et les colonnes s’est arrêté à la mi- air sous les mangeoires balancées, la Reine des ténèbres les nuages endormis et les corbeaux silencieux se réfugie sous la voûte les ponts dans la photographie oubliée de l’an dernier à travers des rêves dans le vent Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 41 Cornel BARBORIC~

1. Prolog úi mere de aur. - Fiu bun, om nebun, unde mergi? - Om blestemat, te-ai născut din păcat! - Sus. - Din dragoste. 3ădurea-i colea, piatrăúi pământ cât - Sus? Ce-i acolo? - Din suferinĠă, zău. pofteúti. La treabă! - SperanĠa. - Nu sufăr eu umblu mereu. Oi veni să te văd când zideúti. - Departe - ùi-n umblet găseúti alinare? - La un pas de moarte. - Umbletul meu e aúteptare. ùi au trecut ani după ani, - Moartea tu cauĠi? - Ai să aútepĠi mult? veac după veac, căra meúterul bolovani, - ViaĠa. - Un veac ori úapte, cine útie? lespezi mari tăia din munte - ùi de cine fugi? Ziua a úaptea când va să vie. úi le urca pe un alt munte. - De-ngheĠ, mamă Dochia, de lup úi de rele, $úa, a mai trecut un veac úi încă unul. de zilele grele, de ce-ai fugit úi tu, de ce n- 3. Povestea meúterului zidar Dar noaptea zidul se surpa de ziua înăOĠa, ai scăpat: de căSătat, de urgii. - Stăpâne, stăpâne, am venit la tine... vreunul. N-avea noroc - ùi n-am să te mai văd? - Ce doreúti, străine? ÎĠi e foame, pâine? la aste cazne făUă de soroc. - N-ai să mai vii îndăUăt? - Pâine nu, stăpâne! Am obrazul supt - Am să stau ascuns în palat de omăt. úi sumanul rupt... Cu nebunii e bine să te ai bine úi să râzi. - Cât? - Atunci aur, poate, bogăĠii, de toate? Craiul venea uneori să priveascăúi să râdă. - Pân-o ieúi soarele. De-o ieúi. Atât. - Aur nu, stăpâne, aurul e-acelor ce trăiesc cu pâine. ùi meúterul bolovani urca, 2. Povestea Babei Dochia úi a flăFăului - Nu-nĠeleg. De vrei vrerea săĠi dezleg, bolovani pierdea, curajos clar grăieúte! Nu vrei nici pâine, nici alte bolovani strângea úi-mpingea. - Babă Dochia, mamă Dochia, urc oile sus, bucate, nici aur, nici nestemate. N-am timp mioarele, să pască ponoarele. Vă te-ascult, mă grăbesc. Într-o bună zi a fost gata. Urc, dar cojoacele n-am să dezbrac, - Vreau să trăiesc. S-a dus vestea cale de úapte poúte. ce-ai făcut tu, n-am să fac, - Ce vorbă!? Se trăieúte cu aur úi pâine. Ce S-a strâns mulĠimea, gloată s-a adunat. n-am să dezbrac cojoacele, pofteúti mai mult? Au căscat ochii, s-au minunat. am să-mi leg mai bine mijloacele. - ViaĠă. Atunci a strigat craiul de jos: Tu te-ai bucurat prea devreme. - ği-a dat născătoarea - Hei, meútere mare, ziditor făUă de- Eu útiu că tu n-ai útiut. - Ea mi-a dat braĠe, picioare, ochi úi urechi. asemănare! Ce-ai făcut, nu-i lucru curat. Pe mine m-aúteaptă cale lungă ùi suflet. Nu mi-e foame, nici frig. Sufletul - Ba-i, stăpâne, prea curat, zidirea stropit- până la colibăúi strungă, Pă doare de-mi vine să strig. El piere de am cu sângele meu nevinovat. cale bătută cu grindină, foame. Ca să se lege. cale bătută cu zloată, - Sufletul? De foame? N-am auzit, zău. - Ce să se lege!? Tu eúti bun de legat! cale bătută de ger. Du-te cu Dumnezău! E nebun. RidicaĠi schelele, să rămână cale băută de crivăĠ, - Nu mă alunga, stăpâne! Am în priviri acolo, să-l mănânce păVările cerului! cale bătută de cer. cerul úi lunăúi soare, înalte stânci, Mânia m-aúteaptă, prăSăstii adânci, întinderi domoale, ùi a început o nouă noapte. m-aúteaptă pronia nedreaptă, albaútri brazi úi holde sclipitoare, Meúterul a rămas singur. zilele lungi ale facerii, ale prefacerii. în urechi îmi răsună tăcerile eterne, Iar singur? A rămas cu cerul, cu luna, cu Până voi păúi în ziua a úaptea! biruitoare revărsări solemne... stelele. PăVările cerului n-au ucis. - NăGăjduieúti? ùi singur cum ai să trăieúti? BraĠele mele le vezi? Noduroase, Au adus apă-n cioc, merinde-ntr-un ghioc: - Nu singur. Cu zâne, cu FeĠi Frumoúi, Din păduri neguroase. boabă de grâu, boabă de mac. cu cai năzdrăvani, cu zmei, - Bun. ùi ce vrei de la mine? Albinele-au golit fagurii din stupi, cu pitici úi lei paralei, - Vreau un palat săĠi fac. vulturii úi-au desfăcut larg aripile cu Statu-palmă-barbă-cot - Am meúteri mari, o ceată. deasupră-i, când s-au pornit grindina, cu Păcală cel ce-ncurcă tot, - Un palat Ġi-oi zidi, cum n-ai văzut viscolul, ninsoarea. cu Sfânta Vineri la fel vreodată. Săzit de căĠele cu dinĠi de oĠel - Ai mai zidit palate? După un alt veac úi o altă zi úi, mai ales, cu vrăjitoarele, - E-ntâiul. s-a strâns iară mulĠimea să vadă descântătoarele, - Nu se poate! Ai lipsă o doagă. ce face meúterul. Nu l-au mai găsit. cu ursitoarele, Dar ai úi haz, ce-i drept. ùi eu. Ne potrivim. Doar jos, în vale, niúte aripi de brad Uăuvoitoarele-binevoitoarele, Treaba-i uúoară, hai să cădem la învoială. sfărâmate úi lângă ele un izvor cu apă am să mă hrănesc cu rouă Bani nu-Ġi dau, meútere-strică. dulce, cântătoare, descântătoare. 42 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Vasile LARCO

Zodia r@sului

PăQă! Nu-i a mea! E a lui Ursu. veniĠi! AĠi înĠeles? VedeĠi cum veniĠi! - Viorele dragă, ce-i cu tine? Cum să fie a Ascultător, ca tot omul educat de la Ġară, lui Ursu? E a ta, a noastră. pleacă acasă úi-i povesteúte nevestei sale Jur#m@ntul - Nu-i adevărat! Am auzit ce vorbeúte Fă nu a rezolvat nimic la oraú. lumea, iar acum observ úi eu. - ÎnĠelegi, bărbate? ği-a spus bine, femeia: - Ce observi, dragă? „vezi cum vii”! Sabina úi Viorel sunt căVătoriĠi de cinci- - Că fata nu este mea! În ziua următoare, se bărbiereúte omul, sprezece ani. Rodul căsniciei lor, doi copilaúi, - Ei, cum aúa? Mă jur că-i fata ta! E a Fă tot n-o făcuse de vreo patru zile, îúi ia pe unul mai frumos decât celălalt. Un băiat úi o noastră! el hainele cele mai bune, pe care le păstra fetiĠă. Băiatul seamăQă leit cu mama, aúa le - Bine jură!... Nu aúa, nu aici. Mergem la pentru înmormântare, pregăteúte un coú de potriveúte Dumnezeu, iar fetiĠa nu seamăQă biserică,în faĠa preotului. papură, punând în el o bucată de slănină cu tatăl frăĠiorului ei. Merg la biserică, Viorel îi spune preotului afumată în podul casei lui, un boĠ de brânză, Tata este constructor, execută amenajări despre ce este vorba, acesta acceptă înfăĠi- o sticlă de tescovinăúi vreo câteva cepe. La interioare, după ce a căSătat experienĠă în úarea, iar la întrebarea: „ai păFătuit cu Ursu, plecare, ia cu el úi o damigeană cu vin, aúa ca străinătate vreo zece ani. Scumpa lui soĠioară, te-ai culcat cu el”, femeia răspunde hotărâtă: Vă-i Ġină de sete, că apa de la oraú, útie el, nu- acum este casnică, dar a lucrat úi ea peste „NU!” SoĠul mulĠumit de răspuns, plăteúte i bună de băut. Se gândea că poate va fi ne- graniĠele Ġării noastre, tot un deceniu úi în duhovnicului pentru serviciu, o ia pe Sabina voit să stea mai multe zile. Ajunge omul la aceeaúi perioadă cu soĠul ei, dar în localităĠi de mânăúi pleacă acasă. biroul cu pricina, dar pe drum, fiindu-i sete, a diferite. Copiii au apărut în familia lor după După câteva zile, Ursu se întâlneúte cu tras din damigeană vreo câteva înghiĠituri. întoarcerea în Ġară. SoĠii au revenit în locurile Sabina, care îl informase pe învinuit de ju- Deschide uúa biroului, după ce a stat, politi- natale cu două priorităĠi: doi copii úi o vilă, Uământ úi-o întreabă cum a jurat, la care ea cos, la rând, îúi scoate păOăria, priveúte timid adică o casă aúa cum au văzut ei prin locurile zise: „Am jurat cum trebuia, că nu m-am cul- prin birou, în care mai erau câĠiva funcĠionari pe unde au umblat. Copilaúii nu s-au lăsat cat niciodată cu ursul. Dar, tot timpul m-am úi, desigur, spre salariata pe care o Ġinea minte DúteptaĠi prea mult, iar vila este aproape gata, gândit la ursul din pădure nu la tine, dragul de data trecutăúi care, nici nu-úi ridicase amplasată la ieúirea din localitate, la marginea meu!” privirea spre el, pune lângă uúă coúul úi dami- oraúului: aer mereu proaspăt, liniúte deplină, geana, îúi drege zgomotos glasul, pentru a fi departe de ochii úi urechile vecinilor. Aici au auzit, scoate cererea-reclamaĠie din buzu- doar un singur vecin, care este celibatar, pe narul de la haină, face doi paúi úi spune: nume Ursu. Dreptate - Am ajuns... ViaĠa îúi urmează cursul, copiii cresc, iar - ùtiu. Te Ġin minte. Cu ce-aĠi venit? vila este pregătită pentru a fi stropită cu cu palme De data asta, bărbatul, enervat úi încălzit agheasmăúi cu úampanie. Ultimele finisări de aroma lui Bachus din damigeană, îi úterge exterioare, straturi cu flori, grătarul din curte doamnei cu pricina, o pereche de palme, sub pentru mici úi fripturi, alei betonate, gard înalt Un cetăĠean, ajuns la oraú, se prezintă la privirile celor din jur. Doamna, disperată, din beton úi fier forjat, porĠi telecomandate, un birou de relaĠii cu publicul: cheamă un poliĠist, care îl ia pe petiĠionar de sonerie úi aúa mai departe. Se stabileúte ziua - Bună ziua! Am venit cu o cerere, sau subsuori, îl scoate afară, luându-i úi bagajele, sfinĠirii noii locuinĠe. Vin invitaĠii, preotul, mai bine spus, cu o reclamaĠie, sunt din sa- întrebându-l ce s-a întâmplat. totul e pregătit pentru ceremonie. ToĠi sunt tul... - Păi, de trei zile plimb o cerere, iar doamna ochi úi urechi. Dar, în timpul slujbei religioase, - Bine. Cu ce-aĠi venit? aceea mă tot amână, întrebându-mă cu ce- soĠului, adică lui Viorel îi ajung la urechi, de - Cu trenul, iar de la gară cu tramvaiul... am venit... undeva din spate, abia percepute, vorbele: - Azi nu am timp pentru dumneavoastră. - ùi, cu ce-ai venit? „ce bine seamăQă fata cu Ursu!”. Priveúte úi VeniĠi mâine! Pleacă omul, doarme în garăúi - Domnule poliĠist úi dumneavoastră!! Viorel mai atent la amândoi, vecinul Ursu revine a doua zi: - Stai calm, omule, s-o luăm încetiúor: Ce fiind úi el de faĠă. Parcă seamăQă, parcă nu. - Am venit azi, aúa cum mi-aĠi spus ieri. ai în coú? Damigeana o văd. Se termină ceremonia, pleacă toată lumea, Am o cerere sub formă de reclamaĠie, că nu - Slănină afumată, un drob de brânză, iar Viorel nu avea astâmpăr úi deschide dis- se mai poate trăi cu vecinul meu úi vreau... ceapăúi o sticlă cu rachiu. cuĠia: - Bine, cu ce-aĠi venit? - Lasă-le aici lângă perete úi spune-i - Sabina, am aflat că fetiĠa nu este a mea! - Numai cu tramvaiul, că am dormit în gară. doamnei de la ghiúeu, că problema-i rezolvată, - Ei, cum aúa? Ce-Ġi veni!? - Domnule, vedeĠi câte dosare am aici? VăĠi primească cererea, fiindcă ai venit la - Ascultă, spune-mi drept, fata nu-mi sea- Nu am vreme, veniĠi mâine. Dar vedeĠi cum mine, aúa cum trebuia să mergi la ea! Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 43 Gheorghe A. STROIA

Ancestralele doruri ale omului modern, manifestul necesarei \ntoarceri c#tre r#d#cini fiecăruia este pământul zămislirii Într-o lume tot mai frământată de vinovăĠie ale omului modern, liniúte úi echilibru, de integrare a sale, că locul omului este în pa- de nevoile existenĠiale, în care Uăsare - precum razele soarelui de valorilor satului românesc în pla- tria sufletului: „După rosturi úi omul nu-úi află pe deplin rostul vară, peste miriútea de aur, pre- nul divinităĠii úi deplina armonie liniúte/ Străbatem lumea largă,/ ori locul, se manifestă - poate mai cum briza de prospeĠime a unui inspirată de aceasta. Apare astfel Până ostenim./ Rosturi, mai gă- mult ca niciodată - acuta nevoie vânt amurgit, prevestind naúte- ciclul anotimpurilor, fiecare pur- sim,/ Dar liniúte/ Nu-i decât de liniúte, de pace izvorâtă din rea Lunii - cartea poetei Vero- Wător de bogăĠie úi răsplată, fie- acolo,/ Prin locuri străbune,/ De suflete, de calm. Omul modern, nica Oúorheian: Anotimp cernut care aducând culori proprii, în unde venim… Mă credeĠi/ Că eternul împovărat al vremurilor (Ed. Armonii Culturale, Adjud - deplină consonanĠă cu trăirile liniútea are Ġara ei,/ Acolo, la pe care le parcurge, îúi riscă exis- 2011). ùi, se poate spune poetă - simple ale Ġăranului român. Aúa Ġară?” (Veúnicia anotimpu- tenĠa, săQătatea - poate úi viaĠa - IăUă nicio umbră de îndoială - în cum se sublinia în prefaĠa úi în rilor). Poeme care prin liniútea invocând neîncetat lipsa de timp. special prin aducerea în actuali- postfaĠa căUĠii, este vorba despre úi frumuseĠea inspirată de ne- Deúi mai există (încă) un timp al tate a brizelor de aer proaspăt úi Ġăranul român care, prin truda lui, sfârúitele hotare ale satului ro- Făutării úi un timp al descoperirii, curat, sosit din locul de naútere ]ămisleúte valori morale úi spiri- mânesc, seamăQă - prin conso- a dispărut - în totalitate - timpul al veúniciei - de la sat, aúa după tuale, creează valori materiale nanĠă, profunzime úi mesaj - cu regăsirii, al reîntâlnirii cu sine. Nu cum marele Lucian Blaga scria: care devin vremelnice - rezistând poeziile nemuritoare ale lui Coú- mai este timp pentru introspecĠii, „Copilo, pune-Ġi mâinile pe ge- probei timpului. Este vorba des- buc sau Octavian Goga. Alte po- pentru „reconfigurări” ori „re- nunchii mei./ Eu cred că veúni- pre acel Ġăran, exponent al cultu- eme (în care există un profund construcĠii” spirituale. Este timp cia s-a născut la sat./ Aici orice rii úi civilizaĠiei române, din care filon meditativ liric) sunt desprin- doar pentru o goană nebună du- gând e mai încet,/ úi inima-Ġi se trag toate marile personalităĠi se, parcă, din înĠelesurile profun- Să himere, o goană nebună a stră- zvâcneúte mai rar,/ ca úi cum nu ale culturii române - făUă îndoială. de ale poeziilor lui Lucian Blaga mutării pe alte úi alte meleaguri, Ġi-ar bate în piept,/ ci adânc în Practic, este reinventată, ori mai - poetul meleagurilor ardelene, din nevoia - să zicem - de aflare a Sământ undeva./ Aici se vinde- bine-zis regândită, noĠiunea de crucificat úi sanctificat în sufle- echilibrului ori a bunăstării mult Fă setea de mântuire/ úi dacăĠi- Ġăran úi ĠăUănime. Transpare ast- tele concetăĠenilor săi. râvnite. Ori, este foarte greu de ai sângerat picioarele/ te aúezi fel ideea de Românie profundă, Neliniútea resimĠită de cre- crezut că un om care nu-úi află pe un podmol de lut.” Împletind pozitivă, valoroasă, ce-úi află ator în faĠa efemerităĠii creaĠiei rostul pe pământul din care-úi sinergic energii arhaice (pure, rostul undeva adânc înrăGăcina- sale, se naúte din întrebări, în trage seva, îúi va afla vreodată curate, înăOĠătoare) cu energiile Wă în sufletul omului simplu, care aparenĠă, făUă răspuns: „Căci, liniútea sau rostul pe pământul omului modern (dorul, nevoia de a útiut să convertească acĠiunile nu întotdeauna vin ploile, la care-l adoptăúi care, cu certitu- liniúte úi echilibru), Anotimp cer- sale în valori perene ale neamului vreme,/ ùi Ġolul de omături nu e dine, îl va socoti, întotdeauna, nut poate fi considerată o verita- Vău. destul de gros;/ În nopĠi târzii fiu vitreg úi nu odor de sânge. bilă monografie în versuri, a sa- NobleĠea versului - îmbrăcat úi line, bietul poet se teme/ ùi se Contrară tuturor prezumĠiilor tului ardelean, o frescă lirică, ce în straie populare - rezidăúi în întreabă-n sine: ce scrie-i de redă prin culoare úi sentiment, frumuseĠea obiceiurilor ancestra- folos?” (Vis îndoielnic). Pro- valorile satului tradiĠional, toc- le redate de poetă. Se manifestă babil că răspunsul la această în- mai din această ardentă nevoie aici - în vatra nemuritoare a sa- trebare úi-l dă tot autoarea, din de întoarcere către origini. tului - claca, hora, botezul, nunta, nevoia intrinsecă a de-úi confir- Cu un vers inspirat, indiferent ]ămislirea, precum úi muncile ma rostul, prin actul creator în de rima ori ritmurile sale, Veronica câmpului, devenite valori ritua- sine: „Când bunătatea/ ùi dra- 2úorheian, încearcă - úi cu certi- lice în perfectul echilibru al omului gostea,/ CredinĠa úi harul/ tudine reuúHúte - să readucă în cu natura: semănatul ori culesul Umplu paharul/ Unui poet,/ atenĠia omului modern, obiceiuri, roadelor - jertfele braĠelor trudi- Preaplinul acesta/ Se varsă ca cutume, credinĠe, legende, într- toare. Aúa după cum era normal, mierea,/ Nutrind, fericind / un cuvânt - valori, poate de mult ca o păstrătoare úi cercetătoare Singuratice inimi/ NăSădite în trecute în uitare dar, care fac parte a filonului popular românesc, amarul/ Mai amar decât fierea” integrantă din spiritualitatea Veronica Oúorheian împărtăúHúte (PoeĠii). Anotimp cernut este o poporului român. Versurile se cu generozitate ideea că orice veritabilă carte de versete psal- împletesc într-un ciclu natural al strămutare aduce cu sine sufe- tice, în care sufletul îúi cântă doi- anotimpurilor, sugerând ideea de rinĠăúi, implicit, durere. Că locul 44 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 na, îúi jeleúte neamul, se bucură Valentina BATCA cu zâmbetul horei sau se trans- formă în sacra troiĠă de la răs- crucile drumurilor de Ġară. Cu cer- titudine, poemele Veronicăi 2úorheian îi vor inspira citito- rului liniútea mult-aúteptată, va- porizându-se în picuri de timp peste rănile sufletului, vindecate de balsamul duios al cântecului de leagăn ori al poveútii nemuri- toare, desprinse din vatra satului străbun. O voce poetică suavă, încântătoare prin simĠire úi cu- Versuri tezanĠă, limpede prin mesaj, aducătoare de nobila-i dragoste pentru apartenenĠa la acest po- por dăruit de Dumnezeu cu voci ce útiu a striga cu putere către Joc cerul înroúit de ruga muritorilor. Te joci cu gândul O carte reuúită, o poezie înăOĠă- Haiku Dacă toare, un vers dulce precum mie- numeri în vânt Wăcerea. rea florilor de salcâm, parfumată Luminând ideea, Dacă mama ar fi Îmi trag contur la ochi de trilurile înaripate ale privi- privesc copilul meu ghetorii. Se poate spune despre úi numai útii - coloana sărutului. Dú aduna-n portativul iubirii lirica poetei ardelene că este ra- SăúHúti în faĠă: toate notele mură verde din copacul dorului în urmă paúii mei... ce mi le-a acordat doar ea - de nemurire al poporului român. Te joci. 0ă ninge invers proporĠional cu Un copac sacru, ce-úi extrage Machiez timpul fiinĠa mea. seva din cerurile încărcate de într-un vals 0ă ninge binecuvântare, pe care nici vre- repetitiv indiferenĠa ta. Anotimpuri murile, nici veacurile ce vor să de a fi. vină, nici intempestivităĠile Trag concluzii Nu-mi amintesc decât, pripite. anotimpuri discrete. istoriei nu-i vor smulge răGăci- Derulează pe banda Îmi povesteúti Am păúit în ele nile, înfipte în inima veúniciei. Wăcerea sorbită Fă matematica prizonieră... Poezia trebuie percepută de acea într-un sărut vieĠii e-o Sunt un oaspete parte a fiinĠei umane care o face cu vântul. artă. în viaĠa mea - unică (sufletul) úi asupra căreia ùterge ideea Unu úi cu unul egal a trecut prea mult se pot produce cutremure de c-un burete... cu sămânĠa úi multe... magnitudini cataclismice, într-o ùi fă un film mut rodnică Poate-mi schimb ideile cumva. înĠelegere firească, tacită, impli- în care pământul cită, aúa după cum spunea mare- ieúită din izvorul Dar, aceste anotimpuri merge în noi le Luigi Pirandello: „Sufletele au Vărutului ce s-au dus ca un glob orfan un fel al lor de a se înĠelege, de în paranteze făcut. úi numai vin de timp. a intra în intimitate, până la a 0ă ninge au lăsat în mine dorul se tutui, în timp ce fiinĠele ideea ta... úi insuficienĠa de a fi. noastre sunt încă încurcate cu Plângi copile, schimbul cuvintelor comune, cu plângi încet úi depresiv. Avatarul (úti stăpân în cimitir, sclavia exigentelor...” Comoara Un premiu special merită cel mai mic din toĠi ÌĠi povestesc avatarul de-aici. frumoasele ilustraĠii ale elevei În pixida cu farduri FăOătoriei mele... Plângi... úi noaptea Elisabeta StremĠan. Toate aces- vei găsi o scrisoare nescrisă. Plouă indigo vĠi aúterne patul tea sunt veritabile poezii, întru- Lasă amprente pe ea, úi păúim verbul rece, ostensiv pate în tuúe fine de creion ori ùi-ai să vezi Fărbune, care par desenate de ce ne-a constrâns: “a fi”. Stai aici, rămâi o comoară, ce-o cauĠi heruvimicele mâni ale inspiraĠiei. Exist în închipuirea cu orele o găseúti, úi-o arunci Un artist tânăr, în plină afirmare, de-a atinge cu-n deget ce-aduc intenĠii pe pereĠi. încă o dovadă de talent úi sublim izvorul... cum au fost, úi au murit. Dar să vezi, că artistic. Acelaúi lucru se poate ... La capătul lui Plângi copile, scrisoarea rămâne... spune - făUă îndoială - de pictura Húti tu... mut, în spaĠiu, poarta-n ea veúnicia artistului naiv Valeriu Gălan - 0ă aútepĠi. te-ai născut de-a găsi un rost în ceva. ce constituie povestea copertei 6ăĠi povestesc avatarul. úi te-ai úi stins. prezentului volum de versuri. Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 45 Dumitru BUHAI (SUA)

Inima credin]ei cre[tine

Mirabila SămânĠă a-nvins moartea prin moarte , )ăcându-ne úi nouă, prin credinĠa în El, parte Redevenind Rege, Preot, Împărat, Dumnezeu, 6ă fim rodul viu al suferinĠelor sufletului Său. prof. Dumitru Buhai

Mi se bucură sufletul când scriu despre metaforice ale culorilor sărbătorii sau ale viaĠa de pământul cu lacrimi, dar cu dorul miracolul Învierii ca despre inima credinĠei melodiilor divine, ori a cuvântărilor sublime, sufletului care tânjeúte mereu după Dum- creútine. Simt împrimăYărarea inimii mele úi ci prin Harul Duhului Sfânt, trăiesc pe pământ nezeu.. trăiesc sentimentul că sunt un fiu al ei. În ca „Fii ai Învierii”, în sufletul cărora cu ade- )ăUă Învierea Domnului úi Mântuitorului chip tainic, prin harul Duhului Sfânt, trăiesc Yărat: „Hristos a Înviat!” în chip tainic, dar nostru n-am avea Bucuria mântuirii în suflet, úi simt că viaĠa îmi este umplută de fericirea real úi a căror viaĠă este umplută divin de dar prin credinĠă avem biruinĠa speranĠei úi venită din Cer ca dar divin, prin credinĠa prezenĠa Sfintei Treimi. În ei radiază Iubirea, fericirea că suntem „Bucuria rodului suferin- Învierii VieĠii în Bucurie úi în cântecul biru- Bucuria, Pacea, Îndelunga răbdare, Bună- Ġelor Lui”. inĠei asupra morĠii úi asupra răutăĠii omului. tatea, Facerea de bine, Credincioúia, Blân- El ne-a salvat Bucuria Paútelui! Fie nu- Scriind, îmi simt îndumnezeirea sufletului deĠea, Înfrânarea poftelor. mele lui lăudat! meu prin credinĠa ce o am, de o viaĠă întrea- Învierea este o victorie cosmică, în lumea Pentru această sărbătoare a sărbătorilor, Jă, în Învierea Fiului lui Dumnezeu. spirituală, o garanĠie că viaĠa nu se opreúte Paútele nostru, inima credinĠei creútine, do- Ce mult aú dori, cititorule, să simĠi tot aúa la mormânt, ci continuă în eternitate. Ca să resc fiecărui român Fericire úi Bucurie cân- ceva în inima ta, la acest Paúte sărbătorit prin- te bucuri de miracolul Paútelui, trebuie să tând împreună sfânta melodie pe care o fre- tre străini sau pe meleagul străbun românesc! crezi în Înviere, pentru a avea parte de fericirea donăm în armonie: „Cristos a Înviat din Paútele (gr. „pascha”) este Ziua Bucuriei fiilor luminii. Crezând, ai speranĠa ce mângâie morĠi!” ùi să memorăm o poezie: creútine. În această zi, credincioúii de pe toate úi dă siguranĠa că viaĠa pe acest pământ este meridianele pământului sărbătoresc miracolul doar o úcoală reală de pregătire pentru exa- „Paútele în Ġară” Învierii Domnului Iisus, bucurându-se de po- menul de trecere în Ġara unde nu se mai sibilitatea de a reintra în familia lui Dumnezeu, moare, ci-i doar Sărbătoare úi Bucuria mân- În dimineaĠa de Paúti, prin pocăinĠăúi credinĠă. El este Mântuitorul tuirii divine-n Lumină. Cu soarele zâmbind, úi speranĠa noastră, căci prin moartea Sa, El Cea mai strălucită biruinĠă din infinitul SimĠeai că te renaúti, moartea a învins, dându-ne viaĠa veúnică în cosmosului ne-a uimit úi ne-a fericit prin spe- Auzind clopotele sunând: Ding-dang!... dar. El este credinĠa speranĠelor noastre că ranĠa úi siguranĠa ce ne-a dat-o Înviatul din Peste tot te întâmpinau florile, va veni curând timpul să trecem din lumea morĠi prin Bucuria mântuirii ce a răVărit ca Parfumate úi de toate culorile, durerii úi a morĠii în lumea fericită, pentru ghioceii prevestitori ai primăverii creútine. Iar pomii cu frunzele verzi eternitate, cu Dumnezeu. Prin Înviere s-a născut credinĠa úi biruinĠa, Tresăreau de bucurie-n livezi. Învierea (gr. „anastatis” = reîntoarcerea au apărut creútinii, s-au ivit bisericile, s-au În livadă, cireúii falnici înălbiĠi la viaĠă) este baza credinĠei noastre creútine. Uăspândit scripturile, s-au creútinat păgânii, Cântau în corul frunzelor fericiĠi. Miracolul prin care puterea Învierii Domnului s-a schimbat istoria, s-au întors oameni la Soarele trimetea razele de lumină Iisus Hristos ne-a înviat úi pe noi din păcat Dumnezeu... De Paútele acesta, Mântuitorul Ca toĠi creútinii să aibă faĠa senină. este inima credinĠei creútine. Învierea în ziua mai bate úi la uúa sufletului tău... dintâi a săptămânii a dovedit cu putere că Bucuria Învierii este Darul duhovnicesc Paútele acela sfânt românesc, Iisus, Domnul, este Fiul lui Dumnezeu, având al credinĠei care te scoate din lumea de tină În dimineaĠa cu soare-a-nvierii toată puterea în Cer úi pe pământ, iar Ade- úi te transferă în cea de lumină divină. Aceas- Era ceva aúa de divin úi ceresc, Yărul acesta este principala sursă a optimis- Wă stare de Bucurie este o melodie venită din &ă uitai că mai eúti în valea durerii! mului creútinilor. În acelaúi timp, Învierea dă Cer. Nu este o autosugestie psihologică dată Oamenii veseli, bogaĠi úi săraci, putere divină celor care se încred în valori de o situaĠie efemeră, ci este o trecere (Paú- Copii, femei, băieĠi, fete , bărbaĠi, spirituale úi trăiesc cu ochii credinĠei aĠintiĠi tele) de la „amar” úi durere la vindecare, de la Cu zâmbet pe feĠe, curat îmbrăcaĠi, spre Ġara cu lumini eterne. disperare la optimism, de la nefericire la fe- Se grăbeau s-ajungă la slujba-nvierii. Pentru înviaĠii prin credinĠa în cel Înviat, ricire, de la întuneric la lumina Învierii, de la 3ădurea de oameni cu suflete vii Paútele este substanĠa vieĠii lor. Ei nu cred moarte la viaĠă. Ce metamorfoze minunate! $útepta bucuria adusă-n făclii... doar raĠional în Înviere, nici nu celebrează „De n-ar fi plâns, n-ai duce-n ochi lumi- ùi cânta în cor „Cristos a-nviat!” doar formal, nu se desfată doar intelectual- na...” De n-ar fi fost Crucea Golgotei, n-ar fi Iar valuri umane repetau „Cu adevărat! gnostic sau lirico-emoĠional, prin sensurile fost Învierea! Un adevăr axiomatic ce ne leagă CRISTOS A ÎNVIAT! 46 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Octavian LUPU

Omul, ca maestru care nu respect# regulile

Orice privire poate fi o fereastră se va prăbuúi mai devreme sau mai târziu, de domeniu, precum úi în cunoaúterea lumii Fătre cer, o descoperire a unui orizont nou úi după o perioadă de nemulĠumire, criză, sufe- în care trăim. o dezvăluire a unui detaliu inedit. Orice gest rinĠăúi agonie. De îndată, însă, ce toate regulile de bază poate reprezenta atingerea frumuseĠii lumii Dar cum poate o fiinĠă „sentimentală” să sunt înĠelese úi însuúite, se poate trece la în care trăim, descătuúarea unei trăiri lăun- supravieĠuiască în mijlocul unei lumi gu- partea cu adevărat artistică, reprezentată prin trice profunde sau dezvăluirea unui gând cu- vernate de „reguli”? Cum este posibil să împă- transpunerea sub formă de sunete a emoĠiilor noscut doar de noi înúine. Prin orice impresie Făm legea cu preferinĠa personală, care de úi trăirilor dintre cele mai variate. Astfel, fiinĠa úi prin orice faptă, venim în contact cu un multe ori este posibil să meargă în sens opus? umană găseúte un canal extraordinar de ex- univers prieten sau ostil, apropiat sau dis- Realitatea este că dacă fiecare dintre noi primare, de transmitere către lume úi către tant, úi indiferent de conotaĠie, cu o lume de ar face ceea ce îi place sau ceea ce se simte, ceilalĠi a celor mai intense úi mai interesante care depindem úi care deopotrivă, depinde atunci rezultatul ar fi o confuzie generală, iar sentimente. într-o anumită măsură de fiecare dintre noi. construcĠia socială nu ar mai fi posibilă, ins- Atât în compunerea unei partituri muzi- Nu există indiferenĠă în relaĠia dintre fiinĠa taurându-se anarhia úi domnia bunului plac. cale, cât úi în interpretarea ei, există emoĠii, umanăúi realitatea exterioară, aceasta fiind Tocmai de aceea, soluĠia nu constă în a merge sentimente úi pasiuni ce vibrează interior úi sursa a unei game nesfârúite de emoĠii, ce la extreme prin impunerea rigidă a regulilor úi exterior deopotrivă. Acest fior sacru al reali- dau culoare fiecărei experienĠe, conturând, nici în urmarea lipsită de discernământ a ins- ]ării unor linii melodice de excepĠie se poate exagerând sau diminuând impactul acesteia tinctelor úi emoĠiilor. Dobândirea capacităĠii manifesta nealterat, doar după ce regulile au asupra lumii din interiorul fiecăruia dintre noi. de a armoniza aceste două aspecte, în mare fost bine deprinse, omul úi instrumentul fu- De aici úi reacĠiile diferite în funcĠie de con- Păsură contradictorii, reprezintă fundamen- zionând în mod miraculos din punct de vedere text, chiar úi în cazul aceleiaúi persoane la tul unei adevărate educaĠii, ce te conduce în tehnic, aúa cum sufletul úi emoĠia se unesc momente diferite pe axa timpului. final să deprinzi arta de a trăi o viaĠă plăcută în exprimarea naturii profund sentimentale a De fapt, natura nu posedă sentimente, ci úi utilă pe pământ. fiinĠei umane. Aici este de fapt grandoarea are doar reguli, unele mai lejere, altele mai 6ă ne gândim la un instrument muzical, unei compoziĠii de excepĠie, transpuse la un stricte, care în funcĠie de respectarea sau ne- Vă spunem o vioară, úi să înĠelegem puĠin re- nivel de înaltă clasă de un artist de valoare. respectarea lor, generează consecinĠe de care gulile fizice la care aceasta se supune. De 6ă ne întoarcem acum către un alt dome- fie că dorim sau nu, trebuie săĠinem cont. fapt, o vioară reprezintă un dispozitiv acustic, niu, úi anume cel al însuúirii măiestriei de a Nu te poĠi juca iresponsabil, fiindcă mai de- care generează sunete cu diferite tonalităĠi putea juca úah. Acest gen de activitate, sim- vreme sau mai târziu vei constata că „vei cu- în funcĠie de dimensiunile sale fizice úi de plă la început, se dovedeúte greu de stăpânit lege ceea ce ai semănat”, úi tocmai de aceea materialul din care este realizată cutia de re- în lipsa unei pregătiri corespunzătoare. În cunoaúterea autentică te ajută să ai cu- zonanĠă a corpului ei, de lungimea coardelor, acest sens, orice instruire adecvată presu- noútinĠă de aceste legi ce guvernează tot ce de forĠa cu care sunt acestea întinse, precum pune înĠelegerea mutărilor de bază, lucru care există în această lume. úi de alte elemente constructive. Nu în ultimul în câteva ore se deprinde imediat. Dar, după Însă fiinĠa umană este caracterizată de rând, modul de aplicare a tensiunii mecanice aceea, este necesară însuúirea „anostei” teo- trăiri úi emoĠii, care conduc la sentimente úi asupra corzilor prin intermediul arcuúului, rii a deschiderilor jocului de úah, unde trebuie preferinĠe de lungă durată, ce definesc, în determină sunetele ce vor fi emise, ca volum învăĠate mai multe suite de mutări până la cele din urmă, totalitatea alegerilor pe care le úi tonalitate. „întipărirea” lor la nivel de automatism. facem, oricât de raĠionali am încerca să fim. Din acest punct de vedere, vom intui o A înĠelege diferenĠa dintre un joc închis Oricât de mult ne-am înfrâna, ne-am educa úi mulĠime de reguli ce guvernează procesul de úi unul deschis, dintre o „apărare siciliană” am încerca să ne convingem cu privire la jus- emitere de sunete, multe dintre ele fiind com- úi un „gambit al reginei”, precum úi multe teĠea urmării unei căi, dacă nu există un acord plicate úi necesitând un proces de instruire alte astfel de secvenĠe de mutări, reprezintă emoĠional, atunci totul se va nărui, mai de- sub îndrumarea unui maestru. Tocmai de o etapă fundamentală înainte de a se trece la vreme sau mai târziu. aceea, deprinderea artei de a cânta la vioară practicarea artei úahiste. Continuând, după Este nobilă ideea datoriei mai presus de se desfăúoară pe o perioadă îndelungată, ne- aceea, cu tehnicile de continuare a jocului, sentimente, dar a forĠa lucrurile, dincolo de fiind niciodată pe deplin finalizată, existând de anticipare a mutării următoare a adver- Păsura interioară a sentimentelor, conduce, mereu loc pentru îmbunăWăĠire. sarului, precum úi de definire a strategiei de mai devreme sau mai târziu, la monstruozitate Din ce cauză apar toate aceste lucruri? joc, urmată de mutări tactice în acest sens, úi nefericire. Acest lucru este valabil când Pur úi simplu fiindcă există reguli úi restricĠii se ajunge treptat la stăpânirea tuturor etape- ne întemeiem o familie, când ne alegem un tehnice, la care se adaugă cele de natură ar- lor prin care se trece de la prima mutare până loc de muncă sau când căutăm să ne con- tistică, ce trebuie bine învăĠate înainte de a la mult doritul „úah-mat” aplicat adversarului. formăm unei religii. Indiferent de situaĠie, putea să cânĠi la respectivul instrument. De Toate aceste lucruri necesită timp, per- dacă nu există acordul sentimentelor, atunci aceea, înĠelegerea úi deprinderea regulilor severenĠăúi dedicare în înĠelegerea úi învă- realizarea lucrului în cauză va fi úubredăúi reprezintă primul pas în educaĠie, indiferent Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 47 Viorel ROMAN (Germania)

Ghinionul de a fi moldo-valah, al treilea cardinal

Preafericitul Lucian cardinal trei culturi, religii, imperii, greco- românesc de lanĠurile grele ale topopii ardeleni la prima unire úi Mureúan este al treilea cardinal catolicii din Transilvania s-au duhovniciei úi soborniciei mos- apoi mai ales ùcoala Ardeleană. al Bisericii din România úi în înal- unit cu Roma în 1697 făUă o su- covite úi constantinopolitane, RezistenĠe în efortul de eman- tul Senat de la Roma, prezidat de praveghere austro-ungară. În cum se exprimau cei care au eúuat cipare au fost úi sunt pe toate papa Benedict XVI, îi reprezintă 1701 a doua unire s-a realizat în în perioada interbelică. Ideea fronturile. Occidentalii n-au în- pe greco-catolici, pe milioanele condiĠii de subordonare, cu con- contemplativă, tot din vremea credere în greco-ortodocúii mol- de români fugiĠi în occident úi secinĠe până astăzi. Vezi rolul aceea, că trebuie aúteptat până do-valahi, greco-pravoslavnicii întreaga naĠiune. UDMR-ului. când moldo-valahii ortodocúi se n-au încredere în ortodocúii de România este în UE, dar or- De trei secole se luptă greco- coc, s-a dovedit la fel de greúită. origine latină. Moscova, Belgrad, todocúii sunt încă nefamiliarizaĠi catolicii să ridice nivelul inte- CondiĠiile de emancipare a Sofia nu văd cu ochi buni eman- cu normele úi valorile din vest. lectual al naĠiunii, să formeze o tuturor românilor sunt azi în UE ciparea României pentru că le stă De aceea rolul noului cardinal Sătură de intelectuali occidentali incomparabil mai favorabile în calea unităĠii lumii lor slave. este de a-i sprijini pe preúedintele capabili să articuleze úi să reali- decât cele din trecutul Bisericii Greco-fanarioĠii sunt nostalgici. úi patriarhul de la Bucureúti în zeze programul de emancipare unite cu Roma, dar asta nu în- Budapesta îi vrea pe români de o continuarea dialogului cu Roma, naĠională, socială la nivelul Ġărilor seamnă că afirmarea naĠională, mie de ani ori subordonaĠi, ori început de Fericitul papa Ioan de origine latină, Italia, FranĠa, socială se face cadou, va cădea maghiarizaĠi. Paul II. Spania. ca para măOăiaĠă în gura lui nă- Pe de altă parte, dacă ne rea- Ideea Statului făUă Biserică s- E greu de útiut ce linie va ur- WăfleaĠă. mintim de generozitatea Fericitu- a dovedit contraproductivă, ma Preafericitul Lucian, cea a pri- Acum nu se mai pune pro- lui papa Ioan Paul II faĠă de mol- pentru că el are la bază o falsă mei uniri, a episcopului românilor blema uniri cu Roma ca pe vre- do-valahi, puteam avea nădejdea conútiinĠă, generată de escamo- InocenĠiu Micu Klein, a ùcolii mea Imperiilor, ci o cooperare úi Fă preúedintele, patriarhul úi al tarea valorilor, judecăĠilor reli- Ardelene sau unirii a doua, a coordonare a eforturilor comune treilea cardinal vor schimba des- gioase pe care le-a făcut în pre- episcopilor Ioan Bob úi Ioan Le- occidentalo-româneúti în Europa tinul neamului în UE úi vor crea alabil. UE se bazează pe codul meni, mai cooperanĠi cu adminis- unită graĠie Romei. Asta presu- un model úi pentru celelalte Ġări canonic catolic actualizat - traĠia maghiară. pune úi dialog úi intransigenĠă ortodoxe, cum a fost úi prima vizi- acquis communautaire. Preúedintele, patriarhul úi în apărarea intereselor neamului, Wă a unui papă în lumea ortodoxă, La încruciúarea intereselor a cardinalul pot elibera neamul cum au făcut episcopul úi pro- la Bucureúti, în mai 1999.

realitatea în care trăim. „atitudinea” faĠă de noi, iar viitorul se va des- Numai aúa trăirea devine plenară, viaĠa chide larg înaintea noastră prin oportunităĠi Ġarea regulilor, multe dintre ele neputând să capăWă culori plăcute, iar piedicile devin oca- neobiúnuite. De fapt, putem să fim liberi să fie transpuse în cuvinte, fapt pentru care în- zii de dezvoltare dintre cele mai favorabile. facem tot ce dorim, însă numai după ce am drumarea unui maestru devine indispensa- De fapt, nu există o altă cale în afară de aceas- deprins cu adevărat regulile vieĠii. bilă în trecerea de nivelul mediu. Dar de în- ta pentru a evita plafonarea, cenuúiul úi pră- Acest lucru este similar libertăĠii de a con- dată ce regulile de bază sunt deprinse, se buúirea interioară, un scenariu nefericit ce duce o maúină, însă numai după ce ai fost poate trece la partea „artistică” a jocului, la se repetă la fiecare pas în societatea în care învăĠat asupra acestui lucru úi Ġi-ai luat ates- combinaĠii neaúteptate úi la strategii sur- trăim. tarea de rigoare. Numai atunci dorinĠa ta nu prinzătoare. Abia atunci creativitatea umană Revenind la „natura ce nu cunoaúte sen- va reprezenta un pericol public úi nici un se poate manifesta, iar viziunea interioară timente”, totuúi, ea nu ne tratează cu cruzime, atentat asupra libertăĠii altora de a trăi. Pro- se poate manifesta cuprinzător în realitatea ci ne oferă ocazii multiple în a-i deprinde re- blema noastră este că dorim să fim maeútri concretă a jocului. gulile, în a învăĠa cum să însuúim deprinderile IăUă să deprindem regulile, că vrem să dăm De fapt, însuúirea regulilor úi exprimarea de bază în a le respecta, după care să putem sfaturi, făUă ca în prealabil să fii învăĠat temei- universului lăuntric al emoĠiilor, trăirilor úi Vă ne exprimăm creativ sentimentele, dorin- nic, că vrem să vorbim, făUă a úti să ascultăm, sentimentelor merg de multe ori împreună, Ġele úi aspiraĠiile într-o armonie desăvârúită. Vă conducem, făUă a avea o cunoútinĠă clară conducând la o armonizarea dintre interior Numai pe această cale putem să fim deopo- a ceea ce înseamnă să execuĠi. ùi din dorinĠa úi exterior, dorinĠe úi realitate, precum úi la o trivă noi înúine în ceea ce facem, făUă a mai de a „arde” etapele vieĠii, de a o lua pe scurtă- unire creativă dintre om úi lumea în care tră- exista pericolul de a genera haos în jurul turi nepermise, ajungem în cele din urmă să ieúte. Este o învăĠare úi o perfecĠionare ce nostru. trăim o viaĠă confuză, contradictorie úi în- nu încetează de-a lungul întregii vieĠi, de Dacă ne vom însuúi reguli corecte în ce dreptată flagrant împotriva celor mai elemen- fiecare dată existând o nouă posibilitate de priveúte stilul de viaĠă, respectul pentru se- tare legi ale naturii, uitând de faptul că fiinĠa îmbunăWăĠire, de atingere a unui nou nivel úi meni úi deopotrivă, pentru lumea în care trăim, umană nu va putea niciodată să impună reguli de relaĠionare la un nivel tot mai profund cu atunci realitatea va începe să îúi schimbe nici universului úi nici Creatorului ei! 48 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Emil BUCURE{TEANU

În satul în care îmi dorm străbunii În Ġări străine, la alĠi sătui.

TreziĠi-mă, Doamne! În satul în care îmi dorm străbunii În satul în care îmi dorm străbunii Luna se-oprea pe cer mirată A dispărut úi iarba verde. TreziĠi-mă, Doamne, din negura De licuricii ce sclipeau în geamuri, Înalte vrejuri se ridică, gândurilor De focurile ce ardeau în vatră. Cu greu, cu chin le poĠi străbate. liniúteúte-mi marea ideilor nocturne prea mult mă duc în mine În satul care îmi dorm străbunii În satul în care îmi dorm străbunii úi n-am fereúti úi uúi Veneau Ġărani cu care pline, Ne mor copii de dor de mame. úi-afară e luminăúi jocuri de păpuúi Recoltele umpleau hambare, Plecate sunt în Ġări străine, pe-un curcubeu aú merge Roúii cuptoare coceau pâine. Copiii le mureau de foame. Vă trec valea durerii úi marea-n care stau În satul în care îmi dorm străbunii În satul în care îmi dorm străbunii Vă trec în altă mare Livezi cu pomi priveau spre soare, Îmi urlă câinii a pustiu Pă-năbuúă trecutul Din crengile cu poame coapte 5ămas-au multe case goale dar nu văd viitorul Putea să guste oriúicare. De-ntors, stăpânii nu îmi útiu. Iă cale de lumină să-mi ar adânc ogorul s-obĠin recolte grase În satul în care îmi dorm străbunii În satul în care îmi dorm străbunii Vă-ngraú cu ele lumea. Treceam pe uliĠe hăulind... Glasul de clopot este altul nu-mi trebuie nimic FlăFăi úi fete prinĠi în horă %ătrânii mor mâncaĠi de gânduri atâta îĠi cer. Rupeau pământul tropotind. Odată cu ei moare úi satul. ]ălog mă las doar Ġie Rugă II acum În satul în care îmi dorm străbunii úi pentru infinit. Treceau flăFăi cântând de dor. Doamne, Dumnezeule, a tot creator La porĠi ieúeau Elene seara Poporul român spre tine îndreaptă Rugă ùi vorbe dulci spuneau, de-amor. Ruga lui, dă-i minte-nĠeleaptă 6ă scape de hiene, adu-ne voinĠa Doamne, Dumnezeule, pământul priveúte-l, În satul în care îmi dor străbunii - În tine ne-a fost totdeauna credinĠa - Binefacerile Tale din ceruri coboară Duminicile erau sărbători, 6ă facem din Ġară grădină cu poame Inimile rele să se usuce, să piară, O nuntă începea de vineri, 6ă mănânce cei ce de tine au foame. )ă să dispară noaptea amară. Se termina luni înspre zori. Doamne, Dumnezeule, a tot puternic Ploi calde să cadă, recolte să crească În satul în care îmi dorm străbunii Pe pământul nostru căzut-a-ntuneric Pe câmpii întinse turme să pască Copii erau; să-i numeri, sute; Nevrednici suntem de a ta privire, Adă-ne, Doamne, pâine în casă Cu sania pe deal zburam Copiii noútri de tine au iubire. În tine se află nădejdea noastră. ùi ne opream târziu în noapte. De Ġi-am greúit cu ceva acceptăm pedeapsa, Dar nu cere de la ei răsplata. Privim înspre tine, în genunchi ne e ruga, II Din Egipt plecarăm, lungă ne e fuga. Doamne, Dumnezeule, a tot útiutor Nu ne lăsa, Doamne, credinĠa să plece În satul în care îmi dorm străbunii Aprinde-ne o rază de speranĠă, &ăci făUă credinĠă soarele-i rece. Nu mai înfloresc pomi în livezi, Aruncă un curcubeu peste valea iubirii, Nici soarele nu mai apune )ă un semn că ne útii úi ne vezi Doamne, Dumnezeule, robii-Ġi priveúte Peste porumb strâns în grămezi. Rogu-te, Doamne, apăUă-ne Peste sufletele noastre uscate de ură ale minĠilor livezi, )ă ca să cadă tăPăduitoare căldură În satul în care îmi dorm străbunii ÌĠi încredinĠăm suflete le noastre Iertare poporul evreu cerúHúte Copii nu sunt, nici úcoală nu-i, pentru a Ta împăUăĠie. Doamne, Dumnezeule, rogu-te, ne izbăveúte. Plecat-au oamenii la muncă Amin Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 49 Arjan KALLÇO (Albania)

Arjan Kallço s-a născut la 22 noiembrie 1967 în oraúul Korça, Albania. După ce a terminat liceul „Raqi Qirinxhi”, a studiat italiana la Universitatea din Tirana, în perioada 1986-1990. A predat la diferite úcoli din Korça úi din1998 este profesor la Universitatea din Korça. Este pasionat de poezie, proză, traducere, jurnalism. A publicat patru căUĠi de traduceri: Proverbe italiene, Poezii italiene de dragoste, o colecĠie de povestiri scurte ale scriitorilor din anii ’80, La citta’ non rispose (Oraúul n-a Uăspuns) úi nuvela Il buon vecchio e la bella fanciulla de Italo Svevo, iar anul trecut, în cadrul unui eveniment de mare amploare care a avut loc între Italia úi Albania, a publicat cartea de poezii La tua immensita’ m’ubriaca (Nesfârúirea ta mă îmbată), poeme scrise în timpul úederii sale în Grecia. Este pe cale de apariĠie volumul de povestiri scrise în limba albaneză Visele se vor spulbera în curând. Publică pe diferite site-uri de literatură italiene úi albaneze de pe internet úi participă la concursurile organizate de diferite asociaĠii culturale din Italia, iar unele poezii úi povestiri au fost publicate de Fătre acestea. Colaborează de mulĠi ani cu poeta Gabriella Gruber din Trieste în cadrul proiectului Zâna metropolei „Poezie úi solidaritate”. Traducerile, lucrările úi articolele sunt publicate în reviste albaneze, dar úi în diverse ziare din Grecia, Kosovo, Macedonia, Italia, America etc. Dacă nu te-aú fi văzut, acum aú spune Fă eúti doar vis. Stea strălucitoare Coloanele Dar tu vrei să încalci regulile, zână a acestei nopĠi Străluceúti atât de ameĠitor azi încât Coloane cenuúii a metropolei. semeni cu o stea ce duc apăsarea timpului. Pe unde ai plecat, oare? care, eclipsată de soare, aceleaúi riduri, astăzi parcă mai adânci. La vreo întâlnire unde pasiunea cuprinde de ciudă ÎnĠelepciunea închisă te va întâmpina singură? fiecare noapte. între ziduri tăcute Grăbeúte-te! Stai aici lângă mine, niciodată nu se va risipi. Mai e o oră pân-să bată úi lasă-mă să te admir, Trec încet prin faĠa lor: miezul nopĠii. Făci nu există altă alinare. maeútri-nvăĠDĠi sculptaĠi între ucenicii lor, Ai uitat? Deja presimt că-n zori figuri făUă glas din veacuri. În curând, vraja se va risipi. voi suferi din nou Avut-au cui să-mpărtăúească dăruirea. când vei păúi peste-acest prag. La Atena Tu, statuie a acropolei ÎndrăgostiĠii Imaginea ta divină Trupul tău perfect Pe Romeo úi Julieta ca un miraj este o statuie de marmură destinul făr’ de noroc i-a despăUĠit din nou. Pă urmăreúte pretutindeni acolo între femeile tăcute Povestea lor e la fel de cutremurătoare pe străzile Atenei. de pe Acropole. úi-acum úi se prelungeúte la nesfârúit. Încerc s-o văd, Goale în faĠa ta, Shakespeare nu se gândise dar pe neaúteptate se ascunde. stau sfioase. Fă iubirea s-ar putea întoarce Parcă-i un joc de închipuiri Ah, cât aú fi vrut să-l ating pe străzile Atenei. într-o oglindă sclipitoare. ca să simt focul care îi dă viaĠă. Ea, împietrită în balconul singuratic Sus, între coloanele Acropolelor Ah, cât aú fi vrut să-l dezmierd din Verona, aúteaptă Te plimbi, in cuibul zeiĠelor. ca să simt dragostea sa. Iăt frumosul s-ajungă. Uneori eúti Afrodita, Dar gândul se întrerupse brusc El, în templu cel vechi, uneori eúti Diana. când sunetul nemilos între graĠioasele zeiĠe ale Atenei, Soarta ta este scrisă: al telefonului tău se bucură de fiecare clipă. neîncetat colind îmi răsună-n ureche. între antichitate úi azi. Icoană $ú vrea ZeiĠă străină Portretul tău ca un înger ceresc $ú vrea ca ziua aceasta Este-o icoană vie Cine eúti tu, frumoasă străină? Vă n-aibă sfârúit. ce în tăcere Artemis, Daphne sau Electra? Ar fi cea mai rea consolare agită Ce zeu te-a creat? pentru noi amândoi. marea inimii mele. Trei întrebări Mâine pleca-voi. [i prezentare de Nicoleta C#lina Traducere Valuri ce cresc úi răbufnesc la care nu útiu să răspund. ùi chiar de-ar fi să mai rămân în răYăúirea minĠii. Nu contează numele, o zi n-ar fi de-ajuns. Ah, cât aú vrea să sărut Pă descurc úi făUă el; nici zeul, Nu va fi veúnică despăUĠirea ce bate-n buzele tale cărnoase sunt mulĠi, cine-úi mai aminteúte de ei? fiecare ceas. úi apoi úi apoi Sângele albastru nu înúeală, Soarta e răzbunarea dureroasă Dú muri fericit. fiică a lumii fermecate a zeilor. a iubirilor eterne. 50 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Virgil STAN

Secer#torul

Victor s-a sculat cu noaptea în cap úi-a úi de tropotul copitelor celor doi cai. Deja roasăúi acum simĠea cum transpiraĠia îi în- Făutat în odaie traista, în care a aruncat în luna a început să coboare spre asfinĠit. Se gheĠa pe spatele său ud. Razele lunii îi căOă- grabă un boĠ de brânză de oaie, săratăúi apropiau zorile. În lanurile pe lângă care că- uzeau paúii prin lan. Aproape că legase jumă- tare, úi un coltuc din pâinea pe care a făcut- ruĠa se zdruncina în trapul cailor, se auzeau tate din suprafaĠa secerată. Aduna cu braĠele, o cu două zile în urmă Jeni, soĠia sa, în cup- greierii Ġârâind. Victor fluiera încet o melodie strângea tare snopul sub genunchi, băga le- torul de lângă casă. la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât Jătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea Pâinea, la Ġară se coace o dată pe săptă- până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru Vă fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot mână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era kilometri, îndemnându-úi bidivii ce sforăiau Wăcut úi îngândurat. criză pânăúi de paie. ùi anul trecut, ca úi anul scoĠând aburi pe nări de oboseală. Începuse A început să se lumineze de ziuă. Peste acesta, nu s-au făcut păioasele din cauza Vă apară transpiraĠia pe grumazul cailor din puĠin timp soarele se va ridica deasupra la- secetei din primăvară. Boabele costelive de cauza efortului úi a grabei. Spuma albă se nului, iar razele sale vor deveni din ce în ce grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le- împrăútia pe spatele lor, mânjită de dârlogii mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. au cărat úoarecii de câmp prin găurile lor, KăĠurilor. Când va ajunge la capătul lotului, Ziua, pe arúLĠă, suliĠele pătrunzătoare se stre- unde úi-au pregătit adevărate comori pentru va trebui să-i frece cu un úomoiog de paie úi curau în străfundul pământului crăpat din iarna ce se anunĠa aspră după spusele bătrâ- Vă-i acopere cu pături, să nu facă aprindere cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte uúor nelor din sat. la plămâni. Vă bagi palma printre crăSăturile apărute în Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioa- Ajuns la tarlaua părintească, deshăPă Sământul arid. Aici era úi un teren mai slab, na, mătuúa lui Victor, tăia în două, cu cuĠitul, caii úi, după ce-i buúuma bine cu úomoiogul predomina argila roúie, fiind zonă pietroasă, câteva cepe, alegea cupele mai mari, în care de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone din această cauză nu se putea cosi cu sece- punea câte o lingură de sare, úi le aúeza cu Uămase de pe timpul războiului de la trupele Uătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. ruseúti cartiruite în plevar. Le aruncă un braĠ seceră. Acele cupe de ceapă, care aveau de Sfântul de iarbă cosită în grabă de pe marginea dru- În sfârúit, a terminat de legat tot lotul ce Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că mului, să aibă ce ronĠăi până termină el treaba l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra lunile respective vor fi ploioase. Aúa „decre- cu legatul úi seceratul restului de lan. secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să tase” mama Ioana, úi anul acesta după stu- Începu să smulgă cicoare de pe răzor, îmbuce câĠiva dumicaĠi, se va apuca de sece- dierea cepelor sale în ziua de Sfântul Vasile, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei rat úi restul suprafeĠei de grâu. La coasă, nu Fă lunile de iarnă vor fi geroase úi pline cu tulpini de cicoare úi le împletea înnodându- se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate úi ]ăpadă, aproape până prin martie, când v-a le răGăcină la răGăcină, prindea în braĠe grâul spicele se puteau scutura foarte uúor. Ridică Fădea ultima „nea a mieilor”, imediat după secerat de peste zi, apăsa cu genunchiul pes- plosca grea deasupra capului úi apa rece, ce „babe”. te grăPăjoara de grâu úi strângea snopul cu se scurgea, îi răcorea pentru câteva clipe Victor a ieúit grăbit din casă, făUă s-o tre- legătoarea din cicoare, lăsându-l în urma sa. ceafa năduúită. zească din somn pe tânăra sa soĠie, a mers la Mai târziu la întoarcerea din capătul lotului, Ziua era lungăúi arúLĠa mare, aúa că fiecare fântână, a scos o găleată cu apă proaspăWă va aduna snopii în căpiĠe, să-i vină mai uúor strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pen- úi rece úi a umplut plosca sculptată din lemn la aruncarea lor în car când îi va duce la batoză. tru tot timpul cât va sta pe câmp. Era obosit de cireú, moútenită de la bunicul său din par- Noaptea era seninăúi stelele străluceau úi făUă chef de muncăúi îl durea tare spatele, tea mamei, de-al lui Frunteú din Moúneni, un pe bolta cerului. Carul mare úi rariĠa se distin- stând tot mereu aplecat asupra secerei, dar sat megieú. A scos caii din grajd úi i-a înhă- geau răsfirate ca niúte mărgele la gâtul unei cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să mat la căruĠă. Trebuia să ajungă la lotul de codane prinsă în horă satului de pe maidanul termine singur întreaga suprafaĠă de secerat pe Spoială, cum numeau zona aceea localni- din faĠa lui Safta Toader, zis úi chiorul. Zorii úi legat, pentru că în curând avea rândul la cii, undeva deasupra lacului, spre comuna spărgeau liniútea nopĠii prin zborul ciocâr- batoză, săúi treiere bruma de grâu recoltată. Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate liilor ascunse printre brazdele de grâu, unde Gândurile îi zburau la Jeni. Era însărcinată în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de le-a prins somnul. Când Victor s-a aplecat să úi aúteptau din zi în zi să-i vină sorocul. Era dimineaĠă, când încă luna strălucea pe cer úi ia un nou braĠ de grâu, un iepure a sărit din primul lor copil úi cum bătrânele din vecini le broboane de rouă mai poposeau pe frunzele maldărul de grâu úi a zbughit-o pe răzor, spe- spusese că vor avea băiat, că are burta Ġugu- grâului, nu mai putea să termine snopii de riindu-l de moarte. iată, erau plini de speranĠă că se va naúte un legat. Când soarele se ridică de o suliĠă, usu- Victor se grăbeúte, iar în urmă încep să copil săQătos primul lor moútenitor. Poate că Fă orice urmă de umezeală, boabele de grâu, se vadă snopii aruncaĠi în dezordine. A avut acel copil, dacă va fi băiat, nu va avea aceeaúi costelive úi făUă de miez, încep să păUăsească spor acum pe răcoare, însă dacă nu reuúHúte viaĠă chinuită de Ġăran ca toĠi cei de aici din spicul scuturându-se, pierzându-se astfel úi Vă termine toate brazdele de legat până se comună. Va putea să înveĠe o meserie ca úi bruma ce mai scăpase de la secetă. ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă el, să plece la oraú unde săúi facă un rost, să Liniútea nopĠii este spartă de păFănitul spera să reuúească. Spre ziuă, au căzut câteva câútige pâinea mai uúor. La oraú duci altă roĠilor ce se hurducăiau pe drumul gloduros picături de umezeală. Noaptea fusese răco- Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 51 Deja soarele devenise insuportabil, însă ferească de căldura verii. Victor parcă nu mai simĠea durerea din muú- Ajuns la bostană, se întristă de situaĠia viaĠă, chiar dacă la început este mai greu. Te chii braĠelor úi nici amorĠirile din spate, vă- jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsuci- obiúnuieúti până la urmă cu greutăĠile. El a zând că este ultima trecere úi termină de se- seră din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au fost nevoit să păUăsească oraúul úi să revină cerat întregul lot. Rămânea să vină dimineaĠa mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niúte în lumea satului după terminarea úcolii pro- următoare să-l lege úi scăpa de grija grâului, WărtăcuĠe bune de pus la murat. Ici, colo, mai fesionale, din cauza părinĠilor. Nu avea cine mai urma treieratul la batoză. Celelalte loturi Jăseai câte un pepene mai mare decât pum- Vă-i ajute în gospodărie úi la câmp, însă pe le-a cosit cu secerătoarea mecanică în tovă- nul, dar nu útiai dacă a apucat să se coacă, copilul său nu îl va mai interesa agricultura. Uăúie cu unchiul său, Vasile, fratele mai mic al ori s-a pălit înainte de coacere. Se va întoarce la Ġară doar în vizită, să-i vadă tatălui. Erau amplasate pe un pământ mai bun Nici să crească, curpenii nu au avut timp. când i se va face dor. úi grâul a crescut mai des úi mai viguros. ùi cum lacul era secat din cauza secetei pre- Secera hârúia prin lanul de grâu retezând Acolo era toată speranĠa de recoltă pentru lungite, nu aveai de unde să cari apă cu gă- smocurile de paie strânse în palmele băWăto- anul acesta. leata să le dai un strop de viaĠă la răGăcină. rite de muncă, iar firele galbene úi uscate, le Avea de gând, la întoarcere, să treacăúi Cândva, aici, în acest lac cu izvoare de Dúeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu pe la bostana de deasupra lacului. De fapt, suprafaĠă, se adunau úi apele ploilor abun- calce peste spice să se scuture. Cu multă acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau dente căzute peste câmpia dobrogeană, trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu útia în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai scurgându-se prin valea de la Spoială, zonă dacă va reuúi să plătească dările către stat orăFăia din când în când câte o broască ră- din care se scotea piatră pentru construirea din ce în ce mai apăVătoare, din cauza secetei guúită. Restul de broaúte stăteau ascunse zidurilor sau temeliilor caselor din comună, din ultimii doi ani. prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se o piatră roúie, ca úi pământul din care se ex- trăgea. Viiturile de apă de la ploi se scurgeau, spălând clisa roúie de prin cariera abando- nată, până ajungeau la lacul Tatlaceag, cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câĠiva pe- peni mai mari, la întâmplare, adăSă caii cu apă proaspăWă la ulucul de lângă fântână, îi EăJă în grajd úi le aruncă un braĠ de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Îúi aruncă păOăria din Săi pe patul din polatră, lângă cămaúa sco- rojită de transpiraĠia din timpul zilei úi se duse Vă se răcorească la uluc. Îi era foame úi simĠea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme útiind că la ora patru dimineaĠa tre- buia să se întoarcă să lege în snopi grâul ce l-a secerat astăzi. - Ai terminat de legat úi secerat?, îl întrebă Jeni, ce se miúca greoi prin polatră din cauza sarcinii. - Am terminat, răspunse Victor, obosit úi IăUă chef de vorbă. Mâine dimineaĠă sper să termin până pe la zece de legat úi de făcut stoguri. - Au venit iar să te anunĠe că joi trebuie Vă aduci tot grâul la batoză, aúa că vorbeúte cu cineva să te ajute la căratul snopilor la arie. Poate vrea nenea Stoica să meargă cu carul. În două drumuri cu două care, cred că reuúLĠi să aduceĠi ce-i deasupra la Spoială. - Aúa sper úi eu. Am să vorbesc mâine, când mă întorc de la câmp. Trebuie să merg úi la unchiul Vasile să-i cer colĠarii ca să-i montez pe căruĠă. Nenea Stoica locuia peste drum úi era soĠul mătuúii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat când a fost nevoie, aúa căúi acum îl va ajuta chiar dacă el terminase de treierat úi orzul úi grâul. Andrea Mantegna - Curtea de Mantua 0ătuúa Ioana sau mama Ioana, cum o 52 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 5ăducanu nu útia cine a făcut úotia, dar ziua, în soarele din câmp. o cam bănuia pe autoare. Acelaúi lucru îl bă- - Bine, atunci, du-te úi te odihneúte că strigau toĠi nepoĠii, era o fire úugubeaĠă. Cei nuiau úi mătuúa Floarea cu moú Constantin Pă descurc eu prin curte cât mă mai pot miúca. Eătrâni copilăriseră cu toĠii pe aceeaúi stradă. úi cum păĠitul era hotărât să facă reclamaĠie Victor îúi luase concediu de odihnă toc- Le povestise odată, la o clacă de bătut floarea la miliĠian, dimineaĠa prima grijă a tuúei Floa- mai să scape de aceste obligaĠii ale vieĠii. Ta- soarelui, ce i-au făcut când erau codane, unu- rea a fost să ajungă la vecina Semilia úi să-i Wăl său nu mai putea face mare lucru la mun- ia Răducanu, tânăr preceptor, venit în comu- povestească necazul chiriaúului său. Auzind cile câmpului. Majoritatea lucrărilor agricole Qă de nu se útie de unde. El a fost găzduit la moú Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, le-a făcut tocmind oameni să le execute. No- SărinĠii viitorului său soĠ, la unchiul Stoica, a luat biciul úi după ea prin toată ograda, s-o roc cu salariul său. După cum se desfăúurau ei având mai multe camere. Ce i-a trăsnit prin înveĠe minte să mai úuguiască cu omul primă- evenimentele în comună, nu credea că îl apu- cap, atât ei cât úi altei fete de aceeaúi vârstă, riei. Îi era frică să nu fie chemat de miliĠian la Fă toamna pe bătrân ca particular, membru în tinere între optsprezece-douăzeci de ani, să- post úi făcut de râs în comună. TOS, o organizaĠie de întovăUăúire cred că i facă preceptorului, care n-o mai slăbea, în- 1ăzdrăvana de fată a stat mai toată ziua după model rusesc, între Ġăranii necolecti- cercând să-i intre în graĠie, când ea nici nu-l ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, vizaĠi. putea suferi. poate-poate uită bătrânul de tăUăúenia cu pu- Vasile Vâlcu, primul secretar de partid al Într-o zi, când preceptorul era plecat la tineiul. Familia Cânciu avea casa la úosea pe regiunii ConstanĠa, forĠa nota să colectivizeze primărie, împreună cu Paraschiva, o altă zurlie unde trecea úi Răducanu spre primărie, aúa întreaga regiune până la sfârúitul anului cum de prietenă de aceeaúi vârstă, s-au dus în vi- Fă Ioana l-a aúteptat úi l-a rugat să o scuze se zvonea în comună. Au mai rămas câĠiva zită la tuúa Floarea, mama lui Stoica úi viitoarea Fă a fost doar o glumă tinereascăúi i-a promis care nu au vrut să intre în colectiv. AutorităĠile ei soacră, lucru la care nici nu se gândea pe Fă va dansa numai cu el la balul de sâmbăWă erau cu ochii pe ei. Din cauza lor nu se putea atunci, útiind că au copilărit de mici împreună seara. Aúa a scăpat neciufulită de tatăl său, raporta la regiune încheierea „cu succes” a ca vecini úi fiecare se Ġinea cu altcineva pe la dar nu úi de înjurăturile de bisaltir úi de cru- colectivizării întregii comune. balurile de la Turtoi. cioi ale acestuia. În zonă nu au vrut să semneze cererea de Tuúa Floarea, fiind ocupată cu orăWăniile Jeni îi aduse strachina cu ciorbă de pa- intrare în colectivă, doar tatăl său úi unchiul prin băWătură, profitând de absenĠa ei, s-au Văre úi pâinea de casăúi le aúeză pe masa din Stoica, care mai mult stătea ascuns pe la lotul dus repede în chiler , au luat putineiul úi l-au polatră. Victor luă cuĠitul úi îúi tăie o felie de vie decât acasă. Aveau simĠul proprietăĠii Eăgat sub plapuma unde dormea Răducanu zdravăQă din pâinea cu coaja groasăúi arsă moútenit din moúi strămoúi. Dar să-l ia odată, úi, pe aci Ġi-e drumul. Au fugit repede să nu fie de vatră, se închinăúi începu să înfulece gră- Gă-l Doamne de pământ, că tot nu făceau surprinse asupra faptului de către bătrână. bit din zeama grasăúi gustoasă ce aburea în mare brânză cu el. Îi părea rău după căruĠăúi Seara, când tânărul preceptor a venit a- strachina de lut ars. cai, trebuia să se despartăúi de ei odată cu casă de la primărie, a cinat împreună cu gaz- - Ai tăiat cocoúul porumbac?, o întrebă intrarea în colectiv. dele úi s-a dus la el în cameră să se culce. Victor pe soĠie. De doi ani era mereu secetă. Doar au cres- Lumina lămpii cu petrol, aúezată pe perete - Da, că se bătea tot timpul cu cel roúcat cut datoriile către stat. S-ar putea să vină să deasupra patului, nu era suficientă pentru a úi nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu le ia úi vaca cu viĠel din curte în contul dărilor. se distinge modificările survenite între timp Vărea gardul la ĠDĠa Lisandrina, de mă su- Dacă luau pământul, scăpa úi el de obligaĠii, Dúternutului. Se dezbrăFăúi intră sub plapu- Săram cu vecina pentru el. oricum tatăl său nu prea putea merge din Pă, numai că dând de putinei s-a speriat aúa - Foarte bine i-ai făcut. Eu am să merg să cauza bolii să muncească la colectiv. Din ce de tare încât a sculat toată casa cu Ġipetele Pă culc mai devreme, să pot termina mâine vor trăi nu útiau încă. Poate îi iertau úi de da- sale. Panicate, gazdele au dat fuga să vadă toată treaba la Spoială până pe la zece. Dai torii dacă nu mai aveau pământ. El se descur- ce s-a întâmplat úi aúa au aflat că Răducanu tu la orăWănii úi la animale de mâncare, că ca cu Jeni din salariul de mecanic la Gospo- s-a trezit cu putineiul în pat sub plapumă, parcă nu mai am picioare de oboseală. Mă Găria Agricolă de Stat, amplasată pe pămân- motiv pentru care i-a bufnit râsul după ce au dor úi úalele de nu mă pot îndrepta cât am tul úi conacul lui Funogea, un mare boier al SăUăsit camera tânărului. stat aplecat asupra secerei úi a snopilor toată zonei, acum deportat cine útie pe unde de Fătre comuniúti. Pentru bucăWăria casei, culti- vau în grădina din curte, toate legumele nece- sare unei familii. Pâine se găsea úi la magazin sau aducea el pe cupoane de la chioúcul fer- mei agricole unde lucra. Când a apărut oportunitatea să meargă ca ucenic, împreună cu vărul său Ionel, la o societate mixtă ruso-română, numită Sovrom 7, a renunĠat la clasa a úaptea pe care deja o începuse úi a plecat la ConstanĠa unde, după primul an de ucenicie, deoarece nu puteau Vă le dea diplomă de muncitor calificat, a tre- buit să facă încă trei ani la ùcoala Profe- sională Metalurgică, cum se numea aceasta, pentru a ieúi mecanic de profesie. A fost greu la internatul úcolii úi mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore Andrea Mantegna - Agonia în grădină într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 53 Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, útiut fiind mai ales că la unchiul Stoica úi „Botul Calului”, cum îi spuneau clienĠii bo- grăunĠe primeau seara úi dimineaĠa, doar câte tuúa Ioana, doctorul, prieten cu aceútia, făcea degii din intersecĠie. Stătea soldatul în ghe- o râmă mai puteau să găseascăúi ele, ca de- vizite mai dese, să savureze un pahar cu vin retăúi-i păzea de credeai că cine útie ce uni- sert, sau câte o gâză răWăcită prin grădină. bun, scos de la răcoarea beciului adânc, când tate militară importantă era acolo. Avea bă- Terminându-úi treaba, Jeni a aprins lampa se întorcea de la dispensar spre casă, că doar Wături în palmă de la pilă, de nu-úi mai simĠea úi s-a dus să se pregătească de culcare. A stătea la două case depărtare. mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de Victor, cum era ocupat cu treburile zilnice după ceafă a mai luat de la meúter, când nu- mâncare în ultimul timp úi a plecat în camera prin curte, a auzit venind din casăĠipetele lui i ieúea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise Jeni. Se rupsese apa úi era gata să nască făUă nu este mare diferenĠă. Doar că nu-l mai bate toată ziua prin soare. Nici nu a simĠit când asistenĠă medicală. A scos repede caii din nimeni, însă palmele îi sunt la fel de băWătorite Jeni, cu greutatea burticii sale, s-a băgat grajd úi i-a înhămat la căruĠă, luând, la indi- úi pline de băúici de la secerăúi coasă. ùi lângă el în pat. caĠiile lui Jeni, câteva lucruri necesare naúterii pentru ce? Acolo barem a învăĠat o meserie, Pruncul lovea cu picioruúele în burta ma- úi cu ea aúezată pe un braĠ de paie în fundul care acum îl ajută săúi câútige pâinea mai mei sale, făcându-úi simĠită prezenĠa. Chiar FăruĠei, în goana cailor, a ajuns imediat la Xúor decât în agricultură. dacă primea aceste lovituri, Jeni îúi mângâia casa de naútere, unde locuia úi moaúa, o fe- Până să adoarmă, lui Victor îi apăru în cu tandreĠe burtica Ġuguiatăúi vorbea în úoap- meie mai vârstnică, care îl adusese úi pe el pe minte copilăria sa. Cum în vacanĠele de iarnă Wă cu pruncul său, alintându-l. Era totuúi spe- lume cu douăzeci úi úapte de ani în urmă. când nu era căzută încă zăpada, ieúea cu oile riată, fiind primul lor copil úi nu avea decât AnunĠată din vreme, Coana Moaúe, cum i la păscut pe câmpul de la marginea satului douăzeci de ani, iar din familia sa nu avea pe se spunea în comună, era pregătită aducerii dinspre dispensar, lăsând miei acasă, să nu nimeni în comună să o ajute la o adică. Pro- pe lume a copilului. Avea nevoie de niúte apă apuce să guste din iarbă, chiar dacă îl enerva venea dintr-un sat îndepărtat, la peste treizeci caldă, aúa că a pus repede pe foc o oală cu zbieratul oilor ce-úi chemau continuu miei. de kilometri, úi pe Victor l-a cunoscut când apă. Victor a pornit la fel de grăbit la dis-pensar După spusele bătrânilor, acest lucru făcea acesta a venit în peĠit însoĠit de părinĠi úi un Vă-l aducăúi pe doctorul ğigănuú, niciodată ca miei să aibă carnea mai gustoasă. Dacă frate de al lui Jeni, căVătorit cu o consăteancă nu útii ce se poate întâmpla la o naútere, mai pasc iarbă, deja carnea începe să miroasă a a lui Victor, dar care trăiau la oraú. ales cum era cazul lui Jeni, tânăUă, făUă expe- oaie, decretau bătrânii satului. I-a plăcut de el, chiar dacă era mai mare rienĠăúi la prima încercare. Natura úi Cel de În timpul úcolii în vacanĠe trebuia să-l ajute cu úapte ani, a crezut că este cumsecade aúa Sus au Ġinut cu cei doi părinĠi úi cadrele me- pe tatăl său la câmp, mergând cu calul de că- cum era prezentat úi gata nunta. Poate căúi ea dicale, cu experienĠă, au adus pe lume ditamai Săstru la prăúitoare, la plug, sau în alte munci a vrut să scape de văJăunile unde era aruncat Eăiatul de peste trei kilograme jumătate, bru- mai uúoare, uneori trebuia să absenteze de la de soartă micuĠul său cătun, la margine de net, ca mama, úi chel pe cap, ca tatăl său. úcoală, ca să meargă pe câmp, cu tatăl lui. Sădure, unde veneau lupii úi luau oile din ğipetele noului pui de om i-au adus liniú- Seara, se ducea bătrânul cu sticla cu vin târla gospodarului iarna în plină zi. Aici era tea sufletească tânărului tată, mai ales când la subĠioară, la învăĠătorul Spânoche sau la comună mare úi aproape de oraú, la vreo doi- a aflat că naúterea s-a desfăúurat făUă inci- directorul Rusescu úi le explica de ce a lipsit sprezece kilometri pe drum de Ġară. Mai târziu dente - o naútere uúoarăúi normală -, cum s- feciorul de la úcoală. Nu era singurul care pro- s-a văzut că nu s-a înúelat, Victor fiind o fire a lăudat Coana Moaúă. ceda aúa. ùi cadrele didactice se adaptau din calmăúi harnicăúi s-au îndrăgostit unul de La casa de naútere, tânăra mamă rămânea mers situaĠiei de la sate. Trebuia să înveĠe úi celălalt pe parcursul celor doi ani de căsnicie, două-trei zile, sub supraveghere, până când din urmă, că apoi cine stătea cu genunchii pe chiar dacă a fost o căVătorie aranjată, trăind i se făcea externarea. boabe de porumb în colĠul clasei, sau lua zece o viaĠă liniútită, făUă certuri sau scandaluri, Toate babele din vecini au plecat în pe- la palmă cu nuiaua de alun, dacă nu útia lecĠiile cum se mai întâmplă între oamenii tineri, care lerinaj la proaspăta mămică, care mai de care predate în ziua respectivă? Aúa l-a prins som- nu s-au cunoscut mai bine de la început. cu ceva dulce, sau cu doi trei metri de finet nul odihnitor, cu gândurile rămase în urmă cu Gândurile cu începuturile căsniciei sale, pentru scutece. vreo zece-cincisprezece ani, pe timpul co- departe de fraĠi, de surori úi de părinĠi, s-au Cât timp a stat Jeni acolo cu micuĠul său pilăriei sale zbuciumate, ca a oricărui copil stins odată cu venirea somnului liniútitor, du- vlăstar, pe care l-au numit Valentin, Victor a Qăscut úi crescut la Ġară în acele vremuri. Să o zi de trudă prin curtea mare. Nici nu mai terminat de treierat tot grâul úi de pus boabele După ce termină de strâns de pe masăúi simĠea loviturile năzdrăvanului căruia nu-i mai în hambar, iar paiele úi pleava la locul lor în de spălat strachina, Jeni a ieúit să dea anima- plăcea să stea ascuns în burtica mamei sale. coúar úi la úiră. Scăpase de o grijă. ùi aúa zi- lelor de mâncare úi să strângă ouăle din cui- Din zi în zi, Jeni se simĠea tot mai obosită, lele de concediu îi erau pe sfârúite. Au rămas bare. Avea să-i fiarbă două-trei ouă lui Victor, se miúca tot mai greu prin curte, aúa că Victor de recoltat sfecla, floarea-soarelui úi porum- Vă le ia cu el de dimineaĠă la câmp. nu se mai baza pe ajutorul său în treburile bul în toamnăúi apoi să pregătească ogorul Având fântâna în curte, puteau să mai gospodăreúti. I se apropiase sorocul. După pentru însămânĠatul de toamnă al grâului. cultive câte ceva pentru hrana zilnică, să socoteala lui, Jeni a trecut deja termenul când Poate nu mai apucă să o facăúi îl va lua crească un porc, păVări. Era mai greu cu gră- trebuia să nască. Conform spuselor vecinelor C.A.P.-ul, aúa scapă de această corvoadă pă- unĠele. Noroc că porumbul se făcuse mai bine mai vârstnice, la băieĠi termenul este uneori guboasă pentru el. anul trecut úi mai aveau úi din anii din urmă depăúit, aúa au crescut speranĠele celor doi Numai să nu-l audă tatăl său cum gân- Fă au făcut economie. Începuse deja să-l care tineri părinĠi că vor avea primul născut un deúte. Bătrânii au simĠul proprietăĠii mai dez- úoarecii care au găurit toĠi pereĠii din chiler. Eăiat. voltat útiind cu câtă trudă au obĠinut această Au fost nevoiĠi să cureĠe tot porumbul úi să Victor a mers să anunĠe moaúa comunii avere de seamă pentru un Ġăran. Dacă nu ai pună boabele în butoaie căúi aúa stăteau Fă termenul a fost depăúit úi să fie pregătită Sământul tău, de ce te mai numeúti Ġăran? goale până la toamnă, la culesul viilor. de moúit, să nu fie plecată din localitate. La Doar că trăieúti la Ġară? Aúa gândea Victor, Pe afară, păVările râcâiau prin băWăturăúi dispensarul din comună era un doctor în acum proaspăt tătic, cu noi responsabilităĠi se scăldau cât era ziulica de mare în Ġărână. etate, prieten cu rudele sale úi cu părinĠii lui, úi griji noi. 54 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012

Liviu POPESCU

1ăscut la 28 noiembrie 1920, în oraúul Craiova; decedat în anul 1994. Absolvent al ùcolii de ofiĠeri activi, după deblocarea din armată a lucrat ca tehnician constructor la Craiova S-a afirmat mai întâi ca membru al Cercului Rebusist „Feroviarul”, din Craiova, publicând frecvent în revistele Pinguin, Rebus, Magazin rebusist, Cinel-cinel. În epigramă a debutat în culegerea Cascada epigramelor (1982), dar, având experienĠa creaĠiilor rebusiste, a intrat repede în intimitatea genului literar, fiind unul dintre membri marcanĠi úi activi ai cenaclului craiovean C. S .Nicolăescu-Plopúor Craiova.

ConsultaĠie PreferinĠe Fabulă de anul I L-a ciocănit, l-a ascultat El trecut, iar ea ca floarea! O pereche fericită - ùi un concediu-apoi i-a dat, De-i priveúti, te trec fiorii: „El în blugi, ea în fustiĠă” – Deúi nu prea avea nimic. El preferă sunătoarea, ùi probabil potrivită: El ce avea, avea... în plic. Ea preferă sunătorii. El boboc, ea gâsculiĠă... Un soĠ cu principii Virtutea inerĠiei Ca într-„O noapte furtunoasă” „Nevasta? La bucăWărie! „Cam asta fac de când măútiu, Întinse marfa pe tarabă E treaba ei, nu-i treaba mea!” &ă eu aúa am apucat”... Primi úi preĠul úi - zelos - Rosti ritos, pe când útergea Ne spune el într-un târziu L-a afiúat, doar că... din grabă, A treisprezecea farfurie. ùi-apoi se puse pe căscat. Pe „úase” l-a făcut pe dos! PerseverenĠă „galinacee” Argumente convingătoare Unui agronom netuns Anii au trecut în zbor În hală e un măcelar Luând examenul de stat, Dar, la fel ca altădată, Ce arde straúnic la cântar, A fost repartizat la sat. Dânsa-i spune: puiúor, Dar ce să-i faci cu susnumitul, Din facultate - vorba aia - Dumnealui: puică moĠată! Când are... osul úi cuĠitul?! El a rămas numai cu... claia. Familială Ce mai e nou prin florării Äùefu’” a venit acasă 3ăpuúile vorbitoare Un zâmbet ce oferă-o floare Cam abĠiguit un pic; „Cum văd, păpuúa asta este mută!” ùi un boboc de vânzătoare? Nici nu s-a atins de masă. A remarcat, zâmbind, cumpăUătoarea, Aiurea: cactuúi de o lună (L-a atins doar pe-ăla mic!). Dar fu convinsă doar într-o minută Iar la tejghea… o mătrăgună. &ă are muzicuĠă... (vânzătoarea!). Celui mult aúteptat Fiecare cu-ale sale Sunt străzile tot mai pustii Din testamentul procesomanului Sirena s-a întins pe plajă De când te-aútept, am disperat. Stă scris, acolo, ultima sa toană Cu mii de nuri, dorinĠe, vrajă, De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? ...ùi-i dau în judecată pe dricari, Dar el, pescar, sorbea, fireúte, Iubitul meu... „1” barat? Pe popă, dascăl, cum úi pe gropari... Din ochi, doar... coada ei de peúte! Motivul: „sechestrare de persoană!” Notorietate Contrar obiceiului Ce cunoscut e el, ca autor, Lumânarea úi răposatul El rutinar înveterat, Ne informă, zâmbind, vecina: Paradoxal e, într-un fel, )ăcu senzaĠie-n birou Äùi azi l-a vizitat un cititor... Cu ei ce se petrece: Atuncea când a întrebat: Acela care i-a citit... lumina”. Ea se topeúte după el, „Măi fraĠilor, ce mai e... nou?” Dar el rămâne rece! Din jurnalul unui pensionar De ziua femeii Uite-aúa trecură-anii Epitaf unui scriitor vanitos 8 Martie e ziua-n care ùi-mpreună ducem casa: Stă păUăsit sub piatra lată Iubitele primesc „Chanel” Ea, fireúte, ia toĠi banii, ùi-acolo-n veci o să rămâie, Iar scumpei noastre soĠioare Iar eu, ce să-i fac: iau plasa!... Din cei ce-l lăudau odată, Îi cumpăUăm un ghiocel. Nu vine unul să-l tămâie! Medicul, după consultarea Ea unei paciente frumoase Epitaful unui adept al lui Bachus Femeia e soĠie, mamă, E-o bomboană de muiere, Era aproape mort (de beat) Prietenă, de bună seamă, Ochii dulci, ca un úerbet, Dar, sughiĠând într-un suspin, Iar pentru gineri, dumneaei, Gura, fagure de miere, Atunci când moartea l-a chemat, Este tot mama: mama... ei! Diagnostic: diabet! El a răspuns pe dată: „vin”! Pagin# \ngrijit# de Nelu Vasile-NEVA Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 55 Vasile POPOVICI

_ntre ontic [i temporalitate \n c#utarea adev#rului Absolut

Volumul de poezii Obsesia Poeta dă o notă metafizică Wă întindere liniútită, pustie/úi Pă - /ce-úi abandonase/ firul de deúertului, al eruditei poete unora dintre poemele sale, aúa primejdioasă/ se mai rotesc vul- sânge/ úi nisip/ úi-ndoiala…/ în Valentina Becart, păstrează încă cum au făcut-o odinioară: Emi- turii din când în când…/”, iar braĠele absurdului/ necuprinsu- mirosul de carte proaspăWă, abia nescu, Nerval, Hölderlin, Rimbaud, „privirile se lovesc de lumina lui…” Iar noi, orbecăind, tot că- ieúită de sub ,,teascurile tiparni- Novalis ú.a. întru transcenderea aspră,/ apăVătoare/ îmi stăpâ- utând, un adevăr al celor ce sunt Ġei”. Sintagma, segmentul ling- într-o altă dimensiune, cu legi pe nesc lacrima ce mi-ar smulge/ úi pe care le vedem, úi al celor ce vistic ,,obsesia deúertului”, cu care nu le stăpânim încă, poate un ultim strigăt” (Din jurnalul sunt úi pe care nu le vedem, măcar toată simbolistica, cu toate su- energetică, conservată într-o unei zile - scriu cu fire de praf - ). un adevăr cât să pricepem cine bliminalele conotaĠii semasiolo- veúnicie prolixăúi plictisitoare de „Pe talerul zilei”, „pe ta- suntem úi ai cui? gice, mă duce pentru o clipă la prea „multă veúnicie”. De parcă lerul nopĠii”, poeta, cuprinsă de )ăUă infatuarea úi imperti- Eclesiast: „Deúertăciunea deúer- poeta ar visa un vis din care nu angoase, ni se destăinuie: nenĠa de a afla, musai, adevărul Wăciunilor, toate sunt deúertă- ai vrea să te trezeúti, „Romanticii „Noaptea hienelor mă ajunsese/ Absolut pe care nu-l vom afla ciunii”. Mă duce, am zis, dar po- au útiut că visul nu e fecund de- din urmă/ úi era în plină zi/ fân- vreodată, în viaĠa asta, în alte eta iese din sine úi, prin mijlocirea cât dacă prin el insul ar putea tânile îúi ofereau apele adân- vieĠi, nici chiar în viaĠa aceea de eului liric, creează o poezie on- deveni mai profund úi s-ar în- cului/ în cupe răsfrânte/ invi- Dincolo, unde nu este nici du- tică, nedetaúându-se de zoroas- toarce de acolo în viaĠa conúti- tându-mă să beau/…dar n-au- rere, nici întristare, nici suspin, trism, în ecuaĠia unei antropo- entă; dar la o viaĠă conútientă zeam decât un hohot” ca apoi cum ne povăĠuieúte sacerdoĠiul. logii filozofice, dar úi sociale úi transfigurată de acum încolo, Văúi devoaleze sinistrul: „De- Obsesia deúertului - volum, culturale, descinzând, parcă, din Yăzută cu alĠi ochi”.(A. Béguin). úertul úi pustiul din mine/ unel- de jure úi de facto, de substanĠă romanticii germani care au făcut, Pentru a nu ne mai lăsa întru teau/ acuzându-mă de laúi- filozofică -, îúi are sorgintea în nu înaintea altora, din poezie - dezlegarea „enigmelor” Sfinxului, tate…” (În braĠele absurdului). marile întrebări ale poetei asupra existenĠialitate, într-o logică a poeta ne scoate din labirinturile Dar zvonul de apocalipsă stă universalităĠii, nemărginirii de la firescului firii, ori într-o altă ordine numai cu intrare, luminându-ne suspendat în eter ca o sabie a lui minus la plus infinit, asupra exis- „mai” nefirească în accepĠiunea nedumerirea: „deúertul e un vam- Damocles: „cerul a coborât mult tenĠialităĠii, cuprinzând da capo unui fiasco divin, să mai repare, pir (nelegiuit)” - cam lugubru, prea jos/ ca o ameninĠare/ - su- al fine, poeme-eseu în care pu- Vă mai cârpească ce se mai poate antropofagic, imagine prometeică gerând, prevestind un timp, terea verbului dă întregului vo- a toate acelor ieúite din Cuvânt, în înlăQĠuirea de stâncă. timpul acela, implacabil, inexo- lum, înăOĠare axiologică. Respec- care nu prea mai merg „ca la car- „…atât a mai rămas într-un rabil, pe care útiinĠa ori Marele, tând cu rigoare calităĠile stilului te”, acum. deúert de gânduri/…prin aceas- ori nu-l poate opri, ori nu-l vrea - aú zice chiar -, ale stilului elevat, oprit, iar jocul perpetuu al ste- pertinenĠa folosirii tropilor úi sin- reotipiilor să nu fie oprit, ca o taxei poetice, dă volumului o no- blasfemie. Wă particulară, dacă ar fi să-l invoc Ne întrebăm din ce în ce mai pe naturalistul, matematicianul, puĠin retoric, úi mai mult im- cosmologul úi autorul enciclo- perativ: de ce?.. de ce?... nu într- pedic francez Georges-Louis un absurd kafkian, ci într-un ab- Leclerc, Comte de Buffon (1707- surd universal pe care nu-l vom 1788) care afirma: „Le style est putea tăia ca pe un nod gordian. l’homme meme”(Stilul este omul „Am început să alerg la în- însuúi). Poeta Valentina Becart úi- tâmplare/ úi să plâng/ prea mult a consacrat un stil propriu, in- soare/ într-o inimă/ cuprinsă de confundabil. spaimă úi-ndoială”… „dar nu În faĠa atâtor vicisitudini, po- vedeam decât hienele/ adulme- eta nu este o învinsă, ci o luptă- când renunĠarea”ùi... de parcă toare de pe linia întâi, o biruitoare, am trage linie, după ce am adu- câútigând, nu lupta, ci războiul. nat, după ce am scăzut, după ce Deschizând cartea, citeúti cu am înmulĠit úi împăUĠit, ne-a dat acea exultanĠăúi pasiune pe care rezultatul: „Lângă steagul ră- ai vrea să fie mereu prezente în Yăúit/ al înfrângerii/ zăcea o ini- inima úi sufletul tău, cititorule! 56 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012

_n premier# pentru o revist# rom@neasc#: textul bilingv al Imnului american tradus de Cristian Petru B#lan

"The Star-Spangled Banner" este imnul Versiunea românească aparĠine poetului naĠional al Statelor Unite ale Americii. american de origine română Cristian Petru Versurile au fost scrise în 1814 de Francis %ălan, membru al Uniunii Scriitorilor din Ro- Scott Key, un poet amator, sub forma unei mânia úi al Academiei Româno-Americane poezii numite "Defense of Fort McHenry" de Arte úi ùtiinĠă, care a tradus toate imnurile úi a fost pus pe melodia unui cântec foarte popular britanic de stat din lume în limba română. (V. lucrarea traducă- numit "The Anacreontic Song". torului "Enciclopedia Imnurilor de Stat din toate Ġările A fost recunoscut oficial de Marina Americană în 1889, lumii", cu prefaĠa de maestrul Gheorghe Zamfir, Ed. Mile- de Preúedinte în 1916 úi, printr-un act oficial, de către niul III, Ploieúti, 2008, pag. 209-213, precum úi date despre Congress la 3 martie 1931. traducător în Wikipedia, "Scriitori români din diaspora").

1. Oh, say can you see 3. And where is that band 1. O, spune, poĠi tu zări 3. ùi unde se află acea bandă de By the dawn's early light Who so vauntingly swore În lumina timpurie a zorilor, inamici What so proudly we hailed That the havoc of war Ceea ce cu atâta mândrie salutăm noi Care cu atâta lăudăroúenie jurau At the twilight's last gleaming And the battle's confusion În ultima licărire a crepusculului Ca în dezastrul războiului Whose broad stripes and A home and a country Ale cărui largi dungi úi stele briliante, ùi în confuzia luptei bright stars Should leave us no more? În timpul periculoasei lupte, Nici o casăúi nici o Ġară Le vedeam deasupra meterezelor, 6ă nu mai fie cruĠate? Through the perilous fight Their blood has washed out Sângele lor a spălat O'er the ramparts we watched Their foul footsteps' pollution. Atât de elegant fluturând? ùi strălucirea roúie a rachetelor, De contaminare urmele nebune Were so gallantly streaming? No refuge could save Bombele explodând în aer, Ale paúilor lăsaĠi de ei. And the rockets red glare The hireling and slave Probând, de-a lungul nopĠii, Nici un refugiu nu poate salva The bombs bursting in air From the terror of flight &ă steagul nostru era încă acolo. Pe mercenari úi pe sclavi Gave proof through the night Or the gloom of the grave: O, spune, drapelul cu dungi úi stele De teroarea luptei sau de tristeĠea That our flag was still there. And the star-spangled banner Tot mai flutură oare mormântului; Oh, say does that star- In triumph doth wave Peste pământul celor liberi Însă drapelul înstelat spangled banner yet wave! O'er the land of the free ùi peste casa celor viteji? Flutură triumfător O'er the land of the free And the home of the brave! Peste pământul celor liberi ùi peste casa celor viteji! And the home of the brave? 2. Prin pâcla mării, El abia se vedea pe Ġărm, 4. Oh! thus be it ever 4. O, întotdeauna să fie aúa, Unde arogantul amfitrion al 2. On the shore dimly seen When freemen shall stand Când oamenii liberi se ridică inamicului Thru the mist of the deep Between their loved homes împăUĠindu-se Se odihnea în temută liniúte. Where the foe's haughty host And the war's desolation! Între casele lor iubite Ce este oare acel obiect pe care briza In dread silence reposes Blest with vict'ry and peace ùi dezolările războiului! What is that which the breeze May the Heav'n-rescued land În timp ce suflă intermitent Fie binecuvântat cu victorie úi pace, O'er the towering steep Praise the Power that hath deasupra înaltului abrupt, 3ământul răscumpărat de cer; Aci abia-l ascunde, aci abia-l As it fitfully blows made /ăudat fie Atotputernicul care ne-a expune? Half conceals, half discloses? And preserved us a nation. creat Acum el prinde strălucirea ùi ne-a conservat ca naĠiune. Now it catches the gleam Then conquer we must Primelor scânteieri ale dimineĠii, Of the morning's first beam When our cause it is just $úadar, trebuie să cucerim, Reflectând în acest moment pe Dar numai când cauza este justă, In full glory reflected And this be our motto: deplin glorios sclipirile apei: ùi atunci deviza noastră va fi: Now shines in the stream. "In God is our trust." Da, acesta este steagul împestriĠat "Noi credem în Dumnezeu!" This the star-spangled banner And the star-spangled banner cu stele. Iar drapelul împestriĠat cu stele O long may it wave In triumph shall wave O, fie ca el să fluture în veci peste Va triumfa fluturând O'er the land of the free O'er the land of the free Sământul celor liberi Peste pământul celor liberi And the home of the brave! And the home of the brave! ùi peste casa celor viteji! ùi peste casa celor viteji! Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 57

Mihai HAIVAS (n. 06.04.1941)

1ăscut în localitatea Cristineúti, judeĠul Botoúani. Absolvent al FacultăĠii de Matematică, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, din Iaúi. A funcĠionat ca profesor de matematicăúi astronomie, cercetător útiinĠific la Filiala Iaúi a Academiei Române, profesor asociat la instituĠii de învăĠământ superior din Iaúi. Este membru al Academiei Libere „Păstorel” úi al Uniunii Epigramiútilor din România. Ca matematician, a publicat mai multe culegeri de exerciĠii úi probleme pentru testele naĠionale úi examenul de bacalaureat, precum úi manuale de liceu, iar ca epigramist a publicat volumele Tangoul poantelor în pas de vals (2009, epigrame, rondeluri ú.a.), Haùmiúuri umoristice (2010, epigrame) úi Restituiri în patru rânduri (2011, o selecĠie comentată a concursurilor revistei „Epigrama”, 1938-1943).

Ce este epigrama? Venituri úi taxe IncompetenĠă &ă mult de ea s-a tot vorbit Guvernul nou, ce tura-vura Azi sfatul tău, iubit confrate, Pe nimeni astăzi nu surprinde, A învârtit de-o vreme roata: Util ne este,-aúa gândim, Eu spun că e un foc mocnit Salariu-l dă cu picătura Precum e sarea în bucate Iar când nu te aútepĠi, se-aprinde. În schimb ia taxe cu găleata. Bolnavilor ce Ġin regim.

Madrigalul úi satira Îngrijorare Mie pofticiosul Nicicând nu merg pe-acelaúi drum O spaimă foarte greu apasă Salivam, în toiul cinei Aceste ,,picături”, susĠin: Pe oriúice român acum: C-o privire de hapsân, &ăci una este cu parfum Din criză ar putea să iasă, Când la pulpele vecinei, Pe când cealaltă... cu venin. Dar din corupĠie, nicicum! Când la merele-i din sân .

Remarcă poetică Unui confrate îngâmfat MiniromanĠă ,,Românul e născut poet”. Sunt om de bază în cenaclu Mi-e dor de un sărut de fată, S-a spus cândva úi nu-i secret, La orice poantă am úperaclu, De jocuri, de plimbări, de lunci, Dar e de-a dreptul dureros Pe scurt, afirm deschis, colega: Mi-e dor de piaĠa de-altădată... &ă mulĠi o iau în serios! Eu sunt úi alfaúi omega! Cu preĠurile mici de-atunci!

Cum se scrie o epigramă? Unui ,,clasic” în viaĠă (glosă) Joburile unei tinere familii 6ă scrii o epigramă,-i greu! Afirmă unii că-i un brand, Muncesc s-ajungă-n viaĠă staruri 5ămâne pentru mulĠi un vis. ùi-epigramist de nota zece $úa cum poate fiecare: De-aúúti, mărturisesc, úi eu Intrat recent în noul trend... El, ziua ,,rade” sticle-n baruri, Chiar azi m-aú apuca de scris. Dar ce e trend ...ca trendul trece! Ea, noaptea lustruieúte bare.

Unui autor de epigrame Ce e femeia? Supărarea soĠiei Citindu-Ġi cartea chiar insist, S-o definesc, eu n-aú putea, %ărbatu-i zise-n zi nefastă: Spunând úi nu mă-ntrec cu graba: Deúi în spate port mulĠi ani, Mai făúi tu ceva nevastă! 6ă nu tragi în epigramist, Dar dacă nu pui preĠ pe ea ùi i-a făcut, pe loc, păgâna &ăci îl vei omorî degeaba! Pe tine nu dă nici doi bani! Din prag, plecând, un semn cu mâna.

Jurizarea la festivaluri $úa-i bărbatul Ruga unui soĠ Ce-afirm, nu-i pentru-a face valuri, De soarta lui chiar mă usuc, Femeii, care-i vorbăreaĠă, ùi-n jurii nu trag cu úrapnel: $úa-i de când s-a însurat: )ă, Doamne, un efort úi schimbă, Un moto e, la festivaluri, Atunci când nu e sub papuc Ca ridurile de pe faĠă ,,Secretul lui Polichinelle”! Precis el stă lejer... sub pat. S-ajungă undeva pe limbă!

Muza úi Brâncuúi Ce e soacra? Testament O remarcă-i potrivită, E frumuseĠea pe pământ, Prin testamentul redactat, Nu cred că mai este alta: Un înger coborât din stele, Averea toată eu o las Muza lui a fost trezită Când este vorba,-ntr-un cuvânt, Amantelor ce m-au distrat, Cu ciocanul úi cu dalta. De soacra soĠioarei mele! Iar soaĠei dragi... ce-a mai rămas!

Nimic nou în parlament Unui confrate indecis Autoepitaf ùi astăzi, ca úi-n viitor, Amice-Ġi spun, de-acum un an, Zace Haivas sub aluni, Mandate au, în număr mare, SimĠind cum iar mă bagi în draci, Nu-i în Rai, úi-i foarte trist De deputat úi senator, &ă ai în mine un duúman &ă o viaĠă-a spus minciuni, Dar prea puĠine de-arestare. Când una spui úi alta faci! SusĠinând că-i umorist. Pagin# \ngrijit# de Nelu Vasile-NEVA 58 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Vasile MENTZEL

Triouri [i duete celebre

Un tren obosit a poposit într- plifică sarcina cântăreĠului, ci îi La Teatrul „C. Tănase” apăru- Ġia Bucureútiului”, sau - popula- o haltă (Letea), la marginea Ba- cere noi valenĠe. Multe formaĠii seră „Surorile Cosak” (duet) ade- rul duo al anilor 60 (cum scrie Făului. Acolo un furnicar de oa- au obĠinut, pe parcursul anilor, Yărate „instrumente vocale”. ziarul „Adevărul”), exuberanĠi úi meni trudea la fabrica de hârtie. celebritatea prin munca susĠi- Cităm din cântecele lor: „Pe dezlăQĠuiĠi mult mai zburdalnici Prin anii 1938-39, printre nută, uneori epuizantă, pentru strune de chitară”, de Radu ùer- decât adolescenĠii-vedetă de azi. copiii Lumii, se năúteau doi fraĠi obĠinerea unui înalt nivel artistic. ban, „M-am supărat pe inima O lecĠie care, alături de cea a care nu-úi imaginau atunci pe Printre primele triouri apărute mea”, de Gelu Solomonescu, úi valorii úi seriozităĠii, merită în- unde îi va purta soarta: FraĠii la noi, se număUă trioul „Voie „Bonjo, Bonjo”, de Elly Roman. YăĠată. Cheia succesului însă a Mentzel. bună”, condus de A. Bojenescu, Mai târziu, vor apărea în specta- fost aceea că Mentzelii au fost Surorile mai mari úi-au luat în apoi „Trio Grigoriu”, un trio de colul „Do, re, mi, fa... etcetera” primii cântăreĠi-dansatori care au braĠe fraĠii úi au pornit cu „Trenul excepĠie, care a repurtat succese alături de fraĠii Menzel. cântat úi au dansat stepp (dans vieĠii” într-o lungăúi anevoioasă imense. Să ne amintim doar de La Teatrul de estradă din De- american). Au urmat înregistrări FăOătorie, acompaniaĠi de glasul piesele „La cabana trei brazi”, de va úi-a făcut apariĠia „Trio Ca- la radio úi Electrecord (discuri), roĠilor, ca o muzică, muzică ce îúi Florentin Delmar, „În amurg”, de ban”, specializat pe muzica la- emisiuni la televiziune, angaja- va pune amprenta pe destinele Aurel Giroveanu, „BroscuĠa”, de tino-americană. Amintesc din mente la baruri úi restaurante. lor. Dar să trecem la subiect, care George Grigoriu úi e suficient să cântecele lor „E una, numai una”. Aduc aminte, pe litoral: Ca- are ca temă: triourile úi duetele constatăm valoarea acestui grup de A. Giroveanu, „Dac-aúa vrei zinoul din Mamaia, Barul-Cazino, ce au apărut de-a lungul timpului. vocal. tu”, de Temistocle Popa, úi „Ti- restaurantele „Albatros” úi „Vic- În muzica uúoară româneas- Un alt trio remarcabil a fost nereĠe făUă bătrâneĠe”, de Vasile toria”, restaurantele din Oradea Fă, începuseră să cucerească o „Trio Armonia” format din: Mar- Veselovschi. úi Barul „Continental” din Bucu- largă audienĠă la public formaĠiile gareta Mureúan, Victoria Mano- Duo-ul Alexandru Jula úi Io- reúti, unde au cântat cu orchestra vocale: duete, triouri, cvartete, lescu-Dinicu úi Mona Scotti, care nel Miron s-a lansat pe scena lui Iancsi Körösy (considerat ca sextete etc. Succesul lor se da- a cântat, printre altele, „Picături Teatrului muzical din GalaĠi úi a unul din cei mai autentici pianiúti tora posibilităĠilor multiple ce re- din cer”, de Marius Mihail, Uămas fidel acestei scene. Printre de jazz din Europa). La bas era zultau din contopirea vocilor (ar- „Rumba negra”, de Lecuona úi melodiile lor se aflăúi „Podul nu mai puĠin celebrul Johnny Ră- monia). Cântatul în grup nu sim- „Zboară săniuĠa”, de Sile Dinicu. Grant”, de G. Grigoriu, „Se văd ducanu, la trompetă - Valentin luminile în port”, de Aurel Mano- Grigorescu, Dan Mândrilă - la sax lache, úi din repertoriul universal etc. Următorul pas sau următoa- „Serenada primăverii”, de Mal- rea staĠie, dacă ne amintim de goni. A mai apărut la Teatrul mu- „Trenul vieĠii”, a fost Teatrul sa- zical din Braúov „Trio Alpin”, un tiric muzical „C. Tănase” din Bu- trio instrumental-vocal, care a cureúti, unde fraĠii au jucat în cântat, printre altele, „Dacă nu spectacolele „Do, re, mi, fa... etce- te văd o zi”, de G. Grigoriu, „Că- tera” de H. Nicolaide, Ion Ni- tre tine aleargă dorul meu”, de chifor, I. Berg úi „Revista 58”. Din Miúu Iancu, sau „Cântec de ex- repertoriul lor amintesc: „Unde- cursie”, de Robert Flavian. S-au va” úi „Mâine cine útie” de Ion mai remarcat: duetul „Surorilor Cristinoiu, „Nu-ncerca să te Dimitriu”, Trio „Do, re, mi” la minĠi” úi „De când măútiu” de Teatrul muzical din ConstanĠa úi Constantin Alexandru, „Spune- alĠii, despre care nu am alte date. mi unde, când úi cum” de Ion Va- Dar cel mai longeviv grup silescu cu Pompilia Stoian, „N- vocal, care continuăúi azi acti- am útiut să te păstrez” de Noru vitatea artistică (muzică, litera- Demetriad, „Poveste de dragos- tură, teatru, film), este cel al „Fra- te” úi „Iulie” de Vasile Mentzel, Ġilor Mentzel”. Eugen úi Vasile, precum úi „Pescarul amator” de „DeosebiĠi”, cum spune Edmond Starokadomski. Din repertoriul Deda, „mai valoroúi decât duetul universal, au cântat melodiile internaĠional al Surorilor Kesler „Goodbye Corina” (tradiĠional (Germania)”, după mărturisirile american), „Maria Marilena” de lui Alecu Popovici, din „Informa- Anul III, nr. 4(20)/2012 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine 59 - Aha! ùi atunci cine e scri- itorul? Marino Marini, „Billy Boogie” de - Amândoi. Littlefield, „Anneliese” de Hans - Dar compozitorul? úi Simon, dar úi muzică italiană. - Eu. „Boceami picina”, „Tintarela di - Am o nepoată care l-a avut luna”, „Un ora senza te”, „Sei be- la facultate profesor pe unul din- la” ú.a.m.d. Dar succesul „FraĠi- tre fraĠi. lor Mentzel” nu s-a oprit aici. Au - Pe mine. Dar, staĠi, doamnă, fost invitaĠi să cânte operetă la daĠi-mi voie să vă ajut úi să vă Contemporary Literature Press, radio úi televiziune, arii din: scutesc de efortul de a mai în- sub auspiciile UniversităĠii din Bucureúti, în colaborare cu „Oclahoma” de Richard Rodgers, treba. Vă spun eu tot. Fratele Eu- British Council úi Institutul Cultural Român „Rochia de bal” de Aurel Giro- gen, inginerul, e úi scenarist iar veanu úi arii din „Vrăjitorul din de curând i-a apărut un volum AnunĠă publicarea volumului Oz” de A. Harold. de versuri (Appropos! te felicit ùi timpul a trecut, trenul vieĠii frate) La rându-mi am scris úi eu A Lexicon of "Small" Languages in a îmbătrânit úi el dar îúi continuă teatru, poezie, eseuri. Finnegans Wake drumul. Duetul „FraĠilor Ment- - Bine, dar... zel” s-a autodizolvat dar după 35 - Humor? Am scris amândoi de ani a reapărut cu un CD, cu úi... baloane colorate, înconde- redactat de C. George Sandulescu. un spectacol la T.N.B. (sala mare) iate cu numele „FraĠilor Mentzel”, (ISBN 978-606-8366-11-1) úi cu noi emisiuni la mai multe Făzute din „cerul” NaĠionalului televiziuni. Dar ce au făcut aceúti Bucureútean au pus în miúcare Acest volum este o premieră. Pentru prima oară în istoria studiilor doi fraĠi în timpul cât au lipsit din sala ce vibra de emoĠie úi bucurie Joyceene, el adună la un loc limbile folosite de James Joyce în viaĠa muzicală? Multe. Cine sunt alături de cei doi vârstnici-tineri, Finnegans Wake, într-o încercare de a le descifra rostul. ei acum?.... iar „Trenul vieĠii”, pufăind alene, Seria de Lexicoane pe care o publicăm completează noĠiunea de - Dumneavoastră, domnule, degrevat de neliniútea de dinain- IntuiĠie Lingvistică a lui N. Chomsky cu o idee nouă: ideea că este nu sunteĠi fratele mai mic din du- te, fluieră din sirenăúi ĠăFăne din vorba, în cazul lui Joyce, de un DicĠionar mental poliglot úi etul fraĠilor... roĠi, în ritmul melodiilor celor doi simultan. - Ba da. fraĠi, în amintirea tinereĠii lor. Am publicat până acum Lexicoane care se ocupau de locul limbilor - Vasile, parcă. Toată tinereĠea mea, strigă sem- românăúi germanăúi al limbilor scandinave în Finnegans Wake. - Exact. nalul sonor al trenului, în timp ce Ne îndreptăm acum atenĠia către mai bine de douăzeci de limbi, de - Aaa! Inginerul. se îndepărtează. Apoi, făcând la franceză la numeroasele limbi slave, toate adunate într-un singur - Nu, nu, eu sunt actorul, fra- semn cu ochiul ferestrei, zâm- volum. Introducerea la acest volum sugerează cum anume se poate tele e... beúte uúor, scoĠând fum pe nări. citi o carte scrisă în mai multe limbi deodată. Din acest punct de vedere, Finnegans Wake se apropie de intenĠia colajelor lui Tristan Tzara. Pe de altă parte, obsesiile literare ale lui Joyce au în ele ceva foarte asemăQător cu cele câteva imagini care l-au obsedat pe Brâncuúi. Lexicoanele Joyce pe care le publicăm, inclusiv acest Lexicon al limbilor "mici", aduc studiilor literare o precizie necesară, mai ales atunci când ele se ocupă de texte de maximă dificultate. Pledăm, de asemena, pentru cercetarea consecinĠelor retorice ale folosirii simultane a atâtor limbi. Acest al cincilea volum devine astfel punctul central al seriei. Tocmai de aceea îl dedicăm nepotului lui James Joyce, Stephen, care a împlinit 80 de ani la jumătatea lunii februarie a acestui an. Se útie cât de mult Ġinea James Joyce la familia lui. Dovadă stau cele două scurte povestiri scrise special pentru nepotul său. Seria noastră de Lexicoane continuă: vor urma limbile romanice úi în final chiar limba engleză. Toată seria de Lexicoane Joyce a fost recenzată de ziaristul úi anglistul Sorin Ivan în ziarul Tribuna ÎnvăĠământului, unde prezintă Contemporary Literature Press. Articolul a fost preluat de site-uri culturale, printre care úi http://libersaspun.3netmedia. ro/cultura/opera-inedita-de-james-joyce-publicata-de-o-editura- irlandeza/. Interesul pentru opera lui James Joyce s-a reaprins în România. Volumul A Lexicon of "Small" Languages in Finnegans Wake redactat de C. George Sandulescu s-a lansat oficial la data de 7 martie 2012, dar el poate fi consultat úi descărcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/sandulescu-small-languages-fw.html Lidia VIANU 60 Constela\iiConstela\ii diamantinediamantine Anul III, nr. 4(20)/2012 Elisabeta IOSIF

_n jurul unui policandru uria[ – M^N~STIREA CARAIMAN

drumuri a văzut într-un târziu rând Maria, considerată „arbore- policandrul uriaú, urcând spre le vieĠii” a fost binecuvântată de vârf, în Poiana Palanca, ce avea Duhul Sfânt, care i l-a dăruit pe chipul Maicii Domnului. În jurul Mântuitor, ca „Fiu al Lumii.” bradului a construit mai întâi o Arborii sfinĠi ai epocii moderne, bisericuĠă din lemn, cu o cruce învăluiĠi de simbolurile Fecioarei în vârf, ce lumineazăúi azi. Trun- Maria, verdele Mariei, dar mai chiul închis în ea a fost învelit în ales crucea ca arbore binecuvân- lemn, de care a atârnat icoane úi tat: „Atunci ramura ta purta o Sfânta Cruce. Acum, în poiană povară dumnezeiască. În tine s-a ridicat o biserică mare, încă curgea sângele divin (Hans neterminată în interior. S-au adă- Biedermann)”. Legenda copa- ugat câteva construcĠii frumoa- cului care vindecă ar putea fi o se, ce folosesc călugărilor úi cre- transpunere în universul Vechiu- dincioúilor ce doresc să se recu- lui Testament a simbolului tradi- leagă în acel loc sfânt. Ġiei creútine a „lemnului crucii”. Într-o toridă zi de vară, când ritul sfânt. Se auzi deodată clo- Am căutat să-mi amintesc Arborele are răGăcinile în Pământ întreaga Vale a Prahovei asuda potul mânăstirii, ce rezona cu pă- simbolurile acelor însemne sfin- iar ramurile îndreptate spre Cer - nefiresc, am pornit de la margi- durea, poate chiar se úi armoniza te. În primul rând, semnificaĠia ar- el fiind precum omul însuúi, o re- nea StaĠiunii Buúteni, traversând cu sunetele venite din înaltul bra- borelui. Dar mai întâi ce simbo- flectare a „existenĠei celor două râul pe un podeĠ, spre o potecă zilor seculari. lizează cifra úase? Ea corespunde lumi. Temele simbolice ale ar- pieptiúă ce urca la Poiana Palan- $úadar, nu era doar o evada- celor úase zile ale Facerii, e numă- borelui, spunea Mircea Eliade, ca. Auzisem istoria despre ridi- re din cotidian spre o lume pă- rul darurilor reciproce úi al des- „se articulează toate în jurul ideii carea Mânăstirii Caraiman de că- trunsă de spiritul lui Dumnezeu, tinului mistic, al hexameronului de Cosmos viu, în veúnică rege- tre părintele Gherontie Puiu, de- ci un drum spre un locaú sfânt, biblic - numărul creaĠiei (lumea nerare”. E simbolismul vertica- venită legendă dar chiar doream care se constituise în jurul unui fiind creată în úase zile). Arta hin- lităĠii, a raporturilor ce se stabi- Vă văd această minune. Drumul policandru uriaú, cu úase braĠe dusă, arta chineză, arhitectura lesc între pământ úi cer. În acest de urcuú prin pădure e greu iar aflat în Poiana Palanca. Fusese clasică, după Vitruviu, cuprind, sens are caracterul unui centru, mie mi s-a părut úi unul special. până în 1998 un loc pustiu, dar arată Luc Benoist - úase reguli ceea ce face ca Arborele Lumii Mai ales pentru energiile ce le acel arbore uriaú, ca un polican- ce reflectă creaĠia divină. Vă fie sinonim cu Axa Lumii. simĠeam în jur, transmise diferen- dru, purta pe el semnul crucii, aúa Am găsit multe simboluri úi O astfel de Axă a Lumii este Ġiat de brazi, de răGăcinile lor, ca cum îi spusese părintelui Ghe- ale arborelui. Am aflat despre „ar- Mânăstirea Caraiman atât în sub- niúte degete uriaúe, noduroase, rontie Puiu, în vis Maica Domnu- borii care au icoane aúezate pe teran, cât úi la suprafaĠa Pămân- care parcă ar fi suferit de dureri lui, în noaptea când de-abia so- trunchi, că ne trimit cu gândul la tului Caraimanului dar úi în Înalt, reumatice. Erau transformate în sise la Sanatoriul din Sinaia, pa- Uăspândirea, aproape peste tot în precum copacul sfânt care se trepte pentru urcuúul nostru, vi- ralizat de mai mult timp. Trăise lume, astăzi a Pomului de Cră- hrăneúte prin vârf, întinzând brând alături de plantele pădurii, zece ani într-o peúteră din munte, ciun, ca simbol liniútitor al ver- crengile sale peste Grădina Mai- florile pământului ce le simĠeam de unde vedea Crucea Caraima- delui úi al renaúterii. În primul cii Domnului. emiĠând sunete, ca în filmul renu- nului úi îúi jurase să se întoarcă mitei cercetătoare Marioara Go- la lumea de jos ca să construias- deanu, o demonstraĠie despre Fă o mânăstire cu Hramul Sfintei „modelul informaĠional al lumii Cruci, de unde să vadă crucea plantelor, pătruns de spiritul lui Caraimanului. „Trezeúte-te, că nu Dumnezeu”. Auzeam, ca în acel Húti bolnav. Du-te úi găseúte un experiment, copacii care Ġipau brad cu úase ramuri, lângă o apă când mor, acum copleúLĠi de du- curgătoare, pe un plai de unde rere sau de strigătele ce le trans- se vede Marea Cruce, la care te- miteau pădurii. Acel flux energe- ai jurat. Acolo să faci mânăsti- tic, benefic, pe care îl simĠeam rea” i-a spus Maica Domnului. pentru întâia dată în toată natura: ùi s-a sculat săQătos, spre uimi- în râul, apa purtătoare de infor- rea tuturor. Dar bradul nu era maĠie, cu memoria sa úi în toată unul oarecare úi mare i-a fost cău- acea pădure vie, pătrunsă de spi- tarea, încercarea. După multe