An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

MEMORIA OLTULUI şi ROMANA ŢILOR Revist ă de istorie şi cultur ă a Oltului şi Romana ţilor Anul IV, nr.2 (36), februarie 2015 Editat ă de Asocia ţia Cultural ă MEMORIA OLTULUI Director: Ion D. Tîlv ănoiu Comitetul de redac ţie: Dr. Aurelia Grosu, dr. Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu, Dumitru Botar, Jeana P ătru, Floriana Tîlv ănoiu, Vasile Radian. Plan şele noastre: 1. Sculptorul sl ătinean Teodor Burc ă. 2. Sus: sculptorul Teodor Burc ă în atelierul s ău de lucru Jos: Din crea ţia lui T. Burc ă: Monumentul eroilor de la Cern ăuţi, (carte po ştal ă, perioada interbelic ă). 3. ,,Cap de expresie”- de Teodor Burc ă . 4. A murit Traian Zorzoliu . CUPRINS 1. Al. St ănciulescu-Bârda- Măria Ta, Ţă ran Român! (VI)………………………………….…….……../ 2 2. Ion Andrei ţă - Destine deraiate…………..……………. ……………………………………………/3 3. Viorel Dianu- Jurnal lapidar. Perioada sl ătinean ă (V)………………………………………………./ 8 4. Cornel Manolescu-Figuri uitate. Nicolae Marinescu-Bircii- primar al ora şului Slatina………../ 14 5. Dumitru Botar- Oameni, fapte, întâmpl ări din Romana ţiul de alt ădat ă………………………,../18 6. Vasile Radian- Mo şia Brebeni în anul 1900 …………………………………………………...... /25 7. Puiu Stoiculescu- Frumoasele fete ale Caracalului ………………………………………….….../ 31 8. Ion D. Tîlv ănoiu, Vasile Radian- Documente din fondul Poroineanu (V)………………….…/37 9. Pia Alim ăne şteanu- Sub ocupa ţia german ă (X)…………………………………………………….…/ 50 10. Jeana P ătru- Restituiri. Familia Teodoru din Sc ări şoara-Romana ţi (II)…………………………./ 54 11. Ion D. Tîlv ănoiu- Familii boiere şti oltene. Boierii Pâr şcoveni ………………………………../60 12 Nicolae Geapana – Grop şani- pagini de monografie …………………………………………../68 13. Calendarul Memoriei Oltului…………………………………………………………………../83 14. Dr. Nicolae Scurtu- Inscrip ţii …………………………………………………………………./85 15. Dr. Badea Cire şeanu- De la Spineni la Ierusalim (V)…..………………………………… ……...../89 16. Floriana Tîlv ănoiu- Sculptorul sl ătinean Teodor Burc ă…………………………………………..../ 96 17. A murit Traian Zorzoliu ………………………………………………………………………./105 18. Ion D. Tîlv ănoiu, Floriana Tîlv ănoiu- Publica ţii periodice din Olt şi Romana ţi……………..../105 19. Vasile Radian, Ion D. Tîlv ănoiu, Floriana Tîlv ănoiu - Eroi şi monumente din Olt şi Romana ţi. Monumentul eroilor din localitatea Grop şani………………………………………………..……...... / 107

ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman www.EdituraHoffman.com Tel./fax: 0249 460 218 0740 984 910 www.memoriaoltului.ro 1

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Măria Ta, Ţă ran Român (VI) Pr. Al. St ănciulescu-Bârda

N-ai înv ăţ at muzic ă în universit ăţ i şi conservatoare. Ai auzit pe mama ta suspinând, pe tat ăl t ău fredonând o doin ă la ceas de cump ănă, pe tân ăr cântându-şi dragostea şi dorul, pe bătrân şoptindu-şi durerea şi amintirile. Ai auzit vântul fo şnind prin frunze, tr ăznetul cutremurând p ământul, stelele frem ătându-şi armoniile; ai auzit lupii urlând în codrii la miez de iarn ă, câinii l ătrând la trec ători, caii nechezând a primejdie, turmele urcând la păş une; ţi-ai pus urechea la p ământ şi ai auzit tropotul c ălăre ţului de departe, ai auzit apele şuşotind molcome pe vreme bun ă, ori venind în puhoaie la vreme de potoape. Din toate astea şi din multe altele, tu ai înv ăţ at u şor-uşor s ă cân ţi. N-ai a şteptat aplaude, recompense, premii sau laudele cuiva. Ai cântat, pur şi simplu, fiindc ă ai sim ţit nevoia. Când te-ai jucat cu tovar ăş ii de pe uli ţă, ai cântat frânturi de melodie, ca un descântec de demult; când au început s ă-ţi sfârâie c ălcâiele dup ă câte o codan ă, ai cântat de dragoste; când ţi-ai leg ănat copilul i-ai cântat duios ca s ă adoarm ă; când te-ai dus la munc ă departe, ori la armat ă, ori la r ăzboi, ai cântat de dor şi de jale; când ţi-ai adus aminte de cei ce nu mai sunt, ai cântat de durere; când ai înso ţit pe cei dragi pe drumul cel f ără de întoarcere, ţi-ai povestit suferin ţa f ără margini în glas de bocet! Cântecul ţi-a fost mam ă, ţi-a fost tat ă, ţi-a fost frate, iubit ă, copil, tovar ăş de via ţă. Regina cântecelor tale a fost Doina. Ea a cuprins în cupa ei tot ce a avut mai bun şi mai sfânt sufletul t ău. Doina a fost icoana pe-ndelete z ămislit ă a sufletului românesc, făcătoarea de minuni şi alin ătoarea de suferin ţe. Doina a şters lacrimile, a înf ăş at rănile, a mângâiat iubirile, a ţesut amintirile, a c ălăuzit c ălătorul, a f ăcut leg ătura între cei de aici şi cei de dincolo. Doina poate fi pus ă al ături de marile crea ţii ale lumii muzicale, fiindc ă nu are egal. Şi când te gânde şti cine, când şi unde a z ămislit-o, î ţi vine s ă crezi c ă Dumnezeu a vărsat o pic ătur ă de frumuse ţe cereasc ă în sufletul autorului anonim, pentru ca el s ă poat ă da la lumin ă o asemenea nestemat ă. Se cânt ă ast ăzi mult muzică popular ă româneasc ă. Cânt ăre ţii adev ăra ţi merg în biblioteci şi arhive, ascult ă culegeri şi înregistr ări de muzic ă de acum o sut ă sau dou ă sute de ani şi scot apoi în lume cântecele tale ca pe ni şte relicve de muzeu. Ne minun ăm de frumuse ţea lor şi ne uit ăm în jur, dac ă nu cumva mai g ăsim şi azi creatori şi purt ători adev ăra ţi de asemenea perle. Sunt al ţii care improvizeaz ă a şa-numitul ,,folclor actual, folclor nou”. Se simte de la o po ştă falsul, kisch-ul, stâng ăcia. Te duci în tot felul de localuri şi vezi nepo ţii şi str ănepo ţii t ăi ,,cântând” sau ascultând tot felul de scâr ţâieli, sfor ăieli, bubuituri, huruieli, schel ălăieli, care te fac s ă crezi c ă te-ai r ătăcit în iad! Muzica ta, doinele tale sunt ,,dep ăş ite”, ,, ţă răne şti”, nu sunt ,,mi şto”! Î ţi vine s ă-ţi iei lumea în cap şi s ă te tot duci! Apropo, M ăria Ta, tu chiar mai exi şti cu adev ărat?

www.memoriaoltului.ro 2

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Ion Andrei ţă

Lui Ilie Purcaru, in memoriam

Trebuia l ămurit ă, odat ă, şi aceast ă nenorocit ă şi controversat ă întâmplare, care a barat urcu şuri şi a deraiat destine. Lucrurile stau a şa – şi nu altfel. …Era în prim ăvara lui 1969. În redac ţia „Scânteii tineretului” venise, pe post de prim-redactor şef-adjunct, marele publicist (poet şi scriitor) şi priceput constructor de gazete, Ilie Purcaru. F ăcea parte din vechea gard ă de publicistic ă, din care mul ţi e şuaser ă. El se salvase, împreun ă cu Paul Anghel; talentul şi flerul de scriitor i-a salvat. Venea de la Craiova, unde lucrase într-o dubl ă calitate de redactor şef: la ziarul „Înainte” şi la revista de cultur ă „Ramuri”, pe care el o ren ăscuse în aceast ă a doua, superb ă, edi ţie – la care scriitorii, mai ales cei tineri, î şi f ăceau un nume de re ţinut; în special, în poezie, rubrica lans ărilor fiind de ţinut ă MRP – Miron Radu Paraschivescu, na şul multor poe ţi valoro şi. Ilie Purcaru nu descinsese singur în Capital ă: adusese cu sine, de la „Ramuri”, dou ă condeie culte şi talentate: pe transilv ăneanul Grigore Traian Pop, c ăruia îi crease o rubric ă de filozofie, foarte bine primit ă de c ătre speciali ştii în domeniu – şi pe basarabeanul Mihai Pelin, prozator, reporter-eseist de mâna-ntâi. Cu ei era la pertu. Celorlal ţi se adresa numai cu dumneavoastră, inclusiv portarului şi femeii de serviciu; mai rar cu dumneata . De asemenea, nu zicea tovar ăş e, decât când era chemat sus , la CC, ori în şedin ţe la care aveam invita ţi str ăini. Noi, ceilal ţi, ne uitam la Ilie Purcaru ca la un zeu: micu ţ, sl ăbu ţ, un chip adolescentin, delicat – doar aripile îi lipseau (iar acelea se vedeau în scrisul s ău înaripat). Între cei care se bucurau de aprecierea şi stima lui m ă num ăram şi eu. „Domnule Andrei ţă , dumneavoastr ă nu prea v ă lua ţi în serios. Ave ţi un condei talentat; nu-l uza ţi în toate chestiunile m ărunte” – şi mi-a creat un regim de mare reporter, al ături de Mihai Pelin. Cum ziceam, era prim ăvar ă. Trecuser ă luni bune de când se afla printre noi Ilie Purcaru: cu fapta, cu vorba, cu bun ăvoin ţa. Mai erau câteva zile pân ă la s ărb ătoarea de 1 Mai. Ilie Purcaru a primit sarcina s ă alc ătuiasc ă num ărul festiv al ziarului. S-au dat comenzi, pe compartimente – apoi totul era contopit într-un reportaj-fluviu (3-4 pagini de ziar) de c ătre Purcaru şi echipa sa: Mihai Pelin, Vartan Arachelian (care colaborase la „Ramuri”) şi subsemnatul (mândru, nevoie mare, de o astfel de încredere). Pe 30 aprilie 1969, pe la orele 9 seara, ziarul era gata s ă plece în tipografie. Citim înc ă o dat ă paginile ie şite din calandru, verific ăm titluri, continu ări, fotografii, explica ţii. Totul, în ordine. „Domnilor – zice Ilie Purcaru – dup ă acest efort creator, merit ăm şi noi o mic ă recompens ă. Sunte ţi invita ţii mei la restaurant, s ă cinstim s ărb ătoarea de mâine cu un pahar mai devreme”. Unde? Unde? Nu ştiu cine zice: „La Turn”. Şi nea Sandu (so ţul Sandei, curier ă la ziar) şofer pe ma şina de serviciu, ne debarc ă în Pia ţa S ălii Palatului. La etajul I al acestui bloc-turn era un restaurant ceva mai select decât bombele noastre www.memoriaoltului.ro 3

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR obi şnuite. Avea şi teras ă, care a fost deschis ă în aceea şi sear ă. S ătui de aerul îmbâcsit în care lucrasem, am preferat terasa, de şi era r ăcoare. O mai preferaser ă şi al ţii; pu ţine mese libere. Ne-am înc ălzit repede cu câte un coniac; apoi al doilea, al treilea… Friptura a astâmp ărat foamea de lup, iar vinul şi-a f ăcut – încet, treptat, molcom – datoria. Ilie Purcaru era în verv ă. „Ce bine c ă ne-a ie şit, domnilor, ce bine!” – şi nu contenea s ă ne laude. Aceasta era o tr ăsătur ă a lui, a tinere ţii lui spirituale: s ă se bucure sincer de orice lucru bine f ăcut: un articol, o pagin ă de ziar, un interviu. Se bucura ca un copil. Bucurie pe care am mai întâlnit-o şi la al ţii, pe parcursul muncii mele de p ălma ş cu condeiul; este bucuria celor ale c ăror minte şi suflet r ămân mereu proaspete, tinere, nealterate de vicisitudinile vie ţii. „Hai s ă cânt ăm ceva!” – zice la un moment dat Purcaru, bine aghesmuit – şi începe să murmure un cântec, pe care nu mi-l mai amintesc: ca o doin ă, ca o balad ă… ceva leg ănat. La o mas ă vecin ă – lungit ă prin mai multe puse cap la cap – apare un grup de ru şi. Turi şti. Cântând. Le ţinem hangul la „Katiu şa”. Ne vedem şi de-ale noastre. Fiecare cânt ă (l ălăie) ceva, la solicitarea lui Ilie Purcaru, devenit dirijor. Eu m ă produc cu cele dou ă melodii ale mele, în astfel de situa ţii: „Satule, vatr ă frumoas ă / Departe mai sunt de cas ă” şi „C ăpitane de jude ţ / De ce m ă ţii la cote ţ / Pentru-un pui de mânzule ţ”. Aud şi un alt „C ăpitane”, l ălăit de Ilie Purcaru. „Patroane, taci c ă ne-aud ăş tia, şi-o p ăţ im!” – îl trage de mânec ă Mihai Pelin (el şi Grigore Traian Pop i se adresau cu „patroane”). Dar patronul, nimic; parc ă intrase strechea în el. Beat-beat, dar am re ţinut, re ţin şi azi: „Garda, C ăpitanul şi Arhanghelul din cer”. Atât. La masa de la care plecaser ă ru şii, apar ni şte nem ţi. „Odat ă cu 1 mai, S-a declan şat sezonul turistic” – ne informeaz ă osp ătarul, care nu ne scap ă o clip ă din ochi, ca s ă ne împrosp ăteze mereu b ăutura. Dar, chiar a şa!? În mai pu ţin de trei ceasuri – şi ru şi, şi nem ţi? Nu ne pas ă. Cânt ă şi nem ţii, cânt ăm şi noi. Aud ca prin vis, din paharul ce se tot tulbura la fund: „Lili Marlen”…, „Madona Clara”… – şi sesizez, îmb ătat, a şa cum sunt, c ă Mihai Pelin ştie limba german ă. Purcaru atac ă alt repertoriu: „Antonescule-mp ărate / Ce ne duci aşa departe / În p ământul rusului / Unde-i greu românului”… Pleac ă şi nem ţii. Noi albim noaptea, în continuare. Nu mai ştiu pân ă când; m-a topit b ăutura. Nici cum am plecat, cum am ajuns acas ă – nu mai ştiu. E posibil ca domnul Ilie Purcaru s ă fi dat telefon la garaj, s ă vin ă ma şina de serviciu şi s ă ne care. A doua zi, am avut cel mai frumos ziar din presa român ă. L ăudat şi de sus, de la CC. Dar luni se şoptea prin redac ţie c ă echipa de elit ă o f ăcuse lat ă. …Şi-a trecut vremea. Între timp, s-au petrecut şi ni şte schimb ări; în bine. Eugen Florescu – lansat cu articole de etic ă şi echitate, de moral ă pentru tineri; a r ămas celebr ă ancheta „Nu la Roman şi Peri ş, dar la Roma şi Paris” – a devenit redactor şef, în locul rigidului Ion Bucheru. Acum, se preg ătea s ă-l ung ă, la postul de moral ă, ca şef de sec ţie, pe Vartan Arachelian. Ilie Purcaru fusese promovat la „Scânteia” – şi se vorbea de trimiterea lui pe post de corespondent în India. Eu şi Pelin sta ţionam, dar eram cota ţi ( şi aprecia ţi) ca buni reporteri. www.memoriaoltului.ro 4

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

În iulie 1970 eram acas ă, la Perie ţi. De dou ă zile îmi înmormântasem tat ăl – şi m ă ocupam, al ături de mama Florica, cei doi fra ţi, Stelu şi Ghi ţu, şi sora Maricica, de cele cuvenite în atare situa ţie. Bate-n poart ă v ătăş elul Prim ăriei: „La telefon! E şti chemat urgent la Bucure şti!”. Alerg. Dau telefon în redac ţie: „M ăi, nici nu s-au uscat bulg ării de p ământ pe mormântul tatei; mai îng ădui ţi-mi o s ăpt ămân ă”. Irina, secretara unguroaic ă de la cabinetul şefului: „Imposibil! Tovar ăş ul redactor şef nu mai este în redac ţie, c ă ţi-aş face leg ătura cu el”. „Despre ce este vorba?”. „Nu ştiu, nu pot s ă-ţi spun. Dar e mai bine s ă vii. E foarte important. E grav”. Iau primul tren. În redac ţie observ c ă nu prea se-nghesuie nimeni s ă stea de vorb ă cu mine. M ă trage deoparte, pe coridor, spre redac ţia ziarului „Neuer Weg”, Mihai Pelin: „B ătrâne, e groas ă. Au scos pe tapet be ţia noastr ă de acum doi ani. (De fapt, un an şi jum ătate – n. n.). Se pare c ă vor s ă-l bubuie pe patronul”. Vine şi Vartan: „Ce ne facem? Pe mine nu m ă intereseaz ă. Eu nu vreau s ă pierd”. Pelin, cu n ăduf – şi mali ţios: „Cine-a mai v ăzut armean pierzând? De data asta, îns ă, o s-o cam mierle şti!”. Şi-a început mori şca. Zi de zi eram chema ţi de dou ă-trei ori în biroul redactorului şef, s ă d ăm socoteal ă. Totdeauna prezen ţi: redactorul şef Eugen Florescu, secretarul de partid (poate Timofte, am uitat, poate altul) un membru important din Comitetul de partid pe pres ă, unul-doi activi şti de la Comitetul de partid pe Sector (între ace ştia, de la Sector, putea fi şi vreunul de la organele speciale; nu-i cuno şteam). Eram întor şi pe toate fe ţele, ca pe ştii în frigare. Pân ă când activistul de la Sector nu mai are r ăbdare, şi zice, cu un aer complice: „Nu v ă mai înc ăpăţ âna ţi, m ăi tovar ăş i, că noi ştim toat ă situa ţia. Şi ştim c ă voi trei – v-am studiat dosarele – nu avea ţi de unde s ă cunoa şte ţi cântece legionare; era ţi prea mici, abia v ă n ăscuser ăţ i, când au c ăzut de la putere legionarii”. Apoi, pe un ton ridicat: „Dar de cântat s-a cântat. Iar voi a ţi cântat-n-aţi cântat, dar a ţi auzit. Asta v ă cerem acum: să spune ţi c ă a ţi auzit. F ără s ă da ţi nume”. Aşadar, asta era. Nici eu, nici Vartan, nici Pelin nu eram suspecta ţi de propagatori ai ideologiei legionare. Dar cine, atunci? Al patrulea, desigur, care era şi cu vreo opt-zece ani mai în vârst ă decât noi – şi provenea şi dintr-o familie cu tradi ţie liberal ă şi simpatii suspecte. „Mai gândi ţi-vă, mai reflecta ţi, mai sf ătui ţi-vă”. Ne-am retras to ţi trei într-un birou, s ă vedem ce tactic ă abord ăm. „De la mine n-or să afle nici un cuvânt” – conchide Mihai Pelin. „Nici de la mine” – înt ăresc eu. În noile condi ţii ne-a fost mai u şor s ă ne ap ărăm. Pelin a recunoscut c ă ştie limba german ă – şi a cântat „Lili Marlen”, un fel de „Katiu şă ” a nem ţilor, în r ăzboi. Recunoa şte că a cântat şi „Madona Clara”, tot un cântec nevinovat, de dragoste, pe care îl putuse asculta o ţar ă întreag ă, deoarece chiar în acele zile de pomin ă era interpretat într-un film sovietic, în vog ă şi în România, „Soarta unui om”. Cât prive şte „Antonescule-mp ărate” – subliniase Pelin, la comisia de anchet ă – este un cântec protestatar, pe care-l cântau ţiganii du şi la Bug. Eu, cu repertoriul meu când m ă îmb ăt şi m ă prinde dorul de cas ă. „Poate s-a creat www.memoriaoltului.ro 5

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR o confuzie – zic – în capul celui ce-a raportat: C ăpitanul de jude ţ cu c ăpitanul acesta de care zice ţi dumneavoastr ă se puteau încurca”. „Ce s ă se încurce, tovar ăş e – sare activistul – când acolo era şi Arhanghelul!”. Care va s ă zic ă, sabia c ădea, trebuia s ă cad ă, pe capul lui Ilie Purcaru. Dar de unde atâta înver şunare, la un an şi jum ătate de la comiterea nenorocitei fapte, când şi o crim ă putea fi descoperit ă în acest interval? Şi am aflat. Cu mai mul ţi ani în urm ă, Ilie Purcaru d ăduse un interviu lui Adrian P ăunescu, care ţinea o astfel de rubric ă – „Sub semnul întreb ării” – la revista „România literar ă (de unde, pân ă la urm ă – şi din acest motiv? – a fost dat afar ă, trecând la „Luceaf ărul”). La întrebarea „Cum aprecia ţi actuala gazet ărie româneasc ă, scrisul publicistic?” (citez din memorie) Ilie Purcaru a r ăspuns – citez, în rezumat, tot din memorie, concluzia: „Atâta timp cât la cârma presei române şti se afl ă şi se va afla Sion Bujor, presa româneasc ă nu va progresa”. S-a f ăcut luntre şi punte P ăunescu, ca s ă publice interviul, dar pân ă la urm ă i s-a dat câ ştig de cauz ă activistului de la CC, şeful Sec ţiei de Pres ă; despre care unii spuneau c-ar fi evreu, al ţii ţigan-evreu, dar se da ca sigur ă c ăsătoria c-o evreic ă, sora ziaristului de politic ă extern ă Lupu Nicolae, de la „România liber ă”. Şpaltul cu interviul respectiv a f ăcut turul redac ţiilor, devenind, pentru mult timp, subiect de discuţie profesional ă şi s ămân ţă de gâlceav ă politic ă. Cu siguran ţă c ă Bujor Sion a aflat de-a doua zi ce se petrecuse la cârcium ă. A stat îns ă la cotitur ă, a şteptând momentul favorabil s ă loveasc ă. Şi peste doi ani, momentul a venit. Ilie Purcaru, de-acum la „Scânteia”, fusese numit deja corespondent de pres ă în India. Se viraser ă şi banii pentru deschiderea Biroului. În dou ă-trei zile urma s ă plece: aştepta doar s ă-i ias ă pa şaportul. Care n-a mai ie şit. Pentru c ă exact în acel moment a lovit Bujor Sion. A pus chestiunea în discu ţie, sco ţând din sertar documentul incriminator: nota informativ ă a osp ătarului. Oricum ar fi fost învârtit ă, afacerea se solda obligatoriu cu o sanc ţiune. Iar cu o sanc ţiune pe linie de partid nu te mai bucurai de promovare; c ăci trimiterea la post în str ăin ătate era considerat ă o promovare excep ţional ă. La şedin ţa de partid ce-a urmat – la noi, la „Scânteia tineretului” – care trebuia s ă adopte sanc ţiunile, a fost t ămb ălău mare. Evreii din redac ţie au cerut excluderea noastr ă din partid: „Dac ă şi-au permis s ă cânte cântece legionare – legionarii care ne-au produs atâtea nenorociri – noi nu mai vrem s ă-i avem în mijlocul nostru. Afar ă cu ei din redac ţie! La munca de jos, pe şantiere, la reeducare!”. Şi, într-un fel, tot evreii ne-au salvat: ”Dac ă nu aduce ţi documentul incriminator, noi nu vom vota nici o alt ă sanc ţiune!”. Şi documentul n-a fost adus. Pentru c ă CC-ul nu avea acest interes; interesul era doar sanc ţionarea, care stopa promovarea. Cei care eram membri de partid am primit sanc ţiunea maxim ă, dinaintea excluderii: vot de blam cu avertisment: Ilie Purcaru (în şedin ţa de la „Scânteia”) Vartan Arachelian şi subsemnatul, aici, la „Scânteia tineretului”. Mihai Pelin – nu; pentru c ă el nu era membru de partid. Celor trei, de la „Scânteia tineretului”, ni s-a interzis şi dreptul de semn ătur ă, pentru un an de zile. În acel an am www.memoriaoltului.ro 6

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR semnat articolele cu pseudonimul Ioni ţă C ălm ăţ ui (care, şi el, are povestea lui, dar… s ă trecem). Unele articole au avut efect; primeam scrisori-ecou la redac ţie, pe acest nume. Spuneam, la începutul acestei evoc ări, c ă nenorocita întâmplare a avut consecin ţe nefaste: a barat urcu şuri, a deraiat destine. Vartan Arachelian, c ăruia i se prevedea o frumoas ă perspectiv ă în presa scris ă, a dat bir cu fugi ţii: ca s ă se uite povestea (de altfel, prelucrat ă în toat ă presa român ă: scris ă şi audio-vizual ă) s-a transferat la Televiziune. A făcut şi acolo treab ă bun ă, dar menirea lui era condeiul (dovad ă: c ărţile pe care le-a scris). Ilie Purcaru, r ămas pe drumuri, a fost luat de Adrian P ăunescu la „Flac ăra”, pe post de simplu redactor. Eu şi Mihai Pelin ne-am v ăzut, mai departe, de vâsla noastr ă, la „Scânteia tineretului” – şi n-aş zice c ă ne-am înv ăţ at minte. Dup ă anul de sanc ţiune – atât dura pedeapsa politic ă; apoi putea fi ridicat ă – am fost propus de c ătre conducerea redac ţiei s ă urmez cursurile postuniversitare de pres ă de la Academia „ Ştefan Gheorghiu”. Un an de zile, cu scoatere din produc ţie; trai neneac ă, pe banii partidului. Atunci îns ă şi-au amintit c ă eram sanc ţionat – şi-au f ăcut demersuri ca s ă mi se ridice sanc ţiunea. Surpriz ă! – la Comitetul de partid pe pres ă, unde erau ţinute dosarele noastre, nu apar cu nici o sanc ţiune. De şi comitetul de partid pe redac ţie întocmise procesul-verbal şi celelalte acte doveditoare, pe care le înaintase acestui organ superior. Semn c ă, probabil, în practica organizatoric ă, nu se d ăduse – inten ţionat? – aten ţia necesar ă. În consecin ţă , mai-marii redac ţiei au zis: „Bine. Este ca şi cum n-a fost sanc ţionat. S-o l ăsăm a şa”. Dar secretarul pe pres ă (organul superior) unul nou, Her ţeg, b ătut în cap, de la „Scânteia”: „Nu, n-o l ăsăm deloc a şa!”. Şi se apuc ă s ă refac ă, din auzite şi dup ă capul lui, documentele dosarului de sanc ţionare. În aceea şi zi m-a sanc ţionat şi mi-a şi ridicat sanc ţiunea. …Şi m-au trimis mai departe, la „ Ştefan Gheorghiu”, cu tinicheaua legat ă de coad ă. * Despre ce s-a mai întâmplat cu „binef ăcătorul” nostru Sion Bujor n-am mai fost la curent. Aflam, vag, c ă fusese, totu şi, „eliberat” din func ţia de la CC (mai târziu, desigur!) şi trecut şef la Televiziune. Apoi transferat în Diploma ţie: ambasador în Olanda. Într-un început de iarn ă de la sfâr şitul anului 1974 m ă aflam, împreun ă cu fotoreporterul Gic ă Cucu, pe teren, în Bihor. Ne întorceam, friguro şi, dintr-o documentare prin ni şte localit ăţ i ale jude ţului, înso ţiţi de primul secretar de la UTC, Vulturar, sau adjunctul lui cu Organizatoricul – n-aş b ăga mâna în foc, care din ei; memoria mai pierde www.memoriaoltului.ro 7

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR din detalii – şi activistul respectiv ne invit ă la Bufetul Partidului s ă mânc ăm ceva, s ă bem, să ne înc ălzim. Intr ăm g ălăgio şi, suflând în pumni, cu z ăpada între gulerele hainelor. Femeia de la bar duce degetul la buze şi ne face semne s ă t ăcem: în salonul oficial se afl ă Primul Secretar cu un oaspete important: un ambasador cu so ţia, care fuseser ă la odihn ă- tratament la B ăile Felix, iar acum, a doua zi, urmau s ă se întoarc ă la Bucure şti. A doua zi, nu mai era nici un loc la cursa de Bucure şti. Se zice – de la UTC citire – că Primul Secretar i-ar fi rugat pe cei doi s ă a ştepte avionul urm ător, dar ace ştia n-au acceptat; mai ales doamna, ţinea s ă fie cât mai repede acas ă, la copii. Sigur, For ţa Politic ă s-a impus: în pofida oric ărui protest, doi or ădeni au fost da ţi jos din avion şi urca ţi, în locul lor, ambasadorul cu so ţia sa. …Datorit ă vremii nefavorabile, avionul respectiv s-a pr ăbu şit. Au murit to ţi pasagerii şi echipajul. Între pasageri se aflau şi ambasadorul Sion Bujor cu so ţia sa. Vineri, 16 august 2013 La Negoe şti

Viorel Dianu

15 ianuarie (mar ţi) La Casa de Cultur ă a Tineretului din Slatina are loc o manifestare dedicat ă lui Eminescu. Îmi aduc şi eu prinosul rostind Cuvântul de deschidere. (Dac ă n-aş fi fost aici, ar fi trebuit s ă merg la Rm. Vâlcea, pentru a participa la un simpozion dedicat de asemenea lui Eminescu.) 18 ianuarie (vineri) Anul ăsta începe pentru mine cu dreptul (bun augur): revista „Contrapunct” Nr. 3 (55) îmi public ă povestirea Fericire clandestin ă, pe o pagin ă întreag ă. Sunt foarte mul ţumit de acest lucru. Le a ştept pe celelalte! 19 ianuarie (sâmb ătă) I-a sosit Norei decizia prin care i se acord ă o indemniza ţie lunar ă pentru faptul c ă a fost deportat ă 4 ani şi jum ătate în B ărăgan, pe când era mic ă. Iat ă o fapt ă bun ă a actualului guvern. Urmeaz ă ca Nora s ă primeasc ă acum şi banii. (Decizia o aştept ăm de 10 luni.) 28 ianuarie (luni) Mi se telefoneaz ă din partea Editurii Bucure şti (nou înfiin ţat ă) c ă sunt de acord s ă-mi publice o carte (volumul de povestiri Iubiri alese sau romanul Crucea perpetu ă, la alegerea mea) şi s ă m ă duc pentru stabilirea amănuntelor şi semnarea www.memoriaoltului.ro 8

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR contractului. Înc ă o veste bun ă pe acest an. 12 februarie (mar ţi) Mi-am ridicat de la CAR economiile mele de mai mul ţi ani. Am mers la CEC şi am lichidat diferen ţa de contract apartament. În fine, casa este a noastr ă, dup ă 17 ani. S-a terminat şi cu ratele. 21 februarie (joi) La Bucure şti, de unul singur. Întâlnire mai întâi cu L. Ulici, la „Luceaf ărul” (îmi va apare povestirea), apoi luat banii pe Fericirea clandestin ă din „Contrapunct”. La Editura Eminescu, de la Casa Scânteii, vorbit cu Eugen Negrici. Deplasare, în fine, la Editura Bucure şti. Convorbire cu membrii ei şi stabilirea public ării volumului de povestiri Iubiri alese . În încheiere, trecut pe la Cristi. Discu ţie scurt ă şi plecarea. 2 martie (sâmb ătă) Marian Victor Buciu îmi aduce revista „Ramuri” nr. 1, din ianuarie, care îmi public ă povestirea Un drum cu noroc. (Chestiunea este îns ă c ă cei din redac ţie s-au amestecat în ea şi ăst lucru nu-mi prea place.) A doua lucrare publicat ă în 1991. Vas ăzic ă, în ianuarie, dar apuc ăm s-o citim abia în martie. Bine mai merg treburile! 3, 4 aprilie (miercuri, joi) La Bârsoiu, singur. Am angajat oameni s ă ne planteze o vie, pe locul unde s-a aflat casa p ărinteasc ă: 800 de butuci, deci 800 mp. Mare. E un început. 7 aprilie (duminic ă) Pa ştele. Alalt ăieri, vineri, am mers cu to ţii la biseric ă: ne-am spovedit şi ne-am împ ărt ăş it. 10 aprilie (miercuri) Cu to ţii la Bucure şti: l-am dus-condus pe Cristian. Dup ă o rait ă prin magazine, f ără s ă ne putem atinge de nimic (ah, dolarii!), fiecare la treburile lui. Eu am cutreierat iar ăş i editurile şi redac ţiile revistelor. Deziluzii într-o parte, promisiuni într-alt ă parte… La „Luceaf ărul” îl g ăsesc pe L. Ulici. Mi-a publicat povestirea ( Anul Nou acas ă) şi-mi caut ă revista (nr. 12, din 20 martie), ar ătându-mi-o. Oh, imens ă bucurie! Povestirea arat ă atât de frumos, pe o pagin ă întreag ă, cu fotografie mare… Ce s ă spun? Reîntâlnindu-mă cu ai mei, în Groz ăve şti, le ar ăt şi lor revista. 27 aprilie (sâmb ătă) Ne ducem la Bârsoiu: eu, Nora şi Gabriel. A fost pus ă via. A ie şit o lucrare frumoas ă. Ne declar ăm cu to ţii mul ţumi ţi. Facem şi alte planuri, pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, urmeaz ă s ă le înf ăptuim. Dup ă-amiaza mergem câte şipatru (împreun ă cu Victoria) la cimitir şi vopsim gardul de la mormântul p ărin ţilor no ştri. 23 mai (joi) Cristian a primit din Italia invita ţia de a participa la Cursurile de matematic ă, din luna august, care se desf ăş oar ă la Perugia. Suntem bucuro şi pentru el şi-l vom ajuta s ă ajung ă acolo. 19 iunie (miercuri) La Bucure şti, cu Cristian, pe care îl duc la c ămin. La redac ţia revistei www.memoriaoltului.ro 9

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

„SLATL”, Sorin Preda îmi arat ă povestirea Aniversarea, publicată luna trecut ă, în variant ă redus ă. La Editura Eminescu, scurt ă discu ţie cu Mircea Ciobanu. La „România literar ă”, o or ă de politichie cu Platon Pard ău. O amestec ătur ă comunisto-securisto-fesenist ă. M-a lăsat rece. Important pentru mine este s ă-mi propun ă povestirea spre publicare. Ceea ce promite şi am încredere (fiindc ă el m-a mai publicat). La „Contrapunct”, predat încă o proz ă lui Hanibal St ănciulescu. Vorbit şi cu Maria Graciov, de la Cartea Româneasc ă. În rest, c ăldur ă mare. Am zburat spre cas ă.

24-30 iunie Bacalaureat 1991. În comisie la Liceul „Ion Minulescu”, parc ă a ş fi abonat. A mers bine. Mul ţumi ţi to ţi p ărin ţii (profesori- colegi) care au avut copii aici. Dar s-a muncit mult şi greu, pe de-a moaca! Păi, e frumos?... 29 iunie (sâmb ătă) Gabriel a luat Premiul I (cu media cea mai mare din clasa lui, a XI-a A) în acest an. Îl felicit ăm! A terminat şi Cristian anul IV de facultate cu media 10. Ei, ce ave ţi de zis? 3-4 iulie Examen de admitere în clasa a IX-a. În comisie la Liceul din Vitomire şti, peste deal de Bârsoiu, unde am şi rude. M-am dus cu pl ăcere şi m-am sim ţit ca acas ă acolo. Oameni buni, de-ai mei! 5-6 iulie Examen de admitere la Şcoala profesional ă. Nora, în comisie la Liceul Nr. 3 IPTAPA. 8-11 iulie Examen de admitere în clasa a IX-a. În comisie la Liceul „Radu Greceanu” pentru profilul Filologie. 25 iulie (joi) A plecat Cristian la Bucure şti, iar de acolo va pleca spre Italia, prin Budapesta şi Viena. 31 iulie – 16 august Am plecat în concediu: Nora, Gabriel şi cu mine. Trecere pe la Bârsoiu (2 ore cu Victoria), apoi o escal ă de o noapte la Rm. Vâlcea, la Nu şica. 1-11 august: La Ol ăne şti. Cur ă de ape minerale. Nora – tratament la genunchi. La plecarea din Ol ăne şti, am vizitat Vila din sta ţiune a Odiosului, impresionant ă prin exorbitantul ei prost-gust. Dup ă Rm. Vâlcea, abatere (la Muiereasca) pe la Mănăstirea Fr ăsinei, în creier de mun ţi, accesibil ă numai b ărba ţilor. Mai departe, scurt ă sta ţionare la www.memoriaoltului.ro 10

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Mănăstirea Cozia. Cump ărat Gabi o bluz ă frumoas ă. 11-16 august: La Sibiu, la na şii no ştri, Neonila şi Nicolae Dasc ălu. O zi la P ăltini ş, alt ă zi – la Slimnic, în rest – vizionat filme la televizor, de pe casete. Pl ăcut lui Gabi. Foarte simpatici cei mici: Roxana şi Alexandru (în special acesta) şi Sergiu. Pe 16 august, înapoi la Slatina. G ăsit scrisoarea lui Cristian, din Italia. 27 august (luni) Moldova de dincolo de Prut î şi proclam ă independen ţa. O zi istoric ă. 28, 29 august (miercuri, joi) În comisia pentru examenul de admitere în clasa a IX-a, la Liceul „Radu Greceanu”. 3 septembrie (mar ţi) S-a întors Cristian din Italia. Impresii cople şitoare. 7, 8 septembrie (sâmb ătă, duminic ă) To ţi patru la Bârsoiu. Au venit şi cei de la Vâlcea. Ne-am strâns doisprezece in şi. Dou ă zile a fost curtea plin ă şi animat ă. La mas ă, tot atâ ţia. Cred c ă se poate imagina cum a fost. 21, 22 septembrie (sâmb ătă, duminic ă) To ţi patru la Turnu Severin, la mamaia şi tataia. Eu, sâmb ătă diminea ţa, cu ace ştia la Mijarca, locul unde au tr ăit ei pân ă a fi deporta ţi în Bărăgan. Casa nu mai e a lor, dar locul li s-a retrocedat. E cu zarzavaturi, din care lu ăm şi aducem la Severin. 15 noiembrie (vineri) Revista „Contrapunct” nr. 46 m ă public ă (pentru a doua oar ă în acest an) cu povestirea Reverie . Aflu de ea şi o citesc miercuri, 4 decembrie. Dar a fost scris ă acum 11 ani. V ă vine s ă crede ţi?

25 Decembrie (miercuri) Ziua sfânt ă de Cr ăciun. Vineri 20 (Nora), sâmb ătă 21 (Gabriel şi cu mine), luni 23 (Cristian) ne-am spovedit şi ne-am împ ărt ăş it. Ast ăzi am petrecut în cas ă, întreaga familie. Au fost de toate. Ne-am sim ţit foarte bine. 26 decembrie (joi) Am reluat lucrul la romanul În ălţarea , de atâta vreme început şi de atâtea ori întrerupt. De-ar da Dumnezeu s ă nu mai intervin ă nici o întrerupere (prea lung ă) pân ă la terminarea lui. 1992 8 ianuarie (miercuri) Invitat la Rm. Vâlcea, la întâlnirea cu scriitorii din jude ţ. Manifestarea a avut loc la Biblioteca Jude ţean ă şi au participat: PS Gherasim (sub a c ărui protec ţie am stat toat ă vremea), George Anca, Doru Mo ţoc, Elisaveta Novac, Felix Sima, Valeriu Sârbu, Ion Topolog, Constantin Z ărnescu. A mers bine. 9 ianuarie (joi) Ziarul local „Olt Press” îmi public ă materialul Cartea secolului. Meseria şii mi l-au întrerupt acolo unde nu le-a mai intrat lor în caset ă. Bun ă treab ă! Mie nu mi-a c ăzut deloc bine. 20, 21, 22 martie Zilele „Ion Minulescu” la Slatina. Sunt solicitat să sus ţin şi eu o comunicare, intitulat ă Ion Minulescu între doi poli , în cadrul simpozionului de duminic ă de la Casa de Cultur ă a Sindicatelor, sala mic ă. Particip ă D. R. Popescu şi Mioara Minulescu. 23 aprilie (joi) Vine pe acas ă Cristian înso ţit de o fat ă (tot Cristina… şi Gabriela!) pe care dore şte s-o cunoa ştem. Vor r ămâne pân ă dup ă Pa şti. 25 aprilie (sâmb ătă) Eu cu Gabriel ne spovedim şi ne împ ărt ăş im de Pa şti. Nora a f ăcut-o www.memoriaoltului.ro 11

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

de joi. 26, 27, 28 aprilie Sfintele Pa şti! Petrecem aceast ă mare s ărb ătoare întreaga familie şi… Cristina- Gabriela. Vine Regele Mihai I în ţar ă. Eveniment de seam ă. 11 mai (luni) La Bucure şti. Dup ă patru luni serbede, în care c ărţile mele au continuat s ă stagneze prin edituri, ast ăzi s-au ar ătat semne mai dătătoare de speran ţe. M ăcar de s-ar adeveri. Am fost la Cornel Popescu şi i-am dar romanul Crucea perpetu ă pentru a-l publica la editura lui – Porus. Am trecut pe la Ed. Eminescu şi am vorbit cu Mircea Ciobanu, care a promis c ă îmi va telefona. Am b ătut redac ţiile revistelor: „Contrapunct” (Hanibal St ănciulescu), „Luceaf ărul” (L. Ulici), „Literatorul” (Marin Sorescu şi Lucian Chi şu), „România literar ă” (Cristian Teodorescu). Îmi vor publica ni şte povestiri. 25 mai (luni) Revista „Contrapunct” nr. 18, 22-28 mai 1992, îmi public ă povestirea Premian ţii predat ă lui Hanibal St ănciulescu acum dou ă s ăpt ămâni (record personal absolut), dar scris ă, s ărmana, în 1987. Sunt bucuros şi le a ştept pe celelalte. 4 iunie (joi) Sfânta În ălţare. Mi s-a f ăcut propunerea, pe care am acceptat-o (Îm!), de a candida în alegerile viitoare, în cadrul Conven ţiei (Partidul Alian ţa Civic ă), pentru un post de senator. Nu-i a şa c ă e o chestie, dac ă nu vor interveni alte chestii? 22 iunie (luni) Şi-a sus ţinut Cristian lucrarea de licen ţă . A ob ţinut nota maxim ă. A terminat facultatea cu rezultate foarte bune. Îi dorim s ă reu şeasc ă mai departe, în via ţă , a şa cum gânde şte şi cum o justific ă însu şirile lui. 22 iunie – 2 iulie A sus ţinut Gabriel examenul de bacalaureat. L-a trecut cu brio. Suntem foarte mul ţumi ţi de b ăie ţii no ştri. Îi dorim acum noroc lui Gabriel la examenul de admitere la Facultate.

6 iulie (luni) La Bucure şti cu Nora şi Gabriel. Str ăduin ţe de a cump ăra ceva. Nimic. Eu, pe la redac ţii, iar ăş i nimic.

To ţi, pe lichidare. Luat bagajul lui Cristian şi pornit spre cas ă. Poate doar prin asta s-ar justifica drumul nostru la Bucure şti. Ajun şi la Slatina, mergem direct la Liceul „Radu Greceanu” s ă vedem rezultatul lui Gabriel la examen. Da, primul pe list ă, cu www.memoriaoltului.ro 12

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR cea mai mare medie pe liceu: 9,75. Este pentru to ţi bucuria cea mai deplin ă a acestei zile. 19 iulie (duminic ă) Nunta de argint! 25 de ani de la c ăsătoria noastr ă: a mea cu Nora. Mergem la biseric ă pentru slujba pe care o prilejuie şte aceast ă ocazie. Apoi la fotograf. Acas ă s ărb ătorim evenimentul cu o mas ă bogat ă şi înconjura ţi de cei dragi: na şi – so ţii Briceag; de la Severin – mamaia şi tataia Robu împreun ă cu cumna ţii Neonila şi Ilie Mangu cu cel mic, Mircea; şi, bineîn ţeles, copiii no ştri – Cristian (cu prietena lui, Gabriela) şi Gabriel. A fost o zi aleas ă şi fericit ă. O zi sfânt ă! 2 august (duminic ă) Îl conduc pe Cristian la gar ă. E o plecare special ă pentru el, pentru noi to ţi. De mâine intr ă în serviciu. Va lucra în cadrul Institutului de Statistic ă Na ţional ă. E bucure ştean . Cât m ă bucur! Cât ne bucur ăm! E un început de via ţă bun, frumos, meritat. Cristian a muncit pentru asta şi poate c ă va urca şi mai sus, va ajunge şi mai departe. O izbând ă pentru familia noastr ă! 20 august (joi) Revista „Luceaf ărul” nr. 31 îmi public ă povestirea Poruncile iubirii . 4 septembrie (vineri) La Bucure şti cu Nora şi Gabriel. Se înscrie Gabriel pentru examenul de admitere la Facultatea de Chimie-Fizic ă din cadrul Universit ăţ ii. Eu, prin redac ţii: şi a şa şi a şa… 10-12 septembrie A sus ţinut Gabriel examenele (chimie, fizic ă, matematic ă) pentru admiterea la facultate. 15 septembrie (mar ţi) Seara, ne telefoneaz ă Cristian marea veste: Gabriel a reu şit la facultate. Note: chimie – 9,69, fizic ă – 9,63, matematic ă – 10, media – 9,77. Primul, la Facultatea de Chimie-Fizic ă (al zecelea, pe general). O biruin ţă memorabil ă pentru familia noastr ă. 18 septembrie (vineri) Dup ă succesul eclatant al lui Gabriel, alt ă bucurie pentru noi. A reu şit şi Cristian la Cibernetic ă (a doua facultate a lui). Suntem ni şte p ărin ţi ferici ţi cu a şa băie ţi. Mul ţumim lui Dumnezeu! Marin Sorescu îmi public ă în revista „Literatorul” nr. 40 proza O plimbare cu mama , fragment din romanul Crucea perpetu ă. Am surpriza pl ăcut ă să v ăd textul adaptat la ortografia tradi ţional ă (cu â şi sunt ). 16 octombrie (vineri) Revista „Contrapunct” nr. 31 (134), 16- 29 oct. 1992 îmi public ă povestirea De jur ământul militar. A patra apariţie pe acest an. 25 decembrie (vineri) Cr ăciunul. Cu Nora la biseric ă. A slujit PS Episcop Irineu Sl ătineanu. Am s ărb ătorit sfânta zi cu to ţii: Nora, Cristian, Gabriel şi cu mine. A fost o zi minunat ă, îmbel şugat ă. www.memoriaoltului.ro 13

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

S-a n ăscut în 1870, martie 25, în comuna Bircii, jude ţul Olt. P ărin ţii s ăi s-au numit Ilariu şi Maria Marinescu. Bacalaureat în 1892 şi licen ţiat în drept al Universit ăţ ii din Bucure şti ( 1896 ). Dup ă terminarea studiilor a intrat în magistratur ă în 1896. Jude Ocol la Tulcea. Substitut Tribunalul Tulcea ( 1896 ); Supleant Trib. Olt. În 1897, magistrat fiind în Slatina, pred ă gratuit, la Liceul ,,Radu Greceanu’’, ore de drept administrativ. În 1898 îl g ăsim supleant la Tribunalul jud. Olt. Membru Trib. Gorj ( 1898 – 1899 ); Jude Sindic Trib.Vâlcea (1899 – 1900 ). Jude Ocol Horezu ( - 1900 mai ). Se înscrie în Baroul avoca ţilor din Olt, în anul 1900. În luptele politice a intrat în 1907, când a fost ales pentru prima oar ă deputat reprezentând Colegiul al doilea de Olt, sub guvernele D. Sturdza şi Ion C.Br ătianu. Data alegerilor a fost pe 28 mai 1907, la Prim ăria Slatina unde a avut loc alegerea unui ,, domn deputat al colegiului 2 camer ă din jude ţul Olt.’’ A avut contra-candidat pe Constantin (,,Costic ă’’) I. Munteanu. A ob ţinut 179 de voturi, fa ţă de 165 câte a primit,,adversarul’’s ău. În 8 martie 1914 era pre şedinte al Comisiei Interimare, iar în 16 martie acela şi an, Consiliul Comunal l-a ales primar, func ţie pe care a exercitat-o, pân ă la ocuparea ora şului de c ătre trupele germane, în 1916. În cursul anului 1914 s-au f ăcut urm ătoarele lucr ări şi amelior ări la serviciul hidraulic: ,, S’au prelungit conductele de ap ă pe str. Abatorului introducându-se şi în abator pentru sp ălatul c ărnii; s’a prelungit canalul pe str. Principele Ferdinand pentru deservirea

şcoalei secundare de fete şi a şcoalei de comer ţ, cum şi pe str. Gimnaziului pentru deservirea liceului Radu Greceanu. S’a www.memoriaoltului.ro 14

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR instalat o fântân ă public ă pe str. Principesa Maria şi s’au racordat la canal urm ătoarele cl ădiri: casele Ilie Popescu, casele V. Constantinescu, Orfelinatul Principesa Alexandrina Cantacuzino, casele Bonciu, casele N.Dobrescu, casele C. Stavarache şi Şcoala de comer ţ. În iunie 1917 îl g ăsim din nou primar. Pe 7 decembrie 1917 este înlocuit din func ţia de primar de c ătre Autoritatea de ocupa ţie, dar la 21 noiembrie 1918 este reintegrat. ,, Democra ţia Oltului, din 23 martie 1919, anun ţa: ,, Consiliul de Administra ţie al Băncei ,,Slatina’’a numit pre şedinte al Comitetului de Scont, pe amicul nostru N.M.Bircii’’. În septembrie 1919 era candidatul P.N.L., pentru Senat. Ziarul ,, Democra ţia Oltului’’ în num ărul s ău din 27 septembrie 1919, îi f ăcea o frumoas ă prezentare: ,, N. M. B.- fiul fostului primar din Bircii. Ca primar N. M. B. a sc ăpat de foamete şi chiar de moarte multe fiin ţe nenorocite din ora ş şi din sate, iarna trecut ă.’’ În 28 ianuarie 1922 a fost numit ă o Comisie interimar ă la conducerea ora şului, din care f ăcea şi el parte , ca membru. Tot,, Democra ţia Oltului’’ în num ărul s ău din 1 mai 1922, nota, referitor la Nicolae Marinescu-Bircii, urm ătoarele: ,, D-l N. Marinescu Bircii, membru în Consiliul de administra ţie al B ăncei Uniunea Agricol ă, Comercial ă şi Industrial ă din Slatina, a fost ales administrator-delegat al numitei b ănci, în locul D-lui V. Alim ăne şteanu.’’ În şedin ţa din 26 octombrie 1926, Consiliul Comunal ,, l-a ales primar pe N. Marinescu-Bircii, înlocuindu-l în func ţie pe demisionarul C.Stavarache”.Noul primar era apreciat ca ,, un om de larg ă concep ţie, energie şi bun organizator. În num ărul din 15. 01.1929, ziarul ,, Vremea nou ă’’, prezenta unele dintre realiz ările primarului N.M.Bircii:

- Gr ădina public ă din fa ţa palatului administrativ, - Terenul stadionului, l-a f ăcut folositor şi salubru, - Amenajarea parcului Gr ădi şte, - Grija pentru aprovizionarea ora şului cu lemne pentru s ăraci, - Str ăzi pavate, canaliz ări, extinderea re ţelei electrice. Pân ă în 1914, ora şul Slatina nu a avut niciun plan de sistematizare. Abia atunci, primar fiind Marinescu-Bircii s-a întocmit un plan, care nu a putut fi definitivat din cauza războiului. Abia în 1935, planul de sistematizare a fost reluat şi pus la punct de c ătre ing. Davidescu ,, reputat urbanist”. În ziua de 15 martie 1929, Nicolae Marinescu-Bircii şi-a prezentat demisia Consiliului Comunal, pe care l-a rugat ,, să aleag ă pe d-l I. N. Bellu ca unul care face parte din partidul aflat la putere.’’ Ales la 23 mai 1934, Consiliul jude ţean, avea ca membru cu vot deliberativ şi pe N. Marinescu – Bircii, primarul ora şului. La 31 ianuarie 1936 este ales din nou primar, de c ătre Consiliul Comunal al ora şului. Programul de activitate cu care a fost ales prevedea: www.memoriaoltului.ro 15

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

1. Definitivarea planului de sistematizare şi înfrumuse ţare a ora şului. 2. Continuarea lucr ărilor din pia ţă şi anume: terminarea halei şi la exterior ( lucr ările începute în vara anului 1935 ), la interior fiind complet terminate şi inaugurate la 7 ianuarie 1936 ,în prezen ţa D-lui D. Iuca subsecretar de stat la Ministerul de Interne. 3. Asfaltarea pie ţii: *amenajarea gheretelor pentru fructe, zarzavat, p ăsări, lapte,etc. *deschiderea de str ăzi cu acces lesnicios la pia ţă . 4 .Construirea unui pod peste Sopot şi canalizarea Sopotului. 5 .Construirea unui abator comunal. 6. Pavarea str ăzilor, dup ă cum urmeaz ă: *asfaltarea str ăzii Gr. Cantacuzino. *pavarea cu piatr ă cubic ă a întregii distan ţe de la podul Oltului pân ă la Bulevardul Regele Carol II, trecând prin strada Dissescu. *pavarea cu caldarâm a str ăzilor: Al.Iliescu, Vinti ă Vod ă, Maica Domnului şi Basarabi. 7.Împietruirea cu pietri ş de râu a tuturor str ăzilor care vor avea nevoie, pân ă când vor putea fi pavate şi ele. 8. Construirea unui teatru comunal. 9. Amenajarea gr ădinilor şi parcurilor. 10.Împ ădurirea Gr ădi ştei şi dealurilor. 11.Facerea Strandului şi amenajarea Stadionului. 12.Construirea unui Dispensar la Clocociov, instalarea acolo a unui comisariat şi a unui post telefonic. 13.Prelungirea re ţelei de lumin ă electric ă şi a conductelor de ap ă pân ă la toate marginile ora şului. Se prevedea ca acest program s ă fie înf ăptuit treptat-treptat şi numai în m ăsura mijloacelor pe care le avea Prim ăria . Ziarul ,, Vremea Nou ă’’, din 15 martie 1936, scria, la rubrica ,, Informa ţiuni’’: ,, În gospod ărirea ora şului Slatina s’au f ăcut sim ţitoare îmbun ătăţ iri.Ora şul, care la 10 februarie era într’un hal de murd ărie nemai pomenit ă este acum curat. Pâinea este mai bun ă, de greutate reglementar ă şi f ără acele timbre ne estetice şi ne higenice care au fost înlocuite cu o tax ă forfetar ă. În pia ţă e mai mult ă regul ă şi cea- ce nimeni nu ar fi crezut cu putin ţă - pre ţurile afi şate se respect ă. Veniturile târgului de vite s’au triplat, iar veniturile imobilelor prim ăriei s’au dublat şi comuna realizeaz ă bune economii prin suprimarea sinecurilor. Popula ţia are datoria s ă sprijine silin ţele pe care www.memoriaoltului.ro 16

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

D-l Primar delegate şi le d ă pentru buna gospod ărire a ora şului.’’ În 1936, era membru al Oficiului na ţional jude ţean de ap ărarea Popula ţiei Civile ( fiind primar ). Acest ultim mandat ca primar l-a avut pân ă în 1938. A fost mare proprietar, decorat cu ,,Coroana României’’în grad de Ofi ţer. A fost c ăsătorit cu Paulina ( n. 1870 ), dar nu au avut copii. Conform unei informa ţii din ziarul local Democra ţia Oltului din 17 februarie 1919 (articolul ,,Moartea unui b ătrân liberal”), Paulina era sor ă cu Constantin, Virgil, Alexandru şi Vasile Alim ăne şteanu, ultimii doi fiind lideri ai organiza ţiei Olt a P.N.L. În 29 iulie 1922 a fost înfiin ţat ă Societatea orfanilor de r ăzboi, filiala Olt. Comitetul ales atunci, avea ca pre şedint ă pe D-na Paulina N.M.Bircii. N. Marinescu-Bircii a decedat pe 17 aprilie 1945, ora 13, la spitalul ora şului. So ţia sa Paulina era deja decedat ă. La18 aprilie 1945, cu num ărul 2785, este înregistrat ă la Prefectura jude ţului Olt, urm ătoarea cerere f ăcut ă de fratele s ău Ion Marinescu, din comuna Bircii: Domnule Prefect Vă rog s ă bine voi ţi a-mi elibera o autoriza ţiune pentru transportarea cadavrului defunctului Avocat Nicolae Marinescu-Bircii de la locuin ţa sa din Slatina la cimitirul comunei Bircii Olt unde va fi înmormântat. Cu stim ă s.s.indescifrabil, Ion Marinescu com. Bircii.

( Din lucrarea ,,Conduc ătorii ora şului Slatina – de la Vintil ă Vod ă ( 1530 ) şi pân ă în zilele noastre’’, manuscris , autor prof. Cornel Manolescu).

www.memoriaoltului.ro 17

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

În anul 1939, se stinge din via ţă în satul s ău, Bucini şu, Ioni ţă Iliescu zis Aghiotantul, frunta ş al acestei localit ăţ i, om înzestrat cu o energie şi ini ţiativ ă excep ţionale, cunoscut în tot jude ţul. Ca primar al Bucini şului aproape un sfert de veac, s-a achitat exemplar de sarcinile ce-i reveneau, fiind socotit un adev ărat p ărinte, iar în timpul ocupa ţiei germane (1916-1917) i-a sprijinit cu hran ă pe cei năpăstui ţi de şi pericolul era mare, nem ţii rechizi ţionând aproape tot. Model de virtute cet ăţ eneasc ă, a fost condus pe ultimul drum de întreaga popula ţie a satului, iar ca ultim omagiu la cimitir, to ţi cei prezen ţi în frunte cu preo ţii i-au sărutat mâna. Tot un om de bine, a c ărui amintire s-a p ăstrat în paginile îng ălbenite ale vremii a fost şi Ion Apostol Rusan din Vl ădila (1876-1940), fiul lui Apostol Rusan (Memoria Oltului 31/ 2014) şi al Floarei din Stoiene şti, a c ărui fiic ă Anicu ţa se c ăsătore şte cu col. Traian Vl ădoianu, care în 1928 era în Reg. 2 Romana ţi nr. 19 ca maior. A fost un om drept şi cinstit, întotdeauna i-a ajutat pe cei nevoia şi şi vrednici, bisericii din Vl ădila i-a donat un clopot, iar dup ă moarte a l ăsat 10 pogoane p ământ arabil pentru între ţinerea sa. În c ătunul Vl ădila Nou ă a construit un local de şcoal ă, toat ă suflarea comunei aducându-i mul ţumiri. Decedeaz ă în anul 1940. La Sc ări şoara, într-o familie de harnici gospodari se na şte în anul 1910 viitorul magistrat Arsitide D. Trinc ă, clasele primare absolvindu-le în comuna natal ă ca premiant, www.memoriaoltului.ro 18

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR iar liceul „Ioni ţă Asan” din Caracal în 1929. Cu toate că r ămâne orfan de tat ă se înscrie la Facultatea de Drept din Bucure şti a c ărei licen ţă o ob ţine cu succes devenind membru al Baroului Romana ţi, apoi din 1938 procuror la Tribunalul Cara ş-Severin. Peste un an este numit judec ător în comuna Bozovici, acela şi jude ţ. Din p ăcate cariera lui care se anun ţa str ălucitoare, se întrerupe la 4 septembrie 1940, când decedeaz ă, este adus în comuna natal ă şi depus lâng ă tat ăl s ău, gospodarul Dumitru Trinc ă. Familia şi toat ă comuna l-au plâns amar pe magistratul lor, c ăruia destinul nu i- a permis să-şi culeag ă roadele muncii sale. O figur ă legendar ă a Romana ţiului bisericesc, de odinioar ă a fost preotul Iconom Stavrofor I. Florescu (1877- 1945) care timp de 16 ani a fost protoereu al Romana ţilor (1907-1923), dar şi profesor la liceul de fete şi şcoala normal ă din ora ş. Fiu al Romana ţilor, n ăscut în comuna Osica de Sus a gestionat cu mult tact jude ţul, ca protoereu, era un om foarte cult, vorbea greaca şi latina, a fost invitat la Palatul regal cu ocazia unei recep ţii, având o interesant ă interven ţie apreciat ă chiar de regele Carol I. Dup ă ce i-a acceptat demisia, Episcopul Vartolomeu i-a scris o scrisoare din care spicuim: „... Am primit demisiunea mul ţumindu-vă cu cea mai mare recuno ştin ţă pentru competin ţa şi hărnicia cu care v-aţi îndeplinit sub Noi, îndatoririle. Prea cucerniciei voastre v ă trimitem deci ur ările Noastre de bine, împreun ă cu asigurarea p ărinte ştei afec ţiuni şi îmbra ţişă ri în Domnul.Ve ţi cunoa şte c ă ave ţi a Noastr ă binecuvântare de a purta de-a pururi insigniile Protoeriei...” Spun cei care l- au cunoscut c ă era o adev ărat ă pl ăcere s ă-i ascul ţi predicile şi conferin ţele care impresionau prin acurate ţe şi diversitatea informa ţiilor.

Din zona înv ăţă mântului interbelic se desprind câteva www.memoriaoltului.ro 19

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR figuri de dasc ăli, nume de referin ţă ale şcolii caracalene şi romana ţene. Ne vom apri pentru început la Ştefan Ionescu, fost inspector şcolar al jude ţelor Romana ţi şi Olt pe la 1937. Venea de la Dio şti, unde se n ăscuse în anul 1866, absolvent al Şcolii normale din Craiova, devenind în 1909, înv ăţă tor la şcoala din B ăbiciu (Romana ţi). La Dio şti a fost înv ăţă tor pân ă în 1922, fiind transferat la Şcoala nr. 2 b ăie ţi Caracal, apoi revizor şi inspector şcolar. Pentru tot ce a f ăcut în înv ăţă mânt a fost decorat cu „R ăsplata muncii”, iar în r ăzboiul de reîntregire a luptat în grupul „Dun ărea” ca sublocotenent. În timpul mandatului s ău, destul de mare, cu sprijinul prefectului liberal Ionel Veleanu, s-au construit în Romana ţi 368 s ăli de clas ă. A fost apreciat foarte mult în acea perioad ă, şcoala romana ţean ă având în el un slujitor devotat. Un cadru didactic, cu rezultate frumoase, în şcoala caracalean ă a fost şi profesoara de limba francez ă şi limba român ă Silvia C ăpreanu, so ţia colonelului C ăpreanu, care preda aceste obiecte la liceul de fete din Caracal, unde era şi directoare, preluând aceast ă func ţie în anul 1912 de la Sabina Negreanu. S-a preocupat de calitatea actului de înv ăţă mânt şi de asigurarea unui local propriu, prin colectarea de fonduri din partea unor oameni avu ţi, răscump ărând vechiul local al liceului de b ăie ţi (fosta şcoal ă nr. 5) instalând aici definitiv liceul de fete. Era o cur ăţ enie exemplar ă şi o ordine des ăvâr şit ă, pentu c ă directoarea era o persoan ă cu ini ţiativ ă creatoare, blând ă de regul ă şi exigent ă cu aceia care nu se încadrau în normele de convie ţuire şi în disciplina şcolar ă. Şi-a onorat cu demnitate func ţia şi profesia, numele ei fiind rostit cu respect şi pre ţuire de cei care au cunoscut-o. Şcoala romana ţean ă interbelic ă a fost aureolat ă de prestan ţa unui cadru didactic de excep ţie, înzestrat cu un spirit de ini ţiativ ă cum rar s-a v ăzut şi cu o perseveren ţă neclintit ă. Este vorba de profesorul de geografie şi directorul de la „Ioni ţă Asan”, Silvestru B ăleanu (1881-1956), n ăscut în localitatea Ruptura, jud. Mehedin ţi, absolvent al liceului din Severin (1899), licen ţiat în litere şi istorie – Univ. Bucure şti (1905). De la data de 7 sept. 1907 vine la www.memoriaoltului.ro 20

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Gimnaziul „Ioni ţă Asan” pentru disciplina geografie, dar a mai predat şi dreptul, fiind în mai multe perioade director, fie singur fie împreună cu unii colegi desigur conform situa ţiei de atunci, ultimul directorat a fost între 1926-1927, împreun ă cu Constantin Iliescu şi D.C. Eftimescu. Profesor cu autoritate şi prestan ţă , spirit gospod ăresc, a f ăcut eforturi mari pentru construirea localului liceului având poate cel mai mare merit, a strâns fonduri din tot felul de ac ţiuni locale (serb ări, dona ţii, vânz ări de c ărţi po ştale etc.), în condi ţiile în care nu avea fondurile necesare de la prefectur ă, prim ărie sau minister. Autor de manuale didactice, a ţinut conferin ţe la Teatrul din localitate, iar în anul 1921, când Nicolae Iorga vine la Caracal, el este cel care-l prezint ă pe scen ă, în aplauzele celor care veniser ă s ă-l vad ă pe marele b ărbat. În anul 1926 (februarie-aprilie) a fost şi primar al Caracalului, iar în 1937, senator de Romana ţi, pe lista liberalilor condu şi de Dinu Br ătianu. A fost apreciat ca un erou, care a stat permanent pe şantierul liceului, pân ă şi-a v ăzut opera înf ăptuit ă. Prin anul 1926, în centru, pe str. Unirii, se afla un magazin cu b ăuturi spirtoase, vinuri şi bere şi un hotel, proprietarul lor fiind un negustor de frunte al Caracalului, Toma Petre Radu Ploe şteanu, ce de ţinuse la nivelul ora şului şi jude ţului func ţii importante: pre şedinte şi director de banc ă, pre şedinte al Sfatului negustoresc local, de mai multe ori consilier comunal şi jude ţean, fost ajutor de primar. În anul 1925, împreun ă cu Gh. Nicolescu, fost primar, înfiin ţeaz ă Banca „Viitorul” al cărei pre şedinte este, dând dovad ă de mult profesionalism şi cinste irepro şabil ă, fiind men ţionat şi în Monografia jude ţului Romana ţi – Craiova 1928, la capitolul „Caracaleni frunta şi”. A fost c ăsătorit cu Maria Lupancea din Ghizd ăve şti, nu au avut copii, dar în cas ă era o nepoat ă a so ţiei, Teodora, pe care au c ăsătorit-o cu Ilie Grigore, b ăiat de pr ăvălie la el, un om harnic, priceput şi cinstit. Apreciindu-l, Toma Petre Ploe şteanu, îi las ă lui şi so ţiei sale prin testament (1942) toat ă averea mobil ă şi www.memoriaoltului.ro 21

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR imobil ă ce va r ămâne dup ă încetarea lui din via ţă . Printre altele în testament se spune: „Acest testament l-am f ăcut nepotului meu Ilie şi nepoatei mele Teodora, fiindc ă au avut întotdeauna şi au şi ast ăzi o afec ţiune deosebit ă fa ţă de mine şi s-au comportat fa ţă de averea mea, ca şi când ar fi fost ei proprietari”. Ilie Grigore era din Z ănoaga (Romana ţi) unde se n ăscuse în anul 1903, fiul lui Dinc ă şi Constantina, decedeaz ă în anul 1975. Acest Ilie Grigore, în anul 1945, î şi schimb ă numele în Ilie D. Grigorescu-Ploe şteanu, iar din căsătoria lui cu Teodora, a rezultat un copil, Toni Grigorescu, aflat în prezent la Bucure şti. Toma Petre R. Ploe şteanu, a muncit din plin, strângând o avere frumoasă, pe care a lăsat-o mo ştenitorilor, la decesul s ău din 1943 find condus la locul de veci de to ţi comercian ţii locali, cât şi de mul ţi prieteni şi cet ăţ eni care l-au apreciat. Părăsind spa ţiul Caracalului s ă poposim în câteva comune, unde amintirea unor primari sau dasc ăli trebuie readus ă în peisajul cotidian al comunit ăţ ilor locale, pe care ei la timpul lor le-au gospod ărit eficient cu mult ă d ăruire şi iubire. Ne oprim pentru început în comuna Studini ţa, unde în anul 1939 se g ăsea un primar model: Constantin Lamy, care printre multe altele are şi ini ţiativa în ălţă rii aici a unei troi ţe în memoria celor 33 de eroi c ăzu ţi în lupta marelui r ăzboi pentru întregirea neamului. Cu bani proprii dar şi cu sprijinul tinerilor premilitari troi ţa este inaugurat ă la 20 august 1939 în prezen ţa unei numeroase asisten ţe, între care p ărintele Şerban Marin şi căpitanul Raul Sachelaride, comandantul taberei. Acesta a f ăcut apelul nominal al eroilor, iar la pronun ţarea fiec ărui nume, unul dintre tinerii premilitari r ăspundea: „mort pentru patrie”, dup ă care s-a ordonat cinci minute de reculegere. Mul ţumind asisten ţei şi tinerilor premilitari, primarul Constantin Lamy, declar ă c ă aceast ă troi ţă o las ă în patrimoniul c ăminului cultural local, drept pild ă de vitejie şi sacrificiu a acestor eroi, datorit ă cărora avem ast ăzi o Românie Mare, liber ă şi frumoas ă. De fapt odat ă cu venirea lui ca primar în comun ă s-a introdus ordinea, iar ea poate fi dat ă ca exemplu la nivel de jude ţ.

De la Studini ţa plec ăm spre Brastav ăţ u la primarul Iulian Logof ătu, suntem tot în anul 1939, vara. Înc ă de la intrare se putea observa c ă avem de-a face cu www.memoriaoltului.ro 22

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR un om priceput, energic, calit ăţ i pe care le-a pus în slujba binelui ob ştesc, cu inten ţia de a face din Brastav ăţ u o comun ă model. A trasat o şosea nou ă ce pleca din centrul comunei şi făcea leg ătura cu şoseaua Corabia-Caracal, plantându-se pe margini 300 de pomi fructiferi, s-a început pietruirea şoselelor comunale prin presta ţie în natur ă şi antreprize, s-au plantat 300 de salcâmi pe şoseaua jude ţean ă Corabia-Caracal şi şoselele comunale, de asemenea s- au s ăpat 23000 metri liniari de şan ţ. Preocup ări majore au fost şi pentru starea sanitar ă a comunei cât şi fa ţă de construc ţia unei şcoli primare de fete, iar la Cru şov a demarat lucr ările de zugr ăvire a bisericii. Ca om, Iulian Logof ătu a fost mai mult decât un primar oarecare, el fiind ini ţiatorul şi sprijinitorul multor ac ţiuni nobile şi frumoase, oferind ajutor oricui i-a solicitat ceva. Gospodar şi bun agricultor, a fost premiat de c ătre Camera de agricultur ă Romana ţi, fiind numit şi mandatar al oficiului de valorificare a grâului în gara Vi şina. Revenim la un cadru didactic remarcabil al Romana ţiului din perioada interbelic ă: Ana Marineanu, înv ăţă toare în comuna Cezieni, so ţia lui Nicoale Marineanu şi el înv ăţă tor, având împreun ă 8 copii între care dou ă fete: Teodora căsătorit ă cu Ilie Oprescu, negustor caracalean şi Lucia, c ăsătorit ă Liiceanu, mama filosofului Gabriel Liiceanu. Devotat ă carierei didactice, a pus suflet din sufletul ei pentru a-i lumina pe copiii satului, pe care îi iubea la fel ca pe ai ei. Îndemna elevii s ă-şi iubeasc ă ţara şi s ă îmbrace cu mândrie costumul na ţional, la decesul ei din 1934 a fost o jale de nedescris, tot satul plângea. Datorit ă ei şi so ţului, se spunea în Romana ţi, în comuna Cezieni nu au existat analfabe ţi. Revenind în capitala Romana ţilor – Caracal www.memoriaoltului.ro 23

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

– z ărim pe Cadrilater silueta unui b ărbat elegant, cu papion, cu un mers de împ ărat roman, ie şit la promenad ă, într-o mic ă pauz ă de la masa de scris. Este vorba de poetul şi epigramistul Ion P. Dacianu, magistrat cu grad de consilier de curte, avocat, literat cu o vast ă cultur ă. Ca poet a scris doar pentru sine, nu s-a adunat în volum, o f ăcea mai mult din pl ăcerea de a scrie; era un fin şi subtil epigramist, presa romana ţean ă interbelic ă i-a g ăzduit multe produc ţii literare. De fapt el scrie o poezie umoristic ă cu tent ă politic ă dar şi cu parfum de roman ţă fiind apreciat drept unul din pu ţinii ini ţiatori şi sus ţin ători ai mi şcării literare din Romana ţi (vezi Pove ştile Caracalului ; pag. 234). Select ăm câteva epigrame mai acidulate:

Are-n scumpul lui tezaur Unui profesor biblioman Aur mult şi pietre rare Despre-a lui bibliotec ă Numai inim ă de aur A mers vestea-n multe p ărţi N-are. Şi e foarte explicabil El d ă banii to ţi la... c ărţi.

Unui avar N-ar mai duce trai de câine Lâng ă marele-i tezaur De-ar fi sigur dup ă moarte Că va sta-n co şciug de aur. Dintre poezii propunem: PRIETENA MEA, publicat ă în ziarul ALARMA Prietena, ce mi-e st ăpân ă De câte ori în nop ţi de var ă Pe inima şi gândul meu Al ăturea am stat visând Adeseori la mine vine Spunea mereu c ă m ă iube şte Dar pentru ce? M ă-ntreb şi eu... Şi-n van am întrebat-o... când? De dorul meu, mi-a spus odat ă Că sufer ă. Să n-o cred oare? ...M-a s ărutat a şa de dulce În trei cuvinte... pe scrisoare.

Realitatea este c ă acest delicat poet şi epigramist, merit ă un studiu mai amplu, la care încerc s ă lucrez, în special epigramele lui sunt de actualitate, ar avea c ăutare, dar pân ă atunci poate mai g ăsim şi alte figuri legendare ale Romana ţilor.

www.memoriaoltului.ro 24

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Vasile Radian

În anul 1900, mo şia Brebeni se învecina cu urm ătoarele propriet ăţ i: 1. mo şia Perie ţi, proprietatea urma şilor Fântâneanu: a. Const. Fântâneanu, fiul lui Ion Fântâneanu şi al Elenei, fost ă Bumbe ş, executor testamentar, domiciliat în Slatina; b. Cati I. Maican şi so ţul său, maior în retragere I. Maican, din Bucure şti, strada Popa-Tatu, Nr. 27; c. Lucre ţia I. Massu şi so ţul I. Massu, comuna Perie ţi, Plasa Mijlocu, jud. Olt; d. Constan ţa Li ţica şi Const. Li ţic ă, profesor la Universitatea din Bucure şti, domicilia ţi pe strada Progresului Nr. 7, Bucure şti; e. Paulina Hârjeu şi so ţul locotenent Nicu Hârjeu, Bucure şti, strada Buze şti nr. 113; f. G. Missail, tutorele minorului s ău fiu Gheorghe, Bucure şti, strada Lucaci nr. 60; g. Angelica Missail, domiciliat ă la Paris, reprezentat ă de Const. Fântâneanu, procuratorul s ău, la Slatina. Din aceea şi mo şie Perie ţi mai de ţineau p ărţi grupurile mo ştenitorilor Floreşti şi mo şnenilor G ăbune şti, reprezenta ţi la fa ţa locului de primarul comunei Perie ţi din plasa Mijlocul, jud. Olt şi Grigore Vasilescu, cu partea sa cump ărat ă de la Vasile Perie ţeanu, domiciliat în Perie ţi; 2. mo şia C ătunu-Măgureanca , proprietatea ing. Const. G ăbunea, domiciliat în Bucure şti; 3. mo şia Mierle şti , proprietate a mai multor părta şi: a. ceata mo şnenilor Pope şti, cu partea lor din Mierle şti, prin primarul comunei Mierle şti; b. fra ţii Dumitre şti, cu p ărţile lor din Mierle şti: c. Const. Dumitrescu, la Slatina; d. Patriciu Dumitrescu, la Slatina; e. Alex. Dumitrescu, vame ş la Craiova; f. ob ştea locuitorilor împropriet ări ţi la 1864 pe mo şia Mierle şti, partea fra ţilor Dumitre şti, prin primarul comunei Mierle şti; g. grupul mo şnenilor Mierle şti, cu partea lor din Mierle şti; 4. Mo şia Catanele , proprietatea urm ătorilor p ărta şi: a. ing. Const. G ăbunea pentru partea sa www.memoriaoltului.ro 25

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR de mo ştenire, domiciliat în Bucure şti; b. Mitu Dumitrescu, pentru partea sa de mo ştenire, domiciliat în Slatina; 5. Mo şia Schitu-Greci, vândut ă de c ătre stat în loturi la urm ătorii ţă rani ce se învecineaz ă cu Brebeni: a. Ion Leanca din Mierle şti, lotul 27; b. Marin Stoian, lotul 28; c. Const. N. Pavel, lotul 54, to ţi din Mierle şti; d. Mandache I. Radu, lotul 65; e. Dumitru I. Vlad, lotul 111; f. Şerban P. Costea, lotul 112, to ţi din Tâmpeni; g. Const. I. Tudor, lotul 141; h. Voicu Stoica, lotul 152, ambii din Mierle şti; i. avocatul public al jude ţului Olt ca reprezentant al Statului, proprietar al Mo şiei Schitu-Greci; 6 . mo şia Greci , proprietatea lui Ion Kalinderu, domiciliat în Bucure şti, strada Rena şterii; 7. mo şia Puturoasa : a. avocatul public al jude ţului Olt pentru p ădurea statului de pe mo şia Puturoasa; c. Manea Belu proprietar a dou ă loturi pe care le-a cump ărat din aceast ă mo şie, domiciliat în comuna Coteana, plasa Mijlocu, jude ţul Olt; 8. mo şia Ipote şti şi mo şia Coteana a mo ştenitorilor Principelui Basarab Brâncoveanu: a. Mihail Constantin Basarab Brâncoveanu; b. Ana Elisabeta de Noailles; c. Conte Mathieu de Noailles, ca so ţ; d. Caterina Elena de Caraman Chimay; e. Principe Alexandru de Caraman Chimay, ca so ţ, to ţi prin procurator avocat Al. Z ăuceanu, strada Fântânei, nr. 29, Bucure şti; 9. mo şia Ordore şti , a mo şnenilor Ordore şti, prin Penea Selu primar al Comunei Coteana. 10. Mo şia Prooroci a lui A. Nedelcovici, domiciliat în Bucure şti, strada Col ţei. 11. mo şia Milcov- Băldesci a mai multor p ărta şi, adic ă: a. C ăpitan C. Milcoveanu, cu partea sa de mo ştenire, domiciliat în Slatina; b. Ştefan Manolescu, pensionar, cu partea sa de mo ştenire, domiciliat în Craiova; c. Mihalache Vulturescu, domiciliat în comuna Milcovu, plasa Mijlocu, jude ţul Olt; 4. D. A. Polihronie, domiciliat în Slatina. 12. mo şia B ăldeasca , proprietatea urm ătorilor: a. c ăpitan Milcoveanu, Slatina; b. Evgheni ţa I. Dobriceanu şi so ţul; c.colonel I. Dobriceanu, domicilia ţi în Slatina. 13. mo şia Zorleasca, cump ărat ă de stat de la Vii şoreanu, la 1900 avere dotal ă, partea ce se învecineaz ă cu Brebeni a Zoei Brabe ţeanu şi so ţulului, domicilia ţi în Caracal (so ţul Zoei a fost Ioan Brabe ţianu, prefect de Romana ţi, vezi Memoria Oltului şi Romana ţilor , nr.35/2015, p 50). 14. Ob ştea locuitorilor din cătununele Brebeni –Sârbi şi Brebeni-Români, împropriet ări ţi la 1864 pe Brebeni. Tuturor celor enumera ţi mai sus, inginerul hotarnic G.T. Negruzzi le-a trimis cita ţii la domiciliu, dup ă publicarea termenului de 22 mai 1900 pentru înf ăţ işarea vecinilor în M.O. nr. 285 din 19 martie 1900. In ziua stabilit ă, la fata locului s-a prezentat îns ă numai o parte dintre cei cita ţi şi anume: C. Dobrunenu, Louis Dulmet, reprezentantul avocatului Al. Z ăuceanu, acesta din urm ă procuratorul Casei Brâncoveanu, colonel Dobriceanu, Iulia C. Milcoveanu, Anastase Nedelcovici, Manea Belu, Penea Selu, Vasile Ionescu-primar Mierle şti, ing. Vernescu şi locuitorii Voicu Stoica şi Ion Leanca. Câţiva dintre cei enumera ţi mai sus, la cererea inginerului hotarnic, au prezentat acte şi documente mai vechi referitoare la liniile de hotar care separau mo şia Brebeni de celelalte propriet ăţ i. Cele mai vechi acte au fost aduse de C. Dobrescu, delegat din partea Ministerului Cultelor şi Instruc ţiunii Publice şi anume: planul mo şiei Brebeni f ăcut de Inginerul Carol Gold în anul 1834, Cartea de hot ărnicie a lui Anastase Moscu în leg ătur ă www.memoriaoltului.ro 26

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR cu planul lui Gold, un act de judecare şi confirmare a hotarniciei Moscu la judec ătoria Olt din 14 august 1837, nr. 158, actul încheiat de hotarnicul Moscu la 17 septembrie 1837 pentru punerea pietrelor de hotar şi Decretul regal din 25 aprilie 1892, Nr 1539 în baza căruia ministerul a fost autorizat s ă accepte legatul testamentar al boierului R ăducanu Simonide [ Memoria Oltului 7/2012] şi s ă devin ă astfel proprietarul mo şiei Brebeni cu trupul Trei-Cai. O problem ă ap ărut ă a fost legat ă de linia de hotar ce trebuia stabilit ă de inginerul Negruzzi la 1900, care separa primul lot al lui Manea Belu (mo şia Puturoasa) de mo şia Brebeni. Delegatul Ministerului Cultelor solicita refacerea hotarului printr-o linie dreapt ă, conform ă cu planul lui Gold şi hot ărnicia Moscu, astfel încât aceast ă linie ,, să plece din Oboga şi s ă treac ă prin movila veche numit ă şi Movila B ădârea şi mai departe prin movila din marginea şoselei în valea Brebenilor’’ . Prin acest mod de stabilire a hotarului, s-a constatat c ă proprietarul Manea Belu a înc ălcat mo şia Brebeni mai ales prin a şezarea cur ţii şi a caselor sale pe valea Brebenilor, lâng ă apa Dârjovului, c ăutând astfel s ă-şi întind ă îngr ădirea pân ă la şan ţul care era f ăcut din timpurile vechi pe mo şia Brebeni, nu ca hotar între Puturoasa şi Brebeni, ci ca un canal de scurgere în Dârjov a apelor provenite de la ci şmelele aflate pe proprietatea Brebeni. De asemenea, prin trasarea hotarului în linie dreapt ă, la cererea delegatului ministerului, dintre Puturoasa şi p ământul locuitorilor împropriet ări ţi la 1864 pe mo şia Brebeni, mai r ămânea între cele dou ă vecin ătăţ i un spa ţiu triunghiular de ţeleni ş, de la mo şia Puturoasa pân ă în ar ătura împropriet ări ţilor. Se atr ăgea astfel aten ţia c ă era un lucru cunoscut faptul c ă “ ţă ranii, de team ă s ă nu aib ă neajunsuri din partea proprietarilor vecini, prefer ă a l ăsa de la ei o zon ă necesar ă pentru drumuri economice sau întorsul plugului şi c ă, prin urmare, ceea ce se pare c ă se ia din Puturoasa, de fapt nu este decât aceast ă zon ă l ăsat ă de ţă rani din p ământul mo şiei Brebeni …”. Cercetându-se planul lui Gold, s-a constatat c ă hotarul dintre mo şia Puturoasa, respectiv partea cât ţinea primul lot al lui Manea Belu reprezenta tocmai o linie dreapt ă din Oboga până în Valea Brebenilor, aspect înt ărit şi de hot ărnicia Moscu: ”…Şi ca s ă-şi urmeze pe viitorime st ăpânirea cu lini ştire, ar ăt si ce semn am pus ocolului acestei mo şii: începând de la capul mo şiei Brebeni despre apus, de unde se înjug ă mo şia Puturoasa a Sfântului Gheorghe Nou, din Valea Oboga prin movila ce s-a f ăcut deasupra v ăii, hotarul merge cu linie dreapt ă spre r ăsărit prin movila de la lacurile în şirate drept peste câmp, coboar ă în valea Brebeni printr-o movil ă de p ământ ce s-a f ăcut într-o scursoare de vâlcea din josul ci şmelelor despre miaz ă zi, trece matca v ăii Brebeni şi se urc ă la deal la o movil ă ce s-a făcut în coasta v ăii Brebeni şi de acolo iar ăş i merge linie dreapt ă prin şapte movile trecând valea Ciocârlia şi matca Milovanului din movil ă în movil ă pân ă în hotarul mo şiei Greci la capul mo şiei despre r ăsărit ”. Cercetând la fa ţa locului semnele indicate mai sus, inginerul hotarnic a identificat într-adev ăr la 1900 pe linia de posesie dintre Brebeni şi Puturoasa, cât ţinea primul lot al lui Manea Belu, pe partea dinspre Oboga, unele mu şuroaie despre care doi localnici în vârst ă chema ţi la fa ţa locului- confinistul Ivan şi p ădurarul Vidu- au declarat c ă sunt vechi www.memoriaoltului.ro 27

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

şi c ă au fost f ăcute de un anume inginer Pavlov adus de un fost arenda ş al mo şiei Brebeni. În consecin ţă , proprietarul celor dou ă loturi din mo şia Puturoasa a înc ălcat mo şia Brebeni, pe aliniamentul de vecin ătate al primului lot, pe o suprafa ţă de 1081 m.p. , iar în ceea ce prive şte propriet ăţ ile ţă ranilor primite la 1864 aici suprafa ţa a fost mai mare, de 2323 m.p. sau 11 pr ăjini şi 6 stânjeni. Linia de hotar trasat ă de ing. Negruzzi, între Mo şia Puturoasa şi mo şia Brebeni proprietatea Statului, trecea astfel mai jos de ci şmele prin curtea şi peste casa lui Manea Belu pân ă în malul stâng al Dârjovului. Hotarul stabilit în anul 1900 între Mo şia Brebeni- partea de ţinut ă de stat- şi Mo şia Puturoasa, respectiv primul lot al lui Manea Belu, pleca dintr-un mu şuroi făcut în valea Oboga, în malul scursurei ei , traversa dealul prin p ădure, trecea prin movila B ădârca drept înainte prin dou ă mu şuroaie intermediare pân ă într-un punct în muchia de sus a v ăii Brebeni, unde a fost înfiin ţat un al treilea mu şuroi şi unde ţinând linie dreapt ă coboar ă în valea Brebenilor, trecând pe din jos de ci şmele prin curtea şi casa lui Manea Belu pân ă pe malul stâng al Dârjovului. Aici se termina proprietatea Statului şi începea vecin ătatea mo şiei Puturoasa cu terenul ţă ranilor împropriet ări ţi la 1864, mergând tot linie dreapt ă pân ă într-un punct scris în plan cu S 22, pe teren o movil ă lâng ă şoseaua Turnu –Măgurele. Hotarul dintre Mo şia Puturoasa şi aici avem în vedere numai primul lot al lui Manea Belu şi mo şia Brebeni m ăsura în lungime 1728 m, între valea Oboga şi malul stâng al Dârjovului, iar între malul Stâng al Dârjovului şi movila de lâng ă şoseaua Brebenilor lungimea era de 464,70 m. Se în ţelege astfel c ă primul lot, din cele dou ă cump ărate de M. Belu din trupul mo şiei Puturoasa, se învecina cu mo şia Brebeni pe o linie de hotar a c ărei lungime total ă era de 2192,70 m, hotar care separa lotul din Puturoasa de dou ă propriet ăţ i din aceea şi mo şie Brebeni: una a Ministerului Cultelor (1728 m lungime), iar cealalt ă a ţă ranilor împropriet ări ţi la 1864 (464,70 m). În ceea ce prive şte vecin ătatea mo şiei Coteana, proprietatea casei Basarab Brâncoveanu, cu Mo şia Brebeni, ing. Negruzzi const ă c ă Mo şia Coteana „ …nu se arat ă nici în planul inginerului Gold, nici în hot ărnicia Moscu de la 1834 a fi fost vecin ă cu mo şia Brebeni, proprietatea pe atunci a clucerului Nicolae Tr ăsnea ”. Cele dou ă acte ar ătate mai sus men ţioneaz ă c ă „mo şia Puturoasa, pe atunci proprietate a bisericei Sfântul Gheorghe Nou, mergea înjugat ă cu mo şia Brebeni, cu începere din valea Oboga peste valea Brebenilor, valea Ciocârlia şi matca Milovanului pân ă în hotarul mo şiei Greci ”. Luis Dulmet, procuratorul casei Brâncoveanu, venit la fa ţa locului, solicita inginerului hotarnic s ă se men ţin ă “posesia actual ă ca linie de hotar între mo şia Brebeni, partea vândut ă locuitorilor, şi între mo şia Coteana… ”, linie care „corespunde a fi prelungirea liniei de hotar dintre Brebeni şi Puturoasa şi c ă prin aceasta satisface vechea hot ărnicie şi vechiul plan ”. Linia de hotar dintre Mo şia Brebeni şi mo şia Ordore şti, teren care apar ţinea mo şnenilor (în data de 22 mai 1900 nu s-a prezentat nici o persoan ă din partea lor), era mai simpl ă, matca pârâului Oboga fiind limita între cele dou ă propriet ăţ i „din dreptul movilei unde se înjug ă mo şiile Puturoasa şi Ordore şti pân ă în punctul unde se înjug ă mo şiile Ordore şti şi Ipote şti”. www.memoriaoltului.ro 28

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Pentru stabilirea vecin ătăţ ii dintre locuitorii împropriet ări ţi la 1864 pe mo şia Brebeni şi partea din aceea şi mo şie proprietatea statului, s-a prezentat din partea lor primarul comunei Coteana- Penea Selu, înso ţit de mul ţi localnici. Nefiind preten ţii, s-a stabilit ca linia de hotar „s ă se urmeze dup ă st ăpânirea de ast ăzi” şi anume: „cu începere din punctul N în plan, iar pe teren movila veche zis ă la col ţul lui Mandache, hotarul merge spre apus, trecând drumul […] şi, ţinând marginea şan ţului, taie şoseaua, apuc ă iar pe marginea şan ţului satului Brebeni şi trecând din nou drumul, merge drept în g, col ţul de la curtea propriet ăţ ii, compunând o lungime total ă de 487, 80 m. De la punctul g, hotarul merge spre nord pe îngr ădirea cur ţii […], înconjurând biserica şi trecând pe lâng ă cimitir, peste un drum, pân ă în col ţul Fân ăriei . De aici, apoi întorcându-se în direc ţia Nord-Vest, hotarul merge pe marginea din afar ă a şan ţului satului, trecând apa Dârjovului pân ă în O, col ţul satului la Belivac ă, având lungimea total ă de 378,90 m. Din acest punct, hotarul se întoarce spre sud, tot pe marginea şan ţului, distan ţă de 401 m, pân ă în punctul i, unde se frânge pu ţin pentru a merge din nou linie dreapt ă pe margine şan ţului, distan ţă de 686, 40 m, pân ă în punctul k, col ţul de la Ni ţă Gal . Din acest punct hotarul se întoarce spre r ăsărit tot pe marginea şan ţului, trece drumul şi apoi apa Dârjovului , ajungând cu distan ţa de 368,50 în punctul l. De aici, întorcându-se spre sud, merge pe marginea şan ţului distan ţă de 223,30 pân ă la m pe malul Dârjovului, apuc ă apoi pe malul Dârjovului şi merge pân ă în punctul n R, distan ţă de 425,50 m. Din acest punct R, col ţul lui Constantin Pintea , hotarul merge spre sud pe marginea şan ţului distan ţă de 769 m, pân ă în O, capul şan ţului. Din acest punct, ab ătând pu ţin, hotarul merge în linie dreapt ă distan ţă de 341 m pân ă în V, mu şuroiul pe dreapta p ădurii deasupra ci şmelelor. De aici, ab ătând din nou pe direc ţia Sud- Vest, hotarul merge 68 m pân ă la capul unui şan ţ şi apoi pe marginea unui şan ţ 423 m pân ă în q, cel ălalt cap ăt al şan ţului. De aici, apoi, pân ă în r, pe malul drept al Dârjovului , pe care îl taie pân ă în s distan ţă de 161 m şi de aici ab ătând pu ţin, hotarul merge pân ă în mu şuroiul t, f ăcut pe marginea drumului la distan ţa st= 158 m. Din acest punct hotarul merge pe marginea drumului, ab ătând pu ţin spre Sud-Vest pân ă în Z, col ţul Vărz ăriei , distan ţă de 485,50 m. Apoi hotarul, întorcându-se spre r ăsărit, merge pe marginea Vărz ăriei distan ţă de 219 m pân ă în u, pe malul drept al Dârjovului, pe care îl taie şi urmeaz ă pe malul stâng pân ă în mu şuroiul S24, înfiin ţat pe alinierea S8-S22. Plecând din nou de la Mandache , pe plan punctul N, hotarul taie drumul spre Sud şi apucând pe malul şan ţului, merge linie dreapt ă 828,40 m pân ă în mu şuroiul M, col ţul de la Marin Dogaru . De aici, ab ătând pu ţin în direc ţia Sud-Vest, merge tot pe marginea şan ţului 1062,55 m, tăind Drumul Sârbilor şi urcându-se pe deal la col ţul lui Todir Petcu, pe plan cu U . De aici tot înainte pe marginea şan ţului 569,50 m pân ă în col ţul lui Camen Gatu , pe plan movila S8. Din acest punct hotarul abate şi se îndreapt ă spre Sud tot pe malul şan ţului 423,20 m pân ă în S7, mu şuroiul înfiin ţat pe marginea drumului. Din punctul S7 linia se întoarce spre răsărit şi se îndreapt ă spre S5, movila de hotar din Lacul Ro ş, parcurgând aceast ă linie dup ă movilele ce se p ăstreaz ă pe fa ţa p ământului, adic ă: plecând din S7, cu distan ţa de 787,50 m pe marginea drumului, trece valea Ciocârliei pân ă la întâia movil ă, apoi 393,70 www.memoriaoltului.ro 29

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR m pân ă la a doua movil ă, al ţi 393,30 m pân ă la a treia movil ă. De aici hotarul trece valea Milovanului, ajungând dup ă 985 m la a patra movil ă, dup ă al ţi 587,50 m la a cincea movil ă, de unde apoi trecând valea Purcelu , cu distan ţa de 372,30 m, ajunge la a şasea movil ă şi de aici, dup ă 413,50 m, trece prin a şaptea movil ă, dup ă al ţi 392,50 m trece prin a opta movil ă pentru a ajunge dup ă 190,30 m în S5, movila de hotar comun la Brebeni, mo şia Greci şi Schitu-Greci”. Spre r ăsărit, mo şia Brebeni se învecina în anul 1900 şi cu mo şiile: Catanele, Mierle şti (aflat ă în st ăpânirea mo şnenilor, împropriet ări ţi la 1864 de fra ţii Dimitre şti şi mo şnenii din Pope şti ) şi C ătunul – Măgureanca. Pe la 1834, când a fost ridicat planul mo şiei Brebeni şi s-a f ăcut hot ărnicia Moscu, mo şia Catanele apar ţinea lui Apostolache Racoviceanu (în 1900 avea doi proprietari: Mitu Dimitriu şi C. G ăbunea şi tot acestuia din urm ă îi apar ţinea şi mo şia C ătunul-Măgureanca, alc ătuit ă din mo şiile vechi Perie ţi şi Mierle şti, mo ştenite de la defunctul s ău tat ă Costache D. G ăbunea). Având în vedere hot ărnicia veche Moscu în care se spune c ă: … “ Şi de acolo, adic ă din locul unde se înjug ă mo şia Schitu- Greci cu mo şia lui A. Racoviceanu, merge hotarul spre miaz ă-noapte iar ăş i cu linie dreapt ă peste câmp prin patru movile, pân ă în movila ce s-a f ăcut în muchia v ăii Jidului, deasupra cuibului Şoavei, de marginea drumului spre miaz ă-zi” , inginerul hotarnic Negruzzi a trasat hotarul dintre mo şia Brebeni şi celelalte mo şii men ţionate mai sus pe acela şi aliniament stabilit prin hot ărnicia Moscu. Trupul de mo şie Trei Cai se învecina la începutul secolului al XX-lea cu Mo şia Milcovu – B ălde şti, pe linia de hotar începând “ de la înjugarea cu mo şia B ăldeasca, linie dreapt ă pân ă la piatra din Lacul lui B ărbuic ă, şi de aici iar ăş i linie dreapt ă pân ă în movila f ăcut ă pe marginea Drumului Nicopole, care desparte trupul Trei-Cai de mo şia Prooroci… ”, iar de la aceast ă movil ă, începea hotarul cu mo şia Prooroci, continuat pe marginea drumului Nicopole pe o distan ţă de 196,7 m, unde s-a înfiin ţat o movil ă şi mai departe spre r ăsărit, distan ţă de 1095 m, pân ă la un punct aflat la o dep ărtare de de 406 m de piatra de hotar din Lacul lui B ărbuic ă sau Lacul cu Stejar. De aici, linia de hotar se continua prin alte puncte intermediare şi se ab ătea pu ţin spre sud, ajungând pân ă în malul Obogii, în p ădure. În urma calculelor efectuate de inginerul Negruzzi, suprafa ţa mo şiei Brebeni cu trupul Trei-Cai, incluzând şi înc ălcările ce au fost revendicate precum şi terenurile apar ţinând locuitorilor împropriet ări ţi la 1864, era urm ătoarea:

a. Mo şia Brebeni: 3971,4270 ha; b. Trupul Trei-Cai: 76,1275 ha; c. P ământul locuitorilor: 663, 4530 ha ; Total: 4713,0075 ha. www.memoriaoltului.ro 30

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Frumoasele fete ale Caracalului Puiu Stoiculescu

Domnul fie l ăudat c ă a creat dou ă sexe la fiin ţele vii, terminând cu Omul. Ce-ar fi fost dac ă era un singur sex? Nici n-ar fi fost nevoie de el. Omul s-ar fi înmul ţit prin scizi- paritate, si-ar fi t ăiat (desprins) ultima falang ă de la degetul mic al piciorului stâng- dac ă ar fi dorit sau dac ă ar fi fost interesat- de unde ar fi ie şit un bebelu ş. Bineîn ţeles nu ar fi existat dragoste între sexe, cel mai mare motor al activit ăţ ii umane, n- ar mai fi existat hore, nun ţi, serate dansante, Euridice, Berenice, Albertina, Izolda, Ileana, Măria, etc., etc… Dar dac ă omul ar fi f ăcut mai mult de dou ă sexe, trei, patru? Las biologii şi fantezi ştii s ă calculeze probabilit ăţ ile. În aceast ă situa ţie actual ă a ap ărut îndr ăgostirea, dragostea. Savan ţii, de şi în toate încerc ările lor n-au mare lucru fa ţă de acum câteva milenii, au ajuns la concluzia c ă o substan ţă - foliculina şi alta- testosteron stau la baza acestor manifest ări. Numai c ă îndr ăgostirea şi dragostea apar de multe ori f ără leg ătur ă cu ace şti hormoni, care apar preponderent la pubertate. Care este cauza îndr ăgostirii unui b ăiat de 3 ani şi o feti ţă de aceea şi vârst ă, în care vârst ă hormonii nu se ocup ă cu a şa ceva!? Dar în cazul unei fete post pubere, din punct de vedere somatic cu corpul feminin perfect realizat, care înc ă nu s-a îndr ăgostit şi nici nu în ţelege ce-i aia dragostea refuzând orice ofert ă sau sugestie din partea unui adolescent îndr ăgostit? Multe nume de fete pomenite mai sus au atins culmi ale dragostei f ără nici o interven ţie a hormonilor foliculin ă sau testosteron. Printre ace şti hormoni, or mai fi fiind şi al ţii, Dumnezeu a suprapus dragostea pur ă, care diferen ţiaz ă pe om de animale, una din marile deosebiri, care dragoste a generat sublimul în crea ţii spirituale în literatur ă, muzic ă, artele plastice şi alte manifest ări ale spiritului, chiar şi în domeniul ştiin ţelor exacte. Perioada cea mai important ă a vie ţii umane se desf ăş oar ă între începutul pubert ăţ ii şi terminarea adolescen ţei. În aceast ă perioad ă fiin ţa uman ă se transform ă din pisoi în om. (Este ştiut la b ăie ţi c ă la terminarea pubert ăţ ii, în şase luni, din soprani ajung baritoni). Din copii ajung adul ţi, din fiin ţe f ără griji, f ără preocup ări pentru viitor, ajung adul ţi responsabili, cu c ăutarea unei profesii, a unei c ăsătorii, planuri, planuri, griji. Tot în aceast ă perioad ă apare la ambele sexe îndr ăgostirea. Aceast ă realitate, www.memoriaoltului.ro 31

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR evenimentul, cel mai mare dup ă na ştere şi moarte, genereaz ă o infinitate de situa ţii, de evenimente, de teme, inspira ţii, ac ţiuni, care schimb ă destine, evolu ţii, devenind practic motorul cel mai important al evolu ţiei individului şi al societ ăţ ii, al epocii. Titlul acestei pilule (oltenii mei dragi au botezat diversele mele scriituri pilule, solicitându-mă s ă le trimit mereu) mi-a venit când recent revenit la Caracal, dup ă decenii, şi mergând pe strad ă ca atunci când eram puber, mi-au t ăiat calea involuntar, vreo 2-3 fete frumoase. Atunci mi-am adus aminte c ă în tinere ţea mea au fost multe fete frumoase. Atunci n-am dat aten ţie acestui fapt, mi s-a p ărut firesc. Pe parcursul vie ţii, mergând prin diverse mecanisme atât în ţar ă cât şi str ăin ătate am observat c ă pe acolo nu este o bog ăţ ie atât de mare de fete frumoase ca în Caracal. Mai mult decât atât, am fost chiar atent şi am num ărat (e poate bizar ce spun, dar nu-mi pas ă) fetele frumoase întâlnite în diversele ţă ri. Surpriza n-a întârziat. Nu nominalizez ca s ă nu am de suferit, dar în nici o ţar ă, observând atent strada, magazinele, muzeele, ş.a…, n-am g ăsit mai mult dou ă sau trei fete frumoase în toat ă ţara respectiv ă! Vorbesc în deplin ă cuno ştin ţă de cauz ă şi f ără cea mai mic ă stare de patriotism. Ajuns în aceast ă situa ţie şi stare de spirit, mi-am adus aminte de fetele frumoase din Caracal pe care le-am v ăzut sau cunoscut în perioada 1940-1945. De exemplu: Domni şoarele Popilian, fete cu liceul terminat, fiicele profesorului de muzic ă, distins profesor şi muzician, elegante, rochii de m ătase sub ţire (de prim ăvar ă pân ă-n toamn ă), care nu se plimbau decât cu b ăie ţi elegan ţi, rafina ţi, cu costume altele decât cele de liceu (cu num ăr), le-am v ăzut cel mai adesea în Parc- am şi acum o imagine cu ele mergând pe aleea nordic ă ce ocole şte lacul, c ătre ie şire, spre statuia cu Susurul . Reprezentau distinc ţie. Domni şoara Cioc ănescu . Împreun ă cu tat ăl s ău, formau o pereche de neuitat. Amândoi înal ţi, frumo şi, elegan ţi, se plimbau pe cadrilater. Nu i-am observat în Parc. Avea o elegan ţă neostentativ ă, era şaten ă închis, cu p ărul pân ă la umeri, un profil aproape clasic, mo ştenit de la tat ăl s ău. Î ţi f ăcea o mare pl ăcere s ă-i prive şti. Domni şoarele Savu . Dou ă fete trecute peste liceu, amândou ă foarte frumoase dar opuse ca ten. Cea mare brunet ă, corp frumos, a urmat medicina la Bucure şti, îmbr ăcat ă în rochii mai spre deschis (o prindea, ea fiind brunetă). Sora ei mai mic ă blond ă, dar şi blondit ă, cu costume negre şi pantaloni negri (neobi şnuit pentru fetele din Caracal) deoarece (am avut impresia) avea protez ă la picior. Locuiau în Potroseni şi coborau în Parc direct din fundul gr ădinii. Domni şoarele Diaconescu . Cea mare, înalt ă de circa 1,85 m, blond ă p ăr şaten deschis, ochi alba ştri, p ărul tuns scurt, ţinut ă dreapt ă cu un mers regal, corp perfect, îmbr ăcat ă cu mult gust, figur ă foarte frumoas ă, rochii bine croite, când ap ărea şi într-o rochie albastr ă lung ă pân ă la mijlocul rotulei, f ără voie întorceai capul ca s ă vezi o oper ă de art ă. D ădea impresia unei zei ţe, dar o zei ţă foarte puternic ă, ce câ ştigase r ăzboiul Troian fără s ă cear ă ajutorul lui Zeus. Legat de mers se ştie c ă la cur ţile regale se dau lec ţii de mers, mersul este o realitate foarte complex ă în care particip ă oasele, articula ţiile, mu şchii, www.memoriaoltului.ro 32

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

ţesutul gras ş.a. Este genetic. Se ştie c ă anumite familii au un anumit mers care este mo ştenit de la un str ăbun necunoscut. Eu am recunoscut multe persoane de la distan ţă dup ă mersul pe care-l aveau mo ştenit de la bunicul patern, de exemplu. Domni şoara Diaconescu cea mic ă. Mai pu ţin înalt ă, tot blond ă, ten foarte frumos, p ăr mai lung, spre umeri . Admiratoare înfocat ă şi imitatoare a surorii mai mari. Domni şoara Ro şca. Trecut ă de liceu, fiica comerciantului Ro şca. Au fost doi fra ţi. Dânsa avea un frate mai mare care fusese militar. Locuiau într-un bloc lipit simetric de cel al comerciantului Bulbe ş, blocuri recent construite, gemene, moderne cu ap ă curent ă la etaj unde era locuin ţa, jos la parter fiind pr ăvălie. Erau dou ă blocuri frumoase, situate între Catedral ă şi Hal ă. Domni şoara îmbr ăcat ă vara foarte vaporos, î şi a ştepta F ătul Frumos. Avea pulpe foarte pline şi glezne sub ţiri. Nu era foarte înalt ă, circa 1,70 m. Se plimba de regul ă singur ă. Domni şoara Chintescu, trecut ă de liceu, în ăltu ţă , avea picioare lungi şi bazin înalt, fin ă, elegant şi distins îmbr ăcat ă, tot singular ă, locuia pe strada Libert ăţ ii, familie distinsă şi bogat ă. Avea un frate care a f ăcut Liceul Militar. Domni şoarele Vl ădoianu . Familia bogat ă, tat ăl colonel (?), locuiau pe Bld. G ării, peste drum de biserica Sf. Apostoli, cu un frate care dup ă ce a f ăcut Liceul Militar a ajuns medic, exilându-se în Italia. Erau dou ă fete educate, frumos şi elegant îmbr ăcate, şatene, foarte izolate, ap ăreau rar în public, în plimb ări, le-am cunoscut ajungând prieten cu fratele lor. Domni şoara Iliescu , fat ă foarte frumoas ă, foarte fin ă, f ăcea Liceul la Craiova, îmbr ăcat ă cu foarte mult bun gust, ap ărea doar în vacan ţe, se plimba cu câteva prietene de aceea şi vârst ă. Şaten ă spre închis, talie medie (1,70 m) era o prezen ţă pl ăcut ă mai ales pe Cadrilater. Avea un frate mai mare elev la Liceul I. Asan, care a f ăcut medicina (cred c ă la Cluj) şi ar fi ajuns medic la Calafat, el însu şi foarte distins. Domni şoarele Truic ă. Cea mare frumoas ă, mers rigid, maiestos, se plimba singur ă, şaten ă, ochi verzi (?) , îmbr ăcat ă corect, atr ăgea aten ţia prin ţinuta sa, sigur ă de sine, f ără complexe de inferioritate. A f ăcut facultatea la Cluj eu necunoscând specialitatea. Locuia pe Şoseaua Craiovei, fiica înv ăţă torului Truic ă, persoan ă respectabil ă, înalt ă. A avut dou ă surori dintre care cea mare, Gica, avea ten roz, era emotiv ă şi atunci foarte repede i se ro şeau obrajii. Domni şoara Voiculescu, fiic ă de colonel, comandantul regimentului 19 infanterie. Înalt ă, blond ă, elegant ă, mergea numai cu p ărin ţii. Tat ăl, colonel, înalt, falnic, impunea chiar şi f ără uniform ă. Mergeau tot timpul în trio, mama, tata, fata, mai ales în Parc. Plimbarea lor avea un caracter oarecum militar. Nu aveau al ţi prieteni, cel pu ţin în plimb ări, ea nu se plimba cu colegele sau cu alte persoane în afar ă de p ărin ţi, mi se pare c ă tat ăl era dio ştean. Domni şoara Georgescu. În ăltu ţă , cioltan ă, mers unduios, avea un vino-ncoa real. Mergea întotdeauna singur ă. La un moment dat era prieten ă cu un locotenent de administra ţie, b ăiat sub ţire, foarte dr ăgu ţ, care juca bine fotbal (la Caracal erau meciuri www.memoriaoltului.ro 33

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

între armat ă şi echipele liceelor teoretic şi comercial). Pe el l-am rev ăzut dup ă multe decenii, colonel, care a rostit o ora ţio funebris la înmormântarea unui unchi de al meu la cimitirul Ghencea Militar. Domni şoara Georgescu locuia pe strada Cezar Bolliac, ce dă din Bulevardul G ării, fiica unui înv ăţă tor Georgescu, un b ărbat înalt. Domni şoara C ăpit ănescu. Mignon ă, frumoas ă, foarte mobil ă, argint viu, cu mult vino-ncoa. (Cu mul ţi ani în urm ă m-a întrebat o doamn ă foarte intelectual ă, scriitoare, care este calitatea cea mai important ă pe care trebuie s-o aib ă o femeie. R ăspunsul meu a şocat- o. I-am spus c ă Farmecul. Ea: nu frumuse ţea? Eu: nu. Pentru c ă pot fi femei foarte frumoase dar fade, f ără farmec, care nu te atrag şi exist ă femei nefrumoase, chiar urâte, care au un farmec deosebit şi sunt atr ăgătoare). Deci domni şoara C ăpit ănescu avea şi mult farmec. Mic ă de statur ă, totu şi propor ţionat ă, atr ăgea aten ţia. Tat ăl, colonel, mo şier, cu lac pe mo şie unde se f ăcea plaj ă, avea un pardesiu de gabardin ă bleu marin foarte frumos. Era foarte elegant. Locuia tot pe str. Libert ăţ ii. Domni şoarele St ănescu . Fetele comerciantului de stofe St ănescu, domn în vârst ă, părul alb, ceva burtic ă, cu magazin la începutul Str ăzii Mari peste o ulicioar ă de magazinul Ghizd ăveanu, actualmente totul demolat. Cea mare, cred c ă era elev ă la Craiova, n-o vedeam decât în vacan ţe, o în ălţime medie, dr ăgu ţă cu farmecul adolescen ţei, pl ăcut ă, f ără calit ăţ i ie şite din comun. Cea mic ă, Jeana, cam de aceea şi în ălţime, inteligent ă cu umor, farmec cu o piele foarte catifelat ă, alb ă, f ără pilozit ăţ i, avea un mers parc ă ar fi călcat în str ăchini. Era poreclit ă castronel .(Multe porecle n-au nici-o leg ătur ă cu nimic. Eu am avut doi colegi boteza ţi Os şi Crau !). Jeana ar fi putut s ă fac ă o facultate dar a fost blocat ă de o rela ţie amoroas ă cu un medic care promitea tuturor fetelor cu care avea rela ţii marea cu sarea , bineîn ţeles totul fiind minciun ă. Domni şoarele Veleanu , fiicele fostului prefect al jude ţului Romana ţi, domiciliate pe strada Libert ăţ ii. Amândou ă erau mici la statur ă (160 cm), sem ănau cu tat ăl lor, tot mic, burtos, bonom, pl ăcut la vedere, fire blând ă. Cea mare avea un mers b ăie ţos, pu ţin cazon, ea purtându-se ca un b ăiat. Cea mai mic ă, foarte fin ă, frumu şic ă, bine propor ţionat ă, cu ochii alba ştri, privire pu ţin angelic ă, zâni şoar ă. Foarte pl ăcut ă. Domni şoara Am ărăscu , înalt ă, frumoas ă, brunet ă, cu p ărul atât de negru şi mult încât încerca s ă-i acopere fruntea. Ţinut ă ţan ţoşe, con ştient ă de valoarea ei, era şi premiant ă şi bogat ă (nu era la un liceu cu frecven ţă , ci la f ără frecven ţă , stând la mo şie şi venind de dou ă ori pe trimestru la liceu pentru a-şi da tezele şi oralul), nu avea prietene sau prieteni. Când venea la Caracal, era înso ţit ă la plimb ări prin parc de un unchi mai tân ăr de al ei avocat. În perioada interbelic ă avoca ţii aveau un statut social foarte apreciat, mai ales că acea profesie era aduc ătoare de bune venituri. Comunismul le-a schimbat statutul astfel că afara celor care au lucrat pentru securitate, ceilal ţi au devenit consilieri juridici la diferite institu ţii, întreprinderi, cu salarii modeste de func ţionari în func ţie de dimensiunile institu ţiei, de la G.A.S. la ministere, b ănci, fabrici gen Republica. Ea era la liceul de fete echivalentul meu la b ăie ţi, premian ţi din aceea şi promo ţie. Dup ă decenii, întâlnind-o la Bucure şti, unde se stabilise, mi-a m ărturisit c ă din cauza mea n-a f ăcut medicina de team ă www.memoriaoltului.ro 34

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR că eu o voi dep ăş i profesional! Domni şoara Bulbe ş. Din aceea şi promo ţie, premiant ă a II-a, fiica unui comerciant foarte prosper, ce locuia într-un bloc modern lipit simetric de cel al comerciantului Ro şca, situat între catedral ă şi Hal ă, azi demolat. Persoan ă mic ă, plinu ţă , fin ă, delicat ă. Sem ănând cu mama sa, persoan ă distins ă, frumoas ă. Tat ăl avea la parterul blocului magazin cu produse alimentare, delicatese ş.a., ei locuind la etaj. A evoluat profesional foarte bine ajungând farmacist ă dirigint ă în Bucure şti la o farmacie foarte central ă- lâng ă gar ă- prin fa ţa c ăreia am trecut de multe ori în drumul meu spre institut. A avut o c ăsătorie nefericit ă. Domni şoara Fir ănescu . Tot promo ţie cu mine, premiul III (în acea perioad ă aceste caracteriz ări erau frecvente). Talie medie, supl ă, corp foarte frumos, mers nobil, ten alb marmorean. F ără pilozit ăţ i, inteligent ă dar relativ sobr ă, foarte pl ăcut ă, cu ochii pu ţin exoftalmici, la fel ca şi fratele s ău mai mare sau sora ei mai mic ă. Locuia pe lâng ă biserica To ţi Sfin ţii pe actuala str. Bicaz. Dup ă bacalaureat s-a pierdut prin Bucure şti. Domni şoara Roic Lucia . Nem ţeanc ă, din Piatra Neam ţ, refugiat ă în 1943, aceea şi promo ţie cu mine, în ăltu ţă , bine f ăcut ă, bazin ceva mai jos plus pilozitate. La noi înc ă nu se descoperise (d) epilarea fapt pe care-l cuno şteau egiptencele de 5 milenii. Dr ăgu ţă , foarte inteligent ă, mult umor, citea u şor partituri, motiv pentru care am f ăcut un cvartet vocal, ea sopran ă. Simona Vasiliu altist ă, Paul Vasiliu, fratele Simonei tenor, iar eu basbariton, sub conducerea refugiatului de la Chi şin ău Valeriu Cristea, am cântat mult ă muzic ă religioas ă. A f ăcut Conservatorul, a ajuns prim ă solist ă a Teatrului de Operet ă din Bucure şti, dup ă pensionare s-a stabilit în Germania la copii. Domni şoara Ni ţescu, fiic ă de colonel, având un frate Mircea coleg de liceu cu mine cu un an în urma mea. I-am cunoscut de mici. Prima dat ă la un Prohod la biserica Sfin ţii Apostoli, de lâng ă liceul Ioni ţă Asan. Ei locuiau pe Bld. G ării, mai spre gar ă. Atunci erau frumo şi foc, doi copii îmbr ăca ţi elegant, el, copil fiind, având un costum cu croial ă de adult, la dou ă rânduri de nasturi, cravat ă, culoare gri deschis ă. Atr ăgeau aten ţia. A şa au rămas frumo şi toat ă via ţa, sem ănând cu mama lor, tat ăl fiind colonel. Ea, Rodica, a f ăcut Franceza, s-a c ăsătorit la Sinaia cu un medic, unde a profesat la liceul din acel ora ş. Domni şoara Popescu , fiica boierului Popescu, locuind pe str. Libert ăţ ii într-o vil ă la începutul acestei str ăzi. La început de adolescen ţă , proasp ăt bine organizat ă biologic, aştepta adolescen ţa bine preg ătit ă. Domnişoara Moan ţă . Tot preadolescent ă, frumoas ă, fin ă, blond ă cu ochi alba ştri, era sor ă cu un bun prieten de-al meu, coleg de liceu şi el un b ăiat foarte frumos, s-a căsătorit cu profesorul George Petrescu ajuns director de liceu. Domni şoara Oan ă, fiica colonelului Oan ă care locuia pe col ţul dintre str. Plevnei şi Bld. G ării, era înalt ă, blond ă, frumoas ă, singular ă, mai înalt ă decât amândoi p ărin ţii. Tot preadolescent ă, ne-am întâlnit de foarte multe ori, eu locuind pe Plevnei mai la sud. Domni şoara Pepi , fiica celebrului frizer Pepi, tot preadolescent ă, în ăltu ţă (stil tat ăl s ău), foarte blond ă, ten alb transparent, p ăr deschis, ochii alba ştri, în medicin ă acest tip de fizionomie se nume şte facies vene ţian . Locuia într-o vil ă la începutul str ăzii www.memoriaoltului.ro 35

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Libert ăţ ii. Domni şoara Boicu , Olgu ţa, preadolescent ă, frumoas ă foc, cu mult vino-ncoa, mignon ă, ten şaten închis, ochii verzi, o pl ăcere s-o vezi, zglobie, pl ăcut ă, vesel ă, sociabil ă, sora lui Boris Boicu, refugia ţi din Basarabia. Boris a f ăcut iniţial violoncelul fiind coleg cu Valentin Orlov, ulterior a f ăcut contrabasul ajungând prim contrabasist la Filarmonica Bucure şti. Am fost bun prieten cu el pân ă s-a stabilit în Spania. Men ţionez c ă acestea nu au fost singurele fete frumoase din Caracal, dar pe altele pe care le ştiu la fel de bine (am memoria fizionomiei lor) nu le mai ţin minte numele. Dup ă aceste scriituri s-ar putea deduce c ă am fost afemeiat!? R ăspunsul este: Nu! Am fost îns ă îndr ăgostit. Foarte mult. Acest subcapitol mare îl voi descrie îns ă… postum. Evenimente sociale caracalene . În perioada 1940-1945 au avut loc trei evenimente scutur ătoare pl ăcut pentru mine dar şi pentru …mame. Primul a fost în 1939- 1940 când s-au refugiat numero şi polonezi din cauza ocup ării Poloniei de c ătre nem ţi şi ru şi. Au fost primi ţi cu ospitalitate exemplar ă, la toate nivelurile, de la conduc ătorul statului (Craiova) pân ă la cei mai mode şti polonezi. Al doilea eveniment cu efecte imediate pentru tineretul caracalean a fost refugierea unor basarabeni şi moldoveni (din Chi şin ău, Roman, Piatra Neam ţ ş.a.). La caracaleni tineretul avea o mentalitate medieval ă. B ăie ţii cu băie ţii, fetele cu fetele. În toat ă aceast ă perioad ă n-au existat mai mult de 3-4 cupluri de tineri care se ţineau de mân ă şi în mod statornic. Cei nou veni ţi erau total nonconformi şti, nerigizi, mergeau împreun ă, f ăceau serate dansante, muzic ă şi altele. Eu am intrat imediat în aceast ă societate, m-am împrietenit cu ei, r ămânând prieteni şi dup ă terminarea facult ăţ ii, cât s-a putut şi cât a permis soarta. Al treilea eveniment, care a implicat şi mamele, a fost transformarea liceului Ioni ţă Asan în spital Z.I. (zon ă interioar ă). Crescând num ărul de r ăni ţi pe front s-au creat ni şte spitale ad-hoc, unde veneau militari r ăni ţi de pe front. Bineîn ţeles c ă au ap ărut şi un num ăr mare de personal sanitar civil de la interni- studen ţi din anul VI sau proasp ăt absolven ţi ( medici), plus titulari mai mari (medici secundari) asisten ţi, majoritatea tineri şi b ăie ţi. Ce putea fi mai pl ăcut pentru fetele caracalene decât s ă încerce s ă-i cunoasc ă, pe mame s ă-i cânt ăreasc ă drept posibili gineri. Şi uite-aşa s-au stabilit rela ţii mai mult sau mai pu ţin durabile, dar în orice caz realizându-se evenimente de mare mobilitate psihologic ă. Toate cele trei evenimente au fost benigne, motrice, sco ţând tineretul şi chiar restul cet ăţ enilor din somnolen ţa de durat ă secular ă, ridicând-o la nivelul contemporan. Cadrilaterul, acest minunat motor cu mi şcare infinit ă, ajutat şi de parc, a sus ţinut cu frenezie şi în ţelegere, chiar cu complicitate, aceste activit ăţ i juvenil sociale, accentuând acel du-te vino în cerc, care p ărea c ă nu se va opri niciodat ă. Nici cel mai pesimist prevestitor nu şi-ar fi putut imagina c ă va putea s ă existe vreo for ţă care s ă-l opreasc ă. Nu exist ă început f ără sfâr şit. Numai Dumnezeu este deasupra. Doar o tragedie, scris ă genial ar putea ar ăta cum s-a stins din via ţă aceast ă minunat ă realitate şi a dispari ţiei treptate- precum în Simfonia Surpriz ă a lui Haydn- a frumoaselor fete caracalene de pe locul cel mai mobil din ora ş care s-a numit CADRILATER . www.memoriaoltului.ro 36

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

www.memoriaoltului.ro 37

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Judecatoria jude ţului Romana ţi Nr. 112

Sfânta Episcopie Râmnicu prin vechilul D[umnea]lui Serdaru Nicolae Vladimirescu pe lâng ă hârtia registrat ă la Nr. 3354 anulu 1844 Noiembrie 1, au depus în judecat ă spre form ăluire hot ărnicia cu leatu 1840 Aprilie 10 şi planulu mo şiei Re şca numit ă şi Hot ărani I Murgeni din acest jude ţ f ăcut ă de D[umnea]lui cel acum în rang de Cluceru Grigorie Otetele şianu, s ă se form ăluiasc ă adic ă despre vecin ătăţ ile ce se arat ă, îns ă: D[umnea]lor boieri Jieni şi anume: D[umnea]lui Serdaru C ănu ţ Jianu, Pitaru Mihalache Jianu, Pitarul Nicoli Jianu, Pitaru Ştefan Jianu, fiul acum celui mort Paharnicu Amza Jianu, D[umnea]ei Şetr ăreasa Sultana Jianu, so ţia celui acum mort şetrar Iancu Jianu [1]. Mănăstirea Hot ărani proprietara mo şiei numit ă tot cu acest nume, D[umnea]lor proprietarii mo şiei Dobrosloveni anume: D[umnea]lui mare Ag ă Petrache Obedeanu, D[umnea]lor mo ştenitorii mortului Medelniceru Constandin Berindeiu. Căci despre vecin ătatea mo şiei Caracalului, dupe porunca Cinstitului Departament al Drept ăţ ii, s-au judecat şi s-au hot ărât prigonirea ce mijlocea, de c ătre judec ătoria Doljiu, Sec ţia 1, unde pricina a fost mutat ă, judec ătoria sorocind pe d[umnea]lor sus ar ăta ţi r ăza şi. Ast ăzi la cea din urm ă zi m ărginit ă pentru resultatu pricinii se înf ăţ işă numai D[umnea]lui Pitaru Ştefan Jianu [2], vechilu şi din partea celorlal ţi p ărta şi, c ăruia citindu-se hot ărnicia cu înf ăţ işarea şi a planului sus zis, şi ar ătând nemul ţumire au şi dat osebit ă jalb ă, dupe care s-au pus pricina în canalu judec ăţ ii, precum şi D[umnea]lui marele Ag ă Petrache Obedeanu din partea şi a Dumnealor celorlal ţi p ărta şi […] au declarat asemenea nemul ţumire, dând şi jalb ă dupe care s-au pus şi aceast ă pricin ă în judecat ă. Deci fiindc ă din cei soroci ţi în cursu acestei form ăluiri, numai din partea Sfintei Mănăstiri Hot ărani nu se arat ă nimic dup ă sorocirile ce i s-au trimisu. De aceia pe temeiul art. 2 din legiuirea pentru hot ărnicii în lipsa Egumenului pomenitei M ănăstiri Hot ărani. Judecata asem ănat cu pravila art. 11, lit. 9 hot ărăş te ca sfânta Episcopie Râmnicu s ă-şi aib ă st ăpânirea mo şiei Re şca despre vecin ătatea Hot ăranilor întocmai de pe coprinderea sus zisei hot ărnicii, care pentru deplina deslu şire în viitor, s-au şi legatu în şnuru sub pecetea judec ătorii lâng ă anaforaua ce se d ă Sfintei Episcopii. Iar de nu va r ămâne mul ţumit cuvio şia sa Egumenul Hor ărani[lor] va da apela ţie la cinstita Curte apeletivă, Sec ţia a II-a din Craiova în soroc de dou ă luni de când s-a f ăcut copia hot ărârii. Are drept Cuv. sa s ă apelariseasc ă şi la aceast ă judec ătorie în soroc de opt zile socotit iar ăş i de când va primi copia hot ărârii prin îndeplinirea formelor prev ăzute la art. 260 lit. D, fa ţa 226 din Regulamentul Domnesc […] publicat în Buletinu cu Nr. 39 leatu 1837, s ă duc ă adic ă mai întâiu […] pravilnicele pricini ce l-au st ăvilit de a veni în judecat ă la ziua sorocit ă, şi apoi ori însu şi în persoan ă sau prin vechilu […] s ă st ăruiasc ă la judecat ă ca în sorocul prezis s ă www.memoriaoltului.ro 38

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR se şi dea legiuitulu cursu. 1847 Ocombrie 10. Pre şedinte: Cluceru Dimitrie Jianu, Serdaru N. Chintescu, Serdaru Andreiu Prejbeanu, Grefier-Constandin Bârsescu.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu,dosar 117, fila 7]

: [1] Şetrarul Iancu Jianu este celebrul haiduc romana ţean mort la 1842. [2] Ştefan Jianu era frate cu Elena, mama lui C. Poroineanu. Îl g ăsim într-un extras din registrul de mor ţi al Prim ăriei urbei Caracal: “Din registrul st ărei civile pentru mor ţi pe anul 1874. Din anul una mie opt sute şaptezeci şi patru, luna iunie, ziua dou ăsprezece la ora nou ă antemeridian. Act de morte al D-lui Ştefan Jianu de ani nou ăzeci, de religie ortodox ă. V ăduv. Din p ărin ţi necunoscu ţi. Mort ieri pe la orele unsprezece postmeridian în casa sa din Suburbia Sfântul Nicolae. Martore au fost D-lui Marin Mu şat de ani treizeci şi şase şi Ioan Stoica de ani patruzeci, ambii de religie ortodox ă de profesie agricultori şi domicilia ţi în acest ora ş, care au subscris acest act, dup ă ce li l-am citit împreun ă cu noi şi cu Domnul Tudor Vayas, de ani patruzeci, de profesie medic, care au constatat acest caz de morte. F ăcut de noi Grigore Grigoriu, Ofi ţeru st ării civile Caracalu. 1874 Iunie 12. Nr. 191. Semn ături: Marin Mu şat, Ion Stoica-martori, Medic doct. Th. Vayas, Ofiţer G. Grigoriu. Dat conform registrului ast ăzi anul una mie opt sute şaptezeci şi nou ă, luna martie, ziua dou ăzeci şi opt. Ofi ţerul st ării civile, indescifrabil. Nr. 215” (Arh. Na ţ., dosar “Acte speciale ale primei societ ăţ i de credit funciar român din Bucure şti”, proprietatea Jianca-Ungureii, proprietar I.N. Titulescu, carton 5, fila 28 ).

15 august 1885 Dragă Costic ă, Crez că te-ai mirat mult cu telegrama mea, dar crez c ă şi ţi-ai închipuit c ă o mare apelpizie m-a împins ca s ă-ţi telegrafiez în Austria. Drag ă, de la 28 iulie nu am mai avut nici o nuvel ă de la voi, espidi ţiile vin de trei ori pe s ăpt ămân ă, nu e scrisoare, nu e scrisoare. Ei ce s ă fac Caliopi, eu o s ă telegrafiez c ă îmi tremura tot trupul când m ă gândesc ce poate fi aceast ă lung ă t ăcere a lor. Asta nu e lucru curat. Nu râde m ă rog c ăci eu ştiu ce am suferit, a şa c ă am trimis ieri 14 înadins la Ploie şti şi au pornit telegrama şi seara, dragu mieu, vine ecspedi ţia cu dou ă plicuri de scrisori. Şi dup ă ce am tremurat vro câtva, le-am pupat şi am pus pe Mi ţi s ă le citeasc ă pentru mai iute. Ai v ăzut Dumniata afurisi ţi de nem ţi ce neregula ţi sunt, s ă ţie scrisorile cu zilele la po ştă. Dreptate nu am oare Costic ă? Dar te rog nu râde. M-am bucurat c ă urma ţi cure regulate şi cred c ă cu eczactitatea asta are s ă-ţi fac ă mare bine şi mai cu seam ă odihna de care ai avut mare trebuin ţă , petrecerile drag ă le g ăse şti când e şti sănătos. Am v ăzut ce mi-ai scris despre Costache. Acu nu se mai vorbe şte nimic de dânsul. Am scris lui Vasile s ă mai scrie dupe acas ă, ce mai e, şi mi-au r ăspuns c ă sunt toate bine, cai şi oameni, dar despre Costache nu pomene şte şi prostu nu-mi mai scrie despre cas ă dac ă lucreaz ă cineva. Domnu Stanciu se afla aicea, au venit dup ă celepiruri s ă-i dea Caliopi livada de pruni şi i-a zis Caliopi de ce să ţi-o dau ţie şi s ă nu fac eu rachiu, dar op ărit grozav ie. Aşa drag ă Costic ă o p ăţ ii cu scrisorile p-aici. S ă m ă prinz ă frigurile, toate www.memoriaoltului.ro 39

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR pr ăpastiile lumii le puneam în gând, doamne fere şte. Te s ărut de mii de ori drag ă Costic ă şi nu v ă juca ţi cu mine, c ă sunt primejdioas ă. A ta m ătu şă , Elena. În momentul acesta au venit […] cu depe şa dumitale şi ce am râs. A şa ie dup ă plâns vine şi râs… Toate bunurile au venit o dat ă, de ar fi toate a şa.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 101, filele 1-2].

22 Septembrie 1885 Drag ă Costic ă, În acest moment am primit prea doritele voastre scrisori, care nu e de descris emo ţia de bucurie ce mi-au f ăcut, mai cu seam ă ştiindu-te bolnav […] şi mai cu seam ă văzând c ă nu ai scris un timp a şa de mult acu nu avem ce zice. Dragu meu, s ă dea numai Domnul s ă r ămâi numai cu atâta la gre şelile ce ai f ăcut atâtea şi de acum în acolo s ă-ţi fie de lec ţie şi s ă-ţi piar ă entuziasmul ce-l ai în toate căci este foarte v ătămător. A şa, drag ă Costic ă, acum s ă vorbesc şi despre mine. Eu ast ăzi sunt mai bine, de aceea şi am putut s ă-ţi scriu. Iat ă cum mai întâi c ă bunul Dumnezeu mi-a dat în gând de a veni în Bucure şti. Iat ă întâmplarea cum a fost: am r ăcit în drumul de fier, fiind ni şte b ărba ţi în vagon cu noi şi deschizând mereu u şile şi ferestrele, c ăci câte patru fumau şi în sfâr şit biata şubred ă au răcit şi au c ăpătat cel faimos guturai pe care îl cunoa şte ţi şi dumneavoastr ă. Ei acum ce facem, c ăci M ăld ărescu nu este în Bucure şti. Atunci am r ăsfoit toate re ţetele de tuse şi am găsit dou ă pe care le folosisem alt ădat ă. Le f ăcui numaidecât şi le mai repetai odat ă şi cu ajutorul mu ştururilor mele sc ăpai cu des ăvâr şire de tuse. Acum, dragul meu Costic ă, eram foarte vesel ă c ă am sc ăpat de tuse. Fetele m ă îndemnau mereu s ă ies din cas ă şi eu nu vream cu nici un chip, zicând c ă pân ă nu o veni doctorul s ă-l întreb, nu ies. Cu toate astea, f ără a mai mic ă pricin ă, nici din mâncare, nici din răceal ă, m-au g ăsit dragul meu afurisitele de colici şi cu destul ă furie. Ei, ce te faci acum cu Măld ărăscu , nu mai vine, zilele trec, durerile înainteaz ă. Am hot ărât şi am chemat pe Stoiculescu şi mi-a dat o doctorie care mi-a tăiat ie şirea afar ă, şi aia bun ă c ăci am r ămas numai cu durerile, dar şi alea rele c ăci mi-au luat toate puterile. A şa dete Dumnezeu, tot într- acea zi veni şi doctora şu nostru care numaidecât a venit şi urmeaz ă a veni de trei ori şi chiar patru ori pe zi s ă m ă îngrijeasc ă ca pe m ă-sa. Fi ţi dar lini şti ţi c ă sunt mult mai bine şi m ă ve ţi găsi voinic ă. Despre b ăutur ă, nu o prea duc bine. Ieri bietul doctor mi-au adus dou ă sticle www.memoriaoltului.ro 40

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR de vin negru vechi. Alexandrina şade la mine cu orile. Ieri au plecat la M ărgineni pentru dou ă trei zile cu toat ă compania. Ieri Tincu ţa au stat toat ă ziua la mine şi va veni şi ast ăzi […] Sufrageria e gata de tot, am încuiat-o şi am luat cheile. Od ăile dumitale luni vor fi gata de lustruit. Asemenea şi salonu […] S ănătate s ă fie drag ă şi s ă veni ţi s ănătos şi vesel. A ta mătu şă ce te iube şte, E.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 101, filele 3-4].

Iubite fiule Costică, Iat ă, tot ast ăzi în 15 î ţi mai scriu înc ă o scrisoare, c ăci, m ă gândii, fata poate nu se face curând bine şi poate nu poci veni curând şi de aceea îmi luai sama c ă poate o s ă fiu aici de dou ăzeci ghenarie, a şadar m ă gândesc c ă poate nu sunt aici, a şadar o s ă te sup ăr pe tine dar cum îi ştii s ă faci treab ă s ă te duci cu scrisoarea mea la doftorului Polizu şi s ă-i dai ei trei galbini s ă-mi fac ă o cuafiur ă de cap şi dac ă n-ai avea parale apoi roag-o a m ă împrumuta pân ă oi veni aici şi îndat ă îi r ăspunzi şi dac ă n-ai avea tu şi dac ă n-o avea ea, apoi s ă-mi cau ţi şi s ă-mi faci treab ă şi îndat ă s-o rogi de a merge la mar şantu ca s ă mi-o fac ă curând şi s ă-i spui c ă ai ocazie ca tu ca s ă mi-o porunceasc ă îndat ă şi tu p ă urm ă s ă cau ţi ocazie curând de a mi-o trimite cu dou ă zile mai nainte ca s ă ştiu ce fac. Bine ar fi de ar veni nainte de asta c ăci îmi arde inima de a veni aici vezi acum întâmplare s ă s ă îmboln ăveasc ă fata, dar n ădăjduiesc de a-i fi bine curând. S ă-mi fii trist c ă mie mi-e s ă nu-i spui persoanei c ă ţi-am scris ca s ă-mi fac ă g ăteala de bal decât s ă-i ar ăţ i c ă fata este bolnav ă şi îndat ă ce s-o face bine viu. S ă nu cumva s ă-i spui c ă sunt bine cu tat ă-tu s ă spui că nu m-am împ ăcat, c ăci a scris aici Fi ţii c ă a auzit c ă eu m-am împ ăcat şi a f ăcut şi bal, că atunci pierzi ce am a lua de la el. Vezi s ă-mi scrii îndat ă ce va veni rudele [dă] de veste a mi se trimite ni şte lucruri de la fra ţi . Cu ţitele, vezi când te-i mai duce, întreab ă dac ă le-a trimes, şi îndat ă s ă mi le trimi ţi. Şi eu sunt în aşternut, aici e lucruri frumoase şi soare dar eu nu m-am dus […] aştept o dat ă de a veni aici. [Urmeaz ă un alt scris]: Drag ă, te rog şi eu pentru cinci co ţi de tarlatan ă alb ă şi o pereche de pantofi tot albi dupe m ăsura asta. Dac ă s-aru putea s ă fie ceva mai proast ă, de vre-un dril, de altceva. Scrisoarea Polizonii s ă o pui tu într-un plic c ă noi nu putur ăm. Eu m-am sculat azi din pat, dar mama mi-a reluat loculu şi mi se pare c ă e bolnav ă de brânc ă, lucru [pe]care nu [l-]a pomenit de când e. St ăruie şte a ni le trimite înainte de 24, c ăci trebuie s ă coasem tarlatanu.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 101, filele 5-6].

[De la Elena Poroineanu] [Nedatat ă]

Drag ă Costic ă, Am vrut s ă v ă depe şă zi dar ştii c ă nu ştiu s ă fac depe şă . Tot ieri am primit www.memoriaoltului.ro 41

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR scrisoarea de la tine unde era şi c ătre tatâu. A şa dar eri am fost plin ă de bucurie din partea voastr ă. Eu eri am primit vizit ă unde am ar ătat la to ţi şi la toate portretu t ău şi to ţi m-au salutat, dar într-o parte sameni mai mult şi într-alta mai pu ţin. Te-am pus lâng ă masa mea şi cum m ă scol întâi de tine dau cu ochii şi m ă bucur mult. S-a bucurat şi tat ău mult, a şa c ă am avut teatru. Am primit şi de la Pl ăvianca depe şă . Am vrut s ă-i r ăspund asear ă de la teatru, dar era o mare ploae şi Lupescu zicea c ă nu se poate […]

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 101, filele 8-9].

Nedatat ă Scump şi mult iubitul meu fiu Costic ă, Întâiu cu venirea lui tatâu aici m ă întristas ăm c ă cum s ă poate să vie şi s ă nu-mi scrii deloc, când m ă pomenesc ieri la ziua mea cu portretul t ău unde am g ăsit şi scrisoarea ta cu portretul t ău pus pe o tav ă şi a şezat între dou ă buchete de flori a şezate de Costache şi nu pot să-ţi descriu bucuria ce-am avut când ţ-am v ăzut portretul t ău am l ăcr ămat de bucurie. S ă dea D-zeu fiul meu s ă tr ăie şti ani mul ţi ferici ţi s ănătos şi cu parale, cuminte şi s ă m ă iube şti ca pe muma ta drag ă b ăie ţaşule. Am primit şi depe şa ta unde îmi scrie şi fata. S ă tr ăiţi cu noroc amândoi. [Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 101, filele 7-8]. . Corabia 5/17 noiembrie 1884

D-lui Costandin Poroineanu, Bucure şti

Scopul prezentei este de a v ă în ştiin ţa c ă un amator de mo şie vrea s ă ia în arend ă mo şia d-vs Jieni ce o ave ţi înc ă pe un an de zile arendat ă D-lui Stancu Cacale ţeanu. A şa dar s ă binevoi ţi a ne ar ăta câte pogoane este întreaga întindere, câte sunt lucr ătore şi cum se desparte, că pl ătind d-lui foncierea care este ultima D-vostr ă preten ţie, pentru cinci ani de zile pl ătindu-se costurile o lun ă înaintea termenului, depunând şi ca garan ţie, alt cost, convenându-i dar nota d-voastr ă, vom veni la Bucure şti pentru contractare. În lips ă de altele, sunt cu stim ă P. G. Livad ă.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 97, fila 1]. www.memoriaoltului.ro 42

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Corabia 27/9 Noiembrie 1884

D-lui C. Poroineanu-Bucure şti

De [i]eri posed stimabila D-vostr ă cu care m-aţi onorat, dar în con ţinutul ei nu cuprinde toate informa ţiunile necesare, fiindc ă amatorul mo şiei Zieni-Rus ăne şti, Romana ţi voie şte să scie urm ătoarele: a. Cât este tot ă întinderea mo şiei b. Câte pogoane sunt arabile c. Câte pogoane sunt livezi d. Câte pogoane islasi e. Câte pogoane sunt brani şte şi ultima dumneavoastr ă decisiune pentru a o arenda pe intervalul de 10 ani şi d ările fiscale a D-vostr ă. Amatorul este un om foarte bun şi solvabil, de aceea rog se binevoi ţi a-mi nota cât de urgent cele cerute precum şi fatigiu meu şi convenând arenda amatorului vom veni la Bucure şti pentru contactare. Cu respect şi stim ă cordial ă, P.G. Livad ă

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 97, fila 2].

Domnului Constandin Poroineanu-Bucure şti

Adeveresc epistola mea ecspediat ă, cu data de 30-12. Fiind în posesiunea honoratei din 8-15 acestei şi în ţelegând con ţinutul ei, m-am transportat cu amatorul la mo şia D-vostr ă de unde am luat urm ătoarele informa ţiuni:

I. Mo şia are 150 pogoane Islasi II. Mo şia are 150 pogoane Livesi III. Mo şia are 200 pogoane Z ăvoi IV. Mo şia are 500 pogoane Arabile V. Mo şia are 50 Locuitori VI. Că orice arenda şi a venit a plecat numai cu c ăma şia pe el şi c ă actualul arenda ş dac ă nu st ărue în persoan ă având ca adjutor un singur ispr ăvnicel, ar fi în mai mare pagub ă decât în aceea în care este ast ăzi . În fine cele mai rele informa ţiuni care pote cineva a avea. Conacul am v ăzut , un bordei, şi în curte o magasie şi un p ătul nu în a şia bun ă stare. Dup ă aceste tote şi mai multe alte, consultându-ne cu amatorul abia am putut, cu mult ă st ăruin ţă , că f ără lei 7000 cu d ările fiscale ale D-vostr ă şi pl ătibile în doue şi la facerea contractului vă depune o garan ţie de 5000, şi va pl ăti şi costul întâi, aceasta este ultima sa decisiune. Cu tote acestea sper înc ă a mai scoate înc ă vro 500, ceea ce ve ţi binevoi a admite arendarea mo şiei cu aceste condi ţiuni. www.memoriaoltului.ro 43

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Cu mare regret v-am f ăcut cunoscut tristele informa ţiuni dar sfor ţat de misiunea mea este necesar a declara adev ărul. Fiind în ad ăstarea bunului dumneavoastr ă r ăspuns şi salutând cu toat ă stima, sunt P.G. Livad ă.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 97, fila 3-4].

Corabia 19/31 Decembrie 1884

Domnului Costandin Poroineanu-Bucuresci La timp am primit honorata D-vostr ă cu data de la 11/23 curent şi la care voiu răspunde dup ă venirea amatorului, fiind de vreo s ăpt ămân ă la Craiova şi se a ştepta din zi în zi şi cu tote astea eu i-am trimis copia din respunsul d-voastr ă care cred c ă a şi primit. În lips ă de altele, cu dorit respect şi stim ă al D-votru, P.G. Livad ă

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 97, fila 5].

Corabia 28/9 Ianuarie 1884

Domnului C. Poroineanu-Bucuresci Referindu-mă la ultima mea cu data 19-31 trecut sunt spre respuns. Eri a venit amatorul mo şiei din Craiova şi dup ă prelungita convorbire v ăd posibilul a-l face s ă mai dea ceva. A şa dar dac ă admite ţi condiciunile cerute de D-lui, binevoi ţi a ne anun ţa spre venirea şi efectuarea contractului necesar şi depunerea banilor , contrariu cu nici un ban mai mult de 7000 lei şi d ările fiscale ale D-vostre nu este amator. Cred de prisos a v ă descrie st ăruin ţele mele c ă nu-l fac mai generos , au fost tote zadarnice. Cu datorit respect şi stim ă cordial ă, al dv. Devotat P.G. Livad ă

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 97, fila 6].

Corabia 8-20 Martie 1885

Domnului C. Poroineanu-Bucure şti Am primit honorata D-vostra din 5 c-rent şi m ă gr ăbesc a v ă r ăspunde. Amatorii mo şiei D-vostre Rus ăne şti din Romana ţi cu licita ţia ţinut ă la Craiova a mo şiilor statului au angajat fiecare câte una din ele, îns ă mo şii mari, cu tote astea mai este un amator şi pentru D-vostra, un om foarte bogat şi onest, pe care Dv. Îl cunoa şte ţi prea bine şi mi-a spus a v ă comunica urm ătoare:

1. Dac ă voi ţi a vinde o cump ără cu 60.000 lei noi, intrând ca proprietar de la 23 aprilie 1886. www.memoriaoltului.ro 44

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

2. O arendare cu 6.000 lei noi pl ătibil ă în dou ă şi taxele fiscal ale Dv. Pe termen de 10 sau 8 ani pe pu ţin, şi asta pentru c ă trebuie s ă fac ă cheltuieli enorme, adeca s ă construiasc ă o cas ă de locuit, fiind familist, s ă fac ă trebuincioase magaziile, p ătule şi alte mărun ţişuri. 3. Este gata s ă m ă înso ţeasc ă la Bucuresci spre a depune garan ţia şi face contractul, în data ce ve ţi binevoi a ne chema acolo. Eu din partea mea zic c ă, s ă nu perde ţi si aceast ă ocasiune fiind un arenda ş prea solvabil şi de tot ă lauda şi c ă sper dac ă vom veni acolo îl vom convinge a pl ăti tot D-lui, dac ă nu tote, cel pu ţin jum ătate din taxele fiscal , pl ătind şi ca arend ă curat ă suma de 6000 lei noi. Rog primi ţi sincerul meu devotament. P.G. Livad ă.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 97, fila 7-8].

Corabia 30/13 nai 1885

Domnului C. Poroinianu Pentru mo şia d-voastr ă Zieni din acest jude ţ Romana ţi, am 7000 lei ca arend ă anual ă , pl ătind d-lui d ările c ătre stat şi comun ă pe un termen de 5 ani de zile începând de la 23 aprilie anul 1886. Rog dar s ă binevoi ţi a-mi ar ăta dac ă primi ţi sau care este ultima d- voastr ă preten ţie. Amatorul nu este Tzucatu A. Stefanidis. Fiind în ad ăstarea urgentului d-voastr ă rezultat subt cu osebit ă stim ă al d-voastr ă P. G. Livada.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu , Dosar 97, fila 9].

] “Traducere dup ă cartea greceasc ă intitulat ă Morale descrieri a lui Constantin Iconomu de la Kavaia tradus ă şi de dânsul dup ă cea fran ţuzeasc ă a lui Francisc Suav şi tip ărit ă la Vene ţia în anul 1816”.

Văduva bolnav ă Un boier, într-o diminea ţă plimbându-se singur printr-o gr ădin ă dimprejurul Vienei, v ăzu apropiindu-se c ălare de dânsul un b ăiat ceva mai mare ca de 12 ani, care cu ochii plecaţi în jos şi plini de lacrimi, cu întrerupt ă şi sfioas ă voce , îi ceru ceva ajutor. Nobila înf ăţ işare, purtarea cu respect, rumeneala obrajilor, plânsul şi vocea cea slab ă, f ăcur ă mare şi vie impresie acestui boer: - Tu nu te vezi, îi zice. Care dar cauz ă te-a pornit la aceast ă. - Ah! r ăspunde b ăiatul cu un oftat înso ţit de lacrimi. Adev ărat, eu nu sunt n ăscut în asemenea pozi ţie mizerabil ă. S ărăcia tat ălui meu şi trista pozi ţie în care se g ăse şte mama mea, m-a[u] silit s ă ajung în acest fel de stare. - Şi cine este tat ăl t ău, îl întreab ă. – Tat ăl meu, r ăspunde b ăiatul, era comersant care dobândise şi oarecare renume şi începuse a-şi îndrepta soarta. Falimentul unuia dintre debitorii s ăi într-o secund ă l-a ruinat cu www.memoriaoltului.ro 45

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR des ăvâr şire şi neputând tr ăi în s ărăcie, pentru mai mare nenorocire a noastr ă dup ă o lun ă a şi murit de întristare. Mum ă-mea, un frate mai mic şi eu am r ămas în cea mai cumplit ă sc ăpătăciune. Eu am g ăsit refugiu lâng ă un cunoscut al tat ălui meu. Mama mea a fost nevoit ă pân ă acum cu lucrul mâinilor s ă aib ă oarecare existen ţă a sa şi a fratelui meu. Dar în noaptea trecut ă a fost doborât ă de grabnic ă boal ă atât de mult, încât m ă tem c ă î şi va pierde via ţa. Eu sunt în lips ă de orice mijloace şi nu ştiu cum s ă-i vin în ajutor. Nefiind deprins s ă cer şesc, n-am curajul s ă m ă înf ăţ işez la cei ce m ă cunosc. Domnia ta, domnule, îmi pari a fi str ăin. Înaintea dumitale pentru întâia oar ă, îndr ăznesc s ă las ru şinea ce simt şi s ă n ăzuiesc. Umile şte-te asupra s ărmanei mame, pe care nu pot a o mângâia. Acestea zicând b ăiatul, au început a-i curge şiroaie de lacrimi şi a înduplecat pe acel necunoscut la o mare comp ătimire. -Departe şade de aici mama ta? - Şade la marginea acestei enorii, r ăspunde b ăiatul, pe partea stâng ă în al treilea cat al celei din urm ă case. - A c ăutat-o vreun doctor? - M-am dus dinadins s ă-l g ăsesc, dar nu ştiu cum s ă-i pl ătesc vizita, nici cu ce s ă-i cump ăr medicamentele ce va rândui. Atunci îl v ăzu pe cunoscutul boier sco ţând din pung ă câ ţiva florini şi dându-i îi zice: - Mergi curând s-aduci un doctor s-o consulte. Băiatul cu cele mai simple dar înfocate expresii ar ătându-i recuno ştin ţa, pe dat ă s-a dep ărtat. Când, pe de o parte tân ărul plecase, pe de alta boierul se hot ărî a merge însu şi s ă viziteze pe acea v ăduv ă nenorocit ă. Urcându-se dar şi intrând într-o camer ă mic ă, nu a v ăzut decât câteva scaune de paie, pu ţine vase de buc ătărie, o mas ă de lemn, un dulap vechi, un pat pe care z ăcea bolnava şi alt pat mai mic al ături cu dânsa. Mama b ăiatului era în cel mai mare delir al bolii şi băiatul cel mic înecat de lacrimi st ătea la picioarele patului şi de şi mam ă-sa se silea s ă-l consoleze, însu şi ea avea trebuin ţă de consolare. Boierul se apropie cu comp ătimire şi încurajând- o, începe ca un doctor s ă-i cerceteze boala. Apoi, cu un adânc suspin şi cu lacrimi îi zice: -Ah! Domnul meu, patima mea provine dintr-o împrejurare foarte mare, iar datoriile nici un folos nu-mi pot aduce. Eu sunt mam ă şi mama nenoroci ţilor de copii. Nenorocirile mele şi ale copiilor mei au r ănit foarte adânc inima mea, numai moartea poate s ă precurme suferin ţele mele. Şi moartea îns ă m ă îngroze şte când gândesc la tic ălo şia în care vor r ămâne s ărmanii mei copii. Vorbind astfel a început s ă plâng ă amar. Str ăinul umilindu-se foarte şi ar ătându-i c ă a aflat din alt ă parte de suferin ţa ei, i-a ad ăugat: - Nu te dispera, de Providen ţă nu vei fi uitat ă. Comp ătimesc aceast ă nenorocire, iar cerul este prev ăzător, cred c ă nu vei fi p ărăsit ă. P ăze şte-ţi via ţa care pre ţuie şte mult pentru copiii dumitale. Ai hârtie de scris? Ia, în grab ă rupe o foaie de la c ărticica pe care studia copilul ei cel de şapte ani şi care st ătea lâng ă pat, iar boierul dup ă ce a scris îi zice: - Aceast ă doctorie va începe s ă te consoleze. Vom izbuti în viitor la alta mai bună de va cere trebuin ţa. Şi în pu ţin timp sper c ă te vei t ămădui. Apoi l ăsând hârtia pe mas ă a plecat. Pu ţin dup ă aceea întorcându-se fiul s ău cel mai mare, îi zice: - Scumpa mea mam ă, f ă-ţi curaj, cerul s-a milostivit asupra-ne. Iat ă ace şti bani, pe care azi diminea ţă un boier mi i-a dat cu m ărinimie. Ace ştia ne vor ajuta multe zile. M-am dus la doctor www.memoriaoltului.ro 46

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

şi peste pu ţin timp va veni. Împu ţineaz ă dar mâhnirea şi te consoleaz ă. - Ah! Fiul meu, îi zice mamă-sa, vino s ă te îmbr ăţ işez. Cerul ajut ă inocen ţa ta. Fie ca niciodat ă s ă nu-ţi lipseasc ă protec ţia lui. Un doctor pe care nu l-am cunoscut, pu ţin mai înainte plec ă de aici. Iat ă re ţeta lui deasupra mesei. Du-te şi adu-mi cele orânduite de dânsul. Băiatul ia re ţeta. O cite şte pe dat ă şi face un semn de mare mirare. Iar se mai uit ă pe dânsa, o mai cite şte, pe urm ă, cu voce tare zice: - Ah! Maica mea ce este asta? Maic ă-sa nedumerindu-se, ia scrisoarea şi o cite şte: - O, cerule! Împ ăratule! Şi zicând aceste cuvinte, îi cade hârtia din mân ă şi r ămâne f ără voce şi f ără r ăsuflare. Re ţeta era un ordin al respectabilului Iosif al II-lea prin care rânduia s ă se dea din caseta lui o însemnat ă sum ă pecuniar ă. Doctorul a ajuns la timp ca s ă de ştepte pe mam ă din le şinul în care extazul o aruncase. Doctoriile de grabă au f ăcut s ă-i goneasc ă boala. Mărinimosul monarh înconjurat de laude şi binecuvânt ări s-a bucurat foarte, c ăci a f ăcut ca s ărmana mam ă s ă-şi dobândeasc ă via ţa şi s ă se prefac ă în fericire trista soart ă în care ajunsese aceast ă onest ă femeie.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu, dosar 49, filele 2-3, traducere din limba greac ă de Sache Poroineanu, 1872]

Tabloul

Nu este de mult timp de când administra în Roma episcopul Enia Silvie Picolominii. Un om onest a c ărui etate înaintat ă şi pu ţin ătatea s ănătăţ ii, f ăceau de a nu mai putea întreprinde meseria cu care mai înainte putea s ă se sus ţin ă pe sine şi pe b ătrâna lui consoart ă şi l-a silit sărăcia s ă vând ă din mân ă în mân ă pu ţinele unelte ce-i mai r ămăsese ca s ă se hr ăneasc ă. Între acestea era şi un mic tablou lucrat de Rafael. Îl avea de la străbunii s ăi şi nu cuno ştea cât pre ţuie şte. Fumul ce-l înnegrise, praful ce era pe dânsul, îl f ăcur ă a se socoate de prea pu ţin pre ţ. Ca s ă poat ă dar c ăpăta ceva bani pe dânsul, îl ar ătă unui zugrav care era me şter mai mult în nego ţul cu tablouri str ăine decât a le lucra el. Acesta când v ăzu plan şa adic ă tabloul, a cunoscut mâna lui Rafael şi cât pre ţuie şte. Dar voind a se folosi de necuno ştin ţa bunului b ătrân, începe s ă-l dispre ţuiasc ă ca pe un lucru prost, dându-i un mic pre ţ şi acela sub cuvânt c ă îi d ă mai mult ca drept milostivire şi bucurându-se şi s ăltând cu inima pre ţiosul obiect ce a dobândit de la s ăracul acela. Se dep ărteaz ă. Dup ă pu ţine zile venind în casa b ătrânului un vechi amic care nev ăzând tabloul ce îl ştia, îl întreab ă ce s-a f ăcut. El îi spune c ă l-a vândut, la cine şi cu ce pre ţ. S-a revoltat foarte respectabilul amic v ăzând a şa de mult în şelat ă simplitatea bunului b ătrân şi asigurându-l c ă desenul acesta era ie şit din ni şte mâini foarte renumite şi de mare pre ţ, l-a îndemnat s ă-l ac ţioneze în judecat ă, cu promisiunea c ă îl va înso ţi şi el ca s ă-l încurajeze. În ţeleptul p ăstor, dând ascultare şi în ţelegând fapta, ceru s ă i se aduc ă m ăsura icoanei, apoi luând ştiin ţă de ceea ce înf ăţ işa tabloul le zice s ă se duc ă. Norocul b ătrânului c ă în muzeu erau dou ă tablouri de aceea şi m ărime. Episcopul ordon ă s ă se ia pânza de la unul şi chemând pe acel zugrav îi zise: - Po ţi s ă-mi g ăse şti o pânz ă care s ă se potriveasc ă la pervazul acesta. – Pot, îi r ăspunde şi este desenul renumitului Rafael. Se vede c ă a fost destinat s ă fie aşezat aici. www.memoriaoltului.ro 47

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

– Adu-l s ă-l v ăd! Zugravul se duce şi se întoarce numaidecât cu tabloul pe care era desenat cu mare talent o respectabil ă familie. Cur ăţ it bine de fum şi de praf, culorile î şi reluaser ă întreaga lor fiin ţă . Des ăvâr şirea în toat ă întinderea lui, fr ăgezimea corpurilor, osebirea hainelor, regulatele tr ăsături ale portretelor, înf ăţ işau cu încredin ţare talentul lui Rafael. Dup ă ce zugravul a a şezat pânza în pervaz , episcopul observând pu ţin îl întreb ă de pre ţ şi-i r ăspunde c ă are acum mu şterii ce-i dau dou ă sute de galbeni. -Asear ă un amic mi-a zis c ă el vine din partea unui englez care este ner ăbd ător a dobândi tabloul acesta. Eu nu i-am primit. St ăruind cu dinadinsul îmi da 250 galbeni, dar dac ă eminen ţei voastre este pl ăcut, nu r ămâne decât a m ă mul ţumi cu pu ţin adaos peste pre ţul ce mi s-a propus. A r ămas extaziat episcopul de vicle şugul acestui înr ăut ăţ it zugrav. Dar oarecum cump ănindu-şi mirarea, i se adres ă cu cuvinte lini ştite: c ă nu se poate discuta meritul acestui tablou de asemenea mare pre ţ. Se îndoie şte îns ă a crede c ă a refuzat pre ţul ce i s-a propus. Zugravul face jur ământ c ă a ar ătat adev ărul şi de nu va fi înc ă, e gata s ă aduc ă de fa ţă pe amicul ce i-a dat pre ţul acesta. -Tu dar, îi zice Episcopul, cu adev ărat ai avut 200 de galbeni? - Cu adev ărat, sfinte şi am speran ţă s ă iau mai mult! -Prea bine, n-am ce zice mai mult. Şi întorcându-se c ătre unul din servitori, îi ordon ă s ă deschid ă u şa aceia. Se deschide şi iat ă bunul b ătrân pe carele îl chemase mai nainte şi-l ţinea ascuns în camera aceea. Lesne se poate în ţelege ce s ăgetare grozav ă i-a pricinuit cea f ără de veste înf ăţ işare a b ătrânului. A îng ălbenit, a amu ţit şi a început s ă tremure. Episcopul l ăsându-l s ă petreac ă câteva secunde în acea turburare a lui, apoi luând tonul suveranit ăţ ii: -Aşa, nelegiuitule, îi zice, ai ştiut s ă profi ţi de folos de la un simplu şi s ărman b ătrân. Când ai întrebuin ţat, tic ălosule, aceast ă nelegiuire nu ţi s-a tulburat nicidecum con ştiin ţa. Pâinea de care ai lipsit pe un neputincios b ătrân şi pe o femeie apropiat ă de sfâr şitul vie ţii, n-a a ţâţat oare în inima ta nici o mustrare? Suflet negru! Po ţi cunoa şte însu ţi ce osând ă merita vicle şugul t ău. O mare bun ăvoin ţă ţi se arat ă din partea-ne, de a r ăspl ăti osânda cu aceea şi m ăsur ă cu care ai întrebuin ţat-o. Dar Dumnezeu s ă te p ăzeasc ă de vreo nou ă crim ă c ăci atunci fii sigur cumplit te vei pedepsi deodat ă şi pentru aceea şi pentru cea de acum nelegiuire. Acum, acei 200 de galbeni ce singur ai m ărturisit c ă merit ă pânza aceea şi st ăruie şti a avea şi mai mul ţi, s ă-i numeri pe dat ă acestui s ărman. O nou ă în şel ăciune din partea-ţi de-mi va mai veni la auz, s ă ştii c ă va fi pieirea ta. Însp ăimântat şi plin de turburare, zugravul se dep ărteaz ă, iar bunul b ătrân prin lacrimi dovedind dragostea şi recuno ştin ţa în ălţa binecuvânt ări c ătre înţeleptul f ăcătorul s ău de bine, care se cuprinsese de toat ă mul ţumirea şi toat ă bucuria c ă a putut ap ăra de pieire pe un om c ăzut în des ăvâr şit ă s ărăcie şi doborât de b ătrâne ţe şi s-a prins singur în cursa unui înr ăut ăţ it în şel ător.

[Arh. Na ţ. Fond Poroineanu, dosar 49, filele 3-4, traducere din limba greac ă de Sache Poroineanu, 1872]

www.memoriaoltului.ro 48

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Din scrierile lui Sache Poroineanu-tat ăl:

26. Sângele-mi se domole şte De-abia îmi curge prin vine. Asear ă, am fost la nunt ă. 18 . Am şezut de m-am uitat, Aud c-o s ă fii socru Mă ţineam s ă merg cu tine În Câ şlegi m ări ţi pe fat ă Şi nu ştiu cum am uitat Oile ce le dai zestre 32. Tot atunci şi ele fat ă Ştiu un om c ă numai toamna 19. Se iu ţeşte lâng ă lin Iarna când are z ăpad ă Alte d ăţ i e un molatic E frumoas ă, pe cuvânt De abia umbl ă cu pas lin Şi grea când este moinoas ă Seam ănă prea mult cu-n pe şte Ori uscat ă ori cu vânt. De ele şteu, ce-i zice lin . 22. 28 . M-am obi şnuit de tân ăr Un prieten p ătime şte, Să scriu cu condei de pan ă De stomac foarte grozav Rândurile s ă ţiu drepte Şi mil ă având de dânsul Cum spargi un bu ştean cu pan ă. L-am pov ăţ uit s ă-nceap ă 23. Să fac ă mereu mişcare Săracul având o slug ă Şi s ă doarm ă mai pu ţin Cere şi slujb ă curând. Să m ănânce într-o lun ă Bogatul având slugi multe Icre ro şii puse-n ceap ă. Îi pot sluji şi cu rând . 15. 13. D-un fecior am mare grij ă Turcii m ănânc ă cu mâna Că vara e tot la moar ă La orice mas ă să pun , Tot la scoc el se scald ă La ei nu se pomene şte Acolo o s ă şi moar ă. Să se spele cu săpun 34. 10. Să m ă crede ţi ce voi spune, De multe ori am v ăzut Un amic are o capr ă Câte un om prea cu minte Cum îl vede c ă-i la dro şcă Alt cusur nu-i po ţi g ăsi Se suie şi ea pe capr ă. Decât c ă prea grozav minte. 31. Multe scânduri am acas ă, 1. Dar am din paltin o blan ă Te duci frate prea departe Un cojocar pentru dânsa, Şi nu ştiu când o s ă vii Îmi d ă ori cojoc, ori blan ă Dea Domnul când te-i întoarce 33 . Să fii tot între cei vii. Bătrâne ţea m ă slu ţeşte Şi f ără voia mea ea vine [Arh. Na ţ. Fond Poroineanu, dosar 12, filele 3-4] www.memoriaoltului.ro 49

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Pia Alim ăne şteanu

Florea Cristina, Şcoala Gimnazial ă Oporelu 3 Iunie [1917]. Se limpeze şte din zi în zi orizontul. Grecia a intrat în r ăzboiu. Regele Constantin a fost detronat. Blocada s’a ridicat. America înarmeaz ă pe capete. Conferin ţa din Stockolm devine un bluff, iar Spania este fr ământat ă de manifeste intervenţioniste. Regele schimb ă neîncetat ministerele. Prin gazete totu şi continu ă r ăspândirea www.memoriaoltului.ro 50

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR demoralizatoare. M ă preocup ă mai ales descrierea tifosului exantematic ce bântue în Moldova şi care concord ă din nenorocire cu ştirile ce vin pe cale particular ă, ici şi colo. De pild ă un doctor turc, un evreu, un grec, rând pe rând sosesc de pe front şi istorisesc c ă au murit D-nii doctori Botescu, Djuvara, Jianu. Cât a şi vrea o clip ă s ă v ăd ce se petrece la Ia şi...s’au poate mai bine nu...! 4 Iunie. Doctorul Cantacuzino a ob ţinut în sfâr şit permisul de a merge la Pas ărea. S’a reîntors mul ţumit. Le-a g ăsit pline de n ădejde. Bietul Procopiu, dup ă câte ne-a spus D-na Berindei, ast ă sear ă merge din ce în ce mai r ău. Au isbutit s ă-l readuc ă acas ă – dar au adus numai un cadavru. El este martirul ocupa ţiei str ăine. Când am trimis pe cineva la Stere, ştiind c ă-i fusese prieten, s ă intervie pentru el, a r ăspuns ca şi Carp: c ă are ce merita. 8 Iunie. Certuri de suprema ţie între Verzea şi arhitectul Berindei. Cel dintâiu preferat de autorit ăţ ile militare, cel ălalt de cele civile şi-a dat demisia, dar a retras-o. 10 Iunie. În sfâr şit ne-au sosit ştiri din Ia şi, c ă to ţi sunt bine şi ne-a scos grija ce ne d ăduse tifosul exantematic. Ionel este la Petersburg. S’a votat exproprierea şi votul ob ştesc. Regele a şi dat mo şiile domeniilor şi ale sale proprii la expropriere. Câteva cuvinte şi cât ă emo ţiune resim ţim de câte ori le primim! 11 Iunie. Pentru lucrul câmpului, se iau m ăsuri peste m ăsuri, ordonan ţe peste ordonan ţe: una contrazice pe alta. De pild ă au dat prizonieri D-nei Romniceanu, pe urm ă i-au retras şi au trimis bucure şteni neocupa ţi, spunea c ă i-au venit o gloat ă de oameni sui generis : un ţigan, o femee cu un copil, un pantofar. Au început s ă plâng ă, s ă se vaite c ă în via ţa lor nu au ţinut o sap ă în mân ă, logof ătul c ă îi stric ă sem ănăturile. Floarea Soarelui au dat-o la pământ, s ăpând-o. Îi pl ătea cu 2,50 lei pe zi şi mâncarea. V ăzând c ă-i aduc numai pagube, a plecat cu ei la Bucure şti şi i-a dus in corpore la prefectul de Ilfov, D-l R ăceanu. Acesta foarte speriat la perspectiva unui conflict cu Germanii, a declarat c ă nu este de competin ţa sa şi i-a trimis în cap ătul cel ălalt al ora şului, la un biurou, care i-a înapoiat la Prefectura Poli ţiei. Directorul, desperat, i-a spus c ă cuno ştea dinainte rezultatul acestor m ăsuri şi a sf ătuit pe Zoe s ă redea “ausweissurile” lucr ătorilor şi s ă le dea drumul. A şa a şi f ăcut. Tot din pricina aceasta, aprovizionare aproape numai exist ă. De 4 zile, intrarea zarzavaturilor, a cartofilor, a untului s’a interzis. Precupe ţii, de oarece pl ătesc d ări foarte mari şi nu mai au ce vinde, au f ăcut o manifesta ţie; publicul asemenea la cassa de depuneri unde se afla biuroul de aprovizionare al prim ăriei cu Prager ca delegat. Dânsul le-a dat dreptate şi a declarat c ă dac ă nu se reîntoarce Verzea, care cel pu ţin îi da ajutor, se retrage, c ăci popula ţia îi sparge capul. Asemenea cu lemnele. Înainte de plecarea lui Albrecht se dăduser ă 15 p ăduri în exploatare Prim ăriei, se şi începuse t ăerea, cu personal român. Dup ă plecarea lui, au dat p ădurile unor evrei, pe un pre ţ derizoriu. Ace ştia le revindeau bine în ţeles cu specul ă mare. Verzea a reclamat s ă’i se dea înapoi p ădurile, dac ă nu, î şi d ă demisia. Carp îl sus ţine. Dup ă multe certuri, i le-au l ăsat din nou prim ăriei, dar le-au luat to ţi lucr ătorii, prin faptul c ă au dat o ordonan ţă , cum c ă afar ă de Duminica, nici un ţă ran nu are voie s ă ias ă din sat decât pentru munca câmpului. Iar reclama ţie la Prefectul de Ilfov. Acesta r ăspunde c ă nu este nimic de f ăcut, www.memoriaoltului.ro 51

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR fiindc ă-l amenin ţaser ă, dac ă nu urmeaz ă ordonan ţele ad-literam , cu închisoare. În sfâr şit i s’au acordat prizonieri, dar în timpul acesta s’au rechizi ţionat toate securile. Cu ce s ă tae pădurea? 19 Iunie. A murit Maiorescu. Ne sim ţindu-se bine acum câteva zile şi mergând Marghiloman s ă-l vad ă, i-a adus cu sila un doctor neam ţ. Dup ă ce a plecat, a cerut s ă nu-i mai vie doctori germani s ă-l îngrijeasc ă. A murit subit şi a l ăsat în urma lui regrete, c ăci tocmai el care avusese cele mai strânse leg ături prin studii şi nevast ă – cu Germania – se ar ătase mai bun român ca ceilal ţi germanofili. Au fost adu şi Derussi, cu înc ă 3 dela S ăveni şi închi şi la Cercul Militar. Li se spusese la plecare c ă sunt liberi, dar în gar ă i-a luat un soldat în primire. Revoltele împotriva administra ţiei militare se înte ţesc printre ţă rani. Azi era afi şat cu isc ălitura lui Tulf, c ă au fost împu şca ţi 3 oameni, fiindc ă au r ăspândit ştiri false şi au împins pe ţă rani la r ăscoal ă împotriva puterilor centrale. Sărmanii! Dac’ar fi împu şcat numai 3 ar fi bine, dar la Mehedin ţi, ofi ţerii au spus singuri c ă s’au împu şcat cu sutele. În comunicat vorbeau numai de jude ţele Prahova şi Vla şca. În Ilfov au s ărit pe solda ţii germani, care le strângea tot ce aveau prin cas ă şi le-au tăiat firele telegrafice. Când am istorisit b ăiatului din cas ă c ă la el în Mehedin ţi s’au pus ţă ranii s ă lupte cu nem ţii şi c ă mai bine s’ar astâmp ăra, c ăci nu pot aduce nici un folos ţă rii acum, a r ăspuns: “Las ă – tot e bine c ă mai omoar ă câ ţi-va din ei”. 21 Iunie. Ordonan ţă caraghioas ă... Cine va cump ăra de la militarii puterilor centrale alimente, zah ăr, carne etc., va fi pedepsit (în loc s ă primeasc ă pedeaps ă cel ce vinde). Noul Primar se spune c ă va fi D-l Bragadiru. 24 Iunie. Nu a primit D-l Bragadiru prim ăria. Tratamentul ce se face lui Derussi, îl va duce pe calea lui Procopiu, care trage s ă moar ă. Când a izbutit nevasta lui s ă-l vad ă, nu l’a mai cunoscut. Era îmbr ăcat cu c ăma şe de cazarm ă (îi trimisese 3 pachete cu rufe şi haine, pe care le-a scos sub ofi ţerul la reclama ţia lui Fanny) şi într’o stare de enervare care a speriat-o. Îl siliser ă s ă intre într’o baie de aburi, de şi le spusese c ă nu o poate suporta. A le şinat. E tot timpul maltratat. Când s’a dus Fanny la Lupu Costache s ă-l roage s ă afle pentru ce atâta chinuial ă, s’a apucat cu mâinile de p ăr ca un actor, spre a desvinov ăţ i pe germani şi striga: ”Ce-a f ăcut guvernul român! Ce-a f ăcut guvernul român!” La începutul ocupa ţiei cuvintele acestea a şa de des repetate de autorit ăţ ile române, aveau r ăsunet în sufletul celor r ăma şi aici. Acum îns ă sunt r ăzvr ăti ţi, cu cât victoria final ă se desemneaz ă mai bine şi cu pa şi mari pentru quadrupl ă. To ţi î şi dau seama c ă dac ă rămâneam neutrii ne-am fi p ăzit averea şi via ţa, dar am fi renun ţat pe veci la întregirea www.memoriaoltului.ro 52

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR neamului şi am fi avut soarta Greciei, la urma urmelor, mai rea din pricina situa ţiei noastre nenorocite, între Austria şi Rusia. Ofensiva rus ă formidabil ă. 26 Iunie. Armata noastr ă este în lupt ă, fapt sigur acum. Ne-au ascuns-o cât au putut, dar dintr-un manifest al lui Brussilow în Pester-Lloyd am v ăzut c ă îndeamn ă trupele de pe frontul de vest la lupt ă îndârjit ă spre a sus ţine succesele fra ţilor dela frontul nord şi sud (noi) c ăci altfel ar fi o tr ădare. De acum înainte nu mai pot ceti comunicatele, f ăcând literatur ă asupra lor. Când deschid gazeta îmi bate inima. 27 Iunie. La S ăveni s’au dat câte o foae de hârtie fiec ărui internat, s ă spuie dac ă vrea s ă plece la Ia şi sau nu, în schimbul interna ţilor germani de acolo. Au isc ălit 14. Pe Pillat l’am îndemnat s ă plece. 29 Iunie. A murit Procopiu azi. Pân ă în ultima clip ă spunea: “Nu face nimic! Numai ţara să ias ă bine”. 2 Iulie. Ceremonia înmormânt ărei lui Procopiu a fost foarte tragic ă dup ă cum i-a fost şi moartea. Lume pu ţin ă. Numai câ ţiva prieteni mai îndr ăsne ţi ca: Ştefan Popescu, Cr ăsnaru, Grigore Pherihide, din obi şnui ţii casei afar ă de rude. Mulţi se ab ţinuser ă de a veni la început de team ă, s ă nu se compromit ă. Autorit ăţ ile române au lipsit de asemenea, şi când în acest cerc restrâns, aproape numai femei, a luat cuvântul Teodor Aslan, ne-a cuprins o emo ţie mare pe noi to ţi, care sim ţeam actul eroic ce-l f ăcea în clipele acelea, c ăci printre noi erau câ ţiva germanofili ca Stere şi agen ţi ai poli ţiei. 7 Iulie. Mare propagand ă f ăcut ă de poli ţia german ă pe lâng ă interna ţi s ă nu plece la Ia şi. Când ne-am dus la poli ţie s ă scoatem un “ausweis” cu Mariu ţa pentru S ăveni, dup ă cum au căpătat toate so ţiile interna ţilor ce plecau la Ia şi, ofi ţerul, loc ţiitorul lui Hielkman, a fost pentru o singur ă dat ă politicos, dar a c ăutat s ă ne conving ă s ă nu plece Ionic ă din cauza tifosului. Nu au voit s ă fixeze pe bilet durata şederii Mariu ţei; ceeace ne-a mirat. 9 Iulie. Mare ne-a fost mirarea azi diminea ţă primind un bilet de la Mariu ţa c ă s’a reîntors şi, mergând la dânsa am aflat c ă odat ă urcat ă în tren s’a prezentat un soldat. A cerut s ă caute sacul, şi dac ă nu are scrisori. Abia sfâr şise cu regularea “ausweissul” la sosirea în Săveni, reapare soldatul din tren, trimis special pentru ea, şi spune c ă nu poate sta mai mult de 1½ acolo şi c ă trebue s ă stea de fa ţă la convorbirile ei. Pillat era foarte impresionat. Au silit-o s ă plece imediat dup ă 1½ şi neavând tren au trebuit s ă petreac ă noaptea la Ţă nd ărei, la un ţă ran. Toate celelalte neveste ale interna ţilor şezuser ă 4 zile. 12 Iulie. Lison Greceanu este închis ă în condi ţiuni mizerabile, fiindc ă s’au g ăsit arme zidite la Spitalul Brâncovenesc, unde este so ţul ei director. Erau arme de vân ătoare. Ea este la Cercul Militar, într’o odaie cu alte femei, închise pentru ho ţii şi pline de insecte. Expirându-se concediul s ău, Emil Petrescu s’a prezentat la poli ţie, unde c ăpitanul Hielkman i-a spus c ă s’a renun ţat la trimiterea în Moldova, neputându-se face în ţelegerea cu Moldova şi peste 2 zile s ă se prezinte spre a fi închis la Imperial. Toate minciuni. Cum putea fi f ăcut un schimb de interna ţi tocmai acum, când sunt lupte pe front? (va urma) www.memoriaoltului.ro 53

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Profesor P ătru Jeana, Colegiul Na ţional Ioni ţă Asan , Caracal, Olt

Motto: Am fost chiria ş pân ă la vârsta de 87 de ani şi nu am avut nici automobil. N-am făcut politic ă, deoarece aceasta, nesocotind morala cre ştin ă, favorizeaz ă corup ţia şi demagogia, tolereaz ă libertinajul ce duce la turb ăciunea min ţii şi tic ălo şia sufletului, la ispita şi p ăcatul trupului. (Dr. Haralambie Teodoru)

Familia Teodoru, cu toat ă fiin ţa sa, a r ămas puternic ancorat ă în istoria localit ăţ ii Sc ări şoara, încadrându-se perfect în mentalul zonal. S-a înrudit cu familiile frunta şe locale – Tiugan, Sc ări şoreanu-, s-a încuscrit cu familii de frunte ale jude ţului Romana ţi care, la rândul lor, au completat cartea de aur a istoriei neamului cu realiz ările lor: Popescu (Corabia), Dumitrescu (Am ărăş ti), Ozun (Vl ădila). B ăie ţii Teodoru – Ilarie, Haralambie şi Dumitru, - au fost da ţi la şcoli înalte, fiind orienta ţi spre trei domenii diferite, ca activitate: înv ăţă mânt (Dumitru/Bebe – profesor de ştiin ţe exacte la Şcoala Tehnic ă din Slatina), drept (Ilarie – avocat) şi medicin ă (Haralambie - medic). Leg ătura cu p ământul sc ări şorean a r ămas, pentru b ătrânul Ilie Teodoru, mai presus de orice. Unul dintre b ăie ţi i-a mo ştenit dragostea pentru p ământ şi, de şi om cu carte, aşezat la ora ş (n.n. Bucure şti), Ilarie a fost cel care avea s ă administreze mo şia. S-a c ăsătorit cu Elena 1, o femeie din neamul Ozunilor din Vl ădila, cei doi punând bazele unei familii frumoase, din care s-au n ăscut doi copii: Sorin (Coriolan ) şi Doina (c ăsătorit ă Rogozea). Familia şi-a construit un conac în localitatea Sc ări şoara. Cl ădirea a fost ridicat ă pe şoseaua Caracal-Corabia, pe locul mo ştenit de la bunicul s ău, Ilie Tiugan. Conacul reprezint ă o urm ă, ne ştears ă de timp, a vremurilor, de curând apuse, în care un tân ăr avocat împreun ă cu so ţia sa î şi rostuiau via ţa al ături de familie, rude, prieteni, ţă ranii sc ări şoreni. Conacul, asemenea unui turn, str ăjuie şte şoseaua care porne şte din Caracal, de-a lungul Oltului, pân ă la Corabia. Este ridicat pe dou ă nivele, partea din fa ţă în ălţându-se, semea ţă , peste restul cl ădirii cu un foi şor. Împ ărţindu-şi timpul între profesie – avocatur ă – şi mo şie, Ilarie Teodoru avea dou ă re şedin ţe: Sc ări şoara şi Bucure şti (aici î şi ridicase o cas ă cu patru nivele - www.memoriaoltului.ro 54

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR demisol, parter, etaj şi pod, pe strada av. M. Zorileanu), ambele na ţionalizate ulterior; se sim ţea foarte legat de locul unde se n ăscuse şi unde veniser ă pe lume şi cei doi copii ai familiei. Mai târziu, departe de locul natal, Ilarie Teodoru se va interesa de oamenii în mijlocul c ărora tr ăise, comunicând cu unii dintre ei prin intermediul coresponden ţei. În arhiva familiei Rogozea se mai p ăstreaz ă scrisorile din care dorul de satul natal r ăzbate printre rânduri. Din pu ţinul familiei va fi ref ăcut cimitirul satului, acolo unde, al ături de părin ţi, î şi dorm somnul de veci doi dintre copiii Teodoru: Ecaterina şi Ilarie. Periodic, localnicii din Sc ări şoara şi Frunzaru îl vedeau pe boierul Ilarie, c ălare sau cu şareta, cum inspecta terenurile de dincoace şi de dincolo de Olt. Nimeni nu putea s ă prevad ă nenorocirea ce avea s ă se abat ă asupra familiei Teodoru, nici m ăcar solda ţii întor şi de pe frontul din R ăsărit care îi deplângeau pe românii basarabeni, trecu ţi for ţat la colhoz. Reforma agrar ă din 1945, redactat ă în termeni diferi ţi fa ţă de cei ai altor reforme înf ăptuite pân ă atunci, a dus la confiscarea suprafe ţelor de teren care dep ăş eau 50 de ha. Vorbele grele adresate de câ ţiva ţă rani frunz ăreni boierului Ilarie, în timpul unei obi şnuite prezen ţe a acestuia la mo şia de peste Olt, ca şi psihoza care îi cuprinsese pe locuitorii satelor în prim ăvara anului 1945, psihoz ă alimentat ă de instigatorii noului regim politic care îndemnau ţă ranii să intre pe mo şiile boierilor şi s ă împart ă p ământul fără s ă mai a ştepte legea, au produs inevitabilul: inima bătrânului tat ă, Ilie Teodoru, greu încercat ă, nu a mai putut rezista şi acesta s-a stins în zorii unei epoci ce avea s ă abat ă urgia asupra neamului românesc. Anul 1945 era doar începutul calvarului familiei Teodoru, calvar care va continua şi se va acutiza, asemenea unei cangrene, dup ă 1949. Ilie Teodoru a privit de Sus, neputincios, cum membrii familiei au pierdut tot: pământ, cl ădiri, alte bunuri materiale. Dar regimul nu s-a mărginit doar la deposedarea şi confiscarea bunurilor familiei Teodoru: Maria/Marghioala, o femeie în vârst ă de 81 de ani, a fost deportat ă, al ături de familia fiului s ău Ilarie – Elena, nor ă, Sorin şi Doina, nepo ţi –, în Moldova, în localitatea lui Ion Creang ă, Humule şti. Bătrâna mam ă a suportat cu mare greutate regimul domiciliului for ţat. În 1955, dup ă o via ţă lung ă şi încercat ă, îndeosebi spre apusul ei, a plecat s ă-şi doarm ă somnul de veci al ături de cel care poposise pe meleaguri sc ări şorene cu mai bine de un veac în urm ă, so ţul s ău – Ilie Teodoru, amândoi fiind înmormânta ţi în cimitirul din Sc ări şoara. www.memoriaoltului.ro 55

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Familia Ilarie Teodoru avea s ă r ăzbat ă prin vremurile terorii staliniste cu mare greutate. Ilarie muncea fizic pentru între ţinerea familiei, plecând pe şantier luni şi întorcându-se sâmb ătă. Calvarul a durat aproape 10 ani. Cu sprijinul intelectualilor din zon ă, dar mai ales cu ajutorul celuilalt frate, Haralambie, familia lui Ilarie avea s ă părăseasc ă Humule ştii şi s ă se mute la Medgidia. În ora şul de la malul M ării începea o alt ă etap ă a vie ţii familiei Ilarie şi Elena Teodoru. În Medgidia, Haralambie Teodoru construise, departe de meleagurile oltene şti, o via ţă nou ă, în care fusese adoptat de o popula ţie str ăin ă, eterogen ă etnic, lingvistic şi religios. Doina şi Sorin Teodoru au putut urma liceul, în timp ce p ărin ţii lor, bucurându-se de prestigiul doctorului Haralambie Teodoru, au reuşit s ă se angajeze în Medgidia (Elena a fost angajat ă la Registratura spitalului în care lucra cumnatul s ău). Ca mai to ţi tinerii cu origine nes ănătoas ă, Doina şi Sorin au întâmpinat greut ăţ i în a se înscrie la facultate. Cu mare dificultate, cei doi au fost accepta ţi s ă se prezinte la examenul de admitere în înv ăţă mântul superior: Sorin, la Facultatea de Fizic ă din Ia şi, iar Doina, la Facultatea de Matematic ă din acela şi ora ş. Amândoi au ajuns, ulterior, reputa ţi profesori universitari: Doina Teodoru (c ăsătorit ă Rogozea), la Universitatea din Craiova, Sorin Teodoru, în centrul universitar din Bra şov. Ilarie şi Elena ar fi dorit ca ultimii ani din via ţă să-i petreac ă acolo unde puseser ă temelia unei familii frumoase, cu zeci de ani în urm ă. S-au retras, cu regret în suflet, la fiul lor, la Bra şov. Probabil c ă toate aceste necazuri ar fi fost estompate de iertare, nu şi de uitare, dac ă timpul ar mai fi avut r ăbdare şi ar fi întins firul dincolo de 1989. Dar, nu a fost s ă fie... în 1985 s-a stins din via ţă Ilarie şi apoi, dup ă trei ani, so ţia sa Elena, ambii l ăsând mo ştenire – pentru copii şi nepo ţi - speran ţa reîntoarcerii în satul pe care nu îl uitaser ă niciodat ă. Penultimul (dintre cei opt copii, r ăma şi în via ţă numai cinci) n ăscut în familia Teodoru a fost Haralambie. Acesta avea s ă dea str ălucire numelui de familie, f ăcându-l celebru, ducându-l dincolo de grani ţele localit ăţ ii şi jude ţului, prin întreaga sa activitate, de medic pus în slujba omului indiferent de condi ţia social ă, de rasa din care provine, de religia c ărei îi apar ţine. A f ăcut din meseria de medic un crez căruia i s-a dedicat cu trup şi suflet, dovad ă stând cuvintele care stau gravate pe pere ţii culoarului spitalului din Medgidia, unde şi-a petrecut mare parte din via ţă : Medicul care caut ă s ă beneficieze de pe urma nevoii, nepriceperii sau suferin ţei bolnavilor, nu este un element de n ădejde şi www.memoriaoltului.ro 56

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR onoare al patriei şi umanit ăţ ii (dr. Haralambie Teodoru). Am considerat ca fiind cea mai frumoas ă prezentare cea pe care şi-a f ăcut-o însu şi doctorul, în Profilul autobiografic cu care se deschid cele dou ă c ărţi ap ărute sub semn ătur ă proprie: La intrarea în via ţa p ământeasc ă Atotputernicul Dumnezeu a binevoit a-mi acorda un brevet de via ţă lung ă ( n.n. s-a n ăscut pe 1 iulie 1905 - Sc ări şoara - şi a decedat pe 26 februarie 2004 - Medgidia) 2. Despre familia sa, doctorul Teodoru afirma c ă era o familie de oameni înst ări ţi, harnici, credincio şi şi respecta ţi3. Şcoala primar ă a urmat-o în comuna Sc ări şoara, continuând preg ătirea şcolar ă în Caracal, la Gimnaziul Ioni ţă Asan . Dup ă absolvire, p ărin ţii l-au înscris la o şcoal ă normal ă, dar, sf ătuit de fratele său mai mare, continu ă liceul Ioni ţă Asan (din 1919, Gimnaziul Ioni ţă Asan s-a transformat în liceu, în 1922 începând construirea unui local nou, în care se va muta în anul 1928). Liceul l-a terminat, în 1924, ca şef de promo ţie. La aniversarea a 50 de ani de la terminarea liceului (1974), colegii de genera ţie ai doctorului Teodoru s-au reîntâlnit cu dasc ălii lor în Amfiteatrul Titu Maiorescu al liceului Ioni ţă Asan şi, ca semn de adânc ă pre ţuire, au d ăruit fiec ărui dasc ăl câte un tablou. Genera ţiile de azi mai pot vedea, înc ă, în partea stâng ă, la intrarea în cancelaria Colegiului Na ţional Ioni ţă Asan , figurile marilor dasc ăli: Constantin Prede ţeanu, D.C. Eftimescu, Ion Grecescu, I. Nanu, Dem. Breazu, Mihail Dimonie şi Silvestru B ăleanu (ultimul şi penultimul, profesori şi directori). Dup ă liceu, p ărin ţii ar fi dorit s ă urmeze Facultatea de Teologie, dar, aflat sub amprenta romanului lui Honore de Balzac, Medicul de ţar ă, s-a înscris la Facultatea de Medicin ă din Bucure şti. Modul exemplar în care s-a prezentat în fa ţa comisiei de admitere l-a determinat pe pre şedintele comisiei, savantul Victor Babe ş, s ă îl felicite personal. În timpul facult ăţ ii, i-a avut ca profesori pe Ioan Cantacuzino, Victor Babe ş, Gheorghe Marinescu ş.a. Dup ă terminarea studiilor universitare, Haralambie Teodoru s-a înscris la doctorat cu teza (o carte de 79 de pagini) Contribu ţiuni la studiul paratiroidelor, lucrând la laboratorul de chimie biologic ă şi chirurgie experimental ă, condus de celebrul doctor chirurg Ion Jianu 4, la Spitalul Colentina din Bucure şti. Teza s-a bucurat de aprecieri, membrii comisiei elogiind-o. Dup ă ob ţinerea titlului de doctor, a fost numit medic şi, mai apoi, medic şef la Prefectura Poli ţiei Capitalei. Eforia Spitalelor Civile l-a numit medic şef al serviciului de consulta ţii şi tratamente ambulatorii al Spitalului Colentina, pendinte de Institutul Clinico- www.memoriaoltului.ro 57

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Chirurgical condus de prof. dr. Ion Jianu, membru fondator al Societ ăţ ii Interna ţionale de chirugie ortopedic ă şi traumatologie , devenind unul dintre cei mai apropia ţi colaboratori ai savantului. Competen ţele sale profesionale deosebite l-au recomandat pentru postul de medic pe lâng ă Pre şedin ţia Consiliului de Mini ştri. În timpul celui de-al doilea r ăzboi mondial, timp de patru ani, dintre care doi pe front, Haralambie Teodoru a fost medic-chirurg, cu gradul de sublocotenent, la Spitalul Corpului 6 Armat ă, apoi chirurg – şef la mai multe spitale, precum şi la postul înaintat de ambulan ţă al Diviziei 14 Infanterie. Pentru întreaga activitate profesional ă, de excep ţie, de pe front a fost înaintat în grad (medic colonel în rezerv ă) şi decorat cu medalii şi ordine: Meritul sanitar cls. I şi Ordinul Crucea Regina Maria 5. Aflat în plin ă for ţă fizic ă şi profesional ă, doctorul Haralambie Teodoru suport ă calvarul noului regim, pentru greşeala de a fi luptat pe frontul din r ăsărit, dar mai ales pentru vina de a se fi n ăscut într-o familie de oameni înst ări ţi, harnici, credincio şi şi respecta ţi, dup ă cum singur afirma în Profilul autobiografic pe care orice cititor îl poate lectura în deschiderea celor dou ă c ărţi, scrise la apusul vie ţii: Contribu ţia românilor la cultura şi civiliza ţia ru şilor. Comunismul şi apocaliptica cifr ă 666 , ap ărut ă în 2002 şi Neamuri şi destine , ap ărut ă în 2003. Familia a fost distrus ă: mama (trecut ă de 80 de ani) a fost deportat ă în Moldova; aici s-a îmboln ăvit grav, boal ă care i-a gr ăbit sfâr şitul (a decedat în 1955). Cu mare greutate a reu şit s ă o scoat ă de sub regimul opresiv al domiciliului for ţat, furându-i (aproape) cadavrul, pentru a o înmormânta cre ştine şte în satul romana ţean unde, cu 85 de ani în urm ă, se n ăscuse şi îl cunoscuse pe Ilie Teodoru, împreun ă cu care întemeiaser ă o gospod ărie şi, mai ales, o familie frumoas ă, crescut ă în spiritul şi dragostea a trei mari virtu ţi: Familia , Credin ţa şi Ţara . Ceilal ţi membri ai familiei au suportat, şi ei, prigoana comunist ă, fiind deporta ţi sau aresta ţi şi trimi şi la Canalul Dun ăre – Marea Neagr ă, ştiut fiind c ă acest şantier a fost mormântul burgheziei, mo şierimii, intelectualilor, ţă ranilor etc români, între 1949-1953. Nici medicul nu a fost ocolit de represaliile acestui regim. Dup ă declan şarea oficial ă a colectiviz ării, în martie 1949, medicul a fost eliberat www.memoriaoltului.ro 58

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR din cele dou ă posturi pe care le ocupa în Bucure şti, motivându-se c ă s-au f ăcut restructur ări şi reduceri de personal . Singurul post care i se ofer ă este de medic de şantier la Canalul Dun ăre – Marea Neagr ă, în comuna Mircea Vod ă, unde va locui, timp de şapte luni, într-o groap ă cu paie 6. Medgidia reprezint ă o alt ă etap ă din via ţa medicului Teodoru; oraşul l-a adoptat pe fiul r ătăcitor, iar el, Haralambie Teodoru, l-a r ăspl ătit din plin. A servit ca medic – primar de chirurgie general ă şi, mai apoi, ca Şef al aceleia şi sec ţii şi chiar ca Director al spitalului din ora şul dobrogean. Pentru nenum ăratele servicii medicale, zecile de mii de opera ţii (peste 15.000, dup ă unele surse) pentru care nu a pretins bani, fiind numit doctor f ără de argin ţi, dar şi ca urmare a repetatelor demersuri f ăcute Ministerului S ănătăţ ii, în Medgidia au fost construite Spitalul Municipal, primul spital modern din Dobrogea, şi Şcoala de surori medicale şi ofician ţi sanitari. În via ţă , dar şi dincolo de ea doctorul a r ămas o prezen ţă vie printre locuitorii din Medgidia: în curtea Bisericii Sfin ţii Apostoli Petru şi Pavel a construit, pe cheltuial ă proprie, Fântâna eroilor patriei şi a în ălţat o cruce – Crucea uita ţilor, a celor r ăma şi f ără de cruce . Ar fi nedemn s ă amintim activitatea acestei personalit ăţ i în treac ăt, f ără s ă z ăbovim asupra lucrurilor m ăre ţe pe care le-a înf ăptuit în timpul vie ţii pentru ca noi, ast ăzi, s ă ne mândrim cu ele, cu atât mai mult cu cât apar ţin unui romana ţean. Tocmai de aceea ne rezerv ăm dreptul de a reda cititorului avizat, într-un număr viitor al revistei, pasaje din coresponden ţa doctorului Haralambie Teodoru cu alte mari personalit ăţ i, precum şi mici am ănunte din prodigioasa sa carier ă de OM.

Note: 1 Elena Teodoru, fost ă Ozun, urmase Pensionul de Maici Catolice, din Craiova. Familia Ozun avea mo şii în B ărăgan şi, potrivit spuselor doamnei Valeria Popescu, Elena ar fi primit, la c ăsătorie, ca zestre, p ământ acolo. 2 Dr. Haralambie Teodoru, Neamuri şi destine , Editura Ex Ponto, Constan ţa, 2003, pp. 7. 3 Ibidem. 4 Ion Jianu (n. 1880, Pite şti – d. 1972, Bucure şti) a fost medic român. A absolvit Medicina la Bucure şti, ca discipol al lui Gheorghe Marinescu. A înfiinţat, în cadrul Spitalului Colentina, Laboratorul de Chirurgie şi Institutul Clinic-Chirurgical din Bucure şti unde, mai apoi, va fi director (1928-1948). În 1926, a înfiin ţat Ateneul pentru propagand ă sanitar ă care, din 1934, a devenit sediul organiza ţiei pe care a ini ţiat-o pentru colaborarea între ţă rile balcanice: Federa ţia de Chirurgie Amicii În ţelegerii Ţă rilor Limitrofe . În acela şi an, a reluat colaborarea dintre medicii români şi cei sovietici. În 1929, a fost membru fondator al Societ ăţ ii Interna ţionale de Chirurgie Ortopedic ă şi Traumatologie şi, de asemenea, al Asocia ţiei Medicale Balcanice. A organizat specializ ări pentru studen ţii medicini şti în Polonia, Cehia şi Germania. În 1949, a înfiin ţat Clinica de Chirurgie a Spitalului Colentina. Este considerat precursor al chirurgiei plastice române şti: rinoplastie, palatoplastie, uretroplastie, esofagoplastie cu lambon cutanat. Spitalul de Urgen ţă din Pite şti îi poart ă numele. 5 Ordinul Crucea Regina Maria, reprezentat printr-o cruce gamat ă, a fost instituit prin Decret regal, la data de 17 martie 1917 şi a fost acordat persoanelor care s-au distins în serviciul militar, în timpul celor dou ă r ăzboaie mondiale. 6 Ion Cri şu, Haralambie Teodoru, personalitate model pentru noi şi urma şii no ştri , revista Arma Pontica, nr. 3(8), 2011, pp. 41.

www.memoriaoltului.ro 59

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Boierii Pâr şcoveni sunt descenden ţii lui postelnicul, grec de la începutul secolului al XVII-lea. Trufanda este amintit de mai multe documente începând din 1620. În 25 ianuarie 1621 este pomenit ca f ăcând parte din divanul lui Radu voievod care înt ărea m ănăstirii Snagov mo şia Dobrote şti. La 26 aprilie 1622 mo şnenii din Negreni se vând lui Trufanda vel vistier. In anul urm ător cump ără mo şia Rusine şti. Printr-un document din 18 martie 1626 Alexandru vod ă Coconul înt ăre şte lui Trufanda, fost mare postelnic, vecini în Gostav ăţ u. Acesta are o pricin ă de judecat ă cu Mitrea comisul din St ăne şti (11 aprilie 1626) iar la 23 mai acela şi an, recunoa şte c ă a cump ărat dou ă delni ţe la Ione şti, f ără rumâni. La 6 iunie 1626 Alexandru Coconul înt ăre şte lui Trufanda mare vistier satul Gostav ăţ u din Romana ţi iar la 20 iulie 1626 şi satul Dedule şti pentru c ă ,,au slujit p ărintelui domniei mele pân ă la moarte şi au adus şi trupul r ăposatului p ărintelui domniei mele Io Radu Voievod din Ţara Moldovei aicea, cu mare cinste de s-au îngropat”. Propriet ăţ ile sale au crescut mereu c ăci la 12 septembrie 1626 Stan şi Cârstea din Nucet se vând rumâni lui Trufanda vistier iar la 10 mai 1627, Preda sluger vinde lui Trufanda fost mare vistier satul Cru şovu din Romana ţi. Nicolae Iorga arat ă (,,Studii şi documente”, vol. 5, partea 1, p.119) c ă Trufanda a avut so ţie pe fata lui Vasile vistier şi nepoata lui Pan ă vistier, Maria. Trufanda nu mai era în via ţă în februarie 1632. So ţia sa fuge în Moldova unde va înceta din via ţă . Un document din 8 martie 1645 vorbe şte despre soacra lui Trufanda vistier care la aceast ă dat ă era mort. Soacra lui, Catrina, fugise din ţar ă la Cernavod ă în ţara turceasc ă împreun ă cu nepotul Iordache şi ginerele Manul iar acum se întorc cerând înapoi mo şiile pe care îns ă Matei Basarab le confisc ă pentru hiclenie. Fiul lui Trufanda a fost mare stolnic şi postelnic mare (aprilie- iunie 1658). Despre Iordache, fiul lui Trufanda avem un document de la 1652 care îl pomene şte www.memoriaoltului.ro 60

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR ca martor. La 17 martie 1652 el cump ără mo şia Ione şti de la Gr ăjdana, fata Nicului comis din Ione şti c ăci satul fusese mai înainte al p ărin ţilor lui Iordache. Acesta c ăsătorindu-se cu Ancu ţa, fiica marelui vornic Preda Brâncoveanu şi m ătu şa lui Constantin Vod ă Brâncoveanu se mut ă la mo şia nevestei intrând prin aceasta în rândul marii boierimi oltene. Ei au construit prima biseric ă din Pâr şcoveni-Romana ţi pe ai c ărei pere ţi se g ăseau portretele ctitorilor şi ale membrilor familiei- ast ăzi disp ărute. Este amintit ca mare postelnic între 22 aprilie 1658- 22 iunie 1658 urmându-i în aceast ă dreg ătorie lui Eustratie Leurdeanu cel ucis de Mihnea, şi este de fa ţă la însc ăunarea lui Radu Mihnea stând în rela ţii bune cu acesta care îl nume şte ,,boiar bun şi în ţelept”. Călătorul sirian Paul din Alep care este martor la înscăunarea lui Mihnea relateaz ă cum ,, au venit postelnicul împreun ă cu c ămăra şul şi cerând voie, au intrat şi au pus pe scaun un fel de coroan ă pentru domn care fusese f ăcut ă la Istanbul şi era înalt ă cum se obi şnuie şte’’. F ără a da alte detalii, c ălătorul sirian mai aminte şte c ă imediat dup ă însc ăunare a avut loc târnosirea Mitropoliei din Bucure şti ce fusese început ă de Constantin Şerban. Cu terminarea lucr ărilor a fost îns ărcinat marele postelnic. De la ei a r ămas o fiic ă ce a fost so ţia lui Barbu B ălăceanu şi trei fii şi anume: (numit astfel dup ă Matei Basarab din Brâncoveni); (care poart ă numele tat ălui lui Constantin Brâncoveanu) ce se c ălug ări mai apoi luând numele Pahomie; (dup ă bunicul matern). Postelnicul este amintit de un document de la 14 decembrie 1684 când face danie M ănăstirii Bistri ţa întreg hotarul satului Studina din jude ţul Romana ţi spre a fi îngrijit aici la vreme de b ătrâne ţe şi de boal ă. Călug ărit cu numele Pahomie el se va îngriji s ă primeasc ă ,,o parte din scule” de la fratele s ău ,,ca s ă se caute”, în acest scop solicitând sprijinul marelui sp ătar Constantin Brâncoveanu. Ulterior cere o nou ă judecat ă de la domnitorul martir Constantin Brâncoveanu. Acesta îns ă consider ă c ă i s-a dat suficient dar la interven ţia mitropolitului Teodosie i se mai repartizeaz ă înc ă 10 săla şe de ţigani. În total primind satul Studina cu vie, ele şteu, moar ă şi cu rumâni, satul Mănăile şti cu rumâni, cu vie, vad de moar ă şi scule de aur, vite şi oi, stupi, râm ători, 2 cai şi haine, monahul Pahomie restaureaz ă schitul M ănăile şti terminat pe la 1689-1690 pe care apoi îl închin ă M ănăstirii Bistri ţa din Vâlcea. este pomenit în documentele de pe la 1700 cu dreg ătoria de medelnicer mare. El a fost c ăsătorit cu Stanca. Când în 1703 vod ă Constantin Brâncoveanu merge la Istanbul pentru reînnoirea domniei, el trimite mai înainte cu daruri pe trei boieri ai s ăi şi anume : Mihai sp ătarul, Diicu marele logof ăt şi Preda Pâr şcoveanu biv-vel medelnicer. Stratagema reu şeşte şi Brâncoveanu se reîntoarce în ţar ă confirmat dup ă ce fu obligat s ă creasc ă tributul. A fost înmormântat dup ă cum afirm ă N. Bezviconi la biserica ,,Sf. Ecaterina” din Bucure şti. Acela şi lucru rezult ă şi dintr-un document din 25 iulie 1714 al Stanc ăi Pâr şcoveanu care a dat împreun ă cu fiul dumneaei, Ştefan ,,la sf. M ănăstire ce este hram Sf. Ecaterina precum s ă se ştie c ă la moartea r ăposatului boierului dumneaei au l ăsat cu www.memoriaoltului.ro 61

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR mare blestem de au dat danie la Sf. M ănăstire unde i s-au astrucat oasele dumnealui Cacale ţii din sud [jude ţul] Vla şca, care mo şie a cump ărat-o dumnealui de la mo şnenii din Cacale ţi care dar şi ei acum o înt ăresc cu acest zapis’’. Copiii lui Preda au fost Ştefan care, dup ă P.V. N ăsturel s-a n ăscut pe la 1679- 80 şi Ancu ţa, n ăscut ă pe la 1692 şi c ăsătorit ă întâi cu Constantin Ol ănescu şi a doua oar ă cu Iordache Colfescu. în 1702 era c ăsătorit cu Zoi ţa, fata comisului Radu Golescu . Zoi ţa mai avea o sor ă, Ana, c ăsătorit ă cu Iancu B ăleanu. În vremea ocupa ţiei austriece a Olteniei, Ştefan Pâr şcoveanu este consilier imperial dup ă ce la început prin 1719 fusese plecat din ţar ă împreun ă cu al ţi boieri din cauza r ăzboiului. În jude ţul Romana ţi a st ăpânit mo şia Groz ăve şti. La 20 noiembrie 1721 era la Sibiu al ături de al ţi boieri (Dositei Br ăiloiu, Staicu Bengescu, Ilie Oteteli şanu, Matei Br ăiloiu, ş.a.) pentru instaurarea noii administra ţii. Stăpânea la 1723 satul Gruia care apoi trece la Gheorghi ţă Socoteanu. La 24 martie 1727 când se face hot ărnicia mo şiei Craiovi ţa disputat ă de m ănăstirea Hurezi şi Constantin Argetoianu, Ştefan Pâr şcoveanu este unul dintre semnatarii acesteia. La 6 septembrie 1730 semneaz ă al ături de al ţii un memoriu către autorit ăţ ile austriece pentru numirea egumenului m ănăstirii Tismana din jude ţul Gorj. Şi la 21 martie 1733 boierii olteni îi înainteaz ă lui Wallis un memoriu prin care cer s ă nu fie supuse cârciumile din satele lor la noua tax ă pl ănuit ă, semnatari fiind Dositei Br ăiloiu, Constantin Strâmbeanu şi Ştefan Pâr şcoveanu. Dac ă la 1731 este cel care reclam ă autorit ăţ ilor austriece de ocupa ţie fuga lui Golescu dincolo de Olt (în Valahia Turceasc ă), la 1737 vrea însu şi s ă fug ă de la post din Craiova, este adus cu armata înapoi şi suspendat la 27 septembrie 1737 pentru ca la 15 octombrie s ă fie iar numit. Domnul Constantin Mavrocordat îi cere printr-o scrisoare din 30 octombrie 1737 s ă se supun ă turcilor c ăci i se garanteaz ă via ţa şi averea, ar ătând c ă seraschierul Murtaza Pa şa e gata s ă intre cu oastea în Oltenia Documentele amintesc drept urma şi ai lui Ştefan (I) Pâr şcoveanu pe marele vistier Ştefan (II) Pâr şcoveanu şi înc ă dou ă fete: Maria şi Ana - căsătorit ă cu Iordache Colfescu care ulterior s-a c ălug ărit. Foaia de zestre a Anei este din 3 august 1739. Au avut un fiu Constantin Ol ănescu, c ăsătorit cu Safta. este clucer (1760), peste doi ani vel Stolnic, peste înc ă trei paharnic, mare vistier (1770), mare vornic şi apoi membru al Divanului Craiovei (1770-1774). A fost c ăsătorit cu Ilinca, fata paharnicului Constantin Obedeanu fiind cumnat cu Constantin C ăpitan Filipescu. În vremea r ăzboiului ruso-turc fu în rela ţii bune cu ru şii care îl f ăcur ă mare ban al Olteniei. Boierii craioveni la 1774 prin vocea lui Hagi Stan Jianu cer Por ţii domn pe acest Ştefan Pâr şcoveanu. Poarta nume şte îns ă pe Alexandru Ipsilanti care intr ă în Bucure şti la 3 februarie 1775. Noul domn nu îi repro şă acestea şi îl răspl ăti f ăcându-l mare logof ăt. Iar când vod ă împarte în dou ă vornicia cea mare, Ştefan Pâr şcoveanu devine mare vornic al Ţă rii de Sus. În satul Pâr şcoveni din fostul jude ţ Romana ţi se p ăstreaz ă în clopotni ţa bisericii un www.memoriaoltului.ro 62

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR clopot d ăruit de Ştefan Pâr şcoveanu- care a sc ăpat furiei ocupantului german din 1916- 1918- având urm ătoarea inscrip ţie în slove chirilice: ,, Ştefan Pâr şcovean vel logof ăt. 1776”. Înv ăţă torul Ştefan P. Grigorescu într-o monografie a comunei Pârşcoveni din 1942 aminte şte c ă au existat dou ă asemenea clopote, unul fiind ridicat de ocupantul german in 1917. Cur ţile boiere şti de la Pâr şcoveni erau în apropierea bisericii, existau aici beciuri boltite care s-au ruinat. Pe lâng ă aceast ă re şedin ţă , boierii Pâr şcoveni aveau case în Bucure şti şi Craiova. La 26 mai 1777 marele vornic Ştefan Pâr şcoveanu avea case în Bucure şti pe Podul Şerban Vod ă şi este cel care repar ă biserica ,,Sfântul Ioan cel Nou” din Bucure şti pe la 1790. Biserica s-a numit în epoc ă ,,Sf. Ioan al Pâr şcoveanului”. În ultimii ani ai comunismului biserica a fost translat ă cu 23 metri spre a se l ărgi bulevardul. Nicolae Iorga vedea şi la Biserica Icoanei din Bucure şti o icoan ă a Maicii Domnului d ăruit ă de Ştefan Pâr şcoveanu vornic. Vornicul Ştefan Pâr şcoveanu şi vornicul Pan ă Filipescu cerceteaz ă la 18 iulie 1778 reclama ţia lui Manolache Brâncoveanu c ăruia i se cotropiser ă locurile de lâng ă Mitropolie. Tot atunci fusese prezent la Craiova la sfin ţirea bisericii ,,Maica Precista’’ împreun ă cu Manolache Brâncoveanu. Ştefan Pâr şcoveanu cump ără în 1779 de la Mitropolitul Grigore dou ă sate din Romana ţi şi anume Rus ăne ştii şi Vâls ăne ştii. Domnitorul Al. Ipsilanti îi d ăruise tot în jude ţul Romana ţi mo şia Sl ătioara ,,de peste Olt” la 26 mai 1777. Sl ătioara va fi mo ştenit ă de fiica sa, M ăriu ţa, de la care ajunge în st ăpânirea Ecaterinei Farfara de la care va fi cump ărat ă de Polihronie Costa Petru ( Memoria Oltului 8/2012, p. 58). Despre preocup ările acestui boier oltean afl ăm dintr-o scrisoare din 6 septembrie 1780 c ătre negustorul sibian Hagi Pop: ,,Pentru gr ădinar ce-mi spui c ă mi-ai g ăsit şi iaste om me şter şi harnic, foarte bine. Cum şi pentru simbrie c ă l-ai tocmit pe an cu 100 lei şi 11 obroace de grâu … şi vedre de vin 20 … sunt primitor a-i da toate acestea pe deplin. Îi voi mai da altfel şi râm ători şi alte bac şişuri . Dar cere s ă fie angajat pe 3 ani nu pe unul. Pentru c ă când s ă zic şi eu Doamne ajut ă, la al doilea an de la întemeierea şi deschiderea gr ădinii, el s ă lipseasc ă ’’ . Boierul oltean mai insist ă ca noul angajat ,,s ă aib ă cu el uneltele de lucrul gr ădinii, de vreme ce eu îi dau atâta simbrie grea… şi s ă-i dai dumneata bani s ă cumpere semin ţe de care-i vor trebui […] Pentru l ămâii ce-mi scrii, vei şti c ă s-au pr ăsit şi aici mul ţi, ci aici nu avem ca aceia s ă poarte de grij ă’’. Dvorniceasa mul ţumea pentru mănu şile trimise de la Sibiu. La 20 ianuarie 1781 Ştefan Pâr şcoveanu vornic scrie aceluia şi negustor pentru gr ădinar : ,,De la o vreme încoace, alte lucr ări nu avem, decât, fiindc ă am avut d ăruite de la Dumnezeu fete multe, carele, viind la vârsta c ăsătorii, una dup ă alta, tot m ărit ăm câte una din an în an, precum şi acum, în luna aceasta la 10 zile, am avut veselia a nun ţii a fiicei noastre Sultanii, pe care am dat-o dup ă fiul al r ăpostului stolnecului Ioni ţă B ălăcean, cu care r ămăsese maic ă-sa micu de taic ă-său şi acum fiind venit la vârst ă, l-am f ăcut ginere’’. www.memoriaoltului.ro 63

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

La 14 ianuarie 1784 vod ă Şuţu porunce şte lui Ştefan Pâr şcoveanu vel vornic şi lui Manolache Brâncoveanu vel logof ăt s ă rezolve datoriile b ăne şti ale vame şului Necoli Lazaru care ,,la multe obraze este datoriu sum ă de bani s ă dea şi dela multe obraze arat ă c ă are şi el a lua…” . Asupra anului în care a murit vornicul Ştefan Pâr şcoveanu documentele sunt contradictorii. Se pare c ă vornicul Ştefan Pâr şcoveanu a murit în 1784 şi aceasta se deduce dintr-un document din 4 octombrie 1784 prin care fetele lui împart bunurile r ămase de la tat ăl lor. Pe de alt ă parte, V. A. Urechia (,,Istoria românilor’’, vol. II, p.144) pomene şte o scrisoare din 8 ianuarie 1785 a vornicului adresat ă lui Avramie, patriarhul Ierusalimului în care primul cere ,,…te rog s ă m ă ţii în amintirea rug ăciunii tale…”. Nicolae Iorga îl arat ă ca martor într-un document din 11 martie 1791 (,,Studii şi documente”, vol. 11, p. 268) şi crede c ă moartea sa a fost la 1792 când trimite o ultim ă scrisoare prietenilor de la Bra şov. Ştim cu certitudine c ă era mort la 2 februarie 1795, când un document ( V.A.Urechia- ,,Istoria românilor”, vol. 5, p. 276) face referire la ,,r ăposatul vornic Ştefan Pâr şcoveanu”. Neavând feciori a vrut s ă înfieze pe un fiu al Ancu ţei, botezat de dânsul tot cu numele Ştefan dar moartea opri aceasta. La 7 aprilie 1797 Alexandru Ipsilanti d ă scutiri şi mile schitului M ănăile şti din jude ţul Vâlcea ,,zidit şi întemeiat de r ăposatul Pan ă Trufanda vel sp ătaru, str ămo şul dumnealui Ştefan Pâr şcoveanu biv vel vornic” s ă ia schitul pe tot anul câte 50 de bolovani de sare de la Ocnele Mari şi la vremea oieritului s ă scuteasc ă 200 de oi şi s ă ţie 6 p ăstori şi arga ţi , oameni str ăini, oameni scuti ţi de d ări ,,pentru c ă acest schit fiind înfrumuse ţatu şi înzestratu de mai sus numitul sp ătaru cu vii, cu mo şii şi cu altele şi dup ă vremi toate acestea pr ăpădindu-se şi ajungând în proast ă stare şi lips ă au avut mila aceasta înc ă de la domnia mea cea dintâi”. Mila aceasta se reînnoi şte şi la 20 iunie 1798. Pâr şcovenii aveau case şi la Craiova iar o scrisoare din 1801 ne spune c ă la arderea Craiovei de c ătre turcii lui Pazvantoglu, au sc ăpat doar casele lui Farfara, Pâr şcoveanu, Bengescu, Glogoveanu, Jianu şi alte câteva. Ştefan Pâr şcoveanu s-a c ăsătorit cu Ilinca Obedeanu, fiica lui Constantin Obedeanu din Craiova şi a doua oar ă cu Catinca Ştirbei. El a avut 6 fete şi nici un b ăiat, neamul Pâr şcovenilor stingându-se deci pe linie masculin ă cu Ştefan. Fiicele lui au fost:

(m. înainte de 1811) a fost so ţia banului Constantin B ălăceanu (m. 1831). Ei au avut urma şi pe Ştefan B ălăceanu (1787-1847), Constantin B ălăceanu (1793-1858, membru al Înaltului Divan din 1837), Iancu B ălăceanu (1798- www.memoriaoltului.ro 64

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

1878) şi dou ă fete, Lin ţa, c ăsătorit ă cu aga Matei Cantacuzino şi Maria , so ţia lui Iordache Golescu. Ioan C. B ălăceanu, fiul Mariei V ăcărescu şi nepot al Sultanei a ad ăpostit în casele sale din Bucure şti Institutul Despina Doamna. Blazonul familiei Pâr şcoveanu era reprezentat de un leu ţinând în gheare balan ţa puterii şi sabia drept ăţ ii şi la 1906 acest blazon înc ă se g ăsea pe cl ădirea Institutului Despina Doamna. s-a c ăsătorit cu Al. Farfara din Craiova. Portretele lor se v ăd în biserica monument istoric din satul F ălcoiu, jude ţul Olt. Fiica lor, Zinca, femeie instruit ă, cunosc ătoare a limbii franceze, a fost so ţia lui Dinicu Golescu. C ăsătoria Zinc ăi s-a f ăcut la 13 ani iar la 14 deja a n ăscut primul copil. Dinicu Golescu şi Zinca sunt p ărin ţii celor 4 fra ţi Gole şti, frunta şi ai revolu ţiei de la 1848: Ştefan, Nicolae, Radu şi Alexandru dar şi ai unei fete. s-a c ăsătorit mai întâi cu şetrarul Gheorghi ţă Jianu în 1781. Acesta era fiul lui Hagi Stan Jianu de la Craiova. Pe la 1793, Ghi ţă este grav bolnav încât tat ăl s ău se temea s ă nu moar ă precum fratele s ău Zamfir. Cei doi so ţi au divor ţat în 1794 iar Zoe se c ăsători a doua oar ă în 1797 cu serdarul Constantin Lazaru. Portretele lor se păstreaza înc ă pe pere ţii bisericii din Olari, comuna Pâr şcoveni împreun ă cu al fiului Apostol, mort de timpuriu la 1825. La îndemnul lui Iordache Oteteli şanu, unchiul lui Petrache Poenaru, Constantin Lazaru care îi supravie şuieşte Zoi ţei las ă casele lor din Craiova pentru a se întemeia pensionul de fete (pensionul Lazaro-Oteteli şanu). Mai departe, averea lui Lazaru va fi mo ştenit ă de un nepot al acestuia- Marcu Gh. Zissu care fu căsătorit cu Anastasia, cea înmormântat ă în biserica din Olari, c ăci ea moare la na şterea celui de-al patrulea copil. Un frumos epitaf în limba greac ă m ărturise şte durerea so ţului la

www.memoriaoltului.ro 65

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR moartea Anastasiei. Marcu este tat ăl Elenei Cornetti (1849-1907), so ţia lui Elefterie Cornetti de la Craiova în casele c ărora s-a deschis mai apoi şcoala de muzic ă. va deveni so ţia marelui clucer Iordache Cantacuzino (1748-1803). Ei vor avea dou ă fete: Marioara, (c ăsătorit ă întâi cu C. Dudescu şi a doua oar ă cu Kellery) şi Smaranda (c ăsătorit ă Cocor ăscu). Băie ţii au fost: Constantin I. Cantacuzino (1790-1877), caimacam, c ăsătorit cu Zoe Sl ătineanu, au avut 4 copii între care Ioan C. Cantacuzino (1825-1878) c ăsătorit cu Maria Mavros. Dintre cei 7 copii ai lor, Sevasti ţa a fost so ţia lui P. Carp , Zoe s-a c ăsătorit cu D.A.Sturdza iar ceilal ţi s-au înrudit prin alian ţă cu familiile Romalo, Bal ş, Sturdza şi Miclescu. La c ăsătoria dintre Zoe şi D. A. Sturdza în 1867 a participat şi domnitorul Carol, mirii semnând în condica Oficiului de stare civil ă din Bucure şti, înfiin ţat în 1865. Al doilea fiu al Mariei a fost marele vornic Gregore I. Cantacuzino (1800-1849) c ăsătorit cu Luxi ţa Kretzulescu. Ei sunt p ărin ţii a trei fete (Maria, Zoe şi Smaranda) dar şi a lui Grigore Gr. Cantacuzino (1837-1913), zis ,,Nababul”, fost ministru şi pre şedinte al Consiliului de mini ştri, şef al Partidului Conservator şi cel mai mare proprietar funciar din România. Maria Pâr şcoveanu a murit prin 1818 sau 1819. a fost c ăsătorit ă cu Ioni ţă Vl ădoianu (pitar la 1793, clucer la 1805) având urma şi pe Zoe (c ăsătorit ă cu Nicolae Br ăiloiu, ag ă, decedat la 1836), Costache (c ăsătorit cu Eufrosina Şutzu, f ără copii) şi Ioan (c ăsătorit cu Caterina Ghica). Un descendent al Zoei este Constantin N. Br ăiloiu (1810-1889), ministru şi pre şedinte al Camerei. El a fost c ăsătorit cu Caterina Moscu şi au avut 4 copii: Maria (c ăsătorit ă cu A. Berindey), Zoe C. Br ăiloiu (c ăsătorit ă cu George Florescu. Fiul lor a fost Alexandru G. Florescu, şef de cabinet al lui Al. Lahovary între 1893-1895, fondatorul

www.memoriaoltului.ro 66

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR ziarului ,,La Roumanie” în 1898, directorul ziarului ,,Epoca” între 1902-1903), Alexandru C. Br ăiloiu (c ăsătorit cu Maria Boerescu), Olga (c ăsătorit ă cu G. Duca) şi Nicolae (c ăsătorit cu Maria Lahovary). Biserica ,,Sf. Spiridon” din Craiova este ctitoria Vl ădoienilor. Pâr şcoveanca s-a c ăsătorit întâia oar ă cu Constantin Ol ănescu şi a doua oar ă cu Iordache Colfescu. A avut un fiu, Costache, n ăscut în 1733, adic ă în chiar anul mor ţii primului s ău so ţ. Aşadar dup ă aproape două secole, neamul Pâr şcovenilor s-a stins în linie masculin ă. Prin femei îns ă, c ăsătorite conform tradi ţiei timpului cu reprezentan ţi ai altor familii ilustre române şti, el s-a continuat şi urma şii Pâr şcovenilor au avut un rol însemnat în istoria modern ă a României.

Bibliografie:

1. P.V.N ăsturel- Neamul boierilor Pâr şcoveni , Buc., 1906. 2. Dionisie Eclesiarhul- Hronograf 1764-1815 , Editura Academiei R.S.R., 1987. 3. V.A.Urechia- Istoria Românilor , I, p. 474; ibidem, vol. II; ibidem, vol. VII, p. 306; 4. Arhimandrit Veniamin Micle- Mănăstirea Bistri ţa , Bucure şti, 1976 5. N. Iorga- Scrisori de boieri şi negustori olteni şi munteni c ătre casa de nego ţ sibian ă Hagi Popp , Buc., 1906. 6. Documenta Romaniae Historica , (D.R.H.), vol. VI, (1652), p.64. 7. Călători str ăini , vol. VI, p. 263. 8. D.R.H., vol. 30, p.90. 9. Augustin Radu, Cristinela Corina Ro şianu- Cornetti, familia şi şcoala , Ed. Aius, Craiova, 2009. 10. I.C.Filitti- Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino , Bucure şti, 1919. 11. N. Iorga- Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea , vol. II. 12. C. Giurescu- Material pentru istoria Olteniei sub austrieci , vol. I, Bucure şti, 1913. 13. N. Iorga- Studii şi documente , vol. V., Stabilimentul grafic I. V. Socec, 1903, 14. N. Bezviconi- Necropola capitalei , Bucure şti, 1972.

www.memoriaoltului.ro 67

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Dup ă cum însu şi ne spune, N. Geapana (c ăsătorit cu înv ăţă toarea Paraschiva Geapana) s-a transferat la şcoala Grop şani din toamna anului 1928 (probabil de la Brastav ăţ u), când localul ei se afla în curs de construc ţie, început fiind înc ă din 1923. Nu era împrejmuire, nu era pom, nu exista mobilier şi nici material didactic. Şcoala, construit ă pe o mare suprafa ţă, cu patru s ăli de clas ă, un antreu, un coridor şi dou ă cancelarii era în şirat ă fără niciun plan de consolidare şi estetic ă. Mâna de lucru era a unor oameni necalifica ţi, lua ţi din întâmplare cu ziua din sat. Grind ăria şi tâmplăria, în general, rău lucrate şi pe lâng ă faptul c ă nu prezintau nici o siguran ţă, n-aveau nici leg ătura necesar ă care s ă asigure o tr ăinicie lucrului făcut. Zid ăria de asemenea era fără nici o leg ătur ă, ceea ce a dus la cr ăpături şi surp ături la ziduri. Serviciul Tehnic al Jud. Romana ţi a propus d ărâmarea lui şi reconstruirea din nou. A apelat, oficial, din 1928 la toate autorit ăţ ile şi institu ţiile superioare, pornind de la Comitetul Şcolar jude ţean pân ă la Minister. Cele peste 20 de rapoarte f ăcute în acest sens, au r ămas f ără rezultate. A început atunci cu împrejmuirea, împrumutând bani de la Banca popular ă din comun ă, iar de la locuitori a strâns pari pentru gard. A plantat apoi, în mica gr ădini ţă din fa ţa www.memoriaoltului.ro 68

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

şcolii, pomi roditori, l ăsând loc şi pentru flori şi ceva zarzavat, care obi şnuit se pun în fiecare an. În interiorul şcolii, cu mici economii şi mai din amenzi şcolare, a înlocuit tot mobilierul vechi, cu b ănci noi, mese, scaune, dulapuri, sobe şi table de scris. A procurat şi ref ăcut în cea mai mare parte din rabatul c ărţilor de şcoal ă şi alte mijloace b ăne şti, precum şi de la Casa Şcolilor, materialul didactic necesar. A înjghebat o mic ă bibliotec ă, cu circa 100 volume, c ărţi potrivite gradului de cultur ă al elevilor şi tineretului de la sate, o cantina şcolar ă, unde în fiecare an au luat masa de trei ori pe s ăpt ămân ă şi în fiecare diminea ţă, ceai cu pâine, 10-12 elevi săraci, a colectat din sat şi prin elevi lân ă din care s-au confec ţionat cu elevele şcolii, m ănu şi, ciorapi, flanele, fulare, etc. A strâns în anul 1939, 1940 şi 1941 cu elevii fier vechi care s-a depus prim ăriei com. Grop şani. A colaborat la diferite ziare şi reviste ca: Şcoala Romana ţului, Romanatul, Vremea, Orizonturi, Curentul, ş.a. , cu articole pedagogice, culturale şi sociale, cari decupate, au fost ata şate la dosarul de gr. I, ce întocmise în 1939 şi care s-au pierdut.

1, Istoricul comunei Grop şani Dup ă nume, se vede c ă satul Grop şani trebuie s ă fi fost a şezat într-un loc cu gropi sau în vre-o vale adânc ă, c ăci nu se ştie de nimeni ca acest nume s ă fi fost împrumutat dela vre-un boier sau bog ăta ş, care s ă se fi chemat Grop şanu sau Grop şănarul. În adev ăr, se zice c ă acum 2-300 ani – nimeni nu poate preciza timpul – satul s ă fi fost întemeiat ceva mai spre miaz ă-zi, de unde se afl ă ast ăzi, la vre-o 2- 3 km, în scobitura unei v ăi, numit ă şi acum Valea Bisericii , cuprins ă între dealurile: Greerul, S ăcelele şi Strâmba. În aceast ă vale, înconjurat ă de p ăduri seculare, î şi duceau o via ţă patriarhal ă str ămo şii satului nostru de ast ăzi. […] Fl ăcăii şi fetele prindeau hora în mijlocul satului, pe fundul vaii, jucând, s ărind şi chiuind de r ăsuna codrul. Într-o astfel de zi îns ă, cea mai crunt ă nenorocire s-a ab ătut asupra acestei lini ştite şi tichnite vie ţi. Când tot satul, îmbr ăcat în haine de s ărb ătoare, privea la hora ce s ălta sprinten ă, o ceat ă de c ălăre ţi turci cad ca un tr ăsnet în mijlocul ei, călcând în picioare copii, femei şi b ătrâni. Hora se schimb ă într-un crud m ăcel. Nepreg ăti ţi şi lua ţi prin surprindere, românii no ştri sunt m ăcel ări ţi, iar satul pr ădat şi ars pân ă în temelii. Cei ce au putut sc ăpa cu via ţă prin desi şul codrului, s-au aşezat mai târziu la loc deschis întemeind satul de ast ăzi. Din vechiul sat, mult ă vreme de la aceast ă trist ă întâmplare, s-au p ăstrat ruinele bisericu ţei din lemn şi de aceea a r ămas de atunci numele v ăii Valea Bisericii, cu tei mul ţi, ulmi şi o frumoas ă paji şte , care şi în zilele noastre ademene şte la joc şi odihn ă pe copii şi chiar pe b ătrâni. Atât se ştie doar de istoricul şi originea satului Grop şani. 2. A şezare. Descriere. La 15 km Nord-Vest de Bal ş şi la 22 km Nord-Est de Craiova, satul Grop şani, format din mai multe c ătune şi s ătule ţe se întinde pe o www.memoriaoltului.ro 69

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR suprafa ţă de aproximativ 6 km p ătra ţi. La miaz ă-noapte se sprijin ă pe versantul dealului Ţestine, iar la miaz ă-zi pe dealul Gurgota. La mijloc, desp ărţind valea Horezului de valea Gem ărt ăluiului, se ridic ă dealul Boul, care în partea de r ăsărit a satului se înclin ă brusc l ăsând deschis drumul celor dou ă v ăi, care se împreun ă în fa ţa luncii Bro şteni. Între dealurile Boul şi Gurgota, iar la apus platoul L ăloaiei, se afl ă satele: Dosul, Fa ţa şi Alim ăne şti, a şezate în form ă de careu care închid frumoasa vale a Gem ărt ăluiului, cu fâne ţuri naturale ce încânt ă ochiul şi înal ţă sim ţurile cu mirosurile ei pl ăcute prim ăvara. Între Dos şi Alim ăne şti este satul Pope şti. Pe tot timpul verii şi pân ă târziu toamna, aceast ă vale serve şte de ima ş pentru vite şi loc de joc pentru copii. Careul se deschide larg spre răsărit, pe care îl închide lunca Bro şteni. Ceva mai spre nord- vest de acest careu, se afl ă izolat sub coasta dealului Boul, satul Sârca compus din câteva gospod ării. Între dealul Boul şi Ţestine se afl ă satul Horezul- vechi, care printr-un drum de care, în linie dreapt ă spre r ăsărit se leag ă cu satul Mardale, a şezat la cap ătul de nord al luncii Bro şteni. Satul Horez poart ă numele unui vestit haiduc din partea locului numit Ioan Horezanul, care urmărit de potere pe timpul fanario ţilor, s-a stabilit aici prin p ărţile neumblate, ce îmbr ăcau aceste dealuri şi unde împreun ă cu Mereanu, M ărun ţelul şi al ţi oameni de codru chefuiau adesea nestingheri ţi la hanul ,,Stari ţa", a şezat într-o poian ă din mijlocul p ădurei, între Vulpeni şi Horez. Satul Mardale a luat numele de la familia Mardale ştilor, care venit ă din Mehedin ţi, s-a a şezat aici, în capul luncii Bro şteni, ca lingurari. Cu timpul îns ă, fiind oameni muncitori şi economi au ajuns familii cu stare şi dominante în comuna Grop şani. Toat ă partea de răsărit a comunei, pân ă la poalele luncii Bro şteni este un covor de fâne ţuri naturale şi p ăş uni de vite. 3. Vecinii: spre apus la 5 km de Grop şani se afl ă comuna Vulpeni, comun ă mare, dar foarte risipit ă, format ă din 10 sate. La r ăsărit, tot la 5 km, se afl ă comuna G ăvăne şti, care se zice c ă ar fi format ă din bejenarii fostului sat din valea Bisericii. Spre miaz ă- noapte, la 7 km, trecând dealul Ţestine, valea C ălue ţului şi dealul cu acela şi nume, se afl ă comuna Ştirbei, cu mul ţi ţigani şi renumi ţi l ăutari. Comun ă mare, cu târg s ăpt ămânal, este a şezat ă pe Valea Olte ţului. www.memoriaoltului.ro 70

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

La miaz ă-zi, tot la 7 km, ascuns ă în v ăi şi atârnat ă pe dealuri se afl ă Comuna Ungureni, în care cu greu po ţi p ătrunde pe timp ploios şi vreme de iarn ă. 4.P ământ şi ape. Satul Grop şani este situat în regiunea deluroas ă, în afar ă de v ăile amintite mai sus, a Gem ărt ăluiului şi Horezului, care str ăbat vatra comunei, mai sunt urm ătoarele: Valea L ăloaiei spre sud-vest, Valea Mierlei şi Gurgotei spre miaz ă-zi şi Valea Bisericii spre sud-est. Restul p ământului de munc ă este deluros. Cele mai însemnate dealuri sunt dealul Gurgotei şi dealul Ţestine, care m ărginesc satul la miaz ă-zi şi miaz ă-noapte. Dealul Boului care se întinde între aceste dealuri , desp ărţind satul Fa ţa de satul Horez, apoi vin dealurile: Greerul, Strâmba, Vl ăduleasa şi Gurgota, toate spre miaz ă-zi de sat. Aceste dealuri sunt aproape paralele, cu direc ţia r ăsărit-apus. Odinioar ă, mai toat ă aceast ă regiune era împ ădurit ă – defri şările f ăcute odat ă cu împropriet ăririle din 1864 şi 1922, n-au mai l ăsat din vestitele şi frumoasele p ăduri, decât pe cele de pe dealul Boul şi Ţestine, care apar ţin Eforiei Spitalelor Civile. Gem ărt ăluiul şi Horezul sunt singurele pârâie ce şi-au croit albii şi a c ăror ape dureaz ă aproape pe tot timpul anului. Numai pe timp de secet ă, seac ă cu des ăvâr şire, iar pe timp ploios şi prim ăvara, dup ă topirea z ăpezilor, inund ă întreaga vale, rupe şosele şi poduri şi aduc mari pagubelocuitorilor la fâne ţuri şi recolte. Cursul lor este de la nord-vest spre sud-est, în Lunca Bro şteni se unesc şi se vars ă în Olte ţ, în apropiere e Bal ş. Balta Mâzganului, la marginea de r ăsărit a satului Fa ţa, provine din apele r ămase dup ă inunda ţiile Gem ărt ăluiului şi din scurgerea apelor de ploaie sau topirea z ăpezii. Vara îns ă, seac ă, r ămânând numai p ăpuri şul şi rogozul. Sunt şi hele ştee f ăcute într-adins pentru cre şterea pe ştilor. Apele acestora provin din izvoarele ce ţâşnesc la poalele dealurilor. Cel mai vechi hele şteu este cel de lâng ă biserica satului, construit pe vremea boierului Virgil Nicolaid, acum 40 si ceva de ani. În prezent este proprietatea locuitorului Ion Enache. În ultimii ani, un asemenea hele şteu şi-a construit şi domnul Petre I. Florescu, pensionar şi agricultor. Nu au îns ă un amenajament sistematic a şa c ă nu iau cine ştie ce foloase de pe urma lor. Tot datorit ă acestor izvoare, a c ăror ape se pot capta u şor, locuitorii satului au f ăcut mai multe ci şmele a c ăror îngrijire îns ă las ă de dorit. Ci şmeaua din satul Alim ăne şti de expemplu, cu mai multe izvoare şi ap ă potabil ă de zeci de ani este ţinut ă într-o stare cu totul rudimentar ă. Câteva lemne a şezate orizontal peste cursul izvoarelor, podit apoi cu creci şi p ământ este singurul aranjament f ăcut. Cai, boi şi orice fel de animale sunt libere s ă calce, s ă se bălăceasc ă şi s ă bea ap ă direct de la izvoare, producând în jurul ei o mizerie de nedescris. 5. Plante şi animale. Pe oriunde, atât pe dealuri cât şi pe v ăi, se v ăd urme ale pădurilor de odinioar ă. L ăcomia omului, dar şi necesitatea p ământului de munc ă, a dezbr ăcat de aceast ă podoab ă a naturii întreaga regiune. Pe ici şi colo mai vezi câte un l ăst ăriş de tufe, de ulmi, frasini, în locul arborilor seculari de alt ădat ă. Singurele păduri r ămase sunt cele spuse mai sus: p ădurile Eforiei Spitalelor Civile, pe dealurile Boul şi Ţestine. Dar şi acestea sunt exploatate la scurte intervale de timp. www.memoriaoltului.ro 71

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Lunca Bro şteni a r ămas şi p ăstreaz ă înc ă m ăre ţia codrului de alt ădat ă. Cu stejari de sute de ani, cu ulmi a c ăror grosime trece de un metru, cu plopi şi frasini uria şi, î ţi aminte şte codrul de alt ădat ă, în care haiducii no ştri prânzeau, luau hot ărâri dârze, judecau şi condamnau pe asupritorii neamului nostru. Pădurea doamnei general Olga Popescu, ce se întinde pe coasta dealului Mierla, pe o suprafa ţă de 40-50 ha, un fel de stuf ări ş şi m ărăcini şuri, este singura pădure particular ă.[…] Animale : Cu toate acestea locuitorii nu au vite bune; ba aş putea spune c ă o treime dintre ei nici nu au. Fânul îl vând, iar boii tr ăiesc mai mult cu paie şi coceni. Numai pentru prim ăvar ă se opre şte ceva fân. Vitele sunt de prost soi şi r ău între ţinute, cai sunt foarte pu ţini. Vaci şi oi se g ăsesc, îns ă nu în num ăr mare; sunt şi capre. Grop şănarii fiind oameni s ăraci, se împline şte proverbul: ,, Capra este vaca s ăracului. " P ăsările ce cresc le vând, g ăina, gâsca, curca şi ra ţa sunt p ăsările obi şnuite ale grop şănarului.[…] 6. Drumuri şi comunica ţii. Singurul drum pe care se poate comunica mai cu uşurin ţă este şoseaua Bal ş- Grop şani- Vulpeni. Din cauza inunda ţiilor îns ă, care o rup în mai multe locuri şi pe aceast ă şosea circula ţia este întrerupt ă uneori şi trebuie să a ştep ţi zile întregi, pân ă se retrag apele. Cu celelalte comune nu se poate comunica a şa u şor, decât atunci când vremea este bun ă, c ăci drumurile sunt nepietruite. Spre Ştirbei nu este decât un singur drum, cu multe coaste de urcat şi coborât şi poduri stricate, pe care circula ţia se face cu mare greutate.[…] Comunicarea cu capitala jude ţului – Caracal- , pân ă la care sunt circa 60 km se face numai pentru chestiuni urgente la Tribunal, Prefectur ă sau alte chestiuni ce depind de oficialitate. Numai pentru interese m ărunte sau când drumul şi vremea nu permite s ă comunici spre Craiova, numai atunci locuitorii se duc la Bal ş. În afară de şoseaua ce vine de la Bal ş şi care str ăbate în tot lungul lui satul Fa ţa, celelalte sate şi c ătune nu au niciun drum sau uli ţă pietruit ă. Noroiul şi băltoacele pe vreme ploioas ă, ca şi praful şi ţărâna pe timp de secet ă, sunt de nedescris.[…] 7. Locuitorii . Popula ţia satului Grop şani este aproape în întregime b ăş tina şă . Foarte pu ţine familii au imigrat la noi şi aceasta s-a întâmplat în vremuri cu mult în urm ă. Aşa se zice de familia Mardaloe ştilor, despre care am mai pomenit în alt ă parte, venit ă din Mehedin ţi, familia Sm ărănde ştilor, venit ă din Dolj ca şi familia Teodorescu şi familia Olteanu, de la Cârlogani – Romana ţi. Se mai stabilise în comuna noastr ă şi un neamt, care î şi instalase o moar ă cu aburi, care servea toate satele vecine. Murind neam ţul, familia s-a retras, dup ă r ăzboiul trecut la Craiova, unde locuie şte şi ast ăzi. De emigra ţii nu se pomene şte în afar ă de câ ţiva membrii ai familiilor Mardaloescu, care s-au stabilit ca www.memoriaoltului.ro 72

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR avoca ţi, unul în Bucure şti şi altul în Caracal. De şi, condi ţiile în care î şi duc via ţa sunt la un nivel destul de sc ăzut, totu şi popula ţia comunei Grop şani d ă un oarecare procent de natalitate. Astfel c ă, între anii 1931-1941, avem 444 de născu ţi şi 213 mor ţi. Natalitatea ar fi trecut deci de 50%. În 1931, dup ă datele statisticii din acel timp, popula ţia era de 1442 suflete, cu 374 gospod ării, iar în anul 1941, aceast ă popula ţie num ăra 1671 suflete, cu 408 gospod ării. În Grop şani nu exist ă în prezent niciun str ăin. Locuitorii sunt deci, to ţi români. Î şi p ăstreaz ă credin ţa str ămo şeasc ă, în biserica ortodox ă, de şi în satele vecine bapti ştii şi adventi ştii şi-au f ăcut destui aderen ţi. Despre port nu putem spune vorbe bune, atât b ărba ţii, cât şi femeile au uitat de portul str ămo şesc. Abia dac ă se mai g ăse şte câte un b ătrân care s ă poarte n ădragul cu g ăetan, pieptarul şi cojocul de miel. Iar vara nici brâul ro şu şi c ăma şa alb ă şi frumos încre ţit ă în jurul corpului, nu le mai vezi purtate la hor ă. Au disp ărut şi ia şi vâlnicul, pestelca şi scurteica în ălbit ă şi cu guler de blan ă de vulpe. Le-au luat locul pantalonul de a ţă , haina de-a gata şi rochi ţa de stamb ă. De la cea mai crud ă vârst ă, tineretul satului nostru porne şte la Bucure şti sau prin alte ora şe ca vânz ători la st ăpâni sau precupe ţi. Pleac ă din martie şi vin în noiembrie, ce brum ă agonisesc dau pe haine. Cu un costum de stof ă u şoar ă, cu o p ălărie şi un fular şi cu umbrele pe mân ă, înlocuiesc şi ce mai r ămăsese din portul nostru na ţional. Tot a şa fac şi fetele şi unele dintre femei, care atrase de miracolul îmbog ăţ irii şi de curiozitate, p ărăsesc casa şi cus ătoria, r ăzboiul şi ales ătura şi se duc la Bucure şti, unde termin ă prin a ajunge lucr ătoare cu luna prin fabrici sau servitoare pe la diferite institu ţii sau particulare. Ocupa ţia principal ă a grop şenarilor este agricultura şi cre şterea vitelor. Ce păcat îns ă c ă munca nu este privit ă cu toat ă seriozitatea şi nu se face în mod ra ţional. Majoritatea b ărba ţilor care pleac ă pe timpul sezonului de munc ă la Bucure şti, las ă totul în grija so ţiei, care f ără boi, f ără plug şi car munce şte când poate şi cu cine poate. Cre şterea vitelor : nici acestei ocupa ţii nu i se d ă o aten ţie mai deosebit ă. În primul rând, nici nu s-au gândit la o selec ţie a lor, a şa c ă sunt de prost soi. Comuna nu are nici tauri, nici vieri şi nici berbeci de ras ă. Între ţinerea este cât se poate de neglijent ă; r ău hr ănite, de şi au fân din bel şug, r ău ad ăpostite – în şopruri deschise – bătute de viscole şi ploi, nu sunt cel pu ţin menajate în timpul iernii. În tot acest timp, pe orice vreme, ele se afl ă pe drumuri cu diferite transporturi de lemne, fîn şi alte chirii. Cai sunt foarte pu ţini, num ărul lor nu dep ăş eşte de 40. Vacile, în num ăr de 98, au acela şi tratament. La Grop şani nu se pomene şte de ţesal ă şi perie, murd ăria şi p ăduchii nu se iau de pe vite de toamna şi pân ă prim ăvara. Oi cresc pu ţine, aproape 1200 pe toat ă comuna şi mai toate sunt din rasa ,, Bârsan ă". Capre sunt 45, mieii şi iezii se vând. Porcii, câte unul sau doi de gospod ărie, ajung cifra de 622, rasa obi şnuit ă este ,, Mangali ţă" şi ,,York". Toate aceste rase, îns ă sunt corcite cu rase române şti, de fapt grop şenarii nu prea pr ăsesc porci, mai mult cump ără.[…] www.memoriaoltului.ro 73

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

O alt ă ocupa ţie a grop şenarilor, de la care nu v ăd atâtea foloase, este precupe ţia, despre care am mai vorbit şi în alt ă parte şi pe care o fac prin diferite ora şe ale ţării. Rar locuitor care s ă nu-şi trimit ă un membru din familie la Bucure şti ca precupe ţ; ba sunt familii din care au plecat to ţi b ărba ţii. Am v ăzut oameni ce şi-au trecut via ţa numai ca precupe ţi şi nu numai ca n-au câ ştigat nimic, dar şi-au ruinat gospod ăriile şi şi-au vândut p ământurile. Sunt şi câteva excep ţii de la aceast ă nenorocit ă ocupa ţie, care şi-au creat o frumoasă stare material ă, dar sunt pu ţini. Dar nici în comun ă nu se las ă de acest spirit negustoresc, toat ă iarna, prim ăvara şi toamna sunt ve şnic pe drumuri, cu fel de fel de c ărăuie, mai ales cu fân şi lemne. Sunt neîntrecu ţi în dib ăcia de a a şeza aceast ă marf ă când este vorba s ă o vând ă. Este destul s ă se ştie întâmplarea urm ătoare ca s ă se vad ă iste ţimea lor: ,,un gospodar- fânar, vinde pe ochi un car de fân unui birjar din Craiova. Carul, foarte bine înc ărcat, este pl ătit cu pre ţ bun, a şa c ă birjarul socotea c ă nici fânarul şi nici el nu s-au p ăcălit. Acas ă îns ă, birjarul vrea s ă dea ajutor fânarului şi cum se afla sus, în gura podului unde vrea s ă bage fânul, sare în carul cu fân. Mare nu i-a fost mirarea , când s-a pomenit tocmai jos în fundul carului; trecuse prin fânul care era înfoiat şi sprijinit pe ni şte be ţe în forme de crecane. "[…] Dintre meseria şi avem câ ţiva lemnari, califica ţi îns ă nu este decât unul. Comercian ţi cunt doi: Ilie Z. Marinescu, cu pr ăvălie de b ăuturi spirtoase şi Ilie G. Viezure, care ţine o mic ă b ăcănărie, ocupa ţia sa principal ă fiind tot agricultura. […] 8. Starea material ă. Starea material ă a majorit ăţ ii grop şenarilor este mediocr ă şi submediocr ă. Nici 10% nu se pot socoti având o situa ţie material ă bun ă şi aceasta datorit ă mai multor factori si anume: 1) Împropriet ărirea din 1864 nu a împ ăcat întru-totul cerin ţele locuitorilor acestui sat, mai cu seam ă c ă proprietatea a fost f ărâmi ţat ă între mo ştenitori. De mo şneni nici nu se poate pomeni la noi în comun ă. A şa c ă, mai to ţi grop şenarii erau nevoi ţi s ă munceasc ă pe mo şiile marilor proprietari ca Virgil şi Ovid Nicolaid, d-na general Olga Popescu, ş.a. 2) Chiar dac ă împropriet ărirea din 1922 a satisf ăcut în parte aceast ă necesitate, totu şi alte piedici au survenit ca starea material ă s ă fie mai îmbun ătăţ it ă: a) Intervalul agricol, corespunz ător unor munci ra ţionale a lipsit cu des ăvâr şire – iat ă ce putem g ăsi în satul nostru la 408 gospod ării: 225 pluguri, 49 grape, 6 pr ăş itori, 3 secer ători leg ătoare şi 3 secer ători simple. b) Vitele de munc ă, nu numai c ă nu sunt selec ţionate, dar nici în num ăr suficient. Cu 141 perechi de boi şi 38 de cai nu putem spune c ă s-ar munci în bune condi ţii cele 1680 ha. c) Pământul de coast ă şi dealuri cu râpi şi lipsit de îngr ăş eminte, cere un sistem de munc ă, pe care grop şenarul nu pare s ă-l în ţeleag ă şi nici nu ar avea mijloacele necesare pentru a-l executa. d) Dac ă la toate acestea se mai adaug ă şi faptul c ă bra ţele de munc ă ale bărba ţilor, care pleac ă la precupe ţie, lipsesc, nu este de mirare c ă starea material ă a grop şenarilor nu prezint ă niciun fel de îmbun ătăţ ire. www.memoriaoltului.ro 74

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Dup ă cum am ar ătat îns ă şi în alt ă parte, existen ţa lui nu st ă numai în munca câmpului. Este un neîntrecut precupe ţ în mici vânz ări de m ărfuri. […] Gospod ăriile satului şi satul întreg, prezint ă un aspect nu tocmai pl ăcut. Cur ţi r ău împrejmuite, gospod ării f ără aranjament şi dichis f ără gr ădini cu pomi roditori, cu grajduri şi cote ţe f ăcute din lemn, sau unele împletite, dar nelipite, iar altele f ăcute din scânduri f ără s ă fie cel pu ţin închise, r ămâne s ă crezi c ă grop şenarul, dac ă nu este chiar lene ş, totu şi este lipsit de gust şi de sim ţul frumosului. Casele şi le fac din lemn, rar din c ărămid ă şi foarte mici, majoritatea lor au câte dou ă c ămăru ţe, joase şi mici. Stilul este uniform: vatr ă de foc, camer ă de dormit şi s ăli ţă în afar ă, în tot lungul casei. Acoperi şul, dispropor ţionat de înalt, fa ţă de cas ă, este de obicei acoperit cu tabl ă şi mai rar cu ţiglă, iar la cei s ăraci cu păpuri ş, coceni sau paie. În interior, g ăse şti de asemenea lipsa gustului de aranjament şi cur ăţ enie; pere ţii goi, pe pat numai rogojina şi la mul ţi lipsa acesteia, pe jos nepardosit şi gropi, c ăci în cas ă mai ţin: miei, vi ţel, gâsca sau clo şca, de unde mizeria şi un miros insuportabil. […] 9. Starea igienic ă. Starea igienic ă este de fapt un atribut al st ării materiale. N-ar fi îns ă cazul, ca la Grop şani s ărăcia s ă fie atât de mare, încât în fiecare cas ă s ă semene mizeria şi dezn ădejdea. Am pomenit mai sus, c ă fie din lenevie sau proast ă chibzuire, fie din s ărăcie sau obi şnuin ţă , casele de locuit ale grop şenarilor, în marea lor majoritate, nu corespund nici pe departe celor mai elementare condi ţii de igien ă. Sunt neînc ăpătoare, cele mai multe dintre ele având câte o singur ă camer ă, în care sunt nevoi ţi s ă doarmă câte 6-8 persoane. Lumin ă pu ţin ă, fereastra fiind numai cât o coal ă de hârtie, neaerisite şi nepardosite. V ăruite şi cur ăţ ate rar şi ţinând în ele vite şi p ăsări au insecte şi parazi ţi sup ărători. Dac ă unei vie ţi, tr ăit ă într-o astfel de cas ă, i se mai adaug ă şi o hran ă proast ă şi o slab ă îmbrăcăminte, sigur c ă aceast ă via ţă nu va mai fi mult prelungit ă şi cât este tr ăit ă este şubred ă. Copiii sunt anemici, pipernici ţi şi boln ăvicio şi. Într-adev ăr, locuitorii satului Grop şani m ănânc ă foarte prost; m ămăliga este în tot timpul anului singurul aliment nelipsit şi cel mai c ăutat. Pâinea se m ănânc ă foarte rar, c ăci grâul se seam ănă pu ţin şi ce se recolteaz ă se vinde. Din cauza m ămăligii preparat ă şi din porumb crud sau stricat, pelagra şi-a f ăcut multe victime printre locuitorii satului nostru. Tuberculoza şi-a f ăcut de asemenea şi ea partea ei. Varza, ceapa, usturoiul şi ardeiul, vin în al doilea rând, dup ă m ămălig ă. Cât despre ou ă, carne, brânz ă şi lapte, sunt foarte pu ţin gustate şi atunci mai mult de copii, c ăci prefer ă mai bine s ă le vând ă, decât s ă le m ănânce. Majoritatea femeilor spal ă rufele foarte rar şi prost, iar baie corporal ă iarna nu se face aproape niciodat ă. Mul ţi dintre ei dorm îmbr ăca ţi, în acest anotimp, datorit ă lipsei de acoper ământ şi a lipsei de lemne de foc; unii dorm şi din obi şnuin ţă . Din cauza aceasta, râia şi p ăduchii sunt nelipsi ţi din casele unora. Cât despre pureci, ace ştia se g ăsesc la to ţi. Lipsa acestei st ări de igien ă este şi mai văzut ă afar ă în gospod ării. Necur ăţ enia domne şte peste tot: curte, grajduri, cote ţe, www.memoriaoltului.ro 75

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR etc. De aceea şi mortalitatea la p ăsări şi porci este foarte frecvent ă. Căpu şile de găini au p ătruns pretutindeni, ajungând pân ă în camerele de dormit. 10. Starea cultural ă. Dac ă cele arătate mai sus prezint ă un tablou destul de trist, cauzele nu le putem atribui decât unui singur fapt: lipsa de cultur ă şi în ţelepciune a unei vie ţi mai luminate şi mai bune. De la început trebuie s ă m ărturisim c ă grop şenarul a fost şi mai este înc ă refractar şcolii şi c ărţii: ,, P ăi nu-mi fac copilul pop ă sau învăţă tor şi nici fata preoteas ă" era r ăspunsul lui obi şuit când îl îndemnai să-şi dea copilul la şcoal ă. El scote şte c ă şcoala nu este de niciun folos ţă ranului şi mai cu seam ă fetelor. Cartea este bun ă numai pentru cei care vor s ă ajung ă func ţionari de stat sau militari. Din aceast ă cauz ă o prive şte ca ceva de prisos, ba chiar sup ărător. Dac ă vom c ăuta pricina acestei înd ărătnicirii sau nep ăsări fa ţă de şcoal ă o vom g ăsi foarte u şor: 1) În aceast ă regiune şi deci şi în satul nostru, pân ă în r ăzboiul trecut şi mai cu seam ă dup ă el,- pân ă s-au numit titulari- , func ţionau ca înv ăţători numai suplinitori, cu 2-3 clase de liceu, elemente ce nu se mai puteau împ ăca cu cartea şi care erau trimi şi ca educatori la sate, sprijini ţi cine ştie de ce politicieni. Ace ştia care nu aveau nicio în ţelegere a misiunii lor, nicio preg ătire profesional ă şi nici cultural ă şi ştiind c ă nu sunt decât pentru un an în acest post, deci şi f ără r ăspundere pentru viitor, nu se d ădeau în lături de la nicio concesiune cerut ă de locuitori, în avantajul lor şi în paguba şcolii. Aceast ă stare de lucruri a adus şcoala în situa ţia de a fi desconsiderat ă atât ea cât şi slujitorii ei. 2) La acest neajuns s-a mai ad ăugat, imediat după r ăzboi, altul. Politicienii şi partidele lor nesocotind rolul şcolii în via ţa de stat şi c ăutând s ă-şi serveasc ă interesele lor de moment, nu se d ădeau înd ărăt cu nimic de la ceea ce ar fi dăunat şcolii şi ar fi ştirbit autoritatea înv ăţă torului şi puterea lui de convingere. Atât de mult erau orbi ţi în aceast ă direc ţie, încât ajunseser ă pân ă acolo c ă făcuser ă aproape inexistent ă obligativitatea şcolar ă. Datele ce dau mai la vale, sunt m ărturie vie a acestui adev ăr: Anul şcolar elevi înscri şi frecven ţa procent 1931-1932 173 106 61,27% 1932-1933 185 86 47% 1933-1934 202 81 40% 1934-1935 227 110 48,45% 1935-1936 207 117 56,52% 1936-1937 167 115 68,86% 1937-1938 171 114 66,66% 1938-1939 203 165 81,23% 1939-1940 197 169 85,83% 1940-1941 198 180 90,90% Acest tablou, precizeaz ă destul de limpede pacostea partidelor ab ătut ă asupra şcolii din aceast ă comun ă. De la înfiin ţarea lor, frecven ţa şcolar ă a crescut vertiginos, de www.memoriaoltului.ro 76

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR la 40 şi 50%, la 90%, iar în prezent, prin 1941-1942 o avem de 95%. Dar, lipsa de în ţelegere din trecut, a rostului şcolii asupra vie ţii omului, se mai poate constata şi din faptul c ă, aceast ă comun ă nu are pân ă în prezent decât câteva elemente, care au urmat sau urmeaz ă la şcoli cu înv ăţătur ă mai înalt ă: d-ul Constantin Mardaloescu, avocat în Bucure şti, fost inspector general al capitalei, om cu o foarte bun ă reputa ţie şi bine cunoscut în cercurile intelectuale, politice şi financiare. D-ul Ştefan Mardaloescu, avocat în Caracal, cu care Baroul de Romana ţi se poate mândri, fiind un bun mânuitor al cuvântului şi condeiului. Fra ţii Buzgurescu, unul locotenent-colonel şi decorat cu ordinul Mihai Viteazul în r ăzboiul trecut şi altul preot în aceast ă comun ă. În afar ă de ace ştia, not ăm familia Sm ărăndescu, ai c ăror copii sunt da ţi la şcoli secundare, în clasele II-VI. Se mai pot ad ăuga şi doi elevi de la şcoala de cânt ări biserice şti, precum şi d-ul Grigore Ştef ănescu, absolvent al şcolii de brigadieri silvici. […] 11.Starea moral-social ă. Grop şenarul , cu toat ă lipsa lui de cultur ă, este foarte îndr ăzne ţ şi întreprinz ător. Nu este îns ă persistent la treab ă, face planuri, porne şte la munc ă, dar o las ă adesea neispr ăvit ă. De glume şi p ăcăleli este neîntrecut, iar pe cinstea lui nu se poate conta a şa u şor. Cuvântul şi-l d ă cu u şurin ţă , dar şi mai u şor şi-l calc ă. Poate c ă via ţa de precupe ţ şi traiul în mediul mahalalelor de la Bucure şti l-a f ăcut s ă fie a şa. Este foarte guraliv, lingu şitor şi insinuant- vorbesc de majoritatea lor-, sunt îns ă şi oameni serio şi, cinsti ţi şi muncitori. Este vesel din fire şi-i place petrecerea, hora şi luxul […]. De jandarm îi este team ă şi-l ur ăş te, şcoala n-o prive şte a şa bine, la biseric ă nu se duce decât la Pa şte şi Boboteaz ă, cu premilitara nu se poate împ ăca[…] . Tr ăind într-un mediu al unor mahalale de mare ora ş, cu cele mai abjecte şi imorale apuc ături, dormind în aceea şi camer ă, într-o promiscuitate de b ărba ţi şi femei, se întoarce în satul s ău curat unde aduce cu el contagierea acestei desfrânate vie ţi, cu virusul celor mai primejdioase boil ca: sifilisul şi tuberculoza. Şi tot ce poate fi mai dureros este c ă acest fel de via ţă îl începe tineretul nostru, de la vârsta de 13-14 ani, copii pe care p ărin ţii- unii din nevoie, al ţii din l ăcomie pentru bani-, îi trimit ca vânz ători la precupe ţ, unde, pe lâng ă cele ar ătate mai sus, sunt înc ărcaţi f ără mil ă, cu câte 60-80 kg, greutate în co şuri. Nimeni nu s-a sesizat de acest fapt şi ar trebui s ă se ia m ăsuri. Tot la Bucure şti sunt atâtea leg ături, unde se înfirip ă pentru moment leg ături de dragoste nelegitim ă între fete şi fl ăcăi, b ărba ţi şi femei care dau mai apoi na ştere la concubinaj şi avorturi, unele mortale. Mul ţi copii rezulta ţi din aceste raporturi, rămân mai târziu f ără niciun sprijin material şi f ără ocrotirea nim ănui. Acesta este un r ău social şi moral, care ar trebui stârpit cât mai curând. 12. Supersti ţii, credin ţe şi obiceiuri. Unde cultura nu a avut loc, acolo g ăsim tot felul de credin ţe şi supersti ţii, unele chiar v ătămătoare societ ăţ ii. Grop şenarii nu sunt lipsi ţi de astfel de supersti ţii şi credin ţe. Nu po ţi scoate din capul femeilor mai bătrâne şi ale unor b ărba ţi, credin ţa c ă doctorul nu ştie ce ştie vr ăjitoarea. C ă omul când este bolnav, boala vine de la dracul şi pe dracu nu-l poate biriu decât vr ăjitoarea. În Grop şani au fost astfel de vr ăjitoare, dar când leacul nu vindeca www.memoriaoltului.ro 77

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR boala, s ă vezi atunci drumuri. Pe jos sau cu c ăru ţe, mergeau zile întregi, pân ă la cine ştie ce vrăjitoare vestit ă, cu plocoane şi cadouri, în afar ă de sumele de bani ce li se cereau. Dac ă se întâmpla ca bolnavul s ă nu se vindece, atunci ziceau c ă-i luat din Şoimane, Iele sau Urs ătoare şi nu mai aveau ce-i face, iar dac ă bolnavul era copil atunci era ,, de apucat". De multe ori îl omorau cu zile; dac ă vr ăjitoarea g ăsea că bolnavul a c ălcat în ,, argintul viu" i se d ădea în descântec, mercur ca s ă bea, a şa că mul ţi dintre bolnavi erau otr ăvi ţi. Dac ă boala era ,, g ălbinare", îi t ăia bolnavului venele de pe dosul limbii, agravând astfel boala. Dac ă avea junghiuri în spate, care mai târziu complicau boala de pl ămâni, ziceau c ă i s-a pus ,, cu ţitul", pentru care pretindeau c ă trebuie un desântec greu şi serios. […] Sunt şi credin ţe şi supersti ţii dăun ătoare din punct de vedere economic. A şa de exemplu, la l ăsarea postului de Pa şti, nu se lucreaz ă o s ăpt ămân ă, c ăci lunea se ţine ca s ă nu scoat ă ciorile porumbul, mar ţea este r ău de urâciune şi p ăsările p ărăsesc cuibul, miercurea e r ău de strâmb ăciune, etc. Nu dau foc din cas ă şi nici nu împrumut ă cu ceva, c ăci le ia lupul oile şi le plâng copii mici. În toiul muncilor de prim ăvar ă şi var ă au multe zile în care nu lucreaz ă = Elizeul e r ău de piatr ă, Sânzâienele e r ău de poceal ă, Filipie, mor vitele, ş.a. În afar ă de acestea mai sunt: - dac ă î ţi iese cu gol, când ai plecat la drum, este semn c ă pierzi; - când cânt ă g ăina coco şeşte sau url ă câinele, atunci va muri cineva din cas ă, pentru asta omoar ă câinele sau taie g ăina; - când ai ceva frumos – copil sau vit ă- , ca s ă nu se deoache, cine îl vede scuip ă şi zice: ,, s ă nu-ţi fie de deochi" şi ca s ă fie şi mai ferit i se leag ă şi un fir ro şu la gât sau un ciucure. Supersti ţia cu strigoiul, a mers pân ă acolo încât s-a ajuns la profanare de morminte, dezgropând mortul ca să-i strâpung ă inima, cu credin ţa c ă numai astfel poate sc ăpa de vizita strigoiului. 13. Obiceiuri mai de seam ă la Grop şani sunt cele de la na ştere, moarte şi nunt ă, iar ca datini se remarc ă Steaua şi Sorcova în s ărb ătorile Cr ăciunului şi petrecerile la moa şa în prima şi a doua zi a anului nou. La na ştere, femeia nu se scoal ă trei zile, care sunt ale Urs ătorilor copilului. A patra zi moa şa aduce o pâine pe care pune o carte şi bani, urare pentru copil ca s ă fie de ştept şi bogat. Dac ă este b ăiat, când i se ia mo ţul, se a şeaz ă pe o mas ă fel de fel de lucruri: foarfec ă, ciocan, carte, creion, grâu, etc, fiecare lucru indicând o ocupa ţie în viitorul copilului. Nunta, pe vremuri, se începea cu în ţelegerea între cei b ătrâni; era un act sfânt şi serios. Se trimiteau mai întâi ,, c ăut ători’’ la p ărin ţii fetei s ă analizeze dac ă ace ştia accept ă încuscrirea şi fata vrea pe ginerele indicat de ei. Dup ă aceea, tân ărul, împreun ă cu p ărin ţii şi cu cineva mai sf ătos şi mai priceput la a şa ceva, din neamul lui, porneau la casa fetei. Se în ţelegeau asupra zestrei şi apoi îi întrebau pe copii dac ă se plac, când ace ştia răspundeau ,, da’’ atunci se bea vin sau ţuică îndulcit ă, în plosc ă, ciocnind şi urând tinerilor ,, Ceasul bun". Se fixa logodna, sau direct nunta care ţinea dou ă sau trei zile, cu l ăutari şi mese bogate, f ără dar şi bani. Ast ăzi c ăsătoriile se fac f ără niciun aranjament sau form ă; fuge fata cu b ăiatul, tr ăiesc mul ţi ani f ără c ăsătorie legal ă, ba unii chiar toat ă via ţa. Cei ce nu se în ţeleg, se despart u şor şi se rec ăsătoresc tot în felul acesta. Sunt tineri care s-au c ăsătorit şi de 5-6 ori. Îns ăş i nunta nu mai este www.memoriaoltului.ro 78

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR socotit ă ca o petrecere, ci mai mult o afacere. Totu şi î şi are obiceiurile ei str ămo şeşti. Începe de sâmb ătă seara, când un alerg ător, înso ţit de l ăutari merge din cas ă în cas ă şi invit ă lumea la nunt ă. Invita ţia se face cu o sticl ă de ţuic ă, din care cel invitat gustă, urând noroc noilor c ăsători ţi. A doua zi, duminic ă pân ă la prânz, nunta începe cu ,, apa miresei’’, ,, Bradul’’, ,, bărbieritul ginerelui’’ şi se termin ă cu ,,punerea florii’’. Mireasa, îmbr ăcat ă în alb şi înso ţit ă de fete şi fl ăcăi porne şte în cântecul l ăutarilor, cutreierând uli ţele satului, pân ă la fântâna pe care şi-o alege ea. Din când în când, fetele chiuie şi împreun ă cu fl ăcăii mai prind câte o hor ă, în care joac ă şi mireasa. Vine apoi facerea bradului, pe care fetele îl împodobesc cu betea, flori şi panglici colorate, iar l ăutarii cânt ă cu voio şie cântecul miresei: ,,Taci mireas ă nu mai plânge" sau ,, Ast ăzi e şti cu fetele, mâine cu nevestele". În acela şi timp, la ginere acas ă alt ă solemnitate: un fl ăcău b ărbiere şte pe ginere în cântecul lăutarilor şi asisten ţa fl ăcăilor. Se aduce apoi na şul şi na şa, cu mare pomp ă: c ăru ţe, lăutari şi lume mult ă. Se pune floarea ginerelui de c ătre na şă, la care se coase şi o moned ă de argint, apoi pornesc la mireas ă, unde sunt primi ţi la poart ă cu ur ări de ,, Bun sosit’’ şi ,,Bine v-am g ăsit’’. Se gust ă ceva b ăutură, se încarc ă trusoul miresei şi sunt gata pentru pornit la biseric ă. Când s ă ias ă îns ă, straj ă la poart ă; fl ăcăii cer Fedele şul, un fel de vam ă în vin sau bani. Ginerele pl ăte şte şi nunta porne şte. Dup ă cununie, întreg convoiul de c ăru ţe, cu tot alaiul, dup ă ce mai fac un tur prin sat, se îndreapt ă spre casa ginerelui. Începe apoi ,, n ăş asca", hora na şului, dup ă care, toat ă lumea invitat ă ia loc la mas ă, unde na şul şi na şa primesc cadourile de la mireas ă. Dup ă mas ă se dau darurile de către meseni şi apoi începe jocul, care dureaz ă pân ă târziu noaptea. A doua zi se poart ă pe stamb ă, în cântecul l ăutarilor, plosca sau o sticl ă cu ţuic ă, îmbr ăcat ă cu hârtie ro şie – semn c ă mireasa a fost cinstit ă- . Se duc cu vestea la socrii mici – zice lumea. Dac ă nu se întâmpla a şa, pornesc şoaptele prin sat, ceart ă între cuscrii şi în cel mai bun caz se aranjeaz ă chestia, dac ă ginerele accept ă, printr-o nou ă în ţelegere, în paguba p ărin ţilor fetei. La moarte, jale mare şi ce am remarcat, sunt foarte iscusite la jelit gop şenencele noastre, a şa c ă înmoaie orice inim ă. Sigur c ă nu jelesc toate pe mort; î şi jelesc copiii, părin ţii ori fra ţii mor ţi. […] 14. Institu ţii şi stabilimente. Biserica , l ăca ş al credin ţei, în care s-a n ăscut şi a tr ăit neamul nostru românesc, este cea dintâi institu şie ce ia na ştere atunci când se înfirip ă un sat. Sub www.memoriaoltului.ro 79

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR obl ăduirea ei, poporul nostru s-a men ţinut şi a d ăinuit cu toate vicisitudinile vremurilor prin care a trecut. […] Care o fi fost cea dintâi biseric ă la Grop şani, nu se ştie, c ăci niciun document mai vechi nu s-a p ăstrat. B ătrânii povestesc îns ă, de dou ă biserici de lemn: una în livezile Episcopiei cu hramul Sf. Gheorghe , al c ărei prestal se vede şi ast ăzi în curtea locuitorului Dumitru Cep ăreanu. Alta, în locul a şa-zis ,, Câr ţofie’’ chiar pe locul unde este zidit ă cea de ast ăzi cu hramul Sf. Nicolae . Biserca cu hramul Sf. Gheorghe a d ăinuit pân ă pe la 1890, când s-a n ăruit de vremuri. Singurul preot cunoscut care a servit la aceast ă biseric ă este Florea Florescu. De asemenea, biserica de la Câr ţofie a servit credincio şilor pân ă pe la 1900 şi la ea a slujit preotul Ghi ţă Popescu, a venit titular preotul Ştefan Ionescu. El pune la cale construc ţia noului l ăca ş de ast ăzi în anul 1900 şi îl termină în anul 1903. Ca recuno ştin ţă pentru aceast ă frumoas ă fapt ă cre ştineasc ă, portretele so ţilor Nicolaid se afl ă pictate la locul de cinste al ctitorilor. În anul 1919, dup ă aproape 20 de ani de apostolat, preotul Ştefan Florescu î şi d ă sfâr şitul, fiind îngropat la altarul bisericii, ridicat ă de el cu atâta sârguin ţă. Dup ă moartea lui, timp de 5 ani a suplinit preotul Herescu din Vulpeni, iar în 1924 a venit titular preotul Ştefan C. Buzgurescu, născut şi crescut în aceast ă comun ă. Şcoala, al doilea altar de via ţă româneasc ă, merge mân ă în mân ă cu biserica. Amândou ă sunt crea ţii pentru sufletul, inima şi mintea omului. Şcoala d ă cu adev ărat via ţă individului, îl face s ă simt ă şi s ă în ţeleag ă taine şi probleme, ce f ără ea erau de nep ătruns. Cât şcoala a fost neîn ţeleas ă, neîn ţeleas ă a fost şi via ţa omului de c ătre el însu şi. Grop şenarii no ştri, dup ă cum am mai men ţionat, au r ămas cu mult în urm ă în aceast ă privin ţă . De fapt şcoala nici nu are un trecut a şa îndep ărtat şi mult ă vreme în urm ă, cu toat ă obligativitatea legii di 1864, la noi în Grop şani era facultativ ă. Cea dintâi şcoal ă, despre care povestesc b ătrânii a fost cea din satul Pope şti, în tinda sf. Bisericii unde preotul Florea Florescu înv ăţ a câteva s ăpt ămâni pe an, cu litere chilirice pe acei ce doreau s ă cunoasc ă scrisul şi cititul. C ărţi cu asemenea litere se găsesc şi azi la biseric ă. De aici s-a mutat în localul prim ăriei de lâng ă şcoala de azi, unde i s-a rezervat o sal ă de clas ă şi o camer ă pentru înv ăţător. Aici veneau să înve ţe elevi din patru sate : Ungureni, Găvăne şti, Vulpeni şi Grop şani. În 1923, un incendiu distruge şi prim ăria şi şcoala cu toat ă artera, a şa c ă nu a r ămas niciun www.memoriaoltului.ro 80

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR document mai vechi din care s ă cunoa ştem mai precis trecutul acestei şcoli. În toamna anului 1923 se pune temelia noului local de ast ăzi, care nici pân ă acum nu este terminat şi care a intrat în ruin ă din cauza construc ţiei foarte şubrede şi a materialului r ău întrebuin ţat. Aceast ă construc ţie s-a început în timpul când director al şcolii era d-ul Marin Mardaloescu – ast ăzi directorul şcolii din G ăvăne şti. La începutul şcolii se pomenesc ca dasc ăli şi cânt ăre ţi Sandu St ănescu şi Ioni ţă Popescu. Pe timpul preotului Ghi ţă Popescu, mul ţi din b ătrânii care nu ştiau înv ăţ aser ă buchile cu cerneal ă de funingine şi pan ă de gâsc ă. Când şcoala s-a mutat la prim ărie, a venit titular înv ăţătorul Preda Bedeanu, din aceast ă comună, dup ă care s-au perindat mul ţi, ca: I. Triculescu din Negoe şti- Dolj, despre care se spune că a fost un bun înv ăţător, Dumitru Ionescu din Albe şti –Dolj, Clement din Br ăila, Angelescu, ş.a. B ătaia era metoda pedagogic ă cu cele mai bune şanse de reu şit ă; era şi normal s ă fie a şa când un singur înv ăţător avea 5 clase, iar pedagogia era prea pu ţin cunoscut ă. Dintre ace şti înv ăţători, numele lui Clement era pomenit cu oarecare venera ţie, era un adev ărat apostol. Foarte muncitor, blând şi bun cu copiii, cinstit şi respectos fa ţă de oricine. A murit îns ă de tân ăr, r ăpus de tuberculoz ă şi a fost înmormântat chiar aici în Grop şani. Au urmat apoi suplinitori ca: D. Popescu din Ştirbei, Elena Popescu din C ălui, Floric ă Diaconu, M. Ple şu, pân ă la venirea actualilor titulari, Nicolae Geapana, care este şi directorul şcolii din Brast ăvăţ - Romana ţi, D-na Paraschiva Geapana, so ţia sa, iar ca deta şat ă so ţia preotului Buzgurescu d-na Margareta Buzgurescu. Din 1924 şi pân ă la 1 Ianuarie 1941 a func ţionat ca titular şi preotul Ştefan Buzgurescu, care a optat pentru preo ţie atunci când legea cumulului le-a cerut acest lucru preo ţilor care erau şi înv ăţători. Şcoala are trei posturi, cu 7 clase şi 4 s ăli, dintre care una este neterminat ă. Num ărul elevilor înscri şi pe acest an a fost de 193, dintre care au urmat regulat 181. Subcentrul de preg ătire premilitar ă dateaz ă din toamna anului 1935, unde f ăceau preg ătirea premilitar ă tinerii din comunele: B ăleasa, Ungureni, G ăvăne şti, Grop şani, Vulpeni şi Curti şoara sub conducerea d-nului Nicolae Geapana, locotenent în rezerv ă. În prezent au r ămas numai comunele Ungureni şi Grop şani, cu un efectiv de 70 premilitari. Prezenţa nu este regulată, pentru c ă 2/3 din ei pleac ă din comun ă ca precupe ţi, prin diferite ora şe. Căminul cultural a luat fiin ţă în toamna anului 1938 şi a func ţionat numai doi ani, datorit ă faptului c ă, atât pre şedintele cât şi directorul lui au fost concentra ţi adesea, precum şi membrii sfatului. 15.Administra ţie. Comuna Grop şani, fiind centrul comunelor de pe linia Bal ş- Vulpeni, juca un rol important pe vremuri, din punct de vedere administrativ şi politic. Aici era re şedin ţa sec ţiei de jandarmi, aici era sediul diferitelor comisii. În trecut, înainte de r ăzboiul din 1916, popula ţia satului Grop şani nu prea ştia ce este politica. Cele dou ă partide: Liberal şi Conservator, aveau prea pu ţini aderan ţi pe vot; votul era pe cens şi grop şenarii erau s ăraci ca s ă poat ă îndeplini aceast ă condi ţie. A şa c ă administra ţia comunei era alternativ când în mâna primarului liberal, când a celui conservator. Dintre ace şti primari, se citeaz ă Tudor Mateescu, www.memoriaoltului.ro 81

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR om cu stare, cinstit şi drept, care a exercitat aceast ă func ţie timp de 20 de ani şi d-nul Mardaloescu. Dup ă r ăzboi îns ă, num ărul prea mare al partidelor politice a împ ărţit comuna tot în atâtea tabere, fiecare cu şeful ei. În loc s ă înf ăptuiasc ă ceva, mai mult au p ăgubit comuna. Între ţinerea proast ă a şcolii, a igienei în comună a fost rezultatul administra ţiei unor nepricepu ţi, incul ţi şi derbedei, care c ăutau s ă-şi croiasc ă resurse de existen ţă din prim ărie şi politic ă. S-au g ăsit îns ă şi printre ace ştia câte unul care s ă înf ăptuiasc ă ceva, de exemplu Zissu Teodorescu, a depus multă sârguin ţă pentru construirea actualului local de prim ărie şi Monumentului Eroilor. În prezent este primar d-nul Marinescu, care nu este din aceast ă comun ă, om trecut de 70 de ani, care nu poate s ă mai aib ă energia şi h ărnicia cerut ă de o bun ă administra ţie. Dintre notari, s-au perindat mul ţi pe la aceast ă comun ă. Not ăm îns ă pe: d-nul I. Ianculescu, C ălim ărea şi N. Borsulescu, fiu al acestui sat, un bun şi priceput func ţionar în treburile administrative ale comunei. A fost mobilizat îns ă, în acest serviciu şi trimis în Bucovina imediat dup ă retragerea armatelor bol şevice. Ast ăzi avem notar pe d-nul P. Staicovici, din Ştirbei, b ăiat tân ăr numit de curând în acest serviciu. 16. Serviciul sanitar este o problem ă care trebuie serios cercetat ă şi solu ţionat ă. Organizarea lui este o necesitate urgent ă. Bolile contagioase şi sociale au secerat multe vie ţi f ără ap ărare. Scarlatina şi difteria şi-au f ăcut de multe ori apari ţia în satul nostru, iar sifilisul, tuberzuloza şi pelagra, sunt şi ast ăzi la ordinea zilei. Un dispensar exist ă, cu numele în comuna G ăvăne şti, dar n-am auzit pân ă ast ăzi c ă ar fi avut vreo întrebuin ţare. Domnul medic de circumscrip ţie vine din când în când prin comun ă, dar numai la prim ărie, unde î şi scrie procesul verbal, iar moa şă şi agent sanitar se v ăd mai rar decât medicul. Cât prive şte medicamentele, bietul ţă ran şi le procur ă din Bal ş sau Craiova. Într-un cuvânt, serviciul sanitar se m ărgine şte numai la comunic ări de născu ţi şi mor ţi. 17. Stabilimente industriale şi comerciale: Comuna fiind s ărac ă şi ocupa ţia locuitorilor fiind agricultura, nu avem niciun început de activitate industrial ă şi a ş putea spune, nici comercial ă. Singura moara d-nului Mardaloescu, cu val ţ de grâu se poate numi un stabiliment industrial. Dou ă cooperative : ,, Isbânda" şi ,, Isbânda nou ă" ambele forestiere. Din cauza relei şi nepriceputei conduceri, una s-a desfiin ţat prin ridicarea capitalului social, iar a doua nu mai activeaz ă de 2-3 ani. Acest fapt creaz ă neajunsul, c ă grop şenarii nu mai pot avea încredere c ă aceste societ ăţ i de coopera ţie, singurele cu putin ţă a ridica standardele de via ţă economic ă. www.memoriaoltului.ro 82

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

.27 febr. 1590, m. Stanca Buzescu, cea de-a doua soţie a lui Radu Buzea arma ş, tat ăl fra ţilor Buze şti. Înmormântat ă la m-rea C ălui. .17 febr. 1655, dup ă cum atest ă inscrip ţia crucii de la Patriarhie, este ucis de c ătre seimenii răscula ţi Papa Brâncoveanu postelnic, tat ăl domnitorului Constantin Brâncoveanu. .1 febr. 1699, moare Stanca Cantacuzino, mama domnitorului Constantin Brâncoveanu. Înmormântat ă la M-rea Brâncoveni. .1 febr. 1735, m. Inochentie, Episcop de Râmnic, fost egumen al m-rii Brâncoveni. .17 febr. 1810, Ctin Filipescu, fost vistier este exilat în Rusia. A fost epitrop al averii Iona şcu, protectorul poetului B. P. Mumuleanu (Memoria Oltului 1 (23)/2014) , şi a donat Caracalului 12000 pogoane (1793). .4 febr. 1823, m. la Bra şov vornicul Iordache Sl ătineanu, traduc ător din greac ă , nepotul lui Nicola Sl ătineanu, ctitorul bisericii ,,Maica Domnului” din Slatina. .18 febr. 1852, m. Elena Aricescu (n. Chili şoiu), mama istoricului C.D.Aricescu . Era născut ă la Slatina. .15 febr. 1869, m. Sultana Jianu, so ţia haiducului Iancu Jianu. . 6 febr. 1870, Gh. Chi ţu demisioneaz ă din Parlament împreun ă cu al ţi 6 deputa ţi liberali . .15 febr. 187 0, P.S. Aurelian scoate la Bucure şti ,,Revista Ştiin ţific ă”. .7 febr. 1871, n. la Albe şti-Poboru institutorul Silvestru Spulbereanu, revizor şcolar de Romana ţi şi autor de manuale şcolare. .20 febr. 1873, n. la Caracal dramaturgul H.G.Lecca (Memoria Oltului12, 13/2013). .4 febr. 1875, n. Osica de Jos D. Şuculescu, fost prefect şi deputat de Romana ţi. .28 febr. 1883, n. la Caracal g-ralul Gh. Arge şanu, prim –ministru în 1939 (,,Memoria Oltului” nr.4/iunie 2012). .26 febr. 1888, inaugurarea Ateneului Român din Bucure şti gra ţie şi eforturilor lui P.S.Aurelian. .20 febr. 1889, n. la Sl ătioara Grigore (Nifon) Criveanu, mitropolit al Olteniei (,,Memoria Oltului” 1/martie 2012). .25 febr. 1889, n. la Slatina sculptorul Teodor Burc ă . .7 febr. 1891, n. la Caracal pictorul Gh. Teodorescu Romana ţi (,,Memoria Oltului” nr.9/nov. 2012). .19 febr. 1892, m. Elena, so ţia filantropului R ăducan Simonide (Memoria Oltului 7/2012). .23 febr. 1892, n. la Caracal poetul şi epigramistul Tudor M ăinescu . .24 febr. 1894, n. Ioan Moro şanu, primul dire ctor al muzeului din Slatina. .2 febr. 1895, n. I. Popescu Teiu şan, pedagog, fost director al Şcolii Normale din Craiova. .26 febr. 1896, n. (Arce şti) Marin Gh. Popescu, dr. docent, profesor fiziologie la Institutul de medicin ă din Timi şoara. .17 febr. 1898, m. D. Cezianu, fost prefect de Romana ţi şi director general al Po ştelor. Este nepotul lui Dumitrache Jianu, fratele haiducului Iancu Jianu. 7 febr. 1901. este asasinat ă la Bucure şti Iulia Iarcu, traduc ătoare, fiica lui Dimitrie Iarcu, bibliograf, autorul primului man ual şcolar prezentat la o expozi ţie mondial ă (n. Slatina). .15 febr. 1902, m. Eufrosina Poroineanu, sora lui C. Poroineanu (,,Memoria Oltului” nr. 9/nov. 2012). .8 febr. 1904, n. Deje şti-Olt prof. univ. Nicolae N. Apostolescu . .febr. 1907, Pavlic ă Br ătăş anu (Memoria Oltului 5,6/2012, 11/2013) devine vicepre şedinte al Camerei Deputa ţilor. www.memoriaoltului.ro 83

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

.26 febr. 1915, concerteaz ă la Slatina G. Enescu în sala mare a Prim ăriei (Memoria Oltului14/2013). .7 febr. 1917, n. la Chilia-Făge ţel me şterul popular Nicolae Nica. .febr. 1917, dezerteaz ă de pe front col. Al. Sturdza. Este executat pe nedrept sublocotenentul oltean C. Ciulei (n. Urluiasca). Ulterior a fost reabilitat. .5 febr. 1918. Pavlic ă Br ătăş anu şi un grup de români scot la Paris ziarul ,,La Roumanie” luptând pentru realizarea României Mari (,,Memoria Oltului” nr.6/august 2012). .1 febr. 1919, apare la Caracal ,,Voin ţa Poporului”, organ P.N.L. Romana ţi. .3 febr.1919, apare ,,Cuvântul Ţă ranilor”, gazeta P. Ţă rănesc Olt, redactor responsabil Mill. Ionescu Berbecaru, cu un mobilizator apel al lui Ion Mihalache (,,Memoria Oltului nr.5/iulie 2012). .25 febr. 1919, apare la Caracal ,,Vot şi p ământ”, ziarul P. Conservator Progresist din Romana ţi, condus de Sebastian Radovici. .8 febr. 1920, apare la Slatina ,,Liga Oltului”, director Vintil ă Georoceanu, organ al Ligii Poporului condus ă de Al. Averescu. .1 febr. 1921, apare la Slatina ,,Gazeta Oltului”, num ăr unic. .26 febr. 1921, ia fiin ţă la Slatina Societatea V ăduvelor Eroilor de r ăzboi condus ă de Zoe Milcoveanu. .febr. 1925 apare la Caracal revista ,,Cultura”, revist ă pedagogic ă-social ă (Memoria Oltului 5/2012). .15 febr. 1926, apare la Slatina ,,Vremea Nou ă”, organ P.N.L. .3 febr. 1927, G. Enescu concerteaz ă la Caracal (Memoria Oltului 15/2013). .3 febr. 1929, are loc premiera filmului ,,Iancu Jianu” de Horia Iglio şanu. .17 febr. 1929, Nifon Criveanu este hirotonit ca arhiereu la Catedrala Patriarhal ă şi devine membru al Sfântului Sinod al B.O.R. .23 febr. 1929, n. la Corabia Titu I. Georgescu, dr. în istorie. .9 febr. 1934, N. Titulescu semneaz ă Pactul În ţelegerii Balcanice. .15 febr. 1936, apare la Slatina ,,Orizonturi”, ziarul organiza ţiei locale P.N. Ţ. .1 febr. 1937, apare la Slatina ,,Semne”, revist ă de cultur ă (total 6 numere) condus ă de Stelian Tecuceanu. În primul nr. este recenzat romanul ,,Om” de Mircea Damian. .2 febr. 1942, Mitropolitul Nifon Criveanu public ă volumul ,,Mitropolia Olteniei în opera misionar ă din Transnistria”. .3 febr. 1942, m. profesorul Sl ătinean Spiru Pretorian. .25 febr. 1943, Mircea Damian (n. Izvoru-Romana ţi) scoate la Bucure şti ziarul ,,Fapta” ce apare pân ă în martie 1948. Aici debuteaz ă scriitorul Eugen Barbu în dec. 1947 (Memoria Oltului 14/2013). .9 febr. 1949, n. pictorul Nicolae Tru ţă la Dobre ţu. .15 febr. 1956, n. la Caracal poetul Aurelian Titu Dumitrescu. .17 febr. 1956, n. la F ăge ţel- Olt poetul Petru ţ Pârvescu. .10 febr. 1960, m. la Caracal prof. Ilie Constantinescu, pasionat colec ţionar, fost director al Gimnaziului ,,I. Asan”. .6 febr. 1965, n. la Cilieni solista de muzic ă popular ă Steliana Sima. .18 febr. 1968, apare la Slatina (pân ă la 22 decembrie 1989) ziarul ,,Oltul” (Memoria Oltului 18/2013). .8 febr. 1969, m. Mircea Tomescu , bibliograf (n.Aluni şu 18 nov. 1916). .18 febr. 1975, m. la Caracal Remus Scarlat, fost avocat şi ziarist. www.memoriaoltului.ro 84

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

.10 febr. 1978, m. g-ral Al. Dobriceanu (,,Memoria Oltului” nr.1/ian. 2013). .14 febr. 1981, m. istoricul Vasile Maciu . .27 febr. 1982, m. scriitorul Mihai Drume ş . A copil ărit la Bal ş. .6 febr. 1984, m. compozitorul Radu Şerban (n. Caracal). .17 febr. 1999, la Stoene şti lâng ă Caracal este oprit ă cea de-a VI-a mineriad ă. Miron Cozma este arestat. .2 febr. 2003, m. scriitorul sl ătinean Nicolae Fulga.

DR. NICOLAE SCURTU Poetul şi prozatorul Vasile Demetrius (1878-1942), pe când conducea arhicunoscuta Biblioteca pentru to ţi, a avut inspirata idee de a adresa o întrebare tuturor scriitorilor şi c ărturarilor români privitoare la rolul şi semnifica ţia acestei prestigioase colec ţii în formarea lor – Ce considera ţii au fa ţă de Biblioteca pentru to ţi? Acest fapt s-a întâmplat în anul 1935, când Vasile Demetrius a publicat catalogul Bibliotecii pentru to ţi, în răstimpul a patruzeci de ani, în ordine alfabetic ă, dup ă autori, şi dup ă materii. Iar ca prefa ţă la acest catalog a publicat toate r ăspunsurile pe care le-a primit pân ă la data fixat ă de conducerea Editurii „Universala“ Alcalay & Co. Se remarc ă, în chip deosebit, r ăspunsurile lui Ion Agârbiceanu, George Bacovia, Constantin Banu, I.A. Bassarabescu, Petre Dulfu, Mircea Eliade, Elena Farago, Artur Gorovei, N.I. Herescu, Dimitrie Iov, E. Lovinescu, Ion Minulescu, Tudor Mu şatescu, P.P. Negulescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Cincinat Pavelescu, Ion Petrovici, Drago ş Protopopescu, Mihail Sebastian, Damian St ănoiu, Grigore T ăuşan, Alexandru Tzigara-Samurca ş, I.C. Vissarion, Drago ş Vrânceanu, George Mihail Zamfirescu şi al ţii. Impresioneaz ă prin sinceritatea m ărturiilor şi r ăspunsul prozatorului Damian St ănoiu care, în câteva propozi ţii, evoc ă o stare de fapt caracteristic ă unui intelectual provenit din mediul rural şi care era fascinat de tainele şi frumuse ţile pe care le con ţin cărţile. Şi mai ales c ărţile acestea mici şi atât de accesibile unora. Microtextul acesta se constituie într-o contribu ţie la bibliografia lui Damian St ănoiu ce se cuvine completat ă şi publicat ă cândva. www.memoriaoltului.ro 85

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

* Drept r ăspuns la întrebarea domniei voastre, voi evoca o amintire de pe vremea când h ălăduiam în sfânta m ănăstire C ăld ăru şani. Era înaintea r ăzboiului, se apropia iarna şi nu mai aveam c ărţi de citit. Le ispr ăvisem şi pe cele din biblioteca m ănăstirii, şi pe cele din biblioteca mitropolitului Ghenadie. Iar bani ca s ă cump ăr, nici pomeneal ă. Dă Dumnezeu atunci şi se m ărit ă o domni şoar ă din Ploie şti. Iar protopopului de Prahova, îi d ă tot Dumnezeu în gând s ă pofteasc ă la cununie pe fostul primat al României, Ghenadie Petrescu 1. Iar fostul primat al României e îndemnat, tot de Dumnezeu, fire şte, s ă m ă ia cu el, în calitate de diacon, lefteriu. Pentru osteneala mea de a fi gl ăsuit dou ă ectenii 2 pe de rost, na şul m ă r ăspl ăte şte cu suma enorm ă de 40 de lei. Când m-am v ăzut cu atâta b ănet, cel dintâi gând mi-a fost 3 fire şte, s ă-mi iau un culion nou, şi al doilea s ă-mi fac rost de cât mai multe c ărţi. Cu 30 de lei mi-am ales eu atunci o sut ă de numere din „Biblioteca pentru to ţi“, de la clasici şi latini, pân ă la Camile Flammarion şi pân ă la Budai-Deleanu. Iarna aceea a fost poate cea mai pl ăcut ă din via ţa mea. Damian St ănoiu

Note • Transcrierea, aici, se face dup ă cartea Biblioteca pentru to ţi. 40 de ani de cultur ă. Considera ţiile c ărturarilor no ştri asupra ei. [Bucure şti], Editura „Universala“, Alcalay & Co, [1935], p. 29-30.

1. Ghenadie Petrescu (1836–1918), mitropolit primat, a contribuit la reabilitarea unor biserici şi m ănăstiri. Se remarc ă prin o foarte important ă culegere de Documente privitoare la istoria modern ă a României (11 volume). 2. Cereri în form ă de rug ăciune, rostite de preot sau de diacon în cursul sfintei Liturghii şi a altor slujbe biserice şti. 3. Acoper ământ de cap purtat de preo ţi, c ălug ări şi călug ări ţe. *

Bibliografia prozatorului, poetului, eseistului şi dramaturgului Sm. M. Vizirescu (29 martie 1902, Brane ţ, jude ţul Olt – 8 septembrie 1981, Bucure şti) este insuficient cunoscut ă chiar şi biografilor şi cercet ătorilor literari care au investigat via ţa şi opera literar ă a celor doi fra ţi Vizirescu, arhicunoscu ţi într-un anumit perimetru cultural na ţional. Sm. M. Vizirescu a debutat ca poet, înc ă din timpul anilor de liceu, în prestigioasa revist ă Universul literar, în 1922, fiind stimulat şi îndrumat de poetul şi criticul literar www.memoriaoltului.ro 86

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Ovid Densu şianu. Una dintre epistole, necunoscute, ce se public ă acum întâia oar ă, e trimis ă profesorului şi poetului Ovid Densu şianu, c ăruia îi solicit ă o p ărere critic ă asupra celor dou ă lucr ări pe care i le încredin ţeaz ă, probabil, pentru revista Via ţa nou ă, pe care o conducea cel de al doilea teoretician al simbolismului românesc. Îns ă trebuie s ă precizez c ă la data de 30 iunie 1925, când Sm. M. Vizirescu îi trimite epistola din Craiova, revista Via ţa nou ă î şi încetase apari ţia înc ă din luna februarie a aceluia şi an. Probabil c ă Ovid Densu şianu se gândise la o alt ă publica ţie literar ă unde s ă i se tip ăreasc ă câteva poezii proasp ătului absolvent al Colegiului Na ţional Carol I din Craiova. A doua epistol ă, de asemenea inedit ă, este trimis ă lui Liviu Rebreanu, pe când acesta conducea revista România literar ă (1932–1934) şi în paginile c ăreia am g ăsit o singur ă colaborare 1 a lui Sm. M. Vizirescu. *

Craiova, 30 iunie 1925

Mult stimate domnule profesor, Dup ă o lips ă de o lun ă de zile din ora şul meu, revenind, am g ăsit mult pre ţiosul domniei voastre r ăspuns prin care m ă anun ţaţi c ă v ă pot trimite spre cercetare ceva din produc ţiile mele literare. Acum g ăsind prilejul, îndr ăznesc a v ă trimite dou ă lucr ări, pentru care v ă cer mii de scuze, c ăci am întârziat la bun ăvoin ţa domniei voastre. Primi ţi, v ă rog, cele mai respectuoase salut ări. Cu deosebit respect, Sm. M. Vizirescu N.B. Manuscrisele şi scrisorile ce-mi ve ţi adresa, v ă rog a le trimite în Slatina, unde voi sta pe var ă, pe adresa: Sm[arandache] Vizirescu, Str[ada] Bucure şti, nr. 53, Slatina. *

[Bucure şti], 15 dec[embrie] 1932 Str[ada] Sevastopol, nr. 1 Stimate domnule director, În urma recomand ării ce d[omnu]l prof[esor] Const. R ădulescu-Motru mi-a f ăcut pentru distinsa d[umnea]v[oastr ă] revist ă România literar ă, cu privire la publicarea unor studii despre filosofia d[omniei]sale, am dorit s ă v ă prezint personal manuscrisul. Dar neputând avea aceast ă ocaziune, îmi permit s ă v ă înmânez al ăturatele articole: 1. Tineretul în lumina „Personalismului energetic“ şi 2. Spre o rede şteptare cultural ă, pe care v ă rog respectuos s ă binevoi ţi a le publica succesiv în paginile revistei d[umnea]v[oastr ă]. Cu cele mai distinse sentimente, Prof. Sm. M. Vizirescu

Note

• Originalele celor dou ă epistole se g ăsesc la Biblioteca Academiei Române din Bucure şti. www.memoriaoltului.ro 87

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

1. Sm. M. Vizirescu – Tineretul în lumina filosofiei „Personalismului energetic“ în România literar ă, 1, nr. 48, 15 ianuarie 1933, p. 3. *

Un sculptor despre care nu se cunosc prea multe informa ţii de ordin biografic şi cultural e, desigur, şi Teodor Burc ă (n. 1889, Slatina – m. 1950, Bucure şti), care s-a format ca artist în dou ă mari metropole europene, Viena (1907–1910) şi Paris (1910–1913). Reîntors în ţar ă s-a afirmat printre cei mai buni şi mai talenta ţi modelatori ai pietrei şi ai fierului, proiectând şi realizând câteva monumente impun ătoare închinate Unirii şi Eroilor în ora şele Cern ăuţi, Chi şin ău, Odobe şti şi Bucure şti. Remarcabil ă, sub multiple aspecte, este şi statuia lui Tudor Vladimirescu, din Bucure şti, ce are menirea de a eterniza chipul unui des ăvâr şit om politic care a f ăcut epoc ă prin atitudinile şi faptele sale. Anul 1931 este un an memorabil pentru dobrogeni, întrucât fostul primar al Constan ţei, Ioan N. Roman (1866–1931), el însu şi poet şi autentic c ărturar, pre şedinte al Comitetului monumentului Eminescu , trebuie să decid ă pe cine va alege dintre sculptorii Ion Jalea, Oscar Han, Teodor Burc ă şi, desigur, al ţii, s ă proiecteze şi s ă realizeze monumentul lui Eminescu. În urma unor severe consult ări şi, evident, la sugestia lui Tudor Vianu, este ales Oscar Han, unul dintre cei mai însemna ţi monumentali şti ai artei noastre sculpturale. Restitui, aici, întâia oar ă, cererea de participare la acest concurs a lui Teodor Burc ă, în cuprinsul c ăreia sunt consemnate unele dintre realiz ările sale în domeniul artei. Impresioneaz ă, şi azi, prin dezarmanta sinceritate şi, mai ales, prin stilul epistolar, pe care îl folose şte.

www.memoriaoltului.ro 88

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

TEODOR BURC Ă Artist-Sculptor Absolvent al Academiei din Paris şi Viena Atelierul Calea Mo şilor, nr. 122 Bucure şti

Domnule Pre şedinte,

Subsemnatul, Teodor Burc ă, artist-sculptor, autorul celor mai mari monumente care s-au ridicat dup ă r ăzboi, ca de pild ă: Monumentul Eroilor Medicilor Militari din Bucure şti, Monumentul Eroilor din ora şele Cern ăuţi, Chi şin ău, Odobe şti, etc., iar în prezent execut statuia lui Tudor Vladimirescu, care urmeaz ă s ă fie a şezat ă în Bucure şti. Am onoare a v ă oferi şi d[umnea]v[oastr ă] serviciile mele artistice, pentru executarea monumentului marelui Eminescu, despre care sunt informat c ă onor comitetul monumentului a luat l ăudabila ini ţiativ ă s ă-l ridice în ora şul Constan ţa. În a şteptarea binevoitorului d[umnea]v[oastr ă] r ăspuns, v ă rog s ă primi ţi expresiunea stimei ce v ă p ăstrez. Sculptorul Burc ă [Bucure şti], 15 aprilie 1931 D[omniei] sale d[omnu]lui avocat Ioan N. Roman, Preşedintele Comitetului monumentului Eminescu Constan ţa Not ă

• Originalul acestei epistole, inedite, se afl ă în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu.

www.memoriaoltului.ro 89

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

. Vineri 6 August c ătre sear ă dep ărtându-ne cu vaporul de ora şul Rodos şi uitându-ne iar ăş i înapoi la locuin ţele de aci, îmi trecur ă prin minte tot felul de cuget ări asupra acestei localit ăţ i. M-am gândit la apostolul Pavel care a str ăbătut aceste ape în propoveduirea sfintei evanghelii (Fap.Ap.21,1); apoi la cavalerii Teutoni care domnir ă în Rodos în veacul de mijloc, pân ă în ziua când insula c ăzu în mânele lui Soliman. Mi-am adus apoi aminte de toate împrejur ările bune ori rele, care înv ăluir ă insula în timpul trecut; când lini ştea a domnit în insul ă, locuitorii ei au fost ferici ţi; iar când privirile r ăpitoare s-au oprit asupra acestui col ţ de p ământ aruncat în mare, oamenii de aci au intrat în spaim ă. Primii locuitori ai insulei, veni ţi de aiurea, erau încredin ţaţi c ă aici î şi vor câ ştiga pâinea în lini şte şi se vor hr ăni nesup ăra ţi de alte neamuri. Dar şi în această insul ă venir ă cuceritorii rând pe rând, ca s ă tulbure lini ştea pa şnicilor locuitori şi s ă-i treac ă pe sub ascu ţişul sabiei. Voiesc s ă ar ăt cu aceasta, c ă bietul om nu are pace nici în cel mai p ărăsit col ţ al p ământului. Şi aici se lupt ă el cu fiarele s ălbatice atât de periculoase vie ţii lui, iar mai pe urm ă cu oamenii veni ţi din dep ărt ări pentru a-i răpi micul s ău avut şi apoi libertatea atât de scump ă fiec ărei viet ăţ i. A şa s-a întâmplat cu ace şti insulari s ăraci, care s-au retras la ad ăpost, ferindu-se de r ăzboaie şi lupte omene şti şi mul ţumindu-se cu s ărăcia. . Este folositor pentru tot omul s ă intre într-o insul ă de acest fel şi să studieze via ţa locuitorilor de aici, cum şi aspira ţiunile lor m ărginite şi patriarhale. Aceste studii le-am f ăcut şi eu în vara anului 1899 în insula Samos , atât de vestit ă prin leag ănul unor mari oameni ai vechimei. În Samos se crede c ă s-a născut Pitagora filozoful ( m. 509 sau 472 î.Chr); se mai zice c ă tot în aceast ă insul ă a început Erodot (m. 407 î.Chr) s ă scrie istoria sa. Locuitorii din Samos mai cred c ă bogatul Cresus , regele Lidiei (m. 548 î.Chr), a avut un palat pe aceast ă bucat ă de p ământ. Chiar şi apostolul Pavel a cercetat insula Samos în a III-a c ălătorie (Fapt.Ap. 20-15). Când am intrat în or ăş elul Wathy populat cu 10 000 de suflete, capitala insulei, am cunoscut îndat ă c ă mă aflu într-un cerc de oameni izola ţi de restul lumii. Germanul Steinhauer care locuia de mult timp în Whaty, mi-a dat toate desluşirile asupra obiceiurilor şi www.memoriaoltului.ro 90

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR traiului celor din insul ă. Or ăş elul este lini ştit, oamenii blânzi şi traiul foarte ieftin. Locuitorii privesc cu bun ă voin ţă pe str ăini, c ăci ace ştia aduc veste de cele ce se întâmpl ă în lume, şi apoi cheltuiala lor adaug ă cu ceva la pu ţinele venituri ale celor din insul ă. Cu germanul mai sus amintit, am cercetat ora şul, po şta francez ă, un local de fotografie, palatul guvernatorului, etc. Aici în Samos fu guvernator (beiu) şi principele Ioan Ghica , renumitul scriitor român. Germanul mi-a spus c ă insula Samos are peste tot 60 000 de locuitori de diferite na ţiuni: turci, greci, armeni ş.a. Al doilea ora ş al insulei este Karlowassy , mai mic decât Wathy; dar sunt şi sate în insul ă. Aceast ă bucat ă de p ământ st ă sub suzeranitatea Turciei, c ăreia îi pl ăte şte anual un tribut de 2 000 de lire turce şti; iar guvernatorul este pl ătit cu 300 de lire pe lun ă; îns ă venitul acesta se mai împu ţineaz ă câteodat ă dup ă împrejur ări. Insula e muntoas ă, pietroas ă şi nu are p ăduri cum nu au multe şi din celelalte insule. Ea e cultivat ă mai mult pe lâng ă mare, unde cresc struguri în cantit ăţ i mari şi frumoase cum şi tot felul de poame gustoase. Acestea sunt produsele insulei, pe care le vând negu ţătorii ca s ă-şi cumpere grâu, porumb şi cele trebuitoare vie ţii. Grâu şi porumb nu se cultiv ă pe acest p ământ, cum nu se cultiv ă nici în multe din insule. Clima e foarte pl ăcut ă şi dulce. La sosirea vapoarelor în port, cea mai mare parte a locuitorilor, ies întru întâmpinare, uitându-se sfio şi la c ălători. Pia ţa din Whaty este îmbel şugat ă mai ales în fructe ieftine şi gustoase. Cu 20 centime se vindea ocaua turceasc ă de struguri t ămâioas ă şi razachie, de un gust delicios; carnea, pâinea se vând ieftine ca şi în ora şele noastre mai mici. Vinul renumit de Samos, se vindea cu 60 centime ocaua turceasc ă. Acestea le ar ăt ca s ă ştie întru câtva cititorul, cum se vând articolele de trai în insulele m ărilor, şi cum vie ţuiesc oamenii. În Whaty este şcoală, biseric ă, gr ădin ă frumoas ă şi alte îmbun ătăţ iri folositoare locuitorilor. Lux, mode, cântece, jocuri, nu se întâmpl ă pe aici decât la ocaziuni rari; lini ştea, modestia şi mul ţumirea sufleteasc ă, se v ăd zugr ăvite pe fa ţa fiec ărui insular. Europeanul nemul ţumit de zgomotul lumesc şi de luptele ce consum ă via ţa lui, se simte fericit în aceste insule retrase de centru lumii; el tr ăie şte aici lini ştit mul ţumindu-se cu via ţa patriarhal ă a locuitorilor indigeni. Iat ă pentru ce bog ăta şii europeni şi americanii se retrag iarna şi mai ales vara, în aceste col ţuri pierdute în undele m ării, ca s ă tr ăiasc ă şi ei lini şti ţi şi dep ărta ţi de zbucium ările omene şti. Acum în ţelegem şi rostul acelor filozofi, pictori, medici şi istorici din vechime, care se retr ăgeau în insule şi aici pe marginea valurilor m ării, lucrau pentru folosul omenirei. Lini ştea şi pacea sunt cele dou ă izvoare de fericire ale omului; unde lipsesc aceste daruri sfinte, omul este nefericit, chiar dac ă ar avea el bog ăţ iile lui Iov sau ale lui Cresu. Poamele culese din arbori şi apa izvoarelor limpezi, erau în vechime hrana principal ă a locuitorilor insulari; şi ast ăzi aproape www.memoriaoltului.ro 91

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR tot în acest fel se hr ăne şte popula ţia de pe aici. Cei boga ţi îns ă, se deosebesc prin via ţa lor împrumutat ă în mare parte de la Europeni şi Americani. Sărb ătorile cre ştine şi cultul religios, se p ăstreaz ă în insule cu toat ă sfin ţenia. Pa ştele, Cr ăciunul şi alte zile mari, se serbeaz ă cu mai mult ă pietate în aceste locuri singuratice decât în centrele lume şti. Valurile m ării, luciul nesfâr şit al apelor, lini ştea tainic ă a locului, împuternicesc mult spiritul poetic şi religios. Asemenea şi mun ţii stânco şi, vânturile iu ţi din timpul iernii, ca şi clima dulce din timpul verii, gr ădinile îmbel şugate cu tot felul de bun ătăţ i, nu pu ţin ă varia ţie de gândire aduc omului tr ăitor în insule. Pentru aceea şi fantezia acestuia în toate timpurile a fost bogată şi a f ăurit felurite împletituri poetice. . Dup ă ce m-am ab ătut pu ţin din calea istorisirei mele, acum m ă reîntorc iar ăş i la drumul pe ap ă de la Rodos spre Tripoli. Am mers pe mare toat ă noaptea şi chiar Sâmb ătă 7 August pân ă pe la ora 2 dup ă amiaza, când trecur ăm prin dreptul insulei Cipru. În timp de 2-3 ore cât am plutit cu vaporul pe lâng ă aceast ă insul ă mi-am adus aminte de tot trecutul s ău istoric. Insula Cipru, cu multe secole înainte de era cre ştin ă, era cunoscut ă lumii prin cultura sa. Ea era str ăbătută de dou ă şiruri de mun ţi cu izvoare de ap ă. Produce grâu, orz, ov ăz, bumbac, m ăsline, portocale, unt de lemn, fructe delicioase şi mai ales vinuri excelente. Aici se cresc albine, se cresc oi şi tot felul de animale domestice. Pământul este roditor şi con ţine într-ânsul aur, argint şi mai ales aram ă. În vechime erau mai multe ora şe pe insul ă; între toate se deosebeau aceste 3: Amathont , Pafos şi Idalia. Insula fiind supus ă dup ă mari lupte de c ătre Fenicieni (an. 620 î. Chr), de Egipteni (an. 550 î. Chr) şi de Per şi în timpul lui Artaxerxe, suferi jugul cuceritorilor, dar totdeauna se ocârmui dup ă legile sale p ământene. De multe ori îns ă scutur ă domnia str ăin ă cu ajutorul Grecilor şi atunci gust ă cu pl ăcere dulcea ţa libert ăţ ii. Pe la anul 410 ( î. Chr), g ăsim domnind în cetatea Salamina din Cipru pe regele Evangoras , unul din cei mai mari şi r ăzboinici domnitori ai insulei. Acesta scutur ă jugul persan şi se împotrivi mult timp acestor du şmani. Evangoras fu ucis la anul 374 de un eunuc; locuitorii Ciprului au plâns mult timp pe viteazul lor; Iar Isocrat i-a compus un prea frumos panigiric. Dup ă moartea lui Evangoras, insula Cipru a c ăzut iar ăş i în mânele cuceritorilor. Ea fu supus ă de Alexandru cel Mare, apoi de egipteni, dup ă aceea de sirieni şi în fine de Romani în anul 65 (a. Chr.). Apostolul Pavel în c ălătoria sa a III-a a trecut pe lâng ă Cipru cu corabia şi a venit în Siria (Fapt. Ap. 21.2). La finele secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea aci în Salamina Ciprului afl ăm pe înv ăţ atul p ărinte bisericesc Epifanie, păstorind biserica în timp de 36 de ani în calitate de mitropolit. Aci rosti el frumoasele sale cuvânt ări biserice şti din care ne-au r ămas numai 7 ; şi tot în acest www.memoriaoltului.ro 92

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR col ţ de p ământ scrise Epifanie multe c ărţi din care se deosebe şte scrierea sa în care descrie şi combate vreo 80 de erezii, încep ătoare cu Simon Magul şi înl ănţuite pân ă în secolul al V-lea. De aceea şi valoare literar ă mai este şi cartea sa [...] , un manual de înv ăţă tur ă a credin ţei spre a se ap ăra cre ştinul în contra valurilor ridicate de eretici. Dar Epifanie era mai ales contrar al lui Origen, afirmându-se în felul acesta fa ţă de Ioan, Episcopul Ierusalimului şi fa ţă de to ţi cari nu intrau în polemice. Indus în eroare de Teofil, episcopul Alexandriei, Epifanie a c ălătorit la Constantinopole şi a lucrat chiar în contra lui Chrisostom. Mai pe urmă încredin ţându-se de planurile viclene viclene ale lui Teofil, s-a înapoiat umilit la Constantinopole şi a murit pe cale la anul 403. În timpul împ ăra ţilor bizantini, insul Cipru fu cuprins ă de arabi şi apoi, dup ă al ţi cuceritori fu luat ă în st ăpânire de regele Angliei Richard inim ă de leu în anul 1191. Acesta o d ărui lui Lusignan, ultimul rege al Ierusalimului, care o st ăpâni pân ă în anul 1194 şi apoi o d ădu şi el urma şilor s ăi. Sub urma şii lui Lusignan insula purt ă titlul de Regatul Ciprului şi fu st ăpânit ă de ace şti 18 regi mici şi neînsemna ţi pân ă în anul 1489 când fu vândut ă vene ţienilor ; iar de la ace ştia o cump ărar ă turcii în anul 1570, sub a c ăror suzeranitate se afl ă şi acum. În vapor mi s-a spus c ă englezii şi-au întins nu de mult timp st ăpânirea asupra insulei. Capitala acestui ţinut este acum ora şul Levcosia populat cu vreo 30000 locuitori. Ast ăzi insula Cipru num ără abia vreo 80000 de locuitori cari se ocup ă cu cultura viilor, smochinilor, l ămâilor şi a fructelor sudice. Starea micilor or ăş ele şi a satelor din insul ă este înapoiat ă cu totul. Iat ă în pu ţine cuvinte prin câte nevoi au trecut locuitorii insulei şi cum ei au fost juc ăria celor mai puternici. Ace ştia considerau Ciprul ca pe un obiect bum de vânzare sau de d ăruial ă ; iar dac ă cei din insul ă ar fi fost un popor numeros şi bine armat, du şmanii i-ar fi respectat şi s-ar fi temut de dân şii. Dar pentruc ă locuitorii insulei erau oameni s ăraci şi cumin ţi, au venit peste ei neamuri dep ărtate şi au înghi ţit avutul şi munca lor. Dep ărtându-ne de insula Cipru şi înaintând în Marea Mediteran ă, vaporul br ăzda cu putere apa întins ă şi f ără margine. Ochii no ştri nu mai întâlneau decât valurile nesfâr şite ale apelor ; iar vasul în care c ălătoream, fiind mare şi puternic, mergea f ără încetare. P ărea c ă şi el obosise de atâta înotare, dar totu şi gr ăbea s ă ajung ă la limanul hot ărât. Şi câte gânduri triste nu se de şteapt ă în mintea c ălătorului cu deosebire în timpul nop ţei, când vasul înoat ă necontenit ! O cale gre şit ă, o ciocnire cu alt vas ori o izbitur ă de stânc ă şi totul e pierdut ! Cele mai mari bastimente ale lumii sunt ca o nimic ă în furia valurilor ! Totul se pierde şi se sfâr şeşte într-o clip ă. Pân ă la un moment dat lumina electric ă str ăluce şte noaptea în vasul lucrat cu lux şi destoinicie. C ălătorii se deosebesc în clase şi ranguri dup ă starea şi puterea lor social ă : cei din clasa mai înalt ă privesc de sus pe s ăracii din www.memoriaoltului.ro 93

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR clasele de jos ale vasului. Iar la o nenorocire adus ă de valuri sau de alte împrejur ări triste , dispar rangurile, clasele şi to ţi sunt deopotriv ă în fa ţa mor ţii. Aceast ă team ă şi aceste gânduri st ăpânesc pe c ălători mai ales când nop ţile sunt urâte şi când valurile mişcate de vânt izbesc vasul cu putere. . În vara anului 1898 veneam cu vaporul pe Marea Baltic ă de la ora şul Stocholm, capitala Suediei, la ora şul Helsingfors, capitala Finlandei. Foarte mult ă lume era în acest vas. Mar ţi 4 august, pe la ora 4 şi jum ătate de diminea ţă , pe o cea ţă neagr ă şi îngrozitoare, vasul nostru a suferit o puternic ă izbitur ă. Cine nu a c ălătorit pe m ări, nu are idee de cea ţa deas ă c ăzut ă asupra apei. Atunci totul e invizibil pe bord : omul însu şi pe sine nu se mai vede . În p ărţile nordice ale Europei cea ţa cu atât mai vârtos st ă deas ă şi plin ă de fiori ; ea pătrunde în vapor şi întunec ă toat ă lumina. Pe acest timp eu eram în odihn ă în cabina mea ; somnul îmi era îns ă tulburat şi p ăre ac ă instinctul îmi prevedea o nenorocire. Nu puteam s ă prind un somn lini ştit ca de obicei ; realitatea nenorocirei sosise ! Sim ţesc apoi c ă vaporul odoroge şte ca o c ăru ţă pe un drum pietros ; se aude în vapor un sunet ca un tr ăsnet şi to ţi am s ărit pe bord într-o clip ă ţipând şi aşteptându-ne moartea îngrozitoare. Vaporul s-a oprit brusc pe loc. Luminile vasului s-au stins toate de puterea acelui tr ăznet. Pe bord nu ne întâlneam unul cu altul decât prin pip ăire. Nu z ăream nimic ci ne aflam într-un haos negru şi nep ătruns. Femeile ţipau cu mai mult ă putere şi a şteptam ca vreo sp ărtur ă a vasului să aduc ă apa şi s ă fim arunca ţi în fundul m ării. Nu mai era nici o speran ţă de sc ăpare c ăci b ărcile şi colacii de salvare nu se mai z ăreau ; şi apoi chiar dac ă ar fi apucat cineva vreo barc ă ori vreun colac, ce i-ar fi folosit într-un întuneric ca de iad ? Femeile, copiii, tinerii şi b ătrânii urlau cu r ăcnete îngrozitoare aduna ţi to ţi în mijlocul bordului. Eu de şi îmi zdrobisem piciorul stâng când am s ărit din cabin ă peste al ţi c ălători, totu şi nu mai sim ţeam lovitura ci ţipam împreun ă cu tovar ăş ii mei de nenorocire. În aceste ţipete url ătoare se distingeau glasurile tari şi r ăgu şite de spaim ă ale bărba ţilor care î şi c ăutau so ţiile lor, ale maicilor care strigau pe copiii lor, ale amicilor care c ăutau pe tovar ăş ii lor ; iar marinarii vaporului, mai viteji decât ni şte voinici cuprin şi în r ăzboaie, fugeau repede şi curajo şi în toate p ărţile prin vapor cu semnalele lor obi şnuite ca s ă întâmpine nenorocirea şi s ă vin ă cu ceva în ajutorul nostru. C ăpitanul vasului, un brav şi viguros b ărbat, da comanda personalului s ău de la www.memoriaoltului.ro 94

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR locul de onoare, apoi striga necontenit încurajând pe c ălători şi spunând c ă vasul nu se afl ă în pericol. Se ştie îns ă c ă în asemenea împrejur ări cuvintele c ăpitanului nu mai sunt crezute, pentru c ă el î şi face datoria sfânt ă de a ţine ordinea în fa ţa nenorocirei. Cu toate aceste îmb ărb ătări, lumea nu înceta de a urla mai tare, părându-se fiec ăruia c ă aude apa strecurându-se în vas. Faptul c ă marinarii nu desprindeau nici o barc ă de salvare ne înt ărâta şi mai mult. Şi bine a fost c ă nu s-a desprins vreo barc ă, c ăci multe cruzimi s-ar fi întâmplat atunci, luptând fiecare s ă apuce barca, cum s-a întâmplat aceasta când s-a scufundat vaporul ,,Bourgogne’’. Dup ă vreo jum ătate de or ă urletele mul ţimii s-au mai astâmp ărat, c ăci pe de o parte ea obosise ; iar pe de alt ă parte cea ţa se mai înseninase şi vaporul nu se scufunda. Înseninându-se pe deplin peste o or ă, c ăpitanul a cercetat cu de- am ănuntul vasul s ău s ă vad ă dac ă i s-a întâmplat ceva şi apoi asigurând pe c ălători despre t ăria şi buna stare a vaporului, ace ştia s-au lini ştit de şi to ţi erau negri la chip căci v ăzuser ă coasa t ăioas ă a mor ţii. F ăcându-se ziu ă, vasul a fost tras înapoi cu mult ă b ăgare de seam ă şi apoi încet-încet şi-a urmat drumul mai departe. Ce se întâmplase şi care a fost cauza acestei nenorociri ? În Marea Baltic ă sunt pretutindenea numai insule mai mari ori mai mici. Unele sunt locuite, altele sunt pustii iar unele din insule nu se v ăd din din adâncul m ării c ăci vârfurile lor de şi se înal ţă pân ă aproape de suprafa ţa apei, totu şi ele stau ascunse dedesubt. Apoi Marea Baltic ă seam ănă mai mult cu un lac f ără fund dar pres ărat cu sute şi mii de insule, cu p ăduri pe ele sau şi gola şe ; iar vaporul din cauza aceasta merge şerpuind prin aceste col ţuri periculoase. O mic ă gre şeal ă aduce nenorocirea vasului şi a călătorilor ; la nenorocire mai contribuise şi cea ţa deas ă ce se întinde pe m ările nordice, nu numai iarna dar chiar şi în timpul verii. Pentru aceea c ăpitanii de vapoare ce c ălătoresc pe Marea Baltic ă sunt c ăuta ţi şi încerca ţi cu mult ă aten ţiune. Peste vârful uneia din aceste insule ascunse în ap ă c ălcase vaporul nostru ; izbitura vasului de insul ă a produs trosnitura, stingerea luminilor orecum şi toate cele ce am ar ătat. În ziua aceea, c ălătorii nu vorbeau decât de nenorocirea întâmplat ă şi nici unul din ei nu mai da semne de veselie. Dumnezeu îns ă ne-a ferit de nenorocire, ar ătându-ne c ă El ocârmuie şte totul şi în mâna lui sunt zilele noastre. Acum viu iar ăş i la călătoria de pe Marea Mediteran ă şi urmez cu cele întâmplate pe aceast ă ap ă. (va urma) www.memoriaoltului.ro 95

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Floriana Tîlv ănoiu

Sculptorul oltean Teodor Burc ă (grafiat şi Theodor Burc ă) s-a n ăscut la data de 25 februarie 1889, în ora şul Slatina, judetul Olt şi a decedat la 8 octombrie 1950. A fost fiul protopopului Ioan Burc ă şi al Ecaterinei, domicilia ţi în strada Obrocari (azi Tudor Vladimirescu). La D.J.A.N. Olt se păstreaz ă actul de na ştere al artistului ,, din anul una mie opt sute opt deci şi nou ă luna februarie, diua dou ăzeci şi cinci, ora dou ă din zi. Act de na ştere al lui Theodor, ortodox, de sex masculin n ăscut ast ăzi în ora şu Slatina la casa p ărinţilor s ăi din strada Obrocari, fiu Protopopului Ion Burc ă, vârsta treizeci şi opt ani şi al d-nei Ecaterina Burc ă vârsta treizeci ani , menajer ă” (Registrul st ării civile pentru născu ţi ai ora şului Slatina, inv. 233/1888- 1889, fila 30). Copil ăria i-a fost canalizat ă tot timpul c ătre lucrurile frumoase, având o pronun ţat ă orientare pa şoptist ă dup ă afinit ăţ ile tat ălui s ău care î şi pune cu pregnan ţă amprenta asupra educa ţiei sale. Tot sub îndrumarea atent ă a acestuia g ăse şte pentru întâia oar ă cheia cu care desferec ă tainele şi labirintul buchiilor. Ca oricare copil interesat de înv ăţă tur ă, urmeaz ă clasele primare (între anii 1896- 1901) la şcoala ,,Iona şcu” situat ă aproape de locuin ţa p ărin ţilor s ăi (casele mo ştenite de la poetul sl ătinean Barbu Paris Mumuleanu dup ă cum spune şi G. Poboran în ,,Istoria ora şului Slatina” p. 459, aflate în strada Solomon, în fa ţa bisericii Iona şcu). Se înscrie apoi, şi frecventez ă clasele I-III la Gimnaziul Real ,, Radu Greceanu” din Slatina (1900-1903). Descoperindu-şi înclina ţiile artistice ,dup ă terminarea liceului,î şi începe preg ătirea temeinic ă spre perfec ţionarea tehnicilor sculpturale.Astfel c ă înva ţă meseria cioplitului în www.memoriaoltului.ro 96

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR piatr ă de la diferi ţi mae ştri pricepu ţi din Craiova ( unde temin ă Şcoala de Arte şi Meserii), apoi din Bucure şti ( unde absolv ă Şcoala de Arte Frumoase), având ca profesori pe Wladimir Hegel şi Dimitrie Paciurea.

Preg ătirea sa profesional ă nu se opre şte aici. Îl g ăsim ulterior la Viena, unde studiaz ă Şcoala de Arte Decorative iar între anii 1910-1913 se bucur ă de influen ţa cultural ă parizian ă, unde studiaz ă la Academia ,,Julian” cu profesorii Verlle şi Ernest Dubois, unde se remarc ă printre sculptorii cei mai talenta ţi afla ţi la studiu. Particip ă la primul r ăzboi mondial. Atrocit ăţ ile, distrugerile şi mor ţile pricinuite de r ăzboi devin amintiri covâr şitoare, viu întip ărite în minte. Multe din aceste amintiri le concretizeaz ă în numeroase sculpturi cu care particip ă la concursuri şi expozi ţii organizate în ţar ă şi în str ăin ătate. Nu pu ţine dintre exponatele sale i-au adus aprecieri şi premii importante. A şa se face c ă în multe din operele sale sunt redate scene de barba ţi afla ţi în tran şee sau în iure şul atacurilor. Teodor Burc ă a fost sculptorul care a conceput proiectul monumentului ridicat la Cern ăuţi dup ă r ăzboiul de reîntregire şi unirea Bucovinei cu patria mam ă, la 28 noiembrie 1918. Monumentul, în fapt, a fost opera mai multor arti şti ai vremii. Ast ăzi acest monument omagial nu mai exist ă. Mai apare doar descrierea lui în diverse publica ţii de specialitate . Acest monument a fost realizat în urma constituirii unui comitet de initiativ ă al c ărui pre şedinte a fost Principele Carol, iar membri: academicianul Ion Nistor, generalul Ludovic Mircescu (comandantul Diviziei a VIII-a) şi doctorul Ion Jianu. Structural monumentul era aşezat pe o platform ă p ătrat ă din apropierea prim ăriei ora şului Cern ăuţi la care se ajungea urcând cinci trepte. Urcând alte şase trepte se ajungea la o alt ă platform ă, una circular ă, pe care www.memoriaoltului.ro 97

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR era situat grupul statuar propiu-zis si un hemiciclu ( un fel de înc ăpere sub form ă de semicerc). La capetele hemiciclului, pe dou ă borne de piatr ă, se aflau stemele provinciilor române şti. Pe brâul ce lega cele dou ă borne, confec ţionate din bronz erau efigiile lui Grigore III Ghica (voievodul care a pl ătit cu via ţa refuzul de a ceda austriecilor o parte din nordul Moldovei) şi cea a Regelui Ferdinand I, sub a c ărui domnie Bucovina revenise la Patria–Mamă. Pe alte panouri din bronz erau reprezentate diferite scene inspirate din istoria românilor. Elementul alegoric, aşezat pe un soclu, în centru, era compus dintr-un osta ş român în ţinut ă de lupt ă, care în mâna stâng ă avea un steag, iar cu mâna dreapt ă sprijinea o fat ă care încerca să se ridice, fat ă ce simboliza Bucovina dezrobit ă. Pe peretele stâng al bazei, era sculptat un basorelief care îl înf ăţ işa pe desc ălec ătorul de ţar ă Drago ş Vod ă, în lupt ă cu zimbrul şi un medalion în care era reprezentat ă scena uciderii domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Pe latura din partea dreapt ă erau imortalizate scene din luptele de la M ărăş ti şi Mărăş eşti şi de asemenea un medallion cu chipul regelui Ferdinand I Întregitorul neamului. În spatele arcului statuar, simbolic, zimbrul de bronz strivea cu copita vulturul bicefal austriac, aceast ă concep ţie fiind opera sculptorului Spiridon Georgescu. Dezvelirea monumentului a constituit un moment emo ţionant. La festivitatea din 11 noiembrie 1924, din Pia ţa Unirii din Cern ăuţi au participat suveranii României, Regele Ferdinand şi Maria, Principele Carol şi Principesa Elena, primul ministru Ion I.C. Br ătianu, precum şi numeroase pesonalit ăţ i politice (mini ştrii A. V ăitoianu, I.G. Duca, Ion Nistor, Ion Incule ţ, Alexandru Lepedatu), reprezentan ţi ai bisericii ( mitropolitul Miron Cristea, Î.P.S.S. Vladimir Repta), precum şi ofi ţeri superiori ai armatei române ( generalii Prezan, Zadik, Coand ă, Stratilescu, Ştef ănescu, Mircescu). Haina de s ărb ătoare pe care a îmbr ăcat-o întregul oraş a creat un décor în ălţă tor. Steagul tricolor flutura triumf ător pe toate cl ădirile ora şului, balcoanele caselor erau împodobite cu scoar ţe ţesute de gospodine, iar Pia ţa Unirii un adev ărat ostrov de frumuse ţe în care se în ălţau obeliscuri cu decor de brazi, steaguri, covoare, ghirlande aşezate la intr ările principale din Pia ţă . În centrul pie ţii se în ălţa monumentul atât de sugestiv, iar în fa ţa monumentului dou ă tribune : una pentru familia regal ă şi cealalt ă pentru înal ţii www.memoriaoltului.ro 98

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR demnitari ai statului. Suveranul, cu suita sa, demnitarii şi oamenii politici au fost întâmpina ţi cu muzic ă militar ă, dar şi cu traditionala pâine şi sare de c ătre primarul ora şului, Nicolae Gh. Flondor. Dup ă slujba religioas ă oficiat ă în Catedral ă de Mitropolitul Bucovinei, Î.P.S.S. Nectarie Cotlarciuc (fostul episcop al Cet ăţ ii Albe), întregul alai s-a îndreptat spre Pia ţa Unirii unde a fost dezvelit monumentul într-un cadru festiv şi emo ţionant. Monumentul a fost dezvelit de c ătre mitropolit,Î.P.S.S. Nectarie Cotlarciuc. Discursurile participan ţilor, înc ărcate de emo ţie, patriotism, respect şi recuno ştin ţă pentru jertfele aduse, au fost urmate de reprezenta ţiile artistice ale unui cor format din peste 1000 de elevi care printre altele a interpretat un imn festiv, prin care s-au transmis participan ţilor la acest eveniment puternice emo ţii. Muzica imnului a fost compus ă de Alexandru Zavulovici, care mai era supranumit şi Schubert al Bucovinei. Nu mai pu ţin emo ţionante au fost şi reprezenta ţiile militare. Astfel cu mândrie şi onor au defilat prin fa ţa Majest ăţii Sale, pe acorduri de fanfar ă, solda ţii regimentului 8 Vân ători de munte, cohortele cercet ăş eşti, Uniunea fo ştilor voluntari, arca şii din Bucovina, popula ţia Bucovinei dup ă jude ţe, invalizii de r ăzboi şi mul ţi al ţii. Din p ăcate monumentul nu a rezistat vitregiilor istoriei. Mai întâi el a fost demolat de trupele sovietice, în vara anului 1940, când au ocupat nordul Bucovinei. Mai apoi, ceea ce a rămas dup ă aceast ă demolare şi anume elementul central- statuia alegoric ă a Unirii- reamplasat pe soclu, a fost din nou demolat în martie 1944 de c ătre Armata Ro şie. În felul acesta monumentul a disp ărut în întregime, iar din m ăre ţia lui structural ă nu a mai r ămas nicio urm ă. Chiar dac ă complexul monumental din bronz a disp ărut, s-a p ăstrat actul de funda ţie purtând semn ăturile Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. Acest document se afl ă în patrimonial Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina-Suceava. Con ţinutul documentului este urm ătorul: ,, Strivit ă sub copita răzbun ătoare a zimbrului zace pajura cu dou ă capete , care, acu 150 de ani, a r ăpit din trupul Moldovei partea cea mai frumoas ă şi mai bogat ă în scumpe amintiri, pentru a o ţine în cea mai neagr ă şi asupritoare robie. Dar glasul str ăbunilor din morminte n-a îng ăduit ca acea robie s ă întunece şi să în ăbu şe con ştiin ţa româneasc ă. Noi, b ăş tina şii acestei ţă ri, n-am renun ţat niciodat ă la sfintele noastre drepturi asupra acestei mo şteniri. Din vremurile evlaviosului Vl ădic ă Dosoftei şi pân ă în www.memoriaoltului.ro 99

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR zilele lui Ion Grămad ă, eroul de la Cire şoaia, noi am luptat, am jertfit şi am crezut în isbânda ce era s ă vin ă. Cu tot z ăbranicul mohorât, care un veac şi jum ătate a ap ăsat asupra plaiurilor robite, noi n-am încetat o clip ă a întrez ări zorile libert ăţ ii, cari se ar ătar ă mai mândre şi mai luminoase la izbucnirea marelui r ăzboi de desrobire. De aceea, când sub glorioasa domnie a marelui nostru rege Ferdinand I şi a prea gra ţioasei Regine Maria, pronia cereasc ă, vrednicia poporului roman şi vitejia osta şilor no ştri ne-au adus mult râvnita şi îndelung a şteptata realipire la Patria- Mum ă, întreaga popula ţie a Bucovinei desrobite, a ţinut să învredniceasc ă printr-un m ăre ţ monument , realizarea visurilor şi dorin ţelor noastre seculare. Din dragoste şi recuno ştin ţă to ţi locuitorii acestui pământ desrobit s-au gr ăbit s ă ofere obolul lor pentru în ălţarea acestui monument amintitor. Astfel în ălţatu-s-a acest monument, simbol trainic al realiz ării str ăduin ţelor noastre, prin osârdia unui comitet de ac ţiune, având pre şedinte de onoare pe Alte ţa Sa Regal ă Principele Carol, Mo ştenitorul tronului, şi membri pe domnii Ion I. Nistor, Nicolae Gh. Flondor, Primarul ora şului Cern ăuţi, cioplit fiind de sculptorii Teodor Burc ă şi Spiridon Georgescu, a şezat de arhitectul V. Ştef ănescu şi desvelit în al II-lea an de preasl ăvit ă domnie al celui, dup ă M.U. Traian, al doilea st ăpânitor al întregului p ământ românesc, M.S. Regele Ferdinand I, în anul mântuirii 1924, luna noiembrie 11, ziua când acu şase ani, osta şul român eliberator, sub comanda generalului Iacob Zadik a intrat în acest ora ş, Ministru pre şedinte al României fiind Ion I.C. Br ătianu, arhiepiscop şi mitropolit al Bucovinei I.P.S. Nectarie Cotlarciuc şi s-a dat în seama prim ăriei ora şului Cern ăuţi. S-a scris şi semnat de noi:Ferdinand, Maria, Carol, Elena”. Al ături de semn ăturile regale mai pot fi descifrate semn ăturile lui I.I.C. Br ătianu, Nectarie-Mitropolitul Bucovinei, Gurie –Arhiepiscopul Basarabiei, Lucian- Episcop al Romanului, Ipolit-Episcop de R ădăuţi, Nicolae Flondor - Mitropolitul Ardealului , Vasile Tarnavschi- prorectorul Universit ăţ ii din Cern ăuţi, Constantin Loghin – pre şedintele Societ ăţ ii pentru Cultura şi Literatura Român ă în Bucovina, dr. Ion Jianu, arhitect Victor Ştef ănescu, sculptorul T. Burc ă, generalii Prezan, Mircescu şi Str ătulescu. Merit ă re ţinut şi faptul c ă, tot cu aceast ă ocazie a dezvelirii monumentului ridicat spre cinstirea celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului de unire, în cimitirul din Cern ăuţi, familia regal ă şi to ţi înso ţitorii au inaugurat un Monument al Eroilor. Perioada scurt ă de timp pe care a tr ăit-o nu i-a permis www.memoriaoltului.ro 100

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR sculptorului TEODOR BURC Ă s ă î şi exprime cu des ăvâr şire talentul şi priceperile artistice. Cu toate regretele c ă via ţa nu i-a h ărăzit un drum mai lung de parcurs,în urma sa au r ămas lucr ări durabile , apreciate şi remarcate de speciali şti. Iat ă prezentat ă mai jos o list ă de lucr ări ale sale: -Bustul lui Vasile Alecsandri, amplasat în Rotonda scriitorilor din parcul Ci şmigiu, din Bucure şti, în anul 1943; - Bustul ,, Poetului Macedonsky”, expus la expozi ţia personal ă din 1919, când Teodor Burc ă a solicitat prim ăriei Municipiului Bucure şti acordarea unui bust ,,Alexandru Macedonski” pentru a fi inclus în dot ările cu art ă plastic ă ale gr ădinii Icoanei; - Monumentul Eroilor din 1916-1918 din Drobeta Turnu-Severin, dedicat eroilor Primului Război Mondial, inaugurat la 4 iunie 1933. În cripta lui sunt osemintele a 380 de eroi care şi-au jertfit via ţa pentru ap ărarea gliei str ăbune; - Monumentul Vân ătorilor de Munte din Târgu Neam ţ, construit din piatr ă şi bronz şi ad ăposte şte osemintele a 196 de eroi ai Batalionului de vân ători de munte din Târgu Neam ţ căzu ţi în primul r ăzboi mondial. A fost inaugurat la 28 iunie 1939, în prezen ţa Regelui Carol al II-lea al României şi a primului ministru Armand C ălinescu; -Mausoleul generalului Ioan Dragalina, în ălţat în 1921 la cimitirul Bellu-Militar din Bucure şti în colaborare cu sculptorul I. Buiuc; -Monumentul eroilor din R ăzboiul de Independen ţă , de reîntregire na ţional ă, amplasat la marginea localit ăţ ii Lacul Turcului, din ini ţiativa unor cet ăţ eni din comun ă şi inaugurat în anul 1920. Lucrarea este din beton şi are în ălţimea de 3,70m. Soclu p ătrat , în trei trepte, surmontat de un piedestral paralelipipedic, având în termina ţie o coloan ă obeliscoidal ă, cu o pajur ă a şezat ă pe un glob. La baza piedestalului, pe laturile din dreapta şi din stânga, sunt montate basoreliefuri din bronz care redau scene de lupt ă. Pe câteva pl ăci de marmur ă fixate pe monument sunt înscrise numele a 107 militari c ăzu ţi eroic în luptele din timpul primului razboi mondial; - Bustul amiralului Vasile Urseanu din cimitirul Bellu. Monumentul este înscris pe ,, Lista monumentelor istorice” a Institutului Na ţional al monumentelor Istorice ; - Monumentul Unirii din Cern ăuţi a c ărui descriere am prezentat-o în rândurile de mai sus; - Monumentul lui Tudor Vladimirescu din Bucure şti, are 2,5 m. Statuia lui T. Vladimirescu este plasat ă pe un soclu înalt de 5 m, fiind situat ă lâng ă Biserica Precupe ţii Vechi- Biserica Tuturor Sfin ţilor, pe strada Mihai Eminescu. Statuia este din bronz şi a fost realizat ă în anul 1934; - Statuia Gr ănicerului din F ălticeni, construit ă în întregime de T. Burc ă, din beton şi bronz, în anul 1948. ,,Gr ănicerul de veghe” le aminte şte locuitorilor din F ălticeni de lupta de la Sp ătăre şti din 14-15 ianuarie 1918, lupt ă dus ă de osta şii Regimentului 2 Gr ăniceri împotriva Corpului 2 de Armat ă rus pentru ocuparea F ălticeniului. Note informative despre semnifica ţia acestui monument apar în num ărul festiv al revistei ,,Gr ănicerul” din 3 martie 1934. În jude ţul Olt avem un frumos monument al eroilor la Cr ăciuneii de Jos- Radomire şti, opera lui Teodor Burc ă, despre care am vorbit cu alt ă ocazie (Memoria Oltului 12 (22)/dec. 2013). Din anul 1934, Teodor Burc ă îndepline şte func ţiile de conservator şi custode al Pinacotecii Municipale Bucure şti Pe lâng ă aceast ă succint ă prezentare a operei creative, este mult mai concludent ă trecerea în revist ă, în toat ă amploarea ei, a activit ăţ ii artistice pe care o face însu şi autorul: www.memoriaoltului.ro 101

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

,,În urma studiilor f ăcute în Austria , mi s-a încredin ţat un post de profesor la Târgu- Jiu, unde am şi expus primele mele lucr ări. Un portret în basorelief al regretatului om politic Take Ionescu, expus la vitrina libr ăriei din acel ora ş, atrase asupra mea aten ţia şi bun ăvoin ţa acestui suflet de elit ă. I-a pl ăcut portretul şi l-a re ţinut, oricine-l putea vedea în biroul s ău pân ă când a fost devastat ă casa sa în timpul ocupa ţiunii. Îndemnul şi ajutorul discret primit de la el datoresc plecarea mea la Paris. Nu m ă pierdea din vedere şi, cu toate multiplele sale ocupa ţiuni, g ăsea totu şi reculegerea de a-mi trimite un cuvânt de încurajare în str ăin ătate . La Paris, ca student, am expus prima oar ă în anul 1911, la Salonul ,,Arti ştilor Sculptori” de la Academia Julien şi am ob ţinut pentru lucrarea mea intitulat ă ,,Cain” prima mea distinc ţiune. În ,,Neamul Românesc Literar” de la 27 martie 1911, se strecoar ă pentru publicul din ţar ă primul articol în care i se aducea la cuno ştin ţă c ă un tân ăr sculptor român e şise la lumin ă în marele ora ş. Întors în ţar ă, am expus pentru prima oar ă la ,, Salonul Oficial”, în 1915, lucrarea intitulat ă ,, Un Werther”. Campania din 1916 întrerupe pentru un moment activitatea mea , fiind mobilizat, dar con ştient c ă munca şi perseveren ţa în studii sunt singura cale de a forma pe artist, am lucrat în umbr ă în epoca de neutralitate în care societatea noastră î şi tr ăia zilele cele mai înfrigurate . Pentru a doua oar ă la Ateneul Român, am expus la ,, Salonul Oficial” unde am ob ţinut premiul pentru lucrarea ,,Mo ş Martin”. R ăzboiul pentru întregirea neamului m-a apucat în vârtejul s ău şi, dup ă lungi şi grele peripe ţii, în prim ăvara refacerei am trecut pe frontul Armatei a II-a, la Divizia XII-a, ca ofi ţer. Când am putut relua lucrul, m-am sim ţit ca şi când r ămăsesem în urm ă pe când to ţi ceilal ţi colegi b ătuse calea ce-şi croise în via ţă . Şi atunci cu un fel de înfrigurare, m-am aşezat la lucru ca s ă ajung pe al ţii, ca s ă m ă ajung pe mine, ca s ă realizez ceea ce purtam în suflet. În pulsarea general ă a vie ţii de dup ă r ăzboi îmi p ărea c ă toate trebuie s ă capete un ritm nou şi pentru arta sculpturiei, în special, am g ăsit c ă se cade a ar ăta publicului românesc o manifestare viguroas ă. Ca ofi ţer am fost din nou mobilizat în timpul retrageriei trupelor germane la lag ărul de prizionieri Pitar-Mo ş Bucure şti; am avut r ăgazul s ă lucrez şi s ă studiez. Printre prizionieri am g ăsit modele vii de energie şi b ărb ăţ ie; o maic ă expresiv ă din c ăminul călug ăresc al acestei institu ţii, mi-a fost model la lucrarea mea ,,Fără popas” şi ,,Adolescent”. În fine, în orele când era îngenunchiat la rug ăciune, în biserica Pitar-Mo ş, am modelat pe Majestatea Sa Regele, în madalion şi i-am oferit în madalion şi i-am oferit un exemplar din aceast ă lucrare care azi este aşa de r ăspândit ă. Urm ătoarele lucr ări, rod al acestei epoci de munc ă şi încordare, au fost expuse în aceast ă prim ă expozi ţie personal ă: ,,F ără popas”; ,,Voi învinge”; ,,Pasiunea”; ,, Copil râzând”; ,,Mo ş Martin”; ,,Adolescent”; ,,Poetul Macedonsky” şi alte diverse lucr ări. www.memoriaoltului.ro 102

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Ziarul ,, Universul” de la 9 octombrie 1919; ,,Rampa” de la 14 noiembrie 1919 şi celelalte ziare se ocup ă de aceast ă manifestare în mod elogios, iar în ziarul ,,Neamul Românesc” de la 14 octombrie 1919, într-un articol de fond intitulat ,,Cei care muncesc”, dl. Profesor Nicolae Iorga m ă prezint ă publicului cu autoritatea sa necontestat ă. În prim ăvara anului 1920, la ,,Cercul Militar” contribuii la organizarea unei expozi ţii colective a tuturor sculptorilor din România întregit ă şi am avut satisfac ţia c ă am reu şit cu acest prilej s ă ofer publicului o impresionant ă manifestare de sculptur ă, f ără a mai urma obiceiul vechiu de a figura în expozi ţie al ături de pictur ă. În toamna anului 1920, când Maison d’Art deschide elegantele sale saloane, sunt solicitat s ă expun din nou şi am f ăcut o selec ţie de lucr ări anterioare la care am ad ăogat ,,Satirul şi nimfa”; ,,Profil de Femee”; ,,Cap de feti ţă şi b ăiat”; ,,Portretul decanului baroului de Ilfov”. Ziarul ,,Universul”, la 15 noiembrie 1920 ,şi ,,Viitorul”, la 15 noiembrie 1920, se ocup ă ca şi celelalte ziare în cronicele lor artistice, de expozi ţia mea. În urma acestor manifest ări, am primit din numeroase p ărţi solicit ări în vederea monumentelor eroilor c ăzu ţi în r ăzboi. La 27 ianuarie 1920, am contractat cu Comitetul Institutului în acest scop ridicarea ,,Monumentului Medicilor Militari” din Bucure şti pre şedinte fiind dl. general dr. A. Vasilescu ,monument care se afl ă în curtea Institutului Medico-Militar şi care a fost inaugurat în octombrie 1924. La 25 februarie 1920, am contractat ridicarea Monumentului Eroilor din Odobe şti, a cărui inaugurare a avut loc la 9 mai 1921, pre şedinte al Comitetului fiind domnul jude- pre şedinte B ărănescu. Monumentul de la Odobe şti l-am câ ştigat prin concurs. Din partea societ ăţ ii ,,Mormintele Eroilor” (Ministerul de R ăzboi), am primit îns ărcinarea de a ridica la cimitirul militar Bellu monumentul marelui erou ,,General Dragalina”, lucrare executat ă în cursul anului 1921, arhitect fiind dl. I. Busuioc, pre şedinte al acestui monument fiind dl. general Amza şi colonel Macarovici, vicepre şedinte. În cursul aceluia şi an, am executat monumentul în amintirea regimentului 2 gr ăniceri din F ălticeni, luându-l prin concurs şi care s-a inaugurat la 24 septembrie 1922, pre şedintele comitetului de ini ţiativ ă fiind domnul Octav Lovinescu şi domnul I. Dragoslav, scriitor, iar arhitect Victor Ştef ănescu. În acela şi an, am lucrat monumentul ridicat de domnul Stelian Popescu, directorul ziarului ,,Universul” la satul s ău natal, în memoria eroilor din război. De şi absorbit de lucr ările monumentelor ce mi s-au încredin ţat, totu şi am lucrat în vederea expozi ţiei ce a avut loc în 1922 la ,,Salonul de Toamn ă”, unde am prezentat urm ătoarele lucr ări: www.memoriaoltului.ro 103

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

,,Dezolarea” ; ,,Poc ăin ţa” ; ,,Pr ăbu şirea” şi diverse portrete. În prim ăvara anului 1922, am concurat la monumentul Unirei din Cern ăuţi, iar juriul, în frunte cu Alte ţa Sa Regal ă Carol şi general Mircescu au ales macheta prezentat ă de mine. Acest monument s-a inaugurat cu mult fast, la Cern ăuţi, în ziua de 11 noiembrie 1924, în prezen ţa Majest ăţ ilor Regele şi Regina, a Alte ţele Lor Regale, Principii mo ştenitori. Pentru aceast ă lucrare am fost distins cu o înalt ă decora ţie. La 25 februarie 1925, am prezentat la concursul monumentului ,,Unirii” Basarabiei dou ă proiecte : ,,Sub scutul Mamei” şi ,,Mutarea grani ţei”(Zimbru), pentru care am ob ţinut premiul I-ul. În prezent ,în atelierul meu , din Str. Roman ă 20, lucrez la monumentul Eroilor din ora şul Călăra şi, precum şi la diverse lucr ări şi portrete.” Multe din lucr ări le concepe şi le realizeaz ă în atelierul s ău din Bucure şti de pe Strada Roman ă, nr. 20, prin Calea Victoriei iar mai târziu în atelierul din Calea Mo şilor 122, când particip ă la concursul pentru realizarea monumentului ,,Eminescu” de la Constan ţa, lucrare realizat ă îns ă de Oscar Han. A fost c ăsătorit cu Eugenia Burc ă (1897-1993). De şi scurt ca existen ţă fizic ă, destinul lui Teodor Burc ă este unul nepieritor, înc ărcat de semnifica ţii şi simboluri, asemenea destinelor marilor sculptori români şi chiar universali care au l ăsat efigii nepre ţuite, care î şi găsesc locul de

cinste în muzee. Nu pot s ă nu amintesc, cu p ărere de r ău, faptul c ă dup ă toat ă contribu ţia adus ă de sculptorul sl ătinean Teodor Burc ă la dezvoltarea sculpturii române şti, la Muzeul Na ţional de Art ă din Bucure şti, nu se afl ă expus ă niciuna din lucr ările sale. Moare la 8 octombrie 1950 şi este înmormântat în cimitirul Sf.Vineri, la data de 11 octombrie după cum pomene şte Registrul Administra ţiei cimitirului, locul s ău de veci se g ăse şte în figura 10, locul 32-33. Pe cruce este ata şat ă o ramur ă de laur din metal negru şi o plac ă cu numele celor deceda ţi. Prin tot ceea ce a realizat, Teodor Burc ă este de necontestat valoric, crea ţiile sale îmbog ăţ ind considerabil patrimoniul artistic românesc. www.memoriaoltului.ro 104

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

Luni 26 ianuarie 2015 încetat s ă mai bat ă inima lui Train Zorzoliu. Născut la 15 decembrie 1936 la Stoic ăne şti-Olt într-o familie de ţă rani, Traian Zorzoliu a urmat cursurile şcolii primare din satul natal iar în 1954 a absolvit Liceul ,,Sf. Sava” din Bucure şti. Între anii 1956-1958 a urmat o şcoal ă de contabilitate la Lugoj iar în paralel a frecventat şi cursurile Şcolii Populare de Art ă ,,Ion Vidu”, sec ţia pictur ă. În 1974 a absolvit Facultatea de desen din cadrul Universit ăţ ii Timi şoara iar în 1985 Sec ţia de Muzeologie din cadrul institutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu” din Bucure şti. A func ţionat 22 de ani în înv ăţă mânt având rezultate remarcabile ca profesor de desen la Liceul Teoretic ,,Tudor Vladimirescu” din Dr ăgăne şti-Olt. Dona ţia sa din 1980 f ăcut ă prim ăriei din Dr ăgăne şti a stat la baza constituirii Muzeului Câmpiei Boianului de la Dr ăgăne şti, muzeu inaugurat la 5 iulie 1980 pe care l-a condus cu pricepere şi care ar merita s ă-i poarte numele. Traian Zorzoliu a participat la numeroase campanii arheologice, a susţinut numeroase comunic ări la simpozioane na ţionale şi interna ţionale pledând pentru p ăstrarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural local. A publicat 15 lucr ări pe teme de istorie local ă iar ca artist plastic a avut 25 de expozi ţii personale şi a participat la 40 de expozi ţii de grup în ţar ă şi în str ăin ătate. Dup ă amenajarea în cadrul Muzeului Câmpiei Boianului a satului neolitic specific culturii Gumelni ţa, Traian Zorzoliu şi-a dedicat ultimii ani din via ţă reconstituirii unei cet ăţ i dacice cu materiale specifice acelei epoci la marginea ora şului Dr ăgăne şti-Olt. Traian Zorzoliu moare la 78 de ani învins de o maladie necru ţă toare pe care a suportat-o cu discre ţie şi decen ţă , dar r ămâne un înving ător. Dumnezeu s ă-l odihneasc ă!

Ion D. Tîlv ănoiu, Floriana Tîlv ănoiu , gazet ă de lupt ă spiritual ă, documentare economico-social ă şi orientare literar ă. Apare la Caracal de la 1 apr. 1937 pân ă la 20 febr. 1938, în total 8 numere. Director, avocat Remus Scarlat, prim-redactor Marin Vl ăducu. Redac ţia şi administra ţia str. Pictor Grigorescu, nr.6. Apare în 4 pagini, 2 lei exemplarul. Articolul program www.memoriaoltului.ro 105

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR intitulat ,,Rostul nostru” este semnat de Remus Scarlat: ,,Pornim pe o cale spinoas ă, ironizat ă de to ţi , invidiat ă de pu ţini, e calea slovei, de despicare din adâncul sufletelor noastre’’. Ziarul con ţine o pagin ă literar ă intitulat ă ,,Vremea noastr ă literar ă” ce g ăzduie şte poezii semnate de : I. Potopin, Nellu Cristescu, Traian Nea ţu, Vasile Dumitrescu, Bebe Stanciu –Dolj , sau studii de teorie literar ă cum este ,,Între clasicism şi modernism”, de Nellu Cristescu. În nr. 2 g ăsim necrologul poetului G. Topârceanu iar în nr 4/15 iul. 1927 sub titlul ,,A murit Gest” se informeaz ă despre dispari ţia înzestratului artist. Al ţi colaboratori: Marin Vl ăducu, N. Cristescu, Vasile Dumitrescu, St.N.Prun ă, N. Cioc ănescu, S. Mardaloescu. La 25 nov. 1937 (nr.6), este recenzat volumul de poezii ,,Poezia anotimpurilor” de Nellu Cristescu iar Ion Potopin traduce poezia ,,Cântecul şoimului” de Christian Morgenstern. Este recenzet de asemenea volumul ,,Gânduri pr ăfuite” de Mi şu Const. Dragomirescu. La Arhivele Statului Slatina se g ăsesc 7 numere din colec ţia ziarului. De asemenea s-a p ăstrat cererea aresat ă Prim ăriei Caracal de c ătre directorul gazetei- Remus Scarlat, prin care solicita ,,un ajutor b ănesc din fondurile disponibile, necesar scoaterii şi men ţinerii susnumitei gazete” (Arhivele Statului Slatina, Fond Prim ăria Ora şului Caracal, dos. 24/1937-foi volante). (B.A.R. P.III.17158)

, organ independent. Apare la Slatina de la 1 nov. 1913 pân ă la 15 ian. 1914 bilunar. Apare sub direc ţia unui comitet. Secretar de redac ţie Ion Le ţu (Letzu). Abonamentul 4 lei pe an, num ărul 10 bani. Tipografia C. Constantinescu. Într-un ,,Cuvânt înainte” semnat de Ion Le ţu acesta precizeaz ă: ,,În actuala noastr ă organiza ţie politico-social ă, jude ţul e o parte component ă distinct ă. El reprezint ă o circumscrip ţie administrativ ă şi una judec ătoreasc ă, el e o circumscrip ţie electoral ă cu reprezentan ţi în parlament şi cu organiza ţiuni de partide politice. Într-o capital ă de jude ţ se agit ă în mic mi şcările şi curentele care circul ă în întreaga ţar ă, curente c ăror li se imprim ă caracteristica localnicilor. În fine, în toate ramurile de activitate public ă sau privat ă sunt atitudini care trebuiesc date la iveal ă pentru a se putea forma o opinie public ă con ştient ă; sunt fapte care trebuiesc controlate, r ăspunderi care trebuiesc stabilite. Cet ăţ eanul are dreptul şi datoria de a controla pe acela c ăruia el şi numai el i-a dat o autoritate în stat. Are dreptul pentru c ă în numele lui se lucreaz ă; are datoria pentru c ă votul lui e mai degrab ă o func ţie social ă decât un drept individual şi el e r ăspunz ător în fa ţa istoriei şi a urma şilor de felul cum şi-a îndeplinit func ţiunea. De ce gazeta noastr ă se cheam ă VREMEA NOU Ă? Pentru c ă într-adev ăr suntem la o cotitur ă a vie ţii noastre publice, la începutul unei epoci de prefaceri pe care genera ţiile de azi au norocul s-o www.memoriaoltului.ro 106

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR inaugureze. [...] Credin ţa noastr ă e c ă chirurgii suferin ţelor noastre sociale vor fi genera ţiile care de acum încolo se ridic ă, genera ţii care vor avea greaua sarcin ă de a suferi şi de a îndrepta gre şelile înainta şilor lor , genera ţii care vor lucra în virtutea legii reac ţiunii. Cu ochii a ţinti ţi spre lumina care se ive şte timid... scoatem acest ziar. Şi to ţi care au cugetul curat şi dorul de munc ă s ă vie cu noi”. Articolele din cuprinsul ziarului oglindesc activitatea B ăncilor Populare de la sate, ofer ă date despre situa ţia înv ăţă mântului rural, serb ări populare, spectacole, anun ţuri. În chiar primul num ăr g ăsim informa ţia conform c ăreia arti ştii Teatrului Na ţional din Bucure şti (d-ra Filoti, dl. Sturza) au prezentat la Slatina piesa ,,Dolorosa”. Cronicarul gazetei mai aminte şte c ă ,,La data de 13 dec. 1913 s-a prezentat în sala de teatru şi cinematograf Martinescu– Slatina piesa ,,O scrisoare pierdut ă”, sus ţinut ă de o echip ă a Teatrului Na ţional din Bucure şti sub conducerea renumitului artist veteran I. Niculescu”. Aceea şi trup ă a prezentat la 14 decembrie piesa ,,Bolnavul închipuit” de Moliere. (B.A.R. P.IV.3961). Bibl. ,,I.L.Caragiale la Slatina”, de prof. Gh.Mihai, în OLTPRESS, an IX, nr.1829/14 febr. 1997, p.2.

Vasile Radian, I.D. Tîlv ănoiu, Floriana Tîlv ănoiu

Monumentul eroilor din Primul R ăzboi Mondial din fosta comun ă Grop şani este a şezat cu fa ţa spre vest, având incinta împrejmuit ă cu un gard de fier. Cele dou ă corpuri ale monumentului se înal ţă pe un suport în trei trepte. Primul segment este mai lat, în sec ţiune dreptunghiular ă şi prezint ă pe cele 4 laturi sculpturi ce reprezint ă în miniatur ă coloanele unui templu. Pe partea dinspre apus, între coloane, se afl ă o plac ă de marmur ă pe care este incizat ă harta României Mari sub care este scris: Hotarele sunt sfinte din scumpa patrie întregit ă, o unghie s ă nu l ăsa ţi, iar deasupra : România întregit ă 1916-1919. Tot pe acest bloc se g ăsesc şi alte inscrip ţii: Patria recunosc ătoare. Eroi au fost/ Eroi sunt înc ă/Şi or fi în neamul românesc. 10 Octombrie 1937 - latura de la nord, Comitetul de www.memoriaoltului.ro 107

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR ini ţiativ ă: Ionel Veleanu, pre şedinte de onoare, Zissu M. Teodorescu, Primar, Pr. Activ., I. Popescu, Preot, membru, N. Petrescu înv ăţă tor, D.F. Tran ă, Ştefan Florescu, Toma Arm ăş elu, Ilie Gr. Stanca, Ion F. Manea, Ilie P. Nicu, Eleodor D ănete, Ştefan Mitran, Ion P. Calangiu, Ştefan Predeanu, Ilie Gh. Viezure, Ion N. Arm ăş elu, N. Bor şulescu, Notar - latura de sud, Ve şnic ă pomenire şi adânc ă închin ăciune celor ce au cinstea de a-şi fi s ăpat numele în piatr ă.-latura de la r ăsărit . Al doilea segment prezint ă pe dou ă laturi inscrip ţionate numele eroilor, iar pe partea principal ă se afl ă sculptat un soldat cu echipament de r ăzboi şi drapelul în mâna stâng ă. Deasupra soldatului este scris în piatr ă: Slav ă şi recuno ştin ţă eroilor com. Grop şani, jud. Romana ţi. Vulturul care pân ă nu demult împodobea şi completa simbolistica monumentului a disp ărut. Este regretabil c ă monumentele din spa ţiul românesc, fie ele laice sau religioase, au suferit de-a lungul timpului vandaliz ări repetate (schimb ările de regimuri politice din ultimele 6 decenii şi incon ştien ţa unor semeni au contribuit la distrugerea sau mutilarea multora dintre acestea). Dac ă în timpul Primului R ăzboi Mondial putem vorbi de o „tragedie a clopotelor”, dup ă al doilea r ăzboi mondial şi, inexplicabil, imediat dup ă 1989 a avut loc o alt ă tragedie, cea a monumentelor închinate eroilor din cele dou ă mari r ăzboaie mondiale. Merit ă men ţionate în acest context versurile poetului Adrian Păunescu, mai mult decât actuale (1995): Supu şi torturii indecente,/ A terapiilor de şoc,/ Români veni ţi la monumente/ S ă punem vulturii la loc. În comuna Grop şani din fostul jude ţ Romana ţi la 10 octombrie 1937 a avut loc o în ălţă toare s ărb ătoare pentru dezvelirea şi inaugurarea unui frumos monument al eroilor din primul r ăzboi mondial. Monumentul instalat în fa ţa fostei prim ării din Grop şani, a fost realizat cu mult ă trud ă de un comitet de ini ţiativ ă alc ătuit din câ ţiva oameni de bine: preo ţi, înv ăţă tori etc., având în frunte pe primarul comunei, Zissu M. Teodorescu. La ceremonie cu toat ă vremea nefavorabil ă, a venit în localitate un num ăr important de oficialit ăţ i ale jude ţului pentru a participa la aceast ă important ă solemnitate: Ionel Veleanu, prefectul jude ţului Romana ţi, senatorul B ăleanu, Şt. Bibian, primarul ora şului Caracal, Şt. Ionescu, inspector şcolar, dr. Ţurlui, primarul ora şului Bal ş, G. St ăncescu, pre şedintele delega ţiei şi consiliului jude ţean şi alte 12 persoane din Caracal şi Bal ş. Un sobor de preo ţi din localitate şi comunele învecinate, a oficiat serviciul divin pentru sfin ţirea monumentului, dup ă care a urmat dezvelirea lui de c ătre prefectul jude ţului şi primarul din Grop şani. Cu aceast ă ocazie au luat cuvântul: preotul Ştefan C. Buzgurescu , n ăscut în aceast ă comun ă şi slujitor al bisericii din localitate din anul 1924, a men ţionat ziua ceremoniei ca fiind o zi de rug ăciune pentru odihna sufletului eroilor din comuna Grop şani, preotul Ionel Popescu care a subliniat c ă jertfa eroilor nu trebuie uitat ă, iar amintirea lor trebuie s ă r ămân ă ve şnic ă. Zissu M. Theodorescu, primar al comunei, a ţinut un discurs www.memoriaoltului.ro 108

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

înfl ăcărat, plin de entuziasm, vorbind despre imperativul pr ăznuirii eroilor, care reprezint ă imperativul însu şi al vie ţii noastre na ţionale, iar prosl ăvirea acelora care i-a imprimat ritmul adev ărat spre a o c ălăuzi c ătre atingerea destinelor ei, reprezint ă o adev ărat ă mul ţumire, c ăci o via ţă na ţional ă nu-i decât aluatul sângelui şi al avânturilor, continua fr ământare a genera ţiilor întrecându-se unele pe altele în spiritul abnega ţiei şi jertfei. ,,A trebuit- a continuat primarul localit ăţ ii- s ă moar ă 800000 de eroi, s ă se înal ţe la ceruri pentru ca aici pe p ământ s ă se împlineasc ă destinul neamului nostru. Unirea tuturor românilor din văile albastre ale Dun ării, din r ăsăritul luminos al Nistrului şi din apusul aureolat al Tisei, reprezint ă str ălucitul rezultat al jertfei lor, pentru neatârnarea ve şnic ă a neamului nostru, care îns ă nu s-a putut face numai cu for ţa armelor ci şi cu for ţa moral ă a armatei române, fream ătul de biruin ţă al Mărăş tilor, M ărăş eştilor, Oituz, Tisa b ătând continuu în inima poporului român, pentru c ă acolo pe câmpurile de lupt ă s-a pecetluit pentru totdeauna documentul etern al întregirii neamului românesc”. Despre primarul Zissu Teodorescu are cuvinte de laud ă şi înv ăţă torul Nicolae Geapana în Monografia comunei Grop şani : “ Dup ă r ăzboi îns ă [primul r ăzboi mondial], num ărul prea mare al partidelor politice a împ ărţit comuna în tot atâtea tabere, fiecare cu şeful şi aspira ţiile ei. În loc s ă înf ăptuiasc ă îns ă ceva, mai mult au p ăgubit comuna. Între ţinerea proast ă a drumurilor, a şcoalei, a higienei în comun ă, a fost rezultatul administra ţii unor nepricepu ţi, incul ţi şi derbedei, care c ăutau să-şi croiasc ă resurse de existen ţă , din politic ă şi prim ărie. S-a g ăsit îns ă şi printre ace ştia câte unul care s ă înf ăptuieasc ă câte ceva. De exemplu, Zissu Teodorescu a depus mult ă sârguin ţă pentru construirea actualului local al prim ăriei şi monumentul eroilor” ( Monografia comunei Grop şani-Romana ţi, 1940, manuscris, fila 5). Prefectul Ionel Veleanu a adus laude ini ţiatorilor şi realizatorilor monumentului în care au imortalizat virtu ţile eroilor din Grop şani şi a mulţumit tuturor celor care au contribuit la ridicarea acestui monument care reprezint ă simbolul virtu ţii şi vitejiei ost ăş eşti, o flac ără de credin ţă pentru genera ţiile viitoare. Ionel Veleanu considera monumentul eroilor din Grop şani ca şi pe celelalte din toat ă ţara, altare de rug ăciune pentru v ăduve şi orfani care î şi g ăsesc aici mormântul celor pierdu ţi în locuri ne ştiute. Pe monument sunt d ăltuite în piatr ă numele eroilor.

Eroi din localitatea Grop şani 2. Preda Grigorie, caporal 3. Vivoran Nicolae, soldat

1. Teodorescu Vasile 4. Vătăş elu Florea www.memoriaoltului.ro 109

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

5. Mâzganu Ştefan 32. Şerban Marin 6. Călina Marin 33. Viezure Nicolae 7. Olteanu Ion 8. Olteanu Gheorghe Latura dinspre nord 9. Preda Ion 1. Ştefana Florea

10. Popa Petre 2. Ştefana Gheorghe

11. Tru şcă Gheorghe 3. Popescu Ion 12. Alexandru Tudor 4. Ivan Ilie 13. Stanciu Gheorghe 5. Ivan Grigorie

14. Stân ă Petre 6. Tabacu Ilie

15. Tru şcă Pavel 7. Veli şcoiu Iancu

16. Dănete Petre 8. Manea Ion 17. Stân ă Dumitru 9. Călina Dumitru 18. Tru şcă Pavel 10. Călina Ştefan

19. Mirea Gheorghe 11. Gheorghe Florea

20. Lupu Ştefan 12. Mardaloescu F. 21. Stân tefan ă Ş 13. Gheorghe Ilie 22. Stân Florea ă 14. Catana Alex

23. Mitran Ion 15. Matei Ion

24. Viezure Dumitru 16. Bodulan Sabin

25. Sticlea Petre 17. St ănciuleasa Marin 26. Sticlea Gheorghe 18. Ilie Radu 27. Sticlea Simion 19. Pârjol Marin

28. Ceaoce Ilie 20. Rădu ţ Ion

29. Nisipeanu Florea 21. Popescu Ion

30. Călina Ion 22. Mirea Florea 31. erban Ion Ş 23. Vasile Nicolae

’’ ’’

www.memoriaoltului.ro 110

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

www.memoriaoltului.ro 111

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

www.memoriaoltului.ro 112

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

www.memoriaoltului.ro 113

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

www.memoriaoltului.ro 114

An. IV, nr.2 (36), FEBRUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR

www.memoriaoltului.ro 115