Revista Fundaţiilor Regale
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL IX SEPTEMVRIE 1942 Nr. D. CARACOSTEA. Creativitatea războiului 499 GALA GALACTION . Mărturisire literară ......... 503 ION LUCA Salba Reginei . •:- 521 OVIDIU PAPADIMA . Neam, sat şi oraş în poezia lui Octavian Goga (I) 533 IULIAN VESPER . Sergentul loan 571 TRAIAN CHELARIU . Versuri . 575 EMIL RIEGLER-DINU . Meduză moartă 579 ŞTEFAN IONESCU . Problema libertăţii şi naţionalismul eu ropean 580 DONAR MUNTEANU . Bisericuţa neamului . ... 609 ION APOSTOL POPESCU Dorobanţul care a plecat 614 VIRGIL CARIANOPOL . Versuri 615 VICTOR PAPILIAN .... Cântec de pe Amaradia 617 D. CARACOSTEA Ut poesis verbum .......... 633 TEXTE ŞT DOCUMENTE A. GOLOPENTIA şi ION APOSTOL ........ Folclor romanesc din regiunea Vos- nésensc. v 665 COMENTARII CRITICE V. BENEŞ Theodor Pallady 677 CORNEL REGMANN . .. Ion Pillât, poet al tradiţiei ...... 687 C R O N I C I JURNAL BERLINEZ de D. C. Amzăr ; ESCORIAL de Olga Caba; PARLO CON „ BRUNO, DE BENITO MUSSOLINI de Dumitru Panaitescu ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU MARIA GOLESCU: Cap de linie NOTE « Floarea din prăpastie » de Al. Philippide —#Un prieten al României: Giovanni Terranova —- « Cneaz peste furtuni » — Radu Tudoran — O carte asupra lui J. S. Bach — * Disperaţii » de Ion Dragomir — Cărţi despre educaţia fizică NUMĂRUL — 240 PAGINI — 60 LEI £ {J i REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ ŞI CULTURĂ GENERALĂ COMITETUL DE DIRECŢIE: I. AL BRĂTESCU-VOINEŞTL D. GUŞTI, E. RACOVIŢĂ, G. RĂDULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCD Redactor şef: CAMIL PETRESCU niiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinn REDACŢIA ADMINISTRAŢIA FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ B U C U RE ŞTI III 89, BULEVARDUL LASCAR CATARSt, 89 TELEFON 2-06.40 iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiWii^ ABONAMENTUL ANUAL PENTRU INSTITUŢII ŞI ÎNTREPRINDERI PARTICULARE LEI 2.000 PENTRU PARTICULARI LEI ^20 ABONAMENT REDUS (PENTRU ELEVI, STUDENŢI, PREOŢI f ŞI ÎNVĂŢĂTORI DELA ŢARĂ) LEI 500 CONT CEC POŞTAL Nr. 1210 ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ORICE OFICIU POŞTAL DIN ŢARĂ MANUSCRISELE NEPU3LICATE LNU SË ÎNAPOIAZĂ EDITATĂ DE FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL IX, NR. g, SEPTEMVRIE 1942 BUCUREŞTI UNIUNEA FUNDAŢIILOR CULTURALE REGALE 39, Bulevardul Lascor Catargi, 39 1 t> i a CREATIVITATEA RĂZBOIULUI De când conduc Revista Fundaţiilor Regale, n'am împlinit decât o parte din programul pentru care am primit această răs pundere. Mai întâi era nevoie să prezint o concepţie despre lite ratură, potrivit marilor prefaceri şi cuceriri săvârşite în ştiinţele spiritului. Şi tot atât de necesară era o altă fundare a valorificării etnicului românesc. In istoria literară, în ideologie, în critica actua lităţii, în valorificarea limbii şi a patrimoniului folcloric, am pus, număr de număr, pietre de temelie şi am tras contururile con strucţiei a cărei ridicare se impunea. Dar toate acestea şi câte vor mai urma, vor fi adâncite mai ales de cetitorul care, mâine, va avea răgazul şi perspectiva să se oprească asupra lor. Afirmarea lor astăzi era însă necesară, între altele şi spre a ne asigura temelia de teorie pentru aplicările în actualitate. Paralel cu acestea, a mers acţiunea pe teren, menită să arate cum se cuvine să fie selecţionată creaţiunea literară. Răsfoind colecţia anului din urmă, constat cu satisfacţie că aproape tot ce are mai bun scrisul românesc de astăzi colaborează la această revistă, de care stau departe numai reprezentanţi ai vechilor curente de destrămare şi câţiva lipsiţi de crez. Pe lângă scriitorii de reputaţie, caut să dau locul cuvenit tineretului şi, pe cât e cu putinţă, un loc de frunte. Cetitorii urmăresc cu interes acest zumzet de albine noi într'un stup care începuse să prindă pete de muşchi. Tirajul revistei creşte necontenit. Răspândirea ei efectivă a atins îndoitul cifrei pe care am găsit-o. Dac'am trăi în vremuri liniştite, am continua în seninătate calea deschisă. Dar în vremurile acestea fiecare trebue să se gân dească şi la poruncile zilei de astăzi. In studiile publicate până acum, am atins între altele pro blema literaturii dirijate. Unii au înţeles-o greşit, cum ai înţelege termenul de « economie dirijată ». Dar sunt cerinţe ale vremii care, dacă n'ar fi îndestulate acum, am trece alături de posibilităţi unice. Cine urmăreşte ce fac scriitorii şi artiştii noştri, nu zic pentru a veşnici, dar pentru a prinde uriaşa încleştare în care ne aflăm, şi ceea ce poporul nostru numeşte inimă 'mpărţită sau inimă 'ndoită, constată deficienţe. Poezii câte vrei, din care, fireşte, cele mai multe nu te pot opri. Unele însemnări şi chiar încercări de epică. Prea puţin însă faţă de ceea ce s'ar cuveni. Nu s'au dat pagini menite să răscolească şi să rămână neuitate. Fireşte, frământări ca cele actuale nu pot să devie substanţă de artă, de largi proporţii, în chiar toiul actualităţii. Cum în poezie, trăirea intensă indivi duală se cere limpezită şi oarecum privită delà distanţă, spre a fi transsubstanţiată în artă durabilă, tot astfel epopeea de azi va tre bui să fie văzută după un răspas de timp de largă plămădire. Asupra acestui punct, toată lumea cade de acord. Dar pentru ca plăsmuirile dorite să fie posibile, se cere o trăire directă, alta decât putem găsi în comunicate şi în articole de reportaj. De sigur, marile creaţiuni de mâine se plămădesc neştiute, undeva, în sufletele celor aleşi care, unşi delà Dumnezeu cu har, sunt sau art fost luptători pe front. De undeva, nebă nuite, vor răsări odată opere care să stea mărturie pentru tot deauna. Iată crâmpeie dintr'o scrisoare de pe front. Un poet premiat anul acesta de către Academia Română — semnează acum căpi tanul Aurel Marin, dintr'un grup de Vânători de Munte, — scrie : «Aflu abia acum din ziare, de premierea unui volum al meu de versuri în urma raportului D-voastră... îmi cer scuze că vă scriu pe o carte poştală, dar acum sunt pe linia întâi a frontului, la atacul unei fortăreţe din Crimeea... ». Şi câteva rânduri mai jos adaugă: — « Nu mă las de literatură ». Şi iarăşi revine nota eroică : « Am fost rănit în toamna trecută în piept pe câmpia Ucrainei. M'am făcut bine şi m'am întors la datorie. Sunt după trei zile de nesomn. Dar un lucru e sigur: Victoria e a noastră ». Ah, acel atât de simplu « nu mă las de literatură », la cel care, stând în toiul prăpădului, îşi afirmă încrederea în menirea lui. Acesta este gestul românesc tipic : alipirea de propria îndeletnicire, în sens de chemare, în chiar preajma morţii care te pândeşte. De aici, vor creşte lucrurile mari pe care le aşteptăm. Nu mistica morţii, ci sentimentul vieţii şi al creativităţii mai presus de orice. După două luni delà scrisoarea citată, primesc un număr de poezii sub titlul Note de pe front, în care prezenţa morţii este simbolizată în luna care învăluie câmpul de bătaie. Le dăm în numărul viitor. Pentru tot scrisul acesta, al celor care, luptând, îşi aştern şi gândurile la lumini de lumânare în te miri ce sat tătărăsc, pentru aceştia Revista Fundaţiilor Regale institue două premii: Unul pentru poezie, altul pentru proză epică, fiecare în valoare de ioo.ooo lei. Cele mai merituoase creaţiuni, chiar nepremiate, vor fi editate de Fundaţia pentru literatură şi artă. Pentru a da mai mult răgaz, fixăm termenul de predare la i Martie 1943. Pe măsură ce le vom primi, ne vom face o bucurie să punem mai devreme în circulaţie părţi alese din ele, prin publicarea în Revistă, dacă trimiţătorii îşi vor da încuviinţarea. Dar aceasta nu e de ajuns. Scriitorii aceştia sunt taina viito rului, întrebarea este: ce dăruesc marii noştri scriitori de astăzi, în apogeul lor de creaţie ? Ar fi o scădere pentru literatura noastră dacă acei care sunt în deplină stăpânire a tehnicei literare şi a unei viziuni proprii despre lume, nu ne-ar dărui nouă şi urmaşilor tot ce e de aşteptat delà ei în legătură cu războiul nostru de azi. Şi mulţi ar fi chiar neîmpăcaţi cu ei înşişi. Pe unii i-ar mustra poate exemplul lu Alecsandri, care a fost pe teatrul de luptă al Crimeii şi a scris acolo La Sevastopol, cu acel simbol al vieţii care răsare din moarte. Pentru a răspunde unor atari imperative, Fundaţia pentru lite- ' ratură şi artă pune la dispoziţia unui mănunchi dintre scriitorii noştri ajunşi la plină maturitate, care vor simţi aceste imperative, mijloacele materiale pentru ca să vadă, să trăiască şi să spună urmaşilor realitatea războiului nostru din răsărit. Această prezenţă a lor acum, în preajma frontului, şi fapta creatoare care trebue să răsară de aici vor fi izvor de viaţă generaţiilor viitoare. Pe unde au hălăduit pe vremuri ciobanii noştri până spre Crâm şi spre Caucaz, în caravane ce în acelaşi timp erau şi orga nizaţii militare, şi pe unde păşesc astăzi oştirile biruitoare, se des chide o cale largă scriitorilor noştri : Prin ei se dă expresie veşnică destinului românesc. D. CARACOSTEA F MĂRTURISIRE LITERARĂ1) Sunt din judeţul Teleorman. M'am născut la « vatra schitului Dideştii », un schit de pe vremuri, aşezat între păduri bătrâne, la întâlnirea pârâului Tecuci cu râul Vedea. Tatăl meu era aren daşul trupului de moşie Dideştii. Mama era fiica proistosului Constantin Ostreanu, parohul bisericii Sf. Teodor din Roşiorii- de-Vede. Curtea moşiei era vechea gospodărie călugărească. Magaziile noastre de grâu erau fostele chilii ale adormiţilor părinţi. Biserica schitului defunct şi cimitirul satului au fost printre primele cu noştinţe ale copilăriei mele. In faţa casei părinteşti, spre miazăzi, umplea zarea coama verde a pădurii tăbărîte pe ţărmul Vezii. In nopţile de primăvară, broa ştele amoroase ridicau spre stele cele dintâi concerte pe cari le-am ascultat în viaţa mea. Revăd nesfârşitele holde tinere pe care adierea dimineţii le răsfăţa în soarele de aur. Revăd măceşii plini de floare, de pe linia hotarelor şi aud necontenit cântecul fericit al ciocârliei... Mi-este dor şi azi de clopoţeii de catifea sură ai dediţeilor din lunca Vezii, catifelaţi şi suri, pe dinafară, surprinzător de violeţi pe dinăuntru..