Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ din Bucureşti
Constantin I. Balmuş Biobibliografie
Constantin I. Balmu ş. Biobibliografie
Seria: Biobibliografiile Directorilor BCU „Carol I“ din Bucure şti, 5
B i o b i b l i o g r a f i e
525 referin ţe a d n o t a t ă Biblioteca Central ă Universitar ă „Carol I“ din Bucure şti
Constantin I. Balmu ş
1898-1957
Bucure şti 2013
Lucrare elaborat ă în cadrul Serviciului Cercetare.Metodologie
Redactor principal Elena Bulgaru Redactori Dana Stoica, Dinu Ţenovici
Colaboratori Carmen Goa ţă , Şerban Şub ă
Coperta 1 Constantin I. Balmu ş – portret realizat de S. Neicu
ISBN 978-973-88947-5-4
„Constantin Balmu ş, conferen ţiar la Universitatea din Ia şi, unul dintre cei mai preg ăti ţi cunosc ători ai clasicismului antic pe care îi avem, a adus, prin ultima sa publica ţie, un mare serviciu literaturii noastre filosofice române şti şi, în acela şi timp, literaturii cu privire la studiul antichit ăţ ii; este vorba despre traducerea lucr ării Tratatul despre sublim (…) şi de studiul care o precede. (…). D-sa a dat la iveal ă o traducere clar ă, sugestiv ă, preocupându-se la tot pasul a reda un echilibru rafinat, între topica şi stilul textului clasic pe de o parte şi nevoile de armonie ale limbii curente pe care o vorbim, pe de alta.“ Prof. Ion Zamfirescu, Adev ărul , 4 iul. 1935, p.1-2.
„Versiunea român ă a romanului lui Longos, Daphnis şi Chloe , r ămâne o str ălucit ă dovad ă a mijloacelor artistice ale d-lui Balmu ş. U şurin ţa sa de a se mi şca înl ăuntrul frazei eline îndrept ăţ eşte încercarea de a traduce un celebru tratat despre sublim, din întâiul secol, pe care Boileau însu şi l-a t ălm ăcit. Ceea ce este remarcabil la d. Balmu ş, dat ă fiind dificultatea textului, este punerea textului român la nivelul limbii ideologice de ast ăzi.“ George C ălinescu, Ulysse . Edit. pentru Literatur ă, 1967, p.281-282.
CUPRINS
Un clasicist în Agora , de Prof.univ.dr. Liviu Franga.. ………………...... X Argument , de Elena Bulgaru………………………...... XXXIV Abrevieri …………………………………………………...... XXXV Cronologia vie ţii şi operei …………………………………...... XXXVI
1. OPERA
I. Literatur ă latin ă clasic ă 1. Volume……………………………………………………………1 1.1 Studii…………………………………………………...1 1.2 Manuale. Crestoma ţii…………………………………..1 2. În periodice………………………………………………… ……3 2.1. Recenzii…………………………………………………3 II. Literatur ă greac ă clasic ă 1.Volume…………………………………………… ………...... 4 1.1 Studii……………………………………………………4 1.2 Traduceri ……………………………………………….4 1.3 Crestoma ţii……………………………………………...4 2 În volume…………………..……………………………………4 3 În periodice………………………………………………………4 3.1 Traduceri………………………………………………..4 3.2 Recenzii…………………………………………………5
III. Filologie clasic ă. Lingvistic ă 1. Volume…………………………………………………………....5 2. În periodice……………………………………………………...... 6 2.1. Studii. Articole………………………………………...... 6 2.2. Recenzii………………………………………………...... 6 IV. Literatur ă român ă 1. În volume………………………………………………………....7 1.1. Studii…………………………………………………...... 7 2. În periodice………………………………………………………...7 2.1. Studii…………………………………………………...... 7 2.2. Recenzii………………………………………………...... 7 V. Literatur ă italian ă 1. In periodice……………………………………………………...... 7 1.1. Traduceri………………………………………...... 7 1.2. Recenzii………………………………………...... 8 VI. Estetic ă 1. Volume…………………………………………………………....8 1.1 Studii………………………………………………...... 8 1.2 Traduceri………………………………………………...... 8 2. În volume………………………………………...... 9 2.1 Traduceri……………………………………………...... 9
VII. Istorie 1. Volume……………………………………………………………....9 2. În volume……………………………………………………...... 9 3. În periodice………………………………………………………….9 3.1. Studii………………………………………………………10 3.2. Recenzii…………………………………………… VIII. Filosofie 1. Volume……………………………………………………………..11 1.1.Traduceri…………………………………………………...11 2. În volume…………………………………………………………..12 2.1. Prefe ţe……………………………………………………..12 3. În periodice……………………………………………………...... 12 3.1. Recenzii…………………………………………………....12
IX. Cultur ă. Înv ăţă mânt. 1. Volume………………………………………………………………....12 2. În periodice………………………………………………………...12 2.1. Studii. Articole………………………………………….....12 2.2. Necrologuri………………………………………………..13 X. Politic ă 1. În periodice………………………………………...... 13 1.1 Studii. Articole……………………………………………..13 1.2. Polemici……………………………………………………15 1.3.Discursuri. Interviuri……………………………………….16 1.4. Omagii…………………………………………………… 17 XI. VARIA 1. În periodice……………………………………………………...... 17
2.OMUL ŞI OPERA ÎN TIMP. REFERIN ŢE CRITICE
A. Referin ţe generale 1. Bibliografii. Biobibliografii. Indici de revist ă…………………...... 18 2. Dic ţionare. Enciclopedii…………………………………………...19 3. Evoc ări. Comemor ări. Necrologuri………………………………..19
B. Referin ţe specializate I. Literatura latin ă clasic ă 1. În volume…………………………………………………...... 21 1.1 Studiii………………………………………………....21 2. În periodice...... 22 2.1.Recenzii...... 22 2.2.Polemici………………………………..……...... 22 2.3 Cit ări. Semnal ări………………………...... ……...... 22 II. Literatura greac ă clasic ă 1. În periodice…………………………………………………....23 1.1. Recenzii…………………………………………....23 III.Filologie clasic ă. Lingvistic ă 1. În periodice……………………………………………………23 1.1. Studii……………………………………………...23 1.2. Cit ări. Semnal ări…………………………………..24 IV.Literatur ă român ă 1. Volume………………………………………………………..24 2. În volume……………………………………………………...25 2.1. Prefe ţe………………………………………………...25 3. În periodice……………………………………………………..25 3.1. Studii. Articole………………………………………..25 3.2. Recenzii…………………………………………….....32 3.3. Cit ări. Semnal ări……………………………………....33
V. Estetic ă 1. Volume………………………………………………………...26 2. În volume………………………………………………………26 2.1. Recenzii……………………………………………...26 3. În periodice………………………………………………….....27 3.1. Studii……………………………………………...... 27 3.2. Recenzii…………………………………………… 27 VI. Istorie 1. În periodice…………………………………………….....31 1.1.Recenzii……………………………..………………..31 1.2 Cit ări. Semnal ări……………………………………...31
VII. Filosofie 1. În periodice ……………………………………….....31 1.1. Cit ări. Semnal ări…………………………………...... 31 VIII. Cultur ă. Înv ăţă mânt 1. Volume………………………………………...... 31 2. În volume…………………………………………………………..34 2.1Studii………………………………………………...... 34 3. În periodice………………………………………………………...35 3.1 Studii……………………………………...... 35 3.2 Recenzii…………………………………………...... 36 3.3 Cronici. D ări de seam ă………………………………...... 36 3.4 Evoc ări.Comemor ări………………………………...... 37 3.5 Polemici………………………………………………...... 37 3.6 Comunicate de pres ă…………………………………...... 37 3.7 Cit ări. Semnal ări………………………………………...... 40
IX. Politic ă 1. În periodice………………………………………………………...40 1.1. Cronici. D ări de seam ă…………………………………………40 1.2. Comunicate de pres ă…………………………………………...42 1.3. Cit ări. Semnal ări………………………………………………..50
X. Biografii 1. Volume…………………………………………………………… 51
XI. VARIA
3. ACTE. DOCUMENTE. CORESPONDEN ŢĂ
I. Acte.Documente …………………………………………………...... 52 II.Coresponden ţă 1. Scrisori trimise………………………………………………...... 58 2. Referin ţe critice în coresponden ţă ……………………………...... 63
Indice de nume …………………………………………………………..66
Un clasicist în agora
Argument Înc de pe vremea lui Homer, a a cum o dovedesc ambele faimoase epopei, vechii greci foloseau un singur termen, cel de γορ , pentru a da nume atât ideii de reunire a mai multor oameni, de adunare a poporului, a mul imii de cet eni, cât i aceleia de loc unde avea s se desf oare adunarea. În plin epoc clasic , la Atena, γορε ειν însemna „a vorbi în public”, adic „a vorbi într-o adunare“, verb semantic echivalent cu sintagma (de uz homeric) γορ γορε ειν , „a ine discursuri în fa a unei adun ri”, „a cuvânta într-o adunare”. De la Homer la Pericle i pân departe, în epoca roman , ideea de întâlnire i dezbatere public , într-un loc special destinat i amenajat, a treburilor cet ii, idee exprimat prin cuvântul γορ a dominat orizontul mental colectiv vechi grecesc, instituind o net separare între spa iul public, prin excelen comun, i cel privat-familial, de uz interior i individual. Astfel s-a i pecetluit, prin intermediul expresiilor uzuale din limb – precum ν τ η γορ , „în pia a public ”, sau γορ πληθο ση „la ora când pia a public e plin de lume” (undeva, între orele zece ale dimine ii i unu dup amiaza) –, imaginea acelei γορ ateniene clasice, despre care s-a spus, pe drept cuvânt, c a fost o „cetate a cet ii”, adic macheta ei miniatural : o mini-cetate în cetatea cea mare a Atenei, cu aleile ei proprii, de platani i de plopi, cu cl dirile ei proprii (temple, tribunale, diverse alte edificii cu destina ie politic etc.), cu micile magazine i tarabe pentru nego ul zilnic, separate de locurile unde cet enii ascultau discursuri i- i spuneau cuvântul. Termenul vechi grecesc i, odat cu el, ideea pe care o purta nu au murit peste milenii. Pân ast zi, unele limbi moderne - desigur, cele de circula ie extins în primul rând -, prin împrumuturi pe cale cult , îl p streaz i folosesc. În urbanistica modern , de pild , spa iul pietonal amplu, fie acoperit, de regul , fie descoperit, populat de mul imea cotidian a trec torilor, se nume te, în felurite limbi de azi, cu acela i multimilenar cuvânt grecesc: agora. În plus, acesta a c p tat i o valoare simbolic : loc de înfruntare i confruntare de opinii, agora a ajuns s desemneze, suplimentar, i no iunea de întrecere, de lupt sau b t lie pentru o cauz , pentru un scop. „A ie i“ (sau „a coborî“) în agora conoteaz , în diverse formul ri ale limbilor moderne, semnifica ia, derivat , de punere a propriei persoane în slujba interesului celorlal i, în numele devotamentului altruist fa de binele i folosul comun. X
Dintre intelectualii unei ri, oamenilor c r ii - atât de expresiv numi i, în limba român , cărturari, de la numele însu i al marii lor pasiuni i al îndeletnicirii lor de-o via , cartea - li s-a pus cel mai adesea, în mod nedrept i fals prin generalizare, nev zuta etichet de persoane rupte de tumultul vie ii publice, de câmpul (aproape în sens propriu) al b t liei zilnice pentru comunitatea civic i binele ei imediat, concret. Din rândul intelectualilor, cel mai iute s-au r spândit o astfel de imagine i opinia aferent , privitoare la un presupus pasivism civic, mai ales în leg tur cu dou importante categorii de c rturari: oamenii din biblioteci - custozi, clasificatori i distribuitori ai c r ii în regimul lecturii publice (faimo ii bibliotecari, bibliologi, biblioteconomi etc., într-o rapid i selectiv trecere în revist terminologic , utilizând reperele oferite de codul profesiilor i ocupa iilor din România), pe de o parte; i oamenii de la catedr - profesorii, cu un singur termen generic, pe de alt parte. Desigur, empiric i cazuistic vorbind, diverse situa ii particulare ar putea motiva apari ia unui astfel de cli eu de gândire. Ne împiedic , totu i, s fim de acord cu acest mod de a privi lucrurile elementul fundamental al analizei profunde: condi ia profesional a celor dou ocupa ii intelectuale. Aceasta îi pune pe practican ii lor, de fapt, într-un contact permanent cu realitatea cotidian a „cet ii“ moderne, a zonei lor de activitate, prin excelen public . Nu mai pu in cu oamenii de lâng ei. În al doilea rând, exist i corespondentul invers al argumentului cazuistic: exemple la fel de numeroase, particulare i foarte concrete, de „coborâre” a oamenilor c r ii în vacarmul trepidant din agora.
Numele lui Constantin I. Balmu , celebrat de paginile volumului de fa , ilustreaz exemplar un astfel de dublu destin, al omului de carte i al c r ii. Stins din via acum 55 de ani (pe 13 iulie 1957, într-o clinic din Geneva, în Elve ia 1), profesorul de filologie clasic , pe care pia memoria a discipolilor i succesorilor s i l-a consacrat ca pe un des vâr it cunosc tor al Antichit ii greco-latine, a condus - chiar dac pentru o scurt , dar efervescent perioad - destinele celei mai importante biblioteci universitare din România, înm nunchind, astfel, preocup rile savantului, iubitor pasionat al c r ii, ca temelie de nezdruncinat, pentru eternitate, a cunoa terii, cu d ruirea generoas a roadelor acestei cunoa teri, adresate, de la catedr i de la masa de scris, discipolilor i beneficiarilor ei, direc i sau indirec i. Rândurile noastre introductive, l sând cititorului pl cerea de a descoperi, singur, mai departe, în volumul de fa , am nuntele revelatoare ale destinului biografic, strâns legat de acela al unei opere parcimonios, dar
1 Dar înmormântat „la Bucure ti, în zidul rotondei Monumentului Eroilor Patriei din Parcul Libert ii“ (dup informa ia oferit de Dobroiu, 1980:109). O bibliografie esen ial a vie ii i activit ii savantului român include urm toarele titluri: Iordan, 1958; Constantinescu-Ia i, 1958; Popa, 1958; Graur, 1958; Mih escu, 1958; Graur, 1959 (contribu ie identic aceleia a autorului, din 1958); Balacciu-Chiriacescu, 1978; DER , I, 1962; MDE , 1972 i 1978.
XI durabil edificate, î i propun doar s schi eze profilul cultural-spiritual al unuia dintre cei mai devota i c r ii dintre clasici tii români ai veacului trecut, profil proiectat, îns , pe pânza vremii i a societ ii române ti, c reia atât de mult i-a pl cut s îi apar in , i pe care nu a precupe it nici un efort ca s o slujeasc nu doar cu devotament, ci i cu iubire.
Profesorul şi cercetătorul
Dup m rturiile contemporanilor 2, înv torul, apoi institutorul I. V. Balmu , tat l viitorului clasicist, î i tip rea probabil singura carte pe care avea s o scrie – un Abecedar - în anul 1898, chiar în acela în care, pe 25 mai, i se n tea primul copil din irul celor apte (dintre ei, cinci b ie i) cu care urma s fie d ruit. Cum primul n scut, un b iat, venea la scurt vreme dup marea s rb toare cre tin a Sfin ilor Împ ra i, întocmai cu Apostolii, Constantin i mama sa, Elena, tân rul înv tor-autor i so ia lui, Ecaterina Balmu (n scut Iacob, casnic )3, i-au dat numele Împ ratului cre tin t ii 4. Fiul cel mare al institutorului i-a m rturisit, înc din primele clase ale cursului liceal inferior, aplecarea spre limbile vechi ale Europei culte, mai cu seam spre greac i latin , nu atât pentru pu in tatea doritorilor i înscri ilor, compensat de camaraderia instaurat între elevii i profesorii sec iei clasice a liceului, cât datorit calit ilor distin ilor magi tri de acolo: în primul rînd, clasicistul Vasile Bogrea - viitorul eminent universitar de la Cluj, dup 1918 -, dar i Alexandru Philippide, Mihai Carp (unul dintre redactorii revistei de bun renume Via ţa Româneasc ă), August Scriban (autorul unui cunoscut Dic ţionar al limbii române ), Iorgu Iordan, Garabet Ibr ileanu i, nu mai pu in, scriitorul
2 Leon, 1975:227.
3 Dobroiu, 1980:109.
4 Pentru to i cei cinci b ie i tat l a muncit din greu ca s -i poat da i men ine la coal , apoi la liceu i chiar în diverse universit i. Înv torul, provenit din satul Schineni, a reu it, prin dârzenie i munc neobosit , s se fac remarcat i s ob in , apoi, transferul din satul Murgeni, în fostul jude Tutova (unde i s-au n scut primii copii), în ora ul Bârlad, acolo având s fie încadrat pe o calificare superioar , aceea de institutor. Primului n scut îi revenea i misiunea cea mai ingrat : „Era cel mai mare din apte copii, trebuia s ob in burs i s reu easc , pentru c urma s -i trag dup el pe ceilal i.“(Leon, ibid .). Constantin nici n-a urmat cursurile primare în satul natal (unde probabil c nu exista nicio coal ), ci în comuna Ige ti (Popa, 1958:21; Mih escu, 1958:31), apoi cursurile liceale (clasei I de liceu corespunzându-i clasa a V-a din gimnaziul de azi) la Liceul Internat „Costache Negruzzi“ din Ia i (1907-1916), ca bursier meritoriu (Popa, ibid .; Mih escu, ibid .; Graur, 1958:29). Dintre fra i, unul a pierit pe front, în primul r zboi mondial, altul a urmat studii tehnice, devenind inginer, iar ceilal i doi medicina, între care i mezinul familiei, Petre Balmu . Amîndoi ace ti fra i medici i-au luat doctoratul în specializ rile lor (Mih escu, ibid .), depunând i o activitate tiin ific de profil ( id ., ibid .). Constantin s-a ata at cel mai mult de fratele s u mezin: „În timpul teroarei legionare, profesorul împreun cu mezinul familiei, studentul în medicin Petre Balmu , dormeau pe la prieteni - noaptea i culcu ul. Dormea cu revolverul sub cap, el, care în via a lui n-a ucis o gâz .“(Leon, ibid .).
XII clasicist (latinist) Calistrat Hoga 5. Cu astfel de profesori - c rora li se ad ugau aceia, nu pu in numero i, dar în egal m sur de prestigio i, de la sec iile tiin elor exacte, sociale i aplicate – nu de mirare c au absolvit cursurile faimosului „Internat” viitoare personalit i ale patrimoniului culturii i tiin ei române ti, precum Traian Lalescu, Horia Hulubei, Traian S vulescu, Mihai Ralea, Nicolae Gh. Lupu, Emil Condurachi, Radu Beligan, Petre tef nescu- Goang , Mihail Jora, Victor Ion Popa, Ionel Teodoreanu i mul i al ii 6. Tân rul „vis tor i îndr gostit de frumos” 7, înzestrat cu „un sim foarte dezvoltat pentru latura estetic ”8, se vede nevoit ca, odat cu intrarea României în prima conflagra ie mondial , în vara lui 1916 (14/27 august), s treac , în ultima clas de liceu fiind, în regim particular, i s - i îndeplineasc , apoi, dup absolvirea liceului, serviciul militar la coala de Cavalerie din Boto ani, unde începe cursurile pe data de 1 aprilie 1917, r mânând mobilizat la un regiment de cavalerie 9, ca sublocotenent, dup ce, pe 1 aprilie 1918, absolvise coala Militar la care se înscrisese cu un an înainte. R zboiul era pe sfâr ite, for ele beligerante urmau s -i pun cap t prin armisti iul încheiat pe 11 noiembrie 1918. În ace ti ultimi doi ani ai r zboiului, tân rul, abia ie it din adolescen , declarat pasionat de Antichitate i corola ei de lumini, nu- i tr dase câtu i de pu in voca ia. Se supusese, doar, vremurilor. Se întoarce la adev rata coal , alma Mater ie ean , al c rei student, la Facultatea de Litere i Filosofie, devine efectiv imediat dup încheierea r zboiului. Absolv , în 1920, sec ia de filologie clasic , ata ându-se, dintre profesori, cu predilec ie de latinistul i literatul Ion (I.) M. Marinescu 10 . i-a sus inut licen a (notat cu calificativul Magna Cum Laude ) în anul imediat urm tor absolvirii, în 1921 11 . Ca s se poat între ine, a lucrat ca pedagog, al turi de al i studen i, la Liceul Militar din Ia i, unde a continuat s func ioneze, dar - dup licen - ca profesor suplinitor, precum i la Seminarul „Veniamin” din Ia i (în locul lui Iorgu Iordan, pentru limba german , titularul aflându-se la studii, la Bonn), pân în anul primei sale plec ri ca bursier, în Germania (1922: la Bonn i la Berlin, vreme de doi ani) 12 .
5 Popa, 1958:22. Unul dintre dasc lii s i, Iorgu Iordan, care avea s -i devin , peste multe decenii, coleg la Academie, remarca, în necrologul din 1958, aviditatea de „înv tur mult i variat “ a elevului Balmu din clasa a III-a (azi, a VII-a), mai cu seam pasiunea lui, de-a dreptul estetic , pentru Antichitate, manifestat printr-o adev rat iubire de frumos i comunicat deopotriv , cu entuziasm, profesorilor i colegilor s i (Iordan, 1958:15).
6 Popa, ibid .
7 Iordan, ibid .
8 Id ., ibid .: 16.
9 Popa, ibid .
10 Id ., ibid .; Mih escu, 1958:31.
11 Dobroiu, ibid .; Balacciu-Chiriacescu, 1978:59; Popa, ibid .
12 Dobroiu, ibid .; Mih escu, ibid .; Balacciu-Chiriacescu, ibid .
XIII
Amintirile fo tilor colegi de studen ie schi eaz profilul unui tân r în acela i timp studios 13 i energic 14 . Multe seminarii deveneau vii tocmai pentru c studentul Balmu , un nemul umit i revoltat de prezent, de neajunsurile i greut ile greu surmontabile ale vie ii imediat de dup r zboi, milita pentru clasicism ca pentru „o lume ideal , de valori spirituale i artistice capabile s formeze un om nou, complet i echilibrat” 15 . Însetat de cultura autentic , indiferent de vârsta acesteia, studentul clasicist nu refuza, pe de alt parte, nicidecum modernitatea i actualitatea: el practica lecturi din autori contemporani, str ini i români, frecventa expozi ii de art plastic i spectacole, audia concerte simfonice 16 - o via cultural complex , care asigura Ia ului postbelic faima unei adev rate capitale a culturii bunului gust novator, dincolo de toate avatarurile celeilalte vie i, politice i sociale. C tre valurile, adeseori foarte i prea agitate, ale acestei vie i din agora s-a sim it atras de timpuriu, înc din primii ani de studen ie, tân rul clasicist ie ean. El nu poate uita c , dincolo de lini tea s lii de bibliotec - asiduu frecventat de un student clasicist din cale afar de sedulos, aproape obsedat de c r i, mai ales de texte -, se afl vacarmul str zii. C via a c r ii este doar o parte a celei d ruite la na tere, partea care poate fi îndrumat , cu tact i cu r bdare, c tre frumos i bine. Este exact ceea ce încearc , dup m rturiile fo tilor colegi 17 , s realizeze, în ultimii ani de facultate, studentul clasicist în noua sa ipostaz de pre edinte al societ ii studen ilor în litere ie eni: organizeaz conferin e ale scriitorilor pentru studen i i sus ine el însu i o conferin atr g toare ca subiect: Romanul grecesc al lui Longos . În tot acest r stimp, lucrase cu entuziasm pe textul lui Longos, care i-a încheiat ciclul preg tirii universitare i i-a deschis, larg, cariera de intelectual, neîncetat completat i perfec ionat în studii. Astfel, înainte de a se consacra unei noi etape de preg tire i forma ie, de data aceasta postuniversitar (mai întâi, între 1922 i 1924, ca bursier în Germania: cf., supra, p.XIII i n.12), Constantin Balmu î i trece testul maturit ii profesionale prin publicarea, în 1922, a primei traduceri integrale române ti a capodoperei romanului grecesc antic, Daphnis şi Chloe , c tre care se sim ise atras irezistibil din primii ani ai studen iei. Avea numai 24 de ani, când a r spuns onorantei invita ii a Editurii Cultura Na ional de a colabora, al turi de Vasile Pârvan, la dezvoltarea unei colec ii fundamentale pentru consolidarea culturii române ti, colec ie de traduceri ini iat i condus de reputatul magistru de la Universitatea din Bucure ti: „Clasicii antici”. Tân rul
13 „Constantin Balmu era un student foarte inteligent, metodic i muncitor, curios de tot ce interesa cultura literar i general , scriitorii clasici i moderni, istorie, arte plastice, literatur social (…) Avea sensibilitate artistic i gust literar (…)“ (Popa, ibid .).
14 „Era un entuziat pentru lumea clasicismului antic, în care vedea un stil de via , o ie ire din impasul în care ne aruncase primul r zboi mondial (…).“( Id. , ibid .). 15 Id ., ibid . De aceea, în seminariile conduse de profesorul I. M. Marinescu, în care se d deau aprige b t lii de idei între „antici“ i „moderni“, studentul Balmu ap rea drept „campionul <
16 Informa ii preluate din articolul lui Popa, 1958:22-23.
17 Id., ibid .: 23.
XIV clasicist recent absolvent punea la dispozi ia coordonatorului de colec ie nu numai o remarcabil i elogiat traducere, prin virtu ile ei artistice concurente cu originalul, ci i un consistent, foarte documentat studiu introductiv despre romanul grec 18 . Ecourile în lumea literar româneasc interbelic aveau s fie profunde i de durat 19 . Experien a de traduc tor, atât de reu it înc de la debut, l-a marcat, îns , la fel de profund, pe însu i autorul ei. Pe de o parte, prin continuarea activit ii sale de traduc tor, tân rul clasicist î i va descoperi i exploata unul dintre filoanele esen iale ale propriilor preocup ri, punându-le sub semnul militant al propag rii culturii clasice în peisajul formativ intelectual românesc 20 . Astfel, el va îmbog i patrimoniul textelor antice clasice, t lm cite în român , de-a lungul deceniilor urm toare, cu versiuni care fie nu vor mai fi ref cute niciodat , de la Balmu încoace, pentru o eventual actualizare a lor: Tratatul despre sublim al unui autor necunoscut. Bucure ti, 1935 (edi ie cu comentariu critic) 21 ; Tratatul despre stil al lui Demetrios. Ia i, 1943 (edi ie cu bogate comentarii i note); Diogenes Laertios , Despre vie ţile şi doctrinele filosofilor. Studiu introductiv i comentarii de Aram M. Frenkian. Bucure ti, 1963 (postum); fie vor constitui una dintre variantele române ti de referin : Poetica lui Aristotel. Bucure ti, 1957; Homer, Iliada , VI, în Revista Funda ţiilor Regale , decembrie 1938 22 . Dup exemplul mentorului s u, Vasile Pârvan, care, dealtfel, îi înlesnise, cum am ar tat mai sus, un debut prestigios, Constantin Balmu , va ini ia, la rândul lui, o colec ie de traduceri din autorii clasici antici, de data aceasta doar greci, dar anii celui de-al doilea r zboi mondial nu-i vor permite cooptarea i angrenarea unor for e traduc ional-erudite mai largi, astfel încât din proiectata colec ie de „Autori greci în române te” - care inten iona 23 s adune un front
18 Dobroiu, 1980:112-113. „Traducerea dovedea un adev rat talent literar i o însu ire deosebit de a transpune în limba noastr prospe imea textului grecesc. Republicarea acestui text în 1956 reprezint o recunoa tere a calit ilor lui.“ (Popa, 1958:23). „De i autorul era înc tân r, a reu it s dea o oper de adev rat crea ie artistic , dovedind c avea însu iri de scriitor de talent.“ (Mih escu, ibid .).
19 La zece ani de la apari ia traducerii, G. C linescu sublinia înc impactul ei asupra dezvolt rii i model rii limbajului prozei române ti contemporane: „Socotesc pe d. Balmu printre cei mai arti ti traduc tori ai no tri din limbile clasice (…) Versiunea româneasc a romanului lui Longos, Daphnis şi Chloe , r mâne o str lucit dovad a mijloacelor artistice ale d-lui Balmu .“( Adev ărul literar şi artistic din 9 octombrie 1932, p.5, apud Mih escu, ibid .; Dobroiu, 1980:112, n.9).
20 Balacciu-Chiriacescu, 1978:60.
21 Acela i G. C linescu remarca deosebita calitate a traducerii oferite de Balmu i acestui text, care reprezint unicul tratat de estetic general p strat din Antichitate: traducerea realiza „punerea textului român la nivelul limbii ideologice de ast zi“ (recenzie în Adev ărul literar şi artistic din 27 octombrie 1935, p.9, reluat - împreun cu aceea privitoare la studiul lui Constantin Balmu despre Rutilius Namatianus, publicat într-un reputat periodic italian - în volumul, ap rut postum, al lui G. C linescu, Ulysse . Bucure ti, 1967, p.279- 283).
22 Graur, 1958:30; Balacciu-Chiriacescu, ibid .; Mih escu, 1958:33.
23 Dobroiu, 1980:114. XV larg de texte primordiale: filosofice, istorice, retorice i de fic iune - nu au putut s apar decât dou volume, ambele traduse i prefa ate de H. Mih escu, dar precedate de studii introductive apar inând lui Constantin Balmu : Leucip şi Democrit (1941) i Heraclit din Efes (1943) 24 . Pe de alt parte, activitatea de traduc tor, apoi i de editor, a tân rului filolog clasic i-a permis s - i cultive, într-o m sur i mai mare, acel „sim foarte dezvoltat pentru latura estetic ”, pe care îl observase Iorgu Iordan 25 înc de pe vremea primei colarit i. „Grija pentu cuvânt” 26 - temeiul i esen a muncii unui φιλ ó-λογο , lat. philologus , „iubitorul cuvântului”, antic sau modern deopotriv - s-a r sfrânt la Constantin Balmu i asupra propriului „scris”, respectiv asupra scriiturii personale, la toate nivelurile i în toate direc iile crea iei sale originale, tiin ifice. D m din nou cuvântul fostului profesor i mentor al tân rului clasicist: „Construc ia frazei, alegerea cuvintelor i a expresiilor dau lucr rilor sale tiin ifice o înf i are adesea artistic , între altele printr-o anumit caden , pe care o sim im u or, dac citim pasajele respective cu glas tare.“ 27 Arta, nu de pu ine ori de-a dreptul sisific , a traducerii din mae trii Antichit ii clasice s-a întors, ca un reflex profund benefic, asupra oric rui produs al gândirii i crea iei autorului- interpret. În luna octombrie a anului 1923, ca o recunoa tere a posibilit ilor, dar i a meritelor de care f cuse deja dovada, tân rul studios, înscris la doctorat i beneficiar al unei burse de studii în Germania, este numit asistent la catedra de elin a facult ii corespunz toare din universitatea ie ean .28 Din perioada german de studii postuniversitare, Constantin Balmu va re ine în special
24 Atari edi ii române ti ale autorilor clasici ai Antichit ii urm reau s completeze o bibliotec proprie seminariilor de latin i de greac veche pe care, ca asistent titular (începînd de la 15 decembrie 1930), le va sus ine la facultatea absolvit nici cu un deceniu în urm . Astfel, printre seminariile din perioada 1931-1935 se num r i cele intitulate Lucr ări practice de limb ă i Traduceri din române şte în latine şte . Dup moartea profesorului Cezar Papacostea i preluarea, ca titular cu gradul de profesor, a catedrei de limba elin a aceleia i facult i (din ianuarie 1937 pîn în ianuarie 1948, cînd este transferat la catedra de elin a Facult ii de Litere i Filosofie a Universit ii din Bucure ti), a adar vreme de aproximativ unsprezece ani, Constantin Balmu a condus cursul i seminarul de limba i literatura greac veche i a organizat biblioteca acestora. În toat aceast perioad , a a cum au remarcat contemporanii, profesorul Balmu „îmbog e te sistematic biblioteca seminarului, î i pune la dispozi ie i propria sa bibliotec , colec ie splendid de c r i de fond, c r i rare i de bibliofilie, adunate cu pasiune i rafinament.“ (Popa, 1958:25). În acest context profesional i cultural trebuie plasat ini iativa cre rii colec iei „Autorilor greci în române te“, în vederea cre rii unei puternice coli, cu acoperire na ional , de filologie clasic . A se vedea, în acest sens, i Balacciu-Chiriacescu, 1978: 60.
25 1958:16; cf. i, supra , p.XIII, n.8.
26 Iordan, ibidem .
27 Id ., ibid .
28 Dobroiu, 1980:109-110.
XVI cursurile de stilistic ale lui Eduard Norden 29 , care, împreun cu lucr rile de mare notorietate ale acestuia, vor influen a decisiv orientarea filologic a tân rului clasicist român. Urmeaz o perioad foarte fructuoas în cariera ini ial a merituosului cercet tor. Trimis, în anul 1924, dup încheierea stagiului german, la Roma, la propunerea lui Vasile Pârvan, ca membru al colii Române de la Roma (faimoasa Accademia di Romania , înfiin at i condus de savantul clasicist i istoric), Constantin Balmu r mâne acolo înc doi ani, pân în 1926. 30 În acest r stimp, continu s lucreze intens la teza de doctorat, pe care i-o sus ine la sfâr itul primului an de stagiu italian, în octombrie 1925, la Ia i, teza purtând titlul Tehnica povestirii la Plutarh în Βíοι παρ λληλοι i ob inând calificativul Magna Cum Laude. În acela i an, lucrarea este publicat la Chi in u. 31 . Contactul direct al tân rului savant român cu zonele culturale purt toare de profund mesaj clasicist i umanist nu va înceta, practic, pân la izbucnirea celei de-a doua conflagra ii mondiale (1 septembrie 1939). Vreme de aproape un deceniu i jum tate, Constantin Balmu va c l tori îndelung, pentru diverse perioade, uneori revenind în acelea i locuri - surse inepuizabile de încredere în perenitatea culturii i a civiliza iei europene, cl dite pe fundamentele umanismului clasic antic. Revine cel mai adesea în Fran a (în perioada 1926-1929, dar i în anii 1930 i 1939) - de unde poart un sus inut epistolar cu G. C linescu -, viziteaz fascinanta Elad (Atena i Constantinopolis, în special, în aprilie-mai 1928), în timpul unei croaziere mediteraneene, nu las deoparte nici sobra Elve ie, din care se reîntoarce în Germania primei tinere i (1939). Anii de ucenicie intelectual-spiritual , dar i de formare profesional , ai deja maturului „Werther” clasicist îi vor oferi, pe rând, temeiul i prilejul unor remarcabile noi afirm ri în eforturile sale de consolidare a prestigiului filologiei clasice române ti. 32 Anii c l toriilor de studii nu au întrerupt nicio clip studiile propriu- zise.
29 Id ., ibid .: 110. A se vedea, în completare, m rturia colegului i prietenului s u, N. I. Popa: „Scrisorile lui din ace ti ani îi m rturisesc entuziasmul pentru seminariile profesorilor germani, totodat erudi i i apropia i de studen ii lor (…)“ (1958:23).
30 i se bucur , c l torind permanent de-a lungul peninsulei, dar mai ales în centrul i în sudul ei, de feluritele „comori de art veche i modern vizitate“, „ca un adev rat romantic“, animat de mobilitate spiritual i „ve nic neastîmp r“ (Popa, ibid .). Cf. i Dobroiu, 1980:110; Mih escu, 1958:33.
31 Detalii apud Mih escu, 1958:32. Teza a fost considerat , în rândurile clasici tilor români, „o noutate în literatura de specialitate“ (Dobroiu, 1980:113), desigur, a vremii.
32 „Punea în studii, în c l torii i în aprecierea celor v zute acela i avânt tineresc i febril, o impacien de mare sensibil format la coala clasicismului, pentru care între inea personal i propaga cu frenezie în jurul s u, un adev rat cult.“ (Popa, 1958:23-24). Alte informa ii - personale, cu prec dere - în aceast privin afl m la Iordan, 1977:31, 131, 219 i urm., 239-277 (apud Dobroiu, 1980:110, n. 2 i 3).
XVII
La doi ani de la publicarea tezei, Constantin Balmu î i l rge te aria cercet rilor prin editarea critic a surselor grece ti care au stat la baza elabor rii singurului tratat formativ-educa ional p strat din Antichitatea clasic , Institutio oratoria , al lui Quintilianus. Remarc m faptul c , pentru a atrage aten ia lumii savante occidentale, Balmu î i redacteaz studiul în limba latin (De Quintiliani fontibus Graecis , 1927) i îl public simultan la Ia i i la Paris, în prestigioasa Revue des Études Latines, stârnind ecouri favorabile. În acela i an, public , tot la Ia i, sub forma unui curs litografiat, volumul Istoria poeziei latine în epoca arhaic ă, precum i - aproape simultan cu N. I. Herescu, savantul clasicist bucure tean 33 - bro ura, identic în titlu i în spiritul ei, Pentru clasicism 34 . În anul imediat urm tor (1928), va ap rea un nou curs litografiat, de data aceasta din domeniul gramaticii istorice a limbii latine (mai exact, de Fonetic ă şi morfologie istoric ă latin ă), pentru ca în 1929 s publice, în aceea i direc ie lingvistico-istoric , un medalion biografic dedicat comparatistului indo-europenist Jules Vendryès, în revista „Lumea“ . Lucr rile acumulate – la care se va ad uga i cea mai prestigioas din cariera autorului (cf. infra ) - îi vor permite lui Balmu s se înscrie i s î i sus in examenul de docen (1930-1931), care îi va deschide, în anii urm tori (1932, respectiv 1936-1937), perspectiva unui merituos, în afara oric rui dubiu, cursus honorum universitar 35 . Anul 1930 i-a adus veritabila consacrare tiin ific . Tân rul universitar ie ean public , la cea mai reputat cas de editur european din domeniul filologiei clasice - „Les Belles Lettres”, de la Paris - un studiu masiv consacrat artei expresiei i compozi iei în cele dou opere majore ale lui Aurelius Augustinus : Études sur le style de Saint Augustin dans “Les Confessions” et la “Cité de Dieu”. Volumul, de peste 300 de pagini (327 mai exact), g zduit de prestigioasa colec ie de texte antice greco-latine i de studii aferente Association „Guillaume Budé” - Presses Universitaires de France, a fost rapid remarcat de savan i de notorietate mondial , precum Alfred Ernout 36 . Din
33 Acesta va aduna, spre publicare, sub forma unei c r i, abia un deceniu mai tîrziu (volumul a ap rut, a adar, în 1937), articolele i studiile ap rute succesiv în intervalul 1926- 1936. Cf. Franga, 2011:11-12.
34 În clasicismul antic, în aceea i manier i m sur ca i pu in mai tân rul s u coleg bucure tean, Balmu „vedea o salvare“, „o lume de contempla ie artistic i de medita ie filosofic “, dar, nu mai pu in, i un „principiu de via “ (Popa, 1958:24).
35 Dobroiu, ibid .; Popa, ibid .
36 „Pîn i marele clasicist Alfred Ernout, cunoscut ca zgârcit în laude, recunoa te c Balmu <