Ghetoul Din Chişinău Au Iar Ceea Ce a Fost Distrus, Ţărână Va Rămâne

Ghetoul din Chișinău Ghetoul din Chișinău este o parte din istoria acum de un gard de sârmă ghimpată. Trăiau în noastră pe care suntem datori să o cunoaștem. pivniţile rămase, aşteptând… Martorii oculari În volumul colectiv Kişiniovskii pogrom relatau îngroziţi cum în dimineaţa aceia femei 1903 goda (Pogromul din 1903 din Chişi- şi copii, tineri şi bătrâni, încărcaţi cu boccele, se nău) (Chişinău, 1993) a fost inclus studiul lui scurgeau la vale către ghetoul înfiinţat, mânaţi I.E. Levit Poslednii pogrom (Ultimul pogrom) din spate de către călăii lor, cu lovituri date cu Istoria ghetoului din Chişinău. patul armelor. Suzi Basboim, eleva şcolii în care Din acest studiu, bazat pe materialele Ar- am predat, a murit sub ochii părinţilor ei: un sol- hivei Naţionale a Republicii Moldova, desprin- dat, căruia îi răspusese la grosolănii, o apucase dem câteva momente cronologice şi statistice. de picioare şi, învârtind-o, o pocnise de un stâlp, La pag. 105 este inserat un articol despre şedin- crăpându-i capul. (Vladimir Gh. Laşcu. Traver- ţa din 22 iulie 1941 la care au participat guver- sarea deşertului, Bucureşti, 1991, pag. 94) natorul Basarabiei, generalul C. Voiculescu, şi Gheorghe A. Cuza, fiul lui A.C. Cuza, pro- colonelul Dumitru Tudose, comandantul mi- fesor universitar și el, a publicat în revista Cetatea litar al Chişinăului, unde s-a luat decizia ca în Moldovei, articolul Chişinăul de astăzi (nr. 4. din partea de jos a oraşului, pe teritoriul mărginit 1 aprilie 1942), din care spicuim un fragment: cu Visterniceni, în perimetrul străzilor: Hara- …Nu se ştie încă ce vor deveni cartierele aşezate lambie, Cojocarilor, Voznesenskaia şi Pavlov, să dincolo de strada Alexandru cel Bun, în partea de fie organizat ghetoul, care urma să aibă două ie- jos a oraşului, căci ele sunt cu desăvârşire nimici- şiri, una în str. Pavlov, iar alta în str. Cojocarilor. te. A scăpat numai Ghetoul, dar nu şi jidanii. Au În fondul 706, inv. 1, dosarul 69, f. 16 rămas cam o sută de suflete din cele optzeci de mii (ANRM) este păstrat Raportul-cercetare nr. 2 ale trecutului. Restul s-au spulberat pe drumurile în care scrie că în luna august 1941, în ghetoul mari ale Răsăritului, dincolo de Nistru, dincolo de din Chişinău erau internaţi 11.525 de evrei, Bug, şi mai departe încă, – până cine ştie unde. În dintre care: 4.148 bărbaţi, 4.476 de femei şi locul lor vor intra mâine băştinaşii după ce casele 2.901 copii (pag. 108). scunde şi murdare vor fi despăducheate şi sfinţite. Treptat, evreii din ghetoul din Chişinău au Iar ceea ce a fost distrus, ţărână va rămâne. La ce fost trecuţi în lagărele din Transnistria. Aşa, la bun alte clădiri? Chişinăul nu mai are în prezent 7 decembrie 1941, aici se mai aflau doar 126 de decât 35.000 de locuitori în loc de 120.000 câţi îi persoane (pag. 118). avea înainte de război, acum doi ani. Ei pot foarte În ghetoul din Chişinău au fost închiși și bine încăpea în cartierul de sus, Puşkin, care, fiind doi foști membri ai Sfatului Țării: Sadogurschi locuit de creştini, a scăpat neatins de distrugere… N.A. și Landau-Gutman. Ghetoul a existat doar câteva luni, dar Iată mărturisirile cutremurătoare ale unui acest timp a fost suficient pentru a-i fixa exis- martor: Şi de la Chişinău se infiltrau zvonuri… tența. Păcat că omenirea, chiar și în sec. XX, Evreii, cu toţii, au fost izgoniţi într-o dimineaţă după două mii de ani de la jertfa lui Iisus Hris- din casele lor şi mânaţi în partea de jos a ora- tos, n-a înțeles sensul iubirii față de om și res- şului, complet distrusă de incendiu, încercuită pectul față de libertatea lui... 524 Notițe din istoria masoneriei basarabene Notițe din istoria masoneriei basarabene

Notiţe din istoria masoneriei în Basarabia Istoria masoneriei basarabene este una Puşkin: „La Chişinău eram prieten cu maiorul foarte instructivă şi este foarte bogată în detalii Raevski, cu generalul Puşcin şi Orlov… Eram care caracterizează o epocă a secolului XIX şi mason la loja din Chişinău, fondată de genera- mai puţin a secolului XX. lul Puşcin, adică în aceea pentru care s-au nimi- Nu există dovezi certe că ar fi existat o miş- cit în Rusia toate lojile” (Din scrisoarea adresa- care masonică sau, cel puţin, o lojă până la 1812. tă lui V.N. Jukovski). Tot în această lojă intrau Presupunem că unii boieri, care locuiau la Iaşi şi câţiva cetăţeni străini, francezi şi germani, care aveau moşii în Basarabia, veneau încoace vara, în, virtutea unor circumstanţe, se aflau la Chi- se întâlneau între ei şi chiar se ajutau ca fraţii. şinău, şi printre ei întâlnim numele câtorva Dar aceste relaţii nu au fost fixate în documente, boieri moldoveni. Loja nr. 25 şi-a luat numele în memorii şi atunci ele ţin de anonimat. de Ovidiu, deoarece fiecare lojă masonică tre- Prima lojă care a fost documentar legife- buie să poarte un nume distinct. Formată sub rată în Basarabia a fost înfiinţată în primăva- auspiciile asociaţiei masonice Astreia din Pe- ra lui 1821 şi deschisă la 1 iulie a aceluiaşi an. tersburg, a intrat în relaţie cu masonii din Iaşi. Era o lojă care întrunea rândurile sale ofiţeri Poetul roman exilat la Tomis trebuia să su- ruşi, cum era generalul Mihail Orlov, generalul gereze ideea exilului în această provincie înde- Pavel Puşcin, colonelul Ivan Liprandi, vistierul părtată a ofiţerilor ruşi, crescuţi în Petersburg lojii – generalul S.A. Tucikov (1767-1836), nu- şi în Moscova. mit de ruşi şi „fondatorul Ismailului”, şi chiar, Aici este cazul să facem câteva lămuriri, cum a fost descoperit recent, poetul Aleksandr nu legate de statutul masonilor, ci de încărcă-

Casa în care își petrecea ședințele loja Ovidiu din Chișinău 525 tura spirituală care o purta această mişcare în loji masonice, cea din sudul Rusiei şi cea din contextul acelei epoci de început al sec. XIX. nordul Rusiei. Aceasta, însă, constituie un alt După asasinarea lui Pavel I şi venirea la capitol, noi ne vom limita doar la perioada ac- putere în 1801 a fiului său, Alexandru I, Rusia tivităţii lojii Ovidiu. cunoştea o fierbere nemaipomenită intelectu- Casa lui Vasile Kaţiki, în care se întrunea ală. În mare parte, această fierbere intelectuală loja, s-a păstrat şi se află astăzi pe str. A. Hâj- fusese provocată de Ecaterina a II-a, care, înţe- dău, nr. 2. legând perfect idealul lui Petru I că reformarea Activitatea masonică în Chişinău a fost Rusiei se poate face doar prin promovarea şti- reluată aproape peste o sută de ani, la 10 martie inţelor, doar prin reformele sociale, bine chib- 1922 a sosit în Basarabia fostul ministru Ioan zuite, şi-a asumat riscul să ajute societatea prin Pangal şi care l-a împuternicit pe Nicolae N. contaminarea ei cu idealuri europene. Alexandri, prin următoarea adresă: De aici corespondenţa ei cu Didro şi Vol- „Supremul Consiliu din România către taire, de aici şi încurajarea grupărilor masoni- Prea Ilustrul Frate N. Alexandri 33-e, Venerabil ce, care au apărut în Rusia, a grupărilor spiritual lojii din Chişinău. ale, care la fel de multe erau la acel moment, şi Prea Ilustre frate, această moştenire a preluat-o Alexandru I. El, Subsemnatul, Ioan Pangal, 33-lea, dele- de asemenea, fiind mason ca şi tatăl său. gat de Supremul Consiliu din România, declar Alexandru I nu întrevedea un pericol în prin prezenta că v-am iniţiat şi constituit Frate formarea mai multor loji masonice, chiar şi mason, la gradul 33-e, dându-vă în virtutea pu- după războiul din 1812 şi luarea Parisului în terilor ce mi-au fost conferite, pline puteri pen- 1814, când ofiţerii ruşi, masoni, au intrat în re- tru a crea şi organiza o lojă la Chişinău, precum laţii directe cu masoneria franceză şi s-a făcut şi pentru a iniţia la cele dintâi trei grade sim- un schimb de informaţii, un schimb de idea- bolice (Ucenic, Companion, Maestru). Această luri, încât în scurtă vreme, ofiţerimea rusă a plină putere provizorie va fi confirmată în mod devenit pătura cea mai progresistă a societăţii, oficial de Supremul Consiliu, imediat ce mă voi ei primii şi-au propus reformarea Rusiei, prin înapoia la Bucureşti. abolirea iobăgiei, prin restrângerea drepturi- Ioan Pangal, Chişinău, 10 martie 1922” lor monarhiei, prin crearea premiselor unei (Gheorghe Bezviconi. Masonii în Basarabia // viitoare republici. Erau reforme împrumutate Din trecutul nostru, 1936, nr. 28-30) de la europeni, nu reforme care reieşeau din Nicolae N. Alexandri a fondata-o şi la conţinutul societăţii ruse, din evoluţia internă 23 martie 1923 a obţinut diploma de Mare in- a acestei societăţi. De aceea Alexandru I, tole- spector General – 33-lea. În 1931, când a dece- rant faţă de masoni totuşi, la finele vieţii, a în- dat N.N. Alexandri, toate atributele masonice cercat o stăvilire a acestei mişcări. şi literatura specială au fost duse la Bucureşti, În armată, mai ales, s-a început colectarea iar loja a continuat să activeze. informaţiei despre ofiţerii care erau implicaţi La Bucureşti masoneria română a mai în loje masonice, desfiinţarea lojilor masonice fost condusă de Zamfir Arboreş i de aceea este care erau radicale în opţiunile lor. Aşa a fost explicabil faptul că printre numele distinşilor desfiinţată şi loja din Chişinău. Totuşi, trebuie masoni descoperim şi pe basarabenii: Ion In- să remarcăm că mişcarea masonică din Rusia culeţ, Pan Halippa ş.a. a avut o finalitate clară în momentul răscoalei În Republica Moldova în anii ’90 ai sec. decembriştilor din 1825, fiindcă programul XX a fost oficializată masoneria, fondator fiind lor era rezultatul activităţii teoretice a două Anatol Coman. 526 Notițe din istoria masoneriei basarabene

Unul dintre cei mai importanţi masoni ai Basarabiei Era mason ca şi ruda sa poetul Vasile Alecsandri. Avea gradul 33, cel mai înalt în ierarhia masonică. A trăit şi a murit ca un mason. Genealogia lui Nicolae N. Alexandri are rădăcini interesante. „Familia mea este originară din Veneţia. Pe timpul când această republică era în stră- lucire, un străbun al meu, om cu inima în- drăzneaţă şi cu spirit cavaleresc, se puse cu a lui spadă în serviciul ţării, se căsători cu o ro- mâncă şi deveni obârşia familiei Alecsandri…” (V. Alecsandri, dintr-o Autobiografie pe care intenţiona să o scrie la 1865) Am în faţă un teanc de scrisori, de fotografii, de însemnări. Oameni necunoscuţi mă privesc din pozele îngălbenite de implacabilul timp. Învingând barierele timpului, vorbesc cu mine prin paginile epistolelor aşternute în grabă ori ticluite cu migală. Sunt vlăstarii unui gigantic arbore genealogic, pe care destinul l-a răsfirat pe întreaga Europă. Dintre numeroa- sele ramuri am ales unul singur – o fragedă şi Nicolae N. Alexandri misterioasă mlădiţă ce părea să fie dată cu totul uitării datorită vitregiilor istoriei. M-am oprit registrat oficial sub numele de familie Alexan- la vrednicul Nicolae Alexandri, omul care, în dri, Nicolae Nicolaevici. De fapt, acesta e fiul anii tumultuoaselor frământări de la începutul lui Nicolae Leonard, de buna educaţie a căruia acestui secol, a stat ferm la cârma unei echipe s-a îngrijit anume el. de cutezători care au militat pentru schimbarea În 1881, Nicolae absolveşte Gimnaziul nr. destinului Basarabiei. 1 din Chişinău, este admis în acelaşi an la Fa- Nicolae, fiul lui Iordache Alexandri, moşi- cultatea de drept a Universităţii din Sankt Pe- er şi consilier de stat, a fost căsătorit cu Maria tersburg, fiind absorbit pentru mai mult timp Carlovna Glavce, dar, după o scurtă convieţu- de activităţile sale studenţeşti. ire, soţii s-au despărţit. Decepţionată, Maria Pantelimon Halippa, care l-a cunoscut în Glavce se mută cu traiul la un văr de-al doilea, luna ianuarie 1906, în casa Nadejdei Terleţchi moşier şi el, Nicolae Leonard, un om de o cul- din Chişinău, prietena de o viaţă a lui N.N. Ale- tură aleasă, care locuia la Glodeni. La 17 mai xandri, nu pomeneşte nimic despre ocupaţiile 1859, Maria Glavce naşte un băieţel, care e în- anterioare ale acestui nobil basarabean. Se ştie 527 însă că Nicolae încă din acea perioadă era in- până nu demult la Chişinău, pe strada Fierari- fluenţat foarte mult de teoriile lui Lev Tolstoi. lor (azi Bernardazzi), casa numărul 93. Tatiana În însemnările pictorului Duşan Mako- s-a stins din viaţă în 1985. viţchi (a locuit la Iasnaia Poliana între anii 1904 Despre raporturile sale cu familia Nicolae și 1910) e descrisă întâlnirea, la 7 martie 1906, N. Alexandri a avut o discuţie şi cu Lev Tolstoi. a lui N.N. Alexandri cu idolul său spiritual. „Când noi – L.N. Dimitriev, Krupski şi eu – D. Makoviţchi citează în jurnalul său notiţele ne apropiam deja de casă, am spus că am şi eu lui S.L. Dimitriev: „Scriu aceste rânduri aflân- un Lev Nicolaevici, fiul meu de 18 ani. du-mă împreună cu N.N. Alexandri în casa ma- – Dar în ce relaţii sunteţi? – s-a interesat relui înţelept, după o plimbare în timpul căreia L.N. am întreţinut o discuţie. Apropiindu-ne de casă, – Niciun fel de relaţii. Eu demult m-am am văzut ieşind din poarta conacului doi călă- despărţit de familia care locuieşte peste hotare. tori prost îmbrăcaţi. În urma lor s-a arătat L.N. L.N. s-a emoţionat nespus: (Lev Nikolaevici – I.C.). Zărindu-l, însoţitorul – Cum adică peste hotare? – întrebă el. meu m-a apucat de mână şi s-a oprit, învăluit – Dacă cineva m-ar îndupleca să locuiesc de o bucurie de nedescris. El visa la o asemenea cu ei, aş face-o poate, dar altfel nu pot. întâlnire de zeci de ani, dedicându-şi cea mai – Închipuiţi-vă că la mine e aceeaşi situaţie, mare parte a vieţii sale conştiente la înfăptuirea a spus L.N. Am vrut să păstrez sentimentele lor, în practică a ideilor de creştinism pur. Pentru ataşamentul pentru mine şi am pierdut dragos- prima oară el l-a văzut pe învăţătorul său. Între tea mea pentru ei. Nici nu-mi închipui cum de timp, cei doi au trecut pe lângă noi, iar L.N. era a putut să-mi destăinuiască L.N. aşa intimităţi! la câţiva paşi. Venindu-i înainte, eu l-am salutat Eu începui să-mi dezleg sufletul, el făcea la fel. şi imediat l-am prezentat şi pe însoţitorul meu, Cât nu s-ar părea de straniu, dar numai am faţa căruia părea iluminată de un zâmbet şi de intrat în odaie (eu de la 17 ani doream să-l văd, sfială. L.N. ne-a întâmpinat foarte bucuros.” dar am discutat cu el când aveam 46) şi n-am Primind drept moştenire de la unul dintre mai stat de vorbă. Dimitriev m-a cărat în pădu- unchii săi moşia Voronoviţa din judeţul Hotin, re. Şi numai noi am plecat, L.N. s-a coborât jos Nicolae Alexandri, împreună cu o altă adeptă şi timp de două ore a stat de vorbă cu Krupski”. a lui Lev Tolstoi, Eleonora Stamo (1860-1936), Concepţiile lui Tolstoi paralizează într-un au organizat o colonie de tip tolstoian. Într-un fel iniţiativa politică a lui N.N. Alexandri. Pan. parc au fost construite câteva case, în care s-au Halippa în amintirile sale (din revista Viaţa stabilit cu traiul mai mulţi adepţi ai marelui Basarabiei, nr. 1-2, 1938), intitulate Nicolai Ni- scriitor. Au venit încoace Dimitriev, Nicolae- colaevici Alexandri, ne relevă următoarele: „Pe vici, scriitorul şi traducătorul Ivan Navijin ş.a. N.N. Alexandri, lucrurile acestea, adică discu- Această colonie a cunoscut o înflorire deose- ţiile politice, îl lăsau, mai mult sau mai puţin, bită în anii 1907-1908, când însuşi Lev Tolstoi rece. El ştia una şi bună că transformările ra- intenţiona să vină încoace să împartă bucuria dicale în viaţa omenirii se obţin pe calea religiei traiului şi muncii în comun. şi nu a revoluţiilor politice. Şi religia el o înţe- Nicolae Alexandri a fost căsătorit cu legea, potrivit învăţăturilor lui L. Tolstoi, într-o doamna Teplov, fiica unui general din Vilna. muncă serioasă şi sistematică de perfecţionare a Un timp, tinerii au locuit la Petersburg, apoi la sufletului, în iubirea către Dumnezeu şi om, în Chişinău. Anumite divergenţe au făcut ca fa- renunţarea la aşa-zisele binefaceri ale civilizaţi- milia să plece în Elveţia, la Lausanne. Au avut ei şi în simplificarea vieţii după tipul de viaţă a trei copii: Lev, Vasile şi Tatiana, care a locuit primilor creştini, în combaterea răului prin bine 528 Notițe din istoria masoneriei basarabene şi într-o îmbinare armonioasă a muncii manua- uă, intelectualii orăşeneşti doritori de viaţă li- le, de preferinţă agricolă, cu munca intelectuală. niştită de la ţară. Fiecare îşi petrecea ziua cum Aşa concepând lucrurile, N.N. Alexandri vroia: unii citeau până la plictiseală; alţii mun- nu este văzut pe câmpul luptelor politice din anii ceau în grădina de zarzavat şi în grădiniţele de 1905-1906.” flori din faţa vilelor; însă alţii încercau să com- Prima revoluţie rusă trece pe lângă N.N. bine cititul cu scrisul, cu munca în grădină, cu Alexandri fără ca el să-i simtă zbaterea de aripi. excursiuni în satele de primprejur şi la Hotin Un timp locuieşte la Voronoviţa, după aceea sau Cameniţa – capitala foarte pitorească a în Elveţia, unde se afla familia sa, din Elveţia Podoliei, cu vestita cetate de pe malul ridicat trece în Anglia – aici îl vizitează pe prietenul al Smotriciului – cetate pe care a stăpânit-o un lui L.N. Tolstoi – Vladimir Certkov. Revine la scurt timp (în 1507) şi voievodul Moldovei – Chişinău. Organizează traducerea operelor lui Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare. Tolstoi în română. Lucrare de proporţii (îl an- Eu mi-am dat un program pe care l-am gajează şi pe Pantelimon Halippa) pe care in- elaborat cu N. Alexandri. Primul nostru lucru tenţiona s-o facă la Voronoviţa. pe care-l făceam zilnic: luam o baie în Nistru. Ideea de a traduce din opera lui L. Tols- Eram găzduit într-o cameră din vila cea mai toi fusese discutată chiar în prezenţa lui Du- apropiată de fluviu şi apa îmi făcea cu ochiul de şan Makoviţchi, care şi-a notat în jurnalul său: cum ieşeam din casă. După aceea mergeam la „N.N. Alexandri – un moşier basarabean, foarte N. Alexandri, unde luam ceaiul de dimineaţă cu apropiat sufleteşte de L.N. …şi foarte simpatic. o gustare. Îndată după ceai, ne aşezam să tradu- Doreşte să traducă operele lui L.N., să-l facă cu- cem din Cercul de citire al lui L. Tolstoi, o carte noscut în România. El singur e român, dar edu- groasă de peste o mie de pagini, în care marele cat în Rusia. L-a întrebat pe L.N. cu ce ar putea scriitor a adunat cugetări şi învăţături din gân- să înceapă ca să poată atrage atenţia sa, toto- durile tuturor vremurilor şi popoarelor.” dată, să aibă succes. L.N. i-a propus Cercul de Chiar şi astăzi, după mai bine de opt dece- citire. N.N. Alexandri e de părere că Cercul de nii, s-ar putea să se purceadă la o reconstituire citire poate fi neînţeleasă de cititor. Intelectuali- arhitectonică a coloniei de altădată. Paginile tatea română e cam uşuratică, preferă distrac- lăsate de Pan. Halippa ar putea servi drept ghid ţiile. Alexandri i-a recomandat lui L.N. cartea pentru restauratori… lui Eugen Noiel Însemnările unui nerod, despre „După ce ne ocupam o oră-două cu tradu- aceea cum poate şi trebuie îmbinată munca in- cerea, urma în programul zilei o plimbare îm- telectuală cu cea fizică, lucrarea pământului şi preună prin parc şi grădina cu pomi fructiferi… păstoritul.” N. Alexandri era un «causeur» extraordinar în Tânărul Pantelimon Halippa, fiind invi- limba rusească, dar, când o lua româneşte, de- tat la Voronoviţa, este profund impresionat. venea stângaci, se împiedica în căutarea de cu- Peste ani, aproape în toate paginile de memo- vinte potrivite, pe care nu le găsea, uitându-se rii, reflectând despre acea perioadă, descrie şi rugător la mine să-l ajut, ceea ce nu era uşor, traiul de la Voronoviţa, descrie acei oameni căci nici eu nu eram cine ştie ce cunoscător al ciudaţi care încercau să dea imbold unui nou limbii. Azi aşa, mâine aşa, în cele din urmă mod de viaţă: „Colonia tolstoiană a mult re- amândoi am ajuns la ideea că trebuie să plecăm gretatului N. Alexandri din Voronoviţa era un în România şi să învăţăm acolo limba şi litera- admirabil parc de vreo 20-30 de hectare şi în tura românească, pentru ca să fim în stare să ne mijlocul lui, din distanţă în distanţă, mai mul- apucăm de munca grea a traducerii operei lui te vile, în care erau găzduiţi, pe câte-o lună-do- Tolstoi în româneşte… 529 După plimbarea însoţită de lucrări practice Cea a naturii. Satul, verdeaţa, apele curgătoare în grădină ne reîntorceam acasă, unde citeam ale Nistrului. Într-un asemenea anturaj omul româneşte din Vasile Alecsandri, Mihai Emi- pierde senzaţia de eternitate a vieţii omeneşti. nescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu sau din Lumea înconjurătoare, cu frumuseţea-i nepie- alţi autori, pe care îi avea N. Alexandri. Apoi ritoare, îi aminteşte mereu că este trecător. Aici urma masa: o masă simplă, dintr-un fel-două şi filozofia pare să aibă înţelesuri mai profunde, de bucate, pe care le pregătea Ciornei, argatul uneori chiar nebănuite. şi paznicul parcului. După masă, N. Alexandri La rându-i, Tolstoi, în luna octombrie se retrăgea timp de o oră la hodină, dar eu mă 1910, atunci când părăsea Iasnaia Poliana, şi-a duceam în camera mea sau la podul plutitor amintit de Basarabia, de N.N. Alexandri. În în- peste Nistru, pentru întâmpinarea convoiului de semnările lui D. Makoviţchi acel moment de birjari şi căruţaşi, care mergeau de la sau înspre ezitare a fost surprins astfel: „Apoi L.N. a pus Cameniţa şi care ne aduceau corespondenţa şi întrebarea: «Unde plecăm mai departe?» Eu am ziarele. propus Basarabia, la muncitorul moscovit Gu- Spre îndeseară mă duceam din nou la N. sarov, care locuieşte acolo împreună cu familia, Alexandri. De data aceasta, la ceaiul de seară, tot acolo îi şi Alexandri. «Dar acolo e greu de se adunau toţi locatarii coloniei Voronoviţa şi mers, şi nu din cauza distanţei, ci din motivul amfitrionul nostru, fie că ne citea din opera lui mişcării prea lente a trenurilor», am adăugat eu.” Tolstoi, fie că ne conferenţia în expunerea ferme- N.N. Alexandri îşi fermeca cunoscuţii cătoare din vastele sale cunoştinţe asupra vieţii prin inteligenţă, ea fiind rezultatul unor asidue şi oamenilor. Şi recitările, şi conferinţele erau căutări ale eternelor adevăruri. Fiecare nou urmate de discuţii libere, pe care N. Alexandri detaliu adăugat la portretul adevărului vieţii le provoca anume, spre a-i face pe musafiri să vine spre noi ca un îndemn spre o purificare se adâncească în gândurile şi filozofia lui Tol- sufletească, spre o mică şi dramatică revoluţie stoi. Câteodată se găsea cineva care să ne cân- interioară. te, acompaniat la un mic armonium, ce stătea Permanent este obsedat de gândul că tre- în sufragerie. Lui N. Alexandri îi plăcea foarte buie să dea cititorului basarabean pagini din mult muzica şi câteodată îl găseam executând învăţămintele lui L. Tolstoi. Şi el, bătrânul cu exerciţii la vioară, dar imediat se oprea, căci nu capul alb, se hotărăşte să plece în România, la se considera destul de iscusit în arta arcuşului. Bucureşti şi la Iaşi, să studieze graiul străbuni- Câteodată, când veneau musafiri din Cameniţa lor. Limba vorbită la Iaşi o găseşte mai aproape sau de la Hotin, se formau şi coruri, care, ca toa- de suflet şi se opreşte la universitatea din lo- te corurile improvizate, se terminau în fredonări calitate unde audiază cursurile profesorilor de stângace, deoarece cântăreţii improvizaţi nu şti- renume: Alexandru Xenopol, Alexandru Phi- au cuvintele bine şi până la capăt. lippide, Ion Simionescu, Garabet Ibrăileanu Serile la Voronoviţa erau pline de farmec. ş.a. Tânărul său prieten, Pantelimon Halippa, Era atâta armonie în natură şi în sufletele noas- îl poartă prin saloanele ieşene, la întrunirile tre!” politice şi cele studenţeşti. Anume acum Ale- Colonia de la Voronoviţa era pentru N.N. xandri acumulează o veritabilă experienţă po- Alexandri o încercare de a găsi un argument litică. Etapa ieşeană ce a ţinut aproape un an practic pentru gândurile şi ideile ce nu-i dă- de zile pare să fi fost decisivă pentru momentul deau astâmpăr. Discuţiile înflăcărate, vorbele când s-a conceput editarea revistei şi a ziaru- frumoase, lecturile în salon erau numai o sin- lui Cuvânt moldovenesc, în 1913, în luna mai. gură faţetă a realităţii. Lipsea o coordonată. N.N. Alexandri e responsabil în faţa autorităţi- 530 Notițe din istoria masoneriei basarabene lor, iar Pan. Halippa se înhamă la carul redac- Mai repet o dată că aceste discuţii întot- ţional. deauna mă încălzeau prin ceva şi-mi era plă- De remarcat că experienţa obţinută la Cu- c u t .” vântul moldovenesc a fost mai târziu de mare Această destăinuire a adolescentului folos la fondarea şi redactarea ziarului Sfatul S. Lazo vine ca un ecou al unui studiu sem- Ţării, Naşe slovo, Bessarabskoe slovo. nat de un alt adolescent, Alexei Mateevici, Rolul ziarului Cuvânt moldovenesc în miş- care descifrează foarte limpede concepţiile lui carea de deşteptare a conştiinţei naţionale a ba- L.N. Tolstoi, adică în parte şi concepţiile ide- sarabenilor este incontestabil. Anume aici s-a alului zeificat de N.N. Alexandri: „Tolstoi n-a consolidat nucleul mişcării naţionale, acele noi luat în seamă porunca lui Turghenev lăsată cu îndemnuri porneau din inima lui N.N. Alexan- gură de moarte, s-a depărtat de arta pură şi dri. Ne convingem de acest adevăr şi din frag- s-a apucat de învăţămintele moral-religioase. mentul scrisorii pe care tânărul Serghei Lazo o Din aceste învăţăminte a şi rezultat aşa-numita adresase, la 12 ianuarie 1916, prietenei sale Olga «religie» a lui Tolstoi. Dar pentru nimeni nu-i Cruşevan: „Astă seară am fost la unchiul Colea o taină faptul că această religie este o etică, fun- (Alexandri – I.C.). Acest văr de-a treilea de al damentală pe anumite suporturi raţionale.” mamei îşi numără zilele la Chişinău şi editează În continuare, acelaşi autor pune o dia- un ziar moldovenesc. Viaţa l-a frânt în mai mul- gnoză foarte dură pentru crezul lui L.N. Tolstoi te rânduri, iar când i-a albit părul (posibil chiar şi poate dureroasă pentru mulţi adepţi ai mare- şi mai devreme) el a ajuns la tolstoism şi a fost lui cugetător: „În general, cugetările lui Lev Ni- în stare, pe cât mi se pare, să înţeleagă profun- kolaevici despre Dumnezeu şi religie substituie zimea gândurilor celebrului om. De fiecare dată religia şi pe Dumnezeu.” (Ideile lui L.N. Tolstoi când veneam la Chişinău îi făceam câte o vizită despre religie şi aprecierea lor în Buletinul Epar- unchiului Nicolai şi între mine – un tânăr încă hiei Chişinăului, nr. 45, 1912) verde – şi omul albit de ani aveau loc nişte dis- Am alăturat aici această remarcă despre cuţii aprinse, şi nu simţeam nicio diferenţă de L.N. Tolstoi ca pe o oglindă în care se citeşte vârstă. Diferenţa consta doar în faptul că eu îi bine şi chipul lui N.N. Alexandri. Fiindcă găsesc mărturiseam ceea ce putusem să observ acolo, în interesant procesul de trecere al acestui bun marele oraş. Pe când de la el aflam, ca să zic aşa, basarabean de pe poziţia de calm şi inactivita- înţelepciunea vieţii, cuvinte care de fiecare dată te socială la apariţia lui pe baricadele luptelor mă încălzeau. Eu ascultam cursul unor gânduri, politice dezlănţuite în primăvara anului 1917. care parcă sfârşeau şi-n faţa cărora recunoşteam „Vina”, desigur, o poartă mediul revoluţionar nimicnicia propriei mele existenţe. – el s-a pomenit în situaţia unui ac de busolă Parcă şi-n această clipă aud vocea-i cal- într-un câmp magnetic. Caracterul lui pare să mă – doar raţiunea, raţiunea ne este dată ca să capete o trăsătură nouă, neştiută până acum. În ne apropiem şi să-l cunoaştem pe Dumnezeu, ochii celor care îl cunosc, el nu mai este numai iar noi învăţăm nişte vorbe răsuflate ale nu ştiu un fidel adept al lui Tolstoi, Alexandri e un lup- cărui «sfânt». Ce urgie este acest război, când tător convins pentru drepturile moldovenilor se nimicesc unii pe alţii! Eu sunt sigur că, după basarabeni. Petre V. Haneş în însemnările sale aceste coşmaruri, oamenii se vor îndoi de juste- Basarabia – autonomia, neatârnarea şi unirea ţea căilor alese, căci ei n-au o părere mai bună cu România îi schiţează un portret în culorile despre viaţă. Iar tineretul nostru, având în faţă cele mai calde: „La ceasurile 12 deputaţii şi toţi oceanul necuprins al vieţii, cât de rar îşi creează cei de faţă se strâng în sala de şedinţe, înghesu- o atitudine faţă de tot ce-l înconjoară. indu-se frăţeşte pe scaunele aflătoare acolo. La 531 banca prezidenţială ia loc un respectabil bătrân, Dincolo de calmul ce-l caracteriza, Nico- cu părul alb şi barba albă, şi rosteşte blând cu- lae N. Alexandri ducea o viaţă interioară foarte vintele: «Şedinţa Sfatului Ţării este deschisă.» încordată, dramatică chiar. Întreaga asistenţă se scoală în picioare şi aplau- În luna iunie a anului 1918, la Chişinău dă furtunos. Corul preotului Berezovschi cântă poposeşte un originar din Basarabia – genera- într-un colţ al sălii Deşteaptă-te, române, care lul Alexandru Averescu, înconjurat de aureola pentru întâia oară răsună în Basarabia. Mulţi bătăliilor de la Mărăşeşti şi Mărăşti. El l-a con- deputaţi erau cu ochii în lacrimi. vins pe N.N. Alexandri să organizeze la Chişi- Bătrânul care prezida în clipa aceasta înăl- nău Liga populară, care să colaboreze cu parti- ţătoare se chema N. Alexandri. Un caracter dul lui Averescu. S-au făcut multe promisiuni. blând, o fire împăciuitoare, un adevărat moldo- Gh. Bezviconi, care a avut prilejul să studieze vean, crescut în doctrina lui Tolstoi. L-am întâl- arhiva lui N.N. Alexandri, scrie în memoriile nit de atunci înainte, cât am stat la Chişinău, în sale: „Aşa, la 4 septembrie 1918, Averescu i-a toate întrunirile culturale şi naţionale, totdeau- promis lui Alexandri că vor fi respectate toate na prezidând mulţumită darului deosebit ce-l condiţiile Unirii şi Basarabia îşi va păstra au- avea de a vorbi blând şi de a înlătura neînţelege- tonomia, care reieşea din realităţile de viaţă din rile. El prezida şi comitetul universităţii popula- Basarabia ce se deosebea de restul ţării. re, ca şi multe din şedinţele comisiunii şcolare.” Promisiuni Alexandri ascultase destule în Biografia lui N.N. Alexandri, fără doar şi ultimele luni şi cu atât mai amară i se părea poate, şi-a atins apogeul anume în anul 1917. viaţa când se convingea că declaraţiile liderilor Ziarul România nouă, din 27 martie 1918, politici nu se racordau cu faptele lor. În aduna- publică, sub iscălitura lui N.N. Alexandri, aces- rea Ligii din 7 octombrie 1918 Alexandri pen- te rânduri: tru prima orară a declarat deschis că nu este de „Unirea Basarabiei… acord cu politica guvernului. Noi am înfăptuit cel mai mare eveniment, Opoziţia l-a susţinut. La adunarea de la Iaşi ale cărui consecinţe sunt fără de număr: suntem cu declaraţii similare au ieşit Averescu, Argeto- uniţi cu ţara-mamă. ianu, Filipescu, Cuza… Şi pe neaşteptate au fost La 1859, pe orizonturile politice ale Euro- anulate condiţiile de unire a Basarabiei. Două pei s-a ivit deodată un om nou, care a cerut să proteste (parţial au fost tipărite în ziarul Basa- fie recunoscut. Acest om era România. rabia în 1933 – I.C.) ale unei părţi a deputaţilor În timp de 60 de ani, ţara aceasta unită din din Sfatul Ţării în frunte cu Alexandri au fost nouă principate slabe s-a întărit şi s-a impus semnate la 25 şi 30 noiembrie. O lămurire des- respectului Europei. Acum ea caută să adune la pre acest act a nimerit chiar la Paris; iar fiul lui sânul ei şi celelalte ţări locuite de fiii neamului Alexandri, Lev Nicolaevici, a scris despre aceas- nostru. Cea dintâi asupra căreia a căzut norocul tă problemă fiind la Moscova. Despre anularea este Basarabia, care se uneşte cu România. condiţiilor unirii în arhiva lui N.N. Alexandri se Binecuvântat fie ceasul în care în minţile păstrează un articol de ziar intitulat Iuda. noastre s-a născut ideea Unirii! Urmările vor fi Când puterea a trecut în mâinile guvernu- din cele mai binefăcătoare. Istoria va scrie acest lui Averescu, Alexandri a fost ales senator.” act solemn cu litere de aur în paginile ei. El primul votează unirea şi tot el printre Să dea Dumnezeu ca acest act istoric să fie primii protestează împotriva încălcării condi- ca un sunet de alarmă pentru Unirea tuturor ţiilor unirii. În 1921, fiind vicepreşedinte al se- provinciilor româneşti răzleţite. natului, Nicolae Alexandri rosteşte o cuvântare Cu Dumnezeu, şi într-un ceas bun!” aprinsă în apărarea Basarabiei. În 1925 este ales 532 Notițe din istoria masoneriei basarabene nouă ne este foarte dificil să ne adaptăm şi să ne modificăm. Iar timpul este necruţător şi ne cere schimbări, în caz contrar rămânem acolo de bordurile vieţii… În asemenea minute dificile, suporţi foarte greu singurătatea şi cu mare bucurie te opreşti la gândul că, undeva în îndepărtatul Bucureşti, este încă un inadaptabil, care la fel se tânguieşte, probabil, şi se odihneşte la gândul despre un viitor mai bun. Îmi revin cu încetul, desigur, aceas- tă îmbunătăţire a sănătăţii eu trebuie s-o înţe- leg ca pe o pauză şi de aceea fac tot ce-mi pare important şi merită atenţie. Am sub mâna mea traducerea în limba română a ultimei lucrări a lui Tolstoi, care e gata de a fi trimisă la tipar. Dar sosirea la Bucureşti şi traiul acolo mă sperie şi eu deocamdată nu ştiu ce să fac. Fiţi sănătos, dragul meu, păziţi-vă şi să dea Domnul să ajungem la zile mai bune…”. Această scrisoare este ca o ultimă frunză ce se desprinde de pe ramul intrat în iarnă. E un ultim acord din simfonia unei vieţi zbuciu- mate şi pline de farmec. Sunt rânduri încărcate Nicolae N. Alexandri de tristeţe şi aureole de optimism. Anunţul despre decesul lui Nicolae N. Ale- senator în opoziţie. Nu i se mai dă cuvântul în xandri a fost simplu, lapidar ca un post-scrip- senat. Decepţionat, se retrage din viaţa politi- tum: „Nicolae Alexandri a murit în colţişorul că şi se ocupă iarăşi de traducerea operelor lui său retras din str. Ion Inculeţ (vila Cerkez) în L.N. Tolstoi. după-amiaza zilei de 17 februarie. În ziua de Relaţiile din familie adaugă şi ele anumite joi, 19 februarie, trupul lui neînsufleţit a fost tensiuni. Fiul său Lev (bănuiesc că a scris mo- adus la Catedrală, iar slujba religioasă a înmor- nografia Bessarabskii vopros, Moscova, 1926) mântării a avut loc vineri, 20 februarie. se afla în serviciul diplomatic al ţării soviete- Pentru munca sa dârză şi grea închinată lor. Bătrânul N.N. Alexandri i-a făcut o vizită neamului moldovenesc şi românesc, guvernul în mod clandestin, dorind să afle cum de s-a ţării a poruncit să i se facă funeralii naţionale. pomenit fiul de altă parte a baricadei. Se presu- Pe lângă foştii săi tovarăşi de lupte grele au ţinut pune că, după întâlnirea de pomină, acest fiu al să-l conducă la locul de veci şi şefii autorităţilor lui a dispărut fără urmă. române, în frunte cu d-l ministru P. Halippa…”. Reproducem mai jos o scrisoare expedia- Este curios faptul că atunci când a venit la tă de N.N. Alexandri lui Zamfir Arbore (a fost patul bolnavului ce se stingea din viaţă, preotul tipărită mai întâi în revista Din trecutul nostru, Vasile Guma a întâlnit acolo un rabin şi un pas- nr. 7-8, 1934): „Mult stimate şi iubite Zamfir tor luteran… Se părea că religiile lumii venise- Constantinovici! Trăim într-o perioadă de tre- ră să-i dea ultima binecuvântare eminentului cere… Îndeosebi simt aceasta bătrânii, deoarece urmaş al lui Tolstoi – lui Nicolae Alexandri… 533 Manole Literatura noastră populară trebuie privi- Ce fac aceşti pietrari? Ei vor să înalţe o tă nu pur şi simplu din punctul păstorului care, mănăstire. În fond, vor să înalţe o catedrală atât neavând ce face, plictisindu-se să cânte la fluier de frumoasă, cum n-a mai fost alta. Şi atunci şi să se dogorască la soare, începe să fredoneze purced la această construcţie într-un loc foarte nişte rânduri care mai târziu devin balade. Şi bine ales – „Pe Argeş în jos / Pe un mal frumos.” nici nu e cazul, când o fabulă concretă, o isto- Se iscă o problemă. Tot ce ziua se constru- rie auzită la un han se transformă într-o operă ieşte, noaptea se surpă. De ce? Fiindcă este ne- literară, fiindş lefuită de mai mulţi povestitori voie de un sacrificiu. pe parcursul timpului. Schimbarea calităţii meşterilor, perfecţi- Cred că pentru fiecare operă literară sun- unea lor interioară nu este suficientă pentru tem datori să dăm mai multe puncte de vede- această mare construcţie care şi-o propun. Să re, căutând explicaţii în diverse domenii. Şi ne amintim că idealul masonic este catedrala acest gând îl argumentăm prin balada Meşterul universală. Cea mai frumoasă şi cea mai per- Manole, pe care o considerăm mult mai veche fectă. Şi aici – rolul Anei. decât o cred specialiştii, chiar putem să-i atri- Într-o viziune îngustă, s-ar putea înţelege buim vârsta exactă de la înălţarea piramidelor că Ana a fost, pur şi simplu, sacrificată. Şi în egiptene încoace şi să-i explicăm originea bala- felul acesta, primind această jertfă, clădirea nu dei într-un chip cu totul neordinar. Prin teoria se va mai surpa. masonică. Adică, constructorii acelui templu Ideea însă este alta. Ana simbolizează ide- de pe malul Argeşului erau nişte masoni. Dar alul feminin, idealul purităţii feminine, care s-o luăm de la capăt. este în contradicţie cu linia conduitei masoni- Masoneria îşi propune ca scop înălţarea ce, femeile doar nu sunt admise în lojile maso- catedralei ideale în lume, în care fiecare om nice. Şi pentru a putea înălţa această catedrală, este o cărămidă. Iniţial, fiecare om este o piatră trebuie sacrificat sentimentul pentru femeie. A brută, dar, şlefuită, ea se preface în cărămidă, renunţa la partea a doua a naturii umane, a fe- îşi schimbă calitatea. Ideea masoneriei în sine meii. Renunţând la femeie, marele meşter, Ma- include anume această coordonată, schimba- nole, reuşeşte să înalţe catedrala. rea calităţii, perfecţionarea până la ideal. Construcţia este atât de frumoasă încât Ierarhia masonică recunoaşte următoare- Negru Vodă porunceşte să fie demolate scările, le grade: zidar, cel mai des numit pietrar, calfă, schelele, ca meşterii să nu poată coborî de pe meşter. mănăstirea construită. Să nu poată construi o Începutul baladei: „Nouă meşteri mari / alta mai frumoasă. Negru Vodă simbolizând, Calfe şi zidari / Cu Manole zece / Care-i şi în- de fapt, lumea obişnuită, egoistă, cu idealuri trece.” limitate. Evident, avem în faţă o lojă masonică în Ce fac meşterii? Ei înţeleg că această mă- care meşterul mare sau maestrul în limbajul năstire nu este perfectă. Că se poate construi modern este Manole. ceva şi mai frumos. Fiindcă idealul masonic 534 Notițe din istoria masoneriei basarabene atestă că perfecţiunea nu cunoaşte limite. Şi Şi se prea poate că un fapt concret, minor şi atunci meşterii îşi construiesc aripi nu pur şi idealul masonic major l-au inspirat la crearea simplu pentru a se salva, ci având gândul as- acestei balade. cuns de a merge mai departe şi de a construi o Dacă am reuşi să coborâm în timp chiar nouă catedrală, mai frumoasă. până la vremuri dinainte de Hristos, când Şi poate că şi acea catedrală le-ar fi reuşit, strămoşii strămoşilor noştri vorbeau daca ori fiindcă ei cunoscuseră purificarea, ei o sacrifi- poate latina vulgară, l-am găsi pe autorul aces- caseră pe Ana şi îndemnul de a construi până tei minunate balade, care a ajuns la echilibrul la perfecţiune deplină era deviza lor. lingvistic actual, fiind perfecţionată de diverşi În concluzie, afirmăm, fără a avea unele vorbitori şi care, în formula actuală, descifrea- dubii, că autorul acestei balade a fost mason. ză totuşi esenţa autorului.

Expoziția Agricolă din 1889, str. Leovei (azi A. Șciusev), Chișinău. Foto P. Kondrațki

535 Aviația din Basarabia – file necunoscute

Primul zbor fenomen s-a produs pe locul actualului stadi- on „Dinamo”, care odinioară era un maidan denumit Piaţa nemţească. În anul 1910, în tot oraşul erau încleiate afişe care anunţau zborul lui Serghei Utocikin. Au fost improvizate nişte tribune şi foarte multă lume a venit să urmă- rească acest prim zbor. Din ziare publicul ştia că asemenea zboruri s-au produs la Moscova, Petersburg, la Odesa şi acum la rând era Chi- şinăul. Numele aviatorilor Efimov, Cuzneţov, Egorski, Utocikin au devenit legendă, care cir- culau din gură în gură. Utocikin, un sportiv ce practica mai multe probe, aviaţia fiind ultima lui pasiune, era un bărbat nu prea înalt, roş- cat şi fuma întruna. Ştia să folosească pauza cu maximum artistism, întinzând la limită struna răbdării. De fapt, la Chişinău acest procedeu i-a reuşit mai puţin. Lumea adunată, a aşteptat multă vreme să vadă decolarea. S-a plictisit şi o bună parte s-a împrăştiat pe la case. Abia spre seară, motorul avionului s-a pornit cu mare Serghei Utocikin zgomot, aparatul a decolat greu, ridicând un nor de praf şi, zburând la o înălţime nu prea Ne-am obişnuit cu aviaţia atât de mult, în- mare, a făcut un cerc deasupra pieţei şi a luat-o cât nu ne mai imaginăm că, de fapt, de la pri- spre Buiucani. Lumea a aşteptat mult timp, dar mul zbor efectuat în Basarabia, au trecut abia avionul nu s-a mai întors. Peste o vreme s-a 90 de ani şi, probabil, încă sunt în viaţă per- aflat că aparatul s-a defectat şi pilotul a fost ne- soane care în copilărie au urmărit acea grozavă voit să aterizeze undeva pe câmpurile Buiuca- aventură. nilor. Pentru ziarişti şi această modestă încer- La începutul erei aviatice, zborul aeropla- care era un eveniment pe care l-au consemnat nului era mai mult un spectacol, fiindcă omului în cronicile vremii. Nu contează că astăzi avem nu-i venea a crede că un obiect mai greu decât un aeroport modern, suntem obligaţi să ţinem aerul poate zbura ca păsările. La Chişinău acest minte acest debut aviatic.

536 Aviația din Basarabia – file necunoscute

Unul dintre primii aviatori basarabeni Născut în nordul Basarabiei, Eugen Ada movici (11.VI.1876, comuna Lipcani, jud. Hotin – iunie, 1940, a fost omorât de bandele procomuniste când se refugia) este o figură pi- torească a acestui ţinut. Pe parcursul vieţii a fost remarcat în mai multe profesii: militar în grad de colonel în rezervă, notar public, deputat. Biografia lui începe cu anul 1893, când s-a refugiat în România, unde a fost admis la învăţătură la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie, iar la 1901 este avansat în gradul de sublocotenent. În 1910 este membru al misiunii militare române trimise de regele Carol I la ţarul Nico- lae al II-lea. Când aviaţia începuse a deveni o pasiune pentru tineri, în 1912, el obţine brevet de pilot şi este numit profesor la Şcoala de Aviaţie din Bucureşti. Fiind militar de carieră, participă la cam- pania din Bulgaria din 1913 şi la Primul Răz- boi Mondial. Evenimentele din 1918 îl fac să revină în Basarabia şi este numit prefect la Tighina, apoi Locotenent-colonel Eugen Adamovici, la Cetatea Albă şi director la interne. prefect al județului Tighina După trecerea în rezervă, activează ca notar public şi face politică, ajungând deputat. Ce s-a Prin aportul lui la dezvoltarea aviaţiei ro- întâmplat cu el după 1940 nu ne este cunoscut. mâneşti s-a învrednicit de mari distincţii: Vir- În istoria noastră, el va rămâne ca unul tutea Aeronautică, Coroana României în gra- dintre primii noştri aviatori şi ca autorul mai dul de Comandor, Steaua României în gradul multor lucrări pe teme militare, religioase şi de ofiţer, alte decoraţii și medalii româneşti şi filozofice. străine.

537 O personalitate care onorează Basarabia alte veritabile personalităţi, era extrem de mult apreciat şi venerat de ei. De ce? Fiindcă dincolo de bunul coleg de şcoală în el sălăşluia un suflet blajinş i prietenos, un om săritor la nevoie şi aceasta îi dădea alura unui om de o distinsă nobleţe. Treceţi pe la colegii lui, rugaţii să vă spună ceva despre Toma Istrati şi ei se vor lumina la faţă şi din Tomiţă nu-l vor mai scoate. Astăzi, peste ani, ei au impresia că tot ce a fost odinioară a fost o poezie. Şi chiar severul rector de seminar Sergiu Bejan le pare, pur şi simplu, un părinte de-al lor, un pic mai sever, un pic mai concentrat la cele cotidiene şi lecţi- ile lui dure le-au fost de mare folos mai târziu, când au apucat drumurile evacuării în 1940 şi când au fost nevoiţi să i-a arma în mâini ca să vadă Basarabia eliberată. Pentru Toma Istrati, la fel ca şi pentru colegii lui, Basarabia nu este o noţiune geografică sau o definiţie istorică, este bucată din buca- Toma Istrati ta sufletului lor. Tot ce au mai scump ei acolo păstrează în acea comoară de suflet românesc, Prin tot cea făcut se poate descoperi că rămas între Prut şi Nistru. Toma Istrati este originar de prin părţile Călă- Această revărsare de sentimente nu putea raşului, din Nişcani. Codrean get-beget, născut să nu ia forma unor poeme. A unor poezii care într-o familie de preot, el a fost permanent fidel nu sunt perfecte din punct de vedere literar, crezului său creştinesc. Că omul este dator să se dar care sunt ideale din punct de vedere al cre- realizeze ca personalitate şi este obligat să îm- zului sufletesc. Şi în cazul lui, criteriile genera- partă cu alţii din puţina fericire lumească pe care le de apreciere a valorilor literare nu mai sunt i-i dat s-o aibă în scurta trecere pe acest pământ. valabile. Criteriile estetice sunt neputincioase Seminarist la Chişinău, pilot militar în atunci când avem în faţă un model etic de ase- timpul războiului, profesor universitar după menea prestanţă. război, etape care parcă ne-ar spune prea mul- L-am cunoscut în anii ’90, veşnic preocu- te despre om. În realitate însă, fiecare etapă are pat de destinul Basarabiei. Să trimită nişte cărţi, enigmele şi descifrările sale. să ajute nişte studenţi basarabeni care învaţă în Pe când era seminarist, coleg de clasă cu România, să organizeze nişte sărbători la baş- Petru Popa, Vlad Dumbravă, Misail Chiriţă şi tină şi în tot ce face este prezentă acea dezin- 538 Aviația din Basarabia – file necunoscute teresare materială, care îi dezarmează chiar şi pe cei mai înverşunaţi materialişti. În prezenţa lui văzând risipa de suflet şi de bani, te simţi ca un zgârcit, ca un avar şi parcă vrei să dai la o parte un văl nevăzut şi să păşeşti pe drumul lui, făcându-te un om generos ca el. Dar să fii ca Toma Istrati este foarte greu. De ce? Fiind- că, fiind o fire foarte organizată, bine calculată, el ştie să scoată bani şi din piatra seacă. De aceea, cu atâta uşurinţă îi risipeşte fiindcă are senzaţia că este un semănător de bucurie, iar acel care seamănă bunătate ştie că la o etapă tot bunătate va culege. Editând ziarul Destine, aju- tând la editarea ziarului Unirea şi făcând alte gesturi de susţinere a unor publicaţii şi autori, el rămâne un exemplu cum cu mijloace mici se pot face fapte frumoase, durabile, care vor rămâne în memoria contemporanilor şi vor fi descoperite de urmaşi ca nişte fapte pline de aerul demnităţii. Toma Istrati a fost mereu un suflet tânăr de poet, împovărat de grija pentru ţară şi un basarabean care niciodată n-o să se sature să admire, să iubească şi să proslăvească tot ce este românesc. Doi poeți serbându-și ziua de naștere: Grigore Vieru și Toma Istrati, București, 1994

File din albumul Chișinăului

Liceul Real și Seminarul Teologic din Chișinău, imagine de epocă 539 File din istoria aviaţiei basarabene S-a creat o tradiţie pe parcursul mai multor ani, o tradiţie neobiectivă de a trece sub tăcere participarea aviatorilor români în cam- pania de est. Am scris recent un material publicat în revista Flux despre aviatorul Vladimir Gheorghian. Participarea lui la cel de-al Doilea Război Mondial a avut o justificare bine ar- gumentată. El a luptat să-şi elibereze baştina de sub ocupaţia Armatei Roşii. El a luptat să- şi elibereze mormântul mamei care nimerise dincolo de sârma ghimpată a frontierei. Să-şi elibereze satul natal şi casa părintească. Sătenii îl cunoşteau pe isteţul Volodea, îl recunoşteau după gestul lui unic de a flutura din aripi atunci când zbura deasupra casei pă- rinteşti şi de a arunca un buchet de flori din avion chiar pe mormântul mamei. La front a plecat conştient că locul lui este pe linia întâi. A zburat pe un avion de tipul IAR-39, model biplan ce era utilizat pentru bombardament uşor şi serviciu de observaţii. Avea un echipaj format din observator şi un sergent mitralior. A luptat ca un erou şi la numai 24 de ani era cavaler al ordinului Virtutea Aeronautică Pilotul Vladimir Gheorghian cu panglică de Mihai Viteazul. A avut Steaua României, Coroana României, Crucea de Fier. S-a născut într-o familie în care el era al se facă aviator. Pe atunci majoratul se atingea 16-lea copil, mezinul lui Nicanor şi Ana Ghe- la vârsta de 21 de ani, iar Vladimir, având doar oghian, răzeşi din satul Zgărdeşti din judeţul 19 ani, nu avea dreptul să se înscrie la şcoala de Bălţi. ofiţer fără permisiunea părinţilor. Haralampie Şcoala primară a urmat-o în satul natal, l-a convins pe Nicanor Gheorghian să nu sem- iar studiile liceale le-a făcut la Chişinău, la Li- neze nicio hârtie pe care-o va aduce Vladimur ceul Militar „Regele Ferdinand I”. Fratele mai şi atunci tânărul îndemnat de marea dorinţă de mare, Haralampie, prefect de Bălţi şi avocat, a ajunge aviator a falsificat semnătura tatălui insista ca el să-şi continue studiile la politeh- său şi a ajuns elev al şcolii de aviaţie. După ab- nică. Vladimir însă dorea cu tot dinadinsul să solvirea şcolii a fost repartizat la Flotila a III-a 540 Aviația din Basarabia – file necunoscute de recunoaştere şi bombardament uşor, dislo- acordeon. Îşi cumpărase şi o havaină şi lua lec- cată la Buzău. ţii pentru acest instrument cu un muzician cu- Leonid Gheorghian, care ne-a pus la dis- noscut (Gilly Stiploşek). poziţie aceste imagini, a făcut şi nişte însem- Crăciunul, Paştele şi ziua de 10 februarie nări memorialistice din care nu pot să nu citez. (Sf. Harlambie, ziua onomastică a tatălui meu) Vladimir Gheorghian era un om vesel, prilejuiau întrunirea întregii familii la noi aca- sfătos, mereu gata să glumească. Aşa l-a descris să, la Bălţi, iar Vladimir era nelipsit la aceste şi un reporter care a vizitat pe front poziţia Flo- întruniri. La un Crăciun şi-a adus şi un bun tei a III-a (citez): „Grupul de aviatori se apropie prieten, pe sublocotenentul Gheorghe (Gică) de cortul nostru. Printre ei este şi simpaticul Munteanu, care avea funcţia de observator în sublocotenent Vladimir Gheorghian, care, deşi avionul pilotat de el. muşca dintr-un măr, reuşea să vorbească mai În al Doilea Război Mondial, în care Ro- mult decât toţi ceilalţi la un loc.” mânia intrase pentru a-şi recupera teritoriul Faţă de mine era foarte apropiat. Deşi îmi dintre Prut şi Nistru, pierdut în anul 1940 în era unchi (eu îl numeam „unchiul Lodea”), era urma tratatului Ribbentrop-Molotov, Vladimir cu numai nouă ani mai în vârstă decât mine Gheorghian a participat ca pilot militar. Zbu- – o nimica toată faţă de cei douăzeci de ani ce ra pe un IAR-39, avion biplan de observaţie şi îl despărţeau de vârsta fratelui său mai mare bombardament uşor. Echipajul avionului era Haralambie, tatăl meu. Din modesta sa leafă format din trei persoane: doi ofiţeri (pilotul şi de ofiţer mi-a cumpărat un acordeon şi apoi o observatorul) şi un sergent (mitraliorul). bicicletă, lucruri care pe vremea aceea se pro- Discuţiile dintre pilot (Vl. Gheorghian) şi curau cu mult mai greu decât astăzi. Şi el avea observator (Gică Munteanu) în timpul luptelor

Vladimir Gheorghian împreună cu echipajul său 541 aeriene deasupra mării de Azov, s-au desfăşu- timpul luptei), când a fost lovit de un glonte. rat altfel decât descrierea lor în volumul Fapte Trupul său neînsufleţit a rămas rezemat de pi- de arme (Dvs. aveţi o copie a acestui material). lotul Vladimir Gheorghian până la aterizare. Faptele s-au petrecut aşa cum descriu în cele ce Vladimir nu a salutat, aşa cum a descris repor- urmează. terul în articol. Dar a plâns. Nu a plâns de dure- La întoarcerea dintr-o misiune, avionul a rea pricinuită de rănirea piciorului drept, ci de fost atacat de trei avioane de vânătoare sovie- moartea prietenului său. Glontele care l-a rănit tice de tip Curtis (fabricaţie engleză) mult mai a fost tot un dum-dum, dar din fericire ricoşat, rapide şi maniabile. Din cauza vitezei sale mai deci explodase înainte. Gloanţele dum-dum ex- mici, avionul românesc nu se putea retrage, fi- plodau după ce pătrundeau în corpul victimei. ind astfel nevoit să accepte lupta. De aceea erau interzise de convenţiile interna- Avioanele sovietice atacau din spate, rând ţionale; dar ruşii le foloseau totuşi. Sergentul pe rând, trăgând salve de mitralieră, apoi de- Zubic, mitraliorul, a fost, de asemenea, rănit. păşind avionul românesc de deasupra sau pe Avionul românesc, deşi foarte deteriorat, a pu- dedesupt, lăsau pe ceilalţi doi piloţi ruşi să facă tut totuşi fi aterizat de către Vladimir Gheor acelaşi lucru. ghian. În elice se putea vedea o gaură mare cât Avionul românesc, deşi mai mare, mai pumnul. Unchiul meu ne spunea că după toate greoi şi de viteză mai mică, avea un avantaj: regulile tehnicii, elicea ar fi trebuit să fie total avea patru guri de foc (patru mitraliere). Două distrusă în momentul în care a fost lovită. fixate în aripi, mânuite de pilot, trăgeau înain- După această luptă aeriană soldată cu trei te; cu una îndreptată în jos; sergentul mânuia o avioane inamice doborâte, Vladimir Gheorghi- mitralieră cu care se putea trage înapoi, lateral an a fost decorat cu ordinul Virtutea Aeronau- şi în sus. tică în gradul de cavaler cu panglică de Mihai Un alt avantaj: echipajele româneşti erau, Viteazul, iar Gheorghe Munteanu a fost distins în acea perioadă, mai bine instruite decât echi- post-mortem cu ordinul Mihai Viteazul. Până pajele sovietice. Deci, avionul sovietic atacat în la acest episod ambii ofiţeri fuseseră decoraţi timp ce se apropia din spate şi trăgea în avio- cu Steaua României, Coroana României, Virtu- nul românesc, era în acelaşi timp întâmpinat tea Aeronautică şi Crucea de Fier. Mitraliorul de salva mitralierei sergentului Zubic. Zubic a fost distins cu cea mai mare decoraţie Apoi, dacă trecea în faţă pe subavionul ro- care se acorda subofiţerilor. mânesc, era lovit de gloanţele mitralierei ob- Vladimir Gheorghian a murit tânăr, în servatorului (slt. Gh. Munteanu), apoi, ajuns vârstă de numai 24 de ani. în faţa avionului românesc, era luat în primi- Era pe Frontul de Vest, în munţii Tatra. re de cele două mitraliere folosite de Vladimir Fusese între timp avansat la gradul de locote- Gheorghian, care prin schimbarea poziţiei avi- nent şi era căsătorit de două luni. Soţia sa Elena onului, putea ţine inamicul mai mult timp sub (Lenuţa) venise pentru o scurtă perioadă la el. focul său. Aceasta era posibil, pentru că unităţile de avi- Toate cele trei avioane sovietice de vână- aţie îşi aveau bazale în spatele liniei frontului. toare au fost doborâte. Într-o dimineaţă, în timpul micului dejun, este Sublocotenentul Gheorghe Munteanu a chemat pentru zbor de încercare. Avionul său, murit fiind lovit în gât de un glonte dum-dum. care avusese nişte defecţiuni, fusese reparat. Tocmai se sprijinise cu mâinile de umerii un- Lenuţa a rămas să-şi termine cafeaua, iar Vla- chiului meu pentru a-i striga ceva la ureche dimir s-a urcat în avion, a decoltat şi… acesta (comunicarea prin căşti fusese deteriorată în a fost ultimul său zbor. Probabil că defecţiunea 542 Aviația din Basarabia – file necunoscute nu a fost bine remediată. Avionul s-a prăbuşit ruşi. La discuţie a participat şi ofiţerul de ser- de la mică înălţime în timp ce Vladimir încerca viciu (amintesc că era un liceu militar). La un să aterizeze şi a explodat. O echipă a încercat moment dat, ofiţerul pune o întrebare: fără succes să stingă vâlvătaia de flăcări. A fost – Ce ar vrea să facă tânărul (eu eram «tâ- înmormântat la cimitirul militar din Luduş. nărul») după terminarea liceului? „Vladimir Gheorghian a fost cel mai iu- – Ofiţer de aviaţie, răspund eu. bit membru din numeroasa familie a Gheor- – Poate, interveni tatăl meu; deocamdată ghienilor. Nu pentru că DE MORTIBUS NIL însă îi aduc o veste tristă: a murit unchiul său NISI BENE, ci pentru că a fost un om plin de Valodea. calităţi. Era vesel şi prietenos cu toată lumea, Vestea m-a lovit ca un trăsnet. Mama şi-a avea un caracter integru şi un deosebit simţ al şters o lacrimă, în timp ce tatăl meu încerca să umorului. rămână calm. După ce au plecat părinţii, m-am Nimeni din numeroasa noastră familie dus în clasă, m-am aşezat în banca mea şi am nu-şi aminteşte să-l fi auzit vreodată certân- dat frâu liber lacrimilor. Un coleg, Popovici du-se sau reproşând cuiva ceva. Anatolie, s-a apropiat de mine şi m-a întrebat Colegii mei de clasă din liceu îl cunoşteau. de ce plâng. Ca fost elev al aceluiaşi liceu (Liceul Militar – A murit unchiul meu. Aviatorul. «Regele Ferdinand I» din Chişinău) venea une- Colegii mei îl cunoşteau pe unchiul Lo- ori la liceu şi, cerând voie profesorilor, asista la dea. Popovici a fugit către alţi colegi care erau lecţii aşezat în una din ultimele bănci din clasa în apropiere, strigând: mea. Prin anii 1942-1943 venea chiar destul de – A murit unchiul lui Gheorghian… a des la Chişinău. Acolo se afla Lenuţa, viitoarea murit unchiul lui Gheorghian… lui soţie, iar mersul cu trenul nu era o proble- Unii colegi auzind vestea, au fugit în curte mă: decoraţia Virtutea Aeronautică îi conferea ca să-i informeze şi pe ceilalţi: dreptul să călătorească gratuit cu clasa I. – A murit unchiul lui Gheorghian… un- Părinţii mei trebuiau să mă informeze chiul lui Gheorghian… a murit…” despre moartea unchiului Lodea. Pentru a-mi De fiecare dată când descoperim o perso- uşura primirea acestei veşti, nu mi-au scris, nalitate, de fapt, descoperim o temă şi evident ci au venit la Craiova, unde era evacuat liceul că tema pilotului Vladimir Gheorghian va fi nostru, deoarece Chişinăul fusese reocupat de continuată prin cercetarea arhivelor militare, dar ceea ce este mai important, prin curajul de a trata o temă delicată, care trebuie privită din unghiul realităţii contemporane. Eu- ropa se reaşază pe temeiurile istorice, şi noi trebuie să pri- vim istoria noastră obiectiv, aşa cum a fost. Vladimir Gheorghian și echipajul său pe aerodrom. Frontul de Est 543 Pagini de album Elita Chişinăului la mijlocul anilor trei- Primarul Chişinăului de atunci, Dimitie zeci avea o distracţie deosebită. La marginea Bogos, în ţinută de gală, alături de alţi oficiali de atunci a Chişinăului, în dealul Râşcanilor şi de fiica Nina au fost imortalizaţi de un foto- se afla aerodromul, unde duminica piloţii de- graf al timpului. monstrau virtuţile lor aeronautice.

544 Aviația din Basarabia – file necunoscute

Asul basarabean – Sublocotenentul aviator Eufimiu Zaharco capitanul Vladimir Danilescu

Aeroportul din Chișinău, Colina Râșcanu, perioada interbelică

545 Familii care înnobilează Chișinăul

Făuritorii Când se discută despre românitatea mama Zoiţei, măritată cu lacob Daniil Cul- noastră, despre oamenii care au făurit Unirea basov), apoi – cu Ralu Arapolu3. Principatelor se uită un detaliu foarte impor- Valentina (Eufrosina) Cuza (1868-1910), tant. Majoritatea fruntașilor moldoveni, uni- vestită cântăreaţă, măritată cu compozitorul oniști înfocați erau cu rădăcini basarabene. Bleichmann, era fiica lui Ioan G. Cuza şi a Drept dovadă ne servește informația fur- Victoriei Iordache Rosetti4. nizată de Gheorghe Bezviconi în lucrarea sa Kogălniceanu, români de pe valea Cogâl- Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru (Bu- nicului (secolul al XVII-lea)5. curești, vol.I-1940, vol.-II-1943): Iancu, moşier la Başcana (Iaşi), paharnic, Cuza, români din secolul al XVII-lea1, nobil la 1818-18216, alegător la 1821. din ţinutul Hotin2. Stavilă, români, veche familie din Moldo- Arghire (1758-1826), spătar, moşier la va dintre Prut şi Nistru7. Costeşti (Hotin), căsătorit cu Ileana Kostaki, Ioan, buluc-bulibas, registrator colegial, fiul spătarului Ioan ( 1778) şi al Tudosicăi alegător la 1818, comisar de Orhei (1818-1821). Râşcanu (străbunii lui Al. Cuza-Vodă). Fii- Se aşază în Basarabia la 1813; Constan- cele lui Arghire: tin8, fiul şătrarului Teodor, un fecior al medelni- Safta, căsătorită cerului Apostolache Stavilă. Mama marelui băr- cu medelnicerul bat de stat M. Kogălniceanu9 a fost Catinca, fata Lupu Rosetti, iar medelnicerului Apostolache Stavilă. Fiica lui Marghioala, – cu Constantin, Anastasia, s-a măritat cu Iordache D. Miclescu. Ne- Teodosiu, iar fratele ei, Constantin, director de poţii săi de fiu liceu la Odesa, căsătorit cu greaca Aspasia Şte- au murit fără ur- maşi. 3 Arhiva G. Vârnav (Spătăreşti, Baia), Din trecutul Gheorghe nostru. 21-24, 1935, p. 44. (1762-1835), 4 A. Boldur, Muzica în Basarabia, extras din Muzica fratele lui Ar- Românească de azi, Bucureşti, 1940, p. 15. 5 N. Iorga, Basarabia noastră, op. cit., p. 66. ghire, moşier la 6 Vol. I, p. 86. C. Sion, op. cit., p. 124. Cârpeşti (Co- 7 La l august 1891, M. Kogălniceanu afirmă la drii), căsătorit cu Academia Română, că maica sa, născută Stavilla, se Ana Gh. Iaman- trăgea dintr-o familie genoveză stabilită la Cetatea- di (apoi Savin, Albă. El era mândru de sângele său românesc din Domnitorul Alexandru Ioan Cuza Basarabia (Prefaţa la Cronicile românilor, Bucureşti, 1872, ed. II). G. Ghibănescu, Kogălnicenii, op. cit., p. 1 G. Ghibănescu, Cuzeştii, Surele şi izvoade, Iaşi, CGXVII ş. a. 1912. 8 Dosar. 566, 1835, 17 file. La Arhivele Statului din 2 C. Sion, op. cit., p. 130. G. Bezviconi, Legăturile Chişinău se mai păstrează dosarul 583, 1852, 38 file, familiale ale lui A. C. Cuza cu Basarabia, op. cit., şi al lui Vasile şi Tadeu Stavilă. 546 Cetatea Moldovei, XI, 1942, pp. 206-211. 9 N. Iorga, Basarabia noastră, op. cit., p. 112. Familii care înnobilează Chișinăul fan…, a fost tatăl nicul Russul, Ionaşcu Russul Vel Logofăt, Carp Zoiţei Anatole Doks Russul Vel Spătar, Toader Russul Vel Stolnic, fiul şi al Olgăi Mih. Has- său Tomiţă Russul Vel Paharnic, a avut copii: naş. pe Iancu Russo şi Asesorul Colegial Dinu Russo, În cimitirul doveditorii de acum ai nobleţei. Nobleţea famili- Central din Chi- ei Russo se urcă la peste 200 ani, pentru care fapt şinău se află mor- doveditorii au prezentat actul lor genealogic şi mântul Terezei, uni- documentele care urmează mai jos: 1. Un hrisov ca fiică a lui Grigore al Domnitorului Radul Voievod, de la 14 apri- Teodor Stavilă. lie 7125 (1617), cu privire la moşiile Capiniciul, Alecsandri, ro- Bucşeşti şi pământul nelucrat de pe Ichel, întă- mâni. rite de fostul Domnitor Ieremia Voievod după Iordache, con- Stolnicul Russul şi soţia sa Domniţa Antimia, silier titular, nobil la Mihail Kogălniceanu şi în care Russul e trecut ca Vel Stolnic. 2. Un 1818-182110. hrisov al Domnitorului Ştefan Tomşa Voievod, Poetul Vasile Alecsandri (1818-1890) era din luna aprilie 7130 (1622), şi al Domnitorului nepotul lui Mihail Alexandru, căsătorit cu Ele- Ştefan Voievod, de la 29 aprilie 7169 (1661), din na, sora sus-numitului Iordache Alecsandri. În- care se vede că Ionaşcu Russul e fiul Stolnicu- tr-o cerere, Iordache spune că s-a născut la 1780, lui Russul şi a fost el însuşi Vel Logofăt; 3. Un la Iaşi, şi că este de origine grecească; era căsăto- hrisov al Domnitorului Ştefan Voievod, de la 22 rit cu fata pitarului Ilie Botezatu11. februarie 7168 (1660), un document de la Diva- Alecsandri, 1821, I, acte 1806, români, nul Moldovei şi un hrisov al Domnitorului Ghe- urmaşii şătrarului Iordache, fiul bas-ceauşului orghe Voievod, de la 28 mai 7178 (1670), în care Alexandru (1780)12. se spune că Carp Russul a fost fiul Vel Logofătu- Ghica, 1845, V, acte 1793, români, de lui Ionaşcu Russul, iar dintr-un referat al Diva- origine macedo-albaneză, emigraţi în secolul nului Moldovei, de la 15 noiembrie 7263 (1754), al XVIII-lea în Transnistria. Ştefan13, fiul pre- aprobat de Domnitorul Ghica Voievod cu privi- mier-maiorului Vit. Fără urmaşi. re la moşia Grebleşti, şi din alt referat al Diva- Russo (Rusu) nului Moldovei, din luna august 1785, întărit de Iancu Toma, fiul lui Russo, fără grad, nu Domnitorul Alexandru Mavrocordat Voievod ocupă slujbă, locuieşte în Ţinutul Orhei, necă- cu privire la obârşia neamului Russo, reiese că, sătorit, stăpâneşte în Ţinutul Orhei pământ pe Carp Russul a fost care se află 40 familii de săteni, afară de aceasta Vel Spătar; 4. Că mai are 5 corturi de ţigani şerbi. Fratele său Ase- Toader Russul, fiul sorul Colegial Dinu Toma Russo, văduv, are un Vel Spătarului Carp fiu, Grigore, de 12 ani, care învaţă la un pensi- Russul, a fost şi el on. Stăpâneşte în Ţinutul Orhei două sate, Pâr- Vel Stolnic, se vede leşti şi Voloseni, şi afară de aceasta mai are 12 dintr-un referat al corturi de ţigani şerbi. Spiţa neamului: Vel Stol- Divanului, de la 15 noiembrie 7263 10 Vol. I, p. 33; compl. G. Bezviconi, N. N. Alecsandri, ziar. Basarabia, nr. 93-94, 1933; şi E. Rădulescu- (1754), aprobat de Pogoneanu, Viata lui Alecsandri, Craiova, 1940. Domnitorul Ghica 11 Com. de G. Ungureanu. Voievod cu privire 12 Partea I, 5; şi Vol. I, p. 33. la întărirea lui în Vasile Alecsandri 13 Partea I, III; şi Vol. I, p. 157. 547 stăpânirea a două părţi din moşia Gre- bleşti, în care a locuit strămoşul său, precum şi din referatul Divanului, pomenit mai sus, din luna august 1785, iar în paşaportul Colegiu- lui Afacerilor Stră- ine Rosienesc, de la Alecu Russo 23 ianuarie 1716, e trecut ca Ofiţer; 5. Că Tomiţă Russul e fiul Vel Stolnicului Toa- der Russul, se vede dintr-un document dat de Hătmănia Moldovei, din ordinul Domnitorului Ghica Voievod, în luna noiembrie 1765, iar că a fost Vel Paharnic, se arată în cartea Vistieri- ei Moldovei, certificată la Consulatul Rosienesc din Iaşi, iar că doveditorii sunt fiii lui Tomiţă Russul, Vel Paharnic, au arătat în cererea lor. De aceea, Comisiunea, care a funcţionat pentru cercetarea dovezilor privitoare la nobleţe, prin încheierea dată la 19 martie 1821, a hotărât ca Iancu şi Dinu Russo să fie trecuţi în partea VI-a Coperta cărții lui Alexandru N. Krupenski Scurtă schiță despre nobilimea a cărţii genealogice a nobililor, pentru Ţinutul basarabeană, 1812-1912, Chișinău, 1912 Orhei. Însemnări. 1819, în Basarabia, şi a murit în 185915. Dinu Iancu, un om citit,14 a fost tatăl scriitorului a fost consilier colegial, deputat al Sfatului Su- Alecu Russo, care se crede că s-a născut pe la prem (1822- 25)16, mareşal de Orhei (1825-28).

15 T. Ichim, Alecu Russo. Extras din Viaţa Românească, Iaşi, 1925. 16 Participarea familiei Russo la conducerea nobilimii a se vedea după indexul alfabetic la A. Krupenski, Schiţă despre nobilimea din Basarabia, Petersburg, 1912. 548 14 N. Iorga. Istoria Românilor, vol. VIII, p. 284. Familii care înnobilează Chișinăul

Un nobil cu rădăcinile din Chișinău Această familie este doar omonimă cu Ultimul dintre Angheli a fost senatorul celebrul moş Anghel din scrierile lui Panait Vasile (1867-1922), nobil basarabean. Istrati. Era fiul moşierului Ioan (1840-1889) din Cartea de vizită a acestui neam a fost în- Roşieni, jud. Orhei. tocmită de Gheorghe Bezviconi şi publicată A făcut studii superioare la Moscova şi în Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru apoi în Franţa. (Bucureşti, 1940, vol. I, şi 1943, vol. II): Cariera de funcţionar a început-o la zem- „Anghel, 1827, I, acte 1746, români, ur- stva din Teleneşti (1903-1907), iar apoi până în maşii vtori-postelnicului Ştefan din Ciocâl- 1917 a fost preşedintele Zemstvei din Orhei, teni (Orhei), nepotul jitnicerului Constantin contribuind considerabil la dezvoltarea econo- (dosar. 2, 1827, 306 file). Fiul lui Ştefan, Va- mică a judeţului. A studiat problema constru- sile (1798-1854) (fiica lui Vasile, Elena, s-a irii şoselelor europene luând ca model Româ- măritat cu funcţionarul Ciprian M. Jaszczyn- nia, unde în 1910 a fost în vizită, fiind invitat şi ski, apoi – cu ing. V. Brzozowski, tatăl Na- la Palatul Regal. dejdei N.I. Botezatu şi al generalului Eugen După Unirea Basarabiei, când regele Fer- Brzozowski), căsătorit cu Profira, fata pahar- dinand a vizitat Chişinăul, Vasile Anghel l-a nicului Ienache Adam (feciorul croitorului găzduit în casa sa. Adam din Focşani. C. Sion, op. cit., p. 12; şi A fost un animator al Unirii în judeţul Or- I. Neculce, III, 1923, p. 166.), a fost bunicul hei. Membru al Ligii Renaşterii. lui Vasile Ioan (1867-1922), preşedinte al Efortul lui civic a fost răsplătit cu nume- zemstvei Orhei, senator (Din trecutul nostru, roase ordine şi medalii. 28-30, 1936, p. 48). File din albumul Chișinăului

Liceul Comercial din Chișinău, imagine de epocă 549 Patriarhul şi opera lui unui om şi încercările dramatice prin care a trecut. Dar cea mai adecvată metodă de a descifra o biografie rămâne totuşi cea cronologică şi, în cazul lui Ralli-Arbore, poate fi prezentată astfel: Originea Primul Ralli care s-a manifestat pe tărâm social în Basarabia a fost Zamfirache Ema- nuil, născut la 1769(?), fost căminar şi serdar în Moldova, dar care avea proprietăţi la Dolna, Iurceni, Găureni, Modval ş.a. A murit la Chişi- nău la 22 decembrie 1831 şi a fost înmormân- tat în cimitirul Râşcani. Soţia lui, Smaranda Arbore, fiica bucovineanului Dimitrie Arbore, descendent din Luca Arbore, a murit la 19 mai 1815, la Chişinău, şi a fost înmormântată lângă Biserica „Sfântul Ilie”. Zamfir Ralli-Arbore s-a născut la 14 decembrie 1845, la Cernăuţi, în familia fostului secretar gubernial al Basarabiei, Constantin Z. Ralli. Pictorul I. Chisăliţă, originar de prin Zamfir Arbore părţile Cernăuţilor, mi-a vândut o pânză repre- zentând o casă care, după cum afirmă el, ar fi Despre Zamfir Arbore s-a scris mult, ca aparţinut familiei Rally şi în care s-ar fi născut despre un patriarh al revoluţiei, începând cu viitorul scriitor şi revoluţionar. simple crochiuri la ocaziile jubiliare şi ter- Părinţii: tata – Constantin (+ 1856), fiul minând cu monografii solide precum Zam- căminarului Zamfirache Ralli. A fost adoptat fir Ralli-Arbore (Chişinău, 1983) a savantului de bunicul său Dimitrie Arbore, de aici şi cel Gheorghe Tulbure. de-al doilea nume de familie, pe care, mai târ- Unul dintre primele articole solide a fost ziu, l-a preluat Zamfir Arbore. şi cel semnat de istoricul literar şi bibliograful Mama – Olga (+ 1860), fiica preşedintelui Alexandru Kidel şi inclus în Istoria literaturii Tribunalului penal Condrat Iacob Reva. moldoveneşti, tipărită la Chişinău în 1958. Într-o autobiografie, Zamfir Arbore con- O bibliografie succintă nu epuizează volu- semna: „M-am născut la 1848(?), la Cernăuţi. mul enorm de informaţii acumulat de-a lungul Părinţii mei sunt români din Basarabia. În Ro- anilor. Enumerarea cronologică a evenimen- mânia n-am rude. Familia mea e o familie ve- telor şi anilor trecuţi nu poate substitui viaţa che; străbunii mei de ambele părţi sunt boieri 550 Familii care înnobilează Chișinăul din Moldova: Grigore Arbure1 şi Zamfirachi Ralli. Cel dintâi a murit în Moldova, iar cel din urmă a emigrat în suita lui Petriceico-Vodă, la 1673, împreună cu Hasdeii, în Polonia: apoi, întorcându-se iarăşi în ţară, s-a stabilit în Ba- sarabia, unde a şi murit.” [În temniţă, Craiova, 1897] Genealogia acestui neam a cercetat-o mi- nuţios Gheorghe Bezviconi, care în ediţia Boie rimea Moldovei dintre Prut şi Nistru (Bucureşti, 1940; vol. 2, 1943) scrie: Ralli Asesorul colegial Zamfirache Ralli, de 54 ani, deputat ales de nobilime la Sfatul Suprem. Văduv, are copii; fii: Grigore şi Ioan, arătaţi la un articol separat; Mihail, de 14 ani, Manole, de 13 ani, Constantin, de 10 ani, fete: Ecate- rina, de 23 ani, măritată, Maria, de 19 ani, şi Elena, de 8 ani, stăpâneşte prin cumpărare în ţinutul Orhei moşiile: Doina cu 75, Tânjăleşti şi Soltăneşti cu 70, jumătate din Vărzăreşti cu 70, părţi la Găureni cu 20 de curţi de săteni şi osebit de aceasta 188 suflete de ţiganiş erbi de Zamfir Arbore în anii tinereții sex bărbătesc; fiii săi: Grigore, de 24 ani, fără grad, nu ocupă slujbă, locuieşte în oraşul Chişi- Nobilime să fie trecut, împreună cu neamul, în nău, stăpâneşte satul Vărzăreşti cu 57 curţi de partea a III-a a cărţii genealogice a nobililor, săteni în ţinutul Orhei, care i-a fost cedat de pentru ţinutul Orhei. tatăl său; Ioan, de 22 ani, fără grad, nu ocupă Dosarul lipseşte. Familie confirmată drept slujbă, locuieşte în oraşul Chişinău, necăsătorit, nobilă abia în 1845 şi înscrisă în 1848 – nu ştim stăpâneşte satul Iurceni, care i-a fost cedat de pentru care motiv – deşi cu vechimea din 1794, tatăl său, în ţinutul Orhei, şi pe care se găsesc în partea a VI-a a cărţii nobilimii. 30 curţi de săteni. Spre a adeveri că doveditorul Însemnări are gradul rosienesc de asesor colegial, a prezen- Greci românizaţi. Nu există acte care să tat o chitanţă care i-a fost eliberată de Guvernul dovedească originea acestor Ralli din Pale- Regional al Basarabiei în august 1818, sub nr. olog-Ralli sau Halipinski-Ralli2. Zamfirache 212, că pentru gradul de asesor colegial, care i-a Emanoil Ralli3, petiţionarul, născut pe la 1769, fost conferit Atotmilostiv, banii cuveniţi Vistie- s-a însurat cu Smaranda D. Arbure (+ 1815) riei au fost depuşi. Pe temeiul acestei adeveriri, din Bucovina; a murit la 22 decembrie 1831, Comisiunea, care a funcţionat pentru cercetarea la Chişinău. Fiicele sale: Ecaterina Stamo; Ma- dovezilor privitoare la nobleţe, recunoscând pe rioliţa, admirată de poetul Puşkin4, măritată cu doveditorul Ralli drept nobil, după gradul său, a hotărât pe temeiul art. 79 din Gramota către 2 P. Gore, în Notiţe genealogice, contestă această preten ţie a lui Z. Ralli-Arbure. 1 Arbure – numele utilizat în cronici şi în documentele 3 Din trecutul nostru, 1935, nr. 17-20, p. 75-93. epocii. 4 I. Liprandi, Amintiri. Arhiva Rusă, 1866. 551 în partea a III-a a cărţii nobilimii basarabene (blazon, 1884). Zamfir Arbore a făcut studii liceale la Chi- şinău, Nikolaev şi Moscova. S-a înscris la Gimnaziul nr. 1 din Chişinău în 1858. Învaţă aici timp de cinci ani, este exmatriculat, cu dreptul de a se înscrie într-o in- stituţie de învăţământ similară. Pleacă la Niko- laev, gubernia Herson, se înscrie la gimnaziul de acolo, dar, întrucât nu s-a adunat un număr suficient de elevi, a fost nevoit să renunţe. În 1864, susţine, la Moscova, examenele pentru ultima clasă gimnazială şi, în 1865, devine student al Facultăţii de medicină a Universităţii din Moscova. Pomenindu-se în ambianţa miş- cării revoluţionare narodniciste, se încadrează treptat într-un asemenea cerc, făcând cunoş- tinţă cu renumiţii activişti în epocă N. Işutin şi D. Karakozov, care, la 4 aprilie 1866, a în- treprins un atentat asupra ţarului, trăgând dintr-un revolver, dar n-a nimerit ţinta. La 14 aprilie 1866 a fost arestat şi Zamfir Arbore la masa de lucru Z. Ralli-Arbore, dar, deoarece nu participa- se la atentat, a fost eliberat peste cinci zile. O ofiţerul T.D. von Mettlercampf şi decedată pe la vacanţă în Basarabia i-a mai luat din stresul 18305; şi Elena, măritată cu baronul Manolache provocat de aceste evenimente. Decide să se Stârce din Bucovina6. Fiul lui Zamfirache7, Con- transfere la Academia Medico-Chirurgicală stantin, a fost adoptat de bunicul său D. Arbu- din Petersburg. Aici, în 1868, face cunoştinţă re, iar fiul lui Constantin, Zamfir Ralli-Arbure cu învăţătorul Serghei Neceaev, a cărui perso- (1848-1933), cunoscut socialist, colaboratorul nalitate l-a marcat pentru toată viaţa. lui Neciaev, Bakunin, Kropotkin, Elisee Reclus, „Eram băiat de 16 ani, când am isprăvit li- prietenul lui B.P. Hasdeu, a fost unul dintre pu- ceul. Universitatea o priveam drept un templu, bliciştii apreciaţi în chestia Basarabiei, la Bu- în care intrând credeam că voi cunoaşte tot ce cureşti. Această familie n-are nimic comun cu frământa sufletul meu de copil. negustorii greci Ralli din Odesa, înscrişi în 1881 …Soarta a voit ca să intru la universitate tocmai în groaznicul an pentru Rusia, 1866. Pe 5 Din trecutul nostru, 1937, nr. 40-45, p. 38-39. tronul ţarilor era repausatul împărat Alexan- 6 Arhivele Baroanei E. Hiibsch von Grossthal (Vărză dru al II-lea, care, din liberatorul robilor, din reştii Noui-Lăpuşna), d-lor Baron Alexandru Hur reformatorul Rusiei, se transformase în sugru- muzachi (Cernăuţi) şi Vl. S. Illiaşenko (New York). mătorul Poloniei. Tinerimea universitară, entu- 7 Amintim printre nepoatele lui Zamfirache pe: Elena, măritată cu prinţul I.V. Mamatov, Elena, măritată cu ziasmată de emanciparea ţăranilor, primi cele viceamiralul prinţ L.A. Uhtomski, şi pe Elena baroana dintâi lovituri din partea guvernului imperial, Hiibsch von Grossthal, al cărui socru, generalul care a introdus o disciplină militărească în şcoa- Hiibsch, a ţinut în prima căsătorie pe Domniţa lele superioare. 552 Ecaterina Barbu Ştirbey (1851). Familii care înnobilează Chișinăul …Autorul iubit al junimii – Cernâşevski – neretului, începută era trimis în Siberia; poetul admirat de noi – în februar 1869, Mihailov – zăcea pe patul de moarte în minele a avut ca efect, în din Nercinsk.” [Temniţă şi exil, Râmnicu Sărat, luna următoare, 1894] prima arestare a În luna martie 1869, participă la mişcări- lui Rally, iar, în le studenţeşti de protest din cadrul Academiei, mai, întemniţarea este arestat şi închis pentru prima oară în for- lui la castelul Li- tăreaţa-puşcărie Petropavlovsk. Exmatriculat tovski. Complice la 27 martie 1869, revine în Basarabia. Dar, în la complotul lui luna aprilie a aceluiaşi an, este arestat în legă- Neceaev, la finele tură cu procesul Neceaev şi, până la 16 martie lui iunie, a trecut 1871, se află din nou în închisoarea Petropa- pragul cetăţii Pe- vlovsk. Eliberarea sa din puşcărie o datorea- tropavlovsk, ur- Foaie de titlu, Zamfir Arbore Basarabia în secolul XIX ză cauţiunii depuse de principele Constantin mând a fi deportat Moruzi, tatăl scriitorului Dumitru C. Moruzi. în octombrie 1871. Parte din suferinţele sale, Principele şi-a asumat toată răspunderea pen- autorul le descrie în „Temniţă şi exil”, lipsită de tru tânărul basarabean, care, folosindu-se de adevăr, căci, pe cât ştim din cele ce aflăm mai paşaportul colegului său de clasă Anatoli Bi- jos, în urma intervenţiei lui Moruzi, tânărul este bikov, prin vama Novoseliţa, sub nume străin, eliberat din cetate, fără să fi fost deportat şi fără părăseşte Rusia, îndreptându-se spre Elveţia. să fi evadat9. Zamfir Rally fuge în Elveţia, unde Constantin Moruzi a avut multe neplăceri din îşi continuă activitatea, călcând nu numai obli- cauza acestei evadări. N. Catargi l-a acuzat gaţia sa faţă de Moruzi, dar şi cele ce le scrie în public, în ziar, că susţine răzvrătiţii. Dovezile scrisoarea alăturată. El continuă chiar legăturile principelui n-au întârziat să apară, dar cred că cu Neceaev, care şantajează, în octombrie 1869, cel mai bine le-a expus Gheorghe Bezviconi pe avocatul Kolacevski, iar în novembre omoară într-un studiu foarte documentat, tipărit în re- pe studentul Ivanov. Indignarea lumii intelec- vista lui Nicolae Iorga: tuale se revarsă asupra lui Neceaev; scriitorul N. Catargiu îl mai acusă pe Moruzi de a Dostoievski se interesează de soarta lui Ivanov, fi intervenit pentru revoluţionarul Zamfir Rally pe care-l redă întrucâtva în romanul „Demonii”, (Arbure), care, eliberat pe garanţia prinţului din supt numele de Şatov10. Până şi anarhistul Ba- închisoare, a fugit în străinătate. Moruzi răs- kunin scrie, la 17 august 1871, lui S. Serebrenni- punde că a fost rugat de d-na R., mătuşa tână- kov despre Neceaev, venit la Zürich, numindu-l rului, recomandată de C. Cazimir din Mileşti, „un meloman al omorului, un primejdios şi des- pentru salvarea unui „copil nepriceput”, ames- frânat nebun, care sperie oamenii şi împotriva tecat în nenorocita afacere a lui Neceaev. căruia trebuie luate măsuri salvatoare”. Şi nu- Este o etapă puţin cunoscută din viaţa aven- mai studentul fugar Zamfir Rally continua să-i turoasă a lui Zamfir Rally-Arbure (1848-1933)8, fie prieten acestui Neceaev, stabilit supt numele povestită întrucâtva şi în amintirile sale din rede Lüders, la Zürich, în primăvara anului 1872, vista „Bâloe” (Petersburg, iulie 1906). Studentul chiar la Rally. Dar iată scrisoarea studentului Rally l-a cunoscut pe învăţătoraşul Neceaev în către C. Moruzi, pe care acesta o publică, destul 1868. Activitatea lor comună de răzvrătire a ti- 9 Aceasta ne-a confirmat-o şi d. G.V. Madan. 8 Gh. Bezviconi, Rally-Arbure, Din trecutul nostru, 10 Caietele cu note ale lui F.M. Dostoievski, Moscova, nr. 17-20 din 1936, p. 75-94. 1935. 553 Eu mă amestec în viaţa emigranţilor politici şi cauza este cea mai simplă. Am găsit o mulţime de cărţi în limbile germană şi franceză, care mi-au absorbit şi-mi absorb toată atenţia. Mult trebuie să ştie cineva ca să se considere unitate politică; eu nu pot să iau asupra mea această răspundere, deoarece, înainte de toate, sunt cinstit. Înainte de toate, se cere ştiinţă, şti- inţă serioasă, nu superficială. Am învăţat să lucrez şi numai să lucrez, adică să-mi îmbogăţesc cunoştinţele: iată ţelul pribegiei mele. Deci, judecaţi-mă, prinţule, dacă socotiţi că am călcat cuvântul ce v-am dat. Îndată ce voi termina cursul şi voi primi diploma, mă voi pre- da judecătorilor patriei mele, deoarece atunci n-are să-mi fie ruşine să mă prezint la judecată. Profit de prilej, prinţule, ca să vă exprim, încă o dată, recunoştinţa mea cea mai adâncă pentru eliberarea mea din cetatea Petropavlo- vsк. Să mă credeţi, prinţule, că asemenea lucruri nu le uită niciodată nici inima cea mai nerecu- noscătoare. Cu respect sincer, rămân devotatul Medicul Ecaterina Arbore, D-voastră, Zamfir Rally, Milano, 10 mart.” [In- fiica mai mare a lui Zamfir Arbore stitutul de Istorie Universală, Revista istorică, de naiv, în 1884(?), crezând că a făcut un lucru publicaţie trimestrială supt conducerea lui bun, eliberând pe „nevinovatul copil” din tem- N. Iorga, vol. XXVI, nr. 4-6, aprilie-iunie 1940, niţă11: p. 154-170] „Mult stimate Prinţule, Studiile universitare le absolveşte la Züri- N-am să caut să mă justific în faţa d-voas- ch (Elveţia), unde îşi desăvârşeşte specializarea tră, deoarece toate justificările în acest timp, din în medicină. partea mea, ar fi nelalocul lor. Prezenţa mea în Din 1880, se stabileşte în România. Era străinătate, într-un viitor apropiat, ea însăşi are o ancorare, în primul rând, spirituală, în solul să fie o justificare pentru mine. Lipsa de credit patriei. De fapt, această ancorare l-a şi smuls a situaţiei mele în Basarabia, pierderea speran- treptat din mrejele activităţii revoluţionare de ţei de a mă întoarce într-una din universităţile extremă. ruseşti, dorul şi lipsa de activitate, iată ce m-au A cunoscut elita românească prin repre- silit să fug şi să studiez. Acum, urmez medicina zentanţii săi de marcă: Mihai Eminescu, C.A. la una din universităţile elveţiene; studiez, citesc Rosetti, C. Dobrogeanu-Gherea, Ion Luca Ca- şi, în felul acesta, îmi îmbogăţesc cultura. Căr- ragiale ş.a. ţile serioase şi instrucţia terminată îmi vor da Doctorul Petre Cazacu a făcut nişte în- dreptul deplin de a vă prezenta justificarea mea. semnări chiar în ziua decesului. (El a fost omul Atunci d-voastră veţi fi în stare să judecaţi dacă care, pe parcursul mai multor ani, l-a cunoscut am fost în drept să procedez astfel. şi a colaborat cu Zamfir Arbore.) Din acele în- semnări subiective, publicate în ziarul Adevă- 554 11 Telegraful Novorosiei (Новоросийский телеграф). Familii care înnobilează Chișinăul rul, joi, 6 aprilie 1993, sub titlul Din viaţa şi lu- ţin sincer şi real, orice mişcare contra Rusiei, în crările lui Zamfir C. Arbore, reproducem doar limitele permise de legi şi Constituţie. un fragment: Publicist vechi, colaborator la diferite jur- În ţară nale şi reviste democratice de pe timpuri, toată Aici începe prin a fi redactor la „Românul” activitatea lui publicistică era unitară, împotri- lui C.A. Rosetti, conlucrând cu Emil Costinescu va tiraniei, împotriva ţarismului, pentru elibe- şi [I.C.] Bibicescu, cu care a rămas bun şi ne- rarea tuturor popoarelor… despărţit prieten până la moarte. Apoi, trece la Era bun, delicat. Ura reclarea [reticenţa], „Telegraful”. În timpul războiului de la 1877- arghirofilia, arivismul. 78, a trebuit să se retragă un timp din Bucu- Îi plăceau florile, animalele, oamenii şi căr- reşti la Argeş, pentru a nu fi arestat de poliţia ţile. rusă. În acea perioadă, leagă intimă prietenie Inteligent, cavaler, bine crescut, bărbat fin, cu începuturile mişcării socialiste româneşti. Dr. cu cultură universală vastă, ar fi putut ocupa si- [N.P.] Zubcu Codreanu-Basarabeanu, dr. [C.] tuaţii înalte oriunde. A preferat să ducă viaţă Istrati etc. sunt prietenii lui. Apoi vin: Dobro- modestă, corectă, sobră, ascetică, numai în sluj- geanu-Gherea, Ion Nădejde, V.G. Morţun, d-rul ba idealului său. Russel de la Iaşi (alt basarabean), d-rul Petru Dacă ar trebui să tragem o concluzie des- Alexandrov, refugiat din Rusia, d-rul Filip Co- pre această mare personalitate istorică, s-ar dreanu şi Andrei Dumitrescu (Bulat), basara- cuveni să începem cu aceea că cea mai pro- beni şi mulţi alţii, rând pe rând, îl frecventează, nunţată caracteristică a lui Zamfir Arbore a îl ascultă şi se inspiră de la el. Cum Arbore n-a fost umanismul. El întotdeauna a pus înaintea fost niciodată marxist, ci social-revoluţionar, el intereselor personale interesele mulţimii, inte- a aderat intim la mişcarea social-democratică resele omului simplu, dezarmat în faţa nevoilor din ţară, care era marxistă. şi neajutorat de nimeni. O altă trăsătură, la fel Şi în străinătate, dar mai cu seamă în ţară, de pronunţată, o descoperim în tendinţa lui de Arbore a fost permanent militant contra ţaris- a lupta cu puterea care asupreşte mulţimea. mului, luptător pentru unirea Basarabiei şi pri- Zamfir Arbore considera că forţa opre- eten al polonilor. sivă era reprezentată prin împăratul Rusiei şi În această privinţă, era identic cu bătrânul toate energiile tinereşti le-a concentrat în lupta Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu care era intim amic. împotriva acestui simbol suprem al asupririi. În casa lui Arbore, veneau toţi acei care Consecvenţa în acest sens o demonstrează per- erau împotriva ţarismului, pentru eliberarea sonalităţile care au fost găzduite în casa lui în Basarabiei şi a Poloniei. Întâlneai acolo oameni diferite perioade: L. Troţкi, Cristian Rakovski, de diferite neamuri, din diferite medii, din dife- Maxim Litvinov ş.a. În dosarul lui Pan Halippa rite ţări, de diferite dogme politice, dar legaţi toţi din Arhiva Serviciului de Informaţii şi Securi- printr-un profund sentiment contra ţarismului tate, se păstrează mărturii elocvente. şi pentru eliberarea popoarelor de sub jugul lui. Pan Halippa, în închisoarea NKVD-ului Şi toţi găseau la el un cuvânt de îmbărbătare, din Chişinău, la 29 martie 1952, îşi amintea de de îndrumare şi ajutor. Poliţia ţarismului mereu relaţiile lui cu marele basarabean: îl spiona, dar nu putea să-i facă nimic, nici în „Î.: L-aţi cunoscut personal pe Troţki? timpul când nu devenise încă cetăţean român, R.: Da. În 1910, un timp relativ scurt, pentru că vechea generaţie de oameni politici m-am aflat în or. Bucureşti în legătură cu cola- din Ţara Românească, sub regele Carol I, ocro- borarea la ziarul Adevărul, unde erau publicate tea, desigur, nu direct şi pe faţă, dar nu mai pu- articolele mele. 555 În acel timp, locuiam în casa lui Zamfir Ar- bore, cu care întreţineam relaţii amicale şi acolo l-am cunoscut pe Troţki. Acesta locuia la Bucu- reşti şi avea relaţii prieteneşti cu Zamfir Arbore, venea pe la el. Cu Troţki m-am întâlnit de două ori în casa lui Zamfir şi am discutat despre mişcarea naţională din Basarabia.” A treia caracteristică ce îl deosebeşte pe Zamfir Arbore de luptătorii narodnicişti, fa- natici, care considerau că o bombă aruncată în împărat poate modifica statutul Rusiei ţariste: el a fost mereu un revoluţionar cugetător, care a trecut prin toate etapele – de la învăţămintele lui Neceaev, prin anarhismul lui Mihail Bakunin, prin Capitalul lui Marx, până la înţelegerea soci- alismului în viziunea prietenului său V. Plehanov. A patra caracteristică, şi poate cea mai importantă, o găsim foarte bine conturată în dragostea lui pentru Basarabia, pentru baştina strămoşilor. A avut curajul să conştientizeze că, chiar şi răspândită printr-o reţea prin toată Europa, Pictorița Nina Arbore, mişcarea revoluţionară antiţaristă, în formula fiica mai mică a lui Zamfir Arbore preconizată de narodnicişti, nu are sorţi de iz- bândă. Şi atunci, evident, gândul lui se întoarce Patrioţii români din Basarabia, avându-l la mişcarea naţională pe care, ca forţă motrice ca lider pe Ion Pelivan, au început să caute con- a revoluţiei, la acel moment o ignorase. Îi ajută tacte serioase cu cei de peste Prut, încă până la pe basarabeni, începând cu fiecare individ, cu revoluţia rusă. Trimiterea studenţilor la învă- fiecare studentş i terminând cu marile perso- ţătură în instituţiile superioare din România a nalităţi. În anturajul lui îi găsim la diferite eta- fost doar prima probă, cea de a doua urmând pe şi pe B.P. Hasdeu, şi pe Gheorghe V. Madan, să fie înfiinţarea unei publicaţii periodice na- şi pe Al. Uşurelul ş.a. ţionale. Acest lucru căzuse tot în sarcina lui Viziunea lui revoluţionară a mers mai de- Zamfir Arbore şi a lui Constantin Stere. Istoria parte decât intuiţia oamenilor politici, el a fost ulterioară a demonstrat că, deşi publicaţia Ba- unul dintre primii care, atunci când ţarismul sarabia (1906-1907) a avut o viaţă extrem de sărbătorea o sută de ani de la ocuparea Basara- scurtă, impactul ei asupra conştiinţei naţionale biei, a prorocit, ca şi bunul său prieten Axentie a basarabenilor a fost extrem de mare. Frunză, formarea României Mari. Mostre de corespondenţă din acea perioadă Anul 1905 a fost o adevărată sărbătoare au fost publicate în revista Viaţa Basarabiei (1936, pentru toţi cei care luptau împotriva monar- nr. 6-7), de unde reproducem două scrisori: hismului imperial rus. Casa Romanovilor, care Chişinău părea de neclintit, a dat fisuri evidenteş i pră- 26 octombrie 190512 buşirea ei era doar o chestiune de timp. 556 12 Pe pagina a 8-a a acestei scrisori, găsim următoarea Familii care înnobilează Chișinăul ONORATE DOMNULE ARBURE! Dvs. foarte bine, credem, ştiţi ce cărţi ne sunt În Chişinău, de v’o două luni deja, exis- mai trebuincioase în momentul de faţă. tă un cerculaş de moldoveni, care şi-au pus de Al patrulea – am dori să fim în legătură, scop – propagarea ideii naţionale. afară de România, şi cu Transilvania, şi cu Bu- Eu, subscrisul, sunt părtaş şi membru al covina. Vă rugăm să ne recomandaţi, ce gaze- acestei organizaţiuni şi, de la numele ei mă adre- te române din aceste provincii am putea noi să sez către Dvs., ca la un om cu o mare experienţă primim, având în vedere că aceste gazete ne-ar şi ca la un patriot încercat, după cum vă ştiu din putea servi ca material pentru gazeta, la ediţia scrierile Dvs. (mai ales „Istoria Basarabiei”), din căreia noi acum visăm. recomandaţiile prietenului meu Şt. Usinevici, Asemenea, vă rugăm să ne recomandaţi din apelul Ligii Culturale a Românilor din Ba- gazetele şi jurnalele cele mai potrivite pentru sarabia şi din istoria revoluţiei ruseşti. noi, care se editează în România. Ce părere aveţi Fireşte că nouă mai întâi ne trebuie şcoală de „Adevărul”, „Universul”, „Ţara”, „Moldova”, naţională şi noi sperăm ca, de-acu după mani- „Epoca” şi „Apărarea Naţională”? festul de la 17 octombrie, dreptul de a ne învăţa Ar fi foarte bine, dacă basarabenii noştri copiii în limba română în curând va fi dobândit. (măcar unii), aflători în România, s-ar întoarce Această chestie are să fie discutată în toate în Basarabia. detaliurile na predstoiaşcem gubernskom zems- Nobilimea noastră de aici pe 3/4 e rusificată. kom sobranii. Cei ce au rămas moldoveni îşi exprimă sentimen- Al doilea – ne trebuie o gazetă moldove- tele sale mai mult în turnarea tutunului român nească. Fiindcă mulţimea nu citeşte şriftul latin, şi în băutura vinului moldovenesc. Prea puţini are să fie nevoie o bucată de vreme de editat ga- din ei sunt înfocaţi de ideea binelui şi luminării zeta cu şriftul rus. Însă abecedarul rus nu răs- poporului… Mai mulţi din ei sunt leneşi, inculţi, punde pe deplin foneticei române. Literele sau obscuranţi şi incapabili la orice lucru inteligent. mai bine sonurile: „h”, „d”, „g(e)”, „u” lipsesc în După cum vedeţi, lucru este prea destul, iar alfabeta rusă. oameni de lucru avem prea puţini. Noi putem să le înlocuim cu literele: „x”, De aceea ne rugăm: ajutaţi-ne prin cât pu- „dz”, „dj”, „y” şi „ъ”. Dar tot mai bine am socotit teţi, doară am putea sta şi noi pe picioare, cum să cerem un sfat de la Dvs. Cum Dvs. ne veţi stau fraţii noştri din România, Transilvania, Bu- sfătui în chestia asta? covina etc. Redactorul gazetei „Bessarabskaia jizn’” se Primiţi, Domnule Arbure, împreună cu cei- uneşte a ne edita gazeta moldovenească în chip lalţi membri ai Ligii Culturale a Românilor din de supliment la gazeta sa. Basarabia, salutările noastre cele mai sincere şi Pe urmă, credem că vom găsi v’un editor, mai fierbinţi. care se va uni să editeze o gazetă română cu to- (Pomoşcinik priseajnogo poverennogo) tul independentă. Iv. Gh. Pelivan Al treilea – simţim o mare lipsă de cărţi P.S. Mai dăunăzi, am citit un număr din române de tot felul. Ar fi bine să formăm o bi- „Basarabia”. După cum am înţeles, transportul bliotecă de cărţi curat române. Vă rugăm să ne de fel de fel de gazete şi cărţi străine, între care ajutaţi în această privinţă, dacă va fi cu putinţă. au fost şi câteva sute de exemplare de „Basara- bia”, s-a pierdut. notiţă, scrisă cu mâna proprie a lui Zamfir Arbore: Prin urmare, vă rugăm sa ne trimiteţi nr. „1905. S-a expediat o tipografie (la) «Bessarabskaia jizn’», din Bucureşti, care a costat 17 000 lei, numai „Basarabiei”, ce vor urma, precum şi toată co- litere turnate la Carol Göbl din strada Doamnei. A respondenţa, pe adresa următoare: Chişinău, primit Nour din partea lui Zaharov.” 557 Okrujnâi sud, pomoşciniku priseajnogo poveren- Crima aceasta istorică trebuie reparată, şi nogo, Ivanu Gheorghieviciu Pelivanu. cu cât mai devreme, cu atât mai mare va fi me- Cu toată stimă, ritul acelei pleiade de iniţiatori care îşi vor însuşi Ion Pelivan această sfântă menire. La această scrisoare, I. Pelivan primeşte ur- Aveţi perfectă dreptate, dorind înainte de mătorul răspuns de la bătrânul Zamfir Arbore: toate să vă moşiţi de izbânda repurtată de noi, 8/12 noiembrie 190513 acei care de 35 ani luptăm disperat pentru dă- STIMATE DOMN, râmarea autocraţiei. Oricum, întâiul pas, întâia Am căpătat onor. Dvs. scrisoare şi mult izbânda pentru noi, românii basarabeni, trebuie m-am bucurat de conţinutul ei. La apusul vie- să fie şcoala naţională. ţii mele, multă plăcere resimt, văzând că, în Apoi, asemenea aveţi perfectă dreptate, nă- fine, se deşteaptă şi pătura cultă a românilor zuind la crearea unui ziar românesc, fie chiar cen- din Basarabia, a căror conştiinţă este aşa de zurat. Scriţi şi tipăriţi-l cu chiriliţă sau cu alfabe- încărcată cu păcatul de a fi lăsat în deplină pă- tul muscălesc, dacă altfel nu se poate. Sunt gata, răsire nenorocitul norod basarabean în starea din toată inima, a vă ajuta în această privinţă şi sa de sălbătăcie muscălească. eu, care colaborez la ziarele muscaleşti şi la revista Ştiţi perfect de bine cum că, după sta- „Russkoe bogatstvo”. Fireşte că cu cea mai mare tistica oficială rusească, Basarabia se află în dragoste voi colabora la ziarul Dvs., o dată ce întâiul rând printre provinciile ruseşti, unde acest ziar nu va avea nimic comun cu oamenii lui procentul analfabeţilor este cel mai mare. Ştiţi, Cruşevan. Aceasta, fireşte, sine qua non. asemenea, că singură cultura duhovnicească, Asemenea, aveţi dreptate că vă trebuiesc care în Rusia este mai răspândită printre ruşi, cărţi româneşti. Pot să vi le procur, dar cum? A unde a creat atâtea secte, în Basarabia, prin- le introduce, pentru mine, e uşor, dar transpor- tre moldoveni, nu există. Deci, nici pe această tul lor trebuie să fie făcut pe socoteala voastră, cale, românii din Basarabia n-au putut să se căci pentru aceasta eu n-am mijloace disponibi- folosească, pentru a răspândi carte în popor. le. Oricum, costul cărţilor nu-l veţi plăti deloc. Au trecut 93 ani de când muscalul stăpâ- Acum, care să fie cheltuiala ce trebuie să faceţi? neşte între Prut şi Nistru, şi în acest interval de Iată care: patru puduri de cărţi româneşti vă va timp, mulţumită ocârmuirei vitrige, pătura su- costa suma de 360 lei, adică aproape 140 ruble. prapusă a populaţiunei indigene a fost rusifica- Apoi, trebuie să organizaţi bine modul cum vo- tă prin ajutorul şcoalei şi literaturei ruse. Rusifi- iţi a primi transportul: unde? cine? când? Restul carea ei a înstrăinat-o desăvârşit de popor. mă priveşte. Astfel, nenorocitul popor român din Basara- În orice caz, ar fi foarte nimerit ca cineva bia astăzi a rămas orfan de orice pătură cultă, din Dvs. să facă un voiaj până la mine; atunci străin de acei, pentru care a muncit şi munceşte. am fi putut stabili lucrurile în toate amănuntele. Primiţi, dar, din partea mea, expresiunea 13 Plicul galben de format cazon – oficial. Pe plic, adresa celor mai sincere urări de izbândă pe sfânta cale următoare: „Ego Vâsokoblagorodiiu, pomoşciniku ce voiţi a apuca. priseajnogo poverennogo, Ivanu Gh. Pelivanu. Al Dvs., bătrânul Z. Arbure Okrujnâi sud, Chişineff. (Adresa este în ruseşte – Lucrările lui, începând cu anii ’90 ai seco- n.r.) Chişinău, Rusia. „Scrisoarea este recomandată. Bucureşti, Poşta Centrală, No. 11947, ştampila poştei: lului XIX, sunt dedicate – direct sau tangenţial Bucureşti, 22 nov. 1905. – Pe verso: „Din partea D-lui – temei basarabene. Poate că el a fost unul din- Zamfirescu, Bucureşti.” Ştampila rusă: „Kischineff, tre primii basarabeni stabiliţi în România, care, 10/11-05”. La mijlocul plicului, pe verso: „Milcovul”, alături de B.P. Hasdeu, au ştiut să formeze o 558 Societatea pentru ajutorul românilor din Basarabia. Familii care înnobilează Chișinăul „pământenie” basarabeană, care au formulat o politică clară faţă de ţarism şi Basarabia, dar au ştiut, totodată, să imprime relaţiilor lor ome- neşti nişte dimensiuni nemaiîntâlnite. Uma- nismul, în spiritul căruia a fost educat, acceptat de el în formula relaţiilor în grupările revolu- ţionare, Zamfir Arbore l-a transformat într-o lecţie practică şi l-a aplicat pe deplin. Unii au profitat de bunătatea lui – cazul provocatorului ohranei ţariste Azef, alţii, şi aceştia au fost cei mai mulţi, au apreciat pe bună dreptate omenia lui. Relaţiile şi ajutorul acordat marinarilor de pe cuirasatul „Potiomkin” au devenit un exemplu clasic de solidaritate revoluţionară. În acelaşi context se încadrează relaţiile cu studenţii basarabeni, care găseau în casa lui Z. Arbore acea fărâmă de căldură ce putea în- tr-un fel compensa dorul de casa părintească şi de baştină. El a fost omul care s-a inspirat din dorinţa de a face bine, de a ajuta altora. Aceasta a fost religia lui… Odată, Porucic îmi dă două volume considerabile şi-mi spune să citesc cât mai curând. Zamfir Arbore, grafică de Nina Arbore Erau „Temniţă şi exil” de Z. Arbore. Le-am citit şi am rămas stupefiat. Cum? Un om, care a pătimit când dinaintea nasului meu a scârţâit o portiţă, atâtea, a suferit, să mai trăiască pe pământ? Şi iar noi am intrat într-o curte micuţă, plină de încă aici, aproape de tot? (Noi locuiam pe str. Vi- tufe şi de buruiene. În fundul curţii, s-a auzit lă- itorului, iar Arbore pe str. Dragoş-Vodă, alături). tratul câinilor şi o voce de femeie care-i mustra. Din literatura revoluţionară rusească, noi ştiam În curte, se găseau două vechituri de cocioabe că aceşti oameni, de obicei, erau pierduţi prin ţărăneşti, intrate pe jumătate în pământ şi pră- exiluri, ori chiar inexistenţi, şi, când acolo, iată-l vălite pe o coastă. Acoperişul, de stuf şi paie. Pe viu şi sănătos! Ceva de necrezut pentru mine! Mă pragul uneia din aceste cocioabe, stătea o feme- temeam să fac cunoştinţă cu el. La toate îndem- ie în vârstă, modest îmbrăcată, având pe cap o nurile lui Porucic, am refuzat să mă duc la el… simplă basma. Dar a sosit în oraş pentru nişte afaceri doc- Salutare! a zis dl Cazacu în ruseşte, sco- torul Cazacu, un brunet frumos, tânăr, elegant ţând cilindrul şi sărutând mâna acestei femei. şi foarte amabil. El s-a bucurat mult de sosirea Uitaţi-vă câţi basarabeni v-am adus! şi a arătat mea şi, în genere, de curentul naţionalist din cu mâna spre noi. Basarabia şi mi-a oferit imediat serviciile d-sale Salutare, salutare! a răspuns femeia cu bu- pentru a mă conduce şi a mă face cunoscut cu curie, într-o limbă pur rusească şi cu un accent Arbore. Cu Cazacu m-am învoit să mă duc şi, de Moscova. Poftim la Arbore în cabinet, el e prima seară, ne-am dus tustrei. acolo. N-am apucat să mă pregătesc sufleteş- Era doamna Arbore. Noi ne-am recoman- te pentru a mă întâlni cu un om atât de mare, dat şi am intrat într-o tindişoară cu podele de 559 lut, şi, de acolo, pe uşa din dreapta, în cabinet. tr-un colţ, o ladă cu uşă, şi pe ladă – un samovar Acest „cabinet” era o cămăruţă în care se găseau mare rusesc pufnind din toate găurile; în jurul un pat simplu de fier, un birou vechi şi o etaje- mesei rotunde, câteva scaune de lemn. Aici s-a ră lângă uşă, ticsită cu cărţi. Tavanul era atât adunat toată familia: o cumnată, iarăşi un tip de de jos, că aproape ne loveam cu capul de el. Fe- rusoaică pursânge, şi două fiice, una doctoriţă, restruicile erau micuţe de tot şi împodobite cu şi alta, elevă la liceu (feciorul era în străinătate). şervete naţionale. În ungher, deasupra biroului, Doamna Arbore gospodărea lângă samovar. Aici, era atârnată o fotografie a unui revoluţionar în în jurul mesei, în nori de fum de ţigară (fumam halatul de arestat şi cu fiare la picioare. Fotogra- aproape toţi) şi aburi de samovar, i s-a dezlegat şi fia era împodobită cu prosop. mai tare limba dlui Arbore şi, timp de ceasuri în- Arbore stătea la birou, înfundat într-o car- tregi, ne-a povestit atâtea păţanii şi peripeţii din te, cu capul aplecat pe mâini. Cazacu m-a re- viaţa proprie că putea să scrie încă două volume comandat (Porucic era cunoscut mai dinainte). de amintiri. Cum făcea „revoluţii” prin Italia şi Arbore a închis cartea, s-a întors spre noi şi mi-a Spania, împreună cu fondatorul anarhismului, întins ambele mâini. vestitul revoluţionar rus Mihail Bakunin; cum i-a Salutare, bine aţi venit. Luaţi loc, a zis el arătat lui Elisée Reclus Bucureştiul, cum Elisée într-o limbă pur rusească, cu o voce cam răgu- Reclus a rămas trăsnit, când i-a văzut pe scopeţi şită şi cu un accent tot de Moscova. Staţi pe pat, aievea, într-o ceainărie (C’est incroyable! a excla- nu vă jenaţi. mat el); cum dl Arbore a fost delegat de emigraţia Neexistând altă mobilă în cabinet, noi ne- rusească la Paris, ca să-i explice marelui scriitor am aşezat toţi pe pat. rus Ivan Turgheniev că revoluţionarii ruşi nu Odată cu noi, au năvălit în cabinet şi vreo sunt numai nihilişti, şi drept dovadă i-a prezentat trei câini. o broşură de poezii scrise de aceştia, printre care Otello, Carmen, Rozica! a strigat el şi toţi Turgheniev a semnalat câteva talente adevăra- câinii au dispărut îndată cu cozile între picioare. te; cum d-sa singur scria, le culegea, le tipărea, Da’ dresaţi mai sunt! a remarcat unul din le broşa, le aducea în România şi le transporta noi. peste Prut broşurile sale revoluţionare etc. Toate O, da! a răspuns Arbore şi îndată i-a strigat aceste povestiri le presăra cu atâtea detalii picante înapoi şi ne-a demonstrat câteva lucruri, pe care şi hazlii că te prăpădeai de râs. Câteodată, m-me câinii le-au executat la perfecţie. Arbore îl corija în detalii şi-l punea într-o situaţie Ca înfăţişare, Arbore era un om micuţ, încă delicată, dar el nu se dădea învins şi se punea la nu trecut de vârstă, uscăcios, cu o bărbuţă rară, ceartă cu soţia, provocând un haz şi mai mare. cu ochii mari şi frunte înaltă. Îmbrăcămintea lui Poftim exemplarul nr. 2, a arătat cu mâna lăsa mult de dorit; era mai mult decât modestă. spre fiica sa, doctoriţa, după o mică pauză. Conversaţia se învârtea în jurul situaţiei Doctoriţa, tânără, frumoasă, elegantă, toa- din Rusia, şi dl Arbore s-a arătat foarte com- tă seara a stat tăcută, fumând ţigările una după petent în chestiunile ruseşti şi în starea actuală alta. politică a Rusiei. Are diplome de la atâtea universităţi şi nu În scurt timp, am fost invitaţi la ceai şi cu poate lecui ochii lui Otello, care v-a distrat adi- toţii am trecut iarăşi prin tindă într-o altă (şi ul- neauri. Nu ştiu de ce i se mai plăteşte leafa! Văd timă) cameră din această magherniţă. În mijlo- că trebuie să mă apuc singur de lecuit. Daţi-mi cul camerei, o masă rotundă pe un picior, care se hârtie! a comandat el. clătina în toate părţile; după masă, lângă perete, I s-a dat hârtie şi cerneală, şi el, aici, la o canapea zdrenţuită turtită, cu trei picioare; în- masă, a scris reţeta şi a trimis-o la farmacie. 560 Familii care înnobilează Chișinăul Aşa! a conchis el serios, pufăind din ţigară. Şi cum ai iscălit reţeta? l-a întrebat ironic doctoriţa. Se ştie cum: doctor Arbore, doar am făcut şi eu medicina trei ani. Pe urmă, mai sunt şi doctor în istorie; pentru un câine ajunge. A râs de data aceasta şi doctoriţa, care se ţi- nea serioasă tot timpul. După mai multe glume, Arbore, în fine, a schimbat tonul şi a început să vorbească despre literatura rusească contempo- rană, cu care era la curent şi pe care o cunoştea la perfecţie. Mai bine ne-ai citi ceva, i-a zis doamna Ar- bore, şi el ne-a citit o bucată din Nekrasov, cu o dicţie şi o pronunţare moscovită, încât eu, abia sosit din Rusia, am rămas uimit. Pe urmă, s-a vorbit mai mult despre politica rusească şi mai cu seamă despre curentul naţionalist din Basarabia. Vizita mea oficială a devenit o adevărată serbare politică şi naţional-culturală. Familia Ar- bore – cea mai scumpă familie, şi magherniţa lui Arbore – cea mai frumoasă casă din Bucureşti. Zamfir Arbore în ultimii ani de viață Am plecat târziu de tot. La plecare, Arbore ne-a asigurat că toţi ba- recunoaştem că a avut. Ideile socialiste l-au ur- sarabenii vom fi primiţi în universitate, iar pe mărit tot timpul. Fiica lui, Ecaterina Rally-Ar- mine m-a sfătuit să nu-l deranjez pe Hasdeu că bure, a activat în cadrul conducerii Republicii totul se va face şi fără el. Ne-a petrecut până la Autonome Moldoveneşti, ajungând chiar mi- portiţă şi, la despărţire, ne-a zis să nu-l uităm, nistru al sănătăţii… Însă, destinul a vrut să-l să-l vizităm mai des şi el ne va ajuta pe cât va cruţe măcar la adânci bătrâneţi şi el n-a mai putea. [Ştefan Gh. Usinevici. Nostalgii basara- aflat că Ecaterina a fost împuşcată în 1937, în bene (mărturii autobiografice), Cluj-Napoca, luna octombrie, de către NKVD. Presupunem Casa Cărţii de Ştiinţă, 1996] că aceasta ar fi fost ultima picătură care l-ar fi Mai târziu, această experienţă a preluat-o obligat să-şi revadă concepţiile revoluţionare, Constantin Stere. Şi este foarte important că, păstrând neîntinată ideea revoluţiei naţionale. la 27 martie 1918, ei şi-au văzut visul realizat. Ultimii ani ai bătrânului n-au fost uşori: Basarabia liberă s-a unit cu România. Z. Arbo- viaţa zbuciumată, reumatismul contractat în re a fost pomenit ca un stâlp al Basarabiei în tinereţe în fortăreaţa Petropavlovsk, moartea şedinţele cele mai aprinse ale Sfatului Ţării, a soţiei, care i-a fost prietenul cel mai devotat şi fost ales senator de Basarabia şi trebuie să re- răbdător, moartea – într-un accident – a fiului, cunoaştem că această activitate politică nu i-a care se anunţase un inginer extrem de dotat, adus doar satisfacţii, ci şi multe decepţii. fiica Ecaterina expulzată dincolo de frontierele Este firesc să ne întrebăm dacă a avut României pentru propagandă socialistă şi co- nostalgii socialiste şi după 1918. Şi trebuie să munistă, şi, desigur, plecarea prietenilor, schim- 561 bul de generaţii care se aseamănă atât de mult cu lui a refuzat să mai bată. Bătrâneţile se furişa- schimbarea decorului – un decor străin, în care seră pe neprins de veste. te simţi tot mai singuratic, tot mai uitat… Fiica mai mare, Ecaterina, era un fel de Prietenul lui de-o viaţă, Nicolae N. Ale- comisar al ministerului sănătăţii din RASSM xandri, face, într-o scrisoare, aceste constatări şi locuia la Tiraspol. Unicul lui băiat deceda- dureroase, dar inevitabile: se. Şi doar fiica Nina, pictoriţa, era în preajma Mult stimate şi iubite Zamfir Constantino- lui. Zbuciumata lui tinereţe revoluţionară ră- vici! măsese ca o dulce amintire. Bătrâneţile tihnite Trăim într-o perioadă de trecere… Îndeosebi, nu-i erau însă pe plac. Vârsta însă făcuse din simt aceasta bătrânii, deoarece nouă ne este foar- energicul şi neastâmpăratul tânăr un bătrân te dificil să ne adaptăm şi să ne modificăm. Iar meditativ, contemplativ locuind parcă în altă timpul este necruţător şi ne cere schimbări, în caz dimensiune a timpului. contrar, rămânem dincolo de bordurile vieţii… Nina Arbore avea mereu în faţa ochilor În asemenea minute dificile, suporţi foarte acest model deosebit care se părea că luptă cu greu singurătatea şi cu mare bucurie te opreşti vârsta, luptă cu anii care-l învăluie. Chipul lui la gândul că, undeva în îndepărtatul Bucureşti, zugrăvit în creion, în pastel, în cărbune are o este încă un inadaptabil, care la fel se tânguieş- asemănare fizică aproximativă, numitorul co- te, probabil, şi se odihneşte la gândul despre un mun al acestor portrete rămâne însă starea viitor mai bun. interioară deosebită a modelului. Unul dintre Îmi revin cu încetul, desigur, această îmbu- cele mai reuşite portrete a fost expus în cadrul nătăţire a sănătăţii eu trebuie s-o înţeleg ca pe o unui salon oficial imediat după dispariţia lui. pauză şi de aceea fac tot ce-mi pare important Lucrarea intitulată Tata este extrem de su- şi merită atenţie. Am sub mâna mea traducerea gestivă şi exactă. Un bărbat în etate cufundat în în limba română a ultimei lucrări a lui Tolstoi, valurile aşteptării… Şi deznodământul a venit. care e gata de a fi trimisă la tipar. Dar, sosirea Ziarele au comentat acest eveniment. Co- la Bucureşti şi traiul acolo mă sperie, şi eu, deo- respondentul de la Adevărul a scris aşa de par- camdată, nu ştiu ce să fac. că s-ar fi aflat alături: Fiţi sănătos, dragul meu, păziţi-vă şi să dea Cu multă părere de rău anunţăm moartea Domnul să ajungem la zile mai bune…” [Scri- lui Z.C. Arbore, bătrânul luptător basarabean. soare expediată de N.N. Alexandri lui Zamfir Bătrânul Arbore a murit astă noapte la ora 4. Arbure, tipărită în revista Din trecutul nostru, Eri toată ziua a fost foarte vioiu şi bine dis- nr. 7-8, 1934] pus cum nu mai fusese de mult. Se bucura de A murit la 3 aprilie 1933 şi a fost înmor- venirea primăverii şi îşi închipuia că anotimpul mântat la Cimitirul „Sf. Vineri” din Bucureşti. reînvierii naturii îi va fi prielnic şi că, până la Moartea lui Arbore toamnă, în epoca intemperiilor, îşi va suporta Ştim foarte puţin despre viaţă, dar şi mai mult mai uşor bătrâneţile. puţin cunoaştem despre moarte. Totul este în Stând la masa lui de lucru, aplecat deasu- mâinile Domnului. Totuşi vestea despre neaş- pra cărţilor care-l pasionau atâta, s-a simţit de- teptata dispariţie a vreunui om pe care l-ai cu- odată rău, pe la ora 10 jum. seara. noscut te şochează. Vârsta înaintată nu este un Întâmplător erau în casă câţiva oaspeţi în- criteriu de cedare în faţa morţii. Omul însă, pas tre cari şi medici. cu pas, se apropie de inevitabil… Aceştia au examinat imediat pe pacient şi Zamfir Arbore, născut încă la 1845, intra- au găsit că suferise un atac de cord. Ei şi-au dat se în al treilea deceniu al sec. XX când inima toate sforţările să-l readucă la viaţă, dar toate 562 Familii care înnobilează Chișinăul încercările au rămas zadarnice: inima nu mai Opera lui memorialistică ocupă un loc voia să funcţioneze şi pulsul bătea slab de tot. aparte, ea constituind o literatură de alt gen. În zorii zilei s-a produs deznodământul A colaborat la publicaţiile: Rabotnik (El- prevăzut. [Adevărul, nr. 5108, 4 aprilie 1933] veţia, 1875-1876), Obşcina (Elveţia, 1878), Le Aşa s-a stins din viaţă unul dintre cei mai Travailleur, Românul (Bucureşti), Telegraful importanţi intelectuali pe care i-a lansat Basa- (Telegraful de Bucureşti) (Bucureşti), Telegraful rabia. Dar arta, prin magia ei, a făcut ca imagi- român (Bucureşti), Amicul copiilor (Bucureşti, nea lui Zamfir Arbore să reapară în expoziţii, 1891-1894), La liberté, Revista nouă, Basarabia pe coperţile cărţilor şi l-a imortalizat întocmai (Elveţia, 1905), Lumea nouă ş.a. cum o merita. Opera Operele fundamentale semnate de Zam- Schiţe din istoria Rusiei (1874, în limba fir Arbore sunt doar cele două, dedicate Basa- rusă); Comuna din Paris (Geneva, 1874, în lim- rabiei: Basarabia în sec. XIX (Bucureşti, 1898) ba rusă; în colaborare); Sătuii şi flămânzii (Ge- şi Dicţionarul geografic al Basarabiei, care a neva, 1875; în limba rusă, în colaborare); Hitra- apărut în 1904 sub îngrijirea lui Serghie Ioan ia mehanika / Mecanica dibace (Harkov, 1875; Lahovari, fiind aprobat pentru tipar de către în limba rusă, semnat cu pseudonimul Andrei Comitetul de editare format din: Grigore To- Ivanov); Le sosialisme en Russie (Geneva, 1877; cilescu, colonel Ionescu şi Gion. A fost editat almanah); Başi-buzuki Peterburga (Geneva, sub auspiciile Societăţii Geografice Române în 1877); Nicolai Petrovici Zubcu-Codreanu. Schiţă colecţia Dicţionarele geografice ale provinciilor biografică(Geneva, 1879; în limba rusă); Despre române în afară de Regat. calomnii şi calomniatori (Bucureşti, 1892); O carte tipărită din ordinul MS Împăratului Rusiei (Bucureşti, 1893); Temniţă şi exil (Râmnicu Să- rat, 1894); Nihiliştii. Din amintirile mele, (Bucu- reşti, 1895; a 2-a ed.); În exil. Din amintirile mele (1896); În temniţă (Craiova, 1897); Basarabia în secolul al XIX-lea (Bucureşti, 1898); Boris Sera- foff şi Macedonia (Bucureşti, 1901); Despre gră- dinile de zarzavat (Bucureşti, 1901); Gramatica limbei ruse. Etimologia (Bucureşti, 1902); Dicţi- onarul geografic al Basarabiei (Bucureşti, 1904); Dialogurile ruso-bulgaro-româneşti (Bucureşti, 1905); Anuarul statistic al oraşului Bucureşti (Bucureşti; 11 vol.); Rasskazî iz russkoi istorii (Moscova, 1905); Către ţăranii moldoveni din Basarabia (1906); Amintiri (Sankt Petersburg, 1909; în limba rusă); Dicţionarul bulgaro-român (Bucureşti, 1909); Tuberculoza în capitală (Bu- cureşti, 1909); Autonomia sau anexarea Tran- silvaniei şi Bucovinei (Bucureşti, 1914); Rusia ţaristă – asupritoarea popoarelor (Bucureşti, 1914); Liberarea Basarabiei (Bucureşti, 1915); Ucraina şi România (Bucureşti, 1916); În puşcă- Foaie de titlu, Zamfir Arbore Dicționarul geografic al ria Petropavlovsk (1924) ş.a. Basarabia în secolul XIX 563 Despre operă toată generaţia lor: „…Un prieten îl apreciezi Zarifopol, Paul. Zamfir Arbore // Adevărul numai după ce l-ai pierdut… Dureroasa pierde- literar şi artistic, 1933, nr. 644.; Kidel, Al. Zam- re a străvechiului meu prieten, Zamfir Arbore, fir C. Arbure (Bibliografie). – Chişinău, 1936.; mi-a deşteptat amintiri, fără care viaţa şi perso- Bezviconi, Gh. Zamfir Rally-Arbure // Analele nalitatea acestui mare democrat nu pot fi înţele- Moldovei, 1942, nr. 1-2.; Haneş, P.V. Scriitorii se de multă lume, chiar de persoanele care-şi în- basarabeni. – Bucureşti, 1942.; Zavulan, Pavel. chipuie că l-au cunoscut pe Arbore în intimitate. Zamfir Arbore / În: Istoria literaturii moldove- Numai anumite amintiri, străvechi şi răsărite neşti. – Chişinău, 1988, vol. II.; Tulbure, Ghe- deodată din pâcla trecutului, pot explica cum a orghe. Zamfir Rally-Arbore. – Chişinău, 1983. putut să se formeze – dintr-o fudulă odraslă de Cimpoi, Mihai. O istorie deschisă a litera- boier basarabean, neclintită în tradiţiile Bizan- turii române din Basarabia. – Chişinău, 1999. ţului –, cum a putut să răsară şi să se formeze În revista Viaţa Basarabiei (1933, nr. 1), un democrat, cu un anumit fond de idei şi care latinistul şi fostul seminarist din Chişinău n-a cunoscut compromisul şi oportunismul ca- Axinte Frunză, stabilit la Iaşi din cauza prigoa- racteristic generaţiilor cameleonice din partidele nei jandarmeriei ruseşti, scrie un articol emo- aşa-zise înaintaşe, pe care Arbore le-a văzut în- ţionant în care face concluziile valabile pentru d e s t u l …” .

Pan Halippa împreună cu fruntașii basarabeni la mormântul lui Zamfir Arbore. 564 Cimitirul Sfânta Vineri din București, anii ’70 ai sec. XX Familii care înnobilează Chișinăul File din albumul familiei Rally-Arbore

Casa familiei Rally, s. Budeneț, r. Storojeneț, reg. Cernăuți. Pictură de Ion Chisăliță Ecaterina Stamo

Alexandru Mihail Rally Mihail Rally Eugenia Ksaverievna Rally

Mormântul lui Mihail Rally. Mormântul Smarandei și Dumitra- Mormântul Ecaterinei Rally. Cimitirul Râșcanu. Foto 2009 che Rally. Biserica Sf. Ilie, Chișinău Cimitirul Râșcanu. Foto 2009 565 Două poze din familia Arșenevschi Dacă în secolul XIX ar fi existat Guiness book, atunci la sigur că Hortensia Arşenevschi ar fi candidat în topul doamnelor cu pă- rul cel mai lung. Născută în familia Râşleacov, căsătorită cu Pe- tru Arşenevschi, această doamnă a Alexei Alexandrovici Arșenevschi fost una dintre femeile nobile ale Chişinăului, care nu numai pur şi simplu au dictat moda acelor ani, dar au fost un model admirat de frumuseţe.

Hortensia Arșenevschi, născută Râșleacov Unul dintre mormintele acestei familii se află chiar la intrarea în Cimitirul Central din Chişinău. În partea stângă, un monument so- bru de marmură aminteşte că aici îşi doarme somnul de veci unul din neamul Arşenevschi. E Alexei Alexandrovici Arşenevschi, năs- cut la 1 septembrie 1835 şi decedat la 20 decembrie 1888, la Chişinău. Arta fotografică era abia la originea rspândirii, dar cu toate acestea cei din familia Arșenevschi au reușit să fie imortalizați. În felul acesta au ajuns până la noi Mormântul lui Alexei A. Arșenevschi. imaginilie celor doi. 566 Cimitirul Central, Chișinău, foto 2012 Familii care înnobilează Chișinăul

Din tată în fiu Dacă am reuşit să supravieţuim vitregiilor istoriei, apoi acest miracol s-a produs numai din cauza că am respectat cu sfinţenie tradi- ţiile strămoşeşti. Iar una dintre ele, poate cea mai importantă, este ca averea spirituală să se transmită din tată în fiu. În Sfatul Ţării au existat câteva cazuri când deputaţii erau membrii uneia şi acele- iaşi familii: Cazacliu, Bogos ş.a., dar a existat un caz deosebit, când tatăl şi fiul, Nicolae Ion Bosie-Codreanu şi Nicolae Nicolae Bosie-Co- dreanu au stat alături pe băncile primului parlament al Basarabiei, tatăl ca simplu deputat, iar fiul ca unul dintre liderii Republicii Mol- doveneşti. Nicolae Ion Bosie-Codreanu (1859-1926) a fost şef de gară la staţia Cazatin, jud. Hotin, iar fiul său Nicolae Nicolae Bosie-Codreanu (1887-1963) a condus Căile Ferate ale Româ- niei mai multe zeci de ani. Tatăl a făcut studii la un liceu real, iar fiul a absolvit Institutul Politehnic din Kiev. Şi totuşi, în această familie a existat o taină, conştiinţa naţională a tatălui a fost un reper de neclintit pentru fiul său. Şi unul, şi altul au votat Unirea Nicolae Bosie-Codreanu la 27 martie 1918 şi Unirea de la 27 noiembrie 1918 şi nici nu s-a pus la îndoială că ar fi putut Bosie-Codreanu, 1826, III, acte 1815, ro- exista şi alte variante. mâni. După tradiţii familiale, ar fi urmaşii tur- O poză de grup, executată în luna mai a nătorului de tunuri Bosio din Genova, emigrat anului 1902, ne prezintă o familie pătrunsă de în secolul al XV-lea la Moscova, apoi în Moldo- un aer profund patriarhal. Chiar însuşi aspec- va; credem însă că acest nume este de origine tul tinerilor nu dă de bănuit că în haine simple slavă: „bosâi” – desculţ. Din rasa neodihniţilor sunt înţoliţi viitorii miniştri. Dar taina acestei răzeşi Bosii se trage Alexandru-Vodă Lăpuş- familii ne este cunoscută astăzi: demnitatea, neanu. [N. Iorga, Istoria Românilor, III, p. 38] care este cheia tuturor problemelor de conşti- Bosii, pârcălab de Orhei, a clădit mănăstirea inţă, şi transmiterea acestei demnităţi ca pe cea din stânca Butuceni (1675). [V. Kurdinovski, mai sacră povară din tată în fiu. Lăcaşurile în peşteri din Basarabia, Operele 567 Soc. istorice-arheologice-bise- riceşti din Chişinău, Chişinău, 1918, vol. X, p. 2]. Ceva mai îna- inte, la 1651, la Iaşi, Vasile Bosii a transcris în limba slavă Aposto- lul. Alt Bosii s-a căsătorit cu Saf- ta, fata lui Ichim Kogălniceanu. Fiul ei, Ştefan, jitnicer, editorul unei Adunări de rugăciuni, unul din ctitorii Bisericii „Sf. Spi- ridon” din Iaşi, decedat pe la 1765, a fost căsătorit cu Ilinca, fata vistiernicului Sandu T. Ne- guţitorul; el a fost tatăl postelnicului Ienache (fiii acestuia: San- du-medelnicerul şi Constantin, vtori-logofăt), al Ecaterinei Gr. Criste şi al Zoiţei Şt. Anasta- siu-Voinescu. [C. Tufescu, Spiţe genealogice; I. Neculce, II, 1922, 299; şi G. Ghibănescu. Kogălni- cenii, op. cit., p. 39] Familia Bosie-Codreanu la începutuul sec. XX Ienache Bosie, probabil identic cu cel de mai sus, s-a căsătorit cu Ele- nov); şi – din a doua căsătorie – Ioan, căsăto- na, sora sărdarului Dedea Codreanu. Fiul său, rit cu Ecaterina Const. Apostolopol, – părinţii Ioniţă Bosie, armaş, a crescut în casa unchiului lui Nicolae I. (1859-1926), subşef de regiune la Codreanu, care l-a şi numit: Bosie-Codreanu; căile ferate, deputat în Sfatul Ţării, tatăl ingine- el s-a căsătorit cu Ecaterina, fata lui Nicolae rului Nicolae N. (n. 1887), deputat şi membru Cucoranul şi a Roxandrei, fiica lui Vasile Balş, în guvernele Sfatului Țării, director cu multe căsătorit cu Maria, fata lui Ştefan Hâjdeu şi a realizări la СFR. [Arhiva Nicolae N. Bosie-Co- Roxandrei, sora lui Ştefan-Vodă Petriceicu. dreanu, Bucureşti] Armaşul Ioniţă Bosie-Codreanu a fost tatăl Elena I. Bosie şi fratele ei, Dedea Co- Elenei Sandu Veisa şi al postelnicelului Costa- dreanu (au mai fost un frate, Vasile, şi o che Bosie-Codreanu (dosar. 34, 1826, 267 file. soră, Antonia, măritată cu Ştefan Damian Costache a fost căsătorit de două ori, cu Ecate- din Ţara Românească, tatăl lui Panait, tatăl rina, fata lui Vasile Namesnicu din Otaci, apoi Mariei g-l Petre Al. Goliţin) al lui Lefter (că- – cu Ecaterina Chirilă), moşierul din Crugli- sătorit cu nepoata banului Herescu; fiicele cul şi ascendentul nobililor basarabeni, printre sale: paharniceasa Smaranda P. Gornescu şi care fiii săi – din prima căsătorie: Iordache, sărdăreasa Ecaterina R. Fărcăşanu), au fost căsătorit cu Ecaterina, fata stolnicesei Zoi- copiii lui Lupu Codreanu (fratele său, Si- ţa Moruzi; Alexandru, căsătorit cu Maria D. mion (1686-1740), treti-spătar, căsătorit cu Frunzetti (părinţii Adelei Jason V. Munteanu / Safta, fata jitnicerului Gheorghe Moţoc, s-a Titulescu şi ai Anei Gheorghe L. Circov, mama refugiat la 1711 în Rusia, unde a fost recu- Eleonorei Pan. Halippa şi a Nadejdei Paramo- noscut nobil şi a obţinut la 1718 o moşie în 568 Familii care înnobilează Chișinăul regiunea Kursk. [A. Bobrinski, op. cit., vol. Descendentul cel mai merituos al acestui II, p. 456, Gherbovnic, XII, 129] Fiul său, neam în sec. XX a fost Nicolae N. Bosie-Co- Matei, căpitan de gardă, mareşal de Kursk, dreanu, inginer, dar şi om politic care a votat s-a căsătorit cu Nadejda Isidor Denisov.), Unirea Basarabiei cu România în 27 martie fiul lui Ioan Roşea, zis Codreanu, deoarece 1918. A ştiut să se descurce bine în timpul re- el a fost un timp îndelungat vel-căpitan al beliunii bolşevice împotriva Sfatului Ţării din Codrilor. Tatăl său, Grigore Roşea, fratele luna ianuarie 1918 din Chişinău, precum la Roxandrei, soţia spătarului Dediul (părin- fel de bine s-a descurcat după cel de-al Doilea ţii Anei (General M. Racoviţă-Cehan, op. Război Mondial, când tribunalul n-a putut găsi cit., fişe nominale, nr. 10, afirmă că părinţii dovezi că în timpul aflării sale la Odesa, în pe- Doamnei Ana au fost Dediu Codreanu Ar- rioada 1941-1943, a comis crime de război. banaş spătar mare şi Roxandra Iurga, ceea Şi-a început cariera profesională ca ingi- ce nu corespunde nici cu I. Antonovici, op. ner la căile ferate, dar s-a stins din viaţă câş- cit.), soţia lui Mihail-Vodă Racoviţă), a fost tigându-şi existenţa lucrând traducător la o fiul lui Matei Roşea, din Bârlad (I. Antono- editură tehnică din Bucureşti. Dar aceste infor- vici, op. cit.; Actele Comisiei din, 1821 partea maţii capătă o nuanţare deosebită în momen- II. M. Roşea a fost frate cu vist. Gheorghe, tul când sunt completate chiar de Nicolae N. ascendentul neamului Roşea din Basarabia, Bosie-Codreanu la un moment crucial în des- iar fiul său, Grigore, a mai avut o fată, Elena, tinul lui. Alegerea în Sfatul Ţării şi desemnarea soţia armaşului Ţica, ascendentul familiei în post de ministru al Republicii Democratice Ţicău (Iaşi)).” Moldoveneşti.

Nicolae Bosie-Codreanu în anii ’50 ai sec. XX 569 Autobiografia lui se păstrează în fondul nislav» de gradul II şi medalia «Sf. Gheorghe» Sfatul Ţării (ANM, fond. 727, inv. 2, dos. 76) pentru vitejie.” şi a fost scrisă în limba rusă, în perioada când Evident că este foarte important să ştim această instituţie activa din plin: cum s-a imprimat chipul lui în memoria con- „Nicolai Nicolaevici Bossie-Codrean des- temporanilor. Portretul schiţat de scriitorul cinde din dvorenii judeţului Hotin. S-a născut G.N. Viforeanu în cartea Priviri asupra Basa- la 20 iulie 1887, la staţia ferată Cazatin, a direc- rabiei (Bucureşti, 1997) nuanţează profilul fos- ţiei sud-vest a căilor ferate, unde tatăl său era tului membru al Sfatului Ţării: funcţionar. Studiile medii le-a făcut la gimna- „Nicolae Bossie-Codreanu era un bărbat ziul real din Rovno (admis în 1897, absolvit în înalt, prezentabil, cu o putere de muncă demnă 1904). Studiile superioare le-a făcut la Institu- de admirat. În guvernul constituit dintre sfă- tul Politehnic din Kiev, pe care l-a absolvit în tulişti la Chişinău în anul 1918, el a îndeplinit 1913 având diplomă de inginer constructor. În funcţia de director-general al transporturilor vara lui 1913 a funcţionat în serviciul de cer- din Basarabia. Când l-am cunoscut la Bucu- cetare a noilor căi ferate, iar începând cu luna reşti, prin anul 1935, Nicolae Bossie-Codreanu august 1913 a fost admis ca funcţionar la re- era director de studii la Direcţia Generală CFR ţeaua de sud-vest a căilor ferate, unde s-a aflat din Palatul «Carpaţi», de pe fostul bulevard până la 24 ianuarie 1918, ocupând consecutiv Carol I, actualmente Bulevardul Republicii, funcţiile: ajutor al şefului unui sector de drum, colţ cu strada Academiei, îndeplinind şi cele şef al sectorului de drum, şef al trenului princi- două funcţii amintite mai sus în mod onorific. pal de reparaţie şi şef al lucrărilor din sectorul Locuia într-un imobil stil cubist, proprietate principal, activând pe front de la începutul lui. personală, pe bulevardul Mareşal Averescu, azi După lovitura de stat din Rusia, din 1917, bulevardul Miciurin.” a fost membru şi preşedinte al diverselor or- Nu ne rămâne decât să regretăm că o ase- ganizaţii ale funcţionarilor. În iulie am fost menea personalitate nu are o stradă care să-i ales membru al Comitetului principal al căilor poarte numele ori măcar o şcoală pentru în- ferate din direcţia sud-vest, unde am activat văţăceii de la căile ferate ar trebui să aibă fixat până în luna octombrie 1917, când la invita- numele lui Nicolae Bosie-Codreanu. ţia Comitetului Executiv Moldovenesc am sosit la Chişinău. La începutul lunii noiembrie, ŞI ODINIOARĂ ADEVĂRAŢII am fost ales deputat în Sfatul Ţării din partea CAVALERI OFEREAU LIMUZINE… feroviarilor moldoveni. Am participat la lucră- rile biroului de organizare a Sfatului Ţării, iar Personalităţile mari sunt capabile la fapte apoi am activat în cadrul parlamentului făcând mari în cele mai neaşteptate ipostaze. Nicolae parte din Blocul Moldovenesc şi din diverse Bosie-Codreanu a lăsat o urmă de neşters în comitete. La 7 decembrie a fost numit director politica României şi spre uimirea noastră a fost general al căilor de comunicaţie, la 24 ianuarie un cavaler cum mai rar se întâlneşte. Pentru fe- 1918 –ministru al căilor de comunicare, poştei, meia iubită, el a adus un automobil tocmai de căilor ferate, şi la 27 martie 1918 – director al la Paris… lucrărilor publice în Basarabia în care funcţie În căutarea noastră de mărturii obiective s-a aflat până la 15 iunie 1918, după care a fost am întâlnit întâmplător în inima Bucureştiului, numit consilier tehnic la Ministerul Lucrărilor într-un imobil de pe str. N. Iorga, 5, o doamnă. Publice. Are ordinul «Coroana României» cu O fostă balerină, care avea pe perete un portret crucea mare de Ofiţer, ordinul rusesc «Sf. Sta- mare al lui Nicolae Bosie-Codreanu, un portret 570 Familii care înnobilează Chișinăul impunător care-l reprezenta pe impozantul ba- A fost un bun cunoscător de limbi străi- sarabean în ţinuta lui de gală: cu frac, cu toa- ne. Vorbea rusa, franceza, germana. Din prima te ordinele şi medaliile pe care le-a adunat pe căsătorie cu Iulia Petrovna Manuilov avea un parcursul activităţii sale. Doamna era fosta lui fiu – Dima, Dumitru.Ş i tot de prima soţie este soţie din a doua căsătorie – Galina Oşcepcova. legat un accident tragico-comic, Iulia l-a sur- Din amintirile doamnei Galina Mujâcicoff prins pe N.N. Bosie-Codreanu într-o atmosfe- (Oşcepcova), născută pe 15.04.1920, în oraşul ră mai intimă cu o persoană de sexul frumos şi Perm, Rusia, am cules ceva informaţii. a tras în el cu pistolul, rănindu-l în umăr. Bă- Galina Oşcepcova s-a cunoscut cu Nico- iatul Dima a stat la Bucureşti, a lucrat inginer lae N. Bosie-Codreanu la Odesa în 1943, unde la Câmpina, apoi la Bucureşti. S-a căsătorit şi a el era director la calea ferată. Ea era balerină la plecat la Paris în 1964-1965. operă. Prima lor întâlnire a avut loc în culise. Au divorţat în 1954. N.N. Bosie-Codreanu S-au căsătorit în 1944. Tot în 1944 s-au în- a murit în spital. Galina s-a căsătorit în 1958 cu tors la Bucureşti. Fiind rusoaică, ea n-a dorit să Mujâcicoff, dar după divorţ se mai întâlnea cu se înregistreze ca moldoveancă şi să evite astfel fostul soţ, beau vodcă împreună, deşi el nu bea mai multe posibile neplăceri legate de naţiona- mai mult de 50 gr. Îl durea mult un picior. Casa litatea ei, România aflându-se în stare de război de pe str. Miciurin şi-a cumpărat-o în 1947. Iar cu Rusia. El însă a convins-o, promiţându-i ca la în 1950 şi-au luat o vilă. Când locuia cu Galea, Bucureşti să o reînregistreze rusoaică. Iulia Manuilov le făcea vizite. Cu Pan Halippa Au locuit zece ani împreună pe str. Mi- el era văr. Era prieten cu Gălăţeanu, cu care au ciurin. După război, N.N. Bosie-Codreanu a construit Gara de Nord. Era foarte bun prieten fost verificat la Odesa pentru crime de război, cu Anton Mujâcicoff. Erau prieteni de familie. dar nu s-a confirmat niciuna din acuzaţii. N.N. Bosie-Codreanu citea foarte mult, avea La instaurarea regimului comunist, a fost o bibliotecă frumoasă, reuşind şi la serviciu să nevoit să plece de la căile ferate, câştigându-şi organizeze o bibliotecă mare. A fost preşedinte existenţa ca traducător la o editură tehnică. al clubului de fotbal „Rapid”. Juca bine bridj. Juca mult acasă la Vi- draşcu, la Manuilov, la soţia lui Mujâcicoff, Varvara. A adus din Franţa pentru Galea, cu trenul, un automobil „Hanomak”. Avea şi maşină de serviciu, dar nu-i plăcea să conducă. Fuma. Era mason. Acesta este portretul sumar pe care l-a reţinut în memoria ei octogenară fosta soţie a lui Nicolae N. Bosie-Codreanu. Automobilul dăruit de Nicolae Bosie-Codreanu soției sale 571 Un neam scăpătat Nu toți oamenii sunt la fel, precum și no- p. 212, 649, şi rocul ne este diferit. Un exemplu elocvent este X; T. Codrescu, cazul familiei Donică-Iordăchescu. Uricarul, XVI- În analele genealogice basarabene scrie II, p. 230, 487- despre acest neam: 488). „Donică-Iordăchescu, 1847 şi 1857, I, Macarie, acte 1803, români. Urmaşii lui Onisim Ma- vel-căpitan, a carie (1803-1859) (dosar 216, 1857, 133 file), fost feciorul şă- căsătorit cu Elena Nic. Varzaru (1810-1874), trarului Donică şi ai lui Mihail Stratan (partea I, 88; şi vol. I, Iordăchescu, un p. 211 şi urm. P. Gore, Notiţe genealogi- fiu al clucerului ce, comp. N. Iorga, Studii şi documente, V, Dimitrie.” [Bez- viconi, Gheor- ghe, Boierimea Moldovei dintre Serghei Donico-Iordăchescu Prut şi Nistru (Bucureşti, 1940, vol. I, şi 1943, vol. II)] În secolul douăzeci, la începuturile lui, cea mai proeminentă figură ce promova bunul nume al acestui neam era… Serghei Donico-Iordăchescu (1889?, Chişinău – 2.VII.1932, Chişinău). A fost fiul lui Vasile Donico-Iordăchescu, moşier ruinat, din care cauză a preferat să facă carieră militară. A învăţat în Corpul de cadeţi, Şcoala militară şi a trecut în retragere având gradul de maior. A fost membru al Partidului Social-Democrat, aripa menşevică. Membru al Comitetului Gubernial al Ţăranilor. În Sfatul Ţării a fost ales deputat de Con- gresul Ţăranilor din Basarabia şi a aderat la Fracţiunea Ţărănească. Locuia la Chişinău într-o casă de la inter- secţia străzilor Kupeceskaia (Eminescu), colţ cu Kuznecinaia (azi Bernardazzi). A fost una Mormântul lui Serghei Donico-Iordăchescu. Cimitirul din feţele adorate ale Chişinăului. Central, Chișinău. Foto 2004 572 Familii care înnobilează Chișinăul

Un fruntaş al naţionalismului din Basarabia ţara de dincolo de Prut, era prezentată ca un stat înapoiat şi fără viitor. Propaganda rusă, în toate timpurile, a avut un mesaj clar în privin- ţa vecinilor şi a perspectivei istorice. Cu toate acestea, boierii basarabeni au avut curajul să facă un ziar, să ceară şcoli naţionale, să formeze un partid politic, fie şi într-o formulă incipien- tă, doar pentru a câştiga alegerile în planul ad- ministrării locale. Dar trebuie să recunoaştem că anume ei au reuşit să neutralizeze influenţa clanului Krupenski în Basarabia, deşi acesta se bucura de susţinerea directă a curţii imperiale. Din rândurile lor au ieşit marii mecenaţi: Vasi- le Stroescu, Constantin Cazimir ş.a. Chiar Ni- colae Casso, care a donat Societăţii „Junimea” o tipografie, era reprezentantul şi liderul lor. Alexis Nour, publicistul şi redactorul ziarului Viaţa Basarabiei (1907), relatează ci- Mihail Feodosiu titorilor de peste Prut situaţia din Basarabia în termeni obiectivi şi descrie această primă În istoria naţională, Mihail Feodosiu nu încercare de a funda o organizaţie naţională: are o personalitate distinctă (asemenea gine- Societatea Moldovenească pentru Cooperarea relui său Paul Gore), dar numele lui figurează Instrucţiunii Poporale şi Studierea Ţării Basa- printre primele la toate acţiunile naţionale ale rabene. Înfiinţată în 1905, cu 500 de membri boierilor basarabeni. Şi dacă dorim să cunoaş- fondatori selectaţi din clasa înstărită a Basa- tem în detalii acest segment al istoriei noastre, rabiei, ea urma să devină catalizatorul unei trebuie să delimităm contribuţia personală a fi- mişcări de redeşteptare a spiritului românesc ecărui membru din „partida moldovenească” a în masele largi ale băştinaşilor, fapt care nu s-a moşierilor basarabeni. Conştiinţa lor naţională produs. Publicistul analizează critic activitatea era una mai mult intuitivă, căci educarea lor Societăţii: se făcuse în şcoli ruseşti, unde erau şterse toa- „Avem o instituţie naţională în Basara- te particularităţile naţionale şi era ridicată în bia: Societatea Moldovenească pentru Coope- slăvi doar măreţia Rusiei, care era întruchipată rarea Instrucţiunii Poporale şi Studierea Ţării prin împăratul ei. Sunt nişte elemente de con- Basarabene, înfiinţată acum un an, cu un sta- junctură care nu permiteau aborigenilor din tut confirmat de guvernş i foarte viu, dar se provincia dintre Prut şi Nistru să-şi pună prea vede că-i condamnat să rămână literă moartă. multe întrebări vizavi de obârşia lor. România, Cei înscrişi în Societatea aceasta sunt mai toţi 573 străini de o vie idee naţională, căci altfel nici nu intre numai în Societatea asta toţi moldovenii e de înţeles cum o societate cu 300 de membri, din Basarabia – lucrul va reuşi, căci punctele aproape exclusiv proprietari mari, să rămâie, de divergenţă nu exclud putinţa de colaborare să zacă un an întreg în acţiune. Cum se poate frăţească, care singură poate garanta societăţii ca un lucru nou şi sfânt, aşteptat o sută de ani, o forţă morală pentru păstrarea şi dezvoltarea să nu se dezvolte? Şi iată, în Basarabia este to- limbii şi naţionalităţii. Numai începând a păşi tul posibil… Îmi pare că Societăţii aceleia i se pe o asemenea cale, fruntaşii noştri (câţi sunt) impune oarecare însufleţire nouă. Mai întâi, să vor obţine ceva. […] se apropie de popor, să umple în sfârşit această Dar nu e într-înşii niciunul care, în faţa prăpastie adâncă, care desparte amândouă pă- scopurilor sfinte, să renunţe la natura de came- turile româneşti din Basarabia –, sau mai bine, leon politic: azi sunt pentru procedeuri hotă- trei pături: boierimea, burghezimea şi ţărăni- râtoare, mâine sunt contra, şi aşa sunt veşnic mea. Contrar afirmaţiilor obişnuite, îmi per- nehotărâţi, întârziaţi. E boala de care suferim mit a spune că toate aceste categorii sociale se cam de multă vreme şi nu ştiu, zău, dacă ne pot uni sub umbra strălucită a ideii naţionale, vom lecui cândva: dacă vom găsi odată în mij- a renaşterii poporului basarabean. locul sărăciei de oameni pe care o simte ţara Activitatea strict culturală, pe care o poate aceasta, oameni cu energie, autoritate şi simţul desfăşura o asemenea Societate, ar putea în- răspunderii reclamate de necesităţile istorice.” vinge toate piedicile şi neîncrederea în sferele [Viaţa românească, 1907, nr. 1] oficiale şi atitudinea cam vrăjmaşe a elemen- Unul dintre stâlpii Societăţii culturale era telor conservatoare moldoveneşti. Din punc- Mihail Feodosiu. Statutul lui de serviciu ilus- tul de vedere al vulgarei minţi sănătoase – să trează perfect situaţia boierului basarabean angajat în serviciu, radiografiat de anchetele biro- cratice şi fixat exact într-un model al existenţei ce nu-i permitea abateri şi prea multe iniţiative personale: „Statutul de serviciu al mareşalului nobilimii din gubernia Ba- sarabia şi judecătorului de pace onorific din districtul Chişinău Mihail Egorovici Feodosiu Alcătuit în 1907 Nu are rang I. Rangul, numele, prenumele, patronimi- cul, funcţia, anii de la naştere, religia, deco- raţiile primite şi întreţinerea. Nobilul Mihail Egorovici Feodosiu, mare- şalul nobilimii din gubernia Basarabiei şi jude- cător de pace onorific din districtul Chişinău, 50 de ani de la naştere, religia ortodoxă; are ordinele: Sf. Vladimir de gradul 4, Sf. Stanislav de gradul 2, Sf. Ana de gradul 3 şi medalia de Iordache Feodosievici Feodosiu 574 Familii care înnobilează Chișinăul argint în memoria domniei împăratului Ale- xandru al III-lea. Nu primeşte întreţinere. II. Din ce stare socială provine Din nobilii de viţă din gubernia Basarabi- ei, confirmat heraldic. III. IV. V. IV. Are moşie? III. IV. El însuşi şi părinţii III. Prin moştenire Nu are. IV. Achiziţionată 1200 desetine de pământ în localitatea Te- leneşti, jud. Orhei, 3500 desetine în ocina Dă- nuţeni din jud. Bălţi, gubernia Basarabia. V. VI. Soţia, dacă e însurat V. Prin moştenire Anastasia Constantinovna Feodosiu, născută Stăvilă Nu are. VI. De la ministru al Afacerilor Interne a fost Achiziţionată numit şef de zemstvă al sectorului 4 al jud. Orhei. 2000 desetine de pământ în ocinele Jura şi În baza ordinului Majestăţii Sale, trans- Jurca, jud. Balta, gubernia Podolsk. mis Senatului la 26 februarie 1896 (nr. 20, art. VII. 238) e distins cu medalia de argint în memoria Unde a primit educaţia şi dacă a făcut domniei adormitului întru Domnul împăratu- studii complete în instituţiile de învăţământ; lui Alexandru al III-lea: pentru a fi purtată la când a intrat în serviciu; în ce ranguri, func- piept (a., l., d.) 1892, septembrie 1. ţii şi unde; în serviciu sau a fost decorat; dacă La 14 mai 1896, prin ordinul Majestăţii nu i s-au oferit alte distincţii în afară de ran- sale, e decorat cu Ordinul Sf. Ana de gradul III guri şi când. (a., l., d.) 1896, mai 14. A făcut studii complete şi a absolvit Uni- Prin ordinul Majestăţii sale din 27 martie versitatea Imperială din Odesa, cu titlu de stu- 1898 cu nr. 24 e concediat din funcţia de şef de dent. zemstvă în conformitate cu cererea (a., l., d.) A fost ales de a X-a Adunare Ordinară de 1898, martie 27. Zemstvă a jud. Orhei în calitate de judecător de De către Adunarea Extraordinară de Zem- pace în jud. Orhei pentru trei ani (1878-1881) stvă a jud. Chişinău de la 15 mai 1902 este ales (anul, luna şi data) 1878, octombrie 23/24. judecător de pace onorific în districtul Chişi- În această funcţie este confirmat prin or- nău (a., l., d.) 1902, mai 15. dinul Senatului din 26 iunie 1879 cu nr. 29103 De către Adunarea Ordinară de Zemstvă (a., l., d.) 1879, iunie 29. a jud. Chişinău de la 6 octombrie 1902 e ales 575 din nou judecător de pace onorific în distric- XIII. tul Chişinău pentru trei ani şi e confirmat în Dacă a fost în demisie, fiind în grad, sau această funcţie prin ordinul Senatului de la 15 nu, când şi pentru cât timp? octombrie 1903 cu nr. 10118 (a., l., d.) 1903, Din octombrie 1881 până în septembrie octombrie 15. 1892; de la 27 martie 1898 până la 15 mai 1902. Prin ordinul Majestăţii Sale e decorat la XIV. 1 ianuarie 1904 pentru merite cu Ordinul Sf. Celibatar sau căsătorit, cu cine, dacă are Stanislav de gradul 2 (a., l., d.) 1904, ianuarie 1. copii, data şi luna căsătoriei, precum şi a naş- De către Adunarea Ordinară a Nobililor terii soţiei şi copiilor, unde se află copiii şi ce din gubernia Basarabia e confirmat prin ordi- religie împărtăşesc soţia şi copiii. nul Majestăţii Sale în această funcţie la 17 fe- Căsătorit cu nobila Maria Karlovna Gar- bruarie (a., l., d.) 1905, februarie 17. ting. Are o fiică, Elena, născută la 9 septembrie E decorat la 22 aprilie 1907 cu Ordinul Sf. 1882. Soţia şi fiica sunt de religie ortodoxă.” Vladimir de gradul 4 pentru merite. Elena a fost căsătorită cu Paul Gore, care, La 9 martie 1908 a demisionat. la rândul lui, a muncit ani de zile în preajma lui VIII. IX. Mihail Feodosiu la Orhei, unde acesta era ma- (anul, luna şi data) reşalul nobilimii, şi la Chişinău, ocupându-se X. de treburile Zemstvei Judeţene şi a celei Basa- Dacă a participat la campanii împotriva rabene. duşmanului şi la lupte concrete, când anu- După decesul (1909) lui Pavel Dicescu, me? lui Mihail Feodosiu i-a revenit rolul de lider al N-a participat. mişcării de emancipare naţională în rânduri- XI. le boierimii basarabene, mişcare care avea re- Dacă a fost supus pedepselor sau cerce- percusiuni şi asupra populaţiei româneşti din tărilor, îmbinate cu reducerea priorităţilor Basarabia. Faptul că ştia să îmbine serviciul de de serviciu; când şi pentru ce anume, prin stat cu interesele lui naţionale erau o garanţie sentinţă judiciară sau prin ordin disciplinar; că nimeni nu poate să-i impute încercări de dacă n-a fost bănuit în legătură cu infracţi- demolare a statului. El folosea cadrul legal în uni ce provoacă asemenea restricţii; când, de interesul mişcării. În 1912, primeşte gradul de ce judecată şi pentru ce anume. consilier efectiv de stat şi, paralel cu aceasta, Nu. îi revine misiunea de a conduce Partidul Ba- XII. sarabean al Zemstvei în care intra un buchet Dacă a fost în concedii, când şi pentru de personalităţi importante în epocă: Mihail cât timp; dacă s-a întors în termen sau dacă M. Katakazi (vicepreşedinte), Alexandru F. încalcă termenul, atunci când s-a prezentat Aleinikov (vicepreşedinte), Paul Gore (secre- şi dacă cauza întârzierii a fost recunoscută tar). Membri ai Consiliului de conducere au întemeiată. fost desemnaţi: Constantin A. Mimi, Mihail A fost în 1895, 18 august, pe zece zile. C. Razu, Iurie I. Levinschi şi Victor I. Catar- În 1897, de la 5 decembrie, pe 28 de zile, şi gi. În aria politicii naţionale, ei se situau pe din ziua depunerii cererii de retragere nu a mai poziţia „moldovenismului”, dar nu în varian- intrat în funcţie. ta lui actuală, ci în contextul epocii. De aceea, În 1906, de la 10 septembrie, în concediu în 1917, ei au reînviat Societatea Basarabeană de trei luni în străinătate, s-a prezentat în ter- pentru Ajutorarea Învăţământului Poporu- men. lui şi Studierea Obiceiurilor Ţării. La 12 iunie 576 Familii care înnobilează Chișinăul nalităţi Olga Leonard, Mihail Glavce, Nicolae N. Alexandri ş.a. Partea proastă a lucrurilor s-a produs în 1918. În timpul rebeliunii bolşevice din ianuarie 1918, cei din Sfatul Ţării îl numesc comisar de Teleneşti pe Iosif Şmulevici Grişpun, care nu găseşte limbaj comun cu Mihail Feodosiu şi moşiile lui sunt ruinate. În vara lui 1918, are loc o nouă revoltă la Teleneşti, legată de rechi- ziţionarea de către soldaţii români a făinii şi za- hărului pentru necesităţile armatei. Democrat de şcoală veche, el nu acceptă un asemenea comportament necivilizat şi nedemocratic din partea fraţilor de peste Prut. Reacţia lui este dură. Când I. Brătianu, vizitând Basarabia, a poposit la Teleneşti, M. Feodosiu a refuzat să-l primească la conac, motivând că nu primeşte cuceritorii. Era epoca în care abuzurile armatei şi jandarmeriei întreceau orice măsură. Acest fapt a fost pe larg relatat opiniei publice din România de către Ion Pelivan, care a descris în detalii comportamentul nedemn al unor reprezentanţi ai armatei, jandarmeriei şi chiar a funcţionărimii. I. Brătianu a dormit în casa vechilului, fiind mirat de o asemenea atitudine Maria Feodosiu principială. Mihail Feodosiu s-a stins din viaţă la 12 1917, preşedinte de onoare al acestei Societăţi a decembrie 1918, văzându-şi realizat un vis fost desemnat Vasile Stroescu, Dimitrie Semi- pentru care a muncit o viaţă, păcat doar că re- gradov – membru onorific, preşedinte activ – alitatea a fost mult mai crudă decât şi-a imagi- Paul Gore, Vladimir Hertzza – vicepreşedinte, nat… De aici şi decepţia… De fapt, ce este mai membri ai Consiliului fiind cunoscutele perso- frumos şi mai dulce ca visul…

577 O stea apusă – un destin împlinit A făcut studii la Şcoala primară din Cubolta, la Şcoala Spirituală din Edineţ, jud. Hotin, la Seminarul Teologic din Chişinău (1898-1904). Pentru studii superioare s-a înscris la Fa- cultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (Estonia), unde a învăţat un an de zile şi a fost exmatriculat din cauza activităţii revoluţionare, dar pe peretele acestei universi- tăţi este trecut numele lui ca a unui fost student şi care a ajuns o mare personalitate. Şi-a continuat studiile la Facultatea de Litere a Universi- tăţii din Iaşi, începând cu anul 1908. Participă la editarea primului ziar româ- nesc din Basarabia – Basarabia (1906-1907). Din 1913, în colaborare cu N.N. Alexandri, editează revista şi ziarul Cuvânt moldovenesc. Membru al Partidului Socialist-Revoluţi- onar, în 1906 este ales delegat al ţărănimii basarabene la Congresul Uniunii Ţăranilor din întreaga Rusie. Fondator al Partidului Naţional Pantelimon Halippa Moldovenesc (martie 1917). A fost ales deputat în Sfatul Ţării din par- Viaţa lui Pantelimon Halippa a avut o tea Comitetului Gubernial Ţărănesc, aderând traiectorie sinusoidală. Absolvent al Seminaru- la Fracţiunea Ţărănească. lui Teologic, a făcut studii universitare la Litere A avut mandat validat de la 21.XI.1917 şi Istorie. Vocaţia de publicist a mers în paralel până la 18.II.1919 şi a ocupat în primul Parla- cu cea a omului politic, ajungând pe culmile ment al Basarabiei următoarele funcţii: a) vice- Olimpului politic: preşedintele Sfatului Ţării, preşedinte al Sfatului Ţării de la 22.XI.1917 până deputat în Parlamentul României, ministru. la 25. XI.1918, când a fost ales preşedinte; b) pre- Reversul acestei cariere a fost puşcăria ţa- şedinte al Sfatului Ţării de la 25.XI.1918 până la ristă Butârki din Moscova, puşcăriile Gherla şi 18.II. 1919; c) Comisia de redactare (membru); Sighet din România Socialistă şi 11 lagăre din d) Comisia de declaraţii şi statute (membru). gulag. Iar ca o concluzie vine această biografie La 21 noiembrie 1917 a luat cuvântul la pentru o lucrare enciclopedică şi din care răsare deschiderea şedinţelor Sfatului Ţării. La 27 no- imaginea unei mari şi irepetabile personalităţi. iembrie 1918 a prezidat şedinţa Sfatului Ţării S-a născut la 1 august 1883 în satul Cubol în care se votează Unirea Basarabiei cu Româ- ta, jud. Soroca, în familia unui dascăl de ţară. nia fără condiţiuni. 578 Familii care înnobilează Chișinăul După Unire, este numit ministru de Stat pentru Basarabia (1919-1927), ministru al Lu- crărilor Publice (1927), ministru de Stat, ad-in terim şi ministru la Lucrări Publice şi Comuni- caţii, ad-interim la Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale (1930), ministru de Stat (1931, 1933), deputat şi senator în Parlamen- tul Român. În 1950 este arestat şi condamnat la doi ani de închisoare (Sighet); în 1952 este condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Si- beria. Amnistiat (1955), apoi condamnat din nou la doi ani de închisoare (Gherla). Pe tot parcursul vieţii n-a încetat să scrie, chiar şi în lagăr, chiar şi în puşcărie. Cea mai frumoasă realizare a sa în domeniul publicisticii a fost fondarea celei mai bune reviste literare basarabene – Viaţa Basarabiei, care a început să apară din 1932 şi şi-a încheiat apariţia în luna martie 1944. Prin această revistă el nu numai că a reuşit să consolideze forţele literare din Basarabia, să lanseze nume noi, dar a Eleonora Halippa creat un document autentic de existenţă a unei li- teraturi originale în spaţiul dintre Prut şi Nistru. beni (1940). Membru corespondent al Acade- Scrierile literare le semnează cu pseudoni- miei Române (15 octombrie 1918). mele P.H., Basarabeanu, P. Cubolteanu; publi- A fost remarcat cu ordinele: Ferdinand I că la Iaşi volumul de versuri Flori de pârloagă în grad de Mare Ofiţer; Coroana României în (1921) cu prefaţa lui M. Sadoveanu; moşteni- grad de Mare Cruce; Serviciul Credincios în rea sa literară e constituită din peste 280 de grad de Comandor şi medaliile: Crucea de Răz- poezii şi traduceri poetice, nenumărate schiţe boi, Peleş ş.a. şi memorii. A fost căsătorit cu Eleonora Paramonova, Ca un joc nefast al destinului putem con- cu care a avut un singur fiu, Nicolae Pan Halippa. stata evoluţia editorială a operei lui Pan. Halip- A murit la 30 aprilie 1979, Bucureşti, în- pa. În timpul vieţii a editat o singură carte de mormântat la Cimitirul Mănăstirii Cernica, poezii Flori de pârloagă. A doua plachetă a ră- dar până în ultima clipă a vieţii nu s-a depărtat mas în tipografie în refugiul după 1940. A treia de masa de scris, iar casa lui din str. A. Donici plachetă a fost risipită, tot în tipografie, de o din Bucureşti a fost un autentic club al basa- bombă căzută peste acel edificiu. Scrierile lui rabenilor, un stat-major din care permanent s-au tipărit postum: Pan Halippa, An. Moraru. s-a ţinut legătura cu Basarabia şi basarabenii. Testament pentru urma şi, Chişinău, 1991; Pan Şi este foarte frumos gestul de a-l imortaliza la Halippa. Publicistică, Chişinău, 2001. Chişinău, o stradă din sectorul Centru purtân- A întemeiat la Chişinău: Universitatea du-i numele (fosta stradă Malinovski) şi o pia- Populară (1917), Conservatorul Moldovenesc, ţă (fosta piaţă Aniversarea a 40-a a ULCTM), Societatea de Editură şi Librărie „Luceafărul”, fiindcă el a iubit acest plai şi a făcut totul ca el Societatea Scriitorilor şi Publiciştilor Basara- să aibă un destin mai frumos. 579 File din albumul lui Pan Halippa

Semnarea Actului Unirii, Chișinău, 27 martie 1918 S. Murafa, N. Alexandri, D. Ciugureanu, Pan. Halippa, Gh. Stârcea

La mormântul lui Mihail Eminescu cu fruntașii basarabeni

Pan Halippa, nepoțica Veronica și soția Eleonora

Pan Halippa scriindu-și memoriile

Mormântul lui Pan Halippa. Pan Halippa condus pe ultimul drum 580 Mănăstirea Cernica, București Familii care înnobilează Chișinăul

Un neam de viță regală Grigore (am publicat corespondenţa sa din anii 1833-1834, în rev. Arhiva românească, Bucureşti, 1940, p. 226-240), consilier titular, nobil la 1818-1821. Ioan, moşier la Vascăuţi şi Bulboaca (Hotin), nobil la 1818, ascendentul ramurii din Hotin. Iordache, sărdar, moşier la Cuhneşti (Iaşi), fiul lui Panait. Panait (C. Sion, op. cit., p. 148.), cămi- nar, supus la 1812, spătar, moşier la Palade (Hotin), Rujniţa şi Oneşti (Iaşi), Ohrincea, Malu-Tohatinului, Vadu-lui-Vodă, Lohăneşti şi Martineşti (Orhei), Negrileşti (Larga) şi Tartaul (Greceni), consilier colegial, nobil la 1818-1821, alegător la 1821, deputat al Sfatu- Blazonul Regelui Poloniei, Kazimir cel Mare lui Suprem (1822-1825). Încă la 1890, găsim domnişoare Kazimir, la Iaşi (N. Iorga, Revue Coborâtor din vestitul neam de regi po- historique, op. cit., p. 209) .” lonezi Kazimir, ramura stabilită în Moldova a În Basarabia, unul dintre cei mai vestiţi dat vlăstare nu mai puţin importante. Chiar Kazimiri a fost Constantin, de la Văscăuţi, în cartea de vizită întocmită de Gheorghe jud. Soroca. Bezviconi în vol. II al celebrei sale lucrări UNUL DINTRE CEI MAI EXCEPŢIONALI Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru (Bu- ŞI NOBILI FII AI BASARABIEI cureşti, 1943) sunt developate legături genea- Tradiţional când pomenim sau scriem des- logice foarte interesante: pre filantropii basarabeni, primul nume care ne „Kazimir, români, boieri din secolul al vine în minte este cel al lui Vasile Stroescu. Dar XVII-lea, de origine polonă (Gheorghe Bezvi- ar trebui să ştim că în Basarabia el a avut un coni, Boierimea dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, concurent foarte serios anume pe terenul arid 1940, Vol. I, p. 79. Compl. G. Ghibănescu, Ko- al facerii de bine, al carităţii, un filantrop onest gălnicenii, op. cit., p. CXIX, CLXII, 42 ş. a.; N. şi foarte generos – Constantin F. Kazimir. Iorga, Basarabia noastră, op. cit., p. 110, 166; Arborele genealogic al familiei Kazimir Gh. Bezviconi, Legăturile familiale ale lui A.C. este enorm, bine ramificat, cuprinzând zeci de Cuza cu Basarabia, op. cit.). neamuri împrăştiate şi în Rusia, şi în România, Moşieri la Cotilău (Hotin). şi în Polonia, şi chiar în America. Noi însă vom Gheorghe, consilier titular, nobil la 1818, urmări o singură ramură, cea a lui Ioan Kazi- fratele lui Panait. mir, care a fost căsătorit cu Ecaterina Borş, din 581 care căsătorie au rezultat mai mulţi copii: Fio- dor (1811-1890), Alexandru (1814-1882), Ana (1816-?), Costache (1819-1874), Ileana (1822- ?), căsătorită Nemişescu, Alexei, fost egumen la mai multe mănăstiri din Ucraina. Din acest şir de nume vom urmări destinul lui Fiodor Ioan Kazimir, care a fost un distins activist pe tărâm social, a fost epitrop la Liceul regional nr. 1, unde a fondat o bibli- otecă de carte românească, a fost consilier de stat efectiv, ceea ce în grad militar s-ar putea echivala cu generalul de brigadă. A fost căsătorit cu Varvara Vasilevna Mel- nicova (m. 1910). În familia lor s-au născut: Fi- odor, Constantin, Alexandru, Vladimir, Victor, Elena, Eliza şi Ecaterina. Numeroasa familie a dat Basarabiei mari personalităţi care merită fiecare în parte să fie cunoscută. Totuşi, desprindem din această ga- lerie ilustră pe al doilea fiu al lui Fiodor Kazi- Constantin F. Kazimir mir, pe Constantin. S-a născut în 1860. Studiile primare, pro- mergeau la gară unde împărţeau cadori, ali- babil, le-a făcut acasă. Iar primii trei ani de mente, haine, răniţilor ce soseau de pe front şi gimnaziu îi face la Kameneţ-Podolsk, iar în soldaţilor care se îndreptau într-acolo. 1874 este transferat de părinţi la Liceul real din În toamna anului 1878 a fost primit la în- Chişinău, pe care l-a absolvit în 1878. Rezulta- văţătură la Academia Agricolă, unde a termi- tele la învăţătură erau excepţionale. nat studiile în 1884. După învăţătură a ţinut Având de gând să susţină admiterea la cu tot dinadinsul să facă o moşie model, un fel Academia Agricolă din Moscova, a învăţat de fermă veritabilă în care fiecare pas s-ar face un an suplimentar clasa a VII-a, cu înclinaţii conform ultimelor realizări ale ştiinţei. Primele matematico-tehnice, ca să obţină permisiunea rezultate serioase în domeniul agriculturii le-a pentru examenele de admitere. obţinut pe terenul de creştere a cailor. Având La Chişinău locuia la gazdă împreună cu nevoie de cai puternici de tracţiune, el cumpă- fratele Vladimir, care învăţa în aceeaşi clasă, în- ră de peste hotare cai de prăsilă și, încrucişân- tr-o casă de pe strada Podoliei (azi Bucureşti) du-i, obţine un soi foarte potrivit pentru clima ce aparţinu-se lui Gofman. Printre prietenii de şi nevoile gospodăriei. şcoală se numărau Iurie Levinski, fostul primar La fel a procedat în cazul cailor de călărie, al Chişinăului, Iancovschi, Gorianov şi alţii. care erau utilizaţi la lucrările de reparaţii pen- Dorinţa lui de a-i ajuta pe cei mai nevoiaşi tru nevoile statului. A adus din Anglia cai de i s-a înfiripat pe timpurile când era licean şi a rasă special pentru a obţine un soi nou şi, ob- început să-şi ajute colegii de clasă. ţinând un soi foarte bun, a pus la cale vânzarea Absolvirea liceului coincidea cu războiul exemplarelor. Aceste rezultate el le aplică nu ruso-turc în Balcani şi el, împreună cu alţi co- numai în gospodăria sa. La expoziţiile agricole legi, nu numai urmăreau mersul luptelor, dar se prezintă gospodari cu exemplare foarte pre- 582 Familii care înnobilează Chișinăul ţioase de cai de lucru şi de călărie obţinuţi de la În momentul când Duma a fost dizolvată, el, încrucişările cu caii din herghelia lui Kazimir împreună cu alţi deputaţi, a plecat la Vâborg să Dar interesele lui nu se limitau numai la semneze manifestul de protest, dar, dumirin- animale. El a încercat şi a aplicat reuşit metoda du-se că politica nu este vocaţia lui, a plecat americană de cultivare a porumbului şi grâu- acasă, în Basarabia, fără să semneze nimic. lui. A sădit livezi care cu timpul deveniseră un El a înţeles că e de multe ori mai util să obiect de mândrie pentru aceste locuri. investeşti banii în tineri şi susţinea 600 de bur- La Cernoleuca a sădit un parc, a îngrijit pă- sieri anuali. De o atenţie deosebită se bucura durea care era pentru el un obiect de admirație. şcoala din Cernoleuca, fondată de el, utilată şi Debutul lui pe tărâmul zemstvei a avut loc întreţinută din mijloacele lui personale. în 1885, când a fost ales consilier, alături de fra- Un caz aproape similar îl constituie cel ţii Lisovschi. al Şcolii Agricole din Grinăuţi pe care Con- În 1905 s-a înscris în Partidul Progresist stantin F. Kazimir a fondat-o împreună cu alţi basarabean şi chiar în acelaşi an a participat la fruntaşi basarabeni, al cărei epitrop a fost chiar două consfătuiri care s-au ţinut la Chişinău, la de la fondare. 21 august şi 19 septembrie. Era apropiat ca vizi- Deoarece el n-a fost căsătorit şi n-a avut une politică de grupul progresist al fraţilor Liso- copii, toată averea lui au moştenit-o doi fraţi, vschi, cu care era şi în relaţie de rudenie. Avân- două surori şi doi copii de la fraţii decedaţi. tul democratic stârnit de prima revoluţie rusă Aceştia au găsit de cuviinţă să păstreze l-a prins în vârtejul ei şi de aici şi alegerea lui în sistemul de ajutorare al bursierilor, acordând 1906 ca deputat în prima Dumă de Stat, unde a pentru aceasta suma de 100 000 rub., dar au aderat la partidul constituţional-democrat. pus şi o condiţie principială. Toţi bursierii care Dar activitatea politică nu i-a produs nicio aveau rezultate slabe la învăţătură, rămâneau satisfacţie, ci a fost doar o sursă de deziluzii. repetenţi câte doi-trei ani, au fost lipsiţi de ajutor. Responsabil de repartizarea burselor a fost numit Vegheman, vechilul moşiei din Văscă- uţi. Această decizie a moştenitorilor a calmat disperarea numeroşilor bursieri, care, odată lipsiţi de ajutorul lui C. Kazimir, nu mai aveau şanse să-şi termine studiile. S-a stins din viaţă la 12 iunie 1910, la mo- şia sa din Văscăuţi. Vestea tristă s-a transmis imediat. Ziarele din Chişinău, Odesa, Kiev, Soroca ş.a. au publicat necrologuri. Tristeţea era generală. Omul care după influenţa lui în Basarabia era compa- rat numai cu Lev Tolstoi, iar Văscăuţii era con- sideraţi un fel de „Iasnaia Poleana”, dispăruse ducând cu sine multiple speranţe neîmplinite. Înmormântarea lui C. Kazimir a fost o ceremonie extraordinară cum nu mai văzuse Basarabia, cu mii de oameni în urma dricului funerar, cu trăsuri care duceau coroanele fune- Constantin Kazimir în fața palatului de la Văscăuți rare. 583 File din albumul familiei Kazimir CONSTANTIN F. KAZIMIR

Copil Adolescent Tânăr

Moșier Filantrop

584 Deputat în Duma de Stat Conacul Kazimir de la Văscăuți, jud. Soroca Familii care înnobilează Chișinăul

Col. Teodor I. Kazimir Elena Kazimir, Feodor și Victor Kazimir, născută Kogâlniceanu Eliza Lisovski și tatăl lor, F. I. Kazimir

Emil T. Kazimir Constantin C. Kazimir Teodor P. Kazimir, împreună cu fiul Neculai şi dna Maria Leon (sora Elenei Kogâlniceanu)

Nicolai Alexandru Kazimir, Maria Kazimir, născută Vârnav-Liteanu, Panait I. Kazimir activist obștesc, împreună cu fiica ei, Elena județul Hotin 585 Genealogia – piatra de fundament a neamului Când se afirmă Nicolae ( cu multă uşurinţă 1868), fiul paharni- că Basarabia este o cului Ienache, trece provincie, chiar în în serviciul Rusiei, formula de constata- e un colaborator al re se conţine un grad gen. Kiselev în Prin- mare de umilire ori cipatele Române, şef chiar de minimali- de carantine, arheo- zare a rolului istoric log, conte în Austria, pe care-l joacă acest titlul acesta fiind re- spaţiu nu prea mare cunoscut în Rusia dintre Prut şi Nistru. fiului său (1876), ge- Fără bogăţii neralul Dimitrie. Ni- minerale, fără gaze colae a fost căsătorit şi ţiţei, Basarabia a cu Profiriţa Ghica, dispus şi încă mai apoi – cu Sevasti- dispune de cea mai ţa Sutzo; fiicele lui valoroasă bogăţie – Nicolae: Maria, s-a Omul. măritat cu I. Canta- O să exemplifi cuzino, Alexandrina căm doar cu un sin – cu scriitorul Ion gur exemplu şi o să Nicolae Mavros Ghica (1816-1897), apelăm la o carte de şi Paulina (1834- genealogie: Boierimea Moldovei dintre Prut şi 1912) – cu diplomatul Ernest von Kotzebue Nistru (Bucureşti, 1940, vol. I., 1943 vol. II) de (fiul consulului rus din Principatele Române, George Bezviconi, din care am extras un sin- Carol von Kotzebue, fratele scriitorului Wil- gur neam – familia Mavros: helm, – fiii scriitorului August von Kotzebue „…români, de origine levantină, cunos- ( 1819). Fiul lui Ernest, generalul Pavel von cuţi în secolul al XIII-lea (I.C. Filitti. Arhiva Kotzebue, locuieşte la Moara-Domnească, de Gh. Cantacuzino, Bucureşti, 1919, p. 277), lângă Bucureşti, fosta moşie a mamei sale. emigraţi din Malta în Moldova, unde – la Copiii generalului Dimitrie, căsătorit cu 1685 – pretind greşit că Gheorghe Mavros a contesa Ecaterina Simonicz: Nicolae, căsăto- fost domn (Dicţionarul enciclopedic rus, rit cu Adela Romalo (fără copii); Maria gen. vol. 35, p. 289; şi contele A. Bobrinski. Fa- Ekse; Nina Slizien; Eliza, măritată cu contele miliile nobile înscrise în gherbovnicul obştesc Nic. Simonicz, apoi – cu Skostrev; şi Alexan- al Imperiului Rosienesc. Petersburg, 1890, drina, măritată cu guvernatorul din Vilna vol. II, p. 739). Cepelevski. 586 Familii care înnobilează Chișinăul Din legătura familiei Mavro cu fami- Cetatea Albă. Pavel Alexandru (1790-1873), lia italiană Biazi, din Rodos, provine familia căsătorit cu Fotino de pe insula Patmos; co- Biazi-Mavro, al cărei reprezentant, Spiridon piii săi: Demostene, primar de Cetatea Albă Ioan, s-a căsătorit cu Eufrosina Bazili şi s-a (1872); Miltiade (1836-1910), preşedinte al aşezat la Nejin. Copiii săi: Ioan ( 1865), bo- zemstvei Cetatea Albă, căsătorit cu Vera P. gătaş din Odesa, însurat cu Ana Dim. Inglezi; Afanasiev; Mihail, căsătorit cu Ecaterina Sim. Alexandrina A. Casso; altă fiică, măritată cu Asvadurov (părinţii lui Alex. Mutafolo şi ai francezul Marchand; şi a treia – cu Pcichari Tamarei B.-Mavro); Maria general Klen; Aspa- din Atena. Fata lui Marchand, Ecaterina, s-a sia L. Bielikowicz; şi Caliopa Tulceanov, şef al măritat cu magistratul Mih. Zolotariov (pă- cancelariei general-guvernatorului Novorosi- rinţii subsecretarului de Stat la interne sub ei Ebelov, a fost unul din fondatorii Societă- Stolâpin, Ignate Zolotariov), apoi – cu sena- ţii româno-ruse din Odesa (1917). Unii din torul Krivţov. reprezentanţii acestei familii au moştenit pe Fiul lui Pcichari, Jean (în cartea Ernest A. Casso, în Basarabia.” Renan, dedicată fiului său, Ernest, Jean Pcichari A. Casso este distinsul nobil basara- vorbeşte despre originea familiei Biazi-Mavro), bean Aristide Casso (1838-1920). Prietenul cunoscut elenist din Sorbonna, s-a însurat cu de liceu al publicistului Gheorghe Gore şi Noemia, fata lui Ernest Renan; cei doi fii ai tatăl ministrului instrucţiunii publice din săi au pierit în războiul mondial: Jean, căsă- Rusia, Leon Casso (1865-1914), înmormân- torit cu fata scriitorului Anatole France, şi tat la Ciutuleşti, în Basarabia. Ernest, autorul scrierilor de înalt spirit creş- Dacă s-ar scrie un roman cu aseme- tinesc: Le voyage de Centurion şi L’appel des nea încrengături genealogice ar fi aproape Armes. incredibil, dar în realitatea basarabeană nu Ioan Biazi-Mavro (Arhiva Dimitrie D. este decât o legitate. B.-Mavro, Bucureşti) a avut printre copi- Şi astăzi, când basarabenii cu atâta uşu- ii săi pe: Lucheria, măritată cu Dim. Ralli, rinţă se risipesc în lume, nu putem exclude prim-ministrul Greciei; Eufrosina – cu Sut- faptul că majoritatea dintre ei nu fac altce- zo; Caliopa – cu Razi, plenipotenţiarul grec va decât îşi caută intuitiv rădăcinile, iar cei la Roma; și Dimitrie, al cărui fiu, Dimitrie, care pun la îndoială ori chiar contestă drep- căsătorit cu Tamara Mih. Mutafolo (Muta- tul nostru istoric la familia europeană n-au foglu), greci din Arhipelag, proprietari în jud. decât să recitească rândurile de mai sus.

587 Învăţătorul meu l-a cunoscut pe Bunin Mă simt profund vinovat în faţa unui om Era nostim şi de aceea poate îl simpatizam pe care îl simpatizam în taină. Era o admiraţie atât de mult. Clasa noastră n-avea de gând să intuitivă, acoperită parcă cu un văl de milă ori înveţe franceza. Era un lux pentru lenea noas- izvorâtă chiar din milă. Era învăţătorul nostru tră copilărească, iar de la părinţii mei, învăţă- de franceză. Şi noi eram în clasa a V-a sau poa- tori şi ei, ştiam că posedă franceza la perfecţie. te într-a VI-a, nişte elevi obraznici, neastâmpă- Venea în clasă plictisit, se aşeza obosit raţi şi foarte nemiloşi. la masă şi 45 de minute rezista stoic la toate Se îmbrăca în aceleaşi haine standard, pro- torturile noastre, de parcă nu el a venit să ne dus sovietic, fără gust, aşa ca mai toţi pedagogii tortureze pe noi, leneşii, ci învăţătura a intrat noştri, ba poate şi mai neglijent ca ei, dar din benevol în camera de tortură care era clasa neglijenţa lui răzbătea un aer de libertate neo- noastră. Eram foarte obraznic, neastâmpărat şi bişnuită, un fel de nostalgie abia mascată după foarte inventiv în şotii. Aveam motive. Trebuia o ţară ori poate o lume necunoscută nouă. cumva să-i distrez pe colegii mei şi, mai ales,

Familia Nedzelschi: Alexandra, Vladimir, Irina și, în picioare, Serghei. Imagine – până la 1917 588 Familii care înnobilează Chișinăul

Bunicii lui Serghei și Irina Nedzelschi pe o fată cu ochii mari şi cosițe lungi, care aşa na şi ar fi fost un excelent profesor universitar, şi n-a vrut să se amuze de şotiile mele sau să dar ceva era încâlcit în biografia lui, ceva legat le atragă vreo atenţie. Aşa cum, probabil, n-ar cu puşcăria, cu lagărul, era un mister pe care face-o nici astăzi. mai mult îl intuiam decât îl puteam descifra. O singură dată l-am scos din sărite, am iz- Mă gândeam la ce bun un profesor universitar butit. El s-a ridicat furios de pe scaun, înalt şi într-o şcoală din sat, unde nimeni nu doreşte uscăţiv, şi mi-a spus: „Am să te pun la ungher şi să înveţe o limbă străină, căci nu-i vedea rostul. am să-ţi prind urechile în piuneze.” Clasa a râs, Era doar aşa, un divertisment. am râs şi eu, dar m-am imaginat aşezat la colţ Nu ştiam pe atunci că el fusese proprie- cu urechile prinse în piuneze şi m-am simţit in- tar la moşia Vadul lui Vodă şi ca să scape de comod. Pentru o clipă m-am liniştit. Pentru o urmărirea organelor sovietice a ajuns la noi în singură clipă. Eram în clasa a V-a şi energia de sat, localitate de codru, mult prea departe de atunci n-avea margini. Din când în când obo- centru prin izolarea ei. seam şi-mi luam o pauză. Îl urmăream atent şi Ei au plecat din sat de la noi şi n-am ştiut simţeam că, dincolo de omul obosit şi flegma- multă vreme nimic despre familia Nedzelschi. tic, se ascunde un alt om, o altă energie. Dar cel Se zvonea că Serghei Vladimirovici a murit, că de-al doilea om n-o să iasă de acolo niciodată, a murit şi băiatul şi poate ar fi dispărut şa a ca n-o să se arate nu din teamă, nu din sfiiciune, un episod din viaţa mea dacă, acum doi ani, în ci de oboseală. Oboseala de această lume plic- arhiva SIS-ului (Serviciul de Informaţii şi Se- tisitoare. Auzisem de la părinţi că a locuit în curitate) n-aş fi găsit întâmplător un dosar care Franţa, că ştia foarte bine franceza, rusa, româ- mi-a reînviat în minte un nume aproape uitat. 589 Familia Nedzelschi: Alexandra, Irina, Vladimir și, în picioare, Serghei. Imagine la Odesa Dosarul purta numărul 672 şi a fost deschis Am găsit: Nedzelschi Vladimir Osipo- pentru Nedzelschi Vladimir Osipovici. Am vici, 1883 anul naşterii, originar din Bender, făcut imediat conexiunea, am răsfoit cu înfri- locuitor al Chişinăului, în 1921 a trecut ilegal gurare dosarul deschis la 20 august 1940 şi în frontiera URSS în România, a fost preparator lista copiilor lui l-am găsit pe Serghei, care, în particular pentru limbile engleză şi franceză, 1940, avea 33 de ani. Mai departe am înţeles de orientat antisovietic, timp îndelungat pe pagi- unde vine franceza lui perfectă. În 1906, fami- nile ziarului albgardist Bessarabskoe slovo am- lia plecase în Elveţia, unde locuise la Geneva şi plasa articole antisovietice. Lausanne. Am decis: să fie arestat.” Am copiat acest dosar, fiindcă, într-un fel, Filmul destinului curge mai departe. el ridica vălul de pe una din tainele copilăriei La 24 septembrie 1940 a fost întocmită mele. Şi nu pot să nu scriu acest material, fi- concluzia de acuzare şi Mordoveţ, locotenent indcă mă gândesc că oamenii care l-au cunos- major de securitate, vicecomisar al internelor cut pe Serghei Nedzelschi trebuie să cunoască din RSSM, a aprobat-o la 27 septembrie 1940. adevărul care a ruinat destinul unui om şi i-a Din procesul verbal întocmit la 18-19 oc- marcat familia. tombrie 1940 în şedinţa Colegiului penal al Ju- Atunci când ştim exact că fiecare dintre decătoriei Supreme am spicuit nişte informaţii noi are un loc predestinat sub soare. importante. Dosar nr. 672 Martorul Ocner la proces nu s-a prezen- Nedzelschi Vladimir Osipovici tat. Inculpatul Oreşter şi-a recunoscut vina. „Decizie (despre arestare) Martorii au dat toată vina pe Nedzelschi, 20 august pe editorialele scrise de el, judecata a anexat la Chişinău, anchetator Şeineman dosar câteva ziare drept probe. Încercarea lui 590 Familii care înnobilează Chișinăul Pe data de 13 ianuarie 1941 a fost discuta- tă la Moscova cererea de graţiere a lui Nedze- lschi V.O. S-a decis ca sentinţa să rămână în vigoare şi el să fie împuşcat. Primind de la Moscova cele două scrisori, Verlan, preşedintele Judecătoriei Supreme a RSSM, a expediat o scrisoare comisarului poporului pentru afacerile interne al RSSM în care solicită executarea sentinţei şi copia actului. În scurtă vreme, documentul solicitat îi parvine. Act: „Or. Chişinău, 25 ianuarie 1941. Eu, comendant al NKVD-ului RSS Mol- doveneşti, locotenent inferior de securitate Ponidelnic, în prezenţa procurorului pentru cazuri speciale tov. Bitov şi ajutorul Comisaru- lui poporului din RSS Moldovenească pentru afaceri interne tov. Sergiu… astăzi am executat sentinţa condamnatului la împuşcare Nedzel- Serghei Nedzelschi schi Vladimir Osipovici, a.n. 1883. Nedzelschi de a demonstra că şi alţii au scris Trupul a fost înhumat.” editoriale n-a avut nicio rezonanţă. Când am închis dosarul, mi-am dat seama Judecata a decis: că Serghei Vladimirovici Nedzelschi poate nici „Oreşter Maişa Isacovici – 10 ani de lagăr n-a ştiut care a fost destinul tatălui său. Poate corecţional. o slabă nădejde că se află undeva într-un lagăr Sudit Solomon Falicovici – 8 ani de lagăr. siberian trăia în sufletul lui. El nu era obosit de Nedzelschi Vladimir Osipovici – pedeap- noi, el nu era plictisit de şcoală. În el se stingea să capitală, împuşcare şi confiscarea averii per- speranţa de a afla cândva adevărul, căci numai sonale. speranţa moare ultima… Preşedintele şedinţei: Paţevici.” Epilog La 16 ianuarie 1941, o scrisoare cu menţi- După ce am publicat în vol. 5 al Basarabiei unea „Strict secret şi B. Urgent”, adresată pre- necunoscute studiul despre tatăl lui Serghei Ne- şedintelui Judecătoriei Supreme a RSSM din dzelschi, la editură a venit fiica lui, care locuieş- partea Judecătoriei Supreme a URSS: te în Germania, cu un set de fotografii şi câteva „Judecătoria Supremă a URSS vă înştiin- detalii biografice uimitoare. Serghei Nedzelschi ţează că în privinţa acuzatului Nedzelschi Vla- la Odesa l-a cunoscut pe marele scriitor Ivan dimir Osipovici împuşcarea este acceptată. Bunin, fiindcă locuiau în vile învecinate şi la se- Sentinţa să fie executatăş i să ne comuni- ratele literare el era adolescentul care-i servea pe caţi. oaspeţii scriitorului cu ceai. Scria proză, dar din Dosarul îl expediem. motive lesne de înţeles n-o putea publica, oda- Preşedintele Judecătoriei Supreme a URSS tă însă cineva i-a sustras sacoşa cu manuscrise, (I. Goleakov) furându-i, în acest mod, şi această speranţă… 591 Irina Nedzelschi şi firul literare. Cei doi copii au fost şi ei antrenaţi în Ariadnei această atmosferă intelectuală. Sergiu a început să scrie la o vârstă precoce, iar Irina a devenit Întotdeauna am fost impresionat de înţe- protagonista unei povestiri a marelui scriitor, lepciunea anticilor. Pentru fiecare situaţie din viitor laureat al Premiului Nobel Ivan Bunin. viaţă ei şi-au formulat o morală, o fabulă, o is- Istorioara intitulată Irinca a fost tipărită la torioară care să fie de învăţătură şi pentru alte Chişinău, în anul 1942, în revista Cocoşelul de generaţii. aur (Zolotoi petuşok). Frumoasa poveste cu firul Ariadnei, adică Familia Nedzelschi, ajunsă în Basarabia, a ghemul fermecat care a permis ieşirea din La- locuit un timp la Vadul lui Vodă, iar apoi s-au birint, mi-a adus aminte de destinul unui om, stabilit cu traiul la Chişinău, unde Irina a făcut contemporan al nostru, pentru care arta, pic- liceul şi a studiat mai târziu la Şcoala de Arte tura, frumosul a însemnat firul Ariadnei. Frumoase din localitate, condusă de celebrul Irina Nedzelschi s-a născut la Odesa (12. sculptor Alexandru Plămădeală. Sergiu se că- VI.1915 – 27.I.1987, Chişinău) în familia unui sătorise cu Natalia Constantinovici şi o parte publicist, care făcuse studii în Elveţia, iar la din moşia Vadul lui Vodă i-a revenit noii fami- Odesa avea o vilă într-un loc pitoresc şi îşi trăia lii. Se părea că nimic nu poate tulbura această traiul fără să bănuiască că anul 1917 îl va obliga viaţă, deja stabilizată, intrată în făgaşul unor să treacă înot Nistrul împreună cu soţia Elena şi activităţi intelectuale interesante. cei doi copii – Sergiu şi Irina. Era gestul dispe- Vladimir Nedzelschi era publicist, tradu- rat al unor oameni care înţelegeau că tăvălugul cător la ziarul Poşta Basarabiei, Elena Nedzel- bolşevic, revoluţia roşie îi va nimici. Plecau cu schi era crainic la radioul local, Irina se pregă- o mare părere de rău, fiindcă în ultimii ani în tea pentru viitoarele expoziţii, iar Sergiu spera vecinătate locuia scriitorul rus Ivan Bunin, şi să devină scriitor. timpul util şi-l petreceau în numeroase serate A venit anul 1940, când armata sovietică a intrat în Basarabia. A fost arestat Vladimir Ne- dzelschi şi împuşcat, iar familia a apucat drumul pribegiei. Reveniţi în Basarabia în 1941, Irina Nedzelschi a fost angajată la lucrările de restaurare a picturii din interiorul Catedralei din Chişinău, picturi deteriorate de explozia provocată de echipele NKVD-ului sovietic. Dar în 1944 a urmat o nouă evacuare. Pe ordinul lor era scris Oltenia, Craiova-Căciula- ta, o comună lângă Craiova unde au locuit îm- preună cu prietenii lor, familia Vladimir Cristi. După un timp, Elena şi Irina s-au mutat în Craiova, unde îşi câştigau existenţa ţinând lecţii în particular de limba franceză. În timpul ocupaţiei sovietice a României, existau „birouri de repatriere a basarabenilor” în toate oraşele de provincie. Pe străzi umblau echipe de soldaţi care îi identificau pe basara- Irina Nedzelschi beni şi îi trimeteau peste Prut. 592 Familii care înnobilează Chișinăul În acea perioadă, în viaţa Elenei şi a Irinei a date erau ale persoanelor care deja erau dece- apărut un ofiţer sovietic, un NKVD-ist, un băr- date. Au condamnat-o la 18 ani de deportare. bat frumos care i-a făcut curte Irinei. El le-a con- Irina a fost deportată undeva în Siberia, la o vins să se întoarcă în Basarabia, promiţându-le uzină, loc în care a făcut grafice care ilustrau că nu vor păţi nimic şi că vor avea de toate… producţia minei respective. Au plecat şi cum au ajuns acolo, Elena Ne- Ea povestea că acolo era aşa de frig, încât dzelschi a fost arestată şi, probabil, împuşcată. îi îngheţa răsuflarea. Irina a fost interogată şi apoi încadrată A fost eliberată după 1956, a revenit în Ba- într-un colectiv de pictori (M. Kogan era unul sarabia, unde unica ei preocupare a fost pictu- dintre pictori). ra. Expunea rar, fiindcă trecutul ei de fost „ce- În fiecare zi după serviciu, Irina era obli- tăţean” al gulagului nu-i permitea să expună gată să se ducă la un interogatoriu unde i se plenar. punea un fascicul de lumină în ochi şi trebuia Picta îndeosebi naturi statice, vaze cu flori să răspundă la întrebări. şi aproape defel nu picta oameni, figuri, fiind- Era obligată să raporteze tot ce se discuta că avea mai mare încredere în lucruri, decât în la ea în birou şi tot ce a făcut în ziua respectivă. contemporanii ei. Principalul subiect al interogatoriului era Lucrări fine, o cromatică impresionantă cu ce se ocupau părinţii ei, Elena şi Vladimir, lucrate într-un stil modern, au înconjurat-o la ce cercuri literare participau şi, mai ales, ce până la dispariţia ei fizică, până a fost înghiţită discutau la aceste întâlniri. I se cereau numele definitiv de anonimat. Şi totuşi, firul Ariadnei persoanelor care participau la întâlniri. Irina ne-a ajutat să descoperim o personalitate cu dădea mereu nume de persoane care erau deja mult timp după dispariţia ei fizică. decedate. După ce am publicat, în volumul VI al Până la urmă, anchetatorii au verificat in- Basarabiei necunoscute, dosarul lui Vladi- formaţiile şi şi-au dat seama că toate numele mir Nedzelschi de la arhiva SIS-ului, m-a contactat o nepoată de-a lui, locuitoare în Germania, o fiică ce locuia la Bucureşti şi un strănepot de la Budapesta. Cu ajutorul acestor oameni am reuşit să adunăm această biografie, să aducem acasă, în Ba- sarabia, paisprezece poze cu lucrările Iri- nei Nedzelschi şi să completăm astfel un capitol din istoria artelor plastice. Pagina din ziarul Bessarabscoe slovo, în care a fost publicat articolul lui Vladimir Nedzelschi O simplă minune

593 Un monument invizibil al cavalerului C. Stamati Constatin Stamati, cel care era numit în epocă „Lebăda Basarabiei”, a fost o figură foarte interesantă. Poet până la măduva oaselor, el n-a ezitat să-l dea în judecată pe Tudorachi Ciurea, socrul său, pentru faptul că acesta nu-i dăduse zestrea juruită. Tot el a instalat în curtea casei sale din Chişinău bustului poetului Anacreon, cu dedicaţia: „În amintirea lui P.P. Svinin.” Iar Pavel Svinin (1787-1839), un literat şi pictor rus, ce avea la activul său şi romane, şi lucrări dramatice, fost fondator la revista Ote- cestvennâie zapiski (1818) şi fiind membru al Academiei de Ştiinţe a Rusiei (1834), a ajuns, în toamna lui 1815, la Chişinău. El avea misiunea să inspecteze cum este guvernată provincia proaspăt alipită. Din partea autorităţilor locale a fost desemnat ca ghid şi însoţitor ispravnicul Constatin Stamati. Alegerea s-a făcut probabil reieşind din faptul că cei doi erau mari amatori de literatură. Oricum ar fi, dar călătoria împre- ună i-a apropiat şi i-a împrietenit pentru tot- Constantin Stamati deauna. P. Svinin l-a îndemnat pe C. Stamati să scrie, să traducă din tragediile lui Voltaire şi creon, aşezat în cinstea lui Svinin. M-am oprit Racine şi atât de mult l-a impresionat pe scrii- şi m-am adresat lui Stamati, care s-a grăbit să torul basarabean că acesta, după plecarea lui P. ne invite… Svinin din Basarabia (1 mai 1816), i-a înălţat …Stăpânul era entuziasmat de vizita pe acel bust cu dedicaţie. care i-o făcuse Puşkin şi ne-a invitat pe a doua Chişinăul cunoştea cazul, considerându-l zi să luăm masa la el…” [Iz vospominanii I.P. unul curios. De aceea, când în capitala Basa- Liprandi o Puşkine, în: Letopisi goslitmuzeia, rabiei a ajuns Aleksandr Puşkin, i s-a vorbit şi 1936] despre bustul lui Anacreon din curtea lui C. Cei aproape două sute de ani care au tre- Stamati. Şi colonelul Ivan Liprandi în memo- cut de la acele evenimente au şters multe nu riile sale consemnează: „Odată, când am trecut numai din memorie, dar şi din topografia ora- cu Puşkin pe lângă casa lui Stamati, acesta stă- şului de odinioară. Casa lui C. Stamati, cu o tea în mansardă. Închinându-ne, am schimbat curte largă, a dispărut, fiind înghiţită de fabrica câteva vorbe, fără a ne opri; însă însoţitorul de oglinzi din Chişinău. Şi totuşi, ca prin mi- meu a dorit să-l duc să vadă bustul lui Ana- nune, s-a păstrat un colţ din casa de odinioară, 594 Familii care înnobilează Chișinăul din acea parte care dădea spre strada ce astăzi tedrală îi poartă numele. E una dintre multele poartă numele Diordiţa (apropo, el a semnat „curiozităţi” ale Chişinăului). documentul despre demolarea Clopotniței, iar Un colţ de casă ca un monument invizibil acum, după 1990, strada ce coboară de la Ca- al cavalerului Constantin Stamati la Chişinău…

Un scriitor vânător – Constantin Stamati-Ciurea În câteva reportaje recente din România, am urmărit cum haite de lupi atacă stânele şi satele. Iar vânătorii, grupaţi în brigăzi, încearcă să strivească această furie a animalelor împinse de foame din păduri spre locuinţele oamenilor. Odinioară în Basarabia situaţia nu era mai bună, numărul mare de lupi pricinuiau daune considerabile oamenilor şi vânătorii au obţinut permisiunile speciale din partea administraţiei guberniale, ei mergeau dintr-un capăt în altul al Basarabiei, mânând haitele de lupi. Acestei preocupări este destinată o carte foarte intere- santă – Amintiri despre vânătoarea în Basara- bia, tipărită la Odesa, în 1854, al cărui autor este Constantin Stamati-Ciurea. Lucrarea este, după părerea noastră, nu numai o descriere geografică şi istorică a ţinu- tului, dar şi un manual de ecologie prin felul de a vedea natura şi prin gândul sacru de a o ocro- Constantin Stamati-Ciurea ti. Cu greu a obţinut dreptul de a vâna în acest fost renumit printr-un testament lăsat fiilor lui ţinut, unde pământurile aparţineau marilor Egor şi Mihail. proprietari. Dar, fiind în serviciu de stat, a gă- Victor Dicescu (1807-1891), ştabs rotmis- sit o formulare foarte potrivită, motivându-şi tru în armata rusă, a fost tatăl renumitului dorinţa de a vâna prin necesitatea de a stârpi fruntaş al partidei moldoveneşti Pavel Dicescu haitele de lupi care bântuiau Basarabia, făcând şi bunicul celebrei cântăreţe de operă Anasta- ravagii în turme de vite şi de oi. Un detaliu sia Dicescu. A avut o moşie mare la Găleşti, în foarte curios, ignorat de toţi istoricii literari, îl preajma oraşului Călăraşi, unde a şi murit, fi- constituie numele celor doi prieteni care l-au ind înmormântat în curtea bisericii din sat. însoţit în această frumoasă aventură, începută Vasile Kalmuţki (1823-1888) a fost cum- la Chişinău şi încheiată pe malurile Dunării. natul lui, căsătorit cu sora Alexandra. Acest A sosit timpul să conturăm câteva date boier a fost renumit prin testamentul pe care biografice, portretele celor doi amici ai lui Sta- l-a publicat şi în care scria că moşia Corjăuţi mati-Ciurea, care erau doi boieri moldoveni, din Basarabia poate să treacă în posesia fiilor cam de o vârstă cu el: Vasile Kalmuţki şi Victor săi numai în cazul în care aceştia vor avea ur- Dicescu. Valea Dicescu din Chişinău îi poartă maşi. Cele mai drastice din acest testament numele. Vasile Kalmuţki a fost unul dintre no- erau punctele 7 şi 8, care prevedeau: „…în bilii care a venit din Basarabia în Bucovina şi a cazul dacă fiii mei nu vor avea urmaşi direcţi, 595 moşiile, ce li se lasă în uzufruct, vor trece în proprietatea zemstvei, ca într-una din moşii să se deschidă o academie agricolă, iar din veniturile moşiilor din România să se subvenţioneze anual, cu suma de lei una mie, orfanii dintr-una din instituţiile României.” Şi mai drastic era punctul 13 al testamentului: „…dacă vreunul din fiii mei va contesta acest testament, atunci, în afară de partea lui legală din moşii, tot avutul va trece imediat în proprietatea zemstvei basarabene.” „Furia lui Egor Kalmuţki la deschiderea testamentului era nemărginită. Portretele defunctu- lui au fost scoase şi duse în pod, deşi era destul ca el să se-nsoare şi să aibă moştenitori spre a evita rigorile testamentului, Egor Vasilievici a hotărât să nu se căsătorească decât la anularea ultimei voinţe a părintelui. Dorea într-o vreme să se-n- soare cu văduva şturmanului Ivanovski (Elena Ivanovna ), o femeie de o bunătate rară, dar şi aceasta a amânat-o, tot din cauza testamentului. Constantin Stamati-Ciurea. Autoportret De fapt, nici zemstva, nici altcineva nu în- drăznea să se amestece în moştenirea lui Vasi- săre într-o colivie de aur.” (Din trecutul nostru, le Kalmuţki, încât Egor Vasilevici făcea tot ce-i 1935, nr. 17-20) plăcea. Trăia ca un feudal atotputernic, fiind Împăratul a fost împotriva lui Egor Kal- poreclit Cressus al Basarabiei. Din imensa lui muţki, acesta a pierdut procesul şi s-a sinucis. avere – pământuri (vii, herghelii de cai de rasă Acum având o imagine clară a celor trei şi turme de vite,) case şi capitaluri – Kalmuţki vânători descrişi în cartea lui Constantin Sta- avea un venit anual de vreo 400 000 ruble! mati-Ciurea, rândurile din acea carte o să ni se Când Egor Vasilievici a început procesul deschidă altfel şi vom avea revelaţia unei lec- prin care se contesta oficial testamentul bătrâ- turi inedite şi totul datorită celor trei prieteni nului, zemstva, prin avocatul ei, prinţul Can- vânători. tacuzino, a pornit proces împotriva lui, bazat * * * pe punctul 13, citat mai sus. Din partea lui Rătăcesc prin hudiţele şi ulcioarele Chişi- Kalmuţki au pledat cauza avocaţii cu mare re- năului de altădată, încălzit de un gând tainic nume: Tache Ionescu, Muromţev, Karapcevski, şi plăpând ca speranţa unui îndrăgostit. Visez Bobişcev-Puşkin, Maklakov, Donar Zapolski, să-l zăresc pe Constantin Stamati-Ciurea aşa Pergament ş.a. Procesul a trecut din instanţă în cum le-a fost dat să-l admire locuitorilor urbei instanţă timp de mai mulţi ani de-a rândul, de la 1854, când patru furgoane încărcate cu vâ- două ori ajungând la Împărat. Egor Vasilievici nători, câni şi cutii cu provizorii au purces la o îşi făcuse din proces un scop în viaţă, ne mai uimitoare călătorie prin Basarabia. ocupându-se decât cu vânătoarea. Unica fiinţă, De după fiecare cotitură şa tept să-mi ră- într-adevăr scumpă acestui boier rafinat, dar sară înaintea ochilor perechile de cai focoşi, sălbatec, era soţia sa, adeseori rămânea în uita- însetaţi de drumeţie, vânătorii cu pălăriile re, închisă în hotarele moşiei Sângerei, ca o pa- pe-o ureche şi cu glumele izvorând zâmbete pe 596 Familii care înnobilează Chișinăul buze, iar printre ei să zăresc figura sprintenă, da glas acestei frumoase aventuri întrată în is- licărul şiret al ochilor aceluia care mai târziu va toria literaturii drept O vânătoare în Basarabia.

Un distins vânător – Mihail Stamati-Ciurea A studiat la Viena, unde a făcut pictură şi medicină. Tot acolo s-a căsătorit cu Ana von Wittmann, urmaşa unei familii de aristocraţi germani. În lumea vânătorilor, el a rămas celebru prin cazul de apărare a conacului de la Cara- cuşeni în anul 1917: „Deşi curtea era plină de oameni înarmaţi şi prizonieri, vreo 20 de sol- daţi ai diviziei caucaziene au împrăştiat, în li- niştea nopţii, întreaga apărare. Numai ţipătul unei slugi fidele, care-şi plătise credinţa cu viaţa, semnală primejdia ce se apropia. Nu de mult în acele regiuni au fost omorâţi proprietarul Cau- fman, răzeşul Simeniuc şi alţii, încât se ştia ce însemna un ţipăt disperat. Înconjurat numai de femei, moşierul nu-şi pierdu calmul şi, deşi nu se cunoştea numărul răufăcătorilor, care au ata- Mihail Constantin Stamati-Ciurea cat, deodată spre a fi bănuiţi mai mulţi, începu Numeroasa familie a Stămăteştilor a avut o apărare, fără precedent, a familiei sale. Peste rădăcini chiar în inima Chişinăului, un frag- 800 de gloanţe s-au tras asupra casei şi numai ment din casa lor şi azi se zărește pe str. Dior- prin minune neînfricoşatul proprietar a scăpat diţa, unde e fabrica de oglinzi. Ei au reuşit să de moarte. Ţintaş de forţă, Stamati-Ciurea ucise dea mari personalităţi în diverse domenii: mi- doi soldaţi, printre care şi pe conducător. Altă tropoliţi, scriitori, pictori, ingineri, vânători, dată bandiţii au şi pătruns în casă, şi iarăşi nu- sportivi de performanţă ş.a. mai nemărginita vitejie a unui singur bărbat, În acest şir de nume şi personalităţi un respinse pe barbarii năvălitori. Răufăcătorii s-au loc aparte îl ocupă Mihail Constantin Stama- retras, iar a doua zi însuşi comandantul corpu- ti-Ciurea. lui, generalul Wranghel îl felicită pe eroul basa- Născut la 1872 şi mort în 1930. Din toţi rabean. Însă acea grozavă noapte n-a trecut fără copiii scriitorului Stamati-Ciurea el a fost băia- urmări…” (Gheorghe Bezviconi. Boieriii Stama- tul care a moştenit talentul de vânător al tatălui ti// Din trecutul nostru. Nr. 15-16; 1934-1935). şi a umblat împreună cu el peste coclaurii cara- Acea stare stresantă care nu poate fi com- cuşenilor. Însemnările lui memorialistice, scri- parată cu vânătoarea de lei, l-a urmărit tot se foarte îngrijit şi bogate în detalii, mi se par restul vieţii, de aceea a preferat să se stabilească opera unui scriitor, care, pur şi simplu, n-a vrut cu traiul la Briceni, unde a şi fost înmormântat. să persevereze în această meserie. Uşurinţa cu În fond, Mihail Stamati-Ciurea ne-a lăsat care descrie toponimia zonei nordice, unde a moştenire puţine pagini de ecologie spirituală, vânat împreună cu tatăl de mic copil, trădează dar, totodată, a fost omul care a ştiut să mar- în el un savant înnăscut. cheze o epocă. 597 File din albumul familiilor STAMATI Și STAMATI-CIUREA

Mitropolitul Iacob Stamati Inscripția de pe mormântul Ecaterina Stamati, paharnicului Toma Stamati născută Ciurea

Gheorghe Stamati Neculai Stamati Mihail Stamati

Mitropolitul Ana Stamati-Ciurea Maria P. Economu 598 Silvestru Morariu-Andrievici Familii care înnobilează Chișinăul

Vladimir Stamati-Ciurea Căpitan S. Stamati-Ciurea Leonid Stamati-Ciurea

Gheorghe Stamati-Ciurea F. M. Stamati-Ciurea Hilda Stamati-Ciurea

Elena G. Gane C. Gh. Stamati-Ciurea Ana M. Florescu 599 Nicolae Titulescu – diplomatul pe care Chișinăul nu-l va uita niciodată Istoria noastră are multe necunoscute. Unele vor fi descifrate, altele așa și vor rămâne necunoscute pentru vecie. Dragostea lui N.Titulescu pentru Basara- bia e greu de explicat, precum e greu de înțeles ce vedea el în oamenii care populau teritoriul dintre Prut și Nistru. Dar gesturile pe care le-a făcut vizavi de Basarabia ne obligă să-i înălțăm o statuie chiar în inima Chișinăului. În volumul memorialistic Pe baricadele vieții (Chișinău,1992), semnat de Onisifor Ghibu, am găsit mai multe pagini dedicate lui Nicolae Titulescu și care, într-un fel, develo- pează sentimentele marelui diplomat pentru basarabeni și Basarabia: O vizită neașteptată N-am apucat să cunosc personal pe Nicolae Titulescu, marele nostru diplomat de mai târziu, decât în prima jumătate a lunii aprilie 1918, la Chișinău. Era într-o sâmbătă după-amiază. Îmi terminasem treburile redacționale legate de apariția numărului pentru a doua zi al gazetei și stăteam de unul singur în redacție, gândin- Nicolae Titulescu du-mă la împrejurările momentului, destul de frumoase în felul lor, dar și destul de grave în Deși nu ne văzuserăm niciodată până atunci, ne același timp. Deodată, pe neanunțate, se deschi- cunoșteam, și eu pe el, și el pe mine, după nume. de ușa cabinetului meu și intră în birou trei per- Aveam un mare respect pentru modul în care se soane, dintre care pe două le întâlneam prima manifestase în ultimii ani în viața publică. Era oară. Erau: Take Ionescu, pe care îl cunoșteam un om tânăr, foarte apropiat de vârsta mea, și încă din anul 1911, însoțit fiind de Nicolae Titu- avea reputația unui om de prim ordin, atât în lescu și de Mihai Cantacuzino, pe care nu avu- activitatea de stat, cât și în viața publică. sem până atunci ocazia să-i cunosc personal. – Dragă Ghibu, am venit să te vedem. S-a În primul moment am rămas foarte sur- făcut Unirea Basarabiei. Noi nu cunoaștem Ba- prins de această vizită cu totul neașteptată. sarabia, așa că am venit la tine să ne spui cum După prezentare și câteva cuvinte convențio- stau lucrurile aici. Vrem să vedem ce este Basa- nale, ia cuvântul cel dintâi – Nicolae Titulescu. rabia. Noi am intrat în război pentru a ne uni cu 600 Familii care înnobilează Chișinăul

Nicolae Titulescu în discuție cu Maxim Litvinov, comisar al poporului pentru afacerile externe al URSS, 21 iulie 1936, Montreux (preluată din O istorie ilustrată a diplomației românești. București, 2011) frații din Ardeal, și iată situația a adus cu sine La care, ministrul n-a răspuns decât, sec: că s-a întâmplat ceea ce nu ne putuserăm aștep- – Bine, domnule Ghibu… ta. Îți vine să crezi că Dumnezeu ne-a adus Ba- …– Dar cu gazeta? sarabia, nu oamenii. Dar, mai întâi, spune-ne, – Gazeta își duce de azi pe mâine povara te rog, care e situația ta personală?… vieții, dar îmi dau seama că zilele ei sunt numă- …În ziua de 29 martie am primit o hârtie rate. N-o să pot birui, în lupta grea de zi cu zi de la ministrul instrucțiunii din noul guvern (Si- împotriva oamenilor lui Mackensen, spărgăto- mion Mehedinți), prin care mi se punea în vede- rul de fronturi în toate domeniile de activitate, re că la 1 aprilie să mă prezint la postul meu, la care n-o să se împiedice de un ciot ca mine. Focșani. Cum eu sunt condamnat la moarte de – Dragă Ghibu, – interveni Titulescu pe un către Curtea Marțială Cluj, era evident că nu mă ton încurajator, –să nu te temi de nimic. Dacă o puteam duce la Focșani, unde nemții sau ungu- să dai de necazuri, să știi că ai prieteni de nădej- rii ar fi pus mâna pe mine și m-ar fi spânzurat de la Iași… (pag.591-593) fără multe vorbe. Așa că, după primirea scrisorii, Ajutorul lui N.Titulescu a fost nu numai m-am dus imediat la Iași, pentru a lua contact cu vorba, dar și concret cu fapta. Mărturisiri- personal cu ministrul. I-am explicat situația, ară- le lui Onisifor Ghibu în volumul Pe baricadele tându-i că nu pot da urmare ordinului. vieții (Chișinău,1992) relevă această trăsătură – Atunci, domnule Ghibu? – m-a întrebat de caracter: ministrul. …m-am dus la Titulescu acasă (Iași-n.n.). – Vă prezint demisia mea, domnule minis- Surprins și el de vizita mea, mă primi ca pe un tru, – i-am răspuns. vechi prieten. 601 – A, dragă Ghibu, bine-ai venit. Ce te-adu- trăia destul de modest şi n-avea de unde să aibă, ce pe la Iași? după doi ani de pribegie şi de sărăcie, o sumă atât – Nu știu dacă am venit bine sau nu, dar de mare, pentru a o dona într-un scop public. am venit să-ți spun că situația în care mă găsesc – Mâine să vii la mine să-ţi dau prima tran- cu ziarul e disperată. I-am descris-o în scurte şă de 10.000 de lei. El adăugă: Nu de la mine, cuvinte, arătându-i și de unde pornește răul. măi, că eu sunt un pârlit, eu n-am un franc. – Nu-i nimic, Ghibule. Trebuie să facem Dar am prieteni. Mâine ai să primeşti primele rost de o tipografie nouă. Ştii cumva vreuna pe 10.000 de lei şi după două zile să vii să-ţi dau şi undeva? E o problemă teribil de grea. restul sumei. – Am o perspectivă undeva. Trebuie să mă Am mai stat apoi de vorbă ce-om mai fi duc s-o văd. Dar mai întâi trebuie să mă ori- stat, după care am plecat, oarecum mângâiat, să entez asupra posibilităţilor de a o plăti, căci eu trec şi pe la alţi prieteni. Despre toate acestea am n-am niciuna în acest sens. I-am spus că fuse- scris pe larg în alte părţi. sem la conu Alecu şi că acesta îmi dăduse o pri- A doua zi, m-am dus din nou la el. Avea pe mă sumă. masă, pregătit plicul cu suma cuvenită. Mi l-a – Să ştii că de la mine ai 20.000 de lei pen- pus în mână, spunându-mi: tru tipografie. Numai s-o găseşti. – Vii poimâine, aşa cum ne-am înţeles, să-ţi Am fost surprins, şi, în special, de ce auzi- dau şi restul. Căci ştii cum e: lucrul e sigur, dar sem. Fiindcă el nu era nici moşier, nici bogătan; nu oricând îl poţi întâlni imediat pe omul de care

Întâlnire româno-sovietică la Legaţia Uniunii Sovietice de la Bucureşti. De la stânga la dreapta: Mihail S. Ostrovski, reprezentant plenipotenţiar al URSS la Bucureşti, şi Nicolae Titulescu, ministru al afacerilor străine al României, alături de diplomaţi români şi sovietici (AMAE) (preluată din O istorie ilustrată a diplomației românești. București, 2011) 602 Familii care înnobilează Chișinăul ai nevoie. Şi apoi, nici acesta nu are la îndemână În 2002, în cadrul Târgului de Carte de la sume mari. Poimâine capeţi restul de bani. Francfurt (Germania) am prezentat, alături de Când m-am dus din nou peste două zile, Liviu Vălenaș, cartea lui În culisele negocierilor m-a primit puţin jenat: cu Uniunea Sovietică 1934-1947. Convorbiri cu – Ştii, mai că n-am putut face încă nimic. Alexandru Danielopol (București, 2001). Aco- Nu i-am putut găsi. Dar să te mai osteneşti polo am și făcut cunoștință cu un bărbat extrem imâine din nou. Dacă nu voi putea face până de interesant și care nu arăta nici pe de parte atunci rost de sumă de pe la prieteni, vom mer- anii care îi avea în spate –Alexandru Danielo- ge împreună la Banca Moldova, unde voi da un pol, născut la București la 17 mai 1916 și care cambiu şi vei primi banii. locuia de mulți ani la Paris. Omul acesta, fiul După alte două zile, am plecat împreună la academicianului cu renume mondial Danilo- Banca Moldova. I s-a dat un cambiu, pe care l-a pol, a salvat prin negocieri sute de mii de ba- semnat el singur, după care i s-a înmânat suma sarabeni de urgia sovietică, obținând pentru ei de 10.000 de lei, pe care mi-a dat-o chiar acolo dreptul de a nu fi repatriați în URSS. direct mie. Dacă nu putuse face rost de ea de la Dar biografia lui merită un studiu separat. prietenii lui, s-a îndatorat deci la bancă, convins Noi vom utiliza o altă fațetă a acestei biogra- fiind că trebuia să ajute, şi încă repede, acţiunea fii – adoptarea lui spirituală de către Nicolae de procurare a unei tipografii pentru Chişinău. Titulescu: Era, cu adevărat, un gest mare, binevenit în- Tatăl meu avea un prieten foarte bun, de tr-un moment greu. care era foarte legat. Îl chema Nicolae Titulescu. Şi pentru a nu lipsi pe cititorul acestor El mă cunoștea de mic, de la tatăl meu, era amintiri de felul cum s-a rezolvat acţiunea de foarte generos cu mine, pentru că mă conside- procurare a noii tipografii de la Galaţi a mers ra băiat deștept… I-a spus odată tatălui meu: greu, chiar foarte greu, dar până la urmă am Dragă Buzică (i se spunea așa tatei, pentru că ajuns să mă văd trecut peste toate piedicile. Am la supărare își trăgea buza), păcat de băiatul putut strânge, de la prieteni care apreciau acti- ăsta, deștept este, tu îl lași pe mâna menagere- vitatea de la Chişinău la justa ei valoare, suma lor, o să-l pierzi. Trimite-l în Franța, trimite-l de 100.000 de lei, cu care am putut cumpăra o într-un colegiu foarte serios, își va face studii tipografie foarte bună. foarte bune și după aceia fă ce vrei cu el… Iar Am putut-o apoi transporta cu greutăţi eu îl voi lua sub tutela mea, voi fi deci tutorele imense, pe nume străine şi cu fel de fel de adrese lui, își va petrece vacanțele la mine, la Gene- fictive, ca să nu mă prindă cu ocaua mică nici va, unde îl voi primi de fiecare dată cu drag. nemţii, nici adversarii localnici, care voiau cu În felul acesta îți vei salva băiatul și voi avea orice preţ să mă expedieze de acolo. Şi, după și eu un copil. înfrângerea unor adversităţi ca în basme, am Liviu Vălenaș (L.V.),: –Titulescu nu avea putut instala tipografia – cea de-a treia – care copii? a preluat apoi tipărirea gazetei, cu litere latine, A.D.: – Cum să aibă? Avea anumite defici- putându-mi continua opera, fără nicio poticni- ențe biologice, era ca muscalii. Era căsătorit cu re, până la 2 decembrie, a doua zi după Unirea Caterina Titulescu, o femeie excepțională, dar, Transilvaniei, cu care se împlinea întreg progra- din cauza deficienței de care am vorbit, căsă- mul afişat pe frontispiciul gazetei, de unire a tu- toria era neconsumată. Nu aveau copii. Dar ce turor românilor. mai conta, pentru că adevăratul său copil era (Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieţii. – România… Pentru acest copil s-a bătut până la Chişinău, 1992, pag.597) moarte…(pag. 10-11). 603 Iar la paginile 14 și 15 găsim în expunerea România. Cele cinci mari puteri erau Franţa, lui Alexandru Danielopol elemente de portret Marea Britanie, Italia, Statele Unite şi Japonia. puțin cunoscute: Partea proastă era că lipsea a şasea, Uniunea La Geneva, pe malul lacului Leman, Titu- Sovietică, direct interesată de acest teritoriu, lescu avea un apartament confortabil la unul care nu fusese admisă la tratativele de pace. Din dintre cele mai luxoase hoteluri, unde stătea cu această cauză, ratificarea tratatuluinu s-a făcut soția. Avea mania să stea în complectă liniște, ca niciodată. În plus, Japonia şi Statele Unite au re- atare închiria apartamentele din stânga și din fuzat să ratifice şi ele tratatul de la Versailles. dreapta apartamentului său, cel de deasupra și Statele Unite, după ce preşedintele Wilson a că- cel dedesubt, ca să nu stea nimeni în ele, să nu zut în dizgraţie, au optat făţiş pentru o politică fie deranjat. Din cauza deficienței biologice des- izolaţionistă, dezinteresându-se total de Euro- pre care am vorbit, fiind estropiat din naștere, pa, iar Japonia a început să se apropie de URSS, avea niște susceptibilități aproape feminine. Pe printre altele din cauza unor interese economice Titulescu toate îl deranjau, zgomotul, conversa- faţă de vecinul lor din nord. Sigur Japonia a tre- țiile tari. nat la început cu ratificarea, irevocând necesita- …Sentimentul meu față de țară avea însă tea unor amânări procedurale. În final însă nu să capete un contur mult mai bine definit în va- a mai vrut să audă de Tratatul de la Versailles. canțele petrecute la Geneva, la Titulescu. Acesta Ruşii atât au aşteptat, și au declarat imediat că: văzând bunele mele note, știind că sunt an de an „Tratatul de la Paris din 1920 este caduc și, în premiant, într-o bună zi mi-a făcut niște mărtu- consecinţă, Basarabia nu aparţine României risiri, ca de la tată la copil: Măi Sandule, să știi sub nicio formă, iar juridic, Basarabia este că eu o să mă ocup de tine, o să te introduc în furată de români URSS-ului și ca atare trebu- lumea internațională, dar înainte de toate tu ie restituită grabnic”. Ruşii au repus, cu toată trebuie să știi cine sunt eu! Eu sunt garantul forţa, din 1932, chestiunea Basarabiei, inclusiv României Mari! la Societatea Naţiunilor. Ţin minte că Titulescu …Eu am moștenit România Mare de la era asaltat la Societatea Naţiunilor cu problema Ionel Brătianu și această Românie mare nu Basarabiei. poate să rămână Mare decât dacă sunt înde- Norocul românilor a fost această dragoste plinite toate condițiile juridice. Pentru toate (atât de rău văzută astăzi) a lui Titulescu faţă teritoriile avem tratate clare, corespunzătoa- de Basarabia. Lumea rău voitoare a văzut în re, însă un singur teritoriu este într-o situație preocuparea permanentă a lui Titulescu pentru șubredă: Basarabia! reglementarea situaţiei juridice a Basarabiei o A.D.: – Da. Trebuie ţinut cont de tempera- sovietofilie, rusofilie tc.e Titulescu şi-a dat sea- mentul lui Titulescu, era un visător. Titulescu ma că trebuie făcut ceva şi cât mai urgent. Ideea era ferm convins că aceste tratate garantate şi lui Titulescu era perfectarea unui cadru juridic prin Societatea Naţiunilor (unde fusese de două pentru Basarabia. Titulescu era interesat de ori- ori preşedinte), vor asigura continuitatea Ro- ce formă juridică care ar fi putut rezolva chesti- mâniei Mari. Toată viaţa sa, Nicolae Titulescu unea. a lucrat ca integritatea statului român să fie La un moment dat, ruşii au vrut să deschi- bazată pe o solidă recunoaştere juridică inter- dă un consulat la Tighina, pe teritoriu românesc naţională. Basarabia însă, din păcate, nu era în deci. La auzul acestei pretenţii, Gheorghe Brăti- această situaţie. Prin tratatul de la Versailles din anu, toţi deputaţii liberali, inclusiv tatăl meu (li- 1920, cinci mari puteri mondiale recunoscuseră berai şi el) au spus: „Nu se poate, vreţi să adu- apartenenţa acestei vechi provincii româneşti la ceţi pe ruşi aici, sub pretextul consulatului, 604 Familii care înnobilează Chișinăul vreţi ca ruşii să-şi creeze un cap de pod pe ce- soluționează cadrul de principiu al problemei, lălalt mal al Nistrului? Nu se poate!” La care ci doar dezvelește niște fațete ale ei. Titulescu, foarte calm, le-a răspuns: „Dom- România a ratat șansa de a reglementa nilor, aţi mai văzut dumneavoastră un con problema Basarabiei pe timpul când ministru sulat în propria ţară, dacă ei pretind că Ba- de externe al URSS-ului era Maxim Litvinov. sarabia este a lor?” „Consulatele, a mai spus E greu sau poate imposibil de explicat lo- Titulescu. se înfiinţează în ţări străine, deci gica unor oameni de decizie care la momentul Rusia, prin consulatul de la Tighina, recu- semnării acordului cu URSS asupra Basarabiei noaşte, fie şi indirect, că Basarabia este parte îl destituie pe ministrul de externe Nicolae Ti- a unei ţări străine”. tulescu, poate fi o trădare mai mare a interese- Un moment prielnic pentru Titulescu a lor naționale… fost când Uniunea Sovietică a dorit să devină, O conjunctură politică mai prielnică pen- cu orice preţ, membră a Societăţii Naţiunilor. tru semnarea acestui act nu s-a mai pomenit, Atunci, atotputernic în Societatea Naţiunilor era căci la momentul acela ministru de externe al Louis Barthou, ministrul de externe al Franţei, URSS era Maxim Maximovici Litvinov, pe nu- prieten foarte bun cu Titulescu. Barthou fusese mele lui adevărat Max Valah (atenție la nume) artizanul tratatului de prietenie şi neagresiune, și care cunoștea problema Basarabiei nu din din 1935, dintre Franţa şi URSS, în ideea de a auzite, ci chiar de la prima sursă, de la Zamfir prinde într-un cleşte Germania lui Hiiler. Arbore, în a cărui casă a locuit atunci când s-a L.V.: – Ce mare greşeală… ascuns în România. A.D.: – Sigur, ideea a avut consecinţe ulte- Atunci de ce nu i s-a permis lui Nicolae rioare catastrofale, căci Germania a reacţionat Titulescu semnarea acordului cu URSS, de ce a cum a reacţionat. Însă atunci asta era ideea de fost boicotat în asemenea hal… bază, izolarea Germaniei prin strângerea legă- Martor ocular la aceste evenimente, diplo- turilor cu Uniunea Sovietică. În 1935, Titulescu matul Alexandru Danielopol mărturisește: a susţinut ferm candidatura Uniunii Sovietice L.V.: – Probabil că Titulescu s-a grăbit, nu pentru Societatea Națiunilor. A susţinut puter- a câştigat nimic România pentru că Rusia lui nic candidatura. De ce? Nu pentru că ar fi fost Stalin a intrat în Societatea Naţiunilor… Nu era rusofil. Pentru că, în momentul în care un stat mai bine ca înainte Titulescu să oblige într-un intra în Societatea Naţiunilor, trebuia să-şi defel Rusia ca să semneze un tratat explicit cu Ro- finească graniţele, toate graniţele. În această mânia, prin care să recunoască că Basarabia situaţie, ruşii care doreau cu orice preţ să intre aparţine de drept României? în Societatea Naţiunilor şi-au definit graniţa cu A.D.: – Nu se putea, cu ruşii nu s-a putut România pe Nistru, adică granița de facto. ajunge la un astfel de acord. Însă Titulescu îşi fă- cuse o obsesie din semnarea unui astfel de acord. Mă gândesc de fiecare dată că nu cunoaș- I se dedicase cu totul şi cu totul lui Maxim Litvi- tem o sumedenie de nuanțe din istoria noastră. nov, ministrul de externe sovietic, încât ajunsese Exemplu elocvent fiind chiar aceste subtilități să-i facă curte ca o femeie. din interviul de mai sus. Cred că marea noas- L.V.: – Cunosc, o mare prostie. Maxim Lit- tră problemă în raport cu Rusia a fost atitudi- vinov era un om alunecos, fără caracter, un evreu nea superficială în căutarea unor soluții viabile rus folosit de Lenin, înainte de puciul din 1917, ca pentru raporturile dintre cele două țări. Ideea un fel de coloană a 5-a în Anglia. Stalin s-a folosit că Franța ne va ajuta, că mai tâziu Germania ne şi el cu viclenie de el, din cauza faptului că Litvi- va ajuta, iar mai târziu America ne va ajuta nu nov poza în om occidental, cu maniere elegante. 605 Când însă a decis să schimbe cu 180 de grade po- L.V.: – Ce eroare… litica externă, adică să se apropie de Germania A.D.: – Naivitatea… Trebuie să spun că eu, lui Hitler, Stalin şi-a adus brusc aminte de origi- în calitate de „copil adoptat”, am asistat practic nea evreiască a lui Litvinov şi 1-a demis din func- la mai toate discuţiile dintre Titulescu şi Litvi- ţie, numind în locul său pe sinistrul Molotov… nov. Într-o bună zi, eram la Titulescu în apar A.D.: – Titulescu nu a intuit că zilele lui tamentul de la hotel, când acesta a primit un Litvinov sunt numărate, mai ales că acesta telefon de la Litvinov, m-a luat cu el, să ne în- era atunci, cel puţin părea, foarte influent la tâlnim cu ministrul de externe al URSS. De fie- Kremlin, pe lângă Stalin personal. Profitând de care dată, Titulescu nu uita să-mi spună: „Vi i cu faptul că şi Litvinov era jurist. Titulescu, încetul mine, dar taci din gură. Tu eşti un copil, ascul- cu încetul, a încercat să-l atragă de partea sa. tă însă cum port eu discuţiile. Poate eu nu o să Părea chiar că Litvinov prinsese şi el o mare sim- reuşesc, cine ştie, peste timp, vei reuşi tu sau patie pentru Titulescu, oficial erau oricum foarte băiatul tău, dacă vei avea un băiat. Tu, trebu- buni prieteni. Litvinov îl întreba deseori: „Da ce ie să asişti, tu trebuie să fii un ascultător”. nevoie aveţi voi, în fond, de Basarabia asta?” Ti- L.V.: – Sau un martor… tulescu îi răspundea că este teritoriu românesc, A.D.: – Martor nu… Acum însă, după tre- este a României, este istorie românească etc. Îi cerea timpului şi prin forţa împrejurărilor, am mai reamintea că şi Marile Puteri recunoscuse- devenit peste timp un martor. Ultimul martor ră la Paris, în 1920, că Basarabia este teritoriu al sforţărilor pe care le făcea Titulescu pentru a românesc, că aparţine României. Litvinov îi răs- apăra integritatea României Mari. La Geneva, pundea evaziv, însă politicos: „Bine, o să vedem, Titulescu se întâlnea deseori cu adjunctul său o să pledez pe lângă I.V. Stalin etc.”. Datorită de la externe, un diplomat absolut extraordinar, lui Titulescu, Regatul României a recunoscut în Savel Rădulescu, cu studii serioase efectuate în fine URSS-ul şi a stabilit relaţii diplomatice. Aici Anglia, căruia Titulescu îi spunea „Soacra”. Era a fost marea greşeală a lui Nicolae Titulescu, prietenul lui Titulescu, era o mare afecţiune în- a crezut prea mult în promisiunile şi în bune- tre ei. Dovadă a fost testamentul lui Titulescu, le maniere ale lui Maxim Litvinov. Hai să spu- prin care lăsa toate documentele sale lui Savel nem lucrurilor pe nume: Titulescu era un mare Rădulescu, nimănui altcuiva, în testamentul naiv… Ministrul de externe al Cehoslovaciei din olograf al lui Titulescu scrie foarte clar: „Toate acea perioadă, Eduard Beneş, era un sovietofil documentele şi actele mele vor rămâne priete- declarat. El voia să stabilească o linie aeriană nului meu, Savel Rădulescu, cu condiţia să nu directă între Praga şi Moscova. Titulescu a fost facă nişte memorii din ele, să le folosească dacă încântat de idee şi a promis că România va per- România va fi interesată-de folosirea lor”. mite folosirea spaţiului aerian pentru avioanele L.V.: – Să revenim la telefonul primit… sovietice în drum spre Cehoslovacia… A.D.: – Da, să revenim. Telefonul era de L.V.: – Da, se prefigura deja conflictul din- la Maxim Litvinov. Acesta i-a spus: „Am totul tre Germania şi Cehoslovacia şi în mod făţarnic ca apartenenţa Basarabiei la România să fie Uniunea Sovietică făcea pe aliata de nădejde a recunoscută de Uniunea Sovietică, trebuie să Cehoslovaciei… stăm de vorbă!” A.D.: – Repet, Titulescu era un naiv. El L.V.: – ?! mergea pe ideea unor forme juridice, el credea A.D.: – Titulescu l-a chemat la Geneva, Lit- că prin astfel de tratate secundare, adiacente vinov a răspuns: Nu, nu la Geneva, nu în Elve- dacă vreţi, Rusia Sovietică recunoaşte implicit ţia, la Talloires în Franţa, o mică localitate lângă că Basarabia aparţine României. graniţa cu Elveţia. Titulescu s-a dus imediat la 606 Familii care înnobilează Chișinăul Talloires, cu secretarul său, care era Gigi Anas- tasiu, şi cu omul său de încredere totală, Savel Rădulescu. Litvinov i-a prezentat documentele despre care era vorba, care însă erau astfel redactate ca să nu fie definitive… L.V.: – Da, în pur stil sovietic… A.D.: – Da, dar cu multe parafări. Litvinov i-a spus lui Titulescu: „Uite, trebuie să ştii că noi nu ţinem prea mult la Basarabia, puteţi s-o păstraţi, mai ales că aţi sărăcit-o, ce a fost mai rău la voi aţi trimis în Basarabia, pentru noi ar fi chiar o povară. Deci, suntem de acord să fie a voastră, însă punem nişte con- diţiuni. Să faceţi mai întâi un tratat militar cu noi, de lungă durată, care să prevadă printre altele ca trupele sovietice să poată trece libere prin nordul României, în caz de conflict între URSS şi Germania”… L.V.: – Asta ar fi fost o catastrofă pentru România, mai mare chiar decât pierderea Ba- sarabiei… A.D.: – Titulescu însă, prins în dorinţa aproape nebună de a garanta situaţia juridică a Basarabiei şi, implicit, a României Mari, era Regele Carol al II-lea și Nicolae Titulescu dispus să aprobe tot ce i-a cerut Litvinov. Totuşi, (preluată din O istorie ilustrată a diplomației i-a răspuns că el singur, în calitate de ministru românești. București, 2011) de externe, nu poate semna acest document. semnătura va aparţine Regelui, deci lui Carol al Titulescu însă era convins în continuare că tot va II-lea. Titulescu i-a trimis imediat toată docu- trebui să ne înţelegem într-un fel cu ruşii. „Nu e mentaţia Regelui. vina mea, nu e vina nimănui, este un blestem L.V.: – Reacţia lui Carol al II-lea? că am fost aşezaţi pe hartă lângă ruşi. Însă A.D.: – Reacţia lui Carol a fost, de aseme- tratativele cu Litvinov au fost terminate, s-a ter- nea, imediată. Într-un timp record l-a demis pe minat deci cu Talloires-ul. Titulescu a făcut nişte Titulescu din funcţie. Pentru asta a recurs la o valize, erau cinci la număr, în care a pus notele stratagemă. Ca să nu pară o demitere, ci o re- sale, obiectele personale. Titulescu, aşa cum am maniere a întregului guvern, a demis întreg gu- mai spus, avea nişte precauţii feminine, îi era tot vernul dimineaţa şi seara l-a refăcut, în absolut timpul frică că va umbla cineva prin hârtiile sale. aceeaşi componenţă, dar fără Titulescu! Văzând demiterea sa, felul în care a fost de- L.V.: – În locul lui Titulescu, Carol l-a nu- mis. Titulescu, care era şi foarte orgolios, a hotărât mit pe Victor Antonescu. să rămână pentru totdeauna în străinătate, fiind A.D.: – Titulescu şi-a dat seama că Regele convins că nu mai are ce căuta în ţară, că nu mai Carol a schimbat politica, a început să se reorien- este nevoie de el acolo. Cu toate acestea s-a mai teze, desigur, nu din afecţiune, ci din necesitate, reîntors pentru o scurtă perioadă în România, spre Germania, mai precis spus şi spre Germania. imediat după demiterea sa, dar văzând ostilitatea 607 generală a legionarilor contra sa, fiind convins că şi simplu o valiză a dispărut. Şeful serviciului va fi şi asasinat, a revenit imediat în străinătate şi secret francez din acea perioadă a afirmat însă nu a mai pus piciorul vreodată în România. că Nenişor ar fi dat această valiză unor români, Să revin însă. La graniţa elveţiană şi-a care erau, în realitate, agenţii Moscovei. Ulterior luat pentru totdeauna rămas bun de la Savel şi Gigi Anastasiu a susţinut că valiza a ajuns la Rădulescu, care s-a reîntors în România. Apoi Moscova, în mâna lui Stalin. Titulescu a luat cele cinci valize şi s-a dus să Am avut o serie de discuţii ulterioare cu se întâlnească cu secretarul său, Gigi Anasta- Gigi Anastasiu, care a trăit până acum 2-3 ani. siu, în ideea că vor fi de folos României, însă M-am dus înarmat cu tot ce aflasem de la Savel Gigi Anastasiu nu a vrut să le aducă în ţară. Rădulescu, numai că acesta nu ştia tot, nu dis- În această situaţie, Nicolae Titulescu a încre- punea de toate elementele. I-am spus lui Anas- dinţat cele cinci valize ambasadorului Marii tasiu: „Dragă Gigi, nu-mi spune nimic, să-ţi Britanii la Lisabona. Ulterior, prin grija aces- spun eu ce ştiu, să mă întrerupi doar când spun tui ambasador, aceste cinci valize au ajuns la o inadvertenţă sau să mă completezi”. Anasta doamna Titulescu. După moartea lui Titulescu, siu, după ce m-a ascultat, mi-a spus: „Sandule, survenită la Cannes în 1941, văduva sa le-a dat aşa este, a cincea valiză a dispărut fără urmă? lui Gigi Nenişor. El le-a luat şi apoi a povestit Fac o paranteză, Nenişor nu prea era iubit de că la Viena a fost agresat şi i-a fost furată o vali- Titulescu, era secretarul său particular fiindcă ză. Pe urmă a spus că nu a fost agresat, dar pur era nepotul său şi se ocupa numai de afacerile private ale lui Titulescu din România, de admi- nistrarea moşiei lui. Titulescu obişnuia să-i spu- nă soţiei sale: „Mon cher, prietenii ţi-i poţi alege, dar familia nu o poţi alege, o suporţi”… Istoria cu cea de a cincea valiză a fost re- luată, după 1989, şi de nişte istorici de la Bucu- reşti, printre ei Gheorghe Buzatu. Acesta a publicat, în 1995, într-o carte consacrată secretelor diplomaţiei româneşti, inventarul valizelor lui Nicolae Titulescu. Dacă se studiază cu atenţie lista de inventar, se constată că lipseşte o valiză. Cea care cred că se află la Moscova. Între timp, consideraţii asupra valizelor lui Titulescu au fost publicate, cu destule inadvertenţe, şi de Maga- zin Istoric de la Bucureşti.

În ultimul timp apar tot mai multe lucrări în care chipul regelui Carol al II-lea capătă un contur tot mai luminos. Probabil, e de vină tre- crea timpului, care șterge din memorie anumite evenimente, fapte, întâmplări… Totuși, de politica acestui rege e legată Coperta cărții lui Nicolae Titulescu dezmembrarea României Mari, tragedie ce s-a Documente confidențiale, București, 1992, răsfrânt asupra populației provinciilor ocupate ediție îngrijită de dr. Ion Grecescu de sovietici, unguri, bulgari. O politică externă 608 Familii care înnobilează Chișinăul greșită, o politică internă defectuoasă au dus, conversaţiile mele cu Majestatea Voastră şi diferitele Cancelarii prevedeau, în cazul unei politici contrare celei pe care o preconi- în cele din urmă, la abdicarea regelui. Aici e zam, posibilitatea unei alianţe între Germania şi URSS. concluzia și rezultatul acestei perioade de câr- Cum exemplarul meu este în limba engleză, traduc în muire a României. franceză pasajul următor scos din capitolul „Politica României faţă de URSS” (paginile 105 şi 107 din volumul dactilografiat): Intuiția lui Nicolae Titulescu a fost provi- „Iau asupra mea responsabilitatea declaraţiei următoa- dențială, dar cine a mai pus miza pe un minis- re: am fost, sunt şi voi rămâne mereu în favoarea unui pact tru de externe demis hoțește și autoexilat: de asistenţă mutuală cu URSS, atâta vreme cât această ţară va Memoriu-Raport trimis regelui Carol al II- duce politica de pace şi prietenie între naţiuni pe care a practicat-o în cursul anilor din urmă”. lea la începutul anului 1940, referitor la istoricul Rog pe Majestatea Voastră să observe că prevăzusem eu raporturilor româno-sovietice. însumi schimbarea unei politici ruse faţă de ţările din Europa. Sire, Continui citatul din cartea mea: Am onoarea de a vă adresa raportul politic în chestiune. „Un asemenea tratat este necesar României, fie că Ger- El tratează în mod amănunţit despre raporturile ru- mania porneşte război împotriva URSS, fie că ajunge să se în- so-române. ţeleagă cu această ţară. Dacă Majestatea voastră nu dispune de timp în aşa fel ca Mai mult, tratatul şi pactul de asistenţă mutuală ro- să-l poată citi în întregime, îmi voi permite să subliniez pasaje- mâno-rus trebuie încheiate în momentul propice pentru Ro- le care ar prezenta interes pentru Majestatea Voastră. mânia; altfel, apropierea ruso-germană se va face fără noi, a) Este mai întâi acela care începe cu pagina 54 şi se ocu- decât contra noastră, cum am mai spus. Apropierea ruso-ger- pă de evenimentele din 1936 până la sfârşitul raportului. mană trebuie să ne găsească deci ca aliaţi ai URSS. Sire, Trebuie să ne amintim de lecţiile trecutului cu privire la Sunt al Majestăţii Voastre, cu cel mai profund respect, relaţiile ruso-germane. foarte umil şi foarte supusul servitor Eu consider prietenia franco-rusă ca o axiomă; conse- ss. N. Titulescu cinţa sa inevitabilă este prietenia ruso-română. Sire, Dar cum s-a realizat ea în trecut, această prietenie fran- Vă adresez raportul politic în chestiune. El tratează des- co-rusă? pre relaţiile ruso-române. Politica lui Mismarck a constat în menţinerea cu per- Îmi veţi permite, în acest scop: severenţă a celor mai bune raporturi posibile între Germania a) De a reaminti anumite fapte pe care le-am spus deja şi Rusia. Majestăţii Voastre, dar fără de care Majestatea Voastră ar realiza Republicanii francezi dinainte de războiul din 1914 au mai greu, în adevărata accepţiune a cuvântului, faptele noi pen- fost capabili să încheie o alianţă cu Rusia ţaristă, intrând în tru care scriu. fisura pe care o crease greşeala Germaniei de a nu reînnoi Tra- Unele din aceste fapte noi sunt de o foarte mare impor- tatul de Reasigurare. tanţă. Altele se referă la amănunte pe care Majestatea Voastră Tratatul de la Rapallo a reînnoit tradiţia politicii lui Bis- nu a putut să le cunoască, deoarece nu am avut ocazia de a i le marck. expune. Dar ele au valoarea lor istorică; Numai datorită greşelii comise de Germania în ultimii b) De a da acestui raport coloritul necesar. Sunt lucruri ani, ca rezultat al ostilităţii sale strigate în gura mare împotriva pe care le-aş putea tăia, dar pe care intenţionat le scriu pentru URSS, Franţa democratică de astăzi a fost capabilă, în 1935, să ca Majestatea Voastră să înţeleagă exact atmosfera în care s-a încheie o alianţă cu Rusia Sovietelor. desfăşurat ceea ce a fost numit „politica mea” şi ceea ce a fost, Se vorbeşte astăzi despre diferenţa de ideologii care îm- în realitate, politica Guvernului României din timpul meu faţă piedică o apropiere între Germania şi URSS. Aceasta poate fi de URSS, aşa cum voi dovedi cu uşurinţă; adevărat. Dar câtă vreme va dura acest obstacol? Nimeni nu c) De a citi acest raport în lumina situaţiei politice din ştie. În orice caz, el nu poate dura veşnic. 1936. Lucrul esenţial pentru România este să încheie pactul Am prevăzut totuşi, Sire, şi o situaţie contrară. În cartea său de asistenţă mutuală cu URSS înainte de a se fi produs vreo scrisă în 1937, pe care trebuia s-o public la sfârşitul anului 1937, apropiere între această ţară şi Germania. începutul anului 1938, cu privire la politica generală a României După o asemenea apropiere, un pact de asistenţă mutu- şi a cărei publicare este practic interzisă de o lege a Cabinetului ală între România şi URSS ar fi considerat de acest stat ca lipsit Goga, nu pentru că cartea ar aduce vreun prejudiciu oarecare de utilitate. României, ci pentru că ar fi putut constitui sursa unei dezbateri Pun în aceste cuvinte întreaga gravitate pe care judecata judiciare nedorite, există un pasaj care dovedeşte previziunea pe mea politică a putut-o dobândi în 25 de ani de experienţă”. care am făcut-o. Şi aceste ultime cuvinte, Sire, sunt subliniate în textul Nu am la mine decât exemplarul englezesc al acestei cărţi. cărţii mele. Un alt exemplar în engleză se găseşte în mâinile unui prieten Ţin să adaug că un pact cu URSS ar fi, poate, posibil as- britanic la Londra cu „Peria” (prima probă tipografică). Prin tăzi dacă România ar părăsi axa Londra-Paris pentru a deveni urmare, am mărturii pentru a vă dovedi că ceea ce citez aci aliata Germaniei şi URSS. este însăşi realitatea şi nu o invenţie ulterioară. De altfel, toate Dar nu de aceasta este vorba aci. 609 I. Apărarea Basarabiei În 1856, Conferinţa de la Paris a restituit Principatelor Pentru ca să se înţeleagă politica pe care am dus-o, tre- Unite şi nu Turciei, cele trei judeţe din sudul Basarabiei. buie pornit de la ideea că nu trebuie să cerem niciodată Basa- Este important de relevat că Basarabia, cedată de Turcia rabia de la ruşi. Aceasta ar însemna că ruşii au dobândit-o în în 1812 Rusiei, a început să fie restituită parţial în 1856 de către mod legal. Mai mult, aceasta ar afecta Tratatul din 1920 între concertul european Principatelor Unite şi nu Turciei. Anglia, Franţa, Italia şi Japonia, care au recunoscut autodeter- Este adevărat că noi am pierdut în 1877 cele trei judeţe minarea basarabeană, în ciuda condiţiilor defectuoase în care meridionale ale Basarabiei, datorită unei idei machiavelice a aceasta s-a produs. lui Bismarck. El a vrut ca între Rusia şi noi să existe o problemă Atâta vreme cât ruşii erau membri ai Societăţii Naţiuni- teritorială, în aşa fel ca România să facă întotdeauna parte din lor, noi aveam asupra Basarabiei un titlu ce nu ne putea fi luat: frontul german împotriva Rusiei (dacă s-ar ivi necesitatea). În- eram asociaţi într-o ligă în care nu se putea intra decât dacă tr-adevăr, Majestatea Voastră cunoaşte Tratatul de reasigurare fiecare stat recunoştea în mod precis frontierele vecinului său. al lui Bismarck cu Rusia, pe care împăratul Wilhelm al II-lea Mai mult, modificările teritoriale (dacă prin extraordinar Ar- a comis greşeala de a nu-l reînnoi. Şi această greşeală a adus ticolul 19 le permitea, ceea ce nu este cazul; dar nu aci voi trata alianţa franco-rusă şi războiul din 1914. acest subiect) nu se puteau face decât pe cale paşnică. Ionel Brătianu şi Take Ionescu, după ostilităţile din au- L-am întrebat pe Litvinov, în septembrie 1934, dacă din gust 1914, văzând de la început foarte limpede de care parte se întâmplare nu avea intenţia de a face rezerve cu privire la fronti- aflau adevăratele interese ale României şi în ce sens se îndrepta erele noastre actuale între URSS şi noi, caz în care aş fi adoptat o victoria, au răsturnat această politică, care, în treacăt fie zis, atitudine netă împotriva intrării URSS în Societatea Naţiunilor. fusese deja răsturnată, prin războiul nostru din 1913, pe care Litvinov mi-a răspuns negativ. nu-l purtasem sub egida Austriei. I-am mulţumit şi am fost unul dintre cei care au luptat În consecinţă, Ionel Brătianu n-a vorbit niciun singur cel mai mult pentru intrarea URSS în Societatea Naţiunilor. moment, la începutul războiului din 1914, cu Franţa sau cu An- Apărarea mea în ce priveşte Basarabia se poate rezuma glia, ci numai cu Rusia. după cum urmează: de la originea timpurilor şi până în 1812, Rezultatul acestor conversaţii a fost că la 1 octombrie 1914 întregul teritoriu basarabean a fost sub dominaţia română. el a încheiat o înţelegere cu Rusia, prin schimbul de note între Ştefan cel Mare considerând că nu se puteau continua luptele Diamandy şi Sassonoff, în virtutea cărora România, în schimbul împotriva turcilor, în ciuda victoriilor sale, chemă la patul său unei neutralităţi binevoitoare, era autorizată să ocupe toate te- de moarte pe fiul său Bogdan şi îi spuse că de atunci înainte ritoriile de dincolo de Carpaţi locuite în majoritate de români. Moldova trebuie să fie supusă unui stat mai puternic care să fie Repet, la data de 1 octombrie 1914. în stare s-o apere. Există două state, a spus Ştefan cel Mare, care Este cel mai mare succes diplomatic de Ion Brătianu, ar putea îndeplini acest rol: Polonia şi Turcia. Dar, adăugă el, căci el obţinea, în schimbul neutralităţii, ceea ce numai răz- Moldova nu trebuie să aibă încredere în Polonia, căci aceasta boiul îi putea da. este cu două feţe!!! În consecinţă, el care purtase 44 războaie De câte ori nu i-am spus fiului său, George Brătianu, împotriva turcilor, l-a sfătuit pe fiul lui Bogdan să supună Mol- care ca un ignorant critica politica pe care o duceam în numele dova Turciei care este leală. guvernului. „Nu Dv. urmaţi politica tatălui Dv., ci eu!” Acest act era extrem de politic, dat fiindcă Moldova nu Dar, s-ar putea întreba, în aceste condiţii, la ce bun in- fusese învinsă şi prin urmare obligaţiile impuse de Turcia nu trarea în război din 1916, din moment ce posedam încă de la 1 erau prea grave: câţiva saci de aur pe an, şoimi şi trimiterea octombrie 1914 tratatul pe care ar fi trebuit să ni-l aducă inter- unui anumit număr de fii de boieri în armata ienicerilor care venţia noastră armată? serveau drept zălog moral al executării acestui contract. Explicaţia este simplă pentru cei ce au trăit acele timpuri În aceste condiţii a fost încheiat acordul cu Turcia. grele pe care le cunosc în toate amănuntele lor. Este cel puţin ceea ce am fost învăţat la şcoală, la cursul Take Ionescu era prea inteligent pentru ca să nu-şi dea de istorie a României. seama că Franţa şi Anglia aveau tot interesul să detaşeze mi- Ce înseamnă, din punctul de vedere al dreptului internaţi- cii aliaţi de Germania şi chiar să rupă frontul care se opunea onal, un contract de felul celui intervenit între Moldova şi Turcia? atunci celui al francezilor şi englezilor. Este un contract de vasalitate, bine cunoscut în tratatele A existat teama ca Ungaria să nu fie atrasă într-un tratat de drept internaţional şi studiat ca atare. de pace separat şi atunci convenţia încheiată între România şi Care este prima obligaţie impusă Seniorului de un ase- Rusia nu mai servea la nimic. menea contract? Fapt ciudat, pe care l-am descoperit în cercetările mele Apărarea pe calea armelor a teritoriului vasalului. ulterioare încetării mandatului meu de Ministru al Afacerilor Când, în 1812, Rusia, încurajată de Napoleon I, a cerut Externe: Sassonoff era o fiinţă atât de orgolioasă, încât n-a co- Turciei Basarabia, ce a făcut Turcia? municat Franţei şi Angliei convenţia română decât câteva luni Turcia a cedat Basarabia Rusiei. Prin această concesie, după ce aceasta fusese semnată, considerând-o ca un lucru Turcia a violat pur şi simplu contractul său de vasalitate; şi Ru- propriu Rusiei. sia a devenit complicele violării unuicontract de drept inter- Astfel, când noi am intrat în război, în august 1916, sco- naţional. Or, complicitatea la violarea unui contract de drept pul a fost de a împiedica Ungaria să încheie pace separată (Ma- internaţional nu poate crea dreptul. jestatea Sa îşi aminteşte tentativele făcute de Franţa pe lângă Evenimentele au vrut ca, treptat, şi prin diferite mijloa- împăratul Carol şi împărăteasa Zitta) şi de a obţine asentimen- ce, Basarabia să revină la România. tul franco-englez pentru executarea promisiunilor ruse. 610 Familii care înnobilează Chișinăul Odată ce Basarabia a revenit în posesia noastră prin tot Sovietelor, căci partea rusă a Basarabiei îi va fi atribuită întot- felul de mijloace, a cere recunoaşterea rusă a acestei anexiuni deauna. Acesta este unul din faptele noi pe care le-am descoperit înseamnă a renunţa la 2 000 de ani de posesiune, înseamnă ra- după încetarea misiunii mele de Ministru al Afacerilor Externe tificarea noastră a violării contractului internaţional, comise de şi pe care voiam să-l aduc la cunoştinţa Majestăţii Voastre. Turcia în 1812, înseamnă recunoaşterea noastră a complicităţii Astfel, Ucraina, care era, în concepţia anumitor oameni, ruso-turce ca sursă de drept. o ţară destinată să separe Rusia, a cărei capitală este Moscova, Sire, pentru a fi Ministru a Afacerilor Externe al Româ- de Germania şi care trebuia, potrivit politicienilor germani, să niei, trebuie să cunoşti istoria ţării tale şi, mai ales, istoria poli- fie sub influenţa germană, atât de mare era interesul politic şi tică europeană din ultimii ani. economic al acesteia din urmă, nu mai este o concepţie germa- De aceea, când a fost vorba de Basarabia, eu am cerut în- nă, ci o concepţie a propriilor noştri aliaţi, având în vedere că totdeauna un singur lucru: recunoaşterea frontierelor noastre Clémenceanu scria în numele Angliei, Italiei şi Franţei. ca fapt in se şi nu ca o concesie rusă faţă de noi. Îmi dau seama acum de sinceritatea bucuriei lui Litvi- Am obţinut-o prima oară la Londra în 1933, prin Con- nov când, cerând Basarabia prin formule care nu-i pronunţau venţia care defineşte agresorul, ratificată de Majestatea Voas- numele şi în conformitate cu teza pe care am expus-o la punc- tră. Am ocazia de a-l prezenta Majestăţii Voastre, căci la 29 tul I, el mi-a spus: august 1936 am fost demis din funcţia mea, în condiţiile bine „Sunt mulţumit că n-aţi pronunţat numele „Basarabia” în cunoscute. formulele Dv., căci nu ştiţi ce muncă desfăşoară germanii împo- Dar să procedăm în ordine pentru a fi complet. triva Moscovei în această regiune. Îmi dau perfect seama că cu II. Autodeterminarea din 1918 definiţia Dv. a teritoriului conţinută în Convenţia despre agresi- Primul nostru titlu în ce priveşte Basarabia, după Marele une semnată la Londra, noi am pierdut Basarabia din punct de Război, este autodeterminarea din 1918. Basarabia a vrut să se vedere juridic (pentru a nu mai vorbi de actul din 21 iulie 1936, alipească Patriei-Mame. Este un fapt care ar trebui să aibă o despre care voi da amănunte mai jos). În adevăr, ce ne rămâne? importantă capitală, dacă condiţiile legale ale unei autodeter- Mijloacele paşnice? Revizuirea? Dar ce valorează acestea? Îna- minări sunt întrunite. inte de 1933 noi puteam ocupa Basarabia ca teritoriu rus, având Dar au fost ele? în vedere tratatele internaţionale care ne-o acordau, condiţiile Să-mi fie îngăduit să exprim ca român faţă de români în care aţi practicat aşa-zisa Dv. „autodeterminare” şi faptul că temerile mele în această privinţă, având în vedere de altfel că nu suntem semnatari ai Tratatului din 1920. Am fi putut ocupa ştiu că ruşii folosesc ca argumente legale în favoarea lor ceea ce Basarabia ca teritoriu rus fără a viola măcar Pactul Kellogg. Dar pentru mine nu este decât o teamă. Dar, vai, cât de întemeiată cu definiţia agresorului lucrurile s-au schimbat în defavoarea din punct de vedere juridic! noastră. Cu Bessarabia krasnaia şi faptul că în formulele Dv. nu În primul rând, numărul celor care au votat autodeter- există cuvântul „Basarabia”, pot să mă apăr în Comitetul Cen- minarea este foarte mic faţă de cei care s-au abţinut. Şi printre tral contra exigenţelor ucrainenilor şi celor ale duşmanilor mei. cei ce s-au abţinut figurează nume de persoane care au jucat în Aflaţi că Basarabia nu este o chestiune care interesează Moscova, viaţa politică a României Mari un rol foarte important. ci Kievul. Idealul nostru este revoluţia mondială şi nu o anexi- Apoi, autodeterminarea a avut loc în vreme ce trupele une teritorială. În ziua când, din nenorocire, Ucraina, aşa cum române ocupau Basarabia, în virtutea hotărârii pe care guver- o vor germanii, va lua fiinţă, veţi avea de-a face cu un stat naţi- nul lui Ion Brătianu a luat-o în timp util. onalist care vă va face mult mai mult rău decât Moscova. Noi Aş putea intercala aci rolul pe care l-am jucat eu pentru nu vom face propagandă la Dv. atâta timp cât veţi fi realmente a determina guvernul să ocupe Basarabia. Ministrul Otescu, prietenii Moscovei. Dar dacă încetaţi de a fi prieteni, lucrurile se pe atunci secretarul meu, ministrul Pelivan, ar putea aduce vor schimba şi sabia lui Damocles – pe care o constituie pentru mărturia lor. În ce priveşte al treilea personaj care ar fi putut Dv. problema basarabeană, căci pe cale paşnică se poate discuta spune ce am făcut eu atunci, Dumitru Iancovici (un alt secretar totul – pentru ca să nu ieşiţi din frontul franco-englez., va cădea al meu), acesta a murit. Dar nu vreau să mă opresc aci asupra şi vă va răni”. acestor chestiuni. Dar Litvinov era cel care vorbea astfel, o fiinţă care în- Dar autodeterminarea este, ca să spunem aşa, plebisci- ţelegea mult mai multe lucruri decât ruşii veritabili. Şi toate tul. Orice plebiscit, pentru a avea o valoare de drept internaţio- acestea se petreceau din 1933 până în 1936. Trebuia, şi noi, şi nal, trebuie să se desfăşoare în libertate. De aceea, acolo unde a Franţa, şi Anglia, să profităm că el conducea Afacerile Externe. fost folosit foarte adesea, căci se ştie câte regiuni au fost atribu- Când mă gândesc cât de mult s-a schimbat situaţia şi cât ite prin Tratatele din 1919 anumitor ţări pe bază de plebiscite, de numeroase sunt ocaziile pierdute, sufăr mult, Sire. forţe internaţionale au fost acelea care au menţinut ordinea şi Dar să revenim direct la subiectul pe care îl tratez. nu forţele militare ale uneia sau alteia din părţile interesate. Că crearea Ucrainei n-ar fi concepţia actuală a Franţei şi Ce este cel mai rău este că această autodeterminare a fost Angliei, fie. Dar că în stare virtuală ea există, nimeni n-o poate precedată de două scrisori: nega. În adevăr, ce înseamnă expresia din scrisoarea lui Clé- a) Una a generalului Averescu, atunci pentru prima dată menceanu către Kolceak „Basarabia rusă” va aparţine ruşilor? Preşedinte al Consiliului, care spunea Sovietelor că trupele Există o provincie mai românească decât Basarabia care, după române vor fi retrase din Basarabia imediat ce ordinea va fi însăşi statisticile ruseşti, cuprinde 72% de locuitori români? restabilită acolo; Dacă totuşi am obţinut de la marile puteri (Franţa, An- b) Cealaltă a lui Clémenceanu care, în numele marilor glia, Italia, Japonia) actul din 1920 care confirma autodetermi- puteri, îi scria generalului Kolceak să-şi continue lupta contra narea, aceasta se datoreşte faptului că între timp Kolceak nu 611 reuşise în efortul său militar şi că Rusia semnase tratatul de la Am citit repede tratatul şi am observat imediat două lu- Brest-Litowsk. Dar, astăzi, să nu uităm că ne aflăm în faţa unei cruri: situaţii destul de ciudate: pentru acelaşi fapt – atacarea Polo- a) Că braţul Chilia, care aparţinea în deplină suveranita- niei – Germania este declarată agresoare şi Rusia nu; Anglia şi te Rusiei, trecea, în virtutea noului tratat, sub controlul Comi- Franţa sunt în stare de război cu Germania, dar nu cu Rusia. siei Europene a Dunării; Sire, nu vreau să spun mai mult; mă voi mulţumi să sub- b) Că în realitate marile puteri nu ne dădeau Basarabia, liniez că aceasta este opera lui Neville Chamberlain, care şi-a deoarece li se recunoştea ruşilor dreptul de a face apel la Soci- dat seama că are nevoie de Rusia pentru a satisface interesele etatea Naţiunilor pentru întreaga chestiune privind Basarabia. engleze la Şanhai, în Indii etc. Este aceasta definitivă? Nu ştiu Cu alte cuvinte, ceea ce ne acordau aliaţii era un proces de fel. Şi dacă intervenţia americană, care astăzi pare atât de de pledat în faţa Societăţii Naţiunilor. neprobabilă, nu se va produce până atunci, odată interesele Am împrăştiat imediat observaţiile mele colegilor mei, engleze satisfăcute, mă tem tare că Italia să nu iasă din neutra- Dumitru Ghika mi-a răspuns: „Inutil. Observaţiile trebuie litate pentru a merge de partea celor mai tari. Şi ce va deveni prezentate la Londra până astăzi la ora 5”. politica Europei Centrale şi a Franţei? Dar acestea sunt simple N-am spus niciun cuvânt şi am plecat de la legaţie. ipoteze, căci tulburări interne ar putea dezechilibra pe inami- M-am dus la hotelul meu, am făcut imediat o valiză şi m-am cii frontului franco-englez şi câte alte evenimente ce nu se pot îndreptat direct spre Le Bourget pentru a angaja un avion pe prevedea pot să se producă! cheltuiala mea, aşa ca să fiu la Londra înainte de ora 5. Ştiu ce spun. Repet, nu voi adăuga niciun cuvânt în Majestatea Voastră îşi va amintit, poate, având în vedere această privinţă. că am scris aceasta în scrisoarea sigilată, că în acea perioadă Aşadar, primul nostru titlu asupra autodeterminării Ba- eram foarte suferind din cauza unei cărni alterate pe care o sarabiei este foarte slab. mâncasem la Iaşi. III. Tratatul din 1920 Am luat deci un avion şi am plecat la Londra. După cât se Un alt titlu în virtutea căruia România crede că posedă pare, această călătorie constituia pentru mine, în acel moment, Basarabia este Tratatul semnat în 1920 de Franţa, Anglia, Italia un asemenea risc, că doctorul care mă îngrijea a refuzat, la în- şi Japonia. Câteva amănunte asupra condiţiilor în care a fost apoierea mea de la Londra, să mă vadă şi şi-a încetat vizitele, semnat acest tratat şi a valorii sale juridice vor interesa pe Ma- pentru că procedam după capul meu, fără a-l consulta. Traver- jestatea Voastră. sarea a decurs în bune condiţii, dar aterizarea a fost groaznică. Suntem la Paris în primăvara anului 1920, Generalul Greşeală a pilotului, condiţii atmosferice, nu ştiu. Dar când, la Averescu era Preşedinte al Consiliului şi, cum nu-l putuse Croydon, avionul a coborât, roţile dinapoi erau strivite ca niş- include imediat în Cabinet, voia să-l numească cu orice preţ te cutii de sardele peste care ar fi trecut un camion. Terenul de pe Take Ionescu delegat la Conferinţa Păcii. Acesta voia să fie aterizare era acoperit cu o iarbă înaltă. Îmi amintesc că, pentru sigur că va intra în Cabinetul Averescu, deci că va face politică a-mi ţine cumpătul şi a-i ascunde emoţia, cuvintele pe care le- internă. El ştia că absenţii nu au dreptate acolo unde vor să am spus pilotului francez au fost: „Aş vrea să fiu o vacă pentru a reuşească. El îi propusese generalului Averescu să mă delege în mânca această iarbă!” locul său. Acesta acceptă. De altfel, Conferinţa Păcii se apropia În ciuda acestor incidente, mă aflam la ora 4 la Foreign de sfârşit. Odată ce Tratatul de la Versailles, care îi interesa pe Offise (Ministerul de Externe britanic, n. tr.) în biroul priete- cei Mari, fusese semnat în 1919, nu mai era vorba decât de „cei nului meu Allan Leeper. Când m-a văzut intrând în starea în mici”. Dar ţara mea era printre aceştia şi am acceptat pe loc. care mă găseam, m-a întrebat: „Dar de ce sunteţi aici, şi mai Trebuie să spun de altfel că nu era nimic de făcut. Eu ales în această stare?” mi-am creat, cum se va vedea, sarcina care trebuia să incumbe Am răspuns: „Pentru a face observaţiile necesare din unui delegat. partea ţării mele cu privire la Tratatul basarabean”. Tratatul de la Trianon ne-a fost remis în aceea şi zi ca Allan Leeper, preocupat de alte chestiuni, nici nu ştia ungurilor în timpul când nu eram încă delegat. Dar ungurii că termenul expiră în acea zi. Când l-am pus la curent, el a aveau o pregătire admirabilă, pe când noi eram foarte slabi. Ţin adăugat: „Dar priviţi-vă, dragă prietene, într-o oglindă. Sunteţi să adaug că atunci când m-am alăturat celor doi colegi ai mei verde. Mergeţi să vă odihniţi la hotelul Dv. şi reveniţi mâine. din delegaţia română, Doctorul Ion Cantacuzino şi Dl Dumi- Iau notă în forma cuvenită că Delegatul României a venit la tru Ghika, Tratatul fusese remis şi termenul pentru observaţii timp pentru a-şi face observaţiile. Discuţia se poate prelungi expirase. De aceea, Articolul 19, aşa cum îl cunoaşte Majestatea între noi”. Voastră şi articolul referitor la optanţi, aşa cum este ştiut, au ră- Ea s-a prelungit efectiv. N-aş fi bănuit niciodată cât de mas fără modificare. Şi totuşi, pentru Pactul Societăţii Naţiuni- lungă va fi. Era prima oară când negociam cu englezi. Atunci lor în special pentru Articolul 19, România avea încă din tim- am descoperit cât de greu le vine englezilor să spună no (no) pul redactării Tratatului de la Versailles un delegat special, care şi cu cât este mai uşor să-i faci să spună: yes, but…(da, dar…). făcea parte din mica Comisie de redactare: Domnul Diamandy. Când, a doua zi de dimineaţă şi în zilele ce au urmat, Obişnuiam să mă duc pe la ora 11 la Legaţie şi să-i întreb i-am explicat lui Allan Leeper, apoi lui Sir Eyre Croye, Perma- pe colegii mei: „Ce este nou?” nent Undersecretary (subsecretar permanent – prieten de liceu Într-o zi, Dumitru Ghika mi-a răspuns: „Astăzi expiră al regelui Ferdinand) că în fond nu ni se dădea nimic, mi s-a terenul pentru observaţii la Tratatul basarabean”. răspuns: Destul de supărat, i-am răspuns: „Şi astăzi îmi anunţaţi „Dar noi nu putem dispune de pământul altuia fără vo- aceasta? Daţi-mi tratatul”. inţa sa, sau cel puţin fără a da interesatului dreptul de a aduce 612 Familii care înnobilează Chișinăul în faţa unui tribunal de justiţie, în cazul de faţă Consiliul So- onoruri publice. Ceea ce îmi trebuie, pentru a fi eu însumi, este cietăţii Naţiunilor, problema”. munca pentru ţara mea, întruchipată într-o persoană pentru Am insistat, am insistat în felul românesc, dar în zadar. care am afecţiune. Căci, lucru ciudat, la mine efortul intelectu- Dreptul de apel al ruşilor era sacrosanct pentru englezi. al şi sentimental merg împreună. Este ceea ce explică prietenia Atunci mi-a venit în minte o formulă. Anume: Ca drep- mea cu Vintilă Brătianu şi, poate, „lipsa de confort” în munca tul de apel să existe, dar ca acesta să nu se extindă asupra su- mea în anumite momente, între 1934 şi 1936, când simţeam că veranităţii române asupra Basarabiei şi la frontierele sale. Şi elementul sentiment nu era de partea mea. Aceasta a putut să englezii au acceptat această din urmă formulă, ca şi când n-ar mă facă câteodată nervos pe nedrept. Şi prezint astăzi scuzele fi echivalat un refuz de apel. Ea este scrisă de mâna mea pe mele acelora pe care, fără să vreau, i-am putut jigni. exemplarul Tratatului care se află în dosarul lui Allan Leeper. În orice caz, eu sunt acela care a înscris în Tratatul din În ce priveşte braţul Chilia, am lăsat ca comisia română, 1920, semnat de Anglia, Franţa, Italia şi Japonia, excluderea condusă de Toma Stelian, să discute chestiunea. apelului pentru suveranitatea şi frontierele actuale ale Basara- Când am revenit triumfător (în sinea mea) la Paris, am biei. semnat la 4 iunie 1920 Tratatul de la Trianon. La 7, generalul Lucru interesant pentru mine de relevant: nu există o Averescu îmi oferea portofoliul Finanţelor. Am avut prilejul creştere teritorială a României de la 1913 încoace în care să nu să mă explic în această privinţă în scrisoarea sigilată adresată fiu amestecat. Majestăţii Voastre. Sire, eram prea tânăr în 1913 pentru a semna Tratatul cu Dar când în toamna anului 1920 Take Ionescu, în ca- privire la Cadrilater, deşi spre marea mea mirare, Take Ionescu litate de Ministru al Afacerilor externe, a primit la Londra, s-a scuzat că nu m-a inclus în Cabinetul Titu Maiorescu din 1912. unde se găsea cu mine în vederea semnării, textul tratatului Dar Take Ionescu a găsit cu cale să mă trimită să lucrez pe teren, Basarabiei, l-am rugat să mi-l arate, pentru a constata dacă la traseul frontierei Cadrilaterului. Călare – da, Sire, aceasta poa- modificările pe care le făcusem se aflau pe el. Spre marea mea te părea neverosimil astăzi când, prea preocupat de munca inte- stupefacţie, lui Take Ionescu i se remisese vechiul tratat, cel lectuală, am lăsat deoparte puţinele sporturi pe care le practicam în redactarea anterioară discuţiilor mele din primăvara 1920, – călare, împreună cu fostul ministru Neniţescu, generalul Iones- acela care păstra dreptul de apel al Rusiei pentru orice chestiu- cu, colonelul Pavelescu (pe atunci), maiorul Varnav (pe atunci), ne referitoare la Basarabia. aceştia din urmă de la Institutul Geografic al României, am făcut Când i-am spus lui Take Ionescu: „Nu puteţi semna întreaga frontieră de la Turtucaia la Ecrene, iar harta semnată la acest tratat, căci am obţinut în mai modificări a căror dispariţie Rusciuc pentru aplicarea acestei frontiere poartă semnătura mea. nu mi-o pot explica”, el a crezut că vorbesc aiurea şi a adăugat: Pentru Basarabia, am avut prilejul de a spune ce am fă- „Nu te amesteca în treburile mele!” cut în 1920. Se ţine minte ce am făcut în 1932 şi 1933. În ce Apoi mi-a făcut demonstraţia englezilor spunând că priveşte ce am făcut în 1936, o voi spune în mod amănunţit în este imposibil de a obţine Basarabia fără a da ruşilor dreptul de cele ce urmează. apel. El m-a rugat cu insistenţă să nu mă duc la Foreign Office Tratatul de la Trianon poartă semnătura mea. şi să nu-l încurc. Apoi m-a invitat pentru aceeaşi zi la dejun De aceea, actualele frontiere ale României îmi sunt atât la Berkeley Hotel, spunându-mi că vor fi mai mulţi englezi la de scumpe şi sunt împotriva oricărui sistem de apărare a lor masă, între alţii: Allan Leeper, Madge, Profesorul Seton Wat- care n-ar consta din „aut-aut”. Intangibilitatea lor este unica son etc. preocupare a vieţii mele. Întreaga politică externă pe care am În ciuda interdicţiei şefului meu, am alergat la Foreign urmat-o sub înalta Conducere a Majestăţii Voastre n-a avut Office cu o persoană care poate depune mărturie pentru vera- decât acest ţel: nu de a pregăti războiul, ci de a pregăti o reţea citatea acestui fapt. de alianţe de aşa fel, încât războiul să devină imposibil. I-am reamintit lui Leeper negocierile noastre din primă- Dar să lăsăm toate acestea de o parte. vara 1920. El îşi aducea perfect aminte de ele şi mi-a spus: Cât valorează, din punct de vedere juridic, Tratatul din „Înţeleg de unde vine eroarea. Noi batem la maşină toate 1920? actele noastre în cinci exemplare. Dv. aţi scris cu mâna Dv. for- Desigur, argumentul englezilor este foarte puternic: nu mula pe care am acceptat-o pe primul exemplar. I-am trimis se poate dispune de teritoriul unei ţări fără voinţa acesteia şi lui Take Ionescu unul din celelalte exemplare. N-aveţi nicio această voinţă trebuie să se exprime în forme precise. teamă. Voi aduce la dejun actul necesar”. Dar la noi s-a comis greşeala de a considera acest tratat Și la dejun, Allan Leeper a adus actul aşa cum a fost ca o sursă de drept, cu condiţia ca el să fie ratificat de semnatari. semnat, spunându-i lui Take Ionescu: „Din eroare vi s-a trimis S-a făcut de asemenea greşeala de a nu cere Japoniei ra- copia astăzi de dimineaţă. Iată textul adevărat”. tificarea în momentul când chestiunea îi era indiferentă sau Când Take Ionescu l-a citit şi a văzut că apelul ruşilor chiar agreabilă. era exclus în ce priveşte suveranitatea şi frontierele Basarabi- Şi atunci trebuie desigur constatat că acest Tratat din ei, ochii i s-au umplut de lacrimi şi, deşi cunoştea manierele 1920 nu are valoare juridică, potrivit însăşi tezei pe care ro- engleze, el a făcut un gest românesc care i-a mirat desigur pe mânii au expus-o. englezii ce se aflau la restaurant: m-a îmbrăţişat. Sire, cu cât mai supli sunt italienii! Când au cucerit Abi- Acest tratat a fost semnat de Take Ionescu şi Ghika. Şti- sinia, ei s-au mulţumit cu numirea de Consuli străini în această am că luasem locul lui Ghika la semnătura Tratatului de la Tri- regiune şi pentru că se contesta cucerirea, nu din partea abisini- anon; voiam să-i dau o compensaţie. În tot cazul, Sire, sunt 20 ană, ci din partea concertului european, italienii au cerut pleni- de ani de atunci şi Majestatea Voastră poate realiza că nu ţin la potenţiari acreditaţi pe lângă Majestatea Sa Regele şi Împăratul. 613 Or, dacă ruşii au contestat anexarea Basarabiei, Anglia, o conferinţă, că m-am mărginit să o discut cu Litvinov între Franţa, Italia şi Japonia n-au făcut niciodată acest lucru. Regele patru ochi, pentru a evita orice publicitate a unei eventuale di- României era desigur şi regele Basarabiei ipso jure, deoarece, vergenţe. Nu a fost nicio divergenţă. Dar ceea ce am obţinut a înaintea oricărei înţelegeri cu ruşii, paşapoartele ce se dădeau fost transformat în insucces de tendinţele politicii noastre in- ruşilor locuind în Basarabia trebuiau să emane de la autorită- terne în anumite momente şi de unul din succesorii mei, care ţile române. nu este Domnul Gafencu, mă grăbesc să spun. Dar, chiar lăsând la o parte rătăcirile anumitor oameni Ceea ce vreau să reţin din această faimoasă conferinţă politici români, trebuie recunoscut că, din punct de vedere ju- româno-rusă de la Viena din 1925 sunt instrucţiunile pe care ridic, Tratatul din 1920 nu ne poate da Basarabia. le-a dat Ion Brătianu şi care se găsesc scrise la Ministerul Afa- El are totuşi o mare valoare morală. El angajează Marea cerilor Externe. El n-a acceptat nicio discuţie cu privire la Ba- Britanie şi Franţa, care ar putea cu greu să ne conteste – vor- sarabia; el a autorizat în schimb delegaţia noastră să găsească, bind în mod juridic – posesiunea legală a Basarabiei, odată ce dacă nu era vorba decât de formă, o formulă care să nu pună au semnat şi ratificat Tratatul din 1920. guvernul rus în dificultate faţă de opinia sa publică. De aceea, în toată politica pe care am urmat-o faţă de Îţi vine să surâzi când apropii cuvântul „soviete” de acela Rusia, am avut grijă să evit novaţiunea, adică substituirea unei de „opinie publică”. semnături a Sovietelor semnăturii Angliei şi Franţei. Totuşi, există una: ea este formată de muncitorii din fa- Rusia poate să-şi schimbe forma de guvernământ. Noul brici în faţa cărora regimul moscovit îi obligă pe miniştri să se guvern rus poate reîncepe politica Sovietelor şi spune: ceea ce explice. s-a făcut înaintea mea este nul. De aceea nu am urmărit nova- Mai există, în afară de aceasta, Comitetul Central de la ţiunea, adică recunoaşterea Basarabiei numai de către Soviete. Moscova, care cuprinde pe reprezentanţii tuturor republicilor Am vrut cumulul. Îl obţinusem. Din nefericire, nu mai cred că ce formează URSS şi niciun om politic nu are interes să spună, România îl posedă actualmente. mai ales Ucrainei: am redus şi mai mult teritoriul Rusiei. IV. 1921 În fond, Sovietele aplică testamentul lui Petru cel Mare: Nu voi insista asupra negocierilor care au avut loc la a lua teritorii, şi nu numai conform acestui testament, dar şi Varşovia pe timpul lui Take Ionescu. Copiile proceselor-ver- ceva conform cu instinctul rus. Îmi amintesc în această privin- bale ale Comisiei noastre, conduse de Domnul Filaliti, sunt de ţă conversaţiile cu defunctul Stere. altfel la Ministerul Afacerilor Externe. Domnul Gafencu pose- Dar, ceea ce este de neînţeles este ca un Ministru al Afa- dă de asemenea o copie. cerilor Externe din partidul liberal, dacă nu vrea să citească ac- Trebuie să mărturisesc (şi Domnul Gafencu a scris acest tele ce poartă semnătura mea, deşi sunt ratificate de Majestatea lucru într-un articol de ziar, dar eu nu-l pot spune în mod pu- Voastră, ca Convenţia de la Londra din 1933, să nu-l citească blic, căci în public şeful meu Take Ionescu are, trebuie şi va pe Ionel Brătianu. trebui întotdeauna să aibă dreptate): generalul Averescu este Voi avea de altfel ocazie să revin asupra acestui punct, cel care a simţit cel mai desluşit interesul României vrând să se pentru a trage consecinţe politice puţin plăcute, mai ales că nu înţeleagă de pe atunci cu ruşii, pentru ca aceştia să renunţe la numai eu le trag, ci şi acei cu care suntem chemaţi să ne batem orice reclamaţie cu privire la Basarabia. L-am susţinut în sânul sau acei împotriva cărora suntem chemaţi să ne apărăm. Cabinetului pe generalul Averescu. Dar Take Ionescu avea în VI.1932 Ion Brătianu un aliat puternic: el a învins. Majestatea Voastră îşi aminteşte ce am făcut în chestiu- Fac rezerve în ce priveşte formula „recunoaşterea Basa- nea basarabeană în 1932. Nu vreau să insist prea mult asupra rabiei” care va fi găsită în cele ce urmează. Dar este inexact de acestui lucru ca Excelenţa Sa Domnul Gafencu, Ministrul Afa- a pretinde că Take Ionescu acceptase formula că „orice litigiu cerilor Externe, să nu creadă că vreau să-i adresez indirect cea trecut, prezent sau viitor” să nu fie atins prin acordul ce urma să mai mică critică. intervină. Într-o telegramă a Cabinetului Vaida din 1932 se gă- Dar, cu toate acestea, sunt unele fapte care trebuie rea- seşte această greşeală, atribuită lui Take Ionescu. Nimic nu este mintite. mai eronat. Din moment ce delegaţia română avea ca mandat Eu sunt acela care a fost însărcinat să negocieze cu ruşii să excludă din negocieri problema basarabeană, căci Basarabia, pactul de neagresiune. Dacă n-aş fi primit acest mandat, n-aş fi după Take Ionescu şi, cum se va vedea, după Ion Brătianu, ne avut motive să-mi dau demisia din postul de ministru la Londra, aparţinea, această formulă se aplica la ceea ce rămâne în discu- căci chestiunea nu intra in my departament (în atribuţiile mele). ţia între ruşi şi români, adică la litigii minime şi nu la o parte a Negocierile trebuia să le duc prin intermediul Poloniei, teritoriului nostru. reprezentată atunci de un prieten, ministrul Zaleski. V. 1924 În adevăr, între Litvinov şi mine, până în 1933 a fost un Nu cunosc motivele care l-au determinat pe Ionel Brăti- duel permanent. Nu era duelul Apponyi-Titulescu, căci Litvinov anu să discute cu ruşii la Viena în 1924. nu avea talentul lui Apponyi. Dar trebuie recunoscut că discur- Dar, după mine, politica pe care România ar fi trebuit surile cele mai substanţiale care au fost pronunţate la Geneva au s-o urmeze în ce priveşte Basarabia era cea a tăcerii. În posesi- fost cele ale lui Litvinov, cu excepţia tezelor excesive, ca dezar- unea noastră din 1918, recunoscută „de bine, de rău” de marile marea totală sau altele, impuse de Moscova. puteri în 1920, orice discuţie cu ruşii nu era decât un mod de Când am văzut că polonezii, chiar reprezentaţi de Za- a face publică divergenţa noastră cu ei în ce priveşte Basarabia. leski, voiau să ne facă să aducem novaţiuni Pactului Kellogg, Când am negociat eu însumi chestiunea, ca Ministru al Aface- care este veşnic, pentru o simplă obligaţie de neagresiune, care rilor Externe, Majestatea Voastră îşi va aminti că n-am făcut nu durează decât cinci ani, când am văzut că ei invocau că 614 Familii care înnobilează Chișinăul noul pact avea avantajul de a asimila forţa cu războiul, pe când Am răspuns: Pactul Kellogg, în Articolul 2, care este esenţial, cere părţilor „Puteţi să mă înlocuiţi unde vreţi, dar la Geneva este semnatare (şi România, şi URSS fac parte din acestea) să nu imposibil. Trebuie să mă duc acolo ca Preşedintele al celei de-a recurgă niciodată decât la mijloace paşnice pentru orice liti- 11-a şi a 12-a Adunări, deci cu o autoritate intactă. Aş putea fi giu, de orice natură ar fi, când am văzut această schilodire a ales a treia oară, dar nu vreau [să] sporesc – geloziile internaţi- drepturilor pe care dobândisem contra URSS (fac toate rezer- onale care se suprapun geloziilor naţionale”. vele faţă de ideea poloneză a puterii în aplicare cu anticipaţie Preşedintele Vaida mi-a trimis la Viena o telegramă care a Pactului Kellogg între URSS şi vecinii săi şi faţă de vizita lui n-a putut fi descifrată la Legaţia din Viena. Este purul adevăr. Davilla la Moscova, care a adus o cuvântare reclamând Basara- M-am înapoiat deci la Londra telegrafiindu-i că nu pu- bia din partea lui Litvinov), mi-am spus: sau polonezii şi ruşii team fi delegatul României la cea de a 13-a Adunare. Apoi am se vor schimba, sau România se va menţine pe terenul Pactului făcut apel la Mihalache, care a venit să mă vadă la Bornmouth, Kellogg. unde îmi instalasem cartierul general. În vara anului 1932, „Timpul”, care totuşi nu publică de- De acolo au plecat toate telegramele mele. cât ştirile pe care guvernul român le doreşte – vai! ştim aceasta Încă o dată, cer iertare ministrului Gafencu că reamin- de mult – anunţa încă atunci că un alt negociator mă va înlocui tesc aceste lucruri, deoarece n-am intenţia de al vexa. în această faimoasă chestiune a pactului româno-rus. Sire, la un moment dat Vaida mi-a telegrafiat că îmi Incidentul cu Franţa a devenit mult mai ascuţit în urma oferă Preşedinţia Consiliului şi Ministerul Afacerilor Externe. unei conversaţii pe care am avut-o cu Léger, de la Bad-Gastein, Nici n-am răspuns la această ofertă. unde mă aflam. Majestatea Voastră ştie din 1931 de ce nu vreau să fiu Îmi amintesc bunătatea Majestăţii Voastre de a fi trimis Preşedinte al Consiliului. atunci la mine, simplu Ministru plenipotenţiar la Londra, pe Apoi, Majestatea Voastră a trimis o telegramă lui Mi- subsecretarul de stat al Afacerilor Externe, Domnul Gafencu, şi halache oferindu-mi portofoliul Afacerilor Externe. De data pe ministrul Cesianu. aceasta eram imobilizat. Nu puteam propune ţării mele o po- Domnul Gafencu mi-a citit o telegramă pe care Legaţia litică şi refuza responsabilitatea executării acesteia. Am accep- Franţei din Bucureşti o primise de la Herriot, atunci Ministru tat, spre marea surpriză a compatrioţilor mei. al Afacerilor Externe, care era cu adevărat surprinzătoare pen- Am revenit la Bucureşti, oprindu-mă la Paris pentru tru a nu spune mai mult. O am, o posed în copie. Herriot ne a-i explica lui Herriot greşeala pe care o comisese. Herriot, pe spunea că pusese pentru semnarea pactului de neagresiune cu atunci Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi Ministru al Afa- URSS ca unică condiţie asentimentul Poloniei. Dar cum voia cerilor Externe, mi-a spus: să dea o dovadă de prietenie faţă de România, ne dădea un „Dar nu este o greşeală, din momentul ce Franţa a recu- termen pentru a găsi o formulă rezonabilă care să acorde sa- noscut anexarea Basarabiei prin Tratatul din 1920, am comis tisfacţie ruşilor. Şi formula rezonabilă era „litigiul existent” pe p gafă!” care trebuia să-l recunoaştem. El l-a chemat pe Philippe Berthelot şi l-a întrebat în faţa Cum? Dacă vreodată Franţa ar fi încheiat în trecut un mea: acord cu Polonia referitor la Culoar, ea ar fi pus ca unică con- „Dacă România se menţine pe terenul Pactului Kellogg, diţie asentimentul României şi ar fi acordat Poloniei o simplă violează ea angajamentele ei faţă de Franţa?” îngăduinţă? Îl mai aud încă pe Philippe Berthelot răspunzându-i cu Voi mai spune că la Bad-Gastein am făcut o sugestie vocea lui nazală: Domnilor Gafencu şi Cesianu spunând că Franţa trebuia să „Mă mir că prietenul nostru Titulescu se încăpăţânează obţină de la ruşi o scrisoare de garanţie adresată acesteia că nu să numească acest pact « Pactul Kellogg», când Preşedinte- vor lua Basarabia prin forţă, la fel cu scrisoarea pe care noi a le Briand este cel care a luat această iniţiativă. El se numeşte trebuit s-o dăm în 1926, când Diamandy a semnat Tratatul de «Tratatul de la Paris», şi atâta timp cât România se menţine pe amiciţie franco-român, că nu vom ataca Rusia. (Îmi amintesc terenul Tratatului de la Paris, ea nu violează niciun angajament mirarea D-lui Gafencu, în ce priveşte memoria mea, pentru că faţă de Franţa”. ştiam pe dinafară toate aceste acte; el a controlat telefonic la Herriot, care avea în faţa lui un caiet în care consemna Bucureşti afirmaţiile mele şi a văzut că erau juste.) URSS, prin tot ce se petrecea, a înscris fraza lui Philippe Berthelot. intermediul ambasadorului Dovgalevski, a dat Franţei aceas- Pentru a reveni în România înarmat, i-am cerut o hârtie tă scrisoare. Dar ea conţinea oferta URSS de a încheia pentru scrisă de mâna lui conţinând această frază. O am, Majestatea un anumit timp un pact de neagresiune în condiţiile oferite de Voastră a văzut-o. Herriot mi-a dat şi o scrisoare a unui de- Domnul Cădere. Voi preciza mai jos formula Domnului Căde- putat francez cerându-mi avizul; când am arătat-o Majestă- re, formulă care le plăcea ruşilor atât de mult. ţii Voastre. Ea a strigat: „Dar aceasta este scrisoarea pe care Trec mai departe. De la Bad-Gastein m-am dus la Viena. mi-a remis-o Tilea şi pe care am dat-o curierului regal pentru Acolo, la sfârşitul unui dejun pe care îl ofeream la Grand Ho- Herriot”. tel Legaţiei României din Viena, a intrat ministrul Cădere şi, Pentru a încheia cu Herriot, el mi-a dat – nu ştiu de ce, după salutările obişnuite, mi-a spus: „Am greaua misiune să te căci chestiunile între noi erau rezolvate – întâlnire pentru a înlocuiesc la Geneva”. doua zi la prânz. Dar a doua zi era absent, reţinut de Consiliul „În ce chestiune?” l-am întrebat. de Miniştri. Şeful lui de Cabinet, Marcel Rey, nu ştia cum să se „În chestiunea ruso-română”, mi-a spus el. scuze. Deodată îl văd sosind pe ministrul Cădere. Cu ce titlu? Aşadar, „Timpul” ştia ce scria cu două luni înainte. Eram jenat, căci el nu ştia, sau se făcea că nu ştie, că în ajun fuse- 615 sem primit de Herriot într-o lungă convorbire. Am jucat atunci Guvernatorul Băncii Naţionale, Angelescu, care nu avea ce că- o comedie. L-am rugat pe Marcel Rey să-mi deschidă biroul lui uta într-o criză ministerială, cel puţin formal. Herriot, ceea ce a făcut. Am luat loc în fotoliul lui Herriot, am Am fost sfătuit să-l vizitez pe Vaida în vagonul său. Am poftit pe Cădere să şadă în fotoliul destinat miniştrilor ce sunt răspuns: „Dacă am fi în Anglia, şa face-o; dar în România s-ar primiţi şi l-am întrebat glumind: „Domnule Ministru, aţi venit crede că cerşesc un portofoliu”. să-mi vorbiţi despre România. Despre ce este vorba?” În ziua în care Majestatea Voastră trebuia să-l primească Am aşteptat amândoi, dar în zadar. Consiliul de Miniştri pe Vaida spre a rezolva criza, am făcut tot posibilul să fiu la Ma- dura. Şi Herriot pleca la ora 4 la Londra. jestatea Voastră cu 20 minute mai înainte. Nu voi povesti aici Sunt telegrame publicate de anumite ziare care spun că tot ce s-a întâmplat; mă voi mulţumi să reamintesc Majestăţii n-am fost primit de Herriot şi că la gară de-abia mi-a întins Voastre că am arătat o telegramă adresată lui Mihalache prin mâna. Ce ironie! Dar cine cunoştea aceste fapte şi cine avea care Ea mă chema ca Ministru al Afacerilor Externe. Nu voiam interes să trimită asemenea telegrame? Anumite legături apar să fiu obiectul unei farse internaţionale. Nu pe baza telegramei uşor în minte, chiar după şapte ani. Căci, Sire, pot să iert cu lui Vaida acceptasem portofoliul Afacerilor Externe, ci pe baza uşurinţă, dar sunt un animal cu memorie şi nu pot să uit. telegramei Majestăţii Voastre. În orice caz, în urma rugăminţii Am plecat astfel în România fără a-l fi revăzut pe Herri- mele insistente de a nu accepta demisia lui Vaida, Majestatea ot, dar cu scrisori de scuze din partea sa, cu totul inutile, având Voastră a acceptat-o şi m-a chemat câteva minute după aceea în vedere relaţiile noastre care datează din 1918, în ciuda dife- pentru a vorbi despre noul Cabinet. renţei de vârstă. Îmi amintesc cât de supărată a fost Majestatea Voastră Apoi au urmat scene bine cunoscute. când am pronunţat numele lui Maniu şi al lui Duca. Făcusem Întrevederea dintre Majestatea Voastră şi mine, Ma- un fel de calendar al crizei ministeriale ce urma să vină, în care jestatea Voastră trebuie să şi-o amintească. I-am spus că, dacă dintre cei care ar fi putut avea calitatea de a fi Preşedinte al Con- este vorba de a mă lua ca Ministru al Afacerilor Externe nu- siliului îşi avea ziua şi motivele pentru care cutare sau cutare mai în Cabinetul Vaida, n-aveam ce căuta în aceasta. Voiam persoană nu putea accepta mandatul. Printre aceste persoane să fiu Ministrul Afacerilor Externe al Majestăţii Voastre, adică pusesem şi numele meu. Îmi amintesc satisfacţia cu care Ma- permanent, în toate Cabinetele. Majestatea Voastră a acceptat. jestatea Voastră l-a acceptat. Aceasta mi-a făcut multă plăcere. Permanent, să ne înţelegem: atâta vreme cât Majestatea Voas- Dar am răspuns: „Nu, Sire, vreau şi trebuie să rămân Ministru tră avea încredere în mine. Stabil este poate cuvântul cel mai al Majestăţii Voastre în toate Cabinetele, prin urmare nu trebuie potrivit pentru a exprima această idee. să fiu răspunzător pentru preţul pâinii şi să cad pe chestiuni care Majestatea Voastră a avut bunătatea de a mă reţine la nu privesc atribuţiile mele”. dineu la Sinaia şi, cum aflase că Vaida sosise de asemenea la Dar să lăsăm coloritul la o parte şi să trecem iar la faptele Sinaia, l-a invitat la dineu spunându-mi: „pentru ca primul pur politice. vostru contact să aibă loc în faţa mea”. Vaida a pretextat că nu Nu vreau să mai reamintesc condiţiile în care s-a for- poate veni, căci nu avea decât o haină gri. mat Cabinetul Maniu, în afară de una. Mi-am permis să su- Majestatea Voastră a avut bunătatea să-i spună să vină gerez Majestăţii Voastre înainte de cea de a doua audienţă pe aşa cum era. În cele din urmă, el a refuzat. Majestatea Voastră care a acordat-o lui Maniu şi în urma căreia Maniu a acceptat a cinat împreună cu Prinţul Mihai şi cu mine. A fost foarte să formeze Cabinetul, să nu-l lase pe Maniu să vorbească cu trist acest dineu, căci amândoi simţeam că se întâmplase ceva. privire la secretarul particular al Majestăţii Voastre: Domnul Apoi Majestatea Voastră a trimis după Vaida, m-a poftit Puiu Dumitrescu, şi să înceapă convorbirea printr-o formulă să ies din cabinetul său sau mai curând din camera caldă de la de asigurare. Peleş în care avea bunătatea să mă primească, ţinând seama că După terminarea audienţei, Maniu a venit să mă vadă sunt friguros. Au trecut câteva minute, care mi s-au părut vea- şi mi-a spus: curi, şi Majestatea Voastră m-a rechemat pentru a-mi spune: „Regele acesta parcă îţi ghiceşte gândul! Nici n-am „Nu ştiţi ce se întâmplă? Vaida îşi dă demisia. Nu vă mai vrea deschis gura şi mi-a spus cuvintele care trebuiau”. Şi aceste ca Ministru al Afacerilor Externe”. cuvinte erau totuşi destul de nevinovate: „Dacă secretarul El a lăsat Majestăţii Voastre un lung memoriu pe care meu particular vă face greutăţi în îndeplinirea sarcinii Dv. Majestatea Voastră trebuie să-l posede. Mi s-a spus că în acest politice, adresaţi-vă mie pentru ca să iau măsuri necesare”. memoriu Vaida, printre altele, spunea că singurele persoane Nu trebuie uitat, Sire, că chiar în ziua când am depus care au activat în politica externă erau el şi Ministrul Pella, jurământul, Majestatea Voastră mi-a comunicat numai mie atunci Domnul Pella. singur (atunci Majestatea Voastră îmi vorbea în particular) că Aşadar, când a doua zi l-a primit pe Preşedintele Vaida, Prinţesa Elena va reveni. Am aranjat atât de bine lucrurile, în- care mi-a spus că nu mă putea accepta ca Ministru al Afaceri- cât în acea seară, la dineul la care Majestatea Voastră a binevoit lor Externe pentru că aceasta l-ar face ridicol, eram la curent să mă invite, I-am prezentat o telegramă semnată de Iuliu Ma- cu faptele. niu şi adresată lui Caius Brediceanu ca să se ducă la Florenţa, Dar Majestatea Voastră mi-a spus că, cum ziua Sa de naşte- Villa Borghesse 80 (aceasta era atunci adresa Prinţesei Elena), re cădea peste două zile, Ea nu putea accepta demisia decât după pentru a-i spune că înapoierea sa în România era nedorită. sărbătorirea acestei aniversări. Nu trebuie uitat că, dacă acest efort al lui Maniu nu a Sire, aceste două zile, ce au fost ele pentru mine! reuşit, ca şi cel al Prinţului Paul, trimis de Majestatea Voastră Simţeam că se lucrează pentru menţinerea Cabinetului s-o convingă pe Prinţesa Elena să nu se înapoieze în Româ- Vaida. Toată lumea îşi dăduse întâlnire la Sinaia, printre alţii nia, nu trebuie uitat că dacă eu am rezolvat chestiunea Prin- 616 Familii care înnobilează Chișinăul ţesei Elena, Maniu este cel care a semnat actul şi prin urmare acest exemplu destul de îndepărtat, Majestatea Voastră va bi- a renunţat la una din armele sale cele mai puternice pe care le nevoi să deducă un argument în favoarea mea pentru trecutul avea în lupta politică. recent şi pentru prezent. De altfel, de ori l-am revăzut de atunci, Maniu mi-a Dovada a ceea ce afirm? Mă angajez s-o fac în mod neîn- spus: „Nu vă voi ierta niciodată ceea ce aţi făcut în 1932”. Dar doielnic când voi vedea pe Majestatea Voastră, dacă va binevoi tonul pe care îl foloseşte pentru a-mi spune aceste cuvinte să mă primească. este un ton de prietenie, ceea ce dovedeşte că există un mare Între timp voi adăuga că este posibil – folosesc expresia fond de patriotism la acest om. „este posibil” pentru a nu spune mai mult – ca la Ambasada Ceea ce este important de relevat în cursul acestei pe- Franţei din Bucureşti să se găsească un document constatând rioade este că am făcut întregul Cabinet să semneze un lung acest fapt, adică propunerea lui Dovgalevsky de a încheia pactul memoriu aprobând politica mea faţă de Rusia. de neagresiune cu România în timp de încă câteva luni în condi- În adevăr, dacă se studiază dosarele, se vede că expresia ţiile Domnului Cădere: nerenunţarea la litigiile trecute, prezente „litigiu existent” înlocuieşte expresia „litigiu teritorial” şi că şi viitoare. Şi dacă acest document există, el ar fi semnat de Pu- aceasta din urmă înlocuieşte prima formulă a ruşilor „litigiu aux, care nu mă prea iubea. basarabean”. Dar făcusem apel la ajutorul lui Philippe Berthelot. Şi când am luat cuvântul în Parlament pentru a explica În orice caz, în 1932, eram un român rău, pentru că im- politica mea faţă de URSS, am avut alături de mine unani- plicam acordul ruso-român cu preţul recunoaşterii că Basara- mitatea partidelor. Cât de drag eram atunci lui Goga, Duca, bia nu este românească. Din 1935 sunt un rău român pentru George Brătianu etc., pentru că am ridicat această chestiune! că am vrut înţelegerea cu URSS cu excluderea chestiunii Ba- Dumnezeu să mă ierte! sarabiei. Ei nu se gândeau decât la politica internă şi erau fericiţi Ceea ce pot spune Majestăţii Voastre, pentru a încheia de o complicaţie, pentru că toţi se credeau chemaţi să ia pute- acest capitol, este că ceea ce a constituit forţa mea în ochii ru- rea. Eu n-am văzut, aşa cum credeam, decât interesul ţării mele şilor începând din 1932 a fost că atunci aveam toate partidele din punct de vedere extern. Cabinetele, complicaţiile interne alături de mine. Ceea ce m-a făcut mai slab după aceea este mă interesau foarte puţin. că URSS credea că eu duceam o politică personală, pe când Sire, am făcut mai mult. La tribuna Parlamentului ro- aceasta nu era cazul, când voi dovedi cu uşurinţă în capitolele mân am luat apărarea lui Sturdza şi a lui Cădere. ce urmează. Românii întâi, străinii pe urmă. VII. 1933 Mai mult, n-am citit în Parlament o telegramă adresată Suntem la Geneva, în una din acele dimineţi cenuşii care de Vaida-Voievod lui Cădere (şi ştiu cine a dictat-o, şi ştiu cine caracterizează aşa-zisa primăvară a acestui oraş. a scris-o) în care se spunea, printre altele, că: având în vedere Deodată, Litvinov se ridică şi propune o definiţie a agre- că singura divergenţă care ne desparte de ruşi este chestiunea sorului care, orice ar spune adversarii, este cea mai bună din litigiului existent, îl autoriză pe Cădere să propunp ruşilor cele care au fost date până astăzi. formula lui Take Ionescu: semnarea Convenţiei nu implică re- Nu ştiu să joc tenis, dar am simţit că o minge atingea nunţarea la litigiile trecute, prezente şi viitoare. racheta mea de om politic. Am aruncat-o imediat înapoi spu- Formula lui Take Ionescu? Am avut ocazia că mă explic nând, spre uimirea generală, căci Litvinov şi cu mine eram mai sus: după excluderea chestiunii basarabene, această formulă până atunci adversari ireductibili: nu viza decât litigii minime. „România acceptă definiţia agresiunii şa a cum o propu- Or, expresia „litigiu prezent” nu este echivalentă cu ex- ne Domnul Litvinov”. presia de litigiu existent? Mica Înţelegere, credincioasă ca întotdeauna (Iugosla- Sire, sugestia pe care am dat-o Domnilor Gafencu şi Ce- via, din timpului regelui Alexandru, Cehoslovacia) s-a alăturat sianu la Bad-Gastein de a cere ca Rusia să se angajeze să nu punctului nostru de vedere. Polonia a făcut la fel. Dar nu eram ia Basarabia prin forţă a fost urmată. Franţa a obţinut această decât patru din vreo cincizeci de membri. Atunci, unul câte scrisoare de la ambasadorul Dovgalevsky. Dar Dovgalevsky unul, delegaţii s-au ridicat pentru a cere studierea acestei pro- adăuga că este gata, timp de câteva luni, să aştepte „propunerea bleme în cadrul în care fusese pusă de Litvinov. Ceea ce m-a Domnului Cădere”. mişcat cel mai mult a fost atitudinea delengaţilor sud-ameri- La ce făcea aluzie Domnul Dovgalevsky? La formula că cani. semnarea pactului de neagresiune pentru cinci ani nu echivala Cu toate că avea instrucţiuni formale să nu se amestece cu renunţarea la litigiile trecute, prezente şi viitoare. în discuţiile despre dezarmare, „să nu fie pentru sau contra unei Am pus Domnului Cădere chestiunea de a şti dacă fă- teze”, aceşti delegaţi, „pentru a nu-l părăsi pe prietenul lor Titu- cuse o asemenea propunere. „Da, mi-a răspuns el, dar cu titlu lescu” (erau vremurile bune) s-au raliat şi ei la definiţia agresi- personal”. Ca şi când nu s-ar şti că propunerile cu titlu per- unii. sonal sunt destinate, în caz de eşec, să acopere răspunderea Numărul aderenţilor a fost suficient pentru ca un Comi- guvernului şi să nu angajeze decât pe aceea a agentului. tet de studiu să se impună. Sire, repet, n-am făcut uz la tribună de această telegramă Acesta fu numit. Am avut grijă să nu fac parte din el, pentru că era prea favorabilă pentru ruşi şi prea nefavorabilă pentru ca să pot face posibilă definirea teritoriului de către al- pentru români. ţii. Am aranjat să intre state prietene. Aceasta Vă va dovedi, Sire, că ştiu să fiu un bun român, Dar, deşi secrete, am asistat la dezbaterile acestui Co- chiar când evenimentele se întorc împotriva mea. Şi poate din mitet. 617 Dovgalevsky, ambasadorul URSS la Paris, îl reprezenta lais. Vă convine aceasta?” „Evident nu, mi-au răspuns prietenii în Comitet pe Litvinov. mei englezi. Mai bine să fie semnat la Londra. Dar încercaţi de El a dezvoltat idei atât de analoage alor noastre, încât asemenea să obţineţi de la Litvinov şi reglementarea chestiunii m-am prezentat la el singur la sfârşitul unei şedinţe pentru a-i prizonierilor”. spune: Majestatea Voastră îşi va reaminti, poate, că atunci So- „Veţi scuza faptul că mă prezint eu însumi. Sunt Minis- vietele arestaseră, fără motiv, şi sub pretext de spionaj, nişte trul Titulescu. Dar ideile Dvs. sunt atât de mult ale mele, încât ingineri englezi. regret că nu fac parte din Comitet pentru a vă sprijini”. Am alergat la Litvinov pentru a-i duce răspunsul favora- Dovgalevsky a răspuns: bil şi l-am sfătuit să rezolve de asemenea chestiunea prizonie- „Domnule Ministru, aceste cuvinte vor avea un ecou la rilor. El a făcut acest lucru. Moscova pe care nici nu-l bănuiţi”. Însărcinat de Litvinov să redactez actul, ne-am dat în- În adevăr, când în iunie 1933 ne-am reunit la Londra tâlnire la Ambasada turcă. Inutil de a vă spune că el a acceptat pentru Conferinţa Economică, Rustu Aras şi Beneş au făcut proiectul meu fără cel mai mic protest, aşa cum îl redactasem. toate presiunile posibile asupra mea pentru ca România să Şi când asentimentul în trei a avut loc, sub rezerva consimţă- semneze un Tratat de neagresiune cu URSS. mântului polonez, am încercat să-l obţinem pe acesta. Să ţinem Rezultatul acestor presiuni a fost că am cerut să-l văd pe minte că pe atunci Polonia făcea o politică filorusă. Litvinov imediat. Acesta, neînţelegând dorinţa mea, s-a oferit În ce priveşte Convenţia referitoare la definiţia agresiu- să vină să mă vadă. I-am răspuns: „Nu, eu locuiesc la un hotel nii, au început negocieri interminabile. Motivul? Polonia, care şi Dv. la o Ambasadă. Vom fi mai liniştiţi acolo”. nu voia decât un pact de neagresiune pe cinci ani. „Ce oră doriţi pentru întâlnirea noastră?”, a întrebat Lit- Şi se negocia în timpul nopţii, după moda rusă. Îmi vinov zăpăcit. amintesc că într-o seară a trebuit să plec mai devreme de la un „Imediat”, i-am răspuns. dineu oferit de Sir Austin Chamberlain, antisovietic cunoscut. Şi m-am dus la Ambasada Sovietelor de la Londra. De- „Dar unde vă duceţi?”, m-a întrebat Sir Austin. „Mă prind că abia trecusem pragul biroului lui Litvinov că am şi înţeles că nu ghiciţi, i-am răspuns: la Soviete”. Atunci Sir Austin a avut totul era aranjat. delicateţea de a adăuga în englezeşte: „Dumnezeu să vă bine- I-am spus: „Vin să vă explic motivele pentru care un pact cuvânteze! Din moment ce Dv. negociaţi cu Sovietele, nu mă de neagresiune nu poate fi semnat de România cu URSS. Veţi mai tem. Vă doresc noroc”. ridica în aceasta din nou chestiunea Basarabiei”. Într-o altă noapte, pe la ora două, aveam nevoie de ra- „Nu”, mi-a spus Litvinov. Nu mai ştiam ce să spun. Am portul Politis. Am telefonat de la Ambasada Sovietică la Ho- crezut că am căzut într-o cursă. Apoi i-am explicat motivele telul Ritz, unde locuiam, pentru ca unul dintre secretarii mei pentru care definiţia agresiunii formulată de el trebuia com- să-l aducă, indicându-i că se afla la căminul din camera mea. pletată în sensul pe care îl doream. N-am putut găsi la Ritz decât pe fostul secretar al Partidului „S-ar lega forţa de Pactul Kellogg pentru a o asimila răz- Transilvănean Crişan. boiului, căci acesta este adevărul; nu s-ar mai vorbi de cinci Acesta din urmă a bătut la uşa apartamentului nostru ani, Pactul Kellogg fiind veşnic; s-ar menţiona inviolabilitatea şi a transmis comisionul. Soţia mea se speriă şi îl întrebă: „Aţi teritoriilor etc.”. recunoscut cu adevărat vocea soţului meu?” Crişan răspunse, Litvinov mi-a spus: încurcat: „Nu sunt sigur…”. Atunci soţia mea replică: „Cum „Dar aceasta este întreaga teză pe care aţi expus-o în ştiu Sovietele că raportul Politis este pe căminul din camera de Parlamentul român”. dormit a soţului meu?” I-am răspuns: Crişan a adus totuşi raportul. La Ambasada Sovietelor „Ce interes aveţi, voi Sovietele, să goliţi Pactul Kellogg am avut o lungă discuţie. Dar când m-am înapoiat, pe la 5 de de conţinutul său? Credeţi că veţi semna vreodată un alt pact dimineaţa, am găsit, spre marea mea mirare, pe soţia mea îm- cu Marea Britanie? Vreţi ca Marea Britanie să folosească împo- brăcată, gata să dea alarma pe poliţia britanică, fie prin inter- triva Dv. forţa ca japonezii fără declagraţie de război, invocând mediul lui Aga Khan, fie prin cel al portarului de la Ritz, ca să că respectă Pactul Kellogg?”. mă scoată de la Ambasada Sovietelor, unde credea că fusesem „Evident nu”, a spus Litvinov. Argumentul interesului făcut prizonier. Sovietelor faţă de englezi a avut un efect puternic. La sfârşit Vreau ca aceste incidente să fie menţionate, căci ele au o Litvinos a spus: valoare istorică: de aceea le pun în prezent raport. „Dar cum vom semna noi un asemenea act la Londra, În contele Raczinsky, ambasadorul Poloniei la Londra, când Marea Britanie este împotriva definiţiei mele a agresorului?” am găsit un sprijin preţios. „Negociez cu un zid”, mi-a spus el, „Aceasta mă priveşte”, i-am răspuns. mai mult de o dată, „căci Mareşalul Pilsudsky este în vacanţă Şi Litvinov a făcut un gest nobil spunându-mi: „Atunci şi instrucţiunile mele sunt date de un înalt funcţionar de la vă rog să redactaţi textul”. Afacerile Externe, care nu prea ştie multe”. Am alergat la Foreign Office şi am vorbit cu prietenii În sfârşit, el s-a angajat atât de bine, încât chestiunea ce- mei. Ei s-au arătat foarte puţin satisfăcuţi la ideea că un pact lor cinci ani a dispărut şi am putut semna. definind agresiunea într-un mod pe care Marea Britanie nu-l Ţin să adaug că la Geneva obţinusem ca teritoriul să fie concepea să fie semnat la Londra. definit după o formulă a mea în care se vorbea de „posesiune”. „Foarte bine, le-am răspuns, vom trece canalul şi vom De ce am folosit această expresie? Pentru a o evita pe aceea de semna tratatul la Calais. El va purta numele de Tratat de la Ca- suveranitate care este juridică şi pentru a face să se înţeleagă 618 Familii care înnobilează Chișinăul bine că România se întindea efectiv în ochii ruşilor „de la Nis- VIII.1934 tru până la Tisa”. După semnarea Convenţiei de neagresiune cu URSS., Formula teritoriului, pe care la Geneva îl însărcinasem Mica Înţelegere a ridicat chestiunea reluării raporturilor diplo- pe Politis s-o susţină, am schimbat-o în cursul nopţii în sensul matice cu acest stat. Beneş era atunci Preşedinte al Micii Înţele- în care se găseşte în prezent în Convenţie. Şi Basdevant, ju- geri. La Lubliana, în ianuarie 1934, Beneş, Jefticiş i cu mine am risconsult al Afacerilor Externe franceze, a susţinut-o în faţa avut o întâlnire al cărei proces-verbal, redactat de Beneş, consta- Comitetului secret. Politis a făcut raportul cu noua formulă şi tă necesitatea de a relua raporturile diplomatice cu URSS. Jeftic a pronunţat o cuvântare magnifică în faţa Comisiei plenare. l-a semnat. Şi pentru a cita Majestăţii Voastre o ironie a soartei, Îi Ţin să adaug, tot pentru interesul istoriei, că în timp ce voi spune că Stoiadinovic, membru al opoziţiei, a atacat guvernul discutam cu polonezii despre durata Convenţiei, l-am chemat pentru că nu a reluat mai curând relaţiile diplomatice cu URSS. pe Graves de la „Times”. Acest ziar s-a arătat în acea epocă me- Majestatea Voastră îşi va aminti, poate, că în luna mai reu foarte amabil faţă de mine, fără niciun alt motiv decât cel 1934, după vizita lui Rustu Aras la Bucureşti, l-am însoţit pe de ordin moral. I-am spus lui Graves: acesta la Belgrad. Regele Alexandru, care era în provincie, „Cum aş putea recompensa atitudinea lui „Times” decât aflând despre prezenţa mea la Belgrad, a avut marea bunătate dându-i o dovadă de înaltă încredere? Iată tratatul pe care îl ne- de a veni acolo. gociem în prezent cu Sovietele”. În acel moment am primit o telegramă anunţându-mă Graves mi-a spus imediat: „Sunt foarte mişcat, dar aţi că, dacă vreau să discut cu Litvinov reluarea relaţiilor diploma- obţinut Basarabia prin difiniţia teritoriului”. tice, aceasta mă aşteaptă la Menton, la Grand Hotel (Caravan). L-am rugat să nu spună nimănui niciun cuvânt şi mai ales Majestatea Voastră îmi dăduse aprobarea Sa pentru re- să nu insiste în „Times” asupra chestiunii basarabene, lucru care luarea relaţiilor diplomatice în luna ianuarie 1934, prin apro- ar fi putut aduce prejudicii lui Litvinov, când noi posedam Basa- barea procesului verbal redactat de Beneş, Consiliul de Mi- rabia pe bază istorică, aşa cum am expus la punctul I. Graves, ca niştri, de asemenea. bun englez, a arătat probabil actul la Foreign Office. Dar eu nu I-am vorbit Regelui Alexandru în această privinţă. aveam secrete pentru Foreign Office. În ziua semnării, sau mai Aceasta mi-a spus textual: „Vă sfătuiesc insistent a relua re- curând cele două zile ale semnării pe care polonezii ni le-au impus laţiile diplomatice cu URSS. Aceasta este pentru Iugoslavia o semnând că nu vor să semneze alături de Mica Înţelegere, astfel că descărcare a obligaţiilor sale, căci dacă aţi fi în război cu URSS există o convenţie a definiţiei agresorului între URSS şi vecinii săi şi ungurii v-ar ataca, noi ar trebui să mergem cu voi. Dacă în- şi între URSS şi Mica Înţelegere, m-au uimit două scene ciudate: târzii să fac acest lucru eu însumi, este că, mai întâi, nu pot iubi Eu, românul, am fost cel care a introdus la Ambasada Sovietele care au ucis rude ale familiei mele şi apoi pentru că în Sovietelor pe slavi: Masaryk, prezentându-l ca Ministru al Ce- Iugoslavia există un asemenea curent propus, încât se va con- hoslovaciei, bineînţeles şi pe sârbul Diuric; funda regimul sovietic cu vechea Rusie, Sfânta Rusie. Or, nu Cea de a doua scenă a fost cea care s-a întâmplat cu ata- pot accepta aceasta. Dar vă voi urma în curând pe această cale”. şatul nostru de presă, care trebuia să distribuie tuturor ziare- Îmi amintesc că am luat cu noi în călătorie pe Gură- lor textul tratatului semnat. La un moment dat, el a exclamat: nescu, Ministru al României la Belgrad, care voia să se ducă în „Dar am uitat „Times”-ul. I-am răspuns: „N-ai grijă, Times-ul străinătate pentru a consulta un medic. I-am spus că ne ducem are deja convenţiunea”. direct la Geneva. Am fost trezit în gara Ventimiglia de strigă- În sfârşit, dacă Majestatea Voastră reciteşte telegramele tele lui Gurănescu: „Dar s-a greşit linia, spuneţi Patronului: nu sau fişele mele telefonice din acea epocă, Ea va vedea cât am suntem la Geneva!” El n-a aflat cu acel prilej ţelul vizitei mele insistat pentru ca să nu se vorbească de Basarabia. pe Coasta de Azur. De altfel, n-am coborât în gara Ventimiglia Am expus la punctul I că Basarabia trebuia să ne fie decât cu un secretar. recunoscută de ruşi ca un teritoriu ce ne aparţinea, nu ca un Am luat un taxi şi i-am spus să meargă la Monte-Carlo. teritoriu cedat. Cu alte cuvinte, repet, cum recunosc bulgarii Funcţionarii de la vama franceză, preveniţi de întâlnirea mea că Muntenia se întinde la nord de Dunăre, fără a avea pentru cu Litvinov mi-au spus: „Doriţi ca aceasta să fie cunoscută?” aceasta pretenţia că ei ne-au dat-o. „Nu”, am răspuns. Am vrut să-l ajut pe Litvinov în sarcina sa, mai ales în ce „Atunci trebuie schimbat şoferul, căci el va raporta totul priveşte „opinia lui publică”. Făcând acest lucru, repet din nou, guvernului italian”. nu urmam decât instrucţiunile lui Ion Brătianu, date în 1924 Cum să procedez? Am avut ideea de a îndrepta maşi- pentru Conferinţa de la Viena. na italiană spre Cazinoul din Monte-Carlo şi de a plăti acolo Sire, Convenţia din 1933 este un act ratificat de Majesta- cursa. Şoferul italian a raportat probabil guvernului său că eu tea Voastră. Instrucţiunile lui Ion Brătianu sunt scrise şi de- (care n-am pus niciodată mâna pe o carte) sunt atât de pasio- puse la Ministerul Afacerilor Externe. Nu pot să accept ideea nat de joc încât am coborât la ora 10 dimineaţa la Cazinoul din că un Ministru al Afacerilor Externe nu cunoaşte actele Mi- Monte-Carlo. nisterului şi convenţiile ratificate de Majestatea Voastră. După Am lăsat câtva timp să treacă şi am luat un şofer francez, ratificarea de către Majestatea Voastră, am expus chestiunea care a pornit înapoi şi ne-a condus la Menton, la Grand Hotel, la Cameră în faţa Comisiilor afacerilor externe ale Camerei şi la ora cuvenită cu Litvinov. Senatului, reunite. Nu pot să accept că ar exista un Ministru Am discutat atunci cu el toate chestiunile interesând real Afacerilor Externe care să ignoreze aceste pacte. Şi totuşi luarea relaţiilor diplomatice. a existat unul. Şi lui îi datorăm situaţia actuală. Este, regret să „În primul rând, Basarabia. Este o chestie pe care nu mai spun, Domnul Victor Antonescu. trebuie s-o ridicaţi, având în vedere semnarea Convenţiei de 619 neagresiune care defineşte teritoriul fiecăruia dintre semnatari IX. 1935 ca fiind teritoriul ce există în prezent sub autoritatea fiecăruia În decembrie 1934, Ministrul Sovietelor, Ostrovski, a dintre ei”, mi-a spus Litvinov. Am împins investigaţiile până la prezentat Majestăţii Voastre scrisorile sale de acreditare. a-l întreba: Când în iunie 1935 am făcut o vizită la Londra, am fost „Dar ce voi face dacă Ministrul Sovietelor intră în cabi- sfătuit să merg mai departe în direcţia ruşilor şi să închei un netul meu pentru o discuţie paşnică referitoare la restituirea pact de asistenţă mutuală cu această ţară. Basarabiei?” Este inexact că aş fi raportat de la Londra un sfat către „Îl veţi da afară, pur şi simplu”, a răspuns Litvinov (A Iugoslavia de a face acelaşi lucru. Tog pe Majestatea Voastră folosit alte cuvinte, dar mai puţin diplomatice). să dispună verificarea telegramelor mele din acea epocă. Van- Pe scurt, am căzut de acord asupra tuturor condiţiilor şi sittrat mi-a spus că atâta timp cât Iugoslavia nu-i cerea avizul, Litvinov a acceptat să recunoască deplina şi întreaga suveranitate întrebare în această privinţă, el i-ar spune deschis că guvernul a României cu care trata, adică a României care poseda Basarabia. britanic este pentru reluarea relaţiilor diplomatice între Iugos- Înainte de a merge la dejun, spre marea mea uimire, el lavia şi URSS. Aceasta este ceea ce am telegrafiat majestăţii mi-a spus aceste cuvinte: „Deci, acestea sunt condiţiile în care Voastre şi guvernului nostru. vom relua relaţiile diplomatice când veţi redeveni Ministru al Tot ce s-a spus în plus este intrigă. Ceea ce este scris o Afacerilor Externe”. dovedeşte. „Cum, i-am spus surprins, dar sunt!” Dacă Laval a putut spune mai târziu lui Stoiadinovic că Şi Litvinov, cu un surâs şiret, mi-a spus: nu era urgent de a recunoaște Sovietele, nicio mirare: după „Dar nu sunteţi la curent cu situaţia. Cabinetul Tătă- semnarea Tratatului de alianţă franco-rus, acesta din urmă n-a rescu este pe punctul de a fi răsturnat pentru a face loc unui cunoscut un adversar mai îndârjit decât Laval. Şi dacă Majesta- Cabinet al Mareşalului Averescu”. tea Voastră ar cunoaşte motivele acestei atitudini: alegerea lui Am hotărât să rămân câteva zile pe Coastă înainte de a Laval la Aubervilliers, scrisorile anonime cu privire la dota pe mă duce la Geneva, pentru a şti dacă aveam sau nu calitatea de care a dat-o fiicei care s-a căsătorit cu contele de Chambrun şi a reprezenta ţara mea la Societatea Naţiunilor. care era atribuită unor comunişti francezi etc. Dar toate aces- Sire, îşi dă seama Majestatea Voastră de suferinţele pe tea sunt prea mici pentru a figura într-un raport ca acesta. care o asemenea umilire le impune unui ministru? Îmi amintesc cât de mult se opunea Majestatea Voastră Litvinov mi-a indicat hotelul de la Cap Martin, pe care la început ideii unui pact de asistenţă mutuală, cum mi-a in- îl cunoşteam din timpul lui Stresemann, dar pe care îl ştiam terzis de a mă duce la Moscova cu Beneş, Eden, Laval, chiar închis de ani de zile. pentru a nu semna nimic (lucru regretabil astăzi, când Litvi- „Duceţi-vă acolo, veţi sta foarte bine. În ce mă priveşte, nov nu mai este acolo, şi că aş fi putut face atunci cunoştinţă trebuie să caut un alt loc pentru a dormi diseară, căci ştiu că cu stăpânii zilei), cum i-a interzis lui Georgescu să dirijeze s-a pregătit un atentat la viaţa mea şi dorm în fiecare noapte la ruşi etc. în altă parte”, mi-a spus Litvinov. Şi plin de încredere, el mi-a Dar apoi. Ea şi-a schimbat părerea şi mi-a spus: „Ceea ce indicat hotelul în care se ducea, dacă din întâmplare aş avea face forţa argumentului Dumitale este că e mai bine să avem pe nevoie de el: era Hotelul Miramar de la San Remo, unde a tras ruşi prieteni decât inamici”. în dupăamiaza zilei în care am prânzit împreună. Ea mi-a dat autorizaţia Sa să închei pactul de asistenţă Sire, este inutil să Vă descriu zilele pe care le‑am petre- româno-rus. cut pe Coasta de Azur aşteptând ca această chestiune a Cabi- Am obţinut şi autorizaţia guvernului la o reuniune pe netului Averescu să fie rezolvată sau cel puţin lămurită, con- care am ţinut-o la Sinaia în vagonul meu ministerial. vorbirile telefonice pe care le-am avut cu Parisul şi Bucureştiul. Eram deci împuternicit să semnez un pact de asistenţă Mă voi mulţumi să Vă spun că îndată ce am aflat că Cabinetul mutuală. din care făceam parte rămâne la putere, am plecat la Geneva, şi Dar pentru a-l semna, trebuia să fim doi, şi ruşii n-au că de acolo am trimis Majestăţii Voastre condiţiile reluări rela- vrut pactul. Ei cunoşteau prea bine dedesubturile politicii in- ţiilor noastre diplomatice cu URSS, condiţii pe care Majestatea terne a anumitor colegi de-ai mei pentru a-l vrea. Voastră a avut bunătate să le aprobe. De aceea, în septembrie 1935, când am deschis discuţia Îmi amintesc că semnarea trebuia să aibă loc într-o vi- fără a negocia, Litvinov mi-a răspuns cu cruzime: neri. Cum, cu toată aprobarea Majestăţii Voastre, nu voiam să „Ceea ce vreţi Dv. este un pact leonin. Împotriva Japo- întreprind nimic vinerea – Majestatea Voastră ştie de altfel lu- niei nu vă bateţi. De altfel, ce aţi putea contra Japoniei? Deci, crul acesta din 1931 – şi cum Beneş trebuia cu orice preţ să ple- dacă Germania vrea să ne atace, voi vreţi să fiţi alături de noi. ce din Geneva la ora unu din noapte, s-a propus semnarea în Dar Germania nu poate ajunge în Rusia fără a zdrobi România. salonul meu de la Bergues la douăsprezece şi jumătate noaptea. Aşadar, tot nouă ne revine să intervenim şi vouă să fiţi ajutaţi”. Beneş şi Litvinov, însoţit de poliţia lui care i-a speriat pe „Preferaţi o Românie care să facă politica germană?” agenţii mei, atât era de numeroasă, au sosit punctual. Jeftic, cu i-am replicat. delicateţea sa obişnuită, ne-a trimis pe Ministrul Fotic ca martor „Dar aceasta se numeşte şantaj”, mi-a spus Litvinov. al semnării noastre, pentru ca Mica Înţelegere să fie completă. „Şantajul se plăteşte”, am încheiat eu. Ne-am oprit aici. Apoi l-am condus pe Beneş la gară. De aceea, comunicatul meu din toamna 1935 că nu Aveam convingerea că semnasem într-o sâmbătă. Dar exista un pact de asistenţă mutuală şi mai ales nicio convenţie Litvinov mi-a spus la gară, râzând: „În America este încă vineri!” autorizându-şi pe ruşi să traverseze România era conform cu I-am replicat: „Şi în Rusia este de mult sâmbătă”. adevărul cel mai pur. 620 Familii care înnobilează Chișinăul Cum nu-mi plăcea să tratez această chestiune cu Ostro- Dacă Majestatea Voastră ar cunoaşte cantitatea de sem- vski, ci numai cu Litvinov, n-am avut prilejul de a o face decât nături ale lui Vintilă Brătianu pe care o posed înainte de a mult mai târziu, cum Majestatea Voastră îşi va da seama cu întreprinde vreo negociere, Ea ar înţelege nevoia pe care am uşurinţă. simţit-o de a fi acoperit, mai ales când atmosfera mi-era mai X.1936 puţin favorabilă. În adevăr, când l-am revăzut pe Litvinov? La Londra, De altfel, sunt advocat. Acest lucru mi-a fost prea mult la 21 ianuarie 1936, cu prilejul funeraliilor Regelui George al reproşat pentru ca să nu trag aici avantajul acestui reproş. V-lea. Nu era momentul propice pentru a discuta un pact de Dar să trecem la actele în chestiune. asistenţă mutuală. În martie 1936, la Geneva, unde de-abia Alătur aici, sigilate împreună cu raportul, fotografiile a ne-am vorbit, atât de mult ne ocupa chestiunea sancţiunilor, şi trei din aceste documente. în sfârşit la Montreux, cu prilejul Convenţiei Strâmtorilor. De Vă cer iertare că nu pot să alătur actul cel mai important, data aceasta, Litvinov era furios şi Delbos, de asemenea. Era dar este vorba aici de o chestiune de onoare pentru mine şi epoca în care „Universul” ardea pe străzi „Adevărul” sub egida nu pot trece peste ea. Mai mult, este vorba la ora actuală de o îngăduitoare a Ministerului de Interne. Litvinov mi-a reproşat dizgraţie pentru unul din cei ce l-au emis. Majestatea Voastră, acest fapt, ameninţându-mă de a relua Basarabia, pentru că fa- sunt sigur, va avea încredere în cuvântul meu până când Îi voi cem o politică germană. arăta personal acest act, când Îl voi vedea. Între timp voi spune Yvon Delbos mi-a reproşat că, într-o presă controlată ca că originalul se află într-o ţară la loc sigur, la fel ca clişeul într-o a noastră, Pamfil Şeicaru îl tratase pe şeful său, Léon Blum, altă ţară. drept evreu. Ce are aceasta de-a face cu politica? mi-a spus el. Şi, scriind tot ce precede, nu mă expun la repetări inu- Binevoiţi, Sire, să dispuneţi cercetarea telegramelor mele tile, fac aceasta din necesitatea de a fixa atenţia asupra a ceea din acea perioadă: ele tratează toate aceste fapte în amănunt. ce va urma. Mi-am dat seama imediat că locul meu nu mai era în Reiau în limba franceză comentariul acestor acte. guvernul Tătărescu, deoarece se contracara politica externă pe Primul act, datat din 14 iulie, conţinea în Articolul 1, care o duceam, autorizat în regulă, prin politica internă ce se următoarea frază: „Consiliul de Miniştri şi rezoluţia sa”. urma. Despre ce era vorba? Cum simţeam că atât în ţară cât şi Pentru a nu-mi mai da demisia în scris, am venit perso- în afară se considera că duceam o politică personală şi nu po- nal la Bucureşti în iulie 1936. Sosit la ora 1, Majestatea Voastră litica întregului guvern, am cerut să se redacteze o rezoluţie a a binevoit să-mi fixeze o audienţă pentru ora 4. Consiliului de Miniştri, care urma să aibă loc a doua zi, pentru I-am cerut deci Preşedintelui Tătărăscu să mă primeas- ca să mă acopere în această privinţă. că înainte. „Imposibil, mi-a răspuns el la telefon, trebuie să văd Şi pentru că s-a spus că această rezoluţie a fost, nu „fal- pe Majestatea Sa Regele la ora 3”. sificată” de mine, dar „aranjată” de mine altfel decât fusese ho- „Dar, i-am spus, nu pot da Regelui un act fără a vi-l re- tărât, ţin să spun Majestăţii Voastre că posed originalul acestei mite Dv.”. rezoluţii a Consiliului de Miniştri scrisă de mâna Domnului Şi astfel am fost silit să dau demisia mea Prim-Ministru- Tătărăscu, cu numeroase copii fotografiate, dintre care una si- lui Tătărăscu prin intermediul secretarului meu. gilată împreună cu acest raport. Preşedintele Tătărăscu, care În ce priveşte pe Majestatea Voastră, ea are actul de de- se ocupa de problemele mari, a putut cu uşurinţă să uite acest misie. Nu mi-am dat demisia în mâinile Majestăţii Voastre, lucru. Eu, care mă ocupam de chestiuni mai puţin importante, cum s-a spus. I-am dat copia actului de demisie remis preşe- repet că am originalul scris întreg de mâna Domnului Tătărăs- dintelui Tătărăscu. cu, plin de elogii faţă de mine şi semnat de Tătărăscu, Inculeţ Cunosc regulile. şi Victor Antonescu, Semnătura mea nu avea de altfel nicio Apoi, Domnul Tătărăscu a trimis seara la mine pe Mi- raţiune de a se afla pe un act care îmi făcea elogiul. nistrul Inculeţ pentru a fixa o întâlnire cu mine pentru a doua Articolul 2 al actului din 14 iulie 1936 este redactat ast- zi, la ora 10 dimineaţa. Dar, în loc de această întâlnire, el a fel: plecat la ţară, la Poiana în Gorj. „Pact de alianţă unic între Franţa şi Mica Înţelegere con- Am vrut să plec în străinătate, nişte prieteni s-au inter- tra oricărui agresor”. pus. Majestatea Voastră îşi va aminti că aceasta este o hotă- Când, la 14 iulie, ne-am întrunit toţi patru: Tătărăscu, râre luată la 6 iunie 1936, la întrunirea şefilor de stat ai Micii Inculeţ, Victor Antonescu şi eu, am cerut să se pună negru pe Înţelegeri, la Bucureşti. De altfel, Ministrul Iugoslaviei la Paris, alb liniile mari ale politicii externe de urmat, pentru ca să nu Domnul Purié, a depus toate eforturile pentru ca acest pact de mai fie discuţii între noi. Au acceptatş i au fost redactate mai alianţă să se încheie numai între Iugoslavia şi Franţa. Am văzut multe acte, al căror conţinut Majestatea Voastră poate nu-l cu- la Quai d’Orsay minutele conversaţiilor. Astăzi, când Iugosla- noaşte. via a ales Italia, îi este uşor Domnului Purié să conteste ceea ce Două legende contradictorii circulă despre mine: a făcut pe baza credinţei sale că „verba volant”. Dar nimic nu Una spune: „Titulescu cere acte scrise pentru orice”. dispare de la Quay d’Orsay. Cealaltă: că duceam o politică „personală”. Articolul 3 al aceleiaşi conversaţii a fost astfel: „În vederea Realitatea este că lucram într-un mod foarte acoperit şi semnării pactului de asistenţă mutuală cu URSS, pentru care gu- că încerc întotdeauna să obţin semnătura acelora în numele vernul şi-a dat autorizaţia încă din iulie trecut (adică iulie 1935) cărora acţionez, pentru ca să nu existe vreo neînţelegere între şi pe care Sovietele refuză astăzi să-l încheie, iniţiativă a unei noi. opere de destindere cu Sovietele pe baza următoarelor principii: 621 Încetarea atacurilor în presă împotriva URSS şi comba- S-a pretins ca în actele pe care le-am citat mai sus Ma- terea numai a comunismului intern, al cărui partizan nu este jestăţii Voastre să se vadă „un plan” care ar fi pregătit lovitura niciunul din membrii guvernului; din 29 august 1936. Articole de presă favorabile apropierii de URSS din Mi s-a spus că unul dintre semnatari ar fi exprimat aceste punct de vedere extern demonstrând că nu putem păstra alian- cuvinte: „Am fi iscălit orice, numai să-l vedem părăsind ţara!”. ţele noastre existente cu Franţa, Cehoslovacia şi Turcia dacă nu Un plan? Sunt foarte slabi cei ce vorbesc astfel. Ar fi fost cădem la o înţelegere, ba chiar devenim inamicii URSS, aliatul mult mai simplu de a accepta demisia mea decât a-mi reînnoi aliaţilor noştri; deplinele puteri, de a se angaja în scris de a vorbi de alianţă cu (Nu trebuie uitat că actul era redactat în 1936.) ruşii în întrunirile partidului liberal, de a mă împinge să tratez Vorbirea în întrunirile publice ale partidului liberal des- cu ruşii etc., etc. pre necesitatea unei înţelegeri pe tărâmul politicii externe cu Oare acei care văd în aceste acte „un plan”, în comunica- URSS şi pe baza acestei discriminaţiuni; tul Consiliului de Miniştri care le ratifică iar „un plan”, şî i dau Suntem inamicii comunismului intern şi hotărâţi să seama de slăbiciunea strategiei lor? Oare este lansat un Minis- ne conducem destinele ţării după directive proprii româ- tru al Afacerilor Externe într-o negociere de această avengu- neşti, dar pe tărâmul politicii externe suntem pentru o înţe- ră, prevăzut cu toate aceste piese care n-ar constitui decât „un legere cu URSS, aliatul aliaţilor noştri: Franţa, Cehoslovacia plan”? şi Turcia, înţelegere care singură poate da acestor alianţe va- De când arena internaţională, unde se joacă viaţa po- loarea lor efectivă, noi neputând fi în acelaşi timp şi aliatul poarelor, a devenit arena unde se joacă bufonerii sau farse? Franţei, şi inamicul Rusiei, aliate ei” (Repet că actul datează Prevăzut cu aceste acte, am părăsit România pentru a din 1936). încerca să întreprind un efort serios pe lângă Litvinov. Eram 4. „Păstrarea deplinelor puteri pentru încheierea unui autorizat în acest sens în forma cuvenită. Aveam datoria să-mi pact de asistenţă mutuală cu URSS, date Domnului Titulescu duc misiunea la bun sfârşit. încă de mult”; Lucru ciudat, ceea ce se numeşte „puterea mea de con- (Acest articol face aluzie la deplinele puteri obţinute în vingere” a avut mai puţin efect decât numărul semnăturilor pe 1935.) care le-a văzut Litvinov. 5. „Încetarea atacurilor prin presă contra tuturor state- La 21 iulie 1936 am prânzit la Montreaux cu Litvinov, lor străine şi, în special, contra regimurilor lor interne, chiar bine înţeles aşa cum se cuvine să se petreacă cu moscoviţii, dacă politica lor externă nu concordă cu a noastră, asemenea adică între patru ochi. Litvinov, impresionat de actele pe care i acte neputând decât slăbi poziţia externă a României”; le-am arătat, deşi erau scrise în limba română, mi-a spus: (Aceasta este punerea pe picior de egalitate cu regimul „De data aceasta văd că nu sunteţi singurul care vreţi sovietic a regimului hitlerist şi mussolinian, ceea ce dovedeşte pactul de asistenţă cu URSS. Îl vom semna deci în septembrie că scopul pe care îl urmăream nu era nicidecum de a favoriza la Geneva”. Sovietele, ci de a ţine România la o parte de orice luptă ideo- Pentru a nu pierde timp şi a profita de impresia pe care logică.) o produsesem asupra lui Litvinov, i-am spus: 6. „Supravegherea tuturor legaţiilor, fără deosebire, care „Dar ce vom semna? La Geneva vom discuta clauzele se amestecă în viaţa noastră internă şi aducerea la cunoştinţa pactului de asistenţă mutuală? Dispuneţi ca omul care v-a aju- Ministerului Afacerilor Externe a rapoartelor de poliţie făcute tat să redactaţi tratatul franco-rus, să întocmească clauzele pe în acest scop. De asemenea, luarea tuturor măsurilor ca toate care trebuie să le semnăm”. legaţiile străine – fără deosebire – să nu mai iasă din rolul lor Litvinov a acceptat, cu condiţia ca să nu transmit prin diplomatic şi să nu mai continue imixtiunea lor în viaţa politi- cifru conţinutul textului la Bucureşti, căci ar fi cunoscut de cii noastre interne fie prin propagandă de la om la om, fie prin prea multă lume, şi să-l păstrez secret, cu excepţia Majestăţii imixtiuni în presă”. Voastre şi a guvernului, bineînţeles, până în luna septembrie. (Şi aici este vorba de o egalitate între legaţii şi nu de un „Îl voi duce eu însumi la Bucureşti”, i-am răspuns. privilegiu al Sovietelor.) Evident, între Litvinov şi mine a avut loc o lungă discu- 7. „Solidarizarea cea mai desăvârşită a întregului gu- ţie. Eu voiam ca tratatul româno-rus să fie dependent de exe- vern în raporturile lui cu acei miniştri străini care şi-au făcut cutarea tratatului franco-rus. Nu voiam să fiu mai catolic decât o specialitate din a separa pe Ministrul Afacerilor Externe de papa şi să merg mai departe decât Beneş în propriul său tratat. restul guvernului şi de a-l considera că conduce o politică pur Litvinov s-a opus spunându-mi: personală atunci când el nu este decât expresia Guvernului, a „Dar nu există un tratat de alianţă între Franţa şi Româ- Parlamentului şi a Ţării”. nia. Propunerea pe care aţi făcut-o în această privinţă în iunie 14 iulie 1936 nu-şi va da roadele în mod sigur. Nu este nici măcar sigur că Semnat: Gh. Tătărescu, Ion Inculeţ, Victor Antonescu, această propunere va aduce un rezultat pozitiv. Atunci ce tratat N. Titulescu. îmi propuneţi să semnez? Un tratat în care România este con- Acest act a fost ridicat de Consiliul de Miniştri care a tinuu obligată să ne ajute, căci noi, Sovietele, suntem aliaţi ai avut loc a doua zi. Franţei şi în schimb un tratat în care Rusia nu este obligată să După ce am obţinut acest act, i-am telefonat din Bucu- intervină, deoarece Franţa nu este obligată să se mişte”. reşti lui Litvinov, la Montreux, pentru a-l întreba dacă îl voi Vedeam bine că Litvinov avea dreptate. mai găsi în Elveţia pentru semnarea Convenţiei Strâmtorilor. Dar îmi rezervam să fac uz de aceste argumente pe lângă Şi pe baza răspunsului său afirmativ am plecat din ţară. Majestatea Voastră la înapoierea mea în România. 622 Familii care înnobilează Chișinăul Între timp, repet, nu voiam să trec drept mai catolic de- cu doctrina pe care am expus-o la punctul I al acestui memo- cât papa. riu. Este, repet, exact situaţia Bulgariei faţă de România, care De altfel, Litvinov încheie această discuţie spunând: a recunoscut că frontiera care ne separă este Dunărea, fără a „Germanii nu pot ataca România fără a ataca Ceho- pretinde totuşi că ne-a cedat-o (cu excepţia Dobrogei şi a su- slovacia. Se va vedea ce va face Franţa atunci. Dacă ea nu se dului Basarabiei). mişcă, nici noi nu ne vom mişca, nu din cauza caracterului De ce n-am adus acest act la Bucureşti? De ce nu l-am obligaţiilor noastre, dar pentru că acceptarea anexării Ceho- comunicat mai curând Majestăţii Voastre? Motivele sunt mul- slovaciei din partea Franţei ar însemna pentru noi o schimbare tiple. a politicii actuale franceze. Aceasta ar avea desigur consecinţe Rog pe Majestatea Voastră să binevoiască să dispună să foarte grave pentru politica noastră externă, având în vedere fie căutate telegramele mele din august 1936. Există una care curentele care se desenează din ce în ce mai puternic în sânul spune că voi veni în România, având în vedere importanţa de- URSS. Dar să nu anticipăm şi să înregistrăm punctele noastre legaţiei britanice la Conferinţa interparlamentară care a avut de vedere”. loc la Bucureşti în septembrie 1936. M-am conformat în aceas- Am citat această discuţie exempli gratia. tă privinţă dorinţei lui Litvinov, care nu voia ca să cifrez acest Dar, în urma acesteia, am parafat, la 21 iulie 1936 la act, ci să-l aduc eu însumi la cunoştinţa Majestăţii Voastre. Montreux, în forma cuvenită, un pact de asistenţă mutuală, De ce n-am venit la această conferinţă? Pentru motivul din care Majestatea Voastră îmi va permite să extrag cele două foarte simplu că nu mai eram ministru la data întrunirii sale. dispoziţii esenţiale, care pun capăt tuturor legendelor despre Mai mult, în septembrie 1936, imediat ce m-am simţit autorizarea pe care aş fi dat-o în ce priveşte trecerea trupelor ceva mai bine după boala gravă prin care am trecut atunci, Lit- sovietice în România şi lipsa recunoaşterii în drept a unirii Ba- vinov mi-a telefonat pentru a-mi spune: „Aţi depus la Afaceri- sarabiei cu Patria-Mamă. le Externe actul din 21 iulie 1936?” Posed originalul şi numeroase copii fotografice ale aces- „Nu, i-am răspuns, de bună credinţă. M-am supus do- tui document esenţial pentru istoria României, semnat la 21 rinţelor Dv. şi am încetat de a fi ministru înainte de a fi putut iulie 1936. Iată cele două articole la care mă refer, care sunt, de să-l comunic în persoană la Bucureşti”. altfel, redactate în limba franceză: „Atunci, mi-a răspuns Litvinov, nu-l depuneţi, căci actul „a) Guvernul URSS recunoaşte că în virtutea diferite- din 21 iulie 1936 nu mai este valabil între noi, căci considerăm lor obligaţii de asistenţă trupele sovietice nu vor putea trece că demiterea Dv. în împrejurările cunoscute echivalează cu o niciodată Nistrul fără o cerere formală a guvernului Regal schimbare a politicii externe”. al României în acest sens, la fel cum Guvernul Regal al Ro- Majestatea Voastră mă va crede: sunt un prea bun ro- mâniei recunoaşte că trupele române nu vor putea niciodată mân pentru a nu fi depus toate eforturile spre a-l convinge de trece Nistrul spre URSS fără o cerere formală a Guvernului contrariul. URSS”. Era vorba, în aceste condiţii, de un act născut mort pe În orice caz, având în vedere deplinele mele puteri, aş fi care trebuia să-l comunic Majestăţii Voastre. Să mărturisim, putut semna fără a cere un nou aviz. Dar, în ciuda celor ce s-au chestiunea nu era prea urgentă. Dar născut mort de ce? Reven- spus, eu lucrez foarte strâns şi vreau să fiu acoperit prin acte dic paternitatea în ce priveşte naşterea. În ce priveşte moartea multiple emanând de la mandanţii mei. sa, aceasta nu se datorează unei greşeli din partea mea. Aşadar, nu numai că nu-i autorizasem pe ruşi să trea- Dar cei care mi-au dat mandatul de a semna acest act, că Nistrul, dar obţinusem două obligaţii de a nu face aceasta nu au şi ei o răspundere mult mai mare decât a mea demi- decât la cererea formală a Guvernului Român. ţându-mă din funcţiile mele fără a-mi pune întrebarea: ce aţi Pe ce se întemeiază criticile ce mi-au fost adresate atât de făcut cu URSS? Căci eram mandatar şi ei erau mandanţii mei. adesea în România? Şi dacă voiau ca mandatul lor să-şi producă deplinul efect, ei Pe ce se întemeiază aceste bârfeli? De când acel ce apăra trebuiau, înainte de încetarea acestuia, să-mi pună întrebarea odinioară interesele României cu atâta îndârjire se transfor- pe care am menţionat-o. mase până într-atâta în rusofil încât să piardă din vedere inte- Oare această procedare face şi ea parte din „planul” des- resele ţării sale? pre care am vorbit mai înainte? Şi nu vorbesc de motivele pretinse de anumiţi agenţi in- Am vrut să comunic acest act Majestăţii Voastre la îna- teresaţi. poierea mea în România, dacă n-ar fi fost decât pentru valoa- Mă voi opri aici, net şi intenţionat. rea sa istorică. Dar cum am aflat chiar în dimineaţa sosirii mele Trec de cealaltă dispoziţie a Tratatului semnat cu Litvi- la Bucureşti că eram alungat „din ordinul” Ambasadei Franţei, nov la 21 iulie 1936. cum aş fi putut să mă înscriu la Palat? Cum şa fi putut cere „b) La cererea Guvernului Regal al României, trupele audienţă cuiva care manifesta dorinţa de a nu mă mai vedea? sovietice vor trebui să se retragă imediat de pe teritoriul român Şi toate acestea pentru a-i comunica că un act care trebuia să la răsărit de Nistru, la fel cum la cererea Guvernului URSS tru- fie oficializat în septembrie 1936 nu mai exista, ca urmare a pele române vor trebui să se retragă imediat de pe teritoriul faptului care se petrecuse la 29 august al aceluiaşi an? URSS la apus de Nistru”. Formula recunoscând Nistrul ca frontieră între URSS şi Teritoriul român până la Nistru; teritoriul rus începând România n-ar avea, poate, pentru un jurist mai multă valoa- de la acest fluviu! re juridică decât formula din 1933, care în Convenţia despre Aşadar, Nistrul era recunoscut ca frontieră fără ca Ba- agresiune defineşte teritoriul fiecăreia dintre ţările semnatare sarabia să fie cedată României de URSS. Era cu totul conform ca fiind cel „care se găseşte actualmente de fapt sub autoritatea 623 fiecăreia dintre ele”. Dar ea este mai clară şi mai agreabilă pu- un prânz. El mi-a spus că fiind Preşedinte al Consiliului Socie- blicului, care aude în sfârşit pronunţându-se cuvântul „Nistru”. tăţii Naţiunilor şi neavând decât câteva ore libere, Montreux Nu pentru că mi-am dat atâta osteneală s-o găsesc, dar era prea departe. Mi-a spropus Talloires, care se află la 35 km sunt sigur că dacă aş întreprinde o discuţie juridică între for- de Geneva, dar pe teritoriul francez. mula mea despre definiţia teritoriului din 1933 şi cea din actul Cum plecam la Londra, unde mă duceam pentru a ţine din 1936, s-ar găsi că aceasta din urmă este cu mult superioară. conferinţe la Camera Comunelor, universităţi, Royal Institute Aş spune „definitivă”, pentru că este recunoaşterea de jure, fără for Foreign Affairs (Institutul pentru Afaceri Externe) etc. am cedare din partea ruşilor. De altfel, în 1933 ruşii nu ne-ar fi acceptat acest ocol. acordat formula din 1936. De-abia ieşisem din faza discuţii- Am sosit la Talloires pe la ora 10 dimineaţa, însoţit ne lor cu privire la litigiul existent. Şi pentru a dovedi Majestăţii cum s-a spus de către Ministrul Antoniade, ci de Savel Rădu- Voastre cât de pe nedrept sunt bieţii jurişti batjocura lumii, tre- lescu şi de un secretar. Cum ştiam că Ministrul Afacerilor Ex- buia ca noua formulă să ţină seamă de toate elementele proble- terne al Moscovei n-ar vorbi în public, am avut tocmai timp să mei, printre altele dorinţa ca Basarabia să fie recunoscută, dar transform la restaurantul Père Bise o cameră de dormit în su- fără totuşi să se aducă novaţiuni autodeterminării şi Tratatului fragerie particulară. Cei doi secretari ai mei şi-au luat prânzul din 1920 printr-un act pur rus. în grădină şi noi am rămas între patru ochi, condiţie sine qua Din nefericire, Convenţia din 1933, care ar fi putut la non pentru ca un rus, dacă vrea să vorbească, să vorbească. nevoie să înlocuiască actul nesemnat din 1936, a fost golită de Abia sosit, după salutările obişnuite şi înainte chiar de conţinutul său de către succesorul meu, aşa cum Majestatea începerea prânzului, Litvinov mi-a pus deodată această între- Voastră va vedea. bare: „Credeţi că aveţi Basarabia?” Aceasta ne aduce la Conversaţiile de la Talloires. Am răspuns: Înainte de a trece la acestea, repet rugămintea mea către „Dar aceasta este o chestiune care nu se mai pune după Majestatea Voastră şi către Guvernul Român de a nu face caz, actele pe care le-aţi semnat în 1933 şi 1936, chiar dacă acesta în conversaţiile româno-ruse, de semnarea acestui act. Litvi- din urmă n-a fost oficializat”. nov este în dizgraţie. Nu ştiu cum ar putea lua Stalin astăzi o Şi Litvinov a replicat: asemenea semnare, deşi l-a autorizat cu siguranţă pe Litvinov „Raţionamentul Dv. ar fi valabil dacă şi Guvernul Ro- să semneze, altfel acesta n-ar fi făcut-o. mân ar vorbi astfel, dar aflaţi că de mai multe zile Domnul Vic- Şi ar fi pentru o lovitură grea să aflu că în urma unui tor Antonescu îmi cere recunoaşterea de jure a Basarabiei. Or, raport pe care l-am adresat Majestăţii Voastre, Litvinov ar pu- a cere URSS recunoaşterea de jure înseamnă din partea Ro- tea fi acuzat de a fi „trădat” interesele ruse aşa cum sunt ele mâniei a recunoaşte că nu posedă Basarabia în virtutea actelor concepute acum. anterioare pe care le-aţi semnat Dv. În ce mă priveşte, am vorbit destul de deschis despre Am vrut să vă văd pentru a vă pune la curent cu acest aceasta în interviuri. Am folosit întotdeauna cuvântul „conve- fapt nou şi pentru a nu risca critica de lipsă de lealitate”. nit” şi nu cuvântul „semnat”. Or, eu posed semnătura. Plângân- Pe de altă parte, Litvinov a adăugat: du-mă lui Litvinov la Talloires de faptul că în România con- „România şi-a schimbat politica externă. Trebuie deci tinuam să fiu acuzat de a fi autorizat armatele ruse să treacă să ne apărăm împotriva actelor pe care Titulescu ne-a făcut să Nistrul, când nu numai că obţinusem obligaţia de netrecere, le semnăm. dar când, până la semnare, această chestiune n-a constituit ni- Nu am decât un regret: este acela de a fi făcut harta Ex- ciodată obiectul unei discuţii între ruşi şi noi, Litvinov a răs- poziţiei din pietre preţioase în aşa fel că Basarabia intra în teri- puns spunând; toriul român. Am încercat să-mi corectez greşeala adăugând o „Românii sunt destul de vorbăreţi. Explicaţi lucrurile hartă veche pe care teritoriul Basarabiei este haşurat”. câtorva prieteni şi lăsaţi pe seama lor restul. Ei vor vorbi sufi- În sfârşit Litvinov mi-a spus: cient pentru a vă apăra”. „Vă amintiţi condiţiile în care am reluat relaţiile noastre Am urmat acest sfat. Se crede în România că i-am au- diplomatice? Vă era atât de teamă de Ministrul rus în România torizat pe ruşi să treacă Nistrul? La tribuna parlamentară aş încât mi-aţi pus întrebarea: putea citi toate actele mele, deoarece acestea constituie pie- Şi dacă acest Ministru intră în biroul meu şi îmi cere se ale propriei mele apărări împotriva acuzaţiilor îndreptate în mod paşnic Basarabia în virtutea Articolului 19 din Pactul pe nedrept contra mea. Dar ca guvernul român să vorbească Societăţii Naţiunilor? despre aceasta guvernului URSS pe baza unui raport al meu Am răspuns atunci: îl veţi da afară. ar fi contrar cu „gentlemen agreement”-ul adoptat la Mon- România, repet – în zadar spuneţi contrariul – şi-a treux. schimbat politica externă. Vrem ca potenţialul pe care îl re- Important este că România are acest act. prezintă Basarabia să devină rus şi nu german. De aceea, ţin Sire, este o rugăminte pe care vă rog s-o îndepliniţi pen- să vă comunic că vom încerca să reluăm Basarabia prin toate tru a-mi permite să rămân un om cinstit. mijloacele juridice şi militare care ne vor fi posibile”. XI. Conversaţiile de la Talloires Sire, de data aceasta aş fi vrut cu orice preţ să Vă văd În luna mai-iunie 1937 am avut un schimb telefonic cu pentru a Vă comunica această hotărâre pe care o pronunţa Lit- Litvinov care era la Geneva. El mi-a propus o întâlnire la Ge- vinov însuşi. Dar dacă Majestatea Voastră a manifestat dorinţa neva. I-am răspuns că îmi era imposibil de a veni la Geneva, de a nu mă vedea la sfârşitul lui 1937, cum aş fi putut ajunge la având în vedere că în situaţia în care mă găseam, aş avea im- Ea după Talloires, conferinţele de la Londra, primirea mea ca presia că mă plimb gol pe străzi. I-am propus Montreux pentru Doctor honoris causa la Bratislava etc.? 624 Familii care înnobilează Chișinăul Nu ştiu de ce V-au supărat aceste acte. Îmi amintesc Că Domnul Antonescu n-a cunoscut actul din 21 iulie că atunci când contele Bethlen ţinea conferinţe la Londra, la 1936 semnat la Montreaux, prin care Nistrul era recunoscut ca Royal Institute for Foreign Affairs, în România se spunea: Un- frontieră, nimic de zis. Dar ca să nu fi cunoscut un act ratificat garia face propagandă şi noi nu. Şi când, la câteva luni după de Majestatea Voastră şi discutat în Parlament, care este cel al grava mea boală din 1936, am întreprins o operă de propagan- Convenţiei de neagresiune din 1933, ca să nu fi cunoscut in- dă în Anglia mult mai largă decât cea a contelui Bethlen, în loc strucţiunile lui Ion Brătianu din 1924, care sunt scrise şi depu- de a fi felicitat pentru efortul meu pe care îl depuneam, am fost se la Ministerul Afacerilor Externe, şi că ignorând aceste fapte încă şi mai mult decât înainte obiectul criticilor şi urilor. Care a întreprins cu URSS o discuţie cu privire la Basarabia aceasta sunt cauzele? Nu le cunosc. este pentru mine un fapt de neconceput. Îmi amintesc numai de o vizită pe care mi-a făcut-o la Să nu-l citeşti pe Titulescu, înţeleg. Mi-am dat seama în Londra fiul cel mai mare al Baronului Stârcea pentru a-mi 1923 cum aceleaşi legi financiare (deşi schimbate într-un sens spune că, fiind prieten cu un membru al Ambasadei Germa- de agravare pentru contribuabili) imediat ce au purtat ca nume niei la Londra, acesta îi comunicase că se alcătuia un „dosar” de autor pe cel al lui Vintilă Brătianu, au trecut. De altfel, posed cu privire la mine, pentru folosinţa Majestăţii Voastre, spre a cele două exemplare ale acestor legi financiare trimise de Vin- i-L prezenta de urgenţă. „Plecaţi la Bucureşti imediat” mi-a tilă Brătianu la Londra cu aceste două dedicaţii: spus el. prima: „Daţi Cezarului ce-i al Cezarului”. I-am răspuns lui Stârcea: „Dar Majestatea Sa nu mă va a doua: „Ale tale dintre ale tale”. primi. Inutil de a insista”. De altfel, expunerea de motive a lui Vintilă Brătianu în- Şi apoi, un dosar despre mine? Dar ce făcusem la Lon- cepea cu o frază spunând că nu se pot înţelege aceste legi decât dra în 1937? Conferinţa despre pace la Camera Comunelor referindu-se la cele din 1921, care erau ale mele. a avut un asemenea succes încât mi s-a cerut s-o repet. Am Dar ca un ministru liberal, introdus în Cabinet pentru a ţinut o a doua conferinţă cu un alt subiect. Conferinţele la uni- asigura omogenitatea guvernului (iau această expresie din tele- versităţi, conferinţa mea la Royal Institute for Foreign Affairs grama prin care Domnul Tătărescu îmi anunţa încetarea man- despre sensul adevărat al Articolului 16 din Pactul Societăţii datului meu), să nu-l citească pe Ionel Brătianu, mai ales când Naţiunilor sub preşedinţia Lordului Cecil, o conferinţă cu nu- nu este vorba de un tânăr liberal, ci de un om din generaţia lui meroase întrebări în faţa Comitetului pentru Pace şi Apărare, Ionel Brătianu, este un lucru pe care nu ajung să-l înţeleg. prezidat de Winston Churchill şi care a întrunit oameni cu idei Inutil de a spune Majestăţii Voastre că toată această is- atât de divergente ca Lordul Lloyd, deputatul ultraconservator torie mă face şi inconsolabil, căci întreaga muncă dusă cu răb- Rotschild şi Norman Angel, nu erau ocazii pentru a critica pe dare sub Înalta Autoritate a Majestăţii Voastre din 1932 pentru Majestatea Voastră. În orice caz, dacă aş fi făcut acest lucru, apropierea cu URSS, care, dacă ar fi reuşit, ar fi putut împiedica ciclul acestor conferinţe nu s-ar fi amplificat în măsura pe care multe lucruri, la care am asistat şi asistăm astăzi, era nimicită. a atins-o. XII. Concluzie Sire, în zadar te poţi considera victima unei nedrep- Mi s-ar putea spune: aşadar, românii trebuie să aibă în- tăţi, în zadar poţi să nu simţi iubire pentru un anumit guvern, credere în semnătura rusă. dar sunt sigur că Majestatea Voastră îmi acordă onoarea de a Aş răspunde că chestiunea nu se pune astfel. Ştiu că ruşii mă crede un bun român. Am făcut tot ce era omeneşte po- sunt nişte sentimentali şi că se poate obţine de la ei, prin acest sibil pentru a-l convinge pe Litvinov de contrariu, invocând mijloc, lucruri ce nu se pot obţine de la alţii. propriile interese ale URSS. Inutil. Litvinov şi cu mine ne-am Dar nu de o încredere în semnătura rusă au nevoie ro- despărţit după aceste cuvinte. De atunci nu ne-am mai revăzut mânii, ei au nevoie de o lege fără de ruşi. niciodată. Acest război, ca toate lucrurile omeneşti, va avea de- Dar trebuie adăugat un fapt pe care se baza probabil sigur un sfârşit. O conferinţă a păcii se va întruni. România Litvinov: succesorul meu, Domnul Victor Antonescu, a ţinut va trebui să expună acolo drepturile sale faţă de URSS. Aces- în Parlament, la 6 februarie 1937, o cuvântare în care, printre te drepturi trebuie să derive dintr-un tratat internaţional, pe altele, a pronunţat aceste cuvinte: care, pentru comoditatea cuvântului, l-au numit „lege”. Şi care „Domnul Titulescu v-a declarat pentru trecut şi eu vă este această lege? Tratatul din iulie 1933 a fost golit de sens declar pentru prezent: nu avem niciun pact de asistenţă mutu- prin noi înşine, cerând ruşilor recunoaşterea din noiembrie, ală cu URSS şi nu avem intenţia de a încheia unul”. contrar tradiţiei româneşti, create de Take Ionescu şi Ionel Or, Domnul Antonescu era una dintre persoanele care Brătianu; tratatul din 21 iulie 1936 nu a fost oficializat de Ro- insistase cel mai mult în luna iulie 1936 ca să-mi retrag demi- mânia. sia, unul dintre semnatarii procesului verbal din 14 iulie 1936. Vor rămâne deci tratatele de la Berlin din 1877 care ne Litvinov ştia acest lucru. iau Basarabia meridională şi Tratatul din 1812 care ne ia atunci Între noi, românii, trebuie să recunoaştem în ce priveş- Basarabia întreagă. te raţionamentul lui că exista ceva nou sub soarele României, Sire, se poate ca lucrurile să se schimbe în favoarea care, faţă de URSS, se baza pe fapte. noastră, dar pentru moment ele trebuie văzute aşa cum sunt. Aşadar – şi repet, departe de mine orice idee de critică – Nici noi, nici Franţa, nici Anglia, n-am ştiut să profităm nu am decât un ţel: acela de a informa pe Majestatea Voastră că de prezenţa lui Litvinov la Afacerile Externe. Domnul Victor Antonescu, succesorul meu, golise de conţinut Am vrut să aduc, sub formă de telegramă, la cunoştinţa actul din 1933 prin cererea recunoaşterii de jure pe care i-a Majestăţii Voastre faptele cuprinse în acest raport încă de la făcut-o lui Litvinov în 1937. începerea ostilităţilor (septembrie 1939). 625 Diplomatul Nicolae Titulescu (al doilea din dreapta) Pentru moment este vorba de a salva România. Dar este …Era, în același timp, un creator de drept aci şi o chestiune de răspundere a miniştrilor care au guvernat România în cursul acestei ultime perioade. Aceasta se va pune, care, ajutat de marea sa inteligență, de marele de asemenea. Aceasta este problema de mâine. său talent, de intuiția politică, îl făcea bogat în Sire, soluții ingenioase care te uimeau prin rapidida- Sunt al Majestăţii Voastre, cu cel mai profund respect, prea umilul şi prea supusul servitor tea cu care le enunța. ss. N. Titulescu Profesorul C. Stere de la Iași îmi spunea (Arhiva CC al PCR, fondul nr. 103, dosarul nr. 8083) cum la examenul de docență – în calitate de Publicat în cartea: Nicolae Titulescu, Documente confidenţiale. – Bucureşti, președinte – l-a întrebat pe Titulescu, care ve- 1992, ediție îngrijită de dr. Ion Grecescu, pag. 79-127. nea de la Facultatea de Drept din Paris, despre o teorie germană de drept, foarte recentă și pe Savel Rădulescu a publicat un Portret în care acesta nu o putea cunoaște. Dându-i câteva cartea In memoriam Nicolae Titulescu (Bucu- elemente, Titulescu a refăcut, spre uimirea co- rești, 1982), din care am spicuit doar câteva teze: misiei, acea teorie germană, iar președintele i-a Dar dominantele însușirilor lui Titulescu prezis că va ajunge foarte departe în mânuirea aș putea spune că erau acelea de jurist și de vizi- dreptului și îl considera ca un spirit juridic cu onar al evoluției politicii internaționale. totul excepțional. Laureat al Facultății de Drept din Paris, La Titulescu, viziunea și intuiția politică a primul clasat la un concurs pe toate universită- viitorului erau uluitoare. țile din Franța, Titulescu avea o gândire juridică De fapt, memoriul adresat regelui Carol al rar întâlnită… II-lea certifică acest lucru… 626 Enigmele Basarabiei Enigmele Basarabiei

Scriem Basarabia şi subînțelegem Anglia? Există vreo legătură, vreo asemănare între Şi acest principiu al embaticii a rămas va- Anglia, ţara insulară a Europei, şi Basarabia? labil aproape în toate oraşele mari ale Angliei. Putem răspunde fără ezitări că există. Cum spuneam, această prevedere medie- Şi este vorba nu numai despre relaţiile din- vală s-a păstrat într-o parte a Basarabiei, func- tre familiile nobiliare din Basarabia cu urmaşi ţionând în cele 13 colonii şi în două localităţi ajunşi până în zilele noastre, cum ar fi cazul urbane: Orhei şi Bălţi. La Bălţi, pământul din compozitorului Constantin Romanov, dar şi raza oraşului aparţinea la două persoane, iar la asemănări juridice care demonstrează incontes- Orhei – uneia, şi anume soţiei supusului brita- tabil că Basarabia în toate timpurile a fost parte nic John Pits. componentă a Europei. Dreptul embatic a fost anulat în Basarabia Am găsit această dovadă chiar în paginile prin reforma agrară din 1918. de memorii semnate de cunoscutul, în trecut, Atunci, pentru lipsirea de veniturile pro- publicist şi memorialist Grigore Comarov, care venite din dreptul embatic, proprietarilor nu li o bună parte din viaţa sa a trăit-o la Cubolta, s-au dat niciun fel de compensări – nici pentru jud. Bălţi, fiind proprietarul moşiei Leonard. Bălţi, şi nici pentru terenurile din cele 13 co- În memoriile lui am găsit aceste notiţe lonii. foarte preţioase: A fost compensată doar doamna Grave, o „Embaticul se considera o rămăşiţă medie- rusoaică măritată de curând cu comerciantul vală păstrată doar în Anglia şi în Basarabia ace- din Odesa, Pits. Soţul acesteia a solicitat spri- lor timpuri – oricât de straniu ar părea. În An- jinul guvernului englez. Anglia promovează glia, aproape toate marile oraşe trăiesc şi până principiul potrivit căruia îşi apără cetăţenii în în prezent cu respectarea dreptului embatic. La orice colţ al lumii. În acest fel, Anglia a cerut în Londra, 3/4 de oraş este construit pe terenuri mod imperativ guvernului român s-o compen- aparţinând ducelui de Westminster. În secolele seze pe doamna Pits pentru prejudiciile adu- XII-XIV, când oraşul a început să crească, el a se ca urmare a lipsirii de avantajele dreptului pornit să se desfăşoare pe terenuri aparţinând embatic asupra oraşului Orhei şi a fixat aceste ducelui de Westminster. Ducele acorda permi- prejudicii în sumă de 42 000 000 de lei. Cererea sul de construcţie pe terenul care-i aparţinea Angliei a fost foarte hotărâtă. După câţiva ani şi pentru aceasta i se plătea o anumită sumă, de tratative, România a cedat şi doamna Pits a în schimb pământul aflat sub casa construită fost compensată cu 42 milioane de lei.” rămânea în proprietatea ducelui şi astfel stăpâ- Întotdeauna mă gândesc că, adunând fă- nul casei, urmaşii acestuia urmau să-i plătească râmă cu fărâmă, aşchie cu aşchie, aceste ar- timp de secole arenda pământului de sub con- gumente într-o zi vom putea veni la masa strucţia înălţată. În acest fel, s-au scurs secole – tratativelor cu europenii nu numai cu dorinţa Londra a devenit unul dintre cele mai mari ora- noastră de integrare, dar şi cu argumentul is- şe ale lumii, iar ducele de Westminster – unul toric, care în asemenea situaţii contează poate dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. cel mai mult. 627 Marele marinist Ivan Aivazovski a avut obârşie în stepa Basarabiei Cele mai mari galerii din lume şi cele mai mari licitaţii oferă sume fabuloase contra lu- crărilor unui pictor care se părea deja depăşit. Ivan Konstantinovici Aivazovski (1817- 1900). Lucrările lui celebre care figurează în primele rânduri ale enciclopediilor sunt Al nouălea val, Marea Neagră ş.a. El a ştiut să dea mării imaginea unei feerii. El a ştiut să transforme groaznicele furtuni ma- rine în nişte poeme. Şi dincolo de romantismul abordării temei a ştiut să găsească culori irepetabile, care, pur şi simplu, fascinează spectatorii şi peste sute de ani. Acesta este miracolul artei, de-a rămâne veşnic în atenţia generaţiilor. Însă, trebuie să ştim faptul că I.K. Aivazo- vski, pictor marinist, a avut rădăcini în Basara- bia, adică obârşie basarabeană. Probabil, încă de pe timpurile când peticul de pământ dintre Prut şi Nistru îşi scălda picioarele în Marea Neagră. Poate fi şi aceasta o explicaţie, fiindcă Gavriil Aivazovski armenii în Basarabia, iar el la originea lui era Biografia lui Gavriil Aivazovski a fost pre- armean, au avut trei colonii mari – la Grigori- zentată sumar în revista Din trecutul nostru opol, la Cetatea Albă şi la Chişinău. Era atât de în numărul dedicat armenilor din Basarabia. numeroasă şi puternic economică această dias- Graţie acestei publicaţii a lui Gheorghe Bezvi- poră, încât starea politică a Basarabiei a depins coni, armenii au aflat amănunte necunoscute multă vreme de voinţa armenilor. despre coloniile armeneşti din Basarabia, des- Manuk-Bei, armeanul care a negociat ce- pre urmele adânci lăsate în cultura noastră de darea Basarabiei către Rusia la 1812, era unul personalităţile acestei diaspore, care astăzi a dintre liderii acestei diaspore. Pe noi însă ne dispărut aproape cu desăvârşire. interesează cu totul altă persoană – Gavriil Ai- Gavriil Aivazovski… De fiecare dată când vazovski, arhiepiscop al bisericii armene din se anunţă rezultatele licitaţiei „Sodby” şi în Basarabia. El a fost unul dintre părinţii spiri- dreptul lucrărilor lui Ivan Aivazovski figurea- tuali ai comunităţii. Şi, în mare parte, conso- ză cifre de multe milioane de dolari, simt un lidarea acestei familii armeneşti era rodul ac- tremur în inimă de parcă la acea licitaţie s-ar tivităţii lui. Este unul dintre bunicii viitorului vinde un fragment şi din istoria noastră. Altfel, artist plastic. cum mi-aş explica acel fior. 628 Enigmele Basarabiei

Bibliografie selectivă Ediţii enciclopedice: 1. Andronachi, Gheorghe. Albumul Basarabiei. – Chişinău, 1933. 2. Figuri basarabene. Enciclopedie. Ed. ARPID, – Chişinău, 1939. 3. Predescu, Lucian. Cugetarea. Enciclopedie. – Bucureşti, 1940. 4. Comandanţi militari. Dicţionar. – Bucureşti, 1983. 5. Literatura şi Arta Moldovei. Enciclopedie (vol. 1-2, 1985-1987). 6. Chişinău. Enciclopedie. – Chişinău, 1997. 7. Colesnic, Iurie. Sfatul Ţării. Enciclopedie. – Chişinău, 1998. 8. Femei din Moldova. Enciclopedie. – Chişinău, 2000. 9. Colesnic, Iurie. Generaţia Unirii. – Chişinău, 2004. 10. Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia (1812-2006).– Chişinău, 2007. 11. Colesnic, Iurie. Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”. Enciclopedie. – Chişinău, 2008. 12. Kişinev (enciclopedie). – Chişinău, 1984.

Volume şi periodice: 1. Ananina, Tatiana. Chişinău – Kişinev – Kishinev (Fotoalbum). – Chişinău, 1972. – Text paralel în limbile română, rusă, engleză, franceză. 2. Barbas-Brigalda, Eleonora. Igor Vieru. – Chişinău, f.a. 3. Bezviconi, Gheorghe. Paul Gore //Din trecutul nostru, 1937. 4. Bezviconi, Gheorghe. Semimileniul Chişinăului. – Chişinău, 1996. 5. Bolia, Lucian. Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950. – București, 2012. 6. Braga, Tudor. Alexandru Plămădeală. – Chişinău, f.a. 7. Cemortan, Leonid. Teatrul Naţional din Chişinău (1920-1935). – Chişinău, 2000. 8. Ciobanu, Ştefan. Basarabia. – Chişinău, 1926. 9. Ciocanu, Vasile. File de istorie literară. – Chişinău, 1989. 10. Ciobanu, Ştefan. Chişinău. – Chişinău, 1925. 11. Ciomortan, Leonid. Teatrul Național din Chișinău (1920-1935). – Chișinău, 2000. 12. Cimpoi, Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Chişinău, 1997. 13. Chişinăul în 1941 (ed. Îngrijită de Dinu Poştarencu). – Chişinău, 1996. 14. Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută (personalităţi basarabene). – Chișinău: vol. I. 1993; vol. II, 1997; vol. III, 2000; vol. IV, 2002, vol. V, 2004; vol. VI, 2005; vol. VII, 2007; vol. VIII, 2010; vol. IX, 2012. 15. Colesnic, Iurie. Scurtă istorie a cărţii româneşti (coautor). – Bucureşti, 1994. 16. Colesnic, Iurie. Gheorghe Bezviconi. Bibliografie. – Chișinău, 1994. 17. Cotlearov, B. Muzâkalinaia jizni dorevoliuţionnogo Kişineva. – Chişinău, 1967, l.rusă. 629 18. Cronica Basarabiei 1918-1944. – Chișinău, 2012, autori: Darie, Vlad și Potârniche, Mihai. 19. Dăscălescu, N. Regiunea codrilor Basarabiei. – Chişinău, 1936. 20. Dobrinescu V.F. Nicolae Titulescu și Marea Britanie. – Iași, 1991. 21. Dron Ion. Cu privire la originea numelui topic Chişinău // Revista de lingvistică şi ştiinţă lite- rară, 1995, nr. 3. 22. Dron Ion. Numele Chişinăului … // Tineretul Moldovei, 03 martie 1996. 23. Dron Ion. A câta oară despre provenienţa toponimului Chişinău … // Moldova Literară, supliment al ziarului Moldova Suverană, nr. 10 (51), 13 martie 1996. 24. Dron Ion. Chişinău – provenienţa denumirii // Femeia Moldovei, 1996, nr. 9-10. 25. Eşanu, Andrei. Chişinău. File de istorie. – Chişinău, 1998. 26. Giurescu, Dinu C., Dinu, Rudolf, Constantiniu, Laurențiu. O istorie ilustrată a diplomației românești 1862-1947. – București, 2011. 27. Grosu, Vasile. Originea oraşului Chişinău şi a bisericii Mazarache. – Chişinău, 1995. 28. Paul Gore. Omul şi opera. – Chişinău, 2003, ediţie întocmită de Muzeul Naţional de Istorie al RM. 29. Halippa, Ion. Gorod Kişinev vremion jizni v niom A.S. Puşkina 1820-1823. – Chişinău, 1899. 30. Holban, Eugen Șt. Contribuția Basarabiei la cultura românească. – Paris, 1995. 31. Istoria Kişineva. – Chişinău, 1966. 32. Lupaşcu, Valeriu. Chişinău la 560 de ani de la prima atestare documentară: Aspecte arhitec- tural-urbanistice // Lit. şi arta. – 1996. – 19 sept. 33. Maftei, Ionel. Personalități ieșene. – Iași, 1997, vol. VII. 34. Mihail, Paul. Jurnal (1940-1944). – București, 1999. 35. Moldavsko-russkie vzaimosveazi v iskusstve v lițah i personaliah. – Chișinău, 2009, vol. I-II, autori-alcătuitori Șișcan, Constantin și Pojar, Serghei, l.rusă. 36. Moraru, Anton. Basarabia sub jugul colonial al Rusiei țariste, 1812-1917. – Chișinău, 2012. 37. Moruzi, Dumitru C. Ruşii şi românii. – Chişinău, 2001. 38. Naghia, Iosif E. Chişinăul de ieri // Viaţa Basarabiei. – 1943. – nr. 9-10. 39. Nicolenco, Viorica. Extrema dreaptă în Basarabia 1923-1940. – Chișinău, 1999. 40. Orlov, N. Kişinev. Uliţî rasskazâvaiut… – Chişinău, 1983. 41. Prazdnovanie stoletnego iubileia prisoedinenia Bessarabii k Rossii 1812-1912 (Ed. îngrijită de prot. N.Laşcov). – Chişinău, 1914. 42. Prilepov, D.I. Moldavskii teatr. – Moscova, 1967. 43. Reutu, R.I. Prin Chişinău odinioară şi azi. – Chişinău, 1966. il. 44. Rojkovskaia, N.N. Teatralinaia jizni Kişineva XIX – naceala XX v. – Chişinău, 1979. 45. Stăvilă, Tudor. Auguste Baillayre. – Chişinău, f.a. 46. Şlapac, Mariana. Cetatea Chişinăului // Femeia Moldovei. – 1996, – nr. 9-10. 47. Tarnaki, Vladimir, Soloviova, Tatiana. Bessarabskie istorii. – Chișinău, 2011, l. rusă. 48. Timonu, Dominte. Scara din umbră şi lumină. – Chişinău, 2008. 49. Tomuleț, Valentin. Basarabia în epoca modernă (1812-1918). – Chișinău, 2012, vol. I. 50. Trubeţcoi, B.A. Iz istorii periodiceskoi peceati Bessarabii (1854-1916). – Chişinău, 1968. 51. Weinberg, A. Chişinăul: Trecut şi prezent: schiţă istorică. – Chişinău, 1936. 52. Urusov, S.D. Zapiski gubernatora. – Chișinău, 2004, l.rusă. 53. Zotta, Sever. Paul Gore. – Chişinău, 1928.

630 Enigmele Basarabiei Cuprins

Un război care nu poate fi pierdut...... 3 Artiști plastici, maeștri și învățăcei Clipe trăite, clipe de neuitat…...... 5 Fiica lui Zamfir Rally-Arbore...... 7 Un talent excepţional, un destin neîmplinit...... 10 Un nume dintr-o dinastie...... 12 Un pictor care va rămâne mereu necunoscut...... 14 Născut la Moscova şi ataşat numai de Chişinău…...... 18 Un clasic al caligrafiei...... 23 Avangarda noastră...... 25 Avea în el ceva de Demiurg...... 27 Un grafician irepetabil...... 29 Un pictor ce nu-şi merită uitarea...... 32 Un artist plastic redescoperit...... 35 Un basarabean cu spirit spaniol…...... 39 Un sculptor irepetabil, un creator de invidiat...... 41 Un sculptor cu trecut de conte...... 43 Un pictor al Chişinăului şi al chişinăuiencelor…...... 44 Un sorocean, cel mai mare promotor al artei abstracte în Brazilia...... 46 Tata, mama şi copilul…...... 52 Un artist de la Dumnezeu…...... 55 Un elev al lui Repin...... 57 Un exil binecuvântat…...... 61 Sculptorul de curte al ducelui de Luxemburg...... 62 Miraculoasa revenire la baştină...... 66 Un pictor în căutare de sine...... 70 Un ostatic al secolului său...... 72 Un transnistrean ce şi-a descoperit vocaţia pe malurile Senei...... 74 Artistul cu destin necunoscut…...... 76 Cascadele Saharnei...... 77 Rectificări necesare...... 78 Un sculptor de talie europeană anonim la el acasă...... 80 Cea mai înzestrată femeie-sculptor al erei noastre şi Chişinăul...... 82 Un pictor venit din simfonie...... 86 Un nume acoperit de magma uitării...... 88 631 Mult aşteptata revenire acasă a lui Toma Răilean...... 91 Întâiul din noua generaţie...... 94 Dimitrie Sevastianov… artistul plastic cu două vieţi...... 96 Artist şi ctitor...... 103 Un preot-artist...... 104 Un capitol din istoria artelor plastice – Tarabukin...... 108 Un grafician pe care l-am uitat prea şu or...... 110 Doctorul Usinevici, alias pictorul Usinevici...... 111 Un venetic rămas pe veci în Basarabia...... 113 Un critic şi un artist în aceeaşi cămaşă...... 115 Din universul muzicii basarabene… Istoria de până la istorie...... 117 Un preot ca un fenomen...... 121 O datorie ce va rămâne etern nerăsplătită...... 127 Pionierii operei naționale din Basarabia...... 130 Un destin ca o simfonie…...... 134 Un compozitor visat de generaţii...... 136 Vai, sărmana turturică…...... 138 Să ne amintim de George Enescu...... 140 Legenda de care avem nevoie...... 142 Luci de la Chilia...... 146 Un nume – o enigmă…...... 148 Sergiu Malagamba...... 150 Pagini inedite din biografia lui Gavriil Musicescu...... 151 Compozitorul de la Vărzăreşti...... 155 Un compozitor, un pianist, un motociclist şi un memorialist de excepţie...... 156 Arborele unei dinastii...... 158 Fiica Comratului, rămasă pe veci la Bucureşti…...... 159 Cineaștii înfrățiți cu gloria Unul dintre primele cinematografe ale Chişinăului...... 160 Ostatic în ţara nulităţilor politice...... 161 Un om cucerit de două pasiuni...... 163 Arta lui Anatol Codru este veşnică…...... 165 Destinul unui om...... 167 Gagiu…...... 170 Adio, Loico Zobar!...... 172 Un cineast, un prozator, un umanist…...... 173 632 Enigmele Basarabiei Demiurgul cinematografiei basarabene...... 175 Venit din poveste şi intrat în mit – Popescu-Gopo...... 179 Aventurieri și călători celebri Ilie Catărău – un aventurier fără pereche...... 180 Călătorului îi șade bine cu drumul...... 187 Un basarabean ce a făcut înconjurul lumii...... 188 Un destin ca o enigmă...... 189 Un descoperitor al Africii...... 191 Un călător aproape anonim...... 192 Secvențe din viața teatrală a Chișinăului O filă din istoria teatrului…...... 194 O trupă teatrală care a existat…...... 197 Un mare actor uitat...... 198 Actorul a ieşit în stradă…...... 207 Un ambasador al actorilor săraci…...... 208 Un om al culturii...... 210 Unicatul figurilor sorocene...... 214 Actriţa a plecat, dar personajele ei vor mai trăi în inimile noastre...... 218 Un mare actor născut la Ismail cu o stradă la Chișinău care-i poartă numele...... 219 O precizare necesară pentru istoria teatrului din Basarabia...... 224 Topârceanu şi Chişinăul...... 226 Un odesit la Chişinău: Vasile Vronski...... 227 Ziare și ziariști basarabeni Un rus la Iaşi a scos un ziar românesc – Besarabia…...... 230 Oameni între oameni...... 233 Pionierul presei naţionale...... 236 Un prieten al lui Mateevici – Theodor Inculeţ...... 240 Vântu care semna Vârtej sau Furtună...... 243 O publicație de referință ...... 247 Pământ şi Voie...... 248 Ziarul Sfatul Ţării...... 249 Soldatul Moldovan...... 250 Un prim-redactor despre care s-a uitat…...... 251 Pagini din istoria militară a Basarabiei Temelia...... 252 Primul general al Republicii Moldoveneşti…...... 255 633 „…Am fost director general al Departamentului de Război al Basarabiei autonome…”...... 257 Un general-poet...... 263 Un militar de marcă...... 266 Încă o pagină necunoscută din istoria militară a Basarabiei...... 268 Un soldat care poate onora orice armată...... 269 Parade militare la Chișinău...... 271 Portretele de altădată Un teolog și istoric...... 272 Un nume redescoperit…...... 273 Primii traducători basarabeni din Eminescu...... 274 Ca și cum nu ar fi plecat dintre noi…...... 278 Un clasic de obârșie moldovenească...... 292 Primul rector al Seminarului Teologic din Chișinău...... 294 Un clasic ucrainean a fost profesorul lui Stere...... 295 Unul dintre intelectualii care a dat culoare Chișinăului interbelic...... 300 De la poet la poet...... 305 Un învățător...... 309 Un nume de glorie...... 310 Paralelismul unei vieți...... 311 Dueluri și sinucideri de neuitat… Clipa fatală...... 315 Un duelant de temut...... 319 Un om dintr-o bucată…...... 321 O frază cât un necrolog…...... 323 Moartea unui filozof...... 324 Un pasionat de dueluri...... 325 Sașa Ziloti...... 327 Călăi și victime Coloana istoriei – ca o coloană a infinitului...... 328 Prin valurile nesfârșite ale istoriei...... 331 Un rătăcitor pe drumurile Gulagului...... 347 Viaţa şi moartea unui liberal...... 350 Un primar care a salvat Chișinăul și a ajuns în Gulag...... 352 Ieremia Cecan, un fenomen în felul său...... 369 Un pictor condamnat la moarte...... 373 Un scriitor pe care îl mai aşteaptă cititorii...... 376 634 Enigmele Basarabiei A dispărut fără urmă…...... 378 Un colonel-martir…...... 382 Pan Halippa și KGB-ul...... 398 Marinarul din Marea Sarmatică…...... 452 Viaţa şi drama lui Gheorghe V. Madan ...... 458 Călăii…...... 462 O celebritate înghiţită de Gulag...... 466 Un jurnalist în valurile vremii…...... 468 Un scriitor pe care nu l-a găsit nici KGB-ul...... 475 Un român rămas pe veci în Arhipelagul Gulag...... 477 Un scriitor – victimă a serviciilor secrete...... 480 Comoara lui Aurel Ştefanelli...... 482 Un Şolohov al Basarabiei...... 487 Preotul care a luminat cu Raza...... 494 Un publicist îndrăgostit de URSS...... 498 Un membru al Sfatului Țării înghițit de Gulag...... 507 Povestea unei vieţi...... 513 O listă ca o piatră funerară...... 514 Casele morții...... 521 Artiștii și Gulagul...... 523 Ghetoul din Chișinău...... 524 Notițe din istoria masoneriei basarabene Notiţe din istoria masoneriei în Basarabia...... 525 Unul dintre cei mai importanţi masoni ai Basarabiei...... 527 Manole...... 534 Aviația din Basarabia – file necunoscute Primul zbor...... 536 Unul dintre primii aviatori basarabeni...... 537 O personalitate care onorează Basarabia...... 538 File din istoria aviaţiei basarabene...... 540 Pagini de album...... 544 Familii care înnobilează Chișinăul Făuritorii...... 546 Un nobil cu rădăcinile din Chișinău...... 549 Patriarhul şi opera lui...... 550 Două poze din familia Arșenevschi...... 566 Din tată în fiu...... 567 635 Un neam scăpătat...... 572 Un fruntaş al naţionalismului din Basarabia...... 573 O stea apusă – un destin împlinit...... 578 Un neam de viță regală...... 581 Genealogia – piatra de fundament a neamului...... 586 Învăţătorul meu l-a cunoscut pe Bunin...... 588 Un monument invizibil al cavalerului C. Stamati...... 594 Un scriitor vânător – Constantin Stamati-Ciurea...... 595 Un distins vânător – Mihail Stamati-Ciurea...... 597 Nicolae Titulescu – diplomatul pe care Chișinăul nu-l va uita niciodată...... 600 Enigmele Basarabiei Scriem Basarabia şi subînțelegem Anglia?...... 627 Marele marinist Ivan Aivazovski a avut obârşie în stepa Basarabiei...... 628

636