Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

CODUL LEGILOR BELAGINE

SFATURI DE ÎNȚELEPCIUNE DATE DE ZAMOLXIS – DACILOR

Vorba de înțelepciune, ce izvodește din sufletul tău, omule, să ai puterea de a ierta și să-ți iubești dușmanul – căci de te vei fie precumpănită, ca voroavă ori de câte ori vei glăsui întru înfierbânta în gândire la o nevolnicie de răzbunare să știi că semenii tăi care te vor asculta, la cele grăite și să fie ca sfat și durerea pieirii nu te va slăvi și nici nu te va ridica din toga îndemn atât pentru pruncii tăi, familia ta și casa ta – ori de vei dezamăgirii spre veșnicia necuprinsă a cerurilor – iar dreapta prinde putere și te vei afla printre cei mari conducători ai cetății răsplată își va sosi mai târziu până la cea de-a șaptea spiță a – să-ți fie vorba scurtă și glasul ca un tunet în cele ce le vei vieții – din cele șapte raze a nopții cerești; spune pentru a te înțelege în sfat și să fie hotărâtori în apărarea Niciodată făcătorii de rele, încrujnații vărsători de sânge cetății voievodale pe care ți-am dat-o întru lacrimile argintii ale nevinovat, nu-și vor mai găsi drumul și cărarea pierdută spre Marisului și ale Olutusului – întru care te-am zămislit să scara luminii – ei își vor primi drept răsplată după gând și faptă viețuiești pe pământ; – chiar dacă în nedumerirea lor nu vor putea precepe durerea Spre veșnica aducere aminte să-ți fie porunca Mea și să nu uiți din suflete și nu uita căci după faptă va veni și răsplata căci vorba multă și necumpănită este o deșertăciune pentru binemeritată a gândirii și a faptelor tale, pentru că „ochiul de tine și sufletul tău – și-ți poruncesc să fii cumpănit și mult tăcut veghe răstignit în samavolnicia vremii – care se ține sub obârșia și ascultător la glasul apelor, a pietrei, a păsărilor cerului și a dăinuirii” – veghează permanent asupra voastră; lacrimilor ce se preling și se varsă în cupa neprihănită a Îți mai dau de știre spre veșnica aducere aminte că poftind la sufletului Fiului Meu – pe care-L vor necinsti și batjocori munca și truda semenului tău, la luare spre folosință sau prin neamurile – iar pentru veșnicie Îi va rămâne chipui și trupul viclenie a unei părți din sufletul cuiva care nu-ți aparține, dar cu zămislit în bobul de grâu pe care-l vor crește țarinile, pentru ardoare îți dorești acea parte să-ți fie aparținătoare sau prin hrana voastră zilnică și-l vor folosi cetitorii înțelepciunii în neprihănire vei necinsti acel suflet, atât tu cât și urmașii tăi vor tainițile spiritului pentru marea evlavie spre cinstirea cerului și- rămâne sub plată ca făcători de rele, iar neîmplinirile vor a mântuirii voastre; năpădi viața și puținele plăceri lumești precum scaii câmpului Spre bună purtare și știință să-ți îndrepți pașii și gândul din sufletul mănos al lanului de grâu – căci nu prin necinste vei neprihănit din suflet – căci puterea gândului și-a minții vine din dăinui și nici prin batjocură vei deschide baierile pungii neprihănire și va muta munții din loc – va deschide noi drumuri îndestulătoare ale trupului tău; încă nici concepute și gândite de om, dar să nu uiți vreodată, și- Numai cinstea ta te va mântui, omule – și te va putea așeza ți spun ca să știi, că puterea minții tale prin darul dumnezeirii te spre dreaptă judecată – doar sufletul tău curat încununat de poate apăra de toate cele rele care vor săpa la temelia ta și-a diadema stelelor îți va putea hărăzi mântuire și păstrarea dăinuirii tale spre amăgire și te va duce la văi de lacrimi și numelui tău spre faimă și dăinuire, în vecii – vecilor – Amin! durere încă nebiruite de mintea ta, nădăjduind la Așa grăit-a Zamolxis pentru voi, dragi români. dezrădăcinare, la lupta sufletului tău cu obârșia răului, pentru eternitatea pământului. Chiar prin nevolnicie, din durere și Dr. Ec. Lucia Pojoca lacrimi să nu-ți îndrepți puterea minții spre făcătorii de rele – să Ing. Mircea Vac

ARHANGHELUL ROMÂNILOR DIN MUNȚII APUSENI IOAN BOCȘA

Glasul inconfundabil al Prof. univ. dr. Ioan Bocșa – Apuseni” – în anul 2013 sub egida Fundației Culturale „citadelă de nezdruncinat a spiritualității românești” – ne TerrArmonia. încălzește sufletele de bucurie, de dragoste și de mândria Activitatea laborioasă a Prof. univ. dr. Ioan Bocșa – de a fi români, definindu-ne în arealul istoric în mare pasionat și culegător de folclor – ne îmbogățește etimologia genealogică a neamului nostru dacic. „Tezaurul Folcloric al Neamului Românesc” și rămâne prin piesele interpretate sub forma „perlelor asociative” Angajându-se plenipotențial încă de la o vârstă care ne reprezintă ca ființă națională cu mândria fragedă în păstrarea identității și a ființei naționale – sufletească ca o „carte de identitate” – în fața lumii și-a Marele Maestru Ioan Bocșa, prin piesele ce ni le prezintă, străinătății – așa cum însuși domnia sa o spune: „Munca cuantifică liantul existențialismului Neamului Românesc la care m-am angajat de zeci de ani – salvarea, păstrarea în zona Transilvaniei, oricât s-au zbătut furtunile și și promovarea patrimoniului național imaterial și prin torentele sălbatice să ne dezrădăcineze de neam. aceasta, a identității noastre naționale – nu poate și nu trebuie să aibă un sfârșit. Sfârșitul este un mister intim, Prin vocea baritonală a domniei sale – Marele personal, destinat doar individului”. Maestru Ioan Bocșa – Arhanghel al neamului nostru românesc – ne ține conștiința permanent trează, iar prin Cuvintele Prof. univ. dr. Ioan Bocșa sperăm că au unicitatea interpretativă face să vibreze frunțile munților, ajuns la sufletul tuturor românilor – dar și pe masa și la ne readuce în frenetic ecou – glasul Iancului – cu urechile marilor ocârmuitori ai Europei, care se luptă ca poruncile date în păstrarea sfințeniei Altarului trăiniciei statele conexe să le dezmembreze, pentru că „identitatea noastre. națională rămâne în veșnicie” – fiind afirmată și câștigată Cuvintele de a prezenta portretistic ființa cea mai de-a lungul veacurilor istoriei cu toate vicisitudinile dragă a sufletului – sunt prea mici, chiar dacă au vremurilor. ponderea manifestării în sine – Prof. univ. dr. Ioan Bocșa care viețuiește în marea capitală a Transilvaniei – Cluj- Arhanghel al neamului său – glasul de tunet iți va Napoca – prin aportul domniei sale, face să rămână rămâne în veșnicie ca simbol de îmbărbătare pentru toți încrustate durerile sufletului de român în vechea citadelă românii iubitori de neam și țară; iar când va fi nevoie – își a cetății Clujului prin: „Cântece de cătănie, Cântece de vor dezveli pieptul pentru a stăvili furia furtunii. joc, Cântece de stil vechi, Cântece ocazionale calendaristic, Colindele, Bocetele, Verșurile” – și alte Marius V. Pop categorii de cântece care au fost publicate de domnia sa Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România în volumul „Muzica vocală tradițională din Munții

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

ODĂ LUI EMINESCU

Eminescu e în toate... Sub amărăciunea vremii Eminescule ne iartă Sus pe cer, în tei – pe deal, Plâns-a-n viersul său cu foc, Pentru tot ce ți-am greșit, Glas al pătimirii noastre Crai și fii ai Cosânzenii Dor de pasăre măiastră Și-al durerii în Ardeal. Un noroc – fără noroc. Tu primește-l nenuntit.

Este soarele dreptății... Platoșe băteau în scuturi Iartă de poți și dușmanii Ne veghează ca un far; Valul măcina cetatea... Ce au vrut să subjuge țara, Ce în zorii libertății Munții fruntea lor o scutur, C-au trecut în vremuri anii Da-i îmbold la proletar. Domne, sfântă-i libertatea. Și-acum iar se-arată fiara.

Doamne Sfânt și Maică Sfântă, Dulci cucoane odinioară Plânge Nistrul, plânge Tisa, Ce vegheați stele ce pier, De la mari împărății... Mărul sfânt de lângă gard... Doamne bine îl cuvântă Făceau inima să-l doară, Frați au trecut de Tamisa Sfânt luceafăr de pe cer! Dus de doruri prin pustii. Slabi, nădejdi în inimi ard.

Acu`n somnul veșniciei Blânzi troițe și altare Suntem ce n-am fost pe vremi... Pus su` a patimilor dor, Spuneau rugi cu tămâiere... Tot huliți de-ntreaga lume, Plângu-l fiii României Doruri cine-n lume n-are, Dormi Luceafăr Sfânt etern Plânge-l dragul lui popor. Nu poate aștepta Înviere. Noi trăim – murind prin glume.

Ing. Mircea Vac

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

ÎN FIECARE ZI ÎL IUBIM PE EMINESCU

Prin viersul tău – Mărite Eminescu Preasfântă lege-a firii ce-a dat-o Dumnezeu Și glasul tunet – ai luminat o țară; Acestui neam din veacuri prin foame și războaie, Și-n suflet cu gând bun cu cuget românescu, S-a săturat să-ndure poporul atâta greu Ne-ai luminat viața – cu pana-n călimară. Când de averea minții – cei proști azi îl despoaie.

Și-atunci ca azi, cei slabi se îngrădiră, N-avem unde munci – nu mai iubim pământul În cercul vicios – noianului de legi ... Țăranii-s împăiați în straie la muzeu ... Și-n generații noi îi vezi că toți aspiră Pierdutu-ne-am și portul, și Doina o suflă vântul, Ca să conducă țara – prin vechi fărădelegi. Iar toaca la Biserici – plânge lui Dumnezeu.

Vândutu-ne-au destinul istoriei întregi Ierarhii duc în togă războaiele cu cârji Ni-e interzis a ști și viața și sămânța, Și vreau doar preamărire și-avere pe măsură; Conduc azi țara asta și președinți și regi Iar cei ce se opun hoțiilor și-s dârji, Iar dacii își dorm somnul sub glie la Săpânța. Din naos îi alungă să nu-i vadă cum fură.

Dar prea Mărite Bard – Preasfinte Eminescu Preasfinte Eminescu – martir al vieții noastre Pe vremi avea și țara – valori europene, Te-am îndrăgit din școală și te iubim mereu, Născute-n vechea gintă din neamul cel crăiescu Din Oaș cu Maica Sfântă veghează-ne din astre… Iar azi prostia urlă și o auzi cum geme. Și-ndrumă-ne Mărite, prin ceasul vieții greu.

E`nefiresc a spune – un adevăr măreț Zădărniceai prin vremi pe cei fără de țară, Și-a cântări dreptatea în justiția divină, Ce-au supt pământul țării-n povara de talanți; Că libertatea sfântă – e darul fără preț Și-l răstignesc pe Crist` acum a doua oară Pe care ți-o răpesc mișeii fără vină. Iar noi plătim pogroame cu aur din Carpați.

Partidele răzlețe se bat pentru ciolan, Virtutea românească-i mândrie-n pieptul meu Dar nu iubesc plebeii și nici n-au drag de țară ... Iar neamul românesc – Poporul cel Ales, Parlamentarii dorm în barca lui Iocan Dar ce pogrom făcură cu fiu de Dumnezeu Iar cei flămânzi câștigă o pâine pe-afară. De-l răstigni barbarii în chip de ne-nțeles.

Copiii pribegi rămân de mame-n bătătură Ei cui plătesc dobânzi alături de romani În grija Celui Sfânt în brațe la bunici, Că au făcut pogrom asupra-ntregii lumii Și cresc fără de lege și fără-nvățătură Datori suntem tot noi să-i îmbrăcăm în bani Într-un noian a lumii – într-o mare de furnici. Și pentru-mpărăție tot lor să li te-nchini? Ing. Mircea Vac

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

300 DE ANI DE LA MARTIRIUL LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

Într-o vreme frământată, pe mai mult de jumătate din Europa, din Suedia lui Karol al Xll-lea până în Peloponez, din Franţa lui Ludovic al XlV-lea până la Istanbulul sultanilor, o ofensivă şi o defensivă de mari proporţii agita lumea, în centrul căreia se găseau Ţările Române într-o situaţie de-a dreptul dramatică, între oştile de la miazăzi şi miazănoapte, de la apus şi răsărit. Imperiul Otoman, după o epocă de mare putere şi expansiune, încheiată cu domnia lui Soliman Magnificul (1520-1566), intră într-o perioadă de decadenţă fiind condus în general de sultani slabi, incapabili, vicioşi. Între 1566-1787 au domnit la Ţarigrad 17 sultani, dar numai trei au avut calităţi reale, întunecate însă uneori de o cruzime şi de o violenţă greu de închipuit. Între 1566 şi 1714 Imperiul Otoman este condus de fapt de dinastia Kioprulii care prin măsuri severe de ordine şi disciplină a reuşit să îndrepte situaţia imperiului care dintr-o îndrăzneaţă ambiţie duce la grava înfrângere din 1683. Din nefericire, Ţările Române erau privite de împăraţii creştini ca provincii supuse faţă de puterile eliberatoare. muncitor deoarece a fost chemat de tânăr la slujbă ca Fără să se angajeze într-un asemenea vis uşor, dregător domnesc la Duca Vodă, apoi la Şerban Vodă Constantin Brâncoveanu, înainte de a fi ales domnul ţării, Cantacuzino ce era unchi după mamă - urcând din înţelese - nevoia unei legături cu împăratul de la Viena şi dregătorie în dregătorie până la vrednicia de logofăt, adică primise titluri nobiliare (1688, 1695, 1679) și cetăţenie sfetnicul cel mai înalt din marele divan domnesc. ardeleană. În asemenea cadru istoric îşi începe domnia unul Se spune că Şerban Vodă, văzându-i vrednicia, îl din cei mai mari voievozi pe care i-a avut neamul românesc. preţuia în chip cu totul deosebit, dându-i cele mai mari şi Viaţa mai grele însărcinări pe care le ducea la bun sfârşit fapt ce-l Constantin Brâncoveanu s-a născut la 15 august 1654 determină în 1688 pe muribundul domn să lase cuvânt pe şi era de neam din satul Brâncoveni, azi judeţul Olt (fostul patul de moarte a-i fi urmaş la tron, lăsându-i totodată ținut Romanaţi), unde părinţii lui aveau moşie. Pe tatăl său îl pecetea domnească. chema Papa şi genealogic cobora dintr-o renumită familie a La 29 octombrie 1688 moare Şerban Vodă şi toţi Brâncovenilor ce erau înrudiţi cu neamul Basarabilor. Mama boierii ţării adunaţi la mitropolie, împreună cu Vlădica lui, pe nume Stanca, era de viţă împărătească, fiica postelni Teodosie şi Dionisie, patriarhul Ţarigradului, au făcut sfat cului Constantin Cantacuzino. Din căsătoria lui Papa cu mare. Şi unindu-se cu toţii într-un singur gând, au hotărât să domniţa Stanca s-au născut trei băieţi şi o fată. Papa a murit aleagă „domn nou” pe Vodă Constantin din Brâncoveni, la 1655, în crunta confruntare cunoscută în istorie sub făcând socoteală că nu era altul mai bun decât dânsul şi nici denumirea de Războiul Seimenilor. După moartea lui Matei mai plăcut destin nu numai pentru multă vrednicie şi Basarab (1654) s-au răsculat împotriva lui Constantin înţelepciune ce avea, ci mai vârtos pentru multele sale Basarab, ctitorul mitropoliei din Bucureşti. blândeţi şi faceri de bine cu care s-a împodobit. Matei moare tânăr, Basarab intră în slujba domnului În această vreme nou alesul domn nu era acolo la ţării, dar, mergând la Ţarigrad, moare pe neaşteptate şi mitropolie ci la cimitir lângă trupul neînsufleţit a lui Şerban nefericita mamă-i aduce oasele, îngropându-le la Vodă. Au trimis boierii de l-au adus la Divan şi-i grăiră că Brâncoveni, alaturi de tatăl său. Constantin, feciorul cel mic, poftesc să le fie domn, iar el răspunse „dar ce-mi trebuie rămâne singur şi postelnicioasa îl îngrijeşte în frica lui mie domnie de vreme ce ca un domn sunt la casa mea”, la Dumnezeu, dându-i să înveţe carte grecească, slovenească şi care boierii răspunseră: „Ne rugăm, nu lăsa ţara să intre alţi latinească, fiind înzestrat cu reale calităţi: blând la fire, vioi oameni răi sau nebuni să o strice, ci primeşte domnia”, şi-l la minte, plăcut la înfăţişare şi poseda o avere luară de mâini şi-l împingeau de la spate, îl îmbrăcară cu îndestulătoare. caftan domnesc şi aşa merseră la biserică, şi ducându-l Ajunge la vârsta căsătoriei şi îşi alege consoartă pe patriarhul şi ceilalţi vlădici în altar îi citiră moliftele de Maria, fata lui Neagoe, ce la rândul lui era fiul lui Antonie domnie şi încununară sfântul prestol după datina încoronării Vodă din Popeşti - căsătorie binecuvântată de Dumnezeu cu voievozilor ţării, după care îi sărutară toti mâna zicându-i „La 11 copii: patru băieţi şi şapte fete. Era un om cinstit şi

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

mulţi ani”. După aceea cu alai mare, cu oşti şi cu toată Constantin Vodă Brâncoveanu a fost nu numai un dibaci boierimea şi cu voinici călare s-au coborât de la mitropolie la socotitor al vremurilor, ci şi un mare ocrotitor al culturii curtea domnească şi intrând în biserica de acolo s-a urcat româneşti prin scris şi tipar, un mare ctitor de biserici şi domnul în scaun spunând: „Domnia aceasta eu nu o poftesc mănăstiri. ca să-mi înmulţesc grijile şi nevoile în vremi ca acestea Iubitor de cultură şi dornic să vină în ajutorul celor ce tulburate, înconjurate de oşti şi de vrăjmaşi, ci vreau să-şi lumineze mintea prin carte, Vodă Brâncoveanu s- dumneavoastră, fară voia mea m-ați poftit şi m-aţi pus a îngrijit şi de şcoli. În vremea sa funcţiona la Bucureşti o domn”. şcoală superioară, o „Academie”, în chiliile Mănăstirii Sf. Apoi boierii toţi i-au jurat credinţă pe Evanghelie şi pe Sava, aflată pe locul unde azi se ridică Universitatea şi Sfanta Cruce. Deşi acest mare domn şi stăpânitor cucernic a statuia lui Mihai Viteazul. Această Academie bucureşteană, primit domnia şi silit de stăruinţele boierilor, a împlinit toate a cărei limbă de predare era greaca veche, corespundea nădejdile puse în el. Vremurile erau într-adevăr vitrege: unei Facultăţi de filozofie şi litere din cadrul universităţilor turcii stăpâneau după cum spune cronicarul, două părţi, de europene. pământ, adică Asia, Africa şi o bună parte din Europa, tătarii Dintre şcolarii cei mai sârguincioşi ai Academiei pe abia aşteptau porunca să se năpustească în ţară şi după jaf, unii Vodă Brâncoveanu i-a trimis la studii peste hotare, mai la hotarele de apus pâlpâiau flăcările războiului încins între cu seamă în Italia. Mărturiile vremii ne-au transmis numele creştini şi turci - război terminat cu înfrângerea Semilunei, unora din aceşti bursieri: Răducanu Cantacuzino, nepotul încheiat cu pacea de la Karlovitz 1699. său, Palade Damian Românul, ajuns un „latinist” de seamă al „Domnit-a Constantin Vodă Brâncoveanu 25 de ani şi acelui timp, grecii Anton Stratigos şi Gheorghe Ipomeneu 5 luni întrecând pe mai toţi înaintaşii săi; războaie n-a avut din Trapezunt, cel care a făcut strălucite studii de medicină decât numai unul cu nemţii la Zărneşti - Braşov, pe care i-a și la Padova. bătut cu ajutorul turcilor şi tătarilor, dar dacă n-a purtat Merită a fi menţionat şi faptul că, atunci când multe lupte cu sabia a ştiut cum să se lupte cu încurcăturile patriarhul ecumenic Calinic II a înfiinţat şcoala cea mare cumplite a acelor vremuri şi s-a priceput să iasă biruitor din patriarhală din Constantinopol, Vodă Brâncoveanu a luat ele. După știinţa cea mare a lui Constantin Brâncoveanu a asupra-şi o însemnată parte din cheltuielile „întreţinerii” fost că a ştiut să ţină cumpăna înţelegerii cu toţi duşmanii, catedrei de filozofie şi literatură, ceea ce iarăşi dovedeşte ferind ţara de prăpăd şi pustiire.” dragostea şi spiritul său de sacrificiu pentru cultură. Cunoscând primejdiile care-i pândeau domnia între Strălucita domnie a lui Constantin Brâncoveanu a fost cele două tabere uriaşe, creştinii şi otomanii, el a dus o liniştită, datorită mai ales învoielilor cu Poarta, până în anul politică înţeleaptă, nici cu nemţii nu s-a certat, deşi nu le 1711 când izbucneşte războiul dintre ruşi şi turci. Atunci primea învoiala, dar nici preţuirea din partea turcilor nu şi-a ţarul Petru cel Mare trece cu oştile în Moldova, unde pierdut-o. Deşteptăciunea şi înţelepciunea lui Vodă Dimitrie Cantemir i se alătură numaidecât. Temându-se de Brâncoveanu a fost mai puternică decât zavistia duşmanilor turci, Brâncoveanu nu cutează să treacă pe faţă de partea săi, căci până Ia urmă izbuti să scape din cleştele creştinilor, deşi în ascuns era hotărât să lepede jugul ameninţărilor, punând domn în Moldova pe ginerele său otoman. Hotărât, cum spune cronica, „să păzească ţara fară Constantin Vodă Duca. Chiar şi pentru Ardeal făcuse primejdie”, îşi aşeză tabăra la Albeşti. Se întâmplă însă ca un socoteală să-şi mărite o fată, Maria, cu un prinţ neamţ şi în boier al său, care îi era şi rudă, să treacă cu o parte din acest chip să ajungă şi-n această ţară locuită de români. călărime la ruşi, fără porunca lui. Sfârşitul nenorocit al luptei Vremuri mai liniştite pentru domnia lui Brâncoveanu de la Stănileşti sili pe ţar să ceară pace. Socotindu-se veniră după 1699 când s-a încheiat pacea între turci şi biruitori, turcii îşi sporiră ura împotriva lui Brâncoveanu, nemţi. Se înţelege că el n-a acceptat plata rânduită a bănuindu-l de necredinţă faţă de ei. Se adăugară apoi haraciului. De asemenea darurile numeroase şi bogate la pârâciunile şi uneltirile rudeniilor sale, boierii Cantacuzini toţi meghistanii Porţii precum şi la toţi dregătorii care care, din nefericire, îi râvneau tronul. Încetul cu încetul se veneau cu vreo însărcinare în ţară, n-au fost de prisos, căci urziră împotriva lui felurite învinuiri. Turcii, care erau datorită pungilor cu bani izbuteşte să-şi reînnoiască mereu bucuroşi să pună mâna pe averile mari ale lui Brâncoveanu, domnia, iar în 1699 o dobândeşte pe viaţă. se folosiră de o parte din pârile trimise de duşmani şi Bogăţia şi dărnicia lui Brâncoveanu ajunseră atât de hotărâră să-l mazilească. vestite încât se întreceau la Ţarigrad care mai de care să aibă Martiriul de a face cu voievodul Valahiei, Prinţul Aurului cum era În ziua de 24 martie, Miercurea cea Mare din supranumit în vremea lui. Săptămâna Patimilor, a venit pe neaşteptate turcul Mustafa Era aşadar firesc ca toţi creştinii ameninţaţi să-şi în palatul domnesc, scoase iute un petic negru de postav, i-l piardă credinţa sub stăpânirea turcească să-şi îndrepte aruncă pe umăr şi-i spuse că este mazilit, adică dat jos din privirile către curtea strălucitoare a lui Brâncoveanu şi să domnie şi trebuie să plece cu toată casa lui la Ţarigrad. ceară de la el ajutor în nenorocirile lor, ceea ce milostivul După ce a pecetluit vistieria ţării şi pe cea domn român o făcea cu mâna largă, darurile lui domnească, în Sfânta şi Marea Vineri a Patimilor a fost răspândindu-se până departe în răsăritul Asiei Mici. Dar ridicat cu mare urgie nefericitul Brâncoveanu împreună cu

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

doamna sa Maria, cu cei patru feciori, cu toţi ginerii, cu nora Ta!” şi capul nefericitului părinte căzu în balta de sânge a cea mare şi cu fiul ei, Constantin, precum şi cu o mare parte copiilor săi; capetele lor le înfipseră păgânii în vârful suliţelor din averea lui, şi, însoţit de Mustafa cu o mulţime de turci, l- şi le purtară prin Ţarigrad, iar trupurile le aruncară a doua zi au dus la Ţarigrad. Aici fu închis cu toată familia în temniţa în Bosfor. Nişte pescari credincioşi le culeseră din mare şi le de lângă zidurile cetăţii numită Şapte Turnuri. îngropară în taină, într-o mănăstire din Halki, lângă Ţarigrad. În ţară, noul domn Şerban Cantacuzino cu boierii În vara anului 1720, doamna Maria a adus pe ascuns prinşi începură să caute averea lui Brâncoveanu şi să facă oasele lui Constantin Brâncoveanu, le-a îngropat la Biserica jălbi la Poartă împotriva sa ca să-i înteţească pe turci să-i Sfantul Gheorghe cel Nou din Bucureşti şi i-a aşezat peste omoare. mormânt o piatră împodobită doar cu pajura ţării, fără nici o La judecata care urmă Vodă Brâncoveanu s-a apărat pisanie. Cruzimea săvârşită de hainul Sultan Ahmet prin de învinuiri. Dacă au văzut turcii că nu pot să-l dovedească uciderea lui Constantin Brâncoveanu şi a feciorilor săi a vinovat, au început să-l supună la chinuri groaznice, atât pe înfiorat întreaga lume creştină. Cronicarii vremii şi cei ce au el cât şi pe feciorii lui, ca să destăinuiască unde are ascunşi fost de faţă la năprasnicul omor au scris cu groază despre banii. Zdrobit de chinuri, nenorocitul domn dădu până la această privelişte înspăimântătoare. urmă înscrisul celor două sute zece mii de galbeni pe care îi Pentru a fi mai bine înţeleasă şi mai just apreciată avea la o bancă din Veneţia, dar care n-au putut fi ridicaţi de jertfirea familiei domneşti brâncovene, ea trebuie privită în acolo de turci. De necaz, trei luni şi jumătate l-au chinuit lumină şi sub specia martirului creştin sub stăpânirea atunci cu cele mai cumplite cazne, I-au strâns în cătuşe de turcească. fier, i-au făcut tăieturi la cap şi la mâini, l-au ars cu cleşte Condamnat la moarte, Constantin Brâncoveanu a fost înroşit în foc pe piept şi se credea că lucrurile se vor opri pus în obişnuita dilemă de a se preda la turci, sau de a fi aici. Dar pârile duşmanilor şi setea de sânge a cruntului vizir executat cu toţi ai lui. Între credinţă şi viaţă domnul creştin a Gin Ali Paşa fură mai puternice. În cele din urmă se hotărî sacrificat viaţa, dar şi-a păstrat credinţa, murind pieirea „hainului” a celor patru feciori şi a bătrânului muceniceşte pentru mărturisirea ei. vistiernic Enache Văcărescu. Era în ziua de 15 august 1714 Mucenicia domnului era o parte din mucenicia multi- când drept credinciosul domn tocmai împlinea 60 de ani. seculară a poporului nostru, care a plătit agresorilor un Istoviţi de chinuri şi suferinţe, ferecaţi în lanţuri grele sunt mare tribut, şi de bani şi de bunuri şi de sânge, pentru a-şi duşi pe malul Bosforului unde se află sultanul Ahmet, viziii şi păstra ţara şi legea. vizirii, trimişii domnilor şi împăraţilor străini pe lângă Poartă, Domnind cu înţelepciune şi cu dreptate şi murind ca iar înaintea lor sta un călău cu iataganul scos. Sultanul îi un martir, Constantin Brâncoveanu s-a cinstit pe el însuşi, spuse că este osândit la moarte cu toţi feciorii săi, dar va fi cinstind deopotrivă şi neamul din care făcea parte. iertat dacă spune unde se află averea sa şi trece la legea Baladele populare şi cugetul poporului nostru îi turcească. Vodă Brâncoveanu răspunse cu hotărâre că păstrează mare cinste şi e venerat numele lui de domn şi averea câtă a avut-o i-a luat-o sultanul, iar de legea martir. creştinească nu se lasă. Apoi Brâncoveanu grăi copiilor săi Atât de mult era preţuită opera lui de sprijinitor al aşa: „Fiilor, fiţi cu curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea Bisericii Ortodoxe şi atât de mult a impresionat întreaga asta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele; să lume creştină sfârşitul lui de martir al credinţei, încât la nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate în faţa oarecare vreme după moartea sa, mitropolitul Heracleei, Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele Calinic - cel ce avea să fie ales patriarh al Constantinopolului noastre cu sângele nostru!”. a alcătuit în greceşte, spre lauda şi cinstirea Turbat de mânie sultanul porunci să taie mai întâi pe binecredinciosului voievod al Ţării Româneşti, un Canon de copii, ca să fie chinul tatălui lor mai cumplit. Şi aşa au retezat pomenire. gâtul lui Constantin, feciorul cel mare, apoi tăiară capetele Existenţa acestui vechi canon întocmit de un patriarh lui Ştefan şi Radu. Când veni rândul lui Matei, cel mai mic ecumenic pentru cinstirea lui Constantin Brâncoveanu este fecior, el începu să plângă şi să se ascundă la sânul mamei un semn al cununii ce i se cuvine pentru râvna lui întru sale. Atunci Brâncoveanu îi porunci să urmeze pe fraţii săi şi sprijinirea Ortodoxiei de pretutindeni şi în primul rând a copilul puse liniştit gâtul sub iataganul călăului. Călăul taie Bisericii Ortodoxe Române. apoi capul lui Enache Văcărescu, iar la urmă, după ce văzuse toată grozăvia, veni rândul lui Brâncoveanu. Preot Teofil Bradea – „Carte tristă și încâlcită” Dreptcredinciosul domn se închină şi zise: „Doamne, fie voia

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

DĂRUIND VEI DOBÂNDI

Destinul, omniprezent pentru toate făpturile omenești, este indispensabil pentru fiecare dintre noi – și reprezintă în același timp chipul sufletului nostru, prin tot ceea ce realizăm în viață. El ne este dat la naștere odată cu scânteia dumnezeirii din sufletul nostru și ne călăuzește pașii din copilărie până la momentul major al căsătoriei – când trebuie împlinit – căci lucrând împotriva destinului nu vei putea obține aproape nimic – tot ce vei construi va fi precum un castel de nisip – care sub picăturile înrourate ale ploii se va disipa. Iar în momentul în care ai ajuns să hotărăști împlinirea destinului prin căsătorie – trebuie să-ți materializezi încrederea prin credință, deoarece credința în cel pe care-l iubești nu se schimbă cu vremurile și nu se modifică cu împrejurările – nu se veștejește, nu îmbătrânește, ci rămâne întotdeauna aceeași; iar dacă-ți păstrezi credința și dai jumătate din mărul dragostei, vei primi la rândul tău raiul. Credința, nădejdea și dragostea reprezintă sacrul, care este un element în structura conștiinței – iar la nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca ființă umană este în sine un act religios, așa cum afirmă însuși Mircea Eliade. Pe deplin justificată pot afirma că „dragostea este caracteristica sincerității” – chiar dacă dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește și toate le rabdă. A-ți deschide cartea inimii în fața celui predestinat, conchide cu fapta bună în a-ți completa opera vieții ce-o scrii singur, alături de cel drag. Și desigur că-n viață, nimeni nu poate fi singur – nici după căsătorie, dar vă îndemn ca: „prieteni și cărți să aveți puțini – dar buni”, și nu-i mai păstrați pe cei care vă pot duce la pierderea voastră, care de cele mai multe ori țin la masa numai astfel vei putea dobândi liniștea familiei tale, voastră, la nevasta voastră sau bărbatul vostru, decât la împlinirile și cerințele de care ai nevoie pentru a te putea prietenia voastră – aceia numai prieteni nu se mai pot considera un om împlinit, un om cu liniște în suflet, care numi. chiar dacă prin neglijență nu întotdeauna va cere ajutor Fii darnic și ajută cu tot elanul tinereții tale și pe Divinului – va găsi ușile Bisericilor din ceruri deschise cei care-ți cer ajutorul și sprijinul în viață – pentru că pentru buna credință și mărinimia sufletului său, și numai dând un sfat, ajutând și făcând acte caritabile, vei dăruind vei dobândi. constata că „dăruirea conține oxigen dumnezeiesc” – și Ec. Nora Turdean

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

CU IUBIRE, MÂNDRIE ȘI RECUNOȘTINȚĂ DESPRE ROMÂNI ADEVĂRAȚI CREȘTINI

cureți țara de dânșii.” (Ștefan cel Mare și Sfânt, 1504- [..] Aproape de intrarea în curtea 2004 - Portret în legendă, Sfânta Mănăstire Putna, mănăstirii Putna este vizibil, pe partea stângă, pe 2003) versantul unui deal, numele Marelui și Adevărul, exact cum a fost, numai Sfântului Domnitor Ștefan. Cred că numele său Dumnezeu îl știe. Dar documentele vremurilor cu sânge e scris, în același mod, în inima țării atestă că Ștefan cel Mare a fost ajutat de noastre. În anul 2004, la împlinirea a cinci Dumnezeu în toate bătăliile sale și, mai mult, veacuri de la trecerea la cele veșnice a nu pleca niciodată la război fără post și Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, pe acest rugăciune, fără binecuvântarea duhovnicului deal - de unde se spune că Măria Sa a tras cu său. Mănăstirea Putna este construită pe o arcul pentru a alege locul mănăstirii - s-a veche vatră sihăstrească, fapt dovedit de așezat o cruce înaltă de 28 de metri. cercetările arheologice desfășurate în anii '80 Legenda spune că după una dintre ai secolului trecut. La o jumătate de metru sub puținele înfrângeri pe care le-a avut, Ștefan a temelia vechii Case Domnești, s-au găsit, în fost trezit de dimineață, cam pe când intră 1982, oseminte „galbene și frumoase”, cu preoții la utrenie, de Sf. Daniil Sihastru, mireasmă de sfinte moaște. Ele aparțineau unor duhovnicul său și împreună se suiră pe vârful stâncii călugări care s-au nevoit în acest loc mult înainte de în care era chilia. întemeierea bisericii. „După asta, sihastrul, arătând cu mâna spre asfințit, îl După ce am trecut printr-un culoar de brazi înalți, întrebă zicând: puternici, așa cum erau răzeșii lui Ștefan, întărită de puternicul miros - Uită-te în sus, vezi ceva? al coniferelor, am ajuns în curtea mare a mănăstirii. - Nu văd nimic, răspunse Ștefan, căutând spre locul arătat. Aici l-am găsit pe marele nostru Mihail Eminescu. Privind - Calcă pe piciorul meu drept, zise sihastrul. bustul poetului, așezat în incinta Mănăstirii Putna de Cercul Ștefan la început nu prea vrea, însă mai pe urmă tot a călcat Studențesc Arboroasa din Cernăuți în 1926, mi-am amintit cuvintele pe picior să vadă ce are să se întâmple. sale, rostite la comemorarea a 400 de ani de la sfințirea bisericii - Vezi acum ceva? mănăstirii Putna: „Să facem din Putna Ierusalim al neamului - Văd! românesc și din mormântul lui Ștefan cel Mare altar al conștiinței - Ce vezi? naționale”. - Văd, răspunse Ștefan, arătând cu degetul, acolo, în mijlocul Știam că urmează să intru în Sfânta biserică, acolo unde se lucinei, un copac mare, iar în copac văd arzând o mulțime de lumini. găsește mormântul Sfântului Ștefan. Inima îmi bătea cu putere, așa Copacul acela era un paltin foarte gros și înalt și se afla cum băteau clopotele mari ale bisericii când îi chema la luptă pe toți tocmai pe locul unde este mănăstirea Putna. moldovenii. Mi-am închipuit scenele petrecute aici, cu atâtea secole - D-auzi ceva? Întrebă sihastrul. în urmă, la sfințirea bisericii, scene pe care Mihail Sadoveanu le - Nu aud nimic. descrie asfel în cartea sa, „Viața lui Ștefan cel Mare”: - Calcă pe piciorul meu cel stâng! „În săptămâna întâia a anului nou ’70, la 3 a lunii septemvrie, Ștefan făcu și de data asta cum îi spuse sihastrul. măria sa Ștefan a poruncit sfințirea Putnei, întru lauda prea curatei - Auzi acum ceva? Fecioare, maică a Domnului nostru Hristos. S-a vestit în toată țara - Aud! mare praznic sub munte, pomenire a morților și umilită mulțămire - Ce auzi? lui Dumnezeu pentru biruințele dobândite. Se lucra de trei ani la - O cântare. Dar nu știu, preoți sunt aceia ce cântă, ori acea sfântă ctitorie. Măria sa lovise cu ciocanul în cea dintâi lespede îngeri, că mai dulce, mai plăcută și mai frumoasă cântare decât asta la 4 iunie 1466. Meșterul cel mare italian, Antonio, care cunoștea n-am auzit de când sunt. cheia bolților, pusese destulă grabă și multă iscusință. Sosiseră la - Aceia nu sunt preoți, ci îngeri, răspunse sihastrul. timp și zugravii de la Aton. Sfintele simboluri și odăjdii fuseseră - Mi-am închipuit că aceea nu poate să fie cântare de preoți, lucrate la Cafa, de cei mai vestiți meșteri. Și la sărbătoarea sfințirii ci numai de îngeri. acei meșteri adăogiseră, pentru măria sa, și o spadă dreaptă, cu - Știi una, Măria Ta? mâner în chip de cruce, împodobit cu olmazuri și rubine. - Ce să știu? S-a adunat popor de pretutindeni, umplând împrejurimea. - Pune gând la Dumnezeu că în lucina unde se aude cântarea Toată boierimea a stat lângă tronul Domniei, după protocol, iar ce-ai auzit-o vei face o mănăstire, al cărei pristol să fie tocmai acolo, Ștefan-Vodă a șezut acoperit cu cunună, până ce-a venit clipa cetirii unde este acum copacul unde ard luminile și lasă dacă te-i căi sfintei evanghelii. Atuncea s-a descoperit, a îngenunchiat și nu s-a vreodată! Și dacă-i pune acest gând la Dumnezeu, ținându-te de mai ridicat până la sfânta naforă, având lângă sine pe Alexăndrel- cuvânt, poți merge în voia cea bună să te bați nu numai cu turcii care Vodă. Doamnele monahii cu ceilalți prunci domnești aveau loc tot în te-au învins acum, ci și cu mulți alți dușmani și lasă dacă nu-i vei acea lature cu strane, la ieșirea din naos. Iar la jertfelnic au slujit învinge pe toți. arhiepiscopi, preoți și diaconi, șaizeci și patru. Iosif, arhimandrit și -Voi face toate după cum îmi spui, numai să-mi ajute egumen de la Neamțu, a fost îmbrăcat stareț al sfintei Putne: iar la Dumnezeu ca să pot învinge pe dușmanii țării mele, care o amenință Neamțu a fost orânduit Silvan. Au cădelnițat și au pomenit pe cu pierzare. strămoșii adormiți părintele Teoctist, mitropolit al Sucevei și - Amin... Acum poți merge fără frică împotriva neîmpăcaților părintele Tarasie, episcop al Romanului. Iar la ieșirea Domniei oștile turci, căci mai înainte de cum îți poți închipui ai să-i învingi și ai să au fulgerat armele, apoi au stătut stâncă, în straiele și zalele lor.

10 Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

Nemții au trăsnit cu bombarde pe deal și călăreții au ridicat steaguri în suliți, jucându-și caii. S-au întins mese de praznic în toată valea. Și clopotele cele nouă turnate de meșteri de la Liov au dat zvon de slăvire Celui care bate peste obraz pe vrăjmașii noștri și zdrobește dinții celor răi.” „- Iubiților boieri ai mei și sfetnici cu priință, a zis măria sa privind la toți cei din juru-i, până în fundul rărunchilor fiecăruia; aflați că Dumnezeu ne trimite pe păgân nu ca să ne cerce vitejia, ci să ne cunoască credința. Deci iată această cruce, pe care m-am legat eu din zilele tinerețelor mele: să jurați pentru Hristos și să aveți nădejde în sprijinul sfinției Sale. Curând se va vădi dacă v-am ales bine și dacă talantul meu dă dobândă.” În biserica având hramul Adormirea Maicii Domnului, concepută dintru început ca necropolă domnească, sunt adăpostite 12 morminte cu lespezi funerare, dintre care trei sunt voievodale. În gropniță se găsește mormântul ctitorului. Inscripția de pe lespedea de marmură de Carrara este următoarea: „Drept credinciosul Domn, Io, Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, ctitor și ziditor al acestui sfânt lăcaș, care odihnește aici și s-a strămutat la veșnicele lăcașuri în anul 7 mii…luna… și a domnit ani…” Pe acoperământul de mormânt al lui DESĂVÂRȘITĂ ȘI FRUMOASĂ EȘTI Ștefan cel Mare, făcut din porunca lui Bogdan al III lea Voievod, se precizează: „… a domnit în Țara Moldovei 47 de ani și trei luni și s-a Când te privesc îmi pare învinsă mutat la Domnul în veșnicul lăcaș în anul 7012 (1504), luna iulie, în ziua a doua, marți, la ceasul al patrulea din zi.” Vremea cea necruțătoare... Ştefan cel Mare a fost nu numai un apărător dar şi un Căci anii toți ce-ți vor ieși în cale mărturisitor al credinţei creştine prin numărul mare de biserici Vor luneca pe luciul feței tale. ridicate. Mai mult, el a mărturisit conştiinţa unităţii de credinţă şi

neam, căci a zidit biserici şi mănăstiri nu numai în Moldova, ci şi în Muntenia şi Transilvania. Mănăstirea Zografu este una dintre Beția gurii tale și aroma multele biserici și mănăstiri înălţate, înnoite şi înzestrate de la Cu cea a vinului străvechi i-aidoma, muntele Athos. Pentru aceasta, poporul l-a cinstit numindu-l „cel Iar sărutarea ta la fel de bună Sfânt”. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut pe Voievodul Ștefan cel Ca miezul pârguit dintr-o alună. Mare între sfinții neamului românesc la 2 iulie 1992, canonizarea sa având loc la Putna, de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist. Ștefan cel Mare a fost numit de Papa de la Roma, Sixt al IV-lea, Curați ți-s sânii. Albul de zăpadă „Atlet al lui Hristos” (Athletus Christi), elogiindu-l pentru victoria Îl știe doar mătasea din cămașă... repurtată împotriva otomanilor în bătălia de la Podul Înalt (1475). Ne-am închinat cu recunoștință și ne-am rugat la mormântul Căci ochi străini n-au cutezat să-i vadă, Sfântului Ștefan, conștienți fiind că fără spiritul său profund creștin și Nici mâna să-i frământe pătimașă. românesc, astăzi nu am mai fi putut avea Sfânta Cruce ca ajutor și sprijin în viață: Neîncetat vreau simțurile mele „Mormântul tău, Sfinte Ștefane, loc sfânt, ca un altar prea ales s-a făcut nouă celor de un neam și credință cu tine, străjuit fiind În orice amănunt să te cunoască, pururi de lumina candelei, întocmai ca prestolul din sfintele altare. Dar peste tot pun ochilor momele Aici noi, fiii neamului românesc, am unit întotdeauna rugăciunile Să le primească în flacăra cerească. noastre cu cele ale tale, în timp de pace și mai ales în vremuri de primejdii am biruit. Păstrând dreapta credință, într-un cuget și cu o inimă lăudăm pe Dumnezeu, Care, cu rugăciunile tale, Sfinte Ștefane, Tot trupul meu și visurile-mi dure dă pace și mântuire sufletelor noastre. Splendorii tale slujitor se-mbie, Sfinte părinte Ștefane, al nostru apărător și grabnic folositor, Și-ntocmai vrejului ce poartă mure pleacă-te spre rugăciunea ce-o înălțăm către tine, noi, nevrednicii tăi Ți se așterne-n veșnică robie. fii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, și precum Acesta ți-a ascultat rugăciunile, așa auzi-ne și pe noi în această zi când chemăm numele tău. Dă Desăvârșită ești – desăvârșită Bisericii pacea ce o ai râvnit, întărește credința slăbită de ispitele Făptura ta nu are asemănare, acestui veac, surpă eresurile, iar nouă tuturor luminează-ne calea Iar frumusețea ei destinu-și are mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm de-a pururi în veci. Amin.” În versul meu să fie deslușită.

Dr. Ec. Irina Ionescu Zeno Turdeanu

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

O PAGINĂ ÎNCĂ VIE A ISTORIEI 510 ANI DE LA MOARTEA LUI ȘTEFAN CEL MARE – ȘI 491 DE ANI DE LA MOARTEA HATMANULUI LUCA ARBORE

Istoria românilor mai ales să ne fie cartea de căpătâi, palat vechi, el le va raporta eroului său, iar pentru popor, să ne fie paladiul naționalității noastre *...+ Istoria noastră este Ștefan e „fântâna tuturor dreptăților””. în tradițiile noastre, în movilele nenumărate ce împestrițează Desigur că toate aceste acțiuni prin luptele duse și întinsele noastre câmpii, în mănăstirile ce cuvioșii și vitejii purtate de Ștefan cel Mare și Sfânt n-au fost desfășurate fără noștri domni au zidit în aducere aminte a victoriilor câștigate, înțelegerea prealabilă a domnitorului cu Divanul Țării și mai în hrisoave și urice, și în fine în cronicile Grecenilor, Popeștilor, mult cu Hatmanul Luca Arbore – care pe vremea când acesta Urechilor, Costineștilor și altor bărbați care într-o mână țineau era minor – a devenit cel mai influent dintre divaniștii sabia spre apărarea Patriei și într-alta condeiul, spre a scrie Moldovei. Așa cum este reiterat în Tomul III al Enciclopediei mărețele lor fapte, ne spune Mihail Kogălniceanu la române, tipărită la Sibiu în anul 1898, Hatmanul Luca Arbore, Introducție la „Arhiva Românească” din anul 1841. după moartea lui Ștefan cel Mare slujește și lui Ștefăniță Desigur că despre Istoria nostră Națională au scris Vodă, domnul Moldovei între 1517-1527, fiul lui Bogdan al III- personalități remarcante ale veacurilor trecute, dintre care lea și nepotul lui Ștefan cel Mare. Se urcă pe tron la 11 ani, amintim în continuare față de cei anterior anunțați pe: Gh. deci trebile țării le conducea Divanul în frunte cu Hatmanul Șincai, Florian Aron, N. Bălcescu, A. Papiu Ilarian, Aug. Treb. Luca Arbore. Pe vremea lui, Moldova era închinată turcilor, cu Laurian, Dionisie Fotino, B. P. Hașdeu, N. Densușianu, toate acestea la 1518 Ștefăniță încheie cu polonii un tratat Episcopul Melchidesec, G. Barițiu, D. Onciu. A. Xenopol și alții. dușmănos turcilor. În acest an al domniei lui Ștefăniță intră Una din figurile centrale ale istoriei noastre o reprezintă tătarii în Moldova, dar au fost biruiți cu ajutorul polonilor la Ștefan cel Mare și Sfânt – ca domn al Moldovei între anii Ștefănești. Luând Ștefăniță conducerea țării în etate de 16 ani, 1457-1504, ca fiu al lui Bogdan II, iar epoca în care a domnit a s-a stricat cu polonii; ofensat din partea regelui Sigismund fost considerată cea mai strălucită în istoria Moldovei, care care nu voise a-i da o fată de soție. prin vitejia sa, energia, geniul său militar și diplomația de care Voind Hatmanul Luca Arbore să țină pe mai departe a dat dovadă, a asigurat independența Moldovei față de bunele relații cu Polonia, de frica turcilor, a trimis solie de puternicii săi vecini, vreme de o jumătate de veac. pace la poloni și încheie un tratat cu Polonia la 1518. În vârstă Faptele sale de arme sunt nenumărate așa cum de de 17 ani, Ștefăniță se declară major, și din motive personale altfel au fost și prezentate în cronici, lucrări literare, piese de rupe tratatul cu Polonia. Arbore însă, fără a lua în samă teatru – regizate în scenografii pentru filme încă de la urcarea capriciile domnului, trimite din nou în 1523 pe oratorul Luca pe tron, de la alungarea în Polonia a ucigătorului tatălui său – Cârjă să reînnoiască tratatul cu polonii. Tânărul Ștefăniță, Vodă Petru III Aron. Nu sunt de neglijat spre aducere aminte ațâțat de dușmanii bătrânului sfetnic, se supără de nici acțiunile armate de la Baia, în care a fost înfrânt demersurile acestuia și fără nici o judecată pune de îl taie în puternicul rege al Ungariei – Românul Matei Corvinul din aprilie 1523 împreună cu cei doi fii ai lui: Toader și Nechita 1467, precum și alungarea hoardelor de tătari lângă Nistru la care au fost uciși. Dar din cauza semeției lui, bunele relații cu 1468, și nici cele de nimicire a armatei turcești din 1475 la Polonia nu s-au mai putut restabili; curtea polonă temându-se Rahova – acțiune ce a uimit întreaga Europă. Nu pot fi uitate că Ștefăniță ar pacta cu turcii, au pus pe însuși soția lui să-i acțiunile desfășurate în luptele de la Pădurea de la Valea Albă dea otravă în anul 1527. și Războieni, unde Mahomed în frunte a 150000 de ostași l-a înfrânt pe Ștefan, iar pierderile turcilor fiind foarte mari, HATMANUL LUCA ARBORE, SFETNICUL DE TAICĂ AL LUI ȘTEFAN aceștia nu credeau că ei sunt învingători; iar la retragerea spre CEL MARE Dunăre unde Ștefan a omorât peste 12000 de soldați, turcii Din cercetările întreprinse asupra activității Hatmanului scăpând cu fuga, lăsând impresia că ar fi bătuți mereu în Luca Arbore în Divanul Moldovei a celora vremi, rezultă că fiind Moldova. Memorabile rămân și luptele de la Codrii coconul lui Arbore cel Bătrân – pârcălab de Neamț între anii 1471- 1476, chiar după invazia turcească a anului 1476 cu expediția Cosminului, în puternica expediție din 1499, împotriva întreprinsă de către Suleiman Magnificul, pentru a-l pune sub polonilor, precum nici ultima bătălie pentru anexarea ascultare pe Gheaur – s-a emis ipoteza că Arborele pârcălab de Pocuției, după care bătrânul domn s-a retras, a căzut la pat Neamț care ar fi purtat numele de Cârstea Ioachim – era unul din bolvav și a murit în 1504 după o viață plină de lupte, de frații lui Ștefan cel Mare, deci Hatmanul Luca Arbore era nepotul lui învingeri și de decepțiuni și de mărire fără pereche în istoria Ștefan cel Mare, motivație care explică prezența lui Luca Arbore ca românilor. portar al Sucevei – fiind de altfel omul din anturajul cel mai apropiat Coborând în cripta de la Putna, Ștefan Vodă s-a înălțat al Măriei Sale Ștefan cel Mare cu cei doi urmași ai săi: Bogdan al III- în zenitul istoriei ca ocârmuitor genial, despre care Alecu lea și Ștefăniță-Vodă între anii 1486-1523. Russo spunea că: „Lui Ștefan cel Mare românul îi atribuie tot ce-i pare curios, vitejesc și chiar neînțeles. Orice cetate, orice Hatmanului Luca Arbore i-au fost încredințate misiuni deosebit de importante, în unele cazuri i-a fost încredințată zid, orice val – întreabă-l cine l-a făcut, el va răspunde: Ștefan comanda oștilor țării, precum și cea a solilor pe care îi primea Măria cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână, curte ori Sa Ștefan, sau îi trimitea cu misiuni diplomatice în Polonia, Moscova, Lituania și Austria.

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

La văleatul Domnului 1486, reiese din cercetări că până în anul 1503 din Sfatul Domnesc făceau parte: • Luca Arbore – portarul Sucevei; • Duma Ioan – pârcălab; • Ioan Tăutul – logofăt; • Petre Clanău – spătar: • Mușat Onică – pârcălab de Hotin; • Feodor Ioan – vistier. În 1498: Luca Arbore – prim sfetnic; 1503: Toma Brudur – portar al Sucevei. Solii Măriei Sale Ștefan-Vodă: În 1496: Ivan Pitar – sol în Polonia; Giurgea Teodor – vornic-sol în Lituania; Ioan Tăutul – logofăt și Ițac – vistiernic soli în Polonia; Toader Isăiescul – pârcălab – sol la Moscova. În 1503: Toma Brudur și Uliuca (Luca Arbore) – soli la Moscova. Tot din cercetări reiese că Hatmanul Arbore era unul din sfetnicii cei mai apropiați ai Măritului Domn Ștefan cel Mare pentru că avea o minte ageră, era bun organizator în strategie militară, cunoștea limbi străine: slavonă, latină, polonă și rusă și în misiunile dipllomatice ce le iniția Măritul Domn – fiindu-i și rudă apropiată îl folosea cu multă încredere pentru că îi era loial, și de o devoțiune nemaiîntâlnită. Într-unul din documentele din limba slavonă „posol`stvo L`cacevo – solia lui Luca din 1503 – îl vom găsi pe Luca Arbore sub numele de Luca Walachus – trimis în Țara Leșească cu misiunea de a le restabili relațiile în problema litigioasă a Pocuției, și EVLAVIOSUL HATMAN LUCA ARBORE putem aprecia căci același Luca Walachus a mai fost adnotat în 1496 în „Letopisețul de la Lvov”. Fiind născut dintr-o familie de evlavioși boieri moldoveni, Deci, misiunile ce i-au fost încredințate lui Luca Arbore, atât Luca Arbore la fel ca și domnul Moldovei Ștefan cel Mare- care era în Moscova cât și în Lituania, prin complexitatea și gravitatea cu mare credință în Dumnezeu și care pentru cele 47 de războaie situației între țări, impunea împuternicirea unei persoane de mare purtate a ridicat și zidit nu mai puțin de 50 de sfinte biserici și încredere în fața Domniei Sale Ștefan cel Mare. Mai sunt reliefate în mănăstiri – aducând ofrandă și laudă Dumnezeului cel Sfânt și documentele vremii aspecte ale misiunilor încredințate de Măritul Milostiv – găsind prin documentele cercetate că de altfel și boierul Domn – lui Luca Arbore, cele referitoare la anul 1496, așa cum Luca Arbore a construit lăcașe de închinăciune și rugăciune pentru reiese din cronici, când se întrevedea o intensificare a schimbului de credincioșii moldoveni. solii între Ivan al III-lea și Ștefan cel Mare pentru reglementarea Așa cum reiese din cercetări, aflăm că la 6 martie 1502, relațiilor dintre Lituania și Moldova – perioadă în care s-a ajuns la Hatmanul Luca Arbore a cumpărat satul Solca de la nepoții lui – mari tensiuni; iar Ivan al III-lea era înrudit cu Alexandru – marele Cârstea Horaeț și Gherman Sandru – unde a construit o curte duce al Lituaniei care îi era ginere și era și-n grad de rudenie cu domnească și o biserică pe locul unui vechi schit. Biserica s-a ridicat Ștefan cel Mare, care se pare că-i era cuscru și se căuta un paleativ sub hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” – cu de împăcare, urmându-se încheierea unui tratat de alianță între începerea lucrărilor la 2 aprilie 1502, fiind finalizate la data de 29 părțile implicate în conflict. Deci, reglementarea acestui conflict de august a aceluiași an, așa cum rezidă din Pisania din limba slavonă către solul Giurgea a mai fost implicat și Hatmanul Luca Arbore care așezată deasupra intrării în biserică: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul era ajuns la deplină maturitate atât în plan politic – fiind desăvârșit Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și și în plan militar. iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Chiar spre Apusul Soarelui ce lumina Moldova – respectiv a Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, Pan Luca Arbure, pârcălabul vieții lui Ștefan cel Mare – la 22 novembrie 1503, Hatmanul Luca Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamțului, a binevoit cu Arbore a mai fost trimis în Polonia unde era domn regele Alexandru bunăvoința sa și cu inima curată și luminată și cu ajutorul lui – fostul duce al Lituaniei, pentru a reglementa o problemă și mai Dumnezeu și cu ajutorul domnului său, a început a zidi acest hram spinoasă – cea a Pocuției – urmând să-l convingă pe rege că aceasta întru numele Tăierii Capului cinstitului și slăvitului proroc este o stăpânire din străvechime a domnitorilor moldoveni, și înaintemergător Ioan Botezătorul. Și s-a început în anul 7010, luna aceasta să rămână sub controlul lui Ștefan cel Mare, după aprilie 2 și s-a sfârșit în același an, luna august 29”. Aceasta a fost încheierea campaniei din 1497 a regelui Ioan Albert, fără însă a pictată de pictorul Dragosin – fiul popii Coman din Iași, și obține sorți de izbândă – iar relațiile dintre acești doi domni au împodobită cu sfintele icoane de către ctitor și cu câteva cărți rămas sub incertitudine și tensionate. sfinte. În concluzie, Ștefan cel Mare a recurs în nenumărate rânduri la serviciile nepotului său Hatmanul Luca Arbore și se și Această biserică s-a numit Biserica Arbore – după numele explică înțelesul – neînțeles pentru care Ștefăniță Vodă ca urmaș la ctitorului său și a satului de asemeni devenit Arbore; iar între Tronul Moldovei i-a luat acestuia viața împreună cu cei doi fii ai săi secolele al XVII-lea și al XVIII-lea s-a deteriorat, atunci când Moldova în aprilie 1523. a fost ocupată de austrieci. În anul 1867, la biserică s-a înălțat un turn – clopotniță din piatră și de-a lungul vremii s-au adus îmbunătățiri și reparații de consolidare și restaurare. Prezint pentru prima dată – în premieră „Sfântul Amtimis” tipărit și sfințit de Preasfântul Athanasie, Episcopul Romanului la anul 1867 deținut în prezent de urmașii lui Luca Arbore, ctitorul bisericii. De asemeni,

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

pentru vrednica aducere aminte a ctitorului acestui sfânt lăcaș, mai apariția și viața primilor Oameni – Adam arând și Eva torcând prezint câteva odoare din biserică, o icoană și câteva din sfintele (Geneza). cărți - toate procurate de evlaviosul boier Luca Arbore spre veșnică De asemnei în pronaosul bisericii se află mormântul pomenire. ctitorului în dreapta ușii de la intrare; iar deasupra arcului de În sfânta biserică „Arbore” se află tabloul Votiv din Pronaos închidere sunt două scuturi prevăzute cu stema familiei; iar la în care Luca Arbore apare înconjurat de soția sa Iuliana și de doi nivelul pardoselii se află mormântul soției Iuliana și a unui copil cu copii – tabloul pare să fi fost pictat după construirea bisericii. În următorul înscris: „Acest mormânt l-a înfrumusețat Pan Luca Arbore tabloul din naos – deci cel de-al doilea, apare ctitorul Arbore alături pârcălab”. de soție și de 5 copii – motivație care-ți dă certitudinea că acesta a Bibliografie selectivă: fost făcut în ultima parte a vieții lui Luca Arbore. Pictura interioară a • Ștefan Vodă cel tânăr și Luca Arbure – A.D.Xenopol; suferit multe deteriorări, rămânând doar o porțiune sub absida • Enciclopedia Română din 1898 tipărită la Sibiu; altarului; iar la pictura exterioară care cuprinde culori vii, armonios • Familii boierești din Moldova – Enciclopedia istorică – Mihai îmbinate, sunt de semnalat influențele picturii murale catolice, D. Sturza; printre care se disting încă foarte bine deasupra ușii de la intrare • Găneștii și Arbureștii – Gorovei Ștefan; „Asediul Constantinopol” – cu o inscripție în limba slavonă. Decorul • Biserica Arbure – Caprosu. care definește geniul pictorului este materializat prin scene din viața sfinților: Sf. Gheorghe, Sf. Paraschiva, Sf. Dimitrie, precum și URMAȘII DEMNI – MÂNDRI ROMÂNI DIN ARBORELE GENEALOGIC AL FAMILIEI LUI LUCA ARBORE

ȘTEFAN CEL MARE

ARBORELE CEL BĂTRÂN – pârcălab de Neamț CÂRSTEA IOACHIM – FRATELE LUI ȘTEFAN CEL MARE ANII DUPĂ HRISTOS 7049 (1541)

LUCA ARBORE – portar de Suceava IULIANA - soție NEPOTUL LUI ȘTEFAN CEL MARE

TOADER NICHITA ANA DIMITRIE IOAN

ARBORE IOAN FLORICA PREOT

COSTICĂ FLORICA DUMITRU FLORIN ZAMFIR

ARBORE COSTICĂ FLORICA

CIREȘICA

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

ARBORE DUMITRU MARIA Această parte a

arborelui genealogic al Măriei Sale Ștefan cel Mare și Sfânt conține doar 1/3 părți din întreg - din NANA partea Pârcălabului de Neamț - Cristea Ioachim - Fratele Domnului, deoarece Ștefan Cel Mare a mai avut doi frați. Cercetările întreprinse și informațiile obținute pe linia paternă după Hatmanul Luca Arbore sunt cele prezentate, iar dacă cumva am omis a trece și alți urmași despre care nu am cunoștință îmi cer scuzele de rigoare. Menționez că ultima stră- stră-nepoată din cea de-a opta seminție se află în Oradea - Anca Stranici (Arbore) împreună cu soțul Gabriel și cei doi copii Maya și Eduard, o familie frumoasă - continuatoare a istoriei încă vii a neamului românesc.

Ing. Mircea Vac

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

CRONICA DE LA TÂRGUL OCNA

CATISMA ÎNTÂI DUPĂ 33 DE ANI

Așa a orânduit Dumnezeu cel Puternic și Sfânt, cu evlavia și mărirea Sa, pentru Neamul Românesc întru slava cerurilor, ca acum la Văleatul Domnului 2014, în luna iunie, ziua 27, ca vrednicii „Cavaleri ai Mesei Rotunde” – promoție a Văleatului Domnului 1981, august, ziua de 23 – credincioși întru mărinimia Sa și adevărați apărători ai credinței neamului nostru, ai bunei rânduieli între semeni, apărători de nădejde ai gliei străbune, fruntaliilor țării și-a Altarelor Străbune, din inima munților să capete vrednicia unei întâlniri cum se preaobișnuia odată – acum la vremea când și-au așezat săbiile cu scuturile la zidurile cetății, pentru lăsarea la vatră, sau parte dintre ei lăsați la vatră, dar nu de multă vreme. Și cum înțelegerea preiemtorie de a se da de veste era foarte grea, căci poștalioanele erau greu de trecut munții, chiar dacă bătutul în toacă și buciumele au amuțit în munți și glasurile lor au fost greu de străbătut cele patru zări, iată că îngerii buni prevestitori ai purtatului de vorbă – au reușit să-i adune în ziua de pus cu luare aminte pentru a se reîntâlni într-un loc bine ales și binecuvântat de Dumnezeu – ferit de ochii blasfemiatori ai celor ce au săpat dintr`u începuturi la obârșia neamului nostru, ferit de cei care După priponirea bidiviilor furioși care scapără din au creat zarva la Văleatul Domnului 1989, decembrie, ziua de potcoave scântei la urcarea drumeagului spre Complexul lui 17, tocmai de nașterea Binecuvântată a Pruncului Ceresc – a Ion Creangă – tomnaticii cavaleri alături de frumoasele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos – a-și da loc de doamne primenite cu zulufii părului purtați de vânt, au fost întâlnire pe vatra străbună a Mărețului Domn al Moldovei întâmpinați de către domn așa după cum este obiceiul locului, Ștefan cel Mare și Sfânt – în ținutul Târgului Ocna – loc în care cu câte o badarcă de tărie și cu renumitele plăcinte cu poale-n capuihaia vremilor aduna pe toți cei fără de țară pentru brâu – dăruite cu drag de două domnițe și doi coconi, care se netrăbnicii, pentru hoții, pentru vânzarea de frate, pentru a-și străduiau să-și primească oaspeții cu voioșie sub privirile lua osânda binemeritată în inima și creierul munților de la iscoditoare ale Serdarului Ovidiu Sârbie – omul de încredere și Salina Târgului Ocna – unde să-și lingă rănile sub picurii de taină al Hatmanului Vasile. sloiurilor de sare spre vindecare, căci pedeapsa era pe măsura Sfatul de taină a fost deschis de către domn după faptelor și bine gândită de ocârmuitorii vremurilor. urarea de bun venit pe plaiurile moldave a Mărețelui Domn La vremea când se-mpreună ziua cu noaptea și luna Ștefan cel Mare, care a încuviințat buna rânduială pentru tremurândă de peste creștetul brazilor se zbătea cavaleri, dând drept de proverbire unui cunoscut tâlcuitor de neputincioasă să lumineze cărările spre Cetatea Târgului Ocna vorbe dulci în creerea de imnuri și bun cunoscător al scrisului – o ploaie mocănească îi tulbură fața pală sub mizuinele din Cronica Cetății – logofătul Mircea Vac din ținutul Ticului – munților – parte din care începură să sosească cavalerii cu strămutat în Cetatea Oradiei. domnițe în rădvane, sub faetonul cailor putere la chemarea Masa cu „Cina de taină” – rânduită de domn a fost de știre Comandantului cetății << Vasile a lui Enache>>. peste așteptările cavalerilor săi, în aceste vremi de răstriște,

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

care sub euforia badărcilor de vin și-a unui porc înfipt la De am greșit El știi mai bine proțap, au început să dapene amintiri după o îndelungată În patimi grele-i orișicine vreme de 33 de ani – mulți dintre ei lăsați la vatră după legile Și-acum primește-i cu voință cetății de bunăvreme cât îi va mai ține Dumnezeu pe pământ La „cina tainică” în ființă șă aibă ocazia să-și grijească nevestele și coconii. Și iartă-i de oftatul greu Noaptea târziu, sub lumina plăpândă a flăcărilor ce Și-l roagă chiar pe Dumnezeu străfulgerau ceriul din „vatra focului de tabără” – Să ierte toate ce-s lumești străluminând luciul lacului pe care două lebede se mădăreau De au greșit cu voi trupești printre trestii în amorțire să-și găsească locul de înnoptat sub Și stâmpără de-al vremii dor țârâitul greierilor. Cu apa rece din izvor.. Și-i pune apoi mai peste noapte CATISMA A II-A La masa plină de bucate Și spre vrednica aducere aminte, las vouă vorbire cu Le dă bădărci de vin în mână înțelepciune și precumpănire cele mai de jos puse: Să-ncheie acu o săptămână Că clopotul ce bate-n noapte La Târgul Ocna printre brazi Închide poarta la cetate, Sosiră-n pâlcuri camarazi, Ce-i peste firea minții noastre S-aducă Domnului solie Se-ascunde-n ceruri printre astre Că ce a fost – n-o să mai fie, Se aude-un înger cum suspină Voinici cu piepturile late Plângând pe cei fără de vină Cu plete-n vânt bătând pe spate Și-s morți din vremuri la Salină. Veneau gonind din patru zări Ne dă de-acum Tu Doamne Sfinte De peste munți, de peste mări Nespusă liniște-n cuvinte Cu dulci domnițe în rădvane Și apără-ne Țara și moșia La masa rânduită-Ți Doamne Poporul Tău ales și România. Așa cum proverbeai din mile Preasfinte Hatmane Vasile Scrisă de vrednicul serv al lui Dumnezeu Că au trecut în vreme – ani, Comisar șef de Poliție călare (r) Mircea Vac Purtat-am lupte cu dușmani din ținutul Ticului, învrednicit în Cetatea Oradiei, Și-acum că ne-am lăsat la vatră la Văleatul Domnului 2014, luna iunie, ziua de 29/30 Doar Dumnezeu cel Sfânt ne iartă; la zorii dimineții, la ceasul 1:51 a vremii

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

VALOAREA PROBATORIE A EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE

Prezentare partea a doua sunt prezentaţi itemii sau criteriile care au fost selectate, Lucrarea abordează o temă de mare interes analizate şi ulterior prezentate sub profesional atât pentru jurişti cât şi pentru medicii legişti. formă de grafice şi tabele sugestive. Această temă este una tipic interdisciplinară deoarece ea este Autorul a avut nevoie de timp, răbdare abordată prin mijloace specifice atât de medicii legişti, cei şi atenţie pentru a putea extrage din care efectuează expertizele medico-legale psihiatrice necesare fiecare expertiză medico-legală în diferite situaţii, cât şi de către jurişti (procurori, judecători, psihiatrică analizată informaţiile pe care poliţişti, avocaţi), adică cei care utilizează aceste mijloace de le-a concretizat ulterior în concluziile probă. lucrării. Autorul a structurat logic lucrarea sa în două mari Partea a treia a lucrării, deşi sintetică, acoperă un mare părţi. Prima parte cuprinde, în cadrul a trei mari capitole, volum şi cuprinde concluziile studiului efectuat. Concluziile aspectele teoretice, metodologice şi practice ale expertizelor finale ale lucrării sunt clare, pertinente şi pot fi utilizate ca medico-legale psihiatrice. în alte patru subcapitole autorul repere metodologice pentru cei care utilizează expertizele prezintă detailat particularităţile fiecărui gen de expertiză medico-legale psihiatrice ca mijloace de probă. medico-legală psihiatrică. Distinct, într-un capitol aparte, sunt Lucrarea este uşor de parcurs şi foarte sugestivă prin apoi prezentate datele din literatura juridică de specialitate numeroasele tabele şi grafice care o însoţesc. care se referă la expertizele medico-legale, în general şi la Un punct foarte original a lucrării este acela că este expertiza medico-legală psihiatrică, în special. prezentată comparativ situaţia expertizelor medico-legale Bazându-se pe o bibliografie bogată şi actuală autorul psihiatrice efectuate la SJML Bihor faţă de cele efectuate la a fost în măsură să prezinte exhaustiv toate cunoştinţele nivel naţional. teoretice cu referire la expertiza medico-legală psihiatrică. Bibliografia cuprinde 21 de titluri din literatura de Partea a doua a lucrării intitulată ”partea specială” specialitate medico-legală, psihiatrică şi juridică dar din este de fapt contribuţia personală a autorului la tema lucrare ne dăm seama că autorul a apelat la numeroase date studiată. La rândul ei această parte este structurată în două modeme obţinute prin internet. mari subcapitole: la început este prezentat un studiu statistic privind expertizele medico-legale psihiatrice efectuate la Conf. Univ. Dr. Gabriel Mihalache Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bihor - Oradea iar în

INTRODUCERE

Discernământul ce derivă din Cadrul juridic şi organizatoric este oferind justiţiei o probă ştiinţifică în normalitatea umană ca modalitate de limitat la unele prevederi din Codul stabilirea responsabilităţii. adaptare la lume şi realizare în lume, Penal, Codul de Procedură Penală şi implică funcţii senzoriale şi intelectuale legislaţia actuală privind organizarea şi Rolul expertizei psihiatrice este normale, experienţa anterioară funcţionarea instituţiilor de medicină de a furniza elemente medi-cale în suficientă, capacitate de a distinge, legală. măsură să prezinte personali-tatea prevedea şi concepe actele proprii, Expertiza medico legala psihopatologică a unei persoane care a capacitate de anticipa consecinţele psihiatrică reprezintă o activitate cu săvârşit o infracţiune sau să ateste faptelor proprii prin reprezentare şi caracter interdisciplinar cu valoare sănătatea mintală în une le cazuri civile. gândire logica, deci capacitatea de a probatorie si de obiectivare in procesul Sarcina fundamentală este de a aprecia acţiona liber, la care trebuie adăugată acivităţilor juridice, medicale şi sociale. discernământul persoanelor cu referire aptitudinea de înţelegere şi respectare a Prin orientarea criminologică si de specială la starea psihică în momentul esenţei etice a relaţiilor sociale, asistenţă preventivă, aceasta activitate comiterii faptei. afectivitatea şi voinţa de a aspira spre depăşeşte nivelul de parte auxiliară a In efectuarea expertizei medico- nivelele culturale superioare de alegere justiţiei, integrându-se în sistemul legale psihiatrice trebuie avute în umană. ştiintelor medicale fundamentale, vedere pe lângă stabilirea Expertiza medico-legala sectorul de ocrotire a sănătăţii publice discernământului şi o serie de alte psihiatrică studiază printre altele în general şi a sănătăţii mintale în criterii medicale mai complexe, cum ar personalitatea unui subiect responsabil special. fi: raportul între conştiinţă şi tulburările sau iresonsabil, în scopul de a face mai Expertiza medico-legală psihice ale făptuitorului, precum şi dacă eficace măsurile de reinserţie socială psihiatrică reprezintă o activitate tulburările psihice au sau nu legătură de prin modularea lor la personalitatea specifică instituţiei medico-legale, ce cauzalitate cu actul antisocial. ficărui individ constă în investigarea stării psihice,

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

ASPECTE GENERALE PRIVIND EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ

Principalul obiectiv al expertizei referire specială la starea psihică în Tulburarea psihopatologică, medico-legale psihiatrice îl constituie momentul comiterii faptei. prin ea însăşi, nu conferă circumstanţe determinarea sănătăţii psihice a unei În efectuarea expertizei atenuante decât în contextul celorlalte persoane. medico-legale psihiatrice trebuie avute probe care pot oferi convingerea Cercetarea medico-legală în vedere pe lângă stabilirea pronunţării de circumstanţe psihiatrică poate aduce un aport discernământului şi o serie de alte atenuante. considerabil în domeniul criminologiei criterii medicăie mai complexe, cum ar După cum arată Codul de clinice. fi: raportul între conştiinţă şi procedură penală (art. 117) expertiza Toate sursele bibliografice tulburările psihice ale făptuitorului, medico-legală psihiatrică este menţionează “Codul lui Hamurabi” ca precum şi dacă tulburările psihice au obligatorie în cazul infracţiunilor de fiind prima atestare documentară a sau nu legătură de cauzalitate cu actul omor deosebit de grav, precum şi în colaborării medicilor cu justiţia . antisocial. cazul în care organul de urmărire Dreptul Roman a stipulat premize că Discernământul poate fi definit penală sau instanţa de judecată au nu constituie infracţiune şi nu atrage ca „funcţia psihică care se manifestă în îndoieli asupra stării psihice a responsabilitatea fapta antisocială capacitatea subiectului de a concepe învinuitului sau inculpatului. comisă de un bolnav cu tulburări planul unei acţiuni, scopul ei, ordinea Pentru a stabili o apărare pe psihice, în sensul alienţiei mintale. etapelor desfăşurării, savârşirea ei şi motive de boală mintali trebuie să se În România primele documente rezultatul (consecinţele), care au dovedească clar că, la momentul ce conţin elemete de medicină legală decurs din savârşirea ei. Este comiterii actului, partea acuzată le găsim în Pravilele lui Matei Basarab capacitatea subiectului de a organiza acţiona sub influenţa unui asemenea şi Vasile Lupu „Cartea Românească de motivat activitatea sa”. defect de gândire, datorat unei boli învăţătură de la Pravilele împărăteşti” : Discernământul depinde de de mintale, astfel că nu ştia natura şi „...cand va fi neştine nebun şi structura personalităţii subiectului calitatea actului pe care-l săvârşea sau, deinafară de minte *..+ acestuia să nu-i precum şi de structura conştiinţei dacă îl ştia, nu realiza că ceea.ee face dea nici un fel de certare“ . Sesizăm acestuia în momentul comiterii faptei. este greşit. ' astfel prezenta unei micşorări sau a Se cunoaşte că temeiul unic şi suficient La sfârşitul secolului XIX, unei non-imputabilităţi a pedepsei al răspunderii penale este infracţiunea, legislaţia română aflată în dezvoltare alienatului psihic, menţionadu-se in iar aspectul uman al infracţiunii îl are în vedere conexiunile medicinii acelaşi act masurile ce se impun in constituie vinovăţia. Principalul temei legale cu dreptul, astfel Legea din 1852 aceste cazuri precum şi al vinovăţiei îl constituie intenţia, iar prevede obligativitatea examinării de respnsabilitatea societăţii de a se aceasta se defineşte în funcţie de către medicul şef al judeţului (care în ocupa de aceste cazuri în vederea discernământ. acelaşi timp era şi medic legist) reabilitării semenilor : „[...] nu se cade În consecinţă numai persoana împreună cu o comisie de medici, a să îmbie pe drumuri slobod, să aibă cu discernămînt poate fi vinovată, tuturor cazurilor grave. în 1865, „Codul pază lângă oamenii săi până se va poate fi responsabilă şi poate fi Penal de Instrucţie Criminală" înţelepţi” . sancţionată penal. Cunoscând acest stabileşte rolul medicului într-o serie Rolul expertizei psihiatrice este adevăr, unele persoane încearcă să de cauze judiciare. de a furniza elemente medicale în evite sancţiunea penală, simulând lipsa Concomitent apar o serie de măsură să prezinte personalitatea discernământului. lucrări cu caracter juridic în care se psihopatologică a unei persoane care a Cu toate că unii indivizi se arată situaţiile când este necesară săvârşit o infracţiune sau să ateste pregătesc intens şi consultă persoane expertiza medico-legală. [..] sănătatea mintală în unele cazuri avizate, nu ajung la o simulare fidelă a civile. simptomatologiei unei afecţiuni Jurist Marius Vlad Pop Sarcina fundamentală este de a psihice şi sunt relativ uşor aprecia discernământul persoanelor cu „demascaţi”.

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

OBICEIURI ȘI TRADIȚII

Părintele istoriei naționale - Nicolae Iorga - prezintă în Pentru Țară să fiți toți! sincretismul sufletului ca nimeni altul trăsăturile neamului nostru – dacii de ieri și urmașii acestora – românii de azi, atât Urcă Iancu-n Fântânele prin dârzenia portretistică, cât și a portului popular, care ne Cu armele cele grele, definesc în unicitate prin frumusețea lui – ca pe o valoare Cu ficiorii ce-i avea spirituală, singură și fără seamăn în lume. Ca să înceapă lupta; Iancu fiind fecior deștept În acest sens, citez: „Și tot dacii au învins stăpânii vechi Se urcă pe deal încet, care s-au zvârcolit sub lanțe și au sângerat de săbii. Tot ei prin Și din tulnic răsuna puterea neînfrântă a vitejiei lor și-a sfintei lor răbdari! Oastea și o aduna; Căci, iată, dacii adevărați, dacii noi de peste două mii Și pădurea o tăia. de ani, dacii purtând ca un trofeu graiul Romei spulberate, Pe butuci haine punea dacii sunt aici săteni de aice, cu fața așa de aspră și de închisă, Iar dușmanii nu aflară, cu firea așa de tăcută, cu deprinderi vechi de a întoarce oricui Și butucii-i împușcară; cu ceea ce ți-a făcut: plată dreaptă, și nu răzbunare, . Iată opincile, iată ițarii Iancu dușmanii i-a învins, spințeri, iată cămașa albă, zeghile grele, saricele mițoase, Și le-a dat cu bolovani căciula greoaie înaltă, umflată ca o cunună *...+. Și s-a scăpat de dușmani, Și-a strigat tare la moți Față de Roma a cărei eternitate a pierit în pulbere, Pentru țară să fiți toți! ciobanul dac s-a ridicat din țărână, și-a durat iarăși bordeiul de

lemn, s-a așezat în el cu datinile sale neatinse și stăpânește Referitor la portul popular femeiesc, vă informez că până și astăzi în umbra uriașă a Retezatului”. fetele – muierile, poartă pe cap o cârpă (năframă) de toate (Aici a fost Sarmizegetusa) zilele, iar în zilele de sărbătoare și la biserică pun pe cap

năframă de păr; care are o valoare inestimabilă. Costumul Memorabile rămân în mintea moților faptele de vitejie popular ce-l purtăm este format din cămașă națională din ale moșilor și strămoșilor pentru apărarea ființei naționale și pânză de in, cusută în crucițe la gât, iar pe piept și mâneci sunt ale pământului românesc – dulcea vatră străbună, faptele de cusute flori, urmată de poale cu cipcă, catrință în față și-n armă ale „Crăișorului munților” - Avram Iancu, pe care-l spate, iar brâul se leagă cu chingă tricoloră. În picioare se sărbătorim în fiecare an în data de 5-6 iulie la „Crucea poartă pantofi cu bentiță deasupra – tip opincă. Iancului” – căreia îi dedic câteva versuri: Lucreția Trif

Sat Dealu Negru – Comuna Călățele, Jud. Cluj

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

Românii din Călata și Călăţele în războiul de rezistenţă Naţională din 1848 - 1849

Localitatea Călata, situată la sud de Huedin, Blaj din mai 1848", „Noi vrem să ne unim cu Țara", adică aproape de intrarea în Cetatea de Piatră a Apusenilor, cu celelalte teritorii locuite de români. este o aşezare românească bimilenară, cu urice începând În asemenea împrejurări s-a ajuns la lupte, cum au din perioada neolitică şi cu numeroase menţiuni din evul fost cele din decembrie, de la Bologa, Traniş, Săcuieu şi mediu, când funcţiona aici un "Arhidiaconat de Călata". Vişag, iar din ianuarie 1849 de la Călata, Someşul Cald, De-a lungul vremii Călata a jucat un rol important Giurcuţa şi Mărişel. pentru satele din nordul Apusenilor, zona numindu-se şi Preotul Ioan Ungur din Mărgău, în Cronica sa, Ţara Călatei, cu voievozi, ca Vasile de Călata (1468), Mihai alcătuită la opt ani după evenimente, scrie: „Focurile şi Wayvoda Woayhalis de Kaiota (1474) şi alţii. primejdia se înmulţesc”. Peste tot (ungurii - n. n) pun Câteva localităţi din apropiere au primit în flamuri pe care era scris unio vagy halal (să ne unim altfel ungureşte apelativul de „Călata”: Sânncraiu – pierim), ei se înarmează, strâng clopotele de la bisericile Kaloiaszentkiraly, Buteni – Kaiotabukeni, Domoşu - româneşti să facă tunuri din ele (cum s-a întâmplat şi la Kahthadamos, Călăţele - Kiskalota şi Keleket, cu înţelesul Călata), se laudă că nu va rămâne pui de român pe de Călata cea Mică. pământ... strigă „El jen a magyar, vassen el az olah” - Până în zilele noastre sunt pomenite locurile pe adică Trăiască ungurii, piară românii. unde a poposit Horea, aşa cum este Fântâna Horii. În astfel de împrejurări fruntaşii naţiunii române Călătanii au fost şi sunt consideraţi oameni paşnici, hotărăsc înarmarea populaţiei, constituindu-se 15 legiuni, n-au plecat niciodată să pustiască pământul altcuiva, dar cea mai activă dintre ele fiind Legiunea Aurăriei Gemina când cineva a încercat să le ia cu forţa teritoriul condusă de prefectul Avram Iancu. În această unitate au strămoşesc, ei au luat furcile, îmblăcii, și-au îndreptat luptat şi 161 de călătani. Ei au ajuns să se înroleze după ce coasele şi s-au apărat cu îndârjire. Călata a fost prădată, incendiată şi pustiită. Aşa s-a întâmplat în timpul marilor încleştări din La data de 2 februarie 1849 unităţi ungureşti au 1848-1849, când trupele maghiare au intrat în pătruns în Călata şi s-au dedat la atrocităţi. Prefectul Transilvania pentru a o anexa Ungariei. De câte ori au legiunii, Avram Iancu, în Raportul pe care l-a trimis Curţii încercat să intre în Munţii Apuseni s-au izbit de rezistenţa de la Viena, scrie: „Satul Râul Călatei, vecin cu Mărişelul fu românilor, care nu vroiau în niciun chip „Unio" cu Ungaria, lovit de către 1000 de maghiari, care aveau şi un tun şi ceea ce ar fi însemnat anexarea la Ungaria, ci, aşa cum erau comandaţi de unuI Gylay din Gyula”... 80 de feciori scandau miile de participanţi la Adunarea naţională de la opriră pe toată trupa pentru 4 ore întregi, până când bieţii locuitori îşi scăpară puţinele lor cnuturi înăuntrul

21 Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

munţilor, apoi se retraseră şi ei, lipsindu-le muniţiunea, poftind egală respetare de la dânsele. Nu voiu satul îndată fu prefăcut în cenuşă prin rebeli. încerca să asupresc pe nimenea, dar nici nu voiu Despre luptele de la Călata preotul Ioan Ungur, suferi să se asuprească nimeni, voiu conlucra după contemporan cu evenimentele avea să noteze „Sculatu-s- putinţă la desfiinţarea iobagiei, la emanciparea au ungurii şi au aprins Călata şi au ars toate, cu biserică cu industriei şi comerţului, la păşirea dreptăţii, la tot, care era mai nouă, tocmai de atunci făcută". înaintarea binelui umanităţii, al naţiei române şi al patriei noastre. Aşa să-mi ajute Dumnezeu". * Călătanii, conduşi de loan Moldovan, fiul popii * * Vasile Moldovan din Călata, s-au înrolat în „armata lancului" şi au participat la oprirea numeroaselor încercări Câţiva ani biserica a rămas fară acoperiş, refacerea ale inamicului de a pătrunde în inima Apusenilor, până în acesteia s-a putut realiza şi datorită grijii şi ajutorului iulie 1849, când au înregistrat cea mai usturătoare mitropolitului Andrei Şaguna, care o vizitase în anul 1851, înfrângere a duşmanului, cea de la Fântânele. când îl numeşte pe preotul Gavrilă Moldovan protopop al Printre documentele vremii figurează şi un tabel Clujului de Sus. semnat de către Kabos Gergely subjudele nobililor Dar să revenim la evenimentele triste din anul comitatului Cluj, care s-a deplasat la Huedin în data de 14 1849. Satul fiind pustiit, mulţi călătani şi-au luat copiii şi iunie 1849 şi a consemnat după constatări la faţa locului, ceva merinde şi s-au retras în zona muntoasă. Bărbaţii în pe locuitorii satului Călata, specificând în dreptul capului stare să lupte s-au prezentat în loagărele (taberele), cele fiecărei familii dacă a participat în tabăra românească. din sus de Calăţele, precum şi cele din Bălceștii Belişului, Acesta nu s-a mulţumit să noteze participarea, el în unde unii încă mai făceau parte şi în iunie 1849 din dreptul mai multor nume a notat expresii insultătoare la formaţiunile de luptă ale prefectului Iancu. adresa lor scriind: „Fost printre tâlhari" (în cazul unora: Cei care se înrolau în centuriile Aurăriei Gemina au Mitrea Calman, Onuţ Roşea, Teodor Sârze), a fost părtaş depus următorul jurământ, din care putem desprinde la prădări (loan Calman, Petru Roşea, Nuţ Sârze). Dar caracterul profund democratic al lui, dar şi obiective aceştia şi-au lăsat casele şi bruma lor de avut, și-au luat privind apărarea naţiunii române: „Eu…, jur că voi puţină merinde, unii şi feciorii în stare de luptă şi s-au susţine totdeauna naţiunea noastră română pe calea refugiat în pădurile de pe dealul Coca şi de mai departe. dreaptă şi legitimă şi o voi apăra cu toate puterile Cu cât tupeu au fost numiţi tâlhari, prădători şi hoţi. contra oricărui atac şi asupriri, nu voiu lucra [..] niciodată în contra drepturilor şi intereselor naţiunii române, voiu respecta toate naţiunile ardelene Prof. Nicolae Șteiu

Şeherezada Colind de iunie

În manuscrise cu viniete aurite, Șirul vieților noastre colindă-l tu blând, Mâna se întindea între ramuri spre fruct, Miros dulce de tei, sol al lumii înalte. Trupul cădea pe pământ printre vârste, Apropie-ne sufletul de izvorul Cuvânt, Iar Şeherezada trecea povestind Ridică-ne trupul din moarte. Între cimitir și palat. Numele fie-ne viu în Carte!

Ești moartă! lătrau câinii din stânga. Suntem priviți și întrebați, Tu ești regina! urlau în lumina lunii Lângă icoană adastă Câinii regali de vânătoare din dreapta, Cât mărturisim încredințați Azi noi vom fi vânatul Cerul din lacrima noastră. Fugăriți și împușcați, Vasile Gheorghe De la fereastra castelului. Cu același glonț de aur tras în absolut.

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

Ultima Carte a Crailor

...A plecat şi Lascul. S-a dus acolo, sus, printre stele, să îngerească Masa Umbrelor cu poezele. Sau jos, sub glii, să converseze cu Popel despre suflet si entelehii. S-a dus spre Soare-Răsare sau spre Apus, lăsându-mă singur, aici, pe pământ, ultragiat de fluturi si vânt, în mijlocul furtunilor. S-a dus când însera, înnoptându-se, fluturând batista şi tăcerea de zgură a învinşilor. S-a dus cu mesteacănul tinereţii pe gură în Necunoscutul, pentru ultima aventură...

...Cândva, pre când lumea era poveste şi vis, Trei Crai descindeau în Dulcele Târg din Paradis, facând furori printre cuvinte rare, altoiuri de soi si aurori mai mult sau mai puţin boreale... Poezeau prin cârciumi, pe sub teii în floare, pe sub castani, prin cafenele şi cenacluri - erau tineri, bezmetici, obraznici şi-aveau fiecare câte 20 de ani!...Erau juni, nebunateci, dar, mai ales, puneau la cale revolte si revoluţii din care, în timp, nimic nu s-a ales...E-he-hei, e-he-hei, ce vremuri, tovaraşi, ce lupte la baionetă - şi ce pui de lei!...(De-atunci au trecut, precis, o mie de ani, cei mai multi - intunecati, telelei!)

...Corneliu a plecat primul, cu trandafirul a 28 de primăveri între dinţi. S-a dus lângă fraţii lui blânzi, din Darabani, să mucenească versuri pentru îngeri, surzi şi plăvani... Din Fălciul lui Cantemir, acum, a plecat şi Daniel să prohodească ideile filosofilor contemporani... Doar minorblagensis din Remesias, mort printre vii, a mai rămas pe pământ, stând ţintă cu ochii pe ceas, lăcrămând fără grai, fără glas... De-acolo, de sus, dintre stele Lascul îi face semn că-l aşteaptă să îngerească împreună Masa Umbrelor cu poezele, iar de jos, de sub glii, Popel îl invită la o conversaţie despre violete, flori de tei, păpădii...

Miron Blaga Oradea, 25 februarie 2014

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

CARTEA CU ANOTIMPURI

ROUA

Când stă Soarele să-şi Şade roua şi îşi strânge schimbe larg veşmântul de topaz, drumul vechi cu altul nou freamătă şi nu se plânge ce-i cuprinde-nseninarea de venirea pe obraz şi-i aduce vadul său a izvoarelor curate într-o mare de sulfină, care plâng un temnicer simte iar că mai tresare ce-a suit printre nămeţii şi se-avântă spre un gând ce l-au dus până la cer ce-i anină aşteptarea doar să aibă de-un’ să cadă de un alb şi sfânt cuvânt şi s-atingă un alt cer, ce îi iese iar în cale al izbânzii în certare, şi-l ascunde într-un cânt; căci demult nu are ţel. printre şoapte îl prăvale Se învârte roua aspră şi-i adună stihuri noi printre zorii de argint ca să ningă dalbă spumă să se-avânte spre înalt, şi începe să-şi cunoască peste amintiri de soi. nici să cearnă iar iluzii, apele de mărgărint Când începe desfătarea nici să cate drumul drept ce-şi adună noi izvoare razelor de prin brădet printre cei ce spun un Nume şi le trece pe sub stei să se-aprindă în vâltoarea doar din buze, dar nu-l cred ca să fie-nvolburate soarelui de la nămiezi, că ar fi de tot limanul şi să-şi ia avânt cu cei vine iarăşi ciocârlia şi că-i singur înţelept care nu se mai frământă să mai cânte drumul drept chiar şi-atunci când cântă slava nici pe cale, nici în gând, şi să prindă-n zbor alt cântec unui gând neaşteptat ci se-ntoarnă spre izbândă. despre Cel ce S-a-ntrecut ce-i purtat pe aripi scurte Şi se mai aude-un gând şi cu Soare şi cu Lună spre un rost de zile mari de iertare şi de tremur şi o ia de la-nceput. care doar îl mai confundă la auzul sfintei rugi... Curge roua la nămiază cu un crez ce nici n-a fost Se împlântă roua sfântă printre ramuri şi prin cer vreo scânteie, ci doar spumă în altarul Celui sfânt de-unde iară se-nfiripă într-un zbor de zile verzi şi îşi poartă necurmarea un parfum de vise vechi ce stăteau mereu să cadă printre alte zări de gând. ce-şi fac drum printre livezi aninate doar de-un sor şi se-adună să se umple ce nu mai ştia s-aducă de uitare şi de-un crez razele la unison, ce stătea ieri în izbânda nici să taie nestemate de-a fi doar un înţelept, în potire de nestins. (CARTEA CU ANOTIMPURI: POEZII – VARA) iară azi e doar cununa RODICA IONIȚĂ unui zbor de zile drept. Membru al Uniunii Scriitorilor din România Roua nici nu se sfieşte

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

ACELAȘI - ”ESCU”

De ce l-ați omorât pe Ceaușescu ? De ce l-ați omorât pe Ceaușescu...? Pe fața voastră nu văd niciun rid; Ca să conducă țara doar străinii...? Ca să conducă țara iarăși „Escu” Voi ce în sânge aveați același „Escu” Voi ce erați vioara a treia la partid. Mânca-v-ar pustiirea și câinii-n dosul stânii.

De ce l-ați omorât pe Ceaușescu...? Copiii plâng flămânzi pe lângă vetre, Căci țara o duce tot mai greu; Legați de un țăruș de cei bătrâni... De nașterea cea sfântă a Pruncului Cerescu Nu poate Dumnezeu – nici El să vă mai ierte, Ne-a blestemat atunci chiar însuși Dumnezeu. La pușcării cu voi – la casa de nebuni.

De coborâm în scoarțe la istorii Veni-v-a iarăși vremea, și mai trece... Azi ne conduc nepoți de comuniști, Dar ne ferească Sfântul de răul dintre noi Spre viitor în cincinal – spre glorii... Căci chiar de-un glonte lin prin inimă de trece, Orbecăind săraci – flămânzi și foarte triști. Prostimea-ngenuncheată nu va mai da `napoi.

Economia, vamă grea-n a lumilor imperiu, Cultura pentru voi nu face nici doi bani, Conduce-o ministrița de Petrescu... Ați dat-o celor care nici nu știu românește... Ea ce în polimerii „Elenei” e un geniu, Și-atunci conduce țara – o ceată de golani, Nepoată-ntre nepoți – așa-mi pare firescu. Ori Eminescu sfânt – pe noi nu ne privește...?

Sub alt ansamblu a ramurii divine, De dragul de a conduce și a deține puterea De stai și socotești – oprește-te aici, V-ați înfrățit cu dracul, legați la cataramă, Și vei vedea cum însuși un alt nepot cum vine, Voi nu vedeți în noi cum fierbe astăzi fierea? Din stârpea saduchimii – numit Naumovici. Chiar nu vă-nteresează – căci țara se destramă...?

Mai sunt atâția alții – pe terase, Nimic în voi n-aveți – pe românește sfânt; Ce-o duc mai bine-acu’ ca-n sânul lui Avram Voi ceată pribegită a clasei proletare... Și au grădini ce-n raiuri – șapte case, Spre comunism `nainte – sintagmă dusă-n vânt, De nu ne conduceau – noi azi unde eram? E mersul înapoi – învrăjbiți-vă popoare!

Mai vin limbuții cei făr de carte, Reci marmore de gheață azi vezi în parlament Și-aleargă orbecăind după ciolan... Ei făuresc noi legi, la biete dobitoace... Ei ce ne-au protejat cu fosta securitate Ș-adună la chimir câștigul iminent, Vreau iar fotoliul țării – fără ban. Și dorm sforăitori – precum pisica toarce.

Corabia-n derivă o duce astăzi valul Azi împărați și regi din neguri se-ncunună, Cârmaciul obosit își linge tăcut rana, Din morții ce-au trecut văzduhul către cer... Căci sfinții răstigniți la Mănăstirea Dealul Pensionari obsceni – gunoaiele le scurmă, N-au dat obolul ca să treacă vama. Și toate-n panorama vieții-n noapte pier.

E foame și durere, și greu o duce țara, Mai roade cine poate un ciolan, Țăranu-i răstignit pe glie la Amara Și nu-l îngroapă popii fără ban.

Ing. Mircea Vac

Membru al Uniunii Ziariștilor din România

25 Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

Suntem una cu poporul nostru, şi în ciuda distanţǎrii momentane a unora, poporul nostru este cu noi. Acei puţini REGINA ŞI MARTIRII infideli de cealaltǎ parte nu conteazǎ: ei trebuie puşi la o parte cu acele realitǎţi dureroase, pe care în general le numim {..} Am de gând să scriu un jurnal. Îl voi intitula deziluzionǎri, şi de care ne izbim în viaţǎ! Povestea vieții mele. Îl voi scrie cu orice preț. Da, este Laborator al distrugerii mondiale ( Versuchzstation des absolut necesar. Vreau ca poporul meu să- mi cunoască viața, Weltuntergangs), Razboiul lumii, de Nial Ferguson, traducere așa cum a fost. O viață pusă în întregime în slujba supușilor din limba engleză Alina Predescu, Editura RAO, 2008, mei,alături de care voi fi mereu, mai ales dacă vom lua Bucuresti. armele în mâini... Oare arhiducele Franz Ferdinand a ţinut The Story of My Life by Queen Marie of Romania (Povestea oare un Jurnal ? Poate că da. Poate că a mai apucat să-şi scrie vieţii mele de Regina Maria a României ), 3 volumes, London: ultimele impresii înainte de moartea sa fulgerătoare ... Cassel & Company, 1934 ff, vol. 3, pag. 311. Doamne, ce cumplită întâmplare ! Niciodată nu ştii ce poţi să păţeşti. Ajută-mă, Doamne, să pot ţine cât mai mult acest Jurnal... Tabloul 3 Să începem cu începutul... Regina Maria se plimbă preocupată prin camera sa. ( Începe să scrie cu voce tare într-un caiet.) Se opreşte o clipă şi oftează din străfunduri. Se apropie de M-am nascut la Eastwell, Kent, în 1875. O casă mare de public. Dragii mei , să nu uitaţi niciodată ce s-a întamplat în piatră cenușie,într-un imens si frumos parc englezesc- o pădure, cu largi pajiști de iarbă, vaste zări unduite, nu mărețe 1914. Un oribil atentat care a schimbat istoria Europei, dar şi a lumii întregi... Că parcă ar fi fost ieri... Ce bine îmi mai aduc sau mohorâte, ci blânde ,liniștite, nobile-un cămin englezesc. Eram a doua la părinți. Primul copil era băiat și fusese numit aminte... Era o vară liniştită ... Din 1871 şi pînă în vara acelui obsedant an 1914, La Belle Epoque îşi urma cursul... Monarhii Alfred, după tatăl meu, care era al doilea fiu al reginei Europei, oamenii de stat şi miniştrii erau aproape toţi pe la Victoria si ofiter în marina britanică .Mama fu încântată să staţiuni vestite... Şi dintr-o dată toate familiile domnitoare ale aibă o fetiță: spunea că-i sunt mai dragi fetele decât băieții și- Europei se cutremură de oroare : arhiducele Franz Ferdinand, mi puse numele Maria, care era numele ei și al mamei ei. moştenitorul străvechii coroane a Imperiului austro-ungar a Iubea și cinstea pe maică-sa din toate puterile sufletului ei... fost asasinat împreună cu soţia sa Sofia la Sarajevo de către „Oricât aș îmbătrâni, mirosul frunzelor uscate de un tânăr sârb pe nume Gavrilo Princip, după eşecul toamnă îmi va aduce mereu în fața ochilor imaginea vechii tovarăşilor săi Nedjilko Cabrinovici şi Trifko Grabez, toţi case englezești. Acea aromă, oriunde aș fi, îmi evocă viziunea înarmaţi cu patru revolvere tip Browning , şase bombe şi locului Eastwell Park, cu cărările sale prin pădure, pe care le nelipsitele fiole cu cianură care însă nu au funcţionat din băteau pașii noștri copilăroși”. cauza vechimii otrăvii... Atentatorii au fost prinşi. (…) Cei care îşi amintesc de sosirea mea în România, îşi aduc Moştenitorul tronului aniversa 14 ani de căsătorie. A avut aminte ce mare bucurie fusese pentru ţarǎ: “C’était un beau mariage, une princesse de grande maison.” *O cǎsǎtorie însă proasta inspiraţie de a se duce în vizită tocmai la împlinirea a 400 de ani de la bătălia de a Kosovo, cea mai frumoasǎ, o prinţesǎ dintr-o mare casǎ regalǎ+ (…) De sfântă zi a naţionaliştilor din Serbia, ziua Sfântului Vitus asemenea eram tânǎrǎ şi sǎnǎtoasǎ şi erau speranţe legitime (Vidovan)... Vizita i-a înfuriat pe naţionaliştii sârbi... Dar după de copii. În asta nu am dezamǎgit poporul meu; la primul momentul de groază al terorii împlinite s-a înstăpânit iar termen posibil le-am dǎruit moştenitorul pe care şi-l doreau. raţiunea. Bătrâna raţiune cartesiană, europeană... Oamenii (…) politici şi-au adus aminte când împărăteasa Sissi a fost Recunosc cǎ la început am fost foarte amǎrâtǎ, teribil de înjunghiată de teroristul italian Lucheni... Împăratul Franz singurǎ şi complet deziluzionatǎ. Doar încetul cu încetul am Josef a fost zdrobit de durere... Deşi generalii săi l-au învǎţat sǎ accept atmosfera în care fusesem transplantatǎ. îndemnat să declare război Italiei, totuşi, acesta nu a făcut-o... Dar de la început am iubit ţara şi ţǎranii ei simpli; deşi mai Urmând , fireşte, acelaşi raţionament, mai marii Europei au erau mulţi oameni şi multe lucruri care nu îmi plǎceau şi nu fost convinşi că istoria se va repeta şi că Imperiul va spăla cu înţelegeam. (…) aceleaşi lacrimi răbdurii şi această nouă pată de sânge de pe Ei bine, toate acestea sunt ale trecutului; astǎzi Nando şi cu mantia sa... S-a întâmplat însă exact contrariul: după mine, mânǎ în mânǎ, ne destǎinuim reciproc în ceasul atentatul de la Sarajevo , Imperiul a dat un ultimatum Serbiei aceasta, cǎ în ciuda unor insuccese, sau ar trebui sǎ spui din pe 23 iulie 1914 , la orele 6 seara la care Belgradul trebuia să cauza lor, am devenit prieteni de neclintit, ataşaţi ţǎrii noastre răspundă pe 25 iulie, la orele 5 seara. Dar asta după ce în 5 într-o mǎsurǎ care nu le este datǎ oricǎror suverani. iulie, Monarhia bicefală - prudentă încă! - obţinuse deja sprijinul Berlinului cu care era în alianţă din anul 1882. Ştiţi, dragii mei, care erau condiţiunile năprasnicului ultimatum dat Serbiei ?

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

A fost suficient ca doar un singur punct , adică ultimul şi cel mai insolent! al Vienei să nu fie acceptat, pe bună dreptate, de Belgrad, ca Monarhia austro –ungară să declare imediat război micii Serbii pe 28 iulie 1914 şi să bombardeze Belgradul, atât din cetatea Zemunului unde a murit de ciumă Iancu de Hunedoara al nostru, cât şi de pe navele cu fundul plat numite monitoare, pornite în haite răzbunătoare pe Dunăre spre capitala sârbească. Totul părea pierdut pentru Serbia! Nu mai țineți minte toată nebunia creată de publicarea apelului imperial din Viena: An meine Völker! Către popoarele mele? L-au publicat toate ziarele! Viena a gresit profund! A crezut că dă o bătaie scurtă și îndesată Serbiei și îşi pregătea deja snopul de nuiele... Dar marea, nesfârşita şi pravoslavnica Rusie a sărit în Guvernul de la Belgrad era somat să suprime orice publicaţie ajutorul surorii sale slave mai mici, Serbia,ordonând care stârnea ura şi dispreţul faţă de Monarhie, să înceteze mobilizarea generală şi stârnind emoţie în întreaga lume. formele instrucţiunii publice şi a oricăror metode de Berlinul s-a inflamat imediat: mobilizarea rusească a înfuriat-o instigare contra Monarhiei, să îndepărteze din serviciul atât de tare încât a declarat război Rusiei... Wilhelm al II-lea militar pe toţi ofiţerii şi din instrucţiunea publică pe toţi al Germaniei s-a alăturat Monarhiei austro-ungare, după cum funcţionarii vinovaţi de propagandă contra Monarhiei. Viena promisese. În vest, Franţa şi Anglia s-au raliat Rusiei, conform a mai cerut acceptarea colaborării unor organe ale tratatului de alianţă dintre ele, iar măcelul a început ... guvernului imperial şi regal în suprimarea oricăror manifestări subversive îndreptate împotriva integrităţii teritoriale a Monarhei, deschiderea unei anchete judiciare la care să participe şi organele de cercetare austriece pentru depistarea şi pedepsirea tuturor autorilor şi instigatorilor la complotul din 28 iunie, ancheta urmând a se desfăşura chiar pe teritoriul sârbesc ... Viena a cerut Belgradului publicarea în regim de urgenţă a unei declaraţii oficiale care să condamne aspru propaganda contra Austro- Ungariei, dezaprobarea oricărei tentative de imixtiune în destinele populaţiilor din oricare parte a Monarhiei, angajamentul solemn de a dizolva imediat asociaţia naţionalistă intitulată NARODNA ODBRANA (Apărarea Naţională)... Ce s-a întâmplat mai departe , dragii mei ? Guvernul de la Belgrad a acceptat fără crâcnire toţi termenii acestui neruşinat ultimatum în afară de punctul 6, adică ultimul... In cauda venenum! Veninul e în coadă, cum spune latinul. Ultimul punct. Neacceptat de Belgrad. Adică, dați-mi voie: cum să vină poliţiştii şi procurorii austrieci pe propriul tău teritoriu naţional şi să-i aresteze pe cetăţenii tăi? *…+ Av. Pașcu Balaci Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

ȚARA OAȘULUI – LUMEA TRADIȚIONALĂ ȘI VENDETA Un specialist format pentru domeniul antropologiei

Lucrarea cu titlul Ţării Oaşului. Lumea tradiţională şi vendeta se încadrează în domeniul ştiinţe socioumane întrucât propune o perspectivă pluridisciplinară — istorică, antropologică şi sociologică asupra actelor de violenţă ca o interesantă componentă a justiţiei cutumiare. Principalele şi totodată cele mai valoroase surse de elaborare a lucrării sunt inedite - documente păstrate în arhivele penitenciarelor, ale Procuraturii şi înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Satu Mare şi Oradea, precum şi din registre parohiale - acestora adăugându-li-se documente de istorie orală, interviiiri, mărturisiri şi comentarii etnologice înregistrate de către doctorand în localităţile din aria de referinţă (Bixad, Cămârzana, Moişeni, Racşa ş.a.). Trebuie să evidenţiez încă de la început meritul lucrării care constă în acumularea şi gestionarea unui material impresionant prin volum, diversitate şi concreteţe fapt care îi conferă o valoare deosebită cu atât mai mult cu cât cei care s- au aplecat asupra acestor fenomene sau le-au menţionat în propriile studii dedicate Ţării Oaşului sunt foarte puţin numeroşi. De aceea apreciez întâi de toate efortul sintetic şi analitic pe care dl. Mihali l-a făcut pornind de la o sistematizare a documentelor care i-a permis ulterior să alcătuiască o tipologie a crimelor în funcţie de context (3.3. & 3.7.), de mobilul acestora (3.1., 3.5. & 3.6.) şi cauzele fizio- patologice (alcoolism, boli venerice, înclinaţie spre violenţă). Dintre acestea se detaşează în mod particular cele cărora li se poate aplica în mod justificat etichetarea "vendetă” întrucât interesează nu un număr restrâns de indivizi ci spiţe de neam şi chiar generaţii întregi (3.1.). Aşa cum precizează încă din primele pagini, doctorandul se angajează în acest demers pluridisciplinar păstrând un echilibru între metodele specifice fiecărei zona etnografică avută în vedere. Remarc, prin urmare, solida discipline: „Schema metodologică a acestei lucrări este simplă, documentare solida documentare şi selecţia parcimonioasă a am ales două căi principale: una a etnologiei, antropologiei, studiilor dedicate Ţării Oaşului din care nu lipsesc nume ilustre dreptului cutumiar şi alta a istoriei, prin observarea societăţii, de istorici, lingvişti, folclorişti şi etnografi. unde, un rol covârşitor, l-a avut interviul şi chestionarul.”, cele Pe de altă parte, autorul tezei raportează realităţile pe mai fertile fiind interviul, relatarea/povestirea vieţii şi studiul care le studiază şi la alte civilizaţii plasate mai departe pe axa de caz coroborate cu analiza documentelor oficiale (de la temporală şi spaţială aşa încât fenomenele psiho-sociale să declaraţiile de inculpat până la rechizitorii şi memorii). poată fi înţelese şi interpretate din perspectiva ordinii şi a Lucrarea este organizată în zece capitole şi se deschide normelor tradiţionale ce caracterizează comunităţile arhaice şi cu o prezentare amplă a Ţării Oaşului realizată prin punerea în autarhice. Această perspectivă nu îl determină însă să se discuţie a mai multor perspective: istorico-etnografică, plaseze pe o poziţie extatică de pe care să glorifice ordo rerum istorico-lingvistică şi socio-economică. Autorul utilizează cu instaurată tradiţional şi nici pe una rigidă, de outsider faţă de discernământ ştiinţific şi coerenţă metodologică lucrări de societatea ţărănească. Prin urmare, în cap. intitulat „Firea interes general dedicate trecutului îndepărtat al ţinuturilor oşeanului” dl. Nicoară Mihali schiţează profilul indivizilor româneşti din nord, precum şi epocilor istorice mai apropiate înclinaţi spre actele de violenţă prin apel la documente oficiale de zilele noastre în încercarea de a înţelege şi interpreta (registrele de carceră) interpretate din perspectivă dublă: condiţiile sociale, politice şi demografice care au determinat psihologia şi psihopatologia crimei (Cezare Lombrozo, A. B. profilul psihologic al populaţiei din Cele 24 de aşezări incluse în Morel, I. F. Rainer, J.C. Lavater ş.a.) şi determinismul social (Cesare Beccaria, I. Făcăoaru).

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

Demersul analitic este continuat convingător şi societăţile arhaice şi tradiţionale, consider că acestea şi-ar fi aprofundat în subcapitolele care succed introducerea prin aflat un loc mai adecvat în preambul, fapt care ar fi creat alcătuirea unor fişe individuale sau mai edificator, a unor cadrul optim pentru argumentarea şi analizarea exemplelor portret-robot ale criminalilor deveniţi adevăraţi eroi (sau furnizate. Prin urmare, recomand autorului reconsiderarea antieroi) ai comunităţilor. In această parte a lucrării autorul compoziţiei lucrării, concret, a succesiunii capitolelor în ”pune sub lupă” cazuri care, pe de o parte, au constituit fondul perspectiva publicării acesteia. Totodată, o atenţie deosebită unor procese penale, pe de altă parte, s-au conservat în va trebui să acorde respectării normelor deontologice memoria colectivă. Apreciez în cel mai înalt , grad consecvenţa (ocultarea/dezvăluirea numelor, a detaliilor privind anumite cu care domnia sa le analizează coroborând consemnările din cazuri) şi comentariilor persoanelor intervievate. În fine, documentele oficiale cu mărturiile culese prin metode de capitolele marcate de eseism şi cele dedicate analizei cercetare orală. În acest fel materialul prezentat capătă folcloristice şi-ar găsi cu siguranţă locul într-un alt tip de concreteţe şi contribuie la înţelegerea completă a contextelor publicaţie care să se adreseze lectorului într-o manieră şi mobilelor care au determinat faptele de violenţă. sensibilă şi sensibilizantă. Un exemplu edificator în acest sens — desigur, nu ales Lucrarea dlui. Mihali Nicoară beneficiază de un aparat la întâmplare — este cel al dosarului 883/1988 care poate fi critic bine pus la punct, care respectă riguros normele categorisit atât ca ilustrativ pentru sentimentul onoarei lezate deontologice şi, în acelaşi timp, evidenţiază solida şi atenta ce se cere satisfăcut, cât şi pentru atitudinea clementă a documentare. Aşa cum am arătat, atât sursele bibliografice, comunităţii ce are ca resort mentalitar necesitatea împlinirii cât şi cele arhivistice sunt supuse unui examen critic şi utilizate actului de justiţie conform cutumelor. cu discernământ, ceea ce contribuie la fundamentarea analizei Ultimele capitole ale tezei sunt orientate exclusiv spre o pe o argumentaţie pertinentă. Stilul fluent, structurarea perspectivă etnologică şi folcloristică tinzând către judicioasă a capitolelor, comentariile şi interpretările personale completarea documentaţiei juridice şi sociale cu reflectări în formulate pe alocuri cu implicare emoţională se constituie în desfăşurările cutumiare (înmoarmântarea-nuntă, rânduielile tot atâtea indicii ale faptului că ne aflăm în faţa unui specialist fireşti şi practicile compensatorii destinate „morţilor format şi animat de pasiune pentru domeniul istoriei, dar şi al nefireşti”), precum şi repertoriului ritual extrem de valoros antropologiei. dacă este să luăm în seamă adecvarea lui la condiţiile enumerate mai sus. Fără a minimaliza importanţa includerii în prezenta Conf. dr. Narcisa Alexandra Ştiucă lucrare a capitolelor dedicate vânătorii, vendetei şi amplei dezbateri asupra concepţiilor şi aplicării actului justiţiar în

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

Actualitatea unor constatări din „PEDAGOGIA ŞI METODICA...” tipărită în 1818, în „limba maicei”, „pentru naţia mea”.

Cu 196 de ani în urmă, la tipografia universităţii din de pedagogie pentru învăţătorii şcolilor româneşti şi sârbeşti, Buda, a văzut lumina tiparului „ Pedagogia şi metodica pentru dar nu în limba română, însă în cea tălmăcită de el întroduce şi învăţătorii şcoalelor orăşeneşti şi săteşti de Villem, acum întâiu experienţele proprii, cele pe care le consideră mai potrivite pre limba daco-românească, tradusă şi prefăcută de Naum pentru şcolile româneşti. Petrovici”. După cercetările întreprinse la Biblioteca El caută să convingă dascălii că nu e destul să creşti Universitară din Cluj-Napoca, volumul are indicele de raritate pruncul, ci să-l şi înveţi, ori, „aceasta ne învaţă metodica”, 5, deci se păstrează extrem de puţine exemplare. despre care spune că „ne învaţă a citi, a scrie, a socoti, a Studiind-o atent constatăm că, atât prin cuvintele de cunoaşte sfânta lege şi limba maicei, a cunoaşte lumea şi aleasă mulţumire adresate lui Naum Popovici, cel ce l-a ajutat oamenii şi înţelepţeşte a gândi şi a judeca”. Consideră că financiar, cât şi prin cele adresate cititorilor, dar şi prin numai acel învăţător se poate considera norocos, cel care „va conţinutul capitolelor, ridică probleme care nu şi-au pierdut înrădăcina toate acestea în inima pruncilor”. Susţine că atât valabilitatea. Credem că merită să ne referim la câteva dintre pedagogia cât şi metodica sunt necesare şi se întrepătrund şi-s acestea. folositoare atât pentru tată, cât şi pentru mamă, „iar mai Materialele cuprinse în carte pornesc de la deviza vârtos pentru învăţător”. Pentru aceştia a tălmăcit cartea, „omul numai prin creştere va fi om”, autorul începând să „pentru naţia mea”. convingă cititorii de nevoia instruirii şi educării copiilor în Primul capitol l-a intitulat „Pentru începutul creşterii general, a copiilor românilor în special, deoarece stăpânirea scolastice şi pentru cele ce sunt către dânsa de lipsă”, iar în străină, grea şi apăsătoare, menţinea neamul românesc în subcapitolul „Către învăţători” urmăreşte să-i convingă că au incultură. El subliniază faptul că alte naţii aveau condiţii mai menirea de a cultiva şi lumina oamenii, care este o răspundere bune pentru a se instrui prin şcoală, dar românii erau de la Dumnezeu. El afirmă că, dacă preoţii lucrează cu oameni marginalizaţi şi folosiţi doar ca unelte vorbitoare. În puţinele în vârstă, învăţătorii lucrează „cu pruncii cei tineri, care sunt şcoli în care aveau acces românii nu exista o dotare, nu erau aplecători, încă nestricaţi” şi care uşor pot fi aduşi la ascultare. nici cărţi, nici material didactic, copiii buchiseau după cărţile Datoria de căpetenie este aceea de a-i învăţa pe copii nu religioase, iar învăţătorii nu dispuneau de vreo metodică ori numai citirea, scrierea, aritmetica, ci şi „în ce chip putem fi pedagogie. buni şi cu minte, cum putem bine şi înţelepţeşte a umbla cu De aceea, pornind de la experienţa proprie şi de la alţi oameni, cum putem noi pre Dumnezeu a-l mări”, cum să cunoştinţele acumulate din cărţile tipărite în apusul Europei, fie oamenii cinstiţi, cum trebuie sădită „iubirea către aproape”. Petrovici s-a gândit să „tălmăcească... pe limba românească, Următorul capitol, „Creşterea morală” subliniază grija pedagogia şi metodica...” lui Villem. Prin 1816 a reuşit s-o pentru formarea copiilor pe calea cea bună. tălmăcească, dar neavând posibilităţi financiare s-a adresat Dezbate pe larg „datorinţele pruncilor în şcoală”, pe „naţiei cu rugare”, în speranţa că se va găsi cineva să-i dea „o care le grupează astfel: „Pentru ascultare”, „Pentru mână de ajutor” ca s-o tipărească. Apelului adresat „iubitorilor orânduială”, „Pentru luare aminte”, „Pentru pedepse şi de cultură naţională română” i-a răspuns Naum Petrovici, daruri”. directorul şcolilor din tractul Cenadului, care i-a oferit 1000 de Alt capitol are drept titlu „Moralitate pentru cele ce vor florini, fapt pentru care îi dedică volumul şi-i zice că să fie” şi cuprinde: „Pentru metodul învăţăturii”, „Pentru „totdeauna şi pururea va fi lăudat de toată naţia română” ca datorinţele învăţătorului”, „Rânduiala şi despărţirea un „paroh al ştiinţelor şi al tinerimii române”, pentru că „zace învăţăturii”. adânc luminarea neamului meu la inima domniei tale”, iar Prezintă primul an de şcoală, cu mai multe subcapitole: fapta de a ajuta naţia prin această carte este „vrednică de „Sfătuiri”, „Cetirea”, „Aritmetica”, „Morala”, pe care le repetă laude cu cununi de dafin neveştejite”. şi pentru clasele următoare. În cuvânt „Către cititoriu” atrage atenţia că alte Spicuim câteva constatări, sfaturi şi îndemnuri: popoare sunt bogate, au preoţi, învăţători, negustori, maiştri şi 1. Învăţătorul dacă vrea să fie iubit trebuie să se ferească de lucrători avuţi, pot scrie şi cumpăra diferite cărţi, dar „românii, două greşeli, să nu fie prea moale şi să nu fie prea iute. cu mic, cu mare, sunt neavuţi şi săraci”, ori „ viermele zace în 2. Nu pedepsiţi elevii când sunteţi înfocaţi. iubirea de cetire”. De aceea, a scris această carte „spre 3. Menirea noastră cuprinde trei lucruri: „întâi răbdarea, a învăţătorii cei tineri” cu scopul de a le împărtăşi celor ce s-au doua, mare răbdare, a treia prea mare răbdare”. „Ce poate dedicat învăţământului, „sfat şi nişte mijlociri după care să se face mânia şi iuţimea; învăţăceii vă vor urâ, înaintea voastră poată îmbunătăţi munca lor, ca părinţi duhovniceşti”. poate vor tremura, însă în dosul vostru vă vor batjocori”. Cartea tratează, în continuare, diverse aspecte legate 4. Tâlcuiţi temei poruncilor voastre. de principii pedagogice şi diferite sfaturi metodice. 5. Nu făgăduiţi pruncilor daruri ca să vă asculte. Petrovici numeşte pedagogia „o ştiinţă, o măiestrie care 6. Dacă învăţătorul şade la masă scobindu-şi dinţii, apoi ne învaţă a creşte pruncul, sau să grăiesc mai dezvăluit, care ne dormitând vorbeşte cu elevii, ca să nu tacă, atunci şi pruncii nu învaţă a creşte în prunci inima curată şi sufletul bun şi vor lua samă la cele spuse lor. înţelept”. Pruncului trebuie să-i „hrănim sufletul bine şi 7. Pe copii trebuie să-i învăţăm „pentru că nimeni nu poate înţelepţeşte”. Autorul ne spune că s-a scris în 1812 prima carte face ceea ce nu ştie”.

30 Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

8. Niciodată să nu hotărască mânia pedepse şi părtinirea În general, Naum Petrovici a căutat să adapteze daruri. pedagogia şi metodica la condiţiile existente în şcolile 9. Omul cugetând învaţă a cugeta şi prin deprinderile minţii se româneşti din Banat. face înţelept. În ansamblu, cartea este străbătută de idei, sentimente 10. Fiecare lucru, fie acela cât de mare sau cât de mic ne dă şi convingeri sănătoase. Scopul urmărit este acela de a asigura nouă materie. cunoştinţe folositoare în viaţă şi demonstrând că „pruncul 11. A învăţa pe cineva înseamnă a-i da înţelepciune, iar a fi trebuie să înveţe cele ce îi pot fi lui de folos”. înţelept este - a lua samă, a căuta şi a gândi ca urmare. Azi, când ne străduim să folosim metode active, să 12. De e cu putinţă, aduceţi lucrul de care vorbiţi înaintea procedăm în aşa fel încât să descopere indicaţia de acum pruncilor. aproape 200 de ani; „Învăţaţi-i ca ei înşişi să scormonească şi 13. Ca să vă câştigaţi iubirea de la prunci căutaţi să fiţi buni, să afle câte ce sunt de lipsă”. Petrovici zice plin de convingere: blânzi, iubitori şi răbdători. „Să-i luminăm ca să poată fi cu vremea oameni buni şi de 14. Când îi învăţaţi pe prunci căutaţi să le arătaţi o plăcere prin cinste”. vorbire. Voi trebuie să fiţi oglinda tinerimii. 15. Trebuie să vă gătiţi înainte spre cele ce voiţi a preda şcolarilor şi gătirea aceasta a voastră să o însemnaţi pe scurt. Prof. Nicolae Şteiu Şirul îndemnurilor ar putea continua.

www.itfprocircuit-cluj.ro

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

EXAMEN DE DISERTAȚIE DE CÂTE ORI DOI ORI O VACĂ FAC UN BOU... DOMNULE PROFESOR?

Mult așteptata zi de 4 iulie 2014, pentru susținerea Descoperind acest personaj interesant, într-un moment examenelor de disertație în vederea încheierii studiilor destul de marcant pentru mine – sfârșitul studenției – respectiv universitare debutează obișnuit, sub augurul emoțiilor și al ultima mea prezentare în fața unei comisii aparținând facultății, pașilor pierduți, cadențați de-a lungul holurilor, sub eterna remarc imunitatea acestuia față de prezentările realizate fără așteptare, pentru susținerea lucrărilor în fața comisiilor. ținută adecvată și cu un limbaj rural cu care era foarte Studenții masteranzi emoționați, cu speach-urile și slide- familiarizat - și „turațiile” acestuia care creșteau direct urile pregătite, așteaptă momentul de a intra în sală pentru proporțional cu calitatea prezentărilor și comportamentul prezentare în vederea obținerii rezultatelor meritorii. O liniște profesionist de care dau dovadă unii dintre studenți. deplină se așterne, care parcă ascunde ceva în emotivitatea Concluzionez că domnul profesor Burlan-Cetârnă, studentului – după intrarea în sală și declinarea tematicii și a complexat în fața studentului, fizic, fizionomic și probabil și identității, moment ce creează parcă momente inconfundabile, intelectual, frustrat în singurătatea sufletului său, a considerat similare unei furtuni într-un pahar cu apă. de cuviință să decidă pe cine să lase să prezinte lucrarea și pe Această liniște este tulburată, în unele cazuri, de către un cine nu, neavând bunul simț de a-i acorda interlocutorului mare profesor, pardon – „uriaș” profesor, dintre membrii posibilitatea să răspundă măcar la întrebările adresate de ceilalți comisiei de examinare, care vrea să ateste, de altfel, membri ai comisiei. superioritatea de invidiat și distanța izomerică dintre profesor și Cu siguranță că din punct de vedere profesional, domnul student, care altminteri se consideră „atotcunoscător” în fața profesor Burlan-Cetârnă, era convins că „tabla înmulțirii a rămas micimii studentului, ce se transpune în strânsoarea inimii sale la aceeași” dar este de neiertat deontologia pedagogică de care a nivelul unei furnici, pe care distinsul profesor o poate strivi sub dat dovadă în această sesiune. Este posibil să ne batem joc de talpa uriașei sale încălțări. studenți... domnule profesor? Și este impardonabil modul în care Având o atât de vastă cultură despre toate subiectele v-ați prezentat, demonstrând micimea înțelepciunii didactice a posibile, pe care am putut-o observa, din fericire doar cei pregătirii dumneavoastră, care este suburbană și submediocră. prezenți, după mărimea căpățânii sale, domnul profesor Burlan- N-am înțeles comportamentul dumneavoastră Cetârnă ascultă doar prezentările care îi convin, nepermițând caragialesc... sau ați vrut să plătiți vreo poliță pentru o mână studenților să prezinte teme care au legătură – de exemplu – cu refuzată...? Dar oricum atitudinea dumneavoastră „pedagogică” partea juridică sau de gestiune, motivând că „nu ne interesează”, îmi permite să vă adresez o întrebare: „De câte ori doi ori o vacă urmând să urle de parcă ar fi locomotiva din Gara CFR din Cluj – fac un bou, domnule profesor?” de pe ruta Cluj-Războieni, cel mai mult interesându-l în ce semestru am învățat respectivele materii. Ec. Nora Pop-Turdean

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

PICTORII NU MOR NICIODATĂ – EI RĂMÂN VEȘNIC ÎN SUFLETELE NOASTRE

Analizând sincretismul asupra vine mai devreme uneori, câmpul laturii inconfundabile a artistului plastic, mănos cultivat procreativ nu-și mai a creatorului de frumos, vom ajunge la așteaptă împlinirea sacerdotă – iar concluzia că „cel care crează frumosul, toamna arămie se așterne și așează în chiar dacă va fi obligat să-și lase sufletul său mai devreme decât se șevaletul și penelul mai devreme decât aștepta să primească lințoliul decurativ se cuvine” – înseamnă că acesta, chiar al iernii pentru un alt moment al dacă se afla într-un proces ireversibil al disipării reîntoarcerii sub roua cerului în creației, pe undeva, a primit chemarea cupola neantului – divinului. divinului pentru a trece în altă entitate – Desigur că latura labilă a și în alte lumi. sufletului artistului în unele momente Desigur că eufemistic spus – ancestrale ale creației par de neînțeles, durerea zdrobitoare a sufletelor este sau poate că este prea puțin înțeles de fără alinare. Cei care-l înconjoară pe către privitorii din jurul său, și-n unele artist – până-n momentul trecerii spre cazuri tulburător de acceptat și forțat a porțile interstelare, poate că de multe zămisli mărul discordiei a „înțelesului – ori n-au înțeles durerea dezvelirii neînțeles”. sufletului, celui care prin măiestria Ruptura procreativă a durerilor penelului a ridicalizat imaginile figuratig sufletului se produce tocmai în acele antropomorfe ale gingășiei petalelor momente în care artistul renunță la tot, florale, ale zonelor montane, a desigur că hotărârea sa devine banală imagisticii eposului țărănesc, cu căsuța sau neconceptuală, dar o dată spartă Măslinilor– două din lucrările sale dintre dragă a sufletului străbunilor, care oglinda sufletului cu durerile cele câteva sute lăsate nouă spre odihnesc spre veșnicie în umbra sângerânde nu mai poate prezenta veșnica amintire, fără să pot percepe că cerdacelor, amintindu-și aprioric de motivația irealului produs. activitatea sa se încheiase și se pregătea calendarul vremelnic al zămislirii – Frumosul din sufletul său în momente de profundă rugăciune să muncii și hărniciei dată de creatorul îmbracă o imagine neguroasă, treacă în neantul cerurilor în veșnicia lui suprem Dumnezeu. muribundă, cu imagini apocaliptice, Dumnezeu. Dacă conceptual în mintea și-n distructive, restricționarea imagistică a Pictorii nu mor niciodată, ei sufletul său, artistul parcurge axioma că finalului. rămân veșnic în mintea și-n amintirea „niciodată nu este prea târziu” – se Mi-a părut greu de analizat noastră prin capodoperele ce le poate ca în multe cazuri să se înșele, momentele din activitatea sa creativă, realizează. pentru că în cele mai multe momente s- respectiv: Nașterea Mântuitorului

a dovedit că târziul a foșnăit iluzoriul și nostru Iisus Hristos – într-o zonă Ing. Mircea Vac timpii s-au scurtat nemotivat și perceptibilă realului, respectiv într-o necondiționat în detrimentul unei false peșteră – în contrapondere cu tabloul – socoteli: primăvara durerilor sufletești Rugăciunea lui Iisus pe Muntele

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

PREMONIȚII ASTRALE PENTRU MICUȚUL CHINEZ LI XI – NĂSCUT PE PĂMÂNT ROMÂNESC -

Micuțul Li Xi – cu părinții Li Shigui tatăl, și Jia Fen Qin – mama, proveniți din țara soarelui – răsare, a văzut lumina zilei în data de 03.04.2014, spre apusul soarelui. Părinții acestuia – ambii de profesie medici – sunt de o onestitate rară și de o probitate profesională nemaiîntâlnită la medicii noștri din România. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, au obținut rezultate remarcabile în tratarea unor boli, care pentru medicina noastră par imposibile – și au câștigat un prestigiu și o apreciere deosebită din partea celor care le-au trecut pragul pentru alinarea suferințelor, sau chiar a tratării unor boli incurabile. Micuțul Li Xi – născându-se aici în România, are bucuria de a primi cetățenia română, aici pe pământul făgăduinței – și a poporului ales, chiar dacă religia lor aparține budismului.

Din punct de vedere astral, micuțul Li Xi – după calendarul dacic, s-a născut sub planeta lui Jupiter în zodia Berbecului, care ne spune că: „fieștecine trebuie să se păzească de mâncare multă și de apă”. Sub semnul zodiacal – astral, ursitoarele prezic pentru nativii zodiei o ambiție nemăsurată pentru acțiuni îndrăznețe și riscante, fiind plini de energie, aceștia vor ajunge departe în viață. Este de asemeni o persoană autoritară, care se va dedica unor țeluri juste și va deveni un apărător al sărmanilor. Pe cărările vieții va întâmpina multe greutăți care îi vor da putere de decizie și nu vor exista cauze să nu le rezolve, dar uneori se poate lăsa cu gâlceavă (ceartă). Are o sănătate bună, dar este predispus la accidente, zodia are influență asupra capului și fizic – nervii sunt partea cea slabă ai capului și stomacului. Trebuie să-și stăpânească emoțiile și să-și controleze sentimentele, pentru că are nevoie de multă odihnă și somn, mâncare bună cu multe legume. Cei născuți în această zodie sunt buni medici, ingineri și dentiști, și nu le place munca de colectiv – sunt individualiști și le place să desfășoare activități deosebite. În multe situații, starea emoțională îi poate bloca, dar cu perseverență caracterul individual de care dau dovadă îi pot așeza în calitate de conducători, pentru a-i pune la treabă pe ceilalți. Mircea V. Arineanul

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

MEDICINA ISIHASTĂ – SACRO-TERAPIA

Împletirile Energetice din Corpul Nostru Vederii de Suflet ei văd totodată cu ambele Vederi. Un Sfânt nu Vede Sufletul cu nişte Ochi Paranormali de Corp, ci Vede cu Ochii de Suflet Bolile Corpului nostru sunt boli de Energii proprii şi boli de care Paranormalizează Ochii de Corp şi dau Impresia că văd şi Ochii Energii de Mediu care se întrepătrund cu Energiile Proprii. De aceea Corporali cele Dincolo de Corp. Aici Ocultiştii ar trebui să ia în vedere este nevoie de o Privire Integrală a Complexului nostru energetic. şi Stările Mistice pur Creştine, care au un Specific deosebit şi le-ar Aşa să ne Reamintim ce este Corpul nostru. Noi luăm datele putea da unele lămuriri asupra Paranormalului şi fenomenelor zise descoperite de Ştiinţa medicală, dar şi de Experienţele Mistice care Oculte. Corpul nu este Capabil de Paranormaluri Spirituale, ci doar au intuit nişte adâncuri încă Tainice pentru Ştiinţă. Noi nu facem aici Mentale, tot corporale. Aici Ştiinţa are şi ea dreptatea ei. Sufletul Ocultism, cum încearcă Teosofii, consemnăm doar date Mistice care când se Trezeşte îşi Exteriorizează Adevăratul Paranormal care sunt sau nu Ştiinţifice, dar Experimentate. Vieţile Sfinţilor Isihaşti ne Paranormalizează Corpul şi dă Impresia că ar fi un Paranormal de descoperă nouă Fenomene Miraculoase, care pot fi apoi confirmate Corp... Spiritiştii vorbesc despre aşa zisele Materializări ale Spiritelor şi de către Ştiinţă ca realităţi obiective. Noi suntem puşi în situaţia să ca să se Vadă de către Ochii noştri Corporali... Este posibil acest fapt, Descifrăm Unele Fenomene Paranormale, în Semnificaţia Viziunii dar este posibil şi celălalt fapt de Comunicare directă cu Sufletul Creştine. Aceasta nu înseamnă tot un fel de Ocultism cu nuanţă nostru care apoi Suprasensibilizează şi Corpul, în fond fiind de bază Creştină... Să nu ne jucăm atât de uşuratic cu tot felul de Suspiciuni Paranormalul direct de Suflet, nu de Corp în sine. Sufletul-Spiritul confuze şi neîntemeiate... Se spune despre o Stare Mistică a Unui poate Acţiona pe Energii, dar Energiile nu pot determina Sufletul Isihast care îşi vede Sufletul ca pe ceva Dens-Greu ce nu seamănă cu direct, ci doar ca Informaţie de mişcare. Facem aceste Introduceri ca nimic din realitatea obişnuită, care trece peste graniţele Corpului şi să se deosebească Paranormalurile Mistice în viziunea Creştină de se poate întinde apoi la Infinit, iar Corpul ca Obişnuit Corp în Ocultismul magiei care vrea să Investească Materia cu Taine pe care Interiorul Acestui Suflet Supradimensionat. Este interesant că în fond nu le are. această Viziune nu seamănă cu Viziunile Extatice obişnuite, în care Am vorbit anterior de împletirile energetice Cosmice din Sufletul pare că se Detaşează de Corp, ca o Dedublare şi Ieşire din Corpul nostru. La fel şi aici se fac tot felul de speculaţii, până la o Corp. Aici Sufletul nu Iese din Corp, ci Depăşeşte Corpul care rămâne adevărată Magie Astrologică. Noi nu ne amestecăm în aceste păreri, în Interiorul Sufletului. Este o Viziune Asemănătoare Stării de Răi în facem consemnări doar, pentru înţelegerea Metodelor de Terapie care Sufletul este Exteriorul Corpului şi Corpul este Interiorul Medicală din Corpul nostru. S-a vorbit, în, flevoinţele Isihaste”, că în Sufletului. În Rai se zice că întâi se Vedea Sufletul ca Realitate de Corpul nostru sunt: bază şi mai Puternică şi apoi se Vedea Corpul ca mai puţin Strălucitor -Energii Arhetipale Necreate Harice; ca Sufletul. Sufletul nu este Un Principiu Spiritual în Corpul nostru, ci, -Energii proprii care se Emană din Mişcările Sufletului nostru; este o Realitate Substanţială Fiinţială Concretă, mai Concretă decât -Energii de moştenire de la Părinţi, zisa energie Kar- mică-genetică; Materia Corpului. Pe noi ne contrariază afirmaţiile unor Sfinţi când -Energii de Mediu de Creaţie, energii îngereşti şi de Natură; zic că Văd Sufletul ca şi pe Corp, real şi obiectiv. Este cu adevărat Unele Mistici vorbesc despre o adevărată Fiziologie Mistică a această Vedere de Suflet ca Substanţă Fiinţială care nu seamănă cu Corpului nostru. Noi nu ne complicăm cu acele păreri de tot felul... Substanţa Materială dar este în Corespondenţă-Analogie. Mai mult* Le Consemnăm pe cele din Viziunea pur Creştină. Din unele stări la Sfinţi se Deschid Ochii de Suflet care Văd cele Sufleteşti direct Mistice Isihaste se deduce că din dreptul Inimii, dar Dincolo de peste Ochii Trupeşti, fără ca Ochii Trupeşti să Vadă, dar datorită Inimă, adică din Duhul Mişcător al Sufletului, se Emană Energia Proprie a Corpului nostru, după cum se emană Energia Harică din

35 Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

Fiinţa Dumnezeiască. Şi Sufletul nostru Emană o Energie proprie de Centrul Buricului se spune că Intră Energia Naturii, iar prin Frunte Suflet, în mod Natural şi firesc. Aşa se Emană în dreptul Inimii o intră energia Mental-Intelectuală Informatică Omenească. Circuitul Energie care apoi se Triplează: una rămâne în Inimă şi Sânge ca normal al Energiilor s-a văzut că este de la Inimă ca Centru şi în Trei energie Vitală, alta se Urcă în sus spre Cap-Creier ca energie Deschideri, cu Reîntoarcerea tot în Inimă. Informatică-Nervoasă şi alta Coboară în jos în Pântece ca energie După Căderea din Rai apar Deranjamentele de Circuit care se Acumulativă în Organele Corpului. De fapt s-a văzut cum ia Naştere fac un Adaus de Fire Păcătoasă în Corpul nostru. Energia Nervoasă Fătul în Pântecele Mamei (vezi capitolul „Cum ne Naş- tem”), ca o din Cap coboară pe Coloana Vertebrală şi este Furată în mare de Vibraţie ce se Triplează, una în sus formează Creierul cu sistemul Centrul Sex de la baza Coloanei, trecând mai puţin în celelalte nervos, alta ca Inimă cu Sânge şi în jos ca Organe fizice. Mai concret, Organe. De asemenea, Energia Cosmică este Furată tot de centrul din Energia care se Emană mai „întâi în Inimă, Una urcă în sus prin Sex şi prea puţin lăsată să se depoziteze în Creier şi Nervii celorlalte Piept-Stem-Gât-Frunte-Creier, se prelungeşte pe Coloana Vertebrală Organe. Centrul Sex se face o Scurgere de Energie Nervoasă şi cu Nervi în toate Organele Corpului până în Piele, de unde se Cosmică până la Inaniţia Celorlalte Organe lipsite de aceste energii întoarce înapoi prin Nervi, pe Coloana Vertebrală până în Creier şi Informative, de unde Bolile de Dereglări Funcţionale prin afectarea din Creier înapoi spre Frunte-Gât-Piept-Inimă. Acesta este Circuitul Informativului Nervos. Energiei Informatice. De asemenea tot Centrul Sex Fură energia Acumulativă din Energia Vitală se opreşte în Inimă şi trece în Sânge şi prin Pântece şi energia Naturii şi a Hranei Alimentare gastrice. Aşa în loc acesta în tot Corpul de unde tot prin Sânge se întoarce în Inimă. de Centrul Integral al Inimii cu Centrul Cerebral şi Centrul Gastric se Energia Acumulativă din dreptul Inimii coboară în jos spre Pântece, Amplifică Centrul Sex care se face Centrul Orientărilor tuturor de la Inimă spre centrul Gas- tric-Intestinal şi de aici în Organele energiilor Corpului nostru. De aici Memoria Şarpe- lui-Diavolului din interne. Apoi este întrepătrunderea cu Energiile Cosmice, care intră Pomul Căderii din Rai se face Şarpele. în Corpul nostru prin Vârful Capului pe Coloana Vertebrală. Prin Ieromohan Ghelasie Ghoerghe

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

Jurnal de călătorie Suntem invitați în sediul Primăriei, unde după ce ne tragem În perioada 29-31 mai 2014 o delegație din Tarna Mare, sufletul, suntem invitați la un tur prin principala clădire a județul Satu Mare a întors vizita de prietenie a austriecilor din administrașiei locale, putand astfel face cunoștință cu birourile primarului și a viceprimarului. localitatea Neukirchen am Walde, care la începutul lunii mai (1-3 În biroul primarului mi-a atras atenția cartea monografică Tarna mai 2014), au poposit în Tarna Mare cu scopul de a oficializa Mare – un sat din ținutul Tisei Superioare, precum și alte cărți relațiile de înfrățire cu localitatea noastră. despre zona oșenească: Culegere de folclor de pe Valea Tarnei Mari, Pași prin biografii tărnărene, Tarna Mare – istorie, legendă, adevăr. În holul primăriei am găsit un stand în care erau expuse pliante diverse cu tematici şi oferte culturale, sportive, economice sau de publicitate. Am regăstit acolo o prezentare bilingvă germano română despre localităţile Neukirchen am Walde şi Tarna Mare. Cazarea nostră s-a făcut la hotelul Cerbul de Aur din localitate, după care a vut loc cina şi prima întâlnire oficială unde s- au oferit diplome de cetăţean de onoare din partea delegatiei române şi au fost semnate actele de înfrăţire. Un poster mare cu două oşencuţe îmbrăcate în vechi costume oşeneşti, având pe verso autografele întregii delegaţii din Tarna Mare a fost oferită primarului austriac. Fetele din fotografia imensă fac parte din ansamblul folcloric Florile Tărnii, ansamblu de la care au primit austriecii invitaţia de a juca oşeneşte, atunci când au fost în Tarna Mare . Au rămas cu amintiri plăcute de pe meleagurile oşeneşti, aşa că gazdele noastre ne-au încântat cu piesele grupului coral al Vizitele austriecilor în Tarna Mare au început în urmă cu 20 bisericii romano-catolice din localitate, in costume tradiţionale de ani, pe când cei ce aveau rudenii și cunoștințe în sat au venit în şfăbeşti. Am aflat că activităţile lor culturale se desfăşoară sub repetate rânduri la acestea, cât și la instituții. Austriecii de acum patronatul bisericii, pe bază de voluntariat. sunt nepoți și strănepoți ai tărnarilor care au plecat din România în Târziu în noapte, bine dispuşi, dar obosiţi de drum, ne-am 1944. Printre ei s-au aflat aflat și profesori, așadar au venit cu retras cântând Mulţi ani trăiască. Primăriţa noastră încă mai purta scopul de a vedea școala și de a da o mână de ajutor . eşarfa tricoloră din timpul semnării documentelor oficiale, iar când De atunci și până în acest an vizitele reciproce au continuat delegaţia noastră a intonat Imnul României, radia de emoţie. Imnul de mai multe ori pe an, așa că s-a ajuns ca cele două localități să se nostru a fost cântat de încă cinci familii de tineri români din Tarna, înfrățească. stabiliţi în Neukirchen de mai mulţi ani. Delegația austriecilor de al începutut lunii mai a fost Ziua a doua avea mottoul „Ora şi vizita”, întrucât a fost compusă din 32 de persoane, incluzând oficialități din cadrul foarte densă. 29 mai , de Înălţarea Domnului, la ei a fost zi liberă. primăriei, consilieri locali, profesori și fermieri. Vizita de trei zile le-a Cum a căzut într-o zi de joi, automat şi ziua următoare a devenit zi lăsat o puternică impresie, programul pus la cale de gazdele din liberă. Am fost duşi pentru a vizita firme şi ferme, în care gazdele Tarna incluzând vizitarea unor locuri pitorești din comună, întâlniri pline de solicitudine ne prezentau procel de producţie, costurile, cu tărnăreni, cunoașterea unor ferme zootehnice , pornite cu răspunzînd la diversele întrebări ale grupului românesc. fonduri europene etc. Am reţinut că în Neukirchen fermele sunt de familie, ei nu Vizitarea Muzeului în aer liber al Țării Oașului din Negrești- iau în afacere pe altcineva străin, astfel că tatăl cu feciorul, cu nora Oaș i-a făcut pe austrieci să pregătească cu minuțiozitate și rigoare româncă, din Lipova conduc o fermă de vaci de lapte. Laptele a 30 specific nemțească delegația din Tarna Mare. de vaci este distribuit la şcoală, la un cămin de bătrâni, iar din ce Am pornit la drum cu un autocar, dintr-o delegație rămâne se prepară iaurt şi caşcaval pentru comenrcializare. Totul românească din care au făcut parte consilieri locali, funcționari este automatizat, de aceea câteva persoane putându-se ocupa de publici ai primăriei, profesori și persoane particulare, sub întreaga afacere în care mai au 60 de viţei. conducerea primăriței satului, prof. Monica Sobius. Un fermier are 10-15 ha de teren cu furaje, care se fac din Cum îi șade bine călătorului, am pornit de acasă la o oră abundenţă, pentru că plouă zilnic, fiind zonă de deal, iar îngrăşarea matinală, știind că ne așteaptă de parcurs cca 900 de km. Am ajuns terenului se face cu gunoiul obţinut de la vacile din fermă, acesta în Neukirchen am Walde seara, pe la ora 19, pe o ploaie fiind ţinut 2 ani în saci uriaşi de folie pentru macerare, apoi este mocănească, de care de altfel n-am dus lipsa pe tot drumul din împrăştiat pe pământ. Budapesta încolo. Din preajma localității am fost conduși spre Am văzut în timpul vizitei tarlale cu porumb, cartofi şi centru de președintele grupului de inițiativă, prof. Peter și un fost căpşuni. La culesul căpşunilor fiind prezenţi şi consăteni oşeni. Am tărnar, stabilit în aceste locuri de 15 ani. De asemenea o mașină de vizitat un gater în vârf de munte, unde ne-a întâmpinat un frig de pompieri cu girofarurile pornite a fost deschizătoarea coloanei iarnă. Al gater lucra tot o singură familie cu 5 persoane. Se fac 6-7 noastre oficiale. operaţii de prelucarea a buştenilor aduşi din Ucraina. În Austria Ajungem în fața primăriei. De sub umbrelele imense se pădurile sunt intacte, arată ca o grădină, sunt curăţate de uscături şi zăresc chipurile oficialităților, iar de pe platoul din fața Primăriei chiar îngrădite, aflate în proprietate privată. Neukirchen am Walde fanfara cântă un marș de bun venit. Prof. Doina Molnar Tarna Mare (Jud. SATU MARE)

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

COPILUL DE IERI, COPILUL DE ASTĂZI

Părinţii sunt primul model la care se şcolii, sau pe uliţa din spate, făceam raportează copilul. Sistemul de credinţe, comete din hârtie şi trage am cu ele, de valori, al părinţilor îi este imprimat făceam haine la păpuşi apoi le vindeam puţin cîte puţin şi copilului, care imită pe pietricele mici, ne jucam in nisip şi inconştient comportamentul mamei şi încercam să facem castele apoi ne al tatălui. Acest lucru este confirmat şi certa proprietarul nisipului că îl de rapoartele Organizaţiei Mondiale împrăştiem. Săream coarda, ne jucam a Sănătăţii, care arată că în primii şotron, „de-a oraşul”, „de-a scunsa” şi cinci ani de viaţă dezvoltarea alte jocuri specifice vârstei şi care copilului este influenţată mai mult erau la moda atunci. Luam haine de persoanele care îl înconjoară bune din casă pentru a face un culcuş (părinţi, bunici, fraţi mai mari), căţeluşilor abia născuţi, iarna ne decât de factorii genetici. chinuiam cu săniuţa să găsim un În dezvoltarea echilibrată a „derdeluş”. Nu ştiam ce e aia personalităţii copilului nu contează calculator, nu ştiam să înjur. Ne structura familiei. Copilul se poate făceam cazemată şi stăteam sub ea dezvolta la fel de bine într-o familie toată ziua jucând cărţi, flori fete şi monoparentală, într-o familie băieţi etc. Ne uitam la televizor două divorţată ca şi într-o familie ore pe zi, iar desenele animate pe care le tradiţionala, formată din vedeam erau Mihaela şi mamă, tată, bunici. Ceea duminica Tom şi Jery. ce contează este calitatea Muzica care o ascultau relaţiilor dintr-o familie părinţii şi care ne răsuna şi şi modul cum funcţionează nouă în urechi era interpretată de Dan aceste relaţii. Spătaru, Angela Similea, Corina Chiriac. Era o muzică „Personalitatea copilului se dezvoltă prin lentă, plăcută care îţi crea o stare de bine. La şcoală raportarea la modelele imediate şi prin preluarea toată lumea în pauze ieşea afară şi se jucau unor aspecte ale acestor modele. Relaţia celebrele jocuri menţionate mai sus. În viaţa de zi cu armonioasă dintre părinte şi copil îl fereşte pe zi atât părinţii cât şi bunicii erau idoli pentru noi. acesta din urmă de dezamăgiri. O mamă care Erau mari, serioşi, iubitori şi tot ce faceau ei era un promite la un moment dat că aduce un cadou şi nu îl exemplu pentru noi, un exemplu demn de urmat. mai aduce nu este o mamă care a coborât de pe COPILUL DE ASTĂZI piedestalul de model al copilului ei. Trebuie să ne Pe zi ce trece copilăria capătă un alt sens. stabilim nişte repere de încredere şi de iubire Copilul de ieri era înnebunit după o păpuşă Bărbie sau o necondiţionata pe care să le oferim copilului. Şi atunci, chiar maşină cu telecomandă. Copilul de azi e înnebunit după dacă promisiunile făcute şi nerespectate sunt dificile pentru copil, ultimul joc de calculator şi stă ore în şir în faţa lui. Copilul de ieri ne argumentăm deciziile şi copilul va înţelege”, este de părere visa la un prinţ ca în poveşti, copilul de azi visează la sex. Sunt mândră psihologul Oana-Maria Olteanu. că fac parte din generaţia copilului de ieri şi atunci când e vorba de copiii PERIOADA CĂUTĂRILOR mei îi învăţ să se bucure cu adevarat de copilărie, pentru că e cea mai Pe măsură ce copilul creşte, cercul lui de cunoştinţe se lărgeşte. Şi frumoasă perioada a vieţii. apar alte modele, cu care uneori părinţii nu sunt de acord. Societatea Ce este acum? Păi... hai să facem o paralelă: Celebrul „Hoţii şi modernă propune o gama foarte largă de modele de staruri, la care copilul Vardiştii” este înlocuit astăzi de mult mai cunoscutul Counter-Strike care e începe să se raporteze. Copilul sau adolescentul este într-o perioadă de mai.... tâmpit! (o fi şi mai atragator dar... în primul rând e mai tâmpit să căutări. Ca părinţi, nu trebuie să ne îngrijoreze în mod special asemenea omori un om pe un monitor decât să fugi după el , să îi sari în spate, să ţipi situaţii. „te-am priiiins!!!!”) Există familii de intelectuali care sunt de-a dreptul disperate Ce mai aveam noi? Aaaaaa.... „Ţară, ţară vrem ostaşi” (asta sincer pentru că fiului sau fiicei îi plac telenovelele sau manelele. Dacă în cred că a dispărut că nu stiu vreun corespondent informatic pentru el); copilărie între părinţi şi copil a fost construită o relaţie de încredere, „de-a v-aţi ascunselea” (aici... emo ... ei se ascund... apropo... pe vremea perioada aceasta de bulversare a valorilor este trecătoare şi nu poate să noastră era acest cuvânt?); „Sticluţa cu otravă” (nu se ştie ce înseamnă, a dărâme totul. fost azi înlocuit de... sticluţe cu suc cu 12.000 de E-uri). MODELE CARE ŞOCHEAZĂ Concluzia: Foarte frecvent, adolescenţii pot să aibă un comportament de Fiecare generaţie este schimbată (radical sau nu) faţă de negare. în conturarea identităţii de sine, ei îşi pot alege modele care predecesoarea, deci... nu are de ce să ne mire această schimbare. Totuşi, şochează, care sunt exact opusul valorilor promovate de părinţi. Nu este pentru că această generaţie va creşte şi va avea o influenţă majoră şi însă obligatoriu să îşi asume asemenea modele până la urmă. Copilul îşi asupra celor ca noi, nu vreau să mă gândesc când voi ajunge să depind de construieşte un sine ideal prin raportarea la standardele impuse de grup, o persoană crescută şi maturizată artificial, nu vreau sa ajung să mă cert cu de modelul cultural, de modelele din viaţa publică, din sport, din muzică. un tip irascibil şi frustrat de anii pierduţi în faţa calculatorului. Această comparaţie are un rol esenţial în dezvoltarea personalităţii şi îl Dar nu trebuie să generalizăm. Printre tinerii de astăzi cărora le determină pe copil să conştientizeze anumite discrepanţe între şinele real place PC-ul sunt şi tineri care pot face distingeri între bine şi rău, iar şi şinele ideal şi să îşi conştientizeze potentialul. Cei mai mulţi adolescenţi acestora le revine sarcina de a încerca alături de părinţi, cadre didactice să depăşesc uşor această perioadă de căutări îndrepte imaginea şi calea celorlalţi tineri dornici de orice mai puţin şcoală, COPILUL DE IERI literatură, sport, drumeţie. Stau şi mă uit în jur şi parcă numi vine să cred ce înseamnă acum Gavriloae Georgina Daniela COPILĂRIA. Cand eram mică jucam tot felul de jocuri în faţa casei, în curtea Grupul Şcolar Economic Ad-tiv şi de Servicii Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

DE LA ARENELE „ROLAND GARROS”, DIRECT PE ARENA CLUJEANĂ!

În perioada 16-22 iunie 2014, s-a desfășurat la Cluj-Napoca, Urmează tot la Cluj-Napoca, în perioada 28.07 – 03.08.2014, pe arenele clubului Winners T. C. din Parcul Rozelor, turneul în organizarea Winners Tennis Club, un nou turneu profesionist de profesionist de tenis „Banca Transilvania Open 2014”, din cadrul tenis, din cadrul circuitului I.T.F., de data aceasta cu premii în circuitului ITF, dotat cu premii în valoare de $10.000. valoare de 15.000 $! La capătul unei săptămâni încununate cu multe rezultate Pentru cei interesați și pasionați de tenis, pe site-ul interesante și un concurs spectaculos, încântător chiar prin dăruirea turneului (www.itfprocircuit-cluj.com) veți putea urmări partidele și măiestria în joc a unor jucători precum Dacian Crăciun, Patrick live, iar pe blogul binecunoscutului jurnalist sportiv Ovidiu Blag Ciorcilă, Dragoș Mirtea, Ciprian Porumb Jr., Andras Szekely, Darius (www.ovidiublag.ro) – prezent de fiecare dată la întrecerile Brăguși (România), Marcin Gawron (Polonia), Oriol Roca Batalla organizate de Winners Tennis (Spania), Lukas Mugevicius (Lituania), etc., în ultimul act s-au Club Cluj-Napoca, în calitate de întâlnit nr. 420 ATP - Mathias Bourgue (Franța) și nr. 563 ATP – comentator sportiv TVR Cluj Marco Bortolotti (Italia). sau pur și simplu din pasiune Victoria a revenit fără mari probleme francezului, cu scorul pentru tenis, veți putea citi de 6-2, 6-1, fiind de departe cel mai în formă și cel mai complet impresii și comentarii legate de jucător prezent aici la Cluj-Napoca. acest eveniment sportiv. După partida finală, Mathias ne declara că venise la Cluj cam abătut, visul lui de a-l întâlni și de a se confrunta cu Roger Federer se spulberase cu puțin timp în urmă (n.r. Mathias reușise o calificare până în turul 3 la Roland Garros, fiind învins de italianul Paolo Lorenzi, care apoi dăduse piept în turul următor cu Roger Federer), însă cu această victorie finală trăiește cel mai frumos vis LUCIAN BOLDOR de vară al lui, aici la Cluj! (n.r. între timp, francezul câștigă și - directorul turneului, turneele de la Stara Zagora, Plovdiv și Blagoevgrad, urcând 55 de ani în slujba vertiginos spre locul 250 mondial!) „sportului alb”, multiplu Speranța clujenilor și a românilor iubitori de tenis de vicecampion național la pretutindeni – Patrick Ciorcilă (doar 17 ani, nr. 573 ATP), s-a tenis de câmp, prezentat peste așteptări la acest turneu internațional, ajungând vicecampion național la până în sferturile de finală, unde a dat piept cu favoritul nr. 1 al proba de dublu (alături turneului, spaniolul Oriol Roca Batalla (nr. 395 ATP). de Gh. Komoroți), finală La capătul unui meci aprig disputat, Patrick a fost la un pierdută în fața perechii singur ghem distanță de victorie (o tempora!), moment în care Năstase-Țiriac, prin anii problemele medicale i-au dat târcoale, împiedicându-l să-și ’70. adjudece victoria și cedând în cele din urmă cu 6-2 3-6 5-7; însă, fără îndoială, victoria dăruirii și a devotamentului i-a aparținut tânărului Patrick Ciorcilă, fiind răsplătit cu aplauze și consolări de Dan Turdeanu întreaga asistență prezentă la meci. Cluj-Napoca

www.itfprocircuit-cluj.com

Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014

Rareş Şipoş, legitimat la CSM Cluj şi antrenat de tatăl lui, Clubul CSM Cluj şi-a trecut în cont la finele Septimiu Şipoş. săptămânii trecute un nou titlu de campion european. RAREȘ ȘIPOȘ este noul CAMPION EUROPEAN al Rareş Şipoş a obţinut titlul de campion european la probei de simplu cadeți. După trei finale pierdute la cadeţi, tenis de masă, în finala competiţiei desfăşurate în ediția din acest an a Campionatelor Europene în care Italia, la Sterilgarda. Rareș a fost nevoit să se mulțumească cu medaliile de După trei medalii de bronz în cadrul competiţiei (la argint, a venit și clipa de glorie pe care ambițiosul sportiv alte categorii de vârstă sau pe echipe/mixt), Rareş a dat sponsorizat de Butterfly o merita din plin: Titlul suprem lovitura în proba de simplu cadeţi, unde s-a impus în în proba de simplu cadeți. La doar 14 ani RAREȘ ȘIPOȘ finală cu 4:1 (7, -9, 10, 7, 4), în faţa rusului Artur Abusev. intră în galeria campionilor europeni de cadeți pe care „A fost meciul vieţii mele. Am fost sub presiune pe tot România i-a avut de-a lungul anilor. parcursul turneului, după rezultatele excelente ale fetelor. Am avut încredere în forţele proprii şi am reuşit”, a spus www.tenisdemasacluj.ro

REDACTIA Director: Ing. Mircea Vac Redactor Șef: Prof. Miron Blaga Secretar general de redacţie: Jurist Marius Vlad Pop Redactor Externe: Mihai Prepeliță Consilier editorial pentru limba engleză: Conf. Univ. Dr. Dan Popescu Redactori: Prof. Univ. Dr. Ing. Mircea Vereş, Conf. Univ. Dr. Dumitru Draica, Ec. Nora Turdean, Prof. Univ. Dr. loan Constantin Rada, Prof. Nicolaie Şteiu, Ec. Irina Ionescu. Redactori asociaţi: Dr. Zoia Bitea, Prof. Iacob Pop, Politolog Felixa Miclea. Grafică: Marius V. Pop

Se distribuie GRATUIT