Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014 Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014 CODUL LEGILOR BELAGINE SFATURI DE ÎNȚELEPCIUNE DATE DE ZAMOLXIS – DACILOR Vorba de înțelepciune, ce izvodește din sufletul tău, omule, să ai puterea de a ierta și să-ți iubești dușmanul – căci de te vei fie precumpănită, ca voroavă ori de câte ori vei glăsui întru înfierbânta în gândire la o nevolnicie de răzbunare să știi că semenii tăi care te vor asculta, la cele grăite și să fie ca sfat și durerea pieirii nu te va slăvi și nici nu te va ridica din toga îndemn atât pentru pruncii tăi, familia ta și casa ta – ori de vei dezamăgirii spre veșnicia necuprinsă a cerurilor – iar dreapta prinde putere și te vei afla printre cei mari conducători ai cetății răsplată își va sosi mai târziu până la cea de-a șaptea spiță a – să-ți fie vorba scurtă și glasul ca un tunet în cele ce le vei vieții – din cele șapte raze a nopții cerești; spune pentru a te înțelege în sfat și să fie hotărâtori în apărarea Niciodată făcătorii de rele, încrujnații vărsători de sânge cetății voievodale pe care ți-am dat-o întru lacrimile argintii ale nevinovat, nu-și vor mai găsi drumul și cărarea pierdută spre Marisului și ale Olutusului – întru care te-am zămislit să scara luminii – ei își vor primi drept răsplată după gând și faptă viețuiești pe pământ; – chiar dacă în nedumerirea lor nu vor putea precepe durerea Spre veșnica aducere aminte să-ți fie porunca Mea și să nu uiți din suflete și nu uita căci după faptă va veni și răsplata căci vorba multă și necumpănită este o deșertăciune pentru binemeritată a gândirii și a faptelor tale, pentru că „ochiul de tine și sufletul tău – și-ți poruncesc să fii cumpănit și mult tăcut veghe răstignit în samavolnicia vremii – care se ține sub obârșia și ascultător la glasul apelor, a pietrei, a păsărilor cerului și a dăinuirii” – veghează permanent asupra voastră; lacrimilor ce se preling și se varsă în cupa neprihănită a Îți mai dau de știre spre veșnica aducere aminte că poftind la sufletului Fiului Meu – pe care-L vor necinsti și batjocori munca și truda semenului tău, la luare spre folosință sau prin neamurile – iar pentru veșnicie Îi va rămâne chipui și trupul viclenie a unei părți din sufletul cuiva care nu-ți aparține, dar cu zămislit în bobul de grâu pe care-l vor crește țarinile, pentru ardoare îți dorești acea parte să-ți fie aparținătoare sau prin hrana voastră zilnică și-l vor folosi cetitorii înțelepciunii în neprihănire vei necinsti acel suflet, atât tu cât și urmașii tăi vor tainițile spiritului pentru marea evlavie spre cinstirea cerului și- rămâne sub plată ca făcători de rele, iar neîmplinirile vor a mântuirii voastre; năpădi viața și puținele plăceri lumești precum scaii câmpului Spre bună purtare și știință să-ți îndrepți pașii și gândul din sufletul mănos al lanului de grâu – căci nu prin necinste vei neprihănit din suflet – căci puterea gândului și-a minții vine din dăinui și nici prin batjocură vei deschide baierile pungii neprihănire și va muta munții din loc – va deschide noi drumuri îndestulătoare ale trupului tău; încă nici concepute și gândite de om, dar să nu uiți vreodată, și- Numai cinstea ta te va mântui, omule – și te va putea așeza ți spun ca să știi, că puterea minții tale prin darul dumnezeirii te spre dreaptă judecată – doar sufletul tău curat încununat de poate apăra de toate cele rele care vor săpa la temelia ta și-a diadema stelelor îți va putea hărăzi mântuire și păstrarea dăinuirii tale spre amăgire și te va duce la văi de lacrimi și numelui tău spre faimă și dăinuire, în vecii – vecilor – Amin! durere încă nebiruite de mintea ta, nădăjduind la Așa grăit-a Zamolxis pentru voi, dragi români. dezrădăcinare, la lupta sufletului tău cu obârșia răului, pentru eternitatea pământului. Chiar prin nevolnicie, din durere și Dr. Ec. Lucia Pojoca lacrimi să nu-ți îndrepți puterea minții spre făcătorii de rele – să Ing. Mircea Vac 2 Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014 ARHANGHELUL ROMÂNILOR DIN MUNȚII APUSENI IOAN BOCȘA Glasul inconfundabil al Prof. univ. dr. Ioan Bocșa – Apuseni” – în anul 2013 sub egida Fundației Culturale „citadelă de nezdruncinat a spiritualității românești” – ne TerrArmonia. încălzește sufletele de bucurie, de dragoste și de mândria Activitatea laborioasă a Prof. univ. dr. Ioan Bocșa – de a fi români, definindu-ne în arealul istoric în mare pasionat și culegător de folclor – ne îmbogățește etimologia genealogică a neamului nostru dacic. „Tezaurul Folcloric al Neamului Românesc” și rămâne prin piesele interpretate sub forma „perlelor asociative” Angajându-se plenipotențial încă de la o vârstă care ne reprezintă ca ființă națională cu mândria fragedă în păstrarea identității și a ființei naționale – sufletească ca o „carte de identitate” – în fața lumii și-a Marele Maestru Ioan Bocșa, prin piesele ce ni le prezintă, străinătății – așa cum însuși domnia sa o spune: „Munca cuantifică liantul existențialismului Neamului Românesc la care m-am angajat de zeci de ani – salvarea, păstrarea în zona Transilvaniei, oricât s-au zbătut furtunile și și promovarea patrimoniului național imaterial și prin torentele sălbatice să ne dezrădăcineze de neam. aceasta, a identității noastre naționale – nu poate și nu trebuie să aibă un sfârșit. Sfârșitul este un mister intim, Prin vocea baritonală a domniei sale – Marele personal, destinat doar individului”. Maestru Ioan Bocșa – Arhanghel al neamului nostru românesc – ne ține conștiința permanent trează, iar prin Cuvintele Prof. univ. dr. Ioan Bocșa sperăm că au unicitatea interpretativă face să vibreze frunțile munților, ajuns la sufletul tuturor românilor – dar și pe masa și la ne readuce în frenetic ecou – glasul Iancului – cu urechile marilor ocârmuitori ai Europei, care se luptă ca poruncile date în păstrarea sfințeniei Altarului trăiniciei statele conexe să le dezmembreze, pentru că „identitatea noastre. națională rămâne în veșnicie” – fiind afirmată și câștigată Cuvintele de a prezenta portretistic ființa cea mai de-a lungul veacurilor istoriei cu toate vicisitudinile dragă a sufletului – sunt prea mici, chiar dacă au vremurilor. ponderea manifestării în sine – Prof. univ. dr. Ioan Bocșa care viețuiește în marea capitală a Transilvaniei – Cluj- Arhanghel al neamului său – glasul de tunet iți va Napoca – prin aportul domniei sale, face să rămână rămâne în veșnicie ca simbol de îmbărbătare pentru toți încrustate durerile sufletului de român în vechea citadelă românii iubitori de neam și țară; iar când va fi nevoie – își a cetății Clujului prin: „Cântece de cătănie, Cântece de vor dezveli pieptul pentru a stăvili furia furtunii. joc, Cântece de stil vechi, Cântece ocazionale calendaristic, Colindele, Bocetele, Verșurile” – și alte Marius V. Pop categorii de cântece care au fost publicate de domnia sa Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România în volumul „Muzica vocală tradițională din Munții 3 Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014 ODĂ LUI EMINESCU Eminescu e în toate... Sub amărăciunea vremii Eminescule ne iartă Sus pe cer, în tei – pe deal, Plâns-a-n viersul său cu foc, Pentru tot ce ți-am greșit, Glas al pătimirii noastre Crai și fii ai Cosânzenii Dor de pasăre măiastră Și-al durerii în Ardeal. Un noroc – fără noroc. Tu primește-l nenuntit. Este soarele dreptății... Platoșe băteau în scuturi Iartă de poți și dușmanii Ne veghează ca un far; Valul măcina cetatea... Ce au vrut să subjuge țara, Ce în zorii libertății Munții fruntea lor o scutur, C-au trecut în vremuri anii Da-i îmbold la proletar. Domne, sfântă-i libertatea. Și-acum iar se-arată fiara. Doamne Sfânt și Maică Sfântă, Dulci cucoane odinioară Plânge Nistrul, plânge Tisa, Ce vegheați stele ce pier, De la mari împărății... Mărul sfânt de lângă gard... Doamne bine îl cuvântă Făceau inima să-l doară, Frați au trecut de Tamisa Sfânt luceafăr de pe cer! Dus de doruri prin pustii. Slabi, nădejdi în inimi ard. Acu`n somnul veșniciei Blânzi troițe și altare Suntem ce n-am fost pe vremi... Pus su` a patimilor dor, Spuneau rugi cu tămâiere... Tot huliți de-ntreaga lume, Plângu-l fiii României Doruri cine-n lume n-are, Dormi Luceafăr Sfânt etern Plânge-l dragul lui popor. Nu poate aștepta Înviere. Noi trăim – murind prin glume. Ing. Mircea Vac 4 Revista Roua Cerului Numarul 13 – 25 07 2014 ÎN FIECARE ZI ÎL IUBIM PE EMINESCU Prin viersul tău – Mărite Eminescu Preasfântă lege-a firii ce-a dat-o Dumnezeu Și glasul tunet – ai luminat o țară; Acestui neam din veacuri prin foame și războaie, Și-n suflet cu gând bun cu cuget românescu, S-a săturat să-ndure poporul atâta greu Ne-ai luminat viața – cu pana-n călimară. Când de averea minții – cei proști azi îl despoaie. Și-atunci ca azi, cei slabi se îngrădiră, N-avem unde munci – nu mai iubim pământul În cercul vicios – noianului de legi ... Țăranii-s împăiați în straie la muzeu ... Și-n generații noi îi vezi că toți aspiră Pierdutu-ne-am și portul, și Doina o suflă vântul, Ca să conducă țara – prin vechi fărădelegi. Iar toaca la Biserici – plânge lui Dumnezeu. Vândutu-ne-au destinul istoriei întregi Ierarhii duc în togă războaiele cu cârji Ni-e interzis a ști și viața și sămânța, Și vreau doar preamărire și-avere pe măsură; Conduc azi țara asta și președinți și regi Iar cei ce se opun hoțiilor și-s dârji, Iar dacii își dorm somnul sub glie la Săpânța. Din naos îi alungă să nu-i vadă cum fură. Dar prea Mărite Bard – Preasfinte Eminescu Preasfinte Eminescu – martir al vieții noastre Pe vremi avea și țara – valori europene, Te-am îndrăgit din școală și te iubim mereu, Născute-n vechea gintă din neamul cel crăiescu Din Oaș cu Maica Sfântă veghează-ne din astre… Iar azi prostia urlă și o auzi cum geme.