Maria Berényi Personalităţi Marcante În Istoria Şi Cultura Românilor Din Ungaria (Secolul XIX)
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Maria Berényi Personalităţi marcante în istoria şi cultura românilor din Ungaria (Secolul XIX) 1 Publicaţia Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria Coperta Emilia Nagy Editor responsabil Maria Berényi Apariţia volumului a fost sprijinită de către: Ministerul Resurselor Umane © Maria Berényi ISBN 978-615-5369-02-5 2 Maria Berényi Personalităţi marcante în istoria şi cultura românilor din Ungaria (Secolul XIX) Studii Giula, 2013 3 4 Părinţilor mei, Ioan şi Maria 5 6 CUPRINS Argument . 9 Petru Maior censor la Tipografia Universităţii din Buda . 11 Familia Grabovsky din Pesta . 21 150 de ani de la inaugurarea podului cu lanţuri – Rolul familiei Sina în spaţiul cultural şi financiar ungar – . 37 Artistul şi mecenatul Ioan Naco – Nákó János (1814–1889) . 49 Moise Nicoară (1784–1861) . 65 Dascălul Moise Bota (1789–1873) . 81 Eftimie Murgu (1805–1870) . 87 Gheorghe Pomuţ (1818–1882) . 109 Andrei Şaguna (1808–1873) . 112 Emanuil Gojdu: Originea şi familia . 132 Membri distinşi ai Reprezentanţei „Fundaţiei Gojdu” (1870–1918) . 145 Activitatea unor femei celebre pentru întărirea ortodoxiei româneşti din Transilvania şi Ungaria secolului al XIX-lea . 178 Vincenţiu Babeş (1821–1907) . 200 Alexandru Mocioni (1841–1909) . 213 Gheorghe Ioanovici, secretar de stat şi colaborator al lui Andrei Şaguna . 229 Rolul filantropilor şi mecenaţilor în formarea vieţii naţional-culturale a românilor din Ungaria în secolul al XIX-lea . 236 Medici şi farmacişti români din Budapesta în secolul al XIX-lea . 261 Iuliu Todorescu – un bibliofil român din Budapesta . 290 Ion Luca Caragiale şi Budapesta . 294 Memorandistul Aurel Suciu (1853–1898), originar din Chitighaz . 309 Doine despre personalităţi istorice . 322 Activitatea folcloristică şi etnografică a lui Atanasie Marian Marienescu (1830–1915) . 337 Filologul şi folcloristul Gheorghe Alexici . 347 Gazetele şi calendarele poporale ale lui Dimitrie Birăuţiu, proprietarul Tipografiei „Poporul român” din Budapesta . 357 Influenţa folclorului asupra literaturii româneşti din Ungaria în secolul al XIX-lea 378 Fotografii . 395 7 8 ARGUMENT Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria împlineşte, în vara anului aces- ta, douăzeci de ani de existenţă. Este un bun prilej pentru a aduna între co- perţile unei cărţi cîteva studii consacrate personalităţilor marcante ale culturii româneşti din Ungaria secolului al XIX-lea, risipite de-a lungul anilor într-o se- rie de periodice din ţară sau din România, materiale prin care am încercat să contribuim la o mai bună cunoaştere a istoriei şi culturii româneşti de pe aceste meleaguri. Aceste materiale sînt înmănunchiate în prezentul volum. Evocarea memo- riei acestor personalităţi marcante, în acest context aniversar, nu este doar un fapt de conştiinţă publică, ci şi de exprimare a unei recunoştinţe postume. Studiile publicate aici vor să restituie dimensiunea culturală şi morală a unor personalităţi de mare complexitate. Mişcarea de emancipare naţional-culturală a românilor din Ungaria consti- tuie un factor esenţial în mişcarea naţională românească din epocă. Ea prezintă, de asemenea, o seamă de trăsături specifice, izvorîte din realităţile social-po- litice care i-au determinat desfăşurarea. Volumul încearcă să aducă o nouă contribuţie la cunoaşterea unor personalităţi marcante ale vremii. Sperăm că republicarea acestor studii vor oferi cititorului posibilitatea de a-şi forma o ima- gine de ansamblu şi cît de cît reprezentativă asupra climatului politic, cultural şi social caracteristic pentru secolul al XIX-lea în Transilvania, în general, şi în Ungaria, în special. A reconstitui clocotul interior al unei epoci – cu toate seis- mele, căderile şi înălţările ei – este, credem, obligaţia oricărui istoric preocupat şi mişcat de adevăr. Volumul de faţă se vrea un inedit demers publicistic şi memorialistic, reu- nind prezentarea unor ilustre pesonalităţi ale vieţii academice, ştiinţifice, uni- versitare, cultural-artistice, politice şi ecleziastice. Ideea redactării şi publicării unui volum care să cuprindă între paginile lui biografia unor personalităţi mar- cante – şi care de-a lungul istoriei au lăsat urme trainice, îmbogăţind spiritu- alitatea românească – am avut-o de mai multă vreme. Astfel, cu acest volum, îndeplinim, de fapt, un mai vechi proiect al nostru. Am intenţionat să prezentăm unele dintre cele mai reprezentative perso- nalităţi, fie că s-au născut pe meleagurile noastre, fie că au provenit din alte locuri, dar care toţi şi-au desfăşurat activitatea în Ungaria secolului al XIX-lea. Ceea ce ne-am propus în primul rînd, a fost să reconstituim biografia spiritu- ală a celor mai reprezentativi iluminişti, savanţi, politicieni, filologi, medici, scriitori, ziarişti, etc. Pe toţi i-a stăpînit – şi astfel unit – dorinţa de cunoaştere, precum şi dorinţa de transmitere a cunoştinţelor dobîndite. Acestea ar fi, pe scurt, principiile care ne-au călăuzit în cursul elaborării lucrării. Am mai adăuga că despre personalităţile pomenite aici s-au publicat numeroase şi valoroase contribuţii, însă fără să fie gîndite sintetic sau redactate 9 într-un singur volum cu caracter colectiv. Trăsăturile şi mai ales năzuinţele co- mune justifică o prezentare comună, cuprinzătoare. Deşi timpurile istoriei s-au schimbat, personalităţile memorate printre aces- te pagini ne pot oferi exemple de urmat, modele de gîndire, de acţiune şi de simţămînt românesc. Ne-am dori, desigur, ca acest volum să fie răsfoit cu interes şi cu folos de toţi cititorii preocupaţi de istoria românilor din Ungaria şi, astfel, volumul să devină ceea ce şi-a mai dorit autorul lui: „o adevărată memorie necesară atît generaţiilor prezente, cît şi acelora care ne vor urma şi vor trăi în acest spaţiu încărcat de istorie”. Budapesta, mai 2013 Maria Berényi 10 PETRU MAIOR CENSOR LA TIPOGRAFIA UNIVERSITĂŢII DIN BUDA Trebuie constatat, că în capitala Ungariei s-a păstrat şi dezvoltat o spiritualitate românească meritorie. Încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, la Pesta e ates- tată o vie activitate culturală românească, mai întîi sub formă religioasă, apoi treptat cu un ton mai pronunţat de caracter naţional. Baza materială pentru susţinerea culturii româneşti din capitala Ungariei, timp îndelungat o constituie colonia macedoromână de aici. Suflul puternicu- lui curent cultural românesc porneşte de la activitatea Tipografiei Universităţii din Buda, prin cunoscuţii săi cenzori, corifei ai Şcolii Ardelene. În rîndul ro- mânilor din Ungaria şi Transilvania, clasa burgheziei mai înstărită era alcătuită din macedoromâni. Oriunde au activat, statornic sau trecător, macedoromânii s-au organizat mult mai bine ca alte popoare în comunităţi religioase, pentru că, astfel, să-şi ducă aidoma viaţa de acasă la ei. Macedoromânii stabiliţi pe aceste meleaguri nu s-au mărginit numai la preocupările negustoreşti, ci au contribuit la menţinerea şi întărirea Bisericii Ortodoxe. În centrele cele mai mari din Ungaria, ei, în unire cu negustorii greci, după ce se constituiau în comunităţi, îşi ridicau biserici proprii, pe care le înzestrau cu icoane, clopote, odăjdii şi multe cărţi sfinte.1 Constituirea Tipografiei Universităţii din Buda Tipografia Universităţii din Buda a fost întemeiată la Nagyszombat (Tîrnavia) în 1577, de episcopul catolic Telegdi Miklós, în cadrul universităţii care funcţiona acolo. În 1777, Maria Tereza a mutat universitatea la Buda şi astfel a ajuns aici şi Tipografia Universităţii. Teascurile tipografiei au fost instalate în Casa Corvin (azi str. Országház 13). Aici şi-a început tipografia noua ei activitate, sub conducerea vestitului istoric Pray György, director al Bibliotecii Universităţii.2 Tipografia a fost subordonată Consiliului Locumtenenţial al Ungariei. „Principiile de funcţionare a Tipografiei au fost stabilite în 1770 cu ocazia unei consfătuiri convocate la Vie- na de către Maria Tereza, la care au participat episcopi greco-catolici din Tran- silvania şi din Ungaria. Respectarea principiilor de funcţionare a căzut în sarcina cenzorului în funcţiune, care era obligat să colaboreze cu episcopii greo-catolici, trebuind să supravegheze să nu apară în publicaţiile româneşti ale Tipografiei nimic care să lezeze pe catolici, pe ortodocşi, moravurile poporului român şi pe împărat. În rezolvarea problemelor Tipografiei, cenzorul trebuia să ceară părerea episcopilor cu privire la tipăriturile bisericeşti sau şcolare ce urmau să fie editate. La aceeaşi consfătuire s-a stabilit ca cenzorul Tipografiei să fie un bărbat erudit, demn de încredere atît din punct de vedere religios cît şi politic şi care să aibă o conduită exemplară.”3 În anul 1779, împărăteasa Maria Tereza a acordat tipografiei privilegiul de a edita cărţi didactice pentru Ungaria. Tipografia a tipărit, cu alfabetul chirilic pe atunci în uz, pentru minorităţile din Ungaria: sîrbi, croaţi, slovaci, români 11 lucrări bisericeşti, şcolare, ştiinţifice, precum şi beletristice şi de răspîndire a ştiin- ţelor. Pentru tipărirea cărţilor frumoase, tipografia a cumpărat în 1795 instalaţia chirilică a tipografului vienez Ştefan Novacovici. În urma acestui act, calitatea tipăriturilor arată o îmbunătăţire considerabilă. Peste cîţiva ani, pe lîngă tipogra- fie s-a instalat şi un atelier pentru turnarea literelor. Meşterii acestui atelier au muncit atît de iscusit, încît rezultatele dexterităţii lor au fost căutate şi de tipogra- fiile ţărilor româneşti. Îmbunătăţirea tehnică s-a dezvoltat rapid. Dovada acestui fapt este apariţia luxoasă a cărţii de slujbe religioase Mineiu în 12 volume, între 1804–1807, destinată românilor ortodocşi de dincolo