180 Eugen-Tudor Sclifos BOIERUL ALEXANDRU STURDZA ŞI
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Eugen-Tudor Sclifos BOIERUL ALEXANDRU STURDZA ŞI BASARABIA Născut la Iaşi în 1791, Alexandru Sturdza era moldovean dupa tată şi grec fanariot după mamă1. Tată său Scarlat Sturdza (1750-1816) provenea dintr-o familie aristocratică2, cu studii la Leipzig, şi-a început ascensiunea politică prin exercitarea funcţiilor de vornic, hatman în timpul ocupaţiei ruseşti din perioada 1788-1791, cel care va deveni guvernator civil al Basarabiei în 18123. Mama sa Sultana Moruzzi (1762-1839), descendea dintr-o veche familie fanariotă, care primise în urma căsătoriei cu Scarlat ca dotă târgul Soroca şi teritoriile din împrejurimile acestu- ia. Ea era fiica fostului domnitor al Moldovei Constantin Moruzi care a domnit între anii 1777- 1782. De asemenea era verişor cu viitorul domn regulamentar al Moldovei, Mihail Sturdza. În 1792, după încheierea păcii de la Iaşi şi retragerea trupelor ruseşti de ocupaţie, Scarlat Sturdza a decis să se mute cu familia în Imperiul Rus4. Acest fapt nu era o excepţie la acea vreme ţinând cont de faptul că emigrarea nobilimii române spre Rusia s-a accentuat datorită războialeor ruso- turce desfăşurate pe teritoriul principatelor române. Fără îndoială el a fost convins de reprezen- tanţi ai Rusiei, oferindui-se titlul de consilier de stat5. După câţiva ani petrecuţi la Sankt-Peters- burg familia Sturdza a primit pământ în apropiere de Moghilev (azi în Belarus)6. În 1812, odată cu anexarea Basarabiei7, Scarlat Sturdza, graţie atitutinei filoruse, dar şi pentru serviciile aduse curţii imperiale ruse, a fost numit guvernator civil al Basarabiei. Între timp, în anul 1809, fiul său, Alexandru, a intrat în serviciul diplomatic rus. El a fost angajat în cadrul Biroului de Afaceri Externe (post cerut de tatăl său) la întoarcearea contelui Rumeanţev din Finlanda. Alexandru Sturdza s-a specializat pe afacerile asiatice8, devenind în următorii trei ani o persoană importan- tă în corpul diplomatic rusesc. Amiralul Ciceagov i-a făcut următoarea caracterizate: „un jeune homme d'un grand talent, qui, à une éducation distinguée, ajoutait le rare mérite de parler et d'érire parfaitement cinq langues avec une élégante facilité”9. S-a format în mediul familial, ofe- rindui-se o educaţie „occidentală”10. Tatăl său om instruit cum îl caracteriza N. Iorga, a studiat la Leipzig în perioada 1771-177311. Vorbind despre tinereţea sa, Alexandru Sturdza scrie: „fiu al prinţilor-emigranţi, eu nu cu- nosc deloc patria mea. Rusia este ţara mea; totul mă leagă de ea: religia, datoria, obişnuinţa ini- mii mele”12. „În emigrarea noastră predomina o oarecare poezie tristă – zice Alexandru Scarlat Sturdza; era greu de a te obişnui cu poporul, moravurile şi limba străină. Scarlat Sturdza trebuia să lucreze mult pentru restabilirea stării materiale: căci despărţindu-se de bună voie de vatra pă- rintească şi averea strămoşilor, nu e uşor emigrantului de a aprinde iarăşi, în străinătate, focul în azilul nou şi de a strânge – aşa zicând – sfărmăturile din naufragiul petrecut”13. 1 Stela Ghervas, Alexandre Stourdza (1791-1854). Un intellectuel orthodoxe face à l'Occident, Paris, 1999, p. 15. 2 Există o genealogie a familiei Sturdza realizată din ordinul domnitorului moldovean Mihail Sturdza,care a instituit o comisei în 1842 având ca finalitate lucrarea: Genealogia familiei Sturdza, cu arborele spiţei şi cu stema ei, Iaşi, Insti- tutul Albinei, 1842. 3 Cristian Popişteanu, Dorin Matei, Sturdzeştii. Din cronica unei familii istorice, Bucureşti, Fundaţia Culturală Ma- gazin Istoric, 1995, p. 53. 4 Matei Cazacu, Familles de la noblesse roumaine au service de la Russie, XV-XIX siècles // Cahiers du monde russe et soviétique, nr.1-2, 1993, p. 219. 5 Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, Bucureşti, 1992, p. 319. 6 Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Bucureşti, 1991, p. 188. 7 George F. Jesbury, The Russian Anexation of Bessarabia, 1774-1828. A Study of Imperial Expansion, 1976, p. 57. 8 Stela Ghervas, Réinventer la tradition Alexandre Stourdza et l'Europe de la Sainte-Alliance, Paris, 2009, p. 39. 9 Mémoires de l'amiral Tchitchagov, publié par Charles Gr, lahovary, Paris-Bucharest, 1909, p. 361. 10 Gheorghe Bezviconi, Din vremea lui Alexandru Sturdza // Din trecutul nostru, vol. IV, 1936, p. 35. 11 N. Iorga, Istoria învăţământului românesc, Bucureşti, 1971, p. 49. 12 Gheorghe Bezviconi, op.cit., p.35. 13 Ibidem, p. 36. 180 În 1812, la solicitarea amiralului Ciciagov, Alexandru Sturdza a fost trimis ca expert la De- partamentul Oriental în chestiunea Principatelor Române, fiind un bun cunoscător al acestor re- giuni1. Alexandru Sturdza trebuia să meargă la Bucureşti în calitate de traducător pentru a scrie rapoarte şi memorii asupra stării de lucruri în cele două ţări româneşti. Pentru serviciile prestate Imperiului Rus şi datorită respectului de care se bucura familia Sturdza în Rusia, s-a decis numi- rea lui Scarlat Sturdza în calitate de guvernator al Basarabiei. Iată cum aprecia Alexandru Stur- dza momentul în care tatăl său a devinit guvernatorul Basarabiei: „tatăl meu primise instrucţi- uni şi puteri extinse, fixând reşedinţa sa la Chişinău, un oraş insalubru şi prost construit. Această alegere fu o necesitate, din cauza faptului că provincea oferea puţine resurse, şi niciuna din cele 5 locuri nu îndeplinea condiţiile necesare pentru a deveni reşedinţa administraţiei”2. În pofida faptului că era la o vârstă fragedă, Alexandru Sturdza a fost însărcinat cu elabora- rea unui proiect privind reorganizarea noii provincii anexate de Imperiul Rus3. Atunci când a re- dactat primul «statut de administrare provizorie a Basarabiei», el a dorit să păstreze şi să valori- fice tradiţia istorică. Limba română îşi găsea în mod firesc locul în programa de studii în noua provincie. Alexandru Sturdza se găsea ancorat între două realităţi politice, acea a originii sale ro- mâneşti şi atracţia pentru universalitatea întruchipată de Aleksandr I. Astfel, Sturdza a dorit chiar şi alipirea Basarabiei la un posibil «stat moldo-valah» independent, iar, în anii 30 ai seco- lului al XIX-lea, s-a împotrivit încercărilor, din ce în ce mai intense, de rusificare a regiunii. Pro- gramul său politic prevedea deopotrivă emanciparea românilor şi grecilor printr-o modernizare inspirată din Occident. Perioada anilor 1818-1821 a dedicat-o studierii problemei Basarabiei, a noii provincii ane- xate de Imperiul Rus, de care se simţea ataşat. Tot în această perioadă Alexandru Sturdza a legat o prietenie strânsă cu Constantin Stamati, cu care discuta despre problema Basarabiei. F.F. Vi- ghel, cel care a ajuns colaborator cu Alexandru Sturdza între anii 1819 şi 1821, vedea în noua or- ganizare a provinciei un model asemănător cu cel implimentat în Polonia sau Finlanda. Alexan- dru Sturdza a insista asupra păstrării limbii române la toate nivelurile de activitate, deşi utiliza la acea vreme sintagma „limba moldovenească. El a militat pentru menţinerea tradiţiilor şi obice- iurilor din Basarabia. Peste mulţi ani, în perioda în care a întreprins o călătorie în Italia, împre- ună cu fiica sa Maria, avea să-i facă acesteia unele mărturisiri de ce utiliza sintagma „limba moldovenească” în numeroasele rapoarte şi însemnări asupra Basarabiei şi Principatelor Româ- ne: „eu, din păcate, pomenesc uneori în lucrăile mele îmbinarea de cuvinte „limba moldovenea- scă”. Aşa cere politica, cenzura. Denumirea corectă a limbii e „română”4. Ion Negrescu ne comu- nică altă relatare a lui Alexandru Strurdza cu referire la limba română: „În afară de limbile asia- tice propriu-zise, în graniţele imperiului turcesc trăiesc viaţa lor şi domină pe un teritoriu întins spaţiu limbile slabă şi română. De-a lungul ţărmului stâng al Dunării şi mai sus spre Apus până la poalele munţilor Carpaţi este împrăştiat neamul deosebit românesc sau al valahilor şi moldo- venilor”5. Alexandru Sturdza considera că autorităţile ţariste încearcă să-i învrăjbească pe româ- nii din Basarabia împotriva confraţilor lor din principatele române şi lucrează să demonstreze că moldovenii sunt un neam diferit de români. În Memoriile sale vice-guvernatorul F.F. Vighel aprecia faptul că Alexandru Sturdza dorea realipirea Basarabiei la Moldo-Valahia: „Circula un plan, ca în Basarabia drepturile şi obiceiurile moldoveneşti nu numai să fie păstrate, dar să fie şi mai răspândite. El nu-şi ascundea dorinţa sa de a vedea Moldo-Valahia ca o împărăţie deosebită, împreună cu Basarabia, Bucovina şi Transil- vania”6. Alexandru Sturdza avea de ales între devotamentul pe care îl datora Rusiei şi dragostea faţă de Basarabia7. 1 Alexandre Stourdza, Souvenirs du règne de l'empereur Alexandre // Oeuvres posthumes, Paris, 1859, p. 113. 2 Ibidem, p. 122. 3 Acest regulament a fost editat de Egunov în Zapiski Komiteta statistiki Bessarabscoi oblasti, Chişinău, 1868, t. III, pp. 108-110. 4 Emil Vrabie, Soarta unui emigrant Alexandru S. Sturdza, Chişinău, Editura Pontos, 2009, p. 229. 5 Ion Negrescu, Alexandru Sturdza // Viaţa Basarabiei, nr.4, 1932, pp. 31-32. 6 F.F. Vighel, Zapiski, t. II, Moscva, p. 196. 7 Stela Ghervas, Reiventer la tradition, op.cit., p. 62. 181 Alexandru Sturdza vorbea cu patos despre provincia Basarabia, rezervându-i un loc aparte în scrierile sale. Iată cum descrie evenimentul din 1812, an tragic pentru istoria Moldovei: „În 1812 în urma tratatului de la Bucureşti, Rusia a preluat teritoriul dintre Marea Neagră, Nistru, Prut şi Bucovina – teritoriul ocupat de austrieci mai demult. Imediat ţarul Alexandru dădu locu- itorilor ţării o proclamaţie, prin intermediul amiralului Ciciagov, că legile, obiceiurile şi preroga- tivele ţării vor fi menţinute. În Basarabia vor fi introduse legile penale şi finaciare ale Imperiu- lui, dar se vor păstra legile civile bazate pe dreptul roman şi cutumiar. Poporul moldovenesc îşi păstra libertatea, iar fiecare clasă de locuitori – privilegiile de care dispunea. Conform clauzelor tratatului încheiat la Bucureşti, contribuabilii, până în anul 1817, n-au plătit statului nici un im- pozit direct. Preoţimea îşi păstra proprietăţile. Totuşi, de ceva timp, guvernul pare să regrete toate aceste concesiuni făcute Basarabiei, acum se doreşte rusificarea acestei porţiuni a Moldo- vei, prin măsuri legislative. Este o greşeală, o nerăbdare politică, care demonstrează faptul că este o putere cuceritoare şi tutelară.