3 PPortal-ortal- MMĂIASTRAĂ I A S T R A [email protected] Anul VII, Nr. 3 (28)/2011 IISSN:SSN: 11841-0642841-0642

Trimestrial de cultură editat de CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE GORJ & SOCIETATEA DE ŞTIINŢE FILOLOGICE DIN ROMÂNIA - FILIALA TÂRGU-JIU, cu sprijinul CONSILIULUI JUDEŢEAN GORJ

Ilustrată DDumitruumitru AAugustinugustin DDOMANOMAN

La picioarele mele Jiul cel negru ca mâinile GGENERAŢIAENERAŢIA ''8080 - VVĂZUTĂĂZUTĂ DINDIN INTERIORINTERIOR minerilor demonizatul rîul în care Pe la jumătatea deceniului al optulea Necuvintelor a răspuns scurt și la obiect: „A nu-mi mai pot al secolului trecut, în mediile cultural-literare și sosit!” Știa el Nichita prea bine că mersul oglindi chipul nici fi ința românești începuseră a se afi rma câțiva tineri poeziei nu putea fi îngrădit, mai ales că în ulti- lăuntrică pe care critica avea datoria să-i mii săi ani de viață roiau în jurul lui anunțe ca pe mai „noii veniți”, – brand de specială referențialitate obscuritate curgătoare ca și unii bucurându-se chiar de la - ,tineri crescuți într-o altă mistică mine început de o susținere de invidi- a poeziei, pe care însuși îi încuraja at (vezi cazul Cărtărescu), alții cu largă încredere și generozitate... Psalm mergând cu strategia de afi rmare În presa centrală (România Să fie-amarul Tîrg a grupului, cei mai mulți având literară, Luceafărul, SLAST, Amfi - de ales calea propriei afi rmări, teatru, Viața studențească), dar și Să fi e-Amarul Tîrg măsura Când dispar lucrurile rămîi îndelungată și plină de riscuri, în cea din provincie prezența „tâ- mea față-n față cu oamenii dar nu mai puțin consecvent- nărului scriitor” era o realitate in- ori eu să fi u măsura lui? axiologică și demnă de toată contestabilă, astfel că peisajul unei cînd dispar oamenii rămîi prețuirea. „noi geografi i literare” începea a mă cutremur de indiferență față-n față cu tine însuți După impunerea gene- se contura, generând totodată an- căci iată am obosit rației șaizeciste și rapida afi rma- chete, dezbateri, luări de cuvânt, cînd dispari tu însuți rămîi re a ceea ce s-a numit „generația în general acel climat de emulație și spaima mea revine pe față-n față cu Dumnezeu. 70”, într-o dezvoltare a lirismu- creatoare în care generații diferite asfalt lui pe temeiul unei continuități de substanță, interferau și se exprimau în deplină cunoștință cum norul prefăcut în ploaia iată pe mai tinerii sosiți mult mai radicali și de cauză, nu întotdeauna după poziții partiza- sașie și peltică cerându-și cu accent ironic-protestatar, având de străbă- ne și interese de grup. Criteriul generaționist scuze Din exces tut un timp arid în contextul unui totalitarism începuse a funcționa, așa că, odată cu afi rma- fondat pe o ideologie de import, excesivă și rea primilor optzeciști, începuse a se defi ni un ori se vinde pe tarabele Din exces în plan cultural nu numai în plan economico- anumit profi l al acestora, o anumită atitudine umede vă asigur domnilor social și politic-administrativ. estetică, un nou mod de asumare a actului de prefăcute-n gazete cu doar din simplu exces Întrebat, într-un interviu luat de mai creație, nu rupt, desigur, de conjunctura soci- numele meu amarul devine dulce tânărul confrate Viorel Padina, publicat în al-economică a vremii. atât de neîntîrziat iar în întuneric mijește martie 1978 în „Amfi teatru”, ce părere are de Un rol important l-au jucat așa-numitele neverosimil lumina. eventuala sosire a unei noi generații, Maestrul Continuare în pag. 3 PParadisiacul,aradisiacul, LLucifericul,ucifericul, MioriticulMioriticul

În viziunea on- Pe măsură ce imaginea esenţializată a lumii se însuşi îi zice „rup- to-poetică a lui Mihai ascunde în semne (runice), în tâlcuri mereu nedesci- tură ontologică”. Cimpoi, Paradisiacul ar frate, tensiunea ontologică a demersului poetic creşte În ciuda „cenzurii fi prima ipostază (opţio- – ceea ce aduce în prim-plan acea dramă metafi zică transcendente” in- nală) a poeziei blagiene. a spiritului, specifi că marilor iniţiaţi în tainele onto- stituite de Marele Criticul constată că „nu poeticităţii (referirile criticului la marii noştri poeţi, Anonim, ca deţi- există în literatura româ- Eminescu, Arghezi, Barbu, Bacovia sunt frecvente). nător al misterului nă o poezie atât de intens Aşa că dincolo de „teatralitatea expresionistă” vedem existenţial central, ontologizată ca cea bla- în poezia blagiană cum fi inţa îl rosteşte pe poet. Încă poetul năzuieşte la giană”. Eul poetic, situat din „manifestul” onto-poetic Eu nu strivesc corola de decantarea miste- într-o stare de tensiune minuni a lumii, Blaga optase nu pentru cunoaştere, ci rului, situându-se la Acad. Mihai Cimpoi progresivă, ar depăşi eul pentru mister, ceea ce va teoretiza mai târziu şi fi loso- răscrucea «arătatu- individual, l-ar trans- ful: „Omul trebuie să fi e creator, de aceea să renunţe lui» cu «ascunsul». cende, l-ar înălţa în acea cu bucurie la cunoaşterea absolutului” (Opere, 7, ed. De unde re- zonă a imaginarului în care „relaţiile cu lumea se pun D. Blaga, 1982, p. 21). zultă că „Omul bla- sub semnul cosmicului”. Discursul poetic blagian De aici la conştiinţa temeiurilor sacre a lumii gian” este o entitate s-ar hieratiza în perspectiva unui cosmocentrism, ce nu e decât un mic salt vizionar, pe care poetul îl rea- scindată între năzu- înseamnă o revenire în ordinea supra-trăirii, o reinte- lizează cu un arsenal intens ontologizat de procedee grare în plasma cosmică originară. Totdeauna, această şi mijloace lirice. inţa lui onto-cosmi- bucurie (panică), de exaltare şi beatitudine presupune „În plan mitopoetic, scrie M. Cimpoi, lumea că „paradisiacă” şi drama „luciferic” al conştiinţei surclasarea tristeţii metafi zice, aşa cum sentimentul lui Blaga apare în mod fi resc ca «o poveste», ca o asaltată de problematizări şi dileme. De aceea între preaplinului îl presupune şi îl ţine sub control pe cel legendă, ca o carte cu teme încifrate în semne runice. el şi „omul potmodern” (al avangardei sau al actu- al prea-golului. În cadrele expresionismului, poetul E o carte care deopotrivă des-cifrează şi în-cifrează, lui onto-hermeneutic) se întrevede o fi liaţie organică. sesizase că există două posibilităţi de a trăi absolutul: «arată» şi «ascunde», căci, după ce s-a revelat, poetul Această sciziune formativă a „omului blagian” se în- în linişte şi în mişcare. Ceea ce consună cu modul «închide porţile şi trage cheile». trevede încă din acel expresionism al Poemelor lumi- ontologic al gândirii poetice blagiene, în care regăsim Dacă în onto-poetica blagiană, lumea e o car- nii, de la care poetul se revendică până la un punct şi atât „nebunia dionisiacă” a mişcării cât şi „apolinis- te, poezia e un cântec, a cărui profunzime e dată de teoretic. mul” sapienţial al echilibrului şi al repaosului. „ruptura dintre semn şi semnifi caţie”, căreia fi losoful Continuare în pag. 2

CYMK  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 2 Urmare din pag. 1 Lucian Blaga de vacuitate şi de pustiire… Sufl etul poetului, afl at „în Ivanca şi Înviere la Arca lui Noe şi Anton Pann, per- De la paradisiac (care corespunde unui impresio- căutare,/ în mută seculară căutare,/ de totdeauna”, vibrea- sonajele titulare (şi nu numai) intră „în cercul de vrajă nism de freamăt vital expansiv) la luciferic (pliat pe pro- ză la unison cu litaniile acestor „cântăreţi bolnavi”, rătă- magică a demonicului, care este, esenţialmente, un cerc blematizarea onto-tensională a expresionismului), iar de citori printr-un univers de semne cu nume şi semnifi caţii tragic”… Sunt personaje posedate, ascultând de voci şi aici la mioriticul (corespunzând clasicismului târziu cu pierdute. Misterul „se ascunde revelându-se”. Atunci, îndemnuri lăuntrice, nişte psihologii introvertite paroxis- infl exiuni folclorice, acelui creştinism popular şi cosmic) omul luciferic forţează încuietorile sub care dorm identi- tic, nişte „nebuni”… Cu atât mai mult, demonicul declan- – onto-poetica blagiană ar înainta progresiv şi într-o des- tăţi pierdute, esenţele lumii, nemaitrăind sentimentul de şează procesul de sublimare, de mântuire, de regăsire de făşurare organică, în spiritul a ceea ce Heidegger afi rma: plenitudine paradisiacă asigurată de contopirea cândva a sine ori de jertfă mântuitoare, de triumf, de purifi care, de „Cu cât mai poetică este creaţia unui poet, cu atât mai li- sufl etului cu tainele originare ale universului. Aspiraţia înălţare şi consacrare. E un proces dramatic, tumultuos, beră este rostirea lui…” Iar lumea lui Blaga „benefi ciază la Absolut a omului luciferic este limitată, împiedicată, sfâşietor de tragic. Drame în care sufl etul se limpezeşte şi de o libertate nezăgăzuită a rostirii şi, prin urmare, de o refuzată de „cenzura transcendentă”, întrerupând dialo- se sublimează, tragedii care purifi că şi consacră apogeic, posibilitate ideală a situării «în sânul deschiderii fi inţei», gul poetului cu Dumnezeu, sfârşind printr-o retragere în numele jertfei ori al propriei creaţii. de valorizare efi cientă a vorbirii şi tăcerii, a neantului mută în sine, într-o pecetluită singurătate. Demiurgul a În sfârşit, Mioriticul, al treilea concept operaţio- care se iscă între acestea.” uitat de propria-i creaţie, s-a retras în transcendent, lă- nal al demersului eseistic, vine să atenueze, să echilibre- Revenind la ideea „paradisiacului”, criticul iden- sând lumea în bătaia morţii. „Dumnezeu e mort” – este ze lucifericul, realizându-se astfel triada blagiană „care tifi că în poezia începuturilor acel Dumnezeu-descătuşat, o idee nietzscheană care stăruie în metaforele poeziei de pune cunoaşterea sub un crescendo dialectic ce scufundă o viziune cosmogonică ca stare poetică deliberată, care acum (să precizăm că şi Eminescu intuise această vre- contrariile într-o ataraxie fi nală.” depune mărturie despre un mit solar originar („Să fi e lu- me a desacralizării, când scria: „E apusa de zeitate şi- Poetul (şi fi losoful) preferă acum un orizont inter- mină!”). «Taină», «vrajă», «mister» sunt sinonime care asfi nţire de idei.” – Memento mori). În lipsa dumneze- mediar – plaiul, cu urcuşurile şi coborâşurile lui, orizont denumesc raportul poetului cu lumea vizionar-instituită, irii, devine acaparant duhul negării, al tăgăduirii „care ritmic de alternanţă deal – vale: „Sufl etul omului blagian înainte însă de a se întrevedea „ruptura ontologică”. prevesteşte sfârşitul imanent, drumul întrerupt defi nitiv trăieşte acum la unison cu sufl etul omului mioritic, suind Beatitudinea şi îmbinarea senzualului cu serafi cul al Fiinţei” (Dumnezeul pierdut, pp. 25-36). Amintind şi coborând un plan indefi nit ondulat «tot mai departe, (fapt sesizat şi de G. Călinescu) ar duce la intuirea unei consideraţiile lui C. Noica privind mutarea accentului, iarăşi şi iarăşi»…” Acest sentiment de solidaritate, de stări de „autodumnezeire”, jocul dionisiac cu proiecţii la Blaga, de pe mistic pe raţional, criticul aduce totodată fraternizare cu plaiul „e de domeniul aprioricului”, ve- cosmice interzicând, deocamdată, raţionalul cu proble- în discuţie ideea „centrului de dinafara cercului”, asupra nind din străfundurile abisale ale sufl etului… Sub aceas- matizările lui luciferice… căreia se exprimase însuşi Blaga: „Extatic nu înseamnă tă echilibrată zodie a Mioriticului, omul blagian trăieşte Poetul e tânărul demiurg, trăind fervoarea titanică dragostea ca pe o stare de graţie, regăsind-o în indefi ni- aici decât ec-static, stare în afară de sine, evadarea cen- pe temeiurile unor simboluri şi metafore din mitopoetica bila noţiune de dor, «acela care n-are amintire/ şi nici trului în afară de cerc” (Opere, ed. D. Blaga, vol. 8, 1983, biblică. Desigur, „tânărul Titan e din stirpea Demiurgu- speranţă, dorul-dor» (Dorul-dor). Poetul l-a pierdut pe lui”, sunt consubstanţiali, sub semnul integrator eponim p. 266). Nu intelectul enstatic, aşezat confortabil în func- Dumnezeu în zodia lucifericului, pentru a-l regăsi acum al paradisiacului. ţiile logicii obişnuite, este cel care determină revelaţia, ci ca stare difuză, substanţializată. E vorba de o nouă stra- În această aspiraţie şi sete neostoită de absolut, intelectul ec-static, generator de ecstazie. Cu alte cuvin- tegie ontologică blagiană, de un nou demers trans-ori- dacă omul blagian este asemenea Demiurgului, opera te, nu „plus-cunoaşterea”(proprie intelectului enstatic), zontic spre esenţele divine, de recompensarea lor şi con- se modulează ca un «Cosmoid», ca o «simili-lume» sau nu „zero-cunoaşterea” (limită sau punct de plecare), ci topirea osmotică cu ele. Elemente de creştinism popular ca o «ţară fără de nume», adică tărâm al originarului… „minus-cunoaşterea” dă seama de potenţarea misterului şi cosmic strălucesc ca perle în poezia de această factu- Plăsmuire revelatorie a spiritului uman, cosmoidul, face şi deschide „zariştea” ecstaziei. Cunoaşterea luciferică ră, precum metafora-simbol a lui Elohim, entitate sacră concurenţă macrocosmosului, tinzând să i se substituie, „despică” procesul cognitiv în „fanic” (partea se arată) şi veterotestamentară, disipată în natură, care îşi regăseşte credea fi losoful culturii. Poemele luminii sunt, în acest „criptic” (partea care se ascunde). identitatea pierdută, recucerind poziţia din mijlocul cer- sens, crede criticul, tocmai expresia pregnantă a acestei Izbindu-se, aşadar, de ideea Misterului, în faţa cului, întru echilibrarea Fiinţei…În locul Dumnezeului substituiri efective, deşi de undeva se simte ochiul de căruia Marele Anonim instituie cenzura transcendentă, spinozist, scrie Mihai Cimpoi, este reînscăunat Elohim, gheaţă, necruţător al „problematizării luciferice”… omul luciferic trăieşte drama neputinţei de a se depăşi, de - „divinitate pluralistă, recuperabilă doar din manifestă- aceea el scoate centrul „în afara cercului”, realizând un rile numeroase: «Unde eşti, Elohim?/ Lumea din mâinile Dacă în Poemele luminii” omul blagian trăia din „act de transcendere” – ceea ce reprezintă chiar mişcarea tale-a zburat/ ca porumbelul lui Noe.» (Ioan se sfâşie în plin fervorile paradisiacului, începând cu Paşii Profetului spre transcendenţă. pustie). Lumea îşi recapătă luminozitatea, calmul, blân- se produce acea „spărtură ontologică (…), care o înlocu- Acest demers blagian, considerat de critic funda- deţea domestică: „Invadat de un aer general domestic- ieşte pe cea de beatitudine universală, prin revelaţia ne- mental „hermeneutic”, apare ca rezultat al tensiunii per- divin, universul în care se mişcă omul blagian devine gativă a morţii lui Pan, ce elimină fi reşte şi panismul pro- manente dintre existenţă şi sens, al stării de „criză” pro- imperiul lui: «Şi fără de asfi nţit în imperiul meu/ tânărul gramatic, prin întomnarea şi îmbătrânirea sufl etului, prin vocate în obiect – „procedeu care stimulează lucifericul brad străjuieşte mereu» - Cântecul bradului.” Totul îşi intrarea acestuia într-o zonă a uitării şi insensibilităţii, a ce sfi dează linearitatea paradisiacului care s-a dovedit recapătă prospeţimea, însuşi muntele devine „fragil”… unei durate sterile: «Eram atât de obosit/ de primăveri, de închizător de orizonturi…” Somnul, ca stare de îndumnezeire, mişcă monadele Scoaterea centrului în afara cercului „nu concili- trandafi ri/, de tinereţe/ şi de râs./ Aiurind mă căutam în adormite, legănând „comprimatele” lumi într-o armonie ază, ci scindează eul, nu ne dă schema liniştită hegeliană leagănul bătrân/ cu mâinile pe mine însumi/ - ca prunc.» pacifi catoare. Aşa cum Cântecul Mioriţei, scrie criticul, a antinomizării şi împăcării dialectice, ci continua – luci- se eliberează de presentimentul morţii prin şi în lumi- (Leagănul)”. Universul liric se întunecă încet-încet, se ferica – stare tensională…” Ceea ce îl apropie pe Blaga şi instaurează un timp al amorţirii generale, al încetinirii na veghetoare a stelelor-făclii, a soarelui şi lunii care-i mai tare de reprezentanţii expresionismului, ai avangar- ţin cununa în dacic-romanica nuntă cosmică, tot astfel ritmurilor, al stingerii progresive – „totul intră sub zo- dei sau postmodernismului. dia amintirii”. Lumea splendorilor şi frăgezimilor este omul blagian se mântuie prin şi în lumina geniu-astral Omul luciferic este interogativ şi neliniştit, ne- a cerurilor. pierdută, moartă chiar; în preajma lui Pan „nimicul îşi mulţumit de sine, ceea ce nu-l descumpăneşte, observă încordă struna”. În lucruri se simte, pulsatorie, moartea, Mioriticul încununează echilibrul Fiinţei criticul, căci intervine şi Mioriticul cu seninătatea, cu primejduit de luciferic, refăcând cercul rupt de «criza» pretutindeni se oglindeşte un timp lustral. De-panizarea cumpăna lui, redresând echilibrul ameninţat al Fiinţei: peisajului, suprimarea generală a panismului generează ontologică, într-o mai trainică existenţialitate a Fiinţei „Farmecul ultimelor volume şi al poeziilor postume bla- care se regăseşte pe sine… degradarea, sub ritmurile galopante ale „marii treceri”. giene stă în tonalitatea calmă, trecută prin surdina atara- Spiritualizarea solară şi misterică de altădată lasă loc xiei.” Conjugându-se cu mioriticul, lucifericul este tem- materialităţii poroase şi degradante. Heraclit lângă lac Prezenta ediţie a eseului „Paradisiacul, Luciferi- perat de senzaţia împăcării şi eliberării (sunt comentate cul, Mioriticul” este completată de secţiunile Cunoaş- contemplă resemnat acest spectacol al trecerii. Vârstele îl metaforele tematice: sufl etul, somnul, umbra, dragostea încununează pe poet cu o „aureolă de cenuşă”… Metafo- tere, axiologie, cultură, Conexiuni şi Noi eseuri despre etc.). Criticul constată că universul poetic blagian este Lucian Blaga. rele destrămării şi trecerii sunt frecvente, însăşi toamna străbătut organic de liniile de forţă ale unor antinomii şi exprimă imagistic şi simbolic o izomorfi e lustrală. Dacă în prima, criticul nuanţează teme deja par- polarizări, discontinui şi discrete, surprinzând mişcările ţial atinse, precum „Absolutul pierdut”, „Valoarea valo- „Cântecul fi inţei – scrie criticul – e convertit, în sufl eteşti în variabilitatea pulsaţiilor sinusoidale până la rilor”, „Orizontul misterului”, în Conexiuni întâlnim trei ansamblu, într-un cântec al nefi inţei.” Însă poetul, cu tea- treapta cea mai înaltă, de hybris. Spre exemplu, antino- interesante eseuri: Eminescu şi Blaga, Blaga şi Goethe, ma ontologică de rostirea care identifi că şi ia în stăpâni- mia foarte generoasă lumină/întuneric dă seama despre Lumini modelatoare (Blaga şi Basarabia). Reţinem din re, pare a nu-şi găsi cuvintele, odată ce lumea armonioa- registrul onto-gnoseologic al liricii, care devine o me- ultimul investigarea textelor unor poeţi basarabeni al că- să a pierit. Departe de solaritatea şi ambianţa arcadiană, morabilă onto-poezie a imaginarului (noi înşine, într-o ror spirit a venit în atingere cu geniul lui Blaga: Nicolae omul blagian a căzut defi nitiv „în ordinea lucifericului”, lucrare mai veche, îi dedicam un capitol întreg). Noul Costenco, George Maniuc, Magda Isanos, Alexandru problematicului: „De la taina de sus a cerului el a coborât Orfeu blagian va pune în decantare „plânsul lăuntric al Lungu, „structural-blagianul” Grigore Vieru. în taina de jos a ţărânei”, învăluindu-se în fumul „căzut” fi inţei, alunecând în zona tăcerii…”: „Cu cuvinte stinse Secţiunea fi nală, Noi eseuri despre Lucian Blaga, din vatră. în gură/ am cântat şi mai cânt marea trecere,/ somnul lu- tratează teme asupra cărora s-au mai exprimat şi alţi cri- E o cădere bruscă a lumii într-un „paradis în des- mii, îngerii de ceară./ de pe-un umăr pe altul/ tăcând îmi tici români, precum „Blaga şi Nietzsche: criză în obiect”, trămare”, imagine însumantă a tuturor dizarmoniilor şi trec steaua ca o povară.” (Biografi e) „Dialogul blagian al valorilor”, „Sensibilitatea existen- neîmplinirilor. O cădere din paradisiac în luciferic, din- Dramaturgia împinge la limită „alunecarea omu- ţială blagiană”. Dar în aceeaşi manieră de comentariu tr-o lume empatică într-o alta ce intră sub regimul „tris- lui blagian din sfera marcată de divin şi sacru într-o zonă personal cu foarte multe observări punctuale, la obiect. teţii metafi zice”. E vremea autumnalităţii sufl eteşti în intermediară a lucifericului devenit în cel mai înalt grad Criticul Mihai Cimpoi este un hermeneut cu largă care petalele „corolei de minuni a lumii” se scutură, se demonic.” Perspectivei sofi anice îi ia locul o scufundare deschidere umanistă şi fi losofi că (îndeosebi Heidegger), vestejesc, frăgezimii paradisiace luându-i locul o natură în adâncimile tulburi, magmatice, ale sinelui. E o hipno- făcând asociaţii pe cât de spontane pe atât de interesan- fanată, sepulcrală. tică „descindere” în tărâmul «şi mai ascunsului», ultima te şi funcţionale. Înzestrat cu o metodologie modernă de Readucând în discuţie problematica misterului, fază a tâlcuirii ca demers după «arătatul» şi «ascunsul». investigaţie, criticul s-a aplecat cu vocaţie şi stăruinţă, care era în faza paradisiacului trăit cu fervoare, instinctiv Pornind de la un aforism blagian, conform căruia „Ră- în lucrări speciale, asupra lui Eminescu şi Blaga, reali- şi fără scrutări de raţionalitate aporeică, criticul crede că dăcinile lucrurilor sunt mai demonice decât Lucrurile”, zând noi structurări vizionar-conceptuale în înţelegerea odată cu problematizarea şi trezirea conştiinţei acestuia criticul observă că personajele teatrului blagian ajung la cât mai profundă şi nuanţată a acestor înrudite universuri se produce „spărtura ontologică”, care duce la dizarmo- trăiri paroxistice, în straturile cele mai adânci ale conşti- imaginare. nie, pierderea echilibrului. Mai exact ar fi să vedem că entului, în însăşi substanţa magmatică a sinelui: „Stihiile Coerenţa acestor demersuri eseistice, ca şi artisti- prin această „spărtură” (lexem folosit şi de Blaga), Pa- Cosmosului se sublimează în puterile ascunse ale incon- citatea „călinesciană” remarcabilă a comentariilor, dim- radisiacul este inundat, invadat, cotropit de ape lustrale, ştientului” (şi Ion Barbu intuise exact „fi orul” unor pa- preună cu o bună orientare în cultura literară şi fi losofi că transformat până la urmă într-un tărâm luciferic – prin gini care-i aminteau de „subterana” dostoievschiană)… universală, recomandă o personalitate de larg orizont excelenţă „paradis în destrămare”, în care însemnele de- De la Zamolxe şi Cruciada copiilor la Meşterul cultural şi ideatic în hermeneutica noastră de azi. Manole şi Avram Iancu, de la Tulburarea apelor, Daria, sacralizării se simt pretutindeni dimpreună cu o senzaţie Mircea IERUBA Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 3

Urmare din pag. 1 GENERAŢIA '80 - VĂZUTĂ DIN INTERIOR

ra. Acest prim volum, ca și cele viitoare, relațiile scriitoricești erau și ele implicate nă” cu aerul libertății în față, de prietenìi consider că merită să apară și să dea sea- într-un mecanism propagandistic, celebra care au rezistat uneori timpului, de o nouă mă despre o generație care a revoluționat „Cântare a României” ținând ani buni cul- paradigmă, („schimbare de paradigmă” literatura, dar și societatea de la amurgul tura de masă cu fariseismul ei patriotard, – Liviu Antonesei), fi e ea și ostentativă, comunismului.” dar prin sitele căruia mai scăpau din când ba chiar de o comunicare expresă dacă Care ar fi , așadar, primii în când și câte un optzecist mai talentat, avem în vedere că, ajunși la maturitate, intervievați? La o repede privire, vom așa cum sportivii aveau competițiile de reprezentanți ai acestei generații „conduc înțelege că autorul în cauză nu merge pe masă naționale sub genericul „Daciada”. azi USR, instituții de cultură, edituri, re- criteriul unor ierarhii anunțate (déjà vu), Realitățile cultural-literare erau variate și viste, doctorate etc.” (D.A.Doman). dimpotrivă, dincolo de prejudecățile cen- complicate, așa că este greșit a se crede „Optzeciștii nu trebuie percepuți, triste sau de orice sentiment de solidari- că „Cenaclul de luni” a constituit punc- decât pentru început, ca o grupare. Ei sunt, tate regională, poeții intervievați aparțin tul pe i, Junimea ieșeană sau Echinoxul în cea mai mare parte, individualități bine marilor provincii istorice, precum: Adri- clujean. Nu exclusiv și-ar putea adjudeca conturate. Reprezintă drumuri ce se pierd, an Alui Gheorghe, Liviu Antonesei, Dan unii spațiul marilor emulații de la revistele fi ecare în felul lui, în destine literare (...) Ei Arsenie, Gabriel Chifu, Nichita Danilov, studențești din marile centru universitare: au încheiat o epocă istorică și au deschis o Gellu Dorian, Marian Drăghici, Ioan București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara... alta.”, apreciază Gellu Dorian. Groșan, Gheorghe Mocuța, Ioan Mol- Nu acest orgoliu juvenil a stat la formarea Importantă nu e numai realizarea dovan, Nicolae Oprea, Viorel Padina, optzeciștilor afl ați mereu în ofensivă... lor, ci și dreapta cumpănă pe care vor tre- Marta Petreu, Constantin Stan, George „Generația 80 e doar un mit de bui s-o mențină în cultură, de aceea poetul Stanca, Liviu Ioan Stoiciu, George Vultu- uz didactic”, declara Ion Zubașcu, care se Ion Moldovean, redactor-șef al Familiei de rescu, Ion Zubașcu. Așadar, o privire de credea nu numai desincronizat de poezia azi, declară că aceasta „nu e și nu vrea să ansamblu dar și una particulară în datele momentului, adică „proto-optzecist” prin devină o revistă a generației”, ci una a tu- ei concrete, așa cum rezultă din mărturii, câteva atitudini de insurgență poetică și centre studențești în care apăruseră re- depoziții, convingeri și atitudini, fi ecare mai puțin prin Apeluri de genul celui sem- turor valorilor. viste de cultură, adevărate pepiniere ale interviu statuând un profi l de sine stătător, nat în epocă de poetul corăbian Adrian Cartea de față se înscrie, de fapt, generației optzeciste. La București, în o conștiință scriitoricească, un destin de Padina. Deschiderea publicațiilor de pro- într-o mai concertată radiografi ere / pano- cadrul Filologiei, luaseră naștere nu mai sexagenar, raportat desigur la peisajul mai fi l către literatura tinerilor era, în deceniul ramare a generației optzeciste, începută în puțin de trei cenacluri de profi l, sub baghe- larg și integrator al literaturii. Sunt destine al optulea, reală și plină de servituți. Ca urmă cu câțiva ani, dacă avem în vedere ta unor mentori universitarei, ei înșiși scri- scriitoricești care, în linii mari, se apropie, autor de recenzii și eseuri, de comentarii câteva eforturi de defi nire a caracteristici- itori afi rmați îndeosebi în domeniul criticii prin dorința de afi rmare și perseverența în mai ample asupra unor scriitori canonici, lor și specifi cității ei, semnate de Ion Bag- literare (Cenaclul de Luni – Nicolae Ma- ideal, prin anumite date pitorești de bio- de note culturale și profi le de optzeciști dan Lefter, Mircea Cărtărescu, Alexandru nolescu, Junimea – Ovidiu Crohmălnicea- grafi e, prin acea gratuitate a gestului lor (de la Dan Damaschin la Ioan Nicolescu, Mușina, Mihaela Ursu, Andrei Bodiu, Mir- nu, Universitas – Mircea Martin), la Cluj într-o societate opresată ideologic și tot de la Daniel Turcea la Virgil Mazilescu, cea A. Diaconu, Adrian Oțoiu, Romulus unde exista mai de mult Echinoxul sau la mai lipsită de onestitatea decidenților. De de la Dan Rotaru la Teofi l Răchițeanu, de Bucur, Ruxandra Ivăncescu, Daniel Cor- Iași prin cei de la gruparea Dialog, ca și unde și o anumită îndârjire/rezistență în la Doina Uricaru la Mircea Florin Șandru bu, George Vulturescu, Dumitru Chioaru, în alte centre de cultură precum Timișoara, numele poeziei, ironică și demistifi cantă, ș.a.), publicate în perioada 1985-1989 în Nicolae Leahu, Gheorghe Crăciun, până Craiova, Sibiul, Târgu-Mureșul, Brașovul, ludică și intertextualistă, nonconformis- revista tinerilor scriitori „Luceafărul” – în la mai recenta și îndrăzneața lucrare Por- Bacăul, Oradea, Piteștiul, Constanța (unde tă și discursiv-prozaică, cu apetit de beat contextul mai largului concept de nouă tret de grup cu generația ‚80 al lui Mihail apăreau mensuale interesate de soarta generation, non-emotivă și lucidă, retro- geografi e literară (după modelul sociolo- Vukolovski (Tracus Arte, 2010). tinerei generații) – mai peste tot vocea fantezistă și îmbibată de cotidianul tehni- gilor francezi – cum arătasem într-un nu- Foarte interesant, proiectul dlui optzeciștilor se face auzită tot mai preg- cizant, poezie în care se resimte țăcănitul măr tematic), - avusesem onoarea de a face Dumitru Augustin Doman este unul care nant. Îi ajută mult și alte forme de afi r- mașinii de scris (înregistrată la poliție!) și parte din echipa de tineri critici luceferiști vine nici devreme nici prea târziu, adi- mare, precum colocviile studențești și freamătul blogosferei, ce va cuceri defi ni- și de a cunoaște mulți din scriitorii tineri că la timp, generația optzeciștilor fi ind la naționale, taberele de creație, festivalurile, tiv ultimele promoții... promovați. Nefi ind de acord cu unele „ex- ora de față în plină afi rmare, după regre- concursurile de debut de la diferite edi- Generație născută într-un regim cese” ce frizau gusturi îndoielnice și făceau tabilele pierderi care, desigur, accelerează turi, publicațiile colective, rubrici speci- de tristă faimă și inspirând aerul unor deliciul de la unele „Poște ale redacției”, procesul de istoricizare: Mircea Nedelciu, alizate pe debuturi (de amintit Laurențiu largi ocoluri în postcomunism, optzeciștii m-am exprimat într-un articol cam vehe- Gheorghe Crăciun (autorul sintagmei Ulici) în aproape toate publicațiile și, nu s-au afi rmat pe deplin mai ales în ultimele ment și ironic – texte nevalidate de Timp generaționiste), Mariana Marin, Ion în ultimul rând, emisiunile culturale de la două decenii, când șaizeciștii s-au „istori- nici până azi, fi ind însemnări haiose, de un Stratan, Ion Monoran, Ioan Lăcustă, „Europa liberă”, unde se rosteau adevăruri cizat”, predându-le controlul decizional în ludic ...de-a dreptul manelist! Articolul, Ion Chichere, Alexandru Condeescu, crude privind „generația în blugi” față în multe privințe, fără rupturi spectaculoa- mai amplu, începea de pe pagina întâi și Al. Th. Ionescu, Radu G. Țeposu, Ioan față cu galopantul totalitarism, de unde și se. Asimilând experiența cultural-estetică purta titlul Modă și modele (sept. 1986), fi - Flora (autorul primei istorii literare despre o politică prudentă a factorilor de decizie a acestora, optzeciștii au păstrat, totuși, ind repede taxat la postul de radio „Europa propria generație, scrisă înainte dar publi- din țară, în special a Uniunii Scriitorilor relații cordiale cu predecesorii lor, dato- liberă” în cadrul „Actualitații românești” cată după 1989: Istoria tragică & grotes- prin revistele editate. Se aleseseră și anu- rită cărora aproape toți s-au văzut, într-un de amfi trionii binecunoscuți. Copilărind că a întunecatului deceniu nouă) și atâția mite ape, schizoidia ideologico-culturală fel, promovați și recunoscuți. Până să- cândva cu mama mea Eugenia Cârlugea alții... punând în antinomie perfectă, bunăoară, și aibă propriii lor teoreticieni și critici, în satele de pe Valea Amaradiei (la cona- Pe de o parte, afi rmarea optze- România literară cu Luceafărul, nu pen- optzeciștii au fost „defi niți” de consacrații cul familiei de la Crușețu și Urda de Jos), ciștilor într-o nouă geografi e literară pre- tru că nu ar fi existat valori de o parte sau lor contemporani, gen Nicolae Manolescu, dna Monica Lovinescu nu avea să știe (sau supune un dialog cordial al valorilor, indi- alta, ci fi indcă factorul politic își întinsese Gheorghe Grigurcu, Laurențiu Ulici, Ion uitase!) de unde părinții dumneaei, Eugen ferent de unde ar veni acestea, de la scri- tentaculele peste domeniul culturii, creând Pop, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, și Ecaterina Bălășoiu-Lovinescu, fuseseră itorii din mai vechile generații la cei din concomitent aserviri și conformiști de tot Constantin Ciopraga ș.a nașii de botez ai mamei. După Revoluție promoțiile mai noi. Echilibrul, moderația, felul, sicofanți și veleitari, dar și disjuncții * ne-am lămurit epistolar, dar îmi sună și competiția interactivă sunt, se pare, lecții ori mecanisme de rezistență care răreau Scriitorii intervievați mărturisesc acum în urechi replica telefonului primit: deja însușite. Evitarea subiectivismului sita cenzurii și lăsau să scape texte care al- că anii de început ai afi rmării lor nu au „Îmi pare rău că v-am lovit!” Am evocat excesiv și egolatru, mai ales la pârghiile tfel nu ar fi avut decât soarta sertarelor și fost deloc ușori și nici presărați cu laurii întâmplarea mai pe larg într-un material cultural-literare de ansamblu, este iarăși amânărilor sine die. recunoașterii meritate, dimpotrivă au în- publicat în „Portal Măiastra”, revistă de un imperativ de certifi care pe termen lung * tâmpinat atât rezistența unui regim care- cultură pe care o editez aici la Tg.-Jiu încă a judecăților de apreciere. Procesul de Toate aceste aspecte ale unei epo- i suspecta de indezirabila dizidență, cât din ianuarie 2005. Mi-am adus acum amin- istoricizare, deja început, va continua ci pe care, din fericire, am trăit-o și noi, mai ales prejudecățile inerțiale ale unor te de acest episod, pentru a releva contex- mai accentuat, pe măsură ce noi și noi pe cont propriu, într-o solitară mistică dregători culturali, scriitori aparținând al- tul mai larg în care această „generație în promoții vor sosi în arenă. Pentru cel a creației, le întâlnim în recenta carte de tor generații (iată, spre exemplu, cazul lui blugi, cum se exprima dna Monica Lovi- puțin 10-15 ani jocurile sunt făcute, interviuri semnată de scriitorul Dumitru Marin Sorescu, redactor-șef la „Ramurile” nescu, s-a născut nu cu forcepsul, desigur, cum s-ar spune; optzeciștii vor căuta Augustin Doman: Generația ‚80 văzută craiovene, care a trăit uluit momentul răz- dar nici chiar atât de ușor cum ar părea azi, să rămână cât mai mult pe scena litera- din interior. Dorindu-se un fel de „istorie vrătirii optzeciștilor colegi de redacție). la vremea reexaminărilor epocii, spațiu ră, nelăsându-se detronați cu atât mai a grupării în interviuri”, lucrarea dlui Do- Având cu toții conștiința că hașurat de imperative ideologice întâm- mult cu cât însăși impunerea și afi r- man cuprinde doar optsprezece optzeciști aparțin unei generații tinere de condeieri, pinate cu rezerve și accente contestatare, marea lor a fost o răbdurie așteptare a (tot atâția cât cuprinde Istoria critică a lui într-un moment nu prea generos cu de- ce veneau solidar cel mai adesea pe cale oportunităților inevitabile. Manolescu),orânduiți alfabetic, nume din buturile editoriale individuale, mai toți auriculară de la „Europa liberă”. El însuși prozator, eseist și cele mai importante , la care se vor mai intervievații îți reconsideră azi parcursul Fără scriitorii șaizeciști, în men- publicist de acută observație (v. dia- adăuga încă vreo trei-patru tomuri pentru a biografi ei literare, fără declarații zgo- toratul, exigența și generozitatea cărora ristica de pe blog/doman), cu aplecare ne oferi o imagine cât mai exactă a acestei motoase ori manifeste inaugurale (une- au debutat și s-au format, optzeciștii nu spre portretul moral, schița caractero- generații care are norocul să închidă seco- ori afl ăm că se porniseră și împotriva lor ar fi reușit performanțele de mai târziu, logică și tableta cotidiană de atitudine lul XX, timp al nașterii și afi rmării moder- dosare de urmărire din partea Securității iar azi nu ar mai fi putut deține pozițiile- (Concetățenii lui Urmuz, Ed. Muzeul nismului în varii ipostaze estetico-ideolo- ceaușiste, cu intenția urmăririi îndelungate cheie în cultură și învățământ, dacă nu și Literaturii Române, 2006; Moartea gice. Dezavuând tipul de contribuții ex ca- - v. cazul lui Nichifor Danilov sau Viorel în domeniul creației. După 1989, mem- noastră cea de toate zilele, Ed. Timpul, tedra, autorul ne propune acest fragment Padina... - , mai mult cu scop „preventiv” brii generației și-au redefi nit opțiunilor Iași, 2006), Dumitru Augustin Doman de istorie literară „din interiorul mișcării”, decât sancționatoriu. și s-au repliat pe poziții de primat cul- s-a hotărât a fi unul din „mărturisitorii” aducând în pagină mărturisirile și convin- Fiecare optzecist este rodul pro- tural. Mai puțini aderenți la strategii de generației sale, mai bine zis, unul din gerile protagoniștilor, demers pe care și-l priei sale deveniri literare, al perseverenței grup, optzeciștii și-au urmărit aproape „gestionarii” concrescuți ai acesteia. asumă, fi ind gata să suporte și inerentele și încrederii în ideal. Nu există, spun ei la individual interesele și au continuat să-și Cele două lucrări din urmă, „frustrări ale unora”. Importantă este ideea unison (nu lipsesc nici reacțiile revendi- îmbogățească profi lul, fi ecare pe cont pro- în sine, dar și hotărârea de a lăsa o măr- Cititor de roman (Ed. Pământul, cative!), un anumit „centru” al generației priu, dar nu în răspăr cu semenii... Fiind, Pitești, 2010) și Generația ‚80 (vol. I) turie cât mai cuprinzătoare asupra acestei optzeciste, o anumită dată exactă, o bornă generații care a „revoluționat ” limbajul li- în general, un fenomen de masă, generația dovedesc un condei implicat nu numai kilometrică inițială în funcție de care să fi inevitabil trebuie să creeze o elită... Este în judecăți de gust prozastic, dar și o ric, benefi ciind social-istoric de experiența evoluat aceasta, ci un policentrism de nouă agonică a unui sistem politic, dar și de vorba, mai întâi, de o solidară conștiință „viziune” din interior a acestei arhitec- geografi e literară (concept de regăsit la so- scriitoricească - „conștiința apartenenței la turi generaționiste, de specială respon- insidiosul climat al democrației: „Este de- ciologii francezi și germani), păstrat până mersul pe care mi-l asum și pentru care acea generație” (Marian Drăghici) - , dar sabilitate și mirabilă panoramare. azi în datele-i specifi ce. Realitățile cultu- și de „o chestiune de sensibilitate comu- deja suport reproșurile și frustrările uno- rale ale epocii erau mult mai complexe, iar Carol SCHREIBEN  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 4 llazărazăr ppopescuopescu Între Efes și Nazaret Editura Universitaria, Craiova, 2010, 440 p. abordarea realităților cultural-literare lansează conceptul sintetic sui generis Vattimo, Santiago Zabala, Maurice din perspectiva unei antropologii a de antroposemiopoetică „înțeleasă Blanchot…). Sunt, cum se vede, sacrului este metoda cea mai potrivită, ca știință a literaturii și totodată ca poeți, romancieri, eseiști, luându-se știindu-se că științele spiritului / instrument absolut necesar în orice în discuție și literatura epistolară de științele hermeneutice (conform cercetare culturală”: idei pe tema relației dintre „feminin” Lebensphilosophiei lui Dilthey) se „Iată încă o dată că faptul și „sacru”(Julia Kristeva, Catherine bazează pe comprehensiune și nu pe de a împleti, în cercetarea noastră, Clément). „explicație” precum științele naturii. antropologia sacrului și gândirea Între Efes și Nazaret este, de În încercarea de a depăși metafi zica, postmodernă nu este câtuși de puțin fapt, o culegere de comentarii la autori gândirea fi losofi că postmodernă, de extravaganță ci, mai degrabă, o și texte, titlul fi ind inspirat din lucrarea tip neognostic, merge în același sens, necesitate impusă de scopurile acestei lui René Girard, marele antropolog de de la Nietzsche până la Heidegger, cercetări. Și aici ne-am putea opri la Stanford, maestru declarat (,născut iar de aici la Gilbert Durand și René puțin dorind să subliniem nu doar fi ind – ce coincidență! – în aceeași zi Girard. Asupra acestuia din urmă, importanța acestui tip de cercetare, cu el ”): Despre cele ascunse de la Lazăr Popescu zăbovește „ceva mai ci și ineditul său. Ne asumăm cu întemeierea lumii, unde un capitol mult”, observând că „nu s-a abordat, modestie rolul de pionieri la acest este intitulat chiar așa: „Logosul în România, cel puțin deocamdată, capitol, întrucât proiecte de acest tip lui Heraclid și Logosul lui Ioan” nicio operă literară din perspectivă și demersuri similare în cercetarea (IV). Am avea, deci, a face cu două girardiană ”, teoria girardiană literară și culturală românească nu paradigme: paradigma efesiană, potrivindu-se „ ca o mănușă multor știm să existe cel puțin deocamdată. texte poetice ale marelui autor român, În acest sens am mai dori să subliniem idolatră, întruchipată de gândirea lui Heraclid, logosul heraclitic al luptei – Poetul, prozatorul și eseistul Tudor Arghezi.” și alt aspect, credem noi important, polemos-ul războiul („toate se nasc din Lazăr Popescu s-a afi rmat în ultimii „Miezul cercetării noastre al acestei cercetări: racordarea ei luptă”) și paradigma creștină, logosul cincisprezece ani nu numai ca un autor – afi rmă autorul, încercând să-și la marile modele occidentale și iohanic/ioaneic, străin de violență și de mari disponibilități artistice, dar precizeze metoda interpretativă – euroatlantice. Poate că în acest fel, și ca intelectual de aleasă condiție, se constituie ca o aplicare a teoriei îndrăznim să credem, umplem și care revelează adevărul acesteia, logos prestația universitară sporindu-i, girardiene asupra multor texte literare un gol. Completăm o verigă lipsă al păcii. deopotrivă, statutul scriitoricesc și cel și implicit culturale”, cu precizarea în cercetarea românească. Și, de ce Între aceste paradigme, una social. că înțelegerea fenomenului cultură se nu, în cultura română. S-ar părea că, structurată pe violență, despre a cărei Cultivând cu aplomb eseul face în sens larg, antropologic. Pornind pe moment, atât critica literară din esență confl ictuală m ărturisesc miturile, critic și studiul literar, ca exerciții de la legătura dintre literatură și mit, România,cât și gândirea fi losofi că cealaltă întemeiată pe toleranță și interpretative și evaluatorii în plan hermeneutica girardiană dezvăluie bat pasul pe loc. După critica de tip pacifi sm, despre care Chateaubriand literar și cultural, dl Lazăr Popescu a pentru prima dată în istoria culturii semiotic, axată îndeobște pe cunoscuta scria Geniul creștinismului (1802), o investigat câteva subiecte de strictă umane enigma miturilor, structura lor teorie a textului, poate că ar fi necesar carte cu adevărat restauratoare, după actualitate literară (Trei exerciții critice, engramată pe fenomenul ascundere/ să vorbim de o corelare a semioticii cu iluminismul care favorizase dezastrele 2007; Cinci voci ale optzecismului, ocultare – devoalare/dezvăluire. Este antropologia sacrului și cu gândirea iacobine și Teroarea, se desfășoară 2008; Șansa și restul, 2009), dar și de vorba de acea „violență originară”, postmodernă, în încercarea de realizare demersul interpretativ, bazat pe câteva așa-zisă arheologie lecturală, menită care a existat întotdeauna în om și care a unei antroposemiopoetici înțeleasă „studii de caz”. a evidenția paralelisme, conexiuni, stă la baza miturilor, a structurării lor ca știință a literaturii și totodată ca Rod al câtorva ani de comentarii, reevaluări, interferențe de concepții pe mecanisme sacrifi ciale, pe ceea ce instrument absolut necesar în orice unele din acestea fi ind publicate și în și mesaje artistice (Două lecturi gânditorul francez numește „violența cercetare culturală…” revista „Portal-Măiastra”, lucrarea dlui arheologice, 2004; Interogații și mimetică” , „țapul ispășitor” (victima Lazăr Popescu, consistentă sub raport revizuiri, 2005). ispășitoare și fondatoare) ș.a. Conștient că a-ți asuma un eseistic, dovedește, în mare parte, pe Cu prezenta lucrare, Între Sacrul și violența au coexistat asemenea proiect ca metodă de linie profesională, nu numai un bun Efes și Nazaret, autorul propune dintotdeauna, însă dezvăluirea acestor comentare a fenomenelor cultural- francofi lism, dar și un interpret atent o nouă abordare a fenomenelor mecanisme sacrifi ciale extrem de literare, „atunci când ai decis să umbli la text și la critica acestuia, capabil el cultural-literare, pe considerentul bine ascunse nu a fost posibilă, crede pe poteci neumblate, nebătătorite de însuși să susțină un demers structurant că „orice abordare serioasă, în Girard, decât odată cu apariția textelor nimeni”, riști a fi taxat drept „un soi de și vizionar. evanghelice. De aceea, Evangheliile aventurier intelectual”, Lazăr Popescu contemporaneitate, a literaturii, nu mai Ariditatea materiei și constituie opusul miturilor, inclusiv face hotărât pasul în direcția „metodei” poate fi separată de nivelul pe care l-au conceptualizarea uneori specios- al celui referitor la potențialul „bon preconizate. Cum autorul este prea atins științele umane.” (Literatura și tezistă, alteori pliată parțial și discutabil sauvage” din epoca luminilor. De aici categoric și tranșant în maniera de științele umane, p. 176). pe problematica textelor, dimpreună ideea de a urmări, în o seamă de opere, a-și explicita metoda, așteptându-se Așadar, criticul de azi – crede cu orgoliul „pionieratului” în domeniu autorul – nu mai poate aborda numeroase elemente de antropologie probabil și la „întâmpinări” din partea sunt, oarecum, depășite de cursivitatea literatura „fără recursul la semiotică, culturală cu o investigație de tip criticii culturale și literare, rămâne să- comentariului, încrucișat cu voci structuralism, poststructuralism, semiotic, chiar în textele îmbibate de și precizeze și „instrumentarul”, altfel critice din același areal al științelor fi lozofi e postmodernă, sociologie, intertextualitate, cum ar fi poemul Țara generoasa intenție de originalitate hermeneutice, și de o stăruință aproape istoria ideilor, hermeneutică sau pustie/ The WasteLand al lui T.S. Eliot. ar putea rămâne la nivelul unor voluptuoasă asupra subiectului. antropologie”, mai ales acum când Referiri numeroase face autorul la comentarii hermeneutice coagulate pe științele spiritului, cum le zic germanii, opere din diferite epoci, identifi cându- concepte girardiene structurante, ceea Aș îndrăzni să cred că, și cele sociale „se afl ă într-un impas se unele elemente ale sacrului și ale ce ar fi prea puțin pentru clamarea renunțând la impresionismul consacrat mortal”… Ilustrând copios cu citate violenței din mecanismele sacrifi ciale autonomiei metodologice… al criticii generând judecăți de gust și din Gilbert Durand, Richard Rorty, dar (Chateaubriand, Lamartine, Arthur Oricum, comentariile – de valoare, autorul s-a îndepărtat pe mai ales din Manfred Riedel, Wilhelm Rimbaud, Paul Claudel, Franz douăzeci și patru la număr – se vor terenul criticii cultural-antropologice Dilthey, René Girard, eseistul constată Kafka,Francois Mauriac, Georges „schițe pentru o critică a culturii” și tocmai de ceea ce ofi ciul critic este nu numai impasul și marginalizarea la Bernanos, Julien Green, ultimii trei ele se referă atât la texte din literatura chemat să se pronunțe. Dar, plăcându-i care au fost aduse științele spiritului fi ind romancieri de mare prestigiu, română (poezii de Eminescu și să se considere singular în abordarea din cauza istorismului riguros și a puternic marcați de creștinism. Arghezi, Virgil Nemoianu) cât mai „metodei girardiene”, poate și asta e o pozitivismului pragmatic, dar și acea Convins că demersul său ales la autori și opere din literatura mărturie că vocația lui Lazăr Popescu stare de urgență potrivit căreia o constituie o acțiune „de pionierat” europeană (Chateaubriand, Rimbaud, este dată de critica culturală de mai larg restaurare a științelor hermeneutice în cercetarea românească și, deci, Kafka, Paul Claudel, Francis Mauriac, orizont, unde într-adevăr e sufi cient este imperios necesară. De aceea, o „racordare la marile modele Georges Bernanos, Julien Green, loc de afi rmare. domnia-sa crede că, în atare situație, occidentale și euroatlantice”, autorul Umberto Eco, Richard Rorty, Gianni Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 5

ggrigorErigorE smeusmeu CU KANT LA COPCĂ (Ed. Academica Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2009)

Profesorul octogenar Grigore Smeu, singurul român care a elaborat şi tipărit râs. Şi acum urmează o întrebare care îl va ului pe autor: „- Păi dacă zici că eşti fi losof, până în prezent o ISTORIE A ESTETICII ROMÂNEŞTI (Editura Academiei Române), i-a spune-ne nouă, care-i ideea lu´ Kant?” Urmează rândul autorului să-i uimească pe este un împătimit vânător şi pescar (astăzi mai mult pescar), pasiune transmisă din tată ţigani: „-Mă copcarilor, voi ştiţi, mă, ce-i ăla apriorism kantian?” Şi după ce le mai spune în fi u. Plăcerea acestor îndeletniciri decurge dintr-o dragoste neţărmurită faţă de natura vreo două, se îndepărtează grăbit spre celălalt mal. Aude din urmă ecoul glasurilor lor mirifcă pe care astăzi o distrugem cu bună ştiinţă. Primul foc de armă l-a tras cu puşca lui neîncrezătoare şi reprobatoare . „-Băăă... fi losofule!” Ioniţă, un localnic din satul natal (amplasat pe lângă Târgu-Jiu în judeţul Gorj), celebru Cartea se încheie cu un moment tragic, aşa cum a început, în zona natală pentru spectaculosul şi „spăimosul trăsnet” al puştii sale străvechi. Încă din adolescenţă, străjuită de muntele Pleşa. Dacă Ioniţă, cel cu puşca fantastică va pieri în primul război elev fi ind la oraş, în vacanţe, pe lângă treburile gospădeşti, nu scăpa ocazia să realizeze mondial, boierul Petrică, fi ul mezin al Bălăianului, după ce moşia le-a fost naţionalizată, câteva partide de vânătoare şi de pescuit. Şi astfel, căzură în bătaia puştii sale, ba un prin anii ´50, ajunge miner pe Valea Jiului pentru a-şi câştiga existenţa, unde moare iepure, ba un viezure, ba o zburătoare (de pădure sau de baltă), iar în mâinile lor, căutând într-o explozie subterană şi va fi îngropat în satul natal al boierului care era foarte prin răgălii şi pe lângă bolovanii din albia pâraielor, nu de puţine ori prindea cu prietenii, apreciat pentru verticalitatea de care a dat dovadă în faţa forţei brutale de impunere a noii peştişori frumoşi, o dată chiar un păstrăv minunat „cam de o litră” ce le tăie răsufl area ideologii comuniste. când îl scoaseră din apă. Între aceste evnimente istorice nefavorabile se petrec întâmplările mirifi ce Povestirea care dă titlul cărţii e de pomină prin umorul ei colosal. Locuind în povestite cu dragoste şi nostalgie în carte. O viaţă patriarhală, de comuniune cu natura, Bucureşti, pe lângă Piaţa Chibrit, într-o iarnă geroasă, prin februarie, autorul, cercetător specifi c ţărănească, astăzi uitată, ne învăluie cu tandreţe din paginile cărţii. ştiinţifi c la Institutul de Filosofi e al Academiei Română, se duce pe lacul Străuleşti să ia Stilul autorului, profesor de estetică, pigmentat cu arhaisme şi expresii dialectale pulsul pescuitului la copcă. Nimereşte între doi ţigani care beau vodcă şi discutau politică. olteneşti, captivează prin ştiinţa construcţiei epice şi deznodămintele deseori umoristice. Cu tupeul/obrăznicia caracteristică etniei, unul îl întrebă „... ce facem cu Iliescu?” Văzând Cititorii vor fi încîntaţi de fl uenţa povestirilor şi vor trăi momentele cinegetice că cel întrebat nu răspunde, ţiganii continuă asaltul întrebărilor. „- Băiatu, da ce meserie sau pescăreşti ca şi cum le-ar privi pe un ecran. Pentru că Grigore Smeu are talentul şi ai, mă?” Afl ând că e profesor de fi losofi e, cei doi rămân o clipă blocaţi, apoi izbucnesc în ştiinţa de a le însufl eţi. Lucian GRUIA mmarianaariana bbrăescurăescu „„ImperfecţiuniImperfecţiuni provizorii”provizorii” (Carpathia, 2011) După impetuoasa relansare din 2005, când publică compromiterea doctoratului ca instituție de autoritate și dintr-odată nu mai puțin șapte broșuri de beletristică, recunoaștere științifi că. jurnalista și scriitoarea Mariana Brăescu (afi rmată după O satiră neagră, plină de umor spumos la adresa Revoluție ca om de afaceri) revine în atenția literară cu deplasărilor scriitoricești din epocă prin localitățile două volume de proză: „Imperfecțiuni provizorii” și „Îmi patriei socialiste, avem în schița umoristică Ultimul an de amintesc și îmi imaginez”. pace, fi cțiunea urcând aici în regimul ilar al grotescului. Imperfecțiuni provizorii (Editura Carpathia, 2011) La fel problematizarea pe tema feminismului din epocă este o culegere de povestiri satirice scrise, conform notei în schița A contra P și viceversa… auctoriale, în perioada 1981-1983 și rămase, așadar, Nici lumea medicală nu este cruțată în Caz tematic, multă vreme nepublicate. Cum ar fi putut apărea așa unde o tânără de 28 de ani, Smaranda Văleanu,speculând ceva înainte de 1989? se întreabă autoarea, completând naivitatea medicului curant, sfârșește prin a cădea ea imediat cu o întrebare la fel de retorică: „Dar acum? însăși în plasa propriei mistifi cări, a unei boli psiho- Acum mă întreb: unde sunt cititorii pe care i-aș fi avut mentale induse. Sau imaginea simplisimului diplomat atunci?” român din Filipine, necunoscător al nici unei limbi Cititorii există, iar dacă ei sunt împuținați și dispersați străine (Esențial și neesențial în viața și opera lui este pentru că politica editorială liberalizată a instituit și Amedeu Arnăutu). anumite constrângeri, uneori insurmontabile între autori Sunt de întâlnit în aceste povestiri și personaje mai și consumatorii de literatură, între care chestiunile ridicate modeste, precum bietul Iordache împovărat cu toanele, de difuzarea cărții sunt cele mai incriminante și de luat ciudățeniile și tabieturile șefi lor plimbăreți (Șofer la în calcul. Apoi, de la data scrierii acestor povestiri până general), podgorenii Tudor Neamțu și feciorul său azi s-au scurs peste trei decenii, optzeciștilor – din rândul părăsiți de mai vechii prieteni de pahar, scriitori și artiști cărora ar face parte și autoarea – urmându-le nouăzeciștii histrioni, în momentul când tânărul ia ia cu notă maximă și douămiiștii plus, care au abordat un alt tip de proză, examenul de admitere la horticultură, din cauză că se postmodernismul permițându-le să experimenteze tot simțiseră „trădați” (Artă pentru artă). felul de formule prozastice, intertextualiste și chiar Dacă unele povestiri sunt grupate la secțiunea metapovestirea/metaromanul… „Imperfecțiuni”, altele sunt grupate sub genericul Unde am putea plasa, istoricește, așadar, aceste „Ipoteze”. Acestea sunt lucrări mai scurte, crochiuri „Imperfecțiuni provizorii” decât în timpul lor real, umoristice pe teme de moravuri existențiale, precum: legătura cu acesta fi ind nu numai una tematică și de Doi prieteni, Un alibi, Rață pe varză, Un pătrat perfect, conținut, dar și una de viziune și concepție artistică. Cinci surori, O întâmplare, unde întâlnim bătăi între În același timp, actualitatea lor este indiscutabil- „ginere” și „socru”, cazuri de infi delitate și corupere de verifi cabilă, proza de moravuri (categorie mai largă în minori, sinucidere pe linia ferată etc. care s-ar include) având, așadar, bătaie mai lungă. Așa se la o văduvă, în oraș”… Ispitit de o eventuală relație cu Pretutindeni este o lume plină de dorința de a trăi, face că toate aceste „imperfecțiuni” sunt, prin viabilitatea secretara este și Isac D. Șerban, șef de Ofi ciu, simțindu- un freamăt de mare vitalitate al simțului de putere și lor caracterială, mereu de actualitate. Vorbind despre o se neîmplinit câtă vreme aceea (la rândul ei atentă la de mândrie egolatră, o umanitate îndoielnică sub toate epocă nu prea îndepărtată, substanța lor este oarecum psihologia comportamentală a șefului) nu căzuse sub aspectele. Satira atinge aici substanța societății din care simultană și congeneră cu anumite personaje și situații autoritatea sa, dimpotrivă îl „domina” prin ritualul au fost inspirate, concurând la realizarea artisticității din vremea noastră. cafelei (Treisprezece zile din viața lui Isac). umorul spumos, sarcasmul întrezărit printre întâmplări „Imperfecțiuni provizorii” realizează o imagine mai Altul este cazul lui Macsim Macsim din povestirea și portrete, ironia susținută, coagulantă într-o frazare de ansamblu a societății românești dinainte de 1989. Revoluția, prima parte. Revoluția, partea a doua, personaj narativă de mare efect stilistic. Împinse până la Situațiile, tipurile, caracterele evocate sunt specifi ce care își cosmetizează biografi a în anii stalinismului (ca caricatural și grotesc, fi gurile umane de aici sunt, totuși, și autentice, nimic nu este imaginat și gratuit, totul are „fi u de văduvă”), pentru a și-o rescrie în etapa următoare, simpatice în pitorescul lor, ceea ce ne trimite la proza adresă exactă, pornește de la date reale. ca fi u de „inginer-șef” rasat, de viță nobilă, experimentând umilităților cehoviene. Recrutate din mai toate straturile Iată, bunăoară, în Ultimul Sever, fi gura unei somități idei rousseau-iste… Cam din același aluat este și și categoriile sociale, personajele acestor proze sugerează în materie de hematologie, prof. univ. dr. docent protagonistul din Tovarășul Acsinte Acsinte și tovarășa o lume pe care autoarea a cunoscut-o bine, în aspectele Sever Anestin(„membru corespondent a trei academii Domnița Basarab, inspectorul-șef arătându-se tulburat ei individualizat existențiale. O lume, desigur, imediat europene și una africană”), care, în culmea gloriei, de faptul o femeie. Povestirea care dă titlul cărții aduce recognoscibilă și, prin aceasta, mereu actuală. descoperă deliciile literaturii erotice și sfârșește la masa în scenă absurditatea unei instituții de presă, din defuncta Mariana Brăescu are un mare talent în plan narativ, de scris, jertfi ndu-se pe altarul noii sale orientări cultural- epocă de glorie. Este vorba de activitatea din redacția mai puțin în scenografi a dialogică. Remarcabilă este hedoniste. revistei de satiră și umor , de-a dreptul kafkiene „pentru viziunea de sus, omniscientă și maniera de a construi Cam ceea ce se întâmplă cu celebrul latinist Nicolai ocrotirea patrimoniului umoristic și satiric”, în realitate portrete din câteva linii doar. Pretutindeni ne însoțește, Mocanu, devenit din scorțos și acru om de catedră un pentru „imunizarea” subalternilor, într-o vreme când însă, o ironie de observație penetrantă și lucidă, care tip pedant, cu smile americănesc, transformând orele umorul, să nu uităm, devenise o armă de temut! (Oare nu ventilează această proză de tip heterodiegetic. de latină în adevărate spectacole de desfătare și ars Mariana Brăescu este autoarea „Vulpii Academiciene!”, Narativitatea auctorială, stăpână pe mijloacele sale, amandi și iradiind instituției o fervoare generalizată de intrată în palmaresul literaturii pentru copii)… trimite și ea la o mai bună însușire a lecției caragialiene, mobilizator spirit latinist, sub auspiciile horațianului Prozatoarei îi reușește aici registrul absurd și mai puțin la arta dialogului de acolo,, simulând gravitatea „Carpe diem!”… hieratic în care își „spânzură” personajele, dovedind și seriozitatea în conturarea psihologiilor și situațiilor Modul în care sistemul totalitar promova anumite că a cunoscut foarte bine mecanismele redacționale și problematice. tipuri de conducători, exagerat de autoritari, abuzivi strategiile ideologice de îndoctrinare ale presei totalitare, Desigur, aceste „imperfecțiuni”, în primul rând și mărginiți, îl vedem în povestirea „Văduva veselă”, care cultiva spornic interdicția și avertismentul mergând caracteriale și mai apoi „situaționale”, sunt în măsură deopotrivă cu slugărnicia paranoică a subalternilor până la interzicerea…râsului! să recomande u prozator de satiră și umor de mari care-și aliniază colectivele de oameni ai muncii pentru Interesant este și cazul carieristului Marin Dumitru disponibilități artistice. O prozatoare cu simțul creației a transforma un spectacol de operă într-o problemă de care din vânzător ajuns se dorește „doctor în fi lozofi e”, în sânge, fragilă și delicată, dar cu lucidități și ironii sindicat cu mobilizare colectivă (cu poanta din fi nal, când dar de la dosar lipsindu-i …diploma de bacalaureat! metalice în plan narativ și vizionar. directorul-general afl ă de la portarul marelui combinat O satiră vizând fumisteriile de împăunare cu titluri ce păstorea 1că toți plecaseră, încă de ieri, încolonați academice ale unor ipochimeni și nătărăi, ce au dus la Liviu MESEȘAN  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 6 EEMINESCUMINESCU ŞŞII MISTIFICĂRILEMISTIFICĂRILE POSTERITĂŢIIPOSTERITĂŢII SSALEALE

De la pretinsul „asasinat” maiorescian la negarea şi „sanctifi carea” din zilele noastre! să apară, desigur, şi atitudini, de la caracterul rectiliniu şi ireversibil al bo- Lenau, Heine, Maupassant... Probabil luările de cuvânt prin unele editori- lii se adveresc (criticul făcuse studii de că şi dr. Şuţu ori Wilhelm Kremnitz, ale de dl N.Manolescu până la gene- psiho-patologie, fi ind un iniţiat în ast- care îl vizita mai des decât Maiorescu, raţiile mai tinere de scriitori talen- fel de comportamente, de aceea îi scrie aveau acelaşi „tratament”...salvator! taţi şi instruiţi, nu cu o cultură de sorei sale, încă din noiembrie 1883, că Deşi din 1883 până în 1889 avea carier)... ştie ce-i spune, cunoaşte foarte bine momente de revenire, chiar de lucidi- Aşadar, cât mai pe scurt (cum despre ce este vorba, precizând că are tate impresionantă, conform martori- ne va îngădui, în câteva episoade, în biblioteca sa o literatură întreagă de lor, poetul ar fi suferit de „psihoză ma- spaţiul de faţă), fără a face abuz de specialitate). niacală depresivă pe un fond ereditar” bibliografi e, despre moartea, opera După sejurul sanatorial de la Ober (vezi părerea lui Maiorescu în studiul şi posteritatea lui Eminescu, ajuns, Döbling, poetul, însoţit de prietenul ce i-l dedică în toamna lui 1889, Emi- iată, în stadiul de...beatifi care orto- Chibici-Râvneanu, va pleca într-o că- nescu şi poeziile lui, apoi afi rmaţiile doxă! Un Eminescu al unor percep- lătorie prin Italia (Veneţia, Florenţa, din cărţile semnate de dr. Ion Nica şi ţii extremiste, tot pe atat de demisti- Milano), care, credeau junimiştii, îi va Octavian Vuia). Pe urmele lui Şuţu şi fi cant şi fals. face bine proaspătului externat, îi va chiar ale lui Gheorghe Marinescu (exa- * limpezi mintea şi-l va bucura... minatorul creierului lui Eminescu, la În dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, Dornic însă de a se reîntoarce în pa- Spitalul Colţea, însă într-un stadiu al- în urma unei discuţii cu gazda sa, d-na trie, Poetul îi reproşează însoţitorului terat de canicula zilei respective!), G. 1.Au proliferat, în ultimii ani, tot Slavici-Szöcs (care îl alarmează, la că îl „târăşte” prin Italia contra voin- Călinescu înclină a crede că poetul a felul de legende, una mai năstruşni- ora 6 dimineaţa, pe Maiorescu cu bi- ţei sale. Dornic de „mămăliga strămo- decedat din cauza unei infecţii luetice că decât alta, privind fi e viaţa Poetu- leţelul: „Eminescu a înnebunit. Vă rog şească”, poetul soseşte la Bucureşti, la în stare generalizată cu paralizie pro- lui Naţional, fi e val-oarea operei sale să faceţi ceva să mă scap de el că e sfârşitul lui martie, intrând în ritmul gresivă. De înmormântarea poetului în ansamblu, fi e viabilitatea unei foarte rău!”), Poetul pleacă totuşi spre trepidant al vieţii cotidiene, conside- s-a preocupat însuşi Maiorescu cu ju- „posterităţi” ajunsă la...fi nal! redacţia „Timpului”, cu ziarul sub braţ. rat de Maiorescu foarte puţin potrivit nimiştii şi tot datorită marelui critic i se În timp ce specialiştii tac, După un ocol de câteva ore, însoţit de pentru starea poetului. Astfel se hotă- va ridica la Bellu crucea care se vede diletanţii ocupă scena, ţopăie şi se dau Gr. Ventura, pe la „Capşa”, iar de aici răşte plecarea la Iaşi (7 aprilie 1884), şi azi, în preajma multdoritului tei din în stambă în piaţa mare, proferând, pe la Cotroceni (purtând în buzunar un unde poetul are din nou unele crize variantele testamentului liric „Mai am la adreasa poetului „nepereche” pistol, avea el ce avea cu regele Ca- (spre exemplu, sparge vitrina în care un singur dor”, parţial inscripţionat în (adică unic şi irepetabil), tot soiul rol I „Îngăduitorul”!), se gândeşte să era expusă cartea sa de Poesii tipări- piatra masivă şi sumbră... de insanităţi, ba în ultima vreme s-a facă o baie fi erbinte la Mitraşevski, pe tă de Maiorescu, care îl invitase să se Cam acestea s-au întâmplat cu Poe- trecut la insulta şi injuria grobiană. cheiul Dâmboviţei, în speranţa că va gândească la o nouă ediţie după placul tul în perioada 1883-1889, anii agoniei De la „popa Grama”, emblemati- suporta fără probleme ziua caniculară său...). Maiorescu este ţinut la curent morale, ai spitalizărilor repetate şi in- cul „popa Grama” (întâiul denigra- ce se anunţa. Se închide în cabina de şi, împreună cu prietenii, se hotărăşte coerente, ai trecerii unei minţi geniale tor al lui Eminescu în sec. al XIX- duş lăsând apa să inunde încăperea, urmarea unor proceduri cu nămol la prin nourii unei ingrate condiţii exis- lea) la „dilematicii” timpurilor noi războindu-se foarte vocal cu tot felul Liman lângă Odesa (apăruseră şi ulce- tenţiale...Dacă Eminescu ar fi benefi ci- (în frunte cu iluştrii şi necunoscuţii de fantome ale unei minţi care dădea raţiile pe gambe). Apoi, între 9 noiem- at de tratamentul cu penicilină (desco- pioni ai „revizuirilor” demitizante semne, încă din zilele precedente, că se brie 1886 şi 10 aprilie 1887, Eminescu perită puţin mai târziu), ar fi fost salvat de teapa lui T.O Bobe!), Eminescu întunecă... Timpul de baie se consuma- va fi internat la Mănăstiurea Neamţu- şi ne-ar mai fi lăsat încă multe opere este supus unui atac concertat din se de-a binelea, însă poetul nu termina- lui, aplicându-i-se aici un tratament de valoare! partea unor corigenţi în materie. se cu războiul său vocal! Este alertată barbar „exorcizant” (găleţi cu apă rece, „Dumnezeul bunului simţ”, de care echipa de ordine, se forţează cabina, bătutul cu frânghia...). În 1888 se afl ă 2.De aici, unii „cercetători” au făcea vorbire cândva şi Lucian Bla- iar Poetul este pus în „cămăşoiul de la sora sa Harieta, la Botoşani, unde va scornit o întreagă poveste, punând ga, pare a se fi retras din colcăiala forţă”. Anunţat, Maiorescu – care pri- fi tratat de dr. Fr. Iszac cu frecţii şi in- cap la cap, în mod jenant, lucruri care postdecembristă a culturaliştilor di- mise între timp bileţelul gazdei trimis jecţii mercuriale, aşadar „otrăvit siste- s-ar...lega şi care ar duce la concluzia lematici, lăsându-ne, aşadar, în bă- dis-de-dimineaţă – aranjează imediat matic”, cum scrie Th. Codreanu. Poe- „îndepărtării” lui Eminescu din gaze- taia delatorilor şi frustraţilor de tot internarea poetului la spitalul „Cari- tul o vedea acum mai des pe Veronica, tărie, prin declararea „morţii fi zice” soiul. Libertatea presei, înţeleasă la tas” al dr. Şuţu, din strada Plantelor aceasta hotărând să-l ducă la Bucureşti a intelectualului de excepţie pentr a-l modul insolenţelor iresponsabile, a (episodul este consemnat sumar în (greşeală fatală!). La 3 februarie 1889, discredita defi nitiv (prin gestul încătu- dat posibilitatea mai tuturor neche- „Jurnal”). poetul ajunge la „Mărcuţa”, de aici, şării în „cămăşoiul de forţă” şi interna- maţilor să-şi dea cu părerea asupra Aici poetul rămâne până în noiem- prin aprilie, va fi transferat la „Şuţu”, rea la „Caritas”!). Poetul ar fi devenit morţii poetului (văzută de ei drept brie 1883, când Maiorescu, la mustra- unde rămâne până în ziua morţii (15 „incomod” prin articolele fulminante „asasinat” moral şi fi zic!), asupra rea sorei sale Emilia Humpel, hotărăş- iunie 1889), după un îndelungat deliriu împotriva guvernanţilor (după căderea operei (care nu ar mai spune ni- te împreună cu junimiştii să-l trimită nocturn mărturisit de îngrijitori... conservatorilor în aprilie 1876, libe- mic), asupra „posterităţii” poetului pe poet la Sanatoriul Ober Döbling de Frecţiile şi injecţiile cu mercur şi ralii vor câştiga alegerile), în timp ce (care nu ar fi decât cea a unui „ca- lângă Viena, unde rămâne până la sfâr- tratamentul simultan cu iod au agravat liderul opoziţiei T.Maiorescu intenţio- davru din debara”, cum se exprima şitul lunii februarie 1884 (la 6 ianuarie decisiv boala poetului. Nu din intenţia na o colaborare cu aceştia. Într-adevăr, H.R.Patapievici, preşedintele Insti- murise, la Ipoteşti, tatăl său, Gheorghe de a-l contamina, ci fi indcă aşa susţi- pactul are loc, lăsându-se cu slujbe tutului Cultural Român!!!)... Eminovici, iar în martie se sinucide, nea medicina timpului, care „descope- frumoase pentru fruntaşii junimişti... E păcat că în această horă a ex- tot aici, fratele Nicu). De Anul Nou, rise” că în astfel de cazuri este necesar „Timpul” dispare, prin absorbţie cu o tremismului interpretativ s-au prins Eminescu este vizitat de Maiorescu, tratamentul cu injecţii mercuriale!!! altă publicaţie, iar opoziţia, ilustrată şi şi câţiva scriitori, care, pretinzând care, sperând că-i va face o mare bu- Hidrargirul, în popor „argint viu”, va de ideile fulminantei gazetării emines- a-l apăra pe Poet, se năpustesc cu curie, îi dă să vadă volumul de „Poe- constitui agentul fatal morţii lui Emi- ciene, sacrifi că principii şi idei în ...fo- arme otrăvite chiar asupra lui... Ma- sii” tipărit, la „Socec”, în decembrie, nescu. losul ţării. iorescu, mentorul junimist, fără de dar având imprimat pe copertă anul Întrucât foile de observaţie de la Se înţelege că, faţă de această si- care Eminescu nu ar fi ajuns ceea ce 1884. Poetul nu s-a bucurat deloc, răs- Ober Döbling nu au mai fost găsite tuaţie nu tocmai confortabilă moral, este azi... punzând cu o aversitate tacită şi plină de cercetători, probabil că şi aici dr. nici Eminescu nu se simţea tocmai Încercăm, în cele ce urmează, de reproş criticului, a cărui vizită, con- Leisdorf şi dr. Oberstein, specialişti bine! Încă din 1881 poetul fusese tre- a fi cât mai sintetici, chestiunile form notei memorialistice, va dura mai în infecţii luetice, îl trataseră astfel, în cut din funcţia de redactor principal pe respective necesitând o documentare puţin de un minut... Maiorescu trăieşte perioada 2 noiembrie – 26 februarie o funcţie de simplu redactor, ceea ce de amploare, ba chiar lucrări care să sentimentul „ingratitudinii”, convins 1884! Boala asta era la modă în lumea nu înseamnă că ideile sale gazetăreşti pună lucrurile la locul lor (au început că mai vechile sale preziceri privind artiştilor, căzându-i pradă: Nietzsche, ar fi fost amputate sau cenzurate. Nu Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 7

mai aveau, pur şi simplu, de „scenarii” sunt elaborate de fi lologi din care făcea parte), a făcut nu numai nea întâmpinare, desigur, nu are sorţi importanţa ipostazică a editorialelor. care au făcut, cândva, dovada unei deliciul presei, dar a indignat, în mare de izbândă (să precizăm că, în docu- Noua situaţie politică internă şi exter- bune receptări a eminescianismului! parte, lumea culturală. Ideea beatifi că- mentarea pentru cartea „Tudor Arghezi nă îl determină pe diplomatul român Implicarea „serviciilor secrete” rii Poetului Naţional nu vine, însă, pe şi spiritul Olteniei”, IPSS Anania a răs- de la Legaţia din Berlin, P.P.Carp să-i străine ale vremii (care, desigur, exis- un teren gol şi aşa, din senin. Ea este puns solicitării noastre, trimiţându-ne, scrie lui Maiorescu: „Şi mai potoliţi-l tau şi îşi făceau treaba, în condiţiile mai veche, circulă mai în glumă mai prin cancelaria mitropolitană, copia pe Eminescu!” ceea ce ar fi fost recep- intensifi cării propagandei în jocurile în serios în anumite medii culturale, de scanată a unei scrisori, pe care poetul tat drept directivă de „anihilare”, „ni- de intere politice ale vremurilor), ase- câţiva ani. Şi acest lucru trebuie neapă- i-a adresat-o, în octombrie 1943, din micire”, „distrugere”! zonarea acestei fanteziste stratageme rat precizat, de cei ce au atribuit exclu- lagărul de internaţi politici din Tg.-Jiu, Să amintim că, încă de la 1870, pe prin aportul Masoneriei (care, vezi siv dlui Florin Ţene (un scriitor, totuşi, pe când înaltul ierarh se afl a călugăr la când se afl a student la Viena, lui Emi- doamne, nu ar fi agreat deloc militan- cu meritele lui – spunem asta tocmai Schitul Crasna-Gorj). nescu i se intenţionase un proces penal tismul poetului!) ar fi în măsură să ne pentru că îl cunoaştem...) iniţiativa Am citit propunerea înaintată Pa- în urma publicării a trei articole în re- explice ceea ce s-a întâmplat cu Emi- consacrării mistice a lui Eminescu. triarhiei şi am rămas stupefi at de „ar- vistele din Pesta, - „Albina” şi „Fede- nescu în aceşti ani ai declinului şi mor- În urmă cu vreo 3-4 ani, gumentaţia” însăilată şi de-a dreptul raţiunea”, - în care era vizată politica ţii sale!... Un fel de telenovelă semă- l-am cunoscut, la un Congres de şcolărească: de asuprire a românilor din Transilva- nând confuzii şi o refl ectare de oglindă dacologie (ţinut în Sala Rondă a „Mihai Eminescu se trage dintr-o nia în condiţiile dualismului austro- familie ortodoxă, căminarul Gheor- ungar. Mai apoi, poetul făcea parte, la ghe Eminovici, tatăl poetului, pro- data încarcerării sale în „cămăşoiul de venea dintr-o familie de ţărani ro- forţă”, din Societatea „Carpaţii”, re- mâni-ortodocşi din nordul Moldovei prezentând, faţă de poziţia moderată şi Raluca Eminovici, mama poetu- a lui Maiorescu, un fel de militantism lui, născută Jurascu, era ortodoxă... naţionalist, gândind în perspectiva re- Mihai Eminescu a scris multe po- alizării idealului unei „Dacia Mare”, ezii cu temă religioasă şi a introdus a unei „Dacii Traiane”, fapt ce nu a în literatură noastră limba literară, rămas neconsemnat de agenţii servici- care şi-a găsit sălaş şi în Biserica Or- ilor secrete austro-ungare. Dar de aici todoxă Română. În întreaga operă până a pune „îmbolnăvirea” poetului a poetului descoperim fi bra morală pe seama unei „strategii” maiorescie- şi religioasă a neamului nostru, iar ne, a unui plan diabolic de îndepărtare poetul naţional a devenit simbolul din viaţa civilă, e drum lung... Înşine spiritualităţii româneşti în sânul că- noi am publicat, la solicitare, un studiu reia se afl ă ca stâlp al românismului pe această temă în revista newyorkeză Biserica Ortodoxă Română“ „Graciuos Light” (An XIII, nr. 1, ian.- Aşadar, vrem cu orice preţ să-l bea- martie 2008, pp. 47-55): Eminescu în tifi căm pe Poetul Naţional, să-l trans- atenţia serviciilor secrete, unde, după formăm într-un sfânt cu drept de icoa- evocarea întregului dosar de fapte şi nă şi zi canonică în calendarul nostru probe, scriam: creştin-ortodox. Iată unde a dus cultul „Părerea noastră în privinţa «morţii exagerat, care i-a făcut atâta rău poetu- civile şi fi zice a lui Eminescu» - pusă lui în sensul unei perecepţii exacte, al la cale de ofi cialităţile timpului pentru unei posterităţi perene. care poetul devenise un inamic public De la „negarea” de tipul Grama incorigibil – este puţin nuanţată, căci („popa Grama”) cu ecouri până la oricâte suspiciuni/coincidenţe ar exis- „dilematicii” dâmboviţeni în fruntea ta, acum, privind faptele şi atitudinile cărora tronează fi gura sinistră a unui de atunci, e lucru sigur că tratamentul strâmbă în mintea unui public mai pu- „Intercontinentalului” din Bucureşti) H.R.Patapievici, străin de dreapta mă- cu «injecţii mercuriale» ţinea de prac- ţin iniţiat în chestiune. pe septuagenarul Gheorghe Gavrilă- sură a înţelegerii culturii şi spirituali- tica medicală a epocii, iar unele demer- Eminescu a murit din cauza incri- Copil (n.1939). În inbox-ul mail-ului tăţii româneşti (el impunându-se, ca şi suri ale junimiştilor în frunte cu Titu minantului tratament aplicat – „o fa- meu se afl ă încă un material trimis de alţi înfumuraţi, ca „demolator” al unor Maiorescu socotim a se fi făcut în buna tală intoxicaţie mercurială” (repetăm, dl Gavrilă-Copil pe această temă (un „mituri culturale” naţionale, afi rmând credinţă a situaţiilor impuse, la lumina tratament la modă în vremea aceea în fel de exaltare cultică). Ideea mi-a acum că ideea de Poet Naţional nu zilei şi în deplină acţiune publică...” Europa). Nu a avut, aşadar, nici „epi- stârnit un zâmbet amar, deopotrivă mai...corespunde în contextul globali- Dinamica spiritului eminescian, lepsie” (A. Şunda) ori „schizofrenie” cu o indignare tacită (rău am făcut că zării, europenizării etc. etc.), s-a trecut atitudinea sa uşor antidinastică şi anti (C. Vlad), nici lues în forma agravată nu am fost vocal atunci!). Credeam în extrema cealaltă, la fel de insolentă, austro-ungară, poziţia critică faţă de a paraliziei generale (Fr. Iszac, G. Ma- că se va trece peste acest militantism păguboasă şi fanatică, a...exorcizării înfi inţarea unei mitropolii catolice la rinescu, P. Zosim ş.a.), ci o „psihoză pompieristic, de aceea nu am dat curs sfi nţeniei eminesciene. Bucureşti, militantismul său naţio- maniacală depresivă mixtă evoluând materialului şi nici nu am răspuns la Mai mult chiar, dl Gavrilă-Copil nal (căruia i s-a zis „xenofob” şi „iri- pe un fond ereditar, agravată în mod astfel de...provocări! Refuzat de noi, cere ca data de 15 ianuarie să devină dent”), relaţiile nu prea relaxate cu fatal de tratamentul injectabil cu doze articolul a apărut (sau apăruse, deja!), Zi naţională, iar pe Tricolorul româ- unii „confraţi”, inclusiv cu buna sa mercuriale” (dr. Ion Nica). Păi dacă şi însă, în anumite contexte virtuale – nu nesc să fi e pusă efi gia lui Eminescu! prietenă, „iubita legitimă” Veronica acesta este diagnosticul pe care îl men- cu multe motoare de căutare poate fi („Dreptatea”, 14 iunie 1990). Saritură (G.Călinescu) de prin 1881-82, con- ţionează însuşi Th. Codreanu, de altfel, găsit în haosul libertăţii totale a Inter- excesivă, peste cal, desigur! Şi sumul de energie zilnic la cote extrem în „Dubla sacrifi care a lui Eminescu” netului!... consecvenţă... de ridicate, incandescenţa eponimă a (1996), atunci tot eşafodajul aproxi- Găsim de-a dreptul neinspirată Propunerea privind „canonizarea sentimentului de român autentic, dim- mativ silogistic al scenariului privind ideea şi gestul dlui Al. Florin Ţene lui Eminescu”, a fost găzduită pe situl preună cu grijile şi lipsurile cotidiene „asasinarea” fi zică şi morală a poetului (prezent, cu distinsa lui soţie-poetă, şi Asociaţiei Române pentru Patrimoniu – toate acestea au reuşit să dea peste se dovedeşte un trucaj ieftin, de păpuşi la unele manifestări culturale în Gorj, – Bucureşti, unde regretatul Artur Sil- cap „maşinăria” minţii geniale, în mod jucate în tradiţionalele bâlciuri ...bal- dânsul fi ind de origine din Drăgăşanii vestri posta comentariile indignate şi irecuperabil, iremediabil şi tragic. canice! Să curăţăm, aşadar, scaii agă- Vâlcei) de a înainta propunerea destul de critice ale unor colaboratori, Aşadar, acolo unde ar trebui să ve- ţaţi de pulpana Poetului! aceasta „concertată” Preafericitului lăsând discuţia să curgă în mod fi resc. dem cursul faptelor în desfăşurarea lor Daniei. În comunicatul Patriarhiei Astfel, au luat poziţie pe rând: Dimit- cronologică şi fi rească, unii interpreţi li se face cunoscut petenţilor că nu rie Grama (Danemarca), Ioan Miclău văd numai „scenarii”, „cabale”, „asa- 3. De curând, o „Ligă a Scriitori- aceasta este procedura jurisdicţională, (Australia), Florentin Smarandache sinate morale şi fi zice”. Mistifi carea că lor” din Cluj, prin dl Al.Florin Ţene iniţiatorii trebuind să se adreseze pe (SUA), Pr.Laurentiu Dumitru, Gabriel Titu Maiorescu ar fi „regizorul princi- a înaintat Patriarhiei Române propu- cale ierarhică. Dar de la mitropolitul Klimowitz, Felix Nicolau, Ioan Mu- pal al întregii afaceri” este o prostie, nerea ca Mihai Eminescu să fi e cano- Valeriu Anania al Clujului, scriitor gioiu (Elvetia), Octavian Mihăescu care aduce un deserviciu imens nu nu- nizat!... Numele scriitorului clujean de excepţie şi un înţelept al ecleziei (Germania) ş.a. mai poetului, ci înseşi culturii româ- (care a avut mai de mult nişte necazuri româneşti (traducătorul Bibliei afl ată Eminescu nu a fost un sfânt, nu a ne... Şi e cu atât mai grav cu cât astfel cu Uniunea Scriitorilor din România, azi în uzul bisericii noastre), o aseme- trăit ca un sfânt, nu şi-a dorit nici în  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 8 visele sale cele mai urâte, a fi sfânt! În timp în urmă, când dl Emil Popescu nescu) întârzie a se realiza de mai bine actualitatea şi caracterul primul rând El ar protesta împotriva răspundea de Departamentul de Poli- o jumătate de secol, nu credem că în- emblematic pentru cultura acestei mistifi cări şi ar face-o atât de tici Culturale, dar referirea se făcea la fi inţarea, la nivel naţional, a unui In- şi spiritualitatea românească fi ind de energic, atât de categoric, indignat la Tudor Arghezi). stitut Eminescu (cum este „Institutul netăgăduit. culme şi revoltat cu toată vocaţia ful- În această direcţie putem să aducem Goethe”) poate fi realizată. Cum nu s-a Unde, în ce cultură, s-a întâmplat minantă a versului său gazetăresc... cinstire Poetului, să-i cultivăm spiritul realizat la noi un Institut de dacologie, aşa ceva? L-au beatifi cat englezii pe Iată unde duce libertatea de consti- Shakespeare, spaniolii pe Cervantes, tuire a unor asociaţii şi ligi! Căci Liga germanii pe Goethe, italienii pe Dante, Scriitorilor Români din Cluj nu este americanii pe Edgar Allan Poe, ruşii pe Uniunea Scriitorilor din România, aşa Lermontov sau Dostoievski? Sau vre- cum Academia Caţavencu (şi atâtea... un om de ştiinţă din vremurile moder- Academii) nu poate fi confundată ne ori contemporane?! cu Academia Română (cum ne scrie Hulit pe malul Dâmboviţei de o in- recent esteticianul gorjean Grigore tempestivă neînţelegere prin grobiana Smeu, autorul întâiului tratat de „Isto- rie a esteticii româneşti”, despre care intervenţie publicistică din 1998 (gen vom scrie...). T.O.Bobe & „dilematicii”!), iată, Emi- Eminescu nu are nevoie de ase- nescu şi-ar găsi alinare pe malul Some- menea intervenţii „partizane”, de aşa şului! „apărare” idolatră, de asemenea simu- Viaţa Poetului, boala, agonia mo- lacre (desigur, refl exe ale unei negări rală şi moartea, ca şi spiritul mult mai tot mai insistente, care ameninţă a fi larg al operei sale, toate la modul pil- şi... instituţionalizate – să reţinem că duitor, nu l-ar recomanda unei beati- dl H.R.Patapievici este mai vechiul di- fi cări de sanctuar şi calendar creştin, rector al Institutului Cultural Român, ci spiritului uman de totdeauna şi de căruia, iată, i s-au redus la minim sub- pretutindeni. Eminescu e mai com- venţiile!!!). Toate acestea îi fac un rău plex, e mai profund, e mai în spiritul imens Poetului Naţional şi aduc un de- universalităţii, decât cred unii! El sca- serviciu culturii române, pe lângă fap- pă acestui arpentaj partizan, acestei tul că îi compromite moral şi cultural „re-naţionalizări” excesive, mărunte, pe iniţiatori (dacă nu cumva cu acest stricto sensu,care poate fi , desigur, de preţ s-a intenţionat o publicitate iefti- bună intenţie, dar suferindă în însăşi nă!). silogistica sa... Acum, după ce avem „Integrala Respingând ideea sanctifi cării nu Eminescu”, monumentală cât un raft facem decât să apărăm integritatea de biblioteca, editată prin grija Acade- eminescianismului, ca „model cultu- miei Române, nu ne mai rămâne decât ral” de excepţie cu reverberaţii până în să alcătuim acea ediţie critică naţiona- literatura postmodernistă de azi, ferin- lă a operei, abordare care de la Perpes- du-l de o futilă expunere, labil-jenan- sicius încoace nu s-a mai făcut. Lipseş- tă şi fără fundament. Mântuindu-se el te, aşadar, „ediţia critică Eminescu”... însuşi prin opera şi suferinţa sa, Emi- Într-o discuţie purtată cu acad. D. Va- şi să-l promovăm, pentru o mai dreaptă care fi inţează la Chişinău, bunăoară, nescu ne-a lăsat o moştenire culturală tamaniuc, la Sebeş, acesta recunoştea şi profundă înţelegere a Omului şi de ani buni... impresionantă, o genialitate incomen- „îmbătrânirea” colectivului de cercetă- Operei în ansamblu. Actualitatea lui Eminescu nu este o surabilă în lumina căreia nu putem să tori şi chema la formarea unor echipe Spiritul, viziunea, sensibilitatea vorbă în vânt, ci o necesitate a culturii fi m măscărici, ci mândri, îndatoraţi şi de mai tineri iniţiaţi care să ducă mai eminescianismului trebuie redesco- şi societăţii româneşti. împovăraţi cu o aşa zestre de cuget şi departe cercetarea în cadre academice perite de generaţiile tinere. Dacă pre- Nu un Eminescu de icoană ne tre- inimă, care trece, dincolo de noi, în (o similară întâmpinare a fost adresată conizata „Catedră Eminescu” (ideea buie, ci un Eminescu al cărui geniu tre- veacuri... Consiliului Judeţean Gorj, nu cu mult excelentă a lui Pompiliu Constanti- buie redescoperit permanent şi asumat, Z.C. O rremarcabilăemarcabilă mmonografieonografie ””Felibrul”Felibrul” AlecsandriAlecsandri înîn corespondenţă…corespondenţă…

E îndeobște cunoscut faptul că epistolarul, ca adus acestui ”rege al poeziei” românești, în preajma într-un moment de cristalizare deplină a națiunii ro- ”text” nonfi cțional al așa-zisei literaturi de frontie- împlinirii a 190 de ani de la naștere (21 iulie 1821) mâne în cadrul Principatelor Române recunoscute ră, constituie una din sursele importante în docu- și, în 2010, a ”120 de ani de la ultima sa călătorie, (dezrobirea țiganilor, revoluția pașoptistă și refor- mentarea cât mai exactă a vieții și operei autorului spre ceilalți, ad patres”… mele cuziste, războiul pentru independența de stat, respectiv. În cazul lui Vasile Alecsandri, vocația Cercetarea corespondenței pune foarte bine în primele răscoale țărănești din deceniul al nouălea al epistolară este una reală și probatorie în înțelegerea evidență nu numai ”gândurile ce-l frământă”, dar secolului etc.). Toate aceste evenimente cruciale la mai aprofundată nu numai a acestui profi l uman și oferă totodată prețioase informații despre epoca în care, efectiv, a participat direct sau indirect, fac din scriitoricesc, ci și a unor contemporani, într-o epocă care a trăit și a scris, despre activitatea literară, cultu- el un ”deschizător de drumuri în literatura română, de mari prefaceri socio-politice și de modernizare a rală, socială și politică impresionantă desfășurată pe un adevărat creator al României moderne”… statului român. Este vorba de personaje de prim-plan parcursul a cinci decenii din sec. al XIX-lea, 1840- Inițial lucrare de licență la Universitatea din ale vieții culturale și politice, dar și de unii apropiați 1890” (Argument, p. 9). București (sub conducerea regretatului docent și ai poetului, față de care ”felibrul” bard de la Mircești Într-adevăr, V. Alecsandri reprezintă o mare istoric literar Al. Piru), Corespondența lui Vasile nutrește fi e o cordială prețuire, fi e o mai apropiată conștiință socială, culturală și politică a vremii Alecsandri a cunoscut un mai îndelungat proces de înțelegere și afecțiune, care-i permit să se confeseze sale, personalitatea sa manifestându-se plenar structurare și augmentare, reușind a aduce în prim- cu rezervă ori să se destăinuie în tonuri intime, tot- pe parcursul întregului secol. Ca Victor Hugo în plan nu numai pe scriitor, dar și pe Omul Alecsandri, deauna însă menținând un echilibru emoțional și o literatura franceză (la funeraliile căruia, în 1885, va cu habitudinile și pasiunile sale, cu dorul migrator mai așezată asumare a relațiilor interumane. depune o coroană cu pioase versuri), Alecsandri poa- de călătorii exotice și periodice reveniri la vatră, cu Lucrarea dlui Constantin E. Ungureanu – fi gură te fi considerat „un echo sonore du son temps”, căci, gândul curat și mobilizator față de destinele patri- luminoasă a învățământului din Țiclenii Gorjului -, contemporan cu marile evenimente ale secolului, lira ei sale, neuitându-și niciodată prietenii și datoriile Corespondența lui Vasile Alecsandri (Ed. Măias- sa a vibrat puternic, lăsându-ne mărturia unui acti- sociale față de care s-a manifestat cu o exemplară tra, Tg.-Jiu, 2009, 182 p.) se constituie ca un omagiu vism cultural și patriotic, a acelui bun naționalism demnitate. Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 9

Bazat pe sursele epistolare de bază derându-l pe autorul ”Luceafărului” drept „unul din periodic, migrațiile poetului. Datând din 1928, Ma- (de la prima ediție a ”Scrisorilor” din 1904, realizată marii poeți ai României”, Alecsandri îi recunoscuse usoleul Poetului cinstește pentru eternitate legătura de Ilarie Chendi și Eugenia Carcalechi, până la alte acestuia geniul fără pic de invidie și cu previziune profundă cu pământul patriei, Mirceștii cu genius ”Lettres inedits” publicate în 1911 de scriitorul fran- de augurală înțelepciune: „Natura a fost nedreaptă suo locci constituind un topos cultural îndeobște re- cez Edouard Grenier, secretarul lui Grigore Ghica în în privința lui. E bine ca noi să redregem a ei cruntă cunoscut, precum Humuleștii lui Creangă, Ipoteștii Moldova, iar de aici la epistolarul publicat în 1929 nedreptate, dând lui Cezar ce este al Cezarului…” lui Eminescu, Rășinarii lui Goga, Lancrămul lui Bla- de fi ica poetului, Maria G. Bogdan), lucrarea de față Deși Alecsandri va fi așezat de Maiorescu în frun- ga, Florica lui Ion Pillat ș.a.m.d. a benefi ciat, pe lângă cele trei volume menționate, de tea ”direcției noi” pentru întreaga sa activitate cultu- Peregrin nu numai pe drumurile străinătății (din acel ”corpus alecsandrinum” al epistolelor întocmit rală, Eminescu va fi acela care va schimba fața poezi- Crimeea la Stanbul, din Grecia în Africa, din Italia de neobosita cercetătoare Marta Anineanu, „un mo- ei noastre. Alăturarea celor doi este, observă autorul în Franța și Anglia), ci și pe acelea ale patriei (din nument cultural suprem” (1960, 1964), prevăzut cu pe urmele lui Maiorescu și Ibrăileanu, ”nedreaptă”, munții Moldovei până la Balta Albă și Borsec), Alec- indice de lucrări și persoane. întrucât ei reprezintă „generații diferite”, fi ind deci sandri era conștient de instinctele sale de „nomad”, Astfel, catalogul corespondenței lui Vasile Alec- vorba de doi scriitori „necontemporani”, cum scria caracteristice de altfel unei psihologii solare, meridi- sandri inventariază peste 2150 de scrisori, printre și Șerban Cioculescu, orice comparație fi ind, așadar, onalitate propice aventurii și creației. corespondenții cei mai importanți afl ându-se fra- partizană, îngustă și plină de ingratitudine. Nu sunt lăsate deoparte „problemele de limbă”, tele poetului Iancu/Ion Alecsandri, soția sa Polina Pilduitoare este „stima reciprocă” a acestora și cu mult mai complexe în detalierea limbii poetice, și Alecsandri, vărul Iancu Brănișteanu, prietenii cei indignarea amândurora față de gestul umoral ma- nici „informațiile literare despre creația sa”, autorul mai apropiați Ion Ghica și Costache Negri, apoi: monografi ei oprindu-se chiar la unele mărturii Titu Maiorescu, Nicolae Bălcescu, Mihail Ko- privind „procesul de creație”. Poetul ilustrează gălniceanu, Al. Ioan Cuza, Pantazi Ghica, Ion o structură clasicistă de vreme ce amintește, Bălăceanu, George Bengescu, Al. Papadopol- într-o scrisoare din 1877 adresată lui Iacob Ne- Calimah, George Steriadi, Bonifaciu Florescu, gruzzi, dictonul călăuzitor al lui Boileau din D.C. Ollănescu-Ascanio – fi ul lui N. Bălces- L’art poetique: „Polissez votre vers et le repo- cu, Grigore Ventura, Aristizza Romanescu, Gr. lissez”… Din procesul de creație făcând parte Manolescu, Al. Odobescu, Iacob Negruzzi, Ion și acea stare de reverie (dolce farniente), numi- Bianu, August Treboniu Laurian ș.a. Importan- tă ironic de poet ”lene”, poetul optând pentru tă e și corespondența cu francezii fi loromâni calea de echilibru, horațiana aurea mediocri- E. Grevier și Abdolonyme Honore I. Ubicini tas, mărturisită încă din 1860 Elenei Negri. ori cu felibrii provensali, în frunte cu laureatul Se impune o precizare. Marele talent de Nobel, poetul Fr. Mistral, care i-au decernat în prozator al lui Alecsandri este vizibil în scri- 1878 la Montpellier premiul latinității pentru po- sori, îndreptățind convingerea lui G. Călinescu emul ”Cântecul gintei latine”, iar în 1882 l-au privind primatul prozei în ordinea valorică a sărbătorit ca pe un mare poet al nației sale și de operei. Vom exemplifi ca doar cu un scurt pa- mai largă recunoaștere… Despre ”peregrinările saj din epistola trimisă lui Titu Maiorescu la mele felibre” (la Monpellier, Forcalquier și Gap, 25 martie 1875 (vol.V, Alecsandri, Scrisori 1, aproape de Avignon), autorul scrie pagini foarte pag.6-7): „În satul Mirceşti exista o biserică documentate, care amintesc de elogiul pe care veche, durată din lemn de stejar şi ornată cu Tudor Arghezi îl făcea geniului poetic provensal, arabescuri foarte frumoase, pe care le săpase știindu-se că Frederic Mistral (1830-1914) este un sculptor necunoscut de-a lungul grinzilor. al doilea poet francez căruia i s-a acordat Pre- Acel templu modest, cap d`operă pierdut în miul Nobel pentru Literatură, în 1904. câmp şi înconjurat de mormânturi, era deser- Cu aceeași atenție este prezentată legătura po- vit de un preot care printre alte daruri avea şi etului cu confrații pașoptisti, îndeosebi cu C. Ne- darul beţiei. Într-o duminică, or fi acum câţiva gri, N. Bălcescu, Kogălniceanu, A.I. Cuza, sau ani, prea sfi nţitul, doritor de a schimba potirul cu Ion Ghica, „cronicarul epocii” prin celebrele pe stacană şi de-a părăsi mai degrabă altarul „Scrisori către Vasile Alecsandri” din 1884. De pentru ca să se ducă la crâşmă, ceti liturghia reținut pasiunea poetului pentru Elena Negri, din fugă şi alergă la jupânul Moisi, uitând să sora bunului amic Costache Negri (”România stingă lumânările în biserică. Era vânt mare în revoluționară” din portretul lui C. Rosenthal, în acea zi; vântul sufl ând printr-un geam stricat amintirea căreia va scrie ”Lăcrimioarele” și ”Jurnal cedonskian (a se vedea și însemnarea postumă a lui găsi de cuviinţă a fâlfâi perdeaua şi a o apropia de de călătorie în Italia”). Cele două luni petrecute, ală- Eminescu), ajuns la extrem prin publicarea în 1883 a para unei lumânări. Îndată perdeaua luă foc şi dete turi de iubita bolnavă, la Veneția, sfârșind cu decesul incriminantei epigrame antieminesciene ce-i va atra- foc bisericii...Palalae!! Templul centenar arse din acesteia, pe vapor, la intrarea în Cornul de Aur, la 4 ge o adevărată ostracizare din partea confraților și straşine până-n temelie şi se înălţa la cer ca fumul mai 1847, au lăsat urme adânci în sufl etul poetului, determinându-l să plece în străinătate. unei gigantice cădelniţe.” care va deveni ceea ce îi ceruse aceea: ”poet național Deși a fost un pasionat călător european, de la Spirit clasicist, modelat de imperativele culturale și popular”. În amintirea ei va scrie elegia ”Steluța”. Stambul până în sudul Franței, legătura cu Parisul și politice ale unui secol romantic și naționalist în Un episod foarte important este cel al relației cu fi ind mai de durată, Alecsandri s-a regăsit pe sine în sens vechi, V. Alecsandri rămâne în literatura noastră ”Junimea”, unde Maestrul, încărcat de demnitate po- atmosfera patriarhală a Mirceștilor, încă din 1860, chintesența unei epoci care a pregătit terenul pentru litică și merite cultural-literare, se bucura de mare unde își invită oaspeți de seamă și scrie în liniște o izbânda geniului eminescian, la „răsăritul” căruia se cinste. Descinderile acestuia în casa lui Vasile Pogor, parte însemnată a operei (teatrul de maturitate, le- înclină cu afabilă admirație, „bardul de la Mircești” deși rare, se bucurau de mare cinste, de venerația mai gendele, pastelurile ș.a.), nevoia de retragere și re- sigur fi ind de contribuția sa „întemeietoare” și bucu- tinerilor literați ieșeni, care făceau din această presti- pulsia față de politicianismul vremii regăsindu-se în ros că poezia românească și-a găsit calea către spi- gioasă participare adevărată sărbătoare literară. Dacă epistolele trimise de aici. ”Elogiul Mirceștilor” este ritul vremii și universalitate prin „nefericitul Emi- regretabilă va fi ”ieșirea” umorală a lui Macedonski de regăsit nu numai în epistole, ci și în operele lite- nescu”… împotriva bardului încoronat cu laurii Academiei rare (spre exemplu ”Serile la Mircești”), abia târziu Sub acest aspect, lucrarea dlui profesor Con- în 1881, pilduitoare și exemplară rămâne relația cu poetul acceptând postul de ministru plenipotențiar stantin E. Ungureanu este una binevenită, prin jus- Eminescu, cel care îl considerase încă din 1870 ”rege la Paris (1884-1889), dar cu nostalgia permanentă a ta apreciere a Omului și epocii sale, istoricul literar al poeziei, veșnic tânăr și ferice” (Epigonii), și înde- „căsuței scăldate în soare”, a locurilor și oamenilor, agrementându-și textul cu o bogată iconografi e dătă- osebi gestul poetului din 14 octombrie 1883, când, pentru lunca, pădurea, Siretul curgător prin spatele toare de atmosferă și autenticitate, de echilibru infor- citind la Ateneul Român ”Fântâna Blanduziei”, con- grădinii, amintiri pierdute în ”orizonturile albastre” mativ și diferențiere în judecățile de valoare. tribuie la strângerea fondurilor pentru ”nefericitul ale patriei. Rămasă în ”raiul Mirceștilor”, Paulina Eminescu” (2000 franci), care peste câteva zile va fi Alecsandri se va îngriji de familie și de treburile trimis la sanatoriul Ober Döbling de la Viena. Consi- moșiei, obținerea de recolte „splendide” alimentând, Liviu Ioan SINCULICI  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 10 IINTERVIURINTERVIURI DDESPREESPRE BBLAGALAGA

Imediat după dispariția fi zică, și „reportajelor”. Asocierea lor insoli- fac publice; tocmai eu, care îi datorez Maria Rilke și alții, pe care i-a cunos- personalitatea oricărui scriitor intră tă se explică prin faptul că în ambele imens? Și care îi venerez amintirea - și cut personal sau numai prin interme- într-un necesar con de umbră. Mai secțiuni este căutată noutatea, chiar întreaga operă?” diul unor conferințe aruncă noi lumini devreme sau mai târziu, timpul își dacă aceasta se afl ă în cantitate mică Investit cu autoritatea pe care asupra orizontului său cultural, menit găsește răgazul să le cântărească tu- și se găsește în zone diferite de cerce- i-o conferă locul ocupat ani în șir în mereu să-și schimbe contururile. turor talentul și să le stabilească me- tare. Dar optica autorului trebuie nea- cercul lui Blaga, Ovidiu Drimba face Formația științifi că sub îndru- ritele de novatori sau limitele de epi- părat salutată, pentru că ea se referă la unele aprecieri în legătură cu recepta- marea lui Blaga s-a produs, în cazul goni. În cultura respectivă se produc memoria Timpului, care mai poate încă rea operei și biografi ei blagiene, dintre lui Gheorghe Pavelescu, într-un mod atunci adevărate mutații. și în vreme transmite ceva, înainte de a ceda locul care spinoasa problemă a „premiului special. Alegându-și ca subiect de ce unele fi guri reînvie numai cu ocazia supozițiilor de tot felul. Așadar, prima Nobel” nu putea lipsi. După cum se doctorat Mana în folclorul românesc. vreunei evocări, steaua marilor scrii- parte cuprinde o serie de interviuri (cu știe, pentru ca o persoană să poată pri- Contribuții pentru cunoașterea ma- tori cunoaște o ascensiune observată și Ovidiu Drimba, Gheorghe Pavelescu, mi premiul Nobel, ea trebuie să aibă gicului, Gheorghe Pavelescu atrage salutată în primul rând de4 biografi și Dimitrie Vatamaniuc, Alexandru Hu- – condiție sine qua non – susținerea interesul lui Blaga, dar nu și sprijinul hermeneuți. sar, Toma George Maiorescu, Gheor- statului pe care îl reprezintă. Or, în ca- științifi c al acestuia. Doctorandul își Lucian Blaga nu se abate de la ghe Grigurcu, Valer Popa și Coriolan zul lui Blaga, statul comunist nu putea revendică unitatea și paternitatea abso- această regulă. În cazul lui, poate mai Brad), iar a doua parte o Addenda con- să sprijine pe cineva pe care voia să-l lută a ideilor, deoarece „Cu Blaga nu mult decât în cazul lui T. Arghezi, in- sistentă intitulată Pe urmele lui Lucian scoată defi nitiv din cultura româneas- m-am mai întâlnit decât la 31 octom- tervin i circumstanțe agravante, deoa- Blaga în „Mărginimea Sibiului”. că. Și totuși, el a fost susținut de alte brie 1942, ziua susținerii tezei”. Ca și rece în ultimii săi ani de viață acesta a Făcând precizarea că toate inter- foruri europene. Abordarea acestei în multe alte părți este menționat aici trăit și drama nerecunoașterii dreptului viurile au fost inițial publicate în revis- chestiuni și în alte interviuri din aceas- volumul lui I. Oprișan Lucian Blaga la semnătură, privind creația originală. ta „Portal-Măiastra”, menționăm că tă carte subliniază ce mult rău a făcut printre contemporani, afl at în 1985 La 6 mai 1969, când a murit primul interviu îi este luat lui Ovidiu comunismul culturii românești, prin la a doua sa ediție. Fără excepție, Blaga, tristul eveniment a înfi orat nu- Drimba. fi gurile sale sinistre de „culturnici”, personalitățile înregistrate aici mărtu- mai pe cei care l-au cunoscut și ad- Personaj devenit el însușii le- reținute doar ca rușine vinovată a is- risesc în ce măsură Lucian Blaga le-a mirat personal și nu o întreagă cultu- gendar, deoarece fusese asistentul lui toriei. modifi cat traseul științifi c sau literar, ră, așa cum s-ar fi cuvenit. Conștiința Blaga la „Filosofi a culturii”, Ovidius Talentul lui Zenovie Cârlugea de după caz. Gheorghe Pavelescu nu face valorii, în acele vremuri de revoltă- – cum îi spunea autorul Nebănuitelor natură arhitectonică rezultă în această excepție. În „anexa” pe care o semnea- toare amintire, se mula după alt tipar, trepte – era un cărturar în formare și culegere de interviuri din măiestria cu ză în încheierea interviului respectiv, impus cu forța și fără vreo legitimare un prieten al ideilor enciclopedice. El care armonizează diferitele părți ale intitulată Lucian Blaga – profesorul, estetică. Dar anii au trecut și lucrurile s-a realizat în mod strălucit, publicând întregului compozit, prin reluări, adă- autorul stăruie creator asupra aces- s-au așezat în matca lor fi rească, Luci- cele treisprezece volume din Istoria ugiri semnifi cative sau informații cu tei laturi a celui ce a fost, în timpul an Blaga fi ind considerat azi dacă nu culturii și civilizației de care literatu- totul noi. activității sale didactice, „un model cea mai reprezentativă fi gură a poe- ra noastră de specialitate ducea lipsă. Spiritul didactic este prezent și unic”. ziei românești din sec. XX, atunci cu Relațiile dintre cei doi nu s-au mani- el, în sensul că fi ecare interviu este ur- Ideea poate fi regăsită și în ur- siguranță împărțind acest prim loc cu festat numai pe plan profesional, ci și mat de Anexe, în care autorul este fi e mătorul interviu din carte, luat lui Di- T. Arghezi. pe plan uman, deoarece, în ziua soro- cel intervievat, fi e cel ce intervievea- mitrie Vatamaniuc, axat pe studenția Numeroși cercetători (George cului, Lucian Blaga i-a devenit naș de ză. Se stăruie astfel asupra unor idei, sa la Sibiu și la Cluj. Viitorul acade- Gană, Basil Gruia, Ion Bălu, I. Oprișan cununie asistentului său. procesul de fi xare a lor este urmărit cu mician și coordonator al ediției „Emi- ș.a.) s-au aplecat asupra operei și bio- Amintirile despre Lucian Bla- grijă și se merge mai departe numai nescu” (de acolo de unde o lăsase grafi ei poetului cu scopul de a releva ga sunt numeroase și diverse. Ovidiu atunci când acest proces poate fi consi- Perpessicius în 1963) impresionează elemente noi în universul fi zic frec- Drimba nu-și poate ascunde bucuria derat terminat. prin avalanșa datelor vehiculate care ventat cândva de autorul Poemelor lu- că mentorul său i-a făcut de ziua nunții * pun în lumină o memorie prodigioasă minii, pe care acum numai opera sa și un cadou atipic: un Sonet liber, al cărui Al doilea intervievat este Gheor- și o inteligență aparte. Este interesant amintirile contemporanilor îl mai pot manuscris este reprodus în cartea lui ghe Pavelescu, remarcabil student la punctul său de vedere în legătură cu reface. Zenovie Cârlugea. Dar problematica „Filosofi a culturii”, dar și primul care personalitatea foștilor săi profesori, pe Acestor nume prestigioase li interviului include acest amănunt ca a salutat într-un articol de ziar numi- care-i individualizează din câteva lu- se adaugă din 1995 și Zenovie Cârlu- pe o excepție. rea lui Lucian Blaga la Universitatea nii. Astfel încât Lucian Blaga, Dimitrie gea, autor deosebit de înzestrat, atât În primul rând, Ovidiu Drimba din Cluj. Entuziasmul și optimismul Popovici, D.D. Roșca sau Ștefan Pașca în privința evaluărilor critice, cât și a amendează afi rmațiile făcute, printre studenților clujeni își afl ă reversul se bucură de caracterizări inspirate. deselor, fructuoaselor popasuri în bi- alții, de Ștefan Aug. Doinaș și I. D. în opiniile unor studenți și profesori Firește, calitatea unui interviu obibliografi a lui Blaga. Meritorie este Sârbu în legătură cu „vocația catedra- bucureșteni, care-i contestau valoarea. depinde în primul rând de acuitatea încercarea sa de a nu omite nici un tică” a poetului-profesor. Atitudinea Astfel, dintre C. Rădulescu-Motru, Di- întrebărilor și de perimetrul vizat de amănunt semnifi cativ – legat de bio- acestuia față de curs excludea orice in- mitrie Gusti și Traian Herseni, numai ele. În acest sens, Zenovie Cârlugea grafi e sau operă – care ar putea rămâne teres oratoric, deoarece el era conceput ultimul era convins că Lucian Blaga se dovedește un maestru. La o între- străin generațiilor următoare și, ca ata- pentru a fi citit și cuplicat, și nicide- „este autorul unui original sistem fi - bare a sa privind „unele aspecte din re, uitat pentru totdeauna. cum susținut verbal cu ajutorul bogatei losofi c”. Printre adevărații prieteni viața studențimii clujene în refugiu la Interesul lui Zenovie Cârlugea recuzite oratorice. Și în decursul ce- și admiratori ai fi losofului ardelean, Sibiu”, . Vatamaniuc menționează re- pentru poetul ardelean s-a materiali- lorlalte interviuri apare ideea că infl e- atrași deopotrivă de creația lui poe- vista de fi lozofi e „Saeculum” editată zat în următoarele volume, unele de xiunile vocii profesorului erau egale, tică, Gheorghe Pavelescu îi numește în anii 1943-1944 de Lucian Blaga și referință: Poezia lui Lucian Blaga trăgându-se concluzii pripite, cum a fi pe Ion Breazu, Ion Chinezu, pe când revista de literatură comparată „Studii (1995); Lucian Blaga. Dinamica an- aceea a indiferenței sale față de curs. D. D. Roșca și Romulus Vuia sunt literare”, apărută la Sibiu între 1942- tinomiilor imaginare (2005); Lucian E o certitudine că Blaga vorbea rar și menționați ca „aspiranți” la prietenia 1943 sub conducerea lui Dimitrie Blaga – studii, articole, comunicări, monoton, - lucru observat cândva și de lui Blaga. În schimb, analizând relația Popovici. Din cercul colaboratorilor evocări & interviuri (2006); Lucian Mircea Eliade – dar această realitate Blaga – Daicoviciu - Petrovici, Ghe- primei reviste făceau parte Constantin Blaga – Solstițiul Sânzienelor (2010) nu infl uența cu nimic calitatea cursu- orghe Pavelescu afi rmă că „nu cred că Noica, Basil Munteanu, Tudor Vianu și, recent, Lucian Blaga: între amintire lui. Ovidiu Drimba se referă apoi la se așează sub semnul prieteniei adevă- și Edgar Papu – adică nume importante și actualitate (interviuri & reportaje), relațiile dintre universitari, numindu-l rate”. Dovadă este succesiunea eveni- ale culturii noastre, pe destinul cărora Scrisul Românesc, Craiova, 2011. pe Bogdan-Duică „redutabilul neprie- mentelor, soldate cu scoaterea fi loso- amprenta infl uenței blagiene este ușor Vocația de constructor al propri- ten” al fi losofului. Prin compensație, fului de la catedră. de recunoscut. ilor cărți este înc o dovadă că pentru fostul asistent al lui Blaga sublinia- Interesant este răspunsul lui Tot din acest interviu afl ăm date Zenovie Cârlugea activitatea de crea- ză cât de mult îl prețuia N. Titulescu Gheorghe Pavelescu în legătură cu noi în legătură cu relațiile dintre Lucian tor sau de comentator incumbă o res- pe acesta în postură de atașat cultural discuțiile sale ca student și doctorand al Blaga și asistentul său (Ovidiu Drim- ponsabilitate majoră față de scris. Prin sau ambasador, de onorurile ofi ciale lui Blaga în timpul studiilor începute la ba), precum și cu unii studenți având urmare, fi e în postura de creator (ar- care-l asaltau la început pentru a-i fi Cluj și continuate la Sibiu. „Discuțiile înclinații literare (Ion Negoițescu, tist original), fi e în cea de biograf sau retrase de comuniști, narează despre noastre fără cuvinte” contribuiau la Radu Stanca). Conducerea, la Sibiu, hermeneut, obligațiile sale rămân la aplecarea sa spre calambur și despre farmecul întâlnirii celor doi, admise de către Blaga a unui Cerc studențesc aceiași parametri valorici, dovedind o ușurința cu care pătrundea în grațiile după niște reguli telepatice neînțelese s-a soldat cu apariția în ianuarie 1941 a înaltă responsabilitate literară, demnă femeilor. La una din întrebările mai de cei mulți. Iar urarea pronunțată de revistei ”Curțile dorului”. Din păcate, de semnalat. delicate ale interviului, în legătură cu Blaga la despărțire: „Toate cele bune!” viața acesteia a fost scurtă, din cauza În acest sens, ultimul volum o posibilă rezervă a sa în fața acestei urmărea continuarea în aceiași termeni articolului Conducătorul, în care Ion semnat de Zenovie Cârlugea este un vieți pline de neprevăzut și dramatism, ai programului din seara respectivă. În Negoițescu făcea apologia lui Ion An- exemplu peremptoriu. După cum o Ovidiu Drimba răspunde cu seninăta- același timp, mărturisirile despre Fro- tonescu și Corneliu Zelea Codreanu. sugerează și titlul, cartea cuprinde te și înțelepciune: „...chiar de aș avea benius, Ludwig Klages, Edgar Daqué, Deși n-o afi rmă explicit, D. Vatama- două părți, consacrate „interviurilor” rezerve, nu cred că ar fi potrivit să le Mahatma Gandhi, Hugo Marti, Reiner niuc sugerează că și acest aspect a con- Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 11

tat în decizia fi nală, de co- se desfășoară la Cluj al doilea congres Colegiului Academic”. La câteva din inimă, despre stil, specifi c național, loratură politică, asupra destinului său național al Frontului Universitar De- aceste ședințe a participat și Blaga, dar gândirea mitică și cea magică etc.” literar. În toate acțiunile girate de auto- mocrat, la care delegația studenților fără să intervină în discuții. Această Debutul său literar în „Steaua” din rul Nebănuitelor trepte (fi e ele reviste comuniști bucureșteni este condusă de atitudine este înțeleasă de Toma 1956 este însoțit de constatarea: „Între literare ori simple conferințe) la loc de Monica Lovinescu. Fără comentarii. George Maiorescu drept „temeiul ace- Blaga și steliști funcționau relații reci” cinste se afl ă chemarea patriotică, spe- Față de această risipă de lei viziuni proprii Poetului care nu ad- – amintire din vremea când împlini- cifi că bunului român. Totuși, întoarce- informații, Zenovie Cârlugea recen- mite ingerințe de vreun fel, fi e și sub rea sa era vegheată de marele cărturar. rea Universității clujene în vechiul său zează cu explicabilă atenție selectivă, forma unor sugestii sau observații, la S-ar putea spune că, dintr-un anumit edifi ciu a urmat numeroase întâmplări în prima „anexă” de la sfârșitul aces- un poem fi nit”. Prin urmare, pentru moment al vieții sale, Gheorghe Gri- labirintice despre care D. Vatamaniuc tui interviu, lucrarea lui d. Vatamaniuc Blaga cenaclul nu era un „atelier de gurcu și-a legitimat atât existența cât vorbește pe larg. Atitudinea factorilor Lucian Blaga. Contribuții documenta- lucru”, ci locul public în care autorii și creația literară prin prisma acestor locali, poziția lui Valeriu Anania, pe re la biografi a sa și a operei. O a doua își recitau versurile fi nite. Această ma- relații, continuate și acum printr-o atunci student medicinist, precum și „anexă”, intitulată De la Corneliu Bla- nieră de a se înțelege poezia incumbă însingurare simbolică. La vremea re- ostilitățile Ungariei horthyste încuraja- ga la Dimitrie Vatamaniuc, aparținând respect pentru actul poetic în sine, dar spectivă, când Blaga se adresa amical te de Partidul Comunist Român împie- aceluiași comentator, vizează anto- și judecata liberă a rezultatului artistic, lui Eugen Jebeleanu și lui Tudor Vianu dică întoarcerea Universității din Cluj logia 21 pentru eternitatea Blaga astfel încât ea să difere de la cititor la să-l sprijine pe tânărul său prieten, el în „casa ei”, în timp de „un an de zile”. (realizator: Ion Mărgineanu), piesă cititor și mult mai rar să consoneze. nu sesiza că Mircea Zaciu sau Ioani- Totdeauna în momente de cumpănă importantă a „Fondului documentar” Cum Toma George Maiorescu chie Olteanu, deși mai puțin pricepuți relațiile dintre românii și maghiarii din consacrat poetului de la Lancrăm. l-a cunoscut și altfel, ex-catedra, în în ale literaturii, erau mai potenți poli- Transilvania au fost încordate. Acum, * plimbările spre casa poetului sau în tic. Relațiile de tip exclusiv sufl etești, după terminarea ultimului război mon- Cu articolul Amintirea lui Lu- împrejurimi, textul pe care-l analizăm cum sunt cele dezvoltate cu Al. Husar dial, când urmările odiosului Diktat de cian Blaga de Alexandru Husar pă- ne oferă și alte amănunte prețioase. sau Gheorghe Grigurcu denotă un per- la Viena se mai resimțeau, o asemenea trundem într-o altă secțiune a cărții, Autorul observă astfel pe lângă modul sonaj mai apropiat de fabulația lumii afi rmație ca a profesorului de literatu- care-i mai cuprinde pe Toma George „alb” al comunicării („Avea o voce imaginare, decât de restricțiile lumii ră veche Ștefan Pașca, înregistrată cu Maiorescu, Gheorghe Grigurcu și Va- unicordă, fără culoare, fără sublini- reale. fi delitate, era desigur exactă și expre- ler Popa. Ei întregesc astfel numărul eri, fără nuanțe, fără pauze sau ritmuri * sivă: „Istoria i-a așezat pe maghiari în celor care l-au cunoscut pe poet într-o schimbate”) și refugiul în sine, tăcerile Profesorul Valer Popa, următo- mijlocul Europei (...), unde s-au civili- anumită postură. sale aparent inexplicabile: „Câteodată rul intervievat, are un traseu existențial zat! Nu și hunii din ei!” Ceea ce caracterizează cartea părea, într-adevăr, prea ascuns în sine, de invidiat, căci deși provine din me- Ceea ce face D. Vatamaniuc lui Zenovie Cârlugea este personaliza- lipsit de orice disponibilitate față de diul sătesc a reușit să absolve, la Cluj, într-o mai mare măsură decât ceilalți rea întrebărilor. Nu toți cei intervievați vreo atingere.” două facultăți. Psihologie-Pedagogie intervievați este să situeze mai exact în l-au cunoscut în sala de curs. Al. Hu- Pe de altă parte, afl at în fața și Drept. Format la Școala Națională context istoric întâmplările prin care a sar, de pildă, l-a întâlnit prima oară studenților, la seminar, acolo unde de Învățători din Cluj, el avea să se în- trecut Lucian Blaga. Atitudinea poetu- pe Blaga la Brașov, în casa Domniței ideile vin obligatoriu din ambele toarcă aici ca profesor și s-o slujească lui față de realitatea politică ce începea Gherghinescu-Vania. La propunerea părți, Blaga se schimba radical. Tă- timp de 42 de ani. să se contureze este diametral opusă poetului, atras de statura intelectuală cerile și indispozițiile de orice fel dis- Lăsăm cititorului bucuria de a celei adoptate de C. Daicoviciu, de pil- a tânărului său coleg ardelean, acesta păreau cu totul, deoarece seminarul citi întrebările puse de Zenovie Cârlu- dă, care preferă duplicitatea pentru a-și îi face vizite la Sibiu și la Cluj (deve- era locul unde profesorul „își dădea gea, care dovedesc o bună cunoaștere putea vedea asigurat viitorul. Ajunși nit, spre sfârșit, „micul său Weimar”), seama de posibilitățile studentului, de a subiectului investigat. Noi ne aici, nu putem să nu reproducem niște posibile fi ind unele discuții despre fi - curajul său de a emite idei, de șansele mulțumim să remarcăm că răspunsuri- rânduri pe care, fără îndoială, D. Va- losofi a literaturii. Blaga l-a acceptat unei interpretări personale.” Pe cât le date conțin numeroase surprize. Va- tamaniuc le-a scris cu gândul la pre- fără rezerve, mai ales pentru că știa să de conciliant era cu ideile literare ler Popa s-a înscris, de pildă, „la Litere zent, deoarece șantajul politic încă se gândească. Al. Husar și-l amintește de susținute de alții, pe atât de vehement și Filozofi e, principal, Filosofi a cultu- mai poartă: „Miklós Horthy, regen- asemenea din epoca dogmatismului, se dovedea când îi erau criticate rii, catedra lui Blaga, și secundar Soci- tul și dictatorul fascist al Ungariei dă când „suporta cu discreție și cu dem- propriile idei. În aceste cazuri – nu ologie” mai mult pentru a-l asculta și dispoziții, încă înainte de eliberarea nitate injustiția adusă numelui său”. puține, desigur –era „lipsit de orice a-l convinge să fi e judecătorul creației Transilvaniei, ca ungurii să se înscrie Venirea lui Al. Husar la Iași, unde s-a maleabilitate, ferm și intransigent”, sale poetice. în Partidul Comunist Român, spre a-și manifestat ca strălucit profesor de es- deoarece gândise un sistem în care fi - Spre deosebire de alți foști asigura controlul, în continuare, asu- tetică, a determinat încetarea acestor losofi a și poezia se susțineau reciproc, studenți, Valer Popa susține ide- pra administrației din Transilvania”. întâlniri. Din păcate, nici făgăduința armonizând știința cu arta. Impresi- ea că Lucian Blaga își citea prele- Tot adiacente întâmplărilor prin fermă făcută lui Blaga în 1959 că îi va onantă este, de asemenea, mărturisi- gerile „în sala plină până la refuz” care trece Blaga însușii dar contu- facilita acestuia o vizită la Iași (fi indcă rea că Lucian Blaga l-a ajutat decisiv – ceea ce contravine afi rmațiilor rând cu fi delitate tabloul epocii sunt nu cunoștea orașul) n-a putut fi onora- într-un moment difi cil al carierei sale altora. Socotindu-se modest (și fi ind evenimentele care au perturbat viața tă, din cauze rămase obscure. Nu prea de reporter la ziarul „Lupta Ardealu- perceput ca atare și de alții) acesta studențească din Cluj la începutul lunii târziu după această dată, Al. Husar a lui”. Plecat la București, el avea să afl e face dezvăluirea șocantă că „studenții iunie 1946. Sunt vehiculate cu acest rămas numai cu operele maestrului epistolar amănunte despre destinul ne- fruntași, posibili continuatori ai profe- prilej o serie de nume. Afl ăm astfel că despre care a scris încă din 1966 în drept al lui Blaga, profesorul scos din sorului au fost aproape toți victime ale rector era Emil Petrovici, că Teohari revista locală „Iașul literar”. De fapt, învățământ la „53 de ani, în plină forță epresiunii totalitarismului comunist, Georgescu și Lucrețiu Pătrășcanu, au în „anexa” la acest interviu, Zenovie creatoare”. fi ind condamnați la ani grei de închi- venit pe rând la Cluj să stingă confl ic- Cârlugea se referă pe larg și laudativ Un „student” de un gen aparte soare”. La polul opus se înscrie atitu- tul, că poliția îl avea în fruntea ei pe la una din cărțile lui Al. Husar, intitu- i-a fost lui Blaga Gheorghe Grigurcu, dinea tinerilor grupați în jurul revistei Gheorghe Crăciun, devenit director al lată Lucian Blaga – între amintire și venit la Cluj la începutul anului 1955, „Steaua”, dintre care poeții Ioanichie Penitenciarului din Aiud în anii săi de actualitate. imediat după îndepărtarea din „fabri- Olteanu, A.E. Baconski, Aurel Rău și glorie, dar și pe al lui Valeriu Anania, * ca de poeți” de la București, denumită Ion Brad se afl au „departe de poezia membru în consiliul de conducere al Din interviul luat lui Toma ofi cial „Școala de literatură”. La acea lui Lucian Blaga și departe de adevă- grevei. Lucrețiu Pătrășcanu dă colora- George Maiorescu intitulat Ultimul dată, Blaga nu mai era profesor, dar rata poezie”... tură politică evenimentelor studențești, examen cu Blaga, cu întrebări și răs- funcționa tot la Universitatea din Cluj, Din mărturisirile lui Valer Popa considerând că acestea au rădăcini et- punsuri scurte și la obiect, reiese într- ca bibliotecar însă. Întâlnirea celor reținem de asemenea ideea pe care o nice – lucru adevărat în mare măsură. adevăr că autorul Ecosofi ei a fost ul- doi (unul scriitor de valoare, altul în regăsim și în alte interviuri. Ea se re- În fond, greva aceasta anticipă – poate timul student examinat la „Filosofi a formare), în fond intelectuali frustrați feră la atitudinea ungurilor din Tran- nu conștient – lupta împotriva instau- culturii”. Mai important, însă, decât în idealurile lor, denotă înțelegerea de silvania, care voiau să benefi cieze de rării comunismului. Căci, după o ca- interviul ca atare este „anexa” scrisă care a dat dovadă poetul acceptând vărsarea sângelui românesc în ultimul racterizare a lui Valeriu Anania însușii, de această dată de personajul ches- noua prietenie. Ea mai simboliza război mondial pentru atingerea sco- „Noi, tinerii de atunci, eram dansul ae- tionat, un mănunchi de amintiri din ceva, putând avea valoare de lecție: purilor iredentiste. „Strădania aces- rian al neamului pe deasupra unei pă- Clujul anilor 1947-1948, care se re- un scriitor adevărat, care nu renunță tor autorități ungurești, foste fasciste, duri de năpârci.” feră evident și la Blaga. De aici afl ăm la ideile sale, trebuie să-și accepte acum devenite comuniste - afi rmă Pe măsură ce aria întrebărilor se că „Pulsul vieții universitare clujene destinul existenței cu orice risc. Iată Valer Popa – era de a menține acest lărgește, informațiile devin tot mai di- bate normal...”, deoarece Toma Geor- de ce prietenia cu Blaga a fost pentru teritoriu românesc în cadrul Ungari- verse dar și atractive prin noutatea lor. ge Maiorescu tocmai fusese numit Gheorghe Grigurcu una providențială. ei, făcând mari eforturi ca la viitoarea Afl ăm, astfel, că D. Vatamaniuc a ma- redactor responsabil la ediția de Cluj Considerat „a fi mai curând zeu conferință de pace, de la Paris, să se nifestat la început indiferență față de a săptămânalului „Studentul român”, decât om”, admirat pentru „Alura sta- realizeze această pretenție”. Pretenția un curs de „Biblioteconomie”, devenit organ al proaspetei asociații Uniunea tuară (ce) i se percepea încă din timpul a rămas, fi ind exprimată fățiș sau voa- capital în preocupările sale ulterioare, Națională a Studenților din Româ- vieții și-l prindea de minune”, Gheor- lat, chiar în Parlamentul țării. că în martie 1947 a publicat culegerea nia. Semn de normalitate însemna, ghe Grigurcu îi caută mereu compania. În ultima parte a interviului său, de versuri Veac 20, că prezența autori- de asemenea, înfi ințarea cenaclului Ea se soldează, vădind „o neașteptată Valer Popa creionează un tablou întu- lor în presa locală depindea obligato- „Poezia nouă” care-și ținea ședințele solicitudine” din partea poetului cu necat, în care Blaga era asaltat din toa- riu de opțiunea lor politică etc. În 1947 „într-un salon de catifea purpurie al „mici eseuri pe teme care-i stăteau la te părțile de contestatari. Prin D. Stăni-  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 12 loaie și blăjeanul Miclea el este criticat Ultimul intervievat este doc- sunt prioritare. Ceea ce încântă, însă, care Addenda Pe urmele chiar de biserică, într-o vreme când torul Coriolan Brad. Zenovie Câr- este realitatea tabloului de ansamblu, în lui Lucian Blaga în Mărginimea Si- cursul de „Filosofi a culturii” era boi- lugea strânge datele convorbirii sub care chipul lui Blaga, comportamentul biului este o dovadă peremptorie a cotat. Oameni străini de spiritualitatea titlul Lucian Blaga la Gura Râului, său, tăcerile sale au rolul de catalizator interesului său total. Străbătând la pas românească erau miniștri (Ana Pauker, anticipând astfel o Addendă intitula- determinând o unitate pe care nimeni Gura Râului, Sibiel și Ocna Sibiului, Teohari Georgescu), formatori de opi- tă reportericesc Pe urmele lui Luci- n-o poate uita. În schimb, disprețul devenite capitole în scrierea reporte- nie (Erdöszy Paul) sau modele literare, an Blaga în Mărginimea Sibiului. De ofi cialităților se manifestă constant (și ricească, el aglomerează observații rivalizând cu Eminescu (Aițic Toma). fapt, convorbirea cu dr. Coriolan Brad de multă vreme) prin lipsa plăcilor co- evocatoare cu scrisori și manuscri- Ei mai erau iluștri istorici ai momen- este, în esența ei, un elogiu al acestei memorative, care ar înnobila peisajul se poetice pentru a realiza în fi nal un tului (Leon Rotman și M. Roller) – mici așezări ardelene prin care a trecut și ar putea aminti trecătorilor lucruri conglomerat convingător, plin de sevă aceștia cu un cuvânt decisiv în scoate- nu numai Lucian Blaga, ci și-au lăsat legate de istoria culturii noastre. și semnifi cații care să-l eternizeze pe rea din învățământ a unor personalități amintirea atât Eminescu și Coșbuc, cât Răspunzând la una din ultime- Blaga. Uneori, amănuntele revin, cu- precum Lucian Blaga, David Pro- și, mai recent, Iorga, Goga sau Liviu le întrebări ale lui Zenovie Cârlugea, noscute din scrierile sale sau ale altora, dan și Liviu Rusu. Deși scrise fără Rebreanu. Prin frecvența vizitelor sale Coriolan Brad menționează că, pentru alteori elemente noi sau diferit inter- răutate, paginile în care apar aceste în perioada 1950-1958 – unde a fost, Lucian Blaga, Gura Râului a fost „un pretate (cum este geneza poeziei Boc- detalii consonează cu altele având de fapt, celebrată și nunta fi icei sale loc de liniștire psihică” determinată și ca del Rio) atrag atenția asupra valorii un conținut asemănător. Impresia Dorli – Blaga se afi rmă ca un prieten de „ospitalitatea familiilor preot Ioan cercetării sale. În Zenovie Cârlugea, fi nală este că evreii și ungurii au fost al oamenilor și împrejurimilor, despre Manta și dr. Cornel Manta ajunsă pro- Blaga și-a găsit nu numai un cercetător dintotdeauna neprietenii redutabili ai care a scris o poezie de dragoste: Boc- verbială prin amploarea ei. asiduu, ci și un spirit superior, perfect fi inței românești și că toleranța specifi c ca del Rio. * adaptat la graiul de înțelegere al unei românească este mai degrabă un defect Amănuntele biografi ce au, desi- Printre cei mai zeloși cercetători opere unice. decât o calitate. gur, farmecul lor, dar în acest interviu contemporani ai biografi ei blagiene se * datele despre prezența lui Blaga nu numără și Zenovie Cârlugea, pentru Adrian VOICA, Iași LLUCIANUCIAN BBLAGALAGA îîntrentre aamintiremintire şşii aactualitatectualitate (interviuri&reportaje) (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011)

Profesorul dr. Zenovie Cârlugea, redactorul a început studiile la Universitatea Regele Ferdinand cenţa la Blaga cu Vraje şi metaforism aplicând teoria şef al revistei Portal Măiastra din Târgu-Jiu şi-a de- I; profesorul Alexandru Husar l-a cunoscut pe titanul lui Blaga din GENEZA METAFOREI ŞI SENSUL dicat prestigioasa şi prodigioasa activitate culturală: din Lancrăm la Braşov, unde doamna Gherginescu- CULTURII şi în 1942 teza de doctorat intitulată Cer- poeziei, promovării personalităţilor gorjene, istoriei Vania îl invită la conferinţa sa dedicată mitropolitu- cetări asupra magiei la românii din Munţii Apuseni, dacilor şi cercetării operelor marilor personalităţi: lui Şaguna şi apoi la Cluj în epoca dogmatismului, pornind tot de la cărţile iluistrului său mentor, iar Blaga, Arghezi, Brâncuşi. când colegii universitari îl claustrau printr-o culpabi- Toma George Maiorescu îl consideră pe Blaga un Lui Baga, Zenovie Cârlugea i-a dedicat până lă tăcere; scriitorul Toma George Maiorescu s-a în- premergător al ECOSOFIEI sale. în prezent următoarele cărţi: scris la Filosofi e în paralel cu Literele ca să-l audieze Referitor la propunerea grupului de literaţi 1. POEZIA LUI LUCIAN BLAGA (1955); pe Blaga, criticul Gheorghe Grigurcu nu i-a fost stu- români din Paris (referatul elaborat de Basil Mun- 2. LUCIAN BLAGA. DIALECTICA ANTI- dent dar a fost apreciat de Blaga care îl recomandă teanu), pentru nominalizarea lui Lucian Blaga pentru NOMIILOR IMAGINARE (2005); fără succes lui Alexandru Jebeleanu redactor şef al Premiul Nobel, în anul 1956, Ovidiu Drimba şi Ghe- 3. LUCIAN BLAGA – STUDII, ARTICO- reviste „Orizont” din Timişoara pentru a-l angaja ca orghe Grigurcu, afi rmă că fi losoful-poet ar fi meritat LE, COMUNICĂRI, EVOCĂRI&INTERVIURI redactor; profesorul Valer Popa (preşedintele Asoci- premiul dar Guvernul Român nu l-a sprijinit, nealcă- (2006); aţiei Normaliştilor Clujeni), l-a cunoscut pe Blaga în tuind dosarul. 4. LUCIAN BLAGA – SOLSTIŢIUL SÂN- amfi teatrul Bogrea al Universităţii clujene (la un se- În legătură cu receptarea actuală a operei ZIENELOR (2010) ; minar de Filosofi a culturii) şi în sfârşit, doctorul Co- blagiene, intervievaţii menţionează că aceasta trece 5. LUCIAN BLAGA - ÎNTRE AMINTIRE riolan Brad (stabilit în Germania din 1976) la cunos- astăzi printr-un con de umbră. Pentru Gh. Pavelescu, ŞI ACTUALITATE cut pe poet la Gura Râului, în perioada 1950-1958. Blaga rămâne unul dintre cei mari poeţi ai secolului (INTERVIURI&REPORTAJE) (2011). Aici s-a petrecut, în ziua de 05.08.1951, la Catedrala XX, iar pentru Gh. Grigurcu opera acestuia repre- Cartea pe care o comentăm cuprinde două Mărginimii din Gura Râului, cununia fi icei lui Blaga zintă o supremă înfl orire a etnosului nostru, un cân- părţi: a). interviuri cu personalităţi marcante care şi a Corneliei, Dorli, cu matematicianul Mihai Gav- tec de lăbădă valorifi cat abisal, insufi cient receptat l-au cunoscut pe fi losoful culturii (Ovidiu Drimba, rilă (fi u de medic universitar clujan). astăzi când trăim într-o epocă citadină. Profesorul Gheorghe Pavelescu, Dimitrie Vatamaniuc, Ale- În interviurile acordate profesorului Zenovie Alexandru Husar subliniază faptul că în ultimii ani xandru Husar, Toma George Maiorescu, Gheorghe Cârlugea, intervievaţii menţionaţi oferă informaţii s-au scris puţine cărţi reprezentative despre opera lui Grigurcu, Valer Popa şi Coriolan Brad) şi b). un re- preţioase care conturează personalitatea marelui om Blaga, între cele memorabile menţionând lucrarea portaj pe urmele lui Blaga în perioada 1950-1958, în de cultură care a fost Lucian Blaga. lui Petru Ioan Culianu – LUCIAN BLAGA ÎN ORI- mirifi ca zonă a Mărginimii Sibiului. Ovidiu Drimba îţi aminteşte cum Blaga îşi ZONTUL UNEI LOGICI PRADISIACE în care Interviurile menţionează împrejurările în citea cursurile (defi nitivate pentru tipar), sobru şi cercetătorul religiilor defi neşte „matricea kantiană a care personalităţile enumerate l-au cunoscut pe omul concentrat, fără a căuta efecte scenice (considera fi losofi ei lui Blaga” şi îl situează pe acesta în veci- de cultură şi profesorul Lucian Blaga (numit pro- oratoria o artă găunoasă), manifestând un respect sa- nătatea unor raporturi de convergenţe benefi ce cu lu- fesor la Cluj, în 1938, prin decret regal la catedra cru pentru cuvântul rostit. Uuneori, în mediul fami- crările fi losofi lor Ştefan Lupaşcu şi Mircea Florian. înfi inţată special pentru el, Filosofi a Culturii), şi liar, profesorului îi plăcea să inventeze calambururi În a doua parte a cărţii, ADDENDA Pe ur- conturează personalitatea fascinantă a acestuia. De inteligente de care râdea cu poftă. Totodată era foarte mele lui Lucian Blaga în Mărginimea Sibiului: Gura asemenea sunt prezentate păreri despre receptarea discret în relaţiile cu muzele sale, acceptate tacit de Râului, Sibiel şi Osna Sibiului, profesorul Zenove operei blagiene astăzi. soţia sa Cornelia, care era dispusă să accepte aceste Cârlugea prezintă zona în maniera în care Liviu Re- Autorul monumentalei ISTORII A CULTU- idile, mai mult platonice, care stimulau lirica soţului. breanu începe romanul ION, adică descriind drumul RII ŞI CIVILIZAŢIEI, Ovidiu Drimba a fost asisten- Lui Gheorghe Grigurcu, Blaga îi părea, spre paradisul în care Blaga a poposit în perioada tul lui Blaga la catedra de Filosofi a Culturii (numit datorită cunoştinţelor sale copleşitoare şi atitudinii 1950-1958 şi pe care autorul cărţii îl vizitează în de minister, la propunerea Profesorului, în 1946); demne, mai mult zeu decât om. Pentru Toma George 2010 (când medicul Coriolan Brad era în ţară). Re- profesorul Gheorghe Pavelescu i-a fost student şi a Maiorescu, Blaga a rămas maestrul său spiritual. giunea este cercetată monografi c, Zenovie Cârlugea participat în toamna anului 1938 la lecţia inaugura- Unele dintre personalităţile intervievate au apelând la preţioase date istorice, geografi ce, econo- lă a cursului de Filosofi a Culturii, intitulat „Despre fost exegeţi blagieni: Ovidiu Drimba a scris în 1944 mice şi peisagistice. plenitudinea istorică”– comentând evenimentul în FILOSOFIA LUI BLAGA (singura exegeză purtând Autorul descrie casa din pripor, confecţio- revista „Tribuna” (director Ion Agârbiceanu) prin ar- girul de autenticitate şi exactitate a lui Blaga); Di- nată (din bârne de brad, acum înnegrite de vreme), ticolul Un gând împlinit: Lucian Blaga profesor al mitrie Vatamaniuc este autorul cercetării LUCIAN pentru fetele episcopului Ion Stroia, Mioara şi Vi- Universităţii din Cluj; academicianul Dimitrie Va- BLAGA – BIOGRAFIE COMENTATĂ (1977), iar orica, locuinţă ce servea pentru primirea oaspeţilor tamaniuc, coordonatorul general al ediţiei integrale Gheorghe Pavelescu a publicat în anul 2006, cartea şi prietenilor. Aici va poposi şi Blaga, pentru prima Eminescu (începând cu anul 1963) l-a întâlnit pe au- LUCIAN BLAGA. EVOCĂRI ŞI INTERPRETĂRI oară în anul 1950, invitat prin intermediarii Leon şi torul POEMELOR LUMINII în 1943 la Sibiu, când (Ediţie defi nitivă). Gh. Pavelescu în 1940 îşi dă li- Elena Daniello (una din muzele poetului, pentru care Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 1313

acesta va scrie nostalgicele versuri din muză, în 1943, poeta vulcanică, Eugenia Mureaşanu. Bocca del Rio/Gura Râului). Şi poeziile Vară lângă râu şi Cuib de rândunică par să descrie aceste locuri. * Viorica Manta, melomană, absolventă a * * Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj, sora doctorului Cornel Manta, întreţinea atmo- Cartea profesorului Zenovie Cârlugea con- sfera de cenaclu în care Blaga îşi citea poeziile (aşa stituie un exerciţiu de admiraţie pentru omul de cul- cum atestă una din fotografi ile vremii, reprodusă în tură român, reprezentativ pentru specifi cul nostru, în carte). secolul XX. Autorul apelează la mărturiile ultimilor Pentru Blaga locul reprezenta un „colţ de rai corifei importanţi care l-au cunoscut, dintre care doi cu străveche tradiţie în cultura românească” cum îi au părăsir registrul terestru până la tipărirea cărţii mărturiseşte într-o scrisoare către unchiul meu, re- (Gheorghe Pavelescu şi Alexandru Husar). gretatul poet Bazil Gruia. În această atmosferă de Volumul reprezintă rodul unei cercetări basm are loc, în cadru restrâns, masa de nuntă sub complexe, în care se împletesc: munca de teren din merii de la casa din livadă a doctorului Manta, fi ul zona sibiana vizitată de Blaga, mărturiile celor care preotului Ioan Manta, cel care a ridicat împreună cu l-au cunoscut, precum şi fragmente exegetice ale au- preotul Ioachim Munteanu biserica nouă din Gura torilor intervievaţi, selectate cu discernământ de au- Râului (sfi nţită în anul 1887). torul cărţii. Capitolul intitulat Pe urmele lui Lucian Casa din Sibiel a lui Andrei Oţetea, viitor Blaga în Mărginimea Sibiului: Gura Râului, Sibiel academician, pe atunci coleg de liceu al viitoruilui şi Osna Sibiului, repezintă o reiterare emoţionantă a poet şi de cameră la Braşov îl găzduieşte pe Blaga în petrecerii fi losofului prin această zonă. anii 1915 şi 1916. Peisajul văzut atunci va fi redat de Cartea pofesorului Zenovie Cârlugea se Blaga în drama TULBURAREA APELOR (1923), adreseaza atât cercetătorilor cât şi cititorilor admira- în care este descrisă epoca Reformei din Ardeal (se- tori ai operei nemuritoare a lui Lucian Blaga. colul al XVI-lea). La Ocna Sibiului Blaga îşi vizitează altă G. LUCIAN

LLUCIANUCIAN BBLAGALAGA - RREMINISCENȚĂEMINISCENȚĂ RRENASCENTISTĂENASCENTISTĂ ÎÎNN CCULTURAULTURA RROMÂNĂOMÂNĂ

Cum putem regăsi fi orul cre- marturiseşte lui Gheorghe Grigurcu mare, atent la fi ecare cuvânt, la fi ecare noastră, a celor care trăim în posteri- ativ al celor pentru care timpul şi-a în perioada exilului spiritual în Bib- expresie, apoi caracterul sintetic al tatea sa. oprit tainicul zbor? Ce trebuie să fa- lioteca Universitară din Cluj. Ipostaza formulărilor, non multa sed multum, În ipostaza de homo viator cem pentru a-i aduce în structura vitruviană proiectează imaginea unui i-a adus, printre studenţi, supranumele îl regăsim pe Lucian Blaga în spaţiul noastră spirituală pe cei care ne-au om complex, un simbol care va dăinui de Sfi nxul”. paradisiac al Mărginimii Sibiului, re- îmbogăţit existenţa, cultura şi imagin- dincolo de limitele temporalităţii telu- Profesorul Ovidiu Drimba laxându-se, dar şi descoperind acolo ea, în fascinanta perioadă de înfl orire a rice. indică exact profunzimea trăirilor oameni care, aşezaţi în tinda casei, spiritualităţii româneşti? Este demn de Preluând funcţiile stilului jur- blagiene, seriozitatea de care a dat asistau la adevărate cenacluri litera- remarcat travaliul creator al istoricului nalistic, structurată sub forma interviu- dovadă, exculzând superfi cialitatea şi re, în care descopereau profunzimea literar Zenovie Cârlugea, care printr-o rilor şi a reportajelor, lucrarea conferă o comportamentul emfatic: ”Profesorul trăirilor poetului. Doctorul Coriolan deosebită stăruinţă, ne aduce în spaţiul notă de autenticitate, de verosimilitate respingea oratoria facilă, prezumţioasă Brad oferă câteva mărturii în acest depozitar al energiilor sacre imaginea şi proiectează realitatea existenţială şi superfi cială, la cursul său nu făcea sens: ” În 1950, anul când Lucian unei personalităţi complexe a culturii blagiene în prezentul lectorului. Prin nicio concesie de «efect» căutat; că Blaga vine, invitat, pentru prima dată române: fi lozoful, poetul, dramaturgul, opera scriitorului Zenovie Cârlugea ceea ce citea, cursul său adică, era sob- la Gura Râului, Poetul a petrecut aici eseistul, diplomatul Lucian Blaga. avem onoarea de pătrunde în universul ru şi concentrat, era îndelung gândit şi momente de reală încântare. [...] Se Lucrarea, apărută în aprilie, autentic blagian, primim o unică şansă cât se poate de îngrijit formulat, până păstrează o fotografi e, înfăţişându-l pe 2011, la Editura Scrisul Românesc, Lu- de a-l cunoaşte pe Lucian Blaga prin la ultimele nuanţe ale expresiei”. Ar- Poet în mijlocul unei adunări pe prispa cian Blaga - între amintire şi actualita- intermediul acelor oameni care au trăit gumentul de excepţie îl reprezintă adu- casei bătrâneşti, citind din creaţiile te (interviuri şi reportaje) conturează o serie de evenimente alături de el, cerea în prim plan a exemplului unui sale într-un moment când nu mai putea ideea regăsirii adevăratelor valenţe ale care i-au auzit glasul, care i-au desco- mare fi losof al umanităţii, Immanuel tipări nicio poezie”. personalităţii complexe a lui Lucian perit sufl etul, care au fost martori ocu- Kant: ”E adevărat că nu improviza, ci Arhitectura lucrării, Lu- Blaga şi fascinează prin nota de auten- lari la construirea sistemului fi losofi c întotdeauna îşi citea cursul: la fel făcea cian Blaga - între amintire şi ac- ticitate a evenimentelor relatate de cei blagian. şi marele profesor al Universităţii din tualitate (interviuri şi reportaje), care l-au cunoscut personal. Studiul Lucrarea centrează atenţia Königsberg - Immanuel Kant”. conturează adevăratele dimensiuni ale urmăreşte confesiunile unor mari lectorului asupra a două dimensiuni Profesorul Gheorghe Paveles- personalităţii blagiene, transpune în personalităţi ale culturii române care ale personalităţii blagiene: homo eru- cu, student şi doctorant al lui Lucian realitatea imediată un simbol al cul- au trăit în apropierea lui Lucian Blaga: ditus, respectiv homo viator. În ip- Blaga, confi rmă stările meditative ale turii române şi le oferă posibilitatea, Ovidiu Drimba, Gheorghe Pavelescu, ostaza profesorului, a eruditului afl at fi losofului, chiar şi atunci când se afl a celor care vor să pătrundă în univer- Dimitrie Vatamaniuc, Alexandru Hu- în faţa catedrei spre a empatiza cu în preajma prietenilor: „Îl însoţeam sul existenţial blagian, de a descoperi sar, Toma George Maiorescu, Gheo- studenţii, spre a-i convinge să pătrundă adesea în aceste plimbări, în care Lu- autenticitatea unor timpuri demult rghe Grigurcu, Valer Popa, Coriolan tainele unui nou sistem fi losofi c, cian Blaga îşi purta tăcerile fecunde, stinse în negura vremurilor. Meritul Brad şi monografi ază Mărginimea Sib- Lucian Blaga manifestă o gândire ce se închegau în cuvinte şi fraze, când istoricului literar Zenovie Cârlugea iului, zonă a peregrinărilor blagiene. divergentă, stimulativă, provocându-i fi rul tors pe dinăuntrul gândului cerea este a acela de a fi un demn intercesor Rămâne Lucian Blaga un mo- la autocunoaştere şi la studiu aprofun- întruchipare sonoră. Îi cunoşteam bine între dimensiunea realităţii blagiene şi ment de apogeu al culturii române? dat. O mărturie elocventă în acest sens felul său de a fi şi-i respectam tăcerea. prezentul existenţei noastre, un prezent Cu siguranţă, da. El însuşi, defi nit ne-o oferă profesorul Valer Popa: ”Pri- De aceea, ne plimbam uneori timp care are nevoie de proeminente mod- prin structura vizionară, a intuit rolul ma oară l-am văzut pe Blaga, Profeso- îndelungat fără să ne spunem niciun ele culturale pentru a nu se transforma marcant pe care îl va avea în spaţiul rul, tronând la catedra din amfi teatrul cuvânt. Colegii mă ironizau adesea în fi ravul fi r de nisip ce trece prin clep- valorilor româneşti: ”poate că sunt «Bogrea», de la primul etaj al clădirii pentru discuţiile noastre fără cuvinte”. sidra existenţei. o reminiscenţă a Renaşterii. O faţă universităţii clujene, în cadrul unei Mărturisirea profesorului Gheorghe târzie, compensatoare a Renaşterii de şedinţe a seminarului de Filosofi a cul- Pavelescu proiectează imaginea gân- Prof. drd. Adina SOROHAN care românii n-au prea avut parte”, îi turii. [...] Cred că acest mod de expri- ditorului Lucian Blaga în realitatea Sebeș  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 14 NNicolaeicolae MMareș:areș: Lucian Blaga – diplomat la Varșovia (Editura Fundației România de Mâine, 2011) Deschiderea arhivelor, după Revoluția de titluri, a publicat monografi i substanțiale despre cercetătorii polonezi cât mai ales pentru oamenii antitotalitară din Decembrie 1989, - în principal Polonia și relațiile româno-polone de-a lungul de cultură și istoricii literari români. Cu toate că Arhiva Diplomatică a Ministerului de Externe - a timpului, despre tradițiile, cultura și spiritualitatea „stația” varșoviană a însemnat doar zece luni din permis investigarea uneia din cele mai prodigioase poloneză, traduceri din literatura poloneză, la care activitatea diplomatică de 13 ani a lui Lucian Blaga, și puțin cunoscute activități desfășurate de Lucian se adaugă excelenta evocare a Suveranului Pontif, aceasta este una densă și plină de momente din Blaga. Este vorba de cei 13 ani de prestație nimeni altul decât scriitorul Carol Wojtyla, ca unul cele mai importante în biografi a lui și a relațiilor diplomatică în diferite capitale europene (1 noiembrie din marii lideri ai contemporaneității (Ioan Paul româno-poloneze. Este, mai întâi, perioada formării 1926- 31 martie 1939), timp în care se pune și se al II-lea – Papă pentru mileniul al III-lea, 2000, sale diplomatice, care implică ferventă manifestare realizează mare parte din opera sa poetică, dramatică 2001,două ediții; David și Păstor, 2005; Ioan Paul intelectuală și civică, ba chiar simț patriotic, dacă și fi losofi că. Anii diplomației blagiene sunt, pe al II-lea – Un Papă sfânt, 2009). Se adaugă la aceste avem în vedere intervențiile și luările de atitudine fondul evenimentelor europene geo-strategice, pe excelente monografi i-evocări (lucrări de pionierat în la unele încercări de discreditare a statului român de o parte, ani de redresare și stabilizare a țărilor lansate de unele publicații poloneze. Sejurul abia ieșite din Primul Război Mondial, pe de alta, varșovian al poetului care a compus Oraș vechi și o perioadă de noi reașezări economice, politice și Varșovia, a fost, de asemenea, fructuos și sub aspect sociale, când diplomația occidentală cunoaște o dramatic, aici fi nalizându-și piesa de teatru Meșterul efervescență fără precedent. Confi gurarea unor noi Manole (jucată abia în 1934 la Lemberg/Lwow, cu zone de infl uență capătă contururi din ce în ce mai un succes fără precedent), iar gânditorul redactându- abrupte odată cu afi rmarea național-socialismului și Daimonion-ul și o parte din Eonul dogmatic. german și ideologiei naziste expansioniste. În toți Conștient că se afl a „pe drumul cronicarilor”, acești ani de diplomație la Varșovia, Praga, Berna, dar însingurat și „la marginea diplomației”, Blaga se Viena, Lisabona, diplomatul Lucian Blaga a urmărit va strădui să înțeleagă pe acel homo varsoviensis pe cu atenție, în primul rând datorită obligațiilor de care istoria l-a plămădit cu o mândrie de sine și atașat serviciu, viața politică, social-economică și culturală, spectaculosului. Conștient, așadar, de importanța raportând în mod substanțial și convingător asupra presei în raporturile bilaterale, Blaga a cunoscut foarte tuturor aspectelor menite a interesa politica statului bine corpul jurnaliștilor, cu unii legând prietenii, el român, în aprecierea exactă și menținerea unor însuși având nevoie de spațiul unor periodice în a lua relații corecte din partea noului stat România Mare atitudine față de unele „scorneli”/insinuări privind cu entitățile statale ale noii Europe rezultate după aspecte ale politicii statului român (vezi pretinsa Conferința de Pace de la Paris. persecuție evreiască). Mai mult chiar, condeiul său a Fațeta aceasta a unui Blaga-diplomat a ieșit contribuit la consolidarea unei imagini favorabile a la iveală odată cu tipărirea unor lucrări de pionierat, țării sale, publicând articole și eseuri despre cultura precum cele semnate de Constantin I. Turcu (Lucian și literatura română, materiale foarte interesante Blaga sau fascinația diplomației, Ed. Enciclopedică, dezgropate de N. Mareș din arhivele românești și 1995) și Pavel Țugui (Lucian Blaga - din activitatea poloneze, - contribuție pe care poate doar succesorul diplomatică, rapoarte, articole, scrisori, cereri, său, poetul Aron Cotruș, a realizat-o, dar în șapte-opt telegrame. Anii 1927-1938, vol. 1-3, Ed. Eminescu, ani de diplomație vistulană. 1995). Se adaugă la acestea editarea în 2008, la Casa Ortodoxia Răsăriteană) numeroase alte traduceri din Nicolae Mareș se dovedește un spirit metodic Cărții de Știință din Cluj, a Jurnalelor (1919; 1936- literatura lui Carol Wojtyla, care întregesc portretul și de larg orizont documentar, începându-și lucrarea 1939; 1939-1940; 1959-1960), oricât de sumare și cu de excepție și rolul de mare lider al Suveranului cu evocarea relațiilor româno-polone după Primul discontinuități, pe care Cornelia Blaga-Brediceanu Pontif în cadrul Bisericii Universale, dar și pe scena Război Mondial, când în toamna lui 1918 Polonia le-a consemnat cu spirit viu, participativ și solidară istorică a Umanității la confl uența celor două milenii. își redobândesc independența de stat (11 noiembrie), până la implicare în prestația de substanță a soțului Augmentată cu o bogată informație din iar România își desăvârșește unitatea statală la 1 pe tot parcursul îndelungatului exercițiu diplomatic. arhive românești și străine, comunicarea susținută la decembrie. Este evocată acțiunea Guvernului Ionel Cele din urmă contribuții se datorează Sebeș în 2010 a devenit o lucrare de sine stătătoare Brătianu, dar și efortul depus de cuplul regal Ferdinand membrilor Fundației Europene Titulescu, care, de aproape 400 de pagini, care aduce la lumină, după și Maria în ideea realizării unui „front comun contactați cu prilejul celei de-a XXX-a ediții, 83 de ani de latență arhivistică, rapoarte și informații polono-român” în fața ascensiunii bolșevice, a unei jubiliară, a Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, de presă transmise de Lucian Blaga, în anii 1926- „conlucrări reciproc avantajoase româno-poloneze”, au răspuns invitației, susținând în zilele de 7-8 mai 1927, la Palatul Sturdza din București. în această cauză dându-și concursul spirite lucide și 2010, la Complexul Memorial din Lancrăm-Sebeș, Lucian Blaga – diplomat la Varșovia (Ed. vizionare ca I.I.C. Brătianu, Al. Vaida-Voievod, N. o substanțială sesiune de comunicări, la care și-au Fundației România de Mâine, București, 2011, 396 Iorga, Take Ionescu, I.G.Duca, Nicolae Titulescu dat concursul diplomații: Nicolae Mareș (Lucian p.) este un foarte aplecat studiu monografi c privind ș.a. Mulțumirile primite de Guvernul Român pentru Blaga la Varșovia. Începuturile diplomatice sub o perioada varșoviană a diplomației blagiene. Autorul, eliberarea Pocuției, din partea delegației poloneze la zodie norocoasă), Alexandru Popescu („În mijlocul petrecându-și aproape 20 de ani în capitala de pe Conferința de Pace de la Paris, erau o expresie a bunei ciclonului”. Lucian Blaga, diplomat la Viena); Ion Vistula, ca atașat cultural, consilier și ministru la colaborări în neutralizarea acțiunilor expansioniste Floroiu (Lisabona – ultimul post diplomatic al lui Ambasada României din „Chopin 10”, precizează: bolșevico-maghiare, dar și pentru prevenirea Lucian Blaga); George Potra (O restituire pentru „Am citit și văzut rapoartele și informările unor confl icte între polonezi, ucraineni și evrei, eternitate. Blaga despre Titulescu); George Corbu marelui predecesor și prin prisma experienței stabilindu-se totodată drept frontieră comună granița (Lucian Blaga și Valentin Lipatti – reprezentanți ai publicistice de peste 40 de ani, în presa din cele două istorică a Bucovinei cu Galiția. Evoluția favorabilă diplomației culturale românești) și Ion Brad (Blaga țări, cât și prin aceea de scriitor în același timp... a relațiilor româno-poloneze, mai exact colaborarea în Elada). Toate aceste comunicări au fost reunite, Concluzia pe care am desprins-o a fost că materialul dintre „România unită” și „Polonia reînviată”, într- - adăugându-li-se studiul lui Pavel Țugui, Lucian redactat și înaintat de Lucian Blaga, începătorul atașat un climat la cel mai înalt nivel, pe baza unui tratat Blaga, subsecretar de Stat la Ministerul Afacerilor de presă, care se simțea, inițial, datorită și modestiei de alianță, este urmărită de analist tocmai pentru Străine,- în volumul coordonat de președintele ce îl caracteriza, «la marginea diplomației», nu este a puncta momentul important din istoria relațiilor Fundației, dl George G. Potra, Lucian Blaga în cu nimic mai prejos decât travaliul predecesorilor bilaterale când Lucian Blaga descinde ca diplomat diplomația românească (Ed. Altip, Alba Iulia, 2011). și contemporanilor lui la misiune. Din tot «Fondul pe malurile Vistulei. Era un „context cultural” destul * 71» pe relația România-Polonia, din corespondența de favorabil, datorită dezvoltării relațiilor româno- Comunicarea susținută de dl Nicolae confi dențială semnată de șeful său direct, ministrul poloneze de până acum, ceea ce tânărul diplomat va Mareș a trezit un interes aparte, mai ales că autorul Alexandru Iakovaky, se degajă o anumită simpatie înțelege repede. Deși clima i se pare „dezagreabilă” era îndeobște recunoscut ca unul din cei mai buni față de noul atașat.” și atmosfera oarecum rece, din cauza „superiorității” cunoscători ai spațiului cultural polonez, lingvist, Lucrarea vine să completeze cu „episodul etalate de vistulani, cum precizează în scrisorile diplomat, traducător și animator cultural. Excelent Varșovia” cercetarea întreprinsă de Pavel Țugui, adresare lui Sextil Pușcariu și Ion Breazu, Lucian diplomat-scriitor, dl Nicolae Mareș, autor a peste 50 fi ind deopotrivă plină de interes atât pentru Blaga s-a străduit să realizeze rapoarte de presă Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 15 cât mai exacte, îmbunătățind „relațiile unison cu dorința de propagare a valorilor culturale german, ca și multe alte idei în mers, fac din prestația proaste pe linie de presă” existente încă românești (vezi articolele și eseurile despre scriitorii diplomatică varșoviană a lui Blaga un domeniu de din 1926. El se va implica în popularizarea culturii și și criticii români, necunoscute până acum)... Pe scurt afi rmare a valorilor morale și culturale, patriotice literaturii țării sale, va participa la marile aniversări zis, în toată acțiunea atașatului de presă „obiectivitate, și umanitare. „Stația” Varșovia a constituit pentru culturale (vezi omagierea marelui compozitor conștiinciozitate, sobrietate”... cariera diplomatului un bun exercițiu de formare, Frederic Chopin), va interveni în corectarea unor Lucrarea dlui N. Mareș, impecabil care-i va permite urcarea unor noi trepte atât pe scară erori sau exagerări comise de unii jurnaliști în structurată, rezervă cca 250 de pagini (din 400) profesională, de atașat la secretar și consilier de presă, cât mai ales pe tărâmul interesului național-european, evidențierea unor stări de lucruri din țară, în general reproducerii rapoartelor și informărilor în anii încununat cu calitatea de ministru plenipotențiar la va transmite centralei Ministerului Afacerilor Străine 1926-1927, mai exact în perioada noiembrie 1926 Lisabona, punctul fi nal al prodigioasei sale activități informații exacte, punctate de unele considerații – septembrie 1927, - în general buletine ale presei în slujba servirii patriei dincolo de fruntarii, într- personale. Cu atât mai mult cu cât regretă lipsa poloneze, - trimise Direcției Generale a Presei și un moment destul de frământat al Europei, care, unei legi care să reglementeze limitele libertății de Propagandei, direct ministrului Ion Mitilineu al ieșind dintr-un război mondial, se pregătea să intre exprimare. Implicarea sa jurnalistică, așadar, când nu Afacerilor Străine. neîntârziat în cea mai mare confl agrație din istoria era îndreptată împotriva unor exagerări jurnalistice Acuratețea informației, esențializarea existenței sale. sioniste, viza acel tip de propagandă culturală de mesajului, întrevederea unor interese politico- Foarte utilă în cunoașterea fațetei diplomatice care ducea lipsă imaginea statului român în relațiile economice și strategice în articolele comentate, care a scriitorului și gânditorului român, lucrarea dlui cu Polonia de până atunci, din acest punct de vedere ar putea atinge și interesele României, respectul față Mareș este un exemplu în domeniu, mai ales pentru Blaga a adoptat o poziție de relansare culturală, de adevăr și discreditarea promptă a unor răstălmăciri eventualele cercetări ce se vor întreprinde în arhivele dar și una intransigentă față de orice defăimări la defăimătoare la adresa statului român, pericolul naționale dar și în cele străine pentru celelalte „stații” bolșevismului, dar și al național-socialismului adresa României. Coarda patriotismului său suna la diplomatice: Praga, Berna, Viena, Lisabona. LLUCIANUCIAN BLAGABLAGA ÎNÎN DIPLOMAŢIADIPLOMAŢIA ROMÂNEASCĂROMÂNEASCĂ (Altip, Alba Iulia – Sebeș, 2011)

Lucian Blaga în diplomația româ- precizează dl G. G. Potra în materialul plicat în apariția cărții nească (Altip, Alba Iulia – Sebeș, 2011) inaugural „Acasă, în Lancrăm, despre lui Constantin I. Tur- este o culegere de studii și comunicări diplomația lui Lucian Blaga”. cu – Lucian Blaga sau având ca subiect ipostaza de diplomat Mulțumind deopotrivă D-nei Dorli fascinația diplomației a lui Lucian Blaga. Apărută sub îngriji- Blaga, precum și colegilor și prieteni- (1995), prima mo- rea diplomatului de carieră George G. lor din Arhiva Diplomatică a Ministe- nografi e consacrată Potra (președintele Fundației Europe- rului Afacerilor Externe, pentru spriji- activității diplomati- ne Titulescu), lucrarea înmănunchea- nul acordat în ampla acțiune de docu- ce a lui Lucian Blaga, ză comunicările prezentate de o parte mentare, precum și domnilor Gheor- care își păstrează și azi din membrii Fundației amintite, în ghe Maniu, Radu Totoianu și Mugurel interesul prin docu- cadrul sesiunii științifi ce „Lucian Bla- Sârbu (organizatorii locali ai ediției mentarea solidă, prin ga – valențe europene ale diplomației din 2011 a Festivalului de la Sebeș- onestitatea și echilibrul românești”, ținută la Complexul Me- Alba), dl G.G. Potra mărturisește un tratării tuturor aspecte- morial din Lancrăm cu prilejul ce- sentiment de adâncă emoție oridecâ- lor privitoare la această lei de-a XXX-a ediții a Festivalului teori, afl at pe drumurile Transilvaniei, activitate profesională Internațional „Lucian Blaga” (7-8 mai face obligatoriul popas în Lancrăm. De a marelui Blaga. 2010, Sebeș-Lancrăm): peste patru decenii și jumătate, de când În același an, prof. „Fundația Europeană Titulescu s-a a intrat în M.A.E., la Ofi ciul de Stu- erudit Pavel Țugui alăturat, constructiv și concret, organi- dii și Documentare („unde aveam să a tipărit la Editura zatorilor locali, asumându-și tematica lucrez la pregătirea și editarea primu- Eminescu nu mai și conferențiarii de la prima secțiune, lui volum de documente privind opera puțin de trei volume cu care a abordat în premieră activitatea politico-diplomatică a marelui nostru peste 1000 de pagini- diplomatică a marelui dispărut. compatriot, |Nicolae Titulescu”), a document (Lucian Au venit în acest scop, la Lancrăm, venit în contact cu varii documente și Blaga. Din activitatea pentru a susține comunicări: Nicolae înscrisuri în care regăsim și numele lui diplomatică – rapoar- Mareș - Lucian Blaga la Varșovia. Lucian Blaga: te, articole, scrisori, Începuturi diplomatice sub o zodie „Miile de ore petrecute în Arhiva cereri, telegrame. Anii norocoasă; Alexandru Popescu - „În Diplomatică a Ministerului Afacerilor 1927-1938), „esențiale mijlocul ciclonului”. Lucian Blaga, Externe mi-au adus în fața ochilor și pentru cunoașterea diplomat la Viena; Ion Floroiu – Lisa- varii înscrisuri din timpul misiunilor operei diplomatice a bona – ultimul post diplomatic al lui lui Lucian Blaga la Varșovia, Praga, marelui om de cultură”. Lucian Blaga; George G. Potra - O re- Berna, Viena, Lisabona. Așa am des- Lucrarea constituie „un stituire pentru eternitate. Blaga despre coperit și relațiile profesionale și per- pas substanțial înainte mâni precum Mircea Eliade, Eugen Io- Titulescu; George Corbu – Lucian Bla- sonale ale «Patronului» diplomației în demersul de a ni-l apropia pe «di- nesco, Aron Cotruș, Matilda Costiescu ga și Valentin Lipatti – reprezentanți românești cu colaboratorii săi. plomatul Lucian Blaga»”. Ghika, Elena Văcărescu, V.V. Pella, ai diplomației culturale românești; Ion Lucian Blaga era unul dintre În ciuda cercetărilor de până acum Marcel Romanescu ș.a. Brad – Blaga în Elada. aceștia, nu cel mai pregnant profesi- (C.I. Turcu, Pavel Țugui, N. Mareș), Revenind la compoziția lucrării de Volumul de față le reunește, fără onal, sub raport diplomatic, dar, cu rămân încă de cercetat documente față, vom constata meritul îngrijito- modifi cări, adăugându-le – pentru siguranță, cel mai doct, cel mai pro- interesante din activitatea diplomatică rului de carte de a convoca – în rea- multe considerente, dar nu în ultimul digios din punct de vedere intelectu- a lui Lucian Blaga, îndeosebi «stația» lizarea sesiunii științifi ce din 7-8 mai rând și pentru faptul că ar fi vrut să fi e al, cel mai modest, cel mai lipsit de Lisabona... 2010, de la Sebeș-Lancrăm, câțiva alături de noi acolo – pe Pavel Țugui veleități, un om care a fost totdeauna Monografi i de sine stătătoare, după diplomați de carieră. Astfel, pentru cu comunicarea Lucian Blaga, subse- străin intervențiilor pentru avansare modelul investigației privind episodul «stația» Varșovia a diplomatului Lu- cretar de Stat la Ministerul Afacerilor sau, cu atât mai mult, jocurilor subte- Varșovia, cercetat de Nicolae Mareș, cian Blaga a fost convocat polonistul Străine.” rane. ar merita fi ecare «stație» diplomatică de marcă și diplomatul de carieră Ni- Cartea de față reprezintă, așadar, Nicolae Titulescu l-a apreciat pe în parte (Praga, Viena, cele două seju- colae Mareș, pentru Viena – istoricul omagiul Fundației Europene Titules- Lucian Blaga, iar acesta l-a divinizat ruri la Berna, Lisabona). Alexandru Popescu, care a lucrat ani cu, Asociației de Drept Internațional și pe Nicolae Titulescu” (cel mai căldu- Cercetarea arhivelor, în care la ora buni în capitala Austriei, gestionând Relații Internaționale, Asociației Ro- ros omagiu i-l aduce Blaga la 23 no- de față s-a pus oareșicare ordine, în Centrul Cultural Român, pentru Lisa- mâne de Politică Externă și, nu în ulti- iembrie, la trecerea în nefi ință). vederea realizării unor monografi i de bona – s-a oferit fostul diplomat din mul rând, al Asociației Ambasadorilor Ca redactor-șef la Editura Enci- acest tip, ar putea continua, sugerează spațiul lusitan Ion Floroiu. Regretând și Diplomaților de Carieră, după cum clopedică, dl George G. Potra s-a im- G. Potra, și în cazul altor diplomați ro- că numai pentru «stația» Berna nu a  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 16 fost găsit un „colaborator” (sejurul lui decembrie 1937, când e chemat, Censura transcendentă (1934), Ori- atitudinea acestei țări față elvețian al lui Blaga fi ind unul din cele din postul de la Berna, să preia postul zont și stil (1934), Spațiul mioritic de tot ceea ce se întâmpla mai rodnice și plăcute), dl G.G. Potra a de subsecretar de Stat la Ministerul (1936), Elogiul satului românesc – pe scena europeană (spre exemplu, solicitat, apoi, scriitorului de la Păna- de Externe în Guvernul de 42 de zile discursul de recepție de la Academia ocuparea Boemiei și Moraviei de că- de, Ion Brad, diplomat vreme de 9 ani Goga-Cuza (demis la 10 februarie Română (1936). tre Germania hitleristă și desfi ințarea la Atena, să evoce eventualele contacte 1938). statului cehoslovac „au produs și în ale poetului cu cultura vechii Elade, iar Trăind așadar „în mijlocul Studiul Lisabona – ultimul post di- cercurile de aici, scrie raportorul lide- dlui George Corbu, autorul unor pagini ciclonului”, cum bine zice, Blaga cu- plomatic al lui Lucian Blaga, semnat rului de la Externe, Grigore Gafencu, de mare interes pentru diplomația cul- noscuse foarte bine tendințele geo- de diplomatul Ion Floroiu, evocă popa- nedumerire, îngrijorare și chiar con- turală din sec. XX, să evoce „un arc politice și expansioniste ale național- sul lusitan al celui ce fusese de curând sternare.” de cerc temporal în care Lucian Bla- socialismului german, în diplomația subsecretar de Stat pe lângă Departa- Blaga aprobă, în rapoartele sale, ga își caută urmași în alte personalități europeană discutându-se tot mai mult mentul Afacerilor Străine, în Guvernul Guvernul spaniol condus de Generalul românești”... Domnia sa însuși sem- despre constituirea unei „federații du- Goga-Cuza (30 dec. 1937-10 februarie Franco, susținut și de premierul Portu- nează „O restituire de martor. Blaga nărene” cu o unitate vamală, valutară. 1938), numire datorată „experienței galiei, Salazar, în ideea „extirpării” co- despre Titulescu”... Din 1933, când național-socialismul sale bogate în munca diplomatică și de munismului din Peninsula Iberică. Pe Dacă dl Nicolae Mareș va dezvol- ajunge la putere în Germania, Austria presă, capacității de organizare și dis- acest temei, între cele două țări iberice ta, prin cercetări aprofundate în arhi- devenise „punctul cel mai sensibil”, de ciplină în îndeplinirea obligațiilor de se încheie un Tratat de amiciție și ne- vele românești și străine comunicarea aici rapoartele sale foarte minuțioase stat, prestigiului său literar și cultural.” agresiune, optându-se bilateral pentru sa privind „începuturile diplomației” și atente la tot ce se întâmplă pe scena După căderea guvernului de dreap- o „hotărâtă neutralitate” în cazul unui de la Varșovia, văzute „sub o zodie politicii și diplomației occidentale. ta, Blaga va fi numit prin Decretul confl ict european. norocoasă”, dl. Alexandru Popescu Deși, cunoaștem din Jurnalul Cor- 1170/11 martie 1938, semnat de Carol Raportând Centralei de la București (autorul unui ghid sentimental privind neliei Blaga-Brediceanu, că relațiile al II-lea și contrasemnat de premie- despre „dictatorul” Salazar, Blaga afi r- „Viena românească”), precizează, încă consilierului de presă cu noul șef din rul Gheorghe Tătărescu, începând cu mă că acesta este „un dictator fără din primele pagini dedicate «stației» 1937 al misiunii diplomatice românești 1 aprilie 1938, „trimis extraordinar și voie”, înzestrat cu o „forță morală” și o Viena, gândul de mare seriozitate al de la Viena, Al. Gurănescu, nu sunt ministru plenipotențiar al României în „putere de muncă” formidabile. Cres- poetului hotărât a face diplomație de totuși din cele mai cordiale, „Blaga va Portugalia”, ca o „recunoaștere fi reas- cut în spiritul doctrinei catolice, premi- înaltă clasă. Amintindu-ne de cele spu- benefi cia la Viena de o atmosferă favo- că a calităților diplomatice și a servici- erul lusitan „manifestă o teamă și o ură se de dl Constantin I. Turcu, reținem că rabilă, în general, României, pe care se ilor aduse României în timpul misiuni- viscerală față de comunism”, de unde implicarea diplomatică a lui Blaga nu e va strădui să o amplifi ce.” lor ofi ciale peste hotare, în centre poli- și sprijinul acordat Generalului Franco «un accident», ci o vocație: Venit la Viena ca secretar și apoi tice și culturale europene importante.” în războiul civil din Spania. „Servind diplomația românească, consilier de presă, în timpul ministru- Ajuns în peisaj lusitan, unde con- Blaga salută de asemenea și Lucian Blaga și-a înțeles rostul de ade- lui plenipotențiar de aici Caius Bredi- stată că limba vorbită aici e „plină de îmbunătățirea relațiilor dintre Portu- vărat purtător de cuvânt al vocației de ceanu (cumnatul său), din 1936 Blaga fragmente românești, încât nevrând tre- galia și Marea Britanie, observând o pace și cooperare a poporului român, va constata noua orientare de dreapta buie să crezi că împăratul Traian a fost revenire la „alianța tradițională brita- de apărător al dreptului său inalienabil a noului său șef Gurănescu, care nu iberic”, noul ministru plenipotențiar nico-portugheză”, și asta în ciuda unei la independență, suveranitate, integri- se lasă până nu-l va vedea dislocat... va face, în scrisorile sale de acredita- tot mai vizibile prietenii a Generalului tate și unitate națională”. la Berna! Era, pe alt plan, martor al re, elogiul latinității. Hotărât a milita alazar față de Italia și Germania. Ide- «Stația» Viena a constituit pentru unei serioase „cotituri istorice” în pentru dezvoltarea relațiilor româno- ea reținută de Blaga era aceea că „o diplomatul Lucian Blaga una din cele viața internațională, pe care Titulescu portugheze pe plan politic, economic, apărare efectivă a imperiului coloni- mai efervescente și prodigioase epoci o evalua cu mare atenție, fi ind foarte cultural, noul ambasador avea să afl e al, portughezii nu o pot spera decât cu din viața sa. mulțumit de consilierul diplomatic de dedesubturile războiului civil de aici ajutorul Marii Britanii.” Poetul cunoștea foarte bine capi- la Viena care-i prezenta, cu prilejul dintre forțele naționaliste și cele co- Noul ministru plenipotențiar și-a tala fostului imperiu, urmând în anii fi ecărei treceri prin Viena, „un fel de muniste. În rapoartele sale trimise propus și ambițioase sarcini eco- războiului Facultatea de Filozofi e și rapoarte verbale rezumative asupra Centralei de la București, observatorul nomice, prin deblocarea conturilor obținând în 1920 titlul de doctor în fi - stărilor politice”. vieții politice iberice observa poziția românești la Banca Portugaliei ori acor- lozofi e. De Viena îl legau pe poet anii Rapoartele lui Blaga – cuprinzând Portugaliei în probleme europene și dul comercial luso-român. Se cunoaște formării sale universitare (acumulări între 4 și 10 pagini dactilografi ate la internaționale, relațiile cu Spania și efectiv sprijinul pe care-l acordă de temeinice cunoștințe), dar și ai înce- un rând și jumătate – trimise cu re- Marea Britanie, aspecte de politică in- societății românești «Redevența» care puturilor literare, ai legăturii maritale gularitate Ministerului, depășesc sfe- ternă, relațiile luso-române pe diverse a construit în Portugalia «Rafi năria Sa- cu Cornelia Brediceanu, ea însăși stu- ra propriu-zisă a presei și „se implică planuri, eforturile personale pentru mai cor», prin care Salazar dorea să asigure dentă la Medicina vieneză. Perioada direct în consemnarea și interpretarea buna cunoaștere a României în Portu- independența Portugaliei în aprovizio- de la 1 noiembrie 1932 la 1 februarie vieții politice, diplomatice, dar și cul- galiei și contracararea acțiunilor osti- narea cu combustibil. 1937 nu este una de liniște și confort, turale din Austria.” Secretarul și con- le țării noastre în mass-media locală. O parte din aceste aspecte este evo- dacă avem în vedere tribulațiile vieții silierul de presă întreținea legături de Blaga propune o mai bună cunoaștere, cată în romanul memorialistic Lun- de familie (la 2 mai 1930, la Berna, prietenie cu gazetari austrieci și străini, reciprocă, a culturilor, prin schimb de trea lui Caron, de unde afl ăm și de se născuse Dorli, iar Cornelia va avea informațiile sale fi ind culese nu atât din publicații și antologii, prin cicluri de atașamentul poetului față de o „veche unele probleme de sănătate) și mai ales presa austriacă („care apare sub regim conferințe pe teme de mare interes cul- faianță lusitană”, adusă în câteva lăzi tensiunile din viața politică europeană de teroare și care deformează lucruri- tural, prin inițierea unor programe de la revenirea în țară, pe care o poartă, în generate de național-socialismul ger- le”), ci mai ales din publicații străine. traduceri dintr-o literatură în alta. suspiciunea tuturor, și în refugiul de la man și tendințele lui expansioniste. „Evenimentele mi-au confi rmat cel Activitatea plenipotențiarului la Căpâlna din primăvara până în toamna Austria milita pe teren politic și diplo- mai adesea rapoartele”, scria, într-un Legația Română din Lisabona a fost anului 1944. matic pentru limitarea nefastă a acestor raport către centrala de la București, consemnată punctual și de Cornelia Revenind în țară, la cere, pentru a infl uențe, ba chiar pentru interzicerea diplomatul ce avea legături „cu diverse Blaga-Brediceanu în Jurnalul său, ti- ocupa catedra de fi lozofi e a culturii, național-socialismului în propriile-i cercuri politice și gazetărești”... părit recent, dar aceasta i-a prilejuit special creată pentru el, de la Univer- granițe prin crearea „Frontului Patrio- Ocuparea la 7 martie 1936 a zonei scriitorului substanțiale pagini de epi- sitatea din Cluj, Blaga va primi, din tic” (1933). demilitarizate Renania de Germania că memorialistică în romanul, tipărit partea ministrului de externe Grigore Afl ată sub permanentul pericol al hitleristă, urmată de intervenția italo- postum, Luntrea lui Caron. Gafencu „vii mulțumiri pentru felul în nefastelor infl uențe național-socialiste hitleristă în Spania (25 octombrie), „Interesul diversele puteri în Marea care v-ați achitat de misiunea Domniei germane, dar și al Italiei fasciste, Aus- ca expresie directă a noii Axe Berlin Mediterană și Oceanul Atlantic își dă- Voastre la Lisabona”. tria, deși milita pentru independența – Roma, dădea încredere cancelarului deau întâlnire în Portugalia pentru a-și Și popasul portughez va marca de stat, suferă la 28 martie 1938 in- austriac să spere într-o restituire habs- revendica întâietatea, deținută până de opera literară a autorului. Volumul La vazia germană, urmarea fi ind de- burgică... curând numai de Marea Britanie”, sub- curțile dorului, publicat în 1938, se re- clararea anexării (binecunoscutul Și sub raport literar „popasul linia într-un raport trimis de diplomat marcă atât prin solaritatea imaginilor „Anschluss”). Încorporarea în cel de vienez” al diplomatului este foarte Centralei M.A.S. în 1938. cât și prin cantabilitatea învăluitoare al Treilea Reich a acesteia, confi rma- rodnic, dacă avem în vedere apariția Statutul de putere colonială și amintind de ritmurile poeziei popula- tă prin referendumul din 1938, duce la unor cărți de referință, precum volumul poziția geostrategică a Portugaliei re, precum și printr-un decorativ și îm- dispariția independenței de stat. Bla- de poeme La cumpăna apelor (1933), („un grav punct de interferențe a celor bietor exotism din care răzbate «dorul ga fusese martor la toate evenimen- drama istorică Avram Iancu (1934), lu- mai opuse interese, atât internaționale de patrie», de tradițiile, de peisajul și tele și tendințele de pe scena socială crările de fi losofi a cunoașterii și cul- cât și locale”) nu puteau scăpa atenției spiritualitatea românească („reavăna și politică a Austriei până la sfârșitul turii: Cunoașterea luciferică (1933), diplomatului român, foarte atent și la dumbravă a Valahiei”)... Să reținem Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 17

și corespondența purtată legat permanent din 6 martie 1965), de muncă, prioritare fi ind promovarea Blaga, în opera sa vastă, cât o bibliote- cu familia surorei sale Letiția, ca și servind, desigur, interesele țării și ale noii politici a ideii „național-creștine”, că întreagă”. venirea expresă în patrie a poetului, statului socialist, așadar sub alt regim prin serviciile diplomatice ale țării, Ca o răsplată reciprocă, numele lui pentru a intra în proprietatea casei și care pe Blaga îl anihilase nu numai și păstrarea în interior a „liniștii” și Lucian Blaga fi gurează încă din 1943 livezii de la Bistrița (pierdută odată cu ca diplomat, ci și ca scriitor și fi losof, „ordinei” de stat („absolută liniște” și în antologii de poezie românească ti- plecarea intempestivă la Sibiu impusă producându-i binecunoscuta-i amă- „ordine perfectă”, conform unui Or- părite în Grecia sau în ediții bilingve de Diktatul de la Viena, din 29 august răciune din ultimul deceniu de viață. din-circular din 7 februarie 1938, ca româno-elene de la noi (Antonie Mis- 1940). șa că apropierea celor doi ține mai reacție la unele „excese antisemite” takidis, Maria Karayanis, Kostas Assi- mult de un exercițiu intelectual decât din teritoriu). makopoulos, Menelaos Ludemis, Di- * de o structurare organică pe realități Foarte interesante, aceste pagini mos Rendis Ravannis). (Lucian Blaga și Valentin Lipatti, documentare ar fi avut de câștigat dacă Benefi ciind și de o bogată și varia- Se adaugă, la studiile pe problema- reprezentanți ai diplomației culturale autorul P. Țugui ar fi cunoscut lucrarea tă iconografi e ce reproduce xerocopii tică strict diplomatică, alte contribuții românești, pp. 136-156). „directorului de cabinet” al lui Blaga, de rapoarte, scrisori, adrese, imagini semnate de Pavel Țugui, George Cor- Mult mai apropiat de problematica diplomatul de carieră Corneliu Blaga: din locațiile diplomatice europene, bea, Ion Brad, care luminează din varii lucrării de față și probant în demersul Lucian Blaga, necunoscut (Societatea fotografi i de familie și de interes di- unghiuri personalitatea scriitorului și documentar se dovedește universitarul Culturală „Lucian Blaga”, Sebeș, Ed. plomatic (pp. 177-278), lucrarea coor- diplomatului Lucian Blaga. Pavel Țugui în comunicarea Lucian Almidal srl, Alba Iulia, 1993), o evo- donată de George G. potra este una de George Corbu, bunăoară, mer- Blaga, subsecretar de Stat la Minis- care memorialistică autentică, exactă, real interes, ea trasând, de fapt, liniile ge pe ideea comparației între Lucian terul Afacerilor Străine. Realizând, minuțios analitică privind psihologia unor viitoare investigații monografi - Blaga și Valentin Lipatti, văzuți ca mai întâi, contextul politic intern și scriitorului atât de solicitat ca înalt ce, pe baze strict documentar-arhivis- „reprezentanți de seamă ai diplomației internațional în care Guvernul Goga- funcționar în Ministerul Afacerilor tice, în spiritul în care diplomatul de culturale românești”. Comparația ce- Cuza accede la putere, pentru o peri- Străine de la București. carieră Nicolae Mareș a evocat stația» lor doi („deși separați prin trei decenii oadă destul de scurtă (28 dec. 1937-10 Cât privește lucrarea semnată de Varșovia din lungul periplu diplomatic de viață”) privește statutul universitari februarie 1938), dl Pavel Țugui ține să scriitorul Ion Brad, Lucian Blaga în european al lui Lucian Blaga. de larg orizont umanistic, de buni tra- precizeze că „Lucian Blaga nu era ex- Elada, aceasta îmbină memorialisti- Pentru toate aceste servicii aduse ducători din germană, respectiv, fran- ponentul niciunui partid politic”, nu- ca de diplomat într-o țară de vestită țării și poporului său, Blaga a fost răs- ceză, de memorialiști substanțiali, de mirea sa ca subsecretar de stat datorin- tradiție culturală cu evocarea pe baza plătit, după cum însuși menționează în atitudini cultural-patriotice comune du-se „experienței lui bogate în munca Hronicului... a excursiei din 1911, fă- Statul de serviciu din cadrul M.A.S., (vezi cazul Cioran!), de admiratori diplomatică și de presă, capacității de cută de elevii liceului brașovean la cu ordine și medalii românești și străi- fără rezervă ai politicii titulesciene, de organizare în îndeplinirea obligațiilor Constantinopol, în Grecia și Italia. ne: Bene Merenti Cl. I, Ofi țer al Stelei clarvăzători diplomați, de intelectuali de stat, precum și prestigiului său lite- Autorul observă „familiarizarea ado- / Ordinul Steaua României în Grad de de formație renascentist-iluministă, rar și cultural” (p. 89). lescentului-fi lozof” cu realitățile cul- cavaler – 1927, Meritul Cultural II, de atracția pentru publicistica activă Așadar, având statutul de „subse- turale ale Eladei, „în care se amestecă Ofi țer al „Poloniei Restituta” ș.a. și implicată. De reținut că Lipatti intră cretar de Stat fără partid în guvernul licorile lui Bachus cu amarul cupei de în diplomație abia în 1958 (ca director prezidat de Octavian Goga”, Blaga s-a vin a lui Socrate” – „teme ce revin, sub în Secretariatul Comisiei Naționale a confruntat, în scurtul timp de 42 de zile cele mai variate formule, în fi lozofi a, Dan Radu ABRUDAN, României pentru UNESCO, apoi de- de ministeriat, cu un volum foarte mare proza, teatrul și publicistica lui Lucian 5 august 2011 DDIMITRIEIMITRIE VVATAMANIUCATAMANIUC – 9900

Printre puținii oameni din „vechea gardă”, București a ocupat apoi mai multe funcții diferite, care și-a pus amprenta pe o întreagă epocă de cul- care ne împodobesc astăzi scrisul cu prezența lor ste- spre a ajunge cercetător la Institutul „G.Călinescu” tură, contribuind,alături de Eminescu,la revigorarea nică și activă (mă refer aici doar la lotul de „nona- și de aici la Muzeul Literaturii Române, unde s-a activității societății „România jună” și organizând genari”, din care fac parte Ovidiu Drimba, Gabriel dedicat cercetării și editării operei eminesciene, frumoasa aniversare a mănăstirii Putna, prilej d ade- Țepelea sau Mircea Malița), se numără și Dimitrie continuând munca începută de Perpessicius, alături vărat militantism politic. Vatamaniuc, istoric și cercetător literar de anvergură, de Petru Cretia și de alți cîțiva specialiști, pe care Istoricul literar a fost dublat în permanențâă care a lăsat urme durabile în câteva sectoare impor- a dus-o la bun sfârșit, între anii 1973-1993, ofe- de bibliograf, D.Vatamaniuc ridicând cercetarea tante ale patrimoniului cultural și care, prin munca sa rind spre publicare volumele VII-XVI din integrala bibliografi că, după momentul Ioachim Crăciun asiduă de documentarist, editor și bibliograf, a repus eminesciană. Indelunga familiarizare cu opera po- și Barbu Theodorescu, la parametri unei elevate în drepturi cîteva din personalitățile de primă mână etului național a făcut să poată da publicității câte- funcționalități literare, care propune un model și o ale literaturii noastre, între care Eminescu, Agârbi- va din importantele lucrări dedicate acestuia, cum formă de afi rmare creatoare. Avem în vedere faptul ceanu, Arghezi, Blaga, Slavici, ceea ce nu se poate ar fi : „Publicistica lui Eminescu”,I-II,1985-1996, că în acest domeniu a realizat lucrările cele mai spec- trece cu vederea. Sărbătoritul de astăzi a rotungit de „Eminescu.Manuscrisele...,1988,„Eminescu. taculoase și că, nu știm dacă această enormă muncă curând(25 septembrie 2010) frumoasa vârstă de 90 Contribuții documentare”, Galați,1993, „Eminescu de adunare de material va mai fi atinsă sau depășită de ani, continuând să lucreze cu abnegație și dăruire și Transilvania”,l995, „Caietele Eminescu. Mitolo- de alcineva. E vorba de „Biobliografi a Agârbicea- pe terenul valorifi cării trecutului cultural, istoric și gie și document”, 1998. Cercetarea operei emnescie- nu”(1970), de „Biobliografi a Slavici” (1973), „Lu- literar al Bucovinei natale, unde conduce un Centru ne se face concentric, plecând de la vatra strămoșilor cian Blaga.Biobliografi a” (1976)„TudorArghezi. academic de studii bucovinene, care și-a onorat me- poetului, care e fi xată în Transilvania, în zona Bla- Biobliografi e”, I-II (2005), care se înscriu într-un nirea cu câteva contribuții majore în domeniu, și care jului, unde a descoperit mai multe familii de Imino- vast proiect de remodelare documentară a literaturii a atras atenția lumii științifi ce europene asupra unui vici, până în Bucovina, la București, Viena și Berlin, române. vast areal de studiu. astfel ca activitatea poetului să prindă contururi cât D.Vatamaniuc este cunoscut ca un cerce- Pornit în lume din localitatea bucovinea- mai extinse și, pe cât posibil, probate documentar. tător de cursă lungă, un specialist în epoca marilor nă Sucevița, unde s-a născut într-o veche familie Rezultatele muncii de eminecolog sunt atât de con- clasici și în junimismul literar și politic, junimism răzeșească,tânărul dornic de studiu a urmat Școala cludente, încât se poate vorbi de o adevărată fază atât de înrudit cu tribunismul transplantat de Sla- Normală(1935-1940) și Liceul „Eudoxiu Hurmu- Vatamaniuc în cercetarea eminesciană, mai ales că vici prin „Tribuna” în Ardeal, epocă de lichidare a zachi” (1940-1943) la Cernăuți, după care a optat multe dintre identifi cările privind opera poetului(în scrierii etimologice, de opțiune pentru alfabaetul pentru a face studii de fi lologie la Universitatea special publicistica) îi aparțin și au fost introduse în fonetic propus de Maiorescu și de reațezare pe ba- din Cluj. Cum după Diktat, Universitatea s-a mu- circuitul național grație lui. zele activiste ale politicii de unifi care națională. In tat la Sibiu,tânărul student a petrecut anii studenției Alături de Eminescu, Vatamaniuc a fost acest sector, D.Vatamaniuc aduce experiența Buco- în acest Heidelberg ardelean, încheindu-și studii- atras de publicarea și punerea în valoare a operei vinei și Basarabiei( a se veda ediția „Basarabia pă- le după revenirea acesteia la Cluj. La absolvire a lui Slavici, căruia i-a dedicat câteva studii funda- mânt românesc,1997),dar și a Transilvaniei(Sfântul funcționat ca profesor la Dej, unde s-a și căsătorit,și mentale, „Ioan Slavici și lumea prin care a tre- pământ al Transilvaniei,1997), reunite sub titlul mai cum se înscrisese la doctorat la D.Popovici, a ajuns, cut”(1968) și „Ioan Slavici.Opera literară”,(1970), mult decât atrăgător, ”Iubirea de patrie”(1989). Sunt prin schimbările de sistem aduse de Minister, să fi e ca și ediția de scrieri,realizată între anii 1973- ani în care omul de cultură e preocupat și de soar- doctorandul lui G.Călinescu, făcându-și susținerea 1987. Clasicul junimist transilvănean devine, prin ta românilor din afara granițelor(Românii din afara cu o teză despre Popovici-Bănățeanul. Stabilit la prisma cercetărilor lui D.Vatamaniuc, un scriitor granițelor,1998)și d to ceea ce se referă la trecut și  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 18 pământ românesc. Sunt ani în care excelentul bibli- interferențe culturale, româno-polone, româno-asu- literar”, generație din care se mai afl ă ân ograf și marele patriot participa an de an la coloc- triece, româno-ucrainene și româno-israelitiene etc., viață, doar Nicolae Balotă. Chiar și din viul de literatură „ De la Eminovici la Eminescu”, acest centru a devenit un adevărat avanpost pentru generația sa,din care făceau parte F.Păcurariu, Ion pe care revista „Familia română” din Oradea, din al cultură și deschidere și cooperare internațională în Lungu sau Ioan Oarcăsu, doar el mai deține privile- cărui colegiu de redacție făceam parte, îl organiza în Orient.Numeroasele sale comunicări și cercetări giul să-l avem contemporan. fi ecare an, cu o largă participare a unor specialiști din pe această temă au fost adunate nu demult într-un Am evocat aci un om și un intelectual cu care volum de sine stătător, volum care adună în pagi- am avut de-a lungul timpului numeroase întâlniri și Basarabia și Bucovina, ale căror drepturi le apăram nile sale informate și docte medalioane, închinate conciliabule extrem de productive, de prietenia și de chiar și prin rezoluții, comunicate și luări de poziții, personalităților și problemelor celor mai stringente cordialitatea căruia m-am bucurat în toți anii în care la redactarea cărora se afl a alături de noi. ale Bucovinei, carte care poate fi socotită o veritabilă am lucrat la Academia Română și de ale cărui sfaturi Anii din urmă i-au îndreptat atenția și pre- monografi e a zonei de care vorbim.Nu a uitat însă ni- și îndemnuri prietenești am avut nevoie nu de puține ocupările spre statorncirea unor programe de dura- ciodată de Transilvania, de Cluj și de Sibiu, orașele în ori. Nelipsite au fost aceste întâlniri în numeroasele tă asupra trecutului istoric și cultural al Bucovinei, care s-a format și care i-au marcat conduita în viață. mele popasuri de documentare la Biblioteca Acade- acad.D.Vatamaniuc numărându-se printre pilonii Sunt locuri pe care le evocă întotdeauna cu dragoste miei Române, unde simpla prezența Domniei Sale de bază ai acestei acțiuni. In 1993 a luat fi ință la și cu respect, așa cum reiese și din interviul de mare era o garanție de normalitate, siguranță și constanță Rădăuți, Centrul academic de studii consacrate Bu- noblețe sufl etească, pe care i-l acordă lui Constan- în muncă. E, cred, omagiul cel mai frumos pe care covinei, centru afl at sub patronajul Filialei din Iași tin Hrehor, sub titlul „Intoarcerea la Cluj” și care a i-l pot aduce. a Academiei Române, centru condus, cu evidentă fost găzduit recent de revista Universității clujene, distincție și competență de D.Vatamaniuc. Prin re- „Verso”. Informațiile prețioase pe care ni le dă aici, Mircea POPA, vista pe care a inițiat-o aici, „Analele Bucovinei”, ne pune pe urmele generației următoare „Cercului prin nenumăratele colocvii organizate pe teme de Cluj-napoca AAcad.cad. DDIMITRIEIMITRIE VVATAMANIUC:ATAMANIUC: LUCIAN BLAGA - Contribuţii documentare la biografi a sa şi a operei

L. Blaga cu contemporanii, clarifi carea sarabia literară și de autori precum unor ”erori fl agrante de informație”, Ovidiu Papadima, Nichifor Crainic, uneori perpetuate, care se cereau grab- Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Mircea nic corijate. Nu lipsește, la unele de- Streinul, Radu Gyr, Ilariu Dobridor și mersuri mai complexe, secțiunea de mulți alții. Anexe, a unor corpusuri compacte de De asemenea, la vremea re- documente ”menite a sprijini și spori spectivă documentele din activita- percutanța argumentației”. Este vorba tea diplomatică (existente în arhi- de documente care – afl ate în diferite va Ministerului de Externe) sau din arhive, particulare și publice, ori în corespondența particulară (existente publicații profesionale de mic tiraj ale în arhiva Muzeului Literaturii Ro- Academiei Române – sunt pentru pri- mâne, care deține cel mai mare fond ma dată alăturate, depășind în cea mai Blaga, provenit din arhiva poetului) mare parte interesul strict biografi c și nu erau întru totul accesibile – a se înscriindu-se într-o mai largă proble- vedea, spre exemplu, cele trei volume matică a culturii naționale. de corespondență diplomatică editate Deși ordinea publicării texte- în 1995 de Pavel Țugui sau dosarul lor, multe inedite, este una subiectivă, relației epistolare cu Domnița Gher- acestea, aranjate astfel, vin să ilustreze ghinescu-Vania, ”vestala poeziei” de tema documentației respective (pentru la Brașov, editat de Simona Ciocules- cine dorește cronologia exactă a aces- cu în 1995. Apoi regretul față de rezer- tor texte, poate consulta capitolul fi nal va unor urmași, care nu i-ar fi pus la de Note bibliografi ce, menționându-se dispoziție ”nici un document” (Dorli acolo sursa existentă și dacă a fost sau Blaga, D.D. Panaitescu). nu tipărit (fragmentar sau integral). În materie de biobibliogra- Autorul Biobibliografi ei Lu- fi e, dl. D. Vatamaniuc este îndeobște cian Blaga. 1895-1961 înregistrase recunoscut pentru rigoarea, probita- nu mai puțin de 8700 de poziții, par- tea și controlul fi ecărei surse în par- curgându-se aproape 700 de reviste te. Conștient că biobibliografi a ocupă și ziare existente în biblioteci din țară un loc important în statuarea corec- și străinătate Paris și Viena). Întrucât tă a unei personalități, cercetătorul lucrarea fusese elaborată ”sub dictatu- socotește aceste instrumente de lu- ră”, autorul se folosise de ”cifru”, sub cru ”lucrări fără moarte, sub aspectul variate forme, ”spre a putea înregistra utilității lor”: ”Încep într-un anume și publicațiile puse la «fondul secret» punct și au deschiderea spre viitor, ne- și păzite cu mare strictețe, precum și limitată, prin cuprinderea informației numele unor intelectuali, atunci pro- pe măsura progresului în cercetarea scrise.” Într-un articol clarifi cator (Bio- științifi că.” bibliografi a Lucian Blaga. 1895-1961, Editorul-coordonator al ”In- Volumul conține ”investigații docu- sub dictatură și azi), dl. Vatamaniuc Recentele ”Contribuții docu- tegralei Eminescu” (vol. VII-XVI) și, mentare extinse” asupra unor momen- devoalează, iată, «cifrul», simțindu- mentare” la biografi a și opera lui Lu- printre altele, bibliograful incontesta- te importante din biografi a intelectuală se jenat, desigur, să constate de atâtea cian Blaga constituie, indubitabil, o bil al lui Ion Slavici (1973), Ion Agâr- a lui Lucian Blaga, cu ”revelații varii ori că mulți din cei ce au scris despre lucrare de real interes, structurată pe biceanu (1974), Lucian Blaga (1977) de cercetător”. Sunt adunate în acest Blaga fac trimiteri la publicațiile și anumite aspecte. Bunăoară, o primă și Tudor Arghezi (2008), acad. Dimi- buchet / volet documentar materiale persoanele respective ”spre a acredita secțiune reproduce o serie de texte mai trie Vatamaniuc, revine asupra vieții elaborate în ultimele trei decenii, une- opinia că preiau informațiile direct de puțin cunoscute grupate sub genericul și operei ”astrului din Lancrăm” cu le publicate deja în periodice cultura- la sursă”… Lucian Blaga și Academia Română. lucrarea: Lucian Blaga. Contribuții le din țară. Cercetările de aici privesc E vorba, îndeosebi, de Sunt grupate aici materiale epistolare documentare la biografi a sa și a ope- anii studiilor liceale și studențești, în- publicații existente în «fondul secret» și rapoarte referitoare la premierea po- rei (Casa de Presă și Editură ”Mihai ceputurile literare și primele traduceri, al B.A.R., precum: Axa, Buna-Vestire, etului în 1920 și la primirea lui în Aca- Dascal Editor”, București, f.a., 264 p.). ipostaze noi ale corespondenței dintre Porunca vremii, Sfarmă-Piatră, Ba- demie, inclusiv Discursul de recepție Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 19

rostit în 1937, Elogiul sa- un deceniu, nu-l mai întâlnim semnând privind debutul poetului în ”Glasul nu aceasta este specialitatea casei, tului românesc. Se știe că prezența versuri în presa vremii.” Tânărul se Bucovinei”, sub auspiciile lui Sextil intervenții nu mai puțin necesare, care Regelui Carol al II-lea atenuase ad- simțise atras spre fi lozofi e, mai întâi Pușcariu, grație demersurilor făcute de fac desigur deliciul unor lectori mai versitatea lui Nicolae Iorga, pe punctul de Welträthsel-ul lui Haeckel, apoi de prietena sa, studenta vieneză Cornelia exigenți și probi. A se vedea ultimele de a exploda acum, dar și că Blaga nu intuiționismul bergsonian (la 25 martie Brediceanu. Deși faptele se cunoșteau, articole din studiul mai amplu ”Luci- uita să-și onoreze unele prietenii sau 1914 publică în ”Românul” de la Arad, în linii mari, cercetătorul reproduce în an Blaga în confruntare cu critica de- anumite obligații (Ion Petrovici, Basil sub numele Ion Albu, un comentariu, Anexe scrisorile respective și reușește ceniului trei. Glose blagiene” (Despre Munteanu, Nichifor Crainic, Aurel intitulat ”Refl exii asupra intuiției lui a ne da o imagine autentică a vremu- afi rmații fără acoperire documentară, Bergson (de H.R. – traducere)”, lăsând rilor destul de frământate în care se va Chirescu)… Întregul dosar al prezenței despre unele ”inedite”, Despre o des- a se înțelege că e vorba de o traducere, afi rma tânărul poet. Mai mult chiar, lui Blaga în lumea Academiei Române coperire ”senzațională”…). când în realitate era ”mai mult o expu- este urmărit impactul noii poezii asu- (pp. 1-81) este întocmit cu o viziune În totul, volumul de nere critică a fi losofi ei bergsoniene”. pra tinerelor generații (Lucian Blaga în ”Contribuții documentare” la mai structurantă de real interes, secțiune ce (Elev la Brașov. Începuturile activității cursurile de literatură română ținute buna cunoaștere a vieții și operei lui ar putea fi dezvoltat într-o carte de sine literare). de Leca Morariu la Universitatea din Lucian Blaga – din care ar putea rezul- stătătoare. Urmărindu-l, apoi, ca Sudent Cernăuți). D. Vatamaniuc scrie cu fru- ta tot atâtea abordări, extinse desigur, În ceea ce privește debutul la Sibiu, cercetătorul pătrunde în ar- moasă mândrie bucovineană congene- poetic și primele scrieri fi losofi ce, D. hiva Institutului Teologic-Pedagogic ră despre ”intrarea lui Lucian Blaga în de istorie literară – constituie o carte Vatamaniuc stabilește că poezia Pe ”Andreian”, publicând Fișa persona- literatura română prin Bucovina”, cam de referință în bibliografi a lui Lucian țărm… (cu care tânărul Lucian încer- lă a lui Lucian Blaga din ”Matricola cum simțise și Traian Chelariu în stu- Blaga. case să debuteze în Luceafărul de la elevilor clerici 1895/6 – 1924/25”, diul ”Lucian Blaga și Glasul Bucovi- Autorul, care nu mai are nevo- Sibiu, răspunzându-i-se însă la ”Poșta situația școlară pe anii 1914-1917 (cele nei”(1938). ie de ”prezentări” și ”acreditări”, este redacției”), va fi publicată în ”Tribu- trei ”Cursuri”), diferite documente pri- Dincolo de documentaristica de o exemplară ținută documentară, de na” din Arad (13/26 martie 1910), nu vind activitatea Societății de lectură propriu-zisă, ilustrată cu rigoare aca- o acribie și onestitate profesională rar în ”Românul” cum s-a scris adesea, ur- ”Andrei Șaguna”, inevitabilele ”ru- demică, D. Vatamaniuc este și un co- întâlnite. Belfer al informației culese mată de poemul Noapte (8 mai 1910). gări”/cereri către Consistoriul Arhidie- mentator de reală fi nețe, urmărind, bu- direct din arhive, adică de la sursele Tânărul poet, afl at acum sub puternica cezan: scutirea de taxe, susținerea unor năoară, refl ecțiile gânditorului despre fundamentale, Dimitrie Vatamaniuc infl uență a lui Eminescu, Coșbuc și, de- examene de ”emendare” (obținuse ”sufl etul slav”, apetența pentru științele reface trasee exacte și autentice de bio- sigur, Goga, deși elev în clasa a V-a, va ”calculi neîndestulători” la Cântare naturii ”la Eminescu și Blaga”, unele bibliografi e blagiană, precum și în alte citi versuri și în Societatea de lectură bisericească și Tipic, printre corigenți afi nități, convergențe și izvoare (Lu- cazuri, militând programatic pentru ”Ioan Popasu” de la liceul brașovean, numărându-se și bunul său prieten An- cian Blaga și Marcel Schwob, Lucian așezarea cercetării literare pe temeiuri în care, conform regulamentului, se drei Oțetea din Sibiel), în anul școlar Blaga și Hölderlin), dar și chestiuni de documentare, convins pentru totdeau- puteau înscrie doar elevi din clasele 1914/15, ”singurul cu peripeții din poetică comparată (Stejarul cosmogo- na de faptul că, și în materie de lite- a VII-a și a VIII-a (clase ce vor fi ur- școlaritatea strălucită a poetului”. nic și ”Gorunul” lui Lucian Blaga) ori ratură, ”cultura majoră a unui popor se mate ”în particular” de tânărul Luci- O secțiune foarte importantă de stabilire a unor variante în valorifi - caracterizează și prin numărul instru- an, din motive impuse de necesități). este cea intitulată O intrare spectacu- carea editorială. Poemul ”Naufragiaților”, citit aici va mentelor de lucru, nivelul de elaborare loasă în literatură, în care avem în- Nu lipsesc și unele puneri al lor și bogăția informației”. încheia primul «val liric» după care, tregul volet de documente epistolare la punct, mai ”mușcătoare”, deși precizează D. Vatamaniuc, ”aproape 22 aprile 2011 nninaina sstãnculescutãnculescu

Sculptura era în pragul refolmulării sale, piatră, marmura sau trunchiurile de lemn, că ar ganism al artei care zăcea sfârtecat şi în derută. în durerile unei gestaţii de o amploare nemaicu- mai putea plăsmui. Le şlefuia “aşa cum ar şlefui Dadaiştii vor efectua uciderea artei până la noscute vreodată. apele”, într-o stilizare care însemna adunare a capăt, abstracţionismul va căuta o refacere din Pe plaiuri ardeleneşti, mult mai târziu, formelor în adânc, ale cuminţeniei unui pământ “imaginarul pur”, suprarealismul din “absurd în 1919 îşi va face apariţia un poet ce își va stând să înfl orească, - sămânţa – dragostea, cu- şi mecanismul inconştient”, expresionismul din intitula primele poezii: „Poemele luminii”. rajul (adică acţiunea), creaţia! De-acolo, din re- “strigăt”… Arderea-i complexă angrenată și dizlocările culegerea de dincolo de pieritorul efemerului, epocii nu-l vor duce la simplitatea adâncimilor ceea ce dăinuie… forma dintâi… Neapărat, mai mult decât prin solare brâncuşiene. Străfunduri ancestrale de o oraşul rumorilor, asemănătoare aspiraţie a contopirii cu întreaga Mă rogi c-un suras şi cu dulce cuvânt c-o străduinţă mai mare fi re îi va uni însă într-o frăţietate puţin obişnuită. rost să facă de seminţe, de rarele, decât sub arcade cu fl ori, Se numea Lucian Blaga. pentru Eutopia, mândra gradină, voi umbla primăvara întreagă Brâncuşi nu ştia de el. Si nici el nu ştia de în preajma căreia fulgere rodnice joacă prin târguri Brâncuşi. să-nalţe tăcutele seve-n lumină. căutând vânzători de sămânţă.

În holda de grâu ce se coace în vară, “Sămânţa” viitoarei sculpturi, adevăratei Brancuşi ciopleşte… subt basmul arborescent sculpturi a vremii, după sensibilitatea ei sporită, Meşteşugar conştiincios şi exigent până e cu neputinţă a spune mai profundă şi mai simplă totodată, de a cu- în ultima fi bră a meseriei sale, apucând drumul pe ce cale viitorul s-apropie. prinde realul, prin detaşarea pe care tehnicismul Parisului cu greutăţi peste puterea lui fi zică de Dar vine-apăsat, ca bătăile inimii. o imprima minţii omeneşti şi după aspiraţia a le duce, înfruntând lipsurile la o vârstă şi la o Pân- adineauri a fost incoruptibili distant. către o comunicare mai autentică, de străfunduri competenţă profesională ce îl putea ispiti şi de S-apropie-acum, e aici, e prezent. de fi re, dintre regnuri, dintre existente, sămânţa a avea posibilitatea unei existenţe îndestulătoare Alchimie e totul în lume. noului mimesis – reprezentare a lumii în co- fără această acerbă încăpăţânare de-a scormoni ordonatele spirituale ale adevărului epocii, ale până în rărunchi, de a-şi duce meseria până la Brâncuşi, la ora aceea, în atelierul lui adevărului cuprins şi simţit de întreaga dezvol- ultimele ei cerinţe posibile… însăşi ale umanu- din rue Monparnasse, cioplea piatra fără răgaz. tare a societăţii – aceasta nu se găsise. Artiştii, lui. O cioplea, o şlefuia, mergea către miezul ei, într-o proliferare de manifeste, între 1909 Şi găsind în acel Paris al despera- cu totul altfel decât toţi cei din preajma lui. El şi 1920, căutau să distrugă tradiţia, vechile tei epoci de efervescenţă nu drumul neted al nu impunea, nu imprima “din afara” sculpturii concepţii occidentale şi sensurile artei, fără însă continuării artei sale, al şlefuirii şi desăvârşirii viziunile sale dezlănţuite, ci mergea încet, cu a da de fi lonul de aur al unei rostiri pe măsura sale după şcoala pe care o străbătuse cu migală grijă, concentrat, răbduriu, către miezul însuşi transformărilor pe care le trăiau, ale umanului îndărătnică şi uimitoare dibacie, ci răsturnările, al lucrărilor lui de până atunci: portrete, busturi care se cerea re-confi gurat. Nu găsiseră “stropul confuzia, dorinţa unei originalităţi exacerbate, sau ceea ce îi mai rosteau în taină blocurile de de apă neîncepută” să dea viaţă întregului or- incluzând neşlefuirea primitivismului, demenţa,  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 20 orice “altceva” decât valorile constituite şi ale pentru tot ce devine în parte, care dispariţie din arenă s-a produs tradiţiei… pentru tot ce sporeşte şi creşte-n izvorniţă. o depăşire şi o curăţire către un “mai Şi găsind în acel Paris o lume artistică Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în mult”, mai autentic, mai simplu. angrenată într-o existenţă revoltată fără obiect faţa Brîncuşi ciopleşte şi ceea ce ciopleşte sunt concret al revoltei sale, anarhică, infatuată fără puterilor, în ipoteaza de boabe, felurite zboruri, nesfârşit de felurite zboruri, fără a fi găsit nimic, zgomotoasă, petrecăreaţă deşi-n în faţa mărunţilor zei, care aşteaptă să fi e aripi, fără să se desprindă de pământ, sunt Zbo- mizerie, pierzându-se-n dezmăţ, beţie şi drogu- zvârliţi ruri. “Zborul, ce fericire!”. Poate fi vorba de o ri… prin brazde tăiate în zile de martie. stelă funerară, care prin Dragostea unei perechi Străbate Luvrul, arta tuturor timpurilor, de îndrăgostiţi învinge Moartea unei sinucigase, a Orientului, a catedralelor. Împreună cu Cecilia Brîncuşi ciopleşte… poate fi o Cariatidă zveltă şi dreaptă străjuind Cuţescu-Storck îşi pleacă urechea, ochii, inima Înclinaţiile spre geometrie, spre cornişa unui templu, poate fi o Focă – Miracol asupra tuturor acestor expresii ale sensibilităţii raţionalitate erau adăugate imaginilor artistice, ce îşi prelinge trupul ca de lapte către Înalt, poate omeneşti, le confruntă. Îi scrie lui Franz Storck: încă de la Cezanne – abstracţiuni prin care sân- fi o Lebădă îndrăgostită de Zeus, o Pasăre versu- “Am fost de mai multe ori cu d-na Storck să ad- gele înceta să mai curgă. Pe de altă parte, lumi itoare Măiastră, cu forme desăvârşite de ulcior mir frumuseţile de-altădată şi nu vă pot descrie ale substraturilor omeneşti până atunci refulate, tot mai prelungi şi mai pure, sau o Vrăjitoare cu bucuria resimţită văzând cu câtă fi neţe pătrunde inconştiente, se înfi ripau cu o libertate şi lipsă boneta ei ţuguiată în bătaia vântului, sau Quar- în intimitatea artei mari și pure…” de pudoare deslănţuită, în viziuni de coşmar, tele sincopate ale mândrului Cocoş salutând zo- Pătrunde sensurile acestei generaţii dra- de fantastic oniric, lumii viscerale, de-un ero- rii…În sfârşit, poate să fi e Coloana nesfârşită a matice care-l contrariază profund ca om, ca tism morbid, patologice încrengături, cruzimi unor mătanii – litanii de seară ce-şi prefi ră romb “ţăran”, ca meseriaş, ca artist, îi simte adânc demenţiale, nu numai în expresionismul german după romb în linişte, concentratele rugăciuni… trăirea dureroasă în care se zbate neştiind să dar şi în cel francez atingeau culminarea în su- Simbol al tuturor acestora, precum şi al altora, prarealism. iasă, şi căutând o evadare – evaziunea – prin rămâne fi inţa întruchipând prin excelenţă zborul Un sentiment acut al armoniei, alăturării care totuşi cumva în creaţie mocnea să-şi facă Pasărea sfântă a lui Blaga: “Întruchipată în aur culorilor, al graţiei din linii, împiedică totuşi ca drum un sens al existenţei, un sens şi o esenţă a de sculptorul C. Brâncuşi”: “lumii” – a artei. multitudinea deconcentrantă a tuturor acestor mode şi manifeste explozive şi “totale” să cape- Avea el să devină simbolul acestei epoci În vântul de nimeni stârnit te aspectul unui dezmăţ oarecare. Fiecare “ism” frământate, aducându-i răspunsul, cheia pierdută hieratic Orionul te binecuvântă, a unui tezaur în destrămare? şi “modă” şi “furtunoasa preconizare de Unica lăcrimându-şi deasupra ta Artă” desfereca, totuşi, laturi şi posibilităţi de geometria înaltă şi sfântă… Mi-ai dibuit aplecarea fi rească şi gustul abordare a tehnicii artistice. Cu fi ecare în par- ce-l am te orizonturile se lărgeau, se adânceau, cu fi e- Mircea MĂRIEȘ ggeorgeeorge popapopa Euristica eminesciană

Astă nemărginire de gând increatului, aşa cum stă scris într-o tat, ci ”esenţă”). Iubirea intervine şi ne”, scrie Rudolf Steiner, o „minte ce-i pusă-n tine variantă a Luceafărului: „Tu adevăr în Lume şi geniu, spre sfârşit, unde cosmică deschisă spre înţelegerea or- O lume e în lume şi în vecie ţine. eşti datorind/ Lumină din lumină/ făptura iubită apare drept o creaţie a tosensurilor primordiale ale lumii”, Şi adevărul nimicind/ M-aş nimici cântului poetului, şi nu se întrupează consideră Mihai Drăgănescu. Sun- Ceea ce este hotărâtor pentru pe mine”. „Adevărul” este Dintâiul, aici, ci într-o lume de dincolo de a tem pedepsiţi ori de câte ori greşim intrarea unui poet în memoria uni- Unul. Ieşirea din primordialitate, este omului. împotriva arheului, a propriei noastre versală, este crearea unor concepte şi neadevăr, este efemeritate. Prin urmare, în Eminescu şi- identităţi spirituale. viziuni care apar pentru întâia oară în Dar relevarea adevăratei fi ri au dat întâlnire două personalităţi: În raport cu „micul eu” em- gândirea poetică. În cele ce urmează, a geniului este făcută de Eminescu în eul intramundan şi sinele transmun- piric, de serviciu în experimentarea prezentăm un rezumat foarte succint postuma denumită de G. Călinescu dan, adică geniul redat sie-însuşi, cotidianului din lumea străină unde al deschiderilor originale - gnoseolo- Povestea magului călător în stele, „Simţindu-mă deasupra omenimii, a fost „aruncat”, geniul eminescian gice şi onto-axiologice - efectuate de dar denumirea mai adecvată ar fi neatingând, neatins, solitar”(poezia îşi recunoaşte drept arheu luceafă- Eminescu în lirica sa, deschideri pe Lume şi Geniu, pentru că aici se face Sunetul păcii). Este cea mai radicală rul - „Ca un luceafăr am trecut prin care le-am dezvoltat în scrieri ante- netă delimitare între cele două sfere concepţie asupra geniului, comple- lume”, o entitate ce pare intermediară rioare, (reunite în volumele Lucea- existenţiale. tând cunoscuta defi nire a geniului între planul mundan şi tărâmul străin, fărul – Treptele spiritului hyperionic Aici geniul, nu mai este formulată de Arthur Schopenhauer transmundan, al geniului. (2010) şi Eminescu sau dincolo de privit drept o entitate cerească, di- în cartea Die Welt als Wille und Vor- absolut (2011). ametral opus fi rii pământeşti a fetei stellung – „Lumea ca voinţă şi repre- Iubirea de împărat, aducă nu aparţine lu- zentare”. Geniul mii noastre, sferei existenţiale a lui Ţin să subliniez că pentru Iubirea în sens de confundare Dumnezeu, ci este un străin într-o Eminescu, în postuma amintită, unde cosmică apare în diverse mituri, mai Una dintre cele mai impor- lume necunoscută, unde nu are nici sunt puse faţă în faţă geniul şi lumea, ales în gândirea hindusă. Eminescu tante priorităţi eminesciene este defi - înger şi nici stea, cordoane ombili- componentele antitezei nu sunt doar suie însă gradual la extrema posibilă. nirea geniului. Ea se găseşte, în parte, cale care leagă omul de la naştere în simple alegorii, ca în Luceafărul, ci După ce are loc contopirea cu natura în Luceafărul, unde natura geniului lumea terestră. Geniul este „o lume sunt realităţi ireductibile una la cea- („Adormind de armonia/ Codrului este văzută în legătura cu iubirea, şi în lume”, el nu se afl ă în planul Cre- laltă. bătut de gânduri, / Flori de tei dea- anume, unirea cu o făptură pămân- aţiei şi, din acest motiv, Dumnezeu supra noastră/ Or să cadă rânduri, tească, unire care este însă interzisă nu îl recunoaşte, „se împiedică de ci- Arheul rânduri”), după ce apoi diada infu- eonului de sus, geniului. frul său”. Geniul este gândire pură şi, zează sufl et naturii („Voinţa ei ş‘a Sunt aici două planuri onto- după ce se va elibera din „corpul cel În scrierea în proză, Archae- ta de se’mpreună,/ Atunci e sufl et în axiologice : pe de o parte, iubirea, urât”, el va crea o lume a sa paralelă us Eminescu vorbeşte despre ar- întreaga fi re”),urmează sacralizarea care aşa cum vom vedea mai departe, celei a lui Dumnezeu. Aşa cum relie- hei care, în viziunea sa, constituie iubirii („Amorul meu este atât de însemna pentru Eminescu refacerea fa Paul Zarifopol, geniul eminescian esenţa, ADN-ul spiritual, identitatea sfânt/ Cum nu mai e nimica în cer unităţii primordiale, contracarând s-a autodefi nit simplu şi sublim în onto-axiologică a fi ecărui om. Arhe- şi pe pământ”), continuă suişul spre eşecul lumii create, - iar, pe de altă distihul din Luceafărul : „Tu eşti din ul este principiul etern din fi ecare confundarea cu divinitatea („Când parte, faptul că demiurgul refuză forma cea de ’ntâi,/ Eşti vecinică mi- existenţial, afi rmă Constantin Noica, cufund pe tu cu eu/ E lumină din lu- dezlegarea lui Hyperion de nemuri- nune”. (prin „formă” înţelegându-se „entitatea eterică din corpul spiritual mină,/ Dumnezeu din Dumnezeu”), re de teama prăbuşirii întregii lumi a aici nu fi nitudine, cum s-a interpre- dotată cu cea mai înaltă clar viziu- Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 21

iar în fi nal, se transcende fl etului”. Prin urmare, autorul Lucea- mentale de întotdeauna ale omului în suiş fără răgaz, dincolo de spaţii şi în preludiul creaţiei, substituind pe fărului ţine să reliefeze faptul funda- sunt autocunoaşterea şi eliberarea timpi. creator : „Îngere! Suntem în mijlocul mental că nu ezitarea, resemnarea, ci din sistemul fi nitudinilor. Este vorba universului asemenea spiritului divin înălţarea, constituie gena spirituală, de libertatea metafi zică. În gândirea Instinctul metafi zic. Esenţa înainte de creaţie… acel spirit divin albia creativităţii româneşti. Ea este universală, extreme ale eliberării frumuseţii. eram noi…Misterul divin suntem noi constanta axiologică a marilor noştri sunt Nirvana şi Dao, adică, precum – noi în momentul acesta vom purta creatori. Astfel, istoria trecerii omu- se afi rmă în străvechea scriere in- Mai adăugăm două concepte toată lumea în inimi..O jertfă infi nită lui prin lume, întruchipată în piatră diană Samkyha-Karika, dincolo de de sorginte eminesciană: instinctul marelui spirit”. (ms. 2276 II). Astfel, de Constantin Brâncuşi la Tg. Jiu, se „Existenţa care există” şi dincolo metafi zic şi o defi niţie personală a are loc o extremă radicalizare a vizi- încheie în spirit mioritic - cu Coloa- de „Existenţa care nu există”. Dar frumuseţii. Spre deosebire de pre- unii iubirii, inedită în lirica universa- na Infi nitului. Eminescu adaugă încă o deschidere, dispoziţia metafi zică, de care dispu- lă. şi anume, dincolo de orice alcătuire ne orice om, instinctul metafi zic din Prin urmare, revenind la ide- Tragicul care ar institui o lume, în nelume, viziunea poetului este o un act intui- ea exprimată anterior, pentru Emi- idee care apare în Archaeus (fi zica tiv, o deschidere insolită a minţii, o nescu iubirea însemna reinstituirea În afară de tragicul durerii, al actuală cuantică admite existenţa „fulguraţie intelectuală”, concept de Ajunului, pentru a se anula astfel răului şi al morţii, Eminescu adaugă unei antilumi, opusă protolumii noas- asemenea eminescian, prin care cei aleşi au revelaţia privilegiată a unor lumea manifestată, care a fost o ne- două idei originale privind tragismul tre „clasice”, viziunea lui Eminescu adevăruri ultime, dincolo de văzul izbutire, pradă suferinţei şi morţii. vieţii omeneşti. Pe de o parte, în două fi ind astfel o anticipaţie ştiinţifi că). comun, aşa cum au fost cele discuta- Pentru geniu, tragicul iubirii constă poezii postume, Mureşanu şi O, stin- Ca atare, la Eminescu eliberarea me- te mai sus. în neînţelegerea de către femeie a gă-se a vieţii… după ce se întreabă tafi zică are loc prin extrema depăşire Cât priveşte esenţa frumuse- sensului suprem, întoarcerea în pre- dacă viaţa noastră, „oricât de neagră cu putinţă, în anterioritatea absolută, abia întrezărită de mintea umană : ţii, Eminescu are o viziune cu totul ludiul genezei. ar fi ea, are vreo solie, vreun scop aparte: el se întreabă cum nimeni nu al mântuirii”, autorul Luceafăru- s-a gândit că nu proporţia de forme, Ah! Cum nu suntem pe când Armonia lui, îşi pune o altă întrebare profund „secţiunea de aur” din arta statuară a Nici fi inţă nu era nici nefi inţă, tulburătoare: „Nu-njunghiem fi inţa vechilor greci, prin urmare, nu imo- Nimic cuprinzător, nimic cuprins. Precum am discutat în vo- pe-altarul omenirii?”. Dacă Martin bilitatea, ci „proporţia de mişcări”, Nu era moarte, nemurire nu lumul Spaţiul poetic eminescian, Heidegger credea că omul este tri- armonia în desfăşurare constituie Şi fără sufl et răsufl a în sine (1983), armonia liricii lui Eminescu mis de marea, necunoscuta Fiinţă să adevărata frumuseţe, aşa cum, adau- este foarte complexă şi de mare rafi - perfecteze viaţa - să fi e păstorul Fiin- gă poetul, are loc în ritualul dragostei nament. La prozodia savantă („Şi eu, ţei, Eminescu ridică ipoteza potrivit Un ce unic ce poate nici n-a fost. - şi de sigur, în arta dansului. Prin eu sunt copilul nefericitei secte/ Pă- căreia Fiinţa este sacrifi cată de către (s.n.). urmare, armonia este concepută de truns de-adânca sete a formelor per- modelul ontologic uman, care pare a Eminescu drept o stare muzicală, fecte”) şi desăvârşita logică internă fi unicul - idee pe care nu o regăsim Deci dincolo de orice deter- care este o continuă depăşire – alter- a ideaţiei, armonizarea de la vers la în sisteme de gândire anterioare. minare, de orice datum, dincolo de nativ a clipei şi a morţii clipei. vers, de la strofă la strofă, Eminescu O a doua perspectivă a tra- posibil şi imposibil, în transposibil. Mai trebuie amintit că Emi- adaugă două componente originale: gicului ontologic deschisă de Emi- „Intelectul eroic” al poetului se arun- nescu a formulat profeţii despre mo- pe de o parte, melodicitatea unică, nescu se afl ă în postuma Bolnav în al că în Marele Deschis printr-o cursă dernitate, similare celor ale lui Frie- inimitabilă a versurilor, prin subtila meu sufl et. Aici apare ideea condam- a eliberării care nu sfârşeşte nicio- drich Nietzsche şi Charles Baudelai- fructifi care a potenţialul de cântare nării poetului la a reveni ciclic pe dată, nici chiar în absolut, pentru că, re. Astfel, despre moartea lui Dum- a graiului românesc, iar pe de altă toată istoria eternităţii în acelaşi mo- scrie autorul Luceafărului, fi ind opri- nezeu şi a marilor sisteme fi lozofi ce parte, armonizarea cu natura printr-o ment spaţio-temporal, în aceeaşi for- re, limitare, „absolutul este frate cu scrie: „E apus de zeitate ş’asfi nţire ingenioasă fenomenologie: converti- mulă de viaţă. Dacă pentru Friedrich moartea”. Uluitoare afi rmaţie, când de idei… Nimeni soarele n-opreşte să rea lăuntrică a lumii din afară, acest Nietzsche eterna întoarcere este do- ştim că ţelul suprem al minţii umane apuie-n murgul serii/ Nimeni Dum- lucru înfăptuindu-se cu ajutorul rită, benefi că, sortită celor care cred este absolutul. Este cea mai radicală nezeu s-apuie de pe cerul cugetării”. unor mişcări ale elementele naturii, în viaţă, Eminescu împinge tragicul deschidere, cea mai înaltă viziune a Despre decăderea morală, o formu- al unei mişcări muzicale (exemplu, până la o fenomenologie sisifi că fără libertăţii metafi zice. lare de mare pătrundere: „Frenezie poezia Peste vârfuri, unde intervin ieşire. Cum a realizat Eminescu şi dezgust, dezgust şi frenezie, iată mişcări ale fi rii – „Peste vârfuri tre- această depăşire ? Mai întâi prin me- schimbările perpetui din sufl etul mo- ce lună/ Codru-şi bate frunza lin” şi Sacralizarea lodicitatea versului său, mişcarea dern”. Şi mai ales ideea din Memento sunetul cornului) sau al unei mişcări muzicală fi ind continuă depăşire a mori a universalei prăbuşiri în abis : luminoase (exemplu din poezia Şi Alături de Friedrich Hölder- morţii datorită fenomenologiei sale dacă - „Şi dacă norii deşi se duc/ De lin, dar mai mult încă decât acesta, în cele trei momente care se condiţio- Ştim de nu trăim pe-o lume, ce pe iese-n luciu luna,/ E ca aminte să-mi Eminescu aplică atributul „sfânt” nează cauzal între ele : sunet, stinge- nesimţite cade ? aduc/ De tine-ntotdeauna”). aproape exhaustiv elementelor natu- rea sunetului, renaşterea pe o treaptă Poate că în văi de caos ne-am pier- rii şi vieţii : pământul, luna, marea, superioară din energia sunetului care dut de mult… de mult. Muntele - matrice stilistică izvoarele, stelele, raza zilei, tainele tocmai s-a stins. Am reunit aceste diverse re- lumii, scrierile poeţilor evocaţi în O a doua treaptă a depăşirii velaţii sub termenul de spirit hype- Contrar ideii conform căreia Epigonii, geniile, cântul, teiul, iu- constă în convertirea lumii din afa- ră în mişcare sufl etească pură, pre- rionic, defi nind altitudinea cugetării matricea formatoare a culturii noas- birea, mormântul mamei, ora morţii schimbând concretitudinea şi fi nitu- eminesciene purtată in apex intel- tre ar fi spaţiul ondulat deal-vale, etc. Sacralizând lumea geniul emi- dinea materiale în unduire muzicală. lectu, in extasis mentis. Astfel, cu- prin urmare un spaţiu şovăitor (Lu- nescian – străinul - îşi plătea la mo- Or, mişcarea muzicală este infi nită, noscutul fi lozof Ion Petrovici afi rma: cian Blaga, Spaţiul mioritic), Emi- dul sublim faptul că a fost oaspete al indefi nită şi incaptabilă. „Zborul fi lozofi ei lui Eminescu capă- nescu postulează că sânul genezic şi lumii umane. În continuare, instituirea de tă îndeobşte forma supremă a viziu- modelator al spiritualităţii româneşti Iată două afi rmaţii care re- prezenturi poetice însemnează sal- nii metafi zice. este muntele, afl at prin destin în mie- fl ectă conştiinţa sacralităţii a însuşi varea momentelor sacre de perisabi- Problema existenţei, a struc- zul ţării, şi către care suie vertical ba- poetului : Ion Luca Caragiali scria - litate, Un alt moment eminescian al turii ei fundamentale, a originii sale lada Mioriţei : „Este muntele tată al „Eminescu avea aerul unui sfânt tâ- eliberării spirituale este ridicarea la şi a sensului ei defi nitiv, iată ce ne râurilor şi al poporului nostru. Aceas- năr coborât dintr-o veche icoană”. La sublim a existenţei, a lumii, a lucru- prezintă acest geniu, în rânduri repe- ta este cumpăna lui, cântarul cu care rândul său, Octavian Goga : „Dacă rilor, sublimul fi ind depăşire în mers tate, sub magia unei exprimări uimi- îşi cântăreşte patimile şi faptele”… ar fi trăit în vremi zbuciumate de pa- făcută de intelectul uman, aşa cum a toare, osebit de muzica ei măiastră”. „Căci nu-s culori destule în lume roxism religios, Eminescu ar fi fost recunoscut Kant. Aşa fi ind, apropierea de au- să-nvesmânte/ A munţilor Carpatici beatifi cat”. Finalmente, spiritul hype- torul Luceafărului trebuie făcută în sublime idealuri”. „Acasă în sufl et” rionic constituie elanul, tensiunea perspectiva acestui complex euristic românul înţelege acasă în munţii lui, Libertatea metafi zică - depăşire infi nită a depăşirii nelimitate, zborul de deschideri ontice şi axiologice - aşa cum se spune într-o doină: „Sus a absolutului lui Hyperion către Demiurg fi ind un înfăptuite prioritar de instinctul său în vârful muntelui/ Unde-i drag su- Cele două preocupări funda- preludiu al unei asemenea eliberări metafi zic.  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 22 CCONSTANTINONSTANTIN E.E. UNGUREANUUNGUREANU MMihaiihai EminescuEminescu şişi AlexandruAlexandru MacedonskiMacedonski

Mihai Eminescu (n.1850) şi au izvorât din orgoliul său, din porni- lie 1879, este numit administrator al Alexandru Macedonski (n. 1854) sunt rea de a întreprinde acţiuni hazardate plasei Sulina, apoi inspector fi nanciar. ,,Puţini scriitori celebri, care să fi scăpat doi poeţi contemporani, trăind în ace- pe răspunderea proprie, în opoziţie Şi totuşi, în Conferinţa ţinută la de dizgraţie. eaşi epocă, nu acelaşi lucru şi în pri- declarată cu întreaga înconjurime şi în Ateneu, la 8 martie 1878, ,,Mişcarea Aproape toţi poeţii, care au avut vinţa operelor acestora, deoarece când dispreţul reacţiunii aşteptate”. Acelaşi literară din cei din urmă zece ani”, Ma- succese, au fost calomniaţi. Nu poţi opri pe mâzgălitorii Eminescu îşi încheie destinul scriito- susţinea că ,,Cine a pus ieşirile lui Ma- cedonski recunoaşte că ,,Eminescu… de hârtie să scrie prostii, pe ricesc (1883), Macedonski începe să cedonski pe seama invidiei s-a înşelat. între felurite poezii a înavuţit literatura librari să le vândă şi pe lachei să le şi-l afi rme pe al său prin apariţia vo- Tudor Vianu consideră că toate porni- cu ,,Epigonii”, poezie ce va rămâne”. citească.” lumului ,,Poezii” (1881-1882). Mihai rile sale impulsive şi ostile pleacă de Acţiunile violente antieminesci- Voltaire Eminescu aparţine marilor clasici, pe la ,,o sensibilitate exagerată a orgoliu- ene încep înainte de apariţia faimoasei când Alexandru Macedonski se situea- lui”. epigrame: ,,Unul dintre pretinşii poeţi ,,Talentul unui poet se măsoară ză în epoca literară din ultimele dece- El nu avea răbdarea absolut ne- ai ,,Convorbirile literare”, D. Emino- după numărul vrăjmaşilor ce are.” nii ale secolului al XIX-lea şi primele cesară de a nu răspunde imediat ofen- vici (citiţi Eminescu, vă rog”) îşi dă Alexandru Macedonski decenii ale secolului al XX-lea. Mihai sei, prin resemnare, astfel că este victi- aere de patriotism prin ,,Timpul”, lu- Eminescu este cel mai de seamă re- mă a propriului temperament impulsiv. ându-şi ifos de român neaoş”, (,,Lite- prezentat al romantismului românesc Atitudini polemice, puternic su- ratorul”). ,,Eminescu fusese ultimul poet complet. (,,Eu rămân ce-am fost: romantic”), biective, a adoptat şi faţă de alţi scrii- În decembrie 1881, are loc o Succesorii lui vor fi părţi, doar. Sateliţi ai marelui glob” dar este şi poet clasic, în acelaşi timp, tori contemporani: Vasile Alecsandri şi apropiere efemeră de ,,Junimea”. Mai Ion Caraion un precursor al modernismului, iar I.L.Caragiale. Un atac violent îl dez- participă la câteva şedinţe ale acesteia, Alexandru Macedonski este, structu- lănţuie împotriva lui Vasile Alecsan- unde citeşte ,,Noaptea de noiembrie”: acestea impulsive aveau şi o explicaţie: ral, un poet romantic, având în sânge dri, în paginile ,,Literatorului”, unde, ,,Îmi aduc aminte că rugat chiar de dl. nonconformismul, incapacitatea sa de ,, vocaţia şi damnaţia idealului, note printr-o ,,Analiză critică”, supune Maiorescu, o citii într-o serată literară adaptare la mediu. Mai mulţi abonaţi ai fundamentale ale romantismului său” opera bardului unei critici minuţioa- a d-sale. Faţă se afl au domnii Hajdău, ,,Literatorului” îi înapoiază revista, iar (Adrian Marino), ,,prin excelenţă un se, după ce, cu un an înainte (1881), Alecsandri, G. Bariţiu, prinţul Al. Ştir- unii colaboratori îl părăsesc. A devenit poet parnasian” (Eugen Lovinescu), îl convinsese să colaboreze la revis- bey, D. Aug. Laurian, Angel Deme- ţinta atacurilor de astă dată şi ale unor ,,un clasic în sens mediteranean” (Ion ta sa, afi rmând că ,,Vasile Alecsandri trescu şi alţii, între care se afl a şi d. prieteni: Alexandru Teodor Stamatiad, Negoiţescu). şi-a înscris numele în cartea secole- Eminovici (citiţi Eminescu, vă rog”). N. Davidescu, Ion Pillat şi alţii. Toată De formaţie iniţial paşoptistă lor”. Această denigrare a bardului de Cu toată prezenţa d-lui Eminovici (ci- lumea îl atacă: tineri, bătrâni, literaţi, şi romantică, Macedonski descoperă la Mirceşti se dezlănţuie în anul 1882, tiţi Eminescu, vă rog”), d. Hajdău se intelectuali, oameni de toate categoriile. succesiv naturalismul, parnasianismul după ce poetul fusese distins cu pre- sculă entuziasmat şi declară că este cea Auzeai vorbindu-se: ,,Cel care l-a pone- şi simbolismul, ia din aceste zone lite- miul Academiei Române, pentru ca ul- mai frumoasă poezie din câte s-au pro- grit pe Eminescu” , ,,Vrăjitorul”, ,,Omul rare numai ceea ce corespunde afi nită- terior să adopte o altă poziţie. În 1901, dus de câţiva ani încoa”. Împunsături- misterios”, ,,Macedonski”, etc. ţii sale. Precumpănitor romantic, este declanşează campanii denigratoare le maliţioase ale lui Macedonski sunt Stigmatizat de către contempo- un poet de tranziţie, de la romantismul împotriva lui I.L.Caragiale. Se pune în evidente. rani, Macedonski a transpus în versuri eminescian la modernism (simbolism). serviciul campaniei lui Caion. Sprijină În scurt timp, după apariţia atitudinea sa faţă de lumea literară a mo- Pentru că opera sa se caracterizează acuzaţia de plagiat împotriva marelui poeziei ,, Noaptea de noiembrie” ( mentului, respectiv în poezia ,,Ură”: printr-o mare libertate şi fantezie de dramaturg, în ,,afacerea Caion”, se în- ,, Literatorul ” , IV, 3 martie 1882). ,,Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni, exprimare, având atingeri cu mai mul- scrie, împreună cu fratele său, ca apă- Macedonski îşi continuă dezlănţuirile V-aş îneca dacă aş fi apă, te curente literare, Alexandru Mace- rător în procesul de calomnie intentat polemice şi satirice printr-o diatribă, Şi v-aş săpa mormântu-adânc donski poate fi încadrat în stilul baroc. de I.L.Caragiale. în versuri, ,,Viaţa de apoi” (,,Litera- Dac-aş fi sapă. Mihai Eminescu şi Alexandru În ceea ce priveşte raporturi- torul”, III, 7 noiembrie 1882). Satira Macedonski reprezintă cele două di- le cu Eminescu, Macedonski, creator ce conţine ,,un potop de invective” Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura, recţii opuse ce se confi gurează după de mare talent, a intuit genul poetic este îndreptată împotriva ,,Junimii” şi Dacă aş fi spadă v-aş străpunge, 1830, în poezia românească, primul eminescian, de aceea, superiotatea Academiei Române, pentru că a pre- V-aş urmări dac-aş fi glonţ, aparţine poeziei cu rezonanţe locale poetică a acestuia devine ,,o obsesie”. miat opera ,,Despot-Vodă”. Iată cum îi Şi v-aş ajunge. şi folclorice, inspirată din mitosul na- Aceasta este cauza determinantă a gratifi că pe Eminescu şi pe Alecsandri ţional, prin urmare, se încadrează în atacurilor antieminesciene. Din cer- în notele ce însoţesc ,,Viaţa de apoi:” Dar eu deşi rămân ce sunt, direcţia autohtonă, cu deschideri spre cetările lui Adrian Marino, se pare că ,,Greoiul Eminescu, poet de O voce-adâncă îmi murmură germanism, iar cel de-al doilea este Eminescu ar fi început primul atacul şcoală nouă,/ Era într-o ciupercă Că sunt mai mult decât orice adeptul poeziei neolatinizante, după în presă, dar acest lucru nu are nicio schimbat, ca să nu-l plouă!”. ,,Şi cine Căci eu sunt ură.” moda franceză şi italiană. În timp ce relevanţă. Într-adevăr, în anul 1879, oare ar crede ş-ar vrea s-o recunoască,/ Eminescu este membru al societăţii Mihai Eminescu publică, în ,,Timpul” Alecsandri cel mare, - era şi el o broas- Încercând să scape de atmosfera ,,Junimea” şi colaborator al revistei două editoriale: ,,Un cenuşar român” că!”. ostilă pe care şi-o crease în 1884, pleacă, ,,Convorbiri literare”, Alexandru Ma- (8 aprilie 1879) şi ,,D. Al. Macedon- Nefericita epigramă îndreptată împreună cu soţia, la Paris, cu ambiţii de cedonski este un furibund antijunimist, ski” (21 aprilie 1879), prin care critică împotriva lui Eminescu şi publicată în a deveni poet european. antisămănătorist şi antipoporanist. abuzurile directorului de prefectură, ,,Literatorul”, IV, 7 iulie 1883, revistă În diferite ocazii, Alexandru Ma- Cei doi poeţi au format ,,un cu- aluzia fi ind la Alexandru Macedonski, de orientare antijunimistă, tocmai când cedonski a afi rmat că epigrama fusese plu antinomic”, între ei au existat ra- iar în editorialul ,,Cititorul nostru…”, acesta suferea primul atac al bolii, ne- scrisă cu doi ani înainte ca Eminescu să porturi de inamiciţie. ,,Motivul esenţi- publicat în ,,Timpul” din 6 iulie 1880”, maiputând da o ripostă, îi atrage lui se îmbolnăvească şi că doar hazardul a al al disputei – susţine Mihai Zamfi r ziaristul de geniu îşi reafi rmă teza sa Macedonski oprobriul public şi îi pro- făcut ca publicarea acesteia să coincidă - rămâne unul banal şi omenesc: invi- cunoscută potrivit căreia administraţia voacă o îndelungată dizgraţie, un blam cu boala sa. În cartea sa de amintiri cu dia lui Macedonski faţă de geniul emi- românească din Dobrogea se impunea continuu, fapt ce îi va marca destinul titlul ,,Cum i-am cunoscut”, I. Peltz, un nescian, care-l punea în umbră”. să ţină seama de stările de lucruri din său literar. apropiat al scriitorului, redactor într-o Temperament subiectiv, egola- provincie, ţinută sub ocupaţie străină Iată epigrama cu pricina: vreme al revistei ,,Literatorul”, reprodu- tru, eruptiv, cu un orgoliu înnăscut şi sute de ani. Relatările din aceste edito- ,,Un x…pretins poet-acum ce întocmai o replică a lui Macedonski cu o fi re rebelă din moştenirea tatălui riale nu au caracter vindicativ, critica S-a dus pe cel mai jalnic drum… prin care neagă faptul că el ar fi autorul său, în întreaga sa viaţă, Macedonski detaşată eminesciană îşi are sursa în L-aş plânge dacă-n balamuc epigramei: s-a manifestat ca un spirit de opoziţie convingerile gazetarului Eminescu, a Destinul său n-ar fi mai bun, ,, - Nu e adevărat că eu aş fi pu- şi de frondă. El făcea parte din genus cărui probitate nu trebuie pusă la în- Căci până ieri a fost năuc blicat epigrama. Nu e adevărat!”. Ceva irritabile vatum. Pe bună dreptate, Tu- doială. Menţionăm că în noiembrie Şi nu e azi decât nebun”. mai mult: când a apărut ,,Literatorul” dor Vianu, un discipol la scriitorului, 1878 Macedonski este numit director De-acum încolo, Al. Macedon- nici nu ştiam că Eminescu avusese acel afi rmă: ,,Cele mai multe din incidente- al Prefecturii Judeţului Silistra-Nouă, ski va cunoaşte soarta poetului bles- accident. Epigrama o tipărise Dimitrie le care au otrăvit viaţa lui Macedonski cu reşedinţa la Cernavodă, iar în apri- temat, damnat, reprobat. Toate ieşirile Teleor.” Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 2323 Lumea literară se aştepta ca, după prem în ierarhia valorilor literare naţionale, M. Emi- ţie îngrijită de Adrian Marino, cu un bogat Studiu in- moartea lui M. Eminescu, atacurile riva- nescu, vom constata unele trăsături asemănătoare. troductiv, cronologie şi bibliografi e, note şi variante. lului său să înceteze, dimpotrivă, ,, obsesia eminesci- Pe cei doi îi uneşte dorinţa de absolut şi perfecţiune, Posteritatea critică a izbutit să fi xeze defi ni- ana” rămâne, astfel că, in diverse împrejurări, există ideea de ideal, aspiraţiile siderale, imaginea femeii tiv locul potrivit pe care îl ocupa Alexandru Mace- tentative de a coborî prestigiul poetului de geniu demonico-angelice, a ,,frumuseţii demonice”. ,,Nop- donski în istoria literaturii române. Pompiliu Con- în opinia publică. În acelaşi scop, sunt atacaţi Titu ţile” macedonskiene pot fi comparate cu ,,Scrisorile” stantinescu consideră că ,,Macedonski s-a luptat cu Maiorescu, în primul rând, şi susţinătorii lui Mihai lui Eminescu. Pot fi observate cu uşurinţă înrudirile Eminescu, fără să-l ajungă, dar nu s-a lăsat covârşit Eminescu. În cazul lui Al.Macedonski, Mihai Zamfi r dintre ,,Noaptea de decemvrie” şi ,,Luceafărul” emi- de forţa Demiurgului”. Dar caracterizarea lui George este de părere că se poate vorbi de un ,, narcisism nescian, având o temă comună, condiţia omului de Călinescu din inegalabila sa lucrare, ,,Istoria litera- maladiv ” : ,,…rareori vreun artist şi-a întreţinut atât geniu. Sunt comparabile: motivul oniricului (visul turii române de la origini până în prezent”, se dove- de obsesiv cultul propriului eu şi rareori acest cult a fetei de împărat şi visul poetului), motivul călătoriei deşte a fi cea mai convingătoare, fi xând rolul lui Ale- atins proporţii hilare”. Şi totuşi se observă o incon- (drumul ascensional pe care îl face Hyperion către xandru Macedonski în poezia română şi europeană: secvenţă în manifestarea unor atitudini faţă de rivalii Demiurg şi drumul Emirului prin pustiu), evidenţa ,,Fără îndoială că Macedonski este un poet inegal. săi. ,, În fond, afi rmă. I.Peltz, Alexandru Macedonski alegoriei, analogia dintre Hyperion capabil de sacri- Luat în toată dimensiunea, el nu suportă comparaţia era de o bunătate incomensurabilă. Urile şi pornirile fi ciul suprem pentru atingerea absolutului şi Emir, cu Eminescu, poet profund şi mai ales poet naţio- lui se dizolvau repede la căldura vorbei, în timpul care moare având imaginea absolutului. Hyperion, nal. Dar pesimismului eminescian nimeni ca el nu i-a unei plimbări pe un trotuar bucureştean, intr-o seară fi inţă a absolutului, vrea să cunoască lumea, Emirul, adus o replică mai trăită de încredere în absolut. Câte de primăvară timpurie. Era, fi reşte, de o supărătoare fi inţă a lumii, vrea să cunoască absolutul. Ambele strofe din poezia lui Macedonski rezistă sunt ale unui mobilitate sufl etească ”. Mulţi au vorbit despre ge- creaţii sunt poeme epico-lirico-dramatice care dez- poet mare, tot atât de mare ca şi Eminescu, în punc- nerozitatea sa sufl etească. ,, Avea o privire de înger bat destinul geniului, în comparaţie cu omul comun. tul cel mai înalt atins… poezia modernă s-a pierdut şi de martir, de Mecena şi de frate, de sfânt laic şi de În ,,Luceafărul”, tentativa este aproprierea de oa- în mărunţişuri, dar Macedonski este un poet de aripi profet” –spunea I.Peltz. meni, pentru că Hyperion vine din altă lume, pe când mari, de pathos, de altitudini. Ceva din solemnitatea Adrian Marino prezintă patru situaţii în care Emirul se depărtează de oamenii din care provine. străfulgerătoare a lui Dante, din sălbăticia lui Byron, Alexandru Macedonski îl deplora pe Mihai Emi- Calea de ieşire pare, de asemenea, aceeaşi: izolarea din jovialitatea mistică a lui Blake”. nescu: de umanitatea comună, după ce Hyperion şi Emirul În concepţia lui Nicolae Manolescu, ,,Nu ne 1. ,,Noua direcţiune, ea, căreia se cuvine trista au cunoscut-o în toată mediocritatea ei. Şi în alte po- putem imagina naşterea poeziei moderne fără cele glorie de a fi lăsat pe Eminescu să înnebunească de ezii ale lui Macedonski întrevedem aspiraţia Lucea- două feţe de Ianus ale lui Macedonski, una îndrepta- mizerie” (,, Literatorul, XI, 2 august 1890); fărului eminescian: tă către trecut, alta către viitor”. 2. Mi-aţi creat mie legenda că am lovit pe Emi- ,,O! Sufl et, sparge-odată îngustă-ţi închisoare Cu câteva luni înainte de moartea lui Alexan- nescu, dar voi l-aţi omorât, căci l-aţi lăsat să moară Şi scutură-te-odată de lutul pământesc” dru Macedonski, Gala Galaction publică un frumos în mizerie pe când strigaţi că este cel mai mare poet (,,La sufl et”) articol, în ,,Cuvântul liber” (aprilie, 1920) din care al ţării!” (,, Naţionalul” ,IV, 16 decembrie 1893); ,,Leapădă-te de-orişicare simţăminte reţinem: 3. ,,Ceva mai mult, pe când d.Maiorescu, părinteşti” ,,Macedonski a fost ziarist, pamfl etar, diletant d.Carp şi mulţimea celorlalţi se răsfăţau în luxul po- (,,Vălceaua”) politic, director de ziare şi reviste, şef de şcoală li- licandrelor aprinse, pe jeţuri de mătase, Eminescu Asemănări se pot observa şi între concepţiile terară şi mai presus de toate un pasionat amant al era exploatat într-un mod infam de această ceată…” despre geniu, despre poet şi poezie ale celor doi mari poeziei. Omul acesta rudă, amic şi uneori aliat poli- (Nr.1, ,,Naţionalul” ,IV, 5-16 decembrie 1893); poeţi. Eminescu afi rmă: ,,Dacă geniul nu cunoaşte tic cu câţiva din conducătorii statului român. Fiu de 4. ,,Eminescu s-a consumat la ,,Timpul” în nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe general, intrat prin căsătorie, într-o casă de boieri ro- curs de ani şi a trebuit să înnebunească pentru a i de altă parte însă, pe pământ nu e capabil de a fi fe- mâni, aparţinând oligarhiei atotputernice, Macedon- se face un mic ajutor şi să moară pentru ca versurile ricit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc”. Cam în ski, ştiind sau neştiind a făcut tot ce i-a stat în putinţă sale să fi e date publicităţii tocmai de cel care îl de- aceiaşi termeni se exprimă Al. Macedonski în versu- ca să se strice cu clasa lui şi cu egalii lui şi să dea clara poetul cel mai mare al ţării” (,,Secolul XX”, III, rile de la sfârşitul poeziei ,,Avânt”: buzna printre noi, pe maidanul vast al boemei şi al 23 mai 1901) ,,Dar vai! El care merge de-a drept la proletariatului intelectual. El n-a putut să prăsească, Înlătură orice resentiment şi devine chiar ge- nemurire, în casa lui, nici o para. Socotesc că în privinţa aceas- neros privind atitudinea sa faţa de Vasile Alecsan- Adesea n-are-n viaţă nici pâine, nici noroc” ta, Macedonski n-a avut pereche decât în marele său dri şi I.L. Caragiale. Moartea lui Vasile Alecsandri Ceea ce îl diferenţiază de Eminescu este o potrivnic, Eminescu. îi prilejuieşte următoarea refl ecţie: ,, Alecsandri n-a anumită duritate a verbului şi vigoarea de poet soci- Mai nepractic, mai cheltuitor şi mai pornit pe murit. Era semizeu; astăzi s-a făcut zeu-iată tot ”. pe al şi citadin (întâiul nostru reprezentant al lirismului împărţeala cu prietenii decât Alexandru Macedonski, Alecsandri îl socotea ,,cel mai mare poet al doinei citadin). n-am cunoscut vreun altul printre intelectualii noştri. naţionale”, a cărui operă,, va rămâne nepieritoare”. Ostracizat şi contestat în viaţa literară a tim- A jertfi t totul ideii şi atitudinii. Macedonski – după La fel despre Caragiale: ,,Este normal-se între- pului, victimă, între altele, a propriului orgoliu, cu Eminescu – a fost temperamentul cel mai veritabil pe ba Macedonski- ca, în ţara noastră, un fost director consecinţe asupra destinului său literar, Alexandru care ni-l putem inchipui”. general al teatrelor să fi e nevoit să deschidă o berărie Macedonski are o evidentă conştiinţă a valorii sale Psalmul IX, cu titlul ,,N-am în ceruri”, din pentru a putea să trăiască?” ,,…ca tată a patru copii, literare, fapt care-i dă dreptul să nutrească la o vii- ,,Pslami moderni”, începe şi se sfârşeşte cu versul protestez în contra unei astfel de nepăsări nedemne toare recunoaştere de către posteritate: concluziv ,,N-am în ceruri nici o stea”, izolat de re- de regatul român, miniştrii români şi de epoca de lu- ,,Dar când patru generaţii peste moartea mea stul poeziei printr-un câmp estetic, pentru a da răgaz mină în care trăim” (,,Românul”, noiembrie, 1893). vor trece, cititorului să mediteze. Dimpotrivă, Alexandru Ma- La moartea lui I.L. Caragiale, Macedonski publică Va suna şi pentru mine al dreptăţii ceas cedonski îşi are steaua sa pe cerul poeziei româneşti, în presă o scrisoare deschisă cu următorul conţinut: deplin, chiar dacă nu are mărimea şi strălucirea orbitoare a Domnule Director, Ş-al meu nume, printre veacuri, înălţându-se poetului de geniu, Mihai Eminescu. Destul de grav bolnav aici, unde am fost nevo- senin, it să-mi întrerup călătoria spre Bucureşti, afl u cu ne- Va-nfi era ca o stigmată neghiobia BIBLIOGRAFIE mărginită durere moartea lui Caragiale. Ne loveam duşmănească, Alexandru Macedonski, ,,Opere”, I şi II, ,,Poezii”, Studiu intro- adesea, pentru că ne iubeam mult. Pierd în el un rar Cât vor fi în lume inimi şi o limbă românească.” ductiv, cronologie şi bibliografi e, note şi variante, ediţie îngrijită prieten, şi ţara, un uriaş al condeiului. Unele din (,,Epigraf”) de Adrian Marino scrierile lui vor rămâne o vecinică podoabă a lite- Termenul pe care-l prevede pentru recunoaş- ,,Scriitori români” – mic dicţionar – coordonare şi revizie ştiin- ţifi că, Mircea Zaciu, în colaborare cu M. Popahagi şi A. Sasu, raturii noastre. terea meritelor sale este devansat de către posteritate Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978; Caragiale a respectat limba aşa cum nu se poate chiar cu două generaţii. Valoarea operei sale a George Călinescu, ,,Istoria literaturii române de la origini până face de mulţi, şi stilul său este cu desăvârşire ad- fost recunoscută atât de istoricii literari cât şi de ci- în prezent”, ediţia a II-a, editura Minerva, Bucureşti, 1983, ediţia I, 1941; mirabil. Humorist prin excelenţă – deşi inimă bună titori. Tudor Vianu alcătuieşte, între anii 1939-1946, Pompiliu Constantinescu, ,,Scrieri”, vol. VI, Editura Minerva, – el era poate superior lui Marc Twain. Ca om, era cea dintâi ediţie reprezentativă a operei maestrului Bucureşti, 1972; un fermecător, iar instrucţiunea pe care şi-o însuşise său din tinereţe, în patru volume, astfel încât să se Nicolae Manolescu, ,,Metamorfozele poeziei; E.P.L., Bucureşti, 1968; era din cele mai vaste. impună cititorilor ca o valoare de primă mărime a Adrian Marino, ,,Viaţa lui Alexandru Macedonski”, E.P.L., Bu- Recurg la organul dvs. de publicitate spre a vă literaturii noastre . cureşti, 1966; ruga să transmiteţi familiei, împreună cu condolean- Adrian Marino, unul dintre ce mai profunzi Adrian Marino, ,,Opera lui Alexandru Macedonski”, E.P.L., Bu- cureşti, 1967; ţele mele, expresiunea acestor sentimente. cercetători ai operei macedonskiene, scrie ,,Viaţa lui I. Peltz, ,,Cum i-am cunoscut” – amintiri - , E.P.L., Bucureşti, Cu cele mai bune salutări, Alexandru Macedonski”, Bucureşti, E.P.L., 1966, şi 1964; Al. Macedonski ,,Opera lui Macedonski”, Bucureşti, E.P.L., 1967. Pompiliu Marcea, ,,Varietăţi literare”, Scrisul Românesc, Cariova, 1982 Tudor Vianu, ,,Scriitori români”, vol. II, ediţie îngrijită de Cornelia Bo- Procedând la o sumară comparaţie între opera În acelaşi an, 1966, apar două volume, Ale- tez, antologie de Pompiliu Marcea, Editura Minerva, Bucureşti, 1970; lui Al. Macedonski şi a poetului care ocupa locul su- xandru Macedonski, ,,Opere” I şi II ,,Poezii”, o edi- Mihai Zamfi r, ,,Introducere în opera lui Alexandru Macedonski”, Editu-  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 24 AATITUDINITITUDINI AAfacerifaceri dubioasedubioase îînn jjurulurul lluiui BBrâncuşirâncuşi

Este adevărat că în jurul marilor nume care au din Târju Jiu. În susţinerea ofertei trimite copia Adevărul istoric creat istorie s-au iscat, adeseori, poveşti fanteziste de donaţiei primite de dânsul de la un oarecare Nicu proporţii, menite să ajute interese obscure. Fie în Ciobanu din Novi Sad, care ar asigura autentifi carea Din corespondenţa ulterioară cu Quinn reiese scopul denigrării, fi e pentru a face loc unor indivizi lucrării printr-o fotografi e brâncuşiană. (Precizez că că în iunie 1922 lucrarea nu era încă terminată. În care aveau nevoie să iasă din anonimat. respectiva imagine a apărut în 1925 în revista «This toamna lui 1923 Quinn vizitează atelierul parizian. Nici marele Brâncuşi nu a scăpat de… Colecţionarul decedează la 28 iulie 1924. Nu se ştie “provocările” timpului. Mai mult ca niciodată, însă, ce s-a întâmplat cu lucrarea. Un Cocoş din lemn, ultimele două decenii au excelat în baia de cerneală a cioplit dintr-o bucată, cu trei crestături, a fost expus scandalurilor periodice, legate de tentativa falsurilor, la Galeria Brummer în 1926. În catalogul expoziţiei dar şi de nenumăratele greşeli şi dezinformări ce au fi gurează Ph.36, o ilustraţie în care lucrarea e pozată invadat unele publicaţii, evocări sau pretinse exegeze în atelier de Brâncuşi, alături de o Muză de gips, ale operei sale. După hilara încercare a unui aşa-zis ca un fel de «grup mobil». În lista de lucrări apare poet de pe la noi, de a aduce de la Paris osemintele ca Nr 28 Cock, walnut, 1924. Acest Cocoş a fost sculptorului, care odihnesc în Cimitirul Montpar- cumpărat de colecţionarul Earl Horter în 1926. În nasse, afl ăm că preşedintele Fundaţiei “Mihai Emi- prezent se afl ă la Museum of Modern Art din New nescu” din Craiova îi propune Primăriei din Târgu York cu menţiunea că este făcut din lemn de cireş. Jiu să cumpere o “operă autentică” de Brâncuşi, Dimensiunile consemnate sunt 121 x 46,3 x 14,6 “Cocoşul”, lucrare în gips, în posesia căreia se afl ă… cm, datarea este 1924. Este inscripţionat A Audrey Ne-am adresat celei mai abilitate persoane, în Chadwick. C. Brancusi Paris. A intrat în muzeu în acest moment, doamna Sorana Georgescu-Gorjan, 1959 ca donaţie de la LeRay W. Berdeau. O copie în deţinătoarea arhivei Gorjan, în stare să facă puţină gips a lucrării, reparată, retuşată şi vopsită, se afl ă în lumină referitor la propunerea amintită şi la veridici- Atelierul reconstituit. Are dimensiunile 92 x 10,5 x tatea celor susţinute de preşedintele Fundaţiei «Mi- Quarter», în fototeca Brâncuşi, cu nr. 509 şi apare 38 cm. În 1935, artistul a tras un exemplar din bronz hai Eminescu». în numeroase alte publicaţii). Dl Deaconescu pretin- polisat inscripţionat Brancusi 1935 , cu dimensiunile de că Marii Cocoşi din Atelier nu sunt realizaţi de 103,4 x 12,1 x 29,9 cm. Lucrarea apare în fotografi i Confuzie sau rea-intenţie? Brâncuşi şi argumentează printr-o imagine din volu- ale Atelierului din 1941-44. Sculptorul a vândut mul Brancusi de Pierre Cabanne, p. 201, traducând acest Cocoş Muzeului Naţional de Artă Modernă - Prea multă cerneală consumată în defa- greşit legenda “Grands Coqs dans l’atelier recon- din Paris în 1947. Gipsul după care s-a tras lucrarea voarea imaginii brâncuşiene în România… stitué de Brancusi” (“Mari cocoşi în atelierul recon- se afl ă în Atelier şi are dimensiunile 105 x 11,5 x Doamnă Sorana Gorjan, dumneavoastră stituit al lui Brâncuşi) prin “Mari cocoşi reconstituiţi 33 cm. Un Cocoş din lut (1922-23) a fost, se pare, cum interpretaţi cele mai recente scandaluri? în atelierul lui Brâncuşi”!!! Primăriei i se mai oferă distrus. În fototeca artistului se păstrează imagini în şi proiectul refacerii Atelierului lui Brâncuşi de la care apare modelând lutul pentru acel Cocoş. În This - Acest an, 2011, ar fi putut marca revigorarea Paris... Quarter apare imaginea unui cocoş cu menţiunea interesului pentru marele sculptor, la 135 de ani de “projet pour bronze” (ph. 508). Geist socoteşte că e la naşterea sa. Din păcate, însă, interesul faţă de art- - Cum vedeţi pretenţia domnului în cauză? din lut, legatarii lui Brâncuşi că e din gips. Lucrarea ist este îndreptat în direcţii greşite. Mai precis, la 21 e socotită pierdută. Despre ea este vorba în oferta lui mai, un poet a plecat pe jos din Hobiţa, pe urmele lui - Aberantă. Într-un interviu publicat în 1957, Deaconescu. În 1924 artistul a început seria Marilor Brâncuşi, să aducă osemintele artistului de la Paris. Brâncuşi afi rma că a atins un caracter de perfecţiune Cocoşi din gips. În Atelierul reconstituit se păstrează Această iniţiativă nu ţine seama de faptul că nimeni defi nitiv doar în Coloana fără sfârşit şi în Cocoşul. Marele cocoş I de 255 x 30 x 57 cm, datat 1924, nu ştie care a fost itinerariul lui Brâncuşi în 1904, Sunt de altfel şi singurele lucrări pe care le-a monu- Marele cocoş II de 370 x 45 x 80 cm, datat 1930, că acesta şi-a cumpărat chiar el locul din cimitirul mentalizat. Nu înseamnă însă că are cineva voie să Marele cocoş III de 372 x 45 x 82 cm, datat 1930-34 Montparnasse în 1956 şi că nu a precizat în testa- se substituie artistului şi să-şi aroge dreptul de a crea (care a fi gurat în Expoziţia Brummer din 1933-34) şi ment că doreşte să fi e îngropat în ţară. Pe de altă opere postume. Marele cocoş IV de 485 x 60 x100 cm, datat 1941- parte, am afl at, recent, că se intenţionează demolarea Artistul prevedea cu tristeţe: “După ce voi 52.După decesul artistului, realizarea unor copii pos- tume ale lucrărilor sale a fost vehement contestată Atelierelor Centrale din Petroşani, unde s-a real- muri, mă vor sfâşia păsările de pradă”. Din păcate, de specialişti. Legatarii universali ai sculptorului, izat în 1937 coloana monumentală de la Târgu Jiu. se pare că a avut dreptate. Doresc să amintesc faptul că Atelierele au deosebită posesori ai unor mulaje, au expus la Martigny, în Elveţia, un Mare cocoş, din oţel inoxidabil, de 477 valoare, atât pentru istoria industriei, cât şi pentru - Să revenim la povestea cu “Cocoşul”… istoria artei, ateliere care în alte ţări ar fi protejate cm, refuzat de MoMa din New York. În 2001, a stâr- Care este, totuşi, adevărul? cu grijă. De altfel, în 2001 se vehiculase ideea unui nit mari discuţii expunerea unui cocoş din bronz pol- Muzeu al Coloanei aici... isat la Cotroceni, socotit fals. Operele brâncuşiene - Într-un interviu publicat de P.G. Adrian în Nu demult, am afl at că a apărut la Edi- care apar din senin, insufi cient documentate, trebuie ianuarie 1957 în revista Goya din Madrid, Brâncuşi tions Spectre din Paris un op voluminos, intitulat privite cu prudenţă. Brâncuşi, Marea operă. Antologie şi ediţie. Volu- mărturisea că a atins un caracter de perfecţiune Sorana Georgescu-Gorjan este fi ica inginerului mul apare sub egida Academiei Internaţionale Mihai defi nitiv în două lucrări - Coloana fără sfârşit şi Ştefan Georgescu Gorjan, autorul concepţiei tehnice Eminescu şi a Universităţii Constantin Brâncuşi şi Cocoşul. Într-o convorbire cu V.G. Paleolog, artis- a Coloanei de la Târgu Jiu. După decesul inginerului îi are ca autori pe Vincenzo Bianchi, Adrian Gorun, tul ar fi afi rmat: Cocoşul sunt eu! Acest lucru este Gorjan în 1985, s-a îngrijit de publicarea postumă a Ion Deaconescu, Costin Creţu şi Constantin Barbu. ilustrat în imaginea din Ph. 361, având în centru pe manuscrisului acestuia (Am lucrat cu Brâncuşi) şi de În sumar fi gurează lucrări de Barbu Brezianu şi Pe- Nancy Cunard, iar în fundal o suprapunere a unui valorifi carea arhivei sale. A luptat pentru păstrarea tru Comarnescu, dar şi titlul unei monografi i ale Cocoş peste portretul său. Artistul a realizat la în- integrităţii Coloanei infi nite şi împotriva ideii de mele despre inginerul Gorjan, precum şi imagini ceput Cocoşi din lemn, esenţializaţi prin reprezentar- clonare a monumentului. A donat material docu- din Arhiva Gorjan. Sunt menţionate, de asemenea, ea unei imagini fi erăstruite. Ulterior a făcut lucrări de mentar din arhiva Gorjan atât Muzeului Universităţii desene şi fotografi i din Arhiva Brâncuşi de la Paris. mari dimensiuni, din gips. Am verifi cat informaţiile Politehnica din Bucureşti, cât şi Muzeului Naţional Personal, nu am primit volumul şi nu mi s-a cerut referitoare la Cocoş în monografi ile clasice închinate Tehnic «Prof. Ing. Dimitrie Leonida», care au or- acordul pentru publicarea materialelor! Presupun că lui Brâncuşi, în Catalogul Brancusi din Philadelphia ganizat standuri permanente, oglindind realizarea s-a procedat la fel şi pentru ceilalţi semnatari ai tex- (1995), în L›Atelier Brancusi (1997) şi în La Dation Coloanei infi nite. Fotografi ile din arhiva Gorjan il- telor antologate. Brancusi (2003). Primul Cocoş din lemn, cu patru ustrând ridicarea coloanei au fost expuse la Muzeul Ei bine, totul nu s-a oprit aici. La 28 iulie a.c. zimţături, apare într-o fotografi e (Ph.18), trimisă la de Artă din Philadelphia în 1995, la Muzeul Naţional Primăria din Târgu-Jiu a primit o ofertă interesantă. 25 mai 1922 în copie lui John Quinn. În scrisoarea de Artă al României în 1999, la Sala Kalinderu în Dl. prof. dr. Ion Deaconescu, preşedinte al Fundaţiei trimisă lui Quinn la New York, Brâncuşi se referă la 2001, la Galeria Dialog în 2005, la Muzeul Naţional Mihai Eminescu din Craiova, se declară rudă cu lucrare ca «Nr 9 Le Coq gaulois», precizează că este Cotroceni în 2006 şi la UNESCO, Paris în 2007. A fost redactor principal la redacţia de limbi mama lui Brâncuşi şi proprietar al Cocoşului de gips din lemn de nuc şi o evaluează la 10.000 de franci. În străine a Editurii Academiei (1965-1977), coor- din 1923, socotit pierdut. Dumnealui se consideră Fototeca Atelierului se mai păstrează o copie a foto- donator şi apoi şef de redacţie pentru publicaţiile îndreptăţit să realizeze un Cocoş din bronz aurit de grafi ei, pe care artistul a notat dimensiunea lucrării în limbi străine (1977-1996). A redactat peste 4,20 metri, pe care-l oferă spre achiziţie Primăriei - 1 m 22. Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 25

40 de publicaţii periodice (între care the Endless Column (2001), Urcând Coloana Infi nită turii Academiei Române (1976, 1985, 1987), Pre- şi «Revue roumaine d›Histoire de l›Art») şi 60 (2001), Ştefan Georgescu-Gorjan, constructorul Co- miul “Brâncuşi” al Ministerului Culturii (1998), de cărţi (între care Dicţionarul englez-român şi loanei infi nite (2002), A a grăit-a Brâncu i / Ainsi Medalia şi diploma omagială “Constantin Brâncuşi” Brancusi in Romania, a lui Barbu Brezianu). parlait Brancusi / Thus spoke Brancusi (2010, 2011). acordate de Grupul de Iniţiativă şi Refl ecţie al În prezent, este membră în colegiul edito- A prezentat comunicări referitoare la Brâncuşi, atât Fundaţiei Identitatea Românească (2001), Premiul rial al revistelor «Brâncuşi» şi «Portal- la colocvii naţionale şi internaţionale, începând spiritualităţii gorjene pentru brâncuşiologie (2001), Măiastra» din Târgu-Jiu. Colaborează cu es- cu anul 1994, cât şi la simpozioanele închinate Diploma de excelenţă a Universităţii Politehnica euri la revista «Scrisul Românesc» din Craio- avangardei de către ICARE în anii 2002, 2003 şi din Bucureşti (2004), Premiul “Brâncuşi” pe anul va i la site-ul Centrului Brâncu i din Târgu-Jiu. 2006. A elaborat studiul istoric pentru Proiectul 2005, acordat de Primăria Municipiului Târgu-Jiu. A realizat numeroase traduceri din şi în engleză de restaurare a Coloanei (2000), publicat de Fon- Cu ajutorul fi ului său, Mihai Andrei Petrişor (n. în domeniul beletristicii, istoriei artei, etno- dul Mondial al Monumentelor în 2007. A acordat 1973), a alcătuit un site pe Internet despre Coloana grafi ei, istoriei, publicate de edituri de prestigiu. numeroase interviuri în presă, la radio şi televizi- Infi nită : http://fl y.to/column. Începând cu anul 1991 a publicat peste 150 de une. A făcut comentarii pentru videofi lmul Con- contribuţii la cunoaşterea operei brâncuşiene, în stantin Brâncuşi. Coloana sau Lecţia despre In- Veronica MARINESCU volume colective, reviste de cultură sau cotidiane. A fi nit (2001) şi pentru CD-Rom-ul Brâncuşi (2006). (Curierul National, Anul 16, nr. 6057. publicat cărţile The Wonderful Story of the Endless Pentru activitatea sa, a primit numeroase diplome Miercuri, 10 August 2011) Column (1995), Istoria Coloanei Infi nite / History of şi distincţii, între care: Diplome de onoare ale Edi- nnicolaeicolae dragoșdragoș VVisis ccuu NNichitaichita Jocul coincidenţe- generaţiei noastre, adăugându-se prea lor... Iată două cu- de timpuriului plecat Nicolae Labiş. vinte care, alăturate, Şi cum se întâmplă adesea, trimit laolaltă spre gândul a alunecat, după legi numai de un enigmatic, mis- el ştiute, spre un alt decembrie. Spre terios drum către acel îndoliat mijloc de decembrie desluşiri spectacu- 1983, când, într-un potrivnic peisaj loase ale întâmplă- hibernal, ne despărţeam incredibil şi rilor vieţii. Credeam nedrept de Poet, după un alt decem- când, spre capătul brie, al unui an de mult trecut, când lunii decembrie a ne despărţisem de Nicolae Labiş, mi- anului 2009, alese- raculosul poet al tinereţii noastre. sem spre a ajunge Când s-a întâmplat această la locuinţa din Co- cutremurătoare despărţire? Să fi tre- troceni a prozatoru- cut de atunci peste un sfert de veac? lui Dinu Săraru să străbat mai întâi strada Quinet, Cum de devin atât de repede anii cli- că o făcusem pentru a privi, fi e şi în treacăt, casa în pă? care, de-a lungul multor săptămâni, cu peste 40 de Parcă aud şi azi, rănindu-mi ani în urmă, fusesem privilegiatul unor dialoguri cu auzul, înspăimântându-l, vocea îndu- istoricul de artă, acad. G. Oprescu; casă răzimată, ca rerată a scriitoarei Smaranda Jelescu, într-o îngemănare peste timp, de cea în care au locuit cea care îmi aducea în pragul acelei marele pictor Dimitrie Gheaţă şi soţia sa. Alesesem, fatidice dimineţi neaşteptata veste că aşadar, măcar pentru câteva clipe, un drum posibil poetul Nichita Stănescu făcuse pasul prin amintiri. spre lumea de dincolo de lume. Îmi Jocul coincidenţelor, mi-am spus, ca în atâ- părea acum, când păşeam fără de tea rânduri, şi atunci când, nu departe de cele două mine pe străzile brusc îmbătrânite repere imobiliare ce poartă amintirea unor iluştri în- ale cartierului Cotroceni, unde, în alt aintaşi, l-am întâlnit pe poetul Laurian Stănchescu, timp, îl zărisem pe martirizatul Vasile pe care-l ştiam ca un devotat prieten tânăr al unu- Voiculescu în anii săi ultimi de viaţă, ia din marii noştri contemporani, Nichita Stănescu, că momentele ce mi-au fost date să se eten generos şi îngăduitor. A mai rămas de atunci păstrării memoriei căruia i s-a consacrat cu o nobi- întâmple în prezenţa lui Nichita Stănescu se învăl- prezent să-mi cerceteze auzul, din când în când, fără lă şi rodnică dăruire. Dacă în acea zi, la acea oră, măşeau, că refuzau ordinea fi rească a petrecerii lor. a şti prin ce căi vine către mine sunetul sec al bulgă- drumurile noastre nu s-ar fi afl at sub nepremeditata Veneau mai întâi imaginile parcă montate la întâm- rilor de pământ aruncaţi, după datină, de mâini tre- dictatură a coincidenţelor, poate nu s-ar mai fi născut plare ale nesfârşitelor ceasuri în care, alături de atâ- murânde spre a-i şopti şi astfel Poetului sfâşierile ce cele ce se vor scrie în continuare. Cu acel prilej, po- ţia colegi învăluiţi în ceaţa lacrimilor, m-am regăsit le trăiam. Din acel moment al ireparabilei despărţiri, etul Laurian Stănchescu mi-a vorbit în stradă, între făcând de veghe lângă sicriul care sechestrase trupul îmi amintesc, de parcă totul s-ar fi petrecut doar cu două drumuri ce duceau în direcţii diferite, despre Poetului. Părea liniştit ca un prinţ ce-şi îngăduia cu- puţină vreme în urmă, de drumul spre atelierul din intenţia de a aduna noi mărturii de la cei care au avut venite ceasuri de odihnă după mari nelinişti, neîn- apropierea mănăstirii Văcăreşti al sculptorului Nico- norocul de a se afl a în apropierea autorului acelor ne- ţelegând încă tăcerea ce-i cuprinsese zvelta lumină lae Enea, părintele unui coleg, de la liceul „Tonitza”, pieritoare „Elegii”, poeme care-l aşază în constelaţia trecătoare prin viaţa pe care, atât de pătimaş, o trăise al fi ului meu. Sculptorul ne invitase, pe mine şi pe strălucitoare a liricii româneşti şi universale. Mi-a şi, poate, o preţuise. Pe una din zecile de coroane criticul C. Stănescu, acolo, lângă bulgării de pământ solicitat să aduc în lumina cuvântului scris unele din ce-i împrejmuiau tăcerea vedeam şi cuvintele scrise, care acopereau trupul Poetului la atelierul său. Până amintirile legate de momente ce au fost cândva clipe ca un strigăt de resemnată neputinţă prin care spera- în târziul nopţii, împreună cu criticul de care mă lea- trăite, de neuitat. Încercat de o spontană emoţie, am sem a-mi face auzită revolta îndurerată: „Adio, mare gă o îndelungă prietenie, ca oaspeţi ai sculptorului, promis să răspund solicitării. prieten!” Pentru că aşa l-am considerat întotdeauna l-am evocat pe Poet şi ne-am afl at purtaţi de cuvinte Despărţindu-ne, am avut puternica impresie pe vizionarul risipitor de metafore. spre halucinante tărâmuri, ascultând şi disperatele că, pe strada ce lăsa în stânga vechea bisericuţă Elef- Mai apoi, gândul a luat-o spre alte clipe... mărturii ale amfi trionului, care ne împărtăşea teme- terie, în care s-a recules cândva, în faţa icoanelor, Prin ramurile copacilor îmbătrâniţi de pe străzile rile şi revolta că i s-ar putea demola atelierul nu de Liviu Rebreanu, ducându-mi paşii prin faţa casei so- ce-mi îngăduiau mersul fără de sine, auzeam, par- mult construit acolo, în buza Văcăreştilor; spaime ţilor Gheaţă, devenită muzeu, dar fi ind tratată, pare- că, scrâşnetul sec, duşmănos, al copacilor din acea care-i stimulau ura pentru cel vinovat de furia de- se, cu vinovat dezinteres de forurile culturale, nu mai după-amiază de iarnă a lui 1983 din cimitirul Bellu, molatoare. Aşa a început o seară, o noapte, o primă eram singur. Am avut senzaţia că mă însoţea, nevă- unde tineri poeţi, între care se afl a şi cel ce-mi soli- noapte, de după Nichita. Şi sunt încredinţat că am în- zut, dar puternic prezent în spaţiul citadin al cartieru- citase, doar cu câteva clipe în urmă, evocarea altor târziat acolo, în atelierul sculptorului, poate cu mult lui din acel sfârşit de decembrie, poetul Nichita Stă- vremuri, purtau pe umeri, ca pe un tron împărătesc, peste cuviinţă, din teama de a ajunge acasă, ştiind că el nu mai e, că fuseserăm obligaţi de destin de a nescu. Cel care a fost şi a rămas semnul de glorie al sicriul cu trupul neînsufl eţit al celui ce le fusese pri-  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 26 nu-l mai întâlni pe străzile oraşului, de iubeam. Eram topit de invidie. Fuse- dreptate: trecuse ceva vreme de când tineri, întotdeauna „Foarte a nu-i mai privi chipul luminos decât se îndrăgostit de femeia pe care eu o nu-l mai căutasem. Am aşteptat să vină talentaţi!” – cum asigura în amintiri. iubeam. El publica şi semnul tipărit lumina zilei. I-am povestit soţiei mele, Poetul, apelând la pitoreşti şi afective Ajuns acasă, târziu în noapte, al literei mi se părea miraculos şi de cu bucurie şi tristeţe în acelaşi timp, recomandări. Venea să solicite sprijin n-am putut, n-aveam cum să mă las neatins. (...) Citeam poezii, unul şi al- visul. Ştia că, de multe zile, dam ocol pentru ei, avansarea unor sume pen- ocrotit de somn. Vroiam să-l mai ştiu tul. Deodată, cineva de la catedra care cuvintelor, căutându-le spre a-l pu- tru documentări în ţară, în Deltă ori în prezent lângă gândul meu pe cel care, ţinea loc de tribună (nu mai ţin minte tea evoca. I-am mărturisit că afl asem, oraşe cu tradiţii culturale. Întotdeauna fără a-i fi fost companion de petreceri, cine) s-a ridicat şi, cu un glas ritos, a în sfârşit, ce urma să fac înainte de a s-a arătat animat de o deloc ostentativă cu care mulţi l-au împovărat, lui plă- zis: <>. Labiş, ridicându-se, 16 ianuarie, spre locul unde odihneşte, cu stângăciile unor voci înălţate din- piat. În noaptea aceea, din insondabi- de o gravă nobleţe naturală, care lăsa, ocrotit de crucea maramureşeană, prin colo de timbrul lor real, căutând să-şi lele răvăşiri ale fi inţei, s-au ivit, ca o puţin dureros între el şi noi, o barieră a care poeţii din Nord şi-au mărturisit atenueze timiditatea printr-un fel de despovărare, şi s-au dăruit hârtiei, ca neatingabilului lui. Nu s-a urcat lângă astfel, în numele nostru, al tuturor, sen- agresivitate. într-un vis trăit, versurile poemului catedră, ci a rămas în faţă, chiar lângă timente de evlavioasă admiraţie faţă de L-am revăzut aevea acolo, lân- „Reportaj în bernă”. De atunci până primul şir de bănci şi, într-o tăcere în marele contemporan întru poezie. Era gă locul tăcerii, aşa cum l-am văzut în azi, şi sunt încredinţat că, atâta vreme care nici memoria nu mai funcţiona, o dimineaţă sticloasă. Ajuns în poar- atâtea rânduri, împreună cu prieteni de cât Divinitatea mă va îngădui, m-a în- brusc, a anunţat titlul poeziei, <>, ştiută, adorată, invi- prima alee la dreapta, unde ştiam că-l legul meu din anii universitari, cu blân- lancolică, ca o durere lină, ceea ce s-ar diată, negată şi urâtă sufl etului meu. voi afl a. Luasem în drum câteva triste dul şi uriaşul Grigore Hagiu, cu intem- putea numi „dorul de Nichita”. Cred că numai pentru mine a existat garoafe roşii. „Poate le va primi”, mi- pestivul şi locvacele Nicolae Breban, Din vreme în vreme, când în acea secundă senzaţia gheţii pe şira am spus. Am rătăcit o vreme pe alte cu pitorescul şi bonomul Fănuş Neagu, acest răvăşitor sentiment, acest du- spinării. Brusc, nu mai ţin minte nimic alei, printre cruci modeste ori orgoli- ori ironicul Ion Băieşu, cu mai tână- reros dor, ca după un frate mai mare, şi păstrez numai sentimentul de atunci, oase monumente funerare. Mă priveau rul Adrian Păunescu sau, mai încoace, pare a deveni ultimativ, simt nevoia sentimentul deznădăjduitor că el era de din marmura lor chipuri şi nume, cele cu gravul, refl exivul Gheorghe Pituţ să-i scriu, să vorbesc pe această cale neatins. (...) Aş fi dat orice pe lume să mai multe necunoscute, tresărind la al- şi imprevizibilul Mircea Micu, în ale cu Poetul, iar la încheierea unor ase- fi u eu autorul acelei poezii.” tele, la palidul semn pe care-l trimitea cărui farse, memorabile unele, se de- menea scrisori, destinate unei persoane Superbă, puternică mărturie numele unor locatari, de mai mare sau conspirau semnele unui spirit cercetat căreia cred a-i cunoaşte viaţa, dar care de admiraţie pentru un poet, de reţinut, mai mică însemnătate, ai istoriei litera- de tandreţe. Dar cine nu putea fi întâl- mi-a ascuns ultima adresă, descopăr o cu trei ani mai tânăr decât admiratorul turii române. După acel ocol, poruncit nit în preajma Poetului despre care am stare de linişte, de împăcare cu sine- său. Cred că în acea ultimă primăva- de nu ştiu ce resorturi intime, m-am credinţa că nu avea cum să aibă duş- le-mi. Am senzaţia, acuta senzaţie că, ră a lui Labiş l-am văzut, reţinându-i îndreptat spre locul odihnei de veci a mani, pentru el vocaţia prieteniei fi ind scriindu-i, el îmi aude cuvintele, că îmi chipul, pe Nichita. Era în perioada „ar- Poetului. Era acolo crucea maramure- un însemn de nobleţe, pe care nu l-a înţelege inefabilul dor. goticelor”, prin care îşi începuse exer- şeană, ca o sugestie, parcă, a unei po- abandonat niciodată, nici măcar atunci ...Toate cele scrise până aici ciţiile pentru stăpânirea cuvintelor, sibile case ţărăneşti. Îi păzea tăcerea, când vanităţile unora nu puteau ignora nu s-ar fi născut, fi reşte, dacă n-ar fi pregătindu-se, astfel, pentru „Elegii” şi înconjurat fi ind de tăcerea unor mari gloria şi larga sa preţuire, succesul său, fost solicitarea de a-l evoca pe Poet; „Epica magna”. Tot pe atunci, priveam înaintaşi, aproape de nestinsa lumină şarmul său... solicitare repetată telefonic în săptă- admirativ şi spre alte personalităţi ale eminesciană, alături de prieteni întru Priveam cu sufl etul îndoli- mânile ce au urmat, însoţită de asigu- vieţii studenţeşti, cum erau Nicolae idealuri lirice, ce s-au orânduit lângă at în faţa crucii Poetului iar cuvinte- rările mele privind hotărârea ducerii Velea şi Eugen Simion. Şi atâţia alţii. el când au fost chemaţi. Nu departe, la le-mărturie prin care se defi nise pe la împlinire a promisiunii, amânată, Păstrez imaginea de tânăr zeu a Poetu- câţiva paşi, într-o vagă însingurare, se sine şi defi nise poetul în general, ca totuşi, dintr-o nemărturisită spaimă lui, suavul şi blondul Nichita, pe care-l afl a şi amintirea poetului ce ştiuse, la „o pată de sânge care vorbeşte”, par- de cuvinte. La ultimul dintre telefoa- remarcasem, fără a şti altceva despre 21 de ani, că va deveni o amintire fru- că luminau albul zăpezii, aşternută ca nele primite de la devotatul prieten al el, prin prezenţa mereu jovială şi mân- moasă, poetul pe care Nichita Stănescu o hlamidă a purităţii în acel sanctuar. Poetului, în 15 ianuarie 2010, mi-am dră, adesea alături de o tânără frumoa- îl evocase cu atâtea tulburătoare cuvin- Aşezat ca într-o îngenunchiere ori un reînnoit, cu vinovăţie, promisiunea, să, brunetă, în contrast cu culoarea de te în 1970. Mi s-au perindat atunci prin semn de veneraţie supremă, spre a se întrebându-mă mai apoi, din nou – a grâu copt a partenerului: iubita lui, faţa ochilor, într-o deplină reculegere, întâlni, peste timp, dincolo de lumea câta oară? –, ca şi în zilele de până scriitoarea de mai târziu Doina Ciurea. de parcă ar fi răsărit dintr-un vis al mi- noastră, cu supremul idol al poeziei atunci, cum să încep evocarea, cu ce. Ştiam, în fi ne, în seara zilei de racolelor, momente ale întâlnirilor prin româneşti, lângă cripta lui Eminescu, Am gândit în acea seară de 15 ianuarie 15 ianuarie 2010, urmărind la televizor timp cu Poetul. Îmi părea a-l vedea ai- împrejmuit de prieteni veniţi să-l înso- că poate ar trebui să pornesc de la anii tradiţionalele imagini de la mormântul vea şi, din când în când, ca venind din ţească şi Dincolo, ca altădată aici, în de studenţie, când l-am văzut prima lui Eminescu, cum şi de unde aş fi pu- adâncuri, îmi părea a-i auzi glasul, in- lumea cuvintelor, Poetul îmi îngăduia oară. De ce cu acest moment? Pentru tut să încep, a doua zi, scrierea evocă- confundabilul lui glas, aducându-mi în dreptul la memorie. El, care-şi visase că citisem, într-o confesiune a sa, că, rii promise. Dar în noaptea aceea, ca prezent vorbe de neuitat, spuse când- cândva dreptul la timp, şi nu l-a avut în într-o anume zi din primăvara lui 1956, în atâtea alte dăţi de altfel, mi s-a ară- va. Zeul Amintirilor mi-l dăruia pentru timpul vieţii pământene, însă şi l-a ob- în Amfi teatrul „Odobescu” al Facultă- tat, în vis, Poetul. Era, după înfăţişare, retrăirea în sobră solemnitate a unor ţinut, prin poemele de îndelungi rever- ţii de Filologie, pe când Nichita Stă- aşa cum îl cunoscusem în ultima parte vechi întâlniri. beraţii, pentru totdeauna, îmi îngăduia nescu se pregătea să încheie cel de-al a vieţii lui, înainte de vreme retezată. Iată-l, iarăşi, revenit în faţă, în să-i aduc, aşa cum îmi ceruse în vis, patrulea an din cei cinci cât durau stu- Avea faţa brăzdată, parcă, de viscolele holul mereu animat al Facultăţii, în- semnele recunoştinţei. Şi îmi amin- diile pe atunci, îl ascultasem împreună timpului. Ne-am întâlnit, în vis, pe ace- conjurat de tineri, „suavi lungani”, ale team cum, prin 1965, când, cu stân- (pentru că jocul coincidenţelor făcuse eaşi stradă din Cotroceni, în apropierea căror chipuri îmi erau, unele, cunos- găcie, încercasem o întâmpinare prin să mă afl u şi eu acolo) pe poetul Nico- vechii bisericuţe Elefterie. Nu mai ştiu cute. Poetul parcă ofi cia, prin gesturi cuvinte de admiraţie a volumului său lae Labiş. Acesta îşi recitase, cu glas de unde venea şi unde se ducea Poetul. largi, începuturile unor taine, ocrotite „Dreptul la timp”, peste o vreme, cu molcom, de tristă taină, celebra sa po- I-am auzit însă glasul de neconfundat, de surâsul încăpător, mărturisind mul- prilejul unei întâlniri, în mod solemn ezie „Moartea căprioarei”. Momentul prelungind fi nalul cuvintelor, ca într- tiplele disponibilităţi pentru generoa- aproape, dar şi cu simplitatea fermecă- prezenţei celor doi mari poeţi – Nico- un ritual de iniţiere. A rostit puţine se, prieteneşti atitudini. O învăluia, cu toare a felului său de a se exprima, îmi lae Labiş şi Nichita Stănescu –, sub cu- vorbe: „Ce mai faci, bătrâne?, mi-a zis tandreţea privirilor, cu gingaşe gesturi, mulţumise pentru că-l citisem, emoţio- pola unor incandescente emoţii fusese şi s-a grăbit, nelăsându-mi nici măcar pe muza brună a tinereţii sale, ori se nându-mă astfel. O clipă, doar o clipă, atât de tulburător încrustat în cuvinte timp pentru uimire. N-ai mai trecut de lăsa angajat în dialoguri însoţite de fi indcă amintirile îşi cereau dreptul la de rară vibraţie, constituindu-se într- mult pe la mine. Tot prizonier al ziare- gesturi senioriale cu tânărul său coleg existenţă, m-am întunecat la gândul că, un document liric de admiraţie pentru lor ai rămas?” Şi a mai adăugat: „Poa- de liceu, studentul Eugen Simion, ori peste ani, într-o scurtă notă de lectură, poetul jertfi t de destin la doar 20 de ani te că, totuşi, o să mai vii, să mai dăm cu acel tânăr deloc comun ca înfăţişare, cum erau uzanţele la cotidianul al că- şi încă unul, şi nici unul dat minciunii. vorbelor de lucru. Cine ştie, poate ne destinat, parcă, spre a fi model pentru rui redactor devenisem, întâmpinasem Se rostea Nichita în 15 spre 16 iunie vedem şi cu vărul Eminescu...” A făcut portretele ivite din penelul pictorilor cu prea multă lapidaritate şi cu fraze 1970, prin cuvintele dictate poetului un semn de rămas-bun, el, cel care ve- avangardei, cel care, peste puţini ani, cumva convenţionale, îngăduindu-mi G. Tomozei, între altele, astfel: „Era în nea de nu ştiu unde, grăbindu-se spre avea să devină o certitudine a proza- şi uşoare rezerve la unele versuri din ultima primăvară a lui Labiş. Faima lui nu ştiu unde. L-am strigat, vrând poate torilor tineri, scriitorul Nicolae Velea. volumul angajat, prin însuşi titlul lui, era atât de uriaşă, încât noi, studenţii, să-l întreb ori să-i spun ceva. Nu mai Iată-l, pe coridoarele ziarului într-o direcţie limpede şi generoasă, inodori şi incolori, primeam în urechi ştiu. Ştiu doar că m-am trezit în plină „Scînteia Tineretului”, unde am lucrat „Un pământ numit România”. Întâl- ca fi ind valoroase orice ştiri, oricât de noapte, împovărat de tristeţe. Şi singur, între 1963-1968. Venea rareori aici, nindu-l, Poetul nu şi-a mărturisit fi - neînsemnate ar fi fost ele, oricât de ne- în liniştea dureroasă, am mutat din vis şi nu pentru a-şi propune colabora- reasca nemulţumire faţă de zgârcenia clare şi ambigue despre el. (...) Nu-l în realitate „dorul de Nichita”. Avea rea. Venea pentru a pleda cauza unor cuvintelor mele, umilindu-mă cumva Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 27 cu ceremonialul altor mul- 1980, întâlnindu-l pe Calea Victoriei, generaţii afl ate în jurul vârstei de 50 veniseră îmbrăcaţi ofi cial, „De parcă ţumiri, nemeritate. Dar în el venind spre Casa Scriitorilor, iar eu de ani şi desprinse dintre prieteni cu- se pregătiseră pentru un priveghi, ne-a vreme ce trăiam o asemenea stare de tocmai plecând de acolo, am avut parte noscuţi ai săi – Cezar Baltag, Nicolae zis. Nu tu o glumă, nu tu o bârfă... Prea coborâre în adâncurile propriei fi inţe, de o scurtă întrevedere, pe care, pen- Breban, Eugen Simion, Valeriu Cristea multă gravitate!” Cam asta era nemul- spre a-l avea cât mai aproape, eram to- tru un motiv anume, mi-am întipărit- etc. –, şi alte nume, mai rar amintite ţumirea sa. tuşi, din când în când, adus la suprafaţă o în minte. Îmi amintesc că aveam pe în acei ani, cum erau Andrei Pleşu, Aş fi vrut să-l mai întreb, îna- de prezenţa rară a unor elevi, veniţi în atunci – şi-mi era aproape nedespărţită Gabriel Liiceanu, Sorin Dumitrescu inte de plecarea de lângă crucea ce-i această incintă sacră să aducă o fl oare – o servietă-diplomat. În scurta între- şi altele. Nu a întâmpinat refuz nici veghează eternitatea, dacă au ajuns şi s-o aşeze lângă mulţimea fl orilor ce vedere, Poetul, despre care ştiam că-şi în cazul acestei enumerări. S-a stabi- până la el scrisorile mele în versuri – împodobiseră, cu o zi în urmă, ca un gratulează confraţii tineri cu cuvinte lit ca, peste câtva timp, după ce Poetul unele trimise prin cărţile tipărite, altele omagiu, mormântul lui Eminescu, pre- încărcate de farmec, cum ar fi „Pupa- urma să se consulte cu eventualii par- încă în manuscris – şi dacă priveşte cu cum şi de stridentul dialog dintre doi ţi-aş fruntea ta de talentat!”, a găsit cu ticipanţi la acest turneu de conferinţe, blândeţe stângăciile lor şi-mi înţelege bătrânei şi un mai tânăr cetăţean, care- cale să-mi bucure ziua aceea cu vorbe- obţinându-le acordul şi îmbogăţind, emoţia cu care le-am scris. Cât aş fi şi găsiseră, acolo, într-un mod atât de le măgulitoare pe care nu le amintesc fi reşte, numele participanţilor, să aibă vrut să ştie că nu l-am uitat, că mereu, nefericit, locul confruntărilor politice din vreo infatuare târzie, ci pentru a-l loc o nouă întâlnire, pentru a trece la mai cu seamă la ziua lui de naştere, la cu privire la mediocrele lupte pătima- arăta pe Nichita consecvent cu tentaţia acţiune. Însă, a ţinut să adauge Poetul, 31 martie, ţin să-i vorbesc prin cuvinte- şe ale prezentului. Cineva a avut totuşi de a face daruri celor pe care-i cunoş- am venit la dumneavoastră, în care-mi le adunate pe hârtie, să ştie că, aşa cum curajul să le ceară celor trei să renunţe tea. „Bătrâne, mă tot întreb cum faci place să cred a afl a un tânăr persecutat scriam în poezia al cărei titlu îi poar- la o asemenea ofensă adusă spaţiului de ştii să fi i şi un minunat poet, şi un de ideea de dreptate, spre a ne ajuta să tă numele, din volumul „Copacul din ce s-ar cuveni a fi mereu neîngăduitor atât de bun diplomat!”, mi-a zis el su- se facă dreptate poetului – şi a arătat vis” (1998), mi-am afi rmat credinţa ca: cu asemenea barbare manifestări. râzător, îndreptându-şi, într-un gest de spre acesta – Gheorghe Pituţ, care, pe „El se naşte în fi ecare an/ Când prima Când un asemenea trist inci- prietenoasă ironie, arătătorul spre ser- nedrept, trebuie să suporte consecin- lună a Primăverii/ Îşi încheie drumul dent a fost depăşit, am revenit în lumea vieta mea diplomat... Şi tot după 1980, ţele unei decizii luate în grabă. Cam prin propriul timp./ El se naşte în fi e- întâlnirilor cu Poetul, ca într-un fel de aveam să mai fi u prezent într-o împre- aşa a început pledoaria întru apărarea care an/ Şi va rămâne mereu sculptat/ reconstituire a unei părţi din propria-mi jurare ce-l putea defi ni pe marele, mi- confratelui Pituţ, pedepsit pentru niş- În aceeaşi vârstă...” Aş fi vrut să-i spun viaţă. Parcă ieri primisem acel telefon nunatul Nichita. Mă sunase cu câteva te ilustraţii de Pucă, publicate într-un că, în 2005, scriindu-i din nou, aşa cum neaşteptat, dar atât de binevenit pentru săptămâni în urmă şi-mi spusese că ar almanah. Din câte ştiu, nu peste multă ar putea afl a din volumul „Autobuzul smulgerea din deruta provocată de în- vrea să aibă o în- vreme, s-a revenit de seară”, îl aminteam scriind: „Blând lăturarea mea, cu doar 3 zile înainte de tâlnire cu Minis- şi asupra acelei înger şi destin Nichita/ Cum pot să-l Anul Nou 1969, de la ziarul de tineret, trul Tineretului, nedrepte decizii. poarte îndrăzneţii/ A fost să-şi afl e căruia îmi dăruisem elanurile acelei de atunci, Nicu Un lucru e sigur: calm ursita-n/ Decembrie, când mor vârste. Un asemenea act de generoasă Ceauşescu, că ar cel solicitat a poeţii.” solidaritate din partea marelui Poet, dori ca la întâlni- arătat un interes Aş mai fi vrut, de asemenea, să pentru care i-am mulţumit în gând, în re să fi e prezent şi aparte după aceea ştiu că ar fi înţeles şi mi-ar fi acceptat speranţa că mă va auzi în acea zi de poetul Gheorghe pentru cărţile de intenţia de a aduce luminaţilor ctitori 16 ianuarie 2010, a venit, din partea Pituţ şi, bineîn- poezie ale lui Ni- ai Poeziei româneşti, urmând marea sa, şi în 1979, când, în Sala Oglinzilor ţeles, eu. M-a în- chita Stănescu şi, lecţie a lui Eminescu, din „Epigonii”, de la Uniunea Scriitorilor, ca rezultat trebat dacă n-aş în câteva rânduri, omagiul unui îndatorat celor ce s-au al unor convulsionate şi încărcate de putea să facilitez şi-a surprins in- devotat, prin timp, nemuririi cuvin- patimi confruntări scriitoriceşti, se pu- realizarea unei terlocutorii citând telor, între care el însuşi, ca unul din nea la cale, fără ca eu să fi u conştient asemenea dorin- versuri ale Poetu- marii poeţi ai liricii naţionale, îşi afl ă pe deplin de aceasta, înlăturarea mea ţe. I-am promis lui. locul de întâietate. Aşa cum o mărtu- de la „Luceafărul”. Iar când discuţiile că voi încerca, iar Din pă- riseşte poemul „Marii vremurilor oas- – purtate când cu înverşunare, când cu el mi-a mărturisit cate, proiectatul peţi”, din volumul „Cuvinte despre subtilitate – păreau a se îndrepta spre că îl solicitase în cenaclu itinerant cuvânt”, tipărit în 2007, poem în care un asemenea deznodământ, intrând în acelaşi sens şi pe n-a mai putut să mi-l imaginam alături de cei aşezaţi în sală, Poetul a început, încă de la uşă, să prietenul său, pic- fi e înfi inţat, Ni- Pantheonul veşniciei, adunaţi cu toţii dea glas unor cuvinte de preţuire şi pri- torul Mihai Bandac, despre care se ştia chita Stănescu fi ind tot mai grav în- lângă „Masa Tăcerii” a lui Brâncuşi: etenie faţă de mine, să protesteze îm- că fusese, cu ani în urmă, profesor de cercat de boala cu care lupta. L-am „Vine trist la hora nopţii, lânga-al Me- potriva înfăptuirii, cu vinovăţie, a unei desen şi, pare-mi-se, diriginte la clasa întâlnit într-o împrejurare ofi cială în sei mers rotund,/ Unde geniale triluri nedreptăţi. Cuvintele sale mi-au părut în care învăţa, ca elev, Nicu Ceauşescu. acea perioadă – erau prezenţi cu acel se dumnezeiesc profund,/ Neînvins şi un avertisment justiţiar, pe care, după În fi ne, întâlnirea a avut loc şi aveam prilej şi alţi oameni de artă cu respon- totuşi jertfă, cum a fost a-i fi ursita,/ ce l-a rostit, a părăsit Sala Oglinzilor, să afl u doar în timpul desfăşurării ei de sabilităţi publice – pe marele medic şi Celui ce din necuvinte steme şi-a fă- lăsând dominant un moment de tăcere. ce solicitase Poetul să fi e însoţit şi de Ministru al Sănătăţii, profesorul Proca. cut: Nichita,/ Cu viaţa răstignită, de- Parcă şi azi îmi răsună în urechi cuvin- Gheorghe Pituţ. A adus, mai întâi, la- Cineva dintre noi s-a interesat, între- senată-n elegii,/ Într-un veac zidit din tele lui, pe care le evoc cu aproxima- ude pentru sprijinirea, de către U.T.C. bându-l pe ministrul despre care se ştia nimburi, sfârtecat de tragedii.” ţia depărtării în timp: „Le-a dat pâine şi de primul ei secretar, a Cenaclului că se preocupa îndeaproape de starea ...Iată câteva din amintirile re- multor tineri scriitori, publicându-i, ce „Flacăra”, insistând asupra ecoului sănătăţii Poetului, ce şanse sunt pen- trăite în acea dimineaţă de ianuarie, în vreţi să faceţi acum?” larg al manifestării acestuia în rândul tru vindecare. M-a surprins răspunsul care venisem să răspund chemării din Şi câte alte momente, în care tinerilor, prin muzica şi poezia promo- acestuia, din care reieşea că şansele vis a Poetului. Şi poate să-i cer dezle- m-am considerat un privilegiat să-i vate. A adăugat mai apoi că a venit să sunt în mâna Poetului, că nici analize- garea să las puţinătăţii cuvintelor mele afl u cuvintele şi gesturile ocrotitoare, propună ca, sub egida aceleiaşi organi- le, care pot să nu înlăture îngrijorările, dreptul de a evoca acele momente ce nu mi-a dăruit de-a lungul anilor. Atât zaţii şi cu sprijinul logistic şi material nu pot fi considerate decisive, întrucât mi-au înavuţit şi înnobilat anii trăiţi; cât ne-a fost dat să călătorim prin ace- al acesteia, să se iniţieze, pentru tinerii organismul său se sustrage locurilor momente prin care l-am ştiut aproape, laşi timp. Ar fi să-mi amintesc că, nu din mediul studenţesc cu precădere şi comune, reacţionează paradoxal şi mereu luminându-mi gândurile prin la multă vreme după venirea mea la al elevilor din ultimele clase de liceu, surprinzător până şi pentru cei care au marea sa creaţie. Am aşezat, la des- revista „Luceafărul”, când Poetul era şi un altfel de cenaclu; un cenaclu cunoscut sute de cazuri cu diagnosti- părţirea de cripta Poetului, două triste încercat de despărţirea de talentata Ga- itinerant prin principalele centre cul- curi similare. Am crezut cu toţii atunci garoafe roşii lângă alte două garoafe briela Melinescu, redactor în secţia de turale ale ţării, prin marile oraşe, în că primim un mesaj avizat încurajator. depuse de cineva, înaintea mea. Am poezie a revistei, întâlnindu-mă, acesta cadrul căruia scriitori, artişti plastici, Numai că, nu peste multă vreme, Poe- aşezat alte două garoafe, într-o sime- avea să-mi spună, între altele, că citi- alte categorii de oameni de artă repre- tul a fost din nou internat la Fundeni. trie ce mi-a părut fi rească, între multe- se cu real interes articolele semnate de zentativi pentru generaţia afl ată în anii L-am vizitat acolo împreună cu criti- le, aduse cu o zi înainte, la mormântul poetă, dedicate tânărului Marx, şi să- deplinei maturităţi să le vorbească in- cul C. Stănescu. Ne-am întrebat ce-am lui Eminescu, de la a cărui naştere se mi adreseze, la plecare, un fel de dem- telectualilor tineri despre literatură şi putea să-i ducem. Ştiam că are mulţi împliniseră 160 de ani. nă rugăminte: „Să aveţi grijă de Gabri- artă, despre propria lor creaţie, prile- prieteni preocupaţi de starea lui de să- M-am desprins cu greu, îndu- ela!”. Tot un semn de solidaritate l-am juind astfel o apropiere de operele de nătate. Am hotărât să-i ducem mere. rerat de tăcerea şi solemnitatea eternă desluşit şi în acceptul colaborării sale valoare, stimularea exigenţelor esteti- Cât mai frumoase mere. Ne-a primit ale acelui spaţiu sacră. Sper a nu mă la revistă, prin ciclul de „Respirări”, ce. Aşa cum, a adăugat el, au fost să cu căldură, ascunzându-şi – dacă o fi amăgit gândind că Poetul va fi afl at tablete ce aveau să devină, mai apoi, o fi e pe vremea Eminescului prelegerile avea – îngrijorarea; părea liniştit şi că am răspuns cu evlavie chemării lui carte purtându-i generoasa semnătură. de la „Junimea”. Mulţumit de primirea preocupat a ne linişti şi pe noi. Sfi da din vis. Şi poate de aceea, îndreptându- Un merit în prezenţa Poetului în coloa- favorabilă a sugestiei făcute, a ţinut să inevitabilul. Ba chiar ne-a destănuit şi mă spre lumea-lume, m-am descoperit nele „Luceafărului” cu aceste neuitate propună şi unele nume de posibili con- o nemulţumire. Îl vizitase, ne-a spus, o murmurând pentru mine versurile Poe- „respirări” mărturisitoare l-a avut scri- ferenţiari. Am reţinut atunci, pe lângă delegaţie din partea conducerii Uniunii tului: „A fi sămânţă şi a te sprijini/ De itoarea Sînziana Pop. Altădată, după nume ale unor scriitori de prestigiu din Scriitorilor. Nu-i plăcuse faptul că prea propriul tău pământ.”  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 28 VVERTICALULERTICALUL EMINESCUEMINESCU

În perioada studiilor de la Viena, lupte pentru limbă şi naţionalitate în nu- Pentru articolul „Echilibrul” , mai Ungureanu – Ţicleni - Gorj Mihai Eminescu îi scria, lui Iacob Ne- mele confesiunii religioase căreia-i apar- întâi a fost luat la întrebări de către auto- CE PUNEA EMINESCU PE gruzzi, la 11 februarie 1871, printre altele: ţine.” rităţile ungare, redactorul responsabil Ion PRIMUL PLAN ? „În articolul Echilibrul publicat „Federaţiunea” era o gazetă politică Poruţiu, invitaţia fi ind reprodusă în nr. După moartea lui Eminescu, pu- în „Federaţiunea” (No 38 şi 39 – Mai şi literară, apărută cu primul număr din 2 105- 457 din 26/14 octombrie 1870. blicistul D. Teleor a luat un interviu D-nei 1870) am susţinut autonomia Transilva- mai 1868, al cărei proprietar era Alessan- În articolul respectiv, printre altele Maria Flechtenmacher, soţia compozito- niei, fărâmarea dualismului, a unei forme dru Roman, profesor de limba şi literatura se menţiona: „Ungurii nu sunt cu nimica rului muzical A Flechtenmacher, care lo- ce contrazice natura obiectivă a monar- româmnă la Universitatea din Pesta şi de- superiori naţiunilor cu care locuiesc la cuiau pe str. Domniţa Anastasia din Bucu- hiei, dreptul ce-l are fi ece popor de a-şi putat de Bihor în parlamentul de la Pesta. un loc şi acest palat cu spume mincinoase reşti. Iată cele afl ate: determina viaţa prin legi şi de-a avea un În scurt timp, „Federaţiunea” a devenit o cu care au înşelat Europa e , de aproape - „D-ta, d-nă ai cunoscut desigur propriu organ pentru formularea acestor publicaţie a tuturor românilor care combă- privit, forma ridicolă a unei pretenţii ridi- pe Eminescu ? voinţe, o legislatură. Acest articol a dat tea dualismul austro-ungar şi milita pentru cole”. - Pe Eminescu ? cum nu. A fost su- însă(ocazie) procurorului public din Pesta egalitatea în drepturi a românilor cu cele- Fermitatea şi verticalitatea lui Mi- fl eur la teatru. Un tânăr cu părul cam lung de-a mă cita la judecătoria de instrucţiu- lalte naţionalităţi din Ungaria, care trebuia hai Eminescu o observăm şi în frazele ur- şi cu mustăţile rase. ne.(...)”. concepută ca un stat federativ, iar Transil- mătoare din acelaşi articol: „E timp să de- - Aşa se purta ? Poetul nostru naţional a fost un vania care avea populaţia majoritară româ- clarăm neted şi clar că în ţara noastră(căci - - Da. Ah! La Cernăuţi, în Bucovi- mare patriot şi militant pentru unitatea nă să-şi recapete autonomia. este a noastră mai bine decât a orişicui) na a avut haz... naţională a românilor, din fragedă vârstă, Proprietarul şi în acelaşi timp, di- noi nu suntem nici vrem să fi m maghiari - Ce? până a închis ochii. La Anul Nou 1870, el, rector şi editor, a fost închis la Vacs, acuzat ori nemţi. Suntem români, vrem să rămâ- - Eu eram cu trupa lui Pascaly, care împreună cu alţi studenţi români afl aţi la pentru cele ce se scriau în gazetă. În lipsa nem români şi cerem egala îndreptăţire a da reprezentaţii în Cernăuţi. Eminescu, su- studii în capitala Austriei, au făcut o vizită acestuia, la conducerea ziarului a rămas naţiunii noastre”. fl eurul, umbla cu nişte ghete rupte, în nişte memorabilă, la Dobling, primului domni- Ion Poruţiu, redactor responsabil. Eminescu mai constata că armata haine....vai de lume. tor al Principatelor Unite – Alexandru Ioan Al Roman, după eliberarea din imperiului austro-ungar, formată pe de o - Şi ? Cuza, afl at în exil. Devine partizanul ser- închisoare, preciza în nr. 116-584 din 14 parte din unguri şi germani , şi români şi - Şi l-a observat Pascaly, directorul. bărilor de la Putna cu prilejul împlinirii a decembrie/29 noiembrie 1871: „Publicul slavi, pe de altă parte, în majoritate de 8 Acest artist avea ceva din şcoala vechilor 400 de ani de la sfi nţirea mânăstirii, propu- român ştie că eu în două ocaziuni, în două la 2, era în favoarea celor din urmă. Emi- actori: prestanţa, aerul silenţios. Când nând şi un congres al studenţimii. Serbări- procese ce avusesem, între altele mai mul- nescu cerea stabilirea echilibrului potrivit mergea pe drum ţinea capul ca Napoleon. le aveau să fi e amânate, datorită survenirii te, înaintea Curţii Juraţilor din Pesta, am componenţei, de aci şi numele articolului. Mă mir cum de a văzut el ghetele rupte ale războiului franco-prusac, pentru anul ur- refuzat cu persistenţă a spune numele au- Deşi nu era obligatoriu, Eminescu lui Eminescu ! mător la 15 august. Preşedinte al Comite- torilor articolelor incriminate. Cum de aş şi-a dezvăluit identitatea şi că el a semnat - I-a făcut observaţii ? tului de organizare a fost Ioan Slavici iar putea spune numele corspondenţilor mei cu numele de Varro, asumându-şi reponsa- - Nu. L-a întrebat dacă nu are altele ca secretar, Mihai Eminescu. Serbările au expunându-i la persecuţiuni şi neplăceri ? bilitatea pentru cele scrise, din care consi- mai bune. Poetul i-a răspuns că nu a-re. fost o deplină reuşită. Eminescu a mărtu- .Aceasta nu am făcut-o şi nici voi face cât derente a fost şi el citat de către procurorul - Păi să-ţi cumperi... risit că au fost multe momente măreţe la timp voi fi redactor”. din Pesta. După cum se ştie, când nu era - Să-mi cumpăr....dar n-am pa- acea serbare, dar cel mai sublim şi mişcă- După alte două articole – „Să fa- cunoscut adevăratul autor, răspunderea rale. tor al întregii serbări, a fost cel al colone- cem un congres”(nr. 33-365 din 17/5 apri- plana asupra editorului sau proprietarului - Poftim 50 de lei.... Să-mi vii di- lului Boteanu, care în mare ţinută, după o lie 1870), „În unire e tăria”(nr. 34-366 din ziarului. seară cu ghete şi cu haine ! M-ai înţeles? scurtă cuvântare, a îngenunchiat înaintea 22/10 aprilie 1870) , Eminescu a publicat Revista „Familia” a publicat la 13 - Am înţeles, îi răspunse Eminescu, mormântului marelui voievod Ştefan cel „Echilibrul”, în două numere(38-370 din noiembrie 1870, informaţia lui Poruţiu, care umfl ă banii şi plecă prin oraş. Mare, şi-a deschis centironul de aur de 4 mai/22 aprilie 1870 şi 39-371 din 11 potrivit căreia, autorul articolului „Echili- Când se întoarese seara, Pascaly îl la brâu şi l-a depus pe mormânt, spunând mai/29 aprilie 1871, însă toate cele trei brul” este Mihai Eminescu, bineînţeles, cu luă din scurt: că îl depune în numele oştirii române, în articole au fost semnate cu pseudonimul acordul poetului. - Ai cumpărat ghete şi haine, dom- semn de admirare şi mare veneraţiune, „Varro”, probabil, inspirat de opera erudi- Delictele de presă erau incriminate nule ? stârnind lacrimile asistenţei. Ce l-a deter- tului enciclopedist al antichităţii romane, în art. 33 din Legea presei XVII din 1848. - Da! minat pe Eminescu să-şi exprime punctul Marcus Terenţiu Varro(116 – 27 înainte de Încă nu s-a dovedit dacă în acest - Unde sunt ? de vedere exprimat în „Echilibrul” din pre- Hristos). proces, intentat lui Mihai Eminescu, s-a - Uite-le. sa vremii ?. Evident că lua apărarea româ- În acest ultim număr, la rubrica pronunţat vreo sentinţă de condamnare, Şi-i arătă operele complecte ale lui nilor din Transilvania, prea mult oprimaţi „Poşta redacţiei” se specifi ca: „D-lui însă multe păreri converg spre ipoteza că Goethe şi alei lui Heine: şi împotriva cărora se ducea o politică de Varro(adică autorului articolului „Echili- numele autorului articolului a fost afl at - Uite, Goethe şi Heine....”1 desnaţionalizare, cum îi explicase , mai în brul” nn) – să nu te superi, căci în situaţia de autorităţi abia la 13 noiembrie 1870, amănunt, în altă scrisoare, trimisă, tot din noastră, nu se poate altminteri”. Era, deci, şi cum delictele de presă aveau termen de Ion M. UNGUREANU Viena, la 6 februarie 1871. Citez doar ul- şi o aprobare celor susţinute de autor. prescripţie 6 luni, fapta s-ar fi prescris. tima frază din acea scrisoare: „...E destul La 5 luni de la publicarea articole- Eminescu va mai fi acuzat, într-un 1 Eminescu. Un veac de nemurire. Editura de tristă starea unui popor când trebuie să lor s-a sesizat procurorul din Pesta. proces, la Iaşi. Consilier juridic pr, Ion M Minerva, Bucureşti, 1990, pag. 142 rea EEMINESCUMINESCU ŞŞII TTĂRÂMULĂRÂMUL DDREPTULUIREPTULUI cu o Pe mulţi i-a surprins spiritul en- frecventa, tot acum, şi Ioan Slavici, cel Studiul dreptului, de către Emi- numera între practicanţii. Crededu, Un ciclopedic al lui Mihai Eminescu, care mai apropiat prieten al său, încă din nescu, a fost continuat şi după perioada domnule Preşedinte, că-mi veţi aproba care a cuprins arii vaste ale culturii. Geniul timpul studiilor de la Viena. Profesorii universitară. A studiat „De l’esprit des cererea mea, vă rogu să bine-voiţi a pri- mei, eminescian s-a manifestat cu pleni- săi de la Filosofi e predau cursuri şi la lois” („Spiritul legilor”) de Montes- mi asigurarea profundului meu respec- rit o tudine în domeniul fi losofi ei, istoriei, Facultatea de Drept şi venea să-i as- quieu, la care face referire în unele din tu. Mihai Eminovici 864, Octombrie mult, lingvisticii, economiei politice şi altele, culte şi aci. La Drept se preda Dreptul manuscrise. După ce studiază „Câte- în 4 dille”. După aprobarea cererii, Emi- fără a ocoli ştiinţele juridice. Mărturii Roman de către RudolfIhering, Dreptul va obsevaţiuni asupra legislaţiunii şi nescu a lucrat câteva luni ca practicant, în acest sens sunt numeroasele articole Finanţelor de către Lorenz Stein, Jurnal- organizării judiciare” a lui G Mârzescu, perioada în care a fost remarcat rapid de publicate, mai ales în ziarul „Timpul”. istica engleză şi germană(despre ultima, va face unele aprecieri pertinente despre conducerea tribunalului, motiv pentru Dar să enumerăm câteva din chiar poetul face referire în manuscrisul magistratură, în ziarul „Timpul” din 27 care a fost promovat copist la Comitetul sursele formării intelectuale ale poetu- 2291, 3). Eminescu a mai făcut referire septembrie 1881. Tot în „Timpul” din Permanent al judeţului Botoşani. lui nostru naţional. la unele idei ale lui Hegel din „Filosofi a 17 decembrie 1882, scoate în evidenţă Sesiunea din martie 1877 îl A fost pasionat pentru munca Dreptului”. necesitatea ca delictele de presă să fi e include pe Mihai Eminescu, jurat la de documentare, încă din perioa- Iată o referire a lui Ioan Slavici: mai întâi rezolvate de către curtea cu Curtea de Juraţi din Iaşi. da preuniversitară. La biblioteca „Pe când eu eram plin de pandecte, de juraţi şi apoi de tribunale. Desigur, că această experienţă, gimnazială de la Cernăuţi a studiat canoane şi de instituţiuni medievale, Sunt cunoscute şi alte contacte din timpul adolescenţei, îl va determina, multe traduceri, printre care tratatul lui Eminescu era plin de fi losofi ile de tot fe- ale lui Eminescu cu problemele juridice, în perioada universitară, cât şi după, să- Baumeister „Dreptul natural”, tradus de lul şi dacă eu eram tare în materia mea, despre care vom mai reveni cu alte oca- şi îmbogăţească cunoştinţele din dome- către Samuil Micu-Klain, devenit „Le- Eminescu era tare în argumentaţiune şi zii. Dar, un fapt, mai puţin cunoscut, niul dreptului. gile fi rii etice şi politice” sau „Filosofi a rămânea învingător chiar şi atunci când merită atenţia. În perioada octombrie În scurta sa viaţă, Mihai Emines- cea lucrătoare”. discutam asupra dreptului, încât îmi 1864 – februarie 1865, Mihai Emines- cu ne-a dăruit, nouă românilor, o iden- La Universitatea din Viena s-a rămânea întotdeauna impresiunea că el cu a fost practicant la Tribunalul din titate scumpă, prin tot ce a creat şi tot înscris la Facultatea de Filosofi e unde nu cunoaşte dreptul deopotrivă cu mine, Botoşani, Redau conţinutul cererii de ce a întreprins, fi ind călăuzit de spiritul a frecventat cursurile lui Robert Zim- dar îl înţelege mai bine şi judecă în ma- încadrare: „Domnule Preşedinte, Având dreptăţii. merman, Teodor Vogt, Karl Sigmund terie de drept mai sigur şi mai bine ca dorinţa de a servi în cancelaria onorabi- Barach-Rappaport şi alţii. În semestrul mine”1 lului tribunal la care Domnia-Voastră de iarnă 1871/1872 şi în cel de vară din Ion M. Ungureanu 1 Ioan Slavici, Opere, IX Memorialistică, presidaţi, vă rog să binevoiţi a me pre- 1872 ,la Facultatea de Drept pe care o pag. 610. Consilier juridic Iuliu PÂRVU Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 29 iiuliuuliu pârvupârvu TEOFIL RĂCHIŢEANU – poetul neliniştilor biblice Recent am primit de la Teofi l Răchiţeanu car- sul în Vechiul Testament ,putea stârni, deci, stihiile tea sa de poezii Lebăda neagră. De vreo treizeci apocaliptice,dar El continuă să rămână neclintit în de ani, mă învredniceşte constant cu generoase Eternitatea Sa. Omul lui L. Blaga, bunăoară,îl caută dedicaţii,cunoscându-mă ca un împătimit admirator disperat, pentru a se pune sub ocrotirea Lui ,când al poeziei sale. Despre volumul Poeme-nserate,am semnele sfârşitului îl asaltează din toate părţile. O scris, prin 1990.Îl apreciam, atunci, ca pe un poet si- asemenea viziune a „morţii lui Dumnezeu” este nu- gur ,dintre cei care îşi trăiesc poezia, nu o mimează. mai incidentală în poezia lui Teofi l Răchiţeanu. El Revenim, acum,pentru a întări ceea ce spuneam mai nu poate concepe un Dumnezeu mânios,un Stăpân pedepsitor. Demiurgul său e ,mai degrabă,o suprafi - demult cu argumente de ultimă oră. inţă bonomă, umblă printre oameni, descinde senin Ce carte frumoasă, Lebăda neagră ! Cât dintr-o veche viziune panteistă asupra lumii :”Sus de tulburătoare!...În vacarmul neodadaist din vre- în bătrânii Munţi de Apus/ De tot şi de toate obosit murile noastre, când nu mai deosebeşti poezia de m-am fost dus. /Focuri sihastre împrejuru-mi ardeau/ proză,delirul psihiatric de cel poetic, regula de nere- ezitând între tăgadă şi credinţă, fără să-i clintească Toate-ale lumii în mine dureau…/Lângă mine,pe-o gulă, Teofi l Răchiţeanu se încăpăţânează să rămână acestuia măreţia, ceea ce face să sporească, până la piatră, şedea Dumnezeu,/Obosit şi bătrân şi cu capu- ce-a fost, poet în toată puterea cuvântului,care nu are urmă,încrederea omului în destinul său. Vocea lui n mâini, greu./De greul veciei sta-n însuşi El strâns cum se lăsa ispitit de profi tul de popularitate pe care Teofi l Răchiţeanu este cel puţin la fel de gravă ca a /Şi nopţi întregi, singur, pe-un umăr mi-a plâns…” i l-ar aduce încadrarea ca manechin în nu ştiu ce case predecesorilor săi şi la fel de personală. Singurăta- (p.30) Imaginea ni se pare absolut impresionantă. Să de modă poetică. El îşi asumă dezinhibat lirismul, tea, nimicul său împresoară şi dor cum n-a mai durut ne aducem aminte de cărţile lui Moise din Vechiul cât ar fi de prozaice vremurile în care trăim,pentru că pe nimeni în zilele noastre:”De-o viaţă tot merg prin Testament. Ce neaşteptată răsturnare de situaţie faţă de cele socotite arhetipale. Dumnezeu, obosit să mai nu se vrea trăitor sub vremuri, ci deasupra lor, între Pustie, tot merg/ Şi iată, în vreme acum e târziu/ Şi-s dea porunci, plânge acum pe umărul umilului Său marile spirite întru care a fost hărăzit. singur,şi limanul visat e niciunde/Şi să mă –întorc supus! Sfârşitul este aproape, deci, nu datorită biete- O poezie ca a sa nu ţi-i la îndemână s-o pre- îndărăt nu mai ştiu,nu mai ştiu…//Susul şi josul totu- lor păcate omeneşti, ci pentru că El, Stăpânul Ceru- zinţi, ea trebuie ascultată. Poate fi accesibilă unui na-s. Mi-i pasul/Ostenit-ostenit şi greu ca de piatră./ comentariu neutru, urmărindu-i mecanic temele şi lui şi al Pământului, e sleit de veşnicie, pentru că l-au Şi fl ămând îs de Tine şi strigu-Te, Doamne,/Şi, drept ajuns, şi pe El, bătrâneţile. Se pregăteşte să moară la motivele poetice, dar atunci, deliberat, îi împuţinezi răspuns,Sfi nxul Pustiei mă latră” (p.8) substanţa. Ca să-i conservi autenticitatea , să-i lumi- propriu, nu prin necredinţa noastră. Aceasta este ob- Fiecare text din ciclul Când rămâi de tot sesia care îl chinuie pe poet :”De o neştiută boală/A nezi profunzimile, trebuie să-ţi potriveşti tonul după singur este o tânguire. O sfâşietoare tânguire exis- murit şi Dumnezeu/ Şi mormântul şi mormântul/Îi timbrul său. Cu alte cuvinte, se cuvine ca tu însuţi ,în tenţială, dincolo de orice determinări lumeşti. Nu e biet sufl etul meu.//Şi nu-i cine şi nu-i cine/ Din calitate de cititor, să te transfi gurezi, să devii oleacă de singurătatea omului părăsit de semeni e vorba, Psaltire să-i citească/ Decât Moartea, decât Moartea/ poet. Altfel, orice apropiere este formală, nu condu- ci de singurătatea omului părăsit de Dumnezeu. Dintru Cartea ei morţească.//Şi tot cerul şi tot cerul ce spre coincidenţa dintre percepţia ta şi trăirea poe- Eventual,cu Lucian Blaga i-am putea găsi lui Teofi l /O genună e pustie /Întru care nime-nime / Nu se- tică a autorului. Răchiţeanu oarecare afi nităţi,dar nu cât să se iden- ndeamnă să mai fi e…” (p.14). Se poate observa uşor Volumul Lebăda neagră nu-i o simplă cule- tifi ce. În viziunea sa, vine o vreme când fi ecare om că pentru Teofi l Răchiţeanu moartea este altceva de- gere de poezii. A fost gândit după criterii în măsură rămâne singur,întors cu faţa către perete. Zădărnicii cât o acceptăm noi îndeobşte. Nu o personalizează în să-i susţină simbolistica. Este structurat în trei cicluri, par atunci „dorinţe vechi,gânduri, aleanuri, regrete”. chip hidos, ci o înnobilează cu atribute sacre. Şi ea, fi ecare cuprinzând 33 de texte : Când rămâi de tot Timpul curge în auz ca o apă „ce creşte, tot creşte”, precum Dumnezeu, alături de El, e principiu, funda- singur,Lebăda neagră,Efulguraţii. Doar arhitectu- ce „te ia şi te duce”,rămânând lumea în urmă „ca ment al lumii. Numai împreună, Fiinţa şi Nefi inţa, îi pot asigura acesteia echilibrul. Sunt funcţii prin- ral textele diferă de la un ciclu la altul, pentru că, o amară poveste”.Apa,după aceea,se face „adâncă – cipale în oricare enunţ de sorginte cosmică. De la tematic, sunt asemănătoare. Un acut sentiment apo- adâncă şi neagră”, nu are ţărmuri şi glas,încât nime- caliptic trece ca un fi or prin fi ecare. Am mai spus-o ele încep să se dezvolte toate determinările. Sfârşitul rit i-ar fi numele Uitare(p.7). Să-i acordăm acestui lui Dumnezeu aduce după sine, fi resc, sfârşitul Mor- şi noi, au spus-o şi alţii,vocea poetică a lui Teofi l Ră- prim text din volum (Ci vine o vreme când rămâi chiţeanu rosteşte continuu o sfâşietoare litanie. De ţii. Uluitoare viziune poetică ! Moartea Morţii !Prin de tot singur)funcţia de prolog a ceea ce urmea- ea, Teofi l Răchiţeanu poate sta neinhibat lângă iluş- aici, poate, câteodată, impresia de monotonie. Dar ză a fi o amară confesiune lirică. Spaima de uitare nu de manierism e vorba , ci de trăire obsesivă. Sen- trii poeţi înainte citaţi: „Bunul Dumnezeu murise./ i le provoacă poetului pe toate celelalte. Imaginea Era –n vreme mult târziu/ Şi în sufl etul meu, bietul,/ timentul apocalipsei nu-l agresează pe poet doar din singurătăţii sale ontologice este,în oricare dintre Sta închis ca-ntr-un sicriu //.Ci la capul Lui ,bătrâ- când în când,ca pe mulţi dintre noi,în pauzele celor ipostaze,copleşitoare. Pierdut în Pustie,nu mai ştie nă,/Stătea Moartea şi-l jelea / Şi de greul ei învinsă/ lumeşti,ci-l stăpâneşte fără întrerupere. Sufl etul său „unde-i napoi şi nainte „,i s-a stins şi ultima stea, Lângă El şi Ea murea…// Plângea sufl etul meu ,bie- comunică,peste timp, cu celebre personaje biblice. pasul i-i „ostenit-ostenit şi greu ca de piatră”,iar la tul, /Din adânc se văiera /Şi voia şi el să moară/ Şi Ca ele,trăieşte spaima singurătăţii, a drumului prin strigarea lui Dumnezeu într-ajutor aude doar lătratul ,sărmanul, nu putea…”(p.16)Moartea lui Dumnezeu pustie, a extincţiei. În poezia românească,există pre- Sfi nxului (p.8). Pierdut prin „afund de văi de-ntune- şi moartea Morţii ! Iată Vidul Absolut ! Probabil, po- cedente ilustre în acest sens. Ni-i amintim cu toţi ric „,ajuns la capăt de drum nu vede în urmă-i decât sibil numai ca metaforă poetică. Teofi l Răchiţeanu pe M. Eminescu, G. Bacovia, L. Blaga, T. Arghezi scrum şi cenuşă, înainte pustiul iar pe cer stele goa- avea însă nevoie de o asemenea metaforă ca să-şi ori, în alt registru, pe E. Cioran. Este vorba, fi reş- le şi reci (p.29). Oricare drum pe care apucă îi pare poată măsura Singurătatea. O Singurătate Absolută te, despre ceea ce s-a numit dimensiunea metafi zi- pustiu ; „în toate şi-n tot” simte târziul;de undeva,din nu se poate consuma decât într-un Vid Absolut. A că a creaţiei lor, cea care le-a desăvârşit imaginea. bolţi adânci de piatră,aude cum îl latră şi Căţelul Pă- nu putea să mori, când totul în jur a murit, iată o dramă care întrece cu mult cele mai grele suferinţe A-l aşeza pe Teofi l Răchiţeanu alături de ei le poate mântului. Lumea toată , cu viii şi morţii,îşi aşteaptă închipuite. părea multora un demers hazardat. Aura legendară prohodul, obosită de prea multa-i fi inţare ;”A pusti- ni-i face mai îndepărtaţi decât se cuvine. Nu credem, Al doilea ciclu încorporează poezia care-i dă ire strigă tot ce e om,/A deznădejde,a plâns,a uita- volumului titlu:Lebăda neagră. S-o urmărim: „Iu- totuşi, că întrecem măsura. E adevărat că, de pe vre- re./ Toţi cu toţii au obosit pe pământ / Şi nimeni la mea lor, nimeni până acum n-a simţit atât de acut bita mea e o lebădă neagră./Neauzit e cântecul ei / nimeni nu cere –ndurare /(…).Morţii,toţi morţii se Legănându-se / Peste singuratece lacuri…// Lumâ- condiţia tragică a omului rămas singur în pustietatea întorc în mormânt /De pe o parte pe alta,în adâncă nări aprinse / Nuferii / Pe sub cari trece ea / Ca o cosmică. Epigoni au mai fost, poate, dar voci poeti- tăcere,/ Îngeri şi sfi nţi cad din cer pe pământ / Şi ni- blândă mâhnire… // Dedesubt / Melodios turn argin- ce distincte, care să psalmodieze cu atâta acurateţe menea, nimenea, înviere nu cere” (p.12) tează…// Ea mă închide acolo / Unduios luminân- tragicul existenţial n-am auzit. M. Eminescu l-a cân- Toate viziunile apocaliptice de la Nietzsche du-mă…” (p.55). Cineva ar putea face observaţia : tat, cu largi infl exiuni retorice, prin glasul bătrânu- încoace pornesc din postulatul de el formulat al tonuri poetice eminesciene în versifi caţie blagiană. lui şi romanticului său dascăl ori al Demiurgului. G. „morţii lui Dumnezeu”.Mai toţi poeţii expresionişti Este numai o impresie. Poetul preia, într-adevăr, un Bacovia, adoptând o recuzită simbolistă, a stăruit în s-au prevalat de observaţia îndrăzneaţă a fi lozofu- simbol romantic, dar îl converteşte, încât să cores- a căuta efecte poetice speciale,artifi cializând trăirea. lui german şi au speculat mult pornind de la ea. De pundă viziunii sale existenţiale. Greşim ,oare, intu- L. Blaga, descins din expresionismul european,simte fapt, printr-un acord aproape unanim,nu de moartea ind în acest simbol un alt chip luminos al Morţii ? drama omului modern care l-a pierdut pe Dumnezeu, propriu-zisă a Demiurgului s-a vorbit,ci de moartea Cântecul ei neauzit, legănându-se peste singuratice lacuri,nu-i mai puţin insidios ca cel al miticei Sirene. Lui prin pierderea credinţei omului modern în valo- îi împărtăşeşte spaimele, dar îşi rezervă , totuşi,o În melodiosul turn din adâncuri, visează poetul să fi e rile Sale,în atotputernicia Sa. Dumnezeu avea moti- umbră de speranţă. Cocoşii lui apocaliptici strigă închis, luminat unduios de-a pururi. Nobilă aspira- prăbuşirea lumii,să nu uităm,din sate româneşti. T. ve să se supere pe lume,să-şi ascundă chipul de ea, ţie… Să acceptăm că această veritabilă artă poetică Arghezi, ca psalmist, se confruntă cu Dumnezeu, să se înfurie,să se răzbune, cum e notat la tot pa- acoperă întreaga creaţie lirică a lui Teofi l Răchiţea-  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 3030 nu. Deloc întâmplător,în acest ciclu sunt cuprinse logiei de autor din 2002.Şi acolo fi gura o plachetă cu munţii, o, cât Munţii-de-Apus, pe umeri , mai multe texte datate anterior. Pentru starea de spi- un cuprins asemănător. După câte ştim, dicţionarele grei”). Îşi creează variante proprii pentru rit a momentului, semnifi cativă ,ca text programatic, nu înregistrează termenul efulguraţie,din care poe- formele accentuate ale pronumelui refl exiv de per- este o altă poezie :Am fost jefuit… Poetul trăieşte tul a format pluralul. Pare să fi e, deci, o creaţie pro- soana a-III-a („Poate şi El singur e/ Şi Luişi străin”; o adâncă frustrare, simţindu-se urmărit continuu şi prie. Îl înregistrează, în schimb, pe fulguraţie,care „Cineva care-n elu-şi de prea singur se frânge”).Dar jefuit, de chiar divinul din sine, fără ca Dumnezeu înseamnă „fulgerare fără tunet în regiunile înalte mai mult decât toate,acţionează novator la nivel sin- să încerce să-l ocrotească. Deziluzia sa este, astfel, ale atmosferei”. Dacă din forma aceasta a derivat tactic. Se poate spune că Teofi l Răchiţeanu îşi creea- nemărginită: „Neîmpăcat am să mor/ Că e cineva, termenul, metafora este, să recunoaştem, sugesti- ză, adesea, propria sintaxă, ca ,altădată,marii poeţi. undeva / De care şi Tu Te temi,/ Pe care nu-l cunoşti/ vă. Efulguraţiile ar fi , aşadar, nişte poeme concise, Îndrăzneşte incomparabil mai mult decât Tudor Ar- Şi care şi pe Tine / Te jefuieşte…” (p.43). O instanţă catrene, care iscă doar scânteia unei idei poetice, ghezi când este vorba de dislocările sintactice. Ur- supradivină, gestionând jaful, iată o altă viziune cu- nu şi ecoul ei prelung. Lirismul concentrat este, în măriţi numai câteva mostre: „Spre cuiburi de iubire, tremurătoare asupra lumii ! Altfel, şi în acest ciclu general,atributul fi rilor gânditoare în stările lor de cum Mumele Bătrâne /Îşi din adânc înalţă, sfânt, gla- se reia imaginea postapocaliptică din cel precedent recluziune asumată. I se potriveşte bine poetului,e sul, uneori…” (p.10); „Aud cum Îţi preagreul veciei :” Din cer cad îngeri şi sfi nţi,/ Câmpii acoperind cu cadavrele lor,/ Munţi, dealuri, case.// Nimeni de ni- fi resc, deci,să-l adopte. În spaţiul său restrâns,nu are tângui,Doamne”(p.10); „Ci, însetat, Te, Doamne,de căieri către nimic nu se-nalţă,/ Nimeni pe nimeni la cum să încapă retorica, în schimb inovaţiile ling- când mă ştiu, tot caut”(p.86); „Le nimeni , nimeni nimica nu cheamă,/ Nimeni de nimeni nu se îndură,/ vistice, da. Teofi l Răchiţeanu este poetul din zilele vede,nici descântă”(p.99). Parcă numai pe la Miron Nimeni pe nimeni nu tânguie .// Toţi şi toate de peste noastre cu cele mai notabile intenţii de reformare a Costin şi Dimitrie Cantemir,în literatura noastră, am tot au murit…”(p.56). Forma versurilor este adapta- limbajului poetic. Nu în primul rând la nivelul vo- mai întâlnit construcţii sintactice asemănătoare. Nu tă la tonul deprimant generalizat. E de prisos orice cabularului, care-i mai la îndemână, ci în structu- e locul, aici, de comentarii specializate, dar trebuie acompaniament muzical,numai ritmul singurătăţii rile gramaticale, ceea ce reprezintă, deopotrivă, o să atragem atenţia asupra modului cu totul particular se aude ca un tic-tac cosmic. Orice urmă de retorică mare şi periculoasă îndrăzneală. Numai câteva din de-a disloca formele neaccentuate ale pronumelor tinde să dispară, din predicativitate rămân doar rezi- inovaţiile sale: Mută accentele cuvintelor către mar- personale şi refl exive de verbele pe lângă care stau duuri, versurile abia mai respiră. Poetul îşi trăieşte ginea lor din dreapta, nu numai de dragul rimei, ci şi care le-a cam golit semantic, anexându-le. Aşa , crepusculul, un noiembrie cu ploi reci, o oră a leha- în spiritul graiului matern bihorean („Şi-i ţinea ison însă, redându-le libertatea, înlesnindu-le să se mişte mitei: „În mine ca într-un cuib / Pe care Dumnezeu / Moartea”;Nici o apă nu murmură).Revigorează ar- în text singure,le-a adus la o nouă viaţă. Tocmai îl părăseşte/ Singurătatea / Se ghemuie / Ca haicul u fi nal, atât la formele substantivale, cât şi la Nu credem că Teofi l Răchiţeanu s-a gândit o vietate / Rănită…” (p.59). Şi înaintea extincţiei, cele gerunziale („La o margine de gându / Singur sta măcar un moment că aceste inovaţii sau reabilitări ultimele imagini ale unei lumi care ,odată, i-au bu- sufl etul meu/ Şi cu lacrimi mari plângându / Îl jelea pe lingvistice s-ar putea impune şi în afara spaţiului său curat simţurile: „Dumbravă în munţi./ În marginea ei Dumnezeu”).Tulbură serios sistemul consacrat al de- poetic. Ele reprezintă o marcă atât de personală, încât / Stau de unul singur / Şi tac…/ Şi în auz, / Glasul / rivărilor lexicale („Mai neagră ca supărarea / Şi mai nu au cum fi preluate, fără să se observe pastişa. În Violet /Al brânduşelor…”(p.66) ; „Deasupra bătrâni- tristă ca tristarea”; „De ce vântuie vântu /(…)/ De ce poezia sa, însă, răspund funcţiilor încredinţate. Aduc lor Munţi ai Apusului/ Soarele acesta / Dulce – amar/ luna tot îmi lună,/ De ce bruma tot îmi brumă,/ De ce nota arhaică a rostirii versetelor biblice din Vechiul Iertător/ Ca şi cum /Pentru ultima oară / În ochii mei/ neaua tot îmi neauă./ De ce roua tot îmi rouă”; „Va Testament. Cam aici am vrut să aducem concluzia. Ar apune…”(p.74); „Cât de departe, voi, stelelor ! / fi o neclintită şi Înspăimată pace”). Preia, din gra- Cu volumul Lebăda neagră,şi Teofi l Răchiţeanu Şi între mine şi voi / Gândul meu, bietul, / Ca o punte iul popular, procedeul repetiţiei întăritoare de sens, este ,între cei aleşi, poetul neliniştilor biblice. Nu din / Între două/ Pustietăţi…”(p.77). aproape generalizându-l când e vorba de superlativul perspectivă teologică, fi reşte, ci prin adânca trăire Al treilea ciclu,Efulguraţii , preia titlul anto- absolut („Ci singur, prea singur,şi anii, anii mei/ Cât poetică a relaţiei omului cu Divinitatea. LLUCIANUCIAN GGRUIARUIA Reveriile aerului Motto: să meargă, să alerge, să sară, şi să danse- Păsările în spaţiu fără aripi, sunt forme infi nirii cu palmele mâinilor deschise. ”Eu nu am căutat, în toată viaţa ze” ... La Brâncuşi această temă este în- ascensionale perfecte ce prefi gurează ra- Apoi înălţându-ţi ochii, priveşte-o – şi mea, decât esenţa zborului! truchipată în ciclul: Primul pas, Micuţa chetele. Seria Păsărilor a fost comentată vei cunoaşte, astfel, într-adevăr, sinele Zborul – ce fericire!... franţuzoaică, Platon. integral de Athena Tacha Spear /2/ care cerului...” (Af. 140) – va spune Brâncuşi. „Eu aş vrea să creez aşa cum Părintele sculpturii moderne a a inventariat pentru prima oară într-o Aserţiunea este realizează de respir” folosit succesiunea verticală de ovoi- planşă sinoptică: Păsăruica, Măiestrele, Brâncuşi prin Măiestrele şi Păsările în „Eu nu creez Păsări – ci zboruri.” de columnare pentru a sugerera ascen- Pasărea de aur şi Păsările în văzduh. văzduh. Primele se pregătesc de zborul (Constantin Brâncuşi) sionalitatea în: Proiect arhitectonic (2 În sculptura brâncuşuiană avem eliberator: „Pasărea măiastră este un ovoide), Planta exotică (3 ovoide), Co- două serii de înălţare: a bestiarului şi a simbol al zborului ce îl eliberează pe om Aerul e substanţa libertăţii noas- loanele fără sfârşit (3,6,9,12,15 module fi inţei umane. Aventura bestiarului brân- din limitele materiei inerte. Aici am avut tre. Mişcându-ne prin aer, simţim o romboedrice ale căror muchii rotunjite cuşian în ridicarea spre cer este redată de luptat cu două mari probleme. Trebu- minimă constrângere comparativ cu în- sugerează faptul că ele pot fi încadrate în în următoare sculpturi: Animal nocturn ia să arăt în formă plastică sensul spiri- notul sau alergarea prin nisip. Extazul ovoide). Ţestoasa zburătoare, reprezen- – Peştele –Foca, Ţestoasa - Ţestoasa tului, care este legat de materie. Conco- dansului ne face să ne închipuim că plu- tată printr-o jumătate de ovoid răsturnat, zburătoare – Păsăruica, Măiastra – Pa- mitent, trebuia să fuzionez toate formele tim. Privind păsările, ne copleşeşte dorul pare o farfurie zburătoare. Refl exele în sărea în văzduh. – într-o unitate perfectă. Chiar formele zborului. Trăirea primordială a zborului discul polisat, confi rmă senzaţia de im- Aventura omului spre transcen- contradictorii trebuiau să se unifi ce într- este imponderabilitate aerostatică, fără ponderabilitate. Oglindirea formelor, dent se regăseşte în sculpturile: Adam şi o comuniune nouă, fi nală. În fi losofi a aripi, cu toată fi inţa – ceea ce dovedeşte prin dublare verticală şi dematerializarea Eva şi Regele regilor, iar formele lor co- mea asupra vieţii, separarea materiei de că imaginaţia şi percepţia pot fi antite- părţii oglindite, înalţă columnar/clep- lumnare sugerează că omul a fost făcut spirit şi orice soi de dualitate rămâne o tice. Aripile simbolice sugerează călăto- sidric ansasmblul realizat de obiect şi pentru înălţare, după chipul şi asemăna- iluzie. Sufl etul şi lutul formează o uni- ria. Hermes, Mercur aveau aripi la căl- imaginea sa refl ectată, mijlocind plutirea rea lui Dumnezeu. tate. Prin acest oval al trupului Păsării câie, dinamizând doar o mică suprafaţă între pământ şi cer. Păsările sugerează ascensiunea, măiestre eu am separat şi am combinat de contact cu solul, sfi nţii tibetani aveau Se poate detecta o izbitoare ase- zborul sufl etelor, Măiestrele pot fi pro- două mişcări imperioase - una deasupra pantofi zburători. Aripile întregi apar la mănare morfologică între Animalele tectoarele îndrăgostiţilor cât şi păsări ovalului şi alta – dedesubt. Mă întrebam îngerii Renaşterii. Gaston Bachelard /1/ nocturne, Peştii şi Păsările în văzduh. psihopompe (Ion Pogorilovschi /3/). singur: cum trebuie să balansez oare obsevă că aripile în sculptură mai mult Toate sunt felii ovoidale (ca de pepene): G. Bachelard sintetizează astfel formele pentru a da Păsării un sens al încurcă, sunt greaoie, mai sugestive ră- aşezate concav, sugerând adâncirea în reveriile, psihologia şi terapia aeriană: zborului – fără efort? După cum obser- mân formele aerodinamice şi suprafeţe- pământ, în cazul deplasării Animalului „În imperiul imaginaţiei, infi nitul este vaţi, am reuşit cumva să fac ca Pasărea le minime de contact dintre sculptură şi nocturn, convex în cazul Peştilor care regiunea în care imaginaţia se afi rmă ca măiastră să plutească.” (Af. 102) soclu. În povestiirile arabe, întâlnim co- parcă innoată spre spre suprafaţa apei imaginaţie pură, în care ea este liberă şi Pasărea în spaţiu sintetizează voare zburătoare. şi despicând aerul în cazul Păsărilor în singură, învinsă şi victorioasă şi înfri- esenţa zborului spre transcendent, de- Extazul spiritual provoacă levi- spaţiu. coşată. Atunci imaginile zvâcnesc şi se venind arhetipul/prototipul ascensio- taţia şamanilor sau a yoghinilor iniţiaţi. Animalele amfi bii mediază între pierd, se înalţă şi se zdrobesc în însuşi nalităţii, noua fi inţă născută de zbor: Acum zborul se împleteşte cu transcen- regimurile chtonian şi celest. Tehnica înaltul la care ajung. Atunci se impune „Spre imensitatea văzduhului – aceasta denţa. realizării lor parcă alungeşte ovoidul realismul irealităţii. Figurile pot fi înţele- este Pasărea mea. Copil fi ind, am visat La Brâncuşi, ovoidele parcă plu- Începutul lumii, plastifi indu-l şi apoi se prin transfi gurarea lor.(...) Imaginaţia totdeauna că aş fi vroit să zbor printre tesc imponderabile. Au suprafaţă mini- modelându-l ciclindric în cazul Focilor e astfel un dincolo pshihologic. Ea ca- arbori, spre ceruri. De 45 de ani port mă de contact cu soclul, iar forma parcă îndoite la 90 de grade, iar Ţestoasele pătă înfăţişarea unui pshihism precursor nostalgia visului acestuia şi continui să palpită, se trezeşte din reverie sau încă sunt calote ovoidale aşezate cu secţiunea care-şi proiecteaz fi inţa (...) În pshihis- creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să visează, dar tresare în somn. Nietzsche eliptică spre pământ, pe când Ţestoasele mul aerian uneori imaginaţia proiectează reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea susţine că: „Cine vrea să înveţe să zboare zburătoare, calote ovoidale răsturnate, fi inţa totală.” în sine, spiritul ei: zborul, elanul... Nu trebuie mai întâi să înveţe să stea drept, marchează calea de la levitaţie la zbor. „Du-te!... Îmbrăţişează Columna cred că voi putea izbuti vreodată... Dum- Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 3131 nezeirea este pretutindeni; şi pământ – se leagă şi în ceruri.” (Af. 49) parcă vizitatorului afl at în reculegere. În poate germenele de aur. În doctrinele când uiţi cu desăvârşire de Aerul dă puritate sculpturilor din penumbra încăperii, s-ar fi distins neclar yoghinice, reveriile ascensionale sunt tine însuţi şi când te simţi umil şi când te atelier, parcă fl uturi de marmură albă ar în acest moment, contururile sculptu- legate şi de respiraţie, fapr resimţit şi de dăruieşti. Divinitatea rămâne în opera ta; depune polen pe hainele vizitatorilor: rilor ca nişte umbre. Şi deodată lumina Brâncuşi: „Eu aş vrea să creez aşa cum ea este magică... Ei bine, o doamnă de la „Aţi văzut vedea, oare, acei fl uturi? (vi- ar fi pătruns în incinta sacră, coborând respir” (Af. 37) New York care a simţit într-adevăr acest zitatorii din Atelierul sculptorului) toţi sofi anic prin nişa tavanului, iluminând „Elementele Coloanelor mele in- lucru, a îngenunchiat şi a plâns în faţa au plecat pătaţi pe haine, de polenul mar- frescele cereşti reprezentând Păsări în fi nite nu sunt altceva decât însăşi respi- uneia dintre Măiestrele mele. Iubesc tot morelor mele.” (Af. 89) zbor, de pe peretele vestic, transformând raţia omului, propriul ei ritm..” (Af. 141) ce se înalţă.” (Af. 95) Robert Desoille vorbeşte despre deodată Pasărea de aur într-o fl acără Ultima sculptură originală a lui Zborul realizează marea descă- o terapie ascensională. Zborul purifi - orbitoare. Cel îngenunchiat în meditaţie Brâncuşi a fost Ţestoasa zburătoare tuşare de teluric, senzaţia catharctică de că, eliberează, provoacă extazul fi zic şi ar fi fost o clipă orbit/strivit, luând po- care reprezintă de altfel cântecul său de eliberare cosmică şi contopirea cu lumi- spiritual, te face să uiţi de tine şi să te ziţia aplecată a Rugăciunii brâncuşiene, lebădă. De ce a imaginat în reveriile sale na divină: „Păsările măiestre m-au fasci- integrezi în spaţiul cosmic. Lumina con- identifi cându-se cu starea spirituală a această formă stilizată (cu o singură pe- nat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor tribuie la creeerea atmosferei de sacrali- acesteia, trebuind să-şi coboare privi- reche de picioare contopite în aripi) ? niciodată.” (Af. 97) „Eu nu am căutat, în tate. Tot de ascensionalitate/verticalizare rea în bazinul cu apă. Îngenunchiaţi în Forma simbolizează o ţestoasă toată viaţa mea, decât esenţa zborului! ţine mitologia arborelui cosmic, cel care Templu, am fi descoperit uluiţi, la mo- răsturnată şi totuşi cu capul ieşind elan- Zborul – ce fericire!...(Af. 100) în coroana sa susţine cerul, făcând tot- mentele zenitale ale echinocţiilor de pri- sat din carapace şi adulmecând cerul. Le- Bachelard leagă extazul zboru- odată legătura între pământ şi văzduh, măvară şi toamnă, propriul nostru chip genda spune că ţestoasele, la bătrâneţe, lui continuu de transcendent, ceea ce se trunchiul său simbolizând o scară la cer. refl ectându-se în oglinda apei împreună când devin neputincioase, se răstoarnă potriveşte pefect Păsărilor brâncuşiene. E cazul Coloanelor brâncuşiene fără cu imaginile sculpturilor brâncuşiene so- pe spate, aşteptându-şi moartea, întrucât Filosoful francez afi rmă: „S-ar părea că sfârşit (confecţionate toate din lemn, cu site pe marginea bazinului: Pasărea albă nu se mai pot redresa din această poziţie. fi inţa zburătoare depăşeşte până şi atmo- excepţia celei de la Târgu-Jiu). În cos- a vieţii noastre efemere, Pasărea neagă Să-şi fi simţit şi Brâncuşi sfârşitul aproa- sfera în care zboară; că un alt văzduh se mogonia indiană a germenelui de aur, a morţii noastre viitoare, Coloana săru- pe? Pe cel fi zic nu, întrucât a mai trăit oferă întruna, care transcende întruna naşterea lumii din forma primordială aerul; că un absolut desăvârşeşte conşti- ovoidală se face prin separarea a două tului cu simplu capitel purtând urna cu peste un deceniu, dar pe cel sufl etesc cu inţa libertăţii noastre (...) După ce vom fi jumătăţi din coaja oului, între ele aşe- cenuşa funerară a defunctei iubite şi cu siguranţă pentru că proiectul vieţii sale, practicat psihologia aerului infi nit, vom zându-se un stâlp de susţinere/coloană/ Regele regilor,adică Dumnezeu – Tatăl. Templul eliberării, comandat de maha- înţelege mai bine că în aerul infi nit se Indra – germenele cosmic. „Natura ză- Până să ajungă soarele la zenit, radjahul Yeswant Devi Holkar, a eşuat. şterg toate dimensiunile şi că astfel ajun- misleşte o vegetaţie vânjoasă care creşte imaginea Pasării de bronz polisat, întru- Dar ce legătură poate avea ţes- gem la acea materie nondimensională drept în sus, de la pământ înspre ceruri. chipatoarea toasa greoaie cu zborul? Orice animal a care ne dă impresia unei schimbări inti- Iată, Coloana mea fără sfârşit trăieşte Duhului sfânt ar fi fost acapara- trecut în evoluţia speciei prin stadiu de me absolute”. într-o grădină frumoasă – din Româ- toare, pe când aceea aTatălui – Regele pasăre şi poate că în inconştientul său Această schimbare spaţială o re- nia... De jos şi până sus, ea are aceeaşi regilor abia s-ar fi întrezărit minusculă rudimentar mai visează să zboare.!” În simţea şi Bâncuşi când spunea: „Eu văd formă şi nu îi trebuie nici piedestal şi în dreapta noastră. Dar până să ne dez- legătură cu ţestoasa ne ajută mitologia această Pasăre de aur foarte departe – la nici soclu – ca să se sprijine; iar vântul meticim, - soarele ar fi ajuns la zenit şi şi ideea sculptorului care a creat această o sută de kilometri depărtare şi de o ase- nu o va dezrădăcina niciodată, căci ea va chipul Regelui regilor s-ar fi extins, de- formă anume. În mitologiile orientale şi menea măreţie, încât să umple întreaga rezista pe propriile-i puteri...(Af. 135)” venind egal ca dimensiune cu acela al oceanice, ţestoasa reprezintă o imagine a boltă cerească.” (Af. 101) „Coloana infi nirii se aseamănă şi Păsării de aur (dar mai estompat, sculp- lumii: carapacea inferioară – pământul, „Sculptura mea Cocoşul nu mai cu o plantă exotică – la care vor să viseze tura fi ind realizată în lemn). Şi toate for- cea superioară – cerul, iar carnea dintre este cocoş; iar Păsărea măiastră nu mai (veşnic) adolescenţii. Sau cu însuşi pen- mele refl etate s-ar fi întâlnit într-o cru- ele – viaţa. Aşadar, în cazul unei „ţestoa- este o pasăre: au devenit simboluri. Eu dulul timpului, răsturnat.” (Af. 142) ce. Ce am fi putut noi îngâna în această se zburătoare”, întreg pământul cu viaţa am căutat mereu naturalul, frumosul pri- Regăsim tema în proiectul Tem- clipă de extaz, decât fi nalul rugăciunii pe care o poartă s-ar înălţa spre transcen- mar şi direct, nemijlocit şi etern!... Do- plului eliberării pe care Brâncuşi voia creştine, binecunoscute nouă: “În nume- dent. Brâncuşi spunea, la bătrâneţe, că se resc ca Păsările mele şi Cocoşii mei să să-l realizeze la Indor pentru prinţul le Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, simte foarte aproape de bunul Dumne- umple odată întreg Universul şi să expri- Yeswant Rao Holkar, care, după părerea Amin!” Şi fi ecare dintre noi am fi simţit zeu. Prin şlefuirea marmurei albe şi pure me marea Eliberare!”... (Af. 162) exegetului Ion Pogorilovschi ar fi putut că suntem Fiul! Pentru că am fi constatat a Ţestoasei sale zburătoare, aceasta pare „Păsările măiestre sunt o serie deveni “cea mai grandioasă construcţie cu mândrie că am fi fost postaţi în dreap- că se contopeşte cu lumina divină. La de obiecte diferite, născute dintr-o cău- religioasă a secolului XX” ta Regelui regilor! fel, prin aspectul elansat, vietatea pare tare unică, rămasă prin timp în continuu Templul urma să aibă forma Co- În clipa revelaţiei astfel imagi- să se înalţe spre cer. Prin ce spaţiu plu- aceeaşi. Idealul realizării acestor sculp- loanei sărutului cu dublu capitel, în inte- nate, am fi presimţit, prin contopirea cu teşte ea? Ţestoasa este răsturnată şi îşi turi ar fi o mărire care să umple întreaga riorul căruia s-ar fi ajuns printr-un pasaj spiritul divin, marea eliberare a sufl etu- aşteaptă moartea. Aşadar ea zboară prin boltă cerească. În ultimele două variante subteran. Piciorul coloanei ar fi fost în- lui din închisoarea trupului, pe care o aerul morţii? Dar ce înseamnă extincţia ale Păsărilor – cea albă şi cea neagră, gropat în pământ, la suprafaţă trebuind vom trăi în clipa expierii. în concepţia lui Brâncuşi? Să ne amintim m-am apropiat cel mai profund de o să rămână numai capitelul (după Ion Po- Apoi, soarele continuându-şi de proiectul Templului eliberării sufl etu- dreaptă măsură – şi am realizat acest lu- gorilovschi înconjarat de apă), care ar fi drumul pe boltă, imaginea Regelui re- lui de corp, care ar fi trebuit să devină cru cu atât mai mult, cu cât reuşeam ca să adăpăstit celula individuală de meditaţie. gilor ar fi crescut copleşitor, pentru ca mausoleul prinţesei indiene Sanyogitta mă detaşez de persoana mea.” (Af. 106). Laturile incintei trebuiau să fi e orientate în fi nal, - întreaga imagine a chipurilor Devi Holkar. În interiorul acestui tem- Şi Bachelard continuă: „Când ajungi atât exact spre cele patru puncte cardinale. refl ectate în oglinda apei să se urce pe plu, pelerinul, datorită ambientului cre- de departe, atât de sus, te recunoşti în Interiorul ar fi adăpostit un bazin cu apă marginea estică a bazinului, apoi pe ari- at: un bazin cu apă înconjurat de trei stare de imaginaţie deschisă. Imaginaţia, şi următoarele sculptrui: pile Păsărilor zugrăvite în frescă pe bol- Păsări în văzduh şi de Regele regilor, în întregimea ei, avidă de realităţi ale ae- trei Păsări în spaţiu (una din ta estică a incintei şi în fi nal să dispară în ar fi trăit sentimentul eliberării sufl etu- rului, dublează fi ecare impresie printr-o bronz polisat, amplasată pe latura estică, văzduh, prin orifi ciul Templului. lui de corp şi contopirea cu lumina care nouă imagine” una din marmură neagră pe latura nor- Sufl etul nostru eliberat şi-ar fi ar fi căzut asupra lui, la zenit, printr-un Este ceea ce a simţit Brâncuşi şi a dică, una din marmură albă poe latura văzut din înaltul încăperii trupul rămas orifi ciu practicat în tavan. Cel mai subtil redat în repetarea modulelor Coloanelor sudică); fără sfârşit. Regele regilor/Spiritul lui Buddha împietrit în Rugăciune, apoi, părăsind simbol al aerului îl constituie faptul că Pentru Bachelard, psihologia pe latura vestică; incinta prin orifi ciul tavanului, s-ar fi el este mediul sufl etului prin care vietă- zborului înseamnă: ascensionalitate, pu- Coloana sărutului cu simplu ca- contopit cu lumina divină, risipindu-se ţile respiră, deci trăiesc. Aşadar sufl etul rifi care, sublimare, extaz curajul de a trăi pitel, susţinând urna cu cenuşa funerară în cerul senin. Ţestoaei zburătoare, care simbolizează vertical, zborul inteligenţei, morală, spi- a prinţesei indiene, pe latura sudică, ală- Revenindu-ne din extaz, am fi sufl etul brătrânului Brâncuşi şi al între- ritualizare, dematerializare. Zborul poa- turi de Pasărea de marmură albă. constatat că sculpturile s-au întors în gii lumi vii, se va elibera prin moarte de te fi trăit deplin numai după prăbuşire. În Pereţii camerei ar fi fost acoreriţi nişele lor şi clar– obscurul domină iarăşi corpul efemer, se va contopi cu divinul cazul lui Brâncuşi prăbuşirea în artă în- cu fresce reprezentând păsări în zbor. încăperea. Ne-am fi regăsit uimiţi tru- şi va trăi veşnic. Cu Brâncuşi, prin ceea semna redarea aparenţelor, a carnalului/ Iluminarea incintei s-ar fi realizat prin- pul amorţit, ne-am fi idicat cu efort şi ce a realizat, aşa s-a şi întâmplat. „biftek”-uklui, ascultarea instinctului, tr-un orifi ciu circular practicat în tavan. după câteva mişcări de dezmorţire am fi etapă parcursă de sculptor la începuturi- Vizitatorul ar fi pătruns în interior printr- părăsit Templul întorcându-ne la îndelet- le naturalist-impresioniste ale artei sale. un pasaj subteran. nicirile noastre zilnice. Şi dacă am fi fost Pentru André Chevrios: „În zbor Momentul revelaţiei mi-l ima- tentaţi vreodată să mai săvârşim vrer-o Note: obiectul îşi pierde una câte una carac- ginez astfel /4/. Privind prin penumbra faptă nedemnă ne-am fi gândit foarte se- 1. Gaston Bachelard – AERUL ŞI VI- SELE (Ed. Univers, Bucureşti, 1997) teristicile individuale şi aspectul solid rios asupra comiterii ei întrucât, acă am încăperii, omul îngenunchiat pentru re- 2. Athena Tacha Spear – PĂSĂRILE săvârşi-o nu cred că am mai avea curajul transformându-se într-o fantomă vagă şi culegere ar fi întrezărit, conform aranja- LUI BRÂNCUŞI (Ed. Meridiane, Bucureşti, luminoasă”. Acesta este scopul şlefuirii mentului pe care-l propun, sculpturile să ne privim chipul contopindu-se cu al 1976); bronzurilor şi marmurelor brâncuşiene, menţionate, adăpostite în nişe. Înainte Tatălui divin şi al Sfântului Duh, în 3. Ion Pogorilovschi – MĂIASTRA ŞI alămirii modulelor de fontă ale Coloanei de iluminarea naturală (nemijlocită) a Templul brâncuşian al eliberării. SURSELE fără sfârşit - pentru a le da aceea strălu- încăperii, sculpturile ar fi părăsit nişele În acest proiec de templu dedi- 4. Lucian Gruia - MOMENTUL RE- cire de aură care le face imponderabile, lor şi acţionate de mecanisme silenţioase cat reveriei ascensionale, raza soarelui VELAŢIEI ÎN TEMPLUL RÂNCUŞIAN AL le sacralizează, şi le înalţă spre conto- ar fi poposit pe marginile bazinului cu la zenit ar fi jucat rolul Coloanei fără ELIBERĂRII (de ar fi fost să fi e…) (Editura “Double P Press Production” Baia Mare, 2004) pirea cu divinul: „Ceea ce legi tu aici pe apă, înclinându-se uşor, alăturându-se sfârşit pentru urcarea sufl etului la cer şi  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 3232 DDespreespre fi iindnd--ulul rromânescomânesc EEthnologicathnologica - RRoataoata vieviețiiii –

Mi se pare că lumea modernă re- ce Roata Timpului (Kala-Samsara). Ci- conexiune a concepțiilor universale des- mată de o epidemie de ciumă (744), simte nevoia unui Endecalog nu fi indcă clicitatea cosmogonică ne este sugerată pre marile ciclicități ale universului și moare Ioan Damaschinul (749), ultimul Decalogul ar fi insufi cient sau prea im- și de evanghelistul Matei când reprodu- ale fi inței care i-a ispitit în egală măsură mare dogmatic, autorul Izvorului perativ, ci pentru că ar fi trebuit ca Mare- ce semnele venirii Mântuitorului: Îndată pe fi losofi , pe etnologi, pe astrologi și pe cunoștinței. Dupa alți 747 de ani (1494) le Rostitor să-i lase umanității șansa ex- după acele zile de necaz, soarele se va antroposofi . De pildă, metafi zicianul începe Renașterea, iar Carol VIII al plicită de a se mântui de tot răul în chip întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, francez René Guénon (1886 – 1951), Franței începe războaiele pentru Italia, condițional și compensator inclusiv prin stelele vor cădea din cer și puterile ceru- care avea să întrețină o bogată următorul ciclu de 747 de ani urmând a rilor vor fi clătinate (24.29). Apoi Iisus corespondență cu Vasile Lovinescu, cu avea loc în jurul anului 2241. Argumen- avertizează evocând aceeași ciclicitate Mihai Vâlsan și nu în ultimul rând cu tele lui Guénon se derulează în alt plan, despre care vorbea și zeul indian Shiva: Mihai M. Avramescu, a fost un orienta- mersul descendent al umanității spre so- Cerul și pământul vor trece, dar cuvinte- list cu o bogată operă (4), care se adaugă lidifi carea ei, reprezentat în simbolism le Mele nu vor trece (Matei; 24.35). Într- celei a austriacului Rudolf Steiner (1861 geometric, printr-o trecere treptată de la o gândire apofantică și coerentă, românii – 1925). El identifi că multiple și serioase sferă la cub (...) sfera este propriu-zis și-au exprimat și ei reprezentările conexiuni între gândirea orientală, echi- forma primordială pentru că este cea ciclicităților universale dând o interpre- librată și imperturbabilă, și cea occiden- mai puțin specifi cată dintre toate fi ind tare computațională timpului, interpreta- tală, vanitoasă și adeseori inconsecven- asemănătoare cu ea însăși din toate re destul de apropiată de cea orientală. tă. Steiner, fondatorul antroposofi ei, direcțiile, așa încât, într-o mișcare de La hinduși, Ganesa semnifi ca puterea identifi că o ciclicitate sui generis por- rotație oarecare în jurul centrului său, reprezentării timpului după o gândire nind de regularitatea respirațiilor (18/ toate pozițiile sale succesive se pot tot- profundă, temeinică. El își reprezintă minut =25920/zi, iar o viață de om, apre- deauna riguros suprapune unele peste simbolul cunoașterii ca pe o axă în jurul ciată în medie la 72 de ani, înseamnă altele. S-ar putea spune că sfera este cea căreia se învârte lumea (reprezentat ca o 25920 de zile). Și după 72 de ani, se con- mai universală din toate, conținându-le svastică, simbol care se referă la soare, stată că Soarele întârzie față de stelele într-un fel pe toate celelalte (11).Repre- în generica sa calitate de Aditya; Zeul zentările de acest gen au luat diferite for- iubirea pentru Frumos și Bine. Și asta fi - Soare pierdut și apoi regăsit al arienilor, me, mai mult sau mai puțin catastrofale. indcă Frumosul pur este în afara oricărui conform Aryavarta), motiv identifi cat și De pildă, ciclicitatea celor douăsprezece păcat, iar Binele, dacă vine din acuratețea de Romulus Vulcănescu în câteva aplice semne zodiacale, cei doisprezece sori cugetării, merge în sensul Ființei tezaur de la Craiova precum și în brode- din tradiția hindusă, cele douăsprezece grațiabile (Răul, în dichotonmie, împie- riile bucovinene, intitulat motivul terra semniții ale lui Israel – toate acestea dică Binele să fi e deplin, după cum a quetum (3). Mitul creației începe în re- conduc, în cele din urmă la un moment spus Sartre). O șansă se întrevedea în prezentarea autohtonă prin apariția din când roata încetează să se învârtească miturile memoriale (referitoare la fapte apele inițiale ale haosului a arborelui (12); Shiva ajunge la funcția sa de sam- ancestrale, conservate ca psihoze colec- cosmic (bradul, la români) la voința lui hara - distrugător al timpului (13). Și în tive în lipsa altor reprezentări), în mituri- Dumnezeu (Fârtatele), odată cu care cântecul popular românesc amintit am le fenomenologice (stârnite de ciclicități apere și Dracul (Nefârtatele), arbore re- găsit refl exele acestor profunzimi, ale în plan astral, antropologic, escatologic prezentat în ceramică și în țesături (vezi unui imn în numele Frumosului, - care au condus la întrebări existențiale), foto), iar în alte variante apare și șarpele convergențe uitate cu invocarea Aurorei în miturile cosmogonice (cu referire la (Naga, la hinduși), motivul spiralei, din din culturile orientale până la egipteni, lumile coexistente, la teogonie sau pan- a cărui gură iese Nefârtatele (a se vedea greci sau romani, de unde am rămas doar teon) și în miturile transcendentale (ale la indieni Kali-yuga, eonul resorbției fi xe cu 25920 de zile. El, ca să atingă la conotativul zicerii mai puțin la deno- totemului, daimonologia, relații dichoto- universale). În buddhism, Arborele punctul de răsărire echinocțial, are nevo- tativul ei, la esteticul refl exiv-emoțional, mice). Ele au fost reprezentările supra- Bodhi este copacul sub care Buddha a ie de 25920 de ani, ceea ce constituie un concentrat într-o incantație a unui ipote- senzoriale (fascinans) din istoria căpătat iluminarea. Folclorul nostru a an platonic, în care se deplasează punc- tic mers retroversiv al implacabilei roți a umanității care au condus în timp la in- păstrat sufi ciente elemente conform că- tul echinocțial. Axa Pământului, obligă timpului (Kala-Samsara); un mit elia- fi rmări și confi rmări, precum și la rora apar cerurile suprapuse (al nouălea față de ecliptică, pendulează în jurul desc al eternei reîntoarceri. menținerea unor întrebări de ordinul nu- cer), înșirate pe o coloană a cerului, și acestei poziții descriind un con, într-o Iulian CHIVU minosului ce încă nu își găsesc răspun- ideea de vămi ale văzduhului (reprezen- altă ciclicitate, în timp de 18 ani. Luna suri satisfăcătoare (pe sensul mysterium tate, de pildă, și în biserica Mănăstirii are nevoie de 18 ani pentru a reveni la Note: ==>tremendum, după Otto Rudolf). Se Vatra Moldoviței), iar în basme conservă locul prin care a mai trecut anterior (5). 1.Vulcănescu, R.; Mitologie română, Ed. știe, de pildă, că lucrurile savante sunt în ideea de tărânuri reprezentarea chto- Și Steiner, ca și învățătura buddhistă a Acad., Buc.,1985, p.168 simple chiar și în expresie, cu atât mai nicului și a teluricului, dar si a celestului celor patru adevăruri, consideră că omul 2. op. cit., p.219 mult cu cât se bucură de o acceptare ge- și a teluricului, legate înte ele de un măr ar trebui să fi e contemplat din patru per- 3. idem, p. 161 4.din opera acestuia amintim, printre altele, nerală. Multe dintre ele se regăsesc in- cu mere de aur. La orientali, prin spective(...): 1-forțele modelatoare, Orient și Occident (1924), Omul și devenirea sa clusiv în rostirea foclorică românească Buddha, care simbolizează Roata Lumii 2-forțele interioare de mișcare, 3-forțe potrivit Vedantei (1925), Esoterismul lui Dan- de la simboluri până la metafore bine (svastica), se exprimă cele patru adevă- ale organelor, 4- metabolism (6). Și tot o te (1925), Criza lumii moderne (1931), Stările inspirate; Mai întoarce, Doamne, roata/ ruri nobile ale existenței: Primul adevăr, ciclicitate este și conținutul existenței multiple ale fi inței (1932), Metafi zica orientală Să-mi mai văd o dată soarta (...)/Mai în- dukkha, privește suferința sau durerea dintre naștere și moarte, altul decât cel (1939), precum și lucrarea postumă Simboluri toarce roata vieții,/ Să-mi văd anii (întregul ciclu al vieții este un dukkha, care-i este alternativ între moarte și o fundamentale ale științei sacre (1962). tinereții..., spune un cunoscut cântec po- de la naștere până la moarte); al doilea nouă viață. René Guénon, care constată 5.Steiner, R.; Omul-hieroglifă a Cosmosului, pular. Nu întâmplător mă opresc la roata adevăr, tanha, identifi că originea că în Orient metafi zica este dintotdeau- Ed. Univers Enciclopedic, buc., 2006, p.49-51 vieții, metaforă destul de tocită, dar care suferinței în dorință, ceea ce determină na obiectul unei cunoașteri efective (7), 6.idem, p.72 rămâne un motiv literar ispititor, cu pro- reîncarnările (în acest adevăr se regăsesc supra-raționale, intuitive și imediate, 7.Guénon, René; Metafi zică și cosmologie ori- entală, Ed. Herald, Buc., 2005, p.40 funzimi ancestrale, în care se conservă o plăcerile simțurilor - kama-tanha - îm- găsește de ordin metafi zic un personaj ca 8.Guénon, René; Domnia cantității și semnele viziune multimilenară, cu trimiteri atât preună cu dorința de perpetuare - bhava- Ganesa, stăpânul cunoașterii la indieni, vremurilor, Ed. Humanitas, Buc.,2008 în miturile fenomenologice cât și în cele tanha. Ele conduc spre autodistrugere; cel ce imaginase axa în jurul căreia se 9. idem, p.132 memoriale. În Mitologie română (1), vibhava-tanha). Al treilea adevăr nobil învârte lumea ca o roată pe osie, roată 10.op. cit., p. 147 Romulus Vulcănescu reamintește cele este însăși eliberarea de suferință prin care, dacă nu ar fi fost imaginată de Ga- 11.Guénon, René; Domnia cantității și semnele trei reprezentări ale spiritului uman, re- reprimarea dorințelor, ceea ce constituie nesa, cu siguranță ar fi fost imaginată la vremurilor, Ed. Humanitas, Buc.,2008, p.159 spectiv reprezentarea fantastică a morții tocmai nirvana. Și cel din urmă adevăr porțile Occidentului de un Barâncuși. În 12. idem, p.165 și a spiritelor morților, reprezentarea mi- destăinuie căile care conduc la încetarea Domnia cantității și semnele vremurilor 13.Zeul suprem indian, Shiva, cel care a por- rifi că a spiritelor diferitelor tipuri de suferinței, încheind astfel un ciclu simi- (8), René Guénon face observații și în nit din greșeală Roata Timpului (Kala = timp; strămoși și moși, precum și reprezenta- lar celui perceput și de tradiția româ- legătură cu direcția coborâtoare a actua- Samsara = reîncarnări succesive), are și funcția rea realist-fantastică a spiritelor tuturor nească în alți termeni, dar schematic lului ciclu cauzat de o îndepărtare evi- de distrugător al timpului (Samhara). celor ce au fost vii – ceea ce în mod identic. În buddhism, în cele patru ade- dentă de principiu. Ordinea cosmică și obișnuit etonologia denumește ciclul văruri se concentrează cele trei variabile cea umană nu sunt și nu pot fi separate, vieții. Acesta este inclus într-un altul, ale existenței; impermanența (anitya), ele determinându-se reciproc. Așa se ex- cosmogonic, de sorginte indiană, din non-sinele (Anatman) și insatisfacția plică și relația care există între anumite Rig-Veda, cum sesizează și Vulcănescu (dukkha), pe care și românii le-au con- faze critice ale istoriei umanității și anu- (2) și cum știm inclusiv din pilda pe care cretizat în cele trei ursite, după modelul mite cataclisme care se produc după i-o dă zeul suprem Shiva lui Indra, dor- strămoșilor lor romani (nona, decuma și perioade astronomice (9) despre care nic sa înteleagă maya acestuia, lăsând să mortha). În Buddhism, acest ciclu se scria și Rudolf Steiner când lua în calcul treacă prin fața sa mai multe roiuri de numește dharmachakra, reprezentat de observația naturalistă și christologia, gă- furnici (ele reprezentau succesiuni de o roată cu opt spițe - cele opt cărări spre sind o altă ciclicitate, respectiv cea de lumi), fi ecare dintre ele conduse de câte iluminare (Ashatamangala): parasolul, 747 de ani de la fondarea Romei și un Indra și când fi ecare Indra care piere cei doi pești de aur, fl oarea de lotus, sco- nașterea Mântuitorului (10), apoi la înseamnă abia o zi din viața lui Shiva, ica, nodul infi nit etc. Roata vieții, așadar, aproximativ aceeași distanță în timp, cel care a pus în mișcare în religiile vedi- deși pare un simbol tocit prin uz, este o după ce timp de doi ani Europa e deci- Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 33 NNoteote ddee llecturectură IIONON GGOCIUOCIU Debranșarea de la „viciul”… lecturii! omagii… Mihail Sadoveanu, la vârsta Nu a „dezertat” și nu a dat semne că tu profi ți de ușa larg deschisă spre o de 50 de ani (1930), publică opera sa lucrează sub „acoperire”. Și, totuși, o participare diurnă. Cam așa ne simțim fundamentală, Baltagul, scris în timp dedublare profundă, vulcanică, nu a după ori în timpul lecturii povestirii de… șapte zile. Urmînd literar mitul fost posibilă la infi nit. Armata, ca da- „Idile”. Fie că ne reamintim de triun- Creației. Istoria literaturii nu a con- torie și… profesie. Cu durată limitată. ghiul erotic biblic: Eva-Adam-Mefi sto semnat în cîți ani a gîndit/trăit acest Scrisul, ca osîndă. Pedeapsa, condam- (Șarpele) și altele, fi e cel din proza lui roman total. narea, pot fi schimbate. Chiar iertate. Ion C. Gociu - Idile - :Violeta-Geor- Să mai amintim: „Osînda nu seschimbă. E pe viață” ge-Bebe, realismul, epurat de eticis- J.W.Goethe a scris timp de 50 (Tudor Arghezi): Hybrisul din antichi- mul meschin, „europenizat”, de falsă de ani la opera sa capitală (și a literatu- tate nedesmințit și ruda sa apropiată: pudoare, face „acceptabilă”, „motiva- rii universale!?) „Faust”. Fără comen- Moira! tă” această treime, hotărîtă de factori tarii! Îmi propusesem, gîndind că mai puțin ortodocși. Discutabili ori nu. Lucian Blaga a debutat în vo- mă va îngădui Dumnezeu, la apariția Nu are rost să insistăm. Să lum la 24 de ani cu „Poemele Lumii”. volumului al doilea, să încerc să- anulăm în observații colaterale ceea ce Volum nedepășit ulterior în cuprinsul mi așez gîndurile , în scris, despre autorul a fi xat fi ligranatic în termenii unei opere uriașe… cutezanța, cum să-i zic, literară/mili- cuvântului său, vălurit de înțelesuri și Liviu Rebreanu, de reținut, tară/cazonă a gorjeanului, aproape, și subînțelesuri. Nu subscriem, nici în ofi țer școlit în armata austro-ungară, el, octogenar. N-a fost să fi e pre gîndul glumă, că autorul „printr-o întîmplare nu a „dezertat”, ci a răspuns, aproape meu. Autorul mi-a dăruit, recent, un plătind cu libertatea/viața unei porun- alt volum, gata de tipar și despre care bizară” ar fi fost ademenit să-și „po- vestească în scris amintirile”. Mă afl am la Tîrgu-Jiu. Era cu ci irezistibile a destinului implacabil/ nu aș fi putut notifi ca ceva, pe înțeles, Moira. Sau poate și mai de neocolit decât raportându-mă la volumul I al Cineva a afi rmat un adevăr o săptămînă înainte de Sf. Paște 2011. incontestabil și anume că aceste cărți- Un Domn, pe care nu l-am văzut și Hybrisul? La 35 de ani, în 1920, după cărții de referință: „Din Văianu la To- surori trebuiau scrise indifendent de de care nu am auzit în cei peste 80 de opt ani de la debut înscris „Frămîntări ronto”. Cartea de debut „șaptezecist/ factorii colaterali: vîrstă, profesie, ani ai mei, de urcuș, mereu împovărat, 1912” publică prima sa capodoperă, optzecist” (cu privire la vîrsta autoru- „provincie” etc. A avut perfectă drep- mi-a oferit o carte. Evident, s-o citesc. romanul „Ion”, care marchează hota- lui) ori „2011-unșpist”, ținând cont de Poate și mai mult, să scriu despre ea! rul de început al romanului românesc anul în care va apărea volumul „Cireșe tate. Dar mai trebuie adăugat încă un De ce mie și de ce eu? Da. Am faimă de modern. amare”. Patru povestiri memorabile. „amănunt” hotărîtor: lectura. Necitite „vicios”. Și asta, de mai mult de jumă- Mihai Eminescu scrie la ado- Deși grupate sub titlu ultimei, cărțile nu există. Ele se nasc și trăiesc tate de secol întru lectură și scris. Dar lescentina vîrstă de 18-19 ani un ro- nu sînt „rude streine”, tematic ori sti- de atîtea ori de cîte ori sînt citite și în nici chiar așa. „Viciul” lecturii, ne asi- man, „Geniu pustiu”. Un tulburător listic volumului de debut. Nici pu- atîtea feluri cît de feluriți sînt cititorii gură celebrul poet francez Paul Valery poem romantic în proză, a cărui va- ternic „înrudite” n-aș susține că ar fi . lor. De asemenea, este restrictiv să (1871-1945), este singurul nepedepsit loare, ținînd cont de vîrsta autorului, Excepție făcînd prima – „Coarba”- . acceptăm că în „Din Văianu la Toron- de vreo lege. Deci… Dar eu, „școlit” credem că nici azi nu a fost evidențiată Teren magic (însușit și în pseudonim!) to” am avea doar un Bildungsroman: la vreme, știam încă mai demult, de la la parametri ei reali. și de care autorul rămâne defi nitiv de- ani, fapte, devenire etc. Lectura ne un cronicar moldav, trăitor în secolul Volumul I al Bildungsroma- pendent. Literar! Revenirea la Coar- ferește de orice tip de încadrări/abso- XVIII, „că nu iastă alta și mai frumoa- nului „Din Văianu la Toronto” m-a ba este anten(ică) și, deci, hotărîtoare lutizări dogmatice. să și mai de folos în toată viața omului determinat să privesc succint asupra pentru tentațiile de nestăvilit ale scri- Înclinăm spre defi niția zăbavă decît cetitul cărților”… (Pro- lipsei de „istoricitate” ori alt criteriu sului său. blagiană de „Hronic și cîntec al vîr- tocronist!, m-ar „deconspira” criticul în privința vârstei autorului la debutul Strălucirea reluării „motivu- stelor”. „știe tot”). în volum, ori a apariției, determinării lui/temei” Coarba , în care narațiunea E un punct de vedere… Volumul, atrăgător grafi c, înti- apariției, unei esențiale apariții edito- (mit, legendă, credință, magie, tulat, ca într-o celebră doină, „Din Vă- riale, literare. superstiție) se leagănă baladesc în un- Prof. dr. George MIREA ianu la Toronto” („Din Boian la Vatra- Am mai amintit, întîmplător, duiri armonioase de nepovestit. Doar Dornii/ Au umplut omida cornii…// în aprilie a.c., la Tîrgu-Jiu, am „înre- de re-re-retrăit estetic. În uitare de sine. Din Hotin și pîn la Mare…”), este gistrat„ un debut literar, în proză, de-a În nuvla „Coarba” reîntâlnim O ffurnicăurnică pepe semnat de către domnul Ion C. Gociu dreptul șocant. Și neașteptat în contex- tema, înepuizabilă liric, dar cu o altă col.(r) cu pseudonimul literar, Mugu- tul literar românesc, debusolat seismic motivație – „moartea căprioarei”. Mai GGolgotaolgota rel Pădureanu-Coarba. În totul profund încă de infl uențe și non infl uențe stră- tragică decât am putea crede că poate sugestiv, forestier. Dar nu numai atît. ine, de fapt, creației literare. O derivă fi suportat omenește. Lucrurile abstracte Este sufi cient să privești prima coper- păguboasă care transformă literatura în Lectura atentă a celor patru sunt lucruri fi rești, tă, ca să te vindeci de blazarea cotidia- „cărămizi” de zece ani. Infantile, sub- nuvele: Coarba, Jugul din Gura Lupo- așezate pe ochelarii lui Dumnezeu. nului și de indiferența seniorială. dezvoltate: „șaptezecistă”, optzecistă” ii, Idile și Cireșe amare, apropie pe ci- etc., uitîndu-se că singura, literară, în titor de realitate „cetitului”, la propriu. * Avînd în vedere și faptul că De imaginea lui Dumnezeu autorul nu părea să-și divulge semeția existența istorică a omenirii, are o do- A ceva „scris„ după „legile scrisului”. răspund orbii. de a fi aproape octogenar și… debu- vadă „materială” de cinci milenii (pre- Normal, deci. Imposibil de realizat în * tant, calm și convins, am înțeles, după cedînd cu două milenii chiar Biblia!): cea mai mare parte din „paginile” vo- Un vis care ucide alt lectură că avea de ce. „Epopeea lui Ghilgameș. lumului „Din Văianu la Toronto”. În vis compromite Înainte de a-mi exprima reala Literatura nu are vîrstă. Are care, Ion C. Gociu reușește să te asoci- utopia visului. satisfacție, recunosc, neașteptată, doar continuitate alternantă, specifi că eze la „lectura„/„cetitul” unei cărți „ne- * Te îndoiești de tine cu privire la acest volum, m-am ei. Aceste sumare însemnări îmi per- scrise”! O carte pe care el o „citește” mit, doar cu ajutorul lor, să revin la prin ochii și simțurile tale. Tu vezi și însuți, adică știi să te „branșat” cu neînfrântă („vicioasă”) supui Absolutului. voință/dorință de a încerca să afl u/ subiect și să pot spune ceva cu înțeles auzi simultan cu autorul. Ca într-o ma- * să deduc măcar, ceea ce „criticii pentru un dorit cititor, ca și mine, nei- gie. Dacă reușești să te sincronizezi cu Să nu ai prieteni mai atotștiutori”, nu am afl at să fi format despre debutul, la 75 de ani al el, ai câștigat pariul de a te contopi și mulți decât ai putea „legiferat” încă. Și anume: cine/ce unui veritabil prozator din Țară, nu din re-re-trăi miracolul re-crea-ției a unei dezamăgi. determină un debut editorial? Este „provincie”, cum, denigrator, citim în lumi pe care o visăm/imaginăm în su- * acesta „debutul editorial” – mai critica dîmbovițeană despre cei care blimul estetic/literar. Singurul posibil. Cântărește-ți bine limitele, să prindă în important decât o carte considerată a fac să avem și o…Țară, cu prezența lor În „nuvele”, autorul se pe întinsul ei. detașează de lumea din „aduceri greutate calitățile. fi „capodopera” acelui autor? * Tudor Arghezi a publicat între Despre Ce și despre Cine este aminte”: amintire, retăire, spoveda- Există noroc care 16 și 87 de ani (71 de ani!), dar a de- vorba… nie, mai mult decît simpla visare, do- strălucește și noroc butat în volum la 47 de ani și chiar cu Cartea de la care pornesc – molind o suferință „dureros de dulce”. care orbește capodopera creației sale. „Din Văianu la Toronto” a apărut în În pierdere sau în cîștig atunci cînd se * Alți n poeți, despre care nu-și anul 2010 și este scrisă/publicată la instalează în „prezentul perpetum”. Amintirile te mai amintește nimeni, au publicat până vârsta de 75 de ani de domnul col. Într-o realitate ce se refuză magiei vi- desăvârșesc. (r.), Ion C. Gociu, fost militar, sub or- la o asemenea vârstă nenumărate volu- sului „manipulat”. Lumea din nuvele George DRĂGHESCU me și au luat cele mai bizare premii și dine și arme, timp de patru decenii. vine spre tine cam așa precum este și  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 34 eecaterinacaterina mmorarorar Forţă şi vulnerabilitate a genului feminin Dacă-l recitim chiar şi pe cel mai mare în ultimă instanţă, pentru perpetuarea speciei. Nu viaţa decât să creeze valori, dar acest fapt constituie „naturalist“ dintre antropologi, J.J. Rousseau, vom foarte departe va fi Eminescu, care, în antropologia un handicap pe cate femeia îl poate depăşi prin constata că, în Emil sau despre educaţie, Contractul sa implicată în discurs poetic, va repeta formula cunoaştere şi control asupra timpului. Oricum, nu se social şi Originea inegalităţilor între oameni, femeia inferiorizantă: „femeia are părul lung şi mintea poate eluda un fapt fundamental, care a determinat este prezentă destul de puţin în comparaţie cu genul scurtă“. La rândul lui, C. Noica afi rmă, în repetate cultural această tipologie a fragilităţii, şi anume masculin. Educaţia îl are ca subiect preferat şi rânduri, că nu se poate face fi losofi e reală unde este că s-a considerat, implicit, că „nu prin faptul de a aproape exclusiv pe Emil şi nu pe Sophia. În orice caz „prea multă natură“6. Or, există prejudecata comună da viaţă, ci prin acela de a-şi risca viaţa s-a ridicat o temă care se impune în antropologie şi psihologie că femeia este mai apropiată de natură dacă nu este omul deasupra animalului; de aceea, superioritatea este aceea a forţei şi a slăbiciunilor omeneşti. În cele natura însăşi („mama natură“). Fragilitatea femeii a fost acordată sexului care ucide, nu celui care dă ce urmează o să insistăm asupra vulnerabilităţii şi este – după Emil Cioran – derivată din incapacităţile viaţă“12. forţei genului feminin.* sale congenitale. „Femeia nu riscă nimic pe plan Antropologia fi losofi că feministă a produs Cercetările feministe1 au readus într-un chip spiritual, fi indcă la ea dualismul (s.n.) dintre spirit argumente valide pentru a accentua ideea de semnifi cativ problema criteriilor fragilităţii speciei şi viaţă are o intensitate antinomică, mult mai redusă specifi citate a fragilită ţilor la cele două sexe. om. Feminismul radical consemnează apăsat, în decât la bărbat. Sentimentul graţios al existenţei nu Simultan admiterii felului specifi c de a se manifesta primul rând, prezenţa unei mentalităţi dominante duce la revelaţii metafi zice, la viziunea realităţilor al fragilităţilor, s-a considerat că este o prejudecată adrocentrice şi patriarhale care ar fi statuat prezenţa esenţiale... Femeile sunt nişte nulităţi simpatice antropologic păgubitoare dihotomizarea calităţilor fragilităţilor doar într-un singur gen, genul feminin. (s.n.). Cu cât te gândeşti mai mult la ele, cu atât le şi a defectelor de genuri. Trivializarea experien- Conform acestei orientări, un dualism tiranic este înţelegi mai puţin. Este un proces analog cu acela ţelor feminine ţine astfel mai mult de obiceiuri, recognoscibil nu numai în cele mai obişnuite care te duce la tăcere din ce gândeşti mai mult tradiţii, superstiţii, decât de o teorie antropologică atitudini, convingeri şi deprinderi de viaţă (femeia asupra esenţei ultime a lumii. Dar, pe când aici cuprinzătoare. Astfel, este cert că există diferenţe fi ind mereu inferioară, slabă, iar bărbatul întotdeauna rămâi înmărmurit în faţa unui infi nit indescifrabil, notabile în ceea ce înseamnă puterea fi zică între superior şi puternic), ci o asemenea părere este uşor în cazul femeii nulitatea îţi pare un mister, când ea cele două sexe, dar în privinţa indicatorilor psihici de recunoscut şi în întreaga gândire antropologic ă nu este în fond decât nulitate. Pe lângă satisfacerea (coefi cient de inteligenţă, afectivitate, voliţie), europeană. Astfel, se consideră că cele mai frecvente nevoilor sexuale, singurul sens al femeii în lume diferenţele sunt mai degrabă de grad (intensitate, dihotomii2 cu care operează antropologia fi losofi că pare acela de a da prilej bărbatului să scape temporal durată) decât una defi nitorie, de esenţă, a genului. (pozitiv-negativ; superior-inferior; minte-trup; de presiunea chinuitoare a spiritului. Căci femeia Câştigă tot mai mult ideea că fragilităţile de gen raţiune-pasiune; raţional-instinctual; puternic-slab; poate fi o salvare vremelnică pentru aceia care trebuie interpretate în contextul unităţii speciei creaţie-procreaţie; pur-impur; invariant-schimbător; trăiesc pe culmi, deoarece fi ind extrem de puţin umane, unitate care nu înseamnă numai opoziţie etern-muritor; sacru-profan; prezenţă-absenţă; dezintegrată de viaţă, contactul cu ea înseamnă o absolută, maniheistă a sex-rolurilor celor două transcen denţă-imanenţă; spirit-materie; întoarcere spre voluptăţi naive şi inconştiene ale genuri, ci unitate realizată prin compensaţii reciproce cultură-natură; inteligibil-sensibil; logos-eros; vieţii“7. Sunt recognoscibile, în acest caz, aproape (parţial spontane sau inconştiente, parţial conduse de autonom-dependent; capabil-incapabil; scop-mijloc; toate dualităţile tradiţionale: superioritatea spiritului conştiinţă) şi printr-un joc al complemen tarităţilor public-privat; cosmos-haos; intelect-emoţie) asupra corpului, a intelectului asupra afectivităţii, în tot cuprinsul fi logenezei şi al ontogenezei. Acest ataşează, până la urmă, modului masculin de a fi a raţiunii asupra „inconş tienţei naturii“, a creaţiei mod de a analiza fragilităţile are ca punct de plecare primul termen, în timp ce, cel de al doilea termen se asupra procreaţiei. În fapt, de pildă, şi în mentalul ideea că există accente de gen înrădăcinate în difor- asociază mai degrabă cu genul feminin. Rădăcinile colectiv al Evului mediu s-a statuat tot prin asemenea mismul sexual, deci în planul genetic de adâncime, şi acestei dualizări sunt, evident, străvechi, iar prezenţa dualizări că femeia este nu numai angelică, ci şi una nu cazuri absolute de gen. Diferenţele din structura asimetrică a fragilităţilor la cele două sexe reprezintă malefi că, iar Fr. Nietzsche nu făcea altceva decât sexului nu sunt neapărat valori pozitive sau negative o constantă a mentalului colectiv în diversele culturi să întărească acelaşi criteriu discriminator atunci cu sens univoc: numai masculin sau numai feminin. şi civilizaţii (exceptând, desigur, ipoteza existenţei când arăta că femeile care-şi clamează emanciparea Astfel, există numeroase deosebiri anatomice, 8 fi ziologice, metabolice, endocrine între bărbat şi unei faze a matriarhatului în istoria umanităţii). Dacă „au o doză de prostie masculină“ . Femeia trebuie 13 sexul este un dat biologic care poate fi cercetat în „întreţinută, îngrijită, protejată, cruţată, asemenea femeie , există o „scală specială de feminitate“ conformitate cu rigorile ştiinţelor naturii, stabilind unui animal domestic delicat“9. Conform unei şi o „scală de masculinitate“, există, indiscutabil, 10 „predominanţe“ feminine şi masculine de ordin obiectiv diferenţele reale dintre cei ce aparţin asemenea perspective asupra fragilităţilor de gen , 14 celor două sexe, păstrând o neutralitate axiologică, femeile însele şi-au internalizat ideea inferiorităţii psihosomatic etc., dar aceasta nu înseamnă deloc constatăm că genul este un construct cultural care lor din motive diverse. Astfel, se consideră că există că există certitudinea existenţei unui criteriu ferm pentru a localiza fragilităţile de gen. Acestea n-au un implică şi a presupus mereu aprecieri şi judecăţi o adevărată „îndoctrinare de gen“. Aceasta este 15 de valorizare şi ierarhizare. Evident că ne naştem vizibilă în: singur loc (în „fi ziologia feminină“ mai mult decât femele şi masculi nu încă femei şi bărbaţi. Pentru a a) sistemul de educaţie; în cea masculină, de exemplu) şi nu depind numai deveni şi bărbaţi, „biologia“ este formată, modelată, b) prin defi nirea derivaţiei şi a respectabilităţii de un singur palier al instanţelor psihice (mai mult prin intermediul genului masculin şi feminin, adică în funcţie de comportamentul sexual; de presupusa dezordine crescută a Id-ului feminin suntem educaţi potrivit unor modele culturale să c) prin separarea femeilor una de cealaltă; decât a celui masculin; a coefi cientului mai mare de devenim bărbaţi sau femei. Cum anume s-a instituit d) prin accesul diminuat al femeilor la resursele inconştient din ego-ul feminin decât din cel masculin; acest criteriu al sex-rolului şi această asimetrică materiale şi la puterea politică; a internalizării mai „superfi ciale“ a imperativelor distribuţie a „puterilor“ şi „fragilităţilor“ este un fapt e) prin trecerea de la un protector la altul (de în super-egoul feminin decât în cel masculin etc.). Existenţa bivalenţei sexuale a organismului uman extrem de complex. Oricum, să menţionăm că lui obicei, de la tată la soţ); este un fapt incontestabil. Totodată, însă, pare la fel Platon i se pare că „în toate femeia este mai slabă f) prin lipsa tradiţiilor de independenţă şi de cert că, din punct de vedere antropologic, femeia decât bărbatul“3şi de aceea i se pare fi resc să atace autonomie în culturile istorice (preistoria este oricum oferă mai puţină variabilitate decât bărbatul, ea fi ind femininul din bărbaţi şi să încurajeze masculinul incertă în privinţa existenţei unei independenţe şi a mai stabilită, fi ind „tiparul rasei“16, dar acesta nu în femei. Rousseau însuşi consider ă că bărbatul ca unei autonomii în presupusul matriarhat); este echivalent decât cu a afi rma diferenţa de sex gen este legat mai direct de societate şi de cultură, g) descurajarea intelectuală sistematică a sau predispo ziţie de gen şi nimic altceva în plus, în iar femeia de natură şi de sfera privată; dacă femeia femeilor până în secolul XX; orizont axiologic. ar aspira de o viaţă asemănătoare cu bărbaţii, ea h) reiterarea ideii că ele sunt permanent marginale; ar subestima bazele naturale ale societăţii; dacă Etica principiilor universale şi etica grijii femeia ar avea cap pentru a descoperi principiile şi i) lipsa unor modele feminine la fel de autoritare dacă bărbaţii ar avea cap pentru amănunte, atunci cultural ca cele masculine11. Dar dacă femeile au Din punctul de vedere al eseului nostru, dacă ei ar fi mutual independenţi, ar trăi într-o perpetuă fost „arestate“ la nivelul fi ziologiei, atunci bărbaţii există o tipologie antropologică a fragilităţii (şi noi competiţie şi aceasta ar însemna sfârşitul întregii îşi vor dovedi oricum superioritatea de gen, în credem că da), atunci, mult mai fertil este să vedem societăţi4. Aceeaşi fragilitate a genului feminin este termeni de activitate. Sex-rolul desemnează pentru cum, chiar aceste diferenţe de gen sunt un temei, poate consemnată şi de antropologia kantiană. Femeii femei servicii casnice şi grija faţă de copii, iar restul unul foarte important, pentru depăşirea fragilităţilor. îi lipsesc într-un chip semnifi cativ caracteristicile achiziţiilor umane, al intereselor şi ambiţiilor sunt În fapt, ipotetic, avansăm ideea că progresul în om, care pot conferi principii universale şi necesare de desemnate ca masculine. Într-un fel, rolul limitat atât în fi logeneză, cât şi în ontogeneză are loc tocmai conduită: cea de fi inţă raţională şi cea de scop în sine încredinţat în mod tradiţional femeilor a tins să le prin tensiunea mereu refăcută dintre datele biologice însăşi. Femeile refuză să facă ceea ce nu le place şi facă într-adevăr prizoniere la nivelul experienţelor şi psihice ale celor două entităţi. Astfel, cercetările din acest motiv ele nu sunt capabile de principii5, va biologice. În acest sens, Simon de Beauvoir consemna de antropologie, psihologie şi fi losofi e feministă17 decreta Kant, iar Schopenhauer va afi rma răspicat că că „nu ne naştem, ci mai degrabă devenim femei“, constată, în esenţă, următoarele: femeile sunt lipsite aproape în totalitate de raţiune dar „nenorocul femeii este să fi e, biologic, destinată a) femeile trăiesc mai mult (ca accent) într-o şi de capacitate de refl ecţie, ele fi ind, în fapt, la să repete viaţa. Ea este mai închisă ca într-o capcană manieră empatică, dar acest fapt primar nu este jumătate de pas între bărbat şi copil, ele existând, în trupul ei, este condamnată mai degrabă să repete totuna cu afi rmaţia lui Freud, potrivit căreia, femeile Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 35 au graniţe mai slabe ale ego-ului; a unei educaţii ultrapermisive în acest sens, nu este nevastă. În Dicţionarul de sinonime, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, pentru bărbat avem sinonimele: om, soţ, iar pentru b) feminitatea se caracterizează cea mai potrivită soluţie cu adevărat antropologic femeie: muiere; fustă; femeie de serviciu (servitoare); femeie de stradă; (tot ca accent) prin ataşament şi de aceea „femeile responsabilă. În fapt, în acest din urmă caz, un prostituată. 10 Mihaela Miroiu, Gândul umbrei, ed. cit., pp. 56-131. au probleme“ în legătură cu defi nirea propriei defect genetic probabil (manifestat ca predispoziţie), 11 Simone de Beauvoir, Le deuxième sexe, Gallimard, Paris, 1975, p. individualităţi, ceea ce îndeobşte apare valorizat o înclinaţie patologică20 în o vulnerabilitate şi un 148. drept „fragilitate de gen“; handicap – privit din prisma perpe tuării speciei – 12 Simone de Beauvoir, ibidem, p. 12. 13 Vasile Văleanu, Constantin Daniel, Psihosomatica feminină, Editura c) bărbaţii sunt centraţi pe ideea de lăsat liber şi moralmente nesancţionat, poate genera, medicală, Bucureşti, 1977, p. 168. „explicaţie“, „principiu“, „adevăr“, „corectitudine“ la rândul lui, fragilităţi în lanţ la cei ce vor suporta 14 Vezi Vasile Văleanu, Constantin Daniel, Psihosomatica feminină, ed. cit., „Femeia diferă de bărbat prin inferioritatea musculaturii sale şi prin aceasta ei sunt orientaţi spre independenţă şi agresiunea homosexuală. (inserţii mai slabe ale unor mase musculare mai puţin viguroase), prin autonomie, în timp ce femeile, fi ind mai intropate, masa musculară mai mică faţă de greutatea corporală, prin capacitatea mai empatice, vor fi orientate spre interdependenţă pulmonară inferioară celei a bărbatului; în schimb, volumul viscerelor sale în raport cu greutatea e mai mare decât a bărbatului. De la naştere, şi heteronomie, de unde rezultă că fragilităţile Note: volumul fi catului la femeie (în raport cu greutatea corpului) este mai masculine apar din faptul că bărbatul se defi neşte ca mare ca a bărbatului. Femeia dispune de depozite de grăsime mai mari separaţie şi de aceea, deloc întâmplător, „bărbaţii“ * Cea mai mare parte a ideilor din acest eseu au fost dezvoltate în cartea decât cele ale bărbatului şi altfel distribuite. Sângele feminin este mai noastră Elemente de antropologie psihologică, E.U.P., 1999, pp. 36-45. bogat în plasmă şi are un număr de hematii mai mic decât al bărbatului, au probleme în legătură cu „relaţiile“ lor cu 1 Vezi, în acest sens: Mihaela Miroiu, Gândul umbrei. Abordări feministe la care oxigenarea este mai intensă“; p. 167. Enumerarea unor asemenea semenii (pentru că-i judecă după criterii şi principii în fi losofi a contemporană. Editura Alternative, Bucureşti, 1995. Din diferenţe nu coincide însă cu consemnarea unor fragilităţi doar pentru genul feminin. studiile anglo-americane, cele mai semnifi cative pentru fragilitatea de 15 generale), iar fragilităţile feminine derivă din aceea gen, amintim: Brodribb, Somer, Une politique antipatriarchale, în: Mihaela Miroiu, Gândul umbrei, ed. cit., pp. 113-117. Se aminteşte, că femeile, empatizând cu ceilalţi, se orientează Femmes contre pouvoirs, Boreal, Montreal, 1987; Butler, Judith, Gender în acest context, mult citata expresie a lui Freud: „întunecatul continent spre o „etică a grijii“, văd consecinţele judecăţii Trouble. Feminism and subversion of identity, Rantledye, New York, al feminităţii“. Pentru particularităţile psihologice ale femeii, a se 1990; Daly Mary, Gyn/Ecology, Beacon Press, Boston, 1978; Dawkins vedea: Jacques André, Psihanaliza şi sexualitatea feminină, Ed. Trei, abstracte în „termeni de suferinţă“ şi, în acest caz, Richard, The Selfi sh Gene, Oxford University Press, New York, 1976; Bucureşti, 1997, p. 18-52; 78-126, unde apar conceptele de: inferioritate, sunt mai dispuse la autosacrifi care; Dowrkin Andreea, Pornography: Men possessing women, Perigee, New supunere, invidie de penis, orientare spre tată, primatul oralităţii, York, 1981; Gates Moira, A critique of sex-genger distinction, în: Sneje seducţia penetrantă, pasivitate şi masochism feminin, angoasa feminină d) în ontogeneză, băieţii sunt mai înclinaţi şi narcisismul. Gunew (editor), A Reader in Feminism Knowledge, Rantledge, London, 16 spre „ieşirea din intimitate“, în timp ce fetele 1991; Jay Nancy, Gender and Dichotomy, în: Sneje Gunew (ed.), ed. cit., Vasile Văleanu, Constantin Daniel, Psihosomatica feminină, ibid., p. 167. Witting Monique, The Making of Gender, în: Nancy Miller (ed.), The 17 sunt înclinate spre „ieşirea din competiţie“, ceea poetic of Gender, Columbia University Press, 1986; vezi de asemenea: Vezi Mihaela Miroiu, Convenio. Despre natură, femei şi morală, Ed. ce înseamnă că fragilităţile viitorilor bărbaţi se Alternative, Bucureşti, 1996, pp. 80-135. Simone de Beauvoir, Le deuxième sexe, Gaillimard, Paris, 1975; Michel 18 vor selecta din tensiunea ivită dintre „nevoie de Faucoult, Pouvoir et sexe, în: Le Nouvel Observateur, martie 12, 1977. Importantă este o observaţie a Mihaelei Miroiu pentru cazul concret 2 Mihaela Miroiu, Gândul umbrei. Abordări feministe în fi losofi a al României (vezi Mihaela Miroiu, Convenio. Despre natură, femei şi independenţă“ şi aspiraţia eşuată spre intimitate, iar contemporană, Editura Alternative, Bucureşti, 1995, pp. 47-55. morală, ibid., p. 115: „De obicei se consideră că femeile sunt infantilizate fragilităţile viitoarelor femei se vor ivi din confl ictul 3 Platon, Republica, în Opere, vol. V, Editura Ştiinţifi că, Bucureşti, din cauza protectoratului bărbătesc. Dar, la rândul lor, bărbaţii pot fi grav 1991, 454 d. infantilizaţi din cauza grijii femeieşti. De exemplu, o explicaţie pe care dintre „ieşirea din competiţie“ (fi indcă în competiţie 4 Jean Jacques Rousseau, Emile sau despre educaţie, Editura Didactică mi-o dau adeseori faptului că în România trăiesc cu aproximativ 6-7 ani regulile sunt mai importante decât persoanele) şi Pedagogică, Bucureşti, 1975. mai puţin decât femeile (în condiţiile sistemului şi ambientului identice şi „nevoia de siguranţă“ obţinută cu „preţul 5 Immanuel Kant, Întemeierea metafi zicii moravurilor, Editura Ştiinţifi că şi chiar a dublei zile de muncă a femeilor) e aceea că ei sunt învăţaţi şi Enciclopedică, Bucureşti, 1972, p. 186. să li se poarte de grijă pentru problemele cotidiene concrete (hrană, sacrifi ciului“ şi al „renunţării la autodezvoltare“. De 6 Constantin Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească, îmbrăcăminte, menaj). Bărbaţii văduvi nu rezistă singuri în neputinţă asemenea, dezvoltarea stadială este considerată fi ind Editura Eminescu, Bucureşti, 1975, p. 11. şi frustraţie, pe când femeile da, căci sunt mult mai antrenate spre 7 autonomie în această privinţă“. Emil Cioran, Pe culmile disperării, Editura Humanitas, Bucureşti, 19 mai „pregnantă“ la băieţi decât la fete, cu corolarul: 1990, pp. 94-95. Mihaela Miroiu, Gândul umbrei, ibid., pp. 127-128. Autoarea băieţii nu manifestă înclinaţii evidente mereu spre 8 Friederich Nietzsche, Dincolo de bine şi de rău, Editura Humanitas, remarcă, „nu genul este cel care duce sexul în statutul de obiect, ci sexul contextul afectiv al relaţiilor şi spre ceea ce este Bucureşti, 1991, p. 167; op. cit., p. 16. în viziune andromorfi că se extinde asupra lumii, transformat în gen. 9 În fapt, asemenea diferenţe inferiorizante, care statuează o fragilitate Nu relaţiile între genuri determină inferiorizarea femeilor care aparţin particular (dorind o limitare a amestecului celorlalţi crescută genului feminin, se întâlnesc în: Dicţionarul explicativ al limbii dimensiunii «secundare», ci relaţiile între indivizii umani (bazate pe române, Ed. Academiei, Bucureşti, 1984, unde pentru bărbat se dau monopolul unui sex, îndeobşte în cultură) se transferă lumii din afară, în viaţa proprie şi o protejare a autonomiei), în timp inferiorizând-o ca feminină“. următoarele înţelesuri: persoană adultă de sex masculin; om în toată 20 ce fetele sunt înclinate „să aibă grijă“ de ceilalţi şi să fi rea; soţ, curajos; voinic, harnic, activ. Pentru femeie, înţelesurile date Vezi Constantin Păunescu, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura considere că responsabilitatea faţă de sine trece prin sunt: persoană adultă de sex feminin; muiere; persoană căsătorită; soţie, Tehnică Bucureşti, pp. 53-57. responsabilitatea faţă de ceilalţi18. Concluzia care se impune, dintr-o viziune antropo logică lărgită, este aceea că nu putem RRestanțierestanțier llaa pprimulrimul mmeueu mmileniuileniu considera rezultatul celor două tendinţe spre care se îndreaptă cele două genuri (adică, în TRENUL Când vaga oscilație-a căldurii cazul masculinului, autodezvoltarea, autonomia, Preface-n dune valurile-amare independenţa şi autosacrifi ciul, heteronomia şi Ecranul cu sosiri pulsează verde Întemnițând pescuitori de perle interdependenţa în cel al femininului) ca fi ind Plecările scrâșnesc pe osul frunții În scoicile agonizând prin mare altceva decât o reuniune tensionată, dar benefi că În dinastii întârzie cărunții până la urmă între separaţie şi intimitate, între Delfi ni visând coroana să dezmierde Și dacă le deschid ca pe seifuri comunicare şi comuniune. În fapt, o antropologie Visând cadranul cifrului cum bate fi losofi că şi culturală care se întemeiază pe Gările-s trase în compartimente Găsesc desfășurat sub ghilotină rezultatele ştiinţifi ce va admite că cele două Halat imaculat emite ceață Un anotimp oprit la jumătate. tendinţe nu sunt neapărat ierarhizate univoc, cum Mânerul de alarmă se dezgheață afi rmam şi mai înainte, ci că acestea sunt comple- În prelungirea lui ard mări stridente LUMINĂ CARE NE UMBREȘTE Poetului Nicolae Diaconu mentare. În acest fel, dotarea naturală pe care o au Trec șinele adânc prin carne vie Într-o lumină care ne umbrește femeile de a încorpora o altă viaţă, de a naşte, de Semnale sângerii înțeapă zarea Stă adevărul echipat în zale a hrăni din trup, de a trăi ciclitatea timpului, sunt Rană prescrisă pentru vindecarea Sub stelele pe dinăuntru goale fapte ce nu pot fi interpretate ca vulnerabilităţi Lui Dumnezeu de agorafobie Încape marea-n solzul strâmt de pește absolute sau ca fragilităţi umilitoare dacă le gândim din perspectiva experienţelor integrale ale speciei La geam cicatrizate fl ori polare S-au stins demult pe sub ghețari olimpii umane, a experienţelor de care benefi ciază ambele Vestesc alunecări de piramide Mitologia-n zei se adâncește sexe, fi indcă, în fapt, fi ecare dintre noi s-a născut, Răbdarea subțirimilor decide Doar fi arele mai țipă omenește a fost înainte încorporat în pântecul matern, a În urma trenului să curgă sare. Când trandafi rii-și devorează ghimpii. fost îngrijit şi hrănit dintr-un trup. În acest fel, de pildă, dacă în ontogeneză fetele văd pericolele ZEU DESCULȚ în zonele impersonale şi în izolare, iar băieţii în INSOMNII Eram un tânăr zeu desculț relaţiile de afi liere şi de umilinţă, aceasta înseamnă Peste câmpia necosită Trece prin orașe caravana nopții În munții-nnebuniți de fl ori că tendinţele profunde ale naturii umane şi ale Cea care e umbra umbrelor târzii Erai cascada mea oprită comporta mentului cultural răspund unor exigenţe Ca și cum își pune fracul de-ntuneric complexe, contradictorii ale vieţii fi ecărui individ ca Marele maestru de ceremonii Cântau în ceruri greieri mici gen. Acestea asigură şi comunicarea şi comuniunea, Prin alte forme de verdeață şi vieţuirea şi supravieţuirea, şi adaptarea, dar şi Arborând pe ziduri insomnii de fosfor Eram un tânăr zeu desculț posibila depăşire a „stressului de adaptare“. În Peste care trage dușurile reci Tu erai steaua mea de gheață. acest fel, ceea ce, luat separat, poate fi interpretat Cu mănuși de abur până te izbește ca fragilitate de gen, dacă este considerat pentru Valul de sudoare-n care te îneci OCHEAN fi ecare ca pentru o fi inţă afl ată în situaţie, în relaţie nemijlocită, atunci poate fi evaluat ca un avantaj, Peste limuzine și reclame duse Sub cerul ca un posibil chip de rezolvare a confl ictelor Pe deasupra străzii până la absurd Tras în ramă de vitralii existenţiale. Astfel, în pragmatica fragilităţii (după Și te dai cu totul orelor de pâslă Închipuind Ca o simfonie tâmplei unui surd. Un straniu asfi nțit expresia utilizată de Victor Săhleanu), este important ca ceea ce se numeşte „soluţia eliminării genului“ OPRIT LA JUMĂTATE Tot încercăm (genderless) să evite atât eroarea ginocratică, cât şi Să recitim lumina 19 cea androcratică în educaţia contemporan ă . Nici Încremenește soarele-n zenit Printr-un ochean de piatră formula „dacă vrei să fi i egală cu bărbatul trebuie Din totul umbra se retrage-n sine Prăfuit. să devii bărbat“, lansată de Simone de Beauvoir, nu Numai sorbind după a lumii sete s-a dovedit a fi una fericită, după cum, probabil, nici Voi înfrunta saharele din mine judecăţile foarte lejere asupra homosexualit ăţii, şi Adrian FRĂȚILĂ  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 3636 PPROZAROZA LUILUI ARTURARTUR SILVESTRISILVESTRI

Alcătuirile evanescente, iluminările, revelaţiile lui Artur se consideră un minuscul anonim, în infi nitul creaţiei demiurgice spaimă în acelaşi timp, suportându-şi condiţia prin imaginarea unei Silvestri, s-au adunat în volumele: APOCALYPSIS CUM FIGURIS dar se simte totuşi un arheu care retrăieşte situaţii tipice desprinse morţi eliberatoare: „Sări un pârâu, urcă şeile unui deal, nu ajungea, Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog /1/ (scrise în perioada din alte vremuri. Viaţa este concepută repetabilă, supusă ciclului de fapt, nicăieri. Şi, de fapt, nici nu se gândea să ajungă, mişcându- 1983-1984, cu excepţia textului Geneza, după Balzac elaborat reîncarnărilor. În povestirea Canon – în tihna unei zile, la mare, se către oriunde, parcă rotindu-se la infi nit, ca un şarpe mitic ce în anul 1977) – prima ediţie 2003; PERPETUM MOBILE Piese eroul vedea peisaje, chipuri fără nume, scene fără mişcare – pe care îşi caută coada(...) Începu să alerge, fericit, cu mişcări simetrice, improvizate pentru violocel şi oboi /2/ – prima ediţie 2005 şi juralul parcă le cunoscuse odată demult poate în viaţa lui şi retrăieşte din respirând precis. Îşi găsise locul.” impresionist FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE. Zile de neuitat viaţa sa trecută sau a altuia. Castelul de nisip apare ca un tipar al Pe treseul unui ciclu de viaţă, personajul principal (2009). Cleopatra Lorinţiu mai aminteşte şi de proiectul unui roman formelor mereu distruse şi repetate în alte vieţi. În Arătarea zeului – întâlneşte dragostea. În fi ecare dintre prozele lui Artur Silvestri PINNACLE despre care autorul îi vorbise cu vreo două luni înainte trimiterea la metempsihoză devine explicită, eroul trăieşte momente apare un El şi o Ea, al cărăr prototipuri sunt soţii Silvestri, după de a se stinge. despre care îşi aminteşte vag: „Poate odinioară, demult, într-un cum afi rmă Mariana Brăescu. Întâlnim aici ideea androginităţii, Ediţiile din 2009 ale volumelor menţionate cuprind trecut care i se părea tot atât de imaginar ca şi vieţile anterioare pe El şi Ea se înţeleg perfect, fără cuvinte, din gesturi, de parcă ar fi impresionante referinţe critice, depăşind ca număr de pagini pe cele care, cândva, le va fi trăit dar nu îşi putea aminti, despre ele, nimic.” o singură fi inţă. Pentru Clopatra Lorinţiu o asemenea perfecţiune ale textelor în proză, ceea ce ne permite să realizăm o sinteză la Exegeţii care au considerat că în prozele lui Artur Silvestri cere un sacrifi ciu reprezentat de moartea eroului în Apocalypsis care vom folosi, pe lângă recenziile amintite, prefeţele relevante ale se manifestă un creştinism liturgic, s-au lăsat înşelaţi de faptul că cum fi guris: ”acea uniune prin iubire depăşea cadrul acestei lumi, ea Marianei Brăescu Silvestri şi comentariile preţioase ale autorului. autorul a devenit un savant în cercetarea acestei religii, dar într-o putea deveni posibilă numai prin moarte.” (Cleopatra Lorinţiu - În Informaţiile Marianei Brăescu Silvestri relevează perioadă mai târzie decât aceea în care au fost elaborate prozele ansamblul operei sale, proza este regină! /1/). Într-adevăr, dragostea demarajul autobiografi c al fi cţiunilor, eroii care străbat întâmplările din APOCALIPSIS CUM FIGURIS. Trimiterile la îngerul păzitor este mai puternică în apropierea morţii. Cu dragostea erothanatică ne fi ind soţii Silvestri. Referindu-se la nuvela Apocalypsis cum fi guris, sunt numai metafore care simbolizează sufl etul etern al Viului, al apropiem de extincţie. prefaţatoarea mărturiseşte: „Totul e poveste şi totul e adevărat, chiar Naturii sacre. Teoria metempshihozei este anterioară creştinismului. În toate prozele lui Artur Silvestri, cuplul resimţind şi fi nalul tragic care avea să se producă însă 25 de ani mai târziu, Prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu leagă metempsihoza silvestriană puternic sentimentul efemerului vieţii şi caută cu disperare fericirea: tot înainte de tainica sărbătoare a Crăciunului.” (Sfârşitul poveştii de ştiinţa zalmoxiană a nemuririi sufl etului, (Sublimate trăiri, „El şi Ea sunt pătrunşi, sunt conştienţi de această fericire fără sau Noaptea aceea) Iar despre PERPETUM MOBILE, prefaţatoarea tot mai profund zalmoxiene în /1/), dar aceasta constitue numai o cuvinte..” (Constantin Stancu – Fericirea fără cuvinte /1/) Un fel de spunea: „Dar ştiu, doar eu ştiu pentru că am fost acolo împreună, şi etapă spre doctrina platonică sau la metafi zicile indiene, anterioare. „dor de moarte” străbate povestirile. împreună am rămas şi în această carte, că micile bijuterii zăvorăsc Trimiterea la zalmoxism permite o coborâre în profunzime, în alt Mircea Rareş –Litera unui cod al eternităţii /1/) afi rmă pentru vecie o taină: taina noastră.” (Taina noastră) ciclu temporar, spre mitologia geto-dacă, ajungând la mitologia că: „Asistăm la câteva feluri de moarte în care pur şi simplu natura, Indicaţiile autorului sunt cele mai importante pentru primordială hiperboreeană (strămoşii geto-dacilor şi grecilor fi ind dezlănţuită mirifi c în ipostazele ei sezoniere, devorează individul, decriptarea textelor. Reţinem următoarele mărturisiri pe care, de consideraţi hiperboreenii). Credinţa hiperboreeeană ofi cia cultul lui substituindu-i-se cu o voluptate dionisiacă.” altfel, le-au folosit şi exegeţii. Apolo, cel care, în mitologia greacă, avea să despartă cu sabia corpul Constantin Stancu, Adrian Dinu Rachieru şi Cleopatra Artur Silvestri (în prefaţa, postfaţa la APOCALYPSIS sferic al androginul (motiv asupra căruia vom reveni). Cultur solar, Lorinţiu menţionează o trăire exacerbată care cutremură fi inţa, CUM FIGURIS, precum şi în prefaţa la PERPETUM MOBILE), se apolinic, apoi zalmoxian au dus la înfi riparea acelei viziuni specifi ce inducând o stare de fericire între viaţă şi moarte. Această stare mă arată uimit de faptul că povestirile au fost scrise în câteva zile, în dud-estutlu European pe care Mircea Eliade îl denumeşte creştinism duce cu gândul că, în prozele lui Artur Silvestri, deznodământul îl formă defi nitivă, ca nişte iluminări/revelaţii (necesitând abia câteva cosmic. Acest creştinism cosmic, anterior doctrinei creştin- constituie „moartea eliberatoare” de care vorbeşte Platon, moment modifi cări minore), de parcă i-ar fi fost dictate „de o străină gură”. ordodoxe nu pare prezent în proză lui Artur Silvestri, atmosfera fi ind în care sufl etul se desprinde de trupul care l-a ţinut captiv în decursul Alăturate, pvestirile parcă se organizau de la sine într-o carte, sub ceţoasă ori pluvială, nicidecum solară. Totuşi blândeţea personajelor vieţii terestre. oblăduirea Îngerului Păzitor. APOCALYPSIS CUM FIGURIS pare o par să respecte preceptul de iubire al aproapelui (avant la lèttre), Ce rămâne din aventura vieţii? Conştiinţa vocaţiei de o carte care povesteşte întâmplări dintr-o viaţă, sau din toate vieţile propriu creştinismului cosmic. Dacă tot fabulăm pe baza metologiei scriitor, care îl vindecă de sentimentul zădărniciei (Ana Dobre – anterioare pe care le-a trăit autorul sau ceilalţi oameni cu care se hiperboreene sau indo-europeane, să mai facem un pas, gândindu- Capacitatea de a gândi mistic /2/) identifi că: „Poate că o fi ştiut aceasta Îngerul Păzitor Bătrân, căruia ne că dacă prozele sunt iniţiatice, eroul ar putea fi un neofi t care se Supravieţuiesc dispariţiei fi zice a scriitorului, lumile i le dedic. Cartea care există, eu – care încă mai sunt, şi el care nu pregătea să devină preotul lui Apollo, asupra căruia stăruie una din imaginare construite prin gândire şi forţa cuvântului. În prozele mai este aici.” Simţindu-se părăsit de înger îmi pare că autorul îşi cărţile enciclopedistului a cărui latură epică o analizam (ARHETIPUL Geneza, după Balzac şi Belle gui tien ma vie personajele imaginate presimţea sfârşitul. CĂLUGĂRILOR SCIŢI). Explicit nu găsim nimic în iluminările lui de scriitor prind viaţă, iar în Fugit nox – muzica de cameră ascultată Şi iată o mărturisire deosebit de importantă pentru Artur Silvestri, decât presimţirea unui mister cosmic impermeabil. la hotel, recrează momentul desfăşurat în Salle de cent suisses, interpretarea textelor: „Acestea sunt nu proze ori nuvele, ci un fel de Muzica în surdină, care însoţeşte unele scene din textele analizate, la Tuileries, când, la semnalul de începere al concertului, dat de fragmente de epos criptic, ce captează un mister natural nedesluşit sugerează totuşi o trimitere la cultul preoţilor hiperboreeni/sciţi, de dirijorul Joseph Budin intra în sală Regele Ludovic al XVI-lea. şi doar îl înregistrează fără a-l organiza. Sunt bucăţi înregistrate în care vorbeşte autorul în cartea menţionată. Viziunea este retrăită de protagonista povestirii, în camera hotelului. marginea apei, îndrumate de un imaginar acvatic ce îşi caută formele * potrivite unde să poată sălăşlui.” „Este o epică de stări evanescente, la Pentru a descriere mai sugestiv universului prozelor lui Despre procedeele tehnice uzitate şi stilul prozatorului limita contingentului şi o înşiruire enigmatică de episoade sufl eteşti Artur Silvestri, am realizat schiţa reprentată în fi gura nr. 1, procedeu Artur Silvestri s-a pronunţat exact prof. dr. Zenovie Cârlugea tot atât de puţin explicabile ca şi mişcările aparent inteligibile ale uzitat şi de fi losoful Lucian Blaga pentru explicarea teoriei sale – (Utopia iluminărilor liturgice /1/) : „În aceste difuze oglinzi naturii. Să fi e acesta mesajul sufl etului natural (...) Un sufl et care, fi losofi ce denumită Cunoaşterea luciferică. retrovizoare ale spiritului, joacă, precum pe apele adânci adierea existând aici, poate fi înţeles şi în alte părţi, din Lumea Largă, Omul este supus reîncarnărilor, motiv pentru care viaţa sa orei incerte (entre chien et loup), epifanii acvatice, străfulgerări oriunde se găseşte acest alfabet straniu care să se poată comunica de am reprezentat-o printr-o spirală (spirele pot fi şi cercuri concentrice lucide, clipe şi frânturi existenţiale, în general o lume de substrucţie la o la orice alcătuire ce aparţine viului.” şi reprezintă reîncarnările/unul din ciclurile samsarei şi le-am entelehială, de scenarii mitice, de arhei plutitori, de aburi matriciali, PERPETUUM MOBILE apăruse mai târziu, ca şi cum numerotat cu 1,2,3,4 şi 5), legătura între spire/cercuri/cicluri se face de aluzii epigrafi ce, toate trimiţând atât la o mitologie a textului ca ar fi fost poruncită să continue APOCALYPSIS CUM FIGURIS. prin metempsihoză). Am trasat o generatoare verticală, tangentă facere şi desfacere (clivaje, în accepţia tematismului richardian), dar De fapt, subiectul principal al cărţilor este Timpul „...văzut ca spiralei, care reprezintă momentul revelaţiei prin care se asigură şi la o experienţă consumată, culturaliceşte, în mesaje individual- Elementul principal ce defi neşte viul; toate încep şi se orânduiesc comunicarea dintre vieţile anterioare şi viitoare (în punctele A, B, enigmatice.” în funcţie de timpul unde s-au ivit prin potrivirea neînţeleasă ori C, D, E). În ceea ce priveşte proximităţile, Artur Silvestri într-un anume timp din infi nitele lumi posibile.” „...toate se repetă Axa spiralei, Divinitatea, nu se intersectează cu spirala menţionează următoarele nume: Borges, Marquez, Alejo Carpantier, ori, în timpuri paralele, pot să fi e altfel deşi par a fi aceleaşi (...) vieţii omeneşti, ea rămâne învăluită într-un mister absolut, ca şi Vargas Llosa, Marguerite Duras, Julien Gracq, Ernest Jünger, Există, prin acest mod de a introduce cheia înţelegerii, şi o anumită în Cunoaşterea luciferică elaborată de Lucian Blaga. Cenzura Mircea Eliade. antropologie schiţată, poate chiar şi mai mult decât aseasta. Căci transcendentă blagiană, care împiedică accesul cunoaşterii umane Autorul mai stabileşte asemănări cu Jean François repetiţiile sunt, de fapt, tipare imutabile, scheme universale şi chiar la planurile dumnezeirii, se pare că operează şi în cazul viziunii lui Samlong şi Patrick Cintas care şi ei scriu „în marginea apei, adică un fel de mecanisme neînţelese ale lumii unde noi ne afl ăm, poate ca Artur Silvestri. Misterul acesta absolut este axa spiralei şi spaţiul acolo unde Timpul îşi desluşeşte altfel marele mister al sfârşitului ocazie, materie şi obiect.” aferent protector, sugerat de interiorul acesteia. fără început.” Iluminările lui Artur Silvestri aduc un elogiu cuvântului Prof. dr. Ovidiu Drimba (O dimensiune liturgică /1/) Aş mai releva o similitudine tematică, pe linia demiurgic al scriitorului prin care acesta creează lumi imaginare care menţionează că în povestirea care dă titlul cărţii, eroul se sinucide metemsihozei, între prozele lui Artur Silvestri şi Cugetările vor dăinui, după modelul logos-ului divin. Astfel textele creează: de Crăciun pentru că şi atunci se deschid cerurile (are loc revelaţia sărmanului Dionis, de Mihai Eminescu. Personajele silvestiene „...o carte a Scriitorului, adică a enigmei care, unind pe cele de jos cu reprezentată de generatoarea spiralei), ca în Noaptea de Sânziene din şi sărmanul Dionis călătoresc în vieţile anterioare marcate arheic cele de sus, ne sustrage de la moartea defi nitivă, care înspăimântă.” romanul omonim al lui Mircea Eliade, ceea ce conferă o dimensiune (la Artur Silvestri mai vag, la Eminescu, mai concret, Dionis * liturgică existenţei personajelor în viziunea lui Artur Silvestri. ajunge în epoca lui Alexandru cel Bun, retrăind viaţa călugărului * * Prof. dr. Zenovie Cârlugea (Utopia iluminărilor liturgice Dan), atmosfera creeată fi nd una romantică, natură maiestoasă nu Pe baza acestor premise putem construi interpretarea /1/) ne dezvăluie că „Apocalypsis” în sens originar înseamnă reprezintă vălul Mayei, ci ascunde fi inţa viului, de care aparţin şi noastră, menţionînd la locurile potrivite, contribuţiile criticilor care „dezvăluirea unui mesaj”. Traseul prin viaţa efemeră, din perioada sufl etele eterne ale oamenilor. Rezolvările sunt diferite, sărmanul au analizat proza lui Artur Silvestri. Consider că un scriitor este cu unui ciclu, reprezintă pentru om o iniţiere ale cărei momente au fost Dionis crezând că poate deveni Dumnezeu este prăvălit în hăuri, iar atât mai important, cu cât, dincolo de valorile estetice ale operei precizate/stabilite de Eugen Dorcescu (Enigma supune şi dirijează eroii lui Silvestri, contemplativi se lasă absorbiţi în natură (eterna sale, aceasta creează o viziune închegată asupra lumii. totul /2/) şi pot fi ilustrate prin fragmentele pe care le-am desprins din reîntoarcere de care vorbeşte şi Mircea Eliade). Universul lui Artur Silvestri poate avea o geneza sau povestirea Jogging (din volumul APOCALYPSIS CUM FIGURIS), Dacă fantezia prozatorului Artur Silvestri are o ascendenţă poate exista dintotdeauna, asta nu impietează asupra viziunii. aleragare care reprezintă o alegorie a vieţii terestre. Etapele iniţiatice spaniolă şi sud-americană, ea este estompană prin stilul elegant, Totuşi, având în vedere specializarea în creştinism, cred că a existat stabilite de Eugen Dorcescu sunt utmătoarele trei. după părerea mea având ascendenţă în romanicera franţuzoaică, o Geneză. Spaţiul poate fi fi nit sau infi nit, dar timpul chiar dacă 1. „cunoaşterea sensibilă” reprezentând contactul Simone de Beauvoir. Personajul principal al romanului Toţi oamenii a avut un început, nu va avea sfârşit. Pr. dr. Alexandru Husar (în contemplativ cu mediul/aparenţa, şi care dobândeşte o anumită sunt muritori, devenit nemuritor după ce a băut elixirul, se afl ă într-o comentariul său Arta scrisului în pagini antologice /1/ consideră că exuberanţă ce ne conduce spre căutarea fericirii, stare umbrită apoi situaţie similară omului supus cilurilor metempsihozei. Murindu-i în prozele lui Artur Silvestri spaţiul şi timpul sunt infi nite. de alunecarea spre misterul existenţei: „Îndărătul perdelelor se prieteni, nemuritorul simte că a murit şi el pentru o perioadă de timp Percepţia timpului este simbolizată de apă. Cele mai lumina lent , dimineaţa va fi încă multă vreme cenuşie, apoi sură şi, în care se apropie de o nouă generaţie. Acest lucru însă îl oboseşte multe dintre povestiri se petrec la malul mării sau al lacului Snagov cine ştie când, într-o clipă cu neputinţă de identifi cat, trnsparentă, ca şi resimte nemurirea ca pe o povară. Acceaşi singurătate fără leac (Veneţia, fără Isadora, Ordinul vrăjitoarelor, - din APOCALYPSIS de cristal. Ar fi trebuit să se îmbrace, să fumeze o ţigară şi să bea o o resimt atât eroul lui Artur Silvestri cât şi geniile în concepţia CUM FIGURIS; Deus ex machina, Călători în văzduh, Canon, cafea; privi absent în jur şi simţi, ca o tăietură de cuţit, gustul amar eminesciană, personaje care nu au înger de pază şi plâng singurătatea Ferry-boat, Semne pe nisip, Cuvinte din dicţionar, Timp circular, al noţii singuratice, buzele sărate şi limba grea, înnodată, răsufl area Demiurgului. Şi Artur Silvestri afi rmă la un moment dat că îngerul Albastrul unei mări imaginare, Odată, altădată, Şi vor merge pe scurtă, degtele încordate. Se făcea din ce în ce mai intens lumină.” său păzitor l-a părăsit.... deasupra apelor, Ceaslov, Schiţă de pictură dodecafonică, Steaua 2. „dezvăluirea fi inţei Neantului”, constituie punctul mărilor din PERPETUUM MOBILE). culminant al aventuii cunoaşterii umane şi va genera angoasa, stare Lucian GRUIA Ion Drăguşanu (în Şapte vibraţii ale memoriei depăşită în fi nal de raţiune: „Toate însă tăceau adânc; până şi păsările subconştiente /1/) susţine că „...apa lui Artur Silvestri înseamnă mult se opriseră vrăjite în aer. Miraculosul nor argintiu pe care îl zărise mai mult, înseamnă timp suspendat, cercurile intersectate ale unei de le fereastă coborâse acum către dealuri şi dispăruse. Părea că nici Note: aceleaşi sfere...” măcar lumina nu mai înaintează şi că pentru totdeauna în jurul lui 1. Artur Silvestri – APOCALYPSIS CUM FIGURIS Pentru mine, ploilor nesfârţite, mortifi catoare ale fi inţei va rămâne acea culoare ştearsă care făcea lucrurile să devină parcă Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog (ediţia a III-a îngrijită de prin diluţie, au o descindenţă bacoviană, iar acea supă primitivă, fl uide şi să zboare. Dar el păşi, respirând tăios, sacadat, şi atunci Mariana Brăescu Silvestri, Ed. Carpathia, 2009) generatoare de viaţă, din lagunele veneţiene, corespunde aserţiunii toate prinseră din nou să se mişte.” 2. Artur Silvestri – PERPETUM MOBILE piese blagiene precum că „numai în ape cu noroi la fund / cresc nuferii”. 3. „revelaţia adevărului” constituie deznodământul, omul improvizate pentru violocel şi oboi (ediţia a II-a îngrijită de Mariana Din repetatele afi rmraţii ale autorului, rezultă că eroul dvenind conştient de eternitatea lui prin reîncarnare, bucurie şi Brăescu Silvestri, Ed. Carpathia, 2009) Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 37 În umbra timpului / Im Schatten der Zeit (Verlag Pollischansky, Wien, 2011)

Blaga, III), lansând totodată și o carte de raturii și artei de expresie germană până ană cu privire la banii care nu au miros: poezii. azi, precum putem vedea la Peter Handke, „Pecunia non olet,/ ba olet.../ cu ură câte Cordial cu deferență și prietenos cu Franz Josef Czernin, Thomas Kling și alții. o tiradă, chiar pecuniară escapadă,/ ca măsură, Hans Dama era, alături de criticul Poezia lui Hans Dama nu a rămas magica baghetă efi cace -/ penibilă politica clujean Mircea Popa, traducătorul „Ecou- refractară acestor tendințe estetice, înde- se face...” (Pecunia non olet). În poemul rilor răzlețe”, un scriitor așa-zis recuperat, osebi unui neoexpresionism, pliat pe sen- Ei/ Sie sunt vizați politrucii democrațiilor căci el aducea în literatura noastră, după sibilitatea sa ultragiată de emigrant, grație populare, pentru care tăcerea maselor era... treizeci de ani, imaginea emigrației germa- căruia poetul percepe realitatea naturală, de aur („În democrațiile populare:/ Trebuia ne din Banat și Transilvania, care în ultimii umană și socială în imagini tensionate, să taci,/ iar ei făceau/ ce voiau...”), ceea ce ani ai regimului de tristă amintire devenise neliniștite, febrile, paroxistice chiar, ne- de fapt este asemănător cu ceea ce se în- de neoprit. Scriitorul s-a realizat și profe- lipsind indignarea, accentul critic, ironia. tâmplă în cadrul libertății postdecembriste, sional, și literar, iar literatura sa poate fi Deși, în aparență, poetul dă impresia de când fl ecăreala și ipocrizia sunt la fel de in- evocată și în strânsă relație cu realitățile spirit bănățean șvăbesc așezat, versurile criminante: „ În democrațiile aparente:/ Ai Recent, în menționata editură vie- social-istorice ale Banatului, prezența sa sale pun în vibrație imagini de înaltă ex- voie să vorbești,/ iar ei debitează/ totuși/ ce neză, a apărut volumul de poezii În umbra în acest spațiu cultural regăsindu-se la loc presivitate ale unui eu însetat de absolut, vor;/ structuri diferite,/ dar setea de putere timpului / Im Schatten der Zeit, ediție de cinste mai ales în ultimul deceniu. de esențialitate și ideație, precum în poe- -/ aici, ca și acolo – a rămas”.(text datat bilingvă româno-germană, aparținând În umbra timpului/ Im Schatten der mul Strigăt la stele/ Ruf zu den Sternen: 27.7.2003). „Jocul de-a democrația” al de- magogilor „care stau la pândă” este vizat poetului bănățean Hans DAMA, stabilit la Zeit este oselecție din creația sa poetică „Călăresc/ pe steaua-ndepărtată a dorului în poemul „Ne iau și pantalonii de pe noi/ Viena încă din 1974. structurată în șase cicluri: Jocuri de idei/ meu,/ pe orbitele infi nitului/ și mă cufund în Sie ziehen uns die Hosen aus”. Pe străzile Născut la 30 iunie 1944, la Sânni- Gedankenspiele, Tăvălugul destinului/ negură./ Soarele, de-acum, e prea departe foamei lumea este „perversă și nemiloasă” colaul Mare – Timiș, Hans Dama (Johann Rollendes Schicksal, Textele din Gossau/ de mine,/ iar capătul acesta, de neatins./ (Acuzare/ Anklage). Totul pare o prostitu- Dama) a studiat limba și literatura germa- Gossau-Texte, În căutarea șoaptelor solare/ Încă înainte de-nceputul/ jocului în mani- are a spiritului public, ca în „Prostituție/ nă, limba și literatura română, pedagogia, Suche nach Sonnengefl üster, Simptomele eră deschisă,/ nouă ne este dor de el,/ fi - Prostitution”: „Ne cer să ne prostituăm geografi a și economia la Universitățile din timpului/ Zeit-Symptome, Natură și inte- indcă, pentru moment, n-a-ncăput./ Aștept, la vot/ ne obligă apoi să ne prostituăm la Timișoara, București și Viena. Emigrând rior/ Natur und Innenwelt. aștept, aștept…/ Și rămân singur.” (poezie impozite,/ ne fericesc cu prostituarea la în 1974, se stabilește la Viena, devenind în Traducerea în română aparține dlui datată 24.8.1989). Tema singurătății, tră- taxe/ și ne cântă aria democrației/ prin 1980 universitar la Institutul de Romanis- Simion Dănilă, renumitul traducător al In- ită la modul unei asumări intime, într-o autostabilirea propriilor salarii,/ prin îm- tică al Universității vieneze, predând și la tegralei Friedrich Nietzsche (vol. I-VII, societate opresivă, este foarte bine reli- bibarea-n grăsime a propriilor diurne,/ Universitate. A publicat numeroase studii, Ed. Hestia, Timișoara,1998-2010), cel efată, precum în poemul În deceniul al prin nerușinata proliferare a propriilor eseuri de literatură și istoria artei, proză care a făcut să ne parvină excelentul volum zecelea/ Im zehnten Jahrzehnt: „Precaut,/ favoruri,/ practică imbecilizarea poporu- și poezii în reviste de specialitate din Aus- de poezii al autorului vienez. tu mângâi/ singurătatea./ Să n-o rănești/ lui și/ trâmbițează democrația.../ mulțimea tria, Germania, Mexic, România, USA, Cuvântul înainte/ Vorwort aparține sau chiar s-o trezești;/ doar s-o mângâi./ să-i pupe undeva.../ un fel de-a-njura de- Spania, Ungaria. Contribuțiile sale privind criticului Cornel Ungureanu, un apropiat și dacă ochiul ei obosit/ respiră cândva/ mocratic.” literatura germană și română, istoria cul- al autorului, care vorbește în comentariul și vădește viață,/ ești pus în încurcătură./ Nici Uniunea Europeană nu este turală și dialectul șvabilor dunăreni sunt său de „sensibilitatea Heimatliteratur, de- ea n-are voie să trăiască./ u vrei să fi i/ scutită de acuze și ironii, ca în UE/ Die recunoscute prin cercetarea minuțioasă și fi nită în timp de marginile imperiului”, gă- singur cu ea…// Voi sunteți strâns legați/ EU: „Mare forță, UE-a noastră/ e-o eco- riguroasă, ca și prin deschiderea mai largă sind poezia acestuia „dramatică și sarcas- și vreți să vă căsătoriți;/ tu și mireasa nomie proastă;/ ambalată rafi nat,/ se pre- în spațiul a ceea ce numim geografi c Mi- tică, energic contestatară și blând evoca- ta,/ singurătatea.”(datat 25.5.1988). Sau zintă minunat;/ oamenii din parlament,/ telleuropa. tivă, guvernată de nostalgie”, puțini poeți cursivul poem Bariera/ der Schlagbaum: criticați, dau faliment,/ posturi bune pierd, În ceea ce privește beletristica, fi ind atât de legați de Banat, „atât de bine „Eu locuiesc/ la granița/ spre singurătate./ bănoase,/ multe și cu sporuri grase;/ iar remarcăm poezia de acută meditație defi niți prin acest spirit al locului ca Hans Bariera se ridică/ întâmplător…/ Privesc politice fosile/ stau pe aur în azile;/ chiar existențială, dar și proza memorialistică și Dama” (Banatul montan/Banater Mai, O atunci/ în neantul/ ce mă/ însoțește/ o bu- prin tată, prin partid,/ puștilor uși se des- de călătorie, ce recomandă un spirit viu, un dimineață la Vinga/ Morgen bei Vinga, cată de drum./ La despărțire/ bara se-cli- chid./ Cui îi pasă acolo sus?/ Cei de-aco- observator atent la tradiție și modernitate, Timișoara/ Temeswar…). nă/ din nou/ și rămân numai eu/ așteptând/ lo-s mai presus/ de pedeștrii extorcați.../ De n-ajunge pâinea coaptă,/ cozonacul ne la mentalitatea etnică și spiritualitatea Textele antologate aici cuprind singurătatea.” așteaptă.” (datat Eisenberg, 20.7.2010). locului, la tendințele globalizării din ce în intervalul 1988-2011, între inedite fi ind Percepția poetului ar putea părea hi- lară, diformă, schizoidă, dacă nu am avea Același spirit acuzator, ironic și sar- ce mai accentuate mai peste tot… inclusă și poezia Tablou de primăvară/ în vedere neoexpresionismul ce animă castic în Ministrul/ Der Minister, Dispariția Amintim volumele de poezie: Frühlingsbild, din 1957, un pastel liric scris la o vârstă fragedă, cu mult înainte de mo- această imaginație, izvorâtă dintr-un dis- lui Homo sapiens/ Homo sapiens’ Abgang, Schritte/ Pași (Viena, I-1980, II-1990), mentul evocat în Weggang/ Exodul, în care confort nu atât existențial cât psiho-mental, Despot și un încrezut/ Selbstherrlich im Gedankenspiele/ Jocuri de idei (Frankfurt apare acuza asupra „tiranului”, imaginea adânc engramat pe o sensibilitate retractil- Übermut, Profanare/ Schändung ș.a. am Main, 1990), Rollendes Schicksal / „țării înstrăinate” și a „ruinelor din sufl et”: contemplativă. Defi nitorie pentru acest Dincolo de registrul intimist, în Tăvălugul destinului (Frankfurt am Main, „Țara-străinată/ a unor dezrădăcinați,/ a tip de percepție lirică este poema Biciui- care solitudinea, melancolia, nostalgia, 1993), Spätlese / Cules târziu (Dublin- unei foste înfl oriri/ mai e de noi legată/ te de vânt/ Windgepeitscht: „și scuturate amintirile celor dragi, trecerea inexorabi- New York-Wien, 1999), Vereinsamtes prin ruinele din sufl et/ dăinuind de-a pu- de ploi/ se sperie cetini.// Tentaculele lă a timpului, natura adusă la dimensiunea Echo / Ecouri răzlețe (Cluj-Klausenburg, ruri:/ palidele amintiri.”. De fapt, tema vântului palpează/în transă țopăind/ visele gestual-cuprinzătoare și expansivă a eului 2002), Launen des Schicksals / Capriciile aceasta de dezrădăcinării/emigrării va fi sumbre.//Așteptări schimbate-n spirit/ liric, dorința de evaziune și exotic, regă- destinului (Wien, 2006), Zeitspanne/ Răs- întâlnită și în alte piese din creația lirică a se-agață de arbori goi./ Biciuite de vânt, sirea în amintire și resemnarea – constitu- timp (Wien, 2008). De reținut și volumul lui Hans Dama, pline de un fi or nostalgic scuturate de ploi/ se sperie cetini;/ brusc, ie teme și stări de spirit, dincolo de toate de proză Unterwegs/ Pe drumuri (Cluj- dar implicând și un accent critic, acuzator. oarecum nemijlocit,/ de viori dezacordate aceste „mărturisiri” lirice, găsim în poezia lui Hans Dama și o dimensiune civică, o Klausenburg, 2003). Încercând să defi nească specifi cul răsună/ melodiile viitorului surâzând;/ prin ceas de seară târziu, picuri, infi mii,/ atitudine socială, un sentiment de acuză și În privința poeziei, Hans Dama poeziei lui Hans Dama, criticul Dan temerar din aurul viitorului se scurg/ incriminare. Acest Ianus bifrons al liricii s-a afi rmat relativ devreme în revistele Florița-Seracin face o referire la spațiul fecundând sărăcăciosul amurg/ cu scânteia bănățene de expresie germană este pe de- literare din țară, astfel că în 1963 obține cultural al Mitelleuropei, căreia îi aparține speranței:/ viață-n ciuda-ntunecimii...” plin exprimat, locul său în cadrul literaturii Premiul pentru poezie al revistei „Viața prin excelență și mica Austrie (Poezia lui (datat Eisenberg, 22.7.2010). noastre fi ind unul ușor identifi cabil. studențească”. Hans Dama, în „Banat”, Lugoj, anul VIII, Mai târziu, în 1997, i se decernează Emigrației dureroase îi corespunde Cât privește pe traducător, Simon nr. 4/2011, p. 11). După mișcările glori- o altă temă, la fel de deconcertantă: regăsi- Dănilă este un experimentat germanist, Premiul Fundației Lenau, pentru studiile oase ale începutului de secol XX, când aplicate la relația Eminescu-Lenau: Emi- rea Banatului drag într-o ipostază deșertică, care s-a străduit să păstreze și versurile în acest spațiu înfl oreau expresionismul, degradantă, asemănătoare cu un peisaj în cantabile, într-o prozodie foarte aproape nescu und Lenau. Historische Beziehun- curentele de avangardă, îndeosebi dada- destrămare și părăsire. În acest punct, spi- de original, care ar friza fadoarea unei gen zwischen Österreich und Rumänien, ismul și suprarealismul, datorită incrimi- ritul civic al poetului nu poate trece cu ve- oralități dacă nu ar trimite la pattern-ul Philosophische Grundzüge bei Lenau natului Anschluss și distrugerilor aduse derea imaginile noilor „realități” din patria hansdamian. und Eminescu. În privința lui Eminescu, de socialism-naționalismul german și de natală: „De-a lungul satelor mutilate/ la- Sub un titlu ce sugerează o anumi- Hans Dama a cercetat în arhivele vieneze al doilea război mondial, se înregistrea- com se reped pâraie/ prin imensul belșug tă atitudine de prezervare a unei solitare „activitatea studentului Eminescu la Vie- ză o stagnare a spiritului cultural saxon. al deșeurilor -/ sărbătorești delicatese detașări față de „bombardamentul critico- na” în perioada 1869-1872: Eminescus Abia după război se încearcă o resurecție fatale/ pentru costelivele vite păscând.// mediatic” și de presiunile mediului literar, Studienjahre in Wien (UNIREA,Wien, a spiritualității culturale germane, astfel Giganți industriali dezvrăjiți/ suportă În umbra timpului este o culegere de reală 2/1989,S.10-11), Eminescu als Student in că în 1954 se înfi ințează la Viena grupa- batjocura clădirilor-fosile ce dorm/ ca reprezentare scriitoricească. Hans Dama Wien (LENAU-FORUM,18.Jg.1992, Fol- rea Die Wiener Gruppe, de către Hans Carl frumoasa din pădurea adormită a Kaka- este, în rândul scriitorilor bănățeni de lim- ge 1-4, S.147-159,Wien)… Artmann, promovând un fel de neomoder- niei.// Speranță văduvită/ pe vecie...” (Ba- bă germană, un poet veritabil, aducând în * nism. Astfel au luat naștere noi orientări natul montan/ Banater Bergland, text datat spațiul literaturii române o gravă poezie de L-am cunoscut pe poetul și uni- estetice, precum Expresionismul târziu „Banat, mai 2007”). În Ticăloșie/ Nieder- meditație, dar și imaginea unui topos etno- versitarul vienez Hans DAMA în 2003, (Spätexpresionismus) și Neoavangardis- tracht, poetul vorbește de „îndobitocirea spiritual într-un anume moment istoric. cu prilejul celei de-a XXIII-a ediții a Fes- mul (Neoavangardismus), amintind de omenirii/ prin economie, politică,/ tivalului Internațional „Lucian Blaga” de recuzita artistică și ideologia mai vechi- prin gazetărie iezuitică,/ prin fl ecăreli, la Sebeș-Alba, unde i s-a decernat Premiul lor curente culturale, dar care au exercitat demagogie,/ publicitate...”, reinterpretând Dan Radu ABRUDAN pentru traducere (a se vedea și: Meridian infl uențe hotărâtoare în dezvoltarea lite- în același spirit acuzator maxima suetoni-  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 38 iioanaoana ggabrielaabriela ggrigariga Imaginea Fecioarei Maria în colinda româneasca În tradiţia poeziei populare româneşti, colinda „Pe vremea-ceea” se suprapune cu timpul mitic, un timp le întreprinde Maria spre a găsi un loc de popas pot fi reprezintă categoria cea mai diversifi cată şi cea mai bine arhaic în care omul era mai aproape de dumnezeire. interpretate şi ca o parabolă a străinului, de atunci şi de reprezentată din textelor ceremoniale. Colindele religioase „Frumoasa Galilee” se situează ca topos „sus”, adverbul acum, a necunoscutului privit cu suspiciune şi ezitare, care fac parte integrantă din spiritualitatea răsăriteană, în subliniind că spaţiul unde se produce întâlnirea dintre nu-şi declină identitatea şi care, cel mai probabil, aduce speţă din folclorul religios românesc, constituindu-se Maria şi înger este şi el „deasupra” oricărei lumi care nu cu sine neprevăzutul. Vifl aimul nu este altceva decât acea drept mărturisiri de credinţă, simple şi spontane, a căror reuşeşte să păstreze congruenţa cu sacrul: solidaritate de grup întru ostracizarea străinului – în acest continuitate şi transmitere de la o generaţie la alta au fost „Colo sus pe vremea ceea / În frumoasa Galileea/ caz Maria, neprimită în nici un adăpost potrivit ci trimisă garantate prin puterea riturilor. Colinda perpetuează pe Refr. Bună seara lui Crăciun/ O fecioară vieţuia/ Ce să nască în ieslea animalelor. Mustrarea nu i se aduce calea oralităţii atât vechi tradiţii populare cât şi bogăţia Maria se numea /(Refren) /Nazaret era oraşul/ Unde Ea- numai oraşului în sine, ci fi ecăruia care a întors spatele, a ideilor dogmatice cuprinse în ele, putând fi considerată şi avea locaşul/ (Refren). închis o poartă în faţa unei femei neajutorate! Acea lume ca o Evanghelie în vers popular. Mai mult, „cunoaşterea Îngerul învăluit în lumină (De-o lumină lucitoare nu era pregătită să primească minunea, nu a simţit-o şi colindei justifi că şi în acelaşi timp depăşeşte interesul / Ca lumina cea de soare) întrerupe rugăciunea Mariei nici nu s-a bucurat de ea:„N-ai primit, tu, Vifl aime/ În etnografi c; capitol de seamă al mitologiei şi mărturie cu zborul său, îi alungă teama şi îi comunică hotărârea casele tale bune/ Să-i dai un pic de sălaş/ Celui mai sfânt a unor tradiţii culturale statornice, colinda se impune Domnului:„Şi din zbor cum se opri:/ - Bucură-te, îi grăi/ copilaş./ N-ai ştiut, tu, Vifl aime,/ Cu câtă dragoste vine/ deopotrivă atenţiei ca tezaur de limbă şi ca preambul (Refren)/ Nu te-nspăimânta Maria,/ Că vei naşte pe Cea mai sfântă-ntre fecioare/ A Domnului Născătoare.” strălucit al poeziei scrise româneşti.”1 Originea ei nu este Mesia/ (Refren)/ Fiu al Domnului va fi / Şi Iisus se va „Cea mai sfântă-ntre fecioare” devine echivalentul una păgână, chiar dacă numele provine din latinescul numi/ (Refren)”. lui „binecuvântată între femei”, un superlativ care o „calendae” (prima zi a lunii în calendarul roman), colinda Cadenţa versurilor, simple şi perfecte ca măsură, distinge pe Maria între toate celelalte femei prin harul revendicându-se ca o prelungire fi rească şi necesară creează o muzicalitate aparte. Alternanţa imperfectului – special dat trupului său, vrednic de binecuvântare şi slavă. a cântărilor din strană, a imnurilor liturgice. Totuşi, ca timp al privirii retrospective ( „vieţuia”, „se numea” ), Trebuie menţionat că în colindele religioase, atributul de numai o parte a repertoriului ei – aceea ce trimite direct cu mai mult ca perfectul care adânceşte şi mai puternic aipartenos – „Pururea Fecioară”, se înlănţuie armonios, la faptele evocate în Evanghelii – poate fi considerat în înspre nedeterminare timpul celor istorisite („văzuse”, „se în semn de înaltă devoţiune, cu „Prea-nevinovata”, mod riguros drept creştină. Acesteia i se adaugă puternica umpluse”, „intrase”) şi cu viitorul profetic din ultimele „Curata”, „Lumina Prea-Sfântă”, „Precista blagosloită”, notă personală ce refl ectă spiritualitatea comunităţii versuri („vei naşte”, „va fi ”, „se va numi”) susţin apelativele investite cu atâta profunzime fi ind preluat mai coagulate în jurul autorului anonim, dar şi rămăşiţe ale ambiguitatea construcţiei din titlu, jocul lui „atunci” şi apoi şi de lirica cultă. unor texte apocrife, care infl uenţează colinda în primul „acum” întâlnindu-se, găsindu-şi împăcarea într-un timp Vifl aimului i se impută vina de a nu fi recunoscut rând prin latura lor de fabulos2. Datorită puterii sale de liturgic, al ascezei şi al sărbătorii. semnele şi de a se fi exclus voluntar de la o împărtăşire difuziune, creştinismul şi-a diseminat „miraculosul” în La polul opus „frumoasei Galileea”, loc „în sus”, cu sacrul. Pruncul nu a avut o casă demnă de mărirea solul de elemente culturale proprii fi ecărui popor care se afl ă Vifl aimul „acolo-n jos”. Valeriu Anania observă sa cerească, nu a fost înconjurat de bogăţiile ce i s-ar l-a îmbrăţişat. Rezultatul a fost apariţia unor elemente libertatea pe care şi-o asumă colindele româneşti de a fi cuvenit, nici măcar de lumină. Toate acestea numai folclorice în stratul creştin, joncţiune între latura sacră transmuta evenimentele biblice în toposul autohton: din vina lui, a oraşului care a preferat să se izoleze în şi cea profană a ritului evidentă în special în materialul „Betleemul e „acolo jos”, pe undeva p-aici, pe- carapacea de întuneric a nopţii şi să nu ştie nimic:„Pat colindelor. aproape, mai devale, poate fi arătat cu mâna prin fereastră”8 moale şi scutece/ I-au dăruit vitele/ Lumină i-a oferi/ O Colinda creştină, tipic românească, are o dublă Vifl aimul este în imaginarul popular locul în care stea de la răsărit/ Peştera întunecoasă/ A fost a Domnului funcţiune: în primul rând, invocarea sacrului prin acesta profeţia naşterii lui Iisus avea să se împlinească. Prin casă/ La venirea sa în lume/ Din vina ta Vifl aime.” act de devoţiune, iar în al doilea rând, evocarea unui excelenţă topos al înstrăinării şi al umilinţei, Vifl aimul Tocmai din acest motiv, de a nu pierde clipa timp magic ce se doreşte reiterat cu fi ecare sărbătoare în nu-i oferă Mariei şi pruncului proaspăt venit pe lume sacră, reeditată cu fi ecare sărbătoare a Crăciunului, care colinda serveşte drept ceremonial. Valeriu Anania decât ostilitatea locuitorilor săi şi un minim necesar: colindătorii merg din casă în casă nu numai pentru a mărturiseşte că una dintre „bijuteriile lirice”3 pe care le-o o iesle săracă. Durerea Fecioare ce realizează sărăcia binecuvânta gazdele cu minunata veste ci şi pentru a-i datorăm „anonimilor făcători de colinde” şi de a cărei în care soseşte printre oameni „pruncul de-mpărat” povăţui să se pregătească pentru o vizită neaşteptată. La frumuseţe nu se poate sătura, este textul colindei ce laudă este copleşitoare: „La Vifl eem, acolo-n jos/ Cerul arde modul simbolic, ospitalitatea gazdei care primeşte în măreţia serii de Crăciun, în care Fiul Sfânt s-a întrupat luminos/ Preacurata naşte astăzi pe Hristos./ Naşte-n casă colindătorii, poate fi interpretată şi ca o încercare dintr-o Fecioară: „Mare-i seara de-astă seară,/ Dar nu-i ieslea boilor/ Pe-mpăratul tuturor/ Preacurata, stă şi de a „rescrie” faptele, de data aceasta aşa cum se cuvine, seara de-astă seară/ Ci e seara lui Crăciun,/ Lui Crăciun plânge-ncetişor./ N-are scutece de-nfăşat/ Nici hăinuţe căci urătorii nu fac altceva decât să repete gestul Mariei celui bătrân/ Când s-a născut Fiul Sfânt,/ Fiul Sfânt pe- de-mbrăcat/ Preacurata, pentru Pruncul de-mpărat.”9 de a căuta adăpost. Mircea Eliade remarca faptul că acest pământ.”4 De data aceasta timpul biblic şi timpul sărbătorii pentru omul arhaic, realitatea este funcţia de imitare13 a Versurile surprind prin jocul timpurilor. Prezentul (sau al sărbătoririi) se suprapun, colindătorul alinând-o unui arhetip celest ( în cazul colindei, „imitarea” unui este afi rmat şi apoi negat, timpul exterior se converteşte în pe maica îndurerată şi erijându-se într-un ocrotitor şi eveniment biblic). Naşterea lui Iisus va fi întâmpinată cu timp mitic, anulându-şi scurgerea şi încremenind în clipa binefăcător al acesteia. „Noi” devine echivalentul lui belşug şi voie bună pentru că de data aceasta credincioşii sacră a sărbătorii. Afi rmarea şi negarea timpului prezent „Eu”, persoanele aglutinând în funcţie de „actorii” ce ştiu să recunoască şi chiar aşteaptă semnele premergătoare – al sărbătorii Crăciunului „de acum” – nu are rolul de interpretează colindul:„Nu mai plânge Maica mea/ venirii Mântuitorului:„Sus, boieri, nu mai dormiţi/ a anula realitatea imediată ci, dimpotrivă, „o potenţează Scutecele noi ţi-om da/ Preacurată, Pruncul/ Sfânt de-i Vremea e să vă gătiţi,/ Casa să v-o măturaţi/ Masa să prin reiterarea evenimentului originar” 5: „Dar nu-i seara înfăşa.” v-o încărcaţi./ Nu dormiţi în astă noapte/ Fără, staţi şi de-astă seară/ Ci e seara lui Crăciun,”. Adjectivul posesivul („Maica mea”10), întăreşte privegheaţi / S-aşteptaţi pe Domnul Sfânt/ Să vă vie pe Majoritatea colindelor aduc în prim-plan fi gura convingerea că în sufl etul credincioşilor Maria nu este pământ.”14 emblematică pentru Noul Testament a Maicii Domnului. numai mama Mântuitorului, ci maica întregii umanităţi, Somnul nu mai este „portiţa” de eliberare prin Atributele ce-i aparţin exclusiv şi anume „Născătoare de căci în faţa Tronului Ceresc, ea se roagă cu aceeaşi care fi inţa accede la starea de increat, ci primeşte valenţe Dumnezeu”( Teotokos) şi „Pururi Fecioară” ( Aipartenos devoţiune pentru mântuirea fi ecăruia. Bogăţia imaginilor negative devenind aproape o transă cataleptică ce ), apar înlănţuite laolaltă în special în cântecele de care o înfăţişează pe Maria în ipostaza maternă precum înşeală şi amorţeşte simţurile. Seara de Crăciun este prin stea. Astfel, Maria este chemată cu apelative ca „Prea- şi intimitatea pe care o creează substantivul „maică”, excelenţă un timp al vegherii, al întâlnirii cu sacralitatea. nevinovata”, „Curata”, „Fecioara Maria”, „Lumina Prea subliniază o disjuncţie în cultul marial: majoritatea Potrivit colindei, cine adoarme este posibil să rateze Sfântă”, „Precista blagoslovită” etc. creaţiilor occidentale au dezvoltat „cultul Fecioarei „vizita” anunţată de urători şi să comită străvechea Acolo sus pe vremea–ceea6 repovesteşte, în Maria”, exploatând ideea „imaculatei concepţii”, a naşterii greşeală a locutorilor din Vifl aim – aceea de a nu primi ajunul Crăciunului – refrenul stabileşte reperul temporal virginale, pe când Orientul ortodox, preferă să accentueze în casă o posibilă epifanie a lui Dumnezeu: „Dormi tu, „Bună seara lui Crăciun” – întâmplările din ziua în care calitatea Mariei de a fi „Maică a Domnului”. Să nu uităm doamne, ori nu dormi/ Şi de dormi încă te scoală/ Ori „îngerul Gavriil” îi aduce Mariei minunata veste. Structura că prima care a numit-o pe Maria „Maica Domnului” este te scoală, ori ne scoală/ Că nici noi că nu dormim/ De- cumva ambiguă a titlului, alcătuită din doi determinanţi ai Elisabeta, mânată şi ea de un semn divin, căci pruncul – aseară, de-alaltăseară,/ Mai vârtos din astă seară,/ Din timpului şi ai locului ce nu spun nimic cu precizie (Acolo Sfântul Ioan – a săltat în pântecele ei: „Binecuvântată eşti sara Ajunului,/ Până-ntr-a Crăciunului.”15 sus7 pe vremea–ceea), lasă de înţeles că timpul biblic se tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi Brodând pe marginea ospitalităţii gazdei, mai sustrage întru totul precisei stabiliri pe o axă cronologică. de unde mie aceasta, ca să vină la mine maica Domnului multe colinde „de intrare în casă” dezvoltă motivul 1 Monica Brătulescu, Colinda românească. The romanian meu?”11 vânătorii. Depărtându-ne de bestiarul medieval cu colinda ( Winter-Solstice songs), Bucureşti, Editura Minerva, Vifl aimul este prezentat drept cetatea ostilă, ce nu- vânători, căprioare, solstiţii, acest motiv trimite nu numai 1981, p.6. şi deschide „casele bune” spre a da adăpost, sălaş „celui spre un timp arhaic – legitimând vechimea colindei – ci 2 Monica Brătulescu, ibidem., p. 58. mai sfânt copilaş”12. De fapt, căutările zadarnice pe care Ortodoxă Română Alba şi tipărită de Tipografi a Alba Iulia, p.9. 3 Valeriu Anania, Din spumele mării – Pagini despre religie şi 13 Mircea Eliade, Eseuri, Bucureşti, Editura Ştiinţifi că, 1991, cultură, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995, p. 125. 8 Valeriu Anania, ibidem., p. 126. p.19. 4 Text cules din Valeriu Anania,op.cit.., Cluj-Napoca, Editura 9 La Vifl eem, acolo-n jos, în „Colinde”, broşură editată de 14 Colinde româneşti, volumul II, Coordonator Ioan Bocşa, Dacia, 1995, p. 125. Episcopia Ortodoxă Română Alba şi tipărită de Tipografi a Alba 5 Valeriu Anania, ibidem., p. 125. Iulia, p.6. Cluj-Napoca, Editura Media Musica, 2003, textul cu 6 Versuri preluate din broşura „Colinde”, editată de Episcopia 10 ( s.n. ) numărul 2, p.7. Ortodoxă Română Alba, tipărită de Tipografi a Alba Iulia 11 Luca 1, 42 – 43. 15 op.cit., Editura Media Musica, 2003, textul cu numărul 5, 7 ( s.n. ) 12 Vifl aime, Vifl aime, în „Colinde”, broşură editată de Episcopia p.8. Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 3939 şi spre îndeletniciri specifi ce românului, ca şi dă poruncă să fi e ucişi toţi pruncii. Cu ton de profeţie, Turc, mentalitatea românească a fost serios alimentată, în vânătoare sau agricultura:„Sculaţi, sculaţi colinda anunţă că acestea sunt doar începutul suferinţei veacurile XVII – XIX, de motive folclorice, superstiţii boieri mari/ Florile dalbe/ Sculaţi voi, români plugari.”16 şi a pribegiei, culminând în cele din urmă cu trădarea lui colinde, legende în care Fecioara Maria juca rolul de Oprindu-ne asupra ocurenţei în textele Iuda:„Irod, marele-mpărat,/ Foarte tar’ s-a supărat/ Din mediator între instanţa divină şi păcătos. ceremoniale a refrenului „fl orile dalbe”, provenit din vorba celor tri crai/ S-a făcut un mare bai/ Căci şi Iuda Pentru ilustrarea acestei idei mă voi opri asupra faptul că, cel mai probabil, colindătorii aveau drept cel viclean/ S-a făcut mare duşman.”23 câtorva colinde care surprind atât importanţa cât şi căderea „instrument” complementar urărilor un băţ împodobit cu Unele colinde amintesc, alături de personajul în „dizgraţie” a unor animale sau plante în imaginarul fl ori artifi ciale, de această culoare, devine semnifi cativ negativ – bogatul inospitalier – şi despre un tânăr căruia colectiv, oprindu-mă asupra simbolismului pe care îl a sublinia asemănările existente între colindă, textele i se face milă de familia ce hoinărea noaptea pe străzile poartă şi analizând structura lirică a acestor texte, în ceremoniale şi descântec. Pe o arie etnografi că extrem de pustii ale oraşului şi, rugat de către Iosif, le oferă adăpost măsura în care – repet – colindele se situează la confl uenţa largă, albul nu este numai simbolul purităţii absolute ci şi într-o iesle aparţinând familiei sale. Impresionează vorbele genurilor epic, liric şi dramatic. cel al invizibilului, asociat în numeroase rânduri morţii. bătrânului dulgher ce-i dezvăluie necunoscutului taina Fecioarei îi este atribuită o strânsă şi dinamică În unele rituri de iniţiere, moartea simbolică a neofi ţilor şi privilegiul femeii care-l însoţeşte, numind-o „Maica relaţie cu natura care rezonează la prezenţa şi trăirile este indusă, reprezentată prin vopsirea acestora cu alb.17 Sfântă”:„De unde veniţi, drumeţi?/ Tocmai de la Nazaret,/ acesteia. Atitudinea creatorilor populari probează o Mircea Eliade, în lucrarea sa Istoria credinţelor şi ideilor Fie-ţi milă, tânăr bun,/ Şi nu ne lăsa în drum,/ Că afară-i mentalitate întru-totul creştină şi, deşi ne-o înfăţişează pe religioase, remarca faptul că scenariul suferinţelor, frig şi noapte, / Maica Sfântă nu mai poate.”24 Maria în mijlocul unei naturi pe care pare să o domine, al morţii şi al învierii Materiei urma faza culorilor Pruncul se naşte fără nici un privilegiu, textele lor subliniază că Maica Domnului nu participă elementelor pe care alchimiştii le foloseau pentru a colinda „îndulcind” într-un fel condiţiile staulului şi la creaţia plantelor sau a animalelor, pentru că, potrivit obţine utopica Piatră Filozofală: negrul, albul, galbenul transformându-l într-un colţ bucolic. Sunt interesante toate credinţei creştine, actul creaţiei îi revine exclusiv lui şi roşul.18 Dacă împărţirea aceste palete coincide cu cele aceste metamorfozări ale evenimentelor biblice, supuse Dumnezeu:„D-aleia Sântă Mărie/ Veşmânturile le lua/ Şi două faze ale metamorfozei Materiei – moartea şi învierea unui proces de retuşare în mentalul colectiv, un presupus ea fuga că mi-aş da, / Păstă câmp d-albi înfl uriţi./ Pe unde – putem constata că primei îi coincid două culori aparent resort fi ind poate o ancestrală vină, purtată şi transmisă de ea că-mi trece/ Flori în urmă răsare.”31 antagonice: albul şi negrul. la o generaţie la alta. Construcţiile eliptice fac aluzie la Două elemente ale regnului vegetal, prezente Emisari ai marii veşti, colindătorii găsesc porţile neconcordanţa dintre condiţia superioară, plină de har a în textul colindei, sunt plopul şi tisa. În folclorul literar boierilor ferecate aceştia fi ind plecaţi la vânătoare noului-născut, şi nerecunoştinţa cu care îl primeşte o lume dar şi în creaţiile lirico-culte de mai târziu, plopul este de căprioare. Vânătorul este exponentul unei „caste” ce nu-şi cunoaşte păcatul, o lume împăcată cu ea însăşi. prin excelenţă asociat cu singurătatea32, având prin arhetipale al cărei model se converteşte în convenţie şi Prezenţa grâului, prin simbolistica sa, prefi gurează Sfânta verticalitatea ceva ce trimite spre natura umană, mândră în simbol. În acest punct, fabulosul exploatat în colindă Euharistie:„În paiele grâului/ Şi-n fl orile fânului,/ Nu ca şi neînţeleasă. Obosită de atâta drum, Maria poposeşte se suprapune cu cel pe care îl întâlnim în multe din fi ul domnilor,/ Ci-n poiata boilor.”25 sub un plop, rugându-l să-şi „îngroaşe d-umbrele” spre a basmele româneşti, când mândrii fi i de împărat pornesc la Asumându-şi faptele biblice şi totodată dându-le o ocroti naşterea Fiului Sfânt. Copacul rămâne neînduplecat vânătoare ca într-o aventură iniţiatică. Numai că de data notă personală, raportându-le la tradiţia şi spiritualitatea – într-un acces de mizantropie –, surd la jeluirea pribegii acesta, vânătorii sunt mai puţin norocoşi – unica lor pradă românească, folclorul le-a difuzat în dramatizări specifi ce maici: „Plopu-n seamă n-o punea/ Cloambele nu le- este un iepuraş – iar scopul mult mai precis: ei doresc melosului doinei, al baladei dar şi al colindei. Coborât din apleca,/ D-umbrele nu le-ngroşa/ Fiul Sfânt că nu-mi să facă din pielea lui „frumos veşmânt Domnului”:„Am cer spre a se închina icoanei Precistei, un înger este întrebat năştea.” plecat să colindăm/ Domn, Domn să-nălţăm/ Când boierii de către aceasta ce veşti aduce pentru satul ei. Îngerul îşi Se prea poate ca ostilitatea plopului să provină din nu-s acasă/ Domn, Domn să-nălţăm/ C-au plecat la revarsă amărăciunea într-o imprecaţie, blestemând vestea faptul că acesta nu o cunoştea pe Maria, nu ştia că în ea vânătoare/ Să vâneze căprioare./ Căprioare n-au vânat,/ dar şi purtarea oamenilor care nu-i oferă nici adăpost, nici s-a întrupat voinţa Domnului şi nu ar fi voit să se supună C-au vânat un iepuraş,/ Să facă din pielea lui,/ Frumos ajutor Mariei. Luarea în posesie, recunoaşterea Maicii unei fi inţe trecătoare. Nici oamenii, nici natura nu s-au veşmânt Domnului.”19 Domnului, empatia faţă de suferinţa ei este reliefată învrednicit a recunoaşte minunea pe care Dumnezeu le-o Colindătorii nu numai vestesc sau urează ci şi prin folosirea dativului etic, una din mărcile specifi ce pregătea. Frântă de aroganţa şi de lipsa de compasiune a laudă gazda prosperă. În calitatea sa de „genius loci” ce- morfologiei textului liric popular ( „Nimeni-n casă nu copacului, Maria îi răspunde cu o imprecaţie-blestem prin şi deschide cu bunăvoinţă casa, marele boier este „a lui mi26-o lasă” ): care îi doreşte să-i împărtăşească „zbaterea”:„Fire-ai, Cristos vistier”. Acest titlu ne lasă opţiunea de a-l interpreta „Scoborât-o, scoborât/ Îngerul Domnului Sfânt/ plopuţ, blăstămat/ De mini şi de Fiul Sfânt/ Cari să naşte în două feluri: fi e ca „păzitor” al bunăstării pruncului, fi e La crucea bisericii/ La icoana Precistii./ Şi icoana l-a- pă pământ./ Bată vântul, nu mai bată,/ Frunza-n tine să trimiţându-ne cu gândul la „Pilda talanţilor”, pildă în care ntrebat:/ - Ce veste-i la noi în sat?/ - Veste rea, focu s-o tot zbată.” ni se spune că Dumnezeu îşi preţuieşte mai mult supusul ia,/ Că Maria Fecioara,/ I-a venit vremea să nască,/ Tot care, prin sârguinţă şi hotărâre, îşi sporeşte avutul. Textul umblă din casă-n casă/ Nimeni-n lume nu mi-o lasă.”27 Folosirea diminutivului în vocativ „plopuţ” denotă surprinde căminul gospodarului fără excese de amănunt, Edifi catoare pentru modul în care creaţiile amărăciunea şi lipsa oricărui resentiment al Fecioarei. folosind numai detalii juste:„Şi-ncă, şi-ncă să cântăm/ Şi folclorice interpretează şi reorganizează materialul biblic, Ea doreşte numai ca arborele să-i cunoască amărăciunea, bine să lăudăm/ Pe acest mare boier/ A lui Cristos vistier/ este puternica culoare locală cu care sunt impregnate teama de un prezent şi de un viitor incert şi să regrete De-l pusă-n casă frumoasă/ Podobită cu stufoasă/ Cu aceste texte. O lectură atentă ne relevă că, cel mai adesea, lipsa de înţelegere de care a dat dovadă. ferestre vedeloase/ Cu ferestre luminoase.”20 drumul Mariei de la Nazaret spre Betleem este prelungit Tisa, în schimb, apare prezentată antagonic Textele colindelor sunt grăitoare îndeosebi asupra de imaginaţia populară pe plaiurile româneşti. Din aceste plopului: cu multă bunăvoinţă, ea îşi desface crengile spre întristării Mariei care-şi naşte fi ul într-o iesle sărăcăcioasă texte s-au inspirat majoritatea poeţilor tradiţionalişti, a oferi adăpost Mariei. Mulţumită de purtarea ei, Maria dând astfel cel mai mare exemplu de umilinţă. Sunt în a căror versuri se împleteşte fi lonul religios cu note o binecuvântează cu verdeaţa permanentă a frunzelor, binevenite aici cuvintele Sfântului Augustin care ne autohtone. Să reamintim aici că naşterea Fecioarei, aşa indiferent de anotimp. La modul simbolic, păstrarea verde învaţă că „toată puterea stă în umilinţă, căci mândria este cum o descrie Ion Pillat, are loc nu în Galileea ci într- a frunzelor este asociată în credinţa populară cu viaţa fragilă. Cei umili sunt ca o stâncă; stânca pare să stea cu un sat patriarhal românesc din zona Argeşului: „N-au fost veşnică: capul plecat, dar este de neclintit.”21 Întreaga ei viaţă, măslini, nici dafi ni, nici smochini…/ Pământul sfânt nu e „Fie iarnă fi e vară/ Fie iarnă cât de grea,/ Frunza petrecută în umbra cerescului fi u este o sumă de suferinţe al Galileii – / La noi e Nazaretul, Ioachim / De pe pridvor ta verde să stea.” şi bucurii mărunte cu totul şi cu totul umane. Căci spre priveşte Râul Doamnei.”28 Bineînţeles că cei doi arbori nu indică toposul deosebire de zeii şi fi inţele fantastice de care mustesc Galileei, ci mai de grabă sunt semne ale strămutării mitologiile, născute din apă, aer sau din sânul naturii, Isus Se realizează astfel în creaţiile populare o întâmplării biblice pe plaiul mioritic – „Sus pe plai, se întrupează dintr-o femeie. „Maica Domnului devine puternică legătură între Maica Domnului şi natura ce o picior de Rai”. Impunându-se treptat ca religie universală, o stare superioară nouă, este o natură îndumnezeită, dar înconjoară. Credincioşii îşi asumă libertatea de a pune în creştinismul a contribuit involuntar la „înfrăţirea” unor totuşi natură umană, nu una străină nouă, ci acea natură gura Fecioarei socotinţele lor despre anumite plante sau aspecte ce ţin de culturi disparate, cărora, în alte aspecte, umană în care păcatul a murit”, observa în studiul22 său animale care ajută sau împiedică venirea pe lume a lui nu le pot fi găsite puncte comune. Prezenţa unor elemente Anca Manolache:„Pruncul în iesle culcat/ Şi Fecioara Iisus. Literatura populară abundă în texte care dezvoltă din folclorul bazinului mediteranean şi al Asiei Mici în Preacurată/ Stă lângă El supărată/ Că în Vifl aim oraş/ Nu acest motiv, unele circulând pe linie melodică în colinde puncte depărtate geografi c, se explică prin faptul că, odată şi-a căpătat sălaş/ Şi-a născut pe Fiul Sfânt/ În iesle, jos sau cântece de stea iar altele sub forma legendelor în cu creştinismul timpuriu, popoarele care şi l-au asumat pe pământ.” proză29. Aşa cum remarca în studiul30 său istoricul Corina drept credinţă au îmbrăţişat şi legendele sau fi gurile pe Maica şi pruncul nu întâmpină numai neîncrederea care acesta le aducea cu sine drept pietre de temelie pentru şi mizeria cu care i-au primit locuitorii Vifl aimului ci şi 23 Colinde româneşti, volumul II, Coordonator Ioan Bocşa, zidirea cultului. Monica Brătulescu observa că textele atât furia criminală a unui tiran ce-şi simte periclitat tronul. Cluj-Napoca, Editura Media Musica, 2003, textul cu numărul de răspândite care o prezintă pe Maica Domnului ostenită Afl ând de la cei trei magi că profeţia naşterii „ regelui 1164, p.489. de drum şi cerând adăpost sub umbra plopului şi a tisei33, 24 ibidem, textul cu numărul 1168, p. 490. Iudeilor” s-a împlinit, Irod îşi iese literalmente din minţi 25 ibidem, textul cu numărul 1167, p. 490. îşi au originea într-o veche legendă creştină, impregnată 16 ibidem., textul cu numărul 37, p.15. 26 ( s.n. ) de atmosfera Orientului; colinda, la rândul ei, s-a inspirat 17 Monica Brătulescu, Colinda românească. The romanian 27 ibidem, textul cu numărul 1175, p. 492. dintr-o Evanghelie apocrifă, unde palmierul era cel ce o colinda ( Winter-Solstice songs), Bucureşti, Editura Minerva, 28 Poemul „Naşterea”, în Ion Pillat, Opere 1918-1927, volumul apăra pe Maria de arşiţa nemiloasă. 1981, p.48. II, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985. Trecând în registrul animalier, personajele 18 Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, 29 Asupra acestora se opreşte în remarcabilul său studiu Simion antinomice se schimbă, păstrând totuşi o schemă identică volumul II, De la Guatama Buddha până la triumful Florea Marian, identifi cându-le originea şi aria de răspândire, creştinismului, Chişinău, Editura Universitas, p.295. dar şi infl uenţa pe care au avut-o atât pentru mentalitatea 31 Colinde româneşti, volumul II, Coordonator Ioan Bocşa, 19 Ibidem, textul cu numărul 85, p.25. credincioşilor cât şi pentru literatura ( cultă sau populară) care Cluj-Napoca, Editura Media Musica, 2003, textul cu numărul 20 Ibidem, textul cu numărul 83, p.25. se inspiră din ele. 1184, p.495. 21 Augustin, Comentarii la Psalmi XCII, 3, în Fecioara Maria 30 Corina Turc, Câteva aspecte privind veneraţia Fecioarei 32 Să ne aducem aminte doar de versurile lui Mihai Eminescu, de-a lungul secolelor. Locul ei în istoria culturii. Bucureşti, Maria în lumea românească ( sec. XVII-XIX ), în Viaţa privată, „Pe lângă plopii fără soţ” Editura Humanitas, 1998, p. 219. mentalităţi colective şi imaginar social în Transilvania, 33 Monica Brătulescu, Colinda românească. The romanian 22 Anca Manolache, statutul femeii în mesajul lui Hristos, în coordonator Sorin Mitu, Florin Gogâltan, Asociaţia Istoricilor colinda ( Winter-Solstice songs), Bucureşti, Editura Minerva, „Altarul Banatului”, nr. 7-9, 1992, p.14. din Transilvania şi Banat, Oradea – Cluj, 1995-1996, p.145. 1981, p.57-58.  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 4040 cu cea menţionată în colinda de mai sus. iar elementele aparţinând miraculosului Întrupării? Şi cum să nu iubeşti un pământ originilor – istorie şi De data aceasta Maria cere ajutor cailor, popular se estompează. Totuşi, în unele în ale cărui scutece şi-a încălzit Dumnezeu semnifi caţie. Traducere de Cezar 41 Baltag, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994. rugându-i să-şi potolească ronţăitul şi texte le întâlnim încă coabitând. Este sfi ntele Lui picioruşe?” 19. FELEA, V., Dumnezeu şi tropotul neostoit, dar şi să sufl e deasupra exemplul unor colinde în care Fecioara sufl etul în poezia română contemporană, ei spre a o încălzi. Cu aceeaşi obstinaţie ca Maria insistă pe lângă Sfânta Duminică să Cluj-Napoca, Tiparul Tipografi ei Eparhiei şi plopul, caii nu o ascultă, ba din contră participe la botezul pruncului Iisus: Referinţe Bibliografi ce: Ortodoxe Române Cluj, 1937. 20. LAROCHE, Michel-Philippe, par să-şi înteţească agitarea: „Caii rău o „Poruncit Sfântă Mărie/ Doamne, 1. ANANIA, Valeriu, Din spumele Maica Domnului în trăirea duhovnicească asculta,/ Ei mai tare ronţăia/ Şi-n potcoave ler, Domnului, Doamne,/ Sfi ntei dragi, mării, Cluj – Napoca, Editura Dacia, 1995. a Bisericii Ortodoxe. Traducere din limba tăt plesnea.”34 Duminicei,/De să-şi fac-atâta bine,/ Să 2. BARTHES, Roland, Mitologii, franceză de Dora Mezdrea, Bucureşti, Editura Drept urmare, Maica Domnului mi-ş vină joi la noi,/ Vineri s-ontoarce Traducere, prefaţă şi note de Maria Carpov, Sofi a, 2004. 37 Iaşi, Institutul european, 1997. 21. NICOLESCU, Irina, îi blestemă – cu o mai mare hotărâre de ‚napoi/ Că-i fi u mic de-a boteza.” 3. BATTAGLIA, Oscar, Mama NICOLESCU, Sergiu, Rugăciunile poeţilor. cât în cazul plopului („ Firea-ţi voi, cai, Sfânta Duminică, „sfânta dragă” Dumnezeului meu, Iaşi, Editura Ars Longa, Antologie de poezie religioasă românească, blestemaţi / De mine, de Fiul meu, / Mai este un personaj simbolic, născută dintr-o 2005. Bucureşti, Editura Paralela 45, 2000. tare de Dumnezeu”) – să nu îşi sature logică profund religioasă: dacă Fecioara 4. BÂRLEA, Ovidiu, V. Colindul 22. OTTO, Rudolf, Sacrul. Despre în Transilvania, în „Anuarul Muzeului elementul iraţional din ideea divinului şi foamea decât în ziua de Ispas, iar atunci este întruchipată adesea ca o biserică, este etnografi c al Transilvaniei” pe anii 1965-1967, despre relaţia lui cu raţionalul, Bucureşti, numai un ceas, şi să alerge necontenit, fi resc ca ziua săptămânii în care are loc cea Cluj Napoca, 1969. Editura Humanitas, 2005. calea îndelungată, până la epuizare. Se mai importantă slujbă religioasă, să fi e la 5. BRĂILOIU, Constantin, 23. PATAPIEVICI, Horia-Roman, ISPAS, Sabina, Sub aripa cerului, Editura Discernământul modernităţii, Bucureşti, cunoaşte că în folclor, calul are un rol rându-i glorifi cată. Enciclopedică,Bucureşti, 1998. Editura Humanitas, 2004. privilegiat, fi ind asociat cu nobleţea, Revenind la lirismul colindei, 6. BRĂTULESCU, Monica, 24. PĂNĂZAN, Maria - Daniela, mândria şi cu caracterul nesupus. Calul trebuie subliniat că primul semn adaptării Colinda românească. The romanian Poezia religioasă românească – eseu nu cunoaşte umilinţa, de aceea în tabloul acesteia la creştinism a fost introducerea colinda(winter-solstice songs), Bucureşti, monografi c, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, Editura Minerva, 1981. 2006. naşterii Domnului, nu îl întâlnim decât unor refrene sau a unor formule fi nale. 7. BUHACIU, Octavian, Folclorul 25. PELIKAN, Jaroslov, Fecioara rareori, locul său fi ind luat de un măgar, Prin invocarea numelui lui Dumnezeu de iarnă, zorile şi poezia păstorească, Maria de-a lungul secolelor. Locul ei în animal mult mai docil şi supus poverii sau al lui Iisus, se urmăreşte sporirea Bucureşti, Editura Minerva, 1979. istoria culturii, Bucureşti, Editura Humanitas, pe care o poartă. Mai mult, în credinţa efi cacităţii magice a practicii, în virtutea 8. BUŞULENGA, Dumitrescu, 1998. Zoe, Cultură şi credinţă, Suceava, Editura 26. POPESCU, Florentin, Poezia populară, calul a fost dăruit oamenilor planului ceremonial. Folclorul nu a putut Arhepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, 2005. română religioasă, Bucureşti, Editura Coresi, de către Dumnezeu pentru a-şi duce mai să rupă puternica legătură cu timpul magic 9. CALLOIS, Roger, Omul şi 2002. repede la bun sfârşit gândurile35. Atât de al riturilor primitive, de aceea creştinismul sacrul. Traducere din limba franceză de Dan 27. POPESCU, Florentin, Poezia preţuit este acest animal încât a ucide un nu poate fi considerat drept centrul Petrescu, Bucureşti, Editura Nemira, 1997. română religioasă, volumul I (De la Dosoftei 10. CIOBANU, Mircea, Poezia la Nichifor Crainic) şi volumul II (De la Ion cal este un păcat la fel de mare ca şi acela colindei, ci o infl uenţă suprapusă. creştinilor români. Antologie, Bucureşti, Pillat până azi), Bucureşti, Editura Minerva, de a ucide un om! Unul dintre cele mai vechi refrene Editura Casa Şcoalelor, 1994. 1999. Neputând să-şi nască fi ul în inserate colindei pare să fi fost „Haleluia”, 11. CIORĂNESCU, George, Mai 28. POPESCU, Florentin, Satul preajma cailor, Fecioara se îndreaptă spre deformat în colindele laice şi în cele aproape de îngeri, Editura Universal Dalsi, românesc în poezie. Antologie, Bucureşti, 2003. Editura Albatros, 1994. staulul boilor. Aceştia se dovedesc mult creştine în sintagma coruptă de original 12. Colinde româneşti, Coordonator 29. PLEŞU, Andrei, Despre îngeri, mai supuşi şi ascultă rugăminţile Mariei, „Leru-i Ler”. Prima atestare a acestui Conf. Univ. Dr. Ioan Bocşa, Cluj Napoca, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003. ocrotind prin masivitatea lor şi prin refren o întâlnim la Dimitrie Cantemir atât Editura Media Musica, 2003. 30. PERIAN, Gheorghe, Antologia 13. CONŢIU, Vasile, Florile Dalbe, poeziei naive româneşti din secolul al XVIII– sufl area caldă venirea pe lume a lui Isus. în Descriptio Moldavie cât şi în Hronicul Flori de Măr, Târgu Mureş, Editura Ardealul, lea, Cluj Napoca, Editura Limes, 2006. Bunătatea le este răsplătită cu saţietatea vechimei romano-moldo-vlahilor38. Deşi 1996. 31. QUENOT, Michel, Icoana – permanentă şi cu înlesnirea muncilor pe bazată pe o deducţie eronată – Dimitrie 14. DIMA, Al., Viziunea cosmică fereastră spre absolut, Bucureşti, Editura care aceste animale de povară trebuie Cantemir consideră că există un raport în poezia românească, Iaşi, Editura Junimea, Enciclopedică, 1993. 1982. 32. RADOSOV, Doru, Sentimentul să le îndeplinească:„Fire-aţi voi, boi, de fi liaţie între refrenul „Leru-i Ler” şi 15. DURAND, Gilbert, Arte şi religios la români. O perspectivă istorică alduiţi/ De mine, de Fiul meu/ Mai tare numele împăratului Aurelian39 – prezenţa arhetipuri. Religia artei. Traducere de Andrei (sec. XVII – XX), Cluj-Napoca, Editura Dacia, de Dumnezeu./ Şi voi saţ să tăt aveţi/ Tătă în textul cronicarului atestă că această Niculescu, Bucureşti, Editura Meridiane, 2003. 1997. zâua de tri ori/ Şi noaptea de două ori/ Şi formulă, veche de peste 3 secole, s-a 16. ELIADE, Mircea, Aspecte ale 33. SENDLER, Egon, Icoana, mitului, Bucureşti, Editura Univers, 1973. imaginea nevăzutului, Bucureşti, Editura cale de două zile/ s-o călcaţi în nouă zile.” păstrat neschimbată până astăzi. 17. ELIADE, Mircea, Istoria Sofi a, Bucureşti, 2005. Nu există o explicaţie pentru Făcând o sumară prezentare a credinţelor şi ideilor religioase, volumele II şi 34. TALOŞ, Ion, Gândirea magico- această ciudată împărţire a animalelor, imaginii Fecioarei în lirica populară (fi e III Chişinău, Editura Universitas, 1992. religioasă la români, Bucureşti, Editura după modelul personajelor auxiliare ea chiar şi întrepătrunsă cu celelalte genuri 18. ELIADE, Mircea, Nostalgia Enciclopedică, 2001. din basm, în „bune” şi „rele”, căci literare, aşa cum este cazul în colinde 41 Valeriu Anania, ibidem, p. 127. potrivit practicii, în viaţa cotidiană şi şi în cântecele de stea), am încercat să în activităţile domestice, calul joacă un reliefez percepţia profundă, deşi primară, rol la fel de important cu cel al boilor. O raportarea omului simplu, omul religios, explicaţie ar fi dinamica acestora, căci la sacru. Se înţelege de la sine că timpul RRAFILAAFILA MANIUMANIU unul este exponentul vitezei, iar celălalt genezei acestor creaţii populare este unul al lentorii or mobilitatea calului ar putea privilegiat, legat de o ontologie arhaică, să „bruscheze”, să rupă un anumit ritm. ce permite o strânsă legătură între creatură FLORĂREASA Ia și-o crenguță Bineînţeles, acestea sunt doar ipoteze, de şi creatorul său. Odată cu naşterea Fiului -pentru drăguță – vreme ce în basme sau balade calul este şi prin Maria, transcendenţa capătă chip, de sânziană! preţuit drept un prieten de nădejde iar eroul „destinatarul” rugăciunilor, posesorul Ia conașule se bazează nu numai pe capacitatea lui de absolut al mijlocirii şi împlinirii rugilor fl orile Ia buruiană a-l transporta „ ca vântul sau ca gândul”, ci este de acum bine determinat. Horia Roman să nu te-ajungă bolile, de mac şi pe înţelepciunea cu care este înzestrat. – Patapievici surprinde aceste mişcări să te iubească fetele! pentru leac! O alta ar fi justifi cată tocmai de vechimea interioare ale omului religios tradiţional 36 Ia lalelele, colindelor căci, după credinţa precreştină – fi inţa necoruptă de modernitate sau de Ia, conașule...! şi a Vechiului Testament, un bou uriaş ţine propriile procese ale conştiinţei, căci în panselele, pământul în coarne. Este considerat drept procesul mântuirii raţiunea se manifestă gherghinele, un animal sacru încă din cele mai vechi liberă: „Homo religiosus tradiţional a viorelele – ORICÂT timpuri iar o dată pe an, de Sfântul Vasile, trăit relaţia cu Dumnezeu ca pe o relaţie ocolească-te relele, acestui animal i se dă însuşirea omenească cu transcendenţa absolută fără chip şi Oricât de înalte înălțimile, nu te blesteme ielele! de a vorbi. Se spune că, dacă în ziua de reprezentări (Tatăl) ori ca pe o relaţie cu mai înalt: zborul gândului. Sfântul Vasile cineva are curiozitatea de transcendenţa reprezentabilă, apropiată şi Ia ghioceii a se ascunde în staulul boilor, poate auzi divină în acelaşi timp (Fiul)”40. că-s albi ca mieii, Oricât de adânci adâncurile, despre ce vorbesc aceste, de altfel, tăcute Fără nici o îndoială, cultul ia garofi țe, mai adâncă: taina inimii. şi greoaie animale. Fecioarei Maria, aşa cum apare el în cârciumărițe, O trăsătură fundamentală a literatura populară, este un preţios indiciu albe crăițe! folclorului românesc este fuzionarea de aplecare către blândeţe şi smerenie a Oricât de întinsă cunoașterea, fi lonului popular cu cel creştin la nivelul creatorului anonim. Cunoscând aceste necunoscut: cunoscutul. personajelor sau al soluţiilor dramatice. În date ale spiritualităţii autohtone, ne simţim Ca să fi i mire colinde, eliminarea personajele mitologice datori la o introspecţie a propriului sufl et ia și trei fi re Oricât de clară înțelegerea, populare se face treptat, ele fi ind înlocuite căci, „aşa stând lucrurile, cum să nu iubeşti de busuioc în fi nal cu sfi nţii „panteonului” creştin un neam care şi-a înnobilat sentimentul neînțeles: înțelesul. duratei prin credinţă în perpetuitatea pentru noroc 34 Monica Brătulescu, op.cit., textul cu la drum de seară! Oricât de înfricoșătoare numărul 1190, p. 499-500 37 Idem, textul cu numărul 1122, p. 471. Ia iarbă – amară 35 Ion Taloş, Gândirea magico-religioasă 38 Monica Brătulescu, op.cit., p. 9 moartea, la români, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 39 Ibidem, p.9 că-i fl oare rară după ea: viața. 2001, p. 27. 40 Horia - Roman Patapievici, Discernământul de rozmarin, 36 Ion Taloş, op.cit., Bucureşti, Editura modernităţii, Bucureşti, Editura Humanitas, Enciclopedică, 2001, p. 21 2004, p. 137. și de pelin! Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 41 NNICOLAEICOLAE DDIACONUIACONU

((1212 nnoiembrieoiembrie 11947947 – 2266 iiulieulie 22005)005)

bine de o jumătate de secol… şi un impresionant program de derulare a unor activităţi Mult mai în largul spiritului său degustător de de înalt profesionalism, dând brâncuşiologiei un contur literatură sunt recenziile dedicate unor confraţi echinoxişti exact şi un impuls de autentică efervescenţă culturală. (Vasile Sav, Octavian Soviany şi Nicolae Băciuţ), dar şi Se preconiza înfi inţarea, în cadrul centrului, a unui unor poeţi mai de prim-plan, precum George Uscătescu, Institut Brâncuşi, a unei edituri proprii, în care să apară Grigore Vieru, Petre Cârdu şi Ioan Flora. în continuare revista trimestrială „Brâncuşi” (înfi inţată de Secţiunea La vreme de tranziţie (V) inserează el în 1995) şi să fi e susţinută colecţia editorială semestri- câteva portrete atât de vii şi controversate în epocă: Mir- ală „Brâncuşiana”. Aşadar, „un program cultural de im- cea Dinescu (“Un destin de 18 carate”), Adrian Păunescu portanţă naţională”. (“Estetica de-a fi adevărat”), Petre Stoica (“Bacovianism Totul s-a transformat într-o „cacealma”, într-un „fi - de gradul întâi”), Gabriela Negreanu… asco”, ba chiar într-o „afacere de partid”, după cum titra, Nu lipseşte nici interesul pentru mai tinerii confraţi dezamăgit, iniţiatorul în o serie de articole de atitudine din ultimele valuri (Mihail Dragoman, Dorin Popa, Ioan publicate în presa locală („Gorjeanul”, XI/2770 din 9 dec. Morar, Gheorghe Iova, Alexandru Muşina, Bogdan Ghiu, 1999; „Obiectiv Gorjean”, I/51, 8-14 ian. 2000; „Actuali- Mircea Damaschin), recenzentul – eludând criteriul tatea Gorjului”, nr. 97/4 iulie 2000, nr. 100/14 iulie 2000, generaţionist – apropiindu-se în Banchet în Mica Valahie nr. 102/11 iulie 2000, 105/14 iulie 2000 ş.a.). şi de câţiva coregionali precum Mircea Bârsilă, Gheor- Să amintim că şi în alte articole, Nicolae Diaconu * ghe Bogorodea, Artur Bădiţa, Felix Sima, Virgil Dumi- făcea apel la instituţiile locale (Prefectură, Consiliul Jude- Publicist de talent, cultivând îndeosebi articolul de trescu, Dan Bosoancă, Romeo Ionescu, Ion Munteanu, ţean, Primărie), nefi ind înţeles uneori nici de unii colegi atitudine, Nicolae Diaconu s-a situat în miezul realităţilor Victor Barbu, Grigore Bălănescu, Constantin Preda, Mar- de la Inspectoratul pentru Cultură Gorj. culturale, trezind animozităţi, resentimente, reţineri, ian Drăghici, Radu Sorescu, Mihaela Andreescu, Valeriu În acest sens, revista Brâncuşi înfi inţată în 1995 (în prin directeţea mesajului, prin accentele polemice, prin Armeanu, Romulus Cojocaru, Sina Dănciulescu. cadrul căreia noi înşine scriam cronica la cartea de brâncu- tranşanta lui sinceritate. Diaristica sa e mărturia unui spirit După cum uşor se poate vedea, lista de autori este şiologie), din care au apărut în perioada 1995-1999, 22 de care nu abdică de la etica şi dreapta măsură având şi el, în general corectă, iar consideraţiile valorice sunt, mai numere, a fost, în toamna lui 1999 „suspendată” prin tăie- desigur, preferinţe şi opţiuni, cărora încearcă să le legiti- totdeauna, formulate cu prudenţă, destinele scriitoriceşti rea subvenţiei de pe lista Ministerului Culturii, ceea ce s-a meze valoarea. respective fi ind văzute în desfăşurarea lor organică, în întâmplat şi cu colecţia editorială „Brâncuşiana” (8 volu- De bună seamă, s-ar putea alcătui, din articolele contextul literar al vremii. me) în care apăruseră importante, chiar inedite, lucrări ale risipite prin periodicele vremii, un volum întreg, intere- Deşi nu a perseverat în cadrul comentariului lit- unor brâncuşiologi români şi străini (David Lewis, Edith sant pentru înţelegerea mai profundă a acestei conştiinţe erar, cum de fapt, după propria-i mărturisire, considera Balas, V.G.Paleolog, Petru Comarnescu, Mircea Eliade, scriitoriceşti, incomodă într-o vreme de reaşezări valorice depăşită şi “experienţa poetică” (!), N. Diaconu a făcut Ionel Jianu, Ion Pogorilovschi, Nina Stănculescu, Sorana şi de mare vânzoleală în viaţa social-politică, el însuşi dovada unui spirit plurivalent, situat de partea criteriilor Georgescu-Gorjan). trăind conjunctural experienţa nefericită a unor laşităţi şi axiologice, în buna tradiţie a “şcolii echinoxiste”, care nu trădări (cazul cu Centrul de Artă şi Cultură “Constantin şi-a dezminţit, peste ani, valorile. Ca diriguitor al Fundaţiei Culturale „Constantin Brâncuşi”, creat de el, dar aservit altor interese, este des- * Brâncuşi” (înfi inţată în 1990), ca director de revistă şi tul de ilustrativ!). Înzestrat cu simţ vizionar şi organizatoric, Nico- editură, cu contract aprobat de Adunarea Generală a Fun- Mult mai interesantă este activitatea de recenzent la lae Diaconu s-a dedicat, în ultimul deceniu de viaţă, unui daţiei „eu nu sunt «retribuit» - scria N. Diaconu – de la bu- revistele “Ramuri” (Craiova) şi “Literatorul” (Bucureşti), proiect cultural impresionant şi fără precedent, menit a getul statului, nici din averea Fundaţiei, ci mă plătesc sin- al unor cărţi de rezonanţă în epocă şi încă de mare interes promova o autentică acţiune de restaurare şi punere în va- gur, cu impozitele legale, vânzându-mi munca şi talentul, şi azi. Şi aici transpare şirul clar al unor pertinente şi judi- loare a Trilogiei sculpturale brâncuşiene de la Târgu-Jiu. ca orice profesionist al scrisului […]. Concret, eu am in- cioase analize, într-un stil colocvial colorat de artisticităţi Militând, în anumite articole de atitudine, pentru reforma- vestit, în cinci ani, în acest program, editorial, două «Cie- şi ironii sarcastice, ca şi o oarecare plăcere de a intra în rea „actualului sistem cultural instituţionalizat”, Nicolae lo»: unul ca muncă prestată şi neplătită, iar unul ca muncă detalii şi de a lansa judecăţi de valoare, rotunjind astfel Diaconu s-a situat în fruntea iniţiativelor de relansare a transferată în bani care au acoperit defi cienţele normale concluzii din cele mai interesante. interesului faţă de Ansamblul Monumental „Calea Eroi- şi acceptate ale Fundaţiei. Las oricui «afacerea» asta, cu Adunate în volumul În voia literaturii (Ed. lor”, convins că „fără profesionalism în proiectarea şi con- condiţia s-o ducă în spinare măcar un an.” (”Obiectiv Gor- Fundaţiei “Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2000, 192 ducerea instituţiilor culturale de stat, nu se poate vorbi de jean”, an I/nr. 7, 27 februarie – 5 martie 1999). pag.), cronicile şi recenziile respective sunt grupate în efi cienţă şi reformă.” De o adevărată preţuire s-a bucurat Nicolae Dia- cinci secţiuni. Prima secţiune, Sămânţă de vorbă, este El cerea ca „reformarea sistemului cultural insti- conu din partea lui Marin Sorescu, încredinţându-i ru- rezervată unor scrieri memorialistice / jurnale de reală tuţionalizat al municipiului Târgu-Jiu să se facă în con- brica de recenzii în revista „Ramuri” (Craiova), apoi la valoare documentară, referitoare la aspecte mai puţin cu- formitate cu nevoile, resursele şi particularităţile acestui „Literatorul” (Bucureşti), din colegiul de redacţie al că- noscute ale societăţii şi intelighentiei româneşti din ulti- oraş…” rora a făcut parte (în „Literatorul” au apărut primele luări ma jumătate de secol XX (prinţul Grigore Ghica, Monica Regretând că Ansamblul brâncuşian de aici, care de poziţie împotriva „soluţiei Varia” de restaurare). Am Lovinescu, Jeni şi Arşavir Acterian, I. G. Duca, Armand este „emblema municipiului”, a rămas până acum „în afa- participat şi eu la Simpozionul din 1980 dedicat operei Călinescu, Grigore Gafencu). La fel de interesante sunt ra sistemului cultural instituţionalizat”, Nicolae Diaconu lui Marin Sorescu, ţinut în amfi teatrul Colegiului Naţio- cronicile din secţiunea a doua, Experienţa Infernului, constata că, în conformitate cu Legea 127/1992 prin care nal „Spiru Haret”, în prezenţa scriitorului, referând asupra în care sunt comentate scrierile referitoare la “utopia Ansamblul brâncuşian era declarat „bun de utilitate pu- poeziei acestuia, după care s-a vizitat Valea Sohodolului. roşie”, gulagul sovietic, viaţa de lagăr, totalitarismul blică în interes naţional”, se impune o mai atentă grijă De asemenea, am dus personal la Craiova „Gorjul literar”, bolşevic (Ion Pantazi, Panait Istrati, Alexandr Soljeniţîn). faţă de acesta din partea Consiliului Local, în calitate de cu apariţie marsupială în revista „Ramuri”, în septembrie A treia secţiune (1944 şi după…) se constituie într-un proprietar şi administrator (prin donaţia din 1938 a Ligii şi noiembrie 1983. adevărat omagiu adus Mareşalului Ion Antonescu, a cărui Femeilor Gorjene, condusă de Arethia Tătărescu). Apropierea lui Nicolae Diaconu de „Ramurile” dictatură, scrie recenzentul, “nu s-a exercitat în profi t per- În acest sens, venind în sprijinul „bunelor intenţii craiovene s-a produs prin gorjeanul Romulus Diaconescu, sonal, fi ind mai curând jertfă de sine impusă în ceasul de şi noi poziţii ale Ministerului Culturii”, N. Diaconu pro- redactor-şef adjunct, adică mâna dreaptă a lui Marin So- primejdie al ţării”. Diaconu se dovedeşte, pe baza textelor pune înfi inţarea Centrului de Artă şi Cultură „Constantin rescu, care venea la Craiova câteva zile pe lună pentru comentate, din care citează frecvent şi menţinându-se fo- Brâncuşi” – „instituţie de rang municipal, din punct de întocmirea sumarului. arte aproape de aspectele de viaţă evocate, un foarte bun vedere juridic, dar cu vocaţie europeană prin deschidere Chemarea lui Nicolae Diaconu la revista craiovea- cunoscător al epocii antebelice şi postbelice, înţelegând şi programe”. nă (ba chiar anul de asistenţă la Facultatea de Filologie jocurile şi interesele guvernanţilor în plan naţional şi în Deşi prin Hotărârea Consiliului Local nr. de aici) s-a datorat unor relaţii de preţuire şi încredere, context internaţional. El stăruie în comentarea detaliată a 112/6.07.1998 de înfi inţare a Centrului de Artă şi Cultu- care l-au propulsat apoi pe amicul de la Tg.-Jiu, în timpul evenimentelor, în înţelegerea nuanţată a încrengăturilor ră „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu, se puneau, începând ministeriatului său la Cultură, în postul de consilier-şef evenimenţiale, realizând exact situaţia în care se afl a cu 1.07.1998, bazele instituţiei, prin numirea ca „director (1994-1996). În această calitate, Nicolae Diaconu s-a im- România în ajunul şi după izbucnirea celui de-Al Doilea interimar” a lui Nicolae Diaconu, lucrurile au luat o întor- plicat cu toată puterea de muncă şi priceperea sa în des- Război Mondial. Proclamând “Adevărul despre Mareşal” sătură ciudată, prin măsluirea concursului („mascaradă” tinele culturii gorjene, militând pentru profesionalizarea (în care vedea un martir pentru cauza naţională într-un organizată sub patronajul fostului primar Petrică Nanu!), funcţionarului cultural şi pentru o nouă mentalitate în moment crucial al istoriei noastre), cronicarul scrie despre instituţia proiectată, cu organigramă, statut de funcţii şi viaţa instituţiilor culturale. Am participat la toate acţiunile “Vina regală”, despre “Cavalerii de Yalta” şi “Agonia listă patrimonială a devenit, astfel, o „formă fără fond” organizate (simpozioane, întâlniri cu cititorii, lansări de României”, simţindu-se în frazele sale indignarea, dar şi o şi „ofi cină de partid”, satisfăcând scopurile meschine ale cărţi etc.), mai ales că mi se tipăriseră în Editura Fundaţi- solidaritate de cauză faţă de “crucifi carea României” prin unei campanii electorale. ei Culturale „Constantin Brâncuşi” câteva cărţi de poezie actul incriminant de la 23 August, ceea ce a dus la capitu- Cel ce elaborase şi propusese Regulamentul de or- (Foişor în Heliopolis, 1997; Ochiul înrourat, 1999). S-au larea necondiţionată din 12 septembrie 1944. Şi de aici ganizare şi funcţionare al nou înfi inţatului Centru de Artă bucurat de aceeaşi încredere şi alţi laureaţi ai Festivalu- tot cortegiul de nenorociri abătut peste ţară vreme de mai şi Cultură „Constantin Brâncuşi”, proiectase, totodată, lui Naţional „Tudor Arghezi”: Ioan Dragoş, Ion Hirghi-  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 4242

ce a determinat semnarea ah-hoc a unui piilor etice şi ştiinţifi ce ale actului de resta- „Protest” adresat Preşedinţiei, Ministeru- urare, din punctul meu de vedere am înce- lui Culturii, altor instituţii administrativ- tat polemica cu domnul Radu Varia. Pe de culturale, de către toţi participanţii la oma- altă parte, de-a lungul anilor, citind diferite gierea marelui artist. În locul vrednicului cărţi de brâncuşiologie, m-am convins că organizator, „brâncuşiologul prezidenţial” Radu Varia este un mare brâncuşiolog, a preferat pe Ion Sanda „un om de bază” unul dintre cei mai importanţi […]. Noi, la (destituit de ministrul Sorescu din aceeaşi Tg.-Jiu, trebuie să fi m gazde bune pentru funcţie în iulie 1994, când mandatul de toţi brâncuşiologii, fi ecare cu punctul lui consilier-şef i se încredinţase lui N. Dia- de vedere...” conu). În acest fel, s-a dat cale liberă „de- molării” Coloanei. La 14 septembrie 1996 Împăcându-se, aşadar, cu mai ve- începe acţiunea de dezasamblare a Coloa- chiul său preopinent (semnatarul unui vo- nei, care durează câteva săptămâni, ideea lum apreciat drept „monumental” şi „care brâncuşiologului Radu Varia fi ind aceea că circulă, din păcate, numai în străinătate şi restaurările din 1966 şi 1976 (parţial şi cea foarte puţin în România”), Nicolae Diaco- din 1984) fuseseră „de suprafaţă”, de ace- nu afl ă de la acesta toate argumentele pri- duş, Romus Roca, Romulus Iulian Olariu, ea se impunea… înlocuirea axului central vind „fi losofi a restaurării”, pe baza căreia Lucian Dan Teodorovici, Angela Furtună, în grad avansat de erodare! Modulele, tra- Radu Varia acţionase. Mariana Tanasa, Lazăr Popescu, la unele se cu macaraua de pe axul (central), au fost Ampla discuţie, conciliantă de din aceste apariţii încredinţându-mi-se re- asigurate în containere special construite, altfel (în care este punctată şi problema tului documentar incriminant (mai 2001), alizarea unor „avans propos”. unde, datorită neînţelegerilor, protestelor „brâncuşiologiei româneşti”) a fost găz- adevărata Casă Brâncuşi de la Hobiţa nu şi schimbărilor de pe scena politică, rămân duită de „Gazeta de Gorj” (an I, nr. 4/23 poate avea un alt destin decât acela „care „Ca publicist, editor sau funcţionar sub cheie până în toamna lui 2000, când febr.- 1 martie 2001; nr. 5 / 2 – 8 martie nu poate fi decât muzeal”, după cum se ex- cultural – scria N. Diaconu pe coperta la începe efectiv acţiunea de restaurare. Între 2001 şi nr. 6 / 9 – 15 martie 2001)… primase cu ani în urmă cel dintâi exeget al A doua carte albă asupra capodoperei timp, Radu Varia (acuzat de abuz şi intere- A urmat acţiunea de restaurare, statuarei brâncuşiene, Vasile Georgescu- (2001) – autorul s-a implicat, începând din se oculte, ba chiar de „atentat” asupra inte- amenajare şi punere în valoare a operelor Paleolog, militând pentru reconstituirea, august 1994, în dezbaterea soluţiilor de re- grităţii Capodoperei, din care au fost pre- din piatră amplasate în Grădina publică, amenajarea şi punerea în valoare pe mai staurare şi punere în valoare a Capodope- levate probe pentru analize de laborator în operaţiune complexă, trenantă şi destul de vechiul amplasament. rei brâncuşiene. controversată, căreia şi Nicolae Diaconu Am căutat, prin iniţiativele noastre, îi va aduce serioase amendamente în pre- * să favorizăm constituirea brâncuşiologiei sa locală („Gorjeanul”, 15-16 ian. 2005; ca domeniu privilegiat al criticii şi istoriei „Portal-Măiastra”, nr. 1/2005), deplân- Aceasta este opera şi acţiunea cul- de artă şi, totodată, să implicăm oamenii gând totodată neatenţia de mai înainte a turală a lui Nicolae Diaconu, un adevărat de meserie în activitatea de restaurare, des- celor care, tăind un copac uscat, au spart „profesionist în cultura gorjeană” (cum îl făşurată, la început, în afara principiilor câteva scaune (interviu cu Narcis Daju, caracteriza „directorul economic” al Edi- etice şi ştiinţifi ce ale domeniului. în „Lumea Gorjenească”, nr. 3/aug. 1999; turii Fundaţiei create de el, într-un meda- Ne-am afl at întotdeauna de partea „Adevărul literar şi artistic”, an V/nr. 319, lion – v. Zoia Elena Deju, Nicolae Dia- acestor principii.” 19 mai 1996, p. 9 ş.a.). conu, 1947-2005, în “Portal-Măiastra”, Cum de fapt s-a aplecat cu atenţie nr. 3/2005) sau şi mai exact scriitorul Ion N. Diaconu s-a opus, de la înce- deosebită asupra altei problematici brân- Cepoi într-o emoţionantă şi exactă evo- put, proiectului de restaurare promovat de cuşiene: Casa natală a sculptorului de la care, în vara lui 2005, cu prilejul plecării Radu Varia, preşedintele Fundaţiilor In- Hobiţa (înscrisă între timp pe lista monu- în Marea Călătorie a valorosului confrate: ternaţionale „Constantin Brâncuşi”, care mentelor istorice protejate), afl ată şi azi preconiza dezasamblarea modulelor şi în- într-o stare de degradare la doar câteva “Am crezut dintotdeauna şi cred locuirea axului cu unul de oţel inoxidabil. zeci de metri de Casa muzeu (aparţinând, şi acum că Nicolae ca poet, eseist, redac- Bucurându-se de înaltă susţinere politică de fapt, lui Calistrat Blendea şi adusă acolo tor al revistelor «Literatorul» şi «Ram- în vremea regimului Iliescu, Radu Varia în 1970/71 pe locul unde fusese adevărata uri», făcător el însuşi de reviste şi cărţi reuşeşte să convingă World Monument casă părintească a sculptorului – „Gorjea- de anvergură naţională a fost una dintre Fund / Fondul Mondial al Monumentelor, străinătate) este marginalizat de ministrul nul”, 22 aug. 2001). cele mai strălucitoare minţi pe care le-a la 23 mai 1996, să înscrie pe lista aces- Ion Caramitru, care dă undă verde acţiunii Întregul dosar se afl ă în documenta- avut Gorjul ultimelor decenii. Mai mult, tuia şi Coloana fără sfârşit de la Tg.-Jiu, de restaurare, realizată de fi rmele „Turbo- rul Cel de al treilea destin al Casei Brân- a fost printre puţinii gorjeni rămaşi în între cele 100 de monumente ce necesitau mecanica” şi „Plasma Jet” Bucureşti. cuşi (Tg.-Jiu, 2002), în care sunt adunate Gorj a cărui personalitate avea dimensiuni grabnică restaurare. Faptul că Radu Varia „Poziţia pe care m-am situat – scrie trei studii, semnate de Ion Pogorilovschi naţionale. şi-a atribuit exclusivitate în acţiunea de Nicolae Diaconu – a devenit câştigătoare, (Memoria stâlpilor casei natale, pp.22- Ştiu că vorbele par de circumstanţă restaurare şi punere în valoare a Ansam- timpul a aranjat în aşa fel lucrurile încât li 41), Doina Frumuşelu (Soluţie de resta- acum, dar dacă îmi reproşez ceva în blului sculptural brâncuşian de la Tg.-Jiu s-a dat dreptate îndârjiţilor opozanţi, care urare şi conservare a Casei Constantin legătură cu Nae e că nu i-am spus niciodată a intrigat nu numai opinia culturală locală, militaseră principial pentru păstrarea inte- Brâncuşi, pp. 42-61) şi Nicolae Diaconu că îl preţuiesc şi îl admir cu sinceritate. dar chiar pe unii din marii brâncuşiologi ai grităţii Capodoperei.” (Cel de-al treilea destin al Casei Brâncuşi, A fost - ce neomenesc este să momentului (Barbu Brezianu, Radu Bog- La 15 decembrie 2000 are loc, pe pp. 7-21). foloseşti verbul acesta - de-a lungul vieţii dan, Ion Pogorilovschi, Nina Stănculescu, platoul Coloanei, festivitatea ce marca Rămasă şi azi fără acoperiş şi în sale mature un reper al simţului critic şi Sorana Georgescu-Gorjan, Sidney Geist, încheierea lucrărilor de restaurare, ame- stare de ruină, ca la data realizării aminti- al dreptei evaluări în mica noastră cultură Eric Shanes). Nicolae Diaconu s-a făcut, najare şi punere în valoare a Coloanei. Cu provincială. Un cuvânt spus ori câteva rân- în calitatea lui de consilier-şef, vârful de lăutari, formaţii „dance” (gen „Sarmalele duri scrise despre cineva însemnau de fi ec- lance al contestării „proiectului Varia”, Reci”) şi mititei, festivitatea a fost apre- are dată un certifi cat de bună sau proastă mobilizând profesionişti de marcă, ener- ciată de N. Diaconu drept un „spectacol purtare pentru cel care îl primea. Iar în ceea gii creatoare, mass-media, în informarea grotesc la sfârşit de mileniu” („Actualita- ce priveşte atât de uzitatul acum termen de exactă a opiniei publice… tea Gorjului, nr. 211/19 dec. 2000). Între- «management cultural», Nicolae Diaconu Întrucât opoziţia consilierului-şef gul dosar al acestei ample şi controversate a fost cel dintâi profesionist adevărat din de la Tg.-Jiu obstrucţiona derularea „pro- acţiuni de restaurare se afl ă în cele două sistemul cultural al acestui judeţ. iectului Varia”, la 19 februarie 1996, N. cărţi editate: Prima carte albă asupra Mare pierdere, Doamne! Mare Diaconu este demis prin fax de către mi- Capodoperei (1997) şi A doua carte albă pierdere!” nistrul Viorel Mărgineanu (tot prin „jocuri asupra Capodoperei (2001). Ce se mai poate spune dincolo de de culise” în aprilie 1995 se obţinuse de- În februarie 2001 are loc, în prezen- toate acestea, decât că, acolo, în Noap- miterea lui Marin Sorescu). Va fi desfi inţat ţa lui Marius Marian Şolea (semnatarul in- tea Orpheică, steaua mereu suitoare a lui şi Complexul Cultural „Constantin Brân- terviului), „istorica” discuţie dintre Radu Nicolae Diaconu străluceşte într-o veghe cuşi”, care nu îşi realizase scopurile pentru Varia şi Nicolae Diaconu, în care cel din neîntreruptă şi într-o împăcare de sine faţă care a fost creat. urmă recunoaşte că nu s-a afl at niciodată de rodnicia urmei lasate de el în cultura Ştirea demiterii consilierului-şef de într-o „duşmănie personală” cu iniţiatorul naţională. la Gorj a căzut ca un trăznet (eram de faţă), proiectului de restaurare, ci „într-o dife- chiar în timpul derulării Simpozionului Na- renţă de principii”: ţional „Brâncuşi - 120”, în sala de şedinţe „În momentul în care restaurarea Z. C. a Hotelului „Parc” (azi „Brâncuşi”), ceea Coloanei s-a realizat prin respectul princi- Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 43 BRÂNCUŞI FOTOGRAF

nicio şansă să vorbească despre sculptura lui Mişcarea pe verticală este accentuată vesti despre o anumită epocă.” Brâncuşi sau despre universul şi spiritul ei. prin plasarea imaginii lucrării până la marginea Sculptura este fotografi ată într-o Pentru Brâncuşi, fotografi a nu era o superioară a fotografi ei şi introducerea în par- lumină aproape verticală, care generează un copie neutră a sculpturii, ci o modalitate de re- tea de jos a unei părţi destul de mari din so- contrast puternic între lucrare şi atmosfe- -facere a acesteia prin alte mijloace. clu, prin diferenţa de înălţime dintre imaginea ra schimbătoare, de factură impresionistă, a În acest sens, stau mărturie cuvinte- sculpturii şi umbra ei, precum şi prin direcţia spaţiului ce o conţine, evidenţiind desenul for- le lui Man Ray: „... ceea ce l-ar fi interesat cu descendentă a ecranului pe care lucrarea şi um- melor interioare. Un prim contrast apare între adevărat [pe Brâncuşi] ar fi fost nişte fotografi i bra ei sunt proiectate. Acolo unde fasciculul sculptura de piatră şi spaţiul vegetal în continuă bune ale operelor sale; cele câteva reproduceri de lumină atinge suprafaţa puternic polisată a schimbare, contrast marcat prin puternice pe care le văzuse îl decepţionaseră. Mi-a arătat lucrării, lumina este refl ectată într-un cerc de diferenţe de luminozitate. şi o fotografi e făcută cu prilejul expoziţiei de difuzie ce produce aureolarea zonei (treimea Această redarea a spaţiului şi a at- la New York. Era o sculptură de marmură, superioară a lucrării). În această zonă are loc mosferei specifi ce s-a realizat prin reducerea perfectă în planul luminii şi al materialului. o dematerializare a imaginii sculpturii. Razele clarităţii în profunzime. Contrastul alb-negru Fotografi a, mi-a spus, e frumoasă, dar nu îi refl ectate sparg imaginea spaţiului, aureolează obţinut prin diferenţa de luminozitate dintre reprezintă opera. Numai el ar şti cum să şi-o lucrarea, creând senzaţia de străpungere. imaginea sculpturii şi cea a spaţiului, la care se fotografi eze. (s.m.) Oare aş putea să-l ajut să-şi Imaginile Păsării în spaţiu (foto b), adaugă diferenţa mare de claritate, duc la crea- procure materialele de care are nevoie şi să-i reproduse în p. 131 a monografi ei, nu sunt exe- rea unei puternice senzaţi spaţiale. dau unele sfaturi? Cu plăcere, am răspuns. În cutate de Brâncuşi. Sunt fotografi i „cuminţi” Plasarea imaginii sculpturii până apro- ziua următoare am cumpărat un aparat şi un care, în afara redării elementelor formale şi ape de marginea superioară a fotografi ei, rezer- trepied. I-am sugerat lui Brâncuşi să dea la materialităţii operei, nu-şi propun altceva. Fo- varea unei suprafeţe mari imaginii spaţiului, developat şi copiat la un atelier fotografi c, dar losirea unui fundal închis ‒ în imagine, negru fotografi erea frontală, alegerea unei linii de Brâncuşi a dorit să facă singur toate operaţiile.” compact, posibil introdus prin montaj tipogra- orizont coborâte şi plasarea imaginii lucrării Există un domeniu din activitatea lui Prin modul de lucru, Brâncuşi a căutat fi c ‒ face ca lucrarea să pară ruptă, izolată de pe axa de simetrie sporesc verticalitatea sculp- turii. Linia descendenta, dinamică şi voalat- Brâncuşi care, paradoxal, a scăpat atenţiei pub- să obţină fotografi a ideală a operei, o fotografi e spaţiu. Fotografi a este doar un document bun, licului, dar nu numai lui, ci şi celor ce s-au ocu- impresionistă a gardului din planul îndepărtat care să se apropie în cea mai mare măsură de dar cu puţine calităţi artistice. accentuiază prin contrast spaţialitatea, vertica- pat îndeaproape de viaţa şi opera sa, biografi esenţa acesteia. Existenţa, în mapa de fotografi i Fotografi a lucrării Începutul lumii litatea si stabilitatea lucrării. sau critici de artă, şi anume, fotografi ile execu- consultată, a mai multor imagini ale aceloraşi (foto 2) Toate relaţiile stabilite între ima- tate de sculptor. sculpturi ne face să tragem concluzia că autorul Ima- ginea sculpturii şi spaţiul în care este plasată La începuturile activităţii, Brâncuşi îşi fotografi a lucrările din unghiuri şi sub lumini ginea sculpturii sculptura fac din imaginea sculpturii o prezenţă utilizează imaginea fotografi că drept instru- diferite, până obţinea imaginea fotografi că care se afl ă în cen- verticală, dominantă şi continuă, într-o lume ment de lucru. A executat mai multe portrete să o reprezinte cât mai fi del. Artistul aplică în trul fotografi ei, trecătoare, efemeră. pentru care a folosit fotografi i ‒ portretul lui fotografi e metoda folosită în sculptură: reia fi ind înconjurată Aceasta fi ind si semnifi caţia lucrării de Stăncescu, al lui Samfi ropol etc. În iulie 1937 tema până la obţinerea perfecţiunii. de imaginea care vorbea Brâncuşi. reţine pe peliculă mai multe imagini ale locu- Dar înainte de a analiza fotografi ile, spaţiului. Sursa Să analizăm, prin comparaţie, foto- lui pe care urma să se înalţe Coloana infi nitu- înainte de a surprinde relaţia pe care ele o stabi- de lumină, un grafi a (foto d) făcută de Sidney Geist aceleiaşi lui. Una dintre ele (foto 1) „a devenit fundalul lesc cu opera şi măsura în care aceste imagini îi refl ector destul lucrări, reprodusă din original al Colo- redau spiritul, voi face câteva precizări. de puternic, este studiul Brancusi ‒ A anei infi nitului, Fotografi a reprezintă o traducere dintr- plasată în planul Study of the Sculp- desenată de mâna -un limbaj în altul; concret, în cadrul imagi- ultim al imaginii, ture. Este o imagine maestrului”1. nii vizuale are loc un transfer de la o relaţie şi neinclusă inte- perfectă din punct de Este, de- reală, tridimensională, la o relaţie reală, gral în fotografi e. Plasarea ei în spatele lucrării, vedere tehnic, dar nu sigur, o latură mai bidimensională. Dacă, prin specifi c, fotografi a puţin mai sus decât sculptura, face ca imaginea reuşeşte să surprindă puţin importantă pierde o dimensiune esenţială – a treia dimen- sculpturii să pară foarte spaţială şi să-şi proiec- decât elementele de or- a activităţii siune –, o recuperează prin mijloace sugesti- teze umbra în prim-plan. Conturul sursei de din formal-expresiv ale sale, mult mai ve. Transferul dintr-un limbaj vizual într-un lumină, afl ată în ultimul plan, reprezintă o re- lucrării. Dacă în foto- interesantă fi ind limbaj vizual diferit structurat obligă folosirea luare mărită a sculpturii, iar umbra lucrării, o grafi a lui Brâncuşi, ima- fotografi erea pro- adecvată a mijloacelor şi procedeelor specifi ce reluare uşor micşorată a aceleiaşi forme. ginea sculpturii domină priilor sculpturi. noului limbaj în relaţie cu subiectul. Între cele două imagini – a umbrei şi a imaginea spaţiului, în Fotografi a nu Există, aşadar, două elemente de bază: refl ectorului – se afl ă imaginea sculpturii, for- cea a lui Geist, imagi- constituie aici un opera propriu-zisă şi spaţiul în care aceasta se mând împreună o succesiune a aceleiaşi forme, nea sculpturii umple mimesis al ima- afl ă. Imaginea fotografi că, fi ind bidimensională, ce se dazvoltă de la primul la ultimul plan al imaginea. Imaginea ginii reale, ea de- redă a treia dimensiune prin sugestie: perspecti- fotografi ei, dar în perspectivă inversă, realizând spaţiului aproape este vine un mijlocitor, dobândind valoare artistică va liniară, aeriană, contrastul alb-negru, clarita- o trecere de la o imagine aspaţială, a umbrei, eliminată. Cadrul este intrinsecă. tea în profunzime şi iluminarea. la o imagine spaţială şi puternic iradiantă. Între strâns, lucrarea pare „Priviţi-mi sculpturile până când le veţi Stabilirea relaţiei, a raportului dintre aceste două puncte ‒ unul, cuprins în întregime sufocată. Folosirea li- vedea”, spunea Brâncuşi ‒ şi ne ajuta la pro- imaginea fotografi că a lucrării propriu-zise şi în planul imaginii, iar celălalt, doar surprins în niei de orizont ridicate priu, propunându-ne prin fotografi ile sale un imaginea fotografi că a spaţiului în care este planul fotografi ei ‒ se afl ă imaginea sculpturii, reduce monumentali- mod de a-i „vedea” opera. plasată lucrarea, locul sculpturii în imaginea care leagă aceste extreme şi devine loc al prefa- tatea lucrării. Imagi- În tinereţe, când nevoile fi nanciare l-au fotografi că (punerea în pagină), iluminarea cerii. Cele trei elemente ale imaginii se înscriu nea spaţiului, având constrâns să accepte comenzi, despărţindu- lucrării, punctul de staţie şi dozarea clarităţii nu pe o verticală pură, ci pe o curbă puternic o valoare apropiată se de lucrări, le-a păstrat fotografi ile. Încă de în profunzime sunt mijloace de expresie ascendentă. O asemenea folosire a mijloacelor de cea a sculpturii diminuează efectul spaţial, la primele studii îşi fotografi a lucrările, chiar fotografi că din analiza cărora rezultă modul în de expresie obligă privitorul să parcurgă ima- concurează imaginea sculpturii, aplatizează as- dacă, iniţial, nu el era cel care o făcea. care artistul îşi vedea şi propunea opera. ginea fotografi că într-o anumită direcţie, pe o tfel imaginea, ansamblul pare decorativ. La începutul perioadei pariziene, când Analizând câteva dintre fotografi ile anumită traiectorie şi în sensul în care elemen- Fotografi a redă doar o imagine a avea greutăţi materiale, Brâncuşi îsi fotografi a făcute de Brâncuşi după propriile lucrări, voi tele imaginii se dezvăluie, rând pe rând, în zona lucrării. Semnifi caţia, atmosfera, nu. Rămâne lucrările, de cele mai multe ori format cărte- încerca să descifrez modul de organizare a semnifi caţiilor. interesantă doar ca o fotografi e document. Fo- poştală; comanda mai multe exemplare şi le imaginii fotografi ce, mijloacele de expresie şi Cuvintele Carolei Giedion-Welker tografi ile lui Brâncuşi devin o propunere de lectură trimitea prietenilor. De obicei nota titlul, data procedeele folosite în funcţie de semnifi caţia sunt mai mult decât revelatoare: „Începutul lu- a operelor sale într-o lumină şi dintr-un unghi care şi locul unde fusese expusă lucrarea. Mai târ- sculpturii şi a imaginii fotografi ce. Se va ob- mii transmite o atmosferă care pare să izvorască reuşesc să surprindă şi să sugereze elemente defi ni- torii, într-o imagine ce devine ea însăşi o „metaforă ziu va păstra acest obicei cu deosebirea că îşi serva că imaginea fotografi că a lucrării reuşeşte din profunzimile genezei şi să participe la for- fotografi a singur operele, şi tot el va prelucra revelatoare”, cum ar spune Lucian Blaga. Această să transmită ceea ce autorul dorea să redea în mele primordiale.” lectură mijloceşte înţelegerea sensurilor, a mesaju- placa şi hârtia fotografi că în laboratorul dotat sculpturile sale. Fotografi ile analizate mai sus au fost lui transmis de imaginea sculpturii; un mod în care în acest scop. Pentru demonstraţie am apelat la foto- executate în atelierul artistului. Elaborarea în Brâncuşi a vorbit, fără cuvinte, despre sine. Aceste fotografi i reprezintă astăzi un grafi i din albumul Carolei Giedion-Welker, studio şi dimensiunile relativ mici ale lucrărilor NOTE: material vizual deosebit de preţios, permiţând Constantin Brancusi, 1879‒1957, Éditions i-au oferit posibilitatea de a interveni în aran- 1. Ştefan Georgescu-Gorjan, „The Genesis of the urmărirea etapelor creaţiei brâncuşiene şi du Griffon, Neuchâtel-Suisse, şi la cele din jamentul elementelor ansamblului, transpus Column without End”, Revue Roumaine d’histoire de cunoaşterea unor lucrări care s-au pierdut. Pe de donaţia dr. Nicolae Maior din Oradea, afl ată în fotografi c printr-o gamă largă de mijloace şi l’art, nr. 2, 1964, pp. 179‒293. altă parte, ele au o valoare artistică deosebită. evidenţele Bibliotecii Institutului de Arte Plas- procedee. 2. Ion Frunzetti, „Viziunea folclorică a omologiei Fotografi ile făcute de Brâncuşi, după tice Ion Andreescu din Cluj. Următoarea fotografi e supusă analizei cosmice la Brâncuşi”, în Colocviul Brâncuşi, Editura propriile opere, constituie adevărate transpu- este executată en plein air. De astă dată, artistul Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 83. neri foto-grafi ce a universului brâncuşian, ce Fotografi a lucrării Pasărea (foto a) nu mai are posibilitatea de a interveni în relaţia 3. Barbu Brezeanu, „Artizanul”, în Colocviul pot sta alături de creaţiile artiştilor fotografi de Toate elemente- stabilită între elemente: va selecţiona mijloace- Brâncuşi, ed. cit., pp. 94‒100. prim rang, specializaţi în fotografi erea operelor le care compun fotogra- le de expresie, restrânse şi acestea de lumina Ioan CUCIURCĂ de artă. fi a, precum şi mijloacele existentă, pe care artistul nu o mai dirijează ci Steaua, nr. 1/320, ian. 1974, pp. 53‒54 Pe Edward Steichen, unul dintre şi procedeele utilizate o alege. aceştia, Brâncuşi l-a cunoscut în perioada de pentru organizarea ima- ucenicie petrecută în preajma sculptorului Ro- ginii urmăresc redarea Fotografi a lucrării Sărutul (foto c) din. mişcării şi a ideii de Este o lucrare În 1908, Steichen a fotografi at Balza- străpungere a spaţiului. de răscruce în creaţia cul lui Rodin sub clar de lună; imaginile l-au Iluminarea lucrarii prin brâncuşiană, fi ind impresionat pe Rodin, care a exclamat: „Prin geamul luminatorului primul pas pe un tra- aceste fotografi i veţi face ca lumea să-mi atelierului prin care s-a seu în care artistul se înţeleagă Balzacul!” lăsat să pătrunde doar un va detaşa de relaţiile Preocuparea lui Brâncuşi pentru foto- fascicul de lumină, face exterioare pentru grafi e, pentru fotografi erea propriilor creaţii nu ca imaginea sculpturii să a pătrunde în zona este întâmplătoare. Spaţiul şi lumina, elemente apară distinctă pe ecranul esenţelor. specifi ce şi fotografi ei, joacă un rol primor- alb (care este proiecţia Discutând cu dial: ele nu sunt doar elemente în care opera se deschizăturii din lumina- Bohdan Urbanowicz integrează, ci şi factori constitutivi ai sculpturii. tor) şi să-şi proiecteaze despre această lucra- În lucrările sale, „Brâncuşi obligă umbra pe acest ecran. re, Brâncuşi spunea spaţiul să se sesizeze de prezenţa, în mijlocul Datorită unghiului de că, prin Sărutul, „a lui, a unui centru iradiant de energie, care este iluminare şi a ecranului urmărit să aducă [lu- opera dispensatoare de ecouri plastice şi de afl at la mică distanţă de mii] aminte nu nu- lumină”2. Se stabileşte o relaţie interferentă sculptură, umbra lucrării, mai de această unică pereche, dar şi de toate „operă-natură, obţinând astfel o emoţie foarte netă, este proiectată perechile care s-au iubit”. În cartea lui Peter vizuală şi totodată spirituală a spaţiului”3, tot vertical, dar e plasată Neagoe, artistul spune: „... am despuiat forma care, nesurprinsă pe placa fotografi că, nu are mult mai jos decât imaginea sculpturii. esenţială de toate trăsăturile care ar putea po-  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 44 IInn mmemoriamemoriam IIonon PPecieecie

Miercuri, 23 martie 2011, al textelor literare, având ca fundament o pregătire cu viță sălbatică), Marin Sorescu (Trei dinți din față), într-un spital din Târgu- de specialitate de excepție. Profesorul doctorand Ion George Bălăiță (Lumea în două zile), Francisc Păcurariu Mureș, s-a stins – după o grea Pecie dezavua învățământul canonic, punând accent pe (Labirintul), Mircea Ciobanu (Martorii), Costache și îndelungată suferință – comentariul de larg orizont cultural, cultivând la elevi Olăreanu (Ficțiune și infanterie). criticul și istoricul literar ION gustul pentru înțelegerea profundă și nuanțată a operelor A doua carte, Meșterul Manole.Mari prozatori PECIE. Născut la 13 iunie studiate, raportarea acestora la un univers interpretativ ai lumii: Creangă, Sadoveanu, Rebreanu (Viitorul 1951 în localitatea Slobozia – mai larg (m-am convins de toate acestea, efectuându-i Românesc, 2001), constituie un exercițiu critic de mare Trăznitu, actualmente Slobozia inspecția de gr. I la Colegiul Național ”T. Vladimirescu”). savoare pe marginea unor opere clasice, de la balada – Popești, județul Argeș, într-o Activitatea scriitoricească începută la ”Echinox” Meșterului Manole (care îi marcase, de fapt, debutul critic familie de gospodari (Maria va fi continuată la o serie de reviste culturale din țară, din ”Tribuna”), la Povestea porcului și Povestea lui Harap și Theodor Pecie), a urmat unde a susținut rubrici de critică interpretativă (Tribuna, școala în localitatea natală, seria D.R. Popescu, premiat în 1979), ba chiar ”cronica Alb de Ion Creangă, la Nopțile de Sânziene sadoveniene, liceul la Pitești (1966-1970), de întâmpinare” (Ramuri, seria Marin Sorescu, premiat în iar de aici la romane rebreniene (memorabilă interpretarea iar Facultatea de Filologie, secția română-franceză, la 1982). Îl regăsim, apoi, cu pagini compacte de comentarii carnavalescului în ”Răscoala”). Este o culegere de eseuri Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A făcut critice în Gorjul literar, Hyperion, Steaua, Transilvania, publicate, de fapt, de-a lungul câtorva ani, în diferite parte din colectivul de redacție al revistei ”Echinox”, în Vatra, Viața Românească, Literatorul, Observatorul publicații culturale. paginile căreia a debutat cu comentarii critice, în 1975, cultural, România literară, ș.a.). Amintim că, în toamna Ultima lucrare a criticului și istoricului literar privind opera unor mari scriitori români. trecută, Ion Pecie a fost primit, ca membru titular, în Ion Pecie, Phallusiada sau epopeea iconoclastă a lui Ion După absolvirea facultății, a fost numit profesor Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Craiova. Creangă (Ed.Măiastra, 2010) reia o mai veche preocupare de limba și literatura română la Liceul Industrial din Mizil, A debutat editorial, relativ târziu, cu lucrarea și pasiune, interpretarea într-o nouă cheie a operei de unde se transferă la Liceul Teoretic ”Tudor Arghezi” Romancierul în fața oglinzii (Cartea Românească, 1989), marelui humuleștean. Este vorba de ”un Creangă care se din orașul Târgu-Cărbunești, unde a făcut naveta timp de o culegere de eseuri critice asupra unor opere reprezentative îndumnezeiește citind Evangheliile, și altul, îmboldit de 12 ani (1978-1990). În 1990 se transferă, prin concurs, ale momentului literar, impunându-se prin originalitatea necuratul, când le tălmăcește, când le predică”, adică de la Liceul ”Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, ulterior viziunii critice, prin tonul degajat al comentariului nu un autor subtil și corosiv pentru care ”lumea ecleziastică devenit colegiu, unde a profesat până când boala nu i-a întotdeauna în consonanță cu unele receptări critice de și lumea laică trăiesc într-o dulce devălmășie.” mai îngăduit. actualitate. Avem în vedere aici comentariile critice la Prin dispariția profesorului și scriitorului ION Ca profesor s-a remarcat printr-o prestație de Marin Preda (Cel mai iubit dintre pământeni), Eugen PECIE, școala gorjeană și, deopotrivă, literatura română mare impact în viața învățământului preuniversitar, Barbu (Săptămâna nebunilor), Dumitru Radu Popescu suferă o dureroasă pierdere. (Z.C.) printr-o necontestată vocație de comentator și interpret (Viața și opera lui Tiron B.), Constantin Țoiu (Galeria PPetreetre OOpreaprea și-a consemnat amintirile în 10 volume de colaborare cu Barbu Brezianu, a publicat accesibile. Include aici și Date informative Jurnal și a sintetizat experiența acumulată în „Arta plastică”, nr. 12, Participările lui despre activitatea lui C. Brâncuși. în domeniul artei în numeroase alte scrieri. Brâncuși la expozițiile din țară în perioada În 1972, în „Studii și Cercetări de Mă voi referi în continuare la 1903-1914. Succesiunea participărilor lui Istoria Artei”, nr. 1, în articolul Cu privire activitatea direct legată de Brâncuși, pe Brâncuși la expozițiile din țară. Materialul la Wladimir Constantin Hegel (1838- baza informațiilor din Jurnale. cuprindea și o amplă bibliografi e a 1919) domnul Oprea oferă informații La 19 august 1951, în cadrul informațiilor și cronicilor despre Brâncuși interesante despre profesorul lui Brâncuși unei deplasări cu Institutul de Istoria în presa din perioada respectivă. de la Școala de Belle-Arte din București. În Artei în Gorj a vizitat pentru prima oară În 1965 apare Ghidul Galeriei “Revista muzeelor” nr. 4 publică Intimități monumentele brâncușiene de la Târgu-Jiu, Naționale, la structura căruia muzeograful brâncușiene. În „Studii muzeale”, nr.6, iar asistentul Marin Nicolau Golfi n le-a principal Petre Oprea a avut o contribuție în articolul Portretul lui Carol Davila de vorbit despre creația artistului studenților importantă. Constantin Brâncuși, își prezintă opiniile în practică. Cei prezenți s-au fotografi at În același an, în „Revista cu privire la acea lucrare. lângă opere. La 28 decembrie 1956, a muzeelor”, nr. 1, apărea documentatul În 1972 apare în sfârșit frumosul asistat la Muzeul de Artă la vernisajul articol Colecția de artă plastică ‚‚Al. album Constantin Brâncuși, editat de micii expoziții Brâncuși, prilejuită de Bogdan-Pitești”, în care Petre Oprea Muzeul de Artă al R.S. România în română sărbătorirea celei de a 80-a aniversări a valorifi ca inventarul colecției păstrat la și engleză, cuprinzând fotografi ile în culori sculptorului. Expoziția se afl a într-o săliță Arhivele Statului, semnalând numele unor ale tuturor operelor care au fi gurat în 1970 la parter spre aula Crețulescu. Lucrările lucrări brâncușiene pierdute – Cap de copil în expoziția retrospectivă din România. erau plasate pe socluri înalte. Atrăgea (marmură), Sărutul (piatră, ghips). Peste Petre Oprea s-a ocupat de apariția lucrării atenția Ecorșeul. Rugăciunea, adusă de ani, în 1999, îi va consacra o monografi e în condiții excepționale. Lucrarea va fi la Buzău și pentru care s-au plătit 70.000 colecționarului mecena, relevând gustul reeditată în 1976. La 28 iulie 2011 s-a săvârșit din lei, fi gura în sală. Expoziția a fost deschisă elevat al celui care achiziționase cinci În 1974, Petre Oprea publică la viață un om deosebit – reputatul critic și ofi cial vreo două săptămâni, putea fi lucrări de Brâncuși, între care Danaida Editura Litera, în regie proprie, volumul istoric de artă Petre Oprea, cercetătorul vizitată doar la cerere, dar cu greu. (piatră) și o Muză adormită (bronz aurit). Incursiuni în sculptura românească. Sec. care a investigat metodic și perseverent În anul 1960, revista „Cahiers În 1967, între 13 și 15 octombrie XIX-XX, în care include o serie de articole mișcarea plastică românească din ultimele d’Art” din Paris (numărul 33-35, p. 189- are loc la București Colocviul Internațional apărute anterior. Devine astfel accesibil două secole. A studiat tot ce era legat de 196) îi publica textul Constantin Brâncuși. Brâncuși, cu 39 comunicări. Petre Oprea textul în franceză despre Brâncuși din arta noastră, cercetând detalii ignorate de Données biographiques. Autorul furniza nu e solicitat, deși ar fi avut de spus lucruri “Cahiers d’Art”, dar fără ilustrații (p. 63- alții, căutând în depozitele de muzee, în date despre existența artistului în anii inedite. 67). Se pot citi aici articolele referitoare la colecții, în pagini vechi de ziare, în arhive, dinaintea sosirii în orașul lumină, pe baza În 1969, în „Revista muzeelor”, turnătoriile artistice (p. 7-16), la profesorul de la artiști mărunți până la marii creatori. unor documente de arhivă și a mărturiilor nr. 1, în Istoricul turnătoriilor artistice Hegel (p. 23-28) sau la Portretul lui Carol S-a preocupat printre primii de lui V.G. Paleolog și Ion Croitoru. Cita în bronz din București, Petre Oprea va Davila ( p. 68-70). evoluția sculpturii românești în secolele aprecierile lui Vlahuță din 1910 despre evidenția rolul acestora în dezvoltarea În 1976, între 22 aprilie și XIX-XX și de prezentarea activității de personalitatea lui Brâncuși și despre sculpturii românești moderne. 18 septembrie Muzeul de artă al R.S. tinerețe a lui Constantin Brâncuși. călătoria spre Paris care ar fi durat cam În 1970, între 5 iunie și 20 iulie, România a găzduit Expoziția Centenarului S-a născut la 11 martie 1928, la o jumătate de an. Dădea precizări despre Muzeul de artă al R. S. România a găzduit Brâncuși. Petre Oprea scrie despre Merii Petchii, Ilfov. A urmat cursurile realizarea Ecorșeului și a Ofrandei pentru o expoziție retrospectivă Brâncuși, cu Expoziția omagială Constantin Brâncuși Facultății de istorie din București între corul Carmen. Textul era ilustrat cu câteva opere din colecții din țară și din străinătate. în “Revista Muzeelor”, nr. 5, p. 15. În 1948 și 1952. Din anul III de facultate, fotografi i ale unor opere existente în țară La 2 iunie, la solicitarea lui Petre Oprea, aceeași publicație, în nr. 3, p. 83, publică a colaborat ca cercetător cu jumătate – Portretul lui Ion Georgescu-Gorjan conservatorul Muzeului Guggenheim a o recenzie la monografi a despre Brâncuși a de normă la Institutul de Istoria Artei (ghips), Portretul pictorului Dărăscu ținut o conferință pentru muzeografi . La lui Mircea Deac. al Academiei. După absolvire, a lucrat (bronz), Copilul (ghips patinat), Copilul 18 iunie, ca urmare a vizitei premierului Domnul Oprea și-a valorifi cat cinci ani ca redactor la Editura politică, (bronz), Cap de copil (bronz patinat). Ion Gheorghe Maurer, muzeul bucureștean impresionantele cunoștințe profesionale și apoi ca inspector la Direcția Muzeelor Articolul a atras atenția se angajează să realizeze un album cu în domeniul evaluării operelor de artă, în din Ministerul Învățământului și Culturii cercetătorului american Sidney Geist care, lucrările expuse. Petre Oprea alcătuiește activitatea desfășurată la case de licitații, (1957-1960). Din februarie 1961 și până vizitând România în 1964, a dorit să-l textul, Radu Braun fotografi ază lucrările, după 1989. la pensionare (1988) a activat în cadrul întâlnească pe autor. Geist a consemnat iar macheta o creează tehnoredactorul Scrierile apărute începând cu 1994 Muzeului de Artă al României, mai întâi în revista „Arts Magazine” din octombrie Gheorghe Matei. Boala și decesul pe baza documentelor din jurnale oferă un ca muzeograf, apoi ca șef de secție și 1964 că, din păcate, forțe obscure au directorului Maxy a făcut ca apariția cărții tezaur de informații inedite, creionând o apoi ca director adjunct. A organizat împiedicat acest lucru. să fi e amânată. frescă veridică a lumii artiștilor de la noi. expoziții, a ținut conferințe, a publicat În 1964, Petre Oprea semna în În 1971, Petre Oprea publică la Plecarea dintre noi a neobositului importante monografi i despre artiști „Arta plastică”, nr. 8, Date informative Editura Litera, în regie proprie, volumul critic și istoric de artă lasă un gol greu de români și însemnați colecționari de despre activitatea lui Brâncuși, iar Scrieri despre arta românească (sec. umplut. Fie ca Domnul să-i dea odihna artă. I-au apărut peste 350 de articole în în „Tribuna” din 22 octombrie, scria XIX-XX), alcătuit din articole și cronici bine meritată! principalele publicații de artă. După 1989 despre Constantin Brâncuși, bursier. În publicate anterior în publicații greu SORANA GEORGESCU-GORJAN Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 45

DUMITRU DABA Oase de înger Sub un titlu ostentativ nichitastănescian, oase (4 martie 1940 – 8 iunie 2011) de înger. new york.bucurești (editura vinea, 2009) – care de Nicolae TZONE i-ar fi plăcut chiar și celui ce prezidează din eternitatea-i În zorii zilei de 8 iunie „ordinul special al nichitienilor” – Nicolae Tzone revine, a trecut în rândul drepților unul în cunoscut- somptuoasa formulă grafi că a volumelor dintre cei mai integri oameni pe nicolae magnifi cul (2000) și capodopera maxima (2007), care i-am cunoscut, un mare domn în atenția literară a momentului, impunând o reevaluare al cugetului, Dr ing. Dumitru Daba, critică mai de ansamblu. gorjean de obârșie după mamă, cel Cartea este luxuriant „desenată” de astă dată de care i-a închinat lui Constantin sângiorzeanul Maxim Dumitraș („spirit tandru, un artist Brâncuși ani mulți de cercetare, complet, complex, extraordinar”, ne asigură autorul). săvârșită cu rigoare și dragoste. După un cuvânt înainte al autorului, urmează o prefață de Felix Nicolau, pentru ca „postfața” să fi e Absolventul Facultății de Electrotehnică alcătuită de consemnările altor buni prieteni: Daniel din Timișoara, devenit peste ani șeful catedrei de Bănulescu, Mihail Gălățanu, Ioan Es Pop, Lucian electromecanică de la Universitatea Politehnică din Vasilescu și Marin Mincu. La sfârșitul „părții întâi”, Timișoara, s-a apropiat de Brâncuși încă din anii volumul face loc celor trei poeme-manuscris, datate ‘60, după o impresionantă conferință publică ținută „new york / manhattan / noiembrie 2006”, „16 aprilie Așadar, e greșit a crede că „poemul suprarealist” de Petru Comarnescu în orașul de pe Bega. A scris 2007/ 17-18 august 2007/ bucurești…” și „19-21 august practicat de Nicolae Tzone merge pe fi liera dicteului importante sinteze critice de re-cunoaștere a vieții și 2007/ bucurești…” automat, căci textul care se așterne cu o solemnă magie operei lui Brâncuși, determinat de îngrijorarea față Așadar, cele trei ample poeme componente, discursivă, în arborescente volute strofi ce, ca de la sine, de puțina valorizare, prețuire și înțelegere a artei dedicate lui M.N. Rusu, Nichita Stănescu și, respectiv, lui are o logică internă, o coerență a imaginarului, o seducție sculptorului în patria sa. Un prim volum, În căutarea Alexandru Lungu, urmate de varianta inițială olografă, specială, în care nimic nu este întâmplător și de instantă sunt completate de atmosfera unui mini-album Maxim circumstanțialitate poietică, de aleatorie ars (lingvistica) lui Brâncuși, a văzut lumina tiparului la Editura Facla Dumitraș, sculptură 1990-1996, prevăzut cu câteva combinatoria. din Timișoara în 1989. O ediție dezvoltată și completată referințe critice privind opera artistului din Sângiorz Nicolae Tzone concepe poezia în momente a apărut în 1995 la Editura de Vest din Timișoara, cu Băi, pe care Nicolae Tzone îl vede, în transfi gurările de grație, după cum mărturisește în nota de subsol a titlul Brâncuși. Cartea a oferit o complexă evocare lui esențializat-nonfi gurative, atingând straturile poemului dedicat criticului român newyorkez M. N. biografi că a artistului și a discutat dilemele receptării protoistorice și veterotestamentare ale existenței, într-un Rusu. Afl at într-un mic restaurant de pe 38 Avenue „încă sculptorului, văzut ca “luminos simbol modern al dialog peste timp cu spiritualitatea artei pe linia Paciurea nu realizam că se declanșa de fapt transa în care pofta de a spiritualității românești și universale”. Lucrarea a – Brâncuși… scrie poezie avea să mă bântuie câteva zile în șir.” Foarte fost premiată de Asociația Internațională a Scriitorilor Volumul se încheie cu o addenda în care este fructuos sub acest aspect, sejurul american îi prilejuiește și Oamenilor de Artă Români LITER-ART XXI. reprodus un „dialog” al poetului cu confratele Angela deambulări prin New York și Washinton, o excursie cu Versiunea franceză a cărții, publicată în 2002 de Furtună și, la fi nal, cu secțiunea „fotografi i la new york” feribotul spre Elis Island pentru a vedea vestita Statuie – este vorba de experiența newyorkeză din toamna lui a Libertății „din sprâncenele Manhattanului”. Odată Editura Orizonturi Universitare cu titlul La vérité 2006, când, la invitația criticului și istoricului literare realizată starea poetică, magica stare de „transă”, poetul Brancusi, a făcut cunoscute opiniile autorului unui M. N. Rusu, Nicolae Tzone își permite un binemeritat nu are decât să transcrie în versuri ample, languroase, public larg. Editura de Vest a publicat în 2006 o ediție „periplu american” de câteva săptămâni. De altfel, luxuriante, nostalgice și pline de slavă gândurile, afectele, adusă la zi în română, Adevărul Brâncuși. într-o lămurire pentru cititorul volumului meu, poetul obsesiile, trăirile, convingerile, întregul hybris existențial L-am cunoscut pe domnul Daba în detaliază împrejurările în care s-a cristalizat ideea acestei trăit imaginativ și oniric. Poezia se scrie, așa-zicând, de februarie 1992, la Târgu-Jiu, cu ocazia primei ediții complicate cărți, călătoria în America fi ind esențială și la sine și ea nu poate, atunci, trăda nici spiritul artei, nici a simpozionului Brâncușiana. L-am reîntâlnit apoi determinantă în articularea acesteia după un timp necesar sufl etul despovărat astfel prin acest exercițiu terapeutic, an după an, la manifestări legate de sărbătorirea de gestație și concepere arhitecturală. al devoalărilor existențiale. Altfel zis, se instituie în lui Brâncuși, la Târgu-Jiu, Tulcea, Timișoara sau Respectând dorința și îndemnul confratelui carne și oase o Poezie care se scrie cu sângele celui ce o București. A inițiat masa rotundă “Constantin M.N. Rusu, un alt veritabil nichitian deținător al Elegiilor gândește și pentru sufl etul celui care o înțelege, ipoteticul manuscrise, N. Tzone îl consideră pe autorul acestora Brâncuși, simbol al punții spirituale româno- cititor, alteritatea om – poet fuzionând sub semnul magic drept „poetul cel mai mare dat de limba română”, „cel și indivizibil al creației: americane”, în cadrul celui de al XXIII-lea Congres mai mare poet român dintotdeauna”, în care s-a adunat „pe masa poeziei cu oasele de poet la vedere cu toate al Academiei româno-americane, de la Târgoviște. „tot adn-ul marii noastre poezii”, nespunând-o, zice, dar absolut cu toate oasele/ / trupului înșirate foarte De fi ecare dată i-am admirat comunicările, riguros cu aerul de impietate și ingratitudine față de Eminescu, frumos pe masa poeziei a poeziei priviți bine/ / a poeziei argumentate dar totodată pline de sensibilitate. Le-am considerat „un poet uriaș, un poet fundamental”… care se / naște instantaneu cu respirația care mă ține viu/ recitit apoi, ori de câte ori au fost publicate în volume Carte-album și carte-document, de luxuriante / pe masa poeziei cu aceste mici grămăjoare de calciu la colective (Brâncuși acum, Pași pe nisipul eternității, desfătări grafi ce, oase de înger închide, se pare, o trilogie vedere repet să nu se poată/ / cumva zice că am mințit Actualitatea paradigmei Brâncuși) sau în reviste de poetică de mai lungă cristalizare arhitecturală, un volet ori că am vrut / să ascund ceva/ / ori doamne ferește c-aș cultură (din Târgu-Jiu – Brâncuși, Caietele Columna, liric reprezentativ, în măsură a impune statura cultural- fi vrut să trișez în poezie/ / pe masa poeziei la lumina Portal-Măiastra, După Brâncuși, Brâncuși-Frontiera spirituală a unui dintre cei mai interesanți creatori români zilei priviți bine cu zgârciurile ce țin strâns legate/ / clipei, Lumea gorjenească – sau din Timișoara – de azi. oasele mele de carnea mea/ / pe masa poeziei deopotrivă Orizont, Coloana Infi nitului, Invierea, Clio, dar și Discursul poetic suprarealist al lui Nicolae și la lumina serii cu aceste viori de os care migrează/ Tzone și-a căpătat, de-a lungul celor trei experiențe lirice / în poem la vedere cum tocmai ziceam devenind și din SUA – Romanian Roots, Micro-magazin ). O în parte, o specifi citate ușor recognoscibilă, diferențiindu- oasele de diamant/ / ale poemului / dar și viorile de os de frumoasă prezentare a personalității brâncușologului se printr-un mod particular de a concepe poezia, prin diamant ale poemului/ / cu pântecele golit și cu mușchii Dumitru Daba se găsește în volumele semnate de apelul la arta grafi că, în general la imaginea plastică goliți de ezitări și minciună” . domnul Zenovie Cârlugea, Brâncuși - azi (2000) și postmodernă, după mai vechiul principiu horatian (partea a treia: hocus pocus pocus hocus / oasele mele Brâncuși. Orizonturi critice (2006). resuscitat în retorte postmoderniste, ut pictura poesis. strălucesc / în mine ca diamantele ). Se cuvine relevat faptul că domnul Daba a Deși este fondatorul revistei de artă aldebaran Viața e sfântă și moartea e vie oriunde pe făcut în permanență propuneri menite să valorifi ce și al mirabilului institut de cercetare a avangardei planeta asta, observă poetul, de aici o fervoare a zicerii tezaurul brâncușian din țară, că s-a preocupat de românești și europene, cu prestigioase manifestări în surrealiste care face ca experiența americană să pună aripi amenajările peisagistice ale ansamblului monumental. spațiul euro-atlantic, N. Tzone simpatizează mai mult imponderabile gândului cutezător, într-o fraternizare cu A argumentat apropieri între Brâncuși și alte mari cu suprarealiștii din anii celui de-Al Doilea Război elemente de interculturalitate care îl exprimă, dar pe care, personalități, ca Lucian Blaga, George Enescu, Traian Mondial. Nu Vinea, Tzara, Bogza, Gherasim Luca, printr-un egotism al propriei individualități creatoare, Vuia, Henri Coandă. A evidențiat asemănarea între Naum, Breton sunt „modelele” lui, deși aceștia fac parte năzuiește a le transcende: din „familia de spirite” sine qua non a domeniului de „sar de pe empire state building și până să Brâncuși și Socrate. A oferit o perspectivă inedită referință. Poetul nostru distinge între manifestările ajung jos din umeri îmi cresc aripile/ de înger care mă asupra coerenței și unității întru autentică modernitate interbelice ale „avangardei” noastre și „suprarealiștii” salvează/ zbor cu aripile de îngeri crescute din omoplați a formelor de cunoaștere științifi că și artistică aduse la din anii 40, generația războiului cum a fost numită, până printre sutele de zgârie nori/ cu naturalețea fl uturilor apogeu în prima jumătate a secolului XX de Brâncuși la instaurarea Republicii populare, ca Gherasim Luca și vara printre fl orile parcurilor din bucurești/ viața e și Einstein. A scris despre exegeții lui Brâncuși – Ionel Gellu Naum, ca Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun, sfântă oriunde pe planeta aceasta moartea e vie oriunde Jianu, George Uscătescu – dar și despre constructorul neuitații suprarealiști „pe scara axiologică a întregii pe planeta aceasta/ la new york cu poemul în mine este Coloanei, Ștefan Georgescu-Gorjan. A scos în evidență poezii românești”. întocmai ca la bucurești cu poemul în mine/ poemul spiritualitatea românească și universală în opera „Eu cred că suprarealismul rămâne cea mai adică e suveran poemul adică umilește totdeauna brâncușiană și a plasat creația artistică brâncușiană în completă modalitate de exprimare poetică dintre toate distanțele/ la new york cămașa care îmi acoperă trupul contextul ideativ-cognitiv al secolului XX. S-a străduit cele care au existat vreodată”, crede poetul, convins că este în totalitate solidară cu pielea mea/ și cu oasele mele/ să releve și faptul că artistul a rămas “fi u al bisericii discursul poetic de asemenea factură aduce „accente și la new york ted berrigan a înviat din morți și își declamă viziuni care țin de biografi a poetului și de experiențele străbune”. impecabil poemele pe străzi/ hei ted te salut hei ted hai umanității intrinseci anilor două mii plus”. Prin urmare, cu mine la bucurești hei ted hai să scriem/ împreună Probleme de sănătate nu ne-au mai permis să crede cu tărie într-o „renaștere remarcabilă a acestuia”. un poem care să întreacă în frumusețe și nebunie tot ce a ne întâlnim în ultimii ani. Am ținut legătura telefonic Ca ,,reper esențial” al suprarealismului românesc în scris walt whitman vreodată/ da ted whisky-ul îl plătești și m-am bucurat să afl u vești bune despre frumoasa forma sa longevivă este considerat Gellu Naum, care tu vinul îl plătesc eu &poemul pe care îl scriem/ va avea familie Daba, despre minunata doamnă Rodica, despre avea rețineri față de „avangardă”, crezând „în libertate, deopotrivă cuvinte de whisky și cuvinte de vin// sar de copii – Mihaela și Dacian Andone - , despre dragul în iubire și în poezie”, mai importante decât însăși viața pe empire state building și până să ajung jos pe pământ nepoțel Florinel. Trista veste a pierderii bunului lor (a se vedea cartea-dialog a Simonei Popescu). din umeri îmi cresc/ aripile de înger care mă salvează” soț, tată și bunic m-a îndurerat peste măsură și nu pot „Cred fără nici un fel de rezerve în poemul Nu, metropola americană nu-i produce decât să le împărtășesc suferința. suprarealist”, mărturisește poetul, convins că acesta vine complexe de inferioritate, nu-i inhibă spiritul de Domnul să-l aibă în pază și să-i dea odihnă „cu un sufl u nou, cu o respirație poetică distinctă, ținta cunoaștere, nici dorința de observație și instinctul de veșnică, la Masa Marilor Umbre! mea declarată fi ind aceea de a realiza, în măsura în care orientare, dimpotrivă, îi stimulează egotismul creator SORANA GEORGESCU-GORJAN mă țin puterile, fi rește, ,«poemul total»”… prin raportare la un București mai apropiat de natură, de  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 4646 iarbă și arbori. Peregrin printre coloșii de oțel și sticlă, poetul pare un citadin dezinvolt, confortat în gândul de a se integra civilizației: „la new york zgârie norii sunt mai deși decât IInimanima aalbastră,lbastră, iinimanima rroşieoşie arborii și fi rele de iarbă din herăstrău/ de ce pășind pe sub ei infi mă furnică umană nu furnică mă simt ci elefant/ nu șoarece mic și insipid mă simt ci leu ci În sala mare a restaurantului erau doar câţiva cer vreodată… panteră ci girafă ci piramidă gigantică &nepieritoare” bărbaţi veniţi să servească masa. Varza cu cârnaţi - Ce ciudat! (mă mir eu). Dar de ce nu vi le (partea întâi: poemul care înviază/ tot ce nu la vremea/ morții lui a murit). avusese succes. Obişnuitele fi guri de local de margine, înapoiază dumneaei? nici triste, nici vesele, nici îngrijite, dar suportabile. - Eu ştiu, poate pentru că s-a obişnuit cu ele Figuri care nu spuneau nimic. Foamea fusese mobilul acolo, pe peretele ei, şi pe urmă, eu n-am unde să le trecerii pe-acolo, completată, probabil, de plăcerea duc, nu mai am de mult timp o casă a mea…Te rog masculină de a mai zăbovi puţin la un pahar de … să mănânci, ăsta-i un fel de mâncare pe care-l gătesc Şi sala era pe măsura lor, insufi cient luminată, bine aici. Ospătăriţele astea n-ar avea nicio şansă în mascând albul neclar al feţelor de masă. America. Eu am luat-o de la capăt acolo. Nu contează Retrase după unul dintre stâlpii interiori, două cine-ai fost. Trebuie să munceşti ca să te descurci. ospătăriţe stăteau de vorbă. Era greu să-ţi dai seama Îmi vine greu să mi-o imaginez ospătară. Aş dacă-şi mai doreau alţi clienţi sau doar aşteptau să vrea s-o întreb despre bărbaţii din viaţa ei. Intuieşte. plece şi cei existenţi. Întunericul, ploaia şi frigul de- -Uite, eşti o străină, te privesc şi mă gândesc afară nu ispiteau pe nimeni să se grăbească, Şi pe urmă, c-ai putea să fi i fata mea. Când o să mă întorc, o să-i răscrucile exercită o anume fascinaţie asupra marilor povestesc poetului că te-am cunoscut. nehotărâţi. - Cine-i „poetul”? Uşa dinspre hotel s-a deschis şi a intrat ea, - Zâmbeşte. E un domn distins. Mi-a oferit marea doamnă a acelei seri! Îmbrăcată-n catifea grena jumătate din cămăruţa lui de burlac, obţinută şi albastră. Puţin zgribulită-n haina cu glugă. În ciuda prin Uniunea Scriitorilor, ca să-mi citească corpolenţei, părea că alunecă printre mese, căutând un toate poeziile pe care le-a scris de când l-am loc potrivit. M-a descoperit, la masa de lângă geam, părăsit. Aproape că l-am dat afară din dulapul Foarte frecvente sunt imaginile violenței unde m-aşezasem, aproape de noapte, s-o aştept. M-am de haine! și cruzimii, raportabile la statutul poemului și la ridicat şi i-am oferit scaunul din faţa mea. Mi-a zâmbit, - Ce romantic! posibilitățile de absolvire a omului prin artă: „tatăl poemului este neîndoielnic acest tigru şi-a pus poşeta pe scaunul de-alături şi s-a aşezat. - Romantic? Nu-i deloc romantic. fosforescent care mănâncă numai și numai oase de poet/ – Mă gândeam că poate n-ai să vii, draga - De ce? mama poetului este neîndoielnic această tigroaică mea! M-am obişnuit să fi u mereu abandonată în ultima - Pentru că ne sufocăm în spaţiul ăla de la etajul fosforescentă care înghite numai și numai oase de vreme…, dar poate că eşti curioasă în legătură cu viaţa patru, unde nu urcă întotdeauna apa rece, iar poet/ și dacă și tigrul fosforescent și dacă și tigroaica mea, care e o poveste. Şi ce poveste! Pun pe masă, în poetul, când bea prea multă votcă, înjură ca fosforescentă au burțile/ doldora de oase de poet și de versuri cum oare să dorești să-i împuști/ cum oare să faţa ei, o orhidee, o fl oare singură şi delicată, albă, şi un birjar. dorești să-i omori (…)/ drept urmare mă sui sus de tot în din întâmplare, cu umbre grena. Pe cine înjură? Întreb în gând. ceafa tigrului fosforescent și a tigroaicei/ fosforescente - Ce drăguţă eşti să-mi oferi asta…! Oamenii - Şi America? și mă duc în munții cei înalți și trec dincolo de norii cei nu mai fac astfel de gesturi pentru mine. Cred c-am trăit - În America am plecat cu un bărbat şi cu un mai depărtați/ drept urmare cumpăr vulturul cel viteaz și prea mult. motan. S-a scris o carte despre mine… cu ciocul cel mai bine ascuțit/ și-l rog să-mi ciugulească în carne și-l pun să-mi probeze clipă de clipă/ diamantul Mă simt fără replică şi mi se pare salvatoare Probabil a fost cel mai important bărbat din viaţa ei. O oaselor în piept/ acum e seară și întunericul râde și ideea ei de a comanda ceva. O las să aleagă şi-mi privesc întrebător. plânge acum e dimineață și lumina plânge și râde/ acum propune piept de pui la grătar, cu ciuperci. Între timp, o - Cum rămân femeile singure? e din nou seară și dimineață și dimineață și seară și privesc. Basca, aşezată cochet, puţin pe-o parte, dădea - Motanul a murit, demult. din oasele pieptului/ și din oasele craniului și din oasele un aer tineresc chipului încă frumos, purtând însemnele - Şi El? omoplaților mei se aud multe zgomote/ largi prelungi și vremii… Pe moliciunea întunecată a catifelei, dure și catifelate dovadă că am cumpărat un vultur/ de - O, el a rămas acolo. Ea are mare nevoie de el. calitate un vultur cu ciocul fără de moarte inoxidabil” strălucea, atârnând de lanţ, în tovărăşia unui Crist E-o fi inţă introvertită şi n-a lucrat niciodată, nici nu (partea a treia). solemn şi-a unei gărgăriţe minuscule, o frunză aurie, cred că va lucra de-acum încolo, chiar dacă e destul de În toate aceste hilare viziuni este transcrisă parcă desprinsă dintr-un copac. Tovarăşii ei de călătorie tânără. Îi place să facă broşe din pietre pe care le adună o stare poetică de mare freamăt imaginativ, într- o … O însoţiseră şi pe celălalt continent. Mi-a povestit, de la tomberon. Ies destul de interesante. Ştii, femeile evidentă coerență și cu o oarecare cursivitate metaforică mai târziu, că frunza era din pădurea ei. O aurise şi-o aruncă şiragurile rupte de mărgele. Dar nu e fericit. și înlănțuire logică, versurile trimițând, îndeosebi, la două obsesive idei: viața transfi gurată în destin poetic și luase în lume. Cristu-l descoperise în inimă, într-un Prozaic? Dramatic? Poate şi una şi alta. condiția fragilă a existenței în fața morții. moment greu, iar gărgăriţa îi ieşise-ntr-o zi în cale şi-o O vreme tăcem şi evităm să ne privim. Terminăm Cursivitatea aceasta ritmic-surrealistă este păstrase, să-i poarte noroc …Evident că lanţul de aur şampania care-a rămas tot aşa de rece cum fusese, uneori punctată de dialoguri hieratice, în care identifi căm era rezonabil de solid, fără să distoneze cu corpul ei, în pahare. S-a făcut târziu. Va trebui să chem un taxi aceeași atotprezentă alteritate viață-artă: care nu mai era al actriţei din tinereţe. Îi priveam chipul până-n oraş. Ştiu că n-o să doarmă şi mă simt vinovată. „ți-ai numărat oasele poetule muritorule le-am pe care frumuseţea, în risipirea ei, aşternuse o aură de numărat versule nemuritorule/ le-ai numărat bine poetule Cred că nici eu n-o să dorm. Când cineva îţi dăruieşte muritorule bine le-am numărat versule nemuritorule/ și mister. Când zâmbea şi-mi povestea ceva vesel, era povestea lui, nu te mai poţi preface că n-ai auzit-o. câte oase și-au ieșit la număr poetule nemuritorului/ un femeia cu bască, emanând tinereţe, când rămânea pe Trebuie să-i faci, pentru totdeauna, loc în tine. Ne singur os mi-a ieșit la numărătoare versule nemuritorule/ gânduri, era femeia cu Crist, pe care viaţa o răstignise cunoscuserăm întâmplător, pe stradă, cu o zi în urmă. un singur os un os rege și-o armată de oase mai mici şi numai el îi rămăsese alături. Câţi ani trecuseră de Căuta o adresă. După ce-am încercat să-i explic unde fi rește care muncesc/ pentru rege versule nemuritorule când o urmărisem, făcută mică-n scaunul meu, pe Silvia dar ea nu se pune/ ș i versul auzindu-i răspunsul obraznic este, a renunţat foarte uşor, spunându-mi: a început să râdă în hohote/ și-a râs până ce din obrazul Ghelan, interpretând magistral rolul principal din piesa - Lasă, nu cred c-am să mai merg acolo. Oricum, lui a început să curgă sânge de vers/ sângele lui poezie lui Tennessee, Un tramvai numit dorinţă? nu mă aşteaptă nimeni. Mă bucur însă că te-am întâlnit pură pe obrazul muritorului” Noaptea aduce fantome … şi o să te rog ceva. Nu vrei să vii mâine seară la hotelul Asta se dorește ,,poemul total” – poezie pură, Femeia din faţa mea avusese tramvaiul ei, cu de la marginea oraşului? Aş vrea să stau de vorbă cu scrisă „direct pe oasele tari ale frunții” și, ca într-un multe staţii şi călători de tot felul, şi-acum încerca s-o cineva, de ziua mea… O să mă găseşti în restaurant. hocus-pocus, „mă-nfi g în crucea mea defi nitiv și foarte găsească pe-aceea de unde urcase prima dată. Frunza adânc(…)/ hocus pocus pocus hocus sunt un adolescent Mi-a zâmbit apoi şi-a plecat, lăsându-mă de exact patruzeci și nouă de ani/ și trei luni și scriu se-ntorcea la locul ei. Dar afară drumurile se-ntretăiau nedumerită. Nu mi se mai întâmplase niciodată aşa versuri cu oasele pe dinăuntrul crucii mele.” Cu aceste şi era noapte, şi ploaie, şi frig … Şi fantomele se ceva. Dar m-am dus. Şi nu regretam. versuri se sfârșește partea a treia și cu ea cartea propriu- prelingeau pe lângă geamuri. - Cred că v-a fost foarte greu să vă întoarceţi… zisă oase de înger, în care obsesia lui „nicolae magnifi cul” O ascult şi călătoresc cu ea, pe drumuri - Da. Dar nici acolo nu mai puteam rămâne. în exorcizarea a ceea ce poetul numește „capodopera necunoscute, o văd fericită cu unchiul ei, de Crăciun, maxima” este redefi nită de o nouă experiență existențială. - Şi ce-o să faceţi de-acum înainte? Rod al unei transe surrealiste de mari lângă bradul împodobit într-o cameră mare şi albă. - De-acum înainte înseamnă foarte puţin. Când disponibilități poetice și largi ocoluri speculative, - L-am iubit foarte mult pe unchiul Zizi, îmi o să mă supăr pe poet, o să caut o chirie împreună cu și această carte a lui Nicolae Tzone este un „discurs spune. nişte băieţi tineri, să împărţim cinstit cheltuielile, în stil îndrăgostit”. A se observa că unitățile imagistic- Mă gândesc, fără să vreau, că pe-acolo, pe american… metaforice sunt individualizate spațial, încă un semn undeva, trebuie să fi fost şi mama ei, o adevărată Sună haios. Îmi reţin un zâmbet şi-ncerc s-o- de disciplinare a versului, ferit de verbiajul devălmaș. doamnă a timpului. Îndrăznesc să o întreb… Concepută astfel ca un exercițiu retoric de somptuoase și nţeleg. Ce-i de-nţeles? Imaginea ei şi sfârşitul poveşti luxuriante împletiri de versuri, poezia lui Nicolae Tzone - A, mama era foarte frumoasă şi foarte elegantă, seamănă cu cele două inimi de carton, rămase de cine se desenează în ideograme de mare forță expresivă și îi plăceau lucrurile de valoare, iar apartamentul ei din ştie când pe un perete al sălii de mese – o inimă albastră imagistică, coagulând într-un discurs de autentică și Bucureşti era un mic muzeu, din care mie îmi plăceau şi o inimă roşie, la fel de mari şi de neinspirate. Dar atât profundă simțire poetică. Originală în impetuozitatea ei cel mai mult două tablouri… de sugestive! Până acum lipsise doar personajul care să stilistică și în efortul de a-și căpăta o diferență specifi că - Şi ce-aţi făcut cu apartamentul acela? de netăgăduit, poietica lui Nicolae Tzone e o dovadă le pună în valoare grăitoare privind marile disponibilități ale surrealismului, - L-am vândut. Am păstrat doar cele două mod poetic viabil și imprevizibil în elaborarea și tablouri, pe care le-am lăsat, pentru o vreme, la o Mariana AL-SALEH legitimarea marii poezii. Z.C. prietenă veche. Nu ştiu dacă o să am curajul să i le mai Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 47

Apariţia unei cărţi traduse din limba română unde? În România. Am întâlnit-o citind poezia unei acesta demiurgic în limba georgiană, reprezintă o fl oare exotică. Iată doamne micuţe, cu ochii larg deschişi. Ea se numeşte are umorul şi că ea se produce cu volumul poetei Victoria Milescu, Victoria Milescu.” gravitatea lui. FLOAREA VIEŢII, selecţia şi traducerea poeziilor Viaţa, pentru Victoriie Milescu este Poemul trăieşte: datorându-se doamnei Zairei Samaharadze, poetă şi rezultatul înfl orit al unei Conspiraţii celeste în urma „Umblă prin casă traducătoare: „Georgiancă fi ind, la emoţia de a citi căreia suntem muritori. Tragic şi sublim. Singurul / trage draperia, în româneşte versurile sale, mi-a fost dat să trăiesc lucru pe care putem să-l realizăm în viaţă este să se îngrozeşte / îi şi emoţia la gâdul dacă voi fi în stare să aleg şi apoi, eternizăm în versuri, efemerul. Destinul poetei mi se prind mâna rece / trudă şi mai grea, să redau în limba lui Şota Rustaveli, pare asemănător cu cel al unei fl ori de colţ (fl oare care la atingere se acele poezii care să stârnească vibraţii, gânduri şi nobilă şi albă), ce creşte pe stânca aridă, în apropierea lichefi ază / poemul sentimente în stare să-l facă pe cititorul georgian să transcendentului. Floarea de colţ reprezintă atât meu plânge pe trăiască cu aceeaşi intensitate satisfacţia celui din Floarea Reginei cât şi Floarea Dragostei (acum grilaj / e felul său România la deschiderea unei cărţi pe coperta căreia reprezentată de fl oarea de tei, consacrată de poetul de a spune / că da / se afl ă numele unei reale poete a timpurilor noastre, nostru naţional): „Voiam să merg pe strada / ce duce va rămâne cu mine Victoria Milescu.” la iubitul meu / voiam să merg desculţă / prin fl orile un timp‘‘ (Duhul Într-adevăr, Victoria Milescu este o poetă de tei / nimic nu se clintea / în steaua neagră / rămasă cărţii). Sensul cu un loc bine stabilit în peisajul liric autohton. pe cerul de ieri / voiam să merg pe strada / pe care vieţii Victoriei Versurile ei, alcătuite din cuvinte simple, a căror odată / a mers Dumnezeu... ‘‘ (Cerul de ieri). Milescu este dat de alăturare elevată produce sintagme aspre, masculine, Florile de colţ, poemele poetei, situate la cote poezia căreia i se sau conturează delicate trăiri feminine, camufl ate spirituale înalte, se cer întreţinute tot mai greu într-o dăruieşte cu trupul şi sufl etul curate: „Doamne, e prea în haloul amintirilor (în popezia de dragoste), lume cu valorile bulversate, care a prăvălit idealurile real / acest poem numit viaţă / pe care-l expectorăm consolidează un teritoriu imaginar stâncos, insolit. umane în instinctul animalic primordial: „Urc din ce zilnic / inconştienţi de puterea-i. // poemul există / Lirica, nemetaforizată, sacrifi că pitorescul în în ce mai greu / fi ecare treaptă / scara înaltă scârţâie fără a face caz de acesta / ne iubeşte fără să o ştim / favoarea mesajului exprimat direct, lapidar, ca o / din încheieturi / urc din ce în ce mai greu / printre poemul e pretutindeni / concomitent / ca aerul / nu-l lovitură de cuţit. Este o poezie de idei, percutantă, nouri şi tunete / ţinând în mâna care tremură / o cană vedem / dar, fără el, am muri...” (din poezia Suntem) în linia practicată de câteva poete importante din cu apă / să ud fl oarea vieţii... (Floarea vieţii) Aşa sunt poeţii adevăraţi. Ei nu pot trăi fără literatura noastră, cum sunt: Constanţa Buzea, Ileana Ajungem astfel la arta poetică a autoarei, să scrie poezie, de unde şi motto – ul cărţii FLOAREA Mălăncioiu, Doina Uricariu, Smaranda Cosmin, ilustrată de mitul lui Pygmalion care s-a îndrăgostit VIEŢII: „Sunt o carte îmbrăcată / în piele de om”. Grette Tartler etc. de sculptura sa reprezentînd o adolescentă perfectă, În singurătate şi reculegere, Victoria Milescu Poeziile antologate de Zaira Samaharadze, căreia, la rugăminţile artistului, zeiţa Venus i-a îşi cizelează versurile pentru rămânere: „lucrez la pentru volumul FLOAREA VIEŢII, conturează insufl at viaţă. fi ecare strop de sânge / ce se prelinge peste faţă / viziunea asupra vieţii şi arta poetică specifi ce Să trezeşti la viaţă o sculptură, o formă până când infi nitul scapă / o silabă / din carnea lui autoarei. Prima temă dă titlul volumului, aşa cum tridimensională e imaginabil. Dar să personifi ci cea preţioasă” (din poezia Lucrarea iernii) menţionează David Luca Kafi aşvili în textul tipărit poemele nu e atât de simplu. Victoria Milescu a făcut Şi infi nitul s-a conformat! pe postcopertă: „Adeseori, într-o bibliotecă plină acest lucru şi de atunci poemele sale nu-i mai dau pace Lucian GRUIA de cărţi, nu găsim nici poezie bună, nici frumoasă. nici ei, nici cititorilor. Pe scena creată de poetă, apar 1. Victoria Milescu – FLOAREA VIEŢII Însă poezie există, ca o fl oare delicată, sensibilă, în spectacolul liric: Poemul de criză, Europoemul şi (Ed. RAVEXCOMS, Bucureşti, 132 p., 2010) cu o fi losofi e profundă, ca o fl oare a vieţii. Şi ştiţi Poemul cu P mare, fi ecare cu specifi cul său. Jocul

înger degustând 4 în linişte din potir argintos să aud poemul cum curge amintirea zilei o! cât aşteptam să prind ceva din şoaptele lui de mâine toamna zdrenţuită mesaje pe vălurelele de culori şi frunze renunțării o, miracol chiar şi iarna tu, purtător de nacelă cernind ducăușă 7 mărturisitor de îngeri! pe sub arcade de dor nu poţi să ştergi memoria de batista întotdeauna e ceva de ţinut minte fl uturând nu din iertare și slavă O lluminumină peste chipul Mamei ci din orbire (zâmbindu-mi vine zădărnicia ccrucirucifi ccatată din ape lustrale) surzenia 1 uitase de rosa canina Mărrturisitorturisitor ddee de cornii 8 Înger de veghe din dealul casei - îîngeringeri în agonie forsythia în explozii sub ochii îngerului abătut strop de linişte fără chip peste furtuna din mine de cireșul negru privesc când miracolul ce ne făcea icoana Mântuitorului e tot mai aproape – 2 în fi ecare cuptor iată-i în largi ocoluri vampiri… dacă minunea de recunoaștere s-a săvârșit în iscălituri Îngerul apostrofându-mă: 5 când aș putea auzi fulgerând mieznoptic în cadru pe tablele Harului nu striga, să nu strici libertatea de a face, ce?! bătaia îngerului? armonia divină! de a-mi înnădi dorurile ridici cumpăna - de a zâmbi în convulsii și-n apa vie 9 3 soarelui chip selenar de a mă închina cerului de înger lunatic acolo în copilărie se ivesc zorii în gloria asfi nțitului o stepă ia cu alai în smerenia dimineții ca într-un templu apleci creanga în slava iconostasului – gust de azimă coaptă cireșului negru - retina orizontului și-n rodul amar viața susură aromă de smirnă sevă de mătrăgună oricum și peste tot licoare de amaranth lumină crucifi cată… dimineața verde o lumină seara difuză 6 tragi perdeaua crucifi când anilor lehuzi - deopotrivă egale primăvara precum câmpia în arşiţă largi deschideri și-n cadrul inima mea împărăteștilor uși iarna Zoia Elena DEJU  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 4848 Marie VRÂNCEANU: SEX, BANI ȘI ALȚI DEMONI (Ed. Tracus Art, București, 2011) Prezent la abdomenoplastie, lifting al picioarelor, injectări botulinice în funcție de suma disponibilă, de la 100 la 500 și 1000 Colocviile revistei („tot felul de operații cu nume complicate care au ca de euro. Între clienții din Milano și Napoli (de unde se ”Refl ex” (Băile rezultat o frumusețe artifi cială comercializată într-o lume întoarce cu 5000 de euro în trei zile), o fi gură aparte face Herculane - 24/25 falsă”). La care se mai adaugă și foto-shop-ul! parisianul Francois. După o companie foarte plăcută la iunie 2011), organizate * Milano, între cei doi se înfi ripă o pasiune specială, ceea de poetul reșițean Fiică de țărani dintr-un sat moldovean, cu ce-l determină pe francez de a o chema pe Margot la Octavian Doclin, am mamă evlavioasă și tată ateu, crescută mai mult de Paris. Aventura lor prin Madagascar și Insula Reunion avut plăcuta surpriză bunicii materni, protagonista trăiește în buna tradiție fusese una de neuitat. Femeia însăși, considerând că „a de a revedea câțiva a mentalității rurale. Este o elevă sârguincioasă atât în găsit centrul vieții sale”, crede în pasiunea acestuia, mai importanți condeieri generală cât și la liceu, observând încă de mică diferențele ales că scrisorile de acum (66 de mail-uri) erau dintre cele de azi, printre care sociale. Suntem în anii 80 ai secolului trecut, anii de vârf mai incendiare). Invitată la Paris cu bilete de dus-întors, poetul Mircea Bârsilă ai regimului ceaușist când lipsurile materiale, îndeosebi Margot constată că francezul a plecat cu soția în vacanță. și prozatorul Augustin penuria de alimente, erau la ordinea zile, din pricina Reacțiile eroinei, considerându-se o pretty woman cu Doman, însoțiți de hotărârii Conducătorului de a achita datoriile țării și care „nimeni nu s-ar căsători”, sunt notate cu o precizie mai tânărul Florian Silișteanu. Sclipitor și de un freamăt de a scăpa țara de „cămătarii” Occidentului. Încet- anatomică, care se resimte en passant pe întreg parcursul puslojician, poetul Florian Silișteanu mânuiește cu mare încet, eleva convinsă de binefacerile regimului începe narațiunii: dexteritate nu numai gluma picantă și furculița, dar și un să înțeleagă adevărata esență a regimului ceaușist și va „Legăturile sinaptice s-au alterat. Automatismul sofi sticat aparat fotografi c, silindu-se să rețină cât mai simți pe propria-i piele restricțiile, interdicțiile, falsitatea cardiac pierde proprietățile și-mi simt sângele la punctul multe chipuri și secvențe, pe care le găsesc neîntârziat dogmelor. La trezirea conștiinței sale contribuie decisiv de fi erbere. Mușchii laringelui se încordează, aș putea să pe blogul său cu bogată arhivă imagistică. Vorbisem cu emisiunile de la „Europa liberă” și „Vocea Americii”. urlu de disperare (…) Pe calea nervului vag prelungiri o zi înainte despre proza românească de azi, cu prilejul Spirit nonconformist, absolventa de liceu își dorește o băloase blochează accesul spre creier (…) Durerea lansării noului roman al Marianei Gorczica, - o proză de meserie mai acătării, ieșită din canoanele cunoscute, spre se mută din inimă în creier, în stomac, în abdomen, în larg orizont artistic și ideatic -, prilej cu care aduce în exemplu „asistentă de zbor – stewardesă”, dar nu trece intestine. O simt acută, penetrantă ca lama unui cuțit…” discuție un recent roman de moravuri apaținând Mariei proba medicală. Ajunsă laborant-biolog la un spital din Sau acest fragment, din altă proză a Mariei Vrânceanu, SEX, BANI ȘI ALȚI DEMONI (București, oraș, conform pregătirii sale liceale ca absolventă a unei Vrânceanu, care indică aceeași descriere clinică, ce face Tracus Arte, 2011). Oferindu-mi unicul exemplar la clase de bio-chimie, dorința o îndreaptă spre Filologia din proza acesteia un teren ușor observabil de analiză purtător, mă îndeamnă să citesc acest roman „formidabil”, bucureșteană, dorind să studieze araba și hindusa, dar nu numai psihologică, ci mai mult anatomic-patologică: „excelent”, unic în proza feminină de azi. Și pentru a-și la cererea imperativă a părinților va urma Facultatea de „Gândurile sale penetrează ca un laser în corpul meu. convinge prietena din depărtare că, nu-i așa, cartea a biologie la Iași. Aceștia sunt anii când începe viața ei Îl simt în neuroni amestecându-se cu citoplasma, intrat pe mâini bune, fotograful își face datoria și trimite sentimentală, mai întâi cu arabul Mike, profesorul de arte coborând lent spre axoni, traversând sinapsele pentru a autoarei imaginea… Să fi e în asta dovada unei fi delități marțiale, până în anul al treilea, după care îl cunoaște pe se prelinge prin fi ecare celulă într-un impuls nervos care sau un mic spectacol de recucerire a încrederii! Nu știu și maiorul Dany de la pregătirea militară („o prietenie care face să-mi tresalte inima. Vag, vocea i se scurge prin nici nu mă interesează, important e că, odată ajuns acasă, va rezista la toate probele timpului”). În anul al IV-lea canalul meu auditiv, bătând delicat la porţile timpanului, la Târgu-Jiu, mă apuc să citesc romanul recomandat și îl cunoaște pe medicul ginecolog Leonte cu care se va străbate labirinturile şi se proiectează în aria temporală constat că moto-ul ales de autoare este din Cioran, Pe căsători și va avea o fetiță. Devine profesoară undeva la a creierului. Analize detaliate:sunet, muzicalitate, culmile disperării: „Bestialitatea vieții m-a călcat și m-a țară, pe lângă Ruginoasa, iar după Revoluție se tranferă tonalitate, timbru. Iarăşi analize.” apăsat, mi-a tăiat aripile în plin zbor și mi-a furat toate în oraș (Iași), mai întâi la o școală generală, apoi la un bucuriile la care aveam dreptul, tot zelul meu exagerat liceu de prestigiu. Fiica, pe nume Iris, crește în liniște, Bietei Margot nu-i rămâne decât să se întoarcă și toată pasiunea mea nebună și paradoxală pe care am familia însăși devenind cunoscută în lumea bună a Iașului. dezamăgită la Milano și să-și reia viața de escortă. Dar o depus-o pentru a deveni un individ strălucit, întregul Profesoara se înscrie la doctorat, iar fi ica vrea să urmeze voce interioară, care niciodată nu o părăsise în coborârea elan pe care l-am risipit pentru renașterea organică sau o Liceul de muzică, pretexte de neînțelegeri din partea dr. tuturor treptelor către Infern, îi trezește hotărârea de a auroră lăuntrică s-au dovedit mai slabe decât bestialitatea Leonte, care renunță la liniștea căminului, părăsindu-le și renunța la viața de puttana di alto bordo. Un dialog interior și iraționalitatea acestei lumi care a vărsat în mine toate legitimându-și astfel mai vechea sa legătură cu asistenta- cu un alter ego îi clarifi că acum opțiunea de a relua „viața rezervele ei de negativitate și otravă”… amantă. normală” cu avantajele și dezavantajele ei. Perioadă Cum să nu te simți incitat la acest motto care Lăsate fără locuință și mijloace de trai, mama și în care termină și cartea și în care este preocupată „cu vorbește despre „bestialitatea” și „iraționalitatea” lumii? fi ica intră într-un con de umbră existențial. „Sunt deja pe deschiderea unor magazine de lenjerie intimă în amintirea Mai ales că, încă dintr-un sumar Prolog, afl ăm că este a doua treaptă a scării spre infern”, notează protagonista! celei cu care am împărțit câțiva ani din viață: Margot. vorba despre povestea unei femei – affascinante Margot Hotărârea de a pleca „legal” să lucreze în străinătate este Regina Margot!” – ajunsă din întâmplare „escortă” în Italia, care promite luată într-o primăvară când protagonista își ia o viză de O călătorie în țară, unde transferă magazinul pe numele că „pe parcursul povestirii mă voi ocupa și de profi lul trei luni pentru Italia. Pleacă, prin Grecia, cu autocarul surorei sale, îi face chiar bine, după care revine în Milanul clienților”, care, în mare, „sunt clasicii trădători, instabili”, unei fi rme de turism, iar de aici cu vaporul spre Trieste. tuturor deziluziilor și încercărilor sale. pe lângă care însă există „și o categorie care are nevoie Ajunge, în fi ne, la Milano, unde își propusese și se Într-un Epilog, femeia care are deja o vârstă și de o confi dentă căreia să-i povestească toate neplăcerile cazează într-o pensiune de mâna a doua, drămuindu-și făcuse chiar câteva intervenții de chirurgie plastică,pare vieții fără a fi judecat și fără a i se pune întrebări”. banii. Deși orașul i se pare murdar, cu multe case vechi și a-și fi găsit jumătatea care-i lipsea. Afl ată la Paralia, Pentru a înțelege exact ce este această „lume a urâte, ”pe mine nu mă interesează cum arată, important e lângă Katerini, pe malul Mării Egee, în brațele „îngerului escortelor”, autoarea le califi că într-o inutilă Introducere să câștig banii de care am nevoie”. Îl cunoaște într-un bar matur, înalt și atletic, cu părul castaniu, ușor grizonat”, drept femei „frumoase, culte, discrete și mai ales… pe egipteanul Said, care o angajează la fi rma sa cu 900 de femeia e convinsă că „trecutul nu poate fi șters, dar poate foarte scumpe!”, la care ar râvni toți bărbații, de la euro lunar, dar după șase luni fi rma se mută în California. fi modifi cat prin noi sensuri”. Sunt în al șaptelea cerc al muncitorul cu palmele aspre la ministrul prins la patru După o scurtă revenire în țară (pentru a-și păstra postul din iubirii, ca niște jumătăți care se îmbină perfect. „Nu știu ace”… Acompaniind de obicei oameni politici sau de învățământ, se înscrisese la un curs de Nutriție și Sănătate cum va fi viitorul, scrie eroina, dar de un lucru sunt sigură: afaceri,aceste escorte nu sunt altceva decât „femei de la Universitatea de Studii din Milano), protagonista se aceste zile reprezintă centrul existenței mele!...și această lux”. O astfel de femeie, puttana di alto bordo/prostituată angajează la o fi rmă cinematografi că de fi lme pentru adulți, noapte va rămâne măsura infailibilă a cât de mare poate fi de lux (cum afl ăm dintr-un Escort Sex Glosar, care apoi la o agenție jurnalistică ca part time, care după nouă iubirea: cosmică, megagalactică!” încheie romanul) va deveni, în cele din urmă, autoarea luni dă faliment. Însoțită de fostul coleg Roberto, merge Femeia își privește partenerul copleșită de acestei autodiegeze, silită de varii împrejurări pe care le într-un lapdance cu cea mai proastă reputație din Milano. o iubire imensă, găsindu-l frumos, elegant, genial și detaliază cu cruzimea unei lucide sensibilități. Nu lipsesc Atmosfera lubrică a clubului privé îi întoarce stomacul împăcându-se cu gândul: „într-o zi și el mă va trăda!”… din carte referirile la o întreagă literatură de succes pe pe dos, dar nu are ce face și trebuie să reziste privind * această temă, cum ar fi romanele peninsularelor Gratia cuplurile de scambiști și tot felul de defulări sexuale ale Visconti (Escort life) și Patrizia D Addario (Gradisca bărbaților. Acum îl cunoaște pe carabinierul Elio, viitorul Într-adevăr, Maria Vrânceanu aduce în pagină Presidente, implicându-l pe premierul Berlusconi!), ba concubin vreme de cinci ani, un fel de maresciallo capo o lume de moravuri pe care nu o prea întâlnim în proza chiar dincolo de Ocean bestsellerul Nataliei McLenan al Gărzii fi nanciare, spaima administratorilor de cluburi românească de azi, dar despre care, în general, se știe, (My rise and fall as Natalia)… Subiect exploatat din plin privé. „Trăgându-mă tot mai jos pe scara infernului”, mai ales acum, în condițiile deschiderii României către de cinematografi e sau jurnalistică, în general de o mass dezaxatul Elio îi propune un menaj „á trois” în privé-urile globalizare, când aceste aspecte „de consum” își fac media însetată de senzațional și licențios! milaneze, iar de aici integrarea în cuplurile schimbiste, apariția rapid în viața societății cu mult înaintea altor Este o tipologie feminină căreia autoarea îi ceea ce femeia refuză mai întâi, acceptând mai apoi din valori, tocmai pentru că libertatea de care s-a abuzat conturează un profi l exact, de vreme ce, intrând în cauza situației materiale. În 2006, după ce o termină cu nu a folosit atât interesului general cât entităților angrenajele care mișcă această lume, ea vede, trăiește perversul concubin, își face conturile și hotărăște să-și individuale, într-un nesfârșit carusel de căpătuială rapidă și simte, pe cont propriu, cum viața se lasă modelată de deschidă un magazin cu haine de lux. și pragmatism. Autoarea însăși se va convinge de la nevoi și interese. Mai ales în era comunicațiilor, când Singurătatea nu o poate vindeca, cum nevoia începutul experiențelor sale în prive-urile milaneze că totul pare posibil: „Azi escortele sunt crescute cu pâine și de bani se dovedește permanentă, ceea ce o împinge să „Occidentul nu e deloc tărâmul de poveste la care visam”, computer, știu cum să se propună și să se ofere cu noile se înscrie pe un site de escort, cel mai de lux, postându- de unde și reproșul lui Pino, om de afaceri: ”Ai devenit mijloace de comunicație, mai ales că multe dintre acestea și aici poze profesionist lucrate. Este momentul de a ne hrăpăreață și rece ca toate conaționalele tale.” La care au un nivel înalt de educație, unele fi ind chiar licențiate.” introduce în lumea femeilor de companie, o adevărată ”eleva silitoare” răspunde: ”M-am integrat!”… Cu mici excepții, acestea au suferit atâtea și atâtea faună în care se mișcă fel de fel de indivizi. La un moment Protagonista noastră este un Vărsător visător care intervenții chirurgicale, de la mastoplastică (mărirea de dat, escorta Margot – după cum își luase noul nume – și-a dorit „să răstoarne și să schimbe Universul”, dar care sâni) la lipoaspirații pentru gambe fără strop de celulită, încearcă să creioneze portretul psihologic al clienților va fi îngenuncheată de „bestialitatea” și „iraționalitatea” Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 49 lumii în cate trăiește. Povestea vieții sale trăiam în infern dar încă mai credeam în existența unui Niciodată părăsită de ideea „salvării” din bolgiile este una plină de insuccese și neprevăzut, colț de paradis, un paradis uitat, abandonat, la care n-aș prostituției (ca exploatare, dar și pe cont propriu), în care de drame și eșecuri, iar toată această confesiune nu are fi vrut să renunț.” a atins ultima treaptă a infernului, protagonista va ieși, decât un sens – acela de a revela complicata psihologie * în cele din urmă, la liman, nu mutilată defi nitiv, ci cu o a fi inței umane, nevoia omului de a experimenta abisul, Romanul Mariei Vrânceanu este, în linii mari, bine rezervă inepuizabilă de elan vital, de energie conservată, cum ar zice un fi losof, de a coborî în degradare pe ultimul scris, fl uent, aproape clasic în cursivitatea lui. Autoarea, pentru a trăi adevărata și sublima experiență a cuplului… cerc de unde rareori ar putea să se înalțe! De toate sunt departe de a practica experimentalismul noilor metode Fie si doar într-un Epilog fi cțional, ideea aceasta de opt cercuri ale coborârii în arhitectura dantescă a acestui epice, care de multe ori îngroașe rafturile librăriilor, salvare și mântuire este de reținut, deschizând romanului infern existențial! este adepta cărții cu priză la public. Narațiunea liniară perspectiva unei experiențe de viață consumate și a unui Dorința aceasta de aventură și inedit, proprie îi permite să urmărească un destin în desfășurare, într-o sens moral, al perseverenței în ideal. sufl etului uman, încearcă a fi explicată de autoare, care cronologie fără reveniri și acolade. Deși autoarea se Indiscutabila sinceritate narativă, tonul egal al mărturisirii, caută să răspundă la întrebarea „de ce înșeală bărbații?”, folosește de persoana întâi, ea nu poate fi confundată ca și vocația punerii în valoare a amănuntului semnifi cativ, culegând impresii cât mai variate de pe forumul unor cu protagonista, autor și narator fi ind instanțe epice fac din această proză confesivă (ce-și subordonează situri, din discuțiile cu colegele și clienții, din atâtea istorii diferite, o convenție care nu exclude interdependența și dialogul și descrierea) un document de existență, o biografi ce evocate cu intenția de a surprinde ideea de interferarea biografi ilor. Procedeul este deja clasic, iar „felie de viață” á la Emile Zola, dramă crudă și frumos viață și specifi cul fi ecăruia, în general, psihomentalitatea ceea ce se observă la o repede privire este ușurința de a mărturisită, dar și tipologică în sens balzacian. Realism în care se mișcă lumea în care tocmai intrase… Puțin scrie, adică acea dicțiune a transcrierii, pe alocuri ușor și neorealism, „proustianism” și analiză, balzacianism cam blazată în ceea ce privește ”încrederea” în fi delitatea fadă, a unui fapt de viață. Confesivă, adică întrețesută consumist și neomodernism concură la defi nirea unui cuplurilor, protagonista observă cum sufl etul ei rămâne de elemente biografi ce, narațiunea este deopotrivă o postmodernism epic, ușor inteligibil, dar destul de dens în urma imperativei condiții existențiale, căci facturile, formă de eliberare a unei conștiințe încercate moral și sub aspectul substanțialității și autenticității. înmulțindu-se, bat la ușă fără înțelegere iar viața în existențial, un gest de terapeutică și purifi care. Solidară Roman social și de moravuri, Sex, bani și alți demoni singurătatea metropolei milaneze este un adevărat coșmar, cu condiția mai generală de emigrantă, care implică atâtea constituie o reușită epică, într-un moment în care câtă vreme nevoile familiei lăsate în țară, în anii din urmă riscuri și servituți, atâtea lipsuri și umilințe, scriitoarea se proza românească se afl ă într-un impas nu atât tematic ai ceaușismului, devin stringente. situează de la început de partea ideii de a rezista într-o cât într-unul al manierei stilistice, în care formule Cercul vicios în care se mișcă puttana di alto lume globalizată, ale cărei moravuri violentează structura epice cât mai sofi sticate, de inginerie textuală, au dus bordo nu este unul al renunțării totale, permanent licărește psiho-mentală a protagonistei. Această „coborâre in deseori la dizolvarea narațiunii și chiar la pulverizarea în sufl etul protagonistei ideea de a salva și conserva „ceva infern” este, de fapt, una a condiției silite, adică o formă personajului… din sufl etul meu”: ”Corpul ardea deja în fl ăcările iadului, de „rezistență” prin concesie și asumare. Cezar BRAIA BARASCHI VViațaiața cculturalăulturală a RRâmniculuiâmnicului dede aziazi

Marți, 26 iulie, la Arhiepisco- rală „Sf. Antim Ivireanul” (prof. „Vâlcea, țară a metaforei, spirituale pe care le împărtășim pia Râmnicului, sub oblăduirea Î.P.S. univ. dr. Ioan Șt. Lazăr), Asociația emulație a tipografi lor, spirit neostoit de fi ecare dată când participăm la Gherasim, s-au desfășurat lucrările Națională „Cultul Eroilor” – Filia- al Oltului, frământare a lutului, sânge- evenimente culturale vâlcene, se cu- celei de-a VIII-a ediții a Memoria- la Vâlcea (ing. Eugen Petrescu), Edi- rare a teascurilor, trudă a sării, dangăt vine să amintim aici numele unor lului „Preot cercetător istoric DU- tura „Buna Vestire” (Pr. N. State- de talangă sau clopote, respirație de personalități de mare cinste din viața MITRU BĂLAȘA” (1911-2002). Burluși), Grupul de la Râmnic „Ro- ape și codri, strigăte orizontale și im- culturală a ținutului de pe Olt și din După slujba de pomenire ofi ciată de mânia – Grădina Maicii Domnului” nuri verticale, are nevoie explicită de Oltenia de sub munte: Nicolae State un sobor de cinci preoți, care a um- Burluși, Costea Marinoiu, Eugen Pe- plut catedrala episcopală, - grație trescu, Ioan Șt. Lazăr, Ion Marinescu, neobositului organizator pr. Nico- Dan Panu (fratele Dumitru, răposat lae State-Burluși, fi u al Topologu- recent), Nicolae Ciurea-Genuneni, lui și unul din inițiatorii „Forumului Petre Bardașu, Gheorghe Surdu, Cultural V.”– au urmat, la Centrul Corneliu Tamaș, Ion Soare, Nico- Cultural „Antim Ivireanul”, lucrări- lae Daneș, Florea Vlădescu, Gheor- le propriu-zise ale memorialului, cu ghe Ploaie, Gheorghe Stanciu, Petria invitați din București, Târgu-Jiu, Cra- Dobrin, Dumitru Bondoc, Pătrașcu iova, care s-au adăugat numeroșilor Marian, Gheorghe Efrim, Nicolae participanți din vetrele culturale vâl- Moga,Constantin Mănescu, Leon cene Drăgășani, Horezu, Călimănești, Dură, Venera Dumitrescu, Marioara Cozia, Voineasa, Țara Loviștei, Oc- Marinescu, Felix Sima,Al. Popescu- nele Mari, Băbeni etc. Evocările Mihăești, Aurel Constantin Zorlescu, participanților au readus în actualitate Emil Mârzan, Dan Predoiu, Matei scrierile și personalitatea regretatu- Gavrilă, George Mirea, Petre Simi- lui cercetător a străvechimii noastre ( dr. ing. Mihai Sporiș) ș.a. modele, în personalități remarcabile on-Cichidean, Adina Enăchescu, La- multimilenare, ideile acestuia fi ind Există la Râmnicul Vâlcea o pentru proiecția sa în universalitate”. ura Vega-Marcu, Lidia-Viorica Ha- azi mai actuale decât oricând. Mili- viață culturală intensă, manifestată O istorie a mirabilului ținut naru, Gheorghe Efrim, George Voica, tant al dacismului în reconsiderarea prin acțiuni pe teme istorice, cultura- vâlcean, de la preistorie la viața soci- Nelu Barbu-Băbeni, Petre Dinuluică, istoriei naționale, pe linia Eminescu le, spirituale, etno-folclorice, oglin- al-economică de azi, cu toate tradițiile Florea Vlădescu, Petre Gheorghe- – Hasdeu – N. Densușianu - Mircea dite în numeroasele publicații editate culturale, religioase, etno-folclorice, Govora, Mihai Scărlătescu, Alecu Eliade, părintele Bălașa a tipărit în de instituțiile menționate. De remar- o datorăm vrednicului om de cultu- Sandală, Nicolae Ghinoiu, Fenia ultimul deceniu de viață lucrări de cat strânsa legătură, osmotică aș zice, ră Eugen Petrescu, autorul impresi- Driva, Felix Anton Rizea, Dumitru mare prestigiu documentar și istoric, cu viața religioasă și duhovnicească, onantei monografi i în două volume Mitrana, Gheorghe mămularu, Var- rectifi când anumite „erori” legate de tradițiile episcopale bucurându-se de VÂLCEA - ȚARA LUPILOR GE- tolomeu Androni,Mircea Vasii, Vasi- continuitatea elementului dacic în va- respectul cuvenit, dar și Episcopia fi - TICI SAU ȚINUTUL VÂLCILOR le Rusu,Gh. Dumitrașcui-Mamu, Ilie tra străbună: Țara Soarelui sau Istoria ind receptivă și deschisă dialogurilor (Editura Conphys, 2007). Sau ad- Gorjan, Ștefan Stăiculescu, Alin Pa- Dacoromâniei, Dacii de-a lungul interculturale. mirabila documentare a cărturarului velescu, Nicolae Dinescu, Emil Ca- mileniilor (ambele prefațate de sub- Foarte bogat și variat, calen- Costea Marinoiu, ISTORIA CĂRȚII trinoiu, George Rotaru și mulți alții, semnatul), Basmul romanizării, De darul cultural al Râmnicului este un VÂLCENE. ȘCOALA DE LA RÂM- care ne vor ierta dacă i-am omis... la Zamolxe la Iisus Hristos ș.a. exemplu de policentrism cultural, NIC 1705-1830 (2008). Ca și albumul Felicitări tuturor truditorilor Cu acest prilej am reîntâlnit pe într-o mai nouă geografi e cultural- spiritual MĂNĂSTIRILE ȘI SCHI- pe tărâmul culturii și vieții creștin- vrednicii de laudă scriitori și cărturari literară, prin care sunt promovate TURILE DIN JUDEȚUL VÂLCEA, spirituale, care își regăsesc identitatea vâlceni, care activează în Forumul tradițiile locale și regionale, prin datorat aceluiași neobosit și febril și tribuna de afi rmare în cadrul FO- Cultural al Râmnicului (prof. univ. uriașul potențial de valori pe care îl altruist ing. Eugen Petrescu, care ne RUMULUI CULTURAL AL RÂM- dr. Al. Popescu-Mihăești), precum evidențiază mai toate zonele patriei. reamintește denumirea de „Athosul NICULUI! și în diferite societăți și asociații: O frumoasă și exactă defi niție românesc” dată județului cu cele mai Fundația Culturală „DOKIANA” – a spațiului vâlcean o dă, în recenta sa multe vetre de înaltă trăire duhovni- Sutești (Pr. Ion Marinescu), Societa- carte, Printre oameni și cărți (Edi- cească. Zenovie CÂRLUGEA, tea Culturală „Anton Pann” (prof. tura Petrescu, Rm.-Vâlcea, 2011), dr. Și pentru a rotunzi frumoasele Vasile PONEA Costea Marinoiu), Fundația Cultu- ing. Mihai Sporiș: impresii și bogatele trăiri cultural- 28 iulie 2011, Tg.-Jiu  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 50 Profi l scriitoricesc ROMULUS IULIAN OLARIU

atenţie, străduindu-mă să înţeleg „marginaliile” la „Pasărea sfân- itinerariile gândirii sale poetice, tă” de Lucian Blaga, „Amurg dialogul „peste mode şi timp” al antic” de George Bacovia, „Se Hiranya-Garbha acestei poezii cu fi losofi i asiati- bate miezul nopţii” şi „De-or ce şi egiptene, cu mitologiile şi trece anii...” de M. Eminescu, Nemuritor şi detaşat de contingent, culturile greco-latine. S-ar zice, „Adam” de Marin Sorescu, nu- brav călător adus pe roată din alt bunăoară, că RIO este un poet vela „La umbra unui crin” de timp, aşa reintri-n lumi de livresc, edifi cându-se în vibraţi- Mircea Eliade sau poemul „Pa- basm, ile acestor elemente din spaţiul sărea măiastră” de Ion Vinea. acolo unde mereu treci peste margini, vechii Indii, al Egiptului farao- Ce pot fi aceste „mar- fermecat de-o uriaşă nic, a Heladei platoniciene, al ginalii” decât niște comentarii iubire, latinităţii peninsulare ori al pro- din inedite perspective, inclusiv când vin visele premonitorii şi marii toistoriei dacice și spiritualității stilistice și etnosofi ce, la opere strămoşi deschid în faţa ta temutele porţi Romulus Iulian Olariu zalmoxiene. consacrate, cărora nu le strică, solstiţiale. (n. 26 februarie 1953, Bârca- Nimic mai fals, căci toa- din când în când, câte o „baie” Iele măiestre plutesc în dans Timiș) revine în atenţia literară te acestea constituie pretexte şi de critică, fi e ea și stilistico- transparent, de mirese fără prin a doua culegere de eseuri puncte de plecare în edifi carea inițiatică ori mitico-arhetipală, povară şi a sa, Solirarii (Editura MJM, unor arhitecturi imaginare ori- metodă în care spiritul refl exiv corp; Craiova). Autorul, profesor de ginale. Aş zice că pe această di- și livresc-speculativ își permite îi spui clipei povestea opririi, prestigiu la Colegiul Naţional mensiune intertextualistă se joa- să confi gureze ideograme inter- susul devine jos şi josul sus- “George Coşbuc” din Motru, că o mare parte din drama liricii pretative, bazate pe ample bibli- cum te-ai disipa lin în este, înainte de toate, un poet sale sau că, în substanţa intimă a ografi i din literatura de speciali- orientala ei acestei poezii, există o referen- tate, întru obținerea „desenului de autentică vocaţie, coborâtor ţesătură: ţialitate de larg orizont ideatic. din covor” de reale încântări și din stirpea iniţiaţilor. Poezia sa, bulgăre de lumină din ziua dintâi. de largi ocoluri speculativ-ide- Pe linia acestui orizont se joacă desfătări estetice. intranzitivitatea acestui discurs Autorul este un fi lolog atice prin culturile afro-asiatice şi greco-latine, s-a concretizat, poetic, pe care l-aş numi discurs atent la refl exele mitice și arhe- până acum, în câteva volume şi “îndrăgostit”, cu un binecunos- tipale ale lexemelor, la etimolo- Poem incantaţie premii obţinute la diferite con- cut lexem din noua critică fran- gia și semantica difuză a acesto- cursuri şi festivaluri din întreaga ceză. ra, în plan tematic și ideatic, de aici verva argumentației din care ţară. Dea Dia, Dea Dia, Dea Dia, R.I. Olariu (RIO, cum În paralet cu refl exivita- nu lipsește spiritul convocări- neagră-n Finodia, este îndeobşte apelat de amici şi tea efulguraţiilor şi ideografi ilor lor multiple, al paralelismelor, cum apare şi în designul blazo- lirice, confratele Romulus Iuli- interferențelor, mesajelor engra- cu Moşul Codrului, nului personal realizat de artistul an Olariu a abordat eseul critic, mate. Sub acest aspect, eseul cri- cu Muma Pădurii, Cătălin Mihai Caragea) a debu- de la început năzuind a depăşi tic nu este critică propriu-zisă, ci tat în 1997, la Editura Fundaţiei didacticismul profesiei, de vre- un fel de creație interpretativă coboară lin pe Sar, “Constantin Brâncuşi”, sub aus- me ce, iată, s-a fi xat în spaţiul arhitecturală, care face casă bună când zâne joacă rar, piciile regretatului Nicolae Dia- comentariului interpretativ. În cu spiritul ideografi ilor lirice, cu conu, primul autor-manager gor- 2000, tot la Editura Fundaţiei poezia sa vegheată îndeaproape pădurea Cerboanea, jean care a implementat aici exi- “Constantin Brâncuşi” apărea de magia verbului, de irizări și izvorul Briscoanea, genţele conştiinţei și condiției cartea Traiecte iniţiatice în pro- interferențe ale spiritualității și scriitoriceşti. za românească, o culegere de multiculturalității. pe matcă la Săraz, Autoportret cu violoncel eseuri în care, cu instrumentar Nimic mai organic între sar clenii peste iaz, anunţa un poet în linii mari for- din arsenalul criticii arhetipal- poetul magiilor inițiatice (un mat, o voce ce năzuia a deveni iniţiatice, autorul se apleca, cu o platonician cu nostalgii yogine) prin coturi, către râu, originală, distinctă, fără exce- oarecare fervoare interpretativă, și interpretul de texte, care se pocneşte spic în grâu, sele optzecismului care au dus asupra unor texte clasice (de la afl ă, în buna tradiție a unui Ia- repede la orientarea scriitorilor Creangă şi Eminescu la Sado- nus bifrons, îngemănați într-o cum apele aduc, tineri, recent sosiţi, către expe- veanu şi Mircea Eliade). unică și perseverentă personali- de sus, de la izbuc, rimentele liricii nouăzeciste… Perseverând în aceas- tate artistică, tot mai pronunțată Centrată pe anumite mesaje tă pasiune de decriptare a unor în câmpul literaturii de azi. spre Valea cu grimoc, umane, culturale, spirituale, po- texte şi sensuri lecturale, autorul Și o ultimă precizare. pe Bâia, ori prin soc, ezia lui Romulus Iulian Olariu revine, prin recentele Solirarii I-am sugerat autorului, în mai a înaintat, fără grabă, pe traiec- de faţă - un fel de Însingurări multe rânduri, să-și întocmească vipia comorii, toria originalităţii expresive, în de hyperboreus soli rarius - in- dosarul de primire în rândurile iar grăbeşte zorii; aceeaşi ideatică de orizonturi terogând opere din partrimoniul Uniunii Scriitorilor. După o dezmărginite. creaţiei populare (vezi “Iniţie- indolentă ezitare, asemănătoare tot pe Şerpeşti mai sus, Şarpele din 2002, Retro- re şi simbol în basmul Prâslea cu a mea de acum un deceniu, la Zăcători torc fus, spective din 2003, Arta privirii cel voinic şi merele de aur” sau confratele RIO și-a reconsiderat din 2005, În v(o)ia gândului “Motivul ursitei în basmul Zâna strategia acțiunii sale literare în- prin verde pipirig, din 2006, Călător în Egipt din zânelor de Petre Ispirescu). Nu tru o mai plenară recunoaștere. nechează sur armig, 2007, Valea cu grimoc din 2009 lipsite de interes sunt “Margina- Sperăm că nu va trece mult timp şi Ritmuri/Rituri (Rithms/Rites), liile” sale la câteva opere din li- și Reprezentanța Gorj a U.S.R. roată, dă iar târle, culegere bilingvă, româno-en- teratura modernă şi contempora- să se mai îmbogățească, nu-i ca împuns de sfârle, gleză, din 2010 – toate acestea nă, precum “Sonetul CCXI (57)” așa, cu un autor de substanță, de articulează un profi l poetic au- de Vasile Voiculescu, “Mistreţul la care noi, cei mai în vârstă, am Dea Dia, Dea Dia, Dea Dia, tentic, de reale disponibilităţi cu colţi de argint” de Ştefan avea să ne bucurăm, iar cei mai albă-n Sânipia. artistice. În mai multe rânduri, Augustin Doinaş, “Evocare” de tineri ar avea cu mult spor ce să poetul / confratele RIO mi-a so- Nichita Stănescu, „Şarpele” de învețe. Romulus Iulian OLARIU licitat prezentări pentru coper- Mircea Eliade ş.a. De un inedit ta a IV-a, ştiind că îl citesc cu aparte, spectaculos chiar, sunt Z. C. Portal-MĂIASTRA  Anul VII, nr. 3 (28)/2011 5151  Urmare din pag. 52 şi acestor epopei. Cea mai importantă credibilitatea necesară unei păreri de don 1987; Märchen und Märchen- paralelă descoperită de mine o consti- începător şi a fost luată în considerare forschung in Europa. Ein Handbuch 2. - Ca privat-docent din 1993 tuie motivul mioritic, atestat în unele în lumea ştiinţifi că. A fost şi drumul pe (editat de Diether Röth şi Walter şi apoi profesor al Universităţii din variante ale eposului francez medieval. care l-am urmat în tot ceea ce am scris Kahn. Frankfurt 1993) ş.a. Köln, la care predaţi cursul de Li- Eposul scris acum şapte, opt sau nouă despre Meşterul Manole. teraturi populare romanice, încă din secole oferă un excelent material com- Să trecem la antologia de lirică - Dacă vrem să fi m obiectivi, parativ pentru folclorul românesc. E o populară. Într-un mic articol, Ion Muş- cercetarea folclorului românesc pe IIonon TTalosalos - ddecernareaecernarea cale pe care trebuie să mergem. lea a indicat numele celor care au oferit plan internaţional întâmpină înainte de PPremiuluiremiului llaa PPalermo,alermo, poetului texte lirice populare, printre toate difi cultatea că româna e prea pu- 3. - Stimate domnule profesor 22003003 care şi numele meu. Într-adevăr, cum ţin cunoscută între specialiştii din Eu- Ion Taloş, ne-am cunoscut la Sebeş colaboram la bibliografi a generală a ropa şi America. Sunt prea puţini cei la una din ediţiile Festivalului In- etnografi ei şi folclorului românesc, au făcut cercetări la noi şi au învăţat ternaţional „Lucian Blaga”, când, răsfoiam foarte multe publicaţii perio- româna. Personal am publicat studii în recent sosit din Germania, aţi ţinut dice, iar Blaga mi-a propus să-i copiez germană, franceză, italiană, spaniolă şi să ne amintiţi într-o discuţie intere- textele care mi se vor părea demne de sul constant al marelui omagiat faţă am recenzat o mulţime de cărţi de fol- de cultura populară în ansamblu, în antologia lui. Câteva dintre textele ofe- clor românesc în Germania, dar efor- care acesta citea sufl etul unui popor. rite de mine au fost acceptate de poet. turile unui singur om nu sunt sufi cien- Desigur, în timpul Filologiei O dată, plimbându-ne pe coridoarele te. A doua difi cultate este că studiile clujene(1953-1957), deşi acesta nu semicirculare ale Bibliotecii care azi noastre de folclor nu sunt publicate în mai preda, l-aţi cunoscut, ca om al îi poartă numele, mi-a povestit despre limbi străine (cum se întâmplă în ţările bibliotecii, pe Lucian Blaga. ştim succesul avut de el cu poezia populară nordice, de ex.). Nu ştim face cunoscut că avea cuvinte deosebite de apre- la Berna, în vremea când era diplomat folclorul românesc la valoarea lui. Aş ciere faţă de Gheorghe Pavelescu acolo. Parcă îşi retrăia succesul de odi- propune aşadar editarea unei reviste (care susţinuse la Blaga atât licen- nioară. Mi-a spus atunci că ar dori ca de folclor românesc în limbi străine, ţa cât şi un doctorat), dar şi faţă de antologia să fi e tradusă în germană, în scop ştiinţifi c, nu propagandistic ori mai tânărul Ion Taloş. Mai târziu aţi în versuri fără rimă, pentru a nu strivi turistic, cu apariţie regulată şi de dura- 1986, ce satisfacţii pe linia cercetării venit în întâmpinarea dorinţei lui imaginile poetice. Se va vedea atunci tă. Nu ne lipseşte folclorul, ci conştiin- etno-folcloristice aţi avut? Vă ru- Blaga, care intenţiona ca Antologia de ce creaţie înaltă e capabil ţăranul ţa că avem ce arăta şi ne lipsesc mijloa- găm să evocaţi şi preocuparea faţă de de poezie populară, întocmită de el, român - mi-a zis el. După aproximativ cele. Poate şi sentimentul solidarităţii. eposul medieval francez şi spaniol, ca să fi e publicată în traducere ger- trei decenii, am avut ideea de a înfăţişa Volumul omagial la care v-aţi direcţie comparativă a cercetărilor mană. Asociindu-vă doi specialişti colegilor mei Artur Greive şi Gerda referit, este, cred, prima încercare (re- dumneavoastră etno-folcloristice germani, Artur Greive şi Gerda Schüler - amândoi foarte interesaţi de uşită) de a înmănunchea studii ale unor Schüler, aţi realizat această antolo- literatura română - antologia Blaga şi autori din Germania, Austria şi din -La universitatea din Köln fuse- gie, în 1995, prevăzută cu studiu in- să le propun s-o traducem împreună, ţările romanice (Romania occidentală sem lector de limba şi literatura româ- troductiv semnat de dumneavoastră după cum preconizase Blaga. Au ac- şi orientală), tipărit la Cluj-Napoca, şi nă (1978-1983), ridicând româna de la şi cu ilustraţii de Mihu Vulcănescuş ceptat încântaţi şi am început traduce- ar putea constitui începutul unei cola- rangul unei discipline opţionale la ace- Lucian Blaga, Antologie de poezie po- rea. Ne întâlneam de câteva ori pe săp- borări în această direcţie. la de obiect de specialitate, întocmai ca pulară / Volksdichtung. Eine Antho- tămână şi traduceam câte un text, rare- franceza, spaniola, italiana, ori portu- logie (XXII+308 p.). ori două. Întâi îl citeam, ni-l explicam 5. Mulţumindu-vă pentru gheza. M-am bucurat de aprecierea şi Vă rugăm să evocaţi persona- şi-l analizam, după care urma transpu- amabilitatea de a ne răspunde la în- concursul celui mai important dintre litatea lui Lucian Blaga, de care aţi nerea în germană. Au fost ani care ne- trebări, vă asigurăm, Domnule Pro- romaniştii colonezi, Artur Greive, care fost puternic atras, care îşi trăia în au îmbogăţit sufl eteşte pe fi ecare dintre fesor, că şi publicaţia noastră acordă învăţase româna şi nutrea sentimente Clujul „noilor prefaceri revoluţiona- noi. În raport cu traducerile (parţiale) un interes constant etno-folcloris- foarte favorabile României şi cultu- re” de după război drama margina- efectuate până acum ale antologiei, a ticii. Chiar unele cărţi ale domniei- rii române. În octombrie 1985 mi-a lizării şi a neînţelegerii, evocată atât noastră are trei mari avantaje: e singu- voastre au fost elogios recenzate în făcut propunerea de a ţine un curs de de exact în Luntrea lui Caron. Ce a ra traducere integrală, e bilingvă şi e coloanele revistei Portal-MĂIAS- literaturi populare romanice. În insti- însemnat Blaga pentru perioada de făcută după felul în care a dorit Blaga. TRA, care a publicat pagini întregi tutele de romanistică din Germania nu formare a dumneavoastră şi dacă aţi În prezent pregătesc o ediţie critică (tot de folclor autentic, din diferite vetre se ţineau cursuri de literaturi popula- benefi ciat de unele îndemnuri, pă- bilingvă) a antologiei. folclorice. re, totuşi aveam un precursor, pe Leo reri, recomandări din partea acestui Spitzer, care se ocupase şi de folclorul mare fi losof al culturii, care punea Dacă aţi avea un cuvânt pen- 4. - În 2009, cu prilejul românesc (Mioriţa), înainte de război. la loc de cinste cultura tradiţională, tru cei pasionaţi de această discipli- împlinirii a 75 de ani de viaţă şi a 50 Preocupările mele se îndreptau încă de citind în aceasta specifi citatea şi in- nă, v-am mulţumi în numele tuturor, de ani rodnici pe tărâmul etnologiei la Freiburg spre folclorul comparat. dividualitatea ethosului autohton, a cu urarea de multă sănătate şi rodni- şi folcloristicii româneşti şi europene, Propunerea lui Greive îmi deschidea fi inţei româneşti în complicatele ei ce realizări, care, iată, în cazul dum- la Editura Fundaţiei pentru Studii un nou câmp de activitate, cel roma- deveniri istorice? neavoastră, nu mai au nevoie nici de Europene apărea volumul omagial nic. M-am familiarizat destul de uşor -Soarta lui Lucian Blaga în anii premii academice nici de recunoaş- multilingvş ROMANIA OCCIDEN- cu ceea ce era specifi c popoarelor ro- 50 impresiona tineretul studios din teri internaţionale... TALIS – ROMANIA ORIENTALIS, manice, şi am constatat că folclorul Cluj. La cursurile de literatură opera românesc mă ajuta să văd lucrurile ro- lui era tratată doar în trecere, negativ, un fel de „Festschrift”, prevăzută -Aş adresa un cuvânt tinerilor manice mai clar decât alţii. fapt care nu diminua interesul studen- cu o Tabula gratulatoria, urmată de cercetători de azi şi de mâine. Învăţaţi La cursurile mele participau ţilor. M-am numărat printre norocoşii o Bibliografi e / Schriftenverzeichnis limbi străine, faceţi-vă prieteni printre studenţi romanişti (de la franceză, spa- studenţi care au găsit un loc la cele- impresionantă, după care găsim evo- colegii voştri de generaţie (şi printre niolă, italiană, portugheză, română) bra lui conferinţă despre «întâlnirile» cări şi studii din cele mai aplicate ale cei mai vârstă decât voi). Nu pierdeţi sau şi de la alte specialităţi (anglişti, lui cu Goethe. Când am fost încadrat unor cercetători români şi străini. din vedere aspectele romanice ale cul- pedagogi, geografi ). Am început cu la Muşlea, care era prieten cu Blaga, Având amabilitatea de a ne trimite turii noastre populare. Puteţi avea suc- basmul şi legenda, şi am constatat că ştiam câte ceva despre el, cu toate că respectiva lucrare de solidă formulă ces cu ele. studenţii germani, care nu aveau o pre- scrierile lui nu erau accesibile în bi- academică (704 p), vă rugăm să ne Convorbire realizată de gătire prealabilă în domeniu, analizau blioteci: se povestea în surdină că la precizaţi care este stadiul studierii Z.Cârlugea cu mult interes texte de proză popu- Sorbona s-ar studia sistemul fi lozofi c etno-folcloristicii româneşti pe plan August 2011, lară romanică. Cercetările şi cursurile al lui Blaga; un volum de versuri îmi european şi care ar fi liniile de ac- Tg.-Jiu - Cluj-Napoca mele s-au desfăşurat pe două planuri: ţiune? Pe scurt zis, ce al oralităţii contemporane şi al litera- căzuse în mâini, împrumutându-l de la un politehnist. Fiindu-i prezentat s-a făcut până acum şi PPortal-Mortal-MĂIIASTRAASTRA turii medievale; în primul domeniu, ce urmează a se face? mergând pe urmele lui P. Caraman am de Ion Muşlea, Blaga mi-a arătat de la Trimestrial de cultură editat de început o anumită simpatie. Când am Asta pentru că însuţi CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU PROMOVAREA ŞI ajuns la concluzia că fenomenul colin- dvs. v-aţi implicat în CONSERVAREA CULTURII TRADIŢIONALE GORJ datului e comun românilor, italienilor ţinut prima mea comunicare despre Meşteul Manole în Ardeal era prezent atâtea proiecte europene şi SOCIETATEA DE ŞTIINŢE FILOLOGICE DIN şi francezilor, dar mai ales spaniolilor de cercetare, contribuind ROMÂNIA – FILIALA GORJ şi portughezilor. Prin aceasta am do- şi el. textul meu ridica două întrebări. cu sprijinul CONSILIULUI JUDEŢEAN GORJ. Prima nu putea fi evitată, deşi nu cre- la realizarea unor vedit, contrar unor autori care susţin enciclopedii, bibliografi i, apartenenţa folclorului nostru la aria deam în ea: dacă tema a ajuns în colin- COLEGIUL DE REDACŢIE: lucrări comparativeş sud-est europeană, că acesta are un ca- dul din Sălaj prin intermediul vreunei publicaţii, cum s-ar fi putut deduce din Enzyklopädie des Mär- OVIDIU DRIMBA – preşedinte de onoare racter romanic de netăgăduit şi că una GHEORGHE GRIGURCU, din trăsăturile lui esenţiale o constitu- celebrul studiu al lui D. Caracostea. A chens, editată de Kurt Ranke / Rolf Wilh. SORANA GEORGESCU-GORJAN, GRIGORE SMEU, ie apartenenţa atât la cultura populară doua era: că textele ardelene ar fi re- NINA STĂNCULESCU, CONSTANTIN ZĂRNESCU, sud-est europeană, cât şi la cea roma- prezentat un strat chiar mai vechi decât Brednich; Internationa- LUCIAN GRUIA, nică. În domeniul literaturii medievale cel conservat de variantele localizate la le volkskundliche Bibli- ION MILOŞ, ADAM PUSLOJIĆ, TRAIAN am cercetat eposul romanic, în special Curtea de Argeş. Aici a intervenit Bla- ographie (1979-1984); DIACONESCU, NICOLAE DRAGOŞ, Cântarea lui Roland şi Cântarea Cidu- ga, spunând că s-ar putea vorbi despre The Encyclopedia of Re- ION CEPOI, ROMULUS IULIAN OLARIU, lui. Spre satisfacţia mea am descoperit un stadiu premanolian al versurilor ligion, editorş Mircea ROMEO MAGHERESCU motive comune folclorului românesc afl ate în discuţie. Autoritatea lui a dat Eliade. New York, Lon- Director de proiect: ZENOVIE CÂRLUGEA  Portal-MĂIASTRA Anul VII, nr. 3 (28)/2011 52 Cu prof. univ. dr. ION TALOŞ despre: EETNOFOLCLORISTICATNOFOLCLORISTICA RROMÂNEASCĂOMÂNEASCĂ ÎÎNN CONTEXTCONTEXT EUROPEANEUROPEAN

Născut la 22 iunie 1934 în satul aceeaşi universitate. Doctor în ştiinţe fi - Obert, Basme şi legende româneşti din Ar- Prodăneşti, jud. Sălaj, din părinţii Gavril lologice 1970 la Universitatea Bucureşti. deal (2011). şi Ilca (născută Taloş), agricultori. Doctor habil. 1993 la Universitatea din Distincţii: Premio Internazionale Școala primară în satul natal Köln. Cercetări de teren în mai multe regi- di Studi Demoetnoantropologici G. Pitrè (1940-1944), Școala Normală de băieţi uni ale României, în Germania, Bulgaria, – S. Salomone Marino. Città di Palermo. din Cluj (1945-1952), Facultatea de Filo- Spania şi Maroc. Edizione 2003. Premiul „Timotei Cipariu” logie a Universităţii “V. Babeş” din Cluj Publicaţii: peste 200 de lucrări, al Academiei Române pe anul 2004 (1953-1957). Cercetător stagiar la colecti- teme de istorie a folcloristicii româneşti, Colaborări la lucrări interna- ţionale: - Enzyklopädie des Märchens, vul de folclor al Institutului de Lingvistică de folclor comparat („Meşterul Manole“, editată de Kurt Ranke / Rolf Wilh. Bred- din Cluj, cercetător ştiinţifi c (1963-1968), „Cununia fraţilor şi Nunta Soarelui”, stu- nich; - Internationale volkskundliche cercetător principal III şi şef al Secţiei de dii despre „Mioriţa”, „Colindul leului”), Bibliographie (1979-1984); - The Ency- etnografi e şi folclor a Centrului de ştiinţe teme din folclorul francez, spaniol, italian, clopedia of Religion, editorş Mircea Eli- sociale al Filialei Cluj a Academiei (1968- colaborare la Corpusul folclorului româ- ade. New York, London 1987; - Märchen 1985). Specializare la Deutsches Volkslie- nesc (ghicitorile, proverbele şi zicătorile und Märchenforschung in Europa. Ein darchiv din Freiburg (1966-1967 şi 1970- Traduceri: Antologia de lirică Handbuch (editat de Diether Röth şi Wal- 1971). Lector de limba şi literatura româ- populară a lui Lucian Blaga – editie bi- ter Kahn. Frankfurt 1993); Encyclopedia nă la Universitatea din Köln (1978-1983). lingvă româno-germană, în colaborare of Reilgion (editor Mircea Eliade). New Din 1986 colaborator şi apoi profesor la cu A. Greive şi G. Schüler); Brancafl or. York, London 1987. Märchen aus der Romania (2009); Franz

1. - Domnule Profesor Taloş, v-aţi început scos soarta în faţă. Formalităţile pentru angajare au în copilărie, am auzit vorbindu-se în casă despre activitatea ştiinţifi că la Cluj, cu studii privind is- fost făcute foarte curând, deoarece postul trebuia unul care şi-a zidit muierea. Atât. Am întrebat-o pe toria folcloristicii româneşti. V-aţi susţinut doc- ocupat la 1 iulie, altfel s-ar fi pierdut. Am afl at mai mama ce era asta. Mi-a răspuns imediat: păi, asta-i toratul în ştiinţe fi lologie, specialitatea „folclor”, târziu istoria postului. El fusese scos la concurs, ca corindă. O ştii? Cum să nu, şi a început imediat la Universitatea din Bucureşti (1970), având post de cercetător ştiinţifi c, pe care Muşlea dorea s-o recite, apoi s-o cânte. Seara mi-a spus şi tata, o deja un prim stagiu de specializare, pe baza să-l angajeze pe Gheorghe Pavelescu, dar, după variantă aproape identică. unei burse acordate de Fundaţia Alexander von concurs, Pavelescu a fost respins, din cauza «do- Întors la Cluj, mi-am transcris colecţia şi Humboldt, la Deutsches Volkliedarchiv din Frei- sarului». În consecinţă, postul a fost transformat în i-am arătat-o d-lui Muşlea, care cred că era curios burg. V-aţi consacrat apoi studierii baladelor post de stagiar, spre a putea fi ocupat de un absol- şi dacă materialul adunat spune şi ceva despre «ţara populare Mioriţa, Meşterul Manole, Soarele şi vent din acel an. Aşadar, l-a 1 iulie 1957, am păşit şi oamenii din Sălaj». A doua zi mi-a adus textele Luna, lucraţi la un studiu cuprinzător despre co- prima oară pe poarta Institutului de Lingvistică din şi s-a oprit tocmai asupra colindei despre cel care linda voinicului care luptă cu leul, învingându-l, strada Emil Racoviţă nr. 21 (fostul Muzeu al Lim- şi-a zidit muierea: cum ai dat de acest text? Cum a aţi studiat folclorul românesc din Transilvania, bii Române, întemeiat de S. Puşcariu). ajuns în Sălaj tema «meşterului Manole», caracte- aţi editat lucrări ale unor folclorişti români şi Prin urmare: de când datează interesul meu ristică pentru zonele din sudul şi estul Carpaţilor? străini. De când datează interesul dumneavoas- pentru folclor? Fiind născut într-un sat cunoşteam La sfârşit a zis: ţine-te de ea! tră pentru folclor şi care ar fi momentul/mo- folclorul local, dar interesul ştiinţifi c pentru folclor Dădusem de o temă interesantă. Muşlea îmi mentele hotărâtor/hotărâtoare în îmbrăţişarea s-a născut din această fericită întâlnire cu Muşlea, aducea fi şele din literatura pe care o consultase la acestei bogate direcţii de cercetare a etno-fol- de la care am înţeles importanţa oralităţii pentru cloristicii româneşti, cu atâta rigoare, probitate cultura naţională. Am început să citesc operele lui Paris, ca elev al şcolii Române din Franţa, dova- şi profesionalism? Ce a însemnat şcoala etno- Muşlea, printre care teza lui de doctorat despre Ju- dă că tema l-a preocupat şi pe dânsul. Aş fi fost folcloristă a Clujului, îndeosebi personalitatea nii braşoveni - un studiu fascinant -, şi m-am fa- încântat dacă mi-ar fi propus să scriem împreună lui Ion Muşlea, pentru dumneavoastră? miliarizat cu metoda lui de lucru. Am trecut apoi la un studiu despre ea. În schimb, el a zis doar: ţine-te colecţiile şi revistele noastre de folclor. de ea! M-am ţinut. -În timpul anilor de facultate m-am orientat După aproximativ o lună, Muşlea mi-a zis: La data obţinerii bursei acordate de Funda- mai mult spre domeniul lingvisticii, în special Dumneata ai fost încadrat în muncă imediat după ţia Humboldt la Freiburg (1964) eram pregătit cu spre dialectologie, deci spre un domeniu apropiat absolvire, fără pic de vacanţă. Legea îţi dă drep- aspectele româneşti ale temei şi apt pentru a trece folclorului, audiind cursurile eminentului profesor tul la concediu doar după 11 luni de la angajare. la faza comparativă a lucrării. Acolo am dat pes- Romulus Todoran. La absolvire (1957) nu se anun- Am însă posibilitatea să te trimit pentru 10 zile în te puzderia de legende germane ale jertfei zidirii ţa nici un post de asistent ori de preparator la Uni- delegaţie în satul dumitale, unde să culegi folclor, şi am înţeles că ceea ce se considera la noi a fi o versitate. Rămânea o singură posibilitate: un post să-i vezi pe ai dumitale şi să te odihneşti. temă sud-est europeană era de fapt una răspândită de profesor la vreo şcoală generală sau la un liceu Am pornit „pe teren” în Prodăneşti, jud. Să- în toată Europa, ba chiar şi pe alte continente. Din din ţară, dar în una din ultimele zile ale examenului laj, în august 1957. Am cules un număr destul de păcate, Ion Muşlea s-a stins câteva luni înainte de a de stat am fost chemat de profesorul R. Todoran, important de texte folclorice, de la familie şi de la ajunge eu la Freiburg, aşa încât nu s-a putut bucu- pentru a-mi spune că dânsul m-a propus lui Ion consăteni: hori, strigături, colinde, obiceiuri, po- ra că îndrumările lui dădeau roade. Aceasta a fost Muşlea pentru un post de cercetător stagiar la Ar- veşti şi legende. În ajunul întoarcerii mele la Cluj şcoala făcută cu Muşlea, timp de nouă ani. hiva de Folclor din cadrul Secţiei de istorie litera- am avut însă o mică revelaţie: mi-am amintit că, pag. 51 ră şi folclor a Institutului de Lingvistică al Filialei Cluj a Academiei. A doua zi m-am întâlnit cu dl. Muşlea, pentru un interviu. Atunci l-am văzut pen- tru prima oară: om de rară distincţie, îmbrăcat în haine de culoare închisă, purta ochelari cu lentile deosebit de groase. M-a întrebat unde m-am năs- cut, cine-mi sunt părinţii, dacă mai am fraţi şi mul- te-multe altele. Două întrebări au fost însă capitale: ce limbi străine cunoşti? (puţină franceză şi rusă); dar germană? (doar câteva expresii de la cursurile de literatură). Fără germană nu se pot face studii de folclor. Ai fi dispus s-o înveţi? Răspunsul meu a fost desigur afi rmativ (îmi plăcea să învăţ limbi străine). Cealaltă întrebare: cum scrii dumneata, domnule Taloş? Am înţeles cumva că dorea să-mi vadă scrisul. Mi-a dat o fi şă de bibliotecă şi mi-a cerut să scriu ceva, dar ce? Scrie: vreau să devin un folclorist mare. Am început să scriu - dânsul se uita la scrisul meu - şi, când am ajuns la cuvântul folclorist, mi-a zis: ajunge... Îi plăcea scrisul meu (mai târziu am constatat că semăna cu al lui), dar întâlnirea m-a făcut să înţeleg ce intelectual mi-a IIonon TalosTalos cucu sosoțiaia și fi ul,ul, 20072007

CYMK