Ironim Muntean Ion Todor
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Ironim Muntean Ion Todor o n ■.000 Ediția a IV-a revăzută și adăugită Editura Alba lulia - 2019 Ironim Muntean Ion Todor Liceeni... odinioară Descrierea CIP a Biblotccii Naționale a României MUNTEAN, IRONIM Liceeni... odinioară / Ironim Muntean, Ion Todor; Ediție revăzută și adăugită / Cluj-Napoca: Grinta, 2011 ISBN 978-973-126-330-4 Tipărirea volumului finanțată de Opticline Alba lulia REDACTOR DE CARTE: Ion Alexandru Aldea Ironim Muntean Ion Todor Liceeni... odinioară Ediție revăzută și adăugită COLf;G?J; .HOREA. Ș| i ALBA MJA i Nr înv -^0^- Alba lulia 2019 PREFAȚĂ Autorii acestei cărți, Ironim Muntean și ion Todor mi-au fost colegi de facultate la Filologia clujeană, între anii 1960-1965 ai veacului încheiat. A fost o promoție numeroasă, din care dacă nu au ieșit personalități proeminente ale scrisului românesc contemporan, s-au afirmat destui ca remarcabili profesori secundari. Ironim Muntean și Ion Todor veneau din Alba lulia, capitala Marii Uniri, vechiul Bălgrad al începuturilor de scris românesc, absolvenți ai Liceului „Horia, Cloșca și Crișan”, care până după al doilea război mondial, purta numele gloriosului unificator de țară Mihai Viteazul. După absolvirea facultății nu s-au limitat ca mulți dascăli de literatura română, numai la activitatea catedratică, înțelegând scrisul didactic sau literar ca o completare firească a muncii la clasă. După ani și ani au ajuns profesori chiar în orașul în care absolviseră liceul, unul dintre ei, Ironim Muntean chiar la liceul „Horia, Cloșca și Crișan”, al cărui eminent absolvent fusese în urmă cu o jumătate de secol. Ambii au înțeles că este o datorie profesională, dar și de conștiință morală și patriotică studierea și punerea în lumină, sub riguros raport documentar, a tradițiilor istorice și liceale, pe care colegii le pot integra în lecțiile de istorie sau de literatură. Ironim Muntean și-a afirmat vocația de coordonator a numeroase lucrări de uz didactic pentru pregătirea bacalaureatului sau pentru aprofundarea cunoașterii activității și operei unor scriitori, cu titlul „...azi, în școală” (Eminescu, Blaga, Rebreanu, Arghezi, Nichita Stănescu ș.a.) Pentru Blaga a dovedit o statornică pasiune, tipărind singur sau în colaborare cărți în care evidențiază aspecte mai puțin cunoscute din opera astrului de la Lancrăm. „Lucian Blaga, azi în școală” (în colaborare), Editura „Școala Albei’”, 2000; „Scrisorile lui Blaga”, Editura „Școala Albei”, 2000: „Polemicile lui Lucian Blaga”, Editura Altip, Alba lulia, 2007, dar și volume de critică și istorie literară pentru care, din 2011 este membru al Filialei Alba - Hunedoara al Uniunii Scriitorilor din România. Celălalt coautor a fost ani la rând un harnic și priceput redactor la revista „Universul școlii” unde a stimulat colaborările colegilor, iar în 2005, a editat la prestigioasa Editură a Academiei Române, una din cele mai importante cărți ale lui Gheorghe Șincai, „îndreptare către aritmetică”, cât și volumul 5 „învățământul matematic românesc în Școlile Blajului de la înființare până la Marea Unire” în colaborare cu prof. Corina Pipos. Și-au unit eforturile documentare în realizarea acestei frumoase și utile lucrări: „Liceeni...odinioară”, ce amintește prin titlu de romanul autobiografic al lui Ion Agârbiceanu „Licean...odinioară”, cea mai bună evocare literară consacrată Școlilor Blajului. Cartea profesorilor albaiulieni, Ironim Muntean și Ion Todor este însă una documentară, alcătuită dintr-o suită de medalioane literare sau fișe bio bibliografice în care se prezintă absolvenți eminenți ai liceului bălgrădean, înființat după Marea Unire. Este o carte de vizită a liceului, pentru că valoarea unei școli se măsoară în primul rând, așa cum spunea odinioară Timotei Cipariu, prin numărul oamenilor mari ieșiți de pe băncile sale. Și Liceul „Mihai Viteazul” din Alba lulia poate să arate cu fală asemenea personalități în domenii dintre cele mai variate ale științei, culturii, literaturii și sportului. O asemenea carte are în primul rând rosturi educative: elevii de astăzi ai liceului „Horia, Cloșca și Crișan”, văzând cine au fost înaintașii lor, vor simți desigur firescul îndemn de a nu se lăsa mai prejos, de a fi continuatori ai acestei glorioase tradiții. în al doilea rând ea are o netăgăduită valoare documentară, fiind un dicționar al personalităților liceului bălgrădean, cu date și informații greu de găsit în alte lucrări. Pentru că autorii acestei cărți au fost studenții lui losif Pervain, riguros istoric literar, el însuși absolvent al acestui liceu sau el însuși „licean... odinioară” în vechiul Bălgrad, au un adevărat cult pentru informarea corectă, pe care l-au transmis discipolilor săi, așa încât cartea poate fi consultată cu deplină încredere. Ne-am îngădui, în final o sugestie: oare n-ar fi potrivit ca autorii acestei cărți să se gândească la un al doilea volum, „Dascăli... de odinioară”, după modelul deja cunoscut și care ar fi o „replică bălgrădeană”, de asemenea utilă la dicționarul bio-bibliografic „Dascălii Blajului” de N. Comșa și Teodor Seiceanu, lucrare de referință pentru oricine se ocupă de Școlile Blajului. Prof. miiv. dr. Ion li UZAȘI 6 AVRAM RĂȘINARU, absolvent din prima promoție a Liceului „Mihai Viteazul” S-a născut în 1904 într-o familie de țărani din Sebeșel și a urmat cursul primar aici. A continuat din 1915 gimnaziul și liceul din Alba lulia, absolvent al primei promoții a Liceului „Mihai Viteazul” Sfârșitul războiului prim mondial a destrămat Imperiul austro-ungar și Transilvania a intrat prin actul de la 1 Decembrie 1918 de la Alba lulia în „Marea Românie”, iar în orașul Marii Uniri, în 3 februarie 1919 s-a înființat Liceul Mihai Viteazul. Deschis în 19 februarie, Liceul „Mihai Viteazul” a adunat tineri români doritori de știință de carte și elevul Avram Rășinaru este înscris în cursul inferior, clasa a IlI-a, sub îndrumarea unor profesori entuziaști veniți la Alba lulia din diferite colțuri ale României. în 1920, la înființarea Societății de lectură „George Coșbuc” de către primul profesor de română din Liceul „Mihai Viteazul” - Floria Teculescu este numit notând ei. Societatea urmărea încurajarea tinerilor spre lectură (pune bazele bibliotecii, pentru care se strâng cărți) și stimularea unei vieți spirituale într-un oraș monoton, trezit la o nouă realitate culturală. Elevii sunt atrași în acțiuni ale Astrei: văd prima reprezentație în limba română a Teatrului Național din Cluj („Trandafirii roșii” de Z. Bârsan), vor audia concertul prezentat de George Enescu în oraș, ascultă conferințele tumultuosului orator-profesor, istoric Nicolae lorga, rămânând cu amintiri neșterse din memorie. Absolvind liceul urmează (în cadrul Universității din Cluj) Facultatea de Chimie și apoi specializare la Padova. La întoarcere este Inspector școlar general peste câteva județe, profesor la Liceul de fete, Liceul comercial și doar din 1954 la Liceul „Mihai Viteazul”, unde începuse ucenicia în românește, funcționează până la pensionare - 1966. A trăit cât un patriarh, închizând ochii, după o scurtă spitalizare, în 1998. (Ir. M.) „L-am întâlnit ultima dată, în august 1997, când promoția noastră s-a reunit, după 40 de ani. Era încă în putere, lucid și căuta, pentru a câta oară, să ne mai dea o lecție de românism, de dragoste de neam și țară. Era acel dascăl și pedagog minunat, fiu de țăran de la Sibișel, școlit la Padova, după Marea Unire, la Facultatea de Chimie. Nu prea înalt, cu o ținută impecabilă la vremea când urmam școala, părul și mustața în spic de grâu îi albise, cu ochii albaștri ca cerul, cu o voce molcomă și cu un vocabular elevat, 7 căuta să ne dezvăluie, printre sutele de eprubete și stative din laborator, tainele materiei mereu în schimbare. Lecțiile de dirigenție erau o plăcere pentru noi, tineri necunoscători cât de crudă poate fi viața. Sfaturile înțelepte, părintești ne mergeau Ia inimă, ne încălzeau sufletele. îl însoțeam uneori, cu bicicleta, până în comuna natală, pe care o revedea cu multă plăcere. Pe drum, îmi povestea lucruri deosebite, mai ales din istoria locurilor, a neamului, din viața de student în Italia, îl ascultam cu deosebită atenție și eram mândru de dascălul meu. Am auzit că a trecut în neființă, la 94 de ani, în orașul de care nu s-a despărțit și unde zeci de generații i-au fost elevi”, (col. C-tin Gomboș, absolvent 1957) NICOLAE LASCU, ilustru clasicist Fiu de agricultori, Nicolae Lascu s-a născut în aprilie 1908. A urinat școala primară în salul natal și apoi cursurile Liceului „Mihai Viteazul” din Alba lulia care a început să funcționeze din februarie 1919. La primul liceu românesc din Transilvania tânărul elev este pasionat de disciplinele umaniste, activând în Societatea de lectură „George Coșbuc” condusă de profesorul Horia Teculescu, dar și de latină, îndrumat de Enea Zeflean, ori istorie - relatând în ședințele societății despre excursia efectuată la Cetatea din Vințu de Jos. încurajat pentru strădanie, la absolvirea liceului (1927) se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, secția filologie clasică din Cluj. Remarcat de marii profesori clasiciști clujeni (Vasile Bogrea, Șt. Bezdechi și Th. Naum) tânărul studios a fost numit „preparator” din anul al IlI-lea la Institutul de Studii Clasice, modelându-și personalitatea umanistă la școala antichității greco-latine din care traduce cu asiduitate și redactează studii asupra acestui univers spiritual. La desăvârșirea personalității a contribuit atât tradiția filologică și istorică a Școlii Ardelene, pentru care studiul Antichității era instrumentul de cunoaștere a unei civilizații și etapă a identificării noastre etnogenetice și naționale, dar și contactul cu experiența europeană datorită deschiderilor inițiale de N. lorga, Vasile Pârvan. La absolvire, lucrarea de licență: „Traducerile în românește din Vergilius” (1931) este încununată cu premii, tânărul Nicolae Lascu beneficiind de pregătire și specializare la Accademia di Romania din Roma (1932-1934). își obține în 1936 doctoratul în filologie 8 clasică și apoi urmează noi stagii de specializare la „Ecole des hautes etudes” din Paris (1938-1939) și Oxford (1939). Călătoriile de studii în Grecia, Egipt, Persia (Iran) i-au lărgit orizontul spiritual și i-au configurat viziunea de ansamblu asupra istoriei europene.