Sala Oglinzilor. Ultima întâlnire

INERI, 29 martie, la prânz a avut loc, în Sala Oglinzilor, V despãrþirea de Casa Monteoru. Manifestarea a purtat titlul Sala Oglinzilor. Ultima întâlnire. A fost un maraton de evocãri ºi poeme, la care au luat parte activ: Ana Blandiana, cu evocãri ºi un poem, Dan Hãulicã, Gabriel Dimisianu ºi Ion Ianoºi, cu evo- cãri, Ion Pop, Traian T. Coºovei, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoi- ciu, cu poezii, Ion Horea, cu o evocare ºi trei rondele, Antoaneta Ralian ºi Dan Cristea, cu evocãri, Horia Gârbea, Adrian Popescu, C Nicolae Prelipceanu ºi Gabriel Chifu, cu poezii. În afara unui numeros public, au mai fost de faþã, cu sau fãrã intervenþii din salã, scriitorii: Dumitru Radu Popescu, George A Bãlãiþã, Augustin Buzura, Mircea Cãrtãrescu, Mihai ªora, Livius Ciocârlie, Angela Marinescu, Romulus Rusan, Irina Horea, Gheorghe Schwartz, Lucian Vasiliu, Peter Sragher, Dan Mircea Cipariu, Eugen ªerbãnescu, Marian Drãghici, Florin Toma, F Ofelia Prodan, un cristian, Sorin Lavric, Simona Vasilache, Carolina Ilica, Valentin Hossu-Longin, Varujan Vosganian, Eugen Suciu ºi alþii. É Moderatorul întâlnirii a fost dl Nicolae Manolescu, ale cãrui evocãri au provocat ºi celorlalþi amintiri interesante despre anii A P O S T R O F dictaturii, de la ºedinþele Consiliului Uniunii Scriitorilor, în cadrul cãrora s-a fãcut adesea opoziþie pe faþã la „indicaþiile de partid ºi de stat“. Numele celor care s-au opus atunci activiºtilor de partid Ultima ºedinþã din Casa Monteoru au fost rostite în cadrul evocãrilor. Iatã câteva dintre aceste nume: Octavian Paler, Mircea Zaciu, Dan Deºliu, Dorin Tudoran, dintre Pe pagina întîi a României literare (numã- cei absenþi, iar dintre cei prezenþi la ultima întâlnire, Ana rul 14, a.c.) este publicatã o fotografie de Blandiana ºi Nicolae Manolescu. la ultima întîlnire din Sala Oglinzilor din Alãturi de cei prezenþi au „defilat“ pe un ecran scriitori din Casa Monteoru. Nu o sã încep sã mã lamentez cã Uniunea a pier- toate generaþiile care s-au perindat de-a lungul deceniilor prin dut aceastã casã în urma unui proces de care a aflat ultima, cãci aceastã salã, mulþi nume de manuale de literaturã, de la Marin nu era proprietara, ci chiriaºã a Primãriei capitalei. Mã gîndesc Preda ºi Nichita Stãnescu la Mircea Cãrtãrescu ºi Ion Stratan, numai încã ºi încã o datã ce grele sînt vremurile pentru culturã ºi unii prezenþi chiar fizic acolo. Fotografii de Ion Cucu ºi un încerc sã-mi amintesc dacã ºi cînd au fost ele uºoare: poate pe vre- cristian au reînviat astfel o uniune a scriitorilor de elitã. În felul mea lui Carol al II-lea, care, spun memoriile ºi presa interbelice, se acesta a fost realizatã un fel de definiþie a Uniunii Scriitorilor întîlnea regulat cu scriitorii ºi, zice Balotã într-una din paginile sale de la începuturile ei ºi pânã acum. romanesc-memorialistice, cerea în fiecare zi veºti culturale, neper- Casa Monteoru va fi predatã proprietarilor în ziua de 15 miþînd ca în „regatul sãu“ sã fie vreun scriitor care o duce greu? Sau aprilie.
cînd? La sfîrºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea un popor se legitima ca naþiune în afara graniþelor prin cultura scri- sã în limba naþionalã, aºa cã, dupã cum remarcã Hannah Arendt, þãrile din Europa Centralã ºi de Sud-Est se întreceau în a-ºi dezvolta filologia ºi literele, existenþa lor dîndu-le dreptul la existenþa ca stat Anunþ important naþional independent. Nu ºtiu prin ce anume se legitimeazã astãzi o þarã în lume sau numai în Europa Unitã, probabil prin numãrul de ºomeri la suta de mii de locuitori, poate prin procentul cît mai Începând din ziua de 30 martie, sediul central al scãzut al proprietãþii de stat ºi deci prin numãrul întreprinderilor Uniunii Scriitorilor din România s-a mutat de la Casa proprietate de stat care au fost privatizate, poate prin costul cît mai Monteoru, Calea Victoriei, nr. 115, la Casa Vernescu, înalt al energiilor de orice fel. În România de astãzi – þarã sãracã tot pe Calea Victoriei, la nr. 133. (sau numai sãrãcitã, nu conteazã!), cu „renumeraþie dupã buget micã“ –, cultura nu moare de foame, dar nici nu se îngraºã prin sub- venþii, aº spune mai degrabã cã tînjeºte în anemie financiarã; la revi- ste, de pildã, subvenþiile sînt minuscule – adicã exact cît, dacã mai aduci ceva de-acasã, sã nu piarã publicaþia. Cam în aceeaºi situaþie este ºi Uniunea Scriitorilor cu sediul ei central: nu cred cã acesta, clãdire de patrimoniu a cãrei restaurare a fost mereu amînatã de fac- torul de drept decident, adicã de Primãria capitalei, costã mai mult ca logo-ul verde al României sau decît hala de sport a lui Nãstase trîntitã lîngã mormîntul lui Blaga ºi pe care sutele de semnatari ai protestului ºi campania de presã n-au reuºit s-o mute. Dar oare vrea cineva sã ajute scriitorii? Ar putea oare Primãria capitalei sau Guvernul României sau Preºedinþia sau... Consiliul Judeþean Alba (care finanþeazã România literarã), înºir eu la amãrãciune, s-o rãscumpere pentru Uniune? Sau sã dea cineva – cine? – Uniunii o clãdire potrivitã pentru o instituþie de o asemenea importanþã în crearea culturii scrise a þãrii? (P. )

Unica responsabilitate a revistei Apostrof este de a gãzdui opiniile, oricît de diverse, MARTA PETREU, ale colaboratorilor noºtri. Jocurile manie- Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text rismului logic, îi aparþine, în exclusivitate, autorului. ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Iaºi: APOSTROF Polirom, 2013.

2 • APOSTROF Editorial Cartea româneascã la Paris

Marta Petreu carte, am mai vãzut numai unul sin- RIMUL LUCRU pe care l-am vãzut, Mircea Cãrtãrescu, Andrei Pleºu ºi P în seara zilei de 21 martie, cînd Gabriel Liiceanu, care s-au retras), gur, acela de la Leipzig, din 1997. am intrat în standul românesc al Horia Bãdescu, Riri Manor, Mircea Acesta mi-a plãcut mai mult, dintr-un Salonului de Carte Paris, a fost un Martin, Ion Mureºan, Valentin motiv simplu: cãrþile erau bine eta- volum al lui Gabriel Liiceanu – iar în Nicolau, Marta Petreu, Ioan Es. Pop, late, cititorii le puteau lua în mînã ºi secunda urmãtoare am vãzut ºi volu- Eugen Simion, Dãnuþ Ungureanu, rãsfoi, iar douã case ale FNAC-ului mele lui Mircea Cãrtãrescu, Andrei Ion Pop (invitaþi de Ministerul asigurau vînzarea; la casã, aºa cum a Pleºu, Neagu Djuvara: ceea ce Culturii), Constantin Abãluþã, observat Bujor Nedelcovici, era înseamnã cã absenþii care au reuºit Nicolae Breban, Al. Cãlinescu, aproape tot timpul coadã! sã producã valuri de îngrijorare ºi în Magda Cârneci, Paul Cernat, Mircea La Salon au fost de toate: mese presa românã, ºi în aceea francezã Dinescu, Ioana Drãgan, Teodor rotunde, dezbateri, lecturi, ºedinþe erau de fapt prezenþi, chiar dacã fizic Dunã, Ileana Mãlãncioiu, Solomon de semnãturi. Unii invitaþi francezi rãmãseserã la Bucureºti sau chiar la Marcus, Stelian Tãnase, Daniela Zeca incluºi în program s-au derobat în ultima clipã, nu se ºtie din ce cauzã, ICR Bruxelles, precum Mircea Buzura, Adrian Cioroianu, Cristian Cãrtãrescu. Pârvulescu, Ion Mureºan (invitaþi de poate pentru cã rãzboiul intern din Pînã la acest Salon du Livre nu Institutul Cultural Român, listã pe România a fost exportat, fãrã sau cu mi-am dat seama ce multã carte care iniþial figura ºi Neagu Djuvara, prea multã chibzuialã?, ºi la Paris. româneascã de toate felurile – de la care s-a retras, precum ºi Augustin Alþii însã, nu puþini, au venit: literaturã la istorie ºi filosofie – este Buzura, care n-a participat din motive Michel Deguy, Thierry de Montbrial, deja tradusã în limba francezã ºi de sãnãtate). Conform informaþiilor Catherine Durandin, Serge publicatã la editurile din Franþa sau pe care le-am cules de pe internet, Fauchereau, Jacques Fournier, Pascal din þãrile francofone. E drept, cu o unii autori au participat pe cont pro- Bruckner, Michel Carassou, Eric promptitudine admirabilã, editurile priu, cum ar fi Dan Berindei, Marius Friedmann, Jean Mattern, Jean-Pierre scoseserã la luminã cam tot, de la Sala, Lucia Verona, Bogdan Teodo- Siméon, Pascal Jourdana, Jacques Panait Istrati ºi Petru Dumitriu pînã rescu, Bogdan Hrib, Emil Mladin, Fournier, Michel Crépu, Véronique la scriitorii extrem-contemporani care iar autori rezidenþi în Franþa, precum Bourlon, Martine Delort ºi mulþi, aparþin valului 2000. Aºa cã, încãpã- George Banu, Dinu Flãmând, Linda mulþi alþii. tor ºi aerat, standul românesc – de Maria Baros, Rodica Draghincescu, Mesele rotunde ºi dezbaterile au 400 de metri pãtraþi, mi s-a spus, cu Basarab Nicolescu, Nicolae avut permanent public, scriitorii înfãþiºarea, consemnez informaþia Manolescu, Petre Rãileanu, Bujor români au fost aplaudaþi spontan dinadins, cãci am auzit voci nemulþu- Nedelcovici, Miron Kiropol, Matei la scenã deschisã, mulþi, mai ales mite, conceputã de designerii fran- Cazacu, Virgil Tãnase º.a., au fost de prozatorii, au fost comentaþi în presa cezi! – era plin ochi. Nu-i vorbã, asemenea invitaþi. La aceastã dele- francezã. Despre „scandalul mãºtilor“, ºi delegaþia românã a fost mare: gaþie s-au adãugat firesc traducãtori care a delectat România, nu am ºtiut Gabriela Adameºteanu, Radu precum Marily Le Nir, Odile Serre, nimic pînã nu m-am întors acasã: Aldulescu, Savatie Baºtovoi, Petru Florica Courriol, Jean-Louis acasã ºi numai dupã ce m-am docu- Cimpoeºu, Florina Ilis, Dan Lungu, Courriol, Laure Hinckel, Linda Maria mentat mi-am dat seama cã s-a petre- Norman Manea, Marius Daniel Baros, Philippe Loubière, Jan H. cut cînd eram cu toþii în stand, aºtep- Popescu, Rãzvan Rãdulescu, Adina Mysjkin, Nicolas Cavaillès, Domnica tînd vizita preºedintelui Franþei; iar în Rosetti, Bogdan Suceavã, Lucian Dan Ilea º.a., alþi mulþi scriitori români standul cu o asemenea încãrcãturã de Teodorovici, Dumitru Þepeneag, care trãiesc la Paris sau pur ºi simplu talent creator pe centimetru pãtrat Eugen Uricaru, Varujan Vosganian, în Franþa, scriitori ºi editori din incidentul pur ºi simplu n-a putut fi Ana Blandiana, Doina Ioanid, România veniþi pe cont propriu, pre- sesizat decît de cei aflaþi la o jumãtate Nicoleta Esinencu, Alina Nelega, cum Letiþia Ilea sau G. Þãrmure, jur- de metru. Faptul cã presa din þarã s-a Matei Viºniec, Lucian Boia, Andrei naliºti de toate felurile etc. Nu sînt în ocupat copios de el ºi de absenþa bine Oiºteanu, Ileana Surducan, Alex stare sã fac calculul, dar cred cã erau calculatã a celor patru autori ale cãror Tamba (lista iniþialã, de autori invitaþi mult peste 100 de persoane. cãrþi în românã ºi francezã erau cît se de Centrul Naþional al Cãrþii din N-aº spune despre mine cã sînt poate de vizibile pe rafturi m-a fãcut Franþa, din care au fãcut parte ºi specialist în tîrguri internaþionale de 

Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 3  sã mã gîndesc cã ziaristica de azi are ceva în comun cu astrofizica extrem- contemporanã, preocupatã sã scoto- ceascã universul în cãutarea gãurilor negre. De fapt, dacã ne luãm dupã listele de mai sus, pe care nu le cred complete, ºi dacã adãugãm cã erau de faþã mai mulþi reprezentaþi oficiali ai þãrii: preºedintele ICR-ului, dl Andrei Marga; ministrul culturii, dl Daniel Barbu; preºedintele USR ºi ambasadorul României la UNESCO, dl Nicolae Manolescu; preºedintele Co- misiei senatoriale pentru culturã, dl Georgicã Severin, cîþiva miniºtri care sînt ºi scriitori ºi cîþiva „anciens mi- nistres“, dacã ne luãm deci dupã toate astea, România a fost reprezentatã la • Imagine de la masa rotundã „Cum sã promovãm literatura românã în Franþa“, moderatã de Michel Crépu. vîrf la acest Salon du Livre. ªi, cred În mijloc, Marta Petreu ºi Florica Courriol. Foto: Georges Constantinescu eu, nimeni ºi nimic nu meritã un deja traduse acele cãrþi româneºti care creadã, dupã formula Hannei Arendt tratament atît de dur precum acela la discutã frontal, documentat ºi onest (care trece dintr-o sursã bibliograficã care a fost supusã, de cãtre presa din problema evreiascã de la noi. în alta), drept cea mai antisemitã þarã þarã, cultura românã scrisã în preajma De fapt, imaginea culturalã a din Europa primei jumãtãþi a seco- ºi în timpul Salonului; la fel, nimeni României în Franþa – sau mai larg: lului al XX-lea, rãmasã ºi azi la aceastã nu meritã un tratament precum acela în lume – a fost pînã acum lãsatã pe atitudine, pe deasupra ieºitã recent la care a fost supus dl Andrei Marga, seama autorilor români care au trãit din comunism ºi cu normele care, sã ne amintim totuºi, a acceptat sau trãiesc în strãinãtate (de la Panait democraþiei încã nedevenite reflexe; funcþia de la ICR cînd scaunul de Istrati, Eugen Ionescu, Eliade, Cio- la limitã, o þarã de unde, pentru occi- preºedinte era gol de cîteva luni. Re- ran, Petru Dumitriu, Paul Goma, dentali (italieni, francezi, englezi º.a.), ferindu-mã direct la articolul lui Mirel Dumitru Þepeneag º.a. pînã la Matei sosesc imigranþii clandestini aducãtori Bran, corespondentul din România Viºniec), pe seama autorilor strãini de delicte sociale. al ziarului Le Monde, din ediþia de care au vizitat România ºi au scris, Dacã România vrea ca imaginea weekend a publicaþiei apãrutã chiar în nu o datã atroce, despre ea (cum ar fi externã a þãrii sã fie cît mai apropiatã timpul Salonului de Carte, aº spune Malaparte, ca sã dau un singur de realitatea internã (care este de cã a fost o palmã pe care jurnalistul a exemplu); iar în ultimii 20 de ani, culoarea fontei, dar nu chiar de a dat-o voios tuturor autorilor ºi oficia- pe seama traducãtorilor extrem- beznei – cum o prezintã occidentalii) lilor români ale cãror nume le-am contemporani, care au fãcut ce au sau, altfel spus, dacã România vrea sã transcris mai sus. O palmã la care eu, crezut ei de cuviinþã, aducînd mari scape de imaginea ei veche ºi puternic strict în numele meu, protestez servicii culturii noastre, pentru care stigmatizatã sau chiar anamorfozatã ºi categoric. meritã recunoscãtoare mulþumiri. sã impunã o altã imagine, mai dem- Dupã Salon, cel mai îmbucurãtor nã, mai respectabilã ºi cu mai multe lucru ce poate fi spus este acela cã * carate de adevãr, ar trebui sã îºi existã multã carte româneascã tradusã conceapã o strategie mai complicatã în francezã ºi cã existã buni ºi foarte TIM PREA bine cã în lumea de azi ºi mai subtilã de exportare a culturii. buni traducãtori în francezã. ª realitatea nu-ºi mai este suficientã, O strategie care nu s-ar atinge prin Dar: mult nu înseamnã încã ci are nevoie ºi de imaginea ei publi- nimic de mecanismele deja existente – destul. Lipsesc cãrþi fundamentale, citarã. Or, imaginea publicitarã care de pildã de libertatea traducãtorilor care þin chiar de structura culturii aureoleazã România spune cã sîntem de a-ºi alege volumele pe care vor sã noastre, de la clasicii din secolul al o þarã fost-comunistã, încã neaºezatã le traducã –, ci ar inventa alte cîteva XIX-lea la marii poeþi ºi prozatori ai în reflexele democraþiei, care mai are pîrghii de export cultural. secolului al XX-lea ori la importante încã probleme rasiale, fie cînd îºi dis- Cînd îþi este clar scopul, poþi studii teoretice extrem-contemporane cutã propriul trecut, fie prezente, cu construi ºi mecanismul prin care care, dacã ar fi traduse, ar contrazice cetãþenii rromi. Pe aceste premise poate fi atins. Dacã vrei. imaginea ce încã mai circulã în Franþa procustiene, rãmîne ca România Aceste gînduri, pe care recunosc despre noi, cum cã am fi o þarã încã (adicã instituþiile competente în deschis cã nu mi le-a cerut nimeni, nealiniatã ca mentalitate spiritului exportul de culturã ºi în crearea de mi-au venit în minte cu ocazia ºi din european. Nu aº vrea sã trag spuza imagine) sã decidã ce vrea. cauza acestui Salon, la care inteli- pe turta mea, dar, asistînd cîteva O þarã intratã de multã vreme în ghenþia româneascã a început prin momente la masa rotundã despre circuitul cultural european îºi poate a-ºi trage cu dreptul în stîngul, fãrã problema evreiascã în România, permite sã lase exportul de culturã pe însã sã reuºeascã sã se cotonogeascã m-am întrebat dacã moderatoarea seama pieþei, a jocului dintre cerere ºi atît de rãu încît sã fie evacuatã toatã francezã – nu alta decît dna Laignel- ofertã. lumea de pe teren. Lavastine, ceea ce mi s-a pãrut o... România nu este însã o asemenea
splendidã alegere! – ºi-ar mai fi þarã, ci, pentru un apusean, una 6 aprilie 2013 permis sã vorbeascã despre un cvasinecunoscutã ºi de-a dreptul antisemitism intelectual astãzi încã „exoticã“, una de la marginea Euro- viu la noi dacã în Franþa ar fi fost pei; Occidentul continuã sã ne

4 • APOSTROF EUGEN SIMION – 80 Cu cãrþile pe masã

Ion Pop

UEo noutate: Eugen Simion ocupã, N de vreo cinci decenii încoace, o poziþie de prim-plan în critica literarã româneascã. A fost, ani de-a rândul, unul dintre croni- carii cei mai ataºaþi ai „vitrinei literare“ con- temporane, cititã nu doar cu puterea de pãtrundere a unei inteligenþe interpretati- ve deloc comune, ci ºi cu o pasiune de sus- þinãtor ºi promotor constant ºi exigent al scriitorilor în formare din generaþia sa. Ipostaza de cronicar literar era însã mereu concuratã în scrisul lui de cea a cititorului pe mari suprafeþe ale operelor, în aºa fel încât fragmentul de lecturã sã-ºi poatã gãsi locul cât mai adecvat într-o viitoare, proiec- tatã sintezã: asupra unei personalitãþi, a unei miºcãri literare, a unei epoci. Cele pa- tru masive volume despre Scriitori români de azi, tipãrite între 1974 ºi 1989, tocmai acest statut îl au, de ºantier deschis spre edificii mari, de criticã ºi de istorie literarã. Ori de câte ori a avut ocazia, autorul lor ºi-a pus în evidenþã aspiraþia spre un fel de „criticã totalã“, pe urme româneºti pre- cum cele ale lui G. Ibrãileanu, dar având mai ales în faþã marile repere europene ale acestei epoci în care – îndeosebi în anii ’60- ’70, când s-a maturizat ºi viziunea sa asu- pra fenomenului creator – miºcarea teoreti- co-criticã o concura serios pe cea a literatu- rii în sensul cel mai propriu. Depãºind grile parþiale ºi rigide de lecturã, ducând ultimele bãtãlii cu pozitivismul universitar tradiþio- nal (un exemplu spectaculos fusesese cel al lui Roland Barthes contra unui Ray- mond Picard), ceea ce se contura tot mai mult ca „nouã criticã“ putea pretinde la sta- tutul de „creaþie“, eliberându-se de com- plexele de subordonare ºi propunând coe- renþe ale propriilor viziuni, ca opere despre • Acad. Eugen Simion opere, limbaje de al doilea grad, desigur, gardã formalistã, precum cea a grupãrii pa- poziþie concludente. Apãrãtor pasionat al însã cu articulãri individualizate, ºi meto- riziene „Tel Quel“, ce nu pãrea deloc de- criteriului estetic în lectura operei, în ma- dologic, ºi personal. Mai permeabilã decât ranjatã de contradicþia evidentã dintre pre- rea linie maiorescianã, a militat, alãturi de oricând faþã de „ºtiinþele umaniste“ desfã- tenþia angajãrii social-revoluþionare a scri- alþi interpreþi de marcã ai generaþiei sale, ºurate pe câmpuri ample ale abordãrii scri- sului ºi practica, cvasiexclusivã, a unei pentru reabilitarea acestei dimensiuni fun- sului literar, de la lingvisticã la filosofie, literaturi centrate pe miºcarea „semnifican- damentale a scrisului, eliberat treptat de antropologie, psihanalizã, dispusã sã reflec- tului“, prea puþin atentã la conþinuturi... sub tutela constrângãtoare a ideologiei, iar teze amplu asupra propriei condiþii teore- Din fericire, a apãrut tot în acei ani, ca un în practica interpretãrii a vizat consecvent tice, critica literarã – cu precãdere în spa- fel de contrapondere fireascã, aºa-numita o definiþie a criticii ca „sistem de lecturã“, þiul francez atunci dominant – a manifestat „ªcoalã criticã de la Geneva“, de substanþã în cãutarea „figurii spiritului creator“, aºa ambiþii mai mari ca niciodatã. Cãci, recu- accentuat hermeneuticã, promovând inte- cum se poate degaja ea dintr-un univers noscând parþialitatea diverselor metode de resul pentru universul imaginar în relaþie imaginar construit printr-o particularã le- lecturã, ea nu a încetat sã viseze la între- intimã cu un „cogito“ scriitoricesc complex gãturã, profund transformatoare, cu „lumea gul interpretãrii, distribuindu-ºi atenþia în- articulat, un cogito al operei, de fapt, cu rã- obiectelor“. În plinã desfãºurare de arsenale tre analiza sub unghiuri multiplicate a uni- dãcini cãutate în biografie ºi în istorie, um- formale, cu un instrumentar teoretico-critic versurilor imaginare în conjugare strânsã cu plându-se cu conþinuturi concrete, dar mai adesea sofisticat, a pus un accent aparte abordãrile diverselor tipuri de limbaj, pânã ales reconfigurate individual, în lumi incon- pe ceea ce a numit „întoarcerea autorului“ la a-i acorda acesteia un soi de indepen- fundabile, într-o evoluþie treptatã ºi bene- (în densa carte de „eseuri despre relaþia denþã pe câmpul formelor, al „semnificatu- ficã pe traseul Marcel Raymond-Georges creator-operã“, din 1981), reluând atent o lui“ ce pãrea a se putea dispensa uneori de Poulet, apoi Jean Rousset, Jean-Pierre Ri- problematicã devenitã sensibilã ºi, într-un ceea ce se numea în chip tradiþional „me- chard ºi, mai ales, Jean Starobinski, la care fel, centralã, dupã ce Proust fãcuse, în Con- saj“, univers de idei, viziune asupra lumii. conceptul de „criticã totalã“ ºi-a gãsit ex- tre Sainte-Beuve, celebra distincþie dintre eul A putut fi anunþatã atunci chiar „moar- presia cea mai deplinã ºi mai convingãtor biografic ºi subiectul creator. Simplificând, tea autorului“, cu proclamarea, în schimb, productivã. sã spunem cã „eul“ scriitoricesc este creat a supremaþiei structurilor formale, a jocului Cãrþile, nu puþine, de pe raftul cu nu- de operã, cã se constituie pe mãsura scrierii lor reglat dupã legi proprii, s-a ajuns chiar mele Eugen Simion au dat seama, în timp, la forme primejdios sterilizante de neoavan- despre toate aceste evoluþii, prin luãri de 

Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 5  tural-literarã imediatã (anii 1990-1992), iar nist...) Într-un fel, se reactualizeazã ipostaza textului. Întrebarea: „De la ce treaptã exis- aceastã situare la cumpãna dintre epoci ca- de „privitor ca la teatru“ a subiectului din tenþa devine ficþiune ºi în ce raporturi intrã pãtã o semnificaþie aparte. Întâi de toate, Glossa lui Eminescu, contrariat de ceea ce povestirea cu istoria?“ se pune acum, ºi ea fiindcã certificã o consecvenþã a atitudi- vede ºi surprins cu tristeþe de încremenirea va însufleþi scrisul criticului pe toatã în- nilor, o fidelitate faþã de literaturã ºi faþã de în cam aceleaºi ipostaze a „actorilor din tinderea lui – a se vedea amplele incursiuni propriile idei cu o importantã cotã de scenã“. din ultimii ani în teritoriul literaturii su- exemplaritate: de-a lungul celor trei ediþii Înainte de a rãspunde însã unora dintre biective, al „ficþiunii jurnalului intim“. ale cãrþii, niciun cuvânt nu a fost schimbat, întrebãrile epocii postdecembriste, þine Autor de jurnal este chiar Eugen Si- nicio adaptare ori ajustare dupã „pulsul zi- sã-ºi precizeze opþiunile fundamentale, iar mion, ºi al sãu „jurnal parizian“, Timpul lei“ n-a fost operatã. Apoi, fiindcã aceste acestea merg de partea aºa-numitului „critic trãirii, timpul mãrturisirii (1977), este ex- texte îºi pãstreazã perfecta actualitate, pe postmodern“, care presiva mãrturie a unei „destinderi“ a criti- fundalul perpetuãrii inerþiale a unor con- cului literar foarte disciplinat, care-ºi per- fruntãri care au fost ºi rãmân mai puþin de vrea sã devinã un critic al totalitãþii, nu al mite acum libertãþi ale reflecþiei punctuale idei, cât de sentimente ºi resentimente, po- fragmentului, un hermeneut care poate lua înãlþime ºi poate privi din nou opera de sus. ºi divagante, în cãutarea – fructuoasã – a lemica intelectualã – rareori purtatã la noi la standardele normale – fiind prea adesea Nu se uitã, în acest timp, pe sine, îºi regãseº- unei realitãþi subiective pânã atunci atent te bucuria creaþiei ºi gândeºte critica literarã îndiguite. Omul din spatele operei va fi în coborâtã în registrele joase al contestaþiei ca o alianþã liberã între teorie ºi imaginaþia continuare una dintre constantele reflecþiei grosiere, „neprincipiale“. Autorul se aratã creatoare. De la o criticã a semnificantului, sale, angajând, aºadar, ºi o chestiune fun- deplin conºtient de aceste stãri de lucruri, critica trece, cu experienþa dobânditã de no- damentalã de teorie literarã, în jurul cãreia simte, aºadar, nevoia de a-ºi reactualiza în- ua criticã ºi de metodele poststructuraliste, se învârte, de altfel, mai tot scrisul frumos. trebãrile neliniºtite, ca în virtutea dictonului la o criticã a semnificaþiei operei literare. Au- Unul care sfideazã mereu retorica, pe par- dupã care „repetiþia este mama studiilor“. torul se întoarce, în fine, în text ºi se întoar- cursul mai accidentat decât oricând al vâr- Cãci, din pãcate, în spaþiul nostru spiritual ce ºi în comentariile criticii literare. stei moderne a literaturii, dar care e obligat, anumite lucruri trebuie repetate mereu prin însãºi condiþia sa, sã se întoarcã la ea, pentru a putea trage nãdejde cã mãcar un „Ochiul viu“ al unui Jean Starobinski e sã propunã noi modalitãþi de persuasiune, procent din ele va fi reþinut de memoria deschis ºi în asemenea consideraþii autode- de comunicare dintre scris ºi trãit, dintre colectivã, grav alteratã de angajãri conjunc- finitorii. E, aici, o succintã dar foarte cu- text ºi cititorul sãu. Important mi se pare, turale, de interese mãrunte ºi chiar – uneori prinzãtoare rãsfrângere a unei poziþionãri în acest context, faptul cã, vorbind despre – de plãcerea abjectã de a calomnia, încer- care-l exprimã deplin pe criticul care a de- o asemenea înfruntare rãsturnãtoare de or- când compromiterea Celuilalt. venit Eugen Simion în timp, despãrþindu- dini moºtenite ale expresiei, criticul þine Nota melancolicã, deceptivã, a multora se, de fapt, de la început de celelalte pos- sã-ºi (re)afirme credinþa într-o ordine a dintre aceste pagini, coloreazã reflecþia, túri, a „criticului impresionist“, a celui perspectivei asupra lumii, de care literatura dezvãluind o laturã a sensibilitãþii comen- „pozitivist“ ori a adeptului „noii critici“, nu are cum sã nu þinã seama: „În strãfun- tatorului mai puþin ieºitã la suprafaþã în alte mai degrabã teoretician ºi metodolog durile bizarului, anormalului, inexprimabi- glose ale sale. Însuºi titlul culegerii atrage acesta, distanþat de practica criticii literare lului, atoposului – scrie el în cuvântul in- atenþia asupra acestei întâmpinãri dezabu- curente, aºa-zis jurnalistice (v. Patru ima- troductiv la Sfidarea retoricii (1985) – se zate a lumii literare româneºti: gini ale criticii). aflã întotdeauna o normã“. Fiindcã, în materie de metodologie a În interiorul acestei ecuaþii dintre eul De ce Moartea lui Mercuþio? Pentru cã, pe lecturii, el s-a strãduit mereu sã-ºi comple- biografic ºi cel bibliografic, dintre solici- când eram foarte tânãr, am scris un articol teze ºi rafineze instrumentarul de speciali- tãrile subiective cele mai intime ºi circum- (1968?) cu acest titlu, voind sã protestez tate, sesizând la timp ºi fiind foarte receptiv stanþele unui mediu literar-cultural (ºi po- împotriva celor care vedeau în criticul literar la toate marile miºcãri de înnoire apãrute litic) cu agitaþiile, dezordinile ºi ordinile lui un Caliban ce trebuie trimis, în lanþuri, la în câmpul sãu de cercetare, chemate sã lu- ºcoalã. Nu Caliban, ziceam eu, este simbolul creze în sensul „totalitãþii“. În Argumentul refãcute, capãtã relief ºi reflecþiile ºi însem- shakespearian al criticii literare, ci Mercuþio, nãrile din cartea cu titlu frumos, ajunsã re- confidentul spiritual, cel care moare pentru cãrþii, autorul vorbise despre „spiritul de cent la a treia ediþie, Moartea lui Mercuþio cã nu se înþeleg în privinþa întâietãþii Mon- sintezã“ cãtre care avanseazã orice interpret (1993, 2002, 2012). Dupã ani de relativã taguii ºi Capuleþii literaturii... Simbolul al literaturii, dupã trecerea prin „faza me- retragere din câmpul confesiunii directe ori rãmâne ºi azi valabil. Pun, deci, paginile de todelor critice“ parþiale... Nu e obligatoriu mediate de confesiunile altora, Eugen Si- faþã sub semnul acestui personaj încântãtor, – adãuga Eugen Simion – sã fi folosit toate mion simte nevoia sã vorbeascã din nou în care fãrã voia lui devine un personaj tragic metodele critice, însã o formã de „alianþã nume mai propriu, evocând sau invocând într-o istorie dominatã de o mediocrã fa- cu ºtiinþele“ e necesarã, dupã cum fãrã in- implicãri în problemele zilei, literare, de- talitate. tuiþia criticã, „factorul subiectiv“, care an- sigur, explicând anumite poziþii luate în gajeazã ºi o anume libertate de limbaj, context, motivând reacþii, schiþând, aproape Astfel exprimatã, motivaþia nu e lipstã de „creaþia“ criticã nu poate fi gânditã. Cazul fãrã voia sa, mici discursuri polemice, rãs- patos, dar nici de orgoliul spectatorului im- G. Cãlinescu e, dintre toate, cel mai con- punsuri la prea numeroasele ºi injustele ata- plicat care este criticul. (În momentul când cludent. Aºa încât, ceea ce pãrea a i se fi curi pe care a trebui sã le suporte mai ales fãcuse referinþa shakespearianã, începuse, reproºat nu doar o datã, privind un anume în anii de dupã Revoluþie. dacã nu mã înºel, o adevãratã campanie ofi- caracter universitar, „academic“, al discur- Primele articole dateazã din deceniul cialã contra criticii literare, tocmai pentru sului, vizând mai curând exactitatea ºi nu- precedent (fiind notate adesea cu „198...“), cã nu se implica suficient politic, de partea anþa analizei decât fioriturile jucãuºe ale urmate imediat de reacþii la realitatea cul- celor care cântau în struna regimului comu- stilului rapid-intuitiv ºi lesnicios în expri-

mai explicit, pe tema, prezentã în acest text volume în spaniolã, povesteºte prima lui al sãu: „nu au fost românã, ci unitarie“!); vizitã în România, la începutul anilor iar I. Opriºan inventariazã ºantierele has- 1980, cînd þara i-a pãrut a fi de pe altã pla- deene lãsate în lucru, arãtînd cã sînt numai netã decît Pãmîntul. Despre munca lui de ºase, nu mai multe, mai numeroase fiind traducãtor ne spune cã nu traduce la co- proiectele duse la bun sfîrºit. Vine oare un mandã, ci cã-ºi alege singur volumele. Mai moment hasdean în cultura românã ºi i se aflãm cã scriitorul sãu favorit este Blecher, • În douã numere din Cultura (7, din 28 va face oare în sfîrºit dreptate acestui autor cã oraºul românesc care-i place este chiar februarie a.c., respectiv 10, din 21 martie atît de interesant? Timiºoara, printre altele ºi pentru cã oferã a.c.), articole interesante despre Hasdeu satisfacþii gastronomice. (S. B.) ºi scrierile sale; astfel, Stancu Ilin, într-un • Un interviu interesant, viu ºi plin de
text intitulat „O nevastã româncã în traiul umor a realizat Ilinca Ilian cu Joaquín Gar- pãmîntesc ºi-n viaþa dupã moarte“, comen- rigós, în Orizont (nr. 2, februarie a.c.). teazã receptarea literarã a volumului has- Printre altele, traducãtorul spaniol, cãreia dean (1903) cu acelaºi titlu (i-aº sugera sã literatura românã clasicã ºi extrem-con- mai scrie un articol, cît mai amãnunþit ºi temporanã îi datoreazã apariþia mai multor

6 • APOSTROF marea figuratã ºi plasticã a ideilor, s-a în- nuanþate, impulsurile extrem-negatoare, ºi spune într-un loc, cã spaþiul sãu cu ade- tors, de fapt, în avantajul sãu: cãci nu doar „execuþiile“ sumare ale unor autori sau scri- vãrat productiv a fost scrisul literar, nu in- un discipol a recunoscut adesea cã întâlneº- eri care cer, dupã opinia sa, atitudini mult diferent, desigur, faþã de implicãrile civice te în punctele sale de vedere solid gândite, mai reþinute. Câteva exemple stau imediat ale orei, însã îndeajuns de sceptic în privin- cumpãnit articulate, tot atâtea puncte de la îndemânã chiar în acest volum. Unul e þa eficienþei unei prezenþe pe un câmp de sprijin în construcþia propriei argumentaþii. oferit sub titlul semnificativ Incitare la tole- luptã care nu-i este cel mai propriu. ªi-a dat La acest nivel problematic, cred cã e ne- ranþã, cu trimitere, evident, tocmai la into- mai repede seama decât alþii cã „trecutul voie sã se noteze subliniat foarte serioasa sa leranþa manifestatã de unii jurnaliºti ºi scrii- începe sã fie uitat ºi criteriile devin con- formaþie de istoric literar, care are mereu tori imediat dupã Decembrie 1989 (dar ºi fuze“, cã mulþi notorii „oportuniºti“ de odi- nevoie de contextualizãri ale operei sau fe- acum!), în materie de „revizuiri“. Terme- nioarã vocifereazã pe tema „lustraþiei“... nomenului literar abordat, descoperind, nul, lovinescian, nu are cum sã nu-i placã altora, cã existã astãzi în societatea noastrã dincolo de momentele lor genezice, deter- monografului lui E. Lovinescu, numai cã un „snobism al contestaþiei rãspândit mai minãri uneori decisive asupra creºterii ºi el pretinde – ºi are dreptate! – ca noile „re- ales în rândurile celor care au profitat din decãderii unor forumule literare, remo- vizuiri“ sã se facã în limitele adevãrului belºug de rãu-facerile dictaturii“. S-ar putea delãri circumstanþiale alte unor teme, mo- istoric ºi dupã o analizã foarte atentã a con- spune, desigur, cã nu toþi contestatarii de tive, limbaje, create ori preluate pentru uz textului cultural-politic în care s-au produs azi sunt profitorii de ieri, însã rãmâne ade- propriu de mediul românesc. Faptul e în- deformãri adesea grave ale viziunii cutãrui vãrul cã în vacarmul angajãrilor conjunctu- semnat ºi pentru trasarea dreptei perspec- scriitor de referinþã, asãzi pe drept cuvânt rale de toate soiurile s-a creat destulã con- tive asupra operelor trecutului, despre care amendabile. O face în cazul polemicilor lui fuzie pentru ca drumul drept sã nu poatã fi ºtie, de la G. Cãlinescu, cã nu pot fi citite Virgil Ierunca dintr-o carte tãioasã precum gãsit cu adevãrat ºi cã politicienii de toate adecvat decât „din prezent pânã la origini“, Româneºte cu un ochi care e ºi al criticului, cu un gust sau – ca sã dau un alt exemplu – mãrimile ºi orientãrile au avut grijã, în anii ºi o culturã marcate de epoca în care trã- al lui S. Damian, care aduce grave acuzaþii de dupã Decembrie, sã încurce pistele, sã ieºte. A învãþat foarte mult în acest sens ºi lui Marin Preda, a cãrui atitudine faþã de re-programeze haosul ºi sã privilegieze, în de la E. Lovinescu, „scepticul mântuit“ cã- regimul comunist e tratatã maniheist, fãrã orice caz, nu faptele spiritului creator, crea- ruia îi dedica în 1971 o densã, foarte ac- o adevãratã analizã de fond. Are, de aseme- þia culturalã, ci spectacolul intens mediati- tualã, monografie. Cãci criticul ºi istoricul nea, o reacþie foarte fermã atunci când se zat al disputelor politice mediocru intere- literar comparatist face în mod constant pune chestiunea „rezistenþei culturii“ sau sate de profitul imediat al combatanþilor de referire la dialectica nuanþatã dintre sincro- a „rezistenþei prin culturã“ în comunism. pe ultima baricadã. Constatându-ºi, amar, nism ºi „unghiul de refracþie“ ce corecteazã Nu poþi sã nu-i dai dreptate criticului, îm- marginalizarea, omului de culturã autentic ºi dã nota de originalitate fireascã „influen- potriva atâtor detractori de circumstanþã, nu-i rãmâne decât sã se resemneze, însã... þelor“ – o chestiune asupra cãreia revine ºi atunci când (într-un interviu acordat lui G. activ, cultivându-ºi emblematica „grãdinã“ în acest volum de eseuri ºi reflecþii. Se poa- Arion) susþine cã, în ciuda tuturor con- ºi adunând roadele pe care le mai poate te înþelege cã marea exigenþã maiorescianã strângerilor ºi cenzurilor ideologice comu- strânge în condiþii climatice atât de puþin a criteriului esteic, operând în judecarea niste, în România s-a creat totuºi o litera- favorabile. Eugen Simion a ales tocmai oricãrui produs literar, îi ghideazã în per- turã cu multe puncte de vârf, cu o valoare aceastã soluþie: ºi-a sporit opera, deja im- manenþã evaluãrile. esteticã realã, ce nu poate fi serios contes- punãtoare, cu noi titluri devenite de refe- Toate acestea sunt lucruri de o relevantã tatã. Eugen Simion crede, de asemenea, cã rinþã, de la sintezele consacrate „ficþiunii importanþã pentru fixarea profilului sãu lupta pentru biruinþa esteticului în cultura jurnalului intim“ ºi Genurile biograficului, complex de interpret al scrisului de azi ºi de românã de sub trecutul regim a fost „unica la eseurile monografice despre Tânãrul Eu- ieri, înzestrat cu o conºtiinþã ºi o sensibi- posibilitate a criticii literare, în ultimele gen Ionescu ºi Mircea Eliade, acompaniate litate educate la ºcoala dezbaterilor contem- patru decenii, de a apãra literatura“. Este ritmic de cele ºase culegeri de Fragmente porane de idei, din spaþiul naþional ºi inter- deplin îndreptãþit, pe de altã parte, sã critice, dintre care ultima, din 2009, priveº- naþional. Or, astfel fundamentatã, concepþia aprecieze cã „complicitatea generalã“ a te chiar foarte actuala chestiune a „revizui- criticului despre fenomenul literar actual scriitorului român cu regimul e o formulã rilor“, adeseori atât de pripite, invitând încã sau din epoci mai îndepãrtate oferã o notã simplistã, lansatã cu profit conjunctural de o datã la calmul ºi la rãbdarea lecturii lente. de siguranþã ºi de stabilitate pe direcþiile „iacobinii“ postdecembriºti, ºi cã, în reali- A înmulþit ºi tomurile – peste o sutã – din sale mari, împreunã cu disponibilitatea de tate, tocmai lumea scriitorilor a fost aceea eleganta serie de „Pleiade“ româneºti, che- înnoire ºi de mereu corectatã aºezare a ope- în care s-au rostit, cu mai mult curaj decât mate sã umple golurile provocate în dome- rei în contextul ei formator ºi de receptare. în alte locuri ale societãþii româneºti, cri- niul editãrii critice a literaturii române de Aici se aflã, în asenþã, motivaþia profundã ticile mai mult sau mai puþin directe la prãbuºirea unor importante instituþii spe- a ecuaþiei dinamice dintre credinþa puternic adresa puterii comuniste. cializate în domeniu, a coordonat Dicþiona- susþinutã în valorile stabile ale culturii ºi Nu-i scapã autorului Morþii lui Mercuþio rul general al literaturii române, a editat, în literaturii române ºi permeabilitatea spiri- nici problema, între toate mai spinoasã, a ciuda multor potrivnicii, preþioasele manu- tului sãu la înnoire, de unde ºi capacitatea angajãrii politice a scriitorului în noul con- scrise eminesciene... de comprehensiune a unor vârste literare text sociocultural deschis de evenimentele ªi din paginile „fragmentare“, pe care le foarte diferite, care depãºesc cu mult peri- anunþã, într-un fel, Moartea lui Mercuþio, metrul propriei „generaþii de creaþie“. Cãci din Decembrie 1989. Atacat el însuºi pen- transpare figura omului din spatele operei, Eugen Simion – s-a mai observat acest lu- tru „apolitism“ ºi chiar de complicitate cu cru – este printre criticii „ºaizeciºti“ cei mai noua putere, rãspunde nu o datã cã soco- cãutatã în atâtea rânduri în scrierile altora, deschiºi faþã de nou (s-a citit, de pildã, lec- teºte ca fiind profund nocivã imixtiunea po- unul care-ºi mãrturiseºte neliniºtile, ezitã- tura generoasã a mai tinerilor scriitori din liticului în scrisul literar ºi cã preferã sã rile, dubiile, slãbiciunile fireºti, într-un „jur- „generaþia ’80“), rãmânând totodatã fidel apere demnitatea scrisului... scriind, adicã nal public“ cu multe confesiuni tulburãtoa- valorilor stabile, reperelor majore ale litera- în spaþiul care-i este propriu. În dialogul re. Aflãm din ele frãmântãrile omului viu turii române. Preþuind experienþele propuse deja menþionat, face urmãtoarele afirmaþii care scrie exersându-ºi „obiectivitatea“ ºi de modernitatea cea mai dinamicã (mã confesive, din nou ponderate, lipsite de ori- „detaºarea“, supraveghindu-ºi adesea cu di- gândesc, de pildã, la fenomenul avangar- ce emfazã: ficultate impulsurile personale, pentru a dist), criticul îºi rezervã totuºi dreptul la ajunge la „dificila libertate“ a scrisului. O echilibru, iar situarea sa „în ariergarda avan- N-am avut curajul sã-mi dau foc în piaþa atinge, în cele din urmã, fiindcã scrisul e, gardei“ spune mult despre acest calm al pri- publicã, dar mi-am asumat curajul mai mo- de fapt, chiar viaþa sa, cea mai adevãratã. dest sã scriu cu încãpãþânare despre scriitorii virii istoricului literar, care este ºi al lecturii
români de azi ºi sã fac, astfel, ca instituþia aplicate diverselor opere trecute sub lenti- literaturii sã funcþioneze într-o lungã epocã. lele sale. O epocã deloc idilicã. N-am fost singurul, Refuzul oricãrui dogmatism iese astfel de bunã seamã. repede la ivealã, cititorul specializat fiind dispus mai degrabã sã nuanþeze judecãþile Citite astãzi, sine ira et studio, cum se spune, în loc sã recurgã la respingeri radicale, în- astfel de mãrturisiri sunã convingãtor, dupã tâmpinând cu serioase rezerve, pe de altã mai bine de douã decenii de la rostire. Cãci parte, în aceeaºi logicã a contextualizãrilor criticul a dovedit, „cu cãrþile pe masã“, cum

Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 7 aproape mitice, forfotind de vietãþi necu- noscute ºi libere („Noaptea mã trezeam cu sute de vietãþi pe mine, care îmi respirau în dreptul nãrilor, apoi îmi adulmecau glez- nele […] Nu le-am vãzut chipul, doar le-am simþit […] Pot sã spun cã niciodatã nu am stat atât de mult cu ochii închiºi, ºi nu am vãzut niciodatã o luminã mai puter- nicã“; iar în poem, „m-am trezit înconju- ratã de ei. mã trãgeau de pãr, / ca ºi cum fiecare fir trebuia rãsucit. […] nu am des- ANDRA ROTARU sunã bine ºi ca sintetizator virtual, multi- chis ochii, am stat câteva secunde aºa. / touch, cãci poemele visceral-nebuloase ale aceeaºi respiraþie caldã, cunoscutã, în jurul ºi „anatomia giganticã“ Andrei Rotaru exploateazã atingeri multip- meu. / ºopteau lemur. am ºoptit ºi eu, am le de trupuri, sunete, culori, fantasme. simþit / cum numele îmi gâdilã coardele La 33 de ani, poeta se sprijinã pe câteva vocale, [...] nu am putut sã mã miºc. / bo- Irina Petraº cãrþi: Într-un pat sub cearºaful alb, 2005 turile umede lipite de nãrile mele îmi (volum multipremiat, inclusiv cu Premiul easupra unei ºtache- respirau / aerul…“). Sub cote maxime de Naþional „Mihai Eminescu“ – Opera pri- tulburare, alimentate fantasmatic, lemurul D te ridicate suficient ma; tradus ºi în spaniolã), Þinuturile su- de înalt, se poate consta- devine, treptat, echivalentul unei boli dului, 2010, dar ºi pe o prezenþã activã ºi ta o spiritualizare a gra- secrete ºi miraculoase. Andra Rotaru se lasã consistentã în viaþa literarã. Lemur are deja niþelor dintre generaþii, o în voia simptomelor, le exaltã, le adulmecã ºi o variantã dansatã, itineratã ºi în Statele extenuare a ismelor (func- stranietatea. Pielea – palidã, moale, uscatã, Unite. Proiectele ei sunt deschise aproape þionale doar la mai largi albã, grea – se deschide ºi se închide, exhi- periculos spre mai multe moduri/coduri de priviri cu substrat didac- bãrile închipuind un adevãrat plastinarium reprezentare. Picturalul ºi carnavalescul din tic), o accentuare a singu- (ca la Gunther von Hagens, sã zicem: volumul de debut (portretele Fridei Kahlo rãtãþilor. Generalizãrile „corpurile atârnã. burþi uriaºe despicate“). puteau traduce alterii buluciþi sub pielea teoretice fac paºi înapoi, nuanþeazã, rema- Cu „gesturile unei pãsãri în colivie“, „tru- eului derutat, tot atâtea mãºti ºi împieli- niazã tipologii abia încropite. Interpretãrile purile nãvãleau iar. o acopereau, / apoi o þãri/despieliþãri în cãutarea febril-nãucã a se specializeazã ºi ele inevitabil, obligate împresurau ca într-o cuºcã. / împingea într- miezului) pregãtesc cãlãtoriile în jurul tru- sã inventeze instrumente ad-hoc pentru unul, celelalte se miºcau / dezarticulate“; pului din Þinuturile sudului, un fel de exer- aproape fiecare carte/voce nouã. Aºa încât, „sileam trupul: / sângerãrile, zgomotul în- ciþii pentru instalarea în „anatomia gigan- tocmai ce îmi formulasem o grilã pe triada fundat în timpane / aceiaºi pereþi / inca- Lemur Þinuturi privire-viziune-vedenie în poezia contem- ticã“ din . Locuirile din sabili / miºcãrile repezi ale fluidelor în sus, poranã, când volumele unor Vlad Moldo- sunt compulsiv-obsesive, în „burþile desfã- jos. / sarea încheagã þesuturile / rãnile plu- van (Disparsul sãu m-a condus într-o altã cute ale caselor“ se adãpostesc „trupuri în- tesc printre resturi“. În regim nocturn dimensiune a receptãrii, cu imbricãri de frigurate“, radiografiate prelung, repetitiv, (noaptea, lemuri ºi oameni alunecã unii spre muzici ºi cuvinte, ºi într-o zonã nebulos- ca obscure captivitãþi în lanþ. Încãperile cu alþii. / corpurile tinere se furiºeazã / pe vibrantã a poemului), Dan Sociu (Poemele ferestre închise, cu podele ºi tavane miºcã- lângã corpurile bãtrâne. […] prosimienii lui naive ºi sentimentale vin cu o extraordi- toare, cu pereþi alunecoºi, agresivi, gata sã adulmecã. muºcã încheieturile mâinilor“), narã gestionare a economiei sentimentului, apere, dar ºi sã sufoce („totul începe sã se ca pentru a diminua impactul luminii, de o noutate foarte veche ºi ºocantã prin strâmteze în jurul tãu“), bântuite de zgo- explorãrile se pãstreazã anume tatonante, coborârea în cea mai sublimatã visceralita- mote adesea terifiante, corespund – în cãutãrile amânã eventualele descoperiri, te), cele despre ºtiinþa morþii umãr-la-umãr oglindã ºi complementar – vizuinii trupului, se întreþine „o stare de ameþealã“ („a închis (Frânghia înfloritã a lui Radu Vancu ºi Vâ n - captiv în pielea înºelãtor maleabilã. În stare ochii. îi deschide. / a închis ochii. îi tureasa de plastic a lui Marius Chivu ies din de veghe ori în vis/coºmar („forfotele in- deschide. / lumina albastrã a unei lanterne sfidarea de la distanþã, a morþii parafine – tracraniene. miºcãrile rod / ºi viermuiesc în uriaºe / agãþatã deasupra lor. închide ochii. cum o numeam dupã titlul lui Robert ªer- þestele moi“), aceeaºi repetatã ºi cumva- se opreºte. / întrerupere. / aºa, continuã, e ban – proprie poeziei tinere, ºi se situeazã lenoasã tentativã de evadare, cu perverse bine, frica dispare acolo“), cu împrejurimile în proximitate, descriind o moarte a celui- inserþii suicidale, trecãtoare, cãci simple ºi ca „drumuri surpate“. Poemele Andrei lalt dezbrãcatã de recuzita romanticã, în- iuþi accente ale metamorfozãrilor fãrã ºir ºi Rotaru ºi-au delimitat, în cele trei plachete tr-o teribilã suprapunere cu propria fiinþã) fãrã stare: „am un corp schimbãtor“. Re- succesive, un teritoriu privilegiat, o scenã sau Rita Chirian (poeta enunþã în clar luate poem dupã poem, zbateri, legãnãri insularã pe care s-a performat/plastinat un dorinþa de ieºire din rând prin Asperger: ale trupului, apropieri, plecãri, mici secven- soi de dans macabru, iniþiatic, stors de tot „Am cãutat în ultimii ani acele instrumen- þe de dans, în ritmul trupului tânãr, cu pul- ce era morbid. Presimt o schimbare a sul zvâcnind ºi sângele la vedere. Versurile perspectivei. O deschidere a ferestrelor. te care ar fi avut capacitatea de a dizolva
narativul, biografismul show-off, nud, dan- fixeazã interioare – încãperea sau trupul, sul de pãpuºã al aceloraºi ritmuri circadie- totuna – cu o stãruinþã aproape claustrofilã, ne…“) mã obligau deja la recondiþionãri sensurile fiind cãutate cu precãdere în spaþii ale instrumentarului. înguste, hrube, hãuri imitând subteranele Pe acest fundal, Lemur (Bucureºti: Edi- trupului. Preferinþa e, de altminteri, prezen- tura Cartea Româneascã, 2012, 84 pag.), tã ºi în Lemur: „Perfectul pustiu: cea mai cartea cea nouã a Andrei Rotaru. Sigur cã bunã odihnã este în locurile / în care nu te prima reacþie e deschiderea unui dicþionar. gãseºte nimeni. / întreg corpul era pãrtaº la Lemurii sunt spirite ale morþilor, fantome, ritualuri: gãsise ceva / numai al sãu. pornite voci ale unor lumi de dincolo, dar ºi niºte direct din carne, hrubele. / þesutul simþea, animãluþe stranii, nocturne, cu ochi-cearcãn nervurile sãpau canale freatice. / smalþul a imenºi, ca de bufniþã („privirea / unui astfel umplut împrejurimile. / un peisaj muntos: de chip deformat / aduce cu sine: / mirosul vãile au coborât / ºerpuit, / cu cerul greu de hoit, muºchii abdominali contrac- aproape – atunci gura se închidea brusc, / taþi / reflexul ºi excitaþia dor“). Lemurii iscã zãrile deveneau negre, / se cãscau hãurile. o spaimã goalã, ca liliecii, preluatã de An- […] inventa poveºti despre un loc / în care dra Rotaru ca blazon al cãrþii: „te vãd în- va fi ajuns, odihnã doritã în cuºti / în care nu tr-o luminã albastrã ca ºi cum ai aprins / te gãseºte nimeni“. o lanternã sub þesuturi. / stinge-o, e prea Dupã mãrturisirile poetei, Lemur s-a multã fricã“. Nu în ultimul rând, lemurul scris la Tescani, într-un spaþiu cu deschideri

8 • APOSTROF Capacitatea autorului de a transforma o unei meditaþii pe cont propriu, neinhibate, grilã de estimare specificã literaturii într-o necomplexate ºi gata sã ducã mai departe cheie de interpretare a lumii ºi a paradig- sarcina înþelegerii adecvate a lumii în care melor civic-politice este remarcabilã ºi dez- trãim ºi a orizontului cãtre care ne îndrep- vãluie o gândire strategicã dinamicã, fle- tãm. Perspectiva pe care s-a aºezat autorul, xibilã, în stare sã permute, metodologic cea de adept al postmodernismului, înþe- vorbind, abordãri specifice unui câmp de leasã dincolo de fruntariile artei ºi transpor- investigare socialã sau altuia, redimensio- tatã în cadrele mai largi ale postcomunis- nându-l ºi inovând în materie. Rezultatul mului ºi reconstruirii lumii ca proiect primelor mãsurãtori, de principiu, este cã, democrat ºi pluralist, face din textele spune analistul, „«bãtãlia canonicã» post- adunate în volum una dintre cele mai pa- modernã ºi «bãtãlia canonicã» democraticã sionate ºi mai angajate antologii de reflecþii Un dirijor în bãtãlia sunt feþele aceluiaºi mare proces istoric“ (p. personale, cu bãtaie de-a dreptul doctri- 15). Precizarea nu este de ignorat, cãci, nu narã, în raport cu evenimentele care jalo- canonicã o singurã datã, lumea desparte printr-o neazã traseul anilor ce ne despart de 1989. prãpastie chestiunile stringente ale realitãþii Sfârºitul gorbaciovismului, legalizarea eu- Ovidiu Pecican de „sofisticãriile culturale“, socotindu-le pe tanasiei, amestecul de populaþie prin flu- UPà CE a debutat ca ultimele desprinse, plutind liber în cosmos, xurile emigranþilor, corectitudinea politicã D poet ºi critic, fiind fãrã actualitate imediatã. Este, desigur, ºi („eticheta pusã comportamentului civilizat una dintre vocile de mare aceasta unul dintre chipurile în care se per- din democraþiile actuale“, v. p. 30), defi- petueazã pânã astãzi doctrina, odinioarã nirea generaþiei ºi a spaþiului public, plu- vizibilitate ale generaþiei slujitã de Titu Maiorescu ºi de alte spirite ralismul ideologic, sfârºitul istoriei (care lui, Ion Bogdan Lefter a ilustre, a „artei pentru artã“. „asocia paradoxal avansul implacabil al is- devenit – în mod pe de- Din pãcate, scepticismul lui I. B. Lefter toriei cu ideea suspendãrii timpului“ înþeles plin vizibil ºi articulat în privinþa posibilitãþii unor confruntãri ca progres liniar, v. p. 29), modelul occi- abia dupã 1989 – unul între canoane, în spaþiul românesc, pare dental („civilizaþional, nu […] ideologic“, dintre ideologii noilor consolidat: v. p. 32), goana dupã brand, tehnologia IT, vremuri. Cine s-ar fi gân- relativismele (care „relativizeazã absolutul dit cã poetul cu formaþie de filolog va … n-avem cum sã avem ºi noi o adevãratã sau «absolutismul», atitudinile de tip auto- asuma misiunea de a se face portavocea „bãtãlie canonicã“ întrucât ea ar presupune ritarist“, v. p. 41), ecologismul, neonaþio- noii dinamici semnalate în câmpul cultu- […] contestarea radicalã a întregii tradiþii nalismul, istoria imediatã în media ori rii de postmodernism, dar diagnosticatã culturale în numele unor modele alternative, înþelegerea culturii ca realitate complexã fie ele etnice, feminine sau „populare“ („de ºi diferenþiatã („Cultura e plurimorfã, iar drept Mare Schimbare Culturalã într-un consum“). Or, aºa ceva se poate întâmpla înþeles mult mai larg? Înzestrat cu necesa- într-o societate democraticã de tip „creuzet“, diversele ei structuri sunt complementare, ra sensibilitate ºi acuitate în înregistrarea ºi precum cea americanã, dar e mai greu de nu exclusive“, v. p. 65), e-bookul, tero- interpretarea schimbãrilor, I. B. Lefter a dat imaginat la noi, unde predominã mentalitã- rismul, antiamericanismul, unipolarismul seamã, în presa ultimelor circa trei decenii þile autarhice, centrate pe o mitologie na- º.a. sunt unele dintre temele postmodernis- (deci încã dinainte de cãderea dictaturii þionalã triumfalistã, pãzitã cu strãºnicie de mului, chestiuni la care lumea contempo- comuniste româneºti, atâta cât se putea), orice pornire iconoclastã. (p. 14) ranã de oriunde este chematã sã se rapor- de marile evenimente cu rezonanþte cultu- teze, decizând dacã se situeazã de partea Cu toate acestea, nu mã pot împiedica sã schimbãrii în favoarea democraþiei, toleran- rale planetare, tipãrindu-ºi opiniile întâi constat cã la începutul secolului trecut, tra- þei, a acceptãrii diferenþelor ºi a edificãrii în publicaþii periodice, iar mai apoi adu- diþia preponderent ruralistã ºi autarhic-ar- unei lumi mai flexibile, mai adecvate bunei nându-le în volume articulate în jurul unui haicã a fost supusã unei acþiuni corozive convieþuiri. program propriu. Astãzi el a ajuns la vre- din mai multe direcþii. Una a fost pleiada Între atâtea partituri care vin într-o suc- mea reeditãrilor cu unele dintre aceste cãrþi, de curente moderniste, citadine, cosmopo- cesiune buimãcitoare asupra omului globa- dar cuprinsul fiecãruia dintre volumele în lite, reprezentate de condeie ilustre, intrate lizat, în mod cotidian, I. B. Lefter se dove- cauzã s-a primenit ºi s-a îmbogãþit cu alte astãzi în panteonul de aur al culturii noas- deºte un pedagog cu talent de dirijor, texte adãugate celor mai vechi, în mãsurã tre. Alta se referã la tendinþele manifestate încercând sã explice plastic ºi clar, dar ºi sã rotunjeascã mai bine viziunea autorului exploziv de miºcarea de avangardã autoh- sã „dirijeze“ cu o baghetã meºterã, dinami- despre lumea ºi despre mediul cultural în tonã. Nici mãcar extremismul de dreapta, ca nu o datã buimacã de pe la noi, demon- care trãim. Despre identitate: Temele postmo- autohtonist, în esenþã, nu a lãsat neatins strând cã a face culturã înseamnã, pânã la dernitãþii (ed. a II-a, Piteºti: Ed. Paralela modul moºtenit de înþelegere a culturii, urmã, ºi sã faci operã civicã ºi chiar ideo- 45, 2012, 432 p.) structureazã clar opþiu- prelucrând elementele acestuia într-o for- logicã. nea consecventã a unui teoretician ºi chiar mulã explozivã, producãtoare de dezastre. Se prea poate ca pentru asemenea de- militant român actual al postmodernitãþii, Astãzi, odatã cu intrarea în conexiune glo- mersuri ºi calitãþi criticul Ion Bogdan cartea constituindu-se în parte a unui dip- balã, prin intermediul internetului ºi al noi- Lefter sã rãmâne printre puþinii doctrinari tic format, dupã cum singur o mãrturiseºte, lor tehnologii (telefonie mobilã, televiziune ai generaþiei sale, unul dintre spiritele luci- HD prin cablu, cinematografie privatã via întregit prin Postmodernism: Din dosarul de ºi vigilente ale locului ºi momentului. DVD º.a.), mediul cultural suprasaturat de
unei „bãtãlii“ culturale (ed. a III-a, 2012). noi tendinþe pare sã producã efecte ºi în Excelentã ºi bine-venitã îmi pare propu- privinþa vechiului canon naþional, cã o nerea scriitorului de a socoti „bãtãlia cano- vrem sau cã nu o vrem, cu o vitezã remar- nicã“ drept „model explicativ cu mare va- cabilã, vizibilã mai ales în tendinþa spre dis- loare de generalitate“. pariþie a publicisticii culturale în format clasic, pe hârtie, dublarea ei prin bloguri ºi Atât comunismul, cât ºi democraþia sunt sis- walluri pe reþelele de socializare, pagini teme „canonice“ instituþionalizate. ªi unul, ºi cealaltã se bazeazã pe seturi de valori sim- web etc. Or, se ºtie încã de la Marshall bolice, pe filozofii distincte (ºi opuse), tra- McLuhan, în zilele noastre, calea de comu- duse în practica socio-politicã, adicã în nicare este mesajul însuºi. constituþie ºi în restul legislaþiei, în adminis- Reflecþia lui I. B. Lefter, chiar ºi atunci traþie, în economie etc. când este scepticã – nu fãrã o anume în- Complexitatea acestor «canoane» apli- dreptãþire conferitã de evaluarea prudentã cate nu unui singur domeniu, ci societãþii în a reactivitãþii româneºti (mai lentã în prima ansamblu, explicã marea lor inerþie, dificul- parte a anilor ’90 ai secolului al XX-lea, dar tatea deconstruirii celor vechi ºi a articulãrii tot mai acceleratã, pe mãsura timpului celor noi. (p. 12) scurs pânã astãzi) –, deschide larg porþile

Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 9 Lecturi Despre faþa ascunsã a lunii Dr. TH. LÖWENSTEIN, ELIADE, SEBASTIAN ºi alþii

Marta Petreu

N VOLUM interesant apãrut de curînd interesaþi de întrebarea dacã el este sau nu U este cel intitulat Theodor Lavi în cores- antisemit, în timp ce nucleul problemei îmi pondenþã (editori Mihaela Gligor ºi Miriam pare a fi adeziunea lui la o miºcare de tip Caloianu, Cluj: Presa Universitarã Clujea- totalitar. nã, 2012). Nãscut în 1905, Theodor Lö- Deoarece volumul poate fi citit de cãtre wenstein, intelectual cu opþiuni sioniste, a admiratorii necondiþionaþi ai lui Eliade ajuns, dupã detenþia din anii 1950 în închi- drept o dovadã a conspiraþiei evreieºti con- sorile socialismului real românesc, în Israel, tra savantului, mã simt obligatã sã amin- unde s-a ocupat de istoria Holocaustului ºi tesc cã Eliade a fost într-adevãr legionar, a evreilor din România. Sub semnãtura sa unul atipic – deoarece fãrã acte în regulã ºi, iniþialã, Dr. Th. Löwenstein, pe care a folo- dupã cum observa Matei Cãlinescu, prea sit-o în România în anii 1930, îl cunoºteam vag în pãrerile despre evrei pentru a fi con- drept autorul unei recenzii foarte critice la siderat un antisemit –, aºa cã încercãrile lui adresa lui Mihail Sebastian, apãrutã în pu- Theodor Lavi ºi ale corespondenþilor sãi de blicaþia Renaºterea noastrã în anul 1934, a-i reconstitui atitudinile politice aparþin, cînd cu scandalul ideologic provocat de chiar aºa diletante cum sînt, unui fenomen romanul De douã mii de ani. de investigaþie istoricã ºi nu trebuie confun- Cele peste o sutã de scrisori publicate în date cu inventarea unei biografii încãrcate. acest volum provin, spun editoarele, din Cîteva cuvinte despre ediþie: epistolele arhiva Universitãþii Evreieºti din Ierusalim sînt însoþite de o biografie ºi o bibliografie ºi au fost pînã acum inedite. De importanþã Theodor Lavi (aceasta din urmã, incom- documentarã diferitã, puse laolaltã acestea pletã, din moment ce articole de-ale sale alcãtuiesc un întreg incitant ºi revelator pomenite de Lavi în scrisori sau unul pe pentru una dintre problemele încã acute ale care l-am folosit eu însãmi în Diavolul ºi istoriei României în secolul al XX-lea: pro- Ministerului de Afaceri Externe de a per- ucenicul sãu... nu au fost identificate de edi- blema evreiascã – sau, mai precis, pentru mite ca aceºti duºmani potenþiali sã pãrã- tori ºi lipsesc din listã), de un indice º.a. reacþia evreilor români supravieþuitori ai seascã Anglia ºi sã poatã acþiona împotri- Erorile, pe care le presupun de tastare, Holocaustului faþã de antisemitismul inte- va Puterilor Occidentale)“ (p. 391-392) – aproximãrile (de genul: Nae Ionescu ar fi lectual interbelic ºi postbelic românesc. La însemnare ce pare sã se refere la episodul spus cã „A fi român [...] însemneazã a fi fel, prin desele referiri la experienþa sa de percheziþiei lui Eliade, la aeroport, cînd a ortodox; 1937)“. Or, citatul sunã cu un cu- deþinut în închisorile comuniste româneºti pãrãsit definitiv Anglia, în 10 februarie vînt în plus: „A fi român [...] însemneazã pentru activitatea sa de sionist, Theodor 1941. La începutul anilor 1980 informaþiile a fi ºi ortodox“ ºi este din 1930) ºi negli- Lavi dã ºi o imagine asupra regimului tota- despre Eliade circulau intens de la cores- jenþele (de genul „C. Z. Codreanu“, în loc litar de extremã stîngã. pondenþii lui Lavi cãtre acesta. Reapare de „C. Zelea Codreanu“, Zelea fiind nume, Scrisorile corespondenþilor împrãºtiaþi inclusiv informaþia cã Eliade ar fi fost „mu- nu prenume) nu sînt chiar puþine. Între ele, pe mai multe continente (Europa, Austra- sãr“, adicã informator – nu aº putea preci- sînt ºi lecþiuni înveselitoare, de pildã: „am lia, America de Nord) ºi ale lui Th. Lavi za al cui, cãci textul nu este clar, al Legiunii înþeles ce înseamnã poezie purã [...] îl citi- însuºi comunicã adesea unele cu altele, iar sau chiar al britanicilor? Citind aceastã co- sem atent, cu creionul în mînã pe abatele Theodor Lavi reprezintã centrul acestei respondenþã, aflãm ºi cum au apãrut pagi- Bernard [s.n., M. P.] care trece drept o au- reþele uimitoare care adunã, sistematizeazã nile despre Eliade din Toladot (1972), ºi de toritate în materie“ (p. 179), i-ar fi scris ºi arhiveazã datele. În esenþã, este su- ce dezvãluirile despre acesta nu au conti- Eugen Luca lui Lucian Boz, iar eu pun pa- pravegheat antisemitismul potenþial sau nuat: pe de o parte, moºtenitorii lui Sebas- riu cã de fapt i-a scris despre abatele Henri manifest al unor intelectuali români – cazul tian s-au opus ferm ca Jurnalul acestuia sã Bremond. Cu mai multã atenþie sau cu mai episcopului ortodox din SUA,Valerian Trifa, mai fie folosit ca sursã de informaþii (iar puþinã grabã, volumul ar fi cîºtigat în acu- de pildã – ori este investigat trecutul de ex- scrisorile lui Beno Sebastian sînt capodo- rateþe. Trecînd însã peste aspectul filologic, tremã dreaptã al unor intelectuali români pere pentru stilul unic al fratelui lui Mihail putem spune cã avem în faþã un volum in- bine realizaþi profesional dupã al Doilea Sebastian); pe de altã parte, un document teresant, care lumineazã faþa ascunsã a lunii. Rãzboi Mondial pe alte meleaguri. din arhivele „For.[eign] Off.[ice]“ despre Iar meritul, important, nu mã feresc s-o În aceastã ultimã categorie intrã Mircea Eliade, descoperit de istoriograful Bela Va- spun, al celor douã editoare este chiar fap- Eliade, despre care sînt adunate cu migalã go ºi trimis lui Theodor Lavi, a fost pur ºi tul cã au adus aceste documente în Româ- informaþii, opinii, probe, comentarii. Adu- simplu rãtãcit în arhivele israeliene unde a nia ºi le-au publicat într-o carte. narea datelor despre Eliade pare a începe ajuns. În consecinþã, urmãrirea informativã
(strict conform acestui corpus epistolar) în a lui Eliade, fãrã a înceta, nu a mai dus la 1972, cînd Bela Vago a dus la Ierusalim un un al doilea dosar în Toladot. De fapt, nici document gãsit în arhivele britanice ºi cînd nu mai era nevoie, cãci primul dosar, aºa noteazã în grabã într-o epistolã cã „în hîr- cum observa Matei Cãlinescu în cartea sa tiile lui Churchill am descoperit cã pînã ºi despre Culianu ºi Eliade, a pus în miºcare Churchill a aflat despre cazul lui Eliade ºi o avalanºã care nu s-a mai oprit nici azi. E altor trei sau patru bandiþi români (refuzul drept, corespondenþii lui Eliade sînt mai

10 • APOSTROF MIRCEA ZACIU DOSAR ºi MARIAN PAPAHAGI Corespondenþã

DOSAR Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 11 „O insulã de clujeni-neclujeni la Cluj“

proprie a culturii, fie altele ce sînt crochi- uri ale diverselor locuri vizitate ºi care se reþin prin conturul lor vãdit artist. Ca de pildã: „...Goslar, fostã reºedinþã imperialã din secolul XI, orãºel adormit în secolul XVII” sau Avignonul, „trist orãºel de pro- vincie, cu o viaþã cam ca aceea de la Gherla, doar cã dominatã de amintirea papilor, cu splendidele grãdini ºi podul din cîntec, în- jumãtãþit, peste apele furioase ale Rhonu- lui. Încolo micile cafenele unde bãtrînii îºi beau porþia de alcool admisã, alãturi de un tineret zurbagiu ºi cam dansant, adunat în «cluburi»”. Superbã este epura prozasticã a Copenhagãi ºi a locuitorilor sãi care „sînt un soi de sudici ai nordului deschiºi, libe- rali, simpatici, vorbãreþi ºi complezenþi- amabili fãrã efort. Kobenhavn e oraºul tu- turor îngãduinþelor, cum probabil ºtii”. Descripþia se extinde aici treptat într-o meditaþie concluzivã de morfologia cultu- M CITIT dintr-o rãsuflare schimbul de rii: „Afarã marea e de un albastru-cenuºiu, A scrisori dintre Mircea Zaciu ºi Marian soarele are el însuºi o culoare de oþel, pescã- Papahagi. Nu numai pentru cã cei doi core- ruºii neliniºtiþi sînt albi numai teoretic în spondenþi sînt, cum se ºtie, personalitãþi lumina aceasta nordicã. Nordul mã împacã insolite, spirite libere, atrase de cele mai cu mine, dupã ce sudul m-a rãscolit ºi mi- diverse lucruri, ci ºi pentru cã – fapt deci- a creat atîtea melancolii. E un fel de sta- siv – sunt voci epistolare întru totul fireºti tornicie în toate, o austeritate care nu-i us- ºi vii. Citindu-le scrisorile, am avut adeseori cãciune ºi o civilitate familialã, casnicã, dacã impresia cã asist, ca un martor indiscret, se poate spune, reconfortantã. Nicãieri n- chiar reauzindu-i ºi vãzîndu-i, la un fel de am întîlnit oameni mai liberi (interior vor- conversaþie animatã dintre ei. În ce mã bind) ºi mai degajaþi în miºcãrile lor. E o priveºte, am avut, cu cît mã apropiam de þarã pe care trebuie s-o vezi ca sã cunoºti sfîrºitul lecturii, un interes personal, cãci preþul vieþii”. În acelaºi sens morfologic, el mi-am clarificat eu însumi, pe de-o parte, defineºte o Germanie caragialianã, adicã „o pomenite ºi de-a dreptul atavice ºi furni- felul în care a debutat ºi s-a cristalizat prie- þarã funcþionalã, teribil de comodã”. În ceºti dorinþe de-a face sã treacã ziua mai tenia cu grupul fondator al cenaclului ºi al fine, deºi ca ardelean se considerã un nor- repede ca sã se reîntoarcã la aceleaºi nopþi revistei Echinox ºi, pe de alta, cu Profesorul. dic, rãmîne mereu cu „o nostalgie maladivã ciudate. Olandezul e un tip dispus, cu sigu- (Cu ocazia asta þin sã precizez cã îl nume- dupã Italia”. De altfel, pe cît se considera ranþã, la orgii, pe care le parcurge – bãnuie- sc pe Zaciu, din cînd în cînd, „Profesorul”, de nordic, pe atît era de mediteranean, încît sc eu – cu anume distanþare ºi, într-o oare- nu din vreun impuls emfatic, ci pentru cã nu e de mirare cã, treptat, dupã întoarce- care mãsurã, metodic, reuºind sã se pãstreze absolut toatã lumea îl numea aºa.) rea lui definitivã acasã, se va simþi tot mai indiferent în abjecþie ºi redevenind esenþial Corespondenþa începe la sfîrºitul anului atras de Bucureºti, „îmbãtat de acea luminã olandez laborios a doua zi”. Pasajul pe care 1969 – cînd Mircea Zaciu se afla ca lector sudicã, foarte iertãtoare a altor aspecte bu- l-am transcris pare sã fi fost scris de un Ma- de românisticã la Köln, iar Marian Papa- cureºtene”, care îi aminteºte de lumina spe- teiu Caragiale trecut prin experienþa vieþii hagi, ca student în filologie romanicã, la cialã a toamnei romane pe care a savurat-o postbelice de zi cu zi. E posibil ca prin Universitatea Sapienza din Roma – ºi se împreunã cu Marian. mintea lui Marian sã fi trecut, de altfel, un încheie la începutul iernii lui 1972, cu o Dacã anumite pasaje din scrisorile lui gînd matein, dovadã observaþia pe care i-o scurtã febrilã scrisoare a Profesorului, ime- Mircea Zaciu par foi smulse dintr-un jur- transmite în continuare lui Zaciu: „Ori- diat dupã ce acesta îl viziteazã pe Eliade nal de cãlãtorie deja aproape cizelat pentru cum, mi-am adus aminte de cele ce mi-aþi la Chicago. Cum cei doi se aflã, deci, în tipar, impresiile lui Marian Papahagi din spus despre cafenelele olandeze ºi de Mate- strãinãtate, e normal cã în scrisori predo- „anii de drumeþie” au ton frust, nu lipsesc iu, a cîta oarã evocat, care face ºi el o alu- minã, în primul rînd schimbul lor de im- nuanþele de autopersiflare, iar cuvintele par zie la acele rachierii olandeze cu faianþã al- presii de cãlãtorie. Acelea ale lui Zaciu pre- spuse pe nerãsuflate, fãcîndu-ne sã simþim bastrã pe pereþi, ºi pe care, într-un fel le-am vestesc Teritoriile, proza lui germanã, graba estudiantinã cu care strãbate þãrile. gãsit atunci cînd, alungat de gerul de afarã adeseori cvasi-mateinã, în care urmãreºte, Nu lipsesc momente picareºti, precum acela ºi de zãpada destul de mare, intram în cîte în chip programatic sã fie pur ºi simplu în care, spre uimirea vameºilor, trece pe jos o încãpere dintr-astea, cu covoare persia- doar un cãlãtor, refuzînd constant ca vizi- graniþa dintre Spania ºi Portugalia. Cu to- ne pe jos ºi pe mese, cu cîte o pereche de tele lui sã ia vreodatã „o turnurã semiofi- tul memorabilã, în sensul menþionat mai bãtrîni care pãreau sã se simtã acasã, în sa- cialã”. Îl caracterizeazã un neastîmpãr ire- sus, este scrisoarea lui olandezã, strãluci- lon, unde îºi invitaserã mulþime de oaspeþi, presibil de a voiaja, inexplicabil pentru el toare, atît în diversele ei asociaþii culturale, sau cîte vreo junã walkirie care putea sã însuºi: „Habar n-am de unde a rãsãrit în cît ºi în felul în care surprinde ambivalenþa contribuie foarte serios la alegerea unuia mine atîta dor de ducã, cãci neam de nea- tipicã pentru Amsterdam: „Un oraº imens sau altuia din aceste localuri”. Mateiu Ca- mul meu n-a trecut mãcar Carpaþii, necum ºi murdar, cu lume care pãrea obositã de ragiale e, de altfel, un nume obsedant în graniþele”. Din scrisorile lui se pot extra- cine ºtie ce neînchipuite destrãbãlãri de scrisori, pomenit atunci cînd Zaciu ºi Pa- ge fie gînduri ce ar putea schiþa o filosofie noapte ºi care lucra datoritã unei nemai- pahagi cautã prin Trastevere „nu ºtiu ce

12 • APOSTROF DOSAR • Octombrie, 1970, Marian Papahagi, împreunã cu Eugen Uricaru, Al. Pintescu, Vasile Sav, Ioan Peianov-Radin, ªtefan Damian ºi Marcel Runcanu urme mateine” ori atunci cînd amîndoi dis- altor soþi decît cei adevãraþi, dupã sistemul sibile. Totodatã, mari amatori de spectaco- cutã despre „execuþia odioasã” a prozato- tirului încruciºat. Spre orele 11, cînd tot ce le de teatru, nici unul, nici altul nu pierd rului fãcutã de Cioculescu într-un articol mai putea fi bãut, mîncat, mestecat, rume- ocazia de a fi prezenþi la unele reprezentaþii ori atunci cînd Marian îi trimite Profesoru- gat, lins, supt, muºcat, mirosit, gustat, sor- româneºti, devenite între timp canonice. lui analiza lui consacratã Crailor de Curtea- pãit, se terminase, toatã lumea s-a retras Astfel, Zaciu îi vorbeºte lui Papahagi de Veche. În parantezã fie spus, ca lucrurile sã spre casã cu sentimentul de-a mai fi fãcut spectacolul lui Liviu Ciulei cu Leonce ºi nu fie greºit înþelese, nu pot însã sã nu pre- ºi puþinã culturã, cu un drum, iar între Bla- Lena, iar Papahagi, despre Regele Lear al lui cizez cã, ºi unul, ºi altul, au rãmas, în acelaºi ga ºi sandviciuri cred cã amintirea cea mai Penciulescu, în turneu la Teatro Eliseo din timp, mari pasionaþi ai lui Caragiale-tatãl, plãcutã a fost cea a celor din urmã amin- Roma. De altfel, Marian vorbeºte ºi despre „de care – observã Marian – nu ne dãm sea- tite”. Marian vorbea adeseori despre di- spectacolul Rabelais, produs în 1968 de ma încã cît a fost de adînc (în treacãt fie zis, mineþile Romei, despre cerul ei, despre trupa Renaud-Barrault: „...închipuiþi-vã o trebuie sã fi fost un individ feroce)”. luminile diverselor ore ale zilei, despre scenã înconjuratã din toate pãrþile de lume, Ceva din maniera de a povesti ºi de-a atmosfera romanã de noapte cînd, între al- avînd aproximativ forma unei punþi ºi juca a lui Marian Papahagi se vede ºi în tele, a reuºit sã identifice, în fine, „adevã- aºezatã în mijlocul unui circ. Nici un decor verva epistolarã cu care descrie cîteva seri ratul Trastevere” matein º.a. Într-una din- în afarã de cîteva parîme. Barrault a fãcut o culturale de la Accademia di Romania. Iatã tre scrisori putem vedea cum, evocînd o reducere din toate cele patru pãrþi ale roma- o asemenea miniaturã, care îl are ca perso- toamnã „clasicã” romanã, în mintea lui se nului lui Rabelais. Totul jucat, cîntat ºi mai naj pe dl. Professore Mariano Baffi, tra- iscã o sincronicitate literarã complet sur- ales dansat pe un ritm atît de exuberant ducãtorul inadecvat al lui Lucian Blaga: prinzãtoare, cu o nuanþã uºor aforisticã: încît am vãzut scene de delir colectiv la care „Fructul grabnicei sale rîvne a fost expus „Roma e mai frumoasã ca niciodatã; n-am participau persoanele la care te aºteptai cel într-o preafestivã searã la Academie, în pre- petrecut încã luna octombrie aici ca sã ºtiu mai puþin la acest lucru...”. zenþa a o seamã de babe (nu ºtiu de ce, ce înseamnã. E o luminã nemaipomenitã, Atîta vreme cît Zaciu e la Köln, iar dupã experienþa de locatar de anul trecut, care l-ar face pe Jean sã suspine, strãzile sînt Marian la Roma, schimbul lor de impresii am impresia cã sînt toate contese scãpãtate atît de colorate ºi de vii încît nu te mai sa- este, într-o anume mãsurã, aleatoriu ºi di- ºi asta mai cu seamã dupã felul elegant în turi de privit. Nu ºtiu dacã am stofã de pro- vers. Dupã întoarcerea definitivã a Profe- care înhaþã unul dupã altul paharele ºi sand- meneur solitaire, dar cred cã mi-aº putea sorului la Cluj, corespondenþa lor capãtã viciurile la cocktailurile ce, punctual, ur- gãsi într-un astfel de octombrie calitãþi în treptat o anumitã coerenþã, pentru cã, în meazã dupã vreo conferinþã); erau însã ºi o acest sens. Dumneavoastrã v-aþi regãsi prim-plan, ajung realitãþile româneºti – pro- seamã de persoane care pot avea cît de cît calitãþile de neobosit cãlãtor. Simt cã devin blemele universitare, proiecte de cãrþi, echi- în clin (sau mînecã), mãcar pe departe, cu foarte exact, aºa cã îmi voi permite urmã- noxiºtii ºi revista lor. Apar fulgurant Marcel ale literaturii. In faþa selectului auditoriu ce torul truism: toamna nu este deloc ano- Runcanu, Eugen Uricaru, Petru Poantã, putea sã mai vadã în salã, în afarã de un timpul romantic ºi modern al tristeþii, ci Adrian Popescu, Ion Mircea ºi, ca punct fix portret al lui Blaga de Drãguþescu, ºi pe unul al echilibrului. Nu cã aº vrea sã-mi de referinþã, Ion Pop, care, imperturbabil, Drãguþescu însuºi, oarecum rufos ºi uºor dezmint poetul preferat – Arghezi – dar ºi în ciuda piºcãturilor amicale, îºi vede de beat, dl. M. Baffi a citi o conferinþã de tip poezia lui pe temã e tot una a perfectei misiunea lui echinoxistã. „Marele poet... s-a nãscut la... încã din cumpãniri între viaþã ºi moarte, ceea ce, Cum era ºi firesc pentru perioada res- copilãrie... Primul volum... Elogii... Deja înþelegînd acum, mã face sã-l privesc cu alþi pectivã, discuþiile lor epistolare se coagu- se observã o urmã de pesimism... altfel ochi, ca pe un clasic, în sensul istoric al leazã în primul rînd în jurul cãrþilor Pro- optimist... etc. ... Serata a fost ornatã de cuvîntului”. fesorului, aflat acum în plinã creativitate. veselia ghiduºã a d-lui Drãguþescu, foarte Corespondenþa lor e plinã de trimiteri Aflãm astfel, de pildã, despre apariþia cãrþii simpatic de altfel; se fãcuse maestrul ºi se la tot felul de filme pe care le vãd ºi pe care Colaje care, în mod simptomatic, deschide, bãtea în piept cum cã e român, fapt pe care ºi le recomandã reciproc. Asta într-o vreme în biografia spiritualã a scriitorului, un nou nimeni nici nu se gîndea sã i-l conteste, ºi – de neînþeles pentru generaþiile tinere de ciclu de existenþã, revelînd, faþã de volumele confundînd, fermecãtor, pe diversele soþii azi – cînd cei care reuºeau sã evadeze în anterioare, o anumitã fibrã dramaticã. ale diverselor persoane de faþã, de unde ºi strãinãtate cãutau imediat, cu febrilitate, nu Apoi, Profesorul anunþã cã are gata de tipar complimentele respective adresate mereu numai cãrþile, ci ºi filmele la fel de inacce- 

DOSAR Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 13 lui germanã“ (atîta vreme cît se afla la Köln), fie, mai ales de singurãtatea lui clujeanã, de îndatã ce se reîntoarce defini- tiv acasã: „... nu pot sã spun cît m-a bu- curat în singurãtatea în care mã aflu scri- soarea ta“ sau: „... iar în singurãtatea mea caut doar sã citesc cît mai mult ºi sã mai scriu“. Revenit acasã, Zaciu jinduieºte continuu dupã „climatul colocvial” de altãdatã, aflat acum pe cale de destrãmare. Cãci, de pildã, Eugen Uricaru – „excelent partener dosto- ievskian”, care, cu „aerele lui diabolice”, animã „oriunde un dialog” – pãrãseºte pen- tru o vreme mai lungã Clujul. Iar Jean, „ultimul mohican“, este „tot mai absent ºi deloc dispus sã mai conversãm”, sustrãgîn- du-se tot mai mult coexistenþei dialogale, fiindcã, „mereu prins cu revista, dacã te pune dracul sã mergi cu el pe stradã, se opreºte de zece ori ca sã cearã un material, sã acosteze un colaborator, sã caute pe cine- va etc. etc. etc., încît e iritant”. Am cãutat în cãrþile Profesorului alte referiri la perioa- • Marian Papahagi ºi Ion Vartic, în redacþia revistei Echinox, la începutul anilor ’70 da acestei corespondenþe observînd cum grafia singurãtãþii» sau « Trei singurãtãþi», ceea ce îi spune în scrisori lui Marian con-  titlul nu l-am fixat definitiv“. sunã cu ceea ce va spune ulterior într-un Ordinea ºi aventura, care l-ar reprezenta mai Cînd Zaciu pomeneºte a doua oarã interviu din 1975 în privinþa ºederii lui în exact „ºi în intenþii ºi în direcþiile lui“. E un acest titlu enigmatic de carte, Marian reac- Germania: „... neputîndu-mã integra unui titlu care, într-adevãr, îl defineºte pe Mircea þioneazã plin de curiozitate: „... cine sînt cei climat spiritual, trãiam momentele unei de- Zaciu. Îmi amintesc cã un personaj al sãu trei? Sau e vorba de trei tipuri de singurã- sãvîrºite singurãtãþi“, iar dupã întoarcerea dintr-un scenariu literar din tinereþe (1956) tate?“, adãugînd imediat ºi cîteva asociaþii acasã, cum aflãm din acelaºi interviu, el a exclamã cã, în calitate de universitar, iubeºte foarte incitante: „Cred cã v-aþi gîndit, evi- trãit foarte curînd – „printr-un accident bio- „ordinea, spiritul conciliant, academic“. E dent, la aforismele lui Schopenhauer, care grafic“ – „o crizã foarte dureroasã, din care adevãrat cã Zaciu însuºi iubea, ºi existenþial, face din singurãtate o adevãratã filosofie. ªi cãutam sã mã regãsesc prin refacerea unui ºi profesional, rigoarea, care stã la baza tot la singurãtate se referã toþi existenþia- itinerar lãuntric, literar“. Totul într-o sin- tuturor documentãrilor ºi iniþiativelor lui liºtii (mai ales Kierkegaard ºi Heidegger). gurãtate accentuatã de incapacitatea sau, intelectuale, inclusiv a nenumãratelor lui În literaturã numele cel mai stimulant este, poate, de refuzul lui de-a se mãrturisi cuiva. eseuri. Dar absolut niciodatã el nu a supor- cred, Hermann Hesse“. În maniera lui ti- Literar vorbind, rodul acestei crize va fi car- tat spiritul împãciuitor; în sensul acesta, picã de-a rãmîne misterios, Zaciu nu-i tea lui de Colaje, de un dramatism pe care Profesorul a fost întotdeauna profund anti- rãspunde nimic în privinþa conþinutului pe nu-l au volumele lui anterioare ºi care îl academic, atrãgînd tinerii prin spiritul lui care l-ar avea cartea ºi nici nu comenteazã dezbarã totodatã de orice savanterie isto- mereu rebel, ce totodatã îi întreþinea tine- în vreun fel referinþele fãcute de cãtre mai rico-literarã. Existenþial însã, de pe urma reþea spiritualã. Zaciu n-a cunoscut teama tînãrul sãu prieten. Nu-mi amintesc dacã aceleiaºi crize, va rãmîne cu „gînduri fune- de aventurã, a iubit-o în egalã mãsurã cu Profesorul a mai pomenit de acest proiect rare“ ºi cu alte „panseuri lugubre“ despre ordinea: asta l-a împlinit ºi ca om, ºi ca în vreun interviu, în vreo carte sau în jur- care mãrturiseºte cã nu i-ar sta bine sã vor- scriitor. În aceeaºi direcþie a proiectelor, nal. Îmi amintesc, însã, cã – în acele seri beascã deschis. Zaciu îi pomeneºte lui Marian despre rubri- prelungite pînã tîrziu în noapte în casa Pro- Deºi aparent doar cerebral ºi distant, ca sa „Viaticum“, dintr-o revistã lunarã, din fesorului de pe strada Bisericii Ortodoxe Zaciu nu corespunde tipului de om emi- care, într-adevãr, peste zece ani se va înche- – l-am mai iscodit împreunã cu Jean ºi cu nent, iubitor de singurãtate, aºa cum îl ga o carte ce face parte „dintr-o serie care Marian în privinþa celor Trei singurãtãþi, defineºte Schopenhauer. El suferã în mod va fi un fel de istorie literarã sui generis a încercînd totuºi sã aflãm cîte ceva despre vãdit de un rãu de singurãtate, pe care în- secolului XIX românesc“. Cu ocazia acea- materia secretã a proiectatei cãrþi. Dar cearcã sã ºi-l trateze prin gãsirea unui climat sta, Marian îl întreabã prompt dacã nu Profesorul nu se lãsa niciodatã pãcãlit ºi, de spiritual care sã fie, dacã se poate, de valoa- cumva intenþioneazã sã scrie o istorie a lite- fiecare datã, schimba pe loc subiectul. Îmi rea lui intelectualã sau prin diverse forme raturii române. „O istorie a literaturii?“, îi vine în minte acum ºi faptul cã – oare în ale divertismentului pascalian: numai „to- rãspunde Profesorul, obiºnuit sã-ºi scrie 1978 ? – la insistenþele lui Marian ºi ale lui vãrãºia voastrã (n.n.: a echinoxiºtilor, adicã) concisele lui texte dintr-o suflare. „Nu ºtiu Jean, am scris pentru Echinox un text zgomotoasã ºi terapeuticã m-a calmat”. Am dacã voi scrie cu adevãrat, în nici un caz despre el, fixîndu-mi un punct de plecare comparat aceste mãrturisiri epistolare cu una «clasicã» de tip pedant. Poate ceva în deconspirat, în chip imprudent ºi impudic, diverse pasaje din eseurile scrise de Profesor genul cãlinescian, «impresii despre litera- încã din titlu: O singurãtate: Mircea Zaciu. exact în aceeaºi perioadã. Rezultatul mi se tura...»“. În fine, Zaciu îi mãrturiseºte cã, Întîlnindu-mã dupã apariþia textului, Pro- pare întru totul semnificativ. El ar fi vrut ca dupã încã „trei-patru cãrþi de eseuri critice fesorul m-a apostrofat: „De ce-ai scris?“, trei texte sã fi putut sã-i aparã neapãrat îm- sau istorico-literare, am sã trec la proza de evident nu atît pentru cã articolul meu era preunã în Colaje. Din pãcate, doar unul ficþiune“. Uitîndu-mã acum în urmã, pu- cãznit ºi ratat, cît pentru cã i se pãrea, pro- dintre ele a apãrut în aceastã carte. E vorba nînd datele cap la cap, observ cã Profesorul babil, cã îi dãdeam în vileag o vulnerabili- de La Bãlcescu. Sare imediat în ochi motivul ºi-a respectat cu precizie programul ºi l-a tate ascunsã. Tocmai lui, care avea aparenþa pe care este construit micul, dar pateticul concretizat, pas cu pas. Astfel, în 1976, unui invulnerabil. Gãsind acum, în scriso- text: „Paradoxal, Bãlcescu ne apare azi de- publicã Teritorii, superba lui prozã cvasi- rile cãtre Marian, menþiunea la aceste Trei finitiv dãruit actelor publice, absorbit de mateinã. Existã o singurã excepþie. Una singurãtãþi, nu pot sã nu mã gîndesc iarãºi politic. Dar cine a vorbit despre teribila lui foarte atractivã prin misterul ei. Între pro- la cartea aceasta rãmasã sub pecetea tainei. singurãtate, în plinã revoluþie ºi, mai tîrziu, iectele de cãrþi iminente, profesorul anunþã Dintr-o datã mi-am dat seama cã desele lui în emigraþie...?”. De singurãtatea revoluþio- pentru anul urmãtor , în scrisoarea trimi- referiri, în scrisorile cãtre Marian, la pro- narului care ar fi suferit tot timpul de „o sã în 8 octombrie 1972, o carte intitulatã pria singurãtate, nu erau doar niºte co- nostalgie a umanului (omenescului)”. Sã Trei singurãtãþi, la care se referise, de altfel, chetãrii stilistice de tip epistolar, ci cã ele observãm ciudata nevoie a lui Zaciu de a într-un mod ceva mai concret ºi într-o scri- constituie un leit-motiv major al corespon- folosi între paranteze un sinonim ce i se soare anterioarã din 17 iulie 1972, men- denþei sale. „Îmi vei face o mare bucurie în pare mai cald, chiar dacã mai tocit, dar mai þionînd cã ar fi vorba despre „un eseu de aceastã singurãtate, scriindu-mi“, îi spune puþin abstract ºi rece decît primul. Pe scurt, circa 250 p., nu mai mare, despre «Geo- lui Marian, fie cã e vorba de „singurãtatea Bãlcescu nu ar fi fost un frustrat, ci un

14 • APOSTROF DOSAR inapt de „fericire personalã”; unul dintre sufletele „urgisite”, nedreptãþite de viaþã, ce n-au fost „«menite» unei fericiri intime”. De aici ar începe pentru omul Bãlcescu ºi autoînºelarea: „fericirea personalã nici nu e decît o «nãlucire»”, aºa încît, încheindu-ºi socotelile „cu Eros, cu Prietenia”, politicia- nul absoarbe cu totul omul. Pentru acest fapt Bãlcescu le-a pãrut celorlalþi rigid, in- tratabil, „inuman”. Dupã Zaciu, iacobi- nismul ºi intransigenþa lui Bãlcescu provin, deci, din „mari privaþiuni intime, din in- satisfacþii” ascunse. Al doilea text, rãmas în afara Colajelor, ar fi trebuit sã fie cel despre scindatul Goga, adicã despre contrarietatea insolubilã dintre poetul solidar, dedicat co- munitãþii, ºi poetul solitar, aplecat asupra propriilor frãmîntãri interioare. În fine, cel de-al treilea text – publicat în 1971 în re- vista Echinox ºi rãmas, dacã nu mã înºel, nereluat în nici unul din volumele sale – este cel mai surprinzãtor ºi mai simptoma- tic pentru maniera indirectã de confesare dramaticã a scriitorului. Textul se numeºte Nesomn ºi decupeazã trei întîlniri cu totul ieºite din comun cu Tudor Vianu. Sînt sec- venþe care nu-l mai reprezintã pe „omul echilibrat ºi sever cu sine, stãpînindu-ºi durerea prin gîndire”, ci faþa lui rãvãºitã ce desfigureazã demnitatea mãºtii sale clasice. Zaciu evocã un moment petrecut în casa lui Vianu unde venise împreunã cu un prieten pentru a lua un manuscris confesiv ce urma sã aparã în Tribuna. O datã în plus, el rezoneazã la solitudinea omului Vianu, solitudine la care el însuºi este atît de sensibil: „Singurãtatea lui totalã o mãrtu- risea acum, cu un abandon, cu o nepãsare a sfîrºitului ºi ne-o mãrturisea nouã, [...] fiindcã eram niºte tineri aproape necunos- cuþi de aceea ne ºi citi acele pagini autobio- grafice unice, în subtextul cãrora glasul lui frumos plîngea. Plîngeam ºi noi, ca niºte copii”. Nesomn e un text greu de înþeles, întrucît eliptic, se simt la lecturã pauzele de gîndire ºi de detalii de legãturã nespuse între fraze, din cauza ezitãrii de a dezvãlui prea mult din secretul de sub scoarþa sin- gurãtãþii lui Tudor Vianu. Cum am spus, Zaciu nu ºi-a republicat în vreo carte scurta lui evocare încriptatã, dar a revenit asupra definirii lui Vianu într-un alt text pe care, nu întîmplãtor, l-a numit Hombre secreto ºi din care i-a citat verdictul liric: „Te-neacã plînsul: pune-þi mascã!”. Versul acesta sem- • Mircea Zaciu. Foto: Cãlin Stegerean nificativ poate fi considerat un rãspuns indirect ºi tîrziu la „o scrisoare disperatã” o spun þie, fiindcã aici am jucat perfect ro- o formã de a-ºi exorciza ºi converti singurã- pe care tînãrul Zaciu i-a scris-o savantului lul indiferenþei, ca sã nu suscit nici o clipã tatea prin gãsirea unor resurse formative, ºi la care, în momentul respectiv, nu primise satisfacþia inimiciþiei. De opt ani condu- ca mentor. Astfel, în el – ca la modelul lui nici un rînd de rãspuns. Nu ºtiu dacã ceam acest grup de oameni, cu care, cei mai suprem, Bãlcescu – omul este absorbit ºi materia enigmaticului volum niciodatã scris mulþi, eram ºi foarte bun prieten sau mãcar mîntuit de profesor: „... realmente am avut ar fi conþinut aceste trei tipuri concrete de amic, astfel cã am fost întotdeauna înþeles un colectiv foarte sudat, foarte unit, foarte singurãtãþi – Bãlcescu, Goga, Vianu – unite ºi ajutat, iar ei au rãspuns intenþiei mele de bun, cu oameni care începuserã sã se afirme prin tangenta unor infirmitãþi ºi nefericiri a ne impune prin publicaþii, cãrþi, activitate frumos în culturã, în eseisticã, în apariþii ascunse. Poate singurul lucru clar e acum diversã, încît ajunsesem acum, dupã opt ani editoriale bine primite etc.; pentru ca acum cã Zaciu, în anii cînd îi scria lui Marian de strãdanii, sã fim – sînt convins – cel mai sã se aleagã praf ºi pulbere de munca mea Papahagi, era el însuºi ros de un rãu omogen ºi mai valoros colectiv din facul- de opt ani cît am avut sub mînã acest co- lãuntric, care îi crea ºi circumscria singu- tate, fãrã falsã modestie. Eram o mînã de lectiv. Nu zic cã eu i-am fãcut aºa, departe rãtatea. oameni care am reuºit sã ne facem un nume de mine gîndul de a-mi aroga toate suc- Aceasta i se accentueazã ºi din cauza al- în cultura româneascã, în vreme ce decanul cesele. Însã parcã o pãrticicã din rezultate tui accident biografic ce i se întîmplã tot în sau alþii au rãmas niºte iluºtri anonimi. mi se datoresc ºi insistenþei cu care m-am 1972, cînd este demis din funcþia de ºef al Poate cã ºi acest lucru a dus la mãsura þinut de capul fiecãruia sã publice, sã scrie, Catedrei de Literaturã Românã Contempo- satisfãcutã de a ne contopi în masa me- sã iasã din orice inerþie, sã se afirme ºi sã ranã. În aceastã împrejurare Profesorul diocritãþii”. Ceea ce-i spune lui Marian în facem ca emulaþia cinstitã sã aleagã valorile reacþioneazã în maniera lui caracteristicã, scrisoarea din 8 octombrie 1972 reia, într- de nonvalori. Pur ºi simplu mã simt inutil parînd lovitura primitã sub aparenþa unui o nouã formulare explicativã, ºi într-o în facultate. ªi îþi spun foarte sincer cã dacã comportament impasibil, cu mascã de epistolã de la sfîrºitul aceleiaºi luni. Mi se mîine mi s-ar ivi prilejul sã trec într-o altã dandy: „Faptul cã micul nostru colectiv s-a pare evident cã Zaciu gãsise în creativitatea muncã, în presã sau în altã funcþie, aºi face- proprie ºi în cea a prietenilor din jurul sãu dizolvat m-a afectat enorm. Asta pot sã þi- 

DOSAR Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 15  o cu ambele mîini, dupã douã decenii de profesurã”. Cu aceastã ocazie se vede clar cã, în scrisorile cãtre Marian, vorbeºte un om format, care îºi expune programatic menirea lui de ºef al ºcolii clujene de criticã ºi istorie literarã. O misiune ºi o vocaþie, mascate în exterior de aceeaºi atitudine dandystã: „... n-are rost sã insist asupra acestui epizod (n.n.: al demiterii). El mã consumã groaznic ºi cu atît mai mult cu cît caut sã nu mã arãt nimãnui, eºti poate singurul cãruia-i fac aceastã confesiune, pur ºi simplu pentru cã nu eºti în cauzã ºi eºti departe ºi þin la tine etc. Lui Jean mi-a fost imposibil sã-i spun ceva, nici mãcar ce de- moralizat sunt. Cei de aici interpreteazã lucrurile foarte trivial, în sensul cã aºi re- greta pur ºi simplu o ºefie, cînd în fond e ceva mult mai adînc. Am ajuns la o vîrstã cînd – din pãcate – simt maturitatea, aºi vrea sã o realizez în ceva care sã mã re- prezinte cît de cît ºi totuºi nu pot”. Acestei confesiuni epistolare din toamna anului 1972 i-am gãsit un pandant în textul Pro • Octombrie 1970, Marian Papahagi, cu Ion Pop. În fundal, Eugen Uricaru domo, pus la sfîrºitul volumului sãu Bivuac, Zaciu îl îndeamnã cu insistenþã ca, dupã facem o insulã de clujeni-neclujeni la Cluj”, apãrut doi ani mai tîrziu. Aici el mãrturi- terminarea studiilor sale de filologie roma- adicã de scriitori ºi universitari care, nepier- seºte cã „formaþia mea moralã-didacticã” s- nicã, sã nu se mai întoarcã la Cluj, ci sã se zînd nimic din rigorismul lor ardelenesc, ar a cristalizat, în mare mãsurã, sub influenþa stabileascã la Bucureºti, în numele aceleiaºi avea, totodatã, o perspectivã europeanã profesorului Ion Breazu, de la care a învãþat idei obsesive, anume cã acolo existã indis- asupra lucrurilor. Vis campanilist, asezonat un lucru esenþial: „colaboratorii tãi sînt cutabil, un climat superior de creaþie. Ma- mai apoi cu subtilele asociaþii culturale, din prietenii tãi (n.n.: cu reciproca la fel de rian, însã, refuzã categoric aceastã sugestie. pãcate tot cvasi-utopice, din rãspunsul epis- valabilã), al cãror destin îþi este încredinþat, Pe de o parte, dupã patru ani petrecuþi la tolar al lui Marian Papahagi: „Dvs. mã eºti dator – nu administrativ, ci în numele Roma, nu mai suferã de nici un complex sfãtuiþi sã nu vin la Cluj ºi vã înþeleg îndem- unei afecþiuni, a prieteniei – sã-i sprijini, provincial, iar pe de altã parte, mi se pare nurile. Dar în acelaºi timp mã gîndesc dacã sã-i formezi ca sã ºtii cui laºi continuarea evident cã devenise adeptul unui model de n-ar fi mai bine sã încercãm sã strîngem drumului” ºi sã le activezi „dragostea pen- urbanitate ºi de culturã de tip italian, în ca- puþin rîndurile la Cluj. Nu cã aº avea o pã- tru literaturã, pentru creaþie”. Actul de a re nu existã doar un centru (de obicei ºi rere prea bunã despre mine, dar parcã e scrie, de a crea devine pentru el unicul mod capitalã administrativã a unei þãri), ci centre totuºi mai bine sã fim la Cluj cît mai mulþi de a-ºi învinge singurãtatea, gãsindu-ºi, în culturale simultane. De aceea, odatã întors oameni care sã aibã chef de lucru, ºi sã con- acelaºi timp, un sens ºi în impulsionarea acasã, el vrea sã înfiinþeze la Universitatea tribuie cît pot la aºezarea Clujului la un continuã a creativitãþii prietenilor sãi, în clujeanã „un studiu (n.n.: cu sensul italian nivel pe care-l meritã. Clujul ar trebui sã fie special a celor tineri, care pot fi încã ezi- de „ºcoalã”) de filologie romanicã, sã for- Oxfordul ºi Cambridge-ul nostru, ceea ce tanþi, nesiguri pe ei. Simþindu-se întotdea- mez un grup de oameni dispuºi sã lucreze Coimbra este pentru portughezi; ceea ce una reconfortat în mijlocul foºtilor lui în acest sens. Înþeleg filologia romanicã nu sînt universitãþile mici (de exemplu Pisa ºi studenþi, în care a gãsit mereu „niºte ca lingvisticã, ci ca disciplinã ce se ocupã de Padova) pentru Italia...”. admirabili prieteni”, Profesorul i-a integrat literaturile romanice, în primul rînd medie- În fine, o clarificare personalã pe care în modul cel mai concret ºi eficient în tot vale, dar ºi moderne. Cum în acest sens în mi-a adus-o lectura acestor scrisori. În co- felul de proiecte coordonate de el: dicþio- þarã nu existã nimic nicãieri, nici la Bucu- respondenþa aceasta consumatã între 1970 narele de scriitori români, colecþia „Resti- reºti, nici la Cluj, nici în alte pãrþi, e acelaºi ºi 1972 sînt absent. Îmi dãdusem licenþa cu tuiri” de la Editura Dacia, cercetarea în co- lucru dacã mã apuc de treabã acolo ori Mircea Zaciu ºi fusesem reþinut la Filologia mun a memorialelor româneºti de cãlãtorie, aici”. Totuºi, justificîndu-ºi încã o datã clujeanã la recomandarea lui. Totuºi relaþiile cãrþile colective „gîndite ºi alcãtuite“ de el „aceastã profesiune de credinþã campanilistã noastre rãmãseserã distante, cu atît mai însuºi. Tocmai pentru cã este mereu obse- (ciudatã la mine, care numai ardelean nu mult cu cît, la scurtã vreme dupã aceea, dat de creativitate, e mereu foarte iritat de sînt)”, Marian Papahagi adaugã cã preferã Profesorul a plecat în Germania. În toamna risipa de timp „cu revista ºi ciracii” Echi- Clujul pentru cã acesta îi oferã un avantaj lui 1972, Ion Pop – care se pregãtea sã noxului a lui Jean sau a lui Marian. În mod esenþial: „o anumitã liniºte de care am sigur plece ca lector de românisticã la Sorbonne paradoxal, ne reproºa ceea ce ar fi putut nevoie. Nu mai vorbesc de faptul cã sînt la Nouvelle, Paris III – m-a chemat în redacþia sã-ºi reproºeze lui însuºi –”risipirea” cu noi Cluj cîteva persoane, printre care îmi per- revistei Echinox. Nu mi-a explicat niciodatã ºi pentru noi a unui timp pe care ar fi putut mit sã vã numãr, pentru care m-aº stabili de ce m-a ales tocmai pe mine, dar nici eu sã-l dedice scrierii unor cãrþi personale. acolo oricînd... Ceea ce conteazã sînt oa- nu l-am întrebat. În primele luni m-am Dacã scrisorile lui Zaciu sînt acelea ale menii: ºi dacã existã cîþiva oameni la care simþit cam stingher în grupul redacþional unui om format, care îºi aplicã programul, þin, de ce sã nu te alãturi lor ? Nu mai am de tranziþie care a urmat aceluia fondator acela al impulsionãrii creativitãþii personale de mult complexul provincialitãþii”. ªi re- al Echinox-ului. În ianuarie anul urmãtor ºi colective, cele ale lui Marian sînt ale unui vine, în acelaºi sens, cu un ton categoric, a sosit de la Roma ºi Marian. ªi dintr-oda- tînãr pe cale de a se forma. Treptat, cu mul- într-o altã scrisoare: „Mã bate un dor cum- tã, pe nesimþite, datoritã lui, am devenit, tã abilitate, Profesorul îl ghideazã pe Ma- plit de întoarcere; de asta se leagã ºi dorinþa pe de o parte complice de agape ºi farse cu rian cãtre ideea de a-ºi lucra o primã carte (pe care mi-o reproºaþi) de a mã stabili la echinoxiºtii din prima generaþie, iar pe de ºi de a se modela ca scriitor, fãrã a atenta Cluj. Toþi prietenii mei sînt la Cluj ºi pen- alta, un obiºnuit al casei lui Zaciu de pe însã la independenþa spiritualã a tînãrului tru mine asta e vital. Poate credeþi cã e doar dealul Bisericii Ortodoxe. Toate acestea mi- sãu corespondent: „E o preocupare a mea o impresie, dar sînt foarte convins cã e to- au schimbat în mod radical viaþa. A urmat sã te pun pe o linie de plutire... scriitori- tuºi cum simt eu. Asta îmi lipseºte cel mai un deceniu în care, alãturi de Jean ºi Ma- ceascã, apoi te voi lãsa singur”. (Intervenþie mult la Roma: prietenii”. Tocmai neascul- rian, în calitate de „triumviri” – dupã cum venitã la timp, cãci, asemeni tînãrului tînd de îndemnul lui Zaciu de a se stabili la ne-a poreclit, inspiratã, Marta Petreu – am Eugen Ionescu, tînãrul Papahagi tocmai Bucureºti, Marian materializeazã, într-o lansat împreunã cîteva strãlucite promoþii descoperise ºi el neimportanþa actului de a oarecare mãsurã, visul cvasi-utopic pe care de noi echinoxiºti, care l-au avut, la rîndul scrie, simþind cã ar fi în stare sã susþinã „cu Zaciu – cel mereu iritat de „clujenii stupizi“ lor, ca magister ludi pe Mircea Zaciu. aceeaºi convingere douã lucruri nu numai – i-l transmitea încã într-o scrisoare din
diferite, ci chiar opuse“.) În acelaºi timp, primãvara lui 1970: „... poate reuºim sã

16 • APOSTROF DOSAR Corespondenþã

[1] pãtrund vorbele aºa de frumoase ale lui Tribuna continuãri scrise, cãci impresiile Büchner: „Die Welt ist so schön und so din ultimele luni m-au paralizat aproape. 2 Köln, 5 mai 1970 weit, so unendlich weit“. A propos de asta, Articolul tãu despre Mateiu mi-a scãpat, de asearã am vãzut Leonce ºi Lena la Essen, altfel abia azi am primit un teanc de Tribu- Dragã Marian, într-o cursã teribilã cu timpul, aveam ore ne ºi numai le-am rãsfoit. La 28 mai se va la Bonn, de acolo m-a luat cu maºina lui serba Blaga la Freiburg. Aº putea sã-þi ob- 4 CRISORILE DE la tine îmi fac întotdeau- corespondentul nostru de presã ºi am zbu- þin o invitaþie. Vine ºi Alexandru , reîntors S na multã bucurie, aºa cã mã grãbesc rat cu 180 pe orã pe autobahn spre inima la Aachen (dar eu încã nu am reuºit sã-l sã-þi rãspund. Sînt în mare întîrziere cu Ruhrului. Ce spectacol teribil! Cum de l-ai vãd). N-ai putea sã te repezi pentru trei corespondenþa, dar o iau invers, de la ulti- scãpat ºi de ce ai preferat sã te duci la clu- zile? Ori douã – cît þine. Te-aº putea aduce ma primitã, a ta, acum o orã. Cît te-am jeni? cu tot Shakespeare-ul pus pe jazz am apoi la Köln cu maºina cu care voi merge invidiat cã ai continuat plimbãrile romane! auzit cã spectacolul a fost slãbuþ. Eºti indul- eu, pentru cît ai vrea sã rãmîi. Dar, fireºte, ªi mai ales cã ai vreme frumoasã (chiar gent cu clujenii, ºtii cã eu nu-i pot suferi! astea sînt planuri frumoase iar eu uit mereu dacã uneori mai eºti silit sã dai cu ochii de Ciulei e un om formidabil! Ce-a scos din cã ai examenele. Tu decide ºi scrie-mi! Monument!).1 Eu aici am suferit groaznic piesa asta, meritã s-o vezi mãcar cînd te-i de la întoarcere din pricina unor ploi inter- întoarce, la Bucureºti. Sînt niºte replici minabile, cu temperaturi de februarie, pînã subliniate intenþionat, de o actualitate tul- 6 mai 1970 cînd am evadat în... Danemarca. Da, am burãtoare. Jucatã îndrãcit. Îmi pare rãu cã fost trei zile la Copenhaga ºi cu acest prilej mi-a scãpat Rabelais. La Paris era anunþat, Am întrerupt ieri scrisoarea, trebuia sã am vãzut Nordul germanic, cu Hamburg, probabil era deja plecat în turneu. Dar tu plec la Ambasadã pentru o întîlnire cu Lübeck, Travemünde, Flensburg, Kiel, Bre- cînd vei merge, sã nu uiþi de Hair, care ºtiu Ciulei (l-am aºteptat o orã, dar n-a venit cã-þi va plãcea, cãci sala e tot aºa în delir. – decepþie!). O reiau azi. Am avut ieri o mens Hafen ºi Bremen, oraºe hanseatice de 3 un farmec melancolic, minus Bremens Jean mi-a scris ºi mie. Îmi pare aºa de primã zi de primãvarã, caldã ºi seninã, dar Hafen care e de un gri albastru, din prici- rãu cã nu pot sã-l ajut sã facã un drum prin oarecum sufocantã, cãci venitã brusc ºi cu na sticlei ºi aluminiului, extrem de modern. Occident, cît de mic. Scrie, lucreazã, se presiunea sãltatã deodatã. Toatã lumea se De pe o micã insulã, dormind la cap de zbate, poate cã asta o sã-i ajute sã se lan- plîngea de dureri de cap (românii, neobiº- lume, la Putgarden, am traversat marea seze mai mult ºi astfel va putea, peste un nuiþi cu clima!). Totuºi Rinul era frumos, spre insula Lolland, urmînd celebra „Vo- an-doi, sã cãlãtoreascã, sã ia o bursã ori un puteam vedea ºi cerul (de un albastru spãlã- gelfluglinie“ nordicã, apoi pe Falster, pe lectorat. Eu i-o doresc din inimã ºi cît îmi cit) ºi lumea teutonicã dezbrãcatã una- care se aflã København. Oraº de un farmec va sta în puteri, odatã întors, o sã mã bat douã, ca sã profite de puþinul soare, prin nespus. Danejii sînt un fel de sudici ai nor- sã-i fiu util. parcuri, pe ringuri, pe terasele cafenelelor, dului, deschiºi, liberali, simpatici, vorbãreþi Nu-mi scrii dacã ai mai vãzut vreun film sub umbrele multicolore. Dat pentru care ºi complezanþi-amabili, fãrã efort. Køben- bun. Eu n-am mai fost la nici unul, cãci tot am pierdut ºi eu dupã-amiaza ºi seara, cam havn e oraºul tuturor îngãduinþelor, cum programul e numai sexy ºi m-am plictisit. fãrã cap. Seara am fãcut pînã foarte tîrziu probabil ºtii. Castelele, palatele rococo par Am primit stocul de cãrþi comandate în o vizitã unei doamne Bodisco5, o poetã ro- jucãrii iar mica sirenã (simbolul oraºului) Franþa ºi am plãtit peste 300 DM pentru ele mâncã (gen Rossignol, pe care o ºtii tu mai viseazã înainte pe þãrmul ei. Vapoarele cu la poºtã, dar nu regret, cãci am luat lucru- bine), trãitã în Spania multã vreme. Volu- care se trece de pe o insulã pe alta sînt de ri bune de tot. Aºa cã mã aºtern la citit. mul ei va fi ilustrat de Drãguþescu, cu care un confort ºi un lux nemaivãzut. Intri cu Cartea columbianului o s-o comand, era e prietenã. Femeie extrem de finã ºi culti- maºina pe ele, ascensoare te poartã spre sa- trecutã într-un catalog, mi-o amintesc, nu vatã, cu studii clasice la bazã (latinã-grea- loane ºi „cafeterii“ calme, unde þi se aduce ºtiam însã nimic de ea. cã), colaboratoare a lui Busuioceanu ºi He- o canã de cafea ºi poþi s-o bei toatã ori Îþi spuneam cã la Düsseldorf am un bun rescu, apoi soþie a unui diplomat balt, prin numai o ceaºcã, în acelaºi preþ. Afarã marea prieten, medic, cu o bursã Humboldt, îl care e înruditã cu „marile familii“ nobilia- e de un albastru-cenuºiu, soarele are el în- cunoaºte bine pe tatãl tãu ºi mi-a vorbit re germane. Fiica ei, Beatrice, nu ºtie nici suºi o culoare de oþel, pescãruºii neliniºtiþi extrem de elogios despre dînsul. Aºtept sã ea bine ce sã fie: româncã, baltã, franþu- sînt albi numai teoretic în lumina aceasta redevin clujean (of!) ºi sã-l cunosc ºi eu, zoaicã (limba ei preferatã), spaniolã (prin nordicã. Nordul mã împacã cu mine, dupã poate reuºim sã facem o insulã de „clujeni“ adopþie ºi loc de naºtere) ori germanã (prin ce Sudul m-a rãscolit ºi mi-a creat atîtea neclujeni la Cluj? Ai vãzut cã din Tribuna înrudirea de sînge cu suszisele familii – melancolii. E un fel de statornicie în toate, nu s-a ales mai nimic. Vlad4 îmi scrie cã pentru care s-au ºi stabilit de fapt aici, dar o austeritate care nu-i uscãciune ºi o civi- se zbat cu mari dificultãþi, între care fireºte suspinînd mereu dupã Spania, „þarã de pro- litate familialã, casnicã dacã se poate spune, vindictele ºi urzelile celor cãzuþi de la pute- funzimi“, cum o numeºte poeta). Poezia ei reconfortantã. Nicãieri n-am întîlnit oa- re. Fapt e cã revista continuã sã arate jalnic. e fãrã discuþie frumoasã. Alexandru o apre- meni mai liberi (interior vorbind) ºi mai Mã bucur cã þi-a plãcut Principele, acasã ciazã ºi ar vrea sã-i editeze un volum în degajaþi în miºcãrile lor. E o þarã pe care însã ai vãzut ce zarvã s-a stîrnit ºi ce caba- þarã, dar... Deci în aceastã companie, cu trebuie sã o vezi ca sã cunoºti preþul vieþii. le ale celor ce s-au simþit vizaþi. În ciuda amintiri spaniole ºi piteºtene, amestecate, Mai ales dupã ce Italia m-a încîntat într-un lor, o cronicã din Steaua, deºi scrisã de V. s-a irosit seara caldã a Coloniei. La ora unu cu totul alt mod. Zici cã am ajuns sã vãd Ardeleanu, care mi-e profund antipatic, m-am apucat sã-þi citesc articolul, cãutîndu- aproape toatã Europa. Da, dar pînã nu is- pune foarte bine lucrurile la punct. Echino- l în teancul de Tribune primit cu poºta de prãvesc ºi Suedia ºi Spania, extremele, nu xul se þine tare, aº vrea sã le trimit ºi eu ieri la Institut. Nu-mi dau seama unde e mã pot socoti mulþumit. Pe urmã, voi rã- ceva, dar ce? deocamdatã n-am nici pentru tãiat ori unde s-a intervenit, cum te plîngi. mîne în colþul meu, sã trãiesc din amintiri- Poate, la un moment dat, e o uºoarã deslî- le acestor drumuri. Habar n-am de unde 2. Lumea e atât de frumoasã ºi atât de întinsã, a rãsãrit în mine atîta dor de ducã, cãci nesfârºit de întinsã. 4. Poetul Ioan Alexandru. neam de neamul meu n-a trecut mãcar 3. Ion Pop, poet ºi critic literar, directorul re- 5. Antoaneta Bodisco, prietena lui Alexandru Carpaþii, necum graniþele. Dar simt cã mã vistei Echinox. Busuioceanu, poetã de limba românã ºi 4. Ion Vlad, critic literar, redactor-ºef al revistei spaniolã. 1. Altarul patriei din Piaþa Veneþia, Roma. Tribuna în acea perioadã. 

DOSAR Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 17  nare în idei, sã fie din cauza unor omisiuni? Altfel, aduci lucruri noi ºi cu adevãrat inte- resante, mai cu seamã în problema Pirgu, în chestiunea compoziþiei (f. f. bine!) ºi explicitarea „decadentismului“. Te las acum, cãci mã aºteaptã o groazã de treburi pe ziua de azi, plus drumul la Bonn ºi patru ore de românã, din fericire douã pe un text de Sadoveanu, lucru ce-mi face multã plãcere. Cînd ai timp ºi mai faci o pauzã din învãþãtura pentru examene, scrie-mi! Am astfel iluzia cã am continua peripatetizãri- le noastre romane – inclusiv Monumentul unde, þii minte? grupul acela ponosit de turiºti ne-a zgîriat inima...

Cu prietenie, Mircea Zaciu p.s. Am gãsit în cataloagele mai vechi pe García Márquez – am sã-l comand, deºi, drept sã-þi spun, literatura sud-americanã nu m-a prins niciodatã. Te rog, nu mã uita cu pliantele: o sta- þiune micã, poate fi ºi sat, numai sã fie la zburat pe deasupra ei ºi am apucat s-o vãd nii etc.) care izbuteau sã prezinte un Blaga þãrmul mãrii (Tireniene, Adriatice) ºi cu doar atît cît se poate vedea de sus. Tytiresc, bucolic, virgilian la modul relativ condiþii comode pentru copii. Cred cã aceastã sete de cãlãtorie de care penibil, neînþelegîndu-se din toate aceste vorbeaþi e singurul mod autentic de a reac- aspecte cã în Blaga existã fãrã îndoialã latu- þiona la închiderea într-un orizont restrîns, ra melancolicã ºi (oricît s-ar repeta) filo- chiar dacã acest orizont închide Spaþiul soficã. Serata a fost ornatã de veselia ghi- [2] Mioritic (nu voiesc, Doamne fereºte, sã mã duºã a Dlui Drãguþescu, foarte simpatic de refer la altceva decît cã nevoia de spaþii mai altfel; se „fãcuse“ maestrul ºi se bãtea pe Roma, 11 mai 1970 largi, complementare, în ultimã instanþã, la piept zicînd cum cã e român, fapt pe care cel amintit, este mai mult decît normalã). nimeni nici nu se gîndea sã i-l conteste, ºi Stimate domnule profesor, Dar veni vorba de Blaga, aºa cã o sã vã po- confundînd, fermecãtor, pe diversele soþii vestesc o anume istorioarã cu tîlc: acest ale diverselor persoane de faþã, de unde ºi A MAI puþin de o orã de la primirea scri- poet (pe care Dvs. îl cunoaºteþi neîndoios complimentele respective adresate mereu L sorii Dvs. m-am aºezat sã vã rãspund, infinit mai mult decît mine) care depãºeºte altor soþi decît cei adevãraþi, dupã sistemul întîi pentru cã sînt foarte leneº ºi am darul în mãrime o bunã parte din bunii poeþi ai tirului încruciºat. Spre orele 11, cînd tot ce de a uita de o seamã de lucruri de care Occidentului, a fost sortit sã fie tradus în mai putea fi bãut, mîncat, mestecat, rume- n-ar trebui sã uit, ºi apoi (last but not limba italianã (despre sistemul de contrac- gat, lins, supt, muºcat, mirosit, gustat, sor- least), pentru a nu mã lipsi de plãcerea de tare a traducãtorilor nu ºtiu nimic ºi nici nu pãit, se terminase, toatã lumea s-a retras a vã citi scrisoarea cît de curînd. vreau sã ºtiu). A fost, fireºte, gãsitã persoa- spre casã cu sentimentul de a mai fi fãcut Vreau, înainte de toate, sã vã mulþu- na cea mai competentã în materie, ºi anu- ºi puþinã culturã, cu un drum, iar între mesc pentru vorbele bune pe care mi le tri- me Dl. Professore Mariano Baffi, care a Blaga ºi sandviciuri cred cã amintirea cea miteþi, fãrã îndoialã nu le merit. ªi, tot rezolvat cu multã dezinvolturã spinoasa mai plãcutã a fost cea a celor din urmã înainte de a trece la scrisoarea propriu zisã, problemã în circa un an (dupã propriile amintite. Se anunþã pe vineri o conferinþã vreau sã vã mai anunþ cã pliantele Dvs. vor D.sale mãrturisiri). Fructul grabnicei sale despre Arghezi a prof. Cioculescu, care va pleca poimîine de aici (o micã grevã le va rîvne a fost expus într-o prea festivã searã fi, sper, mai interesantã. împiedica sosirea rapidã). la Academie, în prezenþa a o seamã de babe ªi dat fiind cã tot e vorba de Blaga, ispi- Spuneaþi cã mã invidiaþi pentru plimbã- (nu ºtiu de ce, dupã experienþa de locatar titoarea propunere pe care mi-o faceþi nu e rile mele romane, ce-aº mai putea sã spun de anul trecut, am impresia cã sînt toate de mine: la trei zile dupã data pe care eu despre desele salturi pe care le faceþi în contese scãpãtate ºi asta mai cu seamã dupã mi-o anunþaþi am primul examen ºi nu pot Nordul, în imaginaþia mea atît de negu- felul elegant în care înhaþã unul dupã altul pleca deci spre Germania (deºi, vã repet, ros ºi bîntuit de throlli, al Scandinaviei; þin paharele ºi sandviciurile la coctailurile ce, mi-ar fi fãcut o deosebitã bucurie sã vã pot sã vã spun cã peste drum de Accademia punctual, urmeazã dupã cîte vreo confe- reîntîlni). noastrã se aflã Institutul suedez, o clãdire rinþã); erau însã ºi o seamã de persoane Trec la teatru: dacã n-am vãzut Büchner foarte simplã de cãrãmidã roºcatã ºi cu fe- care pot avea cît de cît în clin (sau mînecã), e pentru urmãtorul motiv: Ciulei nu tre- restre albe ºi înalte, cu o peluzã acoperitã mãcar pe departe, cu ale literaturii. În faþa buia sã vinã în Italia, la Florenþa, ci tea- cu gazon tãiat englezeºte ºi cu niºte bãrboºi selectului auditoriu, ce putea sã mai vadã trul din Praga cu Lorenzaccio; praghezilor înalþi ºi blonzi, uºor apatici; e un colþ sue- în salã, înafarã de un portret al lui Blaga de nu li s-a dat drumul sã iasã, ºi atunci l-au dez aºa cum pot eu deocamdatã sã-mi în- Drãguþescu, ºi pe Drãguþescu însuºi, oare- chemat pe Ciulei (deja România era pre- chipui cã aratã unul. Nu ºtiu dacã aþi fost cum rufos ºi uºor beat, Dl. M. Baffi a citit zentã cu Esrig – Nepotul lui Rameau); or ºi în Suedia ºi în Norvegia, dar ºi cu imagi- o conferinþã tip „Marele poet român... s-a eu am aflat de Leonce ºi Lena dupã ce deja nile daneze în minte cred cã-mi puteþi spu- nãscut la... Încã din copilãrie... primul se încheiase spectacolul la Florenþa ºi înce- ne de greºesc sau nu cu închipuirile mele; volum... elogii... deja se observa o umbrã peau comentariile, iar Ciulei se pregãtea sã de altfel asta nu are nici un fel de impor- de pesimism... altfel optimist... etc.“, citînd plece în Germania; iatã motivul, ºi voi face tanþã. Planurile mele de vizitare a Nordului din diverse poesii care de care mai semni- totul ca sã pot vedea acest spectacol la am sã încerc sã le pun în practicã la anul, ficative tip... Cimitir roman (pe care cu Bucureºti. Cît despre Teatrul din Cluj, s-ar deocamdatã rãmîn în Sudul care mi-e mult regret n-o cunoºteam), ºi ceva poesii... din putea sã fi fost ºi un vag patriotism local, mai familiar. Nici nu ºtiu cum mai aºtept tranºee (!?) ºi încheind cu o abilã ºi înþe- dar spectacolul n-a fost foarte rãu (poate plecarea în Portugalia, sînt acolo niºte plaje leaptã punere la punct prin care ne anunþa unde mã aºteptam la un fiasco). Rabelais nemaipomenite cu un soare ca cel care l-a cã el l-a prezentat pe al sãu Blaga, poate însã nu e de scãpat! Hair vine în Italia înnebunit pe Van Gogh la Arles; ºi apoi diferit de al nostru, lucru cu care am fost peste cîteva luni, aºadar îl vãd la toamnã. Spania, pe care, sînt sigur, voi fi foarte de altfel întru totul de acord. Au urmat lec- Nu v-am scris de filme pentru cã nu am emoþionat s-o vãd, dupã ce anul trecut am turi (de data asta bucãþi destul de bine ale- prea vãzut: stau tot timpul în casã ºi citesc se, Gorunul, din Pan, cîteva poeme ale lumi- cu disperare, ca înainte de examene, cãci le

18 • APOSTROF DOSAR am la micã distanþã unul de altul (asta ca re la Minister pentru vreun lectorat? Ar fi [3] sã-mi rãmînã ceva timp din iunie ºi sã pot bine s-o facã! Dacã mai picã pe aici Þoca, pleca înainte de începerea cursului de varã o sã încerc sã vorbesc cu el ca sã aflu cum Roma, 9 iulie 1972 la Lisabona). Am auzit totuºi cum cã Inda- s-ar putea obþine o bursã la Pisa. gine su un cittadino al di sopra di ogni sospet- Altfel, ce sã vã mai spun: amestec Erasm Stimate Domnule Profesor, to, prezentat la Cannes, ar fi foarte bun. cu modernismul portughez, metodele tea- I-am trimis lui Jean niºte traduceri trale ale lui Grotowski cu Xavier de Mais- M PRIMIT azi scrisoarea de la finele lui dintr-un autor brazilian pe care îl cunosc tre, Gide cu Machado de Assis, patristica ºi A iunie, lungã aºa cum de mult n-am mai personal; sper sã le publice prin Echinox ºi reprezentaþiile teatrale la Florenþa în seco- primit una, ºi mai mult decît salutarã. eventual prin Steaua. În treacãt fie zis, lul XVI, istoria conciliilor ecumenice cu Pentru cã, deºi acea stare psihicã puþin plã- n-am mai vãzut nici un numãr Echinox de Elogiul nebuniei ºi cam asta. Nu ºtiu dacã cutã în care mã aflam cu vreme în urmã a la primul pe anul acesta. Pasãmite, ai mei v-am spus, m-a încîntat grozav Paludes de trecut, ea mai apare din cînd în cînd prea dragi prieteni n-au timp nici sã-mi Gide, pe care cred cã aþi citit-o deja. aruncîndu-mã din nou în cugetãri foarte scrie nici sã-mi trimitã numere, aºa cã sînt Încep sã scriu iar deslînat (à propos, puþin optimiste. Îmi pare rãu doar cã nici total dezinformat. Dacã puteþi, trimiteþi deslînarea de care vorbeaþi e singura mea Dvs. nu pãreþi a fi prea odihnit ºi nici prea ceva, ar fi ultra bucuroºi sã vã poatã publi- caracteristicã de stil autenticã, cum cred optimist, lucru pe care, din cele ce-mi ca ceva. cã veþi fi observat ºi din aceste searbede ºi scrieþi, îl înþeleg foarte bine. Cred cã Nu ºtiu cine poate fi persoana de la fãrã har scrisori). vacanþa pe care vreþi s-o luaþi trebuie luatã Düsseldorf de care îmi scrieþi cã îl cunoaºte Azi am fãcut prima lecþie practicã de neapãrat, pentru cã înfrînge starea de uzurã pe tata, eu îi voi scrie oricum tatãlui meu, condus prin Roma cu circulaþia pe care i-o ºi de abulie, greu de suportat, dupã cîte ºtiu care, de altfel, va fi foarte bucuros sã vã ºtiþi ºi Dvs. Nici nu m-am pus bine la volan din proprie experienþã. Cred, oricum, cã la cunoascã la toamnã, cînd veþi fi în þarã. cã am ºi auzit: porneºte; nu ºtiu cum de întoarcerea mea acasã voi gãsi argumente Tribuna merge prost va sã zicã; de ce? n-am izbutit sã lovesc pe nimeni. pentru a vã demonstra cã starea de care îmi Nu pot sã-mi dau seama cum o echipã ne- Mã apropii de încheiere, v-am þinut vorbiþi nu vã este connaturalã ºi cã o puteþi îndoios bunã, ca cea care conduce revista, destul de la treabã cu pãlãvrãgeala; îndrãz- depãºi. Citesc mereu cîte ceva despre Dvs. nu are posibilitatea s-o „repare“. Poate cã nesc sã sper cã vã veþi mai face timp ca prin cîte o revistã, e ºi acesta un fel de a ar trebui sã înceapã de la formatul acela ori- sã-mi scrieþi. conversa, la urma urmelor. Singura salvare bil tip cearºaf, ajungînd ºi la micºorarea e în scris, lucrul acesta, pe care în parte îl articolelor; la o mai fantezistã imaginare, Al Dvs., cu cele mai profunde urãri „di ºtiam, l-am aflat de la Dvs., aºa cã, dacã cu mai multe „jocuri“ ºi caractere culese ogni bene“, izbutiþi sã puneþi pe hîrtie tot ceea ce aveþi mai cu cap; ºi, nu în ultimul rînd, de la o Marian Papahagi de gînd sã scrieþi, veþi gãsi fãrã doar ºi infuzie de materiale bune, deci de la for- poate aºteptatul echilibru interior. Presimt, marea unui grup de colaboratori. De altfel p.s. La închiderea ediþiei îmi vine în minte pe de altã parte, niºte foarte lungi discuþii cred cã dl. Vlad se gîndeºte la toate acestea, sã vã rog sã-i cereþi ºi lui Alexandru o poe- la toamnã ºi la iarnã. Va fi fãrã doar ºi dar nu le poate pune în practicã din vina sie pentru Echinox (de va avea ºi va vrea poate o iarnã bine venitã, fiindcã am altora; eu am citit de curînd semnalarea sã dea) sau eventual, dacã aþi putea sã îl impresia cã toate lucrurile se aºeazã ºi se Dvs. despre scriitorul acela francez ºi am puneþi în corespondenþã cu mine (sau sã limpezesc în hibernare, ºi e în fond ano- impresia cã o voi folosi la unul din exa- mã puneþi pe mine în corespondenþã cu timpul cel mai propice pentru discuþie ºi menele mele (cel de literaturã francezã). Cu el?). Mii de mulþumiri. pentru gîndit. În orice caz veþi avea fãrã voia Dvs. bineînþeles. Cît despre Jean, tre- buie fãcut ceva; dar el a înaintat vreo cere- 

DOSAR Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 19  leg în stãruinþele de a nu mã stabili la Cluj; la Cluj. S-ar putea ca pînã la urmã sã prin- îndoialã în mine un partener de discuþie ºtiu cã þineþi la mine ºi cã mi-o spuneþi cu dã prea zdravene rãdãcini la Bacãu. Clujul destul de activ, cãci mi-am propus sã vã toatã prietenia ºi de aceea vã mulþumesc. lui i-a priit, a scris. La Bacãu s-ar putea lãsa plictisesc multã vreme cu prezenþa mea la Repet, n-am intenþia sã mã stabilesc defi- pe tînjealã ºi ar fi pãcat, cãci e foarte talen- întoarcerea acasã. Eu îmi dau seama perfect nitiv în urbea noastrã cea occidentalã tri- tat. În plus e un tovar㺠de iniþiative cum cã stãrile mele de depresiune sînt în cea mai linguã ºi menitã sã fie mereu a doua din puþini sînt, aºa încît cred cã ar trebui rea- mare parte datorate singurãtãþii, lipsei prie- þarã. În fond nu se poate ºti niciodatã ºi dus. Credeþi cã ar exista vreo modalitate, tenilor ºi a unui mediu, chiar deteriorat, poate cã dacã voi vrea ºi dacã într-adevãr la care sã nu însemne aceeaºi stare de nesigu- dupã cum îl descrieþi, ca cel al Clujului. Cluj nu voi putea face nimic, voi pleca la ranþã la Steaua? V-aº ruga sã-mi scrieþi ce Vreau sã vã spun cã intenþia mea de a Bucureºti. credeþi în acest sens. veni la Cluj, dacã þine cont de ceea ce vor Dupã aceastã profesiune de credinþã Am vãzut ºi eu eseul despre Barbu la ai mei, nu e dictatã exclusiv de asta. În par- campanilistã (ciudatã la mine, care numai Steaua. În genere a fost lãsat cum era cu te, ei nu fac altceva decît sã fie convinºi de ardelean nu sînt) aº vrea sã trec la altele. cîteva mici excepþii ºi cîteva inevitabile gre- ceea ce sînt convins ºi eu, în ce mã priveºte, Aflu cu uimire cã editura cãreia v-aþi adre- ºeli. Mi-au scos citatul din Nietzsche (în ca atare dorinþele lor sînt determinate de sat e Univers. E fireºte o propunere extrem original ºi tradus) pe care îl judecam im- ale mele, ºi nu invers. Sigur, cunoaºteþi mai de tentantã. Trebuie sã vã spun însã cã nu portant, douã trei cuvinte le-au bãtut greºit, bine universitatea decît mine, ºi vã puteþi cred cã lucrarea mea, cel puþin în forma o datã n-au citat numele lui B. Nicolescu, da seama dacã îmi fac sau nu iluzii. Vreau în care va fi cînd va fi gata, sã fie demnã de cînd era evident cã îl foloseam, au scos, doar sã vã spun cã, în ce mã priveºte, am aºa editurã. Voi putea însã sã o transform inexplicabil, numãrul 9 care marca sfîrºitul niºte motive foarte puternice pentru a rã- într-o carte organicã despre poezia roma- ºi cuprindea concluziile ºi pe o paginã au mîne, mãcar la început, la Cluj. Credeþi-mã nicã medievalã ºi cu un an bun de lucru cules douã rînduri mai jos cu vreo ºapte cã îi cunosc prea bine pe toþi profesorii de s-ar putea sã iasã ceva. Oricum, deocam- decît trebuia. În plus au dat un titlu pe co- la facultate ºi înafara a doi sau trei, n-am datã am citit foarte mult – o spun fãrã perta nr. 12 care nu sunã a nimic, cãci e o excesiv de mare stimã pentru ei. Mulþi îngîmfare. Cred cã am parcurs toate tex- trunchiat, ºi trunchiat n-are sens. În linii sînt incapabili sau puþin capabili, ºi de data tele medievale importante din cinci litera- mari a apãrut mai bine decît mã aºteptam asta nu e vinovat mediul, cum îmi veþi per- turi pînã în secolul XIII, cu bibliografia afe- ºi vãd cã l-au semnalat în România Literarã mite a observa. Alþii s-au lãsat duºi de va- rentã. Dacã mã voi putea aduna cred cã (nr. 272; cred însã cã tipul care semneazã luri ºi n-au fãcut ceea ce ar fi trebuit sã facã, ceva va putea sã iasã, mai ales cã în dome- acolo mã confundã cu altcineva). ºi în cazul lor vina e a mediului, deºi doar niul acesta la noi nu scrie nimeni. Aº putea, Activitãþile publicistice stagneazã deo- pe jumãtate. În ce mã priveºte, mã cunosc în cazul în care aº face rost de texte, sã alcã- camdatã, am fãcut totuºi un interviu cu destul de bine. Ceea ce vreau sã fac ca sã tuiesc ºi o antologie foarte reprezentativã ºi Jorge de Sena, care e profesor universitar pun pe picioare un studiu de filologie ro- bogatã. Despre acestea voi mai discuta cu în California, ºi e unul dintre cei mai inte- manicã, sã formez un grup de oameni Dvs. pentru ca sã-mi spuneþi cum credeþi resanþi exegeþi moderni ai literaturii por- dispuºi sã lucreze în acest sens. Înþeleg filo- cã ar fi mai bine sã fac. tugheze ºi foarte cunoscut poet. Un om cu logia romanicã nu ca lingvisticã, ci ca disci- Cît priveºte ediþia Lovinescu, cred cã totul extraordinar, cu toate cã interviul e plinã ce se ocupã de literaturile romanice, pînã la 1 ianuarie 1973 ea va fi gata. Am cam ponderat ºi fãrã obiºnuitele sale obser- în primul rînd medievale, dar ºi moderne. spus o datã extremã pentru cã nu ºtiu exact vaþii, foarte agresive, la adresa unuia ºi al- Cum în acest sens în þarã nu existã nimic ziua cînd voi fi acasã. Cînd vor începe sã tuia. O sã-l trimit la vreo revistã (Steaua nicãieri, nici la Bucureºti, nici la Cluj, nici vinã pe aici cãrþile din colecþia Restituiri, o sau Tribuna, cu care m-am angajat sã þin în alte pãrþi, e acelaºi lucru dacã mã apuc sã mã uit prin ele sã vãd dacã am înþeles o oarecare corespondenþã), dupã ce am tri- de treabã acolo ori aici. Am convingerea cã exact despre ce e vorba, ºi cum aratã pre- mis o paginã de traduceri la Echinox. voi putea face foarte mult, dacã, într-adevãr, feþele scrise. A propos de Echinox: mã mirã cele ce-mi oamenii cu care voi avea de luptat nu vor Eseul despre utopie îl voi scrie acasã. spuneþi de Jean. Dupã cîte îl cunosc, þine fi excesiv de cãpoºi. Pe de altã parte, Clujul Poate cã, într-adevãr, n-are rost sã vin în foarte mult la Dvs., nu lasã de altfel o scri- îmi mai oferã un avantaj: o anumitã liniºte septembrie în þarã (nu sînt încã hotãrît). soare fãrã sã-mi spunã ºi ce mai faceþi. de care am sigur nevoie. Nu mai vorbesc Aºa cã voi culege material aici la Roma Poate cã nevrozisme explicabile îl bîntuie ºi de faptul cã sînt în Cluj cîteva persoane, pentru ca apoi acasã sã mã ocup doar de pe el. În ce mã priveºte sînt mai prozaic ºi printre care îmi permit sã vã numãr, pentru texte. Mã gîndesc de multã vreme la el ºi spun pur ºi simplu cã ar trebui sã se însoa- care m-aº stabili acolo oricînd. ªtiþi, am o dacã-mi va ieºi cum vreau vã va plãcea, mai re, cãci altfel riscã definitiv sã intre în men- oarecare experienþã despre ceea ce este viaþa ales cã aþi gãsit ideea interesantã. talitatea burlacului, ceea ce poate fi destul într-o capitalã ºi, cu modestie vorbind, Ro- V-am fãcut deci un tur de orizont asu- de puþin profitabil pentru ceea ce scrie. ma e o capitalã culturalã destul de impor- pra a ceea ce lucrez în momentul de faþã. I-am promis eu odatã cã dacã pînã mã tantã. ªtiu toate jocurile de culise, toatã Vã voi spune cã sînt mai liniºtit acum pen- întorc acasã nu-l gãsesc însurat mã ocup eu fuga dupã posturi ºi titluri de aici, ca sã nu tru cã mã gîndesc doar sã termin. Ceea de problema asta!!! Cred cã asta ar rezolva fiu atras de ele. Ceea ce conteazã sînt oa- ce-mi spuneþi despre lucrãrile docte ºi para- multe. Nu vreau sã mã amestec în trebu- menii: ºi dacã existã cîþiva oameni la care lizate de bibliografie, ca ºi despre tehnica rile altora, dar cred cã ar trebui bãtut la cap þin, de ce sã nu te alãturi lor? Nu mai am depãºirii acestei paralizii, le-am citit cu bu- cu discreþie în acest sens. de mult complexul provincialitãþii. La Bu- curie, ca pe o confirmare. Aveam impresia Am scris o scrisoare lungã ºi dezlînatã, cureºti mã pot duce oricînd vreau – voi cã doar eu nu sînt în stare sã mã concen- dar e aºa fiindcã am scris-o repede. Mîine avea ºi mijlocul ori, în Italia, am învãþat trez între fiºe, idei ºi probleme de tot felul. pleacã spre Bucureºti o cunoºtinþã ºi vreau cã 450 km sînt o distanþã scurtã. Cînd am Am fãcut ºi o micã analizã stilisticã pe scri- ca scrisoarea sã vã ajungã înainte sã ple- fãcut turul Spaniei asemenea distanþe mi se soare ºi am ajuns la concluzia cã ºtiu cine caþi din Cluj. Nu-i vorbã, e ºi un interes pãreau bagatele. Din Cluj voi putea scrie este cel pe care mi-l daþi ca exemplu. Bine- mai egoist în asta, fiindcã sper cã aºa poate oricînd la vreo revistã ce va fi dispusã sã mã înþeles, nu-i pomenesc numele nici eu. Am veþi gãsi ºi timpul sã-mi rãspundeþi. publice ºi dacã nu vor fi asemenea reviste, toatã compasiunea pentru domnia sa. Îmi scriaþi în scrisoarea trecutã de o voi izbuti, sînt sigur, sã nu-mi fac mari pro- Dumneavoastrã cum staþi cu lucrul la carte. Sper cã v-aþi hotãrît sã-mi spuneþi de bleme din cauza asta. A parte faptul cã eu cãrþile de care-mi pomeneaþi, ºi despre care ce anume aveþi nevoie cãci altfel mã supãr! mai sper într-o revistã aºa cum v-am mai continuaþi sã nu-mi vorbiþi mai pe larg, Voi cãuta sã v-o procur în cel mai scurt spus cred. Bucureºtiul e, în fine, plin de cum vãd? Sper cã lucrul la ele merge bine, timp posibil. rudele mele. Eu mã înþeleg bine cu toþi, dar deºi Dumnezeu ºtie cînd izbutiþi sã le faceþi Întorc bunele salutãri ºi urãri cãtre toþi prefer sã ne vedem doar din cînd în cînd pe toate! Scrieþi-mi, dacã vreþi, cum merge ai Dvs., urîndu-le vacanþã plãcutã ºi cît mai nu pentru cã aº avea ceva împotriva cuiva, lucrul la ele, ºi ce anume trateazã mai exact, lungã. Dvs. vã doresc sã încheiaþi cît mai dar ar fi prea multe obligaþii (vizite, etc.). cãci n-am nici cea mai micã idee. repede cu toate angoasele scolastice ºi sã vã La aceste motive adãugaþi-le pe cele senti- Revin, poate e o obsesie, la mediul de odihniþi în lunile care urmeazã aºa cum mentale – pentru cã din pãcate mã simt le- acasã. Cred cã trebuie sã facem tot posibi- doriþi. gat de Cluj. Bucuria mea de a merge în Bu- lul sã-l readucem pe Eugen1, cu toþi ai lui, cureºti e bucuria de a lãsa Clujul ºtiind cã Cu cele mai dragi salutãri, apoi mã aºteaptã bucuria de a mã reîntoar- 1. Eugen Uricaru, primul redactor-ºef al Echi- Marian Papahagi ce. Nu ºtiu dacã mã înþelegeþi. Eu vã înþe- nox-ului.

20 • APOSTROF DOSAR [4] mai gãsi sau nu la Roma. Sper totuºi cã da. clujeanã, leºinatã în intrigi mãrunte ºi în Programul meu e aºa de încãrcat, de la 9 atmosfera unei universitãþi care nu-mi mai Chicago, 6 decembrie 1972 dimineaþa la 11-12, noaptea, încît practic spune nimic. Dar, cred într-o dreptate ima- nu am timp sã mã gîndesc nici la faptul cã nentã, trebuie sã cred, de vreme ce sufe- Dragã Marian, sunt obosit... Totuºi, de cîteva ori mi-a tre- rinþele, amãrãciunile ºi umilinþele pe care cut prin cap ideea cînd vom sta cu toþii în le-am îndurat în ultimii trei ani, ºi care au PER CÃ aceste rînduri te vor mai gãsi camera mea ºi la un pahar vom povesti culminat în luna septembrie-octombrie cu S la Roma. E noapte, am vãzut în direct, amîndoi cele trãite de fiecare, tu într-un an cele ºtiute de tine, au fost rãzbunate de la televizorul color din camera mea, lansa- ºi mai bine de cînd nu te-am vãzut, eu într- neprevãzut cu aceastã lungã cãlãtorie for- rea ultimului Apollo. Nu ºtiu dacã ai pri- o lunã în care am trãit marea aventurã inte- midabilã, o experienþã unicã în viaþa mea! mit vederea mea, regret enorm cã nu pot lectualã a vieþii mele, mai intensã decît tot E mare pãcat sã te întorci acasã pînã sã fi face o escalã undeva pe aproape, ca sã te ce mi s-a întîmplat pînã acum în viaþã – cunoscut America! Am strãbãtut-o (ºi o vãd. Oricum, sper cã în curînd vom putea þinînd seama ºi de bombardamentul ling- mai strãbat ) de la o coastã la alta: 5000 sta de vorbã pe îndelete ºi sã facem un vistic, de imagini, de senzaþii, de toatã ten- de km ºi n-am vãzut ceva mai fascinant, schimb de impresii. Dar ceea ce voiam sã siunea în care mã aflu din clipa cînd m-am crede-mã. meditez cu tine era altceva. Din pãcate, sîn- urcat în Pan-Am, la Otopeni (unde a pro- tem mereu în imposibilitate de comunicare, pos, l-am întîlnit pe dl. Mircan ºi l-am Te îmbrãþiºez în aºteptarea unei dorite mã înþelegi. Azi am fost la Mircea Eliade, rugat sã-þi transmitã salutãri). Deci, dragã revederi, sunt încã sub impresia puternicã pe care prietene de peste Ocean, sã aºteptãm clipa Mircea Zaciu acest om mi-a produs-o, dincolo de marea, fericitã a unui whiskey ºi a unei þigãri
nobila lui simplitate, aproape þãrãneascã. Dunhill! Am vãzut la San Francisco Wo m e n Din volumul Voiam sã-i scriu lui Jean despre aceastã in love despre care mi-ai scris. Formidabil! „O insulã de clujeni-neclujeni la Cluj“, mare întîlnire, dar, din motive lesne de înþe- Am mai vãzut încã 10 filme ºi tot cam atî- în curs de apariþie les, am rupt scrisoarea. Îþi scriu deci þie, cu tea piese, musicaluri ºi chiar porcãrii, vrînd la Editura Muzeul Literaturii Române. sentimentul incert cã aceastã epistolã te va sã mã spãl de cei doi ani de provincie

DOSAR Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 21 Secretele Oraºului-Comoarã Legenda lui DONAT, între poveste ºi realitate

Lukács József

N ANUL 1926, scriitorul clujean Emil astãzi. Acolo a avut loc o minune atribuitã Cluj, cum ar fi pãdurea ºi pãºunea Hoia, viile Î Grandpierre a publicat o „cãlãuzã“ liricã lui Donatus: el ºi camarazii sãi au fost din Hoia, locul numit Tãietura Turcului. a Clujului. Una dintre povestirile din încercuiþi de inamic ºi lãsaþi fãrã provizii ºi Se poate observa cã legenda clujeanã volum evoca Hoia, locul cu pãduri ºi pajiºti apã; în situaþia disperatã, Donatus, trecut reia într-o oarecare mãsurã legenda anticã aflat la marginea oraºului, Tãietura Turcu- deja la credinþa creºtinã, s-a rugat pentru a eroului de la Maraton. În cazul legendei lui, respectiv legenda ºi statuia lui Donat. ploaie, care a venit sub forma unei furtuni clujene, epuizarea mortalã pare sã fie o Copil mic fiind – îºi amintea el –, stãtea ce a adus apã romanilor ºi a trãsnit tabãra exagerare; parcurgerea unei asemenea dis- ascuns în preajma statuii ºi aºtepta cu înfri- inamicului. Donatus a murit executat din tanþe pentru un bãrbat sãnãtos nu ar trebui gurare sã batã de amiazã clopotul bisericii cauza credinþei sale creºtine ºi a fost înhu- sã fie o problemã, centrul istoric al Clujului Sfântul Mihail, la sunetul cãruia omul de mat în catacombele Romei, alãturi de alþi afându-se la o distanþã de aproximativ 3- piatrã urma sã învie ºi sã coboare la Someº martiri. Mormântul sãu a fost redescoperit 3,5 km de Hoia. Acest amãnunt al legendei dupã apã. Era o poveste auzitã de la cei în anul 1646 iar moaºtele sale au fost dã- poate fi interpretat ca o evocare a sacrifi- mari. Emil Grandpierre s-a nãscut în anul ruite de papa Inocenþiu al X-lea bisericii ciului unui clujean într-o situaþie de rãzboi. 1874, în consecinþã cele relatate de el au iezuite din localitatea Münstereifel. Acolo, Legenda lui Donat oferã o explicaþie avut loc cândva în deceniul al optulea al în timpul unei slujbe de dimineaþã, un ful- asupra genezei locului pe care clujenii îl secolului XIX. ger a lovit biserica ºi a aprins altarul ºi hai- numesc Tãietura Turcului. În legendã, duº- Legenda clujeanã a lui Donat a fost nele preotului care oficia. Preotul, cuprins manii sunt turcii. Acest aspect ridicã alte publicatã pentru prima datã în anul 1901. de flãcãri, a cerut ajutorul Sfântului Dona- întrebãri: oare legenda este o evocare a Profesorul György Versényi, cel care a avut tus. Flãcãrile s-au stins imediat, iar rãnile unui eveniment istoric legat de turci sau în inspiraþia sã noteze ºi sã publice aceastã preotului s-au vindecat în mod miraculos. acest caz ei simbolizeazã duºmanul atem- legendã localã, a adunat ºi alte naraþiuni Datoritã acestei minuni, faima martirului poral? miraculoase locale, dovedind o adevãratã roman s-a rãspândit, îndeosebi în Þãrile de Mai departe, este evocatã o situaþie tra- pasiune pentru acest gen de tradiþie. Jos, Bavaria ºi Austria, iar de acolo în Un- gicã pentru locuitorii urbei, un asediu în Legenda notatã de el povestea cã garia ºi Transilvania. Sfântul Donatus a de- care inamicul dorea izbânda fãrã luptã, venit un apãrãtor împotriva intemperiilor, doar prin însetoºarea apãrãtorilor. Acest mai sus de vii, la marginea pãdurii Hoia, stã mai precis împotriva fulgerelor, preþuit detaliu al legendei pune o problemã un om de piatrã încercat de vreme. Cândva îndeosebi pentru calitatea sa de ocrotitor al interesantã: era Clujul dependent de apa demult, acest Donat a fost un pãstor care îºi viilor, grãdinilor ºi al acelora care lucrau în Someºului Mic? Putea sã fie lãsat oraºul pãºtea oile la marginea pãdurii. Într-o noapte, aceste locuri. Iatã motivul pentru care sta- fãrã apã dacã râul era deviat? Putea sã fie la lumina lunii a vãzut cã turcii sãpau dea- tuia sa de la Cluj a fost amplasatã pe o deviat râul la Tãietura Turcului? lul ca sã devieze Someºul în valea Nadãºului, sã lase oraºul fãrã apã. A fugit într-o suflare în colinã odinioarã acoperitã cu vii ºi livezi, oraº. A ciocãnit în poarta Mãnãºturului, apoi aflatã în afara localitãþii. a fugit la casa sfatului. A putut sã spunã pen- Cultul Sfântului Donatus a apãrut în Hoia tru ce a venit ºi a cãzut mort. A fost alertatã Transilvania numai dupã primul sfert al armata ºi duºmanul a fost alungat. Mai târ- secolului al XVIII-lea, alãturi de alþi sfinþi STE NUMELE unei porþiuni din hotarul ziu, drept recunoºtinþã, chipul lui Donat a fost „noi“ printre care putem aminti pe Sfântul vechiului Cluj, situat la nord-vest de sculptat ºi amplasat pe vârful dealului, la mar- Ioan Nepomuc, Sfânta Barbara ºi Sfântul E oraº. Cea mai veche pomenire în scris a ginea pãdurii. În fiecare noapte, omul de pia- Florian. Cultul acestor sfinþi a fost legat denumirii am gãsit-o într-un document din trã coboarã de acolo sã se convingã cã oraºul lui de grupurile de coloniºti sosiþi în câteva drag nu este ameninþat de vreo primejdie. 1521, în care era amintitã „o vie numitã localitãþi din Transilvania dar era rãspândit Dupã care îºi umple ulciorul cu apã din Someº Hoia“ (vinea Hoya nuncupata). Dintre ipo- ºi de funcþionarii imperiali ºi de corpul ºi se întoarce la loc. De atunci, locul unde a fost tezele legate de originea acestei denumiri ofiþeresc al armatei care staþiona în pro- tãiat dealul este numit Tãietura Turcului. atrage atenþia cea care afirmã cã denumirea vincie. are legãturã cu cuvintele olandeze hooi, care Sfântul Donatus din Münstereifel este „Chipul sculptat“ al lui Donat este elemen- înseamnã fân ºi hooien, care are înþelesul de reprezentat întotdeauna cu fulgere, în tul palpabil al poveºtii pãstrat pânã în zilele cosit. Dacã concluzia este corectã, se poate veºminte de militar roman ºi þinând în mâ- noastre. Statuia înfãþiºeazã un bãrbat îm- afirma cã în denumirea Hoia s-a pãstrat un nã un snop de grâu sau viþã-de-vie. În sta- brãcat în straie de luptãtor roman. Numele cuvânt al vechii populaþii de saºi a Clujului. tuia de la Cluj, Sfântul Donatus este re- ºi îmbrãcãmintea dovedesc cã statuia îl re- Cum se ºtie, strãmoºii saºilor au sosit în prezentat îngenuncheat, îmbrãcat într-o prezintã pe Sfântul Donatus sau Donat Transilvania din toate regiunile Imperiului armurã romanã barocizatã, cu chipul în- (prima formã a numelui fiind cea latinã, a Roman de Naþiune Germanã, deci ºi de pe dreptat spre cer. Datoritã stricãciunilor su- doua conformã cu tradiþia germanã). Prin- teritoriile Þãrilor de Jos. Denumirea de ferite de statuie, nu i se mai pãstreazã atri- tre persoanele demne de veneraþia creºtini- Hoia se înscrie astfel în ºirul denumirilor de butele specifice. Se poate presupune cã sub lor existã mai mulþi cu numele de Sfântul origine germanã din Cluj, dintre care pu- genunchi exista un simbol al fulgerului. Donatus. Existã însã unul despre care tra- tem aminti Hajongard (Hasengarten, adicã Legenda spune cã omul de piatrã coboarã diþia bisericii spune cã a trãit în secolul II grãdina cu iepuri, numele cimitirului cen- la râu sã ia apã; acest amãnunt ne permite d.H. ºi cã a fost numit Donatus, adicã „cel tral al Clujului); Bongard (Boomgaard, adicã sã credem cã pe statuia lui Donat trebuia dãruit“ deoarece a fost conceput dupã ce livadã în limba olandezã, numele unei pâ- sã aparã ºi un ulcior. tatãl sãu s-a însãnãtoºit în mod miraculos râu ºi al unui deal de la vest de oraº); dintr-o boalã grea. Donatus a servit în ves- Bretthof (adicã curte, ogradã din scânduri, ORNIND DE la premisa potrivit cãreia tita Legiune Fulminata a armatei romane, cartierul Breaza din zilele noastre). care, în jurul anului 170, în vremea împã- P fiecare legendã conþine un sâmbure de ratului Marcus Aurelius, a luptat cu tribu- adevãr istoric, în legenda clujeanã a lui rile germanice pe teritoriul Moraviei de Donat gãsim o serie de locuri existente în

22 • APOSTROF Tãietura Turcului ririi tuturor bogãþiilor ºi rezervelor de calea Mãnãºturului, adicã pe Calea Moþilor hranã ºi materii prime de care dispuneau ºi Calea Mãnãºtur de astãzi. Aceºtia din ÃIETURA TURCULUI este o trecãtoare locuitorii sãi. Aceste evenimente sunt urmã, unindu-se cu ceata de cãlãreþi aflaþi în T peste dealul care constituie cumpãna povestite în detalii în jurnalul judelui raid, s-au implicat în luptã cu ceata curuþilor apelor dintre Someºul Mic ºi pârâul Nadãº. Johannes Linczig. în spatele bisericii de la Cluj-Mãnãºtur, adicã Pe coama dealului panta devine mai accen- La patru decenii dupã jefuirea oraºului în zona unde în zilele noastre se întind tuatã ºi se pot întâlni suprafeþe semnifica- de cãtre turci, Clujul a suferit din nou, de parcurile Babeº ºi Rozelor. Ceata curuþilor tive decopertate, care aratã straturile geo- aceastã datã din cauza rãzboiului antihabs- nu a rezistat în luptã; cãlãreþii au fugit, lã- logice alcãtuite din argile ºi nisipuri cu un burgic, cunoscut îndeosebi ca rãzboiul din- sând în urmã camarazii pedestraºi. Unii colorit roºu-cenuºiu. Datoritã acestor roci tre curuþi ºi lobonþi – curuþii fiind rãsculaþii dintre ei au fugit spre Someºul Mic, au sedimentare sfãrâmicioase, în zonã sunt care luptau împotriva dominaþiei habsbur- traversat râul ºi au cãutat scãpare în pãdurea frecvente alunecãrile de teren. De aseme- gice, sub stindardul principelui Francisc Hoia. Alþii au încercat sã scape fugind pe nea, datoritã faptului cã sedimentele pot Rákóczi al II-lea, iar lobonþii, cei care lup- drumul spre Floreºti. Aceºtia au fost ajunºi fi uºor dislocate, se poate presupune cã par- tau pentru cauza Imperiului. În 1704, în urmã ºi tãiaþi. Alþii s-au baricadat în tea superioarã a trecãtorii a fost modificatã Clujul a fost apãrat de o garnizoanã de lo- biserica de la Cluj-Mãnãºtur, pe care urmã- ºi prin acþiunea omului. bonþi ºi a fost asediat de armata rãsculaþilor. ritorii au incendiat-o. Au fost capturaþi ºi Cea mai veche menþionare scrisã a dru- Aceºtia nu au avut suficiente efective ºi aduºi în oraº 30 de curuþi. mului care trecea pe acest loc este din anul tehnicã militarã pentru un asediu sistematic Cum se poate observa din relatare, în 1377 ºi apare în documentul în care au fost ºi aproape un an de zile au hãrþuit oraºul ºi 1704 Hoia ºi Cetãþuia erau teritorii stabilite hotarele oraºului Cluj. A fost spe- populaþia civilã cu atacuri sporadice. Era cel controlate de rãsculaþi, de acolo ei efec- cificat cã linia de hotar cobora dinspre valea mai lung asediu suportat de oraº în istoria tuând raiduri împotriva oraºului. Popeºti, trecea peste pârâul Nadãº, conti- sa; gospodãriile din suburbiile au fost in- Mai rãmâne de stabilit dacã oraºul Cluj nua în linie dreaptã spre sud, unde, pe cul- putea sã fie lãsat fãrã apã prin devierea So- mea dealului, deasupra viilor, se întindea meºului Mic. Rãspunsul este afirmativ. „drumul mare“ (magna via) pe care se pu- Cum am arãtat în Apa Clujului (vezi Apos- tea ajunge din satul Baciu în Cluj-Mãnãº- trof, anul XXIII, nr. 7/2012), în trecut apa po- tur. În 1573, în procesele-verbale ale consi- tabilã de bunã calitate nu era la discreþie în liului orãºenesc acest drum a fost amintit oraº, oamenii consumând îndeosebi apã din drept „drumul tãieturii“ (în maghiarã, vágás Someºul Mic ºi vin. Cele mai multe dintre út); aºa este amintit ºi în 1704, dar ºi pe fântânile din oraº nu aveau apã potrivitã harta oraºului desenatã în 1870. În schimb, pentru consum, deoarece centrul istoric, pe hãrta militarã desenatã între anii 1872 ºi construit pe sedimente permeabile, saturate 1884 drumul apare deja sub numele de de apã de la infiltraþiile precipitaþiilor, avea Tãietura Turcului (în maghiarã, Török cele mai multe surse de apã murdãrite. Sunt vágás). În concluzie, se poate spune cã mãrturii care aratã cã exista legãturã directã denumirea Tãietura Turcului a apãrut doar între debitul Someºului Mic ºi nivelul apei în deceniul al ºaptelea al secolului XIX. din solul de sub oraº. În Istoria Colegiului Unitarian din Cluj gãsim referire la devierea cursului de apã. Printre evenimentele din luna septembrie a Viile din Hoia anului 1704 a fost menþionat cã

UM AM amintit mai înainte, din anul în timpul lungului asediu au fost epuizate C 1377 avem izvoare scrise care aratã toate alimentele [...] Apa de bãut era cum- faptul cã în Hoia erau plantaþii de viþã-de- pãratã pe bani, deoarece apa Someºului din vie. Pe „Versantul pietros“ (în maghiarã, interior [adicã a Canalului Morii] a fost de- Kømál) ºi pe „Versantul viþelului“ (în ma- viatã de curuþi spre Someºul de afarã [adicã ghiarã, Borjumál) ale dealului Cetãþuia ºi în spre albia Someºului Mic] ºi astfel fântânile continuare, pe versantul sudic al dealului • Statuia lui Donat au secat. Mãcinarea s-a fãcut în mori puse în Hoia, au fost cele mai întinse culturi cu vii funcþiune de animale sau în mori uscate, învârtite manual... ale oraºului Cluj. Acestea au existat pânã în cendiate, oamenii nu îndrãzneau sã iasã sã jurul anului 1889, când filoxera a distrus lucreze pe ogoare. În timpul asediului, clu- În consecinþã, nu turcii au încercat devierea toate viile din jurul urbei. Vechile podgorii jenii au suferit mult, atât din cauza pier- Someºului Mic pe la Tãietura Turcului, ci au fost transformate în livezi ºi Clujul a derilor de vieþi omeneºti, cât ºi din cauza curuþii au deviat Canalul Morii. Sãparea încetat sã mai fie zonã viticolã. Astfel, sta- penuriei alimentare. unei noi albii a Someºului Mic pe la Tãie- tuia Sfântului Donatus ºi legenda lui Donat În legenda lui Donat se poate auzi ecoul tura Turcului era o operaþiune practic im- sunt mãrturii ale existenþei vechilor pod- peste timp al asediului din 1704 al curuþi- gorii ale oraºului. posibilã în acele secole cu mijloacele aflate lor. Nu turcii au fost atacatorii, cum se spu- la dispoziþia unei armate aflate în raid prin ne în legendã, ci armata rãsculaþilor. Transilvania. În schimb, apa Canalului Mo- În jurnalul clujeanului Ferenc Szakáll rii putea sã fie dirijatã spre albia principalã Asediile oraºului Cluj s-au pãstrat relatãri detaliate ale evenimen- a Someºului Mic printr-un ºanþ de câteva telor anului 1704, dintre care una pare sã fie sute de metri. Un astfel de canal se putea E-A LUNGUL istoriei sale, Clujul a tre- adevãrata întâmplare din legenda lui Donat. sãpa în zona unde se aflã Sala Sporturilor D cut prin multe încercãri tragice, epi- În 14 iunie 1704, o parte a gãrzilor oraºu- sau Cluj Arena, altfel spus, în dreptul strãzii demii, incendii, rãzboaie ºi asedii. Turcii lui au ieºit la un raid pe teritoriul aflat între Tãietura Turcului. sunt amintiþi deseori ca atacatori ºi sunt biserica din Cluj-Mãnãºtur ºi Someºul Mic. În concluzie, se poate spune cã în legen- cumva uitate celelalte încercãri de cucerire Observând îndepãrtarea oastei, curuþii au da clujeanã a lui Donat sunt povestite vechi a oraºului. Campaniile militare turceºti cu atacat dinspre Cetãþuie ºi au luat câteva amintiri ale asediului care a avut loc în anul cele mai grave consecinþe au avut loc în anii animale ale orãºenilor de lângã poarta 1704. Atacatorii, care nu duceau un asediu 1658 ºi 1660, în contextul pedepsirii prin- Mãnãºturului, hãituindu-le spre Tãietura clasic, cu încercuire ºi încercãri de a forþa cipelui Gheorghe Rákóczi al II-lea. Acesta Turcului de astãzi. În acelaºi timp, o ceatã de intrarea în oraº, veneau deseori dinspre dealul a încercat sã ducã o politicã externã care nu cãlãreþi curuþi a coborât dinspre drumul Cetãþuia ºi drumul Tãietura Turcului, bruscau a fost agreatã de Imperiul Otoman, drept Tãieturii ºi a atacat ceata gãrzilor orãºeneºti, oamenii ºi le jefuiau bunurile. Sunt mãrturii pentru care au fost efectuate douã campa- aflatã în raid. Vãzând atacul cãlãreþilor curuþi, care povestesc lupte între asediatori ºi gãrzile nii militare care aveau ca obiectiv alunga- din oraº au pornit douã cete de pedestraºi oraºului, unele dintre ele petrecându-se în rea principelui recalcitrant ºi instalarea unui germani. Una a ieºit pe poarta Mãnãºturului dreptul drumului numit Tãietura Turcului. nou principe, loial Sublimei Porþi. În ambe- ºi s-a furiºat pe la marginea dumbrãvii spre Asediatorii chiar au deviat Canalul Morii, le cazuri, armata turcã a ameninþat Clujul, Hoia, pe urmele celor care au luat animalele. producând lipsã de apã în oraº. care a scãpat de de distrugere cu preþul ofe- Cealaltã ceatã a gãrzilor oraºului înainta pe

Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 23 SORANA GURIAN – un volum neºtiut Ion Bãlu

loasã, Veronica îi reproºeazã inconstanþa. grafii. Nota de platã de la „Simphonie Bar, Lambru îºi apãrã independenþa: „De ce nu Restaurant-Dancing, Bucureºti“. Telegrame. înþelegi cã þin la libertatea mea de bãrbat? Am Legitimaþii de cãlãtorie. Partitura muzicalã 40 de ani ºi sunt holtei. M-am despãrþit pânã a popularului show Nu te pot uita de Jack Ful- acum de 4 prietene serioase ºi de alte vreo 10, ga ºi N. Chirculescu. fiindcã socoteau cã au anumite drepturi asu- Alt procedeu, comun modernismului ºi pra fiinþei mele fizice. Or, eu nu admit mo- postmodernitãþii, îl constituie seriile succesive nopol“. de elipse introduse în text. Elipsa nu mai este NTRE PRIMELE douã edi- Veronica refuzã sã-l mai întâlneascã. Intri- un procedeu sintactic obiºnuit propoziþiei ºi Î þii ale romanului Zilele gat de indiferenþa fetei, dar atras de persona- frazei, cum o defineºte gramatica, ci o strate- nu se întorc niciodatã ºi îna- litatea ei, „singura mea dragoste“, în care gie discursivã. Vocea naratorului ºterge inten- inte de Întâmplãri dintre „viaþa fãrã tine nu e viaþã“, o cere în cãsãtorie: þionat secvenþe epice legitim aºteptate. amurg ºi noapte, decembrie „... te voi întreba dacã... te voi ruga sã... pe Dumitru Lambru o invitã pe Veronica la 1946, – amândouã apãrute scurt te voi cere de soþie! Vrei, iubita mea? Sinaia, unde a reþinut telegrafic locuri la la Forum, editura înfiinþa- [...] vei consimþi sã-þi împarþi viaþa cu mize- hotel. În loc de a relata cãlãtoria, naratorul tã imediat dupã al doilea rabilul care-þi cere iertare, frumos, care se po- reproduce fotografic douã „bilete de cãlãto- mare rãzboi ºi interzisã de cãieºte ºi ca semn cã te iubeºte se iscãleºte al rie“, pentru locurile 18 ºi 19, în vagonul 2, la comuniºti în primãvara anului 1949 –, Sorana tãu...“ trenul 2, din ziua de 20 iulie 1945. Gurian a publicat, în decembrie 1945, volu- Ninette îi trimite bãrbatului trei bilete de mul El ºi ea – 32 de pagini, în format 20,7/ intrare la Teatrul Gioconda, invitându-l „îm- 14,6 –, ca supliment la Almanahul pentru preunã cu drãgãlaºa noastrã prietenã comunã anul 1946, al revistei elitiste Annie-Claire. 2. O naraþiune sã petrecem în trei, o searã la teatru“. Ve- Nuvela are structurã epistolarã. Scrisori- ronica refuzã. Pe o foaie smulsã dintr-un le sunt schimbate între Veronica Angheluþã, postmodernã carnet de însemnãri, Lambru pretexteazã o „modestã funcþionarã de birou“ – cum se durere de cap. Dar în fotografia publicatã a autodefineºte –, ºi Dumitru Lambru. Bãr- N CIUDA aparenþelor, El ºi ea nu este numai doua zi în ziare, Veronica îl descoperã printre batul se prezintã, cinic, „un editor ordinar. Î o nuvelã comunã despre dragostea la prima invitaþii la recepþia oferitã de direcþia te- Un om care cumpãrã – pentru o bucatã de vedere. Volumul dezvãluie o conºtienþã tex- atrului, dupã spectacol. pâine – manuscrisele tinerilor poeþi cu haine tualã de care, fãrã îndoialã, Sorana Gurian nu Elipsele imprimã textului o desfãºurare roase ºi tãlpile gãurite, le tipãreºte ºi apoi le era pe deplin conºtientã. Prozatoarea con- secvenþialã, contribuie la accelerarea timpului vinde în librãrii, realizând un câºtig onorabil. struieºte naraþiunea printr-o modalitate sin- narativ, individualizeazã mesajul, imprimã Am vreo 5 funcþionari, un birou cu mobilã gularã în proza anilor 1945-1946, o formã ambiguitate comportamentelor ºi solicitã de oþel ºi o secretarã. Am ºi un automobil cu artisticã înnoitoare, un procedeu narativ ce competenþa comunicativã a naratarului. douã locuri“. prefigureazã postmodernismul românesc al Între enunþul sintactic, desene, fotografii anilor ’80. de cuplu sau de grup, note de platã, bilete de Postmodernitatea nuvelei este edificatã pe tren º.a. se stabilesc relaþii ºi contiguitãþi de trei dimensiuni distincte. Sorana Gurian pune referenþialitate reciprocã. Accentul pus pe 1. Jocurile dragostei accentul, mai întâi, pe semnificantul textului, semnificant, pe substanþa materialã a cuvân- pe substanþa lui materialã. Din acest motiv tului, pe expresivitatea vizualã ºi pe seriile E COPERTA volumului, Sorana Gurian a foloseºte tipuri diferite de grafie: scrisori im- succesive de elipse transformã naraþiunea într- P menþionat: „adaptare de ~“. Nu ºtiu care primate la maºini de scris diferite, pentru a o pictonuvelã, un colaj superior, în care dis- ar putea fi prototipul utilizat. Textul dezvoltã obþine alt corp de literã; texte olografe, cu poziþia ludicã, ironia ca suport al construcþiei o temã similarã cu a multora dintre nuvelele litere, caractere ºi semnãturi individualizate. ficþionale, frazeologia limbajului cotidian se publicate de prozatoare în periodice. Dar cu ªi unele, ºi altele sunt frecvent scrise în douã îmbinã cu sinuozitatea construcþiei epice: o deosebire. Sorana Gurian renunþã la gra- culori, negru ºi roºu. Culorile sunt utilizate negãri, reveniri, afirmaþii, rotiri obsedante în vitatea naraþiunilor anterioare. Apasã pe ele- antonimic. Adverbului de negaþie, reiterat de jurul unor propoziþii. Sorana Gurian „se mentele ludice ale acþiunii ºi accentueazã deri- Veronica de trei ori, scris cu negru: „Nu!, joacã“, are zâmbetul complice al gratuitãþii. zoriul pentru a integra nuvela în structurile nu!, nu!“ ºi subliniat energic – îi corespunde Destinatã literaturii de consum, El ºi ea „literaturii de consum“, în sensul cã urmã- o triplã pasionantã acceptare: „da, da, da“, constituie o deconstrucþie inteligentã a nuve- reºte explicit delectarea cititorului, aseme- desenatã de Ninette „cu rujul de buze ºi bu- lei tradiþionale cu temã eroticã. În ansamblul nea almanahului pe care îl însoþea. curie“. Folosirea diferitã a semnelor de punc- creaþiei autohtone a Soranei Gurian, volumul Situatã în lunile mai-iulie 1945, acþiunea tuaþie relevã diferenþa intelectualã. marcheazã o identitate ºi instituie o diferenþã. se deruleazã în Bucureºti, Sinaia ºi în staþiu- Hârtia folositã de expeditori este de pro- Identitatea se referã la reluarea unei teme nile de pe litoral. Cei doi s-au întâlnit întâm- venienþã eterogenã ºi dimensiuni diverse: bi- predilecte; diferenþa se reflectã în modalitatea plãtor, pe Calea Victoriei, într-o searã de mai. lete de tramvai, reþete medicale, paginã ruptã personalã de utilizare a semnificantului. Pro- Bãrbatul a acostat-o, pentru cã domniºoara din agendã, cu data de „vineri 29 iunie cedeul are o explicaþie subiectivã. Relatãrii era „singurã, lipsitã de apãrare ºi expusã tu- 1945“, coli de corespondenþã, cu antetul unei grave din Zilele nu se întorc niciodatã, Sorana turor primejdiilor“ potenþiale. Frumuseþea întreprinderi editoriale atestate în epocã: Gurian îi opune un tipar ludic, spre a se fizicã a fetei l-a fermecat. A vorbit mereu, fãrã „Vatra. Societate Anonimã Românã. Editurã deconecta ºi a oferi cititorilor unei reviste ca interlocutoarea sã-i rãspundã sau sã-i arun- – Publicitate – Librãrie – Colportaj“ ºi al cãrei elitiste o naraþiune lejer-amuzantã. ce o privire. Dar îi studia discret înfãþiºarea director se numea în realitate chiar... Dumitru Oricum, între volumele nonconformiste în oglinzile vitrinelor. În ciuda refuzului de Lambru! ale colegilor de generaþie: Omul profilat pe cer, a-i accepta compania, bãrbatul a condus-o În al doilea rând, Sorana Gurian imprimã 1945, de Ion Caraion, Libertatea de a trage pânã acasã, pe strada Vasile Conta, la nr. 57. textului o expresivitate vizualã, cãreia nu i cu puºca, 1946, de Geo Dumitrescu, Plantaþii, În aceeaºi noapte, i-a trimis o scrisoare, re- se poate gãsi asemãnare în epocã. Fiecare 1946, de Constant Tonegaru, naraþiunea dactatã „la lumina lunii“, prin care o invita la paginã a volumului este însoþitã de una sau postmodernã a Soranei Gurian strãluceºte cofetãria „Ripesteri“, de pe Bulevard. Fata mai multe ilustraþii. Desene: o secvenþã din asemenea unui trandafir înflorit singuratic acceptã ºi se înfiripã o idilã. Calea Victoriei, o bancã înconjuratã de ar- prea devreme. În relaþia astfel începutã, se iveºte o diso- buºti, în Ciºmigiu, siluete masculine, sticle de
nanþã. La întoarcerea din Sinaia, Bãrbatul a cernealã, peisaj marin, inimi strãpunse de sã- reîntâlnit-o pe Ninette, cunoºtinþã veche. Ge- geþile lui Cupidon, buchete de flori. Foto-

24 • APOSTROF Nu despre un câine cãzut în fântânã e vorba… Elisabeta Pop

ªA PRECUM Vladimir ºi Estragon aºteap- Atã ºi aºteaptã ºi tot aºteaptã ceva sau pe cineva care poate va veni sau nu va veni niciodatã, cei doi bãrbaþi, unul cu baston, celãlalt cu pãlãrie, stau proþãpiþi în faþa unei fântâni, privind în fundul ei ca în neant, sã afle dacã acolo jos se mai aude sau nu sche- lãlãitul unui câine cãzut cândva sau poate aruncat acolo fãrã milã de cineva. Sau dacã a murit. Sau dacã ar putea ei sã-l salveze… Sau dacã… dileme peste dileme. Pãi dacã ai sta sã-i povesteºti cuiva, oricui, despre ce e vorba în piesa lui Matei Viºniec, mai cã þi-ar râde în nas… da’ ce poveste o mai fi ºi asta în care doi inºi se zgâiesc de pe ghizdul unei fântâni ºi spo- • Secvenþã din spectacolul Buzunarul cu pâine. Foto: Bíró István rovãiesc despre un câine cãzut acolo. E ºi motivul pentru care am fost foarte atentã omenia, cruzimea ºi, mai ales, nevoia de salã a publicului e musai sã-i vedem, preþ la reacþia spectatorilor, mai ales a celor mai implicare ºi, nu în ultimul rând, libertatea de zece, poate cincisprezece minute pe cei vârstnici, la spectacolul Teatrului Maghiar – cuvânt care pentru unii ºi-a pierdut (dacã doi actori întinºi, iar capetele lor atârnându- din Cluj-Napoca. Spectatorii, dupã cum îi ne gândim la România acelor ani!) sensul. le spre salã, cu ochii aproape ieºiþi din orbite, cunosc, aºteaptã mai întotdeauna de la un Cred cã tânãrul regizor István Albu (el nu atât inestetic, cât periculos pentru sãnã- spectacol o poveste… Ei bine, nu. De data are exact vârsta dramaturgului pe când a tatea lor. Sugestia cu lumea pe dos nu era, asta am vãzut cã publicul a ascultat atent scris aceastã piesã) a înþeles foarte bine me- cred eu, necesarã. replicile piesei, înþelegând rapid cã nu des- sajul piesei. Celor doi actori, Áron Dimény Vãzusem în urmã cu doi-trei ani un pre câinele din fântânã e vorba… ºi Lóránd Farkas el le-a cerut – ºi ei au în- spectacol cu aceastã piesã la un teatru lyo- Pe când avea doar 28 de ani ºi în Româ- þeles – sã nu joace ostentativ, ci sã implice nez ºi mãrturisesc, aºa, în treacãt, cã cei doi interpreþi, un actor alb ºi unul negru, au nia ,,domnea“ comunismul, Matei Viºniec cumva spectatorii, atrãgându-i spre subtex- tul bogat, generos al piesei. Replicile cad, reuºit ºi ei, surprinzãtor, sã comunice câte se strãduia sã dea samã, prin orice mijloace surprinzãtor, cu miºcare de bumerang ºi eu ceva legat de realitatea… imediatã (în Fran- (apoi, disperat, a fugit ºi el din þarã, ca una am simþit cum se întorceau apoi, fie- þa se apropiau alegerile), doar punctând mulþi alþii…) despre starea… naþiunii, des- care, pe mica scenã a sãlii studioului, dupã câte o replicã din piesã. Ce înseamnã o pre viaþa românilor, despre absenþa liber- care reveneau ca un ecou la noi… piesã adevãratã, mi-am zis atunci, urmãrind tãþii ºi despre disperarea lor de a trãi ca în- Am apreciat jocul rafinat al actorilor, efectul prompt al replicilor. tr-o cuºcã… atunci a scris el ºi aceastã micã fãrã nimic ostentativ, firescul excepþional cu Regizorul mãrturiseºte în caietul-pro- capodoperã – micã pentru cã e… scurtã, cã care ºi-au încãrcat textul, îmbogãþindu-i gram (mã rog, aproape o foaie de distribu- altminteri nu e micã deloc –, în care cele sensurile, paradoxal, prin simplificare. þie – devine îngrijorãtor faptul cã teatrele nu douã personaje nu doar vorbesc, sã se afle Gesturile lor au fost puþine, dar atent di- mai gãsesc banii necesari tipãririi unor caie- în treabã, ci, mai ales, comunicã, prin re- rijate spre profunzimile textului, fãrã focuri te-program mai consistente) cã nu-l prea plicile care uneori parcã nici nu se leagã, bengale… citise pe Viºniec, dar s-a aplecat asupra piesei gânduri, idei ºi gânduri… Uneori replicile Pietrele, jocul cu ele, scurt, de-a alba- la îndemnul lui Gábor Tompa (bravo, dom- sunt banale, alteori înþelepte, alteori cu- neagra, ca un semn al destinului-dirijor, nule director!) ºi nu regretã. Cred ºi eu, pie- rajoase, alteori triste sau misterioase, ascun- jocul cu aþa pe degete, inversarea replicilor, sele lui Viºniec sunt o ofertã creatoare certã zând în ele coduri ascunse… ªi, peste toate, ca un du-te-vino exprimând uniformizarea pentru actori ºi regizori deopotrivã. un val de poezie autenticã… personalitãþilor, înmulþirea pãlãriilor ºi a Spectacolului nu-i lipsesc adâncimea Poate îºi imagineazã cineva cã piesa pare bastoanelor, în absenþa stratificãrii fântâ- meditativã, aluziile la acest timp, dar fãrã a cumva „datatã“? O, nu! Fiindcã în chiar nilor pe spaþii verticale (tehnic mai dificil se sublinia acest lucru cu orice preþ, un miezul metaforei cititorul ºi spectatorul de rezolvat, neavând pod), pâinea care um- anume mister, o ambiguitate specificã aces- intuiesc gravitatea problemelor… Iubitorii ple spaþiul scenei (decor – Tibor Tenkei, tui gen de piese, o energie pozitivã, op- de animale vor fi dezamãgiþi, cine ºtie, sau costume – Gyopár Bocsai) ºi nu cade de timistã, în pofida amãrãciunii care se stre- vor încerca sã dea o mânã de ajutor celor sus, cerul spuzit de stele, emoþionant mo- coarã încet-încet în sufletele privitorilor. Se doi bãrbaþi, dar chiar ºi ei se vor opri din ment final (sugerat, e drept, de autor, dar vede, cu alte cuvinte, cã regizorul a înþeles entuziasmul apãrãrii cu orice preþ a anima- cu fineþe realizat aici), muzica discretã, bine sensurile ascunse ale piesei sau mãcar lului aflat în primejdie, ca sã savureze diva- adecvatã ºi, nu în ultimul rând, rostirea o mare parte dintre ele – ºi cã nu despre un gaþiile lor pe teme de mare, de imensã ac- sensibilã a finalului rugãciunii Tatãl nos- câine cãzut în fântânã ne vorbeºte acest tualitate, cum ar fi mila, iubirea, spiritul de tru… „pâinea noastrã cea de toate zilele“… dramaturg strãlucit, pe numele sãu Matei sacrificiu, solidaritatea, singurãtatea pustii- Spectatorii au aplaudat mult la final. Se Viºniec. toare, laºitatea, fuga de rãspundere, com- vede cã au apreciat atât mesajul piesei, cât
promisul, îndoiala care macinã, frica para- ºi spectacolul, în special jocul plin de dãruire lizantã, indiferenþa pãgubitoare, toleranþa, al actorilor. Eu una nu cred cã la intrarea în

Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 25 Dan Coman nu vizeazã empatia generalã, ci fetiº – ghinga – nãscutã din umbrele pãmân- mila unui cititor comod, aºezat pe scaun, care tului. Ea se înrudeºte cu Mumele lui Goethe înþelege ºi dã pagina. În general, atmosfera sau cu ielele din folclorul nostru. Mai im- creatã are dimensiuni intimiste. Personajul nu portant decât aceste analogii se aratã faptul iese din casã, nu-ºi strigã suferinþa în piaþa cã, odatã eliberat, subconºtientul tinde sã publicã. κi îngrijeºte boala indefinitã, trans- înlocuiascã numai formal conºtientul. Rapor- formând-o în hedonism. Aici, perspectiva se tul cu ghinga se deruleazã tot în spaþiu hedo- apropie de experienþele mistice ale lui Con- nist ºi tihnit: „întins pe fotoliu cu ceaºca în stantin Acosmei (Jucãria mortului) sau Con- mânã/ laud exactitatea cu care îmi procur plã- stantin Virgil Bãnescu (vol. Câinele, femeia ºi cere./ ºi într-un colþ al odãii folosind miºcãri ocheada ºi Floarea cu o singurã petalã). tot mai brutale/ ghinga încearcã sã-ºi calme- În multe situaþii, masculinul se lasã pradã ze trupul/ dinspre pãmânt vuietul cu care sadomasochismului, recurgând la gesturi nar- creºte/ pãmântul. în rest liniºte ºi îndestula- cisiste, de recuperare a androginitãþii: „nicio re“ (fluturi, p. 29). clipã nu am încetat sã-mi vorbesc altfel decât În pofida agitaþiei ºi a dinamismului, poe- unei femei/ dar astãzi neruºinarea depãºeºte zia din ERG stã captivã într-un cerc, acu- orice închipuire./ e peste miezul nopþii o orã mulând, simultan, nostalgia unitãþii pierdute Nisipuri miºcãtoare ºi eu mã rotesc în jurul meu/ cu o vitezã ame- ºi detaºarea meditaþiei zen. În ultimã instanþã, þitoare ºi-mi tot sãrut mâinile“ (poem de dra- scrisul lui Dan Coman se împotriveºte vidu- goste, p. 72). Starea definitorie pentru ambe- lui interior, aºa cum un cãlãtor în deºert se George Neagoe le cãrþi topite în ERG (anul cârtiþei galbene ºi zbate sã iasã din nisipurile miºcãtoare.
M COMENTAT pânã a- ghinga) este zvârcolirea prin autoflagelare. Acum tangenþial poezia Aici, scriitorul atinge momentele de maximã lui Dan Coman, ori de câte consistenþã, care depãºesc media generaþiei. ori am cãutat sã configurez Scabrosul capãtã valoare de tabiet: „sunt la un succint tablou al gene- casa mea./ am 27 de ani./ zboarã muºtele ca raþiei care, volens nolens, descreieratele deasupra obrazului meu cald/ Concepte se numeºte astãzi „douã- ºi limba mea caldã le plesneºte uºor peste miistã“ (conform tipicului aripi./ nimic altceva nu mã deranjeazã// doar ºi imagini critice consacrat în perioada socia- insistenþa teodorei pe lângã plãcerea mea/ face listã, când s-au instituþio- ca lucrurile din încãperi/ sã capete mai multã Iulian Boldea nalizat „ºaizeciºtii“ ºi „opt- precizie în aºezare./ iatã: la 27 de ani/ precum zeciºtii“). Spre deosebire de predecesorii lor, capul cocoºului lângã butuc/ la micã distanþã N PORTRETUL literar tinerii care astãzi au depãºit 30 de ani, câþi- de corpul încã zvârcolindu-se/ corpul meu“ Î(1985), Silviu Angelescu va apropiindu-se de 40, nu au conturat/im- (la casa mea, 4, p. 16). Dezumanizarea pro- îºi propune sã radiografie- pus/recuperat programatic niciun curent lite- vine din plictisealã. Conºtiinþa refuzã cãuta- ze o temã nu îndeajuns de rar. S-au limitat la contestarea ierarhiilor rea de sine, complãcându-se în activitãþi ca- bine studiatã de cercetãto- ºcolãreºti. Se pare cã dupã neomodernism, racteristice unor regnuri inferioare. Moleºeala rii literaturii dinaintea sa. respectiv postmodernism, literatura românã ia forma unui batracian hulpav aºezat pe ulti- Portretul e definit prin pri- a intrat într-o perioadã haoticã. Impresia se mul nufãr neofilit dintr-o mlaºtinã cu miros sma statutului sãu de con- dovedeºte hazardatã însã, pentru cã, deo- pestilenþial. venþie literarã. Portretul li- camdatã, niciun critic nu ºi-a asumat sarcina Eufemismul funcþioneazã ireproºabil ca terar are, considerã autorul, de a observa continuitãþile ºi rupturile pro- modalitate de mascare a scârnãviei în care o dublã determinare: o de- duse în scrisul din preajma începutului de bãlteºte alter egoul lui Dan Coman. În acest terminare ce þine de structurile textuale ºi o secol XXI. În ciuda etichetei de „neoexpre- punct, putem identifica o diferenþã semnifi- altã modelare ce are în vedere convenþiile sioniºti“, aplicatã câtorva autori (Dan Co- cativã faþã de ceilalþi douãmiiºti, deoarece nu epocii literare. Cercetarea sincronicã e aso- man, Radu Vancu, Teodor Dunã, Cosmin vom întâlni limbaj trivial. La el, sugestia nu ciatã, în aceastã lucrare, cu un demers dia- Perþa, Claudiu Komartin), care totuºi rãmâ- ºi-a pierdut valenþa liricã. Iar simþul care se cronic, în care sunt studiate diferitele for- ne un atribut tipologic, douãmiiºtii s-au con- preteazã la aceastã concepþie este, bineînþeles, mulãri ºi ipostaze ale portretului în literaturã. sacrat prin obsesii tematice, fiind cunoscuþi, mirosul. Existã un narcisim al autodevorãrii Raportarea la diverse paradigme culturale e, în consecinþã, ca „milenariºti“, „apocaliptici“ prin glandele sudoripare. Când sfârºitul ciocã- de asemenea, corelatã cu forma de comuni- sau „mizerabiliºti“. Or, asemenea constatãri neºte molcolm la uºa casei, nãrile oferã cer- care în care este plasticizat portretul. Spiritul nu ne ajutã sã înþelegem mecanismele de pro- titudinea ultimelor suflãri. Duhoarea, semn de sintezã se îmbinã, în aceste pagini, cu ducere a textului. Presupusul neoexpresioni- de netãgãduit al fricii viscerale, devine subs- vocaþia analiticã ºi cu ilustrãrile convingãtoa- sm nu reprezintã o trãsãturã specificã pentru tanþã halucinogenã: „ani de zile nimic ºi acum re ale diferitelor paradigme expresive ale por- cea mai recentã generaþie literarã româneascã. dintr-o datã/ înþepenit între zecile de pãrþi ale tretului literar. În preambulul cãrþii sunt indi- Îl regãsim, în diverse dozaje, la Ion Ale- corpului./ greu cât un viþel cu þeasta zdro- cate premisele ºi fnalitãþile cercetãrii. În prima xandru, Constantin Abãluþã, Ioan Moldo- bitã./ respirându-mi propriul miros/ ca pe un secþiune a cãrþii, Problemele figurii, sunt inter- van, Ion Mureºan, Aurel Pantea sau Ioan Es. aer tare de munte./ ªi dupã atâþia ani soare- pretate implicaþiile conceptuale ale portretu- Pop. le nemiºcat de deasupra mea.// nici n-apuc sã lui literar, figurã literarã ce e consideratã „cen- Dincolo de aceste amãnunte ale istoriei deschid ochii: de jur împrejurul meu numai tru strategic al construcþiei epice“. literare, trebuie sesizat detaliul cã expresionis- corp/ iar peste marginile corpului o transpi- Autorul inventariazã o tipologie diversã a mul veritabil se asociazã cu excesul de vitali- raþie neagrã/ plinã de firimituri de la masa de portretului literar, din perspective ºi optici tate. Prima chestiune ºocantã în versurile an- prânz“ (în liniºte, p. 49). Mizerabilismul echi- variate. Portretul literar este interpretat din tologate de Dan Coman (ERG, Bistriþa: valeazã cu boema, ceea ce îl diferenþiazã din multiple unghiuri: în funcþie de relaþiile cu Editura Charmides, 2012) este blazarea. Pre- nou de majoritatea congenerilor. referentul (realul), în funcþie de raportul din- dominã senzaþia de sfârºealã. Confortul mate- Printre obstacolele ridicate de versurile tre autor ºi model, în funcþie de stãrile afec- riei, aºteptând ataraxia, se uneºte cu abulia. cuprinse în ERG se numãrã efectul stereo. Se tive care structureazã imaginea artisticã, din Delãsarea mângâie timpul ca pe un cãþel de aud douã voci aflate în competiþie. Una îi unghiul unitãþii sale formale sau al locului companie. Încremenirea reiese din întrebuin- aparþine burghezului, fiinþã domesticã ºi emblematic pe care îl ocupã în cadrul ansam- þarea exprimãrilor tautologice: „mi-am rosto- rãbdãtoare, acceptându-ºi condiþia. Cealaltã blului narativ. Perspectiva diacronicã în stu- golit capul fãrã sã ºtiu pânã unde se poate provine de la o entitate concurentã, închisã, diul portretului literar e dezvãluitã în mod rostogoli/ nu m-am izbit de nimic n-am ame- dar nesigilatã, care nu suportã limitarea. Com- programatic de critic. Acesta aratã cã litera- þit n-am vãzut nicãieri umbrã./ doar douã petiþia se manifestã agresiv în relaþie cu fac- tura „nu este numai un sistem, ci ºi un pro- zgomote mici cu ajutorul cãrora ca un pepe- torul feminin. Epicureismul se tempereazã în ces, un fenomen care presupune devenirea ne roºu/ capul mi-a crãpat pânã în dreptul prezenþa femeii casnice – „teodora“. Ea acþio- prin articulare în timp“. În cel de al doilea gurii/ ºi-n cap nici urmã de spaimã nici urmã neazã ca o mamã ocrotitoare pentru copilul capitol al cãrþii sale, intitulat Portret ºi istorie, de urlete/ doar transpiraþia aceasta maronie autist, ajuns ca Benji (Zgomotul ºi furia) la autorul cautã sã redea reverberaþiile diacro- veche de treizeci de ani/ întãritã ºi fãrã miros“ maturitate fãrã sã-ºi fi dat seama. Aceastã stra- nice ale portretului literar, figurã literarã ce (pepene roºu, p. 47). Cam în aceeaºi perioadã, tegie se încadreazã în arsenalul de trucuri ale este urmãritã, cu egal interes, pe parcursul ºi Dan Sociu (Cântece eXcesive) ataca, tot de douãmiiºtilor dornici sã atragã atenþia în rân- Antichitãþii, Evului Mediu, Renaºterii, cla- pe poziþii antibovarice, problematica biogra- dul sexului opus. Ieºirea la suprafaþã a eului sicismului, romantismului, realismului sau li- fiei îmbãtrânite prematur. Dar viziunea lui claustrat coincide ºi cu inventarea unei femei- teraturii de avangardã. Silviu Angelescu reu-

26 • APOSTROF ºeºte sã distingã, în cadrul cercetãrii sale, isto- întâlneau la masã, la vorbã ºi avea loc comu- urmãrire informativã întocmit de Securitate ricitatea portretului literar, pornind de la pre- nicarea lor. Azi centrul îl reprezintã televizorul. (De veghe la scrierea istoriei: Securitatea, misa cã acesta ,,concentreazã ºi fixeazã în- Primesc mult mai mult, deºi nu ºtiu dacã de Bucureºti: Editura Curtea Veche, 2012), con- tr-o imagine semnificativã modalitatea de aceeaºi calitate decât altãdatã. firmã cele spuse mai sus. Dupã o supraveghe- asumare a condiþiei umane, implicatã de o re intensã, Securitatea a descoperit cã atât ne- concepþie ºi un tip de sensibilitate care ex- În Mitul ºi literatura (1999), sunt relevate ºi mulþumirile lui Apostol Stan la adresa primã epoca“. În capitolul Portret ºi culturã, legitimate teoretic principalele corespondenþe regimului comunist, cât ºi spiritul sãu Silviu Angelescu conferã studiului portretului ºi relaþii între dimensiunile mitului ºi creaþia „protestatar“ vãdit la Institutul de Istorie „N. literar ºi determinaþii spaþiale, observând, literarã, din perspectiva criteriului axiologic, Iorga“ sunt potenþate de blocarea în 1984 (în între altele, cã ,,frumosul uman [...] se dezvã- pentru cã autorul reevalueazã creator tradiþia sertarele Editurii ªtiinþifice) a manuscrisului luie a fi o categorie dezarmant de relativã, cu prin „asumarea a ceea ce, din vechiul model unei cãrþi despre Revoluþia Românã de la flexiune nu numai istoricã, ci ºi spaþialã”. cultural, este resimþit ca valoare“. Relevând 1848. În cele din urmã, pentru a-l „potoli“, Criticul demonstreazã, cu abilitate me- subtratul mitic ºi baladesc al literaturii, criti- securiºtii care îl au în urmãrire îºi instrumen- todologicã, modul în care anumite structuri cul circumscrie ºi sensul extraestetic, contex- teazã informatorii sã-l îndrepte pe autorul mentale sau arhetipuri psihologice se pot tual, prin care textul îºi valideazã ºi o posturã cenzurat spre... Editura Politicã (volumul rãsfrânge asupra structurii portretului lite- culturalã. Studiul îºi alimenteazã valenþele chiar va fi tipãrit aici în 1987, cu titlul mai rar, în funcþie, desigur, ºi de orizontul stilistic teoretice din acest paralelism între mit (expre- conformist Revoluþia românã de la 1848: propriu fiecãrei culturi, care imprimã produ- sie a unei valori ºi experienþe religioase) ºi Solidaritate ºi unitate naþionalã). Nu a fost un selor culturale o formã ºi un relief cu totul literaturã (expresie a unei valori estetice). Sil- caz singular în epocã, însã datoritã lui Apos- particulare. În acest fel, autorul constatã exis- viu Angelescu propune, între altele, concep- tol Stan putem documenta minuþios impli- tenþa unui sistem de modalizãri ale figurii tul de „tensiune antiritualã“. În lectura prin carea poliþiei secrete în astfel de practici ºi care îi conferã portretului literar determinãri grilã etnologicã ºi antropologicã a romanului „politici“ editoriale (p. 44-56). spaþiale pertinente, specifice. Ultima parte a Ion, criticul reliefeazã gesturi ºi modele com- Urmãrirea informativã începe în primã- cãrþii, Portretul în literatura oralã, interpre- portamentale antirituale. Rânduiala e descon- vara lui 1984, Apostol Stan primind numele teazã conformaþia portretului din domeniul sideratã, maternitatea dinainte de cãsãtorie de cod „Istoricul“ (G. Cãlinescu fusese urmã- literaturii populare, un domeniu care impri- este un factor de presiune care atrage dupã rit la finele deceniului ºase ºi la începutul mã acestei figuri literare trãsãturi ºi disponi- sine cãsãtoria cu caracter reparatoriu, care nu anilor 1960 ca „Scriitorul“). Hotãrât lucru, bilitãþi stilistice distincte. Autorul considerã ar fi fost acceptatã în condiþii obiºnuite. O Apostol Stan nu este un foarte bun povesti- cã, în spaþiul acestei literaturi, portretele au astfel de rezolvare este instabilã, ineficientã ºi tor. În cãrþile sale se vãdeºte un stil mai de- comportamentul unor ideograme, ele nu îºi pasagerã, pentru cã tensiunile antirituale, grabã neatractiv; de multe ori naraþiunea pare propun sã redea un contur individual, ci, mai odatã ivite, vor produce anumite forme ritua- a nu avea sare ºi piper. Dar în acest caz ies curând, posedã însuºiri categoriale, nefiind le negative, generatoare de alte conflicte. în evidenþã mai ales informaþiile preþioase pe purtãtoare atât ale unor trãsãturi particula- Echilibrul social este, aºadar, rupt, ºi el nu va care le transmite despre istoriografia româ- re, cât ale unor atribute ale seriei, ale arhe- mai putea fi refãcut. Cele douã concepte sunt, nã ºi funcþionarea instituþiilor în comunism tipului. Convenþionalismul mai apãsat atrage aºadar, opuse. (editurile, Institutul de Istorie, Academia de dupã sine canonizarea ºi stilizarea imaginii, Principalele însuºiri ale demersului lui ªtiinþe Sociale ºi Politice, organizaþia de instituindu-se astfel ,,un sistem de portrete Silviu Angelescu sunt mobilitatea spiritului partid a Centrului universitar Bucureºti, Bi- formulã, funcþionând asemenea unor fiºe de critic, disponibilitatea conceptualã, receptivi- blioteca Academiei etc.). Apostol Stan face ºi înmatriculare a personajelor“. tatea la nou ºi dispoziþia analiticã exersatã o tipologie a informatorilor (între aceºtia, un În cartea sa din 1995, Legenda, studiu fol- cu supleþe. altminteri strãlucit istoric al mentalitãþilor, caz
cloric bine documentat ºi riguros, Silviu An- tragic de cedare moralã – p. 20 ºi urm.). gelescu demonstreazã, pe baza relaþiei specii- Autorul este mai degrabã senin, evitând sen- lor epice cu categorii estetice precum adevãrul zaþionalismul – probabil Apostol Stan ºtie ºi frumosul, cã basmul are drept finalitate ºi identitatea sursei „Costache“, coleg de valorizarea frumosului, povestirea punând în institut, un fel de patriarh al istoriografiei evidenþã caracterul istoric al celor relatate, în Securitatea ca agent româneºti, din câte aflãm, campion în ceea ce timp ce legenda este singura interesatã atât de priveºte pronunþarea verdictelor morale. Pare adevãr, cât ºi de frumos. Studiul reflectã com- editorial aproape o regulã a României postcomuniste: plexitatea problematicii legate de cercetãrile cu cât un om este mai compromis ºi are etnologice asupra legendei, aducând unele Cristian Vasile multe de ascuns, cu atât pozeazã mai abitir în clarificãri teoretice relevante cu privire la deþinãtor al supremaþiei în materie de eticã. aceastã specie a epicii folclorice. Importanþa SEUDODESFIINÞAREA De la politicieni, înalþi prelaþi la scriitori, cercetãrii constã ºi în faptul cã sunt aduse în PCENZURII (începând din istorici etc., mulþi au practicat un fel de fugã discuþie elemente particulare legate de carac- decembrie 1977) a mutat o înainte. Deconspirarea nu este însã o priori- teristicile legendei în folclorul românesc din- parte din atribuþiile de con- tate a cãrþii; CNSAS mai are timp sã identi- tr-o perspectivã comparativã, în raport cu trol ideologic ale fostului fice „sursele“ care apar în dosarul „Istoricului“ legendele occidentale. În lucrare sunt anali- Comitet pentru Presã ºi ºi în volum. Indirect, Apostol Stan atrage zate elemente de poeticã a legendei, capitole Tipãrituri (ultima denumi- atenþia asupra mecanismelor care favorizeazã dense fiind dedicate legendelor culte ºi anti- re a DGPT) la nivelul editu- impostura, scoþând la ivealã multe conti- legendelor. rilor. Unii directori de edi- nuitãþi dupã 22 decembrie 1989. Nu atât Trãsãturile stilistice ale legendelor nu sunt turi au fost înlocuiþi cu prin faptul cã „reþeaua“ informativã din lumea la fel de puternice ca ºi cele ale frumosului ba- personaje mai dogmatice, cultural-artisticã s-a perpetuat, cât prin sta- ladesc, o temã oarecare este prelucratã cu alþii ºi-au înãsprit filtrul cenzorial. În paralel, tornicia unui anumit tip de mentalitate ºi pro- instrumente ºi modalitãþi diferite, de cele a crescut implicarea Securitãþii în supraveghe- miscuitate. Datoritã unui joc al mãºtilor, di- douã instanþe discursive. Referindu-se, în- rea sistemului editorial, realitate care produ- verºi homo prevaricatus rãmân în prim-plan ca tr-un interviu, la raportul dintre mentalitatea ce de regulã sporirea interdicþiilor de publi- repere intelectuale ºi morale, putând fi în arhaicã ºi reprezentãrile culturale moderne, care. Apar însã în acelaºi timp ºi debuºee acelaºi timp marxiºti, creºtini ºi adepþi ai ex- etnologul subliniazã semnificaþia vetrei în surprinzãtoare ºi stingheritoare uneori – tremei stângi. Sau anahoreþi ºi globe-trotteri opoziþie cu mass-media de astãzi: „sugerate“ chiar de poliþia politicã pentru a academici. tempera diverºi scriitori ºi specialiºti în ºtiinþe Cazul Apostol Stan este interesant ºi umaniste. O astfel de supapã a fost în anii pentru cã el intrã în colimatorul Securitãþii Noi suntem de multe ori înºelaþi de sistemele 1970 ºi 1980 casa de presã a Partidului Co- clasice pe care le scot în evidenþã mai vechile atunci când încearcã sã iasã din ghetoul co- munist, Editura Politicã (sub conducerea lui munitãþii istoriografice; precuparea sa – în culegeri de folclor, unde vedem cã circulau Valter Roman ºi apoi a lui Dumitru Ghiºe). multe balade, basme, snoave, legende. Este ºi afara istoriei moderne – pentru filosofie reiese Fireºte, editura a gãzduit în principal lucrãri firesc sã fie aºa, pentru cã actul de comunicare ºi din urmãtoarele notaþii: era cu totul altul atunci. Pe de altã parte, relaþia ºi broºuri de propagandã, îndeosebi volume- cu timpul s-a schimbat. Oamenii aveau pe vre- le lui Nicolae Ceauºescu (România pe drumul Atunci, în 1984, se ivise pe piaþã în tiraj insi- muri ceva mai mult timp sã fie cu ei înºiºi, azi desãvârºirii construcþiei socialiste), tipãrite în gnifiant, vândut ca în clandestinitate, Jurnalul au mai puþin. Sistemul în care au fost cândva tiraje astronomice. Dar alteori cãrþile publi- de la Pãltiniº, semnat de Gabriel Liiceanu, nu- instalaþi s-a schimbat. De exemplu, unele cate aici nu au avut întotdeauna o legãturã me de care „Istoricul“ abia atunci auzise. Era forme de creaþie, cum sunt basmul sau balada, puternicã cu ortodoxia ideologicã. tentat de citirea cãrþii pentru cã se zicea cã în vor dispãrea cu totul în-tr-o bunã zi. Centrul Cazul istoricului modernist Apostol Stan, ea se consemnau discuþii ale autorului cu Con- vieþii de odinioarã era vatra, focul. Acolo se cel care ºi-a putut studia recent dosarul de stantin Noica, martor fiind ºi Andrei Pleºu. 

Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 27  turã, spiritul naþional s-a dovedit mai perfor- în cultura românã (1868): câtã vreme facem Acesta din urmã, un tânãr cercetãtor la In- mant decât în politicã, iar fiinþa noastrã lite- ºcoli fãrã sã avem profesori ºi dãm diplome stitutul de Istoria Artei, i se pãruse remarcabil rarã ºi artisticã este superioarã, cel puþin în fãrã acoperire, suntem blestemaþi sã trãim sub „Istoricului“ la o ºedinþã a ASSP [Academia de trecutul recent, condiþiei noastre politice. imperiul simulacrelor. ªtiinþe Sociale ºi Politice], când s-a urcat la Contribuþii la estetica umbrei nu este, de- Avem, constatã în 2013 poetul nemþean, tribunã ºi l-a apãrat pe directorul lui, înfrun- sigur, primul volum de eseuri al poetului forme, dar ele s-au golit din nou de fond. Ne tându-l pe temutul critic de tip bolºevic, Miron nemþean. Nu gãsim, prin urmare, în cuprin- lãudãm cu o literaturã demnã de Premiul Constantinescu, preºedintele ASSP. (p. 65) sul lui revelaþii, ci confirmãri. Cum ar fi aceea Nobel – cãci, altminteri, de unde atât de per- cã Adrian Alui Gheorghe este un om de cul- sistenta obsesie a acestuia în viaþa literarã con- Poate cã unele afirmaþii ar merita nuanþate, turã complex, care mediteazã permanent la temporanã? –, însã nu realizãm cã suntem dar în aceastã situaþie este important con- rosturile artei ºi la menirea ei în lumea de azi, incapabili sã creãm un simplu sistem de difu- textul în care autorul se apropie de colegi de la cauzele rãului naþional ºi ale dispariþiei inte- zare a cãrþii. Literatura românã s-a pulverizat la Institutul de Filosofie al ASSP; cãci un astfel resului pentru culturã, la pulverizarea trasee- în literaturi române, care la Iaºi, la Timiºoara, de „filosof“ apropiat de Securitate furnizeazã lor de circulaþie ale literaturii române. Sau cã la Cluj-Napoca, la Constanþa, la Craiova sau poliþiei politice informaþiile decisive pentru poetul nu este nici un spirit fantast, cãruia Baia Mare nu sunt altceva decât solilocvii deschiderea dosarului sãu de urmãrire devotamentul pentru artã sã-i întunece luci- paralele. Cum sã mai putem închega niºte informativã. ditatea, împiedicându-l sã perceapã criza lite- ierarhii care sã fie convingãtoare în societate Amestec de memorialisticã, studiu istorio- raturii, nici un „crizist“, un difuzor diligent sau care sã capete un rol formativ în interio- grafic ºi analizã instituþionalã (la fel ca ºi pre- ºi lucrativ de sinistrozã naþionalã. În fine, cã rul literaturii însãºi? Cum sã putem convinge cedentele volume ale sale: Revoluþia românã piaþa de carte europeanã, când noi nu ne vãzutã din stradã, decembrie 1989-iunie 1990; scriitorul, atunci când este dublat de un cãr- Istorie ºi politicã în România comunistã), cartea turar, poate vedea de la Piatra-Neamþ mai putem convinge propriii cititori? de faþã anticipeazã parcã publicarea pasionan- limpede ºi mai adânc decât de la Bucureºti. Soluþia pare cel puþin la fel de îndepãrtatã tului (am putea anticipa) jurnal postcomunist Atât condiþia culturii, cât ºi condiþia umanã. pe cât îi apãrea lui Maiorescu înainte sã-l (autorul ºi-a publicat între timp publicistica Un salutar simþ al mãsurii, care la începutu- descopere pe Eminescu. Mai ales cã, trãind, – România politicã postrevoluþionarã, 1990- rile sale literare din anii ’80 l-a ferit sã adop- cum spuneam, într-un ev postmodern, totul 2010, Piteºti: Ordessos, 2012). Apostol Stan te prin mimetism formula poeticã a generaþiei s-a relativizat. Crime culturale, care altãdatã a redactat volumul în condiþii de sãnãtate („textualismul“), ajutându-ºi sã-ºi pãstreze ar fi solidarizat întreaga intelectualitate în- extrem de precare; pe un manuscris foarte nealteratã originalitatea, îl împiedicã acum sã tr-un strigãt de indignare, acum nu mai scan- dificil au lucrat practic trei redactori de car- se plaseze, în actul de reflecþie, pe poziþii ra- dalizeazã pe nimeni ºi nu mai provoacã, în te: scriitorul Rãzvan Petrescu, Gina Copel dicale. general, decât o ridicare din umeri. ºi Constantin Vlad, care meritã toatã aprecie- Adrian Alui Gheorghe este, ca sã scur- Poetul este, fireºte, arhetipul scriitorului rea pentru descifrarea textului. De veghe la tez preliminariile, un neojunimist. Mai bine ºi al condiþiei acestuia în epoca simulacrelor. scrierea istoriei Securitatea are toate datele unui zis, un junimist în plin ev postmodern. Un spi- Cãci condiþia sa, ca sã citãm alt junimist, este thriller politico-istoriografic. rit care biciuieºte comoditãþile, cliºeele ºi sublimã, dar lipseºte cu desãvârºire, într-o
ierarhiile de conivenþã ale literaturii actuale, societate incapabilã sã producã mãcar un ziar spre a proiecta viitorul ei pe temelii salubre. civilizat, care sã poatã fi citit ºi de un om Care refuzã autosuficienþa, nombrilismul ºi decent ºi cultivat. Ceea ce nu înseamnã însã ignoranþa agresivã, când se raporteazã la tra- cã nu se scrie în continuare poezie bunã în diþia literarã, redimensionând (citeºte: dimi- România! Dacã s-ar mãsura PIB-ul în poezii, Un junimist nuând) fudulia naþionalã prin proba recur- spune undeva Adrian Alui Gheorghe, poe- sului la „rama“ comparaþiei europene ºi zia ar cãpãta brusc importanþã. ªi, adaug eu, (post)modern universale. Nimic paseist, nimic ireverenþios prosperitatea României ar depãºi-o pe cea a în opiniile ºi analizele sale cu privire la tre- Elveþiei, cãci – revin la ce afirmã ºi demon- Rãzvan Voncu cutul recent ºi prezentul literaturii române. streazã scriitorul – înfãþiºarea literaturii româ- Aceeaºi atotprezentã mãsurã îl fereºte sã ridi- ne este mult mai bunã decât cea a societãþii ACà VREI sã faci po- ce socluri pentru false valori sau, dimpotrivã, româneºti. „Dliticã literarã, du-te sã dãrâme muri de rezistenþã ai edificiului Am lãsat la urmã umorul. Adrian Alui la Bucureºti. Dacã vrei sã cultural naþional. Gheorghe nu glumeºte cu lucrurile serioase, faci literaturã, rãmâi la Conþinutul volumului este variat, alã- dar are un simþ al umorului foarte fin (de o Piatra-Neamþ“, rãspunde turând, în trei capitole (dedicate literaturii cu totul altã facturã decât umorul gros al poetul Adrian Alui Gheor- contemporane, condiþiei scriitorului ºi ano- „vecinului“ sãu Ion Creangã), care îmblân- ghe, atunci când este între- miei culturale/sociale din ultimii ani), eseuri, zeºte, la momentul potrivit, perspectivele prea bat cum se simte ca scriitor articole ºi interviuri. Însã unitatea de conþi- sumbre. Umorul este vehiculul care face sã în/din provincie. nut a Contribuþiilor... este evidentã, atât prin treacã, dupã o formulã pe care o cunoaºtem Are dreptate, ceea ce nu subiectele pe care le abordeazã scriitorul, cât din polemicile maioresciene, adevãrurile inco- înseamnã însã cã stând în provincie nu poþi ºi prin câteva trãsãturi caracteristice ale gân- mode ºi afirmaþiile inclemente la adresa mul- face (ºi) o politicã mai bunã decât mãrunta dirii sale literare. telor neajunsuri ale lumii româneºti de ieri ºi politichie literarã dâmboviþeanã, ºi anume Alãturi de omniprezenta mãsurã, aº enu- de azi. politica literaturii. Cãci a scrie literaturã de mera concepþia organicã asupra culturii. În Într-o convorbire din 2012, purtatã cu calitate, a-þi asuma fãrã complexe destinul de aceastã ordine de idei, la temelia edificiului Angela Baciu, Adrian Alui Gheorghe afirmã scriitor român, a pleda sistematic cauza cul- cultural ºi social-politic naþional stã, potrivit cã „niciodatã nu au fost atât de prost citite turii, mai ales în timpuri aculturale ca acesta lui Adrian Alui Gheorghe, ºcoala. Or, azi, cãrþile importante“. Sper cã volumul sãu pe care-l trãim, înseamnã a face politica lite- spune scriitorul, „universitãþile româneºti sunt Contribuþii la estetica umbrei va avea parte raturii. Fãrã a demoniza politica propriu-zisã niºte bastioane care nu apãrã cultura naþio- de receptarea pe care o meritã. Fie ºi numai – cãci, sã recunoaºtem, ºi aceasta poate ºi tre- nalã, ci apãrã pe studenþi de influenþa cultu- pentru cã, într-o societate care stagneazã, buie sã fie fãcutã bine –, politica literaturii rii în general“. Afirmaþie durã, amendabilã conceptual ºi ideologic, cartea sa ne stimu- este cu siguranþã mai durabilã, cãci ea ridicã eventual prin adãugirea cã nu prea e nevoie leazã sã ne trezim din somn. Unul nedog- monumente spirituale chiar în epoci de indi- ca universitãþile sã-i „apere“ pe studenþi de matic, însã la fel de nociv. genþã ºi menþine spiritul naþional la un nivel influenþa binefãcãtoare a culturii, cãci aceºtia
de performanþã pe care în alte domenii nu îl se apãrã foarte bine ºi singuri, „antrenaþi“ mai poate atinge. fiind de familie ºi de liceu. Însã o afirmaþie Este tema principalã a recentului volum corectã, în fond: dezastrul culturii ºi societãþii de eseuri ºi convorbiri publicat de Adrian româneºti începe din ºcoalã, unde diletantis- Alui Gheorghe, Contribuþii la estetica umbrei mul ºi iresponsabilitatea, asociate cu demi- (Bucureºti: Editura Tracus Arte, 2012, 379 sia pãrinþilor, duc la o prãbuºire a nivelului de p.). O temã rezumatã de autor într-o pro- cunoºtinþe elementare ºi la promovarea unei poziþie-titlu: „Cultura românã este mai bunã imense clase de analfabeþi funcþionali (care decât poporul român“. O propoziþie necom- ºtiu, teoretic, sã scrie ºi sã citeascã, dar nu le plezentã, ce poate leza unele sensibilitãþi (mai foloseºte la nimic). Observaþiile lui Adrian ales sensibilitatea barzilor pãºuniºti...), dar cu Alui Gheorghe evocã, inevitabil, mustrãrile perfectã acoperire în fapte: sublimat în cul- lui Maiorescu, din În contra direcþiei de astãzi

28 • APOSTROF Poeme de ªTEFAN BOLEA întuneric atac! sunt o bisericã îmbibatã de benzinã aºteptând amnarul eu l-am omorât pe ioan botezãtorul deasupra mea se adunã norii de furtunã tot eu pe iuda urgia cântã o temã medievalã la contrabas ºi flaut sunt zeu pentru unii, monstru pentru alþii se adunã corbii ce sug aur topit din leºul soarelui eu am bombardat hiroshima luna are menstruaþie ºi astãzi plouã cu sânge eu, genitorul lui hitler sunt pentru unii lege, bici pentru alþii a trecut mai puþin de o sãptãmânã de când am murit ºi sunt douã rachete nucleare îmi bat în piept pregãtit sã fiu deportat pe una e scris casa poporului personalul de la abator inhaleazã mireasma sufletului meu ce se pe cealaltã catedrala mântuirii neamului zbate între douã lumi ºi ºtim cu toþii cã la abator cuþitul cade precum nota sol în simfonia destinului razant sfârºitul poemului ca un stilet prin cortinã i-am fixat pânã am simþit cã le nãpârleºte privirea sunt o fortãreaþã asediatã berlinul în care intrã ruºii oameni mici, de câte veacuri v-aþi avortat sufletul? napoleon în retragere prin ucraina cezar chemat în ºedinþã urgentã la senat n-aº ucide niciodatã pe nimeni sunt pomul vieþii atacat de termite mai curând i-aº zdrobi pe toþi sunt mãrul cunoaºterii infestat de viermi mã grãbesc sã mã întorc în cuºcã coºmarul dã nãvalã în zile însorite dupã numãrul de circ voi fi linºat de spectatori cireºii în floare se scuturã de ploaie existã o singurã viaþã ºi eu mi-am petrecut-o imobilizat în beci te-nvãluie cu aroma lor voluptoasã ºi-n timp ce primãvara creºte galopant ca progenitura lui ileana deasupra mea se adunã norii de furtunã cosânzeana ºi satan inima mea e o bisericã în flãcãri soarele a intrat în grevã generalã ºi corbii picheteazã în numele rânjind ne închinãm la zeul fricii care ne miruieºte cu vitriol lui în staul ºi-au fãcut vizuinã lupii, luna a intrat în rut
iubito, þi-au spart uºa îngheþatã germania interioarã am adormit în timp ce robert ºerban îi intervieva pe cei de la aktionsgruppe banat richard wagner! cu un asemenea nume eºti predispus sã demolezi cel puþin un trib de idoli curând am fost transportat la sibiu cu radu stanca ºi negoiþescu deoarece eram nedumerit, nicolae balotã mã trase deoparte ºi îmi spuse: „gândeºte-te la numele oraºelor: hermannstadt, kronstadt, klausenburg, frauenbach… nu este evident? transilvania e germania interioarã de fapt dacã imprimi harta ardealului pe cea a germaniei, obþii calea cãtre ierusalimul ceresc“ „este prea mult aº fi pregãtit sã accept la limitã cã noi suntem infernul germaniei“ ne-a tãiat vorba lucian blaga „de altfel“ continuã profesorul „s-a dovedit cã mefistofel era ardelean, ca dracula ºi dionysos trebuie sã fim fermi ºi sã þinem la dubla cetãþenie de transilvani ºi nemþi“ angor o mânã iese de sub plapumã ºi-mi aruncã apã sfinþitã pe faþã se strecoarã sub piele ºi-mi prinde inima într-o menghinã sunt deocheat? am iar viziuni? ºi dacã tot extragi pironul din suflet, smulge ºi cuiul de la grenadã

• Zãmislirea, sculpturã de Ion Bledea. Foto: Amalia Lumei

Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 29 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2.

Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 15 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 30 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 60 lei pentru un an.

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF • SECRETELE ORAºULUI-COMOARÃ Sala Oglinzilor. Ultima întâlnire 2 Legenda lui Donat, între poveste ºi realitate Lukács József 22 • REVISTA REVISTELOR • PUNCTE DE REPER 2, 6 Sorana Gurian – un volum neºtiut Ion Bãlu 24 • EDITORIAL • CRONICA TEATRALÃ Cartea româneascã la Paris Marta Petreu 3 Nu despre un câine cãzut • EUGEN SIMION – 80 în fântânã e vorba... Elisabeta Pop 25 Cu cãrþile pe masã Ion Pop 5 • CU OCHIUL LIBER • CRONICA LITERARÃ Nisipuri miºcãtoare George Neagoe 26 Andra Rotaru ºi „anatomia giganticã“ Irina Petraº 8 Concepte ºi imagini critice Iulian Boldea 26 Securitatea ca agent editorial Cristian Vasile 27 • VERTICAL Un junimist (post)modern Rãzvan Voncu 28 Un dirijor în bãtãlia canonicã Ovidiu Pecican 9 • POEME • LECTURI întuneric, germania interioarã, angor, atac!, Despre faþa ascunsã a lunii: sfârºitul poemului, coºmarul dã nãvalã Dr. Th. Löwenstein, Eliade, Sebastian ºi alþii Marta Petreu 10 în zile însorite ªtefan Bolea 29 • DOSAR: MIRCEA ZACIU ºi MARIAN PAPAHAGI „O insulã de clujeni-neclujeni la Cluj” Ion Vartic 11 Corespondenþã Mircea Zanciu-Marian Papahagi 17

30 • APOSTROF Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar REDACÞIA: Stimaþi cititori ºi colaboratori, MARTA PETREU EGISLAÞIA DIN România vã permite în acest moment sã sprijiniþi o instituþie de cul- (redactor-ºef) turã, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar. L LUKÁCS JÓZSEF În conformitate cu legislaþia actualã, contribuabilii pot dispune asupra destinaþiei VIRGIL LEON unei sume reprezentînd 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil, pentru uni- AMALIA LUMEI tãþile nonprofit, ce funcþioneazã în condiþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii. IRINA PETRAª Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitul pe venitul net anual, Tehnoredactare: obþinut din salarii, onorarii, chirii, dividende etc., revin organului fiscal competent. FOGARASI EDITH Toate persoanele fizice ºi juridice din România pot da 2% din impozitul pe care l-au Vignetele revistei reprezintã plãtit statului în cursul anului 2012 unor fundaþii sau asociaþii, pe care doresc sã le variaþiuni grafice de Mihai Barbu sprijine material. dupã desene de Franz Kafka. Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuie sã completaþi ºi sã depuneþi la organul în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind destinaþia ANA POP sumei reprezentînd pînã la 2% din impozitul anual“, cod 14.13.04.13. (contabilitate) Acest formular se completeazã de cãtre persoanele fizice care au realizat, în anul 2012, venituri ºi care solicitã virarea unei sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. EDITORI: 57, alin. 4 ºi art. 84, alin. 2, 3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu  Uniunea Scriitorilor modificãrile ºi completãrile ulterioare, pentru sponsorizarea entitãþilor nonprofit care din România se înfiinþeazã ºi funcþioneazã potrivit legii.  Fundaþia Culturalã Apostrof Contribuabilii care îºi exprimã aceastã opþiune pot solicita direcþionarea acestei Revista apare cu sprijinul: sume cãtre o singurã entitate nonprofit.  Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriind datele prevãzute de for- Fondului Cultural Naþional  Consiliului Local ºi al Primãriei mular. Cluj-Napoca Termen de depunere: anual, pînã la data de 15 mai a anului urmãtor celui de rea- lizare a venitului. Formularul se completeazã în douã exemplare: originalul se depune la organul fiscal ADRESA REDACÞIEI: în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului; copia se pãstreazã Cluj-Napoca Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 de cãtre contribuabil. cod 400079 Formularul se depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poºtal, prin Tel., fax: 0264/432.444 scrisoare recomandatã. e-mail: [email protected] Formularul se pune gratuit la dispoziþia contribuabilului, la solicitarea acestuia. Acest formular trebuie sã conþinã: Pentru corespondenþã: a) Datele de identificare a contribuabilului: numele, adresa ºi codul numeric perso- Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, Cluj-Napoca, 400750 nal. b) Destinaþia sumei de 2% din impozitul anual pentru sponsorizarea entitãþii non- profit. • Revista APOSTROF figureazã c) Suma. În situaþia în care contribuabilul nu cunoaºte suma care poate fi viratã, nu în Lista-catalog a publicaþiilor interne, editatã de RODIPET SA, va completa rubrica „Suma“, caz în care organul fiscal va calcula ºi va vira suma la poziþia 4251. admisã, conform legii. d) Denumirea entitãþii nonprofit. e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii nonprofit. Manuscrisele primite la redacþie nu se înapoiazã. f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii nonprofit. g) Documentele anexate – se înscrie numãrul de fiºe fiscale anexate la cerere. ISSN 1220-3122 Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Culturalã Apostrof! Revista este înregistratã la OSIM cu nr. 45630/22.05.1996.

Coordonatele noastre sînt: Revista APOSTROF este membrã a FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), COD FISCAL 4868907 asociaþie cu statut juridic, recu- CONT BANCAR (IBAN) noscutã de Ministerul Culturii RO68BRDE130SV07853701300 ºi Patrimoniului Naþional. deschis la Banca Românã pentru Dezvoltare Tiparul: (BRD) CLUJ Centrul de Presã Reformat

Anul XXIV, nr. 4 (275), 2013 • 31