Avram Iancu – Model Şi Inspiraţie

CONSILIUL JUDEŢEAN ALBA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „AVRAM IANCU” ALBA IULIA

AVRAM IANCU – MODEL ŞI INSPIRAŢIE

EDIŢIA a III-a

Alba Iulia 28 noiembrie 2012

Broşura de faţă cuprinde lucrările susţinute în cadrul Simpozionului Naţional AVRAM IANCU – MODEL ŞI INSPIRAŢIE, ediţia a III-a desfăşurat la Şcoala Gimnazială “Avram Iancu” Alba Iulia. Acest simpozion se integrează în programul manifestărilor organizate de către Consiliul Judeţean Alba cu prilejul Zilei Naţionale a României.

Coordonator: Director, prof. Elena Ignat

Colectivul de redacţie:

Prof. inf. Medrea Simona Prof. Slevaş Dana

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

PATRIOSMUL – o dimensiune spirituală

MOTTO: „Patria sunt eu, eúti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi.” (Romain Rolland) Simpozionul NaĠional „Avram Iancu – model úi inspiraĠie”, aflat la cea de-a treia ediĠie, manifestare dedicată Zilei de 1 Decembrie, ne oferă prilejul de a evoca personalităĠi úi evenimente din istoria noastră. Este un moment de mândrie naĠională, de aducere aminte úi de cinstire a faptelor de vitejie, curaj úi demnitate, a celor care au luptat pentru dreptate, independenĠă, integritate úi unitatea poporului român. Sentimentul naĠional, sentimentul apartenenĠei la o naĠiune sunt însuúiri sufleteúti care se manifestăúi care pot fi observate în comportamentul úi convingerile fiecărui om. Patriotismul este o dimensiune valorică, spirituală a fiecărei persoane, este o moútenire ce trebuie transmisă mai departe generaĠiilor tinere. EducaĠia patriotică, educaĠia pentru respectul valorilor, formarea unor cetăĠeni responsabili úi implicaĠi este o preocupare permanentă a ùcolii Gimnaziale „Avram Iancu” din Alba Iulia, atât în cadrul activităĠilor didactice úi educative cotidiene, cât úi prin organizarea unor evenimente speciale ca acest simpozion. Avem convingerea că o Ġară demnăúi prosperă nu poate fi construită decât cu oameni demni úi adevăraĠi care pun mai presus de orice dragostea de Ġară úi dragostea faĠă de semeni. Sperăm ca prin acest simpozion să provocăm momente de reflecĠie, să formăm atitudini úi să stimulăm acĠiuni care să se concretizeze într-un viitor, într-o viaĠă mai demnă úi mai bună pentru acest popor.

Director, Prof. Elena IGNAT

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

Profilul liderului - între deziderat úi realitate

Prof. înv. primar Dana ANDRO ùcoala Gimnazială “Avram Iancu” Alba Iulia, Alba

Omul, fiinĠă socială în esenĠă, se integrează într-un grup în virtutea nevoii de afirmare, de securitate úi de asociere. ExistenĠa unui grup presupune úi un conducător al său, selectat uneori în baza unor criterii riguroase, alteori născut în situaĠii mai puĠin structurate. Vorbind despre leadership, facem în sine), dar úi de caracteristici biologice (sex, referire la un context organizaĠional. vârstă, talie, aparenĠă). Astfel, extroversiunea, Leadership-ul vizează procesul prin care o entuziasmul, masculinitatea, inteligenĠa persoană influenĠează îndeplinirea socială, încrederea în sine, adaptabilitatea obiectivelor de către alĠii. Liderul, prin crescută, rezistenĠa la frustrări, perseverenĠa, statutul său formal sau informal mobilizează, forĠa psihică sunt trăVături făUă de care o organizează úi conduce membrii grupului, persoană nu poate ajunge lider. activităĠile acestuia spre atingerea scopurilor Modalitatea prin care o persoană propuse. ajunge lider este diferită de la un individ la Aristotel considera că “de la naútere altul. PoziĠia socială a unuia îi poate obliga pe unii sunt sortiĠi să fie conduúi, iar alĠii să fie ceilalĠi să-l accepte. Alteori, acesta este conducători”. Aúadar, funcĠia de lider este acceptat în virtutea a ceea ce a făcut sau ceva predestinat, ceva ce Ġine de pentru ceea ce înseamnă el ca personalitate. În caracteristicile psihologice ale individului contextual actual asistăm la o tipologie foarte (inteligenĠă, empatie, sensibilitate, încredere diversă de lideri. Este mare nevoie să existe lideri care să conducă de pe o poziĠie de sinceritate, de dreptate, de corectitudine úi de competenĠă. Este la fel de adevărat că acest tip de conducere atrage úi criticile celor din jur, dar dacă critica este constructivă, ea merită a fi luată în seamă. Pe de altă parte, a critica poate însemna úi a avea o altă părere, iar acest lucru poate deschide noi orizonturi, poate ajuta persoana într-o abordare a lucrurilor dintr-o altă perspectivă. Marii lideri iau decizii dificile făUă teama că le este afectată poziĠia. Ei îúi afirmă convingerile, îúi urmează drumul făUă ca opinia generală să-i afecteze prea mult. IntransigenĠa în luarea deciziilor trebuie dublată de capacitatea de asumare a răspunderii pentru deciziile luate. Aceasta din urmă caracterizează o persoană cu valori morale profund înrăGăcinate.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Liderul este chemat săúlefuiască potenĠialul celorlalĠi membri ai grupului, să-i determine pe aceútia să-l urmeze. România este într-o mare criză de lideri competenĠi, responsabili, convingători. Nevoia de astfel de lideri se resimte acut, iar mulĠi dintre cei care apar sub eticheta de “lider” sunt de fapt “lideri de carton”, lipsiĠi de substanĠă, incapabili săúi asume rolul pe care úi-l arogă. Liderul autentic este úi va rămâne o necesitate, iar rolul lui devine în contextual actual tot mai important. Cele mai de succes firme economice se coagulează în spatele unui lider, iar cele mai sigure eúecuri sunt rodul disoluĠiei răspunderii. Un lider bun este un om puternic, deoarece celorlalĠi nu le place să urmeze oameni slabi. Această forĠă a conducătorului vine din interior. Nu poĠi conduce pe nimeni dacă nu ai învăĠat să te conduci pe tine însuĠi. Capacitatea de autocontrol descătuúează potenĠialul de lider. Ceea ce determină pe o bună parte din oameni să stea după cortina propriei lor vieĠi este faptul că nu conútientizează valoarea pe care ei o au. ImplicaĠiile pe care acest lucru le are sunt însă majore. Aceasta permite ieúirea la rampă a “liderilor de carton” care conduc autoritar, care îúi impun propria lor mentalitate, care creează úi întreĠin stări conflictuale tocmai pentru a distrage atenĠia de la neputinĠa lor. Platon susĠinea că “privată de înĠelepciune, puterea este tiranică”. Din nefericire, prezenĠa lor se resimte dureros în toate sectoarele de activitate úi la toate nivelurile. Cred că idealul în ceea ce priveúte statutul de bun lider este descries în poezia “Dacă” a parĠinând poetului Joseph Rudyard Kippling. DacăĠi rămâne mintea când cei din jur úi-o pierd ùi fiindcă-o ai te-apasă sub vorbe care dor, Dacă mai crezi în tine când alĠii nu mai cred ùi-i ierĠi úi nu te superi de îndoiala lor, Dacă de aúteptare nu osteneúti nicicând, Nici de minciuna goală nu-Ġi clatini gândul drept Dacă izbit de ură nu te răzbuni urând ùi totuúi nu-Ġi pui mască de sfânt sau înĠelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu Ġi-l faci, Sau gândul, deúi judeci, de nu îĠi e un Ġel, Dacă-ncercând triumful sau prăbuúirea taci ùi poĠi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

5ăstălmăcit, naivii să ducă în ispită, Sau truda vieĠii tale, înspulberată-n vânt, De poate iar s-o 'nalĠe unealta-Ġi prea tocită,

Dacă poĠi strânge toate câútigurile tale Ca să le joci pe-o carte úi să le pierzi aúa ùi iarăúi de la capăt să-ncepi aceeaúi cale )ăUă să spui o vorbă de neizbânda ta

Dacă poĠi gândul úi nervii úi inima să-i pui 6ă te slujească încă peste puterea lor Deúi în trupul firav o altă forĠă nu-i Afară de voinĠa ce le impune spor

Dacă te vrea mulĠimea, deúi n-ai linguúit ùi lângăúef tu umbli ca lângă-un oarecare, Dacă de răi sau prieteni nu poĠi să fii rănit Dacă nu numai unul, ci toĠi îĠi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător Cu úasezeci de clipe de veúnicii,

Mereu vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor Dar mai presus de toate, un OM - copilul meu!

BIBLIOGRAFIE Economia, seria Management Anul IX, Nr. 2, 2006

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

NEVOIA DE LIDERI IN CONTEXTUL ACTUAL

Prof. Maria ATANASIU ùcoala Gimnazială “Avram Iancu” Alba Iulia, Alba

Cred că România este intr-o mare criză de lideri competenĠi, responsabili úi convingători. Contextul actual aruncă în faĠa oamenilor “lideri de carton” prefabricaĠi, care îmi lasă impresia că nu útiu să se descurce în acest “rol”. O caracterizare de necontestat, crudă însă reală, a „epocii postdecembriste”, a útiut să o exprime istoricul Florin Constantiniu: „Clasa politică (postdecembristă) a întrunit trei superlative: cea mai incompetentă, cea mai lacomă úi cea mai arogantă din istoria României. Lipsită de expertiză, avidă de căSătuială, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se îmbogăĠească. A jefuit cum nici huliĠii fanarioĠi n-au făcut-o. Responsabilitatea ei faĠă de situaĠia catastrofală a României este imensă. Astăzi, constatăm că industria este lichidată, agricultura e la Sământ, sistemul de săQătate în colaps, învăĠământul în criză, individualitatea României pe plan internaĠional dispărută. Criza economică nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o. Acum, mai mult ca oricând este legitimată întrebarea: Cine vor fi personajele pozitive, românii demn de respect din căUĠile de istorie ale nepoĠilor noútri? $ú mai adaugă faptul că un lider adevărat trebuie să deĠină o mare doza de responsabilitate. El este omul care ia deciziile úi îúi asumă responsabilitatea pentru ele! Nu se poate altfel! Din punct de vedere personal, un bun lider nu poate fi un om care nu are niúte valori morale adânc înrăGăcinate úi o gândire pozitivă, creativă, curaj în orice situaĠie. Aristotel spunea că „de la naútere unii sunt sortiĠi să fie conduúi iar alĠii conducători”. In funcĠie de calităĠile personale cu care te naúti, există persoane predestinate pentru a fi lideri. Cercetările legate de trăVăturile de personalitate ale liderului au ajuns la concluzia că acesta are calităĠi ca: extroversiune, dominanĠă, entuziasm, masculinitate, inteligenĠă socială, încredere în sine, adaptabilitate crescută, inteligenĠă, rezistenĠă la solicitări, perseverenĠă. In dorinĠa de a forma adevărate caractere ne simĠim datori, ca dascăli să le prezentăm elevilor noútri veritabile modele din istorie, lideri ale căror trăVături le găsim tot mai rar în societatea actuală.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

Regele Carol I a fost unul dintre cei mai mari oameni politici ai neamului. Într-adevăr, personalitatea MS Regelui Carol I a fost un exemplu pentru majoritatea elitelor ce i-au urmat la conducerea României. Un caracter parcă forjat din oĠelul german, a încercat în acelaúi timp să se adapteze la specificul local al acelor vremuri úi prin exemplul personal să impulsioneze dezvoltarea Ġării úi transformarea ei intr-o putere regională. Acesta este exemplul care trebuie transmis tinerilor României de azi, pentru a ieúi din întunericul mediocrităĠii úi al promovării non-valorilor. Patruzeci úi opt de ani s-a aflat Regele Carol I la conducerea României (1866-1914), fiind cea mai lungă domnie din Ġara noastră. Pe 10 mai 1866, prinĠul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat domnitor al României, iar pe 26 martie 1881 a devenit rege. Regele Carol I a avut un rol esenĠial în schimbarea României úi transformarea ei într-o Ġară modernă. În timpul domniei sale a apărut prima ConstituĠie, Ġara úi-a cucerit independenĠa, Dobrogea a fost alipită, iar prestigiul Ġării în zonă a crescut enorm. Originile germane ale Regelui Carol I au contat foarte mult în modul acestuia de a conduce. Regele era un om extrem de sever úi disciplinat, cu o moralitate impecabilă. El a încercat toată viaĠa Vă impună colaboratorilor stilul său meticulos úi exact. Regina Elisabeta spunea despre soĠul ei că ³úi în somn el poartă Coroana pe cap”. Carol I a construit statul român pe principiul profesionismului, al perfecĠionării. InstituĠiile moderne ale statului s-au făurit, din anul 1866 până în 1947, pe temeiul calităĠii profesionale úi al ierarhiei meritului. A fost timpul unei aspiraĠii instituĠionale către mai bine, în care cuvintele întru care neamul nostru s-a manifestat în Europa au fost „solidaritate”, „unire”, „împreună”, „prin noi înúine”. De asemenea, a fost úi un om foarte mândru care nu a acceptat să pupe “papucul sultanului” úi a reuúit să obĠină independenĠa României. Regele Carol I a condus personal trupele române în Uăzboiul de independenĠă, iar la 10 mai 1877 la Bucureúti a fost proclamată IndependenĠa României. A fost un moment extrem de important care a dus la dezvoltarea statului modern român.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Împlinirile lui Carol I rămân în istorie nu fiindcă au fost monarhice, ci fiindcă au fost fondatoare de stat modern, vizionare úi aducătoare de statornicie. Ele au validat profesionismul, ca element structural al societăĠii româneúti. România europeană, folosind făUă complexe de inferioritate aceste valori, va fi o Ġară mai puternică, pragmaticăúi îúi va găsi adevăraĠii lideri capabilă să înfrunte timpurile, ce nu se anunĠă nici liniútite úi nici paúnice.

BIBLIOGRAFIE: 1. Vasile Docea - Carol I úi monarhia constituĠională. Interpretări istorice, Timiúoara, Editura Presa Universitară Română, 2001 2. Ion Măldărescu - România scoasă la mezat, Revista ART-EMIS , octombrie 2012 3. Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, 2012 4. Ioan Scurtu - Regii României, Editura Univers Enciclopedic, 2010

IOAN ZOBA DIN VINğ - UN CLERIC CĂRTURAR

Prof. Oliviu-Petru BOTOI Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfântul Simion ùtefan” Alba Iulia, Alba

Contextul socio-politic al românilor transilvăneni din a doua jumătate a secolului al XVII- lea impunea implicarea unei personalităĠi în viaĠa publică care să menĠină aprinsă în inimile românilor flacăra spiritualităĠii primite de la înaintaúii lor. Biserica fiind singura instituĠie a vremii care menĠinea úi susĠinea elementul românesc, după luminata păstorire a Sfântului Simion ùtefan,1 s-a ridicat unul dintre preoĠii poporului aflat încă într-un con de umbră, anume Ioan Zoba din VinĠ, care a continuat activitatea naĠional-culturală a mitropolitului Simion ùtefan, păstrând nestinsă flacăra spiritualităĠii româneúti.

1 Pr. Lect. Dr. Jan Nicolae, Mitropolitul Simion ùtefan. Teolog, cărturar úi patriot, Tipărită cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinĠitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2010.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

Ioan Zoba din VinĠ, „un popă ceva mai cărturar decât ceilalĠi”2 este cea mai importantă personalitate cărturărească de la sfârúitul secolului al XVII-lea. Deúi se semna aproape întotdeauna cu numele Popa Ioan din VinĠ, totuúi el este cunoscut în istoriografie cu numele sus amintit.3 Apare menĠionat pentru prima dată într-o diplomă de înnobilare, emisă la 20 mai 1664. Acest fapt face ca Ioan Zoba să poarte pe nedrept în istoriografia ulterioară apelativul de „om al calvinilor”, datorită conflictelor sale cu mitropoliĠii bălgrădeni închiúi la orice iniĠiativă culturală. Deúi istoriografia recentă aduce la lumină dovezi limpezi ale „ortodoxiei” lui Ioan Zoba, iar cea maghiară era deja în sintonie cu noile recuperări, totuúi Ioan Zoba deocamdată a rămas cel puĠin un filocalvin în consideraĠia multor istorici úi filologi. A existat o tensiune între Ioan Zoba din VinĠúi mitropoliĠii timpului său, Sava Brancovici úi Ioasaf, dar nu era una a divergenĠelor doctrinare ci una de reproúuri reciproce în ceea ce priveúte atitudinea unuia sau a altuia. Ioan Zoba imputa mitropolitului Sava Brancovici vina că nu continua acĠiunile tipografice ale predecesorului său, iar mitropolitului Ioasaf faptul că nu útie româneúte.4 Mai amintim faptul că la 24 mai 1667, principele Mihail Apafi numeúte protopopi pe Ioan din VinĠ, Toma Topai úi Dumitru Logofătul úi Gheorghe Chira. Aceútia erau deja curatori ai PăQăstirii Bălgradului. ùi pe deasupra Ioan Zoba a fost ales úi notar al soborului celui mare. Ioan Zoba a primit însărcinare de la principele Apafi să găsească tiparniĠa de pe vremea mitropolitului Simion ùtefan, să demareze o acĠiune de tipăriri úi să înfiinĠeze o úcoală, lucruri pe care nu le-a îndeplinit mitropolitul locului. Personalitatea protopopului Ioan Zoba era o notorietate în epocă deoarece după moartea mitropolitului Iosif Budai, a fost ales mitropolit5 al bisericii româneúti, principele preferându-l însă pe grecul Ioasaf. Blazonul oferit protopopului Ioan Zoba îl pune într-o lumină pozitivă, „un scut albastru în al Fărui câmp o acvilă cu o cruce dublă în cioc se pregăteúte să scrie într-o carte deschisă.”6 Se pare că după anul 1699, protopopul Ioan Zoba s-a retras pentru că nu mai este implicat în tipărirea CeasloveĠului de la Sibiu. Totuúi, dintr-un ex-libris al său aflăm că úi-a cumpărat un Chiriacodromion (Bălgrad, 1699), fapt care ne obligă să credem că la acea perioadă mai era încă în

2 Nicolae Iorga,Istoria literaturii româneúti, ediĠia a II-a, volumul I, Bucureúti, 1925, p. 39. 3 Molităvnic. Bălgrad 1689, EdiĠie îngrijită, studiu introductiv úi glosar de Ana Dumitran, Alin-Mihai Gherman, Dumitru A. Vanca, cu un cuvânt înainte úi cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinĠitului Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 16. 4 Eugen Pavel, Carte úi tipar la Bălgrad (1567-1702), Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2001, p. 78. 5 Ar fi putut râmâne văduv. 6 Molităvnic. Bălgrad 1689, EdiĠie îngrijită, studio introductive úi glosar de Ana Dumitran, Alin-Mihai Gherman, Dumitru A. Vanca, cu un cuvânt înainte úi cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinĠitului Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 17.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

viaĠăúi probabil trăia undeva în preajma Mitropoliei.7 Oricum úi după un deceniu în care nu mai avem, informaĠii despre el, iar în 1699 apare menĠionat, se pare că nu a participat la unirea Bisericii Româneúti cu Biserica, numele lui nefiind deloc amintit în niciun act sau însemnare a vremii. Sicriul de aur8 este prima carte în care găsim câteva repere ale omileticii funebre din acea vreme. Omiliile, predicile sau propovedaniile, aúa cum sunt numite, sunt împăUĠite pe categorii de vârstă. 9 Opera aparĠine lui Ioan Zoba úi este originală. Cartea s-a bucurat de o largă răspândire, în special în Transilvania, dar úi peste munĠi, cu toate că limba suportă o coloratură locală10 dat fiind faptul că Ioan Zoba adresate cartea clerului transilvan. După cum se precizeazăúi în titlul operei, cartea este tipărită la Sebeú. Se pare că din cauza mitropolitului Ioasaf, Zoba a fost nevoit să instaleze tipografia în acest oraú. La 10 iulie 1682, în scrisoarea adresată superintendentului calvin Mihai Tophaeus úi protonotarului Petru Alvinezi, saúii din Sebeú se arată înĠelegători faĠă de problemele confesionale ale românilor úi susĠin instalarea tipografiei mitropolitane în oraúul lor.11 &ărare pe scurt spre fapte bune îndreptătoare, (1685) este tipărită de data aceasta la Alba Iulia. Din această lucrare nu se păstrează niciun exemplar complet,12 cea mai completă ediĠie Săstrându-e în Biblioteca Academiei din Cluj. InformaĠii despre tipăritură reĠinem de la Vasile Popp úi Timotei Cipariu. Lucrarea în sine este tradusă din limba engleză13 în limba maghiară de către Kezdivasarhelyi Matko Istvan (1625-1693), iar apoi aúa cum mărturiseúte însuúi Ioan Zoba a tradus- o din maghiară în română14 Data apariĠiei CeasoloveĠului nu se cunoaúte cu exactitate, autorii B.R.V.-ului optând pentru anul 1687, iar Veress pentru 1685/1686. Este amintit numele mitropolitului Varlaam, cea ce ne îndreptăĠHúte să optăm mai mult pentru anul propus de către cel din urmă specialist. Se socoteúte că s-a tipărit chiar după instalarea noului mitropolit (decembrie 1685). Lucrarea este tradusă din limba slavonă aúa cum aflăm din titlul căUĠii. Din nou ne întâlnim cu personalitatea cărturărească de seamă a sfârúitului de secol XVII, Ioan Zoba, care a tradus úi această operă. La sfârúitul textului este consemnat numele tipografului „Smereniy Ieromonah Iosif Tipograf Rus.” Nu este exclus ca acest

7 Eva Mârza, Din istoria tiparului românesc. Tipografia de la Alba Iulia. 1577-1702, Sibiu, Editura Imago, 1998, p. 83. 8 Ioan Zoba din VinĠ, Sicriul de aur, EdiĠie îngrijităúi studiu introductiv de Anton GoĠia, Editura Minerva, Bucureúti, 1984. 9 ,,Când moare omul bătrân úi înĠelept” sau ,,Când moare preutul înĠălept al besericii”. 10 ,,...după obiceaiul cum grăiesc pe aceste locuri...” cf. Cuvânt cătră cetitori la Sicriul de aur,. 11 Ioan Zoba, op. cit,. p. 7. 12 Ion Bianu, Nerva Hodoú, Dan Simionescu, Bibliografia românească veche, 1506-1830, vol. I, Editura Acedemiei Române, Bucureúti, 1903-1944, p. 26. 13 Lewis Bayly, The practice of Piety, directing a Christian, how to walk that he may please God, apud. Dumitru A. Vanca, Rânduiala diaconstvelor. Liturghia românilor ardeleni în sec. al XVII-lea, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, pp. 39-40. 14 Eva Mârza, op. cit., p. 73.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

personaj să mai fi participat úi la tipărirea altor lucrări tipografice din centrul transilvan.15 Cartea se bucură de o Ġinută stilistică elegantă, fiind împodobită cu diverse ornamente tipografice. Astăzi, exemplare din CeasloveĠ se găsesc la Biblioteca Centrală Universitarăúi Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca. Una dintre cele mai semnificative apariĠii editoriale pentru sufletele românilor este Rânduiala diaconstvelor úi a văzglăúeniilor care se zic la Liturghie úi rănduiala vecerniei úi cu a utrănei. Scoase úi tocmite dipre limba slovenească pre limba rumînească cu blagoslovenia preaosvinĠitului kir Varlaam, arhiepiscop úi mitropolit Bălgradului, iprociaia. Acum întâi s-au tipărit întru folosul úi înĠălegerea provoslavnicii rumâneúti besereci, ca toĠi preoĠii úi diaconii ca să poată cunoúte pe lesne de a sluji cum să cade pe orânduiala lor. În scaunul Mitropolii Bălgradului tipărindu-să. Anii Domnului 1687 luna septembrie 1.”16 Cartea nu are proporĠii întinse, însă este cea mai practicăúi folositoare carte liturgică de până atunci pentru preoĠi úi diaconi. Alături de aceste tipărituri care au edificat sufletul poporului român împovărat de jugul asupritorilor, Ioan Zoba din VinĠ a mai tipărit un Molităvnic17, Poveste la 40 de mucenici úi Cazanii la oameni morĠi. După cele prezentate, am putut lesne observa faptul că Ioan Zoba din VinĠ a fost un lider al timpului său, care a păzit úi a ajutat la transmiterea tezaurului spiritual al românilor. Această personalitate a celei de-a doua jumăWăĠi a secolului al XVII-lea constituie o verigă importantă în lanĠul eroilor care s-au ridicat din rândul poporului, au luptat pentru cauza fraĠilor de neam úi au murit privind încrezători spre un viitor biruitor.

Bibliografie 1. Bianu, Ion, Nerva Hodoú, Dan Simionescu, 1944, Bibliografia românească veche, 1506- 1830, vol. I, Editura Academiei Române. 2. Iorga, Nicolae, 1925, Istoria literaturii româneúti, ediĠia a II-a, volumul I, Bucureúti. 3. Mârza, Eva, 1998, Din istoria tiparului românesc. Tipografia de la Alba Iulia. 1577-1702, Editura Imago. 4. ***Molităvnic. Bălgrad 1689, EdiĠie îngrijită, studio introductive úi glosar de Ana Dumitran, Alin-Mihai Gherman, Dumitru A. Vanca, cu un cuvânt înainte úi cu

15 Ibidem., p. 75. 16 Dumitru A. Vanca, Rânduiala diaconstvelor. Liturghia românilor ardeleni în sec. al XVII-lea, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 91. 17 Molităvnic. Bălgrad 1689, EdiĠie îngrijită, studio introductive úi glosar de Ana Dumitran, Alin-Mihai Gherman, Dumitru A. Vanca, cu un cuvânt înainte úi cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinĠitului Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

binecuvântarea ÎnaltpreasfinĠitului Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, 2009, Editura Reîntregirea. 5. Nicolae, Pr. Lect. Dr. Jan, 2010, Mitropolitul Simion ùtefan. Teolog, cărturar úi patriot, Tipărită cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinĠitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Editura Reîntregirea. 6. Pavel, Eugen, 2001, Carte úi tipar la Bălgrad (1567-1702), Editura Clusium, 2001. 7. Vanca, Dumitru A., 2009, Rânduiala diaconstvelor. Liturghia românilor ardeleni în sec. al XVII-lea, Editura Reîntregirea. 8. Zoba din VinĠ, Ioan, 1984, Sicriul de aur, EdiĠie îngrijită úi studiu introductiv de Anton GoĠia, Editura Minerva.

IDEEA DE UNITATE - UN DEZIDERAT PERMANENT

Prof. înv. primar Otilia BARABAS Prof. înv. primar Simona BREAZ ùcoala Gimnazială “Vasile Goldiú” Alba Iulia, Alba

Deúi suntem o naĠiune cu un trecut zbuciumat, înscris cu litere de sânge în analele istoriei universale, graĠie inteligenĠei, înĠelegerii úi înĠelepciunii de care a dat dovadă de-a lungul secolelor, poporul român a reuúit săúi păstreze demnitatea, integritatea úi, nu în ultimul rând, valorile sale naĠionale. Respectând istoria altor popoare úi-a respectat úi apărat propria istorie, iubindu-úi dintotdeauna răGăcinile úi locurile moútenite din moúi strămoúi, trăind în bună înĠelegere cu toate neamurile pamântului, indiferent de naĠionalitate úi manifestând în permanenĠă dragoste de semeni úi condescendenĠă faĠă de toĠi aceia care au încercat să-i útirbească imaginea úi să atenteze la integritatea teritorială a României. Ceea ce se petrece astăzi în România, ne determină însă, să facem cunoscute câteva adevaruri istorice incontestabile, care ne dau dreptul să luăm atitudine, cu aceeaúi înĠelepciune cu care au facut-o úi înaintaúii noútri. În tot ceea ce întreprind conducătorii etnicilor maghiari din România începutului de mileniu III, mai ales în ultimul timp, se observă cu XúurinĠă încercarea vădită de re-maghiarizare a Transilvaniei. Sunt agreate acĠiunile extremiútilor

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

maghiari îndreptate împotriva românismului úi eroilor neamului – oponenĠi ai încercărilor de maghiarizare a Transilvaniei de-a lungul istoriei, (de exemplu, Avram Iancu, batjocorit de ziua natională a Ungariei, în mod public, de către un extremist maghiar); solicitarea autonomiei Ġinutului secuiesc úi încercarea de emitere a unei monede secuieúti, denumită SIC úi a efectuării tranzacĠiilor bancare în această monedă; extinderea maghiarizării în úcoli, etc. De ce am sta impasibili la această încercare, când istoria ne oferă dovada existenĠei noastre milenare în acest teritoriu?! Pentru că avem dovezile istorice clare că românii au locuit din vremuri străvechi pe teritoriul transilvan, că ungurii au pus piciorul pe pământ românesc de-abia în secolul IX, că poporul român a suportat cu stoicism jugul străin, indiferent dacă asupritorii au fost ungurii sau alte naĠii care au râvnit la bogăĠiile úi frumuseĠile acestor Ġinuturi binecuvântate de Dumnezeu, de aceea nu dorim altceva decât sa ne fie respectate drepturile de stapâni deplini ai Ardealului nostru! Suntem îndrepăĠLĠi să ne exprimăm îngrijorarea faĠă de atitudinea úi acĠiunile etnicilor maghiari de la putere, faĠă de străduinĠa lor necontenită de a organiza cât mai multe úi mai ample acĠiuni în întâmpinarea înfăptuirii re-maghiarizarii, care se manifestă în România acestor timpuri. În data de 15 martie 2011, de Ziua Natională a Ungariei, un extremist maghiar din Miercurea Ciuc s-a dedat la un fapt incalificabil, batjocorind memoria unuia dintre cei mai mari eroi ai neamului românesc, Avram Iancu. Asemeni hortiútilor, care au dezlăQĠuit teroarea printre românii din Transilvania săvârúind cele mai cumplite atrocităĠi úi împăUĠind chinuri úi moarte celor care le- au stat în cale, acest criminal modern hortist, trăgea spre spânzuratoare, cu útreangul de gât, un trup de păpuúă în costum moĠesc, reprezentându-l pe Avram Iancu. Cu sânge rece úi o meticulozitate de criminal versat, a agăĠat de o grindă păpuúa, simulându-i spânzurarea. ùi asta se petrecea într-un loc public, în centrul oraúului Miercurea Ciuc, în văzul trecătorilor, copii úi adulĠi, într-o regiune (Harghita) înfierbântată de extremismul celor care defilează mereu cu stindardul autonomiei aúa zisului Ġinut secuiesc pe la toate forurile naĠionale úi internaĠionale! Întâmplarea din 15 martie este un exemplu edificator al faptului că maghiarii nu se mai tem de nimic, ne denigrează pe faĠă, ridică steagul secuiesc pe-o instituĠie fundamentală, permite unui vicepreúedinte al Ungariei să se laude că susĠine autonomia. Este o lecĠie de cinism făUă precedent úi un afront adus unui neam întreg. Cine a fost Avram Iancu? Un mare român, un erou al neamului si-un neînfricat luptător pentru drepturile românilor, în propria lor Ġară, Transilvania. Cu ce úi pe cine a deranjat Avram Iancu (1824-1872), fiu de Ġăran moĠ de la Vidra, intelectual ardelean, avocat de profesie, care a avut un rol deosebit în

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

RevoluĠia Română de la 1848 din Transilvania? A luptat doar pentru drepturile românilor! El a fost conducatorul de fapt al Ġinutului ğării MoĠilor, din MunĠii Apuseni, fiind în 1849 în fruntea armatei românilor transilvăneni, aliată cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluĠionare ungare ale lui Kossuth, împotrivindu-se proclamării de către acesta, a unui stat naĠional ungar care să includăúi Transilvania. Avram Iancu a fost „soldatul conútient Clujul ultimilor ani, ceea ce constatăm ne al ideii naĠionale”, a cărui spadă „a lovit de la îngrozeúte! Cu prilejul aúa zisei reinaugurări a înăOĠimea unor principii imutabile de acord cu statuii lui Matei Corvin – unul dintre cei mai catehismul epocii lui” – după cum spunea mari regi ai Ungariei, care a condus Ġara între Aron Cotrus, o personalitate a literaturii 1458 si 1490 -, forĠele extremiste declarate au române postbelice. Avram Iancu, „veriga organizat o acĠiune de etalare a urii úi dintr-un lanĠ de evoluĠiune universală” care s- dispreĠului fată de România, acĠiune clară de a înfăĠisat „de la început într-o armură tip extremis fascist. Tot la Cluj, promovarea complexă de luptător pentru soarta integrală a valorilor cultural-artistice ungureúti se bucură unui neam”. El a avut curajul să susĠină ideile de alocarea unor sume uriaúe din partea românismului în faĠa împăratului habsburg Ministerului Culturii, la conducerea căruia s-a Franz Iosef, să refuze o decoraĠie în cabinetul aflat un ministru UDMR-ist, în persoana acestuia úi să-i spună: „Nu ne-am luptat domnului Kelemen Hunor. Un exemplu clar, pentru jucării, vrem drepturi, Maiestate!” úi să úi destul de recent este diferenĠa dintre sumele suporte consecinĠele răzvrătirii sale împotriva alocate Operei Maghiare úi cele destinate asupritorilor. Operei Române din Cluj în anul 2010 – ùi-acum, într-o societate românească Părturie stau cifrele! Pentru proiectele civilizată, în care sunt respectate drepturile culturale româneúti nu sunt bani, însă pentru minorităĠilor naĠionale úi poate li se permite colaborarile cu instituĠii de profil din Ungaria mult prea mult faĠă de cât ar trebui, un úi nenumăratele delegaĠii efectuate în scopul extremist maghiar săvârúHúte o faptă schimburilor de experienĠă nu există bariere impardonabilă, batjocorindu-ne eroul financiare! Exemplele pot continua facându- national. Alte exmple: dacă facem o se referire úi la alte judete din Ardeal, dar ar incursiune prin evenimentele petrecute în ocupa prea mult timp pentru a le enumera. Ungurii cred că au drepturi pe care de fapt nu le au, úi putem ilustra acest fapt prin însăúi istoria Transilvaniei. Însă ei au acea „credintă fanatică” în apartenenĠa Transilvaniei la regatul ungar. Credinta noastră, a românilor, în drepturile noastre este puternică úi de netăJăduit, este

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

credinĠa în revoluĠionarii de la 1848 care au pus bazele statului român modern, ca apoi săúi câútige independenĠa! Da, aceeaúi „credinĠă fanatică” în unitatea naĠională a avut-o naĠiunea română când a fost încercată de Primul Război Mondial úi apoi úi-a împlinit visul prin înfăptuirea României Mari! Nu acceptăm să stăm nepăVători faĠă de ceea ce se petrece azi într-o Ġară în care tânăra generaĠie învaĠă din manuale de istorie golite de conĠinutul lor patriotic. Nu acceptăm ca România să rămână o Ġară făUă busola sa úi al cărei scop să se îndepărteze de intereseul naĠional! Există o mulĠime de motive care ne determină să nu ramânem nepăVători la ceea ce se petrece în România úi să luăm atitudine în faĠa celor care vor mai mult decât li se cuvine úi râvnesc, IăUă nicio jenă, la ceva ce nu le aparĠine úi nici nu le-a aparĠinut vreodată. Noi nu suntem o naĠiune Uăzbunătoare, suntem un popor paúnic úi primitor, am trăit în bune relaĠii cu naĠiile care s-au stabilit de-alungul istoriei pe pamântul transilvan, fie că au fost unguri, saúi, secui sau alte popoare. Însă, ce este al nostru apăUăm cu sfinĠenie! ùi Transilvania ne aparĠine, aparĠine României Mari úi nu Ungariei, iar dreptul incontestabil asupra pamântului transilvan îl au úi l-au avut dintotdeauna, românii – ISTORIA este dovada úi documentele ei!

Bibliografie:

1. Mitu,Sorin, 2000, Imagini europene úi mentalităĠi româneúti din Transilvania la începutul epocii modern, Presa Universitară Clujeană; 2. Georgescu, Vlad, 1992, Istoria românilor de la origini pînă în zilele noastre, EdiĠia a III-a, Editura Humanitas, Bucureúti; 3. Pleúu, Andrei, 2009, Mândria de a fi român, în publicaĠia Dilema Veche http://www.ziaruldegarda.ro http://www.enciclopediaromaniei.ro

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

„SĂ MORI RĂNIT DIN DRAGOSTE DE PATRIE” AVRAM IANCU ùI SACRIFICIUL SUPREM

Prof. Daniela Valeria CETEAN Colegiul NaĠional „Horea, Cloúca úi Criúan”, Alba Iulia

Într-o perioadă în care valorile s–au pervertit, în care principiile úi moralitatea s-au strâmbat după cum o cere interesul úi în care oamenii politici nu mai sunt deloc exemple demne de urmat, ci dimpotrivă, evocarea unei personalităĠi ca cea a lui Avram Iancu nu poate decât să readucă în atenĠie modelul unui conducător în stare să jertfească totul pentru o idee, pentru un vis, pentru un Ġel. GeneraĠia tânăUă caută modele, este conútientă de valorile pe care trebuie să le aibă úi să le promoveze clasa politică, iar toate informaĠiile despre politicieni corupĠi, mânjiĠi cu afaceri oneroase, lipsiĠi de orice etică úi virtute nu fac decât să-i deruteze úi mai mult úi săúi piardă speranĠa într-un viitor liniútit. Plecând de la necesitatea de a readuce la sine ci la ceea ce i-a fost mai scump în în atenĠia lor adevăratele modele am lume, neamul său, pentru care a lucrat după considerat că pentru tinerii noútri, cel mai puteri, deúi, cu amăUăciune spune Avram potrivit exemplu este Avram Iancu fiul Iancu, lupta aceasta a fost „durere făUă mult Apusenilor, „crăLúorul munĠilor”, cel care úi-a succes” úi cu întristare constată că „speranĠele închinat toată viaĠa neamului său, cel care s-a úi jertfa adusă se prefac în nimica”. Sunt Qăscut, a trăit úi a suferit pentru binele cuvintele unui om care luptă deúi vede uneori acestuia. Cel care a fost în stare să ardă pentru ]ăGărnicia efortului său, dar totuúi nu renunĠă. o idee până la ultima suflare. Aúa cum apare ùi nu renunĠă pentru că ,ceea ce îl Ġine în viaĠă scris în Testamentul său, numit, nu este tocmai speranĠa că demersul său va da întâmplător „Ultima mea voinĠă”, unicul dor roade în cele din urmăúi naĠiunea pentru care al vieĠii sale a fost săúi vadă naĠiunea fericită trudeúte va fii fericită. . În ultimele clipe ale vieĠii sale nu s-a gândit Avram Iancu îúi trage obârúia dint-o veche familie de moĠi iobagi de pe Valea Arieúului Mic din Vidra de Sus. Nu se cunosc cu exactitate datele precise ale naúterii sale pentru că nu s-a Săstrat nici un act oficial, dar se útie că a fost anul 1824 după actele úcolare ale Gimnaziului din Zlatna pe care l-a frecventat în 1840, an în care avea 16 ani. Despre copilărie datele sunt foarte puĠine, cei care l-au cunoscut mărturiseau că îndrăgea muzica úi cântul din fluier, din tulnic úi din

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

gură. Studiază o vreme la ùcoala din Câmpeni, apoi învaĠă la Gimnaziul din Zlatna pe care îl absolvă cu rezultate foarte bune la vârsta de 17 ani. Îúi continuă studiile la Cluj la Liceul Piariútilor, pregătindu-se să devină avocat. A făcut úcoala în plin proces de maghiarizare pentru că în anul 1842 Dieta de la Cluj a decis introducerea oficială a limbii maghiare în Transilvania úi începerea maghiarizării úcolilor româneúti. Deúi se simĠea umilit de profesorii care îi tratau îngrozitor pe studenĠii români, el îúi păstrează calmul, dar în ultimul an de studii, în 1845, împreună cu alĠi tineri ai liceului clujean au organizat o societate academică ce a editat o revistă românească intitulată „Aurora” sau „Zori pentru minte úi inimă”. În 1846, la vârsta de 22 de ani îúi încheie studiile de drept la Cluj úi a fost lăudat de profesorii săi pentru calităĠile sale - disciplina, ambiĠia, preocuparea pentru studiu, manierele fine, spiritul tolerant úi faptul că era un om e cuvânt! Toate acestea îl vor defini úi pe viitor. Înzestrat cu aceste calităĠi úi ambiĠios eliberării românilor ardeleni. A văzut în din fire, tânărul absolvent încearcă să ocupe o revoluĠie calea pentru a împlini voinĠa sa, funcĠie în administraĠie, dar a fost respins pe aceea de a-úi vedea neamul fericit, aúezat la motiv că nu este nobil. Pleacă la Târgu Mureú locul lui, în drepturile sale fireúti. RevoluĠiile úi se înscrie ca practicant la Curtea de Apel a se fac cu oameni obiúnuiĠi dar sunt conduse Transilvaniei ca úi cancelist, urmând a deveni de personalităĠi care-úi leagă iremediabil avocat, pentru că avocat putea fii úi dacă nu numele úi viaĠa de acestea. RevoluĠia de la era nobil. Din cei 30 de canceliúti români de 1848 a fost piatra de hotar pentru lupta úi la Târgu Mureú (din peste 200!) Avram Iancu viaĠa lui Avram Iancu, a fost piedestalul pe s-a distins ca fiind cea mai impresionantă care s-a clădit legenda lui, dar în acelaúi timp personalitate, prin cultura sa úi prin calităĠile a fost úi stânca lui Prometeu de unde va umane deosebite. Primeúte diploma de avocat începe suferinĠa sa. Avram Iancu este omul în martie 1848, dar nu va profesa niciodată în revoluĠiei, este cel care s-a dăruit cu trupul úi vreun barou sau în vreun birou avocăĠesc. Dar cu inima cauzei revoluĠiei, devenind în scurt va deveni avocatul poporului său căruia i-a timp conducătorul acesteia úi emblema ei. apărat pe viaĠă cauza! Numele lui Aram Iancu va deveni sinonim cu Zorii revoluĠiei îi vor da prilejul de a revoluĠia, atât pentru contemporanii lui cât úi se dărui cu toată fiinĠa sa idealului sacru al pentru urmaúi. Participă la Adunările de la Blaj din aprilie úi mai 1848, aduce la cunoútinĠa moĠilor săi hotărârile luate de naĠiunea română , iar Guvernul de la Pesta va dispune arestarea lui pe motiv că instigă populaĠia la luptăúi la desfiinĠarea iobăgiei. MulĠi dintre revoluĠionari sunt arestaĠi, iar Iancu începe să se ascundă. În memoria populară s-a păstrat până în zilele noastre amintirea adăposturilor

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

tainice ale Iancului úi încercările înverúunate ale stăpânirii de a-l prinde A stat ascuns în munĠi cam 6 săptămâni până când comisarii maghiari trimiúi pentru anchetă au păUăsit Transilvania. A organizat úi a treia Adunare de la Blaj din luna septembrie, adunare care a respins uniunea Transilvaniei cu Ungaria úi a declarat că nu recunoaúte guvernul maghiar. S-a trecut la organizarea militară a Transilvaniei, iar Avram Iancu a fost numit prefect general úi sub oblăduirea lui s-a constituit în ğara MoĠilor legiunea AurariaGemina, organizată după principiile armatei romane. Avram Iancu a decretat mobilizarea generalăúi războiul se generalizează în întreaga Transilvanie. Zona Apusenilor devine centrul de rezistenĠă românească, chiar în condiĠiile multiplelor victorii repurtate de maghiarii conduúi de generalul Bem. În august 1849 revoluĠia este înfrântă, dar armata lui Avram Iancu a rămas liberă. După înfrângerea revoluĠiei autorităĠile maghiare au urmărit anihilarea conducătorilor ei, iar pe data de 15 decembrie 1849 autorităĠile din Zarand îl arestează pe Avram Iancu în Hălmagiu în prezenĠa miilor de români adunaĠi la târg. ReacĠia românilor a fost fulgerătoare, iar autorităĠile l-au eliberat declarând că arestarea lui a fost o eroare. Avram Iancu a fost omul revoluĠiei de potenĠialul românilor, a crezut în visul său úi la 1848, a fost românul care a găsit în nu a renunĠat niciodată. PerseverenĠa lui, vâltoarea evenimentelor prilejul de a se afirma iubirea de Ġară, ataúamentul veúnic faĠă de ca luptător úi apăUător al dreptăĠii. Aúa cum crezul său, i-au adus numele de Craiul apreciau úi apropiaĠii săi, avea ceva unic în MunĠilor ,stăpân necontestat al Apusenilor. fiinĠa lui, o măreĠie úi o grandoare deosebită, Urmele lui se regăsesc astăzi în toate inimile care-l distingea imediat printre camarazii săi . moĠilor, pentru că nu este alt erou cu care să A întreĠinut permanent simĠămintele de se identifice mai profund românii din zona dragoste de Ġară úi de neam, a crezut în Apusenilor decât Iancu, Iancu cel Mare. După revoluĠie, Iancu nu va înceta activitatea revoluĠionară úi prin rapoarte trimise guvernatorului austriac va atrage atenĠia asupra situaĠiei grave a românilor din Transilvania. A înmânat un memoriu împăratului Franz Iosef în martie 1850, dar împăratul i-a făcut promisiuni deúarte. Este úi anul în care Avram Iancu îúi va redacta testamentul, la doar 26 de ani! Tot în acel an, Avram Iancu refuză Medalia de Aur pe care monarhul a pregătit-o pentru el motivându-úi refuzul prin faptul că întâi trebuia să se decoreze naĠiunea cu împlinirea promisiunilor! Este alungat din Viena ca un răufăFător în februarie 1851.Anul 1852 a provocat o schimbare profundă în viaĠa úi destinul lui Avram Iancu. Este anul în care apar primele semne prevestitoare ale bolii care va evolua încet dar sigur. Cu ocazia vizitei împăratului în Transilvania în anul 1852, Iancu manifestă unele tulburări de comportament, va face unele gesturi necugetate, motiv pentru care unii apropiaĠi ai lui au crezut că mimează nebunia. Deúi aúteptase atât de mult vizita împăratului. Avram Iancu nu l-a

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

întâlnit, refuzând acest lucru, fapt care a intrigat teribil autorităĠile .Răspunsurile sale ulterioare au fost evazive úi neconcludente. Când i se cer explicaĠii din partea camarazilor săi, devine irascibil. AbsenĠa lui Iancu la solemnităĠile primirii împăratului este protestul său faĠă de indiferenĠa dovedită de împărat faĠă de cauza moĠilor. La 17 august 1852 este arestat pentru că s-a opus înscrierii Sădurilor din Câmpeni pe numele fiscului imperial úi este dus la Alba Iulia cu escortă de jandarmi. Aici va fi umilit úi bătut de un funcĠionar. În urma acestor abuzuri boala se declanúează, iar vestea s- a răspândit imediat în toate cercurile. Pentru a nu-l transforma în martir, autorităĠile îl mută la Sibiu úi-l achită în urma unui proces foarte rapid. Mai mult, autorităĠile au încercat să îi ofere un post în minister pentru a repara eroarea făcutăúi scandalul iscat din cauza arestării úi deĠinerii lui Iancu. Iancu a respins oferta. Răsplata venea prea târziu. Boala se va înteĠi manifestându-se prin convulsii úi crize frecvente picurate de momente de melancolie úi de reverie. Care să fi fost cauza care a declanúat această boală care a determinat eclipsa neaúteptată a unui bărbat atât de înzestrat, este greu de precizat. Prietenul său Axente Sever consideră că suferinĠa úi durerea provocată de nereuúita acĠiunilor sale pentru îmbunăWăĠirea situaĠiei moĠilor ar fi fost cauza decadenĠei lui fizice úi psihice. Trăirea intensă, patima cu care a luptat, încordarea nervoasă în care a trăit în anii revoluĠiei, energia întreagă pusă în slujba unei idei, precum úi iluziile pierdute ar fi putut să fie tot atâtea motive ale declanúării bolii. După 1852 ,la vârsta de 28 de ani, Iancu dispare ca om politic, ca lider al naĠiunii sale, cu mintea împăienjenită de durere, chipul său se va transforma încet úi sigur prins în ghearele unei boli care-l măcina lent. Portretele vremii surprind această decadenĠă fizicăúi-l arată ca un om bătrân, cu privirea pierdutăúi umerii căzuĠi. Ce tragic destin pentru un om atât de activ! Ultimii 20 de ani din viaĠă au fost ani de pribegie, de însingurare, úi-a pierdut familia úi la vârsta de 48 de ani devenise un om sleit de puteri, bătrân úi obosit. Nu mai era decât o umbră a conducătorului legiunii, a fostului prefect, a Craiului MunĠilor. S-a stins din viaĠă la 29 august 1872 la Baia de Criúúi a fost înmormântat la ğebea în prezenĠa a peste 10.000 de români îndureraĠi care au Ġinut aprinse torĠele zile în úir. La căSătâiul lui Iancu va fi aúezat un însemn funerar, simplu úi măreĠ în acelaúi timp, la fel ca cel care l-a inspirat: „Avram Iancu, avocat, prefectul legiunilor romane în anul 1848, mort în 1872” Era legat pe eternitate de evenimentul care l-a zămislit ca model pentru popor úi care i-a dat veúnicia- revoluĠia de la 1848. Iar în actul de deces în locul numelui, poreclei úi meseriei celui mort stă scris „Avram Iancu, eroul românilor” Eroul care a murit din dragoste de patrie, cel care úi-a pierdut echilibrul vieĠii atunci când n- a mai avut speranĠa că se va realiza idealul în care a crezut, cel care a fost rănit de deziluzii úi de nedreptateúi-a găsit locul în istoria neamului. După o agonie lungăúi chinuitoare, destinul l-a pus la

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

locul lui, în inima românilor úi în istoria neamului. Căci lupta pentru o idee úi pentru o cauză- DRAGOSTEA DE ğARĂ- chiar dacă nu s-a concretizat imediat, i-a asigurat nemurirea!

BIBLIOGRAFIE

1. DRAGOMIR, Silviu, Avram Iancu, Editura ùtiinĠifică , Bucureúti, ediĠia a II-a, 1968. 2. DUDAù, Florian - Avram Iancu în tradiĠia românilor, ediĠia a II-a, Editura de Vest, Timiúoara, 1998 Magazin istoric - nr. 3 (24), martie 1969, Anul III 3. LAZĂR, Ioachim; MORAR, Nicolae Marcel - Avram Iancu în memoria posterităĠii, Editura Emia, Deva, 2008 4. MITU, Sorin - Imagini europene úi mentalităĠi româneúti din Transilvania la începutul epocii moderne, Presa Universitară Clujeană, 2000. 5. NISTOR, Ioan Silviu - Clarificări privind împrejurările úi locul în care a decedat Avram Iancu, Anuarul Institutului de Istorie "George BariĠiu" 2003, SeriesHistorica, XLII, Editura Academiei Române, Bucureúti, 2004 6. 3Ă&ĂğIAN, Teodor V. - Cartea de aur sau luptele politice-naĠionale ale românilor de sub coroana ungară, volumul I, ediĠia a II-a, Sibiu, Tipografia Iosif Marschall,

Avram Iancu –modelul conducatorului paúoptist

prof. Marinel CHIRIğESCU prof. Lacrima Mihaela UNGUR Liceul Tehnologic „ğara MoĠilor” Albac, Alba

Avram Iancu îúi trăgea obârúia dintr-o veche familie de iobagi de pe valea Arieúului Mic. Bunicul său Gheorghe Iancu a fost preot ortodox în Vidra de Sus úi a participat în 1784 la răscoala lui Horia, fiind chiar rudă cu acesta. Tatăl lui Avram Iancu, Alexandru Iancu, s-a născut în anul 1797 úi era al treilea fiu al lui Gheorghe Iancu. În 1869, Iosif Vulcan îl caracteriza astfel: „Alexandru Iancu au fostu unul dintre cei mai respectaĠi locuitori din satu (...).

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

Alexandru Iancu era foarte deútept; de la natură avea minte ageră, a învăĠat úi carte úi a fost mult timp jude comunal úi gornic de păduri...” în Vidra de Sus. Alexandru Iancu s-a căVătorit de tânăr, atunci. Aceasta este “Casa Iancului” păstrată luând de soĠie o fată din partea locului, din până în zilele noastre. neamul TrifuĠHútilor sau, corect spus al Casa veche au locuit-o mama úi tata Gligoreútilor, anume pe Maria Gligor, numită lui Alexandru úi după moartea preotului, úi Maria mică, pentru că era o “Gheorgheasa” singură, văduva lui femeie mică de statură dar frumoasă, Gheorghe Iancu. înĠeleaptăúi harnică. Ia a venit noră FuncĠia de “pădurar” este în la bătrânul Iancu. Alexandru, a munĠi, pe plaiuri, în lumea pădurilor, moútenit alături de o parte din avere, de o reală însemnătate relevând ia vatra úi casa părintească, situată în însăúi situarea aparte a lui Alexandru spatele actualului complex muzeal. Iancu faĠă de ceilalĠi locuitori ai Fiind amândoi din familii de comunei. Astfel spus Alexandru Iancu oameni înstăriĠi, cu dare de mână, tinerii este “omul stăpânirii”, care are prilejul să FăVătoriĠi Ġin să aibă propriul cămin, astfel că, cunoască mai bine statorniciile vremii de cât în scurtă vreme, cu ajutorul părinĠilor, alĠi, în casa lui poposind adesea oficianĠii Alexandru construieúte în imediata apropiere, statului, iar în ograda sa judecându-se orice în mijlocul grădini, propria casă tot din lemn, neascultare, răzvrătire sau încălcare a legi de urmând felul de construcĠie al caselor de Fătre iobagi din partea locului. munte, dar “minunată” după împrejurările de Alexandru úi Maria Iancu au avut în urma căVătoriei doi copii. Primul, Ioan, s-a născut în anul 1822, la 22.02.1822. A fost botezat de preotul Vasile Gomboúúi a avut ca naúă pe “Moaúe-sa, Gligor MariuĠ [ă], groútioriĠă”. Al doilea fiu Avram, s-a născut în anul 1824, la vremea cireúelor, adică la sfârúitul lunii iulie, data unanim acceptată de istoriografia românească. „AvrămuĠ”, cum era alintat de către părinĠi, úi-a petrecut copilăria în satul natal Vidra de Sus. Aici a învaĠat citirea úi scrierea în limba română cu dascălul Mihail Gomboú. Iosif ùterca ùuluĠiu martor ocular al unei scene familiale a familiei Iancu, ni-l descrie pe Avram Iancu astfel: „îmbrăcat în cămaúă lungă, încins peste mijloc cu un úerpărel frumos cusut, cu SăOăriuĠă neagră pe cap, împodobită cu ciucuri roúii, deosebit ca isteĠime”.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

În ani următori pe când era elev la Eăiat, de vreo 12 ani, vrând săúi arate curajul úcolile din Câmpeni, Zlatna úi Cluj, tânărul a sărit în vâltoare. Când au văzut că vârtejul îl Avram Iancu, cu bucle blonde úi ochii de trage, iar el începe să înghită apă úi se culoare deschisă, a înlocuit straiele ĠăUăneúti scufundă, au rămas încremeniĠi de spaimă. cu cele moderne spre marea dezolare a Într-un târziu dezmeticindu-se, au început a mamei. În vacanĠe însă îmbrăca din nou striga după ajutor. AvrămuĠ, calm i-a întins costumul de la Ġară, devenind un tânăr moĠ celui în primejdie băĠul undiĠei, scăpându-l de asemenea celor rămaúi acasă. Lua parte, la moarte. alături de părinĠi úi fratele său la lucrarea Avram încă de mic a îndrăgit muzica ogoarelor, la tăiatul lemnelor, la cositul úi úi cântul, din gură, frunză, tulnic úi fluier, adunatul fânului. Se amesteca în distracĠiile violină úi flaut. Se spune că pe păúunea din copiilor distrându-se úi el asemenea lor. Vioi lunca familiei Iancu din Vidra de Sus, pe úi vesel, săQătos úi optimist era cel mai bun locul numit “Celarul”, situat lângă vale îúi jucător cu mingea. După cum era úi temerar la Iăcuseră sălaú o úatră de Ġigani, având în nevoie, aúa cum s-a dovedit întro zi de vară la frunte pe voievodul Cula Surdului. Acesta iar iazul Gligoreútilor. Anume se spune că iazul fi arătat sau dăruit lui AvrămuĠ un violoncel, de la moara Inceútilor era pe acele vremuri acesta uitând de toate, pentru a nu afla părinĠii foarte adânc. Intrând în el în miez de vară la úi a putea învăĠa să cânte în liniúte, pentru a se scaldă, băieĠii nu cutezau să se depărteze prea simĠi în largul lui úi-ar fi făcut pe Celar o mult de mal. S-a întâmplat însă odată că un colibă de vară. Avram úi în copilărie úi la maturitate, chiar úi în timpul revoluĠiei, bătea (juca) cotca, lopta-pila (mingea) pe trăoaúurile din Apuseni (mai ales la Vidra de Sus úi Câmpeni) úi era un jucător dexter (bun, abil). În luna iunie 1848 după vizita lui Pal Vaúvary acasă la Avram Iancu la Vidra de Sus (Vasvary făcea parte din elementele radicale ale revoluĠiei maghiare dar, încetul cu încetul se va Oăsa influenĠat de excesivul naĠionalism al nobilimii úovine) a spus: „Iancu acesta este un om extraordinar, este un om cu sânge rece, talentat, dar când vorbeúte despre suferinĠele naĠiunii sale, e fantastic îi scânteiază ochii úi poĠi vedea într-înúii aprinsă făclia revoluĠiei”. Avram Iancu inspira curaj úi demnitate masei de Ġărani, îndrăzneală în revendicarea drepturilor ce li se cuveneau, aúa cum aveau s-o facăúi cei din Vidra de Sus la 13 iunie 1848, în faĠa unei comisii de anchetă, când au pretins dreptul de a folosi neîngrădiĠi păúunile, Sădurile, apele, stâncile úi hotarele comunei lor.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

La 18 iunie 1848 la Câmpeni, Iancu mulĠumea în numele iobagilor, guvernului pentru publicarea decretului prin care sa prevăzut desfinĠarea iobăgiei dar, mai adauga hotărât că: „bunurile camerei regale din acest domeniu, cu toate pădurile, pietrele úi cu tot hotarul lor constituie de acum, proprietatea moĠilor. Ei îúi vor revendica pe cale legală dreptul acesta...”. MoĠii útiu săúi apere drepturile, nu se mulĠumeau cu vorbe goale, „ce útergere de iobăgie îi aceea dacă, pădurile nu ni s-ar da îndăUăpt”, au întrebat ei. La 20 iunie, s-a organizat în munte „o demonstraĠie generală”, adică un fel mobilizare, pentru a se constata dacă la timpul cuvenit se va ridica poporul la luptă sau nu. În toate satele moĠHúti, din Muntele Găina încoace prin Vidra, Albac, Scăriúoara, s-au tras clopotele în dungă, lansându-se strigătul „La arme!”. La 24 iunie, ca urmare a sale cu organele guvernului erau definitiv evenimentelor expuse mai sus, comisia de compromise. De aceea împreună cu Nicolae anchetă condusă de Kozma Pàl îl cita pe Corcheú úi prietenul său din copilărie moĠul “instigatorul” Avram Iancu úi pe ajutoarele Gavril BăGăUău, avea să se retragă la început sale să vină în faĠa ei. Unii dintre ei, pe undeva pe lângă Vidra părintească apoi în prezentându-se în faĠa comisiei, au fost puúi la desiúul pădurii de fag dintre Vidra, Blăjeni úi plata unor amenzi în bani, altora li s-au aplicat Bulzeúti, pentru a se adăposti într-o peúteră de lovituri de bâte. Iancu a refuzat să apară în la Izvoarele Criúului Alb. faĠa comisiei dându-úi seama că raporturile După retragerea lui Iancu la Vidra de Sus, o întreagă campanie de secui supravegheau, sub comanda vicecomitelui Pogany, Vidrele úi comunele învecinate pentru ai prinde urma. La 29 iunie, aflat încă în împrejurimile Vidrei de Sus, Iancu a trimis o scrisoare comisiei, în care declara că nu se va prezenta la anchetă. Avea conútiinĠa curată că nu intenĠionase să atace pe nimeni. A înarmat poporul numai pentru apărare. A refuzat să se prezinte în faĠa comisiei deoarece aceasta apare ca forĠă militară. Voia săúi apere viaĠa, de aceea a dispărut. A cerut comisiei să ducă la cunoútinĠa guberniului declaraĠia sa úi să publice manifestul adresat în limba română, Ġăranilor din munĠi. Pe aceútia Iancu îi îndemna să rămână în liniúte cât timp va lipsi dintre ei, pentru că dreptatea lor va triumfa. Să nu ameninĠe pe nimeni úi să ceară a fi lăsaĠi săúi caute pe drumul lor dreptatea. Retragerea lui Iancu în codrii rezistenĠa armată a poporului întrucât în Zarandului nu a împiedicat cu nimic mersul mintea lui stăruia tot mai mult ideea de a aĠkĠa acĠiunii pornite cu elan úi îndrăzneală, focul răscoalei, în toate regiunile locuite de dimpotrivă, în cele úase săptămâni petrecute români. Adăpostul lui a devenit foarte repede în ascunziú, el a continuat să organizeze un adevărat cartier general, în pofida

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

soldaĠilor împăUăteúti úi a grănicerilor secui, Fătre un prefect numit de către comitetul care îl cautau de zor. român de pacificare. Prefectul îúi alegea În a doua jumătate a lunii august, Avram viceprefectul. Legiunea era împăUĠită în 10 Iancu a ieúit din nou la lumină úi a început tribunate sau batalioane, comandate de un recrutarea úi instruirea a opt sute de flăFăi, tribun úi un vicetribun, numiĠi de prefect. aleúi special care au format „garda naĠională”. Tribunatele erau împăUĠite în câte 10 centurii, Între 21-30 septembrie, Avram Iancu a comandate de un centurion úi un participat cu 600 de moĠi înarmaĠi, la o nouă vicecenturion. Centuria formată din 100 de adunare, la Blaj. Aici s-a format un nou oameni era împăUĠită în 10 decurii conduse de Comitet NaĠional. Avram Iancu a fost numit decurion. prefect general, adică, conducător militar Pe Ġinutul moĠesc Avram Iancu a organizat (ministru de război) al revoluĠiei române din legiunea numită simbolic „Auraria Gemina”. Transilvania. După revoluĠia din 1848-1849, când Întors în munĠi, Avram Iancu a organizat forĠa Avram Iancu a fost conducătorul oútilor militară úi teritoriul ca Ġară românească în armate din Transilvania, a apărat drepturile lumina programului revoluĠiei. foútilor săi lăncieri. El a redactat memorii În ziua de 19 octombrie s-a hotărât Fătre guvernul Transilvaniei úi către împărat, oficial organizarea ostăúească a românilor. revendicând recunoaúterea integrală a Potrivit unor hotărâri mai vechi sau dreptului de folosire úi de proprietate al format 15 legiuni. Legiunea era comandată de Sădurilor de către moĠi. Problemele legate de viaĠa si activitatea revoluĠionară a „crăLúorului” munĠilor Apuseni, Avram Iancu, sunt probleme care stârnesc interesul copiilor, cultivându-le sentimente alese, precum cinstea, curajul, eroismul, bunătatea, spiritul de dreptate sau dimpotrivă, dezaprobarea fricii, laúităĠii, răutăĠii, necinstei. Aceste noĠiuni morale, devin accesibile elevilor, prin forĠa exemplului eroului naĠional Avram Iancu, care poate devenii ulterior un exemplu de viaĠă.

BIBLIOGRAFIE: - Badea, Marin, Bodea, I. Gheorghe, Avram Iancu în conútiinĠa poporului român, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1976. - ChiriĠescu, Marinel, OpĠional istorie – Avram Iancu, CrăLúorul munĠilor, în Universul ùcolii, Anul XI, nr. 8 (108), octombrie 2009. - Dragomir, Silviu, Avram Iancu, Bucureúti, Editura Minerva, 1988.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

- Dudaú, Florian, Avram Iancu, eroul românilor, Oradea, Editura Lumina, 1993. - Idem, Avram Iancu în tradiĠia poporului român, Timiúoara, Editura Facla, 1998. - Mihalache, Marin, Avram Iancu, Bucureúti, Editura Militară, 1968. - Pascu, ùtefan, Avram Iancu, Bucureúti, Editura Meridian, 1972. - Pădurean, DominuĠ, Avram Iancu úi începuturile „jocului cu mingea” în România. Aspecte inedite, în Avram Iancu (1824-1872), Volum dedicat împlinirii a 125 de ani de la moartea eroului, în vol.: Restituiri, Deva, Anul V, Nr. 5, 1997. - Ursu, Horia, Avram Iancu, Bucureúti, Editura Tineretului, 1966. - http://www.didactic.ro/lectii-istorie-7-familia-lui-avram-iancu-p170839-t0. - http://www.didactic.ro/lectii-istorie-7-planificare-curs-istorie-op-al-avram-iancu-cr-orul-mun-r- p74579-t2.

AVRAM IANCU, CRĂ,ùORUL MUNğILOR

Prof. înv. primar Călina COMùA ùcoala Gimnazială „Ion Bianu” Valea Lungă, Alba

Avram Iancu a fost un avocat transilvănean úi revolu ionar român paúoptist, care a jucat un rol important în RevoluĠia de la 1848 ì din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al ğării MoĠilor în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alian ă cu armata

austriacă, împotriva trupelor revolu ionare ungare ì aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth. ì S-a născut în MunĠii Apuseni într-o familie de moĠi înstăriĠi. Tatăl său, Alexandru Iancu, a fost pădurar, apoi jude domenial. Având o situa ie materială bună, a urmat clasele elementare la Poiana Vadului úi Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar gimnaziul ì superior la Liceul Piarist din Cluj. Începând cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj. Din anul 1846 a devenit cancelarist la Târgu Mureú. Îúi ia examenul de avocat în anul 1848.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

În preajma izbucnirii revoluĠiei făcea dus la dezbinarea revolu ionarilor paúoptiúti parte dintre fruntaúii intelectualită ii transilvăneni úi la ridicareaì ăUănimii române româneúti transilvănene, luptătoare pentru la lupta pentru rezolvarea problemei sociale úi ì ì emancipare socialăúi na ională de sub unguri a celei na ionale. Acest curs al revolu iei úi imperialii austrieci. A fost unul dintre ì române în Transilvaniaì a fost influen at úiì de ini iatorii úi organizatorii adunărilor de la Blaj recunoaúterea de către austrieci a românilor ì din 30 aprilie, 15-17 mai úi 15-23 septembrie ì transilvani ca na iune politică, fapt refuzat de 1848 úi conducătorul cetelor înarmate de guvernul revoluì ionar maghiar de la ărani úi de mineri din MunĠii Apuseni, în Budapesta al lui Kossuth. Avram Iancu a ì rândurile cărora úi-a câútigat o mare ì devenit conducătorul oútilor ĠăUăneúti române popularitate. contra revoluĠiei maghiare în Transilvania, Punerea greoaie în practică a legii care urmărea aici anexarea ei. În fruntea privitoare la desfiinĠarea iobăgiei în acestei oúti úi în colaborare cu autorită ile Transilvania, refuzul lui Kossuth úi al militare austriece a organizat apărarea în ì guvernului revolu ionar ungar de a acorda Mun ii Apuseni úi a respins numeroasele drepturi politice úi libertăĠi naĠionale atacuri ale trupelor revoluĠionare maghiare ì ì românilor transilvăneni úi votarea, în contra trimise de guvernul revolu ionar ungar, dorin ei majorită ii române, a unirii superioare ca număr úi ca armament, ì Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au ì ì câútigându-úi renumele de “craiul mun ilor”. Pe 4 mai 1849 a dat o nouă organizare civilă Mun ilor Apuseni. În vara anului 1849ì a stat timp de 10 luni la Viena, unde a Ġinut legătura cu autorităĠile imperiale austriece. ì Luptele din MunĠii Apuseni slăbiseră atât for ele revolu ionare ungureúti cât úi pe cele ale românilor. Armata Ġaristă, chemată în ajutor de împăratul Austriei, Franz Joseph, a înfrânt armata ì ì revolu ionară ungară la Sighiúoara. Copleúite de armatele austriece úi de cele ruseúti, trupele revoluìionare maghiare au capitulat la ùiria pe 13 august 1849. În anul 1852 tânărul împărat Franz Joseph a întreprins o vizită în Transilvania. La cererea lui ì Avram Iancu, împăratul a modificat căOătoria úi s-a oprit la Găina, prin Vidra, apoi la Câmpeni. Din viaĠa privată a revoluĠionarului de la 1848 se poate spune că a avut o iubită cu care a avut cea mai îndelungată rela ie, a fost Johanna Farkas, cunoscută ca Hani, tânăUă maghiară din Abrud. Aceasta i-a salvat viaĠa când trupele revoluĠionare ungureúti se apropie de oraú, Háni l-a ì înútiinĠat pe Iancu, l-a rugat să plece numaidecât pentru a-úi salva via a úi l-a condus prin grădina din spatele casei. Astfel Iancu a păUăsit Abrudul în ultima clipăúi s-a îndreptat spre Câmpeni, unde ì a organizat contraofensiva împotriva lui Hatvani.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

În ultimele două decenii ale vie ii sale a suferit de o boală psihică. A rămas în memoria [ colectivă ca umblând din sat în sat înnebunit.ì În diminea a zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, sub streaúina unei claie de fân, în ograda ì brutarului din Baia de Criú. A fost îngropat pe 13 septembrie 1872 la ğebea, jud. Hunedoara, lângă “Gorunul lui Horea“.. La mormânt s-a distribuit o odă dedicată memoriei lui Iancu, scrisă de Gheorghe Secula.

Bibliografie: http://ro.wikipedia.org/wiki/Avram_Iancu

ROMÂNII DIN DIASPORĂùI IDEEA DE UNITATE

Profesor Monica LuminiĠa COZMEI Colegiul NaĠional “C.Negruzzi” Iaúi, jud. Iaúi

Planul lucrării: 1. MenĠinerea fiinĠei poporului român prin Unitate; 2. ActivităĠi extra-curriculare privind spiritul patriotic în Colegiul NaĠional “C. Negruzzi” Iaúi; 3. Românii din Diasporă - menĠinerea unităĠii cu Ġara

1. Unitatea acestui popor a fost probată de-a lungul veacurilor, obĠinută cu sacrificii care au demonstrat dragostea de Ġară. În permanent pericol de a deveni paúalâc turcesc, provincie Ġaristă sau austriacă, provinciile româneúti s-au luptat, pe rând sau împreună săúi menĠină Unitea sau fiinĠa românească. Puternic ancoraĠi în Istoria Europei am mers împreună cu ea, vrând-nevrând. Elemente care au ajutat la Unitatea Ġării: - limba românească; - teritoriul geografic în care s-a demonstrat, istoric, permanenĠa acestui popor; - participarea la actele istorice ale Europei cu dezideratul de a ne proteja Ġara; - tradiĠiile milenare specifice doar poporului român;

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

- úcoala úi familia - elemente care au jucat rolul determinat în educaĠia copiilor privind transmiterea ideii de unitate naĠională. 2. ActivităĠi extra-curriculare în C.D.I. Col C. Negruzzi Iaúi privind spiritul patriotic în Col.”C.Negruzzi” Iaúi În cadrul Colegiului Costache Negruzzi din Iaúi s-a înfiinĠat, de cinci ani, un Cabinet de Documentare úi Informare care are activităĠi: culturale, pedagogice úi de informare, menite să asigure legătura informaĠională úi educativă între profesorii úcolii úi elevii noútri, după modelul european. Din multitudinea acestora enumerăm activităĠile care au legătură cu subiectul dezbătut úi care au avut ca obiectiv principal dezvoltarea sentimentului patriotic, mândria de a fi român, aprecierea frumuseĠilor naturale ale Ġării noastre, popularizarea acestora, valorizarea cuceririlor strămoúHúti în adevărate “lecĠii” predate în muzeele vizitate. Enumerăm: - “CăOător prin ğara Moldovei”- excursie în care s-a asigurat documentarea traseului, cu elevii claselor a IVa, pe traseul Târgu Frumos- Paúcani- Suceava; - “Iaúi 600” activităĠi de popularizare a vechii capitale moldave, cu ocazia împlinirii a 600 de ani de atestare documentară; - ActivităĠi diferite în colaborare cu Liga StudenĠilor Geografi, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaúi; - “Una Historia Communa”, parteneriat cu universitatea Bologna, Italia, în care am asigurat prezentarea zonei Moldovei úi a oraúului Iaúi; - Proiect cartografic: “Movilele moldave în timpul lui ùtefan cel Mare”, realizat cu Catedra de Istorie a FacultăĠii de Istorie, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaúi; - “Ora de istorie” , în programul “ùcoala altfel”, Muzeul “M.Kogalniceanu” Iaúi; - Lucrare útiinĠifică în cadrul Simpozionului NaĠional “Patrimoniu úi civilizaĠie în spaĠiul românesc”, coordonator Gr. ùc. “Transporturi Căi Ferate” Iaúi; - Prezentarea obiectivelor ieúene: Palatul Roznovanu, Mitropolia, Universitatea Al. I. Cuza, 0ăQăstirea CetăĠuia, Casa Dosoftei, în cadrul parteneriatului úcolar realizat cu Republica Modova; - Participarea la Campania Globală pentru Educatie cu tema”EducaĠie úi îngrijire din copilăria timpurie”, 2012, campanie iniĠiată de “SalvaĠi Copiii” împreună cu: Ministerul EducaĠiei, Cercetării úi Sportului, Centrul Municipiului Bucureúti de Resurse úi AsistenĠă educaĠională, Centrul Romilor pentru IntervenĠie Socială úi Studii, “Romani Criss”, Centrul “EducaĠia 2000+”, Centrul pentru educaĠie úi dezvoltare Profesioanală “Step by Step”, World Vision România, Roma Education Fund România, FederaĠia NaĠională a AsociaĠiei de PărinĠi-ÎnvăĠământ preuniversitar úi FederaĠia Sindicatelor Libere din ÎnvăĠământ.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

3. Ca profesor documentarist am participat la patru Proiecte Europene, cu diferite teme, unde am relaĠionat cu alĠi colegi din Ġările Europei dar úi din Rusia, China, Turcia, Insulele Reunion- FranĠa. Acestea au fost: “Le Grand Tour en Europe”, Paris, martie, 2010; “Terre, terren, territoire, stelites et les paysages pour les observer”, Orihuella, Spania iulie, 2011; “Il futuro dell’Identita Europe, L’evoluzione della continuita”, Firenze, Italia, 2012 “Katarsis. Teatro e natura”, Alberobello, Italia, mai 2012; Orice Proiect începe cu prezentarea Ġării úi regiunii din care vii. Am urmărit permanent evidenĠierea aspectelor pozitive din România úi din învăĠământul românesc ieúean. Am avut în vedere: realizare power-point a unor materiale cu frumuseĠile Ġării noastre, prezentarea planului educaĠional a Col. “C. Negruzzi” Iaúi. Unele lecĠii au fost organizate în úcoli din FranĠa, Spania, Italia. În întâlnirile de lucru avute am avut ocazia să remarc dorinĠa de unitate, dragostea de Ġară. Eram mândri că suntem români! Materialele prezentate celorlati participanĠi au avut, cu precădere, această temă! Ne-a fost admirată Ġara la “scenă deschisă”, schimbând percepĠia, uneori eronată, despre România. In Italia am luat legatura cu reprezentanĠii oficiali ai comunităĠii româneúti , am cunoscut oameni, preoĠi, profesori, funcĠionari care se străduie să schimbe mentalitatea despre Ġara si oamenii ei. Se organizează cursuri de limba româna, sărbători româneúti care aduc un plus de valoare românilor din Diasporă. Am fost onorată de InvitaĠia de a reprezenta România la următorul curs la Universitatea din Firenze. În FranĠa am mers la întâlnirea cu românii din Paris. De remarcat a fost standul organizat cu produse tradiĠonale româneúti care a atras atenĠia prin varietate: vase artizanale, mâncare românească, prezentate de personalităĠi (scriitori, poeĠi) care lucrau în Paris. Am văzut preocuparea de a evidenĠia valorile perene ale poporului nostru: cultura românească, produse ecologice de calitate. DorinĠa de a ne integra unui viitor european dar úi de a păstra propriile valori. Azi, a fi român, echivalează cu mândria de a ne păstra fiinĠa naĠională. Promovarea ideei de unitate s-a făcut în aceste studii prin: - organizarea de standuri româneúti; - explicaĠii privind tradiĠiile specifice acestui popor; - descrierea ospitalităĠii româneúti; - realizarea de Parteneriate cu colegii din alte Ġări; - implementarea unor secvenĠe de cultură úi tradiĠie românească în informaĠiile transmise în cursul derulării Proiectului.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

FaĠă de lupta înaintaúilor noútri pentru păstrarea hotarelor Ġării úi fiinĠei naĠionale consider Fă, astăzi, “lupta” s-a schimbat: este necesară la nivel ideologic. Despre unicitatea acestui popor úi legăturile spirituale ale românilor de oriunde ar fi putem vorbi, mereu, la prezent. Profesorii, intelectualii, artiútii úi sportivii vor fi mereu uniĠi la prezentarea úi reprezentarea României. Unitatea care se impune este de ordin spiritual, sufletesc, continuă. Numai aúa vom avea o moútenire pentru copiii acestei Ġări úi ne vom menĠine fiinĠa naĠională alături de celelalte Ġări ale Europei.

Bibliografie: Ion Stoica “Structuri info-documentare” Mihaela Bulai, Eugenia Baciu, LuminiĠa Urma, Cristina Rotaru “Univers educativ”- vol.VI “Vremea úcolii” nr.2, 2011

IULIU MANIU, LIDER AL MIù&ĂRII PENTRU UNIRE ÎN ANUL 1918

Prof. Nicoleta DĂESCU Colegiul Tehnic „Apululm” Alba Iulia, Alba Prof. Mihail DĂESCU Colegiul Tehnic „Al. Domúa” Alba Iulia, Alba

Iuliu Maniu reprezintă una dintre personalităĠile marcante ale istoriei României din secolul al XX-lea, rolul său în lupta naĠională a românilor din Transilvania cât úi pentru promovarea úi apărarea regimului democratic din România interbelică, fiind unul determinant. Studiul de faĠă îúi propune să prezinte, prin intermediul discursului politicianului ardelean, rolul jucat de acesta în pregătirea Actului de la 1 Decembrie 1918. Toamna revoluĠionară a anului 1918, îl găseúte pe locotenentul de artilerie Iuliu Maniu la Viena, unde, în fruntea unui comandament român, asigura ordinea călcată în picioare de anarhia ce cuprinsese Imperiul. În acelaúi timp cu evenimentele din Transilvania, unde se constituia Consiliul NaĠional Român Central, la Viena lua fiinĠă Comitetul naĠional al românilor din Transilvania sub preúedinĠia lui Iuliu Maniu iar a doua zi, ca instituĠie militară a sa, Senatul Central al ofiĠerilor úi

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

soldaĠilor români18. Cu această ocazie, Iuliu Maniu a rostit o alocuĠiune în care subliniaza faptul că ofiĠerii úi soldaĠii români sunt alături de evenimentele prin care “statele úi toate naĠiunile îúi încheagă rândurile spre înfăptuirea celor mai scumpe idealuri nutrite de veacuri”. În acest context, în care conútiinĠele naĠionale au fost eliberate se trezeúte úi conútiinĠa naĠională a românilor „ca un vulcan clocotitor” care îi îndeamnă pe aceútia, luând exemplu de la celelalte naĠiuni din Imperiul Habsburgic, să se declare liberi úi independenĠi úi să se constituie în consiliu naĠional: „Noi ofiĠerii úi soldaĠii români în vremurile acestea de prefacere politică a lumei întregi, în urma războiului mondial când toate statele úi toate naĠiunile îúi încheagă rândurile spre înfăptuirea celor mai scumpe idealuri nutrite de veacuri, simĠim că cu o forĠă nespus de potenĠată palpităúi inimile noastre de adevăraĠi români. Se trezeúte în noi acea conútiinĠă naĠională care de veacuri a fost încătuúată cu cele mai murdare úi barbare mijloace din partea tiranilor care până acum ne-au stăpânit, dar care conútiinĠă acum eliberată erupe ca un vulcan clocotitor de puterea focului ce conĠine. Această conútiinĠă naĠională ne-a îndemnat pe noi ofiĠerii úi soldaĠii români din susnumitele locuri să ne întrunim într-o adunare generală, să ne închegăm rândurile, ca să înfruntăm valurile úi mai vîrtos, să ne închegăm rândurile pentru că toate celelalte naĠiuni din fosta monarhie habsburgică s-au declarat deja de «naĠiuni libere úi independente» úi úi-au compus deja consiliile lor militare”19. Prin această cuvântare, Iuliu Maniu se declară un adept al autodeterminării popoarelor, fiind în asentiment cu proiectele celorlalĠi membrii ai P.N.R. care, prin Alexandru Vaida-Voevod, lansaseră la 18 octombrie 1918, în Parlamentul de la Budapesta, DeclaraĠia de independenĠă a naĠiunii române. La 14 noiembrie 1918, Maniu sosea la Arad, pentru a participa la negocierile dintre Consiliul NaĠional Român Central úi delegaĠia guvernului maghiar condusă de Oszkar Jaszi, impunându-úi în final punctul de vedere, la întrebarea „…ce vor în definitiv românii?”, răspunzând “– Rupere totală de Ungaria!”20. Dar până la acest răspuns tranúant, care semnifica ruperea de aproape un mileniu de tiranie, fostul deputat din Parlamentul de la Budapesta, a mai dat o dată Păsura politicianului român intransigent, prin fermitatea cu care a respins propunerile venite din partea delegaĠiei maghiare care nu accepta despăUĠirea Transilvaniei de Ungaria. Maniu insistă pe legitimitatea istorică a pretenĠiilor româneúti úi pe cea a C.N.R.C. ca reprezentant al poporului

18 Apostol Stan, Iuliu Maniu. NaĠionalism úi democraĠie. Biografia unui mare român, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997, p. 71. 19 1918 la români. Documentele Unirii, VII, Bucureúti, Editura Didacticăúi Enciclopedică, Documentul 38, p. 61. 20 Ionel Pop, Zaharia Boilă, Matei Boilă, Amintiri despre Iuliu Maniu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1998, p. 57.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

român din Transilvania. Românii din Transilvania formează o naĠiune prin faptul că sunt compacĠi din punct de vedere geografic, au tradiĠii úi aspiraĠii comune. Legitimitatea C.N.R.C este dată de trecutul istoric al P.N.R., care a reprezentat interesele românilor de la 1848 încoace, a adoptat un program care oglindeúte aspiraĠiile românilor din Ungaria, úi este alcătuit în mod democratic: „Românii cer recunoaúterea drepturilor lor în baza faptică a existenĠei lor ca naĠiune geograficeúte compactă, cu tradiĠiuni úi aspiraĠiuni unitare úi bine preci- zate, dar o cer aceasta recunoaútere úi în baza drepturilor istorice ale na- Ġiunei române pe care nu e timpul acum să le desfăúure, dar a căror exis- tenĠă o constată în baza tuturor declaraĠiunilor politice făcute din anul 1848 încoace. Legitimitatea noastră, ca reprezentanĠi adevăraĠi ai aspira- Ġiunilor adevărate ni-o dă baza largă democratică a organizaĠiei noastre de partid, întărită acum úi cu reprezentanĠii partidului socialist úi faptul, că din anul 1848 când s-a decretat programul politic pragmatic al naĠiunei române, acest partid a reprezentat cu consecvenĠă de fer acest program politic recunoscut de întreg poporul românesc úi de toată lumea politică, ca credeul politic al naĠiunei române”21. Maniu afirmă făUă echivoc că poporul român doreúte un stat cu suveranitate naĠională în spaĠiul locuit de românii din Ungaria úi Ardeal, fiindcă ei trăiesc pe un teritoriu compact, úi nu admit să înstrăineze nici o palmă din el, luîndu-úi angajamentul că o să respecte drepturile úi libertăĠile celorlalte popoare conlocuitoare, fiindcă “noi nu vrem să devenim din asupriĠi asupritori”. Înainte de a ajunge la Alba Iulia úi de a participa, în calitate de delegat al cercului electoral VinĠu de Jos, la Marea Adunare NaĠională, Maniu a făcut un popas la Blaj, oraúul de care era legat profesional, unde, la 18 noiembrie, a rostit un discurs prin care aducea un ultim omagiu acestei citadele a românismului. Blajul este considerat “centrul de care se leagă cele mai sfinte úi cele mai minunate tradiĠii ale neamului românesc”. Activitatea depusă în slujba unirii este o “frumoasă luptă”, blăjenii fiind în acest fel “prieteni úi fraĠi” de crez úi idealuri cu Iuliu Maniu. Oratorul îi caracterizează pe maghiari ca având fire turanică, care sub vorbe frumoase oferă de fapt “un grăunte de autonomie, păzit cu baionete ungureúti”, iar tratativele cu aceútia au avut de fapt scopul de a arăta mentalitatea politicienilor maghiari, care nu vor să respecte principiile wilsoniene. Salută faptul că poporul român este sprijinit de de toate neamurile lumii care sunt conútiente că românii vor forma un stat puternic, de 14 milioane de cetăĠeni, o Ġară cu un “teritoriu bogat, cel mai bogat al Europei întregi”. Observăm că Maniu nici nu concepe ca Adunarea de la Alba Iulia să aibă alt

21 1918 la români. Documentele Unirii, VII, Bucureúti, Editura Didacticăúi Enciclopedică, p. 330-331.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

rezultat decât decizia de unire cu România. La finalul cuvântării pune întrebarea retorică de ce oare a fost aleasă Alba Iulia pentru acest eveniment úi îi îndeamnă pe blăjeni “să lucreze din răsputeri pentru ca această adunare să fie vrednică de neamul românesc”22. În lucrarea lui Sever Stoica23, Iuliu Maniu este denumit “Conducătorul”, termen care întruchipează calităĠile de lider al românilor din Transilvania úi Ungaria, de care politicianul român Gă dovadă în toamna anului 1918 úi care îl vor propulsa în funcĠia de preúedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei după 1 decembrie 1918. Maniu se prezintă ca un conducător legitim al naĠiunii române din fosta Austro-Ungarie, în relaĠiile cu Puterile Antantei, încă din 28 noiembrie 1918, când, într-un memoriu trimis ministrului Afacerilor Externe al FranĠei24, protestează asupra faptului că în armistiĠiul încheiat între Antantăúi Guvernul maghiar, s-au luat hotărâri care privesc naĠiunea română, încălcându-se interesele acesteia, precum úi dreptul de a dispune de teritoriile pe care locuieúte. Maniu consideră faptul că prevederile tratatului “împarte naĠiunea română din Transilvania úi Ungaria în două păUĠi, ceea ce agravează enorm dificultăĠile în acĠiunea de renaútere naĠională”. El consideră că pe baza principiului autodeterminării, poporul român úi-a luat libertatea de a dispune de teritoriul pe care locuieúte, de a-úi organiza instituĠiile proprii úi de a se autoguverna, iar pe plan extern de a trata de pe poziĠia unei naĠiuni aliate cu Antanta, guvernul maghiar neavând niciun drept legitim de a dispune de teritoriile locuite de români: „[...] pe baza dreptului de a dispune liber de sine, poporul român úi-a recîútigat capacitatea de a acĠiona în deplină libertate, au fost luate măsurile absolut necesare pentru constituirea unei armate úi pentru menĠinerea ordinii publice. În fiecare localitate au fost constituite gărzi naĠionale, iar în centrele mai importante Consiliul NaĠional are la dispoziĠie trupe regulate. MulĠumită gărzii naĠionale úi acestor trupe, s- a reuúit să se pună capăt unor tulburări serioase úi să se înăbuúe în faúă miúcarea bolúevică, lucru pe care guvernul ungar nu a reuúit să-1 facă”25. Maniu arată că guvernul maghiar, invocând textul armistiĠiului semnat cu Antanta, úi-a arogat dreptul de a administra úi teritoriul Transilvaniei, astfel “populaĠia românească din aceste Ġinuturi e lăsată în voia forĠei brutale a guvernului ungar care acĠionează făUă scrupule îndreptate împotriva locuitorilor români”. Argumentelor de ordin internaĠional invocate de către guvernul maghiar împotriva pretenĠiei naĠiunii române de a lua în mâinile sale administrarea teritoriului

22 Ibidem, p. 398-399; Unirea, XXVIII, nr. de propagandă, din 7/20 noiembrie 1918. 23 Sever Stoica, Iuliu Maniu, Cluj-Napoca, 1932. 24 1918 la români. Documentele Unirii, III, Bucureúti, Editura Didacticăúi Enciclopedică, 1983, p. 83-84. 25 Ibidem.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Transilvaniei úi Ungariei locuit de români, Maniu le opune “dreptul nostru istoric úi natural, bazat pe faptul însuúi al existenĠei noastre”. În aceste cuvinte se face simĠit ecoul Supplexului úi al Memorandumului. În final, “Conducătorul” solicită ministrului francez, pentru a preveni producerea “unei adevărate tragedii pentru poporul român din Transilvania úi Ungaria”, tratarea problemelor ce privesc aceste teritorii cu reprezentanĠi ai naĠiunii române, care úi-a proclamat independenĠa faĠă de Ungaria: „A nu trata în exclusivitate cu guvernul vechiului regat al Ungariei chestiunile care privesc Ġinuturile româneúti din Ungaria, Ġinuturi pe care le reprezintă Consiliul NaĠional Român. A considera naĠiunea română din Transilvania úi Ungaria ca o naĠiune aliată a Marilor Puteri, aúa cum s-a procedat cu cehoslovacii úi cu iugoslavii, úi, în consecinĠă, a preciza în tratatul de armistiĠiu chestiunile care privesc naĠiunea română”. Liderul Iuliu Maniu îúi va duce misiunea până la capăt în timpul Marii Adunări de la Alba Iulia, discursul său reprezentând o argumentare a legitimităĠii Actulului de unire din punct de vedere istoric úi al dreptului naĠional úi universal, dar úi după, când, în calitate de preúedinte al Consiliului Dirigent, va coordona acĠiunea de unire efectivă a Transilvaniei cu Regatul României.

Bibliografie Stoica, Sever, 1932, Iuliu Maniu, Cluj-Napoca. Stan, Apostol, 1997, Iuliu Maniu. NaĠionalism úi democraĠie. Biografia unui mare român, Editura Saeculum I.O., Bucureúti. Pop, Ionel, Boilă, Zaharia, Boilă, Matei,1998, Amintiri despre Iuliu Maniu, Cluj-Napoca, Editura Dacia. 1918 la români. Documentele Unirii,1983, vol. III, VII, Bucureúti, Editura Didactică úi Enciclopedică. Unirea, XXVIII, nr. de propagandă, din 7/20 noiembrie 1918.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

Avram Iancu – Eroul moĠilor

Prof. înv. primar Constantina DAVID Liceul Sportiv Alba Iulia, Alba

Dintre figurile ilustre ale românilor implicaĠi in RevoluĠia de la 1848 se detaúează net personalitatea celui pe care moĠii din Apuseni l-au iubit si glorificat pe altarul libertăĠii străbune, pe Avram Iancu Acesta a iubit tare mult pe moĠii săi. Pentru ei a luptat úi a sângerat ca un leu, pentru ei s-a umilit la porĠile închise ale Vienei, pentru ei a murit. Conducătorul moĠilor s-a născut in comuna Vidra de Sus din MunĠii Apuseni. Copilul a Yăzut lumina zilei in anul 1824, ca al doilea fiu al soĠilor Alisandru si Maria. Familia sa era una relativ bogată, comparativ cu restul familiilor de romani din Ardeal care se zbăteau la limita subzistentei. Copilul Iancu îúi petrece primii ani de viata intr-un cadru fericit, departe de necazurile si luptele cu care va da piept mai târziu. Bunăstarea relativă a părinĠilor le permite acestora să-i asigure traiul úi înscrierea la úcoală. La indemnul familiei, care dorea ca primul născut să se facă preot, iar al doilea învăĠător, Iancu urmează calea căUĠilor. La vârsta de 13 ani îl găsim înscris la gimnaziul catolic din Zlatna. Cu toate că úcoala are caracter unguresc, copiii fiind îndoctrinaĠi si de cahehismul militant catolic, Iancu nu renunĠă la credinĠa sa ortodoxă. Copil dotat intelectual, stăpâneúte în scurt timp atât limba maghiară cât si cea latina in care va conversa mai târziu cu împăratul austriac. Iancu se regăseúte in scurt timp printre Câmpia LibertăĠii, el s-a adresat în principal fruntaúii junimii româneúti transilvane. oamenilor de rând care sufereau crunt de pe Tânărul din Apuseni se remarcă prin voinĠa si urma iobăgiei. Pe atunci, românii suportau cu înclinaĠia înnăscută pentru luptă. greu statutul în care erau obligaĠi să trăiască. Anii agitaĠi ai RevoluĠiei de la 1848 îl Pe lângă faptul că aurul úi lemnul Apusenilor surprind pe Iancu in postura de fruntaú al se scurgea spre Pesta, oamenii erau obligaĠi să intelectualităĠii româneúti din Ardeal, alături muncească făUă bani pe moúiile grofilor. de personalităĠi precum Timotei Cipariu úi Din postura de lider regional, Iancu Aron Pumnul. Craiul MunĠilor de mai târziu intra în conflict cu tabăra opusă ideologic se evidenĠiază astfel în iniĠierea si organizarea condusă de Simion BarnuĠiu, adversarul sau tuturor adunărilor de la Blaj in care românii politic. În scurt timp, Iancu îl acuză pe vúi cereau drepturile milenare. Acolo, pe BarnuĠiu úi pe cei din grupul său că nu sunt

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

altceva decât unioniúti cu numele. AutorităĠile Simion Balint din Roúia Montană cere maghiare afla de renaúterea spiritual - politica ungurilor să renunĠe la acest gest provocator. a românilor úi acĠionează pripit úi cu mare FormaĠiunile paramilitare menite sa terorizeze cruzime. Groful Nemegyei îl ameninĠă miúFările româneúti erau insă încurajate atât deschis pe Iancu, promiĠându-i că, in cazul in de guvernul din Budapesta cât úi de nobilimea care moĠii nu se vor întoarce la tăiatul maghiară locală. Loc de pace nu mai era. Sădurilor, va trimite soldaĠii secui, deja vestiĠi Aveau să vorbească armele. Încă o data pentru sălbăticia lor. Având încă în memorie românii din Ardeal se văd nevoiĠi să lupte martiriul moĠilor Horea, Cloúca úi Criúan, împotriva aceleiaúi naĠii străine care profita de Iancu-i răspunde că moĠii vor deveni mai impactul internaĠional al RevoluĠiei de la Vălbatici decât orice secui... Aproape 1.200 de 1848, atât pentru a se rupe din Imperiul ani de ură úi resentimente reciproce nu mai Austro-Ungar, cât mai ales de a scăpa de pot fi stăviliĠi. Burghezia maghiara se populaĠia majoritara autohtonă. autoconstituie în garda naĠionala. Popa Iancu află că liderii maghiari nu vor să recunoască naĠiunea română din Ardeal, plus neacordarea de drepturi úi libertăĠi egale românilor, ruptura este definitivă. Iancu ia decizia dureroasă de a-úi înarma poporul si de a se lupta pană la unul cu gărzile lui Kossuth. Avram Iancu organizează rezistenta moĠilor in fortăreaĠa naturală de piatra a Apusenilor. La data de 19 octombrie 1848, CrăLúorul îúi mobilizează oamenii in trei tabere principale: la Bistra, sub conducerea tribunului Alexandru Bistran, la Câmpeni sub tribunul Nicolae Corcheúúi la Bucium, sub vicetribunul Dionisie Popoviciu. Pe data de 25 octombrie a aceluiaúi an, o forĠă de atac maghiară, compusă din husari úi secui úi condusă de contele Bethlen, baronul Banfy úi capitanul Baumgarten, porneúte spre Cricău pentru a distruge legiunea viceprefectului Balas. Datorită tacticii de luptă desăvârúite aplicată de Iancu, corpul expediĠionar duúman este zdrobit. Românii aproape nu mai pot fi opriĠi, oriunde întâmpinau rezistenĠă, se înfuriau úi se dădeau la răzbunări. În comunele ùard, Ighiu úi Bucerdea, măcelul se dezlăQĠuie, foarte puĠini nemeúi scăpând cu viaĠă din faĠa maselor populare furioase care plăteau răzbunarea unei tiranii seculare. În plus, moĠii nu au uitat măcelul de la MihalĠ. La sfârúitul lui martie 1849, moĠii lui Iancu erau însă înconjuraĠi din toate păUĠile de forĠele armate ale guvernului maghiar. Biruitori momentan, ungurii nu au învăĠat însă nimic din lecĠia războiului. În loc să se împace cu naĠiunea română, Kossuth trece la ameninĠări, optând pentru o campanie de lichidare a oricărui element românesc. Echipele lui Iosif Teney din Târgu Mureú úi Ludovic Szabo din Turda se lăuda că au executat făUă judecată sute de români. Presa maghiară de la Pesta notează cu mândrie despre

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

vânătorile de români din comunele Bichis, Cecalaca, Ozd, Geogiu, Sacaramb, Balsa, Ocna Sibiului, Secas. Adăpostit în munĠi, Avram Iancu întocmeúte o replică pe măsură. ConútienĠi de faptul că dacă românii din Apuseni nu vor fi lichidaĠi, răzbunarea acestora nu va întârzia, gărzile maghiare se decid să atace frontal Apusenii. Decizie foarte prost inspirată, deoarece, moĠii erau cunoscători excelenĠi ai terenului, iar ura lor împotriva cruzimilor nemeúilor nu mai putea fi stinsă de nimic. Bolnav úi trist îúi petrece ultimii ani de viaĠă. Pădurile, satul úi fluierul au fost cele care l-au FăOăuzit pe ultimul drum, la ğebea, acolo unde-i este mormântul.

Bibliografie: http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5151789-avram-iancu-povestea-vulturului- ranit

NEVOIA DE LIDERI ÎN CONTEXT EUROPEAN ùTEFAN CEL MARE

Prof. Simona FLOREA ùcoala Gimnazială “Avram Iancu” Alba Iulia, Alba

În istorie se cunosc mulĠi oameni, căci până la urmă asta sunt, care au legat timpul de numele lor. Fiecare popor are însă lideri care se evidenĠiază în conjunctura timpului. De obicei apar în vârful unor crize, sociale sau politice. Nu apar însă din neant, ci din luările de poziĠie împotriva cursului vremii, úi care îl pot recunoaúte ca posibil conducător al celor nemulĠumiĠi. Multe cuvinte frumoase úi emoĠionante au fost scrise de istorici pentru a caracteriza domnia marelui principe trecut la veúnica odihnă acum cinci veacuri. CalităĠile umane, cele de om politic, de strateg úi de diplomat, acĠiunile sale făUă precedent pentru apărarea integrităĠii Ġării, iniĠiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraĠia unor iluútri contemporani, iar, graĠie tradiĠiei populare, a fost transformat într-un erou legendar. Fiu al domnului Bogdan al II-lea úi al Mariei Oltea, ùtefan l-a înfrânt în 1457, la Doljeúti, pe

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Petru Aron, ucigaúul tatălui său, úi a fost uns domn al Moldovei de către mitropolitul Teoctist. Domnia i-a fost marcată de numeroase lupte, cele mai multe cu turcii, care deveniseră o ameninĠare pentru Europa úi pentru întreaga Creútinătate. Cea mai importantă victorie asupra turcilor ùtefan a obĠinut-o la Podul Înalt, lângă Vaslui, în 10 ianuarie 1475, cu o armată de trei ori mai mică decât a invadatorilor. Semnificativ pentru gândirea voievodului, Cronica ğării Moldovei spune că, după această luptă, ùtefan cel Mare „nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu pâine úi cu apăúi în toatăĠara a dat de veste ca nimeni să nu se laude cu această izbândă, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu úi numai Lui să i se aducă laudă”. După propria sa mărturie, ùtefan cel Mare a purtat 36 de băWălii, din care a câútigat 34. Victoriile răsunătoare împotriva regilor Ungariei (Baia, 1467) úi Poloniei (Codrii Cosminului, 1497) au condus la stabilirea unor noi raporturi cu aceste state. Singurele înfrângeri au fost cele de la Chilia (1462) úi Războieni-Valea Albă (1476). ùi în cazul înfrângerilor, ùtefan cel Mare a dovedit o profundă conútiinĠă duhovnicească: „a stat în voinĠa lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru Săcate úi lăudat să fie numele Său”. Prima parte a domniei a fost marcată de războaie. Singura măQăstire pe care domnul a ctitorit-o în această etapă a fost Putna (1466–1469). Un moment de cumpăQă avea să fie cel din lupta de la ùcheia (1486), în care voievodul a căzut de pe cal úi a zăcut jumătate de zi printre morĠi. Acest moment úi poate înĠelegerea că invazia otomană nu poate fi stăvilită numai cu armele văzute au dus la o transformare în activitatea sa. În cea de-a doua parte a domniei, pe cercetători să vorbească despre o „epocă ùtefan cel Mare s-a ocupat în chip deosebit de útefaniană”. ctitorirea de biserici úi măQăstiri, construind Această epocă, deopotrivă culturalăúi chiar úi două în acelaúi an. TradiĠia vorbeúte spirituală, a constituit perioada de maximă de un număr de 40 de lăcaúuri sfinte, pentru înflorire a ğării Moldovei úi a rămas o 30 dintre acestea existând date certe de moútenire neepuizată până astăzi. În mod identificare. Pe lângă construcĠia în sine, toate deosebit trebuie amintite ajutoarele acordate aceste biserici au fost înzestrate cu odoarele úi PăQăstirilor din Sfântul Munte Athos, acest FăUĠile necesare slujbelor. Ne-au rămas până centru al vieĠii monahale ortodoxe. La astăzi manuscrise de o rară frumuseĠe – PăQăstirea Zografu, de pildă, ùtefan cel Mare Tetraevanghele, Mineie, VieĠile SfinĠilor –, este cinstit ca al doilea ctitor. FădelniĠe, ferecături de Evanghelie, broderii Jertfele sale materiale pentru zidirea úi cu fir de aur úi argint. Toate acestea i-au făcut împodobirea locaúurilor sfinte, deosebite pentru vremurile grele de atunci, sunt expresia

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

Yăzută a dragostei pentru Dumnezeu úi pentru face din zidirile sale rugăciuni înăOĠate cu casa Sa. Prin ele, chipul domnului capăWă o smerenie către Dumnezeu. nouă trăVătură: aceea de ctitor luminat, care ViaĠa de familie a unui principe creútin este unită permanent cu responsabilitatea în faĠa lui Dumnezeu pentru poporul încredinĠat de El să-l conducă. Faptele lui trebuie să slujească supuúii, inclusiv prin datoria de a lăsa Ġării un urmaú vrednic, indiferent de vitregiile vremii sau de necazurile în familie. În această lumină trebuie înĠelese cele trei căVătorii (numărul maxim admis de Biserica Ortodoxă) ale lui ùtefan cel Mare. Întâia soĠie, Evdochia, din familia cnejilor lituanieni de la Kiev, a murit după patru ani de căsnicie (1463–1467). Cea de-a doua soĠie, Maria din Mangop (Crimeea), din familia Asanilor Paleologi, ultimi conducători ai Imperiului Bizantin, a murit după o FăVătorie de cinci ani (1472–1477). Moartea acestor două soĠii nu a fost însă singura cruce a familiei voievodului: cinci copii îi vor muri în timpul vieĠii. Dintre băieĠi, îi va supravieĠui doar Bogdan al III-lea, urmaú la tron úi fiu din cea de-a treia căVătorie (1478) cu Maria VoichiĠa, fiica lui Radu cel Frumos – domnul ğării Româneúti – úi a Mariei Despina. Cercetarea izvoarelor istorice dovedeúte cu certitudine ca, Măria Sa a avut un singur fiu în afara căVătoriei: Petru Rareú. Pentru această conútiinĠă smerită, Dumnezeu a întors o greúeală într-o binecuvântare úi a dat Moldovei un mare ctitor de biserici, un iubitor al sfintelor lăcaúuri întocmai ca úi tatăl său. Sfârúitul domnului a fost unul pe Putna (1871 úi 1904), a inspirat literatura úi Păsura vieĠii sale: „Iară pre ùtefan vodă l-au folclorul cu o pildă de vitejie . îngropat Ġara cu multă jale úi plângere în Recunoaúterea oficială a sfinĠeniei lui PăQăstire în Putna, care era zidită de dânsul. ùtefan cel Mare, prin actul canonizării de După trecerea lui ùtefan cel Mare la Fătre Biserică, a venit după câteva sute de ani, cele veúnice, în 2 iulie 1504, poporul a simĠit deúi el era cinstit ca sfânt de către popor încă Fă are un mijlocitor úi un rugător în cer. Din de la moartea sa. Acest fapt Ġine, poate, de generaĠie în generaĠie, ùtefan a fost „cel Mare, trăirea religioasă a românilor, care îúi cinsteau cel Bun, cel Sfânt” (Mihai Eminescu), nu doar sfinĠii spontan, cu o simplitate firească, făUă să al ğării Moldovei, ci al întregului neam simtă nevoia unei decizii oficiale bisericeúti. românesc. Numele lui a însufleĠit eforturile Era suficientă tradiĠia lăsată de părinĠi úi românilor în momentele de răscruce ale bunici úi legătura de inimă cu sfântul istoriei noastre, a unit românii de pretutindeni respectiv. la mormântul său prin serbările naĠionale de la Pe aceste temeiuri úi Biserica Ortodoxă Română a împlinit în 1992, după o

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

întârziere datorată regimului comunist, actul luptător – rana de la picior purtată cu răbdare oficial al canonizării lui ùtefan cel Mare ca mai mult de 40 de ani. ùtefan cel Mare este domn binecredincios, stabilind úi ziua cinstirii mare pentru că a înĠeles că biruinĠele au fost sale – 2 iulie. purtate cu ajutorul lui Dumnezeu, iar Semnele sfinĠeniei lui ùtefan cel Mare înfrângerile i-au fost spre încercare úi spre le găsim în viaĠa lui úi în moútenirea pe care Uăbdare. Îi vedem nădejdea în ajutorul ne-a lăsat-o. În viaĠa lui úi-a purtat crucea: de sfinĠilor militari – Gheorghe, Dimitrie, domn – cu grija în inimă pentru un imperiu Procopie – úi smerenia cu care îúi întemeiază mereu în creútere úi pentru un popor ctitoriile, mărturisită în pisanii: „O, Mare ameninĠat cu islamizarea; de soĠ úi tată – Mucenice Gheorghe, (...) primeúte de la noi úi moartea celor două soĠii úi a fiilor săi; de această rugăciune a smeritului robului tău”. ùtefan cel Mare este sfânt pentru căúi-a iubit neamul úi s-a jertfit pentru el, iar neamul a Uăspuns prin cinstire úi evlavie. Acestui neam ai cărui fii suntem noi, cei de astăzi, el i-a transmis o moútenire nepreĠuită, sugerată chiar prin cuvintele scrise pe pergamentul din icoana sa: „Mai presus de tihna noastră stă apărarea fiinĠei úi neatârnarea Ġării noastre!”.

BIBLIOGRAFIE Constantin C. Giurescu & Dinu C.Giurescu Istoria Românilor volum II (1352-1606) p. 154-192. Editura ùtinĠificăúi Enciclopedică Bucureúti (1976) Ziarul Gândul din 25 octombrie 2006, despre emisiunea TVR „Mari Români”. V. MărculeĠ, A.V. ùtefănescu, S. Ion, Gherghina Boda, G. Marcu, M. Chiriac, Elena-Gabriela Maximciuc, I. MărculeĠ, S. Stoica, DicĠionarul domnilor ğării Româneúti úi ai Moldovei, Ed. Meronia, Bucureúti, 2009; Grigore Ureche: “LetopiseĠul ğării Moldovei de când s-au descălecat Ġara úi de cursul anilor úi de viaĠa domnilor care scrie de la Dragoú până la Aron-vodă”

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

IDEEA DE UNITATE, UN DEZIDERAT PERMANENT

prof. Vasile ILIEù, prof. Mirela POPESCU ùcoala Gimnazială nr. 19 „Avram Iancu” Timiúoara, Timiú

Pe culmea cea mai înaltă a munĠilor CarpaĠi se întinde o Ġară mândrăúi binecuvântată între toate Ġările semănate de Domnul pe pământ. Ea seamăQă a fi un măreĠúi întins palat, capodoperă de arhitectură, unde sunt adunate úi aúezate cu măiestrie toate frumuseĠile naturale ce împodobesc celelalte Ġinuturi ale Europei. Un brâu de munĠi ocolesc, precum zidul o cetate, toată aceastăĠară, úi dintr-însul, ici-colea, se desface, întinzându-se până în centrul ei, ca niúte valuri proptitoare, mai multe ziduri de dealuri înalte úi frumoase, măreĠe piedestaluri înverzite care varsă urnele lor de ]ăpadă peste văi úi peste lunci. Aici stejarii, brazii úi fagii trufaúi înalĠă capul spre cer, alături te afunzi într-o mare de grâu úi porumb, din care nu se mai vede calul úi căOăreĠul. Stânci prăSăstioase, munĠi uriaúi, a căror vârfuri mângâie norii, păduri întunecoase, lunci înverzite, livezi mirositoare, Yăi răcoroase, pâraie repezi care plac vederii...Apoi în tot locul dai de râuri mari, cu nume armonioase, a căror unde poartă aurul. În pântecele acestor munĠi zac comorile cele mai bogate úi mai felurite din Europa: sarea, fierul, argintul, arama, plumbul, mercurul, zincul...úi în sfârúit, metalul cel mai îmbelúugat decât toate, aurul, pe care îl vezi strălucind până úi prin noroiul drumurilor. Astfel este ğara Ardealului, căci Ardealul e cea mai frumoasă parte a Daciei ferice (felix Dacia), draga Ġară a cezarilor. Aici era Apullum, Salinae, Napoca, Patavium, Augusta, Auraria, frumoase úi însemnate colonii romane. ùi cea mai vestită dintre toate, Sarmisegetusa Regia, capitala lui Decebal, numită apoi Ulpia Traiana, de a cărei ruine este plinăúi astăzi Valea HaĠegului. Astfel este ğara Ardealului!!! Dar Ardealul ce înseamnă? Înseamnă România, înseamnă ideea de unitate! Din Ardeal au pornit toate dorinĠele de unire a celor trei Ġări româneúti!

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

La 27 mai 1600, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, s-a realizat pentru prima dată unirea politică a celor trei Ġări româneúti cu un singur conducător. Mihai Viteazul a fost „Domn al ğării Româneúti, Ardealului úi Moldovei”. UNDE? La Alba Iulia! La 24 ianuarie 1859, „unirea mică” realizată de Alexandru Ioan Cuza. O singurăĠară, o naĠie unică, un stat în care să se vorbească limba strămoúilor...România! Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României úi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor din graniĠele vechii Dacii antice, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 Decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 úi Ziua NaĠională a României. Duminic ă, 1 Decembrie 1918 s-a decis la Alba Iulia Unirea Ardealului cu România. Au fost prezenĠi 1228 deputaĠi úi delegaĠi oficiali, alături de o sută de mii de români veniĠi din toate păUĠile unde se vorbea româneúte, de la Maramureú la Dunărea BăQăĠeană, din ğara Bârsei până-n cea a Criúurilor. Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română 6ă-nvârtim hora frăĠiei Pe pământul României!

Acesta a fost dezideratul tuturor românilor de-a lungul istoriei acestei Ġări! La 29 iulie 1848, la Râmnicu Vâlcea, în implicare cetăĠenească depinde viitorul faĠa unei numeroase asistenĠe, un grup de european al Patriei noatre istorice, Imnul tineri, avându-l în frunte pe Anton Pann, a NaĠional capăWă semnificaĠii aparte. intonat pentru prima oară, imnul RevoluĠiei „Deúteaptă-te, române!” a fost úi rămâne paúoptiste „Deúteaptă-te, române!” pe unul dintre simbolurile cele mai importante versurile lui Andrei Mureúan, devenit după ale românilor de pretutindeni, alături de RevoluĠia anticomunistă din 1989 imnul tricolor úi de pajura crucială – stema de stat a naĠional al României. României. El reprezintă sinteza valorilor úi Ast ăzi, când soarta României este în idealurilor noastre de libertate. El este în mâna fiecăruia dintre noi, când suntem acelaúi timp social úi naĠional, deoarece chemaĠi să ne folosim dreptul de vot ca îndeamnă permanent la speranĠa într-o lume cetăĠeni români, iar de gradul nostru de nouă úi mai dreaptă, dar úi la deúteptare

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

naĠională, la amintirea trecutului plin de lumi dacă această naĠiune are gânduri úi spirt eroism al neamului românesc úi la trezirea puternic. DorinĠa de a vedea lumea mare mândriei de a fi român. apare în afara casei noastre, până în momentul „Avem nevoie de unitate, pentru că în care înĠelegem că, casa este locul unde doar aúa putem transforma reformele începe lumea. ùi când înĠelegem acest lucru, începute în unele ireversibile”. ne întoarcem acasă. Ne întoarcem pentru că „Percepem lumea din jurul nostru cu acasă este acel loc unde se nasc istoriile ochii. Ceva mare devine mare doar atunci despre oamenii dragi nouă. Istorii care vor fi când vezi alături de ceva mic. PercepĠia unui mereu păstrate, continuate úi preĠuite”. copil a lumii înconjurătoare poate fi cu mult Plecând de la termenul de unitate, mai largă decât percepĠia unui matur. Iar o trebuie să amintim úi de cel de naĠiune! naĠiune mică poate fi mare în ochii întregii Ce este naĠiunea? O definiĠie elaborată de A.C.Cuza: „popor, norod, totalitatea oamenilor de acelaúi sânge DúezaĠi pe un pământ determinat ca bază necesară a existenĠei lor, care au acelaúi grai, pe care ei l- au format, aceleaúi interese prezente úi aceleaúi aspiraĠiuni úi al căror organism constituie aceeaúi putere, creatoare a culturii umane, care nu e decât produsul ei ...„ O altă definiĠie care vine ca o mănuúă poporului nostru: „comunitate stabilă de oameni, istoriceúte constituită ca stat, apărută pe baza unităĠii de limbă, de teritoriu, de viaĠă economicăúi de factură psihică, care se manifestă în particularităĠi specifice ale culturii naĠionale úi în conútiinĠa originii úi a sorĠii comune”. Ast ăzi, auzim, urmărim în mass-media Suntem ceea ce ne-am dorit, un popor, o diverse comentarii, mărunte, în urma cărora se naĠie care gândim la fel, vorbim aceeaúi poate ajunge la concluzia că bucureútenii sunt limbă, tărim în acelaúi spaĠiu geografic. inculĠi úi încrezuĠi, moldovenii sunt beĠivi, De la o zonă la alta, de la un judeĠ la oltenii sunt proúti, ardelenii sunt înceĠi, úi aúa altul sunt deosebiri, sunt diferenĠe de port, de mai departe. Te întrebi de unde apare atâta ură grai, de obiceiuri... la nivel de regiune! Dar, suntem cu toĠii români, avem Indiferent cum suntem, suntem o aceiaúi mamă, acelaúi tată...formăm cu toĠii o naĠiune, care am dus lupte grele de-a lungul naĠiune, úi trebuie să fim uniĠi, să contribuim istoriei, pentru a fi ceea ce suntem azi! toĠi la binele acestei naĠii, să avem doar Am făcut destule sacrificii umane úi gânduri bune la adresa compatrioĠilor noútri, materiale pentru a ajunge unde suntem azi!

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

indiferent că suntem olteni, moldoveni, acestui popor, toĠi au dorit să fim împreună, EăQăĠeni, ardeleni, maramureúeni... Vă avem aceleaúi aspiraĠii, să muncim pentru Form ăm acelaúi popor. Să ne gândim binele úi prosperitatea acestui teritoriu al permanent la strămoúi, Burebista, Decebal, nostru, al acestui spaĠiu binecuvântat de zei. Mircea cel Bătrân, ùtefan cel Mare, Mihai Viteazul, A.I.Cuza. ToĠi au dorit unitatea

Iată ce a spus Mihail Kogălniceanu: „Reprezentarea naĠiunii româneúti a fost legată de efortul istoriei, de lupta între forĠele unificatoare, ale convergenĠei, ale coeziunii, luptă în care triumfă duhul unirii. Strămoúii noútri au vrut să fim ardeleni, munteni, moldoveni úi nu români; rareori ei au venit să se privească între dânúii ca o singurăúi aceeaúi naĠie! Iată de ce , naĠiunea trebuie să îmbrăĠLúeze pe cei ce sunt fraĠi de cruce úi de sânge úi de limbăúi de legi. Idealul românilor din toate SăUĠile Daciei lui Traian este menĠinerea unităĠii reale, a limbei strămoúHúti úi a bisericii naĠionale. Este o Dacie ideală, aceasta!” Numele e pe buzele tuturor...ROMÂNIA!!!

UN PRIETEN AL ROMANILOR DIN ARDEAL: CONSTANTIN ARION

Prof. Dragoú MATEI Colegiul Tehnic “Petru Poni” Roman, NeamĠ

MOTTO: “Istoria făUă adevar îúi pierde toată însemnătatea, ea nu mai este istorie” (George BariĠiu).

Într-o perioadă cƗnd televiziunea, intenetul úi ziarele evidenĠiază tot mai preganant numeroase modele negative (ex: Bianca Dragusanu, Simona Senzual, Catalin Botezatul), am considerat cƗ este datoria mea, moralƗ, de evidenĠia la orele de Consiliere si Orientare, despre

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

oameni care prin activitatea lor politicƗ, culturalƗ, economicƗ úi religioasƗ au pastrat neatƗrnatƗ independenĠa statului naĠional romƗn. Pentru generaĠia actualƗ de elevi, este datoria fiecãrui cadru didactic sƗ imprime modele pozitive prim mottoul ,,MuncƗúi cinste” pentru a arata ca doar prin muncƗ, cinste úi corectitudine, fiecare viitor cetƗĠean al RomƗniei úi implicit al Europei cetatean, ƭsi poate aduce contribuĠia la dezvoltarea Ġi prosperitatea RomƗniei. De fiecare dataƗ cand discuta la orele de Consiliere úi Orientare despre educaĠie moralƗ, evidenĠiez nr. oameni, care prin munca, cinste úi onoare au clƗdit o casƗ, au sƗdit un pom, lƗVƗnd urmaúilior creatii materiale si spirituale pentru urmasii sai de o mare ƭnsemnƗtate. Înca de mici, elevii, au ƭnvƗĠat despre Dromihete, Burebista, Decebal, Traian, Dragoú, Basarab, Vlad Tepeú, ùtefan cel Mare úi Sfant, Neagoe Basarab, Mihai Vitezaul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, regele Ferdinand, dar care poate la orele respective nu au dat importanĠa cuvenitƗ despre activitatea lor. Uneori, la orele de Consiliere si Orientare, avem posibilitatea sƗ ne apropiem de elevi úi sƗ discutam reusita lui profesionala de-a lungul vietii, evidenĠiind cƗdoar greúelile trecutului ne vor ajuta sƗ reuúim, ƭmpreunƗ, ƭn prezent úi viitor. La mine, orele de Orientare si Consiliere sunt úi ƭn afara súcolii, dar aceasta este o altƗ discuĠie.

Revenind la educatia moralƗ prin modelul uman, am considerat ca este necesar sƗ ii mobilizez pe elevi, evidenĠiind cinstea úi munca unor români (deh, ƭn pƗdure mai sunt úi uscƗciuni!), care au fƗcut cinste neamului românesc, indiferent unde au locuit, fie ƭn spaĠiul carpato-danubano- ponticƗ, fie ƭn afara graniĠelor României. Pentru tinerii elevi, un model pozitiv le dƗ putere úi ƭncredere ƭn sine. ùi sunt mii de români care úi astƗzi útiu nimic despre rolul sƗau in centralizarea sunt un model pentru elevii, dar ƭn afara statului francez! României. De exemplu ƭn Franta, colegii În ScoĠia este evidenĠiat ùtefan II noútrii francezi, evidenĠiazƗ viaĠa úi activitatea Tomúapentru evitarea unui conflict englezo- lui Iancu Sasul. Din pƗcate elevii români nu spaniol! În Turcia a fost evidenĠiat pentru trecerea lui la islamism, pentru ca Moldova sƗ

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

nu ajung paúalâc! SƗ nu mai vorbesc de Când unii oameni politici ƭn timpul Suedia, care ƭl elogiazƗ pe Gheorghe ùtefan, UƗzboaielor se gândeau doar la ei, oare ƭi pentru bogatele danii oferite bisericilor putem numi oameni? protestante! Nu cred! ùi sunt multe alte exemple de români Aici am sƗ vƗ dau doar un exemplu de care au fost elogiaĠi pentru faptele saledar au omenie dar úi iubire fatã de aproapel sãu! UƗmas, pe nedrept ƭn umbra istorie, cum ar fi DupƗ retragerea armatei úi Roman II, ùtefan Lacusta, Stefan Rareú, Pavel administraĠiei romaneúti ƭn Moldova Chinezul, Laiota Basarab II, NicoarƗ (decembrie 1916), exista pericolul decimƗrii Potcoava, Radu Mihnea, Leon Tomúa, Iliaú populaĠiei datoritƗ bolilor úi foametei. Strudza, Alexandru Ypsilanti, Alexandru Constantin Arion,om cu frica lui Dumnezei úi Mavrocordat II, Ecaterina Sturdza, Viorica omenos, vƗzând cƗ oamenii aveau lipsuri a dat Agarici, Ioana Moroúanu, Constantin Arion. ordin ca hambarele din Trifeúti-Roman sƗ fie Dintre aceste mii de modele golite úi oferite tuturor locuitorilor din pozitive m-am gandit sƗ prezint un om care a Moldova, la preĠul, atenĠie, de 0 lei! trƗit pentru oameni úi ƭntre oameni. Acest lucru este important. Alt caz: românii din Ardeal - nu numai ei - sufereau de foamete, deorece furniturile mergeua pe front, iar Constantin Arion, a trimis 200 de tone de grâu in ajutorul locuitorilor, oferindu-le hrana rece úi caldã locuitoril din Reghin, HaĠeg, Huedin, Harghita, Gheorgheni, TopliĠa, indiferent de naĠionalitate! $úa omenie cam rar a fost ƭntalnitƗ la oameni! Tocmai de aceea la orele de Orientare úi Consiliere dar úi cu ocazia zilelor oraúului Roman,scot ƭn evidenĠƗ faptele omului ƭn sens pozitiv, sƗ explic elevilor cƗ doar munca, cinstea úi corectitudinea ƭn viata ƭl face O, iar nemunca are urmƗri catastrofale. În istoria multimilenară din spatĠiul carpato-danubiano-pontică, au existat două feluri de oameni: pe unii i-au ridicat favorurile, intrigile úi interesele personale, în timp ce alĠii au fost ridicaĠi prin strălucirea minĠii lor, bogăĠia cunoútinĠelor, geniul, aptitudinile, modestia, bunătatea inimii úi tezaurul virtuĠiilor. Pe când primii ne lasă reci úi indiferenĠi, amintirea celor din urmă ne încălzeúte sufletul; dacă primii au ramas oameni mari úi puternici doar pe timpul vieĠii lor, ceilalĠi au rămas eterni úi sunt un model pentru miile de generaĠii de români úi ne mândrim cu ei, oriunde am fi, în România sau în afara ei! Printre acei români, care prin sudoarea muncii lor, au făcut cinste tehnicii românesti, prin strălucirea minĠii, bogăĠia cunoútinĠelor tehnice, geniul în proiectarea úoselelor,

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

Făilor ferate úi poduri metalice, aptitudini în dezvoltarea învăĠământului tehnic, modest în viaĠa de zi cu zi, bun în relaĠiile cu prietenii úi duúmani,având un inepuizabil tezaur a virtutiilor, acesta a fost Constatin Arion. Luptător neobosit pentru educarea ĠăUănimii, de introducere a votului universal pentru masele populare úi un mare luptator pentru unirea Basarabiei cu patria-mamă.,26 Constantin C. Arion, a fost considerat o mare personalitate politică , care a rivalizat cu succes, cu Ionel Bratianu úi Take Ionescu.A fost considerat primul politician român,care avea convingeri nationaliste fiind un admirator a lui Al. Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu úi Mihai Eminescu.27 1ăscut în data de 18 iunie 1855, în localitatea Trifeúti,din fostul judet Roman, a fost fiul lui Constantin úi al SevastiĠei-Bucur28. Potrivit tradiĠiei din familie,primele slove le-a învătat în familie cu profesori particulari apoi a urmat studiile la ùcoala nr 1 Roman29, ùcoala Normală din Bucuresti30, Facultatea de Drept úi ùcoala de ùtiinĠe Politice din Paris.În 1878 tânărul Constantin C. Arion, îúi susĠine lucrarea de doctorat la Paris, cu lucrarea ,,De la Puissance Paternelle a Rome, en France et en Roumanie”. (Fig1). Întors în Ġară, Constantin C. Arion, intră în magistratură, lucrând procuror31úi judecator32 la Tribunalul judeĠean din Ilfov. În 1881, dezamăgit de implicarea politicului în justiĠie,Constantin C.Arion renunĠă la magistraturăúi devine avocat, fiind un apăUător înfocat a drepturilor Ġăranilor, încălcate de unii mari proprietari, unii chiar viitori colegi de partid sau in Parlament. În plan politic, Constantin C. Arion a fost este membru PNL33, al Partidului ConstituĠional Junimist34, iar din 1907, dezamagit de atitudinea unor colegi in privinĠa unor reforme privind votul electoral, s-a înscris în Partidul Conservator iar de la 1 decembrie 1918 a devenit membru al Partidului Conservator-Progresist. Paralel între 1883-1900, 1908-1913, a fost profesor suplinitor úi definitiv la catedrele de drept comercial úi istoria dreptului din cadrul UniversităĠii Bucureúti. A mai desfăúurat, paralel, o intensă activitate culturală, administrativă politică, fiind Ministru al Cultelor úi InstrucĠiunii Publice35, membru onorific al Academiei Române36, Ministru de Interne37, Ministrul Agriculturii úi Domeniilor38.

26 . A fost primul presedinte al Asociatiei Pro-Basarabia. N.A (Nota autorului) 27 . La biroul său, intodeuana putea fi vazut chipul mareului Mihai Eminescu,, ucis pe nedrept din cauza unor interese politice’’.C.C Arion, manuscris, p. 34; 28 . Originara din satul Trifesti, tinutul Roman.n.a; 29 . In clasa a I-a, intre 1862-1863 n.a (nota autorului) 30 . Intre 1853-1870 n.a; 31 . Intre 1878-1879 n.a; 32 . Intre 1879-1881 n.a; 33 . Intre 1881-1893, fiind ales deputat apoi senator n.a 9. 1893-1900;n.a 35 . Intre 7 iulie 1900-13 februarie 1901, 29 decembrie 1910-14 decembrie 1912. Ca ministru am evidentiat:

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Odată cu izbucnirea primului război mondial, Constantin C. Arion a urmărit respectarea alianĠei cu Germania úi înzestrarea armatei romane, care să lupte intial pentru eliberarea Basarabiei iar drept recompensă, Germania să ofere României teritoriile românesti din Austro-Ungaria. eliberarea teritoriilor românesti din Austro-Ungaria. Constantin Strat, a plecat prin Ġară explicând alegătorilor români rolul alianĠei cu Germania úi dezastrul care ar fi dacă România ar încheia alianĠa cu Antanta, în special cu Rusia.ƭn acest sens a avut intalniri cu simpatizanĠi conservatori la Iaúi (16 iulie 1914), Roman (16 septembrie 1914), Bacău (1 octombrie 1914), Focúani (29 noiembrie 1914), Brăila (12 martie 1915), Bucureúti (18 iulie 1915) Craiova (10 decembrie 1915), Piteúti (29 martie 1916) úi Tg Jiu (1 mai 1916). La 22 septembrie 1914, având o întâlnire cu reprezentanĠii conservatorilor din oraúul Roman, Constantin C. Arion,a încercat să explice alegătorilor romaúcani necesitatea unei alianĠe ferme cu Germania explicând pericolul unei alianĠe cu Rusia úi pericolul declanúat de acĠiunile simpatizanĠilor Antantei de intrare a Romaniei în război, declararând prietenilor alegătorilor conservatori romaúcani prezenĠi în sala Primăriei Roman că se temea ,,de Bratianu, deoarece este viclean úi ne va împinge spre o alianĠă cu Antanta! Neutralitatea nu va dura mult.” Le cerea romaúcanilor să aibă încredere explicand alegatorilor să fie uniĠi pentru a cere regelui Ferdinand I să se formeze un guvern naĠional, pentru ieúirea din criza. De fapt previziunile lui Constantin C. Arion s-au adeverit: Romania a intrat ƭn război alături de Antanta, cu o armată nepregatită úi cu promisiuni deúarte din partea Antantei! Dezamăgit de intrarea României în război, Constantin C. Arion a decis să respecte decizia Consiliului de Coroană de la Sinaia, declarând că este român, până la moarte úi interesele naĠionale sunt o prioritate în faĠa celor de partid sau personale!. Trebuie sa recunoastem că este ceva emoĠionant!!! A urmat intrarea Romaniei ƭn razboi, intrarea armatei romane în Ardeal,dar úi respingerea ei de către trupele austro-maghiare úi germane, urmată de ocuparea Olteniei úi Munteniei; totuúi, spre cinstea lui, Constantin C. Arion a rămas fidel României, pastrându-úi demnitatea sa de român,chiar dacă a rămas în teritoriile ocupate de germani. Nu a acceptat să colaboreze,cu autorităĠile germane

- albanezii puteau sa-si oficieze slujba la Bucuresti in limba materna; - tiparirea colectiei lui Nicolae Iorga ,, Studii si documente cu privire la istoria romanilor’’; - infiinteaza 100 de scoli rurale, din judetul Roman , am identificat, cele din Rotunda-Doljesti, Hociungi, Recea; - Legea invatamantului universitar,publicata in 1912, valabila pana in 1932! n.a

36 . La 21 mai 1912.n.a 37 . Intre 28 martie -14 octombrie 1912.n.a 38 . Intre 5 aprilie 1913-4 ianuarie 1914.n.a

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

din Muntenia úi Oltenia, explicând că, în scris, că este fidel ,,Regelui Ferdinand úi naĠiunii române”39. În secret, Constantin C. Arion, aproba să ofere gratuit din depozitele sale din Moldova, cereale úi animale pentru hrana populaĠiei si armatei romane.În toamna lui 1917, dupaă izbucnirea RevoluĠiei bolúevice, Constantin C,. Arion se oferă mediator ƭntre Romania si Puterile Centrale, fiind în acest sens invitat să participe la tratative diplomatice, condiĠionând Germaniei semnarea tratatului de pace de la Buftea, dacă se accepta în continuare prezenĠa Regelui Ferdinand pe tronul Ġării! Era de fapt printre putinii conservatori romani care avea incredere in continuare in Rege si Monarhie! In caz contrar, avertiza Constantin C. Arion, a explicat reprezenatilor Puterilor Centrale ca armata română, va opune o nouă rezistenĠa, care vor duce a pierderi umane. Era de fapt o diversiune diplomatică, care să atragă atenĠia statelor din cadrul blocului militar Puterile Centrale că România, deúi singură pe Frontul din Est, putea supravieĠuii unui nou atac militar40! Drept răsplată pentru acest efort diplomatic, regele Ferdinand la numit în funcĠiile de Ministru de Externe41, Vicepremier42úi Ministru de FinanĠe43. Una dintre momentele memorabile din timpul mandatului său ca ministru de externe dar úi din istoria diplomaĠiei româneúti, ramâne răspunsul semnat de Constantin C. Arion, la Nota trimisă de guvernul de la Kiev, prin care conducerea de la acea dată a Ucrainei nu recunoútea hotărârea Sfatului ğării privind încorporarea Basarabiei la România.Textul acestei telegrame enunĠa: ,,Ea s-a unit cu Patria-mamă...Această Adunare emană din voinĠa naĠiunii úi are aceeaúi origine ca Rada Centrală ucraineană. Dincolo de Nistru există o numeroasă populaĠie româneascăúi în consecinĠă România de astazi ar putea invoca drepturi identice pe care la revendicat Ucraina cu privire la rutenii din Basarabia. Basarabia este din punct de vedere istoric úi etnic o Ġară românească úi a aparĠinut Coroanei Moldovei din timpul formării acestui pricipat în secolul al XIV-lea până în momentul răpirii,comisă de Rusia ğaristă în 1812..” Prevăzând victoria Antantei, deúi nu trebuie uitat că era un germanofil convins, Constantin C.Arion, nu a ezitat să îúi dovedească, în continuare, devotamentul faĠă de de naĠiunea română. În acest sens, la 30 noiembrie 1918, la Roman, în adunarea Partidului Conservator-Progresist a zis cu emotie: ,,...victorie la Bucureúti, unde învingătorii declară ca ne înapoiaza teritoriile; victorie la Iaúi, unde guvernul pune piciorul în Bucovina úi Basarabia. Guvernul conservator a murit fiindcă a luat

39 . Dragos Matei, Eroi ai Romaniei, Manuscris, Roman, P.34, 2001 40 . A nu se uita decizia lui Alexandru Averescu,care desi Germania impunea desfiintarea armatei romane, autoritatile romane, au transferat militarii la ..jandarmi! Si in acest fel armata romana era pregatita pentru un eventual conflict militar..E adevarat cu un risc mare.....Dar Constantin C.Arion a riscat si a castigat!n.a 41 . Intre 5 martie-23 octombrie 1918.na. 42 . Intre 4 iunie -23 octombrie 1918.na. 43 . Intre 15 septembrie-23 octombrie 1918.n.a

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Basarabia úi a purtat tratative cu fraĠii românii din Bucovina úi Ardeal. E cel mai frumos sfârúit ce se putea spera. Trăiască România Mare!” Deúi, după 23 octombrie 1918, Constantin C.Arion, nu a mai ocupat vreo demnitate, totuúi fruntaúii din Bucovina úi Ardeal nu l-au uitat, invitându-l la evenimentele glorioase din 28 noimberie úi 1 decembie 1918, la CernăXĠi, respectiv Alba Iulia. La Alba Iulia a Ġinut un scrut discurs: ,,Mã simt român úi fratele vostru! HaideĠi ƭmpreunã sã realizãm visul de veacuri al ƭnaintaúilor noútrii: Romania Mare! Trãiascã România Mare! Trãiascã unitatea ƭntre români! Trãiascã Regele Ferdinand! Trãiasca regina Maria! Unitate veúnicã ƭntre români!”44 După 1 ianuarie 1919, Constantin C. Arion, se retrage discret din viaĠa publică, ocupându-se de familie úi diverse activităĠi filantropice, ajutând cu bani úi alimente români nevoiaúi din Banat, Ardeal, Muntenia Basarabia, Dobrogea, Moldova, Oltenia. Constantin C.Arion, se stinge din viaĠă, în ziua de 26 iunie 1923, fiind înmormântat, cu onoruri militare, în cimitirul Ghencea din Bucureúti, fiind condus pe ultimul drum de familie, prieteni conservatori úi dusmani liberali.Nici Ionel Bratianu, nu a rămas mai prejos, Ġinând un discurs de 10 minute la mormântul lui Constantin C. Arion, încheind cu 16 cuvinte memorabile: ,,Am fost prieteni úi duúmani; ne-am respectat úi am pus interesele naĠionale în faĠa celor personale.” Om politic, profesor, jurist úi avocat, Constantin C. Arion, a fost omul potrivit la vremurile potrivite, salvând prin atitudinea sa demnă, statul român ca entitate naĠională, arătând Europei ca există o naĠiune română, indiferent de culoare politica iar Romania este un stat important în centrul úi sud-estul Europei. Dacă veti avea posibilitatea, dragi elevi úi colegi, să vizitati Bucureúti, capitala Ġării, să treceĠi negresit pe la mormântul său - care azi este monument istoric, propus de UNESCO pentru protejare - úi să puneĠi o lumânare sau o floare, marelui român Constantin C. Arion.

Bibliografie selectiva: Almanachul Societatii Scriitorilor Romani , 1912, nr.1, p. 6-8, Arion C.C, Discurs cu dezvelirii statuii lui M. Kogalniceanu;

44 .Dragos Matei, Eroi au fost eroi sunt ƭncã, Manuscris, Roman, p.234, 2009

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

Andi Mihalache, Ioan Caprosu, Arcadie Bodale, Din istoria Iaúului. Gâlceava politica în jurul statuii lui Cuza, Ziarul de Iaúi, 24 01.2008; Andrei Oiúteanu, Din nou despre duelul la români, Ziarul România liberă, nr. 37, 21-27 IX 2005; Calendarul cultural al învăĠărilor, 1913, Bucureúti, Scurte biografii, C.C Arion, p. 61; Catalin Botosineanu, Recrutarea corpului profesoral al UniversităĠii de la Iaúi la începutul sec. Al XX-lea, Iaúi, 2006; C.C Arion , Manuscris, 1922, Iasi; Dragos Matei, Eroi ai României, Manuscris, Roman,2001-2010 Elena Moise Solunca, 140 de ani de la infiintarea Senatului Romaniei, Ziua, nr. 3178, 22 XI 2004.

EROII NEAMULUI ÎN PRESA VREMII

Prof. Daniela MATEICA Prof. Dorina GIURGIU Liceul cu program sportiv Alba Iulia, Alba

Din suita marilor serbări aniversare cu caracter istoric pe care judeĠul Alba le-a găzduit în perioada interbelică, prima în ordine cronologică este cea dedicată centenarului naúterii marelui erou naĠional Avram Iancu, din 1924, larg descrisă de toate ziarele din judeĠ, făUă excepĠie úi făUă deosebire de orientare politică. A fost un prilej pe care redactorii acestor ziare l-au folosit din plin nu numai pentru evocarea în articole pline de admiraĠie a vieĠii úi faptelor eroului, dar úi pentru a sublinia învăĠăturile de desprins din aceasta aniversare de către generaĠia contemporană. „InduioúDĠi, conútienĠi de puterea ce ne-a împrumutat-o în luptele ulterioare tăria úi celelalte virtuĠi ale REGELUI SUFLETELOR NOASTRE ROMANEùTI, care este AVRAM IANCU, devenit azi eroul úi idolul românilor de pretutindeni…luăm parte la serbările ce îúi vor lua începutul în zilele acestea…Serbarea aceasta de proporĠii mari numai aúa va fi folositoare úi nedezonorantă pentru noi cei de azi, daca vom stârpi din sufletele noastre tot ce ne face mai puĠin asemăQător cu eroul pe care-l slăvim”, scria ziarul „Vestea” din 26 iulie 1924.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Ziarele apărute în judeĠ (Vestea, Alba Iulia, Unirea, Unirea Poporului), au publicat la sfârúitul lunii august, programul serbărilor extinse pe parcursul a 5 zile din 28 august până în 2 septembrie1924, organizate de societatea „Astra”, având ca preúedinte pe Vasile Goldiú úi apoi ample relatări despre desfăúurarea emoĠionantelor festivităĠi din istorica zonă a MunĠilor Apuseni. Dar nici una din aceste relatări nu poate sta alături prin frumuseĠe úi vibraĠie patriotica cu cronica serbărilor făcută pe patru pagini în „Unirea Poporului” de Alexandru Lupeanu-Melin, sub titlul „De la serbările Iancului: “Zile de inaltare si vrajă în cetatea MunĠilor Apuseni”. Rând pe rând, în alese cuvinte, autorul ne poartă prin toate acele locuri, legate de personalitatea „Craiului Muntilor”unde au avut loc festivităĠi în prezenta suveranilor, a membrilor guvernului, a conducerii Astrei, a altor fruntaúi care au Ġinut prin prezenta lor, să cinstească memoria eroului úi săúi exprime direct sau indirect ataúamentul fată de patria unită înfăptuită cu atâtea jertfe; la Baia de Cris, ğebea, locul morĠii úi al înmormântării, pe muntele Găina, la Casa natală de la Vidra de Sus, la Câmpeni, peste tot, sublinia valorosul cronicar, a domnit cea mai înăOĠătoare atmosferă de vibrant patriotism, care a Oăsat o puternica impresie asupra zecilor de mii de participanĠi, moĠi sau oaspeĠi din alte păUĠi ale Transilvaniei úi ale întregii Ġări. Un alt prilej deosebit de adânca preĠuire a eroilor neamului l-a reprezentat inaugurarea la 14 octombrie 1937, în prezenĠa celor mai înalĠi factori de conducere ai Ġării, a monumentului de la Alba Iulia, închinat lui Horea, Cloúca si Criúan. Istoricul oraú a îmbrăcat haina de aleasa sărbătoare, fiind din nou Ġinta unui mare pelerinaj.

Cu mult înainte de acest eveniment inaugural, mucenici pot fi liniútite în somnul lor de veci ziarele „Alba Iulia” úi „Viitorul Albei” au ca a sosit ziua când Ġara úi-a arătat publicat numeroase articole despre strădaniile recunoútinĠa faĠă de marea lor luptă pentru despartamantului „Astra” al Albei de a cinsti eliberarea poporului român de cătuúele memoria martirilor răscoalei de la 1784 seculare ale duúmanilor”. printr-un monument demn de aceasta Festivitatea inaugurării impunătorului memorie - „Se ridica măreĠ ca un vultur – obelisc ridicat din iniĠiativa „Astrei” cu scria „Viitorul Albei” cu puĠin înainte de sprijinul elevilor din întreaga Ġară, ai altor serbarea inaugurală, monumentul celor trei generoúi donatori úi în parte a statului, a fost martiri, Horea, Cloúca si Criúan, care au apreciată de cronicarul ziarului „Aiudul”, suferit moartea amară pentru iubirea de neam. drept „una din cele mai formidabile $úezat într-un loc din care poĠi vedea manifestări româneúti”, iar revista „MunĠii întinderea întregului oraú, sufletele acestor Apuseni” arăta: “Ochii lui HOREA,

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

CLOùCA si CRIùAN, încrustaĠi în piatră, Eănuieúte, dar, din cînd în cînd, giganticele privesc azi către zările de aur ale Romaniei, Iăpturi ale mării saltă brusc la suprafaĠă, luminaĠi de chipul vieĠii ce úi-au făcut-o dar rostogolindu-se cu valurile stârnite, mugind în idealului naĠional, azi împlinit…” soare úi îngrozind cîrdurile de peúti úi de Nichifor Crainic afirma în „Gîndirea”: SăVări. Salturile în Istorie ale ardelenilor sunt „Dacă am asemăna timpul cu o mare, am destul de rare, dar atunci când se produc, putea spune că ardelenii au trăit, în valurile veacului urlă în furtună úi apariĠiile anonimatul din adîncuri, ca delfinii sub luciul lor se numesc revoluĠia lui Horia sau revoluĠia luminos al apelor. Cercetătorul nu-i vede, nu-i lui Avram Iancu”. Avram Iancu depăúHúte mitul úi legenda. Avram Iancu este încă úi astăzi prezent. Numele Vău este păstrat cu sfiinĠenie, asemenea unei icoane dragi, de români, care l-au dat istoriei în momentele de mare cumpăQă pentru naĠiunea română atunci când aceasta era ameninĠată cu pieirea. Numele său va rămâne, datorită faptelor sale extraordinare, încrustat pentru eternitate pe frontispiciul pantheonului marilor personalităĠi istorice ale acestei Ġări care au făcut posibilă Găinuirea în timp a naĠiunii noastre.

Bibliografie: Reviste: „Apulum” XVIII, 1980 pag. 555-560 „MunĠii Apuseni” nr. 1, septembrie 1938, pag.16 Ziare: „Aiudul” I, nr. 35, 17 octombrie 1937 pag 3 „Unirea Poporului” VI, nr.37, 14 septembrie 1924 pag 1-2 „Vestea”, III nr.30, 26iulie 1924 pag.1 „Vestea”, III nr.31, 23 august 1924 pag. 1-2 „Viitorul Albei”,XI, nr.25, 14 iunie 1934 pag. 2 „Viitorul Albei” XIII, nr.7, 3 octombrie 1937 pag. 4

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Nevoia de lideri în contextul actual – Conducerea, astăzi

Prof. înv. primar Viorica MEDREA ùcoala Gimnazială „Vasile Goldiú” Alba Iulia, Alba

O trecere în revistă a literaturii referitoare la conducere va constata un număr de definiĠii ale conducerii egal cu cel al cercetătorilor care au încercat să o definească. Relevantă pentru această concluzie este afirmaĠia: „ToĠi vorbesc despre ea; puĠini o înĠeleg. MulĠi o doresc, puĠini o dobândesc. Întreabă zece oameni ce este conducerea úi probabil vei primi zece răspunsuri diferite” (John Maxwell). Varianta cea mai apropiată de o definiĠie consensuală a conducerii este, probabil, un proces de influenĠă socială, deúi acelaúi lucru se poate spune despre majoritatea experienĠelor care implică mai mult de o persoană. „După mai mult de patru decenii în care am observat conducerea în interiorul familiei mele úi mulĠi ani de dezvoltare a propriului meu potenĠial, am ajuns la următoarea concluzie: Conducerea înseamnă influenĠă. Nici mai mult nici mai puĠin. Cel care crede că este un conducător úi nu are discipoli să-l urmeze, se plimbă doar” (John Maxwell). FaĠă de cea din perioadele anterioare, conducerea de astăzi necesită o abordare diferită, din cel puĠin trei motive. În primul rând, problemele societăĠii angajarea oamenilor úi nu doar conformarea, actuale, din ce în ce mai complexe úi Dúa încât este necesar un stil care să încurajeze interdependente, au nevoie de soluĠii colaborarea. Aceútia reuúesc numai dacă îi pot inovatoare. Creativitatea impune necesitatea influenĠa pe ceilalĠi, úi foarte adesea, cei al obĠinerii celor mai bune idei de la toată Făror sprijin le este necesar nu le sunt lumea. Conducătorul nu poate rezolva subordonaĠi. problemele singur. Însă conducătorii se confruntă cu o În al doilea rând, simpla găsire a unei provocare mai mare decât câútigarea adepĠilor soluĠii creative nu înseamnă că o poĠi prin calităĠi eficiente de conducere. Ei trebuie implementa. În vechiul model autocratic, Vă promoveze democraĠia în timp ce conducătorii se puteau aútepta să rezolve îndeplinesc obiectivele programului lor. A problema, să anunĠe decizia úi să obĠină reuúi în cadrul programului în condiĠiile conformarea pe baza autorităĠii lor. Dar nerespectării democraĠiei înseamnă a da greú. conducătorii de astăzi trebuie să câútige De aceea, la baza dezvoltării conducerii

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

trebuie să stea valorile. Conducătorul Conducerea se manifestă în relaĠiile democratic diferă de demagog prin valorile dintre oameni. Conducătorii buni îi inspiră pe reprezentate. Atunci când valorile sunt morale cei din jur. Schimbarea organizaĠiilor úi atrag ce e mai bun în oameni, ele înseamnă de fapt schimbarea construiesc democraĠia. Atunci când sunt comportamentului oamenilor; aúa încât imorale, duc la conducerea prin forĠăúi arme, organizaĠiile supuse reformei au nevoie de nu idealuri. conducere. Conducătorii, distribuiĠi în cadrul A vrea o mai bună conducere organizaĠiei, pot ajuta la difuzarea úi păstrarea înseamnă, în realitate, a căuta oameni care să noilor valori, necesare pentru succesul promoveze adaptări instituĠionale. În acest oricărei reforme. În loc să fie niúte figuri cu sens, conducerea nu este neutră în raport cu autoritate atotputernică, conducătorii valoarea. Este o afirmare activă a nevoii de viitorului vor trebui să fie capabili să promovare a anumitor valori fundamentale convingă oamenii úi săúi concentreze care pot fi numite spirit public. eforturile pentru o cauză comună. Prin urmare, conducerea fiind astăzi inerent mai dificilă, datorită complexităĠii úi ambiguităĠii circumstanĠelor în care trebuie să se exercite, se conturează importanĠa formării de conducători care să transmită noi valori, să medieze diferenĠele úi să creeze coaliĠii în sprijinul progresului.

BIBLIOGRAFIE: Covey R. Stephen, 2001, Etica liderului eficient sau conducerea bazată pe principii, Editura Alfa, Bucureúti; Tichy M. Noel, 2000, Liderul sau arta de a conduce, Editura Teora, Bucureúti; Zamfir, CăWălin, Vlăsceanu, Lazăr (coordonatori), 1998, DicĠionar de sociologie, Editura Babel, Bucureúti; http://www.leaders.ro/leadershipul-este-influenta/ http://psihoconsultanta.wordpress.com/leadership/dezvolta-liderul-din-tine/.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Constantin ùerban – Cârnul Domnitor al ğării Româneúti 1654 – 1658

prof. Adrian NICHITA Inspector úcolar ISJ Giurgiu

1 Descendent al Basarabilor Craioveúti prin tatăl său Radu ùerban domn al ğării Româneúti între 1602-1611, Constantin ùerban s-a născut la Dobreni la o dată incertă 1599-1603 din legătura domnitorului cu Ilinca, văduva unui popă din Bucureúti 2 . Radu ùerban îúi avea reúedinĠa la Coeni (Mironeúti) unde avea cu soĠia sa Elena o fetiĠă pe nume AncuĠa. Pentru a evita un scandal, îúi mărita ibovnica cu Neagoe logofătul din Târgoviúte 3 úi îi dă ca zestre moúiile Dobreni úi Tîntava, iar pe Constantin nu îl va recunoaúte niciodată ca fiu. Constantin ùerban a urcat relativ uúor treptele ierarhiei boieresti deoarece era înzestrat cu multă ambiĠie úi multe ifose 4 , deúi însemnat la nas pentru a nu putea domni, tocmai aceasta era dorinĠa lui constantă: să domnească 5 . În vremea lui Matei Basarab, voievodul ğării Româneúti 1632 -1654, a deĠinut dregătoriile de Postelnic – 1637 úi Serdar în 1644, acoperindu-se de glorie în luptele din Ardeal contra lui Homonai, drept pentru care a fost o vreme în graĠiile domnitorului. Numirea ca succesor la tronul ğării Româneúti al lui Diicul Buicescu spătarul, nepot al lui Matei Basarab, l-a nemultumit pe Constantin serdarul, acesta având purtări necuviincioase 6 : nu-úi scotea căciula în faĠa succesorului la tron, faptă ce i-a atras dizgraĠia domnitorului care i-a luat comanda armatei úi l-a alungat de la curte - acum este posibil sa se fi intamplat episodul cu insemnarea la nas, de unde úi porecla – „Cârnul”. În aúteptarea unor vremuri mai bune punerii în aplicare a planului de înlăturare a pentru satisfacerea ambiĠiilor personale, domnitorului. Constantin ùerban s-a retras pe moúia lui la Constantin ùerban se baza pe faptul că Dobreni unde a conceput planul de răzbunare. boierii nu îl agreau pe Diicul Buicescu În urma băWăliei de la Finta 7 , ultima dintr-un „pentru uúurinĠa minĠii lui” 8 úi pe lung úir de războaie dintre Matei Basarab úi nemulĠumirile seimenilor úi dorobanĠilor faĠă Vasile Lupu, în care acesta din urmă a fost de Matei Basarab pentru faptul că nu li se înfrânt definitiv, s-a ivit o situaĠie prielnică

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

plătise solda pe două luni, promisă de domn localităĠi apropiate de Dobreni, precum úi in înainte de băWălie. 9 alte localităĠi aflate in lunca Arges - Sabar. Ultimul an al domniei lui Matei IntenĠia domnitorului de a dizolva Basarab a fost tulburat de răscoala seimenilor acest corp de oaste a făcut-o publică deoarece 10 care avea la bază mai multe cauze printre sesizase pericolul ce se ivea prin scăparea de care amintim dorinĠa domnitorului de a-i sub control a seimenilor, aceútia s-ar fi putut supune la anumite dări precum úi intenĠia amesteca în viaĠa politică numind sau

11 înlăturând domnitori – cu siguranta informatia acestuia de a desfiinĠa acest corp de oaste. a ajuns la urechile lui Constantin Serban. Seimenii, mercenari sârbi, bulgari úi Acest ultim aspect a stat la baza albanezi reprezentau un corp de oaste înfiinĠat complotului lui Constantin ùerban, el fiind de Matei Basarab în scopul apăUării Ġării. 12 Aceútia se bucurau de multe privilegii, erau acela care a stârnit spiritul răscoalei în scutiĠi de biruri úi primiseră pământuri în jurul rândurile oastei Ġării cu scopul înlăturării lui Bucureútiului. Urmaúii lor pot fi întâlniĠi în Matei Basarab úi a preluării domniei. localităĠile VăUăúti, Valea Dragului úi Hereúti, Exista deja o relaĠie între el úi seimeni deoarece le fusese comandant iar făurirea planului a fost înlesnităúi datorită învecinării proprietăĠilor acestora cu moúia Dobreni. Imobilizarea la pat a lui Matei Basarab cauzată de rănile căSătate la Finta a constituit un factor hotărâtor în declanúarea complotului. AcĠiunea a început la Târgoviúte, au fost eliminaĠi boierii Ghinea ğucală, Radu Vărzariul úi Socol CornăĠeanul 13 iar domnitorul a fost aspru persecutat úi insultat: „iar ei toĠi se îndrăciră de se nebuniră úi începură a nu îl băga în seamă nicicât, ce-úi bătea joc de dânsul ( . . . ). În multe chipuri îl pedepsea zicându-i săúi lase scaunul úi să se facă călugăr (. . .) ùi aúa cu necaz mare a petrecut Matei Vodă din zi în zi, úi când a fost april 9 deni 7162 ( 1654 ), duminică dimineaĠa a răposat Vodă în casele domneúti din Târgoviúte ”. 14 În acel moment, aflat pe moúia sa la Dobreni, Constantin ùerban a mers la Târgoviúte unde boierii l-au proclamat domnitor, cu acest prilej prima sa poruncă a fost ca Diicul Buicescu să fie însemnat la nas pentru a nu mai putea domni 15 . O altă grijă a noului domnitor a fost scutirea generală de bir pe trei luni: „ca să putem face bine úi Ġăranilor că sunt săraci úi împresuraĠi de bir úi năSăúti . ùi a plătit pe slujitori cu haraci deplin úi au iertat dorobanĠilor úi căOăraúilor dijma úi oieritul. JudecăĠi drepte făcea úi milă din

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

destul (...) úi se bucura toĠi úi moúneni úi străini, mulĠumind lui Dumnezeu că le-au hăUăzit domn bun úi înĠelept úi milostiv.” 16 Veúmântul lui Constantin ùerban la încoronare se compunea din „dulamă de brocart scump, o cabotină de aceeaúi stofă blănităúi un surugiu de aur presărat cu pietre scumpe de mare valoare úi de o frumuseĠe uimitoare”, după cum îúi nota Paul de Alep. Pentru recunoaúterea noii domnii, s-au făcut cheltuieli exorbitante constând în cadouri scumpe cum ar fi o trăsură îmbrăcată cu postav ales, de culoare roúie pentru un agă 17 , blănuri, PăWăsuri etc. Mai mult de jumătate din vistieria lui Matei Basarab 18 a fost cheltuită de Constantin ùerban pentru Sultan, Marele Vizir, Paúei de Silistra úi Hanului Crimeii, totalul ridicându-se la 350000 de galbeni trimiúi la Istambul. La aceútia se adaugă celelalte cheltuieli promise seimenilor úi pentru încoronare, aurul strâns de Matei Basarab în 21 de ani de domnie a fost cheltuit în mai puĠin de un an de noul domnitor. În aceeaúi cheltuială intra úi ridicarea Bisericii Mitropoliei din Bucureúti, iar soĠia sa doamna Bălaúa a construit MăQăstirea Jitianul din Craiova 19 úi restaurat biserica CurĠii domnesti din Târgoviúte úi a construit primul aúezăPănt de tip spital de pe teritoriul ğării Româneúti . În anul 1656, domnitorul Constantin ùerban úi doamna sa Bălaúa ctitoresc în miezul oraúului Piteúti, pe fundaĠiile unui mai vechi lăcaú de cult, Biserica Domnească Sfântul Gheorghe. Sesizând la rândul său pericolul reprezentat de seimeni, Constantin ùerban a pus la cale un plan prin care încerca atragerea de partea sa a căpitanilor români contra mercenarilor sârbi úi bulgari promiĠându-le în schimb dublarea lefurilor:„Fă au chemat Constandin Vodă pre toĠi căpitanii de dorobanĠi úi iuzbaúii 20 úi ceauúii vătaúi 21 úi cetaúii 22 de s-au sfătuit cu dânúii zicându-le: - FeĠii mei (...) să scoatem din mijlocul nostru pre seimenii sârbi că nu iaste tării de nici un folos. 5ăposatul Matei Vodă i-a strâns pentru vrăjmaúul Vasilie Vodă .Iar eu acum (...) n-am nici un vrăjmaú (...) úi mai bine voi da acele lefi seimeneúti voao úi feciorilor voútrii 23 ”. Constantin ùerban nu a înĠeles că între surorile dupre ei. ùi nu poate nimenea să-i mercenarii români úi străini se închegaseră contenească”. 24 relaĠii mai presus de interesul material, fapt Domnitorul anticipase primejdia sesizat de către Matei Basarab:„ mai vârtos asupra întregii Ġări:„vor să vie mari răutăĠi zic de acest neam dorobăQĠesc, fiind ei tot din asupra acestei Ġări úi vor să pătimeascăúi cei acest pământ românesc (...)că s-au însoĠit cu buni pentru cei răi (...) ci gândesc, de voi sârbii seimeni de úi-au măritat fetele úi avea zile să aduc în primăvară 30000 de Wătari úi pre craiul unguresc să-i lovească

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

IăUă veste úi să-i puie supt sabie,să piară ca Hrizea vodă, domn ales de seimeni în locul lui niúte tâlhari” 25 . Constantin ùerban. (Despre aceasta mentalitate a vremii 5ăscoala a cuprins toată ğara privind aducerea tatarilor spre a rezolva Românească, ĠăUănimea s-a ridicat alături de diversele probleme necesita o cercetara seimeni 26 , masacrând mulĠi boieri úi jefuind amanuntita spre a se vedea amploarea biserici, conace etc. 27 fenomenului si daca exista legatura cu La intervenĠia sultanului Mehmet, disparitia unor sate in sec XVII si XVIII – trupele lui Gheorghe Racokzi, principele pentru ca dupa cum se stie, tatarii praduiau, Transilvaniei, úi ale domnitorului Moldovei pustiau regiuni intregi in intelegere cu Gheorghe ùtefan, au pătruns in ğara pretendentii la domnie ex: Mihnea al III – lea) 28 Românească alături de cele otomane, pentru Matei Basarab nu a mai apucat săúi înăbuúirea răscoalei. Constantin ùerban ducă planul la bun sfârúit datorită morĠii, în reuúHúte să fugă spre Dunăre, întâlnindu-se cu schimb Constantin ùerban s-a trezit în plină trupele otomane de intervenĠie conduse de Uăscoală, răzvrătire a seimenilor, dăUăbanilor Siauú Paúa 29 în localitatea Strâmba (Hulubeúti úi roúilor contra sa în dimineaĠa zilei de 17 judeĠul Giurgiu). februarie 1655. RăsculaĠii au fost conduúi de În băWălia de la ùoplea pe Teleajen răsculaĠii au fost înfrânĠi: „când fu la iunie 17 deni leatul 7163 sâmbăWă, se loviră toĠi la ùoplea în Teleajen, úi cât clipeala fură biruiĠi de unguri (...) foarte mulĠi dorobanĠi úi seimeni au căzut jos . Zăcea trupurile lor grămadă, unul peste altul câte 50, câte 100, la alte locuri úi mai mulĠi” 30 După lupta de la ùoplea s-a întărit martor al tuturor evenimentelor petrecute, în alianĠa celor trei Ġări româneúti 31 în vederea acea perioadă, în Ġările române. unei campanii antiotomane. Frământările au În scrierile acestuia se menĠionează mai continuat úi la începutul anului următor, valoarea taxelor anuale percepute de când miúcarea a fost înfrântă definitiv cu Constantin ùerban : trei dinari cei săraci úi ajutorul trupelor ardelene lăsate în sprijinul úase dinari cei bogaĠi cu condiĠia de a domnitorului de către principele participa la război atunci când va fi chemarea 37 Transilvaniei. 32 . Despre armata strânsă de către domnitor în Paul de Alep, care a vizitat toate ianuarie 1658, spunea că a avut la început bisericile úi măQăstirile din Ġările româneúti 10000 de dorobanĠi la care s-ar fi adăugat între 1653 -1659, a fost impresionat de Ġărani până la aproape 100000, cifră nerealistă frumuseĠile pământului românesc, el fiind úi în condiĠiile demografice de atunci, totalul

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

armatei ridicându-se ,după Hurmuzaki, la ameninĠare de către Înalta Poartă 39 , mai mult, aproape 30000 de luptători 38 . înĠelegerea cu Ġarul Moscovei úi cu Patriarhul Constituirea „triumviratului Constantinopolului au determinat pe Sultan ”Gheorghe Racokzi, Constantin ùerban úi Vă hotărască mazilirea celor trei principi. Gheorghe ùtefan a fost percepută ca o Pentru tronul ğării Româneúti pretendentul cu cele mai mari úanse „cunoscut úi iubit” 40 în cercurile politice de la Istambul, era Mihnea. Pentru înlăturarea lui Constantin ùerban, au trecut Dunărea 40000 de turci la care s-au adăugat aproape 30000 de tătari. Deúi a avut aproape 32000 de oúteni rezistenĠa organizată de către voievodul muntean a fost timidă reuúind doar să incendieze Bucureútiul, Târgoviútea úi câteva sate printre care úi Dobreniul. Paul de Alep, martor al evenimentului consemna: „ apoi domnul s-a tras înapoi făUă a fi încercat măcar o singură băWălie (...) Îndată ce tătarii au început hăUĠuiala, trupele lui Constantin úi-au pierdut cumpătul úi au fugit.Tătarii s-au înapoiat la Târgoviúte, tăind cu sabia pe toĠi pedestraúii pe care i-au găsit în drum 41 ”. PăUăsit de toĠi „ Făci oamenii lui Constantin ùerban erau legaĠi de domnie nu prin credinĠă ci prin soldă 42 ”, a traversat hotarul în Transilvania la 10 martie 1658 iar în locul lui a fost înscăunat Mihnea al III-lea. Mazilirea lui Constantin ùerban úi ridicarea în scaun a lui Mihnea au fost semnalate curând în majoritate curĠilor europene: VeneĠia, Amsterdam, Viena etc. 43 AmbiĠia de a domni din nou s-a manifestat prin diverse demersuri întreprinse de Constantin ùerban către Gheorghe Racokzi al II-lea, cu acest prilej se încheia un tratat în data de 12 octombrie 1659 între Gheorghe Racokzi, Constantin ùerban úi Mihnea al III- lea. 44 Prin tratatul de la Bran, Constantin înlăturând-ul pe domnitorul Gheorghe Ghica renunĠa la tronul ğării Româneúti în favoarea în noiembrie 1659. Între timp este mazilit úi lui Mihnea, obligându-se să-i dea tot sprijinul Mihnea al III-lea din ğara Românească iar necesar în schimbul ajutorului dat de Racokzi Constantin ùerban reuúHúte să mai domnească pentru ocuparea tronului Moldovei. aici din 26 aprilie până în 21 mai 1660. Fiind Gheorghe ùtefan mazilit úi el în 1658, fugar în Transilvania, a organizat multe renunĠa la pretenĠiile asupra tronului ospeĠe alături de alĠi maziliĠi, Gheorghe Moldovei în favoarea lui Constantin ùerban ùtefan úi Mihnea al III-lea. Acesta din urmă a cu condiĠia ca acesta să-i plătească o datorie murit în data de 5 aprilie 1660 la una din de 6000 de taleri către Racokzi. petreceri; se spune că moartea ar fi survenit Cu ajutorul trupelor ardelene reuúHúte datorită abuzului de mâncare úi băutură, 45 alĠii Vă ia tronul Moldovei pentru o săptămână, spun că de apoplexie; s-a vehiculat úi ideea

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

otrăvirii de către Constantin ùerban pentru a reprezentându-l pe Constantin ùerban úi înlătura un posibil rival. Interesant este faptul doamna Bălaúa iar în partea dinspre sud în Fă 20 de zile mai târziu acesta se înscăuna ca dreapta, jos pe pardoseală,se află placa ce domn al ğării Româneúti – 26 aprilie 1660 – acoperă mormântul Ilincăi, mama pentru ultima oară. Pribeagul domn s-a voievodului. FăVătorit mai târziu cu Domnica sau Nedelca Cea mai veche atestare documentară a – doamna Bălaúa decedase în 1657 -, ibovnica satului Dobreni datează din 18 aprilie 1531* lui Mihnea al III-lea 46 úi cu ea a plecat în din vremea domnitorului Vlad Înecatul (1530- Polonia iar apoi si-a stabilit reúedinĠa definitiv 1532); potrivit acestui document, marele la Wanowice în Polonia unde a murit foarte vornic Drăghici primea în stăpânire mai multe Eătrân în 1685. Numele său a fost dat timp de moúii printre care úi Dobrenii. Pe dealul de la peste 50 de ani Căminului cultural al comunei “PrinĠesa” se află ruinele conacului a cărei Dobreni, cămin care a fost desfiinĠat în anul dată de construire este incertă, vehiculându-se 1951. ideea că ar fi fost construit în vremea lui Radu În biserica satului se păstrează o frescă ùerban, domnitor al ğării Româneúti între aflată în amvon pe peretele de la nord, 1602-1611. Descoperirea unui document, datat 30 august 1577**, úi emis la Dobreni, prin care domnitorul ğării Româneúti Alexandru al II-lea (1574-1578) dăruia unui anume Vuia moúia Bahan, ne îndreptăĠHúte să concluzionăm că „palatul” exista la acea dată, a fost construit anterior acestei date, cel mai probabil de către Drăghici. PrezenĠa unui domnitor în acest sat, prilejuită de vreun eveniment din viaĠa proprietarului, demonstrează că localitatea era deja o importantă reúedinĠă boierească. Clădirea a fost construită pe un deal aflat la confluenĠa Cociocului cu Sabarul dominând regiunea fiind compusă din 5 camere (3 camere si 2 saloane) reúedinĠa dispunând úi de anexe: grajduri, pătule etc. Zidurile descoperite in curtea unui satean din Dobreni sunt soclul platformei pavilionului unde aveau loc hramurile bisericeúti precum úi alte petreceri boiereúti. Pe această bază era înăOĠată o structură din lemn: podeaua, stâlpii de susĠinere úi acoperiúul ascuĠit cu úindrilă. Pavilionul întregea peisajul pitoresc al complexului arhitectonic specific perioadei, inspirat după modelul occidental al stilului baroc, stil „la modă” în acea vreme: „castelul” - conacul, parcul cu flori, biserica úi pavilionul. De altfel domnitorul Constantin ùerban este iniĠiatorul perioadei de modernizare a ğării Româneúti modernizare continuată de Constantin Brâncoveanu mai târziu.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Note bibliografice: 26. Andrei OĠetea úi colab. Op.cit.p.182. 1. ùtefan ùtefănescu- Basarabii, „Magazin Istoric”, nr. 27. Stolnicul Constantin Cantacuzino- Op.cit.p.158. 7-8, 1968, p. 8 28,29. IBIDEM p.160. 2. C.Gane- Trecute vieĠi de doamne úi domniĠe –- Vol. 30. IBIDEM. p.160-161. 1, p.222 31,32. A. OĠetea úi colab., Istoria României, p.184-185 3, 4, 5, IBIDEM – p. 223 33., Alf Lombard „1657- Un diplomat suedez în 6. IBIDEM p. 223 Principatele Române ”,„ Magazin Istoric” nr. 10, 1982 7. A. OĠetea úi colab. – Istoria României- Buc. 1964 – p.6. Vol.3, p. 176 34. IBIDEM- p.7 8. C. Gane - Op. cit. p. 222 35,36. IBIDEM.p.7. 9. Matei D. Vlad- Matei Basarab úi epoca sa – 37. Paul de Alep-Op.cit., p.220. „Magazin istoric” nr. 8, 1977, p.39 38. Hurmuzaki- Fragmente VII, p.240. 10. IBIDEM – p. 39- 40 39. M. M. Popescu, A. Beldeanu- Mihnea al III-lea, 11. A. OĠetea úi colab. Op. cit.p.178-179 Buc. 1982, p.27. 12. C. Gane Op.cit.p. 225 40.IBIDEM. p.31 13, 14, Stolnicul Constantin Cantacuzino – Istoria 41. Paul de Alep, Op. cit. p.220. ğării Româneúti –p. 153- 154 42. M. M. Popescu, A. Beldeanu- Op. cit. p.38. 15. C. Gane- Op.cit.p. 226 43. Serban Rădulescu Zoner- DiplomaĠia europeanăúi 16. Stolnicul Constantin Cantacuzino- Op. cit. p.156 lupta pentru neatârnare a lui Mihnea al III-lea, 17. Pavel Mircea Florea- Cu trăsura prin veacuri- „Magazin Istoric” nr. 7-8, 1968, p.83-84. „Magazin Istoric”, iunie 2000- p.84 44. Ioan Prahoveanu- Tratatul de la Bran, „Magazin 18. A. OĠetea úi colab. Op.cit.18-19 Istoric” nr. 8, 1978, p.53. 19. Stolnicul Constantin Cantacuzino- Op.cit. p.157 45. M. M. Popescu, A. Beldeanu- Op.cit.p.197. 20. iuzbaú = căpitan peste 100 de fustaúi. 46. C. Gane-Op.cit., p fustaúi = lăncieri. *.Arh. NaĠionale Istorice Centrale. Fond Mânăstirea 21. ceauúi-vătaúi = căpitani peste 500 de oúteni. Cotroceni, II / 1, Zapis de punere în stăpânire cu moúii, 22. cetaú = căpitan de ceată. 18 aprilie 1531, Târgoviúte ceată = 100 de oúteni. ** Arh.NaĠionale Istorice Centrale . Fond 23. Stolnicul Constantin Cantacuzino- Op. cit. p.157. Episcopia Râmnic, XI / 4, Zapis de dăruire, 30 august 24, 25. IBIDEM- p.155. 1577, Dobreni - Vlaúca

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RAZBOI MONDIAL ùI ÎNFĂPTUIREA MARII UNIRI DIN 1918

Prof. înv. primar Cristina – Constantina NICU Prof. Angela DODOCIOIU Liceul Tehnologic „Ing. Ionete Aurelian” Malu Mare, Dolj

Războiul României declarat în vara anului 1916, pentru eliberarea provinciilor istorice româneúti – Ardealul, Banatul, Criúana, Maramureúul úi Bucovina – de sub cotropirea monarhiei dualiste austro – ungare, ca război just, naĠional, a fost purtat de întregul popor român. Mobilizarea decretată în seara zilei de 14/27 august 1916, cînd s-a trimis la Viena declaraĠia de război a româniei către Austro – Ungaria, a fost însoĠită de un entuziasm de nedescris. Chiar în noaptea decretării mobilizării, conform planului de operaĠiuni, dinainte stabilit, trupele române de acoperire au trecut MunĠii CarpaĠi, înaintînd pe toată întinderea zonei muntoase de la Dorna úi pînă la Orúova. În scurt timp de la intrarea României în război, armatele române au izgonit armatele austro- ungare din Braúov, FăJăraú, Sfîntu Gheorghe úi din alte localităĠi ajungând până în apropierea Sibiului úi Sighiúoarei. Planul de operaĠiuni, aprobat de conducătorii statului romîn, îúi fixa ca obiectiv strategic al forĠelor armate române zdrobirea forĠelor de rezistenĠă austro-ungare în Transilvania úi înaintea rapidă în Câmpia ungară, ceea ce permitea o scurtare simĠitoare a frontului românesc, iniĠial pe toĠi CarpaĠii, o joncĠiune cu armatele ruse, cu repercusiuni dintre cele mai grave pentru armatele Puterilor Centrale. DeclaraĠia de război a României neaúteptată de către Puterile Centrale, ca úi înaintea fulgerătoare a armatelor sale în Transilvania a constituit un ajutor de mare preĠ francezilor, unde la Verdun armatele germane erau într-o puternică ofensivă. Neputând rezista singure împotriva Dar ofensiva victorioasă a armatelor trupelor române, unităĠile austro-ungare pe române a fost oprită. Aceasta din cauza frontul din Transilvania au fost întărite cu aliaĠilor României – Marile Puteri, Rusia, puternice divizii germane, aproape 40, scoase FranĠa, Anglia úi Italia, care nu úi-au respectat de pe frontul de vest. obligaĠiile asumate cu ocazia încheierii, în august 1916, a convenĠiei militare cu

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

guvernul român. În primul rînd, în profida totul neîndestulătoare, produsele jefuite erau obligaĠiilor semnate úi de úeful Statului Major transportate în Germania. al armatelor imperiale ruse, Alexeev,ofensiva Împotriva populaĠiei au fost folosite pe frontul rusesc a armatelor Ġariste conduse metode teroriste: multe sate úi oraúe au fost de generalul Brussilov nu a continuat cu incendiate úi devastate, locuitorii au fost vigoare, ceea ce a avut urmări dintre cele mai arestaĠi úi, după un simulacru de judecată, au negative. Multe din unităĠile militare ale fost deportaĠi în Germania, unii fiind Puterilor Centrale rămînînd disponibile, de pe executaĠi. acest front, au fost aduse pe frontul român. În vara anului 1917, în cadrul planului Starea populaĠiei din teritoriul ocupat general de ofensivă a Antantei, armatele de către Puterile Centrale era deosebit de române, refăcute úi înzestrate cu aportul grea. Comandamentul german a organizat tehnic úi militar al FranĠei úi Angliei, au jefuirea sistemativă a bogăĠiilor Ġării úi a pornit de pe frontul din Moldova, împreună populaĠiei. cu armatele ruse, o contraofensivă puternică, În întreprinderile industriale, are menită să împiedice încercarea fuseseră militarizate, s-a introdus un adevărat comandamentului armatei germane de a regim de muncă forĠată, iar Ġăranii erau jefuiĠi sparge frontul româno-rus, de a ocupa de cereale, vite, erau siliĠi să lucreze pe moúii întreaga Moldovă úi de a-úi croi drum spre în favoarea ocupanĠilor; în timp ce populaĠia Ucraina. primea, pe bază de cartelă, raĠii de hrană cu Luptele din vara anului 1917 s-au încheiat cu înfrângerea trupelor Puterilor Centrale pe frontul din Moldova. Principalul factor în obĠinerea acestei victorii l-a constituit vitejia soldaĠilor români, care au luptat cu eroism, animaĠi de dorinĠa de a împiedica ocuparea întregului teritoriu al Ġării, de a-úi elibera căminele cotropite. României i-a fost impus de către Puterile Centrale le 28 noiembrie / 9 decembrie 1917 un armistiĠiu provizoriu. Găsindu-se cu armatele sale singură în “triunghiul morĠii”, întrucât de jur împrejurul Ġării care mai răPăsese liberă, în Moldova, se aflau unităĠi ale Puterilor Centrale, forĠe armate deosebit de puternice úi fiind păUăsită de aliaĠii săi din Antantă, cu care încheiase tratate, România a fost pusă în imposibilitate să facă altceva decît să trateze forĠat cu inamicul úi să semneze le 20 februarie / 8 martie 1918 la Buftea un tratat preliminar de pace, care a stat la baza tratatului înrobitor de la Buftea – Bucureúti din 24 aprilie / 7 mai 1918, tratat imperialist, prin care nu numai că i se răpeau importante teritorii úi i se nega independenĠa, dar Germania, mai ales,

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

tindea să facă din România o colonie a sa. Se încerca să se anuleze toate drepturile poporului român incluse în tratatele internaĠionale de la 1393 úi pînă la Congresul de la Berlin din 1878. Lucrările Congresului au fost conduse de patriotul român Iancu Flondor, fost deputat român în parlamentul de la Viena. El a propus moĠiunea prin care se hotăra: “Unirea necondiĠionată úi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare … cu regatul României”. Această moĠiune a fost sprijinită de reprezentanĠii Consiliilor minorităĠilor naĠionale din această provincie. În ultimele luni ale anului 1918 cei peste 3 milioane de români din păUĠile Ardealului, Banatului, Criúanei úi Maramureúului, sub conducerea Consiliului NaĠional Central Român de la Arad, hotăUăsc a Ġine o mare adunare naĠională cu caracter plebiscitar, constituit, la Alba Iulia, pe ziua de 1 decembrie 1918. Adunarea de la Alba Iulia, ca semn al marelui act de reunire a Ġărilor române, sub Mihai Viteazul, este bine pregătită. În toate localităĠile Transilvaniei, românii se întrunesc úi îúi aleg împuterniciĠii delegaĠi pe care îi învestesc cu acte semnate de obútea satelor, pentru a se face clar úi hotărît cunoscută tuturor dorinĠa lor nestrămutată de a se uni cu Ġara mumă. În acest fel le Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918, la marea adunare naĠională constituantă sosesc 1 228 de delegaĠi cu drept de vot deliberativ pe lângă o masă de peste 100 000 de români veniĠi din toate colĠurile Transilvaniei pentru a întări actul de unire. De remarcat că din cei 1 228 de delegaĠi, 150 erau reprezentanĠi de drept ai muncitorimii române, iar din cei peste 100 000de participanĠi, peste 10 000 o formau muncitorii, care au venit cu pancarde úi steaguri roúii de panglici tricolore, dovadă a înaltului patriotism de care a fost animată dintotdeauna clasa noastră muncitoare. În cadrul Marii Adunări Constituante de la 1 decembrie 1918 s-a adoptat istorica “DeclaraĠia de la Alba Iulia”. Astfel, prin lupta hotărâtoare a întregului nostru popor de pe ambele versante ale CarpaĠilor s-a înfăptuit dorinĠa cea mai arzătoare milenară, pe care patrioĠi înflăFăraĠi úi revoluĠionari socialiúti, grupaĠi în jurul revistei “Dacia Viitoare” din anul 1883 au Ġinut-o mereu trează, aceea a refacerii Vechii Dacii aúa cum ea fu, căci istoria úi dreptul, Ġărâna de douăzeci de ori seculară în care sunt îngropaĠi strămoúii dau dreptul românilor de a aspira la o Dacie Română.

BIBLIOGRAFIE Durandin Catherine, Istoria Românilor, Institutul European, Iaúi, 1998 Georgescu Vlad, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, Ed. Humanitas, Bucureúti, 1992 Hitchins Keith, România 1866-1947, Ed. Humanitas, Bucureúti, [1996]

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Istoria Românilor, România întregită (1918-1940), vol. VIII, Editura Enciclopedică, Bucureúti, 2003 Scurtu I., EvoluĠia regimului politic de la democraĠie la dictatură, Editura Didacticăúi Pedagogică, R.A. Bucureúti [1996] Scurtu Ion, Buzatu Ghe., Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Ed. Paideia, Bucureúti, 1999

AVRAM IANCU MODEL ÎN EDUCAREA ELEVILOR

Prof. Adriana PAùCA ùcoala Gimnazială “Vasile Goldiú” Alba Iulia, Alba

Istoria naĠională ne arată întâmplările, faptele strămoúilor noútri, care prin moútenire sunt úi ale noastre. Inima ni se bate când auzim rostind numele lui Avram Iancu, ùtefan cel Mare, decât Caesar, decât Hanibal, aceútia sunt eroii lumii, în loc că cei dintâi sunt eroii patriei noastre. Dezvoltarea multilaterală, armonioasă a personalităĠii elevului, se realizează printr-un proces instructiv-educativ, cuprins în conĠinutul obiectivelor de învăĠământ, în metodele úi procedeele de instruire úi educare, în mediul educativ creat în úcoalăúi în clasă. Pe drumul formării personalităĠii, instrucĠia se împleteúte cu educaĠia, iar rezultatul acestei îmbinări este omul cu cultura generală temeinică, ce posedă o gândire dezvoltată úi capacitatea de a-úi însuúi cunoútinĠele de care are nevoie în diferite împrejurări ale vieĠii. În procesul îndelungat de creare a personalităĠii, istoria, ca obiect de învăĠămant, are o importanĠă deosebită datorită abundenĠei de fapte, conĠinuturi de idei úi sentimente care oglindesc trecutul bogat în lupte úi plin de speranĠe al poporului român. Tezaur al învăĠămintelor trecutului, istoria apare ca disciplină independentă din zorii umanităĠii, când nevoia de a consemna úi transmite experienĠa trecutului se face tot mai mult resimĠită. Considerată de către antici Magistra Vitae, a fost cartea de căSătâi a tuturor generaĠiilor care au luptat pentru progres, libertate naĠionalăúi dreptate socială. Componenta esenĠială a culturii generale, útiinĠa umanistă prin exelenĠă, având în centru omul úi activitatea umană, istoria îmbogăĠHúte viaĠa spirituală a tineretului, dezvăluindu-le sensurile devenirii istoriei. Prin aceasta se constituie într-o útiinĠă a trecutului, a

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

prezentului úi a viitorului. Prin natura sa, istoria cuprinde un material imens, prezintă o varietate de date, fapte, evenimente, o uriaúă comoară de experienĠă acumulată de-a lungul mileniilor care poate úi trebuie să îmbogăĠească activitatea prezentă úi viitoare cu învăĠăminte úi concluzii pentru ridicarea Ġării noastre pe noi trepte de civilizaĠie. Prezentând evoluĠia societăĠii din interiorul carpato-danubiano-pontic sub toate aspectele úi de-a lungul mileniilor, istoria este o sursă de exemplaritate, este profund evaluativă, elevii găsind în faptele strămoúilor, ale generaĠiilor anterioare modele de dăruire pentru slujirea patriei. Dată fiind bogaĠia de învăĠăminte, de idei morale, de modele demne de urmat pe care le cuprinde, funcĠia evaluativă a istoriei a fost recunoscută încă din atichitate. Numeroase sunt personalităĠile care pot servi cadrului didactic ca model în vederea formării comportamentului elevilor, a integării sociale a acestora. Nicolae Iorga, într-una din scrierile Simion MehedinĠi surprinde, de sale a surprins cu măiestrie úi fineĠe o exemplu, cu destulă claritate rolul trăVătura lăuntrică determinantă a personalităĠii în istorie “...progresele cele mai caracaterului psiho-filozofic , ce pune în însemnate din viaĠa unui popor sunt realizate evidenĠă, odată mai mult, una din calităĠile tocmai prin astfel de personalităĠi, care ajunsă proverbială a lui Avram Iancu, care a cuprind la o potenĠă superioară însuúirile impresionat pe contemporani úi a uimit pe neamului întreg”. Din această formulare urmaúi; “Vestit a fost pe vremuri poporul incompletă a rolului personalităĠii în istorie, acesta românesc prin marea úi sfânta lui rezultă că nu orice personalitate are rol Wăcere. Făcut pentru luptă úi îndurare, important în istorie, ci numai aceea care cerbicos, nebiruit sufleteúte úi de cele mai întruchipează năzuinĠele poporului, ale Ġării înfricoúate nenorociri, trăit pe marginea unei Numele úi persoana lui Avram Iancu prăSăstii în care era deprins să se uite au devenit legendă, s-au transformat într-un necontenit făUă a ameĠi, el impunea prin mit pe care conútiinta poporului român îl cumpătarea minunată a rostirii gândurilor pastrează cu sfinĠenie. În cazul mitului, al sale, prin aspra sa disciplină pe care o legendei lui Avram Iancu, acest fenomen impunea cuvântul. Nici un om mare din înseamnă permanenĠă, perenitate de-a lungul trecutul nostru n-a rămas vestit pentru secolelor, tocmai pentru că acest mit, această usurinĠa lui de a vorbi. De la vechii voievozi legendă, persoana eroului se leagă strâns úi de la destoinicii lor boieri nu ni s-a păstrat organic de procesul formării naĠiunii române, un cuvânt, ca de la atâĠia din căpeteniile lumii de aspiraĠiile sociale ale acestei naĠiuni. apusene”.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

ViaĠa lui Avram Iancu este viaĠa unui om mistuit de o flacăUă puternică, aceea a propriului popor, cu care se contopise inseparabil la o vârstă căreia numai vremurile revoluĠionare îi imprimă maturitatea oamenilor cu bogata experienĠă a vieĠii. Acest spirit este “luminator úi ordonator”. Stăpânitorul elementului sau” un “spirit conducător, ocrotitor”, care “îúi slujeúte scopul”. “Nevăzut, uitându-se pe sine, - cum este caracterizat geniul de către J.G. Herder-nepăVător dacă va fi recunoscut úi cum i se va spune, el trăieúte în opera lui. Un sol al fericirii úi al păcii, hăUăzit să menĠină, nu să distrugă, să binecuvânteze, nu să pustiască...: A deveni idoli nu este nici dorinĠa, nici menirea lor; úi mai cu seamă săĠină încuiată, prin opera unuia singur, lucrarea geniului obstesc, este pentru ei de negândit; căci aceasta ar fi îngust úi zadarnic úi antigenial”. A trezi spirit, a însufleĠi puteri, este slujba lor úi recompensa slujbei lor. Cu cât merge omenirea mai departe, cu cât mai des úi mai fin i se împletesc rosturile úi primejdiile, cu atât are nevoie de genii mai mari, din ce în ce mai mari”.

Bibliografie: 1.1. M. Badea, Gh.I. Bodea “Avram Iancu-în conútiinĠa poporului român”, Editura Dacia Cluj 1976 1.2 Emil Băldescu, “Simion MehedinĠi-gânditor social-politic úi pedagog”, Editura ùtiinĠifică, Bucureúti,1969 1.3. Felea Romulus “Avram Iancu-Craiul moĠilor”, Editura Napoca Star, Cluj 2003 1.4. Pompiliu Teodor, “Avram Iancu-în memorialistică”, Editura Dacia, 1972 Editura Dacia, 1972

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

REPERE ALE ISTORIEI LOCALE ZĂ5ĂNDENE IOAN BUTEANU (1821-1849)

Prof. Călin Dorin PETRIC ùcoala Gimnazială Luncoiu de Jos/ ùcoala Gimnazială „Ioan Buteanu” Buceú, Hunedoara

Dragi prieteni probabil v-aĠi dori să útiĠi de ce úcoala din localitatea Buceú, judeĠul Hunedoara, poartă în titulatura sa numele lui Ioan Buteanu. Într-adevăr istoria acestor meleaguri este bogatăúi complexă, iată un motiv suficient pentru tinerii ucenici ai muzei Clio de a-i arăta acesteia recunoútinĠa. OpĠiunea se vrea a fi un elogiu adus eroismului locuitorilor acestui Ġinut úi strălucitului lor conducător Ioan Buteanu, al cărui nume rămâne legat de apărarea eroică a Zarandului, pe care l-a organizat úi l-a condus aproape

singur, realizând prin rezistenĠa sa, una din cele mai strălucite fapte Ioan Buteanu: 1821 – 1849 ale revoluĠiei române de la 1848-1849 în Transilvania. Fiu de funcĠionar la comitat, în Sighetul Maramureúului, Ioan Buteanu s-a născut în atmosfera ungurească a acestui oraú. Butenii erau de obârúie nobili din regiunea Chioarului. Tatăl său, ajuns în mediu unguresc prin cine útie ce împrejurări, s-a lăsat copleúit de valul cuceritor, mai ales după ce a murit prima sa soĠie, româncă de neam úi care dăduse naútere fiului Ioan. În a doua sa căVătorie a luat o unguroaică, în casă nemaivorbindu-se decât ungureúte. Astfel se părea căúi tânărul Ioan va fi înghiĠit de curentul maghiarizator, dacă nu intervenea un fapt ce a hotărât făgaúul vieĠii sale. Într-o zi, profesorul de istorie, un călugăr catolic de la liceul din Careii Mari, unde fusese dus Ioan Buteanu a povestit elevilor săi din clasa a III-a un capitol interesant din trecutul strălucit al poporului român. La spusele profesorului a reacĠionat spontan tânărul Ioan Buteanu, întrebând dacă a mai rămas cineva în lume după oamenii mari ai Romei. Răspunsul profesorului „Mai sunteĠi … voi … românii!”, a făcut să se nască din acea clipă în sufletul tânărului Buteanu un nemărginit sentiment de mândrie. De aceea a cerut tatălui său să fie trimis la un liceu românesc. Dar opoziĠia mamei vitrege, care pentru a fi vindecat de boala românismului a hotărât să fie dus la o úcoală independentă din Zagreb, în CroaĠia, a făcut să nu poată învăĠa în limba românească. ùcoala din

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Zagreb, care stătea sub înrâurirea curentului naĠionalist croat îi va fi întărit pornirea ce o nutrea, mai vârtos împotriva ungurilor. După absolvirea liceului a studiat dreptul la Pesta, stabilindu-se apoi ca practicant la comitatul Maramureúului. Acum nu úi-a mai ascuns sentimentele româneúti, fiind de două ori arestat pentru îndrăzneala de a le fi manifestat. În cele din urmă va fi dezmoútenit de tatăl Vău úi silit să abandoneze Ġinutul în care s-a născut pentru a-úi căuta refugiul într-o regiune românească din Ardeal. În felul acesta a ajuns Ioan Buteanu avocat în inima MunĠilor Apuseni, în Abrud, cam în 1846 – 1847. În sufletul úi mintea tânărului avocat s-au produs puternice reacĠii la vederea blăstămaĠilor funcĠionari fiscali de o rapacitate lupească, conjugate cu abuzurile administraĠiei comitatense care exasperau úi îndârjeau masele tributare unor sarcini tot mai greu de îndurat. Se pare că autorul unei corespondenĠe din Baia de Abrud, pe care a tipărit-o „Gazeta de Transilvania” în 29 martie 1848 úi care e iscălită I.B., este însuúi Ioan Buteanu. În scrisoare se atrage atenĠia asupra necesităĠii studiului istoriei naĠionale úi se apelează către cei în drept să se îngrijească de acest obiect de învăĠământ. O admirabilă frază subliniază necesitatea de a se studia istoria naĠională: „După a noastră părere, poporul acela care nici originea sa nu o útie ci vede că numai viciază în jurul altor popoare adăpat cu cel mai înjosit servilism, e aproape de a sa totală periciune”. Din punct de vedere politic în rândurile aceleiaúi corespondenĠe identificăm pe omul care, îngrijorat de viitorul naĠiunii sale resimte pulsul vremii, pline de furtuni úi mari încercări exprimând crezul că „a sosit timpul úi pentru noi să ne trezim din letargul cel profund, dacă nu voim să ne stingem de tot de pe faĠa pământului în privinĠa naĠională”. Buteanu avertizează cu simĠ de anticipaĠie, că a sosit momentul faptelor, scriind „să băJăm de seamă până putem noi de noi griji, că iată ne ajunge mucul la deget úi apoi credeĠi-mă că va fi târziu a îmbrăca mantaua după ploaie”. Dar dincolo de interesul pentru cauzele obúteúti, mai vârtos naĠionalismul său va câútiga stima românilor din MunĠii Apuseni úi prietenia celor mai de seamă fruntaúi, între care úi Avram Iancu. Desigur că în mare măsură va fi contribuit la aceasta úi linia caracterului său drept, temperamentul plin de pasiune úi avânt úi unda de bunătate pe care a vrăjit-o cu atâta meúteúug, pictorul Iscovescu, în portretul pe care i l-a realizat în primăvara anului 1849. Buteanu ne apare îmbrăcat în blană cu profilul său frumos, cu barba neagră, plinăúi cu mustaĠa subĠire, puĠin îngrijită ca un rege dac care te fixează cu ochii lui negrii úi sclipitori. Portretul în original se păstreză în biblioteca liceului din Blaj. Sub impresia primelor útiri despre manifestările revoluĠionare care se produceau în primăvara anului 1848 în diferite centre urbane din Ardeal, stăpânit de nerăbdare febrilă, Buteanu în strânsă colaboarare cu preotul Simion Balint din Abrud, face demersuri pe lângă administraĠia oraúului,

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

cerând cooptarea în consiliul localităĠii úi a unor membrii români. Balint îl considera pe Buteanu un Eărbat adânc politic. A plecat apoi la Cluj pentru a stabili legături cu tineretul român de acolo. Mai apoi organizează adunări populare la Abrud úi la Câmpeni în care a explicat poporului că a sosit clipa eliberării lui din iobăgie. Alături de Avram Iancu úi Simion Balint, va participa în fruntea cetelor de moĠi, la cele trei adunări de la Blaj. În cadrul Marii Adunări NaĠionale din 3 – 5 mai 1848 va fi ales alături de Iancu, în Comitetul NaĠional de la Sibiu, în cadrul căruia vor reprezenta vederile intransigente ale tineretului gata să lupte cu arma în mână pentru împlinirea dezideratelor naĠionale. A treia adunare de la Blaj din Buteanu úi mâna sa de moĠi vor apăra însă cu septembrie 1848 inaugurează o nouă etapă, tenacitate trecătorile spre Abrud. Încrederea cea mai importantă în viaĠa lui Buteanu, el sa în vitalitatea elementului românesc răzbate fiind numit de Comitetul NaĠional prefect al dintr-o scrisoare adresată unui comandant legiunii a zecea, ce însuma întregul teritoriu al maghiar aflat la porĠile Apusenilor: “Noi Zarandului, bastion apusean al MunĠilor suntem gata sau a trăi sau a pieri, a ne păstra Apuseni, traversat de cursul Criúului Alb. astfel cinstea până la moarte úi a ne lupta mai Ciocniri de mică amploare cu trupele departe pentru principiile noastre … ca să nu maghiare au loc în Zarand, încă din noiembrie cadă asupra noastră blestemul nepoĠilor 1848, dar evenimentele cele mai importante noútri”. se vor consuma abia în primăvara anului1849. Ac Ġ iunea „diplomatică” a lui Ioan Peste iarnă, Buteanu a locuit o bună parte a Dragoú úi atacul surprinzător al lui Hatvani timpului într-o casă ĠăUănească din satul din mai 1849 duc la capturarea bravului Mihăileni. La venirea primăverii asaltul Buteanu în Abrud. Legat de un tun este dus la trupelor de ocupaĠie maghiare, asupra ğării Brad, apoi la Baia de Criú, pentru ca în final Româneúti organizată de Iancu în MunĠii la Iosăúel, pe malul Criúului Alb, să fie Apuseni, se va intensifica. Maghiarii vor forĠa spânzurat. O vreme trupul său a odihnit aici, intrarea fie pe la Blăjeni, fie pe la Buceú- apoi la GurahonĠ, în final fiind depus în Vulcan, în cetatea naturală a Apusenilor. Panteonul Eroilor Neamului de la ğebea.

Bibliografie x Berindei Dan, 1974, RevoluĠia română din 1848, Editura Politică, Bucureúti, x Bodea Cornelia, 1982, 1848 la români. O istorie în date úi mărturii, vol. I-II, Editura ùtiinĠificăúi Enciclopedică, Bucureúti, x Dragomir Silviu, 1928, Ioan Buteanu, prefectul Zarandului în anul 1848, Bucureúti,

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

RAPORTUL DINTRE STAT, ELITA POLITICĂùI NAğIUNE ÎN ROMÂNIA. NEVOIA DE SCHIMBARE

Prof. Ioan Cristinel ROMAN NEGOI ùcoala Gimnazială ,,Avram Iancu” Alba Iulia, Alba

În aceste zile, în România, se discută activ despre reformarea sistemului politic úi a statului. În marea lor majoritate, românii sunt de acord că elita politică postcomunistă nu îi reprezintă úi chiar statul, în sine, este considerat ca fiind un corp străin în afara naĠiunii române. Există sentimentul de „Ġară cucerităúi ocupată”, de ruptură totală între politicieni úi naĠiune; sentiment ce precede izbucnirea unei revoluĠii sau declinul unui popor. Acest fenomen este, din păcate, unul ciclic care îúi are originea într-o evoluĠie diferită a situaĠiei politice din Balcani de la sfârúitul secolului al XVIII-lea. ApariĠia statului modern în zona rândul grecilor din cartierul Fanar al oraúului balcanică a Europei îúi are originile în Instanbul. Aceútia venea însoĠit de câteva sute raporturile dintre naĠiunile creútine úi evoluĠia de rude, prieteni sau cunoútinĠe care primeau politică a Imperiului Otoman. La începutul funcĠii în statele româneúti înlocuind elita secolului al XVIII-lea, Principatele Române politică locală. Principiii greci erau interesaĠi sunt incluse în cadrul acestui imperiu ca úi doar de profitul propriu pe care trebuiau să-l provincii cu statut autonom. Pentru că obĠină în timpul mandatului oferit de sultan. otomanii nu aveau încredere în elita locală au Regimul fanariot, exprimă în sine, un regim schimbat în mod esenĠial structura acesteia de spoliere a resurselor financiare, naturale úi printr-un nou sistem politic care este cunoscut economice; totul în favoarea Imperiului în istoriografia românească ca Regimul Otoman, de către o elită politică străină Fanariot (1711/1716-1821). Principii erau obedientă statului turc. numiti, odată la patru ani, de către sultan din Elita românească s-a adaptat úi a supravieĠuit, în cadrul noului regim, într-un număr destul de mic úi a fost completată gradual de un număr de greci care sau împământănit. Astfel, între populaĠie úi elită apar diferenĠe majore sociale úi economice care vor sta la baza formării mentalităĠilor moderne din societatea românească. Regimul fanariot a însemnat, în esenĠă, o perioadă de stagnare economică, culturală úi economică pentru marea majoritate a populaĠiei. În

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

raport cu un stat úi o elită politică străină, de ocupaĠie, românii au continuat să trăiască în vechile forme de organizare socială paralele úi diferite de stat. Conservatorismul úi scepticismul au devenit elemente esenĠiale în raport cu autorităĠile politice centrale úi locale. Din punct de vedere social lucrurile au stat úi mai grav. Agricultura a rămas principala ocupaĠie a locuitorilor úi între elităúi această populaĠie rurală nu a existat o clasă de mijloc care să intermedieze dialogul politic, castele sociale fiind bine definite. La începutul secolului al XIX-lea, în restrictiv. Modernizarea rapidă úi urma unor proteste internaĠionale úi a unor conservatorismul elitei politice a avut un efect miúFări sociale ample din Principate, Imperiul negativ úi a creiat o nouă ruptură între naĠiune Otoman este de acord cu revenirea principilor úi stat. Păstrarea diferenĠelor sociale úi români. Practic din acest moment încep să se economice a dus la în final la o mari miúFări pună bazele statului român modern. Elita sociale la începutul secolului al XX-lea. politică era conútientă că statul trebuie SituaĠia s-a schimbat radical în timpul modernizat dar în limite moderate prin Primului Război Mondial. Intrarea României Săstrarea privilegiilor sociale úi economice. în război alături de Antantă úi revoluĠia SituaĠia economică este în continuare destul bolúevică din Rusia l-a determinat pe noul de gravă úi comparabilă cu realităĠile sociale rege al României, Ferdinand I (1914-1927) să din Rusia. La mijlocul secolului al XIX-lea promită o amplă reformă. Din acest motiv (1866) ,ca expresie a dorinĠei de modernizare, revoluĠia comunistă nu a avut niciun efect în elita aduce pe tronul României un principe România, unde în perioada anilor 20, a avut străin, Carol de Hohenzollern. Noului loc cea mai amplă reformă agrară, socială úi principe, Carol I (1866-1914) a impus o politică prin împroprietărirea Ġăranilor úi modernizare accelerată a României prin introducerea votului universal. Aceste importul unor modele instuĠionale evenimente au creat premisele, în perioada occidentale. Totuúi elita úi-a conservat vechie interbelică, de a coagula cele două entităĠi- privilegii printr-un sistem electoral cenzitar elita politicăúi naĠiunea. Finalul celui de-al Doilea Război Mondial a adus în România schimbarea radicală a organizării sociale, a administraĠiei, a proprietăĠii, a clasei politice úi a statului prin inpunerea regimului comunist de către Stalin úi sovietici. În perioada 1946-1964 regimul comunist a făcut cea mai amplă exterminare a elitei din Europa de Est úi o înlocuirea a acesteia cu o clasă politică educată după valorile sovietice. Partidul Comunist Român număra la început doar puĠin peste o mie de membri úi acest fapt obliga noul regim, condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, să impună o nouă elită. Chiar dacă în final noua elită s-a impus nu a fost percepută ca făcând parte din structura

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

organică a naĠiunii române. Noul regim al lui Nicolae Ceauúescu (1965-1989) a avut momentul său de glorie, în anul 1968, când acesta s-a opus intervenĠiei sovietice în Cehoslovacia. Ulterior, în anii 70, Ceauúescu a început să aplice propria linie politicăúi economică inspirată din modelul stalinist. Politica de industrializare forĠatăúi politica de sacrificiu la care a fost supusă populaĠia a dus în final la RevoluĠia din 1989. Din păcate, distrugerea vechii elite interbelice a făcut ca în anii 1990, cei care vor profita de noua conjunctură politică să fie în majoritate fostele cadre din Partidul Comunist. Aceútia aveau banii, cunoútinĠele necesare úi capacitatea de a previziona evenimentele sociale ce vor urma. Prin intermediul noilor legi úi a sistemului electoral, în care demnitarii erau aleúi pe liste propuse de Fătre partidele politice, s-a creat o nouă elită politică ermetizată. Astfel situaĠia socialăúi politică a României este astăzi aproape identică cu cea de la începutul formării statului modern.

NEVOIA DE LIDERI MORALI

Prof. Dana SLEVAù ùcoala Gimnazială “Avram Iancu” Alba Iulia, Alba

De-a lungul istoriei, s-au remarcat multe personalităĠi care au legat timpul de numele lor. Aceútia s-au născut precum pădurile, au murit demn, iar veacurile i-au Ġinut în viaĠă. Fiecare popor are însă lideri care s-au evidenĠiat în conjunctura timpului. De obicei, au apărut în momente de frământări sociale, în vârful unei crize, în perioade tensionate. Nu au apărut din neant, ci din luările de poziĠie împotriva cursului vremii. Aceútia sunt oameni dintr-o bucată, curajoúi, care riscă totul în favoarea binelui. Sunt oameni cu viziune care nu sărbătoresc victorii de etapă, ci fac imediat strategia pentru următoarea luptă. Sunt oameni cu instinct úi cu o psihologie dominantă. În societatea contemporană, termenul de conducător a fost rapid înlocuit de mult uzitatul cuvânt lider. Liderii sunt adesea consideraĠi a fi cei care au autoritate asupra altora, cei care controlează, cei care umblă cumva înainte, sunt mai buni decât restul. Liderul moral se raportează întotdeuna la nevoile celorlalĠi. În primul rând, liderii morali útiu cum să reacĠioneze, cum săúi tempereze orgoliile úi cum să conducă. Ei sunt vizionari úi

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

stimulează schimbarea personală. Liderii morali au, de asemenea, un sentiment extrem de dezvoltat al inteligenĠei emoĠionale, precum úi competenĠe cheie în relaĠiile sociale. Ei lucrează pentru a depăúi obstacolele úi sunt calificaĠi în arta de consultare. Ei construiesc un consens de conducere prin stabilitate úi unitate. Liderii morali sunt recunoscători conútiinĠei publice, fie că este o intreprindere sau o organizaĠie, acesta fiind liantul care îi menĠine împreună. Din păcate, leadership-ul românesc contemporan simulează morala úi principiile ei. Conducătorii români sunt “săraci úi cinstiĠi”, cu soĠii si rudenii apropiate care deĠin averi fabuloase. Oameni care nu sunt în stare să dezvolte minime proiecte locale úi sociale vorbesc de proiecte naĠionale. Vorbesc o limbă română aproximativă, cu expresii bombastice úi cu o topică vrednică de limba sanscrită. Iată câteva expresii sugestive ale liderului român: - program european = sacul lui Moú Craciun - interes national = un fel de gâjâit des, ca să sune bine în urechile alegătorilor - austeritate = program naĠional de însăQătoúire a maselor Pare o glumă, dar nu este! Unde este morala socială úi dreptatea naĠională? Cine pe cine reprezintăúi cu ce scop? Conducerea morală este un fel foarte diferit de conducere. Mai degrabă decât aspiră să fie urmaĠi, liderii morali au scopul de a servi. În loc săúi expună propriile abilităĠi, liderii morali tind să dezvolte capacităĠile altora. In leadership-ul moral nu este vorba despre rang – orice persoană care deĠine o poziĠie poate fi un lider moral, dar aceste persoane sunt întotdeauna caracterizate de un sentiment profund de etică, sunt conduse de idealuri de bază (cum ar fi justiĠia) úi sunt motivate de exercitarea unui scop comun. Conducerea morală provine din conútiinĠă, construieúte úi consolidează capitalul spiritual. Ea este singura în măsură să schimbe societatea în bine printr-o legislaĠie coerentăúi printr-o justiĠie dreaptă. Conducătorul imoral va transmite întotdeauna tarele sale societăĠii, iar o societate făUă morală se îndreaptă spre dezastru. Aici ne-a adus lipsa unui lider autentic. Avem însă în spaĠiul virtual mii de lideri care se ascund sub umbra anonimatului, aúteptând probabil să găsească un context potrivit pentru a se afirma. Un lider adevărat va avea întotdeauna curajul opiniei sale. Cred Fă acel lider de care avem nevoie trebuie să aibă în el teama de Dumnezeu úi dragostea de popor. România, făUă lideri morali úi curajoúi, va deveni o colonie a Europei în care se vor face experimente benefice pentru viitorul altora. Deja suntem cerúetori la poarta Europei úi numai prin programe naĠionale pe termen lung mai putem schimba ceva în conútiinĠa publică…iar această conútiintă publică trebuie modelată printr-o educaĠie săQătoasăúi prin impunerea unor lideri morali care să fie modele pentru generaĠiile următoare.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Bibliografie Panaite, N., Prodan, A., Managementul resurselor umane, Bucuresti, 2011, pag. 34-35 Târziu Claudiu, Liderii României contemporane, Blog, 2012

Marele manipulator al secolului al XX-lea

Prof. Emilena Irinela TATU Colegiul NaĠional ,,Alexandru VlahuĠă” Râmnicu-Sărat, Buzău

Conducătorul din secolul al XX lea are în spatele său o întreagă istorie, iar obligaĠia sa este Vă demonstreze periodic că – faĠă de această istorie – este un demn continuator, că biografia sa – obligatoriu exemplară, după cum era prezentată în cazul Conducătorului Ceauúescu – este la rându-i demnă de această “biografie a poporului” care este istoria naĠională. El va vorbi de omul nou, produs al schimbării ideologice, al valorilor desenate de propagandă pe teritoriul netezit de cenzură úi informaĠia centralizată, dogmatizantă. Analizând cazul lui Stalin - caz similar în raport cu Nicolae Ceauúescu, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă úi cultul său a fost cel care a umplut, cu o oarecare întârziere dar cu certă eficienĠă, locul rămas gol prin moartea “părintelui popoarelor” úi prin demantelarea cultului său, Lilly Marcou observa că “această suprapunere a unei istorii care se vrea eroică úi exemplară, enunĠată pe temeiul unui marxism condensat úi normativ úi a unei biografii care se identifică istoriei Ġării úi a partidului care o conduce, constituie baza ideologică a ceea ce se va numi mai târziu «cultul personalităĠii»“. Mergând în continuarea lui Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauúescu a făcut úi paúi pe care acesta nu-i făcuse: ca unul din ce în ce mai convins că face istoria Ġării sale, Conducătorul Ceauúescu a încercat, el însuúi, să rescrie la propriu istoria Ġării. Astfel, se cunosc manifestări populare în care Ceauúescu era pus în úirul glorios al voievozilor celor trei principate, diverúii poeĠi evidenĠiind tocmai caracterul providenĠial al apariĠiei lui pe Pământ: „Cu el sunt toĠi strămoúii ce-au ctitorit o Ġară/Alăturea-i stau Mircea úi ùtefan úi Mihai” dar úi „Chipul României de

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

azi este chipul marelui Întemeietor Ceauúescu,/ Demiurgul a toate gânditor,/ùi-a toate visător, apăUător, vizionar, constructor,/Eroul cel dintâi... “ În 1989 Ceauúescu părea cel mai lumeúti sau divine este pasul esenĠial pe care detestat lider din lume, dar cu toate acestea el grupul dominant îl face pentru a desemna a rămas în memoria poporului său ca un limitele adevărului în societatea pe care o personaj pozitiv, datorită trăVăturilor sale de conduce. Regele devine definitiv úi inatacabil mare constructor, de justiĠiar úi de patriot. rege ca urmare a unui ritual, la fel úi secretarul Patriotul Ceauúescu a avut cea mai mare general al partidului comunist, Iisus reînvie în carieră publică, în special datorită faptului că fiecare seară de Paúti în bisericile creútine la ,,ne-a apărat de sovietici”. Imaginea de lider capătul unui ritual, căVătoria dintre doi excepĠional a fost o reuúită, el fiind amintit azi muritori este legitimă după consumarea unui la fel ca mari figuri din căUĠile de istorie. ritual. Cea mai ordonată societate a lumii OpĠiunea dintre idol úi lider, atât de dificilă în antice, lumea chineză, exacerba utilitatea timpul vieĠii sale, bazată pe cult úi impusă ritualurilor fiindcă aceasta domolea miúcarea prin coerciĠie, s-a îndreptat după moartea sa aleatorie a indivizilor în interiorul masei, spre lider. La o anchetă de opinie din 1992 Iăcându-i mai uúor de coordonat. realizată de IMAS, 73 % dintre români au fost În lagărele naziste circula un cântec de acord cu afirmaĠia faimos, „Die gedanken sind frei”- Toate ,,Deúi multe lucruri erau rele sub Ceauúescu, gândurile sunt libere”, sintetizând această de un conducător ca el am avea nevoie úi credinĠă milenară. Frază spectaculoasă,dar astăzi”. nerelevantă, întrucât întotdeauna principala Împietrirea unei populaĠii întregi într- grija a dominatorilor a fost să controleze úi să un ritual domestic gestionat doar de cei direcĠioneze gândurile mulĠimii. iniĠiaĠi, cei cu acces la secretele puterii Ca un contraexemplu, îl voi oferi pe Fidel Castro, revoluĠionar ce a transformat Cuba în primul stat comunist din emisfera vestica úi a impus o serie de reforme de control. În jurul său s-a Qăscut un vizibil cult al personalităĠii, deúi el a încercat să-l descurajeze,de exemplu apărând doar de două ori pe timbrul naĠional, spre deosebire de majoritatea oamenilor forte. „Emblema “sa o constituie barba, asociată cu maturitatea,ce îi susĠine imaginea de revoluĠionar. Chiar CIA, în anii ’60, în încercarea de a-l elimina de la putere, a încercat să scape de barba lui Fidel Castro, ce i-ar fi Iăcut chipul de nerecunoscut. Contrar altor dictatori, Castro a renunĠat totuúi la putere în 2008, în favoarea fratelui său.

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Privind la excesele propagandei naĠional pe Stalin, deúi nu era rus úi a dus totalitare, vom vedea continuarea paradigmei milioane de ruúi pe lumea cealaltă! unicităĠii úi a predestinării de sorginte non- Imagologia oficială a liderului este, de umană a liderului uman, chiar úi în interiorul fapt, neschimbată din Antichitate până în unor sisteme care au impus prohibiĠia regimurile totalitare, cultul propriu-zis divinului. Chipul lui Stalin – unul din cei mai aflându-se la locul său, deúi odele închinate sângeroúi conducători din istoria lumii – stă dictatorilor moderni sunt scrise cu mai puĠin încă liniútit în icoane. În 2008, icoana talent decât cele dedicate împăraĠilor romani. tiranului a fost găsită într-o biserică din Sankt În general, în studiul propagandei se insista Petersburg. Atunci a fost un scandal teribil, mult pe rezultatele ei monstruoase, ce nu sunt preotul a fost răspopit. Dar, după cum a scris de fapt rezultate directe, ci doar ascultarea ziarul “Moskovski KomsomoleĠ”, tentativele necondiĠionată. De aici pot apărea úi excese, de a-l număra pe Stalin printre sfinĠi nu au dar úi momente luminoase ale relaĠiei fost încă abandonate. O anumită mitomanie dominant-dominat. Depinde doar de interesele totalitară a perpetuat chiar úi această imagine: úi calitatea liderului. Stalin însuúi a venit la Sfânta Matrona ca s-o MulĠimea a fost învăĠată să înĠeleagă întrebe ce să facă în faĠa falangelor lui Hitler. distanĠa enormă dintre ea úi lider, Iar el a făcut întocmai cum a spus sfânta de la materializată atât în filosofia puterii, cât úi în Moscova: a rezistat úi a salvat patria! Un elemente simple. Cuvintele liderului au fost adevăr este aici: făUă mâna forte a lui Stalin úi întotdeauna respectate, uneori memorate úi IăUă ajutorul americanilor, ruúii erau pierduĠi reproduse, aúa cum discursurile lui Ceauúescu în faĠa celei mai disciplinate armate din apăreau în manualele úcolare. Un alt exemplu istorie. Este însă cel puĠin bizară această este ascultarea în direct a discursurilor lui relaĠie a lui Stalin cu Biserica Ortodoxă Rusă, Hitler, moment în care se întrerupea lucrul în el, care a distrus cele mai multe lăcaúe de cult uzine sau cursurile în úcoli. Se utiliza un din istorie sau le-a transformat în grajduri, aparat de radio ieftin úi comod, care prindea chiar dacă avea oarecare pregătire teologică. cu acurateĠe posturile germane úi greu pe cele Există úi acum ruúi care îl consideră erou străine, fiind reparat gratuit de autorităĠi în toate situaĠiile în care se defecta. Principala calitate a unui lider de mase a devenit nesfârúita sa infailibilitate; el nu poate recunoaúte niciodată o greúeală. Liderii de mase odată ajunúi la putere nu au decât o preocupare úi anume ca profeĠiile lor să se îndeplinească. Ceea ce îi distinge pe liderii úi dictatorii totalitari este decizia simplistă, universală cu care îúi aleg acele elemente potrivite pentru a deveni fundamente ale

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

unei alte lumi cu totul fictive. Stalin avea mereu grijă „să spună opusul a ceea ce făcea úi să facă opusul celor spuse”. Principalul scop al liderilor unui nu va fi greu de stăpânit úi dirijat. Într-o astfel sistem totalitar nu este de a stăpâni prin forĠă de comunitate, spune autorul, personalitatea sau de a-úi distruge adversarii ci de a-úi conútientă dispare formându-se un “suflet determina supuúii să gândească sincer aúa colectiv” care prezintă trăVături distincte. În cum vor ei, conducătorii. ForĠa este folosită ca primul rând între membrii care o alcătuiesc un auxiliar în cadrul unui sistem de recreere a are loc o uniformizare a reacĠiilor, membrii conútiinĠelor, în care manipularea are rol grupului au un sentiment de siguranĠă în determinant. CredinĠa în posibilitatea de a interiorul maselor, masele sunt foarte credule; controla minĠile oamenilor era totală. anumite sentimente le pot fi foarte uúor Voi da două exemple în acest sens: induse. “DaĠi-ne un copil de 8 ani úi vă garantez că va Un lider charismatic poate determina fi bolúevic toată viaĠa “ spunea Lenin într-o mulĠimile să acĠioneze hipnotic, ignorându-úi cuvântare în anul 1923.”Individul trebuie să astfel propriile convingeri. Acest lider în accepte lipsa de importanĠă a propriei opinia lui Gustave Le Bon trebuie să persoane, să se integreze unei puteri întrunească anumite caracteristici: să se superioare úi să fie mândru că este parte din bucure de un prestigiu larg, să respecte forĠa úi gloria acestei puteri superioare”- normele pe care oamenii le preĠuiesc cel mai Hitler, Mein Kampf 1933. mult, să fie violent în limbaj, să aibă un De altfel úi Gustave Le Bon în mesaj simplu, clar úi mai ales constant, nu în “Psihologia mulĠimilor” se referă la mase ca ultimul rând să fie defăimător, dar să nu la o reuniune cât se poate de eterogenă care folosească violenĠa fizică. Totuúi, trebuie avut în vedere faptul că până úi regimurile democratice dispun de aceleaúi capcane, mult mai rafinate. De exemplu, Winston Churchill ,alături de preúedintele Roosevelt, YăzuĠi drept paznicii lumii libere în războiul contra totalitarismului au apelat úi ei la o cenzură media strictă, la o propagandă cu excese úi la un adevăr deformat. Astăzi, într-o lume în care ne aparĠin o multitudine de opĠiuni úi libertatea de a alege între ele, accesibile datorită mass-media,ce a devenit extrem de dificil de controlat úi cenzurat, construcĠia de imagine s-a mutat de la promovarea liderului úi regulilor sale, către promovarea unui model de viaĠă ce asigură confort úi bunăstare,ca avantaj al Occidentului faĠă de lumea vestică. Indivizii pot astăzi să controleze într-o anumită Păsură propria societate, fiindcă dispun de instrumente ale colaborării úi nu mai trăiesc în lumea

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

organizată pe verticală, în care imaginaĠia individuală devenea o mare problemă atunci când conducătorul unei superputeri-un Stalin, un Mao sau un Hiter - hotăra ceva.. Dintotdeauna oamenii au fost supuúi presiunilor de tot felul venite din partea semenilor lor. După cum am văzut sistemele totalitare nu oferă individului posibilitatea de a se exprima úi de a acĠiona conform propriului mod de gândire. O societate în care toĠi oamenii gândesc la fel, acĠionează la fel sau chiar se îmbracă la fel mi se pare monotona úi lipsită de perspective, ba chiar incapabilă de progres, o utopie. Consider că e important să învăĠăm să identificăm momentele în care suntem supuúi manipulării, să-i judecăm úi să-i evaluam pe cei cu care intrăm în contact nu numai după ceea ce spun dar úi după ceea ce fac. E un mod simplu úi la îndemână de a ne proteja individualitatea de influenĠe nedorite.

Bibliografie Crânguleanu, I., Un om, un timp, o Ġară, în Poezia unei religii politice, Editura Pro, Bucureúti Friedman, Thomas, L., Pământul este plat;scurtă istorie a secolului XXI, Bucureúti, Editura Polirom, 2007 Marcou, Lilly, Staline entre mythe et réalité, în Politix. Travaux de science politique, nr. 18, 1992 Mungiu, Alina, Românii după ’89. Istoria unei neînĠelegeri, Bucureúti, Humanitas, 1995 Teodorescu, Bogdan, Cinci milenii de manipulare, Bucureúti, Editura Tritonic, 2007

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

INDIVID. GRUP. UNITATE

Prof. Ioana-Maria TOMA ùcoala Gimnazială “Avram Iancu” Alba Iulia, Alba MOTTO: “We are each other's harvest; we are each other's business; we are each other's magnitude and bond.” (Gwendolyn Brooks)

Individul úi grupul Statutul individului nu poate fi stabilit útiinĠific făUă a trasa clar relaĠia primară dintre om úi societate aúa cum poate fi aceasta observată în cadrul familiei, a grupului de prieteni, de la úcoală sau de la locul de muncă precum úi în alte tipuri de grupuri formale sau informale. În familie individul abandonează unele caracteristici specifice, pentru a deveni un membru al întregului. Familia este un instrument esenĠial pentru dezvoltarea personalităĠii. Aici copilul este implicat pentru prima oară în viaĠa socială, absoarbe valorile úi standardele de comportament, modalităĠile de gândire, valorile úi limbajul. Astfel familia devine întâiul grup úi primul cu responsabilitate majoră pentru societate. Apoi, pe măsură ce creúte, copilul intră în societate. De aici apare rolul decisiv al grupului. InfluenĠa unei singure persoane asupra alteia este de regulă extrem de limitată; colectivitatea ca întreg constituie în schimb principala forĠă educativă. Aici factorii psihologici sunt foarte importanĠi. Este esenĠial ca o persoană să se simtă parte dintr-un grup din dorinĠă proprie, precum úi faptul că grupul ar trebui sa-l accepte pe individ cu personalitatea lui în mod voluntar. Unitatea individului úi a grupului Întreaga structură intelectuală a unei persoane poartă amprenta clară a vieĠii sociale ca întreg. Toate activităĠile sale sunt expresii individuale ale practicilor sociale ale umanităĠii formate de-a lungul istoriei. Când abordăm orice fel de muncă trebuie să luăm în considerare tot ceea ce s-a realizat înaintea noastră. BogăĠia úi complexitatea conĠinutului social al individului sunt condiĠionate de diversitatea legăturilor sale cu întregul palier social precum úi măsura în care diferitele sfere ale vieĠii sociale au fost asimilate în conĠtiinúa úi activitatea sa. Acesta este motivul pentru care nivelul de dezvoltare individuală este un indicator al nivelului de dezvoltare al societăĠii, úi invers. Dar individul nu se dizolvă în societate. El îúi păstrează individualitatea sa unică

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

úi independentă úi îúi aduce contribuĠia sa la întregul social: la fel cum úi societatea însăúi modelează fiinĠe umane, tot la fel fiinĠele umane dau forma societăĠii. Individul este o verigă în lanĠul generaĠiilor. AcĠiunile sale sunt reglementate nu numai de el însuúi, ci, de asemenea, de standardele sociale, de raĠiunea colectivă. Semn adevărat de individualitate este gradul în care o anumită persoană, în anumite condiĠii istorice specifice a absorbit esenĠa societăĠii în care trăieúte. 6ă luăm în considerare, de exemplu, următorul fapt istoric. Cine sau ce ar fi fost Napoleon Bonaparte dacă nu ar fi existat nici o RevoluĠie Franceză? Este dificil sau poate chiar imposibil de a Uăspunde la această întrebare. Dar un lucru este destul de clar - el n-ar fi devenit un mare general úi cu siguranĠă nu un împărat. El însuúi a fost conútient de acest fapt úi în anii săi de declin a declarat: “Fiul meu nu mă poate înlocui. Eu însuúi nu mă pot înlocui. Sunt creaĠia circumstanĠelor.” Epoci mari dau naútere la oameni mari. Se spune uneori că societatea poartă individul aúa cum un râu duce o barcă. Aceasta este o comparaĠie frumoasă, dar nu exactă. Un individ nu pluteúte în voia râului, el însuúi este râul care curge învolburat. Evenimentele din viaĠa socială nu vin de la sine, acestea sunt realizate, înfăptuite. Drumurile mari úi mici ale istoriei sunt croite prin efort uman úi, adesea, se plătesc cu vărsare de sânge. Legile istoriei nu au fost scrise în prealabil de către forĠele supranaturale, ele sunt făcute de oameni, care se supun apoi autorităĠii lor care este mai presus de individ. Cheia misterelor naturii umane se găseúte în societate. Societatea este fiinĠa umană în relaĠiile sale sociale, úi fiecare fiinĠă umană este o întruchipare individuală a relaĠiilor sociale, un produs nu numai a sistemului social existent, ci a întregii istorii a lumii. El absoarbe ceea ce a fost acumulat de secole úi transmis mai departe prin tradiĠii. Omul modern, poartă în sine toate epocile istoriei úi totodată toate vârstele propriei sale individualităĠi. Personalitatea lui este o concentrare a diferitelor straturi ale culturii. El este influenĠat nu numai de mass-media modernă, dar úi de scrierile din toate timpurile úi din toate naĠiile. El este memoria vie a istoriei, centrul tuturor bogăĠiilor de cunoútinĠe, abilităĠi, competenĠe úi înĠelepciune care au fost adunate de-a lungul timpului. Prin miliarde de impulsuri vizibile úi invizibile, rodul creativ al gândirii umane din trecut, continuă să-l hrănească pe individ úi, prin el, întreaga cultură contemporană.

Bibliografie Ralph Waldo Emerson - Representative Men, Ed. Bell and Daldy, Londra, 1870.

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

NEVOIA DE LIDERI ÎN CONTEXTUL ACTUAL

Prof. Marinela ğUCULETE Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia, Alba

În contextul actual al politicii dominate de mecanisme de apărare úi atac, a lipsei reperelor, a încrederii úi dezinteresului cetăĠenilor este necesară o clarificare a elementelor care pot ajuta la identificarea acelei personalităĠi capabile să se implice eficient în dobândirea úi exercitarea puterii prin care să satisfacă interesele úi nevoile comunitare. Liderul este persoana care datorită statutului său formal sau informal mobilizează, organizează úi conduce membrii, precum úi activităĠile grupului înspre fixarea úi atingerea scopurilor acestuia. InfluenĠa socială este conceptul care acoperă cel mai bine descrierea conducerii. InfluenĠa exercitată de lider este una puternicăúi determinantă în comparaĠie cu aceea a celorlalĠi membri. Aristotel spunea că „De la naútere unii sunt sortiĠi să fie conduúi, iar alĠii conducători.” Totuúi, depinde de calităĠile personale cu care omul se naúte. Există persoane predestinate pentru a fi lideri. El trebuie să fie extrovertit, dominant, entuziast, inteligent, adaptabil úi cu încredere în sine. Acesta este un adevărat leadership, el exercitând influenĠă asupra îndeplinirii obiectivelor, în context organizaĠional. Un leadership trebuie să îndeplinească două funcĠii: una de misiune ce implică sprijinirea grupului pentru atingerea obiectivelor prin planificare úi organizare, alta socio- emoĠională ce presupune rezolvarea conflictelor úi menĠinerea unui mediu plăcut. De obicei, potenĠialii lideri sunt cei care au mai multe trăVături pozitive decât ceilalĠi membri ai grupului. Puterea carismatică înseamnă pe lângă faptul că acĠiunile úi chemările liderului Uăspund orizontului de aúteptări ale unei mulĠimi de oameni úi capacitatea acestuia de a propune scopuri înalte. În ultimii ani s-a pus accentul pe ideea că diferite poziĠii de lider solicită caracteristici personale diferite. În funcĠie de personalitate poate adopta unul din stilurile de conducere: laissez-faire, cel care lasă lucrurile să meargă de la sine; democratic, cel ce se consultă permanent cu membrii grupului; autoritar, care deĠine puterea la modul absolut, stabilind singur scopuri făUă apelul la părerile celorlalĠi. În momentul în care se face o selecĠie trebuie să se pună accentul pe cerinĠele grupului, pe funcĠiile cu care grupul îl investeúte pe acesta. Calitatea de lider presupune nu numai respectarea unor reguli de comportare valabile oriunde úi oricum, ci úi respectarea unor reguli dependente de

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

situaĠia grupurilor concrete. CalităĠile pe care trebuie să le aibă un lider al grupului nu sunt toate înnăscute, ci formate úi învăĠate de către individ, în cursul vieĠii sale úi a activităĠii desfăúurate în grupurile din care a făcut parte, sub influenĠa permanentă a mediului social. Un lider adevărat trebuie să deĠinăúi săúi asume responsabilitate pentru deciziile luate. El este cel care sclipeúte úi trage în sus restul grupului. Are rolul de a motiva úi de a úlefui potenĠialul celorlalĠi oameni, Iăcându-i pe aceútia să-l urmeze. Ca urmare a transformărilor úi privilegii. Totodată, trebuie să recunoască evoluĠiilor la nivelul sociatăĠii, există noi profesionalismul celorlalĠi, să accepte cerinĠe pentru liderii contemporani úi cei retragerea la momentul oportun din poziĠia de viitori. În contextul actual, el trebuie să fie lider pentru a lăsa locul altora. flexibil, să aibă capacitatea de a vedea În context european flexibilitatea lucrurile într-o lumină nouă bazată pe liderului se defineúte úi prin arta negocierii, profesoinalism, diplomaĠie, altruism, prin devotamentul manifestat în soluĠionarea competenĠă, eficienĠă úi performanĠă. În plan problemelor, prin conútientizarea îndatorililor concret, liderul contemporan este responsabil úi atributelor care îi revin, prin evaluarea pentru acĠiunile sale úi se concentrează mai corectă a urmărilor actelor sale. Sprijinul la mult pe problemele societăĠii sau grupului nivel de reciprocitate creează premisele unei decât pe propria persoană, respingând ideea activităĠi de succes. de a-úi folosi poziĠia pentru obĠinerea de În societatea actuală este nevoie de un lider, dar un nou tip de lider care să răspundă cerinĠelor societăĠii.

Bibliografie: DicĠionarul explicativ al limbii române, Academia română, Editura Univers enciclopedic, Bucureúti, 1998. Ghica, Vasile, 1998, Ghid de consiliere úi orientare úcolară, Editura Polirom http://humaninvest.ro http://www.informatiiprofesionale.ro

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

AVRAM IANCU MODEL ùI SURSĂ DE INSPIRAğIE PENTRU CONTEMPORANII SĂI

Prof. Iuliana TURCU ùcoala Gimnazială „Vasile Goldiú” Alba Iulia, Alba

Presonalitatea emblematică a epocii sale, Avram Iancu, a reprezentat întruchiparea luptei românilor ardeleni pentru recunoaúterea drepturilor. În anii revoluĠiei de la 1848, activităĠile lui Avram Iancu au întruchipat aspiraĠiile naĠionale úi liberale caracteristice generaĠiei sale. A militat pentru libertatea individuală, acordând o importanĠă majoră intereselor comunităĠii româneúti manifestând toleranĠă pentru populaĠiile conlocuitoare din Transilvania. Toate acestea au făcut din Avram Iancu un model demn de urmat pentru generaĠiile care vor urma. Personalitatea crăLúorului a constituit inspiraĠia pentru diverse creaĠii populare, portetul său a fost magistral ilustrat de pictorii vremii, iar atmosfera din tabăra sa a constituit puncul de plecare a unor descrieri romantice înĠepenite în paginile căUĠilor de istorie. Privit de aproape, Craiul MunĠilor are într-adevăr ceva din fiinĠa lui cu care câútigă dragostea úi încrederea camarazilor úi a lăncerilor săi. ÎnfăĠLúarea fizică o cunoaútem destul de bine. Pictorul Barbu Iscovescu, emigrant din Muntenia, i-a zugrăvit portretul în ianuarie 1849, chiar în cartierul din Câmpeni. În lucrearea pictorului, Iancu apare îmbrăcat în costum moĠesc, cu cămaúa Uăsfrântă la guler, pieptar alb îmblănit pe margini, cu nasturi numeroúi, suman scurt de o eleganĠă deosebită, cureaua lată cu împletituri în faĠă, în dreapta buzunar pentru un pistol destul de mare, al Fărui mâner curbat puĠin la capăt se poate observa. Lavalaiera e împrumutată de la îmbrăFămintea de modă a canceliútilor, iar căciula din blană de miel, de la minerii buciumani. Ochii úi sprâncenele arcuite simetric úi mustaĠa subĠire, răsucită uúor la ambele capete, precum úi úuviĠele de păr bogat retezate jur-împrejur, care ies de sub cuúPă pentru a-i acoperi tâmplele, se asortează sub penelul artistului cu tonul culorilor combinate armonic. Ion Maiorescu spune că Avram Iancu reprezintă un autentic tip de dac, cum numai între morĠi se poate întâlni. În tot cazul, Iancu este un bărbat frumos: înalt, voinic, cu umerii laĠi, nasul regulat, bărbia rotundăúi ochii mari deosebit de expresivi. Colaborearea lui Iancu cu tribunii úi căpitanii săi e foarte strânsă. Ei nu sunt doar sfătuitorii comandantului, ci căpitani veritabili, care execută însărcinări deificile, conducând cetele în puncte ameninĠătoare de către duúman. La chemarea Iancului, moĠii răspund cu entuziasm. Cei ce nu

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

Uăspundeau poruncii erau aspru pedepsiĠi. Răspundeau centurionii, preoĠii úi învăĠătorii. Recunoaúterea autorităĠii necondiĠionate a lui Iancu de către toĠi, încrederea în puterea sa neobiúnuită, în virtuĠile sale ostăúHúti úi omeneúti, au insuflat tărie morală, eroism úi vitejie oamenilor în cele mai dramatice momente. Caracterul drept al poruncilor lui Avram Iancu face ce úi cele în aparenĠă severe sau foarte severe să fie pe deplin ascultate, respectate úi însuúite. O impresie deosebită a produs asupra tuturor, purterea francă a Iancului, în legătură cu care memorandistul Rubin PatiĠia scria: „Sub decursul revoluĠiunei, Iancu prin vorbiri publice, îmbărbăta poporul la rezistenĠă úi curaj. Se suia pe vreun obiect mai înalt în piaĠa Câmpenilor úi înconjurat de mulĠimea armatelor le cuvânta. Când primea de la inamic vreo scrisoare, o lăsa să se esplice în public, ca nimeni să nu presupuna cum că doară s-ar face vreun pas făUăútirea poporului. Purtarea aceasta francă a Iancului l-a făcut foarte iubit”. Tot acelaúi Rubin PatiĠia ne spune despre Avram Iancu: „Totdeauna, când îndemna cetele luptătorilor la bătaie, le Ġinea vorbiri înăOĠătoare. În atingerea cu poporul era prietenos úi condus de indulgenĠă”. Personalitatea lui Avram Iancu a produs un impact major úi asupra armatelor inamice. Un ofiĠer ungur care a luptat în oastea lui Keménz Frakas zugrăveúte foarte interesant fizionomia prefectului Iancu: „MoĠii considerau ordinele sale sfinte, inviolabile úi strâns obligatorii. Poporul Vău pătruns de zel religios în socotea trimis de la Dumnezeu. De aceea se temeau de el, îl respectau úi îl iubeau. Apărea între ai săi întotdeauna mai strălucitor decât alĠii, astfel că îl adorau ca fermecaĠi, cu toate căútia să îl Ġină în frâu. Încrederea aceasta úi-a câútigat-o prin caracterul său, prin judecăĠile drepte, prin sfatul, Ġinuta úi învăĠăturile pe care le împrăútia. Avea ceva în fiinĠa lui, o Ġinută inaccesibilă camarazilor săi, o grandeĠe úi o dibăcie pentru care e numit Craiu de către aderenĠii săi.” Într-o încercare de a trasa câteva concluzii se poate afirma cu uúurinĠă faptul că Avram Iancu reprezintă simbolul omului pentru care valorile naĠionale úi luptă pentru afirmarea lor a reprezentat crezul de o viaĠă. InfluenĠa pe care a avut-o asupra contemporanilor săi, dar úi supra generaĠiilor care au urmat ne fac tot mai îndreptăĠLĠi să concluzionăm cu următoarele versuri: „Trăiască Duhul Lui Iancu,/Trăiască moĠul între moĠi,/Câmpia LibertăĠii spune/Că Avram Iancu suntem toĠi”

Bibliografie Alexandru Ciura – Povestire pe scurt a vieĠii lui Avram Iancu, Cluj Napoca, 2003 editura NAPOCA STAR Marian Mihalache – Avram Iancu erou al cauzei naĠionale, Bucureúti, 1992 editura LIBRA

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

CUPRINS

PATRIOSMUL – O DIMENSIUNE SPIRITUAL ...... 3

DIRECTOR, PROF. ELENA IGNAT bCOALA GIMNAZIAL “AVRAM IANCU” ALBA IULIA, ALBA PROFILUL LIDERULUI - ÎNTRE DEZIDERAT bI REALITATE...... 4

PROF. ÎNV. PRIMAR DANA ANDRO bCOALA GIMNAZIAL “AVRAM IANCU” ALBA IULIA, ALBA NEVOIA DE LIDERI IN CONTEXTUL ACTUAL ...... 7

PROF. MARIA ATANASIU bCOALA GIMNAZIAL “AVRAM IANCU” ALBA IULIA, ALBA IOAN ZOBA DIN VINԐ - UN CLERIC C RTURAR ...... 9

PROF. OLIVIU-PETRU BOTOI SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX ,,SFÂNTUL SIMION bTEFAN” ALBA IULIA, ALBA IDEEA DE UNITATE - UN DEZIDERAT PERMANENT ...... 13

PROF. ÎNV. PRIMAR OTILIA BARABAS PROF. ÎNV. PRIMAR SIMONA BREAZ bCOALA GIMNAZIAL “VASILE GOLDIb” ALBA IULIA, ALBA „S MORI R NIT DIN DRAGOSTE DE PATRIE” - AVRAM IANCU bI SACRIFICIUL SUPREM ...... 17

PROF. DANIELA VALERIA CETEAN COLEGIUL NԐIONAL „HOREA, CLObCA bI CRIbAN”, ALBA IULIA AVRAM IANCU –MODELUL CONDUCATORULUI PAbOPTIST ...... 21

PROF. MARINEL CHIRIԐESCU PROF. LACRIMA MIHAELA UNGUR LICEUL TEHNOLOGIC ͣԐARA MKԐILOR” ALBAC, ALBA AVRAM IANCU, CR /bORUL MUNԐILOR...... 26

PROF. ÎNV. PRIMAR C LINA COMbA bCOALA GIMNAZIAL „ION BIANU” VALEA LUNG , ALBA ROMÂNII DIN DIASPOR bI IDEEA DE UNITATE ...... 28

PROFESOR MONICA LUMINIԐA COZMEI COLEGIUL NԐIONAL “C.NEGRUZZI” IbI, JUD. IbI IULIU MANIU, LIDER AL MIb RII PENTRU UNIRE ÎN ANUL 1918 ...... 31

PROF. NICOLETA ESCU COLEGIUL TEHNIC „APULULM” ALBA IULIA, ALBA PROF. MIHAIL ESCU COLEGIUL TEHNIC „AL. DOMbA” ALBA IULIA, ALBA

AVRAM IANCU – model üi inspiraĦie

AVRAM IANCU – EROUL MOԐILOR...... 36

PROF. ÎNV. PRIMAR CONSTANTINA DAVID LICEUL SPORTIV ALBA IULIA, ALBA NEVOIA DE LIDERI ÎN CONTEXT EUROPEAN - bTEFAN CEL MARE...... 38

PROF. SIMONA FLOREA bCOALA GIMNAZIAL “AVRAM IANCU” ALBA IULIA, ALBA IDEEA DE UNITATE, UN DEZIDERAT PERMANENT ...... 42

PROF. VASILE ILIEb PROF. MIRELA POPESCU bCOALA GIMNAZIAL NR. 19 „AVRAM IANCU” TIMIbOARA, TIMIb UN PRIETEN AL ROMANILOR DIN ARDEAL - CONSTANTIN ARION ...... 45

PROF. DRAGOb MATEI COLEGIUL TEHNIC “PETRU PONI” ROMAN, NEAMԐ EROII NEAMULUI ÎN PRESA VREMII ...... 52

PROF. DANIELA MATEICA PROF. DORINA GIURGIU LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ALBA IULIA, ALBA NEVOIA DE LIDERI ÎN CONTEXTUL ACTUAL – CONDUCEREA, AST ZI ...... 55

PROF. ÎNV. PRIMAR VIORICA MEDREA bCOALA GIMNAZIAL „VASILE GOLDIb” ALBA IULIA, ALBA CONSTANTIN bERBAN – CÂRNUL DOMNITOR AL Ԑ RII ROMÂNEbTI 1654 – 1658 ...... 57

PROF. ADRIAN NICHITA INSPECTOR bCOLAR ISJ GIURGIU ROMÂNIA ÎN PRIMUL RAZBOI MONDIAL bI ÎNF PTUIREA MARII UNIRI DIN 1918...... 64

PROF. INV. PRIMAR CRISTINA – CONSTANTINA NICU PROF. ANGELA DODOCIOIU LICEUL TEHNOLOGIC „ING. IONETE AURELIAN” MALU MARE, DOLJ AVRAM IANCU - MODEL ÎN EDUCAREA ELEVILOR ...... 67

PROF. ADRIANA PAbCA bCOALA GIMNAZIAL “VASILE GOLDIb” ALBA IULIA, ALBA REPERE ALE ISTORIEI LOCALE Z Z NDENE - IOAN BUTEANU (1821-1849) ...... 70

PROF. C LIN DORIN PETRIC bCOALA GIMNAZIAL LUNCOIU DE JOSͬbCOALA GIMNAZIAL „IOAN BUTEANU” BUCEb, HUNEDOARA RAPORTUL DINTRE STAT, ELITA POLITIC bI NAԐIUNEÎN ROMÂNIA. NEVOIA DE SCHIMBARE...... 73

PROF. IOAN CRISTINEL ROMAN NEGOI bCOALA GIMNAZIAL ,,AVRAM IANCU” ALBA IULIA, ALBA

SIMPOZIONUL NAĥIONAL

NEVOIA DE LIDERI MORALI ...... 75

PROF. DANA SLEVAb bCOALA GIMNAZIALA “AVRAM IANCU” ALBA IULIA, ALBA MARELE MANIPULATOR AL SECOLULUI AL XX-LEA ...... 77

PROF. EMILENA IRINELA TATU COLEGIUL NԐIONAL ,,ALEXANDRU VLAHUԐ ” RÂMNICU-S RAT, BUZ U INDIVID. GRUP. UNITATE ...... 82

PROF. IOANA-MARIA TOMA bCOALA GIMNAZIAL “AVRAM IANCU” ALBA IULIA, ALBA NEVOIA DE LIDERI ÎN CONTEXTUL ACTUAL ...... 84

PROF. MARINELA ԐUCULETE LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ALBA IULIA, ALBA AVRAM IANCU MODEL bI SURS DE INSPIRAԐIE PENTRU CONTEMPORANII S I ...... 86

PROF. IULIANA TURCU bCOALA GIMNAZIAL „VASILE GOLDIb” ALBA IULIA, ALBA