Susłinătoarea Culturii Româneşti Din Transilvania
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
REVISTA „REVAŞUL”- SUSłINĂTOAREA CULTURII ROMÂNEŞTI DIN TRANSILVANIA MONICA STOICA Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca FELIX OSTROVSCHI Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca Cuvinte cheie: presa românească, revistă, cultură, Transilvania, Şcoala Ardeleană Keywords: Romanian press, magazine, culture, Transylvania, Transylvanian School Primele încercări de a publica ziare în limba română au avut loc în Transilvania, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fiind legate de activitatea Şcolii Ardelene. Ziarele, cum constata George BariŃiu, apărau „cu devotament interesele naŃiunii româneşti; toŃi redactorii şi colaboratorii lor îşi sacrifică timpul, sănătatea şi liniştea sufletească pentru acele interese”. Revista „Revaşul” apărea în anul 1903, ca rezultat al întăririi bazei economice al naŃiunii române din Cluj, al experienŃei publicării de ziare româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea, al unei colaborări mai intense dintre cultele româneşti (greco-catolic şi ortodox) şi, un fapt care nu trebuie neglijat, şi anume creşterea numărului de studenŃi români la Universitatea maghiară din Cluj, înfiinŃată în 1872. Momentul aprilie 1903 – data apariŃiei publicaŃiei „Revaşul” nu este punctul de pornire a presei româneşti clujene. Acesta fusese marcat în 1845 prin apariŃia periodicului manuscris „Diorile (Zorile) pentru minte şi inimă” redactat de Al. Papiu- Ilarian şi Nicolae Popea şi răspândit în rândul elevilor români din Liceul piarist. Forma ziarului „Revaşul” este asemănătoare cu multe ziare din Europa Centrală şi Apuseană, căutând să aibă ca publicare o mulŃime de probleme; cu alte cuvinte, era un ziar de informaŃii multiple. Printre colaboratori găsim în primele rânduri pe: Ion Agârbiceanu, Ioan Georgescu, Alexandru Ciura, Octavian Goga, Voicu NiŃescu, Alexandru Lupeanu Melin; colaboratori care erau consideraŃi colaboratori tineri. La acest ziar mai colabora Nicolae Iorga şi alŃi scriitori de peste CarpaŃi. Ca program de activitate, în ce priveşte materialul publicat, Elie Dăianu elimină din preocupări aşa numita politică de senzaŃional, de ştiri şi informaŃii care trec uşor şi se uită greu. În evoluŃia sa, „Revaşul” marchează două perioade distincte: 1903-1906 având caracterul unei gazete săptămânale, destinată îndeosebi lumii satelor şi 1907-1910 când a apărut în formatul unei reviste lunare de cultură. Cumpăna anilor 1906-1907 aduce o modificare importantă în evoluŃia publicaŃiei. Evaluând bilanŃul primilor patru ani de apariŃie, administraŃia constată cu regret că ziarul, deşi conceput ca un organ pentru Ńărani nu a pătruns în lumea satului în măsura preconizată de iniŃiatorii săi. ExistenŃa acumulată în acest interval, tendinŃele manifestate în coloanele sale au impus o schimbare, atât din punct de vedere tehnic cât şi calitativ. Luând ca model „Neamul românesc” a lui Nicolae Iorga, „Răvaşul” va trece de la formatul de ziar la cel de revistă cu apariŃie lunară şi un www.mcdr.ro / www.cimec.ro 380 Revista „Revaşul” - susŃinătoarea culturii româneşti din Transilvania minim de 15 pagini. Deşi se produce o modificare şi în evoluŃia preŃului, publicaŃia rămâne pentru moment cel mai ieftin periodic ardelean, ca şi în perioada precedentă. Debutând ca o gazetă poporală şi continuându-şi evoluŃia sub forma unei reviste de cultură, „Răvaşul” s-a impus şi datorită longevităŃii sale într-o epocă în care nume de referinŃă în ziaristica transilvăneană îşi încetează apariŃia, iar noile publicaŃii clujene au de luptat cu greutăŃi. La sfârşitul anului 1910, „Răvaşul” îşi sistează apariŃia, motivând acest fapt prin dorinŃa de a evita o sciziune în presa cultural- religioasă datorită noii iniŃiative publicistice prezentă la Blaj, prin apariŃia „Culturii creştine”1. Născută dintr-o iniŃiativă particulară, „Răvaşul” a răspuns comandamentelor epocii fiind socotită de unii autori, creatoare de şcoală şi deschizătoare de drumuri. Deşi tiparul a fost cunoscut la noi din 1508, presa a apărut mult mai târziu decât în celelalte Ńări europene. Primele încercări de a publica ziare în limba română au avut loc în Transilvania, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fiind legate de activitatea Şcolii Ardelene. Membrii Şcolii împreună cu Ioan Piuariu Molnar solicită în 1789, aprobarea publicării la Sibiu, a unei gazete pentru săteni, „Foaie română pentru econom”. Cu toate că s-a primit aprobarea pentru scoaterea foii, aceasta n-a apărut din lipsă de fonduri, neprimind scutirea de taxe poştale. Gh. BariŃiu a susŃinut că ar fi apărut, în 1791, un număr din această publicaŃie, însă până acum aceasta nu se cunoaşte2. Ziarele, cum constata George BariŃiu, apărau „cu devotament interesele naŃiunii româneşti; toŃi redactorii şi colaboratorii lor îşi sacrifică timpul, sănătatea şi liniştea sufletească pentru acele interese”. Tot BariŃiu afirma că „un redactor român trebuie să scrie având în faŃă codul penal şi ştiind că la spate, îi stă jandarmul”3. Ziaristica era expresia stării de spirit a unei societăŃi într-o anumită epocă. Înainte de unire, societatea intelectuală ardeleană era o societate de idealişti – scria în 1926 Ion Agârbiceanu – lupta naŃională concentra toate forŃele naŃiunii într-o singură tabără; abonarea ziarului românesc, ca şi colaborarea la el, era socotită de cei mai mulŃi ca o datorie naŃională. Ziarele noastre de pe vremuri nu se redactau, în cea mai mare parte la redacŃie: colaborările externe erau abundente. Chestiunile de ordin naŃional, cultural, economic, preocupau pe toată lumea şi articolele nu le cunoşteai dacă sunt scrise în redacŃie sau venite de la colaboratori externi. Sufletul naŃional neprihănit anima toate manifestările de viaŃă ale unui popor oprimat. Presa era oglinda frământărilor şi preocupărilor unui popor care decenii întregi nu a avut altă posibilitate de a se exprima public4. Revista „Revaşul” apărea în anul 1903, ca rezultat al întăririi bazei economice al naŃiunii române din Cluj, al experienŃei publicării de ziare româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea, al unei colaborări mai intense dintre cultele româneşti (greco- catolic şi ortodox) şi, un fapt care nu trebuie neglijat, şi anume creşterea numărului de studenŃi români la Universitatea maghiară din Cluj, înfiinŃată în 1872. Momentul aprilie 1903 – data apariŃiei publicaŃiei „Revaşul” nu este punctul de pornire a presei româneşti clujene. Acesta fusese marcat în 1845 prin apariŃia periodi- cului manuscris „Diorile (Zorile) pentru minte şi inimă” redactat de Al. Papiu-Ilarian şi Nicolae Popea şi răspândit în rândul elevilor români din Liceul piarist. A doua jumătate 1 Turc 1995, p. 211. 2 Antip 1972, p. 17. 3 Apud. Orga 1999, p. 15. 4 Apud. Orga 1999, p. 15. www.mcdr.ro / www.cimec.ro Monica Stoica, Felix Ostrovschi 381 a secolului al XIX-lea consemnează apariŃia unei noi publicaŃii periodice manuscrise, foaia literară „Diorile” avându-l ca redactor pe Petre Dulfu şi a primelor gazete tipărite datorate activităŃii lui Nicolae Fekete NegruŃiu: „Lumea Nouă”, „Gazetă serioasă şi voioasă”, „Amicul familiei” (a cărei apariŃie încetează în 1889)5. Primul număr al „Revaşului” apare în luna aprilie în formatul unui ziar. Presa românească reacŃionează diferit. De la cuvinte de apreciere în „Unirea”, „Luceafărul” şi „Tribuna”, la simpla înregistrare a faptului în sine în „Gazeta Transilvaniei”. SpaŃii mai largi îi consacră „Drapelul” şi „Tribuna Poporului”. Cel din urmă ziar socoteşte că nu era nevoie de un nou titlu în peisajul publicistic românesc şi că mai mari servicii ar aduce clujenii colaborând şi contribuind la răspândirea publicaŃiilor existente la data apariŃiei „Revaşului”. Primul număr al „Revaşului” cuprinde şi apelul insistent al redacŃiei adresat cititorilor de a se abona la gazetă. De altfel, întreaga ei evoluŃie este marcată de astfel de apeluri, abonamentele fiind o importantă sursă de venituri. În calculele redactorilor ei, gazeta avea nevoie de aproximativ 1500 de cititori – abonaŃi pentru a-şi acoperi cheltuielile, cifră la care se ajunge după mai bine de un an. Forma ziarului „Revaşul” este asemănătoare cu multe ziare din Europa Centrală şi Apuseană, căutând să aibă ca publicare o mulŃime de probleme; cu alte cuvinte, era un ziar de informaŃii multiple. Printre colaboratori găsim în primele rânduri pe Ion Agârbiceanu, Ioan Georgescu, Alexandru Ciura, Octavian Goga, Voicu NiŃescu, Alexandru Lupeanu Melin, colaboratori care erau consideraŃi colaboratori tineri. La acest ziar mai colabora Nicolae Iorga şi alŃi scriitori de peste CarpaŃi. Ca program de activitate, în ce priveşte materialul publicat, Elie Dăianu elimină din preocupări aşa numita politică de senzaŃional, de ştiri şi informaŃii care trec uşor şi se uită greu. O primă temă tratată de ziarul „Revaşul” subliniază necesitatea însuşirii ştiinŃei de carte pentru români, începând cu stârpirea analfabetismului până la publicarea de cărŃi şi ziare de către fiii naŃiunii române. „Revaşul”, în slujba culturii româneşti din Transilvania, nu de puŃine ori prezenta dări de seamă despre anuarele şcolare din Blaj, Sibiu, Năsăud şi alte centre, tocmai pentru a Ńine treaz interesul poporului român faŃă de cultură şi şcoală. Ziarul era foarte atent la luptele ideologice care se dădeau pe plan mondial la sfârşitul secolului al XIX-lea. În cadrul acestor frământări, între primele locuri se situa lupta dintre social democraŃia, mai ales cea europeană şi socialismul creştin. O altă preocupare a fost prezentarea luptei de rezistenŃă dusă de naŃiunea română, împotriva ansamblului de legi şi măsuri organizatorice luate de guvernul maghiar, cunoscute sub denumirea de Legile