Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 288 Consiliul Judeþean Cluj D i r e c t o r fo n d a t o r : Io a n S l a v i c i 4 lei R e v i s t ã d e cu l t u r ã • s e r i e no u ã • a n u l XI I I • 1 -11 5 s e p t e m b r i e 2 0 1 4

Andrei Marga -

un gânditor de referinþã Virgil I. Bãrbat,

Ilustraþia numãrului: László Tóth www.revistatribuna.ro

Poeme Puºi Dinulescu Dan Damaschin Aura Christi Râsul lui Patapievici Friedrich Sorin Grecu Michael

1 Black PANTONE Black Pantone 253 U

din lirica universalã TRIBUNA John Keats Bright Star! Would I Were Steadfast as Thou Art Director fondator: Ioan Slavici (1884) To One Who Has Been Long in City Pent Bright star! Would I were steadfast as thou art – Not in lone splendour hung aloft the night, PUBLICAÞIE BILUNARà CARE APARE SUB EGIDA To one who has been long in city pent, And watching, with eternal lids apart, CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ ‘Tis very sweet to look into the fair Like Nature’s patient sleepless Eremite, And open face to heaven, - to breathe a prayer The moving waters at their priestlike task Consiliul consultativ al revistei de culturã Full in the smile of the blue firmament. Of pure ablution round earth’s human shores, Tribuna: Who is more happy, when, with heart’s content, Or gazing on the new soft-fallen mask Fatigued he sinks into some pleasant lair Of snow upon the mountains and the moors – Constantin Barbu Of wavy grass, and reads a debonair Alexandru Boboc And gentle tale of love and languishment? No – yet still steadfast, still unchangeable, Gheorghe Boboº Pillowed upon my fair love’s ripening breast, Nicolae Breban Returning home at evening, with an ear To feel for ever its soft fall and swell, Nicolae Iliescu Awake for ever in a sweet unrest, Andrei Marga Catching the notes of Philomel, - an eye Still, still to hear her tender-taken breath, Eugen Mihãescu Watching the sailing cloudlet’s bright career, And so live ever – or else swoon to death. Vasile Muscã He mourns the day so soon has glided by, Mircea Muthu E’en like the passage of an angel’s tear D.R. Popescu That falls through the clear ether silently. Stea ce luceºti! Statornic m-aaº dori Irinel Popescu Marius Porumb Celui ce-aa fost prea mult în urbe rob Petru Romoºan Stea ce luceºti! Statornic m-aº dori, Florin Rotaru Ca tine – nu departe-n noapte stând, Gh. Vlãduþescu Celui ce-a fost prea mult în urbe rob, Din pleoape-n veci deschise spre-a privi Grigore Zanc Preadulce-i e sã vadã târg de þarã, Cum al Naturii treaz Sihastru, blând, ªi sã rãsufle-n sus o rugã, clarã, Blagosloveºte apele ce cresc Redacþia: Spre-azurul clar dând vorbe, bob cu bob. Spre-al lumii mal de suflete ºi dând Mircea Arman Mir preoþesc. Ori, obrãzar ceresc, (manager) ªi cine-i mai ferice, mulþumit Sã cadã-ntr-un alcov de ierbi înalte Pe munþi ºi mlaºtini, ca zãpezi cãzând – Claudiu Groza ªi sã citeascã, desfãtat, o carte (redactor ºef adjunct) Dulce scriind de dor ºi de iubit? Nu – tot statornicã, de neschimbat, Ioan-Pavel Azap Stând pe-al iubitei mele piept în pârg, ªtefan Manasia ªi-n drum spre casã, seara, auzind Sã-l simþi crescând, cãzând, în rãsuflat, Oana Pughineanu Privighetoarea c-o ureche ºi Deºtept în somn neliniºtit, de sârg, Ovidiu Petca Cu-un ochi la noriºorul strãlucind Tac-tot, tac-tot, s-aud suflarea-i dulce, (secretar tehnic de redacþie) Cum trece, cine ziua n-ar jeli, ªi-aºa-oi trãi, ori moartea-o sã mã culce. Ca lacrima de înger ce-a cãzut Aurica Tothãzan Prin limpede vãzduh trecând, tãcut. Maria Georgeta Marc Traducere de Cristina Tãtaru Tehnoredactare: Virgil Mleºniþ㠄

Colaþionare ºi supervizare: L.G. Ilea

Redacþia ºi administraþia: 400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98 Fax (0264) 59.14.97 E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro ISSN 1223-8546

Responsabilitatea asupra conþinutului textelor revine în întregime autorilor

2 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

2 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

filosofie Teza de doctorat a lui Constantin Noica

Remus Foltoº ºa cum îl cunoaºtem pe Constantin Noica din la a spune cã, evident, cel mai prodigios, dar ºi cel scrierile sale, putem spune cã lucrarea pe care o dintâi care ia în serios metafizica, rãmâne Platon. Cea Aanalizãm în acest scurt eseu se încadreazã mai bogatã operã, dar ºi cea care se poate imbrica cu printre acelea mai puþin „digerabile”, cu toate, sau orice mecanism al vreuneia dintre ideologiile ulterioare poate tocmai de aceea, cã reprezintã o lucrare de ale Europei, din cele mai vechi timpuri ºi pânã în doctorat. Publicatã în timpul celui de-al Doilea Rãzboi zilele noastre, rãmâne opera lui Platon. Orice dualism Mondial, Schiþã pentru istoria lui Cum e cu putinþã ontologic arhaic dispune de o lume perisabilã, cea de ceva nou reprezintã o bunã propedeuticã pentru o aici, ºi una corespondentã sau corelativã, aflatã istorie a filosofiei europene, atingând în treacãt atât dincolo. Aici ºi dincolo este referinþa oricãrui demers, probleme de ontologie cât ºi de gnoseologie care, ca fie cã vorbim de mit, fie cã vorbim de magie – dacã momente cruciale, au influenþat ideologia metafizicã a este sã ne raportãm la perioada auroralã a istoriei Europei. Spunem, „în treacãt” pentru cã, din universale. Mircea Eliade, în Aspecte ale mitului doctrinele filosofilor celor mai importanþi, este preluat detaliazã aceste probleme ºi subliniazã similitudinea dintre ideologia religioasã arhaicã ºi cea pretins doar ceea ce era relevant ºi pregnant din aceste raþionalã, sã spunem, cea a lui Platon. De asemenea doctrine, relevant pentru problema cunoaºterii. Dar mai precizãm ºi altã sursã ce opereazã cu asfel de deºi este vorba despre putinþa lui ceva nou, Noica similitudine între mitic, magic ºi pe de altã parte deruleazã în faþa ochilor noºtri o întreagã pleiadã de raþional – Mythe et pensee chez les Grecs, de Jean- probleme care nu ating numai problema teoriei Pierre Vernant. Dacã în mitologie puterea ontosului Constantin Noica cunoaºterii ci ºi cele mai acute rezolvãri ontologice la este coapartanentã unui zeu, în filozofie acest zeu îºi Aristotel, nu vom avea decât un individual care are care duc aceste gnoseologii. De aceea, Noica preia din schimbã numele ºi devine un principiu. Pe picior de puterea unui universal, înglobându-i pur ºi simplu problematica stufoasã a filosofilor, mai întâi egalitate, ambele entitãþi vor fi evident înþelese cu sensul de universal. problemele de ontologie ºi mai pe urmã deduce din acelaºi sens. Dar nu asta e chiar atât de important. Aºadar trecând la Aristotel, vom regãsi cele douã acestea esenþa gnoseologicã. Deci mai întâi e vorba de Mai important este cã dubletul despre care am vorbit entitãþi – forma ºi materia, ideea ºi copia, dar, dupã fizicã ºi metafizicã ºi de abia pe urmã de cunoaºtere. mai sus, Cunoaºtere-Existenþã, devine deosebit de cum am precizat, forma ºi materia sunt douã feþe ale Este evident cã n-ar fi putut fi invers, cãci, cel puþin efervescent atunci când, de-a lungul istoriei europene a aceleiaºi medalii. Materia este virtualitatea purã care, pânã la raþionaliºti, unde se opreºte istoria lui Cum e filosofiei, se deschide odatã pentru totdeauna opoziþiei determinându-se devine din potenþã, actualitate. Actul cu putinþã ceva nou; Noica nu poate absolvi teoria fundamentale dintre subiect ºi obiect. Cea mai veche pur este deci materia determinatã – acest lucru din cunoaºterii de bagajul ontologiei care atârnã greu de formã de gândire, forma mentis europeanã este punct de vedere ontologic. Forma sau actul învãluie cea dintâi. ºi nu e un lucru întâmplãtor acesta. Pentru tocmai aceastã opoziþie între cunoaºtere ºi existenþã, toatã fãptura materialã cu un bagaj teleologic foarte cã dacã ºtiinþa modernã nu mai are nevoie de fizica între gând ºi fiinþã, între interior ºi exterior. La Platon, precis astfel cã fiecare lucru aflat în miºcare tinde sã sau metafizica antice, medievale ºi moderne, e pentru aceastã opoziþie subiect-obiect, ontologicã, va cãpãta se determine, sã treacã de la indeterminare la din punct de vedere gnoseologic, o ramificaþie cã specializãrile gnoseologiei moderne ºi determinare, explicându-se astfel procesul universal. surprinzãtoare. Subiectul cunoscãtor trebuie înþeles în contemporane dau seamã mai mult de Psihologia Este evident cã sursa miºcãrii universale nu poate sã dublu sens: posesor a unei doxa sau pãrere cognitivã la care s-ar putea reduce orice cunoaºtere fie decât nemiºcatã. Acest topos este Primum Movens, (cunoaºtere inautenticã) ºi posesor al unei episteme, asupra intelectului. Specializarea acerbã, excesivã ºi principiul divin, care deºi imobil este sursa oricãrei adevãr (cunoaºtere autenticã). De asemenea obiectul extraordinar de exactã a psihologiei nu mai are nevoie mobilitãþi. Dar înþelegând cã trebuie sã ne raportãm la se ramificã în dublu sens: o realitate iluzorie ºi de o fizicã sau o metafizicã – aºa cum erau nevoite sã ceea ce este comun tuturor filosofilor analizaþi, ne viciabilã (lumea sensibilã) ºi o realitate plenarã ºi se raporteze la acestea cunoaºterea anticã, medievalã ºi întoarcem la dubletul Cunoaºtere-Existenþã, elementul stabilã (lumea inteligibilã). Tocmai în aceastã dualitate modernã. În epoca pozitivismului, evident, ele nu-ºi care, la Noica, reprezintã numitorul comun folosit în din sânul dubletului Cunoaºtere-Existenþã constã tot ce mai au rostul, dar frumuseþea fizicii ºi metafizicii cercetarea lui Ceva Nou. Iar avându-l în vedere pe este mai pregnant din punct de vedere filosofic. Noica vechi este cea care l-a vrãjit pe Noica ºi pe mulþi, Aristotel, trebuie sã spunem cã, aºa cum se imbricã observã cã posibilitatea existenþei lui ceva nou este mulþi alþi contemporani astfel ca ei sã mai curteze potenþialitatea cu actualitatea în ordinea Lumii, tot aºa aceeaºi problemã a cunoaºterii ori problema astfel de rezolvãri, nu pentru valabilitatea din se petrece la nivelul subiectului cunoscãtor: intelectul, cunoaºterii la Platon este în cãutarea lui cum este cu actualitate a acestora ci, cum am spus, pentru cel mai de preþ organ al cunoaºterii, suferã, la putinþã cunoaºterea în sine. Dupã cum rezultã, frumuseþea lor. Scriind o istorie a cunoaºterii, Noica Aristotel, o divizare sugestivã – intelectul activ ºi cunoaºterea în sine s-a transformat în una autenticã ºi scrie o istorie a fizicii ºi metafizicii. Care vor fi intelectul pasiv. Amândouã intelectele reprezintã, de alta inautenticã. Evident cã cea autenticã rãmâne sã fapt, unul ºi acelaºi intelect, numai cã unul dã seamã atuurile acestor speculaþii deja perimate nu numai de conteze, iar aceasta se exerseazã în participarea de Realitatea acutã, pe când celãlalt de Posibilitatea vremuri dar ºi de comentariile abundente ºi (metexis) la Ideile eterne. Participarea (metexis) este inertã. Evident cã Aristotel, pe urmele lui Platon, va exhaustive? Atuurile sunt cele pe care le vedea ºi un principiu nu numai gnoseologic ci ºi ontologic: conferi acestui intelect calitatea de nemuritor. Mai pe Hegel scriind o istorie a filosofiei care abunda de copiile sensibile participã la ideile lor eterne. Iatã, urmã Averroes, practicând aristotelismul, va acorda sensuri ascunse care se puteau sprijini unele pe altele incipientã, Fizica lui Aristotel. Dar sã revenim: existenþã eternã doar intelectului activ. Dar nu la devenind o istorie cu sens, o istorie în care ceea ce era conºtiinþa participã la ideile eterne – asta reprezintã în aceste lucruri trebuie sã poposim. Mai degrabã ar vechi avea, prin sintezele succesive, valoarea unui mod evident Dialectica platonicã. Dar mai apare ºi un trebui sã precizãm cã atât cunoaºterea cât ºi existenþa, germen care se perpetua mai departe cu fiecare filosof, alt fapt esenþial: ideile participã ºI unele la altele – ceea subiectul ºi obiectul, nu se mai bifurcã – la Aristotel. de-a lungul unei înºiruiri unde nimic nu mai era ce Noica va specula tocmai pentru a distruge De la nivelul acestui realism aristotelic se proclamã cã întâmplãtor; totul era necesar. Aºa este ºi la Noica. El caracterul eleatist (nemiºcarea, imobilismul) al orice cunoaºtere ºi orice lucru cunoscut prin aceastã gãseºte, asemenea lui Hegel, posibilitatea evoluþiei conºtiinþei ce se exercitã în procesul de cunoaºtere ºi cunoaºtere, se unesc într-un singur act care determinã progresive a aceleiaºi idei care nu se schimbã de la ceea ce permite sã-l gândim pe Ceva Nou. Cãci dacã atât ontologic cât ºi gnoseologic lucrul – pe de-o parte filosof la filosof decât spre a se îmbogãþi ºi a integra ideile participã unele la altele – iar acest fapt este bine existent; pe de alta, cel ce suportã cunoaºterea. ceea ce era vechi într-un altceva nou. De aici ºi titlul recunoscut de cãtre Platon – atunci ele cunosc un soi Trecând la fericitul Augustin ºi privindu-l din de miºcare lãuntricã într-o lume despre care se credea volumului luat în discuþie. Dar mai este de subliniat perspectiva Cunoaºtere-Existenþã, subiect-obiect, cã este absolut nemiºcatã. Urmând firul posibilitãþii de ceva foarte important: frumuseþea tuturor ontologiilor trebuie sã specificãm cã doctrina acestui filosof creºtin cunoaºtere, în sânul toposului ideilor, este deosebit de analizate de Noica vine din frumuseþea pe care numai este preluarea în multe puncte a platonismului. Însã limpede cã acolo trebuie sã existe miºcare internã sau o explicaþie de ordin holistic a dubletului Cunoaºtere- nu se va da seamã, în ordinea cunoaºterii, de inneism lãuntricã ºi prin urmare, acceptã Platon, procesualitate, Existenþã o poate furniza. De aceea volumul lui Noica – ca la Platon. Mai degrabã, spune Noica, trebuie sã deci Ceva Nou. Aºadar avem, la Platon, un dualism este cu atât mai important ºi mai relevant. vorbim, la Augustin, de un intrinsecism decât de un Pentru a pãtrunde abrupt în problematicã, revine metafizic recunoscut ºi, ca orice dualism, acesta acceptã un universal ºi un individual. Vom vedea cã, la Æ

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 3

Black Pantone 253 U 3 Black Pantone 253 U

Æ decât apare el în intelect. Perfecta similitudine între alta, dar ºi de inadecvare faþã de o instanþã a realitãþii. inneism. Acest intrinsecism prevede cã organul materia din intelect ºi materia din lume; precum ºi Realismul tomist este deja foarte departe! adevãratei cunoaºteri este cu adevãrat în interior dar între forma din intelect ºi forma din lume, este cheia Ajungând în finalul expunerii nicasiene, urmeazã într-un interior care nu înseamnã inneism ci, dupã înþelegerii unui realism aristotelic acut – ar interpreta sã ne oprim la raþionalism. Descartes ºi Leibniz sunt cum filosoful o spune chiar el însuºi, un interior în Gilson. Cu toate acestea nu vom avea, ca la Aristotel, actorii principali. Descartes acordã logicii numai care „este ceva mai adânc decât noi înºine”. Asupra doar individualul cu rol de universal – asta în procesul destinaþia de formã a expunerii – deci ca mecanism acestui fel de interior se apleacã atenþia lui Noica, iar de cunoaºtere, ci, mai mult, un universal ca formã a secundar al cunoaºterii. La Leibniz logica este capitolul unde survin precizãrile se numeºte unui individual ca materie. Aºadar avem la Aquinat destinatã descoperirii ºi invenþiei, în mod explicit „Iluminarea”. Adâncimea cunoaºterii este garantatã de problema lui Ceva Nou rezolvatã atât de simplu pe recunoscut. La Descartes, mai importantã decât logica iluminarea divinã, iar dacã cunoaºtem ceva, asta se cât de scolastic – Dumnezeul din Lume este fãuritorul par sã fie conceptele care se lumineazã progresiv datoreazã intervenþiei providenþei iluminatoare în cunoaºterii. printr-o claritate divinã, trecând de la naturile simple gândirea noastrã. Astfel dubletul Cunoaºtere-Existenþã Trecând la empiriºti, câteva idei, Noica, le la naturile complexe. Este evident cã, la Descartes, apare, la fericitul Augustin, ca „dualism quasi- reliefeazã cât se poate de exact. F. Bacon aduce logica este un instrument al acelei Mathesis platonian” prin punerea subiect-obiect, dar ºi ca problema lui Ceva Nou numai ºi numai ca un universalis. La Leibniz, în schimb, logica calculatorie „unitate quasi-aristotelicã” cãci între cunoaºtere ºi „cumul” de cunoºtinþe la care se ajunge pe baza devine un scop în sine, ducând chiar pânã la mecanicã existenþã nu existã, ca la un anumit Aristotel, falie inducþiei. J. Locke va extrage ideile care apar pe tabula – o matematizare a invenþiei cãci se desfãºoarã în separativã ci dumnezeire ce „aruncã puntea”. rasa direct din sensibilitate. Acestea sunt ideile simple. ordinea urmãtoare: 1. determinarea noþiunilor Oprindu-ne mai departe la Toma d’Aquino, ºi Ideile complexe sunt prelucrarea „asociaþionistã” a fundamentale – inventarul tuturor conceptelor; 2. analizându-l pe scurt, trebuie sã privim din nou totul ideilor simple, deci ele se fundamenteazã indirect tot denumirea conceptelor prin caractere adecvate (ca în din punctul de vedere al dubletului Cunoaºtere- pe empirie. La Hume, Ceva Nou este practic imposibil chimie, de exemplu) ºi 3. combinatoria, adicã unui Existenþã ºi ca la nici un altul nu apare mai evidentã cãci în cunoaºtere nu existã raport necesar între cauzã subiect i se dau toate predicatele posibile. aceastã punere a dubletului ca tezã. La Aquinat ceea ºi efect. Asta aruncã în aer toatã problema adecvãrii, Cam acestea ar fi aspectele care ne-au interesat ce este revelator ºi ceea ce cuprinde într-un singur care, ca idee minimã, putea explica un realism mai mult. Evident, puteam fi mai preciºi însã ne cuvânt realismul sãu de sorginte aristotelicã este empirist. Iatã cum empiria transformã dubletul rezervãm dreptul de a considera cã foarte multe urmãtoarea propoziþie: adequatio rei et intellectus. Cunoaºtere-Existenþã într-un dublet: Cunoaºtere - Prin- „neguri” s-au disipat de deasupra teoriei cunoaºterii – Nimic mai pregnant! Pentru ca intelectul sã cunoascã Sensibil – Existenþã - Prin-Experienþã. Nici una, nici europene. ªi odatã cu ele, chipul de „învingãtor este necesar ca realitatea sã se adecveze acestei cealaltã nu sunt deloc cu valoare de absolut, sau, mai conceptual” al lui Noica, se poate profila mai exact în cunoaºteri ºi cum nu putem avea nimic în intelect exact, nu sunt cu valoare de adevãr. Atât cunoaºterea panoplia unor comentatori care în epocã au rãmas cu care sã nu fie în conformitate cu obiectul de cunoscut, cât ºi existenþa sunt dinamitate ºi expulzate într-o mult în urmã. tot aºa nici obiectul de cunoscut nu poate fi altceva zonã a imposibilitãþii nu numai de adecvare, una la „ cãrþi în actualitate o fecioarã nebunã,/ Sã se mai potoleascã semnele de exclamaþie, sã tacã/ semnul întrebãrii,/ Sã se mai Un debut cam expediat evapore vitriolul dintre propoziþii.” (pag. 29) Dincolo, însã, de poemele (majoritare în volum) Dorin Mureºan în care parodia (fie cã alunecã spre bagatelizare, fie Ana Ionesei, eºecul. spre satirã) este proeminentã, existã, din loc în loc, „Maldororiana” Dar volumul acesta nu este, cu totul, un eºec. parcã pierdute, poeme cu iz existenþial, proaspete ºi Iaºi, Editura Adenium, 2013 Fireºte, tarele începãtorului sunt de gãsit (ºi aici) la personale. Cu acestea, Ana Ionesei reuºeºte sã se nivelul unitãþii volumului, parte dintre poeme (prin elibereze de spiritul critic-moralizator (ºi satirizator), na Ionesei este, nu doar din punct de vedere trãdare tematicã) fiind incluse în plachetã parcã spre pãrãseºte deriziunea ºi pãºeºte pe realul tãrâm al intelectual, un hibrid. Dacã e sã dãm crezare a se ajunge la un numãr standard de pagini. poeziei. Abia aici se vãdeºte talentul tinerei autoare, Aprezentãrii de pe reversul paginii de gardã a Structural vorbind, textele care ies din matca parodic- însã pe spaþii mici, cu versuri surprinzãtoare prin volumului sãu de debut, tânãra poetã a pãrãsit Iaºiul satiricã puteau fi grupate, cred eu, într-o secþiune irizaþiile lor metaforice: „Moartea, cea mai priceputã spre a se muta în Cluj-Napoca, unde a absolvit specialã (separatã). cosmeticianã,/ abia aºteaptã sã facã retuºurile finale” Facultate de filosofie ºi un master al Facultãþii de Tendinþa acestei debutante, de a-ºi transforma (pag. 16), „Povestea voastrã la fel de imposibilã ca litere, ambele în cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai”. A lecturile într-o încondeiere pseudo-liricã, demontând atâtea alte/ membre bolnave de fricã” (pag. 19), „ºi colaborat (sau poate încã o face, prezentarea nu este personaje livreºti spre a ºi le supune, scopul nefiind dacã tocmai tu mi-ai tãia calea,/ care dintre noi ar prea limpede în aceastã privinþã) cu revistele Steaua altul decât înlesnirea (sau acceptarea) „pe dinãuntru” trece primul pe partea cealaltã a/ strãzii pe care ºi Tribuna. Volumul în discuþie, „Maldororiana”, a a complexului de inferioritate faþã de marii autori, în casele locuiesc în oameni?/ (…) pe care dintre noi îl apãrut în 2013 la editura Adenium ca urmare a disonanþã cu autoraºii deja „terfeliþi” în primul poem, va apuca primul durerea/ închipuitã de pe locul unui concursului de debut organizat anual de aceastã nouã ar fi putut fi remarcabilã dacã ar fi fost mai subtilã. organ extirpat?” (pag. 31), „lacrimile mele sunt o editurã ieºeanã. Este drept cã personajele marilor scriitori provoacã, limbã strãinã care-i face/ pe bãºtinaºi sã râdã” (pag. Formula poeticã pe care a mizat Ana Ionesei în îndeobºte, fireºti fantasmagorii sau debuºee 36), „Ne-am închis în multe sicrie de hârtie,/ Am acest debut este, sã o spunem de la început, una cel mimetice. În Maldororiana, s-ar zice cã Ana Ionesei sorbit otrava în locul celuilalt,/ Am fost douã puþin riscantã. Cãci parodia, având ca subiect vrea sã devinã o (re)nãscãtoare de personaje, deºi pe scrisori care s-au încruciºat pe drum…” (pag. 37). livrescul ºi ca obiect chiar statutul pe care ºi-l fond intuitiv, totuºi, cu repere mult prea clare când e Din pãcate, o spun conclusiv, volumul Ana pretinde debutanta, se rãsfrânge, nu-i aºa?, asupra ei vorba despre nuanþele personale, ca ºi cum cineva ar Ionesei nu m-a convins. Cartea ei este, pe de o parte, însãºi. Remarc aici, cu intenþie ironicã, o laturã putea fi statuia vreunui artist dacã, arborând poziþia mult prea explicitã, atât în intenþie cât ºi în rezultat, salutarã a acestui tip de text, cu atât mai mult cu cât sculpturii, ar respecta toate detaliile originalului. Cu cãci subtilul produselor sale poetice, puse în balanþã e vorba despre un debut. Sã reclami cã tinerii poeþi alte cuvinte, trimiterile la Kafka, Hesse, Pessoa, cu facilul (sau chiar futilul) lor, iese, iremediabil, în scuipã pe mormântul lui Baudelaire, cã ºterg podeaua Dostoievski etc., sau la personajele acestora, cu pierdere. Pe de altã parte, volumul îmi pare cam cu sonetele lui Shakespeare, schimbã, pe un telefon intenþie, uneori, moralizatoare, îmi par îngroºate ºi, expediat, nereuºind sã se susþinã structural, prin mobil, opera lui Eminescu, stau în faþa calculatorului, din acest motiv, futile. Senzaþia este aceea cã Ana tematicã. Existã aici o lipsã de viziune, un fel de nu „citesc pe sãrite”, „suferã de plictis”, „întocmesc Ionesei încearcã, de fapt, sã se substituie marilor ºtiu exact ce am de spus, deºi aº putea pune acest tablouri clinice”, „se boteazã cu sânge ºi sudoare la autori, încãrcându-se, encomiast, cu aura lor. „M-am defect ºi pe seama nerãbdãrii debutantului. Cred, petreceri”, sunt porci spinoºi în cafenele, încearcã întâlnit cu Fantoma lui Kafka,/ (…) Am întrebat-o ce însã, cã tânãra poetã ar putea ieºi la liman dacã ar narcoticele, dar sunt habarniºti când e vorba de mai face Josef K, mi-a rãspuns cã la/ fel de rãu,/ iar pãrãsi jocul intertextual în favoarea poeziei confesive, scrierea unui sonet, beau votcã ºi nu mai ºtiu cum e de când cu apariþia tastaturilor circulã în stare de/ dacã ºi-ar muta ochiul de pe suprafaþa lumii (fie ea gustul apei din fântâna bunicilor, „adorm la filmele dezmembrare” (pag. 11); „Lupul de stepã înfiind o livrescã sau nu) spre (sau în) interiorul sãu. Desigur, lui Tarkovski”, „citesc Platon la toaletã”, nu-ºi asumã nimfetã din flori,/ care zi de zi în rochie prea scurtã la asta aº adãuga ºi rãbdarea. Poate cel mai greu versurile concurenþei, „îºi rumegã atenþia avortatã de pe un butuc/ rezemat de gard priveºte în curte la pariu al autorului cu el însuºi. muzicã proastã”, sunt mizerabiliºti, „alergici la aer vecini.” (pag. 18), „Sunt o Marie Magdalenã curat ºi (la) conexiunea slabã a internetului” (Tinerii anesteziatã” (pag. 23), „Cosânzeana strãluceºte în „ poeþi), sã spui toate acestea în timp ce te pretinzi (fie geamul autobuzului” (pag. 55) º.a.m.d.. E ca o ºi implicit, ca autor) poet(ã) este o formã de asumare a statutului de autor prea mic pentru ca: satirizare parcã gata de a-þi confisca (sau justifica) „Sã îngãlbeneascã filele cu numele tãu/ caligrafiat de

4 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

4 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

ochiului: „casa ta e cât o cutie / ºi geniile se Povestindu-te scriind în pot naºte în colibe / ca melcii îþi iei cutia în spate ºi pleci / roþile ricºei sunt prelungirile articulaþiilor tale / ce se învârt în neastâmpãr celãlalt-oglindã / iar drumul oricât de lung / ele îl ºtiu pe de rost / cum caii bunicului / se întorceau acasã Cristian-Paul Mozoru fãrã sã fie mânaþi / dacã bãtrânul aþipea în car de fericirea seceriºului bogat // sã nu mã ndia... Rabindranath Tagore... Mircea Calcutta, de-a lungul Gangelui, în interiorul închizi în cutia ta / hindu / mi-s aripile lungi Eliade... Maitreyi Devi... Sergiu Al- zidurilor Taj Mahalului ºi aºa mai departe, ci / le-ai frânge ºi zborul s-ar opri / ce rost ar fi George... Amita Bhose... Taj Mahal... Shah cãlãtoria Laviniei se petrece, în primul rând, I sã mã numeºti pasãrea ta? / în noapte ai Jahan ºi Mumtaz Mahal... iar lista ar putea undeva înãuntrul fiinþei ei, în jurul þipat ºi întunericul a þâºnit / rãnindu-mã / te- continua pânã încã departe, deci un þinut atât întrebãrilor ce îºi aºteptau cuminþi clipa ºi în am ascultat deºi mi-aº dori sã fi fost ºtearsã / de prezent încât numai numele care l-au interiorul rãspunsurilor în cãutarea cãrora s-a noaptea aceea din calendar // lasã-mã sã fiu cãlcat ºi trãit fac din el un mister, o plecat ºi, de abia la urmã, lângã farmecul capodoperã, o revenire permanentã la fiinþa-i. pasãre în cuibul din / arborele hindus de construcþiilor ºi de-a lungul istoriei. Indiferent cã cititorul este doar familiarizat banian ce cu crengile-rãdãcini / atinge lumile Cartea Hannei Bota poate fi privitã dintr-o sau bine-cunoscãtor al scrierilor Ramayanei de dincolo de paravan”6. Toate aceste dublã perspectivã, ºi anume, atât perspectiva sau Mahabharatei, al Vedelor sau religiilor descrieri ale Hannei Bota puse laolaltã cu realã, cât ºi cea fictivã, cu alte cuvinte, Hanna hinduse, al scrierilor lui Dasgupta, trãirile lui Mircea Eliade, „e o mireasmã ce te Bota (autoarea) poate fi privitã prin ochii Coomaraswamy sau Tagore, toate aceste tulburã, ce te ameþeºte, pe care nu ºtii cu ce Laviniei (eroina principalã) în oricare din experienþe, luându-le separat sau împreunã, sã o identifici, nu ºtii unde sã o cauþi, care te momentele romanului, însã ºi Lavinia poate fi nu pot depãºi mirajul clipei indiene, farmecul izbeºte neîncetat în plinã faþã, ca un vânt de a cãlca þãrâna vechilor zei sau de a respira confundatã, (re)gãsitã, în fiinþa Hannei Bota. înfierbântat ºi mângâietor. E un parfum aerul templelor ridicate odatã cu începuturile În acest sens este necesarã doar reuºita nemaiîntâlnit, care te va urmãri tot timpul în lumii. delimitãrii cadrelor, a celor douã imagini Ceylon; ºi cu cât te vei adânci în junglã, cu Fãrã a mai fi luatã în considerare asemãnãtor-distincte, sã nu fie atribuite atât îl vei simþi mai imaculat ºi mai modalitatea pãtrunderii în aceastã lume, eronat, cât despre o contopire a situaþiilor, halucinant”7, fac din India, din oamenii ce au odatã ajunºi în pragul porþilor deschise ce fac trebuie fãcutã doar atunci când situaþia o întâlnit-o, din cãrþile ce îi poartã portretul, o trecerea spre un univers compus în totalitate impune. În clipa în care cititorul reuºeºte lume ce nu trebuie lãsatã ascunsã ºi nici din taine ºi mistere, încotro ne îndreptãm acest exerciþiu, reuºeºte sã þinã înanintea-i atât modificatã, ci un univers ce trebuie primit în întâi inima ºi gândul, pe ce ne aºternem întâi un roman încãrcat de mister ºi suspans, cât ºi suflet aºa cum el singur se deschide. mâna ºi privirea, de ce ne îndrãgostim întâia un jurnal de cãlãtorie foarte bine legat ºi Un punct personal de vedere este acela cã oarã? De priveliºte, de legendã, de istorie, de închegat, o carte din care nu va putea pleca cele douã cãrþi hindice ale Hannei Bota poezia dimprejur, de noul-vechi? Într-un decât temporar, deoarece „imaginea” aventurii trebuie citite de douã ori. Întâi se începe cu cadru în care imaginaþia începe a-ºi însuºi noi ºi a personajelor îi va rãmâne timp îndelungat una dintre cãrþi, oricare ar fi aceasta, ºi se coordonate, în care îºi creeazã noi puncte întipãritã în amintire ºi fiindcã la un moment continuã cu cealaltã, iar apoi se începe cu cea cardinale, sufletul începe a scrie, a compune, dat, acesta va reveni, neexistând altã cale, la din urmã ºi se continuã cu cea dintâi. Cât de a cânta în inimã noi ode. paginile ei ºi îi va acorda din nou rãgazul uºor se poate astfel observa cã „ºi Gangele se Trecând întâi prin Vanuatu, un tãrâm meritat. duce spre rãsãrit ...”8 aproape necunoscut, ori, cel puþin, un tãrâm De cealaltã parte, ca o formã de a încã plin de mister, legându-ºi timpul de acest completa „jurnalul indian”, Hanna Bota Note: petec de pãmânt ºi prietenia cu cei care îi dau întregeºte tabloul cãlãtoriei început prin 1. Handoca, Mircea, Mircea Eliade: un uriaº în continuare viaþã, dar mai ales memorându-l romanul Dansând pe Gange cu încã un peste timp, Editura Orizonturi, Bucureºti, 2008, în scrierile-i, Hanna Bota îºi continuã volum în care îºi destãinuie trãirile, Poeme p. 65 aventura în þara Gangelui, aventurã transpusã hindice, un volum de versuri în care imaginile 2. Eliade, Mircea; cf. Handoca, Mircea, extrem de bine în volumele Dansând pe rãmân la fel de elegante, atmosfera se Mircea Eliade: un uriaº peste timp, Editura Gange (Editura eLiteratura, Bucureºti, 2013) ºi pãstreazã la fel de detaliatã în descrieri, însã Orizonturi, Bucureºti, 2008, p. 65. Poeme hindice (Editura Limes, Floreºti-Cluj- scrisul se transformã într-unul mult mai 3. Bota, Hanna, Poeme hindice, Editura Napoca, 2013), volume ce concentreazã atât compact, mult mai comprimat. Chiar ºi aºa, Limes, Floreºti (Cluj-Napoca), 2013, p. 47 (din istoria Indiei, cât ºi poezia Indiei, mirajul nimic din trãirile autoarei nu este pierdut din poemul „Rãspuns”). Indiei, dar ºi neuitarea Indiei, neuitare care, vedere, nimic nu este lãsat la o parte, în acest 4. Bota, Hanna, op. cit., p. 49 (din poemul cu siguranþã, s-ar naºte în fiecare din noi în sens stând mãrturie versuri precum „pânã s- „Moment nocturn”). cazul unei întâlniri reale între noi, oamenii ajung eu / tu te-ai fi ascuns în india cea fãrã 5. Bota, Hanna, op. cit., p. 50 (din poemul (muritorii), ºi tãrâmul zeilor (nemuritorii) cu de capãt”3 sau „paºii tãi mãsurau caldarâmul „Femeia nisipurilor”). ale sale imnuri pãstrate peste vremuri. în noapte într-un oraº strãin / ca ºi cum ar 6. Bota, Hanna, op. cit., p. 27 (poemul Lavinia, personajul principal al aventurii mãsura anii de pe cardul de credit al vieþii // „Colivie”). indiene, cãlãtoreºte în India, la Santiniketan pare sã-mi mai fi rãmas doar niºte mãrunþiº 7. Eliade, Mircea; cf. Handoca, Mircea, op. (ºi nu numai), acolo unde Mircea Eliade „la de trãit / tocmai de-aceea eternitatea mi s-a cit., p. 57. sfârºitul lui iulie 1929, alãturi de Dasgupta ºi dãruit”4 sau „visul poate fi la fel ca furtuna 8. Bacovia, George, Opere, prefaþã, Maitreyi, strãbate cu automobilul cei 150 de de nisip a vremilor trecute / femeia în voaluri antologie, note, bibliografie de Mihail kilometri pânã la Santiniketan. Îl cunoaºte pe purtatã peste generaþii / bãrbatul strângând în Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Tagore ºi e încântat de Universitate, unde braþe propria-i întregire / aceeaºi poveste / Botez, Editura Minerva, Bucureºti, 1978, 1 cursurile se þineau în aer liber, în grãdinã.” , iubirea nu se schimbã / nici demonii / nici p. 460. acolo unde „lângã fiecare arbor se adunã zeul cel veºnic neschimbãtor prin fiinþã / dimineþile acei copii ºi adolescenþi fericiþi, suntem flãmânzi dupã basme cu final fericit / aºezându-se turceºte în iarbã cu tãbliþa ºi ca în filmele lui walt disney / frumos trãind cãrþile pe genunchi. În aer liber, cu umbra pânã la adânci bãtrâneþi”5. pomului drept singura umbrã, cu vãzduhul Despre India vorbind, presupun, e greu s㠄 clar deasupra, învãluiþi în aroma atâtor flori. nu te atragã, sã nu îþi placã, sã nu te bucuri Holi, pentru ei, înseamnã, în primul rând, o de fiecare secundã în care îi respiri aerul. sãrbãtoare cu dansuri ºi cântece, ºi drame Despre cãrþile Hannei Bota, sunt sigur, nu se compuse de poet.”2. Ceea ce trebuie adãugat poate întâmpla sã nu te bucuri de fiecare însã, este faptul cã aventura nu se întinde clipã celãlalt-trãitã ºi ascunsã dupã cortina doar de-a lungul basmului oriental: Agra, cuvintelor, dupã magia trecutã prin faþa

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 5

Black Pantone 253 U 5 Black Pantone 253 U

acestui fenomen care a golit satele de Disoluþia satului tradiþional adevãraþii þãrani, pricepuþi ºi ataºaþi muncilor agricole. Întâi copiii lor se stabilesc în mahalalele oraºelor, practicând tot felul de meserii strãine de ale pãrinþilor, apoi ºi aceºtia migreazã în medii urbane (Sibiu, Vistian Goia Hunedoara), îmbrãcând salopeta muncitorilor. Din când în când, nevestele lor dragostea ºi moartea. exclamã fãrã sã-ºi dea seama de ipostaza lor Ioan Popa În primele romane, localitatea ruralã este ridicolã: “Sã trãiascã combinatul, cã mi-a Sub zodia ispitei compusã din sãteni harnici ºi pãtimaºi, care- angajat bãrbatul!” Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2014 ºi duc zilele ºi parcurg anotimpurile muncind Din cauza navetismului, pe uliþele satului cu folos, pentru cã aceastã ocupaþie le e tot mai multã liniºte, doar dumineca ºi oan Popa este prozatorul care ne-a asigurã, de la un an la altul, deopotrivã traiul când bate vântul atmosfera se învioreazã. amintit, încã de la debut, de operele de ºi statutul pe care-l meritã în judecata obºtei. Nemulþumirile de tot felul îi fac pe sãtenii Iinspiraþie ruralã ale lui Ion Agârbiceanu. Însã, când lumea sãteascã este silitã sã care au mai rãmas sã devinã încrâncenaþi ºi De fapt, satul în care s-a nãscut ºi a fost traverseze anii blestemaþi ai comunismului, certãreþi. Unii soþi fac dragoste nelegiuitã cu dascãl de românã (Roºia de Secaº) se aflã în când ideologia acestuia a “sãpat” adânc în vecinãtatea celui al “magistrului” amintit vecinele nãrãvaºe. Nimeni nu mai crede în conºtiinþa ºi conduita oamenilor, înfãþiºarea (Cenade). Ambii scriitori reflectã în opera lor morala satului de altãdatã. La fãgãdãu se curatã a satului s-a schimbat fundamental. umanitatea din Valea Secaºului, un þinut încing bãtãi crunte ca în filmele de aventuri. Se ºtie – ºi Ioan Popa a observat – cã, într- aflat undeva între Blaj ºi Sibiu. Tabloul acesta tot mai asemãnãtor vremurilor o jumãtate de veac, atmosfera satului idilic Folclorist de certã autoritate, scriitorul apocaliptice îi determinã pe unii sãteni de altãdatã a apus. De aceea personajele sale, este autorul mai multor opere (povestiri, învinºi ºi compromiºi, fie de autoritãþile angrenate în tumultuoasa ºi contradictoria evocãri cu caracter memorialistic ºi, în satului, fie de depravarea unor fiinþe dragi “epocã” socialistã, au parte de un sfârºit special, romane) prin care s-a impus definitiv lor cândva, sã demobilizeze, sã abandoneze trist. Ele sunt niºte fiinþe umane “învinse”, între membrii de frunte ai filialei din Alba gospodãria cu toate ale ei ºi sã cadã în beþii fie din cauza unor frustrãri de ordin Iulia ºi nu numai. nesfârºite, iar avutul sã-l înstrãineze. Astfel sentimental, fie din cauza unor aspiraþii Reþinem dintre scrierile sale literare: decãderea devine inevitabilã. individuale blocate, fie din cauza presiunilor Odinioarã la Purpura, roman, 2001; Cerul ºi Aºadar, în romanul lui Ioan Popa, Sub comuniste de tot felul. Toate acestea le-au pãmântul de acasã, roman, (2 vol.), 2002; zodia ispitei, drama satului pãrãsit e însoþitã vrãfuit viaþa ºi le-au schimbat destinul. Din Patimi ºi iubiri la Purpura, povestiri, 2003; de destrãmarea multor familii. Procesul aceastã categorie fac parte personajele Monu Amarul fericirii, roman, 2006; De sub vãlul acesta dual e surprins de scriitor cu pana (din Amarul fericirii) ºi Ilie a Gojnii (din Sub negurii cãrunte (povestiri), 2008; Ultima muiatã în culori sumbre, întunecate, pe care zodia ispitei). scrisoare din America (povestiri), 2014 ºi Sub satul tradiþional din trecute vremi nu le Spre deosebire de celelalte romane, zodia ispitei (roman), 2014. cunoscuse. ultimul e scris cu siguranþa naratorului care În majoritatea operelor scrise pânã acum, De pildã, uitarea ºi abandonul s-au construieºte personajele principale din universul imaginat are drept matrice satul aºternut peste toate avuþiile unuia din interior, pe baza resurselor psihologice ºi transilvãnean privit sub multiplele-i personajele romanului din categoria sufleteºti, manifestate în conduita lor. În manifestãri spirituale, sociale ºi economice în amintitã.: “Ruina deveni atotstãpânitoare pe acest demers, ele sunt pe primul plan al diferite perioade. Prima ipostazã este aceea ograda lui. Un oblon al ferestrei de la casa naraþiunii, iar relaþiile lor cu viaþa satului de dinaintea colectivizãrii, când valorile dinainte atârna într-o rânã. Susþinut doar de apar în al doilea rând. În felul acesta, morale, etice ºi religioase erau pãstrate cu balamaua de sus, el descria miºcãri haotice, pitorescul de naturã rusticã din sãrbãtori, din sfinþenie, când “gura satului” ºi “predica” ciudate, în bãtaia vântului. Uºa ce-nchidea vocabularul personajelor, din ocupaþiile lor preotului sancþionau abaterile, pãcatele ºi pridvorul, scãpatã din încuietori, pendula diurne este distribuit cu zgârcenie ºi la locul manifestãrile extreme ale firii omeneºti. neîntrerupt într-o parte ºi-ntr-alta, cu potrivit. Accentul cade pe dramatismul Aºadar scriitorul a surprins un univers rural scârþâitul ei sâcâitor, strãpungând auzurile trãirilor, pe succesiunea sentimentelor de în plinã miºcare, deloc înþepenit în viziune celor din preajmã. Doar cumpãna fântânii dragoste, de la primele priviri ºi schimburi sãmãnãtoristã, compus diversificat, populat rãmãsese în picioare sã-nfrunte vântul, de replici laconice, pânã la dezlãnþuirea de o lume eterogenã social ºi mintal. De aici vremea ºi ploile, cu semeþia ei sporind instinctualã în posesia cuplului erotic. conflictele ºi împãcãrile, iubirile ºi certurile, singurãtatea cãzutã peste bãtãtura ce nãºtea Adeseori pasiunea eroticã vine în contradicþie chiar uciderile, însoþite de blesteme ºi bocete amintiri duioase din vremuri depãrtate.” cu judecata pãrinþilor ºi cu “gura” lumii, (vezi Odinioarã la Purpura). Notaþia frustã din acest pasaj sugereazã “instituþie” care admonesteazã ºi nu-i iartã pe Am scris, la apariþie, despre fiecare roman tocmai atmosfera deprimantã a unei lumi niciunul din parteneri: nici pe Ilie a Gojnii, ºi am subliniat talentul de evocator ºi care se stinge treptat ºi sigur, pentru cã ºi-a nici pe cele douã surori, Firuþa ºi Vetuþa. Iar portretist al autorului, apropiindu-l, în unele încheiat ciclul existenþei. Ea întãreºte victima, soþul înºelat (Pãtru Onului) se privinþe, de ceremonialul eposului popular sentimentul cã nimic nu este veºnic, nici manifestã precum un animal hãituit, turbat din proza lui Ion Agârbiceanu. Dar, cu chiar satul secular care a generat ºi perpetuat de furie, care-ºi bate nevasta pentru cã l-a urmãtoarele scrieri ( Amarul fericirii ºi, mai o civilizaþie inconfundabilã. ales, Sub zodia ispitei) observãm o deplasare înºelat ºi l-a fãcut de “râsul lumii”. de la caracterul evocator ºi de la personajele Sigur, în paginile romanului mai apar, din când în când, ecouri ale vieþii þãranului de concepute în manierã clasicã, spre tehnicile „ de analizã psihologicã modernã, monologul altãdatã. Dar accentul cade pe consecinþele interior, introspecþia ca modalitate de colectivizãrii asupra omului simplu, care s-a cunoaºtere a propriului “eu”, comparat ºi obiºnuit, treptat, sã mintã ºi sã fure din diferenþiat de alte personaje cu care vieþuiesc recolta de pe hotar. Iar când nu mai suportã în lumea satului mai apropiat de vicisitudinile vieþii omului desproprietãrit de contemporaneitate. toate bunurile agonisite, sãtenii, în numãr Sigur, naratorul aruncã pe rând ori crescând, se orienteazã spre oraºele aflate în încruciºat adevãrate reflectoare asupra febra industrializãrii (Blaj ºi Sebeº). Din instituþiilor ºi obiceiurilor sãteºti, pentru a cauza acestora, satul tradiþional a intrat în aduce în scenã personaje bine conturate. Ele disoluþie. La început, mai puþini þãrani, apoi sunt vãzute în relaþia cu primãria, biserica, tot mai mulþi devin “navetiºti”. Scriitorul hora, fãgãdãul, nunta þãrãneascã, cu Ioan Popa acordã un spaþiu deloc neglijabil

6 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

6 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

pornite din primele principii. Nu-i dã, pentru cã nu Pascal ºi despre Pascal poate, transcendenþa. Numai cã, atât primele principii nedemonstrabile, cât ºi spiritul de fineþe aparþin sau pornesc din inimã. „Inima are raþiuni pe Ioan Negru care raþiunea nu le cunoaºte”. Credem în primele principii, credem cã aºa „8. ªi Domnul a zis cãtre Satan: „Te-ai uitat la nouã. „Dacã pariez cã Dumnezeu existã ºi, dacã, sunt, deºi probabil le înþelegem diferit. Nici nu le robul Meu Iov, cã nu este nici unul ca el pe organizându-mi viaþa în consecinþã, eu renunþ la putem ºi nici nu trebuie demonstrate. Inima este pãmânt fãrã prihanã ºi drept ºi temãtor de plãcerile prin excelenþã egoiste, se poate ajunge la cea care ni le impune. Ea ºi obiºnuinþa. Nu putem Dumnezeu ºi care sã se fereascã de ce este rãu?” douã situaþii: dacã Dumnezeu existã, atunci eu voi demonstra raþional cã Dumnezeu este sau nu este. (...) 11. Dar ia întinde mâna Ta ºi atinge-te de tot ce primi fericirea veºnicã. Dacã nu, atunci, dat fiind Pentru a se depãºi pe sine, pentru a se transcende este al lui, sã vedem dacã nu Te va blestema în faptul cã am renunþat la plãcerile efemere ºi omul trebuie cu necesitate sã ajungã la pariu. Nu-l faþã!” 12. Atunci Domnul a zis cãtre Satan: „Iatã, mediocre, voi intra în neant unde nu voi întâmpina putem cunoaºte pe Dumnezeu, dar pentru a fi tot ce are este în puterea ta; numai asupra lui sã nu nici un regret al nemuririi. Într-o asemenea ipotezã, altfel, pentru a ne putea depãºi existenþa mizerabilã întinzi mîna ta”. ªi Satan a pierit din faþa lui câºtigul este imens, iar pierderea este minimã. în care suntem, trebuie sã pariem pe existenþa sa. Dumnezeu”. (Cartea lui Iov, Cap. 1) Dar dacã voi paria cã Dumnezeu nu existã ºi eu Abia atunci, prin credinþã, ajungem la mãreþia Dupã pãrerea noastrã acesta este un „pariu”. mã voi deda la toate plãcerile vieþii, atunci iar vor noastrã. ºi a lui. Dar nu-i destul sã credem, trebuie Normal cã nu este primul pariu din istorie, dar este apãrea douã situaþii: dacã Dumnezeu existã, eu voi ca Dumnezeu sã-ºi reverse asupra noastrã graþia sa. printre cele consemnate în Vechiul Testament. ªi fi condamnat veºnic. Iar dacã Dumnezeu nu existã, Abia atunci credem deplin. Aºadar, Iov nu este este mult mai celebru ºi, evident, mai cunoscut eu voi trãi doar în plãceri efemere ºi mediocre, iar singur cu bubele sale, cu supliciul sãu. În el stã decât cel propus de Blaise Pascal. (Având ºi el, la la moartea mea voi intra în neant unde nu le voi graþia divinã. De aceea crede la modul absolut. De rându-i, mai mulþi antecesori, printre care ºi Sf. mai regãsi. Dupã ipoteza aceasta, pierderea este aceea ajunge mai apoi la mãreþie. S-a depãºit pe Augustin.) imensã, iar câºtigul minim”. (pp. 78-79) sine. A trecut dincolo de sine. Sã remarcãm mai întâi cã el are loc între douã „Numai aspra lui sã nu întinzi mâna ta”, îi Opus credinþei este divertismentul. Ambele sunt personaje sacre, divine. Fapt esenþial, aici pariul þine spune Domnul Satanei. Adicã sã nu-l omori. Primul ale omului. Fundamentalã, însã, omului este de sacru. Miza nu este Iov, ci Dumnezeu însuºi. pariu, cel divin exclude, pe moment, moartea din moartea. Înþelegem pariul mai bine când gândim Dumnezeu se pune pe sine însuºi ca parte a joc, cel al lui Pascal o presupune. Moartea omului asupra ei. „Sã nu-l omori”, îi spune Dumnezeu pariului. Nu existenþa îi este pusã aici la îndoialã, ci este fundamentul acestui pariu. Zeii se pot juca. Ei Satanei. Pascal nu vorbeºte despre moarte, vorbeºte puterea, iubirea sa. Cãci nu-l poþi iubi pe nu mor. despre om. Omul este cel care pariazã. El, cu Dumnezeu fãrã graþia acestuia. Prin graþia lui În fapt, ºi la Pascal tot de credinþã e vorba. Sã moartea lui cu tot. Dumnezeu ajungi sã crezi ºi crezi. Aºadar, mai ales nu uitãm cã ne aflãm în sec. al XVII-lea, pe vremea Doina Bãlan-Nistor, în studiul sãu, are o credinþa este pusã aici în cumpãnã. Normal, unui alt mare, foarte mare filosof – Descartes. limpezime de izvor. Numai francezii pot scrie atât credinþa unui muritor. Adicã a lui Iov. Credinþa þine Lumea acelor timpuri se desfãcea din scolasticã, nu de clar, de argumentat, de profund. Prin studiul sãu ºi de paradox, dar ºi de joc. „Hai sã ne jucãm un însã ºi din credinþã. Deºi, cu siguranþã, erau ºi avem un Pascal care poate fi înþeles. Noi ne-am pic cu Iov, sã vedem cine câºtigã”, „Hai sã-l ducem câþiva „necredincioºi”, libertini din rândul cãrora, în oprit mai mult asupra pariului, dar cartea dã seama, de la mãreþie la mizerie”, „Hai sã vedem câtã tinereþe, fãcuse ºi Pascal parte. limpede ºi clar, de termenii fundamentali, primi ai credinþã i-ai dat, dacã i-ai dat”. Cam acesta pare a fi Aºa-ziºii libertini nu cred decât ceea ce poate fi filosofiei lui Pascal. Mai ales a aceleia cuprinsã în înþelesul „jucãuº” al pariului divin. Apoi Satan demonstrat plecând de la primele principii. Sunt Cugetãri. coboarã pe Pãmânt, la Iov. La credinþa acestuia. adicã adepþii spiritului de geometrie. Doar al lui. Cu siguranþã n-am fost atât de limpezi ca Normal, câºtigã cine ºtiam de la început cã va Nu cã spiritul de fineþe ar fi opus celui de autoarea. Aºa cã, pentru a vã edifica pe deplin, câºtiga (altfel nici nu avea loc în Vechiul geometrie, ele sunt complementare, dar cel de trebuie sã citiþi cartea. Noi am vrut doar sã vã Testament). De la mãreþie la mizerie este calea lui fineþe vede dintr-o datã, fãrã a demonstra cu sensibilizãm. Pe cât ne-a stat în putinþã. Iov. Omul este „la mijloc”, aºa cum spune Pascal. delicateþe ceea ce a „vãzut” ºi fãrã a se îngriji în Între finit ºi infinit, între înþelesuri pãmânteºti ºi mod deosebit de felul cum spune. La o artã a neînþelesuri divine, transcendente. În fapt, nu Iov convingerii nu se poate ajunge decât plecând de la „ câºtigã, deºi mai apoi va ajunge la mãreþie din nou, spiritul de geometrie. Numai cã acesta are un mare câºtigã credinþa. În cer, prin pariu, se pune la neajuns: lasã omul acolo unde este. Nu-i dã nimic îndoialã graþia divinã, pe pãmânt, cu mai multe acestuia în afarã de demonstraþii ºi argumentãri argumente „satanice”, este pusã la probã, la îndoialã credinþa. Care va triumfa. O dovadã fundamentalã a existenþei lui Dumnezeu. Credinþa lui Iov este divinul însuºi care se manifestã prin el, se instituie, se afirmã. Face dovada cã este. Cartea pe care încerc sã v-o prezint are în miezul ei un alt pariu, cel enunþat de Blaise Pascal. (Blaise Pascal, Spirit de fineþe, spirit de geometrie. De l’esprit geometrique ºi alte scrieri, ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2014) În fapt, cartea este constituitã în marea sa parte de studiul Doinei Bãlan-Nistor. Tot doamnei îi aparþin: traducerea, notele ºi comentariile. Posfaþa este semnatã de distinsul acad. Alexandru Boboc. (Un studiu din 1982) Iatã textul pariului pascalian: „Sã luãm în considerare acest punct, ºi spun cã Dumnezeu este sau nu este... Cum veþi paria?... Trebuie sã pariaþi pentru cã acest lucru nu e voluntar, sunteþi angajaþi... (...) Aveþi douã lucruri de pierdut: adevãrul ºi binele, ºi douã lucruri de angajat: raþiunea voastrã ºi voinþa voastrã, cunoaºterea voastrã ºi fericirea deplinã; iar natura voastrã are douã lucruri de care sã fugã: eroarea ºi mizeria. (...) Sã cântãrim câºtigul ºi pierderea, luând crucea, cã Dumnezeu este. Sã estimãm cele douã cazuri: dacã e sã câºtigaþi, veþi câºtiga totul; dacã pierdeþi, nu veþi pierde nimic. Pariaþi atunci cã El este, fãrã sã ezitaþi”. (pp. 77-78) Autoare studiului ni-l face mai limpede, ni-l mai traduce încã o datã, acum în termeni mai apropiaþi

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 7

Black Pantone 253 U 7 Black Pantone 253 U

comentarii stelarã îi este acum/ fericirea, glorie neagrã ce/ Friedrich Michael sau poezia arde noaptea întreagã pe cerul pustiu.” O apoteozã sumbrã, amintind de acea glorie neagrã ce izvorãºte din solitudinea astralã a ca rostire iniþiaticã Marelui Daimon (în textul abia citat), o aproape la fel de stranie aurã înnimbeazã divinitatea deposedatã de atributul demiurgic dintr-un poem a cãrui titulaturã ºi substanþã sunt îndatorate ter- Dan Damaschin minologiei inaugurate de Rudolf Otto în Das a puþini poeþi autohtoni aparþinând sfântã/ de dincolo de ceea ce se-aratã ºi nu se Heilige ºi aprofundate, mai apoi, de Karl Barth în contemporaneitãþii, noþiunile de “mister” ºi aratã/ sã dezvãlui totul înc-o datã”. Der Römerbrief. În versiunea poematicã a lui Lechivalentul sãu “tainã” se simt atât de Propensiunea pentru dezvãluirea misterelor e Friedrich Michael “Cel cu Totul Altfel”/ Das Ganz “acasã”, adicã în “elementul” lor precum în lirica ridicatã, nu o datã, la rang de artã poeticã, astfel Andere este astfel invocat: “Tu stai pe cea mai- ieºeanului Friedrich Michael. În chiar poemul cã titulatura unor texte precum Mântuirea prin naltã treaptã a cinstirii-/un Dumnezeu ce încã n-a liminar, ce prefaþeazã antologia intitulatã Pâine ºi gnozã, Confesiunea iniþiaticã ori Teodicee creat,/ deasupra judecãþii ºi mâniei,/ dezbrãcat de vin, cuvântul “tainã” ne întâmpinã în nu mai vorbeºte de la sine, eliminând orice dubiu în ceea haina-întregului univers,/ de legãtura-între suflet ºi puþin de 14 locuri, frecvenþa lui neobiºnuitã fiind ce priveºte intenþia auctorialã. Demersul liric se suflete…” Aidoma Dumnezeului care, în teologia motivatã prin intenþia vãditã a autorului ca acest revendicã drept destinare a Logosului, poetul e un negativã conceputã de Dionisie Areopagitul, se Prolog sã slujeascã drept introducere în propriul herald împuternicit cu o solie sacrã (“Aflat sub sustrage oricãrei determinãri pozitive, Divinitatea univers liric ºi deopotrivã, în arta sa poeticã. ocrotirea aleasã/ a Logosului/ purtãtor al mandat- subînþeleasã în Cel cu Totul Altul se refuzã Pentru Friedrich Michael, duhul “tainei” ului de-a-i desluºi calea, /de mult de tot m-am oricãrei pretenþii ºi tentative ale cunoaºterii discur- sãlãºluieºte pretutindeni, e omniprezent în împãcat cu cerul”), un Ales care a transgresat sive. Dar acolo unde rostirea comunã ºi logica realitatea celor vãzute ºi a celor nevãzute: “Un condiþia pãmântenilor (pe care o numeºte undeva omeneascã se dovedesc ineficiente ºi inutile, doar cuvânt sau o tainã e-n fiecare”. În consecinþã, cu formula heideggerianã Sein zum Tode), experi- rostirea poeticã este exceptatã ºi îngãduitã a Dumnezeu e o Tainã, universul e o tainã care se ind starea de nemurire: “Eu mi-am fãcut de mult accede la sens: “Numele tãu este NU./ Tu eºti devoaleazã, adicã se des-tãinuie. Aceastã rugãciunea/ de îngropãciune/ trãind cu gândul NU spus lui Nu./ Toate cuvintele despre tine sunt destãinuire privilegiatã se confundã cu actul dincolo de cer. Prohodul mi-am cântat ºi în zadar/ dacã-s rostite de oameni./ Doar poematizãrii, devenind Poezia însãºi. În aceste recviemul”. Celui pentru care “cunoaºterea psalmodia poeþilor are noimã.” condiþii, poetul nu îºi mai aparþine sieºi, el se face veºniciei e ceea ce numim iluminare”, Creaþia În acest punct intuiþia liricã a autorului se organ prin care se manifestã/ se rosteºte Taina/ însãºi îi apare ca o carte magicã fãrã sfârºit, ale întâlneºte în chip fericit-complementar, cu viz- Poezia: “Taina vorbea printr-însul: Vreau ca el sã cãrei file i se îmbie ca tot atâtea descoperiri, pre- iunea teoreticã, nu mai puþin inspiratã ºi pro- rãmânã/ pânã voi veni eu. Martorul acela al cum “revelaþia uimitoare cã dincolo de lume/ fundã, formulatã de Nicolae Balotã în Euphorion: tainei,/ cel mai iubit de ea,/ este poetul ce vã creaþia continuã în cânt,/ chiar dacã oamenii sunt “…numinosul (ceea ce Rudolf Otto numea “das vorbeºte. ªi nu numai el”. Concluzia liricã e martori surzi la ea”. Ganz Andere”) ºi-a gãsit, în marele proces de menitã nu doar sã generalizeze (prin extindere) În contrapunct cu ipostaza privilegiatã de desacralizare, refugiul în poezie. Or, numinosul raportarea poetului la Tainã, dar mai ales sã Ales/ Trimis (al Cerului), în care se regãseºte, cel este, prin excelenþã, inexplicabilul. (…) Numenul, consfinþeascã rostul Poeziei în aceastã relaþionare: mai adesea, eul liric, ne întâmpinã în versurile lui ceea ce e cu totul altceva decât toate ce sunt, se “Cãci dacã taina nu ne vine mai aproape/ prin tot Friedrich Michael ºi negativul acelei imagini, unde comunicã prin cu totul alte cuvinte decât cele ale ce facem,/ zadarnicã este toatã poezia noastrã”. locul de Înainte Mergãtor al Logosului este luat tribului. Dacã limbajul e comunicare a celor ce Consecvent cu premisele crezului sãu poetic, de un alterego al propriului suflet, în rol de per- sunt, poetul îºi fãureºte o limbã a lui (analogã enunþate în poemul-uverturã din care tocmai am sonaj damnat, de aceastã datã: “Profet smintit, prin caracterul ei ezoteric cu limbile sacre), o altã citat, Friedrich Michael se comportã ca un “com- prevestitor de rele,/ a cãrui voce slabã se destra- limbã.” Ceea ce conferã rostirii poetice un statut ponist” desãvârºit, dezvoltând ºi amplificând mã ºi parcã/ se pierde-n pustiul pãmântului/ ce aparte este, aºadar, faptul cã reprezintã “O altã motivele ºi temele predilecte anticipate, demers ne acoperã ca o hainã,/ sufletul rãmâne specta- limbã”, o altã limbã a cãrei “noimã” (sens privile- susþinut ºi orchestrat întru aprofundarea medi- torul propriei drame/ pusã în scena lumii de el giat, ezoteric) îi asigurã accesul la Numinos, la taþiei asupra propriei îndeletniciri: “Dacã n-aº însuºi.” Cel care asistã amuþit ºi neputincios la Cel cu Totul Altul. crede cã lumea este dezvãluirea unui mister/ ºi cã spectacolul neantizãrii universale (“Martor mut al La egalã depãrtare de limbajul obiºnuit/ cotidi- rãsunetul ei cel mai puternic e un ecou al tãcerii,/ distrugerii,/ el vede-n valea plângerii copia corup- an ca ºi de jargonul ºtiinþific ori filosofic, rostirea n-aº crede nici cã poezia-i un cântec liturgic în tã/ a marii cãrþi invizibile/ meditatã-îndelung, dar poeticã devine o rostire iniþiaticã, atunci când care/ devenim conºtienþi de imensa noastrã niciodatã scrisã”) e însuºi autorul acelei Cãrþi Poetul se dovedeºte a fi la înãlþimea misiunii sale, cunoaºtere”. Sã reþinem cã definirea poeziei drept hãrãzitã sã rãmânã de-a pururea o utopie, atâta aceea de a redobândi caracteristica de adãpost/ “cântec liturgic” conferã celui care intoneazã sub- timp cât tãrâmul ce i se oferã contemplaþiei e per- refugiu pentru Numinos, atribut pe care Poezia l-a lima cântare un statut privilegiat, acela de sacer- ceput de sufletul-spectator ca un spaþiu al exilu- pierdut ori l-a uitat pe de-a întregul încã din zorile dot, la care autorul aspirã, într-o invocaþie pre- lui (“Valea Plângerii”), cãruia îi corepunde, ca acestei vârste a omenirii/ civilizaþiei, denumitã cum: “fã din viaþa mea una închinatã/ sacrelor oglindire fidelã, imaginea degradatã (“copia corup- modernitate. Recuperarea dimensiunii Sacrului, în tale mistere” sau ºi-l arogã, clamând decis: tã a marii cãrþi”) a Supremului Op reprezentând, actul poematizãrii, se vrea ºi se propune un “Hotãrât sunt sã sãvârºesc mistere/ în templul în proiecþie mallarméanã, telos-ul, þinta ultimã rãspuns la faimoasa interogaþie formulatã de rotund, strãveziu ca iubirea/ care aduce totul la spre care nãzuieºte Universul. Hölderlin în poemul sãu Brot und Wein: “und vedere”. Efortul de a facilita accesul la nevãdit ºi Avatarurile eului liric ipostaziat în damnat se wozu Dichter im Dürftiger Zeit?/ ªi la ce bun abscons e argumentat astfel: “cãci invizibilul este îmbogãþesc prin apariþii precum cea a protagonis- poeþi în vremuri sãrace/ de restriºte?” Contempo- dat muritorilor/ prin ceea ce se vede”. tului poemului Solitudine, monarhul unui tãrâm ranul nostru, autorul volumului aici comentat, a Încredinþat pe de-a întregul cã “locul de unde de extremã însingurare, la a cãrui aducere în înþeles sã dialogheze, peste veacuri, cu marele liric fãrã sfârºit izvorãºte poezia/ e un mister creator”, scenã contribuie o regie ºi o scenografie remarca- suab, nu doar împrumutând celebrul titlu pentru adicã o tainã din ale cãrei fecundatoare virtuþi bile: “Pe tronul de aur bãtut în rubine/ stã stanã propria-i antologie, dar, mai cu seamã, readucând inspiraþii se împãrtãºesc, poetul oficiazã, ca preot de piatrã mai rece decât gheaþa,/ domnul prea- în atenþie, reînviind problematica hölderlinianã al unei religii dispãrute, “liturghia atlantã, a palid al singurãtãþii.” Mãrturisire a unor afinitãþi într-o versiune personalã, sugestiv intitulatã Vremi pietrelor”. În calitate de unic supravieþuitor (sau structurale dar ºi reculeasã ofrandã pe altarul de restriºte. Actul poematizãrii e vãzut, aici, ca o avatar), de ultim mare sacerdot, el se recomandã unor maeºtri mai vechi sau mai noi (Poe ºi Mihai îndeletnicire privilegiatã, hãrãzitã doar celor aleºi, deþinãtorul unor secrete ascunse pentru veºnicie, Ursachi), pe care autorul i-a frecventat cu folos, care se învrednicesc a scrie “dupã (o) dictare” al cãror tainic miez e prezervat “(ªi doar acunsu-i viziunea înstãpânirii asupra unui regat-monadã (celestã). Acum “psalmodia poeþilor” e echivalatã ceea ce rãmâne)”, chiar dacã oficiantul promite, eclipsând Universul nu e strãinã nici demonismu- cu o “binecuvântatã desfãtare albastrã”, cu un sub jurãmânt, o des-tãinuire dusã pânã la capãt: lui împalidat ce amprenteazã bolgiile plutonicului adevãrat sacerdoþiu, rezervat doar “prinþilor ºi “Eu, ultimul mare preot/ al continentului nostru eminescian: “ªtiindu-se suficient sieºi, aripile/ regilor încoronaþi/ cu coroana albã a spiritului/ ºi pierdut,/ scufundat în valuri de luminã/ sub ochii Marelui Daimon întunecã Universul;/ singurãtatea cu cea albastrã/ a regatului celest/ de dincolo de ficºi ai stelelor criptice,/ jur/ cu mâna pe inima fiinþã,/ în care poetic locuieºte omul,/ potrivit

8 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

8 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

sfintei profeþii/ fãcutã în tinereþea sa/ de un care îl experiazã, un Lucifer captiv al propriului iniþiatic întru inefabil, iar rostul poetului cu pre- trubadur legendar/ ce a trãit neºtiut/ orgoliu: “infernul înseamnã exil,/ trufaº impus de rogativele înalte, deþinute de un oficiant al mis- în vremuri potrivnice.” tine însuþi þie,/ în veºnicie;/ diavolesc este sã fii terelor, Friedrich Michael dovedeºte o conºtiinþã Afinitãþi de profunzime, de substanþã, cu închis, întemniþat în sufletul tãu,/ condamnat sã liricã (dintre cele mai singulare ale prezentului) marele vizionar german, manifestã lirismul lui priveºti zeii,/ fãrã putinþa vreunei alegeri.” preocupatã în cel mai înalt grad de a medita Friedrich Michael mai cu seamã atunci când prob- ªi dacã tãrâmul infernal, în calitate de sediu al asupra esenþei Poeziei ºi de a aprehenda destinul lematizeazã statutul poetului ºi al artei sale, în Rãului Absolut, este imaginat ca spaþiul ce adã- metafizic al acesteia. Pe deplin lucid ºi conºtient raport cu Creaþia, ca lucrare/ operã divinã ºi posteºte “concertul cacofonic ºi liturghia bufã a cã fundalul momentului în care îºi intoneazã cân- Autorul acesteia. Pentru Hölderlin, în calitate de sufletelor/ hãlãduind singuratice”, prin contrast, tecul aparþine unor “vremuri de restriºte” cântãreþ al Aorgicului (al “sfântului Haos” ºi cel al “Binele este chiar/ locul casei divinei armonii”, (potrivnice, îndeletnicirii cu lira!), autorul nu ezitã “sfintei sãlbãticii”), eonul Artei ºi al Culturii a unde sufletele singuratice sunt invocate, “sã-ºi a-ºi mãrturisi credinþa în virtuþile triumfãtoare ale însemnat, mai degrabã, un uzurpator decât un rezolve dizarmonia (evoluând) pe coardele rostirii orfice: “melancolic rãsunã într-o tãcere succesor legitim al eonului Naturii. În consecinþã, iubirii”. Individul izolat, în pericol sã rãmânã de-a solemnã/ cântecul mut al pãsãrii-suflet./ ªi nu eonul Armoniei e profetizat de cãtre claustratul în pururi stingher ºi sã se piardã, precum bobul de poate sã nu audã,/ oricât de puternic/ ar dudui turnul de pe Neckar drept o nouã vârstã de aur, a grâu din parabola evanghelicã, este chemat sã se motoarele/ ºi oricât de mult ar huli mulþimea/ reconcilierii omului cu Natura ºi Divinul. Drama integreze “în armonia fãrã început/ ºi fãrã sfârºit/ poezia/ pe strãzi ºi în pieþe.” Iatã aceeaºi profe- eului liric experiatã de Friedrich Michael considerã a unei singure/ pulsaþii de inimã”, contribuind, siune de credinþã, ferm ancoratã în convingerea cã cã, emancipat de sub tutela divinã, orgoliul astfel, la restaurarea armoniei universale ca per- originea sacrã a Poeziei/ Artei trebuie redescoper- autorului modern poate deturna o aºa zisã “exis- petuã aspiraþie a Fiinþei: “Dar lumea renaºte în itã ºi recuperatã de cãtre noii sãi practicanþi/ sac- tenþã creatoare” într-o existenþã inautenticã sau zori, iar ºi iar,/ când desfacerea liniºtii tale în erdoþi, într-o formulare programatic teoreticã (adaptând terminologia lui C. Noica) dintr-o raze/ împurpureazã cerul-/ renaºte ca ecoul unei (finalul celui de-al doilea manifest al poeziei desãvârºire într-o nedesãvârºire / neîmplinire, res- chemãri/ la refacerea armoniei/ în tot ºi în toate.” europene), text ce se vrea o veritabilã provocare imþitã în planul biografiei lãuntrice ca un profund În planul rostirii poetice, idealul de armonie se pentru cine are ochi sã vadã ºi urechi sã audã: dezacord, ca o disonanþã în textura armoniei lasã, deopotrivã, întrezãrit în profunzimile pro- “Totul de la Unul-Dumnezeu vine, prin Logosul divine: “Eu încã mai am ceva de-împlinit/ înainte priei interioritãþi (“Tu eºti locul de tainã/ din sãu, adicã prin cunoaºterea Sa despre Sine. Poetul de-a muri:/ sã elimin nota mea falsã din armonia mijlocul inimii”), cât ºi în “împãrãþia Tainei/ de dã glas acestui imperativ sacru în poeziile sale, cântului divin;/ sufletul singuratic în care m-am dincolo de ceruri”, dar mai cu seamã în “limba apropiindu-se asimptotic de Unu, printr-o nouã oprit trufaº din drum/ crezând cã e al meu, vie a morþilor”, ce se dovedeºte, în fond, a fi poezie orficã ºi creºtinã totodatã, a numãrului ºi crezând cã-s eu.” Trufia solitudinii se vãdeºte de însãºi “limba Binelui”, adicã tãrâmului paradisiac, armoniei reprezentând pietrele ºi mortarul din esenþã demonicã, aºadar un pãcat suprem, ce unde toate disonanþele, contradicþiile s-au dizolvat care ziditã este Biserica sufletelor.” urmeazã a fi ispãºit în iad (“Osândit la infern ºi au amuþit în “candoarea tãcerii” (idealul „ este/ tot ce-i singuratic,/ împrãºtiat prin pãcat.” Puritãþii). Iatã ºi definiþia propriului infern, în viziunea celui Echivalând actul poematizãrii cu demersul

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 9

Black Pantone 253 U 9 Black Pantone 253 U

englezã în 1984, intitulat Feminin versus În cãutarea unei masculin. Mitul Sophiei ºi originile feminismului. Aici, tânãrul savant ne pune în faþa unei adevãrate ars combinatoria, a unui mathesis universalis joc intertextual ºi erudit al aceluiaºi „ultim Culianu”, care, luând în dezbatere apariþia acestui mit, aratã cã orice asemenea producþie Nicolae Bosbiciu oglindeºte un joc al minþii, depãrtându-se de upã anul 1989, conceptul de „literaturã jumãtatea anului 1970 pânã în 1991, premisele maestrului sãu, Mircea Eliade, ºi de sertar” s-a referit la toate scrierile îngrijitorul ediþiei încercând prin aceastã sprijinindu-se mai degrabã de afirmaþiile lui Dacumulate în perioada cenzurii întreprindere editorialã sã reconstituie Claude Lévi-Strauss. comuniste (opere beletristice, jurnale, memorii, laboratorul gândirii lui Culianu. Conform Adesea, în studiile din acest volum îl eseuri ºi însemnãri), care nu au apãrut tipãrite declaraþiei lui Sorin Antohi, titlul cãrþii surprindem pe Culianu în frecventa sa pentru cã purtau în ele nu numai germenii reproduce una dintre sintagmele preferate ale încercare de a-l racorda pe Mircea Eliade la unor revolte intelectuale împotriva unui sistem savantului, în care se aflã descoperirea „cheii” dezbaterile contemporane, în calitatea acestuia concentraþionar, ci ºi reacþiile umane ale unor prin intermediul cãreia întreaga istorie de precursor al noilor teorii în epistemologie, „anonimi” asupra unui proces de vertiginoasã intelectualã a umanitãþii ar fi fost privitã dintr- aºa cum se întâmplã ºi în studiul Avers ºi autodistrugere a lumii moderne. o perspectivã complexã, provocatoare de revers în istorie. Câteva reflecþii cvasi- Într-o Românie comunistã izolatã, în care revizuiri esenþiale. epistemologice. Este, poate, acest text mai mult avusese loc un adevãrat exod al intelectualilor Aºa cum se întâmplã în toate celelalte opere un „exerciþiu de admiraþie” faþã de maestrul în þãrile occidentale sau în SUA, iar cei care ale sale, ºi în volumul a cãrui prezentare ne-am sãu ºi atribuirea acestui statut ar fi justificatã rãmãseserã trãiau zilnic exerciþii de propus-o Culianu porneºte de la o teribilã de semnalarea numelor marilor intelectuali ºi supravieþuire în mijlocul unui proiect mutant erudiþie spre idee pe un drum strãbãtut de cercetãtori de a cãror admiraþie sau aprobare s- de spãlare a creierelor ºi de transformare a atitudini radicale, de creativitate ºi de o a bucurat Eliade: Paul Ricoeur, Hans Peter ºtiinþelor ºi culturii în cenuºãrese, în sertarele Duerr, O’Flaherty etc. oamenilor de spirit se adunau treptat scrieri gândire absolut neconvenþionalã. Un exemplu Un aspect necesar de precizat este cã care alcãtuiau istoria unui exil al inteligenþei concludent ni-l oferã în acest sens chiar primul studiile acestui volum presupun douã categorii creatoare într-un sistem acultural, formã studiu din sumar, o combinaþie între recenzie de lectori: cei specializaþi, din cercurile savante singularã de rezistenþã la marele genocid ºi eseu intitulatã Freud – Jung – Wittgenstein, ºi cititorii din publicul larg. Pentru ultima comunist. Scrierile savante nu aglomerau însã adresatã unui public semispecializat. Culianu ia deloc sertarele, tocmai pentru faptul cã ºtiinþa în discuþie lucrarea lui Freud, Viitorul unei categorie amintitã aici, Sorin Antohi a selectat avea nevoie de o infrastructurã instituþionalã, iluzii (1927) ºi lucrarea lui Wittgenstein, Note câteva texte care, fie sunt conferinþe pentru iar în România acelei epoci subzista doar o despre „Creanga de aur” a lui Frazer (1967), redacþia româneascã a BBC-ului, fie articole cercetare oficialã în mare parte mediocrã, cãrora le adaugã celebra carte a lui Jung, publicate în presa mai puþin specializatã. rareori semnificativã. Psihologie ºi religie (1940), pentru critica acidã Interesant este faptul cã ºi în acestea, ca ºi în „Revoluþia” din 1989 a provocat o simbolicã asupra lui Freud ºi pentru analiza lucrãrii lui eseurile erudite, gãsim mereu un Culianu atras repatriere a exilului românesc nu numai prin Wittgenstein. Atribuindu-i lui Freud „calitãþile” de relativizarea postmodernistã ºi de noile revenirea în þarã a unor personalitãþi ºtiinþifice de „profetic” ºi „delirant”, savantul îi teorii ale fizicii cuantice, de controversele între ºi culturale pentru, de altfel, puþinã vreme, ci, discrediteazã interpretãrile asupra fenomenului „ºtiinþele tari”, de magie, demonologie ºi poate mai ales, prin publicarea operelor care religios ºi îl acuzã de practicarea modei reperele mari ale misticii, fãrã sã îl putem situa zãcuserã pânã atunci în sertare sau apãruserã culturale a marxismului dogmatic. Dacã pentru – aºa cum încearcã sã o facã fie detractorii, fie în marile metropole culturale ale lumii. Freud religia e o iluzie (tezã iniþiatã de acesta fanii lui – într-o anumitã posturã, ci mai Publicul român avea, în sfârºit, ocazia sã încã din Totem ºi tabu unde aduce în discuþie degrabã în starea dinamicã a unui spirit cunoascã fructele inteligenþei unor personalitãþi culpa banchetului antropofagic), pentru cãutãtor neliniºtit care a gãsit, se pare, cheia ca: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Culianu, care se serveºte de fenomenologie ºi simplã a fuziunii între realitate ºi iluzie cu Matila Ghyka º.a. de abordarea jungianã, religia nu poate fi, cum ajutorul cãreia intrã fãrã teamã în vârtejul O situaþie aparte este cea a excepþionalului susþinea Freud, un panaceu al sãrãciei ºi jocurilor minþii. discipol al lui Eliade, savantul Ioan Petru suferinþei, pentru cã tocmai ea îi supune pe Câteva concluzii la capãtul acestei scurte Culianu, cel care, dupã douã decenii de efort adepþi la privaþiuni. Tânãrul savant susþine prezentãri. Volumul acesta îngrijit de Sorin colosal, a intrat în posesia unui principiu continuitatea orientãrii magice a omului în Antohi trebuie, fireºte, privit în strânsã legãturã cognitiv propunãtor de noi temeiuri ale unitãþii raport cu lumea, întâlnitã chiar ºi la omul cu ansamblul operei savantului, altfel riscãm sã lumii prin transevaluarea întregii istorii modern ºi, de asemenea, nevoia spiritualã a îl receptãm ca pe un fragmentarium, þinând culturale, întreprindere care a rãmas, din omului de sacru, pornind de la conceptul de seama de faptul cã în el se aflã o mare parte pãcate, doar în stadiul de proiect schiþat. arhetip lansat de Jung. Se observã clar din dintre laitmotivele care îi traverseazã aproape Moartea prematurã ºi înconjuratã de mister a lectura acestui text cã savantul se aflã încã într- toate scrierile. El poate eventual anunþa o savantului a întrerupt, din nefericire, demersul o perioadã de cãutãri metodologice ºi teoretice, viitoare mare monografie în care exegetul pe care acesta începuse sã-l întreprindã în în mijlocul unei rãspântii în care încearcã sã angrenat într-o asemenea muncã sisificã va cãutarea unei mathesis universalis, adicã a unui scape de marxismul ºi structuralismul lumii surprinde spaþiul atât de vast al domeniilor pe principiu universal prin care sã fie explicatã universitare în care se aflã prin reconcilierea care Culianu le-a abordat în întreaga sa operã: generarea fiecãrui fenomen spiritual. fiinþei cu devenirea, a morfologiei cu dinamica Renaºterea ºi Reforma, cãlãtoriile Lãudabil este faptul cã dupã 1989 editurile (ceea ce, mai târziu, se va numi extramundane, ºtiinþa ºi magia ºi mai ales Nemira ºi Polirom au început editarea operelor morfodinamicã). arealul memoriei. Cufundat în pãdurea de complete ale lui Culianu, proiect iniþiat de Dan O boicotare asemãnãtoare a establishment- simboluri produse fie de întâlnirea minþii cu Petrescu ºi continuat de Tereza Culianu- ului universitar o întâlnim ºi în studiul sine însãºi, fie de întâlnirea ei cu lumea, Petrescu. Este, putem spune, unul dintre rarele Renaºterea, Reforma ºi iraþionalul scris pe la savantul a pornit pe drumul extraordinar de evenimente editoriale din lumea savantã din începutul anului 1980, unde Culianu îºi anevoios ºi îndrãzneþ al reformulãrii istoriei perioada postcomunistã. În acest proiect se manifestã afinitãþile de naturã metodologicã ºi intelectuale a omenirii, hãrãzit cu o magnificã încadreazã ºi apariþia recentului volum Jocurile teoreticã faþã de demersul antropologului aplecare filozoficã ºi cu o erudiþie copleºitoare. minþii. Istoria ideilor, teoria culturii, german iconoclast Hans Peter Duerr. Aici O singurã îngrijorare mã bântuie din când în epistemologie (Editura Polirom, Iaºi, 2002, începe sã se contureze celãlalt capãt al creaþiei când în faþa textelor ºi personalitãþilor de colecþia „Biblioteca Ioan Petru Culianu”), sale, unde întâlnim un Culianu ieºit la un asemenea anvergurã: primejdia uitãrii sau, ºi îngrijit de Sorin ºi Mona Antohi ºi însoþit de uimitor liman, posesor, de aceastã datã, al unui mai grav, a ignorãrii. ºi n-aº putea spune cã un consistent studiu introductiv despre principiu cognitiv universal, care îl determinã îngrijorarea mea nu are temei. aventura intelectualã a alcãtuirii lucrãrii de sã se precipite trepidant înspre reconsiderarea „ acelaºi Sorin Antohi. Volumul este, de fapt, o întregii istorii culturale a umanitãþii, intenþie culegere de 17 studii, recenzii, proiecte ºi rãmasã, din nefericire, nefinalizatã. În aceeaºi articole, organizatã cronologic începând de la linie se înscrie ºi eseul publicat iniþial în

10 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

10 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

eseu

Credem cã vom face atât cititorilor Culturii Restituiri literare. Creºtine, cât ºi istoricilor literari un modest serviciu, publicând aceste rânduri, în care Cipariu zugrãveºte atâtea icoane din copilãria sa, 120 de ani de la naºtere îmbrãcate în vraja duioasã a amintirilor”. Activitatea lui Cipariu este urmãritã apoi în etapele ei principale: Tirnotei Cipariu ºi «Astra» - ªtefan Manciulea - istoric literar Blaj, 1943 evidenþiazã, tot în premierã, contribuþia lui Cipariu în cadrul Asociaþiunii Transilvane Ion Buzaºi pentru Cultura ºi Literatura Poporului Român, publicând integral uneori, in extenso de cele mai tefan Manciulea este unul din marii dascãli lui Cipariu. A murit la Blaj, în 1985. Viaþa lui mute ori, discursurile rostite de învãþatul blãjean ai Blajului. S-a nãscut la Straja (jud. Alba) în exemplarã pentru un cãrturar patriot a inspirat un în cadrul diverselor adunãri ale Astrei. Se atrãgea ª6 decembrie 1894. Dupã studiile primare în roman, Proces în recurs de Ion Brad. astfel atenþia asupra unei ipostaze creatoare satul natal, dascãlul ºi preotul îi îndeamnã pe S-a spus despre ªtefan Manciulea ºi cu ocazia inedite a lui Cipariu: oratorul, despre care primul pãrinþi sã-l dea la învãþãturã la vestitele ºcoli ale aniversãrii sale nonagenare ºi cu prilejul morþii cã sãu biograf, I. Raþiu, menþioneazã: „începând de Blajului. Aici a urmat gimnaziul, liceul ºi este un „ultim reprezentant al ªcolii Ardelene”. la cuvântãrile sale mai mici de deschidere sau de Facultatea de Teologie Greco-Catolicã. A avut Afirmaþia trebuie înþeleasã într-o dublã închidere ale adunãrilor generale þinute supt profesori vestiþi, pe Ion Micu Moldovan, despre semnificaþie: istoric ºi geograf a fost un cãrturar prezidiul sãu, ca bunãoarã la Blaj (1863), la Haþeg ale cãrui manuale de istorie ºi geografie a patriot care nu s-a gândit sã scrie dintr-o pornire (1864) ºi la Abrud (1865) ºi la discursuri, cu toate Ardealului, interzise în vremea dualismului austro- grafomanã sau din vanã ambiþie omeneascã cã nu avea o capitalã însuºire, timbrul vorbirii ungar din secolul XIX, vorbeºte ºi Eminescu în pentru etalarea erudiþiei, ci din dorinþa de a fi dulci, în cuprins rãmase totdeauna un mãiestru publicistica sa, pe Ion Raþiu, autorul folositor neamului. În acest sens, lucrarea sa neîntrecut”. Cuvântarea rostitã la întemeierea monografiilor despre Andrei Mureºanu ºi Timotei capitalã Graniþa de Vest, este în ordinea devenirii Astrei, în 1861 este antologicã, ªtefan Manciulea Cipariu, pe Alexandru Ciura, prozatorul ºi noastre naþionale, comparabilã cu Hronica subliniind mai ales, rândurile în care se face rapsodul moþilor, º. a. A cunoscut arhierei românilor ºi a mai multor neamuri de Gh. ªincai, elogiul limbii române, în tonalitatea de odã, cu strãluciþi ai Micii Rome, pe Victor Mihaly de pentru cã în ambele se afirmã cu argumentare alternarea accentelor de duioºie ºi blestem, de Apºa, pe Vasile Suciu, pe Alexandru Nicolescu. ºtiinþificã „sine ira et studio” (la ªincai cu unele imagini idilice ºi viziuni apocaliptice: „Însã, din Provenit dintr-o familie þãrãneascã, tradiþional- pagini patetice), drepturile noastre fireºti pe aceste toate aceste ruini Providenþa ne-a conservat încã virtuoasã, tânãrul s-a îndârjit la învãþãturã, fiind binecuvântate meleaguri transilvane. În al doilea în aceste dureri cumplite un tezaur nepreþuit, care unul din elevii eminenþi ai Blajului. Pentru puþinã rând: ca ºi reprezentanþii ªcolii Ardelene a fost un nu ni l-au putut rãpi nice sabia învingãtorului, vreme a fost dascãl ºi preot în satul natal ºi la cãrturar de cuprindere enciclopedicã; geograf ºi nice cruzimea tiranului ce domnea pe corpurile Hãpria, din apropiere. A avut bucuria sã-ºi istoric în primul rând, cu contribuþii remarcabile noastre, nice puterea fizicã, nice politica infernalã conducã sãtenii, ca învãþãtor ºi preot, la acea ºi recunoscute, dar ºi un istoric literar, folclorist – un tesaur nãscut cu noi de la þâþele maicii neuitatã zi de 1 Decembrie, cea mai însemnatã etc. noastre, dulce ca sãrutãrile mãicuþelor când ne din istoria românilor, unde a ascultat cuvintele ªtefan Maciulea n-a avut studii specializate de vestitoare ale unui ideal multisecular de unitate aplecau la sânul lor! tesaur mai scump decât istorie literarã ºi filologie. Dar scrierile sale de viaþa: tesaur care de l-am fi pierdut, de l-am naþionalã, rostite de heraldul Unirii, episcopul acest fel izvorãsc din marea sa dragoste pentru Iuliu Hossu. S-a întors apoi la Universitatea din pierde, de vom suferi vreodatã, ca cineva cu Blaj. Am cunoscut ºi am ascultat mulþi oameni Bucureºti, la Facultatea de istorie-geografie, unde puterea au cu înºelãciunea au cu momele sã ni-l care ºtiau „multe ºi mãrunte”, dar niciunul nu a studiat cu autoritãþi ale învãþãmântului rãpeascã din mâinile noastre – atunci mai bine, vorbea cu firescul, cu familiaritatea, ca despre universitar românesc precum N. Iorga, D. Onciul, mai bine sã ne înghitã pãmântul de vii, sã ne lucruri îndelung frecventate, cu vorbã înþeleaptã ºi I. Simionescu, adunãm la pãrinþii noºtri cu acea mângâiere cã nu domoalã, ca ªtefan Manciulea. Va fi un regret S. Mehedinþi º. a. Ultimul l-a ºi îndemnat sã se am trãdat cea mai scumpã ereditate, fãrã de care netrecãtor, nu numai al nostru cã nu a apucat sã înscrie la doctorat ºi dupã câþiva ani de profesorat nu am fi demni de a ne mai numi fiii lor: limba ne dea marea monografie a Blajului, pe care o la liceul “Moise Nicoarã” din Arad ºi “Sf. Vasile româneascã”. pregãtise prin multe studii ºi articole fragmentate. cel Mare” din Blaj, finalizeazã o tezã de doctorat, Într-o altã lucrare, Activitatea politicã a lui Aceste fragmente de „monografie a Blajului” sunt Graniþa de Vest, apreciatã de o comisie exigentã, Timotei Cipariu, Blaj, 1944, se ocupã de prezidatã de Simion Mehedinþi cu „summa cum tocmai contribuþiile sale de istorie literarã – cuvântãrile þinute în cadrul Dietei transilvane: laude”. Anii interbelici au fost cei mai roditori paginile despre oamenii Blajului, ºi în primul rând aceste cuvântãri, ca ºi cele rostite în ºedinþele pentru cariera sa didacticã ºi ºtiinþificã. În anii despre Timotei Cipariu. Astrei au fost reeditate de cãtre ªtefan Manciulea imediat urmãtori celui de-al Doilea Rãzboi În bogata biografie a referinþelor critice despre în colaborare cu subsemnatul în 1984 în cadrul Mondial a fost conferenþiar universitar la Cluj ºi Timotei Cipariu, numele lui ªtefan Manciulea prestigioasei serii „Restituiri” a editurii clujene Timiºoara. Dar începând cu deceniul cinci, odatã (1894-1985) ocupã un loc aparte. De la contribuþii Dacia, serie coordonatã de profesorul Mircea cu înstãpânirea tot mai tiranicã a unui regim bibliografice la studii ample de istorie literarã, de Zaciu. Un studiu mai amplu este consacrat lui totalitar comunist, pentru ªtefan Manciulea, ca ºi la publicarea unor texte inedite la îngrijirea de Timotei Cipariu - director de ºcoalã - urmãrindu- pentru atâþia dascãli ai Blajului, începe un ediþii, ele întãresc convingerea cã eminentul se activitatea didacticã ºi concepþia pedagogicã a adevãrat calvar al existenþei. Scos de la catedrã, profesor blãjean a nutrit un adevãrat cult pentru învãþatului blãjean, dar ºi progresele multiple pe fãrã drept de semnãturã, este victima unor „pãrintele filologiei române”. care le face învãþãmântului liceal din Blaj în cei acuzaþii care astãzi ni se par ridicole sau În 1939 a publicat, mai întâi în revistã, ºi apoi peste douãzeci de ani de directorat ai lui Timotei fanteziste (aparþine Bisericii greco-catolice ºi este în broºurã memoriile lui Cipariu sub titlul Cipariu. autorul unor scrieri cu note naþionalist-ºovine), „Timotei Cipariu. Început de autobiografie”, De la sectorul biografic (care l-a preocupat în dar pentru care face ani întunecaþi de temniþã atrãgând atenþia pentru prima datã asupra mod deosebit), se trece la exegeza operei comunistã la Aiud, la Gherla, la Jilava, la Cavnic, virtuþilor de prozator memorialist ale celui înfãþiºându-se activitatea ziaristicã (v. Timotei la Caransebeº. Dupã eliberare, în 1964, este cunoscut pânã atunci doar ca savant filolog: Cipariu, gazetar, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. nevoit, pentru supravieþuire ºi pentru subzistenþa „Timotei Cipariu a încercat între altele sã-ºi scrie 14/1942), poetul ºi folcloristul, studiu rãmas în familiei sã presteze munci umilitoare, cu mult sub biografia. Un caiet de vreo 45 de foi, alcãtuit din manuscris, dar oferind sugestii preþioase demnitatea pregãtirii sale intelectuale: laborant, file necusute, împrãºtiate printre alte însemnãri ºi editorului Poeziilor lui Timotei Cipariu, apãrute om de serviciu, îngrijitor, iar dupã pensionare, îºi notiþe, l-am aºezat la începutul clasãrii în 1976, tot în seria „Restituiri” sub îngrijirea lui continuã singur, cu modestie ºi tenacitate o parte materialului în un dosar cu titlul «Varia-Cipariu» Nicolae Albu. Un studiu dezvoltat este consacrat din cercetãrile începute ºi întrerupte. Revistele îi [...]. Mai târziu, revizuind dosarele, am constatat preocupãrilor de orientalisticã. În manuscris au solicitã colaborarea, participã la unele cu uimire ºi bucurie, cã paginile de mai sus, rãmas ºi alte studii ºi articole din care se simpozioane ºi sesiuni de comunicãri organizate cuprind descrierea satului Pãnade, locul de naºtere contureazã ºi mai evident imaginea proiectatei la Blaj ºi Cluj, vorbeºte la Radio, editeazã (în al lui Cipariu, ºi zilele copilãriei acestui mare monografii, la care ªtefan Manciulea, dupã opinia colaborare cu subsemnatul) paginile oratorice ale dascãl, pânã la data când vine la ºcoalele Blajului. Æ

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 11

Black Pantone 253 U 11 Black Pantone 253 U

Æ pe care i-a cunoscut ºi le-a cunoscut în timpul dascãlilor blãjeni, care a impulsionat realizarea noastrã, nãzuia cu dãruire, informaþie ºi afecþiune popasului blãjean. unor ediþii ºi studii pe aceastã temã, datorate devotatã. Aceastã proiectatã monografie, ªtefan Manciulea a avut o mare preþuire unor folcloriºti contemporani ca Ovidiu Bârlea, nefinalizatã din cauza vitregiei vremurilor în care pentru creaþia folcloricã. Volumul de Iordan Datcu, Virgil Florea ºi Ioan Cuceu. i-a fost dat sã-ºi trãiascã ultima parte a vieþii are o memorialisticã, pe care l-am pregãtit pentru tipar, Preocupãrile de istorie literarã ale lui ªtefan dublã importanþã: a facilitat exegezele ulterioare împreunã cu fiica învãþatului profesor blãjean, Manciulea completeazã activitatea unui cãrturar consacrate lui Timotei Cipariu, de cãtre Valeriu ºtefan Manciulea, intitulându-l Povestea unei vieþi, cu multiple preocupãri de cercetare, multe dintre Niþu, Traian Vedinaº ºi Mircea Popa. Ea este o Editura Clusium, Cluj, 1995, demonstreazã cu acestea având meritele pionieratului, ale necesarã verigã intermediarã între schiþa prisosinþã acest lucru. De aceea printre începutului de investigaþie. monograficã a lui Ion Raþiu, Timotei Cipariu, preocupãrile sale de istorie literarã, trebuie sã Viaþa ºi opera, Blaj 1905, cu un pronunþat menþionãm ºi cercetarea activitãþii folcloristice a „ caracter didactic ºi cercetãrile, de datã recentã, care încearcã sã cuprindã activitatea enciclopedicã a lui Cipariu. În al doilea rând se atrãgea atenþia asupra lui Timotei Cipariu - scriitorul în patru ipostaze: prozatorul memorialist, poetul, oratorul ºi epistolarul. Cele trei cãrþi din seria „Restituiri” a editurii Dacia: Timotei Cipariu, Jurnal, (ediþie îngrijitã de Maria Protase), Timotei Ciparu Poezii (ediþie îngrijitã de Nicolae Albu) ºi Timotei Cipariu Discursuri, (ediþie îngrijitã de ªtefan Manciulea ºi Ion Buzaºi), fructificã sugestii din cercetãrile anterioare ale profesorului blãjean. Din acestea am alcãtuit o ediþie de Pagini literare ale lui Timotei Cipariu, Editura Minerva, Bucureºti, 1999, seria „Arcade”, care confirmã convingãtor pledoaria lui Manciulea pentru lãrgirea ºi corectarea imaginii noastre despre autorul Elementelor de poeticã, metricã ºi versificaþiune. A atras atenþia asupra activitãþii poetice a lui Nicodim Ganea acel nefericit compozitor blãjean, autorul îndrãgitei melodii În pãdurea Vadului, dar ºi autorul unei plachete de poezii semnatã cu pseudonimul Strin (rostire moþeascã a adjectivului “strãin”). Relaþiile scriitorilor români cu Blajul constituie un alt capitol al preocupãrilor de istorie literarã ale lui ªtefan Manciulea. Douã studii trebuie neapãrat menþionate în aceastã ordine. Din legãturile lui Vasile Alecsandri cu Blajul, publicat în “Cultura creºtinã”, Blaj, 1937 ºi Eminescu la Blaj, rãmas în manuscris. În primul, ªtefan Manciulea considerã, în dezacord cu biograful bardului de la Mirceºti, G. C. Nicolescu, cã Alecsandri a fost la 3/15 Mai 1848 pe Câmpia Libertãþii de la Blaj, manifestare naþionalã care i-a inspirat Hora Ardealului, formã embrionarã a celebrei Hora Unirii, poezie care ne-a însoþit istoria. În cadrul studiului se publicã o scrisoare de felicitare a lui Vasile Alecsandri de cãtre profesorii blãjeni (printre semnatari I. Micu Moldovan, Al. Grama, viitorul detractor al lui Eminescu, Ioan Mãrculeþiu, º. a.) dupã triumful sãu de la Montpellier din 1878, cu Cântecul gintei latine. Cu studiul Eminescu la Blaj (18 pagini dactilografiate), ªtefan Manciulea se înscrie între profesorii ºi dascãlii Blajului, care pe urmele lui Elie Dãianu, ce publicase acum mai bine de trei pãtrate de veac Eminescu în Blaj - amintiri ale contimporanilor, au adus completãri, ipoteze ºi sugestii la acest important capitol de biografie eminescianã: Al. Ciura, Toma Cociºiu, Radu Brateº, º. a. Dincolo de reactualizarea unor momente din petrecerea lui Eminescu în rãstimpul de trei sau patru luni, dupã memorialistica adunatã de Elie Dãianu de la prietenii blãjeni ai poetului, ªtefan Manciulea face interesante supoziþii în legãturã cu influenþa folclorului transilvan în poezia lui Eminescu, presupunând cã tânãrul gimnazist venit de la Cenãuþi a participat alãturi de alumnii blãjeni la colecþionarea creaþiilor populare, la culegerea iniþiatã atunci de Ioan Micu Moldovan; alãturi de poeziile scrise în timpul popasului blãjean, enumerate de Elie Dãianu în cartea sa, aratã cã ºi poezii scrise mai târziu au putut fi, într-o inspiraþie latentã, datorate oamenilor ºi locurilor

12 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

12 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

memento

strecurat apoteotic o structurã ideaticã Scrisoare de la Petru Poantã asemãnãtoare, o copie paralelã, similarã unei asemenea înfãþiºãri materiale, specifice unei naþiuni ce-a clãdit atât de mult pe verticalã, Gavril Moldovan aºa cum la noi Manole Meºter a transmis Lui Gavril Moldovan, zis Polonu vezi un fir de iarbã cã rãsare pe o pajiºte, chipul înzidit al Anei sale în dedesubturile imediat realizezi cã la suprafaþã tocmai s-a chinurilor ºi frãmântãrilor noastre. Polonule, olonule, dupã cum ºtii, eu am adus cu scris un vers frumos, când luna se am început sã mã destram în particule. Totul mine aici ºi am asupra mea un mare stoc rostogoleºte pe vreun versant, înseamnã cã se recunoaºte în parte ºi partea în tot, unul în Pde iarbã verde ºi fluturi, o mare cineva acolo la voi a dat drumul unei cãrþi în uninimitatea celuilalt. Pun mâna pe industrie epicã ce preþuieºte foarte mult, lume. Poate chiar unei enciclopedii a morþii. lumânãrile ce ard, pe greierii ce cântã prin întrucât cu cât spiritul e mai bogat ºi mai Când acolo o pasãre moare, la noi ea învie. ostroave ºi pãpuriº, lângã incomparabilul profund, cu atât moartea prinde viaþã mai Dialectic se leagã toate ºi tot dialectic se galben al unui lan de rapiþã (poate Laura sã bine.La trecerea Aheronului, chiar a doua zi dezleagã prin niºte modalitãþi (lirice?) ºtie cum acest lan, cum culoarea lui vreau sã DUPÃ, încã mai stihuiam, încã mai aºezam coerente. Uneori liricul depãºeºte sfera strict spun, te poate înnebuni, doamne fereºte) ºi subiectul ºi toate cele în frazã, iar luntraºul nu cred cã cineva-ceva vrea neapãrat sã Charon, surprins de vociferãrile mele-n emoþionalã ºi devine post-mortem. Liricul e etern numai pe pãmânt. Aici, în suburbii, îºi suspende legile divine. E drept cã nu mai surdinã, n-a mai rostit întregul cuvânt de mizãm pe corporalitate, am depãºit demult întâmpinare „Vai vouã suflete pierdute”, ci s- plãteºte mai greu chiria. Polonule (þi-am zis acest stadiu, cãci ceea ce a urmat ºi ceea ce a oprit la jumãtate. Veºnicia mi-a fãcut un aºa pentru cã numele tãu are silabe gemene urmeazã nu lasã nici o urmã în urmã, dar tot compliment, pot spune. Cutreierând, încã nu cu Cronica moldo-polonã pe care noi o am dat de Beatrice Portinari, dar l-am zãrit studiam în anul întâi de”filologie”), ce-aº mai mai tragem cu urechea la acel tãrâm fascinant într-un cerc pe Marcel nostalgizând discret asculta o muzicã popularã româneascã la cu care comunicãm prin eprubetele cerului. (secret?) cu Pia, dar nu cu Pia dei Tolomei, ci difuzorul camerei 79 a Cãminului studenþesc A trecut un an de poveri nemuncite, de cu Pia noastrã, Radu Olimpia. Tocmai se „Avram Iancu”. Îþi aminteºti? Eram singurii griji ireale. Se sting stelele, se-mbrãþiºeazã apropiau Valentin ºi Vasile, neconsolaþi. Sunt cãrora le plãcea acest gen de muzicã. melcii, se lucreazã-n schimburi de noapte la mulþi echinoxiºti pe aici ºi mã mirã cum de Întrerupeam studiul la sala de lecturã ºi lopãtat vãzduh. Noi din partea aceasta ne-am Marian încã nu v-a spus cum a vãzut el Evul fugeam repede sus, la etaj sã prindem dus la cei din partea cealaltã ºi am convenit Mediu pe o coastã înierbatã, apoi întreg programul, sã ascultãm nostalgicele noastre asupra pãtrarelor lunii, asupra echinoxiilor ºi Aufklerungul ºi Quatrocento la un loc, cu cânturi. Nu degeaba am scris eu despre solstiþiilor. Cine-ntreabã de mine, sã-i spui Michelangelo disecând cadavre, nu departe Coºbuc. Þãran oprit la Cluj de culturã. În curat cã sunt ocupat. Mi-am aºezat mai cu de casele medievale ºi de acoperiºurile temei sarcina pe umãr într-un anumit contemporaneitãþii, deºi n-aº putea spune ce unduirile ancestrale ale acestei muzici, pãrinþii noºtri secerau, legau snopi, arau o vatrã moment ºi tip de reverie, ca o rãzbunare a tri- înseamnã contemporan într-un spaþiu umfului celui ascuns asupra celui vizibil, ºi singularizant, cum e acesta. . Umaniºtii fãcând altora loc sã o bãtãtoreascã cu caii ºi am purces a sãlãºlui atotstãpânitor ºi veºnic. vorbeau italiana , portugheza ºi spaniola iar sã le fure spicele. ”Nobleþea servituþii Cine-ntreabã de mine, sã-i spui curat cã sunt Don Quijote nu ºi-a lãsat la voi nãravurile. noastre”… Mai priveºte încã ºi mai rãsfoieºte proaspetele Tocmai citeam “Nibelungenlied” ºi ne ocupat. (P. P. ) pagini sosite de la tipografie conþinând fascina felul cum începea marea epopee, cu P. S. Ce-aº mai asculta un program de aventurile iscusitului hidalgo, al cãror autor acel frumos infinitiv lung: muzicã popularã la difuzorul camerei 79… trist mângâind slova, rosteºte din când în “În hronici prãfuite dacã-a cetire ºtii când: „Eu mã duc ca ºi Don Quijote al meu”. De bravi eroi afla-vei ºi-amarnice trufii” Sunt într-o suitã plãcutã, pot spune. „ Eternele mijloace ºi strãduinþe de-a înþelege Tu îmi spuneai cã în structura versurilor prefacerile DE DUPA, sunt mai binevenite ºi îndelungului poem epopeic, în sprinteneala oportune acum, când totul pare pe veci narativã ce pare cã imitã o schelãrie înaltã, se stabilit. Noi nu ne mai punem întrebãri prefigureazã parcã zvelteþea unei biserici despre opusul ºi apusul lucrurilor pentru cã gotice, iar eu te-am aprobat adãugând cã s-ar suntem în însuºi miezul lor , cum ar spune putea ca în subconºtientul, în mentalul Irina, suntem chiar lucrul în sine, autorului anonim sã se fi indus, sã se fi evenimentul, facultate a ideilor estetice. Când

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 13

Black Pantone 253 U 13 Black Pantone 253 U

poezia

pe fundalul expresiei Sorin Grecu pe care atât de mult o-ndrãgesc Micile navigãri cei care trimit populaþiile spre dezastre

Scriai înainte de ’89 – ºi nu credeai cã vei Derivã apuca sã ajungi sã repeþi vreodatã versurile: Vorba preºedintelui: iarãºi te-ai desconspirat tot mai mult mã extind în limitãri – dar asta de fapt n-ai fãcut altceva decât oare nu extindere se numeºte? sã-þi transcrii trãirile-sentimentele avute la secþia de reanimare cu o calmã disperare în salonul de amputaþi aflat sub efectul tranchilizantelor în loc sã sã fii ceva mai precaut îþi vizionezi acum viitorul ºi sã joci ºi tu teatrul acesta prost pe care deja-l joacã toþi trezit apoi te minunezi fãrã sã i se miºte cuiva cum ciotul unui coleg ieºit involuntar peste mãcar un muºchi pe figurã pãturã aduce întrucâtva cu creºtetul domniºoarei naturaleþe dobânditã în timp record cu steroizi Pogany uitatã de toþi ºi obturatã de construcþia-lego ca urmare nicio ºansã sã joci un rol te uiþi cu jind la televizorul de pe perete ceva mai târziu la crâºma de cartier cât de mic în viitoarea revoluþie fixat însã îndeajuns de sus îi întâlneºti pe camarazii din copilãrile fiindcã eroii planificaþi încã din leagãn pentru ca niciunul dintre voi însã n-ai cum vorbi cu ei sunt peste tot sã nu reuºescã sã-l deschidã toropiþi de bãuturã cu capetele prãbuºite pe se rup în vocalize masã telecomanda nu se ºtie unde-i: îºi dorm acum somnul de frumuseþe la asistente la medici tu – sfidând legile gravitaþiei ºi-ale bunului lor simþ încã mai crezi mai mult ca sigur la bazatul magazioner îþi roteºti privirea prin încãpere cã împreunã cu încã vreo doi—trei ca tine ºi rezultatul rãmâne oricum acelaºi ºi remarci pe-un perete exasperanta frazã: ai putea salva totuºi ceva servirea ºi plata se face la bar televizorul va fi la fel de inert treci prin cartierul de vile al oraºului precum clipele scurse din clipa când o corectezi repede cu pixul însã te fulgerã cu privirile bãieþii zdrenþãroºi ai nimerit pe acest binecuvântat teritoriu sub privirile ucigãtoare ale barmaniþei cei care nu conspirã împotriva nimãnui recicleazã de la primele ore ale zilei obiºnuit deja cu revelaþiile negative oricum nu te va ierta marfa din tomberoane ce sã mai crezi? i-ai lezat autoritatea de femelã dominantã într-un loc unde parcã nu-s tocmai cei pe care visai din galeria în care te-ai înfundat ai ajuns concureazã de una singurã sã-i confunzi cu niºte pui de îngeri sã-i întâlneºti pânã ºi pe liliecii care miºunã peste tot ce coincidenþã - te studiazã atent cu coada ochiului pe o temã asemãnãtoare (la fel de absurdã) cu instinctul lor de animale aproape politice apoi neavând altceva mai bun de fãcut peroreazã de unul singur ca-ntr-un amfiteatru mârâie la tine sã te depãrtezi apuci sã-þi consulþi ºi tu – vag orientativ - unul din apaºii zonei – agenda are trei degete lipsã la mâna dreaptã asta ºi faci mai ales cã nu demult ai întâlnit o fatã amintire de la gater cu chip potabil ºi trup vorbitor te prefaci cã plouã priveºti în sus la crenelurile super-caselor însã ºi gândul acesta s-a desumflat rapid în delirul sãu atinge ºi teme civice (în care trãiesc super-oameni) când ai observat cã pe adresa ei de e-mail þine sã precizeze apoi spre pãmânt la grãdinile cu super apãrea de douã ori cuvântul business cã n-a furat nimic de la nimeni trandafiri nu ºi-a bãgat mana pân’ la cot precum alþii habar n-ai cum de ºi-a închipuit n-a minþit asemeni unui ºarpe cu clopoþei încolþit c-ai putea însemna vreo afacere pentru ea îºi aratã involuntar palma ºtirbã mai ales cã þie nu þi-a ieºit niciodatã nimic încerci apoi sã le abaþi cumva atenþia îþi scoþi din buzunar cheile doar realitatea pare a fi singura care-l te scormoneºti dupã mãrunþiº ai avut mereu parte de aceleaºi mãrunþiºuri contrazice mostre de paradis pe care þi le-au lãsat numeri atent monedele - sã vezi dacã îþi ajung ca sã-þi iei un bilet de tramvai dintr-o teribilã teamã de ce-ai putea comite consumi în solidar cu suferinzii de-aici pentru întoarcere atunci când nu vei mai avea ceva de pierdut care încep sã-ºi ridice rând pe rând cãpºoarele precum spicele din lanul de grâu într-un târziu te calmezi nu cã n-ai fi avut ºi tu niºte vise cu navigãri dupã furtunã însã numai atâta þi s-a oferit ai rezolvat magistral ºi aceastã problemã ºi acum trebuie sã te mulþumeºti inevitabil te molipseºti de la ei dacã tatãl a turnat ºi fiul va turna cu urmãtoarea stare de fapt - devii primitiv caricatural iar dacã tatãl a ucis ºi fiul va face la fel sã încerci sã te dai peste cap pânã-i convingi dar în acelaºi timp tragic Liniºte eºti exact ca-n perioada adolescenþei ai uitat pânã ºi de veºnicele anomalii când îþi snopeai la tenis adversarii care - în mod premonitoriu - útia cred cã te-ai þicnit cu totul nu din ambiþie sportivã ci mai degrabã te salveazã de fiecare datã vãzând cum îþi faci cruce pentru cã râdeau de ºortul tãu femeiesc atunci când nu mai aºtepþi de la soartã când treci prin faþa supermarketului dipus cu nasturi laterali absolut nimic ºi zaci pe spate pe care maicã-ta te obliga sã-l porþi fãcând pur ºi simplu pluta dar nu cunosc un amãnunt – acela cã-n spatele magazinului stã pititã creºtere negativã pe toate liniile - spre exemplu – pe vremuri la Pontul Euxin o veche bisericuþã din lemn lucruri capsate elegant militar în termen redus - aproape bãrbat

14 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

14 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

dupã înfometãri ºi umilinþe succesive un african adevãrat- nu hibrid ai ajuns atât de aproape de saturaþie fãrã vreo suferinþã eevidentã parodia la tribunã încât credeai cã eºti terminat tocmai coboarã dintr-o dacie hârbuitã intrã în local se aºeazã pe terasã fumeazã o Sorin Grecu ca s-o scurtezi ticluiseºi pânã ºi câteva þigarã proceduri de ieºire din decor bea o cola pleacã În haitã

totul pânã când într-o bunã zi ai zãrit iatã: cineva îþi demonstreazã o datã în plus (cântecel) prin gardul înalt de sârmã cum amintirea amintirii un tânãr de culoare animalele bolnave dimprejur La locul meu de muncã de la soldat ca ºi tine dar ºi zeii pãgâni ascunºi în degetar Centrul Creaþiei Populare, se îndrepta spre cazama învecinatã pun mânã de la mânã ca sã-þi traseze destinul cum îi se spunea cândva, azi se tot schimbã – este multã miºcare trãgea cu chiu cu vai un geamantan de lemn þi se schimbã acesta în timp ce pe faþã i se citea o suferinþã teribilã sau eºti poftit cumva în anticamera liniºtii ? colegele îºi pun, din economie, cu mult zel, apã în pudriere, te-ai liniºtit ºi eliberat brusc În haitã colegii îºi amânã viaþa personalã ca sã fie (cântecel) în lupta cu kitsch-ul din creaþia popularã la fiindcã în ciuda chinurilor frontiere, ai realizat cât de fericit poþi fi tu de fapt În locul acela din junglã numai eu îmi scriu reportajele mele în comparaþie cu cel cocoºat de geamantanul spaþiu de nimic greu te înmuiau toþi lupii – de la cel mare retras într-un colþ ºi, sãturat de mizeriile ºi de tripla damnare de-a fi pânã la cel mic fãcute de ºefi, mai compun ºi soldat ºi român ºi de culoare cântecele despre pãþaniile fiecare dorea sã-ºi arate zelul lui Svejk în Galiþia ºi le supun ai aflat mai târziu ºi povestea acestuia ºi respectul pentru noul conducãtor venise pe lume din iubirea dintre un tu stãteai retras într-un colþ povestindu-le altfel, aprecierii colegilor marinar somalez ºi-o dobrogeancã fãrã sã îndrãzneºti sã le zici ºi culmea! în ciuda geniului adevãrat sã te lase ºi pe tine sã faci parte din cor ce emana din ele, vizibil tuturor tatãl îl pãrãsise de mic ascultãtorilor, aºa cã pe parcursul vieþii sale însã aici jocurile erau fãcute demult doar Radu Þuculescu mi le-a remarcat n-a avut altceva de fãcut dar tu – naiv – habar n-aveai decât sã se resemneze cu soarta cât de mãsluite erau ºtiam eu: nu trebuia sã citesc nimic din ce pe care i-o dãduse bunul Dumnezeu cãrþile nou-nouþe cu care jucai încã n-am publicat!

în sfârºit – întorcându-te la crâºma perfectã ºi culmea! în ciuda trupului Lucian Perþa (unitatea de mãsurã a propriei ratãri) stropit cu urinã care puþea ºtii acum de ce te încãpãþânezi sã o tot nu simþeai vreo slãbiciune vizitezi scârbã de tine însuþi sau altceva

culmea coincidenþei ºtiai: doar poezia te-ar mai putea salva în timp ce scrii acest poem „

bãteau pãmântul cu albe copite deasupra unui siloz de marionete Dorina Brânduºa cum duhul lor galopa printre cei duºi frânturi de viaþã gânduri pierdute ºi vaierul din roþi era vaierul altei lumi imagini care se reflectã pe dos Landén cu restituiri cu amintiri îndepãrtate. ºi doar uneori o scânteie neînsemnatã în mijlocul unei mulþimi paralizate – Oglinda apei încã nu se rotunjise oare din ce a mai rãmas era fãrã somn încã neîntregitã se mai poate face un om? S-aa întâmplat tot ce se putea întâmpla din triunghiul cerului cãdea prima zãpadã cineva plângea mãreþia ºi pustiul Încã de dinaintea naºterii Nu existã nicio cale de întoarcere unei libertãþi fãrã ºtiinþã s-a întâmplat tot ce se putea întâmpla mergi înainte strãino altcineva storcea vinul acru din ciorchinele în chilia sângelui meu fãrã sã-þi imaginezi nimic altceva verzi. timpul îºi întoarce veºnicul ceas decât podul care duce dincolo de râu. tãlpile îmi miros a tãmâie * ºi chiar mâinile mi se zbat În cea mai cenuºie zi de toamnã ca un iepure mai alb decât omãtul vântul se rotunjea în coroanele copacilor Trãind cu încleºtare ieºim afarã din noi prins în capcanã tristeþea picura ca stropii mici de ploaie atârnãm de vieþile noastre inegale nici cele vãzute ºi atinse libelule dansau în lumina plumburie scãldaþi în ape atinse de alte trupuri. nici cele auzite ºi înþelese pãsãri de fier zburau în slãvile nepãsãrii nu mã bucurã în cutele frunþii în infarctul inimii Nici încredere nici credinþã n-a mai rãmas legile firii sunt în instinctele mele dure zgura drumurilor ce merg singure între noi ºi natura nãscãtoare de criptice ºi-mi e fricã iar pe ziduri însângerate urmele palmelor. iar dacã ceea ce ne înveºmântã sã nu-mi fie fricã de nimic. e o durere nouã ori O palã de vânt îmi lovea pieptul o sabie fãrã teacã în inimã o creangã îngheþatã rãsuna în fereastrã nu mâhniþi cu vorbele zilele trecerii. „ duhurile pãsãrilor din câmpie amuþeau V-aþi gândit oare cã trãirile de azi lumea întreagã pãrea o lentilã convexã sunt ceea ce ni se cuvine din filele istoriei? pe care hoinãreau salahorii zilei ochiul din spatele ochiului vedea - E noapte sau zi? caii cu ciucuri din cortegiul mirilor mirati - Nu prietene cum îºi scuturau coame de jar e un veºnic amurg scrâºnitor

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 15

Black Pantone 253 U 15 Black Pantone 253 U

proza lipitã vreme lungã de colþul acela de plajã, acolo Sculptorul în nisip era punctul de atracþie al întregii plaje libere. Acum doar eu mai admiram dragonul. Se vede cã suferise avarii serioase, îºi schimbase expresia feþei, Hanna Bota de fapt, schimbase multe expresii de-a lungul verii, când trist, când exuberant, când fioros, când laja se golise, anul acesta turiºtii au plecat cum altfel?, dacã doarme pe plajã, la umbra senin, cum voia zeul lui, sculptorul, acum avea o mai devreme, veniserã ploi lungi ºi cenuºii pinilor când soarele arde prea tare, ascuns într-un expresie de resemnare, tocmai potrivitã pentru o încã din septembrie, hotelurile se goliserã, P sac de dormit când se face rãcoare, surâzând fãrã searã de toamnã cenuºie. angajaþii, zilierii, pescarii, fetele de la bar, trupa de vorbe prea multe, doar dacã stai ºi-l asculþi Fata se apropie bãnuitoare. Mike arãtã cu circari rãbdãtor poþi sã-i auzi potopul de cuvinte; în mâna spre ea ºi spuse doar atât: îºi pierde vremea s-au împrãºtiat cu toþii, cãutând fiecare alte zone primii ani comunicam într-o englezã stâlcitã, cu mine. Eu zâmbii, mã gândeam sã mã ridic ºi sã turistice. Sfârºitul lui octombrie încãtuºã plaja de-acum vorbeºte italiana mai bine decât mine, cã mã prezint, sã dau mâna cu ea, dar ea intrã în liberã din staþiune, prinsã fiind prea iute într-un doar stã mult mai mult pe plajele ei decât îmi cort întorcându-mi spatele. Am renunþat. Mike se nesfârºit vârtej de vânt, în care nisipul se permit eu. Însã eu nu vãd c-ar fi îmbãtrânit în aºezã înapoi lângã mine, readucând mirosul de învolbura amestecatã cu frunze îngãlbenite, vreun fel, nu-s de luat în calcul ridurile ce se transpiraþie ºi haine nespãlate. ªtii, anul acela când crenguþe rupte, ambalaje aruncate aiurea, scoici ºi înmulþesc, nici numãrul de ani care se adaugã cochilii, resturi lãsate de grupurile de albanezi ce-ºi am venit prima datã în Italia, ºtii, când am unul în plus în fiecare varã când ne reîntâlnim, participat la concursul de sculpturã în nisip, la fãcuserã loc de întâlnire pe toatã perioada verii în nici firele albe ce par mai curând decolorate de corturi improvizate din nailoane ºi cârpe rãmase Cervia, da, concursul internaþional, tu ai plecat, prea mult soare ºi nisip, decât albite de vârstã. era anul în care ne-am cunoscut, da ºtiu, fiul tãu agãþate pe lemnele încovoiate în nisip, ca o Ochii albaºtri aratã cã timpul s-a oprit, cã timpul a carcasã a vreunui animal preistoric uitat aici. era mic ºi tu tot timpul aveai cãrþi de citit pe plajã, luat-o înapoi ºi redeseneazã copilul ce abia iar eu râdeam de tine pentru cã nu erai în stare sã Pe plajele private, buldozerele, ca niºte rãdaºte apucase sã devinã matur. Apoi râsul lui, ridicarea uriaºe, au adunat deja nisipul, l-au cernut ºi l-au trãieºti momentul în adevãrata lui însemnãtate, te din umeri, o anume nesiguranþã sfioasã când alþii refugiai în cãrþi, de parcã plaja ºi soarele, ºi strâns în grãmezi umede, pãstrându-l pentru îi laudã sculpturile, ºi nu sunt rare astfel de urmãtorul an. Doar plaja liberã îºi permite sã fie oamenii, ºi toatã minunãþia vieþii erau plictisitoare, momente. erau neîndeajunse pentru trãirea plenarã a vieþii, cu-adevãrat liberã de grija cuiva, acolo natura Cum ar fi fost plaja fãrã Mike? Nu ºtiu, iarna poate fi stãpânã, valurile pot linge ºi fura, vântul iar tu trebuia sã umpli, sã dai însemnãtate, sã faci trecutã n-am trecut pe acolo, tocmai ca sã nu fie ceva util, aºa spuneai, citeºti sã nu pierzi timpul, poate spulbera, mizeria se poate amesteca, prea pustie întinderea în stãpânirea vântului ºi a resturile se pot descompune... când, de fapt, tocmai trãirea aceea însemna ceþii. Acum, în acest octombrie, rãmãseserã doar adevãrata viaþã. Eu am dat din cap, aºa era, Aºa cã nu e de mirare cã pe plaja liberã l-am ei, bãrbatul ºi plaja, uniþi întru aceeaºi culoare de regãsit pe Mike, sculptorul în nisip. Nu ºtiu sigur purtam plasa cu cãrþi dupã mine, oarbã la nisip ºi albastru întunecat, prinºi în acelaºi vârtej pescãruºi, oameni, plajã, soare, cufundându-mã în dacã îl chema aºa, dar pe numele acesta se de val ºi de vânt, amestecaþi în aceeaºi prezenta tuturor, e mai uºor de reþinut, e lecturã. Tu sculptai, iar eu îþi reproºam cã nu poþi descompunere vegetalã de resturi ºi viaþã eternã. sã te bucuri de libertate pentru cã erai obligat sã-þi universal, e scurt, e Mike. Astfel mi s-a prezentat Doamne, Mike, ce te mai lupþi în van pentru ºi mie în urmã cu mai mulþi ani, într-un mai, când pãzeºti sculpturile, oamenii aveau o plãcere sculpturile tale, nimeni nu se mai opreºte sã le bolnavã sã nãruie, sã dea cu piciorul, îndeosebi am venit pentru prima datã pe plaja aceasta lungã, admire, nimeni nu-þi mai aruncã vreun cent în sãlbaticã, uneori supraaglomeratã, alteori aproape copiii, ei se apropiau, admirau, se învârteau roatã, cãnuþa de tablã, nimeni nu se aºazã la vorbã, apoi, repede, ca niºte vinovaþi, dãdeau un ºut cu goalã, neºtiind niciodatã cum îþi va fi dat sã o noaptea e frig, ziua e umbrã ºi ploouããã, gãseºti, având un ritm al ei de existenþã, niciodatã piciorul ºi stricau totul dintr-o loviturã, aºa cum îºi sculpturile tale din nisip se nãruie, ce ziua refaci, stricau propriile castele de nisip, tunelurile pe care ghicit, surprinzãtoare de fiecare datã. Reveneam ºi noaptea se ºterge, ca un Manole din povestea mã miram întotdeauna de nebãnuitele-i feþe, uluitã le sãpau câte o zi întreagã. Iar tu trebuia sã le noastrã româneascã, ºtiu cã am mai vorbit despre pãzeºti. Nu doar pentru cã erau sursa venitului de oamenii pe care îi aduna zi de zi, an de an, Manole înzidind-o pe Ana, de-aceea sculpturile întotdeauna alþii, aceiaºi mereu. tãu, primeai niºte bãnuþi pentru care mulþumeai tale nu dãinuie, þi-am spus. Dar tu nu crezi, cu exageratã deferenþã – mi se pãrea mie – aºa cã Mike fãcea parte din plajã, trãiau în simbiozã. dimpotrivã, tot ce ai sculptat vreodatã a rãmas în Venise de undeva din Polonia, un arhanghel nu te puteai miºca zi ºi noapte, decât dacã rugai memoria universului, spui tu, cã memoria omului vreun prieten sã te înlocuiascã, scurt, cã n-aveai Mihail, artist rãtãcitor, regãsindu-se de câþiva ani, oricum trece, nu e banca de date pe care sã te în timpul verii, pe plaja liberã din Lido di Classe. rãbdare ºi încredere sã stai mult departe, de parcã bazezi. ªi poate cã ai dreptate. sculpturile tale se hrãneau din tine. Da, chiar se Plaja homosexualilor ºi lesbienelor, plaja Într-o orã se întunecã, zilele de octombrie sunt albanezilor în grupuri gãlãgioase adunându-se, hrãneau, îmi spuneai, acum înþeleg, eºti zeul lor, deja tare scurte, îmi spuse Mike privind în gol. Era depind de prezenþa ta atotstãpânitoare. Tu ai plaja hipioþilor trãgând iarbã ºi dormitând pânã înnorat, dinspre mare cerul era vineþiu ºi greu, un venea toamna ºi-i alunga în localurile subsolurilor suflat suflare de viaþã în nãrile lor, tu ai trimis în grup de pescãruºi zbura proiectând puncte albe pe univers informaþia despre fiinþarea lor, forme din termele de primprejur, plaja nigerienilor când violetul cenuºiu, fãcând sã parã mai puternic aceºtia au obosit sã mai vândã gablonþuri, trecãtoare de existenþã, dar mult mai longevive contrastul. ªedeam unul lângã altul pe sacul de decât efemeridele, care deºi trãiesc doar trei ore, prosoape, ochelari de plastic ºi alte mãrunþiºuri, dormit pe care îl scosese din cort. Mirosea a frãmântând nisipul cu picioarele negre, desculþe, participã la frumuseþea existenþei în acest univers. transpiraþie ºi a nespãlat, atât omul cât ºi hainele ?i-apoi cine poate sã spunã cã sculpturile mele mãsurând în sus ºi-n jos kilometru dupã lui, era neras, barba surã-blondã creºtea în toate kilometru. Plaja mea unde construiam din resturi n-au viaþã, o anume formã de trãire care scapã direcþiile. N-aveam ce ne spune, dar foarte des celor care n-au creat niciodatã nimic? Nu existã de lemne bãtute de valuri, albe ºi lucioase – n-aveam dorinþa de a vorbi, simþeam cã nu e aceleaºi oase amintind de paleontologie – individ care sã nu fi creat nimic, toþi creãm câte cazul, cã orice informaþie pe care am transmite-o ceva. E drept, cu-atât mai mult ceea ce creez eu e construiam fiului meu corãbii, colibe pentru ar fi de prisos, n-avea nimeni nevoie de acest umbrã, cãsuþe de pescari, ornamentam cu scoici ºi viu, aºa este. schimb de cuvinte. Ce conta dacã se va însera Pescãruºii au dispãrut de pe întinderea vineþie, pietre, cu cochilii colorate ºi prosoape moi tot ce într-o orã sau nu? Noi rãmâneam tot noi, ºi mâine pãrea cã ne bucurã legându-ne de mare, de vântul bate mai tare, mi-am strâns geaca pe lângã la fel, poimâine ºi peste zece ani, aici sau aiurea, corp, câþiva picuri s-au lovit de noi. Atunci ieºi libertate ºi bucuria de a trãi, an de an; acum fiul noi urma sã fim noi pânã încetam sã fim numiþi meu a crescut mare, anul acesta n-a mai venit în fata din cort, purta într-o mânã sacoºa cu care noi, urmând ca dupã aceea sã fim altundeva ºi venise, iar în cealaltã, câteva foi dintr-o revistã. Le vacanþã în Lido di Classe, a rãmas sã-ºi caute alt altcumva, dar tot noi. drum cu o minunatã blondã care sã-i aminteascã aºezã în latura cortului sã fie apãrate de vânt, Pescãruºii încã zburau proiectând albul pe aºezã ºi niºte pietre la colþurile paginilor, apoi de-acum cã nu mai e bãiatul mamei, ci un bãrbat cerul întunecat, atunci apãru dinspre barul închis adevãrat. deºertã conþinutul pungii: niºte conserve, câteva cu lacãt de la capãtul plajei, fata brunetã. El mere, doi gogoºari, o bucatã de caºcaval. Eu o Mike e tot acolo, a mai îmbãtrânit puþin – ar întoarse capul doar atât cât sã fie sigur cã a zãrit-o zice cei care l-ar privi atent – pentru mine e acelaºi priveam cum aºeazã masa de cinã, el nici nu se venind, apoi se ridicã sã repare ceva la botul sinchisea sã priveascã spre mâncare, deºi poate cã blond cu plete lungi, slinoase, gãlbui cenuºii, cu dragonului sculptat, vântul izbise o crenguþã ºi-i ochii albaºtri, purtând un ºort jerpelit, un tricou nu mâncase ziua întreagã, îi mirosea gura a ºtirbise un dinte. Era sculptura care de-a lungul foame, el continuã sã-mi spunã cã-n acel an, când cu mânecile rupte, având pielea arsã de soare, verii m-a atras cel mai mult, pentru care stãteam

16 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

16 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

la Cervia concurase, luase premiul cel mare. Se nu te gândeºti la examene ºi cãrþi pe care urma sã vinului clocotind prin pântece, cãldura privirii lui dãdeau ºi bani, cu banii aceia ºi-ar fi putut lua un le scrii, ci doar sã trãieºti o zi de varã, apoi o de întoarcere înapoi în nevârstã, aºa cum ar trebui bilet de avion pentru Thailanda, era visul lui sã noapte de varã, ºi-am reuºit sã ne jucãm fãrã nicio sã fim toþi pe dinãuntru. Îmi mai întinse sticla o ajungã acolo ºi sã rãmânã cât de mult va putea, grijã întreaga zi, am înotat, am prins raci în datã, am mai luat o felie de pâine, mi-era foame ºi pânã la bãtrâneþe, acolo viaþa era foarte ieftinã gãleata uriaºã cu care cãram apa pentru sculpturi, ºtiam cã dacã nu mãnânc o sã ameþesc, oricât ar pentru un european, sora lui i-ar fi trimis lunar 50 te-am învãþat sã construieºti forme vii în nisip, fi de bun, vinul o sã mã pãcãleascã ºi mã va de euro ºi i-ar fi ajuns pentru o lunã întreagã ne-a ars soarele, am mâncat brioºe ºi bomboane îmbãta, dar Mike mi-a scos felia de pâine din pentru hranã, ar fi locuit într-un bungalou pe plajã toatã ziua, n-aveam altceva, tu ai stat lângã cana mânã îndesându-ºi-o toatã deodatã în gurã. ºi ar fi sculptat în nisip, acolo nu sunt ierni ca la de tablã, mulþumind cu bucurie pentru fiecare Trebuia sã beau. ªi iarãºi m-a invadat o întreagã noi, nu trebuia sã se refugieze, ar fi putut sta anul bãnuþ aruncat de trecãtori, fãrã sã te simþi umilitã, varã cu toamnã cu tot, o coacere ºi o recoltã, o întreg pe malul mãrii... Am luat premiul cel mare, dimpotrivã, recunoscând cã ceilalþi participã la pãtrundere în aromã ºi fierbinþealã. Fata cea spunea în timp ce fata terminã de aºezat lucrurile existenþa noastrã, cã lumea ne hrãneºte cu iubire negricioasã o fi simþit cum trec în alte spaþii, mi-a pe foile de revistã, acum se cãznea sã deschidã o pentru ceea ce îi oferim la rându-ne, ca apoi, din smuls sticla din mânã ºi-o întoarse cu gura în jos, conservã cu un cuþit bont pe care îl lovea cu un banii aceia sã cumpãrãm cel mai bun (ºi scump) zãream în întuneric dunga negricioasã gâlgâind pietroi ca sã-l forþeze sã intre prin aluminiul vin pe care sã-l bem în noaptea dinaintea plecãrii spre nisip. Mike nu protestã, doar râdea privindu- capacului; am primit ºi bani, dar eu nu am ieºit în tale, dar tu n-ai stat cu noi. Da, veniserã prietenii mã. κi înghesuia a doua felie de pâine în gurã faþã sã preiau ce mi se cuvenea, parcã picioarele tãi, ei te revendicau pentru ei înºiºi, fata aceea când fata, dintr-un impuls, azvârli sticla ºi sãri în mele intraserã în nisip, credeau cã nu sunt de faþã, grãsuþã, care s-a îmbãtat de la primul pahar, spatele lui, cuprinzându-l cu braþele, alintându-l cu mã amestecasem printre mulþimile de spectatori, devenise vulgarã, îºi descheiase bluza, se dãdea la un fel de gângurit de nu-i înþelegeam vorbele, toþi voiau sã mã vadã, toþi erau curioºi cine e tine pipãindu-te, iar tu râdeai ºi i te ofereai fãrã un geaca îi alunecã ºi ploaia îi cãdea pe tricou, respira câºtigãtorul, iar mie mi s-a pãrut cã dacã voi ieºi gest de respingere... Ce conteazã, erau prietenii sacadat, iar sânii sãltau în sus ºi-n jos luminaþi de dupã premiu, tot ce-am sculptat va muri, totul ar mei care mã susþineau, încãpeam cu toþii pe plajã, privirea albastrã a bãrbatului. Nu ºtiam ce sã fac, fi cãzut în rândul celorlalte sculpturi care erau puteam împãrþi vinul cel bun cu ei toþi. Da, dar dar nici nu mã interesa. Am mai luat o felie de moarte, ºtii ºi tu cã erau moarte, doar celor cãrora noi am trãit o zi de varã anume, trebuia sã fie ºi pâine ºi o bucatã din gogoºarul piºcãcios, apoi le-am insuflat eu viaþã pulsau vii, m-a privit noaptea la fel; pãi era la fel, nu conta cine e în m-am lovit cu piciorul de sticlã, am ridicat-o, mai dragonul în ochi ºi mi-a implorat viaþã, chiar aºa a preajmã, noi eram aceiaºi, tu n-ai ºtiut sã fii tu erau câteva degete de vin, am ºters gura sticlei, fost, n-am putut sã-mi trãdez creaturile, am rãmas însãþi, pentru cã aveai anumite aºteptãri ºi când am bãut ºi i-am dat ºi lui Mike. O þinu îndelung locului. Organizatorii, poate, au considerat cã îmi nu þi se împlinesc aºteptãrile, permiþi frustrãrilor la gurã, sorbind înghiþituri mici în timp ce mâinile voi revendica premiul în zilele urmãtaore, dar eu sã te cuprindã. De-aceea ai plecat. Da, am plecat, þigãncii în dezmierdare au ajuns la nasturele n-am mai mers niciodatã pe acolo, de-atunci nu am simþit cã nu e noaptea mea, a noastrã ºi a pantalonilor, pe care îl desfãcu dintr-o miºcare ºi am plecat de pe plajele astea, chiar ºi iarna caut sã plajei, a nisipului, ci a unor prieteni polonezi beþi i-am vãzut în întuneric pielea albã, nebronzatã, pãstrez viaþa sculpturilor. Uneori rãmân doar niºte ºi gãlãgioºi, înghiþind fiecare gurã de vin pãrul pubian, cã nu purta chiloþi. El o împinse pe mormane de nisip, dar ziua le refac, aceleaºi sau potopindu-te sub urale de succes. Aºa au ºtiut ei fatã prinzându-ºi cu cealaltã mânã pantalonii, sã alte forme, nu în toate amãnuntele, însã inima lor sã sãrbãtoreascã, veniserã din Polonia sã mã nu-i cadã. Terminã de bãut ºi aruncã sticla. e ascunsã în pântecele nisipului ºi eu aud cum susþinã, iar tu ai plecat. Fata aia îºi strecurase În timp ce se apropie de mine, respiraþia îi bate. Dãdu din umeri a neputinþã, un zeu obligat mâna în pantalonii tãi ºi-þi freca sexul în erecþie, mirosea a pâine ºi vin. E noapte, i-am spus în de propriile creaturi – îmi zic, tocmai când fata tu te uitai la mine ºi râdeai, da, mã uitam la tine timp ce mã îmbrãþiºa ud, condu-mã pânã dincolo fãcu semn sã meargã la masã. de parcã aº fi vrut sã fii tu în locul ei. Exact asta de pãduricea de pini, la stradã, sã ne adãpostim Se ridicã de pe sac ºi-mi dãdu mâna sã mã am simþit ºi eu, de aceea am plecat, mi se pãrea într-un bar, cãutãm în oraº un restaurant, o tragã ºi pe mine, hai, mâncãm ceva, e deja vulgar, nu ea, ea era doar beatã, ci tu, Mike, cã te dugheanã la terme, vezi cã plouã, acum nimeni întuneric, vezi bine c-a venit noaptea, arãtã el spre uitai la mine cu poftã. Pofta mea de tine te-a n-o sã-þi mai strice sculpturile, doar vântul ºi cer, abia se mai vedea geana albã a valurilor ce se alungat? Poate asta sã te fi alungat? Asta ar fi ploaia, oricum n-ai ce sã le faci pânã dimineaþa. loveau de nisip împrãºtiind spumã, picura ºi cred trebuit sã aibã forþa sã te atragã: mã uitam la tine Nu pot, îmi spuse ridicând în felul lui din umeri, cã era frig, dar o cãldurã ciudatã mã învãluia în pentru cã tu erai totul, întregul, erai plaja, erai fata nebuna asta, spuse arãtând cu un gest spre fatã, e prezenþa lui Mike. Fata privi spre mine cu cu mâinile în pantalonii mei, erai aroma vinului, mai geloasã pe sculpturi decât pe tine, mi le-ar duºmãnie, mi se pãrea cã ar fi vreo þigancã de-a erai persoana cu care am trãit o zi de varã ºi o spulbera din trei miºcãri, trebuie s-o pãzesc ºi pe noastrã, oricum, se gãseau destule prin zonã, noapte fãrã egal, ºtiind cã, dupã aceea, chiar de ea, ºi sculpturile. Nu înþelege cã au inimã, cã sunt multe dintre ele erau de vãzut pe marginea vei pleca, nu vei mai fi niciodatã altundeva decât vii, cã sunt obligat sã le þin în viaþã, cãci le-am ºoselelor, îmbrãcate sumar, atrãgând clienþi pentru cu mine, vei fi rãmas în mine, pe plajã, în trimis formele ºi existenþa în univers, de-acu sunt un sex clandestin, adesea urmãrite de carabinieri, memoria universului ca noi doi. responsabil pentru fiinþarea lor. Râmãi tu cu mine, uneori scãpând printre boscheþi, oricât le Atunci o palã de vânt ridicã foile de revistã pe ar fi în contul acelei nopþi, cã deºi au trecut mulþi, urmãreau ºi amendau, reveneau sã-ºi racoleze care erau aºezate feliile de pâine ºi le-a rãsturnat mulþi ani, timpul schimbã doar formele, nu ºi prada pentru niºte bãnuþi, stricând piaþa în nisip, dar nisipul, fiind umed, nu s-a lipit decât esenþa, suntem tot noi, oriunde ºi oricând am fi. prostituþiei în zonã. Pãrea c-ar fi vrut sã-mi spunã alocurea de pateu; Mike aºezã iute sticla destupatã E-adevãrat, tocmai de aceea am sã plec, nu ceva, cã nu e mâncare destulã, cã nu-mi ajunge ºi lângã pietroiul ce þinea funia cortului fixã ºi luând conteazã cã stau, nu conteazã cã mã duc, totul mie, dar renunþã, deºi tare aº fi vrut sã-i aud felie de felie, le ºterse cu aluminiul rãsucit al unei este cum este. Eu nu trebuie sã pãzesc nimic, voccea, accentul, aºa mã dumiream ºi eu dacã e conserve, apoi le aºezã la loc pe foile unse de cãrþile mele sunt vii, fie cã stau, fie cã nu le stau þigancã de-a noastrã sau nu, dupã cum arãta putea grãsime. Eu, îndesând restul feliei în gurã, am sãrit în preajmã. Odatã trimise în univers, nu pier fi ºi o siciliancã micã ºi negricioasã, cu ochi ºireþi sã-l ajut, sã þin foile, sã nu le mai ia vântul pânã niciodatã, cum nu pier nici formele tale, efortul de viezure, cu pãrul uns, prins neglijent într-o fata negricioasã recuperã o piatrã rãsturnatã, tãu de a le pãstra intacte e degeaba, e în plus. E coadã subþire, blugi ºi pantofi dezlipiþi în vârf, o aºezând-o peste hârtii. Mike îmi dãdu sticla, azi tu ca ºi cum ai urmãri cum creºte iarba, amãgindu-te geacã roºie murdarã la mâneci, cu un tricou sub bei prima, e acelaºi vin, s-a nimerit sã fie acelaºi, cã dacã n-o priveºti se opreºte din creºtere, ca ºi care jucau sâni proaspeþi, fãrã sutien, mirosind ºi nu aº fi bãnuit cã eºti pe aici, deºi ar fi trebuit sã cum ai urmãri valurile în formarea lor, crezând cã ea a haine nespãlate, a dormit în cort ºi a fum de simt prezenþa ta, ca altãdatã. Poate am fost prea dacã nu le-ai privi, ele s-ar opri sã se formeze, sã þigarã. ocupat cu viaþa sculpturilor mele, prea iute a venit se loveascã de þãrm. Universul n-are nevoie sã-l Nu-mi pãsa dacã are chef sau nu de mine, îmi toamna anul acesta. ajuþi sã fie cum este, e doar aroganþa umanã. era foame, era deja întuneric, mestecam o felie de Am bãut, era aromat ºi greu, purta în fiecare Dar poþi sã fii ºi arogant dacã vrei, cine poate pâine tãiatã gros, unsã cu pateu, rupeam felii picãturã un întreg anotip revãrsat în coacere, raze judeca ce sã fii? – îi ºopteam drãgãstos, neauzitã, dintr-un gogoºar. Era gustos, gogoºarul era puþin de soare ºi nopþi de patimã, boabe de rouã ºi în timp ce mã îndreptam spre pãduricea de pini, picant, apucasem sã înghit de câteva ori, atunci brumã pe fiece frunzã, vãpãi de gusturi fierbinþi. întunecoasã ºi umedã. O vãzui pe fatã – nu ºtiu aduse Mike o sticlã de vin din cort. E din cel bun, Bãu ºi el. Apoi rãmase cu sticla în mânã privindu- nici acum dacã era þigancã de-a noastrã sau nu – cum am cumpãrat în primul an, când te-am mã, eu nu reuºeam sã vãd decât cum cade ploaia cum, luându-l în braþe, fericitã de plecarea mea, invitat sã petreci o noapte cu noi, eram cu peste pãrul slinos, în timp ce ochii-i luminau plaja, punea stãpânire pe el, în timp ce Mike se lãsã dus prietenii din Polonia, veniserã sã mã susþinã la pãrea cã plaja respira prin el, pustie ºi udã, în cort, învins. Ploaia se înteþea, sculpturile lui se concurs, n-ai vrut sã bei în noaptea aceea cu noi. fremãtând în palele de vânt. Mi-am pus gluga pe nãruiau, intrau în plaja din care au fost scoase, ºi Toatã ziua îþi fãcusem curte, hotãrâseºi, la cap, conºtientã cã de-acum ploaia mã pãtrunde ºi totul era cum trebuia sã fie. îndemnul meu, sã nu citeºti nimic în acea zi, sã pe mine, deºi nu simþeam decât cãldura revãrsãrii „

17 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

Black Pantone 253 U 17 au petrecut în vremea copilãriei ºi la care a fost Micul Dumnezeu pãrtaº, sau pe cele povestite de pãrinþi, bunici, unchi ºi mãtuºi din familia Baltoº. Acestea sunt amintirile sale, iar cei din clanul extins ºi-ar Nicolae Goja aduce aminte ºi de alte momente din viaþa Bãltoºenilor, pe care el nu le cunoaºte, cu toate a scrierea unei cãrþi de rugãciuni poþi începe comune din care scot apã pe rând valahii ºi cã ar fi curios sã le afle - memoria oamenilor nu oricând, orice zi este potrivitã pentru o ungurii ºi þiganii, în valauã din care beau apã este prea cuprinzãtoare, ci selectivã, pânã la litanie nãscutã din nefericirea ºi necazurile fãrã opreliºte animalele tuturora, vaci, bivoli, cai, L reductivã, alegând mai ales ceea ce are de-a face unor oameni. Pacostele apar încã din copilãrie ºi oi ºi capre. cu ei înºiºi. Fiecare individ aleargã pe traseele nu se încheie nici atunci când cei mici devin Costicã citeºte. Români ºi maghiari ºi þigani individuale, iar în faþa destinului rãmâne în cele mari. Cei slabi nu se întãresc, aºa cum Îngerul le deopotrivã au trecut prin vremurile grele, de din urmã singur ºi atunci aºteptãrile se combinã promite copiilor puºi de pãrinþi sã se roage în luare aminte fiind inundaþiile produse de râul ºi îi dau aura de jalnic ºi vremelnic cãlãtor pe fiecare searã, fiinþa umanã rãmâne fragilã toatã vecin Someº în anii 1814, 1884, 1907, 1919, pãmânt. Întâmplãrile de anvergurã rãmân în viaþa ºi aºa este mereu, ceea ce te poate arunca 1922, 1940 ºi 1970, cum scrie istoria locului. memorie ca spaþii comune, este necesar ca în neagra disperare. Fluxul de informaþii care Trecutul îl calmeazã, acoperã focul din interiorul oamenii sã se þinã de mâini, bazându-se pe fap- circulã între om ºi Dumnezeul cel de sus are un sãu. El, Constantin Baltoº, a fost “martor ocu- tul cã au aceleaºi preocupãri, fac aproape ace- debit mult mai redus decât credem de obicei ºi lar” la inundaþia din 14 mai 1970, nu putea fi leaºi lucruri, se bucurã ºi se întristeazã în acelaºi ne închipuim cu dificultate cã textul rugãciunilor altfel, cînd doi bãtrâni, Suciu ºi Sucioaia, au fel, chiar dacã sunt diferiþi, chiar ºi atunci când poate strãbate liber în universurile paralele ce murit luaþi de valuri ºi înecaþi ºi zeci de case de comunicarea dintre ei se reduce la o privire presupunem cã existã ºi la care dorim sã chirpici ºi anexe gospodãreºti au fost înmuiate indiferentã ºi la salutul cotidian. ajungem cu gândul ºi cu vibraþia emoþionalã, dar de apã ºi s-au scufundat în undele tulburi. În În momentele dificile, omul cautã sprijin în nu reuºim. 1880, satul ºi þara au fost lovite de holerã, rãdãcinile pãrinþilor, încearcã sã fie din nou Dimineaþa aceasta de duminicã, 7 septem- strãbunicii noºtri au rezistat la boala epidemicã împreunã cu creatorii sãi, la casa în care a fost brie, sau o fi 8?, este tocmai potrivitã pentru mortalã, deºi nimeni nu ºtie cum, autorul mono- nãscut, în acel timp neprecizat cînd toate i se istorii ºi rugi ridicate cãtre Divinitate. grafiei bãnuie cã au bãut pãlincã pentru a com- par cã s-ar fi petrecut ca într-un film artistic, mai Constantin Baltoº bate infecþia produsã de acea bacterie ce degrabã documentar, ºi cã au semnificaþii pe n-are somn, se închinã în faþa icoanei Sfintei provoacã deranj stomacal ºi diaree gravã. E bunã atunci neobservate, poate neobservabile în Marii de pe perete, are motive serioase sã stea pãlinca la orice, chiar ºi la supãrare. Este proba- iureºul vieþii, dar care astãzi cãpãtã contur tras întins ºi sã boleascã în pat de-o sãptãmânã. Casa bil cã de atunci ºi-au sãpat oamenii fântâni tot cu linie groasã ºi meritã sã fie fixate în memorie. este liniºtitã, toþi dorm, nu s-a trezit încã mai adânci, pentru a avea apã de bãut din pânza Se aude miºcare prin bucãtãrie, s-o fi trezit nimeni, nici Sabina, nici Cristi, nici Iulia. De freaticã ºi pentru a-ºi menþine igiena cu leºie de Sabina, pune de cafea, automatul þiuie, ea se ºapte zile ºi ºapte nopþi, de când i-a ars brutãria, cenuºã ºi sãpun dezinfectant, cãci antibioticele spalã pe obraz. Ce femeie, a intrat prin fum ºi domnul Costicã n-a ieºit din casã. De atunci, încã nu fuseserã descoperite. Gripa spaniolã a foc ºi a scos din birou caseta cu încasãrile din doarme singur, s-a refugiat pe canapeaua din secerat mai multe vieþi, nimeni nu ºtie cîte, în ziua precedentã, el n-a avut acest curaj sinucigaº. camera de dinainte ºi vegeteazã cu storurile anul 1918, crescând numãrul morþilor de pe Constantin tresare, prin faþa ochilor îi trec imag- trase. În prima zi, nevasta l-a lãsat în pace, îi front ºi din spatele frontului, pe tabla monumen- inile de care vrea sã scape, focul a mistuit lem- observase cuta apãrutã pe frunte, ochii adânciþi, tului din faþa primãriei apar rânduiþi în douã nul, a mãcinat pereþii de beton celular autoclav- n-a îndrãznit sã i se opunã. L-a înþeles ºi chiar s- ºiruri ºi la urmã scrie etc. izat, a deformat monstruos utilajele de tablã, a bucurat atunci când i-a cerut o sticlã de Numele satului, Ciocârlãu, nu se ºtie de unde malaxoarele ºi rafturile de þeavã. Buzele sale pãlincã ºi a pus-o la piciorul patului, din care provine, lingviºtii opineazã cã în trecutul înde- încep sã recite mecanic rugãciunea Tatãl nos- când în când sorbea câte o gurã, era a treia... pãrtat însemna “loc umed”, unde se scãldau tru..., ajunge tremurând la Nãscãtoare de Bea ºi se trezeºte bând. Costicã nu este alcoolic, ciocârliile, dar intelectualii sînt sceptici ºi nu Dumnezeu..., se întoarce la zilele când brutãria cum sunt alþii, toatã lumea din sat îl ºtie ca om cred în legende, mai degrabã rãdãcina toponimu- funcþiona din plin, lucra cu trei femei ºi cu un cu minte, consilier local, o datã a candidat chiar lui provine din denumirea locului mocirlos ºofer, au fost ani ºi ani de muncã lângã cuptor, a pentru funcþia de primar. Însã acum are înlãun- Chicerã, unde se fãcea schimbul de cai la fãcut pâine pentru zece sate, fãina cu ameliora- tru un gol cât o casã, pe care vrea sã-l umple cu caleºtile ce transportau cãlãtori între Satu Mare tor unu la mie era frãmîntatã ºi dospitã, fetele ceva. Bea ºi doarme, de ºapte zile. Ce o sperie ºi Baia Mare, pe vechiul drum dintre cele douã porþionau aluatul pe cântar ºi îl asogau. Obrajii i foarte tare pe doamna Sabina este cã soþul nu-i oraºe, ce trecea pe-aici, pe lîngã râul Someº ºi pe se aprind, redevine emoþionat ca ºi atunci când vorbeºte, dar vorbeºte de unul singur, cu sine sub munceii Igniºului. Iar familia de maghiari vedea sute de pite coapte puse la rãcit pe etajere, însuºi sau cu fantoma nu ºtiu cui, îl aude ade- bogaþi Sikarlo-Konyscka îºi trage numele de la crocante la coajã ºi pufoase la miez. A avut suc- sea, ºi ziua, ºi noaptea. Ieri, i-a spus cã s-a odih- sat, nu invers, afirmã preotul ªtiru. Nimeni nu ces cu pâinea Baltoº în satele vecine, consãtenii nit destul ºi c-a gãsit “soluþia”. Ea a zis doar: poate sã ºtie cum s-au format toponimele ºi ono- din Ciocârlãu preferau sã cumpere pâine produsã Doamne ajutã! Ce soluþie a aflat n-a vrut sã-i mastica, era pe atunci o vreme de început de în Baia Mare sau în Seini. Cumpãrãtorii care spunã ºi a închis uºa dupã el. lume, sau cel puþin aºa ni se pare nouã, când intrau în brutãrie îl salutau: Sã trãiþi, domnu’ Constantin Baltoº n-a dovedit niciodatã cã ar persoanele ºi locurile n-aveau denumiri proprii ºi Constantin! De acum înainte, oamenii de-o avea vreun talent sau vreo aplecare deosebitã conducãtorii cãutau sã le atribuie. Era un timp seamã cu el îi vor spune din nou Costicã, pre- pentru poezia religioasã, îºi foloseºte poate darul de pornire, de creaþie, acum sute de ani, cînd pe cum era strigat în copilãrie. de rugãtor moºtenit de la mama sa, care se ruga aceste locuri s-au aºezat agricultorii ºi au vãzut Ideea unei cãrþi de rugãciuni ºi alte vorbe de ºi în timp ce se uita la televizor. El recitã texte cã pãmânturile de terasã sunt roditoare pentru bricolaj îi apare în faþã ca o posibilitate de a cu învãþãturi ºi istorioare, din cãrþile de pe masã, cultura plantelor, mai ales pentru cereale în eterniza viaþa sa de muritor. Nu este chiar aprinde veioza ºi citeºte ºi râde adesea. Sabinei i- luncã, iar pomii fructiferi dau rod gras pe oricine în satul sãu! Vrea sã înþeleagã cum de-a a spus cã îºi face “panorama vieþii”. piemonturile cu sedimente vulcanice. Ciocârlãul ajuns pînã în faþa prãpastiei financiare în care se Nu ºtie ºi poate vrea sã afle de unde i se a rãmas o comunitate de agricultori, Constantin aflã. E o surpãturã a existenþei sale. Îl supãrã cã trage numele de familie. Se þine de vatra ruralã este fiu de þãrani, devenit inginer agronom. Un oamenii ca bãºtinaº din Ciocârlãu, sat atestat documen- intelectual cu conºtiinþa locului natal, se vede n-au sãrit cu gãleþile de apã, cum se întâmplã tar-istoric în anul 1315, când avea douã sute de bine. Se gândeºte sã scrie ºi el o carte, în dacã se aprinde o clãdire oarecare. Au stat ºi-au bordeie, o mie de suflete ºi fix 586 de jugãre de amintirea pãrinþilor sãi, de care îl leagã genele, privit cum arde brutãria, fosta magazie a cooper- teren agricol în lunca râului Someº, aºa scrie în ereditatea ºi mai ales o nesfârºitã duioºie ºi un ativei agricole de producþie. Au intervenit pom- monografia preotului ªtiru, pe care o þinea în respect pe care i-e greu sã le explice ºi cãrora le pierii voluntari din Seini ºi apoi au sosit pom- biroul de la brutãrie ºi pe care o tot citeºte. A dã denumirea de dragoste filialã. Dar ezitã ºi pierii militari din Baia Mare, cu tulumbele încãr- sponsorizat tipãrirea volumului cu douã mii de aici, de vreme ce câtã vreme au trãit nu simþea cate de apã. Au stins jeraticul, au udat totul, lei. Pãmântul era pe atunci mãsurat în stânjeni, acest dor. pânã cînd cele zece tone de fãinã BL540 din dar oamenii nu pot fi recenzaþi, numãrul lor Nu ezitã sã-ºi spunã povestea vieþii în faþa magazie, peste care cãzuserã grinzile tavanului ºi scade ºi creºte în fiecare zi. Satul pe atunci de icoanei Maicii Domnului, cu toate cã nu va acoperiºului, au devenit un aluat uriaº... români are acum ºi maghiari ºi þigani, casele putea într-un ceas ºi precis cã nici într-o zi ºi Douãzeci de mii de pâini ar fi produs, o sutã de fiind intercalate ca nicãieri altundeva, aºa s-au poate cã nici într-o lunã n-ar reuºi sã rememo- mii de lei a pierdut, plus valoarea clãdirii ºi a pomenit, amestecaþi de istorie, cu fântâni reze întâmplãrile pe care ºi le aduce aminte cã s-

18 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 utilajelor achiziþionate cu credit încã sub ratã. Se deschid ochii memoriei aþipite în ultimii ani, domnul Constantin priveºte speriat spre tre- cut, îl deruleazã filã cu filã ºi nu ºtie dacã va gãsi ceva demn ºi sfânt în el, în coºul minþii amorþite de joaca de-a economia capitalistã de piaþã. Nu se simþea om de afaceri, deºi este clar cã aºa îl vedeau oamenii, ca pe un patron, ºi acest lucru este important, nu cã oricare dintre ei putea fi întreprinzãtor la fel dacã ar fi garan- tat cu casele pãrinþilor la bancã. Nu-l înþelegeau când le spunea cã nu lucreazã cu banii lui, ci cu banii bãncii, adicã ai lor. Are nevoie de ajutor ca sã reînvie chipurile ºi locurile, sã le fixeze în cadru. Scoate dopul ºi direct din oiagã soarbe o gurã de pãlincã. Dupã cîteva secunde de derutã, se reanimeazã singur ºi pas cu pas reîncepe sã recreeze satul aºa cum a fost, cu uliþa mare, largã ºi prãfoasã, în care baligile de vacã se uscau ºi deveneau aurii - le-a desenat în clasa întîi ca niºte bãnuþi galbeni în acuarela “Satul meu natal”. A fost primul neolo- gism învãþat de la tovarãºa Emica ºi apoi au urmat altele, florile au stamine ºi pistil ºi se pol- enizeazã. Exerciþiul imaginativ nu i se pare difi- cil, la fiecare pas se deschid alte cercuri care le înglobeazã pe cele vechi ºi descoperã uimit cã reuºeºte sã-ºi activeze memoria, îºi aduce aminte nu doar formele, ci vede ºi culorile, aude trepi- daþia satului, sunetul curþii pline de viaþã, târºâitul lopeþii pe jar când mama scotea tepºile cu pitã din cuptorul rustic. Cuptorul, marea sa dragoste, marea lui dorinþã de-a produce pâine pentru întregul sat, trebuia sã facã ºi sã vândã produse de panificaþie, a avut aceastã ambiþie inexplicabilã ºi a învãþat din cãrþi noua meserie, dupã lichidarea cooperativei agricole de pro- ducþie ce altceva sã fi putut face?!... “Costicã, du-te ºi dã cucuruzi la porci!”, îl strigã ºi trebuie sã ia cãþânul, sã urce în cotarcã ºi la coteþ în teicã sã arunce zece ºtiuleþi de porumb oarzân. În suflet s-a dezlãnþuit un val de imagini, mirosuri ºi zgomote, pe care le inter- preteazã, cautã detalii pentru completare, cup- torul vâjâie, focul poate scãpa de sub control, este suficientã o scânteie pe acoperiºul de paie de secarã, sau la vecini pe acoperiºul de stuf al ºurii, dar nu s-a întîmplat niciodatã, ardeau case- plãtit pentru munca sa periculoasã ºi cãpãta pen- Costicã îi seamãnã, însã nu l-a putut urma. A le mai degrabã fulgerate de trãznet sau din joaca tru fiecare fântânã bani de-o vacã, o ºtergurã ºi o asudat la sãpat cu ºaitrocul în fundul fântânii, cu pruncilor cu chibriturile ºi lampa cu petrol. S-a oiagã de pãlincã, iar de la familiile mai bogate picioarele în izvorul bulbucind ºi bucuros cã a întâmplat cã incendiul din cauze necunoscute i-a câteodatã primea ºi-un sac de mãlai pentru gãsit izvorul a bãut din apa aceea rece ca gheaþa, mistuit brutãria, de-ar fi fost acolo ar fi reuºit sã- tocanã. A fost cunoscut pe sate pentru meseria cu cãuºul palmelor, pânã s-a sãturat, pânã când l opreascã la timp. sa, era chemat ºi în caz cã apa se coclea, venea s-au aprins plãmânii în el ºi a murit alb la faþã, Rugãciunea curge ca apa pe vale, o ºtie din fântânarul ºi o curãþa de mâzgã, de muºchii cu pielea sticloasã, slãbit pânã la os. De pe la copilãrie, avem în cer un Tatã, lui ne rugãm sã prinºi de pietre, spãla pereþii cu soluþie de var cincizeci de ani avea tuberculozã, þinea regimul ne dea pita cea de toate zilele ºi sã ne ierte sau cu pãlincã, dacã omul nu avea var, de recomandat de doctorul Pop Mihai din Baia pãcatele, precum trebuie sã le iertãm ºi noi pe mirosea apa douã-trei zile pânã când alcoolul se Mare, dar dupã obiceiul casei mânca ºi el slãn- ale celor care ne greºesc nouã... Le iertãm, la dilua sub puterea limbii de a-l simþi ºi sursa de inã friptã cu cartofi tocãniþi ºi castraveþi muraþi, iertãm pe toate ºi ne rugãm fecioarei Maria sã se apã îºi revenea la starea de potabilitate. O scotea pânã când l-a înecat tusea cu sânge ºi n-a mai roage ºi ea pentru noi. Privirea interioarã se cu gãleata ºi o gusta, apoi din nou ºi din nou ºi putut rãsufla. Au strigat-o pe vecina Poalci, ruleazã în paralel cu istoria familiei sale, era abia dupã aceea aveau voie ceilalþi sã bea, dupã unguroaica, femeia a lãsat mulsul ºi doniþa pe perioada roºie dintre 1950, când s-a nãscut, ºi ce el spunea cã e bunã. Veneau cu carul dupã el, pragul grajdului ºi a sãrit prin strunga gardului, a 1990, acea parte ruptã din istoria României ºi de cum se crãpa de ziuã: Haide, fã bine, ºi ne venit în fugã, i-a tras o palmã peste obraz, însã din istoria lumii, care îl ajutã sã interpreteze curãþã fântâna! Bunicul se grãbea sã ajungã cu nu mai era nimic de fãcut. A aprins o lumânare devenirea locurilor ºi a locuitorilor, care adunã la sculele la acea fântânã a cãrei apã s-a bãloºat ºi pe masã, jelindu-l: Lasã-þi mânurile acasã /Cã-i un loc l-a fãcut om sub vremea contemporanã. s-a împuþit, având miros de ouã clocite. Dacã nu pãcat sã putrezeascã... În sat i se spune Costicã a lu’ Costicã, s-ar fi grãbit, ar fi trebuit sã fie astupatã ºi S-a întâmplat în 1963 sau ‘64, nu mai ºtie. bunicul din partea tatãlui a venit cu acest nume sãpatã alta în loc, dar Baltoº întotdeauna doc- Dupã câþiva ani a murit ºi bunica, pe atunci nu de nu se ºtie unde, era sãpãtor de fântâni, o torea fântâna ºi apa devenea potabilã. Apa e erau atâþia doctori ºi medicamente ca astãzi, meserie onorabilã în acele timpuri sãrace, când sfântã, cine se spurcã în fântânã sau în izvor va oamenii se vindecau muncind. Înjugau douã satul avea doar douã fântâni, ºi acelea sãpate de fi pedepsit pe cealaltã lume cu chinurile Iadului vãcuþe la carul cu roþi de lemn ºi raf metalic, groful Sikarlo la intersecþia drumurilor, lângã ºi mitul este credibil. Era chemat ºi când cineva arau cu plugul tras de vãcuþe prin tileguþã, aºa boldurile lui Ciucãlã ºi Ioasãlã, pentru uzul se arunca sau cãdea în fântânã ºi atunci apa era drãgãleau þãranii cuvintele, ascuþeau ciorozla, comun al iobagilor români. Bunicul alegea pietre scoasã de trei ori, în trei zile la rând, dupã care acel cuþit ce despicã brazda de terenul nearat, late de rîu ºi cobora pe scarã în puþ, le aºeza venea popa ºi o resfinþea cu agheasmã. reglau lãþimea de lucru cu cotrofala, þineau coar- piatrã peste piatrã, le clãdea în cerc pînã când Chipul cu urechi pãroase, ochii cu sprâncene nele plugului aplecaþi de spate, plugarii strigau ajungea cu cilindrul la nivelul solului. Era bine lungi ºi mustãcioara muscã a bunicului, domnul Æ

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 19 Black Pantone 253 U

Æ umblã prin pãdure dupã hribe. El nu asculta, de În vacanþa de varã, lua vaca de lanþ ºi o moale: Cea Mândraia, hãis Lunaia!, sã nu le fiecare datã gãsea tãria ºi curiozitatea sã înfrunte ducea la pãscut pe marginea drumului þãrii, s-o sperie, ºi vãcuþele se roteau pe lângã tânjealã ºi pericolul, nu-l putea opri nimeni sã se scalde în hrãneascã mai repede decât pe pãºunea Satul cârcea ca dresate. Iar seara erau mulse. toate mãrile lumii, pânã la brâu, cãci nu putea Pustiu ºi sã plece apoi liber la joacã. Aveau lot Costan a fost numele tatãlui sãu, fie iertat de sã înoate, având mâinile rãsucite din umeri de ajutãtor cu zece pruni bistriþeni, fierbeau pãlincã Dumnezeu ºi de oameni. Amintirea lui o poartã moaºa ªtiroaia. Umbla pe lângã þiganii cu cetera în fiecare an, Costicã scutura crengile ºi culegea întreagã în suflet ºi vrea sã rãmânã pomenit în ºi gordona la nunþi ºi la baluri, cântau ardeleana fructele din iarbã, preþul era de trei lei plãtiþi rugãciune. A lucrat toatã viaþa fãrã de grabã, ca ºi bolundul. La clãci încurca mai mult decât peºin. Se umplea pe jumãtate coºul carului, cob- ºi când ar fi avut timp destul. Nu s-a plâns nicio- ajuta. Era ºi el pe acolo pe unde se adunau orau de pe dealul Piscuiat cu pârghia legatã de datã de nimic, era fierar, avea serviciu la cariera oameni ºi îi observa cum se nasc, trãiesc ºi mor, osia de dinapoi, pentru frânare. Carul cu de piatrã din pãdure, ascuþea ºi cãlea icurile ºi dar nu ºtia cã omul este chiar el, nu ºi-a dat gemânã, iuhã, loitrã, leucã, ferdeteu, carâmb, le dãlþile cioplitorilor de pavele. Aducea în fiecare seama cã vremea mielului ca ºi-a omului vine învãþase pe de-a rostul, le ºtie ºi astãzi, dar zi în geantã câteva bucãþi de mangal ºi le punea odatã ºi o datã. lipseºte bunicul, lipsesc toþi, lipsesc vacile, carul pe foc atunci când voia ca mãmãliga sã fiarbã A vãzut seceta arzând pe ºes ºi cum bunicul nu mai are direcþie, pe cine sã suni în caz de mai repede. Lemnele erau scumpe, adesea aþâþau sãpa fântâni adânci pânã când dãdea de bulbu- urgenþã?, a pus feleherþul, hamfãul, ºtreangul de focul cu crengi uscate din gard. Costan credea cã cul de apã la douãzeci ºi cinci de metri în puþ. lanþ, gemânele, iuha ce permite dricului de rolul sãu pe pãmânt este sã batã fierul cât e roºu Simþea fiori reci când veterinarul Balko castra dinainte sã ia curba, feleherþul, cele douã loitre, ºi sã bea pãlincã. mascorul legat de scarã. Intra cu picioruºele în patru leuci, osii, roþi cu carâmbi ºi morocãºi, - Costane, de ce bei atâta pãlincã? plãmada de lut înmuiat cu apã ºi întãrit cu paie ciuºpaiþ ºi ºuregla din spatele carului, unde el - În cãocie este cald, bat cu barosul pe tocate sau cu pleavã ºi înºira voioagele la uscat era responsabil cu frâna. Se lãsa cu toatã greu- nicovalã ºi mi se aprinde inima în mine, trebuie în soarele de varã. Mergea cu ai sãi la oloiniþa tatea pe acea talpã ce mãrea frecarea. Pe când le- s-o sting cu ceva! din Pomi peste Someº ºi la moara din Ilba pe a învãþat pe toate, carul, jugul, plugul, tileguþa - Pãlinca o sã te ardã ºi mai tare, mãi omule, valea Handalului. Era cumpãrãtor ºi transporta- au ajuns în podul ºurii, unde sunt ºi acum, dacã ºi ai prunci de crescut! tor de miere ºi hriºcaº de la cooperativa lui Loþi cineva nu le-o fi pus între timp pe foc. Costicã a Mezinul Costicã era plãpând ºi se temea de pentru toate vecinele - fãrina de borcut era pen- crescut ca prâslea din poveste, nu mai constru- taicã-sãu, ai cãrui muºchi de la mâini arãtau ca tru gastrita tatãlui. ªcoala a încercat sã-l ieºte viori din bâlii de porumb, nu mai înalþã funiile. Maicã-sa scocea brânzã ºi amestecatã cu convingã cã lumea este mare, chiar infinitã, ºi zmee pe uliþã, nu mai furã ouã de raþã din ogra- smântânã o dãdea pe ascuns lui Costicã, sã se totuºi cât de strîmtã. A fost educat sã-i respecte da popii, nu se mai poate dezamãgi pe sine întremeze. De Crãciun, românii, ungurii ºi pe pãrinþi ºi sã se teamã de ei ºi a ajuns sã-i fie însuºi, aºa cã dupã admiterea la facultatea de þiganii tãiau porc, mai mare sau mai micuþ. Doar fricã de oameni ºi de Dumnezeu, sã se lupte agronomie din Cluj a cunoscut-o pe Sabina ºi au ei nu. Costan avea în ajun mult de lucru, pentru a rãzbi ºi sã nu se lase cuprins de disper- fãcut nuntã la cãminul cultural. ascuþea cuþitele maºinilor de tocat carne, înfier- are, sã se batã cu lumea ºi cu el însuºi, pânã la Au decis mai întâi sã cumpere magazia fostei bânta palþauã de fier în forjã ºi pârjolea porcii capãtul poeziei, cu dragoste de ea, cu dor. Poate cooperative agricole din Ciocârlãu, nu riscau vecinilor la încheieturi ºi între unghii. Primea în acest fel îi va convinge pe toþi cã brutãria sa prea mult, nu exista altã brutãrie în jur, pîinea cuºtuleti ºi o oiagã de pãlincã. Amintirile din poate fi reclãditã ºi repusã în funcþiune, dar mai lor coaptã pe vatrã era cerutã în zece sate. Gazul copilãrie dor ºi nu pot fi ºterse, seara mergea la întâi trebuie sã se convingã pe sine însuºi, ºi-a metan se scurge, simte miros de mercaptan, bufet dupã tata. luat concediu de odihnã, nu-ºi rade barba, nu se Sabina trânteºte vasele în bucãtãrie, nu ºi-a mai Domnul Costicã preþuieºte oamenii care îºi spalã, nu-ºi schimbã hainele, s-a împuþit. vopsit pãrul de la incendiu, se aud copiii în plãtesc datoriile pânã la ultimul ban. κi - A ce put? uliþã, se joacã de-a mi-am pierdut o batistuþã, povesteºte viaþa în faþa lui Dumnezeu ºi o face - A transiraþie acrã ºi a borhot, îi rãspunde trage storurile ºi priveºte, se joacã plini de griji acum nu pentru cã ar fi bãtrân sau pentru cã ºi- Sabina. sã nu piardã batistuþa. Atâtea câte au fost, atâtea ar aºtepta sfârºitul vieþii, ci pentru cã se Satul nu mai este sat, cãruþele cu cai sunt câte mai sunt, atâtea griji noi care apar, viaþa gândeºte mai mult ca oricând la cei vii, la ce depãºite de autovehicule, rar câte-un bãtrân cu este un joc prea periculos, trebuie mereu sã treci înseamnã pãmânteanul cu rostul lui pe lume. clop sau câte-o bãtrânã cu zadie în cap îºi duc batistuþa, s-o laºi în seama altuia, ºi acela om. Crede cã a ajuns la înþelepciunea sã înveþe din cârja pe trotuar, nu este cine sã-þi povesteascã Oare unde-i obiectul roz?, aha, la Cristina. trecut, pentru ca prin prezentul continuu sã-ºi arare întâmplãri pe care nu le ºtii, farmecul Costicã n-a ieºit din casã de ºapte zile ºi de coordoneze viitorul. Nu poate regreta nimic din Ciocârlãului a dispãrut, misterul s-a pãtruns, ste- ºapte nopþi, de când s-a terminat cu munca de-a ce a fost ºi nu vrea sã schimbe ceva, nu regretã jarul de trei sute de ani de pe coastã s-a uscat. face pâine ºi a o vinde. A dat greº cu cuptorul nici mãcar incendiul, cu toate cã nu înþelege de Viaþa nu poate fi trãitã în fugã, în puþine ºi risi- Luther-Gantz, cu fãina 540, cu viaþa pe datorie ce a ars brutãria, cineva a aprins-o peste noapte, pite pagini nu încape, ci doar în milioane de la bancã. Se roagã sã gãseascã pe cineva sã-l refi- acolo era toatã viaþa sa, tot capitalul pe care l-a voroave auzite de rãbdãtoare urechi. Turma de nanþeze, închide ochii, miºcã afacerea din adunat vânzând pâine cu pâine, pe care încasa capre cu gornicul Viorelu a rãmas în fotografia noaptea focului, o aduce în prezent, ar fi bine sã leu cu leu. N-a irosit prea mult timp cu din monografie, cositoarea mecanicã înlocuieºte se aºeze în frica faþã de Dumnezeu ºi de fleacurile altora, a fost mereu cu faþa spre creaþia coasa cu mâner de lemn. Lumea nu trebuie înþe- oameni, sã fie cel care duminica la bisericã intrã sa de industrie alimentarã. A vândut pâinea cea leasã aºa cum ne este datã, nu, nu. în stranã ºi cântã patria noastrã este sus, sus în de toate zilele ºi acum se roagã pentru pãrinþi ºi La cinci ani a fãcut prima boacãnã de þinut cer… bunici, de care este legat celulã cu celulã ºi de minte ºi prima cicatrice, ºi-a legat cartoane de Ar mai avea câte ceva de fãcut pentru a-ºi aceea îl emoþioneazã cântarea bisericeascã “Patria mâini ºi a sãrit de pe coteþul pãsãrilor, convins risipi viaþa de pomanã, dar urmele paºilor sãi mea este sus, sus în cer...” ºi ascultând-o varsã cã poate sã zboare precum gâscanul cel afurisit. prin brutãria arsã încã nu s-au ºters. Nu poate fi lacrimi de pomenire pentru fiecare dintre ei. Or Era sus de tot, deasupra tuturora, la de trei ori prea devreme sã afle cauza focului, dar este fi fiind câteva lacrimi ºi de la pãlincã. înãlþimea sa ºi avea aripi ca gâscanul, n-a stat pe totuºi prea târziu. Cioc, cioc! bate cineva în uºa Dacã viaþa morþilor nu mai poate fi reluatã, gânduri, era ca într-un vis ºi s-a aruncat în golul cu geam de sticlã armatã. rugãciunea vrem sã întoarcã timpul în loc de de dedesubt, a plutit în aer multã-multã vreme, - Vino la masã! câte ori ne este dor de pãrinþi ºi cerem iertarea cât ai numãra pânã la zece, atunci ºtia sã Este Sabina, îl cheamã la prânz. Costicã greºelilor pe care le-au fãcut. Domnul Costicã numere doar pe degete. Vedea gãinile atente, aºtepta clipa aceasta, vrea sã-i spunã ce afacere a brutarul s-a nãscut în localitatea Ciocârlãu, sat dãdeau din cap pieziº, fixîndu-l cu un ochi de descoperit ºi ce creaþie va porni de mâine românesc, unguresc ºi þigãnesc. A aflat de prunc înþelept: Ce faci, bãiete, nebunule, de ce dai din dimineaþã. ce înseamnã uliþa largã, lumea complicatã din mâini de parcã ai avea aripi ca noi? Câinele Telu afara curþii, plinã de necunoscute ºi pericole, de era prea bãtrân ca sã vadã zborul minunat de pe câini muºcãtori, gâscani sâsâitori, copiii mai coteþ, dar a ciulit urechile ºi a auzit izbitura de „ mari ce-þi dãdeau din senin un ºut în fund sau o corp cãzut pe pãmânt. A crezut mai întâi cã palmã dupã ceafã, aºa cã a învãþat repede sã se cineva i-a aruncat ceva de halit: Unde-i osul de fereascã de cel rãu. A trecut prin spaima de înec, ros ce miroase a sânge?... Pe drum trecea un car mergea la Someº sã se scalde ºi abia dacã intra cu fân ca o saltea groasã. Gâff! Costicã a cãzut pânã la brâu. Urca în cireºul din vie cu teamã sã pe burtã ºi a dat cu nasul de muºeþelul înflorit ºi nu cadã în parii cu vârf ascuþit ºi sã-ºi spargã cu fruntea de-o piatrã, o pipãie, se simte cucuiul maþele. Era ameninþat cu cureaua dacã mai ºi acum, iar aripile de hârtie s-au ferfeniþit.

20 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

20 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

meridian

ajung în pragul smereniei de a asista – cu o Festivalul Internaþional seninãtate în care de la un punct încolo încetez sã mã recunosc – la modul în care prin vasul duhului se exprimã inefabilul – ceea ce deja este de Poezie Ginghai 2014 neverosimil, deci, adevãrat. Probabil ºi de aici iubirea pentru cneazul Mîºkin, tembelul posesor ntre 31 iulie ºi 6 august 2014, în provincia de a salva omul din om – poate, cea mai al unei superioare ºtiinþe a vieþii ºi morþii, Ginghai din Tibet, s-a desfãºurat Festivalul convingãtoare reacþie la globalizarea receptatã, sudate laolaltã ºi tratate ca o indestructibilã ÎInternaþional de Poezie Ginghai – ediþia câteodatã, neadecvat, ca sã nu spunem abuziv. unitate de acest mesager al viului, de acest 2014, fondat acum trei ani de poetul chinez Jidi Antologia, pliantele bilingve editate cu acest locuitor al planetei castorilor fiinþei”. „Ce înveþi Majia. Tema acestui Festival – Marginalizarea prilej, recitalurile ºi spectacolele susþinute în aer în subterana fiinþei? Un lucru tulburãtor de poeziei în contextul globalizãrii – a fost liber, culminând cu un megaspectacol poetic, simplu: sã dai eternitate lucrurilor din jur, abordatã de voci distincte, reprezentative ºi desfãºurat la Xining – un foarte frumos oraº din eternitate, smerenie ºi suferinþã, adicã poezie. extrem de diferite din circa 15 þãri, ca, Sud-Vestul Beijingului – rãmân a fi o Poezia îºi aflã rãdãcinile pretutindeni, ea bunãoarã, Jidi Majia, Gao Xing, Shu Cai, Liu demonstraþie vie, de neºters, a eficienþei vocilor revigoreazã viul, viaþa ºi, ar fi spus Tao, Li Zhen, Zhang Ye, Qi Ren, Xiao Xiao, Ye celor peste 50 de poeþi, adunaþi pe acoperiºul descoperitorul voinþei oarbe de a fi, acel Yanbin, Shang Zhen, Zhao Zhenjiang, Bai Yu lumii, în prezenþa unui numeros public, pentru «grãunte de iubire adevãratã», fãrã care în þara (China), Fernando Rendón (Columbia), Milosz a reafirma rolul ºi locul poeziei în lumea de azi. frigurilor mari, care este poezia, sau acasã – în Biedrzycki (Slovenia), Natalia Toledo Paz * exil, nu ai cum sã reziºti. Primii stâlpi ai vieþii (Mexic), Zolani Mkiva (Africa), Yolanda Casta Aura Christi este poet, romancier ºi eseist mele – Puºkin, Dostoievski, Mandelstam, Iosif (Galicia), Aura Christi (România), Dino Siotis român. Poemele sale au fost traduse ºi publicate Brodski, Anna Ahmatova, Marina Þvetaieva – (Grecia), Françoise Roy (Quebec, Canada), Mite în Germania, Franþa, Belgia, Italia, Suedia, ºtiu aceasta” susþine poeta. Stefoski (Macedonia), Philo Ikonya (Kenyan), Federaþia Rusã, S.U.A, Bulgaria, Republica Amir Or (Israel), Ashis Sanyal (India), Ataol Popularã Chinezã, Albania º.a. A publicat peste Comunicat de presã Behramoºlu (Turcia), Javier Bozalongo (Spania), 30 de cãrþi de poezie, roman, eseuri. Este Fundaþia Culturalã Ideea Europeanã Helmuth A. Niederle (Austria) º.a. membrã a Uniunii Scriitorilor din România ºi a Conturat de-a lungul anilor ca una dintre PEN Club România. „Mã întreb dacã iertarea ºi cele mai prestigioase ºi mai deschise instituþii iubirea nu sunt, ºi ele, forme ale înþelegerii, „ din Republica Popularã Chinezã, Festivalul desprinse din vremurile când vedeam, uimitor, Internaþional de Poezie Ginghai e o instituþie sensul vieþii în exprimare, pentru ca – la o internaþionalã, care funcþioneazã în regim rãscruce a ceea ce numesc eu viaþamoartea – sã interdisciplinar. Astfel, la acest forum participã, an de an, artiºti invitaþi din diferite þãri ale lumii, inclusiv poeþi, prozatori, actori, dansatori, muzicieni, editori, profesori ºi traducãtori. În acest an, la o altitudine de peste trei mii de metri, în corturi somptuoase, amenajate pe platoul tibetan, s-a discutat despre locul poeziei în societatea contemporanã, aºezarea ei în centrul cetãþii ºi marginalizarea vocii poetice. Dezbaterile la care au participat fãrã excepþii toþi invitaþii, lecturile în aer liber susþinute în preajma Templului Poeziei, înfiinþat de Jidi Majia, apoi la Zidul Poeþilor (unde la loc de cinste – în preajma portretelor unor poeþi ca J.W. Goethe, W. Shakespeare, A. Puºkin sau Anna Ahmatova ºi Marina Þvetaieva – se regãsesc portretele lui Mihai Eminescu ºi Paul Celan), fondat din iniþiativa aceluiaºi poet chinez, tradus relativ recent de Adrian Daniel Lupeanu ºi Constantin Lupeanu ºi publicat la Editura Ideea Europeanã – Flacãrã ºi cuvânt – au prilejuit participanþilor clipe de neuitat. De altfel, în aceleaºi zile, sub genericul Memoria – Dacã memorie nu e, nimic nu e –, în centrul Beijingului, talentata ºi eficienta artistã Mian Bu a organizat Bienala picturii China-Italia, Ediþia din 2014, adunând într-un soi de comunã o seamã de lucrãri ale pictorilor din cele douã þãri-prietene. În acest an, Festivalul Internaþional de Poezie Ginghai s-a derulat sub semnul Manifestului poetic semnat de Fernando Rendón, un manifest radical ºi nuanþat, care a încins spiritele ce ºi-au propus sã reacþioneze la dezumanizarea omenirii. Iosif Brodski vorbea despre poezie ca despre o ºcoalã a sentimentului. Aura Christi crede cã poezia este o ºcoalã de recucerire a umanitãþii, referindu-se la o resurecþie a poeziei ºi susþinând nevoia de a revoluþiona omul din om. Visul de a fonda o republicã a poeþilor a prins realitate pe platoul tibetan, în timp ce poeþii recitau poeme în chinezã, englezã, francezã, românã…, visând la un lanþ viu de poeþi ai lumii, dotaþi cu puterea

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 21

Black Pantone 253 U 21 Black Pantone 253 U

Aura Christi

Ca un înger prea mare Iadul care scrum te-a fãcut e departe. Nu e nevoie decât sã faci primul pas Opreºte-te. Nu mai striga. pe acest platou monoton, numit Acoperiº Oricum, nu te aude nimeni. al Fã un efort ºi adunã-te, ca toamna Lumii. târzie în frunze, ca mâinile – în rugãciune. Desfã larg braþele. Trage aer în piept Þine minte: trupul nu-i decât amintire, ªi respirã ca un pãmânt abrupt între ape. incredibilã amprentã a cuiva, „A venit timpul”, spune cãlugãrul tibetan, regãsit în matriþa copilãriei lumii, despre atingându-te, ca un înger prea mare cu care aripa nu se ºtie dacã vei afla vreodatã ceva. la intrarea în templu. Ora ta se apropie.

Like an Angel Excessively Huge

Silence! Stop crying! Nobody’s hearing you, anyway. Brace up and recollect yourself, as the Indian Summer does in Like a new earth rising abruptly from among its yellowish leaves, as hands do in prayer. deep waters. And remember this: the body is but a memo- “The time is come”, says the Tibetan monk, ry, Touching you like an angel excessively huge somebody else’s ghostly print, At the entry to the Temple. In a wink you’ll kept in the matrix of the world’s cradle, be in. about which it is uncertain whether anything will ever be revealed to you. Versiune englezã de The hell that turned you into dust is far Maria-AAna Tupan behind now. You only need to take the first step „ Onto this level ground called The Roof of the World. Open your arms! Breathe in and out

22 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

22 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

o datã pe lunã

mi-e teamã cã nu vor trece, dar România va rãmâne. Aºa s-a întâmplat ºi cu ultima revãrsare “apa trece, România de râuri. Precaritate, incompetenþã, lipsã de simþ al datoriei cât încape, asta la cei ce ne conduc la rãmâne...” diverse niveluri. Cât despre ceilalþi, cãci în fapt, categoria lor cam reprezintã România, ei rãmân... Rãmân... dar cum?... Mircea Pora P.S. este România au trecut multe, nu neapãrat necum, dar a rãmas. De 25 de ani ne bucurãm, în De vraja ºi farmecul României aproximativ trei doar ape. Dacã ne îndreptãm privirile spre sfârºit, de libertate. Ce revãrsare de satisfacþie a milioane de suflete s-au salvat. Au plecat de aici Pzãrile îndepãrtate ale istoriei noastre, cât de fost pe chipul tuturor când Nicolae ºi consoarta pe unde au putut. Pare-se cã vocile lor unite într- cât descifrabile, dãm în cea mai mare parte a au fugit. Ei, da, au fugit, dar noi, cu trãsãturile un fel de cor spun... „La revedere, Mioriþã, dragã teritoriului consacrat sub numele “românesc”, de “supravieþuirii” noastre, bine accentuate am fals patriotism, jafuri, escrocherii, hoþii, legi cãl- turci. Patru sute de ani aceºti asiatici cruzi, pe nici rãmas... În fotoliile de orchestrã ale societãþii cate în picioare. Noi vrem sã trãim altfel ’clipa ce un plan constructivi, au sucit ºi rãsucit noastre de acum stau belfereºte tupeismul ºi ni s-a dat’.” pãmânturile în cauzã ºi pe locuitorii lor exact incompetenþa. Cu coroane pe cap. Foarte aproape cum au vrut. Avem ºi nume de la ei... Turcu, de ele, în þinutã de galã, îºi aratã medaliile, hoþia, „ Turceanu, Turcescu, Turcitu, Turculeþ, Turc... plus corupþia, traficul de influenþã, construcþia de clan. o serie de obiceiuri... Nici nu ºtiu dacã mai sus Mai departe se înºirã abuzurile, nerespectarea numiþii cotropitori erau conºtienþi, la urma urmei, legilor, plãcerea umilirii celor mulþi ºi alte câteva de “rãul” ce-l produceau. ªi când spun aceasta nu lucruri pe care le cunoaºtem. Beteºugurile acestea mã refer atât la prãduiri ºi la starea de nesiguranþã ºi haos permanent care dominau în O iniþiativã remarcabilã: revista Alternanþe “þãri”, (citeºte Þãrile Române, mai puþin Transilvania), cât la alterãrile de fond moral provocate locuitorilor de aici. În timp ce în vestul Chiar dacã nu ar avea un program clar definit din primul numãr, profilul unei reviste noi poate fi Europei se constituiau popoare echilibrat, într-un uºor identificat rãsfoind pur ºi simplu filele ei de la un capãt la altul. Dacã ai la dispoziþie mai multe climat de relativã libertate, avându-se la bazã numere ieºite de sub tipar, configuraþia publicaþiei þi se dezvãluie cu nedezminþitã claritate. Împins de urbanizarea, dezvoltarea prsonalitãþii umane prin curiozitate (curiozitate ce îi este iertatã oricãrui literat), am ajuns sã rãsfoiesc revista de culturã instruire ºcolarã, constituirea unor puternice Alternanþe, care apare la München, în Germania, din noiembrie 2013 ºi a ajuns la numãrul patru. sentimente naþionale, la noi, la români, era în Imediat am avut bucuria sã constat cã în ea se publicã masiv beletristicã de calitate ºi când spun plinã explozie “supravieþuirea”, adicã adaptarea „masiv” am în vedere atât lungimea materialelor cât ºi conþinutul lor format preponderent din creaþie cât mai favorabilã cu putiinþã, la mofturile ºi literarã propriu-zisã (poezie, prozã, dramaturgie) ºi mai puþine eseuri ºi recenzii sau cronici de cruzimile stãpânilor. Turci ºi domnitori supuºi întâmpinare sub formã de fiþuici-semnalãri grãbite, cum gãseºti din plin în majoritatea revistelor acestora, cu mici excepþii, în Moldova ºi Þara literare de la noi. În revistele cu vechi state de funcþiuni, mai ales proza are de suferit. E Româneascã, unguri, mai vag, turci, austrieci, dezavantajatã, marginalizatã de cele mai multe ori sau drastic subþiatã, fragmentatã, invocându-se, în administraþie maghiarã în Transilvania. A apãrut genere, lipsa de spaþiu. Rãsfoind Alternanþele muncheneze, constaþi cã proza e bine reprezentatã, se astfel, la poporul român în formare, un sentiment întinde pe pagini bune, putând fi savuratã cum se cuvine. Aceste observaþii sar în ochi de la primul de “înstrãinare” faþã de pãmântul moºtenit din contact, fãrã sã dai peste o platformã prezumþioasã a obiectivelor avute în vedere de redactori. moºi, strãmoºi... ”Da, pãdurile, vãile, râurile, Dar Alternanþe ºi-a schiþat un program în configuraþia lapidarã a unui apel cãtre cititori, câmpurile, munþii, sunt frumoºi, dar parcã toate colaboratori ºi „dragi viitori colaboratori”. Aceasta ar fi singura „fiþuicã” din revistã, restul spaþiului astea nu prea sunt ale noastre”... Aceastã fiind acordat textelor consistente. Se înþelege cã este vorba despre o largã deschidere spre înstrãinare a atras dupã sine o anume nepãsare oportunitatea dialogului. Echipa redacþionalã e formatã din scriitori cu iniþiativã, de vârste diferite dar faþã de tot ce ne înconjoarã. S-a mai dezvoltat pe uniþi în gând, ei înºiºi trãind în þãri diferite: Andrei Zanca (Germania), Eugen D. Popin (Germania), urmã “sentimentul clipei”, adicã totul e atât de Vasile Gogea (România) ºi Miron Kiropol (Franþa). Graþie internetului ºi site-urilor de socializare, acest nesigur, de precar, încât e bine sã se profite de o gen de colaborare e posibil în prezent, unind spirite, idei, interese, sensibilitãþi ºi idealuri artistice. situaþie atunci când se iveºte, dar nu oricum, ci Redactorii se declarã doritori a oferi reale alternanþe de comunicare între scriitori ºi cititori ºi a din plin, cu încãlcarea rânduielilor, legilor mai promova literatura româneascã autenticã, prin semnãturi valoroase, cu precãdere din ?arã, dar ºi din târziu, cãci nu se ºtie când o bunã “ocazie” se va diasporã. Primul câºtig al revistei este axarea conþinuturilor pe creaþia propriu-zisã, direcþie subliniatã mai ivi. Printre mãrunþiºurile pe care ni le-a ritos de la bun început. Astfel cã e firesc sã gãseºti un grupaj de poeme lângã o piesã de teatru sau o strecurat în suflet “supravieþuirea”, e ºi “spune nuvelã, toate fiind în fond texte reprezentative din scriitori aparþinând unor generaþii diferite. Vârsta ºi una, dar, la caz, fã alta”, “dã-te bine pe lângã cei orientarea politicã nefiind un criteriu restrictiv. De pildã, Gellu Dorian începe, în primul numãr, puternici”, “lucreazã pe faþã dar ºi pe la spate”, periplul liric cu 20 de poeme reunite sub titlul Pustia, versuri de o rafinatã ºi pãtrunzãtoare “dacã eºti cumva ºef, o lunã, o sãptãmânã, o reflexivitate. Ele „alterneazã” cu Fragmentele de cer ale lui Bedros Horasangian într-o consonanþã a clipã, fã-i pe toþi sã tremure în faþa ta”... ºi ar mai liricului cu epicul evaluat cu eleganþã stilisticã specificã. Aºa încep alternanþele, continuate apoi de fi ºi altele. Dar pânã la urmã turcii au plecat ºi semnãturi prestigioase, eºalonate pe filele celor patru numere: de la Ana Blandiana, Alexandru noi, românii, cu România noastrã am rãmas... Cistelecan, Liviu Antonesei, George Vulturescu ºi Luca Piþu la Bedros Horasangian, Adrian Alui Aºa, ca “supravieþuitori”... Mai pe urmã, istoria cu Gheorghe, Gellu Dorian, Simona-Grazia Dima ºi Mircea A. Diaconu; asta ca sã ne limitãm la numele imprevizibilul ºi cruzimea ei, ne-a obligat sã avem cele mai sonore. Eseul lui Iulian Boldea despre Grigore Alexandrescu prilejuieºte autorului o incursiune de-a face cu ruºii þariºti, cu ruºii sovietici, cu douã în „jocurile ºi limitele convenþiei poetice”. Paginile de prozã ale lui Constantin Arcu ºi ªtefan Doru regimuri totalitare autohtone, unul criminal, Dej, Dãncuº premerg traducerilor din Rabindranath Tagore semnate de Olimpia Iacob la încheierea celãlalt, spãlãtor de creiere, Ceauºescu. ªi ce sã primului numãr. O importantã contribuþie la sumarul celor patru numere ºi-o aduc scriitorii ºi poeþii vezi, frate, tot ca “supravieþuitori” le-am biruit ºi clujeni în frunte cu Horia Bãdescu ºi Vasile Gogea. Sprinteni în exerciþiul ludic se dovedesc Ioan pe acestea. Dacã a trebuit, a fost chiar avantajos, Negru cu poemele lui construite pe declicul repetitiv ºi Gabriel Cojocaru cu versurile închinate nu puþini au “colaborat”, nu chiar atât de puþini, memoriei lui Ion Stratan. Dintre clujeni, mai semnalãm pe Adrian Popescu, Ovidiu Pecican, Alexandru cu douã clase, cu trei, uneori cu mai multe, au Jurcan, Radu Þuculescu, Iulian Dãmãcuº, Rodica Marian, Letiþia Ilea, Vianu Mureºan ºi Viorel acceptat sã fie “ºefi”, de diverse facturi; colonei Dãdulescu. de securitate, responsabili de cadre, directori unde Coperta ºi concepþia graficã sunt sobre, de þinutã adecvatã conþinutului ºi aparþin lui ªerban Popin vrei ºi unde nu vrei, chiar miniºtri... Români “de- ºi Zoltan Munteanu-Racz. Aceleaºi însemne de desing computerizat se regãsesc ºi pe site-ul ai noºtri” care i-au torturat prin închisori tot pe www.revista-alternante.de, deoarece revista Alternanþe þine pasul cu moda timpului ºi înþelege sã-ºi români “de-ai noºtri” ºi tot aºa, cine nu e chiar reverse fondul de idei ºi în „alternanþe” electronice. tâmpit sau falsificator de situaþii, ºtie câþi “de-ai Adrian Þion noºtri” le-au pus genunchiul în gât tot la “de-ai noºtri”... A trecut ºi comunismul, zicem noi, ºi „ România a rãmas... Cum, necum, mai ales

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 23

Black Pantone 253 U 23 Black Pantone 253 U

diagnoze

Leizig, 1906), ediþii de scrisori (Nietzsches Virgil I. Bãrbat - un gânditor Gesammelte Briefe, Schuster & Loefer, Berlin und Leipzig, 1902-1905 ºi Insel, Lepzig, 1908-1909) ºi relatãri ale nefastei surori a lui Nietzsche, de referinþã Elisabeth Förster-Nietzsche, sub titlul Das Leben Friedrich Nietzsches (C.G.Naumann, Leipzig, 1895-1904). El cunoºtea observaþiile profundei Andrei Marga cãrþi a lui Lou von Salome (Friedrich Nietzsche in n volumul colectiv Cunoaºtere ºi acþiune. istoria ºi filosofia, dar familiarizarea cu seinen Werke, 1894), care avea sã fie cheia Profiluri de gânditori români (Dacia, Cluj- metodologia disciplinei, care era certã, nu-i inhiba înþelegerii ulterioare a lui Nietzsche, de la Karl ÎNapoca, 1986), pe care l-am iniþiat, am pus în efortul de a da imaginea asupra societãþii ca Jaspers (Nietzsche. Einführung in das Verständnis relief clujeni care au reflectat asupra condiþiilor de întreg, care este, de fapt, însuºi obiectul seines Philosophierens, 1936) încoace (vezi posibilitate a ºtiinþei, însã nu l-am reþinut pe sociologiei. Altfel spus, la Virgil Bãrbat mai prezentarea exegezei nietzscheene din Andrei Virgil I. Bãrbat. Ca student, gãsisem o conferinþã gãseºti gândirea sociologicã preocupatã de aspecte Marga, Introducere în filosofia contemporanã, a sa (Premisele umane ale culturii moderne, tehnice, dar plinã de culturã ºi de grija Polirom, Iaºi, 2002, pp.42-56, ºi Andrei Marga, 1927), care mi-a rãmas în memorie, dar era prea conceptualizãrii realitãþii, care are capacitatea sã Philosophie der europäischen Einigung, Cluj puþin. Reþinusem, apoi, din scrierile sale, mai ales propunã soluþii societãþii. University Press, 2009, pp.60-84). El cunoºtea, teza de doctorat (întitulatã Nietzsche. Tendances Pe mãsurã ce am înaintat în înþelegerea desigur, urmele lãsate de Nietzsche la Leipzig, et problemes, 1911) – una dintre primele scrierilor lui Virgil Bãrbat, am resimþit ca datorie inclusiv impresiile foºtilor profesori ai acestuia. monografii consacrate lui Nietzsche. Mai târziu sã readuc în atenþie personalitatea sa, uitatã în Nu se pune problema comparãrii rezultatelor (în Introducere în filosofia contemporanã, Editura pofida anvergurii de gânditor pe care i-o atestã lui Virgil Bãrbat cu cele de astãzi, dependente de ªtiinþificã, Bucureºti, 1988) l-am socotit scrierile. Se spune cã în România gânditorii excelenta ediþie Colli-Montinari, ce include multe reprezentativ pentru interpretarea psihologistã a veritabili trebuie sã moarã pentru a fi recunoscuþi. inedite ºi este, pe bunã dreptate, referinþa operei celebrului filosof. Un student clujean din Cu Virgil Bãrbat nu s-a întâmplat nici mãcar mondialã, fiind cea mai completã. Cu sursele pe anii ºaptezeci s-a ocupat de scrierile lui Virgil aceasta. Presupun cã dacã l-ar fi avut pe Virgil care le-a avut la îndemânã, Virgil Bãrbat a dat, Bãrbat într-o lucrare de licenþã, fãrã sã poatã Bãrbat printre vârfuri, dincoace de 1931, când el însã, o interpretare a operei lui Nietzsche ce s-a stîrni, nici el, interesul noilor generaþii. Nici chiar se stingea la numai 52 de ani, însãºi istoria plasat la nivelul receptãrii de atunci, când fostul asistent al lui Virgil Bãrbat, George M. universitãþii clujene ar fi evoluat altfel. Aceasta accentul, la puþini ani de la dispariþia filosofului, Marica, extrem de învãþat, dar prea reþinut, nu pentru cã el absorbise o neobiºnuit de întinsã se punea pe observarea conþinutului scrierilor mai aducea decât cu voce stinsã vorba de culturã literarã, istoricã ºi ºtiinþificã ºi-ºi elaborase sale. Sã sesizãm contururile acestei interpretãri. profesorul sãu. o viziune sociologicã ºi filosoficã, de care este Virgil Bãrbat lasã deliberat în afara considerãrii Aveam sã-l descopãr însã pe Virgil Bãrbat nevoie în vremuri de reorganizãri. Cãci în astfel scrierile de dupã 1888 ale lui Nietzsche, din ulterior, când am reconstituit receptarea de vremuri, nu atât însuºirile rapsodice, cât forþa „perioada de boalã ºi slãbire completã a pragmatismului american în cultura românã (din gândirii sistematice este hotãrâtoare. Între altele, individualitãþii sale”(p.13). El localizeazã filosofia volumul Reconstrucþia pragmaticã a filosofiei, Virgil Bãrbat a folosit devreme, dupã stagii conturatã a lui Niezsche în Originea tragediei Polirom, Iaºi, 1998). Mi-am dat seama cã el a fost fructuoase în Elveþia, Germania ºi SUA, toate cele (1872) ºi o vede desfãºurându-se, într-o certã unul dintre intelectualii români cei mai atenþi la trei limbi moderne majore – engleza, franceza, continuitate, pânã în 1888. Nietzsche este privit, performanþele americane. Am socotit cele douã germana – precum ºi ºansele de informare plecând de la propunerea lui Deussen, ca „naturã volume în care Virgil Bãrbat a abordat cultura corespunzãtoare, în serviciul unei concepþii creativã”, care a trecut de la filologie, spre care îl Americii – Imperialismul american. Doctrina lui proprii. În locul unei astfel de concepþii, a îndrumase vestitul clasicist Ritschl, la filosofie. Monroe (1920) ºi Dinamism cultural (1928) – prevalat uneori la Cluj – ceea ce s-a acuzat deja în Nietzsche devine filosoful Nietzsche odatã cu o drept momente distincte ale receptãrii Americii în critica literarã interbelicã, dar este valabil pe o lecturã a lui Schopenhauer, din care reþine nu cultura românã ºi în spaþiul Europei Centrale. scarã mai întinsã, pânã astãzi – un fel de metafizica, ci ideea „voinþei de putere, care îl Apoi, când, în calitate de rector, am înfiinþat pozitivism provincial, care ia descrierea ºi ajutã sã înfrângã scepticismul filosofic” (p.49). În specializarea „studii americane” (1994), la acomodarea la trenduri drept scop final al fapt, Nietzsche leagã „seriosul” ºi „gravitatea”, Universitatea Babeº Bolyai, am reunit într-un cunoaºterii. Acest pozitivism a marcat uneori inspirate de Schopenhauer, cu ideea personalitãþii volum americanistica autohtonã (vezi Alina puncte în raport cu ideologizãrile care au survenit puternice, sugeratã de Wagner. Aºa cum denotã Branda, coord., Studii de americanisticã, EFES, în timp, dar nu a izbutit sã consacre o viziune programul pe care ºi-l traseazã dupã sosirea la Cluj-Napoca, 2001) ºi am repus în circulaþie cuprinzãtoare. Basel, Nietzsche se opune „filistinismului” scrieri ale lui Virgil Bãrbat. Plecând tocmai de la asemenea considerente, („Philister zu sein” i se pare cel mai demn de ªtiam, însã, din consultarea arhivelor, cã Virgil în intervenþia de faþã vreau sã aduc în atenþie oprobiu!) ºi va combina apoi, în Originea Bãrbat a fost nu doar primul profesor de opera lui Virgil Bãrbat ºi, în acest scop, reevaluez tragediei, „spiritul ºtiinþific ºi simþul moral cu sociologie, eticã ºi esteticã al Universitãþii contribuþiile sale, þinând seama de evoluþiile dorinþa de a justifica civilizaþia înaltã” (p.72). româneºti din Cluj, cu o pregãtire în lãrgime care înregistrate ulterior în semnificativele sale teme. Odatã cu desprinderea de Wagner, când îºi dã ºi astãzi i-ar putea face invidioºi pe confraþi. Ca Voi examina într-un spaþiu rezonabil, cât mai seama cã morala pe care o apãrã nu este cea a pretutindeni, mulþi ajung profesori, dar puþini strâns legat de textul scrierilor tipãrite, compozitorului (p.151), Nietzsche trece nu numai sunt personalitãþi reale, care pot sã conceapã interpretarea datã de Virgil Bãrbat lui Nietzsche la exprimarea unei viziuni proprii, ci ºi la o instituþii ºi sã le construiascã. El a fost o (1), pentru a continua cu abordarea Americii (2), manierã proprie de exprimare: cea a fragmentului. personalitate prodigioasã, un manager inovativ, ba a înainta, apoi, cu abordarea societãþii româneºti Pentru el, „gândirea este expresia temperamentu- chiar un lider de generaþie, putem spune. Între (3) ºi a încheia cu concepþia sa despre educaþie lui, a voinþei proprii de putere”(p. 150). altele, lui i se datoreazã, de fapt, organizarea (4). Virgil Bãrbat aplicã însãºi abordãrii filosofiei Extensiunii Universitare, despre care a ºi scris o 1 lui Nietzsche postulatul dupã care gândirea este carte (Extensiunea universitarã, 1926) informativã Puþini mai ºtiu cã Virgil Bãrbat a dat una expresia temperamentului. Regula sa este aceasta: ºi astãzi. dintre primele monografii consacrate operei lui „vom considera, deci, fiecare scriere a lui Odatã cu generaþia mea de studenþi, sociologia Nietzsche. Volumul Nietzsche. Tendances et Nietzsche ºi vom reþine ceea ce era Nietzsche în a luat un nou start la noi. Ca ºi în alte þãri, problemes (Rascher & Cie., Zürich und Leipzig, momentul scrierii, adicã ceea ce gândea el asupra sociologia se lãsa acum dominatã de obsesiile 1911, 448 p.) este o cercetare cuprinzãtoare, lucrurilor ºi asupra oamenilor în acel moment. metodologiei, încât nu mai aborda societatea, ci scrisã în francezã, cu citatele în germanã, a Apoi, vom reuni fragmentele în stare sã ne eventual probleme sociale. Prin comparaþie, Virgil scrierilor unui autor ce-ºi încheia viaþa în 1900, informeze asupra a ceea ce Nietzsche voia în Bãrbat era mai mult decât un sociolog obiºnuit, el dar a cãrui capacitate de efort n-a mai fost cutare epocã”(p.155). Dupã ce capteazã ceea ce, era un gînditor. El a cultivat sociologia dupã o aceeaºi din 1888, dupã ce, în 1869, la vârsta de din punctul sãu de vedere, este mai caracteristic temeinicã instrucþie în istorie, filosofie ºi teoria abia 25 de ani, fusese numit profesor de studii de a lungul scrierilor lui Nietzsche – de la culturii, încât, de la început, a putut sã întreþinã clasice la Universitatea din Basel. Virgil Bãrbat a Filosofia în epoca tragicã a grecilor (1872-73), un discurs propriu-zis sociologic despre societate. folosit ediþia Nietzsches Werke (C. G. Naumann, trecând prin Consideraþii inactuale (1873), El cunoºtea bine specificul sociologiei în raport cu Omenesc, prea omenesc(1876), ªtiinþa veselã

24 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

24 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

(1882), Aºa vorbit-a Zarathustra (1883-1885), lumii anglo-saxone în general” (p.6). America adoptau tratatele de la Versailles . „Pentru Dincolo de bine ºi de rãu(1886), Despre aduce înnori vaste ºi de importanþã istoricã, moment, însã, suntem cu toþii germani, geneologia moralei (1887), la pamfletele împotriva desigur, dar la aceste înnoiri raportarea trebuie sã credincioºi ai unui singur ideal, cel naþional, lui Wagner, Amurgul idolilor (1888), Ecce homo fie cu luciditate, þinând seama de diferenþele singurul în care am gãsit sprijin necondiþionat în (1888), proiectul de reevaluare a tuturor valorilor, istorice ºi geografice. ceasurile grele ºi bucurie nepãtatã în cele de a cãrui primã concretizare era Antichristul (1888), Examinarea Americii – pe care Virgil Bãrbat, reuºitã. Sã fim sinceri: Germania cea învinsã cu ºi la reflecþiile asupra Europei – Virgil Bãrbat trage cu Imperialismul american. Doctrina lui Monroe, armele, a ieºit învingãtoare sufleteºte!”(p.209). o concluzie proprie. Chiar ºi în scrierile dinspre o dã în premierã în cultura românã ºi între Evident, Virgil Bãrbat subestima implicaþiile sfârºitul vieþii sale – ne spune el – Nietzsche primele în cultura europeanã a secolului – înfrângerii militare pentru Germania, ce avea sã prezintã filosofia trãirilor sale. Dacã este vorba de intervine într-un moment delimitat. Pe de o parte, intre curînd în turbulenþele ce au culminat cu o filosofie a lui Nietzsche desprinsã de acestea – în lumea nouã avusese loc o dezvoltare alunecarea în naþional socialism. ºi este, cu siguranþã – atunci, „sistemul sãu este industrialã, tehnologicã ºi socialã pe care În chip evident, Virgil Bãrbat are în vedere, de reconstituit într-un ansamblu psihologic mai europenii o minimalizaserã ºi care conferea polemic, un curent de încredere în organizarea puþin agresiv ºi mai larg decât cel pe care îl oferea americanilor o putere singularã. În aceste condiþii, americanã a vieþii ce s-a format dupã rãzboiul de Nietzsche spre 1888. Acest ansamblu ne este Statele Unite ale Americii vin în lumea veche, secesiune, care exalta virtuþiile acesteia ºi anticipa oferit de ansamblul psihologic al vieþii lui rãvãºitã de un rãzboi devastator, pentru a cã ea va fi îmbrãþiºatã de întreaga lume. ªi Nietzsche, pe care l-am vãzut derulându-se în faþa pacifica, cu un proiect de refondare. Pe de altã americani ºi neamericani alimentau acest curent. ochilor noºtri în lucrarea de faþã” (p.444). Virgil parte, noul motor al Europei, care înlocuise Virgil Bãrbat venea din atmosfera de la Carpaþi, Bãrbat încheia cu promisiunea de a reveni cu o Anglia secolului anterior, era Germania, dar tatãl sãu fiind învãþãtor din preajma Braºovului, lucrare ce urma sã profileze „sistemul filosofic al aceasta ieºise înfrântã. În aceastã situaþie, Virgil stabilit la Brãila. Opþiunile sale s-au format în lui Nietzsche”, dezlegat de chestiunea filiaþiilor ºi Bãrbat cautã rãspunsuri la întrebãri, dar jurul convingerii valorii de neînlocuit a naþiunilor, a „dependenþelor psihologice”, pe care se simþea rãspunsurile sale aveau sã fie marcate vizibil de pe care studiile în Elveþia ºi contactul cu filosofia obligat sã o rezolve în volumul Nietzsche. starea cunoaºterii europene a Americii, de lui Nietzsche au consolidat-o. El priveºte America Tendances et problemes. Nu a mai avut timp manifestãrile americane pe scena reflecþiilor ºi, în prin prisma acestei optici (vezi p.20). Cum se pentru a reveni, dar filosofia lui Nietzsche avea plus, de parcurgerea lui Nietzsche ºi, ca o explicã, însã, evaluarea sa atât de favorabilã sã-l marcheze durabil, iar scrierile ulterioare se consecinþã, de îmbrãþiºarea definitivã a Europei într-un moment dramatic pentru aceasta resimt, cum vom semnala, de pe urma personalismului. ºi exagerat de suspicioasã în privinþa rolului familiarizãrii cu optica nietzscheeanã asupra Virgil Bãrbat se informase pe larg asupra potenþial al Americii pe bãtrânul continent? culturii. studiilor americane de la începutul secolului al Pe de o parte, în mod limpede, Virgil Bãrbat a XX-lea. El ia ca referinþã, dintre expresiile vãzut în americanismul timpului un liberalism 2 reflecþiei americane, vestita carte a lui Andrew individualist, dizolvant în implicaþiile lui, oricum Se ºtie puþin cât de temeinicã a fost Carnegie, Triumphant Democracy (1888), lucrãri neprielnic pentru coeziunea unei naþiuni preocuparea lui Virgil Bãrbat de a cunoaºte precum cea a lui Charles W. Eliot, American europene, care-l preocupa în primã linie. El era cultura americanã ºi faptul cã una dintre scrierile Contributions to Civilization (1897) sau însã destul de lucid încât sã recunoascã sale de început este consacratã Statelor Unite ale intervenþii ale fecundului autor care a fost superioritatea democraþiei americane. „America Americii, cu dedicaþia: „celor mai buni prieteni: Theodore Roosevelt, apoi cartea lui Woodrow ne-a învãþat – scria el – marele lucru cã o prietenilor din America”. Este vorba de volumul Wilson, The New Freedom (1913), ºi altele, iar democraþie, ca sã poatã trãi cu succes, trebuie sã Imperialismul american. Doctrina lui Monroe din literatura internaþionalã, analize datorate lui se gândeascã tot atât de mult la producþie cât la (Cartea Româneascã, Bucureºti, 1920, 220 p.). Mary Antin, Emile Durkheim, L. Fulda, R. împãrþeala bogãþiei publice, lecþie pe care sã nu o Dupã propria mãrturisire, cartea a fost scrisã la Kjellen, H. Muensterberger, Albert Wirth. uitãm” (p.200). Dar înþelegerea culturii americane, revenirea din America, unde zãbovise mai mult Virgil Bãrbat se încadreazã în acea orientare a chiar a acestei democraþii, nu era lãrgitã destul, de un an, pânã în 1912, dar a fost publicatã, interesului european pentru America în care Virgil Bãrbat preluînd neprecaut unele interpretãri þinând seama ºi de restricþiile anilor de deschiderea spre noile realitãþi prevala, dar din context. De aceea, el ajunge sã dea sentinþe „neutralitate” a României, în contextul de dupã circulau încã vestigiile reacþiei romantismului deja depãºite, pe care Haºdeu, la noi, le mai Primul Rãzboi Mondial. Este o carte care ne german. Mai târziu, cum ºtim, pe scena împãrtãºea, de felul „America n-are decît plaseazã complet în lumea de dupã Primul Rãzboi europeanã aveau sã aparã chiar noi detractori ai civilizaþie; culturã, suflet format la ºcoala Mondial, cu controversele României de atunci ºi Americii (cum erau, în Anglia, Mathew Arnold, frumosului, a binelui ºi a adevãrului, ea n-are cu informaþiile disponibile ale acelei vremi, încât iar, în Franþa, criticii pragmatismului filosofic, la încã” (p.31) sau „libertatea americanã n-a avut trebuie evaluatã plecând de la acestea. care m-am referit în Andrei Marga, Reconstrucþia nici o valoare moralã” (p.200). Sunt sentinþe care, Dacã monografia Nietzsche participa la pragmaticã a filosofiei, Polirom, Iaºi, 1998, vol.I, evident, nu se susþin când este vorba de o culturã inaugurarea cercetãrii filosofiei „voinþei de putere” pp.55-67), care sînt, însã, altceva. cu rãdãcini puritane, în general iudeo-creºtine, ºi a „depãºirii omului”, noua carte a lui Virgil Virgil Bãrbat aparþine cu totul altui curent. El cum a fost cultura americanã la începuturile ei. Bãrbat participa la inaugurarea cercetãrii relaþiei reconstituie destinul istoric al doctrinei Monroe, Este adevãrat cã Virgil Bãrbat putea sã invoce ce dintre Europa ºi America dupã prãbuºirea care prevedea, cum se ºtie, concentrarea SUA avea în faþã, de pildã reflecþiile lui Andrew întâietãþii economice, politice ºi militare a Europei asupra emisferei vestice ºi evitarea implicãrii în Carnegie sau Theodor Roosevelt, iar în faþã avea în lume, odatã cu Primul Rãzboi Mondial. Este nesfârºitele conflicte europene. Virgil Bãrbat se acel „individualism aspru (rugged individualism)” contextul în care Woodrow Wilson aduce aratã nemulþumit de idealizarea reglementãrilor de care avea sã vorbeascã Herbert Hoover mai proiectul sãu de reorganizare a Europei pe baze ce americane de drept, concentrate în jurul libertãþii târziu, ºi nu încã „individualismul colectiv” – revin de fapt la Kant. Idealismul cunoscutelor fãrã obligaþii a individului, pe care o gãseºte în adicã orientat spre cooperare, pe care îl teoretiza puncte din proiectul wilsonian era o ofertã nouã articole ale lui Nicolae Iorga de la începutul Louis Brandeis (în True Americanism, în Perry ºi îmbietoare. În buna tradiþie a sociologiei secolului, bunãoarã. Idealizãrii de la distanþã, el îi Miller, ed., American Thought. Civil War to clasice, care se întreabã cum se transformã opune argumentul cã SUA beneficiazã de World War I, Rinchart & Co, New York, societãþile atunci când întâlnesc impulsuri de circumstanþe istorice ºi geografice, care protejeazã Toronto, 1954, p.341) – ca propriu Americii. schimbare de mare pondere, Virgil Bãrbat pune naþiunea proprie, ce nu este în primejdie, dar, în Sub influenþa sesizabilã a lui Nietzsche, Virgil douã întrebãri: „Ce înþeles are idealismul Europa, cosmopolitismul ar fi riscant. „Politica Bãrbat face un întreg proces „pacifismului” american, vãzut prin prisma faptelor care l-au europeanã, în America, este în mare parte inutilã, originat în doctrina Monroe. Acesta nu l-a produs ºi al rezultatelor cãtre care tinde? Ce este fãrã rost; politica americanã în Europa este o împiedicat, de pildã, pe Roosevelt sã intervinã în acest idealism, din punctul de vedere european?” ruinã materialã ºi naþionalã a popoarelor mai mici state din America Latinã (p.127). Virgil Bãrbat (p.6). El dã rãspunsuri sprijinite de incursiuni ºi a celor mai mari poate, mai târziu, sau cel împãrtãºeºte evaluarea preºedintelui francez istorice documentate la nivelul timpului sãu ºi pe puþin a multora din ele” (p.187). Fãcându-se ecoul Poincare, dupã care aceastã doctrinã, „din consideraþii sociologice, pe cât posibil statistice, lui Nietzsche, Virgil Bãrbat credea cã pacifismul defensivã cum era la început, a trecut apoi la de asemenea la acest nivel. Aceste rãspunsuri american ar prefigura o societate în care „toþi intervenþionism ºi de la acesta la cucerire, iar culmineazã cu teza potrivit cãreia a devenit vorbesc englezeºte”, iar „cei mai luptãtori, mai þãrile sortite sã sufere mai întâi efectele acestei indispensabilã „revizuirea judecãþilor pe care tari” sunt favorizaþi, ºi susþine cã în cultura transformãri au fost acelea din America Centralã” lumea veche ºi cea nouã le au una asupra alteia” germanã, axatã pe afirmarea naþiunii, se aflã (p.136). Virgil Bãrbat credea, în general, cã ºi se contureazã o „nevoie specificã” a þãrilor soluþia potrivitã pentru Europa (pp.186-187). El „pacifismul” atrofiazã voinþa naþiunilor ºi europene de „a da atenþie mai mare Americii ºi aduce un elogiu culturii germane pe când se Æ

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 25

Black Pantone 253 U 25 Black Pantone 253 U

Æ „se va împlini o nouã împãrþealã a avuþiilor pe a participat, cu siguranþã, la deschiderea acestei confuzioneazã viaþa internaþionalã. pãmînt, o împãrþealã mai conformã cu nevoile teme de reflecþie a lumii de astãzi. Pe de altã parte, Virgil Bãrbat era, fireºte, actuale ale fiecãrui popor, iar nu cu statutul de Faptul cã Virgil I. Bãrbat voia ca europenii sã impresionat de faptul cã reorganizarea de dupã proprietate rãmas de la veacurile cele oarbe din înveþe din experienþa americanã este, însã, la fel rãzboi a Europei îmbrãþiºa principiul trecut” (p.213). Aceasta rãmânea doar o speranþã de cert ca ºi critica pe care el a adresat-o unei autodeterminãrii naþionale. El era prea tributar, în faþa cãreia realitãþile luptei naþiunilor se anumite faze, cea de la începutul secolului al însã, teoriei de atunci a „imperialismului”, stârnitã impuneau pentru el în mod indiscutabil. douãzecilea, din evoluþia conºtiinþei de sine de istoriografia Americii de Sud, pentru a mai Tema lui Virgil Bãrbat nu s-a închis, însã. americane. Dovada o avem cu alte douã scrieri trage consecinþe din împrejurarea cã tocmai Desigur cã europenii aveau sã-ºi dea seama cã ale sale. preºedintele american Woodrow Wilson era America nu este „dictatura dolarului”, cum credea Este vorba, mai întâi, de prefaþa la traducerea promotorul principiului autodeterminãrii Dickens, ci o democraþie ce nu are alþi concurenþi pe care el a fãcut-o din scrieri ale preºedintelui naþionale pe bãtrânul continent. Acest principiu decât tot democraþia ºi pe care aveau sã ºi-o Universitãþii Harvard, Charles W. Eliot, cu care provenea, desigur, din filosofia kantianã, dar era asume (vezi simptomatica argumentare a lui intrase în legãturã personalã. Este vorba de meritul americanilor de a-l fi pus în aplicare. Nu Ralph Dahrendorf, din Democracy and Society in conferinþa Religia viitorului (pe care o ºi publicã se pãtrunsese pînã atunci nici în arhivele Germany, 1965), corectând explicit înþelegerile la Editura Marea Fabricã Ancora, Brãila, 1920), cu Nietzsche, cum avea sã se facã peste decenii (vezi trecutului. Ei au reflectat ºi mai târziu asupra o prefaþã în care a elogiat punerea religiei în Manfred Riedel, Herkunft und Zukunft Europas. întâlnirii nu fãrã tensiuni dintre cosmopolitismul, legãturã cu viaþa oamenilor din diferite epoci Nietzsche in unserer Zeit, „Studia Universitatis ce urcã de la Jefferson ºi John Adams, la (p.17). Dupã toate indiciile, distincþia dintre Babeº-Bolyai”, Philosophia, Cluj-Napoca, 1991), Kennedy ºi Clinton, ºi abordarea reprezentatã de „religii fixe” ºi „religii reformiste” (pp.5-12), pe pentru a observa cã însuºi filosoful „voinþei de preºedintele de Gaulle, axatã pe promovarea care Virgil Bãrbat o teoretiza atunci, este inspiratã putere” vedea viitorul Europei într-o unificare pe naþiunii (vezi Catherine Durandin, La France de „religia transformistã” a vestitului intelectual baze democratice. contre l’ Amerique, Presses Universitaires de american. Oricum, ºi astãzi celebrãm meritele lui Virgil Bãrbat avea însã onestitatea de a lãsa France, Paris, 1994). Mai nou, unii dintre cei mai Charles W. Eliot (vezi, de pildã, veritabilul best deschis un proces al cãrui deznodãmânt încã nu-l importanþi teoreticieni actuali ai democraþiei (vezi, seller al lui Louis Menand, The Metaphysical putea prevedea. El era foarte preocupat de soarta de pildã, Pierre Mannent, La raison des nations. Club. A Story of Ideas in America, Farrar, Strauss naþiunilor mici într-o lume în care marile puteri Reflexions sur la democratie en Europe, and Giroux, New York, 2001, ce reconstituie, pe fãceau legea ºi lãsa deschisã perspectiva în care Gallimard, Paris, 2006) reiau tema naþiunii drept mai mult de cinci sute de pagini, începuturile cadru indispensabil al democraþiei. Virgil I. Bãrbat pragmatismului filosofic). Virgil Bãrbat a avut meritul de a fi atras din timp atenþia, la noi, asupra importanþei extraordinare a operei educaþionale a celui care a consacrat definitiv Harvardul. Este vorba apoi de volumul Dinamism cultural (Lepage, Cluj, 1928), în care Virgil Bãrbat îºi asumã cã societatea poate fi amelioratã nu mãrind puterea autoritãþii, ci „întãrind conºtinþa datoriei în fiecare membru al comunitãþii, fãcându-l de timpuriu ºi pretutindeni un pãrtaº inteligent al operei urmãrite de toþi” (p.5-6), pe calea educaþiei ºi culturii. El vedea în „problema culturii” nu doar o problemã a specialiºtilor, ci „problema poporului întreg, problema cea mare a fiecãrui popor, în ea mijind rãspunsul la toate întrebãrile, mari ºi mici, ale vieþii omeneºti” (p.6). Astãzi, suntem dupã „cotitura culturalã” a lumii civilizate (semnalatã de Friedrich H. Tennbruck, cu Die kulturellen Grundlagen der Gesellschaft, Westdeutscher Verlag, Opladen, 1989), încât aceastã opticã nu poate fi decât salutatã, ca premonitorie. Iar punctul de sprijin al abordãrii vieþii româneºti Virgil Bãrbat îl gãseºte în SUA. Sociologul clujean elogiazã, în termeni aproape superlativi, faptul cã „America este þara în care universitãþile au pãrãsit vechiul lor separatism ºi au început a se amesteca în viaþa poporului care le susþine”, ceea ce le-a conferit un rol reformator în societate. „Pe câtã vreme profesorul tip de la universitãþile din Germania, de exemplu, se închide în cercul cercetãrilor ºi colegilor lui, profesorul tip din America este veºnic în cãutarea împrejurãrilor sociale, în care ar putea altoi rezultatele specialitãþii lui ºi a face din aceasta din urmã ceva viabil, o operã omeneascã trãitã, iar nu un simplu capitol de manual, cum este cazul cu confratele lui european” (p.117). Virgil Bãrbat a vãzut experienþa americanã în complexitatea ei ºi nu ezitat sã o considere o referinþã de neocolit pentru europeni.

„

26 TRIBUNA • NR. 288 • 1-15 septembrie 2014

26 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

politica zilei

cuprinzând ºi cea mai influentã televiziune de Politicieni ºi cerºetori ºtiri din ultimii ani, Antena 3 – ºi toate au, evident, legãturã cu campania electoralã în Petru Romoºan curs. Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, un oligarh rom, cel mai bogat om din judeþul Olt a începutul anilor ’90, occidentalii erau comuniºtii s-au mutat în casele (cf. procurorul Eugen Iacobescu), e ºocaþi de indiferenþa românilor la soarta „exploatatorilor” ºi s-au pus pe fãcut politicã, condamnat pentru mulþi ani ºi are aproape Lcopiilor abandonaþi în orfelinate. Pe culturã, economie totalmente controlatã – o toatã familia în puºcãrie. În cazul sãu nu s-a drept cuvânt. Dacã nu eºti capabil sã-i bravã lume nouã. ªi cum Securitatea ºi pronunþat încã o confiscare extinsã a averii – protejezi pe cei mai slabi, pe cei fãrã apãrare, Partidul (unic – era de-ajuns!) au fost fabricate o impozitare grea dar legalã, cerutã, de altfel, nici nu meriþi altceva decât un scuipat. De ani de la zero de sovieticii ocupanþi, de ruºi, în de trei ani de procurorul Iacobescu. Poate ºi buni, locuitorii marilor oraºe vestice, de la câþiva ani, puþini, România s-a orientat spre Paris, Roma ºi Madrid pânã la Washington ºi pentru cã a împãrþit-o cu politicienii înainte Uniunea Sovieticã (un pseudonim al Rusiei Buenos Aires, sunt ºocaþi de agresivitatea de a fi condamnat. Sorin Ovidiu Vântu, un imperiale) ºi, astfel, tovarãºul Ion Iliescu, fiul cerºetoreascã a romilor din România, care s-au alt oligarh dedulcit la proprietãþi media, e ºi rãspândit cu zecile de mii pe toatã planeta. unui cunoscut agent sovietic în ilegalitate, el pentru a doua oarã dupã gratii, dar Desigur, ies din discuþie romii care muncesc preºedintele democrat de tranziþie cu trei sau confiscãrile în cazul sãu sunt necunoscute. cinstit în Italia sau în Spania. Occidentalii patru mandate, a putut Adrian Nãstase ºi Relu Fenechiu, doi oligarhi mai puþin ºcoliþi, mai simpli, adicã sã-ºi facã studiile la Moscova. Ocupanþii ruºi ai politicii, prind mucegai în puºcãrie. Avem majoritatea, confundã „români” ºi „România” s-au servit din plin de minoritãþi, de cea de-a face cu un judiciarism de tip spectacol cu cerºetorii din metroul parizian sau de pe evreiascã, de cea maghiarã, de cea germanã, pentru sãraci, circ mai mult, pentru cã nu Champs-Elysees, ori cu cerºetorii din faþa de foarte numeroasa minoritate romã ca sã prea mai e pâine, dar proiectele economice, bisericilor de pe cele douã continente punã ºaua pe România vecinã ºi ortodoxã, pe viziunea politicã ºi istoricã, precum ºi americane. Se înºalã? Numai în parte. Pentru care le-o cedase generos ºi cinic Winston capacitãþile practice de a le pune în aplicare cã aceºti romi rãspândiþi cam prea organizat Churchill, ca sã pãstreze pentru Imperiul lipsesc cu desãvârºire. prin lume sunt numai o parte a României. Britanic Grecia, pentru cã avea muºte ªi care e distracþia principalã a oligarhilor Dar sã fim drepþi. Cât de mare e distanþa rãzboinice mai vechi în cap. care nu sunt încã închiºi, dincolo de cluburile dintre prestaþia cerºetorilor români din Ministerul de Interne, Securitatea, Armata, de fotbal, de proprietãþi în Capitalã, la munte diferitele capitale bogate ale lumii ºi prestaþia dar ºi Partidul au fost înþesate cu minoritari ºi ºi la mare, de televiziuni proprii, de mari „politicã” a lui Traian Bãsescu, Victor Ponta, cu copiii cei mai sãraci ai satelor. A fost ºi o restaurante care le aparþin, de conturi în Elena Udrea, Cristian Boureanu, Ludovic selecþie inversã, „pe dos”, cãci aleºi au fost cei exotice paradisuri fiscale? Ei bine, cel mai tare Orban, Mircea Toader, Gabriela Vrânceanu mai tâmpiþi, cei mai rãi, dupã deja îi amuzã alegerile zise democratice. E ca un Firea ºi toatã fauna? Nu sunt ºi aceºtia din binecunoscutele directive NKVD. Lumea a fel de turnir cavaleresc de bâlci, cu urmã, politicienii, cu cei vreo 600 (ºase sute fost întoarsã „revoluþionar” cu fundul în sus televiziuni, cu agonie ºi extaz online, !) de parlamentari burtoºi, fãlcoºi ºi rotunzi, pentru 50 de ani, pentru 100 de ani – campanii cu poze kitsch, cu þâpurituri fãrã expresie umanã, agramaþi, plus miile de definitiv? Totuºi, dupã Sfinþii Pãrinþi, rãul nu colorate, în care marii bandiþi ai României, consilieri, de directori, de secretari ºi secretare e niciodatã definitiv, nu e complet ºi nici nu interlopii, la umbrã, ferit, îºi încordeazã de toate gradele pânã la cea mai modestã învinge pânã la urmã. muºchii financiari. ªi-ºi trimit în scenã, la comunã (7,5 % din PIB ar fi numai salariile Iar azi ce avem? O pletorã de oligarhi, un cerºit voturi, politicienii arondaþi, cumpãraþi, acestora, fãrã sã li se ºtie numãrul exact), tot fel de prinþi, un fel de boieri de lume nouã, într-un chip care seamãnã uluitor cu cerºitul niºte cerºetori agresivi care vor un ban pe postrevoluþionarã, de tranziþie, baroni din metrou sau de pe treptele bisericii. care nu l-au muncit? Cam câte mii, zeci de regionali ºi principi de Centru, interlopi Ne-am cam plictisit. Ne-am sãturat de-a mii dintre aceºtia ar trebui sã treacã prin sadea, prãdãtori care-ºi disputã între ei hãlci binelea. Mulþi dintre noi, câteva zdravene „uzina” DNA ºi sã ajungã în puºcãrie ºi cu ale þãrii, ale Guvernului, ale Parlamentului, pe milioane, au plecat, temporar sau definitiv. Sã averea confiscatã extins ca sã ne apucãm sã baza grãmezilor, „mormanelor” de bani alegi între Victor Ponta ºi Elena Udrea sau gestionãm cât de cât decent, normal „sãrãcia adunaþi prin furt, prin abuz, prin contracte cu între alþii ca ei, dupã ce i-ai îndurat pe Iliescu, ºi nevoile ºi neamul”? statul, prin ºantaj, prin fãrãdelege. pe Nãstase, pe Bãsescu, e totuºi prea mult. ªi dacã noi, cealaltã parte, partea învechitã Occidentalii care au venit în numãr mare în Cum sã mai votezi fãrã sã vomezi? – pentru cã „omul nou” n-a reuºit sã România dupã 1989, în câteva valuri, cu cine înlocuiascã total „omul vechi” –, nu reuºim sã au intrat în legãturã, cu cine au fãcut afaceri, Text preluat de pe blogul Editurii ne adaptãm la acest zoo politic, amestec de pe cine au susþinut ºi mai susþin încã? S-au Compania puºcãrie ºi spital, de ce occidentalii ar trebui întâlnit cu Securitatea mai ales, pentru cã sã se obiºnuiascã cu agresivitatea cotidianã a Partidul a fost scos în afara legii foarte þiganilor noºtri expediaþi organizat? Care, de repede, lideri comuniºti importanþi au fost altfel, nu sunt nici pe departe toþi de etnie bãgaþi în închisoare la iniþiativa Securitãþii, „ romã… Cine i-a trimis în Guvern, în care a ºi fãcut Revoluþia în colaborare cu Parlament, în Consilii pe toþi anonimii penali strãinii dupã ce aceºtia îi promiseserã cã o vor de care se pare cã nimeni ºi nimic nu ne mai salva, lucru care s-a ºi petrecut. S-a schimbat poate scãpa? Oare nu tot aceia care s-au în ultimii 10-15 ani – perioada Nãstase- ocupat de rãspândirea „patrioticã” a þiganilor Bãsescu – ceva? Da, bineînþeles. Toþi banii au în tot Occidentul, în Europa de Vest, în ajuns numai în buzunarele oligarhilor. America de Nord ºi în America de Sud? Cine Populaþia a sãrãcit dramatic, mai ales în sunt cei care compun de atâta amar de ultimii 5 ani. vreme, de pildã, Consiliul General al De ceva vreme, dupã vechea promisiune a Bucureºtiului, cine ºi cu ce scopuri i-a scos în lui Bãsescu „la þepe în Piaþa Victoriei!”, faþã, cum sunt aleºi aceºti ipochimeni care oligarhii se împuþineazã, sunt arestaþi. Dan manevreazã miliarde de euro? Voiculescu, unul dintre cei mai puternici Sã facem ºi puþinã istorie. Dupã 1948, oligarhi ai României, a fost spulberat zilele Securitatea ºi Partidul au înlocuit brutal, trecute de o foarte severã decizie de justiþie : trimiþând sute de mii de oameni în puºcãrii, condamnare la 10 ani ºi confiscarea extinsã a vechile clase „exploatatoare”, care erau legate averii. Marea lui vinã pare sã fi fost de „Occidentul putred”. Securiºtii ºi extinderea nemãsuratã a puterii media,

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 27

Black Pantone 253 U 27 Black Pantone 253 U

pamflet

Dar nu de marele Cehov e vorba aici, nu, de prãpãditul ãsta de Horia Roman, cu faþa lui de Râsul lui Patapievici tocilar, de puºti premiant, dar bãnuibil de vicii ascunse ºi perverse, totuºi. Cu o faþã asimetricã, Puºi Dinulescu strâmb peste tot, pare tot timpul cã plânge, plânge-n el natura însã, ca-n Bacovia, dar plânge âsul lui Patapievici pare mai degrabã râsul Altfel, e serios tot timpul. El scrie fiºe. Mi-a fãrã geniu, plânge din inconsistenþã lacrimalã. unui mort. Acelaºi îngheþ siberian, aceeaºi spus cineva cã obiºnuia sã ia notiþe dupã orice, Roroare de bãºcãlie, aceeaºi inutilã chiar ºi dupã filme, când se dãdeau filme mai II seriozitate. Aceeaºi grimasã absurdã. haladite la Cinema Mioriþa, pe vremea ªi totuºi domnul ãsta Patapievici tot râde. ªi dincolo de asta, ca o eternã întoarcere tovarãºului Niculae Ceauºescu, atunci cãnd Râde mereu, ca Parmeniskos ãla din Antichitate, înapoi a mortului, îl vãd pe domnul Patapievici zbura ºi el, sãracul, chiar în bãtaia sãgeþii. El, care nu s-a mai putut opri din râs. ªi-o mai fi ca pe-un bãtrân orb, nevãzând decât prin Tovarãºul! Iar Patapievici scria, lua notiþe dupã râzând poate ºi azi, dacã Preamilostivul nu l-o fi reminiscenþele unor texte hãpãite odinioarã. filme, rezistând în felul ãsta prin culturã, nu? iertat pentru pãcatul lui, pe care eu unul l-am ºi Cãlcând în ciuda lor, fiindcã i-au rãmas în gât. Dealtfel, alãturi de rezistenþa prin fugã, uitat. Iar cum prin viaþã sunt tot felul de bãltoace, rezistenþa prin culturã a fost, dupã unii, marea L-am uitat, pentru cã eu nu fac fiºe, mã unele mai nesimþite decât altele, orbul ãsta se haiducie din vremea comunistã a unora de plictiseºte sã fac asta, mai ales cã mã-nfior ºi- duce damboulea, împiedecându-se ori de câte genul sau geniul lui Patapievici, care nu numai acum de cum am fost odatã nevoit sã fac fiºe, ori e nevoie ºi de strãchinile azvârlite sau numai cã sunt puºi alãturi de rezistenþii adevãraþi, ba grãmezi de fiºe. abandonate pe-acolo. chiar sunt preferaþi eroilor din munþi, din Eram student în anul al patrulea la Filologie, El totuºi ne-a sfidat ºi ne sfideazã într-un puºcãrii ºi din faþa plutoanelor de execuþie. cum se numea pe-atunci Facultatea de Litere ºi prezent etern. Ne sfideazã ca Elodia Dinescu, Dar dupã cum lua el notiþe dupã tot ºi dupã dãdeam examen cu Savin Bratu. Profesorul ne de-acolo de unde-o mai fi, din prezentul ei toate, parcã fãceau ºi turnãtorii amatori sau de ceruse sã prezentãm în mod obligatoriu ºi fiºe etern. profesie. despre Mihail Sadoveanu. Eu, care ºtiam cã el ªi am citit undeva cã domnul Patapievici Totuºi, conºtiinciozitatea asta a lui cu pregãteºte o carte despre marele autor ºi cã ne pune la stâlpul infamiei bãºcãlia! copierea lumii ºi artefactelor ei te duce nu foloseºte pe noi ca negri, i-am tras-o ºi am ªi-e fricã, nu-i aºa? ªi-e fricã de bãºcãlie! Nu neapãrat la turnãtori. Fiindcã mai existã ºi procedat ca un ºmenar. Adicã i-am dat la mã mir! E normal. Bãºcãlia demascã! Bãºcãlia e grafomani, mulþi dintre ei ºi colportori, de tip examen un pachet gros de fiºe, dar din care ca vulpea, care se piºã pe arici, ca sã iasã Grid Modorcea, un scriitor sau mai degrabã un numai vreo zece erau umplute. Restul erau monstrul la luminã, ca sã vedem ce mai face el ziarist, care dacã aruncã la coº o hârtie, vine goale. Dar n-a avut ce sã-mi facã, fiindcã el atunci cu þepii lui inexpugnabili cu tot!? repede nevastã-sa, o ia din coº, i-o pune pe începuse cu golãniile. ªi-e fricã de ridicol, nu-i aºa? ªi-e fricã de masã ºi-l apostrofeazã cu aceastã replicã Deci am terminat cu fiºismul, eu bãºcãlia noastrã româneascã, bãºcãlie cu care-am memorabilã: jemanfiºistul! rezistat ºi turcilor ºi nemþilor ºi grecilor ºi - Ce faci, mãi? E pâinea copiilor! Arunci tu Aflu totuºi acum de pe Internet cã Pitia a ruºilor ºi comuniºtilor! pâinea copiilor la coº? avut un fiu, care se numea Parmeniskos. Oare-i Bãºcãlia, poate mai mult decât fuga sau Dar Modorcea a scris, de bine de rãu, vreo acelaºi cu ãla cu râsul? decât cultura snobilor a þinut ºi þine stindardul 70 de cãrþi ºi astfel e mult mai aproape de Iorga ªi dacã tot e vorba de Internet, mã mai uit sus. Fiindcã bãºcãlia e popularã ºi de bun simþ sau de Florentin Popescu, ceea ce nu-i de glumã odatã sã vãd dacã n-am greºit. Nu gãsesc nimic ºi a intrat în cultura noastrã majorã. Bãºcãlia e-n ºi nici mãcar de bãºcãlie! despre râsul lui Parmeniskos ºi nici nu mai Creangã ºi Caragiale, bãºcãlia temperatã de un De fapt, Nea Patapievici ãsta nu scrie decât gãsesc nimic nici cu fiul Pitiei! Doar gãsesc pe sarcasm olimpian este chiar ºi-n Mihai articole, nu cãrþi, chiar dacã ia articolele ºi le unul de prin secolul I sau II dupã Cristos, Eminescu, pe care-l iubeºti atât, domnule coase laolaltã în niºte cãrþi. El face un fel de filolog, un comentator al lui Homer, parcã, ºi Patapievici ºi de care te-ai îndrãgostit ca boul de mixtum compositum de articole, cum fãceau pe cam asta-i! biciul cãruþaºului. vremuri Marx, Engels ºi chiar Gheorghiu-Dej, în Dar dacã l-aº întreba chiar pe Patapievici de ªi-e fridcã de ridicol, totuºi, nu-i aºa? Asta e neuitatele sale Articole ºi Cuvântãri. Parmeniskos ãsta? Cã el le ºtie pe toate, mai bine! ªi mã gândesc, mã duce ºi pe mine gândul Dar Patapievici nu þine cuvântãri, el stã în ales dacã-i ºoptesc negrii ce ºi cum. Dar acum la boul ãla de maior de la noi din armatã, care gãoacea lui ºi se protejeazã. Dealtfel îmi aduce de unde negri dacã nu mai e director? Ce, sã-i ne-a pus cu mare sagacitate limitele necesare: foarte bine aminte de Omul din gãoace al lui plãteascã din banii lui? Când era director îi - Bãi, tovarãºi! Eu înþeleg spirite dã glumã. Cehov. plãtea þara, cã de-aia-i þarã: sã plãteascã, fir-ar sã Dar, vã rog, fãrã eronie! Unii traducãtori i-au spus Omul în carapace fie! Sigur cã eronia ºi cu bãºcãlia nu-s departe, sau Omul din carapace, nu mai reþin exact, dar O! Doamne! Ce timp ºi ce moravuri! O, uneori fiind surori bune. eu prefer Omul din gãoace. Mi se pare mai Cicerone, unde eºti, sã vezi cã ca Catilina (ce Dar apropo de râs, privindu-l pe acest plastic, chiar dacã nu-i atât de precis delimitat, savuroasã-i uneori cacofonia, nu?) mai sunt ºi ochelarist de azi, nu pot sã nu mi-l amintesc pe fiindcã dacã o carapace e-nchisã pur ºi simplu, alþii. ªi mai ºi sunt ºi alþi scriitori, care-n Dulea cel de ieri. gãoaza, pardon, gãoacea e semi-deschisã, plus cã dezgustul lor pentru insectele dãunãtoare mai ªi eram odatã în faþa ministerului, pe care-l produce ºi dulci zvârcoliri ale minþii. troznesc câte una, maculându-se de chitina ºi conducea, cã el îl conducea, nu vaca de Gãoacea ar fi legatã de ou, adicã mai precis sucurile ei scârboase. Suzãnica ºi râdea. partea lui tare, având ºi variantele zghioacã, Sau sã fiu eu ca tâmpitul ãla de Herostratus Da, râdea! Dulea râdea! sdioacã ºi ghioacã, dar în vremuri mai de sau ca stupidul ºi caraghiosul de Caion, care s-a Râdea cum râde calul, dac-aþi vãzut vreodatã demult gãoacea era mitra, organul genital al luat de Ion, care mai era ºi Luca ºi mai era ºi un cal râzând, adicã fãrã zgomot, numai femeiii, dar azi se foloseºte acest termen doar Caragiale? belindu-ºi gura într-un rânjet enorm, dezvãluind pentru valvele scoicilor sau pe undeva, regional, Poate sau poate chiar may be! Mai ºtii? niºte dinþi galbeni, dar mari ºi puternici, gata sã pentru golurile din brânzã sau din pâine, care Despre anti-românismul lui n-am spus încã masticheze orice. De la iarbã ºi fân, pânã la apar în urma dospitului. Dar sigur cã gãoacea e nimic. Ce sã mai spun? Este ultra-notoriu ºi este filme de lung-metraj ºi cãrþi, mai mult sau mai foarte aproape în vorbire de gãoazã, definitã ca ºi tinicheau, care sunã cel mai sinistru când puþin dubioase din punct de vedere ideologic. anus, gaurã, vagin sau cloacã. Avem, bineînþeles, coada lui de potaie turbatã hãlãduie prin Dar Patapievici de azi, acest schelet din ºi varianta de gãoz. Omul din gãoace al lui publicaþiile snobo-muiste ale acestui corupt debaraua noastrã, nu râde. El e serios tot Cehov ar fi astfel ºi un fel de Omul din gãoz început de mileniu. timpul, cu excepþia momentelor când i se- sau Omul din gaurã, dar de ce nu, chiar Omul ngãduie sã lingã tãlpile pline de cãcat ale mai din cur, dacã nu deranjeazã cumva. „ marilor zilei, de azi sau de altãdatã, abia atunci ªi dacã tot vorbim de inegalabilul Cehov, sã ridicând spre stãpâni o privire timidã de câine nu amintesc ºi cã omul acela din carapace, din bãtut ºi totul îndulcit cu rânjetul ãla umilit, al gãoazã sau din cur era ºi el profesor ºi încã ºi celui ce ºtie de cravaºa stãpânului. Fiindcã e de elinã ºi se mai chema ºi Belikov? spre binele lui. Mã rog, asta e!

28 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

28 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

opinii

bãrcuþe teleghidate. Am rãmas cu ceva amintiri Antena 3 ºi rãzbunarea prostului plãcute, cãci nu cred cã asta este o meserie – nu neg cã sunt oameni pasionaþi, precum Columb sau Fãrnau gi Mãgãlaieº (Fernando de Magellan, Nicolae Iliescu în pronunþia propriei limbi!), dar pânã ºi Columb nu a aflat pânã în momentul de faþã unde a a cald, nu poþi pentru ca sã zici decât cã nu Întregul top 300 intrã la aceastã categorie. Precum poposit, iar Magellan nu s-a mai întors. Unde mai înþelegi nimic din i-realitatea i-mediatã în ºi alþi politicieni ascunºi. pui cã ºi aproape ºaizeci la sutã dintre marinarii Lmijlocul cãreia te bãlãceºti ºi te bãlãcãreºti. Trei. Organele de control juridic sunt puþintel lui Don Cristobal nici nu ºtiau sã înoate! Cei de Antena cu numãrul 1, a fost primul post teveu supralicitate, mi se pare. Jurist-consulþii, cã asta azi, absolvenþii ºcolii profesionale de vatmani de privat apãrut dupã anul de pominã 1990, cãci ieºeau ei pânã în ’89, erau absolvenþi pe bazã de ºalupe, „Limbricu’ Mircea”, sunt doar neºte mahmureala aia acritã de Soti era precum îl arãta dosar („materie” obligatorie la examenul de aventurieri, vaporeni contrabandiºti care îºi tot numele, o mizerie ordinarã ghiftuitã de niºte admitere !) sau proveniþi din cadrele de nãdejde pierdeau carnetul de marinar ca sã-ºi piardã urma necãjiþi de poeþi provinciali ºi acoperiþi. Era un ale miliþiei populare ºi ale asesorilor, proveniþi la sau cine ºtie din ce alte raþiuni (sã ne amintim cã canal numai de filme ºi de ºtiri, Antena asta, rândul lor din mediile sociale defavorizate. Dupã erau pline gazeturile de anunþuri de-astea, filmele erau copii – accentul pe prima silabã! Pe ’90, când nu s-au mai fãcut drept roman, latinã, „pierdut carnet marinel”!). acea vreme funcþionau destul de rentabil centrele ore de culturã generalã, ci numai legi care se bat ªi, în sfârºit, combinaþiunea cade în sarcina de închiriat casete video, dispãrute astãzi din uzul cap în cap ca acum, au ieºit hoarde de absolvenþi tuturor proºtilor îngrãmãdiþi care s-au ofuscat de raþiunii ºi din uzufructul afacerist. Pentru a-l de la iuniversitãþi de tipul „Spiru Maiorescu” pe prezenþa bieþilor oameni la preumblarea prinde, recepta, trebuia sã te rostuieºti de o bandã rulantã, cu examene-grilã, cu dizertaþii dominicalã. Dar la aia, complet ridicolã, în antenã, ca objet, pe care o înãlþai lângã ailaltã, copiate, cu licenþe descãrcate de pe diverse site-uri sprijinul lui alde Bleºu, Pânzele lui Tezec, nu s-a fostã de bulgari. Prima emisiune la care cãscai ºi chiar cu lucrãri de masterat ºi cu doctorate gura noapte de noapte a fost Milionarii de la uitat nimerica? Un oarecare ºpicher, Turcescu cumpãrate de la prefesori. parcã, ºi-a permis sã jigneascã o generaþie întreagã miezul nopþii, moderatã de un tânãr, Marius Patru. Sigur cã Antena 3 este partizanã, dar Tucã. Tânãr ce scosese, împreunã cu un considerând-o generaþie de nemernici, cei care nu celelalte posturi ale Puterii cum sunt? Hai sã au fãcut nimic, cei care au stat sub Ceauºescu. concetãþean de-al dumisale, Dan Diaconescu, o avem toþi faliþii noºtri! O oarecare Urdea, amãrâtã gazetã format A 4 Oglinda, transformatã, parcã, Porniri dacã nu fasciste, mãcar fascistoide, cum se de feticã a unei mãturãtoare ºi a unui mai întâlnesc prin presa noastrã cam la tot pasul. în Jurnalul Naþional. Acest trust, fãcut, nãscut, camionagiu, nevastã dizvorþatã a unui chelner, lipit, sucit, sucãlit a fost primul din peisajul Am spus-o ºi o voi repeta, aºa-zisa Dreaptã de la produce diatribe, doreºte sã stabileascã prinþipuri. noi recicleazã discursul legionaroid, încã nu mediatic românesc. Nu are nicio importanþã de unde vii, dar te ºtergi Doi. Sã fim extrem de lucizi ºi de serioºi, direct, dar pe aproape, pornind de la inepþia cu pe picioare la intrare ºi vorbeºti când eºti întrebat, sfinþii închisorilor ºi pânã la împãrþirea oamenilor avere din bani cinstiþi nu se poate face în veci, e conform cãderii fiecãruia dintre noi. Poate nici eu o apoftegmã. Chestia are valoare peremptorie, în categorii utile ºi inutile! Nu sunt la curent cu nu am de ce sã mã amestec în ciorbã, dar eu cu ce a realizat acest Turcescu, încerc sã-l caut în dupã cum mi-a zis mie un dobitoc de la bugetul asta mã ocup, cu vorbele. Fãtuþa aiasta nu ºtie Premãriei muncipiului Bucale. Aºa cã nu am dubii vreo bibliotecã. Am înþeles cã s-a ocupat de nici sã vorbeascã, amestecã, subþiazã, chitarã, foarte bine, generaþia mea, „în nemernicia de îndoialã când vãd gipane ºi merþedesuri la condenseazã fonemele. Ar fi fost foarte utilã la o stop. Nu mã încântã ºi nici nu mã pasioneazã, ei” e generaþia rock-ului, foarte frumos! Generaþia staþie de amplificare a unei gãri de triaj ! lor prin ce se caracterizeazã, prin ºlapi, ºorturi ºi maºina pentru mine este un fier cu care eventual Cinci. Antena 3 a instigat publicul mãrºãluitor ieºi mai repede din oraº, cãci în interiorul lui, al maiouri cu mici rucsace lipite de spinare? la o preumblare în jurul Casei Pionierilor, acolo Generaþia asta a mea, cu minus-plus cinci ani o oraºului, taxiul este mai rapid ºi nu trebuie unde mergeam noi la navomodele, când eram parcat. Dar pentru alþi oameni care nu au nicio cuprinde taman ºi pe a idolului dumnealui, Bãse- mici. Atunci ne plãceau navomodelele, erau la Mondialu’! Asta a vrut sã ne transmitã? preocupare decât sã arate ºi sã se arate, maºina început niºte vaporaºe din hârtie, apoi niºte este un vehicul social, o emblemã axiologicoasã. „

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 29

Black Pantone 253 U 29 Black Pantone 253 U

portret Drumul spre isihie - Dragoº Pâslaru De la actorie la preoþie

Marian Sorin Rãdulescu rin 1993-1994, pe când eram student la va, cândva, trebuie sã rãsune o chemare la care Litere, domnul profesor de literatura sã rãspunzi PREZENT?” Parte din acea Pexilului, Cornel Ungureanu, m-a chemare vor fi fost toate rolurile sale – nu recomandat pentru rubrica de cinema de la puþine – din teatru, film, teatru de televiziune Radio Timiºoara, pe care o realizase câþiva ani. ºi teatru radiofonic. Sau implicarea în miºcarea Am început atunci colaborarea cu Radio TM. civicã anticomunistã, încã din timpul eveni- Prima oarã când am fost on air am nimerit la mentelor din decembrie 1989, culminând cu o ediþie coordonatã de doamna Adelina Elena fenomenul „Piaþa Universitãþii”, din prima Pâslaru (redactor la secþia culturalã). Dupã jumãtate a anului 1990. Sau – mai ales – îmbi- emisiune, mi-a vorbit despre Dragoº, fratele sericirea minþii ºi vieþii sale. dumneaei, pe care-l ºtiam din filme ºi-l O vorbã din popor spune: Ce þi-e scris, în vãzusem live, cu puþinã vreme în urmã, într-o frunte þi-e pus. O replicã dintr-unul din cele fabuloasã montare teatralã: ...au pus cãtuºe florilor (regia: Alexander Hausvater). mai izbutite spectacole de teatru din anii ‘80 – Prezentam, în acea emisiune („Radio Cocktail” Karamazovii, în regia lui Dan Micu – mã face se chema) filmul care mã tulburase ºi sã cred, o datã mai mult, cã omul poartã cu sine mereu ceea ce va deveni. Cã, în chip încântase cel mai tare, pânã la acea vreme (din Dragoº Pâslaru cinematografia româneascã): Concurs, de Dan tainic, întâmplãrile (cel mai adesea dramatice Piþa1. Nu am dat atunci curs invitaþiei adresate ºi violente) îl pot ajuta sã se descopere în chip nebãnuit. M-aº opri acum la o singurã secvenþã de doamna Adelina de a-l întâlni pe fratele Oscar Wilde (citat de Nicolae Steinhardt în din acest spectacol. Karamazov-tatãl (George dumneaei, actorul Dragoº Pâslaru, care se afla, Primejdia mãrturisirii) spunea cã „iureºul vieþii pentru câteva zile, în oraºul meu. Dar soarta a Constantin) îi întreabã pe doi dintre fiii sãi cotidiene ne împiedicã sã intrãm în contact cu vrut altfel, ºi ne-am întîlnit – întâmplãtor, cum dacã existã nemurire. Îl întreabã mai întâi pe realitatea” ºi cã „i-au fost necesari ani de se spune – în holul Universitãþii de Vest. Era nihilistul Ivan (Alexandru Repan), care – pe un închisoare, de izolare si singurãtate pentru a cu nepotul sãu de sorã, care-mi era amic ºi ton sec – îi rãspunde cã nu. „Dar diavolul?” putea sã stea faþã cãtre faþã cu realitatea”. ªi a venea la proiecþiile de cinematecã pe care le „Nici el”. Se întoarce atunci asupra fiului sãu mai adãugat: „Se întâmplã în relaþia dintre ins organizam. Nu pot uita prima întrebare cu mai mic, neprihãnitul Alioºa (Dragoº Pâslaru), ºi realitate ceea ce se întâmplã cu oricare din- care mi s-a adresat: „Eºti ortodox?” I-am care, drept rãspuns, strigã: „Existã! Existã!”. tre noi când într-o mulþime de oameni zãrim rãspuns, nu foarte convingãtor, cã da. Însufleþit de acest „Existã!” ºi-a construit figura unui prieten. Îmbulzeala cea mare ne Ghicindu-mi ºovãiala, a adãugat: „Practicant Dragoº Pâslaru toate personajele din teatru ºi împiedicã sã ne apropiem de el ºi piere din sau... nominal?” Întrebarea sa – care, înþeleg film2, începând – pentru mine – cu miliþianul acum, ascunde un tâlc adânc – raza noastrã vizualã, se pierde în mulþime, ni din O lacrimã de fatã (regia: Iosif Demian). Au m-a ajutat enorm sã încep sã desluºesc taina se ascunde”. Pentru actorul Dragoº Pâslaru, urmat: ºeful „echipei de intervenþie” din botezului, rostul zilei de duminicã ºi, de fapt, vara anului 1990 a fost, poate, adevãratul con- Concurs, banditul dubios din Pruncul, petrolul rostul fiecãrei clipe. Iar actualitatea acestei tact „faþã cãtre faþã” (atât cât e omeneºte posi- ºi ardelenii (regia: Dan Piþa), actorul din întrebãri, ca ºi retorismul ei, n-au cum sã nu bil în aceastã viaþã) cu realitatea. A mai jucat Secvenþe (regia: Alexandru Tatos), tânãrul fie – indiferent de gradul de înduhovnicire – în câteva filme (A unsprezecea poruncã de introvertit din Singur de cart (regia: Tudor evergreen. Tot astfel, rãspunsul ce i se cuvine, Mircea Daneliuc, Balanþa ºi O varã de neuitat Mãrãscu). Dar ºi rolurile din Ochi de urs este – pentru fiecare în parte – un work in de Lucian Pintilie, ªobolanii roºii de Florin (regia: Stere Gulea) ºi Umbrele soarelui (regia: progress. Codre, Femeia în roºu de Mircea Veroiu), iar Mirea Veroiu), unde joacã tineri surprinºi în Am pãstrat legãtura cu cel pe care – provi- apoi – cu filmul lui Alexandru Maftei, Fii cu plin proces de „recuperare moralã”. Rolul din denþial, gândesc acum – l-am întâlnit în holul ochii pe fericire – ºi-a luat adio (adicã à Dieu) Sã mori rãnit din dragoste de viaþã (1983) – un UVT. L-am vizitat când s-a retras la mãnãstire de la platourile de filmare ºi de la scenã, pen- legionar – avea sã-l pregãteascã pentru întâl- (aproape de Valea Oltului), când a revenit tru a rãscumpãra timpul prin rugãciune la nirea crucialã cu personajul Horia Sima din (pentru câþiva ani) la Bucureºti, am corespon- mãnãstire ºi, mai recent, la schit. Într-un fel, a Drumeþ în calea lupilor. Filmul lui Constantin dat (prin scrisori ºi telefon) când am fost ple- aplicat soluþia lui Soljeniþân (citat de Nicolae Vaeni a ieºit pe ecrane abia în primãvara lui cat, câþiva ani, din þarã. ªi ne-am revãzut prin Steinhardt în Jurnalul fericirii) pentru ieºirea 1990 (fusese turnat în 1988), în preajma 2006, dupã care am început sã-l cercetez (cum dintr-un spaþiu totalitar: individul se salveazã primei campanii electorale din România post- îi place sã se exprime) la aºezãmintele mona- prin „moartea consimþitã”, prin „luarea unei comunistã. Era perioada mitingurilor de hale de la Frãsinei ºi Pãtrunsa. În tot acest hotãrâri ce implicã ruperea definitivã cu trecu- protest din Piaþa Universitãþii, iar Dragoº timp a fost – pentru mine, aºa cum ºtiu cã e tul”. Dar ºi prin felul în care îºi gestioneazã Pâslaru juca un rol important în acele manifes- pentru mulþi – o cãlãuzã ºi-un volant nepreþuit suferinþa. Pentru Dragoº Pâslaru, ea a fost ºi taþii, unde era una din figurile cele mai respec- în babilonia acestui veac. Dupã 20 de ani, l-am este „prilejul chemat sã-nalþe mersul, tate. A urmat mineriada, în 13-15 iunie 1990. reîntâlnit pe Dragoº Pâslaru (care, la începutul cunoºtinþa”, imboldul ce „schimbã la faþã argi- În acele zile circulau prin centrul Bucureºtiului mileniului trei, a devenit Monahul Valerian) ºi la, o schimbã în duh ce poate fi pipãit, duios, tot felul de poze ºi afiºe cu actorul îmbrãcat, în ziua în care a fost hirotonit preot (2 august cu ºtiinþã” (Lucian Blaga). Vieþuirea sa din pentru rolul din filmul lui Vaeni, în Horia 2014), la catedrala episcopalã din Râmnicu clipa în care va fi ales sã punã un nou hotar Sima. Ceea ce s-a întâmplat apoi a fost o expe- Vâlcea. Dupã slujba de preoþire, am stat câteva vieþii este foarte asemenea poemului blagian rienþã-limitã, o coborâre în infern. În docu- clipe alãturi, pe treptele bisericii. Lângã noi se Laudã suferinþei: „Tatã, carele eºti ºi vei fi, nu mentarul lui Stere Gulea (produs de Lucian aflau doamna Adelina Elena ºi actorul Claudiu ne despoia, nu ne sãrãci,/ nu alunga de pe Pintilie), Piaþa Universitãþii-România, actorul Bleonþ (Puºtiul din Concursul lui Piþa). Ne-am tãrâmuri orice suferinþã./ Alungã pe aceea avea sã spunã cã nu ºi-a putut imagina nicio- împãrtãºit cu toþii din bucuria sa. Mi-am doar care destramã,/ dar nu pe-aceea care datã cum oamenii pot aduna în ei atâta urã ºi amintit atunci o replicã pe care Dragoº Pâslaru întãreºte/ fiinþa întru fiinþã./ Fã ca semenii barbarie. Se referea la un bãtrân (aprig apãrã- o rostea în adaptarea TV a piesei lui Horia noºtri,/ de la oameni la albine,/ de la-nvingã- tor al acalmiei la care fãcea apel noul regim) Lovinescu, Patima fãrã sfârºit: „Nu þi s-a tori la biruiþi,/ de la-ncoronaþi la rãstigniþi, sã care îl lovea pânã la desfigurare pentru vina, întâmplat niciodatã sã ai senzaþia cã tot ce faci ia aminte/ cã existã pretutindeni ºi aceastã imaginarã, de a fi... legionar3. e provizoriu, cã te laºi amãgit, ºi cã, de unde- suferinþã,/ pânã astãzi ºi de-acum înainte/ sin-

30 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

30 Black Pantone 253 U gura legãturã între noi ºi Tine.” Dragoº Pâslaru. Este, pentru mulþi, o „nebu- Steinhardt, monah fiind, a iubit ºi a scris la Culi Ursache, personajul pe care Dragoº nie” ce nu poate fi nici explicatã, nici lãmu- superlativ despre filmul lui Piþa (în volumul Criticã Pâslaru l-a jucat în filmul lui Stere Gulea, a ritã. Tot astfel cum „nebunia” convertirii evreu- la persoana întâi, articolul „Fiul echipei”). ales izolarea la o cabanã. Acolo îºi înþelegea, lui Nicolae Steinhardt nu putea fi decât pricinã 2 Crezul actorului Dragoº Pâslaru avea sã fie ierta ºi – prin înduhovnicirea sa progresivã – de smintealã pentru toate de rudele de sânge rezumat într-un interviu apãrut în revista „Teatrul” exorciza viaþa. Atunci ºi acolo, la porunca ale acestuia, dupã îmbisericirea sa. Steinhardt: din aprilie 1988: „Din pãcate pentru noi, aceastã Pustnicului, rãul (ochiul de urs, adicã „însuºi „Ce-aº fi fost fãrã nebunia mea? Aº fi înneb- meserie cuprinde mai mult eºecuri decât reuºite. ªi Necuratul”) era biruit. Schitul unde vieþuieºte unit!” cred cã e normal sã fie aºa, mai mult decât acum Dragoº Pâslaru, devenit acum ieromo- Puþini pot ori sunt pregãtiþi sã înþeleagã normal, e adevãrat sã fie aºa. Altfel, ar putea însemna cã ne-am „instala“ în perfecþiune. Iar nah, este în mijlocul naturii. Codrii care, la fericita întristare ºi transformarea lãuntricã a perfecþiunea e, într-un fel, un lucru monstruos. Ochi de urs, erau platou de filmare, i-au celui cãruia i se descoperã vieþuirea cea dupã Poþi lupta sã-l obþii, îl poþi atinge uneori, dar ar fi devenit casã ºi prieten nedespãrþit. Aici, într-o Hristos, prin ascultarea – evident, de bunã voie neomenesc sã poþi rãmâne mereu „în“ el. La fel chilie izolatã din Munþii Cãpãþânii, Dragoº ºi nesilit de nimeni – de un pãrinte cum nu poþi trãi mereu în tensiune. Dar, de fapt, Pâslaru aka Monahul Valerian4 a ales sã se duhovnicesc. Pentru Dragoº Pâslaru, plecarea în legãturã cu asta, în meseria noastrã existã un cureþe de pãcate prin post ºi rugãciune, sã din lumea teatrului (ºi din lumea laicã) a paradox, unul mai mult. Teribilã ºi istovitoare aici caute comoara cea mai de preþ pentru un om: însemnat nu o fugã, ci o treptatã regãsire de nu e tensiunea pe care þi-o cere pãtrunderea în împãcarea cu sine. Metamorfozele sale sine: împlinirea unei meniri pe care, poate, a personaj ºi în lumea lui, ãsta e un lucru minunat amintesc oarecum de relatãrile din vechime întrezãrit-o când a fost Alioºa (în Karamazovii) ºi miraculos, de care au parte foarte puþini despre actori care, în primele veacuri de sau Culi (în Ochi de urs) sau Veanu (în oameni: sã faci sã trãiascã, sã existe ceva ce nu creºtinism, interpretau creºtini, pentru ca, la Umbrele soarelui). Pentru ieromonahul de existã, ºi sã-i faci pe alþii sã creadã în aceastã sfârºitul reprezentaþiei, sã refuze a ieºi din acum, fiecare clipã din zi este dedicatã existenþã. Nu, teribil este ce se întâmplã pe urmã, dupã spectacol, când, dupã ce ai fost Alioºa pielea ºi costumul personajului, cu preþul mar- rugãciunii, adicã existenþei „pe verticalã”, în Karamazov, trebuie sã te întorci la lumea realã, tiriului. care orice ieºire din ritm ºi orice distracþie care, oricât de minunatã, te scoate din lumea Am vãzut întâia oarã Ochi de urs pe la (abatere de la calea monahalã aleasã) poate fi mirificã a artei.” începutul anilor ‘90, când am recuperat pelicu- fatalã. Numai aºa, cãlãuzit de exemplul 3 „A fost prins ºi bãtut cu bestialitate de la dintr-un depozit în care fuseserã aruncate personal al unui avvã (un pãrinte duhovnic mineri în dimineaþa zilei de 14 iunie. Atunci, în sute de role de celuloid la grãmadã, ca într-un sporit în viaþa duhovniceascã), a putut – acele momente – scrie Rãzvan Bucuroiu în Lumea fel de cimitir al filmelor. Primisem dezlegare asemenea lui Nicolae Steinhardt ºi atâtor alþi credinþei – a vãzut moartea cu ochii, fiind adus în de la mai marii difuzori ai filmului din cetate cuvioºi de-a lungul vremii – sã ierte violenþa, moarte clinicã în urma loviturilor de ciomag ºi – peste mãsurã de încântat – am început sã barbaria ºi sãlbãticia pe care le-a cunoscut pe primite în faþa Universitãþii. Dupã ce a ieºit de la mã scufund în mormanele de role, sã le propria piele, în zilele fierbinþi de la mijlocul Spitalul de Urgenþã, întrebat de un jurnalist sortez, sã le ordonez, sã le potrivesc pentru a lui iunie 1990. despre suferinþa ºi jertfa sa civicã, Dragoº Pâslaru fi, mai apoi, proiectate într-o salã de cinema. ªi încã ceva. Puþini ºtiu cã Biserica a rãspuns: Erou, eu?! Adevãraþii eroi sunt doar cei Filmul are atmosferã, iar replicile personajelor Ortodoxã îl sãrbãtoreºte acum, la 14 de sub iarbã...” – poate prea explicite, prea „demonstrative”: decembrie, pe Sfântul Mucenic Filimon, cel 4 În Cum vã place, spectacolul Teatrului „Aºa e rânduiala lumii, ca omul sã nu trãiascã „de credinþã elin ºi cu meºteºugul comediant”, Nottara din Bucureºti (regia: Dan Micu, muzica: singur nici dupã dureri nãprasnice”, „Cu vre- la iniþiativa lui Dragoº Pâslaru, pe când era Vasile ªirli) de la mijlocul anilor ‚80, Dragoº mea se pune între noi ºi morþii noºtri nu frate de mãnãstire la Frãsinei. Datoritã Pâslaru cântã. Ascultam o secvenþã din coloana numai moartea, ci ºi viaþa”, „De când i-a murit meseriei pe care a îmbrãþiºat-o, Sfântul Filimon sonorã a acelei montãri, alãturi de fiul meu, Theodor, care atunci avea ºapte ani. A înþeles nevasta ºi-a întors faþa de la viaþã”5 º.a.m.d – a fost ales ocrotitorul actorilor ºi al creatorilor destul de repede cã interpretul cântecului „Ce fel pãstreazã muzicalitatea limbajului sadovenian. de spectacole. Slujba de recunoaºtere a de ochi mi-a dat iubirea?” (pe versurile unui sonet Revãzut, Ochi de urs devine, tot mai desluºit, Sfântului Mucenic Filimon ca ocrotitor al celor shakespearean) este Dragoº Pâslaru. A înþeles, la expresia tãmãduirii unui om de o „vrãjmãºie” care se îndeletnicesc cu teatrul a fost sãvârºitã fel de bine, cã atunci când urcãm în vizitã la schit, care „s-a stârnit” asupra sa. Moartea nevestei la 25 iunie 1995. ne tot întâlnim cu un monah pe nume Valerian. A de pãdurar e „moartea Euridicei, care are ca sesizat cã între acesta ºi Dragoº Pâslaru ar fi o efect coborârea lui Orfeu în infern – în cazul legãturã. Pentru cã în acea vreme s-a întâmplat sã-i nostru un infern interior” (Alexandru Note: vorbesc fiului meu despre sinonime ºi antonime, Paleologu). „Mai bine te fãceai tu popã!”, îi 1 Nu vãzusem încã Meandre ºi 100 lei de întrebarea sa (ce ascunde – involuntar? – nebãnuite spune lui Culi mama sa iubitoare (Sofia Mircea Sãucan, ºi nici filmele lui Mungiu 4 luni, 3 adâncimi de gând pe care mulþi „oameni mari” nu Vicoveanca, actriþã de film ºi în Vânãtoare de sãptãmâni ºi 2 zile ºi Dupã dealuri. Peste ani, le pot recunoaºte) a fost ºi n-a fost surprinzãtoare: vulpi ºi Casa din vis), adãugând cã dacã era aveam sã descopãr cã ºi Monahul Nicolae Tata, numele Dragoº Pâslaru ºi Monahul Valerian sunt sinonime sau antonime? popã, locuiau la oraº, nu în creierii munþilor, 5 unde nu gãseºti niciun doctor la nevoie. Culi Dragoº Pâslaru: „ªi Culi tace mereu, ca Alioºa nu s-a fãcut popã nici în nuvela sadovenianã, Karamazov. Dar Alioºa tãcea dintr-o prea clarã înþelegere a lucrurilor, i se pãrea cuvântul de pri- nici în filmul lui Stere Gulea. Interpretul sãu sos, în timp ce Culi nu înþelege ce se întâmplã; însã, actorul Dragoº Pâslaru („o figurã de o tãcut ºi încrâncenat vrea sã-i dea de capãt rãului ce sobrietate foarte potrivitã cu personajul, iar a pus stãpânire pe el. El simte multe lucruri a tãcerile ºi încordarea pe care le joacã sunt toc- cãror explicaþie îi scapã. ªi cred cã ãsta-i lucru mai cele necesare” – Alexandru Paleologu), ºi-a foarte greu de jucat. Oricum, personajul mi-a început drumul spre isihie (spre despãtimire) transmis spaima ºi neliniºtile lui.” la începutul anilor ‘90, fiind pe rând: frate de mãnãstire, monah, pustnic, iar acum preot (ieromonah). „ Din când în când, vieþuirea unui pustnic devine subiect de tabloid. Cei care se grãbesc sã-i comenteze devenirea uitã însã un detaliu esenþial: anume, cã acela care-ºi asumã identi- tatea de monah cautã a-ºi desfãºura viaþa numai în prezent, netulburat nici de amintirea trecutului, nici de grijile pentru viitor. De alt- fel, o mare parte din breaslã (ºi nu numai) îi priveºte cu destulã circumspecþie (amestecatã cu un soi de compãtimire pentru împrejurãrile de suferinþã ºi disperare prin care va fi trecut în timpul mineriadei din 1990) devenirea lui Monahul Valerian

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 31 Black Pantone 253 U

in memoriam Sic transit...

Vasile Radu n urmã cu mai mult de un an, prin pentru Culturã, membru corespondent al rumoarea difuzã, uºor ipocritã, Academiei Române. Dar devenise, el însuºi, un Îdeconcertantã, a confraþilor prezenþi la „Lorenzo Magnificul” (cu acest epitet vernisajul expoziþiei lui Viorel Mãrginean de la descalificase lucrarea lui Constantin Baraschi) Academia de Studii Economice din Bucureºti, prea puþin apreciat de publicul nou pentru discursul lui Dan Hãulicã îºi gãsea cu greu aparenþa sa ecvestrã. „A plãtit” aceastã aprigã cadenþa ºi ecoul. Solemnitatea momentului era naivitate cu un insucces rãsunãtor în tentativa grav afectatã de nerãbdarea indigestã a tinerilor sa de-a participa la alegerile pentru Parlamentul prea puþin impresionaþi de verbiajul erudit, României din 1990, deºi prezenþa sa ubicuã pe afectat, parcã, al vorbitorului, participanþii ecranele televizoarelor din acea vreme pãrea sã- fiind prea mult preocupaþi sã se salute cordial l îndreptãþeascã pentru o astfel de opþiune. ºi zgomotos între ei de parcã acel moment era Cã lucrurile n-au stat tocmai aºa a dovedit-o creat special pentru zâmbete cu subînþeles ºi un alt episod substanþial din viaþa lui Dan ochiade de la distanþã. Statura însãºi a Hãulicã. Prin anii 2001-2002, dupã ce ani de vorbitorului pãrea cã se îndepãrteazã de zile fusese ambasador al þãrii noastre al vibraþia mulþimii ºi nu participã la acest contact cu recunoscuta lui vigoare colocvialã. UNESCO, câºtiga teren perspectiva Bãtrânul retor continua sã aplice cu eleganþã sa ireverenþioasã a înlocuirii sale cu un alt personaj al artelor favorizat politic. O reacþie proverbialã lecþia marii sale culturi, glosând Dan Hãulicã ideile spectaculoase, „rãsfoind” cu abilitate vehementã ºi aproape unanimã a întregii lecturile miraculoase din cabinetul sãu spre comunitãþi artistice s-a produs în sprijinul sãu. nerãbdarea zgomotoasã a unui public prea O pleiadã întreagã de oameni de culturã, critici puþin educat sau înarmat cu politeþuri ºi artiºti sãriserã în sprijinul „condotierului” de mânã, nu prin ceaþa ºi ploaia demoralizante ale convenþionale. Acest „monstru sacru” al ideilor altã datã care veghease aproape cu patetism la oraºului „în care plouã de trei ori pe cãrturãreºti avea peste 80 de ani ºi timpul... nu menþinerea integritãþii europene a culturii ºi sãptãmânã” ci, zburând, „þinându-se de mânã”. mai avea rãbdare! Pãrea un Lorenzo de Medici artelor româneºti în vremurile de restriºte ale ºi, cã noi, ceilalþi, restul suntem „jucãriile aflat în plinã crizã de autoritate, subminat de ultimei jumãtãþi a secolului trecut. stricate” care nu mai au nici mãcar deprinderea insurgenþa obraznicã a nepoþilor cocoþaþi pe Dan Hãulicã a rãmas apreciat ca un un afectoasã de-a evolua, þinându-se de mânã. genunchi lui pentru a-l trage de mustãþi... spadasin al cuvintelor, un muschetar Criticul se decisese, dupã cum el însuºi Prin anul 1962 tânãrul Dan Hãulicã, aflat la „florentin”, evoluând însufleþit pe fundalul hotãrâse, sã aleagã „calea sinuoasã” – în mirabila vârstã de 30 de ani, pãrea la fel de scenografic al cãrþilor sale, deprins cu rutina închipuirea lui Paul Claudel „calea cea mai hotãrât sã aplice lecþia deconcertantã a tinerilor academicã atât de preþuitã altadatã, un scurtã pentru ochiul Domnului” – vorbind de azi „octogenarului” de atunci Constantin „albatros” al zborurilor livreºti care pãºeºte despre învolburarea talentului sãu inalienabil, Baraschi: modernitatea ºi vigoarea judecãþilor marþial prin confuzia cotidianã, un contrapunct inaccesibil celor mai mulþi dintre noi. sale au produs o schimbare profundã în felul idealist de neînþeles pentru lumea jalnicã a de-a gândi al lumii artei româneºti de atunci, experienþelor publice actuale. Mi-l imaginez – iar autorul, Constantin Baraschi, ºi-a vãzut supremã perplexitate – jongleur al ideilor, Dan Hãulicã (n. 7 februarie 1932, Iaºi – proiectul monumentului închinat lui Eminescu, evoluând prea calm, prea clasic, prea d. 17 august 2014, Bucureºti) a fost eseist întâi amânat, apoi respins de opinia influenþatã demonstrativ în faþa unor parlamentari miopi, literar ºi critic de artã. Membru corespondent a judecãtorilor. Macheta monumentului, nu prea... de la þarã. al Academiei Române (1993). Redactor-ºef, lipsitã de amplitudine clasicã, s-a ruinat prin Cuvintele lui sunt singurele care pot fixa pentru o lungã perioadã de timp (peste 30 de depozitele Primãriei bucureºtene, iar autorul, genul proxim ºi diferenþa specificã a abilitãþilor ani) al revistei de literaturã ºi culturã universalã înfrânt sufleteºte, a murit la scurtã vreme dupã sale, devenind mereu altceva cu diabolicã Secolul 20, etalon de valoare cultural-artisticã, aceasta, plãtind astfel, el însuºi, propriile sale surprizã intelectualã, aºa cum s-a vãzut pe sine recunoscutã ca atare de mediile culturale pãcate din tinereþe. Fãcea încã victime însuºi cu prilejul vernisajului expoziþiei pe care româneºti ºi internaþionale. Preºedinte al AICA înfricoºãtoarea „criticã de direcþie”! Silvia Radu a deschis-o în anul 2003 în incinta (Asociaþia Internaþionalã a Criticilor de Artã), În ambianþa de azi notele disputei nu mai nou restauratei bisericii de la Herina (Bistriþa): ales în 1991. Preºedinte al CAMERA (Consiliul ating expresii atât de acute, suficient de aspre „...ºi nu mã simþeam, la rândul meu, culpabil Mondial pentru Editarea ºi Cercetarea Artei), însã, ca, prin indiferenþa lor mascatã, sã de vreo scandaloasã uzurpare, când, oficiind ales în 1986. La data de 31 iulie 1990 Dan erodeze poziþiile de autoritate câºtigate cu vernisajul expoziþiei, pe treptele corului, Hãulicã a fost numit ambasador, delegat atâta trudã ºi subtilitate dilpomaticã timp de înfruntam rãcoarea zidurilor înfãºurat în roºul permanent al României pe lângã UNESCO, decenii de celebrul vorbitor. Nu îndrãzniserã sã carnavalesc al unui amplu ºal, care mã calitate pe care a pãstrat-o neobosit, pânã la adopte astfel poziþii criticii consacraþi precum cuprindea precum o pelerinã. De fapt, chiar sfârºitul vieþii. Petru Comarnescu sau Eugen Schileru, necum dacã nu rosteam troparele cuvenite îngerilor ºi Scrieri (selecþie): Peintres roumains, I-II cei mai exasperaþi de trecutul imediat precum nu-i proslãveam prin Imnul Trisaghion, ca în (Paris, 1965); Criticã ºi culturã (Bucureºti, Radu Bogdan sau Dan Grigorescu. liturghia bizantinã, prezenþa lor în miezul 1967); Brâncuºi ou l’Anonymat du genie Cum-necum, Dan Hãulicã dobândise o inspiraþiei actuale a sculptoriþei ne inducea (Bucureºti, 1967); Geografii spirituale notorietate ºi recunoaºtere substanþiale, oarecum o stare de spirit. Era, cred într-o (Bucureºti, 1973); Nostalgia sintezei (Bucureºti, devenind, axiologic vorbind, ocupantul duminicã, sãrbãtoarea inaugurãrii noastre, la 1984); Dimensiuni ale artei moderne privilegiat al locului de referinþã printre culmea unde ritul european, se ºtie, îºi (Bucureºti, 1992). judecãtorii artelor româneºti contemporane. În introduce credincioºii prin slujbe anume timp, el a câºtigat o justificatã recunoaºtere ºi rânduite, vecernia, mai ales, în disponibilitatea „ apreciere internaþionale. A fost ales preºedinte zilei care va urma, nu o zi tristã – „blue de onoare al Asociaþiei Internaþionale a Monday”, cum o voiesc leneºe superstiþii –, ci Criticilor de Artã, preºedinte al Consiliului lunea dedicatã tocmai îngerilor, ca mijlocitori Audiovizualului Mondial pentru Editãri ºi ai cerescului.” Cercetãri de Artã, al Ligii Culturale România- ªi, în mirarea mea fãrã margini, l-am vãzut Franþa, membru al Academiei Europene de deodatã pe vorbitor plutind în zbor alãturi de ºtiinþe, Litere ºi Arte, al Societãþii Europene Cristinel, celãlalt înger cu care se þinea de

32 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

32 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

muzica Before Elvis…

RiCo ronia sorþii face ca autorul, care încearcã sã mai atent informaþia despre artiºtii prezentaþi descrie modul în care a evoluat muzica la începutul cãrþii, la adresa cãrora se fac Ipopularã din Statele Unite în secolul XX, referinþe ulterior. Este extrem de interesant sã fie austriac la origini. Larry Birnbaum a cum o carte de istorie reuºeºte sã fie transfor- crescut la New York City ºi a lucrat timp de matã într-o poveste cu tematicã. Urmând capi- 35 de ani în domeniul muzical, ca redactor tolele de-a lungul deceniilor prezentate, unora pentru Downbeat, Spin, Pulse ºi The Village le va fi dificil de urmãrit istoria, deoarece nu Voice, fiind, în ultimii ani, redactor ºef la o respectã desfãºurarea obiºnuitã, monotonã, a editurã ºi la revistele Global Rhythm (de dicþionarelor enciclopedice cu care am intrat world music) ºi Ear (de new-music). în contact ºi cu care ne-am obiºnuit de-a lun- Scopul declarat al acestei lucrãri este de a gul anilor, fie cã e vorba de cãrþile româneºti dovedi faptul cã genul rock’n’roll a evoluat semnate de Daniela Caraman-Fotea, din scena muzicii de culoare a jazului anilor Illustrated Encyclopedia of Rock (1993) sau 1930 (ºi nu din muzica country sau blues, seria de volume The Guiness Who’s Who of… dupã cum ne spune mass media ºi industria ale unor genuri clar delimitate (1994)… muzicalã din ultima jumãtate de secol). Fiecare paginã îºi are un rost în descrierea Extrem de modest, Larry Birnbaum încheie fenomenului muzical din SUA în prima jumã- volumul The definitive study of rock music tate a secolului trecut. has yet to be written (adicã, studiul definitiv Pe lângã artiºtii de succes din vremuri al muzicii rock urmeazã sã fie realizat de apuse, care sunt promovaþi ºi în prezent pe cãtre cineva dintr-o generaþie care va urma)… compilaþii de ºlagãre sau prin preluãrile care dar proiectul autorului conþine 36 de pagini ulterioare a subgenurilor. Astfel, muzica rock- reapar sporadic în topurile actuale, Larry dedicate doar bibliografiei. ’n’roll rãmâne de actualitate, în ciuda trecerii Birnbaum ne prezintã un LUNG îndreptar a Before Elvis - The Prehistory of timpului. unui catalog extins de eroi îngropaþi de istoria Rock’n’Roll (Scarecrow Press/Rowman & Din punct de vedere al standardelor anului prezentatã dintr-un unghi din care am rãmas Littlefield Publishing Group, 2014) acoperã o 2014, consider cã dacã reuºeºti sã parcurgi cu impresia cã muzica rock’n’roll s-a dez- perioadã de timp începând cu muzica înregis- aceastã lucrare, nu ai nevoie sã rãsfoieºti altã voltat strict din împletirea genului blues cu tratã din anii 1890 pânã în 1959. Pornind de carte pe aceastã temã. Totodatã sunt sigur cã muzica country. Autorul dezgroapã ºi descrie la exemplificãri concrete ale muzicii populare odatã cu trecerea anilor, ºansele sunt din ce în detaliu scenele muzicii hokum, swing, a pionierilor albi din Statele Unite ºi muzica în ce mai mici ca altcineva sã se documenteze rhythm and blues, boogie-woogie, doo-wop ºi sclavilor africani (cu care se întâlnesc aici în la fel de bine asupra subiectului (iar acest jump blues, pe lângã multe alte genuri colat- secolul XVIII), cartea documenteazã influ- lucru se va putea întâmpla numai în momen- erale, pentru a ajunge la rãdãcinile adevãrate enþele acestor melodii pânã în prezent (2012), tul în care TOATà muzica înregistratã de-a ale rock’n’roll-ului. pornind de la artiºtii activi din anii ‘30-’40 lungul istoriei va fi urcatã pe iTunes). Parcurgând cartea, înþelegem faptul cã (care se mai aflã printre noi) ºi pânã la for- Aceastã carte este indispensabilã celor care rhythm and blues s-a transformat treptat în maþiile tinere de actualitate care au fost influ- cautã sã se documenteze cât mai bine asupra rock’n’roll cu mulþi ani înainte ca tinerii albi enþate de aceste ritmuri sau versuri. fenomenului muzical al secolului 20, celor sã aprecieze noile ritmuri, iar la momentul în Munca de o viaþã a lui Larry Birnbaum care vor sã cunoascã cât mai multe despre care albii au început sã danseze pe aceste este efectiv incredibilã. Cãlãtoria muzicalã ne rãdãcinile muzicii rock ºi audiofililor care note, muzica de culoare a fãcut o cotiturã poartã din plantaþiile lucrate de sclavi (ºi bis- cautã o pãrere documentatã despre unde se importantã spre muzica soul, evoluând ulteri- ericile înfiinþate pentru ei) în secolul 19, ºi situeazã maeºtrii or în direcþiile disco ºi rap, în timp ce muzica notele înregistrate pe cilindri de cearã ºi plãci jazzului în schema evoluþiei muzicale. comercialã a albilor, mult diluatã de cãtre de ebonitã în secolul 20 - pânã la compoziþii Before Elvis - The Prehistory of normele impuse de industrie, a ajuns prin care nu au reuºit încã sã fie trecute în format Rock’n’Roll de Larry Birnbaum este o operã experimentele unor artiºti inovativi sã atingã digital în secolul 21. Autorul s-a implicat în de artã ºi consider cã poate fi studiul defini- noi apogee rebele în anii ‘60 prin muzica psi- meseria lui mai mult decât doar la un nivel tiv al muzicii jazz, rhythm and blues ºi rock- hedelicã, în anii ‘70 prin muzica punk, în anii mediocru de a mai asculta muzicã ºi în tim- ’n’roll, foarte necesar ºi util consumatorilor, ‘80 prin muzica heavy metal ºi în anii ‘90 pul liber sau de a audia albume în scop profe- colecþionarilor ºi producãtorilor. prin muzica grunge. sional pentru slujbã, studiind atent transfor- Altã concluzie controversatã a autorului îl marea în timp a frazelor, versurilor, rimelor, prezintã pe Elvis Presley ca fiind un copil structurilor de melodii specifice fiecãrui gen „ pasionat de balade pop-country, obligat de muzical, notele, secvenþele de ritmuri ºi echipa din spatele brand-ului sãu sã inter- armonii care au condus la siajul de influenþe preteze melodii mai ritmate, pentru a avea care ne afecteazã curentele actuale - ºi altele impactul scontat pe piaþã. uitate o datã cu trecerea timpului. Little Richard, în schimb, are cel mai mare Larry Birnbaum pune un accent deosebit impact sonor pe muzica rock’n’roll. pe istoria unor melodii care au fost chinte- Un aspect negativ al cãrþii poate fi graba senþiale pentru ceea ce considerãm cã a fost autorului spre final de a prezenta o serie prea revoluþia muzicii rock în cursul secolului XX. mare de genuri ºi artiºti într-un numãr prea Deºi mi-a luat aproape un sfert din carte mic de pagini (comparativ cu cantitatea ºi sã înþeleg stilul de a scrie al autorului, mi-a amplitudinea subiectelor acoperite în primele plãcut cum se prezintã biografiile artiºtilor, trei sferturi de pagini). Aceleaºi genuri ºi trecerile realizate de Larry Birnbaum fiind ºi aceiaºi artiºti de la final însã nu prezintã o subtile ºi (crono)logice pe parcursul cãrþii. importanþã atât de mare pentru dezvoltarea Terminând recent volumul, de abia aºtept sã genului rock, cât pentru evoluþia diversitãþii reiau din nou materialul, pentru a parcurge

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 33

Black Pantone 253 U 33 Black Pantone 253 U

film Gardienii galaxiei

Lucian Maier n om se instituie drept super-erou fãrã sã ºi de Nicole Perlman, aflatã la debut), plin de aibã puteri speciale – e o idee pe care replici brici, Guardians of the Galaxy este prima UJames Gunn o trateazã cu umor ºi cu o super-producþie hollywoodianã la care aº fi vrut evidentã apropiere de lumea comics-urilor în ca secvenþele de acþiune brutã sã dureze mai lungmetrajul sãu de debut, Super (2010), într-o puþin, încît sã fie ceva mai mult loc pentru perioadã în care (abia) începeau sã aparã în presa ºezãtorile personajelor. Guardians of the Galaxy americanã faptele de vitejie ale unui Phoenix este blockbuster-ul în care ne aflãm în cel mai Jones sau ale lui Red Dragon ºi cu un timp înalt grad în era postmodernã. Spre deosebire de însemnat înainte de apariþia unei Chinese Redbud Transformers sau Captain America, Batman sau Woman pe strãzile Beijingului. Probabil cã Superman, unde calitatea de erou pe care o au inocenþa unei asemenea idei, capacitatea autorului protagoniºtii este dificil de pus sub semnul de a acoperi cu un umor cald o dramã (a lui întrebãrii, aici nimeni nu are un statut inatacabil Frank Darbo, pãrãsit de soþie), dar ºi ºtiinþa de a ºi nimeni nu-ºi depãºeºte de prea multe ori fi acid atunci cînd e cazul (James Gunn’s PG poziþia de looser creditat de autor ºi de spectator Porn) au stat în spatele chemãrii lui James Gunn just for fun. Gardienii sînt un fel de Powerpuff la cîrma unei noi francize – Guardians of the Girls din Death Proof, care activeazã în spaþiul Galaxy –, care-ºi are originea în mitologiile extra/terestru vizibil ºi în Star Wars. Dar dacã în Marvel, în seria omonimã publicatã din 1969 pînã Star Wars totul era pe bune, aici avem un la mijlocul anilor ’90, cu un restart în anul 2008. exerciþiu CGI în care au fost reciclate idei ºi Rocket Raccoon (nume inspirat de piesa personaje emblemã din istoria proiectelor space Rocky Raccoon a celor de la Beatles) e un raton opera ºi din cultura jocurilor video, personaje antropomorf, rezultatul unei investiþii digital- trecute toate prin ingeniozitatea narativ-omagial- existã momente marcante, cu o încãrcãturã genetice în animal, un fel de Crash Bandicoot de ironicã a lui Tarantino (prezenþa spiritualã a emoþionalã negativã), – Gunn oferã o replicã pe PlayStation, hoþoman în privire ºi tactician de acestuia se simte ºi în felul în care muzica adusã împãciuitoare: atunci cînd Gamora îi întinde mîna elitã, aºa, ca Ronnie O’Sullivan la masa de în film, diverse ºlagãre ale anilor ºaizeci, devine lui Peter pentru a crea hora care îl va salva pe snooker; Groot e un Pinocchio dintr-o galaxie un raport asupra acþiunilor personajelor), cu fapte acesta din urmã de la moarte, el o vede pe mama foarte foarte îndepãrtatã, un umanoid-copac, de vitejie redate cu bucuria ºi flerul unui tînãr sa întinzîndu-i mîna, într-o secvenþã ce aminteºte foarte sensibil, dar cu un vocabular redus; care descoperã jucãriile science-fiction Lego dupã de Naºterea lui Adam, pictura lui Michelangelo. Gamora e o extraterestrã verde (spre deosebire de lupte astronomice pe cîmpiile din Halo, la lumina Acestea sînt motivele pentru care Guardians Avatar, unde Zoe Saldana, actriþa care o felinarelor electrice din Half-Life. of the Galaxy meritã vãzut. Ele fac sã treacã uºor interpreteazã, era albastrã), bunã cunoscãtoare a Stilul je m’en fiche-ist-inteligent al filmului secvenþele de luptã acerbã, cu zãpãceala lor miºcãrilor specifice artelor marþiale; Drax e un fel poate fi observat în felul în care Gunn pastiºeazã specificã, în care ecranul e inundat de lasere, în de Hulk, cu o inimã ºi mai mare, iar Star-Lord drama clasicã hollywoodianã în note sarcastice care nave spaþiale gonesc de la stînga la dreapta, (Peter Quill, dupã certificatul de naºtere de pe (în debutul filmului, Peter îºi întîlneºte mama de jos în sus, dinspre ecran spre proiector (dacã Terra) – cel care va ajunge conducãtorul echipei aflatã pe patul de moarte, într-un spital oncologic; vedeþi filmul în 3D) ºi în care bubuiturile ºi de gardieni – e un jumãtate-om bun la toate. imediat, micuþul e rãpit de un OZN în timp ce piuiturile îþi fac urechile sã fîlfîie. Împreunã sînt ”guardians of the galaxy” ºi au ca alerga în proximitatea spitalului, urlîndu-ºi þintã protejarea lumii (terestre ºi extraterestre) de durerea); spre finalul filmului, parodic (la adresa „ prezenþa Rãului. ideii cã în spatele oricãrui om care se cautã Cu un scenariu ingenios (scris de James Gunn colaþionãri Robin Williams pe vremea lui Garp

Alexandru Jurcan âþi ani avea Robin Williams în 1982, când profitat de un soldat muribund… violându-l a apãrut filmul Lumea vãzutã de Garp de într-un fel. Garp, copilul, avea fobiile lui, însã le-a CGeorge Roy Hill, dupã romanul lui John domesticit ºi a devenit familist. Iatã-l jucându-se Irving? Vreo 31, deoarece s-a nãscut în 1951. cu copii lui, numindu-se TS, adicã „teribil de Deocamdatã vrem sã uitãm ce s-a petrecut în 11 sexy” ori – dupã preferinþã – „teribil de trist”. august, anul acesta, la Tiburon, în California. Enervat de câinele vecinului, Garp vindicativul îl Preferãm vitalitatea personajului Garp, directeþea muºcã de ureche. Unul din bãieþii lui Garp, dupã interpretãrii, tinereþea atipicã, abordând acel luptele pe iarbã, se plânge cã „voi muriþi mereu, zâmbet alunecând spre o tristeþe misterioasã. eu nu mor niciodatã”. Sã spun cinstit: filmul e John Irving s-a nãscut în 1942. A fost antrenor cam reductiv, adesea ºablonard, numai cã empatia de lupte, profesor universitar, actor, prozator, vine dinspre Robin Williams. Am vãzut… lumea scenarist. În romanul Lumea vãzutã de Garp de-acolo prin interpretarea lui ofertantã. scriitorul e preocupat de portretul unei feministe Admirând melanjul de burlesc filtrat, atipic ºi de excentrice – Jenny Fields – al cãrei bãiat din flori exuberanþã depasionalizatã. Acolo în final, Garp (Garp) luptã sã devinã un scriitor de succes, doar rãnitul zboarã cu elicopterul spre spital. Surâde în Robin Williams cã se izbeºte involuntar de popularitatea mamei, braþele soþiei, ºoptind: „Zbor, Helen!”. Deodatã bani, glorie etc. Misterioase sunt cãile Domnului. care va sfârºi tragic pe frontul acerb al mi-a venit în minte ziua de 11 august de-acum, Nu putem ºti cum era lumea vãzutã de Robin feminismului dezlãnþuit. Joacã în film Glenn când Robin s-a spânzurat cu o curea, dupã ce ºi-a Williams, redusã acum la tãcere. Close (primul ei rol) , Mary Beth Hurt, ba chiar crestat încheietura mâinii. De ce? – s-a întrebat „ regizorul Hill, în rolul episodic al pilotului. lumea. Un om cu o carierã impresionantã, cu Jenny dorea un copil, dar un soþ, nu. A

34 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014

34 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

remember cinematografic

Curând, McQueen pãrãseºte acest loc ºi The King of Cool începe marea hoinãrealã. În 1947 se înroleazã în Marinã ºi cinci ani mai târziu s-a hotãrât sã se facã actor. Începe cursurile la faimosul Ioan Meghea Actor’s Studio în New York, profitând cã statul american îi ajuta pe militarii care doreau sã se integreze în viaþa civilã. Inspiratã miºcare... În 1955 îºi terminã studiile ºi obþine primul rol pe Broadway, iar un an mai târziu începe sã joace în filme. Roluri secundare. Deocamdatã. În 1958 a jucat în rolul principal din filmul The Blob ºi apoi, doi ani, a apãrut într-un serial pentru televiziune, ceea ce i-a adus recunoaºterea criticii. În 1960 face parte din distribuþia filmului Cei ºapte magnifici. Va avea ca ºi parteneri pe Yul Brynner, Charles Bronson, James Coburn, Eli Wallach ºi Robert Vaughn. Magnifici actori, extraordinarã reluare a filmului bãtrânului „samurai” Akira Kurosawa! În 1966, un rol parcã fãcut pentru el, în filmul The Sand Pebbles, îi aduce nominalizarea la Oscar. Iar lucrurile nu se opresc aici. În 1968, urmeazã un film poliþist american regizat de Peter Yates. Cred cã am vãzut ºi revãzut acest film de câteva ori, iar savoarea lui am simþit-o ºi în 2014... Storiul filmului? Un poliþist, Frank Bullitt, este ales de cãtre Chalmers, un politician ambiþios, sã asigure securitatea unui gangster care trebuie sã depunã mãrturie în defavoarea unui influent om politic. Protecþia martorului... În toatã povestea asta, este ucis ºi un poliþist, prietenul lui Bullitt. De aici, o întreagã cursã contra cronometru în urmãrirea ucigaºilor ºi locotenentul nostru deranjeazã politica venalã a unor cercuri influente, ceea ce- l aduce chiar într-un rãzboi cu ºefii, mizându-ºi cariera. Un film bine fãcut, acþiune alertã, un bãrbat frumos în rolul principal ºi câteva urmãriri cu maºinile pe niºte strãzi teribil de incomode. Un succes rãsunãtor... Începând de aici, McQueen a combinat rolurile de acþiune cu roluri de caracter, demonstrând, dacã mai era nevoie, marele lui talent. A fost ºi un fan al adrenalinei, la un moment dat cochetând cu ideea de a renunþa la cinematografie pentru a se dedica carierei de pilot de curse. Începând cu 1971, când a jucat în filmul Le Mans, au urmat câteva producþii care, pentru rin anii ’70, în micul meu orãºel transformat într-o stea prin filmul Marea mine, au fost adevãrate bijuterii: Lovitura, în ardelenesc, îmi începusem meseria de evadare. Nu era un necunoscut pentru mine, îl 1972, Papillon, în 1973, în 1974 Infernul din Plucrãtor cu „pãdurea”. Da, devenisem un mai vãzusem în anii studenþiei la Bucureºti, în zgârie-nori, alãturi de Paul Newman, alt tânãr inginer ºi credeam cã lucrul ãsta va fi filmele Cei ºapte magnifici, Locotenentul Bullit monstru sacru, apoi, în 1980, Vânãtorul... începutul ºi cândva, mai încolo, mult mai sau în Le Mans. Numele lui era Steve Presiunea Hollywood-ului i-a deschis apetitul încolo, sfârºitul rostului meu într-o lume McQueen. acestui mare actor pentru canabis, heroinã ºi provincialã. N-a fost sã fie aºa, dar, mã rog, Nãscut în 24 martie 1930 în Beech Grave, alte droguri, cât ºi asupra vieþii de noapte. asta e o altã problemã... Statele Unite, Steve McQueen a fost unul din Relaþiile lui McQueen cu femeile au fost destul Ei bine, una din „grijile” mele din acei ani cei mai adoraþi actori americani, supranumit ºi de neortodoxe, devine suspicios ºi consumul de era cumpãrarea din când în când a cãrþilor de The King of Cool. De unde acest nume? Poate droguri îl face aproape paranoic. calitate apãrute în unica librãrie a orãºelului. de la caracterul sãu rebel, poate de la multele Steve McQueen se stinge din viaþã la 50 de Aºa am gãsit ºi romanul Papillon. Douã întâmplãri prin care a trecut în scurta sa viaþã ani, în iarna anului 1980, datoritã unui stop volume, editura BPT, preþuri rezonabile... O sau poate de la înfãþiºarea sa carismaticã ºi cardiac, consecinþã a tratamentului pe care-l carte tulburãtoare, cu un succes enorm ºi „rece”. Cine ºtie... face contra unui cancer pulmonar de care imediat. Romanul descrie viaþa lui Henri Nu ºi-a cunoscut niciodatã tatãl care ºi-a suferea. Era o formã de cancer provocatã de Charrière, un individ care la 26 de ani a fost pãrãsit soþia ºi fiul imediat dupã ce acesta se azbestul pe care-l folosise la cursele de maºini condamnat la închisoare pe viaþã ºi închis în nãscuse. Pe Steve, lucrul ãsta l-a afectat toatã pe care le iubise atât de mult. Requiescat in Guiana Francezã, în urma acuzaþiei de ucidere a viaþa. Din pricina firii sale rebele, McQueen a pace... unui proxenet. Romanul a fost lansat în 1970, crescut în casa unchiului sãu, unde l-a lãsat iar în 1973 Franklin J. Schaffner va regiza mama sa. Pe la vârsta de 12 ani, exasperat de „ filmul cu acelaºi nume ºi cu o distribuþie de comportamentul dur al copilului, unchiul l-a zile mari. Dustin Hoffman, Don Gordon, trimis din nou lângã mama sa ºi, doi ani mai Anthony Zerbe ºi mulþi alþii. Rolul principal era târziu, aceasta îl trimite la o casã de copii. Nu deþinut de un actor care, în 1963, a fost putea sã-l educe.

TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 35

Black Pantone 253 U 35 Black Pantone 253 U

sumar plastica din lirica universalã John Keats 2 László Tóth filosofie Remus Foltoº Teza de doctorat a lui Constantin Noica 3 Expoziþie retrospectivã cãrþi în actualitate Galeria Quadro, 18 august - 10 octombrie 2014 Dorin Mureºan Un debut cam expediat 4 Cristian-Paul Mozoru Povestindu-te scriind în celãlalt- oglindã 5 Sebestyén György Székely Vistian Goia Disoluþia satului tradiþional 6 e aceste meleaguri ale Europei Centrale de explicit realist, aceste portrete de dimensiuni Ioan Negru Pascal ºi despre Pascal 7 Est, în cursul anilor ºaizeci, suprarealismul mari reprezintã bãtrânul deformat de vârstã ºi comentarii Papãrea ca o opþiune posibilã pentru arta boli, în prim plan sau din profil. Prin eliminarea Dan Damaschin Friedrich Michael sau poezia ca rostire eliberatã de sub presiuni ideologice. oricãrui element detensionant, privitorul este Reîntoarcerea la avangarda istoricã revenea, ºi iniþiaticã 8 obligat sã se confrunte cu imaginea ºi destinul pe plan internaþional, în centrul atenþiei neo- celor reprezentaþi. Nici nu mai este nevoie de Nicolae Bosbiciu În cãutarea unei mathesis universalis 10 avangardei, dând naºtere unei serii de noi aplicarea metodei fragmentãrii pe portretele eseu interpretãri. Suprarealismul nu excludea acestor oameni vârstnici, în mare parte reprezentarea figurativã ºi realistã, ceea ce supravieþuitori ai Holocaustului: existenþa în Ion Buzaºi ªtefan Manciulea - istoric literar 11 prezenta un avantaj pentru artiºtii noºtri, iar sine instrumenteazã descompunerea obiectului. memento aceasta trebuia sã corespundã imperativului Vorbind despre aceste portrete, artistul îºi realist încã valabil în România. Aceste „aparenþe caracterizeazã întreaga creaþie: „Creaþiile mele Gavril Moldovan Scrisoare de la Petru Poantã 13 realiste” ascundeau însã critici mai mult sau îmbogãþesc, prin elemente suprarealiste, un poezia mai puþin deschise la adresa regimului politic ºi mesaj cât se poate de realist, maturat în Sorin Grecu 14 exprimau un anumit etos est-european, în timp dualitatea sentimentului ºi a raþiunii, cãruia-i ce limbajul formal renãscut prin noi abordãri Dorina Brânduºa Landén 15 conferã un caracter zguduitor. Cele de mai sus abstracte ale suprafeþei se alãtura, în mod explicã supremaþia figurii umane în arta mea ºi parodia la tribunã natural, mesajului operelor create. explicã poziþia centralã a chipului omului Pe lângã suprarealism, gândirea artistului Lucian Perþa Sorin Grecu 15 bãtrân, imagine care mã inspirã mereu prin László Tóth poartã amprentele întâlnirii cu multiplele sale straturi, demne de un document proza universul teatrului absurd. Departe de a fi istoric”. viziuni suprareale ale unor peisaje feerice, Hanna Bota Sculptorul în nisip 16 tablourile sale sunt niºte construcþii fragmentare Nicolae Goja Micul Dumnezeu 18 [Lucrãrile au fost împrumutate de familie, ale unei realitãþi recognoscibile, cu figuri umane colecþionari ºi Muzeul de Artã Cluj-Napoca. meridian ºi peisaje utilizate aidoma unor elemente Lego. Lucrãrile din reproduceri provin din colecþia Festivalul Internaþional de Poezie Ginghai 2014 21 Privind aceste tablouri, devine evident faptul cã familiei ºi colecþii private.] Aura Christi 22 Arhitectul lor nu deþine nici ghidul de utilizare, nici cunoºtinþele ultime care sã-i inspire ——————————————————————— o datã pe lunã credinþã. Prin aceste tablouri, creatorul se László Tóth (Satu Mare, 13 iulie 1933 – confruntã cu caracterul total întâmplãtor ºi ireal Mircea Pora "apa trece, România rãmâne..." 23 Wertingen, 24 decembrie 2009) al acestor construcþii, chiar izbindu-se de ele. Student al Institutului de Arte Plastice Ion diagnoze László Tóth transformã meditaþiile asupra vieþii Andreescu, specialitatea picturã, între anii 1951- în metafora cârpelii, din moment ce cârpeala Andrei Marga Virgil I. Bãrbat - un gînditor de 1957. În 1955 se cãsãtoreºte cu pictoriþa Ilona poartã urmele Ordinii originale, fãrã a fi însã referinþã 24 Szucs. Ilustraþiile sale apar în nenumãrate capabilã sã pãstreze sensul acesteia, sã o reviste literare ºi cãrþi. În perioada 1965-1971 politica zilei recreeze, sã o ducã mai departe. este scenograf al Teatrului Maghiar de Stat din Compoziþiile monumentale ale seriei Petru Romoºan Politicieni ºi cerºetori 27 Cluj. În 1971 devine profesor al Institutului de intitulate Negocieri (anii 1970 – 1990) sunt Arte Plastice din Cluj iar în 1983 este numit ºef pamflet vizibil marcate de o stare de anarhie: în afarã de catedrã al catedrei de picturã. În 1984, de masa la care sunt aºezate, nimic nu leagã Puºi Dinulescu Râsul lui Patapievici 28 împreunã cu soþia sa, se stabileºte în Republica aceste figuri umane aproape desfigurate ºi Federalã Germanã. În Germania, dupã o scurtã opinii descompuse. Participanþii la aceste „negocieri” perioadã petrecutã ca pictor de decoruri, nu vor reuºi sã comunice, rezultatul fiind o activeazã ca artist plastic liber profesionist. Are Nicolae Iliescu Antena 3 ºi rãzbunarea prostului 29 simplã cârpealã, iar orice discurs, o bâlbâialã. expoziþii la Augsburg, Budapesta, Cluj, portret În alte tablouri (cum ar fi Autoportretul din München, Szentendre (aici, în 1991, sunt 1973), în locul elementelor anatomice, sub expuse ºi creaþii ale soþiei decedate în 1990), Marian Sorin Rãdulescu Drumul spre isihie - Dragoº pielea umanã zãrim dispozitive mecanice, de Wertingen. Pâslaru 30 parcã membrele ºi organele s-ar trezi la propria in memoriam lor viaþã printr-o logicã absurdã, negând astfel, încã o datã, posibilitatea de a vedea Lumea ºi „ Vasile Radu Sic transit... 32 Firea ca un tot organic, unitar ºi inteligibil. Tablourile târzii, din anii 2000, prezintã muzica nudurile ºi portretele unor persoane în vârstã. RiCo Before Elvis… 33 Printre acestea, remarcãm seria de portrete film realizate dupã locuitorii unui azil de bãtrâni Lucian Maier Gardienii galaxiei 34 evreiesc din Budapesta. Create într-un stil Colaþionãri Alexandru Jurcan Robin Williams pe vremea lui Garp 34 ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 remember cinematografic în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, Ioan Meghea The King of Cool 35 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, Plastica 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o Sebestyén György Székely expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, László Tóth-Expoziþie retrospectivã 36 cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146. Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

36 Black Pantone 253 U