Virgil I. Bărbat, Un Gânditor De Referinţă
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 288 Consiliul Judeþean Cluj D i r e c t o r fo n d a t o r : Io a n Sl a v i c i 4 lei R e v i s t ã d e cu l t u r ã • s e r i e no u ã • a n u l XI I I • 1 -11 5 se p t e m b r i e 20 1 4 Andrei Marga - Andrei un gânditor de referinþã Virgil I. Bãrbat, Ilustraþia numãrului: László Tóth www.revistatribuna.ro Poeme Puºi Dinulescu Dan Damaschin Aura Christi Râsul lui Patapievici Friedrich Sorin Grecu Michael 1 Black PANTONE Black Pantone 253 U din lirica universalã TRIBUNA John Keats Bright Star! Would I Were Steadfast as Thou Art Director fondator: Ioan Slavici (1884) To One Who Has Been Long in City Pent Bright star! Would I were steadfast as thou art – Not in lone splendour hung aloft the night, PUBLICAÞIE BILUNARà CARE APARE SUB EGIDA To one who has been long in city pent, And watching, with eternal lids apart, CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ ‘Tis very sweet to look into the fair Like Nature’s patient sleepless Eremite, And open face to heaven, - to breathe a prayer The moving waters at their priestlike task Consiliul consultativ al revistei de culturã Full in the smile of the blue firmament. Of pure ablution round earth’s human shores, Tribuna: Who is more happy, when, with heart’s content, Or gazing on the new soft-fallen mask Fatigued he sinks into some pleasant lair Of snow upon the mountains and the moors – Constantin Barbu Of wavy grass, and reads a debonair Alexandru Boboc And gentle tale of love and languishment? No – yet still steadfast, still unchangeable, Gheorghe Boboº Pillowed upon my fair love’s ripening breast, Nicolae Breban Returning home at evening, with an ear To feel for ever its soft fall and swell, Nicolae Iliescu Awake for ever in a sweet unrest, Andrei Marga Catching the notes of Philomel, - an eye Still, still to hear her tender-taken breath, Eugen Mihãescu Watching the sailing cloudlet’s bright career, And so live ever – or else swoon to death. Vasile Muscã He mourns the day so soon has glided by, Mircea Muthu E’en like the passage of an angel’s tear D.R. Popescu That falls through the clear ether silently. Stea ce luceºti! Statornic m-aaº dori Irinel Popescu Marius Porumb Celui ce-aa fost prea mult în urbe rob Petru Romoºan Stea ce luceºti! Statornic m-aº dori, Florin Rotaru Ca tine – nu departe-n noapte stând, Gh. Vlãduþescu Celui ce-a fost prea mult în urbe rob, Din pleoape-n veci deschise spre-a privi Grigore Zanc Preadulce-i e sã vadã târg de þarã, Cum al Naturii treaz Sihastru, blând, ªi sã rãsufle-n sus o rugã, clarã, Blagosloveºte apele ce cresc Redacþia: Spre-azurul clar dând vorbe, bob cu bob. Spre-al lumii mal de suflete ºi dând Mircea Arman Mir preoþesc. Ori, obrãzar ceresc, (manager) ªi cine-i mai ferice, mulþumit Sã cadã-ntr-un alcov de ierbi înalte Pe munþi ºi mlaºtini, ca zãpezi cãzând – Claudiu Groza ªi sã citeascã, desfãtat, o carte (redactor ºef adjunct) Dulce scriind de dor ºi de iubit? Nu – tot statornicã, de neschimbat, Ioan-Pavel Azap Stând pe-al iubitei mele piept în pârg, ªtefan Manasia ªi-n drum spre casã, seara, auzind Sã-l simþi crescând, cãzând, în rãsuflat, Oana Pughineanu Privighetoarea c-o ureche ºi Deºtept în somn neliniºtit, de sârg, Ovidiu Petca Cu-un ochi la noriºorul strãlucind Tac-tot, tac-tot, s-aud suflarea-i dulce, (secretar tehnic de redacþie) Cum trece, cine ziua n-ar jeli, ªi-aºa-oi trãi, ori moartea-o sã mã culce. Ca lacrima de înger ce-a cãzut Aurica Tothãzan Prin limpede vãzduh trecând, tãcut. Maria Georgeta Marc Traducere de Cristina Tãtaru Tehnoredactare: Virgil Mleºniþã Colaþionare ºi supervizare: L.G. Ilea Redacþia ºi administraþia: 400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 Tel. (0264) 59.14.98 Fax (0264) 59.14.97 E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro ISSN 1223-8546 Responsabilitatea asupra conþinutului textelor revine în întregime autorilor 2 TRIBUNA • NR. 288• 1-15 septembrie 2014 2 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U filosofie Teza de doctorat a lui Constantin Noica Remus Foltoº ºa cum îl cunoaºtem pe Constantin Noica din la a spune cã, evident, cel mai prodigios, dar ºi cel scrierile sale, putem spune cã lucrarea pe care o dintâi care ia în serios metafizica, rãmâne Platon. Cea Aanalizãm în acest scurt eseu se încadreazã mai bogatã operã, dar ºi cea care se poate imbrica cu printre acelea mai puþin „digerabile”, cu toate, sau orice mecanism al vreuneia dintre ideologiile ulterioare poate tocmai de aceea, cã reprezintã o lucrare de ale Europei, din cele mai vechi timpuri ºi pânã în doctorat. Publicatã în timpul celui de-al Doilea Rãzboi zilele noastre, rãmâne opera lui Platon. Orice dualism Mondial, Schiþã pentru istoria lui Cum e cu putinþã ontologic arhaic dispune de o lume perisabilã, cea de ceva nou reprezintã o bunã propedeuticã pentru o aici, ºi una corespondentã sau corelativã, aflatã istorie a filosofiei europene, atingând în treacãt atât dincolo. Aici ºi dincolo este referinþa oricãrui demers, probleme de ontologie cât ºi de gnoseologie care, ca fie cã vorbim de mit, fie cã vorbim de magie – dacã momente cruciale, au influenþat ideologia metafizicã a este sã ne raportãm la perioada auroralã a istoriei Europei. Spunem, „în treacãt” pentru cã, din universale. Mircea Eliade, în Aspecte ale mitului doctrinele filosofilor celor mai importanþi, este preluat detaliazã aceste probleme ºi subliniazã similitudinea dintre ideologia religioasã arhaicã ºi cea pretins doar ceea ce era relevant ºi pregnant din aceste raþionalã, sã spunem, cea a lui Platon. De asemenea doctrine, relevant pentru problema cunoaºterii. Dar mai precizãm ºi altã sursã ce opereazã cu asfel de deºi este vorba despre putinþa lui ceva nou, Noica similitudine între mitic, magic ºi pe de altã parte deruleazã în faþa ochilor noºtri o întreagã pleiadã de raþional – Mythe et pensee chez les Grecs, de Jean- probleme care nu ating numai problema teoriei Pierre Vernant. Dacã în mitologie puterea ontosului Constantin Noica cunoaºterii ci ºi cele mai acute rezolvãri ontologice la este coapartanentã unui zeu, în filozofie acest zeu îºi Aristotel, nu vom avea decât un individual care are care duc aceste gnoseologii. De aceea, Noica preia din schimbã numele ºi devine un principiu. Pe picior de puterea unui universal, înglobându-i pur ºi simplu problematica stufoasã a filosofilor, mai întâi egalitate, ambele entitãþi vor fi evident înþelese cu sensul de universal. problemele de ontologie ºi mai pe urmã deduce din acelaºi sens. Dar nu asta e chiar atât de important. Aºadar trecând la Aristotel, vom regãsi cele douã acestea esenþa gnoseologicã. Deci mai întâi e vorba de Mai important este cã dubletul despre care am vorbit entitãþi – forma ºi materia, ideea ºi copia, dar, dupã fizicã ºi metafizicã ºi de abia pe urmã de cunoaºtere. mai sus, Cunoaºtere-Existenþã, devine deosebit de cum am precizat, forma ºi materia sunt douã feþe ale Este evident cã n-ar fi putut fi invers, cãci, cel puþin efervescent atunci când, de-a lungul istoriei europene a aceleiaºi medalii. Materia este virtualitatea purã care, pânã la raþionaliºti, unde se opreºte istoria lui Cum e filosofiei, se deschide odatã pentru totdeauna opoziþiei determinându-se devine din potenþã, actualitate. Actul cu putinþã ceva nou; Noica nu poate absolvi teoria fundamentale dintre subiect ºi obiect. Cea mai veche pur este deci materia determinatã – acest lucru din cunoaºterii de bagajul ontologiei care atârnã greu de formã de gândire, forma mentis europeanã este punct de vedere ontologic. Forma sau actul învãluie cea dintâi. ºi nu e un lucru întâmplãtor acesta. Pentru tocmai aceastã opoziþie între cunoaºtere ºi existenþã, toatã fãptura materialã cu un bagaj teleologic foarte cã dacã ºtiinþa modernã nu mai are nevoie de fizica între gând ºi fiinþã, între interior ºi exterior. La Platon, precis astfel cã fiecare lucru aflat în miºcare tinde sã sau metafizica antice, medievale ºi moderne, e pentru aceastã opoziþie subiect-obiect, ontologicã, va cãpãta se determine, sã treacã de la indeterminare la din punct de vedere gnoseologic, o ramificaþie cã specializãrile gnoseologiei moderne ºi determinare, explicându-se astfel procesul universal. surprinzãtoare. Subiectul cunoscãtor trebuie înþeles în contemporane dau seamã mai mult de Psihologia Este evident cã sursa miºcãrii universale nu poate sã dublu sens: posesor a unei doxa sau pãrere cognitivã la care s-ar putea reduce orice cunoaºtere fie decât nemiºcatã. Acest topos este Primum Movens, (cunoaºtere inautenticã) ºi posesor al unei episteme, asupra intelectului. Specializarea acerbã, excesivã ºi principiul divin, care deºi imobil este sursa oricãrei adevãr (cunoaºtere autenticã). De asemenea obiectul extraordinar de exactã a psihologiei nu mai are nevoie mobilitãþi. Dar înþelegând cã trebuie sã ne raportãm la se ramificã în dublu sens: o realitate iluzorie ºi de o fizicã sau o metafizicã – aºa cum erau nevoite sã ceea ce este comun tuturor filosofilor analizaþi, ne viciabilã (lumea sensibilã) ºi o realitate plenarã ºi se raporteze la acestea cunoaºterea anticã, medievalã ºi întoarcem la dubletul Cunoaºtere-Existenþã, elementul stabilã (lumea inteligibilã). Tocmai în aceastã dualitate modernã. În epoca pozitivismului, evident, ele nu-ºi care, la Noica, reprezintã numitorul comun folosit în din sânul dubletului Cunoaºtere-Existenþã constã tot ce mai au rostul, dar frumuseþea fizicii ºi metafizicii cercetarea lui Ceva Nou. Iar avându-l în vedere pe este mai pregnant din punct de vedere filosofic. Noica vechi este cea care l-a vrãjit pe Noica ºi pe mulþi, Aristotel, trebuie sã spunem cã, aºa cum se imbricã observã cã posibilitatea existenþei lui ceva nou este mulþi alþi contemporani astfel ca ei sã mai curteze potenþialitatea cu actualitatea în ordinea Lumii, tot aºa aceeaºi problemã a cunoaºterii ori problema astfel de rezolvãri, nu pentru valabilitatea din se petrece la nivelul subiectului cunoscãtor: intelectul, cunoaºterii la Platon este în cãutarea lui cum este cu actualitate a acestora ci, cum am spus, pentru cel mai de preþ organ al cunoaºterii, suferã, la putinþã cunoaºterea în sine.