Octavian Goga
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Octavian C. Tasratianu .W Octavian Goga Amintiri 4:1 Bucovina" I.E. Toroutiu, Bucure0i 1 9 ,3 9 Pretul: Lei 100. OCTAVIAN GOGA SPOVEDANII XI. OCTAVIAN C. TASLAUANU OCTAVIAN GOGA -AMINTIRI SI CONTRIBUTII LA ISTORICUL REVISTEI cLUCEAFARULx- PARTEA I EPOCA BUDAPESTANA <4 BUCOVINA X,I E. TOROLITIU, BLICLIRESfI 1 939 PARTEA I EPOCA BUDAPESTANA 1902-1906 Incepusem sä scriu un studiu mai restreins despre Octavian Goga, destinat pentru volumul Contim- poranii, care, dupà sfarsitul zilelor mele, va incheia ciclul Spovedaniilor. Nu m'am gandit, di Goga va avea norocul sci piece inaintea mea. Dupeice s'a dus, m'am hotarit sa astern pe hartie o serie de amintiri din trecutul sbuciumat trait impreund cu el. Lucrarea de faja, desi a luat proporfli nepreva- zute, e numai o contribujie la biografia si la des- voltarea talentului lui Goga in prima laza a acti- vitajii sale poetice. Poate se vor mai gasi si OH cari sa-si scrie amintirile despre poetul Ardealului. Unii se vor hotari, poate, sa cerceteze in ama- nunte, pe bath de documente, viaja acestui suflet fara astampar. Amintirile mete despre Goga nu se puleau des- Orli de revista Luceafärul", de aceea am istorisit o blind parte si din trecutul acestei publicajii, care a lasat o ddra de lumina in miscarea culturala a Ardealului inainte de isbucnirea razboiuluidin 1914. Un studiu complet despre Octavian Goga nu se va putea scrie pand cdnd nu se va aduna si pu- blica, intr'o edijie critica, tot ce a scris qi tot ce a vorbit poetul si omul politic. 0 astfel de lucrare 7 ar fi cel mai frumos si cel mai durabil monument care ar eterniza memoria lui Goga. Nu stiu dacii se va geisi cineva sd o facd. Din arhiva revistei Luceafdrul" au dispetrut, in cursul reizboiului, leizi intregi de manuscrise`si--4e corespondentei, intre cari foarte multe de ale lui Goga, de o deosebitd valoare pentru reconstituirea biografiei multora dintre colaboratorii revistei. Mi s'a spus, cei, dupeice am trecut muntii in Romania, in 1915, siguranta ungard le-ar fi transportat din locuinla mea dela Sibiu la Cluj, spre a le cerceta. Dacei s'ar,rla de urma lor, rog pe cei ce le-ar gdsi sei mi le trimitei, fiindcei nimeni, afard de mine, nu le poate utiliza si interpreta cum se cuvine. Rog sei mi se trimitei, in original sau in copie, orice documente privitoare la viala si activitatea lui Goga, ca sei le pot intrebuinja fie intr'o noud editie a lucriirii de fald, fie in partea a doua a acestei lucrdri, care va cuprinde epoca sibiand dela 1906-1914. O. C. T. Bucuresti, Str. Bruxelles 11bis 8 CAPITOLUL I 1902 3 : ANII DE MIZERIE SI DE DIBUIRI. 1. Incepusem sa scriu amintirile mele despre acest orn, care a avut un rol important in viata mea. Scriam fara program, in orele libere, cand si cum puteam. Tocmai voiam sa le reiau, cand am primit vestea stingerii lui fulgeratoare la Clucea. unde isi avea resedinta de vara si de odihna. M'am hotarit sa revizuesc tot ce am asternut pe har tie si sa dau o forma definitiva amintirilor rnele despre acest tovaras dela Luceafarul". Incep lu- crarea indata dupa inhumarea lui $i cine $tie and o voiu termina. Craiasa lumii a respectat ordinea de pe revista : Al. Ciura, Octavian Goga. Am mai ramas eu. Nu stiu cat imi va dai mie ragaz sa mai traesc $i nu stiu daca sanatatea imi va ingadui sa duc Ia bun sfarsit cele planuite. Intr'un noroc, pornesc la drum. Va fi cam lung $i cu multe popasuri, cu haladuiri incete, cu intoarcerii cu ocoluri. Asa-i $i viata noastra. Nici nu stiu de unde sa incep povestea infratirii noastre sufletesti. Era in toamna anului 1902, cánd ne-am intalnit pentru intaia oara in viata. Pana atunci stiam unul de altul, dar nu ne cunosteam. Cu stohirile de stu- 1 I denti a sosit si Goga la Budapesta, ca sa-$i con- tinue studiile universitare in vederea unei trudite cariere de profesor secundar. Pro memoria, amintesc, cà, in Aprilie 1902, des- cdlecasem eu la Budapesta, iar, in Iu lie 1902, a rasarit Luceafarul", dar, in cursul verif,- nu cu- noscusem deck pe Aurel P. Banutiu si pe Dionisie Stoica. Acesta din urmà ingrijea redactarea reins- tei. Ceila1i membri ai comitetului de redactie erau in vacantd, pe acasa. Toamna s'au adunat toti.iar la Budapesta si, cum pungile tuturora erau doldora cie parale, s'a incins un chef pand in zorii zilei. Cantece, lautarii dis- cutii aprinse. SticIele se goleau mereu, flacarile al- coolului navdleau in vine $i ne infierbantau creerii. Unii, dupa moda ungureasca la chefuri, au inceput sa' isbeascd paharele de pereti, dupace le desartau continutul. Tandarile de sticla sburau in toate par- tile, insolite de chiote salbatice si de isbiri vitejesti cu pumnul n masa. Venit din cercurile literare din Bucuresti, unde terminasem de curand studiile universitare, tinerii din Budapesta, in majoritatea lor, mi se pareau ni$te primitivi. Vorbeau o romaneasca stalcita, erau lip- siti de cunostinte si de insu$iri literare si ocoleau discutiile de idei. Exceptiile erau destul de rare. Pe yremea aceea nu prea crutam oamenii. Le spuneam parerile mele fara incunjur si fard sd-mi pese daca se supdra sau nu. Cum erarn la chef, povdtuit de latinescul: in vino veritas si mai ales de romanescul: hai, sä bem, sa ne'mbdtam, sa ve- dem ce minte avem", am dat drumul biciului cri- ticei si, la cei mai multi, le-am spus buchile. Pe unul singur 1-am ridicat in slava ceriului, pe Oc- 12 tavidn Goga, de5i ma intalnisem numai in seara aceea cu el. Cei jicniti s'au risipit unul dupa altul. Pana la urma, am ramas numai cu Goga. Nu mai 5tiu cum. am ajuns acasa, dar a doua zi, pe la pranz, m'am. trezit cu el in pat, langa mine. Am inceput sa ra- dem amandoi. Aceasta a fost cea dintai cuno5tinta a mea cu Octavian Goga. De cum ne-am intalnit, destinul ne-a infratit viata 5i a hotariti viitorul revistei Luceafarul". La acest chef a izbucnit cea dinfai criza a redactiei. In amintirile mele despre Goga, voiu istorisi unele amanunte din istoricul revistei Luceafarul", necu- noscute, pe cari istoriografii literari le vor putea intregi cu notele facute de mine in colec.tia Lu- ceafarului", proprietatea redactiei, 5i in volumul de poezii al lui Goga, editura Cultura Nationala", pe cari le voiu clarui Academiei Romane. Deoarece criticasem felul cum era redactata re- vista, m'am simtit obligat sa iau asupra mea in- grijirea Luceafarului". M'am a5ternut pe lucru 5i rezultatul straduintelor mele se cunoa5te. Dar eu trebuia sa raman in umbra, fiindca eram functio- nar la Consulatul General al Romaniei 5i nu pu- team expune la neplaceri tara pe care o serveam. Trebuia sa sparg intai comitetul de redactie, sub aripa caruia se adapostea Dionisie Stoica, redactor la Foaia Poporului" a lui Birautiu, in tipografia caruia se imprimai Luceafarul"i unde era 5i administratiai redactia revistei. Pana la sfar5itu1 anului 1902, cei lipsiti de in- su5iri literare-clin- comitetul de redactie au fost dati la o parte 5i, prin aceasta masura, comitetul s'a. 13 desfiintat. Nu a mai aparut in revista. Cu inceperea anului 1903,am reusit sa-1 impun pe .Goga_ca re- dactor responsabil", ceeace nu a fost lucru usor. La 1 Februarie 1903, am mutat redactia la mine, in Str. Zöldfa, unde aveam inchiriate cloud' odai. Administratia a Minas mai departe la Tipografia Poporului Roman" pentru incasarea abonamentelor. Dionisie Stoica, sub a carui influentd era atat Banutiu cat si Birautiu, a cautat prilej sä se raz- t une. Pana se incasau sume din abonamente, cam pana la inceputul lui April, tipografia ne-a tiparit revista. Cum au incetat mandatele cu abonamen- tele, tipografia ne cerea plata la fiecare numar. Intentia era sa renuntam la revistai sa o cedam din nou Tipografiei Poporului roman", adica lui D. Stoica. Atunci m'am hotArit sa limpezesc definitiv si- tuatia Luceafarului", Banutiu s'a retras si, in local sau, am devenit eu proprietari _editor, dar nu mi-am- pus numele pe revista, deoarece nu aveam certitudinea cà voiu reusi sd o scap de moarte. De aceea am tiparit: Editura redactiei". Deodata cu schimbarile anuntate in No. 7 dela 1 April 1903, am mutat si administratia in locuinta mea, unde se instalasei Goga, si am tiparit re- -vista la Franklin", o bucata de vreme. Am dat o lupta disperata pentru salvarea Lu- ceafarului". Sacrificam intreaga leafa pentru im- primarea eii bietul Goga se uita uimit la mine, cum ma sbat pentru o credintA si pentru o ambitie. El nu avea nici o incredere in izbanda. Iar Ciura dela. Blaj ne intreba, mereu: and voni avea pro- hodul? Dupa fiecare numar, Luceafarul" mureasi, 14 cu fiecare numar no u, reinvia. A5a am dus-o pana in Iunie 1903, cand a plecat qi Goga acasa. Acum la 62 de ani impliniti, cu ce drag imi aduc aminte de vremurile acelea sbuciumate, pline de entuziasmi de suflet. Intreaga existenta a Lu- ceafarului", cat I-am condus eu, se datorete sufle- tului, care,i la varsta inaintata, cand 4tern pe hartie aceste randuri, e tot aqa de treazi tot w de optimist, cum era in tinerete. Necazurilei. mizeriile nu ma intristau, ci ma indarjeau. Cu cat greutatile erau mai maxi, cu atat se intetia vointa mea de a invinge. Cu o gluma, la o halba de bere sau la o plimbare, in tovar4ia lui Goga, imi treceau toate supararile. Eu qi cu Goga devenisem Castori Poluxnedespartiti,infratiti sufletete de o revista, care avea sa lase o dara de lumina pe ceriul culturii romaneti.