Istoria Primului Control Administrativ Al Populaţiei României Întregite Din 24 Aprilie – 5 Mai 1927
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
NICOLAE ENCIU* „Confidenţial şi exclusiv pentru uzul autorităţilor administrative”. ISTORIA PRIMULUI CONTROL ADMINISTRATIV AL POPULAŢIEI ROMÂNIEI ÎNTREGITE DIN 24 APRILIE – 5 MAI 1927 Abstract The present study deals with an unprecedented chapter of the demographic history of in- terwar Romania – the first administrative control of the population from 24 April to 5 May 1927. Done in the second rule of General Alexandru Averescu, the administrative control had the great merit of succeeding to determine, for the first time after the Great Union of 1918, the total number of the population of the Entire Romania, as well as the demographic dowry of the historical provinces that constituted the Romanian national unitary state. Keywords: administrative control, census, counting, total population, immigration, emigration, majority, minority, ethnic structure. 1 e-a lungul timpului, viaţa şi activitatea militarului de carieră Alexandru DAverescu (n. 9.III.1859, satul Babele, lângă Ismail, Principatele Unite, astăzi în Ucraina – †3.X.1938, Bucureşti, România), care şi-a legat numele de ma- rea epopee naţională a luptelor de la Mărăşeşti, în care s-a ilustrat Armata a 2-a, comandată de el, membru de onoare al Academiei Române (ales la 7 iunie 1923), devenit ulterior mareşal al României (14 iunie 1930), autor a 12 opere despre ches- tiuni militare, politice şi de partid, inclusiv al unui volum de memorii de pe prima linie a frontului1, a făcut obiectul mai multor studii, broşuri şi lucrări ale specialiş- tilor, pe durata întregii perioade interbelice2. * Nicolae Enciu – doctor habilitat în istorie, conferenţiar universitar, director adjunct pentru probleme de ştiinţă, Institutul de Istorie, mun. Chişinău. E-mail: [email protected] 1 Vezi, bunăoară: Alexandru Averescu, Operaţiile dela Flămânda, Editura „Cultura Naţio- nală”, Bucureşti, 19?, 144 p.; Idem, Dictatura şi comunismul, Editura „Apollo”, Bucureşti, 1936, 23 p.; Idem, Notiţe zilnice din războiu (1916-1918), Editura „Cultura Naţională”, Bucureşti, 1936, 402 p.; Idem, Notiţe zilnice din războiul 1914-1916 (Neutralitatea). Ed. I-a, Editura „Apollo”, Bucureşti, 1937, 248 p.; Idem, Notiţe zilnice din război 1914-1918, Rotativa, Bucureşti, 1938, 237 p. ş.a. 2 A. Iarca, Generalul Averescu în războiu an. 1913, 1916-1917, Bucureşti, 1921; An. Razaşul, S-a stins mareşalul Alexandru Averescu, Bucureşti, 1938. 203 În chiar anul morţii sale, generalul Mircea Ştefan Cioroiu (1913-2000), ab- solvent al Liceului Militar din Craiova, Şcoala de Ofiţeri de Infanterie (1933) şi adjutant onorific al Mareşalului (1933-1938), a publicat o primă amplă biografie a lui Alexandru Averescu, conţinând inclusiv pagini despre activitatea sa politică3. După 23 august 1944 şi până în decembrie 1989, în parte din cauza atitudinii sale tranşant anticomuniste4, dar şi ca urmare a apropierii sale de Italia, de care îl lega nu numai amintirile studiilor de la Torino, ci şi pactul de prietenie italo-român, încheiat cu Mussolini în septembrie 1926, personalitatea mareşalului Alexandru Averescu s-a aflat într-un relativ con de umbră. Istoricii s-au referit, mai ales, la cele două guvernări ale Partidului Poporului, fără a evidenţia în mod special figu- ra politică a lui Alexandru Averescu. O contribuţie importantă, în acea perioadă, la studierea istoriei Partidului Poporului, – în anii primei guvernări5, în perioada reconsiderărilor (ianuarie 1922 – martie 1926)6, în perioada celei de-a doua gu- vernări7, în anii declinului intervenit între iunie 1927 şi martie 19328, precum şi în ultima perioadă de activitate (1932-1938)9, – aparţine istoricului Gh. I. Florescu, care însă nu a lăsat şi o lucrare de sinteză a preocupărilor sale în acest domeniu. După 1989, din cauza, pe de o parte, eliminării constrângerilor ideologice, iar pe de altă parte, în urma extinderii accesului istoricilor la fondurile de arhivă, posibilitatea tratării obiective şi veridice a activităţii celor 20 de prim-miniştri care au condus cele 29 de guverne ale României în cei 22 de ani interbelici, inclusiv ale celor două guverne conduse de Alexandru Averescu, a sporit incomensurabil. Astfel, deja în 1990, istoricul Gheorghe Buzatu a editat o primă lucrare cu mărturii şi documente cenzurate despre mareşalii Alexandru Averescu, Constantin 3 Mircea Ştefan Cioroiu, O viaţă de prestigiu: Alexandru Averescu, mareşal al României, Tipografia ziarului „Universul”, Bucureşti, 1938, 202 p. 4 Al. Averescu declara despre sine că „am fost,… cum sunt şi acum, anticomunist”. Comu- nismul, spunea el, este „o mare pacoste pentru omenire”, şi de aceea prin împiedicarea instaurării lui „s-ar aduce un adevărat serviciu neamului”. El considera, de asemenea, că „dacă pentru comunişti nu este atât de uşor de a traduce în fapt împlinit doctrina lor, nu este însă deloc greu de a o exprima în cuvinte simple…, deci uşor de înţeles”. (Dictatura şi comunismul, de mareşal Alexandru Averescu, Bucureşti, 1936, p. 9). 5 Gh. I. Florescu, Evoluţia Partidului Poporului în anii 1920-1921, în Cercetări Istorice. Vol. VIII, Muzeul de Istorie al Moldovei, Iaşi, 1977, p. 427-441. 6 Idem, Partidul Poporului în anii reconsiderărilor (ianuarie 1922 – martie 1926), în Memo- ria antiquitatis (Acta Musei Petrodavensis). Vol. VI-VII (1974-1976), Complexul Muzeal Judeţean, Piatra Neamţ, 1981, p. 229-249. 7 Idem, Partidul Poporului în perioada celei de a doua guvernări (martie 1926 – iunie 1927), în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol”. Tom XIV, Editura Acade- miei RSR, Iaşi, 1977, p. 225-243. 8 Idem, Aspecte ale vieţii politice româneşti. Declinul Partidului Poporului (iunie 1927 – martie 1932), în Hierasus. Vol. I, Muzeul Judeţean Botoşani, 1978, p. 451-462. 9 Idem, Partidul Poporului în ultimii ani de activitate (1932-1938), în Marisia. Vol. VIII, Muzeul Judeţean Mureş, 1978, p. 507-519. 204 Prezan şi Ion Antonescu10. Marin Nedelea, la rândul său, urmărind să propună ci- titorilor o sinteză obiectivă, liberă de partizanat politic, a ideilor politice ale prim- miniştrilor României Mari, a editat în 1991 o primă inventariere a ideilor politice ale prim-miniştrilor Ion I.C. Brătianu, Alexandru Vaida-Voevod, Alexandru Ave- rescu11, Take Ionescu, Vintilă I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, George G. Mironescu, Nicolae Iorga, Ion G. Duca, Gheorghe Tătărăscu, Octavian Goga, Patriarhul Miron Cristea, Armand Călinescu, Constantin Argetoianu şi Ion Gigurtu. O preţioasă carte de istorie politică şi, în acelaşi timp, un instrument util de lucru, din perspectiva activităţii guvernamentale şi a personalităţilor care au ilus- trat-o în anii 1916-1938, conţinând inclusiv biografia prim-ministrului Alexandru Averescu şi descrierea activităţii celor două guverne conduse de el între 13 martie 1920 – 13 decembrie 1921 şi 30 martie 1926 – 4 iunie 1927, a fost elaborată de istoricii Ion Mamina şi Ioan Scurtu12, pe larg prezentată şi în sinteza de Istorie a Românilor „România Întregită (1918-1940)”13. Succinte date biografice despre ma- reşalul şi omul politic român născut în comuna Babele din jud. Ismail, Basarabia, sunt inserate şi în Dicţionarul de Istorie publicat de Editura Civitas din Chişinău14. O amplă evocare a personalităţii lui Al. Averescu, mai ales în calitate de mili- tar, de autor de lucrări privind tactica şi strategia militară se conţine în Mica enciclo pedie a Marelui Război (1914-1918) elaborată de Doru Dumitrescu, Mihai Manea şi Mirela Popescu15, cu prilejul comemorării în 2014 a unui secol de la izbucnirea Primului Război Mondial, un conflict la scară planetară numit şi „Marele Război”. O monografie de mare succes, încununată cu premiul Academiei Române, a fost realizată de istoricul Petre Otu, avându-l ca protagonist pe militarul, omul poli- tic şi legenda Alexandru Averescu16. În acelaşi context, lucrarea lui Dan Botez des- pre una dintre cele mai ilustre personalităţi militare româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea, a fost un cald omagiu adus mareşalului Alexandru Averescu la 75 de ani de la moartea sa (3 octombrie 1938)17. Volumul istoricului Dan Botez 10 Gheorghe Buzatu, Istorie interzisă: mărturii şi documente cenzurate despre mareşalii Ro- mâniei Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Ion Antonescu, Editura Curierul Doljean, Craiova, 1990, 184 p. 11 Marin Nedelea, Prim-miniştrii României Mari. Ideile politice, Casa de Editură şi Presă „Viaţa Românească”, F. l., 1991, p. 36-45. 12 Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne şi guvernanţi (1916-1938), Silex Casă de Editură, Presă şi Impresariat, Bucureşti, 1996, p. 36-41, 56-60, 133-134. 13 Istoria Românilor. Vol. VIII: România Întregită (1918-1940). Coord.: prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 249-252, 259-261. 14 Dicţionar de Istorie. Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Editura Civitas, Chişinău, 2007, p. 39. 15 Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu, Mica enciclopedie a Marelui Război (1914-1918), Editura Corint Educaţional, Bucureşti, 2014, p. 23-25. 16 Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda, Editura Mili- tară, Bucureşti, 2005 (Ed. a II-a, 2009), 448 p. 17 Dan Botez, Alexandru Averescu. Mareşalul poporului, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2013, 316 p. 205 este al doilea (primul a fost publicat în 2012) din proiectul în trei volume care şi-a propus să prezinte destinul celor trei mareşali ai României: Alexandru Averescu (1859-1938), Constantin Prezan (1861-1943) şi Ion Antonescu (1882-1946). Din succinta trecere în revistă a apariţiilor editoriale având ca obiect personalita- tea mareşalului şi omului politic Alexandru Averescu, se constată