Sorin RADU Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu“ „Lucian Blaga“ University from Sibiu, „Nicolae Lupu“ Faculty of History and Patrimony Ion Flueraş şi afilierea mişcării socialiste din România la Internaţionala a III-a Comunistă (Partea a II-a)1

Ion Flueraş and the Affiliation of Socialist Movement from Romania at the III-rd Communist International The second part of the article is about the travel of the delegation of the socialist movement in Romania made in Soviet Russia in the fall of 1920, with the specified aim to get information about the Soviet realities and about the conditions for affiliation to the 3rd Communist International.An important number of the socialist leaders in Romania insisted more and more on the affiliation to the Communist International. The leader of the Transylvanian social- democrats, Ion Flueras, was inthat delegation, together with Gheorghe Cristescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvan, Constantin Popovici, David Fabian. The travel to Moscow, full of adventure, was briefly described by Flueras in some notes. The members of the delegation endured some tough critics because of the national position that the socialist movement in Romania, especially that in Transylvania and Bucovina adopted before the Unification. The affiliation to Comintern was accepted with no condition by all members of the delegation but Flueras. In that terms, Flueras was excluded from the delegation and was forced to leave the Soviet Russia. Ion Flueras was the only member of the Romanian socialist delegation that left for Moscow, who expressed a firm and determined attitude for defending the European social-democratic principles and for the Unification on the 1st of December 1918. Keywords: the III-rd Communist International, the socialist movement from Romania, Ion Flueraş, the Comintern affiliation, communist groups Institution’s address: Bd. Victoriei, nr. 5-7, Sibiu, 550024, România, tel: +40-269)21.44.68, fax: +40-(269)21.44.68, e-mail: [email protected], web: http://istorie.ulbsibiu.ro Personal e-mail: [email protected]

grupurile comuniste din ţară) şi despre condiţiile Ion Flueraş şi călătoria în Rusia Sovietică afilierii la Internaţionala a III-a (despre care circulau tot felul de zvonuri). Iniţial, s-a intenţionat ca delegaţia să Între 19 iulie şi 7 august 1920 s-au desfăşurat participe şi la cel de-al doilea Congres al Internaţionalei lucrările celui de-al doilea Congres al Internaţionalei a Comuniste dar, din cauze obiective, ea n-a mai ajuns la III-a, care a adoptat două documente importante: timp4. Statutul2 şi cele 21 de condiţii de primire în În această perioadă, liderul socialist Ilie Moscovici, Internaţionala Comunistă. Lucrările Congresului se referindu-se la confuzia care exista în Europa şi în desfăşurau în condiţiile în care liderii bolşevici de la România în sânul partidelor socialiste cu privire la Moscova trăiau într-o adevărată stare de euforie, ca realităţile sovietice, dar şi la admiraţia faţă de „revoluţia urmare a faptului că trupele Armatei Roşii înaintau bolşevică”, aprecia că hotărârea trimiterii unei delegaţii victorioase în Polonia şi se estima că vor ajunge la în Rusia Sovietică, care să se informeze la faţa locului, graniţele Germaniei unde, după supoziţiile lor, ar fi a fost luată după ce mai multe partide socialiste urmat să se declanşeze o revoluţie proletară mondială. europene au făcut acelaşi lucru5. Această stare de euforie a atins şi cercurile socialiste Nu ştim cu precizie când şi cine a luat hotărârea de din România, care se pronunţau tot mai insistent a se trimite o delegaţie a socialiştilor români în Rusia pentru afilierea la Internaţionala comunistă3. Sovietică. Ba mai mult, în istoriografie nu este foarte Pe acest fond, s-a luat hotărârea, în cadrul mişcării clar nici momentul plecării: unii vorbesc de luna august socialiste din România, de a se trimite o delegaţie în (dată corectă, folosită de istorici de după 1989), alţii de Rusia Sovietică, cu mandatul limitat de a se informa la luna octombrie, sau „toamna” anului 1920. În schimb, faţa locului despre realităţile sovietice (mult lăudate de hotărârea includerii lui Ion Flueraş în delegaţia

37 >>> / 2009 11 a i n a v l i s n a r T socialiştilor ce urma să plece în Rusia Sovietică a fost domnul Flueraş n-a fost însă delegat de Partidul Socialist din luată în cadrul Congresului Partidului Socialist din Ardeal să reprezinte această organizaţie la Congresul Ardeal şi Banat din 15-17 august 1920. Internaţionalei a III-a”8 [s.a.]. Aşa cum am arătat deja, Precizări importante în ceea ce priveşte această Congresul de la Cluj al Partidului Socialist din Ardeal şi problemă ne sunt oferite de câteva articole publicate în Banat a acordat mandatul de a reprezenta acest partid cotidianul „Adevărul” la începutul lunii august 1920. în delegaţia socialiştilor ce pleca la Moscova. Astfel, în numărul său din 6 august, cititorii erau În cele din urmă, delegaţia s-a constituit astfel: doi informaţi că „săptămâna aceasta se vor desemna şi reprezentanţi ai Partidului Socialist din Vechiul Regat membrii delegaţiei socialiste în număr de 6, care vor (Gheorghe Cristescu şi Alexandru Dobrogeanu- părăsi ţara, probabil în cursul săptămânii viitoare. Din Gherea); doi reprezentanţi ai Partidului Socialist din delegaţie vor face parte şi membri ai partidului socialist Ardeal şi Banat (Ion Flueraş şi Eugen Rozvan); un din teritoriile alipite”. Articolul subliniază faptul că nu delegat al sindicatelor (Constantin Popovici) şi un exista o unitate deplină în problema afilierii între delegat al tineretului (David Fabian). Dintre membrii socialiştii din Vechiul Regat, care au acceptat-o în delegaţiei, doar Alexandru Dobrogeanu-Gherea şi principiu, şi cei din teritoriile alipite. „Ba chiar David Fabian erau comunişti convinşi, restul, cu conducători ai mişcării socialiste ca d. Grigorovici din excepţia lui Flueraş (social-democrat), încă nu se Bucovina şi Ion Flueraş din Ardeal s-au pronunţat detaşaseră de orientarea socialist-centristă ce împotriva afilierii. Iată pentru ce se va lua hotărârea ca caracteriza Partidul Socialist din Vechiul Regat, chiar delegaţia care pleacă în Rusia să nu fie socotită ca dacă manifestau interes şi simpatie pentru revoluţia reprezentând partidul socialist la dezbaterile bolşevică9. Congresului din Moscova. E probabil chiar că această Momentul plecării, precum şi drumul spre delegaţie să ajungă în Rusia, după ce congresul Moscova al delegaţiei au fost lapidar descrise de Ion sovietelor va fi terminat, rămânând să facă o simplă Flueraş, într-un caiet de însemnări păstrat la Arhivele călătorie de anchetă, despre ale cărei constatări se va face o dare Naţionale Istorice Centrale, Colecţia Comitetului de seamă în congresul partidului.” [s.a. – S.R.]6. Totodată, Central al P.C.R.10: „Comisia [delegaţia] a plecat a doua Adevărul informa că în şedinţele Camerei Deputaţilor zi după Congresul partidului şi sindicatelor din Ardeal s-a adus în discuţie eliberarea paşapoartelor pentru şi Banat, care s-a ţinut la Cluj în zilele de 15, 16 şi 17 membrii delegaţiei, solicitate guvernului Alexandru august 1920. Trecând prin Cehoslovacia, în 20 august Averescu de către socialişti: „Domnul general Averescu am sosit în Austria, la Viena, unde, pentru faptul că n- a răspuns atunci că deoarece chiar în cererea am primit viza de paşaport pentru trecerea prin socialiştilor se adusese argumentul că asemenea Germania, a trebuit să aştept până la 29 septembrie, în paşapoarte au fost acordate şi de guvernul francez şi ziua în care am şi plecat spre Berlin, unde am ajuns la englez, s-au cerut informaţii în această privinţă la Paris 30 sept[embrie], unde iarăşi am petrecut până la 7 şi la Londra. Aceste informaţii fiind sosite, deputaţii octombrie. Plecând în aceeaşi zi la Stettin [actualmente socialişti au fost încuviinţaţi că guvernul e dispus să Szczeczin] în 8-10 octombrie am şi plecat deja cu acorde paşapoartele pentru Moscova”7. vaporul spre Narva, unde am sosit la al 11-lea Cu toate că guvernul a permis plecarea în Rusia a octombrie; în al 12-lea octombrie am trecut graniţa din membrilor delegaţiei Partidului Socialist, au apărut Estonia, la Yanburg [actualmente Kinghisepp], în totuşi complicaţii venite din partea liderilor din Rusia, unde am staţionat 8 zile, până ce ne-a venit provinciile alipite: „Socialiştii din provinciile unite – răspuns de la Moscova că putem merge mai departe, scria Adevărul din 10 august – au primit cu o vădită plecând din Yanburg la Petrograd şi sosind în aceeaşi răceală ideea trimiterii unei delegaţii în Rusia, înainte ca zi, 20 oct[ombrie], unde am stat numai o zi, vizitând problema afilierii la Internaţionala a III-a să fi fost puţin oraşul, Biroul Internaţionalei a III-a şi pe examinată de Congresul partidului socialist din secretarul general al sindicatelor din Petrograd, România întregită. Mai mult decât atât, parlamentarii Ciperovici. După asta, seara la ora 8, am şi plecat spre socialişti din Ardeal şi Bucovina au refuzat categoric să Moscova, unde am sosit în 22 octombrie, la ora 1, facă parte din delegaţia de mai sus, deşi în primul înainte de amiază [...] În Moscova deci, am stat abia 4 moment se propusese, de către secţiunea partidului zile, unde abia ne-am introdus puţin şi, în [al] 26-lea socialist din Capitală, că în această delegaţie, numai doi oct[ombrie], am plecat din Moscova la Harcov, pentru membri să aparţină Vechiului Regat, iar celelalte locuri a vizita pe Racovski şi a studia situaţia din acest oraş ca să fie rezervate socialiştilor din provinciile alipite. capitală [sic!] provizorie a Ucrainei”11. Astfel stând lucrurile, printre delegaţii destinaţi să plece Pe parcursul lungului drum al delegaţiei spre la Moscova nu se găseşte nici unul din socialiştii din Moscova s-au întâmplat o serie de evenimente care Bucovina care au respins categoric invitaţia d-lor aveau să schimbe oarecum contextul vizitei. La Viena, Moscovici şi Gheorghe Cristescu. Singurul socialist din ei au aflat despre dezastrul Armatei Roşii în faţa provinciile alipite care părăseşte ţara este domnul Ion Flueraş, Varşoviei. În rândul susţinătorilor bolşevismului, unul din conducătorii Partidului Socialist din Ardeal. Nici efectul s-a simţit puternic. „Revoluţia mondială”

<<< 38 eşuase. Înfrângerea Armatei Roşii însemna închiderea schimb de opinii cu Kobieţki, reprezentant al definitivă a culoarului spre inima Europei. Scenariul Cominternului14. La Kremlin, Lenin, Troţki, Buharin, instalării în Germania, şi de aici în întreaga Europă, a Zinoviev decid ca negocierile să fie duse de Cristian dictaturii bolşevice lua sfârşit. Încercarea Rusiei Racovski, vechi militant socialist, trecut însă încă din sovietice odată ratată, valul revoluţionar intra în reflux anii războiului în tabăra bolşevică şi care în acel pretutindeni. România, în ciuda calculelor lui Lenin, nu moment îndeplinea funcţia de preşedinte al Consiliului se afla în pragul unei „dictaturi a proletariatului”. de Miniştri al Ucrainei. Racovski era un bun Printre delegaţii socialişti radicali, adepţi ai revoluţiei, cunoscător al chestiunilor româneşti, cunoscându-i ajunşi la Viena, domnea aceeaşi atmosferă. Misiunea personal pe cei mai mulţi dintre membrii delegaţiei. lor părea incertă12. Ajunşi la Harkov, membrii delegaţiei române se vor Traversarea Germaniei s-a făcut clandestin, pentru întâlni mai întâi cu Petrov, secretarul organizaţiei că autorităţile le-au refuzat viza. În acest context, partidului din capitala Ucrainei, care le va da o serie de drumurile celor şase delegaţi se vor despărţi. Ajunşi la informaţii „despre viaţa de la oraşe şi sate, spunând că Yanburg, în Estonia, la 12 octombrie, vor fi reţinuţi partidul are 70.000 de membri; pe urmă Racovski ne-a într-un vagon de tren vreme de o săptămână de spus că nu au decât 30.000 de [membri]. Aceşti membri autorităţile sovietice. Episodul este sugestiv descris de stau la dispoziţia partidului cu disciplină militară; mai Ion Flueraş, într-o scrisoare redactată în limba toţi au un post de încredere în armată, administraţie ori franceză, adresată în 21 octombrie conducerii [în] producţie”. Dincolo de exagerările secretarului de Internaţionalei Comuniste: „După două luni de partid local, Flueraş a fost în măsură să observe o mare călătorie, în parte legală, în parte ilegală, delegaţia dezorganizare în rândul administraţiei, mizeria, lipsa noastră, compusă din tovarăşii Gh. Cristescu, D. alimentelor şi a combustibililor. „Poporul însă – nota Fabian şi Ion Flueraş (tovarăşii Al. Dobrogeanu, C. Flueraş – nu arată nici o disperare”15. La convorbirile Popovici şi dr. E. Rozvan erau deja la Petrograd), a dintre Cristian Racovski şi membrii delegaţiei române ajuns în 12 octombrie la ora 4 seara, în Yanburg. au participat şi reprezentanţi ai „Grupului comunist Fiecare dintre noi aveam următoarele documente, român de la Harkov”, format din emigranţi români16. legitimaţii ale organizaţiilor respective din România şi Flueraş i-a întâlnit, la Harkov, pe Béla Kun şi pe acte de prizonieri civili ruşi, eliberate prin intermediul colaboratorul său, Pogony Joszef, precum şi pe Biroului Europei Occidentale al Internaţionalei comuniştii români Ecaterina Arbore, Gheorghe Comuniste de către reprezentanţa sovietică de la Berlin Oborocea, Vasile Popovici şi alţii17. Convorbirile s-au (strada Postdam nr. 75). În plus, aveam şi o legitimaţie desfăşurat în cadrul mai multor şedinţe şi au abordat colectivă eliberată de tovarăşul Tomanu de la Viena. probleme privind situaţia mişcării muncitoreşti din Ne-am prezentat autorităţilor din Yanburg, în România şi a ţării, în general. Membrii delegaţiei au fost conformitate cu instrucţiunile primite la Viena şi de acord cu unele critici formulate de Racovski, dar au Berlin. Dar în loc să ne faciliteze călătoria, autorităţile obiectat la altele, considerându-le „exagerate, întrucât ne-au reţinut actele şi ne-au invitat să rămânem într-un se bazau pe informaţii denaturate”. Criticile se refereau vagon din gară până în momentul când aprobarea la: menţinerea în Partidul Socialist a unor militanţi intrării noastre în ţară va veni de la Moscova. Am fost consideraţi oportunişti; desfăşurarea unor tratative cu asiguraţi că această aprobare telegrafică va veni a doua generalul Alexandru Averescu, în vederea colaborării zi. Dar această aprobare nu a venit a doua zi; la pe plan electoral; participarea lui Flueraş şi a lui insistenţa noastră de a fi lăsaţi să plecăm mai devreme Jumanca la activitatea Consiliului Dirigent; refuzul [...] ni s-a răspuns că «legile sunt executate cu precizie social-democraţilor din Transilvania de a sprijini şi severitate în Rusia sovietelor» şi că trebuie să revoluţia lui Béla Kun din Ungaria; colaborarea aşteptăm. Una, două, trei zile au trecut astfel. Atunci, socialiştilor din Vechiul Regat cu cei din Bucovina; am cerut să fim transportaţi la Petrograd; am fost poziţia socialiştilor faţă de guvernele care s-au aflat la refuzaţi. Am cerut să telegrafiem Biroului conducerea României. După aceea, s-au discutat Internaţionalei Comuniste din Petrograd; am fost condiţiile de afiliere la Comintern, condiţii care, în refuzaţi. Am cerut să se trimită un curier la Petrograd, general, au fost acceptate, „numai că din partea am fost refuzaţi. Doar pe 19 octombrie, la miezul delegaţiei a fost exprimată dorinţa de a primi unele nopţii am fost anunţaţi că telegrama aşteptată a ajuns explicaţii cu privire la punctele 3, 7 şi 16“*. S-a hotărât [...] Actele ne-au fost returnate doar puţin timp înainte ca delegaţia să adreseze un mesaj radiofonic de plecarea noastră”13. muncitorilor organizaţi din România, prin care să le În sfârşit, după numeroasele peripeţii, delegaţia facă cunoscută „solidaritatea perfectă cu proletariatul socialiştilor români a ajuns la Moscova. Aici au fost rus” şi să le comunice totodată „bunăvoinţa sa [a informaţi că între 19 iulie şi 7 august 1920 avusese loc delegaţiei] de a se alătura Internaţionalei Comuniste”. Congresul al II-lea al Internaţionalei Comuniste şi că Discuţiile se vor tensiona puternic spre sfârşitul acesta votase statutul şi documentul cunoscut sub convorbirilor când, în mod surprinzător, Racovski a numele de Cele 21 de condiţii de afiliere. Tot aici a avut un propus ca, în finalul procesului verbal care consemna

39 >>> / 2009 11 a i n a v l i s n a r T discuţiile purtate, să fie inclusă şi componenţa reprezenta trădarea intereselor clasei muncitoare); dacă viitorului Comitet Executiv al Partidului Socialist din recunosc subordonarea faţă de Federaţia Comunistă România. Delegaţii români au obiectat, arătând că Balcanică; dacă vor lupta pentru impunerea, la viitorul propunerea era inacceptabilă, deoarece singurul for în congres, a listei membrilor C.C. fixată de Comintern; măsură să aleagă acest organism era congresul dacă ziarul Socialismul, organul oficial al Partidului partidului. În urma insistenţelor şi presiunilor lui Socialist din România, avea să devină o publicaţie Racovski, aşa cum rezultă din scrisoarea pe care Gh. comunistă20. Cristescu şi C. Popovici au adresat-o Comitetului Flueraş relatează astfel acest episod: „Noi 4 inşi am Executiv al Cominternului, „delegaţia până la urmă a plecat în aceeaşi zi înapoi la Moscova unde am sosit la cedat totuşi, cu condiţia ca această listă până una alta, ora 6 dimineaţa. În Moscova am reluat legătura cu poate avea numai un caracter provizoriu”. A urmat o Secretariatul Biroului Internaţionalei a III-a care, după altă propunere a lui Racovski, şi anume acceptarea unui ce a aflat de la noi ruptura cu Racovski s-a mirat foarte membru în conducerea partidului Socialist din mult [...] Cristescu dă raport despre venirea noastră şi România, care să fie „destinat pentru acţiunea despre vizitarea dr. Racovski cu care s-a rupt prietenia; conspirativă”. S-au ivit noi discuţii tensionate şi a mai completat acest raport şi tov. Popovici şi tov. reproşuri. În final, membrii delegaţiei au refuzat să Rozvan. După asta s-a sculat Buharin şi a pus unele semneze procesul-verbal, iar transmiterea mesajului întrebări despre activitatea partidului nostru în 6 radiofonic a fost anulată. În dimineaţa zilei de 4 puncte la care iară[şi] a răspuns Popovici, Cristescu şi noiembrie, Cristian Racovski, însoţit de Al. Rozvan, rămânând ca şi eu să răspund pentru care Dobrogeanu-Gherea şi D. Fabian, au părăsit sala de motiv am participat noi, transilvănenii, în guvernul şedinţe şi au plecat într-o vizită prin centrele burghez [Consiliul Dirigent; n.a. – S.R.]; însă fiind carbonifere ale Ucrainei18. timpul înaintat şi fiindcă lămuririle ce le-am căpătat de În aceeaşi zi, 4 noiembrie, Flueraş şi restul la ceilalţi tov[arăşi] nu i-a îndestulat fără să mai vorbesc delegaţiei au revenit la Moscova, pentru a continua şi eu, ne-a spus să ne facem răspunsul în scris la discuţiile cu reprezentanţii Cominternului, în frunte cu întrebările puse nouă; aceasta a fost numai [o] tactică, Nikolai Buharin şi Gheorghi Zinoviev. De asemenea, ei după cum ne-am convins mai târziu ca să câştige timp, au informat Secretariatul Internaţionalei Comuniste după ce Zinoviev a şi plecat la Harkov să vorbească despre conţinutul discuţiilor purtate cu Racovski şi probabil cu dr. Racovski pentru a lămuri chestiunea, modul în care s-au încheiat. Pentru a avea confirmarea lăsându-ne pe noi să aşteptăm până ce se va întoarce modului cum au eşuat convorbirile socialiştilor români el”21. cu Racovski, Zinoviev va pleca la Harcov. În acest În contextul în care lui Flueraş i s-a permis să dea timp, delegaţia socialiştilor români a fost trimisă în răspunsul doar în scris, la 20 noiembrie, el adresa o vizită la diverse foruri ale puterii sovietice şi la scrisoare Comitetului Executiv al Internaţionalei a III- organisme ale Internaţionalei Comuniste. Liderii a, care conţinea răspunsurile la cele 6 întrebări cominternişti au aplicat tactica „prelucrării” individuale formulate de Buharin, prezentate într-o formă demnă şi în grupe mici a membrilor delegaţiei. Această tactică şi clară. Mai întâi, Flueraş făcea o expunere cu caracter a dat rezultate, socialiştii români începând să manifeste general asupra evoluţiei mişcării muncitoreşti din o atitudine „autocritică” faţă de activitatea desfăşurată România, de la sfârşitul războiului şi până la plecarea de Partidul Socialist din România19. Între timp, şi Al. delegaţiei din ţară, insistând în mod deosebit asupra Dobrogeanu-Gherea şi D. Fabian s-au întors la unirii Transilvaniei cu România şi oferind explicaţii Moscova. Discuţiile au fost reluate, în prezenţa lui consistente în ceea ce priveşte participarea socialiştilor Buharin şi, în parte, Troţki. Socialiştii români a trebuit din Ardeal şi Banat la realizarea unirii şi în Consiliul să suporte un lung şir de reproşuri la adresa partidelor Dirigent. Astfel, el arăta că Adunarea Naţională de la pe care le reprezentau, dar totodată au încercat să Alba Iulia a adoptat, cu contribuţia social-democraţilor, explice situaţia de acasă. Văzând că limbajul dur, o Rezoluţie care a cuprins cele mai democratice suburban, utilizat nu are efectul scontat, în ziua de 11 revendicări sociale populare şi naţionale. Această noiembrie, Buharin le-a înmânat tuturor membrilor Rezoluţie a fost condiţia colaborării socialiştilor cu delegaţiei un chestionar cu mai multe întrebări, la care P.N.R. Mai departe, expune punct cu punct prevederile fiecare trebuia să răspundă. Întrebările erau: dacă sunt Rezoluţiei22. În ceea ce priveşte motivele colaborării cu de acord ca C.E. al Partidului Socialist din România să naţionalii, acestea erau rezumate de Flueraş astfel: accepte necondiţionat cele 21 de condiţii; dacă sunt de „1. Faptul că P.S.D. din Ungaria, cu care am acord cu excluderea din conducerea partidului a lui Ion colaborat ani de-a rândul, a colaborat încontinuu cu Flueraş, Iosif Jumanca şi George Grigorovici, pe partidele burgheze de opoziţie, unde era vorba de motiv că au colaborat cu burghezia cu prilejul unirii realizarea unor reforme democratice ca votul universal, Transilvaniei şi Bucovinei cu România (cei doi ardeleni libertatea de asociere – întrunire, de presă etc. [...] Ca fiind acuzaţi şi de ocuparea de funcţii în cadrul urmare la noi colaborarea între clase a fost tradiţională Consiliului Dirigent, ceea ce, în concepţia autorilor, şi noi ne găseam tocmai în această colaborare între

<<< 40 clase. În afară de aceasta, la începutul activităţii noastre delegaţia română a fost convocată într-o nouă şedinţă Comitetul Central Executiv al Partidului din Ungaria a la sediul Cominternului. Din partea Comitetului dat fracţiunii române sfatul de a colabora cu P.N.R. Executiv au luat parte G. Zinoviev şi N. Buharin, 2. Comitetul Central al fracţiunii române a urmat acesta din urmă prezidând lucrările şedinţei. Înainte de instrucţiunile Comitetului Central cu atât mai mult cu a se trece la fondul problemelor, Buharin a adus la cât vedea că raportul naţional între unguri şi români, cunoştinţa participanţilor la şedinţă că scrisoarea lui I. care trebuia să fie reglementat, ameninţa să provoace Flueraş conţine informaţii inacceptabile pentru un război naţional, ceea ce ar fi amânat pe un timp mai Comintern şi de aceea i-a cerut să părăsească sala. îndelungat posibilitatea eliberării complete atât a Referitor la acest moment, notele liderului socialist proletariatului român cât şi a celui ungar. Din această transilvănean ne dezvăluie următoarele: „După ce cauză am menţinut colaborarea între clase pentru a Zinoviev s-a reîntors de la Harcov, în 24 noiembrie am preveni acest pericol cu toate că ar fi fost mai comod fost invitaţi la şedinţa Comitetului Executiv al să rămânem pasivi şi să nu luăm asupra noastră o Internaţionalei, unde, după ce s-a citit ordinea de zi, s- răspundere atât de mare. a sculat Buharin şi a declarat că Comitetul a citit 3. Deoarece eram convinşi că numai pe această cale răspunsul ce l-a dat Domnul Flueraş, din care reiese că putem obţine de la clasele burgheze drepturile nu numai că nu-i pare rău de ce-au făcut ei [socialiştii democratice fără de care în acel timp era imposibilă români], chiar într-un mod scandalos arată că nici nu dezvoltarea clasei muncitoare şi a tinerei noastre voieşte a se conforma tacticei şi principiilor mişcări. Internaţionalei Comuniste a III-a, de aceea este de 4. Pentru că nouă ne era frică că, fără colaborarea părere că [cu] Domnul Flueraş [nu] are de discutat şi noastră în guvern, burghezia română din Transilvania dânsul poate pleca; faţă de această declaraţie nimeni n- împreună cu cea din Vechea Românie nu va acorda nici a avut de obiectat contra. Fabian s-a sculat şi el, un drept poporului muncitor, drepturi pentru care înţelegându-se cu Dobrogeanu, şi a declarat, în numele poporul muncitor a dus timp îndelungat lupte grele cu comuniştilor din delegaţia română, că se afiliază la mari jertfe atât în Ungaria cât şi în România. părerea lui Buharin. După acestea, eu m-am sculat şi 5. Întrucât noi am vrut să obţinem pentru fără să le răspund nici un cuvânt am plecat”26. Transilvania o autonomie, chiar dacă numai provizorie Nici unul dintre membrii delegaţiei române nu a pentru timpul până când în Vechea Românie s-ar obiectat. Aroganţa liderilor sovietici îi intimidase pe instaura un regim democratic pe care noi am vrut să-l români. Se aflau în „patria revoluţiei”, prestigiul lui introducem în Ardeal, prin colaborarea noastră. Buharin şi Zinoviev era uriaş. Deşi dezamăgiţi de felul 6. Pentru că numai prin colaborare am putut ajuta în care erau trataţi, Cristescu şi restul delegaţiei rămân minorităţile naţionale să obţină drepturi naţionale în admiraţia lor27. autonome, culturale şi juridice, care sunt necesare Flueraş a notat, punctual, şi intervenţiile celorlalţi pentru a înlătura conflictele naţionale şi luptele şovine participanţi la şedinţă. Fabian a declarat că „în numele care atrag atenţia de la luptele de clasă”23. membrilor comunişti ai delegaţiei române mă asociez Flueraş preciza că încetarea colaborării cu tovarăşului Buharin. Noi am considerat dintr-un burghezia s-a produs în momentul în care social- început trimiterea Domnului Flueraş la Moscova din democraţii au constatat că reformele democratice nu partea conducerii partidului nostru ca o ofensă”. au fost realizate integral şi când au reizbucnit Zinoviev va supune la vot măsura excluderii din persecuţiile împotriva mişcării socialiste. Argumentaţia delegaţie a lui Flueraş: „Printr-asta s-a stabilit un lui Ion Flueraş era logică, completă şi realistă. Fără precedent şi sper că domnii miniştri nu vor mai îndoială că nu o asemenea poziţie aşteptau liderii îndrăzni să bată aici la Internaţionala a III-a. Ei nu au cominternişti, care s-au simţit ofensaţi. Încercarea lui ce căuta aici, atât timp cât se menţin pe punctul lor de Flueraş de a-şi mai îndulci excursul, fără a reuşi, se vedere ministerialist”. Interesant este faptul că poate observa în fraza următoare: „Acum partidul incidentul din această şedinţă a fost reamintit de nostru a renunţat desigur cu totul la vechea sa tactică, Zinoviev la Congresul al III-lea al Cominternului: „Un şi îşi desfăşoară toată puterea sa, pentru ca în timpul cel domn Flueraş, care a venit la noi din România, mai mai scurt să îndeplinească rolul său istoric care constă înainte fusese ministru; el fu foarte ofensat când în răsturnarea sistemului capitalist şi în introducerea tovarăşul Buharin îi spuse, cu amabilitatea sa obişnuită: ordinei socialiste-comuniste”24. În finalul scrisorii, domnule Flueraş, dumneavoastră sunteţi un ministru liderul socialist transilvănean preciza că el a fost trimis burghez şi gândim că aţi continuat de a fi; dar noi vă în Rusia sovietelor cu mandatul din partea Partidului rugăm a părăsi această sală. El s-a plâns de lipsa noastră Socialist din Ardeal şi Banat, pentru a afla condiţiile de ospitalitate internaţională”28. Este de subliniat faptul afilierii, „în cazul în care partidul nostru se hotărăşte să că atât liderii sovietici, cât şi colegii din delegaţie, i se facă acest lucru pentru că noi, la plecarea noastră, nu adresau lui Flueraş, în cadrul acestei şedinţe, cu am ştiut nimic de cele 21 puncte”25. apelativul „domn” şi nu „tovarăş”. După reîntoarcerea lui Zinoviev la Moscova, Liderul socialist transilvănean a ascultat foarte calm

41 >>> / 2009 11 a i n a v l i s n a r T aceste acuzaţii neîntemeiate, a luat la cunoştinţă noile Basarabia. Acum însă, fiind schimbată, nu se poate practici şi, probabil, atunci a hotărât să nu mai aibă declara hotărât până nu s-ar începe tratativele”. Flueraş niciodată de-a face cu astfel de „tovarăşi”. Drept mai arăta că Cicerin a declarat că Rusia doreşte o urmare, a doua zi, 25 noiembrie, s-a adresat reglementare a raporturilor cu România. Atitudinea Secretariatului Internaţionalei Comuniste cu României în problema păcii cu Rusia Sovietică era, următoarea cerere: „Subsemnatul membru al delegaţiei însă, influenţată de ţările capitaliste ale Antantei. În partidelor socialiste din România, vă rog a-mi da hârtii consecinţă, concluziona Cicerin, România ar trebui să necesare pentru a pleca în direcţia Germania spre se prezinte la tratative „independentă de orice interese România. Căci în urma evenimentului petrecut faţă de străine şi atunci ne vom putea înţelege pe deplin asupra mine aseară la şedinţa executivă a Internaţionalei, tuturor chestiunilor”33. Este discutabilă sinceritatea prezenţa mea poate fi neplăcută în Rusia, de aceea declaraţiilor comisarului pentru afaceri externe al voiesc a pleca cât se poate de urgent”29. La 26 Rusiei Sovietice. noiembrie, într-adevăr, Ion Flueraş a plecat din În problema prizonierilor români din Rusia, Cicerin Moscova, cu destinaţia Petrograd. Drumul de ar fi declarat – ne-o spune Flueraş, într-un alt interviu întoarcere este descris de liderul socialist ardelean în acordat „Vremii noi” – că „guvernul român nu a trimis caietul său: „Moscova la Petrograd, aici neputând pleca vreun delegat care să îngrijească de repatrierea imediat mai departe, din lipsă de transport. Am mai prizonierilor români aflaţi în Rusia şi care de mult ar fi vizitat oraşul […] Din Petrograd am plecat în 8-lea putut fi acasă până la unul. Guvernul sovietic face tot decembrie, prin Finlanda, şi-am sosit în Germania la ceea ce poate pentru a înlesni repatrierea acestor Stettin în 17 decembrie 1920”30. prizonieri, dar guvernul nostru este acela care trebuie Îndepărtarea lui Flueraş din delegaţia socialiştilor să îngrijească în primul rând de rezolvarea acestei români a avut efecte directe, echilibrul relativ dintre cei probleme, care mai reţine zeci de mii de români rămaşi rupându-se. Cei trei necomunişti au devenit mai departe de ţară”34. Din nefericire, această problemă era conformişti, acceptând să facă o serie de compromisuri mult mai complicată decât o înţelegea Flueraş, iar politice şi ideologice. De asemenea, acest moment declaraţiile lui Cicerin erau gratuite, guvernul sovietic marca prima fisură profundă în mişcarea socialistă neimplicându-se consistent în rezolvarea acestei română, cu efecte negative directe asupra situaţiei probleme. Oricum, este importantă şi de reţinut mişcării muncitoreşti. Flueraş s-a numărat printre întâlnirea dintre Flueraş şi comisarul pentru afaceri primii – şi nu foarte numeroşii – socialişti din statele străine sovietic. est-europene care au ocupat un loc într-un organism În răspunsurile formulate la întrebările lui N. guvernamental. De fapt, nu calitatea de membru al Buharin, în 24 noiembrie, de Alexandru Dobrogeanu- Consiliului Dirigent, invocată de Buharin, a constituit Gherea şi David Fabian, Flueraş era atacat cu adevăratul motiv al contestării lui Flueraş şi al vehemenţă şi acuzat de „oportunism”, „reformism”, etichetării lui ca „reformist”, „oportunist” etc., ci mai „trădare” etc. La întrebarea: „Care motive au fost ales faptul că acesta, împreună cu ceilalţi socialişti hotărâtoare pentru tovarăşii din Transilvania, că ei au transilvăneni, era un luptător dârz şi sincer pentru figurat în timpul ocupaţiei române, ca miniştri?”, cei cauza unităţii naţionale a poporului său. Aprecierea doi radicali din România au răspuns: „a) Tovarăşii unirii Transilvaniei cu România drept „ocupaţie”, conducători din Transilvania [Flueraş şi Jumanca – n.a.] preocuparea aproape făţişă a Cominternului de a crea au pornit de la punctul de vedere, că ceea ce în fapt era partide comuniste fracţionate pe provincii, ocuparea şi anexarea Transilvaniei din partea independente ca structură, forme de manifestare şi burgheziei României, ar fi fost «o eliberare a acesteia de obiective politice, relevau de fapt poziţia sub jugul străin»; b) Ei au privit convenţia de la Alba Internaţionalei a III-a de nerecunoaştere a Marii Uniri Iulia (noiembrie 1918), care reprezintă baza colaborării din 191831. lor cu guvernul, ca un mijloc spre dezvoltare paşnică a În timpul vizitei, Flueraş a cules câteva informaţii claselor muncitoare din România, oportunismul şi despre prizonierii de război transilvăneni. În legătură trădarea celor mai elementare interese ale clasei cu Basarabia, a avut o convorbire de aproape două ore muncitoare au mers până acolo, că ei şi-au menţinut cu comisarul pentru afaceri externe sovietic, Cicerin, poziţia ca membri ai guvernului până şi atunci când care îl convinsese că Sovietele nu erau dispuse să principalele puncte programatice ale convenţiei festive accepte ideea renunţării la acest teritoriu32. După de la Alba Iulia au fost călcate în picioare cu un cinism întoarcerea în ţară, Flueraş va oferi detalii despre nemaiauzit. Şi chiar dacă au ieşit din guvern, aceasta s- această întâlnire, într-un interviu acordat ziarului a întâmplat numai atunci când burghezia nu a socialist „Desrobirea” din Cluj. În problema considerat folositoare activitatea în guvern a social- Basarabiei, Cicerin ar fi declarat – arăta Flueraş – că şoviniştilor […]. Respectivii tovarăşi transilvăneni „aceasta este o chestiune mare şi gravă. Când s-au (Flueraş, Jumanca) şi partizanii lor nici azi nu consideră început tratativele în 1919 cu guvernul Vaida, situaţia politica lor de colaborare ca o greşeală şi până azi s-au externă era de aşa natură, că Rusia ar fi renunţat la ferit să dea o explicaţie care să-i angajeze că în viitor nu

<<< 42 vor mai duce o politică de trădare asemănătoare”35. caracter ultimativ formulate de Zinoviev, Cristescu şi La o altă întrebare, „Ce au făcut tovarăşii români în C. Popovici şi-au exprimat rezerva faţă de excluderea timpul luptei României împotriva noastră şi a Ungariei lui Flueraş, Jumanca şi Grigorovici şi stabilirea listei sovietice?”, Dobrogeanu-Gherea şi Fabian au răspuns conducerii centrale a partidului40. În scrisoarea semnată că, din cauza colaborării elementelor oportuniste din de Cristescu şi Popovici, conţinând răspunsurile la cele Transilvania şi Bucovina, „capacitatea de iniţiativă şi de 6 întrebări adresate delegaţiei române de către atac a mişcării noastre muncitoreşti a fost, în general, Comitetul Executiv al Cominternului, se arăta: „La al serios prejudiciată. În ce priveşte îndeosebi treilea punct, referitor la excluderea din partid a lui Transilvania, miniştrii sociali-şovinişti [Flueraş, Grigorovici, Flueraş, Jumanca şi consorţii, aducem la Jumanca – n.a.] au luat cu inimă uşoară asupra lor cunoştinţă că susnumiţii nu sunt membri ai partidului întreaga răspundere pentru atentatul pe care l-a comis nostru. Cu cei în cauză noi nu ne-am unit încă, de aceea guvernul român împotriva Ungariei Sovietice. Chiar nici nu-i putem exclude. Pentru aceasta există organele după doborârea Ungariei Sovietice şi după demascarea partidului lor, care sunt îndreptăţite să primească clară a adevăratelor scopuri ale atacului românesc, indicaţia să ducă la îndeplinire hotărârea Comitetului social-şoviniştii şi-au menţinut mai departe posturile Executiv [...] Pentru partidul din Transilvania şi Banat lor de miniştri”36. Referindu-se la curentele existente în reprezentant este tovarăşul dr. Rozvany. El trebuie rândul mişcării socialiste din România, cei doi membri însărcinat să repună în aplicare hotărârea ai delegaţiei îl plasau pe Flueraş în „aripa Cominternului”41. scheidemanistă” a partidului social-democrat, alături de În ceea ce-l priveşte pe E. Rosvan, el îşi va exprima Grigorovici, Pistiner, Voinea, Dunăreanu ş.a., care nu în scris punctul de vedere la 1 decembrie 1920: „În ar avea „nici un sprijin în rândul maselor”37. Fără legătură cu cele 6 puncte comunicate delegaţiei române îndoială, răspunsurile oferite de Al. Dobrogeanu- la şedinţa din 26 noiembrie, declar următoarele: Gherea şi D. Fabian erau false şi răuvoitoare. Cu toate Iscălesc fiecare punct şi mă oblig să lucrez în interesul acestea, se poate observa că întrebările formulate de somaţiei şi să influenţez membrii de partid, conducerile Buharin demonstrează că Internaţionala Comunistă de partid şi congresul partidului să facă acelaşi lucru era foarte bine informată despre realităţile din [sic!].”42. România, evident în spiritul aprecierilor făcute de Două zile mai târziu, la 3 decembrie 1920, Racovski, Béla Kun, Kolarov, Dimitrov etc.38. Gheorghe Cristescu şi Constantin Popovici vor Expulzarea lui Flueraş din sala de şedinţe şi apoi renunţa şi ei la rezervele ce le avuseseră în privinţa plecarea lui din Rusia Sovietică, care încălca toate sugestiilor făcute de liderii Cominternului şi vor semna, uzanţele diplomatice, a creat o situaţie foarte alături de Eugen Rosvan şi Alexandru Dobrogeanu- tensionată în cadrul delegaţiei române. Tensiunile au Gherea, o declaraţie prin care îşi exprimau acordul faţă fost accentuate şi de către Gheorghe Cristescu, care de cele 6 puncte. Astfel, la punctul 3 se arăta că: „Ne manifesta unele rezerve faţă de adoptarea celor 21 de însărcinăm a declara, îndată după întoarcerea noastră în condiţii de afiliere. La 28 noiembrie s-a ţinut o nouă România, prin presă şi oralmente, necesitatea de a şedinţă, în cadrul căreia Grigori Zinoviev a adresat exclude din partid pe Grigorovici, Jumanca, Flueraş şi delegaţiei române un număr de 6 întrebări: „1. a cere această excludere”43. David Fabian, care nu se Declaraţi că în numele Comitetului Central al găsea la Moscova, va semna separat o declaraţie prin dumneavoastră sunteţi de acord cu cele 21 de condiţii? care accepta condiţiile de afiliere la Internaţionala a III- 2. Aceste teze şi condiţii trebuie adoptate fără rezerve a, pe 6 decembrie44. Semnând acest angajament, de către următorul dumneavoastră Congres? 3. membrii delegaţiei şi-au depăşit mandatul pe care îl Declaraţi că, imediat după întoarcerea dumneavoastră aveau (care era pur informativ). O săptămână mai în România, Grigorovici, Jumanca, Flueraş şi consorţii târziu, la 10 decembrie, Alexandru Dobrogeanu- [lor] vor fi excluşi din partid? 4. Declaraţi că vă Gherea, Constantin Popovici şi Gheorghe Cristescu supuneţi tuturor hotărârilor Federaţiei Comuniste sunt primiţi de Lenin, în biroul lui de la Kremlin. Balcanice şi că-i asiguraţi cea mai fierbinte participare Această întâlnire, precum şi scurta convorbire cu şi înţelegere din partea voastră? 5. Sunteţi de acord ca, dictatorul sovietic, avea să producă o profundă împreună cu partea comunistă a delegaţiei române şi cu impresie asupra acestor oameni naivi şi simpli45. participarea Comitetului Executiv al Internaţionalei Alături de greşeala făcută prin declanşarea grevei Comuniste, să elaboraţi o listă a noului Comitet Central generale în octombrie 1920 – apreciază Stelian Tănase al partidului român compusă din comunişti de –, acceptarea condiţiilor de afiliere la Comintern a încredere? 6. Puteţi garanta că, imediat după constituit o lovitură de graţie dată mişcării socialiste, întoarcerea dumneavoastră în România, organul stângii din România. O lovitură după care nu îşi va mai central [de presă] îşi va schimba poziţia şi va scrie în reveni niciodată. Gh. Cristescu a fost unul dintre mod comunist?”39. responsabilii principali, dacă nu chiar principalul. Dacă Alexandru Dobrogeanu-Gherea şi David Inconsecvenţa, lipsa lui de fermitate, duplicitatea, Fabian s-au declarat integral de acord cu cererile cu oportunismul, neseriozitatea, natura lui coruptibilă au

43 >>> / 2009 11 a i n a v l i s n a r T dus la finalul nescontat şi fatal al vizitei46. Decizia de a Note: accepta condiţiile de afiliere la Comintern a fost 1. Prima parte a fost publicată în „Transilvania”, nr. 7/2009, influenţată, se pare, şi de veritabila euforie existentă în p. 15-20. mişcarea muncitorească internaţională, în legătură cu 2. Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul perspectivele apropiatei „revoluţii mondiale”. În acel XX (1918-1948), Bucureşti, Editura Paideia, 1999, p. 140- moment, decembrie 1920, Cominternul reuşise să 141. provoace deja sciziuni în mari partide socialiste 3. Paul H. Stahl, Şerban Voinea (1894-1969). Contribuţie la europene. De asemenea, a contat şi factorul intern, mai istoria social-democraţiei române, ediţia a II-a, Bucureşti, Fundaţia „Constantin-Titel Petrescu”, 2004, p. 55-56; Marin precis radicalizarea mişcării social-democrate, mai ales C. Stănescu, Gheorghe Neacşu (colaborator), Moscova, în vechea Românie, pusă în evidenţă şi de greva Cominternul, Filiera Comunistă Balcanică şi România (1919- generală şi de reprimarea ei, şi iluzia necesităţii unei 1943), Bucureşti, Editura Silex, 1994, p. 17. Socialiştii benefice alinieri la tactica stângii socialist-comuniste români nu au rămas în afara curentului care bântuia mişcarea europene, care ar fi adus germenii revoluţiei şi în muncitorească internaţională. Cei mai mulţi erau atraşi şi România47. amăgiţi de cele auzite sau citite în privinţa aşa-ziselor realităţi În aceeaşi zi, 10 decembrie 1920, Grigori Zinoviev, roze din primul stat proletar (Ibidem, p. 18); Interesante sunt preşedintele Internaţionalei a III-a, a trimis o scrisoare şi consideraţiile pe care ziarul Adevărul le-a făcut în jurul conducerii Partidului Socialist, la Bucureşti, care acestei probleme: „Chestiunea care se pune în Franţa [faţă cuprindea o serie de acuzaţii, în cea mai mare parte de afiliere – n.a.] se pune şi la noi. Socialiştii români trebuie să se pronunţe între două sisteme, între două programe. Ori auzite şi de delegaţii aflaţi în Rusia. Flueraş era din nou merg cu tactica veche a lui Jaurès şi admit parlamentarismul ţinta unor atacuri dure: „Trebuie remarcat, pentru şi cucerirea treptat treptat a puterii politice şi economice, ori înştiinţarea muncitorilor români, cari, probabil, din sunt cu Lenin şi pun toată speranţa în dictatura cauza censurii, nu sunt îndestul în curent cu epoca din proletariatului, care să dea puterea politică unei minorităţi, urmă al istoriei Partidului lor [sic!], că la conferinţa graţie căreia societatea burgheză să se transforme în una partidului din luna mai [1919], oportuniştii cei mai comunistă. Esitările care se observă în Franţa şi aiurea, se evidenţiaţi din Transilvania, Jumanca şi Flueraş şi alţii, observă şi la noi. O minoritate în cap cu Grigorovici este cari erau în acelaşi timp membrii guvernului provizoriu pentru urmarea vechei tactice. Marea majoritate este pentru transilvănean, au devenit adevăraţi dictatori ai aderarea la Internaţionala a III-a. Guvernul român a dat Partidului […]. Sub dictatura celor doi miniştrii social- autorizaţie să se dea paşapoarte pentru Moscova unei delegaţii socialiste. Bine a făcut guvernul şi bine fac cei ce vor merge trădători, Flueraş şi Jumanca, Comitetul Executiv al în Rusia. Lucrurile văzute de aproape conving mai bine ca orişice. Partidului Socialist Român se transforma într-o armă Unii socialişti italieni, şi dintre cei mai extremişti, au revenit din lamentabilă în mâinile guvernului român. Comitetul Rusia decepţionaţi şi lecuiţi pentru totdeauna de idealul bolşevic. Poate accepta declaraţia pe care Brătianu trebuia s-o citească tot astfel o să se întâmple şi cu delegaţia socialistă română, deşi la Conferinţa de Pace din Versailles; şefii proletariatului căpeteniile bolşevice au mari talente de a arunca praf în ochi şi de a nu român deveniseră adevăraţi lachei comisionari ai se dezminţi că sunt urmaşii lui Potemkin...” [s.a.] (Între Jaurès şi domnului Brătianu”48. Ba mai mult, Flueraş era acuzat Lenin, în Adevărul, anul XXXIII, nr. 11.157, 14 august 1920). că „poartă răspunderea directă a înăbuşirei Republicei Câtă dreptate avea autorul acestui articol! Din nefericire, Sovietice ungureşti de către armatele române”49. doar Flueraş va fi „decepţionat” de realităţile sovietice, toţi ceilalţi membri ai delegaţiei având, aşa cum vom vedea în Membrii delegaţiei socialiste plecate la Moscova se continuare, o atitudine cu totul diferită. vor întoarce, pe rând, în România, abia în a doua parte 4. Nicolae Jurca, Istoria social-democraţiei din România, Editura a lunii ianuarie 1921. La 19 ianuarie, Eugen Rozvan a Ştiinţifică, Bucureşti, 1994, p. 122; Victor Frunză, Istoria ajuns la Cluj, iar Flueraş câteva zile mai târziu, după ce stalinismului în România, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990, a zăbovit la Viena. La 25 ianuarie, Gheorghe Cristescu p. 21-23; Titu Georgescu, De la greva generală la crearea şi Constantin Popovici au intrat în ţară pe la Rusciuc, Partidului Comunist Român, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, după ce, plecând din Viena cu intenţia de a străbate 1962, p. 49; Augustin Deac, Ion Ilincioiu, Lenin şi România, Iugoslavia şi Bulgaria, pentru a vizita conducerile Bucureşti, Editura Militară, 1970, p. 157-158; Mircea Muşat, partidelor socialiste de aici, au fost duşi sub escortă la Ion Ardeleanu, România după Marea Unire, vol. II, partea a I- Belgrad, apoi la Sofia – Rusciuc – Giurgiu50. a (1918-1933), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986, p. 164-167. Ion Flueraş a fost singurul membru al delegaţiei 5. Ilie Moscovici, Problemele actuale ale Mişcării Socialiste, socialiste române plecate la Moscova care s-a menţinut [Bucureşti], [f.a.], p. 56. pe terenul realităţilor, manifestând o atitudine demnă şi 6. Socialiştii români la Moscova, în Adevărul, anul XXXIII, nr. hotărâtă pentru apărarea principiilor social-democraţiei 11.150, 6 august 1920. europene şi a actului de la 1 decembrie 191851. 7. Ibidem. 8. Socialiştii români şi congresul de la Moscova. Socialiştii din provinciile unite refuză să meargă în Rusia, în Adevărul, anul XXXIII, nr. 11153, 10 august 1920. 9. Marin C. Stănescu, op. cit., p. 18; Idem, Ion Flueraş – un arădean la Moscova în 1920, în „Studia Universitatis «Vasile

<<< 44 Goldiş»”, Arad, Seria Ştiinţe Socio-Umane, tomul 5, 1995, [...]”; „16. Partidele care până în prezent continuă să p. 384; Nicolae Jurca, op. cit., p. 122; Vasile Niculae, O istorie rămână la vechile programe social-democrate sunt obligate a social-democraţiei române, Bucureşti, Editura Noua să revizuiască în cel mai scurt termen cu putinţă aceste Alternativă, 1998, vol. II, p. 105; F. Vladimir Krasnosselski, programe şi să elaboreze potrivit condiţiilor speciale ale Stânga în România. 1832-1948. Tentativă de sinucidere sau ţării lor un program nou comunist în spiritul hotărârilor asasinat?, Aarhus/Danemarca, Editura Victor Frunză, 1991, Internaţionalei Comuniste. De regulă, programul fiecărui p. 81; Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O partid care face parte din Internaţionala Comunistă trebuie istorie politică a comunismului românesc, Iaşi, Polirom, 2005, p. să fie aprobat de congresul ordinar al Internaţionalei 68-69. Comuniste sau de Comitetul ei Executiv ...” (Apud Ideologie 10. Ideologie şi structuri comuniste în România, vol. III (1 ianuarie şi structuri comuniste în România, vol. III, p. 178-179). 1920-3 februarie 1921), coordonator Florian Tănăsescu, 18. Florian Tănăsescu, Internaţionala Comunistă şi socialiştii Bucureşti, Institutul Naţional pentru Studiul români. Negocieri şi presiuni, 1920, în „Arhivele Totalitarismului, 2001, p. 184-186. Totalitarismului”, anul II, nr. 3, 1994, p. 74-76; Ideologie şi 11. Ibidem, p. 184. structuri comuniste în România, vol. III, p. 250-251; Florian 12. Stelian Tănase, Clienţii lu’ tanti Varvara. Istorii clandestine, Tănăsescu, Marian Ştefan, op. cit., p. 40. Bucureşti, Humanitas, 2005, p. 36. Constantin Argetoianu 19. Ioan Scurtu, Partidul Socialist Român şi Internaţionala a III- menţionează în memoriile sale că în 23 august 1920 la a Comunistă, în “Dosarele Istoriei”, anul III, nr. 10 (26), Viena a avut loc o conferinţă a delegaţiei române compuse 1998, p. 19. din Gheorghe Cristescu, Ion Flueraş, Constantin Popovici, 20. Marin C. Stănescu, Ion Flueraş – un arădean la Moscova în David Finkelstein (Fabian) la care au participat şi 1920, p. 384-385. comuniştii români: Vrabie, Ghiţă Moscu, fraţii Hoppe, 21. Apud Ideologie şi structuri comuniste în România, vol. III, p. Laurian. La conferinţă a asistat şi Diatlov, reprezentantul 185. Internaţionalei a III-a la Viena. Conferinţa a fost prezidată 22. Ibidem, p. 232-233. de către Warschavsky-Bronsky, reprezentantul guvernului 23. Ibidem, p. 233-234. sovietic în Viena, asistat de Livschtz, şeful propagandei 24. Ibidem, p. 234. grupurilor din centrul şi sud-estul Europei. Discuţia a fost 25. Ibidem. violentă, deoarece Warschavsky-Bronsky a adus acuzaţii 26. Apud Florian Tănăsescu, Marian Ştefan, 1920: în culisele românilor că au cheltuit sute de mii de lei fără să poată afilierii la Comintern. „I. Flueraş nu voieşte a se conforma”, în provoca nici o mişcare serioasă (Constantin Argetoianu, „Magazin Istoric”, anul XXIV, serie nouă, nr. 8 (281), iulie- Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. august, 1990, p. 43. VI, partea a VI-a (1919-1922), Bucureşti, Editura 27. Stelian Tănase, op. cit., p. 39-40. Machiavelli, 1996, p. 171.) 28. Apud Florian Tănăsescu, Marian Ştefan, op.cit., nr. 8, p. 13. Apud Copilăria comunismului românesc în Arhiva 43. Cominternului, coordonator Alina Tudor Pavelescu, 29. Ibidem, p. 43-44; Marian C. Stănescu, op. cit., p. 386; Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 2001, p. 41-42. Ideologii şi structuri comuniste în România, vol. III, p. 249-250. 14.Florian Tănăsescu, Marian Ştefan, 1920: în culisele afilierii la 30. Apud Florian Tănăsescu, Marian Ştefan, op.cit., nr. 8, p. Comintern. „I. Flueraş nu voieşte a se conforma”, în „Magazin 44. Istoric”, anul XXIV, serie nouă, nr. 7 (280), iulie 1990, p. 31. Ibidem; Marin C. Stănescu, op. cit., p. 386-387. 39. 32. Florian Tănăsescu, Ioan Flueraş (1882-1953), în “Arhivele 15. Apud Ideologie şi structuri comuniste în România, vol. III, p. Totalitarismului”, anul II, nr. 1-2, 1994, p. 330. 184. 33. Chestia Basarabiei, în Desrobirea, Cluj, anul I, nr. 4, 6 16. Florian Tănăsescu, Marian Ştefan, op. cit., p. 40. februarie 1921. 17. Apud Ideologie şi structuri comuniste în România, vol. III, p. 34. De vorbă cu tovarăşul Flueraş. Impresii din Rusia sovietică, în 184-185. Vremea Nouă, Bucureşti, anul III, nr. 88, 13 februarie 1921. * Conţinutul punctelor respective era următorul: „3. În 35. Apud Ideologie şi structuri comuniste în România, vol. III, p. toate ţările în care, ca urmare a stării de asediu sau a legilor 235. excepţionale, comuniştii nu au posibilitatea să-şi desfăşoare 36. Ibidem, p. 236-237. întreaga activitate în mod legal, este absolut necesar ca 37. Ibidem, p. 237. munca legală să fie îmbinată cu munca ilegală. Aproape în 38. Ioan Scurtu, Partidul Socialist Român şi Internaţionala a III- toate ţările Europei şi Americii, lupta de clasă intră în faza a Comunistă, p. 20. războiului civil. În aceste condiţii comuniştii nu se pot 39. Ibidem, p. 21; Florian Tănăsescu, Marian Ştefan, op.cit., încrede în legalitatea burgheză. Ei sunt obligaţi să creeze nr. 8, p. 44; Florian Tănăsescu, Internaţionala Comunistă şi pretutindeni un aparat ilegal paralel, care în momentul socialiştii români. Negocieri şi presiuni, 1920, p. 87. hotărâtor să poată ajuta partidul să-şi îndeplinească datoria 40. Florian Tănăsescu, Marian Ştefan, op. cit., nr. 8, p. 44. faţă de revoluţie”; „7. Partidele care doresc să facă parte din 41. Apud Ideologii şi structuri comuniste în România, vol. III, p. Internaţionala Comunistă sunt obligate să recunoască 252. necesitatea unei rupturi totale şi absolute cu reformismul şi 42. Ibidem, p. 253. cu politica «de centru» şi să propage ideea acestei rupturi în 43. Apud Ideologii şi structuri comuniste în România, vol. III, p. cercurile cele mai largi ale membrilor de partid. Fără acest 253. În unele lucrări este indicată data de 5 decembrie; lucru nu este cu putinţă o politică comunistă consecventă. Copilăria Comunismului românesc în Arhiva Cominternului, p. 42- Internaţionala Comunistă cere în mod absolut şi ultimativ 44. ca această ruptură să fie efectuată în timpul cel mai scurt 44.Copilăria Comunismului românesc în Arhiva Cominternului, p.

45 >>> / 2009 11 a i n a v l i s n a r T 44-45. 2. Specialized Studies 45. Nicolae Jurca, op.cit., p. 40. Scurtu, Ioan, Partidul Socialist Român şi Internaţionala 46. Stelian Tănase, op. cit, p. 40. 47. Vasile Niculae, op.cit., p.105. a III-a Comunistă / Romanian Socialist Party and the IIIrd 48. Apud Ideologii şi structuri comuniste în România, vol. III, p. Communist International, în “Dosarele Istoriei”, anul III, 264-265. nr. 10 (26), 1998. 49. Ibidem, p. 268. Stănescu, Marin C., Ion Flueraş – un arădean la 50. Informaţiuni, în Socialismul, Bucureşti, anul XV, nr. 7, 27 Moscova în 1920 / Ion Flueraş - a man from Arad in the februarie 1921; Sosirea tovarăşilor Cristescu şi Popovici în Ibidem, Moscow of 1920, în „Studia Universitatis «Vasile nr. 8, 28 februarie 1921. Stelian Tănase greşeşte atunci când Goldiş»”, Arad, Seria Ştiinţe Socio-Umane, tomul 5, afirmă că Cristescu a revenit în ţară pe ruta Odessa – Varna 1995. – Sofia (Stelian Tănase, op.cit., p. 41). David Fabian a sosit Tănăsescu, Florian, Internaţionala Comunistă şi în ţară, separat, pe 19 ianuarie, aşa cum anunţa Socialismul socialiştii români. Negocieri şi presiuni, 1920 / The din 22 ianuarie 1921 (Întoarcerea delegaţiei din Rusia. De vorbă Communist International and Romanian Socialists. cu tovarăşul Fabian, în Socialismul, anul XV, nr. 4, 22 ianuarie Negotiations and Presures, 1920, în „Arhivele 1921). 51. Constantin Argetoianu nota în memoriile sale Totalitarismului”, anul II, nr. 3, 1994. următoarele cuvinte: „Au fost însă printre fruntaşii social- Idem, Ioan Flueraş (1882-1953), în “Arhivele democraţilor şi adversari sinceri şi hotărâţi ai Totalitarismului”, anul II, nr. 1-2, 1994. comunismului, şi au rămas ca atare. Astfel au fost Flueraş, Tănăsescu, Florian, Ştefan, Marian, 1920: în culisele Jumanca, Gherman etc. în Ardeal şi Grigorovici în afilierii la Comintern. „I. Flueraş nu voieşte a se conforma” / Bucovina.” Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de 1920: Backstages of the Affiliation to the Komintern. „I. mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. VI, partea a VI-a Flueraş does not want to obey“, în „Magazin Istoric”, anul (1919-1922), Bucureşti, Editura Machiavelli, 1996, p. 147. XXIV, serie nouă, nr. 7 (280), iulie 1990. Bibliography 3. General Studies Frunză, Victor, Istoria stalinismului în România / The 1. Sources History of Stalinism in Romania, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990. a. Edited Jurca, Nicolae, Istoria social-democraţiei din România / The History of Social Democracy in Romania, Editura Copilăria comunismului românesc în Arhiva Ştiinţifică, Bucureşti, 1994. Cominternului / Childhood of Romanian Communism in the Krasnosselski, F. Vladimir, Stânga în România. 1832- Komintern’s Archives, coord. by Alina Tudor Pavelescu, 1948. Tentativă de sinucidere sau asasinat? / The Left Wing Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 2001. in Romania. 1832-1948. Suicidal Attempt or Assassination?, Ideologie şi structuri comuniste în România. Documente / Aarhus/Danemarca, Editura Victor Frunză, 1991. Communist Ideology and Structures. Documents, vol. III (1st Moscovici, Ilie, Problemele actuale ale Mişcării Socialiste of January 1920 - 3rd of February 1921), coord. by / Contemporary Problems of the Socialist Movement, Florian Tănăsescu, Bucureşti, Institutul Naţional [Bucureşti], [f.a.]. pentru Studiul Totalitarismului, 2001. Niculae, Vasile, O istorie a social-democraţiei române / A History of Romanian Social Democracy, vol. II Bucureşti, b. Press Editura Noua Alternativă, 1998. Scurtu, Ioan, Buzatu, Gheorghe, Istoria românilor în Adevărul / The Truth, Bucureşti, 1920. secolul XX (1918-1948) / History of Romanians in the Desrobirea / The Independence, Cluj, 1921. XXth Century (1918-1948), Bucureşti, Editura Paideia, Vremea Nouă / New Times, Bucureşti, 1921. 1999. Socialismul / Socialism, Bucureşti, 1921. Stănescu, Marin C., Neacşu, Gheorghe (colaborator), Moscova, Cominternul, Filiera Comunistă c. Memoirs Balcanică şi România (1919-1943) / Moscow, Kominern, Balkanian Communist Connection, and Romania (1919- Argetoianu, Constantin, Memoirs. For Those to Come 1943), Bucureşti, Editura Silex, 1994. Tomorrow. Memories of Those from Yesterday, vol. VI, part Tănase, Stelian, Clienţii lu’ tanti Varvara. Istorii VI (1919-1922), Bucureşti, Editura Machiavelli, 1996. clandestine / Ma’am Varvara’s Clients. Clandestine Histories Stahl, Paul H., Şerban Voinea (1894-1969). Contribuţie , Bucureşti, Humanitas, 2005. la istoria social-democraţiei române / Şerban Voinea (1894- Tismăneanu, Vladimir, Stalinism pentru eternitate. O 1969). Contribution to the History of Romanian Social istorie politică a comunismului românesc / Stalinism for Democracy, IInd ed., Bucureşti, Fundaţia „Constantin- Eternity. A Political History of Romanian Communism, Iaşi, Titel Petrescu”, 2004. Polirom, 2005.

<<< 46