Unirea Din 1918. Ecouri Basarabene
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
121 UNIREA DIN 1918. ECOURI BASARABENE Maria DANILOV Deşi literatura istorică înregistrează un număr impresionant de scrieri referitoare la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917-1918, problema reflectării sintetice şi/ sau totale a evenimentului Unirii ne lipseşte . Multiple aspecte ce ţin de istoricul creării Partidului Naţional, Moldovenesc, de raporturile acestuia cu Sfatul Ţării, de activitatea propriu-zisă a Sfatului Ţării după data de 13 ianuarie 1918, de rolul de excepţie ale unor personalităţi basarabene în mişcarea naţională etc ., încă nu au o acoperire documentară solidă, încă nu şi-au găsit o reflectare adecvată surselor documentare . Acestea continuă să fie risipite prin diferite izvoare încă1, prin instituţii deţinătoare de patrimoniu2 sau în colecţii particulare . Ştirile privitor la evenimentul Unirii îşi aşteaptă încă cercetătorul pertinent . Şi dacă la 1929, Ştefan Ciobanu sesiza, între altele, că „mişcarea naţională românească din Basarabia, din anii 1917-1918, nu şi-a găsit încă interpretarea justă [ . ] din cauza lipsei unei perspective istorice care ar da posibilitatea să se judece evenimentele şi oamenii de atunci sine ira et studio [ . ]”3, atunci, astăzi, la o distanţă de nouă decenii de la eveniment, orice altă explicaţie a faptului, ca atare, nu poate avea nici o justificare . Propunem, în continuare, o perspectivă asupra fenomenului Unirii din 1918, scrisă de către un participant direct la eveniment, acum patru decenii, mai exact în 1968, la împlinirea unei jumătăţi de veac de la Unirea Basarabiei cu România4 . Este vorba de Anton Crihan (10 .07 .1893, Sângerei, Bălţi - 1 De pildă, studiul despre Sfatul Ţării, scris în 1919, pe urmele încă proaspete a eve- nimentului – rămas în manuscris – a fost descoperit recent în colecţiile arhivei din Chişinău şi publicat în volum cu un titlu preventiv: O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării. 1917-1918. [Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi selecţia materialului de Ion Negrei şi Dinu Poştarencu], Prut Internaţional, Chişinău, 2004, 288 p . 2 În colecţile Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei se deţin importante colecţii referitoare la activitatea unor personalităţi marcante din mişcarea naţională a anilor 1917-1918: C . Stere, P . Halippa, A . Baltaga, E . Catelly, T . Neaga, P . Sinadino, I . Harbuz, I . Panţâru, T . Cojocaru etc . 3 Ştefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu de documente cu privire la mişcarea naţio- nală din Basarabia în anii 1917-1918, Universitas, Chişinău, 1993, p . 13 . 4 Anton Crihan, Cum s-a făcut Unirea Basarabiei cu România, Editura Carpaţii, Madrid, 1969, 34 p . [colecţia Carpaţii, nr . 21] . S-a tras din această broşură 350 de exemplare în atelierele Tipografiei „Marsiega”, Madrid, ianuarie 1969 [fila de forzaţ 2] . 122 09 .01 .1993, Saint Luis, SUA)5, ultimul dintre membrii Sfatului Ţării, care a supraveţuit „teroarea istoriei” şi a cunoscut „independenţa” Basarabiei (Republicii Moldoveneşti) . Demersul lui Anton Crihan nu este altceva decât o evocare a evenimentului Unirii, o evocare a evenimentului făcută în exil6 şi destinată, mai întâi, generaţiilor tinere, de azi/de atunci şi, de mâine, – având convingerea că aceştia vor şti să cinstească faptele celora care şi-au închinat viaţa realizării idealurilor naţionale7 . Înaintaşul nostru şi-a îndeplinit o datorie morală faţă de generaţiile care veneau din urmă şi mai ales faţă de basarabeni (care din păcate, cu mici excepţii poate, cunoşteau foarte puţin la acea vreme despre evenimentul Unirii) . Pentru că anume lor li se adresa Anton Crihan: „[ . ] Eu mai ştiu cam tot ce vi se întâmplă vouă, scumpii mei fraţi basarabeni, de atunci încoace. Cu toate acestea e bine să ştiţi şi voi, eu n-am pierdut încă nădejdea să vă vedem pe voi toţi reveniţi odată mai mult şi pentru totdeauna la sânul patriei noastre comune [...]. Eu n-am pierdut încă această nădejde, deoarece eu continui să cred că monstrul sovietic odată şi odată va trebui să plesnească. Mai mult chiar, eu cred că ziua aceasta nu mai e departe (s . n, – M.D.)”8 . Aceasta a fost convingerea lui fermă de o viaţă9 . Să mai adăugăm aici, că în 1918, Anton Crihan abia atinse vârsta de 25 de ani (în 1968, avea 75 ani) . A mai scris şi alte lucrări de referinţă în domeniul economiei şi politologiei10 . 5 A fost adus din Saint Luis, SUA şi înmormântat la Cimitirul Central din Chisinau . I s-au făcut funeralii naţionale; O stradă din sectorul Centru al Chişinăului îi poartă numele; vezi de articole apărute în mass-media: S-a stins din viaţă ultimul dintre făuritorii Uni- rii Basarabiei cu România Anton Crihan, în Lumea Liberă, 16 ianuarie [nr . 224], 1993; Lejendarul Anton Crihan se întoarce din exil, în Libertatea, 19 ianuarie 1993; Anton Crihan a revenit pe pământul strămoşesc, în America, 18 martie 1993 [ziarul diasporei româneşti din SUA; semnat de Ion Cepoi preşedintele Societăţii „Viitorul Român” din Los Angeles] . 6 A plecat din Ţară în 1948, la Paris a ajuns în iulie 1949; s-a stabilit la Washington în octombrie 1951; vezi Anton Crihan, op. cit ., p .8 . 7 Anton Crihan, interviu acordat redacţiei revistei Carpaţii, apoi difuzat la postul de ra- dio Free Europe din Munchen în zilele de 27 şi 28 Martie 1968, cu ocazia aniversării de 50 de ani de la Unire 8 Anton Crihan, op.cit., p. 34. 9 Atât de mare i-a fost credinţa în izbăvirea noastră de sub jugul imperiului roşu încât o forţă miraculoasă a destinului l-a cruţat şi i-a oferit o şansă unică – ultimului deputat din Sfatul Ţării – să trăiască aevea mirajul „independenţei” declarate a Basarabiei (27 august 1991) . Trecuse deja peste pragul vârstei de 98 ani . 10 Le capital ètrange en Russie [thèse pour le doctorat en droit], Libraire Gènèrale de Droit & de Jurisprudence, Paris, 1934, 296 p .; Drepturile românilor asupra Basarabiei 123 *** Ce este, de fapt, lucrarea lui Anton Crihan (Cum s-a făcut Unirea Basarabiei cu România, Madrid, 1969, 34 p .)? Este o mică broşură alcătuită din două părţi: în prima parte a lucrării sunt reflectate atât date biografice cu comentarii lărgite asupra activităţii şi rolului pe care l-a avut şi/sau i l-au atribuit alte personalităţi marcante din epocă – O . Ghibu11, Ionel I . Brătianu– în legătură cu mişcarea naţională din anii 1917-191812, cât şi aprecieri asupra unor activităţi desfăşurate până la anul 1964, în exil13 . Cea de-a două parte a lucrării cuprinde o evocare propriu-zisă a evenimentului Unirii cu reflecţii asupra istoriei Basarabiei, începând cu anul 1812 şi culminând cu Actul Unirii din 27 martie 191814 . La fel, ar trebui să reţinem că lucrarea amintită mai sus, prin concursul unor împrejurări, devenise chiar în anul apariţiei în volum, în 1969, o raritate bibliografică . Notiţă informativă pe fila de forzaţ a cărţii indică: „s-au tras din această broşură 350 de exemplare în atelierele Tipografiei „Marsiega”, Madrid, ianuarie 1969”. Ex manuscripto15 . Exemplarul consultat de noi, este de fapt, un al doilea exemplar din cele aduse la Chişinău de către prof . univ . dr . A . Lapuşan (Constanţa)16 . Am găsit de cuviinţă să redau în continuare un fragment din cele mărturisite nouă în legătură cu istoricul exemplarului de colecţie din Chişinău: „Cartea o aveam de la doamna Eugenia Dragoş, educatoare pensionară, are acum peste 85 ani, născută la Părcani, Orhei . A fost prima preşedintă a Asociaţiei Pro Basarabia şi Bucovina, filiala Constanţa, cu ea am organizat deplasările la Chişinău în august 1990 şi 1991, ei îi datorez multe din cunoştinţele mele despre viaţa românilor de dincolo de sârma ghimpată . Ea a fost în corespondenţă cu soţia lui Anton Crihan (s.n., M.D .), care i-a trimis cartea şi o fotografie a acestuia . Prima carte cu autograf de la Anton Crihan şi cu dedicaţia de care am vorbit la simpozion (2006) am adus-o prima dată la Chişinău în 1991 şi în redacţia revistei Cugetul cartea a dispărut fără (după surse ruseşti); Chestiunea agrară în Basarabia până la revoluţia din 1917; Dis- tincţii: Ordinul Ferdinand, în grad de ofiţer; Steaua României ş .a; vezi Iurie Colesnic, Generaţia Unirii, p .185 . 11 Anton Crihan, op.cit., p. 9. 12 Anton Crihan, op.cit., p. 10. 13 Anton Crihan, op.cit ., p . 3-10 . 14 Anton Crihan, op.cit ., p . 11-32 . 15 Vezi fila de forzaţ între coperta 2 . 16 Exemplarul consultat de noi face parte din colcţia Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei din Chişinău, donat fiind acestei instituţii de către prof . univ . dr Aurelia Lapuşan, Universitatea „Ovidius”, Costanţa, în 2006 . 124 urmă . Cartea oferită (Muzeului Naţional din Chişinău – n. a. M.D .) cu consimţământul ei, era un al doilea exemplar cerut de dna Dragoş soţiei lui Anton Crihan . Între timp, acesta murise . Atunci s-a botezat asociaţia noastră cu numele Anton Crihan”17. Se vede, că există o legătură magică între destinul cărţilor şi cel al autorilor lor şi, care uneori se suprapun . Fără îndoială, Anton Crihan, alături de multe alte personalităţi, de primă mărime din mişcarea naţională a românilor basarabeni din anii 1917- 1918 – I . Pelivan, I . Inculeţ, P . Halippa, V . Cijevschi, D . Ciugureanu, V . Bogos, V . Cristi, Em . Catelly ş .a . – se înscrie perfect în cohorta Generaţiei de Aur ai Marii Uniri . Să sperăm că, pe viitor, pe măsura adunării surselor documentare, fie din cele publicate sau din cele nedescoperite şi/ sau nedecodificate încă – odată adunate la un loc – se va face posibilă o apreciere obiectivă asupra vieţii şi activităţii personalităţilor basarabene din anii 1917-1918, în vederea elaborării unor studii monografice de referinţă, care deocamdată ne lipsesc . Neapărat, în lista surselor de referinţă, ale unor asemenea lucrări vor fi incluse şi scrierile memoralistice existente deja şi, care, din păcate, multe dintre ele, au rămas la prima ediţie18, scrise în marea lor majoritate în perioada interbelică . Apărute în tiraje mici şi pe hârtie de o calitate proastă au devenit demult rarităţi bibliografice .