Mihail Sadoveanu Fratii Jderi - epopee a domniei lui Stefan cel Mare

Izvoare: La crearea trilogiei „Fra ţii Jderi” s-a pornit de la un material artistic şi documentar - cronica lui Ureche şi „O sam ă de cuvinte” a lui Neculce, „Descrierea Moldovei” de Cantemir, dar scriitorul a avut în aten ţie şi scrierile lui Alecsandri, Eminescu, Delavrancea, Bolintineanu, Iorga, în care era glorificat Ştefan cel Mare. În ţes ătura romanului apar şi fire din memoria folcloric ă: recunoa ştem motive preluate din balade populare („Toma Alimo ş”, „Corbea”, „Chira Chiralina”, „ Şerb s ărac”, „Gruia lui Novac”) ori din basme precum şi elemente de mitologie p ăgân ă şi cre ştin ă. La acestea se adaug ă documentele aflate în arhivele din Vene ţia, şi picturile de la Vorone ţ, pentru care au pozat oamenii m ăriei-sale - vezi Apus de soare de Delavrancea. Romanul istoric „Fra ţii Jderi” evoc ă epoca domniei lui Ştefan cel Mare între anii 1469 şi 1475, fiind considerat ă o epopee, un amplu poem epic care poveste şte fapte eroice, împletind datele istorice cu produsele fic ţiunii şi ale legendei. Tema: de astfel unic ă pentru toate romanele sale istorice este aceea a luptei pentru libertatea na ţional ă şi social ă a poporului v ăzut ă în strâns ă leg ătur ă cu evolu ţia ţă rii Moldovei. Scris ă în anii maturit ăţii, dup ă alte evoc ări istorice, într-o perioad ă de puternic ă instabilitate politic ă, social ă şi cultural ă, în anii dinaintea ultimului război mondial şi în timpul acestuia, pentru autor Moldova din veacul al XV-lea condus ă de mintea genial ă şi bra ţul tare al lui Ştefan cel Mare reprezint ă o epoc ă de echilibru şi putere. Este epoca maximei stabilit ăţ ii a statului moldovenesc sub domnia lui Ştefan cel Mare. F ără s ă rezolve desigur contradic ţia social ă fundamental ă a feudalismului, aceea dintre şerbi şi exploatatorii lor, Ştefan cel Mare a adus o relativ ă pace intern ă prin a şezarea temeinic ă a unei puteri centrale antiboiere şti, alc ătuit ă din elemente care sprijineau domnia. În felul acesta, epoca evocat ă de Sadoveanu este epoca preg ătirii şi începerii luptei pentru asigurarea independen ţei de stat, prin scuturarea vasalit ăţ ii fa ţă de turci, stare în care se afla Moldova de la predecesorul s ău Petru Aron . Trilogia „Fra ţii Jderi” este alc ătuit ă din romanele „Ucenicia lui Ionu ţ (1935), Izvorul-alb (1936) şi Oamenii M ăriei sale fiind un roman epopeic simbolic pentru c ă ne g ăsim în fa ţa atât a destinului individual cât şi cel colectiv, investite cu sensuri simbolice. Ucenicia lui Ionu ţ - Volumul I - este un roman al cunoa şterii primitive, empirice, al credin ţelor în mituri şi în minuni, al ini ţierii, pentru c ă Ionu ţ intr ă ucenic la ucenicia armelor din porunc ă domneasc ă spre a înv ăţ a cum s ă devin ă osta ş adev ărat. Intriga complicat ă şi imprevizibil ă, situa ţiile epice limit ă, culoarea local ă ce contribuie în bun ă m ăsur ă la realizarea tonalit ăţ ii, dau, evident, impresia de roman istoric, unde întâlnim formule ale romanului de aventuri practicate de Walter Scott şi Al. Dumas. Hramul M ănăstirii Neam ţ, cu care se deschide primul volum este un spectacol ceremonial ce are rolul de a sublinia m ăre ţia voievodului şi unitatea dintre acesta şi mase. În acest moment intr ă în scen ă Ionu ţ Jder şi Nechifor Căliman. Din povestea b ătrânului staroste, plin ă de umor, afl ăm despre r ăzboiul lui Ştefan „cu aceast ă ţar ă f ără rânduial ă”, unde poruncesc „mul ţi st ăpâni”. Acum se contureaz ă vechiul conflict domnitor-boieri. Facem apoi cuno ştin ţă cu familia lui Manole - Păr Negru al c ărui feciori sunt cu to ţii închina ţi slujbei domne şti: Simion-comis şi el; Nicoar ă - călug ăr care sub anteriul monahal poart ă arme; Cristea al doilea comis aflat sub influen ţa frumoasei Candachia, Damian-negu ţă tor la Liov dar „ochiul deschis al domnitorului” peste hotare, Ionu ţ - mezinul este chemat în slujb ă domneasc ă. Intriga se învârte şte, mai ales în jurul tentativei nereu şite a lui Gogolea Pogonat de a-l r ăpi pe Catalan. Arm ăsarul domnesc are însu şiri magice. În el este concentrat ă puterea voievodului. Arhimandritul Amfilohie şi p ărintele Timotei sunt dasc ăli vesti ţi de la care Ionu ţ are multe de înv ăţ at. Numit ă „bildungsroman”, „Ucenicia lui Ionu ţ” este deocamdat ă un roman al inocen ţei. Candoarea tân ărului erou este reliefat ă mereu de c ătre Nechifor C ăliman, care îl nume şte „mânz”. Tân ărul cunoa şte şi prima criz ă erotic ă. Dragostea pentru jupîni ţa Nasta, de la Ion ăş eni, îl determin ă s ă tr ădeze fr ăţ ia de cruce cu Alex ăndrel-Vod ă - fiul domnitorului. Are prilejul s ă-şi treac ă examenul de o ştean adev ărat, prin lupta vitejeasc ă cu du şmanii lui Vod ă, salvând via ţa fiului domnesc. Ionu ţ dovede şte c ă este format ca o ştean în timpul luptei contra t ătarilor când îl ajut ă pe Simion s ă captureze pe fiul lui Mamac Han. Apoi, cum se întâmpla frecvent în acele vremi, are loc o ie şire în prad ă a tătarilor în urma c ăreia cade în robie jupâni ţa Nasta - prima dragoste a lui Ionu ţ. Evadarea necugetat ă din cadrul familial este pân ă la urm ă pentru Ionu ţ o călătorie cognitiv ă - tem ă epopeic ă şi ea în roman. Aflând c ă jupâni ţa Nasta a fost vândut ă unui serai, Ionu ţ de unul singur se duce s-o scoat ă din mâinile turcilor în chiar cetatea lor bine ap ărat ă. Dar jupâni ţa, pentru care a fost întreprins ă întreaga ac ţiune eroic ă nu se mai afl ă printre cei vii, deoarece preferase s ă se arunce în ap ă decât s ă cad ă în mâna turcilor. Volumul urm ător - Izvorul - Alb este romanul cunoa şterii magice. În aceast ă carte se înmul ţesc credin ţele mitice care sunt înt ărite şi prin dimensiunea monumental ă şi fantastic ă conferit ă, unor supu şi ai domnitorului cum ar fi fra ţii Căliman, feciorii starostelui Nechifor C ăliman; Onofrei (Sfarm ă - Piatr ă) şi Samoil ă (Strâmb ă - Lemne). Cetatea Neam ţ este locul de recluziune al lui Ionu ţ Jder, un topos unde recunoa ştem tema exilului existen ţial al individului , condi ţie necesar ă reintegr ării sociale a inocentului. Jitnicerul Necul ăie ş Albu o r ăpe şte pe Maru şca, fiica lui Ia ţco Hudici şi dragostea târzie a lui Simion. Expedi ţia recuperatoare la Volcine ţ, în Polonia, întreprins ă de fra ţii Jderi este un episod eroic şi cavaleresc şi în acela şi timp de pedepsire a unor du şmani ai domitorului. Spectacolul c ăsătoriei lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop, urma şă a vechilor Comneni, re ţine prin ceremonialul ce particip ă la realizarea culorii de epoc ă. Nucleul narativ al volumului, unde Ştefan cel Mare apare în primplan, este scena vân ătorii de la Izvorul Alb. Din nou faptul real este proiectat în mit. Vân ătoarea domneasc ă devine un ritual de ini ţiere. Pelerinajul domnesc ilustreaz ă motivul c ăut ării - al solu ţiilor de împlinire a unui destin individual - al domnitorului şi altul colectiv - al Moldovei. Domnul este exploratorul şi pentru a lămuri sensurile prezentului şi viitorului este necesar ă contopirea cu trecutul care se realizeaz ă prin confundarea în elementul naturii. C ălăuz ă în aceast ă c ălătorie este legendarul bour. Observ ăm c ă la Sadoveanu natura nu este decorativ ă. Omul intr ă în coresponden ţă cu natura, el este încadrat cosmologic. Ini ţierea în cel mai înalt grad în tainele naturii o întâlnim la mag sau la în ţelept. Un astfel de tip uman este schivnicul de la Izvorul Alb (pe şter ă este loc al medita ţiei), dar adev ăra ţi magi sunt şi cuviosul Nicodim, arhimandritul Amfilohie Şendrea ,dar şi Ştefan cel Mare, care preia semnifica ţia unor aspecte ale cosmosului şi le aplic ă în planul guvern ământului. Oamenii M ăriei sale, cel de-al treilea volum al trilogiei Fraţii Jderi, este un roman al cunoa şterii ra ţionale. Dac ă primele dou ă volume alc ătuiesc o cronic ă de familie, având în vedere provizoriul, via ţa de toate zilele, fiind în acela şi timp şi o cronic ă social ă, care analizeaz ă procesul alc ătuirii unei noi societ ăţ i, în Moldova, bazat ă pe rânduial ă şi dreptate, ultimul volum este mai înc ărcat de istorie, este o fresc ă a întregii Moldove, care se înt ăre şte pentru r ăzboiul cu turcii. Romanul urm ăre şte evenimentele petrecute între 1474 şi 15 ianuarie 1475, când a avut loc lupta de la Podul Înalt. E povestit ă în acest volum c ăsătoria lui Simion Jder, ridicat mai întâi la rangul de postelnic, cu Maru şca, pe care tân ărul o aduce din casa p ărin ţilor ei, la Timi ş sunt prezenta ţi apoi în roman c ăpitanii lua ţi prizonieri de Ştefan în lupta cu Radu cel Frumos, de la curtea c ăruia Ştefan r ăpise pe Domni ţa Voichi ţa cu fiica sa domni ţa Maria. Sunt men ţionate de asemenea cultura, rafinamentul, fine ţea şi virtu ţile unor oameni ai lui Ştefan la curtea domneasc ă. Scriitorul realizeaz ă de asemenea caracteriz ări de sintez ă asupra vie ţii întregului popor supus vicisitudinilor vie ţii. Este urm ărit ă via ţa şi grijile comisoaiei. Ilisafta privind c ăsătoria mezinului Ionu ţ, dar ştirile cele mai alarmante sosesc de la Br ăila şi din Balcani. Informa ţiile din raialele turce şti arat ă c ă turcii preg ăteau un nou r ăzboi contra Moldovei. În scopul unei inform ări precise, Ionu ţ a fost trimis de Ştefan Vod ă s ă aduc ă ve şti de peste Dun ăre din Grecia şi de la muntele Athos, iar aventurile sale pe drumurile de spionaj sunt prezentate cu mult aplomb. Afl ăm astfel despre întâlnirea şi sfatul lui Ionu ţ cu în ţeleptul şi viteazul său frate, cuviosul Nicodim, despre trecerea peste mun ţi în Transilvania şi apoi în Ţara Româneasc ă, în tov ărăş ia lui Gheorghe Botezatul T ătarul, ca şi multe peripe ţii din inima imperiului turcesc. Ele dau o not ă romantic ă acestui episod, încheiat cu alte noi fapte de eroism prin supunerea şi decapitarea unor boieri tr ădători cum sunt jupân Mihu şi Agapie Ciornuhut. Îns ăş i dreptatea lui Ştefan este confirmat ă ca necesar ă de c ătre oamenii din popor. Acum se v ăde şte şi rolul adev ărat al c ălug ărului nebun Stratonic, slujba ş secret al lui Ştefan. Apreciind credin ţa şi valoarea trudei lui Ionu ţ Jder, Ştefan îi d ăruie şte cu mo şie, îi d ă comanda unor steaguri şi-l încredin ţeaz ă s ă primeasc ă al ături de Ştefan Me şter pe solii Papei şi Vene ţiei, ajun şi în târg la Roman, unde era înc ă pe vremea Ringalei o episcopie papista şă . În frunte cu episcopul Tarasie, alaiul de primire uime şte pe solii Apusului mai ales prin ordinea des ăvâr şit ă, seriozitatea şi disciplina o ştenilor din unit ăţ ile aduse pentru protocol. La mirarea şi întreb ările oaspe ţilor, li se r ăspunde c ă ace şti osta şi sunt „Oamenii M ăriei sale “(însu şi titlul romanului), care servesc pe Ştefan Vod ă, fără plat ă, de buna lor voie, în scopul ap ărării patriei. Era un lucru neobi şnuit în acele vremuri, mai ales în Apus. Este prezentat ă apoi primirea solilor apuseni la curtea domneasc ă din Vaslui, cu obiceiurile şi p ărerile oaspe ţilor despre via ţa moldovenilor. Adev ărate pagini de monografie cuprind în continuare informa ţiile despre r ăze şii din Ţara de Sus, despre c ălăre ţii moldoveni, despre petrecerile lor sau despre r ăze şii din Ţara de Jos. Romanul se încheie cu lupta de la Podul - Înalt, unde Ştefan cel Mare a ob ţinut o r ăsun ătoare victorie, cu pierderi grele îns ă din rândurile ”oamenilor măriei sale”. Mor ţi sunt Manole P ăr - Negru, Simion Jder, b ătrânul C ăliman şi fiul s ău Samoil ă pe care însu şi Ştefan cel Mare îi plânge al ături de întreg nordul. Ceilal ţi eroi, ca şi Ionu ţ Jderi, se îndreapt ă spre împlinirea datoriilor fa ţă de via ţă , fa ţă de Ştefan cel Mare. Dar lacrimile pentru mor ţii dragi nu ştirbesc munca pentru ap ărarea în continuare a ţă rii, a celor r ăma şi în via ţă . Însu şi Ştefan dicteaz ă scrisorile diplomatice în care veste şte biruin ţa şi noul pericol, mai mare, pentru care cere ridicarea întregii cre ştin ătăţ i. Descrierea luptei se realizeaz ă în trei momente fiind realizat ă de c ătre scriitor cu o art ă regizoral ă perfect ă; preg ătirea luptei, desf ăşurarea şi sfâr şitul ei. În realizarea tabloului luptei de la Podul - Înalt se recurge la procedeul amplific ării epopeice ob ţinut prin compara ţii şi hiperbole. Compozi ţional întregul pasaj al descrierii este realizat prin alternarea imaginilor de la o tab ără la alta. Sadoveanu dep ăş eşte dimensiunile evenimentului istoric, proiectându-l în fantastic, ceea ce justific ă substituarea urdiei prin imaginea unui balaur cu multe capete. Scena confrunt ării cu balaurul se repet ă canonic, de-alungul întregului text c ăpătând astfel o func ţie compozi ţional ă de rela ţie între cele trei p ărţi ale acesteia. Mesajul patriotic, dimensiunea romantic ă localizarea temporal ă stau toate sub imperiul persoanlit ăţ ii lui Ştefan, care mi şcă direct şi indirect for ţele angajate în lupt ă. Epoca lui Ştefan cel Mare este situat ă la limita dintre fantastic şi real, între mit şi istorie, istorie şi legend ă. Ştefan este mitizat. El are pecete pe bra ţul drept şi leg ământ sfânt, calul lui este n ăzdr ăvan, iar p ărintele lui l-a închinat la muntele Athos, ca s ă-i st ăpâneasc ă pe p ăgâni. Domnul este apropiat de oamenii lui, dar când încrunt ă din sprâncene înghea ţă to ţi. Este drept şi cinstit şi puterea sa se sprijin ă pe oamenii m ăriei sale ale şi cu grij ă în rânduiala ce o instaureaz ă în ţar ă. Sadoveanu vede în Ştefan, la fel ca Nicolae Iorga, pe cel „mai cinstit şi cel mai harnic domnitor, stra şnic la mânie şi senin în iertare”; dar, în acela şi timp îi men ţine într-o aur ă de legend ă, prin felul în care se r ăsfrânge în con ştiin ţa celorlalte personaje, prin pove ştile şi întâmpl ările evocate, prin crearea unei atmosfere menit ă parc ă s ă-l înal ţe deasupra celorlal ţi. Ştefan cel Mare este un om al Rena şterii, un iluminist. De multe ori, postura sa de personaj absent îl ridic ă la puterea de for ţă coordonatoare a realit ăţ ii. Înf ăptuie şte ordinea în planul uman dar şi la nivel cosmic. Are calitate de mag, de înv ăţ at dar şi atributele eroului, pentru c ă transmite un sens universului. Este, un personaj justi ţiar instaurând în Moldova siguran ţa şi spiritul drept ăţ ii. Mijloacele limbii folosite de Sadoveanu Remarc ăm în special arhaicitatea textului care rezult ă din construc ţii sintactice cronic ăre şti şi din muzica domoal ă a cuvântului ales cu grij ă, pentru func ţia lui evocatoare. Lexicul arhaic are func ţia unui element de sugestie, la care putem ad ăuga cuvinte din universul caracteristic armatei moldovene şti sau turce şti. Întâlnim construc ţii perifrastice cronic ăre şti, construc ţii metaforice, construc ţii arhaice şi lexic folosite cu sens figurat, folosirea perfectului compus care exprim ă ac ţiuni de scurt ă durat ă şi de mare frecven ţă dar care dinamizeaz ă ac ţiunea. Întâlnim de asemenea schimbarea frecvent ă a diatezelor, alternarea perfectului simplu cu prezentul indicativ şi punctarea nara ţiunii cu form ă reflexiv ă. Procedeele sintaxei poetice, concretizate în enumer ări îl ajut ă pe Sadoveanu s ă detalieze b ătălia în momentele ei fundamentale. La acestea mai ad ăug ăm prezen ţa unor fricative şi siflante ca ş, s, z, ţ sau a unor vibrante ca r care dau efect sonor cuvintelor dar contribuie şi la impresia auditiv ă sub care este conceput ă b ătălia.