Analize şi interpretări 29

grafice strict exterioare nu sunt rele­ vatoare pentru adâncul omului”. Deşi şi-a urmat destinul timp de 81 de ani Dragoş VICOL (povestitorul se stinge din viaţă la 19 octombrie 1961), Mihail Sado­ veanu este un om fără vârstă, indi­ MIHAIL SADOVEANU: ferent în ce postură este surprins: la DE LA BIOGRAFIA Academie sau în cadrul atâtor alte SCRIITORULUI LA ocupaţiuni mai importante sau mai BIOGRAFIA NEAMULUI puţin importante. La 24 de ani scriitorul editea­ În volumul memorialistic Anii ză, concomitent, 4 volume: Poves- de ucenicie Mihail Sadoveanu a tiri, Şoimii, Dureri înăbuşite şi încercat să răspundă la întrebarea: Crâşma lui moş Precu, care vor ce a fost la început, vânătoarea marca debutul excepţional al celui sau literatura? Apelând la înţelep­ care urma să scrie „Decameronul” ciunea esopică, povestitorul sus­ românesc. Trebuie menţionat, în ţine că prima a fost vânătoarea, această ordine de idei, că la înce­ dar, într-un fel, tot prima a fost şi putul secolului al XX-lea literatura literatura, care ar fi apărut drept în România, inclusiv profesiunea expresie a sentimentelor trăite la de literat, erau considerate de lux. maximă intensitate de omul pe cale Faptul nu l-a împiedicat pe Mihail de formare. Vârsta de 12 ani mar­ Sadoveanu să contribuie, în 1901, chează pentru autor un eveniment la îndemnul lui Şt. O. Iosif, la lan­ semnificativ. El este „admis” în tag­ sarea revistei Sămănătorul, iar în ma vânătorilor, fiindu-i încredinţată 1905 – să-şi abandoneze serviciul şi o armă pe potrivă. Bineînţeles, de la Ministerul Artelor, unde avea va avea şi un învăţător în ale artei şanse reale de promovare. Aceste cinegetice: Pricop Şentilici, cel din­ decizii temerare l-au determinat pe tâi amic care îl va iniţia în secretele scriitor să remarce cu ironie în volu­ vânătorii. mul Anii de ucenicie: „Eram ca un Drumurile întreprinse prin toa­ D’Artagnan: aveam extrem de puţini tă ţara îi vor „satisface” autorului bani în buzunar, dar n-aveam cal de pofta de a călători, cu puşca sau cu vânzare şi nici resursele gasconu­ undiţa pe umăr, dar, mai important, lui. El avea spadă, eu eram complet îi vor aprofunda cunoştinţele despre dezarmat”. Ţară, despre oamenii ei. Din acest Întreaga viaţă M. Sadoveanu punct de vedere sunt relevante ur­ a trăit cu gândul la baştină; adâncul mătoarele consideraţii critice: „A fiinţei sale îl îndemna să părăseas­ reface cu câteva date exacte bio­ că oraşul zgomotos, să se dezică grafia lui Mihail Sadoveanu este o de tumult şi aglomeraţie, să revină încercare grea şi, într-o măsură, la tihna care îi era cel mai fidel aliat. fără sens. În cazul lui, datele bio­ A luptat cu aceste antinomii în per­ 30 limba Română manenţă: avea de ales între marea ademenească. Colinda munţii (l-a urbe, unde se plămădea cultura, şi condus pe scriitorul Panait Istrati la locurile dragi ale Moldovei. Cheile Bicazului), poposea la mă­ Şi-a găsit liniştea necesară năstiri, fiind oaspetele monahilor de pentru creaţie la Fălticeni, provi­ aici. Deseori era însoţit în aceste denţa făcând să trăiască în casa peregrinări şi de Al. I. Brătescu-Voi­ din strada Rădăşeni, unde, pe vre­ neşti, şi de D. D. Pătrăşcanu. muri, a locuit Ion Creangă, modelul În faţa frumuseţilor naturii, Mi­ său artistic. Aici se plimba deseori hail Sadoveanu rămânea, aparent, prin livada străjuită de un zăplaz insensibil. Doar în faţa foii imacu­ de viţă-de-vie. În orele de respiro, late de hârtie se matamorfoza. Aici „dura” câte un coteţ pentru găinile transfigura artistic impresiile, zu­ sale de rasă, îngrijea de stupi sau ză­ grăvind superb minunăţiile naturii: bovea îndelung în grădină, îndeletni­ „Balta scăpăra de bulbuci şi pânza cindu-se cu creşterea zarzavaturilor. de stropi se învălui brusc – apoi ră­ Se mândrea, îndeosebi, cu pădurea mase curgând asupra noastră, căl­ „ca o streşină verde”. Amintindu-şi duţă şi totuşi răcoritoare”. S-a vor­ cu nostalgie de vremurile când fă­ bit chiar de un anume cult pe care cea sfat cu argaţii, când ducea caii prozatorul îl nutrea pentru „baltă”. la apă sau stătea „călare pe păr”, Apa reprezenta pentru el totul, ea când „se războia cu dihăniile năs­ îl făcea să-şi recapete puterile iro­ cocite de dânsul”, când hoinărea site odinioară. În Ţara de dincolo zile întregi prin lunca Siretului, ori de negură autorul mărturiseşte cu se juca de-a haiducii, Mihai Sado­ multă exactitate psihologică şi plas­ veanu nota cu satisfacţie: „Mulţă­ tică: „Ochii lui aţinteau zăvoaiele mesc Domnului Dumnezeu că am Siretului, pete de-o dulce culoare avut copilărie”. cafenie, sub fumegări străvezii. Era Scriitorul i-a ademenit cu far­ un ţărm de visuri, unde încă nu-i mecul pescuitului şi vânatului şi pe călcase piciorul. Dintr-acolo se în­ confraţii săi de condei de la Viaţa torceau de multe ori la marginea târ­ Românească: pe George Topâr­ gului vânători bărboşi, care vorbeau ceanu, Demostene Botez, Mihail de vulpi, de iepuri, de vidre, de sitari Sevastos. Această pasiune a de­ şi raţe. Dintr-acolo soseau cu undiţa venit atât de „contagioasă” pentru pe umăr, în zori de vară, pescari, ţi­ ei, încât îl însoţeau pe Sadoveanu gani cu peşte puţin, însă cu aminti­ peste tot, fiind părtaşii multor peri­ rea neştirbită a unui somn uriaş, pe peţii şi martori ai schimbării faptelor care l-au prins cândva, sub sălcii, de viaţă în ficţiune. într-un loc ascuns pe care numai Când se îndepărta pe un timp ei îl ştiu. În afară de aceste imagini de aceste pasiuni, Sadoveanu adu­ şi ecouri, împletite cu bucuria tine­ na cu migală material pentru scrieri­ reţii, în sufletul lui nu mai era nimic. le ulterioare. Dacă se întâmpla să-l Toate legăturile cu lumea dispăru­ părăsească inspiraţia, ştia cum s-o seră. Cărţile de şcoală şi profesorii, Analize şi interpretări 31 fierberea impură a târguşorului de ce se înălţa pe firmament, această provincie căzuseră în întuneric, ca stea a devenit mai limpede şi mai păpuşile în cutia lor”. nuanţată în limpezimile ei; căci Desprindem din rândurile de meşteşugul dintâi al povestitorului mai sus o pronunţată notă auto­ a prins să se decanteze în iscusinţe biografică, ce emană candoarea stilistice, care au scos un fruct nou copilăriei şi o aleasă curăţenie a din limba literară”. sufletului. Eul artistic sadovenian se Referindu-ne la biografia lui contopeşte, în foarte multe puncte, Mihail Sadoveanu, este imposibil cu întreaga creaţie a autorului. Aici să nu amintim de învăţătorul şcolii găsim principalele ei elemente con­ primare din Paşcani, N.Busuioc, re­ stitutive: istorie, folclor, esoterism. botezat de autor „Domnu Trandafir”: G. Călinescu afirma că Mihail „Ca dânsul, îşi aminteşte scriitorul, Sadoveanu era interesat nu de poate au mai fost mulţi. Şi toţi, dra­ preocupări banale, cum sunt pes­ gă prietene, când te gândeşti bine, cuitul sau vânatul, ci de avantajul au fost nişte Apostoli, care au în­ de a „pândi apa şi pădurea”. Criticul durat sărăcie şi batjocură, care au literar Cornelia Ştefănescu susţine trecut printr-un vifor de nemulţă­ că nici unul dintre prozatorii români miri şi vorbe rele, şi care totuşi au n-a atins o „atât de multiplă şi diver­ izbutit să-şi îndeplinească cu bine să bogăţie de exprimare plastică. menirea...”. Fastuoasele descrieri sadoveniene Anul 1894 aduce scriitorului au o savoare ireductibil complexă, o o mare pierdere, de nerecuperat: întindere extraordinară şi neaştep­ se stinge subit din viaţă mama sa. tată, de la materia palpabilă până Autorul rememorează în Anii de la fantasticele apariţii legendare din ucenicie acest tragic eveniment. romanele istorice”. Ca să-şi aline durerea, a început Mihail Sadoveanu este un pro­ să citească extrem de mult. Venise fund cunoscător al faunei şi florei timpul cunoaşterii, familiarizării cu româneşti, evocând peisaje dintre opera lui Grigore Alexandrescu, Va­ cele mai vaste, epoci istorice dintre sile Alecsandri, Dimitrie Cantemir, cele mai îndepărtate, spaţii geo­ Dimitrie Bolintineanu şi, bineînţeles, grafice de mare diversitate. Opera Eminescu şi Creangă. Lecturile îi dez­ lui este, pe bună dreptate, o vatră voltă imaginaţia. Reîntors într-o iarnă legendară de eroi. Contemporanul acasă de la Liceul „Alecu Donici” din său, romancierul Camil Petrescu, Fălticeni, este rugat să scrie pentru nota: „Faima lui Sadoveanu s-a tot şcoala din localitate un colind. Re­ ridicat, a depăşit zarea ţinuturilor de zultatul îl va constitui un poem des­ obârşie, integrată în edificiul litera­ pre haiducul Jianu. Deşi versurile turii româneşti ca un stâlp, devenit au plăcut tuturor, fiind vorba de o cu timpul stâlp de reazem. De la vă­ creaţie calendaristică, peste un timp paia dintre început care mărturisea au fost date uitări. Abia în 1940, că­ despre obârşia telurică, pe măsură lătorind prin ţară, Mihail Sadoveanu 32 limba Română a auzit, în unul din satele din jurul Costin, voluptatea senzorială a unui Iaşului, versurile pe care le-a com­ Rabelais”. pus în copilărie. Experienţa amară a debutu­ Încă de pe băncile şcolii vii­ lui literar este valorificată de către torul scriitor îşi făcea planuri mari, M. Sadoveanu în anul 1935 cu prile­ propunându-şi să concureze, prin jul apariţiei volumului Cele mai vechi scris, lumea creată de Dumnezeu. amintiri. Naraţiunile din această Departe de ochii profesorilor, dar culegere au o structură dinamică, şi de ai tatălui, care vedea în faptul tinzând să păstreze cronologia vieţii de a scrie o pierdere de timp, pre­ autorului. Ele reprezintă o „sumă” gătindu-i fiului o profesie „sănătoa­ de amintiri, de frânturi de dialog, să”, cea de legiuitor, tânărul autor rememorări, atitudini, accente etc., plăsmuieşte un „roman” din 4 părţi, caracterizându-se prin discontinui­ cu multiple ilustraţii şi intitulat Hai- tate, care urmăreşte scopul de a re­ ducul Florea Corbeanu. Scopul constitui în mod fidel evenimentele romanului, conform unor amintiri vârstei copilăriei, evocate în cheie ale prozatorului, era de a contribui romantică. la unificarea tuturor provinciilor ro­ Din negura acelor timpuri, mâneşti într-un stat unitar. autorul reţine mai multe aspecte, Soarta manuscrisului s-a do­ deosebit de relevante din punctul vedit a fi nu dintre cele de bun au­ său de vedere: cuţitul unchiului Va­ gur. Profesorul său, A. Stino, în sile, după care tânjea atât de mult, mâinile căruia a nimerit, a zădărnicit biciul, pe care îl rupe în două pentru nevinovata tentativă a autorului de a a stârpi răul de pe faţa pământului, scoate la lumină întâia sa creaţie de „părul din ograda bunicilor”, care factură istorică. Aceste prime încer­ îl bucura nespus de mult în fiecare cări literare sunt „păcatele tinereţii” toamnă cu roadele lui. Aceste locuri, autorului şi trebuie, în consecinţă, mărturiseşte autorul, „mă cheamă, judecate ca atare. Nici profesorul mă mângâie; uneori suspină şi lă­ de română Nicolae Apostol n-a ră­ crămează”. mas încântat de o povestioară a lui Creaţia artistică a lui Mihail M.Sadoveanu, prezentată de către Sadoveanu este laboratorul unor acesta pentru lectură. El a opinat că experienţe lăuntrice, terenul unor „bucata este nepublicabilă”. explorări intense de viaţă perso­ Aceste şi alte „eşecuri” n-au nală. Ecoul ei îl regăsim în Otava, făcut decât să stimuleze ambiţia Cuţitul, Întâmplare cu nişte tânărului scriitor. Modestele încer­ comedianţi, Domnu Tranda- cări erau absolut obligatorii, pre­ fir, Jocuri cu primăvara (ultimele vestind încă de pe atunci viitoarele două nefăcând corp comun cu ce­ capodopere, care aveau să devină, lelalte scrieri). În volumul Ţi-aduci cum s-a spus, demne de „realismul aminte, Teofile, Mihail Sadoveanu unui Balzac şi melancolia unui ro­ îşi propune să „reînvie oameni şi în­ mantic, meditaţia aspră a lui Miron tâmplări dintr-o perioadă ceva mai Analize şi interpretări 33 târzie celei anterioare, deşi crono­ din 1908 încearcă să facă lumină logic ele sunt scrise înaintea Celor în culisele operei sadoveniene, însă mai vechi amintiri”. răspunsurile scriitorului sunt extrem Povestirea Ţi-aduci aminte, de succinte. Poate doar datele din Teofile este o evocare a primului cadrul conferinţei „Cum lucrează fior de dragoste, -într o tonalitate dl. Mihail Sadoveanu” explică ceva gravă, sub formă de confesiune, ce mai bine aspectele necunoscute din adânceşte sentimentul iubirii. Ape­ experienţa de creaţie a autorului. lând, în aparenţă, la simple artificii Aceste date biografice sunt îmbo­ mnemotehnice, scriitorul pregăteşte găţite substanţial de Valer Donea cu minuţiozitate „introducerea” în (Profira Sadoveanu) în reportajele decorul Ţării de dincolo de negură sale: De vorbă cu dl. Mihail Sado- şi al Împărăţiei apelor. Explicaţia veanu. Însă, după apariţia Celor este găsită în Foi de toamnă, dar mai vechi amintiri, scriitorul gă­ şi în O întâmplare ciudată. Aici seşte o soluţie salvatoare, itinerând, este rememorată experienţa prime­ într-un volum separat, anii formării lor legături de prietenie şi propria-i sale intelectuale. Începe publicarea personalitate în cristalizare. însemnărilor cu caracter pronunţat În Catastiful păcatelor Mi­ autobiografic, memorialistic, sub hail Sadoveanu istoriseşte: „În iu­ titlul general Mărturisiri. Aceste lie 1904 a apărut Povestiri. În pu­ creionări au fost reluate şi pe par­ ţinătatea de producţii şi seceta de cursul războiului. scriitori de atunci, cartea, cu îngri­ Cărţile lui Mihail Sadoveanu jire tipărită şi frumos prezentată cu de la începutul secolului trecut, ca o copertă ilustrată de desenatorul şi volumele maturităţii, surprind şi V. Rolla-Piekarschi, a găsit destui reflectă artistic „oameni şi locuri, cumpărători, aşa încât, în zece zile, filtrate prin nostalgia copilăriei ire­ domnul G. Filip mi-a arătat o faţă versibile şi colorate corespunzător satisfăcută şi a pus imediat în lucru de lirismul creatorului”. Cele mai Şoimii. Tirajul prim al romanului a caracteristice personaje ale debu­ trecut în câteva săptămâni. La în­ tului sadovenian sunt vardistul oră­ ceputul toamnei tipăream o ediţie şelului, Baciu, chipurile în continuă nouă, pentru corectura căreia editu­ îmbătrânire ale lui Isac Zodaru, ra binevoia să-mi acorde o gratifica­ Iosub Orbul şi David Focşăneanu, re de trei sute de lei. Această sumă fiecare cu soarta şi îndeletnicirea mi-a fost acordată şi pentru a doua sa. Pentru a-i putea surprinde pe ediţie a Povestirilor. Editura îmi aceşti eroi, fie în prăvălia cu mătă­ cerea, în acelaşi an, al treilea şi al suri, fie ducând gunoiul pentru câţi­ patrulea volum, despre care ştia că va bănuţi, scriitorul a trebuit să dea le am gata. Astfel, în 1904, a conti­ dovadă de curajul „de a evada din nuat tipărirea Durerilor înăbuşite curtea părintească până în preajma şi a Crâşmei lui moş Precu”. acestor tărâmuri. Printre ele, «du­ Ancheta revistei Luceafărul gheniţa Mutului» rămâne locul de 34 limba Română ispită. Pentru că aici se afla o lume Materialul deosebit de bogat şi va­ de basm, mirifică, plină de taine, în riat, utilizat la istorisirea celor întâm­ care se vindea aţe pentru smeie, plate, i-a facilitat autorului munca la fluiere şi muzicuţe”. scrierea Priveliştilor dobrogene şi Cercetătoarea Ovidia Babu- a Locului unde nu s-a întâmplat Buznea observă că pentru Mihail nimic. Sadoveanu târgul unde şi-a petre­ Pentru a percepe în adâncime cut copilăria era „universul privile­ virtuţile, dar şi metehnele neamu­ giat în care ochii copilului nu iden­ lui românesc, Mihail Sadoveanu tificau urâtul ca atare, nu măsurau cercetează din interior specificita­ limitarea, găseau totul firesc, chiar tea fiinţei româneşti, în plan arheti­ cu deosebire plăcut, în avantaj, pal, dar şi psihologic. În opera sa, prin comparaţie cu lumea satului”. geografia reprezintă doar un reper În faza debutului, orizontul lui Sa­ simbolic de cunoaştere şi „recu­ doveanu cuprinde zone familiare, noaştere” a pământurilor străbune. bine cunoscute de el. Laitmotivele, Astfel, în primăvara anului 1929, mereu reluate, sunt satul şi târgul vizitează Constantinopolul, însoţi­ de provincie. Aparent, această li­ tor şi tovarăş de călătorie fiindu-i teratură poate fi considerată peri­ scriitorul Ionel Teodoreanu. Auto­ ferică, celulară. Dar, de fapt, închi­ rul îşi aduce aminte: „Pe mine mă derea nu este decât o variantă, un interesau îndeosebi unele privelişti arhetip devenit factor al literaturii şi locuri în legătură cu istoria Mol­ universale. Este o modalitate artis­ dovei. Aveam nevoie de ele pentru tică ce ne permite efectuarea unor un roman istoric pe care tocmai îl arheologii interioare ale personali­ isprăveam: Zodia Cancerului sau tăţii scriitorului. Vremea Ducăi Vodă”. Nu am spune adevărul în­ Vânătoarea şi pescuitul l-au treg dacă l-am considera pe Mihail determinat pe Sadoveanu să înţe­ Sadoveanu doar autorul frescei leagă spiritul multor oameni, să le spirituale moldave, muntene, ar­ cunoască „durerile înăbuşite”, să se delene sau dobrogene. Prozatorul bucure cu ei, să participe la obiceiu­ a demonstrat că este un excelent rile şi datinile lor. Taifasurile, istorisi­ cunoscător, pe orizontală şi vertica­ rile hazoase, nararea mucalită sunt lă, nu numai al provinciilor istorice surse inepuizabile de percepere a româneşti. El a descris cu fidelitate spiritualităţii româneşti. Căutările privelişti de pe tărâmuri îndepărta­ permanente ale peregrinului Sado­ te; a pătruns în religia lui Zamolxe, veanu se transformă artistic într-un rodul acestor investigaţii ştiinţifice „rai al vânătorilor şi pescarilor”. fiind transfigurate artistic în roma­ Experienţa acumulată odată nul Creanga de aur. În paginile cu deprinderea „probelor vieţii” l-a sale sunt prezente şi frumuseţile ajutat să-şi contureze şi să-şi pre­ netrecătoare ale Bizanţului, precum cizeze principalele teme ale scrie­ şi ale altor locuri devenite celebre. rilor ce i-au adus notorietatea. Vâ­ Analize şi interpretări 35 nătoarea ca mod de existentă, de iscusinţa călătorului, scoţându-i în percepere, de comunicare apare relief abilitatea, puterea, răbdarea, nu numai în Fraţii Jderi, unde „de agerimea minţii, virtuţile morale. astăzi într-o săptămână, adică vi­ Aşa se face că mai toate personaje­ neri 11 septembrie, dorim să ieşim le sadoveniene se află într-o eternă sub muntele Ceahlău, la vânătoare autocompetiţie. Caută, uneori fără de bouri”. voinţa lor, aventura, indiferent că Şi în Divanul persian expe­ se numesc Vitoria Lipan, Nicoară rienţa cinegetică cunoaşte o abor­ Potocavă, Kesarion Breb sau Paul dare mai mult picturală decât mitică, de Marenne, Ionuţ Jder, Bogdănuţ fiindcă „unii vânători erau călări pe cai, Soroceanu. Un paradox uimitor are purtând suliţe în mână şi junghiuri în loc în Zodia Cancerului, unde aba­ coapsă. Alţi slujitori stăteau pe că­ tele, graţie ospitalităţii fără margini mile, stăpânind pe genunchi copoii. a moldovenilor, devine unul „de-al Pe cămila cea mai bătrână era un casei”, pe când nefericitul beizade, slujitor vechi, care ţinea în lănţug, în din cauza iubirii pătimaşe pentru foişorul lui de trestie-bambu, pe vul­ Catrina Duca, ajunge un înstrăi­ turul cel mare care se cheamă ber­ nat. Această inversare uimitoare cut. S-au adus şi şapte asini pentru aminteşte de structura labirintică cei şapte sfetnici; şi mulţi catâri care a sufletului omenesc, zonă în care purtau samare grele, cu gustarea Mihail Sadoveanu este un neîntre­ de prânz a măriei-sale şi a alaiului”. cut investigator. Deşi ritualul hieratic, presărat cu Este insuficient a judeca debu­ reminiscenţe ale culturii orientale, tul scriitorului doar din perspectiva ne îndepărtează de „vânătoarea celor patru volume ce au marcat naţională”, apărută cu mult înainte anul 1904. Mai mult, creaţia sado­ de Dragoş Vodă şi chiar de vechii veniană posedă o unitate interioară daci, Mihail Sadoveanu îşi învede­ atât de organică, încât a interpreta rează viziunea românească ontică romanele fără a face referiri la publi­ prin descrierile-i particulare. În ele cistică, la notele de drum, la memo­ oamenii deţin chintesenţa gândirii şi rialistică este, practic, imposibil. comportamentului strămoşilor. „Pro­ Primele scrieri ale lui Mihail cedeul” hăituirii fiarelor are valoare Sadoveanu abordează o tematică gnoseologică, fenomen perceput de ce pune un accent definitoriu pe an­ scriitor prin ochii vânătorului. cestral, pe „vechime”, titlu preferat Fiind un „pelerin” neobosit, lui de autor şi pentru unul din volumele Mihail Sadoveanu îi plăceau mult sale. Reprezentarea acestei lumi, călătoriile. „Drumurile” parcurse lumea lui Sadoveanu, se produce presupuneau, în mod obligatoriu, prin prezenţa tuturor componente­ un „rod”: acumularea iubirii, răzbu­ lor unui univers arhetipal, biologic, narea, pedepsirea răului, revederea psihologic printr-o prismă cosmică celor dragi, întâlnirea cu prietenii; şi profund telurică. alteori ele, aceste drumuri, probau