Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iaşi
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ „MIHAI EMINESCU” IAŞI ELENA CHIPCEA CĂRŢI CU DEDICAŢII ÎN BCU IAŞI FONDUL IBRĂILEANU IAŞI 2003 Tehnoredactare, scanare si prelucrare: Elena Chipcea Copertă şi prelucrare: Bogdan Gavrilean BCU Iaşi are privilegiul de a adăposti o parte din biblioteca ce a aparţinut profesorului şi criticului literar, G. Ibrăileanu. În anul 1963 au intrat în fondurile bibliotecii noastre 8591 de titluri în 8779 volume1 , 2500 piese de arhivă2 constând în corespondenţă3 (acte personale, articole despre Ibrăileanu), mare parte dintre acestea donate de profesorul Gh. Agavriloaie, ginerele său4. În cele ce urmează vom încerca să desluşim ce trepte cuprinde arcul peste timp descris de viaţa lui G. Ibrăileanu. Născut la 23 mai 1871, la Târgu-Frumos, urmează Liceul „Codreanu” la Bârlad unde îşi începe şi activitatea publicistică, iar apoi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi. În 1891 intră ca bursier la Şcoala Normală Superioară. După o perioadă de patru ani, când a fost suplinitor la Gimnaziul de băieţi din Bacău, Ibrăileanu a fost numit profesor la Iaşi, la Liceul Internat. Aici i-a avut elevi pe Ion Mironescu, Eugen Crăciun, Demostene Botez, fraţii Teodoreanu, M. Ralea, explicându-se astfel prezenţa în biblioteca profesorului a volumelor primite cu dedicaţii de la aceştia, volume ce fac obiectul lucrării noastre5. După o scurtă colaborare la „Noua Revistă Română”, urmează o perioadă de absenţă din publicistică în care Ibrăileanu îşi dă la Bucureşti examenul de capacitate, devenind profesor titular. De numele criticului şi istoricului literar este legată apariţia la 1 martie 1906 a revistei „Viaţa Românească” sub direcţia – anunţată pe copertă – a lui C. Stere şi Paul Bujor. Stere nu-şi va exercita efectiv conducerea, adevăratul conducător al revistei fiind Ibrăileanu. Chiar Stere va arăta mai târziu că prima condiţie a existenţei „Vieţii Româneşti” a fost „tenacitatea îndărătnică a lui 3 Ibrăileanu care, sub titlul modest de secretar de redacţie, era sufletul ei şi putea fi găsit în localul de redacţie oricând nu dormea”6. Vreme de douăzeci şi şapte de ani Ibrăileanu a însemnat în primul rând „Viaţa Românească”, şeful unanim recunoscut şi iubit al unei creatoare grupări literare, „prietenul unic” al scriitorilor vremii. În redacţie se adunaseră în jur de douăzeci de prieteni pentru care Ibrăileanu a fost „spiritus rector”7 reuşind să formeze mai multe generaţii de intelectuali, stimulându-le şi îndrumându-le realizările literare8. Omul Ibrăileanu, aşa cum l-au cunoscut prietenii, este prezent în fotografiile şi corespondenţa păstrate în fondurile noastre, mărturii peste timp ale activităţii sale de dascăl şi îndrumător al tinerilor scriitori. Ibrăileanu purta o acerbă corespondenţă cu scriitorii care publicau în revistă, în vederea trimiterii manuscriselor cărţilor sau articolelor, primea toate cărţile venite în redacţie spre a fi recenzate. Puterea sa de atracţie a determinat scriitori ca Topîrceanu, Sadoveanu, Sanielevici să se stabilească la Iaşi. „Viaţa Românească” adunase atât pe scriitorii deja formaţi cât şi pe cei care începuseră a se forma: O. Goga, Gala Galaction, Jean-Bart9. Tot profesorului Ibrăileanu îi revine meritul de a-i fi ajutat să se lanseze pe: C. Hogaş, Pătrăşcanu, Teodoreanu, D. Botez, Al. Philippide, Lucia Mantu, etc10. În arhivă se păstrează corespondenţa tuturor scriitorilor consacraţi, dar şi a celor mai puţin cunoscuţi care trimiteau la revistă publicaţiile lor spre a fi recenzate de Ibrăileanu. Aşa se explică de ce s-au păstrat până astăzi în fondurile BCU Iaşi cărţi cu dedicaţie pentru revista „Viaţa Românească” şi care, de altfel, provin tot din fondul Ibrăileanu. 4 Fondul Ibrăileanu cuprinde mai ales cărţi româneşti (de literatură, istorie, religie) dintre care am selectat 156 de volume cu dedicaţii autografe ale autorilor, incluzând aici şi 14 volume trimise de autori la revista „Viaţa Românească” pentru a fi recenzate. Nu mai reprezintă o surpriză faptul că regăsim în fondul Ibrăileanu dedicaţii de la mai toţi scriitorii reuniţi în jurul maestrului, a conducătorului lor spiritual. Revista „Viaţa Românească” avea abonaţi chiar şi în America, explicându- se astfel dedicaţia de pe volumul Românii în America11: „Revistei „Viaţa Românească” şi acelora cari prin ea răspândesc cultura românească, până şi dincolo de ocean, - în semn de dragoste şi apreciere.- Washington D.C. 926. Andrei Popovici”. La întrebarea: ce fel de cărţi îi sunt dedicate? Răspunsul este: de toate felurile. De la literatură la religie, de la istorie la filosofie, toate apărute în decursul vieţii sale, în ţară sau străinătate, aparţinând unor autori români sau străini. Făcând un mic studiu statistic al dedicaţiilor respective, remarcăm stereotipia majorităţii lor, totuşi exprimând, chiar în forma lipsită de fantezie, invariabila stimă, veneraţie faţă de adresant. Unele dedicaţii conţin diverse titulaturi sau calităţi la care ajunsese în timp Ibrăileanu. Astfel 21 de volume se adresează „prietenului”, 9 volume „profesorului”, 10 volume simplu „domnului Ibrăileanu”. Stima exprimată în încheierea dedicaţiilor poate fi „înaltă”, „adâncă”, „profundă”, „deosebită” ori „distinsă”. 22 de omagii sunt respectuoase, distinse, profunde iar 15 sunt pur şi simplu omagii. Veneraţia o găsim la 6 expeditori, 6 sunt fără formule speciale, iar recunoştinţa o găsim la 10 dedicaţii, devotamentul 5 şi dragostea (iubirea) ocupând 16 locuri, respectul şi consideraţiunea 18 locuri, unele având o diversitate de încheieri de „amiciţie”, „fiiască afecţiune”. Dincolo de mica jonglerie cu expresiile din dedicaţii, esenţa este aceeaşi: G. Ibrăileanu primeşte cărţi trimise din „stimă”, „veneraţie”, „recunoştinţă”, „respect”, „consideraţiune” şi „dragoste”, pe care, pe toate, le binemeritase. Din totalul de 156 de dedicaţii pe care le-am adus în discuţie, am ales două ce par cu totul speciale. Deosebită din toate punctele de vedere este dedicaţia Hortensiei Papadat-Bengescu, pe romanul Ape adânci, apărut la Bucureşti în 1918 care „glăsuieşte” astfel: „Domnului G. Ibrăileanu. Sunteţi adăpostul şi refugiul, Academia şi familia, din căldura şi lumina căror am lucrat. Lărgiţi aceste cuvinte până la măsurile cele mai mari la care pot ajunge, adăogaţi-le sentimentele de afecţiune şi prietenia şi emoţiunea cu care le scriu şi primiţi omagiul acestei cărţi. Hortensia Papadat-Bengescu Decembrie 918, Focşani”. Din corespondenţa scriitoarei publicată în volumul Scrisori către Ibrăileanu12, reiese că Ibrăileanu o ajutase mult cu îndrumări, sfaturi, iar între cei doi exista o relaţie strânsă de prietenie, o deosebită stimă. Ne-au atras atenţia şi dedicaţiile semnate de Ionel Teodoreanu despre care ştim că a avut o relaţie cu totul specială cu Ibrăileanu. Multe din romanele sale au fost scrise la umbra caisului din grădina profesorului13. Am reţinut totuşi dedicaţia din romanul său Turnul Milenei, apărut la Bucureşti în 1934: „Domnului G. Ibrăileanu, cu mare şi firească emoţie, întăia mea carte pe care nu i-am cetit-o în manuscris, dorind acestei cărţi, ca suprem omagiu, cinstea de a fi cetită de cei mai lucizi ochi pe care-i are astăzi ţara românească. Ionel Teodoreanu”. Comentariile sunt de prisos. 6 Figura şi personalitatea lui G. Ibrăileanu se profilează din toate dedicaţiile pe care i le-au scris prietenii şi discipolii, dedicaţii ce însufleţesc cărţile tipărite, care au călătorit din biblioteca personală şi astăzi îmbogăţesc fondurile BCU Iaşi. Dorinţa noastră a fost să scoatem în evidenţă nu atât figura profesorului, cât să-i aducem un omagiu omului de carte cu o bibliotecă atât de cuprinzătoare şi să întocmim un catalog ilustrat al cărţilor cu autograf, cărţi care astăzi odihnesc în colecţiile noastre. Note: 1. Caietele inventar, Vol.1 (A-L) şi Vol.2 (M-Z), notate Dosar 66-67 care cuprind Fondul Ibrăileanu 2. Arh.79 – Actul de cumpărare a Fondului Ibrăileanu ce cuprinde 1516 piese constând din scrisori, cărţi de vizită, cărţi poştale, telegrame, file manuscris, etc. 3. Corespondenţa literară publicată în Scrisori către Ibrăileanu, Vol.1-4, Bucureşti: Editura pentru Literatură, 1966-1982 4. Parte din fondul Ibrăileanu, provine din cumpărătură. Achiziţia unor volume chiar cu dedicaţii către Ibrăileanu, sau cu însemnări personale s-a făcut de la Anticariat cam în aceeaşi perioadă 5. Eugen Crăciun – Din carnetul unui elev. În: „Viaţa Românească”, 28, nr.4-5, aprilie- mai, 1936, p.42 6. Octav Botez – Figuri şi note istorico-literare, Bucureşti: Casa Şcoalelor, 1944, p.76-81 7. Traian Bratu – Spiritus rector. În: „Viaţa Românească”, 28, nr.4-5, aprilie-mai, 1936, p.20-21 8. Demostene Botez – Secretarul de redacţie. În: „Viaţa Românească”, 28, nr.4-5, aprilie- mai, 1936, p.8 9. Mihai Carp – Ibrăileanu în slujba „Vieţii Româneşti”. În: „Viaţa Românească”, 28, nr.4-5, aprilie-mai, 1936, p.23 10. Mihai Ralea – G. Ibrăileanu. În: „Viaţa Românească”, 28, nr.4-5, aprilie-mai, 1936, p.93 11. Şerban Drutzu, Andrei Popovici - Românii în America. Cu o prefaţă de N. Iorga, Bucureşti: Cartea Românească, 1926 12. Scrisori către Ibrăileanu. Ediţie îngrijită de M. Bordeianu, Gr. Botez, I. Lăzărescu, Dan Mănucă şi Al. Teodorescu. Vol.1, Bucureşti: Editura pentru Literatură, 1966, p. 27-117 13. Aurel Leon – Umbre. Vol.1, Iaşi:Junimea, 1970, p.21-22 7 Notiţă: În procesul permanent de creştere şi diversificare a colecţiilor bibliotecii noastre, precum şi cel al comunicării acestora către beneficiari se înscrie şi prezentul catalog al cărţilor cu autograf şi dedicaţii manuscris. La întocmirea lui, ordonarea materialelor s-a realizat după criteriul alfabetic