UN CLASIC LA CHIȘINĂU U Cartea De Vizită a Neamului Am Luat-O Din Cartea Lui Gheorghe Bezviconi Boierimea Mol- Dovei Dintre Prut Și Nistru (București, Vol
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
C ă l ă tori prin Chi tori ș in ă UN CLASIC LA CHIȘINĂU u Cartea de vizită a neamului am luat-o din cartea lui Gheorghe Bezviconi Boierimea Mol- dovei dintre Prut și Nistru (București, vol. I, 1940, vol. II, 1943): „Negruzzi (Gh. Bezviconi, C. Negruzzi scriitor basarabean, Cetatea Moldovei, II-III, 1942), români. Manolache, care a trăit între anii 1789 și 1849, moșier la Târnova (Soroca), vistier al ţi- nutului Iași (1818-1821), ctitor al bisericii din Târnova (1846), unde e înmormântat împreu- nă cu soţia sa, Maria Pavel... Dinu († 1826), paharnic, moșier la Șirăuţii de Sus (Hotin), fratele lui Manolache. Tatăl lor, vel-căpitanul Vasile, e arătat fi ul lui Ienache, poreclit Negruţ, un fecior al vtori-logofătu- lui Gavriil Neniul, tatăl căruia a fost Neniul, vornic de poartă de pe timpul lui Vasile-Vodă Lupu, într-adevăr un strămoș al lor de pe mai- că și predecesor la stăpânirea Șirăuţilor (Car- tea a VI-a a nobilimii, 1826, Arhivele Statului din Chișinău; și A. Băleanu și C.A. Stoide, Do- cumente moldovenești privitoare la familia de Constan n Negruzzi – portret de Joseph August Schoe boieri Neaniul, Iași, 1938, p. 62). De fapt, însă Vasile e fi ul lui Grigore Ienache Negruţ, cobo- rînd dintr-un oarecare Ifrim Ignat de Zmei- „Tot orașul Chișinău se adunase ca să pri- ani, contemporanul lui Neniul (I. Neculce, II, vească alergarea de cai, ce se prelungise pîn-în 1922, p. 321). Fiul lui Dinu, Costache (1808- luna lui septemvrie cu așteptarea d. conte Vo- 1868), scriitor de seamă, în timpul Eteriei a stat ronţov, guvernatorul general al Nuorusiei și în Basarabia, unde l-a cunoscut pe poetul Puș- al Basarabiei; dar trecerea lordului Durham, kin. Fiul său, Iacob († 1932), a fost președinte ambasadorul Marei Britanii lângă curtea Pe- al Academiei Române, autor al Amintirilor de tersburgului, pe la Odesa, împiedicându-l, la «Junimea» (București, 1921).” alergarea rămase a se face numai în fi inţa d. Iar amintirile lui Constantin Negruzzi guvernator civil, generalul Feodorov. despre Chișinăul începutului de sec. XIX le-am Locul alergării este zece minute în afa- cules din două nuvele: O alergare de cai (Skaci- ră de oraș, unde este gătită o galerie de scân- ka) și Calipso. duri în felul chinezesc, pentru privitorii nobili. 107 Prostimea sau, în limba aristocratică, canalia, costum rusesc, cu barba lungă, îi mâna cu hă- șede împrăștiată pe câmp sau înșirată pe mar- ţuri coperite cu ţinte de argint, păzind un aer ginea unui odgon întins ce n-o lasă să se gră- grav, vrednic de un magistrat. Un luător-amin- mădească. Slabă stavilă, dacă n-ar fi sprijinită te îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși de jandarmii poliţiei! rusesc, avea o formă cu totul moldovenească… Piaţa se întinde ovală pe un neted șes în- …Doisprezece concurenţi purceseră și tr-o cercoferinţă de trei verste, însemnată cu numai cinci se întrunau. Curând și din aceș- stâlpușori de lemn de 3-4 stânjini departe unul tia mai rămaseră trei. Doi rivali era acum: un de altul, iar dinainte galeriii este bariera de armăsar negru și o iapă sură. Calul era mic de unde pleacă alergătorii, carii, într-o fugă, sunt trup, dar plin de foc; picioarele-i era atât de de- datori a face giurul pieţii de patru ori, adică o licate, încât păreau că numaidecât or să se frân- cale de douăsprezece verste (ca o jumătate de gă. Pe dânsul era Meleli. El sta înfi pt pe șa și poștă); și doi, care întrec pe ceilalţi, ajungând atât de neclintit, încât omul și dobitocul semă- mai înainte ţinta, primesc, cel întâi, un vas de nau un trup, un centaur. Calul era numai spu- argint, preţuind 1500 ruble asignaţii; cel al doi- mă; mușchii i se întinseră ca coarda unui arc le, 500 ruble, care bani li dă visteria împără- și aburi groși ieșeau din el. Fruntea călăreţului tească. șiroia de sudoare; el legase frâile de oblicul șe- Alergări de cai se fac pe tot anul în toate lei și se ţinea de coama cursierului. guberniile Rusiei. Scopul este ca prin această Iapa sură, pe care o încăleca un jocheu a încurajare să se îmbunătăţească soiul herghe- nu știu cărui domn, era mai mare decât armă- liilor și e foarte nimerit, pentru că acum toată sarul; trupul ei lungăreţ o arăta că e fugăriţă. călărimea se îndestulează din ţară. În vreme Întinsese capul înainte, urechile le lăsase pe ce mai demult era nevoie a se cumpăra cai din spate, și alergând alături cu dânsul, șueratul staturile vecine. Am uitat să spui că numai ar- largilor ei nări era ca boldul unui pinten pentru măsari și iepe sunt primiţi să alerge; cai nu, și armăsarul care atunci și mai tare se răpezea la nu de alt soi decât de loc. fugă, însă ea nu-i da pasul. Fiinţa funcţionarilor civili și militari, toţi Amândoi era acum ca la cinci sute de pași înmundiraţi, da acestei priveliști o pompă sole- de ţintă, când Meleli înfi pse ambii pinteni în nelă ce aducea aminte de turnerile cavalerilor coastele armăsarului. Un sânge purpuriu văpsi vârstei de mijloc, cu această deosebire că aceia pelea lui lucie ca atlazul și negru ca pana cor- se luptau ca să capete o ochire de la dama ini- bului. Râncezând de durere, se răsufl ă sforăind mei lor, și aceștia aleargă ca să câștige 1500 de strașnic, zbârli unduioasa coamă și, aruncân- ruble. du-se în zece copce, ajunse ţinta, nobilul do- Galeria era ticsită de dame frumoase, fru- bitoc! mușele și mai slutișoare, toate cu deosebite ca- Îndată îl urmă și iapa. pele și mode de contrabandă, pentru că Odesa, – Hura! Striga gloata, bătând în palme. fi ind port franc, se însărcinează a îmbrăca pe Meleli primi vasul de argint pe care era să- chișineuence; și e curios a le vedea pe toate cu pate armăturile Besarabiei. toalete răcoroase și frumoase și stofele engle- Armăturile aceste sunt: capul zimbrului zești și franţeze cum foșnesc trecând cu dispreţ moldav, ţiind în coarnele sale pajura împără- pe sub barba vamișilor, care le privesc strâm- tească cu aripile întinse. bându-se și strângând din umeri. Întovărîșit de jandarmi și de toţi privitorii, Un frumos landau de Viena venea înhă- cu muzică înainte sunând marș, Meleli intră în mat de patru telegari roibi. Vezeteul, în vechi oraș. 108 C ă Astă întrare triumfală De aceea, nu videai altă decât l ă se pomenește și se va po- primblări, muzici, mese, in- prin Chi tori meni multă vreme în capi- trigi amoroase. tala Besarabiei, precum se În toată această soţieta- ș pomeneau la Roma trium- te de emigranţi și de local- in ă fele lui Cesar, August ș.c.l.” nici, două persoane numai u [C. Negruzzi, Opere, vol. I, îmi făcură o întipărire ne- București, 1974] ștearsă. Aceste erau un om Și cu totul altă atmosfe- tânăr de o statură mijlocie, ră descoperim în Scrisoarea purtând un fes pe cap, și o VII (Calipso). jună naltă fată, învălită în- Eteria. Grecii încearcă tr-un șal negru, pre care le să-și elibereze patria și vor întâlneam în toate zilele la reuși abia peste câţiva ani. grădină. Afl ai că junele cu Dar și în acele vremuri fesul era poetul A. Pușkin, zbuciumate Chișinăul avea acest Byron al Rusiei, ce avu protagoniștii săi: un sfârșit atât de tragic (el „Septemv. 1839 Zăbăvile mele din Basarabia fu ucis în duel de cumnatul Știi că în anul 1821 a în anii 1821, 1822, 1823 la satul Șărăuți, său), iar tânăra cu șalul pre izbutit revoluţia Greciei și în raiua Ho nului, ms., B.A.R. care toţi o numeau greaca că ea își avu începutul la Iași. Precum în toate cea frumoasă, o curtizană emigrată de la Iași revoluţiile, asemene și în aceasta s-au făcut mai numită Calipso. multe excesuri, căci totdeauna printre patrioţi Calipso îmbla tot singură. Numai Pușkin se vâră și oameni de acei care caută a se folo- o întovărășea când o întâlnea la grădină. Cum si de orice tulburare. După stricarea eteriștilor vorbeau ei (căci Calipso nu știa decât grecește și la Drăgășani și la Sculeni, toate căpiteniile ce românește, limbi pe care Pușkin nu le înţelegea), erau mai de omenie fugind care încotro, ţările nu știu. Se vede că 22 de ani a poetului și 18 ani noastre rămaseră în prada birbanţilor. Iașul se a curtizanei n-aveau trebuinţă de mult înţeles. pustii. Orășenii bejănăriră în Bucovina și Bese- Pușkin mă iubea și găsea plăcere a-mi în- rabie, unde găsiră azil. drepta greșalele ce făceam vorbind cu el fran- Tatăl meu cu mine, după ce am petrecut ţozește. Câteodată ședea și ne asculta oare în- iarna în ţinutul Hotinului, în vara anului 1822 tregi pre mine și pre Calipso vorbind grecește; ne-am dus la Chișinău, ca să ne întâlnim cu apoi începea a-mi recita niscai versuri de a lui, rude, prieteni, cunoscuţi, refugiaţi ca și noi. pre care mi le traducea. Era curios a videa cineva atunci capitala Dar după o lună, m-am dus din Chiși- Beserabiei, atât de deșeartă și tăcută, cât se fă- nău și în primăvara anului 1823 m-am întors cuse de vie și de zgomotoasă. Plină de o lume în Moldova, fără să mai văd pre Pușkin și fără de oameni care trăiau de azi pe mâine, care nu să mai aud de greaca cea frumoasă. Câteodată știau de se vor mai înturna la vetrele lor, acești însă, când citeam poeziile marelui poet rus, și oameni, mulţumiţi că și-au scăpat zilele, se de- mai ales Șalul negru, aceste cersuri ce sunt un prinseseră cu ideea că n-o să mai găsească în poem întreg făcute înadins pentru tânăra fată, urmă decât cenușă și, neavând ce se face altă, îmi aduceau aminte de acea femeie cu chip în- hotărâră a amorţi suferinţa prin vesela petre- geresc și doream să știu ce se făcuse.” [C.