UN CLASIC LA CHIȘINĂU U Cartea De Vizită a Neamului Am Luat-O Din Cartea Lui Gheorghe Bezviconi Boierimea Mol- Dovei Dintre Prut Și Nistru (București, Vol

C ă l ă tori prin Chi ș in ă UN CLASIC LA CHIȘINĂU u Cartea de vizită a neamului am luat-o din cartea lui Gheorghe Bezviconi Boierimea Mol- dovei dintre Prut și Nistru (București, vol. I, 1940, vol. II, 1943): „Negruzzi (Gh. Bezviconi, C. Negruzzi scriitor basarabean, Cetatea Moldovei, II-III, 1942), români. Manolache, care a trăit între anii 1789 și 1849, moșier la Târnova (Soroca), vistier al ţi- nutului Iași (1818-1821), ctitor al bisericii din Târnova (1846), unde e înmormântat împreu- nă cu soţia sa, Maria Pavel... Dinu († 1826), paharnic, moșier la Șirăuţii de Sus (Hotin), fratele lui Manolache. Tatăl lor, vel-căpitanul Vasile, e arătat fi ul lui Ienache, poreclit Negruţ, un fecior al vtori-logofătu- lui Gavriil Neniul, tatăl căruia a fost Neniul, vornic de poartă de pe timpul lui Vasile-Vodă Lupu, într-adevăr un strămoș al lor de pe mai- că și predecesor la stăpânirea Șirăuţilor (Car- tea a VI-a a nobilimii, 1826, Arhivele Statului din Chișinău; și A. Băleanu și C.A. Stoide, Do- cumente moldovenești privitoare la familia de Constan n Negruzzi – portret de Joseph August Schoe boieri Neaniul, Iași, 1938, p. 62). De fapt, însă Vasile e fi ul lui Grigore Ienache Negruţ, cobo- rînd dintr-un oarecare Ifrim Ignat de Zmei- „Tot orașul Chișinău se adunase ca să pri- ani, contemporanul lui Neniul (I. Neculce, II, vească alergarea de cai, ce se prelungise pîn-în 1922, p. 321). Fiul lui Dinu, Costache (1808- luna lui septemvrie cu așteptarea d. conte Vo- 1868), scriitor de seamă, în timpul Eteriei a stat ronţov, guvernatorul general al Nuorusiei și în Basarabia, unde l-a cunoscut pe poetul Puș- al Basarabiei; dar trecerea lordului Durham, kin. Fiul său, Iacob († 1932), a fost președinte ambasadorul Marei Britanii lângă curtea Pe- al Academiei Române, autor al Amintirilor de tersburgului, pe la Odesa, împiedicându-l, la «Junimea» (București, 1921).” alergarea rămase a se face numai în fi inţa d. Iar amintirile lui Constantin Negruzzi guvernator civil, generalul Feodorov. despre Chișinăul începutului de sec. XIX le-am Locul alergării este zece minute în afa- cules din două nuvele: O alergare de cai (Skaci- ră de oraș, unde este gătită o galerie de scân- ka) și Calipso. duri în felul chinezesc, pentru privitorii nobili. 107 Prostimea sau, în limba aristocratică, canalia, costum rusesc, cu barba lungă, îi mâna cu hă- șede împrăștiată pe câmp sau înșirată pe mar- ţuri coperite cu ţinte de argint, păzind un aer ginea unui odgon întins ce n-o lasă să se gră- grav, vrednic de un magistrat. Un luător-amin- mădească. Slabă stavilă, dacă n-ar fi sprijinită te îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși de jandarmii poliţiei! rusesc, avea o formă cu totul moldovenească… Piaţa se întinde ovală pe un neted șes în- …Doisprezece concurenţi purceseră și tr-o cercoferinţă de trei verste, însemnată cu numai cinci se întrunau. Curând și din aceș- stâlpușori de lemn de 3-4 stânjini departe unul tia mai rămaseră trei. Doi rivali era acum: un de altul, iar dinainte galeriii este bariera de armăsar negru și o iapă sură. Calul era mic de unde pleacă alergătorii, carii, într-o fugă, sunt trup, dar plin de foc; picioarele-i era atât de de- datori a face giurul pieţii de patru ori, adică o licate, încât păreau că numaidecât or să se frân- cale de douăsprezece verste (ca o jumătate de gă. Pe dânsul era Meleli. El sta înfi pt pe șa și poștă); și doi, care întrec pe ceilalţi, ajungând atât de neclintit, încât omul și dobitocul semă- mai înainte ţinta, primesc, cel întâi, un vas de nau un trup, un centaur. Calul era numai spu- argint, preţuind 1500 ruble asignaţii; cel al doi- mă; mușchii i se întinseră ca coarda unui arc le, 500 ruble, care bani li dă visteria împără- și aburi groși ieșeau din el. Fruntea călăreţului tească. șiroia de sudoare; el legase frâile de oblicul șe- Alergări de cai se fac pe tot anul în toate lei și se ţinea de coama cursierului. guberniile Rusiei. Scopul este ca prin această Iapa sură, pe care o încăleca un jocheu a încurajare să se îmbunătăţească soiul herghe- nu știu cărui domn, era mai mare decât armă- liilor și e foarte nimerit, pentru că acum toată sarul; trupul ei lungăreţ o arăta că e fugăriţă. călărimea se îndestulează din ţară. În vreme Întinsese capul înainte, urechile le lăsase pe ce mai demult era nevoie a se cumpăra cai din spate, și alergând alături cu dânsul, șueratul staturile vecine. Am uitat să spui că numai ar- largilor ei nări era ca boldul unui pinten pentru măsari și iepe sunt primiţi să alerge; cai nu, și armăsarul care atunci și mai tare se răpezea la nu de alt soi decât de loc. fugă, însă ea nu-i da pasul. Fiinţa funcţionarilor civili și militari, toţi Amândoi era acum ca la cinci sute de pași înmundiraţi, da acestei priveliști o pompă sole- de ţintă, când Meleli înfi pse ambii pinteni în nelă ce aducea aminte de turnerile cavalerilor coastele armăsarului. Un sânge purpuriu văpsi vârstei de mijloc, cu această deosebire că aceia pelea lui lucie ca atlazul și negru ca pana cor- se luptau ca să capete o ochire de la dama ini- bului. Râncezând de durere, se răsufl ă sforăind mei lor, și aceștia aleargă ca să câștige 1500 de strașnic, zbârli unduioasa coamă și, aruncân- ruble. du-se în zece copce, ajunse ţinta, nobilul do- Galeria era ticsită de dame frumoase, fru- bitoc! mușele și mai slutișoare, toate cu deosebite ca- Îndată îl urmă și iapa. pele și mode de contrabandă, pentru că Odesa, – Hura! Striga gloata, bătând în palme. fi ind port franc, se însărcinează a îmbrăca pe Meleli primi vasul de argint pe care era să- chișineuence; și e curios a le vedea pe toate cu pate armăturile Besarabiei. toalete răcoroase și frumoase și stofele engle- Armăturile aceste sunt: capul zimbrului zești și franţeze cum foșnesc trecând cu dispreţ moldav, ţiind în coarnele sale pajura împără- pe sub barba vamișilor, care le privesc strâm- tească cu aripile întinse. bându-se și strângând din umeri. Întovărîșit de jandarmi și de toţi privitorii, Un frumos landau de Viena venea înhă- cu muzică înainte sunând marș, Meleli intră în mat de patru telegari roibi. Vezeteul, în vechi oraș. 108 C ă

Astă întrare triumfală De aceea, nu videai altă decât l ă se pomenește și se va po- primblări, muzici, mese, in- tori prin Chi meni multă vreme în capi- trigi amoroase. tala Besarabiei, precum se În toată această soţieta- ș

pomeneau la Roma trium- te de emigranţi și de local- in ă fele lui Cesar, August ș.c.l.” nici, două persoane numai u [C. Negruzzi, Opere, vol. I, îmi făcură o întipărire ne- București, 1974] ștearsă. Aceste erau un om Și cu totul altă atmosfe- tânăr de o statură mijlocie, ră descoperim în Scrisoarea purtând un fes pe cap, și o VII (Calipso). jună naltă fată, învălită în- Eteria. Grecii încearcă tr-un șal negru, pre care le să-și elibereze patria și vor întâlneam în toate zilele la reuși abia peste câţiva ani. grădină. Afl ai că junele cu Dar și în acele vremuri fesul era poetul A. Pușkin, zbuciumate Chișinăul avea acest Byron al Rusiei, ce avu protagoniștii săi: un sfârșit atât de tragic (el „Septemv. 1839 Zăbăvile mele din Basarabia fu ucis în duel de cumnatul Știi că în anul 1821 a în anii 1821, 1822, 1823 la satul Șărăuți, său), iar tânăra cu șalul pre izbutit revoluţia Greciei și în raiua Ho nului, ms., B.A.R. care toţi o numeau greaca că ea își avu începutul la Iași. Precum în toate cea frumoasă, o curtizană emigrată de la Iași revoluţiile, asemene și în aceasta s-au făcut mai numită Calipso. multe excesuri, căci totdeauna printre patrioţi Calipso îmbla tot singură. Numai Pușkin se vâră și oameni de acei care caută a se folo- o întovărășea când o întâlnea la grădină. Cum si de orice tulburare. După stricarea eteriștilor vorbeau ei (căci Calipso nu știa decât grecește și la Drăgășani și la Sculeni, toate căpiteniile ce românește, limbi pe care Pușkin nu le înţelegea), erau mai de omenie fugind care încotro, ţările nu știu. Se vede că 22 de ani a poetului și 18 ani noastre rămaseră în prada birbanţilor. Iașul se a curtizanei n-aveau trebuinţă de mult înţeles. pustii. Orășenii bejănăriră în Bucovina și Bese- Pușkin mă iubea și găsea plăcere a-mi în- rabie, unde găsiră azil. drepta greșalele ce făceam vorbind cu el fran- Tatăl meu cu mine, după ce am petrecut ţozește. Câteodată ședea și ne asculta oare în- iarna în ţinutul Hotinului, în vara anului 1822 tregi pre mine și pre Calipso vorbind grecește; ne-am dus la Chișinău, ca să ne întâlnim cu apoi începea a-mi recita niscai versuri de a lui, rude, prieteni, cunoscuţi, refugiaţi ca și noi. pre care mi le traducea. Era curios a videa cineva atunci capitala Dar după o lună, m-am dus din Chiși- Beserabiei, atât de deșeartă și tăcută, cât se fă- nău și în primăvara anului 1823 m-am întors cuse de vie și de zgomotoasă. Plină de o lume în Moldova, fără să mai văd pre Pușkin și fără de oameni care trăiau de azi pe mâine, care nu să mai aud de greaca cea frumoasă. Câteodată știau de se vor mai înturna la vetrele lor, acești însă, când citeam poeziile marelui poet rus, și oameni, mulţumiţi că și-au scăpat zilele, se de- mai ales Șalul negru, aceste cersuri ce sunt un prinseseră cu ideea că n-o să mai găsească în poem întreg făcute înadins pentru tânăra fată, urmă decât cenușă și, neavând ce se face altă, îmi aduceau aminte de acea femeie cu chip în- hotărâră a amorţi suferinţa prin vesela petre- geresc și doream să știu ce se făcuse.” [C. Ne- cere, care cel puţin îi făcea a uita nenorocirea. gruzzi, Opere , vol. I, București, 1974] 109 O MISIUNE SECRETĂ ÎN BASARABIA Se vorbește puţin despre faptul că exila- tul A.S. Pușkin în Basarabia a avut și anumite obligaţii de cercetare a acestui ţinut. Pentru Rusia ţaristă această zonă de frontieră prezenta un mare interes strategic. De fapt, cum pre- zintă și astăzi. Basarabia era privită ca un cap de pod pentru viitoarea ocupare a Balcanilor și ajungerea la Constantinopol. Aici însă exista un pericol despre care s-a scris foarte puţin. În virtutea unor circumstanţe istorice în acest teritoriu s-au concentrat mai mulţi credincioși de rit vechi (staroverţî, rascolnici), și precum numărul lor depășea câteva mii și ei se afl au în- tr-un război latent cu biserica ofi cială, trebuia de găsit o soluţie care ar fi permis ori integra- rea lor în biserica ofi cială, ori lichidarea lor ca sectă prin lege. De fapt, o asemenea încercare a fost făcută în Rusia în mai multe rânduri, dar de fi ecare dată eșua din cauza fanatismului religios. Pentru a cerceta acest fenomen în Basa- Ivan Aksakov rabia, într-o misiune secretă a fost trimis Ivan Aksakov, fi ul celebrului scriitor Serghei Aksa- Trebuie să știm că în aceste secte, ca relicve kov. foarte scumpe, se păstrau cărţi vechi, manus- Ivan Sergheevici Aksakov (26.IX.1823, s. crise și studierea lor era foarte importantă pen- Kuroedovo, reg. Orenburg – 27.I.1886, Mosco- tru cunoașterea unei epoci de până la Petru I și va), publicist, poet, ziarist editor. Și-a început după. cariera de funcţionar în 1843, fi ind membrul Sectanţii nu ofereau oricui dreptul de a Comisiei de revizie a reg. Astrahan. cerceta aceste piese preţioase și sfi nte pentru ei. Peste câţiva ani este deja funcţionar la Nu intrau cu oricine în discuţie și de aceea un Ministerul de Interne al Rusiei. În 1848 acest bun cunoscător al trecutului cum era Ivan Ak- minister îl deleagă într-o misiune secretă în sakov, care primise în familie o educaţie aleasă Basarabia și el cercetează sectele. Avea un atu și foarte profundă, era o fi gură acceptată de ei. deosebit, fi ind unul dintre cei mai înveteraţi Călătorind prin Basarabia, el a constatat lo- slavianofi li ai Rusiei, era o fi gură cunoscută în curile de concentrare a sectanţilor lipoveni: în mediul acelei mișcări și asta îl făcea să fi e ac- nordul Basarabiei – sat. Grubno, Bielousovca, jud. Hotin; sat. Chipuce, jud. Soroca; Sârcova, 110 ceptat de sectanţi. C ă

jud. Orhei. La sudul Basarabiei: cea mai însem- Acest document prezintă nu numai inte- l ă nată așezare a „rascolnicilor” era în „posadul” res istoric. El autentifi că utilizarea oamenilor tori prin Chi Vâlcov, ei însă locuiau la Ismail, Chilia, Jebrieni, de cultură în misiunile de cercetare ale servi- fi ind întâlniţi și-n alte localităţi din Bugeac. ciilor speciale rusești. Practică întrebuinţată ș

Este curios faptul că la 17 martie 1849 foarte pe larg de KGB-ul sovietic. in ă

Ivan Aksakov a fost arestat și dus la Petersburg Pe de altă parte, colonizarea Basarabiei s-a u în secţia a 3-a. Într-o scrisoare de-a lui poli- făcut și pe această cale, adică spontan. Credin- ţia secretă a Rusiei a descoperit câteva rânduri cioșii au găsit aici nu numai refugiu, ci exista o în care el pleda pentru eliberarea lui Iurie Sa- toleranţă religioasă și umană care era apreciată marin, arestat pentru cartea Scrisori din Riga. de străini. Arestul n-a fost de lungă durată. Nicolae I, Materialul, odată publicat, devenind bun convingându-se că slaveanofi lii nu complotau public, a fost utilizat foarte bine de către isto- împotriva lui, a dat indicaţii ca el să fi e eliberat. ricul Nicolae Popovschi la descrierea funda- Cum era și fi resc, scriitorul Ivan Aksakov mentalei lucrări Istoria Bisericii din Basarabia în urma misiunii sale secrete a publicat un stu- în veacul al XIX-lea sub ruși (Chișinău, 2000), diu: Despre rascolnicii din Basarabia, care a fost așa că din acea misiune secretă a lui Ivan Aksa- tipărit în revista Russkii arhiv, din 1888. kov, noi avem anumite foloase.

Așa arăta Chișinăul pe mpul când l-a vizitat Ivan Aksakov

111 UN SCRIITOR DESCOPERIT DE BASARABIA Scriitorul Alexandr Veltman (20.VII.1800, Petersburg – 23.I.1870, Moscova) a fost membru corespondent al AȘ din Petersburg. După absolvirea Școlii militare la Moscova, lucrează în cadrul Comisiei Topografi ce Militare din Basarabia (1818-1828) și participă la răz boiul ruso-turc din 1828-1829. El a descris Basara- bia văzută cu ochii unui geograf, etnograf, to- po graf, adică așa cum o crea serviciul lui de ofi ţer cartograf al armatei ruse. Dar memoriile lui, editate mai târziu, scot în prim-plan scriitorul (Vospominania o Bessarabii, SPb, 1899, în cartea lui L. Maikov Pușkin. Materiale biografi - ce și schiţe istorico-literare, în limba rusă). În cartea sa Strannik (Pelegrinul) (Mosco- va, 1978) el descrie momentul apropierii de Chișinău: „Spre Chișinău!… Să ne oprim pe acest deal. Iată orașul de pe stâncă; iată și Bâ- cul; dar la ce bun să stăm pe gânduri, să trecem peste el! Dar să nu creadă cineva că este vorba Alexandr Veltman, acuarelă, K.-F. P. Bodri, 1839 de un bou tolănit în mijlocul drumului și care Ca mai apoi din nou să-l însoţească pe împă- nu vrea să se ridice – în niciun caz. Geografi a rat până la casa guvernatorului, care se ridica este o știinţă care descrie că în Basarabia este pe un deal singuratic deasupra unui iaz, care un râu Bâc, pe care e situat Chișinăul.” [p. 20] mo mentan s-a transformat în castelul Elibera- În Amintiri din Basarabia autorul își ma- torului Europei.” Toate aceste se întâmplau în nifestă plenar talentul de scriitor portretizând luna aprilie a anului 1818. exact nu numai personajele, ci și epoca lor: „…A doua zi împăratul a fost la Mitropo- „Acesta era timpul cel mai fericit al Chișinău- lie la liturghie, după care a luat dejunul la însu- lui. Împăratul trebuia să treacă prin Basarabia ritul exarh și în aceeași zi – la bal, pe care îl da mergând să se întâlnească cu împăratul Aus- nobilimea basarabeană în sala enormă, special triei, la frontiera împărăţiei, la Cernăuţi. Boie- construită în casa lui Teodor Krupenski. Ca să ri mea moldovenească s-a revărsat de peste fi e pe placul gustului elevat al împăratului pen- tot spre Chișinău și orașul fi erbea de lume. În tru colonade, în jurul sălii erau un șir de co- amurg s-au auzit strigătele întâlnirii, care răz- loane enorme de culoarea porfi rului, acoperite băteau spre oraș ca un vuiet pornit de pe înăl- cu ligaturi de lumini colorate. Cu mult înainte ţimile drumului Dubăsarilor. Vuietul acesta se de începere sala s-a împlut cu boieri, cucoane prefăcea în tunet și se stingea lângă catedrală. și cuconiţe. Deși soţia guvernatorului, Victo- 112 C ă

ria Stanislavovna Bahmeteva, reușise în scut l ă timp să cultive gustul doamnelor din Chișinău tori prin Chi pentru moda elevată (ele știau ce înseamnă un bal, cuconiţele simţeau necesitatea unui ma- ș

gazin de mode parizian, știau să se îmbrace in ă după modele franceze sau vieneze, dansând u îndemânatic mazurca sau cadrilul). Dar la bal au sosit o mulţime de boieri de peste tot, chiar din Valahia și Moldova, ca să-l vadă pe împă- rat, dar lor le erau cunoscute doar obiceiurile orientale. Cocoanele sosite s-au îmbrăcat în toată bogăţia pe care o are Orientul și Europa și, dacă guvernatoarea nu ar fi atras atenţie la timp la odăjdiile oaspeţilor, împăratul ar fi vă- zut la bal doamnele înfășurate în șaluri scumpe turcești, iar boierii în căciuli de oaie și ciorapi roșii de safi an. Chiar înainte de intrarea împă- ratului șalurile au fost scoase, iar căciulile de pe câteva sute de capete au fost clădite în dosul coloanelor. Când a intrat împăratul în sală, toţi s-au strâns în liniște, fără zarvă, pe neprins Alexandr Veltman, foto, sf. anilor 1860

de veste într-un cerc, rândurile căruia îl constituiau femeile în primele rânduri, iar boierii bărboși erau aranjaţi după clase, adică întâia, a doua, a treia. Balul a fost deschis de generalul Miloradovici; între timp împăratul discuta cu guvernatoarea și apoi împreună au făcut oco- lul camerelor acordând atenţie celor mai importante doamne, după care a început cadrilul franţuzesc, primul dans învăţat de Chișinău în casa guvernatoarei…” Alexandru Veltman a lăsat o operă dedica- tă tematicii basarabene, începând cu istoria Ba- sarabiei din cele mai vechi timpuri și terminând cu povestirile inspirate din folclorul nostru. A fost unul dintre puţinii scriitori care nu pur și simplu au descris Basarabia, el a iubit-o cu adevărat, fi indcă aici s-a descoperit pe sine. Aici era A. Pușkin și în raport cu el trebuia să-ţi apreciezi scrierile și talentul. Amintirile lui A. Veltman au stat la fundamentul Pușkinianei viitoare, devenind o operă de referinţă, aducând în prim-plan Basarabia. Coperta cărții lui Alexandr Veltman, Moscova, 1828 113 BASARABIA VĂZUTĂ DE UN ENGLEZ Astăzi, când avem la Chișinău deschisă cat pe un vapor ca să ajungă în Turcia. Este Ambasada Marii Britanii, ne vine greu să ne una dintre rarele descrieri făcute de un străin imaginăm cum apărea Basarabia în ochii unui la numai 23 de ani de la ocuparea Basarabiei englez la 1835. în 1812. Nu știu ce impresie au străinii despre C.I. Karadja, în 1923, a publicat la Bucu- Republica Moldova, dar C.B. Elliott a descris rești un mic studiu intitulat O călătorie pe apele un tablou care te pune pe gânduri: române și prin Basarabia reproducând în ex- „...La Leova era graniţă. Trecând Prutul cu punerea sa impresiile unuia dintre călători, a barca, sosi la carantina rusească. Aci întâmpi- englezului C.B. Elliott. Preot anglican, el a co- nă o serie de neajunsuri și neplăceri din par- borât pe Dunăre până la Galaţi la fi nele lunii tea funcţionarilor serviciului sanitar, politica august și începutul lunii septembrie a anului guvernului rusesc fi ind de a izola cât mai mult 1835. De la Galaţi el a trecut în Basarabia, iar Basarabia de Moldova, îngreunând comunica- de acolo a plecat la Odesa, de unde s-a îmbar- ţia peste graniţă prin orice mijloc. Străinii erau siliţi să predea o listă completă a tuturor obiec- telor din bagajele lor, fi ecare lucru, hârtie sau petec de stofă, fi ind însemnat în mod deosebit. Trebuiau să depună jurământ de ascultare și de a nu ascunde nimic. Fiecare lucru fu pe urmă scos și examinat cu lista în mână. Pentru o pereche de jartiere, netrecute pe listă, funcţiona- rii făcură un scandal mare! Clădirile carantinei erau lipsite nu numai de tot confortul, dar chiar de mobilele cele mai necesare și se afl au într-o stare de murdărie revoltătoare. Lumina trebuia stinsă la ora 8 ½, ordinul fi ind menţinut cu sentinele. După cinci zile de-o adevărată via- ţă de temniţă, Elliott fu admis la un al doilea jurământ după care i se îngădui să-și continue drumul, dar nu spre Odesa, ci la Chișinău spre examinarea hârtiilor. După carantină bagajele fură iarăși examinate cu aceeași rigoare la vamă. Toate cărţile, în afară de o biblie și de o carte de rugăciuni, fură pecetluite într-o ladă deosebită care trebuia să rămână nedeschisă atâta timp cât se afl a pe teritoriul rusesc. Drumul între Leova și Chișinău îl făcu cu Coperta cărții lui C.B. Ellio o căruţă foarte rea, trasă de doi cai mici și ne- 114 C ă

potcoviţi, singurul fel de trăsură ce se putea găsi. doua zi, după o așteptare de trei ceasuri și ju- l ă Regiunea străbătută era pustie, nici copaci, nici mătate i se spuse că este bolnav. Își putu însă tori prin Chi arătură nu erau, numai din când în când de-a urma drumul la Odesa plătind cinci ruble, cos- lungul drumului un stâlp vopsit cu culorile ru- tul unui pașaport nou. ș

sești indicând depărtarea între diferitele locali- Printre locuitorii Chișinăului erau și mul- in ă tăţi. Ţăranii basarabeni erau liberi să locuiască ţi ţigani. Ovreii, în număr de vreo zece mii, u unde le plăcea și nu erau siliţi să dea contingente aveau, fi rește, tot comerţul în mâinile lor. Erau de recruţi la armată. Păreau lui Elliott ca fi ind siliţi să facă serviciul în armată. Se spunea că josnici, necinstiţi și leneși. Căruţele mergeau la odată, când era vorbă ca 40 000 dintre ei să se început foarte încet, vizitii nedându-și nicio si- ducă pe front, făcură o petiţie pentru a obţine linţă, făgăduielile de bacșișuri nu-i mișcară ni- o escortă, regiunea pe care erau să o străbată, cidecum; când fură însă ameninţaţi cu bătaie, fi ind periculoasă! schimbară de îndată pasul. Drumul între Chișinău și Tighina era Șoseaua mergea prin satul Sărăcia unde pustiu ca înainte. Din când în când era ridicată Elliott petrecu noaptea într-o casă ţărănească. vreo cruce unde niște călători fuseseră omorâţi Odaia era bună, cu bănci și covoare multe. A de bandiţi, ceea ce se întâmplă des. Șoselele în doua zi trecu prin satele Gura Galbenă și Mo- Basarabia erau foarte rele, tot asemenea trăsu- lești. Regiunea era necultivată, ici-colo o pădu- rile și staţiile de poștă, unde nu era nicio aco- re. Vulturi și corbi erau mulţi. modare pentru călători. Drumul mergea prin- Chișinăul avea din depărtare o înfăţișare tr-o localitate Sicara. La Tighina trecu Nistrul frumoasă cu clădirile văruite și turlele biserici- în «Rusia Nouă», păstrând amintirea a multor lor văpsite în verde. Intrând în oraș însă, casele privaţiuni și greutăţi din călătoria lui prin regi- se arătară în mare parte prost zidite, prăvăli- unile noastre.” ile sărăcăcioase și străzile nepavate. Populaţia Unui străin mai bine i se arată toate deo- era în creștere, fi ind atuncea socotită la vreo sebirile, toate detaliile pe care nu le observă un treizeci sau patruzeci de mii de sufl ete. Chiar autohton. El vine dintr-o altă cultură, el vine cel mai bun otel din oraș fu găsit și el foarte cu altă mentalitate și cu o sete deosebită de a prost. Odăile erau murdare, mobilate numai compara și de aceea însemnările lui au un grad cu o masă, un scaun și o canapea. După multe mare de obiectivitate. vorbe, proprietarul aduse o perină de piele și o Oricare ar fi impresiile unui străin, ne plapumă pătată din cale afară; cearceafuri nu convin ele, sau nu ne convin, în fond, ele sunt erau. un fragment al istoriei noastre ce ne permite să Elliott se duse îndată după sosire la guber- privim atent în oglinda timpului, iar o privire natorul orașului pentru a-și viza hârtiile. Acest atentă presupune și o concluzie justă – cine am înalt funcţionar nu-l putu primi – dormea. A fost și cine suntem.

115 IGNATI IAKOVENKO rinţei de pace de la București. Momentul acesta biografi c îl relatează în cartea Starea actuală a Principatelor Turcești Moldavia și Valahia și a Regiunii Rosienești Basarabia, tipărită la Peters- burg în 1828. A tipărit-o pe timpul când era funcţionar la Consulatul rus din București și era unul dintre oamenii de încredere ai generalului Kiseli- ov care era responsabil de destinul celor două principate și se ocupa de elaborarea Regula- mentului Organic. Generalul, apreciindu-i abnegaţia, l-a numit director al poștelor ţării. Acest fapt explică și apariţia altor lucrări semnate de Ignati Iako- venko: Moldova și Muntenia de la 1820 până la 1829 (conţinând 55 de scrisori pregătite pentru tipar de către Ludovic Cosma și editate în Neamul românesc literar, 1910, nr. 8) și Afacerile Valahiei despre care nu se știe prea multe. Gheorghe Bezviconi în lucrarea Călă- tori ruși în Moldova și Muntenia (București, 1947) la p. 202 afi rmă: „A treia scriere, posibil să fi e aceeași cu prima lucrare (Starea actua- Scriitorul Igna Iakovenko lă a Principatelor Turcești Moldavia și Valahia Suntem obișnuiţi cu faptul că trebuie să și a Regiunii Rosienești Basarabia, Petersburg, cunoaștem totul despre primele persoane: pre- 1828), fi ind intitulată greșit de Cosma: Aface- ședinţi, miniștri, ambasadori, fără să bănuim rile Valahiei.” că adevărata viaţă, de cele mai multe ori, își Conștient de faptul că scrierile lui vor fi mișcă tumulturile dincolo de ei. utilizate ulterior de cei care vor elabora lucrări Pentru a cunoaște cu adevărat niște reali- statistice, hărţi, aprecieri economice ale situa- tăţi este foarte bine să cunoaștem oamenii din ţiei din principate, Iakovenko este foarte atent planul doi al istoriei, acolo este pulsul ei veri- cu detaliile și multe momente nu pur și simplu tabil. le descrie, el face anumite sugestii, fi ind adesea Funcţionar din Consulatul rus de la Bu- ironic și chiar sarcastic: „În curând am ajuns curești, Ignati Iakovenko a ajuns pentru prima la staţia Cucul (azi Plăginești – n.r.) și, schim- oară la București în 1812. Făcea parte din echi- bând caii, peste trei ore am ajuns la Râmnic. pa lui C.I. Bulgakov, primul secretar al Confe- În acest târg sărac, care nu avea mai mult de 116 C ă

zece case ca lumea și vreo 300 de case ţărănești, mâncă, Elena (1806-1863, cimitirul „Bellu”), l ă nu m-am oprit, ci am mers direct la staţie, care fi ica doctorului D. Caracaș, căsătorie care s-a tori prin Chi se afl a în afara târgului. Aici am văzut un râu- încununat cu nașterea a trei băieţi și trei fete. leţ, în care abia au dispărut roţile trăsurii mele. Băieţii: Constantin, Pavel și Nicolae. Din ș

Acesta era râuleţul Râmnic, în care se înecase ei urmași a avut doar Constantin, fi ind căsăto- in ă general-locotenentul contele Arcadie Suvo- rit în Rusia, dar despre ei nu se cunoaște nimic. u rov-Râmnikski (în 1811; despre monumentul Fetele: Ecaterina, Sofi a și Olga. S-au căsă- așezat pe acest loc – Vestitorul istoric (Istorices- torit în felul următor: Ecaterina cu Musceleanu kii vestnik), 1908, nr. 5, p. 558), fi ul celebrului în prima căsătorie, cu Colontauf, în a doua. So- comandant de oști. M-am mirat și nu-mi ve- fi a cu doctorul Iosif Suhamel. Olga cu Nicolae nea să cred că, într-un izvoraș atât de neînsem- A. Kretzulescu. nat, poate să se înece un om. Doamne sfi nte! Și dacă nu se cunoaște exact anul naște- Cine ar fi putut să creadă înainte că fi ul unui rii lui I. Iakovenko, apoi la sigur se știe când și ostaș atât de renumit, care însuși se distinsese cum a murit: „La București, el a locuit într-o pe câmpul lui de activitate, își va pierde viaţa casă care azi este dărâmată și care a fost pe locul în același loc unde odinioară tatăl lui a repur- actualei biserici rusești de lângă strada Bursei, tat o victorie atât de strălucită, care i-a adus și în spatele monumentului lui Mihai Viteazul. denumirea de Râmnikski? Providenţa, pe care Iakovenko a devenit proprietar prin cumpăra- n-o putem pătrunde, acţionează de multe ori re a unei mari întinderi pe Dealul Spirei, cam într-un mod neobișnuit, pregătind omului o întregul teren ocupat de Școala Militară și de soartă negândită, care pe noi ne miră extra- institutul de cultură fi zică, întinzându-se între ordinar. Scăpat de atâtea pericole, în diferite strada 13 Septembrie și până în strada Izvor. lupte unde-l pândeau mii de gloanţe și schije, Acolo își clădi o casă și își avea reședinţa de putea el să creadă că se va îneca într-un râuleţ vară, petrecând multe luni ale anului cu întrea- neînsemnat, pe care-l trecea șezând în căruţa ga familia. Alături de foișorul în stil românesc sa? Soarta însă hotărâse să-i curme zilele în cu două caturi, plantase o grădină care cu tim- acest loc și nu într-altul. O revărsare a râului, pul deveni un adevărat parc, apreciat de toată survenită prin surprindere din cauza ploilor societatea bucureșteană a acelor vremi. Încă și căzute în munţi, a accelerat cursul apei, care a azi mai sunt, ici-acolo, vechi castani din grădi- răsturnat trăsura contelui, ducând-o repede la na lui Iakovenko. Om de cultură foarte apreciat vale, așa încât a fost imposibil să mai fi e salvat.” pe acele vremi, era și un botanist încercat și pu- [Gheorghe Bezviconi, Călători ruși în Moldova nea cea mai mare grijă la creșterea pomilor ro- și Muntenia, București, 1947, p. 209] ditori, îngrijindu-i personal cu multă dragoste. Lucrările lui Ignati Iakovenko pot servi De altfel, însăși moartea și-a afl at-o în grădina drept cheie pentru descifrarea frământărilor sa din Dealul Spirei, într-o după-amiază, pe la din sud-estul Europei și contribuţia Rusiei la orele asfi nţitului. Fu găsit mort întins pe jos catalizarea acestor evenimente: Eteria – răs- sub un nuc plantat de dânsul, aproape de uliţă coala grecilor împotriva turcilor, răscoala lui care suia spre deal și care până acum câţiva ani Tudor Vladimirescu, războiul ruso-turc din mai era fi inţă. Era în anul 1870. Falnicul bătrân 1828 ș.a. trecuse cu mult de 70 de ani.” [Gheorghe Bez- Așa cum procedau mai mulţi demnitari și viconi, Călători ruși în Moldova și Muntenia, ofi ţeri ruși I. Iakovenko s-a căsătorit cu o ro- București, 1947, p. 201-202]

117 ARABESCURI MEMORIALISTICE A. DEMIDOV Impresiile sale de la călătoria întreprinsă clădirile publice sunt remarcabile prin arhitec- în 1837 A. Demidov le-a publicat în volumul tura lor elegantă. Puteșestvie v iujnuiu Rossiiu i Krâm, cerez Ven- Strălucirea cupolelor bisericești și diversi- griu, Valahiiu i Moldaviiu (Moscova, 1853) și tatea de culori cu care sunt acoperite casele în desigur că în această carte s-au regăsit în câte- orașele rusești și verdele vioi al acoperișurilor va pasaje și o descriere a Chișinăului: „Despre a uimit nespus de mult pe companionii noș- Chișinău nu putem spune altceva nimic decât tri, pentru care aceasta era o noutate absolută. faptul că este foarte întins și, asemenea Romei, Pieţele în Chișinău sunt foarte largi, sunt în- este situat pe câteva coline. frumuseţate cu verdeaţă și au și urne. În mo- La o adică, acest oraș de aceea ocupă o su- mentul când treceam prin oraș șefi i lui erau prafaţă imensă, deoarece are străzi foarte largi preocupaţi de amenajarea grădinii publice pre- și toate casele sunt înconjurate de grădini. În gătind-o pentru o serbare. el s-a păstrat mult din traiul de odinioară, co- Pe colinele vecine cu orașul am văzut câ- cioabe prost construite și case din lut, dar în teva podgorii, dar ceva mai departe ţara este o cartierele noi peste tot sunt case excelente, iar pustietate nevalorifi cată.”

I.G. KOHL Călătorul german I.G. Kohl – care nu ex- se șterge cufărul de călătorie, poruncesc să pună clud să fi fost o rudă a celebrului cancelar al un excepţional samovar, se alintă puţin cu o dis- Germaniei contemporane, autorul unirii celor cuţie la ceai și nimănui nu-i dă în cap să acuze două Germanii, Helmut Kohl – a vizitat Chiși- proprietarul că salteaua lui este prost umplută, năul la 1838. După felul cum descrie acest oraș iar triufelele lui nu sunt franţizești – așa ceva el în cartea sa Reisen in Südrussland. Dresden und nici nu-ţi propune. Leipzig (1846), el ne convinge de minuţiozitatea Sosind în oraș, noi imediat am tras cu specifi că naţiei sale: „Ne-am oprit la un armean, ochiul și am interogat locuitorii în două limbi venit din Galiţia și am găsit la el sufi ciente co- pentru zece și putem comunica ceva nou des- modităţi pentru modestele cerinţe ale unui tu- pre starea lui actuală. rist sosit în Rusia. Apartamentul nu avea merite Rușii au luat Chișinăul din mâinile turci- deosebite, dar era și fără neajunsuri: fără para- lor când acesta era o localitate neimportantă, ziţi, fără murdărie, fără mobilă, fără marchere, deoarece pe timpul orânduirii turcești partea fără podeală umedă, fără guri în acoperiș și fără de nord a Basarabiei era diriguită de la Ho- geamuri sparte. Cu asemenea condiţii în Rusia, tin, centrul de la Bender, iar sudul de la Ak- unde oamenii sunt în jumătate mai pretenţioși kerman. Rușii pentru prima oară au ridicat ca în Germania, suntem satisfăcuţi. Se găsește o statutul acestei localităţi, ce se afl a la mijlocul 118 pereche de scaune, se scutură pe noapte șuba și alungitei Basarabii, prefăcând-o în principalul C ă

centru politic și, de aici rezultă, centru econo- Maloroșii, ca peste tot sunt croitori, ciz- l ă mic. Datorită acestui fapt, orașul, în care acum mari și fac și alte meserii. Desigur, și velicoru- tori prin Chi treizeci de ani pe stradă puteai întâlni doar o șii, și malorușii sunt funcţionari. pereche de gâște sau un purcel, a crescut ca pe Ţiganii sunt fi erari, lemnari, leţuitori și, în ș

drojdii. El crește asemănător cozii unei comete același timp, vânzători de cai, în toată Moldova in ă

și nu numai lucrările noastre statistice, dar și și-n toată ţara până la Caucaz. Ei locuiesc în u ultimele date ofi ciale din dările de seamă ru- pădurile de lângă oraș, dar lucrează aici. sești rămân în urmă de realitate. Armenii sunt în Chișinău cam o sută de Referitor la locul în care Chișinăul și-a familii. Ei întreţin hanuri așa ca în Odesa, fri- răsfi rat labirintul de hibare și căsuţe, putem zerii. Mulţi armeni fac comerţ cu postavuri afi rma că este unul dintre cele mai faimoase în răsăritene, persiene și turcești. Printre ei sunt Europa, deoarece are mai puţin de cinci verste mulţi bogătași. în diametru și aproape două mile germane pe Nemţi în Chișinău sunt atât de mulţi că ei circumferinţă. Cifra locuitorilor depășește 40 au biserica lor și preot. Nemţii sunt profesori, de mii și se compune din velicoruși, maloruși, funcţionari, meseriași și agricultori. Orașul este tătari, moldoveni, evrei, armeni, bulgari, nem- vizitat de germanii coloniști din împrejurimi. ţi, francezi, greci, polonezi, sârbi și alte nea- În oraș locuiesc cam 200 de nemţi evangheliști, muri mai puţin numeroase. Turci la Chișinău dar printre cei 800 de catolici sunt și germani. nu-s, așa cum nu poţi găsi turci în Valahia. Majoritatea catolicilor o alcătuiesc polonezii. Elementul principal etnic al populaţiei Francezi sunt puţini. Sub oblăduirea lor se afl ă Chișinăului, de fapt ca în toate orașele Basa- trei pensioane pentru copiii nobililor. rabiei cu excepţia Akkermanului, îl constituie Dvorenimea și nobilimea Chișinăului în evreii. Ultimii sunt cca 15 mii. Comunitatea lor majoritate este constituită din funcţionari ruși, la Chișinău este mai mare chiar decât cea din iar majoritatea boierilor moldoveni de aici pre- Odesa. Ca și peste tot ei se ocupă cu negusto- feră să locuiască la Iași, o parte la Odesa, iar ria, afacerile și vorbesc germana. Prin mâinile alta peste hotare. Dar și la Chișinău poţi întâlni lor trecea cantitatea principală de seminţe de câteva familii cunoscute: Balș, Sturdza ș.a. in, grâu și slănină, pe care Chișinăul, ca princi- Ceea ce se referă la arta construcţiilor din pală piaţă internă, o transportă la Odesa. Evreii Chișinău, aici e ca și în toate orașele nerusești, au în oraș spitalul lor, sinagogă și șapte școli. e ca în cele moldovenești, o îngrămădire de Bulgari în Chișinău sunt vreo 800 de fa- case, construite la întâmplare și înghesuite, că milii. Principala lor preocupare este creșterea este imposibil în aranjarea lor să descoperi un animalelor. Gospodăriile lor, după felul cum plan. Doar ba ici, ba acolo poţi descoperi străzi sunt organizate și îngrijite, concurează adesea drepte. Acum guvernatorii ruși cu puterea ce cu cele germane. Unii bulgari chișinăuieni au le-a fost atribuită fac drumuri prin acest hăţiș. în stepe până la 4000-6000 de capete de anima- Chipul în care ei procedează este simplu, dar și le. Bulgarii se mai ocupă cu grădinăritul și cul- foarte ingenios. Ascultaţi! tivă suprafeţe mari pe care le numesc baștani în Dacă unui funcţionar de rang înalt i se care cresc: ceapă, zămoși, pepeni verzi, bostani, pare că într-un loc sau altul sunt clădiri ce nu fl oarea-soarelui, castraveţi și alte legume. fac faţă orașului și el dorește ca pe acolo să fi e Velicorușii în marea lor majoritate locuiesc trasată o stradă dreaptă, el poruncește șefului temporar aici și se ocupă preponderent de con- poliţiei să se ia o căldare cu vopsea și să scrie pe strucţii așa cum fac peste tot în sudul rusesc. Ei clădirile respective: „Demolare!” Acest om ia sunt pietrari, tâmplari, tencuitori, zugravi ș.a. scara și sus, pe casa menţionată, scrie: „De de- 119 molat până la 1 octombrie”, „De demolat până fagi frumoși, parţial din cauză că pădurile de în 1840” sau „Să fi e scos balconul”, ori „Să fi e la Chișinău sunt cu totul deosebite de cele din demolat până la geamul al doilea” și locatarilor nord sau din Podolia. uimiţi nu li se dau niciun fel de explicaţii. În Împrejurimile Chișinăului pe rază de felul acesta bieţii oameni primesc negru pe alb cinci-șase mile sunt mai bogate în păduri ca alte indicaţii pe care trebuie să le respecte întocmai. locuri de stepă din Basarabia și de aceea lemnele Evident că o asemenea muncă de trans- de aici sunt duse și în nordul Basarabiei sau la formare revoluţionară a Chișinăului nu poate sud, Odesa, Ismail, precum și la Iași. Lemnele fi efectuată în scurtă vreme. Acest lucru se face sunt o marfă care se pretează în comerţ și sunt pas cu pas. Cu regret, pe această cale cu greu se transportate cu carele chiar și la Odesa, deși se poate ajunge la un fi nal reușit: conducătorii de putea face acest lucru pe apa Nistrului. În acest vârf se schimbă des, iar odată cu ei și dispoziţi- mod minunat, cu carele mergând alene trase de ile emise își pierd din valoare. boi lemnele călătoresc până la 25-30 de mile și Principala stradă a Chișinăului are câteva chiar mai departe. Eu cred că în tot restul Euro- verste în lungime și funcţionarii ruși au con- pei nu vei vedea așa ceva. struit pe ea un număr impunător de case soli- Vinul de Chișinău sau în genere vinul de. În alte părţi ale orașului case de piatră sunt moldovenesc este renumit. El este mai gustos puţine, majoritatea sunt din lemn, lut și stuf. În ca cel de prin părţile Odesei. Chișinăul expe- majoritatea cazurilor ele sunt vopsite în galben diază anual 800-900 de mii de vedre de vin în și după obiceiul moldovenesc au înfrumuseţări guberniile rusești. cu linii negre și arabescuri. Peștele la Chișinău este adus de la Nistru, Interiorul caselor este și mai divers ca ex- în mare parte din limanul Nistrului.” teriorul. Rușii și nemţii au mese și scaune obiș- Scrise cu un anumit umor, aceste pagini nuite, armenii și bulgarii au covoare răsăritene, par a fi scrise special pentru a vedea lumina ti- păretare și divane. De la turci n-a rămas ni- parului. Dar, în fond, tablourile descrise sunt mic în afară de fântâna arteziană. Turcii, mari veridice și panorama Chișinăului de odinioară amatori de apă, au lăsat în tot sudul Rusiei, pe răsare ca în palmă… unde au locuit, amintiri plăcute. Havuzul din Greșește călătorul german când afi rmă că Chișinău din patruzeci de orifi cii aruncă o apă străinii ar domina etnic Chișinăul. În cartea minunată și locuitorii până astăzi îi pomenesc Iubileinâi sbornik goroda Kișiniova. 1812-1912 de bine pe turci. (Chișinău, 1912), când este descrisă epoca re- Împrejurimile Chișinăului sunt deluroa- spectivă se concretizează: „Populaţia domi- se și între dealuri sunt unele locuri care pot fi nantă și limba vorbită este româna. Nadejdin considerate ca niște munţi joși. Dealurile sunt impută românilor faptul că dau prioritate edu- împădurite și arată cu totul altfel decât cele caţiei vieneze pe care o consideră nec plus ultra de la Bender. În păduri pot fi găsiţi stegari și a civilizaţiei.” (p. 55). I. KRAȘEVSKI Scriitorul și istoricul polonez J.I. Kraszews- scria propriile memorii. De aceea, el polemizea- ki (1812-1887) a vizitat Chișinăul în 1843. Car- ză ușor cu acest călător german și chiar corec- tea lui Wspomnienia Odessy, Jedessanu, Budża- tează anumite momente ce i se par exagerate: ku a apărut la Vilno (Vilnius) în 1846, adică în „De la vreo cinci verste de Chișinău încep același an cu cartea lui I.G. Kohl. Dar polonezul grădinile bulgarilor, care ajung până în oraș. În cunoștea cartea germanului la momentul când aceste grădini se cultivă o sumedenie de legu- 120 C ă

me, încât te miri cine consumă asemenea can- me și edifi cii. Costumele însă îţi amintesc că te l ă tităţi. Din depărtare Chișinăul, ca și restul ora- afl i anume aici și nu în altă parte. Moldovenii în tori prin Chi șelor de aici, te uimește prin suprafaţa ocupată, căciuli de oaie și sumane lungi, grecii cu fesuri, ca și cum a ocupat-o pentru a se mai extinde. bulgarii ș.a. mișcându-se pe străzi, stând pe pra- ș

Se văd casele albe așezate în grupuri sau gurile caselor cu lulele în gură, atestă că pe acest in ă singuratice albind în grădini, din mijlocul lor plai abia recent a fost cucerit de civilizaţie. u răsare clopotniţa Catedralei, săgeata gotică a Alături de rămășiţele costumului din ori- bisericii luterane, cele două cupole ale biseri- ent se întâlnește eleganţa fracului, primit de cii catolice, cupolele bisericilor moldovenești la Viena, în mănuși galbene de lac; lângă fri- (serviciul divin în care se ţine în slava veche, zerul armean șarmanca interpretează arii de dar se cântă moldovenește), cupola bisericii ar- Donizetti și Bellini, valsuri de Strauss; alături menești ș.a. de localul unde se vând vinuri moldovenești, Din dreapta se remarcă partea cea mai o doamnă venită direct de la Paris la Chișinău avantajată, așa-numitul oraș nou. Într-adevăr, deschide un magazin pentru dame. construcţiile din ele sunt noi sau în fază de reali- Chișinău, denumirea căruia provine de la zare. Chiar neajungând în oraș, noi am trecut pe tătaro-moldovenescul Kișenau – loc împrej- lângă un parc abia amenajat și câteva havuzuri și muit din nou, după cum afi rmă Kohl, are 40 izvoare, cu anexe pentru spălatul rufelor și chiar 000 de lo cui tori, cifră confi rmată de Nadejdin, un izvor cu sulf. Toate sunt bine întocmite. care o și mai mărește. La prima vedere, pe lân- Străzile Chișinăului, ca peste tot, sunt în- gă extinderea orașului, cifra aceasta nu vor- rămate de case albe, care nu se deosebesc în- bește mai mult despre nimic, dar se prea poate tre ele, dar care cresc ca ciupercile. Și această că anume în această extindere se revarsă toată expresie nu constituie o exagerare, într-adevăr populaţia. În cele 40 000 sunt 15 000 de evrei, construcţiile cresc văzând cu ochii. Eu am în- 800 de familii de bulgari (care deţin 4000-6000 tâlnit doar câteva case vechi mai originale, jude capete de animale în stepă, cifrele sunt lua- mătate fi ind din piatră, iar cealaltă jumătate te de la Kohl), 100 de familii armenești, ţigani, din lemn, cu balustradă și pridvor, cu acope- velicoruși, maloruși, restul greci. Nemţi sunt: rișuri înalte și scări exterioare, cu obloane ce 200 evangheliști și 800 catolici (precizare: Kohl se ridică în sus, cu frontoane care ţin umbră, afi rmă că printre cei 800 de catolici sunt și ger- unde cu picioarele încrucișate stau greci, bul- mani – I.C.). gari și moldoveni fumând tutun. Domnul Kohl în descrierile sale exage- Dar numărul acestor care, cu aspect artis- rază: spre exemplu, vorbind despre vinul din tic, curioase pentru un călător, se micșorează, Chișinău și împrejurimi, el numește o cifră ne- ele trebuie căutate și în scurtă vreme nu vor maipomenită de vedre de vin. mai exista. În locul lor se înalţă lăzi mari, co- El a fost uimit și de lungimea străzii cen- mode, care se numesc case frumoase de piatră, trale, care se numește Millionnaia și pe care ele sunt frumoase doar prin faptul că sunt ne- Kohl o întinde pe câteva verste, poate exage- tede și albe. Casele vechi precum se vede sunt rând la fel. În realitate strada este foarte lungă, preconizate spre demolare. Dar eu am schiţat având o lărgime potrivită, dar fi ind înrămată în albumul meu de călătorie o casă pe la colţuri cu case doar pe jumătate pare a fi pustie. cu o arhitectură deosebită. Nadejdin laudă, și nu fără temei, frumu- În genere, la prima vedere ai impresia că seţea orașului, pornind de la premisa de când Chișinăul merge înainte cu pași gigantici. Civi- a fost el atestat în istorie și starea lui iniţială. lizaţia substituie tot ce este tradiţional, în costu- Aceasta e uimitoare. Dar în afara acestor con- 121 siderente cu alte laude nu mai poţi fi de acord. Ea e numită Millionnaia, probabil pentru fap- Denumirea de Chișinău (de la Kișla – hutor de tul că la o adică nu o poţi umplea nici cu un iernat) Nadejdin o explică prin faptul că Chiși- milion de oameni. Milion sau nu, dar câteva năul în timpurile trecute, după toate probabi- zeci de mii se simt confortabil pe acest spaţiu. lităţile, era locul unde ierna murzaua tătarilor Pe această stradă care este ca un fundament sau pașa de Bender. Înaintea anexării Basarabi- pentru creșterea viitoare a Chișinăului se înalţă ei la Rusia localitatea era un sătuc. foarte frumoase case (albe sau galbene și mari), Iniţial capitala Basarabiei au vrut s-o sta- aranjate comod una faţă de alta, depărtate sufi ci- bilească la Bender sau Orhei, la Chișinău nici ent una de alta, unele fi ind singure, altele stau în nu se gândeau. L-a ales însă mitropolitul Gav- grupuri. Același lucru se poate observa pe stră- riil Bănulescu-Bodoni. Așezarea lui centrală, zile noi, în schimb, străzile vechi sunt strâmbe și între stepe și păduri, chiar în mijlocul Basara- acoperite cu case de parcă ar fi ciuperci. Căsu- biei, a infl uenţat alegerea. Vlădica și-a instalat ţele se înghesuie una în alta de parca se sprijină catedra aici, denumirea de Mitropolie păstrân- reciproc și afl ându-se în același timp într-o de- du-se până astăzi. Grozav s-a mai înălţat Chi- pendenţă una de alta. Construcţiile noi sunt din șinăul. Până la 1834, orașul rămânea tot un sat piatră albă, asemănătoare celei din Odesa, dar moldovenesc, deși mare. Edifi ciile noi, străzile, care este mai bună și mai rezistentă. pieţele, grădinile, aprovizionarea cu apă – toate Dacă suntem surpinși de dezvoltarea au apărut graţie aportului generalului guber- Odesei care are la îndemână asemenea mijloa- nator Fiodorov. ce, atunci ce se poate spune despre Chișinău, Populaţia dominantă și limba vorbită este oraș pierdut în pustietatea basarabeană și care româna. Nadejdin impută românilor faptul că la 1812 avea doar 7000 de locuitori, fi ind alcă- dau prioritate educaţiei vieneze pe care o con- tuit din căsuţe mărunţele moldo-turce și du- sideră nec plus ultra a civilizaţiei. ghene, iar astăzi are 40 000 de locuitori, edifi cii Din instituţiile de învăţământ în Chișinău mari și înalte, grădină publică, teatru, câteva activează: Seminarul Teologic, gimnaziul recent școli și magazine, pline de mărfuri. instituit, colegiul gubernial, școala lancasteria- Cea mai veche dintre noile construcţii nă, cea mai bună din Rusia, școala pentru copi- este Mitropolia, zidită în 1814, așa cum glăsu- ii funcţionarilor și școala superioară evreiască, iește o inscripţie. În orice caz, cu construcţiile după modelul celei din Odesa. La aceste mij- posterioare ea nu poate fi comparată. loace ale civilizaţiei se adaugă clubul, teatrul rus Biserica catolică, construită recentă, nu de- și, uneori, venind de la Iași sau Odesa, teatrul parte de Catedrală, e în ordine, dar arhitectura german sau francez. Oare aceasta nu e sufi cient? nu-i frumoasă. Două cupole mici aplicate par- La intrarea în oraș am văzut ruinele unei că neproporţional atunci când privești din faţă. case, care-mi era cunoscută din ilustrate și în Am privit interiorul de pe locul unde stă corul, care odinioară locuise Pușkin. E preconizată m-am închinat Maicii Domnului în altarul mare. această construcţie pentru a fi demolată – eu Tâmplarii, zugravii, se roteau în jurul meu, deoa- nu știu. Îmi pare rău nu de dragul construcţiei, rece se fi nisa interiorul pe banii donaţi. ci din cauza memoriei pentru marele poet. Un Chirha luterană n-am văzut-o din interior. alt Pușkin degrabă nu se va naște. Din afară aceasta este o construcţie joasă cu o Toată ziua de 3 august am petrecut-o în clopotniţă gotică înaltă. Arhitectura este accep- examinarea detaliată a Chișinăului. tabilă ca și în alte cazuri. Grădina publică cu ca- Strada centrală, pe care Kohl o măsoară în rusel și foișor reprezintă o pădurice drăguţă de verste, întretaie orașul și este artera principală. salcâmi, tei și plopi, întreţinută în curăţenie. 122 C ă

E necesar să amintim aici că în această găsit în Chișinău, nici chiar papuci pe care-i l ă pustietate au fost amenajate de generalul Fio- doream ca o amintire din Basarabia. tori prin Chi dorov havuzuri, o spălătorie, care sunt extrem În costumele bărbaţilor se întrezărea ceva de necesare din cauza insufi cienţei de apă, de oriental – caft ane, cialmale, fesuri. Pe când îm- ș

asemenea a fost amenajat izvorul cu sulf și la brăcămintea femeilor nu se deosebea prin ni- in ă câteva verste de oraș au fost puse bazele unui mic. Totul părea amestecat în formula bizară. u noi grădini publice. Pe fi rmele din stradă poţi întâlni inscripţii în Chișinăul are bibliotecă publică, bine în- limbile franceză, polonă, rusă, germană, ar- tocmită. Bibliotecar e un bătrânel simpatic – meană. Domină însă pe strada limba moldo- d. Kozlov, fost consul al Rusiei în SUA. venească, adică româna. Și în această limbă Am trecut prin bazarul vechi și nou și spe- vânzătorii ambulanţi strigă marfa pe care o cial am trecut prin a patra parte a orașului care propun – franzoale, pere, harbuz și alte fructe, este prevăzută pentru a fi demolată. Construc- vândute la kg. ţiile care au fost selectate pentru demolare sunt La hanul în care ne-am oprit am găsit o menţionate cu cruciuliţe pe acoperișuri. Des- inscripţie în polonă, factor, ca și la noi, era un pre arhitectura lor deja am vorbit. evreu, birjarul era originar din Vilno, stăpâ- Într-o cofetărie unde am intrat să iau un nul casei avea un nume italian. Și în toate un șerbet era un aer oriental, covoare și divane în asemenea amestec și nu e de mirare, deoarece jur, dar șerbet nu era, mi s-a indicat în ce du- Chișinăul, reprezintă, ceea ce reprezintă popu- gheană pot găsi așa ceva. Nimic oriental n-am laţia întregii Basarabii – o adunătură de persoane de diferite origini.” A.I. STOROJENKO A.I. Storojenko a vizitat Chișinăul la 1829, podiș înalt e construită Mitropolia, lângă care pe timpul războiului ruso-turc. El a lăsat o car- e o mănăstire armenească și în preajma acestor te: Dva meseaţa po Bessarabii, Moldavii i Va- edifi cii se afl ă grădina publică. lahii v 1829 godu (Moscova), în care descrie Arhitectura acestor mănăstiri nu este Chișinăul la acea vreme: europeană; pe frontoane sunt zugrăviţi sfi nţii. „Intru în oraș; merg pe străzi înguste și Culorile pestriţe atrag vederea, amintind că ne murdare și mă gândesc că voi întâlni în faţă afl ăm deja într-un oraș asiatic. Pe piaţă casele niște clădiri sumbre, posace de tip asiatic. Za- sunt deosebite; grădina publică nu e mare. Dar darnică speranţă! Printre căsuţele șubrede pes- aleile sunt drepte. Ea a fost plantată de guver- te tot se înalţă case onorabile, gardurile multor natorul Basarabiei N.A. Bahmetiev și timp de case boierești sunt scoase, au rămas doar por- douăzeci de ani, copacii au crescut destul de în- ţile, unele din ele sunt din piatră, care mărtu- alţi. Aleile au umbră; dar persoane să se plim- risesc că stăpânii doreau să trăiască omenește, be pe acolo n-am zărit. Se spune că pe timpul altele au doi stâlpi și o bară transversală exact lui Bahmetiev în grădina publică se aduna tot ca o spânzurătoare. Toate împreună reprezintă orașul, cucoanele, îndeosebi, acea vreme și-o o pustietate, iar porţile fără garduri sunt niște amintesc cu plăcere. Acum ele se jeluiesc că-i monumente triste sau chiar fi rme ale lenei și mare plictiseală. Și, la sigur, în Chișinău plicti- indiferenţei. seala și-a făcut cuib. Orașul e așternut pe pantă. Pe un pisc a Aici trebuie să fi e gubernator o persoană fost înălţată o casă care e locuită acum de ge- importantă, bogată, în caz contrar Chișinăul neralul Inzov și câteva biserici de piatră. Pe un se va preface într-un sat. Dughenele, în care 123 se vând mărfuri alese, carne de oaie fi artă sau să strălucească cupolele și crucile bisericilor; coaptă, plăcinte și mărfurile de băcănie, stau construcţiile păreau a fi plantate printre gră- înșirate în două rânduri pe o stradă rău miro- dini și toate la un loc creau o panoramă exce- sitoare într-o aranjare asiatică. Cârciumele cu lentă.” vin din struguri și din pâine sunt împrăștiate Concluziile lui sunt obiective: „Conducă- prin tot orașul; pe tejghele pliante sunt aran- torii civili ai Basarabiei și Chișinăului trăiesc jate spre stradă o mulţime de sticle de diverse doar pentru sine. Șeful poliţiei nu depinde în forme și mărimi cu vinuri de diferite culori și niciun fel de guvernator; ultimul poate inter- votcă care ispitesc pe adoratorii lui Bahus. veni doar în cazuri deosebite când sunt încăl- La unele cârciume pe terase acoperite bar- cări grave. E sufi cient să intri în oraș, ca să-ţi zii moldoveni și ţiganii interpretează cântece dai seama că poliţia nu-și face bine treaba. La tânguioase pentru diferite ocazii, compuse de fel cum intrând în orice instituţie de stat poţi ei, iar vizitatorii cu nasurile roșii beau căzuţi trage concluzia despre dezordinea care domină pe gânduri. Pe străzi sunt trăsuri; birjarii sunt aici. Nu este nici justiţie, nici adevăr. Guverna- îmbrăcaţi în hlamide cumpărate de la husarii tori sau schimbat mai bine de zece persoane și din diferite regimente. Acum sunt aici și droș- doar în doi ani, doi dintre ei au vizitat locurile te. Caii acestora sunt numai piele și oase, dar publice și speriaţi de bezna deschisă în faţa lor, pentru o zi trebuie să plătești pentru ele de la se poate spune că au dat bir cu fugiţii. Proble- 10 până la 15 ruble, sau câte 1 rublă și 40 cop. me nesoluţionate sunt o sumedenie, ca și nu- pentru o oră. Fiecare birjar care m-a dus pe mărul banilor de stat cheltuiţi nu se știe pe ce.” mine avea ceas de buzunar.” Se poate spune că A.I. Storojenko a anti- La 1 mai 1829, fi ind invitat să petreacă cipat momentul numirii la Chișinău ca guver- „maiul” la Malina, a văzut o panoramă uimi- nator militar a generalului-locotenent P.I. Fio- toare: „Chișinăul îl vedeam ca pe palmă; din dorov, care a schimbat radical situaţia orașului, depărtare îmi părea întins, oraș frumos; albind replanifi cându-l conform planului aprobat la cu biserici și case mari, soarelele orbitor făcea 2 august 1834.

Gara veche a Chișinăului. 1889 124 C ă l ă tori prin Chi ș in ă UN MEMORIALIST CIUDAT u Literatura, în general, iar cea rusă îndeo- sebi, abundă în personalităţi literare foarte ciu- date. Philipp Wiegel (12.XI.1786, s. Simbuho- vo, reg. Penza – 3.IV.1856, Moscova), este unul dintre reprezentanţii de marcă ai acestei spe- cii. Scriitor, fost viceguvernator al Basarabiei din 1824, activând aici din 1823 până în 1826, membru al Societăţii Arzamas, era la originea neamului său suedez rusifi cat și foarte apropiat ca fi ziologie de timpurile noastre, căci prefera bărbaţii în loc de femei… Din care cauză a fost subiectul multor epigrame care circulau în epocă, cea mai re- numită fi ind scrisă de un poet astăzi uitat cu desăvârșire S.A. Sobolievski, intitulată Ah, Filip Philippovici Wiegel… Dar aceasta nu l-a împie- Philipp Wiegel dicat să fi e în relaţii de prietenie cu poeţii Vasili Jukovski, Aleksandr S. Pușkin, cu care a comu- terul Afacerilor Externe, unde a fost membru nicat mult în anul 1823, când acesta era exilat al delegaţiei care a mers nereușit la tratative în la Odesa. China, apoi la Ministerul de Interne, apoi la cel Gusturile lui literare erau și ele stranii. El al Finanţelor. n-a apreciat valoarea piesei Revizorul de N.V. Ultima lui funcţie a fost cea de director al Gogol, dar accepta fără rezerve Vâbranâe mes- Departamentului de relaţii externe în dome- ta iz perepiski s druziami. niul spiritual, primită în 1829 și părăsită de el S-a născut în familia unui general, care în 1840, când s-a pensionat în calitate de con- din 1801 a fost guvernatorul civil al guberniei silier. Dar și în această funcţie a lăsat o urmă de Penza. loc frumoasă, fi ind unul dintre autorii prigoni- Copilăria a trăit-o la Kiev, după care a fost rii distinsului fi losof P.I. Ceaadaev. trecut la pensionul francez din Moscova. A fost Activând în această funcţie, a demonstrat educat de familia rudei sale – contele S.F. Go- abile calităţi de rusifi cator și de propovăduitor liţin. Cariera administrativă o începe la Arhi- al creștinismului ortodox. va colegiului afacerilor externe unde ne dă un Aceste tendinţe el le manifestase deja în portret al lui Nicolae Bantâș-Kamenski, mol- Basarabia, iar cu timpul ele s-au conturat mult doveanul care pusese bazele acestei arhive. Aici mai profund. activează doar doi ani, 1800-1802, de unde va Pensionat, a continuat să scrie și unele urma o carieră întortocheată și diversă: Minis- lucrări circulau în manuscris: Moskva i Peter- 125 burg (Russkii Arhiv, 1893). Unele lucrări preconizate pentru tipărire în revista Sovremennik n-au fost publicate din cauza cenzurii. Opera: Memorii (1864-65), șapte cărţi (reeditate în 1891 sub titlul Notiţe). Note referitoare la starea actuală a Basara- biei (1892), iar în 1893 a apărut un supliment la aceste Note. Noi vom examina opera lui Philipp Wiegel sub aspectul portretizării unor distinse perso- nalităţi basarabene. Cunoscând marea lui pasiune pentru artă, fi ind un serios colecţionar, era fi resc ca în opera lui scrisă să descoperim o galerie de portrete. Plecarea lui din Basarabia s-a produs la timp și a fost norocoasă pentru el, căci doi basarabeni, verișorii Donici, Nicolai și Alexan- dru, se pregăteau să-l ciomăgească, adică să-l

Proﬁ lul lui Ph. Wiegel în viziunea poetului A. Pușkin

bată cu bastoanele. Incidentul s-a produs din cauza caracterului lui Ph. Wiegel, care, fi ind un intrigan redutabil, și-a permis să scrie o scrisoare denigratoare la adresa nobilimii locale. Acest fapt a devenit cunoscut în societate, dar pentru a arăta nimicnicia autorului se creau probe. Scrisoarea se afl a acasă la copistul căruia i-a fost încredinţată. Acesta a recunoscut că e ascunsă după icoană în camera lui. Și doi ve- rișori au pătruns în cameră, au făcut o copie și Chișinăul a afl at ce crede Ph Wiegel despre societatea lui. Rămânerea lui aici devenise im- posibilă. O singură precizare necesară: Alexandru Donici nu era altul decât viitorul fabulist.

Coperta cărții Amin ri de Ph. Wiegel, Moscova, 1865 126 Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul

SFATUL ŢĂRII – O EXPERIENŢĂ PARLAMENTARĂ UNICĂ Basarabia n-a avut un parlament al său, să fi e încadrat într-un sistem juridic echitabil, n-a avut nici experienţa unei autonomii. De- care ar permite ca hotărârile acestui parlament putaţii care au reprezentat Basarabia în dumele să fi e recunoscute legale. de stat erau, în marea lor majoritate, aleși după Cunoaștem faptul că în hotărârile Con- Ță sistemul electoral rusesc, în care experienţa gresului militarilor moldoveni a fost propus rii demonstra că privilegiat era o singură clasă – biroul de organizare a Sfatului Ţării în frun- clasa nobilimii. te cu Vasile Ţanţu, sublocotenent, de profesie Ici-colo era câte un preot și câte un func- învăţător, a fost întocmită lista nominală a ţionar sau câte un învăţător de ţară, nimerit acestui birou: Comisar Ion Păscăluţă. Secre- în liste prin susţinerea zemstvelor. De aceea, tar Ștefan Holban. Membri: Anton Crihan, hotărârea Congresului militarilor moldoveni, Gherman Pântea, Ion Buzdugan, Grigore Tur- care și-a ţinut lucrările în perioada 20-28 oc- cuman, Valentin Prahniţchi, Eleft erie Sinicliu, tombrie 1917, de a forma un parlament pro- Chiril Sbierea, Leon Ţurcan, Boris Epure, Ni- priu însemna, în esenţă, un act de curaj, fi ind- colae Cernăuţan, Dumitru Mârza, Ioan Tudo- că un parlament presupune mai multe organe se, Anatolie Moraru, Ion Ignatiuc, Nicolae N. care îi asigură viabilitatea. Și chiar alegerea lui, Alexandri, Ion Pelivan, Pan. Halippa, Daniel adică selectarea viitorilor parlamentari, trebuie Ciugureanu, Ion Inculeţ, Pantelimon Erhan,

Clădirea Sfatului Țării. Fotograﬁ e de epocă 127 Nicolae N. Codreanu, Vitalie Zubac, Afanasie fost propuși 44 de deputaţi din partea congre- Chiriac, Dumitru Plătică, Zamfi r Munteanu, sului.” [După cartea: Iurie Colesnic. Generaţia Teodosie Cojocaru, Ion Creangă. Unirii. Chișinău, 2004] Biroul a fi xat cota și modalitatea (vezi For- Pentru organizarea Sfatului Ţării au fost mular al Biroului de Organizare în cartea: Iu- lansate mai multe propuneri din partea diver- rie Colesnic. Generaţia Unirii. Chișinău, 2004) selor organizaţii și partide politice. alegerii deputaţilor din partea fi ecărei naţiona- Toţi susţineau iniţiativa creării unui ase- lităţi, a schiţat proiectele de hotărâri ce urmau menea organ. Divergenţele vizau împărţirea să fi e dezbătute în cadrul primelor ședinţe, a locurilor în acest for legislativ al Basarabiei. stabilit ziua deschiderii lucrărilor Sfatului Ţării La 17 noiembrie 1917, Pan Halippa, vor- pentru data de 21 noiembrie 1917 (de sărbă- bind la ședinţa Dumei orășenești, a expus ace- toarea Vovideniei). lași punct de vedere, descifrând numărul de Au fost desemnaţi delegaţii din partea locuri care revin fi ecărei naţionalităţi, conform Congresului Militarilor Moldoveni și propusă schemei întocmite de Biroul de organizare a în punctul 6 al rezoluţiei o schemă de repre- Sfatului Ţării: „...moldoveni – 105, ucraineni – zentare în viitorul parlament, care era formu- 15, evrei – 13, ruși – 7 ș.a.” lată astfel: În memorandumul Partidului Socialist-Re- „A constitui de îndată un Sfat al Ţării pen- voluţionar Moldovenesc sunt incluse pro pu neri tru a administra toate treburile Basarabiei au- concrete referitor la repartizarea locurilor în vii- tonome. El se va forma din 120 de deputaţi în torul parlament al Basarabiei: „În compunerea felul următor: moldovenii vor avea 84 locuri (70 consiliului să intre aleși de la partidele politice, la sută), și celelalte neamuri din Basarabia 36 care reprezintă democraţia organizată proporţio- locuri (30 la sută), 44 deputaţi moldoveni se vor nal cu numărul fi ecărei naţiuni din Basarabia, alege de con gres, 30 se vor alege de ţărani moldo- conform statisticii și anume: Partidul Socialist-Re- veni; 10 de la organizaţiile și partidele moldove- voluţionar Moldovenesc – 20, Partidul Naţional nești, 36 de la alte naţionalităţi, care locuiesc în Moldovenesc – 10, soiuzurile (uniunile) naţionale Basarabia (socotind 70 la sută moldoveni și 30 profesionale – 10, ucraineni – 11, evrei – 8, ruși – la sută alte naţionalităţi), iar zece locuri se vor 5, bulgari – 3, găgăuzi – 2, nemţi – 2, alte naţiona- rezerva pentru moldovenii de dincolo de Nistru. lităţi – 1, total – 72.” Se consideră nedorită orice coaliţie cu ca- Și aici, prima remarcă: de la 28 octombrie, pitaliștii. Sfatul Ţării se va socoti ca vremelnic, când a fost adoptată decizia, și până la 21 no- până la întrunirea Constituantei din Basarabia, iembrie 1917, când și-a deschis lucrările pri- aleasă prin vot universal, egal, direct și secret. mul parlament al Basarabiei, au trecut 24 de Toate organele de administraţie vor fi su- zile. Deci, activitatea de organizare a cunoscut puse Sfatului Ţării și diriguite de dânsul. Din un tempo nemaipomenit, fi indcă, în primul momentul constituirii Sfatului Ţării, toate comi- rând, biroul a decis formula de reprezentare, tetele, acum existente în Basarabia, vor căpăta reieșind din criteriul etnic și ţinându-se cont un caracter strict profesional. și de reprezentativitatea politică. În schema Congresul a recunoscut că în opera de crea- viitorului parlament au fost desemnate comi- re a unei vieţi democratice și naţionale, dreptu- siile care urmau să activeze. În al treilea rând, rile minorităţilor etnice trebuie să fi e complet și a fost o corespondenţă intensă, unde tribuna- scrupulos reprezentate. lul juridic al Basarabiei a adoptat decizii în Pentru întemeierea Sfatului Ţării a fost ales vederea recunoașterii legitimităţii viitorului un Birou de organizare al Sfatului Ţării și au parlament. Și trebuie să ţinem cont de faptul 128 că această muncă de organizare era prestată face să credem că travaliul de organizare a fost Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul doar de membrii biroului desemnat și de o făcut temeinic, cu o doză de intuiţie politică serie de voluntari, în plin război, când Rusia de pionierat. Fiindcă nimeni dintre membrii era frământată de revoluţia din februarie și biroului de organizare n-a avut experienţa lu- linia frontului în România se afl a la Mărăști, crului într-un parlament. Mărășești și Oituz, iar ofensiva germană era Etapa întâi de organizare a Sfatului Ţării așteptată de la o zi la alta. s-a încheiat la 21 noiembrie 1917, dar trebuie Nu sunt de acord cu faptul că Onisifor să menţionăm că momentul organizatoric pro- Ghibu în memoriile sale își atribuie meritul priu-zis a continuat pe tot parcursul activităţii de-a fi urgentat începutul lucrărilor Sfatului acestui organ legislativ. Ţării, el chiar reproduce un fragment dintr-o Cunoaștem faptul că sistemul de selectare Ță

întâlnire avută cu Vasile Ţanţu în care, chipuri- a deputaţilor era bazat pe statistica componen- rii le, într-o formă ultimativă, i-ar fi cerut acestuia ţei etnice a Basarabiei. Ideea era ca în acest din urmă să pornească lucrările primului par- parlament să fi e reprezentat fi ecare grup et- lament al Basarabiei. nic, ceea ce s-a și întâmplat, moment foarte Construcţia solidă a acestui organ legis- progresist din punctul de vedere al democra- lativ era structurată în felul următor: mai în- ţiei contemporane europene. Judecând după tâi lucrul în comisii efectuat de reprezentanţii aceste criterii, Sfatul Ţării era unul dintre grupurilor sociale și ai organizaţiilor politice și cele mai democratice parlamente. nonguvernamentale, iar mai apoi urmau expu- A doua experienţă unică în felul ei ţine nerile poziţiilor în fracţiuni, după care atitudi- de prezenţa a două femei în cadrul acestui par- nile erau luate în ședinţele în plen. Aceasta ne lament, o noutate absolută pentru parlamentele

Catedrala din Chișinău. Fotograﬁ e de epocă 129 Deputații Blocului Moldovenesc cu Declarația de Unire în mâini europene. Aceste femei: Elena Alistar și Nade- României, care, asistând la lucrările Sfatului ja Grinfeld, reprezentau două fracţiuni care Ţării, a rămas uimit de spiritul democratic în se afl au în opoziţie una faţă de alta. Elena care își ţinea ședinţele acest organ reprezenta- Alistar era membră a fracţiunii moldove- tiv. În memoriile sale el mărturisea că, fi ind de- nești, adică a fracţiunii formate în baza Parti- putat mai mulţi ani la rând, așa și n-a ajuns la dului Naţional Moldovenesc, Nadejda Grin- tribuna parlamentului măcar o singură dată ca feld reprezenta Partidul Social-Revoluţionar să-și expună părerea privind problemele discu- și făcea parte din fracţiunea ţărănească. La tate. De fi ecare dată încercările lui de-a ajunge acest capitol putem adăuga că emanciparea la tribună erau interceptate de șeful fracţiunii politică a Sfatului Ţării a mers foarte depar- și el așa și n-a simţit plăcerea că reprezintă cu te, fi indcă în secretariatul Sfatului Ţării, unul adevărat, că apără cu adevărat interesele unui din posturi i-a revenit Nadejdei Grinfeld. Iar grup social. În expunerea lui există chiar o în ierarhia acestui parlament ca importanţă doză de invidie pentru aceiași deputaţi basara- secretariatul se situa pe locul trei. beni, care puteau liber să-și apere poziţia. O altă experienţă de excepţie o reprezin- Dacă vom căuta atent în literatura me- tă comportamentul deputaţilor. Dacă în parla- morialistică, iar cel mai bine dacă vom cerceta mentele cu tradiţii, luările de cuvânt de fi ecare procesele-verbale ale conferinţelor, vom vedea dată sunt efectuate de șeful fracţiunii ori de șe- că gradul de emancipare democratică era unul ful grupului de deputaţi, în parlamentul nostru maximal. toţi deputaţii aveau drepturi egale și fi ecare își În sensul unicităţii acestui parlament exprima opinia în orice chestiune era interesat. suntem datori să ne expunem și-ntr-o pro- Elocvente, în acest sens, sunt memoriile lui Di- blemă foarte delicată, ca să nu spunem chiar mitrie D. Pătrășcanu, deputat în Parlamentul neplăcută, și astăzi. Trebuie să recunoaștem 130 că, în 1917-1918, calitatea de-a fi deputat era rești, 2006), Alexandru Boldur descrie destinul Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul nu numai o onoare, era și un mare risc. Mai tragic al lui Iurie Ponomariov, fost profesor la mulţi deputaţi au fost împușcaţi de autorităţile Seminarul Teologic din Chișinău și deputat în române, alţi deputaţi au riscat să fi e lichidaţi de Sfatul Ţării, un deputat cu opinii progresiste, elementele bolșevizate care au pus stăpânire pe dar cu o părere proprie, cu o poziţie pe care el Chișinău în perioada 1-13 ianuarie 1918. o apăra în permanenţă. Pentru acest fapt a fost Această temă este ocolită în mod delicat, expulzat din Basarabia, dar n-a ajuns pe celă- dar astăzi, după mai mult de 90 de ani de la lalt mal al Nistrului, fi ind împușcat în spate. deschiderea lucrărilor acestui parlament, sun- În Sfatul Ţării a fost creată o comisie, con- tem obligaţi să spunem adevărul. dusă de Pan. Halippa, care trebuia să elucideze Deputaţii Ioan Panţâru, Teofi l Cotoros, toate aceste cazuri de dispariţie a deputaţilor. Ță

Nadejda Grinfeld, Iurie Ponomariov, Procop Comisia așa și n-a putut raporta adevărul des- rii Ciumacenco, Vasile Rudiev ș.a. au dispărut în pre ei. condiţii până la urmă neelucidate. Dacă în ca- Cu toate presiunile exercitate, trebuie să zul lui Panţâru se zice că familia a primit o scri- remarcăm cu o deosebită satisfacţie faptul că soare din partea regelui în care își cereau scuze deputaţii basarabeni, în marea lor majoritate, pentru omor de către autorităţile române, apoi au fost personalităţi cu o demnitate ireproșa- Nadejda Grinfeld a dispărut în momentul când bilă. a fost expulzată peste Nistru și n-a mai ajuns pe La 27 noiembrie 1918, când s-a decis Uni- celălalt mal. rea fără condiţiuni a Basarabiei, 40 de deputaţi În memoriile sale, recent publicate: Me- au semnat un protest împotriva anulării condi- morii – Viaţa mea. Lumini și umbre (Bucu- ţiunilor Unirii. Riscându-și viaţa, ei n-au vrut

Sala de ședințe a Sfatului Țării 131 Deputații Sfatului Țării care au votat Unirea. 27 mar e 1918

să expună unui risc demnitatea lor și au sem- și dușmănia între popoarele, cari până acuma nat acest act: trăiau amical și frăţește. „MEMORANDUM Această situaţie ne obligă să avem o atitu- Având în vedere condiţiile de viaţă extrem dine deosebit de severă la toate acestea și a ex- de grele ale Basarabiei noastre natale, create prima voinţa noastră fermă Guvernului Român. dintr-o parte prin războiul încontinuu, încor- Pentru a asigura pacea publică, pentru a li- dat și rușinos, dintr-altă parte, prin adminis- niști spiritul iritat și înverșunat al tuturor pătu- trarea criminală și inadmisibilă a Consiliului rilor sociale ale Basarabiei noastre, în mijlocul directorilor, noi, subsemnaţii deputaţi, în acest nemulţumirii ameninţătoare a Ţării, cari deja moment istoric, grav și grozav pe care-l su feră odată a trecut perioada de anarhie urâtă de noi ţara noastră, considerăm ca obligaţiune și dato- toţi și prin dorinţa cea mai sinceră pentru a ria noastră sfântă a indica Guvernului Român preveni orice zguduire politică, pro pu nem Gu- pe acele urmări fatale ale politicii guvernului, vernului Român următoarele revendicări: care se ducea de dânsul tot timpul. 1. Restabilirea prin decretul guvernamen- În timpul deplinei ruinări economice a Ţă- tal a libertăţii cuvântului (suprimarea cenzurii) rii, în Basarabia, odinioară așa de înfl oritoare și conștiinţei, adunărilor și sindicatelor. și acuma toată sărăcită și fl ămândă, se înădușă 2. Inviolabilitatea persoanei deputaţilor și, toate elementele de control social, se sugrumă în general, a tuturor cetăţenilor din Basarabia. toate libertăţile civile, se calcă inviolabilitatea Notă. Niciun deputat al Sfatului Ţării nu cetăţenilor și a reprezentanţilor poporului. Di- poate fi lipsit de libertate fără hotărârea Sfatu- feriţi agenţi de guvern, cari au venit în schim- lui Ţării, iar cetăţenii Basarabiei fără hotărârea bul foștilor funcţionari, băștinașii Basarabiei, și autorităţilor judiciare. asuprirea populaţiei printr-un regim arbitrar. 3. Reîntoarcerea deputaţilor în Sfatul Ţă- În fi ne, se calcă drepturile minorităţilor naţi- rii, cari au fost expulzaţi, fără cari niciun pro- onale, creând artifi cial antagonismul naţional iect de lege nu poate fi examinat de Sfatul Ţării. 132 4. Suspendarea stării de asediu și restabili- Președintele Ligii Poporului – N. Alexandri Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul rea garanţiei constituţionale. Vicepreședintele Zemstvei provinciale – 5. Realegerea prezidiului Sfatului Ţării și T. Suruceanu directorilor. Secretarul Dietei – B. Epuri 6. Toată puterea în Basarabia trebuie să Fostul vicedirector al Industriei și Comer- fi e dată Consiliului de directori, Sfatului Ţării ţului – V. Ghenzul ales. Comi saria tul general se va desfi inţa. Deputat în Diata Blocul Moldovean – 7. Transferul jandarmilor în cazărmi prin T. Corobcean calea mutării lor din sate în locurile arătate de Președintele Comitetului Ţărănesc Basa- directorul afacerilor interne al noului Directorat rabean – Gavril Buciușcan și supunerea jandarmilor administraţiei civile. Președintele Partidului Ţărănesc – Vladi- Ță

8. Convocarea organelor suprimate ale au- mir Ţâganco rii toadministrării orașului și zemstvei și restabili- Fost vicepreședinte al Afacerilor Interne – rea tuturor drepturilor pe cari aceste organe le Donico-Iordăchescu posedă, conform legii Guvernului provizoriu. Secretarul Comitetului Ţărănesc și Gru- 9. Rechemarea la serviciu a tuturor func- pul – F. Moldovanu ţionarilor basarabeni concediaţi din instituţii. Președintele Comitetului de coaliţie a 10. Restabilirea vigoarei regulilor judicia- reprezentanţilor Uniunilor Profesionale ale re după forma sa de odinioară. Funcţionarilor – Ștefan Balamez 11. Restabilirea drepturilor violate ale mi- Fostul manager al Departamentului de norităţilor naţionale. Manufacturi și Comerţ – M. Russu 12. Votarea imediată a unei legi de alegeri Reprezentantul Zemstvei Ţinutului Ben- în Sfatul Ţării și fi xarea datei alegerilor noi de der – Alexandru Ratcu către Sfatul Ţării actual. Membrii Comitetului regional al Grupu- 13. Crearea, după alegerile în Sfatul Ţării, lui Partidului Ţărănesc în Dietă – Feodor Ni- a unei comisii speciale pentru cercetarea tutu- chitiuc, George Brinici ror călcări lor de drept comise de autorităţile Fostul vicepreședinte al Comitetului Ţă- civile și militare în Basarabia. rănesc Basarabean – Nichita Budnicenko Toate cererile sus-numite, bazate pe actul Peter Cuncev de la 27 martie al anului 1918, trebuie să fi e sa- Membrii Comitetului Executiv al Partidu- tisfăcute, în caz contrar, noi, deputaţii subsem- lui Ţărănesc – Mihail Minciună, Ion Popa naţi, luăm de pe sine responsabilitatea morală Vasile Ciorăscu pentru urmări, fi indcă prin refuzarea acestora Reprezentantul Uniunilor Profesionale ale se violează actul de la 27 martie a anului 1918. Funcţionarilor și deputatul din Dietă – Teodor Noi rugăm să ne daţi răspuns până la di- Pojoga zolvarea Sfatului Ţării sau, în orice caz, până la Do..., do... – Mihail Machedon 5 decembrie a anului 1918, după stilul vechi. Consilierul orașelor – V. Lunev Documentul de faţă este făcut în două Reprezentantul funcţionarilor poștali ba- exemplare. sarabeni – Teodor Uncu Semnături: Ion Garbuz Fost vicepreședinte al Blocului Moldo- Fost președinte al Comitetului executiv al vean – Ioan Păscăluţă zemstvei Orhei, reprezentantul din Dietă al ar- Președintele Congresului Militar – V. Ci- menilor basarabeni – Bajbeuk Melicov jevschi Nicanor Ciocan 133 Filip Almendinger „DECLARAŢIA DE LA 2 DECEMBRIE Petre Picior-Mare 1917 Vicepreședinte al Comitetului de organi- Declaraţia din 2 decembrie 1917 despre zare a Dietei – V. Zubac proclamarea Republicii Democratice (Popula- Președintele Zemstvei ţinutului Chișinău re) Moldo ve nești a fost comunicată ofi cial la 6 – Teodor Neagul (Neaga) decembrie 1917, în sala de ședinţe a Palatului E. Vizitiu Sfatului Ţării. În preajma clădirii au fost înco- Fostul ministru de interne pentru Repu- lonate în careu câteva unităţi militare: moldo- blica Moldova, deputat al Partidului Ţărănesc veni, ucraineni și polonezi. După Tedeumul și fostul comisar al Guvernului provizoriu – ofi ciat de P.S.S. Gavriil, membrii Sfatului Ţării, Vladimir Kristy în frunte cu președintele Ion Inculeţ, au ieșit Zaharia Bacsan în faţa ostașilor. Președintele a citit în limbile Președintele Comitetului cantonal Dancu, română și rusă Declaraţia despre proclamarea deputat – Calis Savciuc Repub licii Democratice Moldovenești: Reprezentantul bulgarilor și găgăuzilor, «Moldoveni și noroade înfrăţite ale Basa- deputat în Dietă – A. Novicoff rabiei! Deputatul Grupului Ţărănesc – A.P. Cu- Republica rusească se afl ă în mare primej- lava die. Lipsa de stăpânire la centru și neorânduia- Deputat – Demetrius Mărchitan la în toată ţara, care este istovită prin lupta cu Deputatul Zemstvei Ismail – T. Kirilov” dușmanul de din afară, duce la pieire întreaga [După cartea: Iurie Colesnic. Generaţia Unirii. republică. Chișinău, 2004] În această clipă îngrozitoare singura cale Noi putem să fi m de acord cu el, putem de izbăvire pentru Republica Democrati- să-l acuzăm, dar ca gest trebuie să avem cura- că Rusească este ca NOROADELE EI SĂ SE jul și să-i subliniem importanţa, fi indcă aceasta UNEASCĂ ȘI SĂ-ȘI IEIE SOARTA ÎN MÂI- este misiunea unui deputat, de-a avea o poziţie NILE LOR, ALCĂTUINDU-ȘI STĂPÂNIRI și în orice situaţie de-a apăra această poziţie. NAŢIONALE, ÎN HOTARELE ŢĂRILOR Evident că într-o ochire retrospectivă asu- UNDE LOCUIESC. pra acestui parlament al Basarabiei este foarte ÎN PUTEREA TEMEIULUI ACESTUIA delicat, chiar imposibil să-i nuanţezi toate as- ȘI AVÂND ÎN VEDERE AȘEZAREA RÂNDU- pectele activităţii. Nici nu ne-am propus acest IELII OBȘTEȘTI ȘI ÎNTĂRIREA DREPTURI- lucru, fi indcă deja avem o lucrare publicată în LOR CÂȘTIGATE PRIN REVOLUŢIE, BA- acest sens Generaţia Unirii (Chișinău, 2004), SARABIA, SPRI JININDU-SE PE TRECUTUL am vrut doar să subliniez două momente unice SĂU ISTORIC, SE DECLARĂ DE ASTĂZI în felul său. Primul ţine de viteza de organizare ÎNAINTE REPUBLICĂ DEMOCRATICĂ a activităţii Sfatului Ţării. În condiţii de război, MOLDOVENEASCĂ, CARE VA INTRA ÎN de permanentă ameninţare de-a fi ocupaţi de ALCĂTUIREA REPUBLICII FEDE RATIVE armate de intervenţie, acest prim parlament DEMOCRATICE RUSEȘTI, CA PĂRTAȘ CU al Basarabiei a reușit să adopte acte istorice de ACELEAȘI DREPTURI. importanţă primordială. Până la chemarea adunării poporane a La 2 decembrie 1917, adoptă declaraţia Republicii Moldovenești, care va fi aleasă de tot despre autonomia Basarabiei și crearea Re- norodul prin glăsuire de-a dreptul, deopotri- publicii Democratice Autonome Moldove- vă și tăinuită, după sistemul proporţional, cea nești: mai înaltă ocârmuire a Republicii Democratice 134 Moldovenești este Sfatul Ţării, alcătuit din îm- Sfatul Ţării are în vedere să lucreze un Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul puterniciţii tuturor organizaţiilor democratice plan de măsuri în legătură cu demobilizarea revoluţionare, ale deosebitelor noroade și din oștilor și a fabricilor. împuterniciţii zemstvelor și târgurilor. Ca să înlăture grozăviile foametei și a ur- Puterea împlinitoare în Republica Demo- mărilor ei, Sfatul Ţării va lua toate măsurile ca cratică Moldovenească o are Sfatul Directori- să fi e arate și semănate toate câmpiile slobode lor Generali, care sunt răspunzători numai îna- ale Basarabiei. intea Sfatului Ţării. 4) Să orânduiască alegeri drepte în așeză- Înfăptuind voinţa noroadelor trăitoare pe mânturile locale ale sineocârmuirii, care încă pământul Republicii Moldovenești, Sfatul Ţării nu au fost alese, pe temeiul glăsuirii obștești, are în vedere: de-a dreptul, deopotrivă și tăinuită, după siste- Ță

1) Să cheme în timpul cel mai scurt adu- mul proporţional, și să chezășluiască pe deplin rii narea poporană a Republicii Moldovenești, bunul mers al acestor așezăminte. aleasă prin glăsuire obștească, de-a dreptul, 5) Să apere toate slobozeniile, câștigate deopotrivă și tăinuită, după sistemul propor- prin revoluţie, precum: slobozenia cuvântului, ţional. tiparului, credinţei, cugetului unirilor, adună- 2) Să împartă norodului muncitor tot pă- rilor și grevelor, să chezășluiască neatingerea mântul fără plată, pe temeiul folosirii drepte. persoanei și a locuinţei și să așeze judecata Până la întocmirea unei legi despre trece- dreaptă pentru tot norodul. rea pământului la norodul muncitor, ca să nu 6) Să desfi inţeze pedeapsa cu moartea fi e neorânduială și irosire a bogăţiilor ţării, tot pentru totdeauna pe pământul Republicii Mol- pământul, care nu se lucrează cu braţele stăpâ- dovenești. nului, împreună cu vitele și stro menturile gos- 7) Să chezășluiască pe deplin drepturi de- podăriei, va trece în seama comitetelor pămân- opotrivă pentru toate noroadele ce trăiesc pe tești, alese din nou pe temeiul democratic. pământul Republicii Moldovenești, dându-le Sfatul Ţării va întocmi porunci amănunţi- autonomie naţional-culturală personală. te despre felul cum trebuie să treacă pământul 8) Să orânduiască treaba învăţământului în seama comitetelor și cum acestea trebuie să pe temeiul autonomiei și naţionalizării pentru orânduiască treaba pământului. toate popoarele Republicii Moldovenești. Pădurile, apele, bogăţiile de subt pământ, 9) Să întocmească îndată polcuri naţio- câmpurile de încercare, răsadniţele, ogoarele nale de ostași născuţi pe pământul Basarabiei pentru sfeclă, precum și viile și livezile boie- pentru apărarea bogăţiilor ţării de jaf în vre- rești, mănăstirești, bisericești și ale udelurilor mea demobilizării oastei și pentru izbăvirea (domeniile coroanei) și, în sfârșit, toate curţile ţării de cea mai strașnică anarhie. boierești, fi ind avere obștească a norodului, vor 10) Să ia măsuri pentru ca îndată SĂ SE trece pe seama comitetului pământesc general ÎNCHEIE PACE FĂRĂ RĂPIRI DE PĂMÂN- al Republicii Moldovenești. TURI STRĂI NE ȘI FĂRĂ DESPĂGUBIRI 3) Să orânduiască treaba îndestulării no- DE RĂZBOI, DÂNDU-SE NOROADELOR rodului cu hrănile și mărfurile de trebuinţă; să DREPTUL DE A-ȘI HO TĂRÎ SOARTA; pacea orânduiască munca lucrătorilor, urcând plata trebuie să fi e încheiată în înţelegere cu întovă- ei și așezând în toate întreprinderile ziua de rășiţii (aliaţii) și cu toate noroadele Republicii muncă de opt ceasuri, și să întocmească con- Democratice Federative Rusești. trolul ţării asupra fabricilor și a veniturilor pe Moldoveni și popoare înfrăţite ale Repu- tot pământul Republicii Moldovenești. blicii Moldovenești! 135 În clipa aceasta groaznică, când stăm la după nevoile și cererile norodului; aceste ho- marginea prăpastiei, anarhiei, vărsării de sân- tărâri se vor recunoaște de Guvernul Român. ge frăţesc, sărăciei, foametei și frigului, Sfatul 2) Basarabia își păstrează autonomia pro- Înalt al Ţării vă cheamă în jurul său, să puneţi vincială, având un Sfat al Țării (Dietă), ales pe toate puterile voastre pentru lupta hotărâtoare viitor prin vot universal, egal, direct și secret, împreună cu toate popoarele Republicii Mol- cu un organ împlinitor și administraţie pro- dovenești ca să sprijinească din răsputeri și să prie. apere adunarea întemeietoare rusească. 3) Competenţa Sfatului Ţării este: Sfatul Ţării cheamă pe moldoveni și pe toa- a) Votarea bugetelor locale; te noroadele înfrăţite ale Basarabiei să se apuce b) Controlul tuturor organelor zemstvelor harnic de lucrul obștesc, clădind viaţa nouă pe și orașelor; temelia slobozeniilor, dreptăţii și frăţiei. c) Numirea tuturor funcţionarilor admi- Numai astfel vom scăpa noi ţara noastră nistraţiei locale prin organul său împlinitor, iar și vom feri-o de pieire pe marea Republică De- funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern. mocratică Rusească.»” [După cartea: Iurie Co- 4) Recrutarea armatei se va face în princi- lesnic. Generaţia Unirii. Chișinău, 2004] piu pe baze teritoriale. Deja la 24 ianuarie 1918, a fost adoptată 5) Legile în vigoare și organizaţia locală declaraţia despre crearea Republicii Indepen- (zemstve și orașe) rămân în putere (în redacţia dente Moldovenești, iar la 27 martie 1918 de- de pe urma Guvernului Provizoriu) și vor pu- claraţia Unirii: tea fi schimbate de Parlamentul Român numai „DECLARAŢIA SFATULUI ŢĂRII REPU- după ce vor lua parte la lucrările lui și repre- BLICEI DEMOCRATICE MOLDOVENEȘTI zentanţii Basarabiei. din 27 martie anul 1918 6) Respectarea drepturilor minorităţilor DESPRE UNIREA CU ROMÂNIA-MA- din Basarabia. MĂ 7) Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor in- (Extras din jurnalul ședinţei plenare a Sfa- tra în Consiliul de Miniștri Român, acum de- tului Ţării din 27 martie anul 1918) semnaţi de actua lul Sfat al Ţării, iar pe viitor ÎN NUMELE POPORULUI BASARABI- luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei din EI, SFATUL ŢĂRII DECLARĂ: Parlamentul Român. Republica Democratică Moldovenească 8) Basarabia va trimite în Parlamentul Ro- (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, mân un număr de reprezentanţi proporţional Marea Neagră și vechile graniţe cu Austria, cu populaţia, aleși pe baza votului universal, Ruptă de Rusia, acum o sută și mai bine de egal, direct și secret. ani, din trupul vechii Moldove, 9) Toate alegerile din Basarabia pentru În puterea dreptului istoric, în puterea voloste, sate, orașe, zemstve și Parlament se vor dreptului de neam și frăţiei de sânge, pe teme- face pe baza votului universal, egal, secret și di- iul principiului, că noroadele singure să-și ho- rect. tărască soarta lor, 10) Libertatea personală, libertatea tipa- DE AZI ÎNAINTE ȘI PENTRU TOT- rului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor și DEAUNA SE UNEȘTE CU MAMA SA RO- toate libertăţile obștești vor fi garantate prin MÂNIA. Constituţie. Această unire se face pe următoarele baze: 11) Toate călcările de legi, făcute din mo- 1) Sfatul Ţării actual rămâne mai departe tive politice în vremurile tulburi ale prefacerii pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare din urmă, sunt amnistiate. 136 BASARABIA, UNINDU-SE, CA FIICĂ, Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul CU MAMA SA ROMÂNIA, Parlamentul Ro- mân va hotărî convocarea neîntârziată a Con- stituantei, în care vor intra proporţional cu po- pulaţia și reprezentanţii Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor și garanţiilor de mai sus. TRĂIASCĂ UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA DE-A PURUREA ȘI TOTDEAU- NA! Ță

Chișinău, 27 martie 1918. rii ORIGINALUL ISCĂLIT: PREȘEDINTELE Sfatului Ţării I. INCU- Drapelul Sfatului Țării LEŢ și Secretarul I. BUZDUGAN Secretar: A. Scobioală” [După cartea: Iurie Pentru conformitate: Colesnic. Generaţia Unirii. Chișinău, 2004] PREȘEDINTELE Sfatului Ţării Pan. Un capitol aparte al activităţii Sfatului Ţă- Halippa (semnătura) rii l-a constituit scrierea Constituţiei Basarabi- SECRETARUL Ion Buzdugan (semnătu- ei. A fost elaborat un prim-proiect de Constitu- ra)” ţie care n-a reușit să fi e pus în discuţie, dar care La 27 noiembrie 1918, Sfatul Ţării decide prezintă o mostră de gândire juridică demo- să se dezică de condiţiunile adoptate la 27 mar- cratică europeană, expusă la început de secol tie 1918: XX într-un moment foarte difi cil psihologic, „În urma Unirii cu România-Mamă a Bu- ieșirea de sub tutela Imperiului rus, o constitu- covinei, Ardealului, Banatului și ţinuturilor ţie care însemna un manifest al libertăţii. ungurești, locuite de români, în hotarele Du- Trebuie să recunoaștem că Sfatul Ţării și-a nării și Tisei, Sfatul Ţării declară că Basarabia asumat responsabilităţi nu numai legislative, el renunţă la condiţiunile de unire, stipulate în și-a asumat responsabilitatea pentru toată ad- actul de la 27 martie, fi ind încredinţată că în ministrarea Basarabiei – formarea guvernului, România tuturor românilor regimul curat de- lupta cu anarhia și cu foamea, relaţiile exter- mo cratic este asigurat pe viitor. ne. Toate aceste domenii au fost acceptate de Sfatul Ţării, în preziua Constituantei ro- nevoie, reieșind din specifi cul situaţiei, dar re- mâne, care se va alege după votul universal, și zultatul fi nal a demonstrat efi cienţa activităţii rezolvând chestia agrară după nevoile și cereri- primului parlament al Basarabiei. le poporului, anulează celelalte condiţiuni din În linii mari, am conturat activitatea pri- Actul Unirii din 27 martie și declară unirea ne- mului parlament al Basarabiei anume sub as- condiţionată a Basarabiei cu România-Mamă. pectul unicităţii lui și cred, chiar sunt convins, Președinte: Pan. Halippa că actualul parlament are încă multe de învăţat Vicepreședinţi: V. Bârcă, Gh. Buruiană; de la acest prim for legislativ al Basarabiei.

137 PRIMUL PREȘEDINTE AL SFATULUI ŢĂRII INCULEŢ, Ion (5.IV.1884, Răzeni, jud. Lăpușna – 19.XI.1940, București). Moldovean. Studii: Școala Teologică (1899), Seminarul Teologic din Chișinău (1905), Facultatea de ști- inţe fi zico-matematice a Universităţii Imperiale din Sankt Petersburg (1906-1911). Colaborează la primul ziar basarabean în limba română Basa- rabia (1906-1907), în care publică articole pe diverse teme, unele semnându-le cu pseudonimul Ion Gându. În august 1917 revine la Chișinău, având, printre altele, și misiunea de a orienta mișcări- le politice din Basarabia în direcţia menţinerii unităţii Imperiului Rus și este ales ajutor de comisar gubernial al Basarabiei. În Sfatul Ţării a fost delegat de Congresul al treilea al delegaţilor ţărani, aleși de comunele tuturor judeţelor Basarabiei. Mandat validat de la 21.XI.1917 până la 27.XI.1918. A fost președinte al Sfatului Ţării înce- pând cu 21 noiembrie 1917. La 27 martie 1918 a votat Unirea Basara- biei cu România. Ion Inculeț George Tofan descrie momentul desemnă- rii lui pentru postul de președinte, schiţându-i zvelt, bălan. Poartă o simplă bluză militară, peste portretul pe fundalul dinamic al nemuritoarelor care e trasă o curea. Aparţine, și după exterior, evenimente: democraţiei rusești. Cuvântarea sa de program o „Deputaţii și publicul în picioare fac o căl- începe în limba moldovenească; vorbește cu glas duroasă manifestaţie alesului. El pășește spre puternic, rar și apăsat. Pune multă convingere în locul președinţial; în clipa aceasta dna Alistar îi vorbele pe care le alege și subliniază ideile mai de încinge peste piept o lentă lată cu tricolorul naţi- seamă. Cuvântarea lui se ţine în cadrul ideilor onal, ceea ce stârnește o nouă manifestaţie. generale: lupta împotriva anarhiei, împotriva in- Primul președinte al Sfatului Ţării e fi u de culturii, dezlegarea chestiei agrare, aproviziona- ţăran din Basarabia, docent privat la Universita- rea ţării, democratizarea, garanţii pentru dezvol- tea din Petrograd, membru al Comitetului central tarea liberă a tuturor popoarelor din Basarabia. al soldaţilor și muncitorilor din Rusia, ajutor de Sfârșește cu o chemare la unire. Cuvântarea-pro- comisar al Basarabiei; e tânăr de 33 de ani, înalt gram e primită cu aprobări unanime.” 138 După Unire, face parte din Guvernul Ro- „AMINTIRI DIN ZILELE MĂREŢE ALE Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul mân în calitate de ministru fără portofoliu, mi- RENAȘTERII BASARABIEI nistru de stat (pentru Basarabia) în guvernele Au trecut 15 ani de la Unirea Basarabiei. Marghiloman, Coandă, I.C. Brătianu, Văitoianu O clipă în viaţă unui popor – o epocă în (1918-1920), ministru de stat în guvernele Vai- viaţa unei generaţii. da-Voievod (1920), Alexandru Averescu (1921), Să ne fi e permis să facem în ziua aceasta o Ion I.C. Brătianu (1926), ministru al sănătăţii mică recapitulare a faptelor. și ocrotirii sociale în guvernele Barbu Știrbei Noi, cei din Basarabia, urmăream cu aten- (1927), Ion I.C. Brătianu (1927), Vintilă I.C. ţie și înfrângere calea pe care va apuca-o Ve- Brătianu (1928), ministru de interne în gu- chiul Regat în războiul mondial. vernele Ion Gh. Duca (1933), Constantin An- Calea alături de Puterile Centrale însem- Ță

gelescu (1934), Gheorghe Tătărescu (1934, 1936), na calea forţei brutale; dar, în același timp, ea rii vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și mi- era în contra Rusiei, și deci însemna dezrobirea nistru de stat (1937), ministru secretar de stat cu un ceas mai înainte a Basarabiei. (1940). Este deputat în Parlamentul României. Calea alături de marii aliaţi înseamnă ca- Membru al Academiei Române lea libertăţii și dreptăţii. Dar ea, fi ind în același (10.X.1918). În prezent, una din străzile din sec- timp și alături de Rusia, speranţele românilor torul Central al Chișinăului îi poartă numele. basarabeni de eliberare se amânau. Opera: Să-și închipuie orice tragedia sufl etească Spaţiul și timpul în noua lumină știinţifi că. a românilor dintre Prut și Nistru. Dezrobirea București, 1920. lor, la care trebuia să contribuie mica Româ- Ma premiere rencontre avec De Saint-Aula- nie, înseamnă pe vremea aceea întronarea în ire. 1930. întreaga lume a grelei neacţiuni. Întronarea pe În paginile revistei Viaţa Basarabiei nu- pământ a celor mai înalte idealuri omenești, la mele lui a apărut frecvent: Memoriu cu privire care trebuia să contribuie și mica Românie, în- la chestiunea românilor evacuaţi din Basarabia semna – pe vremea aceea, e drept – dezrobirea (1940, nr. 9-10, p. 106-109); Ca să se știe: (Ion Ardealului și a Bucovinei, însă și o mai apăsă- Inculeţ – proprietar cu 500 hectare de pământ) toare robie a Basarabiei. (1940, nr. 7-8, p. 99.); Cazacu, P. Ion Inculeţ Ne întrebăm noi, cei din Basarabia, dacă (1940, nr. 11-12, p. 6-9); Halippa, Pan. Ion Incu- era în Vechiul Regat un singur român care n-ar leţ (1940, nr. 11-12, p. 113-120); Memoriei lui fi dorit și Ardealul, și Basarabia. Ion Inculeţ: (Necrolog) (1940, nr. 11-12, p. 1-2); Ne răspundeam: fi rește că nu. Pântea, Gherman. Ion Inculeţ (1940, nr. 11-12, Toată chestiunea constă nu în preferinţa p. 3-5); Pelivan, Ioan. Ion C. Inculeţ și Confe- dragostei faţă de una sau altă provincie, ci în rinţa de pace de la Paris (1919-1920): (Amintiri, scrierea posibilităţilor de dezrobire. Prăbuși- observaţii și scrisori) (1940, nr. 11-12, p. 93-112). rea Austro-Ungariei și dezmembrarea acestui În anii ’90 consultând publicaţiile vremii conglomerat artifi cial de popoare – păreau mai de la Academia Română am reușit să adun fi lă verosimile și mai grabnice decât căderea colo- cu fi lă memoriile lui foarte subiective, dar foar- sului rus. te interesante pe care le-am tipărit în volumul: Cele ce au urmat marelui război au do- Ion Inculeţ. O revoluţie trăită. Chișinău, 1994. vedit că au avut dreptate, au văzut bine acei Iar mărturisirea de mai jos vine ca o com- români din România Mică, care în frunte cu pletare la memoriile altor participanţi la epo- Regele Ferdinand au înfăptuit-o în momentele calul eveniment: hotărâtoare pe calea marilor aliaţi. Numai lup- 139 ta alături de marii aliaţi a putut duce la Unirea prejur. Pe urmă mai era și o moralitate istorică. Basarabiei, în urma revoluţiei ruse, și a Buco- Dacă trebuia să se facă Unirea tuturor Români- vinei, și a Ardealului, în urma înfrângerii defi - lor cu mult sânge vărsat în război, apoi la baza nitive a Puterilor Centrale. acestei uniri trebuia să fi e, în primul rând, sân- Se mai punea pentru noi, cei din Basara- gele vărsat de propriii lor fi i, și nu de fi ii altor bia, care urmăream peripeţiile marelui război, străini. dacă Vechiul Regat putea să rămână neutru și Unirea Basarabiei s-a făcut în momentele pe urmă proaspete să culeagă roadele ieșite din poate cele mai grele prin care a trecut vreodată luptele altora. Neamul românesc. Mica Românie – bogată și fericită în felul Ziua Unirii Basarabiei de la 9 aprilie 1918 ei – de ce trebuia să intre în război? a însemnat ziua renașterii Neamului, ziua înce- În dosul semnăturii tratatului de intrare perii creării României Mari. în război nu se întrevedeau oare zeci și sute de * * * mii de tineri vieţi sacrifi cate și bogăţii adunate Acum să ne daţi voie să retrăim împreună în decenii și veacuri distrate? acea zi măreaţă, ziua renașterii Neamului nos- Nu, nu putea Mica Românie să stea deo- tru. parte cu mâinele necrucișate în învălmășeala Era marţi, 27 martie (stil vechi), 9 aprilie aceea generală. Ea ar fi fost atrasă în război și (stil nou) 1918. fără voia ei. Dar mai erau și strigătele de ajutor Vasta clădirii a Sfatului Ţării încă de dimi- ale fraţilor de același sânge, robiţi de jur îm- neaţă gemea de enorma mulţime a cetăţenilor

Rândul din mijloc: Daniil Ciugureanu, primul ministru al României Alexandru Marghiloman și Ion Inculeț 140 după votarea Actului Unirii. 27 mar e 1918 și cetăţenelor ce venise nu numai din Chișinău, A impresionat puternic pe toţi și a miș- Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul dar din întreaga Basarabie să asiste la istoricul cat adânc pe moldovenii prezenţi declaraţia act al Unirii. reprezentantului polonez, deputatului Dut- Toată fruntea intelectuală a provinciei chevici, devenit pe urmă în Polonia reînviată dintre Prut și Nistru era de faţă. ministru de justiţie, iar acuma dispărut dintre Deasupra clădirii fâlfâia bătut de vântul cei vii. primăverii falnicul tricolor românesc. Basara- „Regret foarte mult, a spus S-sa, că în bia, declară încă de la 24 ianuarie Republică această zi solemnă pentru moldoveni eu tre- Moldovenească independenţă, își adaptase ca buie să vorbesc în limba rusă, care a fost sim- drapel cel al neamului din România liberă – bolul subjugării naţiunii moldovene, precum roșu, galben, albastru. și acelei poloneze. Limba moldovenească n-o Ță

Grupările politice și naţionale ale Parla- cunosc, iar pe cea poloneză nu o vor putea în- rii mentului Basarabean discutau fi ecare separat ţelege moldovenii. moţiunile de propus. În această zi măreaţă eu salut călduros fe- Întreaga atenţie era îndreptată asupra Blo- ricitul popor moldovenesc înfrăţit, care în sfâr- cului Moldovenesc – cea mai numeroasă gru- șit poate să se unească cu poporul român legat pare a Sfatului Ţării. prin sânge. Fracţia ţărănească, care avea și ea mulţi În numele poporului polonez din Basara- moldoveni, era cea mai frământată. bia susţine în întregime Unirea Basarabiei cu În gruparea blocului minorităţilor își fă- România, cum aceasta o doresc moldovenii lo- cea tot mai mult loc ideea abţinerii de la vot. cuitori băștinași ai acestei ţări.” Discuţiunile la grupări a durat în încorda- A sosit momentul votării. Prima trebuia rea generală până la ora 4 după-masă. pusă la vot declaraţia de unire a blocului mol- În fi ne, clopoţelul invită pe deputaţii în dovenesc ca cea dintâi propusă. sala de ședinţă. Clipe de emoţiune și solemnitate. Secre- Redăm după procesul-verbal mersul șe- tarul Sfatului Ţării: Ion Buzdugan într-o liniște dinţei: impresionantă a sălii dă citire moţiunii Blocu- „Domnul Ion Inculeţ ocupă fotoliul pre- lui moldovenesc. zidenţial. Guvernul Republicii în frunte cu dr. „În numele poporului Basarabiei Sfatului Daniil Ciugureanu este de faţă în întregime. Ţării declară: Republica Democrată Moldove- Președintele deschide ședinţa cu cuvintele: nească Independentă (Basarabia) în hotarele „Ședinţa de astăzi va fi istorică pentru neamul dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile nostru. Să depunem toate silinţele ca să ieșim graniţi cu Austria, ruptă de Rusia acum 100 și cu cinste în acest moment istoric. Dumnezeu mai bine de ani din trupul vechii Moldave – în să ne lumineze conștiinţele.” puterea dreptului istoric și dreptului de neam Ordinea de zi propusă și acceptată de pe baza principiului că noroadele singure să și Adunare a fost: dintâi să se asculte declaraţiile hotărască soarta lor – de azi înainte și pentru tuturora grupărilor și pe urmă moţiunilor pro- totdeauna se unește cu Mama sa România. puse să se pună la vot. Trăiască Unirea Basarabiei cu România A urmat citirea declaraţiilor Blocului de-a pururea și totdeauna.” Moldovenesc, fracţiunii ţărănești, minorităţii În urma hotărârii Adunării votarea s-a fă- germane, minorităţii bulgare-găgăuze, mino- cut deschis și nominal. rităţii ucrainene, minorităţii poloneze, mino- După terminarea votării dl președinte aju- rităţii ruse. tat de vicepreședintele Pantelimon Halippa și 141 întreg Biroul, în acea impresionantă tăcere a Mulţi se îmbrăţișează felicitându-se re- sălii, numără voturile. ciproc. Mulţi își strâng mâinele nemaiputând Rezultatul se aduce la cunoștinţa Adună- pronunţa niciun cuvânt. rii de către dl președinte cu cuvintele: În atare împrejurări la Chișinău, acum 15 „Cu adâncă emoţiune vă aduc la cunoștin- ani, în ziua de 9 aprilie 1918, românii basara- ţă domnilor deputaţi rezultatul votării. Pentru beni dintre Prut și Nistru au hotărât să trăiască rezoluţia Blocului Moldovenesc au votat 86 de- uniţi într-un stat naţional cu poporul român putaţi, contra 3, s-au abţinut 36, absenţi 13. din România liberă. Au hotărât liber și din pro- Cu majoritatea de 86 voturi contra 3 re- pria iniţiativă. zoluţia Blocului Moldovenesc pentru Unirea În astfel de atmosferă s-a săvârșit primul Basarabiei cu România este primită. Dreptatea act al unităţii noastre naţionale. istorică a fost restabilită. În baza dreptului de Majestatea Sa Regele Ferdinand ca răs- autodeterminare poporul basarabean român a puns la înștiinţarea noastră despre Unire a bi- hotărât să trăiască împreună cu fraţii de dinco- nevoit să ne trimită următoarea telegramă: lo de Prut. „Cu adâncă emoţiune și cu inima plină de Trăiască Unirea cu România-Mamă!” bucurie am primit știrea despre spontanul act O clipă de tăcere și pe urmă aplauze fur- ce s-a săvârșit atât de puternic în timpul din tunoase, ovaţii, strigăte de: Trăiască România urmă în inimile moldovenilor de peste Prut, Mare! Trăiască Unirea! a primit prin votul înălţător al Sfatului Ţării o Din public se aruncă fl ori deputaţilor. solemnă afi rmare. Un vis frumos s-a înfăptuit. Încă o clipă și publicul se amestecă cu depu- Din sufl et mulţumesc bunului Dumnezeu că taţii. Bucurie pe feţele tuturor. Unii în destin- mi-a dat în zile de restriște ca o dulce mângâ- derea după atâtea ore de încordare nu-și pot iere să văd după 100 de ani pe fraţii basarabeni reţine lacrimile. reveniţi iarăși la Patria-Mamă.

Casa lui Ion Inculeț de la Bârnova, jud. Iași 142 Aduc prinosul meu de caldă mulţumire „Pământ și drepturi!” – era strigătul mol- Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul Domniei Voastre și Sfatului Ţării, a cărui patri- dovenilor basarabeni sub dominaţia străină. otice sforţări au fost încoronate cu succes. Tot pământul a trecut în întregime în mâi- În aceste momente solemne și înălţătoare nile moldovenilor muncitori ce vor fi de-a pu- pentru Patrie, de aici înainte comună, vă tri- rurea zidul de nepătruns răsăritean al Statului mit la toţi cetăţenii din noua Românie de peste nostru; toate drepturile, în frunte cu dreptul de Prut regescul Meu salut, înconjurându-vă cu a vorbi peste tot locul în limba neamului, Ro- aceeași inimă caldă și iubire frăţească. mânii din Basarabia le-au căpătat numai atunci FERDINAND” când ei s-au unit cu Patria-Mamă pentru a duce * * * mai departe o viaţă comună – politică socială, Să ne mai fi e îngăduit acuma, după 15 ani, economică și culturală – în zilele de fericire ca Ță

să facem oarecare constatări. și în zilele de restriște. rii Poporul basarabean român prin marea La cultura neamului românesc au con- revoluţie rusească și-a dobândit toate libertă- tribuit și Românii din Basarabia, cu toate că ţile. Dar, după cum spunea Simion Barnuţiu în Prutul era graniţa cea mai de nepătruns pentru 1848, pe câmpia de la „libertatea fără naţiona- infl uenţele din România liberă. litate însemnează moartea unui popor”. E destul să pomenim numele lui Constantin Pentru a nu muri, poporul român ba- Stamati, Alecu Russo, Alexandru Donici, Bogdan sarabean a hotărât Unirea cu Patria-Mamă, Petriceicu Hasdeu. Soarta a voit ca noi, cei mai aplicând unul din primii marele principiu de despărţiţi și mai ameninţaţi, să ne pierdem limba, autodeterminarea popoarelor ce răsărea pe fi r- să dăm prin poetul basarabean Mateevici cea mai mamentul omenirii. frumoasă poezie despre limba română. Pentru trăinicia Unirii, era necesar ca ea Vă aduceţi aminte: să fi e nu consecinţa cuceririi, ci rezultatul unei „Limba noastră-i o comoară sincere expresiuni a voinţei românilor de pre- În adâncuri înfundată, tutindeni de a avea o viaţă comună în sânul Un șirag de piatră rară, neamului întregit. Pe moșie revărsată” Spre fericirea neamului românesc așa s-au și apoi: și întâmplat. „Limba noastră-i limbă sfântă, Basarabia, Bucovina și Ardealul n-au fost Limba vechilor cazanii, cucerite contra voinţei lor. Adunările naţionale Care-o plâng și care-o cântă din Chișinău, Cernăuţi și Alba Iulia au expri- Pe la vatra lor ţăranii.” mat liber, din propria iniţiativă, voinţa Româ- Verigi puternice o leagă sufl etește pe Ba- nilor din aceste provincii de a avea o Patrie co- sarabia de România Mare. mună, de aceea România Mare în jurul micului Este, în primul rând, același sânge și care vechiului regat. s-a vărsat în abundenţă în luptele seculare pen- Unirea s-a făcut în condiţii atât de favora- tru Unire și care curge în vinele tuturor Ro- bile – aceasta nu trebuie s-o uităm niciodată, mânilor de la Nistru până la Tisa, hotărâţi să fi indcă a existat micul, vechiul regat ca stat li- trăiască în unire. ber și independent, care în momentele hotărâ- Este aceeași limbă și aceeași credinţă trans- toare n-a ezitat o clipă să aducă prin glorioasa misă de sute de ani din generaţie în generaţie, lui armată pe altarul întregirii neamului toate care au plămădit sufl etul românesc, atât de sta- jertfele și tot ajutorul cerut de fraţii de prim- tornic în existenţa lui și atât de dârz în apărarea prejur subjugaţi. drepturilor și dreptăţii cauzelor românești. 143 Mai sunt amintiri ce nu se șterg despre s-a întregit unindu-se din libera voinţă într-un originea comună, o așezare comună pe pămân- singur popor. tul strămoșesc, o istorie comună, care ţin ne- Marele Rege al Unirii i-a urmat alt Mare stinse aspiraţiunile permanente ale unui neam. Rege Carol al II-lea, Regele Consolidării Unirii Și toate acestea verigi și încă multe altele și al măririi neamului românesc întregit prin- i-au făcut pe Românii din Ardeal, după 1000 tre celelalte popoare ale lumii. de ani, pe cei din Bucovina după 150 de ani, iar Așa vor vorbi generaţiile viitoare despre pe cei din Basarabia după 100 de ani de viaţă generaţia Unirii. Ca în povești. răsleaţă, în momentul pregătirii de istorie, să Iar noi cei din această generaţie să ne pro- se scoale toţi ca unul pentru a-și clădi o viaţă slăvim neamul întregit. Să ne proslăvim Patria. în Unire. Acesta este adevărul. Să ne proslăvim Regele Nostru, simbolul și Unirea Basarabiei a fost recunoscătoare de chezășia unităţii noastre naţionale. toate popoarele – dintru întâi de Puterile Cen- Ion Inculeţ” trale și pe urmă de marii aliaţi prin Tratatul de [Cum a fost votată Unirea: Amintiri din zile- la Paris din octombrie 1920, în care Tratat se le măreţe ale renașterii Basarabiei, Viaţa Basara- spune hotărât: „Înaltele părţi contractate – Im- biei, 1933, nr. 4-5, p. 3-10] periului Britanic, Franţa, Italia, Japonia, decla- ră că recunosc suveranitatea României asupra CUM SE NASC LEGENDELE teritoriului Basarabiei.” De mai multă vreme discutăm cu astro- Avem toată convingerea că va veni timpul nomul Alex Găină despre o temă deosebit de când și poporul rus va recunoaște dreptul și difi cilă: Ion Inculeţ – fi zician. Se știe că fostul dreptatea noastră asupra acestui ţinut româ- președinte al Sfatului Ţării și fostul ministru nesc. al Basarabiei, a fost și membru al Academi- Dar tăria Basarabiei românești se bizuie nu ei Române și chiar vecepreședinte al înaltului atât pe Tratatul Internaţional, cât pe conștiinţa for știinţifi c. Că a fost o persoană care ușor se generală românească, cum că această provincie descurca în orice situaţie nimeni dintre cei care este și a fost a noastră, a României Mari. Iar so- s-au ocupat de biografi a lui n-o pune la îndoia- lidaritatea Unirii se sprijină pe hotărârea celor lă. Totuși, corespondenţa dintre istoricul Ale- 18 000 000 de Români de a apăra cu sânge și fi er xandru Boldur, afl at la București, și Anton Cri- și de a păstra Neamul cu orice sacrifi cii. han, stabilit în America, elucidează momente * * * inedite din biografi a lui Ion Inculeţ. Au trecut 15 ani de la Unire. Alexandru Boldur scrie: O clipă în viaţa unui popor – o epocă în „24.II.1969 viaţa unei generaţii. Iubite prietene, Noi n-avem încă perspectiva necesară is- Astăzi ţi-am trimis extrasul meu din arti- torică pentru a judeca măreţia faptelor petre- colul lui I. Inculeţ. Mi-au permis să las în text cute. Vor urma însă veacuri fără sfârșit a vieţii și unele aprecieri ale mele. Semnele de întreba- Neamului nostru întregit. re le-am pus unde am îndoială. Nu știu, dacă Și se va vorbi despre generaţia noastră ca te interesează și personalitatea lui Inculeţ, pe în povești: „A fost odată ca niciodată… care într-o măsură oarecare o cunosc. S-a în- A fost odată un Mare Rege Ferdinand, cu tâmplat ca în revista Studii și cercetări istorice tovarășea Lui de viaţă Regina Maria, sub Dom- (v. XX, Iași, 1947) să ating această chestiune în nia căruia Neamul românesc, despărţit prin legătură cu numirea ca academician a lui C. Io- vitregia vremurilor în mai multe trunchiuri, nescu-Mihăiești (la 29 mai 1946). 144 Când Inculeţ s-a aruncat în braţele oligar- să vadă aceste fenomene. Descrierea autorului Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul hiei române, partidul liberal i-a găsit un locușor în unele locuri nu se distinge prin claritate. Se la Academie. La intrare a trebuit să ţină un dis- observă, de asemenea, expresiuni nepotrivite curs. Nu s-a gândit mult și la 26 mai 1919 a rostit și, în afară de aceasta, însuși materialul nu este cuvântarea Spaţiul și timpul în noua lumină ști- sufi cient sistematizat. Partea teoretică lipsește inţifi că, care n-a fost decât traducerea unui arti- cu desăvârșire. Nu se distinge prin eleganţă și col publicat pe vremuri în Vestnik znania, unde stilul lucrării. De aceea, lucrarea a putut fi dis- dânsul făcea serviciu ca redactor și corector și tinsă numai cu „pociotnâi otzâv” („distincţie unde colaboram și eu cu articolele mele. I-a răs- onorară”). puns P. Poni, care în discursul său a afi rmat că Am terminat îndreptările și completările I. Inculeţ a trecut de la medicină (Iuriev-Dor- mele la discursul lui C. Ionescu-Mihăiești cu Ță

pat) (azi Tartu, Estonia) la știinţe naturale (Pe- următoarea frază: „Nu mă miră deloc faptul rii tersburg), „probabil, atras de marile descoperiri că un fost asistent universitar a putut deveni de la fi nele veacului al XIX-lea și începutul celui membru al Academiei Române, tocmai atunci de al XX-lea”. Spre regret, n-am la mine textul când a rupt orice legătură cu știinţa, precum și complex al discursului lui Poni. Însă motivul a faptul că a putut sta pe picior de egalitate cu așa fost cu totul de altă natură. El a intrat la Uni- zișii „nemuritori”. versitatea din Dorpat în 1905, când seminariștii Aștept cu nerăbdare vestea că ai primit lu- puteau să se înscrie după alegere numai la aceste crarea mea, precum și părerea D. Tale despre universităţi: Dorpat, Varșovia și Tomsk. ea. În 1906 s-au deschis ușile tuturor univer- Sărut mâna doamnei. Te îmbrăţișez. Al D. sităţilor pentru seminariști și atunci Inculeţ s-a Tale gândit să treacă la Petersburg. Dar la Univer- A. Boldur sitatea din Petersburg nu există Facultatea de Am pus pe extras numele meu, deoarece Medicină. De aceea, s-a înscris la cea de știinţe lucrările de autor nu plătesc vama (ci numai naturale. cheltuieli de transport).” Când locul lui Inculeţ l-a ocupat C. Iones- Răspunsul lui Anton Crihan nu-l cunoaș- cu-Mihăiești (la 29 mai 1946), acesta a spus în tem. În scrisorile ce-au urmat-o pe aceasta cei discursul său că lucrarea lui I. Inculeţ Razele doi corespondenţi n-au mai revenit la acest su- anodice a fost premiată de Facultatea de știinţe biect. Noi însă dăm la o parte doza de gelozie din Petrograd și „reprezenta – după aprecierea a lui Alexandru Boldur și înţelegem lucrurile specialiștilor – o reală îmbogăţire a cunoștinţe- așa cum au fost. De fapt, astronomul Alex Găi- lor vremii, prin datele nouă pe care le conţine.” nă, studiind publicaţiile periodice ale vremii, a Așa se creează legendele! constatat același lucru. Dar așa este istoria. Ea Având la întâmplare în posesia mea Da- preferă să trăiască din mituri… rea de seamă a Universităţii din Petersburg pe Ion Inculeţ și-a pus capăt zilelor în toam- anul 1909, am făcut corectări la discursul lui na anului tragic al Basarabiei, 1940. A făcut-o C. Ionescu-Mihăiești. În această Dare de seamă poate din mare suferinţă ori poate din marea (Отчет) citim: „Autorul lucrării (Razele ano- neputinţă de ai ajuta pe cei mulţi și necăjiţi… dice) dă o descriere amănunţită a fenomenelor Dispariţia lui a fost atât de neașteptată și razelor anodice și pozitive (canal) pe baza arti- de aceea poate a lăsat un gol care nici astăzi nu colelor ce le-a citit, dar evident nu a avut ocazia este completat…

145 AL DOILEA PREȘEDINTE AL SFATULUI ŢĂRII Criza poli ti că în Basara bia ţie, se conturau clar urmă to rii s-a conturat perfect în peri oa da pași pe care trebuia să-i facă 1-13 ia nu a rie 1918. Bol șe viza- Basa rabia. Ucraina era inde- rea unită ţilor mi li tare pe teri- pendentă, Româ nia era pe cale to riul Ba sa ra biei, anar hi zarea de a-și elibera teritoriul de sub lor, des tabi lizarea si tua ţiei prin ocu paţia germană și indepen- care se încerca să se demonstre- denţa Basarabiei, nefi ind sus- ze că Sfatul Ţării și Consiliul de ţinută economic, administrativ, Directori Gene rali, adică Gu- politic, nu avea șanse să se rea- vernul Basa rabiei, nu sunt în lizeze. Singura cale raţională era stare să contro leze situa ţia în unirea cu România. teritoriu. Se impunea venirea După cum scrie în car- unei forţe care ar fi adus o nouă tea sa La răs pân tie (Chișinău, orân duire, ce deja se decla rase 1998) martorul acelor eveni- la Pet rograd stă până pe desti- mente Di mit rie Bogos, ro lul nele fostului Imperiu ţarist. Cele lui Stere în acea situa ţie de ex- trei lozinci care au răs turnat lu- tremă tensiu ne, a fost deci siv: mea: „pământ ţăranilor, fabrici- Constan n Stere „Iată că se ap ro pie ulti ma etapă le munci torilor și pace lumii” au ajuns să stea la prin care trebuie să treacă Basa ra bia înain tea temelia tulbu ră rilor de la Chi șinău. În acea situ- Unirii. Din nou pleacă la Iași delega ţia Sfatului aţie când membrii Sfatului Ţării au început să Ţării, dnii Ciugureanu și Inculeţ. Dar se întorc fi e vânaţi, pentru a fi exterminaţi ca „trădă tori ai împre ună cu dl Stere, sâmbătă, 24 mar tie. intereselor popo rului”, conducerea Basara biei, Mărturisesc că sosirea dlui Stere se aștepta mă refer în primul rând la Blocul Moldovenesc ca a unui semizeu, făcător de minuni. Și într- al Sfatului Ţării, a luat decizia justă de a chema ade văr, d-lui s-a arătat la cul mea chemă rii. ar mata ro mână pentru a in staura ordinea. La 13 Tot în seara de 24 martie, în localul socie- ianuarie, unităţile armatei române au intrat în tăţii Făclia, s-a dat în onoarea marelui musafi r Chișinău, fi ind întâmpinate de populaţia băș- un banchet, la care au fost invitaţi reprezentan- tinașă cu mari speranţe. Unităţile bolșevizate ţii fracţiunii ţărănești și ai altor minorităţi. A s-au retras la Ti ghina, iar de acolo au fugit peste fost un praznic, a fost un delir când vorbea dl Nistru. În interiorul Sfatului Ţării venirea arma- Stere. L-am văzut atunci de prima oară în viaţă. telor ro mâ ne a fost primită cu bucurie de către o Cu o voce fermă, hotărâ toare, cu o logică de parte din deputaţi, iar minoritarii erau convinși fi er, explica dl Stere lui Ţiganco necesita tea ac- că în Basara bia trebuiau aduse alte trupe, fi e ale tului Unirii. Cred că dl Stere niciodată în viaţa Antantei, fi e ale Ucrai nei, fi e orice ar ma tă, nului n-a fost așa de tare, așa de convingător ca mai nu cea românească. Româno fobia și atunci în seara de 24 martie. Clipe înălţătoare, clipe era arma mi no rităţilor naţio na le. În aceea situa- măreţe, care nu se vor uita niciodată în viaţă. 146 Istorica alocoţiune a lui Stere în ședi nţa Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul plenară a Sfatului Ţării a fost publicată, cu anumite decupări, în diverse ediţii. Dar hârtia procesului-verbal nu poate repro duce emoţia autentică a eveni mentului. Martorul acelei evoluţii spectaculoase a distinsului om politic basarabean, ţăranul Ion Codreanu peste aproape douăzeci de ani își amintea mărturisindu-i avocatu lui și publicistu- lui R. Marent impresiile sale. Acesta, la rândul său, le-a publicat în revista Viaţa Basarabiei: Ță

„Nu-l văzusem pe Stere din primăvara rii anului 1906, când iată evenimentele anu lui 1918 mă aduc la Chișinău, fi ind ales deputat în Sfatul Ţării. După cum se știe, Stere a ţinut, înainte de săvârșirea unirii, numeroase cuvântări, care au făcut asupra tuturor luptătorilor o impresie pro- fundă. Erau două partide în joc: unul, „Blocul Moldovenesc”, care mergea laolaltă după cum îi C. Stere și I.I.C. Bră anu, șarjă era și titulatura, activând pentru votarea Unirii, Au vorbit mai mulţi fruntași. La sfârșitul și celălalt partid: „Fracţia Ţărănească”. Partizanii banchetului se părea că și Ţiganco și ceilalţi to- acestei organi za ţii șovăiau, nu aveau o atitudi- varăși ai lui sunt gata să asculte și să urmeze pe ne precisă, erau mai mult contra, decât pentru. marele profesor, care le-a dezvoltat atâtea teorii Ei bine, Stere a avut marele merit că a putut să frumoase, obiec tive și convingătoare. rupă majoritatea membrilor care făceau par- A doua zi, 25 martie, a urmat consfătuirea te din „Fracţia Ţărănească” și să-i ali pească la în Consiliul de Miniștri, asemenea în fracţiu- „Blocul Moldovenesc”, reușind ca Unirea să fi e nea ţărănească și Blocul Moldovenesc. Bine- votată cu o mare majoritate, fi ind doar câteva înţeles că dl Stere n-avea nevoie de a vorbi în voturi con tra. Uni rea s-a înfăptuit graţie mare- Bloc și toată iscusinţa o punea la consfătuire lui con curs, pe care l-a dat Basarabiei, în acele cu fracţiunea ţără nească. Aici dl Stere a putut momente grele, Cons tantin Stere. Doi fac tori converti la calea adevărată mai mulţi moldo- au con tribuit la îndeplinirea eveni mentului de veni ţăra ni, care până atunci erau duși de nas la 27 martie 1918. Unul, ar mata română, care a de niște proroci mincinoși ca Ţiganco și alţii. impus ordine și a adus liniște în toată Basarabia, Urmează ziua de 26 martie, iar pregă- și al doilea factor a fost Stere, care a adus liniștea tiri pentru ziua de 27 martie. Tot în ziua de în toate sufl etele fră mântate și dornice de o viaţă 26 martie sosesc în Chișinău dl Marghiloman nouă, de o viaţă românească. În această privinţă și gene ralul Hârjău, cu scopul de a întoarce sunt și mărturii scrise de dnii Bogos, doctorul vizita guvernului basa rabean și tot atunci a se Petre Cazacu și profesorul Onisifor Ghibu de la consfătui asupra situaţiei momentului”. Cluj. Unirea era în aer, însă meritul realizării ei Până în ziua de 27 martie 1918, adică nu- și vo tarea din Sfatul Ţării se datoresc lui Stere. mai în două zile, C. Stere a participat la 26 de …Ședeam într-un colţ și ascultam cu ev- consfătuiri în care a demonstrat necesitatea lavie, cum Stere vorbea și cum argumenta pen- Unirii Basarabiei cu România. tru reușita votului, iar, după ce și-a terminat 147 cuvântarea, zărindu-mă, a venit lângă mine, și la fi nalizarea procesului de unire. În momen- m-a recunoscut și, întinzându-mi mâna, m-a tul când Ion Inculeţ și Daniil Ciugureanu au întrebat ce părere am despre cele rostite de fost aleși miniștri în noul guvern al României, dânsul? I-am răspuns numai două cuvinte, și el a fost ales președinte al primului Parlament anume: „Bine, bine”. al Basa rabiei. Și aici, printre alte realizări, este Răposatul mi-a răspuns, la rândul său: una care poate fi comparată ca semnifi caţie cu „Știu că este, dar voiesc să cunosc părerea cea din ziua de 27 martie. Mă refer la felul său D-tale sinceră; cu alte cuvinte, refrenul.” corect de a trece înapoi biserica Basarabiei la I-am răspuns din nou: „Am să vă spun al- Patriarhia Română. tădată și refrenul.” Pentru contribuţia sa la actul Unirii, Mulţi ani după această întâmplare, Stere, C. Stere a fost decorat în 1918 de regele Ferdi- aducându-și aminte de această scur tă con- nad, alături de care s-a afl at în timpul paradei vorbire, mă tachina, între bân du-mă „refre- ofi ciale, când, la Iași, a fost sărbătorit marele nul”. [R. Marent, Cu moș Ion Codreanu, despre act istoric. Satisfacţia lui C. Stere era plenară. Constantin Stere. Amintirile lui Ion Codreanu Năzuinţele lui se împliniseră, Basarabia era li- despre Constantin Stere. În: Viaţa Basarabiei, beră, Basarabia era românească. Dar marile în- 1939, nr. 4) cercări sufl etești pentru el abia acum începeau. Dar activitatea lui C. Stere în Sfatul Ţării El a condus Sfatul Țării de la 9 aprilie 1918 nu s-a limitat numai la redactarea actului Unirii până la 24 aprilie 1918 când a demisionat.

Mormântul lui Constan n Stere de la cimi rul „Bellu”, Bucureș

148 Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul

AL TREILEA PREȘEDINTE AL SFATULUI ȚĂRII A făcut studii la Școala primară din Cu bolta, la Școala Spirituală din Edineţ, jud. Hotin, la Seminarul Teologic din Chișinău (1898-1904).

Pentru studii superioare s-a înscris la Fa- Ță cultatea de fi zică și matematică a Universităţii rii din Dorpat (Estonia) unde a învăţat un an de zile și a fost exmatriculat din cauza activităţii revoluţionare, dar pe peretele acestei universi- tăţi este trecut numele lui ca a unui fost student și care a ajuns o mare personalitate. Și-a continuat studiile la Facultatea de Litere a Universi- tăţii din Iași, începând cu anul 1908. Participă la editarea primului ziar româ- nesc din Basarabia – Basarabia (1906-1907). Din 1913, în colaborare cu N.N. Alexandri, editează revista și ziarul Cuvânt moldovenesc. Membru al Partidului Socialist-Revoluţi- onar, în 1906 este ales delegat al ţărănimii basarabene la Congresul Uniunii Ţăranilor din Pantelimon Halippa întreaga Rusie. Fondator al Partidului Naţional Viaţa lui Pantelimon Halippa a avut o Mol dovenesc (martie 1917). traiectorie sinusoidală. Absolvent al Seminaru- A fost ales deputat în Sfatul Ţării din par- lui Teologic, a făcut studii universitare la Litere tea Comitetului Gubernial Ţărănesc, aderând și Istorie. Vocaţia de publicist a mers în paralel la Frac ţiunea Ţărănească. cu cea a omului politic, ajungând pe culmile A avut mandat validat de la 21.XI.1917 Olimpului politic: președintele Sfatului Ţării, până la 18.II.1919 și a ocupat în primul Parla- deputat în Parlamentul României, ministru. ment al Basarabiei următoarele funcţii: a) vi- Reversul acestei cariere a fost pușcăria ţa- cepreședinte al Sfatului Ţării de la 22.XI.1917 ristă Butârki din Moscova, pușcăriile Gherla și până la 25. XI.1918, când a fost ales pre șe dinte; Sighet din România Socialistă și 11 lagăre din b) președinte al Sfatului Ţării de la 25.XI.1918 Gulag. Iar ca o concluzie vine această biogra- până la 18.II.1919; c) mem bru al Comisiei de fi e pentru o lucrare enciclopedică și din care redactare; d) membru al Comisiei de declaraţii răsare imaginea unei mari și irepetabile perso- și sta tute. nalităţi. La 21 noiembrie 1917 a luat cuvân tul la S-a născut la 1 august 1883 în satul Cub- deschiderea ședinţelor Sfatului Ţării. La 27 no- olta, jud. So roca, în familia unui dascăl de ţară. iembrie 1918 a prezidat ședinţa Sfatului Ţării 149 în care se votează Unirea Basarabiei cu Româ- tă el nu numai că a reușit să consolideze forţe- nia fără condiţiuni. le literare din Basarabia, să lanseze nume noi, După Unire, este numit ministru de stat dar a creat un document autentic de existenţă pentru Basarabia (1919-1927), ministru al a unei literaturi originale în spaţiul dintre Prut lucrărilor publice (1927), ministru de stat, și Nistru. ad-in terim și ministru la lucrări pu blice și co- Scrierile literare le semnează cu pseudoni- municaţii, ad-interim la Ministerul Muncii, mele P.H., Basarabeanu, P. Cubolteanu; publi- Sănătăţii și Ocrotirii Sociale (1930), ministru că la Iași volumul de versuri Flori de pârloagă de stat (1931, 1933), deputat și senator în Par- (1921) cu prefaţa lui M. Sadoveanu; moștenirea lamentul României. În 1950 este arestat și con- sa literară e constituită din: peste 280 poezii și damnat la doi ani închisoare (Sighet); în 1952 traduceri poetice, nenumărate schiţe și memorii. este condamnat la 25 de ani de muncă silnică Ca un joc nefast al destinului putem con- în Siberia. Amni stiat (1955), apoi condamnat stata evoluţia editorială a operei lui Pan. Halip- din nou la doi ani închisoare (Gherla). pa. În timpul vieţii a editat o singură carte de Pe tot parcursul vieţii n-a încetat să scrie, poezii: Flori de pârloagă. A doua plachetă a chiar și în lagăr, chiar și în pușcărie. rămas în tipografi e, în refugiul după 1940. A Cea mai frumoasă realizare a sa în dome- treia plachetă a fost risipită, tot în tipografi e de niul publicisticii a fost fondarea celei mai bune o bombă căzută peste acel edifi ciu. Scrierile lui reviste literare basarabene Viaţa Basarabiei, s-au tipărit postum: Pan Halippa, An. Moraru. care a început să apară din 1932 și și-a încheiat Testa ment pentru ur mași. Chișinău, 1991; Pan apariţia în luna martie 1944. Prin această revis- Halippa. Publicistică. Chișinău, 2001.

Delegația basarabeană care după Unire a plecat la Iași: Ștefan Ciobanu, Ion Pelivan, Pan Halippa și Daniil Ciugureanu, 1918 150 A întemeiat, la Chișinău, Univer sitatea vremuri într-o ședinţă a cenaclului „Flacăra” Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul Populară (1917), Conser vatorul Moldovenesc, poetul Adrian Păunescu. În cazul nostru nu Societatea de Editură și Librărie „Luceafărul”, mai sunt în viaţă niciunul dintre cei doi cores- Societatea Scriitorilor și Publiciștilor Basara- pondenţi, dar scrierea lor trăiește, e actuală și beni (1940). Membru corespondent al Acade- tulburătoare. Epistola scrisă într-un an foarte miei Române (15 oc tombrie 1918). greu pentru Europa, anul invaziei sovietice în A fost remarcat cu ordinele: Ferdinand Cehoslovacia, trădează momente de puternice I, în grad de Mare Ofi ţer; Coroana României, emoţii care zguduiseră societatea românească, în grad de Mare Cruce; Serviciul Credincios, care se consolidase în faţa unui posibil atac al în grad de Comandor, și medaliile: Crucea de sovieticilor, care nu primiseră aprobarea de a Război, Peleș ș.a. trece prin România și de a ocupa Cehoslova- Ță

Toată viaţa a scris, chiar și atunci când era cia. Pan Halippa, care știa că scrisorile lui adre- rii conștient de faptul că nimeni din ofi ciali nu sate lui Anton Crihan în America sunt citite și pune preţ pe scrierile lui. Astăzi fi ecare rând probabil analizate la anumite niveluri a știut să așternut pe foaie de Pan Halippa, are valoare strecoare în scrisoarea sa toate accentele care de testament... ar fi interesat anumite foruri politice. Și proble- „Trimiţi scrisori, primești scrisori și într-o ma Basarabiei pusă în prim-plan într-un mo- zi scrisorile nu te vor mai găsi…” – rostea pe ment politic atât de tensionat tot era o sugestie

Funeraliile lui Pan Halippa, mai 1979 151 conducerii de atunci a României. Evenimente- vechi slave, scrise de români de ai noștri din le s-au consumat. Istoria a trecut grăbită oprin- secolul XIII și de atunci încoace, până când au du-se pe la alte porţi, pe la alte ţări și popoare și început să se scrie și în limba noastră, fi e în poate am fi uitat și noi de cele întâmplate, dacă Moldova, fi e în Muntenia și Ardeal. De altfel un petic de hârtie nu ne-ar fi adus aminte: N. Smochină ţi-a trimis și D-tale extrasul din „29 octombrie 1968 revista de la Salonic și vei vedea cum lucrează Dragă Antoane, el. Despre cele ce s-au întâmplat în Cehoslo- Am primit două scrisori de la Dumnea- vacia și pe noi trebuie să ne preocupe reuși- ta, cu toate că demult aștept răspuns la proble- ta politicei externe a guvernului, care vrea să mele, pe care ţi le-am dezvoltat în scrisoarea slujească problema păcii prin atitudini, foarte mea cea lungă. Cred că ai să te ţii de cuvânt și simpatice publicului românesc. Eu pot afi rma ai să-mi răspunzi. Deocamdată îţi scriu, ca să cu toată sinceritatea, că atitudinea ofi cializării te lămuresc în chestiunile care te interesează. noastre este în consensul celor mai mulţi. Eu Privitor la persoanele din fotografi a ce ţi-am cel puţin n-am întâlnit pe nime[ni], care să do- trimis, văd că te-ai cam lămurit într-o măsură rească război și noi să fi m amestecaţi în treburi oarecare. Spre completare îţi comunic că pri- primejdioase pentru pace. Firește că noi nu mul din stânga este avocatul Mihail Gheorghiu cunoaștem secretele diplomatice, dar ceea ce de la Cahul, iar în spatele lui avocatul Iorgu Pa- știm, ni-i destul să stăm liniștiţi în așteptarea nișea. Alături de copacul din stradă sunt doi evenimentelor. Ceea ce ne interesează mult, poeţi: Nicolae Coban (cel cu ochelari negri) și este să știm, dacă problema Moldovei de răsă- Sergiu Matei Nica. Despre Teodor Holban, pe rit este de cineva îmbrăţișată și dacă patrioţii care l-ai recunoscut (în fotografi e între Gheor- români din streinătate își fac datoria așa cum ghiu și Sinicliu) este pensionar, dar mai acti- se zice, că și-o fac ungurii sau bulgarii. Mie îmi vează în studiul documentelor poloneze; are și pare rău că Dumneata în chestiunea aceasta lucrări mai mari, dar editura pentru știinţă și încă nu ne-ai comunicat nimic. De ce nu l-ai istorie nu i le publică; i-a publicat de curând în folosit pe Ioan Ștefan, ca prin el să ne comu- revistă un articol despre „Bolohoveni”. E păcat, nici ceva. Oricum rămâne vechea problemă, pe că nu știm cine mereu îl împiedică să se produ- care noi oricât am ruguma-o nu-i putem găsi că cu lucrări mai mari și mai importante. Dar o soluţie. D-ta la ce te gândești și ce faci? Eu te ceea ce păţește T. Holban, o păţim și alţii, ca, rog să-l găsești și pe băiatul lui Inculeţ. Și Stere de pildă, Alexandru Boldur, Nichita Smochină încă n-ar trebui neglijat, căci ce naște din pisi- și subsemnatul. Vreau să-ţi spun că A. Boldur că, șoareci prinde. Și chestiunea ar merita să fi e are o lucrare foarte interesantă despre Ștefan îmbrăţișată de toţi românii din streinătate. Noi cel Mare; lui A. Boldur i s-a tipărit un studiu aicea așa credem că ar trebui de procedat. Nu despre „Tiverţi și Uglici” într-o revistă de la Sa- știm cum se pronunţă gazeta românească de lonic. Tot acolo, și în aceeași revistă, am văzut la voi. Eu aici încă n-am primit niciun număr. și o lucrare a lui Nichita Smochină: ceva despre Cât privește presa sovietică, ea este furioasă pe dreptul bizantin și despre un oarecare legiui- cei cari nu vreau să se ţie de orientaţia Kremli- tor valah. Ceea ce înseamnă că oamenii aceștia nului. Vocile partidelor din Rusia și din Mol- sunt apreciaţi în străinătate, dar în ţară la noi dova de răsărit, sunt destul de favorabile nouă. așa de greu pot să se manifeste. Între altele, N. Ni se spune că voi, cei din streinătate, vă cam Smochină a fost publicat cu două articole în certaţi. Noi aici – basarabenii – am uitat de po- revista Magazin istoric, dar are lucrări și mai litica vechilor partide și toţi angajăm discuţii importante, rod al cercetărilor de documente cu românii din Vechiul Regat și din Ardeal, să 152 nu uite de existenţa Basarabiei Românești, care zontală și pe verticală, ea este mai încifrată ca Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul la vremea sa și-a făcut datoria. Despre Vișoia- o integramă, mai sofi sticată ca un rebus și mai nu am adunat informaţii destule: este din Mus- importantă ca o laudă ori o povaţă aruncată în cel, tatăl său a fost învăţător şi deputat ţărănist, treacăt. În ea trăiește adevărata fraternitate a a fost un colaborator apropiat al lui Titulescu. generaţiilor. Încheind aceste rânduri, te îmbrăţişez, A murit la 30 aprilie 1979, la București, sărut mâna Doamnei D-tale şi vă doresc sănă- înmormântat la Cimitirul Mănăs tirii Cernica, tate amânduror. Cei cari au fost la sărbătorirea dar până în ultima clipă a vieţii nu s-a depărtat mea şi alţii mulţi cu cari am vorbit, îţi trimit sa- de masa de scris, iar casa lui din str. A. Donici lutul lor şi te sfătuiesc să fi i mai activ în proble- din București a fost un autentic club al basa- ma noastră. Toţi îţi doresc să te întorci în ţară rabenilor, un stat-major din care permanent Ță

ca un luptător, care ţi-ai făcut datoria bine şi ai s-a ţinut legătura cu Basarabia și basarabenii. rii ajutat triumful cauzei. Ieri am fost la un parastas Și este foarte frumos gestul de-al imortaliza la pentru Gherman Pântea, de la moartea căruia Chișinău, o stradă din sectorul Centru purtân- s-au împlinit opt luni. Îţi mai trimit o fotografi e. du-i numele (fosta stradă Malinovski) și o pia- Pan Halippa” ţă (fosta piaţă Aniversarea a 40-a a ULCTM), Această scrisoare valorează cât o carte de fi indcă el a iubit acest plai și a făcut totul ca el învăţătură. Citită și recitită, parcursă pe ori- să aibă un destin mai frumos.

Nicolae Pan Halippa la mormântul tatălui, cimi rul mănăs rii Cernica, 1991 153 COMANDANTUL PALATULUI SFATULUI ŢĂRII Fiecare detaliu adăugit la istoria noastră este ca o biruinţă asupra acelei îndoieli veșnice pe care ţi-o provoacă necunoașterea. Am scris despre Sfatul Ţării, am scris despre multe persoane care s-au afl at în serviciile aparatului primului Parlament basarabean, dar așa și n-am găsit sufi ciente date ca să închegăm o biografi e succintă pentru un om deosebit – Tihon Mod- val, care a fost comandantul militar al palatului Sfatului Ţării. Iar numele lui merită nu numai să fi e cunoscut, ci să se bucure de toată stima urma- șilor. A fost unul dintre apropiaţii distinsului patriot Vasile Cijevschi, care a stat la baza fon- dării Sfatului Ţării, a proclamării independen- ţei Basarabiei și a formării Republicii Demo- cratice Moldovenești, iar în 27 martie 1918 a votat Unirea cu România. Ca drapel al Republicii Moldovenești a fost ales tricolorul și primul stegar al ei a fost Tihon Modval, care a ţinut drapelul în ziua în- fi inţării noii republici. Tihon Modval Atunci când s-a decis ca Sfatul Ţării să-și în această armată, de unde apoi a și trecut în ţină ședinţele în sediul Liceului nr. 3 de băieţi a rezervă. fost formată și o unitate specială de pază numi- Fiu al protoiereului Constantin Mod- tă – Garda Palatului Sfatului Ţării și ca o per- val, în anii Primului Război Mondial a luptat soană de absolută încredere drept comandant în Asia Mică, de unde a revenit acasă în 1917. al acestei gărzi a fost numit sublocotenentul Membru al Asociaţiei foștilor militari ai Tihon Modval. E știut bine faptul că activitatea Armatei Moldovenești, a completat un chestio- primului Parlament al Basarabiei n-au putut-o nar care astăzi se păstrează la Arhiva Naţională periclita nici cele mai puternice furtuni ale a R. Moldova. Îl reproducem ca pe o informa- anarhiei bolșevice dezlănţuite la fi nele lui 1917 ţie inedită ce completează portretul unui dis- și începutul anului 1918. În mare parte meritul tins fruntaș basarabean: pentru bunul mers al lucrărilor îi revine și co- „1. Tihon C. Modval, căpitan. mandantului Palatului Sfatului Ţării. 2. Român, născut la 16 iunie 1896. Când a intrat armata română în Basara- 3. În activitate am fost admis de la data de bia, el – fără ezitări – s-a înrolat ca ofi ţer activ 13 martie 1918, iar în rezervă la data de … 154 4. 14 noiembrie 1917 și până la 13 martie 11. Crucea Comemorativă și Coroana Ro- Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul 1918 când am fost trecut în cadrele active ale mâniei, în gradul de Cavaler. armatei române. 12. Pretor în jud. Tighina.” 5. Ofi ţer activ; după cum dă alăturatele Întâmplător, am găsit o fotografi e a lui Ti- acte. hon Modval din acea perioadă, dar neavând 6. Ofi ţer activ în Regimentul 1 Moldove- susţinere biografi că, ea a rămas multă vreme nesc. fără utilizare. Și numai atunci când în cartea 7. – lui Ștefan Gh. Usinevici Nostalgii basarabene 8. Regimentul 1 Moldovenesc. (Cluj-Napoca, 1996) am găsit mai multe detalii 9. Scutită 100 ha de expropriere soţia sub- biografi ce, ce completau datele expuse în ches- semnatului ca soţie de ofi ţer activ. tionar, am găsit de cuviinţă să le prezentăm ci- Ță

10. N-am făcut. titorilor. rii

Familia lui Tihon Modval, 1935

155 NOI VREM PĂMÂNT… Toate frământările sec. XIX și cele de la în- pentru noua lege, ei au plecat în judeţe, în ca- ceputul sec. XX au fost închegate la noi în jurul drul comisiilor agrare și au participat personal unei probleme-cheie, problema pământului. la redistribuirea pământului. Dacă răscoala ţărănească de la 1907 din Ion Druţă a descris foarte frumos Câmpia România s-a încheiat cu 11 mii de morţi și cu Sorocii în romanul Povara bunătăţii noastre, celebra poezie a lui George Coșbuc Noi vrem iar noi am găsit o poză de arhivă în care sunt pământ…, apoi în Imperiul Rus pentru această prezentaţi membrii Comisiei Agrare pentru problemă au fost sacrifi cate milioane de sufl ete, jud. Soroca, mari personalităţi de mai târziu măcinate în două revoluţii și într-un război civil. cum ar fi geograful și istoricul Gheorghe Năs- În ultima ședinţă a Sfatului Ţării din tase cu doctoratul la Sorbona, economistul de 27 noiembrie 1918, primul parlament al Ba- mai târziu cu doctoratul la Sorbona Anton Cri- sarabiei a decis să facă reforma agrară. Visul a han, marele profesor geograf și geolog, ctitorul zeci de generaţii urma să devină o realitate și reformei Gheorghe Murgoci ș.a. pentru această realitate deputaţii de atunci, nu În acel moment ei nu erau decât membrii pur și simplu au ridicat mâna, dându-și votul Comisiei Agrare din Soroca. Reforma lor a fost

Comisia Agrară din jud. Soroca. Rândul I (de la stânga la dreapta): Ignat Budișteanu, C. Bivol, Gh. Năstase, Anton Crihan, prof. Gh. Murgoci, M. Minciună. Rândul II: Leon Vartuli (casier), Gh. Stavri, S. Galețchi, I. Tudos, A. Ursu (funcționar) 156 una reușită și Basarabia anilor ’30 era o dovadă se, Anton Crihan, prof. Gh. Murgoci, M. Min- Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul certă că un lucru bine pus la punct va da roa- ciuhnă; rândul II: Leon Vartuli (casier), Gh. Sta- dele scontate. vri, S. Galeţchi, I. Tudos, A. Ursu (funcţionar). Avem norocul că arhivele au păstrat aceas- Și dacă ar fi să fac un portret mare al lor tă poză și numele acelor deputaţi din Sfatul Ţă- pentru el s-ar potrivi o singură semnătură în rii ne sunt cunoscute: rândul I (de la stânga la care să fi e trecut veșnicul îndemn al ţărănimii dreapta) Ignat Budișteanu, C. Bivol, Gh. Năsta- Noi vrem pământ… Ță rii

Comisia Agrară din jud. Soroca

Membrii Comisiei Agrare din jud. Soroca, anul 1930 157 UN SECRETAR AL SFATULUI ȚĂRII Eul lui politic a stat tot timpul la răscrucea unui drum – omul politic de mare anvergură îl îndeamnă s-o pornească pe poteca sigură a unei cariere politice răsunătoare. Iar eul poetic, sensibil și fragil, îl ruga să nu se grăbească, să- și citească viitorul după stele și după legănarea fl orilor, fi e și îmbrăţișat de riscul de a trăi mo- dest, în umbră. Și fi ecare răscruce a vieţii, fi ecare pod al ei, era mistuit de fundamentala întrebare: În- cotro mergi? Cu cine sunt acum: cu poetul, cu politicianul?... S-a născut la 9 martie 1887 în satul Trinca (Edineţ). Și poate dintre toţi fruntașii basarabeni a adunat colecţia cea mai numeroasă de școli, licenţe și titluri. A învăţat agronomia la Gore Gorki în Bielorusia, la Kameneţ a făcut cursurile școlii de teologie și pedagogie, la Moscova a studiat dreptul la universitate, iar Universitatea din Iași l-a avut licenţiat în drept, economia politică a studiat-o la Cernăuţi și aici a obţinut titlul de doctor în știinţe economice. Ion Buzdugan Și această trecere în revistă poate fi completată B.I. Alion, Ion. Câmpeanu, B. Cogâlnic, I. Dum- și cu alte școli și localităţi. brăveanu. Dintre toate ocupaţiile posibile alege ca- În Primul Război Mondial a participat riera pedagogică. Primul Război Mondial îl ca voluntar în armata rusă ce lupta pe frontul găsește în calitate de învăţător. Și tot în acea românesc. La una din operaţiile militare din vreme găsește limbaj comun cu colaboratorii Dobrogea a fost rănit și din această cauză e revistei Cuvânt moldovenesc. Primele lui poezii transferat să-și continue serviciul la un birou ţin de acea perioadă de debut literar, când sem- de informaţii al Marelui Cartier General. Noua na lucrările cu pseudonimul Nică Românaș. E sa calitate îi dă posibilitatea să cunoască mai curios faptul că cercetătorul Mihai Straje, care mulţi militari moldoveni, să lege prietenie cu s-a ocupat de problema developării numelor ofi ţerii și soldaţii viitoarelor cohorte moldove- literare (vezi Dicţionarul de pseudonime, Bu- nești. curești, 1973), înregistrează pentru Ion Buzdu- Documentele vremii atestă o activă parti- gan, care de facto era înscris în pașaportul ru- cipare la congresele învăţătorilor din Basarabia sesc drept Ivan Buzdâga, câteva pseudonime: petrecute în aprilie și la 25-28 mai 1917, când 158 dovenească (Chișinău, anul 1, nr. 2-4), găsim Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul următoarea secvenţă: „Punctul cel mai vajnic din programul acestei ședinţe a fost acela despre alfabet. Încă din ziua întâia a congresului o parte însemnată a învăţătorilor – și mai ales învăţătoarele – erau tulburate din pricina alfabetului. Cei mai mulţi erau la început potrivnici alfabetului latinesc. Dușmanii neamului nostru vârâseră în capetele unor învăţători părerea că, dacă se va aproba alfabetul latinesc, apoi Basa- rabia va trece la România. Din pricina asta s-a Ță

iscat mare tulburare între învăţători. Mulţi se rii temeau că nu se va putea aduce o hotărâre înţe- leaptă, precum o cer interesele noastre naţionale și culturale. Despre alfabet avea să vorbească în faţa congresului profesorul Ciobanu, care însă a lăsat bucuros sarcina aceasta învăţătorului I. Buzdâ- ga, sosit tocmai în ziua aceea de pe frontul ro- mânesc. Referatul citit de dnul Buzdâga arată că moldovenii au întrebuinţat până acum alfabetul rusesc numai la nevoie, fi indcă n-aveau nici școli în care să se fi învăţat limba noastră. Poetul Ion Buzdugan Cu toate acestea, de cincizeci de ani încoace și pentru prima oară s-au pus bazele învăţămân- în Basarabia s-au făcut mai multe încercări de tului naţional. A rămas proverbială ciocnirea a se introduce alfabetul latin, dar împrejurările (la Congresul din aprilie) a învăţătorului-sol- au fost cu totul neprielnice. Acum, când e vorba dat Ion Buzdugan cu șeful învăţământului din de punerea temeliei școalei și culturii românești Basarabia, care într-un moment a afi rmat că în Basarabia, Congresul trebuie să se hotărască moldovenii sunt un neam ce au aceeași cultu- pentru alfabetul latin, care e al întregului nostru ră cu samoezii, adică n-au scrisul, nici limba neam și al tuturor popoarelor surori cu noi. Prin lor. Ion Buzdugan a adus celui în cauză o biblie alfabetul latinesc noi ne deschidem deodată por- veche, spunându-i să numere cuvintele, să cu- ţile spre întreaga cultură românească, de care noască litera scrisului nostru și să se convingă până acum nu ne-am împărtășit aproape deloc. că avem o cultură cu care ne putem mândri. De altfel, alfabetul latinesc e și mai ușor, căci are Și Buzdugan nu s-a oprit numai la acest argu- numai 28 de litere, câtă vreme cel rusesc are 36, ment, ci, arătându-și pușca, a convins congre- care cu tot numărul lor mare, nu se potrivesc cu sul să accepte crearea școlii naţionale. fi rea în vedere și Comisia școlară moldovenească La Congresul din 25-28 mai 1917 rolul lui de pe lângă Zemstva gubernială, când a hotărât a fost de o importanţă deosebită. La ședinţa a într-un singur glas că în școala moldovenească IV-a a Congresului a fost pusă în discuţie pro- se va introduce alfabetul latin. Însuși congresul blema alfabetului. În darea de seamă cu privire publicat de Zemstvă pentru cărţile de școală a la primul Congres al învăţătorilor moldoveni hotărât ca acestea să fi e tipărite cu litere latine. din Basarabia, publicată în revista Școala mol- Nu rămâne decât ca Congresul, spre cinstea în- 159 văţătorimii întregi, să se alătureze la hotărârea În ziua inaugurării ședinţelor Sfatului Ţă- comisiunii și să întărească alfabetul latinesc.” rii, la 21 noiembrie 1917, a rostit o cuvântare Și după cum consemnează frumos alcătu- de felicitare din partea Partidului Social-Revo- itorul acestei dări de seamă, care nu era altul luţionar Moldovenesc. decât Onisifor Ghibu: „Toate zvârcolirile au fost Publicistul George Tofan i-a schiţat ur- însă zadarnice. Congresul a aprobat cu unani- mătorul portret: „Un interesant vorbitor e d. mitate rezoluţia: «În școala moldovenească se Buzdugan, fi gură pe care o întâlnești în toate introduce alfabetul latinesc, care va fi întrebuin- mișcările lunilor din urmă. Vorbește în numele ţat atât în cărţile didactice, cât și în scris.» social-revoluţionarilor moldoveni. E de statură Hotărârea aceasta a stârnit o bucurie ne- mai mult de mijlocie, faţa are trăsături energice, maipomenită.” vorbește pe un ton ridicat cu o voce străbătătoa- De aici încolo biografi a lui Ion Buzdugan re, întrebuinţează vorbe care lovesc urechea cu în plan cronologic are o evoluţie asemănătoare lovituri de ciocan. Pledează cu multă căldură cu erupţia unui vulcan. La 23 august ia cuvân- pentru ţărănime, pentru dezvoltarea sa politică, tul la funeraliile lui Simeon Murafa și Andrei socială, culturală și economică. Declaraţiile sale Hodorogea, la 27 august cuvântează la cel de-al categorice sunt subliniate cu aplauze; limba de doilea Congres al ţăranilor. Iar la 20 octombrie care se folosește e cea română literară.” [Sărbă- e secretar în prezidiul Congresului ostașilor toarea Basarabiei. Chișinău, 1917] moldoveni, delegaţii căruia îl aleg deputat în Tot despre el, mai târziu, a scris un remar- Sfatul Ţării, unde i se pun în sarcină proble- cabil patriot: „…poetul de remarcabil talent, mele secretariatului. Biografi a lui de deputat în Nică Românaș de odinioară de la Cuvântul Sfatul Ţării și de om politic are o cronologie moldovenesc, care participase activ la acţiu- distinctă. nea de naţionalizare a școalei basarabene în Membru al Partidului Socialist-Revoluţi- 1917 – sfârșită cu completa izbândă datorată și onar. Naţionalist. îndărătniciei lui stăruinţe, ostașul moldovean – A fost ales deputat în Sfatul Ţării de că- care, după însăși mărturisirea lui Nicolae Ior- tre Congresul Militarilor Moldoveni și a ade- ga, nepreţuit serviciu adus cauzei românești în rat la Fracţiunea Blocul Socialist Moldovenesc. momentul din 1917 de la Iași când oștirea rusă Membru: al Comitetului Central al Frontului – cuprinsă de duhul revoluţionar, plănuia înlă- Român, al Comitetului Central Ostășesc Mol- turarea – și poate mai mult decât atât – a Re- dovenesc. gelui nostru…” [D.V. Toni; în: Viaţa Basarabiei, Mandat validat de la 21.XI. 1917 până la 1944, nr. 3-4] 18.II.1919. După Unire, a fost deputat de Bălţi (1918- A fost secretar al Prezidiului Sfatului Ţării 1932) în toate parlamentele ţării. A fost senator (22.XI.1917 – 18.II.1919), membru al comisii- de Bălţi, subsecretar de stat la industrie și co- lor: școlară, de declaraţii și statute, de regula- merţ (1932). mente, agrară, a doua de redactare. Momentul culminant în această perioadă, La Chișinău a locuit în casa Kirkoroff , str. amplitudinea maximă a biografi ei lui este par- Sadovaia, colţ cu Pușkin. ticiparea la ședinţa Sfatului Ţării, când a citit A completat chestionarul de membru al asistenţei și a semnat documentul ce proclama Sfatului Ţării în data de 20.I.1918, fi ind în etate Unirea cu România. Dar și acea istorică ședinţă de 30 ani. a cerut de la membrul comitetului provizoriu La 27 martie 1918, a votat Unirea Basara- al Partidului Naţional Moldovenesc o mobili- biei cu România. zare deosebită a aptitudinilor sale oratorice. În 160 momentul decisiv al ședinţei, când se discuta alcătuită din două componente principale: Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul formula votării și se părea că opoziţia va obţi- problema băștinașilor moldoveni și problema ne votarea secretă, președintele oferă cuvântul minorităţilor naţionale. Soluţionând chestiu- lui Ion Buzdugan. Relatarea cuvântării într-o nile în cauză, deconectă foarte mulţi opozanţi formă compendică a fost inserată în cartea lui prefăcându-i în adepţi. Ion Buzdugan merge Gherman Pântea Rolul organizaţiilor militare și mai departe, anexând și o a treia problemă moldovenești în Actul Unirii Basarabiei (Chiși- – cea agrară, care peste tot în imperiul rus era nău, 1932): „Deputatul Buzdugan, se pronunţă punctul cel mai vulnerabil al instabilităţii poli- pentru votul deschis, motivând că în acest mo- tice și economice. Abordând problema pămân- ment istoric important, fi ecare trebuie deschis și tului și creând un triumvirat de sarcini pentru cu curaj să-și exprime părerea în faţa poporului deputaţi, secretarul Sfatului Ţării îi îndeamnă, Ță

întreg și a ţării, ca poporul și istoria să știe ade- în stilul său direct, uneori chiar nediplomatic, rii vărata opinie a fi ecărui deputat ce-și dă votul. să fi e sinceri cu alegătorii și cu istoria, să voteze Las ca poporul nostru, ţara noastră și toată nominal și în loc de rezumat le propune codul lumea să știe că noi, românii basarabeni, care de soluţionare a tuturor problemelor prin uni- am suferit un veac întreg sub jugul ţarismului rea Basarabiei cu România. Cuvântarea lui nu rus, că noi toţi dorim unirea cu fraţii noștri de e un simplu îndemn patriotic, nu e o adresare peste Prut, că noi voim să fi m și să rămânem revoluţionară înfl ăcărată, e un îndemn-argu- pentru totdeauna împreună cu toţi Românii. ment, e un program de viitor. Și el descrie con- Să știe toată lumea, că noi voim unirea tu- vingător apropiatele perspective. Ţinta lui sunt turor românilor, de partea aceasta a Prutului și ţăranii, căci problema pământului în Basarabia de cealaltă a Carpaţilor într-o Românie Mare, întotdeauna a fost cea mai dureroasă și numai una și nedespărţită, și în baza principiului pro- soluţionarea ei putea duce la ameliorarea vieţii clamat de revoluţie de autodeterminare a po- păturilor muncitoare. poarelor, astăzi, domnilor deputaţi, noi suntem I. Buzdugan racordează iscusit problema chemaţi să înfăptuim cel mai revoluţionar act în politică a unirii cu cea economică – a împro- istoria poporului nostru, mult încercat în sufe- prietăririi ţăranilor. Și în mare parte succesul rinţe, – să votăm pentru unirea Basarabiei cu acelei istorice votări din Sfatul Ţării i se poate România. atribui și lui. Desigur că oratoria prea violentă Eu zic cel mai revoluţionar, întrucât numai îi speria pe deputaţii minorităţii și îi cam pu- în zilele revoluţiei adevărate, problema naţiona- nea pe gânduri, dar de astă dată era important lă a unirii popoarelor după particularităţile lor de obţinut votul majorităţii: „Eu zic cel mai rede rasă și etnice, s-a pus în toată puterea ei. Și voluţionar, spune în aceeași cuvântare I. Buz- înfăptuind acest pas, adică votând pentru uni- dugan, întrucât numai în zilele revoluţiei ade- rea Basarabiei cu România, la ce avem toate vărate, problema naţională a unirii popoarelor drepturile istorice și naţionale, noi prin aceasta după particularităţile lor de rasă și etnice, s-a în mod logic vom duce la sfârșit revoluţia noas- pus în toată puterea ei. Și înfăptuind acest pas, tră naţională.” adică votând pentru unirea Basarabiei cu Ro- Acest învăţător-poet ţese foarte iscusit mânia, la ce avem toate drepturile istorice și na- pânza unei cuvântări convingătoare. Ţinân- ţionale, noi prin aceasta în mod logic vom duce du-se de ideea înfl ăcărată a revoluţiei, ideea la sfârșit revoluţia noastră naţională. care anima opoziţia, I. Buzdugan o lega direct Isprăvind chestiunea unirii naţionale, nouă proporţional cu problema-cheie a Basarabiei, ne rămâne să rezolvăm încă o problemă cardi- problema naţională, care la acel moment era nală, chestiunea agrară, în rezolvarea radicală a 161 căreia este interesată toată ţărănimea noastră, Pagini basarabene, Basarabia literară și ale ce- este o chestiune naţională, fi indcă de îmbună- lor din Regat: Viaţa românească, Cele trei Cri- tăţirea vieţii agricultorilor noștri, a ţăranilor șuri, Cuvântul literar și artistic, Flacăra, Florile depinde și viitorul mai frumos al întregului nos- dalbe, Gândirea, Sburătorul ș.a. tru popor, fericirea întregii naţiuni românești și După unire, treptat scade tensiunea poli- buna stare a întregii ţări. tică. Sfatul Ţării e desfi inţat, sunt adunate ar- Astăzi noi avem să rezolvăm defi nitiv pri- hivele lui. Ion Buzdugan îndeplinește diferite ma chestiune naţională – unirea Basarabiei cu funcţii de stat, e deputat de Bălţi în parlamen- România. tul României până în 1932, pentru scurt timp Și în această oră solemnă, eu, domnilor de- (1931-32) i se oferă postul de subsecretar de putaţi, în faţa întregului popor și a urmașilor, în stat la industrie și comerţ. Dar panta politică faţa istoriei și a omenirii întregi vă invit să vă devine tot mai abruptă, jocurile de culise ale faceţi datoria până la sfârșit – să votaţi deschis partidelor tot mai încâlcite. Adesea e nevoie și curajos pentru unirea Basarabiei cu România. de făcut compromisuri de conștiinţă, momen- În special adresez rugămintea către ţără- te semnalate de N. Popovschi în Însemnările... nimea muncitoare, mai cu seamă cea moldo- sale rămase în manuscris. Pe măsură ce omul venească, și zic: pentru binele poporului nostru politic cedează, tot mai activ devine scriitorul moldovenesc și al tuturor urmașilor, datoria Ion Buzdugan. domniilor voastre, ţărani moldoveni, e să votaţi Editarea în volum a mai multor culegeri pentru unire. de folclor: Cântece din Basarabia (vol. I, pref. Fiţi tari și îndepliniţi-vă datoria, fi indcă Pan. Halippa; Chișinău, 1921; vol. II; Craiova, ceasul unirii a sunat. Vă chem pe toţi să votaţi cu 1928), Povești din Basarabia, Doine haiducești, îndrăzneală și deschis ca istoria să fi xeze pentru versuri și colinde, urături, conocării etc., în- totdeauna numele tuturor fi ilor adevăraţi ai po- grijite și colectate de Ion Buzdugan, ne duc la porului moldovenesc care au votat pentru unirea gândul că școala poetică și-a făcut-o la versul tuturor românilor, a viitoarei Românii Mari.” Generator de idei, fi re eruptivă, Ion Buz- dugan, deși antrenat intens în treburile de secretariat ale Sfatului Ţării, găsește timp să colaboreze la publicaţiile naţionale: Cuvânt moldovenesc, Ardealul, România nouă. Împre- ună cu alţi membri ai Comitetului central ostă- șesc organizează publicaţia Ostașul moldovan, pune temelie unui nou partid – Partidul Naţio- nal Revoluţionar Moldovenesc (informaţia lui Iorgu Tudor) și a unei foi, intitulate sugestiv: Pământ și voie. Scopul tuturor acestor acţiuni era foarte bine chibzuit și orientat spre ostașii moldoveni, care în tumultul revoluţiei trebuiau reorientaţi spre idealurile eliberării naţionale, smulși din ghearele ideii revoluţiei mondiale. La o adică, disciplina de publicist revolu- ţionar l-a mobilizat publicaţiilor basarabene: Rândul I din dreapta: Ion Buzdugan, pr. Petru Gheor- Moldova de la Nistru, Poetul, Viaţa Basarabiei, ghianov, soția lui și pr. Rodion Piescu. În rândul II și III: membrii familiilor Gheorghianov și Piescu 162 popular și poeziei tradiţionale i-a rămas fi del Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul toată viaţa. Mărturie sunt și volumele editate: Miresele din stepă. Poezii (București, 1922), Ţara mea (poeme; Craiova, 1928), Păstori de timpuri (București, 1937), Metanii de Luceferi (București, 1942). O bună parte din lucrările anunţate în curs de apariţie, cum ar fi Icoane basarabene, Podgorii de aramă. Pasteluri, Cum- păna zodiilor. Mituri; Portic de mănăstire ș.a. așa și nu se știe dacă au mai văzut lumina tiparului ori au rămas în sertarele autorului sub Ță formă de manuscris. Prea puţin e cunoscut vo- rii lumul Discurs, tipărit în 1926, dar pe care n-am avut prilejul să-l ţin în mână. Atunci când vremurile s-au schimbat cu totul spre mai rău și poetul Ion Buzdugan nu mai avea trecere pe la editurile orânduirii soci- aliste, energicul mânuitor de condei și-a amin- tit de vechea sa pasiune – literatura rusă, și de-o veche ocupaţie – traducerile. De sub con- deiul lui au ieșit minunate rânduri de literatură românească aduse din inima culturii ruse. Au Ion Buzdugan, anii ’30, sec. XX prins grai românesc eroii lui A. Pușkin, I. Bu- tea sa de folclorist, Ion Buzdugan și-a urmat cu nin, M. Gorki, A. Blok, S. Esenin, V. Maiakovs- osârdie și mare iscusinţă opera de tălmăcitor.” ki, A. Ahmatova, M. Koţiubinski ș.a. A încetat din viaţă în luna februarie a anu- Prestigiosul critic Perpessicius, prefaţând lui 1967, la București. Și dincolo de dispariţia romanul Evgheni Oneghin, scrie despre tradu- fi zică a rămas amprenta lui spirituală, a rămas cătorul Ion Buzdugan: „Puţinele strofe citate, ici pentru vecie... și colo, din poemul Evgheni Oneghin, ar ajunge Poeziile lui sunt pastorale și nostalgi- poate să dea o idee despre calitatea acestei difi ci- ce, amintind de M. Eminescu, G. Coșbuc, O. le tălmăciri din poezia rusească. Însă asimilarea Goga, purtând și o autentică mărturie a sensi- poemului în graiul și stihul românesc, și tălmă- bilităţii autorului. citorul însuși, au dreptul la mai mult. Ion Buz- Politica lui a fost infl uenţată de cei mai dugan e un vechi tălmăcitor al literaturii ruse, puternici și mai abili. Firea lui fi erbinte și ex- de tainele căreia condiţiile speciale îl apropiau, plozivă era ușor provocabilă și dirijabilă... dacă nu chiar îl meneau. Originar de dincolo de Dar crezul lui a rămas mereu neschimbat, Prut, din districtul Bălţi, descendent al unei fa- așa cum și l-a schiţat în imnul Eu aș vrea să fi u milii de răzeși, cu rădăcini adânci înfi pte în via- o stană: ţa rustică, Ion Buzdugan a respirat cu intensitate „Eu aș vrea să fi u o stană, atmosfera proprie a ţinutului în care Pușkin și-a Piatră care-n veci nu geme, petrecut, ca un alt Ovidiu, anii exilului. Paralel De pe-o culme diafană, cu poezia originală, acele aromate Miresme de Să privesc în zări, departe: stepă și autumnale Podgorii de aramă, în care Până dincolo de Vreme, peisajul natal predomină, și paralel cu activita- Până dincolo de Moarte!” 163 UN REZIDENT REGAL… CARE A PARTICIPAT LA TOATE TREI UNIRI A fost rezidentul Regal al Ţinutului Nistru Delegat la Congresul Militarilor Moldo- în anii ’40 ai secolului trecut, iar în anii ’50 a veni care și-a ţinut lucrările la Chișinău în pe- fost paznic la o construcţie din București, ne- rioada 20-28 octombrie 1917. Din partea aces- voit pur și simplu să supravieţuiască. A avut tui Congres a fost delegat în Sfatul Ţării și a atac de cord văzând cum se fură la acea con- aderat la Fracţiunea Blocul Moldovenesc. strucţie… Luptase și visase la un alt viitor… Are mandat de deputat al Sfatului Ţării Român basarabean, fi ul lui Alexandru validat de la 21.XI.1917 până la 27.XI.1918. Cazacliu, Grigore Cazacliu (20.I.1892, Slobo- În cadrul Sfatului Ţării a deţinut funcţia zia-Cușelăuca, jud. Soroca – 24.XII.1959, Bu- de secretar al Comisiei Constituţionale de la 1 curești, Cimitirul „Reînvierea”), a fost unul iulie până la 27 noiembrie 1918. dintre cei doi români (al doilea fi ind Pan În timpul sesiunilor locuia la Chișinău pe Halippa) care au participat la toate cele trei str. Haruzin 24. Reședinţa permanentă o avea uniri: Chișinău, Cernăuţi și Alba-Iulia. în s. Cotiujenii Mari. Tot el cu multă demnitate și mândrie l-a Chestionarul de membru al Sfatului Ţării însoţit pe Mihail Sadoveanu în lungile lui pe- l-a completat pe data de 19.I.1917, fi ind în etate regrinări prin Basarabia, drumuri din care s-a de 26 ani. născut frumoasa carte-mărturisire Drumuri La 27 martie 1918 a votat Unirea Basara- basarabene (Chișinău, 1992). biei cu România. A făcut studii diverse: la școala primară, la A redactat ziarele România nouă și Sfatul gimnaziul și liceul tehnic-agronomic de la So- Ţării. roca, apoi studiile universitare la Kiev și la Iași. A studiat agronomia și dreptul. La Iași a frecven- A publicat volumul Ce trebuie să știe fi eca- tat cenaclul revistei Viaţa Românească, fi ind re ţăran (Chișinău, 1924). remarcat de criticul Garabet Ibrăileanu. Este fratele lui Vlad Cazacliu și nepotul lui A participat la Primul Război Mondial, fi - Ion Cazacliu, deputaţi și ei în Sfatul Ţării. ind mobilizat într-o unitate rusească de pe Fron- După Unire, a fost deputat de Soroca, vi- tul Românesc. cepreședinte al Camerei Deputaţilor. În 1939 În timpul revoluţiei din 1917 era student este numit rezident regal al ţinutului Nistru. la Politehnică. După 1940, se stabilește la București. Membru al Partidului Socialist-Naţionalist. După 1944, practică avocatura la un birou din Membru al Comitetului studenţesc și al București, de unde se și pensionează. Societăţii de Cultură „Făclia”. Dintre documentele de epocă de primă În luna iunie 1917 a fost fondat Comite- importanţă reproducem un act inedit: tul Ostășesc Moldovenesc de la Iași (Andrei „AUTOBIOGRAFIE Scobioală – președinte, Vasile Ţanţu – secretar, Sunt răzeș-mazil din satul ... com. Cotiuje- și Grigore Cazacliu – vicepreședinte), din iniţi- nii Mari, jud. Soroca, născut la 20 ianuarie 1892. ativa căruia s-a format la Chișinău Comitetul Școala primară, gimnaziul și liceul teh- Central Ostășesc. nic-agronomic am făcut la Soroca. După revo- 164 În timpurile celea eu știam toţi oamenii Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul care lucrau pentru neamul nostru românesc. Tot atunci am început să călătoresc și prin Ba- sarabia ca s-o cunosc mai bine și să împărţesc cărţi românești dacă voi găsi condiţii potrivite. În 1914 am fost primit în cercul studen- ţilor români din Kiev al cărui conducător era Vlad Cazacliu și despre activitatea căruia se știe: Mateevici, Ciobanu, Murafa, Ciugureanu, Vlad Cazacliu, V. Bogos, I. Dumitrașco, Toma Dumbravă, Bocancea etc. – toţi sunt foști Ță

membri ai acelui cerc. rii În școala militară propaganda naţională n-am lepădat-o și acolo ne-am recrutat vreo câţiva buni lucrători. La izbucnirea revoluţiei a fost ales vicepre- ședinte și pe urmă președinte al Comitetului ostașilor provinciali de pe Frontul Român. Am participat și am luat parte la mai multe congrese moldovenești. La alegerile în Constituanta rusă a fost pusă și candidatura mea. Grigore Cazacliu ...În 1914, toamna, am fost ajutor de vechil luţia de la 1905 am început să citesc ziarul Basa- pe o moșie de 2500 des. lângă Bălţi, de unde și rabia care întâmplător se vindea câteodată prin m-au luat la război chiar la începutul războiului Soroca. Despre moldoveni însă mai mult am în iulie 1914. În timpul războiului am stat un an afl at de la bunelul meu Nicolae Cazacliu, care și șase luni la Chișinău, capitala basarabeană, și mereu spunea că: acuma nu se mai face învăţă- un an și opt luni la Odesa, ca supraveghetor în- tură și că adevărata învăţătură era pe vremea lui tr-un spital militar, iară la 15 septembrie 1917 când se învăţa moldovenește. am fost ales de moldovenii din regimentul 10 În clasa VI a liceului tehnic am înce- infanterie în Comitetul Central Moldovenesc put a trimite câte un mic articol ziarului Glasul din Chișinău, unde am și luat parte la munca Basarabiei care, de altfel, era foarte mult citit. naţională până la 20 ianuarie 1918 când am fost Ne-a plăcut foarte mult (teatrul) trupa româ- delegat de Comitet la al 3-lea Congres Ţărănesc nească de sub conducerea Dlui Bobesco, care Basarabean, de care am și avut onoarea de a fi venise prin Soroca pe la 1906. ales în Sfatul Ţării ca deputat... În clasa VII a liceului tehnic eu organiza- Toamna, în anul 1917, am fost ales în Sfa- sem într-un mic cerc pe elevii moldoveni că- tul Ţării unde am stat până la 27 noiembrie rora le dam cărţi și gazete românești pe care le 1918. Afară de aceasta am fost redactor la zi- primeam de la diferite părţi și totodată făceam arele: România nouă și Sfatul Ţării. Sunt unul propagandă naţională și printre elevii din cla- dintre acei doi români, eu și Pan Halippa, care sele inferioare și din alt liceu. Din acești „elevi” au participat la toate cele trei uniri: din Chiși- sunt astăzi mulţi care luptă pentru cauza noas- nău, Cernăuţi și Alba Iulia. tră: E. Zagaesco, G. Cuculescu, V. Crjanovschi, Iaca ce se poate scri în 15 minute. I. Sârbu, S. Albu, V. Minciună și mulţi alţii. Gr. Cazacliu” 165 CONSILIUL DIRECTORILOR GENERALI (Sfatul Miniștrilor, Sfatul Directorilor Generali, Directoratul General) Constituind Sfatul Ţării, Basarabia și-a 3. Sfatul Directorilor Generali are toată pu- ales un organ legislativ. Dar orice organ legis- terea împlinitoare și lucrează în temeiul zacoa- lativ are nevoie de un organ executiv care ar nelor și poveţelor date și întărite de Sfatul Ţării. realiza practic programele și legile adoptate. 4. Legătura între Sfatul Ţării și stăpânirea În ședinţa Sfatului Ţării, din 28 noiem- centrală au să se facă prin Sfatul Directorilor brie 1917, a fost pus în discuţie și adoptat în Generali. prima lectură Proiectul organizării ocârmuirei 5. Sfatul Directorilor Generali este alcătu- Basarabiei, în care erau stabilite principiile de it dintr-un director-președinte și 10 directori organizare și funcţionare a guvernului basarabean. Formarea primului Con- siliu al Directorilor Generali a durat până la 8 decembrie 1917, când deja fusese proclamată Re- publica Democratică (Popora- nă) Moldovenească. Evoluţia ulterioară a evenimentelor politice a demonstrat că principiile de formare a cabi- netului de miniștri au fost elaborate corect. În baza Proiectului organi- zârii ocârmuirei Basarabiei au funcţionat trei guverne. „1. Puterea înaltă în Basara- bia o are Sfatul Ţării, care este cel mai înalt așezământ de ocârmu- ire până la chemarea adunării poporane basarabene. 2. Organ (așezământ) îm- plinitor al Sfatului Ţării este Sfa- tul Directorilor Generali, care este răspunzător pentru trebile și măsurile sale numai înaintea Sfatului Ţării. Primul guvern al Republicii Democra ce Moldoveneş 166 generali pe următoarele branșe: unul pe trebile Director general de Justiţie și Culte (pro- Guvernele Republicii Democra dinlăuntru, al doilea pe învăţământul norodu- vizoriu) – Mihail G. Savenco. lui, al treilea pe trebile pământului și a gospo- Director general al Industriei, Comerţului dăriei sătești, al patrulea pe trebile fi nanţelor, al și Muncii – Veniamin Grinfeld. cincilea pe treaba drumurilor de fi er, pe poște și Director general pentru Afacerile Străine telegraf, al șaselea pe trebile ostășești, al șaptelea (Internaţionale) – Ioan G. Pelivan. pe judecători și pe trebile credinţelor religioase, Printre obiectivele schiţate de acest cabi- al optelea pe negoţ, industrie și pentru apărarea net de miniștri sunt câteva foarte importante, muncii, al nouălea pe trebile străine (internaţio- valabile pentru orice guvern. Soluţiile propuse ce Populare Moldovene nale) și al zecelea controlorul general. pentru redresarea situaţiei concrete, în care se 6. Sfatul Directorilor Generali se alcătu- afl a la acel moment Basarabia, denotă o matu- iește de o faţă, însărcinată cu această treabă de ritate a experienţei administrative și o respon- către prezidiumul Sfatului Ţării împreună cu o sabilitate sporită pentru sarcina asumată: comisie mijlocitoare, în care intră 7 deputaţi de „...Consiliul Directorilor Generali își pro- la toate fracţiile Sfatului Ţării. Sfatul Ţării are pu ne ca scop introducerea ordinii în toate ramu-

drept să-i întrebe pe directorii generali despre rile vieţii ţării, înlăturarea anarhiei și a dezas tru- ș orișice treabă în ocârmuirea lor și ei sunt da- lui, organizarea administraţiei tuturor aspectelor tori să răspundă. Dacă Sfatul Ţării arată neîn- din viaţa statului, angajarea raporturilor cu gu- credere directorilor generali, ei părăsesc slujba vernul central al Republicii Federative Ruse. lor, toţi sau o parte din ei. Toate aceste probleme de o complexitate 7. Trebile Ţării se hotărăsc după zacoanele extraordinară vor trebui să aducă la restabilirea de până acuma, care n-au fost desfi inţate de stă- cursului normal al vieţii ţării, dar ele vor putea pânirea vremelnică (rusească) sau de Sfatul Ţării. fi înfăptuite numai prin susţinerea solidară și Asemenea se iau în seamă măsurile și poruncile energică a Consiliului Directorilor Generali în stăpânirii vremelnice (rusești), care au fost scoa- activitatea lui de către toţi cetăţenii, toate in- se de la 1 martie 1917 încoace și care se potrivesc stituţiile și persoanele administrative ale ţării. cu împrejurările din ţara noastră”. [Ciobanu, Ște- Sprijinit în munca lui viitoare pe susţinerea fan. Unirea Basarabiei. Chișinău, 1993] și consimţământul tuturor, Consiliul Directori- Primul Consiliu al Directorilor Generali a lor Generali declară, că din momentul publicării activat de la 8.XII.1917 până la 13.I.1918. acestui decret toate instituţiile de stat, obștești și Președinte al Consiliului Directorilor Ge- particulare ale ţării, precum și toate organizaţii- nerali și director general la Agricultură a fost le în toate chestiunile care privesc ocârmuirea Pantelimon V. Erhan. superioară a ţării, se adresează directorului ge- Director general de Interne (provizoriu) – neral respectiv prin cancelaria Consiliului Di- Vladimir G. Cristi. rectorilor Generali, și nici un fel de acte în sfera Director general de Instrucţie Publică – ocârmuirii administrative, săvârșite fără sanc- Ștefan N. Ciobanu. ţiunea directorului general respectiv nu au nici Director general de Finanţe (provizoriu) – un fel de putere, și pentru toate actele săvârșite Th eofi l G. Ioncu. fără o asemenea sancţiune, Consiliul Directori- Director general al Căilor Ferate, Poștelor, lor Generali nu are nici un fel de răspundere...” Telegrafului și Telefonului – Nicolae N. Bo- [Ciobanu, Ștefan. Unirea Basarabiei.–Chișinău, sie-Codreanu. 1993] Director general de Război și Marină – Guvernul condus de P. Erhan a avut un ter- Teodosie P. Cojocaru. men scurt de activitate. La 13.I.1918, odată cu 167 sosirea armatelor române în Chișinău, a început delegaţii care au vizitat Iașiul, solicitând ajuto- criza de guvern. Motivul principal care a provo- rul României în lupta cu anarhia. cat criza și demiterea guvernului a fost anarhia. Reprezentanţii mișcării antinaţionale de Deoarece armata naţională era în etapa formă- la Chișinău interpretează în felul lor aceste tra- rii, randamentul ei în lupta cu acest viciu soci- tative: Basarabia este vândută României. al provocat de revoluţie nu era mare. Pe de altă La 20 decembrie 1917, pe străzile Chiși- parte, elementele bolșevizate reușiseră să conta- năului sunt difuzate proclamaţii în care Sfatul mineze și unele efective ale cohortelor moldove- nești cu idei anarhico-revoluţionare. Ţării este învinuit de trădare. În Consiliul Directorilor Generali s-au La 23 decembrie 1917, se întrunesc în șe- conturat două direcţii principale de soluţiona- dinţă plenară Comitetul Executiv al Sovietelor re a acestei grave probleme. muncitorilor și soldaţilor, Comitetul Executiv Președintele Sfatului Ţării Ion Inculeţ, Gubernial al Ţăranilor și, ca rezultat, este difu- președintele Consililului Directorilor Generali zată o declaraţie conţinând câteva puncte im- Patelimon Erhan, prin interme- diul maiorului Cricopol, duceau tratative secrete cu șeful Statu- lui-Major al Districtului militar Odesa în vederea trimiterii în Basarabia a două divizii de cazaci. Aceste însă intenţii n-au dat rezultate – elementele naţionale conștiente din Sfatul Ţării i-au împiedicat să facă acest lucru. A doua direcţie era orien- tată spre Iași și-i avea drept lideri pe reprezentanţii Blocului Moldovenesc, conduși de Ioan Pelivan. În scopul luptei cu anarhia, el a plecat la Iași împre- ună cu Vladimir Cristi, cerând ajutor de la generalul Șcerbacev (ca să nu provoace alergie socia- liștilor și elementelor minoritare ce-i suspectau pe basarabenii din acest bloc de separatism în favoarea României), dar au avut întrevederi în această chestiune și cu reprezentanţi ai Guvernu- lui Român și ai aliaţilor. Același rol l-au avut de- legaţiile din care făceau parte Vasile Cijevschi, Vasile Ţanţu și Membri ai celui de-al treilea guvern al Republicii Independente Moldoveneş 168 Vladimir Bogos, precum și alte portante pentru cunoașterea obiectivă a desfă- Director general al Industriei, Comerţului Guvernele Republicii Democra șurării evenimentelor: și Muncii – ? „...1) a se protesta contra introducerii ar- Director general pentru Afacerile Străine matelor străine... (Internaţionale) – Ioan G. Pelivan. 2) să se depărteze din Sfatul Ţării elemen- Director general pentru Lucrări Publice – tele nedemocratice... Nicolae N. Bosie-Codreanu. 3) să se convoace constituanta basarabea- Director general al Controlului – V. Pod- nă... vinschi.

4) să se restabilească imediat legăturile cu Acest Consiliu al Directorilor Generali a ce Populare Moldovene comisarii poporului din Petrograd.” [Cazacu, activat până la 3.IV.1918, când, în legătură cu Petre. Moldova dintre Prut și Nistru. 1812-1918. faptul că Ion Inculeţ și Daniel Ciugureanu au Chișinău, 1992] fost desemnaţi miniștri din partea Basarabiei Protestând împotriva presiunii comitete- în guvernul României, a fost format un nou gu- lor executive de orientare probolșevică și pen- vern, condus de Petre Cazacu, care la 10 aprile tru a provoca o criză de guvern, directorul ge- 1918 și-a prezentat programul de guvernare în

neral V. Grinfeld își dă demisia. ședinţa Sfatului Ţării. ș La 27 decembrie 1918, Sfatul Ţării, în ședin- Președinte al Consiliului Directorilor Ge- ţă plenară, discută problema introducerii arma- nerali și director general de Finanţe a fost ales telor străine. Petre Cazacu. Din planul discuţiilor și tratativelor confi - Director general de Interne – Ion Costin. denţiale, această problemă este trecută în planul Director general de Instrucţie Publică – unor dezbateri publice. Căderea guvernului este Ștefan Ciobanu. iminentă odată cu intrarea armatelor române. Director general al Agriculturii – Emanuil Formarea noului cabinet este încredinţată Catelli. doctorului Daniel Ciugureanu, care, la 16 ia- Director general al Căilor Ferate, Poștelor, nuarie 1918 în ședinţa plenară a Sfatului Ţării, Telegrafului și Telefonului – Nicolae N. Bo- prezintă, în calitate de președinte al Consiliului sie-Codreanu. Directorilor Generali, programul său de guver- Director general de Război și Marină – ? nare. La 19 ianuarie s-a terminat formarea no- Director general de Justiţie și Culte – Ghe- ului guvern. orghe Grosu, înlocuit mai târziu cu Ioan G. Pe- Președinte al Consiliului Directorilor Ge- livan. nerali a fost ales Daniel Ciugureanu. Director general al Industriei, Comerţului Director general de Interne – Vladimir G. și Muncii – Vladimir Chiorescu. Cristi. Director general pentru Afacerile Străine Director general de Instrucţie Publică – (internaţionale) – ? Pantelimon Erhan. Director general la Control – Isaac Gher- Director general de Finanţe – Th eofi l G. man, mai târziu postul a fost ocupat de Vasile Ioncu. Lașcu. Director general al Căilor Ferate, Poștelor, Director general la Lucrări Publice – Ni- Telegrafului și Telefonului – ? colae N. Bosie-Codreanu. Director general de Război și Marină – Director general al Minorităţilor – Arca- Constantin Brăescu. die Osmolovski. Director general de Justiţie și Culte (pro- Acest guvern a activat până la 27 noiem- vizoriu) – Mihail G. Savenco. brie 1918. 169 LIDERUL PRIMULUI GUVERN AL BASARABIEI Printre materialele de arhivă ale lui Pante- limon Halippa am găsit și unul succint. P. Er- han, coleg de generaţie, coleg de seminar teologic, coleg în lupta politică din perioada Unirii este trecut prin optica delicată a amintirii și, mai ales, a selectării unor caracteristici morale fără de care orice portret nu valorează prea mult: „Născut la 1884, în com. Tănătari, jud. Ti- ghina. Absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău, apoi după studiile universitare din Petersburg devine profesor la liceul nr. 1 din capitala Rusiei și asistent universitar, după re- voluţie este numit ca director al acestui liceu. Făcea parte din gruparea politică de stânga. Se înapoiază în Basarabia în luna iulie 1917 în fruntea unui grup de soldaţi revoluţio- nari moldoveni, care făcuse cursuri de educaţie politică revoluţionară. Peste puţin timp după sosire în Chișinău intră ca membru în Sovietul deputaţilor ţărani și muncitori ai Chișinăului, apoi ca membru în comitetul executiv al Ad- ministraţiei Sociale a întregii provincii, fi ind Pantelimon Erhan ales ulterior ca președinte. tor-general al Agriculturii, iar în cel de-al doi- Bun conducător al problemei agrare, D-Sa lea guvern ocupă funcţia de director-general al a depus o intensă activitate în elaborarea refor- învăţământului. mei agrare pentru Basarabia, fi ind coautorul ei În epoca cea mai tenebroasă de frămân- împreună cu dl A. Crihan. Plin de energie și tări politice (6-16 ianuarie 1918), i-a revenit foarte activ, constituia un element activ în fră- cea mai grea sarcină în funcţiunea ce o ocu- mântările politice din Basarabia, 1917-1918, își pase, îndurând multe acuzaţiuni și amenin- remarca un talent deosebit pentru dezvoltarea ţări din partea diferitor grupări revoluţionare celor mai delicate chestiuni, căpătând astfel și chiar din partea Blocului Moldovenesc din multe simpatii din partea tuturor organiza- Sfatul Ţării. A fost ales deputat de două ori în ţiunilor și grupărilor publice locale. Este ales Parlamentul român. A ocupat după unire pos- prim-director general în cel dintâi guvern al tul de director general al învăţământului din Republicii Democratice Moldovenești și direc- Basarabia. Bucurându-se de mari simpatii din 170 partea dăscălimii, era în permanenţă ales ca În noiembrie 1917 este ales candidat pen- Guvernele Republicii Democra președinte al Asociaţiei Didactice Basarabene.” tru Constituanta rusă. Venim doar cu câteva precizări enciclope- La propunerea lui, Sfatul Ţării îl alege pre- dice necesare. ședinte pe Ion Inculeţ. Membru al Partidului Socialist-Revoluţi- La 7 decembrie Sfatul Ţării îl desemnează onar. În Sfatul Ţării a fost ales de Sovietul Gu- pe Pantelimon Erhan prim-director general al bernial al Ţăranilor și a aderat la Fracţiunea republicii (cel dintâi prim-ministru al Guver- Ţărănească. Membru al Comitetului Executiv nului RDM). Având în vedere că unele soviete,

Gubernial al Deputaţilor Ţărani. urmând exemplul celor din Petrograd, încear- ce Populare Moldovene Mandat validat de la 21.XI.1917 până la că să ia puterea în mâinile sale pe cale armată și 27.XI.1918. înlătura organele legale, Sfatul Ţării, prin Gu- Membru al comisiilor: a II-a agrară (de la vernul său, a cerut în decembrie ajutor militar 16 august până la 18 noiembrie 1918 – preșe- reprezentanţilor Antantei (ce aveau reședinţa dinte), de statute, administrativă. La Chișinău la Iași), solicitând trimiterea unui regiment ar- locuia pe str. Jukovski 6. delenesc, care să stea la dispoziţia Guvernului.

La 21 noiembrie 1917 a luat cuvântul în În ianuarie 1918, împreună cu I. Inculeţ, este ș cadrul adunării de deschidere a Sfatului Ţării. adus în faţa unui tribunal revoluţionar, compus La 27 martie 1918 a votat Unirea Basara- din reprezentanţii Frontotdelului, fi ind acuzaţi biei cu România. de separatism și solicitare de ajutor din partea Studii: Seminarul Teologic din Chișinău, Antantei. I-a salvat de la moarte comandantul Facultatea de litere a Universităţii din Petro- primului regiment moldovenesc Mihail Popa. grad. Arestarea celor doi conducători și jude- A activat în calitate de profesor la Liceul carea lor explică într-un fel cererea de ajutor Principilor din Petrograd, a fost asistent uni- a Guvernului RDM trimisă Guvernului Româ- versitar. niei, stabilit la Iași, și apoi protestul împotri- În luna iunie a anului 1917, la îndemnul va introducerii trupelor române în Basarabia. președintelui Guvernului Provizoriu Al. Keren- După numirea lui D. Ciugureanu în fruntea ski, se întoarce, împreună cu Ion Inculeţ, în Ba- Directoratului General, P. Erhan rămâne în ca- sarabia, în fruntea unui grup de activiști revo- litate de director general la Instrucţie. luţionari ce trebuiau să facă agitaţie în favoarea După Unire a fost director general al Învă- revoluţiei ruse din februarie 1917. ţământului în Basarabia, senator în Parlamen- Este ales președinte al Sovietului Guber- tul român. A fost director la Liceul „B.P. Has- nial al Deputaţilor Ţărani din Basarabia, or- deu” din Chișinău. ganizaţie ce nu accepta orientarea Partidului În 1940 s-a refugiat în România, stabilin- Naţional Moldovenesc spre o revoluţie de eli- du-se cu traiul la București. berare naţională. Prin toate mijloacele se ur- A fost decorat de conducătorii României mărea zădărnicirea tendinţelor separatiste ale cu ordinele: Coroana României, în grad de Ofi - basarabenilor. În iulie 1917 susţine propunerea ţer, și Ordinul Ferdinand, în grad de Coman- lui Vl. Hertza privind formarea unui comitet dor. S-a născut la Tănătari, dar a decedat la Bu- pentru organizarea Sfatului Ţării și elaborarea curești în 1971. Azi o stradă din Chișinău, fosta unui proiect privind autonomia Basarabiei. str. Pervomaiski, îi poartă numele.

171 MEDIC CHIRURG… PRIM-MINISTRU… MARTIR O statistică curioasă ne arată că din trei prim-miniștri pe care i-a avut Republica Moldovenească în 1917-1918, doi au fost medici. E greu de explicat acest fapt doar prin atașamentul politic, probabil în acele vremuri tulburi stăpânirea de sine mergea mână în mână cu refl exul profesional de a nu face panică și de a încerca soluţionarea celor mai difi cile probleme reieșind din realitatea obiectivă. Spre biografi a lui Daniel Ciugureanu am mers mult. Căci numele lui se întâlnea des și în diferite contexte, fi e membru al Pământeniei basarabene de la Kiev Deșteptarea, fi e în arhiva Sfatului Ţării ș.a. Din toate aceste informaţii prin sublimare am obţinut o structură biografi că compactă: CIUGUREANU, Daniel (9.XII.1885, s. Și- răuţi, jud. Hotin – 5/6.V.1950, închisoarea Si- ghetul Marmaţiei, mormânt la Cimitirul Cerni- ca, București). S-a născut în familia preotului Alexandru și al soţiei sale Ecaterina. Studii: școala primară din sat, cursuri la Daniel Ciugureanu un liceu din Bălţi, Seminarul Teologic din Chi- șinău, Facultatea de Medicină a Universităţii din Ministru fără portofoliu (9.IV – 23.X.1918; Kiev (1913). 24.X – 28.XI.1918; 29.XI.1918 – 26.IX.1919; În mai 1912 a fost arestat de ohrana ţaristă 27.IX – 30.XI.1919), vicepreședinte al Camerei pentru activitate naţională în cadrul Societăţii Deputaţilor, de mai multe ori senator și chiar Deșteptarea din la Kiev. președinte al Senatului. A activat în calitate de medic la spitalele din În 1932 se stabilește la București, activând Vorniceni (1913), Hâncești (1914). Membru al în calitate de chirurg la spitalul Cantacuzino. Partidului Naţional Moldovenesc. În ianuarie În vara anului 1940 fondează Cercul basarabe- 1918 este însărcinat cu formarea noului guvern, nilor, având drept scop susţinerea refugiaţilor acceptat de Sfatul Ţării la 16 ianuarie 1918. din Basarabia. La 27 martie 1918 a salutat Actul Unirii În 1941 este mobilizat ca medic militar Basarabiei cu România. (având gradul de colonel) și până în 1946 acti- 172 vează în această calitate, după care se pensio- blemă rămâne Rusia. Acestei teme i-a dedicat o Guvernele Republicii Democra nează. La 5 mai 1950 este arestat și moare în carte intitulată Problema rusă faţă de interesele aceeași noapte. europene și române, tipărită în 1919 la Chiși- Distincţii: nău. Marea Cruce a Coroanei României cu Avertizarea lui ignorată de majoritatea cordon, ordinul Ferdinand I în grad de Mare politicienilor români până la urmă s-a confi r- Cruce cu eșarfă, ordinul Serviciul Credincios în mat. Rusia nu numai că și-a revenit după șocul grad de Mare Ofi ţer ș.a. politic din 1917, dar în scurtă vreme a devenit

Opera publicistică: o ameninţare reală pentru România Mare. ce Populare Moldovene Către locuitorii Basarabiei // Sfatul Ţării, Și totuși această formulă nu ne poate pre- anul II, 1918, nr. 251, din 18 februarie; zenta marea dramă a acestui om care n-a făcut Chemarea Partidului Democrat la Unire // altceva, decât de-a lungul întregii vieţi și-a slu- Sfatul Ţării, anul III, 1918, nr. 493, din 29 apri- jit Patria. Și-a asumat riscul Unirii Basarabiei lie; cu România alături de alţi camarazi, a făcut to- Notes on Bassarabia // Th e Balkan review, tul ca în 1941 Basarabia să fi e eliberată de sub

Londra, vol. II, 1920, nr. 6, din ianuarie. ocupaţia sovietică și ca răsplată destinul a făcut ș Marea lui contribuţie la Actul Unirii a fost să-și dea ultima sufl are într-o pușcărie… nu numai pe timpul mandatului de prim-mi- Istoricul Constantin C. Giurescu în car- nistru al Basarabiei, dar și mai târziu când în tea sa Cinci ani și două luni în penitenciarul cadrul unor delegaţii a militat la Paris și Lon- de la Sighet (București, 1994) la pag. 58 scrie: dra în favoarea recunoașterii lui. Era conștient „În altă dubă a sosit Constantin Argetoianu, de faptul că în destinul României marea pro- fraţii Alexandru și Ion Lapedatu, August Filip și alţii. O a treia cuprindea pe Gheorghe Strat, pe generalii Glatz și Achille Diculescu, pe dr. Ciugureanu, pe D. Caracostea, pe Budurăscu și alţii; în total optsprezece persoane. În timpul parcursului, în apropiere de Turda, doctorul Ciugireanu, din Basarabia, a avut un atac de congestie cerebrală; a fost coborât din dubă, muribund, la spitalul din Turda, unde a și murit, îndată după aceea. E prima victimă din multele pe care le-a dat grupul celor arestaţi în noaptea de la 5 spre 6 mai 1950.” Deoarece mormântul lui n-a fost descoperit la închisoarea Sighet, a fost instalată o cruce, iar la Cimitirul Cernica de lângă București, fi ul său Gheorghe Ciugureanu a înălţat un cenotaf. Iar la Cimitirul fără de morminte de la Si- ghetul Marmaţiei la 20 iulie 1993 a fost sfi nţită o Troiţă din lemn de stejar având pe una din părţi basorelieful lui Daniil Ciugureanu. Restul recunoștinţei publice rămânând în seama noilor generaţii… Daniel Ciugureanu, 1918 173 SĂ NE AMINTIM DE PETRE CAZACU La un depozit de maculatură am găsit volumul Un secol de învăţământ medical superior la Iași, editat de Facultatea de Medicină, autor C. Romanescu, fără indicarea anului de ediţie. Este curios lucru că această ediţie jubilia- ră, întocmită foarte riguros, bogat ilustrată cu imagini și documente, nu are indicat locul și anul ediţiei. Printre imaginile prezentate, una ne-a suscitat cea mai mare atenţie, fi indcă îl repre- zintă pe doctorul Petre Cazacu, basarabeanul care, stabilit în România, încă până la 1900 a fost un colaborator activ al celebrei reviste Via- ţa românească, un prieten apropiat al lui Con- stantin Stere, iar în momentele grele ale anului 1918 a fost chiar șeful Guvernului al Republicii Moldovenești. Ceea ce impresionează foarte mult la oamenii politici ai secolului XX, este faptul că fi - ind profesioniști recunoscuţi în activităţile lor de bază: industriași, economiști, medici – ei, toţi, au perseverat și au demonstrat că au un înalt nivel de cultură. Marea lor majoritate au Doctor Petre Cazacu lăsat posterităţii memorii extrem de interesan- oraș și judeţ. Printre primele realizări publicis- te, pagini frumoase de publicistică și studii de tice – articolul O sută de ani de robie (Viaţa ro- specialitate remarcabile. mânească, 1912), care în același an a apărut în Biografi a doctorului Petre Cazacu am ediţie separată la Editura „Dacia” din Iași. La 2 prezentat-o în enciclopedia Chișinău și poate aprilie 1918 a fost cooptat ca membru în Sfatul că ar fi bine s-o readucem în atenţia cititorilor. Ţării. A fost director la fi nanţe și președinte al S-a născut la Chișinău la 6 octombrie Consiliului Directorilor Generali ai Basarabiei. 1871. Și-a făcut studiile la Seminarul Teologic După Unire a fost director general al Serviciu- din Chișinău. Urmărit de poliţia ţaristă pen- lui Sanitar din Iași și secretar general în Minis- tru activitate revoluţionară, a trecut Prutul. În terul Sănătăţii. În 1931 și 1933 a fost deputat de 1900 a absolvit Facultatea de Medicină a Uni- Bălţi în Parlamentul României. Autor a peste versităţii din București și a fost numit medic de 15 titluri de carte, dintre care șase pe teme me- plasă în Moldova de peste Prut. A urmat toate dicale. Pentru Istoria farmaciilor din România etapele carierei profesionale: medic de plasă, a primit premiul Academiei Române. 174 Opera: Moldova dintre Prut și Nistru, mitirul „Sfânta Vineri”, unde și-au găsit odihna Guvernele Republicii Democra 1812-1918, Iași, f.a.; Zece ani de la Unire: Mol- de veci mai mulţi basarabeni de vază: Vasile dova dintre Prut și Nistru. 1918-1928, Bucu- Stroescu, Zamfi r Arbore, Ion Codreanu ș.a. rești, 1928; Medicul rural, București, 1906; Alegerea acestui loc n-a fost întâmplătoa- Cum trebuie să ne păzim de pelagră, 1908; re. Lupta de o viaţă a cimentat prietenia și a în- Asigurările muncitorești, 1912; Pelagra, 1913; veșnicit-o până dincolo de moarte. Staţiunea sanitară de la Clazomene, București, Prozatorul și memorialistul merg mână în 1914; Chișinău, Iași, 1921; Instituţia publi- mână și se completează reciproc. Deși cel mai că Zemstva, 1921; Leninism și troţkism, 1924; des, probabil, concurează între ei și din această ce Populare Moldovene Câteva date din istoria Basarabiei, București, concurenţă are de câștigat doar cititorul: 1925; Notes sur la Bessarabie, 1926; Th e truth „Sărbătorim a XV-a aniversare a zilei de 27 about the question of Bassarabia, 1926; La veri- martie 1918: ziua Unirii Moldovei dintre Prut ta storica sulla questione della Bessarabia, 1926; și Nistru, a reîntregirii ei în neamul și statul ro- Din Rusia sovietică, Iași, 1927; A XV-a aniver- mânesc. sare a Unirii Basarabiei, 1933; Cuvântare, Bu- Evident, este unul din cele mai mari eveni-

curești, 1934; ș.a. mente istorice fericite în viaţa ţării și neamului ș În 1940 a scos o carte intitulată aproape nostru. profetic: Vine vremea de apoi, povestire istorică Vor trece generaţii după generaţii, unele vor din trecutul Basarabiei, București, 1940, iar în lăsa, altele nu vor lăsa urme pe paginile istoriei; 1992 una din cele mai bune cărţi ale lui Petre poate că acelea, care nu vor lăsa urme, vor fi fost Cazacu Moldova dintre Prut și Nistru, 1812- cele fericite, căci se zice că cei fericiţi n-au isto- 1918 a fost reeditată la Chișinău. Remarcăm rie; ziua de 27 martie 1918 însă va rămâne ca o faptul că interesul lui faţă de istorie nu s-a limi- zi mare, ca o culme înaltă, ca un hotar defi nitiv. tat doar la problemele basarabene, dar și istoria Înaintea acestei zile a fost în Moldova din- românilor el a refl ectat-o din timpurile cele mai tre Prut și Nistru o anumită întocmire, cu anu- vechi. Spre exemplu, în 1935 a publicat în revis- mite scopuri și un anumit fel de viaţă; de la 27 ta Viaţa Basarabiei un studiu intitulat Note pe martie 1918 începe o altă întocmire, cu alte sco- marginea campaniei de pe Prut din 1711, studiu puri și cu altfel de viaţă pentru neamul româ- în care el meditează pe marginea a două destine nesc de aici. istorice – Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare. Privilegiaţi de soartă de a face parte din ge- Referinţele bibliografi ce sunt și ele foarte neraţia, care a trăit în mod conștient, atât viaţa sugestive: de înainte de 1918, cât și acești 15 ani și s-au Bezviconi, Gh. Cărţi și recenzii. În: Viaţa preocupat de unire mai înainte de a se fi produs Basarabiei, 1940, nr. 9-10, p. 146-147; Bezvi- și când s-a produs și de consolidarea ei, suntem coni, Gh. Recenzii. În: Viaţa Basarabiei. 1940, în măsură de a compara, de a vedea deosebirile, nr. 11-12, p. 152-153 – recenzie la cartea: Ca- pentru a scoate învăţăminte pentru viitor. Căci, zacu P. Vine vremea de apoi: Povestire istorică sărbătorind cu toată bucuria una din puţinele din trecutul Basarabiei. București, Tip. „M.A.”, zile mari și fericite din istoria neamului, suntem 1940; Petre Cazacu a fost sărbătorit la Chișinău... datori să veghem asupra comorii, ce ne-a fost În: Viaţa Basarabiei. 1939, nr. 5, p. 78. Grom, L. încredinţată în acea zi, pentru a o păstra și a Doctorul P. Cazacu, medic și cetăţean. În: Viaţa o preda integrală, curată și sporită generaţiilor medicală. 1974, vol. XIX, nr. 13, p. 917-921. viitoare. S-a stins din viaţă la București în luna au- Înainte de 27 martie 1918, românii din Ba- gust a anului 1956 și a fost înmormântat la Ci- sarabia, sau moldovenii, cum le plăcea și încă le 175 place să-și zică, sub regimul rusesc, erau priviţi tru, neam de robi, care n-au limbă, cărora nu ca alogeni – (inorodţi, de alte neamuri), alături le trebuie nici școală în limba lor, nici biserică de poloni, ucraineni, lituanieni, letoni, armeni, în limba lor, neam de robi în ţara lor, în care tătari, fi nlandezi, ovrei etc. stăpâni erau rușii sau acei care vorbeau rusește Toate aceste popoare erau supuse ale Rusi- și spuneau că sunt ruși. ei, deci considerate ca popoare de a doua, a tre- Într-un cuvânt – în Basarabia, ca și în toa- ia, a patra categorie de către ruși, care singuri te marginile (okrainî) Rusiei, autohtonii alogeni erau de categoria întâia. Polonii erau trataţi ca erau desconsideraţi și socotiţi oameni de inferi- trădători și perfi zi, ovreii ca paraziţii și vătămă- oară calitate: învinși, robi, supuși. Faţă de toate torii societăţii și neamului rusesc, iar noi moldo- aceste popoare alogene (inorodţi), Imperiul Rus venii eram numiţi de-a dreptul capete de bou. Și avea o singură politică – rusifi carea. Toţi aceș- dacă nu ni se spunea întotdeauna de-a dreptul ti alogeni trebuiau transformaţi în ruși – orto- acest epitet, așa gândeau, așa credeau și așa ne docși, făcând să dispară complet religia și na- tratau: neam bun de jug, neam să muncească, ţionalitatea lor. Evident imperiul rusesc mare, să plătească dări pentru mărirea și cultura ru- vechi și de drept divin, sconta timpul în aplica- sească a împărăţiei, neam să dea soldaţi pentru rea principiului de transformate a alogenilor în apărarea ei de vrăjmașii din afară și dinăun- ortodocși și ruși. Procesul de rusifi care se făcea

176 Drapelul Republicii Democra ce și Independente Moldoveneș , 1918 încet și varia în intensitate. Erau epoci de rusifi - cui pe cei naţionali și în acest scop încurajaţi și Guvernele Republicii Democra care violente și epoci de oarecare toleranţă. Sub susţinuţi de întreg aparatul de stat. Preoţii și cei Neculai I și sub Alexandru al III-lea în Polonia mai viguroși și inteligenţi dintre basarabenii ie- au fost timpuri de persecuţie crudă, când o mul- șiţi din popor erau trecuţi prin școli rusești pen- ţime de sate au fost trecute la religia unită (o va- tru ca să-și uite originea și neamul. rietate de amestec și tranziţie de la catolicism la Astfel, prin rusifi carea și privilegierea pă- ortodoxie), iar toate manifestaţiile naţionale po- turii conducătoare, masele mari naţionale au- loneze erau reprimate violent și toate instituţiile tohtone erau lipsite de un izvor de cultură naţi- de limbă poloneză desfi inţate. onală. Prin stricta supraveghere a graniţei, era ce Populare Moldovene Aceste măsuri erau mai aspre în Polonia, ruptă legătura cu izvoarele de cultură naţiona- pentru că acolo rezistenţa și opunerea erau mai lă. Întreg aparatul de stat imperial, cu toate in- viguroase. La noi în Basarabia și în alte părţi, strumentele și mijloacele imense: școala, biseri- unde religia era identică și rezistenţa mai mică, ca, armata, funcţionărimea, justiţia, legăturile măsurile de rusifi care, deși puternice, nu erau bancare și economice, presa era îndreptat spre așa de aspre și stăruitoare. Faţă de diferite clase a stinge și opri orice cultură și conștiinţă naţi-

sociale și diferite naţionalităţi metodele se de- onală pe de o parte, iar pe de alta de a absorbi ș osebeau. Clasele bogate, conștiente, cu tradiţii și a asimila cât mai multe elemente etnice. Cei naţionale și patriotice – conducătorii și repre- care din diferite motive nu vroiau sau nu puteau zentanţii naţionali, – în unele părţi, ca în Po- să se asimileze – rămâneau izolaţi ca și masele lonia pentru diferite manifestaţiuni naţionale, mari, lăsate fără nicio cultură, astfel că încetul erau expropriate, surghiunite sau silite să emi- cu încetul prin izolare de reînnoire, utilare și in- greze, în alte părţi și alte grupuri cu rezistenţă troducere de noţiuni false, inventate ad-hoc, să mai mică, mai pasivă, erau ademenite în pătura se stingă orice conștiinţă naţională. Pentru Ba- conducătoare rusească prin titluri de nobleţă, sarabia s-a inventat și răspândit teoria, că mol- avantaje, privilegii, decoraţii, credite. La noi dovenii de origine și limbă romanică incontesta- în Basarabia din pătura conducătoare puţini tă sunt o rasă, un popor, o parte de origine slavă, au fost siliţi să emigreze (grupul Bașotă, Alecu chiar rusă și fără nicio legătură cu toţi românii Rusu, Hajdeu și alţii); cea mai mare parte a lor, din tot teritoriul ocupat de acest popor. dacă nu s-a rusifi cat repede și complet, au că- Pentru a-i fărâmiţa ca să nu fi e nicio for- pătat destulă înfăţișare de rusifi care, pentru a ţă naţională completă pe teritoriul ocupat de ei, fi socotiţi între nobilimea rusă, ca susţinători și prin încurajări se aduceau străini: bulgari, ruși, apărători ai dinastiei și imperiului. O parte a ucraineni, germani. Românii din Basarabia intrat în acel complex amestecat din oameni de erau îndemnaţi să emigreze în Caucaz, Siberia diferite naţionalităţi: nemţi, poloni, fi nlandezi, și alte părţi. ucraineni, armeni, caucazieni, care constituiau Statul imperial rusesc era împărţit în tag- funcţionărimea și intelectualitatea imperială; – me: nobilimea, preoţimea, orășenime (mescia- rusească – de limbă, nu de rasă, sânge și tradiţii, ne, burghezime) raznocinţi, adică din diferite care nu reprezenta atât Rusia naţională, cât pe tagme și ţărănime. cea imperială, în care ca într-un fel de nobleţă Toate clasele suprapuse aveau anumite intrau și acei ce se numeau raznocinţi, adică din drepturi și privilegii. Ţărănimea, chiar cea ru- diferite straturi sociale ale diferitelor popoare de sească, nu le avea, era în inferioritate. Cu atât imperiu. Negustorimea și meseriașii urmau să mai mare era inferioritatea ţărănimii naţionale se distrugă ușor ca naţionalitate prin încuraja- autohtone românești în Basarabia, polone, în rea coloniștilor și veneticilor, chemaţi a-i înlo- Polonia – cu cât pe lângă inferioritatea lor de 177 clasă li se adăuga inferioritatea de drept, naţio- înstrăinarea și sălbătăcirea maselor moldove- nală, și inferioritatea prin izolare și lăsare fără nești prin rusifi care și necultură nu se făceau în cultură naţională. măsura, în care se căuta să se producă, – aceasta De cum erau consideraţi în fond moldo- se datorește rezistenţei pasive a maselor și izo- venii din Basarabia, chiar în Duma imperială lării lor atât de aparatul de stat rusesc, cât și de rusească, să vede din următorul fapt. La 1911 se cultura rusească. De altfel, această cultură de discuta proiectul de lege asupra învăţământului înaltă esenţă și calitate – produs al sforţărilor primar. Articolul 16 din acel proiect admitea ca a milioane de oameni de diferite neamuri – în în localităţile cu populaţie alogenă: polonă, litu- realitate era numai o cultură de elită – mai mult aniană, armeană, gruzină etc., să se permită a imperială decât rusească – nu era accesibilă se preda limba maternă, dacă populaţia își va imenselor mase rusești agramate; cu atât mai exprima dorinţa fermă de a avea școli în limba puţin era ea accesibilă popoarelor alogene, de maternă, fi e prin hotărâri ale obștiilor, fi e prin altă limbă și fără știinţă de orice carte, împrăș- cererile părinţilor. Gulikin, deputat de Orhei, tiată pe teritorii imense, îndepărtate de orișice a cerut ca între popoarele care vor benefi cia de centru de cultură. Nu putem da seama despre acest drept la școli în limba maternă, să fi e tre- pătrunderea culturii rusești între moldovenii cuţi și moldovenii. D-nii Ghepeţki, Purișchevici din Basarabia după faptul că, după o sută de ani și Șoltuz, deputaţi guvernamentali pe atunci de stăpânire rusească, știutori de carte erau zece din Basarabia, au protestat și au spus că, dacă la sută între bărbaţi și unul la sută între femei. se dau drepturi la școli în limba maternă mol- Nu este ușor să deznaţionalizezi o masă dovenească, să se dea și iakuţilor, ceremișilor, compactă a unui popor autohton pe teritoriul bureaţilor și osteacelor. Cu numai trei voturi de lui; chiar un popor mic și primitiv ca ostiacii, vo- majoritate amendamentul a fost respins și mol- gulii și ceremișii au rezistat. Cu atât mai puţin dovenii, alături de micile popoare mongolice din s-a putut reuși asupra românilor din Basarabia, Asia, au fost respinși de la dreptul de a avea școli popor de rasă arică cu tradiţii occidentale și cu în limba lor de către Dumă, adică în epoca de limbă romanică. slăbire a imperialismului rusesc. Cu toate sforţările: ale școlii, bisericii, ar- Evident că sforţările unui aparat de stat matei, instituţiilor și organizaţiilor locale, cu atotputernic, cu mijloacele lui mari și vaste, toate forţele economice, fi nanciare, industriale, timp de o sută șase ani de aplicate, au adus oa- cu tot timpul îndelungat de o sută de ani, cu toa- recare rezultate. Populaţia Basarabiei, omogen tă lipsirea moldovenilor de mijloace materiale, naţională, a fost împestriţată cu elemente străi- intelectuale și artistice, pentru a-și dezvolta cul- ne, mai cu seamă în orașe. Un număr însemnat tura lor naţională aici, cu toată schilodirea până de români din Basarabia, mai cu seamă dintre la o măsură a limbii, prin introducere de cuvinte nobilime, negustorime, meseriași și orășeni, cu rusești, cu toată sărăcia lor, retrași la sate, izo- încetul s-au rusifi cat, mai mult sau mai pu- laţi, rezistând pasiv, ţinând la pământul, via, ţin. Masa mare fără știinţă de carte, fără școli codrul, păpușoiul, boii și oile lor, au trăit și și-au și biserici în limba naţională, era lăsată pradă păstrat graiul lor din comorile vechi sufl etești, ignoranţei și neculturii. Portul ei naţional alb din tradiţii și obiceiuri transmise verbal din ge- și colorat era înlocuit cu produsele standard ale neraţie, fără să se reușească, prin tratamentul industriei rusești – cenușii și incolore. Cântecul care li s-a aplicat, să fi e degeneraţi, imbecilizaţi, naţional și dansurile naţionale sufereau defor- sălbătăciţi. Desigur că erau în urmă cu știinţa mări prin infl uenţa cântecelor și dansurilor stră- de carte și cultura; s-au ivit între ei și manifesta- ine importate din mahalalele târgurilor. Dacă ţii sociale patologice, ca inochentismul, izvorâ- 178 te din ignoranţă și bună credinţă înșelată. Dar tonia, Lituania, toate marginile supuse la rusi- Guvernele Republicii Democra aceste fenomene au fost locale și reduse. fi care și care tot în anul 1918 s-au despărţit de Așa dar, înainte de 27 martie 1918, impe- Rusia. Este adevărat însă că mulţi funcţionari riul rus a dus aici în Basarabia, ca și în toate ruși s-au dus la ei acasă. regiunile de periferie ale imperiului, în Finlan- Dar revenirea la limba noastră moldove- da, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ucrai- nească, în toate așezămintele ţării, a arătat și na etc., o politică de cuceritori, care dispreţuiesc arată și astăzi, că ele sunt făcute acum de la pe autohtonii alogeni și tindea cu toate puterile 1918, pentru a fi înţelese, să slujească și să lu- să-i distrugă, fi e rusifi cându-i, fi e anihilându-i mineze poporul nostru românesc din Basarabia. ce Populare Moldovene prin opresiune și oprirea oricărei culturi naţio- Nu așa cum a fost până la 1918 – când nu slu- nale. Politica aceasta era îndreptată în special jeau poporului, ci împărăţia rusească. Limba contra demnităţii naţionale și contra sufl etului noastră românească, repusă în toate așezămin- naţional – care trebuiau cu orice preţ micșorate tele ţării noastre, a dovedit că, de la 27 martie și apoi nimicite, dacă nu se supuneau. 1918, noi, românii din Basarabia, stăpânii din În ziua de 27 martie 1918, această întocmi- vechime, suntem stăpânii de azi și de viitor ai

re s-a prăbușit. acestei ţări și nu străinul, rusul, altul, ne va po- ș Din martie 1918, în toate așezămintele din runci în ţara noastră în limba lui și în legea lui. Basarabia a început să se vorbească în limba Ce importanţă are limba naţională în așe- noastră, în limba înţeleasă de toţi. Toate actele zămintele culturale ne putem da seama dacă și hârtiile se fac în limba noastră – și la admi- socotim că limba nu este numai instrument de nistraţie, și la poliţie, și la justiţie, și la poștă, legătură între oameni, dar și instrument de cuge- și la telegraf, și la drumul de fi er, și la armată, tare; gândim în cuvinte și cuvintele toate, pe care și la biserică, și la școală. Acea limbă izgonită, le știm, formează limba noastră, cu cât știm mai acea limbă oprită, limba socotită a prostimii, multe cuvinte, cu cât îmbogăţim limba noastră, limba mamelor noastre, de care unora le-a fost cu atât cugetarea noastră este mai bogată, mai rușine sub ruși, a devenit deodată limbă stăpâ- luminată, mai bună. A lua unui popor limba nitoare. Așa deodată, de la o zi la alta, din senin, înseamnă a-i lua, a-i micșora instrumentul de spontan, toţi nacialnicii, toţi învăţătorii, preoţii cugetare; a restrânge întrebuinţarea limbii unui și judecătorii, poliţaii și alţii au început să vor- popor înseamnă a restrânge și cugetarea lui și bească românește, dovedind cât de fără folos a în adâncime și în suprafaţă. A reda limba unui fost toată întocmirea și toată sforţarea împără- popor, a o repune în toate drepturile ei, a mări ţiei rusești de a ne rusifi ca sau de a ne distruge cercul, suprafaţa și obiectele limbii înseamnă a ca naţiune. S-a dovedit dimpotrivă că noi mol- mări, a lărgi, a adânci cugetarea unui popor. dovenii am fost mai tari nu numai prin faptul Iată de ce sărbătorim ziua de 27 martie că am rezistat la rusifi care, dar prin faptul că 1918. Pentru noi ea înseamnă: acei, care au fost puși să ne rusifi ce, au fost siliţi 1) Izbăvirea de stăpânirea silnică a ţaris- să înveţe și să ne slujească în limba noastră. Sute mului, care ne socotea și ne trata ca robi fără de învăţători, preoţi și funcţionari ruși de neam, limbă. trimiși aici și plătiţi să ne înveţe, să ne impună 2) Repunerea noastră a românilor din Ba- limba lor, au fost siliţi să înveţe limba noastră și sarabia în drepturi naţionale cetăţenești și în a doua zi după unire au rămas la locurile lor și stăpânirea acestei ţări. și-au continuat funcţia, făcând-o în românește. 3) Putinţa dezvoltării sufl etești a gândirii și Și lucrul acesta s-a petrecut nu numai la simţirii acestui popor – oropsit de secole de stă- noi, ci la fel s-a petrecut în Polonia, Estonia, Le- pâniri străine. 179 * * * s-a prăbușit, lanţurile care legau atâtea popoare Cum s-a produs această schimbare, așa de cu sila s-au rupt și au căzut la pământ, când s-a radicală și așa de subită în întocmirile și îndru- muiat gerul, s-a topit zăpada și a răsărit soare- mările vieţii din Basarabia? le de primăvară – și din toate părţile au înce- Sub straturi de rusifi care, mai mult de pole- put să curgă izvoarele – atunci din toate părţile ială rusească, sub buruienele străine, aduse aici au răsărit românii basarabeni, cerând drepturi de vânturile stepei și de poruncile împărăţiei, de pentru neamul lor din Basarabia. Unii la Chiși- caii cazacilor și de oștirile atâtor popoare, care nău, alţii la Odesa, unii la Soroca, alţii la Bălţi, au fost mânate pe la noi de poft ele de stăpâni- unii la Bolgrad, alţii la Kiev. Viaţa și războiul re și îmbogăţire, – era aici un popor românesc, îi împrăștiase prin toată Rusia și Moldova. La cuminte și așezat, care își ducea viaţa lui tihni- Cherson și la Roman, la Iași, în Crimeea, la Pe- tă în adâncă răbdare și așteptare, păstrându-și trograd și în alte părţi răsună glasurile moldo- cum putea comorile naţionale: limba, tradiţiile venilor, spontan, activ și dârz, cerând drepturi și sufl etul; erau aici femei și mame, care, când naţionale. Încet, încet ei se adună ca pârăiașele copiii și soţii lor, după rătăcire silită prin depăr- de primăvară în râușoare mici, care adunate îm- tările mari ale împărăţiei rusești și prin târgu- preună, murmurul lor devine voce clară; în râu rile rusifi cate, se întorceau acasă, îi spălau și îi mare se adună la Chișinău în Sfat al ţării și, cu curăţeau, pe cât puteau, de toate deformările, de glas bărbătesc puternic, proclamă drepturile na- toate obiceiurile străine și rele, îi primeau și fi zi- ţionale ale românilor din Basarabia la stăpâni- cește și sufl etește, îi întorceau la limba, tradiţia rea ţării lor și a pământului naţiunii românești și obiceiurile strămoșești. Ele, ca anticele vestale, și se constituie în Republică Moldovenească Au- ţineau nestins focul sacru al căminului și al co- tonomă. – Sfatul Ţării vrea să păstreze ordinea morii naţionale și în jurul lui s-au crescut copii și liniștea, vrea să apere pe locuitori de jafurile și și și-au ţinut bărbaţii. prădăciunile armatelor rusești, care, descompu- Acest foc sacru naţional nu s-a stins nicio- se în hotare, părăsind frontul, în drum spre casă dată. Sub multă cenușă, mult gunoi și buruiene, își băteau joc de oameni și de lucruri, prădând sufl etul naţional se menţinea. Aportul forţelor și dând foc averii locuitorilor. și sufl etului românilor din Basarabia la cultura Dar acţiunea Sfatului Ţării pentru dreptu- naţională n-a lipsit niciodată. Au fost stele mari, rile naţionale și pentru ordine – nu convine nici au fost stele mici, au fost și mici luminiţe. Nu voi bandelor descompuse, nici vechilor stăpâni, care cita decât câteva nume de români din Basara- văd că le scapă prada. Comuniștii fac complot și bia, recunoscute de toată lumea românească; pe organizează armata lor pentru a jefui ţara și a Alecu Russo din prima jumătate a secolului tre- pune stăpânire din nou pe ea. cut și pe marele Bogdan Petriceicu Hasdeu din Eram ameninţaţi de o nouă robie. Ce ar fi a doua jumătate a secolului trecut. Voi aminti fost cu Moldova dintre Prut și Nistru, dacă ar fi în treacăt de Stamate, de Sârbu, de Donici. Nu învins ei? În primul rând, ar fi trecut prin peri- voi vorbi, pentru a nu le atinge modestia, de cei oada acută a răscoalelor, focului și prădăciuni- care trăiesc. lor întinse și mari, apoi ar fi urmat războiul civil Izvorâţi și crescuţi pe pământul Basarabiei, cu recrutarea și formarea din populaţia noastră ei dovedeau că este aici o mare forţă naţională, a armatelor albe și roșii, cu rechiziţii, cu lupte care, în împrejurări favorabile, va izbucni și va între albi și roșii și distrugeri, focuri și omoruri, da o viaţă naţională activă, reală și rodnică. cu morţi, răniţi, bolnavi, cu epidemii și foame. Și după spusa evangheliei „când s-au împli- Apoi, prin sleirea forţelor, încetineala lup- nit timpurile”, adică, când împărăţia rusească tei militare și constituirea dictaturii cu CeKa și 180 GPU, cu distrugerea păturii intelectuale, a ne- șii, robiei roșii, care ne ameninţa cu distrugerea, Guvernele Republicii Democra gustorimii, a tuturor celor înstăriţi. Am mai fi cum a făcut cu moldovenii de peste Nistru; 5) dar fost atrași în război la Moscova, Harkov, Don, mai cu seamă pentru că toată această mișcare, Caucaz și cu polonii. Sărăcia și epidemiile ar fi toată această chibzuinţă politică, toată această crescut, ca și foamea. Apoi ar fi venit impozi- reînviere a izvorât și a fost făcută de noi, româ- tele și rechiziţiile pentru hrana centrului rusesc, nii basarabeni – modești, mici, umili, anonimi, pentru restabilirea industriei rusești de la Mos- veniţi din diferite părţi, unde ne așezase soarta cova, Ural, Petrograd, Harkov, Caucaz, apoi vieţii, în Sfatul Ţării, pentru a face ceea ce vroia

„peatiletka” (quinqueniu) pentru a mări această poporul acestei ţări. Sărbătorim spontaneitatea, ce Populare Moldovene industrie și a le da de lucru lor; apoi ar fi venit curajul, energia, priceperea, simţul și tactul po- luarea pământurilor de la ţărani – sovhozurile litic al basarabenilor în rezolvarea problemelor și colhozurile – pentru a da de mâncare lucrăto- lor naţionale, agrare, culturale și politice. Ei au rilor industriali ruși, trimiterea la Arhanghelsk, dat dovadă, în împrejurări foarte grave, care se Solovky și Siberia în masă a acelora ce nu s-ar întâmplă rar în cursul generaţiilor, de însușirile fi supus la deplina robie sufl etească și trupească, prevăzute așa de plastic în evanghelie: «Iată că

care îi înlănţuiește pe toţi cei de peste Nistru. Ne- vă trimit în mijlocul lupilor: fi ţi dar înţelepţi ca ș ar fi lovit pe noi românii din Basarabia toată șerpii și fără răutate ca porumbeii.» Sărbătorim această gamă de nenorociri, pe care le-am vă- toate aceste mari lucruri, dar mai presus de toa- zut peste Nistru, de unde mii de moldoveni fug te sărbătorim eliberarea sufl etului unui popor de fl ămânzi și goi, ca să nu fi e trimiși în Siberia robie și îndrumarea lui pe căile naturale de dez- să lucreze în frig și ger în păduri și mine pentru voltare, făcute toate prin el însuși, prin fi ii săi. ruși și să fi e înlocuiţi pe pământurile lor de ruși Mai mult, toată întocmirea și îndrumarea aduși din alte părţi. vieţii din Moldova dintre Prut și Nistru după Într-un cuvânt, ne-ar fi umilit, batjocorit, 27 martie 1918, în linii generale, s-a făcut după sărăcit, degradat, robit și distrus. programul elaborat de Sfatul Ţării. Am scăpat de toate acestea prin cuminţenia După cum știţi, imediat după Unire s-a Sfatului Ţării, care a chemat armata română, constituit pentru administrarea Basarabiei un cu ajutorul acestei armate bolșevicii, în ianuarie Consiliu de directori aleși în unanimitate de Sfa- 1918, au fost goniţi din ţară și s-a stabilit la noi tul Ţării. Acest consiliu prezintă în ziua de 10 ordinea și liniștea, – s-a putut astfel la 24 ianu- aprilie programul său de activitate. Este foarte arie 1918, să se proclame de către Sfatul Ţării interesat acest program, aprobat de Sfatul Ţării, Republica Moldovenească Independentă, iar la pentru că în mod inconștient sau conștient el a 27 martie 1918 Unirea. fost urmat în linii generale pe deasupra micimi- Astfel ziua de 27 martie, este o zi mare și o lor și păcatelor omenești în acești din urmă 15 sărbătoare mare: 1) nu numai prin faptul că am ani – prin fi rea lucrurilor. scăpat de stăpânirea silnică a imperialismului Iată acel program: rusesc, care ne-a robit o sută de ani; 2) nu numai «Prin voinţa istoriei timpurile de furtună pentru că noi, românii din Basarabia, ne-am reau trecut. Cu intrarea armatei române s-a stabi- pus în drepturile noastre naţionale și cetăţenești lit în ţară ordinea relativă. de stăpâni ai acestei ţări; 3) nu numai pentru că Acum, după unire, care ne garantează li- am căpătat putinţa dezvoltării libere sufl etești a bertatea și putinţa de a rezolva chestia agrară gândirii și simţirii acestui popor oropsit de secole în atmosferă liniștită, avem speranţa că în mod de invaziuni și stăpâniri străine; 4) nu numai treptat, dar repede, să introducem ordinea depli- pentru că am scăpat de primejdia stăpânirii ro- nă și drepturile cetăţenești. 181 Scopul nostru principal, în împrejurările de coordonată și fecundă. Această grea moștenire faţă, este, pe lângă garantarea drepturilor tutu- nu este încă epuizată, nu este încă distrusă. ror cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate, la Iar vrăjmașii, cu vechea speranţă de intrigă viaţa civilă și politică liberă și cetăţenească, de a și acţiune din primul moment ne-au pus toate da putinţa acestei ţări din vechiu și cu adevărat piedicile și au întrebuinţat tot ce au putut pentru românești, numai cu sila ruptă de patrie, să ia a ne opri, a ne răsturna de pe calea hotărâtă de parte la munca culturală a întregii omeniri, care cultura naţională și de împroprietărire. Intriga pentru niciun popor nu este cu putinţă, decât și minciuna, sămănarea de neîncredere în noi pe baza culturii naţionale. După adânca noas- și între noi, lingușirea și atacul, acuzări pentru tră convingere ajungerea acestui scop nu este cu păcate reale, dar și mai au seamă pentru păcate putinţă decât în deplină unire cu patria noastră imaginare. Eram declaraţi trădători fi e a doctri- comună – România.» nelor albe, fi e roșii, eram declaraţi că urmărim Au trecut cincisprezece ani de atunci. Să numai scopuri materialiste și meschine, eram vedem în ziua aceasta de sărbătoare, în care tre- declaraţi ca netoleranţi și răi – noi, românii în buie să scoatem din noi și dintre noi toate răută- Basarabia – cei mai toleranţi dintre neamurile ţile și minciunile, toate amărăciunile și durerile, omenești. cum am mers și cum trebuie să mergem înainte. Și totuși, s-a mers pe calea noastră. Până În acești 15 ani două chestiuni au predo- la 27 noiembrie 1919, întreg aparatul de stat a minat întreaga viaţă pe care am trăit-o: 1) naţi- fost naţionalizat: administraţia, poliţia, poșta, onalizarea tuturor instituţiilor și mai cu seamă telegramele, telefoanele, vămile, administraţia a școalei și bisericii, pentru ca ele toate să slu- fi nanciară, căile ferate, biserica, școlile, orga- jească la creșterea demnităţii și conștiinţei naţi- nizaţiile sanitare, comerciale și instituţiile ban- onale și cetăţenești a tuturor locuitorilor acestei care, cooperativele, organizaţiile muncitorești, ţări, dar mai cu seamă a moldovenilor de aici; creditul etc. De atunci ele au suferit multe, dese, 2) rezolvarea chestiunii agrare pentru a asigura poate prea multe și prea dese schimbări și îm- putinţa de îndestulare a populaţiei sătești. bunătăţiri – dar în esenţă principiul a rămas Cu multe greutăţi, amărăciuni, scăderi, același: renaţionalizarea în serviciul populaţiei greșeli și neajunsuri s-a dus lupta și munca pen- locale românești și unifi carea. tru împlinirea cât mai bună a acestor mari și Tot de atunci a început organizarea vieţii fundamentale idei. politice, care a evoluat treptat și s-a încadrat în Trecutul și nepregătirea apasă asupra noas- viaţa politică unitară a ţării întregi, fi ecare par- tră, slăbiciuni omenești, timpuri grele, neîncre- tid având organizaţiile sale locale în Basarabia. dere în noi și în puterile noastre, pe de o parte și Cu toate scăderile inerente vieţii politice din lu- vrăjmășii pe de altă parte. mea întreagă și mai cu seamă a celei de după O sută de ani de viaţă subjugată, de lipsă război, cu toate scăderile speciale ale vieţii noas- de știinţă de carte, de absolutism, de lipsă de tre politice, organizaţiile de partide în Basarabia educaţie politică, apăsarea asupra sufl etelor a au avut o imensă importanţă pentru dezvolta- diferitelor frânturi de doctrine, aduse de diferite rea conștiinţei naţionale și cetăţenești, pentru vânturi, otrăvirile elaborate de descompunerea educaţia politică a maselor, pentru solidariza- unui imperiu, ale unui război cum n-a mai fost rea, acordarea și unifi carea intereselor locale în omenire, ale unei revoluţii mult întârziate și de orice natură – cu interesele generale ale ţării degenerate în măcel și tiranie, – toate acestea nu întregi din care face parte integrantă Basarabia. constituiau elemente prielnice pentru dezvolta- Chestia agrară s-a rezolvat mai încet și mai rea unei vieţi perfect normale, pentru o acţiune, greu. 182 Împărţirea pământurilor pe teren, lichida- rarea Sf. Cruci și a Sf. Mormânt. Acum spionii Guvernele Republicii Democra rea tuturor litigiilor, încadrarea intereselor agri- și curierii de peste Nistru vin cu steagul roșu cultorilor în cadre normale și instituţiuni cores- pentru distrugerea creștinismului, religiei și Sf. punzătoare – au cerut mult timp. Cruci, în realitate pentru a ne face din nou robi Evident, naţionalizarea tuturor instituţiilor ai dictaturii rusești. din Basarabia, punerea lor la dispoziţia popula- Înainte vroiau să ne mănânce cu sos orto- ţiei românești, naţionalizarea școlii, bisericii și dox creștin, acum cu sos roșu marxist. Înainte a vieţii politice obștești, n-a dat încă în 15 ani ne puneau să ne închinăm Împăratului alb și tot randamentul; ele n-au fost și nu sunt încă moaștelor de la Kiev și Moscova, acum vor să ne ce Populare Moldovene folosite de populaţie în măsura în care ar fi tre- puie să ne închinăm Împăratului roș și moaște- buit și vor trebui să fi e folosite pentru binele ei. lor lui Lenin. Reforma agrară, foarte grea și foarte delicată Unde este ieșirea, unde este scăparea? Care problemă, n-a dat și nu putea da în 15 ani toate este drumul de urmat? rezultatele dorite. V-am arătat mai sus, cum umiliţi și răz- Trebuie să știm însă, că aceea ce s-a făcut leţiţi, modești și uitaţi prin diferitele colţuri,

și bine s-a făcut în viaţa naţională, politică și moldovenii din Basarabia, în timpul celui mai ș socială în Basarabia, n-a fost făcut pentru o pe- mare război și a celei mai mari revoluţii, – de- rioadă scurtă, ci pentru veșnicie; iar 15 ani în odată au apărut la suprafaţă, deodată unanim viaţa unui om este o perioadă scurtă, iar pentru au proclamat drepturile lor naţionale și dreptu- un popor – excesiv de mică pentru a da judecăţi rile ţărănimii la pământ; toţi din diferite părţi, defi nitive asupra rezultatelor. toţi s-au unit, s-au organizat, s-au constituit; au Evident, viaţa Basarabiei este acum mai proclamat ruperea de Rusia, Unirea. N-aveau strâns legată de viaţa întregii ţări și ca a ţării forţe materiale, aveau însă încrederea în drept- întregi este în adâncă suferinţă în ultimii ani. atea lor și în puterea dreptăţii lor și-au izbutit Toată lumea suferă, toată lumea acuză. Toată numai prin credinţă și unire. lumea își amintește de timpurile patriarhale de Vă aduceţi aminte cei care aţi fost în ianua- altădată. Toată lumea dă vina pe criza mondia- rie 1918, în Chișinău, de soldaţii aceia din divi- lă, pe criza materială și morală de după război. zia a XI-a a generalului Broșteanu, care intrau Pe lângă aceasta, nu putem să uităm ni- în oraș. N-aveau cine știe ce îmbrăcăminte, cine ciun moment că avem graniţa la Nistru. Cine știe ce armament, cine știe ce echipament; aveau se uită pe hartă și vede rămășiţele vechilor cetăţi însă și ei o adâncă credinţă în dreptatea neamu- de la Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă, tre- lui românesc, o adâncă încredere în izbânda fi - buie să-și dea seama că nu din senin au fost ele nală a idealului lor – și au reușit. așezate de strămoșii noștri acolo. Le-au pus ca Drumul nostru de urmat în viitor este ară- hotare de apărare împotriva invaziilor sălbatice tat de aceste exemple: credinţa, ridicarea con- și prădalnice de la Răsărit. De acolo ne-au venit știinţei culturii și încrederii în sine a întregii marile năvăliri ale ostrogoţilor, vizigoţilor, huni- românimi. Prin unire cât mai strânsă, cât mai lor, gepinilor, pecenegilor, cumanilor, tătarilor și frăţească și cât mai tare vom învinge și stafi ile turcilor. Acum un secol de acolo a venit invazia din trecut, și criza economică și morală, și peri- imperialismului rusesc, de care am scăpat acum colele din afară. 15 ani. Trăiască Unirea tuturor românilor. Invazia de la 1812 s-a făcut ascunzându-se Dr. P. Cazacu” [Pagini din istoria Unirii sub forma creștinismului ortodox și pentru apă- Basarabiei. În rev.: Viaţa Basarabiei. 1933]

183 PRIMUL MINISTRU AL FINANŢELOR ÎN PRIMUL GUVERN AL REPUBLICII MOLDOVENEȘTI Satul Olișcani din raio- „Pământ!... Pământ!... nul Șoldănești a dat Moldo- Ţăranul totdeauna gân- vei doi mari economiști. Este dește la pământ. vorba de Th eofi l Ioncu și Ion El a cerut pământ și Ustian, care a fost președinte pământ cere și astăzi, când al Consiliului de Miniștri al cârma ţării a trecut în mâna RSS Moldovenești. Biografi a poporului. lui Th eofi l Ioncu ne intere- Poporul a dobândit li- sează din mai multe puncte bertatea, dar singură liberta- de vedere, deoarece s-a afi r- tea e puţin; poporului îi mai mat ca un foarte bun specia- trebuie pământ.” list în domeniul fi nanciar și, Reforma agrară în Ba- totodată, l-am descoperit că sarabia a reușit în mare parte a fost un animator al culturii, și din cauza că argumentarea editând cărţi de popularizare teoretică a acestei necesităţi pentru ţărani, editând revista s-a făcut în cunoștinţă de Basarabia economică și ceea cauză și în scurtă vreme rece este foarte curios, o bună Theoﬁ l Ioncu zultatele acestei reforme s-au parte a vieţii și-a consacrat-o educaţiei genera- făcut simţite pe întreg teritoriul Basarabiei. ţiei tinere, fi ind profesor de liceu la Orhei. Această problemă și-a găsit refl ectarea în Din acest noian de informaţii vom contu- operele istoricilor noștri, de aceea nu vom in- ra doar o singură carte, care mi se pare foarte sista asupra acestui moment și vă propunem importantă pentru un moment crucial al isto- doar formula enciclopedică a acestei biografi i riei Basarabiei – Reforma agrară. captivante. Visul milenar al ţărănimii urma să se îm- „IONCU, Th eofi l (22.VII.1885, Olișcani, plinească, dar cum se va face această reformă, jud. Orhei – 16.III.1954, Iași). care vor fi criteriile de împărţire a pământului, Român. Studiile superioare și le-a făcut de la cine va fi luat acest pământ, toate aceste la Institutul Superior din Moscova și la Școala momente delicate trebuiau explicate și cel mai Superioară Comercială, iar apoi la Universita- bine a reușit s-o facă unul dintre promotorii tea din Leipzig. A fost președinte al Partidului acestei reforme Th eofi l Ioncu, care a tipărit o Naţional Moldovenesc, format în 1917. lucrare intitulată Cât pământ va primi fi ecare În Sfatul Ţării a fost ales deputat din par- ţăran și cum ar trebui să se împartă pământul tea Partidului Naţional Moldovenesc. Basarabiei (Chișinău, 1917). Mandat validat de la 21.XI.1917 până la Argumentarea lui este extrem de plauzi- 27.XI.1918. bilă: 184 popularizare: Autonomia; Ce este slobozenia; Guvernele Republicii Democra Cât pământ va primi ţăranul moldovean ș.a. Cea mai valoroasă contribuţie culturală a lui Th eofi l Ioncu rămâne fondarea revistei Basara- bia economică (1919), publicaţie care a apărut și după plecarea lui din cadrul redacţiei, păs- trând orientarea impusă de el. S-a stins din viaţă la Iași și a fost înmor-

mântat la Cimitirul „Eternitatea”. ce Populare Moldovene Distincţii: ordinele „Regele Ferdinand”, în grad de Comandor, și „Steaua României”, în grad de Ofi ţer. Bibliogr.: Ghibu, Onisifor. De la Basarabia ruseas- că la Basarabia românească. Vălenii de Munte,

1926.” ș Cu regret constatăm că despre destinul lui după 1940 cunoaștem prea puţine detalii. De aceea, continuăm cercetările care ne pot ajuta la descoperirea plenară a acestei remarcabile personalităţi.

Coperta cărții lui Theoﬁ l Ioncu, editată în 1917 Președinte al Comisiei Constituţionale de la 19 mai până la 13 iulie 1918. Membru al Co- misiei juridice, al Comisiei de declaraţii și statute și al Comisiei administrative. A participat activ la lucrările Congresului Naţionalităţilor din Rusia ce și-a ţinut lucrările la Kiev (1917), asistând, din partea Basarabiei, la lucrările Ra- dei Ucrainene. A fost ministru de fi nanţe în Guvernul Republicii Moldovenești (confi rmat la 7 decembrie 1917). Delegat de Sfatul Ţării pe lângă Banca Statului Rus până în 1920. A activat în sistemul cooperatist, partici- pând la câteva congrese ale cooperatorilor. A organizat Banca Basarabiei (1920). S-a pensionat din funcţia de profesor al gimnaziului din Orhei. Autor al scrierilor de Mormântul lui Theoﬁ l Ioncu

185 O COMOARĂ DEPOZITATĂ PENTRU NOI La începutul anilor ’90, când Octavian O. Ghibu pregătea volumul de memorii Pe baricadele vieţii, care a și apărut în 1992, la Editura „Universitas” din Chișinău, mi-a transmis o serie de materiale, care refl ectau elocvent activitatea politică, culturală și publicistică a lui Onisifor Ghibu în Basarabia și Transnistria. În acel moment fi ecare pagină din istoria Basarabiei interbelice venea ca un adevăr absolut, ca o pagină necunoscută. Astăzi însă se cere să reamintim unele date bibliografi ce ale lui Onisifor Ghibu, fi indcă de- ceniul care a trecut, pare să-l lase din nou în anonimat, chiar dacă există un monument în mijlocul Chișinăului, o stradă, un liceu care-i poartă numele. Biografi a lui Onisifor Ghibu pe care o expunem am reprodus-o în volumul Sfatul Ţării. Enciclopedie, apărută în Chișinău, în 1999: „Studii secundare la Sibiu (1894-1900) și la Brașov (1900-1902); studii teologice și pedagogice la Sibiu (1902-1905); studii universitare: istorie și fi lozofi e – la București (1905-1906); istorie, fi lozofi e și fi lologie – la Budapesta Onisifor Ghibu în ul mii ani de viață (1906-1907); fi lologie romanică, istorie, fi lozofi e și pedagogie – la Strasbourg (1907-1908), Bibliografi a studiilor și articolelor lui fi lozofi e și fi lologie romanică – la Jena (1908- O. Ghibu despre Basarabia a depășit cifra de 1909), unde își susţine teza de doctorat în fi - 498, dintre care 21 sunt volume și broșuri. lologie și pedagogie: Utracvismul modern sau Scurta lui afl are la Chișinău a dus la înfi in- bilingvismul în școala populară. ţarea câtorva publicaţii noi, de care ducea mare A fost referent școlar al învăţământului lipsă provincia uitată de lume: Ardealul (1917- primar din Transilvania, profesor suplinitor, 1918), Școala moldovenească (1917), România deputat și senator, membru corespondent al nouă (1918), Biblioteca naţională (1917-1918), Academiei Române. Cuvânt moldovenesc (1926-1927), Biblioteca Un om cu un asemenea potenţial, nime- Astrei basarabene (1927) ș.a. rind în Basarabia, găsește aplicare multor idei Concomitent, el a adus la Chișinău mari și aspiraţii… personalităţi ale culturii române: George Enescu, 186 Mihail Sadoveanu cu trupa Naţionalului din Iași să de Onisifor Ghibu. Altele au rămas fără o Chi ș in

ș.a., nutrind gândul tainic de a redeștepta în ba- continuare ulterioară, deoarece s-a schimbat ă sarabeni simţirea românească. Și, spre surprin- anturajul istoric și noul context, această preo- ul ca loc de refugiu derea multor sceptici, acest lucru i-a reușit. cupare știinţifi că devenise periculoasă, chiar și A colaborat la redactarea programului pentru un redutabil pedagog și publicist cum Partidului Naţional Moldovenesc. A fost pro- era Onisifor Ghibu. pus în Sfatul Ţării ca reprezentant al presei, dar Astăzi găsim potrivit să reproducem această în listele de bază nu fi gurează.” bibliografi e ca pe un instrument de lucru și cer- În volumul Frânturi basarabene T. Mol- cetare pentru persoanele implicate în procesul da (alias Octavian Ghibu) reproduce o bibli- de studiere a arhivei lui Onisifor Ghibu și a ma- ografi e a lucrărilor pe tematică basarabeană terialului legat de trecutul Basarabiei și al Trans- și transnistreană semnate de Onisifor Ghibu nistriei. Cine își imaginează că această temă este și păstrate în arhiva familiei. Aceste materiale deja epuizată, greșește profund. Parcurgeţi atent publicistice în mare parte au fost publicate, și bibliografi a și o să descoperiţi zeci de teme va- la vremea lor au servit drept pistă de pornire labile și astăzi, și în viitorul deceniu, în vederea pentru unele volume cu aceeași tematică, scri- cercetării nuanţate a istoriei Basarabiei. „…VIII. MATERIALURI DOCUMENTARE privitoare la istoria renașterii BASARABIEI și a TRANSNISTRIEI afl ate în arhiva O. Ghibu 1. Memoriul pe temeiul căruia a luat fi inţă, 10. Note amănunţite despre toate ședinţele în martie 1917, Partidul Naţional Moldo- comitetului Partidului Naţional Moldove- venesc, care a dus Basarabia la ruperea de nesc, ţinute în lunile martie-iunie 1917. Rusia și la Unirea cu România. 11. Primul memoriu despre stările din Basara- 2. Programul Partidului naţional în formula- bia prezentat guvernului român de la Iași, rea lui primordială. la 8 mai 1917. 3. Corespondenţa iniţiatorilor mișcării naţi- 12. Al doilea memoriu, din 10 iunie 1917. onale din Chișinău cu d. Vasile Stroescu, 13. Al treilea memoriu, din 24 august 1917. președintele Partidului naţional, afl ător pe 14. Un memoriu din iunie 1917, în contra au- atunci în Odesa. tonomiei rusești a Basarabiei. 4. Procesele-verbale ale primelor două adu- 15. Note de la primul congres al studenţilor ba- nări de ofi ţeri și studenţi moldoveni, ţinute sarabeni. la Odesa în zilele de 23 și 24 martie 1917. 16. Corespondenţa cu Octavian Goga în legă- 5. Originalul manifestului Comitetului Parti- tură cu emanciparea politică a Basarabiei. dului naţional către cei 20 000 soldaţi mol- 17. Ziarul meu, cu note zilnice amănunţite des- doveni din garnizoana Odesa. pre întâmplările din Basarabia, începând cu 6. Programul unui partid moldovenesc fără 13 martie 1917 și până în iunie același an. revendicări autonomiste, redactat la 26 18. Note luate în ședinţele de la 21 noiembrie martie 1917 de Octavian Goga. 1917, 24 ianuarie și 27 martie 1918 ale Sfa- 7. Propuneri ale aceluiași, cu privire la opera tului Ţării, cu prilejul deschiderii acestuia, culturală din Basarabia. a proclamării Republicii Moldovenești și a 8. Programul Partidului Democrat de la Kiev. Unirii Basarabiei cu România. 9. Proclamaţia arhimandritului Gurie către 19. Măsuri în vederea consolidării Basarabiei preoţimea moldovenească. după ocuparea ei de către armatele române. 187 20. Primul act de politică externă a Republicii cenzura rusească a Republicii Moldove- Moldovenești. Comunicarea făcută Puteri- nești și apoi de cea a guvernului Marghi- lor aliate despre constituirea acesteia (cior- loman. nă originală românească). 27. Manifeste în legătură cu mișcarea revoluţi- 21. Diferite ordine de la autorităţile Basarabiei onară din 1917 (35 tipărituri). autonome și independente. 28. Procesul-verbal al primei ședinţe a Comisi- 22. Memoriul reprezentanţilor Ardealului și unii pentru cărţile de școală moldovenești, Bucovinei către guvernul republicii, prin din 5 mai 1917. care peste 1000 de intelectuali ardeleni și 29. Note de la această ședinţă și de la ședinţele bucovineni, demobilizaţi de guvernul Mar- Comisiei școlare moldovenești. ghiloman, își oferă serviciile lor Basarabiei. 30. Adresele Comitetului ostașilor de pe fron- 23. Memoriul Consiliului Uniunii centrale a tul român către Zemstva gubernială în proprietarilor din Basarabia către președin- chestia naţionalizării învăţământului (sep- tele Camerei Deputaţilor din Iași. tembrie 1917). 24. Telegramele date de basarabeni cu prilejul 31. Listele de cărţi românești duse din Moldo- Unirii Bucovinei și a Transilvaniei. va și Bucovina în Basarabia, în anul 1917. 25. Cuvântul Basarabiei cu prilejul Unirii 32. Memoriul Asociaţiei învăţătorilor moldo- Transilvaniei. veni către Direcţiunea regională din Odesa 26. Gazeta România nouă din Chișinău: co- în chestia naţionalizării învăţământului din lecţia exemplarelor originale cenzurate de Basarabia.

188 Redacția ziarului România Nouă, Chișinău, 1918 33. Memoriu privitor la naţionalizarea învăţă- 51. Corespondenţa cu primii profesori români Chi ș in

mântului secundar (23 septembrie 1917). de la Universitatea din Odesa. ă 34. Primele proiecte de programe ale învăţă- 52. Corespondenţa cu primii învăţători care au ul ca loc de refugiu mântului primar. predat în românește în școlile primare ale 35. O serie de documente în legătură cu înce- Basarabiei. putul mișcării naţionale culturale la Soro- 53. Documente în legătură cu înfi inţarea pri- ca, din octombrie 1917. melor biblioteci românești în Chișinău. 36. O cronică amănunţită a „Revoluţiei din So- 54. Manuscrisele articolelor publicate în nr. 1 roca” din octombrie 1917. al gazetei Ardealul din Chișinău, din 1 oc- 37. Originalul programului primului congres tombrie 1917. al învăţătorilor moldoveni, din 25 mai 1917. 55. Manuscrisul primului Abecedar românesc 38. Raport adresat congresului în chestiunea apărut în Basarabia, cu corecturile pentru adoptării alfabetului latin, în locul celui ru- tipar. sesc. 56. Listele celor dintâi elevi moldoveni din li- 39. Proiectele de rezoluţii prezentate congresului. ceul din Soroca și Chișinău, care au cerut 40. Procesele-verbale originale ale congresului. să se introducă în școlile lor limba română. 41. Note amănunţite luate în ședinţele congre- 57. Documente privitoare la chestiunea bise- sului. ricească și note de la ședinţele Comisiunii 42. Un mare număr de documente și lucrări bisericești. în legătură cu primele cursuri de învăţători 58. Corespondenţa cu mai multe sute de prizo- din Basarabia (iunie-august 1917). nieri ardeleni din Rusia, la 1917, în vederea 43. Un mare număr de manuscrise de ale scrii- plasării lor în Basarabia, pentru motive na- torilor basarabeni din anii 1917-1918. ţionale. 44. Declaraţia de Unire cu România a Uniunii 59. Un mare număr de manuscrise de cuprins învăţătorilor din ţinutul Chișinăului, la 2 politic de ale basarabenilor, din anul 1917- februarie 1918. 1918. 45. Originalul statutelor primelor asociaţii a 60. Corespondenţa cu oamenii de legătură de învăţătorilor moldoveni din Basarabia și de la Moscova în chestia politică basarabeană peste Nistru. și românească. 46. Manuscrisele tuturor articolelor cu alfabet 61. Primele manifeste tipărite de românii de rusesc și latinesc, publicate în prima revistă peste Nistru, în decembrie 1917. pedagogică basarabeană: Școala moldove- 62. Note amănunţite luate la Congresul româ- nească, 1917. nilor de peste Nistru ţinut la 17 decembrie 47. Cuvântări basarabene rostite la deschide- 1917, la Tiraspol. rea Universităţii populare din Chișinău, 63. Originalul cuvântării de deschidere a aces- februarie 1918. tui congres, de Șt. Bulat. 48. Corespondenţa cu M. Sadoveanu în legă- 64. Cuvântarea lui Toma Jalbă la același con- tură cu primele reprezentaţii ale Teatrului gres (manuscris original). Naţional din Iași, la Chișinău, 24.I.1918. 65. Lista cărţilor românești trimise în 1918 ro- 49. Corespondenţa cu G. Enescu, în legătu- mânilor de peste Nistru. ră cu primele lui concerte în Basarabia, 66. Darea de seamă despre Congresul de la Ti- 26-29 martie 1918. raspol (manuscrisul original). 50. Corespondenţa cu primii profesori bucovi- 67. Actul comemorativ al inaugurării, la Chi- neni aduși în Basarabia (G. Tofan). șinău, a tipografi ei Societăţii pentru cul- 189 tura poporului român din Basarabia, din 1917-1918 și 1926-1927 (scrisori, fotogra- 8.IX.1917. fi i, convocări la ședinţe, ciorne de docu- 68. Actele congresului studenţilor moldoveni, mente elaborate, lucrări și însemnări pe ţinut la Chișinău, la 20 mai 1917. marginea unor evenimente, în legătură cu 69. Statutul obștei învăţătorilor și profesorilor unele personalităţi, în legătură cu presa din moldoveni din Basarabia (manuscrisul ori- Basarabia și Moldova ș.a.). ginal). 82. Acte în legătură cu activitatea publicistică, 70. Însemnări în legătură cu deschiderea Uni- politică, culturală și organizatorică a „As- versităţii populare din Chișinău. trei” basarabene, din partea 1926-1927 și 71. Manuscrisul original al lucrării Doruri sfi n- cu consecinţele acesteia. te, de Andrei Murafa (1918). 83. Materiale documentare în legătură cu ro- 72. Însemnări privitoare la congresul ostașilor mânii de peste Nistru (activitatea din 1917- moldoveni din 20 octombrie 1917, scrise 1918, legături cu transnistreni în perioada de: V. Cijevschi, T. Jireghie, M. Minciună, 1919-1944, corespondenţă, diferite acte și I. Păscăluţă și I. Pelivan. documente). 73. Actul comemorativ al inaugurării tipografi - 84. Materiale documentare în legătură cu ei „România Nouă”, Chișinău, 15.VII.1918. transnistrenii: Alex. Zavtur, Ștefan Bulat, 74. Materialele documentare în legătură cu I. Petrilla, N. Smochină, Ion Diaconu, Sava apariţia ziarului România nouă, în anii Ţăranu, Paul Ilin, Grigore Barcaru, Ilie Zaf- 1918 și 1926-1927. tur, Dominte Timonu și alţii. 75. Acte în legătură cu Fondul pentru ajutora- 85. Materiale documentare în legătură cu acti- rea refugiaţilor ardeleni din Chișinău și cu vitatea culturală iniţiată în anii 1941-1944 Fondul pentru ajutorarea studenţilor arde- pentru românii de dincolo de Nistru. leni refugiaţi în Basarabia (1917-1918). (O parte din această listă a fost publicată 76. Însemnări privind evenimentele din Ba- de autor în 1926, în Cu gândul la Basarabia, p. sarabia din anii 1917-1918, scrise de: Teo- 101-110.)” dor Bologa, Petru Bucșan, Vasile Cijevschi, Găsim foarte potrivită ideea de a crea o bi- Anton Crihan (conferinţă din 1968), Gh. bliografi e antologică în care am putea include Dimitriu, Andrei Ghighiniţă, Pan Halippa, bibliografi a Basarabiei și Transnistriei, în ma- Teodor Jireghie, Ion Pelivan, Vasile Săcară, teriale publicate și manuscrise, păstrate în ar- Iorgu Tudor. hivele personale. Întocmai așa cum ne-o suge- 77. Însemnări privind stări de lucruri din Basa- rează această comoară bibliografi că din arhiva rabia după 1919, scrise de: D. Ciugureanu, lui Onisifor Ghibu. Profi rie Fală, Pamfi lie Pleșurin. Așa se întâmpla că ardelenii prin fi rea lor 78. Programele șezătorilor artistice și cultura- sunt mai organizaţi ca basarabenii. De aceea, le ale Caselor Naţionale din Basarabia, din mărturii despre revoluţia din Basarabia au lă- 1922-1925. sat, în primul rând, doi ardeleni: Onisifor Ghi- 79. Rezultatele anchetei privind gradul de dez- bu și Romulus Ciofl ec. voltare a satelor din judeţul Orhei, în 1926. Au avut răbdarea în timpul acelei furtuni 80. Materialul documentar în legătură cu presa sociale să ducă un jurnal, zilnic să facă însem- basarabeană și cu preocupările ei în perioa- nări, ca mai apoi aceste notiţe să le transforme da 1905-1927. în cărţi, în documente istorice. 81. Materiale documentare în legătură cu ac- În cartea lui Onisifor Ghibu Pe baricadele tivitatea lui O. Ghibu în Basarabia în anii vieţii, tipărită în 1992 la Chișinău, în mai mul- 190 te rânduri se întâlnește numele lui Alexe Ma- În ce măsură a infl uenţat O. Goga Basara- Chi ș in

teevici. Nu întotdeauna aprecierile lui Ghibu bia, se mai poate vedea și din poezia Cântarea ă îi sunt favorabile poetului basarabean. Fiind- slavei, de celălalt bun poet al Basarabiei, Al. Ma- ul ca loc de refugiu că prisma pe care îl privește este prisma arde- teevici, publicată în revista Luminătorul, din leanului, adică a românului care nu cunoaște octombrie 1912, care nu este decât o parodie a îndeajuns specifi cul Basarabiei. Dar aceste poeziei În munţi de O. Goga… [P. 122-123] accente schimbate de la caz la caz ne demon- * * * strează că autorul notiţelor este obiectiv în mă- Congresul studenţilor moldoveni sura în care poate fi obiectiv un memorialist. (20.V.1917) Pe noi ne interesează, în primul rând, ae- …După P.H. Halippa a luat cuvântul pre- rul și temperatura epocii, fundalul pe care s-a otul Alexe Mateevici, poetul cel care mai târziu proiectat imaginea poetului basarabean în ace- a cântat în versuri atât de duioase Limba noas- le frământări epocale. tră și care venise, pentru câteva zile, de pe fron- Prezentăm extrasele de mai jos din votul românesc, unde împlinea nevoile sufl etești lumul lui Onisifor Ghibu Pe baricadele vieţii, ale soldaţilor ruși (și moldoveni). „Venind de având certitudinea că ele întregesc chipul poe- pe front, am simţit o mare bucurie când am au- tului basarabean: zit de mișcarea naţională care s-a pornit la noi „Octavian Goga era bine cunoscut în mi- în Basarabia. Studenţimea poate aduce mari cul cerc basarabean care urmărea viaţa româ- foloase acestor mișcări. Pentru aceasta trebuie nească din provinciile de dincoace de Prut. În ca să se unească cu ceilalţi lucrători naţionali, 1906, când a apărut la Chișinău prima gazetă căci unirea toate le poate”… [P. 150] moldovenească, Basarabia lui Gavriliţă, artico- * * * lul-program al îndrăzneţei publicaţiuni pleca Spre un congres naţional al învăţătorilor de la versurile lui Goga: moldoveni (25-28 mai 1917) «Avem un vis neîmplinit, …După reprezentanţii armatei, urmea- Copil al suferinţii, ză la cuvânt slujitorii altarului – trei la număr. De dragul lui ne-au răposat Mai întâi, preotul Alexe Mateevici, profesor la Și moșii, și părinţii.» seminarul din Chișinău, pentru moment mo- * * * bilizat ca duhovnic pe Frontul Românesc și În revista Cuvânt moldovenesc, care a în- acum, în timpul Congresului, în concediu fa- ceput să apară la Chișinău la 1913, au fost re- milial la Chișinău. produse adeseori poezii de ale lui Goga. Astfel, El aduce Congresului felicitările sale de în anul 1913, în numărul 5, găsim poezia La moldovean și rugăciunile sale de preot către carte, în nr. 6 Bătrânii. În anul 1914: nr. 1, Co- Dumnezeu, ca să trimită ajutorul său pentru un linda săracilor, nr. 3, În munţi, nr. 6-7, Înviere, lucru atât de sfânt și de mare. Învăţătorii adu- nr. 16, Taina, nr. 19-20, Un om. În anul 1915: naţi în congres trebuie să știe și să-și dea seama nr. 5-6, Înviere și Rugăciune, cu portretul auto- de anumite lucruri, fără de care nimic bun nu rului, nr. 7 Povestea Ardealului, nr. 14, Seara. În izbândește. Deci, să avem un gând, o inimă, un anul 1916: nr. 4, Ziua Învierii. ideal. În rândul al doilea, „lucrul drept poate Așadar, în anii 1913-1916 s-au publicat înfl ori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. 12 poezii de Goga. Afară de acestea, s-a tipărit Cu mâhnire, am văzut astăzi – continuă părin- și fotografi a lui, iar în nr. 7 din 1917 găsim chiar tele Mateevici – că între D-voastră nu toţi sunt o poezie de Nică Romanaș (Ioan Buzdugan), in- uniţi asupra unor idei drepte. Unii se socotesc titulată Fermecătorului cântăreţ Octa vian Goga. moldoveni, alţii – ce-i mai puţini – români. Ei 191 Familia Ghibu la Chișinău, 1917 bine, dacă aţi luat asupra D-voastră sarcina de Și, în sfârșit, „să nu uităm norodul, ţără- a lumina poporul, apoi trebuie să daţi popo- nimea, care a suferit atât până acum! Să-l lu- rului idei adevărate, căci altfel întreg învăţă- minăm; să mergem mână în mână cu el, căci mântul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fi i fără noi, el nu poate să facă nimic, după cum ai vechii Moldove, însă facem parte din mare- nici noi nu putem face nimic fără el. Să-l în- le trup al românismului așezat prin România, dreptăm pe calea adevărului, cu fapte, iar nu cu Bucovina și Transilvania (aplauze). Fraţii noș- vorbe. Mântuirea ţărănimii e în noi și a noastră tri din Bucovina, Transilvania și Macedonia în ea!”… [P. 195] nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și * * * zic români. Așa trebuie să facem și noi (aplau- …Școala duhovnicească era o revistă peda- ze)… Trebuie să știm de unde ne tragem, căci gogică – singura revistă de acest fel în acea vre- altfel suntem niște nenorociţi rătăciţi. Trebuie me pe toată întinderea pământului locuit de ro- să știm că suntem români, strănepoţi de-ai ro- mâni. Războiul făcuse să dispară toate revistele manilor și fraţi cu italienii, francezii, spaniolii școlare, respectiv pedagogice, de pretutindeni, și portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem Iașul, Buzăul, Galaţii, Bucureștii, Cernăuţii, Si- și copiilor și tuturor celor neluminaţi. Să-i lu- biul, Blajul, Aradul – vechi centre pedagogice minăm pe toţi cu lumină dreaptă. românești, toate apuseseră și în locul lor – după Al treilea sfat pe care vi-l dau este: să staţi vorba Scripturii, că „piatra pe care au nesoco- cu mare putere la straja intereselor noastre na- tit-o ziditorii, a ajuns piatra din capul unghiu- ţionale. Să trăim bine și cu străinii, dar să nu lui” – a apărut Chișinăul… [P. 212] trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea * * * pentru totdeauna… Să nu ne alipim la partide …În afară de Deșteaptă-te, Române, re- străine, care nu luptă pentru neamul nostru, și vista mai cuprinde poezia lui G. Sion, Limba să nu luptăm pentru interesele de clasă, ci pen- românească, de data aceasta în textul ei auten- tru cele de obște, naţionale”. tic, nu în acela, basarabenizat, din numărul 1 192 al revistei. Acolo poezia era intitulată Limba întâmplarea îl aruncă temporar în capitala Ba- Chi ș in

moldovenească, zicându-se că „moldovanul sarabiei. Toţi ceilalţi „lectori” erau basarabeni. ă o iubește ca sufl etul său” și îndemnându-se: Materiile principale – Istoria literaturii româ- ul ca loc de refugiu „Ah, vorbiţi moldovenește, pentru Dumne- ne și Istoria românilor – fură rezervate pentru zeu!” Acum totul era „românesc”. Urmea- doi basarabeni: prima pentru preotul Alexe ză Pe-al nostru steag e scris unire, apoi Graiul Mateevici, profesor la Seminar, a doua pentru neamului de George Coșbuc și pe urmă Limba Iustin Frăţiman, profesor la nu mai știu care noastră de basarabeanul Alexe Mateevici, citită școală secundară din interiorul Rusiei, unde la deschiderea cursurilor de învăţători. De fapt, fusese exilat din cauza bunelor sale sentimente poezia lui Mateevici este preaslăvire nu a limbii românești, – amândoi oameni de inimă și buni românești generale, ci a limbii „moldovenești” „moldoveni”. Dar carte știau, bieţii, puţină. – limba unui neam ce, fără veste, s-a trezit din Toată știinţa părintelui Mateevici în domeniul somn de moarte, limba neamului „de la Nis- istoriei literaturii române se mărginea la micul tru”, limba sfântă, a vechilor cazanii, o limbă a manual din Biblioteca pentru toţi, al lui G. Ada- ţăranilor, care nu-i așa de săracă, cum o cred mescu. În ce-l privește pe Frăţiman, situaţia lui unii… [P. 213] din toate punctele de vedere era mai mult decât * * * Cursuri de limba, literatura, istoria și cultura românească pentru învăţătorii din Basarabia Cursurile s-au început la 17 iunie, participând la ele un număr de aproximativ 500 de învăţători, cam jumătate din efectivul total al învăţă- torilor din școlile primare cercetate de elevi moldoveni. Majoritatea ab- solută a participanţilor erau moldoveni de origine, dar erau printre ei și destui ruși, care „știau” mai mult sau mai puţin limba norodului și care ar fi vrut să rămână și mai departe în posturile lor de până aici din satele moldovenești. Foarte puţini erau însă printre participanţi – și, mai ales, printre participante – care să fi pornit la drum cu entuziasm și cu dragoste pentru cauza culturii poporului. O făceau totuși din obligaţie și din interes. Corpul didactic fu înjghebat în condiţii puţin mulţumitoare. Iz- butisem să introduc în el încă doi „români”, pe R. Ciofl ec, ardelean, și pe G. Aslan de la București, pe care Familia Ghibu, 1928 193 jalnică. El era un om complet înfrânt, pe urma Biografi a lui Onisifor Ghibu în ultimele lungilor lui lupte pentru libertate și pentru două decenii a fost tipărită de nenumărate ori, neam, și-ţi trezea în sufl et doar sentimentul de și totuși, pentru a înţelege exact ce fel de om a milă, amestecat cu acela de admiraţie pentru fost, care a fost crezul lui politic și naţional este un mare invalid întors de pe câmpurile glori- bine să mai trecem o dată în revistă anii de viaţă. oase de luptă, de suferinţe și de înfrângeri. Lec- „Onisifor Ghibu s-a născut la 31 mai 1883 ţiile lui deveniseră de la început obiect de dis- în comuna Săliște, judeţul Sibiu, a murit la 31 tracţie pentru auditoriul în mare măsură lipsit octombrie 1972 la Sibiu. Român ardelean. de respectul cuvenit pentru orice ostenitor în A făcut studii secundare la Sibiu (1894- ogorul culturii sufl etești. 1900) și la Brașov (1900-1902); studii teolo- În ce-l privește pe titularul Catedrei de is- gice și pedagogice la Sibiu (1902-1905); studii toria literaturii, acesta și-a dat repede seama de universitare: istorie și fi losofi e – la București situaţia critică în care ajunsese și, după primele (1905-1906); istorie, fi lo so fi e și fi lologie – la două zile, în care a ţinut două lecţii, la care am Budapesta (1906-1907); fi lologie romanică, asistat și eu, a părăsit arena, întorcându-se pe istorie, fi losofi e și pedagogie – la Strasbourg frontul din Moldova, unde îndeplinea slujba (1907-1908); fi losofi e și fi lologie romanică – la de preot militar, de la care era însă în concediu Jena (1908-1909), unde își susţine teza de doc- tocmai pe motivul că fusese angajat la cursuri. torat în fi losofi e și pedagogie: Utracivismul mo- Sarcina lui trebui să o iau eu asupra mea, cu dern sau bilingvismul în școala populară. toate că mai aveam în cadrul cursurilor alte A fost referent școlar al învăţământului două „norme” – predam „Limba română”, în primar din Transilvania, profesor suplinitor, câteva ore pe zi, și „Metodica românească” a di- deputat și senator, membru corespondent al feritelor obiecte din școala primară…” [P. 243] Academiei Române (...). Bibliografi a studiilor și articolelor lui O. Ghibu despre Basarabia a depășit cifra de 498, dintre care 21 sunt volume și broșuri. Scurta lui afl are la Chișinău a dus la înfi in- ţarea câtorva publicaţii noi, de care ducea mare lipsă provincia uitată de lume: Ardealul (1917- 1918), Școala moldovenească (1917), România nouă (1918), Biblioteca naţională (1917-1918), Cuvânt moldovenesc (1926-1927), Biblioteca Astrei basarabene (1927) ș.a. Concomitent, el a adus la Chi șinău mari personalităţi ale culturii române – George Enescu, Mihail Sadoveanu cu trupa Teatrului Naţional din Iași ș.a., nutrind gândul tainic de a redeștepta în basa rabeni simţirea româneas- că. Și, spre surprinderea multor sceptici, acest lucru i-a reușit. A colaborat la redactarea progra mului Partidului Naţional Moldovenesc. A fost propus în Sfatul Ţării ca reprezentant al presei, dar Chișinăul pe mpul lui Octavian Ghibu, str. Sinodino (azi Vlaicu Pârcălab) în listele de bază nu fi gurează.” 194 Chi ș in ă ul ca loc de refugiu

CRONICA BASARABEANĂ A UNUI ARDELEAN nu sufi cient, cum ar fi meritat. Noi însă îl pre- ţuim pentru că a fost unul dintre ardelenii ce au stat la leagănul mișcării de eliberare naţională din Republica Moldova. A fost omul care nu s-a sfi it să pună umărul la formarea Partidu- lui Naţional Moldovenesc, la redactarea ziarului Sfatul Ţării, la consolidarea elitei culturale basarabene. De fapt, trebuie să remarcăm că a fost căsătorit cu o pictoriţă basarabeană Anto- nina Gavriliţă, fi ica avocatului Emanuil Gavri- liţă, directorul-editor al ziarului Basarabia. Trecutul este o planetă din galaxia exis- tenţei noastre la care niciodată nu ne vom în- toarce, dar care mereu ne trimite niște semna- le, provocându-ne astfel nostalgia... Pulberea uitării a viscolit peste potecile odinioară bătă- torite. Am devenit arheologii istoriei imedia- te. Redescoperirea lui Romulus Ciofl ec ţine de aceste investigaţii. S-a născut la 25 martie 1882 la Araci, ju- deţul Trei Scaune (azi jud. Covasna). Acest fi u al Ardealului a avut parte de toate încercările la Romulus Cioﬂ ec, imagine din nerețe care a fost supusă generaţia sa. În 1992, pe când editam jurnalul basara- După absolvirea școlii primare din satul bean al lui Romulus Ciofl ec, intitulat Pe urmele natal (1889), urmează Școala Normală din Basarabiei, am fost invitat în judeţul Covasna Câmpulung-Muscel (1893-1900). Un timp și-a să fac o lansare de carte. Cu acea ocazie am câștigat pâinea ca învăţător în comuna Chioj- ajuns și în localitatea Trei Scaune, unde s-a deanca (Prahova), pomenindu-se martor al născut viitorul prozator și publicist. Mi-a fost mișcării ţărănești din 1906-1907. Probabil că dat să văd casa părintească, școala unde el a tragedia acelei răscoale i-a deplasat fundamen- învăţat, dealurile aride care aminteau mult un tal multe criterii obișnuite de judecată asupra peisaj tipic american și atunci am înţeles că do- fenomenelor sociale. Atunci s-a și trezit în el rul lui de a colinda lumea i-a răsărit în sufl et scriitorul. Romanul Boierul, tipărit mai târziu, încă din copilărie. este ţesut din fi rele neuitatei drame. Și tot în Casa părintească era ocupată de o fami- același timp el își deschide contul publicistic, lie numeroasă de rromi și arăta ca la rromi. La colaborând cu Gazeta Transilvaniei, Semănăto- școală știau câte ceva de Romulus Ciofl ec, dar rul, Viaţa românească ș.a. 195 În 1908 e student al Facultăţii de litere și silvaniei; erau infl uenţate de Coșbuc, însă, și fi lozofi e a Universităţii din București. Pregă- n-aveau valoare. tește și editează volumul de nuvele Doamne, – După aceea aţi început a publica proză? ajută-ne! – Da. În 1905, apare în Semănătorul pri- Atitudinea profesionistă faţă de meseria ma mea schiţă. Un gând. Apoi colaborez la Lu- de scriitor va apare ceva mai târziu, atunci când ceafărul și la Viaţa literară.” dorinţa de a-și așterne gândurile și imaginile pe Odată cu debutul literar Romulus Ciofl ec hârtie va fi dozată și de responsabilitatea pentru începe o luptă cu sine, o nesăţioasă căutare de cele scrise. Și anul 1911 are toate semnele unei material proaspăt, neexplorat. Și de aici vine cotituri, căci anume atunci militantul ardelean teribila „goană în jur de sine însuși”. Schim- Vasile Goldiș îi face o invitaţie la Arad, unde îl barea geografi că e o necesitate, dar și mai im- numește prim-redactor la ziarul Românul. portantă e colecţionarea a noi caractere, a noi Decizia de a se arunca în vâltoarea vieţii tipuri de eroi. Mai apoi, ei își vor găsi locurile de publicist îl obligă să abandoneze studiile și potrivite în romanele autorului, care va avea să părăsească Bucureștiul, unde va reveni la intuiţia să plaseze în centrul operelor oameni studii abia în 1913. În 1914 e licenţiat în litere bine cunoscuţi sufl etului, pe ardeleni, și să des- și fi lozofi e și profesor la Pomârla (Botoșani). copere de astă dată lumea interioară, rotind-o Declanșarea războiului încheie o etapă în jurul acestei axe românești. Un exemplu ce din creaţia literară a lui Romulus Ciofl ec, care, ar ilustra teza enunţată mai sus este romanul după cum mărturisea el însuși într-un interviu Pe urmele destinului, tipărit în 1942 la Editura pentru Adevărul literar și artistic (nr. 859, 23 „Remus Ciofl ec”. mai 1937), a debutat astfel: A fi călător nu-i un moft , o simplă dorinţă. „– Ar fi interesant de știut care au fost pri- A fi călător adevărat înseamnă a avea vocaţie mele încercări literare ale dumitale. ori, mai simplu spus, a avea parte de noroc. Și – Eram la Școala normală din Câmpulung, atunci soarta își desface în faţa ta cărţile ca pe prin clasa a IV-a, când mi-a căzut în mână ecranul unui cinematograf și nu-ţi rămâne de- Floare albastră. Eram sărac și nu prea îmi dă- cât să ai intuiţia și răbdarea să nu forţezi ușile dea mâna să cumpăr cărţi și reviste. Totuși, din deschise și să-ţi faci însemnările necesare pen- micile mele economii, luam Pagini literare, unde tru a le putea descifra la întoarcere. scria pe atunci M.S. Cobuz, proză și versuri. Tot În timpul Primului Război Mondial Ro- în această revistă găseam poezii de Iosif și litera- mulus Ciofl ec s-a pomenit tocmai la Petersburg, tură populară. Natural, am început a mâzgăli și unde a fost martorul unor evenimente epocale. eu în versuri; le scriam pe unde apucam, dar nu Destinul l-a purtat și prin întinderile Rusiei și le-am publicat niciodată. Ucrainei, aducându-l apoi în Basarabia, unde După ce-am ajuns învăţător, am început a ecourile revoluţiei ruse căpătaseră o pronunţa- cumpăra Ţara și acolo, în numărul ei literar de tă trăsătură naţională. Rolul de martor ocular duminică, am luat parte la un concurs în care se este schimbat pe cel de participant activ. Edi- cerea să se versifi ce o poezie de Goethe în româ- tarea volumului Pe urmele Basarabiei..., atunci nește. Bineînţeles că n-a fost mare lucru de acea când participanţii la furtunoasele evenimente traducere a mea; rezultatul a fost o încurajare erau în viaţă, eu o consider un act de curaj, au- apărută la poșta redacţiei. Zicea acolo: «Promi- torul avându-i în faţă pe cei mai severi judecă- te, mai încercaţi.» tori, iar pe de altă parte, Pe urmele Basarabiei... Pe urmă am început a publica versuri in- era un îndemn pentru a studia istoria imediată. spirate din poezia populară, la Gazeta Tran- Îndemn lansat în mai multe rânduri de Pan- 196 telimon Halippa în paginile revistei Viaţa Ba- că preocupările lui – publicist, prozator, pro- Chi ș in

sarabiei. Această ediţie, lansată în 1927, uitată fesor. În 1917, la Chișinău a ţinut prelegeri în ă de bibliografi ile și tabelele cronologice ce re- faţa corpului didactic basarabean adunat la ul ca loc de refugiu stabilesc prin cifre și titluri opera lui Romulus cursurile de vară, în 1918 e numit profesor la Ciofl ec, se înscrie perfect în seria de note de un liceu din Chișinău, dar alipirea Ardealului călătorie: Cutreierând Spania (1927), Sub soa- și formarea României Mari îl fac să plece să- rele polar (1929). și vadă Ţara întregită, la același liceu, dorind E de reţinut faptul că Perpessicius pune parcă să-și confi rme anumite impresii ori să-și mare preţ pe însemnările de călătorie ale lui împrospăteze imaginea plaiului natal de care se Romulus Ciofl ec: „Publicaţiile periodice de di- simţea profund atașat. În 1924 e profesor la Li- nainte și de după Primul Război Mondial sunt ceul „Loga” din Timișoara, iar în 1936 de acum martore ale activităţii scriitorului, nu numai în e la București, la Liceul „Gh. Lazăr”. Și cine știe, ordinea creaţiilor pur literare, dar și în aceea a dacă nu ar fi intervenit schimbările istorice de unor intervenţii publicistice, în marginea acti- după 1944, ar fi continuat, poate, să stea în faţa vităţii politice. Schiţe și nuvele, pe de o parte, elevilor mărturisindu-și trecutul ca pe o istorie note de călătorie pe de alta, îi solicită în egală învăţată pe viu... măsură atenţia. De acum sunt cele două rela- Momentul afl ării lui la Chișinău e remar- ţii de călătorie: Sub soarele polar și Străbătând cabil din două puncte de vedere. Aici el a fost Spania, fi ecare cu timbrul ei, dar amândouă prim-redactor al cotidianului Sfatul Ţării și marcând, în atlasul literaturii noastre peregri- tot în acea vreme a dus o corespondenţă in- nate, care a cunoscut și pe Dinicu Golescu și pe tensă cu Garabet Ibrăileanu, conducătorul și Ion Codru-Drăgușanu, un scriitor cu notele lui animatorul revistei ieșene Viaţa Românească distinctive. Nimic romantic în călătoria iberică care preţuia în persoana lui Romulus Ciofl ec a lui Romulus Ciofl ec, nimic din pitorescul unui nu numai pe iscusitul prozator, ci și pe bunul Gautier sau Alecsandri, dorinţa continuă de a se organizator al reţelei de difuzare în Basarabia a informa și referi, aceste pagini amintesc mai cu- revistei în cauză. rând de incursiunea iberică a lui Kogălniceanu Spicuind unele epistole din acea cores- și de înclinarea acestuia pentru studiul societă- pondenţă, vom avea satisfacţia întâlnirii cu ţii. Drumul la Polul Nord, în schimb, cu toate remarcabile personalităţi basarabene: Pavel peripeţiile lui accidentale, dă pe faţă un călător Gore, Leon Donici-Dobronravov, Ștefan Cio- din rasa aceea pentru care spectacolul cel mai de banu și în același timp vom urmări acele prime preţ se petrece în camera obscură a propriului încercări de a descifra evenimentele basarabe- lor sufl et.” ne și a le plămădi treptat în volumul Pe urmele Romulus Ciofl ec știa nu numai să vadă, Basarabiei..., tipărit în 1927. dar avea și rara capacitate de a lua atitudine „Chișinău, 4 aprilie 1918 fermă. În septembrie 1929 cercetează împreu- Iubite domnule Ibrăileanu, nă cu „fratele său de cruce” Panait Istrati ce a Mă bucur mult că ești sănătos și că ai toată urmat după grevele muncitorești de la Lupeni. energia ca să poţi lucra la Momentul. Și fără să pregete a tipărit în ziarele Adevărul Dl Popescu mi-a dat azi primul număr și și Dimineaţa demisia sa din Partidul Naţional îmi place foarte mult. Ţărănesc. Dacă s-ar putea organiza expediţia ca să Dacă reducem biografi a lui Romulus vie gazeta și aici să mai facă oleacă de atmo- Ciofl ec la un compendiu cronologic observăm sferă mai bună între gazdele de tot soiul care o împletire foarte interesantă. Se succed par- năvălesc în piaţa Chișinăului – ar fi bine. 197 Gândiţi-vă, oricum măcar la redacţia Sfa- În altă scrisoare, din 2 februarie a aceluiași tului Ţării. an, din nou în focarul atenţiei nimerește bie- Dl Popescu îmi spune de corespondenţe tul Leon Donici, talentatul și boemul prozator pentru Momentul. Voi da ori eu, ori voi căuta care după viaţa animată de la Petersburg nici om. de cum nu poate prinde fi rul tihnitei și mult Daţi-ne și d-voastră un corespondent din plictisitoarei vieţi provinciale. R. Ciofl ec își Iași și dacă se poate un bun redactor aici. continuă cu același sârg serviciul de dispece- În scurtă vreme vrem să scoatem Sfatul rat, care în fond e un gest nobil de integrare Ţării în patru pagini. a scriitorilor basarabeni în circuitul literaturii Sărutări de mâini doamnei Ibrăileanu și românești: salutări tuturor prietenilor. „M-am dus acasă la Donici și l-am exe- R. Ciofl ec” cutat. Am avut noroc că ghetele îi erau la re- G. Ibrăileanu a primit scrisorile lui paraţie și i-am spus că domnișoara Bujoreanu R. Ciofl ec și în 1918, și în 1919, și de fi ecare are să se oprească din drum și stă rău să fi e cu dată autorul lor nu uita să indice că le scrie articolul neisprăvit. afl ându-se la Chișinău. Stilul epistolelor este Acum e întrebarea dacă poate să vă pla- dictat de făgașul colaborării la Viaţa româ- că atât cât ne așteptam întâi. Are unele lipsuri. nească și de încercarea de a-i aduce la redacţia Limba trebuie refăcută radical, adică tot ma- Sfatului Ţării măcar un pic de aer ieșean. Cola- nuscrisul scris din nou. Ar fi fost bine dacă aș boratorii chișinăuieni promit mult, dar fac mai fi făcut-o eu, care cunosc mai bine despre ce e puţin... vorba, dar aceasta ar fi produs o întârziere de „Chișinău, 22 ianuarie 1920 vreo două zile. Str. Inzov, 19 Eu cred că chiar în afară de limbă s-ar mai Stimate domnule Ibrăileanu, putea corecta câte ceva pe ici, pe colo. D-l Gore (Pavel Gore – red.) ţine să dea Ciobanu și-a trimis articolul de vreo cinci ceva despre răzeși pentru Viaţa Românească. zile. De celelalte s-a interesat mai întâi dr. Ca- Are un studiu gata (va apare în nr. 3, 1920 – zacu, prin Cucu, și am vorbit și eu cu Cucu. La red.), nu prea intens, dar e vorba încă de o re- directorat n-au mai sosit alte adrese ale învăţă- vizie a formei, de o copiere, și oricât aș accele- torilor. Cred că peste două-trei zile am să tri- ra eu lucrul, pentru nr. 1 al revistei nu cred că mit cele mai multe din adresele scurte – ori eu, vom fi gata. ori Cucu. Tot așa cu articolul domnului Gore. Pe bietul Donici (Leon Donici – red.) l-am Doctorul Mironescu s-a executat și în cel găsit în prima seară la Select cu monoclu, clă- mult 24 de ore de la primirea scrisorii de faţă tinându-se... Mi-a promis marea cu sarea. Aș- vor sosi la Iași câteva pagini foarte frumoase de teptăm manuscrisul la spital, la doctor. Numai amintiri (I. Mironescu, În drum spre Braniște, azi n-am fost pe acolo. Viaţa Basarabiei, nr. 2, 1920. – I. C.) ale dân- Cu Ciobanu a isprăvit dl Sadoveanu mai sului. bine. Al d-tale devotat, De doctorul Mironescu mă voi ocupa mai R. Ciofl ec de aproape. P.S. Dacă bucata lui Donici se publică – și Alătur și o fotografi e, mai bună decât cea- bine ar fi să se publice, chiar dacă ar fi să fi ţi laltă. S-ar putea să nu fi e încă târziu. îngăduitori cu dânsul și chiar dacă aţi preface Al d-tale devotat, mai mult – ar fi bine ca dl Sadoveanu să aducă R. Ciofl ec” 198 tru Viaţa românească două capitole din aceste Chi ș in

amintiri. O bucată sosește în alt plic. Trimit ă două ca să alegeţi – și dacă amândouă convin, ul ca loc de refugiu una din ele poate trece la Viaţa românească săptămânală de sub conducerea dlor Sado- veanu și Carp. În al doilea rând, dl Gore mi-a dat un co- mision către editură și revistă. Pentru aceasta mă adresez d-voastră și fără să vă munciţi prea mult mintea cu treburi de acestea veţi putea face ca lucrul să se rezolve prompt în legătu- ră cu revista, căci cu dl Iliescu am vorbit eu în chestia aceasta. Iată despre ce este vorba. Lucrarea dlui Gore despre arhive, lucrare care se găsește la Viaţa românească, d-sa doreș- te s-o scoată în broșură. Mă și rugase să tratez chestia cu prilejul vizitei mele recente la Iași, întrucât socotea că lucrarea nu este publicabilă în revistă. Spunându-mi însă dl Sevastos că ea se publică, viu acum să rog editura să tipăreas- că lucrarea în broșură atunci când ea va apare Foaia de tlu a cărții Pe urmele Basarabiei în revistă. Dacă ea a apărut în nr. 7 și deci litera cu autograful autorului s-a risipit, s-o culeagă încă o dată pentru bro- șură. Apoi: dacă editura socotește că lucrarea cu prima ocazie parale pentru el, adică pentru ar avea o vânzare rentabilă pentru dânsa, s-o familia lui Donici – dându-mi-i mie. tipărească în oricâte exemplare, în contul și în R. Ciofl ec” profi tul său exclusiv, dând numai dlui Gore 100 Încoronarea acestui epistolarum tipărit în exemplare. Dacă se crede că lucrarea rentează volumul III de Scrisori către Ibrăileanu (Bucu- pentru editură, atunci s-o tipărească în 200 rești, 1973) o face scrisoarea din 20 octombrie exemplare pe contul dlui Gore și pe seama sa. 1920, în care Romulus Ciofl ec pentru prima Al d-voastră devotat, oară menţionează faptul că e preocupat de R. Ciofl ec” scrierea amintirilor basarabene, care au și fost Aceasta e ultima scrisoare din șirul ce- inserate în mai multe fascicule, pe parcursul lor expediate lui Garabet Ibrăileanu și care câtorva ani, sub titlul Amintiri din anul învierii. purta indicată adresa autorului din Chișinău. Din acel nucleu a răsărit mai târziu lucra- Următoarea avea o adresă berlineză. Ghemul rea Pe urmele Basarabiei... călătoriilor se desfăcea fără prea mari greutăţi. „Chișinău, 20/10.1920 Lumea era toată în faţă și fi rea lui tânără nici Str. Const. Stamati, 19 nu vroia să știe de existenţa pe pământ a bătrâ- Stimate domnule Ibrăileanu, neţilor... Pentru că încă n-am altfel de literatură De fapt, nici nu avea cum ști că apusul lui (nuvelă, schiţă) și pentru că acum mă ocup ex- va trece monoton de chinuitor pentru un om clusiv cu amintirile din Basarabia, trimit pen- care toată viaţa a fost prieten cu drumul și până 199 la urmă prozatorul va fi închis în spaţiul mono- M. Sevastos. Apoi, o prietenie caldă m-a legat de ton al traducerilor. În 1938 Academia Română D.D. Pătrășcanu. Privind în urmă și-n juru-mi, îi menţionează romanul Vârtejul cu premiul constat că am fost și am rămas legat de moldo- „Heliade Rădulescu”. În 1942 scoate de sub veni. De aceea, mă mândresc a spune că pot fi tipar volumul de nuvele Românii din Secuime numit «prietenul Moldovei și al moldovenilor».” și romanul Pe urmele destinului. Și aici fi rul [Valter Donea, Adevărul literar și artistic...] lucrărilor originale apărute în timpul vieţii se Această preţioasă rază din memoria tre- rupe. De acum încolo va putea mirosi vopsea- cutului am pescuit-o din niște pagini semnate ua tipografi că numai de pe volumele traduse... de Romulus Ciofl ec și înmănuncheate în volu- Romulus Ciofl ec s-a stins din viaţă la mul Pe urmele Basarabiei. În numai câteva rân- 13 noiembrie 1955. Și așa cum tocmai se duri publicistul ardelean a imprimat pe hârtie întâm plă adesea, cărţile lui au început să apa- ca pe-o efi gie, chipul lui Alexei Mateevici: ră în librării numai după moartea autorului. „Într-o duminică dimineaţa – la Florii – În 1957 apare Boierul, în 1970 – volumului de mai intră pe ușă un preot tânăr, de statură mij- nuvele Trei aldămașuri, în 1979 este reeditat locie, cu un cioc blond-roșcat, cu ochii și miș- Vârtejul, în 1985 – Pe urmele destinului, și în cările vii, cu o privire prietenoasă, atentă și cu 1988 – iarăși Boierul... distincţie în felul de a se prezenta. Grăiește o Reeditarea la Chișinău, în 1992, a volu- prea frumoasă moldovenească, în vorbe alese mului de memorii Pe urmele Basarabiei..., este dar necăutate, nestricată nici de infl uenţa ru- la o adică un prilej de pomenire a aceluia care sească, nici de exagerările noastre neologiste s-a declarat și prin fapta-i a dovedit, că este un neolatine. Cam așa cum va fi grăit Creangă și bun prieten al moldovenilor: alţi cărturari moldoveni acum o jumătate de „– Sunteţi, așadar, un prieten al moldo- veac și mai bine: Părintele Alexei Mateevici, venilor? poetul cel mai preţuit și mai iubit al basarabe- – Da. Îmi pare bine că pot s-o spun. Primul nilor. prieten mi-a fost regretatul poet G. Topârceanu, Venit de departe, într-o atmosferă nouă, care m-a îndemnat să trimit la Viaţa româneas- își poartă acum cu neastâmpăr ochii pe feţele că prima schiţă. Apoi, C. Stere mi-a câștigat dra- celor găsiţi în redacţie, ca și cum e mai larg cu- gostea și admiraţia printr-o scrisoare care mi-a prinsul și are aerul că așteaptă să-i spună toţi că trimis-o, prin care îmi spunea, ca răspuns la e mai bine azi și că va fi încă mai bine… Pusese schiţa pe care o trimisesem: «E interesantă, dar și el o piatră la temelia Cuvântului moldovenesc de la dumneata așteptăm ceva mai bun.» Apoi cu Pantelimon Halippa, cu Simeon Murafa, Topârceanu m-a îndemnat să trimit iar ceva și Gh. Stârcea, Vladimir Chiorescul și alţii. această a doua bucată a avut mai mult succes. A trecut numai ca o arătare pe la noi; căci A fost tipărită cu titlul Domnul Ghiţă și apoi s-a înapoiat curând la frontul Moldovei, de am publicat-o în volumul Lacrimi călătoare unde îl îngăduise, pentru câteva zile, un polc (1920 – n.a.). De atunci am rămas legat de toţi rusesc. cei din cenaclul revistei ieșene. Trecând profesor Fiicele lui locuiesc la București și în mă- la Pomârla, am cunoscut mănăstirile nemţene sura posibilităţilor îngrijesc de memoria pă- și m-am legat și mai mult de Moldova. Am cu- rintelui lor, de aceea sperăm că într-un viitor noscut pe M. Sadoveanu, pe Frunză, pe I. Miro- apropiat vor fi reeditate romanele și publicisti- nescu, pe Demostene Botez, pe G. Ibrăileanu, pe ca acestui interesant autor.”

200 Chi ș in ă ul ca loc de refugiu

UN ARDELEAN DESCOPERIT DE SIBERIA Toţi îl cunosc pe poetul Octavian Goga, cântăreţul pătimirii noastre. Din momentul debutului, de la apariţia primei plachete toţi au recunoscut unanim că Ardealul a născut un mare poet, care a intuit trăirile românului, afl at sub asuprire străină. Lui i-au fost iertate toate greșelile, toate gafele, ca unui copil extrem de răsfăţat. În umbra lui însă s-a afl at sau, mai bine zis, și-au găsit anonimatul un prozator extraordinar – Eugen Goga, fratele poetului. Am descoperit în documentele Unirii că acest ardelean a avut un rol aparte în formarea României Mari și de aceea în volumul Genera- ţia Unirii, am inclus și o scurtă biografi e: „Goga Eugen (XII.1989, Rășinari, jud. Si- biu – 5.VI.1935). Român ardelean. Fiul preotului Iosif Goga, fratele poetului Octavian Goga. Studii: primare la Rășinari, liceale la Si- biu, Blaj și Brașov. Universitare la Budapesta și Zürich. Licenţiat în drept. Eugen Goga A fost făcut prizonier și internat în lagăr în Rusia, la Tomsk. Eliberat din prizonierat, Este o biografi e mică, căci informaţia des- revine în România, unde în 1916, se înrolează pre acest publicist aproape că nu e de găsit. Atât în Armata română, într-un regiment de infan- de groasă este umbra anonimatului. terie. Ia parte la luptele din Dobrogea unde în Și totuși, destinul marilor valori este să luna octombrie este rănit și pierde o mână. iasă învingător și după moarte. A fost redactor la ziarul Românul din Arad Am primit drept cadou o carte Două Sibe- (1911-1912), la ziarul Renașterea din Sibiu. Di- rii, semnată de Eugen Goga și tipărită în 1916 la rector la ziarul Ţara noastră. A fost deputat. A București. Are un subtitlu Din însemnările unui participat la consolidarea grupului de refugiaţi ardelean, fost soldat austro-ungar și prizonier în de la Odesa, fi ind membru al Comitetului or- Rusia. Știam de existenţa acestei cărţi, dar nu ganizatoric. A fost, ca și fratele său Octavian, mi-a nimerit în mână. Am citit-o pe nerăsufl a- un unionist și un luptător pentru fondarea Ro- te. Este o carte care își întrece timpul apariţiei. mâniei Mari. Dacă Isaak Babel cu volumul Armata I de Cava- Opera: Două Siberii. București, 1916; Car- lerie, apărut peste mai bine de zece ani de la cele tea facerii, roman, în 2 vol., 1928, 1930, 1931.” Două Siberii ale lui Goga, a avut o faimă mondi- 201 ală, apoi cartea românului ardelean n-a fost ob- prietenii, camarazii de arme, dușmanii și ceea servată nici în propria ţară. Deși este mai bună, ce-i curios este faptul că fi ecare etnie în parte mai profundă, mai umană. E despre un ardelean își găsește locul său, caracteristica sa, defi nirea încorporat în armata austro-ungară, obligat să obiectivă în acest carusel al morţii. apere Imperiul Habsburgic, pus permanent în Războaiele le concep strategii, dar le re- faţa unei dileme, în faţa unei alegeri, să evade- alizează soldaţii: „Înaintea mea se potrivise o ze în România, adică în ţară, sau să meargă pe matahală de muscal, cât un bivol. Ţinea ba- front. Să lupte cu Rusia, dar cu cine va lupta ioneta să mă belească. Eu, cum m-a învăţat România? Dacă Rusia va fi aliata României va Neamţul, împung odată și sar un pas înapoi. El, trebui să lupte cu proprii lui fraţi. Acest destin de colo, tot așa. Nu ne-am nimerit. Mai trage-i tragic i-a urmărit pe ardeleni, i-a urmărit pe ba- una. Mai trage și el. Ne-am tot hârâit, până mi sarabeni și tot timpul această alegere a fost una s-a urât. M-am dat doi pași înapoi. Rusu după plătită cu sânge și cu conștiinţă. mine. Prind pușca într-o mână. Rusu, iar, să Mai rară carte scrisă în timpul războiului mă împungă. Când l-am plesnit odată ciobă- în care să fi e propagată cu atâta insistenţă, to- nește de-a curmezișul i-a sărit pușca cât acolo leranţa între oameni, între ţări, între religii și din mâni. Și-am și fost cu baioneta la beregata confesiuni. Este greu să înţelegi, este imposibil lui. Dar el: „Stoi”, ca pe românește. Și-a ridicat să-ţi explici miopia criticilor literari. Eu mai mânile în sus și gâfâia… degrabă aș numi-o rea-voinţă. Nedorinţa lor de – Și?… a observa această carte l-a jignit nu numai pe – Nimic. M-a prins nu știu cum o milă de autor, este ca o insultă adusă la zeci de generaţii el. M-am gândit, cum stam cu cuţitul la gru- de cititori, care n-au avut șansa să descopere mazul lui, că-i om și el ca și mine, că nu l-am aceste uimitoare pagini. mai văzut niciodată până acum, că nu mi-a fă- Războiul privit prin ochii martorului cut nimic, pământul nu mi l-a luat, nevasta nu ocular, un martor care participă la o luptă mi-a pupat-o, copiii nu mi i-a omorât, creștin stranie în care el nu are nimic de câștigat, ci e, ca și mine, ungur nu-i?… De ce să-l omor? doar de pierdut viaţa. Din acest punct de ve- Am lăsat pușca jos, i-am tras un pumn dere el descrie lumea înconjurătoare, descrie după ceafă – știi, să nu mă uite – și m-am în-

202 Așa arăta Chișinăul văzut de Eugen Goga mei. El avea alte motive de a se teme, cu mult mai Chi ș in

atingătoare decât ale mele. Pogromurile îi vor fi ă apărut amicului așa cum sunt descrise în cărţi- ul ca loc de refugiu le furoare spumegândă ale propagandei israeli- te din Rusia. Reminiscenţe din aceste descrieri mi-au revenit și mie cum stam lungit alături de bietul reprezentant al acestui neam nenorocit și urmărit pe întreg rotogolul pământului. În odaia de alături s-a auzit sgomot de pinteni amestecat cu sgomot de glasuri streine. Erau rușii. Amicul ovrei s-a întins pe spate, prefăcân- du-se că doarme. Toţi au amuţit. – Nu vă fi e frică, că nu vi se întâmplă nimic. Fiarele sălbatice, crunţii luptători sângeroși, nu numai că nu ni-au tăiat nasurile, dar vorbeau și românește. Erau de la cavalerie și nu erau cazaci. Unul din Podolia, rus, după cum mărturisea, știa perfect moldovenește, altul era basarabean. Ne-au luat armele, ne-au spus câteva vorbe de prietenie și au plecat. Toată povestea s-a făcut atât de simplu și atât de fără emoţii, încât ni se părea că suntem pe altă lume. Foaia de tlu a cărții lui Eugen Goga Două Siberii – Rămâneţi în pace. Vin mâine să vă ducă. tors într-o parte și el în cealaltă. Am fl uierat Bine că aţi scăpat de foc… după ăștia să se adune: se luaseră, nebunii, Basarabeanul e un fl ăcău voinic, picat de după ruși. Ăia fugeau săracii, de nu-i ajungeau vărsat și cu un zâmbet de tristeţe în colţul bu- picioarele, că erau mai puţini, numai vr’o cinci zelor subţiri.” și noi eram șapte… Piperea zice că a spintecat Știm cu toţii despre corpul de armată ceh, pe unul, dar nu cred. Minte.” care în timpul Primul Război Mondial s-a po- Ideea de unire a popoarelor Europei s-a menit în prizonieratul Siberiei și a ridicat o născut nu după cel de-al Doilea Război Mon- răscoală. Dar n-am știut nimic despre românii dial, această idee a apărut în rândurile soldaţi- ajunși în Siberia în Primul Război Mondial. Este lor ce luptau în Primul Război Mondial. Fiindcă un capitol foarte important din istoria noas- soldatul austro-ungar Eugen Goga, român-ar- tră, care urmează a fi cercetată. Fiindcă ceea delean, s-a pomenit luat în prizonierat de un ce surprinsese Eugen Goga în cele Două Sibe- muscal care era român-basarabean. Și dacă nu rii vine doar ca o completare despre ceea ce a era acest basarabean ar fi fost în altă situaţie un scris despre Siberia Constantin Stere, vine doar român-regăţean, adică luptau frate cu frate, pro- ca o avanpremieră pentru ceea ce au scris și au vincie cu provincie și numai o reașezare a Euro- a scrie prizonierii români din timpul celui de- pei, o reînţelegere între marile puteri, ar fi putut al Doilea Război Mondial. Fiindcă, deși afl at în restabili relaţiile normale între acești oameni: îndepărtare de mii și mii de kilometri, Siberia a „Un amic ovrei dârdâia sguduit de frigurile spai- jucat un rol deosebit în istoria României. 203 OPERA UNUI MARTOR OCULAR Profesorul și publicistul Ion Matei este o fi gură istorică extrem de preţioasă pentru cei care studiază trecutul Basarabiei. Dincolo de articolele publicate, dincolo de cărţile scrise el este valoros pentru noi ca un martor ocular al evenimentelor epocale care s-au produs în anii 1917-1918 în Basarabia. Și observaţiile lui sunt și mai interesante din cauză că vin din partea unui român ardelean, adică a unui om care cunoștea prigoana care este dată s-o suporte un popor afl at sub stăpânire străină. În Ardeal sute de ani a dominat Imperiul austro-ungar, în Basarabia mai bine de o sută de ani domina- se Imperiul rusesc. Lui, cu ochi proaspăt ușor i se developau toate deosebirile și toate asemă- nările între cele două imperii și, desigur, ușor descifra destinul poporului umilit. De aici, probabil, și vine titlul unei impre- sionante lucrări Renașterea Basarabiei, tipărită în 1921 și în care articolele din ziarele vremii adunate între tartajele unui volum dau impresia unui întreg, așa cum, de fapt, și-a propus să facă autorul. Biografi a lui este una aproape tipică pentru românii ardeleni. S-a născut în 1884 în Sebeș de Sus (Sibiu). A făcut studii la liceul teologic și a urmat fa- Coperta cărții lui Ion Matei Renașterea Basarabiei, 1921 cultatea de drept unde și-a luat și doctoratul în drept. Ardealul, România nouă, Cuvânt moldovenesc Odată cu începerea Primului Război ș.a. Mondial începe și el peregrinările ajungând la A participat la lucrările de debut ale Sfa- Chișinău în 1917, unde găsește mai mulţi arde- tului Ţării, acel prim parlament al Basarabiei și leni: Onisifor Ghibu, Romulus Ciofl ec, Andrei a fost un cronicar fi del lăsând posterităţii noti- Oţetea și alţii. ţe-argument, mărturii care astăzi ne permit să În căutare de lucru și, mai ales, dintr-un descifrăm cu exactitate ce și cum a fost. elan patriotic, el se angajează să scrie articole Dar cum a apărut prima posibilitate de a pentru publicaţiile românești din Basarabia: pleca în Ardeal, de a îndeplini visul de veacuri 204 al ardelenilor Unirea a și luat drumul spre casă. din Chișinău, scrise cu gândul curat de-a aju- Chi ș in

Acolo, la acele evenimente n-a fost doar un ta pe fraţii noștri basarabeni în silinţele lor de ă statist, s-a implicat plenar și după unire a fost renaștere naţională.” Și tot acolo: „Articolele ul ca loc de refugiu una dintre fi gurile importante care a schimbat nu le-am grupat după afi nitate, ci le-am așezat multe în structura învăţământului din acea în ordine cronologică, pentru motivul de-a se provincie. A fost șeful Instrucţiunii Publice putea urmări evoluţia spiritului naţional din din Transilvania (1922), profesor la Academia Basarabia. Comercială Cluj, președinte al Asociaţiei Pro- Ţin să subliniez articolele de luptă îm- fesorilor de la Academia Comercială. potriva «păcii» de la București, fi indcă eram Ca om politic a activat în Partidul Naţio- singurul ziar, pe atunci, care mai îndrăzneam – nal Liberal, pe listele căruia a și fost ales depu- contrar poruncilor nemţești – să susţinem cu tat în 1918-1919, 1922-1926, 1927-1928. toată însufl eţirea credinţa în biruinţa idealului Scrierile lui cuprind mai multe domenii, nostru. de la teologie și până la beletristică: Preoţi- Ar fi fost desigur folositor să pot da o sea- mea româno-ardeleană în veacul XVIII (Sibiu, mă de explicaţii – ca martor ocular – în legătu- 1911); Interpretarea legilor școlare (cu M. Cră- ră cu problemele atinse de mine. N-am putut-o iniceanu) (1913); Limba maghiară în școalele face, deoarece ar fi însemnat să scriu istoria noastre (1914); Refugiaţii Ardealului (1919); Unirii Basarabiei. Aceasta însă nu intră într-o Cultura românească și minorităţile din Tran- simplă prefaţă. silvania (Brașov 1920); Independenţa eparhiei Un fapt e cert că în istoria acestei uniri nu Clujului (Cluj 1921); Renașterea Basarabi- se poate trece cu vederea rolul covârșitor al ar- ei (București, 1921); Cercetările privitoare la delenilor, în frunte cu prietenul meu Onisifor conștiinţa Bisericii Ortodoxe din Ardeal (Cluj, Ghibu.” 1922); Contribuţiuni la istoria dreptului bise- Dincolo de toate scrierile lui Ion Matei ricesc, vol. I (București, 1922); Vacanţele Mi- Renașterea Basarabiei rămâne pentru noi ope- tropoliei Ortodoxe din Ardeal în veacul XVIII ra cea mai scumpă, căci este o lucrare de mar- (Cluj, 1922); Politica școlară a României întregi tor ocular și chiar de făuritor al renașterii… (București, 1924); România și conferinţa inter- parlamentară de la Washington (1925); Dreptul SFATUL ŢĂRII bisericesc de stat în România (1926); Minorită- Peste câteva zile, se va deschide la Chi- ţile etnice din România și legea învăţământului șinău Sfatul Ţării, alcătuit în urma hotărârii particular (1926); Doctrina de stat a problemei Congresului ostașilor moldoveni. minoritare (1929); Valoarea concordatului în- Acesta este cel dintâi Sfat al Basarabiei auto- cheiat cu Vaticanul (Sibiu 1929); O instituţie nome și însemnătatea lui cea mare se cuprinde de educaţie ortodoxă (București, 1930); Politica în aceea că el este moldovenesc. Din 150 de glas- bisericească a Statului român (Sibiu, 1931); O nici (deputaţi), 105 sunt moldoveni curaţi. El înscenare condamnabilă (București, 1932); Fră- este deci un Sfat (parlament) naţional, care va ști ţia ortodoxă română (Cluj, 1933) ș.a. să lucreze cu tragere de inimă pentru așezarea A continuat activitatea publicistică și Basarabiei pe temelii de viaţă nouă, care să facă chiar a fost directorul revistei Renașterea din pe moldoveni stăpâni luminaţi în ţara lor. Cluj. Mărturisirea lui de credinţă o găsim chiar Cu câtă durere nu ne gândim noi la Tran- în prefaţa volumului Renașterea Basarabiei silvania noastră, unde străduinţele românilor (București, 1921): „Sunt articole din ziarul Ar- de a-și avea așezămintele lor, au fost totdeauna dealul, prefăcut mai târziu în România nouă, înăbușite de unguri. Noi nu numai că n-am pu- 205 tut dobândi autonomia ţării noastre, dar nici Iată pentru ce astăzi când ne gândim la măcar în Sfatul (dieta) Transilvaniei n-au pu- luptele și suferinţele noastre îndelungate, sim- tut pătrunde înaintașii noștri. Și când din mila ţim o mare bucurie văzând pe fraţii noștri din împărătească, a fost lăsat de la o vreme, să între Basarabia, care au pătimit ca și noi, strângân- câte-un arhiereu, strigătul lui după dreptate era du-se în cel dintâi Sfat al Ţării, ca să hotăras- întâmpinat de către glasnicii unguri cu urlete și că ei singuri asupra sorţii și fericirii norodului împotriviri neauzite. Așa s-a întâmplat cu ma- moldovenesc. rele luptător Inochentie Micu, care cu adâncă Dumnezeu să v-ajute, fraţilor moldoveni! durere spunea în cest Sfat, plin de dușmani, [Dr. Ion Matei, Renașterea Basarabiei, că despre poporul românesc se vorbește nu- București, 1921] mai atunci, când boierii unguri vreau să puie poveri nouă pe ţară. În mâna lor, ungurii stri- UN ACT ISTORIC: gau să fi e aruncaţi pe fereastră acest nevrednic INTRAREA OȘTIRILOR apostol al neamului românesc. Pentru lupta sa ROMÂNEȘTI ÎN CHIȘINĂU bărbătească, arhiereul Inochentie a trebuit să- Ziua de 13 ianuarie 1918 și părăsească scaunul și să moară departe de Așteptarea poporul său nenorocit. Sâmbătă toată ziua era o fi erbere neobiș- Iar mai târziu, când Transilvania a fost ali- nuită în Chișinău. Prin toate colţurile se vor- pită cu puterea la Ungaria, soarta noastră s-a bea cu aprindere de armata românească, care făcut și mai grea. Acum nu mai era vorba de avea să sosească în fi ecare ceas. Fel de fel de Sfat românesc, ci de luptă îndârjită ca poporul zvonuri alergau de la om la om, cu privire la nostru să trimită măcar o mână de deputaţi în acest eveniment deosebit de însemnat, la care Sfatul unguresc de la Budapesta. Deși jandar- nimeni nu se gândea cu o săptămână înainte. mii unguri băteau și ucideau pe ţăranii noș- Adevărat, că Sfatul Ţării hotărâse să ceară tru- tri, care își dădeau glasul lor pentru deputaţii pe străine, pentru curmarea anarhiei, dar nu se români, totuși au izbutit să se strecoare câţiva aștepta că ele vor veni în adevăr și încă așa de fruntași de-ai noștri în Sfatul ţării ungurești. repede. Dar ce puteau face 10 români faţă de 400 de O seamă din locuitorii orașului răspân- unguri înverșunaţi? Vajnică luptă au dus acolo deau vești, că trupele române ar fi avut ciocniri pentru drepturile și slobozenia poporului ro- sângeroase cu bolșevicii la Ungheni, că altele mânesc, dar fără ispravă. ar fi fost dezarmate pe la Călărași și vor sosi Ungurii nu vroiau să audă de suferinţele în oraș nu biruitoare, ci prizoniere. Lumea nu noastre; deputaţii români erau întâmpinaţi cu prea credea în aceste vorbe, spuse anume ca să batjocuri, ameninţaţi și nu o dată chiar scoși facă zăpăceală și să semene neîncredere. afară cu puterea din Sfat. Iar zacoanele ne- Sosirea de adeverește dreptăţilor sporeau mereu, pentru nimicirea Bulevardul Alexandru era înţesat de lume, neamului nostru oropsit. Azi, acasă la noi, e care așteaptă nerăbdătoare și nu se mai ducea mai rău ca oricând. Plâng părinţii și fraţii noș- acasă. Cetăţenii cu miros de vijlă își închiseseră tri, sub loviturile biciului unguresc. Nădejdea dughenile și aruncau priviri speriate de după noastră e în scutul României mame, care prin storurile lăsate. Dar iată că telegramele sosite ostașii săi viteji și cu ajutorul voluntarilor (do- în grabă, înștiinţează în mod ofi cial, că oștile brovoleţi) noștri plecaţi din Rusia, ne va scoate române sunt la Strășeni, în frunte cu genera- din iadul unguresc dându-ne slobozenia în cu- lul Broșteanu și în curând își vor face intrarea prinsul României Mari. în oraș. De-acum orice îndoială era risipită și 206 număram clipele când se vor arăta aeroplanele Directoratului de război. Ei s-au dus până la Co- Chi ș in

românești, care să arunce în oraș proclamaţiile jușna, unde au salutat pe generalul Broșteanu, în ă generalului Broșteanu. numele Republicii Moldovenești, asigurându-l ul ca loc de refugiu Înainte de intrarea în oraș de bună primire din partea ţării întregi. Toţi uitară de masă și parcă-i lega ceva de Intrarea locul din uliţă. Trecuse de amiază și trotuare- Înserase. Publicul se impacienta, mai ales le nu se mai goleau. Fiecare dorea să știe și să că așteptase toată ziua și acum se vorbea că vadă ce se întâmplă, măcar de-ar fi zăbovit toa- intrarea va fi amânată pe duminică, de oarece tă noaptea. nicio armată nu-și face intrarea într-un oraș pe Un număr de studenţi și studente basara- timpul nopţii. Cei grăbiţi ori cu teama nevinde- bene, îmbrăcaţi în costume naţionale, întovără- cată de tâlhăriile bolșevicilor porneau spre casă. șiţi de câţiva deputaţi, s-au urcat în automobile Era ora 7 seara. Deodată văzduhul se cu- împodobite cu fl ori, ieșind întru întâmpina- tremură de câteva bubuituri puternice. Era ar- rea oștirii. Comandantul a primit cu bucurie tileria română, erau tunurile de la Oituz, care această solie, pe care n-o trimetea o hotărâre vesteau Chișinăului intrarea oștirii noastre. Un ofi cială, ci dragostea aprinsă de neam, ce clo- fi or străbate mulţimea, o fi erbere ciudată alear- cotea în inima lor românească. gă pe străzi. Prin câte un colţ de aud șoapte: Cârmuirea Ţării înaintea oștirii sunt bolșevicii, care iau lupta cu românii. Dar După ce Sfatul Ţării hotărâse însuși che- otrava nu prinde, căci la marginea orașului, in- marea României în ajutor, pentru scăparea Re- trarea oștirii românești se producea prin trei publicii, era fi resc ca această înaltă ocârmuire să direcţiuni: apus, miază-zi și miază-noapte. iasă întru întâmpinarea oștilor. Au fost trimiși Goarnele de către Sfatul Ţării d-l Pant. Erhan, președin- Cum stam înfrigurat, căutând să deslușesc tele Directoratului și d-l Gh. Pântea, locţiitorul prin întuneric adevărul cel mare, iată că în de-

Primăria Chișinăului, imagine de epocă 207 părtare răsună goarna românească. Lacrimile și Basarabia!” Iar ofi ţerii salutau agitându-și mi-au năvălit în ochi, inima îmi zvâcnea aprinsă. capetele, soldaţii ne răspundeau însufl eţiţi de Dumnezeule, de când nu i-am mai auzit această primire frăţească. sunetul înălţător și eroic. Îmi răsăreau fugare Doina icoanele luptelor cu vitejii pe care îi saltă spre Un moment trupele s-au oprit pe loc, spre dușman glasul de aramă al goarnei războinice. a se aranja dislocarea. Atunci unul din eroii de Acum strigarea ei pătrundea prin toate unghe- la Mărășești și-a scos fl uierul fermecat și doina rele Chișinăului, vestind fraţilor înstrăinaţi în- noastră plutea duioasă peste capetele Chișină- vierea gloriei strămoșești. ului. Armonia ei scoboară în sufl etele noastre Trecerea pe uliţi o dulceaţă nemărginită. Ni se părea că-i o ru- Armata care intra, era alcătuită de unităţi- găciune sfântă, care se înălţa senină spre cer, le diviziei XI, cu infanterie, cavalerie, artilerie, pentru ziua aceasta mare. secţii de mitraliere ș.a. Partea cea mai mare a Cântecele naţionale trecut de bulevardul Alexandru, strada princi- Covârșiţi de atâta bucurie, pribegii din faţa pală a capitalei. tipografi ei românești, s-au trezit deodată înfră- Deși era întuneric, totuși puteai desluși di- ţiţi cu cântecele imnului nostru Deșteaptă-te, feritele arme, care înaintau hotărâte și vesele, române, care spintecă tainele serii în valuri ne- sub comanda ofi ţerilor. oprite. Niciodată nu ne-am simţit mai răpiţi de În faţa Tipografi ei Românești cântecele noastre, ca în aceste clipe, când fără a Aici se grămădise mulţimea de privitori. mai ţine seama de puterea vocii, cântăm într-o Loc de frunte, luminat și de becurile electrice bucurie nebună, până la desăvârșită răgușire. ale Cinematografului, era cel mai potrivit de a Urma una după alta: Imnul Unirii, Haideţi, fraţi, putea vedea oștirea mântuitoare. cu arma-n mână, Sunt vânător, La arme (de Io- Redacţia și administraţia gazetei noastre ie- sif), Frunzuliţă verde de stejar ș.a. într-o beţie de șise pe trotuar, cu un steag naţional, în jurul căru- însufl eţire unică în felul ei. ia se strânsese tot personalul tipografi ei, împreu- Două ceasuri întregi a ţinut această ma- nă cu pribegii din toate ţările locuite de români. nifestaţie, care va rămânea una din cele mai Manifestaţia pribegilor însemnate, atât pentru noi, cât și pentru viaţa Din multe părţi auzeai urări la adresa oș- Basarabiei întregi. tirilor, dar nicăieri ele n-au fost așa de mari, Ministerul de Război al Basarabiei la re- calde și statornice ca aici la Tipografi a Româ- dacţia noastră nească. În cursul trecerii trupelor, d-l Pântea, loc- Din zeci de piepturi răsunau necontenit ţiitorul directorului general de război și marină strigătele de bună sosire. Fiecare ofi ţer, fi ecare al Republicii Moldovenești, s-a prezentat la re- unitate, până la soldaţii ce ședeau în chesoane, dacţia gazetei noastre, ca să ne anunţe în mod erau întâmpinaţi cu izbucniri de bucurie ne- ofi cial primirea sărbătorească a oștilor Româ- maipomenită. „Trăiască România!”, „Trăiască niei, care avea să se facă duminică, în 14 ianu- oștirea vitează!”, se alternau cu urările aprinse arie. Potrivit cu această comunicare, noi am și la vederea drapelelor sfi nte, pe care le salutam tipărit în ediţia specială avizul, care aducea la cu capetele descoperite. Strigăte de bucurie ie- cunoștinţa publicului locul și timpul defi lării. șeau din piepturile pribegilor, lacrimi fi erbinţi Ediţia specială a gazetei noastre udau obrajii noștri supţi de suferinţă. Nu era În timpul trecerii armatei, lucrătorii noș- unitate căreia să nu îi strige: „Trăiască Româ- tri aveau să tipărească ediţia specială a gazetei nia Mare, Trăiască Ardealul, trăiască Bucovina noastre, închinată acestui eveniment istoric. 208 Dar nu era putere care să-i mai oprească pe luam senzaţia din ziua Învierii. De departe sunau Chi ș in

crătorii noștri, aproape toţi ardelenii refugiaţi, clopotele Catedralei, care astăzi pare-că aveau ă de a nu da năvală în stradă, ca să salute oștirea ceva neobișnuit în dangătul lor maiestos. Și mă ul ca loc de refugiu mântuitoare. Printre picături scoteau corectu- vedeam aievea alergând spre sfânta slujbă, ves- ra, ca să se ivească din nou în mijlocul nostru, titoare de taina cea mare și nepătrunsă. cântând din adâncul inimii imnurile de bucu- Pe străzi rie, ce zguduiau toată fi inţa noastră. După atâtea luni de tulburare, în care lu- Și la ceasurile 10, hărnicia lor a făcut să mea trecea cu faţa îngrijorată, din pricina anar- iasă din tipar gazeta cu litere aurite, în cinstea hiei bolșeviste, astăzi, pentru întâia dată, întâl- eroilor României, care aduceau cu steaguri- nești liniștea și siguranţa ce strălucea în ochii le biruitoare solia înfăptuirii visurilor noastre trecătorilor. Copii, doamne, bătrâni, ofi ţeri și sfi nte. boieri de viţă veche, care de săptămâni nu mai Ziua de 14 ianuarie îndrăzniseră să iasă pe străzi, se plimbau acum Soarele bucuriei… veseli, îndreptându-se curios spre bulevardul O duminică frumoasă. În zorii dimine- Alexandru. S-au dus tâlharii care semănau ţii, soarele se ridică mândru pe bolta albastră, spaima, prin jafurile și sălbăticia lor. Groaza trimiţându-și pulberea de raze peste orașul de oștirea românească disciplinată i-a făcut să Chișinău. O minunată zi de primăvară răsări- părăsească în ruptul capului orașul, pe care-l se, acum la începutul lunii ianuarie, cu luciri terorizează cu atâta cruzime. Oamenii răsufl au vesele, cu aer cald și înviorător. Era o binecu- acum ușuraţi, când simţeau că se întorc iarăși vântare de sus, care se cobora să încununeze ca zilele de siguranţă, aduse de-o armată vitează. o aureolă divină drapelul României, ce fl utura Pe bulevardul Alexandru înălţător în orașul Chișinău. O mare de capete, care se mișcă în valuri Ziua Învierii… pe trotuarele largi și nesfârșite. Cuvântul româ- Nu știu de ce simt în sufl et bucuria rară, nesc se desfăcea din guri tot mai multe, între- pe care altădată mi-o dă ziua Învierii. Ca și la bări treceau de la om la om asupra defi lării, fi e- sărbătoarea creștinismului, am stat și acum care se silea să-și găsească un loc bun, de unde treaz toată noaptea; simţămintele adânci care să poată vedea totul. Ferestre, balcoane, acope- ne-au străbătut la trecerea oștirii, ne furnicau rișuri de case, erau ocupate de fel de fel de pri- fi inţa întreagă și nu puteam închide ochii în așteptarea zilei, care avea să ne dea pri- veliștea strălucită a defi lării armatei sufl etului nostru. Plutind într-o frământa- re duioasă, zburăm pe aripile visurilor. Ceasul dimineţii mi se părea că prea întârzie în ne- răbdarea cu care-l așteptam. Și când am părăsit odaia, ieșind în stradă, lumina boga- tă ce învăluia orașul, m-a izbit deodată cu o putere tainică, care m-a făcut pe-o clipă să Ediﬁ ciul Sfatului Țării, anii ’30, sec. XX 209 vitori, ca în zilele marilor serbări. De-a lungul cuvinte. Fără a putea scoate o vorbă din gură, bulevardului calea era deschisă și nimeni n-o plângeam, cum nu mi s-a întâmplat niciodată traversa, căci acum sta de strajă soldatul ro- în viaţă. Căci ochii mei înlăcrimaţi vedeau aie- mân, cu baioneta pe pușcă. Tot la doi pași se vea oștirea năzdrăvană, care în uimirea lumii postase câte o santinelă românească, care înfă- a biruit cea mai puternică armie (armată) din ţișa ordinea, într-un pământ bătut de anarhie. Europa. Iar la încrucișarea străzilor, stăteau în rânduri Eu am avut fericirea să văd și intrarea bi- strânse plutoane întregi, cu arma la umăr. Ce- ruitoare a acestor oști în Ardealul nostru. O tăţenii îi priveau încremeniţi, în așteptarea ge- uriașă bucurie simţisem atunci, dar n-am fost neralului, a cărei sosire era anunţată. copleșit de emoţia adâncă, care mă stăpânea Sosirea generalului Broșteanu acum. Cu intrarea României în Ardeal mă La ceasurile 12 fără un sfert sosește genera- obișnuisem; acest ideal a fost de atâtea ori zu- lul Broșteanu, împreună cu statul său major, în- grăvit în articolele și cărţile noastre, încât ziua tre care erau și ofi ţerii misiunii franceze. El trece înfăptuirii lui mi se părea o necesitate logică, de-a lungul străzii, cu pieptul plin de decoraţii. care nu se mai poate schimba. Dreptul Româ- Înalt și voinic, cu pasul sigur și ochii aprinși, niei asupra Ardealului era neîndoios și intrarea generalul Broșteanu te câștigă prin tinereţea și în război alături de aliaţi, îi garantau dobândi- înfăţișarea sa simpatică. Ai vrea să te îndoiești rea lui. pare-că de steaua ce strălucește pe capelă, dar Când însă am văzut oastea României semnul ranei și pieptul împodobit cu ordinul la Chișinău, unde așa de puţin o așteptam să „Mihai Viteazul”, îţi dă încredinţarea că el este intre, la chemarea ofi cială a Basarabiei, – căci în adevăratul înţeles al cuvântului un iscusit conștiinţa ei naţională era strivită aproape cu războinic și un neîntrecut erou. Marea pricepe- totul, – simţeam că problema românească a re cu care și-a dus la biruinţă ostașii împotriva câștigat o înfăţișare integrală. Conștiinţa uni- germanilor, ca și curajul admirabil cu care s-a tăţii de neam se întinde până dincolo de Nis- aruncat însuși în mijlocul dușmanilor, l-au făcut tru și împrejurarea, că oastea României călca vrednic de cinstea aceasta istorică, de-a intra în pe pământul fraţilor răpiţi, mă făcea să înţeleg capitala Basarabiei, ca mântuitor al pământului însemnătatea covârșitor de mare a acestui fapt moldovenesc din primejdia pieirii. istoric și să mă gândesc la urmările lui nemă- Unităţile îl primeau cu puternice strigăte: surate, sub raportul idealului naţional. „Să trăiţi!” Înfăţișarea oștirii Ajuns la Banca Generală – cea mai fru- Soldaţii defi lau în rânduri drepte, cu mâna moasă clădire a orașului, zidită în stil grecesc – strânsă pe armă. Mici de statură, trași la faţă, ei generalul ia loc în faţa ei, spre a primi defi larea. nu-ţi lăsau impresia de strălucire a oștilor de Defi larea oștirii paradă, dar te făceau să înţelegi, din mersul S-a dat semnalul. Sărbătoarea se deschide lor apăsat și sigur, disciplina care le stăpânește prin gorniștii cu pieptul larg. Privitorii ridică voinţa neînfrânată, care-i poartă și gloria mi- capetele, noi ne cutremurăm. E goarna care a nunată pe care le împodobește în chip tainic umplut de avânt pe acești viteji, în valea Jiu- piepturile de viteji. lui și pe plaiurile Moldovei, ducându-i spre Hainele lor erau poate și-acum stropite de slavă nemuritoare. Oștile încep să defi leze, în sângele nemţesc și de noroiul marșului forţat marșul triumfal al celor două muzici militare de 45 kilometri făcuţi într-o singură zi. Și când postate în faţa generalului Broșteanu. Ce-am mă gândesc la suferinţele nemărginite ale aces- simţit în clipele acelea, nu se poate tălmăci în tor ostași, la încercările fără pereche prin care 210 au trecut, trebuie să mă minunez de bărbăţia ti- acești ostași nu vin ca cuceritori ori răpitori ai Chi ș in

nerească cu care trec pe dinaintea generalului. libertăţii lor, ci ca niște ocrotitori și apărători în ă Și deodată mă fulgeră prin inimă gândul, că pe vreme de primejdie. Aceeași bucurie o aveau și ul ca loc de refugiu dinaintea mea trec biruitorii lui Mackensen. rușii cinstiţi. Da, așa slabi și galbeni la faţă cum sunteţi, Voluntarii ardeleni căci mâncaţi numai o dată pe zi, ca să le ră- Dar între cei ce săltau de bucurie, erau vo- mână mătăhalelor cu samovarul să se îndoape luntarii noștri, care cu o săptămână înainte au de câte cinci ori din hrana bietei Moldove, așa sângerat în gara Chișinăului de gloanţele uciga- slabi și „mămăligari”, cum vă batjocoreau bol- șe ale bolșevicilor și a unor moldoveni rătăciţi. șevicii și nemernicii lui Nicolae II, voi aţi fost Sosirea armatei românești i-a scos și pe ei din aceia, care în cele mai grozave lupte, aţi bătut temniţa unde-i aruncase sălbăticia tovarășilor. mândrele oști germane și aţi înfrânt îngâmfa- Cu feţele învineţite de bătăi ei se adunaseră în rea și vitejia celui mai vestit general al nemţilor, grupuri pe trotuare și priveau cu inima aprinsă Mackensen. oastea vitează, sub ale cărei drapele se înștiin- Slavă vouă, viteji ai României, care aţi ri- ţează să intre de bună voie. Ei au auzit de faptele dicat cinstea neamului nostru și l-aţi pus ală- ei strălucite, pe care le-a scris cu vârful baione- turi de viteazul popor francez! De acum istoria tei, dar până acum n-o văzuseră. Soarta a voit lumii va vorbi totdeauna de români, ca de niște ca acest lucru să se întâmple tocmai la Chișinău, eroi vrednici de viaţă slobodă. unde ei suferiseră una din cele mai grele umi- În fruntea voastră, mândrii, ofi ţerii de linţe. Și câtă încredere le-a sădit în sufl et această toate gradele. Ne uitam la ei cu dragoste, căci întâlnire! Ardeau de dor și le părea rău că nu decoraţiile lor dovedeau tuturora vitejia cu se găsesc și ei în rândurile oștirii, după care au care au luptat în rând cu voi. Mulţi străini i-au suspinat atâta prin Siberia. Ochii lor sorbeau cu hulit, dar astăzi, după ce cunosc amănuntele sete armata României Mari, pe-al cărei steag au ofensivei românești de la Mărăști și ale defen- pus și ei jurământ sfânt, numai spre a scoate Ar- sivei de la Mărășești, toţi cârcotașii trebuie să dealul nostru din robia ungurească. se plece cu smerenie în faţa voastră. Căci în su- Dar ceea ce impresiona și mai mult pe ar- fl etul acestor ofi ţeri trăiește iubirea de ţară și delenii noștri era faptul că acești soldaţi alcă- simţul de jertfă pe câmpul de onoare, pe care tuiau divizia a XI-a, care pătrunsese în Ardeal, l-au dovedit cu prisosinţă în războiul sângeros pe la Petroșani. al Neamului nostru. Eroii de la Jiu Sentimentele publicului Cine nu-și aduce aminte de generalul Din feţele privitorilor puteai citi senti- Dragalina, care, în fruntea acestei divizii de ol- mentele care-i stăpânesc, înaintea acestei de- teni, a câștigat cea dintâi luptă mare împotriva fi lări. Cetăţenii, cu „dughenele” stau sguliţi germanilor? Urmașii lui Tudor Vladimirescu în caft anele lor și tremurau la vederea eroilor au dovedit din nou că „din vultur, vultur naște”, ce nu cunosc frica. O parte din moldoveni, că, deși copleșit de greutăţi, românul „are șapte otrăviţi de bolșevici și de perciunaţi, arătau o vieţi în pieptu-i de aramă”. oarecare dușmănie tăcută, pe care numai întu- Prin eroismul acestor soldaţi, a fost zdro- nericul rusesc li-o băgase în cap. Majoritatea bită divizia a XI-a bavareză, supranumită de fraţilor noștri moldoveni se bucurau dimpre- germani „divizia de fi er”. ună cu noi, că pot strânge la piept pe fraţii lor Și noi aveam fericirea să vedem pe acești mai mari, de care o sută de ani au fost despăr- nemuritori trecând senini pe uliţele Chișinău- ţiţi prin hoţia ţarului. Ei își dădeau seama că lui. Cum să-ţi mulţumim, Dumnezeule sfi nte, 211 pentru atâta noroc de care ne-ai învrednicit, în Încheierea sărbătorii tristeţea părăsirii noastre? Aproape două ceasuri a ţinut această defi - Salutările orașului Chișinău și ale Consi- lare istorică, care va rămânea scrisă cu litere de liului orășenesc aur în istoria noastră. Va fi nu numai o pagină Înainte de a începe defi larea trupelor, de glorie, ci una de creatoare statornică a vieţii s-au înfăţișat generalului Broșteanu domnii naţionale depline și unitare a neamului româ- A. Schmidt, primarul orașului, și T. Neaga. nesc. Cel dintâi a salutat oștirea României în nume- După mântuirea defi lării, generalul Broș- le orașului, iar al doilea în numele Consiliului teanu pleacă spre locuinţă, împreună cu statul comunal, exprimându-și bucuria și nădejdea, său major, iar publicul se împrăștie satisfăcut, că în sfârșit capitala Basarabiei ajunge la liniște, că de-acum înainte va avea liniștea și siguran- spre a putea îndrepta stările ticăloase pricinui- ţa vieţii, care pieriseră de odată cu stăpânirea te de sălbăticia revoluţionarilor bolșevici. Oști- bolșevistă. rii românești i s-au făgăduit toate înlesnirile, în Hora Unirii scopul asigurării ordinii. La tipografi a românească se grămădiseră Drapelele o mulţime de români, printre care se strecura- Multă mândrie ne lăsase în sufl et trecerea ră ruși, ovrei și alte naţii, cerând ediţia specială artileriei, ţinuta războinică a roșiorilor pe acei a gazetei noastre, care pentru bucuria zilei, se cai frumoși, zvelţi și aprigi, cum nu mai văzu- împărţea fără bani. sem de mult. Un taraf de lăutari din România, a fost Dar ceea ce ne-a cutremurat toată făptura rânduit de noi să execute diferite cântece naţio- noastră, erau drapelele, simbolurile sfi nte ale nale. Apoi deodată ne-am prins în Hora Unirii, ţării, după care ni se topesc inimile. pe care am dus-o în uliţă, din cauza mulţimii Cu ochii plini de lacrimi ne descopeream de jucători. Ardeleni, bucovineni, munteni și înaintea lor, căci ele nu erau niște stindarde moldoveni, împreună cu fraţii din depărtata obișnuite de zile ofi ciale, ci purtătoarele glori- Macedonie, băteau pământul în strângerea fră- ei românești din Ardeal, Jiu, Oituz, Mărăști și ţească a mâinilor. Se săvârșea atunci prin cân- Mărășești. În fl uturarea lor s-au aruncat vite- tec și joc, Unirea inimilor românești din toate jii la luptă înverșunată, sub îndemnul lor fer- ţările. Se cunoșteau fraţii pentru întâia oară și mecat s-au înscris în cartea neamului cele mai aceleași gânduri sfi nte le înfi oră sufl etul. Apoi strălucite biruinţe, care au uitat pe toţi, făcând hora a trecut în parcul Catedralei, urmând ve- pe vestitul general francez Berthelot să spună selă și aprinsă. Cine ar fi visat lucruri atât de cu hotărâre, că românii sunt cei mai buni ostași minunate? Să se întâlnească fraţi, pe cel mai din toată lumea. înstrăinat pământ, făcându-se la Chișinău crai- Și astăzi, când Alba Iulia și București gem nicii neopriţi al idealului nostru! Iată minunea de dorul acestor drapele sfi nte, fără a le putea cea mare, pe care o săvârșea oștirea României săruta cu evlavie, noi suntem fericiţi de a ne Mari! scălda ochii în strălucirea lor glorioasă, aici, la Slavă ţie, Românie, pentru aceste zile de Chișinău, aproape de apa Nistrului. dumnezeiască strălucire! Să dea Dumnezeu, ca tot sub umbrirea lor, 16 ianuarie 1918 să sărbătorim și ziua cea mare a înfrăţirii noas- [Dr. Ion Matei, Renașterea Basarabiei, tre de obște. București, 1921]

212 Chi ș in ă ul ca loc de refugiu

BUCOVINEANUL CARE S-A REGĂSIT ÎN BASARABIA El a ajuns întâmplător în Basarabia și fără voia lui a rămas pentru mulţi ani în Chișinău. Povestirea Spre cer, scrisă pentru copii și inclusă într-o antologie de proză, editată la Chișinău încă în 1921, fără știrea lui Liviu Ma- rian a ajuns a fi o descriere a propriei sale vieţi. O metaforă mai potrivită pentru acest sufl et zbuciumat nici nu te încumeţi să cauţi: „Fur- nica știe totdeauna de unde pleacă și unde trebuie să se întoarcă, niciodată însă unde merge și unde va ajunge.” A scris proză și versuri, publicistică și istorie literară. A visat să-și trăiască zilele printre bucovinenii săi, dar mai bine de douăzeci de ani a locuit în Basarabia. S-a născut la 25 mai / 6 iunie 1883 în ora- șul Siret din Bucovina, în familia ilustrului folclorist Simeon Florea Marian și a Leontinei Piotrovschi, în casa cărora au poposit cele mai mari personalităţi ale epocii: Mihai Eminescu (1885), Artur Gorovei, Alexandru Xenopol, Ioan Bogdan, Petru Poni, Teodor T. Burada, Ion Dragoslav etc. Liviu Marian Școala primară și liceul le face la Suceava, ză variante ale incursiunilor lui în lumea arte- unde S. Fl. Marian fusese numit, în 1883, pro- lor plastice. fesor la Gimnaziul Superior. În anii 1901-1905 a urmat Facultatea de Încă din gimnaziu este atras de către pă- litere și fi lozofi e a Universităţii din Cernăuţi. rintele său în munca grea de cercetare. Face Este primul președinte al Societăţii studenţești corecturi alături de S. Fl. Marian, cântă în mica „Dacia”, înfi inţată în 1905. orchestră de familie, căci toţi Marianii erau În 1927 susţine doctoratul la Universitatea buni instrumentiști. din Cernăuţi, având tema: Contribuţii la istoria Desenează cu pasiune promiţând să ajun- literaturii românești din veacul al XIX-lea. gă un pictor de forţă. În Fondul Memorial Do- Teza a susţinut-o la insistenţa verișoarei cumentar „S. Fl. Marian” de la Suceava, care sale, scriitoarea Constanţa Marino-Moscu. ani de zile a fost studiat și ocrotit de basara- Tot în același an la Chișinău tipărește un beanul de la Orhei Eugen Dimitriu, se păstrea- volum Contribuţiuni la istoria literaturii ro- 213 mânești din veacul al XIX-lea, punând astfel de vânturi, care i-au făcut viaţa imposibilă și începutul unei tradiţii frumoase. Adică de- elevului S. Fl. Marian, nevoit să-și continue li- monstrând intelectualilor din provincie că și ceul peste munţi în Transilvania. Erau aceiași aici se pot realiza studii serioase, iar pentru care-i puneau mai târziu piedici profesorului cei din metropolă era un fel de avertisment că S.Fl. Marian, să participe – ca membru activ provincia nu se ofi lește – ea muncește și chiar al Academiei Române – la sesiunile anuale de realizează. la București.” [Eugen Dimitriu, Petru Froicu, Debutează în paginile revistei cernăuţene Liviu Marian, Anuarul Muzeului judeţean Su- Junimea literară (1904), la care a ajuns din în- ceava, X, 1983] demnul lui Ion Nistor. Ritmul calm al vieţii, sufl etul sensibil îl Debutului i-a precedat o îndelungată pe- îndeamnă să-și aștearnă impresiile pe hârtie. rioadă pregătitoare, când a scris versuri, proză, Proza lui trece în volumele Sufl ete stinghere a făcut traduceri din germană. (București, Ed. „Minerva”, 1910), Printre stro- Începând cu anul 1906, își întemeiază o pi (poeme în proză) (Suceava, Ed. Școalei Ro- carieră didactică, activând ca profesor la liceul mâne, 1912). Și tot în același timp încearcă să din Suceava. dea ctitorilor unele însemnări biografi ce des- Anul 1907 întrerupe fi rul calm al vieţii pre tatăl său. lui. La 11 aprilie moare Simeon Florea Marian Cartea, intitulată foarte simplu, Simeon și grija de întreţinere a familiei, alcătuită din Florea Marian (schiţă biografi că), a văzut lu- cinci sufl ete care se hrăneau dintr-un singur mina tiparului în 1911, la Editura Academiei. salariu – al părintelui, îi revine lui. Această primă încercare reușită de a siste- La grijile cotidiene se adaugă cele legate ma tiza viaţa unei personalităţi îl face să per- de moștenirea literară, de îngrijirea tezauru- se ve reze anume în zona cercetărilor literare. lui folcloric, adunat de harnicul academician Son da rea trecutului a fost foarte fructuoasă pe parcursul mai multor ani, și de transmite- după 1917, când Liviu Marian a scos de sub rea lui spre depozitare în fondurile Academiei tipar, la Chișinău, lucrările Coloniștii nem- Române. ţi din Basarabia (1920), B.P. Hasdeu și Rusia Urma să îngrijească și tipăriturile în curs (1925), Proza noastră estetică (1921); Civiliza- de apariţie, plasate la editurile din ţară, opera- ţie și poezie (1927) și două lucrări de totalizare ţie destul de difi cilă pe atunci, căci administra- și sistematizare: Activitatea mea publicistică. ţia austro-ungară nu privea cu ochi buni preo- 1904-1927 (1927), Activitatea mea publicistică. cupările intelectuale ale românilor. 1904-1934 (1938). Și Liviu Marian, și părintele său erau prin- Tot în același timp tipărește la București tre persoanele suspectate de simpatie pentru lucrări legate de tema permanentei preocu- România: „Când Liviu Marian a început să pări – familia Hasdeu. În 1928 tipărește la Edi- ceară de la diverse școli liste de elevi pe naţi- tura „Cartea Românească” schiţa biografi că și onalităţi, pentru a urmări cât de grav era pro- bibliografi că Bogdan Petriceicu Hasdeu, iar în cesul de înstrăinare, autorităţile au intrat în 1932 în colecţia Memoriile Secţiunii literare, alertă. Poliţia făcea investigaţii discrete la con- seria II, tomul VI, mem. 1 este tipărit studiul ducerea Gimnaziului Superior din Suceava, documentar Alexandru Hasdeu și Academia interesându-se de comportarea profesorului. Română. Fuseseră interogaţi și elevii claselor unde avea Împreună cu prozatorul Nicolae Dună- ore. Erau aceiași «românofagi», scrie Liviu reanu, prietenul și colegul său, a întemeiat și Marian în schiţa Simeon Florea Marian, aduși a editat în capitala Basarabiei o revistă literară 214 foarte frumoasă, Renașterea Moldovei (1920), Fantezia spumoasă, imaginaţia deosebi- Chi ș in

în care au publicat tot ce li s-a părut mai valo- tă conjugată cu detaliul concret, dau la iveală ă ros în literatura română la acea vreme. L. Ma- rânduri de literatură adevărată. ul ca loc de refugiu rian a colaborat și la editarea Calendarelor La toate acestea se adaugă buna tehnică Basarabiei, a revistelor Moldova de la Nistru, poetică, obţinută în urma unei îndelungi acti- Viaţa Basarabiei, fi ind înscris de către Pan vităţi de traducător, când a transpus în româ- Halippa în lista scriitorilor basarabeni. nește lucrări din Dostoievski, Geibel, Lenau, Un loc aparte în istoria literaturii basara- Gorki, Wilde ș.a. bene îl ocupă voluminoasa crestomaţie Pro- Descoperirea lui Liviu Marian trebuie fă- zatorii noștri (1921, Chișinău), proiectată în cută nu numai în planul istoriei literare, ci și în patru volume, din care au fost tipărite numai cel al creaţiei poetice. două. Și poate că atunci nu vom fi de acord cu Crestomaţia a fost alcătuită în colaborare cele enunţate de autor într-o poezie inedită, cu Nicolae Dunăreanu și cu concursul soţiei păstrată de fostul lui elev, basarabeanul Vla- sale Valentina Grosu, care, fi ind o bună cu- dimir Șciurevici, și tipărită de Eugen Dimitriu noscătoare a limbii ruse, și-a asumat rolul de în revista Ţara Fagilor (octombrie-decembrie traducătoare. 1993): Aceeași crestomaţie o propune și citito- „Viaţa mea rilor de limbă rusă, în același an, intitulând-o Rumânskaia proza. Viaţa mea-i o carte ca oricare. A colaborat activ nu numai la publicaţiile Pe ea grăbite mâini abia au răsfoit, bucovinene. Numele lui sau numele literare cu Priviri fugare-abia dac-au citit care semna uneori: Titus Liviu, Lili, au apărut Crâmpeie – clipe rare – din ceea în: Adevărul literar și artistic, Curentul nou, Ce-am gândit. Deșteptarea, Floarea-soarelui, Florile dalbe Din ceea ce-am iubit (Bârlad), Gândul neamului, Ion Creangă, Re- Și-am suferit pe lume. vista critică, Sburătorul, Sânziana (Iași), Uni- E-o carte fără nume, versul literar, Convorbiri literare ș.a. Uitată-ntr-un amurg În cea mai prestigioasă revistă basarabea- De toamnă, de-o femeie, nă Viaţa Basarabiei publică, chiar din nr. 2 din Pe-o bancă-ntr-o alee. 1932, un studiu intitulat Începuturile publicis- Și frunze pale curg ticii românești în Basarabia (1872-1876). Și-o învălesc în taină Foarte migălos documentat, el aduce un În veșteda lor haină... torent de informaţie despre periodice basara- Pierdută-i și-ngropată bene necunoscute și, făcând o referinţă la Șt. Și nimeni vreodată Ciobanu, care primul tatonase această temă, N-o va mai regăsi dă un exemplu perfect de cercetare, îmbinând Și nu o va citi.” iscusit istoria, publicistica și cercetarea de ar- hivă. Pentru mine o valoare deosebită o au nu Poet în sufl et, ne-a lăsat mai multe lucrări numai cercetările lui în materie de istorie lite- în versuri, dintre care basmul dramatic Priete- rară, nu numai prozele pentru maturi, scrise nii, scris sub forma a patru scene-scrisori, con- de o mână sigură și dibace. Sufl etul lui de apos- stituie o izbândă (corespondenţă imaginată în- tol l-a îndemnat să scrie și proze pentru copii, tre doi mari prieteni – Creangă și Eminescu). materialul cel mai defi citar în acei ani. 215 Spre cer este o bucată literară, adresată și sever, și morocănos, purtând bine imprimată micului cititor, o perlă care se pare că l-a inspi- pecetea școlii germane la care învăţase și al că- rat și pe Ion Druţă la crearea minunatei lucrări rui tipar i se imprimase, probabil fără voia lui. Povestea furnicii. Fiind director al Liceului „B.P. Hasdeu”, a găsit A existat o legătură tainică între Liviu de cuviinţă să cunoască în amănunt activitatea Marian și Basarabia. Un înger păzitor s-a în- și viaţa acestui genial basarabean. grijit de el în clipa când baionetele rusești l-au „O boală grea l-a ţinut la pat pe Liviu Ma- străpuns pe Simion Murafa, iar apoi pe Andrei rian încă la Chișinău, scria în cronica citată Hodorogea, în ziua când împreună petreceau mai sus, iar refugiul i-a distrus sănătatea com- la via din șoseaua Hâncești, la 20 august 1917. plet. Ultima dorinţă a scriitorului l-a redat pe Bucovineanul era de faţă și, după cum a Liviu Marian Bucovinei, dar mormântul său mărturisit Romulus Ciofl ec (și el martor al tra- va rămâne veșnic scump amintirii basarabe- gediei) în volumul Pe urmele Basarabiei, nu- nilor. A fost îngropat la Suceava voievodală, mai fuga i-a salvat de turbarea acelui grup de unde odihnește în veci și marele său părinte.” criminali. Într-adevăr, încă de pe timpul când se Al doilea atac, întreprins de baionetele afl a la Chișinău, s-a îmbolnăvit. Un medic din rusești, în 28 iunie 1940, a fost mortal pentru Chișinău s-a apucat să-l trateze cu raze și, în sufl etul lui. timpul unei ședinţe, fi ind chemat la telefon, a A încetat din viaţă la 25 noiembrie 1942. uitat de pacientul care în acel moment se afl a la Revista Bucovinei, în necrologul publicat, scria: proceduri. Rezultatul a fost catastrofal. Au ars „Liviu Marian s-a stins la Craiova după o viaţă ţesuturile intestinale și nici intervenţiile chi- de chinuri, ca o fl acără tare, pe care mult tre- rurgicale – la Chișinău și Viena – nu l-au mai buie s-o joace vântul până s-o omoare.” putut salva de îngrozitoarele dureri. A ajuns, Scurtele rânduri tipărite la rubrica Cronica cu timpul, să arate, după propria-i expresie, ca din Viaţa Basarabiei (nr. 1, 1943) sunt niște măr- un sac de piele umplut cu oase. turii izvorâte din profundul regret după un pri- În 1938, din cauza bolii, a fost nevoit să se eten plecat înainte de vreme: „La Craiova, unde pensioneze. Mijloacele acumulate le-a cheltuit și-a găsit refugiul după invadarea Basarabiei de cu medicii și tratamentele. A sărăcit într-o ase- bandele bolșevice, și-a închis ochii chinuiţi un menea măsură încât n-a avut cu ce plăti cotiza- alt colaborator al revistei noastre, Liviu Marian, ţiile de membru al Societăţii Scriitorilor Români valorosul scriitor și istoric literar, fi ul marelui al cărei membru era încă din 1910. Ultimii ani folclorist bucovinean Simeon Fl. Marian. de viaţă i-au fost măcinaţi și de lunga procedură Liviu S. Marian a venit în Basarabia cu pri- de restabilire în rândurile acestei societăţi. ma falangă a profesorilor naţionaliști, chemaţi Unicul sufl et care a împărţit cu el toate să răscolească și să unifi ce spiritualitatea româ- necazurile a fost soţia sa Valentina, basara- nească a Basarabiei cu aceea din Vechiul Regat.” beancă vrednică de la Orhei, cu care se însoţise Aici e cazul să facem câteva precizări. Fiind în 1925. Ea a preferat să fi e înmormântată la înrolat în armata austriacă, dezertează și ajunge Craiova (a decedat în 1981). la Bălţi, de unde, prin mijlocirea lui Gheorghe Deși era vreme de război și oamenii mu- Tofan, bucovinean și el, este invitat la Chișinău. reau cu miile, totuși necrologurile erau prea Ani îndelungaţi, Liviu Marian a condus modeste în raport cu valoarea acestei persona- Liceul „B.P. Hasdeu” din Chișinău. Generaţii lităţi. S-a scris foarte puţin despre omul, despre de liceeni au trecut prin forjeria caracterului său meticulosul savant, captivat de cercetarea vieţii care nu era dintre cele ușoare, fi ind și taciturn, și activităţii lui B.P. Hasdeu, la lucrările căru- 216 ia distinsa cercetătoare E. Dvoicenco-Marcova scrisoare din 25 noiembrie 1940, adresată prie- Chi ș in

s-a referit de mai multe ori în lucrarea sa Înce- tenului său Leca Morariu, el scrie: „Zac bolnav, ă puturile literare ale lui B.P. Hasdeu (București, sărac, pribeag pe drumuri străine, fără adăpost ul ca loc de refugiu 1936). sigur și viitor asigurat.” Cităm câteva titluri din sus-pomenita lu- Dar el nu se gândește la situaţia în care s-a crare pentru a sublinia modestia acestui direc- pomenit, sufl etul lui plânge după averea lăsată tor de liceu, care purta în sufl et un mare talent. la Chișinău, nefi ind în stare să ia „...nicio car- Liviu Marian a scris următoarele studii: B.P. te din biblioteca mea bogată, de specialitate, cu Hasdeu și M. Eminescu (Chișinău, 1927), Ale- multe rarităţi, reviste, ziare locale (1917-1940) și xandru Hasdeu și Academia Română (Memo- o ladă de manuscrise (15 pachete!), munca mea riile Acad. Rom., 1932, seria III, tomul VI), B.P. de peste 20 de ani: monografi a (despre) Has- Hasdeu bănuit de rusofi lie (România nouă, 1926, deu; Șerbănescu; Porecle supra-nume la moldo- 30 sept.), Din copilăria și tinereţea lui B.P. Has- venii dintre Prut și Nistru; Poveștile lui Creangă deu (Adevărul literar și artistic, 1927, nr. 351), și legăturile lor cu folclorul universal, în special Data și locul nașterii lui B.P. Hasdeu (Junimea cel rusesc; Disertaţia din 1867 (?) a dr. Ladislaus literară, 1928, nr. 1-3); Începuturile teatrale ale Basilius Popp (Vasile Pop), De funeribus plebeiis lui B.P. Hasdeu (Contribuţii la istoria literaturii Daco-Romanorum, traducere cu studiu intro- române din veacul al XIX-lea, Chișinău, 1927). ductiv; ediţia completă a poeziilor lui Hasdeu, a În același rând se înscrie și frumosul ar- dramei Răzvan și Vidra, a epigramelor lui Bor- ticol dedicat marelui mecenat Vasile Stroescu gea; studii diverse d.[espre] Creangă (originea; și tipărit în nr. 281 al revistei Adevărul literar ritmul în proza lui Cr., Caragiale, Coșbuc (elev și artistic din 1926. A publicat 17 lucrări în vo- al lui Alecsandri, Eminescu), Eminescu (Poezia lum și peste o sută de studii și articole. ochilor eminescieni; Comparaţia și metafora la Pe de altă parte a rămas în memoria con- Eminescu; Luceafărul); Polihronie Sârcu; Cezar temporanilor prin faptul că a interzis sărbăto- Papacostea (portret literar); Mioriţa etc.” rirea jubileului de o sută de ani de la înteme- Astăzi este imposibil de a mai recupera ierea gimnaziului numărul unu, afi rmând că ceva din această operă-manuscris. Doar o mi- gimnaziul există numai din ziua de când el a nune poate să readucă, peste atâţia ani, tulburi, fost numit director. lăzile cu scrieri… Gheorghe Bezviconi, într-o scrisoare adresată lui Ion Osadcenco și nedada- tă, scrisă probabil în 1965, îl numește pe Liviu Marian „șovinist extremist”, pornind și de la acest caz ieșit din comun. Prea puţină lume știe că armatele sovietice l-au surprins în Chișinău și el s-a evacuat, neavând dreptul să-și ia biblioteca sa unică, cu multe exemplare extrem de preţioase. Într-o Liceul nr. 1 de băieți „B.P. Hasdeu”, anii ’30, sec. XX 217 UN VIZIONAR… În istoria Basarabiei reprezentanţii Bu- covinei au un loc cu totul deosebit. Dacă, să zicem, istoricul Ion Nistor a publicat o istorie a Basarabiei în 1923, fi ind unul dintre primii istorici care a abordat cu mult curaj aceas- tă temă, Gheorghe Tofan a fost un vizionar și strateg al Unirii din 1918. În cazul nostru concret, ne vom referi doar la Gheorghe Tofan, care în literatură se întâlnește și cu numele de George (Gheorghe) Tofan și care a fost în scurta lui viaţă unul dintre liderii Mișcării Naţionale din Bucovina. Biografi a lui Gheorghe Tofan vom examina-o nu prin prisma biografi ei lui bucovinene, ci prin contribuţia pe care a marcat-o la deș- teptarea Basarabiei. Destinul lui s-a împletit astfel că în 1917 s-a pomenit în Basarabia alături de Liviu Marian, Ion Nistor, Dormidon Popovici, Constantin Mo- rariu și alţi bucovineni. Având o conștiinţă naţi- onală trează și luând contact cu realităţile basarabene, el n-a pregetat să se avânte în depistarea Gheorghe Tofan elementului naţional sănătos din Basarabia. Basarabia îi datorează mult acestui distins Gheorghe Tofan s-a născut la 5 februarie personaj bucovinean. A scris despre proble- 1880 în satul Bilca, jud. Rădăuţi. A făcut stu- mele ei. A fost alături de liderii basarabeni în dii la liceul din Suceava și la Universitatea din momentul decisiv, când s-a luat hotărârea de a Cernăuţi. se dezlipi de imperiul rus. A fost nevoie de ap- Opera lui scrisă în volum nu este prea titudinile lui pedagogice, pe care el le-a pus în mare, deoarece a fost un profesor și un politi- slujba prietenilor basarabeni, ţinând prelegeri cian care îmbina teoria cu practica. Și practica în faţa învăţătorilor convocaţi la cursurile din îi solicita foarte mult timp, în detrimentul lu- vara anului 1917. Pana lui publicistică a oglin- crărilor teoretice. dit obiectiv evenimentele și realităţile basara- Dintre lucrările semnate de Gheorghe To- bene, iar prisma prin care a urmărit evenimen- fan menţionăm doar pe cele care ni s-au părut tele a rămas bucovineană. Experienţa Unirii, mai importante: „Foiletoanele” de M. Teliman acumulată la Chișinău, el a utilizat-o ulterior (Suceava, 1906); Școala primară în Bucovina în Bucovina lui natală. (Vălenii de Munte, 1909); Învăţământul public 218 în Bucovina de la anexare până la izbucnirea sului de formare spirituală a acelor învăţători Chi ș in

războiului (1920). și ideea conștiinţei naţionale. Fiindcă cursurile ă Iniţial s-a dedicat activităţii pedagogice, au fost deschise de Alexe Mateevici cu poezia ul ca loc de refugiu în anii 1912-1914 reușind să înfi inţeze în sate Limba noastră, iar încheierea lor s-a făcut cu 14 școli particulare și o școală normală de fete. un concert festiv, în care învăţătorii au cântat În 1917, făcând parte din comitetul executiv al mai multe cântece patriotice românești. refugiaţilor bucovineni, a organizat cursuri de Este formidabil faptul că istoria a păstrat limba română pentru învăţătorii din Basarabia. însemnările lui Gheorghe Tofan despre felul Era profesor de liceu, redactor de ziar, cum au fost organizate și cum au activat cur- avea o experienţă politică, pe care n-o aveau surile învăţătorilor din Basarabia din vara anu- basarabenii și primul pas pe care l-a făcut a fost lui 1917. Aceste însemnări sunt un document cel legat de școală. S-a implicat în organizarea veritabil care completează și nuanţează pe alo- și buna desfășurare a cursurilor pentru învăţă- curi poate mai bine însemnările ardeleanului torii din Basarabia. S-ar părea: ce poate face un Onisifor Ghibu În vâltoarea revoluţiei rusești, grup mic de oameni în câteva luni de zile, cu tipărite la București în 1996. câteva sute de învăţători, care niciodată n-au Reproducem din revista Școala Basarabiei ţinut o lecţie în limba maternă? Și totuși, aceas- însemnările lui Gheorghe Tofan: tă minune a fost posibilă. În vara anului 1917, „Cursurile pedagogice de la 18 iulie până la mijlocul lunii august, s-a În vremea mișcărilor revoluţionare din reușit formarea unei promoţii, care a promovat Rusia, din 1905, moldovenii din Basarabia limba maternă în școala basarabeană. au făcut un sfi os început de mișcare cultura- Da, acesta este aspectul formal al proble- lă naţională, constituindu-se într-o societate mei, însă există și aspectul nevăzut. Gheorghe culturală și editând un jurnal, pus pe baze mai Tofan și colegii lui au reușit să imprime proce- largi. Dar degrabă întunericul gros al robiei

Un grup de par cipanţi la Congresul învăţătorilor, 1917 219 moscovite a stins făclia de abia aprinsă și nu- că să se înveţe în mod îndatoritor din anul al mai Cuvântul moldovenesc și Luminătorul mai treilea în sus». Amintesc în treacăt că lupta cea mărturiseau în faţa lumii existenţa poporului mai îndârjită s-a dat în jurul propunerii de in- moldovenesc din Basarabia. troducere a alfabetului latin în cărţi și scriere. După izbucnirea marei revoluţii rusești Organizarea învăţătorilor moldoveni, în din primăvara anului trecut, s-a simţit însă care era cuprinsă și chestiunea organizării cur- degrabă o puternică și vioaie mișcare naţiona- surilor de vară pentru învăţătorii moldoveni, lă, care s-a manifestat mai stăruitor și a dat și s-au votat următoarele rezoluţiuni: roade îndeosebi pe terenul cultural. Adunarea 1) pentru ca învăţătorii moldoveni să se tuturor învăţătorilor basarabeni, ţinută la Chi- poată pregăti cum trebuie, ca să fi e în stare a șinău în timpul de la 11-13 aprilie, a votat între deschide de la toamnă școli moldovenești prin altele și o rezoluţie, a 10-a privitoare la limba sate și prin târguri, trebuiesc înfi inţate numai- învăţământului în școli, în următorul cuprins: decât cursuri moldovenești de cel puţin două «Învăţătura trebuie să se înceapă în limba copi- luni de zile; ilor. Limba rusască, ca limba ţării întregi, se va 2) cursurile să se înceapă din 15 iunie; învăţa deosebit. Lipsa de cărţi pentru școli, în 3) toate cheltuielile împreunate și aceste câtimea trebuitoare, nu poate fi piedecă pentru sume le va purta Zemstva gubernială a Basara- începerea învăţăturii în limba moldoveneas- biei. Învăţătorilor li se va da locuinţă și hrană că.» în vreun internat; Astfel, acest concurs a decretat naţiona- 4) cursurile sunt îndatoritoare pentru toţi lizarea școalei, ceea ce înfăţișa un mare câștig învăţătorii cari vor voi să slujească în sate mol- faţă de denigrarea constantă a dreptului de dovenești; predare în limba părintească. 5) în programul cursurilor se va lua: limba Cu ocazia acestui congres, învăţătorii și literatura moldovenească, istoria Neamului, moldoveni din Basarabia s-au cunoscut și-au metodica limbii moldovenești, cântarea mol- pus bazele Asociaţiei învăţătorilor moldoveni, dovenească și activitatea extrașcolară a învăţă- al cărei scop principal era naţionalizarea școa- torilor. lei moldovenești. Tot în vremea aceea Zemstva gubernială a Programul asociaţiei cuprindea, între al- instituit o Comisie școlară moldovenească care tele, organizarea de cursuri pedagogice cu o avea să se ocupe cu cenzurarea cărţilor didac- durată de trei luni și având în program pre- tice, care în scurtă vreme a concentrat însă în darea limbii, istoriei și literaturii românești și mâinile ei toate cheltuielile privitoare la școala a metodicei, editarea revistei Școala moldove- și învăţământul naţional și a fost lungă vreme nească și convocarea unui congres al tuturor unica instituţie naţională din Basarabia, care a învăţătorilor moldoveni din Basarabia. muncit cu spor.” Acest congres s-a întrunit în Chișinău în „Cursurile din vara anului 1917 zilele de 25-28 maiu 1917. Cursurile de limba românească pentru în- Acest congres a adus trei referate mai în- văţătorii moldoveni, organizate de Comisiunea semnate: Organizarea învăţământului moldo- școlară moldovenească, s-au deschis în Chiși- venesc; Pregătirea și organizarea învăţătorilor nău la 17 iunie. Ele au fost frecventate de 11 moldoveni și Treaba politică. învăţători și învăţătoare, între cari vreo zece de În discuţia celui dintâiu referat s-a votat peste Nistru. din nou o rezoluţiune, care cere ca «limba de Lectori au fost următorii profesori basara- 220 predare să fi e limba poporului. Limba rusas- beni: Iustin Frăţiman (istoria românilor și limba), preotul Alecu Mateevici (istoria literaturii Chi ș in

române), Șt. Ciobanu (limbă), N.A. Popovschi ă (activitatea extrașcolară), preoţii Berezovschi ul ca loc de refugiu și Chicerăscu (muzica). Bucovineni: George Tofan (istoria românilor, limba și lecţii practice), Liviu Marian (limba) și O. Ţopa (limba). Ardeleni: O. Ghibu (metodica, istoria literaturii, limba și lecţii practice) și R. Ciofl ec (limba și lecţii practice). Din regat: G. Aslan (limba). Cursurile s-au ţinut până la 15 august, când s-au încheiat cu un examen numai. Re- zultatul acestei prime serii de cursuri a fost bun, având în vedere împrejurările deosebit de grele în care s-au ţinut, piedicile întâlnite în cale, confuzia ce domnea și care era mărită de o agitaţie desmăţată din cele mai nemulţu- mitoare. Cursiștii stăruitori, cari nu s-au ţinut de agitaţii sterile, au dovedit la examene că au învăţat citirea și scrierea cu litere latine, că pot povesti în graiu moldovenesc. Din cursul de istorie și istoria literaturii, cursiștii s-au ales cu încredinţarea că Neamul nostru are o obârșie nobilă, are trecut glorios și că are dreptul să as- pire la un viitor frumos, că, cu toate greutăţile și piedicile ce le-a întâlnit în cursul dezvoltă- Revista Bucovinei, Bucureş , 1 iunie 1916 rii sale, a putut produce o literatură bogată și de ales în vederea faptului că mulţi învăţători că din sânul neamului nostru au ieșit scriitori, din satele moldovenești nu s-au prezentat la cari pot sta alături de fruntașii neamului mai cursurile de vară. De astă dată s-a hotărât ca mari și mai vechi în cultură. cursurile să se ţie nu într-o singură localitate, Aceste cursuri au contribuit la trezirea și ci în mai multe centre accesibile majorităţii în- întărirea conștiinţei naţionale și-au deschis ca- văţătorilor moldoveni. După ce s-a renunţat la lea pentru progresul viitor. Concertul, care s-a un centru în nordul Basarabiei, din cauza gre- dat de încheiere, a fost o manifestaţie naţională utăţilor întâmpinate, Comisia a hotărât deschide samă, care a lăsat, în acele vremuri sărace derea de cursuri la Soroca, Bălţi și Chișinău. de orice mișcare naţională, o impresie adâncă Cele din Soroca le-a organizat d. Ghibu, care numerosului auditor, întru cari mulţi bătrâni le-a și condus o bucată de vreme, cele din Bălţi aveau lacrimi în ochi.” le-a organizat autorul acestor rânduri, iar ca „Cursurile din toamna anului 1917 director le-a condus d. L. Arian. La cursurile Era de sine înţeles că pregătirea învăţăto- din Soroca la cari au predat ca lectori profesorii rilor moldoveni nu putea fi terminată în niște Baciu M. (bucovinean), D. Lupan (ardelean), cursuri cari au ţinut mai puţin de două luni și A. Oţetea, d-l și d-na Boieru Muștea (învăţă- cari au avut de luptat cu atâtea regimuri. De tori din Ardeal), au fost frecventate de auditori aceea, chiar îndată cu încheierea lor, Comisia și au dat rezultate destul de bune în timp relativ școlară s-a gândit la ţinerea unei serii noi, mai scurt. Cele din Bălţi, având ca lectori, pe lân- 221 gă director, profesorul Poloman, pe învăţătorii s-au inaugurat la 1 mai, celelalte în 15 maiu; G. Paranici (moldovan), D. și D., toţi buco- toate s-au închis din pricina greutăţilor materi- vineni, au avut rezultate foarte bune. Au fost ale la 1 august, așa că, de fapt, numai cursurile frecventaţi și în Chișinău. Cursurile împărţite din Chișinău au fost de trei luni. în grupe au avut ca lectori de limbă pe d. A. Programa cursurilor cuprindea următoa- Banciu, R. Ciofl ec, G. Tofan și O. Ţopa, pentru rele materii: Limba română cu două lecţii pe zi, lecţiile practice pe învăţătorii E. Botezat și G. Lecţiile practice cu o lecţie zilnică, Istoria Nea- Codrea, pentru muzică pe N. Oancea și d. Be- mului și Istoria literaturii cu câte două lecţii rezovshi, pentru istoria românilor pe G. Tofan, săptămânale, Pedagogia, Metodica, Geografi a, pentru istoria literaturii pe d. Ghibu. Cu toate Aritmetica și Geometria, Știinţele naturale și că agenţii rusifi caţiei au căutat ca prin provo- Lecţiile social-politice cu câte o lecţie săptămâ- caţii să împiedice munca elementelor cinstite, nală, Cântarea corală cu două lecţii și cea voca- totuși cursurile au fost duse la bun sfârșit și lă cu o lecţie săptămânală. mulţi cursiști s-au ales cu cunoștinţe destul de Direcţiile cursurilor au fost încredinţa- frumoase pentru timpul scurt cât le-a fost dat te: la Bălţi, dlui Liviu Marian; la Tighina, dlui să se pregătească. Cazacu, profesor; la Cetatea Albă, dlui O. Mi- Cu elementele pregătite la aceste cursuri ronescu, profesor din Constanţa; la Chișinău, trebuia să înceapă școala moldovenească din dlui Gh. Tofan, profesor; la Bolgrad, dlui Gh. Basarabia. Simion, revizor școlar; la Cahul, dlui Ilie Lupu, Trebuie să recunoaștem că pregătirea era revizor școlar; la Orhei, dlui Leon Mrejeriu, re- destul de slabă și, dacă nu pierdem din vede- vizor școlar; la Soroca, dlui Fedeleș, profesor re mulţimea greutăţilor de natură internă și universitar. externă ce le întâmpina naţionalizarea învăţă- Învăţătorii cursiști au primit un ajutor lu- mântului, vom înţelege ce rezultate putem aș- nar de 150 lei de la Directoriat și un ajutor de la tepta de la această școală.” zemstvele ţinutale care a variat după localităţi.” „Cursurile din vara anului 1918 După Unirea cu România și organizarea „Cursurile din Chișinău diferitelor administraţii pe baze mari solide, La cursurile din Chișinău au fost înscriși chestiunea școlară a fost pusă din nou la ordi- la început 537 frecventanţi și anume: 182 băr- nea zilei. Problema cea mai însemnată a aces- baţi și 355 femei, frecventanţii erau din toate tei chestiuni era pregătirea învăţătorilor pentru judeţele Basarabiei, cei mai mulţi din judeţul școala complect naţionalizată. Folosindu-se de Chișinău (242) și din orașul Chișinău. Cursiș- experienţa câștigată la cursurile trecute și ţi- tii au fost grupaţi în 11 grupe, dintre cari cinci nând samă de împrejurările schimbate, Comi- grupe de înaintaţi, cari mai cercetaseră cursu- siunea școlară moldovenească a hotărât ţinerea rile, cunoșteau limba și puteau citi și scrie, trei de noi cursuri pedagogice organizate pe o bază grupe de începători. Grupa a șasea având două mai largă decât cele din trecut. secţii cari aveau puţine cunoștinţe de limbă și Comisia a întocmit un plan de organizare, nu puteau citi și scrie cu alfabetul latin și două o programă și un regulament, pe care le-a pu- grupe de învăţători și învăţătoare din orașul blicat într-o broșură. Chișinău, necunoscătoare de limbă. O gru- S-au organizat cursuri în următoarele opt pă specială s-a format din cei 20 de învăţători localităţi din Basarabia: Bălţi, Bender, Bolgrad, transnistrieni, cari au venit la sfârșitul lui iunie. Cahul, Cetatea Albă, Chișinău, Orhei, Soroca, În grupele de înaintaţi au fost câte 50 de cur- 222 cu o durată de trei luni. Cursurile din Chișinău siști, în celelalte câte 30-40. Istoria Neamului, Istoria literaturii na- școalelor normale, cei mai mulţi au o pregătire Chi ș in

ţionale și lecţiile social-politice au fost lecţii absolut insufi cientă. Între cei peste 500 cursiști ă publice și s-au ţinut în sala cea mare a Casei din Chișinău numai vreo 50, deci nici 10 la ul ca loc de refugiu Eparhiale. Muzica s-a predat pe grupele unite, sută, erau absolvenţi de seminarii de învăţători, iar Limba, Lecţiile practice, Metodica, Pedago- pe când restul, în majoritate femei absolvente gia, Știinţele naturale, Matematica și Geografi a de gimnaziu și ale Școalei Eparhiale, cari dacă s-au predat pe grupe. aveau oarecari cunoștinţe generale, erau lipsi- Corpul profesoral al cursurilor a fost alte de cunoștinţele speciale, iar bărbaţii aveau cătuit din 26 de lectori, dintre cari un profesor o pregătire și mai slabă, mulţi dintr-înșii, în- universitar, 15 profesori secundari și 10 insti- văţători la școlile bisericești, fi ind absolvenţi ai tutori și învăţători. unor simple școli primare cu organizaţie mai Pedagogia, Metodica și Lecţiile practice au superioară. fost predate de dnii Gh. Codrea, Ap. Culea, Cu toată nepregătirea arătată și cu toate At. Ilarion (două grupe), V. Semaca, N. Groza greutăţile întâmpinate, oarecari progrese s-au (două grupe), C. Sachelarie și Teodorescu. făcut și la aceste materii, graţie muncii stărui- La Pedagogie și Metodică s-au tratat pe toare depusă de lectori. Aproape în fi ecare gru- scurt chestiunile cele mai importante din Di- pă s-a afl at chiar de la început un număr mai dactica generală și specială, tratându-se une- mic sau mai mare de cursiști cari se ridică prin le chestiuni mai pe larg în legătură cu lecţiile cunoștinţele lor teoretice și îndemânarea lor practice sau cu trebuinţele speciale ale grupei. practică pe deasupra mediocrităţilor, în fi eca- Lectorii au făcut în legătură cu aceste cursuri re grupă s-a afl at un număr foarte restrâns de o serie de lecţii practice model, după care au cursiști cari au dovedit de la început pregătirea urmat lecţiile cursiștilor. lor solidă. Constatările făcute de lectorii de Știin- Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri, ţe pedagogice în timpul cursurilor, constatări dăunătoare bunului mers al școalei naţionale, cari se afl ă în rapoartele generale ale lectorilor lectorii au făcut o serie de propuneri. S-a cerut sunt din cele mai triste; toţi sunt unanimi în a un serviciu de control bine organizat, condus de recunoaște că marea majoritate a cursurilor e oameni bine pregătiţi, înzestraţi cu dragoste de lipsită de cea mai elementară pregătire, că unii muncă și înţelegători ai problemei școlare din din ei, ba chiar grupe întregi nu posedă nici Basarabia; înfi inţarea de cercuri culturale cu un cunoștinţele ce au să le dea copiilor din școala program acomodat cerinţelor locale, editarea primară. unei reviste pedagogice, publicarea de manua- Unul din lectori scrie în raportul său: le didactice scrise pe înţelesul moldovenilor și «Deși se tot laudă cu rusasca lor, am observat în sfârșit organizarea de cursuri nouă de Peda- că fondul la toate obiectele de învăţământ nu-l gogie, Metodică, lecţii practice an de an până cunosc aproape de loc și ce să mai înconjurăm: la perfecţionarea întregului corp didactic banu cunosc nici materia celor patru clase prima- sarabean. re și se mirau de copii că știu mai mult decât Lecţiile de Limba Română au fost predate cursiștii, așa că nicio lecţie practică nu erau în de profesorii: A. Banciu, D. Munteanu-Râm- stare s-o facă până nu le spuneam eu fondul și nic, V. Haneș, S. Bornemissa, D. Logigan, C. apoi le dictam planul.» Noe, S. Ciofl ec, O. Ţopa, V. Jemna, M. Ilica și Această stare de lucruri se explică din fap- de învăţătorii C. Chiraș și Maria Botezat. Gru- tul că numai un procent minimal al învăţăto- pele de înaintaţi, 1-5, au făcut citiri, începând rilor basarabeni au pregătirea profesională a cu partea a doua a Abecedarului păr. Gurie, 223 trecând toţi la Cartea de citire de Șt. Ciobanu văţământului primar. În legătură cu lecţiile de și citind o parte din Cartea de citire tipărită în lectură și gramatică s-au făcut exerciţii orto- 1918 la Iași pentru Basarabia. În afară de aceas- grafi ce, conversaţii și compoziţii, insistându-se ta s-au citit în toate grupele bucăţi din Vlahuţă, asupra unei expuneri clare în scris și verbal. Coșbuc, Goga, Brătescu-Voinești, Slavici, C. La sfârșitul cursurilor s-a predat termino- Negruzzi, Caragiale, Pann, Delavrancea, Alec- logia școlară și genul epistolar. Lectorii acestor sandri, Eminescu, Alexandrescu, Creţeanu, Io- grupe constată că la limba română s-au făcut sif, Sadoveanu, Mateevici, Creangă, Poni, De- în general progrese frumoase, învăţându-se părăţeanu, Donici, Odobescu și din literatura citirea, scrierea, ortografi a, compunerea, gra- poporală. matica și pătrunzându-se cursiștii de spiritul În cursul citirii s-au dat toate lămuririle naţional al scrierilor ce le-au citit singuri sau necesare, vorbindu-se de scriitorii români, de sub conducerea lectorilor. viaţa socială și culturală românească, de tre- Transcriu aici părerea unui lector: «Cu cutul nostru istoric și de aspiraţiile noastre, toate greutăţile și neajunsurile cu cari a tre- îndemnându-i pe cursiști să cunoască și să- buit să luptăm și lectorii (ca: pregătire inegală, și iubească neamul. În toate grupele s-au dat numărul prea mare al cursiștilor într-o grupă, lucrări în scris, între 10 și 16, și anume: s-au lipsa de manuale potrivite etc.) și cursiștii (lip- memorizat mai multe poezii, după indicaţiile sa totală de pregătire a unora, împrejurările lectorului, între aceste unele erau dintre cele foarte grele de traiu, programa prea încărcată mai frumoase ale literaturii noastre. în raport cu scurtimea duratei cursurilor etc.) Din gramatică s-a predat Fonetica, Morfo- rezultatul a fost îmbucurător. Cursiștii au dus logia și Sintaxa, toate în măsura necesară în- cu ei de la aceste cursuri o pronunţie curată,

Comitetul școlar din Basarabia, avându-i în centru pe profesorii bucovineni, 1917 224 literară, ușurinţă la citit, cunoașterea deose- materialului lipsit de omogenitate. Cu toate Chi ș in

birilor principale dintre graiul basarabean și aceste greutăţi, elementele stăruitoare, dornice ă limba literară, precum și a multor cuvinte ne- de a învăţa și cari aveau și oarecare pregătire, ul ca loc de refugiu cunoscute de ei până acuma, cunoștinţe de or- au învins toate piedicile, graţie străduinţelor și tografi e și gramatică română, dragoste de carte muncii depuse de lectori și au reușit să stăpâ- românească și iubire de neam, cei din fermen- nească în măsură sufi cientă materialul predat. ţii puternici, cari vor regenera și primeni viaţa Majoritatea grupei a opta a format-o învă- sufl etească a Basarabiei românești.» ţătorii și învăţătoarele din orașul Chișinău, cari Pentru viitor lectorii propun continuarea erau moldoveni sau știau moldovenește. Și din cursurilor pe o bază mai largă, cu o organizaţie această grupă, căreia i s-a dat o atenţie deose- mai solidă, punându-se la îndemâna lectorilor bită, s-au ales câteva elemente bine pregătite. și cursiștilor toate mijloacele didactice și îngri- Cele două grupe de neștiutori au fost al- jindu-se pentru ușurarea condiţiilor de traiu. cătuite din învăţători și învăţătoare din orașul În grupele de începători, în cari se afl au Chișinău, cu toţii de naţionalitate străină și în multe elemente străine, lecţiile de limbă s-au afară de puţine excepţii necunoscătoare ale făcut după aceeași programă cu mici modifi - limbii române. Aceste grupe au făcut numai cări, făcându-se în cele două săptămâni dintâi câte două lecţii de limbă pe zi. mai multe lecţii de limbă. Greutăţile întâmpi- Scopul principal al acestor grupe a fost să nate în aceste grupe au fost mult mai mari de- li se dea cunoștinţe elementare de scriere, citi- cât în grupele de înaintaţi, mai ales din pricina re, povestire și puţină gramatică. Lecţiile s-au

Şezătoare literară. De la dreapta la stânga, rândul I: D. Anghel, Cincinat Pavelescu, Sex l Puşcariu, M. Sadoveanu, Caton Teodorian; rândul II, în picioare: I. Minulescu, Em. Gârleanu, Liviu Marian, A. de Herz şi Gheorghe Tofan 225 grupat la început în jurul conversaţiei, menită noștinţe istorice, alţii s-au ales cu o orientare să le asigure un cât mai mare stoc de cuvinte. sigură pentru studiul particular, dar au fost și S-a făcut citire, insistându-se asupra pronun- mulţi, cari din neglijenţă și din spirit ostil faţă ţiei curate și făcându-se încercări de povestire cu tot ce e românesc, s-au ales doar cu câteva liberă cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor. crâmpeie nerumegate cari să le servească ca S-a dat mare atenţiune scrierii corecte și mijloc de scăpare la examen. S-a resimţit foarte în legătură cu bucăţile de citire s-a făcut și pu- mult lipsa unui manual bine alcătuit. Cursul a ţină gramatică. Conversaţia s-a făcut cu ajuto- fost făcut de dl G. Tofan, care a publicat o parte rul tablourilor de intuiţie. Ca lucrări în scris, a cursului în România nouă. s-au făcut dictări și transformări din versuri în La geografi e (lectori L. Boga și S. Măndă- proză. S-au citit bucăţi literare din scriitorii de chescu), matematică (d-r Popovici) și știinţe- seamă și s-au memorizat unele bucăţi. Lecto- le naturale (A. Maru) s-a dat, pe cât a permis rii acestor grupe au convingerea că majoritatea timpul, terminologia românească. La geografi e acestor cursiști și-au câștigat baza spre a putea s-a făcut pe scurt și geografi a fi zică, politică și continua învăţătura deplină a limbii române și economică a României și a ţărilor locuite de sunt de părere că pentru acești învăţători tre- români. buiesc cursuri chiar din toamna aceasta. Rezultatul acestor cursuri, abia 10 lecţii Tot aceeași materie, presentă, s-a trecut și de toate, a fost că majoritatea cursiștilor erau în grupa învăţătorilor transnistrieni. slabi, atât din pricina lecţiilor puţine, cât și din Din Istoria literaturii s-au ţinut 22 de lec- pricina nepregătirii cursiștilor; la o eventuală ţii, tratându-se literatura română din timpurile reluare a cursurilor, ar trebui să se dea acestor cele mai vechi până în zilele noastre. Pe lângă discipline un număr mai mare de lecţii. biografi a scriitorilor, s-a făcut analiza operelor La cursul de știinţe social-politice s-au ţi- și s-au citit fragmente din scrierile lor. nut 15 lecţii de dl d-r I. Nistor, profesor uni- Rezultatul cursului a fost că învăţătorii versitar și membru al Academiei Române. S-au s-au ales cu o orientare în materialul literaturii tratat chestiuni de ordin general, stat și naţio- române, puţini au dovedit cunoștinţe mai te- nalitate, absolutism și constituţionalism, bise- meinice. Cursul l-a făcut dl O. Ghibu, care l-a rica și școala ca așezământ de stat, socialism și tipărit în parte în România nouă. naţionalism, rostul femeii în societate, ideea de Din Istoria Neamului s-au ţinut vreo 25 stat și evoluţia ei. În câteva lecţii s-a tratat dez- de lecţii, în care s-a făcut un curs sistematic lipirea și realipirea Basarabiei la Patria-Mumă al evenimentelor din timpurile cele mai vechi și în sfârșit învăţătorii au făcut cunoștinţă cu până la epoca fanarioţilor. S-a insistat îndeo- disciplina nouă: instrucţia civică. sebi asupra epocilor și problemelor de deose- La muzica vocală s-au învăţat aproape în bită importanţă cu colonizarea și românizarea fi ecare grupă câte 20 cântări în una sau două Daciei, părăsirea Daciei și teoria roesleriană, voci pentru cl. I, II și III; la muzica vocală s-au întemeierea principatelor și organizarea lor exercitat 12 coruri. etc., s-au tratat chestiuni din istoria culturală, De încheiere, corul cursiștilor a dat un militară, economică și socială. concret împreunat cu o representaţie teatrală. Rezultatul cursului a fost trezirea inte- Atât corul, cât și diletanţii, cari au interpretat resului pentru istoria naţională, despre care piesa de teatru, s-au achitat în mod deosebit de mulţi cursiști n-aveau nicio noţiune clară. satisfăcător de rolul lor, îndeosebi merită să fi e Mulţi cursiști au urmărit cursurile cu deosebit relevată munca depusă de cursiștii transnistri- interes și și-au câștigat prin citiri frumoase cu- eni. Venitul acestei serbări, care a întrecut suma 226 de 3000 lei, menit pentru acoperirile cheltuieli- Directoratul Instrucţiunii Publice a plătit Chi ș in

lor unei excursii, s-a depus ca fond de excursie, cursiștilor un ajutor de 150 lei lunar, cheltuieli- ă deoarece excursia nu s-a putut face din pricina le totale ale Directoratului s-au urcat la 180 000 ul ca loc de refugiu împrejurărilor grele. Serbarea aceasta s-a bu- lei și Uprava Zemstvei ţinutului Chișinău a plă- curat de cel mai larg concurs al dlui general tit învăţătorilor ajutoare lunare considerabile. Văitoianu, comisar general al Basarabiei. Cursurile s-au încheiat cu un examen. Lectorul propune introducerea muzicii Examenul a constat din trei părţi: proba prac- vocale și instrumentale ca studiu obligator în tică, proba în scris, care a fost eliminatorie, și școlile duhovnicești și normale, dându-se fi e- examenul oral. La proba în scris s-au dat trei cărui elev posibilitatea de a se instrui spre a pu- subiecte, din care candidatul și-a ales unul, tea la rândul lui instrui pe elevii săi și a forma asupra căruia a putut scrie vreme de trei cea- în comunele lor coruri școlare și bisericești. suri. La examenul oral candidatul a fost ascul- Pe lângă cursurile obligatoare de cinci tat din toate obiectele, cari s-au predat la cur- lecţii pe zi, cursiștii au ascultat conferinţele de suri în măsura în care materia lor a fost tratată la Universitatea Populară, îndeosebi ale dlor de lector. Deosebită atenţie s-a dat examenului Nistor, Munteanu, Tofan etc., apoi conferinţe- de limbă, apoi din istoria Neamului și istoria le conferenţiarilor trimiși de Ministerul Cen- literaturii; examenul din celelalte obiecte a fost tral, între cari amintesc îndeosebi conferinţele mai mult o convorbire, în care candidatul avea religioase ale drei S. Ulubeanu; au luat parte să dovedească că cunoaște terminologia româ- aproape cu toţii la toate matineele organizate nească a materiei acelui obiect. Muzica și știin- de Universitatea Populară, la cari corul învă- ţele social-politice n-au fost obiecte de examen. ţătorilor și-a dat concursul, executând diferite Rezultatele obţinute la examen au fost satisfă- piese naţionale, iar cursiștii recitând cu mult cătoare. Cele mai bune rezultate s-au obţinut succes poezii frumoase. Și la alte manifestaţii la limbă. Cursiștii au învăţat destul de mult în culturale, cari s-au petrecut în Chișinău în vre- cele trei luni de cursuri, însă să nu ne înșelăm mea cursurilor au participat învăţătorii așa: la crezând că sunt desăvârșiţi în limbă și nu mai concertele, șezătorile literare și reprezentaţiile au nevoie de altă pregătire. Califi caţia bună ce teatrale. La concursul Tinerimii Române au li s-a dat are numai valoare relativă, adecă în obţinut premii și menţiuni. raport cu materia cuprinsă în programă și cu Frecvenţa cursurilor a suferit mult mai timpul ce le-a stat la dispoziţie. ales din pricina greutăţilor de traiu, cari lua- Putem spune, în general, că vorbirea mol- seră pe la mijlocul lunii iunie forma unei crize dovenească e curgătoare, dar în scris învăţă- acute. Ţinuta învăţătorilor în majoritatea ca- torii au încă nevoie de foarte multă pregătire. zurilor a fost demnă și disciplină; elementele Slabe au fost în majoritatea cazurilor răspun- tulburătoare au fost înlăturate sau forţate să se surile la istoria naţională și istoria literaturii, liniștească. la geografi e, dar îndeosebi la matematică și Cursurile au fost vizitate de dl Mehedinţi, știinţele naturale. Este o absolută necesita- ministrul instrucţiunii publice, de dl Șt. Cio- te pentru viitorul școlii moldovenești ca să ia banu, directorul învăţământului din Basarabia, toate măsurile pentru complectarea cunoștin- de dnii Popescu și Petrovanu, delegaţii tehnici ţelor învăţătorilor și pentru perfecţionarea lor ai Ministerului central, de dl Scodigor, șeful în- în limbă. Cursiștii, cari au trecut examenul, au văţământului primar, și alţii, iar directorul cur- primit certifi cate, cei din grupele de neștiutori, surilor a asistat la peste 70 de lecţii din toate adeverinţe. Învăţătorii transnistrieni au ţinut grupele și la toate materiile. numai un examen de limbă, pentru care li s-au 227 eliberat adeverinţe. Merită să fi e relevat îndeo- ţelegere și armonie și s-au stabilit legături, cari sebi că această grupă a fost o grupă de model în vor folosi școalei moldovenești din Basarabia. toate privinţele: ca frecvenţă, purtare, stăruinţă Gheorghe Tofan, fost director al Cursuri- și dragoste de muncă. Toţi oamenii entuziaști, lor pedagogice din Chișinău.” [Școala Basara- Români buni, doritori de muncă, cari ar fi pu- biei, anul I, 1918, noiembrie, nr. 1] tut servi ca pildă multor învăţători basarabeni. Prin exemplul Gheorghe Tofan putem În consecinţă, și rezultatele obţinute în scurtă înţelege cât de important este ca într-un stat vreme au fost din cele mai frumoase. Am toa- democratic să ai posibilitatea să-ţi afi rmi fi inţa tă încrederea în roadele ce vor răsări pe urma naţională. muncii unor oameni, cari din îndemn propriu Membru al Consiliului Naţional Român, și învingând mari greutăţi, au venit la aceste ales la ședinţa din 25 noiembrie 1918, când în cursuri și cari în cursul unei luni și ceva au re- acest for au mai fost cooptaţi 51 de membri, alizat progrese mai frumoase decât alţii în trei numărul total de membri ridicându-se la 100 luni. Următorul tablou statistic ne arată situa- de persoane. ţia cursiștilor de la înscriere până la încheierea Consiliul Naţional Român l-a trimis dele- cursurilor: gat la Congresul General al Bucovinei, care și-a S-au prezentat la Admişi la Grupa Înscrişi Retraşi Aprobaţi Reprobaţi Observaţii lucrarea în scris oral I 58 1 52 52 48 4 II 561) 1 53 53 52 1 1) 1 depistat III 58 2 54 53 53 – 5) 1 eliminat IV 52 7 40 40 40 – V542) 9431 431 401 3 2) 1 mort VI A 39 7 22 13 11 2 VI B 403) 31 28 24 19 5 3) 1 mort; VII 65 14 382 312 322 – 4) 1 eliminat VIII 46 16 21 19 19 – IX 49 5 – – – – X362–––– Transmiteri 19 – 17 17 17 –

Cifra de sus arată numărul externilor. ţinut lucrările la 28 noiembrie 1918, când s-a Pentru viitorul istoric al redeșteptării ro- votat Unirea Bucovinei cu România. mânilor basarabeni merită să fi e însemnat aici, Directorul Școalei normale de băieţi și fete că din corpul lectorilor acestor cursuri au făcut din Cernăuţi, secretar la Instrucţiunea Publică parte profesori din toate ţările locuite de ro- în administraţia Bucovinei, vicepreședinte al mâni. Din numărul celor 26 lectori: 10 au fost Comitetului refugiaţilor bucovineni. din Bucovina, opt au fost de peste Prut, șase A fost numit secretar de stat la instrucţie din Ardeal, unul din Serbia și unul din Mace- (16.IV.1919), a fost ales în primul Parlament al donia. Astfel încă o dată și în această formă s-a României Mari în noiembrie 1919, din partea manifestat unitatea noastră de Neam, un mo- jud. Rădăuţi, pe listele Partidului Democrat al ment înainte de a se înfăptui în formele vecni- Unirii. ciei. Întreg corpul didactic a depus în tot cursul Critic și istoric literar, publicist, a fost și lecţiilor o muncă stăruitoare, călăuzită de dra- secretar al Societăţii pentru cultură și litera- gostea caldă pentru fraţii rămași în urmă din tură română, a organizat cu multe sacrifi cii cauza conspirării de un veac a străinului. Între istoricele întâlniri ale scriitorilor de presti- cursiști și lectori a domnit cea mai deplină în- giu: M. Sadoveanu, Șt. O. Iosif, D. Anghel, 228 I. Minulescu, C. Pavelescu ș.a. cu admiratorii Chi ș in

lor din Bucovina. A lăsat posterităţii valoroa- ă se studii și articole despre opera lui N. Iorga, ul ca loc de refugiu refl ectând minuţios asupra scrierilor lui Ilarie Chendi, C. Rădulescu-Motru, V. Alecsandri, I. Creangă ș.a. A preferat să publice în revista Junimea literară, condusă pe atunci de istoricul Ion Nistor. A corespondat cu Nicolae Iorga, Garabet Ibrăileanu și alte personalităţi marcante româ- nești, iniţiindu-le astfel în problemele româ- nilor bucovineni. Tot în acest scop a colaborat Fron spiciul ziarului Bucovina din 4 aprilie 1919 cu revistele din regat: Convorbiri literare, Viaţa românească ș.a. numai românească, ci o visase întoarsă în stă- Nicolae Iorga urmărea foarte atent ceea pânirea drepţilor ei moșteni. ce se petrece în Bucovina ocupată de Imperiul În orice a pregătit acolo ceasul fericit al austro-ungar. Și, atunci când avea posibilitate, realipirii se va găsi – atunci când se vor cerceta invita bucovinenii să participe la conferinţele multele cauze adânci ale prefacerilor minuna- Universităţii de Vară ce-și ţinea lucrările la Văle- te – urma activităţii sale. O activitate plină de nii de Munte, în casa care era însăși proprietatea iniţiativă, sau poate, mai bine: o iniţiativă plină lui Nicolae Iorga. Gheorghe Tofan nu numai că de activitate. Căci la el ideea era generatoare și a frecventat cursurile acestei universităţi, dar a nicio faptă nu venea răzleţ, ci ca o manifesta- benefi ciat și de faptul afl ării lui acolo ca să tipă- re necesară, nelipsită, a ideii. Învăţător, a știut rească un volum din scrierile sale în tipografi a să prefacă o învăţătorime robită până atunci, de la Vălenii de Munte. Multe cărţi editate de pe rând, guvernului străin și apoi unei egoiste Nicolae Iorga au fost duse la Cernăuţi de acest propagande demagogice, care o întrebuinţa ca patriot neobosit. De aceea, când el a murit, Ni- element «democratic» contra preoţimii con- colae Iorga a găsit de cuviinţă să scrie un cuvânt servatoare, a știut s-o prefacă, zic, în elementul de adio, care mai târziu a fost inserat în volumul de căpetenie al refacerii morale a neamului. Pe Oameni cari au fost. Atunci când am pregătit când un Mihai Chisanovici, alt frământător de ediţia din 1991, apărută la Chișinău, în volu- sufl ete, păstra legăturile cu trecutul austriac și mul selectiv l-am inclus și pe Gheorghe Tofan, exprima în nemţeasca vioaie și spirituală din fi indcă pentru mine el este în aceeași măsură și revista lui, Wahrheit, ideile unei noi generaţii, bucovinean și basarabean, așa cum pentru Iorga Tofan a stat neclintit, exclusiv, pe terenul naţi- și pentru istoria noastră el a fost, în primul rând, onal. Alături de Nistor, el a căutat să transplan- un bun român: teze în Bucovina, contra spiritului românesc, „În sfârșit, lungul, insuportabilul marti- care dăinuia încă, curentul de la Semănătorul, riu al lui Gheorghe Tofan a luat sfârșit. Acela întreg, cu tot ce cuprindea, cu tot ce acoperea, al cărui biet trup era o jalnică ruină – și ce om cu tot ce pregătea. voinic și frumos fusese pe vremuri, până-l în- Junimea literară a fost o publicaţie de im- genunchease teribila boală misterioasă! – se portanţă epocală în dezvoltarea spiritului ro- odihnește acum în pământul ţărișoarei lui bu- mânesc din Bucovina și, pătrunzând destul de covinene, pe care, pe vremuri, ca puţini alţii – adânc în lumea învăţătorească, a produs în su- aș zice mai mult: ca nimeni altul – n-o sperase fl etul ei, pervertit adesea de calomniile austri- 229 ece contra românismului și mai ales a Româ- bean, n-a rupt relaţiile cu presa și nu s-a lenevit niei, o reacţie din cele mai fericite. N-a fost de să se aplece peste coala de hârtie ca să-și scrie ajuns atâta pentru acest energic deschizător de impresiile. cale, care, sub forma exterioară blajină a fi inţei A tipărit și cărţi: Școala primară în Buco- sale, ascundea un mare avânt de luptă. vina (Vălenii de Munte, 1909), Învăţământul Cursurile universale pentru toţi românii, public în Bucovina de la anexare până la izbuc- și anume pentru ceea ce-i reunea și trebuia nirea războiului (1920). să-i strângă în aceleași hotare, sunt opera în- Iar pe când se afl a în exil la Chișinău, a demnului său. El a ţinut neapărat la începerea participat la ședinţele Sfatului Ţării în calitate lor, în condiţii cât de modeste. El a mânat, an de corespondent și a scos o broșură – Sărbătoa- de an, la Vălenii de Munte pe cei mai curajoși rea Basarabiei (Chișinău, 1917), astăzi utilizată dintre tinerii bucovineni. El a apărut acolo cu de istorici ca un veritabil document-mărturie admirabilul cor al «Armoniei», care a străbătut despre epocalele furtuni politice din 1917, care România întreagă, și nu voi uita seara când în au dus la eliberarea naţională a Basarabiei și căsuţa cea veche, apoi dărâmată, am fost trezit Bucovinei. la un ceas din noapte de glasurile măiestre ale Chișinăul din acea perioadă cu toate fră- cântăreţilor pământului lui Ștefan cel Mare, ve- mântările lui politice, când ruperea de la ve- niţi să-mi dea cea mai neașteptată, dar și cea chiul imperiu se făcea atât de greu, din cauza mai plăcută din serenade. unei explicabile inerţii a gândirii politice, era o Să spunem care a fost opera lui în Basa- școală perfectă pentru refugiaţii bucovineni. Ei rabia pe vremea războiului? Cât s-a cheltuit și sesizau greșelile, remarcau ezitările și de ace- acolo dintr-o energie pe care boala o distrugea ea poate Unirea la Cernăuţi s-a produs într-un încet în izvorul ei fi zic? Să caut a ghici senti- timp mult mai scurt, după un scenariu mai di- mentele cu care acest precursor a intrat acum namic. Explicaţia rezidă în tradiţiile imperiului aproape un an în Camera tuturor românilor; austro-ungar, care era ceva mai tolerant faţă de unde nu mai avea vlagă să vorbească? Să desco- minorităţile naţionale, incomparabil mai tole- păr ce s-a putut petrece în sufl etul lui plăpând rant ca Imperiul rus. de agonie tocmai în ceasul când știa el bine că Bucovinenii, făcând parte din Imperiul se cer puteri și cunoștinţe ca ale lui? Austro-Ungar, după multe și grele confruntări, Să nu uităm pe acela care în clipa izbân- au reușit să obţină școală în limba lor, să obţină dei nu și-a cerut partea. O școală din Bucovina, publicaţii în limba lor, să aibă chiar deputaţii școala de pregătire a învăţătorilor aș propune lor în Dieta de la Viena. să poarte numele lui. Afl ând cine a fost el, tine- Aceste mici biruinţe în timp au dat un efect rii s-ar deprinde cu ideea că România Mare nu extraordinar, au reușit să formeze câteva gene- s-a făcut nici pentru câștiguri materiale, nici raţii care erau conștiente că fac parte din trupul pentru succesele de partid.” [Nicolae Iorga, mare al românismului. De aceea, revoluţia din Gheorghe Tofan, 1920] 1917 i-a găsit pregătiţi din punctul de vedere al Problemele românilor de peste frontierele conștiinţei naţionale. Ei nu aveau ezitări, nu pu- ţării i-au fost mereu aproape, fi e că atunci când neau la îndoială viitorul, ei știau că sunt obligaţi publica în presa din regat, fi e când publica în să facă totul ca Bucovina să fi e liberă și să intre presa bucovineană, în ziarele și revistele: Pa- în componenţa României. Ceea ce, de fapt, s-a și tria, Școala, Foaia poporului. întâmplat la 28 noiembrie 1918. Revista Școala a fost fondată de el. Și ori- Totuși, după Unire, Gheorghe Tofan nu unde s-ar fi afl at, acasă sau în refugiul basara- s-a mai regăsit printre liderii care au trecut în 230 se poate scrie istoria vieţii bucovinene fără a Chi ș in

se pomeni de acea energie organizatoare, acea ă putere de iniţiere la munca culturală, azi pier- ul ca loc de refugiu dută, – tot așa și aici în Basarabia anilor de libertate, 1917 și 1918, martorul acelor vremuri va spune cuvinte de prinos și de Gheorghe To- fan care a luat parte la acţiunea de redeșteptare moldovenească, împreună cu alţi bucovineni și ardeleni refugiaţi. A fost membru al Comisiunii de organizare școlară moldovenească, a făcut cursuri de învăţătură și gazetărie românească și a fost director al cursurilor de învăţători. În toamna lui 1918, când oștile românești au trecut în Bucovina, Tofan a plecat acasă, la Cernăuţi, unde, alături de fruntașii români bu- Gheorghe Tofan covineni, a scos gazeta Glasul Bucovinei, a pre- fruntea noilor instituţii românești și nici mi- gătit unirea fără condiţii (unirea de formă, căci nistru n-a fost numit. în sufl etul său a fost totdeauna o singură ţară În acel moment savantul Sextil Pușcariu românească mare) și a fost până în ultimele zile scria în notele sale zilnice: „Cel cu simţul rea- secretarul general al instrucţiei publice pentru lităţii mai dezvoltate e Gheorghe Tofan, care a Bucovina. învăţat să facă politică pe când era un stâlp al Viaţa lui Tofan se confundă cu istoria miș- partidului democrat. Foarte ambiţios și foarte cării naţionale a ultimului deceniu. De când activ, acum e stânjenit, bietul, în acţiune de o era student, împreună cu prof. Iancu Nistor, au boală, care mă tem că e mai gravă decât o crede scos Junimea literară. el.” [S. Pușcariu, Amintiri, p. 351] A lăsat liceul și a trecut ca profesor la Prezicerea lui C. Stere, rostită încă în Școala Normală de învăţători din Cernăuţi, 1916, în care îl vedea pe Gh. Tofan în fruntea unde subt ochii lui s-a pregătit acea învăţători- guvernării Bucovinei, nu s-a mai adeverit. Ba me inimoasă a Bucovinei. chiar s-a întâmplat ceea ce era mai rău. Ener- Iredentismul lui faptic era pe faţă: adu- gicul profesor s-a îmbolnăvit grav, ajungând în cea trupe de teatru românesc, scriitori români spital, unde a și murit. la șezători, organiza în fi ece an excursiuni în S-a stins din viaţă la 15 iulie 1920, la Cer- România pe la cursurile de vară ale dlui prof. năuţi. Iorga, pe unde a trecut toată fl oarea intelectu- Apostol Culea, profesor de liceu și unul alităţii bucovinene, adusă de răposatul Tofan. dintre cei mai harnici organizatori ai învăţă- A scos câţiva ani revista Școala și alte ga- mântului românesc în Basarabia, a scris un fel zete pentru popor. A fost inspector școlar peste de necrolog, o pagină tristă de pomenire a ce- școlile românești în satele mixte, unde guver- luia care a fost Gheorghe Tofan: nul austriac întronase deznaţionalizarea româ- „Ce a fost profesorul Tofan pentru mișca- nilor. rea culturală naţionalistă și unionistă a Buco- În timpul refugiului, la București, îl ve- vinei au spus-o bucovinenii lângă mormântul dem lucrând la Istoria școalei din Bucovina, celui dus prea repede dintre noi. După cum nu care, credem, se va publica în curând. 231 O activitate plină de iniţiativă – sau poate Bileţchi, I. Din viaţa lui Gh. Tofan. În: Ju- mai bine: o iniţiativă plină de activitate, cum nimea literară. 1926, nr. 1-2. zice despre dânsul dl Iorga. Loghin, Constantin. Gheorghe Tofan. În: Ce tinereţe, ce voioșie și exuberanţă de Revista Bucovinei. 1944, nr. 1. puteri, ce sănătate de om frumos și complect! Nistor, Ion. Unirea Bucovinei. Studii și do- O boală i-a minat, i-a întunecat minţile cumente. București, 1928. mai întâiu, iar trupul lui rămase doar ca o în- Marmeliuc, Dumitru. Zece ani de la moar- târziere chinuită, ca și cum omul acesta vred- tea lui Gh. Tofan. În: Glasul Bucovinei (calen- nic și cinstit, slugă dreaptă a poporului său, fă- dar pe anul 1931). cuse niscaiva păcate grele de ispășit. Predescu, Lucian. Enciclopedia României. Fie-i amintirea veșnică! Cugetarea. București, 1999. Intelectualii basarabeni care l-au preţuit și Și am certitudinea că Gheorghe Tofan mai iubit ca pe un bun frate moldovean, nu-l pot are a fi descoperit. uita niciodată. Epoca interbelică a scos pe alţi lideri în Ap. D. Culea” [Gheorghe Tofan, Școala faţă, în prim-plan, istoricii s-au grăbit să scrie Basarabiei, anul II, 1920, iulie-august, nr. 9-10] pe răboj alte nume și una dintre cele mai mari Atunci când am dorit să mă documentez personalităţi pe care le-a avut Bucovina a fost vizavi de această personalitate, m-am convins uitată. Și totuși, revenirea lui în actualitate se că totuși despre Gheorghe Tofan s-a scris prea face și de această dată prin Basarabia, în Chi- puţin. Există însă câteva surse care ne pot ghi- șinău i se dă numele unei străzi (fosta Anton da spre portretul intelectual al acestei distinse Onica) și Gheorghe Tofan devine din nou o personalităţi: parte componentă a vieţii noastre.

„Botezul” Pieţei Unirii. Cernăuţi, 1919 232 Chi ș in ă ul ca loc de refugiu

FILE INEDITE DIN ISTORIA EXILULUI autentică, în care fi ecare ungher este „locuit” de sculpturi, iar pereţii sunt tapetaţi cu tablouri și cărţi. Chiar la intrare te întâlnește un portret fă- cut în pastel, un chip foarte frumos citit de pictori, care te impresionează și te însoţește în tot timpul afl ării în incinta muzeului. Nimeni n-a putut să-mi explice clar, cine este autorul lucră- rii, doar pe un colţ al tabloului era scris numele Pojedaef. Am înţeles din vorbele gazdei că era o donaţie din partea unui rus. Am început investigaţiile și, pas cu pas, am afl at destinul unui artist, mânat de acasă de explozia revoluţiei ruse, ajuns printr-un joc al sorţii în Basarabia, de acolo pornit spre Bucu- rești, iar din București – mai departe spre Paris, iar de acolo… undeva în Egipt sau Libia, unde i se pierd urmele. Destinul unui emigrant. Întotdeauna am fost uimit de solidarita- tea artiștilor de odinioară, o solidaritate care astăzi practic nu se mai întâlnește. În această frământare de supravieţuire în care este pus Gheorghe Pojedaef contemporanul nostru. Gheorghe Pojedaef a venit la Chișinău În toamna anului 1992, am intrat pentru împreună cu soţia sa Tatiana Alexeeva, artistă prima oară în casa poetului Ion Minulescu, fi ind de cinema. Profesie extrem de rară în anii ’20, ghidat de fi ica lui Mioara. Această casă era, de când cinematograful era în vogă, iar cinemato- fapt, un apartament în centrul Bucureștiului, în grafi a făcea primii pași. care, la aceeași scară, locuiseră nume sonore ale A sosit la Chișinău, aducând cu sine o culturii românești: Rebreanu, Blaga ș.a. parte din opera sa și în scurtă vreme s-a împri- Muzeul Literaturii Române din București etenit cu artiștii locali, mergând cu ei la studii avea în custodie acest spaţiu și-l organiza în plein-air. Ca să supravieţuiască, ca să-și facă vederea deschiderii unei case-muzeu. Toţi sun- un nume au luat o decizie ca artiștii plastici ai tem curioși să știm cum convieţuiau doi mari Chișinăului, în comun cu Pojedaef, să organi- artiști, două personalităţi, care au făcut epocă zeze o expoziţie, care a și fost vernisată în luni- în cultura românească, poetul Ion Minulescu și le noiembrie-decembrie, 1920. sculptoriţa Claudia Milian Minulescu. Un apar- În fondurile Arhivei Naţionale a Repu- tament în care fi ecare centimetru respiră istorie blicii Moldova s-a păstrat un catalog al acestei 233 expoziţii din care vom reproduce: lista Comi- tetului de Expoziţie formată din: Alexandru Plămădeală, Auguste Baillayre, Șneer Kogan, Vladimir Doncev, lista expozanţilor: Lidia Arionesco-Baillayre, Auguste Baillayre, Io- sif Bronștein, Antonina Gavriliţa, Alexandru Klimașevschi, Șneer Kogan, Maria Christi, Lidia Luzanovski, Nicolae Gumalic, Evghenia Maleșevschi, Ghers Misonznic, Ilia Nebesov, Olesina (Hrâșanovski), Alexandru Plămăde- ală, Gheorghe Temmer, Lev Slobodskoi, Ale- xandru Tarabukin, Alexandra Feodorova, N. Ivanova, Gheorghe Pojedaef. Ultimul a expus Tip de bolşevic (desen) lucrările: L’avocat Gardinsky, Portrait de Sa- Auguste Baillayre, O. Hrâșanovski, Luzano- bouroff , Portrait du capitaine Komaroff , Des- vski, A. Plămădeală, I. Bronștein și Gh. Poje- sin pour la panneau „Le baiser”, Dessin pour daef. Este curios faptul că au fost executate mai le portrait de la femme de l’artiste, Panneau, multe fotografi i în care membrii grupului și-au Esquisses de costumes pour le „Fis de Juje de Sa- schimbat locurile și aceste imagini, de fi ecare lerne” (Th éâtre d’Art de Moscou), Esquisses de dată, parcă ar fi altele. Aceste fotografi i sunt ca costumes pour le ballet „le Rêve d’Arlequin” (Pe- o urmă a unei raze Röntgen, lăsată de Pojedaef tit Th éâtre de l’Etat a Moscou). Expoziţia a avut la Chișinău. Se prea poate că e unica urmă și succes. Și dacă Alexandru Plămădeală era un una din puţinele sau poate chiar ultimele fo- academist convins și nu accepta căutările mo- tografi i… derniste, apoi Auguste Baillayre, Kiriakoff și o Despre expoziţie s-a vorbit mult în me- serie de tineri au rămas frapaţi de descoperirea diul artistic al Chișinăului, dar pentru cei doi făcută. În faţa lor expunea un maestru cu o vi- emigranţi Pojedaef, Chișinăul nu era punctul ziune modernă, cu mână sigură și o tematică terminus. Într-un oraș mic, fără galerii, fără bine conturată. studiouri de cinema, fără cumpărători bogaţi, Este greu de spus ce i-a făcut pe un grup practic, era imposibil să supravieţuiești. Unica de artiști plastici, în decembrie 1920, să pozeze consolare – Nistrul – era aproape și de la fuga- în faţa unui fotograf, chiar în incinta școlii de rii din raiul comunist afl au ce se întâmplă în artă din Chișinău. Presupunem că pe rol de fo- Rusia sovietică. De fapt, visul fi ecărui artist a tograf era unul dintre profesorii Școlii de Artă fost, este și rămâne Parisul. Pentru a ajunge la din Chișinău, fi indcă calitatea pozelor este una Paris însă, soţii Pojedaef aveau nevoie de pașa- îndoielnică, trădând tehnica nesigură a unui port, iar pentru obţinerea lui se cereau anumi- amator. Dar felul ușor cinic de a poza și pozele te intervenţii. Au încercat mai întâi calea legală caraghioase, pe care le fac în faţa obiectivului și în luna februarie a anului 1921 au organizat membrii grupului, ne vorbesc despre faptul că o expoziţie la București. Cum era de așteptat, fotograful era omul casei și accepta orice cara- presa l-a primit foarte rece pe rus, criticii de ghioslâc. În una din imagini, care pare a fi cea artă l-au etichetat drept pictor decorator și deci mai serioasă, între bravii profesori Plămădea- șansele lui erau minime. Ion Minulescu, bun lă și Baillayre, Pojedaef și Bronștein au postat cunoscător al moravurilor bucureștene, pre- o mască. Încercarea temerară a fotografului simţind că atitudinea criticilor va fi una super- ne-a păstrat imaginea unui grup format din: fi cială, a publicat în ziarul Adevărul literar și 234 vestigii ale autocratismului feudal Chi ș in

în marea și mozaica noastră repu- ă blică a artelor. ul ca loc de refugiu Pe acest prieten l-am întâl- nit zilele trecute la expoziţia pic- torului rus Gheorghe Pojedaef, unde venise probabil ca și mine să privească, să se distreze și poate chiar să se instruiască. Vecinăta- tea unui critic prestigiul aprecie- rilor anonime, cu care nu îndrăz- nești să te pui în evidenţă. Discret, dar și aproape umil, am dibuit o frază banală: – Cum ţi se pare? De la stânga la dreapta, rândul întâi – A. Plămădeală, A. Baillayre; Și prietenul meu, zgomotos, rândul doi – O. Hrâşanovski, Gh. Pojedaef, I. Bronştein, L. Luzanovski defi nitiv și aproape pontifi cal, artistic (13.II.1921) o recenzie foarte instructi- mi-a ţinut un adevărat curs asupra calităţilor vă, intitulând-o Cuvinte pentru Gheorghe Poje- decorative ale acestui artist pribeag, poposit la daef, pe care o și reproducem: noi ca și o biată pasăre cu aripa rănită de praș- „Am un prieten care pe vremuri practica tia unui copil nebunatic. cu oarecare aproximaţie arta picturii, dar care – Foarte interesante costumele din Cyrano acum și-a simplifi cat efortul specialităţii sale arde Bergerac și din Visul Arlechinului. Fantezie tistice, la niște simple dări de seamă asupra ex- bogată, viziune sălbatecă, linie spirituală, colo- poziţiilor de pictură și sculptură din București. rit feeric… Portretele de asemenea, solid con- Critica sau (ca să fi u mai exact) croni- struite, planurile admirabil studiate, lumina ca artistică dă individului oarecare avantagii cade naturală descompunând culorile și între- aparente pe care le-aș putea compara cu fastul și impertinenţa vitrinelor în care sunt etalate articolele de sezon ale magazinelor care simt nevoia să-și ascundă goliciunea raft urilor din interior. Criticul sau cronicarul artistic, impune chiar când nu reușeș- te să convină și, deși trei sferturi din viaţa lui reeditează povestea Viţelului de la poarta nouă, nu se jenează totuși să condamne și să achite cu aceeași gravitate sinistră cu care Ștefăniţă Vodă proclama: «Legea sunt eu!» Menajaţi, dar pe cronicarii antici, fi indcă ei sunt singurele De la stânga la dreapta, rândul întâi – A. Plămădeală, Gh. Pojedaef, A. Baillayre; rândul doi – I. Bronştein, O. Hrâşanovski, L. Luzanovski 235 exact antibiotic de cum le avusese când vorbise cu mine în faţa acelorași tablouri despre care de data asta, spunea că aproape nici nu există. Menajaţi pe criticii de artă, dar nu vă în- credeţi niciodată în promisiunile lor, fi indcă ele sunt tot atât de șubrede ca și materialul din care își construiesc convingerile. * * * Și-acum, amice Pojedaef, dă-mi voie să-ţi Catalogul expoziției personale a lui Gheorghe Pojedaef adresez cuvintele de mai sus, ţie și numai ţie, gind expresia vizuală. O adevărată formulă ge- fi indcă tu nu știi să citești românește și nepu- ometrică pentru interpretarea fi gurei omenești tând pricepe limba celor care au scris despre pe care, de obicei, o falsifi căm cu bună știinţă... tine în România, nu Sinceritate, entuziasm, convingere, preţiozita- vei putea zâmbi nici te, rafi nament. de naivitatea celui Eram încântat. Pentru prima dată în viaţa care ar vrea să-ţi mea, eram și eu de perfect acord cu un critic spună că te-a înţeles. de artă. Mâine însă, L-am rugat atunci: când vei pleca din – Dacă scrii ceva despre Pojedaef, fi i dră- mijlocul nostru, fi e guţ și repetă ce-mi spuseși mie acum. Nu vreau că te vei întoarce în să-ţi violentez convingerile; dar fi indcă văd că ţara ta, fi e că vei pole avem la fel, fă-mi plăcerea și dă-mi iluzia că posi în alte ţări, pe le-ași fi scris eu. unde pictura deco- Când l-am întâlnit din nou a căutat să mă rativă este apreciată convingă că, după ce se consultase și cu alţi (vai, ce rușine!…) specialiști, și-a dat seama că «bazaconiile ru- chiar de către croni- sului» nu meritau importanţa pe care voiam să carii artistici, adu-ţi le-o dăm noi în primul moment. aminte că la licitaţia – Este un simplu pictor decorator… vechiturilor mitolo- Ceea ce în limbajul cronicarilor artistici gice, România și-a ai ţării mele pare a însemna că nu este pictor adjudecat Patul lui de loc. Procust în care tre- În clipa aceea m-am simţit așa de rușinat, buie să-și petreacă ca și cum autorul acestei monstruozităţi aș fi noaptea reglemen- fost chiar eu. Și fi indcă nu mă puteam împăca tară, nu numai că- cu ideea acestei nebănuite metamorfoze, m-am lătorii nevoiţi să po- dus la pictorul rus și i-am strâns mâna cu căldu- posească pe malul ra celei mai sincere condoleanţe pe care în gând Dâmboviţei, dar și însă o adresam cronicarilor noștri artistici… mulţi, foarte mulţi * * * din proprii noștri În ziua însă când apăru darea de seamă autohtoni.” asupra expoziţiei lui Pojedaef, constatai cu du- Ion Minulescu Ar col de Ion Minulescu rere că părerile prietenului meu se schimbaseră cunoscând bine mo- dedicat expoziției 236 lui Gheorghe Pojedaef ravurile publiciștilor, cronicarilor bucureșteni, într-un cabinet separat, în restaurantul Hote- Chi ș in

a făcut totuși un gest de reabilitare, un fel de lului „Londra”. S-au așezat la masă în așa fel ca ă scuză faţă de acest rus care aștepta cu înfri- militarul să fi e vecin cu Tatiana Pojedaef, care ul ca loc de refugiu gurare pașaportul pentru a pleca mai departe, în timpul acelui dineu a început să cocheteze adică era în așteptarea Orient-Express-ului ce cu colonelul, demonstrându-i un ceas de aur l-ar fi dus spre lumea mult râvnită de el, unde cu diamante. La un moment dat, ea a pus acest credea, probabil, că va fi întâlnit cu mai multă ceas pe mâna colonelului, care „a uitat” să-l frăţietate. scoată de pe mână și a plecat cu el acasă. Peste Aici e cazul să povestim o anecdotă, re- câteva zile familia Pojedaef avea pașapoartele produsă fi del de Olga Plămădeală în memorii- și biletul pentru a pleca la Paris. Despre ei nu le sale, rămase în manuscris, care se păstrează s-a mai afl at nimic la Chișinău, doar că cineva în fondul Plămădeală, la Arhiva Naţională a din cunoscuţi ar fi spus că nici la Paris nu și-au Republicii Moldova. Pe atunci în România se găsit un loc propice pentru aspiraţiile lor. aciuaseră mii de emigranţi, iar obţinerea pașa- Destinul lui Gheorghe Pojedaef este un portului, ca și astăzi, era o problemă. Se cerea exemplu cert din sutele de mii pe care Rusia intervenţia persoanelor sus-puse sau o mitu- le-a cunoscut imediat după revoluţia din oc- ire directă a funcţionarilor de care depindea tombrie. Au fost oameni care, mânaţi de du- soluţionarea acestei probleme. Soţii Pojedaef rere, de groază, de incertitudine, de un taifun nu aveau de ales, în urma lor rămânea Rusia nevăzut al destinului, au trecut fulgerător de sovietică cu războiul civil și cu chipul dur, pe un continent pe altul. Alţii însă au peregri- nemilos al bolșevicului din portretul pe care nat ca nomazii, din loc în loc, mereu încercând Ion Minulescu îl reproduce, ilustrând cronica să se agaţe de o iluzie. Și în timpul acestor sta- sa de artă. ţionări forţate ei reușeau să înnobileze locul în De aceea, prietenii din București i-au or- care poposeau. Plecau, lăsând în urma lor un ganizat o întâlnire cu un colonel din Chișinău, dor, o duioasă nostalgie…

De la stânga la dreapta, rândul întâi – Olga Hrâşanovski, Lidia Luzanovski; rândul doi – Alexandru Plămădeală, Iurie Bronştein, Gheorghe Pojedaef şi Auguste Baillayre 237