Istoria Dreptului Român
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
VALERIU ȘOTROPA INTRODUCERE și BIBLIOGRAFIE LA ISTORIA DREPTULUI ROMÂN BCU Cluj-Napoca RE 52017< 0700 CLUJ TIPOGRAFIA «CARTEA ROMÂNEASCĂ" 19 3 7 656083 PREFAȚĂ. Istoriografia juridică românească se află azi la o răspântie a evo luției ei. După atâtea decenii de când a luat ființă, după publicarea a zeci de mii de documente, după ce monografiile asupra diferitelor sale chestiuni au devenit destul de numeroase, se poate și trebue astăzi să ne gândim la scrierea operei de sinteză care să lege într’un mă- nunchiu, să închege într’un sistem toate rezultatele principale la care s’a 'ajuns până acuma în acest domeniu. Cele câteva, foarte puține, lucrări de sinteză scrise până azi suni numai niște încercări — fie neterminate, fie foarte incomplete, fie cu totul insuficient documentate. Și s’a ajuns la atâtea rezultate, atâtea probleme au fost studiate, dispunem astăzi de atâtea izvoare publi cate în bune condiții, încât este neapărată nevoie de acel mare studiu de ansamblu care să facă suma tuturor monografiilor, cel puțin a celor mai importante, să rezume și să împreune într’un corp cunoștin țele pe care le avem până acum în materia aceasta și să arate ce mai este de făcut, să deschidă noi probleme și orizonturi. „Istoria dreptului român public și privat" este în prezent opera cea mai imperios necesară a științei istorice românești; desigur că, după sinteza istoriei Românilor, nicio operă nu e azi așa de impor tantă pentru istoriografia noastră: existența ei se poate spune că este o chestie de onoare pentru istoriografia română; iar pentru acea ra mură a istoriografiei române care este istoriografia juridică e chiar mai mult: o chestie de viață; fără ea, această istoriografie poate ii considerată — deși are o vechime de aproape un veac — ca fiind încă tot în faza începuturilor. Și este datoria — și mândria — gene rației noastre de istorici juridici de a scrie această operă completă de sinteză, care nu mai poate întârzia. 4 PREFAȚĂ Înainte însă de a porni la construirea acestei sinteze era nevoie de un studiu introductiv în domeniul istoriei dreptului român, precum și de o privire retrospectivă asupra întregei istoriografii juridice ro mânești dela începuturile ei până astăzi, — pentru familiarizarea cu diferitele probleme generale ale acestei istorii și pentru cunoașterea a tot ceeace sa produs până acum pe terenul acestei istoriografii. Lucrarea de iață alcătuește acel studiu introductiv și acea pri vire retrospectivă. Ea se compune din două părți. Prima parte constitue o introducere în istoria dreptului român, i In această introducere tratez despre diferitele chestiuni generale re lative la această istorie, cum sunt: definiția istoriei dreptului, utili tatea, diviziunile ei, științele ei auxiliare, isvoarete istoriei dreptului român, metoda de lucru a istoricului dreptului, metodele de expunere a istoriei dreptului, epocile istoriei dreptului român, conținutul, ve chimea, teritoriul de aplicare, calitățile, originile, numirile, originali tatea și unitatea în spațiu a dreptului român. Un astfel de studiu in troductiv era desigur necesar și va umple o lacună simțită. In partea a doua a acestei lucrări se află o bibliografie a studii- ’ lor — cărți și articole — privitoare la istoria dreptului români public și privat care s’au scris până azi, precum șt a altor opere utilizabile la scrierea acelei istorii. Toate lămuririle cu privire la planul și compu nerea bibliografiei le dau la începutul ei, ca introducere la acea a doua parte a lucrării prezente. Aici voiu adăuga numai că trebuința acestei bibliografii devenise tot mai simțită1). Lipsa ei îngreuia mult lucrul cercetătorilor istoriei dreptului român. Pentru a cunoaște tot ce s’a scris asupra acestei istorii sau asupra unei părți a ei, istoricii drep tului român trebuiau să depună multă muncă, să cerceteze biblioteci, colecții întregi de reviste — dintre care unele foarte Oaste, cu câte 50—60 de ani de apariție —, bibliografii istorice variate, notele la o mulțime de cărți, etc., — ceeace constituia pierderea unui timp care putea fi folosit la cercetarea adâncită și la meditarea subiectului în suși. Lipsa unei bibliografii făcea apoi ca unele lucrări — din fericire nu multe — să fie insuficient documentate asupra chestiunii pe care o tratau, ba uneori chiar să ignoreze câte una sau mai multe din lucră 1) Dealtfel este necesară și o bibliografie a întregei istoriografii românești — și am credința că prin munca organizată și metodică a unui grup de specialiști, această operă, a cărei lipsă se resimte în istoriografia noastră, va putea fi rea lizată. PREFAȚĂ 5 rile care, se scriseseră mai înainte cu privire la acea chestiune, — ceeace nu era un fapt de natură a contribui la progresul științei de care țineau. Văzând aceste inconveniente; apoi, vrând să dau și un tablou al întregei istoriografii juridice române; și — adaug — și din dorința de a cunoaște eu însumi tot ce s’a scris in domeniul istoriei dreptului român, care mă interesează și mă preocupă de mai mulți ani, m’am hotărît să compun și să dau la iveală această bibliografie, care sper că va aduce un oarecare serviciu istoriografiei dreptului român și va contribui întrucâtva la progresul ei. Având acum compusă acea lucrare introductivă în istoria drep tului român și o bibliografie cât s’a putut mai completă a studiilor ce s’au scris, începând încă din prima jumătate a secolului XIX până în prezent, cu privire la această istorie, — rămâne și trebue ca, pe baza acestor numeroase și variate studii și pe baza materialului cu prins în isvoarele și colecțiile de documente publicate (indicate și ele în bibliografia prezentă), istoriografia juridică română să treacă neîn târziat la realizarea operei ei capitale și mai necesare acum decât ori care alta: sinteza istoriei dreptului român, PARTEA I. INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI ROMÂN § 1. DEFINIȚIA ISTORIEI DREPTULUI ROMÂN Dreptul poate fi studiat și expus din două puncte de vedere: 1) fie din acel al modului cum el se înfățișează în momentul istoric de față (dreptul pozitiv actual), 2) fie din punctul de vedere evo lutiv, privindu-1 în desvoltarea lui în trecut, în cursul unei epoci sau a unei bucăți mai întinse de timp. Din punctul întâiu de vedere el este studiat de toate disciplinele juridice care privesc și explică vre-una din ramurile dreptului actual, așa cum se prezintă el azi (dreptul constituțional, administrativ, penal, civil, comercial — actual). Din punctul al doilea de vedere el este studiat de istoria dreptului. Istoria dreptului român este expunerea evoluției dreptului român public și privat dela origini până astăzi. Această expunere constă în descrierea cuprinsului și rostului pe care l-au avut, precum și a trans- formațiunilor succesive pe care le-au suferit instituțiile de stat și ju ridice ale poporului român în cursul desvoltării lor, dela crearea sau apariția până la extincțiunea sau, pentru cele ce subsistă și azi, până la stadiul actual de desvoltare a lor. Istoria dreptului cercetează și ea, ca și istoria generală, trecutul unui popor, dar nu în totalitatea lui ca aceasta, ci numai în parte, din punctul de vedere special al dreptului; din câmpul întins de fapte și lucruri care formează la un loc viața complexă a trecutului ea studiază numai un fragment: așezămintele juridice și de stat. Istoria 8 VALERIU ȘOTROPA dreptului român formează deci o parte din istoria generală a Româ nilor, care studiază viața poporului român în trecut în întregimea ei; ea constitue o diviziune a istoriei naționale. Fiindcă cercetează numai un domeniu special din totalul vieții unei națiuni, și anume numai viața juridică a acesteia, istoria dreptului este o istorie specială. § 2. CE ESTE DREPTUL, CINE ÎL CREEAZĂ ȘI CUM EVOLUEAZĂ ? Așadar, istoria dreptului se ocupă cu studierea evoluției dreptului. Dar ce este dreptul, cum se formează și cum evoluează el? Dreptul este un produs, elaborat în mod lent, al vieții sociale. Viața, socială are mai multe părți sau aspecte: religia, arta, viața eco nomică, dreptul, etc. Aceste părți nu sunt independente una de alta, ci stau în legături organice, formând, toate la un loc, complexul unic al vieții sociale. Fiecare parte constitue, ca să vorbim în termeni so ciologici, o sumă de valori proprii, deosebite de a celorlalte, însă fie care parte stă în legătură cu celelalte, influențându-le și fiind influen țată la rândul ei de acestea: este o continuă întrepătrundere și in fluențare reciprocă între diferitele ramuri ale vieții sociale. Nu numai că dreptul constitue o parte a vieții sociale, dar el este atât de strâns legat de aceasta, încât „în toate fenomenele ei se va găsi și ideia de drept, în jurul căreia ele se agită sau a căror rezultantă ea este. Cauză sau efect, dreptul conviețuește cu fenomenele sociale și astfel istoria dreptului poate fi considerată ca istoria fenomenelor sociale, privită dintr'un anumit punct de vedere, desbărată de toate ambien- țele nefolositoare, de toate concomitențele străine, mărginită de ideia raporturilor juridice și numai de această ideie"1). Dintre diferitele părți ale vieții sociale dreptul este, fără îndoială, una din cele mai însemnate, datorită rolului important pe care îl ioacă în cadrul acesteia. El este produs de către societate și pentru socie tate, pentru a servi și apăra interesele și drepturile ei, pentru a re 1) Ion Peretz, Curs de istoria dreptului român, ediția II, voi. I, București, 1926, p. 3. „Certes, zice E. Lerminier, si, parmi les idees que porte l'esprit de 1'homnie, il en est une certaine^ c'est l'idee du droit qui ă chaque instant tombe en acte, rend d'elle-meme, â toute heure, d'irrecusables temoignages, et constitue partout et sous tous les climats l'fitat et la societe11 (E. Lerminier, Introduction generale o l’histoire du droit, Bruxelles, 1830, p. 6). INTRODUCERE ȘI BIBLIOGRAFIE 9 glementa viața socială și a-i apăra liniștea, ordinea și existența. Drep tul este o forță normativă și constrângătoare, cuprinzând norme și sancțiuni care reglementează și sancționează diferitele raporturi ale indivizilor între ei sau dintre indivizi de o parte și stat de ceialaltă parte.