c y m k Revistã de culturã ORAª REGAL Anul X Nr. 10 (107) Octombrie 2019 Urmuzind fără Urmuz... Gheorghe PĂUN u căutaţi în dicţionar înţelesul verbului din titlu, încă nu a ajuns acolo, chiar dacă este practicat zilnic.N Mă rog, fără Urmuz, fără geniul lui (nicio exagerare; vedeţi, de pildă, cartea din 1970 a lui Nicolae Balotă, chiar Urmuz intitulată, vedeţi în revistă studiul profeso­ rului Lucian Costache), ci doar la nivelul absurdului de mică statură şi de mare întindere, al logicii sparte şi al cuvintelor contrafăcute, unele demonizate, altele fetişizate, toate însă bine amestecate în mojarul propagandei, la vremea post­ profesionişti în profesiile lor, dar stângaci, adevărului (dezarmant­crepuscular con­ parcă jenaţi, aproape nevăzuţi şi neauziţi ceptul de pe urmă, sugerează măcar un din cauza zgomotului, a diversiunii. sfârşit de epocă, dacă nu şi un sfârşit de lume). Propagandă = manipulare, în sensul r trebui să ilustrez cât de cât cele influenţării convingerilor şi comportamen­ de mai sus, pentru a putea să­mi tului. Discuţie lungă, au mai apărut articole reclam mai argumentat dreptul la greaAţă şi dreptul la alegere (liber expri­ în revistă dezbătând subiectul şi vor mai apărea. Problemă în acelaşi timp veche mate) – laitmotivul acestor rânduri. şi din ce în ce mai acută, dar, nimic mai Nu ştiu cu ce să încep, încep cu… adaptabil­adormibil la om decât simţul teoria. Fereastra Overton. Căutaţi pe mirosului şi cel al absurdului… Cu un internet, găsiţi informaţii despre domnul dezavantaj capital pentru unul ca mine, care i­a dat nume, găsiţi sistematizări aproape septuagenar, cu „cei şapte ani de ale acestei tehnologii de manipulare, acasă” marcaţi de educaţia rural­creştină, de impunere, în paşi bine studiaţi şi bine moral­ecologică i­aş zice, fără E­uri, peste conduşi, până la a deveni legală şi cool, care s­a aşezat educaţia universului de a unei idei oricât de inacceptabile la înce­ curăţii şi semne al matematicii. Admit put. Exemplul cel mai frecvent folosit: că sunt irecuperabil. Măcar de­aş fi un canibalismul. Simţiţi o frământare în minoritar (din acest punct de vedere! – mă stomac? E doar un exemplu didactic, grăbesc să precizez că „regretul” este bine înlocuiţi cu alte –isme comportamentale, delimitat), dar constat, slavă Domnului, că dintre cele multe cu care v­aţi acomodat nu sunt, încă, pentru că mi­aş putea atunci deja, dintre cele ce aşteaptă la rând, oricât revendica drepturile politically corecte. de aberante vi s­ar părea acum. Nu dau Monumentul din Topoloveni­Argeş Începând cu dreptul la greaţă (liber exemple, îmi mărturisesc doar greaţa, exprimată) – nimic mai mult, şi cu dreptul la modul acesta, aluziv, şi vă invit să pro­ la alegere (idem) – nimic mai puţin... duceţi o listă a aberaţiilor care vă făceau măcar să strâmbaţi din nas acum un Din sumar: umătate din ce văd­aud­citesc, deceniu sau două sau trei, multe dintre mai ales pe ecranele de tot felul ele tradiţional imorale sau dezgustătoare, Horia Bădescu: Farmecul cosmogoniilor care mă înconjoară, este propa­ dar care vi s­au impus prin mijloace Dan Anghelescu: Despre Enescu gandJă neruşinat deghizată în „dezbateri” „profund democratice”, de nu mai puteţi pline de diversiuni, sofisme, aberaţii, din acum nici măcar vorbi­vota, tot democra­ şi despre o anume absenţă greu glazurate cu superficialitate hlizită şi tic, împotriva lor... O tehnologie Overton cere o logistică de o amploare instituţio­ Ion Andreiţă: Monumenta Romaniae amoralitate, dar toate bine orientate. Banii şi mass­media conduc lumea, se spune nală, ea nu poate fi contracarată cu Vaticana (dar şi aici e o manipulare: banii şi mass­ adevărat la nivel personal. Asta nu ne media sunt mijloace, care este scopul şi, justifică sau micşorează laşitatea, rămâ­ Ilie Popa: Făuritori ai Marii Uniri, mai ales, cine sunt beneficiarii? – atenţie nem complici, pe lipsa noastră de reacţie martiri în închisorile comuniste (VII) la plural: pare clar că interesele mai multor se contează. „entităţi”, unele obscure, altele mai la largă clasă de aberaţii moderne, Tudor Nedelcea: Centenarul naşterii vedere, concordă, de aici aparenţa de post­moderne, post­orice, poate lui I.D. Sârbu coordonare, de „boală” a civilizaţiei). Iar fi pusă sub semnul exhibării/ distribuţia e cvasi­urmuziană: un număr cultivOării animalului din om, în dauna Maria Vaida: Florian Ştefănescu­Goangă de mercenari ai entropiei, ai anomiei, ai zicerii creştine cu „chipul şi asemănarea sabotării memoriei, ai mlaştinii nivelatoare Domnului”, sub adăpostul ideii de liber­ Marian Nencescu: Seniori ai culturii: „progresist”­globalizatoare, generând ritos tate echivalată cu lipsa de constrângeri. Dan Zamfirescu vădit găunoase, dar retoric folositoare Şi de bun­simţ. Cu prisos de vid mintal şi sofisme, un număr de „vorbitori de vorbe”, sufletesc – mă întreb, cu oarecare tristeţe, Nicolae Melinescu: Moartea unui sobri, aferaţi, harnici ce poate fi în capul unui mobo­exhibiţio­ şi locvace, posibil bine nist, participant, de pildă, la o acţiune revoluţionar ratat intenţionaţi, gargarisind gen „ziua în care se merge dezbrăcat în Ion Pătraşcu: Cu gândul platitudini de care par metrou”. Şi câte alte „proiecte” similare, a fi deosebit de mândri, cretin­puşteşti, pe care le tratăm de obicei pe Valea Nilului şi, un masiv halou pentru cu îngăduinţă laş­naiv­pedagogică – şi cu Raia Rogac: Mihai Mungiu cei de mai devreme, snobii greaţă, câtă ne­a mai rămas. Pentru că, şi fripturiştii, închipuiţii ziceam, suntem tare adaptabili – şi zilnic şi cabotinii responsabili ajutaţi să ne adaptăm la brava lume nouă, Acest număr al revistei a apărut cu zornăirea de aberaţii planificată a fi un furnicar de homunculi cu sprijinul S.C. Cer Cleaning şi de hlizeală. Printre toţi disciplinaţi­amorali­asexuaţi, produşi în Equipment SRL Curtea de Argeş aceştia (câţi cu mânere”, retortele alchimismului oengisto­globali­ câţi cu instrucţiuni în zator. şi al Asociaţiei Culturale plic?), cei care chiar Iartă­ne, Demetru Dem. Demetrescule, „Curtea de Argeş”. au ceva de spus, că ţi­am luat avertismentul à la légère!... www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeş Domnul Eminescu scris­a Toate­s vechi şi nouă toate... redem necesar a reveni asupra revistei şi concesionari – toate acestea în ochii naţiunii „Instrucţiunea Românul de care am vorbit în numărul uimite de atâtea turpitudini! publică în sate stă în de ieri, căci e plină de învăţăminte Aţi comis păcatul neiertat de care istoria vă faţă şi cea din oraşe pentruC oricine ştie să descifreze frazele apoca­ va cere un compt sever: acela de a fi zdruncinat bolnavă este”, ziceţi liptice ale acestui ziar. cu desăvârşire sentimentul onestităţii între acum. Confratele nostru, ocupându­se de reformele cetăţeni. Ah! răspunderea vă este teribilă, căci A cui e vina? Unde şi îmbunătăţirile pe care partidul său trebuia o naţiune coruptă este o naţiune pierdută. Lumea vă sunt socotelile, unde să le introducă, aruncă această acuzaţie cel v­a văzut cu mirare transformându­vă de azi până vă este solicitudinea puţin neaşteptată: mâine în milionari, fără să poată a­şi explica pentru ţăran, „temelia „Vinovaţi pentru menţinerea acestei ucideri misterul acestei extraordinare schimbări. casei”, solicitudine de morale a naţiunii, pentru aceşti şase ani din urmă, Cetăţeanul onest şi­a zis atunci cu descurajare care faceţi atâta paradă sunt senatorii, deputaţii şi guvernul partidei că secretul avuţiei nu e în muncă, ci aiurea: în cuvinte făr­a o noastre.” îndoiala s­a introdus în sufletul lui, dezgustat, traduce niciodată în Da, puneţi­vă cenuşă pe cap, bateţi­vă pieptul, el a repeţit cuvântul lui Catone: Virtutea e o fapte? Număraţi printre strigaţi mea culpa, căci culpabili sunteţi, le zicem ficţiune. Exemplul pornind de la cap, contagiunea voi proprietari mari, şi noi care­i vedem la lucru de atâta vreme. Da, s­a lăţit, cangrena a cuprins parte din corpul capitaliştii de frunte, sunteţi culpabili, şi e bine că o recunoaşteţi înşivă social, şi astăzi ameninţă să prăvălească oameni înavuţiţi din în cele din urmă, căci niciodată prestigiul justiţiei naţiunea în prăpastie. sudoarea poporului: Monumentul lui n­a fost mai compromis, niciodată administraţiu­ unde le sunt localurile nea n­a fost mai slabă şi mai coruptă, instrucţiu­ ă trebuie satirici ca Juvenal şi ca Barbier Mihai Eminescu de şcoale construite, de la C. de Argeş nea publică mai părăsită, prevaricaţiunile mai spre a vă descrie, cu vii culori, opera bisericile reparate, dese, jafurile, tâlhăriile şi omorurile mai nume­ voastră, de care singuri vă spăimântaţi. binefacerile răspândite pe seama populaţiunilor roase, ţăranul mai sărăcit şi mai mizerabil, nivelul Aţi Vbatjocorit întotdeauna libertăţile publice, care rurale? Acestea le lăsaţi pe sarcina „conserva­ moralităţii publice, în fine, mai scăzut. sunt patrimoniul poporului, iar nu al vostru, căci torilor”, a „sincerilor reacţionari”... Ciocoi! Ciocoi! Caine, ce ai făcut pe Abel? suntem în drept aţi introdus tirania mediocrităţilor patente, aţi mai străini în patria voastră decât lepădăturile a vă întreba. În timp de şase ani de când ţineţi înfiinţat o sumă de satrapi în miniatură, care Fanarului! puterea în mână, ce aţi făcut cu acest popor pe au căzut ca lăcustele pe spinarea judeţelor, spre „Îngrijit­au, vă mai întrebaţi, proprietarii care l­aţi momit întotdeauna cu fraze sforăitoare a le exploata şi jefui. Aceia din voi care au rămas cei liberali, prefecţii, subprefecţii, deputaţii şi şi care nu v­a întrebat niciodată de unde aţi venit oneşti au devenit complicii lor, căci n­au avut senatorii, conform art. 8 al legii rurale, despre şi unde vă duceţi? Să v­o spunem noi, căci epoca niciodată destul curaj patriotic spre a­i denunţa pământurile celor morţi fără copii şi care sunt răfuielei a sosit, o anunţaţi voi înşivă cu spaimă, naţiunii indignate. furate de către primari, notari şi notabili răpitori ca păsările sălbatice ce ţipă speriate de Acum vă uitaţi fără voie în urma drumului ai dreptăţii sătenilor?” apropierea furtunii. parcurs şi, ca femeia lui Loth, rămâneţi împietriţi Apostoli ai unui liberalism înşelător, aţi de groază.