c y m k

Revistã de culturã ORAª REGAL Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Urmuzind fără Urmuz... Gheorghe PĂUN u căutaţi în dicţionar înţelesul verbului din titlu, încă nu a ajuns acolo, chiar dacă este practicat zilnic.N Mă rog, fără Urmuz, fără geniul lui (nicio exagerare; vedeţi, de pildă, cartea din 1970 a lui Nicolae Balotă, chiar Urmuz intitulată, vedeţi în revistă studiul profeso­ rului Lucian Costache), ci doar la nivelul absurdului de mică statură şi de mare întindere, al logicii sparte şi al cuvintelor contrafăcute, unele demonizate, altele fetişizate, toate însă bine amestecate în mojarul propagandei, la vremea post­ profesionişti în profesiile lor, dar stângaci, adevărului (dezarmant­crepuscular con­ parcă jenaţi, aproape nevăzuţi şi neauziţi ceptul de pe urmă, sugerează măcar un din cauza zgomotului, a diversiunii. sfârşit de epocă, dacă nu şi un sfârşit de lume). Propagandă = manipulare, în sensul r trebui să ilustrez cât de cât cele influenţării convingerilor şi comportamen­ de mai sus, pentru a putea să­mi tului. Discuţie lungă, au mai apărut articole reclam mai argumentat dreptul la greaAţă şi dreptul la alegere (liber expri­ în revistă dezbătând subiectul şi vor mai apărea. Problemă în acelaşi timp veche mate) – laitmotivul acestor rânduri. şi din ce în ce mai acută, dar, nimic mai Nu ştiu cu ce să încep, încep cu… adaptabil­adormibil la om decât simţul teoria. Fereastra Overton. Căutaţi pe mirosului şi cel al absurdului… Cu un internet, găsiţi informaţii despre domnul dezavantaj capital pentru unul ca mine, care i­a dat nume, găsiţi sistematizări aproape septuagenar, cu „cei şapte ani de ale acestei tehnologii de manipulare, acasă” marcaţi de educaţia rural­creştină, de impunere, în paşi bine studiaţi şi bine moral­ecologică i­aş zice, fără E­uri, peste conduşi, până la a deveni legală şi cool, care s­a aşezat educaţia universului de a unei idei oricât de inacceptabile la înce­ curăţii şi semne al matematicii. Admit put. Exemplul cel mai frecvent folosit: că sunt irecuperabil. Măcar de­aş fi un canibalismul. Simţiţi o frământare în minoritar (din acest punct de vedere! – mă stomac? E doar un exemplu didactic, grăbesc să precizez că „regretul” este bine înlocuiţi cu alte –isme comportamentale, delimitat), dar constat, slavă Domnului, că dintre cele multe cu care v­aţi acomodat nu sunt, încă, pentru că mi­aş putea atunci deja, dintre cele ce aşteaptă la rând, oricât revendica drepturile politically corecte. de aberante vi s­ar părea acum. Nu dau Monumentul din Topoloveni­Argeş Începând cu dreptul la greaţă (liber exemple, îmi mărturisesc doar greaţa, exprimată) – nimic mai mult, şi cu dreptul la modul acesta, aluziv, şi vă invit să pro­ la alegere (idem) – nimic mai puţin... duceţi o listă a aberaţiilor care vă făceau măcar să strâmbaţi din nas acum un Din sumar: umătate din ce văd­aud­citesc, deceniu sau două sau trei, multe dintre mai ales pe ecranele de tot felul ele tradiţional imorale sau dezgustătoare, Horia Bădescu: Farmecul cosmogoniilor care mă înconjoară, este propa­ dar care vi s­au impus prin mijloace Dan Anghelescu: Despre Enescu gandJă neruşinat deghizată în „dezbateri” „profund democratice”, de nu mai puteţi pline de diversiuni, sofisme, aberaţii, din acum nici măcar vorbi­vota, tot democra­ şi despre o anume absenţă greu glazurate cu superficialitate hlizită şi tic, împotriva lor... O tehnologie Overton cere o logistică de o amploare instituţio­ Ion Andreiţă: Monumenta Romaniae amoralitate, dar toate bine orientate. Banii şi mass­media conduc lumea, se spune nală, ea nu poate fi contracarată cu Vaticana (dar şi aici e o manipulare: banii şi mass­ adevărat la nivel personal. Asta nu ne media sunt mijloace, care este scopul şi, justifică sau micşorează laşitatea, rămâ­ Ilie Popa: Făuritori ai Marii Uniri, mai ales, cine sunt beneficiarii? – atenţie nem complici, pe lipsa noastră de reacţie martiri în închisorile comuniste (VII) la plural: pare clar că interesele mai multor se contează. „entităţi”, unele obscure, altele mai la largă clasă de aberaţii moderne, Tudor Nedelcea: Centenarul naşterii vedere, concordă, de aici aparenţa de post­moderne, post­orice, poate lui I.D. Sârbu coordonare, de „boală” a civilizaţiei). Iar fi pusă sub semnul exhibării/ distribuţia e cvasi­urmuziană: un număr cultivOării animalului din om, în dauna Maria Vaida: Florian Ştefănescu­Goangă de mercenari ai entropiei, ai anomiei, ai zicerii creştine cu „chipul şi asemănarea sabotării memoriei, ai mlaştinii nivelatoare Domnului”, sub adăpostul ideii de liber­ Marian Nencescu: Seniori ai culturii: „progresist”­globalizatoare, generând ritos tate echivalată cu lipsa de constrângeri. Dan Zamfirescu vădit găunoase, dar retoric folositoare Şi de bun­simţ. Cu prisos de vid mintal şi sofisme, un număr de „vorbitori de vorbe”, sufletesc – mă întreb, cu oarecare tristeţe, Nicolae Melinescu: Moartea unui sobri, aferaţi, harnici ce poate fi în capul unui mobo­exhibiţio­ şi locvace, posibil bine nist, participant, de pildă, la o acţiune revoluţionar ratat intenţionaţi, gargarisind gen „ziua în care se merge dezbrăcat în Ion Pătraşcu: Cu gândul platitudini de care par metrou”. Şi câte alte „proiecte” similare, a fi deosebit de mândri, cretin­puşteşti, pe care le tratăm de obicei pe Valea Nilului şi, un masiv halou pentru cu îngăduinţă laş­naiv­pedagogică – şi cu Raia Rogac: Mihai Mungiu cei de mai devreme, snobii greaţă, câtă ne­a mai rămas. Pentru că, şi fripturiştii, închipuiţii ziceam, suntem tare adaptabili – şi zilnic şi cabotinii responsabili ajutaţi să ne adaptăm la brava lume nouă, Acest număr al revistei a apărut cu zornăirea de aberaţii planificată a fi un furnicar de homunculi cu sprijinul S.C. Cer Cleaning şi de hlizeală. Printre toţi disciplinaţi­amorali­asexuaţi, produşi în Equipment SRL Curtea de Argeş aceştia (câţi cu mânere”, retortele alchimismului oengisto­globali­ câţi cu instrucţiuni în zator. şi al Asociaţiei Culturale plic?), cei care chiar Iartă­ne, Demetru Dem. Demetrescule, „Curtea de Argeş”. au ceva de spus, că ţi­am luat avertismentul à la légère!... www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeş

Domnul Eminescu scris­a Toate­s vechi şi nouă toate... redem necesar a reveni asupra revistei şi concesionari – toate acestea în ochii naţiunii „Instrucţiunea Românul de care am vorbit în numărul uimite de atâtea turpitudini! publică în sate stă în de ieri, căci e plină de învăţăminte Aţi comis păcatul neiertat de care istoria vă faţă şi cea din oraşe pentruC oricine ştie să descifreze frazele apoca­ va cere un compt sever: acela de a fi zdruncinat bolnavă este”, ziceţi liptice ale acestui ziar. cu desăvârşire sentimentul onestităţii între acum. Confratele nostru, ocupându­se de reformele cetăţeni. Ah! răspunderea vă este teribilă, căci A cui e vina? Unde şi îmbunătăţirile pe care partidul său trebuia o naţiune coruptă este o naţiune pierdută. Lumea vă sunt socotelile, unde să le introducă, aruncă această acuzaţie cel v­a văzut cu mirare transformându­vă de azi până vă este solicitudinea puţin neaşteptată: mâine în milionari, fără să poată a­şi explica pentru ţăran, „temelia „Vinovaţi pentru menţinerea acestei ucideri misterul acestei extraordinare schimbări. casei”, solicitudine de morale a naţiunii, pentru aceşti şase ani din urmă, Cetăţeanul onest şi­a zis atunci cu descurajare care faceţi atâta paradă sunt senatorii, deputaţii şi guvernul partidei că secretul avuţiei nu e în muncă, ci aiurea: în cuvinte făr­a o noastre.” îndoiala s­a introdus în sufletul lui, dezgustat, traduce niciodată în Da, puneţi­vă cenuşă pe cap, bateţi­vă pieptul, el a repeţit cuvântul lui Catone: Virtutea e o fapte? Număraţi printre strigaţi mea culpa, căci culpabili sunteţi, le zicem ficţiune. Exemplul pornind de la cap, contagiunea voi proprietari mari, şi noi care­i vedem la lucru de atâta vreme. Da, s­a lăţit, cangrena a cuprins parte din corpul capitaliştii de frunte, sunteţi culpabili, şi e bine că o recunoaşteţi înşivă social, şi astăzi ameninţă să prăvălească oameni înavuţiţi din în cele din urmă, căci niciodată prestigiul justiţiei naţiunea în prăpastie. sudoarea poporului: Monumentul lui n­a fost mai compromis, niciodată administraţiu­ unde le sunt localurile nea n­a fost mai slabă şi mai coruptă, instrucţiu­ ă trebuie satirici ca Juvenal şi ca Barbier Mihai Eminescu de şcoale construite, de la C. de Argeş nea publică mai părăsită, prevaricaţiunile mai spre a vă descrie, cu vii culori, opera bisericile reparate, dese, jafurile, tâlhăriile şi omorurile mai nume­ voastră, de care singuri vă spăimântaţi. binefacerile răspândite pe seama populaţiunilor roase, ţăranul mai sărăcit şi mai mizerabil, nivelul Aţi Vbatjocorit întotdeauna libertăţile publice, care rurale? Acestea le lăsaţi pe sarcina „conserva­ moralităţii publice, în fine, mai scăzut. sunt patrimoniul poporului, iar nu al vostru, căci torilor”, a „sincerilor reacţionari”... Ciocoi! Ciocoi! Caine, ce ai făcut pe Abel? suntem în drept aţi introdus tirania mediocrităţilor patente, aţi mai străini în patria voastră decât lepădăturile a vă întreba. În timp de şase ani de când ţineţi înfiinţat o sumă de satrapi în miniatură, care Fanarului! puterea în mână, ce aţi făcut cu acest popor pe au căzut ca lăcustele pe spinarea judeţelor, spre „Îngrijit­au, vă mai întrebaţi, proprietarii care l­aţi momit întotdeauna cu fraze sforăitoare a le exploata şi jefui. Aceia din voi care au rămas cei liberali, prefecţii, subprefecţii, deputaţii şi şi care nu v­a întrebat niciodată de unde aţi venit oneşti au devenit complicii lor, căci n­au avut senatorii, conform art. 8 al legii rurale, despre şi unde vă duceţi? Să v­o spunem noi, căci epoca niciodată destul curaj patriotic spre a­i denunţa pământurile celor morţi fără copii şi care sunt răfuielei a sosit, o anunţaţi voi înşivă cu spaimă, naţiunii indignate. furate de către primari, notari şi notabili răpitori ca păsările sălbatice ce ţipă speriate de Acum vă uitaţi fără voie în urma drumului ai dreptăţii sătenilor?” apropierea furtunii. parcurs şi, ca femeia lui Loth, rămâneţi împietriţi Apostoli ai unui liberalism înşelător, aţi de groază. Vă întrebaţi singuri fără să vă gândiţi „Îngrijit­au de dreptul săteanului la pădure, falsificat simţul naţiunii prin promisiuni că întrebarea ce vă faceţi este condemnaţiunea de hotărnicie şi de împietruirea islazurilor?” irealizabile, considerând negreşit că a promite voastră: e nobil, a­şi ţine cuvântul e burghez. Patrioţi „Dreptatea este ea oare bine aşezată ntrebaţi­vă, căci noi v­am făcut de mult făţarnici, v­aţi prefăcut că vărsaţi lacrimi pe pe puternice temelii?” aceste cestiuni. În loc să înţelegeţi însă nenorocirile poporului şi, îndată ce aţi ajuns În loc de a­i aşterne „puternicele temelii” nevoile săteanului, în loc să­l instruiţi şi să­Îl luminaţi asupra adevăratelor lui interese, la guvern, cea dintâi grijă a voastră a fost de care vorbiţi, aţi voit să­i clădiţi un edificiu de a arunca sorţii pe cămaşa lui şi de a pe nisip, spre a o lăsa în voia vânturilor. în loc să­l ocrotiţi şi să­l ajutaţi, l­aţi asmuţit, vă împărţi funcţiunile şi grasele sinecure, prin circulare perfide, în contra proprietarului, căci niciodată nu v­aţi gândit decât la făcându­l să creadă, în naivitatea lui, că nu satisfacerea poftelor voastre nesăţioase. mai are trebuinţă să muncească pământul, Aţi întreit dările săteanului, l­aţi executat căci d. Ruset îngrijeşte de fericirea lui. cu dorobanţul şi i­aţi vândut cenuşa din Şi, lucrul neauzit: în numele nu ştim căror vatră, l­aţi bătut şi torturat prin subprefecţii principii, aţi ameninţat pe funcţionarii publici şi agenţii voştri şi astăzi pozaţi în apărătorul cu destituire dacă vor continua să aplice lui; căci interesul vostru este să întreţineţi legea votată de Corpurile legiuitoare necontenit zâzania între proprietar şi sătean. şi sancţionată de capul statului! Aroganţi în cuvinte, când a fost vorba de Lăsaţi ţăranul în pace, căci progresul fapte aţi îngenuncheat înaintea străinului nu se improvizează prin comoţiuni violente. şi i­aţi oferit faţa fără să vă gândiţi că palma El este opera înceată şi înţeleaptă a timpului. aplicată pe dânsa o resimţea ţara pe obrazul Ţara v­a făcut experienţa în decurs de ei. Cu gura plină de principii mari, n­aţi şase ani şi a văzut că n­aţi învăţat decât a neglijat niciodată micile voastre interese vă rotunji averile pe spinarea ei. În această şi, de şase ani, prezentaţi ţării spectacolul privinţă dibăcia voastră va fi o tristă lecţiune scandalos ce­l vedem în istoria popoarelor pentru generaţiunile viitoare. numai în timpuri de decadenţă; îmbuibaţi Dacă vă va face bilanţul, el va fi scurt şi însă nesatisfăcuţi, vă certaţi unii pe alţii, dureros: mizerie înlăuntru! umilinţă în afară! vă acuzaţi între voi de imoralitate, vă Duceţi­vă de unde aţi venit! aruncaţi în faţă epitetele de cumularzi (Timpul, 14 februarie 1882) Redactor­şef: Gheorghe Păun

Redacţie: Daniel Gligore, Maria Mona Vâlceanu, Constantin Voiculescu Revistă lunară de cultură Colegiu redacţional: Svetlana Apare sub egida Trustului de Presă „Argeş Expres” (http://argesexpres.ro/) Cojocaru – membru corespondent şi a Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” (http://culturaarges.ro/) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Redacţia: Str. Schitului 45A, 115300 Curtea de Argeş Chişinău, Florian Copcea – scriitor, Tiparul: Venus Printing Solutions SRL, Iaşi membru al USR şi USM, Drobeta­ Turnu Severin, Ioan Crăciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureşti, ISSN: 2068-9489 Spiridon Cristocea – conferenţiar la Universitatea Piteşti, Dumitru Augustin Întreaga răspundere ştiinţifică, juridică şi morală pentru Doman – scriitor, Curtea de Argeş, Sorin Mazilescu – lector la Universitatea Piteşti, Marian Nencescu – cercetător asociat la Institutul de Filosofie conţinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricărui al Academiei Române, Filofteia Pally – expert naţional etnolog, Muzeului articol se face numai cu acordul autorului şi precizarea sursei. Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Argeş, Cornel Popescu – director E­mail: [email protected] al Muzeului Judeţean Argeş, Piteşti, Octavian Sachelarie – director al Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu”, Piteşti, Adrian Sămărescu – Website: www.curteadelaarges.ro conferenţiar la Universitatea Piteşti, Ion C. Ştefan – profesor, membru Abonamente se pot face direct la redacţie, trimiţând al USR, Bucureşti. contravaloarea (60 lei/an) în contul specificat mai jos. Revista poate fi sponsorizată prin Asociaţia Culturală „Curtea de Argeş”, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901. 2 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Farmecul cosmogoniilor Horia BĂDESCU ­au fascinat nu e mai puţin probabil ca situaţia să fie rever­ în apă şi să­l înece. Dar pe măsură ce îl împinge, totdeauna sibilă, spun astăzi unii, destui: omul l­a creat pe pământul se lăţeşte şi el sub trupul divin, iar cosmogoniile, Dumnezeu din aceeaşi spaimă de singurătate. ticăloşia satanică nu va izbândi niciodată. Chiar acesteM fermecătoare mituri Numai că universul a existat cu mult înainte de dacă, şi acesta este un subiect de profundă care încearcă să coboare apariţia omului şi va exista şi după dispariţia reflecţie, aşa cum ni se spune într­o legendă transcendenţa la nivelul acestei specii sinucigaşe, purtând în el alfabetul finlandeză citată de Eliade, şi pe care am evo­ înţelegerii noastre, să lui Dumnezeu, ADN­ul divin, adică pe creatorul cat­o deseori, „Celălalt” nu este decât imaginea facă vizibil invizibilul şi însuşi. chipului divin în oglinda Marilor Ape. să traducă intraductibilul. Facerea lumii, ne spun cosmogoniile, dar ne­o Cele care ne îngăduie să fim părtaşi cu gândul la acerea lumii e un act de morală trans­ spune şi Biblia, nu e un act de inginerie divină, „vremea visării”, la marele înţeles al neînţelesului, cendentă, care vizează evidenţa faptului ci de exprimare de sine a divinului. Dumnezeu la clipa fără de clipă în care „fiinţă nu era, nici că numai binele e creator, că numai nu are un plan, el este planul însuşi. El „se face nefiinţă”, să ne aflăm „acolo unde nu­i hotar, nici el poateF crea, răul niciodată. În toate aceste vizibil prin lucrarea Sa”. Creând în şi din sine, loc spre a cunoaşte/ iar vreme­ncearcă în zadar „povestiri” ale Începutului, în care Creatorul îl Cel De­a­gata­Sieşi face mai întâi componentele din goluri a se naşte”, după fabuloasa viziune asociază pe „Celălalt”, pe care îl trimite să aducă universului şi abia apoi constată că ele sunt a lui Eminescu. pământ din adâncul Marilor Ape, acesta nu poate frumoase şi bune. Fiindcă sunt după chipul şi Cosmogoniile care, traversând secolele şi îndeplini sarcina încredinţată decât dacă o face asemănarea sa, nu în forma, ci în substanţa lor, mileniile, fac să ajungă până la noi, din zorii în numele lui Dumnezeu, al Binelui, niciodată în flacăra care încălzeşte şi dă viaţă materiei. umanităţii, ai religiilor primitive, păstrată în în numele său, şi oricât ar încerca acesta să Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost mentalul popular chiar şi după constituirea rostuiască ceva din nisipul ascuns cu viclenie lumină. Şi a văzut Dumnezeu că lumina e marilor religii moderne, povestea facerii lumii, sub unghii sau în gură, nimic nu se leagă. Fiindcă frumoasă; şi a despărţit Dumnezeu lumina de fermecătoare în naivitatea ei, dar atât de tulbură­ diferenţa fundamentală între Bine şi Rău nu e dată întuneric. Şi Dumnezeu a numit lumina „ziuă” toare în sensurile inserate arhitecturii narative. de o valoare existenţială, ci de una ontologică: iar întunericul „noapte”. Şi a fost seară şi a fost Facerea care, în viziunea lor, e un sfâşietor puterea de a crea. Cosmogoniile ne spun, în dimineaţă: ziua întâi. Şi cu ziua dintâi timpul poem al singurătăţii, al dureroasei trăiri a lui limbajul lor şi prin imaginarul lor, că Răul face s­a izvodit din „vremea uitată”! a fi în sine, a irepresibilei nevoi de a împărtăşi. parte din lume, fără a ştii prea bine şi fără a Dumnezeu are nevoie de lume tot atât cât lumea filosofa prea mult asupra acestei chestiuni, cum ar textul biblic, în inextricabila lui formă, are nevoie de El. Fiindcă, la urma urmei, lumea şi de ce, însă cu evidenţa că el, Răul, nu poate ne vorbeşte, poate, şi despre altceva. este iubirea de sine a Creatorului. Dumnezeul câştiga niciodată în faţa Binelui. În multe dintre Căci zice cartea sfântă: „Şi a fost seară cosmogoniilor e bolnav de singurătate, El suferă miturile Facerii, după ce creează prima bucată şi aD fost dimineaţă: ziua întâi”. Dar de ce nu de neostoita nevoie de a avea un tovarăş, un de pământ, Dumnezeu se odihneşte şi adoarme „şi a fost dimineaţă şi a fost seară” dacă e vorba fârtat, fie acesta şi „Celălalt”, „Nefârtatul”, cu care pe aceasta, iar Diavolul încearcă să­l împingă de ziua întâi? Poate pentru că întâia zi a Facerii se întovărăşeşte la întemeierea lumii. La scoate­ este de fapt noaptea dintâi a lucrării divine, adică rea ei din ce, se întreabă poetul: „Fu prăpastie, a visării divine! Facerea fiind visarea de Sine genune, fu noian adânc de ape?” Cosmogoniile, a Celui Atotputernic!? şi nu numai ele, vorbesc, aproape cu toatele, „Vremea Visării” numesc aborigenii australieni despre noianul de ape. „Marile Ape dinaintea vremea Genezei, răspunzând într­un anume fel Creaţiei”, cum le numeşte Mircea Eliade. convingerii amerindienilor amazonieni că „Lumea A căror imagine, ca şi „misterul cosmogonic e aşa cum o visăm”. Şi, spun ei, australienii care urmează au o funcţie la un nivel mai adânc cei vechi: „La început, în vremea Visării, lumea al vieţii psihice. Apele primordiale şi misterul s­a născut din cântec. Fiece fiinţă, fiece lucru, cosmogonic fac parte din acea lume imaginară făcea parte din cântec.” care este recunoscută din ce în ce mai mult Cântecul pe care îl cânta în visul Său ca o dimensiune constitutivă a existenţei Dumnezeu! Nu aveam atunci dreptul să numesc umane.” Apele primordiale în genunea poezia, acest cântec al cuvintelor, „memoria cărora se ascundea pământul din care Fiinţei”?... va să se zămislească lumea. Să ne bucurăm, în urâţenia „lumii civilizate”, Dacă în miturile cosmogonice Dumnezeu de frumuseţea poetică aflată în povestea Facerii îl creează pe om din spaima de singurătate, pe care ne­o spun „necivilizaţii” cei vechi! Despre Enescu şi despre o anume absenţă Dan ANGHELESCU Motto: Omul este absurd prin ceea ce caută, dar este sublim prin ceea ce găseşte. (Paul Valéry) rin Oedip, George Enescu dăruia muzicii contururi arhitecturale şi sublime culori şi densităţi lui George Enescu se universale o capodoperă „de absolută total necunoscute în alte muzici. Edificatoare înscrie în sfera unei unicităţi Poriginalitate şi de o putere dramatică pur era, în acest sens, chiar mărturia compozitorului, fenomenale. Se spune şi simplu formidabilă, (...) tot atât de îndepărtată consemnată de Programul de sală al Orchestrei că, în martie 1941, bracistul de succedaneele wagneriene ca şi de pastişele Simfonice din Chicago, stagiunea 1931­1932: Alexandru Rădulescu, debussyste sau pucciniene”. Aprecierile de mai „…nu puteau să stabilească cu exactitate ce fel alături de care susţinuse sus, publicate în Le Figaro Litteraire (martie 1955), de muzică făceam. Nu era modelul francez după o integrală a Cvartetelor beethoveniene, l­ar fi aparţin lui Arthur Honegger, unul dintre marii maeştri maniera Debussy, nu era cel german”. întrebat dacă e adevărată afirmaţia lui Vincent d’Indy ai muzicii din toate timpurile. potrivit căruia, dacă opera lui Beethoven ar fi distrusă Datorită – poate şi – prodigiozităţii strălucitorului ntr­adevăr, monodia, heterofoniile, modalismul, în totalitate el, Enescu, ar putea să o rescrie integral său talent (violonist, dirijor, pianist şi pedagog) limbajul vocal şi instrumental non­temperat, din memorie. „…A, nu, ar fi răspuns Enescu, doar cunoscut şi apreciat ca atare în epocă, ipostaza Îsinteza sistemelor giusto şi parlando rubato, Simfoniile, Cvartetele şi Trio­urile, iar apoi Missa eclatantă de muzician concertist a lui Enescu a pus­o aşezau o indelebilă amprentă prin care creaţia Solemnis şi Fidelio. /…/ La care s­ar mai putea în umbră pe aceea a compozitorului cu mari priorităţi enesciană se delimita de gândirea muzicală din adăuga Sonatele pentru vioară şi pian, probabil în limbajul muzical al veacului XX. Desigur, pe un epocă. Deplin justificate apar deci formulările, şi majoritatea Sonatelor pentru pian” (apud. Alain asemenea teren, deosebit de agitat de controverse, tranşante, ale unor Antoine Golèa şi Rufina Leiter Cophignon, George Enescu, ICR, 2006, p. 376). lucrurile nu au fost niciodată uşor de elucidat. Chiar care – cu insistenţă – încercau să impună reconsi­ din momentele de început ale configurărilor sale, derarea locului ocupat de Enescu în contextul ă fim de acord că legile omului de geniu, poetica enesciană se profila atipică şi singulară. universal al artei sunetelor. Analizând partitura aşa cum sugera Arnold Schönberg în al Nu plutea în siajul niciuneia dintre orientările vremii. Sonatei a treia pentru pian şi vioară „în caracter său Tratat de armonie, sunt, mai totdeauna, Misterioasele ei alchimii se cristalizau în uimitoare popular românesc”, Antoine Golèa nu ezita să sub­ S legile unei umanităţi viitoare. Ceea ce se aplică alcătuiri sonore. Structuri şi forme adietoare din trecut linieze elementele ce­l anticipau, cu două decenii, se insinuau cu eleganţă în noutatea, totdeauna pe Messiaen. Acelaşi prestigios cercetător sublinia şi şi privitor la creaţia enesciană, dat fiind că artistul discretă, a discursului sau muzical. Ceea ce îl o serie – numeroasă – de priorităţi pe care limbajul român a păstrat o anume distanţă faţă de gândirea determina pe Charles Koechlin să remarce şi sonor enescian le­a deţinut vizavi de creaţia unor muzicală a vremii, cu dominantele ce au marcat să elogieze „l’extraordinaire don d’assimilation compozitori ca Bartók, Schönberg sau Anton Webern. gândirea filosofică şi, implicit, orientarea estetică d’un Georges Enesco”. Se regăseau acolo esenţe, Dar – şi dincolo de toate acestea – personalitatea a vremii. Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 3 Curtea de la Argeş

Homo sapiens a începutul veacului XX, faptul de artă de întrebare venea doar ca o netulburată tăcere; pe care le dobândise prin muncă şi talent. Incapabil se reconsidera într­o ontologie inundată tăcerea în faţa căreia – tot Schönberg, dar nu numai să mai concerteze din pricina bolii, Enescu a murit Lde implicaţii din sfera ştiinţelor exacte, ale el – avea să exclame, cu glasul aceluiaşi personaj: în penibile lipsuri şi sărăcie. Desigur, culturnicii matematicii şi logicii. Sub orbirile unui raţionalism „O, Wort, du Wort, das mir fehlt!“ comunişti n­au prididit, când ocaziile se vădeau exacerbat, se aduceau în discuţie aşa­numitele Confruntat cu un asemenea context – creionat convenabile pentru ei, să­l ridice în slăvi ca pe geniu concepte de aparenţă (Scheinbegriffe) şi se decreta aici foarte succint – Enescu s­a situat sub cu totul tutelar al spiritualităţii naţionale. Dar, în spatele lipsa de sens a metafizicii. Noile catehisme, clădite alte orizonturi, refuzând atât anxietăţile expresio­ vorbelor, a persistat mereu golul pustiitor al cinismului pe vagi certitudini şi obsesii scientiste, vor claustra nismului vienez, cât şi constructivismul mortifiant. şi al unei reale nepăsări. Piscurile creaţiei enesciene arta pe tărâmul sterp al unor drastice rigori. Chiar Ideea că în muzică emoţia poate fi înlocuită cu (ex. Simfonia a III­a, dar nu numai) sunt incluse foarte fiinţa imponderabilă a poeziei urma să fie supusă inteligenţa, pentru el părea lipsită de noimă. În rar în repertoriul marilor noastre orchestre, rămânând supremaţiilor spiritului ştiinţific. Mallarmé declanşase contradicţie cu exacerbările raţionaliste, Enescu inaccesibile publicului românesc. obsesiva şi chinuitoarea goană pe urmele perfecţiunii. inocula discursului sonor o „enormă densitate a El imagina crearea limbajului poetic ca pe o spargere afectului” şi o „dezordine genială” (Pascal Bentoiu). n România n­a existat – şi nici nu se a limitelor limbajului comun: „Donner un sens plus pur Proteismul formelor muzicii sale respinge şi desfide întrezăreşte în perspectivă – preocuparea aux mots de la tribu”. Consecinţe extreme îşi făceau catalogările, ceea ce nu înseamnă că elementul pentru înfiinţarea unui for naţional, menit raţional, detectabil în echilibrul cu care desăvârşeşte Î simţită prezenţa şi din perspectiva lui Paul Valéry. să promoveze şi să cultive creaţia şi personalitatea În estetica lui, violent antiromantică, arta nu are fastuoase textùri şi eşafodaje formale, nu are un loc, lui George Enescu. Pe alte meleaguri, instituţiile nimic comun cu inspiraţia divină: „O sută de mo­ bine definit, în centrul activ al poieticii sale. Într­o de acest gen (consacrate unor figuri artistice uneori mente divine, pretindea el, nu construiesc un notaţie finală, a analizelor (excepţionale!), consacrate destul de palide) au deja îndelungate tradiţii. poem”… „Faptul poetic natural nu este decât capodoperelor enesciene, regretatul Pascal Bentoiu O excepţie sunt compozitorii şi muzicologii români. o întâlnire excepţională în dezordinea imaginilor concluziona: „Enescu a acceptat aventura totală, a Prin ample, îndelungate şi exemplare studii, ei au şi sunetelor care se nasc în spirit.” În acest haos, acceptat ca forţa spirituală a lumii, în polimorfia ei de pus, în justa ei lumină, valoarea şi unicitatea creaţiei actul creator se concretizează exclusiv printr­un act celui supranumit Orfeul Moldav. Inestimabile lor eminamente constructiv, care înseamnă o introducere cercetări şi analizele de înaltă ţinută ştiinţifică, a ordinii ce anulează hazardul inspiraţiei. Sub influ­ precum şi strădaniile întinse pe parcursul mai multor enţa pozitivismului proferat de Compte şi a gândirii ani au dus la finalizarea unor valoroase lucrări matematice a lui Poincaré, poetul subtil care era Paul rămase în manuscris. Opera lui Enescu a căpătat Valéry vădea un apetit epistemologic ieşit din comun. astfel o imagine de copleşitoare măreţie. Dar ceea Fie în poezie, fie în muzică, fascinaţia socratică a ce s­a acumulat pe parcursul deceniilor s­a publicat ştiinţei inocula tentaţii irepresibile către o hipertrofiere în tiraje modeste şi fără reveniri; majoritatea sunt a dimensiunii cognitive. Paradigmele gândirii artistice de negăsit. Deosebit de grav este însă faptul că nu se restructurau – cu premeditare – pe o hipertrofie s­au realizat niciun fel de traduceri. Ca atare, rostul a raţionalităţii, ceea ce va determina consecinţe considerabilelor investiţii de inteligenţă şi dăruire dramatice la nivelul receptării. Pentru Arnold generoasă este ca şi inexistent. Cu nişte ani în urmă, Schönberg, de pildă, muzica trebuia să transmită distinsul compozitor Cornel Ţăranu oferea informaţii „un mesaj nou omenirii”; discursul sonor se năştea asupra unui manuscris consacrat lui Enescu, dar încă pe fundamentul unei „eroice incoruptibilităţi estetice”, nepublicat de eminentului cercetător Antoine Goléa. patetic optând pentru „inaccesibilitatea ideii pure A trecut destul timp de atunci, dar, evident, nimeni nu (şi refuzându­se) unei accesibilităţii care i­ar dena­ a întreprins nimic pentru editarea lui. Deconcertantul tura mesajul”; căci, în viziunea lui, „ideea de creator dezinteres nu se epuizează încă aici. În ţara care l­a şi creaţiune ar trebui să fie formate în armonie cu dat pe Enescu e aproape imposibil să mai găseşti modelul divin”. „Melodia, afirma el, e forţa de expresie partiturile creaţiilor sale. Motivul e stupefiant: forurile cea mai primitivă a muzicii… ea îl tratează pe noastre culturale, de ieri şi de azi, n­au reuşit – de­a ascultător aşa cum adultul îi tratează pe copii necrezut, să pătrundă în el în cea mai mare cantitate lungul atâtor decenii – să obţină drepturile de tipărire! sau omul inteligent pe cel idiot.” posibilă, şi a acceptat ca ceea ce avea să se coagu­ Despre iniţiativa realizării unei discografii a creaţiei leze şi să se recompună în el, artistul, să depindă mai enesciene nici măcar nu se mai discută. De altfel, cu ragmatic şi – din această perspectivă – mult de involuntara sa configuraţie interioară, decât excepţia perioadelor în care se derulează Festivalul, deloc idealist, pe Stravinski nu­l va preo­ de opţiuni raţional construite şi urmate. (…) Departe muzica lui Enescu este inclusă rar în programele de Pcupa deloc problema accesibilităţii sau a de a marca, aşa cum s­a spus uneori, sfârşitul unei concert ale instituţiilor muzicale – şi, cu atât mai puţin mesajului. În aşa­numitele lui „confidenţe dogmatice” ere, activitatea compoziţională a lui Enescu a fost – în acelea ale numeroaselor posturi de radio şi (fluturate cu oarecare vâlvă şi ostentaţie la Harvard), de natură a coagula momente artistice care, tocmai televiziune. O culme a dezinteresului – dar şi a unui în arta sunetelor, imperios necesare deveniseră doar datorită noutăţii lor, îşi aşteaptă încă – în majoritate – dispreţ pe care mă abţin să­l mai calific – a fost atinsă fundamentele matematice ale gândirii muzicale, iar înţelegerea şi sensibilitatea ascultătorilor.” după aşa­numita revoluţie anticomunistă. Într­un în rest nu se jena să afirme că „muzica este prea Festival al artelor ocazionat cu prilejuri guvernamen­ stupidă pentru a exprima ceea ce este”. Ambiţionând a numai câţiva ani de la dispariţia lui tal­electorale, în programele respective nu s­a găsit o demitizare totală a creaţiei sonore – şi urmându­l George Enescu, în Enciclopedia Muzicală loc nici pentru Enescu, nici pentru întreaga muzică pe Eduard Hanslick – ca estetician, Igor Stravinski „Fasquelle”, Pierre Boulez (controversată românească. considera că „muzica nu trebuie să exprime nimic”. L şi notorie personalitate în lumea muzicii franceze, În urmă cu ceva timp, după o muncă istovitoare, „Inspiraţie, artă, artist, (acestea sunt doar) cuvinte – compozitor, dirijor şi teoretician) acredita ideea că, prin strădaniile de o dăruire exemplară ale regre­ puţin spus obscure – ce ne împiedică să vedem emblematici pentru muzica primei jumătăţi de veac tatului Pascal Bentoiu, au putut fi auzite Simfoniile limpede într­un domeniu unde talentul este echilibru ar rămâne doar Schönberg, Alban Berg, Webern, a IV­a şi a V­a de George Enescu. Ne­am fi aşteptat şi calcul.” Nu ezita, cu orice prilej, să­şi clameze Stravinski şi Bartók. În contextul general de idei care la interviuri, dezbateri, discuţii cu compozitorii ostilitatea faţă de tot ce ar sustrage spiritul din sfera – aşa cum am văzut – caracteriza epoca, asemenea şi muzicologii noştri. Există instituţii de radio şi matematicilor superioare ale muzicii; căci – în preferinţe erau departe de a surprinde. Afirmaţia o televiziune pretins naţională; există un Minister consens cu prietenul său Valéry – considera că venea din partea unui practician al compoziţiilor al Culturii… Oare chiar există?... natura artei, prin esenţa ei, rămâne eminamente atonale, student al lui René Leibowitz, acesta, constructivă. Constructivismul domina deopotrivă şi discipol al lui Schönberg. Înainte de a se fi dedicat i, iată, începem să înţelegem din dodecafonismul serial al lui Arnold Schönberg, atunci studiilor muzicale, Boulez, la Lyon, urmase cursuri ce motive o reconsiderare a locului pe când îi asigura pe discipolii săi că prin el va instaura de matematici speciale; ulterior se preocupase de care­l ocupă Enescu în contextul universal, „…superioritatea muzicii germane pentru următorii o Ş „problema organizării raţionale a tuturor parametrilor aşa cum o reclama, cu mult în urmă, Antoine Goléa, sută de ani”. Însă pretenţia lui de a comunica, doar lumii sonore”. Aceste amănunte lămureau definitiv întârzie să se producă. Se găsesc resurse nume­ într­un anume fel, cu melomanii s­a dovedit – după preferinţele sale din sfera esteticii. roase pentru promovarea diferitelor sortimente de expresia lui Ansermet – „nebună şi infructuoasă”. Spre deosebire de Gustav Mahler, a cărui creaţie, cârnaţi... Pentru Festivalul Enescu resursele se Dacă, potrivit lui Schönberg, arta sunetelor ar fi după moarte, s­a impus relativ repede (datorită încropesc, cu chiu cu vai, odată la doi ani. Despre trebuit să devină, înainte de toate şi în cel mai înalt unor muzicieni de talia lui Bruno Walter sau Otto demersuri sau tactici promoţionale, talk­show­uri, grad cunoaştere, pentru o parte dintre profesionişti, Klemperer), dispariţia lui Enescu aşterne asupra mediatizări sau filme de scurt metraj, în privinţa dar şi pentru public, limbajul său era acuzat de operei enesciene nici măcar nu se discută. Cu ceva opacitate. Să nu uităm că Thomas Mann, în monu­ muzicii sale o nedreaptă şi tragică umbră. Ceea timp în urmă, Editura bucureşteană Lider publica mentalul său roman­eseu Doctor Faustus, incriminase ce a făcut ca în Estetique de la musique contem­ un volum intitulat Vieţile marilor compozitori. Autorul, tocmai sistemul dodecafonismului serial şi labirintul poraine, Antoine Golèa să­l considere cel mai Harold C. Schoberg, critic muzical al ziarului New construcţiilor sale sonore. Iar ipoteza că Un supra­ nedreptăţit compozitor al veacului XX. York Times, făcea o trecere în revistă a unor compo­ vieţuitor din Varşovia ar putea căpăta popularitatea Traversăm azi o epocă a supremaţiilor mediatice. zitori importanţi, de la Monteverdi la Berlioz, de la Simfoniei Eroica s­a dovedit cât se poate de Ne integrăm servituţii a ceea ce Ernesto Fulchignoni Wagner la Messiaen, şi de la Bartók la Stravinski, îndoielnică. Incomunicabilitatea devenea astfel considera că aparţine de ceea ce el numea drept John Cage şi minimalişti. Dar, în voluminoasa lucrare, o tragedie a existenţei sale componistice. „Sunt civilizaţie a imaginii. Deci ştim, cu exactitate, cum aşadar un învins?”, se întreba Schönberg prin glasul apare şi se promovează o „imagine”; cum se impun nu se găsea nici măcar un rând referitor la George personajului său Moise (din neterminata operă Moise personalităţi, ideologii, curente, valori, adevărate sau Enescu. La fel s­au petrecut lucrurile şi în colecţia und Aron); „Toate cele pe care le­am gândit au fost false. Pe parcursul unei întregi jumătăţi de veac, în Editurii ALL, intitulată 100 de personalităţi ale prin urmare nebunie şi nu pot şi nu au voie să fie mediile muzicale internaţionale, creaţiile enesciene secolului XX. Compozitorii. În Le Robert (Dictio­ spuse?”… Interogaţia ilumina sfâşietoarea criză pe nu au mai fost promovate de nimeni. Enescu refu­ naire d’aujour’hui) găsim 3 rânduri, abia lizibile, care artiştii şi arta veacului XX au fost condamnaţi zase să mai revină în republica populară şi în aceste cu informaţia că Enescu a fost „Grand professeur să o traverseze. Răspunsul la tragicul ei semn condiţii regimul comunist îl jefuise de toate bunurile de violon, maître de Yehudi Menuhin”. 4 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Monumenta Romaniae Vaticana Ion ANDREIŢĂ ectura editorialului Sale Cardinalul Angelo Sodano, Secretar de Stat lături de credinţă, cultura a însoţit poporul revistei din luna (prim­ministru) al Sfântului Scaun şi organizată român încă de la naşterea sa. Atestând Laugust (la care ader de către Biblioteca Apostolică şi Arhivele Secrete Avechimea şi trăinicia vieţii religioase a fără reţinere), intitulat Dacii Vaticane, Arhiepiscopia Romano­Catolică din românilor, documentele expuse, coborând în timp ŞI romanii, care pornea, la Bucureşti, în colaborare cu Ministerul Român până prin secolele II­III şi urcând până în clipa rându­i, de la prezentarea, al Afacerilor Externe, Fundaţia Culturală Snagov prezentă, consemnează tot atâtea fapte istorice, în luna mai a.c., în Aula şi Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun – culturale, sociale, politice. Câteva exemple. Eticus Academiei Române, a reunea în vitrinele sale 152 de Istrus (301­380), originar din Histria Dobrogei, este albumului Monumenta documente (manuscrise, cărţi, autorul unei Cosmografii, o Romaniae Vaticana, de Ion autografe, hărţi) unicate sau rare, autentică enciclopedie a timpului, Dumitriu­Snagov, ca urmare a Expoziţiei cu acelaşi unele cu caracter inedit. Reţinând o răspândită în toată lumea titlu, vernisată la Vatican în ziua de 19 ianuarie 1996, creştină a Europei. În ea sunt a răscolit în mine amintiri grele, reîmprospătând părere a prof. univ. dr. Ion Dumitriu­ Snagov, a cărui trudă de 30 de ani oferite multe şi variate informaţii imagini minunate, amestecate, din păcate, cu din spaţiul danubian, între se afla înmănuncheată în această nedisimulate mâhniri. Şi, iată, încep prin a face care câteva de natură medico­ expoziţie, conform căreia „La Roma, o mărturisire: Am fost martor – şi, implicit, părtaş – farmaceutică de mare valoare. dacul este o forţă emblematică” – la inaugurarea importantei expoziţii. Dar spusa, ca Manuscrisul se încheie cu acelaşi lucru se poate spune despre atare, nu este suficientă. Trebuie să precizez că la un alfabet inedit, preglagolitic această excepţională, semnificativă ieşire a României urmaşii acestora: daco­romanii, (precursor sau izvor al scrierii în lume n­au participat decât doi ziarişti, nici aceştia românii străvechi, românii de azi – paleoslave), transliterat fonetic trimişi de ţara ori publicaţiile lor: subsemnatul, pe care, atestă documentele, au dat cu litere latine; din păcate, nu atunci redactor la ziarul România liberă, invitat pildă întregii lumi de credinţa, au fost descoperite încă scrieri pe spezele personale ale ambasadorului român cultura şi demnitatea lor. De altfel, cu acest alfabet. Cosmografia pe lângă Sfântul Scaun, diplomatul lui Eticus Istrus este prima de vocaţie şi patriotul dintotdeauna lucrare laică a unui autor român Gheorghe Pangraţiu Iuliu Gheorghiu, din antichitatea timpurie, care şi Marian Ştefan, redactor la revista descrie teritoriul şi societatea Magazin Istoric, invitatul personal al lui din zona carpato­danubiano­ Ion Dumitriu­Snagov. Aşa a ştiut/a ţinut pontică, nu mult după Aurelian ţara, conducătorii ei, să ofere milioanelor şi Constantin cel Mare. de români cunoaşterea acestui eveniment Cardinalul Un alt învăţat român, Ioan Cassian (365­435), de înaltă valoare istorică şi mândrie născut tot în Dobrogea, este fondatorul mona­ patriotică. E drept, în chiar ziua verni­ Luigi Poggi sajului a aterizat şi un brav redactor de (1917­2010) hismului, primele mănăstiri din Occident fiind ctitorite la Televiziune, Dionisie Şincan (însoţit mai­marele de el: în Franţa, în regiunea Marsiliei (unde a şi de secundul său, Titi Dincă), şi care mi­a Bibliotecii murit). Educat în mănăstirile Tomisului, Bizanţului, spus că, pe lângă insistenţe şi umilinţe, Apostolice Egiptului şi Palestinei, el s­a bucurat de preţuirea nu fusese sigur nici cu trei ceasuri înainte şi Arhivelor Sfântului Ioan Gură de Aur. Opera sa (existentă în de decolarea avionului. De ce toate Secrete, Vatican) a circulat ca scriere de bază în literatura aceste oprelişti, această înverşunare în parafrazând patristică şi în spiritualitatea creştină. a ţine ascunsă şansa de a fi cunoscută o declaraţie Celor doi li se alătură Dionisie Exiguus – cel Mic România aşa cum se cuvine, sub a Papei Ioan (470­540), părintele calendarului creştin modern, auspiciile unei autorităţi de necontestat? Ce Paul al II­lea din timpul unei vizite la ONU, sublinia, care s­a impus în întreaga lume. Nu întâmplător, toţi forţe oculte au conlucrat, conjugate cu trădarea, la vernisaj: „Mă aflu în faţa dumneavoastră pentru provin din Dobrogea – Scytia Minor – locul în care a propovăduit credinţa creştină Apostolul Andrei, incompetenţa sau nepăsarea unor factori decizionali a mărturisi despre demnitatea românilor”. Într­o fratele Sfântului Petru. interni? Unele răspunsuri pot reieşi chiar din declaraţie pe care mi­a oferit­o atunci, în exclusi­ prezentarea documentelor expuse publicului. De vitate, domnul Gheorghe Pancraţiu Iuliu Gheorghiu, espre istoria veche a românilor au referit aceea, cer îngăduinţa să fac o succintă, selectivă ambasadorul român la Vatican, opina: „Valoarea însă multe personalităţi străine, a căror trecere în revistă a bogatului material expus (mai şi adevărul cuprinse în aceste documente (având ales că atunci, acum 23 de ani, n­am publicat decât operă scrisă s­a aflat în vitrinele expoziţiei. în vedere şi faptul că multe provin de la terţe părţi), D o corespondenţă în România liberă; tot cam astfel Paolo Pompilio (1455­1491), specialist în studierea dar mai ales girul acestei înalte instanţe, Sfântul s­a întâmplat şi cu colegul Marian Ştefan, la Magazin evoluţiei limbii latine în formele sale romanice, scrie, Istoric). Poate aşa se va înţelege mai bine cum au Scaun, conferă infailibilitate la interpretări în lucrarea De antiquitate linguae latinae: „Latina stat lucrurile; şi­apoi, niciodată nu e prea târziu sau tendenţioase, mistificatoare”. a început să fie modificată în timpul lui Marcus de prisos să ne amintim trecutul, mai ales în laturile Între marile adevăruri istorice, culturale, sociale Terentius Varro (116­27 î.Chr.) până şi în Latium lui mai puţin cunoscute sau chiar inedite. Pe lângă şi politice atestate de documentele existente în (datorită în principal năvălirilor barbare – n.m.). Ea evocările memoriei – pentru o mai deplină cunoaştere Vatican – şi expuse în Salonul Sixtin al Bibliotecii s­a păstrat cu dârzenie într­un singur loc. Acolo ea a fenomenului – mă voi ajuta şi de notările păstrate Apostolice – două sunt esenţiale pentru noi, românii: a rămas, până astăzi, la nişte oameni demni care în carnetul de reporter. 1. Neîntrerupta continuitate daco­romană şi româ­ o folosesc cu statornicie, un popor din părţile nordice, nească în Dacia celor trei provincii – Transilvania, care vorbeşte chiar limba latină, cel mai curat din area Expoziţie Monumenta Romaniae Moldova şi Muntenia; 2. Statul naţional unitar român toate popoarele – şi ei îşi spun valahi, odinioară Vaticana (Mărturii din istoria României în a fost o necesitate istorică, iar nu o creaţie artificială cunoscuţi sub numele de daci. Ei sunt dincolo MVatican) – vernisată în prezenţa Eminenţei (cum bat monedă falsă unii). de Moesia Inferioară, peste Dunăre…” e curând, în paginile revistei Dilema veche, domnul Ioan Holender, dumnealor. Totul funcţionează după binecunoscuta cutumă: Dacă nu fac nimic, fost director al Operei din Viena, publica o notă care ar trebui să dea de nu mi se întâmplă nimic. /…/ Capodopera enesciană Oedipe va fi prezentată la Dgândit, dacă o asemenea îndeletnicire ar mai supravieţui în obiceiurile Festivalul de la Salzburg, unde cu siguranţă va suscita interes şi recunoaştere, noastre. Considerăm că ar fi cazul să le reproducem: „Conducerea Festivalului asemenea Sonatei pentru vioară nr. 2 în Fa minor, Octetului pentru coarde în de la Salzburg ar fi fost încântată să organizeze, cu ocazia prezentării lucrărilor Do major sau Impressions d’Enfance ale lui Enescu. România de astăzi a pierdut lui Enescu, şi o expoziţie a tot ce a fost şi este – oare mai este ceva? – mai bun o şansă de a fi internaţional prezentă prin tot ceea ce a avut şi are ea mai bun. în ţară. Porţile festivalului au fost deschise cu scopul de a suscita interesul şi Nu mă mir, constat doar cu durere.“ curiozitatea publicului pentru cultura românească, dar pragul acestuia a rămas Mai mult ca oricând, astăzi, România are o imperioasă nevoie de imagine. netrecut de ai noştri. Lăudabil este faptul că Festivalul Internaţional de Muzică Faptul că Enescu e insuficient cunoscut (şi cultivat) în propria ţară explică, până ce poartă numele lui George Enescu încă mai are loc în România. Anul acesta, la un punct, un deficit cu care nu vom înceta prea curând să ne confruntăm. în septembrie, la doar o lună după încheierea Festivalului de la Salzburg, se Dar „Problema Enescu” (va trebui, neapărat – la un anume moment – să existe va desfăşura în ţară Festivalul George Enescu, dar, din păcate, acest eveniment pentru noi o problemă cu acest nume) nu este numai o chestiune de ordin cultural nu a fost mediatizat în niciun fel la Salzburg. Intelectualii interesaţi de cultural­artistic; cu atât mai puţin una de orgoliu naţional. Într­o epocă ce pare viaţa culturală în România de astăzi sunt conştienţi de dezinteresul cultural total să dea contur unei mega civilizaţii şi într­un context dominat de confuzia şi al politicului aflat la conducere. Persoanele instalate în posturile de conducere efectele – agresiv dizolvante – ale globalizării, prin muzica lui ne­am putea culturală din ţara noastră, ca să nu spun indivizii, asemenea colegilor dumnealor şi regăsi şi păstra cu unicitatea şi inefabilul propriei noastre identităţi spirituale. din celelalte resorturi, sunt preocupaţi doar de a­şi păstra posturile şi, deci, de Fastuoasele şi învăluitoarele fluide sonore ar respira către lume dimensiunea a nu face nimic ce ar putea naşte vreo tensiune sau nemulţumire în activitatea sublimă a unei imagini atât de singulare. Imaginea noastră, astăzi (încă) absentă! Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 5 Curtea de la Argeş

Homo sapiens n aceeaşi perioadă, o altă personalitate de târziu, sub Papa Pius al IV­lea (1559­1565), pentru în sudul Transilvaniei, după Carte românească de seamă a Renaşterii, care s­a oprit cu atenţie a lega (leagă şi astăzi!) apartamentul papal de învăţătură (Cazania lui Varlaam) tipărită la Iaşi în Îasupra românilor, este Enea Silvio Piccolomini Secretariatul de Stat al Vaticanului (motiv pentru anul 1643. Ca şi Carte românească ce se cheamă (devenit mai târziu Papa Pius al II­lea), în lucrarea care nu poate fi vizitată decât cu aprobare specială). Ceasornicul domnilor… de dumnealui răposatul sa Istoria Europei, scrisă în 1458 şi publicată la „Logia lui Rafael” adăposteşte 13 hărţi, dintre care Nicolaiu Costin Biv Vel Logofăt, care acum s­a izvodit Memmingen în 1481, apoi la Nürnberg, în 1493, cea purtând numărul 9 – consacrată statelor catolice cu cheltuiala dumnealui Ion Neculce Vel Vornic în dându­se astfel naştere celui mai răspândit incu­ Ungaria (devenită la acea dată paşalâc) şi Polonia – Ţara de Sus, în zilele Măriei Sale Domn Io Grigore nabul. Cu o intuiţie surprinzătoare, el a făcut ca prezintă o deosebită importanţă pentru noi; drept Voevod, în anul 7240 (1732 – n.m.), considerată românii să fie cunoscuţi în unitatea lor etnică şi pe pentru care, o copie aidoma se afla în expoziţia prima operă a literaturii occidentale moderne tradusă întreg teritoriul vechii Dacii, cu existenţa continuă românească. Pe această hartă figurează clar în limba română. La fel şi manuscrisul arab (tradus în acest spaţiu. Manuscrisul de la Vatican, prezent şi ţările româneşti, numite (şi consemnate) de din greacă) al lucrării lui Cantemir Divanul sau în expoziţie, este o ediţie de lux, pe pergament, din către cartografii timpului Moldavia, Transylvania gâlceava înţeleptului cu lumea, considerată una care citez: „Dacia a fost făcută provincie romană şi Walachia, indicându­se tot teritoriul naţional al din puţinele opere filosofice ale unui autor român în pământ barbar… În pământurile lor au fost geţii, vechii Dacii, inclusiv Dobrogea. Pe întreaga hartă – care s­a impus în limba arabă. dintre care o parte sunt numiţi valahi, iar altă parte care, reţineţi! nu privea exclusiv România! – sunt Cel mai recent document din expoziţie a fost transilvăneni… Iancu de Hunedoara, de naţiune consemnate 600 de toponime; dintre acestea, Atlasul României Mari, 1929, exemplar unic, oferit valahă, nu era de origine nobilă… El a arătat 161 definesc aşezări româneşti. Denumirile mai Papei de către Monseniorul Alexandru Cisar, Arhie­ cel dintâi ungurilor că fronturile turcilor pot fi importante (Cibinium, piscopul şi Mitropolitul Bucureştilor, care cuprinde sparte şi învinse… Numele lui umbreşte pe al Traiani Ponce) sunt 72 de hărţi desenate de însăşi mâna lui Cisar. altora, a mărit mult gloria nu numai a ungurilor, scrise cu majuscule; ci şi a valahilor din care s­a născut… Să nu celelalte, cu iniţială nitatea teritorială a României, Sfântul se micşoreze binefacerile lui… Baronii să­i majusculă şi litere Scaun a organizat­o ecleziastic, cu peste o preamărească memoria, pe Matei să­l scoată mici negre. Pe lângă Ujumătate de veac înaintea Primului Război din temniţă şi să­l aşeze în fruntea regatului… Mondial. Astfel, în anul 1853, prin Bula Valahii sunt neam italic… Valahii populează Papală dată de Papa Pius al IX­lea, şi insulele Dunării şi au aşezări şi în Tracia… „Ecclesium Christi ex omni lingua”, o parte din ei se găsesc sub stăpânirea s­a creat „Provincia Ecleziastică Română turcilor, altă parte sub unguri…” de Făgăraş şi Alba Iulia de Rit Oriental”, Interesul Romei papale pentru relaţii cu capitala la Blaj, cuprinzând Banatul, cu poporul român este unul străvechi şi Crişana, Maramureşul şi Transilvania s­a manifestat continuu. El este atestat şi de istorică – în limitele etnice care au definit schimbul de scrisori dintre Papă şi domnitorii apoi graniţa de vest a ţării. Acest teritoriu români, documente aflate la loc de cinste în a fost scos – la acea dată, 1853! – de expoziţie. Astfel, Papa Inocenţiu al III­lea sub jurisdicţia Primatului Ungariei de (1198­1216) îi adresează în decembrie 1199 Esztergom şi a Nunţiaturii de Viena (cu acordul lor!) şi trecut sub jurisdicţia o scrisoare lui Ioniţă Asan, din care citez: „Noi directă a Romei, la Congregaţia De (Papa – n.m.) auzind că înaintaşii tăi îşi aveau Propaganda Fide. Aşadar, cu 67 de originea în nobilul neam al Romei şi tu ai ani înainte de Unire, Sfântul Scaun moştenit de la ei atât nobleţea sângelui, cât şi inestimabile valori artistice – intuise necesitatea istorică a organizării sentimentul devotamentului sincer pe care îl porţi faţă câmpiile colorate în verde, geopolitice a românilor şi, recunoscând de Scaunul Apostolic, deci cu drept de moştenire, grupuri de arbori simbolizând această necesitate, stabilise graniţele de ne­am propus de mult timp să­ţi scriem pădurile, munţii ca nişte vest ale noii provincii ecleziastice exact şi să­ţi trimitem legaţi”. conuri maronii, oraşele cu în limitele care aveau să fie recunoscute Ceva mai târziu, alte documente vorbesc despre turnuri roşii – harta (cea mai bine conservată din şi stabilite prin Tratatele de la Trianon şi Versailles. relaţiile dintre Ştefan cel Mare (1457­1504) şi Papa toate 13) arată interesul prezentat de ţările române Puţin mai târziu, în 1883, când s­a înfiinţat Arhiepis­ Sixt al IV­lea (1471­1484), care îl ajută cu fonduri (care la acea dată erau o realitate constituită) pentru copia Romano­Catolică de Bucureşti, aceasta primea „pentru întreţinerea armatei sale, ridicată contra centrul lumii catolice, Roma Renaşterii. Totodată, – din partea aceluiaşi înţelept Sfânt Scaun – drept crudului Turc, duşmanul numelui creştin”. Într­unul cercetarea atentă a hărţii dovedeşte că autorii ei graniţă ecleziastică de răsărit râul Nistru. din aceste documente, Papa afirmă: „Precum ştiu (folosind cele mai bune documente cartografice Toate aceste dovezi se află la Vatican – şi au toate naţiile pământului, turcii nu încetează a unelti ale epocii) cunoşteau şi lucrările în domeniu ale fost expuse în Monumenta Romaniae Vaticana. împotriva credinţei creştine… şi mai ales împotriva unor reputaţi renascentişti din arealul românesc: Din păcate, însă, pentru unii nu este uşor să creadă iubitului fiu Ştefan­Voievod şi a stăpânirilor sale… braşoveanul Johannes Honterus şi sibianul Georg ceea ce se atestă prin sigiliul acestor documente de care se află în regiunile vecine cu turcii, pentru ca Reicherstorffer. necontestat. Dar este şi mai greu să nu crezi. Pentru supunându­le pe acestea oribilelor lor tiranii să le că, din inima nestinsă a acestor documente răzbate, din deschidă drumul spre ţările celorlalţi creştini. Dar, lte documente valoroase după cum arăta profesorul Ion Dumitriu­Snagov, Biblioteca Apostolică şi Arhivele Secrete deşi Ştefan, ca un adevărat apărător al credinţei chemarea la cunoaşterea adevărului, cu genero­ ale Vaticanului, prezente în expoziţie: creştine, este dispus să reziste perfidiei şi atacurilor A zitatea cu care Iisus, atunci când s­a arătat o scrisoare a regelui ungur Bella (1274) în care se turcilor înşişi, pentru susţinerea unei poveri atât de apostolilor, i­a zis celui mai sceptic dintre ei: „Adu aminteşte de pământurile aparţinând valahilor din grele şi pentru a o duce la bun sfârşit, propriile lui degetul tău şi vezi mâinile mele, şi mâna ta o pune Transilvania şi Oltenia; scrisorile trimise de Neagoe puteri nu sunt suficiente; sunt necesare multe din în coasta mea”. Constituie, acesta, principalul îndemn averile şi ajutoarele creştinilor, care sau să contribuie Basarab şi Ştefăniţă Vodă (1519) către Papa Leon la lectură şi meditaţie pe care­l făcea Expoziţia cu bunurile lor sau să se alăture personal, mergând al X­lea, comunicând că vor să intre în coaliţia „Monumenta Romaniae Vaticana” – cu aceea să lupte în armata pregătită de Ştefan însuşi…” antiotomană organizată de Sfântul Scaun, cu con­ şi chemare divină, care pe Toma l­a cutremurat: Un amănunt semnificativ: când Ştefan cel Mare diţia de­a li se recunoaşte statutul de cobeligeranţi „Şi nu fi necredincios!” obţinea marea victorie de la Vaslui împotriva turcilor, la negocierea păcii; note interne confidenţiale Expoziţia Monumenta Romaniae Vaticana în 1475, Papa Sixt al IV­lea inaugura Biblioteca în legătură cu asasinarea lui Mihai Viteazul. a fost amenajată în Salonul Sixtin, în imediata Apostolică a Vaticanului, a cărei Aulă (70 metri/11 Un Prăznicar de la sfârşitul secolului al XVII­lea vecinătate a vestitei Capele Sixtine, veşnicită de metri), numită şi Salonul Sixtin, a găzduit Expoziţia şi începutul secolului al XVIII­lea, realizat în penelul lui Michelangelo – pe cel mai important „Monumenta Romaniae Vaticana”. Transilvania de Nord, cuprinde desenul unei Madone traseu al Muzeelor Vaticanului. Deschisă până cu Pruncul, înveşmântaţi în straie populare româneşti la 1 mai (1996), incluzând marile pelerinaje de Paşti, ogiile Vaticane – îmi spunea, însoţindu­mă, – unicat în pictura de cult – drept pentru care se ea a fost vizitată de aproximativ un milion de oaspeţi. savantul Ion Dumitriu­Snagov – mărginesc (mai) numeşte „Madonna Romena” sau „Madona Lpe trei părţi curtea interioară, „Cortile di San cu ie”. Această pictură a fost emblema expoziţiei e s­ar mai putea adăuga? Poate faptul Damaso”, numărându­se, prin arhitectura şi pictura şi a catalogului ce­o însoţea. O reproducere într­un că în toamna aceluiaşi an (din 26 noiem­ lor, printre cele mai atractive şi preţioase edificii ale tablou de mai mari dimensiuni a fost făcută de către Cbrie 1996 până pe 31 mai 1997), tot la Palatului Vaticanului. Primele două logii, consacrate pictoriţa Doina Botez şi dăruită Papei Ioan Paul al stăruinţa marelui Ion Dumitriu­Snagov (hulit de unii artelor, aparţin valorosului arhitect al Renaşterii II­lea. (Pictoriţa a fost nevoită să se autoexileze în cum că „s­ar fi dat cu catolicii”!), o copie a Expoziţiei Donato Bramante (1444­1514). A treia logie, consa­ Italia, la Roma, în urma ilustrării volumului Motanul a fost găzduită de Muzeul Naţional Cotroceni din crată ştiinţelor, se datorează geniului lui Rafael Arpagic, de Ana Blandiana. Un talent de excepţie, Bucureşti, ca o probabilă autocritică mascată din Sanzio, care o concepe şi construieşte între anii care în anul 2006 a cucerit mult­râvnitul Premiu partea autorităţilor insensibile la evenimentul de 1513­1518. Ea se şi numeşte „Logia lui Rafael”, Internaţional „Beato Angelico”, pe care acelaşi Papă, la Vatican. Pentru că, trebuie să subliniez, la data dar şi „Loggia dela Cosmografia” sau „Bella Loggia”, Ioan Paul al II­lea, l­a declarat „Patronul Universal vernisajului din Cetatea Eternă, în Italia (chiar la datorită armoniei culorilor şi simbolisticii picturii din al Artiştilor”.) Roma!) existau deja corespondenţi ai unor ziare, bolţi şi abside. Ea va fi însă desăvârşită ceva mai La loc de cinste s­a aflat un manuscris, realizat inclusiv Radio şi Televiziune (ProTV, de exemplu). 6 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Istoria, participând la prezent şi viitor (I) Dragoş VAIDA, Constanţa VAIDA HALIŢĂ rticolul lui Titu Maiorescu, la o jumătate şi elaborări, urmând ca ulterior, într­o analiza critică de secol înainte de Unire. Cercetarea reală, să se vadă cât de semnificativ este pasul Atrecutului, evocările, nu sunt răscoliri făcut, ce rămâne în urmă, dacă rămâne totuşi ceva. de sentimente fără de folos. Amintindu­ne, putem La terminarea facultăţii, printre alţii, vreo 30­40 afla ceva interesant pentru înţelegerea prezentului. câţi mai rămăsesem, eram câţiva studenţi care eram storia ca viaţă prezentă şi cunoaştere. Pentru exemplificare, cităm articolul lui Titu Maiorescu bucuroşi că avem o notă în modesta revistă ştiinţifică Rectorul Universităţii „Babeş­Bolyai” din În contra direcţiei de astăzi în cultura română, publi­ studenţească Arhimede. Erau autori acolo viitori ICluj­Napoca, acad. prof. Ioan­Aurel Pop, în cat cu o jumătate de secol înainte de Unire, la 1 profesori, Aldo Lazăr, şef de catedră la Universitatea comunicarea pe care a prezentat­o la Congresul decembrie 1968 [1]. Scris acum un secol şi jumătate, din Tel Aviv, coleg cu care m­am revăzut cu plăcere Naţional al Istoricilor Români, ne­a explicat conceptul articolul ne trimite un avertisment semnificativ şi ne anul trecut la Bucureşti, Ion Zamfirescu, viitor director de „trecut” în modul următor: „Noi numim printr­o pune întrebări privind căile de urmat. În filosofia de cercetare şi producţie la Centrul de calcul al convenţie viaţa oamenilor de odinioară trecut. De culturii noastre, Titu Maiorescu ne­a lăsat o analiză Institutului de Fizică Atomică al Academiei Române, fapt, trecutul a fost, pentru cei care l­au trăit, viaţă critică tulburătoare privind apariţia a unei culturi conducător ştiinţific al lucrărilor fiind acad. prof. intensă prezentă. Până la urmă, toată viaţa oamenilor false, a unor producţii culturale moarte, a unor Solomon Marcus, precum şi profesorul Sergiu devine trecut, orice am face noi şi oricum am încerca forme fără fond. Rudeanu, matematician cunoscut, autoritate în să ocolim acest curs. Prezentul durează o clipă şi „Direcţia falsă odată croită ... inteligenţa română domeniul algebrelor Boole, care aveau să revină în apoi devine trecut, viitorul este mereu incert, dar a înaintat cu uşurinţă pe calea deschisă şi, cu acelaşi actualitate prin informatică. Acad. prof. Gr.C. Moisil ajunge şi el prezent şi apoi trecut, astfel încât, neadevăr înlăuntru şi cu aceeaşi pretenţie în afară, era îndrumătorul nostru ştiinţific. iremediabil şi ireversibil, dimensiunea cea mai lungă s­au imitat şi s­au falsificat toate formele civilizaţiunii În Nota la care lucram, scriind cum mă pricepeam, şi mai certă la care avem acces (limitat, e drept) este moderne. ... Înainte de a avea o cultură crescută lung, cu explicaţii, de parcă cineva aştepta să mă trecutul. Ca urmare, dragostea pentru trecut înseam­ peste marginile şcoalelor, am făcut atenee române citească, dădeam o soluţie pentru o problemă pusă nă dragoste de viaţă, iar cunoaşterea trecutului şi asociaţiuni de cultură şi am depreţiat spiritul de de Garrett Birkhoff (1911­1996), într­un articol din este cunoaşterea vieţii” [2] (sublinierile noastre). societăţi literare. Înainte de a avea o umbră măcar Annals of Mathematics. Acest articol din Annals Înţelegem din cele spuse că trecutul nu este de activitate ştiinţifică originală, am făcut Societatea devenise (şi avea să rămână) articolul de suflet din volatil, ceva care dispare, ci rămâne, intră în academică română. ... În aparenţă, după statistica constituirea prezentului şi a viitorului nostru, nu­şi care citeam şi conspectam în penultimul – ultimul pierde înţelesul prin trecerea timpului. Cât despre formelor dinafară, românii posedă astăzi aproape meu an de facultate. I­am trimis Nota lui G. Birkhoff importanţă, greu de vorbit, aceasta este în imaginea întreaga civilizare occidentală. Avem politică şi ştiinţă, care mi­a răspuns că dacă doresc să public lucrarea noastră puternic influenţată de prezent. Ca să trebuie s­o trimit unei reviste care să o dea înţelegem mai bine ce se petrece, de cele mai unui recenzent anonim pentru evaluare şi multe ori, recurgem la origine. Într­un anumit sens, că faptul că i­am prezentat lucrarea nu­l adevărul despre prezent este astfel de căutat şi de autorizează să o recomande unei reviste. găsit în trecut, într­o măsură mai mare decât ne­am Am urmat calea descrisă, lucrarea a fost publi­ fi aşteptat. Interesant, notăm că în prefaţa lucrării cată şi ulterior am văzut că m­a citat în cartea sale Traité du vide, Pascal spune că omul este sa Lattice Theory. Am învăţat că acesta este singura fiinţă care are noţiunea de temporalitate. drumul de parcurs pentru oricine doreşte Găsim că este natural să fie aşa, deoarece timpul să propună o contribuţie. şi durata nu sunt percepute la fel de uşor ca distanţa pe care o putem vedea şi măsura direct. ândind la concluzii posibile. Experienţele prin care trecem credem că ni Uneori regulile primite prin tradiţie se prezintă sub un dublu aspect, apar în două Gne conduc la soluţii mai bune moduri de reprezentare: reprezentarea de referinţă, privind situaţiile sociale decât cele deduse pe constituită de principiile, ideile şi noţiunile la care ne calea raţionamentelor, fasonate după cazurile referim atunci când vrem să înţelegem, să explicăm, particulare de care ne lovim. Spunem atunci să conceptualizăm cele petrecute, şi reprezentarea că instinctul a fost mai bun, deşi nu este concretă, constituită de faptele, evenimentele brute vorba de instinct, ci de aşezări mai bune, sau imaginile care au intervenit nemijlocit în trăirea mai profunde ale existenţei noastre, tradiţia reală efectivă. În acest sens, ne­a plăcut şi am avem jurnale şi academii, avem şcoli şi literatură, reprezentând cu mult mai mult, o componentă adoptat titlul rubricii din această revistă, Istoria de avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar a soclului culturii naţionale. Cunoaşterea istoriei lângă noi, în cadrul căreia am căutat să contribuim o constituţiune. Dar în realitate toate aceste sunt şi a tradiţiei conferă omului o stabilitate, conştiinţa mixând amintirile, evocarea fără invenţii, cu reflecţia, producţiuni moarte, pretenţii fără fundament, stafii unei identităţi şi matricea stilistică, pe care o purtăm cu teoria, gen eseu, nu mai puţin semnificativă. fără trup, iluzii fără adevăr, şi astfel cultura claselor de­a lungul timpului, de care ne vorbea Lucian Blaga mai înalte ale românilor este nulă şi fără valoare, referindu­se la cazul României. O parte consistentă escifrarea, descoperirea trecutului şi abisul ce ne desparte de poporul de jos devine reprezintă paşi în acea cunoaştere a vieţii pe care nu poate să ne­o ia nimeni este amintirea. din zi în zi mai adânc” [1]. Dde care ni se vorbeşte în citatul de mai sus Prin delăsare, nebăgare de seamă şi uitare, dez­ [2]. Aceste consideraţii nu ar trebui să ne fie prea rădăcinăm cultura şi istoria din inimile şi minţile greu de înţeles, deoarece noi, românii, trăim de vreo u vi se pare că articolul lui T. Maiorescu, tinerilor. Când îi privăm, de exemplu, de marile texte trei decenii greutatea de a trece dincolo, rămânând în ciuda trecerii anilor, se potriveşte ale literaturii române, le răpim în fapt identitatea. mereu dezorientaţi în faţa propriei istorii, asupra Nneaşteptat de bine, în multe privinţe, cu Europa noastră de Răsărit rămâne o zonă căreia nu reuşim, din 1989 încoace, să cădem vremurile pe care le trăim acum? Am dus în ridicol neglijată, desconsiderată de multe ori, care păstrează de acord. Suntem treziţi ca după un traumatism, ideea de Academie prin crearea unor instituţii care încă valori spirituale şi materiale, ca într­o rezervaţie. un accident, fără a şti prea bine nici ce s­a întâm­ includ în denumirea lor acest termen, dar cărora le S­ar putea, ca într­un viitor nu prea îndepărtat, plat şi nici unde ne aflăm. lipseşte fondul corespunzător. Tot atât de grav, au existenţa acestui depozit de supravieţuire a lumii Cauza principală a situaţiei despre care vorbim, apărut pseudo­universităţi a căror activitate de studiu de tip european să dobândească importanţă în pe care toţi o percepem ca pe un impas, ca pe o şi cercetare nu o găsim citată în singurul loc unde ar confruntarea, pe plan istoric, cu civilizaţii de altă criză, este desigur de natură economică şi socială, trebui să se găsească pentru o eventuală consacrare, sorginte, cu un bagaj cultural greu compatibil cu al dar este, chiar înainte de toate, de natură culturală, în revistele de specialitate în care articolele trebuie morală, sufletească (nu ştim cum să o spunem mai nostru. De aici, importanţa chemării „să ne aducem să fie recenzate, înainte de apariţie. Aceste articole aminte”. Interferenţa dintre structuri născute de­a bine şi mai pe înţeles). În cazul ţării noastre, foarte publicate pot foarte bine să fie expozitorii, mono­ lungul secolelor, făcută brutal, birocratic şi inflexibil, mult din ceea ce trăim rezultă din menţinerea grafice, dar precădere au articolele care vin cu duce inevitabil la adâncirea frustrărilor şi favorizează nenaturală a stigmatelor provenite de la societatea contribuţii originale. În plus, cine mai are azi curajul apariţia extremismului ideologic. de înainte de 1989, concretizate prin conservarea să vorbească, să citească, o teză de doctorat fără mentalităţilor şi mai ales a modelelor şi metodelor să­şi pună întrebarea dacă nu cumva este plagiată? de lucru, a structurilor de bază şi a persoanelor Nu ştim cum să ne asigurăm că nu pierdem acel Bibliografie menţinute chiar după sfârşitul sistemului din care [1] Titu Maiorescu, „În contra direcţiei de astăzi au făcut parte. Absenţa aproape a oricărei analize fond de adevăr a cărui lipsă o critică articolul, dar încercăm să sugerăm unele condiţii necesare pentru în cultura română”, Convorbiri literare, no. 19, anul II, critice şi voinţa clară de a nu se trage consecinţele Iassi, 1 decemvrie 1868. din prăbuşirea unui sistem pe care am văzut­o a nu­l pierde din start. În ce ar consta acel fond? [2] Ioan­Aurel Pop, Meseria de istoric la începutul (mai degrabă decât am trăit­o) sunt principala În a nu arde etapele, în a creşte cu grijă şi răbdare sursă de instabilitate, de contestare permanentă a floarea culturii. Dorim să spunem că în cultura de mileniului al treilea, Congresul Naţional al Istoricilor legitimităţii morale şi de incapacitate de a mobiliza care ne îngrijim, pentru a nu avea cultură falsă, este Români, 25­28 august 2016, Cluj­Napoca, Univer­ efortul naţional în direcţia înnoirilor necesare. necesar să venim cu investirea propriei experienţe sitatea „Babeş­Bolyai”, Amos News, 24 august, 2016. Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 7 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Ambiguu şi discret Victor POPA onsultând din curiozitate subiectele Bucureşti, 1991, pagina 16), în planul experienţei, nu numai de un Dumnezeu bacalaureatului francez la proba de filosofie dar şi în cel al sincerităţii, nu există contradicţii: „O izomorf cu cel al creşti­ C(susţinută luni, 17 iunie 2019; pentru filiera experienţă ia locul altei experienţe, nu o contrazice”. nismului. literară, subiectele se pot găsi la adresa https://www. Prin apropierea de sacru, profanul capătă greutate, Căutarea misticului se lemonde.fr/campus/article/ 2019/06/17/bac­philo­ semnificaţie profundă, revelându­şi adevărata natură loveşte inevitabil de situaţii 2019­decouvrez­les­sujets­officiels_5477204 şi raţiune de a exista. care impun ambiguitate şi _4401467.html), am fost surprins de prima întrebare, incertitudine prin însăşi natura centrată pe problematica timpului: „Est­il possible e această optică a lumii se bazează lor, care­l scot pe practicant d’échapper au temps?” La o primă lectură, mi­au atitudinea misticului, însetat după divin, din sfera reţetelor fixe şi­l revenit în minte celebrele reflecţii pe care le fac Pdupă etern, atitudine pe care aş rezuma­o expun unor semnificaţii multiple, acordabile aceluiaşi Sfântul Augustin (Confessiones, Liber XI, Caput XIV) printr­o formulă celebră a lui Paul Claudel, „Tout eveniment spiritual. Echivocul ireductibil înspăimântă şi Aristotel, ce încearcă să sondeze cu puterea ce qui existe est symbole. Tout ce qui arrive est şi fascinează totodată, însă nu este un teren fertil raţiunii necuprinsul tainic al dimensiunii temporale. parabole.” (Tot ceea ce există este simbol. Tot ceea pentru orientarea acţiunilor către un scop precis. Fiorul pe care ni­l creează contemplarea timpului ce se­ntâmplă este parabolă – tr. n.) Dorinţa de a Se impune astfel conştiinţei omului nevoia de a­l este de o profunzime usturătoare, care tulbură, întâlni sacrul se traduce în act mai întâi prin percepţia îngrădi şi de a­l evita prin metode numeroase: trasee relativizează propria existenţă, aducând în prim­plan holistică a vieţii şi a lumii drept o anticameră plină de iniţiatice, ucenicii spirituale ori chiar prescrieri de nelinişti şi îndoieli ce se risipesc de obicei în valul înţelesuri ce anunţă o altă realitate, mai cuprinzătoare paşi în vederea atingerii unui anumit summum, după rutinei acaparatoare, în tumultul vieţii concrete. cum fac şi chietiştii Doamnei Guyon. Însă, dincolo Genunea pe care întrebarea „Quid ergo tempus?” de planificările desăvârşirii sufleteşti, realizate de (Ce este deci timpul?) o deschide în faţa noastră numeroase mişcări mistice, în încercarea de a ne provoacă la a analiza ambiguul şi discretul cartografia mai mult sau mai puţin rigid o cale clară omniprezent în cadrul existenţei, acelaşi ambiguu de urmat de către adepţi, ambiguul poate avea chiar şi acelaşi discret pe care le putem întâlni când cercetăm, din perspectiva unui mistic, fundamentala o valoare terapeutică. Aceasta este teza lui Sigmund experienţă a proximităţii sacrului. Găsesc extraordinar Freud, care susţine că o remarcă cu mai multe de fertilă analiza acestui filon spiritual care străbate înţelesuri poate satisface în anumite situaţii atât în plan istoric civilizaţia europeană, încercând, în materialul refulat (care altfel s­ar manifesta prin vis rândurile care urmează, să­mi cristalizez câteva ori acte ratate), cât şi instanţa refulatoare, cea care dintre observaţiile pe care încă scurta mea experienţă impune cenzura. Astfel de replici – după părerea mi le­a putut furniza. lui Freud – sunt numeroase în scrierea lui Jensen, Cea mai frumoasă ilustrare în literatura română Gradiva, pe care medicul o interpretează în lumina a întâlnirii cu sacrul mi se pare a fi proza fantastică conceptelor psihanalizei (Delir şi vise în Gradiva a lui Mircea Eliade, care imortalizează însăşi această de Jensen, sfârşitul părţii a III­a). Discursul ambiguu, intuiţie a misterului ce pândeşte şi licăre în intimitatea care poate face referire la realităţi greu de sesizat sa neştiută. Sacrul, după cum prea bine semnalează ori de înţeles pe de­a­ntregul, pregăteşte materialul Sorin Alexandrescu în Dialectica fantasticului (studiu refulat din domeniul inconştientului să „iasă la lumină” decât simplul palpabil, iar ulterior prin efortul de a introductiv publicat în volumul La Ţigănci şi alte şi să fie asumat de către destinatarul procedurii găsi, de a întrezări elemente prevestitoare ale unui povestiri, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969), psihanalitice. „dincolo” fascinant. Această dimensiune nu trebuie adoptă în opera lui Eliade două ipostaze: pe de o neapărat să ne ofere nemurire întru fericire ori vreun parte, dimensiunea distinctă, ce se opune realului ­ar putea ca misticul veritabil să cultive stadiu astral de desăvârşire dublat de reţinerea şi este accesibilă exclusiv iniţiatului (fapt vizibil în echivocul, misteriosul şi discretul într­o personalităţii: acestea sunt elemente care ne apar Secretul doctorului Honigberger), iar, pe de altă manieră capabilă să le potenţeze valoarea parte, un strat discret care se contopeşte cu profa­ drept naturale pentru căutarea misticului, pentru că S suntem familiarizaţi îndeosebi cu viziunea creştină şi să întregească experienţa aşa­zis profană prin nul, permiţând chiar treceri de neperceput între explorarea unor zone inedite ale existenţei, ascunse dimensiuni (sugestiv în acest sens este periplul lui asupra universului. În realitate, această nelinişte răscolitoare a însetatului după divin se poate împăca sub masca banalului. Indiferent dacă travaliul mistic Gavrilescu din La Ţigănci). Proximitatea sacrului este absurd sau nu, o rătăcire spirituală ori însăşi scufundă conştiinţa celui care­l „întâlneşte” în şi cu alte poziţii metafizice, care n­ar accepta calea cea bună, transpunerea sa în artă, prin imensitatea eternului din care a ţâşnit timpul, în sfera posibilitatea păstrării individualităţii după moarte, ilustrarea strălucită a acestei intuiţii a sacrului, aşa inefabilului, a începuturilor, în illo tempore, întregind dar ar susţine, de pildă, o (re)absorbire în divinul şi desăvârşind experienţa anterioară, eminamente impersonal „aflat” dincolo de graniţele vizibilului. cum apare la Eliade, are o forţă estetică formidabilă profană a omului, nicidecum anulând­o. Aşa cum Un astfel de drum spiritual poate fi inspirat şi de o ce merită cultivată şi în viitor. Întrebarea iniţială indică şi Eliade în Solilocvii (Editura Humanitas, concepţie a unei Lumi a Ideilor în manieră platonică, rămâne, totuşi, deschisă: „Ce este, deci, timpul?” Poezie fără frontiere Traduceri de Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG şi Germain DROOGENBROODT Harfă Vânzare Ivan Hristov (Bulgaria) Rose Ausländer (Cernăuţi, 1901 – Düsseldorf, 1988) Harfă mi­e trupul tău Craiova freamătă corzi deasupra Primăvara Germain Droogenbroodt cutiei rezonante vând degetele mele ciupesc viorele de prin grădini Desene dintr­un port Fremătător oraş al artei şi culturii gâtul pierdute prin veri José Gorostiza (Mexic) încrustat în malul Jiului întinsa suprafaţă trandafiri de hârtie dărâmat de cutremure acuităţi crizanteme din cuvinte pentru Roberto Montenegro ars din temelii de turci triunghi din toamnă dar asemănător unei păsări Phoenix un arc de vânătoare din iarnă 1. Revărsatul zorilor victorioase trubaduri flori de gheaţă la fereastra ridicându­se curajos din propria­i cenuşă truveri mamei mele plecate Peisaj marin rezidindu­şi uimitoarele monumente minesengeri Astfel trăiesc tablou pictat în note ce apasă. pieţe şi palate, oaza verde de pe­o zi pe alta Dorm toate. a Parcului Romanescu Monteverdi până­ntunericul mă prinde Se desprinde aurora cu mândrie arătând la Muzeul de Artă Gluck în chip de glob fascinantele lucrări ale lui Brâncuşi Berlioz Noaptea pe ape suspendat. mângâind în acelaşi timp ochiul şi urechea: Glissandoul specific elogiez Şi viaţa anevoie prinde­a fi fântânile, dansând bucuroase stopează rezonanţa. luna şi stelele miracolul de luntrii trecătoare pe melodiile clasice ale lui Vivaldi şi Strauss Las în blândă cădere până când soarele răsare peste tăcerea albă din nisipuri. Craiova, fremătător oraş al artei şi culturii una sau două mâini iar el zilei Craiova cea plină de iubire pe corzi să odihnească. mă vinde 8 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi Făuritori ai Marii Uniri, martiri în închisorile comuniste (VII) Ilie POPA şi prezidează o mare adunare populară prin care cu Pantelimon Halippa, Ştefan Ciobanu şi Ion Pelivan, Daniel a organizat secţia de plasă a Partidului Naţional au făcut parte din delegaţia care a adus la Iaşi Actul Moldovenesc. Preşedintele Daniel Ciugureanu a fost Unirii Basarabiei cu România şi a fost înmânat Ciugureanu ajutat de V. Ungureanu, preşedinte al comitetului de solemn MS Regelui Ferdinand I al României. După voloşte, şi de M. Sarandea, secretar al comitetului de Unire, Daniel Ciugureanu a demisionat din funcţia aniel Ciugureanu, voloşte. Principalele hotărâri adoptate atunci au fost: de premier, pentru a intra în Guvernul României născut la 9 decem­ biserica din Basarabia trebuie să fie independentă, împreună cu Ion Inculeţ ca miniştri pentru Basarabia, brie 1885 în satul D preoţii nu pot fi decât moldoveni, iar slujba dumne­ conform condiţiilor Unirii. Şirăuţi, ţinutul Hotin, gubernia Basarabia din Imperiul zeiască să se facă în limba noastră strămoşească; Daniel Ciugureanu a fost ministru pentru Ţarist (astăzi Şirăuţi, Briceni, Republica Moldova), şcoala trebuie să fie adevăratul izvor de lumină şi Basarabia în patru guverne ale României Mari: în a fost fiul preotului Alexandru Ciugureanu şi al ştiinţă şi toată învăţătura Guvernul Alexandru Marghiloman, în Guvernul profesoarei Ecaterina Ciugureanu, o familie nobilă în şcolile noastre Constantin Coandă, în Guvernele I.C. Brătianu de intelectuali. să se facă în limba şi în Guvernul Athur Văitoianu. Şi­a început învăţătura în familie. Studiile primare strămoşească; tot le­a făcut în satul natal, cele secundare în oraşul pământul din Basarabia a 1 septembrie 1919, Daniel Bălţi, apoi a urmat Seminarul Teologic din Chişinău. să fie dat la ţărani Ciugureanu, ca ministru pentru Studiile universitare le­a făcut, începând din 1905, şi plugari, fără plată; Basarabia în Guvernul I.C. Brătianu, la Facultatea de Medicină a Universităţii „Sfântul L colonizarea pământurilor a fost trimis de către Ion I.C. Brătianu într­o Vladimir” din Kiev. A susţinut examenele de absol­ Basarabiei cu străinii misiune specială la Paris, la lucrările Confe­ vire cu rezultate excepţionale în faţa unei comisii să se oprească. rinţei de Pace, unde a stat mai multe luni. medicale, în lunile septembrie şi octombrie 1912, Între 20 şi 27 La 10 noiembrie 1919, Radu Rosetti, Ion şi pe 16 octombrie 1912 a obţinut diploma de medic, octombrie 1917 a avut Pelivan şi Daniel Ciugureanu au fost delegaţi ai dar în posesia Diplomei de medic chirurg­urolog loc în Casa Eparhială Guvernului Român la Londra pentru a participa nr. 31180­5151 a intrat abia pe 2 iulie 1913. din Chişinău congresul la o întâlnire cu Winston Churchill, care solicita A practicat chirurgia mai întâi la spitalul din satul soldaţilor moldoveni autorităţilor române o înţelegere cu Anton Vorniceni, Străşeni, în 1913, apoi la spitalul din la care au participat Denikin, comandantul forţelor alb­gardiste Hânceşti în 1914, la Spitalul „Regina Maria” din aproximativ 1.000 de din Ucraina, dar înţelegerea nu a mai avut loc Chişinău în 1927, la Spitalul „Doctor Ion Cantacuzino” delegaţi de la diferite datorită înfrângerilor suferite de aceste forţe. din Bucureşti din 1938 şi la Spitalul Central „I.O.V.”, unităţi militare. La La 16 noiembrie 1919, deputaţii şi senatorii tot din Bucureşti, din 1944. congres s­a hotărât, Basarabiei româneşti votează o moţiune de S­a manifestat încă din tinereţe în lupta pentru printre altele, crearea aderare la Actul Unirii ratificat de Sfatul Ţării emanciparea românilor moldoveni din Basarabia. Sfatului Ţării, ca organ în 1918, iar la 19 noiembrie 1919, Pantelimon Astfel, în 1908, împreună cu alţi tineri basarabeni, suprem de conducere al Halippa transmite din Chişinău, printr­un a înfiinţat cercul Deşteptarea. Printre aceştia amintim republicii. În acest scop, a fost format un Birou ambasador, o scrisoare oficială cu această moţiune, pe Alexei Mateevici (autorul poeziei Limba noastră), de organizare din care a făcut parte şi Daniel lui Ion Pelivan şi Daniel Ciugureanu, care se aflau Simion Murafa, Ştefan Ciobanu, Ştefan Berechet, Ciugureanu. Astfel, Sfatul Ţării şi­a putut ţine şedinţa la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris din 1919. Dimitrie Bogos şi alţii, Daniel Ciugureanu fiind ales inaugurală la 21 noiembrie (4 decembrie pe stil vechi) Ei participă şi la Tratatul de Pace de la Paris din preşedinte. Scopul acestei asociaţii era luminarea 1917. 1920, ca reprezentanţi ai Basarabiei, prin care s­a moldovenilor, deşteptarea conştiinţei lor naţionale, Delegat în Sfatul Ţării din partea Partidului încheiat definitiv chestiunea unirii Basarabiei cu lupta pentru dezrobire şi pentru Unire cu România. Naţional Moldovenesc a fost Daniel Ciugureanu, România. În aceeaşi perioadă, Daniel Ciugureanu Dar, din cauza înăspririi regimului, după doi ani, fiind şi deputat în Sfatul Ţării de la 21 noiembrie a participat la Londra şi Paris la mai multe conferinţe cercul a fost nevoit să­şi suspende activitatea, (4 decembrie) 1917 până la 16 ianuarie (29 ianuarie) în care a vorbit publicului european despre unitatea acţiunile lui Daniel Ciugureanu atrăgând atenţia 1918. (Alexandru Chiriac, Membrii Sfatului Ţării naţională a românilor. autorităţilor ruse, care l­au arestat în mai 1912. (1917­1918), Ed. Fundaţiei Culturale Române, Daniel Ciugureanu a fost ales în Parlamentul Un grup de intelectuali moldoveni a fondat la Bucureşti 2001) României Mari în repetate rânduri, astfel: deputat Chişinău, în mai 1913, revista Cuvânt moldovenesc de Chişinău în 1919; deputat de Cetatea Albă în şi apoi, în 1914, ziarul cu acelaşi nume, care va a 16 ianuarie (29 ianuarie) 1918, dr. Daniel 1922 şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor în deveni elementul central în mişcarea pentru trezirea Ciugureanu a fost ales de către Sfatul Ţării 1922–1923; deputat de Lăpuşna în 1926; deputat conştiinţei naţionale a moldovenilor. Prima ediţie preşedinte al Consiliului de Miniştri al de Hotin în 1933; senator de Tighina în 1935; a ziarului a fost tipărită la 1 ianuarie 1914, iar ultima L Republicii Democratice Moldoveneşti. Fiind şef al vicepreşedinte şi preşedinte al Senatului Regatului la 7 ianuarie 1919. Proprietarul revistei şi ziarului guvernului, el a respins toate pretenţiile teritoriale ale România Mare în 1936–1937. a fost Vasile Stroescu, primul redactor­şef, Nicolae Ucrainei, care dorea să anexeze de la început nordul În 1932 Daniel Ciugureanu se stabileşte Alexandri, care a fost înlocuit la 2 februarie 1917 cu Basarabiei (Hotinul), sudul Basarabiei (Bugeacul), în Bucureşti. Pantelimon Halippa. În aprilie 1917, ziarul a devenit urmând apoi şi toată Basarabia, a făcut tot ce i­a stat După cedarea Basarabiei către URSS, în iunie oficiosul Partidului Naţional Moldovenesc, când s­au în putere ca să oprească omorurile, violurile şi jafurile 1940, circa 120.000 de basarabeni şi bucovineni s­au pus bazele acestui partid. Printre colaboratorii revistei venite din partea ostaşilor bolşevizaţi ruşi, care, refugiat în capitala României şi în alte locuri din ţară, şi ai ziarului Cuvânt moldovenesc au fost: Nicolae aflându­se în retragere de pe frontul românesc spre iar la Bucureşti s­a înfiinţat „Cercul Basarabenilor”, Alexandri, Pantelimon Halippa, Simion Murafa, Rusia, devastau moşiile moldovenilor şi jefuiau a cărui conducere avea următoarea componenţă: Alexei Mateevici, Daniel Ciugureanu, Onisifor Ghibu, populaţia din Basarabia, fiind nevoit să solicite Ion Inculeţ, preşedinte de onoare; Daniel Ciugureanu, Gheorghe Stârcea, Ion Pelivan, Teodor Inculeţ şi alţii. ajutor din partea Armatei Regale Române. preşedinte executiv; Gherman Pântea şi Nicolae La 24 ianuarie (6 februarie) 1918, Sfatul Ţării Bosie­Codreanu, vicepreşedinţi; Pantelimon Halippa, rupul de intelectuali şi funcţionari a proclamat independenţa Republicii Democratice Ion Pelivan, Petru Cazacu, membri. Scopul acestui moldoveni care au pus bazele Partidului Moldoveneşti, iar Daniel Ciugureanu în calitatea cerc era acordarea de ajutor material refugiaţilor GNaţional Moldovenesc şi­a propus ca lui de prim­ministru a trimis un act diplomatic de basarabeni şi plasarea lor în câmpul muncii. scop lupta pentru dobândirea drepturilor cetăţeneşti recunoaştere a independenţei Republicii Democratice În 1942, Daniel Ciugureanu a fost mobilizat în şi naţionale pentru moldovenii din Basarabia şi de Moldoveneşti următoarelor state: Anglia, Franţa, Al Doilea Război Mondial în calitate de medic militar, dincolo de Nistru. Lista candidaţilor Partidului Naţional Germania, Grecia, Italia, Statele Unite ale Americii, având gradul de căpitan, iar după încheierea războ­ Moldovenesc pentru mandatele de deputat în Sfatul Turcia şi altele. Dar, Daniel Ciugureanu considera iului a fost medic chirurg la Spitalul Central „I.O.V.” Ţării, în ordinea înscrierii, cuprinde 12 persoane: independenţa Basarabiei numai ca o perioadă de din Bucureşti, de unde s­a pensionat în 1946. Vladimir Chiorăscu, Teofil Ioncu, Ion Pelivan, Daniel tranziţie până la Unirea cu România. Se deplasează Ciugureanu, Alexandru Groapă, Gheorghe Buruiană, de câteva ori la Iaşi pentru a discuta cu oficialii fost arestat în noaptea de 5 spre 6 mai Porfirie Fală, Anton Crihan, Teodor Coropceanu, români chestiunile legate de Unire, discută personal 1950 (Noaptea demnitarilor) de organele de Eufimie Popovici, Ion Codreanu şi Mihail Minciună. cu MS Regele Ferdinand I al României, cu Alexandru Securitate şi, potrivit istoricilor Constantin C. Daniel Ciugureanu urmărea permanent evoluţia Averescu, cu Alexandru Marghiloman şi cu Nicolae A Giurescu şi Ion Nistor, a murit la 6 mai 1950, la Turda, evenimentelor politice, revoluţionare şi, pe măsură ce Iorga. în timpul transportului foştilor demnitari la Închisoarea Imperiul Rus se dezintegra, el îşi intensifica acţiunile La 27 martie (9 aprilie 1918), Sfatul Ţării în frunte Sighet, suferind un atac de congestie cerebrală în unioniste, organizând adunări, congrese şi activând cu Ion Inculeţ a votat cu majoritatea voturilor pentru duba în care era închis. A fost dus la spitalul din în sprijinul Partidului Naţional Moldovenesc. Astfel, Unirea Basarabiei cu România. Turda, unde a decedat. Potrivit evidenţelor Securităţii, la 16 mai 1917, în comuna Lăpuşna, Hânceşti, La 28 martie (10 aprilie) 1918, a doua zi după a decedat la 19 mai 1950 în Penitenciarul Sighet. din Basarabia, Daniel Ciugureanu organizează declararea Unirii, Daniel Ciugureanu, împreună Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 9 Curtea de la Argeş 8 (Din)Spre rădăcini Etimologia câtorva macrohidronime din România Mihai VINEREANU cest articol se va ocupa de etimologia de ani. Acest sufix se regăseşte la toponimele dar şi în Lituania, unde există câtorva macrohidronime (denumirea marilor şi hidronimele celtice din Galia. două râuri cu nume similar, Acursuri de apă) de pe teritoriul României de Cerna este hidronim şi toponim reprezentând Alutis, Aluote, care trebuie azi şi a unor zone adiacente, demers din care rezultă denumirea mai multor râuri şi localităţi din România. asociate cu leton. aluots că ele au o origine indo­europeană. Atestate de la Este atestat la autorii antici sub forma Dierna (autorii „izvor”, iar în Iran avem Herodot şi Strabon până la Iordanes şi Constantin latini) sau Tsierna (la autorii de limbă greacă), azi hidron. Aluta. Menţionăm că din cele mai vechi Porfirogenetul, hidronimele din Ardeal demonstrează Orşova, oraş situat la gura râului numit şi azi Cerna. timpuri şi până astăzi, în toate aceste ţări se vorbesc că teza lui Roesler şi a adepţilor lui – cum că ungurii Hidronimul Criş este denumirea a trei râuri din limbi indo­europene. ar fi găsit un teritoriu pustiu la venirea lor in Transil­ vestul României (şi estul Ungariei). La Iordanes apare Prin urmare, toate aceste hidronime sunt de vania – nu are niciun temei ştiinţific. sub forma Crisia. Provine de la acelaşi radical ca şi origine proto­indo­europeană, fiind înrudite între După ultimele teorii, în special, cea a arheologului Cerna. Forma maghiară este Körös fiind un împrumut ele şi raportându­se la letonul aluots „izvor”. britanic Collin Renfrew, indo­europenii au ajuns în din daco­română. Acest hidronim provine din proto­ Timişul curge spre vestul României şi se varsă în Europa (prin Balcani) acum aproximativ 9.000 de ani, indo­europeanul (PIE) *kers­, krsno­ „negru”. Tot Dunăre. Este atestat sub forma Tibiscos la Ptolemeu iar în spaţiul carpato­danubian cu 1.000 de ani mai de la acest radical provine şi Cerna. Este evident (sec. II, d. Ch.), Tibisia la Iordanes (sec. VI, d. Ch.), târziu. Populaţia locală mezolitică fiind extrem de că şi a cerni, respectiv cerneală, au aceeaşi origine. iar mai târziu Timisas ori Timeses la Constantin rară, nu a lăsat urme lingvistice importante, după În vechiul spaţiu proto­indo­european, ulterior Porfirogenetul (sec. XI). cum se va citi mai jos. geto­dacic, există mai multe cursuri de râu care Lingvistul bulgar V. Georgiev (1981) consideră Este cunoscut apoi în lumea lingvistică şi în au origine comună, cum ar fi: Dunăre, Nistru (rus., că provine din PIE *tibh ­, din care derivă şi gr. tifos cea a istoricilor că macrohidronimele se păstrează ukr. Dniestr), Nipru (rus., ukr. Dniepr) şi Don. „mlaştină”. Este cunoscut că în judeţul Timiş sunt cel mai bine de­a lungul timpului. Studiul etimologic şi azi cele mai multe mlaştini din ţară. Toponimul al macrohidronimelor din Transilvania atestă locuirea, Timişoara este un derivat al lui Timiş. Prin sec. IX­X existenţa continuă a unei populaţii indo­europene timp are loc trecerea lui b > m, fenomen destul de frecvent de circa 8.000 de ani, ceea ce a permis transmiterea întâlnit în limba română (dar şi în albaneză). Vedem acestor denumiri de atunci şi până astăzi, de la indo­ că deja în sec. XI (la Porfirogenetul) forma apare europeni la urmaşii lor pelasgii (sau proto­traco­ilirii), cu m în loc de b. Top. Timişoara a fost împrumutat traco­iliri şi, în sfârşit, la descendenţii direcţi ai în maghiară sub forma Temesvar. acestora, românii. În sfârşit, Tisa curge de la est la vest, trecând pe O teorie ceva mai veche, aceea a Marijei graniţa de nord a României, apoi în Câmpia Panonică Gimbutas, care considera că populaţia din Vechea şi se varsă în Dunăre. Apare mai întâi sub forma Europă era ne­indo­europeană, este puternic Patissus, iar mai târziu din ce în ce mai mult sub contrazisă chiar de argumentul hidronimic. Dacă formele Tisas (Priscus, Amb., sec. V), Tisia (Iordanes, populaţia foarte numeroasă din zonă ar fi fost sec. VI) Este evident că ultimele două sunt prescurtări ne­indo­europeană, indo­europenii veniţi din nordul ale formei mai vechi Patissus > *Patissa. Mării Negre care, după această teorie, i­ar fi supus Acest hidronim provine de la PIE *pet­ „a (se) şi asimilat pe localnici, ar fi preluat in mod natural răspândi, a se lăţi, a se extinde” (IEW, 824), radical denumirile marilor cursuri de apă de la ne­indo­ destul de răspândit în limbile indo­europene (cf. europeni, aşa cum se întâmplă întotdeauna în astfel DELR, 838). Tot de la acest radical provine şi rom. de cazuri. Numai că aceste hidronime au o origine padină sau avesticul pathana „larg, întins” şi lat. pateo indo­europeană. Acest fapt confirmă teoria că indo­ oate provin din PIE *danu­ „râu”, păstrat „a întinde, a extinde”. Este cunoscut faptul că Tisa europenii sunt în Europa de mult mai multă vreme. cu acest sens în limbile sanskrită, avestică se revarsă primăvara provocând mari inundaţii. În a doua jumătate a secolului XIX, un autor Tşi ossetă: cf. skr. dana „râu”, avestic. danu austriac pe nume Robert Roesler a scris o lucrare „râu, izvor”, osset. don „apă, râu”. Danubius este atele prezentate în acest articol demon­ în care încerca să demonstreze că poporul român varianta celtică a acestui hidronim, preluată strează o dată în plus ca teoria roesleriană s­ar fi format la sud de Dunăre şi ar fi ajuns la nord de romani de la gali. este lipsită de orice fundament. Studii de Dunăre, cândva, după anul 1000 d. Ch., mai Walde­Pokorny arată că Nipru provine din *Danu­ D similare în domeniul arheologiei, oronimiei şi toponi­ precis, după venirea ungurilor în Panonia şi Ardeal. apara „râul din spate”, iar Nistru din Danu­nazdya miei pot demonstra acelaşi lucru. Mai nou, geneticieni Teoria, susţinută şi azi de unguri, este infirmată de „râul din faţă”. Prin urmare, aceste denumiri au fost celebri, între care L.L. Cavalli­Sforza, fondatorul faptul că invadatorii au preluat în fapt denumirile date de un anumit trib indo­european care locuia geneticii antropologice, arată că populaţia maghiară marilor cursuri de apă de la localnici, denumiri având între Nistru şi Nipru cu mai multe mii de ani în urmă. nu are mai mult de 10% gene de la vechii maghiari, o atestare de aproape 2.500 de ani, cum am menţio­ Amintim că, în antichitate, pe ambele maluri ale restul provenind de la populaţia asimilată de unguri. nat mai sus. În plus, pe lângă hidronime, există tot Nistrului, numit şi Tyras, trăiau tyrageţii, un trib din Se pune întrebarea: care populaţie era aceasta dacă, atât de multe dovezi arheologice, în special mormin­ marea ramură a geţilor. Trebuie adăugat faptul că conform istoricilor unguri, Ardealul şi chiar Panonia tele dacice din Transilvania (cum sunt cimitirele primele recensăminte efectuate de guvernul ţarist erau pustii la venirea lor pe aceste locuri? QED! dacice de la Bratei, din sec. IV­V şi respectiv sec. de la sfârşitul secolului al XVIII­lea arată că populaţia VI­VII), precum şi numeroase alte dovezi arheologice între Nistru şi Nipru era 80% românească. din acea perioadă care demonstrează incontestabil Mureşul este râul din centrul Transilvaniei care Bibliografie selectivă prezenta străveche şi continuitatea neîntreruptă curge de la est la vest, vărsându­se în Tisa. Apare L.L. Cavalli­Sforza, Genes, Peoples and Languages, North Point Press, New York, 2000. a populaţiei ne­maghiare pe acest teritoriu. sub forma de Maris, Marissios la Herodot şi la Strabo N. Drăganu, Românii în veacurile IX–XIV pe baza sau Marisia la Iordanes. Acest hidronim provine din toponimiei şi a onomasticei, Bucureşti, 1933. ârzava este un râu mai mic din sud­vestul PIE *mor­, *mory­sio­ „apă stătătoare, mlaştină” (IEW, C. Poghirc, Sur les éléments de substrat du roumaine, Ardealului, nu departe de Sarmizegetusa, 748). Într­adevăr, Mureşul curge în mod preponderent Dacoromania, 1, Freiburg, 1973. menţionat de izvoarele antice sub forma în zonă de câmpie, cu inundaţii pe perioada primă­ R. Roesler, Romänische Studien: Untersuchungen zur B älterren Geschichte Romäniens, Duncker & Humboldt, latinizată Bersobis sau Bersovia (cf. Giurescu, I, verii, fapt care justifică denumirea. Magh. Moros este 125; Decev, Thrak., 54). Cu toate că este un râu mai un împrumut din daco­română (vezi, DELR, Mureş). Leipzig, 1871. mic, el este menţionat de autorii antici pentru că pe Râul Olt, care izvorăşte din estul Ardealului, curge M. Vinereanu, Originea traco­dacă a limbii române, cursul acestui râu s­au deplasat trupele romane de mai întâi spre vest, apoi spre sud, străbate Carpaţii Editura Pontos, Chişinău, 2002. la Tapae spre Sarmizegetusa. Toponimul Tapae de Meridionali şi toată Muntenia, vărsându­se în Dunăre. M. Vinereanu, Dicţionarul Etimologic al Limbii Române, pe baza studiilor de indo­europenistică (DELR), Alcor­ atunci este azi Tăpia. Acest hidronim prezintă sufixul Este atestat sub forma Alutas la Ptolemeu (sec. II), Edimpex. Bucureşti, 2008. ­ava, considerat de numeroşi autori de origine slavă, apoi Alutus. Formele Olt, Oultet (cf. Poghirc) se A. Walde, J. Pokorny, Indogermanisches Etymolo­ deşi el apare la un hidronim menţionat acum 2.000 găsesc în occitană (Provence, Franţa), Olt, Oultet, gisches Wörterbuch (IEW), Bern, München, 1959. oartea lui Daniel Ciugureanu a survenit în circumstanţe suspecte. probleme sociale şi economice, una dintre ele fiind revista Societatea de mâine, Se presupune că a fost îngropat în Cimitirul săracilor de la Sighetul apărută între anii 1925 şi 1930. MMarmaţiei, locul exact nefiind cunoscut până în prezent. Gheorghe Daniel Ciugureanu a primit următoarele decoraţii: Ordinul Coroana României Ciugureanu, fiul politicianului, a ridicat la Sighet, în 1993, în memoria tatălui său, în gradul de Mare Cruce (30.03.1918); Ordinul Steaua României în gradul de o troiţă care se află alături de troiţa în memoria altui martir al neamului românesc, Mare Ofiţer (21.10.1922); Crucea Comemorativă a Războiului 1916–1918 fără Iuliu Maniu. Tot în 1993, la Mănăstirea Cernica, Gheorghe Ciugureanu a ridicat barete (15.02.1924); Ordinul Ferdinand I în gradul de Mare Ofiţer (3.04.1931); pentru tatăl său un cenotaf (mormânt fără oseminte) aflat între mormintele lui Ion Medalia Ferdinand I (31.03.1932); Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” Pelivan şi Pantelimon Halippa. (Vitalie Ciugureanu, http://m.adevarul.ro/cultura/ în grad de Mare Ofiţer (7.04.1933); Semnul onorific Vulturul României în gradul istorie/generatia­marii­uniri­episodul­4­danielciugureanu­ministrii­romaniei­mari­ de Comandor, cl. II­a (9.05.1935). mort­sighet­1_5ac7ac35df52022f758108f9/index.html) Se poate afirma că Daniel Ciugureanu a rămas în istorie drept „prim­ministrul Daniel Ciugureanu a publicat, alături de Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Vasile întregitor al Basarabiei“ şi ca „un Iuliu Maniu basarabean“. (https://ro.wikipedia. Goldiş, Simion Mehedinţi, Dimitrie Gusti, Onisifor Ghibu şi alţii, în reviste pentru org/wiki/Daniel_Ciugureanu) 10 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Remember Centenarul naşterii lui I.D. Sîrbu Tudor NEDELCEA tlet al mizeriei”, şi condamnat iniţial la un an, apoi la trei şi în final S­a vorbit mult despre exilul craiovean al marelui figură emblema­ la şapte ani de închisoare şi patru ani de interdicţie, scriitor, oraşul fiind numit „Isarlâk”. Deşi aici, în „Atică a epocii ante pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Destinul său, Cetatea Băniei, a publicat 10 cărţi şi avea pregătite şi postbelice („Viaţa mea este de la conferenţiar universitar la puşcăriaş, l­a inspirat încă patru, totuşi, el nu s­a simţit ca acasă. „Dintre tratatul meu de Morală şi pe Marin Preda în realizarea personajului Victor toate puşcăriile mele, Craiova mi se pare astăzi a Politică”), Ion Dezideriu Sîrbu Petrini din romanul Cel mai iubit dintre pământeni. fi cea mai cumplită şi cea mai absurdă. Fiindcă e pe se naşte la 28 iunie 1919, Trădat de propria soţie şi de prieteni, unii devenind viaţă.” Aici a avut prieteni adevăraţi; în primul rând, în „colonia minerească poli­ martori în proces (Mihu Dragomir, I. Olteanu, Al. pe Grigore Traian Pop, absolvent al Filosofiei clujene etnică şi mozaicată” Petrila, Mirodan, Şt.Aug. Doinaş („Doinaş – martorul fatal ca şi el, apoi pe cei din Naţionalul craiovean (Amza unde­şi începe studiile primare, cele gimnaziale şi al acuzării în primul meu proces”). Până la sfârşitul Pellea, Al. Dincă, Emil Boroghină, Marian Barbu, liceale urmându­le la Petroşani. În vacanţa de vară vieţii, I.D. Sîrbu a aşteptat cu bagajele la uşă să I. Jianu, Al. Firescu, C. Gheorghiu, Nataşa Raab, a anului 1937, lucrează la Atelierele Centrale din fie ajutat de Şt.Aug. Doinaş să revină în Bucureşti. I. Colan etc.), pe unii intelectuali locali (Ovidiu Petroşani, având ocazia să şlefuiască „nişte forme Gherman, D. Velea, I. Jianu, Lucian Cherata, Marian trapezoidale”, care formau Coloana Infinitului. Aici rdinul de arestare este semnat de oribilul Barbu, Romulus Diaconescu, C. Matei, Ov. Ghidirmic, a avut ocazia să­l cunoască pe C. Brâncuşi, „un fel Nicolski, iar printre torţionari figura şi Tudor T. Nedelcea etc., etc.). Dar, din păcate, au fost unii, de popă mic şi al dracului” care „venea şi ne înjura OVornicu: „Foarte calm, măsurat, dozându­şi cu funcţii politice şi administrative sau cu mari mărunt şi într­o oltenească repezită, de neînţeles. [...] hipnotic vorbele şi relaţii securiste care l­au amăgit profund. Unul Şi popa ăla, de ne înjura gorjeneşte, era Brâncuşi, privirea, mi­a explicat dintre aceştia, de pildă, i­a furat şi un post, aşa bagă­l­aş olteneşte «în infinitul muică­sii»”. După că dacă nu renunţ la cum scrie, dezamăgit, I.D. Sîrbu Etei Boeriu. susţinerea bacalaureatului la Deva (iunie 1939), încăpăţânarea mea, I.D. Sîrbu este autorul unei opere însemnate: a fost încorporat, devine elev al Şcolii de ofiţeri de organele vor fi nevoite rezervă din Craiova, lăsat la vatră la 25 noiembrie să­mi «rupă şira proză, dramaturgie, eseistică, memorialistică, el fiind 1940 ca sublocotenent. În septembrie 1940, se spinării».[...] Pe Tudor unul dintre puţinii care a avut o literatură de sertar: înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Univer­ Vornicu l­am reîntâlnit Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Lupul şi Catedrala, sităţii din Cluj (mutată la Sibiu, ca urmare a raptului pe holul Televiziunii, Adio, Europa! Ascensiunea sa reală s­a produs teritorial hotărât prin Diktatul din Viena). Aici îl prin 1983 (ultima mea post­mortem, după revoluţia din 1989. Au scris cunoaşte pe Lucian Blaga, care­i va deveni părintele vizită la secţia de teatru sau au editat din creaţia sa Marin Sorescu, I. Vartic, său „moral­metafizic” şi are profesori renumiţi: TV). El m­a recunoscut. D. Velea, Marius Ghica, Toma Velici, Ov. Ghidirmic, Liviu Rusu, D. Popovici, O. Ghibu, D.D. Roşca, «Eşti Sîrbu?», mi­a zis. Virgil Nemoianu, Mihai Barbu, Marian Barbu, Gh. N. Mărgineanu. Devine unul dintre membrii marcanţi Am făcut semn că da. Grigurcu, C. Cubleşan, Toma Grigore, I. Lascu, ai Cercului literar de la Sibiu (Radu Stanca, I. Negoi­ «Cum, s­a mirat el, Lelia Nicolescu, Sorina Sorescu, Elvira Sorohan, ţescu, E. Tudoran, Şt.A. Doinaş, O. Cotruş, Cornel trăieşti!?» Şi, făcându­şi N. Oprea, Antonio Patraş, Tudor Nedelcea etc. Regman, N. Balotă etc.). Cu simpatii proletare, cruce, s­a îndreptat publică în ziarul Ţara (Sibiu) articolul Muncitorii, se spre ascensor. Sit tibi, ar, cel care l­a impus cu argumente înscrie în PCR, este pedepsit prin trimiterea pe front, Tudor, terra levis.” irefutabile a fost Eugen Simion. A rămas în iunie 1940. „A făcut războiul în Est şi Vest, este În timpul efectuării Dîncântat la citirea primului volum din om de stânga şi, pentru că are simţul justiţiei şi nu puşcăriei, moare Lucian Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. Ca atare, i­a îngăduie turcirea spiritelor, este băgat în mai multe Blaga şi tatăl său („o figură uriaşă, numai cu Blaga dedicat nr. 10­12/1995 din Caiete Critice (244 p.), rânduri în închisorile comuniste.” (Eugen Simion) l­am putut compara”). cu participarea lui Valeriu Cristea, Şt.Aug. Doinaş, Un destin asemănător cu al lui Petre Pandrea. Este eliberat la 6 februarie 1963, dar nu i se Cornel Regman, Virgil Nemoianu, Grigore Traian În martie 1945, susţine licenţa cu teza De la permite să rămână în Bucureşti, unde îşi avea domi­ Pop, Tudor Nedelcea, Daniel Cristea­Enache, Viorica arhetipurile lui C.G. Jung la categoriile abisale ale ciliu, ci e trimis vagonetar la Petrila. Graţie directorului Guy Marica, Val. Silvestri, Marin Sorescu, Răzvan lui Blaga, chiar la idolul său, autorul Poemelor luminii, adjunct al Teatrului Naţional din Craiova, Al. Dincă Voncu, D. Velea, D. Micu, Adrian Dinu Rachieru, iar în 1947 îşi susţine doctoratul cu teza Funcţia (care­l ia pe propria răspundere), este transferat, la O. Soviany, Călin Căliman, Ileana Berlogea etc. epistemologică a metaforei. Devine profesor suplinitor 1 august 1964, secretar literar la Naţionalul craio­ Apoi, în renumita colecţie Opere fundamentale a la Academia de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj, vean, unde are realizări notabile: festivaluri naţionale, Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Eugen apoi asistent­suplinitor şi apoi titular la Catedra de organizează arhiva teatrului (cu C. Gheorghiu), e Simion a editat, în 2013, în două volume, Jurnalul estetică a Universităţii clujene şi conferenţiar la 1 fondatorul Societăţii Culturale „I.L. Caragiale”, iniţiază unui jurnalist fără jurnal şi Corespondenţa (1598 p.), februarie 1940, post din care e înlăturat după doar „conferinţe experimentale”. Nu i se permite, însă, cu un pertinent studiu introductiv, din care cităm: opt luni. Odată cu el, pentru „orientări idealiste”, sunt să susţină conferinţe şi la Universitatea din Craiova. „Spirit acut până la vehemenţă, cu nuanţe mesianice, scoşi din învăţământ, prin reforma învăţământului, Primeşte drept de publicare abia în vara anului 1967. moralist de clasă pus mereu pe harţă, sarcastic L. Blaga, Liviu Rusu, pe care refuză categoric să­i Se pensionează medical la 10 octombrie 1973. până la cruzime, totuşi nu într­atât încât să suprime demaşte (în dosarul său e menţionat „A afirmat În octombrie 1981 pleacă în Germania, Franţa, în el umorul. Pentru o vorbă de spirit este în stare că marxismul nu este moral”). Este atacat dur Belgia, Olanda, Danemarca, Elveţia, invitat de un să sacrifice discursul tragic.” de stalinistul A.E. Baconsky („poet ultrajdanovist nepot. Este prima şi ultima sa vizită în Occident. La Centenarul I.D. Sîrbu, Filiala Craiova a Uniunii şi hiperproletcultist din anii 1945­1955”). Se întâlneşte cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca Scriitorilor, Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Consiliul După o scurtă perioadă de profesorat la mai („cu totul altfel decât mi­l închipuiam din scrisori, Judeţean Dolj şi Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi multe şcoli, se transferă la Bucureşti, la Revista de firav şi plângăreţ”), cu Paul Goma („eu nu citisem Aristia Aman” au organizat Colocviul naţional Locul pedagogie, apoi, din 1956, la revista Teatru. Este, din nimic mai de Doamne­ajută de el, ca să mă facă păcate, şi ultimul an când îl vede pe Blaga „plângând. să­mi schimb opinia proastă”). şi importanţa operei lui I.D. Sîrbu în literatura română Fără lacrimi, fără cuvinte, rezemat de contrafortul După o grea suferinţă (cancer în gât), I.D. Sîrbu postbelică, cu participarea unor scriitori locali sau bisericii reformate: «Toţi mă vor uita, opera mea se stinge din viaţă la 17 septembrie 1989, la Craiova. din ţară: I. Lascu, N. Coande, Mihai şi Luiza Şora, va pieri, voi muri singur ca un câine»”. Este atacat Făcându­şi bilanţul, I.D. Sîrbu i se destăinuie Antonio Patraş, V. Spiridon, O. Pecican, Al. Laszlo, dur de Andrei Băleanu, Horia Bratu, H. Zalis, apoi lui Ion Jianu: „Trebuie să recunosc că viaţa mea, Adrian Dinu Rachieru, M. Barbu, N. Oprea, I. Dur, destinul său este marcat de o mare lovitură: la biata mea viaţă, nu a fost nici tragică şi nici comică, Sorin Lavric, Răzvan Voncu, I. Munteanu, Ionel Buşe, 16 septembrie 1957, este arestat pentru „omisiune nici aventuroasă şi nici banală. Am supravieţuit, Horia Dulvac etc. Astfel, Isarlâkul se răzbuna în sens de denunţ”, pentru „nedenunţarea lui Doinaş” subexistând. Am durat şi îndurat, sperând.” invers, benefic. Lacrima Anei Marin Sorescu a mai fost prezent în această rubrică, în luna mai Poemul alăturat este reluat din volumul Moartea ceasului, Ed. Tineretului, 2012. Bucureşti, 1966. Meşterul Manole

Acum am putea să fim şi trişti, Prea frumoase şi iubitoare Ane; Pe care­am urcat până aici, Doar ne despărţim pentru totdeauna, Mă iertaţi că nu v­am mai zidit de vii, Fără să­mi pese de înălţime: Dar să trecem peste asta. Am avut mai multă încredere Voi vă veţi îndepărta de mine, În cărămizi. Lăsându­mă să mă prăbuşesc singur Copaci, vă aşteaptă pădurile. De pe propria­mi zidire – Duceţi­vă. Obiecte, şi ceasuri, şi biblioteci, Aşa cere tradiţia. Ape, vă aşteaptă câmpiile, duceţi­vă. Şi culori, şi meşteri iscusiţi Deci fugiţi cât mai repede, Duceţi­vă şi voi, Care m­aţi ajutat, şi tu, soare, şi voi, munţi, Acum când eu mă fac că mă uit Scări În altă parte... Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 11 Curtea de la Argeş 8 Remember Henry H. Stahl, creatorul metodei de cercetare arheologia socială Filofteia PALLY ntr­o perioadă de reaşezare fundamentală ţăranii, viaţa ţărănimii, devălmăşia aceea, înţelegi. (în alegerea satelor, a ierarhiei valorilor din România Mare, în care El nu ţinea discursuri. Eventual, mai spunea câte s­a urmărit cuprinderea Îsocietatea era cuprinsă de frenezia ambiţilor ceva, aşa, într­o conversaţie particulară. Nimeni tuturor regiunilor istorice personale în plan politic şi social, H.H. Stahl nu avea nu ţinea discursuri politice.” (4) ale României interbelice – astfel de orgolii, fiind mai degrabă atras de munca Pentru o mai mare expresivitate a atmosferei Muntenia, Oltenia, Moldova, de cercetare, pentru a­şi clarifica problemele ştiinţifice monografiste din cadrul cercetărilor de teren, Bucovina, Basarabia şi Transilvania). în plan social şi istoric. De aceea, după întâlnirea lui, este cazul să ilustrăm, în continuare, figura marii Profesorul Gusti şi un grup de zece studenţi au de la mijlocul anilor ’20, cu profesorul Dimitrie Gusti, personalităţi a sociologiei româneşti, Dimitrie Gusti luat contact cu satul, unii pentru prima oară, în puţine a răspuns, la momentul potrivit, când a fost iniţată (1880­1955). Personalitate complexă, foarte zile şi cu o pregătire încă precară. Prima campanie seria monografiilor sociologice de la sate. dinamică, unanim apreciată de apropiaţi şi de monografică nu a adus rezultate sociologice consi­ Talentul şi buna sa pregătire ştiinţifică au atras colaboratori, el a realizat cu succes tot ce şi­a derabile, ci mai mult învăţăminte de luat în seamă, atenţia lui Gusti încă din prima campanie, cea de propus, dintre care se evidenţiază: consacrarea dar a alimentat, din belşug, Seminarul cu idei pentru la Ruşe%u, Brăila, din 1926. Apoi, alături de acesta, şi dezvoltarea sociologiei, organizarea şi amploarea pregătirea următoarelor ieşiri pe teren.” (Ibidem, în cadrul Seminarului de sociologie (care era un dată cercetărilor monografice, reformarea învăţă­ p. 18) atelier studenţesc, cu preocupări vizând găsirea mântului în timpul în care a fost ministru, implicarea atitudinii ştiinţifice adecvate în exercitarea conducerii eficientă în modernizarea Academiei Române, oate aici e locul unde trebuie menţionat că de stat, în opoziţe cu „empirismul îngrozitor” actual, consacrarea prestigiului României prin expoziţiile demararea campaniilor nu ar fi fost posibilă specific clasei politice şi administrative – după cum internaţionale de la Paris şi New York. Pfără charisma profesorului, o manieră definea Gusti), a contribuit la întemeierea unei şcoli În mod paradoxal, deşi „s­a aflat pe culmile gloriei fascinantă de a stimula însufleţirea tinerilor. Iată cum de gândire vizând o mişcare culturală alternativă şi în centrul atenţiei publice decenii întregi, a sfârşit sunt descrise aceste caracteristici ale Profesorului în societatea românească din acea perioadă. în mizerie şi ignorat, marginalizat total de regimul de către Henri H. Stahl: „Tocmai aceasta era marea Dacă, la Ruşeţu, s­a remarcat ca valoros comunist, care nu i­a putut ierta faptul că o parte din lui calitate ca profesor, că a ştiut să­i convingă pe colaborator, campania de la Nereju, Vrancea, din activitatea sa a fost alături de Regele Carol al II­lea. studenţii lui că sunt colaboratorii lui şi să­i convingă, 1927, a fost decisivă pentru cariera ştiinţifică a lui Evacuat din casă, a scăpat de închisoare doar pe fiecare din ei în parte, că au o sarcină, o misiune H.H. Stahl, studierea satului devălmaş vrâncean datorită intervenţiei lui C.I. Parhon, şeful statului personală, de care răspund. Mare pedagog a fost constituind o preocupare de peste zece ani, finalizată în acea perioadă.” (5) Gusti! E singurul profesor – în cariera mea am văzut cu publicarea lucrării Nerej, un village d’une région foarte mulţi profesori – e singurul care a avut această archaïque (vol. I­III, prefaţă de D. Gusti, Bucureşti, calitate. Că n­a reuşit cu toţi, se poate. E normal. 1939). Studierea satului devălmaş i­a deschis lui Dar, ceea ce urmărea el era să te convingă că eşti Stahl poarta către literatura de specialitate mondială. răspunzător de o anumită sarcină ştiinţifică.” (Zoltan „Asemenea sate au existat în multe părţi ale lumii, Rostás, op. cit., 2000, p. 53) Campaniile de cercetare preciza profesorul american Daniel Chirot (1), în au condus la efecte ştiinţifice notabile, îndeosebi în prefaţa unui volum în limba engleză, iar subjugarea ştiinţele sociale, publicarea, în 1940, a monografiei în lor la forţele pieţei reprezintă o dimensiune esenţială trei volume, Nerej, un village d’une région archaïque, a creării lumii moderne. Descrierea elegantă, funda­ coordonată de Henri H. Stahl, fiind printre cele mai mentată teoretic, a mecanismelor care au acţionat semnificative. A urmat cercetarea din vara anului în acest caz, pe parcursul a cinci secole, reprezintă 1928, la Fundu Moldovei, care a beneficiat de meto­ o contribuţie remarcabilă la literatura generală asupra dologie îmbunătăţită şi la care au participat 62 de schimbărilor sociale şi a tranziţiei de la un mod de persoane (tineri colaboratori ai profesorului, dar şi producţie la altul. Multe societăţi coloniale şi semi­ specialişti renumiţi, aşa cum a fost profesorul Francisc coloniale (periferice, cum sunt numite astăzi) au Rainer), grupate în numeroase echipe speciale, con­ avut această experienţă. Volumul lui Stahl contribuie form criteriilor stabilite de Gusti, în teoria sa monografică. şi la dezbaterile din această zonă.” Cea mai apreciată cercetare a fost cea a Drăguşului, din 1929 – prima cercetare din n an mai târziu, campania de la Fundul Transilvania – la care au lucrat 89 de monografişti, Moldovei, din 1928, i­a oferit lui H. Stahl în urma căreia au rezultat cele mai multe lucrări experienţa necesară pentru a contribui, rebuie subliniat că Dimitrie Gusti este publicate, precum şi primul film „sociologic”, Drăguş. U părintele „învăţământului sociologic modern împreună cu alţi consacraţi monografişti, la funda­ Viaţa unui sat românesc. mentarea sociologiei monografice. „…În grupul acela Tîn România”, precum şi cel care „a iniţiat o A urmat, în 1930, campania de la Runcu, Gorj mare al monografiştilor, care a fost, la un moment comunicare coerentă a specialiştilor români şi străini (ultima la care a participat, pe tot parcursul derulării dat, noi am format un fel de nucleu clandestin, ca în domeniul ştiinţelor sociale, în cadrul Institutului ei), în sud­estul României vechi, în care Gusti a să zic aşa. Pentru că, la Fundul Moldovei, ne­am Social Român. În paralel, pe baza unui sistem surprins prin sfaturi competente privind culturile trezit că eram câţiva care aveam mai multă expe­ sociologic original, a organizat cercetarea monogra­ agricole, dar şi prin asigurarea vizitei în teren a rienţă decât toţi ceilalţi. Era Vulcănescu, eram eu, fică a satelor româneşti, a introdus tinerii în practica celor 19 studenţi germani din Leipzig, care ilustrează era Mitu Georgescu, era Xenia Costa–Foru şi cărora cercetărilor de teren, punând, astfel, bazele unei cunoaşterea activităţii şcolii gustiene în medii univer­ ceilalţi ne­au spus că suntem bătrânii. Bătrânii autentice şcoli sociologice. După o scurtă experienţă sitare germane. (6) Monografiei. Aveam mai multe campanii monografice. ministerială, într­un guvern ţărănist, dedicată reformei Venirea la guvernare a Partidului Naţional Şi, în joacă, eu am organizat monografii pe patru învăţământului şi ridicării culturale a satelor, ca Ţărănesc a condus la investirea lui cu importante bătrâni. Monografia bazată pe patru bătrâni, care director al Fundaţiei Culturale Regale Principele Carol responsabilităţi în fruntea statului: preşedinte al eram noi patru. Şi care, de fapt, ei au făcut toată a iniţiat mişcarea echipelor studenţeşti pentru Uniunii Naţionale a Cooperaţiei, preşedinte al Casei treaba. În special Vulcănescu, care s­a ocupat de modernizarea multilaterală a localităţilor din România. Autonome a Monopolurilor Statului şi preşedinte istoria problemei, eu, care m­am ocupat de tehnicile În dublă calitate, de director al Fundaţiei şi preşedinte al Societăţii de Radiodifuziune, motiv pentru care, de cercetare, Mitu Georgescu, care era un bun cap al Institutului Social Român, a fondat Muzeul Satului, la următoarele campanii, a făcut doar scurte vizite organizator (…) şi Xenia Costa–Foru, care avea priză a condus elaborarea Enciclopediei României, a iniţiat în teren. asupra fetelor, în special. Ăştia patru, la rândul lor, Legea Serviciului Social, a organizat cel de­al XIV­lea au avut oameni pe care i­au format. Şi erau deci ltima cercetare din seria începută în Congres Internaţional de Sociologie de la Bucureşti.” descendenţii lor, pe care i­am organizat pe spiţe 1925, cea din 1931, de la Cornova (în (Ibidem, p. 13) de neam. În jucărie.” (3) Basarabia, actuala Republică Moldova), Intrarea lui Dimitrie Gusti în elita politică şi U Sunt interesante şi evocările Marcelei Focşa a fost efectuată de 55 de monografişti care au care subliniază rolul grupului de colaboratori ai academică a fost favorizată de preşedinţia Institutului aplicat metoda Drăguş, dar în condiţii net diferite, Profesorului, numindu­l pe Stahl un „fruntaş” în Social Român, simultan cu înfiinţarea unui Seminar legislaţia seculară ţaristă modificând profund aspectul problemele de organizare, legate de monografie, de sociologie al Catedrei de Sociologie, Etică şi şi structura socială a aşezării. (7) Studiul a evidenţiat, alături de Prejbeanu, Nel Costin, Mitu Georgescu, Politică, cadru care devine loc de întâlnire a stu­ mai mult decât oriunde, influenţa oraşului asupra Mircea Vulcănescu. Stahl s­a ataşat mult de denţilor şi doctoranzilor şi de la alte facultăţi, fiind comportamentului ţăranilor, lucrarea lui A. Golopenţia, monografie, „era unul din cei care au fost cei mai frecventat şi de jurişti, medicinişti, geografi, filosofi – din 1932, intitulată Procesul de orăşenizare ataşaţi. El avea problemele lui. Avea… nu prestigiu, adică, însăşi şcoala monografiei sociologice, la Cornova, fiind prima analiză de acest gen că noi eram aşa prieteni şi altfel simte un străin, „denumită, mai târziu, Şcoala sociologică de la din România. şi altfel un prieten. Era un stâlp. Era o permanenţă, Bucureşti. Acest proces de creare organizaţională Campania de la Cornova a fost un moment un om de bază. Adică prestigiu nu în sensul să­i zici s­a accentuat după 1924, când au început pregătirile important şi pentru H.H. Stahl, care a formulat, sărut mâna, ci că îi simţeai importanţa, erai conştient pentru prima ieşire pe teren. Până la urmă, seria ulterior, tehnica sa de „arheologie socială” (constând de importanţa lui acolo. Chit că făcea şi el o mulţime campaniilor monografice de la ţară a fost deschisă în identificarea trecutului prin analiza riguroasă de nebunii, ca toată lumea… Stahl era socialist, cred cu cea din primăvara anului 1925, la Goicea Mare, a configuraţei unui sat), prezentată în studiul că era, dar nu ţinea discursuri. Pe el îl interesau în Oltenia, o provincie din sudul României Vatra satului Cornova. 12 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Remember egea Serviciului Social a fost, de aseme­ şi avea un număr foarte redus de audienţi. el a cules cu Stahl, şi atunci se vede foarte bine că nea, o emanaţie a şcolii gustiene (8), asupra La primul contact n­am fost nici eu entuziasmat. Stahl stenografia. Brăiloiu punea întrebări în legătură Lcăreia trebuie să zăbovim în câteva rânduri. Mi s­a părut că e vorba de o chestiune de periferie cu moartea, cu viaţa de dincolo, cu riturile de înmor­ Ea trebuia să „federalizeze” potenţialul naţional sociologică, de interes erudit, prea puţin legată de mântare şi cu nu ştiu ce, şi Stahl nota răspunsurile. de cercetare, postulând obligaţia absolvenţilor de preocupările mele. Mi­a plăcut însă stilul predării: Adică, neputând înregistra atunci, că n­aveam universităţi la prestarea voluntară a muncii culturale, în locul discursului magistral, al conferinţei rostite fonografe. Puteam înregistra muzica pe cilindri, dar la sate şi în oraşe, reglementând înfiinţarea căminelor cu solemnitate şi emfază, ca predica de amvon, care foarte puţin, nu puteam să înregistrez o convorbire. culturale ca instituţii cu rol de organizare a cursurilor, ar fi fost oricum ridicol în micuţa sală în care eram Atuncea Brăiloiu făcea convorbiri cu informatorii lui. de pregătire a personalului specializat în moder­ instalaţi, în locul şuetei de academician a unui Ralea, Şi acolo a avut o informatoare foarte bună în legătură nizarea satului. „În România, scria Dimitrie Gusti, al histrionismului teatral al lui G. Călinescu, al retoricii cu asta, bună cântăreaţă, şi cunoscătoare, Maria Legea Militară nu prevede pentru intelectuali decât agrementate anecdotic ilustrată de Gusti, Stahl părea Arbagic. Atuncea el întreba şi Stahl stătea alături de un an de serviciu, faţă de ceilalţi care rămân doi ani mai aproape de modul de lucru american, pe­atunci el şi nota răspunsurile. Şi aşa, în materialele culese sub drapel. Astfel, nu e deloc nedrept să se ceară necunoscut în Europa, azi în vogă pretutindeni. de ei împreună, acolo găsim informaţia foarte mare intelectualilor trei luni de Serviciu Social, în cursul Stătea pe scaun, vorbea liber, ca într­o conversaţie etnografică, adică în legătură cu obiceiurile, mai mult cărora ei vor lucra pentru binele ţării lor.” (9) obişnuită, cu poticneli şi repetiţii, se oprea din când decât cu obiceiurile, în legătură cu credinţele şi toată Anul 1948 înseamnă stingerea sociologiei în când pentru a­i întreba pe studenţi dacă au înţeles, mitologia care stă la baza acestor obiceiuri. Şi asta româneşti. „Gusti este scos şi din casa în care a relua adesea explicaţia dată spre a­i da o expresie a fost colaborarea foarte importantă între Brăiloiu locuit, i se retrage şi pensia şi ajunge să trăiască din cât mai clară, iar la încheierea orei, dedica cel puţin şi Stahl.” (Zoltan Rostás, Sala luminoasă…, p. 130) mila foştilor monografişti. Mircea Vulcănescu, Anton 5 minute comentariilor pe care aveau să le facă Golopenţia, Victor Rădulescu­Pogoneanu, Octavian auditorii.” ornova, în 1931, a fost ultima cercetare Neamţu, Traian Herseni, Ernest Bernea, George monografică. Satul se afla, de peste Retegan, Lena Constante, Harry Brauner sunt trimişi xperienţa sa, acumulată în timpul cerce­ o sută de ani, în Basarabia ţaristă; aici tărilor monografice, îi era suport argumentat C la închisoare, primii trei mor în detenţie. H.H. Stahl dispăruseră, aproape în totalitate, portul popular este, de asemenea, scos din învăţământul superior Epentru materia predată, studiul rezultat la românesc, tradiţiile de neam, tot ceea ce se relevase şi, un timp, lucrează ca tehnician la un institut de Nerej­Vrancea (o comunitate izolată, redusă numeric, a fi identitate naţională în cercetările anterioare. proiectare. Monografişti mai puţin notorii şi mai tineri cu economie autarhică şi autonomă administrativ, Influenţele culturale şi administrative ruseşti modi­ au fost nevoiţi să se reprofileze, lucrând în cercetarea practic, o structură socială arhaică) oferindu­i lui ficaseră substanţial viaţa socială în toate dimensiu­ de folclor, statistică, cercetarea economică, muzeolo­ Stahl exemplul necesar care să infirme „teoria nile sale. „Toată împărţirea ţăranilor în christiani, gie sau în învăţământul gimnazial sau liceal. Prin genealogică” agreată de majoritatea cercetătorilor. mesceanini, grajdanini şi mai ştiu eu ce, astea erau urmare, Şcoala gustiană a fost pur şi simplu toate impuse de ‚cinurile’ ruseşti. Şi atunci ar fi fost anihilată, sociologia, în ansamblul ei, fiind decla­ de pus întrebarea: în ce măsură ruşii au reuşit să rată o pseudo­ştiinţă burgheză. impună sistemul cinurilor ierarhice, până în lumea În anii ’60, a început o timidă revalorificare satelor? Şi era destul de puternic făcută, pentru a moştenirii culturale, dar, despre importanţa că între dvoreni şi christianini şi mesceanini era lui Dimitrie Gusti abia din 1965 se vorbeşte, după o diferenţă netă. Un copil de mazili avea şi la ce s­a recunoscut oficial că „fusese a greşeală biserică drept să stea înaintea celui mai bătrân declararea geneticii, ciberneticii şi sociologiei drept dintre christianini. A făcut Herseni câteva studii pseudo­ştiinţe burgheze şi combaterea lor prin asupra acestei probleme, foarte interesante. Eu toate mijloacele propagandei. După acest moment, acolo în sat am fost foarte legat – aproape exclusiv meritele lui Gusti au fost recunoscute, au apărut – de problemele de agrimensură. E singurul sat studii, monografii, amintiri despre personalitatea lui în care am putut să văd împărţirea aceasta pe şi a început publicarea ediţiei critice a operei sale… delniţe, foarte clar trasate, şi am găsit şi un Pentru cei care cunoşteau îndeaproape activitatea specialist hotarnic, am stat tot timpul la şcoala lui lui, era însă evident că trecutul i­a fost reconstruit să învăţ cum se face agrimensura. Am învăţat o ca să corespundă cât de cât noii linii de legitimare serie de lucruri pe care foarte puţini istorici le ştiu. a partidului comunist, marcând de fapt începutul „Potrivit acestei teorii, satele de ţărani liberi ar deriva Nu sunt cunoscute tehnicile acestea, de exemplu, ceauşismului.” (Dinu Ţenovici et al., Op. Cit., p. 38) dintr­o celulă familială originară (eroul eponim), tehnica celor ‚trei trăsuri’. (…) Acolo am învăţat cum A urmat, însă, între anii ’75­’80, cea de­a doua extinsă prin descendenţă şi înrudire, care ar fi se face o verificare a spiţei de neam a satului, cum marginalizare a lui Gusti şi a şcolii sociologice de practicat o devălmăşie pe spiţe de neam (popular: se poate dezbate o ceartă între doi săteni care au la Bucureşti, analizele raţionaliste ale sociologilor, umblătoare pe bătrâni). Or, realitatea de pe teren locurile contigue, deci, probleme de acestea, de precum şi critica sociologică a teoriilor filosofice arăta cu totul altceva: existenţa unei forme primare tehnică agrimensurală, care sunt legate şi de forme devenind dăunătoare unui sistem totalitar. de devălmăşie care n­avea nimic familial, nici prin de organizare socială şi de forme juridice.” (Zoltan origine, nici prin aria extinsă la întreaga regiune a Rostás, Monografia ca utopie…, pp. 119­120) Vrancei, nici prin organizarea socială, mai degrabă Stahl, ca îndrumător şi metodolog, a avut aici n Amintirile unui fost student (10), Paul Cornea (3 noiembrie 1923, Bucureşti, România asemănătoare statului, decât unei familii. Iar stabilirea posibilitatea verificării numărului optim de cercetători – 7 octombrie 2018, Bucureşti; istoric, critic şi numărului de bătrâni pe care urma să umble necesari într­o echipă, evaluând ca acesta să fie Î satul fusese rezultatul unor lupte şi negocieri aprige, de maximum 20, precum şi adâncirea teoriei de teoretician literar român de etnie evreiască) îl descria ca fiind „o celebritate a momentului, …unul dintre derulate în decursul timpului, neavând nimic a face arheologie socială, dar şi cunoaşterea efectelor unui puţinii cărturari români care, la nivelul anilor ’30–’40, cu vreo genealogie reală. Încât, ceea ce­mi păruse factor exterior (echipa de campanie) asupra vieţii se bucurau de o mare reputaţie internaţională, mai la primele contacte o descriere aridă a unor margi­ comunitare rurale. Observaţiile sale foarte interesante ales ca iniţiator al monografiilor sociologice dedicate nalităţi, se dovedea a fi o reconstituire a comunităţilor sunt consemnate într­o scrisoare către Dimitrie Gusti: comunităţilor săteşti. Când l­am întâlnit în sala arhaice, bătând foarte departe: ea permitea să apro­ „Încolo, domnule Profesor, o duc aici cam singur, de curs, avea exact 65 de ani, vârsta obişnuită a ximăm ce va fi fost civilizaţia rurală românească a dar destul de bine. Şi dacă mi se mai întâmplă retragerii, dar părea încă în formă, neîncovoiat de Evului Mediu, coborând chiar până în epoca tulbure să­mi scrântesc, ca săptămâna trecută, un picior, demnităţi şi răspunderi, era sprinten, volubil, simpatic, de dinaintea legendarei descălecări.” De altfel, încă apoi îmbogăţesc dosarul magiei cu fişe, căci mă cu figura sa rotundă, cu ochelari şi o mustăcioară din primii ani ai studenţiei, tânărul Stahl şi­a propus vindec cu pământ de la rădăcină de prun, fiert tunsă scurt, costumul gri­fer, elegant, cu batista la să elucideze problema sistemului juridic al devălmă­ cu câlţişor de in şi mă las plimbat pe la toate buzunarul de sus al hainei, cu alonja firească a şiei, prin cercetarea satelor româneşti, aceasta descântătoarele din sat (pe vârstă şi stare socială). omului de lume, deprins să facă faţă pe orice teren.” constituind, se pare, însuşi motivul alegerii facultăţii Cu sătenii mă împac excepţional de bine. Cavalerii Cuvintele fostului student despre profesorul de sociologie şi al înscrierii în echipele monografice cl. I., din toată regiunea nici nu mai fac bal fără mine. Gusti exprimă nu doar admiraţie, ci şi recunoştinţă gustiene. „Până la urmă, mi­am dat seama că Mă cheamă şi eu sunt silit să dansez demonstrativ, pentru felul în care acesta îşi selecta colaboratorii, nu­i doar un sistem juridic, ci e vorba de un sistem ca la Bucureşti etc., în bocanci, cu domnişoare mai propunerea de a­i deveni asistent la catedră de viaţă socială. Are, evident, şi aspecte juridice, dar mult desculţe. reprezentând apogeul unei relaţii memorabile. Găsim, e un fenomen complex.” (Zoltan Rostás, Monografia în continuare, în paginile de memorii ale lui Cornea, ca utopie…, p. 13) tiţi că acum în sat există o modă mono­ acelaşi mod elocvent de a împărtăşi impresia pe Cercetarea de la Runcu, sat din Oltenia, din 1930, grafică: cu cămaşa răsfrântă, cu mânecile care i­a făcut­o şi Henri H. Stahl. „Dacă, în general, ilustrează, graţie amintirilor lui Mihai Pop, importanţa Şsuflecate şi cu cozorocul tăiat, adică cu sunt rari oamenii dotaţi cu însuşirea de a îmbina implicării lui Stahl nu doar ca sociolog cu viziune, ci şi şapca în formă de bască. E un costum purtat de competenţa şi modestia, mă îndoiesc că există ca stenograf care a contribuit major la consemnarea protipendada cavalerilor de­a’ntâia. mulţi la care, ca la Henri Stahl, această îmbinare informaţiilor verbale şi muzicale, într­o perioadă în Viile încă n­au început. Dar oamenii pregătesc să funcţioneze la cote atât de înalte. L­am reperat pe care nu exista aparatura de înregistrare/redare, atât de pe acum vin în mici balercuţe, ca să aibă la profesor încă din primul an de Facultate şi i­am vizitat de necesară cercetărilor de teren. „Şi pe urmă, când cules. În sat e o beţie generalizată, spăimântătoare. cursul, fără a fi fost îndrumat de cineva, în cadrul Brăiloiu a avansat mai mult cu chestiile astea şi a Noaptea satul întreg urlă: cântece monografiste. peregrinării întreprinse în primele luni de studii, pe ajuns să culeagă, mai ales în Runcu, când a ajuns Se fac şezători de penit pene, de răsărite, de tors, la diferite catedre, spre a mă dumiri asupra ofertelor să culeagă în legătură cu obiceiurile de înmormânta­ la care particip. Apoi se mai taie flăcăii în cuţite de cunoaştere între care trebuia să aleg. Stahl se re, că acolo erau cântecele astea funebre, ceremoni­ şi vin de mi se jeluiesc. Le dau cu iod şi fac fişe ocupa de sociologia satului devălmaş, o temă puţin ale, zorile, bradul, şi a ajuns să culeagă aceste cân­ p. moralitate. Satul e deci cu totul altfel acum pe toamnă. Jalnic, dar interesant.” (11) atrăgătoare pentru majoritatea studenţilor, drept care tece şi tot ce se face în legătură cu înmormântarea, Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 13 Curtea de la Argeş 8 Remember Florian Ştefănescu­Goangă Maria VAIDA ersonalitatea, viaţa şi opera ilustrului pe Elena Papadopol, o tânără dintr­o familie înstărită trasată de Consiliul Dirigent profesor Florian Ştefănescu­Goangă, Rector de origine greacă. Tânărul se înscrie la doctorat şi adună în jurul său cele mai Pal Universităţii „Babeş­Bolyai” din Cluj în în Germania, la celebra Universitate din Leipzig, importante personalităţi ale două legislaturi, membru al Academiei Române, este în specializarea Psihologie. Acolo se duce împre­ învăţământului românesc din un model de probitate profesională, morală, etică ună cu soţia sa, Elena, fiind susţinuţi şi de familia Bucureşti şi Iaşi. Cele două şi ştiinţifică ce merită din plin recunoştinţa noastră acesteia. Studiile doctorale se desfăşoară în peri­ universităţi cu tradiţie aveau a tuturor. oada 1908­1911, iar teza de doctorat, în psihologie profesori inimoşi, cu pregătire S­a născut la 5 aprilie 1881 în Curtea de Argeş experimentală, Cercetări experimentale privind universitară excelentă, care şi s­a stins din viaţă la 26 martie 1958, la Bucureşti. tonalitatea afectivă a culorilor, o susţine în anul 1911, s­au oferit să ţină cursuri încă de la deschiderea De curând, la o şedinţă a Asociaţiei Astra sub coordonarea profesorului Wilhelm Wundt. Teza Universităţii din Cluj, uniţi în jurul primului rector Clujeană, am întâlnit­o pe nepoata marelui profesor, a fost publicată în revista germană Psichologische desemnat, Sextil Puşcariu. Din România Mare s­a doamna Anca Lemaire, care a răspuns invitaţiei Studien, iar apoi a fost tradusă în limbile franceză, adunat o Comisiune universitară formată din 20 profesorului Mircea Popa, preşedintele Astrei. Despre rusă şi engleză. Este o lucrare de referinţă în de membri; 12 profesori iluştri de la universităţile amintirile copilăriei cu marele profesor, doamna Anca domeniul senzaţiei şi al afectivităţii, în care pe autor existente, dar şi 8 profesori ardeleni, Ioan Lupaş, Lemaire mărturiseşte: Bunicul era aşezat într­un îl interesa dacă culorile desprinse de configuraţiile Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu, Al. Borza, Iuliu fotoliu. Părea nespus de slab şi obosit. L­am sărutat perceptive obişnuite (obiecte, forme, imagini) sunt Haţeganu, Emil Haţeganu, Iuliu Moldovan şi Petre sfioşi, întâi Bogdan pe un obraz, pe urmă eu, în măsură să provoace modificări afective. Poruţiu. De la Universitatea din Bucureşti a fost pe celălalt. Cum aş fi vrut să­ntreb şi entuziasmat şi a pus mult suflet renumitul profesor nu­ndrăzneam, prin ce minune mare a întoarcerea în ţară, Vasile Pârvan, cel care a şi rostit discursul inaugural am căpătat deodată un bunic de care căpitanul în rezervă în prezenţa Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, eu nu­mi aminteam deloc, de care Florian Ştefănescu­ intitulat Datoria vieţii noastre. nu vorbise nimeni un cuvânt atâţia L Goangă este mobilizat în Astfel a fost numit profesor la Universitatea ani? Dar Sighet, nu o fi fost cumva 15 august 1916 şi numit din Cluj, unde a înfiinţat în anul 1924 Institutul de o tabără pentru bunici? (Florian comandantul unei baterii psihologie experimentală, comparată şi aplicată, Ştefănescu­Goangă, Personalităţi ale de artilerie, apoi devine formând o echipă valoroasă de psihologi experi­ UBB, Ed. Presa Universitară clujeană, comandant al Companiei a mentalişti. A elaborat o serie întreagă de metode 2019, p. 9) Aceste fapte se petreceau 2­a din Regimentul 2 Cetate, de cercetare ştiinţifică, în 1924 a înfiinţat Editura prin anul 1955, după ce rectorul a ocupându­se şi de instruirea Institutului de Psihologie, unde a publicat colecţia fost eliberat din detenţie de la Sighet, recruţilor. A scăpat teafăr Studii şi cercetări psihologice. Pentru a face cunos­ pentru vina imaginară de a fi făcut din Marele Război şi s­a cute cercetările psihologice în ţară şi străinătate, a parte din Guvernul României, conform întors acasă la familia înfiinţat Revista de Psihologie, care a apărut regulat legilor în vigoare, unde era precizat şi la profesiunea sa. A fost timp de 12 ani la Cluj, între anii 1938­1949. A abordat că rectorii universităţilor româneşti demobilizat în 17 mai 1918, probleme de psihologia muncii, psihologia copilului, fac parte din Guvern. perioadă în care funcţionează psihologia deficienţilor, de orientare profesională, Florian Ştefănescu­Goangă a fost ca director pentru învăţămân­ precum şi de psihologie socială. Este ales în 1932 fiul lui Ion şi al Mariei, o familie destul tul primar şi normal la Iaşi şi rector la Universitatea din Cluj, desfăşurând din de înstărită din oraşul Curtea de rector al Seminarului Normal această poziţie o frumoasă activitate de organizare, Argeş. Tatăl său avea o moară şi Superior de aici. iniţiind regulamente şi legi. S­a dovedit un excelent o prisacă. La naşterea copilului avea După aceasta începe manager şi organizator cu spirit european plin de 50 de ani, iar mama sa doar 32. La perioada transilvană a acti­ iniţiative şi idei, o minte strălucită răsărită pe solul naştere, copilul poartă doar numele vităţii sale profesionale. La fertil al meşterului Manole, al lui Matei Basarab... de Ştefănescu, iar ulterior îşi adaugă cognomenul 1 Decembrie 1918, Consiliul Dirigent constituit după Goangă. Frecventează şcoala primară în oraşul natal, Marea Unire avea ca obiectiv central înfiinţarea unui nimosul rector a luptat pentru dotarea iar liceul la „Matei Basarab” din Bucureşti, între anii învăţământ universitar în limba română în toată zona universităţii cu laboratoare, săli de lectură, 1894­1899. La Universitatea din Bucureşti urmează Transilvaniei, Banatului şi părţile ungurene locuite biblioteci, clinici, cămine, cantine, spaţii studii de Drept şi obţine licenţa în 1904, iar peste de români. Lupta politică a intelectualităţii din I de destindere şi recreaţie. A încercat să rezolve un an ia şi licenţa în Filosofie. Diploma sa poartă Transilvania pe durata mai multor veacuri de suferinţe probleme legate de sexualitatea în şcoală, dorea numărul 45.850, fiind eliberată în 19 iulie 1905, în şi de năzuinţe politice şi culturale s­a concentrat o reformare a învăţământului şcolar prin instituirea urma examenului susţinut în 15 martie 1905, fiind asupra înfiinţării unui învăţământ academic în limba licenţiat cu distincţia cum laude. Semnată de de medici şcolari. naţională, iar dezideratul a fost enunţat la Blaj, în Cu aparatură modernă de laborator, comandată profesorul universitar C. Dumitrescu­Iaşi, în calitate 3/15 mai 1848, cu prilejul Marii Adunări Naţionale în Germania încă din 1922, laboratorul Universităţii de rector, şi de profesorul Ioan Bogdan, în calitate de pe Câmpia Libertăţii. Însuşi Avram Iancu, simbolul clujene începe să funcţioneze cu un număr de 27 de decan (Mircea Popa, Figuri universitare clujene, luptei pentru drepturile românilor din Transilvania, de studenţi, pentru care el însuşi ţine cursuri de Ed. Grinta, 2000, Cluj­Napoca, p. 54), rezultă că şi­a donat averea în vederea înfiinţării unei Academii iniţiere practică, cum au fost Introducere în tehnica tânărul Florian Ştefănescu­Goangă a urmat simultan de Drepturi în folosul naţiei române, pentru care experimentală şi statistică sau Exerciţii de laborator. cele două facultăţi, Dreptul şi Filosofia. Urmând în a pledat în faţa împăratului de la Viena de multe ori, În colecţia Studii şi cercetări de psihologie au apărut continuare cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere, căruia i­a trimis numeroase petiţii în scopul acesta. peste 40 de volume, unele semnate de el însuşi sau i­a avut ca profesori printre alţii pe Titu Maiorescu La fel a militat pentru acest deziderat şi Simion de studenţii săi, cum ar fi: Selecţionarea capacităţilor şi Constantin Rădulescu­Motru. După absolvire este Bărnuţiu, ca şi mulţi alţi intelectuali din România. şi orientarea profesională din 1929; Fişa personală, numit profesor titular provizoriu la Craiova, în 1906, După înfăptuirea Marii Uniri, profesorului Onisifor 1933; Teste pentru măsurarea funcţiunilor mintale, unde a profesat la Şcoala Comercială şi la Şcoala Ghibu i­a revenit sarcina de a îndeplini înfiinţarea 1935; Instabilitatea emotivă (în colaborare cu Normală. În 4 februarie 1906 se titularizează unei universităţi în limba română. Cu priceperea, la Galaţi, pentru specializările Limba română inteligenţa şi tenacitatea caracteristice, Onisifor Al. Roşca şi Sever Cupcea); Adaptarea socială şi Filosofie, ca profesor de liceu. Aici o întâlneşte Ghibu reuşeşte să îndeplinească sarcina nobilă (în colaborare cu Al. Roşca şi Sever Cupcea).

ntrarea lui H.H. Stahl în Şcoala Sociologică de la Bucureşti, în 1926, Paideia, 2000, p. 85. reprezintă un moment de referinţă în cariera sociologului, în aprofundarea 4. Zoltan Rostás, Sala luminoasă. Primii monografişti ai Şcolii gustiene, Iconcepţiilor sale sociale privind mişcarea cooperatistă din România. Bucureşti, Paideia, 2003, pp. 130­131. El va cunoaşte obiectiv realitatea spaţiului rural, caracterizat prin sărăcie şi 5. Dinu Ţenovici, Elena Bulgaru, Amelia Costoiu, ...., Dimitrie Gusti: cronologia boli, dar va identifica potenţialul lui de dezvoltare, viabil la comunităţile solidare, vieţii şi operei, Editura Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I" din Bucureşti, care îşi gestionează, prin regimul de obşte, problemele, bazate pe un concept 2014, p. 9. de cooperaţie. 6. Henri H. Stahl, Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a „monografiilor Contactul său cu ideile cooperatiste social­democrate, cu cele ţărăniste, cu sociologice”, Bucureşti, Editura Minerva, 1981, pp. 152­160. teoria cooperatistă a şcolii conduse de Dimitrie Gusti, coroborate cu viabilitatea 7. Dimitrie Gusti şi colaboratorii, CORNOVA 1931, Editura Quant, Chişinău, seculară a obştilor devălmaşe româneşti fac din H.H. Stahl nu doar un sociolog 2011. Editori Marin Diaconu, Zoltán Rostás, Vasile Şoimaru. de marcă al vieţii rurale româneşti, ci şi un adept convins al rolului cooperaţiei 8. După indicaţiile lui Gusti, colaboratorii cei mai apropiaţi, Stahl şi Neamţu, în realitatea tradiţională a României. au elaborat prima variantă a textului Legii Serviciului Social. Vezi Henri H. Stahl, Note Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a monografiilor sociologice, Bucureşti, 1. Daniel Chirot (n. 1942), sociolog american, profesor de studii internaţionale Minerva, 1981, pp. 391­402. şi sociologie la Universitatea din Washington, cunoscut pentru lucrările sale 9. Dimitrie Gusti, Principiile şi scopurile Serviciului Social, Fundaţia Culturală în domeniile schimbării sociale, revoluţiilor moderne şi tiraniilor. Regală „Principele Carol”, 1939, p. 20. 2. Henri H. Stahl, Traditional romanian village communities, Cambridge 10. Paul Cornea, Despre Dimitrie Gusti şi H.H. Stahl – Amintiri ale unui fost University Press, 1980, X., apud Zoltan Rostás, 2000. student (1944­1948), Revista Transilvania, nr. 1/2014. 3. Zoltan Rostás, Monografia ca utopie: Interviuri cu Henri H. Stahl, Bucureşti, 11. Primăria Bucureşti, Arhiva Familiei Stahl, apud Zoltan Rostás, 2003. 14 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Remember tudenţii săi excepţionali au fost Liviu urmând ca osemintele lor să fie aduse în oraşul după­masa la orele 17 la încrucişarea străzii Rusu, Al. Roşca, Nicolae Mărgineanu, Curtea de Argeş, fapt pentru care doamna Anca a şi Avram Iancu cu strada Corcheş, unde trei indivizi SD. Todoran, Mihai Beniuc, G.Em. Marica. început demersurile la autorităţi. Din familia sa, însă, necunoscuţi, apăruţi din dosul unui pom, au tras şase Pe Liviu Rusu, care avea deja un doctorat în Estetică este înmormântat la Bellu artistul Petre Ştefănescu­ focuri de revolver asupra d­lui rector Ştefănescu­ la Paris, profesorul Florian Ştefănescu­Goangă îl Goangă, în parcela artiştilor, cu o placă de marmură Goangă. Agentul de poliţie Enache Gruia, care se trimite prin mai multe ţări europene să viziteze şcoli, albă la căpătâi, pe care se află semnătura lui Bebe afla aproape, a sărit imediat înaintea atentatorilor, laboratoare, institute pedagogice şi psihotehnice din (Petre Ştefănescu­Goangă), după mărturisirile reuşind să pună mâna pe doi din ei. Atunci, al treilea Viena, Leipzig, Berlin, Strasbourg, Paris, de pe unde nepoatei marelui profesor, doamna Anca Lemaire. a descărcat în capul său trei gloanţe de revolver care discipolul său trimitea scrisori­referate despre stadiul Profesorul Florian Ştefănescu­Goangă rămâne l­au omorât pe loc. Alte două gloanţe au prăbuşit cercetărilor din domeniu. Aceste scrisori, ca şi cele o figură luminoasă a Universităţii clujene, pe vremea la pământ pe domnul Ştefănescu­Goangă, care în din partea lui Nicolae Mărgineanu, reprezintă pagini aceea numită Regele Ferdinand I, apoi Dacia, astăzi prada unei puternice hemoragii a fost transportat din istoria învăţământului pedagogico­psihologic Babeş­Bolyai, şi un model de dăruire profesională imediat la Clinica de Chirurgie, unde i s­a făcut prima de la noi, ele conţinând documente revelatoare, ca şi de slujire a intereselor naţionale din domeniul intervenţie chirurgicală, administrându­i­se şi o o şcoală a iniţierii şi a descoperirii valorilor europene, educaţiei. După moartea sa, profesorul Sextil transfuzie de sânge. În cursul dimineţii ne­am dar şi a celor de peste ocean, deoarece Puşcariu, primul rector interesat la Clinica de Chirurgie despre starea d­lui Nicolae Mărgineanu, ca student de excepţie al Universităţii clujene, Rector. Am căutat să vorbim cu dl. prof. dr. Alexandru la Hamburg iniţial, trece la Universităţile din rememora amintirile sale Pop, care ne­a stat la dispoziţie cu cele mai preţioase Berlin, Paris, Londra, SUA, la Harvard, Yale, cu renumitul profesor: informaţii. Pentru a spulbera versiunile unor ziare, Chicago, Columbia. Al Roşca este trimis Venea la Muzeu cu dl. prof. Pop ne­a declarat că un glonţ a intrat în în Germania, Franţa, Belgia, Elveţia pentru ghiozdanul plin de notiţe. abdomen fără să atingă vreunul dintre organele a se specializa în delincvenţă juvenilă Comunicările lui erau interne. Glonţul a atins foarte puţin pleura dreaptă, şi psihologia debililor mintali. întotdeauna întemeiate pe oprindu­se în spate. Pentru extragerea acestui glonţ La 28 mai 1937 a fost ales membru un material documentar urmează să se facă o nouă operaţie. Al doilea glonţ corespondent al Academiei Române. bogat, pentru strângerea a intrat pe sub clavicula stângă, ieşind apoi prin Florian Ştefănescu­Goangă a revizuit, căruia avea o adevărată omoplat. Gloanţele acestea au produs o puternică completat şi adaptat în 1940 o variantă pasiune. Simţea o voluptate hemoragie, care pentru un om de statură mijlocie a testului de inteligenţă pentru populaţia ar fi putut fi mortală. Fizicul robust românească şi a pus­o în aplicare. Versiunea al Rectorului a învins însă anemia românească a testului Binet­Simon, adică produsă de hemoragie, astfel că scara metrică pentru măsurarea inteligenţei, d­sa supravieţuieşte atentatului. cuprindea o fişă de observaţie a conduitei în În prezent, starea ilustrului rănit timpul examinării pe baza căreia psihologul este bună. îşi putea face o impresie generală şi provi­ Imediat după consumarea zorie asupra întregii personalităţi a subiec­ atentatului, Poliţia şi Inspectoratul tului. (Tiberiu Kulcsar, Florian Şt. Goangă, autor să­şi claseze de Siguranţă din Cluj au luat toate al primei scări de inteligenţă din România, în Studia argumentele după măsurile pentru prinderea odioşilor Universitatis Babeş­Bolyai, Seria Philosophica, puterea lor probatorie. atentatori. Localurile, sălile de 1981, Cluj­Napoca, nr. II, p. 64) Aşezându­se lângă spectacole şi toate locurile de În cadrul unei campanii mai ample de ameninţare soba din sala de reuniuni publice au fost închise, la adresa oamenilor politici, câţiva membri ai Mişcării şedinţe, îşi scotea precum şi porţile de la case, pentru Legionare (se spune în presa vremii) au încercat să­l ochelarii şi citea fişă a nu putea scăpa nimeni neobservat asasineze pe profesorul Florian Ştefănescu­Goangă, după fişă, lăsând să pe străzi, care au fost supuse unor rectorul Universităţii din Cluj, în seara zilei de luni, 28 treacă pe dinaintea ochilor noştri exemplele prin razii generale. Ieri seară, poliţia a reuşit să aresteze noiembrie 1938, orele 17. Astfel, la intersecţia străzii care­şi întemeia o argumentaţie, chiar când nu în gara Cluj un tânăr individ suspect, care se Avram Iancu cu strada Corcheş, trei indivizi apar din mai era nevoie de ea. Dar recitind totul, el retrăia pregătea să părăsească oraşul. Într­o servietă pe dosul unui pom şi trag 6 focuri de armă. Tentativa de plăcerea descoperirilor sale. care o purta la el, s­a aflat material subversiv şi asasinat a eşuat, Ştefănescu­Goangă scapă cu viaţă, explozibile. Se pare că acest tânăr n­ar fi străin după 4 luni de spitalizare. A fost atins de 2 gloanţe, ată, ce scria presa vremii despre atentatul de acţiunile teroriştilor atentatori. Tot în cursul zilei iar agentul de poliţie Enache Gruia, care se ocupa împotriva rectorului UBB în Tribuna, Anul I, de ieri a fost arestat la Cernăuţi un tânăr cu numele de protecţia rectorului Universităţii, a fost ucis pe Inr. 28, Cluj, 1 decembrie 1938, p. 1. Făgădaru, care va fi adus la Cluj, asupra căruia loc. În urma procesului intentat în februarie 1939, „Actul criminal care s­a făptuit luni seara la Cluj de asemenea s­a aflat material explozibil. decizia a fost: 9 inşi condamnaţi, în frunte cu Pop pune în lumină sângerândă un ferment primejdios Ion şi Lascăianu Aurel, condamnaţi la moarte. de anarhie, care s­a strecurat pe neobservate între restarea studentei Uţă. În cursul zilei de După opt luni de la pronunţarea sentinţei, aceşti formele noastre de viaţă creştină, iubitoare de ordine, ieri, captura principală făcută de poliţia din doi studenţi atentatori au fost scoşi din celulele lor, de disciplină şi de civilizaţie spiritualizată. Din ACluj o constituie arestarea studentei Uţă duşi la mormântul lui C.Z. Codreanu de la Jilava şi atavismul unei jungle, în care poporul român nu Geta asupra căreia s­a găsit o servietă care conţinea împuşcaţi. Trupurile lor au fost aruncate în flăcările a trăit niciodată, au răzbătut la orizont, tulburând un revolver Browning şi numeroase documente crematoriului. (T. Kulcsar, op. cit., p .64) suprafaţa limpede a omeniei noastre, câteva fiare compromiţătoare. Tânăra studentă este sora lui cu chip de om, care, iată, au asasinat un om al Dumitru Uţă, care a activat în cadrele legionare a şi cum n­ar fi fost îndeajuns, sub datoriei şi au rănit mortal, cu gândul de a­l suprima, şi este în prezent dispărut. regimul comunist, Florian Ştefănescu­ pe cel mai devotat soldat al ştiinţei româneşti şi pe După ce i s­a luat un interogatoriu amănunţit, studenta Uţă a fost pusă ieri seară în libertate, Goangă a fost mai întâi exclus din un ilustru pedagog al virtuţilor noastre de muncă şi C dovedindu­se că nu a ştiut nimic despre cele Academie, în 1948 (a fost repus în drepturi la 3 iulie creaţie. Atentatul acesta nu este izolat. S­ar părea întâmplate şi despre conţinutul genţii. 1990), apoi arestat, în noaptea de 5/6 mai 1950 că ceea ce s­a început acum 25 de ani, războiul care Pe urmele asasinilor. Ultimele amănunte aflate şi transportat la Sighet, acuzat că a făcut parte tindea la distrugerea neamului românesc, nu a luat de la poliţia locală lasă să se spere că asasinii vor dintr­un guvern burghez, căci, după lege, rectorii nici acum sfârşit. Războiul şi pacea s­au suprapus fi prinşi în cel mai scurt timp. O pălărie care a fost universităţilor româneşti erau consideraţi membri oarecum, spălăcindu­se într­o icoană difuză a lumii aflată într­un taxi de piaţă, despre care şoferul spune ai guvernului. A fost încarcerat pe o perioadă de 24 postbelice, în care sângele vărsat din când în când că este a unui călător pe care l­a purtat de mai de luni, dar pedeapsa i­a fost majorată cu 60 de luni, prin acţiuni criminale încearcă să tulbure apa limpede multe ori în jurul pieţei pentru a coborî apoi la Teatrul în 6 august 1953. A fost eliberat din puşcărie abia din râul vieţii. Împotriva faptelor de această categorie, Naţional, se credea că va furniza indicii preţioase, în 5 iulie 1955. După cinci ani de încarcerare i­a se ridică vechiul principiu al ordinei noastre stră­ dar mai pe urmă s­a dovedit că ea este a unui bă­ fost sechestrat apartamentul, i­au fost arse cărţile, moşeşti, violenţa trebuie învinsă prin violenţă. trân, care a făcut aceste plimbări în stare de ebrietate. manuscrisele, corespondenţa, multe dintre acestea Principiul acesta învinge firea blândă a neamului Moţiune. Faţă de odiosul atentat săvârşit luni, au intrat în „proprietatea statului”, iar după ieşirea românesc, găsindu­şi corespondent şi în adagiul 28 noiembrie 1938, orele 17, împotriva Rectorului din închisoare nu i­au fost returnate cărţile şi creştin cine scoate sabia, de sabie va pieri. Iată Universităţii din Cluj, Senatul întrunit azi în şedinţă manuscrisele şi nici proprietăţile personale. Nici de ce, întreaga opinie publică românească reclamă îşi exprimă în numele său, al profesorilor şi al stu­ până în ziua de azi, urmaşilor săi nu le­au fost stăvilirea exemplară a actelor anarhice, prin unicul denţilor profunda lor durere şi indignare sufletească retrocedate proprietăţile, după cum ne mărturiseşte remediu compensator, pedeapsa cu moartea. şi acuză cu ultima energie acest act criminal şi doamna Lemaire, afirmând că procesul este Ştirea odiosului atentat săvârşit luni după masă nebunesc. Totodată îşi exprimă întreaga afecţiune încă în desfăşurare. Până când, Doamne?... împotriva domnului Rector Florian Ştefănescu­ pentru Rectorul lor, lovit în cursul împlinirii datoriei, A murit la 26 martie 1958 la Bucureşti, fiind Goangă a impresionat profund întreaga opinie publică urându­i grabnică însănătoşire. înmormântat în Cimitirul Bălăneanu din Iancu Nou, a ţării, care vede în acest act de sălbatică violenţă Ca semn de simpatie pentru Rectorul Universităţii, lângă Capitală, şi nu în Bellu, cum s­ar fi cuvenit unei o manifestare de barbarie şi primitivism, străină de Senatul hotărăşte să suspende cursurile pentru zilele personalităţi de anvergura sa. Alături este şi soţia sa, firea românească. Odiosul atentat s­a întâmplat luni de 29 şi 30 noiembrie 1938.” Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 15 Curtea de la Argeş 8 Seniori ai culturii Dan Zamfirescu evolta sângelui albastru. La origini, la Asociaţia Slaviştilor, pentru ca, din 1968, să intre sintagma sânge albastru/sangre azul îi în „echipa” lui George Ivaşcu, de la Contemporanul, Rdesemna pe membrii familiilor nobiliare de unde demisionează, în 1973, pentru a practica, spaniole, în special din Regatul Castiliei, prin venele până la Revoluţie, jurnalismul liber, ocupaţie rară cărora ar curge sânge gotic, autentic, nealterat în acele vremuri, dar total potrivită spiritului său de căsătoriile sau alianţele cu adversarii mauri. nonconformist. În 1961 se înscrie şi la Facultatea Cu timpul, expresia a devenit sinonimă cu un de limbi slave (Secţia rusă­română), absolvită compliment, sau chiar cu o laudă, dovadă că sala în 1966, urmată de un doctorat în 1971, sub Primăriei din Stockholm, renumita Concert Hall, unde îndrumarea lui Dan Simonescu (1902–1993, se adună anual laureaţii Premiilor Nobel, poartă cunoscut istoric literar şi bibliograf). numele de Sala Albastră, deşi, în realitate, e cât se poate de roşie, de când arhitectul care a construit­o ebutează în 1967, cu un volum de Studii a lăsat zidurile acoperite doar cu cărămidă. În zilele şi articole de literatură română veche, noastre, „democratizarea” aristocraţiei cu sânge Durmat de România – pământ de civilizaţi şi albastru a mers atât de departe încât, de pildă, în sinteză (1969). În 1973 publică prima carte dedicată Camera Lorzilor mai era, în 1991, un singur deţinător Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său autentic de titlu nobiliar, Wogan Philipps, baron de Theodosie, cu subtitlul Probleme controversate, Milford, care moştenise această calitate de la tatăl urmată de Contribuţii la istoria literaturii române vechi său, fost deputat din partea Partidului Comunist (1981) şi N. Iorga. Etape către o monografie (1981). britanic, la moartea căruia, în 1962, ziarul sovietic Adevărata sa vocaţie, de polemist „patetic şi Izvestia publicase un necrolog cu titlul: Tovarăşul grandilocvent” (Dicţionarul general al literaturii Lord! Chiar şi la noi, exemplele de aristocraţi române, Literele Ţ/Z, Univers Enciclopedic, 2009, trecuţi în stânga eşichierului politic sunt numeroase, p. 483) se dezvăluie în Accente şi profiluri (1983), începând cu Petru Groza (1884­1958), moşier volum ce ilustrează „relaţia dintre specificul naţional (1996), unde publică studiul titular, după ce, în autentic, fost preşedinte al Consiliului de Stat românesc, ortodoxie şi militantismul cultural”. 1990 îngrijise ediţia anastatică a filocaliei slave (echivalentul funcţiei actuale de prim­ministru, între Începând din 1970 îşi îndreaptă atenţia către Dobrotolubie, a monarhului Paisie Velicikovschi, 1945­1952), şi culminând cu „Prinţul roşu”, Scarlat studiul operei şi personalităţii lui Neagoe Basarab, o istorie bisericească şi socială a mentalităţii Callimachi (1896­1975), urmaş al domnitorului publicând o primă ediţie a Învăţăturilor... în colaborare neamurilor est­europene. fanariot cu acelaşi nume, rămas în istorie pentru cu Florica Moisil şi Gh. Mihăilă, completată cu introducerea culturii cartofului în Moldova, dar Probleme controversate şi, în fine, monumentala ornic să sublinieze contribuţia şi priori­ şi pentru că una din domniile sale, cea din 1806, ediţie facsimilată, din 1996, după originalul slavon tatea locală în câteva domenii culturale a durat doar... o zi. Scriitor, jurnalist, dar mai cu al Învăţăturilor păstrate la Biblioteca Naţională din Dimportante, Dan Zamfirescu s­a angajat seamă admirator al ideilor lui Lenin, pe care l­a auzit Sofia (Bucureşti, Ed. Roza Vânturilor, traducerea în bătălia contra celor ce intenţionau să „ne ia în personal cuvântând în timpul Revoluţiei bolşevice, şi transcrierea în limba română de Gh. Mihăilă, stăpânire trecutul”, trecând uşor din tagma istoricilor Prinţul, cum îl numeau „tovarăşii de drum”, este un cu o prefaţă de Dan Zamfirescu), coroborat cu în cea a apologeţilor „protocronişti”. Scriitor cu sânge exemplu viu al tezei marxiste privind „convergenţa” manuscrisele din colecţiile româneşti. Alte puncte aristocratic în vine, a refuzat să facă parte din P.C.R., dintre clase, respectiv părăsirea de către boieri a de vedere originale privind interpretarea textului dar „a făcut pactul cu Diavolul”. Făcând referire la poziţiilor privilegiate şi recunoaşterea „adevărului neagoean în aria ortodoxiei şi în evoluţia istorică a propria persoană, dar raportându­se, în general, la marxist­leninist”. În fond, ne­o spune şi Petru Dumitriu culturii europene se regăsesc în antologia Literatura elita noastră intelectuală, Dan Zamfirescu precizează, în câteva episoade din Cronica de familie: Ce erau română veche, 1402–1647, scrisă în colaborare într­un interviu on­line, publicat în 2018, pe portalul Marx şi Engels? Doi burghezi! cu academicianul Gh. Mihăilă (1930–2011), prima Lupul singuratic: „Trăim într­o perioadă tulbure, un Un alt exemplu de aristocrat autentic, cu vechi ediţie în 1969, 2 volume. calvar pentru spiritualitatea românească (s.n.), grav rădăcini liberale, este bizantinologul, istoricul literar După 1990, în paralel cu publicarea, la editura afectată de imaginea politicului. De la Antim Ivireanul şi publicistul Dan Zamfirescu (n. 21 decembrie proprie, Roza Vânturilor, a ediţiilor critice ale operelor şi Miron Costin, primii noştri intelectuali asasinaţi 1933, Bucureşti), absolvent, în 1952, al Liceului lui Nae Ionescu, Nichifor Crainic ş.a., continuă din motive politice, oamenii de cultură români au fost „I.L. Caragiale” (fost „Titu Maiorescu”) şi licenţiat redactarea (uneori restituirea) unor texte mai vechi, nevoiţi să facă mari eforturi pentru a­şi salva creaţia în teologie, în 1956, după ce, respins la Facultatea precum Ortodoxie şi romano­catolicism, în specificul şi a supravieţui.” de Filosofie pe motive de „dosar”, se înscrisese la existenţei lor istorice (1992, lucrare elaborată în Un astfel de supravieţuitor, dar şi salvator (în Teologie, la Sibiu, terminând la Bucureşti. Din 1959 1956, dar interzisă iniţial de la publicare), precum viziunea sa) al culturii proprii, dar şi a înaintaşilor, a urmat cursuri de doctorat, la aceeaşi facultate, şi o nouă ediţie din Literatura română veche, comple­ este savantul bizantinolog Dan Zamfirescu, susţi­ sub îndrumarea marelui bizantinolog Alexandru Elian tată cu noi date istorico­literare, inedite. În aceeaşi nător ferm, uneori incomod, al supremaţiei culturii (1910–1998), lucrând, în paralel, la Revista Patriarhiei arie tematică se circumscrie antologia Paisianismul – româneşti în diverse epoci istorice. (Marian şi la Biblioteca Sfântului Sinod. După 1961, se mută un moment românesc în istoria spiritualităţii europene NENCESCU) Bătălia pentru Învăţături... sau „chestiunea homerică” a literaturii noastre vechi Marian NENCESCU n romanul apocrif împodobeşte zidurile Mănăstirii de la Argeş, cea mai (ibidem, p. 269). Silindu­se să­i deprindă pe cuconi Însemnările monahiei mândră ctitorie neagoeană, dimpreună cu Mitropolia cu virtuţile domniei, Neagoe petrecea „zile şi nopţi” ÎPlatonida, doamna din Târgovişte, şi: „De atunci i­a venit în gând a cu un caiet gros de Învăţături, ne asigură, prin glas Despina a Ţării Româneşti culege din Sfintele Scripturi şi de la dascălii Bisericii scriitoricesc, maica Platonida: „Pentru fiii noştri, ca (compus de Marcel Petrişor un buchet de sfaturi către Theodosie şi alţi cuconi” să le fie dreptar după ce Măria Sa n­are să le mai fie „în duhul şi după modelul” Învăţăturilor lui Neagoe (s.n.). „Şi singuri ochii lui Dumnezeu au privit spre alături. Şi nu era fără temei grija domniei sale, căci Basarab, dar şi al altor cărţi răsăritene pe aceeaşi nădejdea şi credinţa Măriei sale, ce s­au topit boala de plămâni (s.n.) îi slăbea trupul tot mai tare.” temă, de la Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către în lacrimi în târziul acelei nopţi”, conchide maica fiul său Leon, ori ale lui Vladimir Monomahul către Platonida (op. cit., p. 254). ine a fost, deci, acest „Marc Aureliu al fiii săi (Bacău, Mănăstirea Diaconeşti, Ed. Bonifaciu, Ţării Româneşti”, principe, artist şi filosof, 2012), este relatat, într­un stil hieratic şi ceremonios, ompusă, aşadar, între 1519–1521 (anul Ccum îl numeşte B.P. Hasdeu, ctitor al momentul de început al acestor tainice chemări ale când Măria Sa s­a mutat la Domnul, pe Mănăstirii de la Argeş (sfinţită la 15 august 1517), spiritului, care sunt Învăţăturile: „Ascultând acele C15 septembrie, de praznicul Înălţării Sfintei al Mitropoliei din Târgovişte şi sprijinitor al obştilor de graiuri ce i­au dat mare nădejde Măriei Sale, mi­a Cruci, la vârsta de 39 de ani, după ce cârmuise călugări şi călugăriţe de la Tismana, Cozia şi Ostrov spus atunci un cuvânt pe care nu l­am putut pricepe Muntenia timp de nouă ani, fiind îngropat „cu cinste (ctitoria sa), ca şi al celor athonite de la Kutlumus, decât mai târziu: – Despină, iată au trecut şapte ani şi tânguiri la ctitoria noastră de la Curtea de Argeş”, Zograf, Xenofon, Rossikon, Vatopedi ş.a., ori al de când mila lui Dumnezeu m­a uns domn al ţării! sau, cum grăieşte Apostolul: „Lupta cea bună a luptat, lăcaşelor creştine de la Ierusalim şi Sinai, aflăm din Mă uit la Theodosie şi Petru şi tare aş vrea să­i văd credinţa a păzit, călătoria bine a sfârşit”), Învăţăturile Cronica lui Gavril Protul (sau protosul, cârmuitorul mai grabnic bărbaţi cu mintea, pentru a le încredinţa au fost scrise în „ani de cumpănă pentru Măria Sa mănăstirilor de la Athos, autorul celei mai răspândite cârmuirea Munteniei... Am ostenit, Despină, am şi pentru ţară, când domnul a cunoscut bine umilinţa lucrări hagiografice medievale, Viaţa şi traiul Sfinţiei ostenit, zise domnul tuşind (s.n.) încetişor.” „Ştiuse în faţa morţii”, ca şi deşertăciunea măririlor: „Anii sale Nifon, patriarhul Ţarigradului, 1520, redactat dintru început lucrul”, adaugă inimoasa maică erau grei şi plini de tulburare, ca şi apele Dunării în limba slavonă): „Luă coroana şi scaunul a toată Platonida, alias Despina Doamna, al cărui chip ce tânguiau urgia ce sta să vină, şi pe care o putea Ţara Românească şi au domnit în bună pace până frumos zugrăvit, însoţit de cei şase cuconi şi cuconiţe, înţelege numai cine cunoaşte glasul pământului” au murit în domnie.” 16 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Seniori ai culturii e lângă calităţile de cârmuitor şi sprijinitor Primul editor „profesionist” al Învăţăturilor, ediţia admirator al lui Russo, trecut de la politica militant­ al lăcaşurilor de cult răsăritene, istoria în limba română, prelucrată după originalul slavon, legionară direct la ideologia de partid, Petre P. Pconsemnează compunerea, de către a fost savantul şi istoricul B.P. Hasdeu (1838–1907), Panaitescu (1900–1967), care, în lucrarea Omagiu Neagoe, în slavonă, a primei cărţi a culturii noastre care a selectat, din manuscrisul avut la îndemână, lui Ioan Lupaş (1944), afirmă: „Nu sunt argumente laice, inspirată după texte bizantine, dar cu observaţii fragmente ce i s­au părut lui mai caracteristice, cu spre a susţine că aceste texte, contestate pe drept şi comentarii originale, alcătuită dintr­o serie de totul patru capitole, din nouă, publicându­le în Arhiva cuvânt, ar aparţine domnitorului muntean”. Şi cum sfaturi şi precepte morale adresate „fiului său”, dar istorică a României (1865–’66), însoţindu­le de un cuvântul unui istoric burghez, convertit la susţinerea şi urmaşilor săi „în veac”, consemnaţi ca atare în scurt comentariu ce face referire la „cel mai falnic politicii P.C.R., conta, P.P. Panaitescu a continuat, Pecetea cărţii, compusă de domn în preajma morţii: moment de literatură, politică, filosofie şi elocinţă timp de peste un deceniu (1946–’58), să demoleze „Şi iarăşi, fiul meu Theodosie, şi voi toţi, iubiţii mei (rămas) de la străbunii noştri”. Pe urmele lui Hasdeu sistematic argumentele anterioare ale savanţilor fraţi şi moştenitorii noştri, împăraţi şi domni, înainte a mers şi N. Iorga, care a identificat alte patru texte slavişti, de la Hasdeu şi Iorga la Vasile Grecu, de semnul Peceţii, eu am cerut de la voi iertare, ca neagoene („Ce nu făceau parte din textul original”, privind paternitatea neagoeană. să mă iertaţi pe mine păcătosul, dacă am greşit sau v. Învăţăturile, ed. 1996, „Originalul slavon...”, v­am supărat” (Învăţăturile, versiunea originală, ediţie p. XLVIII), însoţindu­le cu transcrierea a două bia în 1961, după o intervenţie „ingenioasă” 1996, p. 405). Inscripţii de la Curtea de Argeş, păstrate şi azi în a lui Petre Ş. Năsturel (1923–2012), dar Cu precizarea că, în tradiţia bizantină, termenul interiorul Catedralei domneşti. Cu totul, ediţia Iorga, Aşi prin curajul lui Al. Piru de a „pune în de domn/dominus, în latină, indica titulatura oficială şi mai cu seamă reeditările comerciale ulterioare, discuţie”, la Institutul de Istorie, Teorie Literară şi a conducătorului statului (în Moldova se mai utiliza în special colecţia liliputană „Albina”, au avut un larg Folclor, funesta teză a lui P.P. Panaitescu, s­a deschis şi termenul de gospodar/ calea „reevaluării” lui Neagoe gospodin), istoricul Emil Vârtosu Basarab, meritul principal semnalează că titlul de domn, revenind tânărului slavist Dan asumat din timpul lui Vladislav I Zamfirescu, a cărui intervenţie (1364–77), este chiar mai vechi, „în favoarea autenticităţii” el indicând, încă din secolul al rămâne fundamentală. Argu­ XIII­lea, „atributele suveranităţii” mentele lui Dan Zamfirescu, (Titulatura domnilor şi asocierea temeinice şi raţionale, au la domnie în Ţara Românească determinat, la acel moment, şi Moldova, Bucureşti, 1960, înlocuirea, în tratatul de Istoria p. 183). În vremea lui Neagoe Literaturii Române, secţiunea Basarab, titlul de domn de sine Literatura română în limba stătător apare pe inscripţia slavonă, a textului lui din Biserica Domnească de Panaitescu, cu un altul, la Curtea de Argeş, revenind semnat de Al. Piru, dar bazat şi pe timpul domniei lui Mircea pe cercetările şi observaţiile cel Bătrân, fiind semnalat ca lui Dan Zamfirescu, la data atare şi pe o icoană dăruită respectivă simplu membru de Vladislav I lavrei athonite, al Asociaţiei Slaviştilor. drept un atribut al bazileilor Textul original, Problema (Andrei Pippidi, Tradiţia politică autenticităţii, tipărit la 15 iunie bizantină, Bucureşti, Ed. Corint, 2001, p. 26). ecou în rândul intelectualilor interbelici, constata 1961, a avut „un real răsunet” (Gh. Mihăilă, op. cit., Ideea că puterea domnească/harisma nu emană Noica, el fiind cel care a numit Învăţăturile „Întâia p. XCII), fiind susţinut, între alţii, şi de folcloristul de la boieri, ci din voinţa divină, este prezentă mare carte a culturii româneşti”, într­o conferinţă I.C. Chiţimia (1908–1996), care a pus capăt, într­un şi în Învăţăturile lui Vasile I către fiul său Leon, ţinută la Berlin, în 1943, reprodusă în Pagini despre studiu apărut în Romano­slavica, tezei Russo­ neîndoielnic un model al operei neagoene: „Prin Mine sufletul românesc (ed. originală, 1944, colecţia Panaitescu. Tot atunci s­a născut ideea unei ediţii împărăţesc împăraţii, şi principii rânduiesc dreptatea. „Luceafărul”, reeditată la Humanitas, 1991). trilingve, critice, a întregului manuscris neagoean, Prin Mine mai­marii conduc, şi cei de neam ales, cu proiect desăvârşit în 1996, dar început în 1970, toţii judecători ai pământului” se spune în Pilde (ediţia acă cercetările s­ar fi oprit aici, afirma­ când a apărut studiul lui Dan Zamfirescu Originalul 1968, Bucureşti, p. 644). Această titulatură publică, ţiile lui Noica şi Hasdeu cu greu ar putea slavon al Învăţăturilor şi formaţia culturală a lui de tip autocrat, vine de la Bizanţ, la fel cum vine Dfi contrazise. Asta, deşi prima parte a Neagoe Basarab. În susţinerea tezei sale privind şi tradiţia „învăţăturilor” pentru vlăstarul domnesc, Învăţăturilor, necunoscută la data respectivă nici singularitatea neagoeană, ca structură şi formulă utilizate multă vreme sub forma unor „cronologii” de Hasdeu, nici de Iorga, rămâne „un hăţiş de texte literară, faţă de alte creaţii similare, Dan Zamfirescu ad usum Delphini, începând, aşadar, de la „Leon religioase compilate de pretutindeni, aproape ilizibile foloseşte argumente de ordin istoric, estetic şi moral­ împăratul”, „fiul lui Alexandru Macedon”, până pentru cititorii neavizaţi, alcătuit din pasaje întregi ori etic, ajungând, timpuriu, la concluzia, acreditată şi de la Ştefan „împăratul sârbesc” (Ştefan Duşan, în parafraze apropiate de original” (I. Rotaru, op. cit., câţiva predecesori, de la Hasdeu la C. Noica, anume acte). Domni, despoţi, împăraţi, voievozi ori simpli p. 32), dar din care nu lipseşte poezia: „Textul româ­ că avem de­a face cu un veritabil scriitor, în sensul gospodari, cu toţii „s­au veselit în împărăţia lor”, nesc din epoca brâncovenească intră în cadenţe modern al cuvântului (din păcate, tocmai această dar puţini au râvnit şi la „împărăţia cerurilor”, cum poematice, cu frazări fastuoase, superioare altor condiţie este azi negată, atunci când se afirmă a făcut­o Neagoe, fiul nelegitim al lui Basarab al scrieri similare” (ibidem, p. 33). Dar nu acesta era că avem... cinci secole de literatură, iar nu şase, IV­lea cel Tânăr (Ţepeluş), cel canonizat la 9 iulie originalul neagoean! Soarta a făcut ca, în 1891, cum ne învăţaseră cei vechi – n.n.), poate primul 2008, sub numele de Sfântul Neagoe Basarab, Biblioteca Chiril şi Metodiu, din Sofia, să achiziţio­ mare scriitor român a cărui operă este străbătută sărbătorit de B.O.R. pe 26 septembrie. neze un manuscris slavon, păstrat în neorânduială, „de la prima la ultima filă” de un „lirism nemuritor”. bibliologii reuşind să­l aranjeze definitiv abia în 1971, a fel de interesante precum textul dar din care savantul bulgar Piotr Lavrov publică, rivită în ansamblu, în special în lumina propriu­zis sunt şi comentariile, controver­ în 1904, primele 96 de pagini, evidenţiind realitatea, ediţiei din 1996 a Învăţăturilor, cea mai Lsele şi interpretările Învăţăturilor, la lămurirea anume că textul e original şi aparţine domnului completă şi mai apropiată de originalul cărora savantul bizantinolog Dan Zamfirescu are muntean Neagoe Basarab. Strădania lui Lavrov, P slavon, cartea poate sta, susţine Dan Zamfirescu, un rol hotărâtor. Un rezumat al „chestiunii homerice” fatalmente fragmentară, urmată de un studiu al lui alături de câteva creaţii similare ale Renaşterii în care este implicat acest manuscris, estimat de A.I. Iaţimirschi şi de o conferinţă a lui Ioan Bogdan occidentale, în special Institutio Principis Christiani/ traducătorul său, istoricul Gh. Mihăilă, la 390 p., (1864–1919), a dat roade. În Occident, în special Educaţia principilor creştini a lui Erasmus din dintre care, în ţară, sunt azi aproximativ 95 de pagini, Şcoala bizantinologică germană, a recunoscut Rotterdam (tipărită în 1516) şi, mai cu seamă, restul de 127 pagini aflându­se la Sofia, la Biblioteca întâietatea filologică şi literară a textului aparţinând Principele lui Nicolo Machiavelli, tipărită abia în 1532, Chiril şi Metodiu, altele fiind pierdute (poate) pentru Domnului iubitor de învăţătură creştină. la cinci ani după moartea autorului. Aceste opere totdeauna, ar putea porni de la anul 1838, când Se părea, după ediţia lui Lavrov, din 1904, că au în comun, susţinea tânărul (la acea vreme) studiile neagoene au intrat pe un teritoriu stabil, dar bibliograful ardelean Vasile Popp, într­o Dizertaţie Dan Zamfirescu, principiul cultural ce a stat la baza despre tipografiile româneşti din Transilvania şi a intervenit un învăţat grec, Demostene Russo (1869­ Europei moderne, umanismul, care, în cazul lui din învecinatele Ţări, semnalează „cel mai vechi 1938), bizantinolog şi diplomat stabilit în România Neagoe Basarab, s­a suprapus peste spiritul creştin manuscris” din Ardeal, ce ar merita tipărit grabnic „în interbelică, care a lansat teza „neautenticităţii”, în versiune românească”. Textul provenea de la fostul sensul că textul neagoean nu ar fi originalul, ci, cu de tip răsăritean, respectiv ortodoxia. S­a creat, domn al Ţării Româneşti, Ştefan Cantacuzino, fiind totul, opera ar aparţine unui călugăr (anonim) de la astfel, primul fenomen de sincretism între culturile „copiat”, probabil, în 1716, după un „original” azi Muntele Athos, cartea fiind chiar înscrisă, ca atare, întregului areal european, identificat azi cu un termen, pierdut. Profesorul Ion Rotaru, în O istorie a literaturii în Catalogue of the Greeck manuscripts on Mount devenit cvasi­desuet, protocronismul. Diferenţa este române de la origini până în prezent (ediţia a II­a, Athos (1895). Teza a fost promovată şi de unii că, în vreme ce învăţaţii Occidentului îşi trăgeau Bucureşti, Ed. Daco­Română, 2006, p. 28), merge admiratori români ai lui Demostene Russo, care înţelepciunea din izvoarele clasice, greco­latine, chiar mai departe, susţinând că, până să ajungă au susţinut că Neagoe Basarab doar ar fi tradus/ Neagoe Basarab cerceta Biblia extrăgând/selectând la Bucureşti, în depozitul Colegiului „Sfântul Sava”, copiat/compilat după un original necunoscut (probabil ceea ce numim azi, cu un termen modern, mijloace unde ar fi fost consultat, se pare, şi de N. Bălcescu, grecesc), aceasta în ciuda avertismentelor lui Nicolae de manipulare politică, cu nimic mai prejos decât manuscrisul (azi ştim cu siguranţă că este vorba Iorga care susţinea că „sub originalul slavon palpită preceptele similare apusene. Principele Neagoe doar de partea a II­a) ar fi călătorit prin toate provin­ simţirea românească”. Basarab a practicat astfel, susţine Dan Zamfirescu, ciile româneşti, într­o aşa­numită „transhumanţă” Din motive politice şi oportuniste, spunem o veritabila artă a supravieţuirii politice, făcând faţă a spiritului naţional, trecând prin Blaj, apoi Bucureşti noi, ipoteza că Neagoe Basarab doar şi­a însuşit, nu doar presiunii otomane, dar şi „cântecelor şi, în fine, Cluj­Napoca, unde se află şi azi. pe nemerit, Învăţăturile a fost susţinută şi de un de sirenă” venite dinspre lumea catolică. Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 17 Curtea de la Argeş

Ştiinţa, parte a culturii Parisul şi şcoala românească

de matematică Eufrosina OTLĂCAN rin anii 1920, ca decan al Facultăţii de şi este primul care determină longitudinea şi Monty. Ideea era ca în loc ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti, latitudinea oraşului Bucureşti. Este interesant pentru să se ducă tinerii noştri să Pmarele nostru geometru Gheorghe Ţiţeica noi, pentru a ne da seama de valoarea acestui om studieze în străinătate, este primea un grup de universitari francezi cu un discurs ataşat de Ţările Române, faptul că în 1707 a devenit mai bine să se aducă şcoala care evidenţia rolul Franţei în formarea intelectualităţii patriarhul ortodox al Ierusalimului şi că l­a ajutat franceză la noi. româneşti: „Nous sommes reconnaissants à la pe Nicolae Mavrocordat să organizeze Academia Traducerea unor manuale France pour l’influence directe et indirecte qu’elle Domnească din Iaşi. de matematici a continuat şi exercée sur le développement de nos institutions… Istoria matematicii în România (p. 45) semnalează după înfiinţarea Colegiului francez. În 1850, La plupart de nos professeurs universitaires, de nos faptul că la sfârşitul secolului al XVIII­lea şi începutul Gheorghe Pop a tradus o Aritmetică raţională după ingénieurs, de nos magistrats, de nos avocats se celui de al XIX­lea au predat în casele boiereşti Bézout, iar în 1852 o Geometrie după Cirrode. sont formés là.” Şi tot ca introducere în subiectul de profesori francezi de matematici, precum Jean Dimitrie Pavlid a tradus şi compilat după Lefébure faţă, voi trece un fapt ilustrativ pentru sensul în care Baptiste Trécourt (1796), Martinot (1798) şi Coulin. de Fourcy, Legendre, Francœur şi Bourdon o trigono­ vorbea Ţiţeica, reprezentând ceea ce se petrecea Pentru alte discipline erau şi mai mulţi profesori metrie drept liniară şi sferică, constituindu­se în prima cu circa 45 de ani înainte de momentul de mai sus. francezi. În 1803 a început să funcţioneze la Iaşi trigonometrie românească. Alexandru Orăscu a tipărit La 1874, Spiru Haret, deja licenţiat în matematici seminarul Veniamin în 1851 cartea Trataţie asupra geometriei descriptive, la Bucureşti, primea o bursă din partea Ministe­ Costache şi s­au găsit tradusă după Lefébure de Fourcy. rului Instrucţiunii Publice pentru a studia mate­ trei manuscrise în maticile la Paris. Aici Haret îşi dă seama de franceză, datând din ele scrise mai sus constituie pentru marile lipsuri în domeniul matematicilor care această vreme: Cahier noi ceea ce am putea numi o „preistorie” se predau la acea vreme în ţară, se pregăteşte d’aritmétique (13 mars Ca matematicii româneşti. În istoria şcolii şi îşi trece din nou licenţa în matematici în 1804), Remarque româneşti de matematică intrăm odată cu înfiinţarea august 1875 şi licenţa în ştiinţe fizice în iulie sur la géométrie (15 universităţilor româneşti, cu primii doctori în mate­ 1876. Doctoratul şi l­a trecut la Sorbona la février 1805), Algèbre matici şi cu primele rezultate publicate ale cercetării 18/30 ianuarie 1878, devenind primul nostru (recueil de problèmes matematice. doctor în matematică cu doctorat la Paris. Cu du premier et du Universitatea din Iaşi a fost inaugurată la 26 înalte cunoştinţe în domeniu – matematică, seconde degré, octombrie 1860 de către domnitorul Alexandru Ioan fizică, astronomie – cu prestigiul internaţional 1­er janvier 1807). Cuza, iar Universitatea din Bucureşti s­a constituit în câştigat prin originalitatea şi importanţa ideilor Primii bursieri 1864. Până în 1890 nu aveam decât 25 de licenţiaţi tratate în teza sa intitulată Sur l’invariabilité des români care pleacă în matematici. O parte a primilor profesori ai univer­ axes des orbites planétaires şi cu convingerea la Paris în 1823, sităţilor noastre şi­au format cultura matematică reformării învăţământului românesc de toate din ordinul şi cu în Franţa. Printre primii care şi­au luat licenţa la gradele, Spiru Haret s­a întors în ţară la 1 aprilie susţinerea financiară Sorbona se numără: Ioan Fălcoianu în 1857, Neculai 1878, nu doar pentru a profesa la catedră, ci şi a Eforiei şcoalelor, Culianu în 1860, Dimitrie Petrescu în 1862, Miltiade pentru a pune bazele unui învăţământ modern sunt Eufrosin Poteca, Tzony în 1869, Iacob Lahovary în 1870, Constantin în România. Ion Pandeli şi Simion Climescu în 1870, Constantin Mironescu în 1874, Dar, să începem cu începutul… Marcu (sau Marcovici). Gheorghe Kirilov în 1874. Universitatea Sorbona din Paris datează de pe Ion Pandeli n­a supravieţuit tensiunii psihice create După această serie urmează să profeseze în ţară la 1215 şi a dat matematicii nume sonore, precum de nivelul matematicilor şi de mijloacele băneşti patru doctori în matematici de la Paris, toţi patru având Descartes (1596­1650), Fermat (1601­1665) şi multe, insuficiente. Locul lui la Paris este luat de Petrache şi licenţa luată acolo. Aceştia sunt Spiru Haret, David multe altele. În Ţările Române, abia la începutul Poenaru. Cei trei vor preda apoi matematici la Emmanuel, Constantin Gogu şi Nicolae Coculescu. secolului al XIX­lea se deschidea o epocă de pregă­ Academia Domnească creată la Colegiul Sfântul Spiru Haret (1851­1912), primul român cu doctorat tire şi organizare a învăţământului naţional în general Sava de Gheorghe Lazăr, ajutat apoi de Ion Eliade în matematici la Paris, marchează istoria învăţămân­ şi a celui matematic în special, prin şcoala de inginerie Rădulescu. Eufrosin Poteca este numit aici director tului românesc de toate gradele prin reforma sa a lui Gheorghe Lazăr de la Bucureşti (continuată de în 1825, după întoarcerea sa de la Paris. După S. (legea care îi poartă numele) dată în anul 1898. Ion Eliade Rădulescu) şi cea a lui Gheorghe Asachi Marcovici, din 1830, va preda matematică la această În concepţia lui Haret, învăţământul trebuia pus de la Iaşi (George Şt. Andonie, Istoria matematicii şcoală Petrache Poenaru, devenit şi director al şcolii. la îndemâna tuturor, devenind o şcoală democrată în România, Editura Ştiinţifică, 1966, vol. 1). Primele (Andonie, I, p. 253). Învăţământul secundar, cu 7 ani, cărţi de matematici în limba română sunt Aritmetica on Eliade Rădulescu, din 1822 până în 1827, avea curs inferior – gimnaziu – şi curs superior; lui Ion Eliade Rădulescu, tipărită în 1832, traducere a predat şi matematică la Colegiul Sf. Sava, acesta funcţiona cu două structuri: secţiunea umanis­ după Francœur, Algebra lui Petrache Poenaru Iîn afară de gramatică, logică, filosofie, retorică, tă, care să pună tineretul în contact cu cultura greacă, şi Geometria tradusă după Legendre. istorie, geografie, topografie. El a tipărit prima lucrare latină şi cu cultura modernă, şi secţiunea reală, de matematică din Ţara Românească, în limba vizând cunoaşterea progreselor ştiinţifice mondiale. bia în al 4­lea sfert al secolului al XIX­lea română. Este o traducere a sa, intitulată Aritmetica După aplicarea legii lui Haret, se realizează dezidera­ avem perioada de pregătire şi organizare lui Francœur. Tradusă şi pusă în lucrare în Şcoala tul de a avea cel puţin o şcoală în fiecare sat. Aştiinţifică, când apar şi primii doctori în naţională de la Sf. Sava de I. Eliad, Bucureşti, 1832. matematici de la Sorbona: Spiru Haret în 1878, În tipografia lui Eliad. Tot în tipografia sa, Eliade poca de creaţie matematică propriu­zisă, David Emmanuel în 1879, Constantin Gogu în 1882, a tipărit, în 1837, Geometria lui Legendre, tradusă în care se formează o şcoală matematică Nicolae Coculescu în 1895, Gh. Ţiţeica în 1899. de Petrache Poenaru. Acesta învăţase la Şcoala Eromânească, cunoscută ca atare peste Prin Paris, deci, pe urmele celor veniţi să înveţe de aplicaţiuni a inginerilor geografi din Paris hotare, pregătită de cei menţionaţi mai sus, alături matematică şi să o aducă cu ei în România… trigonometrie, topografie şi geodezie, lucrase de alte minţi luminate, pe care nu le­am putut aminti Chrysant Notara, grec de origine, a fost trimis sub conducerea lui Ludovic Puissant (membru al în acest context, se deschide odată cu intrarea de Constatin Brâncoveanu la studii în străinătate. Academiei de Ştiinţe din Paris) la ridicarea hărţii în secolul al XX­lea. La Paris a fost elevul cunoscutului astronom Giovani­ Franţei şi obţinuse de la acesta un certificat elogios Marele nostru Gheorghe Ţiţeica (1873­1939), Domenico Cassini, descoperitorul sateliţilor lui Jupiter pentru studiile pe care le făcuse în Franţa. Poenaru citat de Enciclopedia Franceză din 1937, după ce şi Saturn. Întors la Bucureşti, este diacon şi profesor a tipărit primul dicţionar francez­român în două urmează Şcoala normală superioară din Bucureşti, îşi al copiilor lui Brâncoveanu, scrie prima lucrare cu volume, însumând 1.660 de pagini. În 1870, Petrache ia licenţa în matematici la Universitatea din Bucureşti caracter ştiinţific, având elemente de matematici Poenaru a fost ales membru al Academiei Române. în 1895, iar în 1897 îşi trece şi licenţa la École aplicate, Introducere în Geografie şi Astronomie, Sub domnitorul Gheorghe Bibescu, în 1847, Normale Supérieure din Paris. Doctoratul în ştiinţe apărută în 1716 pentru Muntenia şi Moldova, se înfiinţează Colegiul francez, condus de Leopold matematice îl ia la Sorbona în 1899.

titor de biserici şi aşezăminte religioase, cărturar şi diplomat, Eugen Lovinescu a numit acest fenomen sincretism (termen legat şi de teoria Neagoe Basarab exemplifică ceea ce Dan Zamfirescu numeşte barocul imitaţiei). Evidenţiind, de pildă, sincretismul Învăţăturilor neagoene în raport cu Cromânesc. Veritabil „isihast încoronat”, cum îl numeşte Î.P.S. Serafim opere similare ale veacului de mijloc, Dan Zamfirescu a atins un punct nevralgic (Romul Joantă), Episcopul ortodox al Germaniei şi Europei occidentale şi de Nord, al culturii noastre: în multe privinţe nu am fost tributari, ci de­a dreptul protocronişti Neagoe Basarab a practicat, în lucrarea sa omenească, un soi de evanghelism (protos­primul, originar, chronos­timp). Doctrina „întâietorilor”, elaborată în 1974 luminat, îmbrăcat într­un stil literar alambicat şi căutat, dar potrivit cu condiţia unei de Edgar Papu, a eliberat multe forţe creatoare locale, dar a alimentat şi unele lumi româneşti ameninţate şi reduse la o condiţie culturală şi materială mizeră. iluzii politice ale puterii vremii. Suprapunerea momentului reabilitării/revigorării Omenia lui Neagoe Basarab vine dintr­o zonă tainică a spiritului autohton, ideii autenticităţii Învăţăturilor... peste curentul protocronist, idee susţinută, la data suprapunându­se peste zamolxismul dacic şi pe tânguirile duioase ale baciului mioritic. A vorbi astăzi despre sufletul naţional, concept ce stă la baza creaţiei respectivă, inclusiv de Dan Zamfirescu, a tulburat oarecum apele culturale, mai multor spirite luminate româneşti, de la Heliade­Rădulescu şi Eminescu la Blaga, ales că, vorba unui critic, „Ceasul românesc sunase înaintea orei universale” Rădulescu­Motru ori D.D. Roşca, pare a nu mai fi convenabil, câtă vreme, (Robert Adam, Revista 22, noiembrie, 2018). potrivit lui Alfred Alder (1870–1937), culturile periferice trăiesc un sentiment de Astăzi, cu textul Învăţăturilor în faţă, putem depăşi uşor bariera protocronistă, inferioritate (aparentă şi, uneori, disimulată – n.n.) faţă de metropole. Cândva, evidenţiind cel puţin „o bătălie câştigată” de Dan Zamfirescu. 18 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Ştiinţa, parte a culturii imitrie Pompeiu (1873­1954), după ce Popovici, doctor la Sorbona din 1933. este citat de René Taton în Histoire générale des urmează Şcoala normală de institutori din George Şt. Andonie, scriind despre influenţa sciences. Victor Vâlcovici (1885­1970) este citat DBucureşti, îşi mai trece un bacalaureat la şcolii matematice franceze, inserează nume de mari în cartea Mécanismes de la déviation des jets Paris, în 1898, îşi ia licenţa la Facultatea de Ştiinţe personalităţi ale matematicii mondiale care au avut propulsifs, Paris, 1959, a cercetătorului francez din Paris în 1903, iar în 1905 devine doctor în ştiinţe o înrâurire puternică asupra şcolii matematice M. Kadosh, cu méthode de Vâlcovici­Birkhoff şi les matematice al universităţii Sorbona. româneşti. Sunt amintiţi: Cauchy, Poincaré, Poisson, surfaces de Bernoulli­Vâlcovici; lui Vâlcovici i se face Traian Lalescu (1882­1929), după licenţa în Tisserand, Galois, Darboux, Picard, Lebesgue, onoarea de a fi invitat la Sorbona pentru a construi matematici de la Universitatea din Bucureşti, în 1903, Hermite, Montel, Borel, Baire, Henri Villat, Elie un tunel aerodinamic pe principiul pe care îl enunţase îşi ia doctoratul în matematici la Sorbona, în 1908. Cartan. Iar pentru ridicarea şi modernizarea învăţă­ în lucrările sale. Octav Onicescu (1892­1983) şi Tot la Paris, în 1919, obţine diploma de inginer mântului românesc, după aportul binecunoscut al lui Gheorghe Mihoc (1906­1973) sunt citaţi în Histoire de la École Supérieure d’Éléctricité. Haret, în 1918, Ermil Pangrati, rector al Universităţii générale des sciences a lui Taton şi în Encyclopédie Simion Stoilow (1887­1961), după licenţa în din Bucureşti şi organizator al şcolii de arhitectură Française, 1937. Grigore Moisil (1906­1973) este matematici la Sorbona, în 1910, în anul 1916 îşi trece din ţara noastră, director al nou createi Academii numit de către matematicianul francez Arnault doctoratul în ştiinţe matematice la aceiaşi celebră de Arhitectură, a condus la Paris o delegaţie de Kaufmann „un creator al matematicilor fuzzy”, alături universitate pariziană. universitari, între care matematicienii Traian Lalescu de L. Zadeh, pentru teoria raţionamentului nuanţat. Miron Nicolescu (1903­1975), preşedinte al şi Dimitrie Pompeiu, pentru a studia organizarea Caius Iacob (1912­1992) este citat de Henri Villat Academiei Române între 1966 şi 1975, după ce în marilor instituţii de învăţământ superior. La Paris, în 1940; lui Alexandru Froda (1894­1973) i s­au 1924 îşi luase licenţa în matematici la Bucureşti, misiunea românească a lucrat cu Paul Appel publicat 16 articole în Comptes rendus de l’Aca­ urmează cursurile la École Normale Supérieure şi cu Paul Janet. démie de Science din Paris. din Paris, între 1925 şi 1928, îşi trece şi licenţa în Deşi lista matematicienilor români cu recunoaş­ matematici la Universitatea din Paris în 1926 şi îşi ia elaţia matematicienilor din Franţa cu tere de către Franţa a valorii cercetărilor lor poate doctoratul în ştiinţe matematice la Sorbona în 1928. matematicieni români are nu doar sensul continua până în zilele noastre, mă opresc la Petre Nicolae Ciorănescu (1903­1957) are acelaşi Rdinspre Franţa înspre noi, ci şi sensul opus, Sergescu, primul istoriograf român al matematicilor, traseu de pregătire ca matematician: licenţă în cel al recunoaşterii din partea franceză a valorilor preşedinte ales în 1947 al Academiei Internaţionale matematici la Universitatea din Bucureşti în 1925 şi care s­au născut şi au profesat în ţara noastră. de Istorie a Ştiinţelor, cel care a primit ordinul francez tot aici o licenţă în ştiinţe fizico­chimice. În matematici Lucrări ale matematicienilor români sunt publicate de Cavaler al Legiunii de Onoare pentru lucrarea îşi trece licenţa şi la Universitatea din Paris, urmată în Franţa, citate de autori francezi şi apar entităţi Some important data in the evolution of French de doctoratul în ştiinţe matematice la Sorbona, matematice care le vor purta numele. Voi face mathematics, prezentată la pavilionul Franţei de la obţinut în 1929. doar câteva referiri care se leagă de francofonie, Expoziţia mondială de la New York din 1939. René Nicolae Teodorescu (1908­1999), după licenţa căci recunoaşterea multor rezultate notorii ale Taton îl consideră pe Petre Sergescu „un artisan în matematici luată la Bucureşti, face doctoratul matematicienilor români a avut loc şi în alte ţări. de la collaboration internationale dans l’histoire la Sorbona, obţinând diploma în 1931. Astfel, Spiru Haret publică în Mémoires de des sciences”. Caius Iacob (1912­1992) a avut doctoratul în l’Observatoire de Paris şi este citat de H. Poincaré, ştiinţe matematice la Universitatea din Paris, obţinut Andoyer, Tisserand; David Emmanuel publică în atematica este o valoare mondială în 1935, dar şi certificate pentru analiză superioară, Annales scientifiques de l’E.N.S. şi e citat de Paul şi un bun al întregii omeniri. Se transmite aerodinamică şi hidrodinamică, obţinute la Univer­ Appel; Gheorghe Ţiţeica figurează în Encyclopédie Mde la o generaţie la alta, mereu îmbogăţită sitatea din Paris. Française din 1937, e citat de Lebesgue, Montel, de cei care creează în multiplele ei domenii. Istoria Alexandru Froda (1894­1973), licenţiat în Darboux, Denjoy; Dimitrie Pompeiu este citat de cunoaşte, în diferite perioade, nuclee în care se matematici la Bucureşti, după ce obţine în 1919 Poincaré în Leçons sur le théorie analytique des focalizează această ştiinţă, iar relaţiile interumane diploma de inginer la Şcoala de poduri şi şosele din équations différentielles, dar şi de Denjoy, Montel, fac să se nască şi alte asemenea focare, devenind Bucureşti, îşi trece doctoratul în ştiinţe matematice Favard. Ca şi Ţiţeica, Pompeiu a fost angajat, pe o structură asemănătoare unei reţele neuronale. la universitatea din Paris, în anul 1929. bază de contract, ca profesor agregat la Sorbona, Un asemenea focar a fost (şi rămâne, fără îndoială) Şirul matematicienilor români cu doctorate la unde în mai mulţi ani (1926, 1929, 1931) a predat Universitatea din Paris, care a diseminat nu doar Paris nu se opreşte aici. Dintre profesorii Universităţii cursuri de câte o lună, cu subiecte în special din cunoştinţe de matematică, ci şi imboldul, pasiunea, bucureştene cu doctorate luate la Sorbona, mai amin­ lucrările sale. Traian Lalescu publică la Paris în 1912 ambiţia creaţiei. Într­o normală evoluţie în timp, universi­ tim pe Alexandru Ghika (1902­1964), cu doctorat în Introduction à la théorie des équations intégrales, tăţile din România au obţinut la rândul lor recunoaşte­ 1929, Alexandru Pantazi (1896­1948), cu doctoratul pentru care va avea multe citări. Simion Stoilow ţine rea de a fi asemenea nuclee pentru ştiinţa mondială. în 1928. conferinţe la Sorbona, la Strasbourg, la Bruxelles. Începând cu anul 1990, mulţi matematicieni români Şi celelalte universităţi româneşti, din Iaşi, Cluj, Miron Nicolescu, pe care în 1995 Étienne Guyon au mers la Paris sau în alte centre universitare Timişoara, Cernăuţi, au beneficiat de minţi strălucite, îl consideră „cel mai bun dintre foştii studenţi de la franceze, ca şi peste tot în lume, nu doar pentru cu pregătire matematică desăvârşită la Paris. Îi E.N.S.”, este citat de Hadamard şi Montel şi publicat a învăţa de acolo matematică ci, mai ales, pentru amintim pe Gheorghe Călugăreanu, născut în 1902 de Actualitées scientifiques et industrielles, Paris, a preda acolo ceea ce învăţaseră în Ţară, educaţi şi cu licenţă şi doctorat la Sorbona, în 1928, Tiberiu 1936. Geometrul Gheorghe Vrănceanu (1900­1979) la Şcoala românească de matematică.

Sigmaringen, cel care avea să devină primul rege al României moderne, la a cărei dezvoltare a avut o contribuţie esenţială. (…) Semn(al) de carte În lunga şi rodnica sa domnie, de aproape Sabin Coifan, Notiţe din campania anului 1916. însă, inevitabil. Am ales să nu elimin aceste o jumătate de veac, regele Carol I a vegheat la Instantanee din prizonierat 1917­1918, Editura fragmente călătoare, căci rostul lor e bine definit în modernizarea şi europenizarea României, care Militară, Bucureşti, 2019. Prefaţă de Ileana logica fiecărui text. Discursul de recepţie la Academia s­a luptat, sub comanda sa, pentru obţinerea Constantinescu, Ediţie îngrijită, studiu introductiv Română mi s­a părut o deschidere potrivită. (Nota independenţei de stat, recunoscută de marile puteri şi note de Adrian Pandea şi Iulian Boţoghină autorului, la începutul cărţii) în 1878. (…) Acest jurnal, găsit din întâmplare în lucrurile Marea Unire de la 1918 este „ora astrală” a istoriei Începând cu vara anului 2016, Muzeul Naţional Peleş a iniţiat un amplu program expoziţional şi rămase în familie de ceva vreme, este o colecţie noastre. editorial dedicat biografiilor regilor şi reginelor de informaţii şi impresii din Primul Război Mondial, Cel mai înţelept lucru la Centenarul Marii Uniri României. (…) Anul 2019 îl dedicăm evocării regelui împreună cu sentimentele şi temerile unui om prins este să ne adunăm energiile într­un singur şuvoi şi să ducem moştenirea numită România înainte, Carol I, cel atât de legat de castelul Peleş. (…) în angrenajul infernal al conflagraţiei. Acest om cu gândul la ceea ce am fost şi am putea să fim. Acesta este eroul celor două volume pe care nu este altul decât bunicul meu din partea mamei, (Autorul, pe coperta a patra) le propunem cititorilor, (…) lucrare monografică de învăţătorul Sabin Coifan. (…) mari proporţii ce se deschide cu o caldă evocare Născuţi şi educaţi în aceste familii mixte, bunicii Narcis Dorin Ion, coordonator şi coautor, a regelui Carol I, semnată de domnul academician mei, amândoi, au fost patrioţi şi au servit România Regele Carol I, ctitorul României moderne, Muzeul Dan Berindei. (Narcis Dorin Ion, director general al cu toată fiinţa lor. Menţionez acest lucru pentru a Naţional Peleş, Sinaia, 2019. Texte în vol. I de Dan Muzeului Naţional Peleş, în introducerea la carte) explica entuziasmul amestecat cu mândrie exprimat Berindei, Ion Bulei, de bunicul meu, sublocotenentul Sabin Coifan, în Narcis Dorin Ion, primele pagini ale jurnalului, în momentul în care, Nicolae Şt. Noica, în august 1916, a plecat la război. (Din Prefaţa texte în vol. II de semnată de Ileana Constantinescu, Ottawa, 2019) Narcis Dorin Ion şi Doina Păuleanu Ioan­Aurel Pop, Românii. Eseuri dinspre Unire, În primăvara Editura Şcoala Ardeleană, Cluj­Napoca, 2019, acestui an, la 20 Colecţia Şcoala Ardeleană de Istorie, Seria de aprilie, s­au împlinit autor Ioan­Aurel Pop 180 de ani de când, Textele reunite în acest volum au fost, la vremea în 1839, se năştea lor, suport al unor conferinţe susţinute în ţară şi peste în castelul de la hotare (mai ales în anul Centenarului Unirii), unele Sigmaringen dintre ele apărând şi în reviste ori în volume colec­ (Germania) principele tive. Temele – Românii şi Unirea – au fost, aşadar, Karl Eitel Friedrich abordate în contexte diferite şi din mereu alte Zephyrinus Kudwig unghiuri de vedere, câteva argumente repetându­se, von Hohenzolern Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 19 Curtea de la Argeş

Cărţi şi autori Fascinantul spectacol al ficţiunii Florian COPCEA artea lui Dumitru Radu Popescu Ivan Conversaţiile Doamnei cu Ivan Turbincă şi ceilalţi, evaluezi şi pe păcătoşi, Turbincă şi Iapa Troiană sau Ivan Turbincă desfăşurate pe mai multe planuri, „în zilele noastre”, gândeşti raţional, nemţeşte! Cnu se spală pe mâini (Ed. Crigarux, Piatra ne determină să înţelegem că viaţa, deşi este o Falcă: Noi nu­l simţim pe Neamţ, 2017) este o meditaţie de factură metafizică, pradă uşoară, mereu pândită de uitare, de tiranie, Dumnezeu, ca reprezentanţi mitogonică, am spune, asupra unei realităţi care mondenităţi, egoism şi… ignoranţă, poate deveni, ai sindicatelor, străin de noi!... „a dobândit existenţa”, să­l cităm pe Mircea Eliade totuşi, perpetuă, ocrotită de înţelepciune, raţiune, dar ne îngrozim, Doamne, (Aspecte ale mitului, 1963). Autorul, concentrându­se imaginar, ironie şi, ceea ce este la fel de preţios, dacă o să te vedem băgat pe tragedia vieţii şi a morţii, împrumută personajelor de umor. Cu alte cuvinte, viaţa, care nu este deloc de Ivan în turbincă, în locul (care compun „hagiografic” piesa menţionată, o utopie, trebuie trăită, nu imaginată, nu experi­ morţii! structurată „în multe tablouri, cu prolog şi epilog”) mentată. Iată o secvenţă dintr­un dialog care susţine Ivan: Doamne, rugăciunea lor e o auto­condam­ fantasmele abisalităţii, ascunse în interiorul tainic simptomatic aserţiunea respectivă: nare la moarte!... Căci pentru ei ar fi mai bine dacă ai al fiinţei perfide care vrea să­şi păstreze libertatea „Doamna: (cu capul scos din turbincă) Dumnezeu sta Tu în turbincă, nu moartea! Cu moartea s­ar mai şi singurătatea utilizând „vehiculul” lui Odyseus. vorbeşte!... descurca, dar de tine le este o frică mai mare decât Fără tăgadă, basmul plin de haz şi de reflecţii Ivan: O, da, Dumnezeu stă de vorbă şi cu toate de dracu! Fă ce vrei, eu mă duc, de mână cu Irina, al lui Ion Creangă constituie doar un pretext, de lichelele! Îi iartă azi, mâine, de zeci de ori… Speră să ardem o vodcă! (dispare)” (pp. 73­75). ce nu: reactiv?, care îi permite lui D.R. Popescu să mai găsească în orice jigodie măcar o umbră de Personajul Ivan al lui D.R. Popescu, spre să­şi descopere alter ego­ul în spiritualul, fabulosul căldură umană! Pe toţi, ca să­i mai alinte, îi cheamă, deosebire de naivul, demonicul său „confrate” gaspadin Ivan Turbincă, hărăzit de ambii povestitori la judecată, pe numele mic! «Bre, Costele! Alo, crengiean, este un adevărat erou mitologic, să urmeze avatarurile omului complexat de adevăruri Nicoliţo!», «Georgică, băiete, ce­ţi mai fac gagicile?» deopotrivă tragic şi inadaptat, haios şi realist, care existenţiale. Ivan Turbincă nu este un alt Iisus, „fiu Dar tu n­ai nici nume mic! Moarte – şi gata! Până şi trăieşte cu toată fiinţa drama unei societăţi aflate în al raţiunii divine” (p. 75). El este o invenţie epică pe ticăloşi îi mai alintă… «Bă, Eugene, cum mama metastază, înclinate spre teatral şi alegorie şi care prin care lumea îşi revendică dreptul la eternitate, dracului de­ai ajuns atât de ticălos, încât, pentru traversează coşmarul absolutizării marilor întrebări, „aşteptând un înger salvator” (p. 56). Amestecul tine, banul este singura icoană?!» obsesivelor întrebări ale omenirii. Ivan Turbincă al imaginarului cu ficţiunea dă senzaţia acută a unei lui D.R. Popescu este un ins extravertit, atipic, sedus lucidităţi provizorii când este vorba de soarta omenirii, de idealitate, gata oricând să­şi creeze, fără a o trăi care, ne încredinţează D.R. Popescu, „nu poate însă, propria istorie. El nu se lansează în disertaţii devia istoria absurdă a vieţii” (p. 131) pentru a ne profunde, deşi pare să mediteze intens la valorile „teleporta” „într­o altă realitate”, plăsmuită, virtual, perene estetico­morale care ne guvernează existenţa, de Creatori (fie aceştia Dumnezeu, Ion Creangă aşa cum face, de pildă, Doamna (alias Moartea) sau D.R. Popescu). care, purtată de propriile­i interese, delirează, reacţiile Plecând din acest punct, firul narativ al savuroasei ei, deşi sordide, sunt amuzante, îndreptate emoţional comedii a lui D.R. Popescu ne antrenează empatic spre trăiri şi semnificaţii cu mesaj, în măsură să spiritul, ca într­o reacţie chimică, spre elementele acopere toate dedesubturile enigmatice ale fiinţei. groteşti şi anecdotice ale hâtrului Ion Creangă, pentru a sedimenta întâmplările din memorie, faptele van nu este capricios din fire, dar îi place preluate din cotidianul nostru imediat, demistificând deseori să facă, instinctual, paradă de gloria astfel visul de a trăi experimente divine. Orice para­ Isa, să pătrundă, devorat de empatie, în tainiţele lelă între pitorescul Ion Creangă, întrupător absolut creaţiei crengiene, pentru a­şi lua curaj „să meargă al veşnicului Ivan Turbincă, şi subtilul autor al piesei mai departe”: în discuţie este exclusă, deşi discursul lui D.R. „Ivan: Mi­au dat lacrimile?!... Posibil!... De cât Popescu se impune polifonic. El nu „tezaurizează” timp vă sictiresc în gând!... Pentru că voi!... Ptiu! numai ecourile „vocilor” lui Ion Creangă şi ale eroilor (Dispare, scârbit. Revine, calm) Habar n­aveţi că săi magici, ci şi glasurile revoltate, faustice, ale celui iubirea este esenţa vieţii! Istoria mărului halit de care dirijează corul măştilor personajelor carnavaleşti Doamna: O, eu nu cer bani de la nimeni, pentru monada arhetipală Adam şi Eva este, de fapt, implicit, extrase din marele Text care este realitatea de toate munca mea, nici la barosani, nici la sărăntoci! şi istoria iubirii, a realităţii şi imaginarului, a concubi­ zilele. D.R. Popescu, asumându­şi rolul riscant de Ivan: Asta ar mai trebui, să le ceri bacşiş pentru najului şi a poligamiei, a pasionalităţii şi sexualităţii! a persifla pur şi simplu mezalianţa dintre mitul şi că le iei viaţa! Vrei să­i păcăleşti că le mai prelungeşti (Doamna, revine, pe bicicletă. Îşi dă jos pălăria veracitatea istoriei, nu se spală pe mâini ca Ivan, care zilele?! Nu, n­ai timp, eşti foarte ocupată!... Dar ce de paie şi­l priveşte curioasă pe Ivan) Ce vrei?... la rândul său îl copiază, pare­se, pe Pilat din Pont, şi vrei o mai mare păcăleală... decât atunci când ţi­ai Doamna: Te dai la Stela?!... nici nu ne pune la încercare imaginaţia. Enigmaticul bătut joc de Creaţia lui Dumnezeu – cu un măr?! Ivan: Eu?! Nici bătut! Ai mai râs vreodată atât de tare ca în ziua păcălelii său Ivan Turbincă nu mai este un personaj literar Doamna: Mi s­a părut că eşti un îndrăgostit cu mărul sfânt?! oarecare, este o fiinţă lucidă, un judecător care, până de meserie! Un infidel de meserie! Doamna: Da, la Bucureşti, când i­am făcut pe unii la urmă, temperează, paradoxal, excesul de aventură Ivan: Eroare! Sunt un vodcangiu de meserie! viitori deputaţi să plângă de atâta râs!... al celuilalt Ivan. Aşadar, D.R. Popescu re­destinează Dar nu m­aş da în lături chiar de la o căsătorie, care, Ivan: Râdeau, pentru că ei voiau să intre într­un axiologic eroii cunoscuţi ai lui Creangă, bineînţeles, astăzi, Slavă Domnului, a ajuns o postfaţă a iubirii! parlament al cărui viitor – de ţară! – aplaudat de ei – păstrându­le identitatea, dar obligându­i să se Ai fost vreodată căsătorită?... deja îl distruseseră! multiplice şi să trăiască şi vieţile altora, aceştia din Doamna: Nu… Doamna: Bine, bine, dar dacă oamenii ies din visul urmă aflaţi cu duiumul printre noi, contemporanii. Ivan: Desigur, există azi destule doamne care de a crede în Dumnezeu, în ce mai pot crede?! Această halima a lui D.R. Popescu ne îndreptăţeşte Ivan: În oameni! n­au cunoscut căsătoria!... Şi se simt destul de să nutrim convingerea că actul său de creaţie este fericite, căci au scăpat de posesia soţului! Şi şi­au cu adevărat o iniţiere în arta supravieţuirii, în­făptuită oamna: Demagogie ieftină! Mai înainte păstrat castitatea libidinală! prin scris. ai spus că oamenii râd până la lacrimi, Doamna: (surâzând) Vrei să te dai la mine?!... în credinţa în care se prefac – ticăloşii – Ivan: Doamne păzeşte! Nu miroşi a vodcă nici vident, existenţa dublului personaj, D ca cât, ceea ce înseamnă că habar n­ai de etica că le va bucura viaţa! dar mai ales a iluzoriului euharistic, capătă Ivan: Cum să nu râdă de o evanghelie în care şi estetica amanţilor!... Evalenţe livreşti, anume introduse în scriitură ei nu cred?! O, dar sunt şi oameni serioşi care se Doamna: Sunt o personalitate castă! pentru a salva de la aneantizare fiinţa omenească, închină, împreună cu enoriaşii săi, în dreptul frescei Ivan: Adică inaccesibilă! Nu ne vom potrivi „dictând” sacrificarea Morţii. Metamorfozată de autor care îl prezintă pe Papă, pe Bush şi pe Gorbaciov! în vecii­vecilor! Eu sunt accesibil! (către Stela) într­o entitate cu faţă umană, înzestrată cu har Bat mătănii şi le pupă picioarele celor trei sfinţi cu Matale nu zâmbeşti deloc, de parcă nu te amuză pământean, Doamna este „chemată” să intervină chip de oameni!... glumele noastre! (către Falcă, văzându­l că se în mersul firesc şi nefiresc al lumii: Falcă: Doamne Dumnezeule, închideţi­i gura apropie de Stela) Cred că dânsa depune o mare „…Infinitul căutărilor mele mă îndepărtează uneori acestui beţiv!... Care acum mai spune un adevăr, energie în apărarea propriului ei sex! de realitatea imediată tocmai pentru a mă apropia acum o bazaconie!... Stela: (lui Falcă) Acest guraliv nici măcar nu­şi mai mult de ea… Pe alte căi, mai ştiinţifice! Aşa că Ciorbea: Spune adevărul, sau minte, în funcţie poate închipui că eu nu vreau să cobor iubirea m­a preocupat şi nefericirea din unele cimitire, ca de circumstanţe?! la o dimensiune fiziologică! Sunt virgină! şi fericirea asemănătoare a unor populaţii ce se trag Lazăr: Vedeţi, moartea, şi stând sugrumată Ivan: Vai de mine!... (lui Falcă) De fapt, vai din maimuţe diferite! Unii oameni se trag din molime în bezna din turbincă, spune adevărul: vrea să fie de ea!... E ceva… ceva iraţional! Ce femeie poate mai răbdătoare, sau mai lucide, sau mai isterice!... liberă!... Ea a rămas un model sacru pentru oameni – fi o făptură care îşi strangulează instinctele?! Şi Dar peste tot, indiferent de peisaj, de climă, de îndemnându­i mereu să lupte pentru libertate şi urăşte chiar şi vodca! (lui Falcă, şoptit) Nu cumva munte, de mare, microbii, de mărimi şi forme diferite, democraţie! este o psihopată?! A, pardon, o înţeleg!... Cum au aceleaşi eficiente componente organice! Că unii Falcă: Trăiască libertatea! o înţeleg şi pe doamna cu pălărie de paie! Pentru sunt mai desfrânaţi, mai lacomi, mai invidioşi, nu Lazăr: Şi democraţia! ele trupul, de fapt, întruchipează păcatul! Plec, contează! Ciorbea: (închinându­se) Doamne, avem încredere mă cărăbănesc, da, da, ca licenţiozitatea mea Important este că ei se adaptează şi sunt fericiţi, în marea Ta înţelepciune! de vodcar să nu le tulbure inocenţa virginităţii! chiar dacă sunt asiatici, europeni, balcanici…” (p. 6) Stela: Noi credem în Înviere!... Căci după ce­i 20 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Cărţi şi autori Bucuria lecturii Ion C. ŞTEFAN areori mi se demonstrând că, iată, şi doamnele pot străluci unitar întregul volum, ca pe­un cristal strălucitor; întâmplă să trăiesc pe frontispiciul lumii, la fel ca bărbaţii. Şi ce vreţi puteam să reiau lectura, da pagini înapoi, face Raceastă bucurie, o victorie mai mare a autoarei decât acest îndemn comparaţii, pentru a aşeza unele lângă altele: „Lângă oferită de­o lectură dublă de a­i citi, la intervale diferite, textele, cu aceeaşi Florenţa, Eleonora Duse, care se retrăsese de pe de­o rară frumuseţe. Pentru preţuire constantă, ba chiar mai mult? Un ecran scenă în plină glorie, spre a muri uitată de lumea care că, prin reluare, trecând sub colorat se deschide convenţional în faţa privirilor iubeşte arta, dar nu se prea sinchiseşte de artiştii lumina ochilor un text atât de noastre, iar personalităţile splendide ale genului ajunşi în afara snopului de lumini ale rampei, o chemă reuşit, spre lumina sufletului feminin defilează graţios prin faţa lor, străbătând pe Isadora la ea ca s­o ajute să­şi aline sufletul” prin cea de a doua lectură, luminos secolele: Isadora Duncan, Messalina – (Isadora Duncan sau Mersul ca zbor, p. 51). Splendi­ nuanţele perceperii se împărăteasa iubăreaţă, Francesca da Rimini, Mândra dă trăire, frumuseţile acestea verbale se multiplicau multiplică. Acestea sunt gândurile mele de moment, Sultana, Elena Negri, Doamna Ecaterina, Prinţesa sau se completau, aşezându­se ca într­un mozaic care nu seamănă nici pe departe cu un limbaj critic Martha Bibescu, Anna Brâncoveanu, Carmen Silva, de catedrală: „Ceea ce nu constituie deloc o legendă necesar pentru prezentarea unei cărţi de excepţie. George Sand şi încă multe altele, într­o concurenţă este apartenenţa Dianei de Poitiers la marea nobilime Este vorba de volumul Cherchez la femme! (Biblio­ demonstrativă. Iar lectura mea măreşte farmecul a timpului său şi căsătoria ei în timpurie primăvară a teca Revistei Curtea de la Argeş, Editura Tiparg, unor astfel de bijuterii artistice. vieţii cu un tomnatic senior încărcat de titluri şi bogăţii Piteşti, 2019), al cărui conţinut a fost reluat şi aşa cum stă bine întomnaţilor” (Diane de Poitiers – îmbunătăţit de doamna Paula Romanescu – poetă, rin lectura de acum, mă implic, printr­o Castelana zeiţă peste inima unui rege, p. 260). critic literar, traducătoare şi, mai ales, autoarea participare afectivă, la derularea unui film E o mare cochetărie aici! Parcă doamna Paula unor texte lirico­filosofice pe care nici un ştiu unde Ppe care doresc să­l revăd. Mă întrebam, Romanescu s­a reîntrupat, rând pe rând, în fiecare să le încadrez mai bine. primind cu emoţie volumul, cu prilejul lansării lui la celebritate pe care ne­o prezintă. Prietena noastră şi colaboratoarea statornică Clubul „Mihai Eminescu” din Capitală, dacă voi putea Fiindcă am avut senzaţia că acestea, demult şi a revistei Curtea de la Argeş ne oferă, de vreo zece retrăi aceleaşi emoţii, parcurgând aceste pagini, de prin veacuri culese, au ceva şi din fiinţa dragă ani încoace, eseuri sensibile şi luminoase despre corelate cu aceleaşi gânduri. Şi, spre surprinderea pe care o evocăm uneori prieteneşte, îndemnând­o: mari personalităţi feminine ale lumii. E un fel de mea, stările de spirit bune au fost multiplicate. Te felicităm, Paula! Mergi mai departe pe acest drum reliefare de gen, o afirmare la scenă publică, Să vă explic: acum aveam posibilitatea să citesc de glorie literară!

tela: Un porc de măgar! parabola întoarcerii în timp, la valorile culturii şi de ieri, fiindcă vede dincolo de ziua de mâine”. Falcă: El caută, înţeleg, o femeie­înger, româneşti, pentru a le pune în scenă. Se subînţelege că în turbinca lui Ivan nu pot ajunge Slaică… Ivan Turbincă este o apariţie proustiană, dominat captive realitatea, istoria, credinţa, imaginaţia Stela: Şi lipsită de virginitate! O fecioară – dacă fiind de mistere traumatizante, de nevoia persiflării Creatorului şi nici trăsnitul Ivan. se poate, îmbălsămată în vodcă! cotidianului saturat de himere, desacralizat. Ivan: Da, în vodcă, desigur, ca să n­o asalteze artea Ivan Turbincă şi Iapa Troiană microbii! Mă duc, poate o găsesc!... Şi o să mă bucur, sau Ivan Turbincă nu se spală pe mâini cu ea, la o vodcă, sigur fiind că pentru ea virginitatea Ccuprinde într­o Addenda şi cinci eseuri pe este o pacoste! (dispare)” (pp. 11­13). tema vieţii şi a morţii şi un interviu temeinic realizat Inserţiile de texte crengiene, accesorii, în structura de publicistul Cristian Livescu despre biografia epică a piesei lui D.R. Popescu, rânduiesc, pentru şi activitatea literară a lui D.R. Popescu, despre a păstra parfumul arhaic, hipnotizator, al basmului enigmatica lume literară românească. Întorcându­ne lui Ion Creangă, după schema postmodernă a inter­ spre eseuri, se poate aprecia că autorul lor ne oferă textualităţii, un „ideologem” (Julia Kristeva, Pentru privilegiul de a continua să visăm la basm, de a avea o teorie a textului, Ed. Univers, Bucureşti, 1980) permanent dreptul să ne bucurăm de marile valori care, prin interacţiune, încorporează în interiorul culturale şi spirituale ale neamului, de a fi obsedaţi său reversul „textului ideal” ale cărui coduri pun de întrebările esenţiale ale existenţei umane. Temele „în mişcare […] la nesfârşit […] infinitul limbajului” eseurilor, adiacente piesei, tulburătoare, extrase (Roland Barthes, Romanul scriiturii, Ed. Univers, din dialogurile­meditaţie ale personajelor acesteia, Bucureşti, 1987, p. 161). sunt pledoarii pentru ieşirea omului din labirintica, Dincolo de „percepţia generică” (Gérard Genette, fabuloasa lume a fantasticului şi reaşezarea sa în Introducere în arhitext, Ed. Univers, Bucureşti, 1979) lumea existenţială, deasupra sau înăuntrul căreia a textului lui D.R. Popescu, care „citeşte” textul lui Ion veghează Dumnezeu, simbolul mitic al fiinţei. Creangă, descifrăm o „confruntare a fragmentului cu Semnificativ, în sensul arătat mai devreme, este întregul” (Cristina Hăulică, Textul ca intertextualitate, monologul Doamnei/Morţii: „Nu ştiu ce să mai zic Ed. Eminescu, Bucureşti, 1981), care susţine con­ elelalte personaje, figuranţi într­o comedie şi despre Dumnezeu, ca să nu greşesc. Pesemne cluzia lui Roland Barthes (Op. cit., p. 160): „textul cu un subiect mai mult sau mai puţin c­a ajuns şi el – Dumnezeu! – în mintea copiilor! scriptibil este un prezent perpetuu, ce nu acceptă Caproape de cotidian, cu psihologii identice Doamne, iartă­mă – se închină Moartea lui o rostire consecventă (aceasta l­ar preschimba, cu cele ale unor personaje din lumea noastră încon­ Dumnezeu! – pentru că Dumnezeu i­a dat lui Ivan fatalmente, în trecut); textul scriptibil suntem noi, jurătoare, sunt la fel de memorabile: Doamna, cum cel nebun atâta putere asupra ei!”, şi asupra Morţii în timp ce scriem, înainte ca nesfârşitul joc al lumii ne­am obişnuit, purtând masca morţii, cameleonică înseşi (despre care Ivan spune că are o „conştiinţă (lumea ca joc) să fie străbătut, tăiat, oprit, plastificat şi făţarnică, îşi ratează definitiv vocaţia de a fi o fiinţă eşuată” şi că s­a înşelat crezând „că e de prisos”). de cine ştie ce sistem (ideologic, critică, gen), care agreabilă, chiar dacă, uneori, simulând, lasă să se Dar, ne reaminteşte D.R. Popescu, justificându­şi să­i mai închidă câteva din numeroasele intrări, să­i înţeleagă că este portavocea lui Dumnezeu; Petre astfel demersul de recuperare şi evaluare drama­ blocheze deschiderea reţelei, infinitatea limbajelor…” (păzitorul porţilor raiului) devine „un anarhist” care turgică şi eseistică a basmului crengian: „Genialul Semnificaţia tehnicii narative folosite de D.R. se lasă hipnotizat de „palinca de Bihor” şi oscilează Ion Creangă ne pune în situaţia de a ne adresa Popescu în Ivan Turbincă şi Iapa Troiană sau Ivan între credinţă şi mit, chipurile, pentru a o opri pe mai multe întrebări despre viaţă şi moarte, despre Turbincă nu se spală pe mâini oferă „cheia” interpre­ Moarte să nu răstoarne ordinea lumii; Bătrânul Dumnezeu şi despre un rusnac chefliu…” (Ivan tării textului „deja povestit”, transformat într­un nou (întruchipându­l pe Dumnezeu) este mereu împă­ Turbincă merge mai departe). Pentru autor şi pentru context, în „subiect al scriiturii”, în scopul reconstitu­ ciuitor şi generos, dă dovadă de înţelepciune ca noi, cititorii, Ivan Turbincă reprezintă un motiv serios irii/re­scrierii „infinitudinii” lumilor imaginare şi reale, lucrurile să nu o ia anapoda din cauza „chefliului Ivan de a reflecta atât asupra „ivanizării” culturii, în clar explicate/descrise în piesa cu subiect inspirat Turbincă” care şi­a pus în cap să coboare raiul pe general, cât şi a tragediei lumii care „începe cu din interiorul acestora şi, evident, din fascinantul pământ; Irina, o „gargaragioaică” atractivă, „o actriţă adevărat în clipa când tehnologia chefliului Ivan basm crengian. În piesă aflăm o „ţesătură de voci sub acoperire”, travestită, cu o retorică ineptă, făcând Turbincă, băgând moartea la bulău, în turbinca diferite, pe care citatele le păstrează în forma lor ocheade „actorilor cu humor”, ironizând malformaţiile sa inconştientă, condamnă omenirea la cea mai originară […]”, pentru „menţinerea autenticităţii vocii de caracter ale aliaţilor; celelalte personaje – Stela, cumplită tragedie posibilă: să trăiască fără speranţa celuilalt” (Alexandru Cosmescu, Scrierea academică, Falcă, Ciorbea et Co., o întreagă faună de saltim­ morţii izbăvitoare, fără sentimente apocaliptice, o abordare integrată, Ed. Inst. de Filologie al AŞM, banci care, într­un fel, ne aduce în memorie Istoria într­un idilism fără de moarte…” (20 de waţi) Chişinău, 2011, p. 15). Datorită modernului proce­ ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, cu singura deo­ deu, îl redescoperim pe D.R. Popescu nu numai sebire că „fiarele fioroase” ale acestuia din urmă n eseul Tehnologia şi Tragedia morţii, în ipostaza de „crescător” de ficţiuni literare, ci şi sunt înlocuite de D.R. Popescu, în câmpul epic, D.R. Popescu caută să salveze lumea exilând în aceea de receptor frenetic al unor fapte reale cu figurile unor „fiziceşti filosofi” de rând. ÎMoartea în lumea ontologică a creaţiei unde transferate magistral în textul­obiect sau, cum spune Intenţia lui D.R. Popescu este, fără îndoială, nu ar trebui să întâlnim nici frustrări, nici complexe. Mihail Bahtin, în lanţul textual. Dramaturgul, comple­ aceea de a valida o nouă formă estetică în creaţia Tragedia morţii însă nu se încheie. Moartea este tat de un eseist cu har, atent la traumele lumii, pune dramaturgică şi de a face haz de toţi cei care mereu „flămândă, ofilită, în lipsa unui univers exterior în discuţie fantasma „jocului cu frica” (Roger Cailldis), vieţuiesc în „lumea fără Dumnezeu”, indiferent că liber, ieşind, cumva, din timpul prezent, dar neputând produsă permanent între existenţă şi inexistenţă, între sunt personaje aparţinând literaturii sau personaje să mai intre în trecut, şi nici să păşească în viitor…” fantastic şi o realitate deconstruită prin subminarea ale unei societăţi moderne, în descompunere. Toate însă sunt cauzate, ironic vorbind, de prezenţa ficţiunii. Retrospecţia îi permite să „obiectiveze” D.R. Popescu, prin vocea Irinei, constată: „Ivan în memoria noastră a lui Făt­Frumos, „care a ajuns mitologia condiţiei umane, motivând astfel, narativ, este spiritul cel mai desăvârşit al zilei de azi până în ţara în care nu murea nimeni”. Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 21 Curtea de la Argeş

Cărţi şi autori A fi şi a avea... înţelegere şi accepţiune Lucia PĂTRAŞCU crierile mele sunt numai mărturisiri Personaje de o anumită vârstă, a căror viaţă cu tot ceea ce înseamnă din realitatea cotidiană, din viaţa trăită”, interioară se aşterne ca o fereastră a sufletului acest lucru: familie, iubiri, „Sspune Daniela Gumann, autoarea deschisă psihologiei analitice, în care, cu ţinuturi natale, tradiţii, romanului Crăciunul care mi­a schimbat viaţa (Editura obiectivitate, autoarea prezintă comportamentul amintiri şi speranţe. Pim, 2019). Un volum în care este vorba despre oamenilor, fără a judeca pe nimeni, neputându­se Autoarea scoate toate oameni şi fapte, scris într­un mod tranşant, până extrage atitudinii de simpatie, comprehensiune faţă aceste simţăminte din la exclusivismul datorat experienţei proprii de ceilalţi, pe care o manifestă cu seriozitate pentru sanctuarul sufletului său şi, în cărţile sale, pline de în desăvârşita putere de a înţelege. a spune ceea ce are de spus. Totul este sugerat o infinită fineţe, le ataşează cu tandreţe personajelor La baza acestui volum au stat mai multe idei. de dialogul bogat reprezentat, ceea ce dă un ritm pe care le înţelege şi le iubeşte. Sentimentele sale În primul rând, condiţia cvasi autobiografică a alert romanului. de empatie vibrează profund în faţa marilor probleme autoarei, care trăind de ceva timp în acest mediu A fost necesar ca autoarea însăşi să fi trăit acea de viaţă cu care se confruntă aceşti oameni. Este de badante (şi ca experienţă proprie, şi ca femeie atmosferă pentru a crea tipologii atât de veridice, adevărat că rareori îşi poate refuza un fel de instinct de afaceri în acest domeniu!) a cunoscut numeroase precum Carmen, eroina romanului, doamna Coca, al compensaţiei, dar întotdeauna despre femeie şi persoane al căror destin s­a altoit pe alte pământuri, fosta profesoară de chimie, Virginia, intermediara sentimentele inspirate de ea, autoarea alege doar departe de ţinuturile natale. Cititorul va vedea ceea ce este curat, fără nuanţe impudice, într­o că acest fapt dă o veridicitate deosebită textului, solidaritate omenească normală în neamul aşezându­l în coordonatele reale ale întâmplărilor. şi grupul celor dezmoşteniţi. Apoi, titlul romanului, Crăciunul care mi­a Scriitoarea Daniela Gumann este solidar alături schimbat viaţa, arată credinţa în Dumnezeu, dând de fiinţele a căror poveste o cheamă prin scrisul său. o nuanţă profund creştină acestei sărbători, Mame care muncesc departe de ţară pentru a asigura împodobind­o cu tradiţiile ce­şi trag sorgintea un trai mai bun copiilor rămaşi acasă, mai îndestulaţi de demult şi, ca o consecinţă, fixează surpriza poate cu jucării şi dulciuri, dar mai sărăciţi de căldura momentului când începe această poveste. părintească. O sărăcire ce lasă urme adânci în În subsidiar, în componenţa întâmplărilor, se insinuează un vechi proverb românesc. Desfăşurând sufletul lor fraged, căpătând adesea nuanţe contor­ succint acţiunea romanului, cititorul va constata sionate. Femei deziluzionate de o iubire înşelătoare că „Tot răul este spre bine!” şi care se aruncă în necunoscut, cu speranţa unui Povestea începe la Iaşi, în zilele Crăciunului alt destin mai fericit. din anul 2000. Să vedem… Familia Vasiliu, onorabilă şi aparent bine tilistic, menţionam modul alert al închegată, oarecum înstărită, cu o casă frumoasă… dialogului bogat, însoţit de descrierile Carmen, 49 de ani, soţul ei, Robert, şi fiica lor, Sde interioare ale caselor în care trăieşte Angela, elevă încă. Fire neconformistă, ea are eroina şi ale locurilor istorice, monumentelor pe care un prieten la care înnoptează uneori cu acceptul le vizitează. Nu lipseşte nici împletitura de constatări părinţilor… Zi de Crăciun, brad împodobit şi cadouri şi reflecţii auctoriale, pline de emotivitate faţă de surpriză, preparate speciale pentru masa festivă… emigranţi, ori pentru tinerii din „generaţia fulgilor Rămaşi singuri la o cafea, Robert îşi anunţă din Italia, doamna Rafaela şi doamna de Vasco, cele de zăpadă” şi faţă de cei aparţinând altor neamuri; intempestiv soţia că, acum, după 20 de ani de care au nevoie de ajutor. Şi, mereu alături, chipul nici comparaţiile de natură politică (atât cât aceasta căsnicie, va divorţa, pentru a se căsători cu Mara, şi glasul sfătuitor al mamei, care de dincolo de viaţă a influenţat destinul atâtor oameni). Şi, în mod iubita lui, pe care o va aduce în casă. Despre acest îi veghează drumurile. Intenţia de a realiza astfel deosebit, despre amintirile din copilăria sa, când fapt ştie şi fiica lor, care îi este alături. Total surprinsă, de tipologii, atât de veridice, cere din partea autoarei vizitele la bunici conturau adevăratele valenţe ale Carmen renunţă la tot şi în câteva zile pleacă, o cunoaştere aparte. După o experienţă personală în sărbătorilor tradiţionale. Dacă la toate acestea angajându­se în Italia, ca îngrijitoare de bătrâni, domeniu, prozatoarea Daniela Gumann se simte ca adăugăm amănuntele legate de modul în care badantă, la doamna Rafaela din Roma, fără a făcând parte din grup şi de aici rezultă deschiderea decurge o afacere în malaxorul căreia a intrat comunica familiei unde se află. După ceva timp, cu care se apropie de toate trăirile personajelor sale, Carmen (vezi episodul cu Virginia, intermediara a devine însoţitoare pentru doamna de Vasco, mama înţelegându­i fiecăruia comportamentul, fie el pozitiv cărei cupiditate scoate în evidenţă partea neplăcută doctorului Francesco Vasco. Stăpână a unui castel sau negativ. a lucrurilor), nici nu putem hotărî cât din această foarte vechi, aceasta este o persoană stilată, care, scriitură este, pur şi simplu, roman sau caracterul impresionată de biografia româncei cu studii ramatismul psihologic al personajului său de roman social devine un adevărat manual universitare, nevoită să muncească astfel, îi oferă principal elimină tot ceea ce ar fi putut de învăţătură. o bogată viaţă intelectuală şi încurajează relaţia fi convenţional. Carmen are îndoieli, îşi Daniela Gumann este un scriitor interesant acesteia cu fiul său. Peste câţiva ani, atunci când D caută propriile vini ce ar fi putut genera un astfel şi atrăgător prin tematica mereu actuală cuprinsă Angela îşi invită mama la căsătoria sa, Carmen vine de deznodământ şi se compară cu ceilalţi emigranţi. în romanul Crăciunul care mi­a schimbat viaţa, la nuntă însoţită de Francesco, cel care o iubeşte Dar, nu! Un fel de infirmitate socială, cauzată de şi o cere în căsătorie. Întâlnirea celor două cupluri, o carte peste paginile căreia cititorul nu poate trece necesitatea de a pleca departe de casă, determină nepăsător. Am mai întâlnit aceeaşi preocupare şi în Robert–Mara şi Carmen–Francesco, decurge civilizat. un anumit comportament al oamenilor (al persona­ volumul Îngrijitoarea – o poveste de viaţă trăită. Iată Aceasta este povestea din roman. jelor, în cazul acestui roman), care, categoric, se acum un alt fapt de viaţă, ce relevă un fel de sfadă manifestă altfel decât de obicei, aflându­se în alt vem o scriere epică, dar în acelaşi timp mediu, total diferit de cel de acasă, cu care erau cu aceste condiţii socio­profesionale impuse de dramatică prin dinamica neaşteptată obişnuiţi şi primind, desigur, o altă stare socială, vremurile actuale. O proză tandră prin înţelegerea a acţiunii, în care o întâmplare mai mult uneori pozitivă sau negativă. totală, dar, în subsidiar, vehementă, protestatară, fapt A ce­i dă o vigoare neaşteptată şi centrează totul pe un sau mai puţin reală construieşte prin pana autoarei Scriitoarea creează personaje bine structurate, un melanj surprinzător, cu formula atât de bine care relevă o lume corect concepută de autoare, singur gând: „Nimeni nu poate defini fericirea. Pentru cunoscută de poveste în poveste, din care cititorul care analizează raporturile dintre oameni cu o putere fiecare înseamnă altceva. Poate asta o face atât de află relaţia dintre Carmen şi Robert, povestea lui realistă a zugrăvirii vieţii lor sufleteşti. O viaţă în care specială. Vedeţi?! Pentru dumneavoastră fericirea Francesco, bărbat divorţat şi, desigur, povestea predomină nostalgia dezrădăcinării, influenţată masiv înseamnă să ai, pentru mine, fericirea înseamnă de iubire ce se înfiripă între Carmen şi Francesco. de locurile şi condiţiile noi de trai, în dorul de casă să fiu.” Iar Daniela Gumann este hotărâtă să fie!...

otuşi, triumful vieţii fără de moarte poate fi datorat şi geniului lui Ion un loc de închinăciune, într­un fel de gură de iad, unde orice încercare de a Creangă care l­a cules pe Ivan Turbincă din sfera ficţiunii, dar şi flerului, construi o clădire închinată lui Dumnezeu se surpă peste noapte! Ivan Turbincă Thumorului cultivat de D.R. Popescu, al cărui Ivan Turbincă năzuia să este un chefliu, pus pe liber din armată, un sărăntoc, deţinător doar a două „scoată moartea din univers”. Şi în Lacătul şi Lângă pârău, D.R. Popescu îl aduce carboave!... Ivan Turbincă nu are dimensiunile unui conducător de ţară, ale unor în centrul disertaţiilor sale aluvionare, comico­dramatice, pe acelaşi Ivan Turbincă, verişori ce vor să­şi pună pielea la adăpost, trădând, provocând o crimă, nu!... creaţie narativă de excepţie a humuleşteanului Ion Creangă. „Prin Ivan Turbincă, Despre Ivan Turbincă nu putem spune nici că este propulsorul unei istorii pozitive Dumnezeu, într­adevăr, devine Dumnezeul sufletelor oamenilor. E puţin? Dumnezeu sau al unei mitologii aureolate!... Aurolare! Ivan Turbincă este un fel de pensionar nu este o inteligenţă artificială, e un bătrân care se­ntâlneşte cu Ivan Turbincă oarecare, un chefliu însă, de nădejde, care iubeşte vodca, tutunul, viaţa!... Atât! lângă un pârău, unde, evident, Tătânele Ceresc se spală pe picioare!” (p. 159) El n­a venit pe lume nici aureolat din burta mamei sale cu visul de a se bate cu Lecţiile spirituale ale lui D.R. Popescu au, în concluzie, scopul firesc de a toţi zgripţoroii posibili – ce apără ţara tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de valida estetic valorile şi resursele psihologice ale fiinţei umane. Afirmaţiile ne moarte – ca să ajungă în această ţară a eternităţii” (p. 158). Simplificând, Ivan sunt inspirate de autor: „Au aceste istorii şi mitologii negative vreo legătură cu Ion Turbincă este însuşi Dumnezeul lumii şi al românilor şugubeţi ori ba, şi al tuturor Creangă?! Aparent, nu! Dar, în esenţă, da! Ivan Turbincă nu e proprietar de oi, nu muritorilor de rang înalt şi din norod! El are curajul să vorbească „în faţa morţii cunoaşte gura de rai în care verişanii mioritici pun la cale o crimă!... Ivan Turbincă despre moartea morţii” şi, fără să nege „realitatea morţii”, îşi bate joc de ea, nu e nici un cărturar de seamă, nici un domnitor care vrea să înalţe o mănăstire, spre a izbăvi „toată lumea de moarte”. 22 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Cărţi şi autori Căminul neamului românesc ste vorba despre o broşură scrisă de Tatiana În această parte a doua apar nouă desene ale unor N. Bobancu, institutoare, Piteşti, cu titlul complet „case româneşti” din Muntenia, Oltenia, Basarabia, Căminul familiar şi căminul neamului românesc. Moldova, printre care şi trei case din Curtea de Argeş – CarteE dedicată fiicelor României Mari, apărută în Bucureşti, le­am reprodus alăturat, împreună cu Cuvântul­înainte în 1926, la Editura Casei Şcoalelor, în seria Publicaţiunile al cărţii, semnat de Tatiana Bobancu. Casei Şcoalelor. Partea I are secţiunile Căminul Familiar, (Textul, de o actualitate tulburătoare, este adus Mama, Copilul, Tatăl, iar Partea a II­a are subtitlul Căminul neamului Românesc. la ortografia curentă. Redacţia) itind de un şir de ani, despre neamului nostru în viitor şi, totuşi, asistăm nepăsători la fapte care ne duc la desfăşurarea celei mai teribile pieire: slăbirea credinţei, dispariţia datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti, lipsa de Cdrame sociale, ce se petrece respect faţă de vechea viaţă românească şi tradiţie a neamului şi dărăpănarea la vecinii noştri de peste Nistru, care căminului familial. în mod barbar au dărâmat la pământ ceea ce secole de tradiţie şi civilizaţie zi, la noi, căminul familial au stabilit în aşezarea familială şi nu mai este aşa de încălzit socială; descriindu­se necontenit Ade sufletul mamei, căci pe de către diferiţi corespondenţi de deoparte în clasele suprapuse femeia ziare europene, care la intervale vizitează Rusia bolşevizată, despre este prea mult atrasă afară din cămin, sfâşietoarele suferinţe pătimite de milioanele de copii ruşi: toate acestea de multiplele distracţiuni sociale şi m­au determinat a scoate prezenta carte. petreceri nesfârşite; iar în celelalte Ca veche institutoare, ca Româncă şi ca mamă, găsesc că azi, mai clase, apriga luptă pentru existenţă mult ca oricând, trebuie să se vorbească şi să se scrie despre chestiunea a chemat femeia afară din cămin, la căminului familial şi căminul neamului românesc. muncă egală cu bărbatul; aşa că din Gândindu­mă cu dragoste şi cu speranţă la trăinicia neamului aceste cauze copiii rămân fără supra­ românesc, m­am străduit a spune, în vegherea necesară această carte, din inimă de mamă şi de bunei lor creşteri. Româncă, cuvinte cred înţelepte, fiicelor Din frământarea României Mari. vieţii de azi, să sperăm Zilele pe care le trăim noi aici nu sunt că, punând toţi umărul, prilejuri de bucurie numai şi petrecere să refacem în ţara nesfârşită; ci încordare la muncă rodnică noastră o lume nouă şi îndreptare socială. şi mai bună ca cea de Acum, când ţara e încărcată încă azi; tot aşa după cum de suferinţe multiple – în urma marelui pasărea Phoenix a război, – acum, când evenimentele răsărit din cenuşa ei, tot externe impun ca să fim neadormiţi astfel să se renască o la postul de onoare, trebuie ca fiecare generaţie nouă, demnă să fie mai conştient de misiunea lui de România Mare. şi în special mama trebuie să fie adânc Femeia română de pătrunsă de neţărmuritul ei rol, în alcătuirea familială şi socială. azi va primi binecuvântarea posterităţii, dacă îşi va impune imperativul categoric Trăim în momentul refacerii ţării, moment decisiv, de care depinde soarta de a voi să refacă tara, în moravuri; căci de ea depinde aceasta, în prima linie. Cum a ajuns Mizilul în memoriile

Olimpia POPESCUlui Eugen Lovinescu ecent, cele două poate nu meritau să fie memoraţi de toată suflarea în gara Mizil şi unde, datorită lui, oraşul are un frumos licee din Mizil, şcolărească. Ioachim Botez a tradus din operele lui drum cu plopi, primarul care şi­a dorit liceu „cu etaj R„Grigore Tocilescu” Baudelaire, A.P. Cehov, N.V. Gogol, Heine, Schiller, şi duşumea”. şi „Tase Dumitrescu”, Paul Verlaine ş.a. şi a publicat volumele Însemnările şi­au sărbătorit centenarul. unui belfer (1935), Schiţe şi însemnări din şcoala oachim Botez vorbeşte cu mult respect despre Participând la această de ieri şi de azi (1955), De azi şi de demult (1955) mizileni, încercând să combată spusele unui serbare, excelent organi­ (belfer, conform DEX, înseamnă învăţător, profesor Icoleg care, aflând că a fost numit profesor zată de cei doi directori, profesorii Minea Victor şi, sau om care trăieşte în lux). Ca publicist, a colaborat la Mizil, „apucându­mă duhovniceşte de braţ, m­a respectiv, Gheţie Viorica, şi mergând pe un frumos la Semănătorul, Viaţa Românească, Revista Funda­ sfătuit: să n­o mai spui oricui şi oriunde: sună urât… bulevard, unde panseluţe şi crăiţe îţi mângâie ţiilor Regale, Minerva literară şi artistică, Ideea Este un loc contaminat de ridicul. E de ajuns să zici bordura pantofului, mi­au venit în minte memoriile Europeană, Flacăra, Cuvântul, Adevărul literar Mizil ca să­ţi aduci aminte de vechea Beoţie sau de lui E. Lovinescu, despre prăfuitul Mizil, despre toate şi artistic, Gazeta literară, Curentul şi Furnica, un târg oltenesc unde după spusa lumii s­a rupt şi atributele unei oropsite urbe scufundate în ridicol unde a fost chiar redactor, şi poate mai sunt a poposit carul cu proşti…” Dar iată prezentarea pe de I.L. Caragiale şi George Ranetti şi unde sunt şi alte publicaţii la care el a scris. A fost un apropiat care I. Botez o face mizilenilor: „Şi astăzi, cum intri în „ţânţari cu bâzâit de cimpoi în agonie” şi alte feluri al lui George Ranetti şi N. Ţăranu. târg, pe drumul cel mare al gării, după ce ai trecut de de gângănii. cărarea cu plopi chinuiţi de arşiţă şi praf, te întâmpină Ştiind că, în drumul său spre Fălticeni, Eugen um de la 17 ani părăseşte liceul şi se cântarea veselă a nicovalei şi a baroaselor repezite Lovinescu niciodată n­a poposit la Mizil, am căutat angajează învăţător suplinitor în satele de braţe călite la vâlvătaia flăcărilor jucăuşe în să văd de unde a cules acele imagini despre această CVârteju, Dârza şi Ciorogârla, iar după 1921, întunericul de fum şi zgură. Se trudesc bieţii oameni veche urbe românească, unde, după nume, pe când îşi ia licenţa în limba franceză, funcţionează din zori până­n noapte să ferece roţi şi inimi de vremuri ar fi poposit şi colectivităţi turceşti. Aşa am ca profesor la Piatra Neamţ, Mizil, Olteniţa, Piteşti, căruţe… Sau fac potcoave frumos încovoiate pe descoperit că aceste informaţii au ajuns la Eugen Suceava, ca în finalul carierei sale, după voia mai care le înşiră pe sârmă ca nişte ghiudeni bine Lovinescu via Ioachim Botez (1884­1956), un marilor belferi ai belferilor din minister, să predea zvântaţi. Căci meşteşugul pe cât e de greu, pe talentat scriitor, publicist, epigramist, traducător, la Şcoala Normală şi la Liceul „Mihai Viteazul” atât e de vrednic de cinste, de vreme ce Sfântul Eloi, care, cutreierând numeroase sate şi oraşe, de la un din Bucureşti, E. Lovinescu spune că se bucură episcop la curtea regilor Franţei, a fost el însuşi un capăt la altul al României, ca învăţător sau profesor că „după vicisitudinile unei cariere penibile care biet fierar… Iar de porniţi mai departe, către miezul suplinitor, a cules interesante observaţii din viaţa formează fundalul întregi sale literaturi… se târgului, o să vedeţi pe marginea caldarâmului plin şcolilor în care a poposit, ca şi despre obiceiurile va încadra în rama luminoasă a unei cancelarii de hopuri şi coceni, bolovani de sare pentru vite, specifice ale locuitorilor precum şi despre particu­ bucureştene”. A avut, deci, ocazia să cunoască codirişti de bice, ţesale, funii de ceapă, snopuri larităţile fiecărei localităţi, picurând şi el o doză profesori şi directori de toată mâna, profesoare care de praz, tarabe cu pâine, căruţe cu peşte, grătare de umor în aceste descrieri. talentate, care „romanţioase, refulate sau sadice”, cu fum de fleici, şi boloboace cu vin în neastâmpăr Mai mult, am descoperit că, în jurul anului 1930, să descrie viaţa fiecărei urbe. Să ne oprim însă coborât proaspăt de la deal.” chiar Ioachim Botez a fost profesor de limba franceză la pitoreasca descriere a urbei noastre Mizil, unde În final, autorul conchide că această înfăţişare la Liceul „Tase Dumitrescu” din Mizil, dar şi el, ca încercă să înlăture anatema aruncată asupra sa, a târgului, a acestei vechi aşezări negustoreşti, unde şi alţii, face parte din categoria scriitorilor talentaţi prin ticluirea de către Caragiale a unor fapte puse în zilele de târg ţăranii din împrejurimi „dejugă boii şi uitaţi, pentru că, o jumătate de secol, a trebuit pe seama unui inimos primar, Leonida Condeescu, şi deznoadă băierile pungii”, nu are nimic ridicol să se facă loc în manualele şcolare altora care care cu paraponul a oprit expresul Bucureşti­Breslau şi e demnă de laudă. Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 23 Curtea de la Argeş

Cărţi şi autori Semn(al) de carte Radu Cernătescu, Literatura luciferică. au fost excluşi aproape 100 de academicieni, dintre de texte, pretexte, subtexte. De cele mai multe ori, O istorie ocultă a literaturii române, Cartea care mulţi au fost încarceraţi, editura a încercat lucrează cu materialul clientului, adică pune la treabă Românească, Bucureşti, 2010 şi, în cea mai mare măsură, a reuşit să menţină un morţile celorlalţi, dacă vă vine să credeţi acest lucru Radu Cernătescu ne oferă un volum care standard foarte ridicat al tipăriturilor sale. De­a lungul şi dacă îl puteţi înţelege!… deconspiră o seamă de „secrete” ale masoneriei. deceniilor, instituţia a publicat cele mai importante Ei, da, lui îi reuşeşte! Dacă ar fi trăit pe vremea lui Multe şi, presupun, adunate cu grijă de la deţinători opere ale membrilor săi şi ale celor mai de seamă Ion Creangă, ar fi fost Moş Nechifor Coţcariul!... Dacă de secrete importante. Efortul e extraordinar şi plin specialişti şi creatori din toate domeniile. După 1989, ar fi trăit pe vremea lui Anton Pann, ar fi fost chiar de semnificaţii. Istoria culturii române revelează în ciuda dificultăţilor finanţării şi desfacerii, cărţile Anton Pann. Trăind pe vremea lui Dumitru Augustin subterane inaccesibile cercetătorului obişnuit. Aflu şi periodicele Academiei Române s­au impus drept Doman, a ajuns să se confunde cu el însuşi. istorii senzaţionale despre Padova, Focşani sau cele mai valoroase şi mai prestigioase din ţară. Multe De fapt, voiam să vă spun că orice pagină scrisă despre Spătarul Milescu. Autorul scoate la lumină dintre cărţile de autor şi dintre volumele colective de Dumitru Augustin Doman devine literatură exact arhive secrete, polemizează cu cercetători ai publicate la Editura Academiei Române au fost în momentul în care o citiţi!… E un truc al lui, masoneriei româneşti pe care îi consideram, până răsplătite anual cu premiile Academiei, ceea ce inconfundabil. (Adrian Alui Gheorghe, pe coperta azi, repere. Sunt foarte multe date noi, uimitoare, demonstrează calitatea înaltă a lor şi a condiţiilor a patra) despre istoria României – aşa cum este şi cum grafice în care au fost scoase. Deşi colectivul poate fi văzută dinspre masoni. Editurii Academiei Române nu trăieşte cea mai fastă Daruri divine/Dhurata hyjnore, antologie (...) Carte inaugurală, Istoria luciferică a lui Radu perioadă din existenţa sa, deşi cuantumul retribuirii poetică, Amanda Edit Verlag, Bucureşti, 2019 Cernătescu mi se pare cea mai dură provocare nu răsplăteşte nici pe departe munca minuţioasă Antologia poetică bilingvă română­albaneză a ultimelor decenii de critică şi istorie literară. şi profesionistă depusă şi cu toate că desfacerea intitulată Daruri divine/Dhurata hyjnore a apărut (Cornel Ungureanu, pe coperta a patra) şi vânzarea de carte suferă mult datorită atmosferei în al doilea volum, incluzând şapte poeţi români O carte ce are patru dimensiuni, tratând dintr­o generale nefavorabile erudiţiei şi înaltei culturi, şi doi albanezi. Versiunea în albaneză aparţine perspectivă inedită istoria literaturii, critica (criticii), instituţia îşi continuă misiunea sa de educare lui Baki Ymeri, prefaţa e semnată de Visar Zhiti. filosofia ocultă şi esoterismul occidental (maso­ şi de instruire a naţiunii, începută încă din secolul Cu o excepţie, grupajele de poezie sunt urmate nismul). E o abordare polisemică a literaturii române al XIX­lea. de prezentarea biobibliografică a respectivului autor; care evidenţiază pentru întâia oară în spaţiul cultural În aceste momente festive, adresăm întregului despre Drita Nikoliqi Binaj scrie Daniel Marian, iar românesc importanţa circulaţiei simbolurilor şi colectiv, condus de domnul academician Dumitru pentru Sadulla Zendeli­Daja, s­a preluat un text arhetipurilor crescute în marginea societăţilor oculte Radu Popescu, felicitările cuvenite şi­i dorim La mulţi din Skënder Hasko (scriitor albanez, decedat). de tip occidental, cele despre care folcloristul Moses ani! (Acad. Ioan­Aurel Pop, preşedintele Academiei, Din puzderia de poeţi români contemporani din Gaster spunea încă din secolul al XIX­lea că au la începutul volumului, „Un gând bun la aniversare”) ţară şi de peste hotare, au fost alese anume aceste „meritul de a fi îmbogăţit mesajul cultural al întregii şapte nume – Ion Deaconescu, Radu Botiş, Camelia Europe”. Cititorul interesat de un alt punct de vedere Dumitru Augustin Doman, Moartea de după Radulian, Alexandru Miloş, Lăcrimioara Iva, Mihai decât cel estetic asupra literaturii autohtone va avea moarte, Editura Junimea, Iaşi, 2019 Firică, Gelu Dragoş. Diferiţi din toate punctele de ocazia să afle acum şi aici că, din acest punct de Dumitru Augustin Doman este un scriitor, dintre vedere, împreună, ei configurează totuşi „starea” confluenţă a Orientului cu Occidentul care este cei care au har cu carul, dar care păcăleşte deopo­ literaturii române de azi, adică creaţii cu accent cultura română, cândva punte de compatibilizare trivă pe cititor, păcăleşte gloria ca sumă a vanită­ puternic pe comunicare, de multe ori frumos a celor două mari spaţii culturale, o tratare compa­ ţurilor, dar păcăleşte şi moartea. Da, le întinde adusă din condei, dar şi de destule ori ternă. ratistă a literaturii române cu instrumentarul unei capcane, una mai năstruşnică decât alta, sub formă (Angela­Monica Jucan) hermeneutici aplicate conduce inevitabil orice demers critic la ideea unei parităţi de substanţă a culturii române cu marea cultură occidentală. (Text pe coperta a patra)

Editura Academiei Române 70, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2018 Editura Academiei Române îşi are rădăcinile în urmă cu un secol şi jumătate, la 1868, când s­au publicat primele cărţi şi periodice sub egida celui mai înalt for de consacrare intelectuală din România. Înfiinţarea oficială a editurii s­a produs abia la 1948, adică în urmă cu şapte decenii, atunci când începea şi drama Academiei Române, petrecută sub regimul comunist. În ciuda acestor dificile împrejurări trăite de Academie, din cadrul căreia, în acelaşi an 1948,

utorul consideră părinţii elevilor „rumâni de nădejde, zdraveni în fălci Mizilului, aşa că oraşul are şi renumitele podgorii Tohani şi terenuri mănoase şi aprinşi la faţă ca un ciorchine profiriu în lumina unui răsărit de soare de Bărăgan.) Acolo sus în podgorie”. Pentru a evidenţia ce meseriaşi grozavi sunt Şi faţă de manualele de acum aproape un secol, scriitorul Ioachim Botez se mizilenii, spune că dacă Ford ar veni la Mizil, n­ar căuta cine ştie ce cărturari dovedeşte exigent, scuzând o fată, nu chiar tinerică, „cu guleraş cuminte”, care cu diplome, ci ar fi încântat de absolvenţii şcolii de meserii ce lucrează în fierăria avea nevoie de diplomă pentru slujba de la primărie şi care a scris o disertaţie taţilor lor. despre „ciudatul visător Charmettes” după textul din carte, unde concluzia Tot din scrierile lui I. Botez aflăm că liceul s­a ridicat în grădina Mavrului, era la început şi fraza ultimă trebuia să fie prima. din donaţii, cea mai substanţială fiind cea a lui Tase Dumitrescu care, împotriva voinţei moştenitorilor săi, a donat Casei Şcoalelor „o ladă de fier plină cu săbii, n finalul unui capitol despre Liceul din Mizil, scriitorul conchide: „Oricum, mahmudele de aur, cercei cu mărgăritare, inele şi ghiuluri bătute în diamante”, Mizilul are astăzi un liceu şi încă frumos, unde şcolarii localnici ori de prin având o singură dorinţă: ca liceul să se numească Tase Dumitrescu. Într­adevăr, Îpărţile dealului şi ale Bărăganului învaţă cu sârguinţă toate câte scrie la de la înfiinţare în 1925 şi până în 1948, când a fost desfiinţat, liceul s­a numit programă, adunând zi de zi mormanul acela de erudiţie cărturărească pe care Tase Dumitrescu, iar ulterior, deşi s­a reînfiinţat ca liceu agricol, abia după 1990 Kant o asemuia cu povara câtorva sute de cămile.” s­a renumit Tase Dumitrescu. Eugen Lovinescu îl aseamănă pe Ioachim Botez cu îndrumătorul său de la doctoratul din Franţa, Emile Faguet, din tinereţe, prin boemie şi statură, prin Zeiţa Minerva, ocrotitoarea cărţilor şi a şcolilor, nu a poposit numai temporar uşurinţa cu care creează expresii stilistice imprevizibile, prin originalitatea sa ieşită la Mizil, ci şi­a consolidat statuia, căci dascălul I. Botez aplica principii moderne, din comun. După analiza pe care E. Lovinescu o face operei scriitorului, se vede după cum rezultă din faptul că era împotriva învăţării mecanice, fiind supărat pe că a citit toate capitolele referitoare la Mizil, căci aproape toate ideile din carte profesorul de matematică, care muta băncile pentru că elevii scriau formule pe ele se regăsesc în valoroasa lucrare literară de memorialistică a marelui critic literar. ca să copieze. „…La franţuzeşte, spunea el, am dat celor mari să­mi tălmăcească De asemenea, îl consideră pe I. Botez un admirabil prozator, un poet al naturii literar câte un crâmpei de proză ori de versuri, să scrie pe limba lui Voltaire ideea pe care Mizilul îl farmecă, ostroavele Olteniţei cu libelule sprintene ca nişte ori sentimentul de acolo. Liber oricine să folosească cărţi, dicţionare, caiete, notiţe balerine, cu gângănii lungi şi străvezii, îl încântă. În memoriile sale, E. Lovinescu scrise pe cerul gurii ori pe turul pantalonilor, numai treabă bună să facă…” Că îl consideră pe Ioachim Botez ca unul dintre cei mai de seamă stilişti ai noştri. era împotriva învăţării mecanice deducem şi din spusele lui că „…aşa suntem, Dar dacă conul Leonida Condeescu şi­ar părăsi somnul lui veşnic şi ar merge noi, belferii, blestemaţi: să învăţăm pe alţii dintr­o flaşnetă mai mare, iar şcolarii spre inima târgului pentru care s­a zbătut atât de mult şi ar vedea că în grădina să spună după noi urluială de vorbe”. Demonstrează că dacă încercă să­i facă Mavrului au mai răsărit şi alte construcţii „cu etaj şi duşumele”, că la Liceul pe elevi să gândească, ei tot spre buchea cărţii caută, sau: „Lesne­i pentru un „Grigore Tocilescu” în luna ianuarie a fiecărui an are loc un festival internaţional şcolar de la Mizil să spună unde se varsă gârla Istăului; dar pentru ce se varsă de poezie şi epigramă, unde vin vestiţi poeţi şi epigramişti, cu juriu de profesori acolo şi nu înapoi, în dealul Istriţei, asta­i mai greu… Şi cu toate astea, el învaţă universitari, l­ar ierta pe I.L. Caragiale că, pentru succesul său literar, a ticluit la fizică despre legile căderii corpurilor şi despre cele ale gravităţii pământului.” acea telegramă către Maire Burgermeister din Breslau, după ce expresul (Istăul este un pârâu ce trece pe lângă Mizil, iar dealurile Istriţei sunt la marginea Bucureşti­Breslau a oprit pentru un minut în gara Mizil… 24 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Vecina mea, Africa Moartea unui revoluţionar ratat Nicolae MELINESCU afa wanaka! a fost un fel de pedanterie. Vorbea o engleză îl priveau ca pe o promisiune politică pentru viitorul spune un sfat elevată, cu o pronunţie atentă, lipsită de asperităţi. ţării. Mă aflam în prezenţa unui politician inteligent, Wbătrânesc din În atitudinea sa, transpărea o admiraţie faţă de educat, clar în gândire şi pozitiv în planurile de cultura shona, a populaţiei cultura britanică, faţă de tradiţia conservatoare, acţiune. Această imagine i­a determinat pe britanici majoritare din Zimbabwe. ceea ce nu afecta discursul agresiv. şi pe americani să­i susţină programul de repartizare Adică, despre morţi, numai L­am revăzut la prima conferinţă de presă, echitabilă a terenurilor agricole prin răscumpărarea de bine! Îndemnul tradiţional organizată la locuinţa sa din Salisbury (azi Harare, lor de către stat, la un preţ rezonabil, de la marii devine greu de respectat, capitala ţării) imediat după victoria în alegerile multi­ proprietari albi. atunci când discuţia se opreşte la Robert Mugabe, rasiale din februarie 1980. În calitate de prim­ministru România a sperat să obţină un statut privilegiat fostul conducător al luptei naţionaliste din Rhodesia, desemnat, el a demonstrat că devenise un politician în relaţiile cu noul stat african. La doi ani de la prim­ministru şi apoi preşedinte al noii republici moderat, fără note revanşarde, focalizat pe ideea declararea independenţei, Mugabe a făcut o vizită Zimbabwe. Evident, acesta a reprezentat un tip de de unitate naţională şi pe necesitatea construirii unei oficială în ţara noastră, a fost la Braşov, la fabrica de om politic african contradictoriu şi greu de calificat. societăţi non­rasiale. Ministrul de Externe britanic tractoare, la Piteşti, la Dacia, dar marele târg nu s­a Traiectoria sa publică a fost sinuoasă, ascendentă, din acea perioadă, Lord Carrington, a fost impresio­ încheiat. O nouă tentativă a făcut­o liderul comunist o bună vreme. După apogeul reprezentat de obţine­ nat de o asemenea atitudine conciliantă, deşi în un an mai târziu când a vizitat Zimbabwe. Rodul rea celui mai influent punct decizional pentru mersul timpul negocierilor de la Lancaster House – Londra deplasării a fost un buchet de mulţumiri şi manifestări ţării sale, a urmat o degradare care l­a mutat din holul (septembrie – decembrie 1979) privind transferul de recunoştinţă, dar puţine contracte. de onoare al construirii unei noi naţiuni în cotloanele de putere către majoritatea africană se dovedise tenebroase ale tiraniei condamnate de lumea refractar şi ameninţător. Prezentarea unor idei ­am intervievat, încă o dată, pe Robert progresistă. constructive la începutul unei perioade promiţătoare Mugabe şi din nou s­a prezentat ca acelaşi Robert Mugabe (1924–2019) a debutat ca militant în viaţa ţării i­a determinat pe mulţi să îl considere politician versat, elegant, mai puţin con­ pentru independenţa coloniei britanice Rhodesia de drept tipul noului lider african, rodat în timpul L structiv şi mult mai abil în ascunzişul pe după vorbe Sud. Absolvent al universităţii Fort Hare din Africa luptei din brusă, dar şi în sesiunile de tratative cu goale. Era perioada în care nord­coreenii căpăta­ de Sud, el a lucrat ca profesor în Ghana, a doua ţară reprezentanţii minorităţii albilor şi ai puterii coloniale. seră o ascendenţă impresionantă în relaţiile dintre independentă a Africii subsahariene, din 1957, şi a Marea Britanie a rămas administratorul metropolitan Zimbabwe şi lumea comunistă. Arhitecţi nord­coreeni fost influenţat de socialismul african al liderului local, construiseră monumentul proletcultist al eroului Kwame Nkrumah. Devenit marxist, el s­a întors în naţional pe dealul Kopie, care domină capitala, şi patria de origine în 1960, convins de utilitatea luptei consilierii lui Kim Ir Sen instruiseră sinistra Brigadă anti­coloniale şi împotriva dominaţiei minorităţii albe. a V­a. În 1982, militarii ei au declanşat Gukurahundi, Foarte critic faţă de guvernul conservatorului Ian „vântul care curăţă neghina”, operaţiune de masa­ Smith, prim­ministru, lider al unei echipe exclusiviste crare a populaţiei minoritare ndebele, susţinătoare dedicate impunerii şi conservării dominaţiei albilor în a celuilalt lider african, Joshua Nkomo, căzut deja în Rhodesia, Mugabe nu a avut prea mult timp pentru dizgraţie. Dar Occidentul a continuat să­l considere propagandă naţionalistă şi a fost închis timp de pe Robert Mugabe omul zilei şi să­i acorde sprijin 11 ani, pentru agitaţie politică şi atitudine ostilă faţă de instituţiile statului. O perioadă pe care tânărul economic. De câte ori a avut ocazia, el s­a oprit la revoluţionar a folosit­o ca să­şi ia şase titluri aca­ Londra, mai ales în timpul tratamentului soţiei sale, demice britanice prin corespondenţă. În timpul Sally, internată la o clinică engleză. De fiecare dată detenţiei, primul său copil a murit. Mugabe a cerut s­a întâlnit cu politicieni şi guvernanţi influenţi. Mare permisiunea să participe, sub pază, la înmormântare, admirator al monarhiei tradiţionale, a primit titlul dar prim­ministrul Ian Smith, personal, i­a respins formal al Rhodesiei după declararea unilaterală onorific de cavaler din partea Reginei Elisabeta cererea. Episodul avea să influenţeze relaţia dintre a independenţei de către guvernul minoritar al lui a II­a, titlu retras după mistificarea alegerilor cei doi un deceniu şi jumătate mai târziu. Înclinaţiile Ian Smith în 1965. Dincolo de atmosfera festivistă prezidenţiale din 2008. lui Robert Mugabe spre chimurenga (lupta revolu­ a succesului electoral din 1980 al celor două forma­ În 1987, a fost ales preşedinte, iar zece ani mai ţionară, în limba locală shona) s­au materializat ţiuni africane ZANU şi ZAPU, s­au auzit primele târziu, a modificat Constituţia ca să dobândească prin formarea Uniunii Naţionale Africane Zimbabwe voci revendicative ale foştilor camarazi din războiul puteri absolute. După 1992, a urmat masacrarea (ZANU, Zimbabwe African National Union), o forma­ din brusă. Ei se grăbeau să ceară dreptate şi agriculturii, rechiziţionarea forţată, fără răscumpărare, ţiune politică cu o componentă militară (ZANLA, recompense pentru susţinerea luptei împotriva a fermelor albilor şi distribuirea acestor ferme unor Armata Naţională de Eliberare din Zimbabwe), înte­ minorităţii albe. La câteva zile după prima apariţie apropiaţi şi acoliţi, vânători de privilegii. Din cornul meiată în 1965, în Tanzania. Mişcarea naţionalistă publică a lui Mugabe, am mers la sediul partidului abundenţei agro­alimentare al Africii, Zimbabwe s­a aruncat în lupta împotriva dominaţiei minorităţii său. Pe o scară interioară care ducea la etajul al a devenit o ţară falimentară. În 2000, Mugabe a albe şi a declanşat războiul din brusă purtat de doilea, unde­şi instalase biroul provizoriu cel dintâi orchestrat o nouă modificare a Constituţiei, pentru partidul lui Mugabe şi de Uniunea Poporului African premier african din istoria ţării, am văzut zeci de ca terenul arabil să treacă în proprietatea statului. din Zimbabwe (acronimul englezesc ZAPU), condusă foşti combatanţi, înghesuiţi, agitaţi şi transpiraţi, Premierul Tony Blair a propus organizarea unei de Joshua Nkomo. Pus sub urmărire de poliţia mânaţi de ambiţia de a­i spune liderului că nu conferinţe internaţionale a donatorilor, ca să sub­ politică a guvernului minoritar, Mugabe s­a auto­ pentru reconciliere îşi riscaseră viaţa ani de zile venţioneze rechiziţionarea fermelor şi să­i despă­ exilat în Zambia şi, ulterior, în Mozambic, după în războiul din brusă. gubească pe fermierii albi. Ministrul de Externe independenţa fostei colonii portugheze. Aici şi­a britanic, Robert Cook, a propus suplimentarea consolidat o relaţie specială cu noul preşedinte nunţarea zilei independenţei, pe 18 aprilie ajutoarelor pentru Zimbabwe cu 40 de milioane african Samora Machel. Acesta l­a sfătuit să caute 1980, a stimulat entuziasmul popular şi i­a de lire sterline în acelaşi scop. Mugabe a respins sprijinul ţărilor cu conducere comunistă pentru Apus pe umeri lui Rober Mugabe mantia de ambele iniţiative şi i­a acuzat pe britanici că finanţare, armament şi burse de pregătire a tinerilor părinte al unei noi naţiuni. În noaptea de 17 spre 18 încurajează opoziţia ca să­l înlăture de la putere. militanţi care aveau să preia conducerea odată aprilie, pe stadionul Rufaro („bucurie”, în limba shona, Ruptura s­a produs, însoţită de transformarea cu victoria împotriva albilor. marca celui mai popular tip de bere) am asistat, luptătorului revoluţionar, a patriotului, a ziditorului alături de cincizeci de mii de africani şi peste patru noului stat într­un dictator sângeros. Orice formă în România sute de corespondenţi de presă din toată lumea, şa a ajuns Robert Mugabe de opoziţie a fost suprimată brutal. Violenţele au şi aşa am avut ocazia să­l întâlnesc de la coborârea drapelului britanic, Union Jack, şi trimis peste patru milioane de zimbabwieni în exil două ori cu prilejul interviurilor pe care la ridicarea noului drapel naţional Zimbabwe, în A în Africa de Sud. Totuşi, această ţară a continuat i le­am luat pentru Televiziunea Română. Întrebările prezenţa prinţului Charles, reprezentantul suveranei, să­l considere un politician providenţial pentru ţara mele şi răspunsurile lui au fost circumstanţiale, au şi a lordului Soames, ginerele lui Churchill, desemnat sa şi pentru regiunea australă. pornit de la sprijinul şi solidaritatea României pentru drept ultim guvernator al coloniei, din decembrie lupta poporului asuprit din Zimbabwe. Ar fi fost 1979 până în ziua declarării independenţei. L­am imposibilă atunci, în contextul politic românesc, o ascultat cu toţii pe Bob Marley interpretând cântecul a anunţarea morţii lui Mugabe, pe discuţie despre atacurile gherilelor africane împotriva Zimbabwe, care evidenţia legătura dintre vechea 7 septembrie 2019, preşedintele sud­african, civililor albi, despre terorizarea comunităţilor rurale cultură zimbabwe („Casa de piatră”, în shona), LCyril Ramaphosa, declara: „Sub conducerea care nu susţineau partidul său. Chiar dacă aş fi simbol al rezistenţei şi continuităţii, lupta africanilor preşedintelui Mugabe, lupta eroică şi neînfricată a atacat acest subiect, nimeni nu l­ar fi difuzat pe şi izbânda noii naţiuni. La două zile după festivităţi, poporului din Zimbabwe împotriva colonialismului a postul naţional, pentru că politica editorială de atunci am avut din nou prilejul să­l intervievez pe Robert inspirat propria noastră luptă împotriva apartheidului urmărea ca asemenea conflicte din colonii să fie Mugabe, de acea dată, în calitate de prim­ministru. şi a clădit în noi speranţa că şi Africa de Sud va fi prezentate distorsionat şi unilateral ca un marş Era schimbat în bine, a avut un umor reţinut, după liberă, în cele din urmă”. (https://www.theguardian. triumfal al emancipării „popoarelor asuprite”. Ceea interviul înregistrat, şi­a amintit de România, inclusiv com/world/2019/sep/06/hero­turned­tyrant­interna ce mi s­a părut deosebit la acest personaj suplu, de interviul pe care mi­l acordase la Bucureşti. Am tional­reaction­robert­mugabe­death, accesat educat, atent la modul în care se prezenta public, înţeles atunci de ce lumea occidentală, americanii, 9 septembrie 2019) Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 25 Curtea de la Argeş

La pas prin satul global Carte şi arte româneşti în Franţa (II) Paula ROMANESCU ontmorillon – Muntele micului maur, îşi vor fi aşteptat în temutul donjon sentinţa şi cum special conceput pentru un orăşel devenit pentru două zile se va fi înclinat balanţa Judecăţii pentru ei de­a lungul inaugurarea Oraşului M(15­16 iunie 2019) un pic mai mult Cité timpului? Viitorului. de l’Écrit et des Métiers du Livre – Cetate a Scrisului Astăzi, la Montmorillon, Justiţia nu mai are Palat. Eu cred că a făcut­o ştiind şi a celor ce ţin de Meşteşugirea Cărţii, este un Are Muzeu! că veneam noi din ţara lui… oraş cu veche tradiţie în fabricarea berii şi a vinului, A pierit şi breasla dogarilor, iar butoaiele pânte­ Dracula, personaj care i­a totdeauna aceste două licori făcând casă bună cu coase de mai ieri îşi dorm somnul doagelor prin golul înflăcărat şi lui imaginaţia şi scriitorii de oriunde ar fi ei pe pământul oamenilor. fostelor pivniţe ale urmaşilor podgorenilor de altădată. pentru care va crea în 2011 În Grand­Place – Piaţa Mare – corturi albe sub Nici berea n­a rezistat concurenţei impuse de Dracula sau Mai tare decât moartea e iubirea… care editori, scriitori, traducători, graficieni, tipografi, marile trusturi. Se bucură de mare căutare două În Dansând cu roboţii, publicul spectator devine din Franţa şi din alte zări ce­şi spun francofone, caricaturi cu parfum de hamei, făcute postere şi participant foarte activ la spectacol. trebăluiesc de zor să­şi etaleze pe nişte mese care aduc bani buni celor care au mirosit afacerea, Partenerii de dans – roboţii – te antrenează în lunge/scurte, niciodată încăpătoare, „marfa” lor promovând­o cu asiduitate. ritmuri endiablés de salsa, rock’n’roll, vals, tango, de dulce zăbavă ajunsă în ultima vreme frunzărită Ca pretutindeni în lumea liberă, îndrăgostiţii disco, până nu mai ştii exact dacă a fi om cu sânge în grabă de publicul (ne)cetitoriu. se sărută cu patimă, ignorând trecătorii (care nu cald în vene şi­un suflet mult prea mare în prea Identific pe planul detaliat făcut de organizatorii se sărută!), abandonaţi chemării rugului mistuitor. măruntul trup nu­i cumva o eroare de calcul a unor Salonului spaţiul ce­mi fusese rezervat, Tot la (aproape de) minţi ce nu cunosc măsură, dar nici graiul cu articulări apoi îmi ofer răsfăţul de a mă „balada” puţin Montmorillon se află de cânt, bucuria mişcării pe muzică neavând nevoie prin oraşul acesta ca din poveste, străbătut Futuroscope – Oraşul de nimic altceva. de râul Gartempe care, uneori, când viitorului, oraş al roboţilor. Halucinant este termenul cel mai exact pentru capriciile meteorologice învaţă apele să Aici observăm şi noi cum definirea Oraşului Viitorului. Planeta este parcă prea iasă din corsetul malurilor, se umflă­n valuri arată viaţa fiinţelor gânditoare mică pentru uriaşa/minuscula vietate cu numele şi ajunge până la zidurile catedralei Notre­ văzută prin ochi de insectă de om a cărui minte tot vrea să depăşească limitele Dame la Grande de secol al XIII­lea, unde, sau de cameleon, un zoo gândirii de când gândire este. într­o firidă, avea să fie aşezată un secol super­robotizat în care mai târziu o statuie a Fecioarei, spre obiect de studiu este omul. ând ieşi din Oraşul Viitorului şi redevii aducere aminte de marea inundaţie când, Futuroscopul este un aşa cum şi uitaseşi că eşti – om obişnuit potrivit legendei, Fecioara însăşi, purtată fel de Disney Land à la adică, este ca şi cum te­ai vedea bătrân pe braţe de locuitorii oraşului pe străzi, ar française, unde vizitatorul C făr’ a fi fost vreodată adult (mulţumesc, Jacques fi stăvilit furia apelor care ameninţau oraşul trebuie să uite de numărul Brel!) şi ţi­e un dor cumplit de copilul care vei fi fost cu un nou potop, aducând acestuia un aer anilor (dacă vrea să rămână cu, drept unic bagaj lexical, zâmbetul şi jocul drept de Veneţie fără gondole şi înscriind pe adult, riscul lui!) şi, rede­ înţelepciune. Şi mergi aşa surâzând, cu o lumină zidurile care străjuiesc în tăcere şi neclintire venind copil, să înveţe nouă pe chip, printre oameni care s­ar putea să te malurile, urmele vijelioaselor sale treceri. să zboare cu păsările doar privească îngăduitor, cu un scurt oftat repede stins O frescă şi un altorelief în piatră evocă de­şi întinde aripile, să înoate cât să nu le tulbure cumva siesta… evenimentul de atunci: Fecioara cuminţind cu delfinii şi balenele doar Nu, să nu cumva să râzi în hohote privindu­i la potopul. schiţând gestul înotului ştiut rândul tău şi observând cât sunt de încorsetaţi în Tot de prin veacul al XIV­lea, an de an, de Ziua de el, să pornească în călătorie instalat comod într­un cenuşiul grijilor cotidiene din care nici nu se gândesc Sfintei Maria avea loc până mai ieri o procesiune fotoliu, în vreme ce în juru­i se perindă o întreagă să evadeze. în semn de mulţumire pentru salvarea oraşului, lume de imagini reprezentând chiar departamentul Zâmbetul li se pare poate o mult prea grea povară. cu, purtată pe umeri, statuia Fecioarei. Viennei franceze, să galopeze pe cai năzdrăvani Numai că, de nişte ani buni, procesiunea a fost în cavalcade de poveste, armăsari care nu doar că Şi foarte suspect. Dacă plâng, e bine, înseamnă dată uitării pe motiv că greul paşilor mulţimii ar dăuna înţeleg limbajul omenesc, dar cultivă şi nobilul simţ că totul e în ordine... podului de peste Gartempe... al prieteniei faţă de bipedul cu minte puţină, lucru Între viitorul care ne ajunge mult prea curând Adevărul este că omenirea se închină astăzi altor din ce în ce mai rar întâlnit la oamenii... raţionali! şi trecutul care rămâne înscris în ce avem noi mai idoli, altor sfinţi, de când cu Revoluţia Franceză care trainic – în sufletul nostru păstrător de amintiri şi i­a înscris pe regi între cetăţenii de rând, operaţiune ând seara albăstreşte văzduhul şi însetat de ce va fi mâine (de poimâine încă nu ne de „nivelare” socială la care a „semnat” cu sârg umbrele amurgului se sting, aici se intră în sinchisim că oricum vine, cu sau fără noi!), lângă şi sânge şi ghilotina… Pădurea Viselor – feerie de muzici şi lumini piatra catedralei cu a ei uluitoare arhitectură­ Străzile sunt înguste cam cât să îngăduie unei C dantelărie… nimerim într­un târg de obiecte vechi – cu efecte speciale de imagini proiectate pe ecrane de trăsurici (de altădată) să se strecoare pe­nserat, apă – poveşti de o indicibilă poezie într­o halucinantă, La Brocante – modul cel mai autentic de a te afunda cu ocupantul ei cu tot, până la casa cu flori în fereşti stranie atmosferă de bal­carnaval, pe o coregrafie în antichităţi pour mieux cuieillir le temps qui passe. a vreunei frumoase. de Kamel Ouali (n. 1971), genial coregraf algerian Nimic mai potrivit după o vizită în Oraşul Viitorului! naturalizat francez, provenit dintr­o familie modestă Vedem la târgul de vechituri obiecte de orfevrerie, e­ar fi să se ghideze doar după florile ca (a se citi scăpătată rău!) cu 12 copii (a se citi bogată!). rindele de dulgher (ale tatei erau mai fine şi foarte element distinct, supirantul de astăzi ar fi Kamel Ouali a început prin a­i învăţa dansul pe bine lustruite de mâinile lui care ştiau să mângâie în mare încurcătură, fiindcă toate casele D copiii străzii. Şi disciplina pe care dansul o impune. şi să înnobileze lemnul!), râşniţe de cafea, plăci de au ferestrele încărcate de flori, flori la colţul zidurilor Energie aveau aceştia destulă. Canalizarea energiei patefon de 33, 45, cu muzică de stele cântătoare – în nişe special gândite să ţină înmiresmatele poveri, Brel, Arléty, Piaf, Gréco, Brassens (déjà vieux?!) ce flori în balcoane, flori în ghivece, flori vii după lor era defectuoasă. A devenit repede coregraf principal la Star se vindeau, iată, pe câţiva gologani când mai ieri perdele... cumpărătorii le vânau pur şi simplu de cum se Pe străzi circulă mai nou motociclete furioase, Academy, a creat coregrafia pentru mari spectacole la Théâtre du Chatelet: Cele zece porunci (anul puneau în vânzare prin marile case de discuri! sfărâmând cu uruitul lor insolent liniştea patriarhală Iată şi patefoane cu pâlnie, cum aveau şi noi în a cetăţii. 2000), Pe aripile vântului, după celebrul roman de Margaret Mitchell (2003), Regele­Soare (2005), cu copilărie unul din lemn de trandafir şi cinci discuri Impozantul fost Palat al Justiţiei, cu donjonul rămase cât de cât utilizabile între care unul pe care­l prevăzut cu o ferestruică în partea superioară şi cu, ocazia intrării pe ultima turnantă spre comemorarea tricentenarului care marca apusul Regelui­Soare – puneam mai des, amuzându­ne când acul din vârful în josul zidurilor, apa râului Gartempe, se răsfrânge braţului „cititor” intra în câte un şanţ al ebonitei şi nu în oglinda apei când curgerea e abia percepută. Ludovic al XIV­lea. În aprilie 2006 a fost creat mai ieşea până nu­i dădeam un bobârnac. Câţi nefericiţi prinşi în păienjenişul legilor Dansând cu roboţii – spectacol­feerie fantastică,

upă alegerile prezidenţiale falsificate din 2008, la care liderul înlăturat de la putere în 2017, pe când Mugabe avea 93 de ani. Ieşirea lui din opoziţiei a fost constrâns să nu participe, degringolada ţării şi a preşe­ scenă nu s­a efectuat gratuit, pentru fostul preşedinte şi familia lui negociatorii Ddinţiei lui Mugabe nu a mai cunoscut limite. Şomajul a ajuns la 80 la sud­africani asigurând rente de câte peste 50 de mii de lire sterline pe an. sută din forţa de muncă, autoexilarea a mii de oameni, distrugerea economiei şi În septembrie anul acesta, a dispărut cel considerat un naţionalist african inflaţia catastrofală (un hamburger ajunsese la 15 milioane de dolari zimbabwieni) şi un copil al colonialismului britanic. Decăderea sa, degradarea statutului său au fost însoţite de abuzurile familiei prezidenţiale. A doua soţie, fostă dactilografă, din acela de conducător luminat, reconciliant şi constructiv la cel condamnabil cu 35 de ani mai tânără, Grace Mugabe, poreclită Gucci Grace pentru apetenţa de dictator sângeros, bolnav de putere, nu se putea întâmpla fără ca susţinători, ei pentru produse de lux, cei doi fii şi fiica lui au făcut din visteria ţării propria parteneri şi aliaţi din străinătate să nu ignore dezastrul ţării conduse de Mugabe. puşculiţă. La o singură tură de cumpărături într­un magazin de lux din Singapore, Transformarea lui într­un politician izolat, rupt de cei care îl susţinuseră cândva Grace a cheltuit 60 de mii de lire sterline. Reşedinţa prezidenţială din Harare a să ajungă la putere, convinşi că el va fi izbăvitorul naţiunii, a avut loc în spatele costat 500 de milioane de lire şi familia Mugabe a achiziţionat un apartament concesiilor cu iz economic, cu ignorarea abuzurilor tot mai brutale comise de luxos la Londra, o vilă în India şi încă una în Singapore. Orbit de pofta pentru administraţia şi familia Mugabe. Ferparele vânturate la decesul lui Robert Mugabe putere, Mugabe a declarat înaintea ultimelor alegeri prezidenţiale că numai au încercat să diminueze gravitatea unei guvernări de 37 de ani pornită Dumnezeu poate să­l învingă. Dar până la El l­au învins generalii care l­au din speranţe şi eşuată în dezastru. Altfel, wafa wanaka! 26 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

La pas prin satul global Cu gândul pe Valea Nilului Ion PĂTRAŞCU ai deunăzi, am distinctă şi unitară. Am avut o asemenea politică rostul pe lume, după ce iubitul ei, împăratul roman avut poftă de externă naţională, pe care instituţiile statului şi Antoniu, îşi luase viaţa. Mcartofi prăjiţi. Nimic oficialităţile cu responsabilităţi în domeniul relaţiilor Încheiam un mandat de trei luni la Cairo, fără mai simplu! Am găsit cartofi internaţionale, diplomaţia sub toate valenţele sale, să­mi treacă prin cap că ar fi putut urma şi cea de­a la magazinul din colţ. Dar, o promovau în mod consecvent. Era una şi bună. doua mea misiune diplomatică în Egipt. Nu crezusem erau din Egipt. Parcă m­a Astăzi, ce să vezi? Câte instituţii româneşti şi oficiali, zicerea locală cum că cine bea apă din Nil revine pe lovit ceva în moalele capului. tot atâtea politici externe. Este dureros să constaţi acele meleaguri. Şi m­am întors, în calitate de consul Importăm produse agricole cum un premier pasager (funcţie tot mai pasageră în general al României la Alexandria. De data aceasta, din acea fâşie îngustă de ultimii câţiva ani) declară: eu, guvernul meu, poporul ceva mai în temă. Aveam cu mine Egipetul lui Mihai 10­15% din suprafaţa Egiptului, cât reprezintă Valea meu am decis… Era vorba de un act de politică Eminescu, care­mi susura: Nilul mişcă valuri blonde mănoasă a Nilului. Paradox? Aşa se exprima public externă a României, neomologat la nivel naţional. pe câmpii cuprinşi de maur,/ Peste el cerul d'Egipet ambasadorul Norvegiei la Bucureşti, folosind, desigur, Desigur, declaraţia i­a adus ceva aplauze, însă spera desfăcut în foc şi aur;/ Pe­a lui maluri gălbii, şese, un termen diplomatic. Excelenţa Sa era nedumerită să­i sporească şi statura internaţională. Şi în acest stuful creşte din adânc,/ Flori, juvaeruri în aer, cum o ţară ca România, care ar putea hrăni uşor caz, persistă întrebarea: şi cu România cum rămâne? sclipesc tainice în soare… Postul de la Alexandria peste 90 de milioane de oameni, nu se mai descurcă Dacă suprapunem imaginile de atunci pe cele a fost pentru mine o experienţă unică, atât pe plan astăzi nici cu o cincime dintre aceştia. Dacă suntem actuale, constatăm că la capitolul pierderi se înca­ profesional, cât şi personal. Redeschideam un sinceri cu noi înşine, ar trebui să înţelegem că drează, în mod dureros, renumele ei şi respectul Consulat General care avea o circumscripţie cât o expresia diplomatică de mai sus poate fi tradusă pentru ea pe plan internaţional. Nu demult, zicea ţară mai mică, respectiv de la graniţa cu Libia, până prin: voi, românilor, sunteţi sănătoşi la cap?... Din cineva că nimeni nu ne va reda respectul la care am la Port Said. Traficul navelor comerciale româneşti surse publice, rezultă că tot din Egipt noi am importa renunţat noi înşine. Aceste rememorări şi comparaţii prin Portul Alexandria este greu de imaginat astăzi. şi praz. Aceasta ar fi chiar o mare jignire pentru mi­au amintit şi de marele strateg militar chinez, El era determinat atât de dimensiunile raporturilor Nea Mărin (regretatul Amza Pellea), care scotea generalul Sun Tzu (545­470 î.Hr.), care a scris Arta româno­egiptene, cât şi de tranzitul pescadoarelor cu atâta mândrie celebra ceapă laminată oltenească războiului. El spunea că nicio ţară nu poate fi cucerită noastre din zona Atlanticului. Eram zilnic în port din geanta lui diplomat. fără o complicitate din interior. Nimic mai adevărat pentru prelungirea documentelor de bord ale navelor, Şi, aşa, mă întorsei cu gândul (am rămas cu şi în cazul nostru! pentru actualizarea carnetelor de marinar sau chiar perfectul simplu al lui Nea Mărin) în vechea Ţară a pentru scoaterea unora mai năstruşnici de la arest Faraonilor, unde slujisem şi eu pe tărâmul legăturilor şi, desigur, pentru soluţionarea problemelor curente, româno­egiptene prin anii 1987­1988. Revedeam, care apăreau în contactele cu autorităţile locale. În mental, imagini ale unei conlucrări mănoase pe plan acest sens, am avut, de la bun început, un moment politic, economico­comercial, cultural şi chiar bancar. de cumpănă, un fel de a fi sau a nu fi consul general România şi Egiptul fuseseră chemate să joace un rol la Alexandria. major în detensionarea raporturilor arabo­israeliene, având, în final, o contribuţie marcantă la realizarea u prilejul vizitei de prezentare la adjunctul cunoscutelor Acorduri de la Camp David. Eram ministrului responsabil cu transporturile la Cairo, în 1987, când a avut loc unul dintre nume­ navale, am fost rugat să transmit autori­ roasele contacte româno­egiptene la nivel înalt. Ca C tăţilor române că navele noastre nu vor mai fi de fiecare dată, vizita s­a constituit în bilanţ şi în acceptate în porturile egiptene atâta timp cât nu program de perspectivă pentru dezvoltarea relaţiilor sunt dotate cu aparatura antipoluare necesară. Parcă ţării noastre cu cel mai important stat din Orientul mă vedeam întorcându­mă degrabă la Bucureşti. Mijlociu. Cât despre perspectivă, aveam să constatăm Era de datoria mea să­l asigur pe oficialul egiptean doar peste doi ani că timpul nu mai avea răbdare că mesajul Domniei Sale va fi transmis imediat la cu planurile noastre. Nici cu cele de acasă, şi nici Bucureşti. În plus, mi­am îngăduit să precizez că cu cele din străinătate. red că ar fi timpul să renunţ la aceste în eventualitatea aplicării imediate a acestei decizii, amintiri încărcate cu prea multă energie de consul nu va mai fi nevoie de mine la Alexandria, ceea n scurta, însă densa, misiune negativă. Mai bine iau o pauză pentru a la Cairo aveam imaginea de ansamblu, dar C ce ar însemna să mulţumesc atât pentru vizita da o fugă pe malul celui mai lung fluviu african, în şi de detaliu, a legăturilor cu urmaşii faraonilor. de prezentare, cât şi pentru cea de rămas­bun. Î ţara pe care Herodot o considera un dar al Nilului. La întrebarea nerostită a gazdei, am sugerat că De această dată, mă voi referi doar la colaborarea Nu am plecat singur. După cca 600 de km, ajungeam economică dintre cele două ţări care, prin anii 1987­ problema, în complexitatea ei, ar putea fi abordată la Luxor şi Karnak, un mare şi minunat muzeu în ’88, atinsese cotele cele mai înalte din Orientul corespunzător la sesiunea comisiei mixte de aer liber, moştenire în piatră a faraonilor din Regatul Mijlociu. România construia acasă, dar şi în nume­ specialitate din toamna acelui an (1988). Şi, aşa, Mijlociu (2040­1370 î.Hr.). Astăzi, aceste monumente roase ţări în curs de dezvoltare. Avea capacităţile am obţinut o păsuire de circa şase luni. Însă, în toată sunt considerate drept amprente ale trecerii prin viaţă necesare din punct de vedere economico­financiar, această poveste, nu este vorba despre persoana şi, mai ales, ale nemuririi faraonilor. Ne­am oprit la tehnico­ştiinţific, precum şi o forţă de muncă bine mea, care primise o importantă misiune în Egipt. lăcaşurile celei de a doua vieţi, cum sunt considerate calificată. Numai în Egipt, ţara noastră a construit Este vorba de flota comercială românească, pe care fabrici de ciment şi produse chimice, linii de asamblat Valea Regilor şi Valea Reginelor. Acolo, am aflat o deserveam în calitate de consul la Alexandria. tractoare, ateliere de reparat vagoane de cale ferată, crâmpeie din povestea faimosului şi fastuosului Îmi amintesc (pentru că numai de amintiri mai poate linii electrice de înaltă tensiune, centre de mecanizare mormânt al lui Tutankhamon, despre care mi­am fi vorba) că acea flotă era o ramură strategică şi a agriculturii, conducte de alimentare cu apă, precum întregit cunoştinţele la Muzeul de Egiptologie din o mândrie naţională. Cu cele peste 300 de nave şi o uzină termică în oraşul Alexandria. Apăruse chiar Cairo. Nu am ajuns şi la un alt reper al istoriei ale sale, flota maritimă comercială a României era şi o bancă mixtă, Misr Romanian Bank, cu filiale la milenare a Egiptului, Abu Simbel, cu poveştile sale clasată a patra din Europa, fiind una dintre stăpânele Alexandria şi Bucureşti. Greu de imaginat astăzi aşa nemuritoare. Mă gândeam, însă, atât la Crater Hotel, mărilor şi oceanelor lumii. Apoi, mai aveam flota de ceva. Potenţial, nu glumă! Prin comparaţie, starea în unde Agatha Christie a scris celebrul volum Moarte pescuit oceanic şi fluvial, care, după tonaj, se afla care a ajuns astăzi România nu­i mai asigură nici pe Nil, cât şi la pânzele minunate din ciclul Călătorie printre primele cinci din lume, ocupând, adesea, măcar statutul de ţară în curs de dezvoltare. La finele pe Nil, cu care pictorul Gheorghe Petraşcu s­a întors locul trei după cantitatea de peşte capturat. Cu o anului 1989, numai pe relaţia Egipt, România avea din Egipt (dec. 1906­ian. 1907). asemenea performanţă, se asigura uşor consumul de recuperat 470 de milioane de dolari. Se pare Cum călătorului îi stă bine cu drumul, am pornit intern anual de cca 110.000 de tone şi un export de că, după anul ’90, am fi primit ceva detergenţi şi şi noi înapoi spre Cairo. Plănuisem de la bun început peste 100.000 de tone. Astăzi, am ajuns să importăm insecticide în contul acelei datorii (ce chilipir!), însă ca, la întoarcere, să ne oprim la Mănăstirea Maicii cam 92% din necesarul intern. Să mai amintim că, restul s­a evaporat. Nu a răspuns nimeni. Pe atunci, Domnului de lângă Assiut. Acolo, am întârziat, cu prin anul 2012, din mândra flotă comercială română justiţia din România era ocupată cu o băbuţă care pioşenie, în faţa Grotei unde s­a adăpostit Fecioara mai supravieţuiau doar vreo cinci nave. Restul ar fi furat o răţuşcă. O poveste de desene animate! Maria cu Pruncul, în timpul Fugii în Egipt. Am mai trecuseră în contul unuia dintre cele mai mari jafuri În această scurtă diagonală a raporturilor româno­ mers, cât am mai mers, şi ne­am trezit în faţa unuia postdecembriste. Vinovaţi? Răspunderi? De la cine, egiptene s­ar mai impune o observaţie cu caracter dintre palatele Cleopatrei, Dendera. În lumina difuză dacă după 1989 incompetenţa şi hoţia au dobândit general. Este vorba despre un bun naţional, care a serii, parcă am zărit vipera de la sânul reginei, care statut de artă. Şi, aşa, revine întrebarea obsedantă: astăzi lipseşte cu desăvârşire: o politică externă a trimis­o în lumea viselor. Cleopatra nu­şi mai găsise voi, românilor, sunteţi sănătoşi la cap?... am aşa ajungea până la noi cupletul lui Tănase Ce­i viaţa fără gire pentru cel care bănuia că Amorul trebuie să fie ceva cu mult mai important de amor? După ce placa intra într­un vârtej fără ieşire, iar îndrăgitul şi mai grav decât lăsau adulţii să se creadă c­ar fi, un secret păzit cu străşnicie cupletist de la Cărăbuş lansa cu aplomb întrebarea care ne ardea de ei ca nu cumva copiii să­i afle înainte de vreme dulcele amar… şi peC noi, deşi de hârjoana copilăriei ne ardea cu mult mai mult: Ce­i viaţa fără Fiecare generaţie cu zeii săi. de amor?/ Este un chin îngrozitor… este un chin îngrozitor… este un chin îngro…, Simt prăpastia care se cască între adolescenţii de astăzi şi… bătrânii ajunşi hârşti, intervenea pumnul lui Mircea, fratele meu mai mare, care ar fi vrut să afle la treizeci de ani, că, pe cei „matusalemici”, care au depăşit jumătatea de secol, şi el odată, de la un avizat nu de la un ageamiu, cam cum e cu afurisitul acela cine să­şi mai bată capul să­i ia în seamă! de amor… Şi Tănase nu spunea decât ce­i viaţa „fără” de amor: O grădină fără Privită dinspre adulţi spre copii, viaţa pare şi mai terifiantă că, de atâtea iarbă,/ domnul Iorga fără barbă,/ o privighetoare fără glas/ şi Tănase fără nas… drepturi ale enfantului precoce, omul adult nici nu mai îndrăzneşte să cârtească. şi Tănase fără nas… Alt hărşti, alte hi­hi­hi­uri în corul îngerilor şi altă dezamă­ Înapoi la cultură! Mie mi­o ordon, nu­mi permit s­o fac şi altora. Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 27 Curtea de la Argeş

La pas prin satul global Caracterul dialogic al epigramei (I) Elis RÂPEANU carte de epigrame nu De altfel, această trăsătură consti­ pana de epigramist (Elis Râpeanu): dialogul. Etimo­ se citeşte „pe nerăsuflate”, tuie valoarea cu care epigrama a fost La­nceput a fost cuvântul, logic, dialog precum un roman, fiecare înzestrată de Marţial, conferindu­i Cel ce­n Univers fu cheia, înseamnă O conversaţia nu pagină, chiar fiecare catren epigramatic statutul de specie literară, transmis Da­n acel moment Preasfântul solicită implicare; în plus, ca formă până în zilele noastre. La acest aspect A premeditat femeia. numai între doi literară concisă, suscită atenţia citi­ indus epigramei se referă şi Bernard Da, dar, în paranteză fie spus, oameni, aşa torului. După cum spune La Fontaine, Roukhomovsky (Lire les formes dincolo de ironizarea „păcatului” atribuit cum e receptat „les ouvrages les plus courts sont brèves, Paris, 2001), în caracterizarea femeii care, de­a lungul veacurilor, n­a cuvântul în toujours les meilleurs” – lucrările epigramei voltairiene: „L'épigramme avut alt mijloc de apărare decât „gura”, limbajul obişnuit. cele mai scurte sunt cele mai reuşite: voltairienne, comme celle de Martial, ea a fost cea care a purtat cuvântul de În cazul acestui cuvânt, aşa cum atestă dicţionarele, di­ nu provine din gr. di/dis incită la gândire, intrigă, solicită spiritul porte l'empreinte d'Horace (maître de la o generaţie la alta, ea a fost factorul (doi), ci din gr. dia – cu, de­a lungul…, şi oferă vivacitate, chiar voie bună, la satire latine en vers) parce qu'elle statornic de transmitere a cuvântului, ca şi în diacritice, diagonală, diametru împrospătând mentalul. doit à l'esthétique du trait satirique, de păstrare a limbii unui neam. Dar etc. E drept, sunt numeroase şi În „Declaraţia de autor” care încheie mais également à l'idéal horatien du şi bărbatul a găsit soluţia s­o mai cuvintele care conţin particula di­ cu volumul Umor la… Gura Humorului. sermo (conversation), c'est­à­dire à „potolească” (Elis Râpeanu): sensul de doi – precum dicotiledonat, Antologie a epigramei contemporane, une esthétique littéraire qui vise, fût­ce Să­ncepem, deci, cu începutul, diatomic, dihotomie, diereză, diftong, Ed. Muşatinii, Ed. Bucovina viitoare, au prix d'un long travail, le naturel et Aşa cum ne­a­nvăţat Scriptura: dioptrii etc. – şi majoritatea vorbitorilor 1999, se subliniază faptul că această l'allure improvisée de la parole vive: Adam a inventat sărutul îl percep pe di­ de la dialog tot cu carte realizează „fresca istorică pe care comme celle de Martial, l'épigramme Ca să­i astupe Evei gura. sensul de doi; în paranteză fie spus, e o zugrăvesc epigramiştii din întreaga voltairienne est un phénomène concurat de prefixul bi­, provenind din Românie. /…/ Epigrama opreşte clipa essentiellement oral.” (pp. 118­119) ar, revenons à nos latinescul bis: binoclu, bilateral, binom, în loc şi solicită [cititorului] declaraţia [Epigrama voltairiană, ca şi cea a lui moutons! [să revenim la oile biped, bianual, biatomic, bimembru, de martor cea atât de necesară istoriei. Marţial, poartă amprenta lui Horaţiu Dnoastre!] Subliniem faptul că bigam, bivalent, bicentenar etc. O declaraţie de martor care, fără îndo­ (maestrul satirei latine în versuri) pentru însăşi premisa fondatoare a poantei ială, legitimează epigrama ca trăitor în că datorează esteticii trăsătura satirică, deschide nu numai calea către entru adjectivul derivat, spaţiul inconfundabil al liricii naţionale.” dar, în egală măsură, idealului horaţian „schimbarea macazului” spre poantă, există formele dialogat, Or, această „declaraţie de martor” acel sermo (conversaţie), adică esteticii ci şi poarta de intrare în gândirea şi Pdialogal şi dialogic. Frecvent, în limbajul uzual, dar şi în eseurile presupune participarea cititorului la literare care vizează, chiar cu preţul atitudinea autorului, care, la rândul ei, literare, este dialogal, dar, în critica „actul vorbirii” generat de epigramă. unei fasonări îndelungate, firescul deschide calea comunicării cu cititorul: literară, e preferat termenul dialogic, Şi, cu cât epigramele sunt mai reuşite, şi aspectul improvizat al vorbirii vii.] Tezaurul de la Pietroasa la Moscova pe lângă care se strecoară, nu de cu cât poanta e mai bine „moşită”, (George Petrone): puţine ori, şi dialogal: „De la logos deci, cu îndemânare/dibăcie/şiretenie, deea care se impune este clară: Nu­s de­acord cu cei ce­mproşcă la dialog şi de la dialog la dialogism şocând prin ingeniozitate, ascuţime, caracteristica epigramei e conver­ Vorbe grele de reproş: şi dialogic”, „Omul este dialogal prin abilitate, fineţe spirituală, maliţiozitate, Isaţia/discursul, adică dialogul. Ei c­un ochi erau pe Cloşcă natura sa” etc. (Cf. Gh. Doca, Eminescu. ironie, cu atât implicarea cititorului la De la dialog derivă adjectivele dialogal, Şi c­un deget pe cocoş! O perspectivă dialogică, Ed. Academiei actul de comunicare este mai rapidă dar şi dialogic, ambele desemnând Şefului meu (Gr. Lupescu): Române, Bucureşti, 2009, vol. I) În şi mai intensă. Deci, primul element, comunicarea prin cuvinte. Acesta este De câte ori am bucuria Micul dicţionar academic, 2001­2003, dar nu singurul, care asigură carac­ scopul pentru care Dumnezeu a creat Să­l văd pe şeful meu cel bun se specifică: dialogism, împrumutat din terul oral al epigramei, implicarea cuvântul: „La început a fost cuvântul. Îmi scot amabil pălăria franceză, are, în mod curent, înţelesul „auditorului” în „conversaţia” indusă, Şi cuvântul era la Dumnezeu. Şi Şi­n faţa ochilor mi­o pun. de „Întrebuinţare (cu artă) a dialogului este însăşi poanta, acea surpriză Dumnezeu era Cuvântul.” (Evanghelia Nimic şi nimeni nu poate opri în expunerea ideilor, sentimentelor penetrantă. după Ioan). Acest adevăr biblic ne incită comunicarea între oameni, conversaţia, etc.”

ă opresc aici cu acest capitol dureros al amintirilor personale, se adăugau cantităţi considerabile de sare şi vin, dar şi sume importante de bani. însă nu înainte de a preciza în ce a constat şi experienţa mea strict În plus, domnitorii munteni mai susţineau şi cele două şcoli ale Patriarhiei, Mpersonală. Am fost singur, timp de şase luni, într­un post care solicita cu predare în limbile greacă şi arabă. cunoştinţe şi abilităţi profesionale dintr­o gamă variată de domenii. Şi, cum nu Însă, generozitatea, actul creştinesc al românilor nu s­a oprit la Alexandria. puteam fi prezent în mai multe locuri, în acelaşi timp, a intervenit dedublarea Avem şi o poveste minunată a Mănăstirii Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai, consulului. ION se ocupa de aspectele politico­diplomatice şi economico­culturale, care a fost ocrotită chiar de la întemeiere de vlahii de la Sud de Dunăre, duşi iar IOANA de cele administrative şi gospodăreşti. Singura noastră grijă era să acolo de Împăratul Justinian. În diverse etape istorice, mănăstirea a primit danii ne îndeplinim sarcinile primite. Nu eram noi aceia care să ne cuantificăm eforturile valoroase de la Eremia Movilă, Vasile Lupu, Nicolae Mavrocordat, Grigore Ghica şi eventual să ne stabilim şi salariile. Până la finele anului 1989, au fost salarii etc. Acestui lăcaş de cult îi erau închinate zece mănăstiri şi schituri din Ţara de subzistenţă, dar… unde­i ordin nu­i tocmeală. Românească şi Moldova, 45 de moşii (unele adevărate latifundii, de până la Din fericire, au şi musulmanii sărbătorile lor, când reuşeam să­mi încarc 14.000 de ha), 270 pogoane de viţă de vie şi 320 de prăvălii. Avere, nu glumă! bateriile cu perle ale istoriei şi culturii unuia dintre cele mai vechi popoare de La acest lăcaş de cult se ruga, prin anul 1682, spătarul Mihai Cantacuzino care, pe Terra. Mă aflam în acea ţară care a vrut să se măsoare cu timpul, după cum impresionat de cele văzute, s­a întors acasă decis să construiască o replică sublinia Mihai Ralea în Notele sale de călătorie. Este ţara despre care, prin anul a mănăstirii pe plaiurile noastre muntene. Şi aşa avem şi noi o Biserică Sinaia, 450 î.Hr., Herodot spunea cu admiraţie: Nicăieri în lume nu se pot vedea atâtea numită şi Catedrala Carpaţilor, şi un oraş Sinaia, cunoscut drept Perla Carpaţilor. lucruri de o măreţie atât de greu de definit. Tot cu timpul se măsoară şi contactele Aici se concentrează 300 de ani de artă şi spiritualitate românească. dintre strămoşii românilor şi egiptenilor. Unele surse susţin că Zalmoxis, în peregrinările lui, ar fi ajuns şi în Egipt, unde a dobândit o bună parte din învăţă­ upă această paranteză religioasă, este cazul să revin la realităţile turile sale cereşti. În aceeaşi notă, istoricul şi geograful Strabon susţinea, prin anului 1988, când o întâmplare nefericită mă chema la Port Said. secolul I e.n., că Zalmoxis şi Deceneu ar fi fost discipoli ai egiptenilor. Cine mai DUn marinar român fusese pescuit la trei zile de la dispariţie şi trebuia ştie dacă la Turda au fost admiratori ai zeilor egipteni Isis şi Apis, iar la Tomis s­ar recunoscut şi de consulul român, înainte de a fi returnat lutului. L­am recunoscut, fi găsit o statuetă a lui Osiris. Poate că la asemenea crâmpeie de legături istorice ce era să fac? Însă, orele petrecute la Port Said mi­au lăsat şi o imagine de româno­egiptene mă gândeam într­o zi de vineri, pe malul Mării Mediterane. neuitat. M­am aflat în oraşul care asigură intrarea în Canalul de Suez, cea mai Or, încercam să vizualizez locul unde s­a aflat una dintre cele şapte minuni ale lungă cale navigabilă artificială din lume (161 km). Construcţia Canalului şi a lumii antice, Farul din Alexandria, sau renumita Bibliotecă a antichităţii. Eram acestui oraş începea în anul 1869. Peste zece ani, se deschidea pentru navigaţie la Alexandria atunci când preşedintele Egiptului şi directorul general al UNESCO un drum pe apă epocal, care includea şi părţi componente româneşti. Dacă au pus piatra de temelie a noii Biblioteci Alexandrine (inaugurată la 16 octombrie răsfoim corespondenţa (1862 şi 1864) domnitorului Alexandru Ioan Cuza cu 2002). viceregii Egiptului, Mohamed Said Paşa şi, apoi, Ismail Ali, aflăm despre imensele Din punct de vedere fizic, mă aflam pe malul mării, însă gândul... De aceea, cantităţi de lemn din pădurile româneşti… cerealele noastre… incorporate în parcă m­am trezit din transă atunci când un puşti localnic, de 8­10 ani, a început marea întreprindere a Canalului de Suez, încercată sub auspiciile Voastre… care să mă chestioneze: de unde sunt şi ce religie am. Când m­am declarat creştin este din acelea care sunt suficiente pentru a ilustra o domnie… o operă ce va fi ortodox, copilul mi­a arătat cu multă mândrie crucea de la încheietura mâinii, care mândria epocii noastre. Neîndoielnic că şi pentru aceste componente româneşti confirma că şi el era creştin, însă copt egiptean. Cu această temă a creştinismului au răsunat acordurile Marşului Triumfal din opera Aida a lui Giuseppe Verdi. intrăm într­un alt capitol, extrem de bogat, al contactelor româno­egiptene. Am Capodoperă a genului de operă în general, Aida era cadoul marelui compozitor în vedere, în primul rând, acea jumătate de mileniu când Orientul s­a aflat sub la inaugurarea Operei din Cairo şi la darea în exploatare a Canalului de Suez. dominaţia Imperiului Otoman, iar creştinii de aici şi lăcaşurile lor de cult au fost Ar mai fi de răsfoit multe alte file minunate din istoria legăturilor milenare luate, în bună măsură, în grija domnitorilor şi a unor boieri din Moldova şi Ţara româno­egiptene, în care am afla motive de bucurie, dar şi de întristare, în Românească. Creştinii copţi din Egipt primeau un sprijin material substanţial măsura în care în ele ne regăsim sau nu pe noi înşine. Nu ne rămâne, însă, din Principatele Române încă din secolul al XIV­lea. Cu timpul, Patriarhia din decât să ne scoatem pălăria în faţa străbunilor noştri, care au avut mintea, Alexandria acumulase o avere considerabilă în Muntenia, Oltenia şi Moldova: vrerea şi puterea să ne lase moştenire un nume şi un renume. Oare ne vom îi erau închinate 9 mănăstiri, biserici şi schituri, precum şi 11 moşii. La acestea mai ridica vreodată la înălţimea operei lor morale şi materiale?... 28 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Orizont SF

Mircea OPRIŢĂ Grupări craiovene enaclul „Henri iniţial de Alexandru Mironov, iar după plecarea în 1980, adăugându­i ulterior suplimentele Omicron Coandă” a fost acestuia la Bucureşti de Ion Ilie Iosif, gruparea a satelit şi Micron. În colaborare cu edituri craiovene Cînfiinţat în sep­ format amatori de anticipaţie dintre care unii au reuşit (Scrisul Românesc, mai încoace Editura Reduta), tembrie 1970 la Craiova, să urce treptat spre nivelul profesionist al genului, cenaclul a alcătuit şi publicat antologiile de SF pe lângă Casa de Cultură publicându­şi cărţile proprii şi editând antologii: Titus Întâmplări din veacul XXI, Alte întâmplări din veacul a Tineretului, avându­i între Filipaş, Marius Stătescu, Ştefan Nicolici, Radu Honga, XXI, Alfa, Beta, Gama. Alte ţărmuri, unele de membrii fondatori pe Victor Martin, Aurel Cărăşel, Mirela şi Liviu Paciugă. prezentare a SF­ului produs în Bănie, altele cu Alexandru Mironov (secretar Dintre numele apărute pe traseul anilor ’80 se mai deschidere spre panorama de tip naţional. Articole organizator), Ştefan Nicolici reţin Dodo Niţă, istoric al domeniului BD (banda şi povestiri semnate de membrii cenaclului au apărut (secretar literar), Ion Ilie Iosif, Marius Ghergu şi Mihai desenată), graficienii Viorel Pîrligras şi Marian în revista Ramuri, în Ştiinţă şi tehnică şi în Almanahul Popescu. În scurtă vreme li s­au alăturat Mihai Nicola Mirescu, Mircea Liviu Goga. Interesul faţă de Anticipaţia. După 1990, cenaclul s­a străduit să­şi şi Titus Filipaş, pentru ca un al doilea val, sesizabil perspectiva unei lucrări comune a fost, însă, menţină activitatea prin contribuţia unei noi generaţii după 1972, să­i cuprindă pe Teodor Piţigoi (Radu fluctuant, dovadă că gruparea s­a scindat în de tineri fani, reuşind să supravieţuiască până în Honga), Carmen Cioroianu, Marius Stătescu şi Florin acelaşi deceniu, unii dintre membrii săi trecând 1996. În această fază, la conducerea grupării s­a aflat Mihai Diloiu. Începute în ritm săptămânal, întâlnirile la Casa de Cultură a Studenţilor, unde înfiinţează Aurel Cărăşel. Cele trei numere din revista Star Trafic membrilor săi au cunoscut perioade de rărire şi un nou cenaclu, „Victor Anestin”. SF (1991) sunt concepute şi editate de echipa I.I. chiar de suspendare temporară „din pricini de ordin Iosif, Alexandru Mironov, Radu Honga şi Marius administrativ”, cum constata Dan Merişca prin 1986. enri Coandă” a organizat două convenţii Ghergu. Începutul anilor ’90 mai cunoaşte o încercare Totuşi, la scurtă vreme după constituire, cenaclul naţionale ale cenaclurilor de anticipaţie de revigorare cenaclieră, cu activităţi de rutină căzute s­a afirmat în forţă, convingându­l astfel pe Adrian „H(1972 şi 1976), precum şi o manifestare în seama unor nume dintre care prea puţine ajung Rogoz să­i dedice două numere din CPSF (421 şi periodică, „Zilele Coandă”, iar alături de cenaclul să se impună pe scena fandomului. 1996 este anul 422/1972), cu o prezentare entuziastă: Un puternic „Atlantis Club” din Cernavodă a fost co­organizator dizolvării tacite a cenaclului iniţial, după ce acesta team SF în lumina reflectoarelor. Povestiri semnate al Taberei „Atlantykron”, în 1991. A editat fanzinul funcţiona de câtva timp la Facultatea de Litere de unii membri apăruseră şi până atunci. Condusă Omicron, premiat la Eurocon­ul de la Stresa, Italia, a universităţii craiovene.

ar, atât dialogism, cât şi dialogic sunt atestate, pentru prima oară Constantin Ciopraga (1916­2009), consideră că „reuşita unor epigrame decurge în limba română, în Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi din dozajul abil al acestora (tactul, farmecul, graţia dicţiunii, inteligenţa), în măsură Dstreine reintroduse şi introduse în limbă, cuprinzând şi termeni ştiinţifici să producă fulguranţe, scânteieri ale minţii /…/, metaforic vorbind, o epigramă de şi literari, alcătuit de E. Protopopescu şi V. Popescu, T. Teodorescu, vol. I­II, calitate e un răvaş concentrat (telegrafic), axat pe o singură direcţie. Patru versuri Bucureşti, 1862. Termenii dialog, dialogism (împrumutat din fr. dialogisme) s­au cu destinatari în toate direcţiile.” (Epigrama, nr. 27, martie­mai 2007) Or, prin impus, mai ales, prin studiile reprezentantului şcolii formaliste ruse, Mihai Bahtin, răvaş se caracterizează stilul colocvial al epigramei, al conversaţiei presupuse a cărui lucrare fundamentală este Problemele poeticii lui Dostoievski (tradusă între autorul epigramei şi cititor, ca­ntr­o comunicare indusă, stârnită de aprecieri, în română, Ed. Univers, 1970). În Probleme de literatură şi estetică (Moscova, judecăţi de valoare, semnalarea unor aspecte negative sau, pur şi simplu, ieşite 1975), e inclus şi Discursul în roman, datând din 1934­1935, în care afirma: din comun, exprimate succint sau sugerate/bănuite. „Orientarea dialogică este, bineînţeles, un fenomen caracteristic pentru orice discurs. Aceasta este năzuinţa naturală a oricărui discurs viu. Discursul (vorbirea) eci, prin dialogismul epigramei nu se înţelege prezenţa, în catren, întâlneşte discursul altuia/celuilalt pe toate căile care conduc spre obiectul său a dialogului propriu­zis – adică secvenţe dialogate ca­ntr­o scenetă şi nu poate să nu intre cu acesta într­o interacţiune vie şi intensă. Numai miticul Dde teatru sau ca în bancuri, cum se întâmplă la întâlnirile prieteneşti, Adam, atunci când cu primul lui discurs abordează lumea încă virgină şi încă când, în momentele de relaxare, se spun asemenea produse, glume, anecdote nespusă, numai Adam, cel singur pe lume, putea cu adevărat să evite în mod etc. Spre deosebire de acestea, care se bazează, în general, pe surpriza poantei absolut această reorientare reciprocă în raport cu discursul altuia/celuilalt care (nu de puţine ori, picantă), epigrama este specie literară emancipată: dialogul este se produce pe calea către obiectul discursului propriu.” Tot aici, Bahtin precizează: indus/implicat/declanşat de întreaga structură a catrenului, care cere mai multă „Fenomenul dialogismului interior (subl. n.), am spus­o deja, este mai mult sau cizelare, îl conduce pe cititor pe un drum aparent greşit, uneori chiar paradoxal, mai puţin prezent în toate domeniile discursului.” În lucrarea Mihail Bakhtine. Le pentru a­l obliga să facă stânga­mprejur, spre punctul de sosire impus de poantă. principe dialogique (Paris, Editions du Seuil, 1981), Tz. Todorov subliniază faptul Măria sa, femeia (Marian Popescu): că Bahtin proiectează dialogismul la scara limbajului în ansamblul său, susţinând Uite­aşa, cât sunt de mic, că „orice enunţ se raportează la enunţuri anterioare, dând astfel ocazia la apariţia I­am ajuns pân' la buric; relaţiilor intertextuale sau dialogice” (p. 77). De eram înalt, frumos, Structura duală a eului creatorului capătă, în mod paradoxal, două dimensiuni: I­ajungeam eu şi mai jos. una autoreferenţială, ca oglindă introspectivă a eului său, alta ca nevoie de În plus, schimbul de replici, dialogul propriu­zis, ar dăuna curgerii ideii, comunicare între el şi receptor. Acest aspect a fost subliniat în studii realizate de fragmentând­o. Asemenea „pârâte epigrame” trimit fără dubiu la bancul sau specialişti în domeniu – englezi şi francezi, precum şi de „criticii literari amatori”. anecdota de la care au pornit. Acest gen de catrene s­au strecurat printre Cu atât mai demne de luat în seamă, în susţinerea acestei viziuni, sunt aprecierile epigrame prin anii '70­'80, când epigrama „îşi revenea în fire” după război unor mari personalităţi ale criticii literare româneşti. Astfel, academicianul şi după schimbările regimului în România. (Va urma) Semn(al) de carte Emil Constantinescu, Nicolae Anastasiu, coordonatori, Resursele Pr. Mihai Iordache, Lumina Învierii. Spiritualitatea Sfintelor Paşti, Editura minerale ale României, vol. III, Resurse energetice, Editura Academiei Basilica, Bucureşti, 2019 Române, Bucureşti, 2019, 650 pag. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, pe care o (re)trăim în noaptea sfântă Prin particularităţile sale geologice şi geografice, România poate fi considerată a Paştelui şi în fiecare duminică, nu este doar o simplă comemorare, ci este viaţă ca un studiu de caz, cu semnificaţie universală, pentru că este una dintre puţinele a vieţii noastre, este lumină şi bucurie în acelaşi timp, cum spun cântările sfinte. ţări mici şi mijlocii de pe Glob care are o diversitate şi complexitate a resurselor Învierea lui Hristos este lumina vieţii noastre şi noi, de fapt, luăm viaţa din lumina geologice asemănătoare cu cele ale unor ţări mari precum SUA, Rusia sau China. lui Hristos. Nu este doar lumina vieţii noastre, ci este lumină a întregii creaţii, Prin includerea în cuprinsul acestui al treilea volum a problemelor legate de a întregii naturi, a întregului univers. Cântăm Ziua Învierii în mijlocul nopţii, pentru hidrocarburi (petrol şi gaze naturale), cărbuni, resurse neconvenţionale (gaze că lumina îndepărtează noaptea, ea îndepărtează întunericul şi, mai mult decât de şist, zăcăminte compacte, cărbuni gazeiferi şi gaz hidraţi), resurse nucleare atât, lumina îndepărtează moartea. (Autorul, pe coperta a patra) (zăcăminte de uraniu) şi resurse regenerabile (solare, eoliene, hidroenergetice, geotermale, bioenergetice), cartea devine o importantă bază de date pentru toate sectoarele economice a căror activitate este dependentă de una din aceste resurse. (De pe coperta a patra)

G. Călinescu, Tristan Tzara, Ion Barbu, Urmuz (din Istoria literaturii române de la origini până în prezent), Ed. Paideia, Bucureşti, 2014 (lucrare îngrijită de Beatricesarximaria Albu) Colecţia de fată, cuprinzând cei mai importanţi scriitori români, a fost elaborată pornind de la celebra lucrare Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui George Călinescu, operă fundamentală pentru cultura românească. Se doreşte ca această ediţie formată din mici, dar surprinzătoare monografii să aibă un impact educativ puternic şi direct asupra intelectualităţii tinere, elevi şi studenţi în plină formare, care pot afla în George Călinescu un mare mentor şi îndrumător. (Pe „manşeta” copertei a patra) Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 29 Curtea de la Argeş

Orizont SF Răpiri în cărţile sfinte Dan D. FARCAŞ ompletând paralela începută în episodul folosind termenul, că vesela de pe mesele noastre deschis ochii, el a luminat anterior, menţionez că în cărţile sfinte se va ridica să transporte oameni. toată casa ca soarele... Iar Csau în apocrife se întâlnesc relatări Şi în tradiţia islamică, profetul Mahomed a fost tatăl său, Lameh, s­a temut asemănătoare răpirilor OZN. Conform Bibliei, primul transportat în cer, într­o noapte, de un animal fabulos, de el şi a fugit şi a mers la om răpit la cer a fost Enoh, cel de al şaptelea patriarh însoţit fiind în drumul său de arhanghelul Gabriel tatăl său, Matusalem. Şi i­a după Adam. Vechiul Testament spune despre el doar (Djebrail). Cu acest prilej, profetul vizitează opt ceruri. spus: «Mi s­a născut un fiu că „a umblat Enoh cu Dumnezeu şi nu s­a mai aflat, Cei „doi bărbaţi în haine albe”, menţionaţi în mai ciudat, diferit de oameni pentru că Dumnezeu îl strămutase”. Călătoriile sale multe dăţi, sunt, evident, îngeri. Nicăieri în Vechiul şi asemănător cu fiii lui cereşti se găsesc însă descrise mult mai detaliat în Testament ei nu sunt descrişi cu aripi, cu harfe Dumnezeu din cer; şi natura alte lucrări, între care cea mai importantă este Cartea ori cu aură în jurul capului (heruvimii, serafimii sau lui este diferită şi nu este ca noi... mi se pare că nu lui Enoh, redactată la persoana întâia. Considerată ophanimii sunt altceva). Ei seamănă, în schimb, este zămislit de mine, ci de îngeri... Şi acum, tatăl apocrifă în Europa, cartea a fost acceptată şi păstrată foarte bine cu „înalţii nordici” din nenumărate relatări meu, sunt aici ca să­ţi cer şi să te implor că poate de creştinii din Etiopia şi din Eritreea, fiind tradusă de tip răpiri OZN. te duci la Enoh, tatăl nostru, să afli de la el adevărul, în ultimele două secole în numeroase limbi. În spaţiul Îngerii sau alte „rase aeriene” sunt prezenţi căci locuinţa lui este printre îngeri.»” ortodoxismului est european s­a păstrat şi o versiune, şi în religiile budistă sau hinduistă şi pot fi văzuţi Este interesant, între altele că prima suspiciune a în slavonă, numită Cartea tainelor lui Enoh, mai şi în basoreliefurile sau picturile sumeriene, asiriene, lui Lameh este că fiul său a fost procreat de un înger. fragmentară, dar mai bogată în detalii. egiptene etc. Aici trebuie să încadrăm şi acei djinni ai Amestecul acestora în genetica umană trebuie să În Cartea lui Enoh momentul începerii „răpirii” islamului, sau daimonas (deveniţi demoni) ai anticilor fi fost perceput în acele vremuri drept ceva frecvent. este redat relativ sobru şi sumar; totuşi, similitudinile greci, consideraţi uneori fiinţe intermediare între Iar paralela cu presupusele experimente genetice cu unele detalii din scenariul modern al unei răpiri îngeri şi om, nu neapărat malefice sau răuvoitoare. actuale, raportate în contextul unor răpiri, este vădită. OZN sunt izbitoare: „De la acest moment eu nu Matusalem s­a dus la Enoh şi i­a povestit mira­ m­am mai văzut în mijlocul copiilor oamenilor, ci am colul. Enoh i­a răspuns astfel: „Domnul este pe cale fost aşezat între două spirite... După aceea spiritul să facă o nouă lucrare pe Pământ şi am văzut acest meu... şi­a luat zborul spre ceruri.” Cartea de limbă lucru într­o viziune şi îţi fac cunoscut şi ţie că în slavonă este mai explicită. Enoh s­a trezit, chemat pe generaţia tatălui meu Jared, unii dintre îngerii cerului nume, de „doi bărbaţi atât de înalţi cum n­am mai au încălcat cuvântul Domnului ... şi s­au unit cu femei văzut pe Pământ vreodată. Şi feţele lor străluceau şi au păcătuit cu ele, şi s­au căsătorit cu unele dintre ca soarele şi ochii lor erau ca nişte făclii aprinse, ele şi le­au născut copii prin ele. Şi ei au adus astfel iar din buze izbucneau văpăi.” După aceea, „ei pe Pământ uriaşi nu după spirit, ci după trup, şi va m­au luat pe aripile lor şi m­au pus pe un nor. fi o pedeapsă mare pe Pământ, şi Pământul va fi Şi iată minunea! norii au început să se mişte. curăţat de orice spurcăciune. Da, va veni o mare Şi iarăşi înălţându­mă mai sus, am văzut văzduhul, distrugere peste tot Pământul şi va fi un potop şi iar mai sus am văzut eterul; şi ei m­au dus în cerul o mare distrugere pentru un an. Iar acest fiu, care cel dintâi.” Această „flancare” prin doi (uneori trei) ţi s­a născut, va fi lăsat pe Pământ, iar cei trei copii emisari, este întâlnită în foarte multe cazuri de răpire ai săi vor fi mântuiţi împreună cu el, pe când toată OZN. Enoh mai scrie: „M­am văzut înconjurat de omenirea care este pe Pământ va muri. Şi acum nori şi de ceaţă deasă... vânturi prielnice îmi ridicau spune­i fiului tău Lameh că cel care s­a născut este aripile şi grăbeau drumul meu... Am fost înălţat astfel în adevăr fiul său şi să­i dea numele Noe; căci el va până în Cer şi am ajuns curând la un zid clădit din fi lăsat la voi şi el şi fiii săi vor fi mântuiţi de distrugere pietre de cleştar.” (Desigur, nici Enoh, dar nici îngerii, n Biblie, dar şi în numeroase alte tradiţii, ... căci El, Domnul, mi­a arătat şi m­a încunoştinţat.” nu aveau aripi materiale.) Apoi, în „cerul al şaptelea”, se spune că omul a fost creat de o divinitate el scrie că l­a întâlnit pe Dumnezeu. Îcoborâtă din Cer. Dar presupusele intervenţii ar se pare că şi după acest moment În apocriful slavon Vedenia lui Isaia, profetul este asupra structurii genetice a omenirii nu s­au oprit puterile superioare au intervenit uneori, vizitat de doi bărbaţi înalţi, trimişi să­l ia în Cer. Aici aici. Stă, de pildă, scris în Biblie că „fiii lui Dumnezeu, Dprin însămânţări artificiale precedate de îi sunt arătate o seamă de taine sacre, după care văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi­au luat o manipulare genetică, pentru a crea personalităţi este adus acasă. El are impresia că a petrecut în cer dintre ele soţii, care pe cine şi­a ales... şi acestea le aflate deasupra standardului speciei umane. Cei doar două ore, dar va constata că pe Pământ s­au dăruiau fii: aceştia sunt uriaşii din vechime, oamenii care speculează în jurul acestei idei se referă şi la scurs în acest timp 32 de ani. O asemenea anomalie cei vestiţi.” (Facerea, 6; 2, 4) Cartea lui Enoh este zămislirea lui Iisus, dar şi la alte naşteri miraculoase temporală este semnalată uneori şi în cazul răpirilor mult mai explicită. Ea spune că mirii nepământeni (Isac, Ioan Botezătorul). Faptul că vestea concepţiei OZN, e drept, pe intervale mai scurte. au fost două sute de „copii ai cerurilor”, fără îndoială este anunţată de îngeri – în cazul lui Iisus sau Ioan, îngeri, având ca şef pe Samyaza. Dacă am lua drept de arhanghelul Gabriel – nu ne mai miră. isus cel înviat „s­a înălţat şi un nor l­a luat din autentică această întâmplare, ne­am putea întreba, În scrierile vechi se găsesc din abundenţă şi alte ochii lor. Şi privind ei, în timp ce El mergea la în mod firesc: oare îngerii care au avut copii cu pă­ istorii privind relaţii (plasate după Potop) între îngeri Icer, iată că lângă ei au stat doi bărbaţi în haine mântenele erau de sex masculin şi aparţineau speciei şi femeile pământene. Jacques Vallée observă că albe, care au şi zis: «Bărbaţi galileeni, de ce staţi umane? Că doar aşa puteau avea urmaşi viabili. „cele mai remarcabile cazuri de contacte sexuale privind la cer? Acest Iisus, care s­a înălţat de la voi Sau au efectuat asupra pământenelor experimente cu fiinţe non­umane nu se află în cărţile OZN fără la cer, aşa va şi veni, cum l­aţi văzut voi mergând la de inginerie genetică? Oricum ar fi, aceste intervenţii perdea şi nici în legendele cu zâne; ele stau, depo­ cer».” Ce alt cuvânt mai potrivit decât „nor” putea găsi nu au fost pe placul Divinităţii. Cartea lui Enoh spune zitate în siguranţă, în arhivele Bisericii Catolice”. scriitorul din antichitate, în vocabularul său, pentru că îngerii dedaţi la pământene au fost aspru pedep­ El arată (citându­l pe Anatole France) că se referă a numi un obiect sau vehicul miraculos care pluteşte siţi, iar uriaşii au fost nimiciţi prin Potop. la autori latini, precum: Justin, Flavius Josephus, în aer, înălţându se apoi în ceruri? Pastorul Barry H. Cartea lui Enoh expune şi o variantă mult diferită Athenagoras, Lactantius, Tertulian, Marcus Downing, care a examinat atent analogiile apariţiilor pentru cauzele Potopului. Enoh povesteşte: „Fiul Ephesianul, Eusebiu din Cezareea, Sfântul Ambrozie, religioase cu fenomenul OZN, afirmă că „nor” putea meu Matusalem a luat o soţie pentru fiul său Lameh Sfântul Augustin etc. Tot de la aceştia ne­a rămas însemna pentru antici eventual şi un OZN. Ca şi ea a rămas însărcinată şi i­a născut un fiu. Şi trupul povaţa ca femeile să intre în biserică, ori să se roage, argument, dă drept comparaţie termenul de „farfurie lui era alb ca zăpada şi roşu ca floarea de trandafir, cu capul acoperit, pentru bizarul motiv de a nu ispiti zburătoare” încetăţenit, din anii patruzeci, cu aceeaşi iar părul capului său şi lungile sale şuviţe erau albe îngerii, sfat respectat în multe locuri şi în zilele accepţiune, observând că nimeni nu se gândeşte, ca lâna, iar ochii de o mare frumuseţe. Şi când şi­a noastre. (Va urma)

enaclul „Victor Anestin” s­a înfiinţat în august 1983, la Casa de Anestin”, cu scopul de a publica pe cont propriu o revistă. Între cei 20 de membri cultură a studenţilor din Craiova, spre a regrupa o aripă disidentă a fondatori s­au aflat Mircea Liviu Goga, Viorel Pîrligras, Victor Martin, Dodo Niţă, Cmai vechiului cenaclu „Coandă” din localitate, rămas în continuare sub Daniel Cristian Dumitru. Revista a şi apărut, pe formatul vechii CPSF şi numero­ influenţa lui Alexandru Mironov. Omul din umbră al acestei noi formule de asociere tată de la cifra cu care colecţia lui Adrian Rogoz îşi sistase apariţia în 1974. Spre a fost, se pare, Viorel Pîrligras, dar conducerea efectivă a avut­o iniţial Mircea a menaja unele susceptibilităţi venite dinspre redacţia Ştiinţă şi tehnică de la Liviu Goga, secondat, începând din 1986, de Dodo Niţă, devenit coordonator al Bucureşti, unde în aceeaşi perioadă se pregătea de asemenea reluarea CPSF cenaclului. Gruparea şi­a axat într­o apreciabilă măsură interesul pe producţia de sub denumirea de Anticipaţia, revista craioveană şi­a transformat cifra primului bandă desenată. Viorel Pîrligras, Marian Mirescu şi Valentin Iordache s­au făcut său număr, 467, în titlu, continuând să apară o vreme ca produs al acestei soluţii repede remarcaţi prin scenarii şi scurte istorisiri grafice care exploatează serial de compromis. După decretul liberei iniţiative din mai 1990, trei membri ai aventura anticipativă, de regulă cu un bun umor de caricaturist. Prin contribuţia asociaţiei, Pîrligras, Dodo Niţă şi Daniel Cristian Dumitru, pun bazele editurii celor mai sus menţionaţi, revista studenţească Mesaj comunist a editat primul SFVA, care a continuat publicarea revistei 467 (12 numere în total), precum şi alte supliment de BD pe teme de anticipaţie din România: Sflash. Prozatorii cenaclului genuri de creaţie SF, roman, bandă desenată, inclusiv o lucrare de sinteză, Istoria au fost Mircea Liviu Goga şi Victor Martin. Această formă tradiţional­cenaclieră BD din România. Divergenţe de interese au condus însă, curând, la desprinderea va suferi totuşi o evoluţie inerţială după 1985, gruparea reorganizându­se ulterior lui Dumitru din echipă, spre a întemeia Editura Cristian. Devalorizarea masivă din într­o societate cu profil mai larg şi, cel puţin teoretic, mai bine adaptată economiei 1993 a spulberat aceste iniţiative editoriale, întrerupând desfăşurarea proiectelor de piaţă (SFVA). începute. Gruparea a fost co­organizator al primelor saloane naţionale BD. SFVA Asociaţie (numele complet: Societatea Fanilor Victor Anestin) înfiinţată În acelaşi an, din ea s­a desprins Asociaţia Bedefililor din România, fondată la Craiova în 1990 de către un număr de foşti membri ai cenaclului „Victor de Dodo Niţă, Viorel Pârligras, Marian Mirescu şi Cristian Ciomu. 30 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 Curtea de la Argeş

Ars longa... De vorbă cu pictorul Mihai Mungiu Raia ROGAC omnule Mihai urmărea completarea sută la sută a studenţilor Aveţi dorinţa sau speranţa că fiul vă va moşteni Mungiu, să amintim în instituţiile de învăţământ, pe de o parte, şi a în toate? Inclusiv în alegerea meseriei de pictor? Dcititorilor că sunteţi specialiştilor, pe de alta. Să ştiţi că nu regret deloc Eu cred că orice părinte e bucuros să­şi vadă născut într­un sat pitoresc că soarta mi­a oferit perioada kieveană, au fost ani odraslele continuându­i profesia, mai ales când este de pe malul Nistrului. Poate frumoşi de studii şi muncă, în primul rând pentru că vorba de vocaţie şi talent. Lui Daniel de la doi ani îi că chiar aceste peisaje eram tânăr şi neliniştit. Kievul este un oraş frumos, place să deseneze, acum fiind în clasa a doua are v­au molipsit de dragostea un oraş al castanilor şi monumentelor vechi, bine şi unele lucrări care au obţinut premiul întâi şi doi la de pictură… Când aţi conservate. La Institutului de Arte Plastice din concursuri de pictură. Nici eu, nici soţia nu­l obligăm, conştientizat că aceasta capitala Ucrainei i­am avut îndrumători pe profesorii îi oferim toate cele necesare pentru desen. Timpul va sta la baza carierei dumneavoastră? Aţi avut Platon Beleţchi, Ludmila Mileaeva, Iurii Aseev, Victor va decide, ca şi în cazul meu. Dacă Dumnezeu îi o persoană care să vă dea curaj în acest sens? Samoilovici, Dina Kolesnikova. N­am avut nicio persoană matură care să mă va hărăzi soarta de pictor, aşa va fi, atelier are deja, îi va fi mai uşor decât mie. El singur, fără multe sfaturi, îndrume, să mă ghideze, pur şi simplu am descoperit Nu pot să nu vă întreb de ce aţi ales Facultatea într­o bună zi, ca mai toţi copiii, că îmi place să de Istoria şi Teoria Artelor şi nu Arte Plastice? trebuie să simtă pictura, să se bucure atunci când desenez. Tata avea mare înclinaţie spre crearea de Oferta a fost la această facultate, dar nu am fost reuşeşte, să­şi caute propria cale artistică. Are multă lucrări manuale, unele, îmi dau seama cu mintea mea privat de posibilitatea de a studia şi practica arte fantezie şi asta cred că îl va ajuta foarte mult în viitor. de acum, erau adevărate obiecte de artă. El a rămas plastice, practic am avut orfan de părinţi la şapte ani şi a peregrinat dintr­un o dublă specializare, Genurile în care aţi excelat orfelinat în altul, unde se punea mare accent pe care mi­a fost de real în pictură sunt peisajul şi natura munca manuală. A ajuns până şi la Bucureşti. Cu folos în carieră. Aşa că, statică, totuşi, aţi mai cochetat toate că părinţii mei erau oameni simpli de la ţară, în paralel, în perioada şi cu altele, cum ar fi… ei îmi încurajau pasiunea pentru desen, dar evident studiilor şi după …compoziţiile florale, portre­ că sfaturi profesioniste nu aveau de unde să­mi absolvirea facultăţii, tele, nudurile, drept că mai puţine ofere. Eu, însă, cred că ce­ţi este dat de la practicam pictura, ca în primul caz. Dumnezeu, cu timpul se dezvoltă şi asta­i princi­ avându­l de călăuză pe palul: să­ţi urmezi vocaţia, chiar şi atunci când pentru pictorul Mihail Ciucealin, Şi care sunt stilul şi tehnica aceasta trebuie singur să dai din coate, cum spune care era venit din Siberia de realizare? o vorbă populară. Harul vine de la Dumnezeu şi şi care m­a ajutat foarte Practic, mai mult stilul clasic, pentru el trebuie să­I mulţumim Celui de Sus. Satul mult. Din 1986 am realist, dar am şi lucrări abstracte. meu natal este situat pe o câmpie de pe malul început să particip la Lucrez pe suport de pânză, Nistrului, nu sunt dealuri şi coline, ca în localităţile expoziţii republicane şi carton, mai puţin lemn. Piesele de la nord sau centru, dar este un sat frumos şi­mi unionale. Pentru mine, este drag. Şi acum, când părinţii au trecut în lumea pictura a fost întotdeauna le pictez mai mult în ulei. Nu mă celor drepţi, aproape săptămânal merg la casa pe primul plan. Revenind dau în vânt după curentele părintească, pentru a o menţine în stare bună, pentru acasă, chiar dacă la postmoderniste sau care sunt la a picta, dar şi a mă relaxa. Am început să desenez început pentru a­mi modă, ceea ce îmi cere sufletul, peisaje din sat încă din şcoală. Din clasa a V­a deja câştiga pâinea cea de aceea fac. participam la diferite concursuri locale, raionale şi toate zilele a trebuit să republicane şi ocupam totdeauna locuri premiante. accept funcţia de director Cum vă alegeţi temele? adjunct la Muzeul Sunteţi legat de spaţiu? Să înţeleg că pentru dumneavoastră munca Naţional de Artă, pasiunea pentru culori m­a stăpânit Eu nu fac lucrări la comandă, răspund doar la şevalet e o relaxare? permanent, astfel că tot timpul din afara serviciului unor solicitări individuale, dar şi atunci aleg singur Da, pentru că este o muncă izvorâtă din suflet, îl dedicam picturii. subiectul. Dacă ceea ce caut mă emoţionează, dacă chiar şi în atelier când pictez după diverse schiţe clipa feerică îmi pătrunde în suflet, atunci mă opresc luate din natură sau compoziţii de flori, mă simt Şi totuşi, ce v­a făcut să reveniţi acasă: dorul de şi pictez, altfel nu mă apuc. Merg des în tabere de bine, mă simt relaxat, am sentimentul de împlinire. părinţi şi casa părintească, lipsa unor condiţii decente creaţie care, de regulă, se desfăşoară în sânul la Kiev sau o ofertă mai atrăgătoare de la Chişinău? naturii. Aici poţi găsi tot timpul momente unice, Să revenim la anii de şcoală… Ce rol a avut La Kiev am avut condiţii foarte bune, aveam pe care natura ţi le oferă gratis, e nevoie doar învăţătorul de desen? şi locuinţă, mai bune chiar decât ulterior la Chişinău. de dragoste şi dorinţă de a le picta. Uneori chiar Pentru mine nu prea a avut. De regulă, această Pe lângă funcţia de muzeograf, mai eram angajat şi din troleibuz observ unele peisaje care mă disciplină era suplinită de profesori de la alte obiecte: şi la Uniunea Artiştilor Plastici din Kiev, în calitate impresionează. munca manuală, matematică, chiar şi de la educaţia de consultant, iar prietenii încercau să mă convingă fizică. Am avut diverşi învăţători la desen, de care nu să nu plec. Dar începuse mişcarea naţională… Le păstraţi pe retină sau le fotografiaţi? prea îmi amintesc. Cu totul altfel a fost când, după ce Totdeauna port cu mine un blocnotes şi pasteluri, am absolvit opt clase, am continuat studiile la Şcoala Iar o parte dintre fiii rătăcitori, după parabola fac schiţe, iar în atelier încerc să le dau viaţă prin de Arte „I.E. Repin” din Chişinău, devenită ulterior, lui Iisus, reveneau Acasă, la Tatăl…, la casa tablouri. Uneori folosesc şi aparatul de fotografiat, după perioada de renaştere naţională, Colegiul părintească… mai ales atunci când este nevoie de a prinde o clipă de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, autorul Să ştiţi că chiar aşa a fost. Poate, într­un fel sau fugară. Cel mai mult pictez din natură, totuşi. cunoscutului monument al lui Ştefan cel Mare şi altul, şi­a spus cuvântul şi neliniştea pentru siguranţa Sfânt, emblema Grădinii Publice cu acelaşi nume, zilei de mâine, oricum eram pe pământ străin. În plus, Câte lucrări aţi realizat de­a lungul anilor? dar şi emblema capitalei Chişinău. mama avea vreo optzeci de ani pe­atunci, voiam să­i Nu­mi place contabilizarea, eu nici măcar în atelier fiu alături şi i­am fost încă mai bine de două decenii. nu ştiu câte lucrări am, există o listă, care ba se Pentru admiterea la Şcoala de Arte era un Mă credeţi? Nu regret. Cugetul şi inima mi­au cerut lungeşte, ba scade. Am foarte multe lucrări în colecţii concurs riguros şi de mare selecţie. Aţi trecut să revin de unde am plecat. E legea strămoşească de stat şi particulare din Ungaria, Finlanda, Ucraina, din prima? a boţului de humă, vorba lui Ion Creangă. Fiul Daniel Italia, Turcia, SUA etc. Chiar acum pregătesc o Am trecut din prima pentru că în comisia de s­a născut exact la o sută de ani de la naşterea expoziţie pentru Ambasada SUA în R. Moldova. admitere era profesorul Ion Stepanov, mai activează mamei. şi în prezent, care a intuit că eu voi deveni cu timpul artist plastic şi a stăruit în faţă celorlalţi membri ca să Şi bunica, cea care ducea în spate poverile unui Apropo, sunteţi un bun prieten al ambasadelor fiu admis. Despre aceasta am aflat, bineînţeles, mult veac de viaţă şi muncă neostenită, a apucat să­şi străine la Chişinău. Cum aţi reuşit să intraţi în mai târziu, îi sunt recunoscător şi sunt fericit că nu vadă nepotul? această filieră? l­am dezamăgit. Pictura m­a ales pe mine, a venit Da, l­a văzut, bebeluş, s­a bucurat nespus. Mama Mai bine zis, ambasadele sunt prietenii mei, aşa, ca o mană cerească. La Şcoala de Arte „I.E. a trăit 101 ani, fie­i ţărâna uşoară. A născut 16 copii, îmi solicită cu diferite ocazii expoziţii şi eu nu refuz. Repin” din Chişinău, pe lângă profesorul deja amintit, eu am fost al cincisprezecelea, dar, din cauza Uneori achiziţionează lucrări, alteori eu le dăruiesc. i­am avut profesori şi pe Valeriu Puşcaş şi Ada Zevin. războiului, sărăciei, foametei impuse şi secetei, Am avut expoziţii la Ambasada Ungariei, în Turcia majoritatea au murit la vârstă fragedă, în viaţă prin Ambasada acestei ţări la Chişinău, Ambasada După absolvire, aţi fi putut urma Institutul de Arte până la maturitate am rămas doar trei fraţi. Acum SUA, la Sediul ONU, la Banca Mondială din Chişinău din Chişinău, dar aţi plecat la Kiev. De ce? am rămas eu şi fratele mai mare cu 15 ani. ş.a., dar şi în Parlamentul R. Moldova şi la Sala În anii ’70­’80, secolul trecut, multe instituţii de de Expoziţii „Constantin Brâncuşi” din Palatul învăţământ superior din URSS, mai ales în domeniul Dintre cei trei fraţi supravieţuitori, numai Parlamentului din Bucureşti, de asemenea, la Breaza, artelor, îşi deschideau larg uşile pentru admiterea dumneavoastră aţi ales pictura? în cadrul expoziţiei cu genericul Pictori basarabeni concurenţilor din toate cele 15 republici unionale, Da. Mai am un nepot de la frate care a mers pe la Breaza etc. iar moldovenii erau solicitaţi în mod special, pentru urmele mele: la început a studiat la Colegiul de Arte că erau cuminţi şi ascultători şi după absolvire de Plastice „A. Plămădeală” din Chişinău, apoi la Vă doresc şi în continuare multă inspiraţie, clipe multe ori erau angajaţi la muncă, în oraşul de studii, Academia de Arte din Kiev, la specialitatea minunate de har, lucrări frumoase şi împlinirea eu fiind unul dintre aceste exemple. Cred că se restaurare. visurilor de creaţie! Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 31 c Curtea de la Argeş y m k Ars longa... Mihai Mungiu rtistul plastic Mănăstirea Saharna, Biserica de iarnă, s­a născut la 4 Peisaj din Condriţa, Chişinăul vechi, Adecembrie 1950, în Peisaj la Sechireni, Lacul de la Ulmu, satul Puhăceni, Republica Gospodărie la Butuceni ş.a. O altă Moldova. Este absolvent al constantă a creaţiei artistului sunt Şcolii de Arte „I.E. Repin” florile – le surprinde în cea mai feerică (1970) din Chişinău, actual­ perioadă de înflorire: Bujori, Liliac în mente Colegiul de Arte floare, Levănţică, Flori, Flori de toamnă, Plastice „A. Plămădeală”, şi Natură statică cu flori, Meri în floare, al Institutului de Arte Plastice Irişi ş.a. din Kiev (1979), Facultatea Acestea sunt doar o parte dintre de Istoria şi Teoria Artelor. titlurile colecţiei personale, pe care artistul mereu o completează.

n legătură cu aceste aspecte din creaţia plasticia­ nului, criticul de artă Larisa Mihailo remarcă: ΄Natura în peisajele lui Mihai Mungiu, lumea florilor din compoziţiile statice captivează prin frumuseţea lirică neasemuită, în care se reflectă cu deosebită măsură tristeţea, bucuria, neliniştea şi sărbătoarea, pe care După obţinerea licenţei a activat aproape pictorul o creează anume pentru admiratorii săi.” două decenii în capitala Ucrainei, în calitate Se pare că artistul plastic îşi creşte propriul discipol de muzeograf şi critic de artă la Muzeul de din sânul familiei. Cu vreo şapte ani în urmă, reţineam Arte. Din 1986 participă activ la expoziţii că mezinul Daniel, de doar doi anişori atunci, mergea pe republicane din Ucraina şi unionale (URSS), urmele tatălui: desena pe pereţi, uneori şi pe orice suport devenind în 1989 membru al Uniunii de hârtie, aşa cum credea el că­i mai bine. De aceste Artiştilor Plastici din această ţară, iar din „expoziţii personale” se bucurau doar părinţii. Actualmen­ 1992, odată cu revenirea acasă, prin girul te, fiind elev în clasa a doua la Liceul Teoretic cu profil de plasticienilor de la baştină, deţine titulatura arte „Elena Alistar” din Chişinău, el a reuşit în mai multe de membru al Uniunii Artiştilor Plastici din rânduri să obţină primul loc la mai multe concursuri Moldova (UAPM). Aici, pe lângă activitatea de pictură, desfăşurate la nivel de liceu, municipal şi de creaţie, o vreme a fost director adjunct al Muzeului Naţional de Artă naţional. Cu certitudine că în viitor poate intra în competiţie şi cu artistul din Moldova, după care plasticienii i­au încredinţat funcţia de director Mungiu–tatăl, care a ţinut al Centrului Expoziţional „Constantin Brâncuşi” din Chişinău. să sublinieze într­o Mihai Mungiu s­a impus plenar în arealul artei plastice naţionale convorbire pe care am începând cu ultimul deceniu al secolului trecut. Participă cu regularitate avut­o recent că sub la expoziţii naţionale şi internaţionale, personale şi de grup. nicio formă nu­l împinge O bună parte din lucrările sale îmbogăţesc colecţii de stat şi particulare să se ocupe de pictură, din R. Moldova, România, Statele Unite ale Americii, Turcia, Ucraina, Rusia, Coreea de Sud, Danemarca, Germania, Israel, Portugalia, Italia etc. lăsându­l să­şi dea frâu În perioada ucraineană l­a avut ca ghid­îndrumător pe cunoscutul artist liber imaginaţiei, limitân­ plastic Mihail Ciucealin, iar acasă pe artista plastică Ada Zevin care i­a du­se doar la a­i pune la alimentat dragostea faţă de pictura impresionistă franceză şi cea a clasicilor dispoziţie tot necesarul români: Nicolae Grigorescu, Teodor Pallady, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba. pentru această ocupaţie Printre genurile care­l pasionează şi pe care le practică frecvent sunt de suflet, ce poate, cu peisajul şi natura statică. În zestrea bogată a acestui artist plastic, vom timpul, să se transforme mai regăsi portrete, lucrări de grafică, compoziţii, pasteluri, puţină acuarelă, în una profesionistă. care are o dublă menire – de piese individuale şi de schiţe pentru lucrări (Raia ROGAC) mai mari în ulei. ntr­una din mărturisiri, plasticianul mi­a spus că dorul de casă, părinţi, peisajul natal, l­au dominat în toţi cei Îpeste 17 ani de şedere la Kiev. Dorul fiind mai puternic decât condiţiile relativ bune pe care le avea în inima Ucrainei, decide să revină în Chişinău, pe valul renaşterii naţionale. Chiar de la primul contact cu lucrările artistului, poţi descoperi prin ele firea caldă şi uşor romantică a caracteru­ lui său. Având predilecţie pentru imagini rustice, cu traista plină de culori şi şevaletul la umăr, colindă sat după sat în căutarea peisajelor care să­i cucerească sufletul şi care să se lase imprimate pe pânză. Ca într­un evantai culege cu sârguinţă magia culorilor de primăvară, vară, toamnă şi iarnă. Denumirea lucrărilor face dovada acestui continuu periplu artistic: Casă veche la Butuceni, Vedere din Codreanca, Peisaj la Ţigăneşti, Seară la Furceni, Biserica din Ulmu, Număr ilustrat cu lucrări de Mihai Mungiu. Semnează în acest număr  Horia BĂDESCU – scriitor, Cluj­Napoca  Eufrosina OTLĂCAN – prof. univ., Bucureşti  Dan ANGHELESCU – scriitor, Bucureşti  Florian COPCEA – scriitor, Drobeta Turnu­Severin  Ion ANDREIŢĂ– scriitor, Bucureşti  Ion C. ŞTEFAN – scriitor, Bucureşti  Dragoş VAIDA – prof. univ., Bucureşti  Lucia PĂTRAŞCU – scriitor, Brăila  Constanţa VAIDA HALIŢĂ – arhitect, Bucureşti  Olimpia POPESCU – profesor, Ploieşti  Victor POPA – elev, Bucureşti  Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureşti  Ilie POPA – prof. univ., Piteşti  Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureşti  Mihai VINEREANU – lingvist, SUA  Ion PĂTRAŞCU – diplomat, Bucureşti  Tudor NEDELCEA – scriitor, Craiova  Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureşti  Filofteia PALLY – istoric, Piteşti  Mircea OPRIŢĂ – scriitor, Cluj­Napoca  Maria VAIDA – scriitor, Cluj­Napoca  Dan D. FARCAŞ – scriitor, Bucureşti  Marian NENCESCU – scriitor, Bucureşti  Raia ROGAC – scriitor, Chişinău 32 Anul X  Nr. 10 (107)  Octombrie 2019 32 pag. - 5 lei