Jurnalul Unui Preot Bătrân
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Jurnalul unui preot bătrân Nicolae Brînzeu 1 Carte apărută prin cofinanţarea Consiliului Judeţean Timiş Centrul Interdisciplinar de Studii Regionale Acest volum apare sub egida Centrului Interdisciplinar de Studii Regionale din Universitatea de Vest, Timişoara Tehnoredactare: Adrian Onica şi Maria Chiş Descrierea CIP a Bibliotecii Na ţionale a României BRÎNZEU, NICOLAE Jurnalul unui preot bătrân / Nicolae Brînzeu, Timişoara, Eurostampa, 2011 Bibliogr. ISBN: 978-606-569-311-1 821.135.1-94 2 Nicolae Brînzeu Jurnalul unui preot bătrân Ediţie, prefaţă şi note de Pia Brînzeu şi Luminiţa Wallner-Bărbulescu Cuvânt înainte de Claudiu T. Arieşan Editura Eurostampa Timişoara, 2011 3 4 Cuprins Un om al istoriei: Nicolae Brînzeu – Pia Brînzeu, Luminiţa Wallner-Bărbulescu ........ 7 Delicatul surâs al veşniciei asumate – Claudiu T. Arieşan ............................................... 23 JURNALUL UNUI PREOT BĂTRÂN Prefaţă ..................................................................... 29 I. Anul 1932 ............................................................ 31 II. Anul 1933 .......................................................... 75 III. Anul 1934 ....................................................... 122 IV. Anul 1935 ....................................................... 163 V. Anul 1936 ........................................................ 203 VI. Anul 1937 ....................................................... 245 VII. Anul 1938...................................................... 284 VIII. Anul 1939 .................................................... 332 IX. Anul 1940 ....................................................... 364 5 X. Anul 1941 ........................................................ 407 XI. Anul 1942 ....................................................... 445 XII. Anul 1943...................................................... 469 XIII. Anul 1944 .................................................... 500 XIV. Anul 1945 .................................................... 551 XV. Anul 1946 ..................................................... 592 XVI. Anul 1947 .................................................... 619 XVII. Anul 1948 ................................................... 650 ROBIA SIONULUI Arestarea (28 Octombrie 1948) ............................ 733 La Mănăstirea Căldăruşani ................................... 738 Prima ştire ............................................................. 770 Marele eveniment ................................................. 773 Ilustraţii ................................................................. 777 6 Un om al istoriei: Nicolae Brînzeu „Jurnalul unui preot bătrân”, ţinut de preotul greco- catolic Nicolae Brânzeu, început, după cum autorul o mărturiseşte în „Prefaţă”, înainte de a împlini vârsta de 50 de ani, a fost continuat fără întrerupere, până la data arestării sale în octombrie 1948. Era deja de mai mult de un deceniu canonic, consilier eparhial al Episcopiei din Lugoj, când a realizat suficienta sa implicare în viaţa Bisericii Greco-Catolice din Ardeal pentru ca jurnalul său să fie un interesant document istoric: „...mi-am dat seama că şi un om mic ca mine are momente de înregistrat, care contribuie mult la cunoaş- terea lucrurilor şi persoanelor cu care a avut contact. Eu, deşi n-am ajuns şi nu voi putea ajunge să am un rol de conducător în Biserică, soarta mi-a dat prilejul să trăiesc momente ale căror înregistrare va contribui la cunoaşterea unor lucruri şi persoane din Biserică. Merită, deci, să le înregistrez.” Jurnalul de faţă trebuie lecturat împreună cu „Memo- riile unui preot bătrân”1, a căror redactare, făcută la îndemnul colegului său de şcoală şi prieten din copilărie, Dr. Petru Groza2, a început în iarna anului 19473. Ascunse, după cel de- al doilea război mondial, în casa de fier a Episcopiei din 1 Nicolae Brînzeu, „Memoriile unui preot bătrîn”, Timişoara, Editura Marineasa, 2008. 2 despre prietenia dintre cei doi vezi Pia Brînzeu, „Texte în oglindă: Petra Groza/ Nicolae Brînzeu”, Orizont, nr. 5 (1448), 22 mai, 2003, pp. 8-9. 3 vezi însemnările din 14 noiembrie 1947 şi 15 iulie 1948 făcute în acest jurnal. 7 Lugoj1, iar în timpul detenţiei sale (28 octombrie 1948 - 6 no- iembrie 1953) la copiii lui Nicolae Brînzeu, Domnica şi Iulian, memoriile, împreună cu cele trei caiete ale acestui jurnal şi alte acte, au ajuns în cele din urmă în biblioteca lui Pius Brînzeu, unde s-au păstrat până azi. Printre acte existau şi unele foi vo- lante cu însemnări făcute după 1953, referitoare la arestarea lo- tului greco-catolic de la Lugoj şi detenţia de la Căldăruşani, precum şi câte o relatare despre două evenimente din timpul petrecut în închisoarea de la Sighet şi, respectiv, cu domiciliu forţat la Orăştie. Ele au fost adăugate în ultima parte a acestui volum ca anexă, intitulată de autor „Robia Sionului”. Oportuni- tatea publicării materialelor (care se adresează în aceeaşi mă- sură celor interesaţi ca şi specialiştilor), a fost generată, după răsturnarea dictaturii comuniste, de necesitatea evidenţierii unor mărturii documentare în vederea cunoaşterii unui capitol de istorie ecleziastică, în condiţiile în care cercetarea trecutului Bisericii, în general, şi a celei greco-catolice (desfiinţată în 1948), în special, a fost prohibită aproape o jumătate de secol. Jurnalul apare ca o prelungire a memoriilor, care acoperă perioada cuprinsă între data naşterii autorului (17 august 1883) şi 1932. Relatările din memorii traversează copilăria preotului Brînzeu, primii ani de studii la şcoala primară din Haţeg, apoi cei urmaţi la Liceul maghiar „Kun” din Orăştie şi, în final, pregătirea universitară la Facultatea de teologie din Budapesta şi la Institutul Sf.Augustin (Augustineum) din Viena, unde şi-a susţinut doctoratul în 1908. Finalizarea studiilor îi va deschide perspectiva carierei sacerdotale şi a reîntoarcerii în ţinuturile natale, pe valea Jiului, iniţial ca preot capelan în Petroşani, paroh în Vulcan (1910 – 1917) şi ulterior protopop în Banat, la Comloşu Mare (1917 – 1920). Experienţa dobândită în parohii a determinat mutarea sa la Lugoj, unde a ascensionat ierarhic în cadrul Diecezei de la treapta de canonic, consilier eparhial în anul 1921 la cea de 1 9 septembrie 1945 8 prepozit capitular (arhipresbiter), în 1937, cea mai înaltă demnitate în capitlu, funcţie pe care a exercitat-o până în 1947, când s-a pensionat. Jurnalul, aşa cum s-a arătat şi cu o altă ocazie1, asociat altor tipuri de documente (scrisori, memorii sau simple note), poate dezvălui lucruri încă necunoscute, oferind istoricilor o perspectivă inedită de cercetare prin răsturnarea unor păreri asupra evenimentelor, stabilite între coordonate aparent fixe. Cu toate că unii autori nu îşi publică mărturisirile decât la mult timp după ce au fost scrise, ei interpretează totuşi istoria, o comentează, i se opun în variate feluri, încearcă să o răstoarne şi să influenţeze posteritatea, impunându-şi, chiar dacă uneori subiectiv, propriul punct de vedere. Consemnările lor sunt importante în procesul reconstituirii unei epoci, mai ales prin aceea că dovedesc că şi oamenii mărunţi pot simţi lucrurile la modul „istoric” şi îşi pot înţelege responsabilităţile în descrie- rea faptelor aşa cum ele s-au petrecut şi nu cum ar fi fost de dorit să se petreacă. Nu e niciodată întâmplător ceea ce oamenii notează, după cum nu este întâmplător nici ceea ce ei uită, iar jurnalul demonstrează acest lucru cu prisosinţă. Însemnările implică întotdeauna o interpretare: dacă autorul lor abordează istoria cu violenţă, înseamnă că o condamnă, dacă o face cu seninătate, este de partea ei. Aşa cum ni-l dezvăluie jurnalul de faţă, Nicolae Brîn- zeu alternează ambele poziţii, în primul rând datorită calităţii sale de prelat dedicat bisericii ale cărei scăderi le percepe din interior şi, în al doilea rând, ca om politic, înregimentat într-un partid care până la un moment dat i se părea că răspunde cel mai bine intereselor ţării. Canonicul Brînzeu nu înregistrează doar faptele (cu excepţia celor care ţin de cotidian), el le co- mentează sau le punctează adeseori prin semne de întrebare 1 Pia Brînzeu, “Microistoria reconsiderată: Nicolae Brînzeu” în Smaranda Vultur (ed.), Banatul în memorie, Ed. Marineasa, Timisoara, 2009, pp. 258-278. 9 sau exclamare, obligând cititorul sau cercetătorul să afle semni- ficaţia lor, în multe cazuri cât se poate de evidentă prin co- nexarea la problemele politice sau bisericeşti ale timpului în care a scris. Autorul apare marcat de dorinţa de a restitui posterităţii adevărul în privinţa oamenilor şi întâmplărilor din jurul său, chiar dacă uneori intervine factorul subiectiv sau con- semnează şi calomnii la adresa unor figuri politice sau biseri- ceşti cunoscute (Valeriu Branişte, Vasile Lucaciu, Onsifor Ghi- bu, Octavian Goga, Alexandru Vaida, Filaret Barbu), venite din partea unor personalităţi creditate de istorie. Consemnările din jurnalul canonicului Brînzeu aparţin unui reprezentant deloc neglijabil al Bisericii Greco-Catolice, instituţie aflată încă din perioada constituirii în ipostaza de a-şi argumenta continuu existenţa în faţa atacurilor venite din partea ortodoxismului majoritar şi a tendinţelor Bisericii roma- no-catolice de situare a ei într-un plan secund. De altfel, me- morialistica prelatului greco-catolic se adaugă celei existente încă din perioada anterioară, generată din aceleaşi raţiuni, cu mult mai numeroasă decât cea ortodoxă, explicaţia rezidând în „nevoia de identificare a individualităţii bisericii pe care o re- prezintă în raport cu alte confesiuni”1