Simpozionul Pedagogic Internaţional VALORILE MORAL-SPIRITUALE ALE EDUCAŢIEI fragmentarism în instruire Тi educa ie, să abandonăm moda de a îmbâcsi capul tineretului cu obiecte separate. Astfel căpătăm specialiТti, dar nu profesioniТti, personalită i” [3, p. 4]. „яe ce în clasele primare procentul reuТitei elevilor este mult mai înalt decât în clasele superioare? Pentru că în clasele primare toate obiectele-s predate de un singur învă ătorй Сi el, învă ătorul, volens-nolens, structurează cunoТtin ele, integrează obiectele. Cum elevii trec în treapta a doua, tabloul se schimbăй Mul i elevi pierd interesul fa ă de unele obiecte, iau note proaste, cad uТor în dizgra ieй Asta se întâmplă de aceea că nimeni n-are grijă de structurarea Тi integrarea cunoТtin elor pe baza obiectelor apropiate, înrudite” [3, p. 4]. юrea ia Тtiin ific Тi întreaga activitate a remarcabilului om de Тtiin Тi pedagog Mihail Terentii constituie un patrimoniu de referin al culturii noastre na ionaleй Promovarea valorilor spirituale al turi de eficientizarea asimil rii cunoТtin elor prin metode potrivite, moderne reprezint o contribu ie mereu actual pentru educarea Тi instruirea genera iilor tinere.
Bibliografie 1. Rolul învă ătorului cercetător în procesul instructiv-educativ. Sub red. M.A. Terentii Тi P.N. Panico. юhiТin u: Сtiin a, 1978. 2. Terinte M. юonferin a U.N.E.S.C.O. – эucureТtiй (Interviu realizat de Leonid Busuioc). În: F clia, 1992, 18 septembrie, p. 3-4. 3. Terinte M. Esen a reformei: a educa Тi a creТte personalită iй Reflec ii pe marginea noii юoncep ii de dezvoltare a învă ământuluiй (Interviu realizat de Ion Stici). În: Moldova Suveran , 1994, 24 noiembrie, p. 4. 4. й й . : й й й й , й й й : , 1985, й 6-24. 5. й й й : Ш , 1978.
Gheorghe BADEA,ăC t linăURSERESCU (Româniaд
MITROPOLITUL VISARION PUIU, PEDAGOG EMINENT СI ÎNV TOR AL NEAMULUI ROMÂNESC
Résumé. Les auteurs ont examiné l’activité pédagogique du grand métropolite Visarion Puiu (1879-мфспд et son dévotement pour l’éducation intellectuelle et morale des villageois.
Hot rârea Institutului de Сtiin e ale Educa iei din юhiТin u de a organiza, împreun cu mitropolia юhiТin ului Тi a Întregii Moldove Тi cu Institutul de Сtiin e ale Educa iei din эucureТti, primul Simpozion Pedagogic Interna ional „Valorile morale-spirituale ale Educa iei” constituie m rturia Тi dovada cercet rii profunde, cu multe roade Тi cu utile efecte, a oamenilor de Тtiin , care trudesc cu osândire pe ogorul Educa iei ce îi cheam Тi îi aТteapt pururi s -l des eleneasc й - 104 - Simpozionul Pedagogic Internaţional VALORILE MORAL-SPIRITUALE ALE EDUCAŢIEI
Din tematica propus ne-a atras imediat titlul Profiluri de pedagogi: valori intelectuale /umanistice Тi gândul ne-a purtat la unul dintre marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, mitropolitul Visarion Puiu, p stor Тi lupt tor, pe care Nicolae Iorga îl numea „c lug r ostaТ” Тi îl considera cel mai înv at cleric românй Din dorin a de a-l readuce în amintirea noastr Тi, mai ales, în memoria autorit ilor ecleziale, care Тi-au creat habitudinea de a împinge spre uitare, spre întunericul istoriei neadev rate, faptele luminoase ale grandioТilor, maiestuoТilor conduc tori ai Bisericii na ionale, aТa cum autorit ile laice vor s trag v lul neТtiin ei Тi uit rii peste figurile falnice, magnifice ale eroilor neamului, vom prezenta câteva date din via a Тi activitatea mitropolitului Visarion Puiu, singurul ierarh care a p storit în aproape toate provinciile româneТti Тi în Occident. Viitorul mitropolit Visarion (din botez numit Victor) s-a n scut în 1879, la PaТcaniц a studiat la seminariile teologice din Roman Тi din IaТiц în 1900 devine student la Facultatea de Drept. În decembrie 1905, tân rul licen iat Victor Puiu este tuns în monahism Тi hirotonit în Diacon de episcopul Romanului, Gherasim Safirin. În ianuarie 1907, va pleca la studii la vestita Academie Teologic de la Kiev. Prima sa preocupare la Kiev a fost însuТirea corect Тi imediat a limbii ruse; cunoaТterea perfect a acestei limbi o va dovedi din anul 1908: fiind arhimandrit de scaun la Catedrala din Gala i, a oficiat în limba rus mai multe Te Deum-uri la Consulatul general rusesc pentru familia arului Nicolae al II- lea, v rul viitoarei regine Maria a Românieiй La 2 iunie 1914, când întreaga familie imperial rus a vizitat oraТul юonstan a, slujba a fost s vârТit în limba rus de Visarion Puiu. Interesant este c arhimandritul Visarion nu a vrut s primeasc decora ia oferit de arul Nicolae al II-lea; în schimb, arul i-a trimis în dar un rând de veТminte preo eТtiй Impresionat de frumuse ea Тi fastul veТmintelor, Visarion Puiu le-a d ruit M n stirii Neam în 1921, pe când era episcop de ьrgeТй În 1909, arhimandritul Visarion este numit vicar al Eparhiei яun rii de Jos Тi director al Seminarului Teologic „Sfй ьndrei” din Gala i, la propunerea episcopului Pimen Georgescu, viitor mitropolit al Moldovei. La 1 septembrie 1918, Nicodim Munteanu, episcop de HuТi Тi loc iitor de arhiepiscop al юhiТin ului Тi Hotinului, îl cheam s fie director al Seminarului din юhiТin u, iar peste o lun îl va numi exarh al m n stirilor din Basarabia. Inspec iile f cute la m n stirile din Basarabia i-au facilitat în elegerea st rilor de lucruri din Basarabia Т ia constatat cât de pu in cunoТteau guvernan ii de la эucureТti, mai ales conduc torii bisericeТti, noua provincie revenit la patria-mam й La 17 septembrie 1918, a fost ales preТedinte al Societ ii Istorice-Arheologice эisericeТti din юhiТin u, institu ie de prim importan a clerului basarabean, al c rei scop era cercetarea trecutului istoric al aТez rilor bisericeТti din Moldova de R s ritй Str b tând întreaga Basarabie ca exarh al celor 30 de m n stiri basarabene, va avea posibilitatea de a aduna un bogat material documentar Тi de a publica în Revista Societă ii Istorice-Arheologice эisericeТti din юhiТinău, nr. XI, 1919, singura lucrare consacrat vechilor m n stiri din Basarabia. Amintim, de asemenea, c la 29 decembrie 1918 a fost numit preТedinte al Societ ii Culturale-Misionare „Fr ia naТterii Lui Hristos”, una dintre cele mai fecunde societ i culturale din Basarabia, care slujea cauza na ional Тi credin a neamului. În 1921, este chemat la înalta slujire arhiereasc pe seama scaunului de la ьrgeТ гdeТi el însuТi protestase, pentru c scaunul era liber prin malversa iuni ale guvernului Тi ale - 105 - Simpozionul Pedagogic Internaţional VALORILE MORAL-SPIRITUALE ALE EDUCAŢIEI
Sfântului Sinod), iar în 1923 a fost ales episcop al Hotinului, una dintre cele 2 eparhii înfiin ate în Basarabia. яup 12 ani de p storie fructuoas , în Episcopia Hotinului, cu reТedin a la э l i, str daniile Тi realiz rile lui, îndeplinite cu multe greut i erau prea pu in cunoscute de Sfântul Sinod. Dezgustat de starea de apatie din Conducerea Bisericii, episcopul Visarion voia s se retrag la o m n stire din ar й Dar, dup trecerea la cele veТnice, în 1935, a mitropolitului Nectarie al Bucovinei, Octavian Goga, Alexandru Lapedatu Тi alte personalit i care cunoТteau caracterul lui Visarion Puiu Тi lupta lui permanent pentru ridicarea nivelului cultural al clerului mirean, monahal Тi al ierarhiei, l-au convins s accepte scaunul vacant al Mitropoliei Bucovinei. Dorea înflorirea institu iilor bisericeТti, formarea unui cler treaz Тi activ, care s înt reasc credin a religioas în popor. Dar piedici îi puneau membrii Sinodului care erau st pâni i de interese str ine Bisericii. Cloaca din jurul regelui Carol al II-lea, din care f ceau parte bucovineanul Ion Nistor, ardeleanul Viorel Tilea Тi al i membri ai guvernului: foТtii prim-miniТtri Armand ю linescu Тi Gheorghe T t r scu, maiorul Teofil Sidorovici Тi unii sinodali l-au denigrat, l-au târât în procese, au folosit acte false (inclusiv decretul regal fals din 15 mai 1940), au esut intrigi, minciuni, calomnii. To i urm reau un singur scop: jefuirea Fondului Bisericesc al Bucovinei. V zând intrigile politicienilor sub obl duirea regelui Carol al II-lea într-un mediu clerical local amor it, constatând sl biciunea, lâncezeala Тi totala dezinteresare ale Sinodului Тi amintindu-Тi nedrept ile, calomniile, intrigile Тi denigr rile din partea Sinodului Bisericii noastre Тi din partea guvernelor corupte de la эucureТti pe care le-au suferit mul i ierarhi гmitropoli ii prima i Ghenadie Petrescu Тi Conon ьr mescu-Donici, episcopul Gherasim Safarim al Romanului, episcopul Dionisie Erhan Тi, mai ales, mitropolitul Gurie Grosu al Basarabiei); neuitând alegerea din motive politice Тi necanonice a unor arhierei, precum mitropoli ii prima i Iosif Gheorghian Тi Miron Cristea, Visarion Puiu a hot rât în mai 1940 s se retrag din scaunul mitropolitan al Bucovinei; în loc s -i apere autoritatea lui Visarion Puiu, Sinodul l-a pensionat for at, la vârsta de 59 de ani. Înv atul mitropolit Visarion Puiu s-a retras cu demnitate la casa de odihn de la schitul Vovidenia de la M n stirea Neam , unde a meditat Тi a scris. Dar cei care îl cunoТteau cu adev rat Тi-l respectau Тi care considerau c este un om de real valoare, cinstit Тi energic, dup cum îi scria Ion Petrovici, noul ministru al Culturii Na ionale Тi Cultelor, mareТalului Ion Antonescu nu l-a uitat. MareТalul l-a numit, la 16 noiembrie 1942, Тef, cu rang de mitropolit, al Misiunii эisericeТti Române pentru Transnistria, cu reТedin a la Odesa; el va îndeplini aceast func ie între decembrie 1942 Тi 14 decembrie 1943, remarcându-se prin demnitate Тi responsabilitate bisericeasc й Primind îng duin a de a-Тi îngriji s n tatea în Occident, Visarion Puiu va profita de misiunea încredin at de patriarhul Nicodim de a reprezenta, la Zagreb, Biserica Ortodox Român la hirotonire a unui episcop ortodox croat Тi va pleca în pribegie în Austria, Italia, Elve ia, Fran a, deoarece în elesese c este o victim a timpului Тi a vremurilor. La 21 februarie 1946, Tribunalul Poporului din эucureТti l-a considerat criminal de r zboi Тi l-a condamnat la moarte în contumacie. Supus puterii politice Тi lipsit de verticalitate, de demnitate, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a caterisit la 28 februarie 1950. - 106 - Simpozionul Pedagogic Internaţional VALORILE MORAL-SPIRITUALE ALE EDUCAŢIEI
În 1945, mitropolitul Visarion a influen at Eparhia Ortodox a Românilor din Str in tate, cu sediul la Paris, pe care a condus-o pân în 1958. Va trece la cele veТnice la 10 august 1964, lâng Chateau-Thiery Тi ulterior va fi reînhumat în cimitirul Mont Parnasse din Paris. яup obiceiul ei, parc i-ar fi fost pu in jen Тi mult team , Biserica Ortodox Român l-a reabilitat pe Visarion Puiu la 25 septembrie 1990, târziu Тi mai mult pe t cuteй юâteva dintre scrierile mitropolitului Visarion Puiu: ьdevăruri crude, Glas în pustie, Cultura bisericească de azi, Memoriul prezentat regelui Carol al II-lea, precum Тi declara iile Тi coresponden a lui din perioada în care a condus mul imea ortodox din Transnistria, trebuie studiate cu acribie, cu statornic Тi permanent preocupare, cu migal Тi cu conТtiinciozitate, deoarece a cercetat, folosind tonul polemic, dur, violent, lipsurile sim ite de Biserica noastr Ortodox , din care voia s fac o institu ie lumin toare, în care clerul înalt Тi clerul de mir s fie alc tuit din vrednici ucenici ai Lui Iisus Hristos. De aceea, a luptat pentru în l area înv mântului religios, pentru preg tirea cultural a clerului, pentru o nou Тi canonic organizare bisericeasc , pentru un Sinod format din ierarhi distinТi, neatinТi de corup ie, de vicii, de politic й Curajul cu care a luptat pentru înnoirea Bisericii Тi pentru conducerea ei de un cler conТtient de înalta sa misiune, c ruia s nu-i lipseasc sufletescul „foc sacru”, pentru a p stra credin a neamului, iar credincioТii s fie chema i la în elegerea dumnezeieТtilor înv turiй De aceea, a fost prigonit, hulit, a suferit Тi zilele i s-au sfârТit în exil, departe de ar Тi de neamul s uй În schimb, meritele îi erau recunoscute Тi respectate de str iniц iat ce scria o publica ie din Londra (The Christian East, nr. 1-2, 1937): „ю este un om curajos o dovedeТte cartea sa ьdevăruri crude, care a revolu ionat gândirea clerical român Тi a creat o nou er în educa ia clerului român”й Din p cate, chestiunile bisericeТti, cercetate de mitropolitul Visarion Puiu, sunt Тi ast zi adevăruri crude, iar el a r mas un glas care strigă în pustie. Ne oprim aten ia, pu in mai mult, asupra primei scrieri a mitropolitului Visarion Puiu Preo ii săteТti (care la a doua Тi la a treia edi ie a primit titlul Preo ii satelor), deoarece afl m gândurile Тi sfaturile bune ale blândului pedagog, care dorea s fie c l uz preo ilor tineri, pe care-i îndemna spre o munc rodnic Тi de folos obТtesc, spre în l area duhovniceasc Тi material a credincioТilor de la sate. Mica scriere Preo ii săteТti a p rut la эucureТti, în 1902, când, dup cum spune însuТi autorul în Prefa a edi iei a II-a, „abia ispr visem cursurile seminarului Veniamin din IaТi” [10, p. 7], „dorind (prin edi ia a II-a din 1925, editat la M n stirea яobruТa Тi tip rit la m n stirea Neam д a da un nou îndemn Тi sprijin preo imii de la sate, întru împlinirea misiunii frumoase ce are” [10, p. 7]. Dintr-un manuscris autobiografic, încheiat la эucureТti în martie 1944 гtip rit abia în 2004), în elegem preocup rile c rtur reТti ale tân rului seminarist de la IaТi, care dorea s îТi lumineze mintea prin superioritatea culturii teologice, într-o „vreme neprielnic pentru cler Тi credin a religioas ” Тi toat via a a condamnat clerul incult Тi lipsit de interes, de dragoste, de grij (mai ales cel înaltд pentru tinerii pe care avea datoria s -i preg teasc pentru misiunea sacr a p str rii credin ei Тi a înduhovnicirii celor p stori iй Amintindu-Тi studiile la Seminarul „Veniamin” din IaТi când, din lips de bani, citea c r i cu împrumut de la librarul Сaraga Тi de la anticarul Kupperman, scria: „ьdaug, cu mult regret, c pe drumul acestei cultiv ri literare, de altfel, foarte necesar clerului, nu ne - 107 - Simpozionul Pedagogic Internaţional VALORILE MORAL-SPIRITUALE ALE EDUCAŢIEI c l uzea nimeni dintre preo ii Seminarului, iar unii pedagogi, în loc s ne îndrume Тi s ne sprijine în aceast n zuin , ne pedepseau, confiscându-ne c r ile Тi reducându-ne por iile la mas ” [17, p. 34]. Om cult, cunosc tor al scrierilor filosofice, pedagogice Тi literare ale marilor în elep i ai lumii vechi Тi noi, dorind Тi visând s lumineze min ile celor tineri, viitorul mitropolit Visarion ne dezv luie adev ruri vrednice de cunoscut Тi de aplicat de cei care se consacr misiunii de educare Тi de instruire a viitorilor cet eni ai patriei. De la Comenius (1592-1670) Тtim c „înv torului i se cere capacitatea de a preda: s Тtie, s poat Тi s înve e pe altul. Înv torul s fie st pân pe înv tur гînv atд, s fie priceput în a înv a pe altul (didactic) Тi s fie dornic de a înv a pe altul гs nu cunoasc lenea Тi sup rareaд” [4, p. 21-22]. În romanul s u pedagogic, Émile ou l’éducation, Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) rezuma idealul s u educativ în formula: „Nu v adresa i numai unei laturi a sufletului omenesc, ci întregii sale fiin e, ca unui tot unitar Тi nu-i impune i sarcini mai presus de puterile sale Тi în afar de n zuin ele sale fireТti” [1, p. 189]. ьcelaТi lucru îl cerea Ion юreang într-un proces-verbal la începutul anului Тcolar 1865: „Un înv tor capabil, activ Тi conТtiincios, poate a deТtepta Тi a dezvolta deodat câteТitrele însuТirile bune ale fiec rui copil: fizice, intelectuale Тi morale” [12, p. 482]. Comenius eviden ia calit ile înv torului: „Ingeniozitate, capacitate de judecat , sârguin й Unde nu se pred nimic, acolo nu se însuТeТte nimic; unde se pred confuz, acolo se însuТeТte confuz; unde se pred neglijent, acolo se însuТeТte neglijent” [4, p. 23]. De asemenea, pedagogul s fie st pânit de o continu perseveren , deoarece doar aТa este evident progresul în actul de înv areй El aminteТte vechiul proverb Nulla dies sine linea (Nicio zi să nu treacă fără o linie), pe care Plinius cel э trân (24-79) ni l-a transmis, fiind norma dup care se conducea renumitul pictor grec Apelles (sec. IV îйdйHйд pentru a ar ta importan a exerci iului zilnic în men inerea Тi cultivarea talentului” [ibidem, p. 91]. Educatorul trebuie s foloseasc în procesul de educare o metod activ Тi intuitiv , scria Michel de Montaigne (1533-1592) în Les Essais. De aceea, critica pedanteria, pre iozitatea, savantlâcul: „Eu ur sc mai mult ca orice o Тtiin predant Magis magnos clericos non sum magis magnos sapientes (Cei mai mari clerici nu sunt cei mai mari în elep iд” [1, p. 38-39]. ьd uga: „Ur sc pe îne eleptul care nu este în elept pentru el însuТi” Тi îl cita pe poetul latin Ennius (239-169): Nequidquam sapere sapens qui ipse sibi prodesse non quiret (Zadarnică este în elepciunea dacă ea nu este utilă în eleptuluiд” [ibidem, p. 40-41]. юitându-l pe Cicero (106-43), Michel de Montaigne cere mare grij în alegerea educatorului Тi a metodei sale educative: „Obest plerumque is qui discere volunt, auctoritas eorum qui docent” г„Autoritatea celor care predau dăunează de multe ori celor care vor să înve e”д (De natura deorum, 1, 5) [idem, p. 45]. Marele reformator al Тcolii româneТti, Spiru Haret (1851-1912), se ocup , în scrierea Chestiunea ărănească, de profilul educatorului: „Nimic mare Тi temeinic pentru binele s tenilor nu se va putea întreprinde f r concursul acestor oameni pricepu i, harnici Тi devota i гшpreo ii Тi înv toriiд… Preo ii s teТti, ca Тi înv torii, ar putea s devin agen ii cei mai buni Тi mai utili în campania pentru ridicarea moral Тi material a s tenilorй Sunt convins c se afl Тi printre ei elemente foarte bune, care nu cer decât s li se dea putin a Тi decizia de a se manifesta” [12, p. 500]. Michel de Montaigne ne spunea c educatorul trebuie s cunoasc individualitatea - 108 - Simpozionul Pedagogic Internaţional VALORILE MORAL-SPIRITUALE ALE EDUCAŢIEI elevului, pentru c nimeni nu este atât de prost încât s nu-l lumineze înv turaй Citim la În elepciunea lui Solomon (6, 12-14): „În elepciunea este luminat Тi neînserat Тi cei care o iubesc o v d uТor Тi cei care o caut o g sescй Ea iese în cale celor care o doresc Тi li se arat ea, întâiй Cel care se scoal pentru ea dis-de-diminea nu se va osteni, c ci o va afla Тezând la poarta lui”й Сi poetul latin Hora ius (65 îйdйHй – 8 d.H.) spunea într-o Epistolă (1, 1, 39-40): „Nemo adeo ferus est ut non mitescere possit, Si modo culturae palientem commodet auren” г„Nimeni nu este atât de sălbatic, încât să nu poată fi domesticit, doar să-Тi ie urechea gata spre cultură”дй În cartea Preo ii satelor, mitropolitul Visarion Puiu nu prezint mult teorie, ci foloseТte un principiu pedagogic antic, valabil Тi aplicabil Тi azi, care eviden iaz for a educativ a exemplului: „Verba docent, exempla trahunt” г„Cuvintele te înva ă, dar exemplele dau imbold, te pun în miТcareц Sfaturile înva ă, exemplele te conving”дй Acest principiu îl afl m Тi la Comenius: „Pedagogul s -i arate copilului frumuse ea, suavitatea Тi uТurin a studiului; toate s fie predate prin exemple, prin precepte, prin aplica ie” [4, p. 26, 28]. În acest sens, Тi mai frumoase sunt versurile lui Goethe: „Grau, teuer Freund, ist alle Theorie Und grün des Lebens goldner эaum” г„юenuТie este, iubite prieten, orice teorie Сi verde este pomul aurit al vie ii”д (Faust, I, „Odaia de studiu”д În prima parte a scrierii sale, viitorul mitropolit precizeaz adev rul de net g duit c ăranul e talpa ării, precum Тi un alt adev r de care nimeni nu se poate îndoi: „Tot binele Тi viitorul rii noastre atârn de la binele în care va tr i ranul român Тi de viitorul ce îl vor croi – dup Dumnezeu – acei în mâna c rora le st cârma vie ii lui” [10, p. 8]. Este uТor de în eles c acela care voieТte Тi face bine ranului s vârТeТte un bine riiй Preotul are rolul important în luminarea ranului Тi ridicarea lui din starea în care se afl ц preo ii trebuie „s fie conТtien i de sublima chemare Тi de pozi ia ce o au, ca Тi de nobila sarcin ce-Тi iau de Apostoli ai creТtinismului, de lumin tori ai lumii, aТa cum Тi Biserica Тi lumea îi voieТte” [ibidem, p. 9]. Din p cate, dintr-o rea chibzuin a timpurilor, preotul s tesc a fost uitat Тi aceia care hot rau rânduielile nu s-au gândit destul la preot, la sate, la эiseric Тi la întreaga ar й Dar cuvântul Evangheliei a f cut s se surpe r t cirile Тi „preotul ine în Evanghelie toatâ ra iunea, toat civiliza ia, toat politica”й яeschizând Evanghelia Тi citind-o, preotul scoate în jurul s u „tezaurul de lumin Тi perfec iune a c rui cheie i-a dat-o Pronia divin ” [idem, p. 11]. яup modelul lui Hristos, înv mântul preotului este prin via Тi prin cuvântй Biserica îl consider mai mult ca exemplu decât ca orator. яac natura i-a refuzat darul cuvântului, via a este cuvântul pe care îl în eleg to iй „Nici o limb omeneasc , spune autorul, nu e atât de elocvent Тi atât de conving toare ca o virtute” [10, p. 11-12]! Visarion Puiu expune câteva dintre datoriile pe care s le îndeplineasc preotul potrivit cu nevoile s tenilorй Trei datorii trebuie s îndeplineasc preotul: 1. S fac din p stori ii s i adev ra i oameni; 2. S îi înrâureasc pe oameni pentru a face din ei - 109 - Simpozionul Pedagogic Internaţional VALORILE MORAL-SPIRITUALE ALE EDUCAŢIEI adev ra i creТtini Тi pururea s r mân aТaц 3. ьctivit i ale preo ilor s teТti care s fac bine limbii na ionale, patriei, Тtiin ei etc. [ibidem, p. 12]. În partea a doua a scrierii, Visarion Puiu consider c preotul s tesc, considerat „p rintele s tenilor” [10, p. 15], s dea sfaturi tuturor laolalt prin predici Тi mici conferin e, iar prin îndemnuri fiec ruia în parte, dându-se pe sine exemplu, s -Тi rânduiasc via a de zi cu zi. Îl înva pe s tean s aib o cas frumoas , igienic , s -Тi fac o gr din cu pomi roditori, cu zarzavaturi, s se hr neasc ferindu-se de boli, cerându-le s nu-Тi înece s r cia Тi necazurile în alcool, s -Тi îngrijeasc Тi trupul, Тi sufletul, pentru c aceasta este o datorie moral a oric rui creТtin, mai ales a preotului. Preotul este acela care vine cel mai des în contact cu ranul, pentru care este Тi doctor sufletesc, Тi doctor trupesc. Preotul trebuie s -i înve e pe s teni cum s -Тi cultive p mântul, ce plante s cultive, ce trebuie s fac iarna, încât s nu stea în crâТme Тi acas s nu stea degeaba; s -Тi dreag uneltele pentru var , s înve e o meserie гcizm rie, tâmpl rie, fier rieд, s îТi îngrijeasc vitele care îl pot ajuta s tr iasc mai bine. Duminica trebuie s mearg la biseric , iar dup slujb s mearg acas Тi s citeasc împreun cu copiii Sfânta Scriptur ц dup prânz, s mearg la Тcoal , la o conferin a preotului sau a înv torului sau s -Тi viziteze rudele. Preotul s tesc trebuie s se ocupe nu numai de partea material , ci s -Тi fac datoria, încât s tenii s devin buni creТtini prin predici, prin cuvânt ri rostite în biseric , prin vizite la s teniй Prima grij a preotului trebuie s fie casa lui, starea bisericii, care trebuie zidit sau reparat , precum Тi îngrijirea cimitirului. „эiserica este locul de unde preotul începe tot lucrul bun pentru p stori ii s iц biserica este centrul de unde trebuie s porneasc Тi s se împr Тtie asupra satului ca razele unei lumini toate actele bune pe care un preot e dator a le s vârТi spre binele Тi fericirea s tenilor… O biseric frumoas influen eaz mult Тi prin interiorul Тi prin exteriorul ei asupra sufletelor credincioТilor… O biseric , mare ori mic , dar curat , împrejur cu gr dina cu pomi sau flori, mai e Тi semnul dup care se poate cunoaТte preotul, dup cum orice cas cu ce este în jurul ei ne vorbeТte despre st pân ” [10, p. 23]. În biseric , în fa a Sfântului Altar, preotul revars asupra credincioТilor bog ia de înv turi de tot felul Тi de mult folos; acest lucru îl poate face prin 5 feluri de cuvânt ri sau de predici: liturgice, dogmatice, morale, practice Тi ocazionale. Prin predicile cu con inut liturgic preotul are datoria s lupte pentru redeТteptarea sentimentului religios, împotriva îndep rt rii de эiseric , împotriva nefrecvent rii bisericii, împotriva supersti iilor Тi a indeferentismului religios. De multe ori, preo ii fac serviciul divin de mântuial , f r s predice, f r s se adreseze sufletului credincioТilorц preotul trebuie s le explice credincioТilor ce e Biserica, trecutul Bisericii, însemn tatea ei pentru via , s explice momentele principale ale serviciului divin, s explice în elesurile simbolice ale sfintelor vase bisericeТti Тi ce înseamn adev ratul cult al icoanelor [10, p. 24-25]. Predicile cu con inut dogmatic îl ajut pe credincios s -l cunoasc pe Dumnezeu, atât cât este dat puterilor omeneТti s -l cunoasc ц preotul trebuie s -L fac cunoscut pe Dumnezeu „prin o limb clar , frumoas , Тi uТor de în eles”, prin argumente teologice, cosmologice, morale Тi istorice. Preotul trebuie s explice în predicile dogmatice Simbolul credin ei, înv turile care alc tuiesc miezul Legii, s explice credincioТilor care este rostul vie ii Тi al lumii, care este rostul omului pe p mânt, ce se întâmpl dup moarte cu omul, ce sunt Sfintele Taine, care este folosul lor Тi de ce sunt em datori s le primim [ibidem, p. - 110 - Simpozionul Pedagogic Internaţional VALORILE MORAL-SPIRITUALE ALE EDUCAŢIEI
25-26]. Prin predicile cu con inut moral, preotul trebuie s -i înve e pe oameni datoriile c tre Dumnezeu, c tre aproapele, c tre sine, c tre ar , c tre familie; preotul s -l înve e s combat furtul omorul moral Тi trupesc, clevetirea; s -l înve e ce este rug ciunea, postul etc. [idem, p. 27-28]. Сi predicile cu con inut practic sunt importante, deoarece înt resc luminarea s tenilorц ei sunt înv a i care sunt foloasele Тcolii, sunt îndemna i s -Тi trimit copiii la înv tur pentru a alunga întunericul intelectual, mai ales când e vorba de înv tura fetelor; satul trebuie s aib un bun local de Тcoal , iar în c tunele îndep rtate de Тcoal s existe cantine Тcolare pentru copiii s tenilorй De asemenea, preotul s -i înve e cultura viermilor de m tase, apicultura, care, în satele pustiite Тi s r cite, dispar Тi folosul lor se pierde. De asemenea, îi înva s -Тi p streze portul na ional, str moТesc [10, p. 28-31]. Predicile ocazionale sunt rostite de preot în diferite împrejur ri, unele chiar neaТteptate: moartea grabnic a unui s tean, a unui fruntaТ al satului, al unui bun p rinte de familie, a unei mame model în via a casnic й Predicile ocazionale sunt rostite Тi la s rb tori na ionale, dar Тi în momente de mari nenorociri, care se abat asupra satului sau asupra rii: epidemii, cutremure, r zboi etc. [10, p. 32]. În partea a IV-a a scrierii lui Visarion Puiu sunt ar tate câteva datorii ale preotului, nu doar la altar, ci Тi ca lumin tor Тi p rinte al s tenilorй Preotul trebuie s fie de mult folos rii: s descopere tezaurul pre ios al literaturii populare, care este comoara tuturor cunoТtin elor Тi care zace ascuns în sufletul ranilor noТtriй El trebuie s culeag produc iile populare, s le studieze Тi s le publice: basme, poveТti, legende sfinte Тi profane, fabule, snoave, anecdote, ghicitori, colinde, ora ii de la nun i, descântece, poezii populare, balade, doine, credin e astrologice etc. Preotul trebuie s scoat la lumin trecutul istoric ori legendar al satului, s publice albume cu diferite vederi ale satului cu costumele purtate de locuitorii satelor, cu Тcoala, cu biserica Тi prim ria [ibidem, p. 33-35]. Preo ii hirotoni i au multe cunoТtin e de psihologie, de logic , de pedagogie care sunt de mare folos p storului sufletesc al s tenilor Тi el nu trebuie s le neglijeze, ci s le completeze cât mai mult. Preotul vine în contact cu s tenii în felurite ocazii, de aceea el cunoaТte mai bine decât al ii gândurile ranului, iste imea, spiritul de observa ie Тi de judecat , inteligen a lui natural й Preotul poate studia sentimentele ranului pentru a i le cunoaТte, pentru a-i afla puterea de voin , pentru a-i cultiva sentimentele. Sfânta datorie a preotului este de a-l face pe s tean s cunoasc trecutul neamului Тi al rii, s Тtie cât de mare este neamul românesc, unde Тi cum se g seТte o parte din neam, s -i dezvolte dragostea de neam Тi de moТie, s -i spun ce vecini au românii Тi în ce rela ii sunt cu ei, dac vor r ul sau binele neamului nostru [10, p. 36-37]. În ultima parte a scrierii, autorul îl îndeamn pe preot s fie model pentru via a casnic , s fie pentru s teni un exemplu în raporturile sale cu autorit ile, s fie model în purtare în toat via a sa, pe care lumea vrea s -l urmeze. Preotul s nu considere niciodat c preo ia este o carier ca oricare alta, ci s -Тi aduc aminte c ea este o chemare Тi potrivit unei chem ri el este dator s vie uiasc й Un adev rat preot poate fi pentru satul s u Тi înv tor, Тi judec tor, Тi cârmuitor administrativ, iar în timpuri de grea cump n pentru ar poate fi comandant, medic Тi duhovnicesc, Тi trupesc, Тi orice altceva asemenea. Preo ii au datoria s lucreze pentru în l area Тi înflorirea rii noastre: cu graiul, cu obiceiurile, cu credin a ei, cu locuitorii gospodari, lumina i la minte, buni creТtini Тi buni - 111 - Simpozionul Pedagogic Internaţional VALORILE MORAL-SPIRITUALE ALE EDUCAŢIEI
patrio iц ei vor fi r spl ti i aici pe p mânt, dar Тi dincolo. Roadele muncii lor vor fi Тi spre binele Тi înflorirea sfintei noastre Biserici Тi a scumpei noastre Românii [10, p. 38-40]. Acestea sunt chem rile adresate de viitorul mitropolit preo ilor s teТti, aceasta este rug ciunea pe care el o adreseaz conliturghisitorilor s i, a c ror sfânt misiune o în eleg cu adev rat numai cei care au harul ocrotitor, c rora le lumineaz sufletele, mintea Тi via aй
Bibliografie 1. Antonescu G.C., Nicolau, D.R.V.P. ьntologie pedagogicăзăvolйăIйăэucureТtiхăEdituraă юulturaăRomâneasc зăfйaй 2. юiorb ăVйăэiserica Ortodoxă din эasarabia Тi Transnistria гмфпл-2010). юhiТin uхă Editura Pontos, 2011. 3. юoaj ă юйă эiserica Ortodoxă Română Тi al яoilea Război Mondialй Misiunea bisericească pentru Transnistriaй ÎnхăEpifaniaйăRevist ădeădialogăortodoxзăIaТiзănrйăммă (iunie-iulie) 2010, p. 95-100. 4. Komensky (Comenius) J.A. Arta didacticăзă traducereă dină limbaă latin ă deă яavidă PopescuйăэucureТtiхăEdituraăяidactic ăТiăPedagogic зăмфтрй 5. Lisnic, Protoiereu Ioan. Mitropolitul Visarion Puiuх via a Тi opera sa bisericească. юhiТin uхăEdituraăLabirintзăнлмлй 6. P curariuă Mйă яic ionarul teologilor româniйă эucureТtiхă Edituraă Universă enciclopedic, 1996. 7. P curariuă Mйзă preotă profйă univйă drйă эasarabiaй ьspecte din istoria bisericii Тi a neamului românescйăIaТiхăEdituraăMitropolieiăMoldoveiăТiăэucovineiзăмффой 8. Puiu Victor (Visarion). Preo ii săteТti. эucureТtiзăмфлнй 9. Puiu Visarion, Episcop al Hotinului. Preo ii satelor гedi iaăaăII-aдйăэ l iзăмфнрй 10. Puiu Visarion, Episcop al Hotinului. Preo ii satelor гedi iaăaăIII-aзăîngrijit ădeăprйădrйă ьurelăFlorină uscanuдйăPiatraăNeam хăEdituraăюetateaăяoamneiзăнлл9. 11. R dulescuă Mйă Teoria cunoТtin eiй Introducere în filozofieйă юhiТin uхă Tipografiaă Eparhial ă„юarteaăRomâneasc ”зăмфолй 12. Stoian S. et al. яin istoria gândirii pedagogice universale, antologie, vol. I. эucureТtiхăEdituraădeăStatăяidactic ăТiăPedagogic зăмфрф. 13. Visarion Puiu, Archimandrit. ьdevăruri crude. юhestiuni bisericeТtiйă эucureТtiхă Tipografiaă„Jubileu”зăмфлфй 14. Visarion Puiu, Mitropolit. Însemnări despre via a meaйăIaТiхăEdituraăTrinitasзăнллп 15. Visarion, Episcop al Hotinului. юultura bisericească de aziйăÎnхărevistaă„Metropolia Moldovei”, nr. 12, decembrie 1926, p. 269-277. 16. Visarion, Episcop al Hotinului. Glas în pustieйă юhiТin uхă Tipografiaă eparhial ă „юarteaăRomâneasc ”зăмфомăгvolйăIдăТiăмфооăгvolйăIIдй 17. Visarion, Episcop al Hotinului. Memoriu prezentat M.S. Regelui Carol al II-lea al RomânieiйăюhiТin uхăTipografiaă„юarteaăRomâneasc ”зăмфолй
- 112 -
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)