EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN EUROPA OCCIDENTALĂ

ACOPERITĂ CANONIC DE ÎNALT PREA SFINŢIA SA NATHANIEL ARHIEPISCOP DE DETROIT ŞI AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE DIN AMERICA

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN PARIS

SFINŢII ARHANGHELI Mihail, Gavriil şi Rafail

9 bis, rue Jean de Beauvais • 75005 PARIS Tél./Fax: 01 43 54 67 47

B u l e t i n

A n u l X L I V • N r . 2 3 • i u n ie 2007 (serie nouă) 2

La Petru-Vodă 21 mai 2007, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena: parastasul de şase luni al părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa

ulte se vor scrie, dar câte vor rămâne se adună surori şi fraţi la rugăciune, la acea întipărite în mintea şi inimile celor rugăciune care cu toţii o aducem lui Dumnezeu, M care se ostenesc şi le citesc? Dar toate pentru odihna sufletului şi iertarea greşalelor acestea vor rămâne în grija şi Binecuvântarea preotului Gheorghe, fratele nostru. La veşnica Mântuitorului Hristos, pentru că toate s-au făcut pomenire, cu lacrimile udând florile de pe din credinţă, din credinţa că va învia din morţi, mormânt, cântăm imnul pomenirii veşnice, din dragoste, din dragostea adevărată faţă de fii ridicându-ne ochii spre albastrul cerului, unde săi duhovniceşti, din iubire, din iubirea numai dacă nu doreşti nu întâlneşti „ochii cei nefăţarnică faţă de cel ce ţi-a vorbit cu toată albaştrii ai ostaşului lui Hristos”, preotul dragostea în vremea răstignirii tale. Gheorghe. În această zi de primăvară, întâmpinat de Carpaţii noştri milenari, de frumosul miros al teilor seculari, ne apropiam şi noi urmând alaiul de îngeri, urmând chipurile martirilor neamului nostru românesc, care toţi se îndreptau spre locul de veci unde l-am pus pe cel care „ne-a răscumpărat pe toţi din ruşinea trădării, din ruşinea fricii, din ruşinea perversităţii minţii”. Parastasul va avea loc luni, părinte Constantin, de Sfinţii Constantin şi Elena, îmi spune „patriarhul” mănăstirii Sf. Arhangheli, protosinghelul Iustin.

Să ne rugăm ca bunul Dumnezeu să nu mai îngăduie, în Marea Sa Milostivire, ca neamul nostru românesc să-şi fi născut sau să i se mai nască prunci şi fii care să pătimească cum a pătimit preotul Gheorghe, protosinghelul Iustin şi atâţia alţi fraţi. Cu binecuvântarea părintelui Iustin, urcăm în automobilul părintelui diacon Iosif, luând drumul înapoi, însoţiţi de rugăciunile tuturor celor care au luminat cămara sufletului în anii Ştiam că va fi pe 19 mai, dar, slavă lui exilului nostru, rămânându-le veşnic rugători, Dumnezeu că am reuşit să vin, să vă văd, şi cu ca de acolo de unde sunt ei să mijlocească îngăduinţa Cuvioşiei Voastre, voi merge cu pururea către Dumnezeu pentru neamul nostru grupul la mormânt să ne rugăm. românesc. Mergi părinte şi să fi binecuvântat. Amin. Poteca spre cimitir o cunoşteam de acum. Mormântul îngrijit, cu cea mai nouă cruce, chiar Pr. Constantin Târziu la intrarea în cimitir, după troiţă. Aprindem lumânările, tămâia, şi începem şi noi, cei care am venit de la Paris, tot de la Sfinţii Arhangheli, slujba parastasului. În jurul nostru, rând pe rând, 3

Gheorghe Calciu, rob şi preot al Domnului Dumnezeului nostru

nvergura unei personalităţi, indiferent cei în agonie. Lacrimi de sânge pentru morţi şi de conjunctură, se măsoară după criterii pentru cei din lumea zăgăzuită cu gratii. A convenţionale. A unui preot însă, după Răscumpărări materiale lumeşti, pentru căderi canoane ecleziaste, şi numai la capăt de drum. lumeşti. Pentru Dumnezeu însă, căinţă şi Gheorghe Calciu a început ca rob al lui îndelungă răbdare în limpezimea propriei Dumnezeu şi L-a slujit ca preot al său… Şi dacă conştiinţe. „Sunt atât de apăsat de anumite mare a fost în căderi, tot atât de mare a fost şi-n amintiri, păcatele mele de fapt, îmi spunea de ridicarea din ele. multe ori, supus unui nevăzut teasc, încât nu Când l-am cunoscut, eram legaţi fedeleş în ştiu ce n-aş fi în stare să fac, să nu-mi mai aduc poarta unui fort de tristă dar fructuoasă aminte de nimic”. amintire, şi zvârliţi ca doi saci de cartofi putrezi. - Tu eşti?... - Eu sunt… S-au făcut apoi prezentările, în mod mai detaliat şi după aceea internarea în spaţiul unei cunoaşteri de sine pe care nici unul dintre noi n- a regretat-o. Robi amândoi, în mijlocul unor semeni mai luminaţi decât noi, iar el şi rob al Domnului Dumnezeului care-i poruncea în sinea lui să rabde şi să ierte. Să rabde tortura şi să ierte nimicirea; să-i ierte pe cei care-i călcau în picioare carnea şi să-i rabde pe cei care-i scormoneau sufletul… Uşor de zis, dar greu de făcut într-un început plin de ispite, care propunea dilematic: saltul în moarte sau în căruţa diavolului. Oferă unei Reeducări laice, Reeducarea Piteştiului, afirmarea de sine şi lepădare de Dumnezeu, în perspectiva unui paradis terestru, circumspect însă, făgăduit de ispititori. A te afirma şi nega pe tine, doar tu însuţi tăvălindu-te în noroiul tuturor amintirilor Până la urmă, însă, a aflat. Şi a fost în stare nefaste, e greu, dar nu imposibil. A-l face însă să mărturisească tot adevărul, în faţa lui pe altul să se afirme şi apoi să se nege, aşa cum Dumnezeu şi a oamenilor. Nu s-a mai temut de te-ai afirmat şi negat şi tu, călcând pe alţii în nimic, în nici un proces, şi în faţa niciunui picioare şi torturându-i, e o catastrofă din care judecător. După cum nici de ispita măririi de nu se iese decât sărind în moarte. sine sau a slavei deşarte. Iar robul lui Dumnezeu, Gheorghe Calciu a Rob a fost când l-am cunoscut şi am stat cu făcut-o. A sărit, iar înălţimea saltului i-a fost pe el, şi preot în prag de sfinţenie când, la capăt de măsura adâncimii căderii. drum, ne-am despărţit pentru a ne întâlni Şi-a dat mult sânge pentru răscumpărare. Dincolo. Sânge purificator şi salvator pentru viaţa celor

în primejdie. Sânge şi pentru fraţii robi, şi pentru cei care-i doreau pielea. Şi pâinea, cea de Marcel PETRIŞOR toate zilele cu pâine, pentru cei care nu mai aveau puteri. Suflu respirator şi speranţă pentru 4

De vorbă cu

e făcuse seară. Era prin aprilie/mai, anii fortune du pat! Adăugă surâzând amfitrionul 1950. Acolo unde ne aflam, la etaj, str. nostru Eugen Ionescu. Supa – adică ciorba cu S Cl. Terrasse, stând de vorbă, într-un salon de toate bunătăţile în ea (am simţit gustul şi cu fereastra mare, apoi un balconaş, deschisă aroma de dovlecei mai ales, ceapă verde, rasol peste Sena (Seine) şi spre marginea Parisului de vită…) a fost delicioasă. La invitaţia stăpânei spre St. Cloud-Boulogne, de acolo, de sus, ne casei: la maîtresse de maison, doamna Rodica veneau miresme şi adieri de vântuleţ de Ionescu, m-am servit de două ori… Apoi mi s-a primăvară. De dincolo de fluviu, de podul din servit „rilletes” de pasăre, de gâscă, pare-mi-se Boulogne, ridicându-se, adică stârnite din (este un fel de pateu din carne de porc – sau de pădurea de fagi, paltini, stejari, frasini, aluni, pasăre – din măruntaie, ficat mai ales, pregătit, cireşi sălbatici (adică făcând cireşe amare bune copt la foc, pus în conserve). Lui Eugen Ionescu pentru dulceaţă, cea mai delicioasă – după îi plăceau foarte mult – mă invita să mă servesc din nou, spunându-mi: - E bun! Ce zici de mezelicul acesta? – E foarte bun! Aprobai eu din toată inima şi cu poftă. Un mezelic se spunea atunci la tot felul de gustări aperitive – în franceză numite canapé(s) – care se aflau în lăuntrul Căii Victoriei, în pasajul spre Teatrul Notara. Aici, într-un birt-cafenea, numit Mercur, abătându-te de la treabă o clipă (egal un clipici! Căci dura cam mult uneori…), se putea servite serveai tu însuţi! – tot felul de aperitive: ouă răscoapte cu muştar deasupra şi ierburi, şuncă afumată, piept de gâscă, mezeluri de Sibiu, Piteşti, de „casă”, ficat de pasăre, brânză la capac, ş.a., însoţite – „stropite” de băutură… Tot felul de vinuri: roşu, alb, rosé. mine…), coborau din înălţimea colinei - din Multe olteneşti, căci patronul era oltean, cer! stoluri de zburătoare. Ovale, ovale. Drăgăşani, tămâioasă, fetească, bunăoară. Dar, Mişcătoare. Rotitoare. Ca multe, nenumărate bineînţeles, tot la fel de bine aprovizionat de perechi de mâini, una pusă peste alta pe dos, cu sorturi scumpe şi alese din Moldova de Jos palma întinsă de-a lungul ei, iar degetele – (Nicoreşti, Odobeşti) sau de Sus. Cotnari-ul, degetele mari, mai ales, rotindu-se, adică bunăoară, îl puteam bea nu la bar ci în fund, fâlfăind ca nişte aripi de pasăre – păsări sfinţite aşezat la masă, într-un salon separat, cu chioşc – – dacă nu măiestre! Coborând din cer spre noi. umbrit de viţă de vie. Tot acolo se putea bea, Către pământul nostru şi noi pământenii… - La aşezat la masă, un roşu spumos de Târnave – masă! Poftiţi la cină!... ne invită atunci doamna sau de Murfatlar, şi Sudul Basarabiei – vechi, Rodica Ionescu. Scuzându-se, spunând cu învechit de cel puţin 10 ani… Mi-aduc aminte dulceaţă, că este mai mult o gustare… În fine: o ca noi, tinerii studenţi, unii în permisie militară supă sau ciorbă cu de toate: legume, (din 1939-1940 începuse mobilizarea de zarzavaturi, vreun os cu măduvă şi ceva carne, război), beam şi plăteam în picioare. De pildă, ceva ierburi: cimbru, tarhon, pătrunjel… Tout le declaram 5 pahare – de alb şi roşu – chelnerului. monde à la soupe ! Allons-y! A la bonne Acesta mă corecta zâmbind: 8 în total! franquette! – cum spune francezul. – Adică: à la încasându-le!... 5

- Un „mezelic”, continuă maestrul, care, stropit cu un alb sec – cum ai destule în Franţa, - este faimos! Dar, după mine, însoţit de o tămâioasă de Drăgaşani, fie el un roz, sau roşu, merge de minune… Ba chiar, continuă el, „rilletes” astea, adică mezilicul asta, se împacă foarte bine aici, în Franţa, cu un cidru normand. Cum spune francezul: elle se marie bien, la rillete, avec un cidre vieux! – Hein! Qu’en pensez-vous mon cher? Qu’elle se marrierait mieux avec un Cotnari?, zisei eu, sau un Drăgaşani roşu?... D-na Rodica Ionescu interveni la rândul ei: - Este adevărat! Sunt bune „rilletele” astea ca intrare la vreun banchet. Totuşi, mai savuroase, mi se pare mie, sunt icrele de crap, de ştiucă, sau icrele roşii de Manciuria! Ori, bineînţeles, când le ai: icrele negre! Proaspete, la Sulina, în deltă, sau la Constanţa. Scoase atunci dintr-un nisetru sau cegă. Servite cu lingură de lemn… Ori trimise la Bucureşti, prin vagon frigorific… Aici, la Paris, în Franţa, prin avion… Aici, la Paris, vin mai ales de la ruşi – care au şi ei ceva bun şi în abundenţă la Marea Caspică: icrele negre! N-au statului totalitar româno-sovietic, adică Râ-Pâ- nevoie să le fure de la noi! Cum fac şi au făcut- Râ-ul: Republica Populară Română. Ei sunt o întotdeauna! – rosti atunci nu ştiu cine… rinocerii!). Este necesar să aducem nişte precizări cu privire la participarea României la - Ei, s-au cam mântuit anii buni! Când puteam acest al II-lea război mondial, mai întâi contra mânca icre negre – gusta, e adevărul, - nu Rusiei Sovietice (1941-1944), fiind aliată – manca! la Crăciun, Anul Nou. Astăzi, sub forcément! - prin forţa lucrurilor! cu al III-lea ocupaţie rusească, cine ştie ce mai poate gusta Reich (Hitler), apoi contra Germaniei naziste, românul la el acasă!... Uite! Să ne spună cam ce fiind aliată - forcément! – prin forţa lucrurilor şi se petrece astăzi acolo, căci de acolo vine a evenimentelor! cu Uniunea Sovietică (Stalin), compatriotul nostru, trecând prin războiul din din septembrie 1944 în 8 mai 1945. A lăsat pe Cehoslovacia, Munţii Tatra… De-acolo vine, câmpul de onoare, adică pe front: un milion de din fosta Românie Mare: „De la Nistru pân’ la morţi pentru patrie – cum se spune. Mai exact Tisa… Din Hotin şi pân’ la mare”. Iar eu pentru eliberarea ţărilor române – şi a altora -, adăugai – aşa, aproape fireşte, ca la şcoală: - de sub jugul, opresiunea, când sovietică, când „Vin muscalii de-a călare”. Apoi: - Ceea ce este nazistă (Tantôt, Tantôt – cum spune francezul). dureros este mai ales că invadatorii vorbesc toţi România – şi Finlanda de altfel, au luptat contra ruseşte! Fie ei mongoli, tătari, pecenegi, uzbeci, Uniunii Sovietice în prima perioadă a acestui al găgăuzi… Toţi năvălesc după bucate şi pradă. II-lea război mondial. Pentru ce? Apărându-se Îşi zic, ca aici, la Paris: glorioasa Armată Roşie contra invadatorului: hoardă flămândă venită care ne-a eliberat de sub fascişti!!! Mult mai după pradă – să fure oameni şi avutul lor. Şi târziu, prin anii 1968-1970, când Eugen Ionesco asta cu armele. Şi cu minciuni… Acest teritoriu - atunci, era jucat aici la Paris, la teatre mici şi prădător care a fost Uniunea Sovietică apoi mari teatre pariziene – mai ales i se juca cu (U.R.S.S.) – în acord cu Germania imperialistă, mare succes Rinocerii, în vremea aceea l-am a adresat, pe 28 iunie 1940, un ultimatum de întrebat: la cine s-a gândit că ar fi bolnavi de război (ca aplicare a Pactului zis Ribbentrop- „rinocerită”? La nazişti sau la sovietici? – La Molotov din 1939, urmat de anexiunea violentă, sovietici, evident, mai întâi! Şi apoi la nazişti. cu armele, a Basarabiei, Bucovinei de nord şi a La comuniştii sovietici şi „cozile lor de topor” Herţei, adică o cincime din teritoriul naţional din România (mulţi veniţi din Rusia cu Armata românesc. Era o primă aplicare în Europa Roşie. Iar aici, aşezându-se, făcându-şi familie. orientală a pactului germano-sovietic, urmat de Ei au format cadrele politico-administrative ale dictatul de la Viena (cu pierderea Ardealului de 6 nord în avantajul Ungariei) şi de Conferinţa de tânăr scriitor în România, profesor de franceză, la Craiova (cu pierderea Cadrilaterului în sau Emil Cioran – tânăr scriitor, au fost trimişi avantajul Bulgariei). în Franţa (consilier, ataşat cultural) de către După 23 august 1944, au continuat guvernul român. Şi împreună cu ei şi alţii, buni sacrificiile umane enorme pentru România de şi valoroşi români care vor avea datoria să scrie, atunci: 230.000 de morţi pe câmpul de onoare: să spună, să lupte pentru dreptatea şi idealul ofiţeri, soldaţi, servicii administrative, sanitare, românilor. Mi-aduc aminte, din ce ne povestea pierduţi pe frontul din Transilvania, Ungaria, Emil Cioran, în vremea regimului Pétain, Cehoslovacia, într-un răstimp de 9 luni de generalul de Gaulle era în Anglia: cum gândea bătălie în prima linie împotriva celui de-al III- şi se comporta lumea? Opinia publică? Mai ales lea Reich hitlerist, alături – ca aliată, de Armata tineretul, foştii prizonieri – în mare parte Sovietică, pentru eliberarea Europei Centrale şi eliberaţi din Germania, din captivitate. În Orientale de sub jugul nazist. În schimb, „marii special intelectuali, scriitori, oameni politici (ca aliaţi” ai democraţiilor occidentale, victorioase Brasillach, Bardeche, pe care Cioran îi în al II-lea război mondial, adică Uniunea cunoştea), tineri anticomunişti – adică Sovietică, n-a restituit României Basarabia, naţionalişti – nu era nici o ruşine să spui că Bucuvina de Nord, ţinutul Herţa, ţări româneşti Franţa, învinsă de Germania în acest al II-lea făcând parte din teritoriul naţional, răpite cu război – însă cel puţin atât au înţeles: că Franţa violenţă în 1940, în urma aplicării în Europa este o naţiune cu mare trecut… Care trebuie să orientală a Pactului de neagresiune (!), adică de alianţă, zis Ribbentrop – Molotov. Mai clar, al înţelegerii de atunci dintre Hitler şi Stalin… Am fost deci lăsaţi, în momentul acela când Franţa era şi ea ocupată de forţele armate ale Germaniei naziste şi ale Italiei fasciste – am fost aşadar abandonaţi de Occidentul liber şi democrat de atunci în „grija sovietelor URSS”, care, cum spunea „marele infirm Fr. Roosevelt”: vor avea grijă să înveţe pe români drepturile omului! Adică libertatea, egalitatea şi fraternitatea omului şi cetăţeanului în faţa legii!... Iar în ce priveşte al doilea mare om politic de atunci, W. Churchill, a şi recunoscut în scris de cât poate dispune Stalin de România – aproape totul! În schimb Anglia îşi rezervă aceeaşi proporţie de protecţie şi apărare a Greciei. Este adevărat totuşi că marele Churchill şi-a recunoscut mai târziu mişelia – s- a căit sincer pare-se… Totuşi, în 1946, în urma tratatului de pace de la Paris, dintre Uniunea Sovietică şi statele europene „satelit” ale Axei (România, Finlanda…), România a redobândit Ardealul de Nord - ceea ce era cu totul legitim şi în bună justiţie. Eugen Ionescu, ca şi alţii, scriitori, lupte, pentru reîntregirea naţională (Alsacia şi intelectuali, tineri în momentul acela, sau în Lorena), într-o zi când Germania va cădea… puterea vârstei, ca Mircea Eliade, Emil Cioran, căci orice dictatură cade. Noi şi astăzi gândim la Lucian Blaga, Virgil Gheorghiu, Vintila Horia, fel în ce priveşte vecinul nostru URSS! Românii ş.a., în momentul 1939-1940, când a izbucnit al noştri, intelectuali, scriitori, diplomaţi la Paris, doilea război mondial, au fost trimişi de către trăiau în bună prietenie cu cercurile intelectuale conducătorul României, adică generalul, apoi de dreapta. Ca tineretul, mai ales, foarte aproape mareşalul Ion Antonescu, cu felurite şi de noi. Şi de lupta noastră contra invadatorului importante misiuni, mai ales diplomatice, în rus peste ţări din Europa Orientală… Câţiva străinătate. Astfel, bunăoară Eugen Ionescu – foşti elevi de Normale Supérieure, prieteni cu 7 un scriitor foarte deştept, Boutang, precum şi naţionalişti, căci nu puteau fi comunişti răpitori alţi normalieni, care, de altfel, se cunoşteau de bunul altuia, moral şi material, ca vecinii foarte bine cu studenţii români (cum era de ex. noştri ruşi. Majoritatea acestor tineri intelectuali profesorul de franceză Nicu Caranica) şi alţi români era plecată din România cam din nou veniţi din România întreţineau relaţii foarte vremea generalului Antonescu. Alţii, după amicale cu românii. război imediat. De altfel, rămaşi legionari, mai Peste România a trecut şi petrecut o ales cei veniţi din Spania, unde, de altfel, erau jumătate de secol ocupaţia comunistă. Egal recunoscuţi ca formaţie politică protejată de două generaţii născute şi formate sub regim generalul Franco (în Spania muriseră voluntari, filo-sovietic. Unii născuţi – nu făcuţi – sub ei! în vremea războiului civil, doi mari fruntaşi legionari, Ion Moţa şi Vasile Marin)… Am stat la cină în seara aceea. În familie: D-na Rodica Ionescu mă prevenise de la începutul vizitei că vom lua masa împreună. Apoi s-a ocupat de treburile casei. De fetiţa lor Marie-France, un bébé foarte drăgălaş şi isteţ. Care era puţin răcită, mi se pare, avea nevoie să ia nişte doctorii cu supă şi mâncare caldă, apoi îi trebuia să asculte o poveste… Un basm, cred, sau un cântec de adormit Miţura, ar fi spus Arghezi… Eugen Ionescu mă întrebase, la rândul lui, la începutul vizitei: cum mă descurc cu banii în Franţa, dacă am găsit vreun „job” sau vreo bursă universitară pentru continuare de studii, un doctorat în litere sau în drept. Căci îi spusesem că eram licenţiat în litere şi drept – fost avocat stagiar, câteva luni, în cabinetul maestrului Radu Budişteanu. Apoi mobilizat, pe frontul de Vest, contra celui de-al III-lea Reich Cum erau printre ei intelectuali români, al lui Hitler. Noi fiind aliaţi cu „marii aliaţi” studenţi, tineret, prieteni cu Cioran, cu Eugen sovietici. Aliaţi ai marilor Puteri victorioase în Ionescu, Vintilă Horia, Virgil Gheorghiu. acest al doilea război mondial: Anglia, America, Veneau şi mai vârstnici, precum Paul Costin Franţa generalului de Gaulle. În drept doar, căci Deleanu sau Horia Stamatu… Veneau, se în fapt ruşii erau protectorii noştri – nu aliaţi! întâlneau la Biserica Ortodoxă Română din Sunt – eram atunci, în anii 1949-1950, un fost Paris, de pe Jean de Beauvais. Şi la uniţi, care luptător în războiul nostru încă fumegând sub tocmai atunci, după război imediat, înfiinţaseră cenuşa fierbinte, fost prizonier (o lună) la graţie unui preot unit, George Surdu, Biserica germani, pe frontul din Munţii Tatra (Slovacia). greco-catolică română lângă metroul Jasmin, Atunci România a ajuns un stat vasalizat de rue Ribera. Preoţii uniţi – ca părintele Zăpârţan, către Uniunea Sovietică, după pacea de la Yalta părintele Goia (mai târziu va deveni père blanc, şi tratatul de pace din Paris. Pentru ce? Pentru călugăr dominican). Toţi – laici, credincioşi, că, în prima perioadă a acestui al II-lea război veneau de altfel (şi uniţi, şi ortodocşi) la mondial, adică din 1941-1944, am luptat contra biserica română din Jean de Beauvais, să-l ajute Uniunii Sovietice care ne-a invadat şi anexat – pe părintele Vasile Boldeanu în opera lui cu violenţă: sub ameninţare de război! două cultuală, culturală şi românească (ca de pildă provincii istorice din teritoriul naţional: Ion Rotaru, cântăreţ şi la uniţi şi la ortodocşi). Basarabia şi Bucovina de nord. Pe frontul din Toţi erau în majoritate, goniţi, fugiţi, din est – timp de trei ani de participare activă, România sovietizată, de ruşii năvălitori. Unii îi alături de Germania, aliatul nostru de atunci, am erau foşti camarazi de lagăr în Germania. Alţii, pierdut cam 500.000 ofiţeri, soldaţi, servicii, pe din România, legionari la origine sau deveniţi… câmpul de onoare – cum ar fi spus Charles Printre ei, Paul Costin Deleanu, eseist, luptător Péguy. Iar dincoace, pe frontul de vest, contra naţionalist, Horia Stamatu, poet, fost profesor în germanilor şi aliaţi cu sovietele, am pierdut pe România la liceul Cantemir – toţi, de altfel, erau câmpul de onoare – vreme de opt luni de bătălie 8

(sept. 1944-mai 1945), 230.000 de ofiţeri şi de stat – şi mai bogat (în bogăţii naturale, soldaţi. Pentru a avea - din nou – pe marii noştri minerale) de pe continentele Europa şi Asia. „aliaţi”: URSS!. Protectori şi răpitori ai unei Aflasem de la unii de la alţii că Eugen cincimi din teritoriul nostru naţional. Şi din Ionescu, ilustrul nostru compatriot, petrecuse în populaţia noastră de limbă şi ethos românesc. Franţa prima lui copilărie, cu mama lui şi cu Cam aşa îl proteja Petru cel Mare de turci şi pe rude din partea ei. Născut la Slatina, în 1912, Dimitrie Cantemir, la Stănileşti în 1714, cam pe la 2-3 ani vine în Franţa, cu mama şi strângându-l în braţe cu atâta vigoare şi forţă că tatăl său (acesta, magistrat, trebuie să se săracul Dumitraşcu al nostru pălise… Devenise întoarcă în ţară destul de des – ba chiar este galben ca ceara… prins de vârtejul evenimentelor – primul război Aşadar, am stat la cină în seara aceea cu al mondial 1914-1919)… Micul Eugen va face nostru amfitrion Eugen Ionescu şi doamna lui, şcoala primară – şi mi se pare şi o şcoală născută Burileanu: îngerul lui păzitor, după câte gimnazială aici în Franţa, în Normandia sau aveam să înţeleg destul de repede. Şi definitiv lângă Paris – la Maison Alfort. Copilandru, la (Cam toţi, de altfel, slabi deseori în faţa multor şcoală – ne povestea d-na Rodica Ionescu, nu ispite care ne ies în cale – înveselindu-ne întâi, era şcolar mai entuziast, mai vioi şi mai patriot şi întristându-ne apoi, destul de repede – avem ca micul Eugen. Defila la 14 iulie – 1 nevoie de un înger păzitor)… Din primele fraze Noiembrie, cu cei mari, în faţa monumentului schimbate între noi, am înţeles că familia Eugen sau în faţa pieţei monumentale/memoriale, în Ionescu – numit în vremea regretatului Mareşal, pas soldăţesc. Cântând – cânta mai tare decât în diplomaţie, într-un post bun, cred: consilier toţi, strofa I-a şi a II-a a Marsseillezei. Iată cultural, nu mai avea, ca, de multă vreme – 2-3 cuvintele strofei ultime, pe care nu toţi, francezi ani! nici postul, nici bani cu care să-şi întreţină său filo-francezi o cunosc bine (zisă „strophe în mod convenabil familia. A trebuit să caute de des enfants”): lucru, cum se spune. În câmpul muncii din Paris „Nous entrons dans la carrière – unde regimul Mareşalului Pétain a lăsat triste amintiri. Contrariul a ce se petrecuse în Quand nos aînés n’y seront plus ; România: prosperitate economică şi exaltare Nous y trouverons leur poussière patriotică. Eroism pe câmpurile de bătălie! Fie Et la trace de leurs vertus / Bis la Est – războiul contra ruşilor, fie la Vest – Bien moins jaloux de leur survivre războiul contra nemţilor! În Franţa, regimul Pétain era deodată privit cu mare duşmănie şi Que de partager leur cercueil sete feroce de răzbunare şi de pedepsire a Nous aurons le sublime orgueil colaboratorilor, adică a celor care fuseseră timp De les venger ou de les suivre”. de câţiva ani apărători ai doctrinei naţionale – adică naţionalişti! Pentru români a fost o pasiune! – şi continuă şi astăzi, după cincizeci de ani de ocupaţie sovietică, în anii 2000. Să fie idealul şi doctrina naţională a Românilor. Pentru faptul, foarte simplu, de geografie – fizică şi politică (deci geopolitică): suntem vecini ai imperiului rus, fie el ţarist, fie comunist! Tout est là! - Asta e!... Republica franceză, Franţa, de mai bine de o sută de ani încoace, a avut/are raporturi de „mare prietenie - şi iubire chiar! (nicăieri în Europa slavii, în general, nu sunt aşa de iubiţi ca în Franţa!) cu toate Rusiile (mari şi mici) şi toate republicile ruseşti – fie ele dictaturi! Fie ele imperiale, Titus BARBULESCO imperialiste. Fie ele urâte, temute, mai ales, de mulţimea de sclavi, cam 100 de milioane de suflete supuse lor, ruşilor. Cel mai vast teritoriu

9

George Racoveanu (1900-1967)

-au împlinit anul acesta 40 de ani de la trecerea la Domnul a unui cunoscut publicist creştin al perioadei interbelice (şi apoi al Exilului): S 1 George Racoveanu . Este unul din multele nume interbelice uitate sau ocultate în Ţară 2, dar păstrate în mintea şi inima Exilului românesc din Europa Occidentală. Aceste nume, purtătoare de energia persoanei, ne sunt propuse din 1990 încoace, şi, încet-încet, acceptăm să le primim, şi le descoperim cu fascinaţie. Întrevedem astfel o lume care era a noastră, şi noi nu ştiam aceasta. G. Racoveanu s-a născut la 10 februarie 1900, la Crăgueşti, Mehedinţi, într-o familie de olteni credincioşi. A urmat Seminarul Teologic din Râmnicul-Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu gândul de a deveni preot de mir: "A studiat Teologia cu gând, la început, de a deveni preot de mir. Idealul pentru el sta însă în monahism.", spunea despre el un prieten şi colaborator apropiat din Germania, Monseniorul Octavian Bârlea 3. La Bucureşti face şi Facultatea de Filosofie, în cercul lui Nae Ionescu, căruia îi devine nu doar admirator şi discipol, ci şi prieten şi colaborator preţios 4.

Activitatea în România A colaborat, apoi a fost redactor, la ziarul Cuvântul 5 condus de Nae Ionescu, precum şi la alte ziare şi reviste naţionaliste şi ortodoxe din perioada interbelică. "La Cuvântul, unde a fost desigur cel mai bun dintre redactori, a scris numai ce a crezut el că trebuie să scrie şi niciodată ce i-au spus alţii că ar fi bine să scrie. Această poziţie de înaltă etică

1 Uneori semna Gheorghe Racoveanu, iar prietenii îi spuneau "Ghiţă" sau "Conu Ghiţă". 2 Numele lui Racoveanu nu apare nici printre cele 1222 de fişe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securităţii de M. Pelin (şi publicate în: Mihai Pelin, Opisul emigraţiei politice, Ed. Compania, 2002), şi nici în „Dicţionarul esenţial al exilului românesc” al lui Lucian Pricop (Ed. Dominor, 2005). 3 Monseniorului Octavian Bârlea, conducătorul Misiunii greco-catolice din Germania - în cuvântarea la înmormântarea lui Racoveanu: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967. 4 Cf. George Uscătescu, « Un om, un stil, un luptător », în: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967. 5 Fondat în anul 1924 de Titus Enacovici. Director: Nae Ionescu. Suprimat de cenzură la 30 Decembrie 1933, după ce ziarul ia apărarea şi se pronunţă în favoarea legionarilor arestaţi după dizolvarea Gărzii de Fier de către guvernul liberal de la conducere în frunte cu I.G. Duca. Reapare la 21 Februarie 1938 şi după un timp este din nou interzis, de această dată din ordinul camarilei regale instituită la conducerea ţării. După instaurarea Statului Naţional- Legionar Român, urmare a rebeliunii legionare din 3-6 Septembrie 1940, ziarul reapare la 14 Octombrie 1940 sub direcţia marelui istoric specialist în slavistică Petre P. Panaitescu, având ca secretar general de redacţie pe Ştefan C. Ionescu. Până la 23 Ianuarie 1941, "Cuvântul" (purtând pentru prima dată subtitlul de "ziar al Mişcării Legionare"), a apărut în 7 ediţii zilnice, cu un tiraj de 20.000 de exemplare. Lovitura de stat a generalului Antonescu împotriva Mişcării Legionare (cu acordul şi ajutorul nemţilor), aduce încă o dată suprimarea acestei tribune naţionaliste. Reapare, un singur număr, la 15 Martie 1945, la Viena (anul XXI, Nr. 1), ca organ oficial al Guvernului Naţional-Legionar cu sediul la Viena, după care îşi încetează definitiv apariţia (după: Nicolae Niţă, Publicaţii legionare). 10 gazetărească nu a părăsit-o nici când." 1 În anii de scriitură la Cuvântul, între 1930 şi decembrie 1933, publica uneori mai multe articole pe săptămână, şi, de la un moment dat, rubrica "Duminica", dată lui de chiar Nae Ionescu (care o asigurase timp de mai mulţi ani) 2. Nu a ocolit politica, şi a chiar fost director de Minister în această perioadă 3. În decembrie 1933, după un articol publicat în Cuvântul în favoarea legionarilor arestaţi de guvernul lui I.G.Duca, profesorul Nae Ionescu este arestat, ziarul Cuvântul este închis de cenzură, iar Gheorghe Racoveanu fuge din Bucureşti ascunzându-se la mănăstirea Izbuc cinci luni de zile, unde face ucenicie pe lângă stareţul Atanasie Popescu. Rămâne cu o mare nostalgie pentru călugărie, dar mai târziu apostolatul laic 4 în condiţiile exilului îl face să rămână celibatar până la sfârşitul vieţii. A fost co-fondator al revistei teologice Predania, revistă de critică teologică, apărută prin anii 1935-36 la Bucureşti 5. Aici Nae Ionescu publică editoriale în vremea în care Cuvântul era interzis. Din grupul de la "Predania" mai făceau parte: Preot Ioan D. Petrescu 6, Preot prof. Grigorie Cristescu 7, Ierod. prof. Firmilian Marin 8, Ion V. Georgescu 9, Niculae Popescu 10 şi alţii. « Grupul de la "Predania" a continuat cu mai multă adâncime activitatea de la "Cuvântul": chemarea la ordine a episcopatului ortodox român întru respectarea tradiţiilor ortodoxe adevărate. » 11

Activitatea în exil (Germania) Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mişcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944. În exil, G. Racoveanu a dus o susţinută activitate publicistică şi asociativă, pe două planuri: unul creştin - ortodox şi ecumenic -, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruşi după cel de-al Doilea Război mondial.

1 Dr. Ion V. Emilian, cuvânt la înmormântarea lui G.Racoveanu, în: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967. 2 Preotul Vasile Boldeanu (Paris) povesteşte cum a primit Racoveanu asigurarea rubricii de la profesorul Nae Ionescu în Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967, pag.2. 3 Informaţie dată de Msgr. O. Bârlea, fără alte precizări, în: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967. 4 Pr. Vasile Boldeanu (Paris) îl numeşte chiar "începătură apostolatului laic" în Biserica Română (cf. Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967). 5 Cf. Pr. Vasile Boldeanu, în cuvântarea la înmormântarea lui G. Racoveanu - în: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967. 6 Ioan D. Petrescu (1884-1970), preot şi muzicolog, cu studii de paleografie muzicală bizantină la Paris, unde a fost şi superiorul Bisericii ortodoxe române între anii 1928-1931, a fost profesor de cânt gregorian la Academia de muzică religioasă şi la Conservatorul din Bucureşti. (cf. Pr Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români). 7 Grigorie Cristescu (1895-1961), cu studii la Paris (1921 – 1923), a fost profesor de Omiletică şi Catehetică a Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Sibiu (1924-1929) şi Bucureşti (1929-1940 şi 1946-1955). (cf. M. Păcurariu, Dicţionarul ...). 8 Firmilian Marin (1901-1972), pe atunci profesor la Seminarul Central din Bucureşti, a devenit în 1947 arhiepiscop al Craiovei şi a fost ridicat la demnitatea de mitropolit în 1949. (cf. M. Păcurariu, Dicţionarul ...). 9 Teologul Ion V. Georgescu (1909-1976), cu studii la Paris şi Atena, specialist al Vechiului Testament, diacon, a avut mult de suferit din partea sovieticilor şi a comuniştilor între anii 1945 şi 1962. (cf. M. Păcurariu, Dicţionarul ...). 10 Niculae M. Popescu (1881-1963), profesor de Istoria Bisericii Române şi de Bizantinologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, membru al Academiei Române, membru al Comisiei Monumentelor Istorice (1923- 1948), secretar general în Ministerul Cultelor (1931 şi 1939). (cf. M. Păcurariu, Dicţionarul ...). 11 Octavian Bârlea, în volumul colectiv : Biserica Română Unită - două sute cincizeci de ani de istorie, DOCUMENT, Madrid 1952 (Cluj Napoca 1998 2), cap. "Biserica Română Unită între cele două Războaie Mondiale", II. "Biserici" şi "Biserică": Curente mai înalte. 11

Pe plan creştin Personalitatea teologică a lui G. Racoveanu este complexă: e la curent cu cele mai noi studii teologice, dar în acelaşi timp citeşte şi preţuieşte pe Sfinţii Părinţi 1 şi monahismul în general (începuse chiar să scrie un Pateric românesc 2). Se află în dialog cu catolicii, dar apără Ortodoxia atunci când aceasta este atacată 3. Teolog serios şi bun cunoscător al eclesiologiei ortodoxe, Racoveanu l-a consi- derat şi susţinut de la început pe Mitropolitul Visarion Puiu ca şi « conducător spiritual al Românilor dreptcredincioşi aflaţi în afara graniţelor ţării » 4. Astfel, susţine cu toată puterea iniţiativa creării unui sinod ortodox român în afara grani- ţelor, format din mitropolitul Visarion Puiu şi episcopii Andrei Moldovanu 5, Valerian Trifa 6 şi Teofil Ionescu 7: nu vede altă soluţie, soluţie, pentru situaţia bisericească în neorânduială a exilului românesc, decât „plecând de la situaţia de fapt, I.P.S. Mitropolit Visarion să convoace pe cei trei întru Christos fraţi episcopi (Valerian, Andrei şi Teofil) spre a constitui sinodul bisericii ortodoxe române din exil, sub preşidenţia Înalt Prea Sfinţiei Sale”8. Iar în faţa exasperantei şi interminabilei neînţelegeri dintre ierarhii români din afara hotarelor – generată nu doar de manevre nebisericeşti de ordin politic, ci şi de dubiul canonic asupra validităţii hirotoniei din 1952 a lui Valerian Trifa - Racoveanu propune chiar amânarea cercetării validităţii sau nevalidităţii hirotoniilor de episcopi până după eliberarea Ţării: „Să se înceteze a mai desbate problema validităţii hirotoniilor de episcopi [...] Constatarea valabilităţii sau nevalabilităţii hirotoniilor episcopilor ortodoxi români de peste hotare şi hotărârea în această chestiune să fie lăsată în seama sfântului Sinod al Bisericii româneşti ortodoxe după eliberarea României.”9 În Europa de Vest, după moartea Mitropolitului Visarion (+ 10 august 1964), Racoveanu l-a susţinut pe sucesorul lui, episcopul Teofil Ionescu 10, de la Paris, acesta în condiţiile în care singurii doi

1 Situaţia de exilat în Occident îl face, în plus, să profite din plin şi de valoroasele ediţii Occidentale ale operelor patristice. 2 Cf. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967. 3 În anii 1966-1967 poartă o lungă polemică teologică pe marginea primatului papal cu Monseniorul greco- catolic Aloisiu L. Tăutu (Roma); acesta din urmă scrie în revista „Bună Vestire” (Roma), iar Racoveanu în „Cuvântul în Exil” (Munchen). 4 După propria lui expresie, din dedicaţia pentru Mitropolit (datată: « Noemvrie 1949 »), pe unul din cele 10 exemplare speciale ale volumului: George Racoveanu, Noua gravură românească pentru ilustrarea cărţii – cu 35 de gravuri originale de George Russe, Freising, 1949. 5 Hirotonit întru arhiereu la 12 noiembrie 1950 în Catedrala mitropolitană din Sibiu, de către mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, episcopul Nicolae Colan al Clujului şi episcopul Ioan Mager al Aradului. 6 Hirotonit întru arhiereu la 27 aprilie 1952 în Biserica ortodoxă română „Pogorârea Duhului Sfânt” din Philadelphia (USA), de către mitropolitul Ioan Teodorovici (şeful Bisericii ortodoxe ucrainene [autonomă] din Statele Unite), arhiepiscopul Mstyslav Skrypnik (cancelarul Mitropoliei ucrainene) şi arhiepiscopul Ghenadie Shyprkiewicz (Biserica ortodoxă autonomă a Poloniei). 7 Hirotonit întru arhiereu la 26 decembrie1954, în Biserica ortodoxă rusă „Sfântul Nicolae” din Versailles (Franţa), de către mitropolitul Visarion Puiu asistat de doi episcopi ai Bisericii ortodoxe ruse din afara hotarelor: Ioan (Maximovici), arhiepiscop al Bruxelului şi Europei Occidentale, şi Nathanael, episcop de Carthagina şi Tunis. 8 După un articol publicat de Racoveanu în gazeta Uniunea de la Bonn, citat de Pr. Vasile Boldeanu, în articolul : „Contribuţie la stabilirea ordinei în Biserica ortodoxă română din afara hotarelor – I”, Acţiunea Română, Anul I (serie nouă), Nr. 1, August 1955. 9 Apud : Pr. Vasile Boldeanu, în articolul : „Contribuţie la stabilirea ordinei în Biserica ortodoxă română din afara hotarelor – II”, Acţiunea Română, Anul I (serie nouă), Nr. 2, Septembrie 1955. 10 După cum se vede din articolele din aproape fiecare număr al Cuvântului în Exil. Exemplu concret: în 1966, al doilea congres al asociaţiei „Acţiunea Creştină-Socială Română din Republica Federală Germană” (Racoveanu era secretar general al asociaţiei), din 17-18 septembrie 1966 (Koln, Haus der Begegnung), unanimitatea membrilor votează 12 preoţi ortodocşi români din Germania – preoţii Emilian Vasiloschi şi Dumitru Emanoil Popa –, optaseră pentru o jurisdicţie a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol 1, deşi pe timpul vieţii mitropolitului Visarion au fost apropiaţi de acesta, fără să se pună în mod formal sub omoforul lui 2. * Racoveanu publică două reviste creştine în exil: « Îndreptar » şi « Cuvântul în Exil ». Îndreptar - Foaie pentru gând şi faptă românească - Anul I, Munchen, 1951, Germania de Vest ; publicaţie lunară (apare timp de aproape trei ani); Director: Gheorghe Racoveanu ; Redactori: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, Părintele Alexandru Mircea (aceştia trei, catolici) şi G. Racoveanu (ortodox). Mai semnează în Îndreptar: N. I. Herescu, Emil Panaitescu, Mircea Eliade, Alexandru Busuioceanu, Ion V. Emilian, Aron Cotruş etc. În articolul "Catolicism şi Ortodoxie", publi- cat în Cuvântul în Exil, Nr. 42-43, Noemvrie-Decemvrie 1965, George Racoveanu povesteşte el însuşi istoria acestei publicaţii astfel: „Acum 15 ani apărea în Exil publicaţia lunară: ÎNDREPTAR. Redactorii ei: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, scriitorul acestor rânduri şi Părintele Alexandru Mircea, s'au străduit, vreme de aproape trei ani de zile, să scoată în evidenţă tot ce uneşte cele două Biserici adevărate şi să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită diversitatea, firească, în viaţa acestor două Biserici, ei au ocolit cu grijă punctele nevralgice. Dar şi aci, nu s'au sfiit să ironizeze anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie ecumenică.

„Fiind toţi Români, redactorii s'au plecat adesea asupra raporturilor dintre cele două biserici româneşti. Au subliniat patriotismul "trădătorilor" de la 1700 şi al urmaşilor lor; au scos în evidenţă respectul ortodocşilor neuniţi cu Roma pentru tradiţia sfinţilor Părinţi ai Bisericii, una şi aceeaşi ortodocsă şi universală, sfântă şi apostolică.

„Acţiunea aceasta de la ÎNDREPTAR era lucru neobişnuit. Pentru ortodocşi "papistaşii" erau nişte îndepărtaţi de la dreapta credinţă în Cristos. Pentru catolici aşa numiţii "ortodocşi" erau schismatici, ieşiţi de sub jurisdicţia urmaşilor apostolului Petru. Oamenii cu minte bună au aplaudat acţiunea de la ÎNDREPTAR. Dar cei cu mintea de alt fel, şi- au arătat nemulţumirea. Situaţia de un redactor ortodox la trei catolici i-a făcut pe unii ortodocşi să-şi bănuiască reprezentantul de "catolicire". Faptul că Biserica ortodoxă era tratată drept Biserică adevărată - tot atât de adevărată ca şi Biserica romano-catolică - i-a determinat pe mai mulţi catolici să spună că ortodoxul de la ÎNDREPTAR i-a câştigat pe catolici pentru ... ortodoxie.

„Şi aşa, publicaţia ÎNDREPTAR a trebuit să-şi înceteze apariţia. Uneltirea - trebuie s'o spun - a fost a fraţilor catolici." 3 o Moţiune prin care "Congresul recunoaşte în persoana Prea Sfinţitului Dr. Teofil Ionescu pe episcopul Românilor ortodocşi din întreaga Germanie liberă" (cf. Cuvântul în Exil, Nr. 51-52, August-Septemvrie 1966). 1 De altfel, părintele D. Em. Popa, între 19-21 Octombrie 1979, a convocat un Congres al Bisericii Ortodoxe Române de exil, din Germania, unde s-a creat o altă episcopie a Exilului (faţă de cea existentă, cu sediul la Paris): Eparhia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală, cu sediul la Freiburg, pe care a pus-o sub jurisdicţia Constantinopolului, fără însă ca să fie recunoscută ca atare în mod oficial. 2 Corespondenţa lor cu Mitropolitul Visarion, precum şi alte mărturii, pun în evidenţă această situaţie paradoxală bisericeşte. - A se vedea: Dumitru Stavarache, Mitropolitul Visarion Puiu. Documente din pribegie (1944-1963), Ed. Moldopress, Paşcani, 2002; şi : Protoiereu Sorin Petcu – biografii ale preoţilor Emilian Vasiloschi şi Dumitru Em. Popa, şi a trei slujitori de la Biserica română din Paris: Mitropolitului Visarion Puiu, Arhimandritului Graţian Radu şi Episcopul Teofil Ionescu, publicate la http://www.ortodoxia.de/ 3 G.Racoveanu, « Catolicism şi Ortodoxie », în: Cuvântul în Exil, Numerele 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965. Sublinierile şi majusculele aparţin lui G.Racoveanu. 13

Cuvântul în Exil, Anul I, Nr. 1, Iunie 1962, Freising, Germania de Vest, Director: George Racoveanu. Revista îşi încetează apariţia odată cu moartea lui Racoveanu (+ 1 mai 1967) – ultimul număr: 58/59, Martie-Aprilie 1967. În revistă au mai semnat: Mircea Eliade (SUA), Virgil Ierunca (Paris), Ştefan Baciu (Brazilia), Vasile Posteucă (America), Lucia A. Popovici (Geneva), Generalul Ion Gheorghe (Germania) ş.a. * Colaborează la traducerea, îndreptarea şi publicarea mai multor scrieri bisericeşti şi duhovniceşti (împreună cu Msgr. Octavian Bârlea):  Rânduiala creştinească - carte de rugăciuni  Apostolul  Evanghelia  lucrări neterminate: o Psalmii - traducere de Octavian Bârlea şi George Racoveanu, după Liber Psalmorum. Nova e textibus rimigeniis interpretatio latina cum notis criticis et exegeticis, Roma, 1945. Fragmente din această traducere se găsesc în lunarul Îndreptar (1951-1953) o Liturghierul

Pe planul social şi politic Racoveanu a fost "unul din stâlpii principali de boltă" 1 - preşedinte, secretar, (co-)fondator etc. - al multor asociaţii ale emigraţiei româneşti din exil:  Societatea Academică Română (Roma, 1957 – membru co-fondator);  Uniunea Asociaţiilor Româneşti din Republica Federală Germană (UARG) - Racoveanu a fost preşedinte al UARG, dar 1966 preşedinte era Virgil Mihăilescu;  Institutul de Cercetări din Freiburg;  Biblioteca Română din Freiburg 2;  Asociaţia Românilor din Germania de Sud - Racoveanu a fost membru fondator;  Acţiunea Creştină-Socială Română (ASCR) din Republica Federală Germană 3

Moartea şi posteritatea A murit la 1 mai 1967, ora 9:45, Lunea Paştilor din acel an, şi a fost înmormântat la 4 mai (Joia luminată) în cimitirul din Waldfriedhof din Freising, Germania. Slujba a fost oficiată de preoţii ortodocşi Vasile Boldeanu (Paris, Franţa) şi Dumitru Emanoil Popa (Freiburg, Germania), în prezenţa multor personalităţi ale exilului românesc: monseniorul Octavian Bârlea (Misiunea greco-catolică din Germania), Generalul Ion Gheorghe, Dr. Ion Emilian ş.a.

1 Cf. G-ral Ion Gheorghe, cuvântarea la înmormântarea lui G. Racoveanu - în: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967. 2 Înfiinţată la 1 Mai 1949. 3 În 1966: Preşedinte - General Ion Gheorghe ; Vice-preşedinte - G. Acrivu ; Secretar general - G. Racoveanu ; Casier - G. Stoia ; alţi membrii activi: Alex. Păunescu, Dr. Suciu, G. Balotescu-Bordea, Traian Boeru, Mircea Orendovici. 14

G. Racoveanu polemist Monseniorul Octavian Bârlea spune despre el: "Avea întâi o inteligenţă rară, înclinată spre sentinţe şi sinteze, avea zestrea intuiţiei. Cât ai clipi, înţelegea de ce e vorba şi avea răspunsul gata. Era ca făcut pentru scrimă - nu cu floreta, ci cu scânteerile minţii, cu condeiul. A fost un polemist de mulţime admirat şi de adversari temut. Ştia să descopere îndată slăbiciunea argumentării adversarului şi ţintea în tendonul lui Achile. Făcuse din polemică o artă." 1 Aceasta cu nobleţă, omenie, generozitate, transfigurate de creştinism 2. La rândul lui, Mircea Eliade, prieten vechi de-al lui G. Racoveanu, spune : "Anumite texte polemice ale lui G. Racoveanu par desprinse dintr-o antologie. Şi acolo îşi vor găsi locul într-o zi: în Antologia literaturii polemice româneşti." 3

G. Racoveanu şi ecumenismul În 1952 are loc la Lund (Suedia), a treia conferinţă a Faith and Order, una din cele două ramuri ale proaspătului format Consiliu Mondial al Bisericilor (CMB [ro] / WCC [en] / COE [fr]) 4. Lucrările a mai multe comisii pregătitoare arătau că această conferinţă urma să facă trecerea de la metoda eclesiologiei comparate la cea a unui dialog care abordează chestiunile controversate dintre Bisericile creştine prin prisma unei hristologii nou testamentare comune 5. În aceste condiţii, patriarhul ecumenic de la Constantinopol decide ca toate Bisericile ortodoxe să aibă o singură delegaţie, care „declară că are instrucţiuni să refuze a discuta cu cei de aci chestiuni de ordin dogmatic, deoarece în Biserica Răsăritului nu punctele de vedere teologice individuale, contează, ci credinţa Bisericii întregi. De aceea episcopii sinoadelor şi-au rezervat dreptul de a hotărî numai asupra a ceea ce este fals în chestiuni de credinţă şi a vesti ce este, sau ce nu este în conformitate cu credinţa Bisericii. Pentru aceste motive, delegaţia ortodoxă la Lund, aflată subt conducerea I. P. S. Sale, nu poate face altceva decât declaraţii pozitive şi definitive asupra credinţei ortodoxe; a se lăsa atrasă însă "în discuţii sterile asupra chestiunilor dogmatice, liturgice şi de disciplină, ori a participa la vot în aceste chestiuni, nu"!”6. Racoveanu comentează acest eveniment cu o nedisimulată satisfacţie într-un articol din Îndreptar, care reflectă, fără alte necesare comentarii, poziţia lui faţă de ecumenismul de tip CMB/WCC/COE: Cel ce făcea aceste declaraţii, în numele Patriarhului de Constantinopol, era unul din cei şase Preşedinţi ai „Consiliului Ecumenic al Bisericilor”. Predecesorul său în această demnitate — răposatul arhiepiscop Ghermanos al Tiatirelor — obişnuise adunările „ecumenice” cu altfel de declaraţii. Dar iată că Biserica ortodoxă a Răsăritului îşi reia, printr'un gest, poziţia pe care ea trebuie să stea. Practic, delegaţia Patriarhiei de Constantinopole era transformată, prin aceste declaraţii, în delegaţie de observatori, ca şi delegaţia catolică.

1 Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967. 2 Ibidem. 3 Mircea Eliade, « Când cel din urmă pleacă dintre noi... », în: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967 4 Consiliul Mondial al Bisericilor a luat naştere în 1948 prin unirea a celor mai mari două mişcări ecumenice ale vremii: Faith and Order (axată mai mult pe dialogul de credinţă) şi Life and Work (axată mai mult pe mărturia comună a creştinilor în chestiuni de interes general, cum ar fi pacea, mediul înconjurător etc.). 5 Cf. art. « Faith and Order », în: Dictionary of the Ecumenical Movement, WCC Publications, Geneva (ediţia a 2-a: 2006). 6 G. Racoveanu, « Surpriza de la Lund », în: Îndreptar, Anul II, Nr. 10, Septemvrie 1952. 15

Vraiştea din Bisericile ortodoxe ale Răsăritului a putut oferi lumii spectacolul târguirii pe chestiuni de credinţă = întotdeauna s'au găsit episcopi şi teologi mireni ortodocşi iubitori de călătorii şi de "discuţii sterile" asupra adevărurilor stabilite pentru totdeauna de Sinoade, împotriva «fraţilor eretici».

Atitudinea delegaţiei Patriarhiei ecumenice va îndurera, fără îndoială, pe mulţi aventurieri ai teologiei: preoţi urmăriţi de potere, protopopi fără episcop, episcopi fără har, ş.a.m.d. Va îndurera şi pe unii "progresişti" în trebile credinţei. Dar nu e nimic de făcut: Biserica lui Hristos nu are ce căuta la iarmaroacele trebilor credinţei. Iată de ce — cu tot tonul rusesc al unora din formulările ei — declaraţia ortodocşilor dela Lund însemnează un îmbucurător semn de revenire la matcă. 1

Poziţia teologică a lui Racoveanu este că nu poate exista un adevărat dialog decât între Bisericile rămase pe temelia celor Şapte Taine, „fără de care nu poate fi vorba decât de pseudo-creştinisme” 2. Cu catolicii însă, el refuză să polemizeze - „socotesc că nu poate fi lucru mai vătămător, astăzi şi aici, decât polemica între catolici şi ortodocşi” 3 - sau să facă o apologie a Ortodoxiei, „aşa cum se prezintă ea astăzi. Împotriva Ortodoxiei româneşti şi a ortodoxiei altora am şi eu multe de spus. Unele au fost şi spuse. La timp şi loc potrivit” 4. Atât Biserica ortodoxă cât şi Biserica romano-catolică sunt Biserici adevărate, drept care atât ortodocşilor, cât şi catolicilor li se cuvine „să scoată în evidenţă tot ce uneşte cele două Biserici adevărate şi să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită diversitatea, firească, în viaţa acestor două Biserici” 5, dar ocolind cu grijă anumite puncte nevralgice, şi ironizând „anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie ecumenică” 6.

G. Racoveanu şi Mişcarea Legionară Deşi a luat în multe rânduri apărarea Mişcării Legionare a lui Codreanu, în public şi în scris, pentru care lucru a şi fost nevoit să se exileze în Germania, George Racoveanu nu a fost legionar, ci doar simpatizant al Mişcării lui Corneliu Zelea Codreanu, în anumite limite, definite de el însuşi într-un articol din 1965: Întâmplarea face să nu fiu legionar. Când le-am luat legionarilor apărarea (în 1933) nu cunoşteam dintre ei pe altul, fără numai pe preotul Duminică Ionescu. Le-am luat apărarea fiindcă li se făcea nedreptate grea. Apoi am cunoscut oamenii. Şi, cu timpul, am înţeles fiinţa mişcării revoluţionare a lui Corneliu Codreanu: cea mai profundă revoluţie spirituală în viaţa poporului român, de la creştinarea lui încoace. (Vorbesc de revoluţia lui Corneliu Codreanu, de el creată, de el condusă şi controlată până în momentul în care acest control asupra ei a fost, prin "aparatul de Stat", curmat.) 7

Teme ale gândirii lui G. Racoveanu Omenia, "frumuseţea cea dintâi" 8, nu este o "anumită virtute", ci mai degrabă o "antologhie", "un buchet de flori ale sufletului". Constantele spirituale ale omeniei ar fi:

1 Ibidem. 2 G. Racoveanu, « Catolicism şi Ortodoxie », în: Cuvântul în exil, Numerele 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965 (articol ce comentează ridicarea reciprocă, în 1965, a anatemelor de la 1054, aruncate de cardinalul Humbert şi patriarhul Cerularie). 3 George Racoveanu, « Ce-i lipseşte Ortodoxiei... », în: Cuvântul în Exil, Numerele 51/52, August-Septemvrie 1966. Sublinierile aparţin autorului. 4 Ibidem. 5 G.Racoveanu, « Catolicism şi Ortodoxie », în: Cuvântul în Exil, Numerele 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965. Sublinierile aparţin autorului. 6 Ibidem. 7 Din articolul: G. Racoveanu, "La un sfert de veac..." (de la moartea lui Nicolae Iorga, asasinat de un grup de legionari la 27 Noiembrie 1941), în: Cuvântul în Exil, Nr. 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965, pag. 4. Sublinierile aparţin autorului. 8 La Congresul Internaţional de Studii al Societăţii Academice Române, ţinut la Veneţia în 1961, George Racoveanu a făcut o comunicare cu titlul: "Omenia şi frumuseţea cea dintâi”, iar în 1964 a publicat o carte cu acelaşi nume, prefaţată de Mircea Eliade. 16

 iubirea de străini - "Cineva s-ar putea întreba dacă nu cumva în această revărsare de dragoste a Românului faţă de omul necunoscut lui nu se pot identifica urmele unei explicabile vanităţi omeneşti. Cine a cunoscut însă bucuria care inundă sufletul gazdei când vedea pe străin mulţumit, nu poate avea pentru faptă decât un răspuns: setea omului lui Dumnezeu de a se devota tocmai celui fără cunoscuţi, fără aşezare, fără cămin, e pricina bucuriei, care nu e aci decât semnul neîndoielnic al harului" 1.  ţinerea cuvântului dat  sentimentul onoarei  dispoziţia de jertfă  spiritul dreptăţii  modestie  credinţă în Dumnezeu

Scrieri 2 G. Racoveanu a publicat, începând cu anul 1930, peste o mie de articole de presă.

În volum  Gravura în lemn la Mânăstirea Neamţul (album cu 60 de planşe afară din text), Editura Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, 1940  Noua gravură românească pentru ilustrarea cărţii – cu 35 de gravuri originale de George Russe, Freising (Germania), 1949  Omenia şi frumuseţea cea dintâi (cu o prefaţă de Mircea Eliade), Editura Cuvântul, Freising (Germania), 1964  Despre fiinţa şi existenţa Mişcării Legionare a lui Corneliu Codreanu, Freising (Germania), 1965  Nae Ionescu - fapte şi cuvinte [fără an de apariţie]  Christentum und Moralische Aufrüstung (20 Jahre seit Entstehung der Bewegung von Caux. 20 Jahre seit Corneliu Codreanu's Ermordung), Editura Kurios, Freising (Germania) [fără an de apariţie, dar 1959]  In Terra Aliena, Editura "Cuvântul", Germania, 1966 (?) - volum de articole politice în limba germană.  Însemnări pentru istoria patriei  Mişcarea Legionară şi Biserica, Editura Armatolii, Cetatea Eternă (= Roma), 1973.

Ediţii  Autobiografia Stareţului Paisie (ediţia a V-a, în slavoneşte şi româneşte) scrisă de Platon Schimonahul, 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine şi în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu-Vâlcea, 1935

1 G. Racoveanu, Omenia şi frumuseţea cea dintâi, Freising, 1964. 2 Completare a informaţiilor din articolul "Gheorghe Racoveanu", în volumul: Intelectualii şi Mişcarea Legionară (autori: Nicolae Hristu, (+) Octavian Daniel, Alexandru Mircea), Editura Fundaţiei Culturale "Buna Vestire", 2000. 17

 Convorbiri. Culegere de articole şi eseuri de Nae Ionescu, selecţionate sub îngrijirea lui Mircea Eliade şi George Racoveanu, Freising 1951

Surse  Colecţia revistei Cuvântul în Exil (şi îndeosebi nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967, ieşit cu un supliment la moartea lui G. Racoveanu)  Colecţia revistei Îndreptar  Colecţia revistei Acţiunea Română (Paris)  Articolul "Gheorghe Racoveanu", în volumul: Intelectualii şi Mişcarea Legionară (autori: Nicolae Hristu, (+) Octavian Daniel, Alexandru Mircea), Editura Fundaţiei Culturale "Buna Vestire", 2000  Publicaţii legionare, de Nicolae Niţă  Calinic, Episcop al Argeşului şi Muscelului, Omenia şi frumuseţea cea dintâi, articol în ziarul Societatea Argeşeană din 8 iulie 2005 (rubrica "Un bob de înţelepciune")  documente din arhiva Bisericii Ortodoxe Române din Paris

Pr. Iulian Nistea

Réponse à l’article de Ioannou Averoff

a manifestation de Bucarest (mai 2006) l’aube des temps modernes, à ce passage du constitue peut-être la meilleure réponse XVIII-ème au XIX-ème siècle, lorsque se L aux allégations d’un article, qui, tout en constitue la « Grande Idée » (Maghali Idhéa), reconnaissant certaines vérités, reprend un matrice de l’Etat grec moderne, à la formation certain nombre de préjugés et de malentendus à duquel contribuent les Aroumains, de façon l’endroit des Aroumains. S’il est une vérité déterminante. Ce qui n’est pas pour nous historique qui c’est clairement « manifestée » ce étonner, puisque ce Etat, le premier à jour-là dans la capitale roumaine, c’est que les proclamer, et à réaliser concrètement, le Aroumains (Armâni), où qu’ils vivent, en Grèce, en Albanie, en Roumanie, ou en Europe occidentale, constituent une ethnie distincte, un peuple conscient de don identité propre – ou, si l’on préfère une autre formulation, une « société distincte », à l’instar des Québécois, au sein de la Fédération canadienne, dont ils sont des membres loyaux. Cela nous amène à la question suivante : de quel peuple, de quel « ethnos » s’agit-il ? Il convient de lever les malentendus qui depuis trop longtemps empoisonnent les relations de cet ancien peuple balkanique, acteur méconnu de l’Histoire de cette région d’Europe, avec principe national en-dehors de l’Europe certains de ses voisins. A cette fin, le recours à occidentale – où seuls deux pays, la France et l’Histoire est indispensable, et ce parcours nous l’Angleterre, l’avaient précédé dans cette voie ; mènera de la bataille de Pydna (167 av. JC), qui ce n’est pas un effet du hasard si l’on voit dans voit le dernier roi de Macédoine, descendant de ces deux pays précisément apparaître des Philippe, faire allégeance aux Romains, jusqu’à sympathisants « philhellènes » - cet Etat, appelé 18 d’abord « Royaume des Hellènes » revendique davantage exister d’Etat aroumain que d’Etat la succession de Byzance, laquelle était elle- kurde…, loin de s’opposer à l’hellénisme, enfin, même la continuation en Asie de l’Empire se considèrent comme les représentants, en son romain. Longtemps, les Grecs, dans leur quête sein, de sa dimension roumaine, qu’ils d’accomplissement national, aimeront à se expriment par leur langue – qui n’est pas un référer à l’hellénisme en parlant de Romiosyni ; dialecte du daco-roumain, mais un parler n’oublions pas, d’ailleurs, que les musulmans distinct, la septième langue néo-latine -, par désignent toujours les Grecs, et, plus leurs coutumes, par leur mémoire historique. généralement les orthodoxes, du nom de Roum. Après avoir été, des siècles durant, un facteur de La conclusion s’impose d’elle-même : les contacts et d’unité dans la péninsule balkanique, Aroumains, loin de constituer dans les Balkans ils s’apprêtent aujourd’hui à jouer ce même rôle on ne sait quelle improbable cinquième colonne fédérateur à l’échelle de l’Europe toute entière, au service d’improbables menées roumaines, appelée à s’étendre de l’Atlantique à l’Anatolie. loin de revendiquer Dieu sait quel territoire autonome – avec quelles frontières ? Les Luc BARBULESCO régions habitées par les Vlachi dans les Balkans sont toutes transfrontalières, il ne peut pas

ÎNVIERE, vocable théologique roumain du Latin autochtone…

l’occasion de la fête de la Résurrection, il n’est pas anodin de se pencher sur l’origine du mot roumain Înviere d’essence purement latine mais étranger à toutes les langues romanes et donc A de source roumaine autochtone. Il est bon de se rappeler un certain nombre de fondamentaux de l’ethnogenèse roumaine et de son orthodoxie co -existante à sa christianisation. Dans la Nouvelle Histoire de l’Eglise1 en quatre volumes, on peut lire cette effarante assertion du professeur Obolensky, spécialiste de l’histoire de l’Eglise slave mais pas de la roumaine: « L’origine du christianisme des Roumains est assez obscure, etc.. ». Faisant fi tant de l’archéologie que de la linguistique roumaines, les historiens slaves ne comprennent la christianisation que venant des saints Cyrille et Methode ou de la conversion de princes entraînant avec eux leur chefferie et leur peuple. Il leur faut des documents notariés ! Or bien avant que les slaves ne connussent l’Europe et s’y installassent, les daco- romains étaient déjà chrétiens, comme l’attestent tous les historiens qui se sont vraiment penchés sur la question, comme le montrent aussi les nombreuses découvertes archéologiques. Dans une remarquable étude parue en 1979, le Père D. Staniloae faisait le point sur la question « Vechimea si Spiritualitatea termenilor crestini români în solidaritate cu ale române în general ». Cette étude fut rééditée en 2003 dans un recueil de travaux du Père D. Staniloae, intitulé Natiune si Crestinism2, regroupant une série d’articles où sont focalisées les vues du P.Staniloae sur l’orthodoxie

1 D. Obolensky, Nouvelle Histoire de l’Eglise, Edit. du Seuil, vol.II, Paris, p. 372. 2 D. Staniloae, Natiune si Crestinism, Edit. Elion, Bucuresti, 2003, pp. 244-273. 19 intrinsèque et co-existante à la genèse de la langue roumaine. La littérature scientifique roumaine sur la question est d’ailleurs assez riche. Le Père Staniloae rappelle que déjà en 1899, l’historien Onciu déclarait que « Jusqu’à la christianisation des Bulgares, les Roumains eurent à l’Eglise la langue latine dont nous est restée la terminologie d’origine romane »1 et de son côté A.D.Xenopol disait aussi « Avant le christianisme bulgare, il y eut chez les Roumains un christianisme roumain »2. Bien entendu, ces assertions furent utilisées par les représentants de Blaj, sans doute bien intentionnés à l’époque, pour appuyer la thèse erronée voulant absolument prouver qu’en plus de son origine latine le peuple roumain tirait son christianisme originel de Rome. C’était méconnaître un fait scientifique incontestable, les termes vocables latins les plus significatifs du christianisme roumain sont différents de ceux des autres peuples latins d’Occident et sont une création originale du latin autochtone. S. Lupsa3, empruntant à une étude antérieure du Père Staniloae datant de 1945, le citait en 1949 : « Si les missionnaires étaient venu (chez nous) de Rome, ils seraient arrivé avec des termes tout prêts et nous les auraient imposés comme ils l’ont fait dans tout l’Occident latin. Or chez nous, ils ne sont pas venus avec fides, Trinitas, Deus, ecclesia, oratio, regnum Dei, pater, incarnatio, resurrectio, assumptio, omnipotens , virgo etc.., mais les missionnaires orientaux ayant à traduire des termes évangélique grecs avec lesquels ils enseignaient le christianisme, ont choisi des mots qu’ils avaient appris du langage de notre peuple: credinta, Treime, Dumnezeu, Tatal, întrupare, înviere, înaltare, biserica, împaratia cerurilor, rugaciune, Facatorul, Atottitorul, Fecioara etc… » Ainsi non seulement les termes du christianisme initial des Roumains ne sont pas originaires de Rome mais bien des fabrications locales latines totalement originales et autochtones nécessaires pour traduire des termes grecs apportés par les missionnaires orientaux et « repensés » par ceux qui savaient suffisamment de grec. On assiste donc à la création d’un vocabulaire religieux chrétien sur la base du génie propre de la langue parlée dans l’aire géographique daco-thraco-romaine. Ainsi l’Eglise thraco- daco-romaine des sept premiers siècles est-elle restée totalement indépendante de l’influence de Rome, nous dit le père D. Staniloae. L’étude en question aborde des aspects particuliers de la linguistique et souligne que ces traductions du grec en latin autochtone de la Dacie furent soumises à certaines structures phonétiques propre à la langue thraco-dace et que d’autre part l’identité de ces termes religieux chez les Daco-romains du nord du Danube et chez les Thraco-romains du sud du fleuve, atteste bien de l’identité du langage et en particulier de « l’homogénéité du langage chrétien au nord et au sud du Danube »4. Ce qui implique sur le plan de l’antériorité une origine du christianisme en Dacie provenant des « frères » sud danubiens. Sextil Puscariu confirma lui aussi cette unité linguistique entre les Roumains du nord et ceux du sud du Danube et sa franche distinction d’avec la langue latine des autres peuples latins d’Occident5. « Nous dirons donc que la langue roumaine n’est pas fille, mais continuatrice de la langue latine parlée habituellement dans la plus grande partie de l’empire romain d’Orient ». A savoir les régions thraco et daco-romaines, souligne le Père D. Staniloae. Revenons plus précisément à notre sujet. L’auteur de La célèbre Dogmatique Orthodoxe et traducteur et commentateur de la Philocalie en roumain, s’est aussi vivement intéressé à l’origine du christianisme roumain et aux questions linguistiques et philologiques ayant une implication théologique. Sans en dresser une liste exhaustive, le Père D. Staniloae passe revue un certain nombre de termes originaux du vocabulaire du christianisme roumain, démontrant la structure et la formation de ces vocables qui se différencient totalement de leurs équivalents latins d’Occident. Nous n’emprunterons que trois vocables à cette étude, en considérant la séquence capitale de la confession de foi, avec les mots : îngropat, înviat, înaltat.

1 D. Onciu, Originea Principatelor române, Bucuresti, 1989, p.136. 2 A.D.Xenopol, Istoria Românilor în Dacia Trauana, vol.1, p.446. 3 S. Lupsa, Crestinismul românesc a fost totdeauna cel ortodox, in, « Studii teologice », 1949, pp.814-838. 4 D. Staniloae, opus cité, pp. 245,246. 5 S. Puscariu, Limba româna, vol. I, Privire generala, Bucurseti, 1940, pp.215-216. 20

Pour de tels concepts, le latin utilise les mots : sepultus, resurrectus et assumptus. Donc aucune similitude ! Pour le premier mot îngropat, la construction est assez évidente : préfixe în + groapa (mot thraco- dace). Ce type de construction par fusion avec în, propre au roumain, implique une notion dynamique parfaitement étudiée par C. Noica1, qui décline la force dynamique dans în, între et întru. Pour le troisième mot înaltat, c’est le même procédé de fusion antre în et altus. Pour le second mot, înviat, la force est particulière. Înviat signifie certes, intrare în viata, mais dans le sens théologique d’entrer dans la Vie et non pas de ressusciter pour un retour à la vie précédente. La portée théologique du mot roumain autochtone retrouvé dans aucune autre langue latine, dépasse ici de loin la valeur théologique plus faible du mot resurrectus repris par toutes les langues latines dépendant de Rome et qui ne nous est jamais parvenu. Il y a chez le Père D. Staniloae une véritable linguistique théologique. Ainsi Înviere n’est pas simplement un retour à la vie antérieure mais une venue à la Vie (la vraie) avec une dynamique et un devenir. Le mot génial par sa dimension théologique méditée donne au vocable original sa force eschatologique. Voila ce que « le génie du christianisme daco-romain » a compris d’emblée en forgeant localement ce mot sublime et d’une force inouïe qui dépasse tout autant le mot latin resurrectus que le mot grec αναστασις, dont il rend la totalité du sens en le dépassant.

Dr. J. Boboc

Recenzie: Fiinţa neamului românesc - autor Titus BĂRBULESCU

carte minunată, bogată ca un munte cu Iată, au trecut deja câteva săptămâni de la subsolul plin de comori, de rădăcini şi acest eveniment şi momentul în care am făcut O de înţelepciune, cu văile grele de umbră cunoştinţă cu autorul Fiinţei neamului şi de smârcuri fertile, cu piscurile încărcate de românesc, chipul său luminos, plin de bunătate miresme, de lumini, de nouri şi de minunăţii şi seninătate, felul cum s-a înclinat când a dat străvechi, cu văzduhul încărcat de culori şi de mana îmi sunt atât de vii în minte încât nu pot triluri nespus de dulci de privighetori, ca un să nu mă impresioneze! Fie ca Domnul să-1 pământ greu de izvoare adormitoare, cu păduri binecuvânteze pe autorul acestei cărţi şi să-i dea pline de arbori seculari şi de cântecele mulţi ani de viaţă, plini de pace sufletească şi în ciocârliilor, este cartea domnului profesor Titus luciditate ! Bărbulescu, intelectual român stabilit demult la Fiinţa neamului românesc, cartea domnului Paris. Titus Bărbulescu, a apărut în anul 2005 la Şi un mare om de cultură, un om de o Editura Vestala, din Bucureşti, cu o prefaţă frumuseţe luminoasă şi gingaşă, uimitor de plină de omenie şi de dragoste, semnată de tânăr şi de senin, mirosind a vremuri înalte şi a domnul Eugen Simion. Iată cum îl prezintă pe tărâmuri mitice, este domnul Titus Bărbulescu, autorul cărţii, fostul Preşedinte al Academiei octogenar, dacă nu nonagenar, (acum când Române: „Mă bucur că am prilejul să scriu scriem aceasta cronică literară la cartea domniei despre un profesor devotat şi prietenos pe care sale, luna aprilie a anului 2007) pe care 1-am 1-am cunoscut cu 35 de ani în urmă, (anul 1970 întâlnit în Biserica românească de la Paris, din n.n.) într-un noiembrie umed şi friguros, când Cartierul Latin, unde venise să asiste, în ziua de am ajuns la Paris ca tânăr lector de română, cu 16 martie, când s-au împlinit 50 de ani de la 500 de franci în buzunar şi o adresă notata pe o trecerea în eternitate a lui Brâncuşi, la slujba de foaie de hârtie: Paris-IV Sorbonne. Printre pomenire a titanului sculpturii universale. primii oameni pe care i-am cunoscut şi care m-

1 C. Noica, Devenirea întru fiinta, Carti fundamentale ale Culturii Române, Humanitas, Bucuresti, 1998. 21 au ajutat să trec peste acest handicap al adaptării spiritului românesc, al profunzimilor (ca să nu zic al supravieţuirii) au fost profesorii fenomenului românesc. Este opera unui Alain Guillermou şi Titus Bărbulescu. Cel sociolog-istoric al civilizaţiei româneşti, dar dintâi era titularul catedrei de română la Paris- este şi lucrarea unui psiholog-arheolog, dublat III şi Paris-IV (limbi orientale), cel de al doilea, de un poet sensibil, şi de un pastelist care ştie fiu de preot din Bucureşti, frate cu Cornel admirabil să folosească şi tuşa groasă, dar şi Bărbulescu, specialist în basmele româneşti, lumina şi nuanţele dulci ale acuarelei. Este o preda româna şi ţinea cursuri de civilizaţie continuă şi dulce-dureroasă chemare şi venire, românească la universităţile citate, şi în plus, întoarcere acasă. Ca dulceaţă amară a unui învăţa pe străini franceza la Alliance Francaise. cântec de corn, vorba lui Eminescu, mai Un pedagog de reală vocaţie, devotat culturii aproape, mai aproape, mai încet, tot mai încet, române, stâlp al comunităţii ortodoxe române suflete nemângâiet. Fiinţa neamului românesc, din Paris. Am scris despre el în „Timpul trăirii temă fundamentală şi mult bătută a culturii şi tipul mărturisirii". Un om, repet, prietenos, române, este descoperită pas cu pas, dar si săritor, bărbat, îmi amintesc frumos, la 70 de creată, cu fiecare articol, cu fiecare rând. ani (când 1-am văzut) manifesta în continuare o Iată un admirabil portret geografic vitalitate seducătoare. Îi datorez mult, între antropologic al Fiinţei naţionale româneşti, şi altele faptul că m-a ajutat sa-mi găsesc o locu- un portret în stil grigorescian al românului inţă convenabilă, la Romainville, la prietenul :„Românul a fost semănat de Dumnezeu într-un său, George Vasile, originar din Muscel, mic şi spaţiu antropo-geografic favorabil în ceea ce prosper meseriaş în ,,banlieue" Nord-Est." priveşte nucleul dezvoltării lui organice şi de Nu aş fi dat acest lung citat din Eugen roire spirituală. Locul naşterii şi al creşterii lui Simin, dacă nu aş fi descoperit uimit că etnogenetice este cetatea Transilvaniei, peisaj portretul pe care criticul îl făcea profesorului de plai cu păduri alpestre, cu aşezări umane Titus Bărbulescu, acum treizeci şi mai bine de fosate (fossatum - foste tabere militare altădată ani, nu este numai cât se poate de profund şi de în nordul şi sudul Dunării ... construite cuprinzător, dar este şi foarte actual. L-am găsit plugăreşte, jos, pe valea apei, cu lunca ei, pe omul de cultură Titus Bărbulescu la fel de crângul şi câmp de arat, semănat, la marginea tânăr ca acum 30 de ani, când domnul Eugen codrului secular care urca rărindu-se - rarişti de Simion îi făcuse portretul în mintea şi in sufletul brad, apoi de jnepi -, cărări şerpuitoare printre lui. Şi dacă omul acesta, domnul Titus arbori, smârcuri de izvoare, uneori stânci şi Bărbulescu nu m-ar fi impresionat cu frumuse- vaduri printre ele, de trecut apa; astăzi, satele, ţea lui umană, cu omenia aceea românească, cu case de piatră, de lemn, acareturi, poartă mirosind a ţarină şi a după amiază românească, largă, cu două laturi, care se închide când intră plină de pace, rămasă luminoasă şi senină, vitele; satele, casele sunt adunate în jurul fragedă, la mii de kilometri de tară, după o bisericii; câte-un cătun răsfirat deasupra satului, viată, pe care mi-o imaginez, nu iară dificultăţi. pe coastă, pe lângă „drumul oilor", cu strungă, Şi, mai ales, subliniez acest lucru, dacă nu mi-ar la adăpost de viscol, cu „de-ale mâncării" iarna fi devenit foarte drag, ca un bunic visat din sau vreme de bejenie. Obştea satului are copilărie, ca bunicul universal, dintotdeauna. rânduiala ei „după lege", legea pământului Nu pot să uit generozitatea, căldura de pe chipul moştenită din moşi-strămoşi: un jude, un domniei sale, ca şi tremurul mâinii din Chinezu (adică un cneaz) hotărăşte cu sfatul lui momentul în care-mi scria autograful. ce se cade, ce nu se cade între raporturile dintre După ce am lecturat cu mare plăcere oameni, în caz de ceartă pe avutul şi drepturile (fericite sunt cărţile care se citesc cu mare unora contra altora... Din aceiaşi societate rurală plăcere, ca şi cum s-ar citi singure, pe care le fac parte preotul, cântăreţii, soldaţii, meseriaşii: simţi hrănitoare, şi care îţi îmbogăţesc sufletul) lemnari, olari, ciobotari, urdari, păcurari, adică cartea domnului profesor Titus Bărbulescu, ciobani cu turma. Femeile torc lână, bat cânepa, personalitatea prietenoasă a octogenarului, mi s- ţes covoare, spală, bat rufe la râu, duc de a părut imensă şi blajină, proiectată pentru o mâncare bărbaţilor la câmp, fac copii de care se mare durată temporală pe cerul culturii române. ocupă să fie mai vrednici decât taţii lor, mai luminaţi, de aceea duminica îi duce mama la Fiinţa neamului românesc nu este deloc o biserică, la domnul părinte" („Despre Fiinţa carte profesorală, sau doctă. Este mai ales opera neamului românesc”, pagina 10). unui îndelung şi însetat călător şi căutător al 22

Recitind acest pasaj nu se poate să nu dunărene, peste „Vadul oilor" la marea vedem talentul de zugrav în tonuri rustice, „Pontului Euxin"; când spre Moldova, adică geologice, pământoase, sau de pastelist cald, de dealurile, codri şi câmpiile nistrene, peste plastician, al autorului, care descriind geografia limanul Nistrului, mai departe, prin părţile etnică se pomeneşte pe nesimţite intrând in tătărăşti; la miazănoapte, străbătând Carpaţii de viaţa satului vechi românesc, cu obiceiurile lui, sus, când codri „de aramă şi pădurea de argint", cu ocupaţiile oamenilor. Şi ceea ce este plaiul, dealurile, izvoarele Siretului, Ceremuşul, extraordinar este că dl Titus Bărbulescu reuşeşte când prin Maramureş, spre izvoarele, apoi admirabil să re-creeze, să redescopere poezia câmpia Tisei, coborând la vale; la apus, aceea inefabilă, spiritul românesc inconfun- străbătând Apusenii cu băile lor săpate sub dabil, expresie a solului dar şi a mitosului piatră, de oameni „de piatră", din care ş-au acestui pământ locuit din străvechime. Parcă am făurit sufletul, sfărmând-o, mândri ca lemnul mai întâlnit puterea aceasta evocatoare, şi nobil făcut cercuri, butoaie. Unelte casnice, culoarea cuvântului care dă vibraţia firului de stupi, case, porţi înflorite, troiţe, biserici... Apoi iarbă, lumina aceea sfântă şi omenească din turmele cotesc spre miazăzi, spre câmpia satele româneşti, de pe ţarini şi coline, la Banatului, din nou urcătoare prin dealuri şi Nicolae Iorga, la Vasile Pârvan, însa la domnul codri, plaiuri ale Carpaţilor bănăţeni şi ai Titus Bărbulescu tonul are o cuminţenie Ungrovlahiei, pe „drumul oilor” peste vama profundă şi o vitalitate admirabil condusă. cucului, spre Dunărea care a intrat în ţară luptând cu elementele şi forţa destinului la Cazane, la Porţile de Fier...” Autorul surprinde şi ne relevează admirabil acel proces de roire al populaţiei care s-a înfiripat şi s-a dezvoltat în matca pelasgo-tracă încă din neolitic, şi care a continuat milenii de-a rândul, fiind unul dintre procesele algoritmice care au marcat istoria multimilenară a spaţiului carpato-istro-pontic („Despre Fiinţa neamului românesc”, pag 11). Iată şi un portret psihologic de o esenţialitate şi cuprindere uimitoare al neamului românesc, făcut printr-o plonjare curajoasă în profunzimile istorice şi spirituale ale poporului român :„România Mare va fi fost, cel puţin, un prilej unic în istoria românilor să întocmim un inventar de probleme şi soluţii româneşti. Cu alte cuvinte, să lămurim în termeni moderni cine este şi cum este românul, şi să discernem liniile de afirmare originală românească. Din punct de vedere istoric, românii sunt un popor subteran. De la romanizarea Daciei şi până azi am dăinuit aproape tot timpul „sub vremi", sub invazii „barbare" şi sub stăpânirea periodică a trei împărăţii : turcească, austro-maghiară, Iată o imagine de sus, perspectivală, asupra rusească” („Cum este românul”). proceselor agricole şi sociale ale vechii societăţi româneşti, o radiografie a procesului Ideea aceasta a poporului subteran, a transhumanţei şi a mersului românilor în marele formaţiei noastre în subterana istorie o întâlnim spaţiu euro-asiatic :„Turmele transhumează la Blaga, dar nu atât de vertical. Blaga spune că după primăvara mieilor, când urcătoare spre în momentele de restrişte ale invaziilor ne-am cumpăna apelor, apoi coborâtoare în văile croite retras în codri, în aistorie, intr-un spaţiul de firul ape printre pasuri şi trecători ce străbat aistoric, domnul profesor Titus Bărbuleascu, munţii înconjurători ca nişte raze pornite din nuanţează, dar şi radicalizează conceptul, ne-am centrul Rozei Vânturilor: spre Ţara retras în subteran. Si de aici decurge întreaga Românească, adică dealurile, codrii, câmpiile noastră formaţie sufletească, meandrele deve- 23 nirii ei, şi comportamentul de supuşenie, de românesc, Revista Scriitorilor români, etc.) este flexibilitate într-o parte şi în alta, de cap tăiat ca un lung şi complicat, un complex excurs sa nu-1 taie sabia, dar şi faptul că ne-am dat epistemologic în lumea interioară a Fiinţei întotdeauna cu cel mai tare, că ne-am îndoit româneşti (acum, după ce i-a descris cadrul încotro a bătut vântul. Pupă-l în bot şi papa-i geografico-istoric şi social-cultural proiectat pe tot, cum zice Caragiale. Autorul recunoaşte că marea punte Euro-asiatică în care existăm de la acestea ar fi datele noastre negative: „Date început) pe care o străbate ca pe o geografie negative: câteva secole de „somn aistoric" al fabuloasă, mitică, sacră, adăugând câte o elementului românesc sub norii grei ai cărămidă la marele templu al fiinţei naţionale cu vremurilor de ocupaţie sau de conlocuire - bună fiecare temă asupra căreia se aplecă, pe care o sau rea - cu cei pe care i-a vânturat soarta peste analizează, cu fiecare pas. Iată cum este pusă în pământul românesc!” („Cum este românul”, pag evidenţă relaţia dintre folclor şi biserică de-a 27). Concluzia domnului profesor Titus lungul timpului, o relaţie creatoare de cultură: Bărbulescu, privind profilul nostru spiritual şi „Toată istoria noastră se află în folclor şi mecanismele care stau la baza comporta- teologie; păţanii năzdrăvane, patimi, peste toate mentului nostru social şi istoric, al structurării si românul îşi face cruce şi zice: Doamne ajută! dezvoltării lui, este cât se poate de plastică, dar Între basm şi biserică s-a legănat copilăria şi de profundă, de obiectivă: „Un lucru este noastră, s-a legănat istoria neamului nostru. Făt- sigur: sub fatalitate Românul şi-a croit drumul frumos a murit de dorul tinereţii veşnice; său subteran, singur, de „copac pieziş în Hristos a pătimit şi s-a îngropat şi a înviat a câmpie", cum ar fi zis altădată un mare poet, treia zi după scripturi... De aproape două mii de astăzi bătrân şi regretat.” („Cum este Românul”, ani, neamul nostru s-a născut şi a crescut o dată pag 28). Aşadar de aici ar veni psihologia cu creştinismul, a pătimit şi s-a bucurat” noastră dedublată, subterană, lipsită de reacţie şi („Sfintele Paşti şi tinereţe fără bătrâneţe”, pag ofensivitate, ca şi modul nostru de a gândi şi de 31). a ne comporta pieziş. Într-un studiu asupra Ciocoilor şi a Format la şcoala veche se istorie, nefiind neociocoilor, publicat la Paris, în 1994, plecând familiarizat cu noile terii ale „daciştilor", curent de la arheologia lexicului (,,Cuvântul Ciocoi în istorie iniţiat de Eminescu şi de Nicolae derivă de la ciocul păsării de pradă, fiind sporit Densuşianu, iar mai apoi dezvoltat de în conotaţia lui morală de sufixul peiorativ - oi, Constantin Iosif Drăgan şi de Napoleon utilizat în porecle (cf, ciori, vistavoi, moroi...). Săvescu, domnul Titus Bărbulescu îi acordă În evoluţia lui semantică a fost, probabil, romanizării Daciei o dimensiune peste realitatea contaminat şi de barbă-cioc, bărbuţa tăiată cu istorică obiectivă, adevărul fiind că elementul grijă a unui fante de curte veche), „musca” unui roman a influenţat extrem de puţin, sau oricum crai din vremea lui Napoleon al III-lea („Ciocoi mai puţin decât s-a afirmat de către şcoala lati- şi neciocoi”, pag 39). Titus Bărbulescu trece pe nistă, de gândirea şi operele istoricilor noştri.. nesimţite printr-o cercetare complexă, cu o Titus Bărbulescu recunoaşte însă că această mare deschidere către domeniul istorie, al problemă a Fiinţei neamului românesc nu este sociologiei şi al filozofiei culturii la realizarea una rezolvată, terminată, bătută în cuie, unei eseu-monografic al perioadei de tranziţie a „mântuită”, cum zice autorul, ci una deschisă societăţii româneşti de la perioada în care îmbogăţirilor, cătărilor, noilor descoperiri: predominau relaţiile de tip feudal la epoca „Nemântuită este tema fiinţei neamului modernă în care relaţiile de tip capitalist au românesc sortit să dăinuiască şi să crească sub devenit cvasitotalitare. vreme sau peste vremea lui istorică de aproape Într-un capitol admirabil, intitulat „Simion două mii de ani”. Mehedinţi, Herman von Keyserling, Petre Ţuţea În ceea ce priveşte destinul viitor al şi destinul românesc” (pagina 46) Titus poporului nostru Titus Bărbulescu este mai Bărbulescu îşi dezvăluie cu prisosinţă şi vervă degrabă optimist. harul său de filozof al culturii şi al istoriei. În capitolul „Despre naţionalismul românesc şi Conţinutul cărţii, format din articole nenorocul românilor” (p. 55), Titus Bărbulescu publicate în diverse reviste, unde a putut şi el încearcă să dezlege, cu melancolie şi durere să-şi publice producţiile, de-a lungul timpului, misterul nenorocului nostru ca popor, miezul de (Revista Bisericii Sfinţii Arhangheli, Cuvântul foc şi de suferinţă al istoriei şi al organismului 24 românesc (Cuvântul românesc, octombrie imens, ai impresia că ai lecturat o Monografie 1987). Articolul sau capitolul ,,Străinul în romanescă a culturii române şi a Fiinţei literatura noastră” (pag 77) este unui dintre naţionale româneşti. eseurile care realizează cel mai profund studiu Este mare păcat că acest cărturar, cu o şi cel mai vast excurs în stratul psihologic şi minte largă şi scrutătoare, capabil să ilumineze filozofic al acestei teme, construind un studiu- pante şi adâncimi nebănuite ale universului introspecţie al acestui motiv de o mare valoare românesc, a fost ţinut decenii departe de ţară, în literatura şi cultura română. iar acum este atât de puţin cunoscut în cultura Eseurile lui pe marginea personalităţii şi a română, pentru că Titus Bărbulescu stă oricând operelor scriitorilor români şi a filozofilor, alături, în mare tagmă a marilor spirite creatoare asupra cărora se apleacă (Macedonski, Virgil de sinteze, de Vasile Pârvan, Lucian Blaga, Gheorghiu, Marta Bibescu, Mircea Eliade, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu. Să-i Cioran, Horia Stamatu, Mircea Vulcănescu, mulţumim Domnului că, deocamdată, avem în Petre Ţuţea, Lucian Blaga) sunt opera unui cultura română această carte esenţială ca un spirit de mare fineţe, familiarizat cu profun- nucleu de cristal, iar autorului să-i dorim multă zimile culturii române, capabil de sinteze sănătate şi o repede şi nesfârşită întoarcere uimitoare, de panorame superbe ale peisajului acasă. spiritului românesc. Cartea te îmbogăţeşte spiritual enorm, şi se Ştefan DUMITRESCU citeşte cu mare plăcere. Pentru că toate articolele, de fapt mai mult eseuri şi studii care comunică intre ele, interferând şi alcătuind o viziune unitară, cu un larg orizont, bogat şi

In memoriam Pictorul Mihai Bogdan Mociulschi

n ziua de 8 decembrie 2006, a trecut la cele Mama, Ligia Mociulschi, născută Manolescu, veşnice la Viroflay, lângă Paris (Franţa), descindea dintr-o familie ce a dat ţării oameni I Mihai Bogdan Mociulschi, pictor de vocaţie, harnici şi destoinici, unii renumiti, ca bunicul, cu operă de anvergură, eminent specialist în primar timp de 30 de ani al Sinaiei, generali la pictura bisericească ortodoxă, neîntrecut iconar, curtea regală, sau oameni de teatru ca unchiul profesor, intelectual de înaltă ţinută spirituală şi Jean, adică marele actor, Artist al Poporului, Ion cărturărească, om ales şi cu suflet mare. Manolescu. S-a născut la 7 septembrie 1940, în zilele Crescut într-un mediu sănătos, de remarcabilă când nori negri ameninţau ţara, continentul intelectualitate, dar în acelaşi timp cu profundă european şi întreaga planetă. România fusese credintă în valorile spirituale ortodoxe ale sfârtecată de Pactul Von Ribbentrop-Molotov, de neamului, Mihai s-a confruntat încă din primii ani cedarea Cadrilaterului, de Dictatul de la Viena, de şcoală cu apocaliptica fiară comunistă. Tatăl regele Carol al II-lea tocmai abdicase, statul lui a fost arestat şi supus regimului oribil de legionar condus de generalul Ion Antonescu luase detenţie, care urmărea exterminarea. Fiind socotit puterea, încercând într-un ultim moment să fiu al unui deţinut politic, nu a fost nici pionier, salveze de la pulverizare tara, neamul şi sufletul nici utecist, dar mai ales, după şapte clase, nu şi-a românesc. A urmat cel de-al doilea război putut continua normal şcoala. Îmbrăcând salopeta mondial, iar apoi dictatura comunistă timp de şi pufoaica, a trebuit să muncească pe şantiere aproape jumătate de secol. Câte nenorociri !... pentru ca să-şi poată continua studiile la clasele de Tatăl, avocatul Teodor Mociulschi, om politic seral ale liceului. Câte umilinţe, câtă nedreptate, şi proprietar al unei fabrici de parfumuri, era câtă discriminare pentru un biet suflet de copil! fratele renumitului general Leonard Mociulschi, După bacalaureat nu s-a putut înscrie la o creatorul regimentelor de vânători de munte şi facultate din aceleaşi motive de dosar. A trebuit să comandant neînfricat, erou al luptelor de eliberare urmeze o şcoală tehnică postliceală de chimie. Dar a Basarabiei. cum toate de la Dumnezeu sunt, acest lucru s-a 25 dovedit a fi benefic. Prepara culorile şi urmărea ample, aerisite, care acoperă suprafeţe largi, cu atent cu ochi de specialist toate reacţiile chimice, rolul de a ornamenta şi valorifica la maxim reuşind să obţină tonuri, tente şi nuanţe cum delimitarea arhitecturală a spaţiului sacru. numai lui îi reuşeau! Imediat ce a fost posibil, Cunoscător profund al ernimiei bizantine, dar după 1962, a urmat Institutul de Arte Plastice. O pictor de amplă respiratie culturală şi artistică, îşi perioadă scurtă de timp a fost profesor de desen la permite să compună scene inedite, surprinzătoare Straja, judeţul Suceava, şi în comuna Bragadiru, prin aşezarea lor topografică, în scopul de a salva, lângă Bucureşti. şi totuşi valorifica, unele stângăcii arhitecturale. La sfatul domnului Radu Mărculescu, devenit Nu pot uita, la Catedrala Sfântul Nicolae din între timp soţ al mamei, se înscrie la cursurile de Deva, cupola rotundă, largă şi plată a naosului, pictură bisericească organizate de Patriarhia unde a pictat Pogorârea Sfântului Duh pe un Română. Aici şi acum are şansa de se instrui cu fundal strălucitor de aur. Limbile de foc aparent personalităţi remarcabile, umilite, marginalizate desprinse din lumina tavanului păreau a fi sau închise şi apoi cu interdicţii de libertate, destinate nu numai apostolilor, ci şi sufletelor adunate la această şcoală de Prea Fericitul şi noastre, cei care ridicăm ochii spre cer. vrednicul de pomenire Patriarhul Iustinian De la un şantier la altul, forţa artistică şi Marina. Amintesc doar pe I.D. Ştefănescu, mesajul teologic al picturii şi compoziţiilor s-au renumitul bizantinolog, pe Olga Greceanu, cizelat şi s-au spiritualizat. Există un progres cunoscuta pictoriţă, pe prea cuviosul Sofian permanent, uşor sesizabil pentru un ochi atent şi Boghiu, stareţul Sfintei Mânăstiri Antim din un suflet deschis şi receptiv. Bucureşti, teolog şi pictor, monah cu aleasă vocaţie duhovnicească, parcă desprins dintr-o Ca o recunoaştere a valorii profesionale şi a frescă milenară a bisericii ortodoxe. pregătirii destoinice, devine membru al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române. Ţine cursuri, După ani de ucenicie, pe schelele bisericilor, îndrumă pe şantier şi dă examene cu cei care dar luminat de cuvântul ziditor al Evangheliei, doreau să facă această meserie. Mihai se apleacă zelos şi cu aviditate asupra lecturilor teologice, înţelegând că între Logos şi În 1986, pentru a salva viitorul fiului său, creatia artistică sacră este o întrepătrundere Andrei Mociulschi, Mihai se hotărăşte să plece în mirifică şi profund creatoare. străinătate. Decizie grea, dureroasă, eroica! În 8 iulie 1989, reuşeşte să ajungă la Paris împreună cu Studiază atent pictura athonită, însuşindu-şi familia, Gabriela soţia şi Andrei, fiul lor. linia sobră, severă uneori, dar totuşi umană, a icoanei monastice bizantine. Înţelege că funcţia Urmează o perioadă grea şi nu rareori estetică rămâne primordială, alături de cea umilitoare. Izbuteşte să lucreze, totuşi, ca catehetică, motiv pentru care compoziţia lui restaurator şi ca pictor. Continuă să se instruiască picturală, murală sau de catapeteasmă, e în primul şi să pătrundă în intimitatea unor noi tehnici de rând frumoasă, cu un evident accent de deschidere reabilitare şi restaurare, realizând la Dijon şi la sufletească şi măiestrie artistică. Avignon, ca şi în alte localităti din sudul Franţei, performante artistice semnalate şi lăudate de Admirator al lui Rubliov şi al şcolii ruseşti de presă. pictură, adoptă şi realizează mai ales pentru iconostas compoziţii expresive şi extrem de S-a aplecat cu multă dăruire asupra picturii şi echilibrate pe fond auriu, culoarea naturală a restaurării icoanelor. A lucrat icoane, la cererea luminii taborice. mai multor patriarhi, pentru a fi dăruite unor înalti prelaţi aflaţi în vizită la Bucureşti. Mihai Pictează cu multă dăruire locaşuri sacre Mociulschi a fost cel dintâi pictor care a realizat diferite: în mediul rural (Vulpeşti - Argeş, Ziduri - icoana Sfintilor de la Niculiţel, descoperiţi în Argeş, Balint - Timiş, Purani - Teleorman, Zorile deceniul al şaptelea al secolului trecut, moment de Costeşti - Argeş, Strâmbeni şi Rugetul-Fometeşti - mare însemnătate în creştinismul universal. Mă Vâlcea), orăşenesc (Galaţi, Biserica Popa Nan şi refer la icoana martirilor din secolul patru: Capra din Bucureşti), mânăstiri (Zamfira - Athalos, Camasis, Filippos şi Zoticos, care poate Prahova, Bistriţa - Neamţ), catedrale ( Sfântul fi admirată astăzi la Mânăstirea Cocoş, din nordul Nicolae din Deva, Vatra Dornei). Cu inteligentă şi Dobrogei. O altă realizare remarcabilă o har, adaptează programul iconografic locului şi reprezintă monumentala icoană a Sfântului Ierarh tipului de locaş de cult. Astfel, la Mânăstirea Calinic de la Cernica, aflată în Biserica Sfântul Zamfira alcătuieşte un program dens, cu panouri Nicolae, de la Mânăstirea Cernica, de lângă suprapuse, pe registre multiple, parcă pentru a Bucureşti. La Paris, a expus la Centrul Cultural de mulţumi şi îndestula sufletul avid de sfinţenie al la Defense, o suită de icoane pictate în Franţa, la cinului monahal. În catedrale adoptă compoziţiile 26 aI patrulea Salon International „Religio”, al lumii fără să exagerez, un moment de referintă, de creştine, în februarie 1998, un adevărat forum cumpănă, de schimbare a opticii în conceptia mondial al creatorilor de artă creştină (obiecte de creaţiei picturale sacre ortodoxe din ţara noastră. cult, veşminte, publicatii, muzică, icoane, servicii, Dacă rădăcinile tradiţiei bizantine, fixate de echipamente şi restaurare de biserici, etc). Îmi ernimie, sunt evident respectate, dezvoltarea pe amintesc icoana Naşterea Domnului, pe care o verticală a ansamblui compoziţional, măreţia lui şi păstra pe şemineul din sufrageria apartamentului amploarea întregii opere se aseamănă cu din Viroflay. În tonuri închise de verde, culoarea trăsăturile caracteristice ale lăcaşului de cult speranţei, ale căror nuanţe se întrepătrundeau occidental. Rigoarea expresiei, precizia limbajului simfonic, ieslea pruncului Iisus centra compoziţia, artistic stau alături de lumina lină a visului duios, iar în registrul superior, îngerii - surse de lumină - specific sufletului apofatic, în permanentă căutare însufleţeau ambianţa. Pâlpâirea candelei transfor- a sacrului, într-un melanj tainic, realizând un ma icoana într-o oglindă a Bethleemului ceresc. balsam sufletesc unic, o operă picturală de Mihai Mociulschi a fost un excelent exceptie, expresia unui spirit de artist cărturar, portretist, nu numai al tablourilor votive, ci şi al gânditor instruit şi creator talentat. unor figuri din universul laic. Stau mărturie A mai pictat icoanele catapetesmei de la chipurile nepotilor. Catedrala Episcopală din Slobozia, interesante Mare iubitor de carte, a adunat o bibliotecă de prin tonurile de azur, culoarea cerului, care specialitate plină de comori, pe care o cercetam cu formează fondul compoziţiei, o replică actuală şi interes constant. Printre file existau note, elevată la traditia neaoşă a zugravilor iconari comentarii, sublinieri, copieri din ziare, cronici, medievali. care-mi sporeau interesul şi îmi dovedeau că A crezut că pleacă în Franţa pentru scurt averea aparţinea unui adevărat intelectual, setos timp, cu multe planuri de viitor, urmând să de idee, iconom al tezaurizării ei spre zidire. accepte alte lucrări în ţară, dar maladia mocnită a Înalt, falnic, bine legat, cu o privire directă, scos dinţii ! limpede şi pătrunzătoare, era voios, exuberant, În ciuda unor eforturi supraomeneşti, pe care glumeţ, cu un umor fin şi camaraderesc, totdeauna şi el şi familia le-au făcut, boala l-a răpus. dispus la şotii, în special cu cei mici, pe care-i A fost dorinţa lui să se reîntoarcă în ţară adora, Mihai a fost un suflet curat, generos, pentru totdeauna şi să-şi doarmă somnul cel lung tandru, dar în acelaşi timp profund, serios în în mijlocul alor lui, pe care i-a iubit. profesiune şi în viaţă, intransigent în apărarea adevăratelor valori, mare iubitor al neamului. Era Prohodul s-a săvârşit de către un sobor de o fire pasionată. preoţi în biserica „Naşterea Maicii Domnului” de pe Calea Dorobanţi, sâmbătă 16 decembrie 2006. A lucrat pe şantiere din zori până noaptea A fost apoi însoţit pe ultimul drum, la Cimitirul târziu, înconjurat de elevi, pe care întotdeauna i-a Bellu, din Bucureşti, de către familie şi mulţimea îndrumat cu multă dăruire şi pricepere, dându-le prietenilor, colegilor şi admiratorilor. Aici îşi fiecăruia să facă lucrul pe care-l stăpânea mai doarme somnul de veci. bine, niciodată descurajându-i, chiar dacă îi mai certa părinteşte. Uneori, vorbeam seara la telefon, Am pierdut un prieten drag, pe care l-am iubit la orele 22 - 23, şi auzeam muzică simfonică. Îl şi pe care l-am admirat. Biserica a pierdut un întrebam: „Unde eşti ?!” şi-mi răspundea eminent specialist în iconografia bizantină, pictura invariabil: „Pe şantier ! Pictez !” sacră un artist de mare talent, cu har şi cu o formaţie teologică şi culturală aleasă, societatea şi O boală necruţătoare l-a atins cu aripa ei ţara un om adevărat. neagră, în septembrie 1998, la câteva luni după ce tocmai se întorsese în România. Au urmat zile de Opera lui, însă, va dăinui şi va fi o lumină suferinţă şi de mari încercări. Le-a depăşit cu pururea nestinsă, pentru noi şi pentru cei ce vor fi demnitate, cu stoicism şi îndată ce s-a putut şi-a să fie ! reluat activitatea. A lucrat patru sezoane la Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în Catedrala din Vatra Dornei, ultima lui realizare pace! amplă şi completă, opera care îi ilustrează, cred, cel mai clar valoarea talentului, pregătirea profesională de excepţie, maturitatea creatoare. Prof. univ. dr. Radu PALADE Pictura Catedralei din Vatra Dornei reprezintă, 27

La moartea lui Théodore Filimon

Iubiţi credincioşi! Bessarabie) – cette province roumaine ravie par Chers amis, nos voisins de l’Est. Ravisseurs, à savoir : envahisseurs ! non ravissants comme dans la Notre cher Théodor Filimon nous a quittés, il Shéhérazade de Rimsky-Korssakov… Oui, je le y a 3 jours: ce samedi dernier, dans la nuit du dis en ce moment : le décédé dont nous célébrons samedi-dimanche. Emporté par une hémorragie les obsèques, est moldave, natif de Cetatea Albă – cérébrale. Qui est-ce qui pourrait soupçonner que au Sud de la Bessarabie. Et voici comment ceci cet homme en apparence en si bonne forme me suggère cela : un conte – un petit récit intitulé physique et morale : robuste, plein d’idées et « la Dernière classe » que l’auteur, Alphonse d’énergie devait disparaître si brusquement ? Un Daudet raconte après la guerre franco-prussienne époux et un père généreux, attentionné avec les de 1870 (perdue par le Napoléon III). M. Hamel, siens – et aussi loyal et parfait dans ses relations l’instituteur devait commencer sa classe. Les d’amitiés – on d’affaires avec ses prochains – car enfants sont tous très sages. Ils doivent faire leur l’autre, l’autrui, comme on dit pour lui était son leçon sur l’accord du participe passé… Or, un prochain, dans le sens évangélique. Conforme à ordre qui vient de Berlin dit que la classe doit l’original. De chrétienté roumaine… Vis-à-vis de dorénavant se faire en allemand. M. Hamel bien qui que ce soit ! de le servir, aider, collaborer avec calmement va au tableau et écrit en forte lettres : lui, sans poser des conditions, de grand et tout Vive la France ! (c’est-à-dire l’Alsace et la cœur. Lorraine). Pendant que les trompettes allemandes Il este vrai d’autre part que nous nous au dehors sonnent et jouent de la musique connaissons depuis longtemps. Surtout nos militaire à la gloire de leur victoire. familles. Surtout par mon beau-frère, ma sueur, Eh ! bien, dans la commune natale de les leurs, grands et petits. Mon beau-frère, ancien Théodore Filimon, à Cetatea Albă (à polytechnicien de Bucarest, l’ingénieur Const. l’embouchure du Dniestr, fleuve frontière entre Teodorescu a été – dans le temps naguère – sinon l’Ukraine et la Roumanie, à l’époque) dans cette jadis envoyé en mission à l’étranger, à la ancienne citadelle fortifiée) du temps du grand recherche du pétrole. Ainsi sont-ils allés à prince moldave Ştefan cel Mare şi Sfânt, au Bangkok – puis en Ethiopie, à Adis Abeba ; puis Moyen-Age Roumain : en ce moment les hommes aux Etats-Unis, à l’ONU ; puis au Gabon. Enfin, et les femmes se sont rassemblés. Ils pensent à réfugiés en France. Car, faut-il le dire ? Tout le théodore. Ils prient pour son âme. En Roumain – travail qu’il faisait et l’argent qu’il gagnait étaient c’est-à-dire moldoveneşte ! contrôlés de près. Une fois pensionnaires – à la retraite – ils ont pu au moins cela l’avoir pour Comme eux et avec eux nous pensons à lui de chacun d’eux. tout cœur et prions Dieu de recevoir son âme près de Lui – aux côtés des justes ! Cher Théodore – je me rappelle combien tu aimais la musique et tu aimais aussi, beaucoup, Să-i fie ţărâna uşoară! chanter. Chanter la romance, comme on dit : Requiescat in pacem!... pousser la chansonnette ! Une vieille chanson populaire, ou un air de danse, ou bien une chanson de charme. Ou, une doina, surtout une doina Titus Barbulesco moldave – qui est plus veloutée et qu’on chante dans la Moldavie d’entre le Prut et le Dniestr (la

La parcela românească din cimitirul din Thiais nr. 106, în Postul Mare al anului 2007

oate am încercat să le împlinesc, de peste am văzut pe înaintaşii mei, preotul Vasile 27 de ani de când am pus piciorul, pentru Boldean, preotul Mircea Domitriu, preotul Petre T prima dată, în sfânta noastră biserică de Popescu, preotul Dumitru Popa, preotul la Paris, aşa cum am fost învăţat şi aşa cum i- Gheorghe Calciu-Dumitreasa, preotul Virgil 28

Gheorghiu. Cu toată inima şi fără vreo osteneală Doar cel care cu adevărat s-a lăsat marcat cu am pus la căpătâiul celor care se odihnesc în trecutul înaintaşilor săi, doar cel care s-a lăsat acest cimitir, şi timpul anilor au făcut să cadă smuls în sfera vechilor străbuni, se poate din locul ei, o cruce. Cu drag mi-am amintit de împărtăşi cu adevărata aducere aminte de toţi doamna Victoria Cârlan, domnul Emil Nicolau, cei care l-au primit cu braţele deschise, cândva, domnişoara Elena Crudu, Mihai Pacsinos, în lumea aceasta trăită. domnul şi doamna Musceleanu, şi alţii. Se împlinesc patru ani de la moartea Am încercat să găsesc într-o culegere de părintelui Petre Popescu. Bunul Dumnezeu l-a predici la înmormântări, apărută după 2000 în luat în Sânul său, ca noi cei ce am rămas să ţară, un cuvânt despre cel exilat, un cuvânt ducem mai departe trăirea adevărată creştină cu despre cel care martiric şi-a săvârşit viaţa în care ei ne-au îmbrăcat. închisorile comuniste, despre martirii neamului Să mulţumim lui Dumnezeu pentru micuţul românesc care ne-au eliberat în decembrie ’89 colţ de rai din cimitirul Thiais, raiul veşniciei de păgânătatea drăcească a slugilor lui Lucifer, noastre, atunci când vom fi puşi alături de dar căutarea mea a fost în zadar, ca şi cum părinţii şi fraţii noştri, pe această parcelă neamul nostru românesc n-a avut exilaţi, ca şi românească a cimitirului, unde am pus pământ cum noi n-am avut martiri. din pământul nostru românesc deoarece Mulţumesc bunului Dumnezeu că nu m-a „pământ eşti şi-n pământ te vei întoarce”. înzestrat cu duhul uitării, de aceea pe toţi Amin aceştia ce odihnesc în acest cimitir, pe toţi cei care odihnesc în alte cimitire, la toţi aceştia mă gândesc şi îi pomenesc în rugăciunile mele. Pr. Constatin Târziu

Spre aducere aminte Anul acesta, 2007, este un an istoric, care marchează:

 125 de ani de la cumpărarea bisericii ortodoxe române Sfinţii Arhangheli, 5 septembrie 1882;  115 ani de la sfinţirea solemnă a acestei catedrale, de către episcopul Inochentie Ploieşteanul, 31 mai 1892;  58 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei APCOR (Association pour la Pratique du Culte Orthodoxe Roumain) şi AEOER (Association Eparchie Orthodoxe Roumaine de l’Europe Occidentale) de către Mitropolitul Visarion Puiul, 1949;  50 de ani de la moartea lui Constantin Brâncuşi, 17 martie 1957;  7 ani de când, prin milostivirea lui Dumnezeu, în această catedrală a neamului românesc, se pomeneşte un arhiereu român, Înalt Prea-Sfinţitul Arhiepiscop Nathaniel.

Nădăjduim ca anul acesta, de hramul bisericii, Înalt Prea-sfinţitul Arhiepiscop Nathaniel va veni la Paris ca împreună să prăznuim şi să aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate darurile Duhului Sfânt revărsate asupra acestei comunităţi. Sărbătoarea hramului va avea loc în prima duminică după praznicul Sfinţilor Arhangheli, în 11 noiembrie 2007.

Redactori responsabili : Prof. Dr. Titus Bărbulescu, Dr. Jean Boboc Tehnoredactare : Iulian Nistea Culegere texte : Marius Lazăr