Aspecte Din Activitatea Societăţii De Iluminare Culturală Făclia 9

Eugenia Danu ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 9 Eugenia Danu* ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA Acum 95 de ani, la începutul anului 1918, un grup de patrioţi entuziaşti în frunte cu deputatul şi liderul Blocului Moldovenesc din Sfatul Ţării Vasile Ţanţu înfiinţează în capitala Basarabiei Societatea de iluminare culturală Făclia. Din multitudinea de asociaţii culturale româneşti apărute în perioada revoluţiei democratice naţionale din anii 19171918, pentru un timp, această societate a devenit cea mai importantă1. Obiectivul principal al Societăţii era ridicarea nive lului de cultură a populaţiei, trezirea şi întărirea conştiinţei naţionale în masele largi ale românilor basarabeni. Context istoric. Organizarea, componenţa şi obiectivele Societăţii Studiile mai multor cercetători din domeniul istoriei au demonstrat că stin dardul sub care sa desfăşurat, chiar de la începuturi, mişcarea de elibe rare a românilor basarabeni de sub dominaţia ţarismului rus a fost apărarea şi menţi nerea limbii române şi a culturii naţionale. Odată cu prăbuşirea autocraţiei ţariste sub loviturile revoluţiei din februarie 1917, revendicările moldovenilor din peri oada primei revoluţii ruse (19051907) au fost reluate, la distanţa de peste un de ceniu, de aceeaşi generaţie de luptători naţionali. În situaţia în care noul guvern al Rusiei a proclamat cele mai largi drepturi şi libertăţi democratice pentru toţi foştii supuşi deveniţi acum cetăţeni, în situaţia în care tuturor popoarelor opri mate în trecut li sa oferit dreptul de a dispune singure de soarta lor, şi în Basara bia se declanşează o mişcare de renaştere şi eliberare naţională, care, în scurt timp, a evoluat întro revoluţie democratică naţională. Constituenta politică a acestei mişcări populare (proclamarea autonomiei, apoi a independenţei şi, în final, Unirea Basarabiei cu România) a fost însoţită şi de o pronunţată com ponentă naţionalculturală care, sincronizânduse reciproc, au atras în această mişcare cele mai largi mase de moldoveni lipsite de valorile spirituale ale nea mului românesc, timp de mai bine de 100 de ani de tiranie ţaristă. Alimentată la izvoarele cele mai adânci ale culturii populare strămoşeşti, renaşterea naţională * Eugenia Danu, conferențiar universitar, doctor în istorie. 1 Diplomatul şi scriitorul Duiliu Zamfirescu, trimisul plenipotenţiar (oficial funcţia sa se numea Comisar General civil) al Guvernului României pe lângă Consiliul Directorilor Generali al Re publicii Democratice Moldoveneşti, în perioada februarie –martie 1918, menţiona întrun arti col scris în acele zile,dar publicat câteva luni mai târziu: „D[omnul] Ţanţu se găseşte în fruntea celei mai de seamă instituţiuni culturale, Făclia, pe care eu îmi propuneam so ajut sub toate formele şi pe care o recomand dlui Stere”. Vezi: Duiliu Zamfirescu,În Basarabia, în ziarul În- dreptarea, I, nr. 24, 11 mai 1918. Apud Duiliu Zamfirescu,În Basarabia. Ediţie îngrijită, prefaţă, comentarii şi note de Ioan Adam, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2012, p. 57. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI 10 STUDII a generat un interes enorm faţă de cunoaşterea culturii naţionale sub diversele ei forme de manifestare: limba română literară, istorie, literatură, teatru, mu zică, film, pic tură etc. Pe parcursul anului 1917 în Basarabia au fost organizate primele cursuri private de studiere a limbii române, se creează coruri moldove neşti, se desfăşoară primele manifestaţii publice sub flamura drapelului tricolor românesc şi în acordurile melodiei Deşteaptă-te române!, imnul revoluţionarilor de la 1848. Din multitudinea de asociaţii şi societăţi culturalnaţionale apărute în anul 1917, două din ele – Liga culturală a femeilor moldovene în frunte cu Dr. Elena Alistar şi Societatea culturală a românilor din Basarabia, avândul ca preşedinte pe Paul Gore, – sau evidenţiat în mod deosebit. Aceasta din urmă îşi propusese un program destul de vast de activitate, care includea înfiinţarea unei tipografii româneşti, înfiinţarea unui cor, organizarea spectacolelor şi concertelor, popularizarea culturii prin lecţii pe teme istorice şi literare, colectarea şi studierea materialului etnografic, adunarea cântecelor populare şi altor genuri de folclor, renaşterea costumului naţional, broderiilor, ornamentelor populare, ţesutul covoarelor etc.2. O parte din aceste obiective (tipografia, corul ş.a.) au fost realizate. Presa timpului relata despre o frumoasă serbare naţională ţinută la Chişinău, la câteva zile după deschiderea Sfatului Ţării. Pe 24 noiembrie 1917, în clădirea Teatrului oraşului sa dat, după cum titrau ziarele, „un spectacol moldovenesc”, în cadrul căruia a evoluat corul condus de protoiereul Mihail Berezovschi, au fost interpretate cântecele patriotice Deşteaptă-te, române!, Pe-al nostru steag, precum şi melodiile populare Fântâna cu trei izvoare, Foaie verde fir de nalbă, Hora ş.a. Cunoscuta militantă naţională Elena Alistar a declamat poeziile Limba română de Gheorghe Sion şi Noi vrem pământ de George Coşbuc. Alţi declamatori au recitat versuri din creaţia lui Octavian Goga, Vasile Alecsandri, George Coşbuc. „Apoi a început jocul, deschis cu Hora Unirii, jucată atunci pentru prima dată”3 la Chişinău. După cum observau contemporanii, în anii 19171918, românii basarabeni au cunoscut un adevărat reviriment cultural. „Mişcarea culturală, – menţiona Şte fan Ciobanu,– este însoţită de un mare entuziasm, ea are un farmec deosebit în special pentru tineretul basarabean. Studenţii, soldaţii, elevii de şcoală um blau cu panglica tricoloră la piept, îşi dădeau silinţa să vorbească româneşte, aşa cum puteau vorbi. Era perioada romantismului cultural şi naţional...”4. O antrenare masivă a basarabenilor în mişcarea de renaştere a culturii româneşti se remarcă spre mijlocul lunii ianuarie 1918, când, la invitaţia Sfatului Ţării, în Basarabia a intrat armata română şi a izgonit peste Nistru unităţile dezorgani zate şi anarhizate ale armatei ruse, ce terorizase până atunci populaţia paşnică. După instaurarea ordinei, populaţia sa putut dedica liber activităţilor econo 2 Societatea culturală a românilor din Basarabia, Tipografia M. Blanc, Chişinău, 1917, p. 3, 8. 3 Ziarul Ardealul, nr. 10, 3 decembrie 1917; Ziarul Sfatul Ţării, nr. 2, 26 noiembrie 1917. 4 Ciobanu, Ştefan, Unirea Basarabiei. Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917-1918, Editura Universitas, Chişinău, 1993, p. 66. Eugenia Danu ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 11 mice, sociale, culturale. Se înviorează activitatea societăţilor culturale create an terior, se înfiinţează altele noi. Ştefan Usinevici, vechi militant naţional, luptător ce la începutul secolului al XXlea făcuse parte din gruparea politică naţională condusă de Ion Pelivan, scria: „Întrun timp record societăţile culturale din lo calitatea noastră [Chişinău]au demonstrat o activitate gigantică în mai multe domenii: au fost deschise iluzioane, diverse tipuri de şcoli, au fost organizate coruri, orchestre”5. În acest context de descătuşare generală a energiilor naţionale din Basarabia, sa manifestat plenar Societatea de iluminare culturală Făclia (numită cel mai des Societatea Făclia), înfiinţată, după câte se pare, în ianuarie 1918. Cu sigu ranţă, la 19 ianuarie 1918 ea exista deja, întrucât Vasile Ţanţu, în această zi, nota în Chestionarul deputatului Sfatului Ţării calitatea sa de „preşedinte al Societăţii Făclia”6. În memoriile sale autobiografice, deputatul Sfatului Ţării Pavel Grosul, membru şi el al Societăţii Făclia, scria, la 1919, că societatea sar fi constituit la 3 februarie 19187, afirmaţie contrazisă de alte izvoare istorice. E suficient să remarcăm că mult înainte de data indicată de Pavel Grosul, Societatea Făclia se implicase activ în organizarea unor festivităţi desfăşurate la Chişinău, de exemplu, a celei de la 24 ianuarie 1918. Putem fi de acord cu memorialistul atunci când afirmă că întemeietori ai Societăţii Făclia a fost „un grup de entuziaşti şi vechi luptători pe tărâm naţional”8 din Basarabia, precum: Pan Halippa, Ştefan Ciobanu, Nicolae Alexandri, Ion Pelivan, Teofil Ioncu, Vasile Ţanţu, Pavel Grosul, Gherman Pântea, Elena Alistar, Vasile Harea9. Conform unor date incomplete, membri ai Societăţii Făclia au mai fost: Andrei Scobioală, Grigore Cazacliu, Vlad Cazacliu, Gheorghe Tudor, Ion Văluţă, Gheorghe Mare, Ion Codreanu, Dumitru Cărăuş, Vladimir Bodesco, V. Mândrescu, Alexandru Groppa, Apostol Culea, Epaminonda Balamace, Sergiu Cujbă, Dimitrie Bogos ş.a.10. Organul de condu cere al Societăţii era Consiliul permanent11. În fruntea Societăţii Făclia sa aflat energicul învăţător Vasile Ţanţu, mili tant naţional cu o biografie bogată pe tărâm politic şi cultural: organizator al mişcării naţionale în rândurile ostaşilor moldoveni din armata rusă, în 1917, fost preşedinte al Biroului de organizare a Sfatului Ţării, iar la acel moment preşedin tele Blocului Moldovenesc din Parlamentul Basarabiei. Sediul Societăţii se afla în or. Chişinău, pe strada Mihailovskaia nr. 52 (actualmente, str. Mihai Emi 5 Sfatul Ţării, nr. 39, 20 februarie 1918. 6 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare – ANRM), Fond. 727, inv. 2, d. 37, f. 115; Colesnic, Iurie, Sfatul Ţării. Enciclopedie, Editura Museum, Chişinău, 1998, p. 294. 7 ANRM, F.727, inv. 2, d. 19, f. 219; Danu, Eugenia, Autobiografia deputatului Sfatului Ţării Pavel Grosul, în revista Destin Românesc (serie nouă). Revistă de istorie şi cultură, An VI (XVII), nr. 3 (73),

Load more