Eugenia Danu

ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 9

Eugenia Danu* ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA

Acum 95 de ani, la începutul anului 1918, un grup de patrioţi entuziaști în frunte cu deputatul şi liderul Blocului Moldovenesc din Sfatul Ţării Vasile Ţanţu înfiinţează în capitala Basarabiei Societatea de iluminare culturală Făclia. Din multitudinea de asociaţii culturale româneşti apărute în perioada revoluţiei democratice naţionale din anii 1917-1918, pentru un timp, această societate a devenit cea mai importantă1. Obiectivul principal al Societăţii era ridicarea nive­ lului de cultură a populaţiei, trezirea şi întărirea conştiinţei naţionale în masele largi ale românilor basarabeni.

Context istoric. Organizarea, componenţa şi obiectivele Societăţii Studiile mai multor cercetători din domeniul istoriei au demonstrat că stin­ dardul sub care s-a desfăşurat, chiar de la începuturi, mişcarea de elibe­rare a românilor basarabeni de sub dominaţia ţarismului rus a fost apărarea şi menţi­ nerea limbii române şi a culturii naţionale. Odată cu prăbuşirea autocraţiei ţariste sub loviturile revoluţiei din februarie 1917, revendicările moldovenilor din peri­ oada primei revoluţii ruse (1905-1907) au fost reluate, la distanţa de peste un de­ ceniu, de aceeaşi generaţie de luptători naţionali. În situaţia în care noul guvern al Rusiei a proclamat cele mai largi drepturi şi libertăţi democratice pentru toţi foştii supuşi deveniţi acum cetăţeni, în situaţia în care tuturor popoarelor opri­ mate în trecut li s-a oferit dreptul de a dispune singure de soarta lor, şi în Basara­ bia se declanşează o mişcare de renaştere şi eliberare naţională, care, în scurt timp, a evoluat într-o revoluţie democratică naţională. Constituenta politică a acestei mişcări populare (proclamarea autonomiei, apoi a independenţei şi, în final, Unirea Basarabiei cu România) a fost însoţită şi de o pronunţată com­ ponentă naţional-culturală care, sincronizându-se reciproc, au atras în această mişcare cele mai largi mase de moldoveni lipsite de valorile spirituale ale nea­ mului românesc, timp de mai bine de 100 de ani de tiranie ţaristă. Alimentată la izvoarele cele mai adânci ale culturii populare strămoşeşti, renaşterea naţională

* Eugenia Danu, conferențiar universitar, doctor în istorie. 1 Diplomatul şi scriitorul Duiliu Zamfirescu, trimisul plenipotenţiar (oficial funcţia sa se numea Comisar General civil) al Guvernului României pe lângă Consiliul Directorilor Generali al Re­ publicii Democratice Moldoveneşti, în perioada februarie –martie 1918, menţiona într-un arti­ col scris în acele zile,dar publicat câteva luni mai târziu: „D[omnul] Ţanţu se găseşte în fruntea celei mai de seamă instituţiuni culturale, Făclia, pe care eu îmi propuneam s-o ajut sub toate formele şi pe care o recomand d-lui Stere”. Vezi: Duiliu Zamfirescu,În Basarabia, în În- dreptarea, I, nr. 24, 11 mai 1918. Apud Duiliu Zamfirescu,În Basarabia. Ediţie îngrijită, prefaţă, comentarii şi note de Ioan Adam, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2012, p. 57. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

10 STUDII

a generat un interes enorm faţă de cunoaşterea culturii naţionale sub diversele ei forme de manifestare: limba română literară, istorie, literatură, teatru, mu­ zică, film, pic­tură etc. Pe parcursul anului 1917 în Basarabia au fost organizate primele cursuri private de studiere a limbii române, se creează coruri moldove­ neşti, se desfăşoară primele manifestaţii publice sub flamura drapelului tricolor românesc şi în acordurile melodiei Deşteaptă-te române!, imnul revoluţionarilor de la 1848. Din multitudinea de asociaţii şi societăţi cultural-naţionale apărute în anul 1917, două din ele – Liga culturală a femeilor moldovene în frunte cu Dr. şi Societatea culturală a românilor din Basarabia, avându-l ca preşedinte pe , – s-au evidenţiat în mod deosebit. Aceasta din urmă îşi propusese un program destul de vast de activitate, care includea înfiinţarea unei tipografii româneşti, înfiinţarea unui cor, organizarea spectacolelor şi concertelor, popularizarea culturii prin lecţii pe teme istorice şi literare, colectarea şi studierea materialului etnografic, adunarea cântecelor populare şi altor genuri de folclor, renaşterea costumului naţional, broderiilor, ornamentelor populare, ţesutul covoarelor etc.2. O parte din aceste obiective (tipografia, corul ş.a.) au fost realizate. Presa timpului relata despre o frumoasă serbare naţională ţinută la Chişinău, la câteva zile după deschiderea Sfatului Ţării. Pe 24 noiembrie 1917, în clădirea Teatrului oraşului s-a dat, după cum titrau ziarele, „un spectacol moldovenesc”, în cadrul căruia a evoluat corul condus de protoiereul Mihail Berezovschi, au fost interpretate cântecele patriotice Deşteaptă-te, române!, Pe-al nostru steag, precum şi melodiile populare Fântâna cu trei izvoare, Foaie verde fir de nalbă, Hora ş.a. Cunoscuta militantă naţională Elena Alistar a declamat poeziile Limba română de Gheorghe Sion şi Noi vrem pământ de George Coşbuc. Alţi declamatori au recitat versuri din creaţia lui Octavian Goga, Vasile Alecsandri, George Coşbuc. „Apoi a început jocul, deschis cu Hora Unirii, jucată atunci pentru prima dată”3 la Chişinău. După cum observau contemporanii, în anii 1917-1918, românii basarabeni au cunoscut un adevărat reviriment cultural. „Mişcarea culturală, – menţiona Şte­fan Ciobanu,– este însoţită de un mare entuziasm, ea are un farmec deosebit în special pentru tineretul basarabean. Studenţii, soldaţii, elevii de şcoală um­ blau cu panglica tricoloră la piept, îşi dădeau silinţa să vorbească româneşte, aşa cum puteau vorbi. Era perioada romantismului cultural şi naţional...”4. O antrenare masivă a basarabenilor în mişcarea de renaştere a culturii româneşti se remarcă spre mijlocul lunii ianuarie 1918, când, la invitaţia Sfatului Ţării, în Basarabia a intrat armata română şi a izgonit peste Nistru unităţile dezorgani­ zate şi anarhizate ale armatei ruse, ce terorizase până atunci populaţia paşnică. După instaurarea ordinei, populaţia s-a putut dedica liber activităţilor econo­

2 Societatea culturală a românilor din Basarabia, Tipografia M. Blanc, Chişinău, 1917, p. 3, 8. 3 Ziarul , nr. 10, 3 decembrie 1917; Ziarul Sfatul Ţării, nr. 2, 26 noiembrie 1917. 4 Ciobanu, Ştefan, Unirea Basarabiei. Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917-1918, Editura Universitas, Chişinău, 1993, p. 66. Eugenia Danu

ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 11 mice, sociale, culturale. Se înviorează activitatea societăţilor culturale create an­ terior, se înfiinţează altele noi. Ştefan Usinevici, vechi militant naţional, luptător ce la începutul secolului al XX-lea făcuse parte din gruparea politică naţională condusă de , scria: „Într-un timp record societăţile culturale din lo­ calitatea noastră [Chişinău]au demonstrat o activitate gigantică în mai multe domenii: au fost deschise iluzioane, diverse tipuri de şcoli, au fost organizate coruri, ­orchestre”5. În acest context de descătuşare generală a energiilor naţionale din Basarabia, s-a manifestat plenar Societatea de iluminare culturală Făclia (numită cel mai des Societatea Făclia), înfiinţată, după câte se pare, în ianuarie 1918. Cu sigu­ ranţă, la 19 ianuarie 1918 ea exista deja, întrucât Vasile Ţanţu, în această zi, nota în Chestionarul deputatului Sfatului Ţării calitatea sa de „preşedinte al Societăţii Făclia”6. În memoriile sale autobiografice, deputatul Sfatului Ţării Pavel Grosul, membru şi el al Societăţii Făclia, scria, la 1919, că societatea s-ar fi constituit la 3 februarie 19187, afirmaţie contrazisă de alte izvoare istorice. E suficient să remarcăm că mult înainte de data indicată de Pavel Grosul, Societatea Făclia se implicase activ în organizarea unor festivităţi desfăşurate la Chişinău, de exemplu, a celei de la 24 ianuarie 1918. Putem fi de acord cu memorialistul atunci când afirmă că întemeietori ai Societăţii Făclia a fost „un grup de entuziaşti şi vechi luptători pe tărâm naţional”8 din Basarabia, precum: , Ştefan Ciobanu, , Ion Pelivan, , Vasile Ţanţu, Pavel Grosul, Gherman Pântea, Elena Alistar, Vasile Harea9. Conform unor date incomplete, membri ai Societăţii Făclia au mai fost: Andrei Scobioală, , Vlad Cazacliu, , Ion Văluţă, , Ion Codreanu, Dumitru Cărăuş, Vladimir Bodesco, V. Mândrescu, Alexandru Groppa, Apostol Culea, Epaminonda Balamace, Sergiu Cujbă, ş.a.10. Organul de condu­ cere al Societăţii era Consiliul permanent11. În fruntea Societăţii Făclia s-a aflat energicul învăţător Vasile Ţanţu, mili­ tant naţional cu o biografie bogată pe tărâm politic şi cultural: organizator al mişcării naţionale în rândurile ostaşilor moldoveni din armata rusă, în 1917, fost preşedinte al Biroului de organizare a Sfatului Ţării, iar la acel moment preşedin­ tele Blocului Moldovenesc din Parlamentul Basarabiei. Sediul Societăţii se afla în or. Chişinău, pe strada Mihailovskaia nr. 52 (actualmente, str. Mihai Emi­

5 Sfatul Ţării, nr. 39, 20 februarie 1918. 6 Arhiva Naţională a Republicii (în continuare – ANRM), Fond. 727, inv. 2, d. 37, f. 115; Colesnic, Iurie, Sfatul Ţării. Enciclopedie, Editura Museum, Chişinău, 1998, p. 294. 7 ANRM, F.727, inv. 2, d. 19, f. 219; Danu, Eugenia, Autobiografia deputatului Sfatului Ţării Pavel Grosul, în revista Destin Românesc (serie nouă). Revistă de istorie şi cultură, An VI (XVII), nr. 3 (73), 2011, p. 92. 8 Ibidem. 9 România Nouă, nr.126, 26 iulie 1918. 10 Sfatul Ţării, nr. 30, 9 februarie 1918; Chestionarele deputaţilor Sfatului Ţării în: Colesnic Iurie, Sfatul Ţării. Enciclopedie, p. 48, 63, 87, 88, 92, 106, 204, 206, 290, 299. 11 Sfatul Ţării, nr. 28, 7 februarie 1918. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

12 STUDII

nescu), într-o clădire în care anterior fusese amplasat hotelul Franţa. Societatea dispunea de o sală pentru spectacole (fostul teatru Fuchelman)12. Publicistul , deputat în Sfatul Ţării, într-un amplu articol scris cu multă vibraţie sufletească, salută pe acei entuziaşti ai frontului cultural, care şi-au asumat în „acele vremuri grele şi tulburi” misiunea grea de iluminare a maselor largi, în special a celor de la sate. Necesitatea constituirii unei atare societăţi, susţinea Vasile Cijevschi, era cu atât mai evidentă, întrucât, în trecut, satul a fost lipsit de orice cunoaştere a valorilor culturale autentice, iar în zilele mai recente, unii moldoveni, din cauza ignoranţei, răspândeau în mediul rural apeluri lansate de aventurieri ordinari. Cunoscător al realităţilor basarabene, al influenţelor nefaste a soldaţilor din armata rusă asupra unei părţi a populaţiei săteşti, pe parcursul anului 1917, Vasile Cijevschi remarca cum diverşi agita­tori bolşevici, „tovarăşi” „din Tambov şi Iaroslav”, au revărsat pe capul ţăranilor atâ­ tea cuvântări anarhice, încât aceştia au început să nu mai deosebească binele de rău, periculosul de folositor etc. Vasile Cijevschi considera că scopul societăţii „Făclia” urma să fie unirea tuturor intelectualilor devotaţi poporului „sub egida unei dorinţe, unei idei, unei sarcini”. Autorul se arăta preocupat şi de importanţa culturii populare şi formula sugestia ca Societatea Făclia să includă pe agenda sa măsuri în vederea renaşterii obiceiurilor, tradiţiilor, folclorului, care au un impact deosebit pentru cultivarea și ocrotirea conştiinţei naţionale, dezvoltarea culturii fiecărui popor13. „Renaşterea culturii naţionale şi educarea conştiinţei de sine a maselor largi ale poporului moldovenesc”14, – astfel era anunţat în ziarul „Sfatul Ţării” obiec­ tivul instituţiei conduse de Vasile Ţanţu. În prima fază a activităţii sale, Societa­ tea îşi realiza programul prin contribuţiile materiale ale membrilor activi, cât şi a simpatizanţilor săi. Conducerea societăţii îndemna oamenii de bună credinţă să susţină, după posibilităţi, prin contribuţii băneşti sau de alt gen, activita­ tea Societăţii Făclia în vederea realizării cauzei sale măreţe. La 9 februarie 1918, ziarul „Sfatul Ţării” publica o listă a celor care contribuise prin sume de bani la promovarea culturii naţionale printre masele largi ale românilor moldoveni din Basarabia. În fruntea listei se afla Vasile Ţanţu, cu o contribuţie de 300 de ruble. (Pentru comparaţie, menţionăm că salariul lunar al unui instructor şco­ lar din cadrul Ministerului Învăţământului, în perioada respectivă, era de 250 de ruble.) În lista binefăcătorilor se regăsea Epaminonda Balamace – cu 100 de ruble, Sergiu Cujbă– cu 60 de ruble, Andrei Scobioală, – cu 40 ruble, şi aşa mai departe, în ordine descrescândă, până la suma de o rublă. Lista cuprindea nu­ mele a 29 de persoane care au donat în total suma de 866 de ruble 20 copeici15.Se pare că anume la aceste persoane făcea referire, în acele zile, preşedintele Vasile Ţanţu, când exprima mulţumiri, în numele Societăţii, tuturor acelor care au făcut

12 Sfatul Ţării, nr. 28, 7 februarie 1918; nr. 54, 10 martie 1918. 13 Cijevschi Vasile, Făclia, în ziarul Sfatul Ţării, nr. 28, 7 februarie 1918. 14 Sfatul Ţării, nr. 30, 9 februarie 1918. 15 Ibidem. Eugenia Danu

ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 13 donaţii, contribuind la propăşirea culturală a basarabenilor16. O donaţie semni­ ficativă a primit Societatea Făclia, la 20 februarie 1918, din partea Comitetului Moldovenesc al armatei a 4-a ruse de pe Frontul Român, cele 142 de ruble erau banii rămaşi necheltuiţi la momentul autodizolvării Comitetului, în legătură cu demobilizarea17. Societatea Făclia s-a manifestat pe multiple planuri, devenind un remarcabil centru de cultură românească, de care dusese lipsă atât de mult Chişinăul şi întreaga provincie.

Activităţi de debut. Turneul Teatrului Naţional din Iaşi la Chişinău Un domeniu deosebit în activitatea Societăţii Făclia l-a constituit propaga­ rea artei teatrale româneşti. La invitaţia Societăţii, la 23 ianuarie 1918, la Chişinău sosesc, în primul lor turneu în Basarabia, artiştii Teatrului Naţional din Iaşi în frunte cu directorul Mihail Sadoveanu18. De remarcat, că Vasile Ţanţu îl cunos­ cuse pe marele scriitor la Iaşi, în vara anului 1917, când s-a bucurat de sprijinul acestuia în organizarea unor spectacole gratuite pentru ostaşii moldoveni basa­ rabeni din unităţile ruse de pe Frontul Român. O întâlnire memorabilă au avut ostaşii basarabeni cu actorii Naţionalului de la Iaşi, la 5 octombrie 1917, când au vizionat vodevilul Baba Hârca. După spectacol, în onoarea artiştilor, Comitetul militarilor moldoveni a oferit un banchet, „dirijor” al căruia a fost sublocotenen­ tul Vasile Ţanţu19. Naţionalul ieşean a debutat la Chişinău în ziua de 24 ianuarie 1918. Această zi a fost aleasă nu întâmplător, românii marcau a 59-a aniversare de la Unirea Principatelor Române la 1859. În această zi aniversară, conducătorii politici ai Basarabiei preconizaseră proclamarea independenţei Republicii Democratice Moldoveneşti. Şedinţa legislativului basarabean la care s-a declarat indepen­ denţa a început în seara zilei de 23 ianuarie, s-a desfăşurat într-o atmosferă de mare însufleţire şi s-a încheiat după miezul nopţii, când era deja 24 ianuarie. S-a aplaudat frenetic, s-au scandat lozinci de încuviinţare, preşedintele Sfatului Ţării Ion Inculeţ a fost purtat pe braţe de către deputaţi. Euforia era generală. „A început ziua de 24 ianuarie, o zi mare, remarcabilă în istoria naţiunii române cât şi a ramurii moldoveneşti a acestei naţiuni. Când va răsări soarele, noi vom vedea pe străzile oraşului nostru mari solemnităţi. Şi în această zi deosebită noi ne-am proclamat independenţa!”20 – rostea solemn de la tribuna Sfatului Ţării, în prima oră a zilei istorice de 24 ianuarie 1918, , ministrul Instrucţiunii Publice. Adoptată cu unanimitate de voturi, Declaraţia de Independenţă reprezintă actul istoric oficial prin care Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) se despărţea de Rusia. Zorii zilei de miercuri, 24 ianuarie 1918, a găsit oraşul

16 România Nouă, nr. 36, 3 martie 1918. 17 ANRM, F. 727, inv. 2, d. 17, f. 271. 18 Sfatul Ţării, nr. 17, 23 ianuarie 1918. 19 ANRM, F. 727, inv.2, d. 7, f. 177, 179; d. 17, f. 117. 20 Sfatul Ţării, nr. 19, 26 ianuarie 1918. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

14 STUDII

Chişinău pregătit pentru a marca Unirea Principatelor Române, aceasta, con­ topindu-se organic cu Ziua Independenţei Republicii Moldoveneşti. La elabo­ rarea programului serbării, alături de comandamentul unităţilor româneşti dislocate la Chişinău, de reprezentanţii refugiaţilor români (din Vechiul Regat, Transilvania, Bucovina), a participat şi Societatea culturală Făclia, în frunte cu preşedintele ei Vasile Ţanţu21. Clădirile din oraş au fost pavoazate cu drapele naţionale tricolore. Fiind zi lucrătoare, autorităţile au suspendat activităţile în in­ stituţii, şcoli, unităţi de comerţ etc. Festivităţile au început cu o liturghie solemnă la Catedrala oraşului, oficiată de către arhiepiscopul Anastasie şi un sobor de 24 de preoţi. Au fost prezenţi membrii Guvernului şi Parlamentului Republicii Mol­ doveneşti, ofiţeri români, mulţi orăşeni şi locuitori ai satelor din împrejurimi. La sfârşitul slujbei religioase, arhiepiscopul Anastasie (rus de origine) a rostit o cu­ vântare prin care a salutat statele aliate, România şi armata ei, care a venit în aju­ torul Basarabiei. Mai apoi, mulţimea a asistat la parada trupelor moldoveneşti şi româneşti primită de comandantul Diviziei a XI-a generalul­ Ernest Broşteanu. Concomitent, deasupra pieţei au planat şase avioane ce au dat nuanţă aspectului sărbătoresc al momentului22. La ora prânzului, generalul Ernest Broşteanu, cu ocazia Zilei Unirii Princi­ patelor, a oferit o recepţie, în onoarea autorităţilor Republicii Moldoveneşti şi a organizaţiilor obşteşti. Tema majoră în discursul public din acele zile era ideea unirii tuturor provinciilor româneşti cu Regatul României. Subiectul respec­ tiv a fost prezent în cuvântările majorităţii vorbitorilor la acea recepţie. Dacă preşe­dintele Ion Inculeţ s-a pronunţat în acest sens într-o formă mai voalată, ceilalţi oratori ca Pan Halippa, , Ion Pelivan, Teodor Neaga şi alţii au vorbit mult mai deschis, iar Pavel Gore și-a încheiat discursul cu ex­ clamaţia „Trăiască Unirea!” În finalul evenimentului, cei prezenţi la recepţie au ieşit în stradă şi au încins Hora Unirii. Ziarul România Nouă, ce apărea la Chişinău, scria următoarele: „Lumea era în culmea fericirii; vedeau doar cum visurile înaintaşilor noştri şi chiar ale noastre prind trup. De acum neamul nos­ tru şi-a început şi în mod concret opera lui de întregire”23. Mihail Sadoveanu, participant la festivităţi, a lăsat următoarea mărturie despre atmosfera plină de entuziasm ce domina în acele zile la Chişinău: „La Cazino [Sala Adunării No­ bilimii din Chişinău, unde s-a desfăşurat recepţia, cu ocazia Zilei Unirii Prin­ cipatelor], se primesc felicitările. Se ţin cuvântări calde. Apoi, deodată, spon­ tan, toată lumea iese afară. Muzica intonează Hora Unirii şi fraţi cu fraţi din Basarabia, din România şi din celelalte ţări ale neamului românesc se prind de mână şi, în şiraguri, în mijlocul uralelor, încep dansul înfrăţirii. E o însufleţire de nedescris. Nimeni nu s-a aşteptat la aceasta. Hora aspiraţiilor noastre secu­ lare se întinde sub cerul senin al Chişinăului – şi pretutindeni în juru-mi văd

21 Cuvânt Moldovenesc, nr. 9 (325), 24 ianuarie 1918. 22 Sfatul Ţării, nr. 19, 26 ianuarie 1918. 23 România Nouă, nr. 9, 27 ianuarie 1918; Apud . Pe baricadele vieţii. În Basarabia revoluţionară (1917-1918.) Amintiri, Editura Universitas, Chişinău, 1992, p. 519-520. Eugenia Danu

ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 15 feţe strălucind de veselie şi ochi plini de rouă”24. A urmat, în aceeaşi sală, „o şezătoare literară­ la care s-au citit poezii, iar horul moldovenesc a cântat cân­ tece patriotice şi naţionale româneşti”25. Ultimul acord în această suită de mani­ festări avea să fie înscris de actorii Teatrului Naţional din Iaşi, sosiţi în turneu, la Chişinău, la invitaţia Societăţii culturale Făclia. Spectatorii chişinăueni aveau prilejul de a cunoaşte mari maeştri ai artei teatrale româneşti, dat fiind faptul că în trupă Naţionalului ieşean, în acei ani (1917-1918), se regăseau şi artişti cu renume de la Teatrul Naţional din Bucureşti, de la cel din Craiova, refugiaţi din cauza războiului în vechea capitală a Moldovei. În seara zilei de 24 ianuarie 1918, spectatorii au admirat jocul strălucit al maeştrilor scenei româneşti în drama Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri. Cronicarul de la ziarul Cuvânt Moldovenesc mai menționează un moment pentru cititorii săi: „După reprezen­ taţie s-a ţinut un banchet, dat de românii basarabeni în cinstea artiştilor români şi a oştilor române. La banchet s-au rostit cuvântări aprinse de către mai mulţi oratori”26. Deşi publicaţia nu prezintă şi alte detalii, nu există dubii că Societatea Făclia, cea care a invitat artiştii din Iaşi, a fost şi printre organizatorii recepţiei. În ziua următoare, 25 ianuarie, a avut loc o altă şezătoare literară, în cadrul căreia marele prozator Mihail Sadoveanu a delectat un numeros public cu lectura mai multor bucăţi din opera lui Ion Creangă27. În seara de 25 ianuarie, a avut loc a doua reprezentaţie teatrală cu piesa Răzvan şi Vidra de B.P. Hasdeu, „cunoscut scriitor moldovan basarabean”, cum era prezentat pe afişele lansate în ajun. La sfârşitul seratei, Vasile Ţanţu, preşedintele Societăţii culturale Făclia, a citit, în faţa tuturor celor prezenţi – spectatori şi artişti - o adresă de milţumire pentru spectacolele prezentate, în care se exprima năzuinţa românilor basarabeni „de a fi şi ei cândva uniţi cu toţi românii şi de a alcătui cu toţi la un loc o Românie nouă”. Adresa a fost apoi înmânată lui Mihail Sadoveanu. Cuvintele lui Vasile Ţanţu au fost întâmpinate cu multă însufleţire de cei prezenţi care l-au întrerupt de câteva ori cu aplauze şi cu exclacamaţii: Trăiască România Mare!, Trăiască România Nouă! Publicul entuziasmat nu părăsea sala, cerând ca orchestra mili­ tară să interpreteze­ imnul Deşteaptă-te române!, care a fost ascultat de cei de faţă în picioare. „Însufleţirea a ajuns în aceste clipe la o înălţime nemaipomenită – re­ lata ziarul Cuvânt Moldovenesc… După aceasta au urmat danţurile. Hora Unirii au ju­cat-o românii din toate părţile locuite de neamul românesc”28. Reflectând acest eveniment memorabil, ziarul România Nouă scotea în evidenţă acelaşi pasaj din adresa citită de Vasile Ţanţu, în care se afirma că românii din Basarabia îşi exprimă nădejdea că şi provincia lor va fi „o parte integritoare a României nouă de mâine”, şi că pentru ei „astăzi, nu mai e hotar, şi peste Nistru nu mai

24 România, Iaşi, nr. 330, 31 ianuarie 1918; Apud Ghibu Onisifor, Oameni între oameni. Amintiri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1990, p. 161-162. 25 Cuvânt Moldovenesc, nr. 11 (326), 31 ianuarie 1918. 26 Ibidem. 27 Ibidem. 28 Ibidem. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

16 STUDII

duce nici o punte, decât doar pentru a trece la cei o jumătate de milion de fraţi de-acolo, care s-au trezit şi ei la viaţă naţională”29. Mihail Sadoveanu, adânc mişcat de primirea ce li s-a făcut artiştilor ieşeni şi de memoriul cu mulţumiri, înmânat de Vasile Ţanţu în numele românilor basarabeni, publică în România Nouă, în calitatea sa de preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, un apel emoţionant către neamul moldovenesc din Basarabia, îndemnându-l să se unească cu ţara-mamă. În câteva coloniţe de ziar marele maestru al scrisului românesc reuşeşte să descrie cu multă forţă de evocare toată durerea şi suferinţa poporului român, provocată, la 16 mai 1812, de răpirea Moldovei dintre Prut şi Nistru de către Imperiul Rus: „Acum un veac şi mai bine, împrejurări vrăjmaşe ne-au răzleţit, şi între noi, fraţi buni de acelaşi sânge, s-a ridicat ca un zid de negură. Apăsaţi de groaza şi întunericul ţarist, fără libertate şi fără lumină, aţi trăit Dumnezeu ştie cum. De la sufletul nostru la al vostru n-a putut trece nimic. Noi cei slobozi în pământul nostru românesc, priveam cu jale cum neamul nostru în Basarabia se întunecă şi se stinge, fără ca să-i putem da ajutor [..] Dar a venit ziua slobozeniei. Peste apa cea blăstămată a Prutului s-a durat punte. A sosit ceasul cel mare întru care atâta am nădăjduit să ne întindem mâinile şi să ne îmbrăţişăm. A sunat ceasul înfrăţirii, în care frate cu frate se caută. Am fost laolaltă odată ţara lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, am luptat şi am suferit împreună prin veacuri. A venit, fraţilor, vremea ca neamul moldovenesc să nu mai cunoască hotar pentru dragostea lui pentru limba noastră cea dulce. Cultura, limba şi şcoala de-acum trebuie să ne unească pe veci, şi nedespărţiţi vom rămâne până la sfârşitul sfârşitului”. Mihail Sadoveanu îşi încheie apelul său cu nemuritoarele versuri: „Români din patru unghiuri, acum ori niciodată, / Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă în simţiri!”30. Dintr-o scrisoare a lui Mihail Sadoveanu către Onisifor Ghibu, din 31 ianu­ arie 1918, aflăm că înainte de a pleca din Chişinău după primul turneu teatral, Mihail Sadoveanu a convenit cu Vasile Ţanţu „organizarea reprezentaţiilor regu­ late de teatru la Chişinău şi în Basarabia”. Întors la Iaşi el pregăteşte un nou turneu în Basarabia cu spectacolele Apus de soare şi Răzvan şi Vidra. Totodată pregăteşte partiturile cu note pentru corurile din eventualele spectacolele Cinel-­ Cinel şi Baba Hârca, pe care intenţiona să le aducă la Chişinău „ca să le înveţe corul de acolo, iar noi să venim numai cu actorii”31.. La 10 februarie 1918, într-o atmosferă festivă, a avut loc ceremonia de ina­ ugurare a Teatrului Societăţii de iluminare culturală Făclia, teatru care apoi se va numi laconic Teatrul Făclia. În ziua inaugurării, sala a fost frumos decorată, au fost invitate două orchestre. Din anunţul plasat de conducerea Societăţii în ziare aflăm că după partea solemnă urma să fie demonstrat „renumitul film” Bătălia de la Mărăşeşti şi pelicula ce prezenta Solemnităţile naţionale din 24 ianuarie în Chişinău. În pauze urma să evolueze „vestitul artist al teatrelor naţionale din

29 România Nouă, nr. 10, 30 ianuarie 1918. 30 România Nouă, nr. 11, 1 februarie 1918; Apud Ghibu Onisifor, Pe baricadele vieţii.., p. 523- 524. 31 Ghibu Onisifor, Oameni între oameni. Amintiri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1990, p. 162. Eugenia Danu

ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 17

România, Tănase”32, fiind vorba despre actorul de scenă şi de vodevil, celebrul cupletist, figură cheie în teatru de revistă românesc Constantin Tănase. Invitată repetat de către Societatea culturală Făclia, trupa dramatică a Teatrului Naţional din Iaşi revine la Chişinău la mijlocul lunii februarie 1918. Spectacolele au fost prezentate în sala Teatrului Făclia, de curând deschis. Pe 13 februarie 1918, artiştii Naţionalului din Iaşi au evoluat în spectacolul Răzvan şi Vidra, după piesa lui B. P. Hasdeu33. A doua zi, pe aceeaşi scenă, a fost prezen­ tată drama în patru acte Apus de soare, după piesa scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea, având în distribuţie nume sonore ale scenei româneşti. Rolul lui Ştefan cel Mare a fost interpretat de Constantin Notarra34, una dintre perso­ nalităţile cele mai de seamă ale teatrului românesc. Presa a reflectat pe larg acest turneu al trupei de la Iaşi. Publicistul de la România Nouă a cali­ ficat drept „zile istorice” acele seri de iarnă, când pe scena Teatrului Făclia din Chişinău era prezentată unui public numeros drama istorică Apus de soare sau filmul documentar despre eroicele bătălii ale Armatei Române din vara anului 191734.

Societatea Făclia şi deschiderea Universităţii Populare din Chişinău Unele acţiuni în vederea deschiderii la Chişinău a universităţii populare moldoveneşti sunt observate încă din luna noiembrie 1917. De remarcat că aici activa o universitate populară rusească. Necesitatea iluminării culturale a mase­ lor moldoveneşti prin popularizarea cunoştinţelor din diverse domenii ale şti­ inţei şi culturii, îndeosebi din cel al istoriei şi culturii naţionale, se făcea resim­ ţită tot mai acut. Discuţii în acest sens s-au purtat, după câte se pare, în cadrul Biroului de organizare a Sfatului Ţării. Preşedintele Biroului Vasile Ţanţu acu­ mulase o anumită experienţă în domeniul organizării acţiunilor de iluminare culturală printre ostaşii moldoveni, în perioada martie-octombrie 1917, când s-a aflat în fruntea Comitetului Executiv al Sovietului soldaţilor şi ofiţerilor moldo­ veni basarabeni de pe Frontul Român. La 18 noiembrie 1917, ziarul Свободная Бессарабия (Basarabia Liberă) anunţa că, „Biroul de organizare a Sfatului Ţării va deschide în apropiat Universitatea populară moldovenească”35. Însă dinamica evenimentelor politice din perioada care a urmat a captat toate ener­ giile intelectuale, amânând deschiderea instituţiei, dar ideea nu a fost abando­ nată. De această dată se implică Societatea culturală Făclia, condusă, ca şi Biroul de organizare a Sfatului Ţării (27 octombrie-21 noiembrie 1917), de acelaşi mili­ tant naţional Vasile Ţanţu. Sub auspiciile acestei Societăţi se desfăşoară munca pregătitoare în vederea deschiderii Universităţii Populare. În şedinţa din 10 feb­ ruarie 1918 a membrilor Societăţii Făclia a fost adoptată hotărârea despre inau­

32 Sfatul Ţării, nr. 30, 9 februarie 1918. 33 Sfatul Ţării, nr. 33, 13 februarie 1918. 34 România Nouă, nr. 23, 16 februarie 1918. 35 Свободная Бессарабия (Basarabia Liberă), nr. 168, 18 noiembrie 1917. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

18 STUDII

gurarea Universităţii Populare. La 13 februarie 1918, ziarul România Nouă s-a grăbit să titreze cu anticipaţie: „Societatea Făclia a deschis şcoala moldovenească nr.1 şi Universitatea Populară”36. De fapt, universitatea a fost inaugurată câteva zile mai târziu. La 18 februarie 1918, în Sala mare a Casei Eparhiale a avut loc deschiderea festivă a Universităţii Populare din Chişinău, eveniment calificat de opinia publică drept „sărbătoarea culturii româneşti din Basarabia”. Această in­ stituţie, după cum constata România Nouă, îşi propunea să valorifice un dome­ niu ignorat cu premeditate de autorităţile ţariste, dar care are menirea de a de­ veni cel mai prodigios pentru un popor – şi anume cel cultural. Primul orator a fost Pan Halippa. Vorbind „în numele iniţiatorilor Universităţii” a remarcat, între altele: „Am trăit un an întreg de rătăciri, fiindcă valul vremii ne-a aruncat şi pe noi în zbuciumul luptelor politice. În timpul acesta munca cea mai rodnică pentru un popor, cea culturală, întârzia...”37. Iustin Frăţiman, un mare cărturar şi savant al Basarabiei, a vorbit despre importanţa ştiinţei în dezvoltarea culturală a fiecărui popor. Reproducând cu­ vintele unei personalităţi din Roma antică eruditul profesor, membru al Comisiei şcolare de pe lângă Ministerul Învăţământului al Republicii Moldoveneşti, releva următoarele: „Ştiinţa e smulsă din cer, declara Cicero, şi ea singură e în stare să ridice pe om tot la cer. Ea coboară în sufletul omului un strop de Dumnezeire”. În continuare, Iustin Frăţiman dezvăluia adevăruri triste din perioada anarhiei bolşevice, când începuturile modeste pe tărâmul culturalizării românilor basa­ rabeni au fost zădărnicite „prin tulburări” de genul celora, când erau distruse în mod barbar valorile culturale. Pentru ilustraţie aduce următorul exemplu: „Cu căr­ţile de ştiinţă pe care le-a dăruit unei biblioteci s-a făcut trei zile de-a rândul foc!”38. La tribună au urmat alţi 18 oratori, personalităţi cunoscute ale vieţii culturale din Basarabia: Vladimir Herţa, Elena Alistar, Nicolae Po­povschi, Andrei Scobioală şi alţii. Vasile Ţanţu, vorbind în numele societăţii pe care o conducea, a arătat în alocuţiunea sa „partea de muncă ce o are Societatea Făclia pentru înfăptuirea Universităţii Populare”. În continuare, el a evidenţiat importanţa Universităţii prin prisma noilor posibilităţi care le deschidea aceasta în vederea realizării programului cultural al Societăţii Făclia: „Noul aşezământ va fi pentru SocietateaFăclia soarele care-i va deschide orizonturi mai largi, îi va arăta mijloacele de luptă culturală, ca să ajungem în cultură pe fraţii noştri de peste Prut”39. Preşedintele Societăţii Făclia constata: „Ne cuprinde jalea când vedem ce progrese au făcut fraţii de peste Prut, de 50 de ani încoace, ce oameni mari au dat ei culturii omeneşti, în vreme ce noi am bâjbâit în întuneric. Nu trebuie însă să deznădăjduim. Prin munca şi credinţa noastră tare ne vom putea pune în rândul fraţilor noştri, pentru ca printr-o muncă împreunată să dăm şi noi lumii floarea gândirii şi simţirii româneşti. O garanţie a acestei credinţe

36 România Nouă, nr. 20, 13 februarie 1918. 37 Ibidem, nr. 26, 20 februarie 1918. 38 Ibidem. 39 Ibidem. Eugenia Danu

ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 19 avem de-acum în Universitatea populară40. Deschisă la 18 februarie 1918, graţie entuziasmului perseverent al intelectualilor grupaţi în jurul Societăţii Făclia, Universitatea Populară din Chişinău şi-a îndeplinit cu multă abnegaţie rolul său de instituţie culturală, promovând valorile spirituale româneşti în rândurile populaţiei basarabene pe parcursul a 22 de ani de activitate.

Organizarea cursurilor de studiere a limbii române După bătălia victorioasă din 1917 pentru trecerea şcolilor din Basarabia la învăţământul în limba maternă, începuse tranziţia de la limba rusă la limba română şi în alte instituţii, cât şi în spaţiul public. În acelaşi timp, se simţea o lipsă acută a personalului cunoscător de limbă română. În consecinţă, intere­ sul pentru cunoaşterea limbii române creşte permanent, inclusiv printre acei moldoveni­ care din cauza politicii de rusificare din trecut nu posedau suficient de bine limba maternă literară şi alfabetul latin. Din dorinţa de a contribui la soluţionarea acestei probleme – cunoaşterea limbii române de cât mai mulţi doritori – Societatea Făclia organizează cursuri pentru adulţi şi pentru copii, numite în limbajul timpului „şcoli”. În februarie 1918, se organizează o „şcoală pregătitoare”41pentru copii. La 13 februarie 1918, se anunţa deschiderea „primei şcoli moldoveneşti a Societăţii de iluminare culturală Făclia, „pentru cine doreşte să înveţe a scrie şi a citi moldoveneşte”. Lecţiile erau gratuite pentru membrii Societăţii, ceilalţi urmau să achite trei ruble pe lună42. La 4 martie, se anunţa deschiderea a trei serii de cursuri („şcoli”), pentru doritorii de a învăţa cititul şi scrisul „în moldoveneşte”. „Şcoala” a doua, alcătuită din grupele a 3-a şi a 4-a, era completată cu persoane care nu cunoşteau deloc limba română. Lecţiile se desfăşurau seara la sediul Societății Făclia şi în localul Liceului nr. 2 de băieţi (de pe strada Alexandrovskaia). Pentru a preda la aceste cursuri Societatea a angajat profesori cunoscători de limba română şi rusă43.

Demonstraţii de filme la TeatrulFăclia În sala de spectacole a Societăţii Făclia, devenită din 10 februarie 1918 Teatrul Făclia, erau demonstrate sistematic filme ce se bucurau în acea vreme de popularitate în ţările occidentale. Erau creaţii cinematografice ce aveau în rolurile principale interpreţi faimoşi la acea vreme: Salvattore di Giaccomo (La închisoarea din Neapole), Francesca Bertini (Visul dragostei, Doamna cu came­ lii, Diana), Lidia Borelli (Tainele dragostei) şi altele. Erau demonstrate filme cu popularul actor comic Max Linder (Max Linder merge la război şi altele)44. Spre

40 Ibidem. 41 Ibidem, nr. 28, 7 februarie 1918. 42 România Nouă, nr. 20, 13 februarie 1918; Ziarul Sfatul Ţării, nr. 33, 13 februarie1918. 43 Sfatul Ţării, nr. 57, 4 martie 1918. 44 Ibidem, nr. 28, 7 februarie 1918; nr. 30, 9 februarie 1918; nr. 51, 7 martie 1918; nr. 83, 14 aprilie 1918. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

20 STUDII

sfârşitul primăverii anului 1918, la Teatrul Făclia a fost demonstrată pelicula Viaţa şi patimile lui Iisus Hristos, una dintre primele creaţii cinematografice la acest subiect. În afişul publicitar se menționa că acest film „în şapte părţi mari, cu o lungime de peste 6000 m. a fost achiziţionat peste hotare” şi că „în Rusia filmul a fost interzis”45. Filmele erau titrate în limba română şi în limba rusă. De reţinut că lucrurile se petreceau în era filmului mut, de aceea detaliul în cauză nu era de importanţă minoră pentru spectatori. Odată cu filmele artistice publicului i se propuneau şi pelicule documentare care, astăzi, sunt veritabile re­ licve istorice. Printre acestea se numărau documentarul Renaşterea, cu imagini de pe Frontul francez în Primul Război Mondial, filmul10 Mai46, dedicat Zilei naţionale a României şi care făcea trimitere la 10 mai 1866, când prinţul Carol a depus jurământul în faţa Adunării reprezentative a Principatelor Române Unite şi la 10 mai 1877, când Parlamentul român a proclamat independenţa de stat a României. Un eveniment cultural deosebit are loc la Teatrul Făclia pe 18 februarie 1918. Împreună cu filmul artisticMax Linder merge la război a fost programată şi vizionarea unor documentare româneşti de o valoare inestimabilă. Primul se întitula Marea bătălie de la Mărăşeşti, film despre evenimentele militare din vara anului 1917 „în şase părţi mari lucrat de Serviciul cinematografic al Armatei Române”. Cel de-al doilea film –Neatârnarea Republicii Moldoveneşti – conţinea imagini de la festivităţile din 24 ianuarie 1918, de la Chişinău. În programul acelei seri a fost intercalată şi reprezentaţia „renumitului cupletist român [Constantin] Tănase”47. Artişti şi muzicanţi români aflaţi în turnee la Chişinău au evoluat şi cu alte ocazii. În unele seri, după demonstrarea filmelor, pe scena teatrului evolua cu piesele sale „orchestra lui Heraru”48 sau „cunoscutul transformator [iluzionist] român” G. Jora49. În februarie 1918, după demonstrarea peliculelor artistice, scena Teatrului Făclia era ocupată de „orchestra de concert cu artiştii fraţii Stroici”50. O serată memorabilă a avut loc la Teatrul Făclia, la 14 martie 1918. După un film artistic cu Lidia Borelli în rolul principal, a fost demonstrat un scurt documentar despre zborul cu avionul al preşedintelui Republicii Moldoveneşti Ion Inculeţ şi al prim-ministrului Daniel Ciugureanu în timpul vizitării Corpului de aviaţie din Iaşi. Apoi a evoluat Corul Corpului Român de aviaţie din Iaşi, compus din 40 de voci51. Să ne amintim că erau anii începutului aviaţiei şi orice eveniment legat de zboruri era unul deosebit şi trezea curiozitatea şi interesul sporit al publicului.

45 Ibidem, nr. 113, 26 mai 1918. 46 Ibidem, nr. 30, 9 februarie 1918; nr. 39, 20 februarie 1918. 47 Cuvânt Moldovenesc, nr. 27, 15 februarie 1918; Ziarul Sfatul Ţării, nr. 31, 10 februarie1918. 48 Sfatul Ţării,nr.28, 7 februarie 1918. 49 Ibidem, nr. 98, 5mai 1918. 50 Ibidem, nr. 35, 15 februarie 1918; nr. 39, 20 februarie1918. 51 Ibidem, nr. 57, 14 martie 1918. Eugenia Danu

ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 21

Societatea Făclia în sprijinul artiştilor amatori Societatea Făclia a încurajat şi promovat activitatea artiştilor amatori în domeniul muzicii, teatrului etc. În februarie 1918, conducerea Societăţii anunţa prin intermediul presei că organizează un cor sub conducerea protoiereului Mihail Berezovschi, regentul corului arhiepiscopal. Cântăreţii amatori, inclusiv elevii trecuţi de 10 ani, erau invitaţi să participe la concursul de înscriere. De la candidaţi se cerea „voce, auz muzical pentru cor şi cunoaşterea notelor”. Cele mai bune voci urmau a fi remunerate52. În scurt timp, corul a fost completat, luând denumirea de Capela Moldovenească a Societăţii Făclia. Concertele Capelei se bucurau de un succes permanent în faţa publicului „datorită conducerii reuşite din partea experimentatului regent părintele Berezovschi”. Din presa timpului aflăm programul unuia dintre aceste concerte prezentate deCapelă în Sala Casei Eparhiale la începutul lunii martie 191853. Programul era alcătuit din muzică religioasă. În cele două părţi ale concertului au fost interpretate 12 compoziţii, semnate de conducătorul corului Mihail Berezovschi (Împărate ceresc, De tine se bucură, Gata este inima mea, Mulţi ani ş.a.), cât şi piese compuse de A. C. Castalescu (Cu sfinţii odihneşti, Tu însuţi eşti fără de moarte),Gavriil Muzicescu, Eduard Wachman. E de remarcat interpretarea unor piese celebre, cum era Cine va sui la Muntele Domnului de Gavriil Muzicescu şi Tatăl nostru de Eduard Wachman. Succesul concertului s-a datorat şi participării remarcabilei vocaliste Anastasia Dicescu, care a interpretat solo compoziţiile semnate de Mihail Berezovschi: Cămara ta şi Pe tine te lăudăm. În partea a doua a concertului, corul a interpretat piesa Heruvimul a tânărului compozitor V. I. Popovici, elevul preotului Mihail Berezovschi. Reporterul ziarului Sfatul Ţării observa debutul reuşit al „tânărului compozitor moldovean V. I. Popovici, care se afla la prima sa experienţă de armonizare a unei melodii moldoveneşti” şi recomanda Societăţii Făclia să facă un bine şi să-l susţină pe înzestratul tânăr ca să-şi definitiveze studiile muzicale la una din şcolile muzicale superioare. Societatea Făclia devenise o gazdă primitoare şi pentru tinerii artişti ama­ tori de artă dramatică - eleve şi elevi ai liceelor din Chişinău. Cu concursul acestora se organizau diverse manifestări şi serate. O astfel de serbare a avut loc în seara de duminică, 18 martie 1918, în Sala Teatrului Făclia. Organizată de Uniunea elevilor moldoveni, această manifestare culturală naţională era apreciată de cronicarul de la ziarul Cuvânt Moldovenesc drept „o probă vie despre duhul românesc care a străbătut tinerimea moldovenească din republică”54. Serbarea s-a deschis cu prezentarea comediei lui Vasile Alecsandri Piatra din casă, rolurile fiind interpretate de către elevi şi eleve de la liceele din Chişinău, care „au jucat foarte

52 Ibidem, nr. 39, 20 februarie 1918. 53 Ibidem, nr. 75, 5 aprilie 1918; România Nouă, nr. 37, 4 martie 1918. În izvoare există unele di­ vergenţe cu privire la data concertului. Ziarul România Nouă indică data de 2 martie, iar ziarul Sfatul Ţării – 3 martie 1918. 54 Cuvânt Moldovenesc, nr. 27 (342), 22 martie 1918. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

22 STUDII

bine”. „Mai ales, - scria ziarul Cuvânt Moldovenesc, - a ieşit la iveală eleva Cecati, care pe lângă jocul teatral foarte bun, a avut şi zicere românească foarte curată”55. A evoluat apoi corul Uniunii elevilor moldoveni condus de profesorul de muzică din Braşov aflat în refugiu la Chişinău I. Oancea. Au fost interpretate mai multe cântece româneşti, „între care şi Deşteaptă-te, române!, pe care lumea l-a ascultat de două ori, stând în picioare”. Elevii şi elevele au declamat „poezii frumoase din poeţii români”. Publicul destul de numeros a fost impresionat şi de „frumoasele haine naţionale, care le prindeau minunat” pe tinerele artiste amatoare. La serată au fost prezenţi primii demnitari ai statutului - preşedintele Parlamentului şi al Republicii Ion Inculeţ şi prim-ministrul Dr. Daniel Ciugureanu56. Participanţii la serată au avut parte de o premieră cu valoare de simbol: ei au văzut pentru prima oară noua formă ostăşească a ofiţerilor din armata moldovenească, „după cum a rânduit-o Ministrul de Război al Republicii”. „Haina foarte plăcută vederii era de culoare albastră (vânătă) şi cu croială ca cea a ofiţerilor români. Semnele gradului le avea pe umeri ca şi la ofiţerii români. Deosebirea se vedea pe chipiu. În faţă, în locul literelor cu numele regelui şi cu coroana peste ele, străluceau literele R.M. Tânărul ofiţer ce purta noua haină, maior în Statul Major al armatei moldoveneşti, era privit cu o vădită bucurie de toată lumea, căci vedeau în el începutul naţionalizării armatei moldoveneşti”57. La 16 mai 1918, din iniţiativa unui grup de intelectuali, la Chişinău, s-a în­ fiinţat societatea iubitorilor de muzică naţională, literatură şi teatru Basarabia, al cărei scop era popularizarea acestor genuri de artă prin înfiinţarea teatrelor po­ pulare la Chişinău şi în alte oraşe şi localităţi mai mari din provincie. Tot atunci se anunţa deschiderea unei şcoli de artă teatrală pe lângă Teatrul Făclia58. Această mişcare culturală vertiginoasă, care lua avânt cu fiece zi, a fost comparată de către publicistul George Tofan cu o ploaie curată peste un sol cuprins de secetă. „Pe pământul uscat al Basarabiei,- constata ziaristul de la România Nouă,- cade de o bucată de vreme o binefăcătoare ploaie, o ploaie de acelea care au darul divin de a preface o pustietate tristă într-o grădină fermecătoare: e ploaia culturii naţion­ ale, pe urma căreia tot ce a fost uscat şi veşted reînvie şi începe o viaţă nouă”. Avea loc, concluziona George Tofan, o învierea conştiinţei naţionale româneşti al unui neam „al cărui suflet un veac întreg a trăit în întuneric şi frig”59.

Alte activităţi. Alte nume de personalităţi Societatea Făclia n-a fost străină nici de campania culturală desfăşurată în martie 1918 în localităţile rurale din Basarabia, când un mare grup de intelec­ tuali - învăţători şi profesori, în primul rând din dreapta Prutului, - au vizitat numeroase sate din ţinut şi pe parcursul a zece zile au ţinut în faţa populaţiei

55 Ibidem. 56 Ibidem. 57 Ibidem. 58 Sfatul Ţării, nr. 109, 20 mai 1918. 59 România Nouă, nr. 60, 31 martie 1918; Apud Ghibu Onisifor, Oameni între oameni ..., p. 370. Eugenia Danu

ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 23 prelegeri pe diverse teme de istorie şi cultură românească, venind astfel în aju­ torul autorităţilor din Basarabia în efortul acestora de a ridica nivelul de cul­ turalizare a maselor largi. Căutând să exprime recunoştinţă pentru aceste ges­ turi frăţeşti, preşedintele Societăţii culturale Făclia Vasile Ţanţu menţiona într-o scrisoare adresată lui Simion Mehedinţi, Ministrul Cultelor şi Învăţământului Public din România: „În aceste clipe de refacere şi renaştere naţională, când plaiurile strămoşeşti stau în mijlocul unei lumi duşmănoase ca un ostrov spălat de valuri sălbatice, bunăvoinţa şi îndrumările d-voastră ne face pe noi, vlăstara expusă înstrăinării, mai tari în durerea luptei pe ogorul naţiunii”. În continuare, se menţiona că idealul unirii într-o Românie nouă şi mare, „de care suntem călăuziţi în acţiunea întreprinsă, ne face să fim prea mândri de a ne mai teme şi mai conştienţi de cauzei, pentru care nici o jertfă nu e prea mare şi aceasta cu atât mai mult, cu cât fraţii noştri din Regat nu obosesc a ne da dovezi de dragoste şi bunăvoinţă”60. De Societatea Făclia rămân asociate, alături de numele lui Mihail Sado­ veanu, şi numele altor personalităţi marcante ale României ca George Enescu, (originar din Basarabia). Este cunoscut faptul că pe 24 martie 1918 la Chişinău soseşte, la invitaţia Sfatului Ţării, Constantin Stere pentru a contribui la pregătirea şi proclamarea Unirii sau, după cum declara el însuşi la şedinţa din 27 martie 1918 a Parlamentului Republicii Moldoveneşti, pentru a se „înjuga la lupta pentru drepturile şi Basarabiei al cărei fiu sunt”. Dimitrie Bogos, martor ocular al evenimentelor din acele zile de pomină, rela­ tează în lucrarea sa memorialistică: „Mărturisesc că sosirea d-lui Stere se aştepta ca a unui semizeu, făcător de minuni. Şi într-adevăr, d-lui s-a arătat la culmea chemării”61. Vechiul luptător contra ţarismului a avut parte de o întâmpinare triumfală din partea compatrioţilor săi. „Lui Stere i s-a făcut la Chişinău o prim­ ire de rege, cu muzică, defilare de trupă şi gardă de onoare”62, - consemna în memoriile sale Nicolae Iorga. În seara zilei de 24 martie 1918, în localul Soci­ etăţii Făclia a avut loc o recepţie în onoarea “marelui musafir”, la care au partici­ pat deputaţi ai Sfatului Ţării şi alte personalităţi ale vieţii publice. Au vorbit mai mulţi fruntaşi politici, abordând chestiunea care-i frământa pe toţi şi pe care istoria o înaintase la ordinea zilei: Unirea Basarabiei cu România. Impresia cea mai puternică a produs-o cuvântarea emoţionantă rostită de Constantin Stere care a invocat cele mai elocvente argumente pentru a convinge deputaţii indecişi din fracţiunile minoritarilor şi cea ţărănească de necesitatea Unirii. Împărtăşind impresia generală produsă de talentul oratoric al „marelui profesor”, Dimitrie Bogos nota în memoriile sale: „A fost un praznic, a fost un delir când vorbea d-l

60 Apud Palade Gheorghe, Integrarea Basarabiei în viaţa spirituală românească (1918-1940), în Palade Gheorghe, Studii, Editura Cartdidact, Chişinău, 2010, p. 27. 61 Bogos Dimitrie, La răspântie. Moldova de la Nistru1917-1918, Editura Ştiinţa, Chişinău, 1998, p. 168. 62 Iorga Nicolae, Memorii. Însemnări zilnice (maiu 1917- mart 1920). Războiul naţional. Lupta pen- tru o nouă viaţă politică, vol.I, Editura “Naţionala” S. Ciornei, Bucureşti, [1931], p. 334. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

24 STUDII

Stere. L-am văzut atunci de prima oară în viaţă. Cu o voce fermă, hotărâtoare, cu o logică de fier explica d-l Stere lui Ţiganco63 necesitatea actului Unirii. Cred că d-l Stere niciodată în viaţa lui n-a fost aşa de tare, aşa de convingător ca în seara de 24 martie [1918]. Clipe înălţătoare, clipe măreţe, care nu se vor uita niciodată în viaţă”64. Acţiunile politice în vederea pregătirii evenimentului Unirii din 27 martie 1918 au fost susţinute şi de manifestări culturale de anvergură pe potriva momentului istoric. În capitala Basarabiei soseşte în primul său turneu artistic în această parte a spaţiului românesc marele violonist, compozitor şi dirijor român George Enescu, care susţine în Sala Mare a Adunării Nobilimii din Chişinău trei concerte. La 24 martie 1918, George Enescu a dirijat concertul Orchestrei simfonice din Iaşi, avându-l ca solist la pian pe Nicu Caravia. Al doilea concert de muzică simfonică, sub bagheta lui George Enescu, a avut loc duminică, 25 martie 1918, solişti fiind Flor Breviman şi Socrate Barozzi. Publicul a rămas copleşit de prestaţia orchestrei şi de măiestria dirijorului. Al treilea concert, susţinut de George Enescu, a doua zi după înfăptuirea măreţului act al Unirii Basarabiei cu România, la 28 martie 1918, a fost dat în beneficiul SocietăţiiFăclia. A fost şi singurul concert solo al maestrului în cadrul acestui turneu, interpretând la violină cu acompaniamentul Orchestrei simfonice din Iaşi, sub conducerea diri­ jorului Jean Bobescu. Cronicarul de la ziarul România Nouă relata entuziasmat că „arta divină” prin care George Enescu a interpretat pe compozitorii mari ai mu­zi­cii universale a fost atât de strălucită încât publicul „a rămas cu desăvârşire vrăjit”. La sfârşitul concertului sala cuprinsă de „o însufleţire fără margini” a izbucnit în aplauze şi ovaţii îndelungate, l-a rechemat la rampă mereu şi a făcut să cadă pe scenă, la picioarele maestrului „cuceritor de suflete”, o ploaie de flori65. Faptul că marele muzician a oferit concertul său solo (fiind şi punctul culminant al turneului) în favoarea unei societăţi culturale este o mărturie elocventă a faptului că activitatea ostenitorilor de pe ogorul spiritualităţii româneşti din Basarabia îi era cunoscută şi prin gestul său generos susţinea şi încuraja pe entu­ ziaştii de la Făclia în munca lor nobilă. Activând prin numeroşii săi colaboratori şi susţinători, Societatea Făclia s-a încadrat în mod firesc în programul de culturalizare şi educare a cetăţenilor, pro­movat la nivel de stat, înscriind o pagină memorabilă în istoria vieţii cultur­ ale din Basarabia în perioada pregătirii Unirii. Despre contribuţia care o aducea Societatea Făclia la luminarea românilor basarabeni vorbea Pan Halippa, vice­ preşedintele Sfatului Ţării, în interviul acordat redactorului ziarului Mişcarea

63 Este vorba de Vladimir V. Ţiganco, liderul fracţiunii ţărăneşti din Sfatul Ţării. Membru al partidului socialist-revoluţionar din Rusia. Era considerat ucrainean, deşi în chestionarul de membru al Sfatului Ţării indica că este de naţionalitate„neidentificată”. Ulterior, a devenit un adversar neîmpăcat al Unirii Basarabiei cu România. Vezi: ANRM, Fond 727, inv. 2, d. 37, f. 118; Colesnic Iurie, Sfatul Ţării. Enciclopedie, Editura Museum, Chişinău, 1998, p. 295. 64 Bogos Dimitrie, op.cit. p. 168. 65 România Nouă, nr. 59, 30 martie 1918. Eugenia Danu

ASPECTE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ILUMINARE CULTURALĂ FĂCLIA 25 din Iaşi, M. Chilianu, la 22 martie 1918. „Luminarea poporului,- menționa Pan Halippa,- este o altă chestiune mare a conducătorilor noştri, pentru că odată trezit la conştiinţa naţională şi luminat de puterea şi dreptatea drepturilor sale, nici o forţă nu mai este de temut. Pentru aceea, instrucţia noastră la sate şi oraşe este urmărită cu cea mai mare atenţiune atât de autorităţile respective, cât şi de asociaţii alcătuite ad-hoc. În această din urmă categorie intră şi societatea cul­turală Făclia, care merită lauda tuturor oamenilor de bine”66 (sublinierea ne aparține - E.D.). Activitatea culturală multilaterală desfăşurată de Societatea Făclia - reali­ zată prin organizarea cursurilor pentru studierea limbii române, a spectacolelor de film şi celor teatrale, susţinerea şi promovarea artiştilor amatori, organizarea serbărilor naţionale româneşti ş.a. - a contribuit la consolidarea conştiinţei de sine a populaţiei majoritare din ţinut, la refacerea unităţii spirituale româneşti, impulsionând astfel cursul Basarabiei spre Unirea cu Patria mamă - România.

Summary

In the article are reflected some aspects of the activity of the Society of Cultural Enlightenment – Făclia, led by the renowned national militant Basil Ţanţu. The Society carried out its activity during a crucial period for the historical fate of the Romanian historical province between Prut and Dniester rivers/between January and March 1918. It tells about the historical context of the establishment of the Society, its founders and structure, its multiple involvement in the rebirth of the Romanian spirituality through the organization of the studying of , pro­ pagation of literature, theater, national music, through the support of amateur artists etc. Făclia Society contributed substantially to the strengthening of the national consciousness of Bessarabian Romanians, to the preparation and the unification of with .

66 Constantin Ion, Negrei Ion, Pantelimon Halippa, tribun al Basarabiei, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2009, p. 132.