Black Pantone 266 U TRIBUNA 59 REVISTÃ DE CULTURÃ • serie nouã • anul IV • 16-28 FEBRUARIE 2005 • 15.000 lei
Un filosof român pentru Premiul Herder: ANDREI MARGA
ECHINOX ºI ECHINOXIºTI CORIN BRAGA AUREL CODOBAN SANDA CORDOº ªTEFAN MANASIA OVIDIU PECICAN PETRU POANTÃ HOREA POENAR
Ilustraþia numãrului: Ovidiu Avram
1 Black Pantone 266 U Black Pantone 253 U
TRIBUNA opinii Director fondator: Ioan Slavici (1884) Mai "catolici" decât Papa
PUBLICAÞIE BILUNARà CARE APARE SUB EGIDA Cãlin Stegerean CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ, el mai amplu fenomen artistic din toate Deºi pînã în 1989 statul a susþinut creaþia CU SPRIJINUL timpurile, Renaºterea italianã, ale cãrei plasticã prin achiziþii periodice, în ultimii 15 ani MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR C roade au hrãnit întreaga lume civilizatã, a operele de artã plasticã sînt produse exclusiv prin fost posibil numai datoritã poziþiei Bisericii resursele personale ale artiºtilor. Ce înseamnã Consiliul consultativ al Redacþiei Tribuna: Romano-Catolice care, întîi, a permis depãºirea aceste costuri pentru un artist? De exemplu Diana Adamek conceptualã a canoanelor medievale ºi, apoi, s-a preþul unei pînze medii pleacã de la o jumãtate Mihai Bãrbulescu asigurat finanþarea grandioaselor proiecte artistice de milion de lei iar un metru liniar de ramã are Aurel Codoban coniderate de generaþiile care s-au succedat pînã acelaºi preþ. Cu toate acestea, Galeria UAP a ofe- Ion Cristofor azi, capodoperele nedepãºite ale umanitãþii. rit continuu evenimente expoziþionale în folosul Cãlin Felezeu Geniul unor Leonardo da Vinci, Michelangelo, spiritual al întregii comunitãþi, accesul în galerie, Monica Gheþ Rafael, Tizian ºi a atîtor alþi mari artiºti s-ar fi dupã cum se ºtie, fiind gratuit. Posibilitãþile, pre- Ion Mureºan risipit dacã Biserica Romano-Catolicã nu ar fi înþe- care, ca lucrãrile artiºtilor sã se vîndã s-au redus Mircea Muthu les importanþa eliberãrii spiritului, ca etapã drastic începînd din anul 1999, cînd UAP i-au fost Petru Poantã esenþialã în captarea mesajului cristic ºi impor- luate alte douã galerii de artã, cea din strada Ioan-Aurel Pop tanþa configurãrii în plan vizual a acestuia. Mai Napoca ºi cea din strada Doja. În aceste condiþii Ion Pop mult, Biserica Romano-Catolicã a înþeles cã este evident cã UAP nu poate sã plãteascã imensa Pavel Puºcas grandoarea acestei configurãri se va rãsfrînge ºi sumã pretinsã de Parohia Romano-Catolicã pentru Ioan Sbârciu asupra sa, intuind sau aplicînd avant-la-lettre unul chiria galeriei din strada Maniu iar prin evacuarea Radu Þuculescu din principiile de bazã ale advertising-ului. În par- care este pe rol va dispare atît unica sursã de ve- Alexandru Vlad ticular, în afara proiectelor publice, capii bisericii nituri rãmasã cît ºi unul din izvoarele de culturã au devenit generoºi mecena pentru generaþii de ale Clujului ºi, prin importanþa sa, ale României. Redacþia: artiºti. În prezent, o secþiune a Muzeului Soluþia ar fi o chirie simbolicã, aºa cum se prac- I. Maxim Danciu Vaticanului, mereu "agiornatã", este dedicatã artei ticã atunci cînd e vorba de instituþii culturale de (redactor-ºef) contemporane iar comenzile pentru proiectele prestigiu în Occidentul pe care-l luãm mereu de publice continuã în întreaga lume catolicã. model. În schimb, Parohia Romano-Catolicã de Ovidiu Petca În raport cu aceastã tradiþie, izvorîtã din cele Cluj se va putea prezenta ca garant ºi protector al (secretar tehnic de redacþie) mai profunde sensuri ale învãþãturii creºtine, po- artelor ºi culturii, în tradiþia ilustrã a Bisericii ziþia Parohiei Romano-Catolice de Cluj, pe care romane. Ioan-Pavel Azap presa localã ne-o prezintã în ipostaza de recla- Una din cuceririle importante de dupã 1989 a Claudiu Groza mant într-un proces prin care solicitã evacuarea fost dreptul la proprietate ºi garantarea sa prin ªtefan Manasia din spaþiu a Galeriei de Artã a Filialei Cluj a UAP, constituþie. Sîntem liberi cã dispunem de propri- Oana Pughineanu ne mîhneºte ºi ne consterneazã. Aflãm, tot din etãþile noastre. Dar proprietatea nu poate deveni Nicolae Sucalã-Cuc presa scrisã, cã chiria solicitatã ar depãºi cu zeci argumentul opac cînd în joc este identitatea Aurica Tothãzan de milioane veniturile lunare ale UAP Cluj. naþionalã afirmatã prin culturã, cînd una din Pentru cei ce nu ºtiu, UAP (Uniunea Artiºtilor verigile cele mai importante ale armonizãrii Tehnoredactare: Plastici) este o organizaþie profesionalã non-profit comunitãþii noastre (mereu ameninþatã cu Liviu Pop a pictorilor, sculptorilor, graficienilor, ceramiºtilor învrãjbirea în ultimii ani) realizatã de artiºtii ºi a practicanþilor altor genuri ale artelor plastice români ºi maghiari prin glasul unic al artei, stã sã Redacþia ºi administraþia: din România, avînd statutul de organizaþie de se rupã. 400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 utilitate publicã acordat de guvern. Aceastã Parohia Romano-Catolicã trebuie sã vadã din- recunoaºtere dã mãsura importanþei pe care UAP colo de "arginþi", sã lase Galeria UAP în locul Tel. (0264) 59.14.98 a avut-o ºi o are în cultura din România. sacralizat de arta atîtor generaþii iar Domnul nos- Fax (0264) 59.14.97 Intratã în conºtiinþa generaþiilor de artiºti ºi a tru Iisus Cristos, care le vede ºi le ºtie pe toate, E-mail: [email protected] publicului clujean dar ºi din þarã sau strãinãtate, va rîndui ca trebuinþelor Bisericii Sale sã le vinã Pagina web: www.revistatribuna.ro ca spaþiu asociat cu mari evenimente artistice, gale- rezolvarea prin marea grijã a Sa (Matei 6, 25, 26). ria UAP funcþioneazã la adresa din strada Iuliu n ISSN 1223-8546 Maniu, fostã 6 Martie, din anul 1963. În ºirul anilor, pe simezele galeriei din inima oraºului nos- tru au expus alãturi, artiºti români ºi maghiari, de credinþã ortodoxã, catolicã sau protestantã, demon- bour strînd cã arta poate armoniza deosebirile de limbã ºi credinþã. Operele unor artiºti ca Abodi Nagy Bela, Petre Abrudan, Andrásy Zoltan, Gheorghe Apostu, Balázs Peter, Mihai Barbu, Aurel Ciupe, Cséh Gustav, Teodor Harºia, Feszt Ladislau, Virgil Fulicea, Fülöp Antal, Romulus Ladea, Anton Lazãr, Egon Lövith, Ana Lupaº, Miklossy Gabor, Alexandru Mohi, Paul Sima, Mircea Spãtaru, Mircea Vremir au fost expuse publicului aici pen- tru întîia oarã ºi destinul lor de artiºti a datorat mult acestei galerii. Impregnaþi trebuie sã fie pereþii acestei galerii de glasurile lui Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Dan Hãulicã sau Beke Laszlo, care, în aceastã galerie, au întors pagini vii dintr-o istorie a artei pe care noi am trãit-o ºi care va da seamã pentru viitorime. Aceastã galerie este ºi interfaþa publicã cu cultura altor þãri ai cãror artiºti am avut privilegiul sã-i vedem expunînd aici. Ovidiu Avram Masca de aur
2 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
2 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
editorial
ºtiinþa mea este singura reglare de conturi (între student ºi profesor) din cultura românã care se Echinox ºi echi-noxe face într-un dicþionar. Este Dicþionarul Echinox un eºec? Greu de Oana Pughineanu spus. Dacã îl privesc din perspectiva unei munci -ar putea spune cã dicþionarul Echinox e un acestui "concept" pentru descrierea unui dicþionar colective înclin sã cred cã da. Dacã îl privesc luând subiect fierbinte: se vorbeºte chiar de o rup- care nu renunþã la "valoare" ºi, pânã la urmã, nici fiecare autor în parte pot descoperi multe nume S turã între "tineri" ºi "bãtrânii" echinoxiºti care la "ierarhie"... aceeaºi "ierarhie". care se remarcã prin analize pertinente reuºind sã nu ar percepe cum se cuvine reinterpretarea la Exemple de "deconstrucþii" ratate gãsim la pãstreze un ton critic obiectiv pe tot parcursul arti- care au fost supuºi. Cred cã a folosi termenul de Ilinca Domºa, studentã în anul doi la Filologie colelor: Cosmin Borza, Alex Goldiº, Aura Þeudan, rupturã este o exagerare, deoarece dacã aceasta care pare sã cunoascã în mod aprofundat texte existã cu adevãrat ea e exprimatã în mod tacit ºi filosofice ºi istorice. Desigur, doar pare. La o Elena Voj ºi mulþi alþii. Tocmai acest fapt, de a nu nici pe departe în paginile acestui dicþionar. În privire mai atentã transpare nu atât o "rea voinþã", putea judeca în termeni de valoare decât privind ciuda câtorva texte-ºoc, care sunt unerori ºocante cât o proastã înþelegere a unor concepte nefilolo- individul (ºi asta nu numai când vine vorba de prin vocea neavizatã a autorului, nãzuinþa progra- gice. Unele articole par a fi produsul unei reale Dicþionare, ci ºi de reviste culturale), mã face sã maticã pe care Horea Poenar o anunþã în prefaþa disonanþe cognitive în care nici chiar autoarea nu cred cã epoca lucrãrilor comune a apus. În spatele dicþionarului nu pare sã fi reuºit întocmai. Din pare a fi lãmuritã asupra valorii sau non-valorii fracturilor în idei mijesc fracturile în interese. câte am citit pânã acum, singurul care spulberã celor pe care îi comenteazã. Istoricul Mihai Gãsesc deplorabilã o culturã care nu poate pune în "obsesia ierarhiilor fixe" ºi sã se ocupe de "recon- Bãrbulescu pare sã-i fi stârnit "furia" prin referirile siderarea permanentã a canonului" pare sã fie la "marxism", care pentru autoare nu constituie un discuþie (fãrã scandal ºi isterii) decât scriitorii Horea Poenar însuºi. În afara analizelor sale sistem de gândire, ci o etichetã care în România morþi ºi n-ar putea fi obiectivã decât privind... ce? privind ºcolile echinoxului, ceea ce s-ar dori a fi are încã puteri magice când vine vorba de discre- Scriitorii strãini poate? Se spune cã e nevoie de un suflu nou în receptarea fenomenului ºi grupãrii ditarea cuiva. De asemenea autoarea vede un mult timp (zeci de ani) pentru a afla dacã un scri- Echinox e "sublim, dar lipseºte cu desãvârºire". Din pãcat în faptul cã "istoriile identificate de Mihai itor sau altul rezistã vremurilor. Cu siguranþã cã e aceastã perspectivã, minunata sintagmã de Bãrbulescu" sunt condiþionate de "descoperirile aºa. Dar înseamnã asta ºi cã un scriitor în viaþã s- "dicþionar asumat" pe care Horea Poenar o arheologice" ºi "mãrturiile scrise". Presupunem cã ar putea sã nu audã niciodatã o evaluare sincerã? foloseºte la începutul textului sãu pare un vis fru- istoricul ar trebui sã devinã un fel de "ficþionar" ce mos, asta numai dacã nu cumva o foloseºte la sin- saltã prin evenimente ca poetul printre tropi... cu Nu e asta pânã la urmã menirea criticii, chiar ºi gular. Autorii dicþionarului, majoritatea studenþi, fricã de faptul cã din perspectiva unora ceea ce nu atunci când se înºealã? Privit din aceastã perspec- par sã aibã dificultãþi cu spulberarea canonului. E poate fi analizat ca text literar nu existã. tivã, Dicþionarul Echinox este un semn evident al ciudat cum aceastã "rebeliune" e asezonatã Un alt experiment "postmodern" îl constituie eºecului unei sinceritãþi care, pur ºi simplu, nu se "politic": cu adevãrat "reinterpretaþi" sunt doar cei articolele semnate de Cosmin Perþa ºi Andrei mai poate practica în comun. Admir însã curajul care nu sunt filologi de meserie (cu mici excepþii). Simuþ, care reuºesc cu o totalã obiectivitate (ºi lui Horea Poenar de a mai crede într-un astfel de Cei ce ocupã poziþii importante în cadrul retezându-ºi orice sentiment filial) sã scrie chiar proiect care se pare cã nu mai cadreazã cu vremile Facultãþii de Litere sau în conducerea universitãþii despre taþii lor. În mod ciudat, doar Cosmin Perþa sunt trataþi uneori de-a dreptul encomiastic, arti- îºi aduce aminte data ºi locul naºterii lui Lucian- noastre "postmoderne". Mai cred însã ºi cã felul în colele fiind astfel într-un dezacord (imposibil de Liviu Perþa. Ion Simuþ (ºi mulþi alþii) scapã total care susþine “naivitatea” tinerei generaþii “noncon- trecut cu vederea) cu însãºi prefaþa Dicþionarului. acestor "contingenþe" care ar servi unei istorii liter- formiste”, acum, dupã apariþia pe piaþã a Aproape toate numele pe care Horea Poenar le are, fiind perceput direct printr-o afirmaþie a lui Dicþionarului, nu poate fi decât o necesarã strate- pune în discuþie sunt, în mod ciudat, "recano- Eugen Lovinescu. gie de marketing. desigur, s-ar putea sã mã înºel... nizate" de autorii dicþionarului (sau invers: nume Am salvat pentru sfârºit cireaºa de pe tort: n pe care Horea Poenar le aduce la rampã sunt unicul articol semnat de Cãlin Petrar care reuºeºte "deconstruite"). Spun "în mod ciudat" nu pentru a-i sã fie o premierã absolutã prin tonul sãu. Dupã contesta sau revalorifica pe cei comentaþi, ci pen- tru a atrage atenþia asupra faptului cã mult doritul "dialog între generaþii", pur ºi simplu, nu are loc, în primul rând pentru cã tinerii nu îl propun. Nevoia unei "deconstrucþii necesare" care sã înlã- ture impresia cã "atunci când vine vorba de Echinox, totul se reduce la vestita triadã Pop- Papahagi-Vartic" nu pare sã fie resimþitã decât de - din nou - Horea Poenar. Marian Papahagi, spre exemplu, departe de a fi realmente pus în discuþie ca element cheie în istoria Echinoxului este expedi- at într-un articol de douã pagini ce debuteazã cu un fragment lacrimogen pentru ca mai apoi sã se dezumfle într-o seacã trecere în revistã a operei unui critic pe care aflãm cã îl caracterizeazã "frenetismul fizic ºi mental". Ce sã înþelegem din asta? Devine evident cã una dintre dificultãþile pe care cititorul le poate întâmpina este legatã de descoperirea criteriilor care au stat la baza rea- lizãrii acestui dicþionar. Cred cã existã un real deficit în ceea ce priveºte legãtura dintre spaþiul acordat unui subiect ºi importanþa lui. E o dovadã în plus pentru faptul cã, din pãcate, pentru unii a "reinterpreta" sau a "deconstrui" înseamnã a expe- dia. De altfel, cuvinte precum cele de mai sus par sã fi plonjat în ceea ce Heidegger numeºte "vor- bãrie". "Reinterpretarea" pare sã fie sorã cu ceva de genul "political correctness": un strat de aluzii (niciodatã verificate sau demonstrate) care se exprimã printr-un limbaj codat ºi cliºeizat, folosit într-atât de mult încât nu mai înseamnã nimic. "Deconstrucþia" suferã ºi ea uzuri abuzive ºi se uitã mereu cã pentru a deconstrui un text, o gândire, primul pas constã într-o bunã cunoaºtere a con- strucþiei ºi a fisurilor ei. De altfel, deconstrucþia în sine nu face decât sã reproducã figura ºarpelui mitic ce-ºi muºcã coada: din moment ce ierarhiile nu mai sunt legitime, deconstrucþiile devin ele însele inutile, pentru cã o "poveste" e la fel de bunã ca oricare alta. Gãsesc improprie folosirea Ovidiu Avram Litera faraonului
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 3
Black Pantone 253 U 3 Black Pantone 253 U
cartea
are formã de frunze/veselia buzelor tale respirã puncteazã un cotidian mai interiorizat, pregnant Vulnerabilitatea cercului prin bãrbaþi/trece prin lumina rotitoare a inhibitor, unul al solitudinii ºi al inutilitãþii aucto- nisipos sudorii"); mama, dar mai ales bunica se bucurã de riale vãdite: "la licitaþie se scot umbre umane/în un statut privilegiat: "strigãtul mamei îmi alungã munþii Bucegi imensitatea ia forma dorinþa într-un alt nume/(...)/danseazã oraºul pe Ioana Cistelecan durerii/lãcrimînd în ochiul trecãtorului"; "mi-e sînii tãi"; "Bunica dã formã ruinei în ºuieratul vîn- fricã". Titlul, la rîndul sãu, comportã o pseudo- tului"; adolescenta ca incipit al senzualitãþii ºi iluzie a clarificãrii a ceea ce urmeazã sã par- GHEORGHE VIDICAN totodatã ca intermediar în lanþul împlinirii - "sînii curgem - lectorul este cel chemat sã stabileascã o Utopia nisipului; Sãrbãtori vulnerabile adolescentei îºi ascund freamãtul în algele din anume logicã, o anume rigurozitate a simbolisticii Oradea, Biblioteca Revistei Familia, 2003 acvariu/gustul cerii mirosul miresei". Poetul lirice ºi sã opteze pentru ipostaza auctorialã care Rigorile cercului preferã acum o altã strategie tematicã, ºi anume transpare cel mai susþinut: între poetul-arhitect ºi Botoºani, Ed. Axa, 2004 duetul simbolic femeie-bãrbat ("femeia plinã de poetul-cerºetor care scrie poemul cãrnii ºi cãruia întrebãri/începe dansul arãtînd cu degetul spre îi e fricã de prãbuºirea sãmînþei, vînãtoarea de ntervalul 2003-2004 s-a dovedit prolific pen- alesul ei"); moarte - viaþã/plenitudine ("Sã cercuri nu e decît un exerciþiu de a aºeza o tru poetul Gh. Vidican, care a lansat nu mai exagerãm puþin punînd cenuºã/în poala miresei"). ordine în dezordinea imagisticã, presãratã ºi ea - I puþin de trei volume: Utopia Nisipului, Autorul îºi dezvãluie apetitul pentru imagini audi- din pãcate - de cliºee ºi de senzaþia unei încropeli Sãrbãtori Vulnerabile ºi Rigorile Cercului. tiv zgomotoase: "Zornãie frumuseþea femeii"; în grabã... Urmãrind o progresie inegalã, cele trei dezvoltã "nebunia foºgãie ca un insectar între lumi"; n însã o tematicã nucleicã, ab initio declaratã de "iertarea e aproape un zgomot", imagini ce se autor, iar mai apoi re-luatã, re-nuanþatã, astfel dinamizeazã printr-o paradoxalã tehnicã de flu- încît riscul unui desuet imagistic cliºeizat îl idizare-dispersare: "fereastra/ce a fugit în peretele pîndeºte pe Gh. Vidican ºi-l chiar înþepeneºte în casei/o picãturã de þipãt/curge prin sîngele inven- Pentru un teatru de capcana lui. tat"; "iarba curge ca lacrima", poetul pãrînd a nu Jocul liric ni se revelã în Utopia nisipului ca mai fi interesat de conservarea ecuaþiei deja clasi- buzunar asumat: "ºtiu rãspunsul/la întrebãrile locuite ºi cizate, el strecurînd naºterea poemului dintr-o per- dezlocuite de mine", dar certitudinea poeticã e o spectivã ludicã ("Elefantul îºi devorã falsã premizã, ea convocînd în valuri nesiguranþa, trompa/înveselind copiii"), dublatã de o confesare Adrian Þion poticneala, dezechilibrul, mîhnirea celui ascuns lucidã la fel de concentratã ºi de punctualã îndãrãtul creaþiei; sînt enunþate ambele mãºti auc- ("poemul meu se adapã din rîu/dincolo de mine CONSTANTIN CUBLEªAN toriale care se vor aplica definitiv ºi celorlalte un þipãt al somnului"), ambele nuanþãri pierzîndu- Trilogii de buzunar douã volume luate în discuþie - între poetul-"arhi- se într-un cotidian resimþit ca superficial, Drobeta Turnu Severin, Editura Decebal, 2004 tect/(care) deseneazã/ferestre, priviri, versuri" ºi inhibitor, a cãrui definire este încercatã - "Sacii de poetul-cerºetor care "înþelege lumina ca pe o liber- plastic devorã coºul cu flori"; "Nemulþumirile ndesãm în formula poche opuri literare tate/de a iubi amintirile", Gh. Vidican paznicului de la grãdina zoologicã/Sunt atîrnate diverse de dimensiuni liliputane. Cartea lui supravieþuieºte "experienþei frivole/(...) ca o în fereastra bucãtãriei/Muntele strãluceºte în Constantin Cubleºan Trilogii de buzunar, crimã/în visul somnambulului", ori sfîrºeºte rosto- lãtratul cîinelui/Palma hingherului e un capri- Î Drobeta Turnu Severin, Editura Decebal, 2004, golindu-se în sine ("uneori modelez/transparenþa ciu/Ce alungã foamea". Din triada de volume, conþine piese scurte într-un act ºi de aici opþiunea ecoului/zîmbetul uneori/îl simt adormit/se dezin- Sãrbãtori vulnerabile reprezintã un punct cîºtigat, autorului pentru titlu. "De buzunar" mai înseam- tegreazã/în gesturi punctiforme") rãmînînd "o însã - cu toate acestea - reluarea motivelor pînã la nã ºi uºor de manevrat. Evident, nu politic, ci duminicã fãrã cimitir/cînd mã sugrumã tãcerea". cufundarea în desuet, asociatã cu detectarea manual. "Un teatru de buzunar" poate fi ºi un Desigur cã o datã definitã condiþia poetului, în cliºeelor lirice aduc o umbrã peste "un copac(ce)a teatru destinat lecturii (cu sau fãrã public), dacã ecuaþie se aºeazã docil încã doi termeni intrinsec rãmas fãrã umbrã". þinem seama de sugestia datã. În felul acesta necesari: poemul în sine, ghicit în emisarii sãi - Rigorile cercului reitereazã aceleaºi motive- ajungem la destinaþie: Constantin Cubleºan pro- cuvîntul ºi silaba ("nerostite cuvintele bat clopotul nucleu: ºarpele, oglinda, fereastra, fîntîna, curcu- pune, cititorul cu puþini bani în buzunar citeºte. scuturã þãrmul/înfundã orbitele/în partea zgîrcitã beul, ºoapta, lãtratul, dar le amplificã, le extinde, Sã vedem ce rezultã. a clepsidrei", "silaba e un cîntec/trecut prin ºoapta ele cãpãtînd valenþa unor simboluri-obsesii. Privite Hazardul, factor ingrat ºi necruþãtor în lupta unui orb/un sentiment excentric mã stãpî- fiecare în parte, drept crochiuri de sine stãtãtoare, cu timpul, a decis ca piesele de început ale lui neºte/ºoptiri decadente sfîºie poemul") - ºi eternul se construiesc ca imago-uri acutizat agresiv-audi- Constantin Cubleºan sã fie adunate într-un volum lector ingrat: "altcineva refuzã/ indiferenþa tive, cãci aici "poetul arhitect" mizeazã mai mult abia la treizeci de ani de la scrierea lor. Aºa se luminii"... ºi pentru a da într-adevãr bine (a se citi ca oricînd pe forþa zgomotoasã a cuvîntului liric: face cã, dupã ce publicul a cunoscut faþa realist- "modern"!), elementele unui cotidian deocamdatã "Cuvinte sticloase alunecã în oglindã/(...)/seceta e criticã a dramaturgului din piesele jucate pe scene respirabil se insinueazã timid în atmosfera îndrãzneala de a fierbe sufletul/(...)/fãrã prestigioase, prezentul volum de piese într-un act presãratã de obsesii atipice generaþiei optzeci remuºcãri seceta devorã oglinda"; "o haitã de lupi/ (unele premiate la diverse concursuri ºi festiva- cãreia i se vrea absorbit, perso-nalizate totalmente urlã din lãuntrul lui Poemul"; "ruina muºcã cur- luri) pune în evidenþã o laturã mai puþin cunos- ("Tramvaiul/acela incoruptibil ºi galben/priviþi cubeul". Privite în ansamblu, ele desemneazã un cutã a teatrului sãu. E vorba despre dimensiunea obrãznicia cu care înghite/zgomotul cerc vicios, dat fiind faptul cã fiece simbol parabolicã, promovatã cu discreþie ºi deferenþã oraºului/femeile oraºului/amantele poetului") - detoneazã un altul, îl include, sau tinde a-l faþã de modelele acreditate din domeniu. "dimineaþa, oglinda, femeia, dorinþa, umbra, lãmuri, provocîndu-se reciproc la infinit: "moartea Cu toatã aparenþa unui discurs preponderent ºarpele, livada cu viºini" intrã în scenã punctate e haitã de lupi/urlã (...)/gãuritã libertatea/dese- poematic, prima piesã, intitulatã Te-am iubit... mi doar, de aceastã datã, în imagini sintetice neazã cercuri"; "ºoaptele fãgãduite strigãtu- s-a pãrut, este o "parabolã sentimentalã" teatral ("dimineaþa/ca o compilaþie a uitãrii"), dar lui/(...)/ºoaptele ocolesc esenþa". Cîºtigul la gânditã ºi sugestiv structuratã în trei secvenþe revanºîndu-se mai apoi, în speþã în Rigorile nivelul discursului poetic este o certã sintetizare, dialogate, corespunzãtoare celor trei "vârste" ale Cercului, multiplicîndu-se exponenþial ºi com- esenþializare în spiritul post-modern, dar ºi un iubirii: platonismul inocent, consecinþele nefaste plicîndu-se/complexîndu-se reciproc. fragmentarism al imaginii poetice, o concentrare a ale maturizãrii ºi rutina plictisitoare. Cele douã Solitudinea autorului ºi senzaþia unui abandon valenþei simbolice în fraze de multe ori eliptice de personaje, El ºi Ea, sondeazã cu acuitate în ele neputincios ºi mîhnitor se încearcã a fi machiate predicat - "Lãtrat dedublat/etern celãlalt/mentale însele, în visele ºi speranþele legate de ceea ce în Sãrbãtori vulnerabile, însã vor sfîrºi prin a fi revolte/ºovãiri pîrguite/virtuale livezi/murmur de Claudiu Groza, prefaþatorul cãrþii, numeºte fãrã demascate într-o rãbufnire în forþã în al treilea fructe". Dacã în volumele anterioare lirismul era ezitare "pãrelnicia iubirii". Analiza oarecum aleato- volum pomenit. Motivele-nucleu abia fulgerate în de un dinamism fluidizat în rigorile cercului, el rie, întreþinutã prin confesiuni ºi monologuri, Utopia nisipului se nuanþeazã treptat în a doua circumscrie un mecanism al permutãrilor nucle- ajunge în zona traumatizantã a zãdãrniciei, a efe- carte a lui Gh. Vidican propusã analizei: femeia elor poetice, o dispersare a motivelor dusã pînã în merului sub care îºi târãºte pulsiunile inefabilul revine în ipostaze distincte - iubita, de pildã, se muchia exasperãrii sau a redundanþei ("bocetul dã sentiment. cere redatã în detaliu, ba chiar încãrcatã de acesta noi dimensiuni lacrimii/rugãciunea devine ("Ai adormit femeie într-o scorburã/(...)/viaþa ta oglindã/rãstignitã de zãpada stelelor"). Versurile à
4 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
4 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
à În cãutarea crudã a mizeriei fizice ºi intelectuale a negrilor Accesul la mit pe calea subtilei ironizãri marginalizaþi, ies în evidenþã figuri marcante ale înseamnã pentru Constantin Cubleºan fructifi- duºmanului declarat miºcãrii Black Panthers din anii '70 precum carea oportunitãþilor de explicitare, în strict re- Bobby Seale, George Jackson sau Angela Davis, care ilustreazã ºi pun în acþiune figura re- gistru scenic, a unor aspecte simptomatice din ªtefana Pop-Curºeu realitatea înconjurãtoare. Protagoniºtii nepãmân- voluþionarului atât de drag stângii franceze: teni ai tripticului Hohote în Olimp sunt Sisif, Icar oprimatul care se revoltã, cel care refuzã falsa ºi Midas, mesageri ai unor simboluri transpar- JEAN GENET fraternitate sau iubirea "paternã" a asupritorului, ente, resorbite în propria lor strãlucire dupã ce îºi Duºmanul declarat "camaradul de arme", cel care poate sã creeze îndeplinesc rolul catalizator în rezolvarea con- Cluj-Napoca, Editura Tact, 2004 acea "prospeþime de început de lume" specificã flictelor cu tentã de intrigã. Intruziunea eroilor tuturor "actelor revoluþionare". Dar sã nu ne legendari în cotidian stã sub semnul unui joc umele lui Jean Genet ar trebui sã fie pe lãsãm induºi în eroare de marxismul vãdit al cinic cu valorile prezentului, din nou supuse unui acum destul de cunoscut urechilor in- scriitorului. Ideologia se împleteºte cu propria aspru rechizitoriu. Simpla apariþie a acestor per- N telectuale româneºti ºi iubitorilor de lit- experienþã a lui Genet, iar realitatea descrisã sonaje emblematice în câmpul realitãþii stârneºte eraturã francezã. Dupã câteva romane (dintre este una durã, mereu ilustratã cu exemple con- valuri de întrebãri ºi neliniºti. care s-a tradus în româneºte o parte din Notre- crete. Uriaºa disproporþie dintre "delictele" Un pas lateral, o ieºire din ºabloanele mitului Dame-des-Fleurs), jurnale (printre care Le jour- comise de negri ºi "crimele" de care sunt acuzaþi propune autorul în Bolovanul. Desigur, bolovanul nal du voleur), ºi piese de teatru (Les Negres, ºi pentru care sunt încarceraþi, torturaþi ºi lui Sisif. Eroul pedepsit de Zeus e aici un simplu Le Balcon, Les Bonnes, Les Paravents) care au urmãriþi o viaþã întreagã de cãtre forþele de "obiectiv turistic", sperie pe drumeþi, fumeazã fãcut înconjurul Europei ºi al Americii, dupã ordine "albe", justificã pe de o parte simpla con- când îºi mai trage sufletul, dar nu este fericit în voluminoasa ºi impresionanta carte Saint Genet statare cã "distanþa care-i separã pe unii de sens camusian. ªiret, el se preface a scãpa bolo- ce i-a fost consacratã de cãtre Jean-Paul Sartre în ceilalþi este încã de netrecut", iar pe de altã vanul înainte de a ajunge în vârful muntelui, de 1952, iatã cã textele sale politice, discursuri, parte violentele aserþiuni de tipul : "în privinþa fricã sã nu ajungã niciodatã sã vadã ce e dincolo. articole ºi interviuri îi sunt publicate postum de celorlaþi Albi, dacã ei þin atât de mult la Turistul Iosif e un iconoclast în felul sãu, un cãtre Gallimard în 1991, sub titlul L'ennemi culoarea lor albã, o vor putea regãsi prin curios mai presus de toate. El îºi satisface curiozi- déclaré. moarte. Cel mai alb dintre Albi este pentru tatea, priveºte dincolo de vârf ºi vede "nimicul Aceastã culegere ne este propusã astãzi spre moment un Alb mort.", sau "la urma urmei, absolut", ca eroii lui Bãieºu din comedia În lecturã de cãtre proaspãta dar promiþãtoarea edi- orice Negru care scrie, care cautã ºi care se cãutarea sensului pierdut. În urma acestei con- turã clujeanã Tact, care ne semnaleazã în lista pune la încercare, decoperã, adesea în regiunea statãri resimþite ca o banalitate, Sisif îl întreabã de aºteptare de la sfârºitul volmului importante sa interioarã cea mai profundã, un Alb pe care retoric: "Acum eºti mai fericit?". Îndemnul la titluri precum: Paul de Man, Circumscrierea trebuie sã-l anihileze". acceptarea stoicã a condiþiei umane e abil strecu- orbirii, Eseuri despre retorica teoriei critice con- Atenþie! Sã nu ne lãsãm din nou induºi în rat în subtext. temporane, Jacques Derrida, Despre gramatolo- eroare: aceste invective, aceste asalturi brutale Dacã Bolovanul trimite spre teluric, spre com- gie, Paul Ricoeur, Despre traducere, sau Alain împotriva forþelor asupritoare nu sunt nici total plinirea fiinþei în limitele existenþei terestre terne, Robbe-Grillet, Pentru un nou roman. Ar putea "realiste". O umbrã poeticã ºi estetizantã Vãzduhul, ca Pietonul vãzduhului ionescian, face apãrea întrebarea: de ce tocmai Genet? sau: Ce învãluie mereu experienþele concrete, deturnând, trimitere la iluzia zborului, a înãlþãrii (poate ºi cautã Genet între aceste nume? Ei bine, Genet din fericire, conþinutul socializant ºi rusofil prin paradigma iubirii). Icarul cãzut, coborât în nu este un filosof, însã ilustreazã o filosofie. înspre o trãire autenticã a permanentei lupte cotidianul abject, e o apariþie stranie, fantomaticã, Genet refuzã apartenenþa la literatura francezã, dintre om ºi societate, dintre eu ºi celãlalt, din- decãzutã din propria mãreþie ºi glorie. Iatã de ce însã este un scriitor francez, Genet nu este un tre fiinþa umanã ºi propriile porniri. Astfel citi- el este numai bun pentru a fi terfelit de douã teoretician, însã notele sale teoretice despre li- torul nu va fi surprins când, în ultima secþiune prostituate cu pretenþii, Carolina ºi Mãdãlina. teraturã, artã ºi teatru sunt numeroase, Genet a volumului, la întrebarea directã a intrevieva- Aura lui legendarã nu-l salveazã de ridicol. nu face o literaturã "angajatã" în sensul sartrian, torului Delpech: "Aveþi cu adevãrat încredere în Imposibilitatea comunicãrii separã douã lumi vir- însã se implicã politic pentru a-ºi trãi propria li- viitorul acestei dezordini, în aceastã dezordine tual apropiate. teraturã. De ce textele politice ale lui Jean declanºatã de Uniunea Sovieticã? Sau este vorba Feþele decadenþei lumii contemporane sunt Genet? Pentru cã, în mod surprinzãtor, Genet pur ºi simplu despre neliniºtea pe care ea o pro- sensibil amplificate în Aurul, a treia piesã a trilo- este o figurã care poate spune multe cititorului duce în rândurile burgheziei?", Genet rãspunde: giei. Midas, regele frigian lacom de bogãþii, s-a român de astãzi; pentru cã Genet este ºi nu este "Ambele." ªi adaugã: "Am avut întotdeauna sãturat sã prefacã tot ce atinge în aur. El cautã ceea ce pare, pentru cã un "duºman declarat" nu încredere în neliniºte ºi în instabilitate pentru cã râul Pactolos pentru a scãpa de vraja primitã în este la fel de periculos ca un duºman ascuns, ele reprezintã semne ale vieþii." dar de la Dionysos. Devine însã victima unei câr- însã nici total inofensiv. De altfel, într-un alt interviu, Genet afirmã: ciumãrese la fel de lacome, pe nume Lelia. Sã facem deocamdatã abstracþie de bine do- "Am trãdat ceva. Dupã pãrerea mea însã, am Aceasta se va folosi de el pentru a acumula cât cumentata prefaþã semnatã de traducãtorul fost obligat sã o fac în vederea a ceva cu mult mai mult aur. Dar în altercaþia pentru "fabrica de cãrþii, Bogdan Honorius Micu, fãrã de care citi- mai important. A trebuit sã trãdez furtul, care aur" din pivniþã, urmatã de o serioasã luptã între torul neavizat s-ar simþi cel puþin ciudat, dacã este o acþiune singularã, în favoarea unui pretendenþi, Midas este ucis. O datã cu moartea nu dezorientat în faþa unor discursuri cu tentã demers de o amploare universalã precum lui Midas obiectele de aur din pivniþa Leliei se stângistã ºi proletarianã "declaratã", venind din poezia. Am fost obligat la un astfel de recurs. prefac în tinichele. Fãrã comentarii. partea unui personaj ce nu pare a se afla nici în Am fost obligat sã trãdez hoþul care eram pen- Chiar dacã olimpienii nu râd în hohote la interiorul miºcãrilor pe care le incitã, nici total- tru a deveni poetul care sper cã sunt. Însã aceste parabole când drãguþe, când semnificative mente în afarã. Prima parte a volumului aceastã <
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 5
Black Pantone 253 U 5 Black Pantone 253 U
à ºi a poziþiilor occidentale, de reverie utopicã mului – consacratã Palestinienilor –, dezvoltã o marxistã, pro-revoluþionarã, de cruzime a pro- imagine cu feþe multiple a rãzboinicilor fedaini, ximitãþii fizice a morþii, de îmbãlsãmare a unui a acestor adolescenþi care joacã cãrþi, râd ºi se peisaj deºertic a cãrui viaþã se citeºte pe feþele lasã pradã fantasmelor erotice înainte de a pleca impasibile sau radioase ale luptãtorilor pales- pe nesimþite în misiuni ucigaºe împotriva tinieni sau de ilustrãri ale unei "filosofii a dife- israelienilor. Observaþiile aproape telegrafice de renþei". ºi totuºi, deºi cititorul român va trebui ordin istoric ("Sãptãmâna sângeroasã din august sã treacã – nu fãrã o amarã strângere de inimã – 1970 de la Amman a permis arderea de vii sau peste numeroasele pasaje unde ochelarii socialis- incinerarea a douãsprezece sau cincisprezece mii mului triumfãtor deformeazã pe ici pe colo de palestinieni, bãrbaþi ºi femei.") sunt singurele culorile rãzboiului palestinian, momentele care îi dau un suport concret cititorului prins în intense ale naraþiunii de tip célinian îi vor interiorul reportajului poetic genetian: "Luând dezvãlui o altã cale spre artã ºi adevãr, o cale cunoºtinþã de propria lui singularitate într-un poate puþin teatralizatã în sensul în care Artaud interval aºa de scurt, poporul palestinian trebuia înþelegea teatrul cruzimii. sã creeze în jurul lui un soi de vid, aproape Iatã câteva scene ale masacrului din Chatila: imperceptibil, care sã-l separe de restul lumii "Privind cu atenþie un mort se petrece un arabe. În aceastã nebuloasã era un astru în for- fenomen curios: absenþa vieþii în acest trup mare. Suntem conduºi fãrã prea multã sforþare echivaleazã cu o absenþã totalã a trupului sau Ovidiu Avram Corabia-melc la aceastã comparaþie a poporului palestinian cu mai degrabã cu retragerea sa neîntreruptã. Chiar lectualii occidentali de stânga de-a lungul secolu- o masã de materie în fuziune, popor pe care dacã credem cã ne apropiem de el nu îl vom lui XX, problemã care mai are ºi astãzi suspinã- propria miºcare asupra lui însuºi îl separã fie atinge niciodatã. Numai contemplându-l vom torii ei. Rãspunsul dat de Jean Genet pare sã fie chiar ºi imperceptibil, de grãmada arabã de reuºi acest lucru. Însã un gest fãcut în direcþia destul de clar: "Nu. [nu se poate vorbi de luptã praf." Sau "Fedainii erau de o frumuseþe lui, aplecându-ne spre el, miºcând un braþ sau prin scris, n. mea] Desigur cã am participat la proaspãtã, naivã, oferitã inteligenþei. O datã un deget, devine deodatã foarte prezent ºi manifestaþii, alãturi de Sartre ºi Foucault, însã respinsã vechea nobleþe studiatã, gesturile sunt foarte amical."... "Am trecut pe lângã picioarele era vorba de ceva cu totul anodin, cu o poliþie simple, eficace, pregãtite pentru acþiune. lui. Am cules din praf proteza mandibulei supe- în cele din urmã respectuoasã care crea un soi Limbajul este concis, afirmând dorinþa de a nu rioare pe care am aºezat-o mai apoi pe ceea ce a de complicitate cu manifestanþii, care ne fãcea mai prelungi o atitudine imemorialã ci de a mai rãmas din marginea unei ferestre. Palma era complicii ei. O poliþie suprarealã"... "Fiecare om sparge imaginea pe care arabii doreau sã o îndreptatã spre cer, gura era deschisã, pantalonii se hrãneºte din mai multe surse. Nu se schimbã pãstreze." erau descheiaþi, fãrã curea: tot atâþia stupi din prin lectura unei cãrþi, prin contemplarea unui Lunile petrecute în taberele palestiniene cât care se hrãneau muºtele. Trec peste un alt tablou sau prin muzicã; se transformã în mod ºi experienþa de militar dezertor la care se cadavru apoi peste un altul"... "Mirosul cadave- progresiv reþinând în cele din urmã din toate adugã înclinaþiile sale homosexuale, îi conferã ric nu se degaja nici din case nici din trupuri. acestea ceea ce îl intereseazã efectiv." Genet, lui Jean Genet o poziþie cu totul specialã, iar Aveam impresia ca trupul meu, fiinþa mea erau dupã cum remarcã de altfel foarte bine traducã- accesul cititorului la realitatea israelo-palestinia- sursa." torul volumului, "se aflã [...] la antipozii angaja- nã se dovedeºte a fi astfel trecutã prin filtrele Dupã toate acestea se pune din nou între- mentului sartrian. S-ar putea chiar spune cã el a unei priviri declarat pãrtinitoare. Cãci ºi aici, barea: în ce mãsurã scrisul, literatura poate fi ales dez-angajamentul (un alt mod de a numi regãsim acelaºi puzzle de note critice la adresa angajatã, în ce mãsurã arta poate schimba trãdarea), maniera lui de a se implica fiind de "colonilor" evrei, de condamnare a mass-mediei oamenii? Problemã ce i-a preocupat pe toþi inte- ordinul punerii la dispoziþie, al darului de sine" ºi, aº adãuga, de ordinul unei ciudate con- secvenþe cu propria inconsecvenþã. Cine poate fi oare atunci acel duºman declarat pe care îl cautã mereu scriitorul? Acel duºman "de un verde foarte proaspãt asemeni unei cireºe de un violet efervescent", pe care, spune Genet, "îl voi lãsa sã fie muºcat de vulpi înfometate, [...] sã fie primit la Buckingham Palace, sã-l futã pe prinþul Filip, sã fie futut de el, sã trãiascã o lunã la Londra, sã se îmbrace ca mine, sã trãiascã în locul meu"? Cititorul va gãsi poate rãspunsul, într-o lume în care politica nu s-a schimbat încã decât foarte parþial, într-o Europã care îºi mai cautã încã cetãþenii, prietenii ºi duºmanii, într-o þarã unde (nu) se ezitã în privinþa declarãrii pe faþã a duºmãniilor, într-o literaturã românã tânãrã care îl aprobã cu o întârziere de câteva zeci de ani pe scriitorul francez în privinþa cuvintelor "obscene": Da, "aceste cuvinte existã. Dacã ele existã, atunci trebuie folosite, dacã nu, ele nu ar fi trebuit inventate. Fãrã mine, aceste cuvinte ar avea o existenþã larvarã." ªi totuºi, sã fim serioºi, lucrul acesta se afir- ma acum mai bine de patruzeci de ani, iar noi... ar fi poate mai bine sã vedem cã de fiecare datã mai existã ceva autentic ºi în spatele mãºtii: "Dacã dorim sã înþelegem ceva, nu mare lucru, din mersul lumii, trebuie sã ne debarasãm de resentiment." Semnat: Jean Genet. Ne spune ceva? Cine ºtie...
n
Ovidiu Avram Dinastia gemenilor
6 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
6 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
comentarii Echinox ºi echinoxiºti Echinoxul ca o casã comunã Corin Braga e-a lungul timpului, Echinoxul a fost nemaidorind sã recunoascã ceea ce s-a întâmplat definit în mai multe feluri: ca o grupare pe urmã, nu atât din, sã zicem, o concurenþã D literarã, ca o miºcare de idei (mai degrabã neloialã, nu dintr-o invidie prost înþeleasã, ci pur în genul Junimii decât al Cercului Literar de la ºi simplu dintr-un fenomen de identificare cu pro- Sibiu), ca o stare de spirit º.a.m.d. Toate au pria lor perioadã, cu propriul lor trecut. Cei peste devenit istorie. Aº vrea sã introduc acum o altã douãzeci de ani care au urmat continuã sã fie posibilã definiþie, ºi anume a Echinoxului ca o vãzuþi de cãtre unii fie ca un fenomen de epigo- casã comunã. Aceastã definiþie pune accentul mai nism oarecum inutil, fie ca o anexã a "marelui mult pe partea administrativã, pe cadrul pe care Echinox", a cãrui unicã menire este de a proslãvi Echinoxul îl oferea studenþilor care au fost, rând imaginea înaintaºilor. pe rând, redactori ai revistei, aspect care nu tre- Fenomenul de identificare ºi confiscare a ideii buie neglijat fiindcã în absenþa lui, nici starea de echinoxiste mi se pare normal dintr-un punct de spirit, nici miºcarea ºi nici gruparea nu s-ar fi vedere individual-afectiv, dar dãunãtor din per- putut manifesta. Aceastã perspectivã - a definirii spectivã literarã ºi instituþionalã. Subliniam în Echinoxului ca o casã, ca un uriaº stabiliment în urmã cu zece ani faptul cã, dacã se doreºte o con- care locuiesc mai mulþi oameni - ar putea oferi o tinuitate ºi dacã se vrea o formã de prealuare a explicaþie pentru ceea ce se întâmplã actualmente ºtachetei, atunci ºi vechii echinoxiºti trebuie sã cu receptarea Dicþionarului Echinox coordonat de aibã generozitatea ºi deschiderea de a vedea cu un Horea Poenar. alt ochi ceea ce fac mai noii ºi mult mai puþin O casã comunã acumuleazã multã istorie. Ea celebrii actuali redactori ai Echinoxului. trece prin mai multe perioade ºi are mai mulþi proprietari, mai multe generaþii de locatari. Dacã ea este construitã de cãtre o primã generaþie, Rupturã între generaþii? dupã o vreme, constatãm cã aceastã generaþie a plecat, s-a mutat în altã parte, iar în casã vin Deºi criticam aceastã atitudine, o fãceam dintr- locuitori noi, care o reamenajeazã, fac modificãri, o perspectivã drãgãstoasã ºi timidã, de urmaº care îi schimbã înfãþiºarea. doreºte mai multã apreciere din partea pãrinþilor, spune cã gustul ºi orizontul tinerilor autori nu Problema care apare este cum are loc trecerea care doreºte sã ducã mai departe "torþa" spiritului sunt îndeajuns formate, nu au destulã erudiþie în de la o generaþie la alta, cum recepteazã fiecare echinoxist. Or iatã cã acum a avut loc o spate. Mai important este faptul cã ele sunt gus- dintre cei care au plecat ºi cei care le-au luat locul desprindere mai radicalã. În acest moment, dinco- turi, aº spune, nedeformate, neinhibate, cu toate aceastã schimbare, aºadar cum se organizeazã lo de recunoaºterea normalã a meritelor înteme- entuziasmele ºi, în acelaºi timp, cu toate nedrep- raportul dintre predecesori ºi cei care au venit ietorilor, în starea de spirit a ultimei generaþii tãþile lor. N-am avut nici o clipã sentimentul cã dupã ei. Vrând-nevrând, atunci când o nouã ge- echinoxiste s-a produs o rupturã - nu una brutalã, "Dicþionarul" a fost scris dirijat pentru a distruge neraþie se mutã într-o casã ea trebuie sã facã, într- nu una revendicativã, nu una a fiului frustrat sau sau pentru a impune ceva, ci cã totul a venit din o formã sau alta, curat. Unii pot sã o facã cu un a titanului care vrea sã-l înlocuiascã pe zeul din judecata directã a celor care au scris articolele mai mare respect faþã de ceeea ce a fost, încer- Olimp, ci una naturalã, geneticã. Impresia mea, respective. când sã pãstreze mobila-stil din perioadele ante- citind "Dicþionarul", este cã actuala redacþie a O asemenea atitudine este salutarã în literatu- rioare, alþii sunt mai radicali, vor sã renoveze ºi sã Echinoxului a ieºit pur ºi simplu din sfera de ra românã. Suntem o literaturã ºi o culturã cu un caracter sã-i spun mai degrabã "latin" decât "anglo- introducã propria lor mobilã care þine de o cu influenþã ºi din aura de notorietate a vechiului saxon". O culturã în care judecãþile de valoare ºi totul altã epocã. Lucrurile acestea sunt inevitabile Echinox ºi merge pe picioare proprii. Desigur, ei tot ceea ce þine de ierarhie ºi canon se bazeazã ºi sunt inerente. pot face acest lucru comiþând numeroase greºeli, mai mult pe prestigiul oamenilor ºi mai puþin pe erori de perspectivã, dar îl fac fãrã inhibiþii, fãrã judecata operelor, a cãrþilor. Iatã cã aceºti tineri timiditate. Dacã aruncãm o privire asupra arti- Confiscarea afectivã a "primului" au naivitatea, inocenþa ºi prospeþimea de a intra Echinox colelor, atunci pot ieºi la luminã o serie de nea- în literaturã înainte ca ei înºiºi sã fi fost cuprinºi junsuri, o serie de scãpãri, sunt mari diferenþe în structurile de putere ale literaturii noastre, deci Punând la lucru o asemenea metaforã, constat între tratãri ca lungime ºi ca apreciere a diverºi înainte sã ajungã sã facã concesii la diverse criterii cã în acest moment pare sã se fi produs o anu- oameni care par sau sunt nedrepte. De exemplu, specifice "sistemului". "Dicþionarul" mi se pare un mitã rupturã între generaþiile de locatari succesivi. textul despre Marian Papahagi, în raport cu alte câºtig pentru literatura românã ºi pentru Echinox Ceea ce se întâmplã acum mi se pare cã pune texte, este revoltãtor de scurt. Se pot face diverse în general, fiindcã aduce o altã perspectivã, fiind- mai radical în evidenþã un anumit fenomen de alte observaþii, în privinþa unor judecãþi, câteodatã cã reuºeºte o ieºire din tablou, reuºeºte o rupturã crizã pe care îl constatam deja prin anii '90. pripite, câteodatã neavând în spate întregul ori- beneficã cel puþin la nivelul perspectivei. Altfel Atunci semnalam ideea cã miºcarea echinoxistã zont în care trebuie judecat omul respectiv, dar am rãmâne doar cu o imagine fixatã, am rãmâne este pânditã de o capcanã - aceea ca fiecare gene- dincolo de aceste scãpãri, inerente, care se întâm- doar cu un tablou pe care periodic îl ºtergem de raþie sã se identifice în mod posesiv ºi abuziv cu plã ºi la case mai mari, aº sublinia ceea ce se praf ºi încercãm doar sã-l punem mai bine în Echinoxul, de a nu avea generozitatea sã câºtigã prin aceastã rupturã de atmosferã, de poe- cadru. Ar însemna cã Echinoxul a murit undeva recunoascã dreptul celor care vin de a locui pe ticã ºi de orientare esteticã ºi criticã. în anii '80 ºi cã de atunci nu asistãm decât la cont propriu, în propriul lor stil, în aceeaºi casã. îmbãlsãmãri succesive, ca în mausoleul lui Lenin, Mã refeream atunci, împreunã cu ºtefan Borbély, a unei imagini care s-a cristalizat definitiv. Aceastã la faptul cã Echinoxul de dupã scoaterea forþatã O abordare proaspãtã, neinhibatã rupturã aratã cã existã viaþã, cã nu avem de a face de la conducere a triadei Ion Pop - Marian doar cu niºte simpli epigoni, cã Echinoxul merge Papahagi - Ion Vartic, a devenit în ochii multora Judecãþile pe care le fac actualii redactori ai mai departe. un fel de bastard, un succesor aproape nelegitim. Echinoxului sunt niºte judecãþi foarte proaspete. n Mulþi echinoxiºti din primele generaþii, la un mod O prospeþime care riscã de multe ori cruzimea, mai degrabã inconºtient, tind sã confiºte dar care îºi asumã libertatea de a intra în literatu- Echinoxul, spunând cã "epoca de aur", singura ra românã judecând dupã propriile gusturi ºi nu care meritã pomenitã ºi analizatã, acoperã exclu- dupã cliºee încetãþenite ºi imaginii ºi prestigii siv anii '70-'80, cã "Echinoxul s-a încheiat cu noi", moºtenite. Din nou putem pune bemoluri, putem
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 7
Black Pantone 253 U 7 Black Pantone 253 U
Mic manual de literaturã cu Hurezeanu, Marta Petreu, dar ºi Virgil Mihaiu, Mircea Petean sau Augustin Pop); a treia "etaleazã poeþi (ºi critici). Panorama adesea îndrãzneþ, pînã la accente de vehemenþã, o nouã energie vitalã" - în Prefaþã, p.15 - ºi privile- poeziei echinoxiste giazã organicul, biologicul (se regãsesc aici poeþi care fac trecerea dinspre "optzecism", ca Ruxandra ªtefan Manasia Cesereanu sau Letiþia Ilea, dar ºi Radu Afrim, Anton Horvath, Rareº Moldovan sau ªtefan nul trecut Clujul a sãrbãtorit 35 de ani de Culegerea de faþã, al cãrei proiect trecut prin Manasia). existenþã a fenomenului literar Echinox . furcile caudine ale cenzurii dateazã din 1983, se S-ar mai putea, eventual, discuta pe marginea Au existat chiar ºi bani (de la primãrie, vroia iniþial un fel de "dare de seamã" la sfîrºitul A criteriilor de selecþie în prezenta antologie: nu fi- de la universitate) pentru cele cîteva zile festive. mandatului conducerii revistei în formula Marian gureazã aici numai "vîrfurile" dintr-o perioadã sau S-au reîntîlnit echinoxiºti risipiþi prin þarã cu echi- Papahagi-Ion Vartic-Ion Pop, "destituitã din înalte alta ale poeziei echinoxiste; sînt ºi prezenþe ce þin noxiºti risipiþi în lumea largã. S-au rostit discur- ordine de partid" (în Prefaþã, p.6). Revizuitã ºi de "compostul" (conform teoriei lui ªtefan suri savante, iar amicii s-au redescoperit în adusã la zi - ultimul poet antologat, Roxana Agopian), atît de necesar, al unei literaturi; cîþiva localurile tinereþii... "revoluþionare". Mai important Sicoe, s-a nãscut în 1981 -, ea se doreºte primul autori nici nu se recomandã, astãzi, ca poeþi însã rãmîne faptul cã sãrbãtoarea echinoxistã a volum al unei lucrãri care urmeazã sã cuprindã ºi "echinoxiºti". Prin urmare au prevalat criteriile prilejuit (ºi) apariþia unor cãrþi dedicate revistei ºi selecþii din poezia de limbã germanã ºi maghiarã istoricului literar (poeme publicate iniþial în grupãrii sale, fenomenului literar ca atare: Efectul publicatã în revista (dintru bun început) "multicul- paginile Echinoxului, pe cît se poate "reprezenta- "Echinox" sau despre echilibru (Editura Biblioteca turalã", deschisã dialogului între literaturi ºi pluri- tive"), în dauna acelora legate de "performanþa" Apostrof, 2003) - o istorie neortodoxã, savuroasã, lingvismului. poeticã, de statutul autorului în canonul actual scrisã ca un roman de criticul clujean Petru Într-o prefaþã bine articulatã, Ion Pop traseazã sau în conºtiinþa publicã. Panorama poeziei publi- Poantã, membru al primei formule redacþionale; liniile de forþã ce pot structura poeþii Echinoxului cate, timp de treizeci ºi de ani, în revista stu- Dicþionarul Echinox (Editura Tritonic, 2004) - în trei "vîrste", nu fãrã interferenþe sau reluãri ale denþeascã Echinox este credibilã, autenticã, chiar coordonat de actualul director al revistei, Horea anumitor formule de creaþie: prima recupereazã, dacã (prea) generoasã. Sînt aºteptate acum opini- Poenar, ºi întocmit, oarecum polemic, de cãtre cei dupã proletcultism, lirismul modernist, rafinîndu-l ile criticii literare, mai cu seamã cã mai bine de mai tineri redactori; nu în ultimul rînd, antologia pînã la manierism ºi, totuºi, nelipsindu-l de unele jumãtate dintre poeþii echinoxiºti sînt ºi... Poeþii revistei "Echinox" (Editura Dacia, 2004) - accente etice (Dinu Flãmînd, Adrian Popescu, Ion redutabili critici (deci, cititori "profesioniºti") de întocmitã de profesorul ºi istoricul literar Ion Pop, Mircea, Mariana Bojan, Horia Bãdescu, Aurel poezie. al cãrui spirit a patronat primele promoþii echi- ªorobetea, Vasile Sav); a doua instaureazã un nou noxiste. O probã în plus cã revista sudenþilor raport între cultural ºi organic, înclinînd balanþa n Universitãþii "Babeº-Bolyai" rãmîne vie, asumîndu- înspre "viaþa imediatã" (Dan Damaschin, Octavian ºi propria istorie, dar ºi provocãrile (culturale ºi Soviany, Ion Cristofor, Ion Mureºan, Emil economice) mileniului trei. Dacã necesitatea primelor douã lucrãri - recon- siderãri critice ale trecutului - þine cumva de "Bãtrânii" Echinoxului domeniul evidenþei (blazonul "Echinox" fiind dis- putat, în ultima vreme, de mai multe grupãri), Horea Poenar antologia Poeþii revistei "Echinox" are o mizã mult pariþia de curînd a Dicþionarului Echinox. Dicþionarul Echinox e o carte scrisã pentru a mai subtilã, ºi anume, aceea cã la Cluj, sub efec- A-Z. Perspectivã analiticã provoacã deja modifica ecoul grupãrii în exterior, pentru a dove- tul catalitic al revistei ºi cenaclului din preajmã, a miºcãri tectonice în rîndul grupãrii. În di relevanþa ei în istoria culturii româneºti. E un luat fiinþã un adevãrat "atelier" - cu termenul lui A mod paradoxal însã, în loc sã fie o încercare pen- act critic necesar pentru a ºterge praful, pentru a Ion Pop - al literaturii autentice, care îmbogãþeºte, tru cei care l-au scris, el se dovedeºte a fi un test renunþa la cliºee ºi pentru a corecta nedreptãþi de substanþial, poezia românã din secolul XX. Acesta esenþial în primul rînd pentru "bãtrînii" receptare. Se dovedeºte însã tot mai mult în întregeºte, bunãoarã, profilul generaþiei "ºaizeci" Echinoxului. ultimele zile cã generaþia "bãtrînilor" e prea puþin (Labiº-Nichita Stãnescu), dîndu-i noi dimensiuni Surpriza pe care generaþiile mai vechi ale revis- dispusã sã accepte un dialog, o regîndire a istoriei (prin creaþiile unor Adrian Popescu, Ion Mircea, tei se vãd nevoite sã o accepte este cã volumul nu revistei, un exerciþiu de luciditate. Se manifestã Dinu Flãmînd, Mariana Bojan), sau deschizînd e un dicþionar omagial. Fiind prima încercare de tot mai pregnant tendinþa de a boicota chiar noi orizonturi (prin "neoexpresionismul" analizã a întregului Echinox cu luciditate criticã Dicþionarul, de a nu-l legitima, de a-i sufoca în unor Ion Mureºan, Marta Petreu sau Viorel (ºi mai puþin în spaþiul anecdoticii ºi al idilizãrii), faºã orice putere. Nu e bine sã fi vãzut în preaj- Mureºan, "antiestetismul" unor Ioan Moldovan, cartea modificã substanþial înþelesul conservator ma autorilor Dicþionarului, li se spune membrilor Aurel Pantea, simbolismul violent ºi întunecat din al unui dicþionar. Onest, volumul renunþã la neu- mai vechi. poemele Ruxandrei Cesereanu, cotidianismul mili- tralitate. Fãrã prejudecãþi ºi cu o credinþã puter- Istoria Echinoxului se repetã. Generaþia actu- tant al Letiþiei Ilea), speculate în poezia cea mai nicã în necesitatea unor valorizãri pur estetice, alã, educatã în libertate, are dificultãþi sã înþeleagã nouã. autorii dicþionarului sunt reprezentaþi de o gene- cum a fost posibil ca dupã schimbarea din 1983 Criteriul urmat a fost antologarea numai a raþie de tineri care nu înþeleg sã construiascã sta- generaþiile vechi sã refuze sã colaboreze cu noi- poemelor publicate iniþial în paginile revistei, exact în forma în care au apãrut prima oarã: tui, sã protejeze orgolii sau sã ascundã lipsuri. Cu veniþii sau cum, dupã 1990, reacþia lor faþã de toate acestea, cartea nu e un dicþionar polemic, ci perioada Dan ªãulean ºi apoi Braga-Borbély sã fie "fanii" lui Ion Mircea, de pildã, vor afla astfel cu încîntare o versiune mult mai melodicã, religioasã un exerciþiu analitic. Este puþin întristãtor însã cã una de abia disimulat dispreþ. Iatã însã cã totul se ca un colind, a poemei Pãpãdiilor, uºor diferitã de receptarea ei, în public, dar mai ales pe la colþuri întîmplã din nou. Ceea ce "bãtrînii" Echinoxului aceea tipãritã de autor în volumul de debut Istm. ºi prin cafenele, tinde spre sintagma comodã a nu înþeleg deocamdatã este cã gestul lor de boicot Nu tocmai anecdotic am privit ºi Textele ... poet- unei "cãrþi polemice". nu este în primul rînd o jignire adusã tinerilor, ice semnate, în studenþie, de actualul redactor-ºef Gruparea Echinox trãia de ani buni într-o care în naivitatea lor credeau cã desfãºoarã un al revistei Vatra, Al. Cistelecan - mai reuºite decît autorãsfãþare periculoasã. Prea puþin apreciatã în exerciþiu de respect (tocmai prin înlocuirea ale unora dintre confraþii pe care exigentul critic îi afara sa (ºi indubitabil prea puþin cunoscutã în cliºeelor cu luciditate), ci este în mod fundamen- comenteazã. La fel, cele douã poeme semnate de afara unor cliºee), miºcarea se retrãsese în interi- tal o jignire adusã instituþiei echinoxiste cu toatã Radu Afrim, neoavangardiste, vitaliste, pot lumina or, protejînd cu grijã amintiri în speranþa cã aces- istoria ei pe care aceºtia pretind cã o reprezintã în chip fericit creaþia scenicã a nonconformistului tea singure într-un mod miraculos se vor transfor- exclusiv. regizor de teatru. ma la un moment dat în judecãþi critice pozitive. n
8 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
8 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
de acest fel, dar cred cã libertatea aceasta merge Orgoliu, nu rupturã mânã în mânã cu formarea responsabilitãþii. Sigur cã fiecare dintre noi, indiferent de vârstã, avem Sanda Cordoº multã libertate ºi ne-o putem manifesta cum cre- dem de cuviinþã, numai cã aceastã libertate pen- u sunt convinsã cã aceastã carte apãrutã Horea Poenar afirmã, în prefaþã: "nu mai au tru a fi una interesantã ºi, în ultimã instanþã cul- doar de câteva sãptãmâni e la începutul a articole urmãtorii echinoxiºti..., care au fost turalã, pentru a nu fi o libertate de mâþã care E tot ceînseamnã receptarea ei ºi sunt convin- înlocuiþi cu urmãtorii...", ºi eu am fost uimitã de zgârâie ºi fuge, trebuie sã meargã mânã în mânã sã cã motivele ºi contextele de întâlnire la nivele ce aceia au ieºit ºi aceºtia au intrat. Un cititor ºi cu responsabilitatea pentru ceea ce scriu acolo. diferite ºi între generaþii diferite de abia încep. mai puþin apropiat de Echinox ar fi putut întreba: Mai concret ºi fãcând referire la un articol de aici, Am fost foarte surprinsã sã vã aud vorbind dar de ce? Echinoxismul e aºa: cândva ies unii, am libertate sã spun echinoxistul X este de fapt despre rupturã. Cred cã aici este un orgoliu care cândva intrã alþii? Cred cã sunt genul de afirmaþii un plagiator, dar dacã am libertatea sã spun asta se exprimã frumos, când zicem cã "noi suntem o care trebuie însoþite de informaþii suplimentare. este obligatoriu sã aduc argumente, sunt respon- altã generaþie cu totul diferitã, ruptã de ceilalþi". Un dicþionar îl citim ºi pentru aceastã privire sabil în raport cu aceastã libertate. Iar dacã X este Cu toate rezervele pe care le am faþã de acest analiticã, dar ºi pentru a afla date pe care unele realmente un simplu copist, ceea ce este jalnic ºi dicþionar, nu mi se pare cã exprimã o rupturã în articole le omit, de tipul: anul naºterii, studii, ruºinos, atunci eu cred cã el decade din tiltul de istoria Echinoxului, ci aº spune cã exprimã o altã locuri de muncã, activitate în Echinox, ce a fãcut echinoxist care trebuie urcat pe aceastã corabie. vârstã. Una dintre rezerve ºi o strângere de inimã X cât a fost echinoxist, ºi ce a fãcut, dacã a mai Sunt niºte lucruri ºi niºte accente. Sunt foarte ctitind câteva pagini, este cã, din pãcate, unii din- fãcut ceva, când n-a mai fost. Apoi, sunt articole multe lucruri de discutat, vreau sã spun în sensul tre autori nu au "libertate" ºi cã sunt ºi pagini în care nu aflãm nimic despre autor, nici nu bun al cuvântului - e o carte incitantã, e o carte deznãdãjduit de ecomiastice în care se vede prea putem sã-l localizãm pe respectivul, când îi apar care îþi creeazã o bunã stare de spirit pentru cã bine cã cel care le-a scris are de dat un examen cu cãrþile, sunt apoi câteva greºeli de tipografie, de observi, ai plãcerea sã citeºti niºte tineri de o un profesor sau cã a dat niºte examene cu un exemplu, potrivit acestui dicþionar Manasia s-a înzestrare absolut specialã, unii dintre ei, aº risca profesor. nãscut în '97. sã spun, excepþionali. Ne aflãm însã în faþa unei premiere în tot ce Sunt articole care consumã foarte mult spaþiu înseamnã istoria de pânã astãzi a Echinoxului. cu pãrerile acut personale ºi în afarã de subiect. (Fragment din discursul rostit la masa rotundã Pentru prima datã în istorie, iatã o istorie de 37 Adicã dacã citesc un articol despre scriitorul X, îl organizatã de Radio Cluj) de ani, avem în faþã un dicþionar Echinox sub citesc pentru cã pe mine mã intereseazã ce e cu n forma unei cãrþi. Lucrul acesta este unul foarte scriitorul X, nu mã intereseazã ce crede autorul bun, este realmente un eveniment în istoria articolului în chestie despre problema debutului Echinoxului, un punct de cristalizare important, ºi în general în cultura românã. Existã niºte reguli este un eveniment, cred eu, în lumea literarã ale genului acesta de scriere care trebuie respec- româneascã ºi din acest motiv vreau sã felicit tate într-un dicþionar. Dacã era "Fantastica poveste directorul de astãzi ºi echipa. a Echinoxului", libertãþile erau mult mai mari. Directorul spune, în prefaþa cãrþii, cã a încer- ªi tot legat de libertate, aº mai spune un sin- cat sã reînscrie gruparea în estetic. A fãcut-o ºi gur lucru: cred cã libertatea se învaþã la o ºcoalã prin aceastã carte într-o manierã care meritã din start laude ºi atenþia noastrã. Dacã cu laude este foarte simplu, atenþia în schimb implicã ºi spirit Reconsiderarea ierarhiilor critic ºi rezervele noastre. Cred cã una din ideile bune ale acestei cãrþi este cea care citeºte Petru Poantã Echinoxul ca pe istorie de ºcoli, fiecare cu specifi- A apãrut, aºadar, Dicþionarul Echinox, avîndu-l inocenþã în mimarea autoritãþii, camuflarea prin cul ei. Horea Poenar a identificat aici patru ºcoli, coordonator pe Horea Poenar, redactorul ºef de morgã ºi emfaza expresiei a unei fireºti precaritãþi cu cea de astãzi, a cincea ºcoalã. Felul în care acum al revistei. Este selectiv ºi analitic, cuprinde a lecturilor, discreta presiune a contextului cultu- sunt puse însã accentele aici, cred cã e discutabil. 189 de nume, iar ineditul lui constã în faptul cã ral actual, stîngãcii de limbaj º.a. Dar mulþi scriu Sunt identificate ºcolile, e bine descrisã direcþia autorii articolelor sînt echinoxiºti din ultima gene- remarcabil, au vervã ºi intuiþie în comentariu, fiecãrei ºcoli, însã ar mai fi încãput de spus, chiar raþie (studenþi, la data elaborãrii textelor); sînt, în dexteritate analiticã ºi tupeu în judecata de valoa- în prefaþã, despre rezultatele fiecãrei ºcoli în periodizarea corectã a lui Horea Poenar, reprezen - re. Au mai puþine prejudecãþi ºi o mirare, fecundã parte. S-a vorbit mai curând despre metodele criti- tanþii celei de a patra ºcoli echinoxiste care intelectual, în receptarea fenomenului literar. Iar, ce ale directorilor ºi despre felul în care ele se încearcã, prin volumul de faþã, o “descoperire a dincolo de toate acestea ne-au citit cãrþile, unele regãsesc în activitatea discipolilor. Însã cred cã o identitãþii prin raportare ºi prin diferenþã“. Mai poate într-adevãr prãfuite. ªi, din cîte mi-am dat componentã importantã a ceea ce înseamnã spiri- pretenþios spus, avem de-a face cu o decon- seama, le-au citit cu destulã perspicacitate ºi deloc tul Echinox ºi formarea continuã la Echinox e de strucþie, ceea ce înseamnã, în fond revizitarea ireverenþios. Discutabilã, însã, rãmîne concepþia vãzut ºi în altã parte. Faptul cã de la maeºtri, de non-conformistã a fenomenului echinoxist, respec- tehnicã a Dicþionarului, asta judecînd dupã aba- la aceste conduceri, la discipoli, s-a transmis un tiv a autorilor ºi cãrþilor care l-au edificat. În pre- terile flagrante de la un model oficializat. Dar mare interes pentru actualitatea literarã nu e faþa lucrãrii, Horea Poenar conºtientizeazã ºi îºi Horea Poenar pare sã fi lãsat libertate totalã deloc de neglijat: acest interes pentru actualitatea asumã riscurile acestui proiect, convins de buna colaboratorilor sãi, astfel cã sfidarea cîtorva reguli literarã s-a instituþionalizat prin faptul cã foarte credinþã a lui ºi a colaboratorilor sãi: refuzul unei este chiar una dintre provocãrile asumate ale mulþi echinoxiºti au creat redacþii literare, au perspective encomiastice asupra Echinoxului nu Dicþionarului. Sfidarea cea mai ostentativã ar fi, intrat în redacþii literare, practicã foiletonistica li- presupune existenþa unui scenariu subversiv, ci în cazul mai multor autori, disproporþia dintre terarã, deci sunt niºte lucruri foarte importante doar reconsiderarea unor ierarhii sau chiar a unor valoarea (realã? canonizatã?) ºi spaþiul acordat pentru ceea ce înseamnã fenomenul literar. E o fapte de istorie literarã. Dicþionarul are în esenþã comentariului. Nu dau exemple ca sã nu pun paie altã variantã a ceea ce aº numi spiritul echinoxist un sens legitimator. El confirmã densitatea ºi pe foc. Voi spune doar cã nu cred cã dimensiunea care trebuie avut în vedere. complexitatea fenomenului echinoxist. Dar o face unui articol poate fi, singurã, valorizantã ori Fiind vorba de un dicþionar, ne raportãm la el într-un mod mai puþin convenþional, fiind, tocmai descalificantã. Pe de altã parte, în prezentul ca la o lucrare de referinþã, ca la o lucrare per- de aceea, ºi vulnerabil dacã nu chiar suspect Dicþionar nu-i exclusã o hãrnicie exageratã a fectibilã. E o primã ediþie, toate dicþionarele îndeosebi pentru cei despre care nu se scrie. fetelor, cãci lor le aparþin cele mai lungi articole. însemnate au avut ediþii în continuare ºi cred cã Dintr-o intervenþie publicã a lui Horea Poenar Oricum, apariþia Dicþionarului constituie un suntem cu toþii de bunã credinþã cã rezervele înþeleg cã Dicþionarul a stîrnit deja diverse cleve- eveniment literar incitant ºi o ocazie a relansãrii eventuale pe care le exprimãm, le exprimãm toc- tiri, printre “bãtrînii” echinoxiºti mai ales. Ca echinoxismului. mai în vederea credibilitãþii acestei cãrþi care este “bãtrîn” exhinoxist ºi ca unul dintre fondatorii un instrument de lucru. Rezerva mea principalã revistei, precum ºi ca unul care n-am beneficiat de n se referã la criteriile dupã care aceste articole au un tratament prea afectuos în lucrare, mãrturisesc fost întocmite. De selecþie a membrilor redacþiei, deocamdatã admiraþia, deloc condescendentã, faþã mai puþin, a membrilor echinoxismului care au de aceºti foarte tineri literaþi care au scris fost aici recenzaþi, deºi sunt câteva locuri în care Dicþionarul . În multe dintre articolele lor, regãsesc ar fi fost, cred, necesare niºte precizãri. invarianþi ai propriului meu început: o anumitã
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 9
Black Pantone 253 U 9 Black Pantone 253 U
adresa profesorilor de la Litere, oameni valoroºi ºi Echinox analitic ºi autocritic cu merite nu o datã remarcabile în creaþie, ca ºi în gestionarea publicaþiei studenþeºti clujene. De Ovidiu Pecican aici însã ºi pânã la a exagera aceste contribuþii în intre toþi membrii grupãrii literare clu- din redacþie, nemaivorbind de faptul cã vocea detrimentul altora, mãcar la fel de substanþiale jene ºi studenþeºti „Echinox”, din toþi dedicatã activitãþii domniei-sale copleºeºte, ca cantitativ – dacã nu ºi altminteri – este o cale care D condeierii care au trecut prin redacþia numãr de pagini, orice altã prestaþie din interiorul putea fi ocolitã. revistei omonime în cele trei decenii ºi jumãtate revistei. În schimb, printr-o amnezie de neînþeles, Este lucru ºtiut: un dicþionar analitic, ºi încã o de existenþã a periodicului literar-cultural, Horea cel mai important redactor maghiar din istoria operã colectivã, ba chiar una scrisã de condeie Poenar a asumat sarcina alcãtuirii primului Echinoxului, Gáspár Miklos Tamás, lipseºte cu tinere ºi, deocamdatã, mai puþin experimentate, dicþionar sub formã de carte dedicat Echinoxului. desãvârºire! În aceste condiþii, nu mai este deloc poate suscita critici infinite prin asperitãþile ºi ine- La aniversãri rotunde, paginile publicaþiei au gãz- clar cine este legitim sã figureze în dicþionar ºi galitãþile sale. Nu voi cãdea, de aceea, în pãcatul duit ºi în alte rânduri cartografieri ale activitãþii cine nu. Doar membrii redacþiei? ªi autorii reproºurilor ample, minuþioase, interminabile. foºtilor ºi prezenþilor redactori, cu orgoliul sub- apropiaþi acesteia? (Dar atunci cum îi cuan- Dicþionarul de faþã este, prin multiple merite, o înþeles de a constata la bilanþ multiplele reuºite tificãm?) Orice autor care a publicat, sã zicem, reuºitã a Echinoxului de azi. În loc sã facã din domeniul artei ºi ºtiinþei izbutite de echi- mai mult de trei texte în revistã? Etc. grupãrii lobby oral ºi insidios, în loc sã se dedea noxiºti. În format volum, însã, este prima oarã O altã problemã mi se pare, cum spuneam, la alianþe discutabile în favoarea unei penetrãri când Echinoxul face obiectul unei asemenea lungimea sau scurtimea fiºelor de autor. În mod sociale mai accentuate, în loc sã solicite sau sã forme de „clasicizare”, intrând în rafturile bib- evident, redactorii maghiari rãmân abia cunoscuþi, facã favoruri, echinoxiºtii activi încã, cei mai liotecilor alãturi de alte cãrþi care îºi propun sã ca sã nu mai vorbim despre faptul cã dintre ei tineri, aduc o substanþialã contribuþie cunoaºterii analizeze fenomenul. Menþionez, dintre acestea unii lipsesc cu totul (Heltai Péter, de pildã, actual- ºi situãrii unei grupãri culturale într-un context din urmã, volumul memorialistic al lui Petru mente realizator de televiziune în Ungaria, la istoric dat. De aici înainte, sociologii ºi istoricii li- Poantã, cartea de cronici literare a lui Nicolae Szeged, parcã). Atunci când nu lipsesc, prezen- terari pot inaugura demersurile unei cercetãri con- Oprea dedicatã poeþilor grupãrii, pandantul aces- tãrile lor sunt laconice, ei par mai degrabã alibiul sistente, depãºind stadiul unei cunoaºteri aproxi- teia din urmã ºi antologia poeþilor echinoxiºti unei multiculturalitãþi care, totuºi, la Echinox a mative, dupã ureche. alcãtuitã de Ion Pop. Toate acestea au apãrut pe fost o realitate ºi a funcþionat, cel puþin pe anu- Prin natura lui, acest dicþionar trebuie sã parcursul anului 2004 la edituri clujene ºi, împre- mite segmente de timp. Dar nici graficienii nu cunoascã ediþii succesive, corectate ºi amplificate, unã cu Dicþionarul Echinox. A – Z. Perspectivã sunt toþi acolo: lipseºte Florin Creangã, este mereu mai bune. Aº sugera, de aceea, ca, pe lângã analiticã, coordonat de Horea Poenar, tipãrit la absent ºi Constantin Muticã. Între absenþa totalã previzibilul ºir de adaosuri al cãror obiect sã-l facã Bucureºti – Cluj de Ed. Tritonic, în 2004, alcãtui- a unor echinoxiºti ºi decalibrarea altora se întinde viitorii absolvenþi, astãzi autori de articole, ediþia esc o veritabilã prizã de conºtiinþã, un manifest majoritatea articolelor, cumpãnite dupã priceperea secundã a lucrãrii sã includã ºi numele uitate, dar identitar ºi o tentativã concertatã – întâmplãtor ºi meditaþia personalã a fiecãrui colaborator la ºi prezentãri ale principalelor reviste fãcute de sau nu – de autoevaluare. Practic, dincolo de ple- dicþionar. Cum este firesc în orice abordare echinoxiºti (Apostrof, Discobol, dar ºi Vatra ori doariile pro domo din celelalte cãrþi – a lui Petru analiticã, uneori accentele subiective depãºesc – în Familia, unde echinoxiºtii au un cuvânt de spus; Poantã în cheie nostalgic-memorialisticã, a lui sensul ironiei sau al deriziunii aspre – cumpãnirea la fel, Cuvântul bucureºtean). Astfel, peisajul va Nicolae Oprea din mers, prin intermediul unor calmã din orizontul de aºteptare al cititorului. dobândi notele suplimentare care pot întregi o cronici de întâmpinare, iar a lui Ion Pop implicitã, Dar nu asta apare ca supãrãtor, dacã ar fi sã serie de adevãruri ce altminteri rãsar din paginã prin recursul retrospectiv la autoritatea mentoru- supere ceva, ci mai degrabã o anume conformare estompate ori chircite. lui creator de ºcoalã liricã – s-a mai încercat, tot ºi supunere a învãþãcelului faþã de dascãlii sãi. în 2004, o analizã a Echinoxului. Ea a fost mai Adie prin tot dicþionarul un aer de flaterie la n degrabã o privire lipsitã de menajamente, cu acuze formulate într-o manierã tranºantã, ºi s-a petrecut în cadrul seriei de dialoguri ale lui Gh. Grigurcu cu Laszlo Alexandru ºi cu sus-semnatul (vezi Vorbind, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2004, p. 152-185), unde strãdania mea de a interveni în favoarea unora dintre atitudinile grupãrii nu a putut restabili echilibrul unei discuþii dominate mai degrabã de reproºuri. Recentul dicþionar plaseazã însã într-un mod relativ convingãtor parte din acuzele formulate de Gh. Grigurcu ºi Laszlo Alexandru în dificultate, câtã vreme mult clamata lipsã de exigenþã auto- criticã, mãcar din pricini de solidaritate de grup, nu se probeazã. Vedem, în Dicþionarul Echinox, o încercare impetuoasã, nu o datã, de a cântãri fãrã complezenþã contribuþiile diverºilor autori prezenþi în pagini. Existã articole care echivaleazã cu niºte drastice execuþii, spiritul critic – fie el ºi excesiv ori inabil cumpãnit – prevalând în raport cu orice presupusã obedienþã de „gaºcã”. Mãcar din acest punct de vedere, judecãþile celor doi cri- tici vor trebui sã fie reformulate ºi nuanþate, în virtutea unei bunecredinþe elementare. Nu este mai puþin adevãrat, pe de altã parte, cã autorii articolelor de dicþionar – cei mai tineri redactori ai revistei – cad în alte capcane. Bunãoarã, le este imposibil sã-ºi cumpãneascã rezonabil cantitatea ºi calitatea contribuþiilor proprii, deºi este de bãnuit cã în redacþie s-au petrecut ºi ajustãri girate de coordonator. Rãmâne de neînþeles în ce mod a fãcut parte, de exemplu, profesorul Mircea Muthu Ovidiu Avram Locomotiva-unicorn
10 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
10 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
Dicþionarul de nota 7
De vorbã cu Aurel Codoban
-- Mihai Goþiu: Aurel Codoban, care credeþi cã vorbi sau nu de o grupare Echinox dupã 1983? sunt motivele care au creat discuþiile legate de - Depinde în ce sens definim aceastã grupare. "Dicþionarul Echinox"? Ea nu a fost perfect omogenã nici mãcar la prima ei apariþie. A existat însã o perioadã de relativã - Aurel Codoban: Cred cã motivele eventualei stabilitate care a dat aparenþa fermã a grupãrii. supãrãri, dacã ea existã, sunt multiple. Unele, într- Sensul Echinoxului ca grupare culturalã academic- adevãr, ar putea þine de orgolii rãnite: cu toþii studenþeascã era tocmai acela care se vãdeºte ºi avem o excesiv de bunã imagine de sine ºi se prea astãzi: al rupturii. Într-o publicaþie culturalã cla- poate cã oglinda pe care dicþionarul o reprezintã sicã, pentru a schimba atitudinea ºi stilul revistei, sã nu ne restituie o imagine suficient de armo- trebuia sã dai afarã redactorii. La Echinox înnoirea nioasã cu propria imagine de sine. Altele însã, ar era asiguratã de naturala, aº zice, succesiune a putea proveni din diferenþa de valori de referinþã, generaþiilor. Totuºi, ca fost sociolog al culturii nu inevitabilã între succesivele generaþii echinoxiste. pot sã nu observ cã Echinoxul a funcþionat nu Mai pot apare nemulþumiri legate oarecum de numai ca o grupare ataºatã unor valori de refe- tehnica alcãtuirii dicþionarului. În fine, le-am lãsat rinþã specifice, ci ºi ca un grup social care ºi-a la urmã, pe cele mai importante, cele care ar þine propus mai mult sau mai puþin conºtient sã dupã criterii diferite. Faþã de succesivele generaþii într-adevãr de conþinut. Cred cã aici se ridicã ade- ocupe un anumit loc în cultura românã. Prin ceea ºi perioade ale Echinoxului, individualismul a cres- vãratele pro-bleme: spre exemplu eu gãsesc la ce au întreprins membrii grupãrii a devenit evi- cut în dauna spiritului de echipã. Constat cã în acest punct nemulþumitor faptul cã cei tineri, dent cã între ei au existat ºi legãturi de solidari- deplinã libertate acum, mai tânãrul om de culturã actualii redactori ai Echinoxului ºi autorii tate, sprijin sau promovare. Nu ºtiu în ce mãsurã român refuzã lucrul în echipã, reclamat de orice "Dicþionarului" nu au fost destul de curajoºi. Mi aceastã laturã a grupãrii Echinox a continuat ºi dicþionar care este obligat sã procedeze dupã cri- se pare, pentru a spune mai clar lucrurilor pe continuã eventual ºi astãzi sã funcþioneze. De terii omogene de construcþie a articolelor semnate nume, cã ei rãmân convenþional ataºaþi unora din- acest aspect sunt mai puþin sigur decât de individual. Ceea ce putem regreta în consecinþã tre numele din "Dicþionar" numai pentru ca sunt raportarea la anumite valori de referinþã specifice este apariþia unor gafe tehnice în alcãtuirea arti- cu ele în relaþia student-profesor sau pentru cã grupului iniþial. colelor unui dicþionar: trebuia ca spaþiul sã fie dis- respectivii ocupã poziþii instituþionale semnifica- tribuit, pe cât posibil, în funcþie de dimensiunile tive. - Ce credeþi cã a determinat, în special dupã personalitãþii celor incluºi în "Dicþionar"; era 1990, enunþarea unor sentinþe de genul: nevoie de criterii standardizate; ar fi fost bine ca - Pânã acum faptul cã autorii "Dicþionarului" <
- Apariþia "Dicþionarului" a readus în discuþie o - În 1989 aþi fost înlãturat de la conducerea - Din punctul dumneavoastrã de vedere, acest problemã mai veche a Echinoxului. Se mai poate Echinoxului, o hotãrâre care însã nu a mai putut "Dicþionar" reuºeºte ceea ce orgolios ºi-a propus - fi pusã în practicã. Cu toate acestea, dupã 1990, o schimbare de perspectivã asupra Echinoxului? aþi renunþat la Echinox. De ce? - Repet încã o datã: cu o singurã paginã de - De fapt, dupã câte îmi amintesc, dupã 1990 "Dicþionar" despre Marian Papahagi, în timp ce am fãcut cu adevãrat carierã încã un an! Am alþii ocupã capitole întregi, am un parþial scepti- devenit directorul revistei... Am renunþat din douã cism. motive clare pentru mine atunci: mai întâi pentru cã revista trebuia sã revinã în întregime tinerilor - La final, ca universitar, care ar fi nota pe care studenþi; apoi pentru cã eu intram într-un alt sta- aþi da-o "Dicþionarului Echinox"? diu al vieþii ºi aveam alte lucruri de fãcut. - Mã tem cã nu pot da decât 7. - Revenind la subiectul iniþial, este legitimã asumarea unui "Dicþionar Echinox" de cãtre actu- alii redactori ai revistei? n
- Da, cred cã au tot dreptul cultural de a face Interviu realizat de un asemenea dicþionar, ºi cred cã mulþi dintre ei, Mihai Goþiu îndeosebi Horea Poenar, ºi reuºesc. Nereuºita dicþionarului rezidã în principal în faptul cã în Ovidiu Avram Instrumentum acest dicþionar sunt mai multe dicþionare, fãcute
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 11
Black Pantone 253 U 11 Black Pantone 253 U
telecarnet
recurge la o contrafacere? Chiar dacã de data Aºa-zisele contestãri aceasta expresia nu e chiar grobianã, existã un grobianism al gândirii pervers orientate. Aºa-zisa Gheorghe Grigurcu "contestare" (într-o rostire mai durã a d-sale ºi a altor conservatori, "demolare"!) nu e decât o fan- arcã uºor diminuatã o vreme, a reînceput sã facþia poeziei, semnat de Florin Toma (aflu acum tasmã maleficã, emanatã din condeiul "reacþionar" bântuie în publicistica noastrã o panicã a cã politrucul condeier de odinioarã, domiciliat în ce-l mânuieºte, o fantasmã pe care încearcã a o P "demolãrilor". Orice diferenþiere de opinia Israel, încearcã a se disculpa într-o scriere memo- substitui unor consideraþii referitoare la unele îndãtinatã, orice distanþare de cliºeu riscã a fi ta- ralisticã), fiind suficiente câteva linii, câteva, aspecte interpretabile sau la unele evidente slãbi- xate drept blasfemice manifestãri ale "negativismu- puþine, verbe mustrãtoare pentru ca persoana ciuni conjuncturale ale acestor covârºitoare per- lui", infernale uneltiri ale unei furori distructive vizatã sã-ºi piardã dreptul la semnãturã, slujba ori sonalitãþi a cãror "contestare" în ansamblu nu am împotriva cãrora se impun a fi mobilizate - nu-i chiar libertatea. Cunoaºtem foarte îndeaproape fi cutezat-o niciodatã. Detaliul dobândeºte în mod aºa? - toate forþele sãnãtoase ale naþiunii apte de cazul unui tânãr autor de la finele anilor '50, care, samavolnic semnificaþia întregului, gros-planul e autoapãrare. Inchiziþia conservatorismului intrã încolþit fiind de arhivigilenþii Ov. S. confundat abuziv cu imaginea globalã. Nu sun- prompt în acþiune precum un comandant firesc al Crohmãlniceanu ºi Silvian Iosifescu, n-a mai putut tem, n-am putea fi niciodatã "negativiºti" într-un defensivei reclamate de-o asemenea colosalã publica nimic un ºir de ani… asemenea fel stupid, compromiþãtor! Dacã într-un primejdie, osândind de facto revizuirile de lovines- Iatã, succint, o explicaþie a alergiei la criticã a pom falnic, încãrcat de rod, descoperim un fruct cianã facturã pe care, în abstracþiune, pretinde a conservatorismului actual, legatar în bunã mãsurã stricat, nu înseamnã cã ne apucãm sã tãiem le recunoaºte, pluralitatea de opþiuni pe care nu al practicilor ideologice. Eºichierul disputelor lite- pomul. În loc de-a examina punctual, cu calm ºi cuteazã a o respinge în principiu. Pretenþia rare actuale - fie cã recunoaºtem cu francheþe probitate, afirmaþiile care nu-i convin, dl. Eugen postideologilor, cãci de ei este vorba, e cea de-a acest lucru, fie cã încercãm a-l escamota - reflectã Simion, aidoma proletcultiºtilor de altãdatã, constitui un zid de apãrare în jurul ideii de "con- polarizarea lor între spiritul democratic al revizui- preferã a plesni scurt din vârful câtorva vorbe ce strucþie", dragã în varianta sa clamoros-demago- rilor ºi a celui advers, întrupat de defensorii statu- se vor conclusive ("a contesta", "a nega", "a demo- gicã oficialitãþilor totalitare, care dupã cum prea quo-ului antedecembrist, indispuºi de orice tenta- la" etc.), fãrã sã se jeneze a se declara, în margi- bine ºtim, proclamau în stilul lor pompieristic- tivã de schimbare, rãmânând îndeobºte satisfacþi- nea acestui comportament, pur ºi simplu… lovi- agresiv edificarea unei "lumi noi" pentru uzul ile poziþiei lor personale, fixate în circumstanþele, nescian: "eu sunt lovinescian, nu numai prin criti- "omului nou". Aceastã "construcþie" ce-ºi zicea orice s-ar zice, anormale ale "epocii de aur". Iatã ca mea, prin metodele lovinesciene pe care le comunistã ori socialistã se înfãþiºa intangibilã în ce scrie dl. Eugen Simion, preºedintele Academiei accept, dar ºi prin poziþia ideologicã". Hélas! lãuntrul sãu, o dogmã terifiantã scoasã în afara Române, în Tribuna învãþãmântului (nr. "Metodele" se divulgã implacabil, aºa cum vedem, celei mai vagi îndoieli sau nuanþe de interpretare. 743/2004): "Unii scriitori, mai mult sau mai puþin în lovinescianismul lor… antilovinescian, iar "ide- Fatala-i vulnerabilitate consta tocmai în aceastã tineri, îºi împart colegii în conservatori ºi refor- ologia" e diluatã rãu de tot de postideologia ce, în inumanã interdicþie a exerciþiului intern al miºti. Eu, de pildã, sunt trecut, de câþiva ani, pofida unei firme teoretice fãloase, îºi urmeazã conºtiinþei ce i-ar fi putut identifica ºi consolida printre conservatori. În general însã nimãnui nu-i praxisul conservator caracteristic. Pãcat, pãcat de identitatea. "Nu se poate construi nimic fãrã place sã fie trecut printre conservatori, mai ales sângele (intelectual) vãrsat! negaþie, arãta Cioran. Îþi dai seama de tine într-o când expresia e folositã ºi în sensul de autoconºtiinþã perfectã, când elimini ºi umbreºti reacþionar…". De observat mai întâi cã împãrþirea P.S. Citesc cu nedumerire în Bucovina literarã tot ce-þi este exterior". Or în interiorul sistemului autorilor în conservatori ºi reformiºti nu reprezin- (nr. 12/2004), sub semnãtura domnului Nicolae doctrinar ºi al culturii cãreia i se rezerva o vasali- tã un capriciu, un gest aleatoriu al "unor scriitori Cârlan: "Dupã o prelungitã ºarjã de virulentã con- tate ce a fluctuat, e drept, în decursul timpului mai mult sau mai puþin tineri", ci reflexul unei testare, al cãrui (sic) straºnic purtãtor de stindard însã n-a dispãrut nicicând pânã-n 1989, situaþii obiective. Mai mult: expresia unui s-a dovedit a fi dl. Gheorghe Grigurcu (…), când autoconºtiinþa nu funcþiona câtuºi de puþin dialec- fenomen de o deosebitã relevanþã. Îl înþelegem pe patima reviziþionistã pare a-ºi fi potolit febra exce- tic, ci exclusiv sub chipul discursului crâncen dl. E. Simion cã "nimãnui nu-i place sã fie trecut sivã, nedând, din pãcate, semne cã ºi-ar îndrepta axiomatic, fioros îngheþat. Se urmãrea o factice printre conservatori" (depinde, totuºi, din ce atenþia spre dimensiunile estetice ale creaþiei, unanimitate de vederi, o nivelare de mâini ridi- punct de vedere; existã în Occident un conserva- Nicolae Labiº rãmâne, iatã, un reper de referinþã cate spre a vota propoziþiile venite "de sus" ºi de torism politic foarte onorabil, existã o doctrinã în câmpul liricii noastre contemporane". Încã o spinãri încovoiate spre a executa ucazurile. Nu conservatoare cu implicaþii filosofice ºi literare de- "contestare" imaginarã! Intitulându-mi o carte, De doar indivizii politici dar nici mãcar scriitorii ºi o indenegabilã valoare!), dar… cine e de vinã? la Mihai Eminescu la Nicolae Labiº, (Ed. Minerva, artiºtii aflaþi în graþiile puterii nu puteau fi luaþi Distractivã ni se pare întoarcerea pe dos a ter- 1989), mi-aº fi putut oare lua drept reper o… nuli- în discuþie decât unilateral, prin mijloacele menului de "reacþionar". Azi, nostalgicii erei tate? De unde pânã unde postura de "straºnic aprobãrii ºi elogiului. De câte ori n-au fost comuniste, care-i blamau pe nesupuºi cu ajutorul purtãtor de stindard" al unei "contestãri" cãreia împiedicate de la publicare comentarii mai puþin sãu, îl primesc în obraz, ca un bumerang. nici prin gând nu mi-a trecut sã-i dau glas? Faptul convenþionale referitoare la "vârfuri" ale perioadei Conservatorismul, aºa cum se înfãþiºeazã în cã am luat în discuþie raporturile, întristãtoare dar precum Marin Preda, Eugen Barbu, Nichita prezent (hai sã zicem ca dl. E. Simion: reale, ale bardului dispãrut neverosimil de pre- Stãnescu? Negaþia se vedea direcþionatã exclusiv "reacþionarismul"!) n-are nimic a face cu concepþia matur cu regimul comunist, în faza de maximã împotriva "duºmanului de clasã", a "reacþiunii" din conservatoare a politicienilor români din secolul violenþã a acestuia, nu înseamnã nici pe departe afara ºi dinãuntrul graniþelor þãrii, a capitalismu- al XIX-lea, cu Maiorescu ºi cu Junimea, fiind doar cã nu l-aº preþui, cã nu aº fi dispus a-i recunoaºte lui, a ocultei antisocialiste mai mult ori mai puþin o trenã a ideologiei totalitare, a structurilor mai locul important în tabloul lirismului românesc imaginare pe care cârmuirea comunistã, cu men- mult ori mai puþin tendenþioase statuate de aceas- contemporan. N-ar putea fi vorba decât de-o cri- talitate conspirativã intratã în sânge, o atribuia ta. E precum aerul stãtut al unei odãi al cãrei ticã a criticii "dupã ureche"! ªi încã dupã o "ure- restului lumii. Pe bunã dreptate Vladimir locatar se încãpãþâneazã a nu-i deschide ferestrele: che" orientatã într-o direcþie întristãtor de inopor- Bukovski menþiona aci un complex de inferiori- "Dacã e sã abordãm conservatorismul cu mai tunã! Mãrturisesc cã, odatã cu trecerea timpului, tate de ordin patologic. Aplicatã masiv, orbeºte, mult calm, vom putea observa cã ºi Maiorescu mã deschid tot mai mult la impresionanta creaþie cu o obsesivã impregnare împotriva vrãjmaºului era, ºi Junimea (sic!). Asta nu i-a împiedicat sã a acelui "mic Rimbaud" autohton care a fost oficial determinat, negaþia aceasta vicioasã poseda construiascã societatea ºi cultura românã". Vorba Labiº, sacrificat pe altarul unui Destin tragic ce a însã ºi o funcþie perfidã în cadrul intern. Chiar în lui Maiorescu: nu e în chestie! Însã dl. E. Simion purtat masca Molohului totalitar. doze mici, se puteau declanºa efecte majore, nu se lasã pânã nu revine la vechea d-sale aserþi- n când, de pildã, în coloanele Scînteii ori ale Luptei une-marotã: "Mai grav este însã când reformiºtii de clasã, unui creator ori om de culturã i se sau, mai bine spus aºa-ziºii reformiºti îi contestã reproºau "greºeli", "abateri" de la "linia"partidului. pe marii scriitori, pe Eminescu, pe George Nu era nevoie de desfãºurarea unui cearºaf pam- Cãlinescu, pe Arghezi". Oare de ce d-sa ne fletar precum, în cazul rejectãrii lui Arghezi, atribuie, iarãºi ºi iarãºi, o poziþie care nu e câtuºi faimosul text intitulat Poezia putrefacþiei ºi putre- de puþin a noastrã? Oare de ce se îndãrãtniceºte a
12 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
12 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
grafii
cu devoþiune ºi profesionalism, nu poate ocoli Reportaj de rãzboi dureroasa întrebare, un "de ce?" menit, se pare, sã rãmânã fãrã un rãspuns complet ºi mai ales coer- Mircea Muthu ent. Ne aflãm în faþa unui episod tragic de istorie contemporanã ca ºi martori, în acelaºi timp, ai incapacitãþii occidentale de a gestiona criza ce efinibilã ca "sumã de rãzboaie pierdute" întruchipeazã o altã lume, cu mult superioarã, mocneºte încã. Mai mult decât presa angajatã Jugoslavia anilor 1991 - 1997 alcãtuieºte enervant de prosperã ºi, tocmai de aceea, vinovatã într-un rãzboi mediatic reportajul "pe viu" devine D obiectul de visu al uneia dintre cele mai pentru cumplita tragedie bosniacã. Între privirea seismograful tectonicii multiple, circumscrisã pertinente analize efectuatã cu lentila reporterului lor ºi Bosnia se interpune culoarea blândã a geografic ºi temporal. Mai întâi reporterul aratã, de excepþie, afinã doar parþial cu verbul vitriolant ochelarilor de soare, emblema diferenþei, a neuitând sã consemneze senzaþiile care îi permit al lui Curzio Malaparte, mai apropiatã în scimb detaºãrii, poate a dispreþului. Comunicarea directã sã ne trimitã la universul lui Mircea Eliade. "Aerul de disecþiile în evantai ale lui Egon Erwin Kisch, e falsificatã, obturatã, ochii nu se mai vãd, expre- zace peste noi fierbinte, greu ºi incert", noteazã un alt model al genului. În Rãzboi fãrã învingã- sia feþei devine impenetrabilã ºi flegmaticã, dis- martorul fascinat de podurile ce nu mai unesc tori (Meridian 21 Delta, 2003) / imprimat, în tanþele ºi tensiunile cresc". Atari incizii se reþin, malurile, dimpotrivã, ele despart etnii ºi religii, acelaºi an, în versiune francezã, la "Editions Paris- mai mult, ele schiþeazã o meditaþie din care nu precum în istoria evocatã odinioarã de Andric. Mediteranee" / ºi apoi în Rãzboi cu Doctor Blues lipseºte rictusul sud-est europeanului, atent la Oraºele ucise parcã sistemetic sunt reale ºi, în (Mirton, 2003) bãnãþeanul Radu Ciobotea ne amestecul, între beligeranþi, al "fratelui mai mare" acelaºi timp, imaginare, în vreme ce, acum, implicã în tragedia unui spaþiu uman care "a dat din Occident. Coliziunile dintre sistemele politice "refugiul înseamnã o infinitate de biografii posi- lumii primul rãzboi de mari dimensiuni fãrã nici (propuse sau impuse) ºi sistemele psihice pe fon- bile în universul difuz al rãzboiului". Împru- un învingãtor". Reporter la Evenimentul zilei ºi dul intransigenþelor etnice ºi religioase alcãtuiesc mutând câteodatã titluri din universul ficþional picaro sui-generis în miezul unui conflict absurd, tot atâtea lecþii ºi câmpuri de cercetare pentru (precum Cãlãtorie la capãtul nopþii, ce trimite ºi dar în filigranul cãruia descifrãm culpabilitatea politologi, sociologi º.a. Atunci când "arhivele la romanul lui Celine), reporterul coaguleazã ºi pe occidentalo-americanã, autorul traseazã în cãrbune marilor vinovaþi se vor deschide" relatãrile lui aceastã cale, învecinatã cu ficþiunea, starea con- desenul de panopticum în care destine (Kapetan Radu Ciobotea despre rãzboiul fãrã învingãtori flictualã într-o mãrturie zguduitoare, fãrã partis- Bore, Valeriu ºi bunicul sãu, Novac Liubinco º.a.) vor alcãtui adevãrate piese de dosar. Desigur, pris-uri, circumscriind deja un memento cu val- ºi geografii însângerate (Pale, Vukovar, Priºtina, actanþii mediatizaþi (interviul luat lui Dobrica oare de reper în procesul, necesar, de reconstituire Sarajevo) suferã coerciþia atroce a unei paranteze Ciosici de pildã) ºi, mai ales, combatanþii a culpabilitãþilor interne dar ºi a contextului inter- impusã de ecuaþii politice aleatori: "Cineva, în cunoscuþi sau anonimi certificã – oare fãrã ecou? - naþional în care s-a consumat tragedia federaþiei lumea asta largã, pune un plus. Altcineva pune "strategia" unui conflict prin care sud-estul euro- iugoslave. un minus. Altcineva înmulþeºte paranteza cu pean sã rãmânã în continuare la periferia Europei, altceva. Cineva pune un egal. Cineva pune un tributarã concepþiei luministe despre aceastã parte n mic sau egal. Lucrurile se schimbã mereu, dar nu a vechiului continent. Pacea Americanã încheiatã se rezolvã. Paranteza rãmâne aceeaºi. Rezultã ºirul la Dayton, ajustatã la Paris ºi detaliatã la de imagini, adesea halucinante, avivate de inserþia Bruxelles a nemulþumit toatã lumea balcanicã ºi, epicã. Din Lescovaþ, dupã bombardament, au pe de altãparte, anii care au urmat i-au dovedit rãmas doar "magazinele de îmbrãminte, anunþate fragilitatea. Lectura unor astfel de lucrãri, scrise de manechinele din plastic dezbrãcate, în poziþii stranii. Strada principalã e o înºiruire de mane- chine goale arãtând cu mâinile ceva nelãmurit, þinându-ºi echilibrul precar într-un picior sau încli- nate pe spate privind cu ochii goi oraºul". Sugestia de miºcare brownianã a alianþelor pasagere - ºi e cazul Bosniei - sau himerica idee imperialã gen "Albania Mare" dimensioneazã tabloul de apocalipsã cu refugiaþi în derivã ºi localitãþi distruse. Dacã între români ºi sârbi "mai existã încã ecluza la modul balcanic" explicatã memorabil în capitolul Bãtãlia pentru Dunãre, în interiorul iugoslav purificãrile etnice macinã fãrã speranþã ipotetica trilateralã musulmano-catolico- ortodoxã. Indiferent unde ne aflãm, în "imposibila Bosnie", în plin "Blietzkrieg în Krajna" sau în "Priºtina by night" acumulãrile cu valoare docu- mentarã primesc relief epic ºi ancadrament exis- tenþial. Or, când apar dubii existenþiale recursul la istoria justificatã este firesc. Este de vãzut, în aceastã ordine, dacã într-adevãr "panslavismul nu mai reprezintã decât o blândã nostalgie ivitã din adierea bizantinã ºi cultura ruseascã a unui posibil imperiu spiritual, refugiat în mãnãstiri, arhive ºi visãri". Astfel, ochiul înregistreazã interpretând, în temeiul adevãrului cã "un reporter adevãrat, pru- dent ºi disciplinat e un animal care nu existã. Reporterul riscã. ªi pierde. Dacã eºecul e intere- sant, îl povesteºte. Dacã nu, nu. Cine decide dacã e interesant sau nu?". Reportajul devine astfel fructul unui pariu cu sine însuºi. Aventura din Kosovo, finalizatã cu dramatica expulzare peste frontierã este un asemenea eºec prefãcut în victo- rie, compensat adicã prin intermediul istorisirii. Unghiurile se schimbã frecvent, "camera" înre- gistreazã adesea prin optica celui ocupat ºi zdrenþuit de rãzboi. Iatã, "soldaþii O.N.U. Ovidiu Avram Savant cu sfere
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 13
Black Pantone 253 U 13 Black Pantone 253 U
incidenþe
încercare ce trebuie pedepsitã pentru pãcatul de a fi intentat la depãºirea unei limite pe care existenþa Un Caravaggio modern tatãlui a fixat-o. Altfel spus, dacã tatãl nu obþine recunoaºterea oficialã ca pictor, nici fiul nu trebuie Simona Furdui sã accepte gloria; o cale ar fi ca tablourile lui sã se opunã normelor, pentru a fi refuzate, denigrate. criitorul francez Dominique Fernandez pu- în cazul lui Fernandez, care îºi propune sã ofere o Ceea ce privitorul modern vede ca marcã a origina- blicã, în 2002, la editura Grasset din Paris, intepretare nouã tablourilor pictate de Caravaggio, litãþii pare deci sã ascundã un sens mult mai pro- S cartea La Course á l'abîme (Cursa spre prã- pentru cã "opera doar ne permite sã înþelegem ceea fund. pastie), o interesantã biografie a pictorului italian ce s-a petrecut în realitate în viaþa omului, în acea Aceastã premeditare în linia ontologicã a fiului Michelangelo Merisi (1571-1610), cunoscut sub zonã subteranã care scapã stãrii civile. Omul e face din el un personaj tragic, care nu poate sã numele de Caravaggio, dupã locul naºterii sale. sursa operei, dar ceea ce este acest om nu poate fi depãºeascã o anumitã fatalitate care i-a fost rezer- 2 Realizator al altor biogafii despre artiºti ai vre- înþeles decât din operã." (p. 38) Scriitorul nu vrea vatã. Dar tocmai aceastã interdicþie ontologicã este murilor mai mult sau mai puþin îndepãrtate, sã facã o "biografie romanþatã", dar nici sã cadã în cea care îºi pune amprenta pe creaþia artisticã a fiu- Dominique Fernandez contureazã personajelor sale cealaltã extremã, sã urmeze o linie a vieþii, ca un lui. Ceea ce viaþa îl obligã sã ascundã apare subli- o personalitate puternicã, fascinantã, ºi, în plus, le curriculum vitae oficial, sau sã facã o simplã inven- mat în tablouri; tehnica clar-obscurului, care este o adaugã o laturã de nonconformism, care scoate tariere ºi descriere obiectivã a temelor. caracteristicã a pictorului italian, reflectã cel mai cãrþile sale din tradiþia unei biografii clasice. Este Psihobiografia situeazã operele în proximitatea bine acest joc între ascuns ºi dezvãluit. Astfel, ceea ce s-a întâmplat în cazul cãrþilor sale anterioa- omului, fiindcã ele sunt capabile sã explice anumite homosexualitatea îl face, în viziunea lui Fernandez, re: Signor Giovanni (1981) despre viaþa criticului de biografeme ale artistului de care acesta este mai artã Johan Joachim Winckelmann, Dans la main de mult sau mai puþin conºtient, dar care predeter- sã îºi aleagã anumite modele ºi sã picteze anumite l'ange (Premiul Goncourt 1982) despre scriitorul ºi minã viaþa ºi creaþia lui. În cazul lui Caravaggio, figuri mitologice. Figura de victimã îl fascineazã ºi îl cineastul italian Pier Paolo Pasolini ( carte tradusã Dominique Fernandez considerã cã figura tatãlui a face sã se identifice cu sfinþii martirizaþi pe care îi în româneºte de Aristiþa Negreanu sub titlul Îngerul marcat pentru totdeauna destinul fiului. Astfel cã, picteazã într-o manierã extrem de realistã, ca ºi cum destinului), L'Amour (1986) despre pictorul german dacã tatãl, artist ºi el, dar fãrã renume, este asasinat ar fi comesenii sãi sãraci ºi murdari, ºi care îºi Friedrich Overbeck, Le dernier des Médicis (1994) de niºte hoþi, fiul se simte dator sã urmeze soarta acceptã, paradoxal, cu bucurie soarta crudã. despre ducele Gian Gastone de Medicis, Tribunal pãrintelui: întotdeauna va exista în el o înclinaþie Autoportretul sãu favorit e imaginea lui Goliath d'honneur (1997) despre Ceaikovski. spre autodistrugere, care va culmina, cu uciderea lui învins de un David tânãr ºi frumos. Astfel reuºeste Dominique Fernandez este ºi autorul unei în condiþii similare. Fiul nu poate sã îºi trãdeze Dominique Fernandez sã punã în paralel viaþa ºi metode de criticã literarã - psihobiografia - pe care a pãrintele, iar succesul va fi trãit ca o trãdare, ca o opera artistului. descris-o ºi aplicat-o în analiza operelor lui Mozart, Proust, Michelangelo ºi Eisenstein, în douã volume: L'Arbre jusqu'aux racines. Psychanalyse et création (1972) ºi Eisenstein. L'Arbre jusqu'aux racines II (1975). De la un discurs metatextual, Fernandez trece cu uºurinþã la o reprezentare romanescã a vieþii artiºtilor care i-au atras atenþia ºi cu care s-a identificat. Metoda lui se aflã în acel spaþiu incert de frontierã între literaturã ºi document ºtiinþific. Dominique Fernandez se documenteazã temeinic ºi e capabil sã recreeze o lume cu care cititorul con- temporan a pierdut legãtura temporalã. Depãrtarea de vremea în care a trãit pictorul Caravaggio, pre- cum ºi viaþa agitatã pe care a dus-o acesta, au fãcut ca sursele de documentare sã fie foarte puþine, iar scriitorul sã fie obligat sã facã din plin apel la ima- ginaþie pentru a completa lacunele. Operele pe care le scrie nu sunt simple monografii, el manipuleazã faptele de viaþã - biografemele celuilalt - ºi îl recreeazã dupã alte criterii. Printre aceste criterii este alegerea unei persona- litãþi diferite, nonconformiste, în contradicþie cu normele vremii, îndeosebi cele sexuale. Fernandez "inventeazã" pornind de la faptele reale, dar imprimã personalitatea "biografiatului" cu propriile preocupãri ºi obsesii. Fiecare din personajele sale ar putea reprezenta o mascã pe care scriitorul ºi-o alege pentru a se cunoaºte mai bine, sau dupã cum spune Chateaubriand în fraza care constituie motto- ul Îngerului destinului : "Nu-þi dezvãlui decât pro- pria ta inimã, atribuind-o altuia." Astfel, textul fer- nandezian prezintã un dialog între personalitatea scriitorului ºi un alt artist, cu care el are anumite afinitãþi. ªi cum preciza Adrian Marino în al sãu Dicþionar de idei literare, biografia reuºitã e cea care rezultã dintr-un "exerciþiu de simpatie, afinitate ºi transpunere creatoare" (p. 258)1. Biograful nu e histrion, el nu poate intra în rezonanþã cu orice spirit creator. În cazul unui "artist care vorbeºte despre un alt artist" lucrurile capãtã o complexitate aparte. Existã cu siguranþã o fascinaþie resimþitã de biograf pentru cel biografiat, pentru maniera în care acesta din urmã ºi-a creat operele. Este ceea ce se întâmplã ºi Caravaggio Bachus (1593?)
14 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
14 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
Pentru exemplificare, am ales, din mulþimea care Caravaggio o reprezenta în epocã. ªi dacã pu- mului naturii, ºi nu prea mã încredeam în forþa "istoriilor" ce descriu apariþia unei opere, pe cea a blicul de atunci nu era pregãtit sã vadã "realitatea" Mântuirii. Alianþã cu cealaltã faþã a lucrurilor, anga- tabloului intitulat Bacchus (care se aflã în prezent la lucrurilor, Dominique Fernandez îºi propune sã îl jament precoce cu forþele de distrugere, pact ocult Galeria Uffizi din Florenþa, dar al cãrui an de educe pe omul modern. cu ceea ce devasteazã ºi ruineazã." (p. 193)7. creaþie nu a fost stabilit cu exactitate, situându-se Tehnica picturalã a clar-obscurului e principiu de În ce priveºte figura dolofanã a lui Bacchus, el îl între 1593-1596). viaþã pentru Caravaggio, iar cardinalul Francesco reprezintã pe Isus plin de viaþã conducându-ºi apos- Cititorului român i-au fost propuse douã Maria del Monte, cunoscãtor al intrigilor tolii prin deºert. Cardinalul del Monte, alter ego al biografii ale maestrului clar-obscurului italian: în Vaticanului, îl sfãtuieºte în acest sens: "Pentru a-i autorului, e un interpret subtil ºi care ºtie cum se 1976, editura Meridiane publica, în traducerea dezarma pe cenzorii Sfântului-Oficiu, dacã abordezi poate manipula spiritul uman; el rezolvã ºi proble- Adrianei Lãzãrescu, cartea lui Luigi Ugolini, intitu- un subiect prea liber pentru aceºti Monseniori, ma culorii negre a pãrului lui "Iisus" : "De ce pãrul latã Romanul lui Caravaggio, iar în 1983, aceeaºi deghizeazã-l în temã mitologicã. Sunt aºa de presupusului Bacchus e aºa de negru? Cu referinþã editurã se interesa de Luminã ºi întuneric. Viaþa lui chiþibuºari… dar aºa uºor de pãcãlit! ªi chiar aºa, la "pãrul buclat ºi negru ca pana corbului " al Caravaggio de Rolando Cristofanelli, în traducerea pãstreazã-þi încrederea pentru tine care eºti atât de Mirelui Sfânt. De ce braþul ºi o parte a bustului Angelei Ion. Lectura paralelã a acestor trei versiuni - fericit cã îi pãcãlim…. Cu o micã minciunã, sã ai sunt goale? Pentru cã " braþele sale sunt de aur, iar mai degrabã viziuni asupra vieþii pictorului - ne permisiunea de a admira ceea ce le este interzis sã bustul sãu e de sidef ". De ce aratã cu degetul spre aratã cât de mult este biografia o "invenþie" a priveascã !" (p. 235)5. Reiese cã disimularea buric prin nodul de catifea ? Pentru cã " buricul tãu autorului, cum opereazã procesul de selecþie ºi de aparþinea atât creatorului, cât ºi cenzorilor, obligaþi formeazã o cupã, pe care vinurile nu o rateazã ! ". interpretare a documentelor. ºi ei sã îºi ascundã sentimentele ºi pornirile. O Beþia e asociatã intim bucuriei creºtine: "Beau vinul Cristofanelli ne oferã o simplã descriere a parte din tablourile lui Caravaggio erau cumpãrate meu ºi laptele meu " mai spune Mirele Sfânt. " tabloului pornind de la modelul care a pozat: dar ascunse, pentru cã veneau în contradicþie cu Mâncaþi, prieteni, beþi, îmbãtaþi-vã, preaiubiþii mei ! "Modelul pentru acest Bacchus mi l-a gãsit o tânãrã normele sociale ºi morale ale epocii. ". Fraze pe care Hristos le va relua cuvânt cu cuvânt care venea sã-mi pozeze în casa Petrignani. Mi-a Fernandez se aratã fascinat de misterele creaþiei, : " Apoi luã cupa ºi le-o dãdu spunând : "Beþi din ea spus cã era fiul unui cismar; în realitate nu-þi dãdeai de povestea din spatele tabloului, de acest moment toþi ! Acesta e sângele meu, sângele unirii, con- seama dacã era bãiat ori fatã. Cu alte cuvinte un tip zero al primei interpretãri, ºi reuºeºte sã îl "prindã" topirii". Dupã mãrturia sfântului Matei, o posedãm androgin. Mã entuziasma sã pictez un bãiat de ºi pe cititor în povestea "inventatã". Specialiºtii au pe cea a sfântului Ion : "Cine bea sângele meu, va genul ãsta. Bacchus avea umerii ºi braþul de bãrbat, 8 constatat cã pictorul nu fãcea schiþe înainte, se avea o viaþã eternã. " (p. 287) . expresia visãtoare, mâna delicatã ºi îngrijitã. Pãrul lansa direct pe pânzã, ceea ce nu îl împiedica sã Iar lovitura de graþie e datã, în acest tribunal- des ce-i cãdea pe frunte ca unei fetiþe, iar pe cap o inchiziþie cu drept de veto asupra artei, de expli- revinã ºi sã facã modificãri. Astfel, cardinalul del pãlãrie mare ºi uºoarã, din frunze de viþã verzi, caþia derivãrii de la Dionysos a numelui grec Denys Monte "sugereazã" acoperirea bustului lui Bacchus : luminoase, roºii, de toate culorile care îi confereau Areopagitul, convertit de sfântul Pavel ºi devenit "N-aº vrea ca aluziile la Horaþiu ºi la carpe diem sã feþei o anume strãlucire. Ochii mari, încântãtori, primul episcop al Atenei; în plus exista ºi numele ºocheze pioasele dispoziþii ale sufletului sãu [al surâzãtori ºi dulci ca ale unei frumoase nimfe sfântului Denis, cel care a evanghelizat Galia, 3 marelui duce de Toscana]. Ascunde deci jumãtate romane, resemnatã ºi distratã." (p. 108) . Scriitorul numele primului episcop al Parisului. Deci con- din acest bust. Bacchus era nud în Antichitate, dar italian ascunde discret simþãmintele pictorului faþã cluzia acestor asociaþii neaºteptate e cã pictorul a noi nu mai suntem în Antichitate, ºi, dacã vrei sã de acest model, care în cartea lui Fernandez se dorit sã facã un omagiu indirect lui Denis-Dionysos- te serveºti de mitologie, trebuie sã fie între limitele numeºte Mario, e de origine sicilianã ºi era de câtva Hristos… 6 timp amantul lui Caravaggio. În romanul lui compatibile cu spiritul creºtin" (p. 236-237) . Iatã modul în care un biograf devine pe rând un Ugolini, tânãrul se cheamã Pepe, bãiat sãrac, Fernandez ne propune mai multe jocuri ale romancier care inventeazã o þesãturã narativã ce obraznic ºi plin de viaþã din regiunea Ciociara. Un intepretãrilor: ca de exemplu, nodul fundei de ca- captiveazã cititorul, un critic de artã capabil sã pre- alt artificiu al lui Ugolini este sã îl facã pe al sãu tifea neagrã nu mai e simbolul bucuriei dionisiace, zinte interpretãri diferite, chiar paradoxale, ale unui Caravaggio sã îl convingã pe cavalerul d'Arpino nici o indicaþie cu conotaþie sexualã, ci reprezintã tablou, un fin psiholog care ºtie sã plonjeze în (care îl plãtea cu mare zgârcenie) cã acest tablou uniunea dintre terestru ºi divin. inconºtientul uman pentru a cerceta noi mobiluri era trimis de maestrul Giorgione: "Ce desen! Ce Cititorul-privitorul mileniului trei aflã prin vocea ale personalitãþii, un profesor pentru cei care vor sã lumini! Numai veneþienii au asemenea îndrãzneli. cardinalului cã Bacchus trebuia sã îl întruchipeze pe pãtrundã secretele artei. Acest Caravaggio modern Caravaggio, tu care ai fost la Veneþia, iatã ce Iisus, dupã explicaþiile sfântului Ieronim care a ne oferã, prin sensibilitatea biografului Dominique înseamnã adevãrata picturã! Ia te uitã aici, ce flori vãzut analogii între cei doi. Apoi, sfântul Ambrozie Fernandez, o parte, doar, din misterele creaþiei sale, ºi ce fructe!…[…] Divinã! Divinã, îþi spun! priveºte a fost cel care a asociat vinul cu sângele lãsând cititorul în acea zonã a clar-obscurului unde 4 ce racursiu! Priveºte transparenþa tuºeului." (p. 65) , Mântuitorului. Important pentru cardinal e cã se uneltesc sensurile operei ºi unde el poate con- pânã când acesta descoperã semnãtura adevãratului Bacchus þine cupa cu vin roºu în mâna dreaptã, tribui la precizarea lor. autor, ºi atunci valoarea tabloului se schimbã : partea aleºilor, dupã doctrinele bisericii. Însã, în ver- "Când sã fi fãcut oare Giorgione asemenea chipuri siunea finalã, Caravaggio revoltatul picteazã cupa în n albicioase?! Nu un nud ai pictat tu, ci un cearceaf mâna stângã, refuzând sã se supunã integral Note : alb; ºi fructele, da, le recunosc, sunt ale tale : singu- normelor, fiindcã nu o viaþã liniºtitã era ceea ce el rul lucru pe care ºtii sã-l faci bine. Dar mutra asta dorea. Provocarea ºi riscul i se pãreau mult mai 1. Adrian Marino, Dicþionar de idei literare, I, Editura de peºte fiert, þi se pare picturã? ºi ca sã faci un atractive, ºi ele ºi-au pus amprenta pe stilul Bacchus, þi se pare de ajuns o cupã, ca sã nu mai Eminescu, Bucureºti, 1973. tablourilor. 2. Dominique Fernandez, L'Arbre jusqu'aux racines. spun cã e cupa mea pe care ai îndrãznit s-o iei, ºi o Cât despre natura moartã cu fructe care adaugã Psychanalyse et création, Editions Grasset, Paris, 1972. cununã de viþã pe cap?! Un Bacchus! Dar ce-ai complexitate pânzei, nimic nu trebuie ales la întâm- 3. Rolando Cristofanelli, Luminã ºi întuneric. Viaþa lui fãcut tu e bãrbat sau femeie? ºi apoi înfãºori pe un Caravaggio, traducere Angela Ion, Editura Meridiane, Bacchus într-un cearceaf? Unde e anatomia ? Unde plare, deºi intenþia mãrturisitã a pictorului e aceea Bucureºti, 1983. sunt oasele?" (p. 66-67)4. de a exalta bucuria de a trãi sub forma ei botanicã, 4. Luigi Ugolini, Romanul lui Caravaggio, traducere Dominique Fernandez ne oferã ºi el perfor- interpretare pe care o poate avea ºi omul zilelor Adriana Lãzãrescu, Editura Meridiane, Bucureºti, 1976. manþa unei lecturi duble a tabloului. El cautã men- noastre. Merele devin astfel o ameniþare canonicã a pãcatului, strugurii negri reprezintã moartea, iar cei 5. Dominique Fernandez, La Course - l'abîme, Paris, talitatea epocii în care a trãit Caravaggio ºi în care Editions Grasset, 2002. pricipalii cumpãrãtori erau feþele bisericeºti, ce albi, învierea, rodia crãpatã lasã sã se vadã sâmburii care trimit la Cuvântul lui Isus rãspândit în cele 6. idem respectau canoanele. Tratatul lui Cesare Ripa, 7. idem patru colþuri ale lumii, iar frunzele de viþã de vie Iconologia, era cel care la sfârºitul secolului al XVI- 8. idem lea reglementa simbolismul creºtin din chipurile, ati- uscate din coº ºi cele din pãrul negru al zeului sunt tudinile ºi obiectele pictate. Ceea ce pare privitoru- o reamintire a faptului cã viaþa pãmânteascã e trecã- lui de azi complet profan, era intepretat prin pris- toare. ma dogmelor bisericii catolice. Întreaga mitologie Se poate observa viermele din mãr ºi unele greco-romanã era transpusã în simboluri creºtine ºi fructe putrezite, detaliu original, marcã a realismu- îl invitã pe cititorul ºi spectatorul modern la lui în picturã ºi, mai ales, marcã a destinului tur- asocieri neaºteptate mergând de la simpla mirare mentat asupra cãruia insistã atât Fernandez : pânã la sentimentul ridicolului. "Trebuia ca un ansamblu de semne negative, bizare, Cititorul cãrþii lui Fernandez intuieºte aceastã neliniºtitoare, veºtejiri ale frunzelor, o gaurã în receptare forþatã a pânzei, manipulatã, pentru a fruct, sã manifeste ceea ce va fi destinul meu. […] trece de cenzura catolicã, precum ºi noutatea pe În sec ret, deja, mã rãzvrãteam împotriva optimis-
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 15
Black Pantone 253 U 15 Black Pantone 253 U
eseu
baºilor acestuia pentru revoluþionarii ce se apro- piau, cu balonul, de locul spectacolului oficial, nu Caragiale în poezia gãseºte calificative mai potrivite ºi mai plastice decât cele, foarte cunoscute, preluate de la autorul Nopþii furtunoase: "Zavergiii", generaþiei '80 (II) "Bagabonþii", "Coate goale"... Încercarea de Ion Pop asasinare a domnitorului, eºuatã într-un prim moment, cãci personajul, ºtiind cã este doar o xplicit caragialian este poemul intitulat stelele purpurii / de pildã onorabilitatea, cãci sun- fãpturã de hîrtie, nu poate muri, reuºeºte într-un Mangafaua, structurat în secvenþe ce tem cetãþeni, domnilor, suntem onorabili..." al doilea, însã cel ce ajunge pe tron este cãpitanul E poartã, la rîndul lor, titluri împrumutate Textul lui Cãrtãrescu ce poartã în cel mai înalt piraþilor, Iaurta, fost complotist revoluþionar, îndesosebi din comedia D'ale carnavalului: grad "marca" lui Caragiale este, însã, amplul acum trãdãtor luând locul deziluzionatului Chestiune de traducere (aici, "traducere" însem- poem Levantul (1990). Operã prin excelenþã "post- Manoil: acesta preferã spectacolului degradat al nând "înºelare în dragoste"), Femeie, ochi modernã", care sintetizeazã în registru parodic- istoriei ºi lipsei de moralã a politicii Poezia. alunecos..., Compãtimind împreunã, Docoment burlesc, toate stilurile limbajului poetic românesc, Rãsturnarea de situaþie atrage ca ºi automat mo- olograf, Nu plânge, eºti volintir, Inimã zburdal- reuºind performanþa de a nu distruge, totuºi, prin delul dramatic al Scrisorii pierdute: instalat pe nicã, Mangafaua... eu... eu sunt. Între un text ce acuta conºtiinþã criticã a convenþiei literare, un tron. Iaurta rãspunde acuzaþiilor de trãdare, ca mimeazã stilul de compunere ºcolarã, progresând anumit suflu vizionar, ce recupereazã marele altãdatã Trahanache lui Farfuridi ºi spre invocarea "Nirvanei" ºi lamentaþia parodiatã romantism, epopeea cu acest titlu e fãrã îndoialã Brânzovenescu: "Trãdare? Cine-a vorbit de trã- pe tema îndrãgostitului "singur ºi infelice", pãrãsit ºi o capodoperã a jocurilor intertextuale, a dare? Stimabililor, onorabililor, într-o asemenea de femeia iubitã, ºi un final simetric, ce pune în manevrãrii unei vaste recuzite poetice, într-un ocasiune solemnã, trebuie sã dãm dovadã de tact. ecuaþie douã imagini ale Bucureºtilor, una "feericã" imens spectacol recapitulativ. Ceea ce fusese abia Ceºti ce vedeþi la poalele turnului sunt doar mai degrabã datoritã "flãcãrii" din ochii poetului schiþat în O searã la operã, din Poeme de amor, modeºti cetãþeni ce au venit la votare. Vom auzi visãtor, cealaltã de "teren viran", periferic, în care este aici amplificat ºi aprofundat într-o compoziþie glasul suveran al poporului, în faþa cãruia, dacã se înscrie autoironic ipostaza decepþionatului, sub polifonicã de limbaje ale poeziei româneºti, de la pot pentru ca sã spui aºa, trebuie sã ne plecãm". semnul aceleiaºi "Nirvana" (într-un semnificativ începuturi pânã în prezent. O schemã epico-dra- Iar indicaþia de scenã din paranteza imediat urmã- joc anagramatic între "viran" ºi "Nirvana"), se maticã cu numeroase deschideri lirice, construitã toare spune: "(Glasuri de jos: Trãiascã vodã propun secvenþe ale discursului deceptiv: sub sin- pe tiparul literaturii paºoptiste, animate de ide- Iaurta!)". În final, discursul sãu îl pastiºeazã pe cel tagmele lui Caragiale, sunt construite momente alurile revoluþionare ale emancipãrii Principatelor al lui Caþavencu ºi al altor personaje caragialene, de evocare a iubirii pierdute, în decorul vieþii coti- Române de sub diversele forme de tiranie, atrage, de la care împrumutã ºi gesticulaþia emfaticã ºi diene a Capitalei ºi în obiºnuitul stil colocvial al practic, toate formele de expresie poeticã practi- discontinuitãþile discursive: "(Suie treptele tronu- întregii poezii a lui Cãrtãrescu. În plus, procedeul cate pânã la generaþia 80. Avem de-a face cu o lui, emoþionat. Scoate o nãframã mare cu care îºi intertextualitãþii (cu inserþii din Eminescu, epopee eroi-comicã, replicã postmodernã a ºterge graþios fruntea) / Fraþilor! Asemeni tutulor Arghezi, Nichita Stãnescu ºi Baudelaire) atrage Þiganiadei lui Budai-Deleanu, în care aventura ce urmaºilor (sic!) mei cari ºi-au jertfit sângele pen- atenþia asupra caracterului de înscenare ludic- angajeazã grupul de personaje în frunte cu foarte tru þãriºoara lor, asemini lui Mircea cel Mare ºi comediograficã a poemului, marcatã suveran de romanticul Manoil (nume de personaj al unui lui Michaiu Bravul... zic ºi eu, fraþilor... (plânsul îl spiritul caragialian. Cãci poetul optzecist îºi pune roman de pe la 1855 al lui Dimitrie Bolintineanu, îneacã) cã a sosit ceasul... sã dãm o pildã de la început masca "mangafalei" din D'ale carna- dar ºi omonim al eroului cunoscutei balade po- Europii... de la care putem zice... depandã! valului, personajul "tradus-trãdat", confirmatã de pulare despre Mãnãstirea Argeºului, centratã pe (Glasuri de jos: Trãiascã vodã Iaurta!) ºi mai daþi- titlul secvenþei cu numãrul 7 a poemului - tema construcþiei ºi prãbuºirii, ca ºi a sacrificiului mi voie, fraþilor, acum când toatã omenirea... sã "Mangafaua... eu... eu sunt", dupã ce în cea necesar oricãrei opere durabile) articuleazã eveni- fie cu ochii asupra noastrã, sã grãiesc o datã cu numerotatã cu cifra 4, Un document olograf, vrea mente ºi personaje modelate dupã tiparul oferit nemuritorul Gambetta: Iubesc poporul, dar urãsc sã certifice zisa "traducere" printr-un bilet de amor de convenþiile caracteristice sensibilitãþii ºi imagi- pe poporan! (Se trânteºte pe tron plângând în care-l pastiºeazã pe cel al Miþei Baston adresat lui narului romantic românesc, de la debuturile mai hohote.)". Fiul sãu, Zotalis, e tot atât de cara- Nae Girimea. ªi aici, textul în care se alãturã sin- stângace din anii ‘20-‘30 ai secolului XIX la gialian, contopind diverse replici din finalul tagme italiene, franþuzisme, cuvinte de origine Eminescu. O imaginaþie luxuriantã, care e ºi una cunoscutei comedii: "Ajunge, tatã. Ce atâta vor- greacã, fragmente de vers din Nichita Stãnescu ºi lingvisticã, ieºitã din comun, antreneazã spectacu- bãrie? Pe onoarea mea, nu o sã ai majoritate ci u- Eminescu, un nume de cântãreþ contemporan loase relaþii intertextuale ce fac sã comunice epoci na-ni-mi-ta-te! (...) Sire, voinþa poporului! Box pop- foarte popular plus un comentariu "dezgustat" al revolute cu realitatea imediatã, într.-un univers uli, box dei!" Rãsunã, de asemenea, în acest final celui înºelat, gãseºte în Caragiale referinþa "tare", conºtientizat drept convenþional-literar, în care "Muzica!", ce încheia Scrisoarea pierdutã, ºi nu de naturã livrescã, solicitatã sã saboteze pânã la poetul însuºi devine protagonist, dialogheazã cu lipsesc nici îmbrãþiºãrile împãcãrii generale: "toþi anulare orice tentaþie retoricã ce ar putea aminti propria lume de hârtie. se îmbrãþiºeazã"... de discursul liric romantic sau modernist-purist: Caragiale nu putea lipsi din acest univers al Cum se vede, modelul Caragiale este pentru "dragã iubitule, / sunt tuta sola în camera mea cu înscenãrilor parodice ºi burleºti: viziunea sa Mircea Cãrtãrescu un fel de matrice stilisticã. icoane pe sticlã. sunt ambetatã. Ci vino tu, stare extrem-relativizantã asupra "democraþiei" Diseminate pe parcursul amplei desfãºurãri epico- mãreaþã a sufletului, pe motocicletã, pe biþiclu, pe româneºti ºi a retoricii sale exaltate, într-o etapã dramatice, sintagmele caragialeºti apar ca ºi limuzinã. mangafaua a plecat la feteºti. de ce nu de prelungitã ºi fragilã tranziþie spre societatea automat într-un discurs ce creºte cu predilecþie vii tu? vinã! / mi-am fãcut unghiile cu sidef, am burghezã modernã tuteleazã în chip manifest ori din substanþa unor convenþii literare profund chef, arhonda, am chef... / p.s. Adu ºi banda cu din culise întreaga construcþie. Tiradele înflãcãrate asimilate în scrisul românesc ºi resimþite încã kenny rogers. / auguri, miþa, strada blãnarului 16 ale eroilor Levantului despre "liber-schimbism" ºi drept funcþionale într-o lume aflatã parcã într-o bis. / Ce servitute, ce dezgust, ce plictis..." "nobila democraþie" visatã (de Manoil), patosul de eternã tranziþie, nesigurã pe sine, precarã, supusã Finalul poemului mai trimite o datã la autorul "republicanã" al Zoei, iubita sa, aluziile, de la alte tuturor pericolelor. Sub mãrcile manifeste - for- Nopþii furtunoase, prin transpunerea momentului pagini, la "statua Libertãþei dîn Ploiesci", ori la mule tipice, reciclate în procesul intertextualitãþii - plimbãrii prin terenul viran-Nirvana în tiparul cea a lui Mihai Viteazul, de la înãlþimea cãreia se simte ºi tiparul mai de adâncime, purtând unei situaþii din piesa maestrului ºi sugerând cã Manoil ar urma sã predice binefacerile libertãþilor aceeaºi marcã: scrisã într-o epocã dictatorialã, în totul n-a fost decât un vis rãu: "(dar n-am sfârºit. cetãþeneºti, precum Coriolan Drãgãnescu din care divorþul dintre realitate ºi discursul ideologic când sã intru în uliþã / mi-au ieºit în cale ogarii Boborul, "serbãrile electorale" cu "hora mare" ºi era total, epopeea burlescã a lui Cãrtãrescu gãsea, lui maioru' din colþ / ºi micul ceas de argint al "drapeluri tricolore", au în fundal discursurile li- cum se vede, în Caragiale un punct de sprijin papadopolinei / lãtra cu spume ca un apucat) / berale din piesele comediografului, beþia de esenþial. ºi/ doamne / dumnezeule / în sfârºit / M-AM cuvinte mereu atacatã. În ce-l priveºte pe Florin Iaru, coleg de gene- TREZIT / AM SCÃPAT!" În fine, în ciclul de Dar mai ales mica înscenare burlescã din raþie ºi de cenaclu cu Mircea Cãrtãrescu, "modelul pseudo-sonete care închide cartea, mai dãm peste Anexa poemului, datã ca variantã la cântul al Caragiale" e la fel de productiv ºi mãrturisit ca o celebrã sintagmã caragialianã, inclusã într-un unsprezecelea, poartã însemnele spiritului cara- atare, cum am vãzut. Într-o ºi mai mare mãsurã context din nou parodic, în care îndrãgostitul gialian. Spectacolul ce se pregãteºte pentru dis- decât la autorul Levantului, Iaru îl preia, într-o pozeazã în "umil cetãþean onorabil": "existã noþiu- tracþia domnitorului - parodiind ceremonialul ser- viziune ce dovedeºte însemnate afinitãþi cu cea a ni stranii, pe care le mai percepem cel mult / ca bãrilor oficiale de pe vremea dictatorului marelui predecesor. Temperamentul sãu liric e pre- pe niºte conuri de sticlã verzuie clevetind sub Ceauºescu - îl ilustreazã din plin. Iar dispreþul sluj- dispus spre o anume teatralitate, remarcatã de toþi
16 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
16 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
comentatoii. Dacã Eugen Simion reþine, chiar în tovarãºul inginer, maistrul Achim / iar profesorul observaþia tânãrului critic Cristian Moraru: primul poem din cartea de debut a lui Iaru, emerit zicea-n româneºte: Exprim / aceleaºi senti- "Caragialismul acestei poezii se dovedeºte însã tot Cântece de trecut strada (1981) "stilul umorist din mente care, ºi noi suntem oneºti dar muncim! / mai mult, fãrã a se dezice de autentica percepþie La Moºi: adiþiune de obiecte, notaþii stenografice, Între punctul ochit ºi punctul lovit al trãgãtorului caragialianã a lumii, o reacþie automatã, patolo- fãrã interes pentru organizarea ºi sublimarea / se zãrea ochiul clar, înarmat, al boborului / gicã, reflex inerþial ºi verbal stereotip al eului realului" (v. Scriitori români de azi, IV, 1989, p. care, în sfârºit, înþelegea, lua atitudine vie / pro- copleºit de "cãldura mare" ce va fi întodeauna 508), un confrate mai tânãr, Andrei Bodiu ferând cuvinte de care se temea virgina hârtie". În simptomul simbolic al izgonirii raþionalului ºi accentueazã tocmai asupra "teatralizãrii poeziei", aceeaºi carte, poemul cu aluzii la stilul poetic omenescului din om cu atât mai mult când acesta care pune în joc "o sumã de 'euri' diferite, pulve- paºoptist, Adio. La Galaþi. se înscrie, de aseme- se face sub faldurile celui mai rãsunãtor uma- rizate în sute de roluri" (v. A. Bodiu, Direcþia ‘80 nea, în linia lui Caragiale. Inaugurat cu sintagma nism"; ºi, tot acolo: "Numai foarfecele neobosit al în poezia românã, Ed. Paralela 45, 2000, p. 97). "Cãldurã mare", textul propune scenariul unei cenzurii a fãcut ca primele volume ale lui Florin Acelaºi critic scrie cã avem de-a face în acest caz percheziþii a securitãþii, tratatã în registru burlesc Iaru sã nu parã cã erau în chip esenþial, chiar cu "o experienþã literarã ce se prelungeºte organic ºi cu toate ingredientele preluate din limbajul dis- dacã nu întotdeauna ºi în chip manifest, anatomia dinspre textul caragialian spre poezia lui Iaru" ºi continuu, haotic ºi parazitar al Maestrului. Acest poeticã a demenþei publice, începând cu formele cã "Poetul nu evocã lumea lui Caragiale. Lumea limbaj e mimat îndeosebi în confesiunea vecinu- ei cele mai atenuate, asimilabile încã, ºi ter- lui Caragiale este acolo, în faþa sa, neschimbatã în lui-delator, prezentatã ca un soi de scuzã faþã de minând cu cele extreme, circumscriptibile unei datele sale esenþiale (...) Caragialismul este la cel denunþat organelor de represiune, sugerând, patologii sociale" (v. Cristian Moraru, Elogiul ne- Iaru o dimensiune ontologicã, nu literarã" (Op. precum în finalul Scrisorii pierdute, o conciliere buniei, în "Contrapunct", nr. 48, 1990). Despre cit., p. 98). a contrastelor ºi conflictelor într-un compromis "caragialismul" poeziei lui Iaru, criticul Nicolae Lectura acestei poezii certificã pe deplin moral general: "Sã mã-nþelegi, don florin (m-a Manolescu scria într-o cronicã la volumul La cea asemenea date. În deja citatul Cântec de trecut oprit pe scarã) care ºi eu / am fost tânãr care mai înaltã ficþiune, cã este "învederat în oralitatea strada, formula caragialianã a notaþiei telegrafice numa nevastã-mea zice - io am douã fete / aºa-i, suburbanã în vivacitatea miticeascã a unor 'per- din proza menþionatã, sugerînd un decor de don florin, douã care i-o vrusesem bãiat, a doua sonaje' lirice". La apariþia cãrþii din 1990, adãuga bazar, cu lume amestecatã ºi pestriþã, serveºte de tot fatã, ptiu! cã mi-ar fi plãcut ºi mie o fufã, un cã: "Unul dintre registrele multiple ºi etajate ale suport unor insinuãri privind realitatea imediatã: dans o petrecere cu lãutari - da ºi dumneata / cu poeziei acesteia este cu adevãrat cel al cântecului când pe sub firmele cu diverse reclame "trece o toate cinci faci baie ºi ne inundã, hai lasã - / mi-a de lume, vesel mahalagesc ºi suav mitocãnesc, pe gaºcã cereascã / spre ciuda lui / CIRCULAÞI / spus mie cineva cã le-a vãzut"... Comentând care-l fredoneazã Veta lui Caragiale. Alt registru spre groaza lui / FOTO SUPERB", înþelegem cã poemul, Mircea A. Diaconu reþinea tocmai "un este chiar acela caragialian. Ca aproape toþi con- orice manifestare spontanã, de trãire necontrolatã, discurs de personaj caragialian, stupid ºi canalie, generii sãi, Florin Iaru îl ºtie pe de rost pe a tinereþii, provoacã suspiciunea simbolicilor ingenuu în tembelism. (...) Orice violenþã Caragiale, ale cãrui expresii îi vin spontan pe agenþi de circulaþie ºi o suitã de întrebãri precum: sfârºeºte în îmbrãþiºare colectivã, în inconºtienþã, limbã" (v. N. Manolescu, Literatura românã post- "Cine le-a dat drumul la aer? / - Aveþi permisiu- în "Pupat toþi Piaþa Endependenþi. (...) Vorbãria belicã. I, Poezia, Ed. Aula, Braºov, 2000, pp. 333, nea? De unde? / - Sã scoateþi, mã, tot ce-aþi luat caragialeanã, consecinþã a golului interior, relevã 334). / prin epoca noastrã contemporanã". Iar figuraþia neantului contextualizat politic, materia- Aproape pe de rost îl ºtiu pe Caragiale mai încheierea, cu trimitere directã la Caragiale (aici lizat grotesc ºi absurd" (v. Mircea A. Diaconu, toþi "optzeciºtii" care s-au format în cadrul cel din O noapte furtunoasã), scoate ºi mai mult Poezia postmodernã, Ed. Aula, Braºov, 2002, bucureºtean al "Cenaclului de luni". Chiar dacã în relief voinþa de supraveeghere a oricãrui gest p.91). fac apel în mai micã mãsurã decât cei doi poeþi liber: "La poliþiune, nene Dumitrache, / (cu senti- Încã un exemplu ar putea fi, în acest sens, comentaþi, la citatul montat expresiv în propriul ment) la poliþiune"... În cartea urmãtoare, La cea poezia ce poartã, semnificativ, titlul Învechirea la discurs, ei sunt marcaþi de geniul marelui precur- mai înaltã ficþiune (1984), un poem intulat faþã. În aceeaºi formulã a fantezismului burlesc, sor în mãsura în care, cum spuneam la începutul Petrecere cu lãutari însceneazã, într-un discurs se compune aici "portretul" unui personaj fantas- acestor glose, ºi-au însuºit de la el un anumit spi- burlesc ce amestecã concretul cu abstractul, matic, insinuant, proiecþie a anxietãþii provocate rit critic, reticent faþã de proliferarea necontrolatã notaþia directã cu aluzia livrescã, un mic spectacol de supravegherea permanentã a ideologiei ºi a raþional a cuvintelor, într-o desfãºurare deviantã, absurd ºi grotesc, al unei convivialitãþi aberante. organelor sale de represiune, ce tind spre un con- parazitarã, inflaþionistã, ce tinde sã se substituie "Caragialianã" e aici concilierea generalã a con- trol absolut al comportamentului ºi gândirii trãirii ºi realitãþii autentice. Contextul socio-cultu- trastelor, nivelarea oricãror diferenþe, într-o atmos- umane, pãtrunzând în viaþa intimã a fiecãruia ral al dictaturii comuniste ce privilegia acest tip ferã de sãrbãtoare contrafãcutã: "Cu ciorchini de dintre noi: "þi se strecoarã cineva, þi se / lipeºte de discurs redundant, diluat, fãrã nici un core- discurs la ureche / Petrecerea e în toi. / cineva de pereþi, / zgrumþuros, polisat, tapetat, spondent în viaþa concretã a "cetãþeanului" a încu- Hãrmãlaie. Dezmãþ de semnificaþii. / Parabola îngâmfat, / þi se apropie cineva, þi se gândeºte rajat în chip evident apelul la reperul Caragiale. orbilor dirijeazã orchestra ciungilor. / Pe mese cineva, / a intrat în chinuri pe gaura cheii - / Scepticismul marelui dramaturg, tristeþea subia- arde botul invitaþilor: / statistici submarine eco- doar ai vãzut cum s-a întunecat lunecuºul cheii". centã viziunii sale satirice asupra unei lumi insta- logi undine. / Se aduc pocalele. Gâlgâie toastul. / Miºcarea de acomodare periculoasã cu limbajul bile, în veºnicã "tranziþie", supusã celor mai Se pupã surplusul babana balastul. / Surâde cana- pervertit al sloganului de partid e sugeratã prin diverse manipulãri, obligatã sã-ºi trãiascã tragediile lia. Radiazã poltronul. / Se iartã pãcatele"... ªi, preluarea unor cliºee ale retoricii oficiale: "Se per- ca pe tot atâtea farse, convenþionalizând la ceva mai departe, raportarea directã la un limbaj fecþioneazã în chiar imaginea ta despre tine / iar extrem ceea ce trebuia sã fie eveniment existenþial ale cãrui deformãri groteºti - concentrate în creierul lui - curãþã voios scuipãtoarea. / E tot semnificativ, venea în întâmpinarea conºtiinþei cuvântul compus "fonfem", ce contamineazã cali- mai aproape de bine ºi de frumos, / se per- critice a acestei generaþii, manifestatã deopotrivã ficativul "fonf", bâlbâit, cu mai pretenþiosul fecþioneazã în sublim ºi perfecþiune". Inserþia în în raport cu realitatea constrângãtoare a "socialis- "fonem" - trimit la o "epocã" nu mai puþin poem a unor citate din Conu Leonida faþã cu mului multilateral dezvoltat" ºi cu o literaturã pe dereglatã ºi absurdã: " Ne revãrsãm pe tava cu reacþiunea serveºte drept alibi în faþa cenzurii, care o simþea prea distanþatã de lumea concretã. capete de-ale gurii. / Intrãm în limbaj cu fonfem dar face, în acelaºi timp, cu ochiul cititorului, Desigur, la poeþi precum cei comentaþi aici, aspec- de istorie. / Scârþâim la pompa care evacueazã avertizându-l asupra realitãþii disimulate sub jocul tul ludic, de "comedie a literaturii" se impune în memorie. / Înotãm în beþie. Suntem de tot ori- poetic: "Dormi, Miþule, astea-s fandaxii!, "- Rahat, primul rând, dar jocul aparent gratuit nu e numai zontali. / Triumfalici în braþele scârbei. Curat miþule, astea-s fandaxii". Trimiterea la cuplul obse- un semn al libertãþii faþã de convenþiile poetice stomacali. / Cineva îºi drege glasul. Cineva îºi dat de "revuluþie" al lui Caragiale pare a bagateliza moºtenite, ci implicã, prin aluziile stratificate ale ºterge nasul: / - Pentru ca sã-mi vii dumneata / starea de neliniºte amintitã, reducând-o la o textelor, o atitudine criticã, de respingere noncon- care s-a întins pe cer vreau sã zic - epoca! - da!". banalã neînþelegere între îndrãgostiþi, însã în con - formistã ºi de revoltã. Contra multor preziceri ale Cum se poate imediat remarca, ultimele douã ver- textul minimalizant poetul introduce un accent aºa-zisei cãderi în desuetudine a operei lui suri sunt aproape niºte citate din Caragiale, mai protestatar evident, expresie a refuzului de a face Caragiale, impactul ei productiv în spaþiul litera- exact dintr-o replicã a lui Trahanache din O compromisuri: "- E adevãrat. / Te-am uitat de turii ºi discursului critic optzecist vine ca un scrisoare pierdutã, cu devierile de gîndire ºi expre- mult, dragostea mea! / Am ucis, am fumat / O argument al rezistenþei sale în timp ºi al exem- sie caracteristice. speranþã, o cifrã, un pãtrat. / Accept sã-l mãnânc, plaritãþii sale pentru o componentã de bazã a Alt text, exclus de cenzurã din aceastã, ºi de dar nu vrea sã trãiesc în rahat. / Trebuie sã ieºim ceea ce ne-am obiºnuit sã numim "specific româ- la care el preluase chiar titlul, La cea mai înaltã din camera asta, dragostea mea!" - Venind dupã nesc". ficþiune, publicat abia în 1990 în volumul Înnebu- astfel de versuri cu mesaj suficient de explicit, nesc ºi-mi pare rãu, uzeazã din nou de intertextul citatul abia modificat din Caragiale - "- Rahat, n caragialian, înt-un discurs ce ironizeazã optimis- Miþule, astea-sa fandaxii!" - atrage atenþia asupra mul afiºat al retoricii comuniste: "Se bucurau jocului dublu la care se dedã autorul pentru a oamenii cinstiþi cu feþe lucioase / de febra satis- transmite, de fapt, un mesaj grav. facþiei ce le intrase în case! / Exprimau bucurie: Unui asemenea text i se potriveºte foarte bine
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 17
Black Pantone 253 U 17 Black Pantone 253 U
sfinþilor, vizeazã un univers spiritualizat prin devi- talizare, ale cãrui personaje (asceþii) au consimþit Despre un "alt" Creangã la propria mortificare. Recursul la neologisme, rarissim la autorul Lucia Hãrdãuþ Amintirilor, îi prilejuieºte comentatorului specu- laþii subtile ce evidenþiazã funcþia termenului n critica de înaltã calificare, Ion Creangã reevaluatã inactivitatea protagonistului din respectiv (ceasornicul satului) de a denunþa o s-a bucurat de o favoare excepþionalã ºi Povestea unui om leneº : "Marea vinã a leneºului ameninþare adresatã elementaritãþii cosmosului "Îdespre el s-ar pãrea ca s-a spus totul." este în fond aceea cã nu acceptã sã fiinþeze în humuleºtean, prin ordonarea vieþii dupã un timp Afirmaþia îi aparþine lui I. Negoiþescu (în Istoria mod decât total nediferenþiat de natura care nu mecanic. literaturii române, Minerva,1991) ºi se dovedeºte poate fi pentru el alt-ceva, cu atât mai puþin un Extrem de atent la amãnuntul lexical, cu sco pe deplin întemeiatã, dacã avem în vedere obiect al raþiunii sale. Faptul de a vegeta îi garan - pul de a-l valorifica în sprijinul demonstraþiei sale, amploarea bibliografiei critice ºi impresionanta teazã leneºului deplina identificare cu naturalul." Mircea Moþ comite, uneori, imprudenþa de a-l lua exegezã consacratã lui Creangã, prin contribuþia Am insistat asupra tentativei de coagulare a prea în serios pe autorul Amintirilor ("Pentru unor autori precum G. Cãlinescu, T. Vianu, unei teorii (având ca obiect lenea), în dorinþa de a demersul nostru considerãm cã este deosebit de Vladimir Streinu, Mircea Vulcãnescu, sublinia neobiºnuita capacitate speculativã a important sã-l credem pur ºi simplu pe cuvânt pe B.Fundoianu, Vasile Lovinescu, Valeriu Cristea, autorului acestui eseu, performanþa de a ridica la Ion Creangã, în tot ce spune"), riscând astfel sã Cornel Regman. rangul conceptelor generale un aspect, priceperea cadã în capcanele unui stil al cãrui rafinament a Impresia cã despre Creangã s-a spus totul e de a conferi valoare ideaticã unui amãnunt ºi de fost semnalat (printre alþii de un B. Fundoianu ºi contrazisã de studiile dedicate lui, care continuã a-l integra în armãtura argumentelor ce slujesc I. Negoiþescu). Aº evoca, edificatoare, douã exem- sã aparã, un exemplu recent fiind oferit de eseul demonstraþiei. Pentru cã despre o demonstraþie ple din cuprinsul eseului: "Copiii lasã, aºadar, intitulat Ion Creangã - pactul cu cititorul (Editura este vorba, în fond, a tezei enunþate la începutul casei pãrinteºti posibilitatea de a-ºi depãºi condiþia Paralela 45, 2004) semnat de Mircea Moþ. Încã demersului eseistic. În sprijinul ei, al demon- terestrã, locul stabilit, înãlþând-o, la modul figurat, din primele pagini ale cãrþii transpare intenþia straþiei, sunt evocate situaþii, personaje, fragmente spre cer: <
18 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
18 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
puncte de vedere
P. Todor, cea mai veche traducere în limba maghiarã din poezia popularã româneascã este Relaþiile literare legenda “Zoiþa”, care dateazã din 1842. româno-maghiare Forme pãstrate, modele literare preluate Egyed Péter De la începutul secolului al XVI-lea provin 1 denþiazã numeroase asemãnãri de motive, pe elaþiile literare româno-maghiare constituie primele date privind cântecele româneºti din doar o parte – e adevãrat cã pentru noi cea când ºi structura narativã ºi purul mod de inter- popor care au fost cunoscute pe teritoriul lingvis- R mai importantã – din istoria relaþiilor între pretare al acestora coincid sub diverse aspecte. tic maghiar (în urma activitãþilor joculatoreselor). cele douã popoare. Aºa s-a exprimat istoricul Tot el ne atrage atenþia asupra unui episod singu- În privinþa aceasta figura cea mai importantã este Makkai László, indubitabil cel mai important lar dar nu rar în istoria folclorului românesc ºi marele poet din Renaºtere, Balassi Bálint, care a expert în domeniu: “Nu existã în Europa douã unguresc: când Kriza János a publicat faimoasa lui scris versuri ºi pe melodii româneºti (Codicele popoare, nici mãcar cehii ºi germanii, care sã fie colecþie folcloricã, acceptatã ca o revelaþie, care Radvánszky) – colecþia de poezii de dragoste în contact aºa de strâns ca ºi maghiarii ºi românii. conþinea balade populare secuieºti, Iulian descoperitã în 1874 – pãstreazã titlul unui cântec Teritoriile locuite de români ºi de cãtre Grozescu l-a acuzat imediat de furt ºi de tran - popular românesc ºi primul vers al acestuia). maghiari se întrepãtrund astãzi cu întinderi capri- scrierea cuvânt cu cuvânt a unor balade Codex-urile Petrovay ºi Kajoni amplificã numãrul cioase ºi mici insule, deci nu putem vorbi despre româneºti. exemplelor de acest fel. Din secolul al XVIII-lea un contact de frontierã închis între cele douã O pãrere rãspânditã a fost cea conform cãreia apar ample cãrþi de cântece populare, Cantionales, blocuri etnice, ci de o împletire, convieþuire, care motivele literare ar fi sau ar fi putut fi proprietate probabil rãspândite în ambele comunitãþi lingvis- în decursul istoriei a reprezentat constant o naþionalã. Oamenii de ºtiinþã care s-au apropiat tice. Sunt cunoscute ºi aºa-numitele poezii maca- 2 chestiune vitalã pentru ambele” . de întrebãrile cercetate din perspectiva compara- ronice, în care se îmbinã strofe în românã ºi þiei indo-europene au scãpat de greºita pãrere. În În istoria comunã a acestor etnii nodul cel maghiarã. Sã oferim un exemplu mai puþin cunos- mai important a fost, negreºit, Transilvania ºi deja afarã de aceasta, pentru a putea fi posibilã cut, o strofã dintr-o piesã de teatru prezentatã în în a doua jumãtate a secolului XIV existau reguli apropierea, descrierea, interpretarea ºi destãinuirea latinã ºi maghiarã Gimnaziul Unitarian la Cluj la juridice în legãturã cu convieþuirea dintre cele fenomenelor explorate, cercetãtorii maghiari au sfârºitul secolului al XVII-lea (Poezii maghiare în douã popoare, când Ludovic cel Mare, rege al trebuit sã trãiascã, bineînþeles, cu puncte de care este desenatã provenienþa lumii din chaosul Ungariei, din familia regalã Anjou (în napoletanã: vedere ale comparaþiilor mai îndepãrtate (Eurasia). vechi, schimbãrile cãzute dupã ºi starea unicã Angio), “încorporeazã” societatea pastoralã ºi, bineînþeles cã începând cu Cãlugãrul Julianus declamatã în Poetica classis alumnus de la Schola românã în structura feudalã maghiarã. pânã la Körösi Cs. Sándor s-au ostenit sã caute Unitarã din Cluj, în anul 1698, ziua a XXXXIX-a Despre începuturile relaþiilor culturale avem izvoarele. a zãpezii Crãciunului): “Mondvan jersze baratom doar presupuneri, dar ceea ce avem cu siguranþã În Renaºtere pe lângã literatura popularã s-au la unguraszka csata,/ mert meg elünk mikor lesz, sunt cuvintele împrumutate sau preluate din bucurat de o mare rãspândire istorioarele senti- híd el, primavara,/ mennyi magyart találok, meg diferite meºteºuguri sau curente artistice. mentale cu final bogat în învãþãturi moraliceºti, fosztom ku putjere/ Hippet hoppot hogj Este o istorie lungã, care va fi scrisã ºi nu istorioare regãsite în cãrþi populare ºi calendare, mongjon, meg ütöm pe szpatye./ …/ Heti majka necesitã multã fantezie, fantezie de care a dispus care þineau de literatura moralistã. În acest caz lo szeker cse am udzizit vere,/ Adunatuszau neîndoielnic romancierul Jókai Mór sau marele este vorba de tezaurul comun care provine din ispanul de ketra padure,/ Zo pe noj na szpinzura amestecul greco-latin al istorisirilor biblice cu pictor Barabás Miklós, care prin intermediul con- hajda berbeteste,/ De a vini csineva ku kurtse vieþuirii a vãzut condiþiile etnice zilnice, - cu natu- vechile mituri ale unor culturi. loveste.// Alele cse veszte, szo mie mnyi frike,/ ra cãrora fiecare parte a etniilor trebuie sã fie de Întâmplarea urmãtoare poate folosi ca exem- cse gindest mei Todore, naj auzit veszte,/ Remun acord. Înfãþiºarea ºi cercetarea lor este o datorie plu: Ion Colan noteazã în lucrarea scrisã despre et verzo situ ka vele gate,/ Mu mintsezk ieu la ºtiinþificã ºi artisticã. Bineînþeles, de caracterul Ion Barac cã povestea lui Barac, “Árgírus és Ilona” tine dzik pre csinszteme.// Azért ezek igj lévén, problematic - din punct de vedere politic - al aces- (Arghir ºi Elena) a fost preluatã de Gyergyai olah a gloriát,/ Elveheti, zöldellö virágos lau- tei convieþuiri nimeni nu se poate îndoi dupã rãs- (Gergei) Albert, scriitor din secolul al XVII-lea, reáját,/ Az kik véghez vihetnek illy nagyságos coala lui Horea, Cloºca, Criºan ºi rãzboiul civil care, la rândul lui, dezvãluie izvorul inspiraþiei munkát,/ Éllyenek, kévánom, enekelvén polánt”6. din Ardeal (1848–1849). personale: Sã nu fie înþeles greºit, cel care redã aceastã “Despre þara ielelor multe am citit, întâmplare o face pentru gloria, lauda românilor – Prima legãturã – folclorul Din cronici italiene pe mulþi am tãlmãcit…”. aºa cum face asta ºi pentru secui ºi saºi. Conform Pentru prima datã, opera citatã a apãrut în frumuseþii veºnice a acestei întâmplãri epice, acest Putem presupune cã începutul contactului li- 1763 ºi a fost folositã de mulþi scriitori maghiari român ardelean îi loveºte bine (de la spate) pe 5 terar a pornit cu convieþuirea celor douã popoare, printre care ºi marele poet maghiar Vörösmarty . toþi maghiarii. Desigur vine comitele de la pãdure, deci cu secolul al XIV-lea. În aceastã perioadã se Ion Colan era însã convins cã Gyergyai nu a pre- el este cel care spânzurã vinovaþii ºi de care lor le începe construirea a numeroase oraºe din luat povestea din italianã ci a tradus-o din literatu- este fricã. O parte din ei nu au scãpat iar restul Transilvania; dincolo de Carpaþi, unde se constru- ra popularã româneascã. Eroii povestirilor lui se glorificã fugind. iau marile mãnãstiri, se formeazã marele centru al poartã opinci în picioare, cuºmã în cap ºi bici în Tradiþia vorbeºte de o poezie macaronicã religiei ortodoxe. De aceasta sunt legate douã din- mânã, iar în text regãsim forme vocative apãrutã în vremea curuþilor iar explicaþia acesteia tre cele mai cunoscute balade din tradiþia româneºti – altfel nu se poate explica sursa. Un ar fi cã sub drapelul Pro Libertate al Principelui maghiarã ºi românã: “Kömüves Kelemenné” (soþia cercetãtor grec – Papadopoulos Aristides – mi-a Rákoczi au luptat într-un numãr considerabil - alã- lui Kömüves Kelemen), nãscutã din legenda legatã povestit – întîmplãtor, la o conferinþã, râzând – , turi de maghiari - ºi þãrani români, printre care ºi de construcþia cetãþii din Deva – centrul militar al cã pânã acum numai la acest fapt nu s-a gândit faimosul Pintye Gligor (Grigore Pintea)7. voievodatului transilvãnean -, ºi “Meºterul nimeni ºi anume cã Árgírus vine din grecescul Primele opere din literatura maghiarã traduse Manole”, legatã de construcþia mãnãstirii din árgíros, care înseamnã argint ºi cã existã ºi la ei o integral în românã s-au rãspândit la începutul se- Argeº. Cercetãtorii au opinii diferite cu privire la astfel de baladã: “Prinþul de argint ºi Helena cea colului al XIX-lea. “Bãtãlia dintre broascã ºi tradiþia care a inspirat legendele, întrebarea fiind frumoasã”, motiv pe care deja îl cunoaºtem din ºoarece”, (Békaegérharc) - amestec dintre epopee care legendã a influenþat-o pe cealaltã ºi în care se Iliada lui Homer… ºi parodie ce aparþine literaturii iluminismului regãsesc motivele celeilalte. Unii cercetãtori susþin Vorbim aici de o tradiþie literarã care se maghiar - care îl are ca autor pe Csokonai Vitéz cã ar exista un alt model pentru ambele (pentru regãseºte în comunitãþi închise pânã ºi în zilele Mihály, precum ºi “Matei Gîscarul” (Ludas Matyi) cea maghiarã – un model caucazian, pentru cea noastre. În secolele XVIII–XIX asistãm în primul - un poem epic de Fazekas Mihály sunt primele românã – unul grecesc)3, dar din punctul nostru rând la naºterea baladelor cu haiduci, dar cel care douã exemple de traducere integralã. La rãspândi- de vedere nu acesta reprezintã aspectul esenþial. scrie aceste rânduri a avut ocazia de mic copil sã rea acestor opere au avut un mare rol ºcolile Amestecul se realizeazã în modul în care, de observe cum s-a folclorizat povestea lui Pusztai ºi protestante ardeleneºti care au fost frecventate ºi exemplu, “Meºterul Manole” se regãseºte în Jeges, doi dezertori secui, fugari din faþa invadato- de elevi români. Aparþine unui important pictor al Transilvania în formã de colindã dar cu o struc- rilor sovietici ºi a oamenilor Securitãþii cu care epocii, Barabás Miklós, afirmaþia cã ºi în cercurile turã modificatã4, nerespectând originalul, struc- sfârºesc prin a se lupta. sociale bucureºtene se vorbeºte de opere ºi mod- turã care se bazeazã pe cea a baladei ungureºti. Din punctul de vedere al istoriei relaþiilor ºi ele literare maghiare cunoscute8. Una dintre fig- Dupã pãrerea lui Avram P. Todor ºi între baladele traducerilor, mai importante decât Kulturkampful urile celebrate în Bucureºti la începutul secolului secuieºti ºi “cântecele bãtrâneºti” româneºti se evi- sunt atenþia ºi comunicarea. În opinia lui Avram XIX a fost Liszt Ferenc, marele pianist ºi compo-
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 19
Black Pantone 253 U 19 Black Pantone 253 U
zitor care s-a simþit în largul sãu ca oaspete al 1657 de ori poezii ale poetului Petõfi. Dar sã nu fost traduºi în românã 68 de autori13. familiei principelui Munteniei Sturdza la fel ca ºi uitãm cã prima ocazie cu care românii au auzit Socialismul, cu fenomenele lui groteºti, a pus contele Széchenyi István, maghiarul aristocrat lib- de Petõfi a fost în 1849, când Gazeta Transilvaniei ºi a þinut în funcþiune o mare agenþie de traduceri eral. a publicat, în 28 februarie, semnalmentele poetu- care, în concluzie, a avut un rol folositor, cãci lui. Aceasta a fost o circularã a autoritãþilor aus- pânã la urmã ce literaturã ar putea afirma cã a Rolul instituþiilor triece, în acest fel poetul naþional maghiar fost tradusã integral în altã limbã aºa cum s-a apãrând în faþa cititorilor români ca un delincvent întâmplat cu cea maghiarã ºi românã? Pesemne urmãrit. Cu termenii filmelor cotidiene de astãzi: aºa s-a întâmplat, cãci literatura românã este acce- În dezvoltarea culturii literare române a avut „Petõfi WANTED”. sibilã în totalitate ºi în limba maghiarã14. un rol semnificativ, chiar decisiv Tipografia În urma activitãþilor celor mai importanþi tra- Incontestabil este ºi faptul cã scriitorii maghiari Universitarã de la Buda, care a funcþionat din ducãtori români, ªt. O Iosif, Octavian Goga ºi 1777. Pe durata activitãþii sale s-au publicat mai din România au tradus în anii ’80 din ce în ce Eugen Jebeleanu, Petõfi a devenit cunoscut. mult de 200 de cãrþi româneºti scrise cu litere mai mult din obligaþie, - doar sub conducerea chirilice ºi latine. Cu ajutorul unor importante Publicul român a fost atins la început de puter- celui mai împuºcat fiu al naþiunii – nemuritoarea reþele de agenþii de presã ºi vânzãtori aceste cãrþi nicul radicalism ºi democratism, simplitatea ºi expresie a lui Mircea Dinescu – literatura ºi scri- au fost rãspândite în toatã Moldova ºi Muntenia. popularitate a poetului, vãzând în opera lui un itorii ar fi putut fi distruºi ºi în acest mod subtil. 9 Printre publicaþiile cele mai importante, chiar ºi model pentru propriile strãduinþe naþionale . În legãturã cu aceasta, modul de activitate al liter- sub aspectul creaþiei, ale conºtiinþei naþionale (Meltzl Hugó, profesor la Universitatea Ferenc aturii maghiare din România ca ºi instituþie au româneºti au fost operele triadei transilvãnene: József din Cluj, a trimis poeziile lui Petõfi ºi fost “traducerile mutuale”. Samuil Micu Clain, Gheorghe ªincai ºi Petru marelui filosof german Nietzsche, cãruia i-au plã- Incontestabil cã literatura românã nu aratã Maior. Aceºtia participaserã la activitatea cut la fel ca ºi publicului român, ºi care, în abundenþã ºi concentrare de aceastã mãsurã în tipografiei nu numai prin operele lor ci ºi ca ºi exaltarea lui, a ºi ompus o odã pentru poetul receptarea literaturii maghiare. Acest lucru se maghiar al libertãþii universale. explicã prin natura tradiþiei traducerii. Astãzi corectori-cenzori între anii 1804–1821 (prin aceas- Traducerea în maghiarã a lui Mihai Eminescu putem spune cã este libertate, în sensul nobil al ta înþelegem cã au avut un rol important în a început în 1885, deci când încã poetul mai era cuvântului, dar nu din punct de vedere profesion- crearea normei lingvistice a literaturii româneºti). în viaþã. Poeziile lui au fost traduse de 35 de al. Scriitorii maghiari din România traduc scriitorii În eliminarea obstacolelor întîmpinate în tra- poeþi ºi traducãtori maghiari, câteva având diverse duceri, cel mai mare rol l-au avut cele douã contemporani pe care ei îi gãsesc mai de preþ, pe versiuni iar cele mai multe fiind binecunoscute de baza inimii, drepturilor ºi gusturilor lor. Gãsim dicþionare: unul apãrut în 1822–1823 la Cluj în 10 douã volume, cu titlul “Dicþionariu Rumãnesc publicul maghiar . Printre traducãtorii lui numeroase exemple ale acestor realizãri în revis- Latinesc ºi Unguresc”, scris de Ioan Bob de Eminescu se aflã unii dintre cei mai cunoscuþi tele de literaturã. Cercetãrile comparative lipsesc Copelnic, episcop greco-catolic din Transilvania, poeþi maghiari, printre care: Áprily Lajos, Dsida însã ºi aici vreau sã atrag repetat atenþia oame- celãlalt fiind monumentala operã a lui Petru Jenö, Szilágyi Domokos. Desigur publicul maghiar nilor cu funcþii mai înalte, chiar dacã cei mai Maior, Lexicon Budense, respectiv “Lexicon din Ardeal cunoaºte opera lui nu doar din traduc- mulþi dintre ei sunt ocupaþi cu adunarea ºi adu- romanescu – latinescu – ungurescu – nemþescu seu eri, ci ºi din binecunoscutele ºi rãspânditele cân- larea comorilor personale. Lexicon Valahico – Latino – Ungarico – tece eminesciene. n Germanicorum”, apãrut în 1825 în 400 de coli În cercurile literare române pe lângã Petõfi Note: tipãrite compact. mai sunt cunoscuþi ºi alþi poeþi, ca Ady Endre ºi József Attila, pe când publicul maghiar (desigur Poate nu este exageratã afirmaþia cã la 1. Textul este o traducere dupã variantele italianã ºi aici mã gândesc la întregul teritoriu lingvistic începutul secolului al XIX-lea, prin naºterea ºi maghiarã. maghiar, cãci maghiarii din Transilvania studiazã dezvoltarea tipografiei, prin cãlãtoriile, strãdaniile 2. Makkai László, Magyar-román közös múlt, literatura românã în original) îi cunosc în primul ºi desfãºurãrile societãþii literare, s-au creat rând pe Panait Istrati, I.L. Caragiale, Tudor Hétorony Kiadó, Budapest, 1989.1 condiþiile materiale ºi spirituale pentru Arghezi ºi pe Liviu Rebreanu, care la început de 3. Domokos Sámuel, Magyar-román irodalmi kapcsola- cunoaºterea reciprocã ºi în acelaºi timp, nu în carierã a scris în limba maghiarã. tok, Gondolat Kiadó, Budapest, 1958.235 puþine cazuri, ºi pentru crearea instituþiilor tradu- 4. Avram P. Todor, Confluenþe literare româno- cerilor. Reforma este epoca marilor desfãºurãri. Trebuie sã subliniem faptul cã traducerea lui I.L.Caragiale - din cauza problemelor de limbaj ºi maghiare, Editura Kriterion, Bucureºti, 1983,44. Revoluþia ºi lupta pentru independenþã din 5. Nu trebuie sã ne îndoim de originea povestirii 1848–1849 împreunã cu rãzboiul civil din mentalitate -, rãmâne nerezolvatã pânã în ziua de azi. Nu s-a gãsit un traducãtor maghiar congenial. despre Argirus nici din perspectiva cercetãrilor lui Stoll Transilvania au pus în mod tragic - din punct de Béla. Vezi: Pogány Péter, A magyarponyva tüköre, Magyar vedere politic - faþã în faþã cele douã popoare ºi Desigur, problemele aici sunt mult mai complexe: Helikon, 1978, 26. 31.34.36. societãþi. Acest fapt a fost cu mult mai grav decât de exemplu modul în care acest uriaº spiritual 6. „ªi am zis: Hai prietene la ceata ungureascã ºi acela care ar fi fost cauzat de un conflict între este cheia ºi broasca structurii ºi spiritului româ- crede-mã cã mai trãim când om zice primãvarã /câþi cele douã state. Convieþuirea româno-maghiarã a nesc. Cel care îl traduce trebuie sã fie în acelaºi timp nemilos ºi blând, sublim ºi supus, deschis ºi maghiari gãsesc îi lipsesc cu putere/ Sã zicã hip ºi hop îi fost influenþatã de acest lucru timp de un secol ºi introvertit, melancolic ºi senin într-o sfântã lovesc pe spate/Ia-þi maicã, cal ºi car, ce-am auzit jumãtate. ipostazã esteticã balcanicã. “ …poetul naþional cel Pe lângã tipografie, ºi rolul societãþilor literare vere!/Adunatu-s-a comitele de cãtre pãdure,/Zãu pe noi ne- mai manifestat, cel care a simþit cel mai adânc a fost mare. Printre acestea putem aminti în a spânzura, haida bãrbãteºte/ De a vini cineva, cu orice structura româneascã…” “A produs naþiunii ºi Transilvania “Societatea cultivãrii limbii” condusã loveºte/ Alele ce veste! Zãu mie mi-i fricã/ Ce gândeºti ceva foarte rãu”. Ambele pãreri provin de la de György Aranka – formatã în 1791 – care, print- mãi Todore, n-ai auzit veste?/ Rãmâi în spate ºi vei fi re altele, propune urmãtoarele obiective în progra- Mihai Ralea, distinsul estetician, care cu aceastã legat,/ Nu te minþesc eu pe tine, îþi zic pe cinstea mul ei: publicarea unei gramatici româneºti, strân- imaginaþie schizofrenã a încercat sã îndepãrteze mea!/Aºa fiind acestea, olahul gloria,/ ºi laurul înflorit 11 gerea manuscriselor referitoare la istoria problema gândirii critice a geniului . Deoarece poate lua!/ Cei ce pot duce la capãt aºa o muncã /Sã trãi- românilor, cercetarea dialectelor româneºti, studi- cunoºtea toate secretele scenei politice romaneºti , ascã! le doresc cântând ºi dansând polcã!” – Cinzia ul arhitecturii populare româneºti ºi cercetarea bineînþeles cã piesele lui au fost interzise în epoca Franchi, Occisio Gregorii Vodae In Moldavia Tragedice tradiþiilor populare româneºti. Ceauºescu – s-a interzis un clasic naþional de pe Expressa, Pallas-Akademia, 1997.89 scena româneascã. Reflectând spiritul raþionalist al Iluminismului 7. Köllö Károly, Két irodalom mezsgyéjén, Kriterion se formeazã în anii ’90 ai secolului al XVIII-lea la Könyvkiadó, Bukarest, 1984.35. Sibiu “Societatea Filosofeascã a neamului româ- Câteva date statistice 8. Jancsó Elemér, Studii literare, Editura Kriterion, nesc” în care au fost definite programele ilumi- Bucureºti, 1988.93.97. niste ale intelectualilor români. Aºa cum apare în publicaþiile datelor cercetãrii 9. Dorothea Sasu-Zimmerman, Petõfi în literatura comparative dezvoltate în anii ’30 ai secolului românã (1849-1973), Editura Kriterion, Bucureºti, 1980.6. Traduceri reciproce – esenþa rapor- XX, date în ale cãror rezultate a avut mari merite 10. ***, Eminescu a magyar irodalomban, Kriterion Veress Endre, avem deja la dispoziþie ºi bibli- Könyvkiadó, Bukarest, 1989.458. turilor literare ografia maghiarã a literaturii române. Ca rezultat 11. Mihai Ralea, Caragiale világa. Caragiale vétke. In: al colecþiei monumentale a lui Domokos Samuel Korszellem és õnismeret, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, Mulþumitã cercetãrilor comparative, avem a apãrut bibliografia maghiarã a literaturii 1988.93.97. acum la dispoziþie ºi monografii datoritã cãrora române. Conform acestor rezultate, între anii 12. *** A román irodalom magyar bibliográfiája.1961- cei mai importanþi lirici ai literaturii maghiare ºi 1831-1961, 438 de scriitori români, între 1961- 1970, Kriterion Kõnyvkiadó, Bukarest, 1978. româneºti, ca Petõfi Sándor ºi Mihai Eminescu 1970, 700 de scriitori au avut parte de 13. În legãturã cu acestea, cele mai multe date conþine sunt cunoscuþi acum ºi în alte limbi. Dorothea prezentare12 împreunã cu bibliografia criticã referi- cartea A Kriterion mõhelyében , Kossuth Könyvkiadó, Sasu-Zimmerman a publicat bibliografia completã toare la ei. Mai putem adãuga faptul cã numai în 1988. a lui Petõfi, tradusã în românã. Datoritã acestor România ºi numai la Editura Kriterion, între anii 14. Mai pe larg în studiul meu A belsõ határ, In: Odi monografii este cunoscut faptul, cã între anii 1970-1980 au fost traduºi în maghiarã 81 de et amo, Magyar P.E.N.Club, Budapest, 1996.117-124. 1849–1973, în presa româneascã au apãrut de autori români, iar din maghiarã ºi germanã au
20 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
20 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
ei, cum stã bine unui demers academic, ea A fi ºi a avea - jurnal vãdeºte deopotrivã un condei informat ºi pasionat de subiectul propus; de la definirea dramaticului în concepþia autorului Donei Juana, spre nemetafizic ipostazele de mit, legendã ºi istorie în creaþia sa, pânã la sensurile teatralitãþii în viziunea scriitoru- Maria Vodã Cãpuºan lui dar ºi regizorului Radu Stanca. E o arie hermeneuticã largã, bine stãpânitã prin analize ubiectul reflecþiei lui Gabriel Marcel, dând Yourcenar. Neîndoios, clãdirile baroce sau Art pertinente, punând în valoare aspecte inedite. Iar titlul celebrului sãu jurnal metafizic, nu ºi-a Nouveau; ce au scris Caragiale sau Petöfi când acum, centrul Radu Stanca, ce dã o altã anvergurã S pierdut cu nimic din actualitate. El poate fi stãteau pe aici la Hotelele New York sau Biasini. valorizãrii operei. E o convergenþã mai mult decât atins din perspectivã balzacianã, continuatã la noi ªi vreo poezie despre Cluj, cititã în felurite limbi fericitã în spaþiul cultural transilvan; felurite de un Delavrancea prin Hagi Tudose: cum la Muzeul de Artã în 12 ianuarie, când s-au inau- energii spirituale se întâlnesc spre a pune în "averea" - ca infinitiv lung, ca proces, nu doar ca gurat Zilele Patrimoniale Historia Viva Cluj- luminã o personalitate cu un loc incontestabil la obiect al posedãrii - perverteºte fiinþa pânã la Napoca 2005, sub pana lui Ion Mureºan, Egyed rãscrucea mileniilor. Chiar neliniºtea cãutãrii ce-l monstruozitate. Sã fim drepþi, ºi din acest punct Emese, Victor Grunea sau Franz Hodjak. Pânã ºi animã pe Radu Stanca se propune într-un model de vedere poþi reflecta la începutul mileniului III, picturile "infernale" ce vor alcãtui expoziþia lui uman pe mãsura evului contemporan nouã. când cele mai rostite cuvinte la noi sunt, statistic Tudor Ionescu pe marginea Colocviului George Bariþ, Radu Stanca... nume ce par a nu vorbind, "euro", "dolar" ºi mai neaoºul "bani", Internaþional Anotimpuri în infern din aprilie. ªi avea nimic în comun. Aº îndrãzni totuºi sã-i chiar în medii unde nu te-ai aºtepta la aºa ceva. dacã bocceaua mea de Bariþ e tot itinerantã, mã apropiu prin acea dinamicã intelectualã ºi artisticã Dar mai degrabã astãzi, când baierele lumii îºi bucur pentru cine reuºeºte sã întemeieze ceva ce nu se limiteazã la pagina cãrþii; ea defineºte schimbã rostul ºi graniþele se deschid, european, legat de mari oameni ai Clujului. Centrul de cer- firea individualã într-o relaþie fertilã cu comuni- tema poate ridica ºi alte întrebãri, aparent mai cetare "Cercul literar Cluj-Sibiu", legat de numele tatea, prin actul publicistic sau de artã a teatrului savante, despre relaþia dintre patrimoniu, memo- lui Radu Stanca, al Universitãþii, ce e pe cale sã al cãrui impact modeleazã memoria noastrã cul- rie culturalã ºi identitate. Mai deunãzi, umblând devinã ºi un loc patrimonial însemnat, e un bun turalã. cu un rucsac ce nu prea stã bine unei profesoare exemplu. Personalitatea lui Radu Stanca nu mai Iatã, Tribuna îºi deschide generos spaþiul într-o universitare ce se mai vrea ºi scriitoare, privirile are nevoie de pledoarie. A fãcut-o excelent Ion felurime de domenii. Cei ce vor citi aceste rânduri aruncate asupra banalului obiect au fost vizibil de Vartic în studiile ºi eseurile lui, definind o operã sã le ia ca o întrebare despre a avea ºi a fi ce dezaprobare. Chiar dacã el conþine o zestre de proteicã, paradoxal statuatã între livresc ºi teatrali- aºteaptã varii rãspunsuri. Despre demodarea sau care n-ar trebui sã-mi fie ruºine, ºi nici altora. tate. Cu ani în urmã, esteticianul Liviu Rusu îi actualitatea cuvântului "patrimoniu", rostit aici la Sunt cãrþi din biblioteca lui George Bariþ, care au scria Ancãi Sârghie din Sibiu: "Arhiva facultãþii Cluj, despre ce ºi cum înseamnã în spaþiul transil- ajuns la noi pe linie de familie. Ca sã devinã o /de Litere/, din câte ºtiu, existã, însã nu cred cã van memorie culturalã, în cãutarea identitãþii colecþie în toatã legea ar trebui foarte mulþi "euro" ai gãsi mare lucru în legãturã cu Radu Stanca". ªi noastre pe mãsura mileniului III. de expertizã, dar ºi "bani" de montare ºi amena- profesorul se angaja faþã de doamna ce îºi conti- n jare a unui spaþiu. Când m-au întrebat unii ºi alþii nua cercetãrile pentru o tezã de doctorat sã de ce fac asta, le-am rãspuns cã iniþiez un proiect rãspundã întrebãrilor ei þintind sã limpezeascã patrimonial ºi aceste cãrþi mi-au fost cele mai la investigaþia. Între timp, a apãrut ºi cartea încu- îndemânã. "Dar Clujul nu e un oraº patrimonial!" nunând aceste eforturi la Casa de Presã ºi Editura s-au mirat unii, deºi am deschis proiectul la Tribuna din Sibiu, 1996, sub titlul Radu Stanca ºi Muzeul de Artã, într-un minunat palat baroc. obsesia Thaliei. Solidã ºi sistematicã în alcãtuirea Puteam s-o fac ºi în Hoia, unde se aflã biserica lui Horea, dar e prea frig, iar Muzeul Etnografic e în îndelungã renovare ºi nu puteam deci evoca icoane sau cioplituri în lemn. Alþii mi-au vorbit de prudenþa clujeanului faþã de case memoriale ºi chiar de repulsia lui pentru dulapuri vechi. Dar cum sunt nãscutã în zodia Capricornului, cu o dozã de încãpãþânare, eu merg înainte cu boc- ceaua mea de zestre culturalã. Cãci nu vãd altã carte de vizitã mai potrivitã pentru Europa care ne aºteaptã cu braþele deschise decât memoria cul- turalã. Când o sã sunãm la poartã ºi Sfântul Petru o sã ne întrebe cine suntem ºi cu ce drept voim sã intrãm, eu aº rãspunde nu doar "cãpºunari", deºi respect munca celor ce se întorc sã împânzeascã imaginea Clujului cu case noi. Cât despre "hoþomani cu carduri false" nu mi se pare un nume potrivit pentru noi toþi. Eu mai degrabã m-aº revendica din þara lui Brâncuºi - deºi dupã câte am vãzut astã-varã la Tîrgu-Jiu, împreunã cu un grup de francezi, nu se prea grãbeºte lumea acolo cu pregãtirile pentru centenarul 2007. Aº putea adãuga ºi alte nume pe aceastã carte de vi- zitã, printre care, neîndoios, ºi Bariþ, spirit euro- pean ce deschide Transilvania spre lume prin foile lui. Sigur cã Budai Deleanu pare mai de actuali- tate, dar bun ºi iniþiatorul Foii pentru minte, inimã ºi literaturã. În idealismul meu incurabil de dãscãliþã transilvanã cu pretenþii intelectuale, cred cã aceasta e memoria culturalã de invocat: nu neapãrat istorie, mai obiectivã, ci aducere aminte pe alese a acelei averi-patrimoniu de ieri ce-þi defineºte pânã astãzi firea. Îmi place sã cred, sau sã mã iluzionez astfel, cã o "carte de vizitã clu- jeanã" de pus în mâna Europei ar putea cuprinde deopotrivã misteriosul "cap de la Baciu", arheolo- gie romanã, ba ºi reflecþiile împãratului Hadrian despre pãmânturile dacice sub pana Margueritei Ovidiu Avram Regina Scoica
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 21
Black Pantone 253 U 21 Black Pantone 253 U
sare-n ochi
Ei bine, exact acelaºi lucru se poate spune despre universul descris de Dante. El este o hipersferã. Lumea lui Dante, închipuitã (…) Hipersfera este, topologic vorbind, figura for- matã din lipirea laolaltã a celor douã sfere pline de Patapievici (I) (…) tangente în toate punctele suprafeþelor lor" (p. 95-96) -, se emit teorii despre spaþiul sferic Laszlo Alexandru imaginar sub forma unei bile etc. Nu e prima datã cînd opera dantescã e trafi- rezenþa lui Horia-Roman Patapievici în faþa unui auditoriu eteroclit, intervenþia lui H.-R. catã în cele mai bizare direcþii. Datoritã conciziei spaþiul public românesc de dupã 1989 a Patapievici se remarcã prin profunzime în plan lapidare a mesajului sãu poetic, Dante a fost provocat uimire, curiozitate, admiraþie - ºi ideatic ºi sobrietate în plan expresiv. P ataºat la contexte de-a dreptul incredibile. numeroase polemici. Elementul insolit care îl ca- Din ampla varietate de interpretãri posibile ale Numeroºi comentatori s-au strãduit nu sã racterizeazã pe autorul bucureºtean este siguranþa poemului, comentatorul român îl întîmpinã pe priceapã cuvintele autorului italian, ci sã-ºi rezolve imperturbabilã pe care o afiºeazã, atunci cînd se poetul italian doar pe poteca ºtiinþelor exacte. propriile tensiuni ideatice. Intrarea protagonistului avîntã pe domenii intelectuale foarte distincte. Premisele de la care pleacã el sînt, ce-i drept, Divinei Comedii, sub îndrumarea lui Virgiliu, în Indiferent cã e vorba despre chestiuni de filosofie, corecte: Divina Comedie a inspirat, în precizia spaþiul infernal ("mi mise dentro a le segrete cose" antropologie, hermeneuticã, postmodernism, imagisticii sale, o serie întreagã de reprezentãri - "m-a dus înlãuntrul lucrurilor tainice" - Inf. III, statut al minoritãþilor, moralã socialã, anticomu- grafice. Infernul e o uriaºã pîlnie, cu traseu 21), a fost deja "descifratã" ca o aluzie ezotericã, nism sau colaboratori ai fostei Securitãþi, vocea descendent în formã de spiralã. Purgatoriul e un iar Dante s-a pomenit catalogat drept francmason. lui se aude limpede ºi ferm în cetate. Este vocea munte abrupt, cu ascensiunea anevoioasã care Dar Alighieri ar putea fi considerat ºi un… savant unui om care îºi asumã foarte responsabil toate simbolizeazã iertarea progresivã a pãcatelor. musulman, dacã dãm crezare spectaculosului edi- opiniile. Iar cuvintele lui þintesc puncte nevralgice Paradisul e o succesiune de ceruri, prin care se ficiu analitic al lui Miguel Asín Palacios ale mentalului contemporan. zboarã cu sprijinul imponderabilitãþii obþinute (Escatologia islamicã în Divina Comedie) - în rea- Scrierile lui H.-R. Patapievici au cel mai adesea prin abluþiune. Toate aceste indicii explicite se litate un uriaº castel de nisip în Spania. Românul aerul unor sentinþe. În faþa cititorilor, el nu-ºi per- regãsesc în textul poetic, ilustratorii n-au fãcut H.-R. Patapievici, atunci cînd identificã imaginea mite luxul omenesc, prea omenesc, de a ezita, de decît sã aºeze imaginile trasate cu penelul peste lumii lui Dante sub forma unei hipersfere, îºi a tatona în identificarea adevãrului. Lasã mereu imaginile create de cuvinte. Nu se înºela aºadar gãseºte locul potrivit în ºirul acestor excentrici impresia cã ne comunicã rezultatul unor reflecþii T.S. Eliot remarcînd faptul cã "Dante poseda o care au greºit direcþia de deplasare. În loc sã se anterioare, îndelung cumpãnite ºi definitiv imaginaþie poeticã fundamental vizualã" (p. 16). apropie ei de Dante spre a-l descoperi (ºi slavã tranºate în intimitatea propriului laborator men- Însã important e sã ne pãstrãm percepþia disponi- Domnului cã ar fi avut destule de vãzut!), unii tal. Frazele sale parcã aduc la luminã axiome ºi bilã ºi spre celelalte niveluri de lecturã: insistenþa transformã textul în pretext ºi fac din el un punct concluzii finale. doar pe linia epicã, a imaginilor grafice de plecare în favoarea propriilor lor teorii ºi para- Portretul scriitorului înºurubat în realitatea deductibile din versurile Divinei Comedii, digme. româneascã e îmbogãþit azi prin comentariul dan- sãrãceºte polisemia capodoperei. Iar faptul cã astfel stau lucrurile se vãdeºte ºi tesc. Volumul Ochii Beatricei. Cum arãta cu ade- H.-R. Patapievici ne ajutã sã parcurgem în din brusca abandonare de cãtre Patapievici a vãrat lumea lui Dante? (Bucureºti, Ed. Humanitas, goanã cele trei þinuturi de dincolo, pentru a literei terþinelor. Dacã pînã la acest pasaj întîl- 2004) cuprinde conferinþa rostitã de H.-R. ajunge la pasajul considerat de el crucial: cînturile neam un discurs raþional, demonstrativ, în care Patapievici în faþa publicului din Oradea ºi XXVII ºi XXVIII din Paradis. În opinia comenta- abundau citatele danteºti ºi reprezentãrile grafice, tipãritã iniþial în revista Orizont din Timiºoara. torului, aici se produce o rupturã în plan cosmo- de-acum înainte autorul se mulþumeºte sã ne… Dificultatea în sine a unei noi intervenþii crit- logic. Pînã acum admirasem un edificiu pro- povesteascã, sã ne… descrie, sã ne… îndemne spre ice despre Dante credem cã nu mai trebuie reafir- porþional: sfera pãmînteanã cuprinde în mãrun- viziuni mistice ºi trans-umanate: "Empireul, ca matã. Edificiul Divinei Comedii exprimã o taiele sale peºtera infernului ºi, în emisfera opusã, întreaga realitate de fapt, are chipul pe care eºti admirabilã sintezã de epic, liric ºi dramatic. Unele muntele purgatoriului, iar totul este înconjurat de vrednic sã îl vezi. Cît timp simþurile îþi sînt nor- ºi aceleaºi pasaje sînt pe cît de fermecãtoare în cele nouã ceruri ale paradisului. Ajuns în cerul al male, vezi geometria riguros simetricã a celor lirismul lor, pe atît de cutremurãtoare în drama- nouãlea (Primul Mobil), personajul Dante priveºte douã sisteme, vizibil ºi invizibil, centrat unul pe tismul lor ºi pe atît de incitante în sugestiile lor în sus spre Empireu, spre tronul lui Dumnezeu, Pãmînt, celãlalt pe Dumnezeu, ºi aflîndu-se în epice. Un episod cum este cãlãtoria lui Ulise (Inf. în jurul cãruia zãreºte cetele îngereºti, dispuse în cumpãnã pe graniþa dintre Cerul Cristalin ºi XXVI) poate fi urmãrit în acelaºi timp din mai nouã cercuri succesive. Eseistul percepe aici punc- Empireu (reprezentarea cosmologicã). De îndatã multe puncte de vedere: ca o sfidare aruncatã tul de întîlnire miraculoasã dintre douã sfere com- însã ce simþurile þi-au fost "trans-umanate", iar zeilor ºi graniþelor lumii, ca o probã de solidari- plementare: "La trecerea de la Cerul al IX-lea la ochii tãi au bãut din substanþa însãºi a paradisu- tate umanã, ca un sacrificiu pe altarul cunoaºterii, Cerul Empireu se trece dintr-un sistem de sfere lui, începi sã vezi minunea Rozei Divine" (p. 75- ca o rescriere în cheie intertextualã a personajului concentrice, vizibile ºi corporale, centrate pe 76). Cu alte cuvinte, cititorii care nu acceptã teori- homeric, dar ºi ca o cãlãtorie propriu-zisã, recon- Pãmînt, într-un alt sistem de sfere concentrice, ile lui H.-R. Patapievici sînt trecuþi implicit în rîn- stituibilã efectiv, prin indicaþiile sale geografice invizibile ºi necorporale, centrate în Dumnezeu. dul profanilor fãrã acces la beatitudine, al gloatei foarte precise. (…) Sistemul corporal este geocentric ºi material, nesimþitoare ºi amorfe. Cine va îndrãzni sã se Trebuie spus din capul locului cã H.-R. sistemul invizibil este divinocentric ºi spiritual" (p. auto-excludã din rangul publicului select? Cine va Patapievici nu dezvoltã o asemenea abordare 88). Problema lui H.-R. Patapievici este legatã de avea curajul sã recunoascã cinstit cã "nu e vred- pluriperspectivistã ºi nici mãcar o analizã þinînd faptul cã mulþi ilustratori ai Divinei Comedii, în nic" ºi cã nu-ºi poate reprezenta imaginile de critica literarã, sau de istoria literarã, sau de frunte cu Michelangelo Cactani, reprezintã mirobolante sugerate de vorbitor? Cine se va avîn- teoria literarã. Autorul evitã sau omite Empireul plasat deasupra sferelor cereºti, în exte- ta sã-l tragã de mînecã, arãtîndu-i cã în toiul dis- nenumãrate aspecte esenþiale ale Divinei Comedii, riorul lor. Însã o asemenea imagine ar contraveni cursului a alunecat de la citate precise ºi argumen - de la metricã, prozodie, sintaxã sau stil, pînã la preocupãrii danteºti pentru simetrie: "Empireul, în tate, la afirmaþii generale ºi nedemonstrate - ca lirism, istorie, politicã sau doctrinã moralã în viziunea lui Cactani, este un fel de excrescenþã atunci cînd enunþã suveran: "Aceastã descriere a opera lui Dante. Discursul lui se concentreazã asimetricã, adãugatã stîngaci la trupul foarte lumii lui Dante e de gãsit în Cîntul XXVIII din asupra unui singur aspect: proiectul cosmologic simetric ºi frumos al cosmosului grec" (p. 71). Paradisul" (dar unde anume?)? dantesc, vãzut din perspectiva geometriei. Fireºte De la acest punct înainte, poezia lui Dante cã vorbitorul are deplina libertate de a-ºi delimita este lãsatã în umbrã, fiind substituitã de compli- n cîmpul de acþiune intelectualã. Dar, la rîndul nos- cate calcule matematice prin care autorul încearcã tru, ne luãm libertatea de a-i defini în mod precis sã determine… dispunerea sferei Empireului faþã demersul, incluzîndu-l în sfera eseului (= "studiu de sfera Cosmosului. Este aruncatã peste bord de proporþii reduse asupra unor teme filosofice, geometria euclidianã, în favoarea celei rieman- literare sau ºtiinþifice, compus cu mijloace origi- niene, ni se explicã minuþios structura hipersferei nale, fãrã pretenþia de a epuiza problema"). Al - "adicã o sferã în patru dimensiuni, o sferã a doilea fapt care trebuie subliniat este cã, în ciuda cãrei suprafaþã ar fi un spaþiu tridimensional. În aparenþei ocazionale, de conferinþã pronunþatã în descrierea lui Einstein, universul este o hipersferã.
22 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
22 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
cultura civicã Sabin Gherman, prin revendicãrile grupului Provincia ºi munca tãcutã ºi continuã a Ligii Pro Regiuni ºi politici regionale în Europa. Toate aceste teoretizãri ºi proiecte legislative România ºi în Europa sunt insignifiante pentru cei care au nevoie de o materializare la nivel funcþional a noþiunii de regiune, de o ante-existenþã practicã a acesteia Anchetã Tribuna realizatã de Amalia Lumei pentru a o utiliza ca punct de plecare în (eventu- ala) creare a regiunilor ca unitãþi administrative cu Redacþia revistei Tribuna a iniþiat o dezbatere privitoare la trecutul, prezentul ºi viitorul regiunilor ºi al politicilor un oarecare statut printre celelalte forme de orga- regionale în România, vãzutã ca parte a Europei. În acest context o serie de experþi, oameni de culturã, lideri de nizare ale statului. Aceastã fostã existenþã la nivel opinie din þarã ºi din strãinãtate au fost invitaþi sã rãspundã întrebãrilor ce urmeazã: funcþional, într-adevãr, nu putem afirma cã se aflã printre moºtenirile noastre, iar acest fapt ar putea 1. Ce importanþã au regiunile în context naþional ºi european ºi care credeþi cã sunt atributele ºi utilitatea lor cele fi (ºi chiar a fost) invocat ca motiv al respingerii mai semnificative? reorganizãrii administrative. Refuz servit cu 2. Cum poate fi folositã tradiþia regionalã a României pentru o cât mai relevantã punere în joc a potenþialului zonal? precãdere atunci când argumentul cererii reconsi- 3. Este moºtenirea regionalã o tradiþie specificã Europei în raport cu alte continente? În ce fel poate ea fi sau deveni derãrii anumitor principii de funcþionare ale statu- un atu pentru revenirea Europei într-unul din locurile de frunte în competiþia globalã? lui îl constituie (ºi) aceste posibile surse ale tradiþiei regionale româneºti… (Tot astfel nici despre principiile democraþiei nu se poate afirma Cristina Gheorghe, politolog anumite realitãþi istorice (reperate de o manierã diacronicã) ºi economice (reperate mai mult sau cã ar avea o tradiþie în viaþa politicã româneascã, mai puþin sincronic pentru poziþionãri geografice însã nimeni nu ar avea inconºtienþa sã invoce Importanþa regiunilor în ºi culturale diferite). Aceastã a doua abordare a lipsa acesteia pentru o eventualã întoarcere la atins corzi (încã) sensibile chiar ºi pentru perso- ceea se pare cã, forþând nota, ar constitui o context naþional ºi euro- naje care se considerã receptive faþã de evoluþiile tradiþie, ºi anume dictatura…) sociale ºi politice recunoscute pentru acest secol: Tradiþia are desigur rolul ei în abordarea într- pean… mondializare, globalizare, regionalizare… un anumit fel a unei anumite problematici, fie ea Aceasta pentru cã atunci când anumite ºi cea a regionalizãrii, mult mai importantã este însã în prezent voinþa de a face lucrurile sã Cred cã în acest punct trebuie mai întâi speci- curente îºi fac loc în spaþiul cãruia aparþinem, meargã, chiar dacã aceasta ar putea însemna o ficat despre ce regiuni este vorba cu precãdere în ideile devin mai greu de digerat… împãrþire a puterii ºi cu alte niveluri de decizie… cele douã contexte, naþional ºi european, ºi înclin Totuºi, necesitatea regiunilor ca unitãþi în mod În anumite condiþii tradiþia, indiferent la ce s-ar sã cred cã despre (aproape inexistentele) regiuni real funcþionale în spaþiul românesc nu ar trebui referi ea, ar trebui sã aibã un rol minim în autohtone… În acest caz importanþa lor este una sã aibã ºi nici nu îºi are fundamentul doar în anu- adoptarea sau nu a unei anumite decizii… Rolul care derivã din cel puþin douã considerente: unul mite cerinþe legate de angajamentele externe ale major nu poate reveni decât studiilor multidisci- care þine de realitãþile interne ºi altul de cerinþele României. plinare (în variabilele cãrora sã se regãseascã ºi externe… problema tradiþiei) care sã demonstreze cã o anu- Necesitatea provocatã de criteriile aderãrii la mitã decizie ar putea crea condiþii mai bune pen - structurile europene nu provoacã, de regulã, dis- tru realizarea unui anumit obiectiv, mai ales cuþii ascuþite referitoare la crearea de entitãþi Cum poate fi folositã bunãstarea, dupã care tânjim de prea multã regionale. Motivul este relativ simplu: nici un tradiþia regionalã a vreme… organism european nu impune anumite delimitãri sau limitãri ori anumite atribuþii unitãþilor României pentru o cât mai regionale, ci doar anumite utilitãþi ºi finalitãþi, esenþialã fiind în cele din urmã receptarea în relevantã punere în joc a Europa mai "regionalã" condiþii cât mai bune a fondurilor (numite) struc- turale… Ceea ce nu ar putea fi subiect de disputã potenþialului zonal? decât alte continente… decât, eventual, pentru spiritele mult prea extre- Fie cã acest fapt poate fi considerat pozitiv miste ca sã accepte ºi cea mai insignifiantã schim- Ar putea fi o interpretare, una printre altele… bare în vechile modalitãþi de abordare a aspectelor sau negativ, România nu a cunoscut o continui- Eticheta pe care o ataºãm anumitor forme de legate de organizarea administrativã, chiar ºi la tate a tradiþiei regionale sau, altfel spus, nu are organizare internã a unui stat poate fi diferitã, acest nivel sub-minimal… doar o singurã tradiþie regionalã, ci mai multe, ºi depinde ce se ascunde sub aceasta… Regiunile pot Crearea de regiuni a fost însã aclamatã nu se poate afirma chiar cã toate aceste tradiþii au fi landuri, cantoane, departamente, state etc. cunoscut paradoxul de a nu fi transformate în doar din exterior, ci ºi din interior, dar pe cu Important este ceea ce oferã pozitiv ºi negativ sis- totul alte baze, mult mai concrete, care þin de realitate, decât, eventual, pentru un timp cu mult temului în care se regãsesc ºi balanþa dintre cele prea scurt pentru a produce cu adevãrat efecte douã variabile antagonice… sau pentru a produce efecte la nivelul mentalului Cât despre a face speculaþii pe marginea posi- colectiv. Ceea ce s-ar putea constitui ca o tradiþie bilelor dezvoltãri din interiorul procesului globa- regionalã îmbracã fie un caracter pur teoretic lizãrii, las aceastã îndeletnicire celor mai avizaþi… (cum este cazul lucrãrilor lui George Ciorãnescu Ceea ce este evident însã în acest moment este sau ale lui Aurel C. Popovici), fie cel al unei faptul cã în cadrul reþelelor de la nivelul spaþiului norme de drept. Dacã nivelului teoretic nu i s-ar global small is, într-adevãr, beautiful… putea imputa decât, eventual, caracterul specula- tiv, normei legislative (cea care a reuºit sã n depãºeascã etapa proiectului ºi sã obþinã apro- barea adunãrii legislative) i se poate imputa fie neaplicarea, fie întreruperea aplicãrii cauzatã de modificarea condiþiilor istorice, fie aplicarea defec- tuoasã. Este cazul normelor legislative apãrute între 1837 ºi 1938 ºi a celor staliniste din anii ‘50. La aceastã moºtenire regionalã se mai pot adãuga proiectele lui Iuliu Maniu sau ale lui Romulus Boilã, ºi ele însã rãmase fãrã urmãri practice. Ideea se va relua abia dupã 1989 prin articolul al Ovidiu Avram Fiara Proclamaþiei de la Timiºoara, prin cerbicia lui
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 23
Black Pantone 253 U 23 Black Pantone 253 U
interviu Un filosof român pentru Premiul Herder De vorbã cu prof. univ. dr. Andrei Marga sã fac ca profesor, rector, ministru, membru în • Ioan-Pavel Azap: Domnule profesor Andrei organisme executive europene, desigur ºi prin Marga, sunteþi laureat al Premiului Herder, un scrierile mele - sã spun, de la Cunoaºtere ºi sens premiu care vã onoreazã profesional ºi care are o (1984), Jurgen Habermas (1985), Raþionalitate, semnificaþie în plus acum, când România este comunicare, argumentare(1990), Introducerea în acceptatã în Uniunea Europeanã. Cum descifraþi argumentare ºi metodologie (1991), trecând prin dumneavoastrã semnificaþia acestui premiu acor- Reconstrucþia pragmaticã a filosofiei (1998), la dat, dacã nu mã înºel, pentru prima datã unui Filosofia unificãrii europene (2002), Introducere filosof român? în filosofia contemporanã (2002), Religia în era globalizãrii (2003), Cotitura culturalã (2004) ºi • Andrei Marga: Într-adevãr, cum bine aþi altele, la care se adaugã cinci volume publicate în observat, pânã acum laureaþii Premiului Herder au englezã ºi germanã ºi cincizeci de studii ºi articole fost, din România, poeþi: Tudor Arghezi, Nichita publicate în SUA, Germania, Franþa, Cehia etc. A Stãnescu, Mircea Dinescu, Eugen Jebeleanu, Ana contat, cred, filosofia raþionalismului argumenta- Blandiana, Marin Sorescu; prozatori: precum tiv, pe care am profilat-o în scrierile mele ºi am Zaharia Stancu, Eugen Barbu, Andras Sütö; istori- aplicat-o unor subiecte din viaþa actualã (tranziþia, ci: ca Emil Condurachi, Constantin Daicoviciu, reforma educaþiei, democratizarea, reconstrucþia Virgil Vãtãºianu; savanþi: precum Adrian Marino, teoriilor etc.). A contat, cred, ºi atitudinea civicã a stadiul actual al acestei reforme, atât în conþinut Alexandru Rossetti; artiºti: de mãrimea lui scrierilor ºi a comportamentului meu: am optat cât ºi din perspectiva dinamicii ei? Constantin Lucaci, ªtefan Niculescu, Anatol rãspicat pentru schimbãri radicale ºi modernizare Vieru. Este prima oarã - e adevãrat - când un om (Eugen Lovinescu rãmâne reperul meu în cultura - Am tipãrit un volum, Anii reformei 1997- din sfera filosofiei din România primeºte presti- românã) ºi mi-am spus pãrerea fãrã ezitare ºi 2000 (EFES, Cluj, 2001), în care am prezentat, în giosul Premiu Herder. Este de spus cã acest pre- atunci când riscam sã rãmân în minoritate. Cine comparaþie europeanã, reformele recunoscute miu se hotãrãºte de un curatoriu internaþional, se se ocupã de filosofie nu se ocupã de idei arhivate, internaþional ale acelor ani. Pe reformele educaþiei finanþeazã de Fundaþia Alfred Toepfer din ci de însãºi viaþa: a mea, a ta, a noastrã! Aceasta din 1997-2000 România a închis, în mai 2000, Hamburg ºi se înmâneazã de universitatea din este una din modestele învãþãturi pe care mi le-am for- capitolul "Educaþie" la negocierile de aderare la Viena, într-o ceremonie din "Aula Magna" vienezã. mat devreme ºi de care nu m-am despãrþit vreodatã. Uniunea Europeanã, de la Bruxelles. Relativ În motivarea premiului pe 2005 se aratã cã mi se recent, Banca Mondialã a arãtat, în volumul acordã Premiul Herder pentru "contribuþia exem- - Sunteþi unul dintre promotorii reformei în Reshaping Education for an Open Society in plarã la menþinerea ºi sporirea moºtenirii culturale învãþãmântul românesc, reformã necesarã inte- Romania 1999-2000 (2003), anvergura reformelor europene". Cred cã a contat ceea ce m-am strãduit grãrii noastre în structurile europene. Cum vedeþi din 1997-2000, la care vã referiþi. În curând va apare un volum ce include, alãturi de textele mai sus amintite, proiectele pe 2001-2004 ºi pe 2004 ºi anii urmãtori (ultimul este întinsul program Noua Educaþie, cu care Alianþa PNL-PD a câºtigat alegerile din 2004), realizate cu o echipã calificatã ºi evocate pe site-ul Uniunii Europene. Aº spune, simplu, trei propoziþii: opþiunile ºi mãsurile reformei 1997-2000 rãmân, inevitabil, "paradigma" pentru aceste decenii; 2001-2004 sunt ani de regres ºi, în cazul bun, de stagnare; în 2004-2005 România a amânat din nou proiectul normalizãrii învãþãmântului. Fascinanta carte a lui Nicolae Manolescu, Contradicþia lui Maiorescu, m-a alar- mat, trebuie sã mãrturisesc, mereu. Acum, dupã decembrie 2004, se poate spune simplu ºi clar: România nu numai cã nu-ºi isprãveºte proiectele, ci pur ºi simplu le amânã din motive astãzi încã nediscutate. Nici acum, la începutul lui 2005, România nu are, din pãcate, program, un proiect solid ºi dezbãtut public. Este o þarã covârºitã de improvizaþii, gãselniþe ºi periferie, de inºi ce luptã din rãsputeri sã nu scape ocazia, o þarã cu prea firave valori coagulate ºi motivatoare. Ne aflãm sub o inflaþie de vorbe ºi de cliºee consumate, ce mai þin pânã când cetãþenii îºi dau seama cã au fost doar þinuþi de vorbã.
- Ca unul dintre filosofii interesaþi de istoria gândirii filosofice româneºti, ce ne puteþi spune despre producþia de carte de filosofie din România ultimilor 15 ani?
- Am aici - ca sã fiu cât mai succint în expri- mare - trei observaþii. Prima este accea cã s-a infir- mat filosofia analiticã (ce a fost preluatã la noi oricum prescurtat, prin amputare de dimensiunea eticã ºi politicã inerentã) ºi filosofia heideggerianã (ce s-a fãcut fãcut mai mult improvizat, cãci nu prea s-au citit intensiv fermecãtoarele, dar difi-
Ovidiu Avram Angelus à
24 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
24 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
poezie
Ioan Negru în fundul pãmântului pânã la capãtul lumii 1. 4. ºi Dumnezeu gol rãsãdind mângâieri ºi surâsuri rãstignit încã din uter precum o clepsidrã stearpã în gunoiul putred al timpului încã din Sfântul Duh fãrã de timp cuvinte afumate cuvinte murate cununã cãrnii ºi þiitoarelor sale prinºi din patru pãrþi în nãvoade cuvinte puse în galantare cale cãtre omul ascuns înghiþiþi de ºerpi ºi balauri cuvinte crude sau congelate întunericul cel mai pur virgin împerecheaþi în omãt cu aripi însângerate arginþi pentru lubrifierea vaginului înghesuit în tipare pipãit clonþ de argint prunci înzãpeziþi violat umilit numit prinzând aerul rãsad de surâsuri ºi mângâieri ochi fãcuþi doar pentru zidind întunericul labirint aclimatizat nelegiuiri binecuvântate cu ferestre albastre noaptea cãsãpind tãcerea cu lacrimi cu sandale de aur pãºind un broscoi rãguºit printre verze prin mocirla cerului 7. un greiere pirpiriu un licurici o lacrimã împietritã soare ºi rouã pentru viþa de vie rãsadniþe sub cerul de sticlã spintecatã cu sãrutarea ºi pasãrea - corbul - spintecând sub cerul de lut pânã la cuib smerenia întrebãtoare furnici roºii purtând spre templu 2. 5. sicriul unui fluture cuib fãrã ouã vis al pãmântului ochii orbi furnici roºii ºi pãpãdii fãrã mireasma lor alburie ºi negru ºi roºu ºi galben ºi aur ºi tropãitul lor asurzitor fãrã vise fântâni cu apã cât o mãrgea de la capãtul cerului fãcut pentru lacrima cerului vis al focului ochii albaºtri îmbujoratã apa sub ploaia 8. ºarpe încolãcit în cuib cu sãmânþã de primãvarã atâta cer cât poþi cuprinde cu braþele ºi moartea în ajun cât sã-l poþi lipi dinlãuntru 3. sãrbãtoare înspãimântatã cu lut ºi cu var rãstignire a cerului în suflet vin ºi colaci împletiþi din sânge atâta cer înlãuntru fãrã viaþã rãscumpãratã de prunc cu ombilic de aur atâta cer în afarã uter al morþii depunând icrele cât sã-l poþi pipãi 6. prin coaja mustoasã cuvintele corbi golesc corbii de carne sub icoanã o barbã de þap cât un cuib de lumânare albastrã þes zãpada în urzealã de sânge din care curge sânge ºi vin atâta cer cautã moartea din morþi ºi pãstrãvii în apã dulce ºi limpede sã o adape oglindã în care priveºti
à academice clujene ºi rolul instituþiilor de voltare a unei universitãþi din România. învãþãmânt superior în dezvoltarea Clujului? Joncþiunea acestei universitãþi cu revistele clujene cilele texte ale lui Heidegger). Ambele filosofii au a fost ºi rãmâne una din resursele creaþiei cultur- fost excedate de istoria efectivã, în care, ca fiinþe - Când Heidegger a fost chemat la Berlin, el a ale la Cluj. ªi astãzi, în aceastã universitate ºi în vii în acest timp, am trãit ºi trãim. A doua obser- rãspuns (nu discut acum motivele): " Rãmân în aceste reviste - Apostrof, Tribuna ºi altele - vaþie este cã s-a tradus semnificativ de mult, dar provincie". Hegel a folosit ocazia de a prelua cate- rãmâne spiritul cãutãtor, neanesteziat al Clujului. România are de recuperat o imensã rãmânere în dra de la Berlin ºi a plecat în capitala þãrii. Sunt ºi Dar Clujul resimte de mulþi ani, la rândul sãu, urmã în materie. Laud fãrã ezitare ceea ce au alte soluþii. Personal, nu am plecat ºi nu voi pleca o degradare, o lipsã de orizont privind dez- fãcut în materie unele edituri - Polirom, din Cluj. Împãrtãºesc convingerea cã centrele cul- voltarea proprie ºi, în consecinþã, o penurie de Humanitas, ALL etc. - dar mai este enorm de turale ºi academice sunt acolo unde se întrunesc resurse. Calitatea administraþiei locale este, la Cluj, de multã vreme, mediocrã ºi, vrând-nevrând, fãcut. A treia este observaþia cã nu se poate face suficienþi oameni de valoare efectivã. Dar la Cluj este enorm de fãcut astãzi. Clujul s-a lãsat mai efectele le resimþim toþi, persoane ºi instituþii. filosofie cu oameni înjumãtãþiþi. Filosofia este o mult decât odinioarã împins în poziþia de oraº de Cedarea moralã ºi civicã a multor intelectuali - chestiune de gândire fãrã opreliºti (inclusiv fãrã provincie. Clujul de astãzi nu are nici mãcar fer- care se observã uºor la câteva instituþii ce altã oportunism) ºi de angajament complet. La noi, voarea intelectualã a generaþiei mele. Atunci, când datã, cel puþin prin liderii lor, "stãteau în picioare" deocamdatã, adaptarea la ierarhiile zilei este mai eram student (în 1966-1971), se discutau pânã ºi - este neliniºtitoare (dacã nu ar fi comicã!). În importantã decât filosofarea. De aici pot ieºi la cafeneaua Arizona sisteme filosofice ºi proiecte fond, ar trebui sã fim mândri cã, spre exemplu, filosofeme, dar nu filosofie. În orice caz, elabo- de astfel de sisteme. Era datoria noastrã ca tineri un intelectual de talia lui Adrian Marino se aflã rarea de puncte de vedere ºi elaborãri proprii este studioºi sã întreþinem o dezbatere relevantã. Ca printre noi. Din pãcate, se trece sub tãcere acest sub nevoi. În România se trãieºte mai mult din student, de pildã, am trãit sub "teroarea" impresiei fapt, iar reperele sunt, în mod greºit, altele. cã dacã nu poþi convinge, cu o lecturã proaspãtã Desigur cã peste ceva timp se va regreta iarãºi, elaborãrile intelectuale, asupra situaþiei noastre, sau cu o idee nouã, comesenii la o cafea la dar din nou prea târziu. fãcute din afara acestei situaþii. Am cãutat sã arãt, Arizona, trebuie sã te resemnezi. Alþii - ºtiu bine - A discuta rolul la care vã referiþi ar lua spaþiu în Die Kulturelle Wende. Cotitura Culturalã au trãit acelaºi sentiment. mult. Doar o idee aº sublinia aici. Dincolo de (2004), într-o tentativã de a da o teorie a tran- Ca ºi concepþie, aº reveni la Nicolae Iorga: convenþii, aranjamente, sensibilitãþi, va fi nevoie ziþiei, cum înþeleg sã elaborez, ca filosof, o viz- celebrul istoric spunea, în anii douãzeci, cã de de o reorganizare la scarã mare ºi în amãnunt a iune asupra a ceea ce trãim. Peste toate, ar fi organizarea ºi rezultatele universitãþii din Cluj învãþãmântului universitar din Cluj, ca o condiþie nevoie ca filosofii propriu-ziºi, care existã desigur depinde asanarea universitãþii româneºti de pre- a relevanþei. Sã nu uitãm cã în curând începe li- la noi, împreunã cu alþi specialiºti efectiv califi- tutindeni. De aceea, ca decan, profesor, rector al beralizarea pieþei internaþionale a locurilor de studii. Universitãþile ce nu se schimbã la timp nu caþi, sã intre în dezbaterea publicã asupra prob- Universitãþii “Babeº-Bolyai”, am cãutat sã extrag din trecutul de "universitate imperialã" - cum vor mai fi destul de atrãgãtoare pentru cei mai lemelor noastre, încât antiintelectualismul difuz, Regele Mihai I a formulat în Aula Magna clu- buni candidaþi. Emigraþia vârfurilor profesionale, în care ne miºcãm pe nesimþite, sã-ºi limiteze jeanã, în 2003 - criterii de nivel al acestei univer- fie ea ºi temporarã, va fi mare dacã nu intervin influenþa. Cel puþin pentru aceasta. sitãþii. Nu vreau ca eu - ca unul implicat - sã fac schimbãri, ce sunt deja, oricum, în România, prea evaluãrile. Dar toþi indicatorii de dezvoltare uni- mult întârziate. - Ca universitar sunteþi una dintre persona- versitarã ºi toate evaluãrile internaþionale aratã cã, n litãþile cele mai ataºate Clujului cultural. Din în 1993-2004, s-a atins la Universitatea “Babeº- Interviu realizat de aceastã perspectivã, cum vedeþi evoluþia vieþii Bolyai” cea mai complexã ºi mai extinsã dez- Ioan-Pavel Azap
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 25
Black Pantone 253 U 25 Black Pantone 253 U
prozã
încheietura de jos, ca într-un cleºte. A încercat Asta însemna cel puþin 38. Corpul, însã, îi era degeaba sã scape, bãrbatul strângea tot mai tare, beton. Beton armat. Când am privit-o ridicându-se Angelica scrâºnind din dinþi. Faþa femeii se chirci de de la masã, mi s-a pus un nod în gât. Þâþele îi durere. Îi scânteiau ochii. Credeam cã acum avea spãrgeau cu vârfurile lor dinamitate bluziþa Daniel Moºoiu sã-l cârpeascã cu cealaltã mânã. Dar privirile lui se albãstrie. Între ele se lãþea aplicatã o floare gal- muiarã, ºi o datã cu ele ºi strânsoarea. O sorbea benã, cu cotorul alungit într-o parte ºi rãsucit ca o Fumul plutea gros, în cocoloaºe, ca niºte din ochi, îi mângâia braþul, palma. Apoi, îl cârjã. Mai jos, picioarele pãreau sculptate în mar- pânze diforme de ceaþã, adunate sub candelabrul auzirãm gâjâind cu vocea lui dogitã: sã te întorci, murã. Nici lungi, nici zvelte. Dimpotrivã, cu trei braþe din care doar unul purta în vârf o Angelica, sã nu mã laºi, cã eu te iubesc, cãrnoase, solide, butucãnoase. Rochia simplã, din luminã vânãtã, chioarã. În fund, de pe scena Angelica… Am zâmbit amândoi pe ascuns. Pe stofã bãrbãteascã, se oprea la o palmã deasupra improvizatã din scânduri grele din lemn, mini- urmã, ne-am vãzut de ale noastre, cerându-i chel- genunchilor, tocmai unde coapsele se deschideau orchestra parcã ne-ar fi salutat intrarea. Tocmai nerului sã ne mai aducã douã beri ºi douã într-un unghi larg, lãbãrþat, strunit de elasticul fin pornise, pe tonuri înalte, un cântec de inimã jumãtãþi de tãrie. Ne-am gândit, privind ceasul, cã al ciorapilor negri ºi dantelaþi. În ochiurile lor ira- albastrã. Ne-am trântit coatele bãrbãteºte pe masã. aveam timp destul sã le sorbim fãrã grabã. Pe dia albul ispititor al cãrnii. Trãgându-ne mantalele Ultimul acord s-a prelungit cu un arcuº subþire de masã, sticla de vodcã se golea ritmic ºi sãnãtos. pe noi, am auzit în spate câteva fluierãturi admi- vioarã. Pentru ca apoi sã auzim în microfon: pen- Individul începuse sã vorbeascã tot mai tare ºi tot rative. ªi-o bolborosealã. Ceva de genul: mamã, tru-prietenii-noºtri-militarii-dedicaþie-specialã- mai chinuit. Fãcea eforturi caraghioase sã pro- asta te rupe! Hei, tovarãºe, trezeºte-te, aici nu-i armatã-uºoarã-ºi-hai-libi! ªi: taca-tac, taca-tac! Ne- nunþe cuvintele întregi. Inevitabil, frânturi de dis- nici hotel, nici salã de aºteptare, se rãstise chel- am întors spre scenã ºi le-am fãcut cu mâna cuþie ne ajungeau la urechi. Dar nu ne strãduiam nerul, apucându-l brutal pe beþiv de gulerul pal- bãieþilor în semn de aprobare ºi mulþumire. A sã le prindem logica. Pânã când l-am auzit urlând tonului. Asta ne-ar lipsi acum, sã-l trezeascã! Îi venit numaidecât chelnerul. Avea mânecile ºi repetând întruna, de parcã ar fi plâns cu su- lãsasem pe masã banii, partea noastrã, cu un sacoului viºiniu pãtate ºi cãmaºa alb-gãlbuie ghiþuri: eu înnebunesc fãrã tine, Angelica, înne- bacºiº consistent. Angelica ridica din umeri: adicã deschisã la vreo trei nasturi. Uºor roºcat, pãrul de bunesc… Ne-am întors uºor spre ei. Matahala îºi ea n-are ce-i face, pânã nu-i trece beþia, nu-l poþi pe piept i se rãsucea printre inelele lãnþiºorului þinea capul în palme ºi vorbea în pahar. În ridica decât cu macaraua. ªtia ea prea bine. Mãi, grosolan din aur. Era nãduºit. Am comandat bere, schimb, ea ne-a surprins, fixându-ne cu priviri de- bãieþi, ce faceþi, mi-l lãsaþi mie aici? ªi ce-aþi vrea, la halbã. Se face, bãieþi! Clapele orgii electronice a dreptul neruºinate. Ne-am fâstâcit, tocmai în zisese femeia, sã-l ia cu ei în unitate? Hai sã-l þineau ritmul: taca-tac, taca-tac, taca-tac! momentul în care bãrbatul, slobozindu-ºi capul dãm afarã, dumnezeii lui de beþiv, propusese chel- Violonistul era ºi solist vocal. Negriciosul de la din labele lui uriaºe ºi ridicându-l spre noi, ne-a nerul, gata sã-l apuce de sub braþ. Ia prindeþi acordeon se unduia o datã cu burduful argintiu ºi aruncat o porcãrie în faþã, încât îi vãzusem pe bãieþi! Ne codeam, cum naiba sã-l ducem, era ºi bãtea tactul cu piciorul în podea. "Stau în unitate, vecinii de la mesele din apropiere întrerupându-ºi greu, unde sã-l lãsãm?! Dacã îºi revine ºi iese fac târ⺠pe coate…" Ne-a uns pe suflet. S-a întors discuþiile ºi privind spre noi: ce, mã, ºi voi vreþi tãrãboi? În plus, clienþii se uitau la noi. Ne era chelnerul. Bã, bãieþi, da' o vodcã, ceva, nimic? sã-mi futeþi nevasta? Ne-am uitat nãuciþi unul la suficient cã ne vãzuserã agãþându-i muierea. Avea deja paharele pregãtite. Vodcã? Fie! Ne altul, nu ºtiam dacã trebuie sã râdem ca de un Venise cu-n urs ºi pleca la braþ cu doi soldãþei. putem face praf. Peste nici 90 de zile aveam sã banc bun sau sã dãm pe gît ce mai rãmãsese în Tot Angelica gãsi soluþia: ºi dacã-l daþi afarã, cine fim precum câinii sloboziþi din zgardã. Sã bem! halbe ºi o sã o întindem repede din local, înainte o sã vã mai plãteascã, cã doar n-o sã-i suport eu Pentru chinurile îndurate pânã acum ºi pentru ca individului sã i se nãzare cã deja îi ºi regu- consumaþia?! Ei, drãcie, îl lãsaþi aici, se trezeºte, cele care aveau sã mai vinã. Am ciocnit zgomo- lasem consoarta. Aceasta, dupã un gest scurt cu ºi-apoi n-aveþi decât sã-i spuneþi cã a comandat tos. Dedicaþia se sfârºise. Mica orchestrã a lãsat palma dusã la gurã, se aplecã spre el ºi rosti cu toatã lista de bucate! Asta era. Angelica a fãcut vreme de câteva secunde zumzetul spart, sacadat, un ton mai mult uimit, decât indignat: Gicule, nu stânga-mprejur, iar noi, ridicând din umeri, am ca o mitralierã potrivitã la foc automat, al þi-e ruºine, ce-ai cu bãieþii? ªi pronunþând "bãieþii" urmat-o docili. Tovarãºe chelner, descurcaþi-vã! clienþilor aplecaþi peste mese, strânºi unul în altul, se uitã iarãºi la noi, cu ochii aceia calzi ºi curgã- Orchestra îºi luase iarãºi avânt, acoperind ca ºi respirându-ºi în faþã, sã umple aerul infect, uºor tori din care dispãruserã umbrele. Eu unul am cum nici n-ar fi existat pãlãvrãgeala de cârciumã. clandestin al încãperii. Apoi, cu o potrivire de ton clipit des de parcã m-ar fi surprins privind-o Am pãtruns într-un hol jegos despãrþit de sala din arcuºul viorii, a atacat victorioasã un nou cân- îndelung ºi pe furiº. Bãrbatul, balansând periculos propriu-zisã a restaurantului printr-un mic tec de mahala. Beam, înflãcãraþi de curajul cu între degete paharul de vodcã, a mai fãcut o intrând. Se simþea nãprasnic mirosul de budã ºi care sãvârºeam ilicita aventurã. Ne aþâþa aerul ultimã sforþare de a-ºi þine capul drept, ridicându-l clor. Apoi, deschizând uºa ºi poftindu-i sã iasã, conspirativ al fugii noastre. Crescuserãm deja în ca pe un buºtean gros, a deschis gura, reuºind sã am vãzut cum pe deasupra capetelor un covor propriii noºtri ochi. A sosit ºi berea, cu spuma în zicã un "dã-te-n mã-ta" înecat în salivã, dupã care, transparent de fum plutea învolburat ºi grãbit, halbe de trei degete. Avea un gust amãrui, de cu un sunet sec, fruntea i s-a izbit de tãblia lãsându-se absorbit de aerul rece ºi întunericul petrol, dar cãdea incredibil de bine, stingând tãria mesei, iar bãutura i s-a revãrsat liniºtitã peste dens de afarã. seacã, greþoasã a vodcii. În restaurant, atmosfera palmã. Porcule, ºopti ea, ca pentru sine, porcule, ªi-acum? Aceasta era întrebarea care cititã în se încingea cu fiecare pahar dat pe gât. În jur, nici toatã viaþa te-ai fãcut de panaramã… Spectacolul ochi era ca ºi cum am fi rostit-o cu voce tare. ªi- o masã nu mai era liberã. De aceea, nu ne-am se terminase. Ne-am prefãcut cã nu auzisem ºi nu acum?, pãrea sã întrebe ºi Angelica, ridicând scurt mirat deloc când o voce groasã ne-a întrerupt vãzusem nimic. Gata cu musafirii. Numai cã, din din umeri. Grea problemã, nu ne gândisem la ea. sporovãiala tot mai însufleþitã de aburii alcoolului, când în când, privirile îmi alunecau, fãrã sã vreau, Îmi venea sã râd, pentru cã mã întrebam ce ochi întrebându-ne dacã avem liber la masã. N-a mai în dreapta amicului meu. Îmi fugeau ochii spre ar fi fãcut camarazii mei trezindu-se cu ea goalã aºteptat rãspunsul nostru, a tras un scaun de spã- ea. Se calmase. Ai fi zis cã, sorbindu-ºi tacticos sub duºuri! Era o idee, s-o strecurãm în baia de la tar, hârºindu-l pe podeaua murdarã ºi tocitã, ºi, berea, nu avea nici o legãturã cu beþivul de alãturi beci, s-o privim cu ochii cât cepele cum se aplecându-se exagerat de mult, a fãcut gestul acela care începuse sã sforãie, sau dacã avea, aºtepta dezbracã, cum pãºeºte ca o nãlucã printre aburi, de gentleman, cu mâna întinsã, invitând-o pe rãbdãtoare ca omul sã-ºi ridice, la fel de natural unduindu-ºi fundul ei maiestuos, cum îºi lasã femeia ascunsã în spatele lui sã ia loc. Aceasta s-a cum ºi cãzuse, þeasta turtitã de pe tãblia umedã a umerii, sânii biciuiþi de ºuvoiul fierbinte al apei, aºezat încet, privindu-ne crispatã pe rând, cu ochi mesei. De la o vreme mi s-a pãrut cã mã fixeazã. sub duº, laolaltã cu noi. ªi-apoi… Hm, ar fi sãtu- jucãuºi, dar ºterºi, acoperiþi de umbre, încât ai fi Îmi ardeau obrajii. Sau poate cã era numai efectul rat-o oare un pluton de soldaþi? Un amic de liceu, zis cã îºi cerea în felul ei iertare cã ne tulbura fãrã alcoolului îngurgitat. De câteva ori, inevitabil, cam slobod la minte, îi scrisese unei profesoare voie intimitatea, supunându-se voinþei de neîndu- privirile ni s-au întâlnit. Nu-i mai ocoleam jarul de limba românã, la sfârºitul ºcolii, într-un fel de plecat a bãrbatului. S-a aºezat ºi el. Scaunul icni, încins al pupilelor. Era ca un joc de sãbii. Tãios. extemporal sentimental, în care ea ne cerea sã-i primindu-i brutal greutatea necontrolatã. Se rãsuci Ca-ntr-un vârtej. Ameþitor. Inima începuse sã-mi spunem ce ne plãcuse ºi ce nu de-a lungul orelor numaidecât, cu tot trupul. Ridicã un braþ, pocni o tremure, sã mã sufoce din pricina bãtãilor ei arit- de românã, îi scrisese pur ºi simplu, fãrã sã se datã, scurt, din degete ºi rãcni, umflându-ºi piep- mice, sfâºietoare. O emoþie paralizantã se rãspân- semneze, cãci aºa era protocolul, ce bunã e ºi ce tul, cu un glas de om beat: chelneeer! Se cãutã dea prin întreg trupul. Continuând sã mã mult i-ar fi plãcut s-o reguleze, la care ea, lãsând apoi îndelung cu amândouã mâinile în buzunarele priveascã, ducea halba la gurã, îºi umezea lasciv bucata aceea de hârtie la urmã, a încheiat ora paltonului ponosit, scoase un pachet mototolit de buzele, dupã care, cu limba, îºi ºtergea îndelung ºi anunþându-ne seninã cã unul dintre noi ar cam Carpaþi fãrã filtru ºi un chibrit ºi le aruncã pe studiat proeminenþele cãrnoase. Senzual, provoca- vrea sã i-o punã. Pãi se poate, mãi bãieþi, numai masã. Agãþã cu degetele lui butucãnoase o þigarã tor. Dar nu eu, ci amicul meu a intrat în vorbã cu unul?! Pãcat, a mai zis, îndreptându-se cu cata- ºi, înainte de a ºi-o aprinde, o întrebã rãstit pe ea. Cu de la mine putere, am mai comandat trei logul sub braþ spre uºã, pãcat, pentru cã, mãi femeia din faþa lui: tu de ce nu fumezi? Fumeazã! beri. Ea voia ºi-un lichior. Am consimþit, cum alt- bãieþi, pe mine nu m-ar sãtura nici o clasã Nu l-a bãgat în seamã. κi purta ochii liniºtitã prin fel?! Dan o agãþase, eu trebuia sã umplu masa. întreagã! Jur cã aºa a spus. Mda, nu eram decât salã, de parcã ar fi cãutat pe cineva cunoscut. Poftim, bãrbat, zisese, dupã ce am ciocnit abia vreo 30… Un pluton de soldaþi aºteptând încolon- Veni chelnerul. Sã-mi aduci urgent o sticlã de atingându-ne halbele (ne era teamã ca nu cumva aþi ºi rãbdãtori sã ajungã la gãoacea Angelicãi! ªi, vodcã, pahare ºi douã beri. Bine, ºefu, zisese ospã- namila sã se trezeascã). Suntem divorþaþi, da, dar la urma-urmei, de ce n-aº fi fost eu deschizãtor de tarul, prefãcându-se cã noteazã comanda în aºa fãcea ºi înainte, divorþaþi de cât?, de ºapte coloanã?! Eu, care nici nu ºtiam cum aratã o. Eu, carneþelul lui soios, fãrã coperþi. Individul a luni, un rahat, dã-l naibii, uitaþi-vã la el cum voia care mã lãudasem cã am. Numai de când eram în slobozit pe gurã ºuierând un nor de fum, sã se împace cu mine… Cu ãsta? Ptiu! Dar nu armatã de câteva ori. Nu ratam nimic. Pe toate le. aruncându-i-l femeii în faþã. Ea l-a împrãºtiat cu sufãr, nuuu… De ce nu facem cunoºtinþã? Acasã mã aºteptau trei bucãþi care. O gagicã palma. Ce te apucã? În loc de rãspuns, ºi-a întins Angelica era trecutã biniºor de treizeci de braþul stâng peste masã ºi i-a apucat mâna, la ani. Dacã am fi întrebat-o, ar fi zis 32 sau 33. à
26 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
26 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
traduceri
Gérard Blua
Nãscut la Marsilia în 1945. Poet, prozator, publicist, autor de teatru, este autorul a peste patruzeci de cãrþi începând din 1974. Fondator al grupului editorial Autres Temps ºi al revistei poetice ºi literare trimestriale Autre Sud. Membru al Societãþii Oamenilor de Litere. A primit numeroase premii, dintre care, în 1982, Marele Premiu al Academiei din Marsilia pentru ansamblul operei sale. xxx xxx
Într-o zi Sã nu fii îmi vor goli venele decât o senzaþie fragilã ca sã-mi gãseascã cuvintele închisã oricãrei viziuni, care îi jeneazã atât de mult imaginar hrãnit din traiectoria sa În acea zi atinsã la timp nu vor vedea curgând într-o dimineaþã de agonie. decât cernealã banalã fãrã semnificaþie Sã te bucuri de zborul cãtre zei xxx Atunci al acestei tragice corpul meu va redeveni nemuriri. Nimic cãlimara goalã Dimensiunea îºi regãseºte ce a scris totul xxx amprenta ºi îngroapã orice urmã Ziua Existã sisteme care omoarã în care suflarea vântului se va ivi la nesfârºit ºi altele risipeºte învingãtoare peste spectacolul bufon care te privesc cum mori. efluviile al cãtanelor analfabete EA timpului. va sta mãrturie Nimic. pe care sugativa timpului pentru totdeauna le va pune la locul potrivit. pentru aceastã diferenþã. xxx
Din turba mâloasã xxx xxx care-mi ºiroieºte în craniu mi-a venit ideea focului. Noaptea Nimic Din mangrovele ascunse rãnitã de veºnicie Silexul apãsãtor în adâncul fiinþei mele în fiecare dimineaþã digerã vestigiile cântecul a ceea ce nu poate fi auzit. îºi descoase piele înstelatã a tot ceea ce am fost Dar din ce labirint în fâºii de nori ºi crustele de argilã catacombã sau vulcan pentru chipul macinã toate rãnile zorilor întunecaþi memoriei lava poemului? ce perpetueazã misterul inutile. n încãpãþânatei noastre conºtiinþe Nimic. Traducere de: de a trãi Letiþia Ilea
à fãrã sutien, de bluziþa ei albãstrie. Înnebuneam. ne-am dezbrãcat repede, mai repede decât în agãþatã pe stradã ºi pusã în pat, hehe, era numai Mã treceau cãldurile. Înghiþeam în sec. Ne-am perioada în care ne dezechipam la ordin, ne-am o chestiune de fler ºi experienþã. Sã vã povestesc trezit cu mâinile pe sânii ei fabuloºi. Îi pipãiam. luat sãpunierele, lãsate pe niºte þevi groase de cum. Povesteam. Sã vã povestesc eu cum, ziceau Eu mã agãþasem de þâþa stângã, amicul meu de canalizare ºi am intrat în sala întunecoasã de tovarãºii mei, noaptea, în dormitor, cu mâinile cealaltã. Era moale. Moale, imensã ºi caldã. Am unde se auzeau stropii de apã rãpãind violent în umblând pe sub pãturã. Cu Angelica, nu chiar în început sã i-o strâng, sã i-o frãmânt. ªi ea nu placajul cabinelor. Aveam noroc, ai noºtri erau faþa restaurantului, unde era luminã, dar în zicea nimic, continua doar sã necheze. Apoi, ºi-a încã la baie, ultima serie. Li se rupea, se lãfãiau ca spatele lui, sau prin preajmã, pe o alee îndreptat spatele ºi, aplecându-se uºor, a început boierii sub apa caldã. În mijlocul încãperii, întunecoasã, la ea acasã, dacã stãtea prin sã caute cu mâinile. Pânã a ajuns la. Da, acolo a învãluit în aburi, stãtea, crãcãnat, sergentul, în apropiere, în cãmãruþa agenþiei loto-prono, unde ajuns. Tremuram. Mi-o strângea, mi-o mãsura prin pielea goalã. Avea un cur pãros, mare, de vãdanã, ne spusese cã lucra, atunci, imediat, trebuia sã ne pantaloni cu palma. Cred cã eram ud. Aer, nu ºi-o nãsãrâmbã impresionantã. Se pieptãna tacti- dovedim bãrbãþia. Mie, cel puþin, mi se pãrea cã mai aveam aer. Sã mã ia naiba, aºa ceva nu era cos, parcã s-ar fi admirat în oglindã. Sau, ce, toate bazaconiile amoroase turnate noaptea în adevãrat. Uite ce simplu… Drãgãlaºilor, dar v-a stãtea sã-i admirãm noi musculatura? Pfiu, duh- dormitor se întâmplaserã aievea. Aºa cã, ce dracu, crescut nivelul politic! V-a crescuuut, nu glumã… niþi ca dracu, se simte de la o poºtã… Cum naiba aveam flerul ºi experienþa necesare sã i-o tragem La chestia aia, ea-i spunea nivel politic. ªi încã la sã nu duhnim?! Unde fusãrãþi, bã? Era oltean ºi-i Angelicãi. Dacã nici cu Angelica… Am luat-o de ce cote a crescut, îmi venea sã-i zic, când am plãcea la nebunie armata. Îl prindea bine. În rest, mânã, i-am sãrutat-o, o mângâiam, îi spuneam ce simþit cã-ºi retrage brusc ambasadele. Nici n-am bãiat bun, nu ne era teamã c-o sã ne toarne. Am palmã delicatã are ºi ce femeie frumoasã e, pe bãgat de seamã când ºi-a închis pardesiul ºi s-a dat-o cu stângãcie pe perfectul simplu: fusãrãm ºi urmã nici nu mai ºtiu, ne-a dus ea pe noi sau noi desprins de perete. Gata! Cum gata? Fantastic, noi la una… În sfârºit, s-a sinchisit sã ne pe ea lângã peretele lateral al restaurantului, unde dãdea sã plece. Nechezând. ªi noi? Gata, bãieþi, priveascã. Dar se uita la noi de parcã atunci ne nu rãzbãtea nici o creastã de luminã, la doi paºi sã nu ziceþi cã n-aþi pus ºi voi mâna pe-o þâþã de vedea prima datã. ªiii? Eram biniºor ameþiþi. de o ghenã de gunoi ºi de o strãduþã pietruitã, femeie… Mi-a pãrut bine de cunoºtinþã. Pusi! Pãºeam cu grijã pe cimentul ud, sã nu cãdem. Ne- pustie, cert este cã în timp ce îi fãceam compli- Încremenisem, nu puteam alerga dupã ea. I-am am fãcut loc sub duºuri ºi, sãpunindu-ne, i-am mente peste complimente, apropiind-o tot mai auzit tocurile lovind de câteva ori caldarâmul. povestit pe îndelete cum ne cãlãrise pe amândoi, tare de zid ºi adulmecându-i parfumul ispititor, ea Câþiva paºi mici ºi repezi. Apoi, s-a deschis o uºã. la ea în apartament, o vânzãtoare de la loto- hohotea subþire, necheza, iar când ºi-a simþit Colcãiala cârciumii a nãvãlit discret câteva clipe prono, pe care o agãþasem în crâºmã. O tipã spatele sprijinit, s-a încurbat uºor, expunându-ºi afarã dupã care s-a stins. colosalã, uluitoare, magnificã. O chema Angelica. provocator, prin deschizãtura pardesiului, fas- * (fragment de roman) tuoasele, imperialele rotunjimi, înfrânate perfect, Am coborât sãrind treptele abrupte ºi scobite, n
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 27
Black Pantone 253 U 27 Black Pantone 253 U
sociologie O istorie a gândirii sociale româneºti în texte alese
Gheorghe Cordoº n peisajul publicisticii româneºti contempo- (p.117), în alte cuvinte fãrã prejudecãþi doc- rane Teodor Vedinaº s-a afirmat în egalã trinare. Opþiune, desigur, greu de realizat. Dar, Î mãsurã ca istoric literar ºi sociolog. Aflat la exegeza din Puncte de sprijin se încadreazã în al ºaselea volum dupã Onisifor Ghibu. Educator limitele admise ale subiectivitãþii, o percepþie ºi memorialist (1983), Coresi (1986), Timotei absolut obiectivã aparþine, mai mult, idealului în Cipariu. Arhetipuri ale permanenþei româneºti cazul unui asemenea demers. (1988, în colaborare), Sistemul culturii româneºti Prin selecþia textelor, cartea conþine, dupã (2000), Introducere în sociologie ruralã (2001), aprecierea autorului "câteva interogaþii care prin Proiecte ºi paradigme în gândirea socialã vizeazã contradicþiile modernitãþii româneºti" româneascã (Editura Diotima & Argonaut, 2004) (p.11) dintre care sunt amintite: opþiunea pentru autorul repune în circulaþie studii sau fragmente mesianism în defavoarea civismului în opera lui Ovidiu Avram Fortãreaþa de studii celebre, dar ºi articole uitate prin Nicolae Bãlcescu; prezenþa unui liberalism în comunismului din punct de vedere doctrinar, reviste, mai mult sau mai puþin cunoscute, miºcarea junimistã afiliatã grupului conservator, scoate în evidenþã faptul cã cele douã noþiuni implicit texte nemarxiste scrise în perioada ca ºi dobândirea de conservatorism a liberalismu- (naþionalismul ºi comunismul) n-au nimic comunistã, fiindcã "anii dictaturilor – scrie lui românesc sub ultimul dintre Brãtieni; comun una cu alta, dimpotrivã, se neagã reci- Vedinaº – n-au strivit orice pâlpâire de gândire prezenþa simultanã în gândirea socialã a proc. Asocierea lor, prin paralogism, duce la autenticã" (p.18). Este un act de curaj dar ºi de "gândirismului" autohtonizat al lui Nichifor ideea complementaritãþii, implicit, a compatibi- dreptate, fiindcã nu se poate face "tabula rasa" Crainic ºi a sincronismului lovinescian; conflictul litãþii, ceea ce este fals. O sintagmã, în mod din trecut. O societate omeneascã, o culturã, nu- deschis între protocronism ºi sincroniºtii din firesc, reprezintã o relaþie între doi sau mai ºi poate lichida în totalitate trecutul, luând-o de anii '70. Sunt contradicþii în viziunea autorului, mulþi termeni de tip copulativ, ceea ce nu este la început cu fiecare generaþie, sau cu fiecare exprimate "în programe politice, direcþii cultur- cazul cu cei doi constituenþi: naþionalismul ºi nou regim. Recunoaºterea unor valori ale trecu- ale, paradigme sociologice ºi interogaþii filosofice comunismul. Împreunate îºi pierd valorile con - tului nu implicã ostilitatea faþã de prezent. ªi- ºi chiar în reflecþii sociologice asupra socialului" ceptuale specifice. Mai mult, teoretic vorbind, apoi, þine de evidenþã faptul cã gândirea socialã, (p.9). între doctrina comunistã ºi ideologia naþionalistã nu numai la noi, ci la toate popoarele nu s-a Maniera de tratare a modernitãþii poate pãrea existã o totalã incompatibilitate logicã. Fiindcã mulat întotdeauna dupã orânduirea socialã datã. provocatoare. Ea este legatã ºi periodizatã dupã în esenþa sa, comunismul ca finalitate, exclude Avem în vedere, mai ales, perioada dupã anii '60 criteriul "funcþionãrii ºi nefuncþionãrii nu numai naþionalismul, ci chiar naþionalul. ªi când, incontestabil, a existat o anumitã toleranþã democraþiei prin principiile ei, libertate, egalitate apoi, naþionalismul ca ideologie nu este creaþia a regimului faþã de cultura paralelã, atât în competitivã, garantarea proprietãþii private mate- doctrinei comuniste, ci un produs al roman- beletristicã cât ºi în disciplinele socio-umane. riale ºi intelectuale, pluripartidismul, separarea tismului politic din secolul al XIX-lea, manifestat Sociologia, de exemplu, separatã de filosofia puterilor în stat" (p.13). Astfel, procesul moder- ca naþionalism statal (Franþa, Anglia, SUA, socialã, ca disciplinã cu obiect ºi metode de cer- nizãrii ºi modernitãþii româneºti este raportat, Spania etc.) sau naþionalism poporanist cetare proprii, dupã reabilitarea ei în cel de-al implicit ºi explicit, la creºterea ºi descreºterea li- (Germania ºi Statele Slave). Aceastã idee, a anti- ºaptelea deceniu a cuprins aproape întreaga beralismului în viaþa socialã româneascã: naþionalismului este prezentã în textele marxis- problematicã din sociologia universalã. inventarea liberalismului (1848-1938) când mului clasic. Sã ne gândim doar la celebra lo- Proiecte ºi paradigme… reprezintã categoric o începe procesul de modernizare a României în zincã "Proletari din toate þãrile uniþi-vã". foarte îndrãzneaþã tentativã de refacere a istoriei spirit european; eclipsa (1938-1989) ºi rein- Comunismul nu poate fi, aºadar, ºi internaþiona- gândirii sociale româneºti prin intermediul ventarea lui (dupã 1989). list ºi naþionalist. Sunt chestiuni de logicã for- antologiei. O antologie care pledeazã pentru con- În procesul de modernizare a societãþii malã, în speþã a raporturilor dintre noþiuni. Nu temporaneitatea valorilor trecutului. Sunt texte româneºti, existã, dupã Traian Vedinaº, un fel de este exclusã însã existenþa unei confuzii atât de din filosofia socialã, politologie, sociologie ºi valuri ale proiectelor corespunzãtor gândirii des întâlnitã în exegezele postdecembriste, între teologie socialã pe care în consideraþiile noastre sociale "valuri ale formelor fãrã fond", valul optica doctrinarã ºi cea practicã. Cãci, între le vom contopi într-o extensiune mai largã, aºa mimetic (1848-1918), valul conflictualist (1948- comunismul doctrinar ºi comunismul ca realitate cum de altfel a procedat ºi autorul, în ceea ce 1965), valul naþionalist (1965-1989), valul subte- socialã poate exista atât o divergenþã de planuri îndeobºte se numeºte gândire socialã. ran (dupã 1989). Interesantã ºi discutabilã clasifi- cât ºi conflicte ireductibile. Doctrina comunistã, Întreaga materie este structuratã astfel: care ºi periodizare! Fiindcã imitaþia nu credem când a fost vorba de aplicãri practice, era adesea Puncte de sprijin (p.9-68), un consistent studiu cã poate fi asociatã doar unui singur val. Existã, în deficienþã ºi, în consecinþã, frecvent eludatã. introductiv care anticipã corpusul propriu-zis al dupã Platon (v. Sofistul) douã tipuri de imitaþie. Nu subscriem nici la reluarea de cãtre autor a textelor orânduite în trei capitole, Programe Una care reprezintã o copie fidelã a obiectului unor formule eseistice, des utilizate în publicisti- politice ºi filozofie publicã (p.69-193), Modele, real (dar modelul ºi copia niciodatã nu pot sã se ca impresionistã, expresii devenite "cliºee" cum moduri ºi modalitãþi (p.194-341), Direcþii cultu- confunde) ºi a doua când imaginea reproduce este aceea de "societate încremenitã în proiecte", rale (p.342-386), urmate de Terminologie obiectul aºa cum îl percep simþurile. Dacã astfel fiindcã, pur ºi simplu, se ignorã ideea de "dina- esenþialã (p.387-397) ºi Profiluri paradigmatice stau lucrurile, ideea "formelor fãrã fond" n-ar micã socialã" (spre progres sau regres) determi- (p.398-419) unde prezintã într-o viziune proprie comporta oare o altã abordare decât cea clasicã? naþie fundamentalã a oricãrei societãþi indiferent personalitatea autorilor textelor antalogate. Este Fiindcã ea ridicã problema realã ºi, în acelaºi de regimul politic. o structurã fireascã, nesurprinzãtoare, dacã avem timp, delicatã a raportului dintre imitaþie socialã Dincolo de observaþiile noastre, cartea lui în vedere enciclopedismul preocupãrilor autoru- ºi creativitate socialã. Traian Vedinaº se impune ca o contribuþie ºtiinþi- lui. Ca orice contribuþie ºtiinþificã ce iese din ficã de greutate. Dacã avem în vedere mãrtur- În Puncte de sprijin, introducerea propriu-zisã tiparele obiºnuite, unele idei, concepte utilizate isirea autorului cã a citit aproape integral pe a cãrþii, Teodor Vedinaº argumenteazã cu o pot fi percepute, subiectiv, ca eronate. Noi apre- autorii selectaþi (p.9) efortul ni se pare impresio- remarcabilã erudiþie, oportunitatea cãrþii ºi ciem, de exemplu, exageratã insistenþa asupra nant. Este o carte cu multe elemente de origina- enunþã strategia demersurilor întreprinse; îºi "naþionalismului-comunist" (1965-1989), care s-a litate ºi, în acest caz, ni se pare firesc sã punã motiveazã, totodatã, opþiunea pentru tema cer- prelungit, în opinia autorului, sub forma menta- probleme. cetatã, care emanã de la criterii teoretice, de litãþilor, "chiar ºi la grupuri politice ce se reven - n certã valabilitate, obiective, autorul mizând pe "o dicã de la alte doctrine ºi ideologii" (p.15) ºi în judecatã axiologicã întemeiatã pe neutralism" perioada postdecembristã. Or o analizã atentã a
28 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
28 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
flash meridian Mirajul liderului exilat
Ing. Licu Stavri •Editura parizianã Albin Michel a lansat o nouã povesteºte viaþa ei de familie cu recent decedatul colecþie de romane poliþiste, “Carré jaune”, actor John Thaw, extrem de popular în Marea deschisã tuturor literaturilor europene în care este Britanie (ºi nu numai) datoritã longevivei serii de practicat acest gen popular dominat de autori foiletoane poliþiste Inspector Morse, unde Thaw îl anglo-americani, precum ºi tuturor variaþiilor for- joacã pe ofiþerul de poliþie eponim de la Thames mulei: polar istoric, sociologic, psihologic, ne River Police, adicã poliþia din Oxfordshire, un informeazã Le monde des livres. Colecþia burlac pasionat de muzicã, de cãrþi rare ºi de debuteazã cu romanul scriitorului din Sardinia bere, cu prieteni profesori în mai toate colegiile Giorgio Todde, Teama ºi carnea . Va urma un oxoniene. Serial nedifuzat, din pãcate, de nici un polar al portughezului Francisco Jose Viegas, Cele post TV românesc. douã ape ale mãrii. •Regizorul canadian Francois Prevost a realizat •”A Casa di u Populu Corsu” este numele exotic un film documentar-politic închinat liderului pentru noi al unei noi edituri care-ºi propune sã budiºtilor tibetani, Dalai Lama, pe care l-a prezen- publice literaturã într-una dintre limbile rare ale tat, în condiþii de maximã securitate, la Festivalul planetei, exclusã din circuitul literar universal. de la Bangkok. Filmul, intitulat Ce rãmâne din Primul volum este un eseu intitulat Intornu a noi, constã din cinci minute în care conducãtorul l'essezza (Despre dificultatea existenþei) de scri- spiritual exilat le vorbeºte concetãþenilor sãi, la itorul corsican Rinatu Coti, inspirat de filosoful care se adaugã reacþiile filmate a aproximativ 300 Miguel de Unamuno, ne informeazã acelaºi heb- de tibetani, astãzi cetãþeni chinezi, la vizionarea domadar parizian. casetei iniþiale. Filmarea acestora s-a fãcut cu •Pascal Quignard este unul dintre cei mai apreci- camere digitale ascunse, iar dacã ar fi recunoscuþi aþi romancieri francezi contemporani, tradus ºi la pe peliculã de cãtre autoritãþile chineze, tibetanii noi cu romanul Toate dimineþile lumii. Nãscut în care s-au lãsat filmaþi ar putea fi condamnaþi la 1948, el lucreazã la Gallimard pânã în 1994, când cincisprezece ani de închisoare, ne informeazã Ovidiu Avram Amazoana demisioneazã pentru a se dedica scrisului. Opera cotidianul The Times. sa este diversã, de la eseu erudit la roman. În •Filmul Les Choristes (Coriºtii), fenomen cine- patinajului artistic. Extravaganþa pe gheaþã are la prezent, el este prezent în librãrii cu douã noi matografic francez, cu 8 milioane de bilete vân- bazã, fireºte, muzica lui Ceaikovski, dar adaptatã romane din ciclul Dernier Royaume, Les dute ºi exportat în 70 de þãri, a fost nominalizat postmodern (prin procedeul cut and paste), cu Paradisiaques (vol. IV) ºi Sordidissimes (vol. V), ºi la premiul Oscar pentru cel mai bun film dansuri ce nu seamãnã defel cu versiunea lui aflãm din Le monde des livres. strãin, multiplicând cu zece, dupã cum scrie Petipa, ci mai degrabã cu marile concursuri de •Anne Parillaud, ravisanta Nikita din filmul cu revista Premiere, cota actorului ºi producãtorului patinaj artistic. acelaºi nume al lui Luc Besson, a trecut printr-o Gerard Jugnot. Alte realizãri ale lui Jugnot, •Dintr-un articol de A. D. Harvey din Times perioadã de debusolare în cursul anului 2004, în Monsieur Batignole ºi Une epoque formidable Literary Supplement (bazat pe cercetarea special din cauzã cã a fost, împreunã cu iubitul înregistreazã audienþe record la televiziune. Les Arhivelor Naþionale de la Kew) aflãm câteva amã- ei, compozitorul Jean-Michel Jarre, þinta favoritã a Choristes, ancorat în realitãþile anilor 50, îl pune nunte picante despre felul cum au contribuit scri- mass media, care i-au disecat viaþa sentimentalã. pe complexul actor de comedie în mediul unei itorii la propaganda de rãzboi britanicã în timpul Foarte dificilã a fost ºi experienþa de filmare pen- case de corecþie, unde îi învaþã pe tinerii primei conflagraþii mondiale. Autori ca Rudyard tru filmul lui Amos Gitai, Terre promise, în care delincvenþi sã-ºi recapete încrederea de sine cu Kipling, A. Conan Doyle, Anthony Hope joacã rolul unei traficante moderne de carne vie. ajutorul cântecului. Se vorbeºte intens despre Hawkins au fost recrutaþi pentru a scrie articole Multe scene ale filmului se bazeazã pe improviza- realizarea unui muzical dupã aceastã poveste. patriotice sau de informare - dezinformare, unele þie ºi au fost filmate noaptea, în deºert, într-o •În noul techno-thriller al lui Michael Chrichton, traduse prompt în germanã ºi francezã, ba chiar atmosferã de isterie, de nervi încordaþi, creatã de State of Fear (Starea de panicã), ideile conven- ºi în rusã. Un Writers' Manifesto în acest sens a regizorul Gitai, care a adoptat o atitudine de tiran þionale despre ºtiinþã, ecologie, protecþia mediului fost publicat în The Times în septembrie 1914. faþã de interpretele sale. etc. sunt rãsturnate cu fundul în sus, aflãm din W. B. Yeats a refuzat sã-l semneze, iar G. B. Shaw •Cartea de memorii The Two of Us (Noi doi) de The Observer Review. ªtiinþa nu mai este prezen- a pretins modificãri inacceptabile. O contribuþie cunoscuta actriþã britanicã Sheila Hancock s-a sit- tatã ca o nobilã activitate de cãutare a adevãrului, majorã a avut-o John Buchan, al cãrui roman de uat pe locul doi, dupã Codul Da Vinci, în topul ci ca o formã a luptei pentru putere, în care spionaj The Thirty-nine Steps (Cele treizeci ºi celor mai bine vândute cãrþi de Crãciunul anului savanþii se lasã influenþaþi de sentimente ignobile nouã de trepte) a apãrut în noiembrie 1915 ºi a 2004, întocmit de The Bookseller. Autoarea (gelozia profesionalã), de prejudecãþi ºi de interese devenit imediat un best-seller, demonizând ºi mai personale. Pe de altã parte, ecologiºtii apar ca puternic inamicul german. Tot Buchan expedia inamici ai intereselor celor mulþi, iar unele alarme ziarelor reportaje de pe front ºi lucra, din planetare, ca de pildã fenomenul încãlzirii globale, însãrcinarea editorului Nelson, la Nelson's History sunt considerate manifestãri ale mitologiei ºtiinþi- of the War, în timp ce rãzboiul era în plinã fice moderne care slujesc interese oculte. desfãºurare. Mai puþin cunoscut este faptul cã Romanul de 600 de pagini conþine, în afara unei Buchan este ºi autorul unui Memorandum on intrigi palpitante, numeroase grafice ºi planºe, pre- British Interests in Roumania (Memorandum cum ºi un postscriptum explicativ foarte lung. Se despre interesele britanice în România), în care considerã cã Michael Chrichton este un vrednic propunea ca articole despre efortul de rãzboi bri- urmaº al lui H. G. Wells: ca ºi marele scriitor bri- tanic scrise de jurnaliºti francezi sã fie inserate în tanic, americanul este un izvoditor de istorisiri presa româneascã ºi ca profesori universitari alarmante (vezi ºi Germenul Andromeda, tradus români sã fie invitaþi la Londra (România nu la noi), bazate pe cele mai recente teorii ºtiinþifice renunþase încã la neutralitate). (sau pseudo-ºtiinþifice?). n •La Wales Millennium Centre din Cardiff a fost Eratã prezentat spectacolul The Sleeping Beauty on Ice Am greºit, din neatenþie, în numãrul 58, atribuind (Frumoasa adormitã pe gheaþã), produs de Tony romanul Copiii din Arbat lui Vasili Axionov. El îi Mercer, cu trupa Imperial Ice Stars, formatã aparþine, dupã cum bine se ºtie, lui Anatoli Ovidiu Avram Ziua Z aproape în exclusivitate din foºti campioni ruºi ai Râbakov.
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 29
Black Pantone 253 U 29 Black Pantone 253 U
ex-abrupto
alcool ºi comentînd scena în care odorul cel drag Bravo, tu Elfriede, ai pus-o e caftit. Dupã ce o cotonogeºte pe profesoara care se rãzgîndise între timp, ºi-ar fi dorit o relaþie tan- drã, o iubire romanticã (reacþii tipice fetelor de-un Nobel! bãtrîne care nu ºtiu niciodatã ce vor), pleacã mîn- dru lãsînd-o, definitiv, singurã, adicã cu mãmica Radu Þuculescu ei care va fi consolatã prin sãrutãri pãtimaºe. ianista este o carte de Elfriede Jelinek iar ascuþite. Apoi profesoara se hotãrãºte sã-l înjunghie pe aro- personajul principal este Erika, dar noi Lama o poartã pianista peste tot cu ea, cînd gantul student, ia un cuþit ascuþit ºi, pînã la urmã, ºtim cã este, de fapt, autoarea. De micã, are chef se mai taie puþin sã vadã dacã sîngele a se împunge pe sine însãºi, cã doar nu i-o oferi P aceastã plãcere supremã unui tînãr nesimþit, neta- ea simula speranþa, pasiunea pentru muzicã. În rãmas lichid ºi e la fel de roºu. Apã nu se poate ascuns îi plãceau bãieþii în slipuri minuscule ºi, face. Uneori îºi cresteazã buzele sexului lîngã lentat ºi înfumurat. Uneori, studentul Klemmer e mai ales, lamele ascuþite. Mai exact, tot ce e pian. În semn de protest faþã de instrumentul numit, simplu, domnul K. Faptul te poate duce ascuþit, precum cioburi de sticlã, cuþite, ace etc. care i-a ratat viaþa. Ori din purã curiozitate. Ori cu gîndul (unul al naibii de pervers) la Kafka ori, Cu lama se poate tãia uºor, aºa, dintr-o pornire din purã plãcere. Apoi un student de-al ei se de ce nu, la Kundera... Dar cum am mai spus, în sado-masochistã ori pur ºi simplu sã vadã cum îndrãgosteºte de ea, ea la fel, dar în stil personal, carte nu întîlnim subtilitãþi, aluzii, pasaje simbo- curge sîngele care este "foarte lichid". Sticlã pisatã el vrea sã i-o punã dar nu i se scoalã din prima lice ºi alte chestii asemãnãtoare. O simplitate poate sã-i toarne în buzunarul unei colege care iar locul ales e unul care pute. ªi pentru cã ea frustã, uneori garnisitã cu licenþe poetice. ªi uite nu-i fatã bãtrînã ºi are chef de viaþã ºi se poate face tot soiul de nazuri specifice fetelor bãtrîne, el aºa, Elfriede a pus-o de-un Nobel. Pentru asta ar tãia plãcut la degetele ei de muzicianã. Mama îi spune cã pute ca un hoit iar ea nu se spalã. Ea trebui foarte mult sã-i mulþumeascã ºi mãmicii Erikãi este un monstru ºi o sacrificã "pe altarul se închide în camerã ºi îºi prinde pe pielea corpu- sale, ba chiar ºi domnului K. Dar, mai ales, artei". Însãmînþeazã în fetiþã cîte un Mozart, lui clame, din ãlea pentru atîrnat rufe, iar între mãmicii. Iar dacã stimata doamnã nu mai Chopin, Bach ori Brahms, muzicianul femeilor clame înfige zeci de ace, tot în piele, precum trãieºte, sã meargã, în ritm de allegretto mozar- nesatisfãcute. Ea va creºte mare ºi va ajunge fatã fachirii. Dupã o vreme le scoate ºi se culcã tian, la mormîntul ei. Acolo sã se cresteze niþel cu bãtrînã, datoritã mamei. Va mai ajunge ºi profe- liniºtitã lîngã mãmica ei care doarme la fel de lama la un deget (de la mînã) ºi sã lase trei stropi soarã la Conservatorul din Viena, ceea ce înseam- liniºtitã. Apoi îi scrie tînãrului cã doreºte sã fie roºii sã cadã pe pãmînt. Poate vor creºte trei nã o totalã ratare. Toþi rataþii ajung la Conser- bãtutã cu cãluºul în gurã, legatã-n lanþuri, atîrnatã trandafiri roºii. Au þepi care împung plãcut, îi poþi vatorul ãla! De aici se naºte drama. ªi din faptul de marginea patului, gîtuitã cu un furtun etc. înfige în piele, în orice loc. De exemplu, înfigi în cã trebuie sã doarmã într-un pat cu mama ei. Studentul nu citise nimic din literatura francezã vîrful fiecãrui deget cîte un spin, dupã care sã te Cãci tatã n-are, a fost alcoolic, vechea poveste. de profil unde ar fi putut gãsit toate cele de mai apuci sã cînþi la pian o bucatã de Brahms. Mamã, Uneori pianista o consoleazã pe mama ei, sus - tãiat, crestat, împuns, incest (mamã + fiice), ce plãcere ºi ce de lichid roºu va curge! Uite, sãrutînd-o ici-colo, prin pãrþi mai esenþiale. Ar ºi lanþuri, funii etc. - descrise mai puþin artistic dar, ideea asta nu þi-a venit, Erika! E bunã, zãu. Þi-o muºca din ea, cã ºi dinþii sînt ascuþiþi iar mama în fapt, nimic nou sub soare. Ar fi fost mai puþin fac cadou. Fãrã pretenþii. Fãrã copyright. Cu o poartã toatã vina. Analiza "cazului" nu e fãcutã cu "ºocat". Aºa cã fuge speriat, îºi revine repede, e dorinþã. Sã-mi cînþi, astfel, un Chopin, ãla profunzimi "psihologice", povestitoarea nu se tînãr ºi orgolios ºi plin de sine, se onanizeazã o însãmînþat în tine de mamã, în perioada labilei încurcã în tot soiul de speculaþii "filosofice" ºi vreme în faþa ferestrei profesoarei dragi apoi se tale tinereþi. "subtilitãþi". O spune (scrie) pe direct dar într-o hotãrãºte, totuºi, sã o batã niþel, sub urechile n limbã mai poeticã, uneori în expresii ºocante, mamei aflatã dincolo de uºã, golind o sticlã de
ochiul lecturii
ºi apoi, în paralel, în patul ºi "graþia" lui Dieter, prieten ºi coleg de profesie al lui Johannes, pentru Dumitru Þepeneag, ca, nu dupã mult timp, cineva sã-i spunã cã este vremea sã meargã la Paris. Pãrãsind în grabã La belle Roumaine Berlinul, în preajma Crãciunului, nu înainte de a primi în dar de la Dieter o blanã de vulpe ºi o ªtefan Melancu colivie cu un vultur (pe care le va purta, emblem- umitru Þepeneag este, de departe, proza- francezã, cât ºi în românã, ºi a editat pentru câþi- atic, permanent cu ea), Ana ajunge la Paris, unde torul cel mai insolit pe care îl are literatu- va ani (1975-1980), în aceeaºi notã a neobiºnuitu- îl cunoaºte, în cafeneaua unui oarecare Jean- ra noastrã actualã. Fire rebelã, icono- lui, revista Cahiers de l'Est, în paginile cãreia a Jacques, pe Iegor, un rus de origine, client fidel al D cafenelei ºi amic cu patronul acesteia. Trãieºte ºi clastã, Dumitru Þepeneag pare a-ºi trãi viaþa ºi promovat scriitori reprezentativi ai spaþiului est- scrisul într-un permanent rãspãr cu lumea ºi tim- european. Chiar ºi revenit în þarã, dupã 1990, cu Iegor o aventurã carnalã, pentru ca, dupã ce pul acesteia. A debutat acum aproape patruzeci Dumitru Þepeneag a rãmas acelaºi non-confor- este atacatã în metrou de cãtre o bandã de tineri de ani, mai exact în 1966, cu volumul de prozã mist, în viaþã ca ºi în literaturã, pendulând mereu cel puþin ciudaþi ºi desenatã cu svastici pe corp, scurtã intitulat Exerciþii, urmat pânã în momentul între spiritualitatea româneascã ºi cea occidentalã, sã se afunde din ce în ce mai mult în incertitudi- de faþã de nenumãrate cãrþi de nuvele, romane, ca ºi între diversele registre narative ce-i însoþesc ni faþã de cei din jur ºi faþã de propria-i viaþã. În jurnal, interviuri, publicisticã ºi traduceri, între ele scrisul. astfel de incertitudini ºi sfârºeºte, fiind gãsitã detaºându-se cel puþin câteva romane precum Cea mai recentã dintre cãrþile sale, romanul La moartã în cada apartamentului în care locuia. Zadarnicã e arta fugii, Nunþile necesare, Cuvântul belle Roumaine (un titlu notat, nu fãrã o oare- Trebuie spus însã imediat cã tot acest traiect exis- nisiparniþã ºi Hotel Europa (ultimul apãrut în care ironie, în francezã) - apãrutã în 2004, la Ed. tenþial al Anei nu este unul care se oferã unei 1996 ºi gândit ca o trilogie). Este cel care în anii Paralela 45, în colecþia de prozã "Biblioteca simple naraþiuni lineare. Dimpotrivã, destinul na- '60, alãturi de alþi câþiva foarte tineri scriitori pe româneascã" -, pãstreazã acelaºi insolit ce caracte- rativ al Anei urmeazã reguli bine ºtiute ale prozei atunci (printre aceºtia, doi mari poeþi, Leonid rizeazã destinul scriitoricesc ºi proza lui Dumitru lui Dumitru Þepeneag, dovedind ºtiinþa ºi Dimov ºi Daniel Turcea), a pus bazele onirismu- Þepeneag. Sintetizând, acþiunea romanului inteligenþa unei scriituri foarte bine stãpânite: luii, o formulã esteticã greu definibilã ºi, în plus, urmãreºte destinul unei frumoase românce, pe tehnica decupajului narativ ºi jurnalistic, proiecþia catalogatã cel puþin suspectã pentru realismul nume Ana, plecatã din þarã în anii comunismului á rebours a evenimentelor relatate (romanul socialist ce domina epoca. Este, în acelaºi sens al ºi ajunsã în Occident, via RDG. Aventura începând, în fapt, cu partea finalã a existenþei insolitului ce-l defineºte, singurul scriitor român romanescã a protagonistei începe în Berlinul cãruia regimul Ceauºescu i-a retras cetãþenia ºi i-a Occidental, cu plasarea incognito a acesteia într- (continuare în pag. 35) impus exilarea pentru aproape douã decenii. un cartier turcesc, de unde ajunge în locuinþa ºi Ajuns în Franþa, în anii '70, a scris atât în în braþele lui Johannes, un profesor de filozofie,
30 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
30 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
muzicã Janá¬ek cântat în cehã, Bernstein cântat în ebraicã la Cluj
Virgil Mihaiu orul Intermezzo, patronat de Casa de Asociaþiei Culturale Cehia-România, cu sediul la Culturã a Studenþilor Cluj ºi alcãtuit Praga, jubilaþia mea a fost dublã - muzicalã ºi C majoritar din studenþi ai Academiei de totodatã lingvisticã (sunt convins cã ºi doamna Muzicã G. Dima, a început anul 2005 cu un con- Libuœe Valentová, lidera Asociaþiei, ar fi fost cert de-a dreptul entuziasmant. Desfãºurat în emoþionatã sã-ºi audã limba maternã cântatã în ambianþa spiritualizatã a catedralei protestante de vecinãtatea statuii Sfântului Gheorghe, al cãrei pe strada Kogãlniceanu (monument arhitectural original creat de fraþii Martin ºi George din Cluj gotic din secolul XVII), programul a cuprins patru se aflã în faþa Palatului Regal din Hradul Steffen Markus Schlandt piese foarte atractive: Otèenaœ (Tatãl nostru) de praghez). Se ºtie cã incomparabilul compozitor fundal pentru fragmentul din Oratoriul lui Saint- Leoœ Janáèek, Trio din Oratoriul de Crãciun de morav Leoœ Janáèek (1854-1928) a acordat o Saëns (1835-1921), interpretat de trei voci preg- Camille Saint-Saëns, Cantique de Jean Racine de atenþie specialã simbiozei dintre limba cehã ºi nante - soprana Silvana Coltor, tenorul Darius Gabriel Fauré ºi Chichester Psalms de Leonard arta muzicii. Nivelul estetic al acestei fuziuni tran- Coltan ºi basul Cozmin Sime - având ca notã Bernstein. Selecþia lor ºi conducerea muzicalã i-au scende epocile istorice ºi limitele stilistice. Cu comunã catifelarea timbralã ºi o evlavie asumatã, aparþinut lui Steffen Markus Schlandt. Nãscut în puþin timp înaintea morþii sale, Janáèek finiseazã deloc ostentativã. Steffen Markus Schlandt ºi-a 1975 la Braºov, în familia prestigiosului organist al un amplu ciclu vocal-instrumental, sub titlul Mša etalat virtuozitatea de organist în piesa aleasã din Bisericii Negre, tânãrul muzician ºi-a perfecþionat Glagolskaja (Missa glagoliticã), în care nu ezitã sã repertoriul semnat de Gabriel Fauré (1845-1924), studiile, începute sub îndrumarea paternã, atât la aplice textului liturgic slavon principiile accen- figurã marcantã a sintezei modurilor arhaice cu clasa de orgã a Academiei de Muzicã din Cluj, cât tuãrii prosodice neo-ceheºti, cu ecouri din proza armonia tonalã ºi precursor al influentei ºcoli ºi la Facultatea de Muzicã din Tossingen, cu pro- muzicalã a expresioniºtilor. Un procedeu similar impresioniste franceze. fesorul Christoph Bossert (el însuºi doctor hon- stã la baza fascinantului sãu Tatãl nostru, cântat În fine, regalul muzical-religios-lingvistic a fost oris causa al instituþiei clujene). Ulterior, H.E.S. se acum la Cluj în versiunea originalã. Inflexiunile întregit prin abordarea inspiraþilor Chichester specializeazã în dirijat coral ºi simfonic la aspre ale idiomului slav devin materia unor acor- Psalms ai lui Leonard Bernstein (1918-1990). La Würzburg, susþine ca organist concerte prin duri vocale rafinat împletite cu învãluitoarele ped- fel cum, la începutul secolului 20, Janáèek celebra Europa, iniþiazã un festival de muzicã de camerã ale în registrul grav ale orgii ºi cu pizzicato-ul muzical virtuþile propriului spaþiu idiomatic, la estival la Prejmer, predã la Facultatea de Muzicã contrapunctic al harpei. Junii coriºti au redat cu mijlocul aceluiaºi secol compozitorul ºi dirijorul din Braºov, iar de anul trecut devine organistul ºi însufleþire, surmontând dificultuoasle succesiuni american va relua textele Vechiului Testament în dirijorul corului de la Biserica Neagrã. Urmãrindu- armonice ale piesei, încã o partiturã ce demon- limba antecesorilor sãi. Dacã la Janáèek putem l în recenta reprezentaþie, ne-am convins cã avem streazã genialitatea lui Janáèek - compozitorul apt vorbi de o veritabilã forþã vizionarã în anticiparea de-a face cu un muzician nãscut iar nu fãcut, sã transfigureze perenitatea spiritualã a tematicii spiritului libertar al jazzului, ei bine, acesta din capabil sã insufle interpreþilor cu care lucreazã în configuraþii muzicale nu doar pe mãsura ei, ci urmã devine la Bernstein o componentã esenþialã energie ºi pasiune în rezolvarea problemelor unor ºi a timpurilor ce vor veni! Pe lângã prestaþia a creaþiilor sale. Ca ºi în cazul primei piese a con- compoziþii pe cât de frumoase pe atât de solici- ansamblului coral, se cuvin elogiaþi ºi soliºtii: certului, s'a apelat la douã instrumente arhetipale, tante. tenorul Darius Coltan, organista Teodora consubstanþiale mesajului religios: orga - mânuitã Caracterul deosebit al concertului s'a impus de Cârciumaru ºi harpista Ana Maria Gergely. Cele de data asta de cãtre Amalia Goje (pe care o la primele acorduri. Ca membru de onoare al douã instrumentiste au conferit apoi un delicat aplaudasem într'un recital solo susþinut anul tre- cut în acelaºi decor) - ºi harpa - cu aceeaºi Ana Maria Gergely. De altfel, primul verset intonat de cor evocã douã venerabile ustensile de acompania- ment: "Deºteptaþi-vã, alãutã ºi harfã! Mã voi trezi în zori de zi." Corului - manipulat componistic în conformitate cu tradiþiile gospel/negro spiritual - li se adaugã vocea inocentã a unui copil (Rolf Halmen), dar ºi un vivace grup de patru per- cuþioniºti. Recunoaºtem în demersul bersteinian acele trãsãturi prin care ºcoala componisticã amer- icanã îºi afirmase originalitatea deja pânã spre anii 1960: frecvenþa semnificativã a crescendo- urilor, utilizarea simultanã a metricii libere ºi a celei stricte, precum ºi a înãlþimilor libere împre- unã cu cele stricte. Bernstein preia Psalmii biblici nu în ordinea lor originarã, ci în funcþie de logica operei muzicale. Însã ceea ce importã este felul cum ºtie sã ne facã sã vibrãm - cu toatã încãrcãtu- ra noastrã afectivã de cetãþeni ai unei lumi dez- abuzate ºi debusolate - la sonoritãþile sublime ale versetelor ebraice: "Hariu l'Adonai kol haarets./ Iv'du et Adonai b'simha./ Bo-u l'fanav bir'nanah / D'u ki Adonai Hu Elohim." (Strigaþi de bucurie cãtre Domnul, toþi locuitorii pãmântului./ Slujiþi Domnului cu bucurie, veniþi cu veselie înaintea Lui./ Sã ºtiþi cã Domnul este Dumnezeu!).
n Ovidiu Avram Profet
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 31
Black Pantone 253 U 31 Black Pantone 253 U
teatru
Higgins. Pitorescul reductibil la o exemplarã prestaþie pare a fi contribuþia devenitã familiarã Plãcut fãrã mizã pentru clujeni - de când s-au obiºnuit cu un sever ºi memorabil "colonel al pãsãrilor" - a marelui actor Victor Rebengiuc în Alfred Doolittle, tatãl Adrian Þion Elizei. Mai evidentã pare în rolurile de micã întin- n legãturã cu Pygmalion-ul lui George Bernard Higgins. Nobleþea reputatei actriþe a Naþionalului dere acribia rostirii replicilor, ceea ce marcheazã, Shaw montat de Alexandru Dabija la Cluj se clujean este transferatã personajului într-o formã alãturi de timbrul vocal, originalitatea inconfun- Î pare cã, cel puþin intuitiv, orizontul de exemplarã de mãrinimie, specificã actorilor de dabilã a interpretãrii. Insuficient de sobrã ºi aºteptare al criticilor de specialitate nu s-a prea marcã. Anton Tauf în Henry Higgins dã impresia rigidã, dar impunându-ºi autoritatea în faþa Elizei întâlnit cu acela al publicului larg, dupã cum se unui profesor destul de plictisit pentru a se ni se dezvãluie menajera profesorului, Doamna întâmplã de cele mai multe ori în cazul specta- entuziasma de noi experimente "fonetice" sau sen- Pearce, prin prestaþia Melaniei Ursu. Mai puþin colelor de succes, s-o recunoaºtem deschis. Ori timentale, aºa încât atitudinea aceasta convine convingãtor, chiar schematic, apare Dragoº Pop în pretenþiile specialiºtilor sunt prea mari, ori nivelul finalului deschis, intenþionat sustras melodramei. rolul Colonelului Pickering. Din galeria de porþela- publicului e prea coborât. Fapt e cã decalajul Dificilul rol al Elizei Doolittle este dus de nuri prãfuite reprezentând exemplare simandi- poate pune într-o luminã defavorabilã pe reputa- Ramona Dumitrean spre complinire dualã, fãrã a coase din aristocraþia de altãdatã se desprind per- tul regizor, solicitat sã punã în scenã la trece prin perioada intermediarã, de transformare. sonajele interpretate de Miriam Cuibus, Eva Naþionalul clujean celebra piesã a lui G. B. Shaw. De altfel, eludarea acestei faze din devenirea per- Criºan, Ionuþ Caras, Cristian Rigman, Angelica Apropiat, dupã cum observã Doina Modola în sonajului nu i se datoreazã ei. Cele douã feþe ale Nicoarã. Ovidiu Criºan se detaºeazã prin verva sa caietul-program, de "arhitectura montãrii" ce se personajului sunt destul de bine lucrate, convingã- inconfundabilã aplicatã ºi de aceastã datã cu mult dovedeºte "vibrantã", dar "neostentativã", produsul tor exteriorizate prin jocul dinamic al actriþei. farmec firesc personajului Nepommuck. finit al regizorului nici n-ar trebui sã provoace Accentuarea dezamãgirii din scena în care rea- O concluzie finalã nu poate înainta decât spre controverse. lizeazã cã e un simplu artefact la dispoziþia profe- conturarea formulei de spectacol unitar, pertinent, În ciuda aparenþelor, propunerea lui Alexandru sorului i-ar fi dat mai multã credibilitate, punând apreciat ca atare, plãcut fãrã mizã. Dabija este una destul de îndrãzneaþã, aº zice. Ea în evidenþã latura curat umanã, ignoratã de n are în vedere contrapunerea, în strict limbaj sce- nic, a efectelor comicului de limbaj (masiv exploatate de celebrul dramaturg) cu viziunea Premiere, aniversãri, colocvii... ºocant-ironicã rãsfrântã asupra mersului societãþii engleze de la începutul secolului XX. În vârful de Claudiu Groza lance al acestei viziuni se situeazã ostentativa amplasare în fundalul scenei a celor doi pite- •A nul teatral 2005 a început la Cluj cu douã pre- Nu mai am de adãugat decît sincera mea cantropi (de fapt un pitecantrop ºi o pite- miere de facturã comparabilã: Pygmalion de Shaw admiraþie pentru tenacitatea formidabilã a cantroapã), care sfideazã prin naturaleþea blãnii ºi în regia lui Al. Dabija la Naþional (23 ian.) ºi "imposibililor", al cãror fan declarat sînt, ºi nãdej- a expunerii pãrþilor ruºinoase "preþiozitãþile ridi- Piaþeta dupã Goldoni la Maghiar, în montarea dea cã sponsorii se vor înghesui la uºa lor. La cole" ale unei societãþi excesiv conservatoare ºi Monei Chirilã (28 ian.). Eventuala comparaþie mulþi ani! puritane. Prezenþa centralã a acestui cuplu statuar vizeazã dimensiunea de spectacole de public a pe aproape toatã durata spectacolului poate fi celor douã producþii care altfel, fireºte, diferã •Un seminar inter-universitar care m-a fãcut nos- interpretatã ºi ca o glumã acidã, provocatoare, stilistic. La premierã, Pygmalion a pãrut un spec- talgic - Limba vorbitã ºi scena de teatru - a avut plinã de tâlc, devoalatã în sarcasticul stil al lui tacol cu demaraj dificil, cu anumite stîngãcii loc între 4-6 februarie la nou-înfiinþata Facultate Shaw. Contrabalansul semnalat este nu numai de actoriceºti, care au determinat rezerva criticilor ºi de Teatru ºi Televiziune a UBB, în colaborare cu efect, ci ºi un merit incontestabil al citirii textului un entuziasm temperat al publicului - bun raison- UNATC Bucureºti. în actualitate, cu evidente posibilitãþi de extrapo- neur, de fapt, la astfel de propuneri. Piaþeta, în (Parantezã lãmuritoare: am fãcut parte din a doua lare scenicã a limbajului. Cã acestea nu ajung sã schimb, a fost o explozie de culoare ºi ritm, cu o promoþie de teatrologi din Facultatea clujeanã de fie duse de fiecare datã pânã la capãt e o altã echipã actoriceascã sudatã, în ciuda unui bricolaj Litere (1992-1996), într-o perioadã cînd lucrurile problemã. cam "din topor" al textului original ºi al cîtorva abia se aºezau, cînd ezitãrile ºi stîngãciile inerente Pygmalion nu face parte din seria "pieselor ºarje de interpretare. Deocamdatã aºtept sã revãd unui început erau încã vizibile. Recentul seminar plãcute" scrise de G. B. Shaw pânã în 1897, dar, un Pygmalion "aºezat", limpezit, pentru cã pro- mi-a demonstrat maturitatea deplinã a ºcolii clu- dupã cum este servitã în spectacolul lui ximitatea cronologicã a celor douã premiere mã jene de teatru, al cãrui învãþãcel mi-ar fi plãcut sã Alexandru Dabija, ea place, amuzã, deconecteazã; ispiteºte sã le comentez în tandem. O dezbatere fiu acum. De aici ºi nostalgia...) ceea ce chiar trebuia punctat. S-ar putea spune, asupra a ceea ce numim, dincolo de tenta peiora- Programul - divers ºi substanþial - a inclus un acum, la aproape un secol de la premiera ei, cã a tivã, "spectacole comerciale" mi s-ar pãrea bine- "schimb de experienþã" între Teatrul Imposibil ºi devenit o piesã agreabilã, în mare parte ºi din venitã. grupul DramAcum, comunicãri ale studenþilor de cauza "îndulcirii" subiectului prin muzica lui la cele douã universitãþi, dezbateri consistente, Frederick Loewe, din nu mai puþin celebrul muzi- •La 1 februarie, Teatrul Imposibil a împlinit doi spectacole-lecturã ºi o atmosferã relaxatã, empa- cal My Fair Lady. Dintr-o incisivã "satirã a snobis- ani. Cifrã aproape miraculoasã pentru o trupã ticã, totuºi academicã în cel mai onest sens al ter- mului", scrierea lui Shaw este astãzi perceputã ca independentã, cu susþinere financiarã sporadicã ºi menului. Comunicãrile - care vor fi reunite într-un "o piesã luminoasã, cu personaje credibile, al cu rezultate ce ar stîrni invidia oricãrui profesio- volum - au fost toate interesante: unele cu bunã cãror intelect funcþioneazã ca uns, al cãrei mesaj nist din domeniu. În doi ani s-au derulat trei sta- alonjã teoreticã, altele amuzante, croite pe un evi- este cã natura umanã este unicã ºi ireductibilã" giuni de spectacole-lecturã (una în limba dent tipar ludic de bunã calitate. Alãturi de stu- (Virgil Stanciu). Aºa a gândit-o ºi Alexandru maghiarã), cu peste 20 de piese din dramaturgia denþi au participat la seminar universitari, regizori Dabija în spectacolul clujean. Aºa a redat-o pu- contemporanã europeanã (inclusiv româneascã) ºi ºi critici: Ludmila Patlanjoglu, Nicu Mandea, Iulia blicului ºi trupa de actori ai Naþionalului. cu un aflux de public impresionant; s-au jucat 15 Popovici, Alexandru Berceanu, Radu Apostol, Scenografia lui Cristian Rusu, extrem de sim- spectacole, care au participat la diverse festivaluri Maria Vodã Cãpuºan, Anca Haþiegan, plificatã ºi geometrizatã, aº spune, subliniazã naþionale ºi internaþionale ºi au itinerat prin þarã; m.chris.nedeea, Ramona Dumitrean, Miruna douã coordonate care conduc spre raportul de s-au publicat, în colaborare cu Editura Eikon, opt Runcan, Diana Cozma, C.C. Buricea Mlinarcic, semnificaþii avut în vedere de regizor: sugestia volume de teorie teatralã ºi dramaturgie rusã ºi Liviu Maliþa ºi, fireºte, sub-semnatul. încorsetãrii elanului firesc prin tabuuri, subliniatã indigenã, semnate de Cehov (o piesã ineditã în Concluzie: ºcoala de teatru româneascã pare de gardul viu tuns englezeºte din prim-plan ºi româneºte, Tatiana Repina), Radu Macrinici, sã cunoascã un reviriment binevenit, cu mizã evi- supradimensionatul simbol al rãbufnirii naturaleþii Dumitru Crudu, Saviana Stãnescu, Radu dentã pe orizontul teoretic. Personal, îmi doresc artificial îngrãdite, reprezentat de masivul cuplu Þuculescu, ªtefan Caraman, Miruna Runcan ºi ca - (ºi) prin intermediul unor astfel de reuniuni - de pitecantropi. Naturalia non sunt turpia par a C.C. Buricea-Mlinarcic; revista "de atitudine teatrologia româneascã sã-ºi (re)capete temeiul de murmura namilele arãtãri (impecabil realizate) în teatralã" Man.In.Fest a ajuns la numãrul 20, cu o disciplinã ºtiinþificã întreagã. Pe de altã parte, ca jurul cãrora se þese intriga "romanþului". echipã tînãrã, energicã ºi consistentã în abordãrile un critic mai "vechi", simt cã va trebui sã mã Pygmalion-ul clujean se bucurã de o distribuþie critice; în fine, în noiembrie 2004 a avut loc antrenez serios pentru competiþia cu tinerii mei prestigioasã. Alãturi de tineri evolueazã Victor ediþia 0 a Festivalului "Man.In.Fest", cu partici- colegi de breaslã. Ca sã nu pierd cursa... Rebengiuc, Silvia Ghelan, Melania Ursu, Anton parea mai multor trupe independente româneºti, n Tauf. O revenire aºteptatã ºi dragã tuturor cluje- festival care va deveni internaþional - sã sperãm - nilor este apariþia Silviei Ghelan în Doamna din acest an.
32 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
32 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
film
tatã (odatã convins spectatorul sã o accepte), ar fi Comoara naþionalã putut sã-þi dea satisfacþia unei naraþiuni amuzante, relaxante. Ioan-Pavel Azap Mã rog! Dupã o serie de aventuri, în care indiciile trec de la Ben la Jan ºi invers (ba mai ncepe abrupt ºi se terminã, previzibil, cu bine polar. ªi descoperã ei o corabie în care e un alt intervin ºi serviciile secrete, în postura de ºef al pentru cei buni ºi (cu) rãu pentru cei rãi! indiciu spre comoarã. Dar indiciul, o ghicitoare acestora fiind Harvey Keitel, într-un rol care nu-l Î Aceasta ar putea fi cronica la Comoara alambicatã pe care Ben o descifreazã cam în 80- solicitã prea mult), filmul mai are o ºansã de a se naþionalã (SUA, 2004; regia: Jon Turteltaub; cu: 85 de secunde, îi îndrumã spre originalul salva, mãcar în final, când Ben ºi prietenii lui Nicolas Cage, Diane Kruger, Harvey Keitel, Jon Declaraþiei de independenþã, pe spatele cãreia ar ajung, cred ei, la locul unde ar trebui sã fie Voight, Christopher Plummer), dacã obligaþiile fi alte indicii (evident, invizibile cu ochiul liber) comoara ºi descoperã o încãpere goalã. Aºa ai fi redacþionale nu mi-ar impune un numãr mai mare care ar duce la comoarã. Asta presupune însã fur- zis cã ditamai comoara naþionalã ar fi Declaraþia de semne per cronicã, aºa cã e musai sã detaliez. tul Declaraþiei de independenþã, fapt cu care Ben de independenþã pe care niºte patrioþi, unii dintre Filmul începe ca un basm (deºi basmele o iau mai nu este de acord, iar Jan da. Aºa cã Jan îl lasã pe ei oameni simpli, din popor, au salvat-o riscându- pe ocolite): un puºti intrã într-o camerã ºi sco- Ben de izbeliºte, crezând cã e mort dupã ce ºi viaþa. Dar nu! Dupã încãperea goalã de care toceºte într-un seif sau dulap, nu se înþelege prea aruncã ambarcaþiunea în aer, ºi pune la cale un pomeneam, Ben, cu inteligenþa-i zglobie, mai bine, când este surprins de bunicul sãu plan prin care sã fure Declaraþia. Dar Ben scapã descoperã o încãpere (am uitat sã spun cã acestea (Christopher Plummer, singura apariþie în film, se ºi, dupã ce FBI-ul nu crede o iotã din ce spune el, se aflã sub o bisericã) în care, în sfârºit, dã peste pare cã s-a specializat în secvenþe "unice" - vezi ºi ajunge la concluzia cã singura modalitate de a comoarã. Aºa cã, în final, Jan ajunge la Alexandru) care, tam-nesam, fãrã nici o introduc- salva Declaraþia e sã o fure el. Mã rog, un efect închisoare, Ben se alege cu procentul care-i revine ere, începe sã-i spunã o poveste veche, moºtenire secundar al acestui fapt ar fi ºi posibilitatea de a ca descoperitor al comorii, o grãmadã de bani, ba, de familie de la strã-, strãbunicul sãu, care a aflat gãsi el comoara ºi nu rãul de Jan. ªi aici intervine mai mult, rãmâne ºi cu fata. Happy end! de la un semnatar al Declaraþiei de independenþã tot hazul, involuntar!, al filmului. Este (independenþa SUA, 1778!) secretul unei comori, înduioºãtoare grija cu care Ben, un amic care îi P.S. o comoarã pe care semnatarii Declaraþiei o con- rãmâne fidel, ba chiar ºi o funcþionarã de la Casa Este remarcabil, totuºi, faptul cã, într-un astfel siderã prea mare pentru un singur om, chiar ºi Albã (Diane Kruger), atrasã fãrã voia ei în combi- de film, nu moare decât un singur personaj, ºi ãla rege de ar fi acela, ca sã nu mai pomenim de un naþie (altfel agreabilã ca femeie), se luptã pentru accidental, ºi ãla secundar ºi, pe deasupra, din preºedinte! De fapt, aflã nu secretul, ci un indi- salvarea preþiosului document, fiind în stare, tabãra rãilor! ciu, ºi de atunci, generaþie dupã generaþie, cei din fiecare în parte ºi toþi la un loc, sã-ºi dea viaþa familia lui cautã comoara, fãcându-se de râs în pentru asta. Aici, mai credibil este Jan, ca person- n faþa istoricilor. Ei, dar puºtiul creºte mare, aflãm aj, un tip care ºtie ce vrea ºi cum poate obþine cã îl cheamã Ben (Nicolas Cage), acþiunea se ceea ce vrea. Comoara naþionalã ar fi putut fi un mutã în zilele noastre, iar Ben (licenþiat a o sume- bun film de aventuri, dacã realizatorii nu s-ar fi denie de facultãþi, inclusiv cea de istorie a SUA), luat prea în serios, adicã dacã nu ar fi fost prea împreunã cu prietenul sãu Jan (Sean Bean) sunt ostentativi, dacã ar fi dat naraþiunii tonul unei pe urmele comorii, taman undeva pe lângã cercul poveºti autentice, în care convenþia, odatã accep-
aspiratorul de nimicuri
frumos expuse, pixuri ºi stilouri fine, cuminte Tras & bãgat, un pix ºi un aºezate în cutii numai mãtase ºi catifea; meritau, erau frumoase. Dar am citit preþul afiºat în drep- tul unuia, albastru, un pix cu o formã destul de bob de fasole delicatã: ei, bine!, pixul în cauzã preþuia ºapte mil- ioane de lei! În afarã de faptul cã era elveþian Mihai Dragolea sadea, n-am înþeles ce deþinea ca sã fie aºa de scump; vãzându-mã cum casc gura, vânzãtoarea mprejurãri nu din cele mai plãcute m-au fãcut þiri, tinere încã, aveau în comun pânã ºi un aer de mi-a închis-o, spunându-mi cã, da, acela era sã trec de mai multe ori prin dreptul unui vulpi ºirete, stãpâne pe ele ºi ºtiutoare, dacã nu preþul, sã nu mã mir, nu-l expun degeaba, se gãs- Î birou dotat numai cu câteva doamne. De cele chiar experte, în ale vieþii, amorului, relaþiilor. Mã esc cumpãrãtori! Atât! Pe drumul spre casã numai mai multe ori, uºa încãperii era deschisã, ciripitul ºi obiºniusem sã le vãd aºa, dulce pierdute în pixuri albastre am vãzut! ªi, ca sã fie stupoarea sau - dupã caz! - þipetele profund hormonale îmi straºnice bârfe care le îmbujorau de-a dreptul. Le întreagã, am auzit, în timp ce aºteptam sã se trimeteau privirile spre locuitoarele biroului, îmi mai vedeam ºi individual, trecând pe holul lung încãlzeascã o ciorbã-praf la plic, cã un japonez hrãneam vederea cu fizionomiile ºi toaletele lor. cât o zi de post, îmi plãcea sã vãd cum se miºcã isteþ vinde boabe de fasole amoroase: le La un moment dat, a dispãrut din peisaj cea mai de când s-au eliberat de dama-plutonier, libere sã inscripþioneazã cu universalul "I love you!" chiar maturã ºi mai autoritarã, care instituia un soi de tricoteze vesele tandemul; da, erau mai suple în la mijloc ºi le vinde; pus în apã, bobul se umflã crispare locului, a dispãrut; nu mult dupã aceea, o le punã în evidenþã nurii, sã le sublinieze femini- în mod tradiþional ºi plesneºte; iar amorul se vreme, biroul a fost golit de mobile, zugrãvit, rea- tatea încã proaspãtã, cumva ofensivã, abil lacomã, dovedeºte ºi se exprimã pânã ºi în cele douã menajat, pãrea a fi fost o acþiune dictatã nu aât constant surâzãtoare. Asta pânã într-o bunã zi jumãtãþi ale bobului de fasole! de necesitate, cât de bucuria de a convieþui fãrã când, trecând pe lângã biroul-"Cuibuºor de confe- Cum ar fi dacã, într-o zi oarecare, aº intra în solida ºi dura lor colegã. M-am convins cã aºa s-a siuni ºi bârfe", am auzit-o pe una trântind sonor biroul veselelor dame ºi le-aº pune înainte câte un întâmplat dupã ce s-a reluat activitatea în biroul celeilalte o mirare care a început aºa: "Tu, sã-mi pix albastru de atâtea milioane ºi boabe de fasole înzestrat numai cu dame: de pe hol nu se mai trag ceasul!"; dupã ce a spus repede ce a determi- cât pentru o iahnie având deliciosul gust "I love auzeau deloc þipete, nici aerul nu mai þiuia de o nat-o sã-ºi "tragã ceasul" (sigur funcþionând cu you"?! Da, atunci ar fi curat extaz la firma "Tras liniºte din care simþeai cã ies scântei; nu, de aºa baterii, nu cu arc!), cealaltã a sprijinit-o în acþiune & bãgat"! ceva nici pomenealã, mai tot timpul se auzeau cu o decizie de-a dreptul divinã: "Pãi, tu, eu îmi n ciripituri, râsete, ºoapte vesele; douã dintre bag picioarele în chestia asta!". N-am mai auzit funcþionare, cu birourile alãturate, le mai vedeam cum urma sã procedeze, mai ales cã le are, cum sporovãiesc gingaº, susurau amândouã peste picioarele, destul de subþiri, chiar fragile. teancurile de hârtii care le protejau, de fapt, con- Am mai trecut prin dreptul firmei celor douã fesiunile, bârfele jucãuºe, micile lor secrete. Se ºi dame, "Tras & bãgat", dar nu m-am mai uitat potriveau, fizionomii asemãnãtoare, destul de sub- înspre ele. Între timp, am vãzut într-o papetãrie,
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 33
Black Pantone 253 U 33 Black Pantone 253 U
nopþi ºi zile
poate cã nu totdeauna chiar pe locul faptei. Apoi Lupoaica a trebuit sã cedeze locul Lupa Capitolina Monumentului Memorandiºtilor ºi sã se mulþumeascã cu o gãzduire modestã, în lapidarul Mihai Bãrbulescu Muzeului de Istorie a Transilvaniei. Câþiva ani le-au trebuit edililor clujeni ca sã gãseascã actualul (oare n 1921, "Roma madre" fãcea cadou oraºelor ºi þi-o…" (ºi-i spuneau ce sã facã cu "cãþeaua"!). definitivul ?) loc pentru Lupa Capitolina. Destui Bucureºti, Cluj, Timiºoara ºi Târgu Mureº câte Dar, fiindcã nu "cãþeaua" era de vinã pentru ce ca sã se câºtige sume fabuloase din "studiile de Î o copie din bronz dupã cel mai cunoscut sim- pãtimeau, zice-se cã tot ei au ascuns-o, îngropând-o amplasament". bol al Antichitãþii romane, statuia lupoaicei de pe în pãmânt. …Nu se ºtie dacã sculptorul din mâinile cãruia Capitoliu alãptându-i pe Romulus ºi Remus. Când a repune simbolul romanitãþii în a ieºit, acum 25 de secole, Lupa Capitolina, era Viaþa acestor statui n-a fost lipsitã de peripeþii. mijlocul Clujului nu mai era un afront "naþiona- etrusc ori grec. Nu ºtim nici cine-i sculptorul Au fost ascunse, mutate, furate, disputate ºi rãs- list", Constantin Daicoviciu, rector pe atunci al renascentist care i-a adãugat pe cei doi gemeni. copiate. Universitãþii, a scos în 1967 statuia din ascunzã- Dar la Museo dei Conservatori din Roma origi- La Bucureºti gemenii au fost furaþi de vreo toare (între timp fusese mutatã într-un pod) ºi a nalul acestui bronz troneazã singur într-o salã, douã ori. plasat-o în faþa clãdirii centrale a Universitãþii. înconjurat de bãnci. Eºti obligat sã-l observi, cel La cedarea Ardealului de Nord, la 30 august Gluma zilei era: cineva întreabã "oare cine sunt puþin. 1940, Lupoaica de la Târgu Mureº a plecat în exil … cei doi copilaºi care sug?", iar rãspunsul venea Avem ºi noi, în zeci de replici, Lupa la Turda, unde a rãmas într-un scuar din cartierul prompt "nu vezi cã numele lor sunt înscrise Capitolina, în Capitalã, în oraºe mari ºi mici, Turda Nouã pânã în anii '90. Pe când turdenii cre- acolo, sus, <
/ sã joc, sã coc, sã lasã-mã sã cânt / […] / Un lacrim las sã cânte-n locul meu". Trecut fiind prin Din culise nu se vede nimic aceste peripeþii gramaticale, autorul se întoarce la prima sa pasiune, incoerenþa pigmentatã de debuºee textuale halucinante: "Non-Infernul Matei Burlacu pustiu populat leneviu / de fantoma de casa u am prejudecãþi în legãturã cu producþi- amnezici ºi goi"; "Ora de durere pribegeºte cãutân- devenitã seralã / în ceas noctambul ostenit ºi ile poetice ale pictorilor, muzicienilor, du-mã în semn de mâhnire asumatã"; "Umbrei osos, / ne declamã fineþea închisã / […] / sã N actorilor etc., de aceea m-am apropiat ideii de Bizanþ ce mã urmãreºte ca un soi de alt- sfarme, fãrã sã-l vatãme, / osul pucioasei din fãrã vreun rictus dispreþuitor sau condescendent fel de margine a mea"; "Cad îngeri sângerii în magma firidei" ("Aducere la pace fie casa cea de volumul "Din culise totul se vede altfel" (Ed. poala sistemului binar"; "Cum e mai bine sã nouã în care copiii de azi nici mãcar febrã muscu- AXA, Botoºani, 2003), al doilea volum de versuri zbori, înspre tine sau pe?". În poemul (iarãºi un larã nu mai au"). Emil Cãtãlin Neghinã mai are pe al lui Emil Cãtãlin Neghinã. Din pãcate pentru titlu imposibil!) "Orele pribegiei au secole în care parcursul volumului în poeme care nu meritã autor, surâsul a apãrut repede, surâs care a dege- se întâmplã tot Timpul", autorul încearcã sã "facã menþionate diverse trimiteri cãtre animale inven- nerat într-un râs sãnãtos pe alocuri. Prefaþa sem- filosofie", dar nu oricum, ci "filosofie înaltã". tate cum ar fi "Dragonerul" sau "vulturul sub- natã de Ioan Radu Vãcãrescu reuºeºte sã vor- Strãdania sa nu a fost în van, iar Emil Cãtãlin pãmântean care zboarã mai iute decât cel pãmân- beascã mult fãrã sã spunã mai nimic. Douã Neghinã ºi-a încununat poemul cu urmãtoarele tean", ori de-a dreptul speculaþii zoologice ca, de lucruri tot am aflat: autorul volumului este "actor versuri (profunde, cum altfel?): "ºtiu locul ascuns pildã, în poemul "Solitar plutind, câinele": de forþã, artist plastic, muzician, profesor ºi poet, în care se adunã tiptil / zeii ideilor spiralate, în "Neterminata mea viaþã, agãþatã de gâþii muritori, ba chiar în ultimul timp jurnalist de opinie", iar purpurã glazurate / ºi-n fãrâma de an care-a fost / încã nu are habar de ce va urma. / Spiciul exte- primul sãu volum (materializat ca urmare a unui foarte iute / înfiptã-n fiinþe care respirã, privesc rior al interiorului meu, abscons idol rebel, / premiu de debut) e constituit din "dedicaþii gândind / ºi-n care totdeauna sãlãºuiesc pasiuni soarbe alene din sângele acela, nu spun care, / nemãrturisite unor oameni de artã sau manifestãri ne-ntremate". În poemul imediat urmãtor, "Ei nu reminiscenþã a vremurilor când calul era peºte". artistice din oraºul de adopþie al actorului-poet". considerã aceastã zi importantã", autorul reuºeºte Ce-i drept, aici avem ºi jocuri de cuvinte de un Emil Cãtãlin Neghinã este, probabil nein- sã împleteascã armonios auto-biograficul, inco- prost-gust grãitor (ca de altfel ºi preþiozitãþile de tenþionat, cu totul incoerent când încearcã sã scrie erenþa ºi pasiunea (obsesia?) sa pentru cai: limbaj). versuri. Un prim exemplu din "Ea devenise bleu "Straºnicele mele întâmplãri s-au petrecut / sub Ultimul exemplu în sprijinul deja conturatei de cãldurã ºi de pulbere finã": "Cai defuncþi semnul inevitabil ºi clar al vedeniei. / […] / pun identitãþi de grafoman a lui Emil Cãtãlin Neghinã dezmierdau / cu copite prin praf / dezmãþate frâie de soldã bãtutã-n hãþiºuri / muiate-n pas- vine din unicul sonet din volum, "Octombrie fra- fiinþe / ce-ºi sorbeau printre vene, / de alb ºi de tramã nouã de copilã dospitã, / cãlare-n copitã de gil": "E frig, e rece, totu-i trist, / Iar vântul bate ca negru, / viitorul albastru, pribeag ºi hazliu / aple- spumã de crupã de cal". Orice încercare de nebun. / Mã simt ca ultimul tribun / ºi mã cat cãtre funcþii / de Clown onomastic / mânjit decriptare e inevitabil sortitã eºecului. Emil întreb: de ce exist?". Într-adevãr e trist. Se pare, cu mastic" - ºi tot aºa pânã la saturaþie. De altfel, Cãtãlin Neghinã îºi continuã curajos drumul deci, cã idealul "artistului complet" e doar atât: un ºi titlurile poemelor tot spre o imitaþie stearpã de printre meandrele poeziei în "Numãrând din când ideal. "limbaj poetic" la mâna a doua se îndreaptã: în când anii, vesel plâng", de data asta încercând n "Douãsprezece vestale ieºite din hruba vântului noi variante ale limbii române: "Sunt blând ca susurã cântecele ierburilor tãvãlite de greieri fauna ºi flora, / dar n-am cãrbune sã-mi dau foc,
34 TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005
34 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
reactiv
Idea îl zeflemisesc pentru ambiþia de a accede la Rãsfoind presa culturalã antropologia culturalã. Sã fie antropologia cultur- alã un tãrîm rezervat în exclusivitate filosofilor? Monica Gheþ Cert este cã o discuþie asupra impactului artei în societate e mai mult decît necesarã în România, •Bilanþuri, multe bilanþuri se întind ca uleiul apariþiilor editoriale meritorii ale anului 2004 ºi fie ºi cu poticneli, deºi e pãcat... Fondul disputei peste tiparul majoritãþii revistelor culturale: cãrþile 2005 abia într-o perioadã de 10 ani de acum pare însã altul decît cel pus în tipar de autorii anului 2004, premiile, apoi gîlceava intelectualilor înainte. Se mai distinge tonul declarat patriotic al articolelor, dar tãcerea în jurul subiectului ar peri- cu ei înºiºi, delimitãri, solidaritãþi, "grupuri de pre- unor materiale în tonalitãþi acute, de stînjenitoare clita ºi mai mult cultura vizualã a spaþiului public siune" - întãrite uneori de regretabile insulte, into- amintire. Vezi în acest sens articolul lui Sorin de la noi, oricum retardatã "la ora integrãrii" aºa leranþe la persoane mai mult decît la idei ce Lavric: Arta de arunca cu piatra în Noica (pp.22- cum sesiza arhitectul Augustin Ioan în acelaºi descalificã oameni admiraþi, îndrãgiþi prin opera ºi 24) urmat de un poem al nimãnui altcuiva decît… numãr 55 al Dilemei vechi (p. 12), vorbind despre þinuta eticã afiºatã pînã nu demult. Din motive Radu Gyr (Labuntur anni, p.25). Citãm de la pag. "retardarea modului de a gîndi relaþia cu mediul". obscure nouã, celor de pe margini, Observatorul 23: "Cum adevãrul despre tine se dezvãluie în Augustin Ioan avertizeazã cã minþile compatri- cultural îºi înceteazã apariþia pînã în 3 martie ceea ce scrii despre alþii ºi cum nu e cale mai oþilor noºtri "cu bani mulþi sînt schizoide: îºi 2005 (SOS Observator cultural - protestul unor bunã de a-þi face propriul portret decît aceea de a- doresc maºini de cel mai înalt rafinament ºi cu distinºi intelectuali ºi artiºti nealiniaþi înverºunãrii þi oglindi gîndurile în alþii, doamna Lavastine, design aþîþãtor, dar îºi comandã locuinþe cît mai disjunctive e urmat de nota semnatã de Carmen pesemne fãrã sã o ºtie, ne oferã un portret fidel retrograde vizual cu putinþã, monumente închi- Muºat: Observatorul cultural îºi va pãstra radicali- al constituþiei sale spirituale: o intelectualã mani- nate colibei pe pari, dar trase în marmurã de tatea, în acelaºi numãr al revistei 22 - nr. 778, festînd o reacþie anafilacticã acutã la tot ce cavou ºi cu þiglã de oþel, neapãrat suedezã". Iar anul XVI, 1-7 februarie 2005). Unii dintre noi îi înseamnã naþiune ºi naþionalism." No comment ar A.I. încheie pe ton radical: "Întîrziatã, România va pãstrãm o cãlduroasã amintire de recunoºtinþã fi prea facil inserat la acest nivel, deºi prudenþa fi admisã fãrã loc în Europa. Oricum candidase vechii formaþii pentru forumul creat opiniilor "diplomaticã" ar vrea sã te laºi pãgubaº. Totuºi, pe locuri speciale, pentru handicapaþi, fiind româneºti contemporane, nutrind speranþa cã nici fãrã feminisme ieftine, politic correcte (sic!), o reuºitã pe pile, repetentã la start, deoarece a venit în viitor nu poate ºi nu trebuie sã existe o aliniere femeie care scrie documentat ceea ce gîndeºte la examen fãrã cei cincisprezece ani de acasã.". monocromã a intereselor de rostire într-o soci- (vorbim în general, nu neapãrat referitor la etate atît de proteicã (fie ºi cu tentã bonjuristã!) autoarea prea multor gafe pastiºarde, despre care •Aºa cum ne-a obiºnuit de ani buni, revista Lettre din România de azi. se vorbeºte în articol), este un intelectual ºi nu "o Internationale nu face rabat de la excelenþã. intelectualã", iar dacã preferinþele-i sunt trans- Recenta apariþie a nr. 52/ediþia românã/iarna •Acelaºi numãr al revistei 22 gãzduieºte o naþionale, unde e drama? Credeam a fi cucerit în 2004-2005 se apleacã asupra valorilor europene în scrisoare a Doinei Cornea adresatã directorului democraþia, fie ºi fragilã, drepturile individului "teritoriu" ca ºi în spaþiile extra-continentale. SRI, Radu Timofte, "zvonacul" nr. 1 al pericolului asupra colectivitãþii, ºi a talentului deasupra Grupajul "Dincolo de eveniment" conþine memo- de atentat asupra preºedintelui þãrii, Traian comunitãþii "incubatoare" - fiindcã existã mai pre- rabile intervenþii ale lui Bronislaw Geremek, Anna Bãsescu - unde grav alarmatul ex-securist este invi- sus de mofturile identitare o energie a creaþiei Politkovskaia, William Langewiesche, Loretta tat sã-ºi dea demisia, fiindcã ori avertismentul împotriva celei a mediocritãþii. Dupã Revoluþia Napoleoni, Paolo Moura, Anne Applebaum. acoperã o realitate, iar atunci mãrturisirea lui pe Francezã, dupã Ceauºescu ºi "legea" lui Ashcroft a Trebuie apoi neapãrat parcurs grupajul de texte post TV e adevãratã imbecilitate descalificantã a actului/ devoþiunii/ delaþiunii patriotice (urmare a sub genericul: "Cultura-cardiograme", unde-i serviciilor speciale, ori nu e nimic adevãrat ºi lui 11 septembrie 2001), naþionalismul/ patrio- regãsim pe Antonin J. Liehm, Matei Cãlinescu, atunci el ºi oamenii lui vor sã-ºi dea importanþã tismul explicit… "sunã ca dracu’!" Cunoaºtem Herta Müller, Adrian Mihalache, Karl Schlögel, pentru camuflarea unor inavuabile pãcate. E greu obiecþiile, numai cã de aici ºi pînã la transfor- Adam Michnik, Ryü Murakami, Ingeborg sã nu împãrtãºeºti viziunea tranºantã a doamnei marea noastrã în "zombi" ai Occidentului (de ce Bachmann. În originalul capitol "Cartea tinereþii Doina Cornea. nu Orientului?) e cale lungã ºi subtilã. mele" suntem invitaþi la o fermecãtoare cãlãtorie în timpul formãrii unor autori. De asemeni, texte •Scrisoarea lui Augustin Buzura cãtre Nicolae •Interesantã, "amuzantã", uºor iritantã, citim în admirabile publicate în premierã alcãtuiesc bine- Manolescu publicatã integral în România literarã Dilema veche (excelentã ºi dupã retragerea tempo- cunoscutul grupaj "Biblioteca <
TRIBUNA • NR. 59 • 16-28 FEBRUARIE 2005 35
Black Pantone 253 U 35 Black Pantone 266 U
sumar plasticã opinii Cãlin Stegerean: Mai “catolici” decât Papa· 2 editorial Mesajul secund al picturii Oana Pughineanu: Echinox ºi echi-noxe · 3 cartea Ioana Cistelecan: Vulnerabilitatea cercului nisipos · 4 Livius George Ilea Adrian Þion: Pentru un teatru de buzunar· 4 ªtefana Pop-Curºeu: În cãutarea duºmanului xistã printre pictori voci singulare care îºi rãmânând încifrate în lucrãrile sale ca simboluri declarat · 5 depãºesc limitele preocupãrilor specifice ale dezorientãrii spirituale, elemente active ale comentarii E privind problemele picturii, propriile exorcizãrilor. angoase existenþiale, asumându-ºi cu luciditate sau Simbolurile eterogene recurente în pictura lui Echinox ºi echinoxiºti inepuizabilã candoare dilemele grave ale unei Ovidiu Avram avertizeazã asupra pericolelor di- Corin Braga: Echinoxul ca o casã comunã · 7 umanitãþi contemporane aflate în stare de ire- soluþiei morale acuzate de omul contemporan, de ªtefan Manasia: Mic manual de literaturã cu versibilã derivã. Ovidiu Avram este unul dintre pierderea ºi pervertirea înþelesurilor originare, a poeþi (ºi critici). Panorama poeziei echinoxiste · 8 aceia pentru care disconfortul de a trãi într-o ast- rosturilor spirituale ale fiinþei. Pictorul, seismograf Horea Poenar: “Bãtrânii” Echinoxului · 8 fel de lume, ameninþatã de spectrul unor imi- sensibil al nevoii stringente a omului contempo- Sanda Cordoº: Orgoliu, nu rupturã · 9 nente dezastre, vizând pericolele depersonalizãrii, ran de solidaritate în încercarea extremã de Petru Poantã: Reconsiderarea ierarhiilor 9 · de spiritualizãrii în contextul efectelor de serã, limpezire spiritualã, îºi asumã riscul deschiderii Ovidiu Pecican: Echinox analitic ºi autocritic 10 · sterilizante ale globalizãrii conferã picturii sale un unei adevãrate cutii a Pandorei, prin repertoriul De vorbã cu Aurel Codoban: Dicþionar de nota 7 · 11 pronunþat caracter de exorcizare. de simboluri ºi semne abil manipulate plastic în Nãscut la 9 August 1953, la Teiuº, Alba, deºertul sterilitãþii. Insolitul acestor imagini telecarnet Ovidiu Avram este absolvent al Academiei de întãreºte acest mesaj secund al compoziþiilor sale. Gheorghe Grigurcu: Aºa-zisele contestãri· 12 Arte "Ion Andreescu". Din 1975, anul primei sale Ovidiu Avram subordoneazã tehnicile extrem de grafii expoziþii personale la galeria "Grigore Preoteasa" diverse, asistate uneori de computer, de facturã Mircea Muthu: Reportaj de rãzboi · 13 din Bucureºti, pictorul se manifestã în mod con- graficã, picturalã sau sugerând arta colajului unei incidenþe stant prin numeroase expoziþii personale. În 1978 susþinute apetenþe polemice. Vagul postmoder- Simona Furdui: Un Caravaggio modern · 14 expune la galeria "Filo" din Cluj-Napoca ºi la nism este recuzat prin însãºi mijloacele sale, frag- eseu Bucureºti la galeria "Amfiteatru". La Iaºi expune în mente ale memoriei noastre culturale coe-xistând Ion Pop: Caragiale în poezia generaþiei ‘80 anii 1980 ºi 1982 la galeria "Cronica". În anul îngheþate, pietrificate în compoziþii statice în care (II) · 16 Lucia Hãrdãuþ: Despre un “alt” Creangã · 18 1981 expune în galeria "Tribuna" susþinutã cu ge- lumina coloratã care le învãluie pare a vorbi puncte de vedere nerozitate de aceastã publicaþie care îi conferã ºi despre mistica luminii, despre puritatea dintâi ºi Egyed Péter: Relaþiile literare româno- un premiu în anul 1983 (un alt premiu i se va despre cea de pe urmã. maghiare · 19 decerna în 2001 de cãtre revista Art Addiction , Maria Vodã-Cãpuºan: A fi ºi a avea - jurnal Stockholm pentru "Most Inovating Artist"). n nemetafizic · 21 Expune începând din 1985 în galeriile lui Hans sare-n ochi Joachim Grove din Brauschweig unde Laszlo Alexandru: Lumea lui Dante, intenþioneazã sã ºi evadeze din "paradisul comu- închipuitã de Patapievici (I) 22 · nist". Reuºeºte în 1988 sã plece în Polonia, aban- cultura civicã Ancheta Tribuna· 23 donându-ºi un frustrant loc de muncã la "Cero", interviu în atelierul de decalcomanie, experienþã pe care o Andrei Marga · 24 valorificã în experimentãri ale unor diverse tehnici poezie picturale. Ajuns iniþial la Cracovia, ia legãtura în Ioan Negru · 25 mediile studenþeºti catolice cu militanþii prozã "Solidaritãþii" ("Solidarnosc") ºi se mutã la Gdansk, Daniel Moºoiu: Angelica · 26 centru muncitoresc al cãrui lider carismatic, Lech traduceri Walesa, întruchipa speranþele de libertate reînsu- Gérard Blua · 27 fleþite în acele luni din preajma anului 1989, ale sociologie tuturor naþiunilor oprimate în cadrul lagãrului Gheorghe Cordoº: O istorie a gândirii sociale româneºti în texte alese· 28 comunist. Reuºeºte sã ajungã în Ungaria, cu o flash meridian scrisoare de recomandare semnatã de Lech Ing. Licu Stavri: Mirajul liderului exilat · 29 Walesa, unde ia legãtura cu gruparea de opoziþie ex-abrupto de la "Jurta Szinhaz" unde se angajeazã ca grafi- Radu Þuculescu: Bravo, tu Elfriede, ai pus-o cian. Incomod ºi pentru oficialitãþile din Ungaria, de-un Nobel!· 30 este arestat ºi eliberat la scurt timp, reuºind în ochiul lecturii fine sã ajungã în Germania Federalã. La Köln îl ªtefan Melancu: Dumitru Þepeneag, La belle aºtepta pictorul Nicolae Maniu ºi calvarul pãrea Roumaine 30 · cã a luat sfârºit. Experienþa sa occidentalã muzicã înceteazã dupã trei ani, nemulþumit de viaþa în Virgil Mihaiu: Janáèek cântat în cehã, Bernstein cântat în ebraicã la Cluj · 31 libertate în "paradisul de consum" ºi se întoarce în teatru 1992 în România care pãrea, în toiul mineriade- Adrian Þion: Plãcut fãrã mizã· 32 lor, grav ameninþatã ºi din nou în suferinþã. Claudiu Groza: Premiere, aniversãri, colocvii...· 32 Începe un intens exerciþiu spiritual la Mãnãstirea film Nicula, considerându-se întors la credinþa orto- Ioan-Pavel Azap: Comoara naþionalã· 33 doxã dupã chinuitoare experienþe anterioare, aspiratorul de nimicuri însumabile ocultismului, doctrinelor ezoterice asi- Mihai Dragolea: Tras & bãgat, un pix ºi un bob de atice. Începute ca reacþii de evaziune în faþa agre- fasole 33 · siunii ideologice comuniste aceste preocupãri îl nopþi ºi zile conduc în mod paradoxal cãtre soluþia creºtinã, Mihai Bãrbulescu: Lupa capitolina · 34 Ovidiu Avram Alchimistul (detaliu) grafomania Matei Burlacu: Din culise nu se vede nimic · 34 ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei – trimestru, 180.000 lei – semestru, 360.000 lei – reactiv un an Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei – trimestru, 288.000 lei – semestru, 576.000 lei – un an Monica Gheþ: Rãsfoind presa culturalã· 35 Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. plasticã Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de Culturã Tribuna, cont nr. Livius George Ilea: Mesajul secund al picturii · 36 R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
Tipar executat la imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146. Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.
36 Black Pantone 266 U