Revistă de www.globalartfusion.com • www.pcichirdan.go.ro • [email protected] analiză şi informaţie culturală

ISSN 1844 - 2358 ISSN-L 1844 - 2358

Anul VIII • Nr. 106 • ianuarie 2015 • editat de INTOL PRESS sprijinit de ECOSTAR 21 • www.culturaarsmundi.ro

CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI CONSTANTIN LUCACI CEI MAI MARI SCULPTORI AI SECOLULUI XX

Petre CICHIRDAN academicianul Gh. Păun, ca omagiu şi admiraţie adresat împreună. marelui sculptor... P.C. - Maestre, trebuie să-mi fixez nişte repere, uitând onstantin Lucaci este, după Brâncuşi, unul dintre * unele lucruri de atunci... I-aţi făcut sceptru, de preşedinte, „Ccei mai importanţi sculptori contemporani” Constantin Lucaci: - Pe Petrică (subsemnatul n.n) mi l- lui Nicolae Ceauşescu?... în perioada precedentă numirii (Giulio Carlo Argan - 1983). a adus unul de la Televiziune, prin 70 (Petru Manzur-redac- sale în funcţia de preşedinte al României? Am găsit de cuviinţă ca astăzi după nouă luni de la tor muzical, şi cumnatul meu n.n); nu l-am primit, nu C.L. - Da, stai că nu e aşa. Am primit o comandă de la înmormântarea lui Constantin Lucaci (23 07 14) când par- aveam chef de studenţi, dar, să nu-mi supăr amicul l-am pus Popescu Dumnezeu (ne-a chemat la el, patru sculptori, şi ticip la acest forum al culturii din capitala sculpturii să deseneze, să facă portrete şi să mi le aducă să le corectez, fiecare a trebuit să facă un sceptru); pe o jumătate de metru româneşti - „Colocviile Brâncuşi 2015” să fac un apel la eventual să-l mai îndrumez. O dată, eu ascultam muzică şi trebuia să creăm o istorie a românilor, de la Decebal până autorităţile române de la Bucureşti de a pune la adăpost m-a frapat când el a recunoscut lucrarea şi chiar mi-a la el. Eu am încheiat şirul de figuri istorice, de jos în sus, cu lucrările rămase în atelierul din Pangrati al ilustrului comentat-o! ştii (i-a spus masterandului n.n), mai rar aşa un Ceauşescu de 6 centrimetri...aşa (arată mărimea cu dispărut. Aproape treizeci de lucrări de valoare ceva în lumea noastră, a plasticienilor, cineva să cunoască degetele n.n). Nu ştiu dacă l-a folosit vreodată. inestimabilă. Doamna Lucaci, moştenitoarea de drept, tre- muzică, aşa cum ştia el! Şi m-am gândit: hai să-l iau în ate- P.C. - Apropo, chiar v-aţi aruncat carnetul de partid, în buie să elibereze atelierul de aceste lucrări, şi nu are unde lier şi să m-ajute la ce fac pe aici...L-am înscris şi la Arte 1960? să le depoziteze. Doamna Lucaci doreşte să le doneze, Plastice, ca audient, în anul întâi, apoi l-am dus aici, la o C.L. - Am fost membru de partid (PCR n.n) încă din fa- legal, cuiva, care ştie să le preţuiască. Părerea noastră, a vilă, unde ştiam o cucoană care avea studenţi în gazdă, ca cultate. Ştii, eu am făcut două facultăţi: „Guguianu” în tim- celor care-l cunoaştem-fiindcă el va rămâne viu în istoria să fie mai aproape de mine (Vila „Viorica” peste drum de pul regelui, şi Institutul Nicolae Grigorescu (a avut şi o acestui popor-este că, Bucureştiul, statul român, trebuie să Televiziune... n.n); i-am dat lut, o masă rotativă, iar el bursă în Italia, la Perugia n.n). Am fost şi secretar UTC, aibă o Galerie „Constantin Lucaci”, aşa cum există în şi-aducea modele, le reprezenta în lut, iar seara, eu treceam adjunct pe facultate, până ne-a chemat Virgil Trofin la o Sanctuarul San Francesco di Paola, Calabria, Italia; sau în şi i le corectam. şedinţă în care ne-a spus că noi, artiştii, trebuie să Galeria „Fucina degli Angeli”-Veneţia (alături de opere Petre Cichirdan: - Din trei-patru mişcări îmi zugrăvim-exprimăm, să implementăm proletcultismul, semnate de Mark Tobey, Pablo Picasso, Max Ernst şi Marc transformaţi lucrarea-portretul, astfel încât ziceai că realităţile sociale noi ale socialismului-comunismului. La o Chagall)... Să nu se repete istoria, şi Guvernul României să trăieşte, este viu!...rămâneam înlemnit! şedinţă, o dată ulterioară, la noi la facultate, le-am spus refuze primirea unor lucrări de valoare mondială aşa cum s- C.L. - Ei, dragă (adresându-se, masterandului): eu am colegilor-studenţi că trebuie să arătăm realitatea aşa cum a întâmplat cu moştenirea Brâncuşi! Fac un apel la fost maestru în figurativ, până la acest inox... Şi aşa l-am este, contrară altor realităţi, şi fără amestecuri ideologice dumneavoastră, ca îmreună, la sfârşitul lucrărilor, să învăţat şi pe el; să cunoască desenul, să modeleze după împrumutate de la alţii. Binenţeles că s-a auzit şi mi-au informăm despre această situaţie Guvernul României sensi- natură, şi mai apoi să fie modern... ca să aibă cu ce! În timp cerut să ies din partid; mi-au încropit şi o chestie cu nişte bil la o cerere venită ca din partea lui Brâncuşi. Personal, ce profesorii ăia tineri de la Arte vroiau să fii modernist încă evrei pe care i-aş fi protejat, şi care erau în legătură cu stau la dispoziţia oricui care doreşte un inventar, foto şi de la intrarea în Institut!...El a ajuns departe. După ce nu a sioniştii. Ştii ce-i ăsta, un sionist (către masterand)? ceva de video a conţinutului din atelier, înainte de moartea lui reuşit, nici a doua oară, după ce a lucrat şi cu mine! i-am genul unui naţionalist evreu, care luptă pentru evrei!...da de Constantin Lucaci. spus să urmeze sfatul tatălui, care-şi dorea ca fiul să ajungă unde! erau nişte bieţi evrei, meseriaşi: cizmari, tâmplari, * inginer. I-am spus şi eu: decât un artist luptând la porţile vânzători la tejghele, care numai de aşa ceva nu se ocupau! La şapte zile după ziua sa de naştere (7 iulie 1923), 14 consacrării, mai bine un inginer bun; dar el, nu numai că a În concluzie, am predat carnetul de partid! iulie 2013 l-am găsit pe Constantin Lucaci în atelierul său fost bun, şi aici este şcoala mea, el a ales fabrica de P.C. - Constanţei Crăciun, parcă, aşa îmi spuneaţi în din Pangrati-33, lucrând, de această dată asistat de un avioane-a avut dreptul să aleagă! şi a inventat sculptura 70, atunci... absolvent al Institutului de Artă, care este şi masterand, cibernetică...să sculpteze cu calculatorul, prin intermediul C.L. - Nu! Constanţa Crăciun ţinea la mine. Era undeva, la o catedră de sculptură... Conţinutul interviului robotului, prin frezare... Din când în când venea pe la mine Ministrul Culturii şi mereu avea grijă ca la orice expoziţie care urmează a fost publicat în Revista „Curtea de la şi-mi arăta ce făcea, îmi povestea; a venit la vernisajele naţională să expun şi eu! ţinea la mine; îmi băga lucrările în Argeş”, în 2013, când maestrul mai era în viaţă, de către mele de aici, şi, când se nimerea, ascultam muzică faţă, eu, făcând încă din tinereţe lucrări care produseseră o 2 CULTURAvâlceană ianuarie 2015 impresie foarte bună asupra ei. Spunea la terea instalată în ţara noastră după 1944: Ion toată lumea: Lucaci ăsta o să ajungă mare Jalea, Constantin Irimescu, Oscar Han, sculptor! mă considera geniu! Şi Jalea (Ion Alexandru Ciucurencu, Ion Vlasiu, Vasile Jalea preşedintele UAP, membru al Celmare, Viorel Mărgineanu, George Academiei Române n.n) ţinea la mine! Apostu, aproape toţi cu ateliere în acest P.C. - Dar Ion Irimescu? cartier, Constantin Lucaci este singurul în C.L. - Ion Irimescu, proaspăt viaţă care mai ţine sus fanionul marilor vicepreşedinte al UAP mă invidia... maeştri care au fixat-consolidat România P.C. - Odată, în 1971, înainte de sesiunea între cele mai avizate-cultural-ţări din de vară a admiterii la Institut, a venit aici la Europa şi nu numai, privind artele plastice, gard, la atelier-eu şlefuiam bazinul pentru arta contemporană... Aici, în Pangrati 33, au macheta Fântânii de la Constanţa-şi m-a prins contur real unele dintre lucrările mo- strigat: - Tu eşti ucenicul lui Lucaci? - Da, numentale care au uimit lumea întreagă: să trăiţi! i-am răspuns, crezând că mi-a pus „Dialogul undelor”, lucrare din inox mode- Dumnezeu mâna în cap fiindcă ştiam cine lat care tronează din 1971 în faţa este... El a clătinat din cap şi a plecat! ...rău Televiziunii Române şi care ani de-a rândul om! Şi Vlasiu, vecinul dumneavoastră, era Asta fiindcă mi-ai spus că vrei pensie de la lumină, aşa cum ţâşneşte din oţelul şlefuit a constituit şi sigla acestei instituţii; rău; tot căuta să mă determine să plec de UAP... Te credeam mai serios! de dvs, ingenios, cu rost, de această dată, „Fântâna cinetică” de la Constanţa-unul aici! P.C. - Chiar sunt!...Nu am apelat după o istovitoare succesiune de operaţii... dintre cele mai importante monumente C.L. - La expoziţia mea din 1973 (prima niciudată la UAP. La USR, da! dar mizerie C.L.- După ce a ajuns inginer a optat- cinetice-inox şi apă-şi muzică-din lume, expoziţie personală, a dvs n.n), Constanţa mare şi acolo... Maestre mai ţineţi minte ales să intre la Fabrica de avioane din 1972; urmată de o serie de monumente la Crăciun a venit la vernisaj şi m-a felicitat. expoziţia concurs de la subsolurile Craiova, unde a ţinut-o din inovaţie în fel: fântâni cinetice-diferite ca alură, dar Ţinea la mine! Mai târziu m-au chemat să Comitetului Central, cu machete ale inovaţie...ultima lui chestie a fost să modelate în tablă de inox şi aflate în redevin membru PCR, dar am refuzat. Aşa Teatrului Naţional pictat, o soluţie care se sculpteze cu calculatorul. Iată, unde a ajuns mişcare, precum în oraşele Brăila, Turnu domnule inginer, din 59 până astăzi nu am dorea realizată într-o primă variantă?... unde un asistent de-al meu! să stăpânească ciber- Severin, Reşiţa, Alba Iulia... De asemenea, fost membru PCR. Asta fiindcă m-ai între- aţi expus Soarele cinetic, din inox, pe netic tehnologia şi sculptura! (...i-a spus în aceeaşi categorie, care au uimit lumea, se bat, căci, de altfel, cu treaba asta nu am macheta (două înălţimi de om, înălţime n.n) Lucaci noului său masterand, poate elev, înscriu şi lucrările de atelier, în inox mode- avut, şi nici nu am vreo problemă...Membru pictată de Sabin Bălaşa? Cred că expoziţia ucenic...în viitor!) Am mai avut un ucenic lat-şlefuit, care ornează din 2009 Galeriile PCR sau nu, în ţara asta, nu mai înseamnă respectivă a însemnat unul dintre eveni- pe acelaşi calapod...Ana Maria Avram, o (două) „Lucaci” din Sanctuarul San nimic! mentele plastice, la acea dată-1971, cele ştii, Petrică!? da, o ştii, că-i doar nevasta lui Francesco di Paola, Calabria, Italia; P.C. - Deci, avem în faţa noastră pe unul mai importante din lume-prin calitatea Iancu Dumitrescu, prietenul tău... „Soarele cinetic”, inox-varianta ornării dintre cei mai mari sculptori ai lumii, lucrărilor; aşa, la secret, câtă risipă de va- formidabilă pianistă care acum compune Teatrului Naţional-1970 şi varianta sticlă de român, care nu a fost membru de partid! loare... muzică pe calculator, la Hyperion!...Uite Murano (1977) pentru Galeria „Fucina degli care a fost preşedintele Fondului Plastic din C.L. - Cum să nu-mi amintesc. Soarele domnule unde au ajuns elevii mei...niciunul Angeli”-Veneţia (alături de opere semnate România, care are brevete de invenţii acela de care vorbeşti este la intrarea în ate- nu este sculptor, dar sunt artişti de... ştiinţă! de Mark Tobey, Pablo Picasso, Max Ernst şi omologate de OSIM, care a expus enorm în lier, în hol! I-am făcut calea de rulare-linia * Marc Chagall)... Să nu uităm, că, tot aici, în străinătate şi a fost recunoscut de toată de mişcare pe o elipsă, destul de greu de Pocnete, trosnete, fulgere la unison... Pangrati 33, s-au născut şi operele în granit! lumea bună a artei europene... executat manual...Da, mă înţelegeam bine Geneza ordinii lumii înainte ca întunericul ale maestrului Constantin Lucaci, din C.L. - Dat afară din PCR! cu Sabin Bălaşa...Ne agream reciproc. să fie despărţit de lumină!...atunci când s-a tinereţe: „Cap de copil”, “Constantin P.C. - Dumneavoastră nu aveaţi P.C. - În ce priveşte sugestivitatea, eu am născut linia dimpreună cu cuvântul...cu arta Brâncuşi”, „Ştefan cel Mare”, „Bust de salariu...ce pensie aveţi, cum v-au calculat crezut întotdeauna că aveţi puncte comune! văzului şi a sunetului!...mi-am amintit un oţelar” (între 1955 şi 1965). pensia? chit că dumneavoastră sunteţi sculptor şi el pasaj din cronica muzicală de prin 2003 la C.L. - Da, dragă...dar eu cotizam pentru pictor... Acum, sigur, dumneavoastră aţi un concert al Hyperionului la Râmnic sub pensie la UAP...şi cotizam puternic fiindcă parcurs un drum în expresia şi tehnica bagheta Anei Mariei şi Iancu Dumitrescu!... câştigam foarte mult...O perioadă, nu am sculpturii aşa cum nu a mai parcurs nimeni! ce univers! avut nici o pensie, apoi mi-au făcut 5.7 mi- Se poate scrie o carte despre istoria sculp- * lioane, şi printr-o decizie a Academiei turii gen Lucaci, parcurgând etapele P.C. - Am fost la Curtea de Argeş (la Române mi-au mai dat (numai câţiva artişti dumneavoastră... În desenul pe care l-am Clubul Iubitorilor de Cultură) şi am avut un au beneficiat) 17 milioane... Adrian publicat în „Povestea vorbii 21”, în subsolul teribil succes, a fost o seară neaşteptat de Păunescu a pus problema în Parlament, şi său, aţi reprezentat un pinion conic... Ha, valoroasă, cu articolul „Lucaci 90!”, cu datorită lui am primit această indemnizaţie. ha, artiştii viitorului trebuie să cunoască prezentarea ziarului Povestea vorbii 21 în ceva matematică şi construcţii de maşini- care a apărut articolul. Acad. G. Păun, tehnologie-cum îi spun eu...de informatică, relizatorul revistei „Curtea de la Argeş” a nu mai vorbesc. fost atât de impresionat, încât mi-a cerut să C.L. - Nu cred că cineva va mai putea să ilustrez revista dumnealui, pe septembrie, repete ce am făcut eu. cu lucrări de Lucaci-fotografiate de mine şi P.C. - În niciun caz. Extraordinar, şi asupra cărora să nu fie nicio interdicţie... Brâncuşi a spus ceva asemănător. Arta s-a C.L. - Când apare revista, să-i aduci şi dăruit dumneavoastră şi dumneavoastră v- nevesti-mi una, fiindcă ea are o anume sen- aţi dăruit artei!...Vă aduceţi aminte ce-mi sibilitate pentru Curtea de Argeş, tatăl ei, spuneaţi atunci?... „Puştiule, eu m-am dăruit conducând un regiment între războaie, la complet artei mele...de aceea nici măcar Curtea de Argeş...Are poze cu regele, cu urmaşilor mei, familiei mele, nu-i aparţin personalităţile vremii...Nu de mult a venit total. Aparţin sculpturilor mele”!...Da, acum directorul muzeului din Curtea de Argeş la putem recunoaşte că Dumnezeu v-a înzes- noi acasă să se informeze despre acea trat cu o forţă teribilă, aceea, care iată, la 90 perioadă... de ani, vă face să tăiaţi cu discul abraziv, * granitul!...dacă nu v-aş fi văzut, nu aş fi Constantin Lucaci (n. 1923, Bocşa crezut; la cel mai mic semn de nesiguranţă, Română, Caraş Severin) este, după slăbire-forţă, polidiscul îţi poate sării din Brâncuşi, unul dintre cei mai importanţi mâini, devenind catastrofă...Este colosal, tot sculptori contemporani (Giulio Carlo atât de colosal cum sunt aceste volume teri- Argan - 1983), activând... încă! în atelierul bile din tablă de inox, sudată şi său din Bucureşti, strada Pangrati-33. Din şlefuită...Cred că nici Sisif nu a muncit atât, celebra pleiadă de artişti plastici români ai încât, împingând stâncă peste stâncă, cărând secolului XX, majoritatea, lucrând în ate- bolovani, din grămada lui să ţâşnească lierele moderne-special construite de pu- ianuarie 2015 CULTURAvâlceană 3 BRÂNCUŞI EMBLEMA TUTUROR FĂURARILOR

Mihai SPORIŞ frumosul, mai atrăgătorul, mai stălucitorul... spirit al sculpto- Hector, în alt context cauzal şi nici acesta clarificat – actuali- rului omagiat - mulţimea brâncuşiologilor şi a celor aspiranţi zat-rânduielilor de acum. Mureau eroic alţi oşteni să salveze n luna februarie a fiecărui an ne amintim de nașterea lui la acest titlu de nobleţe, încă neinstituit canonic. Solidară iubi- trupul eroului să nu-l pângărească duşmanul şi să se poată ÎConstantin Brâncuşi. Gorjeanul născut la Hobiţa- rii noastre întru Constantin Brâncuşi, Vâlcea, recunoscându-se bucura de preţuirea alor săi şi de oficierea ritualului de trecere. Peştişani în 19 Februarie, 1876 este azi, dincolo de fiinţă, un parte al mirificei Oltenii de sub Munte, îşi organizează în Este un proces de dumirire la noi care se întâmplă pe două pla- uomo universale, un român-planetar, cetăţean francez cu cadrul Forumului său cultural, chiar în 19 Februarie 2015, la nuri. Iubirea celor mulţi, una vie în conexiune cu substratul, „domiciliul” eternităţii la Paris, dar cu sanctuarul trecerii sale sediu, un „Medalion Aniversar: Constantin Brâncuşi”. Vor „legiferată” de obiceiuri, ritualuri, cutume în spaţiul viu al trăi- eroice la Târgu Jiu. Plecat să fie sămânţă înnoitoare a artei face comunicări acolo Ştefan Stăiculescu, Nicolae State- rii neformalizate este un fundament care ne întemeiază. Deşi moderne pământene, în 16 Martie, 1957 memoria marelui Burluşi, Petre Cichirdan şi subsemnatul şi cu menirea de-a necanonică, respiraţia sufletească şi mintea inimii, venind fără sculptor este cinstită de ai săi, acasă, în capitala Gorjului natal atrage atenţia asupra celor ce se vor petrece la Târgu Jiu, litera scrisă (la care se închină procedurile şi adevărul măslui- în fiecare an. Anul acesta agenda manifestărilor cuprinde Pestişani, Hobiţa, cu ocazia momentului aniversar, la care au bil!), adică nelegiferată de prezentul instituţiilor, cu puterea întreaga săptămână, cu expoziţii, lansare de carte, spectacole avut onoarea să fie invitaţi şi... de ce nu?, să poată fi mesageri formală sub sceptru! – îşi are credinţa şi îşi asumă libertatea omagiale, dar şi ample dezbateri cu scriitorii contemporani ai Forumului Cultural al Râmnicului la evenimentul omagial. unui sistem de valori cuminecat, experimentat şi validat, ade- care au scris despre Brâncuşi şi opera sa. Organizatorul aniver- seori, călcând poruncile prost instituite. Voinţa celor cu pute- sării- Centrul Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi”- Evenimentul acesta, alături de consacrata „Brâncuşiana”, rea formală îşi are propriul suport ideologic, rareori sincron cu susţinut de oamenii puterii administrative locale, au programat în calendarul anual dedicat lui Brâncuşi are un rost, într-un gândul celor pe care îi reprezintă, prin fetişul democratic şi în perioada 20-22 Februarie 2015 „Colocviile Brâncuşi”. Între proces constitutiv, pe care încercăm să-l subliniem aici. Pe într-un balans al legiuirii după vântul puterilor megieşe sub cei prezenţi, într-un mod care devine tradiţie, se numără iubi- Brâncuşi nu trebuie să-l aducem acasă, unde este prezenţă vie care ne-a aşezat slăbiciunea braţului înlănţuit. La o sută de ani torii operei şi modelului uman Constantin Brâncuşi, care îşi prin spiritul său inculcat în Ansamblul Monumental „Calea românii abia au aflat de Eminescu cel interzis, prin actul de recunosc necanonic, dar cu mândrie, atributul de brâncuşio- Eroilor”. Asumarea acestui fapt în conştiinţa publică, în fieca- curaj al Academiei (insubordonare?), ca o încălcare a tabuului, logi, adică se situează în interiorul unui contur afectiv şi cu re generaţie, nu este ceva care se întâmplă de la sine. Cineva de-a-i fi tipărit gândul incomod. Deşi cuvintele Eminescolog şi determinări informaţionale constitutive. Mulţi vorbesc aici trebuie să ia seama, permanent, să se transmită din generaţie în Eminescologie sunt introduse în dicţionarele explicative ele despre o nouă ştiinţă în căutare de principii, de metodă şi o generaţie zestrea cultural-spirituală lăsată de un genius loci să încă nu relevă finalitatea unei construcţii începute. legitate obiectivă a cercetării. Alţii iubesc necondiţionat, ca în lucreze în firea nesfârşită a vieţii oamenilor de-un neam şi să Brâncuşiolog, Brâncuşiologie... nici nu apar în toate dicţiona- interiorul unei credinţe recepte, şi dau seama tuturor senti- slujească întregului neam omenesc. Genii locale universalizate rele, deşi sunt în vocabularul curent şi avem semnificaţia lor, mentelor prin închinări asumate. Prea esteticienii caută arta sunt multe: Dante, Cervantes, Shakespeare, Goethe etc. uneori printr-o anume bănuială pură. Filosofii sunt pe urmele legităţilor ascunse dincolo de Fiecare neam se mândreţte cu geniul dăruit oamenilor de pre- urmele materiale, dar prezenţi în actul viu al căutării. Istoricii, tutindeni şi a orânduit în sprijinul lui o adevărată instituţie. Evenimentele dedicate lui Brâncuşi, cum sunt „Colocviile” păstorind cele ce au fost, ne ţin memoria vie cu sinteza prezen- Respectul peste veacuri al semenilor lor este unanim şi marile şi „Brâncuşiana” au menirea să adauge în construcţia începută tului şi speranţa că ne pot înrâuri. Dincolo de toate acestea, personalităţi sunt puse de iure şi uneori de facto în panteon. – deplina instituţionalizare!- o coloană nouă de susţinere. fără a le ignora însă, oamenii trăitori în toate cercurile, împrej- J.J.Rousseau, de pildă, locuieşte de peste douăsute de ani în Consacrarea locului, ca un panteon dedicat este aproape o muind osia lumii, se minunează acum şi îşi închipuiesc cu Pantheonul francez, fără vreo cârtire a vremurilor noastre, iar redută câştigată : „Calea Eroilor” va intra cu acte în regulă în minţile şi cu inimile lor, adică foarte personalizat şi în diversi- locuri impunătoare, asociindu-se fericit menirii lor evocatoare, Lista monumentelor de patrimoniu UNESCO. Viaţa de după a tate, rostul lucrurilor şi misiunea încheiată a unui semen de-al găzduiesc fundaţii dedicate să slujească, instituţional, un spirit lui Brâncuşi este în noi cei ce-i strigăm numele la locurile sfin- lor – fiecare încluzându-l în propriul cerc, ca o îmbrăţişare. cu unicitate şi adeverit universal. Cazul recent – nu doar om ţite de marea sa trecere .şi simbolizată undeva precis: la Târgu „Colocviile Brâncuşi” vor aduna anul acesta, să fie împreu- recent, ci şi rătăcire de grup recent, anti-Eminescu, este eloc- Jiu unde a pus semnul, ca într-un buric planetar. Vom merge la nă, să-şi susţină entuziasmul preocupării comune - să-şi vali- vent cum şi alocarea unei debarale să-i ţinem cadavrul. În Târgu Jiu ca într-un pelerinaj şi vorbele noastre, cuvintele scri- deze cunoştinţe noi, să-şi exprime îndoieli, să-şi consolideze ceea ce-l priveşte pe Brâncuşi disputa, în jurul locului de se, acolo vor fi acatiste şi rugăminţi, dând... cezarului ce este certitudini, să cârtească într-o atitudine pozitivă, pentru mai odihnă al trupului său, seamănă cu bătăliile troienilor şi greci- al lui şi lui Brâncuşi cele de pomenire! lor, de acum trei mii de ani, pentru trupurile eroilor Ahile şi

tensionate, ca în romanele poliţiste, prilejuieşte pagini superbe de Tudor Cicu: Vreme închisă, 1979-1989 lecturat, mai ales de cei care s-au hazardat printre acele ţancuri spăimoase. Surpriza acestora, de a citi şi altceva decât poate înreg- istra simplul muritor, poate fi una a uimirii: „Nu cumva am lăsat (Jurnalul lui Ion Lazu) acolo, din neatenţie, ceva care se pierde pentru totdeauna?”, notează autorul. Regretul acesta l-am simţit, în diverse situaţii, cu xistă o poetică a Jurnalului?”- se întreba Eugen Simion. de jurnal întâmplările prin care tocmai a trecut – Ion Lazu strângea toţii. Goethe avea dreptate: tot ce-i aproape acum, se îndepărtează „EDin Jurnalul de scriitor al lui Ion Lazu, vom încerca să totodată şi materia primă pentru viitoarele scrieri; „materie” ce n- în următoarea clipă, dacă nu aşterni şi pe hârtie „momentul”, ca şi descurcăm iţele mai multor întrebări care îl macină pe cititorul ar fi fost, altminteri, stocată în lăcaşul memoriei, ori, anumite cum ai fi fost într-o altă lume. Iar această „altă lume” avea să vină nostru. Citind „Jurnalul lui Ion Lazu”, încep să cred, tot mai evi- detalii îi puteau scăpa. De aceea îşi numeşte Jurnalul, ”…o atât la propriu cât şi la figurat, odată cu prima ieşire peste graniţa ţării. Aventura trăită în trenul care-l ducea prin Budapesta şi Viena dent, că ținerea lui a avut asupra sa ca autor un efect psihologic aventură pe cont propriu, ca oricare alta – un risc asumat”. foarte puternic, devenind o pîrghie vitală în existenţa sa, şi că a fost Într-o campanie geologică precedentă, la Horezu, reîntâlnise până la Luxemburg (unde locuia un frate al său), mai apoi în scris astfel ca şi cititorul să simtă acest lucru, şi să fie atras ca un un coleg de facultate care pe vremea studenţiei scria „dezlănţuit” Franţa şi retur spre casă, prin Germania, Austria şi Ungaria, ca şi magnet de lectura lui, dintr-o dorinţă firească de a pătrunde în lab- într-un jurnal al său, până şi la întrunirile dansante, spre hazul întâmplările neprevăzute de prin locurile acelea, fac deliciul citi- oratorul misterios al scriitorului şi poetului Ion Lazu. tuturor. Acum află cu uimire că amicul său aruncase la gunoi, fără torului mai cu seamă al celui care a străbătut, la rându-i, traseul Anul 1979, când debutează jurnalul (textele diaristice de regret şi fără ezitare toate acele carnete de însemnări febrile din parcurs de Ion Lazu. Punctăm pe scurt: 1)- „Se confirmă zvonurile dinainte acestei date au dispărut din arhiva autorului, fapt amintit juneţe. Ni se sugerează că despre o eleganţă dusă la extrem în capitala Ungariei”. 2) – „Viena în treacăt, totuşi cu o amărăciune greu de ascuns) îl găseşte pe Ion adevărata miză a unui diarist este pare un oraş pe care chiar ai vrea să-l înveţi pe dinafară, ca pe un Iisus, icoană sculptată de Felix Lazu în gazdă la coana Olga din Goranu de Vâlcea, satul Sticlărie, să privească lumea din jurul său poem perfect”. Şi toate astea, pentru că Ion Lazu nu încetează a-şi Sima şi pictată de Teo cu colegii Nae şi Sandu – alţi doi ingineri geologi. „Am venit aici cu mare atenţie şi să-i descrie nota fiecare amănunt: „poate aceşti companioni de tren se miră că anume pentru nisipurile cuarţoase care au făcut cândva obiectul mişcările, iar nu să consemneze scriu în carnet şi că mă uit la ei oarecum ca într-o vitrină”. Dar, mai respectivelor exploatări pentru sticlă…”. Încă „de prin 1975 fantasmagorii, întorcând spatele are importanţă?! Lectura devine o încântare. Ajuns la Paris, pe care îl visase dintotdeauna, fără speranţă, îi vine să le strige tuturor: încoace, ca la orice uituc dovedit ca atare, însemnările au devenit realității. Dintre multiplele vari- aproape zilnice – un adevărat Jurnal”, notează Ion Lazu, noi ante de a ţine jurnal, Ion Lazu îl „Domnule, a fost o greşeală, gata!” – nevenindu-i a crede că doar înţelegând că obişnuinţa de a nota „a sfârşit prin a face parte alege pe acesta, deschis către „printr-un noroc, sau, prin purul hazard, poţi ajunge la Paris…” Ni integrantă din personalitatea mea”. Dovedind o înclinaţie certă lumea înconjurătoare. Şi, încă un se strecoară, subtil, prăpastia care exista, pe atunci, între noi şi ț pentru această „specie literară”, Ion Lazu se înarma cu infinită lucru de reţinut, se confesează nemţi: „pe şosea, în cea ă, maşini în şir… Te gândeşti că aici orice răbdare ca să nu cedeze „sub presiunea atâtor idei ce dau în clocot” autorul: a ţine un Jurnal ins are o maşină a lui, iar la noi doar 4-5 la o mie de locuitori” - şi a-şi ocroti vocea lăuntrică” (Jurnalul său) „ca pe singurul izvor „înseamnă a nu fi singur sub (sau) – „Pe stânga, într-o vale îngustă, un sat alb, curat, continuat de care depinde viaţa ta afectivă - ca pe unica şansă”. De reţinut, canonadă”. cu o poiană verde curată şi ea – asta fiind diferenţa şocantă: aici nu asocierea unui astfel de izvor de simţire cu firicelul de izvor captat, Înţelegem din aceste pagini vezi coteţe, cocine, tot ce parazitează imaginea la noi” – ori în cândva, pe vremea foametei de după război, de ai săi părinţi, memorabile ale Jurnalului lui Ion ziare vezi: „...poze cu oameni în atitudini fireşti ale vieţii... nor- împreună cu alţi săteni, pentru rodnicia şi dărnicia parcelelor de Lazu, că scriitorul „îşi dă întreaga malitatea, degajarea la ele acasă... la noi: crispare, înţepeneală pământ răsădite cu varză. Conştient că prin Jurnal realiza cel puţin măsură şi se justifică numai în oficială, veselie festivistă, autocontrol şi control impus”. două lucruri „de mare importanţă”: 1. – să-şi ia note despre faţa colii albe de hârtie”. O excur- Peripeţiile de la întoarcerea către casă (vezi pag. 119) sunt picante oamenii întâlniţi ocazional în viaţă (în paralel cu suita de sie aventuroasă în masivul dar şi dureroase. Nu mai spunem, cum i-a apărut imaginea fotografii: Oameni pe care i-am întâlnit) şi 2. – să surprindă pe fila Vânturariţa, relatată prin fraze (continuare în pag.9) 4 CULTURAvâlceană ianuarie 2015 CORNEL UNGUREANU: „ZILELE ŞI NOPŢILE SĂPTĂMÂNII. O INTRODUCERE ÎN OPERA LUI DUMITRU RADU POPESCU” (Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova, 2014)

Constantin ZĂRNESCU Amintirea biblicului Părintele-Arhetip asemănându-i, geografic, cu cel plin de cru- Profetul Moise a dispărut, fiind înlocuit de zime al prozatorilor iugoslavi, Cornel riticul şi istoricul literar timişorean Cornel Ungureanu un alt „învăţător”, spirit „degradat”, manip- Ungureanu găseşte, definitorie, la scriitorii Ca urmărit, toată viaţa, în articolele, eseurile, cărţile sale ulator al Istoriei, personaj-parodie, „pore- noştri, utilizarea „limbajului dublu”, persua- o temă specifică sud-estului european şi unor prelungiri ale clit”, nu numit (tot) Moise. Astfel, în capod- siv, care nu e, nici el, balcanic, ci „sudic”, spiritului Mitteleuropa (cazul Banatului), trecând dincolo de o opera romanescă Vânătoarea regală „nu va prin arhetipuri, flux epopeic, dramatism. E expresie mult folosită, însă inadecvată: literatura (şi spiritul) fi vorba de familia regală a României (...) ci (şi) o influenţă a „climei”, a căilor „balcanic(ă)”. Drept este că această sintagmă a fost „tocită”, de o altă regină, oarbă şi universală – negustoreşti, cu adieri „adriatice” – ale mar- îndeobşte de istorici şi politicieni. Cornel Ungureanu a iniţiat, Turbarea!”. Molimă a sufletelor oamenilor ginilor „Mittel Europei” (cazul Banatului, astfel, conceptul de „geografie literară” (privitoare, astfel, şi la (aparţinând unor timpi politici diabolici), Severinului-Cărăşean, Mehedinţilor, sudului literatura „comparată” şi interferenţele româno-sârbeşti, asemenea ciumei, ori holerei, din Olteniei). Cornel Ungureanu numeşte aceste albaneze, greceşti etc.), care excelează prin scriitori reprezen- Antichitate şi Evul de Mijloc. Asemenea personaje: Moise, Anastasia (noua Antigonă), tativi ai Câmpiei, ai Pădurilor străvechi („Deliormanului”) şi acelui malefic morb, ce se trezeşte din „îngerul Gobei” al lui N. Breban – „îngeri ai ai Dunării. Ilustrările sunt maxime: Panait Istrati, Marin epocă în epocă, asaltând umanitatea, dacă Apocalipsei”, vestind prăbuşirea unei false umanitatea uită să vegheze: Ciuma (lui A. lumi, a Mizeriei (politice). Preda, Dumitru Radu Popescu, Zaharia Stancu, Fănuş Neagu, Camus). „Intraţi în manuale, în jurul vârstei de 30 Ştefan Bănulescu, Nicolae Breban, Sorin Titel ş.a. „Fiecare ţară are o literatură a Sudului de ani, scriitorii generaţiei ’60 au dat cele Reluându-şi, amplificându-şi eseurile şi cronicile literare, ei”, afirmă criticul Cornel Ungureanu. Vom mai importante valori, ca reprezentanţi ai din deceniul şase şi şapte, Cornel Ungureanu a semnat întâlni, spre ilustrare, în celebra nuvelă unei lumi demonizate”. Citiţi, atunci, în adevărate Studii (şi Prefeţe) la cărţile lui Dumitru Radu Duios Anastasia trecea arhetipul Antigonei deceniile şapte şi opt, în tiraje impresionante, Popescu, aşa cum a fost cazul la populara antologie de pove- antice, dar şi al unor evenimente şi simboluri „sudice”, aceste „coloane” ale literaturii sudului românesc şi operele lor stiri şi nuvele Leul albastru (col. B.P.T., 1981); eseurile şi „româno-sârbeşti” (din cel de-al doilea Război mondial). par, astăzi, ameninţate. A scăzut, oare, interesul faţă de capitolele sale din vol. „Proza românească” (Ed. Cartea Uimitorul spaţiu sudic-dunărean, al viziunii prozei lui lectură? Ce s-a întâmplat? Există o frază „profetică”, adaugă Românească, 1985); „Istoria secretă a literaturii române” (Ed. Dumitru Radu Popescu va creşte, fabulos, asemenea aceluia, Cornel Ungureanu, „strigată” de Fănuş Neagu, la începutul Aula, 2011). Şi iată, acum: „Zilele şi nopţile săptămânii. O din universul Yoknapatrawa al lui Faulkner; şi îl va impune anilor ’90, atunci când a candidat Mircea Dinescu: „Timpul introducere în opera lui Dumitru Radu Popescu” (Ed. „Scrisul „ca adevărat lider al generaţiei sale ’60 – mulţi autori intrând fericit al scriitorilor s-a încheiat! Intrăm în alte vremuri – şi Românesc”, Craiova, 2014). în manualele şcolare, când încă nu aveau mai mult de 30 de vom trăi alte şi alte competiţii!...” (Unii au făcut haz, auzind Volumul conţine, spre finalul său, şi o informaţie cu totul ani”. Pătrunzând în conştiinţa naţională, ajunşi recunoscuţi, „profeţia”; alţii au selectat ca odinioară „metaforele” specifice preţioasă, de istorie literară; iat-o: „Am primit de la D.R. consacraţi. lui Fănuş Neagu, adaugă Cornel Ungureanu. Popescu unul din numeroasele sale volume, apărute după 1989 Majoritatea marilor noştri scriitori contemporani cultivă Ce s-a întâmplat?... E, fără îndoială, în discuţie, „timpul – Scrisori deschise. Cartea mea se vrea o explicaţie sau com- „teme sudice”. Iar Cornel Ungureanu îi enumeră pe Fănuş fericit al scriiturii” – al fericitelor realizări de expresie, fixate pletare (s.n.) a acestui volum – ultimul?, al lui D.R. Popescu” Neagu, Ştefan Bănulescu, Nicolae Breban, G. Bălăiţă, Sorin sub enorma presiune a vremurilor politice, ce s-au prăbuşit, (p. 145), susţine criticul. Titel, mulţi dintre aceştia fiind „pionieri” ai conceputului de iată, în urma unei alte Revoluţii, ce născuse „apăsări” , La pag. 105, din Scrisori deschise, în eseul-scrisoare: „demetropolizare a Culturii” (în timp ce, simbolic şi chiar „terori”, „cenzuri”; şi aducând, în sfera umanismului, o altă Cărţile fără coperte şi sumerienii, datată 8 nov. 2011, Dumitru efectiv, Dumitru Radu Popescu va fi primul scriitor din supremaţie, mai aspră decât o „concurenţă” ori „competiţie”: Radu Popescu se confesează: „... N-am înţeles ce este Transilvania care va dirija destinele Uniunii Scriitorilor din aceea a Civilizaţiei Imaginii „asupra Scrisului nepieritor; Revoluţia (proletară, n.n.), cine are dreptate şi cine nu, fiindcă România!) Preşedintele acestei mari uniuni de creaţie timp de asupra marii şi milenarei Culturi scrise!”. „Lumea moartea, echidistantă, faţă de o culoare sau alta, n-avea norme, un deceniu! demonizată” a „obsedantului deceniu ’50”, cu evenimentele ei limite, morală. Ea era zeul zilelor şi nopţilor (s.n.). În miezul Prin ce calităţi, simboluri, valenţe, universurile acestor politice, în afara oricărei Morale, cu aventuri şi întâmplări Apocalipsei se afla un Bărbat puternic, polifonic, năucit de importanţi prozatori români continuă să intereseze, în contem- cumplite şi „dezlănţuiri homerice” – „urâtul în expansiune”, să istorie, neclintit, ce semăna mai degrabă cu Ulise, nicidecum poraneitate, cărţile lor fiind reeditate, studiate, închinându-li- fi intrat într-un enorm con al Umbrei?... Sau: cum afirmă cu viteazul Ahile!...” se exegeze ş.a. În capitolul Puţină geografie literară, Cornel Acad. Dumitru Radu Popescu, într-o „scrisoare deschisă” Este, desigur, în discuţie, „polifonicul”, „biblicul” Moise, Ungureanu adaugă: (către D-na Vulpescu): „Vânătoarea îşi îmbracă ţoale noi! Alte personajul central, poreclit astfel, din întregul ciclu romanesc: „Lumea Câmpiei şi a universurilor scriitorilor români nu roluri sunt interpretate cu brio. Vânătoarea regală a oamenilor, F, Vânătoarea regală (între 1971-1973); O bere pentru calul este balcanică, ci sudică. Dincolo de bolta apăsătoare a cerului, morţilor şi viselor continuă!... Ideologiile de substituţie meu (1974); Împăratul norilor (1976); Ploile de dincolo de peste pământuri, pulsează şi pluteşte cumplita dramă (şi funcţionează, mai departe, perfect!... Vânătoarea regală vreme (1977); apoi Viaţa şi opera lui Tiron B (1980); Iepurele teroare) politică – a unei clase sociale care moare!” „Zilele şi continuă!...” şchiop (1989). nopţile săptămânii” şi-au pierdut ordinea sacră, prăbuşindu-se Volumul domnului Cornel Ungureanu, Zilele şi nopţile Aproape toate evenimentele ciclului romanesc se petrec în în „vremuri nefireşti” şi morbide, produse de lumea săptămânii. O introducere în opera lui Dumitru Radu spaţiul fabulos al „Cotului Dunării” (în Oltenia), deşi există şi „comunizată”, „demonizată”, spaţii „perdelate de obstacole”, Popescu, invită la o nouă lectură generaţiile tinere, de azi, excepţii: Cei doi din dreptul Ţebei (1973), cu fapte şi acţiuni „ameninţări”; „de un labirint de oglinzi”, „pierzanie şi atenţionându-ne, obsesiv, că, de la Anton Pann (cu „Poveştile” teribile, din perioada horthystă, în Transilvania. Iar criticul rătăcire”. Se nasc titluri şi expresii simbolice: „îngeri trişti”, vorbei), la Panait Istrati, Zaharia Stancu, Marin Preda, Ştefan Cornel Ungureanu nu uită să-şi edifice, neîncetat, conceptul „îngerul (care) a strigat”, „îngerul de gips”, „îngerii nebuni – Bănulescu, Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Fănuş său de geografie literară: D.R. Popescu a copilărit în Dănceu ai marilor oraşe...” etc. Texte care nasc o temă obsidională a Neagu există un uriaş „spaţiu” al literaturii noastre, care „nu s- (Mehedinţi), la bunicii dinspre tată, însă şi în câmpia, colinele, culturii române, după cel de-al doilea război: urâtul, a pierdut în Balcania”, în lunga eră a Proletcultului; şi care a pădurile Oradei (spaţiul bihorean-ardelean), care-l va decăderea, deriziunea – omul, sub diabolice vremi. luptat cu „demonii” vremurilor politice, păstrându-şi prin influenţa, hotărâtor, în întreaga sa carieră de romancier, dra- Monstruozităţi, închisori politice, crime ascunse. rezistenţă – originalitatea, propensiunea spre metafizic: o mare maturg, nuvelist, eseist şi scenarist. Urmând pilda Cu toate că stilul devine parodic-ironic-sarcastic, literatură a Sudului; în speţă: a Sudului Românesc. Moromeţilor, roman al unei profesiuni importante – aceea de scriitor, afirmă Cornel Ungureanu, D.R.P. a intuit „cel dintâi Aplicaţii, invenţii de la pagina 10 din generaţia ’60, că lupta cu aşa-zisa Revoluţie (doctrina comunistă) este posibilă!...” „Poţi fugi din această lume?”, se întreba foarte tânărul scriitor, care debutase în volum utilizând o expresie simbilică şi dramatică, chiar profetică, pentru viitoarea prăbuşire a Epocii: Fuga (Ed. ESPLA, 1958). Dumitru Radu Popescu devine, prin amploarea ciclului său romanesc un „scriitor al Sudului românesc”, autor epopeic- parodic „al spaţiului demonizat” (de odioase crime ale comunizării, pământurilor; sat aşezat „sub blestemele omului tradiţional – deposedat de drepturi, avuţie, amintiri, trecut. Aceasta devine geografia sudică a literaturii lui Dumitru Radu Popescu”. Astfel, operele sale reprezintă, în chip tragic, dispariţia unei întregi clase sociale, din istorie: moartea omu- lui pământului. Sunt romane-„bestiariu”, „satirizări crude ale demonicului”, „căderi ale oricărei viziuni morale”, „ale miz- eriei” şi „sărăcirii”, „pauperizării, răului, urâtului şi derizoriu- lui”. ianuarie 2015 CULTURAvâlceană 5 EGOR, O IUBIRE IMPOSIBILĂ, CARTEA SCRIITOAREI MARIA MONA VÂLCEANU

Ştefan I. STĂICULESCU autodictat poveste de dragoste, o dragoste trăită de scri- îndrăgostindu-se de el ia şi lecţii de dragoste, deşi era itoare, dacă nu în această viaţă, dar cu siguranţă în vieţile căsătorită cu Alexandru, fiul generalului Condeescu. itind romanul „Egor, o iubire imposibilă” al Mariei anterioare. Acţiunea romanului pendulează, ca desfăşurare artistică CMona Vâlceanu, profesoară de limba şi literatura Romanul este scris cu meşteşug scriitoricesc, descrierea între real şi ireal, ca-n anumite scrieri ale lui Mircea Eliade. română, din Piteşti, membră fondatroare a (C.I.C.) Clubului personajelor, pluteşte între real, cum ar fi eroina cărţii, De fapt romanciera chiar aminteşte de romanul Iubitorilor de Cultură de al Curtea de Argeş, iluminat cu adică pictoriţa fără nume, soţul ei Alexandru, funcţionar „Domnişoara Christina” al lui Eliade. Pictoriţa îşi deschide prestanţă academică de domnul academician Gheorghe prin ministerul de Interne, pictorul Tudor un discipol al lui expoziţii şi în Franţa, într-o localitate de pe malul Păun, am descoperit o scriitoare pe cât de talentată în a vrăji Brâncuşi zice în roman...”să ajungi să nu mai pictezi mate- Oceanului Atlantic, dar trăieşte tot în trecut alături de Egor, cuvintele, pe atât de meşteră în a ne demonstra că femeia ria, ci energia de dincolo de materie, să vezi această de care nu se poate despărţi decât atunci când se termină este cea mai frumoasă jumătate a lumii şi că femeia este o energie, să o simţi...să poţi să te înalţi dincolo de lumea romanul. creaţie de tranziţie între om şi înger. Romanciera ne materială”, apoi preotul Vergil, soţul Elenie de pe Valea lămureşte că numai atunci când eşti într-o transă, stăpânit Dunării, a conacului de la Traianu, a stejarului bătrân de Romanul abundă în figuri de stil memorabile, cum ar fi: de un sentiment vulcanic, cum este iubirea, poţi să scrii o 200 de ani, şi a personajului ireal, pictorul Egor. Orelor de zâmbet îndurerat, farmec dureros, fericirea-băutură astfel de carte. De fapt, scriitorul Ion Heliade Rădulescu, iubire astrală dintre Egor şi pictoriţă sunt atât de vii, încât le ameţitoare, noaptea pune balsam pe răni, horă a nelinişti şi cel care a lansat sintagma „Scrieţi, băieţi”!, făcând un vizualizezi ca-ntr-un fim proiectat pe un ecran al cerului, tristeţii, tainele sacre ale dragostei, noroiul păcatelor, dansul elogiu creatorului, spunea:” În operele oricărui artist sau fiind de o senzualitate acaparatoare. Apoi descrierea jocului culorilor, ochi purificaţi de ani de călugărie, pictează scriitor a trebuit să se vază şi oarecare asemănare cu viaţa de cărţi de la conacul din Traianu, joc de cărţi epuizant, deznădejdea, inima a făcut tumbă dureroasă, picăturile de lui şi când au fost lipsite de acea afinitate cu faptele, unde se pierd conace şi alte averi, unde pictorul Egor ploaie se preling ca o tristeţe grea etc. Culoarea vinului este întâmplările şi patimile autorului, atunci au fost reci şi fără pierde celebrul tablou „Nataşa”, pentru care la Paris primise mai tot timpul chihlimbariu, proiectând astfel în trecut interes. Şi pe urmă ce poate cineva să descrie sau să o sumă imensă, e atât de bine redat, încât poate fi comparat povestea de dragoste, precum chihlimbarul îngropat în sta- zugrăvească mai bine decât ceea ce cunoşti mai bine?” cu povestirea lui Puşkin din „Dama de pică”. turi nobile de pământ. Numai în srierile lui Fănuş Neagă În povestea acestei cărţi, transa hipnotică în care a intrat Aducând un elogiu creatorului, romanciera Mona mai găseşti astfel de bijuterii stilistice. scriitoarea a fost iubirea, iubirea cea sfâşietoare, iubirea Vâlceanu proiectează în astral munca Artiştilor care nu Conturează atât de bine personajul, pictorul Tudor, încât fiind arhitectul universului, ea este sigiliul divinităţii, aparţin nici familiei lor, nici măcar timpului lor. Ei poartă am recunoscut în el un pictor apreciat (I.M.) prieten al iubirea fiind ca o plantă agăţătoare care se usucă şi moare, pe frunte un semn, semnul neliniştii, al căutării şi, uneori, Clubului Iubitorilor de Cultură din Argeş. dacă nu are nimic de îmbrăţişat. Aşa cum cu trăire divină chiar al nemuririi. Un artist, pictor sau scultor, caută idealul Consider că ar fi foarte bine dacă profesoara-scriitoare mărturiseşte în roman...”sunt în lumea asta iubiri atât de frumuseţii în trupul unei femei. Reflecţia lui Constantin Mona Vâlceanu ar rescrie romanul, scoţând o a doua ediţie. adânci, atât de profunde, că nu pot fi prinse în cuvinte. Dacă Brâncuşi este: ”Arta rămâne o taină şi o credinţă...trebuie să Cele 12 capitole sunt insuficiente pentru a reda înreaga te-a cuprins această magie, nu poţi trăi decât în văpaia ei, ne degajăm de noi înşine şi de toată impertinenţa măreţie din acţiunea romanului. eşti izolat de ceilalţi, eşti pierdut, pentru că de obicei aces- omenească, numai astfel izbutim să descoperim frumo- Maria Mona Vâlceanu a mai publicat, în anul 2008, tea sunt iubirile imposibile, iubirile blestemate, nu sul...”. romanul „Vara sfinţilor arhangheli”, cartea de esuri dragostea dintre soţ şi soţie”. Degeaba zice scriitoarea că Romanul are 12 capitole, aparent distincte ca acţiune, „Scrisori din Pont”, în anul 2010, documentată călinescian, povestea de dragoste dintre cei doi, pictorul Egor şi numai că în ele se interferează mai tot timpul un prezent precum şi volumul de versuri, dragoste lichefiată, „Bachert pictoriţa fără nume, i-a fost dictată de un spiriduş al iubi- imaginar, care pare să aparţină trecutului, şi prezentul sau albumul fără nume”, în anul 2014, dedicat nepoatei sale rilor, ea fiind numai „scribul, cea care a transmis povestea”. acţiunii. Eroina cărţii, pictoriţa fără nume, după ce-l cuoaşte Ilinca Maria. Eu am simţit în toată acţiunea romanului cum autoarea şi-a pe celebrul pictor Egor, şi ia câteva lecţii de pictură de la el, LANSARE REVISTĂ „MEMORIA SLOVELOR”

Ion NĂLBITORU preşedinte este dl. Al. Florin Ţene. Liga are 33 de filiale dintre care 21 în ţară şi 12 în diaspora. De asemenea are 18 a Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanul din publicaţii, dintre care „Agora literară” este revista „mamă”. LRâmnicu Vâlcea au fost lansate, pe 22 ianuarie Printre aceste 18 publicaţii se numără şi „Memoria 2015, revista „Memoria Slovelor” şi romanul „Comoara slovelor” care din 2014 a apărut într-o ediţie nouă în număr blestemată” de Ion Nălbitoru. La acest eveniment organizat dublu. Revista are 102 pagini cu ilustraţii color şi cuprinde de Filiala Vâlcea a Ligii Scriitorilor Români şi revista aces- materiale diverse: eseuri, proză scurtă, reportaje turistice, teia „Memoria slovelor” au fost prezenţi reprezentanţi ai fragmente din romanele autorilor, poezie, epigrame şi Forumului Cultural Râmnic, Societatea Cultul Eroilor teatru. La sfârşit are o rubrică „La belle arte” unde sunt „Regina Maria” Filiala Vâlcea, Societatea Culturală Anton prezentaţi pictorii: Violeta Scrociob ( Râmnicu Vâlcea), Pann şi Forumul Cultural al Brezoiului. Dorin Macovei (Bacău), Victoria Duţu (Bucureşti), regre- Evenimentul a fost deschis de preotul Constantin tatul profesor de desen şi pictor Gheorghe Surdu (Brezoi), Ionel Grecu, Ion Roşioru, Daniela Tiger, Roland Florin Mănescu, preşedintele filialei Vâlcea a L.S.R. printr-o apoi sculptorii Paul Stănişor (Râmnicu Vâlcea) şi Radu Voinescu, Florentina Loredana Dalian, Georgeta Irina scurtă alocuţiune, apoi a prezentat ordinea de zi: Nicolae Popescu (Brezoi). Rusu. 1. lansarea revistei „Memoria slovelor” Revista „Memoria slovelor” este structurată astfel: - Scriitori din Republica Moldova: Traian Vasilcău şi 2. lansarea romanului „Comoara blestemată”, autor Ion - Scriitori vâlceni: Constantin Mănescu, Gheorghe Trifan Miroliubov. Nălbitoru Sporiş, Dumitru Popa, Nicolae Moga, Constantin Geantă, - Scriitori din diaspora: Florentin Smarandache (SUA), 3. diverse Ion Părăianu, Ilie Fîrtat, Nicolae Ghinoiu, Nichi Ursei, Helene Pflitsch (Germania), Dorina Şişu (Irlanda), Elena Preşedintele filialei a felicitat colectivul de redacţie Ligya Diaconescu, Eugen Petrescu, Gheorghe Efrim, Cesar von Sachse (Germania), Daniela Popescu (Spania), alcătuit din: Ion Nălbitoru - redactor şef şi redactorii Ion Cristian Ovidiu Dinică, Gheorghe Dumitraşcu-Mamu, Vasile Hatos (Italia), Viorel Ploeşteanu (Irlanda) şi Elena Părăianu, Ilie Fîrtat şi Cristian Pătru. Domnia sa a reamintit Elena Agiu-Neacşu, Gabriela Crăciun, Alex.Ion Crăciun, Buică (Canada) celor prezenţi că fondatorul acestei publicaţii este regretat- Marian Pătraşcu, Cristina Nălbitoru, Simona Anastasia În continuare au rostit alocuţiuni de apreciere a revistei ul istoric şi scriitor vâlcean Petre Petria, primul preşedinte Popa, Călin T. Matei, Dumitru Mesia-Onescu, Adina şi felicitări colectivului de redacţie domnii: prof. Eugen al filialei LSR Vâlcea. Enăchescu, Georgeta Tretelniţchi şi Ion Nălbitoru. Petrescu- preşedintele Societăţii Cultul Eroilor „Regina A urmat prezentarea revistei de către redactorul şef al - Scriitorii din ţară: Al. Florin Ţene, Elena Trifan, Maria”, Filiala Vâlcea, col. Călin T Matei, ing. Gelu Efrim, acesteia care pentru început a punctat câteva aspecte ge- Marinela Preoteasa, Radu Botiş, Paulian Buicescu, Lilioara ing. Dumitru Bondoc, col. Goriţă Oprescu, pub.Gh. Sporiş, nerale: Macovei, Dora Alina Romanescu, Doruţa Dumitru, Dan Dumitru Onescu etc. Liga Scriitorilor Români are sediul la Cluj-Napoca şi Viorel Norea, Eliza Roha, Titina Nica Ţene, Floarea Evenimentul a continuat cu lansarea romanului Cărbune, Angela Dina, Georgiana Fîrtat, Silvia Olteanu, „Comoara blestemată” de Ion Nălbitoru. Domnul prof. 6 CULTURAvâlceană ianuarie 2015 Eugen Petrescu, editorul, a rostit câteva cuvinte despre Dl. Eugen Petrescu a propus un parteneriat între Filiala tuturor societăţilor culturale. această lucrare. De asemenea scriitorii Ilie Fîrtat şi Ion Vâlcea a LSR şi Societatea Cultul Eroilor „Regina Maria”, Primul proiect urmează să fie analizat în cadrul Filialei Părăianu au făcut o scurtă cronică a romanului. Filiala Vâlcea şi participarea împreună la o acţiune care se Vâlcea a LSR şi al colectivului de redacţie al revistei În final autorul a mulţumit pentru aprecieri şi a amintit va desfăşura în toamnă la Chişinău în Republica Moldova. „Memoria slovelor”. că romanul are prefaţa semnată chiar de preşedintele L.S.R, Din partea revistei „Memoria slovelor” dl. Ion Nălbitoru Cel de-al doilea proiect urmează să fie analizat în cadrul dl. Al. Florin Ţene care este şi membru corespondent al (care este secretar executiv al filialei şi redactor şef al revis- LSR în colaborare cu revista STARPRESS dar şi cu Academiei Română Americană. A făcut cunoscut celor tei) a propus spre dezbatere două proiecte: societăţile culturale vâlcene care doresc să se alinieze la prezenţi că doamna Helene Pflitch (Germania) i-a făcut o 1. organizarea de către revista „Memoria slovelor„ a acest proiect în interesul mediatizării şi proliferării culturii mare surpriză când i-a adus la cunoştinţă că a publicat o unui concurs internaţional de creaţii literare cu două româneşti. cronică a romanului în mai multe reviste naţionale şi secţiuni, proză scurtă şi poezie, jurizate de o comisie În încheiere au fost anunţate ultimile apariţii editoriale internaţionale. alcătuită din scriitori din ţară şi din diaspora. Premierea ale membrilor LSR filiala Vâlcea: La ultimul punct de pe ordinea de zi dl. col. Călin T. câştigătorilor urmând să fie făcută pe 31 august de Ziua - volumul de versuri „Se mişcă universul” autor Matei a propus cooptarea de noi membrii în LSR Filiala Limbii Române. Dumitru Mesia-Onescu din Călimăneşti Vâlcea atât din judeţ dar şi din ţară, Republica Moldova şi 2. „Ziua Limbii Române” să fie sărbătorită pe 31 august - volumul de versuri „Perlele uitării” autor Constantin chiar din diaspora. 2015 şi la Râmnicu Vâlcea. Acest proiect se va desfăşura Geantă din Călimăneşi Vicepreşedintele filialei, preot Popa Dumitru, a solicitat împreună cu revista STARPRESS INTERNAŢIONAL - volumul de versuri şi proză scurtă „Sunt un punct de celor prezenţi materiale pentru revista care va apare în (unul dintre fondatorii acestui proiect la nivel naţional) lumină” şi „O altă moarte a căprioarei” autor Ion Părăianu primul semestru al anului 2015. Pentru aceasta se solicită o colaborare la nivel judeţean a din Roşiile.

Multe aspecte controversate au fost elucidate de EMINESCU ŞI CULTURA NAŢIONALĂ specialiştii prezenţi la eveniment, cadre didactice, univer- sitare, profesori cu o bogată experienţă în învăţământ: prof. univ. dr. Ştefan Găitănaru, lector univ. dr. Lavinia Geambei, Gheorghe PANTELIMON riat cu Teatrul Municipal „Ariel”, recitalul de muzică şi prof. univ. dr. Ioan Şt. Lazăr, moderatorul acţiunii, prof. dr. poezie „Dor de Eminescu”. Filarmonica Ion Dumitrescu a Ion Soare, profesorii Marinela Capşa şi Emil Diaconescu. „Fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci” oferit concerte omagiale şi simfonice cu orchestra proprie şi S-a accentuat că cel mai mare poet naţional al românilor (Tudor Vianu). Corul Academic „Euphonia”. Activităţi interesante au avut este complex, reprezintă un întreg univers. Opera marelui loc şi la Băbeni, Călimăneşti, Drăgăşani, Horezu, în şcolile creator este supusă interpretărilor critice. În analiza operei ihai Eminescu este cunoscut ca scriitor, poet clasic gimnaziale, în licee etc. Chiar pe 15 ianuarie 2015, Forumul eminesciene există două atitudini extreme, una apreciativă Mnaţional, romantic prin temele universului său Cultural al Râmnicului, Universitatea de Stat din Piteşti - şi alta defăimătoare. Reinterpretarea critică nu trebuie să fie poetic, modern prin contribuţia sa esenţială la dezvoltarea Filiala Râmnicu Vâlcea, Biblioteca Judeţeană, de-a dreptul inedită, să ia totul de la capăt. În aprecieri se limbajului poetic. Eminescu face parte integrantă din limba Inspectoratul Şcolar şi Asociaţia Seniorilor au organizat, la cere o manifestare onestă, decentă, moderată, fără română şi din spiritualitatea românească, fiind cea mai Sala Universitarilor a cetăţii cărţii vâlcene, în cadrul prejudecaţi. Şi George Călinescu, autorul unor studii funda- importantă voce poetică din literatura naţională. Este con- manifestărilor tradiţionale „Eminesciana” şi al Zilei mentale consacrate mai multor scriitori români - Mihai siderat cel mai important creator român, cel mai mare scri- Culturii Naţionale, colocviul „Eminescu şi cultura Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Gr. itor român şi unul dintre cei mai reprezentativi poeţi din li- naţională”. Am apreciat, că deşi se aflau în vacanţă, mulţi Alexandrescu, îndeamnă la o critică în spiritul adevărului. teratura universală. Încă din timpul vieţii a fost considerat tineri studenţi, alături de masteranzi şi doctoranzi ai Unii vorbitori nu au fost de acord cu afirmaţile unor critici „marele poet naţional”. Un talent adevărat, a creat un stil şi universităţii argeşene, au fost prezenţi la eveniment cu literari că nu trebuie să-l mitizăm pe Eminescu şi s-au un model - eminescianismul, stabilind unul dintre reperele intervenţii şi comunicări interesante, demonstrând că declarat împotriva atitudinii de a-l huli, care se înscrie în ferme ale literaturii române. Lirica sa de o tulburătoare rezonează la sensibilitatea eminesciană. În cadrul reuniunii tendiţa de a dărâma vârfurile, valorile naţionale. Criticii lui muzicalitate şi armonie împleteşte, în spirit folcloric, s-a abordat o paletă variată de aspecte din vaiţa şi creaţia vor să arate că sunt europeni, iar Eminescu nu-i mai chemarea iubirii cu cea a naturii paradisiace. A scris şi poetului, ziaristului incomod, gazetarului de valoare Mihai reprezintă. Spiritul lui trăieşte în toată ţara, iar geniul său proză filosofică, lirico-fantastică, înrudită organic cu Eminescu. În alocuţiunile lor, Gabriela Crăciun, Mihai veghează peste ani cultura română. El a fost un creator al poezia, basme populare într-o stilizare poetică, a avut o Rogojinaru, Alexandra Nica, Mădălina Bărbulescu, limbajului poetic românesc, care a stabilit o ştachetă pentru activitate publicistică valoroasă, vaste proiecte dramatice, Melania Angheluş şi Alexandra Păunoiu au făcut o incur- poezia românească. În context ing. dr. Mihai Sporiş a culegeri de folclor etc. A iubit enorm România, a fost un siune documentată în universul eminescian şi s-au referit la prezentat un eseu scris în urmă cu peste cincisprezece ani, reprezentant autentic al aspiraţilor românilor şi un formele eminescianismului în cultura română, unicitatea ca o atitudine în perioada de după 1990, în care Eminescu a susţinător al marilor idei naţionale. Cu prilejul celebrării a creaţiei sale, sursele cele mai controversate de informare început şă fie controversat. Vorbitorii adulţi au subliniat că 165 de ani de la naşterea luceafărului poeziei româneşti şi a asupra operei celui mai mare poet al României, expresii ale Eminescu rămâne pentru totdeauna un poet autentic, unul Zilei Culturii Naţionale, în toată ţara s-au desfăşurat criticii eminesciene, elemente ezoterice în opera sa, proza din maeştrii cuvântului poetic profund inspirat. Este foarte activităţi omagiale de anvergură. În municipiul Râmnicu sociologică şi fantastică, cum a slăvit iubirea şi frumuseţile important să fie citit şi înţeles, mai ales de către tineri. Dar Vâlcea a fost o adevărată emulaţie, iar unele manifestări naturii, influenţa exercitată asupra limbii române şi culturii nu numai Eminescu, ci şi poezia mare românească trebuie s-au suprapus.În perioada 14-16 ianuarie 2015, Biblioteca naţionale etc. Cei prezenţi au fost impresionaţi de nivelul cunoscută. Eminescu a fost ilustru prin tot ce a făcut, iar Judeţeană a iniţiat mai multe evenimente culturale sub ridicat de cunoştinţe al tinerilor, viitori profesori de limba şi poezia lui nemuritoare este actuală. Aşa cum spunea Mihail genericul „Eminesciana”. Cu binecuvântarea literatura română, de preocupările lor. Studenţii au recitat Sadoveanu, „Eminescu va dăinui cât va suna pe lume dul- Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop dr. Varsanufie, poezii, iar Denisa Văileşteanu a interpretat o melodie, o cea limbă românească”. Să-l iubim, să-l preţuim şi să-l Arhiepiscopia Râmnicului a organizat conferinţa piesă compoziţie proprie după poezia antumă „De câte ori considerăm pe „Domnul” Eminescu o prezenţă vie şi „Scrisoarea III în ediţii Eminescu succesive” şi în partene- iubito”. ocrotitoare printre noi.

Forumului Cultural şi al Asociaţiei Seniorilor, care a acti- ÎNTÂLNIREA „GENERALILOR”... vat, timp de două mandate, în fruntea Inspectoratului Şcolar Judeţean, după anul 1989. Au răspuns „prezent” Remus „Exemplele sunt ramuri care nu se usucă niciodată.” Cel care „a sunat adunarea” a fost chiar promotorul Grigorescu, Gheorghe Ciucă, Mihai Moldoveanu, Liuba (Şerban Cioculescu) acţiunii, Gheorghe Dumitraşcu, secretar general la Sazon, Florin Dorian Smeureanu şi Ion Urea. Din partea e 30 decembrie 2014, la sediul Forumului Cultural Pal Râmnicului a avut loc o întrunire inedită, la care au participat inspectori şcolari generali, dascăli cu vocaţie, care au condus destinele învăţământului preuniversitar vâl- cean. Iniţiativa s-a încadrat în ansamblul preocupărilor Forumului Cultural al Râmnicului şi Asociaţiei Seniorilor care vizează reliefarea şi preţuirea muncii unor personalităţi marcante, valorificarea experienţei pozitive, de data aceasta din învăţământ, domeniu de importanţă fundamentală pentru progresul ţării. ianuarie 2015 CULTURAvâlceană 7 conducerii Forumului Cultural şi a Asociaţiei Seniorilor au Şcolar Judeţean, Asociaţia Seniorilor să se apropie cât mai didactice şi elevilor talentaţi, în domeniul ştiinţific, tehnic, mai participat Alexandru Popescu Mihăeşti, preşedintele mult de unităţiile de învăţământ şi să urmărească antrenarea literar, artistic, muzical etc. Apreciindu-se ideea organizării celor două organizaţii neguvernamentale, Simion-Petre într-o măsură mai mare a cadrelor didactice şi elevilor la întâlnirii anuale cu inspectorii şcolari din perioada 1968- Cichirdan, Iulian Comănescu şi cel care a consemnat manifestările pe care le organizează, care trebuie cunoscute 1989 s-a avansat propunerea să fie invitaţi şi actualii desfăşurarea evenimentului. Scopul declarat al întrevederii de directori, din timp. Periodic, unele dintre ele, să se inspectori, pentru a se asigura continuitatea tradiţiilor va- l-a constituit consolidarea şi dinamizarea preocupărilor desfăşoare în şcoli, la Palatul Copiilor, corelate cu eveni- loroase ale învăţământului vâlcean. În vederea atragerii de Asociaţiei Seniorilor prin cooptarea de noi adepţi şi intensi- mente cum sunt: Ziua Liceului, marcarea unui număr de ani resurse financiare care să permită diversificarea activităţilor ficarea conlucrării acesteia cu unităţile de învăţământ. de la înfiinţarea unităţii, Ziua Internaţională a Educaţiei (5 şi tipărirea semestrială a revistei „Seniorii”, cu ajutorul Primul pas deja a fost făcut, toţi invitaţii completând ade- octombrie), Ziua Învăţătorului, Ziua Internaţională a Inspectoratului Şcolar să se studieze posibilitatea ca ziuni care le atestă calitatea de membri ai asociaţiei. După Copilului, Programul „Şcoala altfel”, etc. dascălii vâlceni să vireze cei 2 la sută, în contul Asociaţiei ce Gheorghe Dumitraşcu a punctat principalele coordonate Ar fi util ca asociaţia să întreprindă măsuri pentru spri- Seniorilor. ale activităţii organizaţiei, care decurg din statutul de jinirea procesului de modernizare a învăţământului, cu Am asistat la o manifestare deosebită cu o încărcătură funcţionare s-au purtat discuţii interesante care au vizat o predilecţie în mediul rural. Revista Seniorii să reflecte sis- afectivă aparte, favorizată şi de perioada de intensă trăire paletă mai largă de preocupări. tematic experienţa veritabilă, rezultatele obţinute de cadrele spirituală, specifică sfintelor sărbători de iarnă. Toţi invitaţii Într-o atmosferă colegială, destinsă, s-au emis constatări didactice şi elevii din judeţ, în eforturile de racordare a au primit în dar volumul „Haretismul în şcoala românească. pertinente şi s-au făcut propuneri judicioase, de natură să învăţământului românesc la cerinţele şi exigenţele Judeţul Vâlcea!”, cu autograf de la autorul lucrării - asigure implicarea şi afirmarea mai viguroasă a Asociaţiei europene, succesele repurtate la diferite concursuri şi Gheorghe Dumitraşcu, şi revista „Seniorii” numerele 8 şi 9. Seniorilor în viaţa culturală, ştiinţifică şi socială a municip- olimpiade şcolare, etc. Tuturor le urăm un An Nou cu sănătate, bucurii şi iului Râmnicu Vâlcea şi a judeţului nostru. În publicaţiile Forumului Cultural şi în revista împliniri! Vom spicui câteva dintre ele. Sprijinită de Inspectoratul „Seniorii”, să se acorde spaţiu mai mare creaţiilor cadrelor Gh. PANTELIMON NICOLAE VĂCARIU S-A SCOBORÂT DIN ... TIMP

prește! Oprește-mi fiule, roata! Totu-i gata! Ultima sămânță – negrii voievozi mănoși, unui pământ fertil și să nu-l uităm pe cel ce a plecat de la noi, rămânând în țărâna Oclipă de tină trebuie să se așeze punctului final al izvorâtor de înflorire nouă. Se mai actualiza și cununia de lângă Biserica Sfânul Ioan, cu duhul înaintemergător cărării întinse în orizontul larg, ca o supremă îmbrățișare la finală a resorbirii în țărână. Mircea fusese cununat cu prin văzduhul locului. Să nu-i uităm faptele bune și iubirea sânul Mamei supreme, pentru cel ce-am fost călător prin veșnicia prin 31 Ianuarie 1418, de mitropoliții Severinului lui pentru noi oamenii. Și apoi clopotele au bătut dunga Ea. Pentru mine, Nicolae Văcariu, țara născării se numește și Argeșului, iar Nicolae Văcariu, făgărășeanul din Lisa a timpului, prelins peste margini de lut închis, iar prin țară a Făgărașului, țară a Oltului, țara ca o inimă pentru fost condus de Mitropolitul Ardealului - cu Țara preajmă zborul porumbeilor părea adăugat... Totul este toate marile descălecările voivodale. Țara preumblării Făgărașului inclusă: Laurențiu Streza și mulțimea adăugată gata! Înnoptare sub pleoapa... groapa. Duh înalț acum mele este întreaga țară a românilor, cu tot lungul Alutusului vâlcenilor de lisenii martori, veniți cu lăcrimarea lor și spre... Tata! și oglindirea crestelor. Este întinderea de deal și câmp, este îngăduința iertării de pe urmă. Se împline un rost. Un om Mihai SPORIȘ lanul atâtor oameni de-o samă cu mine. Țara destinației, frumos, medic recunoscut pentru iubirea sa de oameni, un 27 Ianuarie, 2015 dorul de perechea-mi pe cale, maica pruncilor noștri este intelectual remarcabil își încheia drumul și o mulțime mult iubitul Râmnic. Oprește! Oprește acum! aleasă îl conducea , tânguindu-se pe sine, că doar ea Am dorit să rostesc la despărțire câteva vorbe pentru un rămăsese în paguba cea mare. Un sobor ales din preoții cei prieten adevărat. Cuvântul mitropolitului, cuprinzător, mi-a Timpul se umpluse ca și cel al voievodului, emblemă a mari ai orașului, împreună cu duhovnicul venit din Lisa și oprit vorbele în gând, amânând cuvintele... Cele de mai sus Râmnicului - Mircea Cozianul, la sfârșitul unui Ianuarie. prietenul de-o viață al răposatului, Laurențiu Streza, ajuns sunt de după... plecare, imediat ce-am plecat cu toții, mai Se adeverea că pământul vâlcean este locul de veșnicire al mitropolit al Ardealului au adus laudă cerului, mulțumiri împuținați cu un prieten! tuturor descălecătorilor, de peste munții cei mari rostuiți de oșteanului obosit pe cale. I-au povestit viața și ne-au rugat

autorul sintagmei?! Credem că eseistica de „Five o O CARTE ÎNTRE ALTE CĂRŢI clok”, de societate, de cenaclu, nu trebuie să sperie atât de mult copy rightul! De asemenea, i-o spunem numai ecent a văzut lumina tiparului o carte îndelung şi serios Militare, ne arată că şi-a iubit meseria şi îşi lui M Popa că nu a avut cel mai bun consilier când a Relaborată, „Studii, Mărturii, Profiluri-Culegere de studii, începe incursiunea în arta publicisticii-cea băgat în ghilimele italicul! cum i-ar spune criticul Ion eseuri şi articole-(2005-2013)” Editura ROTIPO Iaşi (mană mai bună şcoală de scriitor-chiar cu un articol Predescu, fără „actant”. cerească pentru scriitorii membri USR-păcat că numai pentru ei), specific profesional: „Metode, tehnici şi pro- 2014, care, din start ne produce emoţie! că are un fel de prefaţă cedee de luptă folosite de Basarab I în luptele „La 590 de ani de la moartea lui Mircea cel Bătrân „Călătorie în Istorie” semnată de Costea Marinoiu!.. M.Popa de la Posada-1330”. Desigur, articolul, nu (1386-1418)”...”Să faci o carte este o inginerie şi nu o vroia, iată că a obţinut prefaţa, de mult, din 2009 2010 să este întâmplător deschizărtor de drum pub- filologie” (iarăşi fără actanţi!). Un articol scurt, cu o alcătuiască această carte pe care Costea Marinoiu înainte de a se licistic, în această perioadă de demers intens lungă bibliografie, în care, în loc de studiile acelea stinge ar fi dorit să o prefaţeze, gest care ne confirmă respectul european, Vâlcea, Râmnicul, Ţara Loviştei, istorice, plicticoase şi necitite-probabil, şi neverificabil- reciproc care a existat între cei doi membri ai Societăţii Antin Bănia Craiovei-Universitatea, Cultul Eroilor actul, prietenul M. Popa ar fi putut să-l citeze măcar pe Pann... Fac parte, cu toată simceritatea, dintre cei care l-au admi- mai ales, căutând să arate vâlcenilor şi întregii M. Sporiş, care de zece ani din câte ştiu eu, la Cozia, în rat pe Costea Marinoiu, sufăr că „neamurile rele” nu-i publică Românii că Posada-celebra bătălie s-a dat în fiecare an, ţine discursul...istoric! şi nu cred să existe cele două cărţi, despre Pârâieni şi o monografie a Ocnelor Mari şi acest judeţ...comuniştii din anii 80, făcând fără mari emoţii cinci cuvinte înlănţuite de istoric care să nu trebuiască o onorabilă nici nu le dau la alţii să o facă. Costea Marinoiu, care, în cazul de această declaraţie şi folosind arta plastică-a mozaicului-au „pic- citare...sau, dacă vroia o lucrare onorantă şi surprinzătoare, fiind faţă ne oferă o garanţie! pentru cartea lui M. Popa... Fostul trudi- tat” această luptă pe faţada Arhivelor Statului! Bravo directorului publicată în Gazeta „Info Puls de Vâlcea” (?)... O carte între alte tor-luptător pe baricadele armei de „Vânători de Munte”, armă, de atunci-argeşean! Corneliu Tamaş! Desigur, ni se pare prea mult cărţi îngrijită savant de concetăţenii noştri, literaţi. care acum, la noi, nu mai există, dar a lăsat o locaţie mai frumoasă la un articol aşa de frumos, publicistic şi neistoric, să existe şi mai valoroasă decât Universitatea Oxford la care se pregătesc ambiţia unei atât de lungi Bibliografii! Dar, „prietenii noştri p. cickirdan beizadelele politicienilor de astăzi: campusul fostei Unităţi duşmanii noştri” iaca aşa, nici eu n-o să dau de ştire, cine este

SEARĂ BAROCĂ CU MARIMBĂ ŞI VIBRAFON uni 24 martie 2014, ora 19.00, Sala “Lahovari” interpretată la marimbă şi vibrafon de aceşti tineri LRâmnicu Vâlcea. Orchestra simfonică a instrumentişti, care iasă din „anonimatul” unor instrumente Filarmonicii, dirijată de Mihail Ştefănescu, solişti: Paul mai puţin cunoscute publicului larg prin virtuozitate Luculescu-vibrafon şi Lucian Simon-marimba. În program: personală a celor doi solişti şi a instrumentiştilor din Johann Sebastian Bach-Concertul pentru două viori şi orchestra simfonică a Filarmonicii! În ritmurile şi melosul orchestră în Re minor BWV 1043-transcripţie pentru unei atât de cunoscute compoziţii ale muzicii universale, marimbă şi vibrafon, şi Georg Friedrich HANDEL-Muzica reuşesc, sub bagheta lui Mihail Ştefănescu, un succes de apelor. Un concert mult aşteptat datorită lucrării lui Bach toată lauda! (Redacţia) 8 CULTURAvâlceană ianuarie 2015

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR: ARS „DIACONIŢA OLIMPIADA” Teatru religios

n Aşezământul Cultural Sf. Ierarh Calinic din cadrul jului şi a biruinţei tale şi dovada marii lui înfrângeri este că Sibiu 1997) (Scrisă la începutul anului 405 [= V, PG 52]. ÎArhiepiscopiei Râmnicului, Compania de teatru se năpusteşte şi sare asupra ta cu mai multă furie, că-şi arată Publicat în categoria Diverse pe 25/09/2007) „Zona” a prezentat în 13 noiembrie 2014, spectacolul orto- mai tare neruşinarea, că varsă mai din belşug veninul. Aşa dox „Diaconiţa Olimpiada”, adaptare după „Scrisorile a făcut şi Iov, când diavolul a fost înfrânt în încercarea cu Înaintea începerii spectacolului Înaltpreasfinţitul Sfântului Ioan Gură de Aur către Sfânta Diaconiţă luarea averilor, cu uciderea copiilor, dând dovadă şi atunci Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a ţinut un inspirat Olimpiada”. Rolul diaconiţei Olimpiada a fost interpretat de că a primit mari răni, s-a îndreptat spre capul răutăţilor, spre cuvânt introductiv pe care ne-am străduit să-l redăm mai actriţa Ana Calciu; regia, Marian Popescu. Voci: Tomi atacul trupului, izvorul viermilor, hora rănilor. Da, le jos, informându-vă că un fragment din piesa de teatru, şi Cristian şi Florin Nan. Manager cultural: Malvina Roşu. numesc horă şi cunună şi roi de mii de premii! acest cuvânt introductiv se găsesc pe www.culturaar- Spectacolul a fost realizat sub coordonarea Şi nu s-a oprit nici aicl. Şi pentru că nu-i mai smundi.ro, VIDEO ARHIVA, pe acelaşi Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul rămăsese nici o altă încercare de acest fel – că site fiind şi acest articol publicat la cate- Râmnicului. (otrodoxia.ro) adusese peste Iov boala ca pe cea mai mare goria Articole. nenorocire – a pus în mişcare iarăşi şi alte Dr. Varsanufie: ...Ioan Gură de Aur, * încercări. A înarmat soţia, i-a aţâţat pe prieteni, Arhiepiscopul Constantinopolului, şi dia- Ioan Gură de Aur, cunoscut şi ca Ioan Chrysostom (în a pornit împotriva lui slugile, facându-le fiare coniţa Olimpiada care slujea Biserica din greacă Ιωάννης ο Χρυσόστομος, n. 347 în Antiohia - d. sălbatice; prin toate îi zgândăreau rana. timpul lui Nectarie, patriarhul 407), a fost arhiepiscop de Constantinopol, una din cele mai Constantinopolului. Sfântul Ioan Gură de importante figuri ale patrologiei creştine, considerat sfânt b. Asta o încearcă şi acum neîncetat cu tine; Aur este binecunoscut creştinilor orto- deopotrivă în Biserica Răsăriteană şi în Biserica Apuseană, dar împotriva capului; că viaţa ta ajunge din zi docşi datorită liturghiei care se săvârşeşte care îl venerează cu titlul de doctor al Bisericii. Hram la 13 în zi mai strălucitoare, mai îmbunătăţită, mai în anul bisericesc. Este cunoscut faptul că noiembrie. (wiki, 02 01 15) luminoasă. Mai mare îţi este acum bogăţia, biserica ortodoxă are trei liturghii care se mai îmbelşugat câştigul, cununile mai multe şi săvârşesc, şi anume: Liturghia Sfantului Credem că anti-iudaismul lui Ioan Gură de Aur provine mai dese; chiar durerile îţi sunt mare adaos de Ioan Gura de Aur, se face în toate celelalte din faptul, crezul, că acesta considera fiinţa lui Dumnezeu curaj, iar uneltirile vrăjmaşilor îţi sporesc zile de Duminici şi sărbători din timpul anului în care nu se incognoscibilă şi incomprehensibilă, şi, care, mai ales în bunătatea. Aşa sunt necazurile! Pe cei care le îndură în liniş- slujejte vreuna din celelalte două Liturghii: a Sfântului acei ani de întemeiere a instituţiei bisericii creştine, când te şi cu curaj, îi urcă deasupra suferinţelor, îi înalţă de nu-i Vasile cel Mare, care se săvârşeşte în primele cinci duminici iudaismul era în floare, Biserica era definită ca trup al lui ating săgeţile diavolului şi-i învaţă să dispreţuiască uneltiri- din Postul Mare, în joia şi sâmbata Patimilor, în ajunul Hristos, în care membrele şi trupul sunt credincioşii iar le. Că şi pomii care cresc la umbră sunt fără de Crăciunului, ajunul Bobotezei şi în ziua capul este Mântuitorul. Această înclinaţie pentru Mântuitor, putere şi nu dau roadă, pe când cei care înfrun- Sfântului Vasile; şi Liturghia Darurilor mai esenţa religiei creştine, îl „apropia”, pe Ioan Chrysostom, tă schimbările aerului, care primesc loviturile înainte sfinţite sau a Sfântului Grigorie de teoria origenlor, care susţineau că Fiul este subordonat vânturilor, arşiţa soarelui, sunt mai puternici, Dialogul care se săvârşeşte de obicei numai Tatălui, iar Duhul Sfânt, fiului, şi, care, admiteau că materia sunt plini de frunze şi se rup de fructe, tot aşa miercurea şi vinerea din Postul Mare... Sf este eternă iar sufletul precede trupul... se întâmplă şi cu cei care călătoresc pe mare. Ioan Gură de Aur este cel care se aseamănă Piesa „Diaconiţa Olimpiada” este scrisă ca o culegere Cei care pun pentru întâia oară piciorul în cora- cel mai mult cu Ioan Botezătorul şi, pentru din textele scrisorilor pe care Arhiepiscopul bie, oricât ar fi de curajoşi, din pricina nede- că a intrat în conflict cu împărăteasa Constantinopolului, Ioan Chrisostom, numit mai târziu prinderii cu marea se tulbură, se neliniştesc, Eudoxia, pe care nu a lăsat-o să cadă în Sfântul Ioan Gură de Aur, le-a scris diaconiţei Olimpiada în sunt cuprinşi de ameţeli, pe când cei care au păcat sau să facă fărădelegi, fapt care i-a timpul exilului său... străbătut oceane multe, care au suferit furtuni adus condamnarea la exil, a plecat de două pe mare, care s-au izbit cu corabia de stânci, ori în exil: primul a durat câteva zile dato- Scrisoarea V care au îndurat atacurile fiarelor mării şi răută- rită unui cutremur care l-a speriat pe împă- ţile hoţilor de mare şi au suferit multe naufragii rat, considerând că Sfântul este nevinovat, (Din “Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă-o priete- şi furtuni dese, merg în corabie cu mai mult şi, să nu atragă şi mai mult mânia lui nie-o corespondenţă”, Editura DEISIS, Sibiu 1997) curaj decât cei care merg pe pământ; nu stau Dumnezeu l-a chimat înapoi. Al doilea exil a fost mult mai înăuntrul corăbiei, ci se aşează pe marginile ei şi stau fără „Dezleagă-te de pământ, dar mai bine spus, de lanţul greu, care i-a adus şi moartea, fiind provocat de împotrivi- frică la proră şi la pupă; chiar cei care mai înainte de a trupului! Ridică-te pe aripa filozofiei şi nu te lăsa acoperită rea lui Ioan Gură de Aur la construirea unei statui, a merge cu corabia aveau zugrăvită pe faţă teama şi cutremu- de umbră şi de fum! Că aşa sunt cele lumeşti. Iar când vezi Eudoxiei, chiar lângă biserica cea mare, Sfânta Sofia, ctito- rul, după ce s-au desprins cu furtunile mării, trag frânghiile, pe cei ce mi-au făcut atâtea nedreptăţi că sunt stăpâni pe rită de împăratul Iustinian. Prietenia lui cu diaconiţa ridică pânzele, pun mâna pe lopeţi şi aleargă oraşe, că se bucură de onoruri şi sunt însoţiţi de strajă, Olimpiada este una care transcede peste cu uşurinţă prin toată corabia. spune cuvintele acestea: „Largă e uşa şi lată e calea ce duce timp, şi cuvintele din scrisorile lui, spicui- la pieire” (9) şi plânge-i şi jeleşte-i pentru asta mai mult pe c. Să nu te tulbure dar nici unul din neca- te în piesa de astăzi, sunt foarte actua- ei. Că omul care face aici pe pământ rău şi se bucură de zurile din viaţă! Atât au reuşit asupra noastră, le...Diaconiţa Olimpiada, ca şi Ioan Gură onoruri în loc să fie pedepsit, pleacă de pe lumea aceasta fără voia lor, duşmanii noştri, ca să ne facă să de Aur era născută într-o familie de patri- având onorurile încărcătură prea mare de pedeapsă. Pentru nu suferim răul ce ni-l fac; şi-au terminat cieni romani. Părinţii i-au murit când era asta se pârjolea cumplit şi bogatul cel nemilostiv (10); nu săgeţile şi n-au câştigat nimic altceva decât că mică, a fost crescută de rude şi a moştenit era pedepsit numai din pricina cruzimii arătate lui Lazăr, ci s-au făcut de ruşine, că s-au făcut de râs şi că o avere imensă; s-a căsătorit cu un patri- şi din pricina traiului bun pe care-l ducea în timp ce era atât sunt în ochii tuturora duşmani de obşte ai cian, numai că, nu a apucat să se bucure de crud şi din pricină că nici fericirea lui nu l-a făcut bun.” neamului omenesc. Aceasta-i plata ce-o pri- de viaţa de familie fiindcă acest patrician (fragment din textul publicat în categoria Cuvioasa mesc duşmanii, aceasta-i sfârşitul războaielor a murit imediat după nuntă. Atunci ea s-a Olimpiada pe 26/09/2007 . 9-Matei 7,13; 10-Luca 16, 23- lor! Ah, ce mare lucrare este virtutea şi dis- hotărât să-şi trăiască viaţa în continuare, 24) preţul lucrurilor din lumea aceasta! Virtutea în curăţire, iar văduvele care trăiau în Scrisoarea XI câştigată chiar cu ajutorul curselor ce i se curăţire erau considerate (şi sunt şi astăzi) întind e încununată de cei care luptă împotriva el. Cei care în ceata fecioarelor...Foarte mare parte o fac să strălucească mai mult, cei care încearcă s-o doboa- din averea ei a dăruit-o săracilor! Numai că împăratul avea „a. S-au înmulţit necazurile tale, ţi s-au făcut iarăşi mai o rudă care îşi dorea să se căsătorească cu această diaconi- mari încercările şi mai lungi căile de străbătut, iar mânia re, îi fac mai puternici, mai înalţi, mai de nebiruit, mai de neînfrânt pe cei ce o săvârşesc. Virtutea n-are nevoie de ţă...Era foarte frumoasă, era foarte înţeleaptă, a fost compa- duşmanilor îşi înalţă mai sus văpaia. Dar nu trebuie să te rată cu Hypatia, o filosoafă a Egiptului, numai că ea nu a tulburi, nici să te nelinişteşti, ci tocmai dimpotrivă să te arme, lănci, ziduri, şanţuri, turnuri, bani, ostaşi, ci numai de voinţa puternică, de suflet neclintit, ca să înfrângă toate vrut să se recăsătorească , ci să trăiască în feciorie...fapt bucuri, să salţi, să te încununezi şi să dansezi. Dacă n-ai fi care i-a adus mânia împăratului, astfel i-au fost confiscate dat mai înainte diavolului lovituri de moarte, nu s-ar fi săl- uneltirile omeneşti. (...)(Din “Cuvioasa Olimpiada diaconi- ţa: O viaţă-o prietenie-o corespondenţă”, Editura DEISIS, averile, dar, peste o vreme a primit înapoi ceea ce fusese al băticit atâta fiara, ca să meargă mai departe. Dovada cura- ei, şi în momentul când s-a urcat pe tronul Patriarhiei ianuarie 2015 CULTURAvâlceană 9 coniţa Olimpiada va pleca şi ea în exil. Destinul lor este Sf Ioan Gură de Aur moare în drum către Armenia, în loca- asemănător, ea va pleca mai întâi spre ţărmul Mării litatea Comane, rostind aceste cuvinte care au rămas peste MUNDI Marmara, unde alege să se retragă, dar împăratul o condam- veacuri: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate câte i s-au nă şi v-a fi obligată să plece în Nicomedia...unde va suferi întâmplat lui Iov care l-a binecuvântat pe Dumnezeu, pen- foarte multe lipsuri şi unde va mărturisi credinţa, şi va muri. tru nenorocirile lui”. Vă invităm în această seară să luaţi Constantinopolului, Ioan Gură de Aur, între ei s-a născut o Dacă Sf Ioan Gură de Aur va fi prăznuit de biserică în parte la o bucurie duhovnicească, să ascultaţi prin interme- prietenie duhovnicească, deosebită. Sfântul Ioan Gură de această zi de 13 noiembrie, când s-a şi mutat la cele veşni- diul actriţei Ana Calciu, cuvintele acestui mare sfânt, soco- Aur avea în grijă mănăstirea în care trăia ea şi fecioarele. În ce, diaconiţa Olimpiada a fost prăznuită, de biserică, în 25 tit de biserică cel mai mare predicator, şi, primind acest timpul celui de-al doilea exil al Sfântului, Olimpiada nu a iulie, fiind trecută în rândul sfinţilor potrivit mărturisirii de nume, „Gură de Aur”. Se spune că Sf Apostol Pavel îi tăl- vtut să-l recunoască pe urmaşul la scaunul patriarhului, credinţă pe care a dat-o. Cuvintele lui Ioan Gură de Aur de măcea Epistolele sale, iar el le-a scris diaconiţei... deşi, Ioan Gură de Aur insistase foarte mult să-l recunoas- mângâiere pentru diaconiţa Olimpiada se potrivesc şi unuia, că.. Nu peste multă vreme, datorită mâniei împăratului, dia- şi altuia, amândoi, erau în exil, când el scrie aceste scrisori. P CICHIRDAN

(urmare din pag.3) Tudor Cicu: Vreme închisă... închişi ca într-o temniţă între graniţele ţării. Fapt ce-l îndreptăţeşte la o măreţie a rostirii: „Sunt omul care a văzut o jumătate din oglinzi magice; şi că întâmplările ce ni se par, acum, neînsemnate, pământului românesc, după acele zile de vis şi uluieli mentale: Europa”. deţin taina multor necunoscute, iar o explorare a materiei „Acolo este ţara mea! Am văzut un spaţiu cu linii mari, un şoim Începând cu anul 1982, însemnările din Jurnalul lui Ion Lazu însemnările aşternute în Jurnal peste o vreme, devine o necesitate. zburând deasupra liniei fe-rate: multe turme mici, ciobani cu câini au o caracteristică nouă: cronica zilei se împleteşte cu rememorări „Sunt lungi momente când nici nu mă gândesc măcar la marea negri, coline ce par pustii, grămezi de reziduuri pe lângă pârâu...”, din copilărie şi adolescenţă. Nimeni nu poate citi, după trecerea a încercare prin care trec” (p.163). Evocările unor tablouri „în etc. După astfel de rânduri scrise în Jurnalul lui Ion Lazu, firesc, trei decenii, Jurnalul din anii optzeci al lui Ion Lazu, fără să aibă icoane şi imagini” despre părinţi, refugiul său în „vieţile noastre vine întrebarea: „Nu cumva am pătruns în irealitate?” Şi ca să fie pentru oamenii trecutului la care deseori apelează diaristul în trecute”, întâmplările cu cei dragi, poveştile adevărate auzite acasă oala plină dar şi cu capac pe deasupra, la întoarcerea acasă, stagia- însemnări, un sentiment egal cu veneraţia şi admiraţia. (multe dintre ele surprinse secvenţial – ca în cinematografie - ) vor ra R. îi aduce veşti şoc: „fratele ei, flăcău de 17 ani... plecat în Memorialistica din „Vreme închisă” a îmbrăcat „haina literară” a însemna, cândva, pagini de proză romanescă încărcate de sensuri. practica şcolară la Braşov, este omorât în bătaie, în curtea uzinei, genului, devenind un fel de cronică a evenimentelor petrecute Atent la orice detaliu (natură-oameni-idei-stări sufleteşi), Ion de un coleg mai mare ajutat de încă doi sceleraţi”. Motivul? Pentru cândva într-un timp îndepărtat: copilăria, tinereţea şi recuperând Lazu ne copleşeşte cu descrierile acelor călătorii ce scot în că nu le împrumutase casetofonul pentru o seară de dans. Cum se memoria ficţională a părinţilor şi rudelor. Jurnalul anilor 1982- evidenţă omul şi zbuciumul său în a surprinde, fie şi cel mai simte autorul Jurnalului, întors din nou acasă? Să-l cităm: „O 1984, se desfăşoară pe două coordonate: cea a timpului trecut neînsemnat detaliu, fapt ce ni-l dezvăluie ca om animat de o mare jivină nimerită în mijlocul traficului şi neştiind încotro s-o (memorialistic), înscris aici, din teama de a nu fi pierdut; şi cea a dragoste pentru lucrurile şi locurile pipăite cu degetele şi absorbite zbughească pentru a scăpa cu viaţă”. Elocvent, nu? Şi trist în timpul prezent (cel calendaristic în notarea, comentarea, cu privirea, ori călcate cu piciorul. Sub titlul „Bucuria privirii”, îşi acelaşi timp... desfăşurării evenimentelor - al jurnalului propriu zis. Ion Lazu începe Jurnalul anilor 1981 cu cea de a doua călătorie spre Continuând lectura Jurnalului lui Ion Lazu, începi să înţelegi notează că, măcar în ce-l priveşte, tot ce ţine de scris vine „dinspre Luxemburg, la fratele său. De această dată îşi alege astfel traseul că astfel priveşte/scrutează lumea numai omul estetic, cel care suferinţele mele”. Acum, paginile de jurnal (cele din luna mai, încât să viziteze cu totul alte oraşe ale Europei de Vest, până la având suflet şi „armură” de artist, îşi poate stăvili când vrea pornir- îndeosebi) sunt pitoreşti. Perioada cât a stat la baba Ioana din destinaţia finală, trecând prin Iugoslavia, Italia şi Elveţia, cu ile contemplative, aplecându-se asupra scrierii sale căreia îi Alexeşti-Vâlcea îi prilejuiesc multe nostalgii despre viaţa din oraşele lor: Belgrad, Zagreb, Veneţia, Florenţa, Roma, Napoli şi transferă din pulsul trăirilor sale, asigurându-i combustia care comuna de adopţie, petrecută alături de părinţii şi fraţii săi. (p.238- Lausanne. În Iugoslavia, atât Belgradul cât şi Zagrebul i se modelează creaţia. Ion Lazu este un scriitor al detaliilor, Jurnalul 256) Vorbind despre timpul trecut, diaristul notează: „poate că asta dezvăluie a fi două oraşe curate „fără imobile betege sau devine astfel o necesitate de a se rosti cu privire la cam tot ceea ce e ideea jurnalului meu: eu vreau să readuc la lumină lumea dărăpănate, cu o anumită demnitate”. Primele observaţii: se gândeşte ori, prin scris, spune lucrurilor pe nume: „Acest jurnal, copilăriei mele, care desigur nu este importantă decât pentru mine, vorbeşte mult despre politică, iar iugoslavii consumă în exces arta din care lipsesc tocmai etapele cele mai tensionate şi întâmplările oarecum în felul cum vreau să repun în drepturi acel spaţiu în care porno (prin intermediul revistelor şi a cinematografului) ceea ce-l cele mai importante din viaţa mea, nu este nimic mai mult decât un ea s-a desfăşurat, al comunei Cireaşov, ce mi se pare mirific când face să-şi noteze mirat, despre „o adevărată exaltare a industriei antract, în sens literal: între acte… şi sunt destule gânduri impor- încerc să mi-l reamintesc - şi pe care acum îl regăsesc depreciat, porno”, aici: „Altfel de comunism!” – scrie concis. În Italia, tante şi trăiri intense dar care nu-şi fac loc în carnetele mele” batjocorit chiar: locuri spre Vâlcea, la gârlă, spre Valea Porcului, ț primele oraşe întâlnite în răgazul dintre popasurile făcute în gări (p.168 şi 222). Este acel altceva care va constitui substan a pe Sub vii, pe Secuţa, la Strehareţ, care mă primeau cu pajişti (pentru un pic de somn în sala de aşteptare, dar mai cu seamă pen- romanelor sale de mai târ-ziu? Cu eludarea în jurnal a problemelor curate, îmbietoare...”. Vorbind despre un timp trecut, cu oameni, ț tru completarea însemnărlor de călătorie din ziua care s-a sfârşit) din via a personală. Intimitatea autorului rămâne o taină pentru fapte, întâmplări, pe care le recuperează prin retrăire, pe baza ț şi „goana trenului”, sunt: Veneţia şi Florenţa. Însemnarea pe care ceilal i. Însă realitatea acelor teribile vremuri apare în filigran: memoriei afective, diaristul notează: „Am să continui cu o face, acum: „…cu ochii mari pironiţi spre cele două minuni care ”Orăşeanul nostru nu are curajul să plece nicăieri de acasă fără creionările mele despre satul copilăriei, fără însă a-mi face iluzii m-au vrăjit deplin! Adriatica. Trieste” – spun totul despre starea de plase la el. Nu se ştie ce apare de cumpărat, din câte-i lipsesc, monografiste sau creative. Observ că amintirile din copilărie se ț bietul… Iar sătenii duc cu trenul şi autobuzul pâine şi saci de spirit a pasagerului român ajuns la grani a italiană.. Florenţa îl organizează subiectiv, însă cu mare coerenţă” (p.256). Satele prin mălai, pentru care fac cozi la oraş, dând şi ciubuc vânzătoarelor… absoarbe cu totul. Paginile de Jurnal devin, acum, incitante pentru care îi trec paşii de geolog îi oferă multe alte prilejuri de a stârni ” (p.135). Cum era firesc ca într-un Jurnal de scriitor să găsim şi turistul nerăbdător să ia şi el calea spre sudul continentului euro- cu pana de scris, imagini în mişcare, iar fotografiile, pe care le face însemnări despre lumea literară a acelor ani, despre scriitori, 1980 pean, cândva. Expoziţia de la Florenţa, palatul Pitti, „de la ici-colo, vin şi „din dorinţa de a reţine datele unei scene care pe reprezintă şi anul în care Lazu primeşte la telefon ştirea morţii lui Gaugain la Picasso” îi produce „frisoane, nu alta!” pentru ca în moment nu-mi este clară, în speranţa că altcândva, cu un tonus Marin Preda, iar Mircea Ciobanu i-o confirmă. Prilej, cu care final să iasă din expoziţie „cu capul mare”. Cât despre oraş, nu spiritual mai ridicat ca acum, am să fac legăturile, reuşind să tran- diaristul scrie cu amărăciune: „Vezi, de aia se grăbea el aşa! Bietul îndrăznim a face vreun comentariu, pentru că însemnările diaristu- scriu tâlcul scenei...” Dar, anul 1982 (mai exact 18 iunie) este şi monşer, alt om prea singur…” Consultând bibliografia autorului, lui spun cam totul. Cităm: „ Oraşul e cu deosebire frumos, are ziua când la Cartea Românească îi apare romanul „Rămăşagul” (în ț ne dăm seama că o selec ie a întâlnirilor cu scriitorii vremii a fost farmec la vedere, poate va fi avut şi locuri de tihnă, de reculegere, tiraj de 15000 de exemplare), prilej pentru destăinuiri cu privire la ț publicată în Scene din via a literară, ed. Ideea europeană, 2007 căci pentru a scrie e nevoie să te izolezi şi iar să te arăţi în lume şi primii fiori ai scrisului, când într-o compunere de clasă, căuta să Refugiul autorului în scris nu trebuie înţeles ca o înfrângere iar să te izolezi”. Cu alte cuvinte, nimic nu trebuie să-ţi scape, transmită colegilor şi profesorului câte „ceva din emoţia călătoriei „pe arena literară” (tumultoasă) a epocii, chiar dacă, uneori, ajuns aici, să ai mereu la îndemână atât aparatului de fotografiat, în noapte, plăcerea de a vedea, de a observa... ca să nu se piardă autorul pare dezarmat: „Şi, în general, are vreun rost să notezi ce cât şi carnetului cu însemnări, fiindcă ar fi păcat să ratezi aşa ceva. nimic din ceea ce mă impresionase atât de mult” (p. 262). Încă nu simţi pe moment, ce gândeşti, ce-ai vrea să faci?”. Să înţelegem, În Elveţia, face un popas la Lausanne, prilej cu care trăieşte o ştia nimic despre ce înseamnă a scrie, însă descoperise intuitiv ros- că tot ceea ce i se întâmplă, chiar şi înfrângerile zilnice, umilinţele, adevărată sărbătoare a privirii. Bucuria privirii însăşi. De fapt, tul scrisului. Vorbind despre „Rămăşagul” (pe parcursul Jurnalului necazurile fireşti, la urma urmei…, toate acestea i-au fost date scri- chiar nimerise într-o zi de sărbătoare naţională a Elveţiei. În ţinut între anii 1979-1981, îl întrezărisem sub denumirea de itorului ca material pentru arta lui? Mai mult ca sigur, că da! Toate Luxemburg, fratele, cât şi prietenii mai vechi (cu care făcuse „Moşul”), Ion Lazu spune că „fiecare casă, fiecare familie din acestea i se sugerează cititorului, i-au fost date pentru a le transfera cunoştinţă la prima sosire aici, în 1979), îi stabilesc un program la satul de adopţiune avea câte o poveste – şi anume una tristă; însă în cro-nica acelor zile şi, apoi, pentru a le transforma în materie limită, venind în întâmpinarea curiozităţii musafirului de a vedea pe atunci eram prea mic pentru a recepta corect aceste drame, de epică, pentru a le da un sens şi o morală, pentru a ţine întins firul cât mai multe în această parte a Europei şi a admira în scurtul timp, care mai bine îmi dau seama acum, privind înapoi”. Acelaşi vieţii către veşnicia părţilor frumoase şi trainice din existenţa cam tot ce se poate întâlni la fiecare pas. „Despre Amsterdam chiar demers recuperatoriu îl găsim şi în însemnările cu care-şi începe fiinţei omului - „disperarea mea neagră”. Iată cum trimite spre citi- merită să scriu mai pe larg” – notează diaristul. Să reţinem că Jurnalul anului 1983; cu scene din viaţa de familie, scene ce aveau tor, acest deziderat: „Îţi vine cine ştie ce idee, vrei să notezi un oraşul Amsterdam (cu ocazia vizitelor făcute prin Ţările de Jos) îl să facă parte din viitorul său roman „Veneticii”. Începute în febru- gând, o observaţie de viaţă, ceva ce ţi se pare demn de reţinut şi nu face să exclame la un moment dat: „Stâncărie neagră-vânătă. arie, însemnările anului 1982 se întrerup brusc, ca mai apoi, să fie ai vrea să se piardă, cum prea des se întâmplă…” (p.142). Însă, Licurici? Garduri de mărăcini pe marginea subţirilor drumeaguri reluate prin noiembrie 1983 şi sunt cu precădere însemnări despre nicicând diaristul Lazu nu se îndoieşte de puterea cuvântului: vicinale, asfaltate şi acestea. Dar nu vei vedea pe-aici odioasa lumea literară a vremii. „Dar, dacă ar fi să pictez ceea ce simt, să mă exprim ca pictorii, pârloagă a agriculturii socialiste” (p.212). Şi, mai reţinem, pentru Aşa cum semnalasem deja, perioade destul de lungi lipsesc din nu? Sau să transform trăirea mea în muzică! Aş găsi culoarea pe impresia de ansamblu a eticii societăţii capitaliste, întâmplarea cu materia diaristică a jurnalului Vreme închisă. Coroborând cu bib- care să mizez sau leitmotivul care să consune cu mişcarea mea taşca de umăr (pierdută) în care avea toate actele: paşaportul, liografia, înţelegem de pildă că jurnalul întregii campanii 1983 a ț sufletească?” Teama de a nu rata esen ialul e mereu prezentă. Pe biletele de întoarcere, actele de identitate, etc… Cred că aceste intrat în textura romanului Capcana de piatră, ed. Cartea măsură ce-i citim Jurnalul, această temere, mărturisită şi nouă, se descrieri sunt cele mai frumoase părţi din acest Jurnal. În cazul lui românească, 1987. Şi că subţirimea ultimilor 3 ani din jurnalul risipeşte. Paginile curg adeverind ele însele că sentimentul e bine Ion Lazu, sub condeiul său (notând instantaneu fiecare amănunt publicat acum se explică prin prelucrarea materialului din camp- surprins în cuvinte, iar cuvintele vin, se înşiră unele după altele, surprins în drumurile sale) totul devine viu, încât ajungem să niile 87, 88 şi 89 în romanul Sălbaticul, ed. Vinea, 2005, roman ce sugerându-ne ideea că lumea este făcută din corespondenţe între bănuim că el a tras „cinematografic”, totul, în lăcaşul memoriei şi se încheie cu larma mişcării de stradă din Decembrie. trăirile prezente şi reverberaţiile sufletului la tot ce a însemnat tre- acum ne redă, intact, filmul acestor aventuri în „afara timpului cut în viaţa noastră, în viaţa altora -, vocația scrisului fiind plină de Istoriei”, etalându-le cu generozitate pentru cei mulţi, rămaşi (continuare în pag.15) 10 CULTURAvâlceană ianuarie 2015 INVENTICA COMUNICAT DE PRESA DRAGOMIR si ALexandru GLONTARU, elevi ai 29 ianuarie 2015 Colegiului Tudor Vianu. La Olimpiada ISEF-INTELL echipele amintite vor par- entrul de Excelenta pentru Initierea Tinerilor in participa la Olimpiada ISEF-INTELL din Pittsburg, SUA, ticipa cu proiecte de cercetare din domeniul harvesting si CCercetarea Stiintifica din cadrul Institutului care se va desfasura in luna iunie 2015. Cele doua echipe IT, fiind sustinuti in demersul lor de cercetatori ai ICPE- National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica participante sunt echipa HARVESTING CUBE constituita CA. ICPE-CA obtine noi rezultate cu echipele de cercetare exis- din Luca FLORESCU, elev al Colegiului Sf. Sava, si tente. Andrei CORBEANU, elev al Colegiului Tudor Vianu, si BIROUL DE PRESA ICPE-CA Astfel, doua echipe ale Centrului s-au calificat pentru a echipa E_COMMERCE PLATFORM formata din Cristian

NOUTĂŢI TEHNICE APLICATE

Simion-Petre CICHIRDAN (Membru Fondator SIR-1990)

m deschis acest ciclu (Noutăţi tehnice aplicate-Invenţii, AInovaţii, Unicate) în numărul din luna august 2014, cu invenţii, inovaţii, unicate, personale, numindu-le Invenţii pe acelea care au cartoanele de Brevet OSIM, care au numărul de înregistrare OSIM şi au fost publicate în Buletinul OSIM; Inovaţii, pe cele pen- tru care sunt elaborate cartoanele de inovaţii, de către unitatea Fig.1 Fig.2 Fig.3 economică care le foloseşte; şi, Unicate, acele lucrări rarisime care sunt specifice doar autorului şi care nu au evidenţă decât în unitatea productivă. Astăzi ne vom opri asupra a trei lucrări: „Camă tambur”, Fig.1, nr. înreg. OSIM 126 794 din 28 01 87-Brevet RO 97359; „Cilindru hidraulic cu supapă de siguranţă”, Fig. 2, nr. înreg. OSIM 135 379 din 03 10 88-Brevet RO 99679; „Pompă manuală pentru înaltă presiune”, Fig. 3, nr. înreg. 132147 din 11 02 88-Brevet RO 100084, autori: Leontina Cichirdan şi Andrei Ciobotea. A se observa că toate invenţiile au primit brevetul OSIM înainte de 1989. Fig.5 „Cilindrul hidraulic cu supapă de siguranţă” fiind unul dintre pro- dusele de bază exportat în URSS... „Instalaţie de semaforizare”, Fig. 4, nr. înreg 2026, Certificat Nr. 000938 20 12 1994; „Baliză sem- nalizare cu autoaprindere”, Certificat Nr. 003602-1994; „Gard extensibil balizare lucrări şantier”, Certificat Nr. 003852-1994. Ultimele trei produse fac parte din categoria „modele şi desene”, brevetul la această categorie primind denumirea de Certificat OSIM cu aceeaşi putere de aplicare în Legea Inovaţiilor şi Invenţiilor... Fig.4 Fig.6

riote are dublă provenienţă filo genetică fiind alcătuit din DR. OCTAVIAN UDRIŞTE ŞI TEORIA SA gene ancestrale (denumite androgene, anaerobe, deoarece au apărut în condiţii atmosferice primitive, lipsite de oxi- DESPRE GENEZA CANCERULUI gen) şi din gene specifice (gene aerobe, oxi- dante). Genele ancestrale (anaerobe) reprezintă -1990. Dr. Gh MĂMULARU patrimoniul ereditar cu care celula primitivă A fost căsătorit cu Ileana Ilinca, asistentă a participat la formarea genomului. Aceste n ultimele două sute de ani au apărut o mulţime de de pediatrie cu care a avut doi copii: Rafael, gene anaerobe s-au transmis nealterate la teorii care se refereau la geneza şi terapeutica cance- redactor la TV, şi Octavia, profesoară. Dr. Î toate organismele aerobe, pe toate treptele rului. În a doua jumătate a secolului XX, distisul nostru Octavian Udrişte a fost şi pictor. Talentul şi evoluţiei filogenetice, inclusiv la om. coleg dr. Octavian Udrişte ne oferă o nouă teorie despre îndrumările în arta picturii le-a primit de la Celulele ancestrale conţin informaţie geneza cancerului pe care a intitulat-o „Teoria cibernetică tatăl său. A lucrat şi ca artist desenator la pentru dedublare şi creştere cantitativă. genetică asupra originii cancerului”. Institutul de Anatomie Umană din Cluj şi a Genele specifice (aerobe) au apărut în Dr. Octavian Udrişte s-a născut la 1 noiembrie 1925 la ilustrat manualul practic de disecţie al profe- condiţii terestre, oxidative, mărind treptat Slatina. Părinţii săi - tatăl se numea Florea Udrişte, pictor , sorului dr. Victor Papilian (1945-1946). A lungimea filamentului de ADN. În variatele mama, Hermina, casnică, au avut trei copii: Octavian, murit la 13 iunie 1995 la Călimăneşti la vârsta sortimente de ADN aerob este înscris pro- Aurelian şi Mariana. de 70 de ani. Octavian a urmat Şcoala Primară de Băieţi nr.2 din gramul cibernetico-informaţional specific. Slatina (1936). Liceul „Radu Greceanu”, tot în Slatina În continuare dr. Octavian Udrişte vine cu următoarele Teoria cibernetico-genetică precizări: patrimoniul ereditar al oricărei celule eucariote, (1944), după care a urmat cursurile Facultăţii de Medicină asupra apariţiei cancerului din Cluj, pe care a terminat-o în anul 1954. A urmat în para- indiferent de treapta de evoluţie a organismului căruia îi lel Conservatorul de Muzică - secţia canto din Cluj, până în aparţine, include atât informaţia filogenezei anaerobe anul III (1949). După terminarea facultăţii a lucrat ca medic În anul 1962 a scris lucrarea „Virusul endogen anaerob (ancestrale), cât şi informaţia filogenezei aerobe constituti- în localităţile: Şercaia, Malnaş Băi, Gheorgheni, Lacul şi genza cancerului” în care a menţionat teoria cibernetico- ve în structuri diferenţiate şi funcţii specializate. Principiul Roşu, Tuşnad. A ajuns apoi şi medic balneolog şi a lucrat în genetică asupra cancerului, în care a menţionat această teo- este înscris genetic de la originea vieţii. staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata, în perioada 1968 rie. El a susţinut pentru prima dată că genomul celular euca- Pe baza studiilor sale dr. Octavian Udrişte a ajuns la con- ianuarie 2015 CULTURAvâlceană 11 cluzia că informaţia pentru cancer este înscrisă pentru gramul cibernetico-informaţional (ancestral), în vreme ce cauza cancerului se află în toate celulele normale, blocarea declanşarea (iniţieirea) reacţiei replicării ADN şi a reacţiei programul cibernetico-informaţional specific (normal) ontogenezei are loc în „perioada critică”. mitogenetică. Cu alte cuvinte orice celulă eucariotă este rămâne închis parţial sau total. Această teorie a fost expusă de autor în cele două cărţi potenţial malignă. Gena care conţine această informaţie Blocajul ontogenezei aerobe specifice, deci normal, are ale sale: „Gena ancestrală şi oroginea cancerului”, Ed. este prezentă fără excepţie în toate celulele normale însă în loc în aşa numita „perioadă ctitică”, imediat după diviziu- Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, şi „Gena mar- stare latentă sub control represiv. Factorii oncogeni sunt nea celulară, când în mod normal se începe expunerea pro- ker ancestrală şi originea cancerului”. Ed. Medicală, agresivi, antiinformaţionali de natură endogenă. Aceştia gramului de diferenţiere, şi celula este foarte vulnerabilă Bucureşti, 1982. provoacă dezactivarea genei cancerului care activează pro- faţă de acţiunile diferiţilor factori de stres. În concluzie CHIRURGIE ŞI GINECOLOGIE PRACTICĂ n cursul anului 2014 a apărut o valoroasă carte, Bunăoară, domnul dr. C. Ploscaru a publicat peste 50 de acestei opere întâlnim patologia organelor genitale şi a Îtipărită la Editura Conphys din Râmnicu Vâlcea, lucrări ştiinţifice şi este autorul a două lucrări tipărite: celor abdominale. Sunt tratate afecţiunile inflamatorii, vas- intitulată „Chirurgie şi ginecologie practică. Urgenţele „Monografia cu ilustraţii a satelor Dângeşti şi Rădăcineşti, culare, congenitale şi canceroase. Se acordă o atenţie medico-chirurgicale” de dr. C. Ploscaru, Marian Stanca, dr. jud. Vâlcea” şi „Pe urmele lui Constantin T. Stoika”. deosebită diagnosticului şi terapiei adecvate. Vlad Petre Ploscaru, şi colaboratorii: dr. Magdalena Lucrarea „Chirurgie şi ginecologie practică” este fapt Prin tematica sa vastă şi judicios prezentată, această Nicolae şi dr. Răzvan Costinea. Este o lucrarea inedit în literatura de specialitate şi prima în istoria medi- operă poate fi considerată un preţios instrument de lucru voluminoasă şi tipărită în condiţii tehnice foarte bune. Cei cinii vâlcene. Această carte poate fi considerată ca un pentru medicii practicieni şi cercetători. cinci autori ai acestei lucrări sunt mari specialişti în chirur- adevărat ghid valoros pentru studenţii medicinişti, pentru La încheierea acestor însemnări, rog pe cei cinci autori gia laparascopică obstretică -ginecologie, cardiologie, ATI medici şi asistenţi şi pentru cei care se prezintă la examene să primească sincerele mele felicitări şi urarea de a mai (Anestezie şi Terapie Intensivă) şi UPU (Unitate Primire şi concursuri. scrie şi în viitor asemenea cărţi pentru corpul medical. Urgenţe). Cartea are 590 de pagini şi este bogat ilustrată cu ima- Autorii mai au şi preocupări ştiinţifice, publicistice. gini de anatomie descriptivă şi topografică. În conţinutul Gh MĂMULARU MONUMENTELE DE ARTĂ BISERICEASCĂ DIN PEŞTERA BISTIRŢEANĂ Arhim. Veniamin MICLE absidei, neregulată ca cea a naosului, rezultă din peretele stân- aceste două icoane s-au conservat satisfăcător în raport cu cos al Peşterii, având ornamentaţii din concreţiuni. Sfânta cele din registrul superior, unde pictura s-a degradat, şi cro- Masă, locul consacrat aducerii Jertfei liturgice, este amplasată matica s-a denaturat datorită umidităţii. Din vestimentaţia eştera Sfântul Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea în partea centrală a absidei sfântului altar, fiind cioplită în personajelor, se observă coloritul, înregistrând nuanţe între Bistriţa vâlceană prezintă un unicat în istoria speolo- P peretele de piatră. Proscomidiarul, executat ca sfânta masă, se roşu vişiniu şi albastru. Profesorul Valentin Saca precizează giei româneşti, prin cele două monumente de artă medievală: află în partea stângă a absidei. că: „Prezenţa acestui registru cromatic pune în evidenţă bisericuţele Ovidenia şi Sfinţii Arhangheli. În partea sudică a sfântului altar este amenajată tainiţa; menţinerea tehnicii bizantine şi o receptivitate a canoanelor La extremitatea vestică a unei galerii înguste şi formată dintr-o nişă destul de spaţioasă, obţinută din mascarea ei. Benzile cafenii, care fragmentează imaginile de pe tâmpla întunecoase, se găseşte bisericuţa numită Ovidenia, cuvânt cu zid de cărămidă a unei porţiuni din galeria Peşterii, servea altarului, vin şi susţin încă o dată, prin prezenţa lor, cele afir- derivat din slavonescul: „vovădenie” care înseamnă intrare, pentru ascunderea moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul, mate mai sus”. indicând astfel hramul sfântului locaş: „Intrarea în Biserică a precum şi a tezaurului Mănăstirii, în perioada năvălirilor Bolta absidei altarului formată, ca cea a naosului, din Maicii Domnului”, praznic sărbătorit de creştinii ortodocşi în străine. peretele de stâncă, nu are scene iconografice. fiecare an la 21 noiembrie. După amenajarea spaţiului arhitectonic, bisericuţa Absida sfântului altar are, pe hemiciclul, scena Iisus în Impresionantă prin amplasarea ei într-un spaţiu greu acce- Ovidenia a fost pictată. Descrierea desfăşurării iconografiei mormânt încadrată cu o serie de sfinţi ai Bisericii Ortodoxe; sibil, bisericuţa Ovidenia este deosebit de atractivă prin inge- monumentelor religioase începe obişnuit de la cupolă, locul astfel, în partea nordică este Sfântul Spiridon al Trimitundei, niozitatea construcţiei. Pentru realizarea ei, s-a amenajat zugrăvit cu imaginea Mântuitorului Iisus Hristos – iar în cea sudică, sfinţii: Ioan Evanghelistul, Dreptul Simeon, spaţiul natural din galerie, completat cu zidărie de cărămidă, Pantocrator, sau de la bolta naosului. După cum s-a constatat, Atanasie cel Mare, Eftimie cel Mare, Ioan Gură de Aur, iar interiorul a fost compartimentat după specificul bisericilor monumentul nu are cupolă, iar bolta obţinută din peretele Grigorie Teologul, Vasile cel Mare şi Ierarhul Nicolae. Aici se ortodoxe. Peşterii a rămas nepictată. observă respectarea canonului Erminiei bizantine. Deşi pic- Din punct de vedere arhitectonic, datorită poziţiei sale, Naosul bisericii cuprinde subiecte picturale caracteristice tura este degradată, totuşi se disting unele detalii ale pieselor bisericuţa nu poate fi admirată din exterior, ci numai din inte- spaţiului respectiv. Suprafaţa peretelui sudic este împărţită în vestimentare: Sfinţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur rior. Pătrunderea prin uşa din peretele de cărămidă descoperă zone; partea superioară cuprinde trei imagini de îngeri, con- poartă sacos, iar ceilalţi sfinţi, stihar, epitrahil şi felon, ornate interiorul sfântului locaş, având planul de tip sală, cu naos servate foarte slab, deoarece pictura a fost executată direct pe cu modele de cruci mari; omofoarele, prezente în veşmintele destinat credincioşilor, şi altar pentru sfinţiţii slujitori. stâncă. O bandă cafenie delimitează partea mediană; aici, din- fiecăruia, decorate cu două cruci mari, indică semnul distinc- Naosul, dreptunghiular, cu dimensiuni de 3/2,20 m, se spre catapeteasmă spre ieşire sunt redaţi următorii sfinţi: Ioan tiv al arhieriei. Partea inferioară a absidei este zugrăvită cu caracterizează printr-o arhitectură simplă, determinată de Evanghelistul, Marele Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi modelul aceleaşi draperii, ornate geometrico-floral, întâlnită condiţiile spaţiului natural. Peretele estic, până la tocul uşii, Marele Mucenic Gheorghe; se constată o degradare extrem de şi în naos. precum şi cel sudic, s-a obţinut prin modelarea galeriei, iar cel mare a imaginilor. Registrul superior al peretelui nordic, către Dinspre latura sfântului altar, întreaga reprezentare nordic este din cărămidă. Pentru evitarea monotoniei, au fost absida sfântului altar, este zugrăvit cu scena Bunei Vestiri; cel iconografică din zona superioară a catapetesmei este practicate firide în pereţii laterali, simulând ferestre. Bolta median, cu Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, amplasată degradată; aici se observă numai chipurile Sfinţilor Apostoli naosului, rezultată din stânca Peşterii, are formă neregulată, sub scena anterioară; ea reprezintă icoana hramului Petru şi Pavel, în extrema nordică, iar în zona superioară a dar impresionează prin ornamentaţia provenită din bisericuţei. O bandă cafenie demarchează cele două scene zidului, două imagini de îngeri, unul spre sud, iar altul spre concreţiunile depunerilor de roci sedimentare în jurul unor care, la rândul lor, sunt despărţite printr-o bandă nord. Firida dintre cele două uşi are ornamentaţie identică corpuri străine. asemănătoare, de o reprezentare a Sfântului Ioan draperiei, model reprodus şi în partea inferioară a tâmplei; Catapeteasma sau tâmpla, care desparte naosul de absida Evanghelistul. În această zonă, apar două imagini monahale: cromatica variază de la fondul alb al draperiei, la negrul ele- sfântului altar, este realizată din zidărie de cărămidă şi ieromonahul Macarie şi ieromonahul Daniil. O draperie mentelor geometrico-florale, de la roşu-cărămiziu la negru- prevăzută cu două uşi; cea din dreapta serveşte drept „Uşă desfăşurată de la paviment până la înălţimea unui metru, pe cenuşiul vestimentaţiei şi la nimbul aureolelor de un galben împărătească”, prin care intră şi iese preotul liturghisitor, iar fond alb, ornamentată cu modele geometrico-florale, încinge auriu. cea din stânga, numită „Uşă diaconească”, este rezervată dia- naosul; la fel sunt ornamentate şi firidele din pereţii laterali. conului şi personalului care ajută la săvârşirea cultului divin. Catapeteasma este zugrăvită cu scene iconografice speci- Bisericuţa Sfinţii Arhangheli. La aproximativ 50 m spre Deasupra uşii împărăteşti, o Cruce de piatră este aplicată pe fice, executate direct pe zidul de cărămidă. Zona superioară est de Ovidenia, se află bisericuţa Sfinţii Arhangheli. zid. Pe latura interioară a stâlpului dintre uşi a fost practicată cuprinde două reprezentări: Înălţarea Domnului la cer şi Cina Amplasată în deschizătura mare a Paşterii, ea beneficiază de o firidă. de la Stejarul Mamvri, caracterizate prin realismul perso- lumină, puţină căldură, aer curat şi lipsă de umiditate. Absida sfântului altar are formă neregulată, fiind obţinută najelor; pe Cruce, Iisus răstignit; pe stâlpii uşilor, Icoanele Bisericuţa Sfinţii Arhangheli este construită din piatră şi din cavitatea extremă a galeriei. Partea centrală, împărăteşti, reprezentând în dreapta pe Mântuitorul Iisus cărămidă; fără turlă şi forme arhitectonice deosebite. Singurul semicirculară, şi latura nordică sunt din cărămidă. Bolta Hristos, iar în stânga, pe Maica Domnului. De remarcat că, element decorativ exterior îl formează brâul zimţat, obţinut 12 CULTURAvâlceană ianuarie 2015 din aşezarea corespunzătoare a cărămizilor, încingând întrea- catapeteasmă spre ieşire se văd chipurile următorilor sfinţi: ga construcţie; partea superioară sprijină şarpanta Marele Mucenic Procopie, Mucenicul Nestor, Teodor Stratilat acoperişului de şindrilă. şi Toma. Zona mediană este delimitată de cea superioară BICICLETA Prin uşa practicată în peretele sudic, se intră în sfântul printr-o bandă cărămizie; în aceeaşi ordine, suprafaţa redă locaş, unde se descoperă un plan de tip sală, cu dimensiunile imaginile următoare: Sfântul Ioachim, Sfântul Ioan CEA NOUĂ de 6,75/3,15 m, respectând compartimentarea liturgică Evanghelistul, Sfântul Antonie cel Mare şi Sfântul Sava cel ortodoxă: pronaos, naos şi altar; zidurile au grosimea de 0,60 Sfinţit. Partea inferioară, pe lăţimea unui metru de la pavi- m. Deşi de proporţii modeste, interiorul bisericuţei conţine ment, are acelaşi model de draperie cu decoruri geometrico- Ana ANDREESCU unele elemente arhitectonice. florale, ca în emiciclul absidei sfântului altar. Pe glaful uşii Pronaosul este despărţit de naos printr-un postament de din peretele nordic, se află imaginea unui Sfânt Apostol cu bia din a doua încercare bicicleta cea nouă a ajuns cărămidă, înalt de un metru; partea centrală are o deschidere potirul în mână, şi un Diacon, scenă foarte degradată. Aacasă. Vreau să spun, bicicleta cea nouă potrivită ca pentru pătrunderea în naos. Deasupra postamentului, de o Compoziţia iconografică a peretelui sudic este structurată mărime destinatarului ei, pentru că au fost, de fapt, două parte şi de alta a spaţiului liber, se înalţă câte o coloană aproape identic cu cea a peretelui nordic; în partea superioară, biciclete noi. Primea, adusă acasă în portbagajul maşinii, de cilindrică, cu baza dreptunghiulară, iar la contactul cu zidul, un registru de medalioane reprezintă de la stânga la dreapta pe către bunicul şi de către Andrei, era aproape identică, ca una semicirculară aşezată pe bază poligonală, realizate din sfinţii: Marele Mucenic Dimitrie, Marele Mucenic Gheorghe, mărime, cu bicicleta cea veche. Bunica a observat acest cărămidă. Coloanele şi semicoloanele se unesc în partea Teodor Tiron şi Trifon; delimitată de cea superioară printr-o lucru, de cum bicicleta a fost scoasă din portbagaj. Drept este superioară prin trei arcade care au şi rolul de a susţine zidul bandă cafenie, zona mediană, dinspre răsărit spre apus, are că bicicleta cea nouă era foarte frumoasă. Cu vorbe moi, cum despărţitor dintre naos şi pronaos. O boltă de secţiune următoarele imagini: Sfânta Ana, Sfântul Nicolae şi Sfântul ştie ea să vorbească când este cazul, bunica a lăudat semicilindrică acoperă pronaosul. Simeon, redate în picioare. Firidele din zid sunt decorate cu cumpărătura, l-a lăudat pe Andrei, destinatarul cumpărăturii, Naosul, de formă pătrată, are prevăzute în peretele sudic modelul draperiei menţionate. pentru felul cum o stăpânea în timp ce mergea cu ea pe alee, două firide, imitând ferestrele, iar cel nordic, lângă tâmpla Privită în ansamblu, cromatica iconografiei peretelui sudic şi, cumva, nu se ştie cum, le-a transmis celor doi cumpărători sfântului altar, o uşă de ieşire în spatele bisericuţei; naosul, cuprinde nuanţe de la cafeniu-roşcate la negru-cenuşii, carac- că, deşi nouă şi frumoasă, bicicleta nu avea mărimea asemenea pronaosului, este acoperit cu o boltă semicilindrică. teristice vestimentaţiei sfinţilor, dominate de galbenul aure- potrivită pentru un băiat care a terminat clasa pregătitoare şi Absida sfântului altar, semicirculară, atât în partea olelor. a trecut în clasa a I-a. Bunicul a pus bicicleta cea nouă în interioară cât şi exterioară, este acoperită cu o calotă sferică; Peretele vestic, sprijinit pe arcele celor patru coloane, este portbagajul maşinii, şi a plecat din nou la magazinul de bici- aici pătrunde şi lumina prin cele trei ferestre din zidul absidei. rezervat unor scene diferite, cu tematici colective, şi portrete clete, împreună cu Andrei. Trei suflete au fost tulburate Sfânta Masă, confecţionată din piatră, este adosată zidului în medalion. În zona superioară, o scenă colectivă: Jertfa lui grozav, în ora următoare. estic, sub fereastra centrală. Proscomidiarul, unde se Avraam; acolo apare Avraam şi fiul său Isaac, un om con- Bunica se întreba în sinea ei dacă vânzătorul va fi de pregătesc cinstitele daruri care se aduc la Sfânta Liturghie, se ducând asinul cu lemne pentru foc, îngerul Domnului în zbor acord să schimbe bicicleta cu una mai mare şi dacă avea, în află într-o firidă din partea stângă a zidului absidei, iar şi berbecul pe o colină, în plan secund. Peisajul este redat magazin, o bicicletă mai mare. Diaconiconul, într-o firidă asemănătoare Proscomidiarului, schematic, iar proporţiile persoanelor indică opera unui artist Bunicul, căruia vânzătorul îi spusese că ar trebui să practicată în zidul din partea dreaptă. insuficient deprins cu arta monumentală. cumpere, pentru aşa un nepot, o bicicletă mai mare, trei sfer- Bisericuţa Sfinţii Arhangheli are pictura executată în Partea inferioară a timpanului, despărţită de cea superioară turi, se întreba în sinea lui cum de nu-şi dăduse seama că frescă. Din punct de vedere stilistic, ea reprezintă o valoare printr-o bandă cafenie, este divizată în două zone; cea sudică Andrei era băiat mare şi avea nevoie de o bicicletă trei sfer- deosebită, întrucât aparţine fazei de trecere de la stilul vechi prezintă scena Ridicarea la cer a Sfântul Prooroc Ilie sub turi. la cel nou, numit muntenesc, corespunzător epocii lui Matei privirile ucenicului său Elisei. Înfăţişarea lor rustică Şi, Andrei se gândea dacă nu cumva alt băiat venise, între Basarab. Pictura, „prin calităţile sale artistice, a devenit un dovedeşte simţul de observaţie al zugravului asupra timp, la magazin şi nu cumpărase deja unica bicicletă trei document de epocă”, potrivit afirmaţiei profesorului Valentin realităţilor înconjurătoare. Zona nordică are în medalion două sferturi pe care o văzuse el în magazin. Saca. Pentru corecta înţelegere a imaginilor, redăm aprecierea chipuri de mucenici, neidentificaţi datorită accentuatei Ora de suspans a trecut cum a trecut ...şi totul s-a terminat aceluiaşi profesor: „Paleta coloristică restrânsă este pastelată degradări a picturii. cu bine. Ultima s-a liniştit bunica. Anume, în momentul în şi luminoasă; desenul este învăluitor şi suplu, compoziţiile Spaţiile dintre cele două semicercuri sunt zugrăvite cu un care a văzut că bunicul a scos din portbagaj o a doua sunt curate şi clare. Distribuirea umbrelor şi a luminilor apar decor floral – care va cunoaşte o amplă dezvoltare în epoca bicicletă nouă, una mai mare, colorată cu negru şi roşu, care, după toate aparenţele, îi plăcea lui Andrei la fel de mult ca şi uneori cu totul artificial. Desenul pierde uneori caracterul sin- brâncovenească – şi două chipuri de îngeri. bicicleta pe care o lăsaseră la magazin, pentru un băiat mai tetic, zugravul nereuşind să dea trupului proporţie statuară, iar Ornamentele coloanelor constau din benzi-spirale poli- mic. figurilor expresia sentimentelor. Imaginile încep să se crome, iar postamentul de susţinere, din elemente geometri- Acum, că toată lumea era mulţumită, inclusiv bunicul, lungească, abordându-se în acelaşi timp o pictură cu pretenţii. co-florale. putea începe Petrecerea! Suntem de fapt în etapa momentului picturii feudale Bolta pronaosului are zugrăvit chipul Sfintei Fecioare Primii au intrat în curte Giani şi Florin. Cum ei văzuseră româneşti, în care pitorescul detaliilor, liniatura filigranată, Maria, înconjurată de heruvimi, dominând întreg spaţiul; şi prima bicicletă nouă, au întrebat dacă nu cumva Andrei a care tiveşte veşmintele şi arhitecturile, împreună cu privirea ei mobilă, redată cu multă măiestrie de pictor, primit două biciclete de-odată. Au primit explicaţia necesară, strălucirea coloritului împlinesc pierderea concepţiei monu- urmăreşte persoanele aflate în orice punct din pronaos. care i-a mulţumit. Cei trei au decis că bicicleta cea nouă tre- mentale”. Vestimentaţia şi coloritul respectă tradiţia picturii bizantine. buie scoasă la plimbarea. Zis şi făcut! Şi-a încălecat fiecare Cu privire la realizarea scenelor iconografice, se constată Peretele nordic reprezintă în zona superioară, de la stânga bicicleta şi au pornit spre casa lui Cosmin. Ca de obicei, adaptarea destul de clară la rânduiala stabilită de Erminia la dreapta, chipul Sfintei Marina şi al Sfântului Sava; zona acolo se aflau ceilalţi băieţi, de pe străzile apropiate. bizantină. Calota absidei sfântului altar este dominată de mediană, în aceeaşi ordine cuprinde imaginile sfinţilor - Ţi-ai cumpărat bicicletă!, spune Cosmin. imaginea impunătoare a Maicii Domnului, încadrată de Onufrie şi Gavriil; partea inferioară este decorată cu obişnuita -Nu!, Mi-a cumpărat-o Bunicul, răspunde Andrei. Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil; armonia cromatică pro- draperie ornamentată cu motive geometrico-florale. - Uau!!! are 7 viteze, spune Ionuţ. duce o impresie plăcută: pe fondul albastru predomină Peretele sudic are în registrul superior chipul Sfântului - Şi frâne... şi pe faţă şi pe spate, adaugă Bogdan. culoarea cenuşie a maforionului Sfintei Fecioare, apoi negrul Grigorie Decapolitul de la Bistriţa, şi al Sfintei Cuvioase n sfârşit, toţi posesorii de biciclete, experţi cu toţii, de şi galbenul vestimentaţiei Sfinţilor Arhangheli, precum şi gal- Paraschiva de la Iaşi. În sectorul median, se observă un per- bună seamă, într-ale bicicletelor, dădeau ocol bicicletei celei benul aureolelor. Absida sfântului altar, de la stânga la dreap- sonaj monahal: „Daniil ot Peştera”, iar deasupra uşii de la noi care îşi făcuse aşa, pe neaşteptate, apariţia în sat. ta, reprezintă următoarele imagini: Mântuitorul Iisus Hristos intrare, capul unui înger. la Proscomidiar, apoi trei ierarhi ai Ortodoxiei: Sfântul Vasile Peretele vestic, în partea de sus, cuprinde scena Cortul Dacă cineva ar fi înregistrat pe peliculă momentele ce au cel Mare, Sfântul Atanasie al Alexandriei şi Sfântul Spiridon Mărturiei, reprezentată printr-o mulţime de persoane. Zona urmat, astăzi noi am fi putut urmări un şir lung de biciclete, al Trimitundei, fiecare cu un rotulus desfăşurat în mână; superioară este separată printr-o bandă cafenie de cea trotinete, triciclete, role mai vechi şi mai noi, parcurgând vestimentaţia este specifică episcopilor: stihar, epitrahil, felon mediană; aici se află zugrăviţi patru arhimandriţi, dintre care, străzile şi uliţele şerpuitoare ale satului de câmpie. În frunte, şi omofor, prevăzut cu câte două cruci mari pe piept, simbol arhimandritul Ştefan, egumenul Bistriţei, şi arhimandritul se afla desigur, Sărbătorita - bicicleta cea nouă! Şi, ultima în al demnităţii lor arhiereşti. Nuanţele cromatice diferă de la Grigorie, proegumenul aceleaşi Mănăstiri, au fost identificaţi; şir, era...Bunica... De pe bicicleta ei, supraveghea şi încerca albul, albastrul şi cafeniul feloanelor la roşul epitrahilelor şi numele celorlalţi doi sunt indescifrabile din cauza degradării să tempereze puţin entuziasmul general. Pe deasupra, mai galbenul aureolelor. Partea interioară a emiciclului absidei scrisului. Partea inferioară a peretelui este decorată cu mo- era şi începutul vacanţei celei mari!!! Cină să poată domoli sfântului altar, pe lăţimea unui metru de la paviment la delul perdelei caracteristice întregului ansamblu. atâta bucurie?.. scenele picturale, este decorată cu o draperie prevăzută cu Glaful uşii de la intrare, interior şi exterior, poartă decorul Ceata de copii, ce-şi mânau cu elan şi sîrg bidivii de modele geometrico-florale; glafurile ferestrelor şi ale firidelor unui chenar reprezentând motive geometrico-florale. metal, glasurile acestora, care umpleau de chiote amurgul, au din peretele sudic sunt ornamentate asemănător. scos la porţi părinţi, bunici, copii mai mici... Ce să fie acest Naosul are pe bolta semicilindrică, în medalion, imaginea După vizionarea reprezentărilor iconografice şi ornamen- tărăboi vesel ce le tulbură taifasul paşnic de seară celor Pantocratorului, înconjurată de Heruvimi şi Serafimi; scena a tale din bisericuţă, trebuie remarcat că şi exteriorul are adunaţi la mesele din curţi, de sub bolţile de viţă de vie ?... suferit degradări parţiale cu ocazia unor lucrări de reparaţie la porţiuni pictate. În afară de chenarul uşii, se află unele ele- Noroc cu Bunica, care din coada şirului de atelaje, le face zidăria sfântului locaş. mente pictografice la uşa chiliei, iar peretele sudic al monu- semn cu o mână celor de pe la porţi că... totul este sub con- Partea superioară a peretelui nordic reprezintă un registru mentului păstrează trei chipuri de îngeri. trol. de imagini în medalion, intercalate cu decoruri florale. De la ianuarie 2015 CULTURAvâlceană 13

deauna numai bună spre a răsturna, nu doar carul cel TANIA NICOLESCU: „DILEMA” mare...” „Dilema” căci despre ea fu vorba este o proză scurtă de laborator literar, aşa, ca un mic ntrunul din numerele trecute am publicat o proză anacronice. O comparaţie plină de opus muzical, cameral, care-şi aşteaptă dez- Îscurtă, povestirea „Dilema”, pe care Tania Nicolescu, simboluri ale unui prezent tumefiat voltarea într-o simfonie. Dar rămâne opus din Tulcea, ne-a trimis-o în corelaţie cu un gest mai vechi, şi de rău augur. Ne-a obişnuit Tania muzical, triou sau cvartet spre exemplu, devenind o plăcută cutumă , acela de a ne ţine la curent cu Nicolescu cu imagini care vorbesc, povestire-schiţă literară, purtând ecoul unei orice apariţie editorială, proprietate intelectuală, aparţinând cu vorbe, scene, care stârnesc ima- impresionante lucrări artistice cu trăiri domniei sale, scriitoricească, de reală calitate şi pe care noi gini. Aşa este lieratura actuală, aşa intense ale unei realităţi evidente, crudul am recunoscut-o şi recomandat-o încă de la începuturi. Am trebuie să fie, frustă şi legată de viaţa adevăr. cunoscut-o ca poet, ca prozator, dar ce ne-a impresionat cel noastră fără nici un fel de ruşine, de mai mult a fost puternica ei forţă de pătrundere, de exem- emfază! „Amazoana”, „Amerizare”, „Specii”, plificare, de redare, ca într-un desen tehnic perfect, partea „Antreprenorul” (parcă l-am mai citit unde- ascunsă a obiectului luat în vizor; comparaţiile, sugestivi- Ziua în amiaza mare, oameni va), „Ceaţa”, în sfârşit, ne petrecem timpul tatea lor, permanentul dialog între prezent şi trecut. Nuanţe mergând în toate sensurile, în lumea obişnuită de pe stradă, fără visare, pentru viitor. Forţa de penetraţie psihologică!... Casa, încovoiaţi, nu preocupaţi de scris fără transfigurare, bărbaţi femei, dar mai curtea, câinele, poarta, nelipsita boală, vârsta, strada, romane, ci de ce au în punga de plas- mult femei, active, energice, exagerat de femeia productivă, mama, toate ale ei, se adresează spiritu- tic, de douăzeci de bani; ştiri la TV- active, războinice, dar şi proaste...cum este lui, produc spiritualitate şi prin arta scrisului, simplu, ni se ul din bucătărie, atenţie! personajele cazul femeii fără nume, cu bărbat şi băiat, adresează nouă, ne transmit sentimente şi stări ale sufletului cheie ale Taniei Nicolescu sunt mai şi, care, împreună călătoresc fără bilet cu pe care le-am trăit şi noi. Nu am timp de spirit critic, nu am ales femei în toată puterea cuvân- autobuzul din oraş...Mizerie mare, da, pe timp să recitesc, am scris de fiecare dată, nu vreau să tului-aşa este în Delta Dunării-femeile hotărăsc soarta, lângă oamenii normali trăiesc aceste arătări cu două referenţiez, dar citiţi cărţile dinaintea acesteia şi vă veţi femeia este subiectul principal al familiei şi comunităţii, picioare şi cu cap, cu şolduri legănate şi îndesate, puse efec- convinge că nimeni nu pierde timpul, că Tania Nicolescu bărbaţii, fiind duşi pe ape cu zilele, săptămânile, lunile şi tiv doar pe chiverniseala proprie...A te chivernisi, scrie ca să nu ne pierdem timpul. Textul Taniei, natural şi anii!...ştiri despre economia numai în creştere şi scumpiri chiverniseală (chestia asta o ştim de la Gogu Rusu-din extrem de simplu este atât de complex în substrat şi, invers, zilnice; dar vai, ce ştire, oare să fie reală? se închid stoma- cartea „Sarea Pământului”) ce urât ne apare omul unei alte nou-personalităţi în ale scrisului, Adina tologiile în timp ce apotecile şi băncile se înşiră ca pe chivernisit, nesimţit! mai ales când stă lângă omul simţit Dumitrescu, scriitoare, a noastră, de la Vâlcea, cu un limbaj aţă!...nu băncile de stat-de odihnit şi reflectat-ci băncile de care-şi aşteaptă staţia şi uită să mai coboare... complex, şi cu un fond la fel... împrumutat! În capul Letiţiei se naşte un scenariu, apropo Priveşti cerul, priveşti stelele, priveşti fiinţa de lângă Apărută la Editura PIM, Iaşi, 2014, cu o copertă de oamenii încovoiaţi, doar, doar le vor creşte colţii-ca la tine care doarme, cauţi o anume stea şi abia când te întorci sugestivă pentru carte, o pictură semnată de Eugeniu Barău- lupi, ca la morse-şi vor începe să se ajute cu ei căci mâinile, la culcare constaţi că, totuşi, viaţa ţi se pare frumoasă! când „Îngerul căzut”, cartea se deschide în faţa cititorului cu un simbolul adevărului despre om şi ţelul său, al românului poţi să nu te gândeşti la ea... Şi, iarăşi, omul normal care-şi motto sugerat-semnat de Nicolae Iorga: „Omul cu adevărat contemporan, se vor fi atrofiat. Splendid. Şi totul, doar în observă vremea şi face din asta stare de petrecere a timpului bun este doar cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost” , pre- câteva pagini, format mic: „Şi cât de benefic ar putea fi pentru alţii; stare de cunoaştere! ...Şi mai departe, dând vestind că în „Dilema” vom cunoaşte oamenii aşa cum sunt, până la urmă, impactul acestei adaptări, asupra vieţii foaia, vedem bălăceala gândirii în retorica vorbirii, noului şi buni şi răi, dar mai mult buni, căci altfel viaţa nu ar merge sociale. Să vezi atunci cum s-ar mai strecura unii pe lângă limbaj academic-de la şosea, din universităţile româno înainte, iar fiecare îşi are locul său. O carte de scurte pove- alţii cu gesturi delicate, ca şi cum ar executa un menuet, americane de pe Dâmboviţa, Olt sau Râul Doamnei, dar stiri. pentru că o apropiere mai vijelioasă, s-ar putea asemăna cu mai ales din lanţul academic de universităţi Spiru Haret! Ce „Flash”, furnicar în gară, în tren, invers ca în realitatea încălcarea brutală a teritoriului personal şi ar declanşa gogoaşă umflată, rău de tot, mâncară şi românaşii noştri de astăzi, când trenurile sunt goale! sau, o scenă izolată care automat, dezvelirea caninilor. Mari, tăioşi, sclipitori! Nici când s-au gândit să desfinţeze totul şi să nu pună nimic la poate exista doar la Tulcea, de la Tulcea înspre altă gară, de nu s-ar mai ajunge la tonurile acute ale certurilor aprige, ce loc! Mai bine făceau ca unul din personajele lui Cehov sau la apă multă şi înspre altă aşezare. ...Reţinem privirea zgârâie timpanele vecinilor; un mârâit în surdină ar fi sem- Gorki, care îşi schiba doar şapca-chipiul, când se schimbau apatică asupra ruinelor de fabrici la fel ca asupra piciorului nalul mai mult decât suficient, pentru a opri la timp orice vremurile... de cerşetor, nespălat şi veşted. Amândouă, ostentativ deja, acţiune neinspirată, care aidoma unei buturugi mici este tot- sp cickirdan

Horezu, Colţ de Rai!

visele, casa, şi-au crescut fata şi nepotul. Din ei doi, stâlp VRANGHEL, STRACHINA ŞI FATA cald. Nicicând nu mi-am imaginat uniune mai fără de fisură, dragoste mai rămasă întreagă, întregind. Dacă mai aud pe ori ni se face câte un dor atât de puternic de cineva, încât fie cineva că n-avem modele, căutaţi modele şi le veţi găsi la Adina DUMITRESCU pornim la drum, fie ne repezim pe telefon, depinde de vârsta intrarea în Horez, la familia Armăşescu Sorin, de trupurile la care te prinde amocul. Şi-am pornit la drum… Sar într-o cărora s-a lipit strâns restul familiei, într-o iubire fără Normandie, şoferul mă lasă la rugăminţi în poartă, suntem la ă treci într-un titlu numele unui câine din care a mai seamăn. Pe iarba din spatele casei cafea şi vorbe. Povestea intrarea din Horezu după şirul căsuţelor expoziţie cu vân- Srămas amintirea cozii stufoase cenuşii încurcată-ntre mea. Plecarea copiilor, a lui Max, iureş ieşit nestăvilit şi pus zare, peste drum de casa preotului Brutus Mateescu, într-o scaieţi, între uscăturile spinoase din fânul tăvălit peste deal şi pe hârtie, singurătate, speranţe de păstrare, de rămânere-n casă refăcută pentru a fi locuită primăvara, vara, toamna, încercarea ei de mişcare fericită ca-n tinereţea canină, să picioare cu orice preţ, deziluzii dar mai ales iluzia că un numai iarna încărcându-se totul în maşină cu destinaţia numeşti vajnicul cocoş de Hurezi de pe talerul expoziţional judecător imparţial va pune un verdict în favoarea luptelor de Bucureşti-Ozana. Sunt aşteptată de prietenii mei din strachină, iar stâlpului de muzeu, bunicei dintre copii, nepoţi pe urma cărora nu aştepţi nimic, păstrând cristalul pur. Nu copilărie pe care nu i-am văzut de zeci de ani. Telefonul şi-a şi grădina cu tui a tatălui Vasâli (tu-i papucelul mă-sii) să-i compromisuri, nimic în afara iubirii adevărate de om, de jucat în tot acest timp doar rolul de transmiţător verbal, zici fată, înseamnă fie că ai avut parte de întâmplări ca-n iarba din dealul Olarilor, al Râmeştilor, al Râmnicului. amplificându-ţi dorul de umezeala ochilor, inflexiunile poveşti, fie că liberul din cugetul tău e aşa de desăvârşit, „Vreme trece…”, masa de prânz, un pui de odihnă în bătăile vocilor, timpul convorbirilor neînlocuind timpii parcurgerii încât prinde, păstrează şi redă totul, peste zeci de ani, ca şi ciocănelelor toacei amintirilor. „Vreme vine…”. Şi vin vieţii. Cu Oana mi-am petrecut copilăria ea fiindu-mi priete- când ar fi fost ieri. Multă lume se plânge de relaţia cu pri- poveştile lor de viaţă, n-am venit să-mi notez, să-mi fac un na mai mare cu doi ani, mai conştiincioasă, mai matură şi etenii la o anumită vârstă, cea care în ziua de astăzi conţine eseu sau articol, dar un creion strigă. Îl iau şi scriu şi plutim mai înţeleaptă. Stâncă rostogolită de ani pe drum prestabilit, partea ei de îndoială, de neîncredere. Dar de cea echilibrată împreună pe „sunetul muzicii” unui trecut postat azi în faţa oprelişte la tot ce s-ar fi pierdut din roca-n prăbuşire, pagină în care braţul balanţei nu ţine cont de înălţime, culoare, drum noastră, fără perdeluţe, brizbize ori fum de să-l tai cu cuţitul. de carte şi cărări în cărare. Eu – minge de oină, de ping-pong, străbătut în viaţă, fiind mereu braţ drept din două braţe, fir Ea. Şi-ncepe să-mi spună ceea ce niciodată n-am ştiut în frunză şi pasăre. Ea mai înaltă, brună, sprâncene de dublu urzit pe băteală de nemurire, de veşnicie, de prietenie, întreg, ci numai frânturi cu înţelesuri de copil…… georgiancă, pe spate împletită o singură coadă din păr negru, de iubire din primul până-n ultimul ceas? Se mai plânge - Ne-au încărcat noaptea într-un vagon ce ziua era desti- ondulat, strâns. Amândouă la fel de elastice în lunca din cineva de aceasta? Să vină, să reapară peste ani de absenţă nat soldaţilor, am plecat din Nesfoaia Basarabia întâi noi, valea Luncavăţului în care învăţam balet, gimnastică învelită în acelaşi văl străveziu, dar extrem de cald! Să vină! adică mama Măruţa, Minea(bunica) şi eu, care aveam zece sportivă, amândouă la fel costumate în rochiţele scurte din Nu credeam că ziua de luni 22 septembrie 2014 poate luni în martie 1944, cu un sac de pâine uscată şi apă. S-a ter- hârtie creponată roz, cloşate din degete pe margini. Mamele avea o altă conotaţie decât o întâlnire prietenească spre adu- minat apa, oprise mama puţină şi-mi înmuia miez de pâine noastre prietene. El, Sorin, soţul ei şi fostul meu coleg de cere aminte şi ostoire de dor. Căci ni se întâmplă la toţi, dese- şi-mi dădea să morfolesc, eram deshidratată, aşa am ajuns la generală, acum bărbatul tăcut cu care şi-a împărţit Oana 14 CULTURAvâlceană ianuarie 2015

Bucureşti, după patru zile. Acolo ne-au aşteptat milostivele, voluntarele din Societatea Doamnelor Iubirea de aproapele meu Române care ne-au împărţit pâine, lapte şi apă. Apoi am plecat în Râmnic, unde Comitetul de prim- ire şi distribuire a pus-o pe mama Măruţa să aleagă un loc din două. A optat pentru depresiunea Horezu, am mers cu întreruperi, întâi până la Băbeni, un allt camion ne-a urcat şi am ajuns în dimineaţa de Florii la Ilie Ungureanu din Bârzoteni. Vorbea lumea că e hapsân, nu ne-a primit cu Părintele Iov Pătraşcu zâmbetul pe buze, dar le-a chemat pe mămăici să mănânce mămăligă cu peşte prăjit şi ne-a dat o cameră din cele două ale lui. Apoi au sosit tot aici bunicul, tata, unchiul Vova, Mihai, Ilie Ungureanu şi-a făcut o cameră jos în magazie şi ne-a lăsat nouă cele două camere. De atunci ai mei Zenovia ZAMFIR au locuit acolo, însă şi Mara şi eu când m-am făcut mare i-am trecut toată familia pe listele pomel- n "Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi" şi "Anul comemorativ nicelor şi n-am să-i uit niciodată. Hapsân? Dumnezeu să-l odihnească acolo, în ceruri, alături de sfinţi! În rest tu ştii… - Da, mi-amintesc samovarul de pe masă şi cubuleţele de zahăr pe care nu le Îal Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii", ț băgaţi în pahar să le amestecaţi în ceai, ci umezeaţi zahărul şi îl mâncaţi, iar ceaiul îl beţi neîndul- mar i, 20 ianuarie 2015, ora 12.00, la Centru de Îngrijire şi Asistenţă Socială din cit…şi-mi mai amintesc bucuria ce ne încerca pe mine şi pe fratele meu când plecau ai noştri la Zătreni, s-a desfăşurat manifestarea social-culturală "Iubirea de aproapele meu".În Bucureşti şi ne lăsau pe capul Marei şi ce să mai spun…mi-amintesc toate dealurile de până la voi, deschidere, au rostit scurte alocuţiuni: Aurora Gherghina, subprefect- Vâlcea; mi-amintesc drumurile aproape zilnice, în care n-o luam ca oamenii cu scaun la cap pe drum, ci o Antonie Ceauşu, director DGASPC Vâlcea; Constantin Liţoiu, primar comuna tăiam printre poieni, treceam linia ferată pe care încă mai circula o drezină, culegeam drăgostele Zătreni; Liliana Cobrescu, director Centrul Zătreni:Emanoil Bărbuţ, preot mici, albe şi parfumate de pe lângă şina, marginea ecartamentului pe care ţi le aduceam ţie şi dacă Biserica Cetăţuie, îndrumător spiritual la Liga Femeilor Ortodoxe din Vâlcea. A era vacanţă ne aşterneam întâi la cusut rochiţe pentru păpuşi, apoi, când ne plictiseam ne povesteam urmat un recital de muzică şi poezie susţinut de: Nicu Cismaru, preşedinte ce-am mai citit sau ne împrumutam cărţi una alteia. Dar ce să mai vorbesc, îmi trebuie o săptămână Societatea Culturală "Anton Pann"; Paul Stănişor, artist plastic; Gigi Poşircă, să cuprind totul şi să înţelegeţi că prima parte a vieţii noastre a fost un vis adevărat, ca apa limpede poet; Tatiana Mărcoianu, interpret muzică populară; Antoanela Enacache, a râului Romanilor străjuită de frunze mari de bozi, mentă sălbatică şi lăstăriş de anin! Şi iar m-am Asociaţia "Zâmbete Colorate". Acţiunea a fost iniţiată şi moderată de Zenovia întins ca boasca ieşită pe marginea butoiului, strânge cercul s-ajungi la mijloc, mai e mult, vorba lui Zamfir. Victor Rebenciug „călătoria continuă!” Uneori suntem prea grăbiţi, suntem prea stresaţi pentru un răsărit de soare, un - Numai bunicii paterni au fost din Dorohoi, cei materni s-au stabilit în Basarabia încă de la zâmbet de copil, pentru a privi în jurul nostru câtă frumuseţe ne-a dăruit Bunul sfârşitul secolului al XVIII-lea, stră, stră, stră erau veniţi din Ardeal, primul a fost preotul Ion cu Dumnezeu. Alteori, copleşiţi de problemele personale, uităm că lângă noi sunt preoteasa Nastasia, el fusese primul primar liberal şi în timpul Imperiului Austro-ungar a ales orto- mulţi semeni aflaţi în suferinţă. A dărui este în firea întregului univers, iar a accep- doxia şi a plecat trecând apa, acolo s-a întâlnit cu Nastasia, care era din Tbilisi, armeancă, armeancă, ta darul este a doua natură a întregului univers. Dar, mai ales, nu trebuie să uităm de cea cu sprâncenele împreunate, el s-a hirotonisit… că puterea de a dărui vine de la Dumnezeu. La Centrul de la Zătreni s-au întâlnit - Cu ea semeni şi cum de ajunse un bob de armeancă, miez de iubire, hurezean? Întâmplare sau cu părintele Iov Pătraşcu care are o impresionantă poveste de viaţă. alegere? Ilie Pătraşcu, pe numele lui de mirean, a văzut lumina zilei la 2 septembrie - Şi una şi alta, ştii, - nu ştiu nimic, stai şi povesteşte că rupi vraja, nu vezi că ne uită şi timpul? 1963, în comuna Mateeşti, judeţul Vâlcea. Mama lui l-a părăsit la naştere, când l- - În 1967 am terminat facultatea de istorie şi la medie mare, post pe măsură, mi-a plăcut să lucrez a văzut chircit, fără şansă, bolnav de tetrapareză spastică. Bunul Dumnezeu este la Muzeul Satului şi acolo am rămas. Dacă n-aş fi avut un olar deştept, vesel, scuturat, poate mare şi a hotărât altfel pentru micuţul Ilie. A fost crescut de bunică. Viaţa lui a fost rămâneam la altă secţie şi aşa mai făceam prin rotaţie, să nu se supere nimeni, dar prima „ieşire” un chin. N-a putut merge, a învăţat cu greu să vorbească şi a avut mereu nevoie am avut-o cu expoziţia lui Ogrezeanu la Montreal, ne plimbam peste tot amândoi, pe banii noştri, de ajutorul cuiva. A învăţat să ridice obiectele cu picioarele şi să le utilizeze, apoi cealaltă fată şi iscoada nu voiau să meargă, ţineau de bani să-şi cumpere câte ceva de îmbrăcat, noi să mănânce, să scrie şi să citească. Mintea şi sufletului lui au rămas curate ca am fost şi la Niagara, ne-am ţinut ca vecinii de mejdină, ne împrietenisem, el cu soţia lui, prima lacrima. După ce bunica a plecat la cele veşnice, a fost nevoit să accepte soţie, lucrau în echipă, aveau şi lutul după ei, făceau demonstraţii în perimetrul expoziţional destinat instituţionalizarea în Centrul de Asistenţă Socială din localitatea Zătreni, cămin olăritului, el la roată, ea la pictat după ardere… care găzduieşte în cea mai mare parte persoane cu boli neuro-psihice şi diverse -Ardere? La ce cuptor? boli imobilizante. De atunci, micuţa cameră de cămin şi frumoasa curte amenajată - Improvizat, infraroşu, mai rău era când rămânea fără pământ de frământat, greu găsea ceva ca pentru rezidenţi au devenit universul lui Ilie. La cămin, s-a familiarizat şi cu lumea…prea mulţi oxizi, friabilitate crescută, încercări. Apoi am fost la New York, la Paris la tainele utilizării calculatorului, astăzi putând naviga cu uşurinţă pe internet sau Muzeul de artă modernă, iar din 1984 am prezentat şi Oboga, în Grecia la Volos a fost minunat, ca prin reţeaua de socializare. Adelina Stanciu l-a ajutat să publice poezii religioase şi în Egipt, ei, fiecare loc cu farmecul lui, noi cu al creatorilor noştri…Din 1993 m-am făcut păstor în lucrarea "Fără mâini în slujba Domnului" din care redăm mai jos. trecător spre şi din munţi, la doctorat am avut ca temă transhumanţa, dar m-am ţinut tot de-ai noştri, temă Vaideeni, un sat de păstori transilvăneni, numai că a născut Misi şi din 1999 ne-am apucat de Rugă Strâns să mă ţină legat crescut nepoţel. Noroc cu Sorin, nu mi-am imaginat un soţ şi un tată, un bunic aşa bun… Sfinte Isuse, În stări de păcat! - Nu-mi povesti că ştiu, n-am rămas numai noi când mi-am dat Statu? Tu ai fost câteva zile prin Tu, schimbător de vieţi, Maramureş, după exponate, eu am rămas cu Sorin. Îngrijea de mine ca şi de ai lui, nu-mi dădea voie Pazeşte-mă! Libertate să pun mâna pe nimic în bucătărie, nici măcar să scutur covoraşele de pe hol, el făcea totul, iar când Sfântă Fecioară, M-am eliberat demult ai venit tu, pentru că el sosea acasă mai devreme ca tine că începea serviciul mai devreme, îţi tele- Obişnuinţa sufletului meu, Dându-ţi soarta în nevăzut, fona: Oana, să n-o iei pe bulevard, suflă un curent dinspre A.S. spre Romană, ce n-am văzut, s-o iei Ocroteşte-mă! Acum sunt doar raţiune pe partea cealaltă…m-am şi închinat, să-i dea Dumnezeu sănătate, atâta grijă între doi oameni, nici Doamne Dumnezeul meu, Cu sorţi de izbândă în lume n-am văzut! Şi uite tu, nu s-a schimbat deloc, tot tăcut, tot cald şi serios. Sorine, am cam tremurat pentru tine când te-am văzut în ziar că erai propus pentru ministerul transporturilor şi Mântuieşte-mă! Şi mă simt preamărit telecomunicaţiilor, mi-am zis că ministru mai pus pe făcut totul nici n-ar fi existat! Pentru un schimb libertin - Am muncit mereu şi nu mi-a părut rău, şi la Institutul de Proiectări în Telecomunicaţii şi la Îngrădire Ce l-am făcut cu Tine! Romtelecom şi la Mobilrom, numai nedreptatea pe care mi-au făcut-o atunci când eram copil, n-am Doamne, bunătate nemăsurată, s-o uit niciodată. (n. a.) – Sorin a fost făcut, ca noi toţi, pionier. După bucuria înnodării cravatei, era Sunt ca o fiară ce-şi face dreptate, (din vol. « “Fără mâini în slujba bucuria firească a tuturor copiilor din vremea aceea, a fost chemat şi pus să-şi dea cravata jos. Tatăl Tu ştii, nu încape îndoială, Domnului”, Adelina Stanciu, 2010) lui, negustor de vază din Horezu, era doar un exploatator, nu? Iar el, copilul, trebuia să plătească De aceea dă-mi un jug ca la o fiară pentru asta! Şi trece o zi, şi trece o noapte, gurile lor nerăcite- n zadar, viaţă deşirată mărgea cu mărgea… Cu plăţi şi amintiri, cu timpi câştigaţi, biruitori în bătălia cu viaţa, încă suntem în picioare. Şi suntem atât de sănătoşi sau atât de bolnavi cât ne permite vârsta asta care până la urmă nu ne iartă, suntem plini de iubire, poate rămaşi undeva prea copii, prea naivi. Dar dacă sunt căutate modelele, apoi familia Sorin şi Oana Armăşescu-fostă Grigoriu, pot fi modelul de urmat. - Adina, să-ţi dau nişte seminţe de fenicul din tufa mea de lângă casă, poţi să-l faci ceai sau să-l pui aromatizant la mân- care! (Amândouă crescute din aceeaşi buruiană, casele noas- tre, buruieni la uscat, rîsu' lumii, secolul XXI). Suim nesătui de vorbit în maşină, afară a început să picure, atât cât să putem spune – plouă? Ne întâlnim la Bucureşti luna viitoare! ianuarie 2015 CULTURAvâlceană 15 În discuţiile purtate pe tema “Iubirea de aproapele”, Sfântul Apostol Pavel spune aşa…”pot să am toate virtuţile probleme. Părerea mea este că gradul de civilizaţie al unei părintele Iov Pătraşcu ne mărturiseşte: din lume dar dacă dragoste nu am nimic nu sunt”. Este societăţi se măsoară în gradul de iubire şi compasiune pe Iubirea aproapelui mai ales a aproapelui aflat în grea pentru că este foarte greu să ne asemănăm cu care îl are faţă de cei aflaţi în nevoi şi în suferinţă. În gra- suferinţă este cea mai mare şi totodată cea mai grea formă Dumnezeu şi mai este foarte greu să îngrijeşti cu dragoste dul de întrajutorare pe care îl avem se măsoară omenia şi de iubire, cea mai mare pentru că este prima virtute şi cea un om în suferinţă care are atâtea probleme pe care tu tre- umanitatea unei civilizaţi. Ca să fim oameni trebuie să fim mai mare poruncă dată de Dumnezeu care spune aşa:… buie să i le porţi cu răbdare şi iubire pentru că şi tu ca om umani, altfel suntem orice altceva, dar nu oameni ”iubiţi-vă unul pe altul aşa cum v-am iubit eu pe voi” iar sănătos şi normal, la rândul tău, te confrunţi cu destule "ILORIAN PĂUNOIU-BUCURIILE SUFERINŢEI" MEDALION ANIVERSAR

arţi, 13 ianuarie 2015, cu binecuvântarea Societatea Culturală "Anton Pann"; Nicolae State-Burluşi, "Zâmbete colorate" din Râmnicu Vâlcea. Evenimentul a MÎnaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, preot Parohia Râureni. fost iniţiat şi moderat de Zenovia Zamfir, membră a Ligii Arhiepiscopul Râmnicului, s-a desfăşurat manifestarea cul- În continuare a urmat un moment artistic deosebit: un Femeilor Ortodoxe din Vâlcea. tural-spirituală Medalionul aniversar "Ilorian Păunoiu - recital de poezie susţinut de Paul Stănişor şi Gigi Poşircă, * Bucuriile suferinţei", în Sala "Iosif Episcopul" din cadrul membri ai Societăţii Culturale "Anton Pann", din Râmnicu Scriitorul Ilorian Păunoiu s-a născut în satul Meieni, Aşezământului Pastoral-Cultural "Sfântul Ierarh Calinic", Vâlcea, şi de Larisa Roşianu, elevă la Liceul "Antim comuna Popeşti, judeţul Vâlcea, pe Valea Luncavăţului, aflat în incinta Arhiepiscopiei Râmnicului. Ivireanul" din Râmnicu Vâlcea, având ca îndrumător pe aproape de Pădurea Cotoşmanu. A debutat în literatură cu Evenimentul a debutat cu o prezentare de tip Elena Diaconu, învăţător; un recital de muzică religioasă versuri, publicând în "Vâlcea literară" (1986), revistă a PowerPoint, intitulată "Ilorian Păunoiu - Bucuriile susţinut de corul Seminarului Teologic "Sfântul Nicolae" Societăţii Literare "Anton Pann". Au urmat apariţiile sale în suferinţei", realizată de doamna bibliotecar Cristina din Râmnicu Vâlcea, coordonat de Ioan Gavrilă, preot pro- presa scrisă de specialitate ("Tribuna", Cluj; "Luceafărul", Olteanu. Au urmat, apoi, alocuţiuni susţinute de următorii fesor la Seminar. Bucureşti), la posturile de radio şi televiziune. A publicat invitați: profesorii Ioan Soare, Ioan mai multe cărţi: "Strigarea numelui" (1998), "Jocul secun- St. Lazăr; Aurora Gherghina, subpre- Manifestarea a fost organizată de Liga Femeilor dei" (1999), "Scrisori către aproapele. Introducere în fect Vâlcea; Delia Zamfirescu, Ortodoxe din Vâlcea, în parteneriat cu Arhiepiscopia agapologie - Eseuri" (2000), "Simfonia pentru spadă şi preşedinte Liga Femeilor Ortodoxe; Râmnicului, Biblioteca Judeţeană "Antim Ivireanul" din crin" (2005), "Cântarea cântărilor" (2008) - transpunerea în Emanoil Bărbuţ, preot Parohia Râmnicu Vâlcea, Forumul Cultural al Râmnicului, versuri a celebrului text biblic. În anul 2014 a devenit mem- Cetăţuie I, în calitate de îndrumător Seminarul Teologic "Sfântul Nicolae" din Râmnicu bru al USR. ( Arhiepiscopia Râmnicului ) spiritual; Nicu Cismaru, preşedinte Vâlcea, Societatea Culturala "Anton Pann" şi Asociaţia

(urmare din pag.9) Vreme închisă... însemnările pe tema Gligorie, sortând, subliniind: apar poezii, Tudor Cicu: apare tema Veneticilor, apoi massa jurnalului literar propriu-zis şi Alte zone albe din jurnal, ni se sugerează, corespund unor meditaţii despre „o lume în fond la fel de credibilă sau de câteva subiecte de proză scurtă. La treabă, omule!” (p.401). momente tensionate din viaţa privată a autorului, la care nu se incredibilă ca oricare alta: reală, palpabilă, amintită, inventată... Resuscitând „amintirile mele despre oamenii din satul copilăriei” referă direct mai niciodată. Stilul e omul, s-a spus, şi pe bună lumi indiferente una alteia, sau lumi zadarnice” (p.324). Anul 1985 şi ceea „ce reprezint pentru ei”... unul „dintre cei prea mulţi care dreptate… Când ne referim la om, avem în vedere desigur firea sa, (ni se consemnează la 3 februarie, duminecă) e anul când începe să au plecat şi pleacă mereu din sat...”, se impune necesitatea de a , cea din care se nutreşte individualitatea umană. citească „pe furate”, jurnalul lui Liviu Rebreanu şi, poate, de aici scrie despre toate acestea. Cine a fost alesul? Numele lui stă înscris Despre moartea poetului Nichita Stanescu (13 decembrie s-o fi născut sârguinţa cu care începe să-şi strângă evocările şi pe această carte. Vă îndemn s-o citiţi. Fiindcă, această carte care se 1983) ne lasă însemnările de la p. 275-276, şi încheie: „1983 - un amintirile risipite printre însemnări, povestirile părinţilor din satul succede şi se pliază pe anumite teme specifice unor cititori de an de neuitat...”. Insemnările anului 1984 sunt cu precădere de baştină, cum reiese şi din vizitele tot mai dese în satul copilăriei vârste diferite, dă curs unor evenimente trăite de fiecare dintre noi, însemnări zilnice despre micuţul Andrei şi despre lumea literară a - unele şi din necesităţile, şi sprijinul adus celor bătrâni. În dar întotdeauna amprentate de întâmplări existenţiale şi spirituale, vremii, dar, conţin şi un element nou, nemaiîntâlnit până aici: însemnările ce le face, acum, oscilează de această dată între parcă auzite de la cel cu care te-ai intersectat în viaţă, ori chiar le- lumea viselor, cu tot ceea ce reprezintă ele în cazul scriitorului Ion evocările literare ale vremii, lumea cărţilor citite ori pe care se ai fost martor. „Este de imaginat o mai mare sărăcie decât cea de Lazu: „Azi noapte am visat fragmente de roman, iar în noaptea gândeşte să le scrie. Sensul nou pe care îl dă jurnalului, are în acum şi o mai nemiloasă dependenţă de Stat?”- sună această frază precedentă chiar un roman întreg... Sunt romanele pe care le pierd, vedere şi noul imbold, cel atins de aripa sugestiei rămase în urma (ascunzând tristeţea unei epoci), ca o întrebare stăruitoare la cele pe care nu le voi scrie?... Oricum e semn că ar cam trebui să lecturării Jurnalului lui Rebreanu: „Uneori am bănuiala că scri- sfârşitul anilor optzeci. mă apuc de scris” (p.286). Ca mai târziu, să-şi noteze: „Pentru alţii itorii ţin un jurnal nu pentru a-şi nota risipa zilnică în fapte de Dar să nu închei înainte de a spune esenţialul: jurnal de lecturi asemenea vise vor fi fiind fleacuri, lucruri ce trebuie împinse cu rutină şi câştigul într-ale scrisului, cum s-ar crede, de exemplu, şi de întâlniri cu scriitorii şi artiştii bucureşteni, jurnal de creaţie, ț grăbire în umbra nop ii care le-a zămislit; însă pe mine literatura citind Jurnalul lui Rebreanu, ci pentru a-şi învinge odată în plus cronică de familie şi de viaţă trudnică, în cei mai năpăstuiți ani ai din ele mă dă gata!,” (p.308). Munca de teren (ca geolog), cu teama de coala albă, de inhibiţia pe care ţi-o dă masa de lucru” comunismului, Vreme închisă, cum o indică de altfel şi titlul, nu locurile prin care e găzduit (Goranu, Alexeşti, Ioneşti-Vâlcea, (p.348). Punând în lumină tehnica scrierii, observăm (dincolo de este în ultimul rând şi o seismogramă a momentelor privilegiate Avrig, oraşul Victoria…), prilejueşte diaristului pagini cu spontaneitatea comunicării), multe secvenţe narative, pe care – cu dintr-o carieră de geolog prospector, peregrin prin cătunele mărturisiri nu prea plăcute: „Ce-nseamnă aceşti 23 de ani de teren? certitudine – le-a utilizat apoi în „Veneticii”; „Rămăşagul”; răzleţite şi prin sălbăticiile patriei; locul unde îşi notează impresiile Cel puţin tot pe-atâtea camere străine în care am locuit şi ferestre „Capcana...”; ”Sălbaticul...”, etc... Există în aceste însemnări câte fruste autorul Vremii… nu este nici masa consacrată din aparta- prin care am privit la anumite ore ale zilei, dimineaţa şi în amurg, un palier alocat fie memoriei spaţiilor geografice, fie prieteniei ment, nici sala bibliotecii, ci este după caz, prispa casei unde şi uşi prin care am intrat obosit şi am ieşit cu gând de drum lung, colegiale (serviciu ori din vremea studenţiei), fie vieţii şi morţii găzduieşte, iar de cele mai multe ori o culme de deal ori o viroagă chiriaş în casa vreunui ţăran, a vreunei băbuţe sau văduve”. oamenilor lângă care a copilărit şi trăit. Dintre referinţele acestor unde spiritul se întâlneşte cu Ideea; este consemnarea netrucată, pe Jurnalul „Vreme închisă” nu-i numai un jurnal cu însemnări ale comemorări şi confesiuni, mi-a atras atenţia data de 2 mai 1986 din ultima filă a carnetului de teren, umplută în pripă, devenită penul- „zilei trecute” ci şi o carte despre tot felul de amintiri din viaţa Jurnal. Iată cum descrie diaristul Ion Lazu grozăvia exploziei de la tima. Locul revelaţiilor, al intuiţiilor, al schiţării subiectelor de autorului, ce i se par, după atâţia ani, ca nişte „jivine hăituite, Cernobâl: „De ieri, pe la 18, numai într-o supărare şi o îngrijorare roman, al prinderii din zbor a fiorului poetic. Autorul nu se mută rănite, ascunzându-se prin cotloane, prin văgăuni obscure...” Dar, şi un chin – ca o adevărată boală, din cauza veştilor groaznice de la o masă la alta, după tema pe care o pune în pagină, cum ştim când dibui din ele partea bună a lucrurilor, rândurile scrise rămân despre radiaţiile ce vin peste noi de la răsărit”. Paginile finale ale că se întâmplă în cazul unor confraţi, ci în cazul anume al acestui ca sculptate în stâncă. Jurnalului „Vreme închisă”, ni-l arată pe diarist deschis către jurnal este vorba despre momentele norocoase ale întâlnirii omului Deşi ultima parte a Jurnalului „Vreme închisă” – de Ion Lazu oameni, cu bucuriile şi dramele lor: „În viaţa unui om nu se află un cu sinele său, pentru a se livra colii de scris. (anii:1985-1989) este foarte concentrată, ea cuprinde de această singur roman, ci mai multe, însă amestecate, întretăiate, reînno- Prin lirica acestui buchet de evocări şi adnotări despre tot ceea dată, cu predilecţie, evocarea toposului natal (satul Cireaşov- date. Greutatea, chiar imposibilitatea, este de a-l alege pe cel sem- ce-i omenesc şi de esenţă umană, Ion Lazu ne-a demonstrat că „o Slatina), îndeletnicirile oamenilor, atmosfera familială, portrete, nificativ, dintre cele multe, fără vreun înţeles” (p.354). anume poetică a jurnalului”, sceptic rostită de cronicarul vremii, amintiri. Amintirile sunt învăluite, într-un ecou arhaic, de un lirism Retrospectiv, pasiunea pentru lectură a copilului de la ţară capătă prin „Vreme închisă” a fost salvată. răscolitor dar bine dozat, cu grija scriitorului care va fructifica, în memoria diaristului o semnificaţie şi o încărcătură narativ- cândva, în prozele sale aceste detalii generatoare de emoţii şi evocativă pentru tot ce va urma: „De vreo trei săptămâni recitesc (Articol primit de la Felix Sima) 16 CULTURAvâlceană ianuarie 2015

E ascunsă sub o frunză. De o boală ruşinoasă, ION MICUŢ Ce-a adus-o soţu-acasă, Economista De la soaţa dumitale. Pe un şezlong şedea bronzată Ş-am invitat-o la plimbare; Veterinarul Martie-i de genul feminin Dar mi-a răspuns cu indignare, O doamnă l-a chemat fuguţa, Portretele misterioase Bătrânului cu prăvălie… Noi moravuri Că face banii stând culcată. Că e bolnavă pisicuţa ale Violetei Dar ea a spus c-ar vrea vădană! Pe vremea mea în căsnicie: Ş-apoi i-a zis domnişorica, SMS idilic Să îi trateze păsărica. Scrociob de-ţi face un tablou, Amorul după cununie; Îţi pune-n el ceva malefic; Mândrie Dar azi modernele neveste, Să ştii iubito că mi-e dor, Olimpiada erotică Că mai întâi, devii anemic Aflând că m-a-nşelat nevasta, Îi pun pe soţi întâi la teste. Să facem ca pe vremi amor, Şi nu te prinde anul nou! Nu fac o crimă pentru asta; Dar văd că ţie nu îţi pasă, Când antrenoarea mea îmi spune, Ba chiar îmi pare foarte bine, Educatoarea Şi de aceea sunt geloasă. Că n-am prea multă rezistenţă, Cu amorul la perfuzii Că-i unul şi mai prost ca mine Îi spuse baba unei fete: Ades în faţa mea se pune, Oferta Dar tot nu trec de corijentă. S-a-nfiripat şi o idilă, Violu-i floare la ureche, ș Doar între ea ş-un salvamar În retragere Îţi dă fiori ce n-au pereche Atunci când mi-a adus pu toaica, ș O tânară îndoliată Şi până-n luna lui brumar, Am fost la una fără teamă, Ş-ai vrea mereu să se repete. Matroana m-a i pus în temă, El a făcut penicilină. Dorind să-i fur ceva din casă, Dar am picat în grea dilemă, Nu ştiu dacă i-a plăcut, Dar ea îmi zise mânioasă, Femeia Că mie îmi plăcea peștoaica. Cu bătrânul, căsnicia, Şantaj S-o violez că mă reclamă! Uneori e mătrăgună, Dar constat c-a petrecut, Cu plăcere, văduvia. Am întrebat-o pe codană Guralivă sau ursuză, Micro-circuit De vrea amantă sau soţie, Însă partea ei cea bună, Sufăr, doctore, sub poale,

OVIDIU CRISTIAN DINICĂ iar inima de la pe genunchii săi primeam mere mari cât un stelele învaţã mersul aştrilor. veac din care muşcam cu sete Tata în miros de brad și mere coapte în timp ce pe obraji se scurgea sucul lor pe cuptor` se apropia timpul măsurat da tată Bunicul de el cu bătăile inimii vreau să fiu împăcare ochilor tăi căprui bunicul şi trenul se ridica în picioare ca un stejar să-ți îmbrățișez inima Chipul tatei al cărui fum îl acoperea într-o aură basmele țineau loc cuvintelor singura care nu mă minte pereţii galbeni din camera mea la capătul căreia eram noi fata de crai salvată în tinereţe ț sunt plini cu ochii peştilor întârzie să mai vină să- i cuprind aripile era adorata noastră ș ș cuprinsi din curtea cu pomi și ploi mărunte într-un zbor ce depă e te norii seara ț în amurgul verde grăbea pașii asemeni unui ceasornic să- i port hainele albe sub lună ne ridica ț ș de lacrima uitatã a tãcerii cu ore fixe pentru iubire fără să accepte cu umeri la i i pieptul încălzit ca pe un bidiviu fermecat să-l călărim din care norii ce-i coborau pe umeri de amintiri săream peste scaune ne prăvăleam ș chipul rãmas tânãr al tatei apare râdea când cu nuci verzi ne coloram să iubesc i umbrele tale râdeam odată cu timpul aşteptând, degetele încercând să le găsim miezul risipite pe întinderea cuvintelor care ne îngăduia ora exactã despre el şi casa cu cerdac de unde să port de grijă fluturilor trenurile de astăzi sunt altele ț când aripile mele prind contur se vâna aşteptarea dărui i în toate zilele tale de duminică acoperă amintiri şi aduc mai aproape cerul cu vulturi insistent repeta au mâncat-o lupii

PAULIAN BUICESCU

Să ne-amintim "Mica Unire!" Dar nici pe-Alecsandri cu "Hora...." un' să dăm mână cu mână Tot ce lăsat-A Creatorul, să fie sub al Său Soare Cu-aceeaşi inimă din Domnul! (şi-acelaşi grai- A fost mic la începuturi dar în timp ajuns-a mare limba română!)

La fel marea Dacie (prin secole împărţită) inCULTURE Să ne-amintim "Mica Unire!" (trăind-o sincer fiecare) CHIOREAN, După multe încercări, de buni români fu reunită! Că fără ea nu ar fi fost, nicicând o Românie Mare!

Mai întâi Mihai: Moldova, cu Muntenia şi-Ardealu' Dar ca evocarea noastră, să fie Binecuvântată, Ziar de cultură realizat de SC INTOL SRL Editura INTOL - PRESS. Apoi Principatele, de Cuza şi Kogălniceanu! S-o apărăm măcar de-acuma, când încă nu-i total furată... Moldovenii şi muntenii, fraţi de-o limbă şi de-o fire, Hai să cântăm "Hora Unirii!"(nu că "dă bine" şi-i frumos), Votară acelaşi Domn: Cuza şi, „Mica Unire!” Director: Petre CICHIRDAN Ci că trăim pur, româneşte şi apăraţi doar de Christos! Consilier editorial: Constantin POENARU Senior editor: Arhim. Veniamin MICLE Care fost-a temelia durabilă şi eternă Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Colaboratori: Felix SIMA, Pentru România Mare Creştină dar şi modernă! Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt Mihai SPORIŞ, Să nu uităm nici "talpa" Ţării (cu mii-de-mii de Ion Roată & U.Z.P.R. Vasile GREVUŢU, Care au făcut Unirea), cu Cărturarii laolaltă! Simona Maria KISS Gheorghe PANTELIMON Adina DUMITRESCU Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN. Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3 NOTĂ Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, Ziarul apare cu 16 pagini, când poate, ca să respecte Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţenilor cu E-mail: [email protected] diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţin edi- Parteneri media: www.globalartfusion.com, Revista Interferenţa Artelor, www.publiconline.ro, www.pub- torului. Autorii păstrează responsabilitatea conţinutului. lictv.ro, www.pcichirdan.go.ro Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu Preţ: 3 lei