BRÂNCUŞI

„Fără esenţa în sine, a înţelege nu este nimic” Constantin BRÂNCUŞI Cuvânt de început

Textele strânse între coperţile acestei noi reviste Brâncuşi reprez- intă, dintr-o perspectivă nu numai omagială, dar şi ştiinţifică, prinosul de recunoştinţă pe care importante personalităţi culturale româneşti îl aduc, an de an, la Târgu-Jiu, geniului brâncuşian. Punându-le laolaltă, într-o alcătuire de formă şi conţinut, toate aceste mărturisiri, rostite cu prilejul simpozioanelor organizate de municipalitate şi Centrul Brâncuşi, devin întemeietoare în raport cu misterul ce înconjoară opera marelui nostru sculptor. Mărturisesc că nu a fost o întreprindere tocmai uşoară, cu atât mai mult cu cât, în toate aceste texte se fac şi desfac lumi, opera lui Brâncuşi fiind supusă unei nesfârşite interogaţii ce capătă, pe alocuri, o profunzime abisală. Aş vrea să cred, însă, că şi acest număr al revistei are acea consistență ideatică atât de necesară într-un context în care despre Brâncuşi se spun atât de multe lucruri imaginare, într-un context în care falşi corifei îşi asumă roluri cu mult peste capacita- tea lor de cunoaştere şi înţelegere, când diverşi manipulatori aruncă pe piaţă o serie de falsuri brâncuşiene, încercând prin diverse mijloace să le dea consistenţă şi autenticitate. Este, dacă vreţi, o răspundere asumată, pe cât de necesară, pe atât de dificilă, într-o perioadă în care revistele de cultură, în general, se confruntă cu mari dificultăţi financiare şi cu o percepţie din partea publicului diferită faţă de alte publicaţii cu un conţinut îndoelnic. În sensul acestei răspunderi ne obligă, de altfel, tradiţia şi memo- ria a doi cărturari deosebiţi, Ion Pogorilovschi şi Nicolae Diaconu, fondatori acestei publicaţii. În acelaşi timp, vrem să facem o rever- enţă în faţa tuturor acelora care prin truda lor de o viaţă au dat un sens cercetărilor în acest inefabil domeniu al artei, situându-se într-o bună aşezare faţă de Brâncuşi şi opera sa. O parte dintre aceşti oameni deosebiţi sunt membrii Consiliul ştiinţific ai Centru- lui Brâncuşi, organ consultativ a cărui principală misiune este aceea de a-l face cât mai bine cunoscut şi înţeles pe cel care ne-a lăsat, aici la Târgu-Jiu, o capodoperă de valoare universală – Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”. Vreau să cred că revista Brâncuşi va rămâne, în continuare, un reper şi o uşă deschisă pentru cei care fac cercetare fundamen- tală, dând prin truda lor o direcţie şi un sens imaginii artistice reflectată în opera celui supranumit „părintele sculpturii moderne”.

Doru STRÎMBULESCU Brâncuși Revistă de cultură

ISSN 1223-9623

□ Tiparul: Tipografia PROD COM SRL Târgu Jiu

□ Editor: Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuşi” în colaborare cu Institutul Cultural Român Târgu Jiu B-dul C. Brâncuși, nr. 12 A Telefon/Fax: 0253.217.570 E-mail: [email protected] www.centrulbrancusi.ro

□ Director: Doru STRÎMBULESCU

□ Concepție grafică: Cătălin NEGREA Iulian SINZ

□ Layout: Iulian Sinz

□ Lector: Adina ANDRIȚOIU

□ Ediție îngrijită de DORU STRÎMBULESCU

Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolului aparţine autorului. În cazul unor agenţii de presă şi personalităţi citate, responsabilitatea juridică le aparţine.

CENTRUL DE CERCETARE, DOCUMENTARE ȘI PROMOVARE “CONSTANTIN BRÂNCUȘI” ▪ Tema portretului la Brâncuşi Cuprins Monica M. CONDAN ▪ Simbolurile curgerii lui Constantin Brâncuşi Mihai SPORIŞ ▪ Încercare de a-l regăsi pe Brâncuşi Geneza ansamblului brâncușian De la Hobița în universalitate – Claudia VOICULESCU ▪ Marea controversă a expoziţiei “Brâncuși în Cap.I de la Târgu Jiu Cap.II Brâncuși la Craiova New York 1913-2013” Ellen GAMERMAN ▪ Geneza ansamblului brâncușian de la ▪ Brâncuși la Craiova 64 ▪ Timpul şi eternitatea în Opera lui Constantin Târgu-Jiu 3 Sorana Geogescu-GORJAN Brâncuşi de la Târgu -Jiu Sorana Geogescu-GORJAN ▪ Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova 66 Dumitru MĂLĂESCU-BĂLEŞTI ▪ Din istoricul Ansamblului sculptural târgujian 9 Sorin Lory BULIGA ▪ De ce „DANAIDE”? Zenovie CÂRLUGEA ▪ Brâncuşi între modestie și geniu 73 Dumitru DĂNĂU ▪ Contribuţii pe tema valorii universale a Ștefan STĂICULESCU Ansamblului de la Târgu-Jiu 15 ▪ Dosarul BRÂNCUȘI de la Școala de Meserii Matei STÂRCEA-CRĂCIUN din Craiova 75 ▪ Brâncuşi – memoria culturală a României 19 Zenovie CÂRLUGEA Claudia VOICULESCU ▪ Brâncuşi la Craiova 81 ▪ Universalitatea simbolurilor brâncușiene de Ilie BERINDEI la Târgu-Jiu 21 ▪ Constantin Brâncuşi elev la Şcoala de Arte şi ▪ Constantin Brâncuşi sau despre sculptura ▪ Brâncuși și Eugen Jebeleanu Magda BUCE-RĂDUȚ Meserii din Craiova 83 fără istorie Paul REZEANU ▪ Coloanele brâncuşiene, trepte pe calea Laurențiu PUICIN Pavel ŞUŞARĂ ▪ Brâncuşi – întâmplări anecdotice desăvârşirii 24 ▪ „La Craiova m-am născut a doua oară” 87 ▪ Brâncuși în câutarea cuvântului Ștefan STĂICULESCU Lucian GRUIA Magda BUCE-RĂDUȚ Vlad CIOBANU ▪ Constantin Brâncuşi şi Constantin Lucaci cei ▪ Ionel Jianu, promotor al artei brâncuşiene 28 ▪ Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui ▪ Posteritatea brâncuşiană şi devenirile mai mari sculptori ai secolului XX Ioana DINULESCU Telemah 90 arhetipului Petre CICKIRDAN ▪ Constantin Brâncuşi încă inedit 30 Vlad CIOBANU Aureliu GOCI ▪ I.D. Sîrbu despre „şlefuirea” Coloanei Infinit- Constantin ZĂRNESCU ▪ Craiova în opera şi aforismele lui Brâncuşi 100 ▪ De la metaforele în marmură la metaforele ului ▪ Arta lui Brâncuşi – dincolo de esenţializări 35 Constantin ZĂRNESCU din cuvinte Tudor NEDELCEA Grigore SMEU ▪ Brâncuşi şi figurile Intervalului 106 Nicolae DRAGOŞ ▪ Metafora vie în opera transliterară a lui ▪ Două interpretări ale Complexului de la Viorica RĂDUȚĂ ▪ Motivul sărutului la Brâncuşi şi în epoca lui Constantin Brâncuşi. Triada tipologică: Târgu Jiu 38 ▪ Noica & Brâncuși. Deschideri în seninătatea Ioan N. ROŞCA Rigoare, Fineţe, Umanism Anca Calina GARAȘ ființei (2) 110 ▪ Genialitatea lui Brâncuşi şi identitarul Ion POPESCU-BRĂDICENI ▪ Anii ’50: Parcul Coloanei infinitului în pericol Ion POGORILOVSCHI românesc ▪ Heptágono El Gahel de a fi desfiinţat 42 ▪ Date inedite și rectificări în biografia lui Brân- Grigore SMEU Pavel FLORESCO Cristian GRECOIU cuși 111 ▪ Metafizică brâncușiană în poezia lui Aurel ▪ Fântâna lui Brâncuși ▪ Fugile lui Brâncuşi 44 Paul REZEANU Chirescu (1911-1996) / Mircea Eliade : Jean BĂILEȘTEANU Genoveva POGORILOVSCHI ▪ Proiect pentru Fântâna lui Narcis 114 «Coloana nesfârșită» și reveriile ▪ Eroismul lui Constantin Brâncuși, confesiune ▪ Noica & Brâncuşi. Deschideri întru seninăta- Matei STÂRCEA-CRĂCIUN transcendenței / Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor tea fiinţei (1) 47 ▪ O posibilă comparaţie: Brâncuşi – Van Gogh 117 Zenovie CÂRLUGEA Mihai SPORIŞ Ion POGORILOVSCHI Grigore SMEU ▪ Sentimentul „infinirii” românești ▪ Brâncuși ▪ Concept şi instalaţie în opera lui Brâncuşi - ▪ Sculptura brâncuşiană între devenirea întru Viorica GLIGOR Claudia VOICULESCU Brâncuşi un iniţiat 49 devenire şi devenirea întru fiinţă 119 ▪ Brâncuşi - cioplitor şi izvor de metafore ▪ Enigma şi paradigma creaţiei brâncuşiene Petre Ilie BIRĂU Lucian GRUIA Genoveva POGORILOVSCHI Dumitru MĂLĂESCU-BĂLEŞTI ▪ Sculpturile lui Brâncuşi din Târgu Jiu, minuni ▪ Brâncuşi 123 ▪ Reprezentări ale mentalității populare în ▪ Constantin Brâncuşi în scrierile diplomatului ale lumii 53 Petre CICKIRDAN opera lui C. Brâncuși. O viziune despre lume bănăţean Victor Florescu (Torynopol) Ștefan STĂICULESCU ▪ Psalmi la Masa Tăcerii 125 Gabriela RUSU-PĂSĂRIN Monica M. CONDAN ▪ O triadă tipologică şi tripticul lui Constantin Traian DIACONESCU ▪ Carl Sandburg și Constantin Brâncuși / ▪ Intenţie şi reprezentare în opera lui Brâncuşi Brâncuşi de la Târgu-Jiu - Tăcerea, Sărutul, ▪ Scenariu de cod biblic replica brâncușiană a Constantin Brâncuși în viziunea lui Ilarie Ion MOCIOI Infinitul 55 chivotului 127 Voronca Ion POPESCU-BRĂDICENI Pavel FLORESCO Sorana GEOGESCU-GORJAN ▪ Spațiul de protecție de la Târgu Jiu – Geneza 58 ▪ Elementele unei ecuaţii hermeneutice insolite 131 ▪ Brâncuşi şi scriitorii români de astăzi Vlad CIOBANU Emil MOLDOVAN Constantin ZĂRNESCU ▪ Încercare de codificare simbolică a complex- ▪ Intenția de demolare a Coloanei Infinitului ▪ Blaga - Brâncuşi, afinităţi elective ului brâncuşian de la Târgu Jiu - Geometrie şi (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brân- Lucian GRUIA metafizică 62 cuși de „inspirație folclorică” 133 ▪ Brâncuși în literatura română Aureliu GOCI Oliver VELESCU Florea FIRAN ▪ Tema portretului la Brâncuşi 139 Monica M. CONDAN ▪ Simbolurile curgerii lui Constantin Brâncuşi 141 Mihai SPORIŞ ▪ Încercare de a-l regăsi pe Brâncuşi 145 Claudia VOICULESCU ▪ Marea controversă a expoziţiei “Brâncuși în New York 1913-2013” 147 Ellen GAMERMAN ▪ Geneza ansamblului brâncușian de la ▪ Brâncuși la Craiova ▪ Timpul şi eternitatea în Opera lui Constantin Târgu-Jiu Sorana Geogescu-GORJAN Brâncuşi de la Târgu -Jiu 149 Sorana Geogescu-GORJAN ▪ Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova Dumitru MĂLĂESCU-BĂLEŞTI ▪ Din istoricul Ansamblului sculptural târgujian Sorin Lory BULIGA ▪ De ce „DANAIDE”? 150 Zenovie CÂRLUGEA ▪ Brâncuşi între modestie și geniu Dumitru DĂNĂU ▪ Contribuţii pe tema valorii universale a Ștefan STĂICULESCU Ansamblului de la Târgu-Jiu ▪ Dosarul BRÂNCUȘI de la Școala de Meserii Matei STÂRCEA-CRĂCIUN din Craiova Brâncuși în ▪ Brâncuşi – memoria culturală a României Zenovie CÂRLUGEA Schița lui Brâncuși - Relativement tel que moi (RTQM) Claudia VOICULESCU ▪ Brâncuşi la Craiova Cap.III lIteraturâ ▪ Universalitatea simbolurilor brâncușiene de Ilie BERINDEI la Târgu-Jiu ▪ Constantin Brâncuşi elev la Şcoala de Arte şi ▪ Constantin Brâncuşi sau despre sculptura ▪ Brâncuși și Eugen Jebeleanu 195 Magda BUCE-RĂDUȚ Meserii din Craiova fără istorie 151 Paul REZEANU ▪ Coloanele brâncuşiene, trepte pe calea Laurențiu PUICIN Pavel ŞUŞARĂ ▪ Brâncuşi – întâmplări anecdotice 197 desăvârşirii ▪ „La Craiova m-am născut a doua oară” ▪ Brâncuși în câutarea cuvântului 154 Ștefan STĂICULESCU Lucian GRUIA Magda BUCE-RĂDUȚ Vlad CIOBANU ▪ Constantin Brâncuşi şi Constantin Lucaci cei ▪ Ionel Jianu, promotor al artei brâncuşiene ▪ Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui ▪ Posteritatea brâncuşiană şi devenirile mai mari sculptori ai secolului XX 199 Ioana DINULESCU Telemah arhetipului 157 Petre CICKIRDAN ▪ Constantin Brâncuşi încă inedit Vlad CIOBANU Aureliu GOCI ▪ I.D. Sîrbu despre „şlefuirea” Coloanei Infinit- Constantin ZĂRNESCU ▪ Craiova în opera şi aforismele lui Brâncuşi ▪ De la metaforele în marmură la metaforele ului 202 ▪ Arta lui Brâncuşi – dincolo de esenţializări Constantin ZĂRNESCU din cuvinte 159 Tudor NEDELCEA Grigore SMEU ▪ Brâncuşi şi figurile Intervalului Nicolae DRAGOŞ ▪ Metafora vie în opera transliterară a lui ▪ Două interpretări ale Complexului de la Viorica RĂDUȚĂ ▪ Motivul sărutului la Brâncuşi şi în epoca lui 163 Constantin Brâncuşi. Triada tipologică: Târgu Jiu ▪ Noica & Brâncuși. Deschideri în seninătatea Ioan N. ROŞCA Rigoare, Fineţe, Umanism 204 Anca Calina GARAȘ ființei (2) ▪ Genialitatea lui Brâncuşi şi identitarul Ion POPESCU-BRĂDICENI ▪ Anii ’50: Parcul Coloanei infinitului în pericol Ion POGORILOVSCHI românesc 165 ▪ Heptágono El Gahel 211 de a fi desfiinţat ▪ Date inedite și rectificări în biografia lui Brân- Grigore SMEU Pavel FLORESCO Cristian GRECOIU cuși ▪ Metafizică brâncușiană în poezia lui Aurel ▪ Fântâna lui Brâncuși 215 ▪ Fugile lui Brâncuşi Paul REZEANU Chirescu (1911-1996) / Mircea Eliade : Jean BĂILEȘTEANU Genoveva POGORILOVSCHI ▪ Proiect pentru Fântâna lui Narcis «Coloana nesfârșită» și reveriile ▪ Eroismul lui Constantin Brâncuși, confesiune ▪ Noica & Brâncuşi. Deschideri întru seninăta- Matei STÂRCEA-CRĂCIUN transcendenței 167 / Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor 217 tea fiinţei (1) ▪ O posibilă comparaţie: Brâncuşi – Van Gogh Zenovie CÂRLUGEA Mihai SPORIŞ Ion POGORILOVSCHI Grigore SMEU ▪ Sentimentul „infinirii” românești 174 ▪ Brâncuși 224 ▪ Concept şi instalaţie în opera lui Brâncuşi - ▪ Sculptura brâncuşiană între devenirea întru Viorica GLIGOR Claudia VOICULESCU Brâncuşi un iniţiat devenire şi devenirea întru fiinţă ▪ Brâncuşi - cioplitor şi izvor de metafore 176 ▪ Enigma şi paradigma creaţiei brâncuşiene 225 Petre Ilie BIRĂU Lucian GRUIA Genoveva POGORILOVSCHI Dumitru MĂLĂESCU-BĂLEŞTI ▪ Sculpturile lui Brâncuşi din Târgu Jiu, minuni ▪ Brâncuşi ▪ Reprezentări ale mentalității populare în ▪ Constantin Brâncuşi în scrierile diplomatului ale lumii Petre CICKIRDAN opera lui C. Brâncuși. O viziune despre lume 178 bănăţean Victor Florescu (Torynopol) 227 Ștefan STĂICULESCU ▪ Psalmi la Masa Tăcerii Gabriela RUSU-PĂSĂRIN Monica M. CONDAN ▪ O triadă tipologică şi tripticul lui Constantin Traian DIACONESCU ▪ Carl Sandburg și Constantin Brâncuși / ▪ Intenţie şi reprezentare în opera lui Brâncuşi 230 Brâncuşi de la Târgu-Jiu - Tăcerea, Sărutul, ▪ Scenariu de cod biblic replica brâncușiană a Constantin Brâncuși în viziunea lui Ilarie Ion MOCIOI Infinitul chivotului Voronca 181 Ion POPESCU-BRĂDICENI Pavel FLORESCO Sorana GEOGESCU-GORJAN ▪ Spațiul de protecție de la Târgu Jiu – Geneza ▪ Elementele unei ecuaţii hermeneutice insolite ▪ Brâncuşi şi scriitorii români de astăzi 185 Vlad CIOBANU Emil MOLDOVAN Constantin ZĂRNESCU ▪ Încercare de codificare simbolică a complex- ▪ Intenția de demolare a Coloanei Infinitului ▪ Blaga - Brâncuşi, afinităţi elective 188 ului brâncuşian de la Târgu Jiu - Geometrie şi (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brân- Lucian GRUIA metafizică cuși de „inspirație folclorică” ▪ Brâncuși în literatura română 191 Aureliu GOCI Oliver VELESCU Florea FIRAN Cap.I Geneza ansamblului brâncușian de la Târgu Jiu sătești din România. Spre deosebire de coloanele clasice Stilizarea perechii de ochi alipiți, comprimată În iulie 1927, atelierul din Impasse Ronsin 8 este capitală, sculptorul va mai realiza și o coloană voluminoasa La 11 februarie 1935, Brâncuși îi trimite Miliței *** GENEZA ANSAMBLULUI BRÂNCUȘIAN cu bază și capitel, aceste coloane sunt formate dintr-un șir într-un cerc, divizat printr-o tăietură verticală va constitui o inundat, dușumeaua se surpă și Brâncuși este nevoit să se de ghips de 6 metri, cu ½ + 4 + ½ elemente. Proiectul nu Petrașcu acceptul său pentru comanda ridicării la imagine pe care Brâncuși o va repeta pe trei părți ale unei de trunchiuri de piramidă unite prin baza mare, având la mute. La 1 ianuarie 1928, devine oficial locatarul atelierului s-a finalizat și coloana din ghips s-a alăturat grupului de Târgu-Jiu a unui monument în cinstea eroilor gorjeni, căzuți M-am străduit să arăt în cele de mai sus felul în DE LA TÂRGU-JIU mici coloane din ghips, realizată probabil în atelierul din rue capete semielemente. Brâncuși le-a numit “fără sfârșit” din Impasse Ronsin 11. coloane din lemn din atelier. Cele patru în timpul primului război mondial: care Brâncuși a urmărit în decursul anilor teme care s-au du Montparnasse. (Ph. 222) pentru că se pot repeta la infinit, neavând nici început, nici Vechile coloane din ghips dispar din imagini. Prin coloane se află și în prezent în atelierul “În prezent toate lucrurile începute de atâta vreme combinat apoi fericit în ansamblul de la Târgu-Jiu, La 1 ianuarie 1916 sculptorul sfarșit. sunt spre sfârșit și eu sunt ca un ucenic în ajunul de a n carnetul său de schițe, studentul Brâncuși notase: “Arta unei sinucigașe din dragoste, va simboliza anii ‘30 va apărea în schimb o reconstituit la Paris. capo- dopera vieții sale. Dintre fotografiile realizate chiar de se mută într-un atelier înalt și spațios, După unele teorii, din acea eboșă ar fi rezultat o deveni calfă – așa că propunerea nu putea să cadă mai nu este o întâmplare”. Această cugetare o va ilustra prin iubirea dincolo de moarte. (Ph. 217) Schema- coloană mult mai elaborată, cu În jur de 1934, Brâncuși va artist am încercat să le aleg pe cele care, după părerea Î în Impasse Ronsin nr 8. De o parte și coloană mică având ½+2+1/ elemente, vizibilă doar în bine.” întregul său parcurs artistic, în care nimic nu a fost întâm- tizarea celor două siluete îmbrățișate va fi 2 fotografia în repetate rânduri grupul mea, ne ajută să-i înțelegem mai bine demersul. Dar cum de alta a ușii duble cu geamlâc va fotografii, din care s-ar fi făcut apoi socluri. (Ph.3) capitel, stând independent în plător. folosită de artist în desene, ca o emblemă- coloanelor, alături de cămin și de mese Sculptorul este bucuros că va putea materializa la tot el scria că “lucrurile de artă sunt oglinzi în care fiecare ridica două coloane înalte din gips. Pe picioare. (Ph. 232). Simbolul sigiliu a sa. Cea mai veche “coloană fără sfârșit” existentă în tambur, care servesc de soclu pentru scară mare “lucrurile începute de atâta vreme”. Realizează vede ceea ce îi seamănă”, interpretarea operelor rămâne În 1904, tânărul de 28 de ani a plecat din țară, ajun- una va inciza cercul ochilor abia ochilor este cioplit cu multă grijă. prezent se află la Muzeul de Artă Modernă din New York. A “Pește” sau “Leda”. (Ph. 108, 112, 118). mai întâi macheta unui “Templu al Dragostei” în care pe în seama fiecăruia. gând la Paris fără “alte mijloace decât cunoștințele însușite” Denumirea “Le Baiser” a apărut schițat, cealaltă va îngloba la bază Lucrarea “Column of the Kiss” a fost cioplită de artist în jur de 1918 Mesele rotunde sugerează luciul de coloane, se regăsește simbolul ochilor, iar pe lintou drept la școlile din patrie. A petrecut doi ani la Ecole Nationale des pentru prima oară în 1912, în catalogul celei coloana menționată mai sus, fost expusă la Galeria Brummer dintr-o grindă de “stejar vechi” și a apă pentru viețuitoare acvatice. friză, schema repetată a “Sărutului”-stelă. (Ph. 225-226) Beaux-Arts în atelierul lui Antonin Mercié, iar între 24 martie de a 28-a expoziții a Societății Artiștilor Inde- devenind o adevărată “Coloană a din 1933-34, cu subtitlul “Proiect și 27 aprilie 1907 a frecventat atelierul lui Auguste Rodin de pendenți din Paris. fost achizitionată de John Quinn în de coloană pentru Templul Iubirii”. Într-o imagine emblematică se După cum îi va relata sculptoriței Malvina Hoffman în 1938, Sărutului”. Aceste coloane vor 1922. În catalogul expoziției de la la Meudon. S-a gândit atunci – după cum îi va mărturisi O copie în ghips a “Sărutului” din Coloana se află și azi în atelierul prefigurează grupajul componentelor comentând imaginea machetei: reprezenta o permanență în imaginile Galeria Brummer din 1926 figurează inginerului Gorjan peste ani – “Ce-aș fi putut face mai mult 1907 a fost prezentă în 1913 la New York, la reconstituit la Paris. tripticului de la Târgu-Jiu: o masă “Aceste coloane sunt rodul unor ani de căutare. La atelierului, pe care sculptorul îl va cu titlul de “Column without end” și decât Rodin și la ce bun?” S-a hotărât deci să-și croiască o faimoasa “Armory Show”. Walter Pach, unul Fotografii realizate prin masivă, având în față un taburet format început a fost grupul celor două siluete îmbrățișate, din fotografia stăruitor. Coloana din ghips apare într-o fotografie făcută de cale a sa. din organizatorii expoziției, o va primi apoi ca 1929 prezintă un grupaj de trei din două trunchiuri de piramidă unite piatră, apoi simbolul oului, apoi gândul a evoluat până la apare în nu mai puțin de 40 de fotografii realizate de artist în Brâncuși, alături de “Coloana Sărutu- Venise din țară cu o adevărată zestre de înțelepci- dar de nuntă din partea artistului. coloane din lemn: bine-cunoscuta prin baza mică și în spate soclul rotund această poartă către lumea de dincolo… iar acum voi Impasse Ronsin nr. 8. lui” din atelier. (Ph. 20). Despre une și cult al frumosului, acumulată de milenii în locurile coloană de stejar din 1925 – care pe care plutește Peștele – simbol al dezvolta aceste figuri în motivul de deasupra porții.” În 1916, la comanda colecționarului La 27 decembrie 1917, Brancusi îi va trimite lui John coloana din stejar cu ½ + 3 + ½ natale. Experiența arhaică o va reedita într-o sinteză superi- fusese expusă la Salon des apei si emblema zodiacală a american John Quinn, transmisă de Walter Quinn o fotografie a unui așa-zis “grup mobil” din lemn, elemente, Friedrich Teja Bach avea oară, în confluență cu noile idei și tendințe novatoare ale sculptorului. Grupul coloanelor Pach, sculptorul va crea o nouă variantă, □ Sărutul, intitulat “Copilul în lume”, reprezentând o siluetă de copil și să scrie că este “sculptura cea mai Tuileries în 1926 drept “colonne În apropierea podului apărat eroic de locuitorii vremii, aducând un filon de prospețime și noutate în sculptu- Cimitirul din și căminul completează imagi- foarte geometrizată. Sculptura din piatră, cu o cupă plasată pe o eboșă de coloană. (Ph. 630) Va mai radicală din istoria modernismului sans fin” – precum și alte două orașului în 1916, pe malul Jiului, va ridica o masă monu- ra pe care o va revoluționa. Machetele Porții (Ph. 225, 226) Monparnasse Coloana mai scundă va fi transformată în socluri de coloane de culoare mai deschisă, nea. (Ph. 128) mentală, alcătuită din tăbliile a două versiuni anterioare, titlul “The Kiss”, va figura în 1922 în catalogul (Ph. 217) fotografia grupul și alături de “Coloana Sărutului”. (Ph. 7) clasic”, reprezentând saltul de la expoziției “Contemporary French Art” de la Brâncuși prin 1926, acțiune ilustrată într-o fotografie realizată Sculptorul se va fotogra- înconjurată la distanță de 12 taburete rotunde. După propria-i apreciere Această eboșă marchează începutul seriei coloane- statutul de soclu la cel de sculptură. cioplite în plop (conform ultimelor cercetări). Una dintre ele de prietenul său, Edward Steichen. fia în acest cadru, realizându-și “Drumul spre Damasc” i-a fost “Sculptors’Gallery” din New-York și va fi reprodusă în cata- lor din lemn, care amintesc de stâlpii de mort din cimitirele În fotografii ale atelierului din provenea din grădina de la În sfârșit, pe un promontoriu la răsăritul orașului, Următoarele imagini ale atelierului sunt centrate în un autoportret emblemă. (Ph. sculptura “Sărutul”. (Ph. 211) Mani- logul expoziției “Brancusi” de la Galeria Brummer din 1926. perioada 1918-1922, Coloana Quinn Voulangis a prietenului Steichen, va înălța o coloană monumentală din oțel și fontă. Despre jurul unei singure coloane din stejar, așezată pe soclu din 854). Va suprapune apoi peste festul său de modernitate este, fără Lucrarea se află azi la Muzeul de Artă din Philadelphia. este atotprezentă. Artistul a fotogra- după a cărui plecare în America această coloană va aprecia că, spre deosebire de cele din doar si poate, o replică la “Sărutul” piatră și având socluri din lemn în jur. (Ph. 64). Sunt fusese recuperată, tăiată și adusă propria-i figură imaginea unui fiat-o atât ca soclu pentru o cupă sau o lemn, este singura care a ajuns la cer. Spre sfârșitul vieții rodinian. pilastru din ghips (Ph. 836) și pe un medalion din piatră prezente de bună seamă și coloanele din ghips și șurubul. în atelier. În aer liber măsurase trunchi uscat care dăduse pasăre, amintind de stâlpii de cimitir cu va afirma că este lucrarea care a atins “un caracter de (Ph. 219), care figurează de asemenea în fotografiile sale. Apar și mese rotunde din gips, de forma unor pietre de moară, peste 7 metri, cu ½ + 9 + ½ miraculos vlăstare (Ph. 856), ca Cuplul reprezentat de pasărea sufletului (Ph. 469), cât și ca perfecțiune definitiv”. Pe o notiță se găsește scris de mâna Simbolul ochilor pe “Coloana Sărutului” va apărea și în încărcate cu diverse obiecte. (Ph. 66, Ph. 31, Ph. 42). elemente. Acum se prezenta sub simbol al apariției la 15 septem- Rodin se sărută cu pasiune, stând sculptură independentă. O vedem lui :“Coloana fără sfârșit este asemeni unui cântec etern desene și guașe. Sculptorul îi destăinuise lui Roger Vitrac că a făcut mari mese forma a două bucăți, cu ½ + 6 + ½ brie 1934 a fiului său, John așezat pe o stâncă. Îndrăgostiții lui singură alături de coloana din ghips cu care ne duce cu sine în infinit, dincolo de orice durere sau În septembrie 1920, sculptorul achiziționează o netede din grămada de ghips rămasă după ce distrusese și, respectiv, ½ + 2 + ½ elemente, Moore. Brâncuși sunt stânca însăși, iar □ Brâncuși, Sărutul motivul ochilor abia schițat (Ph. 14) ; în bucurie factice”. (Ph.211) serie de grinzi vechi din clădiri demolate, precum și un într-un moment de furie uriașele figuri-bifteck ce alcătuiau vizibile în diverse imagini. Cea altă imagine, coloana din ghips este uriaș șurub de teasc din lemn, care-i amintește de satul îmbrățișarea lor este eternă, dinco- lucrarea Trecerea Mării Roșii (1906-1907). de-a treia coloană se pare că a încadrată de eboșa din lemn și de coloa- copilăriei. Așezat la loc de cinste, lângă “Coloana Sărutu- lo de timp și spațiu. Reprezentați În fotografii ale atelierului din Impasse Ronsin 8, fost cioplită înainte de 1928 și na Quinn (Ph.8). Coloana Quinn apare în lui”, șurubul va fi un element esențial în fotografiile sale. doar de la brâu în sus, ochi în ochi, mesele apar fie ca socluri pentru lucrări ca Himera (Ph. 635) avea ½ + 5 + ½ elemente. numeroase imagini alături de “Coloana Filetul spiralat al șurubului îl fascinează, sugerându-i o cei doi i-au sugerat lui Vlahuță “o sau Prințesa X (Ph. 414), fie ca elemente autonome (Ph. 42). Sărutului”, fie singură, fie însoțită de alte mișcare infinită. (Ph.24). După îmbrățișare dincolo de moarte, în lucrări, caracterizate prin verticalitate ce coloana Quinn va pleca la lumea cea fără de timp… (Ph.12). New York, Brâncuși se va hotărî În 1932, sculptorul alcătuiește îmbrățișarea aceea pentru veșnicie Prin 1919, imaginea cuplului să realizeze coloane mai înalte. din calcar cu fosile un cămin monu- a două îngânări de făpturi omeneș- mental, a cărui structură o prefig- îmbrățișat este schițată de Brâncuși pe un Prin 1924-25 se fotogra- ti, ceva ca o șoaptă nedeslușită ce urează pe cea a “Porții Sărutului”, fiază în timp ce taie grinzi vechi vine, parcă, dintr-o poveste.” conform opiniei doamnei Marielle de stejar cu fierăstrăul și barda, “Sărutul” din 1907, aflat în Tabart. dând la iveală alte coloane fără prezent la Craiova, este primul sfârșit. (Ph. 719, 832) În fața acestui cămin va alinia dintr-o serie de variațiuni în piatră. coloanele de lemn, fotografiindu-le Vederile din atelier din Și cum Brâncuși echivala arhitectu- înaintea expedierii lor la expoziția jurul anului 1925 evidențiază ra cu sculptura, lucrarea va figura Brummer din 1933. (Ph. 552). În cata- □ Rodin, Sărutul înălțimea spațiului, ritmat de în 1910 la expoziția de toamnă a logul expoziției figurează mențiunea coloanele din ghips, de șurubul “Tinerimii artistice” din București cu titlul “Fragment dintr-un “Proiect de coloane care, mărite, vor de teasc și de două noi coloane capitel”. Sculptorul va relua ulterior tema și pe coloane, pe o susține bolta cerească”. fără sfârșit, cu ½ + 6 + ½ si ½ + “Poartă” monumentală și în “Piatra de hotar”. 9 + ½ elemente. (Ph.58) Ca urmare a unor discuții Într-o variantă realizată în 1909, cuplul va fi prezen- purtate la București în 1930 în vederea tat în întregime, sub formă de stelă. Lucrarea, plasată în ridicării unei coloane monumentale în decembrie 1910 în cimitirul Montparnasse, pe mormântul □ Sărutul din 1916

Geneza Ansamblului Brâncușian de la Târgu-Jiu 3 | Brâncuși sătești din România. Spre deosebire de coloanele clasice Stilizarea perechii de ochi alipiți, comprimată În iulie 1927, atelierul din Impasse Ronsin 8 este capitală, sculptorul va mai realiza și o coloană voluminoasa La 11 februarie 1935, Brâncuși îi trimite Miliței *** cu bază și capitel, aceste coloane sunt formate dintr-un șir într-un cerc, divizat printr-o tăietură verticală va constitui o inundat, dușumeaua se surpă și Brâncuși este nevoit să se de ghips de 6 metri, cu ½ + 4 + ½ elemente. Proiectul nu Petrașcu acceptul său pentru comanda ridicării la imagine pe care Brâncuși o va repeta pe trei părți ale unei de trunchiuri de piramidă unite prin baza mare, având la mute. La 1 ianuarie 1928, devine oficial locatarul atelierului s-a finalizat și coloana din ghips s-a alăturat grupului de Târgu-Jiu a unui monument în cinstea eroilor gorjeni, căzuți M-am străduit să arăt în cele de mai sus felul în mici coloane din ghips, realizată probabil în atelierul din rue capete semielemente. Brâncuși le-a numit “fără sfârșit” din Impasse Ronsin 11. coloane din lemn din atelier. Cele patru în timpul primului război mondial: care Brâncuși a urmărit în decursul anilor teme care s-au du Montparnasse. (Ph. 222) pentru că se pot repeta la infinit, neavând nici început, nici Vechile coloane din ghips dispar din imagini. Prin coloane se află și în prezent în atelierul “În prezent toate lucrurile începute de atâta vreme combinat apoi fericit în ansamblul de la Târgu-Jiu, La 1 ianuarie 1916 sculptorul sfarșit. sunt spre sfârșit și eu sunt ca un ucenic în ajunul de a n carnetul său de schițe, studentul Brâncuși notase: “Arta unei sinucigașe din dragoste, va simboliza anii ‘30 va apărea în schimb o reconstituit la Paris. capo- dopera vieții sale. Dintre fotografiile realizate chiar de se mută într-un atelier înalt și spațios, După unele teorii, din acea eboșă ar fi rezultat o deveni calfă – așa că propunerea nu putea să cadă mai nu este o întâmplare”. Această cugetare o va ilustra prin iubirea dincolo de moarte. (Ph. 217) Schema- coloană mult mai elaborată, cu În jur de 1934, Brâncuși va artist am încercat să le aleg pe cele care, după părerea Î în Impasse Ronsin nr 8. De o parte și coloană mică având ½+2+1/ elemente, vizibilă doar în bine.” întregul său parcurs artistic, în care nimic nu a fost întâm- tizarea celor două siluete îmbrățișate va fi 2 fotografia în repetate rânduri grupul mea, ne ajută să-i înțelegem mai bine demersul. Dar cum de alta a ușii duble cu geamlâc va fotografii, din care s-ar fi făcut apoi socluri. (Ph.3) capitel, stând independent în plător. folosită de artist în desene, ca o emblemă- coloanelor, alături de cămin și de mese Sculptorul este bucuros că va putea materializa la tot el scria că “lucrurile de artă sunt oglinzi în care fiecare ridica două coloane înalte din gips. Pe picioare. (Ph. 232). Simbolul sigiliu a sa. Cea mai veche “coloană fără sfârșit” existentă în tambur, care servesc de soclu pentru scară mare “lucrurile începute de atâta vreme”. Realizează vede ceea ce îi seamănă”, interpretarea operelor rămâne În 1904, tânărul de 28 de ani a plecat din țară, ajun- una va inciza cercul ochilor abia ochilor este cioplit cu multă grijă. prezent se află la Muzeul de Artă Modernă din New York. A “Pește” sau “Leda”. (Ph. 108, 112, 118). mai întâi macheta unui “Templu al Dragostei” în care pe în seama fiecăruia. gând la Paris fără “alte mijloace decât cunoștințele însușite” Denumirea “Le Baiser” a apărut schițat, cealaltă va îngloba la bază Lucrarea “Column of the Kiss” a fost cioplită de artist în jur de 1918 Mesele rotunde sugerează luciul de coloane, se regăsește simbolul ochilor, iar pe lintou drept la școlile din patrie. A petrecut doi ani la Ecole Nationale des pentru prima oară în 1912, în catalogul celei coloana menționată mai sus, fost expusă la Galeria Brummer dintr-o grindă de “stejar vechi” și a apă pentru viețuitoare acvatice. friză, schema repetată a “Sărutului”-stelă. (Ph. 225-226) Beaux-Arts în atelierul lui Antonin Mercié, iar între 24 martie de a 28-a expoziții a Societății Artiștilor Inde- devenind o adevărată “Coloană a din 1933-34, cu subtitlul “Proiect fost achizitionată de John Quinn în După cum îi va relata sculptoriței Malvina Hoffman în 1938, și 27 aprilie 1907 a frecventat atelierul lui Auguste Rodin de pendenți din Paris. Sărutului”. Aceste coloane vor de coloană pentru Templul Iubirii”. Într-o imagine emblematică se 1922. În catalogul expoziției de la comentând imaginea machetei: la Meudon. S-a gândit atunci – după cum îi va mărturisi O copie în ghips a “Sărutului” din reprezenta o permanență în imaginile Coloana se află și azi în atelierul prefigurează grupajul componentelor Coloana Sărutului, Galeria Brummer din 1926 figurează inginerului Gorjan peste ani – “Ce-aș fi putut face mai mult 1907 a fost prezentă în 1913 la New York, la □ reconstituit la Paris. tripticului de la Târgu-Jiu: o masă “Aceste coloane sunt rodul unor ani de căutare. La atelierului, pe care sculptorul îl va ghips (Ph. 222) cu titlul de “Column without end” și decât Rodin și la ce bun?” S-a hotărât deci să-și croiască o faimoasa “Armory Show”. Walter Pach, unul Fotografii realizate prin masivă, având în față un taburet format început a fost grupul celor două siluete îmbrățișate, din fotografia stăruitor. Coloana din ghips apare într-o fotografie făcută de cale a sa. din organizatorii expoziției, o va primi apoi ca 1929 prezintă un grupaj de trei din două trunchiuri de piramidă unite piatră, apoi simbolul oului, apoi gândul a evoluat până la apare în nu mai puțin de 40 de fotografii realizate de artist în Brâncuși, alături de “Coloana Sărutu- Venise din țară cu o adevărată zestre de înțelepci- dar de nuntă din partea artistului. coloane din lemn: bine-cunoscuta prin baza mică și în spate soclul rotund această poartă către lumea de dincolo… iar acum voi Impasse Ronsin nr. 8. lui” din atelier. (Ph. 20). Despre une și cult al frumosului, acumulată de milenii în locurile coloană de stejar din 1925 – care pe care plutește Peștele – simbol al dezvolta aceste figuri în motivul de deasupra porții.” În 1916, la comanda colecționarului La 27 decembrie 1917, Brancusi îi va trimite lui John coloana din stejar cu ½ + 3 + ½ natale. Experiența arhaică o va reedita într-o sinteză superi- fusese expusă la Salon des apei si emblema zodiacală a american John Quinn, transmisă de Walter Quinn o fotografie a unui așa-zis “grup mobil” din lemn, elemente, Friedrich Teja Bach avea oară, în confluență cu noile idei și tendințe novatoare ale sculptorului. Grupul coloanelor Pach, sculptorul va crea o nouă variantă, intitulat “Copilul în lume”, reprezentând o siluetă de copil și să scrie că este “sculptura cea mai Tuileries în 1926 drept “colonne În apropierea podului apărat eroic de locuitorii vremii, aducând un filon de prospețime și noutate în sculptu- și căminul completează imagi- foarte geometrizată. Sculptura din piatră, cu o cupă plasată pe o eboșă de coloană. (Ph. 630) Va mai radicală din istoria modernismului sans fin” – precum și alte două orașului în 1916, pe malul Jiului, va ridica o masă monu- ra pe care o va revoluționa. Machetele Porții (Ph. 225, 226) Coloana mai scundă va fi transformată în socluri de nea. (Ph. 128) titlul “The Kiss”, va figura în 1922 în catalogul fotografia grupul și alături de “Coloana Sărutului”. (Ph. 7) clasic”, reprezentând saltul de la coloane de culoare mai deschisă, mentală, alcătuită din tăbliile a două versiuni anterioare, expoziției “Contemporary French Art” de la Brâncuși prin 1926, acțiune ilustrată într-o fotografie realizată Sculptorul se va fotogra- înconjurată la distanță de 12 taburete rotunde. După propria-i apreciere Această eboșă marchează începutul seriei coloane- statutul de soclu la cel de sculptură. cioplite în plop (conform ultimelor cercetări). Una dintre ele de prietenul său, Edward Steichen. fia în acest cadru, realizându-și “Drumul spre Damasc” i-a fost “Sculptors’Gallery” din New-York și va fi reprodusă în cata- lor din lemn, care amintesc de stâlpii de mort din cimitirele În fotografii ale atelierului din provenea din grădina de la În sfârșit, pe un promontoriu la răsăritul orașului, sculptura “Sărutul”. (Ph. 211) Mani- logul expoziției “Brancusi” de la Galeria Brummer din 1926. □ Coloană mică în Următoarele imagini ale atelierului sunt centrate în Voulangis a prietenului Steichen, un autoportret emblemă. (Ph. perioada 1918-1922, Coloana Quinn atelier (Ph. 3) va înălța o coloană monumentală din oțel și fontă. Despre jurul unei singure coloane din stejar, așezată pe soclu din 854). Va suprapune apoi peste festul său de modernitate este, fără Lucrarea se află azi la Muzeul de Artă din Philadelphia. este atotprezentă. Artistul a fotogra- după a cărui plecare în America această coloană va aprecia că, spre deosebire de cele din doar si poate, o replică la “Sărutul” piatră și având socluri din lemn în jur. (Ph. 64). Sunt fusese recuperată, tăiată și adusă propria-i figură imaginea unui fiat-o atât ca soclu pentru o cupă sau o lemn, este singura care a ajuns la cer. Spre sfârșitul vieții rodinian. pilastru din ghips (Ph. 836) și pe un medalion din piatră prezente de bună seamă și coloanele din ghips și șurubul. în atelier. În aer liber măsurase trunchi uscat care dăduse pasăre, amintind de stâlpii de cimitir cu va afirma că este lucrarea care a atins “un caracter de (Ph. 219), care figurează de asemenea în fotografiile sale. Apar și mese rotunde din gips, de forma unor pietre de moară, peste 7 metri, cu ½ + 9 + ½ miraculos vlăstare (Ph. 856), ca Cuplul reprezentat de pasărea sufletului (Ph. 469), cât și ca perfecțiune definitiv”. Pe o notiță se găsește scris de mâna Simbolul ochilor pe “Coloana Sărutului” va apărea și în încărcate cu diverse obiecte. (Ph. 66, Ph. 31, Ph. 42). elemente. Acum se prezenta sub simbol al apariției la 15 septem- Rodin se sărută cu pasiune, stând sculptură independentă. O vedem lui :“Coloana fără sfârșit este asemeni unui cântec etern desene și guașe. Sculptorul îi destăinuise lui Roger Vitrac că a făcut mari mese forma a două bucăți, cu ½ + 6 + ½ brie 1934 a fiului său, John așezat pe o stâncă. Îndrăgostiții lui singură alături de coloana din ghips cu care ne duce cu sine în infinit, dincolo de orice durere sau În septembrie 1920, sculptorul achiziționează o netede din grămada de ghips rămasă după ce distrusese și, respectiv, ½ + 2 + ½ elemente, Moore. Brâncuși sunt stânca însăși, iar motivul ochilor abia schițat (Ph. 14) ; în bucurie factice”. serie de grinzi vechi din clădiri demolate, precum și un într-un moment de furie uriașele figuri-bifteck ce alcătuiau vizibile în diverse imagini. Cea altă imagine, coloana din ghips este uriaș șurub de teasc din lemn, care-i amintește de satul îmbrățișarea lor este eternă, dinco- lucrarea Trecerea Mării Roșii (1906-1907). de-a treia coloană se pare că a încadrată de eboșa din lemn și de coloa- copilăriei. Așezat la loc de cinste, lângă “Coloana Sărutu- lo de timp și spațiu. Reprezentați În fotografii ale atelierului din Impasse Ronsin 8, fost cioplită înainte de 1928 și na Quinn (Ph.8). Coloana Quinn apare în lui”, șurubul va fi un element esențial în fotografiile sale. doar de la brâu în sus, ochi în ochi, mesele apar fie ca socluri pentru lucrări ca Himera (Ph. 635) avea ½ + 5 + ½ elemente. numeroase imagini alături de “Coloana Filetul spiralat al șurubului îl fascinează, sugerându-i o cei doi i-au sugerat lui Vlahuță “o sau Prințesa X (Ph. 414), fie ca elemente autonome (Ph. 42). Sărutului”, fie singură, fie însoțită de alte mișcare infinită. (Ph.24). După îmbrățișare dincolo de moarte, în lucrări, caracterizate prin verticalitate ce coloana Quinn va pleca la lumea cea fără de timp… (Ph.12). New York, Brâncuși se va hotărî În 1932, sculptorul alcătuiește îmbrățișarea aceea pentru veșnicie Prin 1919, imaginea cuplului să realizeze coloane mai înalte. din calcar cu fosile un cămin monu- a două îngânări de făpturi omeneș- mental, a cărui structură o prefig- îmbrățișat este schițată de Brâncuși pe un Prin 1924-25 se fotogra- ti, ceva ca o șoaptă nedeslușită ce urează pe cea a “Porții Sărutului”, □ Coloana Quinn fiază în timp ce taie grinzi vechi vine, parcă, dintr-o poveste.” și coloană din conform opiniei doamnei Marielle de stejar cu fierăstrăul și barda, “Sărutul” din 1907, aflat în ghips (Ph. 20) Tabart. dând la iveală alte coloane fără prezent la Craiova, este primul sfârșit. (Ph. 719, 832) În fața acestui cămin va alinia dintr-o serie de variațiuni în piatră. coloanele de lemn, fotografiindu-le Vederile din atelier din Și cum Brâncuși echivala arhitectu- înaintea expedierii lor la expoziția jurul anului 1925 evidențiază ra cu sculptura, lucrarea va figura Brummer din 1933. (Ph. 552). În cata- □ Grupul mobil □ Grup mobil și coloană de ghips (Ph.7) înălțimea spațiului, ritmat de în 1910 la expoziția de toamnă a logul expoziției figurează mențiunea cu eboșa de coloanele din ghips, de șurubul “Tinerimii artistice” din București cu titlul “Fragment dintr-un coloană (Ph. 630) “Proiect de coloane care, mărite, vor de teasc și de două noi coloane capitel”. Sculptorul va relua ulterior tema și pe coloane, pe o susține bolta cerească”. fără sfârșit, cu ½ + 6 + ½ si ½ + “Poartă” monumentală și în “Piatra de hotar”. 9 + ½ elemente. (Ph.58) Ca urmare a unor discuții Într-o variantă realizată în 1909, cuplul va fi prezen- □ Coloana Quinn și □ Coloana Quinn, purtate la București în 1930 în vederea tat în întregime, sub formă de stelă. Lucrarea, plasată în eboșa de coloană (Ph. 8) coloana de ghips, ridicării unei coloane monumentale în decembrie 1910 în cimitirul Montparnasse, pe mormântul Platon etc. (Ph. 12)

Geneza Ansamblului Brâncușian de la Târgu-Jiu 4 | Brâncuși sătești din România. Spre deosebire de coloanele clasice Stilizarea perechii de ochi alipiți, comprimată În iulie 1927, atelierul din Impasse Ronsin 8 este capitală, sculptorul va mai realiza și o coloană voluminoasa La 11 februarie 1935, Brâncuși îi trimite Miliței *** cu bază și capitel, aceste coloane sunt formate dintr-un șir într-un cerc, divizat printr-o tăietură verticală va constitui o inundat, dușumeaua se surpă și Brâncuși este nevoit să se de ghips de 6 metri, cu ½ + 4 + ½ elemente. Proiectul nu Petrașcu acceptul său pentru comanda ridicării la imagine pe care Brâncuși o va repeta pe trei părți ale unei de trunchiuri de piramidă unite prin baza mare, având la mute. La 1 ianuarie 1928, devine oficial locatarul atelierului s-a finalizat și coloana din ghips s-a alăturat grupului de Târgu-Jiu a unui monument în cinstea eroilor gorjeni, căzuți M-am străduit să arăt în cele de mai sus felul în mici coloane din ghips, realizată probabil în atelierul din rue capete semielemente. Brâncuși le-a numit “fără sfârșit” din Impasse Ronsin 11. coloane din lemn din atelier. Cele patru în timpul primului război mondial: care Brâncuși a urmărit în decursul anilor teme care s-au du Montparnasse. (Ph. 222) pentru că se pot repeta la infinit, neavând nici început, nici Vechile coloane din ghips dispar din imagini. Prin coloane se află și în prezent în atelierul “În prezent toate lucrurile începute de atâta vreme combinat apoi fericit în ansamblul de la Târgu-Jiu, La 1 ianuarie 1916 sculptorul sfarșit. sunt spre sfârșit și eu sunt ca un ucenic în ajunul de a n carnetul său de schițe, studentul Brâncuși notase: “Arta unei sinucigașe din dragoste, va simboliza anii ‘30 va apărea în schimb o reconstituit la Paris. capo- dopera vieții sale. Dintre fotografiile realizate chiar de se mută într-un atelier înalt și spațios, După unele teorii, din acea eboșă ar fi rezultat o deveni calfă – așa că propunerea nu putea să cadă mai nu este o întâmplare”. Această cugetare o va ilustra prin iubirea dincolo de moarte. (Ph. 217) Schema- coloană mult mai elaborată, cu În jur de 1934, Brâncuși va artist am încercat să le aleg pe cele care, după părerea Î în Impasse Ronsin nr 8. De o parte și coloană mică având ½+2+1/ elemente, vizibilă doar în bine.” întregul său parcurs artistic, în care nimic nu a fost întâm- tizarea celor două siluete îmbrățișate va fi 2 fotografia în repetate rânduri grupul mea, ne ajută să-i înțelegem mai bine demersul. Dar cum de alta a ușii duble cu geamlâc va fotografii, din care s-ar fi făcut apoi socluri. (Ph.3) capitel, stând independent în plător. folosită de artist în desene, ca o emblemă- coloanelor, alături de cămin și de mese Sculptorul este bucuros că va putea materializa la tot el scria că “lucrurile de artă sunt oglinzi în care fiecare ridica două coloane înalte din gips. Pe picioare. (Ph. 232). Simbolul sigiliu a sa. Cea mai veche “coloană fără sfârșit” existentă în tambur, care servesc de soclu pentru scară mare “lucrurile începute de atâta vreme”. Realizează vede ceea ce îi seamănă”, interpretarea operelor rămâne În 1904, tânărul de 28 de ani a plecat din țară, ajun- una va inciza cercul ochilor abia ochilor este cioplit cu multă grijă. prezent se află la Muzeul de Artă Modernă din New York. A “Pește” sau “Leda”. (Ph. 108, 112, 118). mai întâi macheta unui “Templu al Dragostei” în care pe în seama fiecăruia. gând la Paris fără “alte mijloace decât cunoștințele însușite” Denumirea “Le Baiser” a apărut schițat, cealaltă va îngloba la bază Lucrarea “Column of the Kiss” a fost cioplită de artist în jur de 1918 Mesele rotunde sugerează luciul de coloane, se regăsește simbolul ochilor, iar pe lintou drept la școlile din patrie. A petrecut doi ani la Ecole Nationale des pentru prima oară în 1912, în catalogul celei coloana menționată mai sus, fost expusă la Galeria Brummer dintr-o grindă de “stejar vechi” și a apă pentru viețuitoare acvatice. friză, schema repetată a “Sărutului”-stelă. (Ph. 225-226) Beaux-Arts în atelierul lui Antonin Mercié, iar între 24 martie de a 28-a expoziții a Societății Artiștilor Inde- devenind o adevărată “Coloană a din 1933-34, cu subtitlul “Proiect și 27 aprilie 1907 a frecventat atelierul lui Auguste Rodin de pendenți din Paris. fost achizitionată de John Quinn în de coloană pentru Templul Iubirii”. Într-o imagine emblematică se După cum îi va relata sculptoriței Malvina Hoffman în 1938, Sărutului”. Aceste coloane vor 1922. În catalogul expoziției de la la Meudon. S-a gândit atunci – după cum îi va mărturisi O copie în ghips a “Sărutului” din Coloana se află și azi în atelierul prefigurează grupajul componentelor comentând imaginea machetei: reprezenta o permanență în imaginile Galeria Brummer din 1926 figurează inginerului Gorjan peste ani – “Ce-aș fi putut face mai mult 1907 a fost prezentă în 1913 la New York, la reconstituit la Paris. tripticului de la Târgu-Jiu: o masă “Aceste coloane sunt rodul unor ani de căutare. La atelierului, pe care sculptorul îl va cu titlul de “Column without end” și decât Rodin și la ce bun?” S-a hotărât deci să-și croiască o faimoasa “Armory Show”. Walter Pach, unul Fotografii realizate prin masivă, având în față un taburet format început a fost grupul celor două siluete îmbrățișate, din fotografia stăruitor. Coloana din ghips apare într-o fotografie făcută de cale a sa. din organizatorii expoziției, o va primi apoi ca 1929 prezintă un grupaj de trei din două trunchiuri de piramidă unite piatră, apoi simbolul oului, apoi gândul a evoluat până la apare în nu mai puțin de 40 de fotografii realizate de artist în Brâncuși, alături de “Coloana Sărutu- Venise din țară cu o adevărată zestre de înțelepci- dar de nuntă din partea artistului. coloane din lemn: bine-cunoscuta prin baza mică și în spate soclul rotund această poartă către lumea de dincolo… iar acum voi Impasse Ronsin nr. 8. lui” din atelier. (Ph. 20). Despre une și cult al frumosului, acumulată de milenii în locurile coloană de stejar din 1925 – care pe care plutește Peștele – simbol al dezvolta aceste figuri în motivul de deasupra porții.” În 1916, la comanda colecționarului La 27 decembrie 1917, Brancusi îi va trimite lui John coloana din stejar cu ½ + 3 + ½ natale. Experiența arhaică o va reedita într-o sinteză superi- fusese expusă la Salon des apei si emblema zodiacală a american John Quinn, transmisă de Walter Quinn o fotografie a unui așa-zis “grup mobil” din lemn, elemente, Friedrich Teja Bach avea oară, în confluență cu noile idei și tendințe novatoare ale sculptorului. Grupul coloanelor Pach, sculptorul va crea o nouă variantă, intitulat “Copilul în lume”, reprezentând o siluetă de copil și să scrie că este “sculptura cea mai Tuileries în 1926 drept “colonne În apropierea podului apărat eroic de locuitorii vremii, aducând un filon de prospețime și noutate în sculptu- și căminul completează imagi- foarte geometrizată. Sculptura din piatră, cu o cupă plasată pe o eboșă de coloană. (Ph. 630) Va mai radicală din istoria modernismului sans fin” – precum și alte două orașului în 1916, pe malul Jiului, va ridica o masă monu- ra pe care o va revoluționa. Machetele Porții (Ph. 225, 226) Coloana mai scundă va fi transformată în socluri de nea. (Ph. 128) titlul “The Kiss”, va figura în 1922 în catalogul fotografia grupul și alături de “Coloana Sărutului”. (Ph. 7) clasic”, reprezentând saltul de la coloane de culoare mai deschisă, mentală, alcătuită din tăbliile a două versiuni anterioare, expoziției “Contemporary French Art” de la Brâncuși prin 1926, acțiune ilustrată într-o fotografie realizată cioplite în plop (conform ultimelor cercetări). Una dintre ele Sculptorul se va fotogra- înconjurată la distanță de 12 taburete rotunde. După propria-i apreciere Această eboșă marchează începutul seriei coloane- statutul de soclu la cel de sculptură. de prietenul său, Edward Steichen. fia în acest cadru, realizându-și “Drumul spre Damasc” i-a fost “Sculptors’Gallery” din New-York și va fi reprodusă în cata- lor din lemn, care amintesc de stâlpii de mort din cimitirele În fotografii ale atelierului din provenea din grădina de la În sfârșit, pe un promontoriu la răsăritul orașului, □ Coloana Quinn lângă coloană de ghips (Ph. 14), Masă-soclu pentru Himeră (Ph. 635) □ Coloana Quinn Următoarele imagini ale atelierului sunt centrate în un autoportret emblemă. (Ph. sculptura “Sărutul”. (Ph. 211) Mani- logul expoziției “Brancusi” de la Galeria Brummer din 1926. perioada 1918-1922, Coloana Quinn Voulangis a prietenului Steichen, va înălța o coloană monumentală din oțel și fontă. Despre cu Pasăre (Ph. 469) jurul unei singure coloane din stejar, așezată pe soclu din 854). Va suprapune apoi peste festul său de modernitate este, fără Lucrarea se află azi la Muzeul de Artă din Philadelphia. este atotprezentă. Artistul a fotogra- după a cărui plecare în America această coloană va aprecia că, spre deosebire de cele din doar si poate, o replică la “Sărutul” piatră și având socluri din lemn în jur. (Ph. 64). Sunt fusese recuperată, tăiată și adusă propria-i figură imaginea unui fiat-o atât ca soclu pentru o cupă sau o lemn, este singura care a ajuns la cer. Spre sfârșitul vieții rodinian. pilastru din ghips (Ph. 836) și pe un medalion din piatră prezente de bună seamă și coloanele din ghips și șurubul. în atelier. În aer liber măsurase trunchi uscat care dăduse pasăre, amintind de stâlpii de cimitir cu va afirma că este lucrarea care a atins “un caracter de (Ph. 219), care figurează de asemenea în fotografiile sale. Apar și mese rotunde din gips, de forma unor pietre de moară, peste 7 metri, cu ½ + 9 + ½ miraculos vlăstare (Ph. 856), ca Cuplul reprezentat de pasărea sufletului (Ph. 469), cât și ca perfecțiune definitiv”. Pe o notiță se găsește scris de mâna Simbolul ochilor pe “Coloana Sărutului” va apărea și în încărcate cu diverse obiecte. (Ph. 66, Ph. 31, Ph. 42). elemente. Acum se prezenta sub simbol al apariției la 15 septem- Rodin se sărută cu pasiune, stând sculptură independentă. O vedem lui :“Coloana fără sfârșit este asemeni unui cântec etern desene și guașe. Sculptorul îi destăinuise lui Roger Vitrac că a făcut mari mese forma a două bucăți, cu ½ + 6 + ½ brie 1934 a fiului său, John așezat pe o stâncă. Îndrăgostiții lui singură alături de coloana din ghips cu care ne duce cu sine în infinit, dincolo de orice durere sau În septembrie 1920, sculptorul achiziționează o netede din grămada de ghips rămasă după ce distrusese și, respectiv, ½ + 2 + ½ elemente, Moore. Brâncuși sunt stânca însăși, iar motivul ochilor abia schițat (Ph. 14) ; în bucurie factice”. serie de grinzi vechi din clădiri demolate, precum și un într-un moment de furie uriașele figuri-bifteck ce alcătuiau vizibile în diverse imagini. Cea altă imagine, coloana din ghips este uriaș șurub de teasc din lemn, care-i amintește de satul îmbrățișarea lor este eternă, dinco- lucrarea Trecerea Mării Roșii (1906-1907). de-a treia coloană se pare că a încadrată de eboșa din lemn și de coloa- copilăriei. Așezat la loc de cinste, lângă “Coloana Sărutu- lo de timp și spațiu. Reprezentați În fotografii ale atelierului din Impasse Ronsin 8, fost cioplită înainte de 1928 și na Quinn (Ph.8). Coloana Quinn apare în lui”, șurubul va fi un element esențial în fotografiile sale. doar de la brâu în sus, ochi în ochi, mesele apar fie ca socluri pentru lucrări ca Himera (Ph. 635) avea ½ + 5 + ½ elemente. numeroase imagini alături de “Coloana Filetul spiralat al șurubului îl fascinează, sugerându-i o cei doi i-au sugerat lui Vlahuță “o sau Prințesa X (Ph. 414), fie ca elemente autonome (Ph. 42). Sărutului”, fie singură, fie însoțită de alte mișcare infinită. (Ph.24). După îmbrățișare dincolo de moarte, în lucrări, caracterizate prin verticalitate ce coloana Quinn va pleca la lumea cea fără de timp… (Ph.12). New York, Brâncuși se va hotărî În 1932, sculptorul alcătuiește îmbrățișarea aceea pentru veșnicie Prin 1919, imaginea cuplului să realizeze coloane mai înalte. din calcar cu fosile un cămin monu- a două îngânări de făpturi omeneș- mental, a cărui structură o prefig- îmbrățișat este schițată de Brâncuși pe un Prin 1924-25 se fotogra- ti, ceva ca o șoaptă nedeslușită ce urează pe cea a “Porții Sărutului”, fiază în timp ce taie grinzi vechi vine, parcă, dintr-o poveste.” conform opiniei doamnei Marielle de stejar cu fierăstrăul și barda, “Sărutul” din 1907, aflat în Tabart. dând la iveală alte coloane fără prezent la Craiova, este primul sfârșit. (Ph. 719, 832) În fața acestui cămin va alinia dintr-o serie de variațiuni în piatră. coloanele de lemn, fotografiindu-le Vederile din atelier din Și cum Brâncuși echivala arhitectu- înaintea expedierii lor la expoziția jurul anului 1925 evidențiază ra cu sculptura, lucrarea va figura Brummer din 1933. (Ph. 552). În cata- înălțimea spațiului, ritmat de în 1910 la expoziția de toamnă a logul expoziției figurează mențiunea coloanele din ghips, de șurubul “Tinerimii artistice” din București cu titlul “Fragment dintr-un “Proiect de coloane care, mărite, vor de teasc și de două noi coloane capitel”. Sculptorul va relua ulterior tema și pe coloane, pe o susține bolta cerească”. fără sfârșit, cu ½ + 6 + ½ si ½ + “Poartă” monumentală și în “Piatra de hotar”. 9 + ½ elemente. (Ph.58) □ Sărutul-medalion □ Brâncuși și Sărutul-pilastru (Ph. 836) Ca urmare a unor discuții Într-o variantă realizată în 1909, cuplul va fi prezen- (Ph. 219) purtate la București în 1930 în vederea tat în întregime, sub formă de stelă. Lucrarea, plasată în ridicării unei coloane monumentale în decembrie 1910 în cimitirul Montparnasse, pe mormântul

Geneza Ansamblului Brâncușian de la Târgu-Jiu 5 | Brâncuși sătești din România. Spre deosebire de coloanele clasice Stilizarea perechii de ochi alipiți, comprimată În iulie 1927, atelierul din Impasse Ronsin 8 este capitală, sculptorul va mai realiza și o coloană voluminoasa La 11 februarie 1935, Brâncuși îi trimite Miliței *** cu bază și capitel, aceste coloane sunt formate dintr-un șir într-un cerc, divizat printr-o tăietură verticală va constitui o inundat, dușumeaua se surpă și Brâncuși este nevoit să se de ghips de 6 metri, cu ½ + 4 + ½ elemente. Proiectul nu Petrașcu acceptul său pentru comanda ridicării la imagine pe care Brâncuși o va repeta pe trei părți ale unei de trunchiuri de piramidă unite prin baza mare, având la mute. La 1 ianuarie 1928, devine oficial locatarul atelierului s-a finalizat și coloana din ghips s-a alăturat grupului de Târgu-Jiu a unui monument în cinstea eroilor gorjeni, căzuți M-am străduit să arăt în cele de mai sus felul în mici coloane din ghips, realizată probabil în atelierul din rue capete semielemente. Brâncuși le-a numit “fără sfârșit” din Impasse Ronsin 11. coloane din lemn din atelier. Cele patru în timpul primului război mondial: care Brâncuși a urmărit în decursul anilor teme care s-au du Montparnasse. (Ph. 222) pentru că se pot repeta la infinit, neavând nici început, nici Vechile coloane din ghips dispar din imagini. Prin coloane se află și în prezent în atelierul “În prezent toate lucrurile începute de atâta vreme combinat apoi fericit în ansamblul de la Târgu-Jiu, La 1 ianuarie 1916 sculptorul sfarșit. sunt spre sfârșit și eu sunt ca un ucenic în ajunul de a n carnetul său de schițe, studentul Brâncuși notase: “Arta unei sinucigașe din dragoste, va simboliza anii ‘30 va apărea în schimb o reconstituit la Paris. capo- dopera vieții sale. Dintre fotografiile realizate chiar de se mută într-un atelier înalt și spațios, După unele teorii, din acea eboșă ar fi rezultat o deveni calfă – așa că propunerea nu putea să cadă mai nu este o întâmplare”. Această cugetare o va ilustra prin iubirea dincolo de moarte. (Ph. 217) Schema- coloană mult mai elaborată, cu În jur de 1934, Brâncuși va artist am încercat să le aleg pe cele care, după părerea Î în Impasse Ronsin nr 8. De o parte și coloană mică având ½+2+1/ elemente, vizibilă doar în bine.” întregul său parcurs artistic, în care nimic nu a fost întâm- tizarea celor două siluete îmbrățișate va fi 2 fotografia în repetate rânduri grupul mea, ne ajută să-i înțelegem mai bine demersul. Dar cum de alta a ușii duble cu geamlâc va fotografii, din care s-ar fi făcut apoi socluri. (Ph.3) capitel, stând independent în plător. folosită de artist în desene, ca o emblemă- coloanelor, alături de cămin și de mese Sculptorul este bucuros că va putea materializa la tot el scria că “lucrurile de artă sunt oglinzi în care fiecare ridica două coloane înalte din gips. Pe picioare. (Ph. 232). Simbolul sigiliu a sa. Cea mai veche “coloană fără sfârșit” existentă în tambur, care servesc de soclu pentru scară mare “lucrurile începute de atâta vreme”. Realizează vede ceea ce îi seamănă”, interpretarea operelor rămâne În 1904, tânărul de 28 de ani a plecat din țară, ajun- una va inciza cercul ochilor abia ochilor este cioplit cu multă grijă. prezent se află la Muzeul de Artă Modernă din New York. A “Pește” sau “Leda”. (Ph. 108, 112, 118). mai întâi macheta unui “Templu al Dragostei” în care pe în seama fiecăruia. gând la Paris fără “alte mijloace decât cunoștințele însușite” Denumirea “Le Baiser” a apărut schițat, cealaltă va îngloba la bază Lucrarea “Column of the Kiss” a fost cioplită de artist în jur de 1918 Mesele rotunde sugerează luciul de coloane, se regăsește simbolul ochilor, iar pe lintou drept la școlile din patrie. A petrecut doi ani la Ecole Nationale des pentru prima oară în 1912, în catalogul celei coloana menționată mai sus, fost expusă la Galeria Brummer dintr-o grindă de “stejar vechi” și a apă pentru viețuitoare acvatice. friză, schema repetată a “Sărutului”-stelă. (Ph. 225-226) Beaux-Arts în atelierul lui Antonin Mercié, iar între 24 martie de a 28-a expoziții a Societății Artiștilor Inde- devenind o adevărată “Coloană a din 1933-34, cu subtitlul “Proiect și 27 aprilie 1907 a frecventat atelierul lui Auguste Rodin de pendenți din Paris. fost achizitionată de John Quinn în de coloană pentru Templul Iubirii”. Într-o imagine emblematică se După cum îi va relata sculptoriței Malvina Hoffman în 1938, Sărutului”. Aceste coloane vor 1922. În catalogul expoziției de la la Meudon. S-a gândit atunci – după cum îi va mărturisi O copie în ghips a “Sărutului” din Coloana se află și azi în atelierul prefigurează grupajul componentelor comentând imaginea machetei: reprezenta o permanență în imaginile Galeria Brummer din 1926 figurează inginerului Gorjan peste ani – “Ce-aș fi putut face mai mult 1907 a fost prezentă în 1913 la New York, la reconstituit la Paris. tripticului de la Târgu-Jiu: o masă “Aceste coloane sunt rodul unor ani de căutare. La atelierului, pe care sculptorul îl va cu titlul de “Column without end” și decât Rodin și la ce bun?” S-a hotărât deci să-și croiască o faimoasa “Armory Show”. Walter Pach, unul Fotografii realizate prin masivă, având în față un taburet format început a fost grupul celor două siluete îmbrățișate, din fotografia stăruitor. Coloana din ghips apare într-o fotografie făcută de cale a sa. din organizatorii expoziției, o va primi apoi ca 1929 prezintă un grupaj de trei din două trunchiuri de piramidă unite piatră, apoi simbolul oului, apoi gândul a evoluat până la apare în nu mai puțin de 40 de fotografii realizate de artist în Brâncuși, alături de “Coloana Sărutu- Venise din țară cu o adevărată zestre de înțelepci- dar de nuntă din partea artistului. coloane din lemn: bine-cunoscuta prin baza mică și în spate soclul rotund această poartă către lumea de dincolo… iar acum voi Impasse Ronsin nr. 8. lui” din atelier. (Ph. 20). Despre une și cult al frumosului, acumulată de milenii în locurile coloană de stejar din 1925 – care pe care plutește Peștele – simbol al dezvolta aceste figuri în motivul de deasupra porții.” În 1916, la comanda colecționarului La 27 decembrie 1917, Brancusi îi va trimite lui John coloana din stejar cu ½ + 3 + ½ natale. Experiența arhaică o va reedita într-o sinteză superi- fusese expusă la Salon des apei si emblema zodiacală a american John Quinn, transmisă de Walter Quinn o fotografie a unui așa-zis “grup mobil” din lemn, elemente, Friedrich Teja Bach avea □ Coloana Quinn, coloană de ghips, □ Brâncuși taie cu ferăstrăul o coloană (Ph. 719) □ Două coloane fără sfârșit și oară, în confluență cu noile idei și tendințe novatoare ale sculptorului. Grupul coloanelor Pach, sculptorul va crea o nouă variantă, intitulat “Copilul în lume”, reprezentând o siluetă de copil și să scrie că este “sculptura cea mai șurub de teasc, masă (Ph. 24) șurubul de teasc în atelier (Ph. 58) Tuileries în 1926 drept “colonne În apropierea podului apărat eroic de locuitorii vremii, aducând un filon de prospețime și noutate în sculptu- și căminul completează imagi- foarte geometrizată. Sculptura din piatră, cu o cupă plasată pe o eboșă de coloană. (Ph. 630) Va mai radicală din istoria modernismului sans fin” – precum și alte două orașului în 1916, pe malul Jiului, va ridica o masă monu- ra pe care o va revoluționa. Machetele Porții (Ph. 225, 226) Coloana mai scundă va fi transformată în socluri de nea. (Ph. 128) titlul “The Kiss”, va figura în 1922 în catalogul fotografia grupul și alături de “Coloana Sărutului”. (Ph. 7) clasic”, reprezentând saltul de la coloane de culoare mai deschisă, mentală, alcătuită din tăbliile a două versiuni anterioare, expoziției “Contemporary French Art” de la Brâncuși prin 1926, acțiune ilustrată într-o fotografie realizată Sculptorul se va fotogra- înconjurată la distanță de 12 taburete rotunde. După propria-i apreciere Această eboșă marchează începutul seriei coloane- statutul de soclu la cel de sculptură. cioplite în plop (conform ultimelor cercetări). Una dintre ele de prietenul său, Edward Steichen. fia în acest cadru, realizându-și “Drumul spre Damasc” i-a fost “Sculptors’Gallery” din New-York și va fi reprodusă în cata- lor din lemn, care amintesc de stâlpii de mort din cimitirele În fotografii ale atelierului din provenea din grădina de la În sfârșit, pe un promontoriu la răsăritul orașului, Următoarele imagini ale atelierului sunt centrate în un autoportret emblemă. (Ph. sculptura “Sărutul”. (Ph. 211) Mani- logul expoziției “Brancusi” de la Galeria Brummer din 1926. perioada 1918-1922, Coloana Quinn Voulangis a prietenului Steichen, va înălța o coloană monumentală din oțel și fontă. Despre jurul unei singure coloane din stejar, așezată pe soclu din 854). Va suprapune apoi peste festul său de modernitate este, fără Lucrarea se află azi la Muzeul de Artă din Philadelphia. este atotprezentă. Artistul a fotogra- după a cărui plecare în America această coloană va aprecia că, spre deosebire de cele din doar si poate, o replică la “Sărutul” piatră și având socluri din lemn în jur. (Ph. 64). Sunt fusese recuperată, tăiată și adusă propria-i figură imaginea unui fiat-o atât ca soclu pentru o cupă sau o lemn, este singura care a ajuns la cer. Spre sfârșitul vieții rodinian. pilastru din ghips (Ph. 836) și pe un medalion din piatră prezente de bună seamă și coloanele din ghips și șurubul. în atelier. În aer liber măsurase trunchi uscat care dăduse pasăre, amintind de stâlpii de cimitir cu va afirma că este lucrarea care a atins “un caracter de (Ph. 219), care figurează de asemenea în fotografiile sale. Apar și mese rotunde din gips, de forma unor pietre de moară, peste 7 metri, cu ½ + 9 + ½ miraculos vlăstare (Ph. 856), ca Cuplul reprezentat de pasărea sufletului (Ph. 469), cât și ca perfecțiune definitiv”. Pe o notiță se găsește scris de mâna Simbolul ochilor pe “Coloana Sărutului” va apărea și în încărcate cu diverse obiecte. (Ph. 66, Ph. 31, Ph. 42). elemente. Acum se prezenta sub simbol al apariției la 15 septem- Rodin se sărută cu pasiune, stând sculptură independentă. O vedem lui :“Coloana fără sfârșit este asemeni unui cântec etern desene și guașe. Sculptorul îi destăinuise lui Roger Vitrac că a făcut mari mese forma a două bucăți, cu ½ + 6 + ½ brie 1934 a fiului său, John așezat pe o stâncă. Îndrăgostiții lui singură alături de coloana din ghips cu care ne duce cu sine în infinit, dincolo de orice durere sau În septembrie 1920, sculptorul achiziționează o netede din grămada de ghips rămasă după ce distrusese și, respectiv, ½ + 2 + ½ elemente, Moore. Brâncuși sunt stânca însăși, iar motivul ochilor abia schițat (Ph. 14) ; în bucurie factice”. serie de grinzi vechi din clădiri demolate, precum și un într-un moment de furie uriașele figuri-bifteck ce alcătuiau vizibile în diverse imagini. Cea altă imagine, coloana din ghips este uriaș șurub de teasc din lemn, care-i amintește de satul îmbrățișarea lor este eternă, dinco- lucrarea Trecerea Mării Roșii (1906-1907). de-a treia coloană se pare că a încadrată de eboșa din lemn și de coloa- copilăriei. Așezat la loc de cinste, lângă “Coloana Sărutu- lo de timp și spațiu. Reprezentați În fotografii ale atelierului din Impasse Ronsin 8, fost cioplită înainte de 1928 și na Quinn (Ph.8). Coloana Quinn apare în lui”, șurubul va fi un element esențial în fotografiile sale. doar de la brâu în sus, ochi în ochi, mesele apar fie ca socluri pentru lucrări ca Himera (Ph. 635) avea ½ + 5 + ½ elemente. numeroase imagini alături de “Coloana Filetul spiralat al șurubului îl fascinează, sugerându-i o cei doi i-au sugerat lui Vlahuță “o sau Prințesa X (Ph. 414), fie ca elemente autonome (Ph. 42). Sărutului”, fie singură, fie însoțită de alte mișcare infinită. (Ph.24). După îmbrățișare dincolo de moarte, în lucrări, caracterizate prin verticalitate ce coloana Quinn va pleca la □ Brâncuși la lucru cu barda (Ph. 832) lumea cea fără de timp… (Ph.12). New York, Brâncuși se va hotărî În 1932, sculptorul alcătuiește îmbrățișarea aceea pentru veșnicie Prin 1919, imaginea cuplului să realizeze coloane mai înalte. din calcar cu fosile un cămin monu- a două îngânări de făpturi omeneș- mental, a cărui structură o prefig- îmbrățișat este schițată de Brâncuși pe un Prin 1924-25 se fotogra- ti, ceva ca o șoaptă nedeslușită ce urează pe cea a “Porții Sărutului”, fiază în timp ce taie grinzi vechi vine, parcă, dintr-o poveste.” conform opiniei doamnei Marielle de stejar cu fierăstrăul și barda, “Sărutul” din 1907, aflat în Tabart. dând la iveală alte coloane fără prezent la Craiova, este primul sfârșit. (Ph. 719, 832) În fața acestui cămin va alinia dintr-o serie de variațiuni în piatră. coloanele de lemn, fotografiindu-le Vederile din atelier din Și cum Brâncuși echivala arhitectu- înaintea expedierii lor la expoziția jurul anului 1925 evidențiază ra cu sculptura, lucrarea va figura Brummer din 1933. (Ph. 552). În cata- înălțimea spațiului, ritmat de în 1910 la expoziția de toamnă a logul expoziției figurează mențiunea coloanele din ghips, de șurubul “Tinerimii artistice” din București cu titlul “Fragment dintr-un “Proiect de coloane care, mărite, vor de teasc și de două noi coloane capitel”. Sculptorul va relua ulterior tema și pe coloane, pe o susține bolta cerească”. fără sfârșit, cu ½ + 6 + ½ si ½ + “Poartă” monumentală și în “Piatra de hotar”. 9 + ½ elemente. (Ph.58) Ca urmare a unor discuții Într-o variantă realizată în 1909, cuplul va fi prezen- □ Coloană de ghips, □ Masă cu flori (Ph. 42) □ O coloană fără sfârșit, □ Coloană fără sfârșit, purtate la București în 1930 în vederea tat în întregime, sub formă de stelă. Lucrarea, plasată în masă cu lucrări (Ph. 31) coloană de ghips, coloană de ghips, masă ridicării unei coloane monumentale în decembrie 1910 în cimitirul Montparnasse, pe mormântul socluri (Ph. 64) (Ph. 66)

Geneza Ansamblului Brâncușian de la Târgu-Jiu 6 | Brâncuși sătești din România. Spre deosebire de coloanele clasice Stilizarea perechii de ochi alipiți, comprimată În iulie 1927, atelierul din Impasse Ronsin 8 este capitală, sculptorul va mai realiza și o coloană voluminoasa La 11 februarie 1935, Brâncuși îi trimite Miliței *** cu bază și capitel, aceste coloane sunt formate dintr-un șir într-un cerc, divizat printr-o tăietură verticală va constitui o inundat, dușumeaua se surpă și Brâncuși este nevoit să se de ghips de 6 metri, cu ½ + 4 + ½ elemente. Proiectul nu Petrașcu acceptul său pentru comanda ridicării la imagine pe care Brâncuși o va repeta pe trei părți ale unei de trunchiuri de piramidă unite prin baza mare, având la mute. La 1 ianuarie 1928, devine oficial locatarul atelierului s-a finalizat și coloana din ghips s-a alăturat grupului de Târgu-Jiu a unui monument în cinstea eroilor gorjeni, căzuți M-am străduit să arăt în cele de mai sus felul în mici coloane din ghips, realizată probabil în atelierul din rue capete semielemente. Brâncuși le-a numit “fără sfârșit” din Impasse Ronsin 11. coloane din lemn din atelier. Cele patru în timpul primului război mondial: care Brâncuși a urmărit în decursul anilor teme care s-au du Montparnasse. (Ph. 222) pentru că se pot repeta la infinit, neavând nici început, nici Vechile coloane din ghips dispar din imagini. Prin coloane se află și în prezent în atelierul “În prezent toate lucrurile începute de atâta vreme combinat apoi fericit în ansamblul de la Târgu-Jiu, La 1 ianuarie 1916 sculptorul sfarșit. sunt spre sfârșit și eu sunt ca un ucenic în ajunul de a n carnetul său de schițe, studentul Brâncuși notase: “Arta unei sinucigașe din dragoste, va simboliza anii ‘30 va apărea în schimb o reconstituit la Paris. capo- dopera vieții sale. Dintre fotografiile realizate chiar de se mută într-un atelier înalt și spațios, După unele teorii, din acea eboșă ar fi rezultat o deveni calfă – așa că propunerea nu putea să cadă mai nu este o întâmplare”. Această cugetare o va ilustra prin iubirea dincolo de moarte. (Ph. 217) Schema- coloană mult mai elaborată, cu În jur de 1934, Brâncuși va artist am încercat să le aleg pe cele care, după părerea Î în Impasse Ronsin nr 8. De o parte și coloană mică având ½+2+1/ elemente, vizibilă doar în bine.” întregul său parcurs artistic, în care nimic nu a fost întâm- tizarea celor două siluete îmbrățișate va fi 2 fotografia în repetate rânduri grupul mea, ne ajută să-i înțelegem mai bine demersul. Dar cum de alta a ușii duble cu geamlâc va fotografii, din care s-ar fi făcut apoi socluri. (Ph.3) capitel, stând independent în plător. folosită de artist în desene, ca o emblemă- coloanelor, alături de cămin și de mese Sculptorul este bucuros că va putea materializa la tot el scria că “lucrurile de artă sunt oglinzi în care fiecare ridica două coloane înalte din gips. Pe picioare. (Ph. 232). Simbolul sigiliu a sa. Cea mai veche “coloană fără sfârșit” existentă în tambur, care servesc de soclu pentru scară mare “lucrurile începute de atâta vreme”. Realizează vede ceea ce îi seamănă”, interpretarea operelor rămâne În 1904, tânărul de 28 de ani a plecat din țară, ajun- una va inciza cercul ochilor abia ochilor este cioplit cu multă grijă. prezent se află la Muzeul de Artă Modernă din New York. A “Pește” sau “Leda”. (Ph. 108, 112, 118). mai întâi macheta unui “Templu al Dragostei” în care pe în seama fiecăruia. gând la Paris fără “alte mijloace decât cunoștințele însușite” Denumirea “Le Baiser” a apărut schițat, cealaltă va îngloba la bază Lucrarea “Column of the Kiss” a fost cioplită de artist în jur de 1918 Mesele rotunde sugerează luciul de coloane, se regăsește simbolul ochilor, iar pe lintou drept la școlile din patrie. A petrecut doi ani la Ecole Nationale des pentru prima oară în 1912, în catalogul celei coloana menționată mai sus, fost expusă la Galeria Brummer dintr-o grindă de “stejar vechi” și a apă pentru viețuitoare acvatice. friză, schema repetată a “Sărutului”-stelă. (Ph. 225-226) Beaux-Arts în atelierul lui Antonin Mercié, iar între 24 martie de a 28-a expoziții a Societății Artiștilor Inde- devenind o adevărată “Coloană a din 1933-34, cu subtitlul “Proiect și 27 aprilie 1907 a frecventat atelierul lui Auguste Rodin de pendenți din Paris. fost achizitionată de John Quinn în de coloană pentru Templul Iubirii”. Într-o imagine emblematică se După cum îi va relata sculptoriței Malvina Hoffman în 1938, Sărutului”. Aceste coloane vor 1922. În catalogul expoziției de la la Meudon. S-a gândit atunci – după cum îi va mărturisi O copie în ghips a “Sărutului” din Coloana se află și azi în atelierul prefigurează grupajul componentelor comentând imaginea machetei: reprezenta o permanență în imaginile Galeria Brummer din 1926 figurează inginerului Gorjan peste ani – “Ce-aș fi putut face mai mult 1907 a fost prezentă în 1913 la New York, la reconstituit la Paris. tripticului de la Târgu-Jiu: o masă “Aceste coloane sunt rodul unor ani de căutare. La atelierului, pe care sculptorul îl va cu titlul de “Column without end” și decât Rodin și la ce bun?” S-a hotărât deci să-și croiască o faimoasa “Armory Show”. Walter Pach, unul Fotografii realizate prin masivă, având în față un taburet format □ Coloane fără început a fost grupul celor două siluete îmbrățișate, din fotografia stăruitor. Coloana din ghips apare într-o fotografie făcută de cale a sa. din organizatorii expoziției, o va primi apoi ca 1929 prezintă un grupaj de trei din două trunchiuri de piramidă unite sfârșit, Pește, piatră, apoi simbolul oului, apoi gândul a evoluat până la apare în nu mai puțin de 40 de fotografii realizate de artist în Brâncuși, alături de “Coloana Sărutu- masă-soclu, Venise din țară cu o adevărată zestre de înțelepci- dar de nuntă din partea artistului. coloane din lemn: bine-cunoscuta prin baza mică și în spate soclul rotund această poartă către lumea de dincolo… iar acum voi Impasse Ronsin nr. 8. lui” din atelier. (Ph. 20). Despre Pasăre (Ph. 108) une și cult al frumosului, acumulată de milenii în locurile coloană de stejar din 1925 – care pe care plutește Peștele – simbol al dezvolta aceste figuri în motivul de deasupra porții.” În 1916, la comanda colecționarului La 27 decembrie 1917, Brancusi îi va trimite lui John coloana din stejar cu ½ + 3 + ½ natale. Experiența arhaică o va reedita într-o sinteză superi- fusese expusă la Salon des apei si emblema zodiacală a american John Quinn, transmisă de Walter Quinn o fotografie a unui așa-zis “grup mobil” din lemn, elemente, Friedrich Teja Bach avea oară, în confluență cu noile idei și tendințe novatoare ale sculptorului. Grupul coloanelor Pach, sculptorul va crea o nouă variantă, intitulat “Copilul în lume”, reprezentând o siluetă de copil și să scrie că este “sculptura cea mai □ Coloana Sărutului cu Tuileries în 1926 drept “colonne În apropierea podului apărat eroic de locuitorii vremii, aducând un filon de prospețime și noutate în sculptu- capitel (Ph. 232) și căminul completează imagi- foarte geometrizată. Sculptura din piatră, cu o cupă plasată pe o eboșă de coloană. (Ph. 630) Va mai radicală din istoria modernismului sans fin” – precum și alte două orașului în 1916, pe malul Jiului, va ridica o masă monu- ra pe care o va revoluționa. Machetele Porții (Ph. 225, 226) Coloana mai scundă va fi transformată în socluri de nea. (Ph. 128) titlul “The Kiss”, va figura în 1922 în catalogul fotografia grupul și alături de “Coloana Sărutului”. (Ph. 7) clasic”, reprezentând saltul de la coloane de culoare mai deschisă, mentală, alcătuită din tăbliile a două versiuni anterioare, expoziției “Contemporary French Art” de la Brâncuși prin 1926, acțiune ilustrată într-o fotografie realizată Sculptorul se va fotogra- înconjurată la distanță de 12 taburete rotunde. După propria-i apreciere Această eboșă marchează începutul seriei coloane- statutul de soclu la cel de sculptură. cioplite în plop (conform ultimelor cercetări). Una dintre ele de prietenul său, Edward Steichen. fia în acest cadru, realizându-și “Drumul spre Damasc” i-a fost “Sculptors’Gallery” din New-York și va fi reprodusă în cata- lor din lemn, care amintesc de stâlpii de mort din cimitirele În fotografii ale atelierului din provenea din grădina de la În sfârșit, pe un promontoriu la răsăritul orașului, Următoarele imagini ale atelierului sunt centrate în un autoportret emblemă. (Ph. sculptura “Sărutul”. (Ph. 211) Mani- logul expoziției “Brancusi” de la Galeria Brummer din 1926. perioada 1918-1922, Coloana Quinn Voulangis a prietenului Steichen, va înălța o coloană monumentală din oțel și fontă. Despre jurul unei singure coloane din stejar, așezată pe soclu din 854). Va suprapune apoi peste festul său de modernitate este, fără Lucrarea se află azi la Muzeul de Artă din Philadelphia. este atotprezentă. Artistul a fotogra- după a cărui plecare în America această coloană va aprecia că, spre deosebire de cele din doar si poate, o replică la “Sărutul” piatră și având socluri din lemn în jur. (Ph. 64). Sunt fusese recuperată, tăiată și adusă propria-i figură imaginea unui fiat-o atât ca soclu pentru o cupă sau o lemn, este singura care a ajuns la cer. Spre sfârșitul vieții rodinian. pilastru din ghips (Ph. 836) și pe un medalion din piatră prezente de bună seamă și coloanele din ghips și șurubul. în atelier. În aer liber măsurase trunchi uscat care dăduse pasăre, amintind de stâlpii de cimitir cu va afirma că este lucrarea care a atins “un caracter de (Ph. 219), care figurează de asemenea în fotografiile sale. Apar și mese rotunde din gips, de forma unor pietre de moară, peste 7 metri, cu ½ + 9 + ½ miraculos vlăstare (Ph. 856), ca Cuplul reprezentat de pasărea sufletului (Ph. 469), cât și ca perfecțiune definitiv”. Pe o notiță se găsește scris de mâna Simbolul ochilor pe “Coloana Sărutului” va apărea și în încărcate cu diverse obiecte. (Ph. 66, Ph. 31, Ph. 42). elemente. Acum se prezenta sub simbol al apariției la 15 septem- Rodin se sărută cu pasiune, stând sculptură independentă. O vedem lui :“Coloana fără sfârșit este asemeni unui cântec etern desene și guașe. Sculptorul îi destăinuise lui Roger Vitrac că a făcut mari mese forma a două bucăți, cu ½ + 6 + ½ brie 1934 a fiului său, John așezat pe o stâncă. Îndrăgostiții lui singură alături de coloana din ghips cu care ne duce cu sine în infinit, dincolo de orice durere sau În septembrie 1920, sculptorul achiziționează o netede din grămada de ghips rămasă după ce distrusese și, respectiv, ½ + 2 + ½ elemente, Moore. Brâncuși sunt stânca însăși, iar motivul ochilor abia schițat (Ph. 14) ; în bucurie factice”. serie de grinzi vechi din clădiri demolate, precum și un într-un moment de furie uriașele figuri-bifteck ce alcătuiau vizibile în diverse imagini. Cea Coloane fără sfârșit, altă imagine, coloana din ghips este □ uriaș șurub de teasc din lemn, care-i amintește de satul cămin, masă, Socrate îmbrățișarea lor este eternă, dinco- lucrarea Trecerea Mării Roșii (1906-1907). de-a treia coloană se pare că a încadrată de eboșa din lemn și de coloa- copilăriei. Așezat la loc de cinste, lângă “Coloana Sărutu- (Ph. 112) lo de timp și spațiu. Reprezentați În fotografii ale atelierului din Impasse Ronsin 8, fost cioplită înainte de 1928 și na Quinn (Ph.8). Coloana Quinn apare în lui”, șurubul va fi un element esențial în fotografiile sale. doar de la brâu în sus, ochi în ochi, mesele apar fie ca socluri pentru lucrări ca Himera (Ph. 635) avea ½ + 5 + ½ elemente. numeroase imagini alături de “Coloana Filetul spiralat al șurubului îl fascinează, sugerându-i o cei doi i-au sugerat lui Vlahuță “o sau Prințesa X (Ph. 414), fie ca elemente autonome (Ph. 42). □ Masă-soclu pentru Sărutului”, fie singură, fie însoțită de alte mișcare infinită. (Ph.24). După Prințesa X (Ph. 414) îmbrățișare dincolo de moarte, în lucrări, caracterizate prin verticalitate ce coloana Quinn va pleca la lumea cea fără de timp… (Ph.12). New York, Brâncuși se va hotărî În 1932, sculptorul alcătuiește îmbrățișarea aceea pentru veșnicie Prin 1919, imaginea cuplului să realizeze coloane mai înalte. din calcar cu fosile un cămin monu- a două îngânări de făpturi omeneș- mental, a cărui structură o prefig- îmbrățișat este schițată de Brâncuși pe un Prin 1924-25 se fotogra- ti, ceva ca o șoaptă nedeslușită ce urează pe cea a “Porții Sărutului”, fiază în timp ce taie grinzi vechi vine, parcă, dintr-o poveste.” conform opiniei doamnei Marielle de stejar cu fierăstrăul și barda, “Sărutul” din 1907, aflat în Tabart. dând la iveală alte coloane fără prezent la Craiova, este primul sfârșit. (Ph. 719, 832) În fața acestui cămin va alinia dintr-o serie de variațiuni în piatră. coloanele de lemn, fotografiindu-le Vederile din atelier din Și cum Brâncuși echivala arhitectu- înaintea expedierii lor la expoziția jurul anului 1925 evidențiază ra cu sculptura, lucrarea va figura Brummer din 1933. (Ph. 552). În cata- înălțimea spațiului, ritmat de în 1910 la expoziția de toamnă a logul expoziției figurează mențiunea coloanele din ghips, de șurubul “Tinerimii artistice” din București cu titlul “Fragment dintr-un “Proiect de coloane care, mărite, vor de teasc și de două noi coloane capitel”. Sculptorul va relua ulterior tema și pe coloane, pe o susține bolta cerească”. fără sfârșit, cu ½ + 6 + ½ si ½ + “Poartă” monumentală și în “Piatra de hotar”. 9 + ½ elemente. (Ph.58) Ca urmare a unor discuții Într-o variantă realizată în 1909, cuplul va fi prezen- □ Coloane fără purtate la București în 1930 în vederea □ Prefigurarea Ansamblului (Ph. 128) □ Coloane fără sfârșit, tat în întregime, sub formă de stelă. Lucrarea, plasată în sfârșit în fața ridicării unei coloane monumentale în Pește, masă-soclu decembrie 1910 în cimitirul Montparnasse, pe mormântul căminului (Ph. 552) (Ph. 118)

Geneza Ansamblului Brâncușian de la Târgu-Jiu 7 | Brâncuși sătești din România. Spre deosebire de coloanele clasice Stilizarea perechii de ochi alipiți, comprimată În iulie 1927, atelierul din Impasse Ronsin 8 este capitală, sculptorul va mai realiza și o coloană voluminoasa La 11 februarie 1935, Brâncuși îi trimite Miliței *** cu bază și capitel, aceste coloane sunt formate dintr-un șir într-un cerc, divizat printr-o tăietură verticală va constitui o inundat, dușumeaua se surpă și Brâncuși este nevoit să se de ghips de 6 metri, cu ½ + 4 + ½ elemente. Proiectul nu Petrașcu acceptul său pentru comanda ridicării la imagine pe care Brâncuși o va repeta pe trei părți ale unei de trunchiuri de piramidă unite prin baza mare, având la mute. La 1 ianuarie 1928, devine oficial locatarul atelierului s-a finalizat și coloana din ghips s-a alăturat grupului de Târgu-Jiu a unui monument în cinstea eroilor gorjeni, căzuți M-am străduit să arăt în cele de mai sus felul în mici coloane din ghips, realizată probabil în atelierul din rue capete semielemente. Brâncuși le-a numit “fără sfârșit” din Impasse Ronsin 11. coloane din lemn din atelier. Cele patru în timpul primului război mondial: care Brâncuși a urmărit în decursul anilor teme care s-au du Montparnasse. (Ph. 222) pentru că se pot repeta la infinit, neavând nici început, nici Vechile coloane din ghips dispar din imagini. Prin coloane se află și în prezent în atelierul “În prezent toate lucrurile începute de atâta vreme combinat apoi fericit în ansamblul de la Târgu-Jiu, La 1 ianuarie 1916 sculptorul sfarșit. sunt spre sfârșit și eu sunt ca un ucenic în ajunul de a n carnetul său de schițe, studentul Brâncuși notase: “Arta unei sinucigașe din dragoste, va simboliza anii ‘30 va apărea în schimb o reconstituit la Paris. capo- dopera vieții sale. Dintre fotografiile realizate chiar de se mută într-un atelier înalt și spațios, După unele teorii, din acea eboșă ar fi rezultat o deveni calfă – așa că propunerea nu putea să cadă mai nu este o întâmplare”. Această cugetare o va ilustra prin iubirea dincolo de moarte. (Ph. 217) Schema- coloană mult mai elaborată, cu În jur de 1934, Brâncuși va artist am încercat să le aleg pe cele care, după părerea Î în Impasse Ronsin nr 8. De o parte și coloană mică având ½+2+1/ elemente, vizibilă doar în bine.” întregul său parcurs artistic, în care nimic nu a fost întâm- tizarea celor două siluete îmbrățișate va fi 2 fotografia în repetate rânduri grupul mea, ne ajută să-i înțelegem mai bine demersul. Dar cum de alta a ușii duble cu geamlâc va fotografii, din care s-ar fi făcut apoi socluri. (Ph.3) capitel, stând independent în plător. folosită de artist în desene, ca o emblemă- coloanelor, alături de cămin și de mese Sculptorul este bucuros că va putea materializa la tot el scria că “lucrurile de artă sunt oglinzi în care fiecare ridica două coloane înalte din gips. Pe picioare. (Ph. 232). Simbolul sigiliu a sa. Cea mai veche “coloană fără sfârșit” existentă în tambur, care servesc de soclu pentru scară mare “lucrurile începute de atâta vreme”. Realizează vede ceea ce îi seamănă”, interpretarea operelor rămâne În 1904, tânărul de 28 de ani a plecat din țară, ajun- una va inciza cercul ochilor abia ochilor este cioplit cu multă grijă. prezent se află la Muzeul de Artă Modernă din New York. A “Pește” sau “Leda”. (Ph. 108, 112, 118). mai întâi macheta unui “Templu al Dragostei” în care pe în seama fiecăruia. gând la Paris fără “alte mijloace decât cunoștințele însușite” Denumirea “Le Baiser” a apărut schițat, cealaltă va îngloba la bază Lucrarea “Column of the Kiss” a fost cioplită de artist în jur de 1918 Mesele rotunde sugerează luciul de coloane, se regăsește simbolul ochilor, iar pe lintou drept la școlile din patrie. A petrecut doi ani la Ecole Nationale des pentru prima oară în 1912, în catalogul celei coloana menționată mai sus, fost expusă la Galeria Brummer dintr-o grindă de “stejar vechi” și a apă pentru viețuitoare acvatice. friză, schema repetată a “Sărutului”-stelă. (Ph. 225-226) Beaux-Arts în atelierul lui Antonin Mercié, iar între 24 martie de a 28-a expoziții a Societății Artiștilor Inde- devenind o adevărată “Coloană a din 1933-34, cu subtitlul “Proiect și 27 aprilie 1907 a frecventat atelierul lui Auguste Rodin de pendenți din Paris. fost achizitionată de John Quinn în de coloană pentru Templul Iubirii”. Într-o imagine emblematică se După cum îi va relata sculptoriței Malvina Hoffman în 1938, Sărutului”. Aceste coloane vor 1922. În catalogul expoziției de la la Meudon. S-a gândit atunci – după cum îi va mărturisi O copie în ghips a “Sărutului” din Coloana se află și azi în atelierul prefigurează grupajul componentelor comentând imaginea machetei: reprezenta o permanență în imaginile Galeria Brummer din 1926 figurează inginerului Gorjan peste ani – “Ce-aș fi putut face mai mult 1907 a fost prezentă în 1913 la New York, la reconstituit la Paris. tripticului de la Târgu-Jiu: o masă “Aceste coloane sunt rodul unor ani de căutare. La atelierului, pe care sculptorul îl va cu titlul de “Column without end” și decât Rodin și la ce bun?” S-a hotărât deci să-și croiască o faimoasa “Armory Show”. Walter Pach, unul Fotografii realizate prin masivă, având în față un taburet format început a fost grupul celor două siluete îmbrățișate, din fotografia stăruitor. Coloana din ghips apare într-o fotografie făcută de cale a sa. din organizatorii expoziției, o va primi apoi ca 1929 prezintă un grupaj de trei din două trunchiuri de piramidă unite piatră, apoi simbolul oului, apoi gândul a evoluat până la apare în nu mai puțin de 40 de fotografii realizate de artist în Brâncuși, alături de “Coloana Sărutu- Venise din țară cu o adevărată zestre de înțelepci- dar de nuntă din partea artistului. coloane din lemn: bine-cunoscuta prin baza mică și în spate soclul rotund această poartă către lumea de dincolo… iar acum voi Impasse Ronsin nr. 8. lui” din atelier. (Ph. 20). Despre une și cult al frumosului, acumulată de milenii în locurile coloană de stejar din 1925 – care pe care plutește Peștele – simbol al dezvolta aceste figuri în motivul de deasupra porții.” În 1916, la comanda colecționarului La 27 decembrie 1917, Brancusi îi va trimite lui John coloana din stejar cu ½ + 3 + ½ natale. Experiența arhaică o va reedita într-o sinteză superi- fusese expusă la Salon des apei si emblema zodiacală a american John Quinn, transmisă de Walter Quinn o fotografie a unui așa-zis “grup mobil” din lemn, elemente, Friedrich Teja Bach avea oară, în confluență cu noile idei și tendințe novatoare ale sculptorului. Grupul coloanelor Pach, sculptorul va crea o nouă variantă, intitulat “Copilul în lume”, reprezentând o siluetă de copil și să scrie că este “sculptura cea mai Tuileries în 1926 drept “colonne În apropierea podului apărat eroic de locuitorii vremii, aducând un filon de prospețime și noutate în sculptu- și căminul completează imagi- foarte geometrizată. Sculptura din piatră, cu o cupă plasată pe o eboșă de coloană. (Ph. 630) Va mai radicală din istoria modernismului sans fin” – precum și alte două orașului în 1916, pe malul Jiului, va ridica o masă monu- ra pe care o va revoluționa. Machetele Porții (Ph. 225, 226) Coloana mai scundă va fi transformată în socluri de nea. (Ph. 128) titlul “The Kiss”, va figura în 1922 în catalogul fotografia grupul și alături de “Coloana Sărutului”. (Ph. 7) clasic”, reprezentând saltul de la coloane de culoare mai deschisă, mentală, alcătuită din tăbliile a două versiuni anterioare, expoziției “Contemporary French Art” de la Brâncuși prin 1926, acțiune ilustrată într-o fotografie realizată Sculptorul se va fotogra- înconjurată la distanță de 12 taburete rotunde. După propria-i apreciere Această eboșă marchează începutul seriei coloane- statutul de soclu la cel de sculptură. cioplite în plop (conform ultimelor cercetări). Una dintre ele de prietenul său, Edward Steichen. fia în acest cadru, realizându-și “Drumul spre Damasc” i-a fost “Sculptors’Gallery” din New-York și va fi reprodusă în cata- lor din lemn, care amintesc de stâlpii de mort din cimitirele În fotografii ale atelierului din provenea din grădina de la În sfârșit, pe un promontoriu la răsăritul orașului, Următoarele imagini ale atelierului sunt centrate în un autoportret emblemă. (Ph. sculptura “Sărutul”. (Ph. 211) Mani- logul expoziției “Brancusi” de la Galeria Brummer din 1926. perioada 1918-1922, Coloana Quinn Voulangis a prietenului Steichen, va înălța o coloană monumentală din oțel și fontă. Despre jurul unei singure coloane din stejar, așezată pe soclu din 854). Va suprapune apoi peste festul său de modernitate este, fără Lucrarea se află azi la Muzeul de Artă din Philadelphia. este atotprezentă. Artistul a fotogra- după a cărui plecare în America această coloană va aprecia că, spre deosebire de cele din doar si poate, o replică la “Sărutul” piatră și având socluri din lemn în jur. (Ph. 64). Sunt fusese recuperată, tăiată și adusă propria-i figură imaginea unui lemn, este singura care a ajuns la cer. Spre sfârșitul vieții fiat-o atât ca soclu pentru o cupă sau o Autoportret emblematic Suprapuneri simbolice rodinian. pilastru din ghips (Ph. 836) și pe un medalion din piatră prezente de bună seamă și coloanele din ghips și șurubul. în atelier. În aer liber măsurase trunchi uscat care dăduse □ □ pasăre, amintind de stâlpii de cimitir cu va afirma că este lucrarea care a atins “un caracter de (Ph. 854) (Ph. 856) (Ph. 219), care figurează de asemenea în fotografiile sale. Apar și mese rotunde din gips, de forma unor pietre de moară, peste 7 metri, cu ½ + 9 + ½ miraculos vlăstare (Ph. 856), ca Cuplul reprezentat de pasărea sufletului (Ph. 469), cât și ca perfecțiune definitiv”. Pe o notiță se găsește scris de mâna Simbolul ochilor pe “Coloana Sărutului” va apărea și în încărcate cu diverse obiecte. (Ph. 66, Ph. 31, Ph. 42). elemente. Acum se prezenta sub simbol al apariției la 15 septem- Rodin se sărută cu pasiune, stând sculptură independentă. O vedem lui :“Coloana fără sfârșit este asemeni unui cântec etern desene și guașe. Sculptorul îi destăinuise lui Roger Vitrac că a făcut mari mese forma a două bucăți, cu ½ + 6 + ½ brie 1934 a fiului său, John așezat pe o stâncă. Îndrăgostiții lui singură alături de coloana din ghips cu care ne duce cu sine în infinit, dincolo de orice durere sau În septembrie 1920, sculptorul achiziționează o netede din grămada de ghips rămasă după ce distrusese și, respectiv, ½ + 2 + ½ elemente, Moore. Brâncuși sunt stânca însăși, iar motivul ochilor abia schițat (Ph. 14) ; în bucurie factice”. serie de grinzi vechi din clădiri demolate, precum și un într-un moment de furie uriașele figuri-bifteck ce alcătuiau vizibile în diverse imagini. Cea altă imagine, coloana din ghips este uriaș șurub de teasc din lemn, care-i amintește de satul îmbrățișarea lor este eternă, dinco- lucrarea Trecerea Mării Roșii (1906-1907). de-a treia coloană se pare că a încadrată de eboșa din lemn și de coloa- copilăriei. Așezat la loc de cinste, lângă “Coloana Sărutu- lo de timp și spațiu. Reprezentați În fotografii ale atelierului din Impasse Ronsin 8, fost cioplită înainte de 1928 și na Quinn (Ph.8). Coloana Quinn apare în lui”, șurubul va fi un element esențial în fotografiile sale. doar de la brâu în sus, ochi în ochi, mesele apar fie ca socluri pentru lucrări ca Himera (Ph. 635) avea ½ + 5 + ½ elemente. numeroase imagini alături de “Coloana Filetul spiralat al șurubului îl fascinează, sugerându-i o cei doi i-au sugerat lui Vlahuță “o sau Prințesa X (Ph. 414), fie ca elemente autonome (Ph. 42). Sărutului”, fie singură, fie însoțită de alte mișcare infinită. (Ph.24). După îmbrățișare dincolo de moarte, în lucrări, caracterizate prin verticalitate ce coloana Quinn va pleca la lumea cea fără de timp… (Ph.12). New York, Brâncuși se va hotărî În 1932, sculptorul alcătuiește îmbrățișarea aceea pentru veșnicie Prin 1919, imaginea cuplului să realizeze coloane mai înalte. din calcar cu fosile un cămin monu- a două îngânări de făpturi omeneș- mental, a cărui structură o prefig- îmbrățișat este schițată de Brâncuși pe un Prin 1924-25 se fotogra- ti, ceva ca o șoaptă nedeslușită ce urează pe cea a “Porții Sărutului”, fiază în timp ce taie grinzi vechi vine, parcă, dintr-o poveste.” conform opiniei doamnei Marielle de stejar cu fierăstrăul și barda, “Sărutul” din 1907, aflat în Tabart. dând la iveală alte coloane fără prezent la Craiova, este primul sfârșit. (Ph. 719, 832) În fața acestui cămin va alinia dintr-o serie de variațiuni în piatră. coloanele de lemn, fotografiindu-le Vederile din atelier din Și cum Brâncuși echivala arhitectu- înaintea expedierii lor la expoziția jurul anului 1925 evidențiază ra cu sculptura, lucrarea va figura Brummer din 1933. (Ph. 552). În cata- înălțimea spațiului, ritmat de în 1910 la expoziția de toamnă a logul expoziției figurează mențiunea coloanele din ghips, de șurubul “Tinerimii artistice” din București cu titlul “Fragment dintr-un “Proiect de coloane care, mărite, vor de teasc și de două noi coloane capitel”. Sculptorul va relua ulterior tema și pe coloane, pe o susține bolta cerească”. fără sfârșit, cu ½ + 6 + ½ si ½ + “Poartă” monumentală și în “Piatra de hotar”. 9 + ½ elemente. (Ph.58) Ca urmare a unor discuții Într-o variantă realizată în 1909, cuplul va fi prezen- purtate la București în 1930 în vederea □ Machetele Porții (Ph. 225, 226) tat în întregime, sub formă de stelă. Lucrarea, plasată în ridicării unei coloane monumentale în decembrie 1910 în cimitirul Montparnasse, pe mormântul Sorana-Constanța GEORGESCU-GORJAN

Geneza Ansamblului Brâncușian de la Târgu-Jiu 8 | Brâncuși Din istoricul Ansamblului sculptural târgujian

|

n situaţia financiară cu "Veniturile şi cheltuielile" ocazio- nate de acţiunile social-culturale ale Ligii Naţionale a ÎFemeilor Române din Gorj, dată publicităţii la 15 septem- brie 19351, nu se specifică nicio sumă cu privire la plata în avans a unor materiale şi lucrări privind Ansamblul sculptu- ral brâncuşian de la Târgu-Jiu, tocmai pentru faptul că, la această dată, Arethia Tătărescu era încă în tratative cu marele sculptor. În 1934, inginerul Ştefan Georgescu Gorjan îl vizita, la Paris, pentru a discuta, în principiu, despre realizarea tehnică a unei Coloane la Târgu-Jiu. Anul următor, în 1935, Brâncuşi va reveni în România pentru a discuta şi a vedea la faţa locului condiţiile concrete ale amplasării monumentului. Iniţial, Arethia Tătărescu se gândise tot la Miliţa Petraşcu, fosta ucenică a lui Brâncuşi, care, însă, îşi declină competenţa în favoarea lui Brâncuşi: „I-am mărturisit [Arethiei Tătărescu], chiar când mi-a făcut propunerea, că ideea mă depăşeşte. O aseme- nea idee se cuvenea sugerată, spre înfăptuire, celui mai mare sculptor român de faimă universală, lui Constantin Brâncuşi. I-am şi scris lui Brâncuşi, la Paris, iar scrisoarea lui de răspuns se află azi la Academie, printre puţinele documente care ne parvin de la el.”2 În scrisoarea sa de răspuns, din 11 februarie 1935, Brâncuşi se arată bucuros de propunere, dar şi de a reveni în patrie, mânat de o veche nostalgie faţă de meleagurile natale. Îi mulţumeşte Doamnei Tătărescu „pentru favoarea acordată”. De fapt, încă din ianuarie 1934, vizitându-l la Paris, Ştefan Georgescu-Gorjan mărturiseşte a fi discutat atunci ideea realizării tehnice a Coloanei infinitului de la Târgu-Jiu. Într-un interviu, Sanda Tătărescu-Negropontes precizează: „Mama a ascultat-o foarte conştiincios pe Miliţa, era pe-atunci deja soţia primului-ministru şi s-a gândit că-i va scrie la Paris acestui domn Brâncuşi, care va fi foarte încântat să se reîntoarcă în ţară şi să lase aici o amintire în memoria locului. Ei bine, nu a fost chiar aşa. Brâncuşi plecase de mult şi se rupsese de ţară. Trebuie să spunem lucrurile aşa cum au fost, nu mai venise în ţară de ani de zile [mai exact din 1930, n.n.] şi a fost nevoie de o lungă corespondenţă pentru a-l convinge pe Brâncuşi să se reîntoarcă. Şi pentru că la vremea aceea mama mergea la Paris, a şi stat de vorbă cu Brâncuşi în mai multe rânduri în legătură cu acest proiect, convingându-l până la urmă să se reîntoarcă acasă.”3 □ Gorjanul

1 „Gorjanul”, XII, nr. 37, 22 sept., p. 9. 2 Paul Anghel, Brâncuşi, la el acasă (itinerariu omagial), în „Scânteia”, 21 oct. 1967, p.5. 3 Vasile Vasiescu, Brâncuşi versus Brâncuşi, Ed. Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2006, pp. 182-183.

Din istoricul Ansamblului sculptural târgujian 9 | Brâncuși Artistul venea acasă, în 1935, cu Orient-Expresul. Aflăm de la fiica Arethiei Tătărescu că întâlnirea de Dintr-o scrisoare datată 9 iunie 1935, trimisă din Bucureşti la Poiana, dintre Brâncuşi şi Gheorghe Tătărescu a fost una sculptorului la Paris, Miliţa Petraşcu precizează: apropiată şi caldă: „Brâncuşi era un oltean primit în casă de un alt oltean”, unul fiind prim-ministrul ţării, iar celălalt un geniu. Deşi, aparent, „nu aveau lucruri comune”, totuşi cei „ , Scumpe Maestre doi „s-au înţeles”: „Sigur că mama a încercat să-i explice lui Cu toţii aici ne-am bucurat de vestea pe care ne-ai trimis-o Brâncuşi că l-a invitat ea, dar că Arethia Tătărescu este şi despre venirea Matale, în vara aceasta. Dna Tătărescu te preşedinta Ligii Femeilor Gorjene, şi-atunci a mijlocit o întâl- anunţă că iulie şi august va sta la Poiana, că vei avea nire a doamnelor gorjene, pentru ca ele să fie puse la curent maşina ei la dispoziţie, pentru a merge spre a alege locul cu ceea ce Brâncuşi avea să facă la Târgu-Jiu.” monumentului pe care le vei face acolo. Te aşteptăm.

Cu dragoste, Miliţa”

Artistul va fi aşteptat în gara Filiaşi de fiica Arethiei, Sanda, o fată chipeşă de vreo 17 ani, pentru a fi dus la Poiana, unde, se pare, „era un adevărat centru politic, cu oameni politici care veneau cu treburi, era o atmosferă cu adevărat de viaţă politică”. Însă Brâncuşi „numai om politic nu era şi în plus avea o reticenţă pe care o avusese şi de-a lungul convorbirilor cu mama când puseseră la cale împre- ună venirea la Târgu-Jiu […]. Ei bine, în casa şi în familia Tătărescu de la Poiana, unde se făcea intens politică, Brân- cuşi a găsit drept stâlp de reazem pe mama mea Arethia Tătărescu, pentru că ea, cu toată dragostea infinită pe care o purta soţului ei, n-a făcut politică nici măcar o zi, dimpo- trivă, aş zice că era nefericită pentru că tatăl meu era atât de absorbit şi de preocupat de politică. Şi mama îl susţinea Membre ale Ligii Femeilor Gorjene la inaugurarea 4 □ pe Brâncuşi.” monumentului eroilor Târgu-Jiu

Ascultându-l cu mare atenţie, Arethia Tătărescu i-ar fi spus: „Îţi dau mână liberă să faci ce vrei, să pui unde vrei monumentul, dar, totuşi, eroii sunt de la Târgu-Jiu şi să nu-i uităm. Monumentul să fie la Târgu-Jiu, e singurul lucru care te rog.” 5 Deşi doamna Tătărescu „ar fi dorit Cocoşul”, amintindu-i de imaginea de pe scoarţele olteneşti, Brâncuşi gândea la altceva. După întâlnirea şi cu reprezentantele Ligii, Brâncuşi ar fi hotărât: „Voi face o Coloană. O s-o pun în Dealul Târgului, să se profileze pe spinarea munţilor. Acolo-i locul Coloanei, acolo-i pomenirea fără de sfârşit.” 6 Întrebată de natura relaţiilor dintre tatăl său, prim-ministrul Tătărescu, şi Brâncuşi, d-na Sanda Tătărescu Negropontes precizează, referindu-se şi la o anumită atmos- feră de bârfă din epocă: „Tata nu era un entuziast. O să vă spun un lucru care nu e tocmai politic. Nu ştiu în ce măsură tata l-a venerat pe Brâncuşi. Îşi înţelegea însă soţia [absol- ventă de Conservator, unde studiase pianul şi pictura, n.n.] şi-i accepta tot ce realiza în domeniul artei care o pasiona atât de mult. S-au spus la vremea aceea o mulţime de lucruri 7 □ Poiana 1935 urâte…”

4 Interviu cu Sanda Tătărescu-Negropontes, în: Vasile Vasiescu, op. cit., p. 184-185. 5 Ibidem, p. 186. 6 Ibidem, pp. 186-187. 7 Ibidem, p. 190.

Din istoricul Ansamblului sculptural târgujian 10 | Brâncuși Deşi suntem încredinţaţi de d-na Sanda Tătărescu de piatră la dreapta şi la stânga (…). Vă trimit o photografie Negropontes că, într-o noapte a anului 1950, când a fost ca să vedeţi felul cum are să fie pocumpul porţi pentru friza arestat Gheorghe Tătărescu la locuinţa sa din strada de sus, lucrez la un model pe care îl voi trimite, aproape Polonă din Bucureşti, „a fost arsă atunci întreaga arhivă a sigur voi veni eu cu el…”8 tatălui meu, biblioteca, documente de mare importanţă Dintr-o altă ciornă nedatată şi păstrată în arhiva (…), o arhivă extraordinară (…) şi odată cu ea şi o întreagă Brâncuşi de la Paris, artistul se scuză că „n-am avut vreme corespondenţă pe care mama o purtase cu Brâncuşi”, - să fac proectul complet, însă peste câteva zile voi fi în faţa totuşi ni s-au păstrat, în alte locuri, câteva documente locului cu modelle pentru cioplit piatra.” foarte grăitoare pentru relaţia epistolară dintre Brâncuşi Faptul că artistul îşi începea scrisoarea (mai întâi în şi Arethia Tătărescu. ciornă) cu „Stimată Doamnă Prim-ministru” şi sfârşea cu Astfel, în scrisoarea datată „în tren 2 septembrie „Vă sărut mânile cu omagii respectoase” – ne confirmă 1937”, Brâncuşi îl informează pe ing. Ştefan Georges- relaţia exactă stabilită, la acea vreme, între Brâncuşi şi cu-Gorjan: „Eri am văzut pe D-na Tătărescu şi mea spus că comanditara monumentului de la Târgu-Jiu. ferul a sosit şi că ţa trimis un cheque de 50.000 lei ca să Tot în „arhiva Brâncuşi” se păstrează o carte de poţi începe imediat lucrurile pentru fondament şi în urmă vizită fără adresă: „Doamna Arethia Tătărescu”. săi cei tot ceţ trebue.” Îşi exprimă dorinţa de a vedea La 21 septembrie 1937, Arethia îi trimite sculptoru- elementele, când sunt gata, precizând că „Dna Tătărescu lui o telegramă, cerând urgent dimensiunile porticului („En- ar vrea ca fonta să nu fie prea netedă.” voyez d’urgence mesures des pierres du portique = Arethie Iată, spre exemplu, descoperită în arhiva Brâncuşi Tatarescu”). Brâncuşi răspunsese telegrafic, fapt pentru de la Paris, o ciornă nedatată, scrisă într-o ortografie care Arethia, în telegrama de la 26 septembrie 1937, îi sui-generis, cu creionul pe trei pagini de dimensiunea A4, mulţumeşte, spunându-i că la Petroşani lucrarea avan- din care rezultă că sculptorul i-a trimis comanditarei „schiţa sează (e vorba, desigur, de executarea tronsoanelor ce vor de proect pentru poartă” şi că doreşte ca portalul să fie alcătui pilonul Coloanei, transportate cu camioanele pe amplasat „la o mică distanţă în interiorul grădinei cu un Valea Jiului: „Merci pour telegramme et projets attends târcol proporţionat în prejur / părţile laterale/ şi cu o bancă lettre Petrosani avance – Arethie Tatarescu.”

□ Afișul Liga Femeilor Române din Gorj

8 Brâncuşi inedit, ediţie de Doina Lemny şi Cristian-Robert Velescu, Ed. Humanitas, 2004, pp. 413-414. 9 Doina Lemny, Constantin Brâncuşi, Ed. Junimea, Iaşi, Traducere din limba franceză de Luminiţa Potorac, 2005, p. 287. 10 Brâncuşi inedit, ed. cit., p. 415.

Din istoricul Ansamblului sculptural târgujian 11 | Brâncuși La 4 octombrie 1937, d-na „Arethie Tătăresco” îl înştiinţează pe sculptor: „commandée pierre Deva premier transport arrive 25 octobre Târgu-Jiu”. Aşadar, piatra fusese comandată la Deva, iar primul transport va sosi la Târgu-Jiu la 25 octombrie 1937.

□ La Portal

fost ieri la Tg.-Jiu şi am început fondaţia” îi scrie Gorjan, □ Arethia și Gheorge Tătărescu, la sfințirea Bisericii Sf. asigurându-l de entuziasmul tuturor: „E o activitate Apostoli Petru și Pavel. nebună!” Doamna Tătărescu este mulţumită, iar de ceea ce De fapt, de pe la începutul lunii iunie până pe 2 se întâmplă la Tg.-Jiu s-a interesat şi regele: „D-na septembrie, Brâncuşi se aflase în România pentru a pune Tătărescu a fost mulţumită de mersul trebei, şi mi-a spus la punct cu ing. Ştefan Georgescu-Gorjan detaliile tehnice că şi Regele se interesează de ale construirii şi ridicării Coloanei infinite: „La întâlnirea cu povestea coloanei şi că probabil Comitetul Ligii Naţionale a Femeilor, în satul Poiana, îşi va veni şi la inaugurare. S-a anunţă intenţia de a adăuga Poarta sărutului şi Masa hotărât ca aceasta să aibă loc la tăcerii”.9 1 Nov. a.c., deci va trebui să În septembrie, are loc turnarea elementelor în veniţi în a doua jumătate a lui 11 atelierele din Petroşani. La 27 octombrie, artistul se Octombrie.” întoarce în România pentru a asista la montarea Coloanei La 12 octombrie 1937, infinitului, iar la 7 noiembrie va participa, conform invitaţiei „le pylône métallique” era deja Arethiei Tătărescu, atât la slujba de târnosire a Bisericii expediat la Târgu-Jiu, dar esca- „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, cât şi la masa organizată vaţiile pentru fundaţii încă nu □ Inaugurarea Coloanei de Ligă la Cercul Militar: erau gata („les gens de là-bás Infinitului „Vă rog să binevoiţi a lua parte Duminică 7 Noembrie ora 1, n’ont presque rien fait”, „ils n’ont la Masa ce va avea loc în Saloanele Cercului Militar după pas été capables”), de aceea inginerul Gorjan hotărăşte să Sfinţirea Bisericii Sfinţilor Apostoli. trimită acolo „mes ouvrieres”, care „travaillent jour et nuit”. Preşedintă, În ceea ce priveşte metalizarea, i se comunică Arethia Tătărescu, artistului că „Madame TATARESCU a été d’avis d’employer Costumul Naţional Tg.-Jiu, 2 Noembrie 1937.”10 le bronze”, însă inginerul personal nu consideră metaliza- rea cu bronz cea mai bună soluţie… Mult mai tehnică este corespondenţa din această La 20 septembrie, artistul precizase printr-o perioadă purtată cu Ştefan Georgescu-Gorjan, care-l ţine telegramă trimisă inginerului Georgescu-Gorjan: „Il faut la curent cu „exproprierile” de peste tot pentru prelungirea que la metalisation soit juane. Avez-vous fondus des Căii Eroilor, atât pe porţiunea de la Biserică spre Coloană, elements. Amicies. Brancusi.” cât şi din strada Victoriei spre apa Jiului.” Pe 27 octombrie, Brâncuşi revine la Tg.-Jiu pentru La 6 septembrie 1937, Ştefan Georgescu-Gorjan îl a asista la montarea Coloanei infinitului, dar şi pentru asigură că „am comandat cu aprobarea d-nei şi d-lui amplasarea, în primă variantă, a Mesei tăcerii (pe 15 Tătărescu nişte sârmă de bronz” pentru metalizare. „Eu am noiembrie va pleca la Paris, pentru ca la 18 decembrie să

11 Brâncuşi inedit, p. 417.

Din istoricul Ansamblului sculptural târgujian 12 | Brâncuși se îmbarce, la Genova, pe vaporul care-l va duce în India, || la Bombay, în vederea ridicării la Indore a Templului Eliberării, rămânând aici până pe 27 ianuarie 1938, fără a La 3 octombrie 1938, Primăria oraşului Târgu-Jiu se întâlni cu maharajahul. trimite ziarului "România", spre publicare, următoarea Va reveni la Tg-Jiu, la 20 septembrie 1938, dată la relatare, răsplătind public cu omagii şi mulţumiri eforturile care se hotărâse, iniţial, inaugurarea Ansamblului sculp- făcute de Liga Femeilor Române din Gorj, în frunte cu tural, dar, întrucât festivitatea fusese amânată pentru 14 inimoasa ei prezidentă Arethia Tătărescu: octombrie şi, îmbolnăvindu-se (gripă şi urticarie), pleacă "Opera de înfrumuseţare a oraşului Tg. Jiu, oraş mai întâi la București, apoi după câteva zile la Paris, viteaz decorat cu Virtutea Militară de Răsboiu, bogat în pentru a nu mai reveni niciodată în ţară, cu toate că în fapte şi pilde de eroism, cu o climă plăcută, fiind situat prima parte a anului 1939 va semna un contract cu aproape de munţii Carpaţi şi aşezat pitoresc pe malul Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II” pentru Jiului, a trebuit să corespundă acestor virtuţi şi printr-o tipărirea unui album cu reproduceri ale operelor sale, completare a lucrărilor şi operelor de înfrumuseţare. 12 însoţite de propriile comentarii. Sprijinul cel mare a fost găsit în ajutorul dat de Liga Naţională a Femeilor din Gorj compusă dintr-un grup de doamne stimulate de cele mai distinse sentimente de sacrificiu ale Doamnei Aretie Gh. Tătărescu, prezidenta acestei Ligi. Liga, care urmăreşte prin activitatea sa numai scopul artistic, lucrând neîncetat cu tot entuziasmul pentru înviorarea artei strămoşeşti şi scoaterea în evidenţă a tuturor comorilor trecutului românesc ca şi a produselor artistice a ţăranilor gorjeni. În urmărirea acestui scop artistic şi în dorinţa de a contribui cât mai mult la înfrumuseţarea oraşului Tg-Jiu, Liga a construit şi organizat Muzeul Alexandru Ştefulescu, situat pe digul Jiului, a construit monumentul-sarcofag al Ecaterinei Teodoroiu, situat în faţa Palatului Comunal, iar în ultimul timp a trasat strada Eroilor, plătind şi expropri- erile necesare, făcând o singură alee care începe de pe digul Jiului, taie oraşul în două şi merge spre răsărit până în cele două cazărmi. □ Inaugurare Portal - Octombrie 27, 1938 Pe această alee, presărată cu flori şi scaune de piatră, s-a construit aproape de intrarea în grădina publică un frumos portal de piatră, ornat cu caractere naţionale, care prin locul unde este aşezat, marchează simbolic apropierea de locurile de vitejie ale luptelor de la Jiu. Tot pe această alee, spre răsărit, se ridică maies- tuos cea mai frumoasă biserică din Tg-Jiu, numită «Sfinţii Apostoli». Această biserică a fost terminată cu truda şi munca neobosită a Doamnei Aretie Gh. Tătărescu. Spre răsărit, în parcul cel nou, se ridică de aseme- nea impunătoare Coloana Eroilor, făcută din blocuri de metal, având înălţimea de 35 metri. Această coloană prezintă un caracter impresionant de nesfârşit, simbolizând recunoştinţa nesfârşită ce trebuie să o avem pentru cei ce s-au jertfit pentru patrie. Executarea portalului şi a coloanei Eroilor a fost încredinţată marelui sculptor C. Brâncuşi, care legat de judeţul Gorj prin naştere, fiind din comuna Peştişani Gorj, □ Imagine inaugurare Portal

12 Brâncuşi - inedit, ed. cit., passim.

Din istoricul Ansamblului sculptural târgujian 13 | Brâncuși de unde a plecat de peste 30 ani, în Franţa, Anglia şi Ele sunt dăruite oraşului fără nici un echivalent de America, să-şi desăvârşească marele său talent, a depăşit beneficiu, decât mulţumirea sufletească de a contribui la arta românească, transformând-o într-o concepţiune nouă realizarea scopului înalt urmărit. de simbolism, de forme mistice şi masivitate. Pentru toate aceste sacrificii, atât Primăria, cât şi În aceste linii mari şi de impunătoare proporţii şi în oraşul Tg-Jiu, aduce distinse mulţumiri Doamnei Aretie apogeul gloriei sale, marele sculptor C. Brâncuşi a dăruit Gh.Tătărescu, cetăţeancă de onoare a acestui oraş, care, oraşului un reflex al sufletului său, ca mărturie a cu cele mai curate sentimente de patriotism, de dragoste concepţiunei sale înaintate. de ţară şi de locurile gorjeneşti, a dăruit aceste opere Toate aceste monumente, ca şi lucrările de înfru- nepieritoare oraşului Tg-Jiu, rugând-o să continue opera museţare, sunt făcute şi dăruite gratuit oraşului Tg-Jiu, de de înfrumuseţare a oraşului, animată de aceleaşi înalte către Liga Naţională a Femeilor din Gorj, numai cu scopul sentimente şi pentru viitor." 13 de a contribui cât mai mult la ridicarea şi înfrumuseţarea oraşului Tg-Jiu, dar mai ales pentru a preamări şi memoria eroilor gorjeni, care s-au jertfit în războiul de întregire. Plata acestor opere s-a făcut numai din fondurile acestei Ligi, fonduri adunate din munca de ani de zile com- pletată cu beneficiul Expoziţiei Muncii Româneşti, organizată sub auspiciile Ligii.

□ Sfințirea Coloanei Documentar de Prof. Dr. Zenovie CÂRLUGEA

13 "Curierul Primăriei Târgu-Jiu", nr. 6/2005, p. 2, document reprodus de Dan Neguleasa, din Arh. Stat., Fond Primăria Tg.-Jiu.

Din istoricul Ansamblului sculptural târgujian 14 | Brâncuși Contribuţii pe tema valorii universale a Ansamblului de la Târgu-Jiu

a capătul unui sfert de veac de cercetări închinate sculp- * L turii brâncuşiene ce au condus la articularea unei lecturi unitare a discursului simbolic subiacent operei maestrului, Ansamblul de la Târgu-Jiu1 se cere înţeles ca tentativa implicit a ansamblului de la Târgu Jiu – veritabil manifest hotărâtoare a lui Brâncuşi de a proiecta la scara unei artistic al acestuia – ne simţim îndemnaţi să medităm întregi culturi, coborând în istorie, esenţa esteticii hylesice2; asupra elementelor ce îi fundamentează valoarea univer- tentativă, anume, de a desluşi la nivel supraindividual sală. poruncile pe care piatra (Masa Tăcerii, scaunele-clepsidră, Ansamblul de la Târgu Jiu însumează roadele unei Poarta sărutului) şi respectiv metalul (Coloana fără sfârşit) concepţii revoluţionare asupra izvoarelor, statutului şi ajung să le impregneze în spiritul uman, remodelându-l pe misiunii ce incumbă instituţiei artei, dezvoltată de Brâncuşi măsura lor. Accentuăm această aserţiune. Căci sapienţa pe parcursul întregii sale cariere. Ansamblul a fost menit să inspirată de materii, privind bunăoară regulile despre bine şi ofere, deopotrivă congenerilor şi posterităţii ceea ce s-ar rău, despre frumos şi urât, nu apar niciodată mai limpede putea numi un templu al reconcilierii, adresat întregii specii decât atunci când sunt circumscrise la scara unei întregi umane, căci într-adevăr, discursul plastic ce-l susţine trimite culturi. anume la repere universale ale fiinţei precum arhetipurile şi materiile. * Nu întâmplător, acestei capodopere a fondatorului sculpturii moderne i se cere recunoscut statutul de a se număra, în Europa şi în lume, printre cele mai importante monumente Lucrările pentru ansamblu, comandate de Arethia Tătăres- comemorative ale Primului Război Mondial. cu, se referă la Coloana recunoştinţei fără sfârşit şi la Portalul de piatră. Brâncuşi adaugă ulterior acestor proiecte Masa Tăcerii, apoi scaunele de piatră.3 În baza acestui detaliu al genezei ansamblului, unii exegeţi disting secţiunea de la Masa Tăcerii la Poarta sărutului ca entitate autonomă compoziţional faţă de secţiunea ce con-

□ Masa Tăcerii

1 Cf. M.S.-C., Brâncuşi Limbajele materiei, Studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte, Editura Anima, 2010, pp. 306-313. 2 Pentru o analiză culturologică a hylesismului vezi capitolul despre simbolismul metalului la greci şi simbolismul pietrei la romani, inclus în addenda volumului M.S.-C., Brâncuşi – simbolismul hylesic (pp. 95-110) precum şi referirile la simbolismul fierului din volumul M.S.-C., Paul Neagu: Nouă staţiuni catalitice, Editura Anastasia, 2003. 3 Cf. Barbu Brezianu, Ibid., p. 156. Scaunele rotunde şi scaunele pătrate au fost comandate de sculptor atelierelor „Pietroasa“ din Deva.

Contribuţii pe tema valorii universale a Ansamblului de la Târgu-Jiu 15 | Brâncuși jugă Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit. tate oameni simpli, lipsiţi de educaţie, al căror ultim gând, în Prin Masa Tăcerii4 şi aleea de scaune-clepsidră, sculptorul clipa supremă, va fi fost speranţa în mila divină –, pentru configura, în fapt, o nouă metaforă plastică, distinctă de cea artistul crescut în lumea de credinţe ale satului, comanda imaginată iniţial. monumentului întru cinstirea eroilor, implica gestul de Masa Tăcerii, anume amplasată în preajma Jiului, a şuvoiu- elementară pietate, al recursului la un limbaj simplu, deplin lui de apă unduind spre miazăzi, previne discret vizitatorul inteligibil, deopotrivă celor căzuţi precum şi familiilor că traseul propus nu începe, în fapt, odată cu Masa. La acestora. numai câţiva paşi depărtare, Jiul cheamă trecătorul să îl Se cuvine amintit aici stăruitorul efort datorat generaţiilor contemple. anterioare de brâncuşiologi de a racorda imaginarul brân- Cine înţelege ansamblul ca integrat hylesic în natură, încor- cuşian, cu deosebire cel propus prin ansamblul de la porând simbolic nu doar parcul ci, deopotrivă şi râul, îşi va Târgu-Jiu, la primordialul agrest al culturii româneşti. Cităm, umple căuşul mâinilor cu apa râului, să se bucure o clipă de în intenţia de a le omagia meritul, câteva nume de cărturari, jocul undei, captivă în palmă. dintr-o listă greu de cuprins: Petre Pandrea, Petru Comarnescu, V.G. Paleolog, Ionel Jianu, Adrian Petringena- O definire hylesică a apei de râu este de ... substanţă fără ru, Tretie Paleolog sau, mai recent, Nina Stănculescu şi Ion început. Căci, râul se formează neştiut în inima muntelui, Pogorilovschi. undeva departe de locul unde izvorăşte din pământ. Iar când Jiul e efectiv acceptat de privitor ca parte componentă Exegeza etnocentrică a mizat frecvent pe faţeta singulară, a compoziţiei, ansamblul, la un capăt, afirmă că nu are originală a folclorului românesc ca sursă de inspiraţie a început, aşa cum hylesic o probează râul, iar la celălalt creaţiei brâncuşiene. Dar ţărănismul lui Brâncuşi este conv- capăt, că nu are sfârşit, aşa cum vizibil o ilustrează Coloa- ingător, deopotrivă pentru privitorul român sau de aiurea, na fără sfârşit. anume fiindcă artistul îl foloseşte pentru a se proclama cetăţean al lumii. În fapt, civilizaţia rurală îşi revendică concomitent două * temelii axiologice – una păgână, alta creştină –, iar sculptorul îşi face un merit din a le revela profunzimi confluente. Călătorul venit la Târgu-Jiu, să viziteze ansamblul, Desigur, în urbea provincială a Târgu-Jiului, la fel ca şi în pătrunde în parc, trecând pe sub Poarta sărutului, parcurge cimitirul din Buzău, omagiul novator al artei moderne nu îşi 5 aleea de clepsidre şi se opreşte la Masa Tăcerii. găsea rostul decât întemeiat pe respect pentru tradiţii.7 În tamburul generos al Mesei Tăcerii palpită, ireductibile, energiile aglutinante ale rocii. Iată, scaunele aşezate roată împrejurul tamburului, asemeni unei cununi de asteroizi gravitând în jurul unei stele. Te poţi aşeza pe scaune, dar Masa rămâne prea departe pentru a înlesni, de pildă, plăcerea unui prânz. Recunoşti spiritul ludic al artistului în această invitaţie mută adresată privitorului de a lua loc la Masa Tăcerii ca şi cum ar şedea la o masă obişnuită. Este o experienţă necesară, un prag de cunoaştere. Ajung doar câteva clipe de tihnă petrecute pe unul dintre scaunele rotunde, în proximitatea, deopotrivă caldă şi distantă a Mesei Tăcerii. Te ridici, curând, cu sentimentul culpabil de a fi comis o inadvertenţă. Scaunele, realizezi, nu sunt făcute să şezi pe ele, recuză orice statut utilitar, induc un hiatus între trăirea la modul prezent şi trăirea la modul poetic.6

* Pentru artistul crescut la Hobiţa, comanda Ligii Femeilor Gorjene, omagiul pe care acestea ţineau să îl aducă morţilor lor – soţi, fii, fraţi sau părinţi, în imensa lor majori- □ Casa muzeală Bâncuși de la Hobița

5 Asupra titlului acestei lucrări 6 Conform relatării lui I. Alexandrescu, consemnată de Barbu Brezianu, Brâncuşi „a stabilit depărtarea scaunelor de tăblia Mesei Tăcerii, care nu trebuie să fie atinsă de genunchiul celui aşezat. În acest scop, cu o sfoară legată de o piatră, sculptorul a măsurat distanţele, instalându-l pe pietrar pe fiecare scaun“. (Barbu Brezianu, Ibid., p. 171) 7 Altfel spus, arta modernă nu deţine la Târgu-Jiu, în 1938 – nici, deopotrivă în 2008, când publicăm aceste rânduri – un statut cultural îndeajuns de bine consol- idat pentru a-şi revendica rolul de solist principal într-un proiect comportând dimensiuni psihologice excepţionale, cum era cazul comenzii pentru ansamblu. Brâncuşi, chiar protejat de laurii recunoaşterii internaţionale, nu îşi putea permite să solicite, cum s-a argumentat, deplasarea bisericii Petru şi Pavel din axa

Contribuţii pe tema valorii universale a Ansamblului de la Târgu-Jiu 16 | Brâncuși * scurt, iar momentele de răscruce din firul legendei se lasă identificate fără dificultate: Prin 1907, pe când concepea tripticul Rugăciunii, închinat Evei, Brâncuşi modela în gips şi grupul colosal, Trecerea Tu ridică-ţi toiagul, porunceşte Yahve profetului Moise, Mării Roşii, inspirat, deopotrivă, din legende ale Vechiului întinde-ţi mâna spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel Testament. vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. Compoziţia urma curând a fi distrusă, dar fragmentele-i de Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea gips servesc la construcţia primei Mese, lucrare de vocaţie în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu aparent umilă – suport de lucrări –, păstrată de artist dece- putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au nii la rând, în spaţiul atelierului, ca prezenţă oportună. despărţit în două. Surprinde cum, treizeci de ani mai târziu, la Târgu-Jiu, Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi motivul Mesei revine brusc în prim planul atenţiei, şi nu apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. oricum, ci articulat la capodopera creaţiei brâncuşiene. Exodul, 14. 16, 21, 22. Căci Porţii sărutului, ca avatar tardiv al Sărutului, i se adaugă, astfel, în cadrul ansamblului, o lucrare, Masa În lectura sculptorului, apele strânse „zid“, străjuind calea Tăcerii, a cărei geneză conceptuală trimite, fie doar şi deschisă în mijlocul mării, va fi dobândit semnificaţia unei cronologic, tot la anul de debut al creaţiei mature. insolite metamorfoze materiale (hylesice). Când suprafeţei de apă i se substituie poteca lucie de nisip, când frământării Oricât de hazardată, ipoteza că proiectul nerealizat, incontinente a masei de lichid cuprinse în hăul mării i se Trecerea Mării Roşii, a continuat să ocupe mintea artistului, substituie neclintirea rece a două ziduri cristaline, tema inspirând Masa Tăcerii, se cere cercetată. Conotaţiilor proiectatei compoziţii priveşte metamorfozarea apei în etnografice ale lucrării li s-ar putea adăuga astfel valenţe piatră, altfel spus, împietrirea apei. de simbolism biblic. Dar legenda traversării pustiei Sinai mai oferă, în plus, şi un alt scenariu, perfect antitetic celui amintit mai sus, unde se * vorbeşte despre prefacere miraculoasă, nu a apei în piatră, ci... a pietrei în apă. Uimitoare, aspra poezie a legendelor veterotestamentare Iar episodului ce narează această legendă, Biblia îi rezervă când evocă eliberarea evreilor din robia egipteană, o însemnătate fără egal: trecerea Mării Roşii şi peregrinarea, timp de patruzeci de ani, prin pustia Sinai, în căutarea ţării Canaan. Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Ţin, în Cum să-ţi închipui, azi, un popor întreg, nu doar o armată luna întâi (...) de oşteni, rătăcind, decenii în şir, în pustiu, printre dune Adunarea n-avea apă. Şi s-au răsculat împotriva lui Moise sterpe de nisip? Cum să-ţi închipui, însoţindu-i pe bărbaţi, şi împotriva lui Aaron. mulţimea nesfârşită a femeilor, copiilor, bătrânilor, hrăniţi ...Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa doar cu roua cerului, miraculos preschimbată pentru ei, la cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ, şi li s-a arătat fiecare răsărit de soare, în pâine? Cum să ţi-i imaginezi slava Domnului. înaintând, nu într-o direcţie anume, ci cu ochii pironiţi spre Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: Ia toiagul şi cheamă un nor, care îi călăuzea ziua, iar la lăsarea nopţii se pres- adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia 8 chimba în stâlp de foc? în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă, Brâncuşi va fi ţinut să redepene firul poveştii, dar în aşa fel şi să adapi adunarea şi vitele lor. încât să dea impresia că o rosteşte pentru întâia oară. Şi nu Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi întâmplător, căci, în fapt, digresiunea sa viza prezentul, mai Moise le-a zis: Ascultaţi răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să curând decât trecutul. scoatem apă din stânca aceasta? Se poate specula despre proiectul nerealizat, Trecerea Apoi Moise a ridicat mâna, şi a lovit stânca de două ori cu Mării Roşii, că, aidoma oricărei compoziţii majore brân- toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunar- cuşiene, urma să dezvolte o „formă-cheie, care să rezume ea şi au băut şi vitele. cu putere ideea subiectului“.9 Numeri, 20. 1-2,6-8,10-11 I-ar fi fost suficient artistului să mediteze la versetele veterotestamentare cele mai pregnante unde se evocă ieşirea evreilor din Egipt. În fapt, textul biblic este relativ

ansamblului, pentru a nu „stânjeni“ omagiul adus de arta modernă memoriei celor dispăruţi. O astfel de solicitare l-ar fi expus imediat ridicolului şi oprobiului public. Căci pentru familiile îndoliate, arta modernă nu avea autoritatea morală de a suplanta tradiţiile locului. 8 Condensăm în câteva rânduri coordonatele de fantastic ale legendei. 9 Sirianu Vintilă Ursu, Ibid., cf. nota 204. 10 Cf. Exod 17.7, Numeri, 20.13. 11 O ipoteză greu acceptabilă, vehiculată de unii exegeţi privitor la cele câteva denumiri date lucrării „Masa flămânzilor” (Ştefan Georgescu-Gorjan), „Masa

Contribuţii pe tema valorii universale a Ansamblului de la Târgu-Jiu 17 | Brâncuși Între etapele traversării pustiei Sinai, nici una nu depăşeşte * în dramatism episodul din pustia Ţin, lângă Muntele 10 Horebului, locul denumit Meriba sau Masa. Oprim aici excursul consacrat Ansamblului pentru a Cu ochii pierduţi în defilarea spinărilor aride de piatră, adăuga câteva concluzii. Moise, alesul lui Yahve, se îndoise atunci în adâncul inimii, Conform unei tradiții vechi de cel puțin două milenii și pentru prima oară, de puterea Creatorului. Cum să scoţi jumătate, sculptura fusese definită drept limbaj al forme apă în plin deşert şi să saturi un norod de mai bine de lor. Al o reconcepe, așa cum Brâncuși se angajează să o jumătate de milion de suflete? facă, drept limbaj la materiilor – în cazul de faţă, limbaj al Infinitul, pentru el, tăcuse o clipă la... Masa. Şi nu doar apei, limbaj al pietrei – conduce implicit la a centra creația pentru a-l încerca, ci, mai mult, pentru a da posterităţii, plastică pe exploatarea resurselor de semnificare ale dincolo de fantasticul uneori exorbitant al precedentelor materiilor, ca denominator comun pancronic şi universal al miracole, proba chintesenţială a posibilităţilor sale. valorilor culturale. În transformarea pietrei în apă, înfăptuită la Masa, se Este vorba, în planul creaţiei artistice, de o mutație conţin, ca într-o sumă, toate transgresiile firii operate de axiologică de maximă amplitudine, căci, se cere remarcat, divin pentru a-şi atrage luarea aminte a muritorilor. opoziția materie vs. formă privește nivelul primar, gradul zero al transformărilor. * Semnificativ, în civilizațiile rurale se dezvoltă mai ales cunoștințele legate de calitățile imuabile ale materiilor, pe Cele douăsprezece triburi ale lui Israel, strânse împrejurul câtă vreme civilizațiile urbane privilegiază precumpănitor Stâncii, precum oile împrejurul ciobanului... Depărtarea din universul formelor, diversificându-l luxuriant. A face pace care urcă spre noi legendele biblice invită la lectură poet- între cunoașterea lăsată moștenire civilizației umane de ică. Pentru a-i învăţa să deprindă voia «Stâncii» (apelaţi- modul de viață rural și cea revendicată de modul de viață une metaforică a divinului în Biblie) – de aceea îi va fi scos urban, a face pace între gândirea simbolică și gândirea Yahve pe evrei afară din Egipt. Doar aşa puteau deveni, rațională, a face pace, arătând că în modernitate se doar ei, printre toate neamurile, turma aleasă de deschide calea de a armoniza marile complementarități A-Toate-Făcător. ale civilizației umane, iată miza enormă a căutărilor lui Brâncuși, aşa cum se găsesc exprimate în registrul monu- Trebuiau să fie mânaţi departe de imaginile înşelătoare ale mental, cu titlu de manifest artistic, în cadrul ansamblului bogăţiilor şi îndestulărilor trecătoare, trebuiau să uite de la Târgu Jiu. farmecul Nilului, răcoarea grădinilor şi parfumul florilor, să dispreţuiască puterea oamenilor şi să o nesocotească pe O Coloană fără sfârșit de înălțimea zgârie-norilor ameri- cea a idolilor. cani (proiect brâncușian nerealizat) – o punere în prezență a culmilor artei și tehnicii, dar într-un sens o punere în Căci acolo, în inima deşertului, departe de lume, avea să prezență a unor embleme esențialmente revendicate de se celebreze o nuntă. Magică, aşa cum nu stă în mintea spațiul rural și, pe de altă parte, de spațiul urban – ar fi pus omului să o închipuie. După treizeci şi opt de ani, toată în deplină lumină miza acestei căutări de neasemuită suflarea ieşită din Egipt se stinge – primeşte îmbrăţişarea cutezanță cât privește aventura spiritului uman. nisipurilor. Toţi păcătuiseră, toţi trebuiau să moară. Dar cu preţul acelei nuntiri, din pruncii născuţi în pustie se va Cade în sarcina istoriei artei, în rând cu filosofia culturii, să închega un nou popor. poziționeze simbolizarea prin materii sau, cum am propus încă din 1992, simbolismul hylesic, între marile curente Astfel, Masa... Tăcerii11 , înconjurată de cele douăsprezece artistice ale veacului XX. scaune, evocă, prin antonomază, o etapă, într-un parcurs iniţiatic. La Masa12, artistul pare a aminti privitorului, e o fântână cu apă vrăjită, din care, dacă bei, ajungi să auzi tăcerea: infinitul tăcerii sau... tăcerea (pietrei) ca infinit.

Dr. Matei STÎRCEA-CRĂCIUN Institutul de Antropologie Francisc Rainer apostolilor” (C.Antonovici) etc. (cf. Barbu Brezianu, Brâncuşi în România, Ed. All, 1998, p. 170, n. 4.) priveşte o presupusă ezitare a sculptorului legată de titlul Masa tăcerii (denumire certificată de Ionel Jianu ca auzită de la Brâncuşi în 1938). Este mai plauzibil ca artistul să fi sugerat anume mai multe variante de titlu pentru a uşura şansele exegezei de a circumscrie simbolismul compoziţiei, unde, în fapt vocabula cardinală şi neechivocă rămâne „Masa”. 12 Dacă simbolismul Mesei Tăcerii comportă o trimitere, prin antonomasă, la legenda veterotestamentară presupusă a se fi desfăşurat în pustia Sinai, la locul numit Masa, s-ar cere poate dedusă necesitatea de a completa titlul lucrării în limbi străine prin un titlu lămuritor. De ex. Massa du Silence (Table du Silence)

Contribuţii pe tema valorii universale a Ansamblului de la Târgu-Jiu 18 | Brâncuși - Da, evident, zicea şi dl. Dabija. Indiei, este schema de bază de care ţară şi din capitalele europene. Brâncuşi – memoria culturală (...). nu se depărtează decât foarte puţin Măcar şi numai din acest motiv ei nu - E un om mare, ţărănoiul ăsta de imaginea creată de prietenul nostru. puteau – logic –, lipsi de la un eveni- a României Bârlea, spunea şi Elvira, care nu Nu-i aşa, domnule Bârlea? ment care nu interesa doar o mică pricepea nimic şi i se părea că masa Artistul se uită la el de jos în comunitate locală. Aşadar... „lăsaţi ără îndoială, Brâncuşi s-a impus de Certamente l-a văzut. A fost Iată fragmentele din roman: şi cele 12 ouare sunt o prostie. sus (era foarte mărunt) cu un ochi sărmanul să greşească”(Shake- ... ajunseră la N ... şi în grădina la bun început ca o conştiinţă artis- printre mulţii care veneau să-l vadă Dar îi era frică să nu pară mic şi negru şi lucios din tufa de păr, speare) şi „îi voi ruga pe cititorii F publică, unde, printre marii, magnifi- tică novatoare, deşi el s-a întors la pe Brâncuşi cioplind nemurirea pe insensibilă şi proastă teribilei Elisa, sprâncene şi barbă, de sub pălăria acestei lucrări a mea să binevoiască cii, stufoşii, străvechii copaci, la esenţele primordiale mânat de o lucidi- pământul baştinii sale. atât de cultivată şi de artistă şi care informă, verzuie, pleoştită pe cap. a lua în înţelesul cel bun tot ceea ce două răscruci de alei, găsiră cele tate creatoare în care exista o lume Şi îmi place să mă las încă scrisese chiar şi o carte de poezii în Avea colţurile ochilor încreţite, şi se am scris aici”. (Seniorul de Joinville, două monumente. Unul era o masă întoarsă în şi spre sine. Astfel că opera pe firul speculaţiilor imaginative şi să stilul lui Mallarmé. Se uita la Şerban încreţiră şi mai mult, într-un abia Memorii). de piatră albă, rotundă, cilindrică, cu lui Brâncuşi – absolut originală – a uluit cred cu adevărat că au venit la care vorbea surescitat, cum i se vizibil zâmbet viclean şi ironic: un şanţ pe mijlocul laturii, împrejur de la bun început ducându-i-se vestea Tg-Jiu să vadă miracolul brâncuşian, întâmpla din ce în ce mai des în - Nu ştiu, zise el. Eu nu-mi explic erau 12 scaune tot de piatră albă, mai înainte ca înţelegerea adevăratelor în automobilul lor cu numărul de vremea din urmă, şi nu se putea şti lucrările, ca Picasso, care ţine reproducând masa la un diametru ei dimensiuni să se fi produs printre înmatriculare 1, prinţesa scriitoare dacă e serios sau glumeşte. conferinţe. Eu vă dau o enigmă: mult mai mic, o înălţime egală, şi cu contemporani. Martha Bibescu şi soţul ei, prinţul descurcaţi-vă. acelaşi şanţ, care pe ele le făcea - Este evident simbolismul subteran Puterea creatoare a lui Brân- George-Valentin Bibescu, împreună al operei, care e filiat de ezoterismul - Vous, n’êtes pas bête, răspunse cuşi stă în spirit. La el zborul e fusiform, cu alţi prieteni care făceau parte din asemănătoare cu anumite pahare demodate pentru mâncat ouă fierte: rosacrucian: masa aceasta este în Şerban cu un surâs destul de rece; ţintind parcă imensitatea de dincolo de aristocraţia românească de sânge. fond a Agapei în sensul primordial al sculptorul îi aruncă încă o privire, de cer. Şi mărturiseşte chiar el: „N-am Aşadar, cred că doamna Elisa două jumătăţi de ovoid puse vârf în vârf. cuvântului: este comuniunea IUBI- data asta atentă, pătrunzătoare, din căutat de-a lungul întregii mele vieţi Vogoride-Ipsilanti din roman este RII, şi scaunele nu sunt lipsite de micile sale bile de păcură. Doamna Vogoride, mândră, decât să redau esenţa zborului. Zborul, însăşi Martha Bibescu. Voi cita para- aluzii la forţele generaţiunii, de cu capul sus, într-o rochie de vară de - Non, pas du tout. Et vous? Zise el, ce fericire!” grafele din roman în care autorul altminteri, făcute cu o supremă la Patou, cu umbreluţa sub braţ, şi se-ntoarse iar să se uite la În comunicarea mea, doresc pune în gura ei şi a prietenilor ei, discreţie şi decenţă de preot al explica vorbind pe nas, cu un aer coloană, ghebos, parcă ascuns sub să aduc câteva consideraţii, poate judecăţi de valoare asupra lucrărilor misterelor, simbolismul creştin se dezinvolt şi superior: pălăria lui imundă. (…) inedite pentru unii, despre Constantin brâncuşiene de la Tg.-Jiu. Şi acestea întâlneşte aici cu ritualul cultului Brâncuşi (19 febr. 1876, Gorj-16 martie sunt nu numai juste şi pertinente dar - E Cina cea de Taină. Simţiţi sime- Marele sculptor rămase singur, enigmatic al Cibelei şi cu anumite să se uite la coloană, dintr-alt unghi; 1957, Paris), „noul Adam”, cum l-a au valoare de document inestimabil tria misterioasă, cercul infinit şi oare- prescripţii devirilizante făcute slujito- numit contemporanul său, Thomas deoarece sunt scrise înainte de cum gravitaţional, nu? Al celor refuzase, mârâit, să ia ceaiul cu rilor zeiţei: mereu scaunele; cât cucoanele”. Mann (6 iunie 1875, Lübec, Germania - 1957, an în care romanul apărea în douăsprezece prezenţe împrejurul despre masă, are ponderea, masivi- Am încercat să decodific şi 12 aug. 1955, Zürich, Elveţia). România în primă ediţie. În România masei centrale, solare? Nu-i aşa? tatea, plinătatea imaginii universului celelalte personaje din dialogul de De fapt, sunt nişte speculaţii pe care, doar cu câţiva ani mai înainte, - Da, sigur, spunea Şerban. E o la cei vechi şi la poporul nostru din a mai sus: Elvira, Dabija şi Şerban care îmi permit a le face pe marginea refuzase donaţia pe care marele imagine magică, rituală, hieratică, cărui cosmologie s-a inspirat Bârlea, Romanò. Se pot face multe unor paragrafe din monumentalul Brâncuşi vroia să i-o facă. liturgică. care, de altfel, e stăpânit de ea, elle supoziţii... Dar în hăţişul acestora nu roman, de peste 2000 pagini, al lui le hante, effectivement. (...). Petru Dumitriu şi intitulat “Cronică de m-am mai putut aventura. Sunt - Coloana Infinită, spunea Şerban mulţumită că am descoperit-o, în familie”. Aici se găsesc nişte referinţe Romanò apropiindu-se, vesel, exacte la momentul în care Brâncuşi (în doamna Vogoride, pe Martha Bibes- exaltat de vinul pe care-l băuse fără cu, şi vreau să cred că sigur despre roman Bârlea) lucra la Ansamblul mon- măsură la masă, – Coloana umental târgujian în anii 1937-1938. ea e vorba. Deşi ea n-a trecut pragul Nemuririi, sau a oricărui infinit: atelierului parizian al lui Brâncuşi Petru Dumitriu lasă cititorului posibilităţi succesiunea de elemente ritmice, speculative asupra unor personaje din niciodată. Dar în multele ei drumuri e de pulsaţii devenite materie, posibil ca unul să-l fi făcut la Tg.-Jiu. cartea sa, deşi orice referire la o isprăvite cu potirul deschis înspre persoană istorică nu este certă, Se făcuse multă vâlvă despre acest nemărginire; cea mai pură şi simplă moment al venirii lui Brâncuşi la elementele de identificare fiind astfel abstracţie creată de acest mare, greu de stabilit. Dar obsesia cheilor Târgu-Jiu pentru a ridica Ansamblul acest unic maestru. de pe Calea Eroilor... Astfel că totul este foarte tentantă. Şi... mă voi lăsa pe - Bună ziua, domnule Bârlea. firul speculaţiilor. Nu este greu de pare să se fi întâmplat cu adevărat: Uitaţi-vă la piatra asta, care devine pentru aristocraţii aceia era ceva de decodificat ceea ce este evident: imaterială, inexistentă, simplu Bârlea din roman este sigur Brâncuşi. bon ton să facă o călătorie la Tg.-Jiu pretext pentru această formă ilumi- pentru a vedea ceva inedit... Vestea Petru Dumitriu chiar l-a văzut pe Brân- nată de sensuri simbolice şi magice; cuşi la Tg.-Jiu pe când acesta cioplea celebrităţii lui Brâncuşi le ajunsese la ceea ce nu însemnează ignorarea urechi... Şi apoi, pentru aducerea lui în piatră Masa Tăcerii şi Poarta Sărutu- scientismului matematic al vremii lui. Autorul Cronicii de familie avea, în Brâncuşi la Tg.-Jiu se implicaseră noastre, căci infinitul se înseamnă persoane cu nume din politica ţării. anii ’37-’38, 17 ani şi absolvea un liceu cu un 8 culcat, dar culcat sau în din oraş. Şi se ştie că atât Martha cât şi soţul picioare, acest semn algebric, pe ei, prinţul George-Valentin Bibescu □ Gabriel Cârciumaru - Masa Tăcerii care-l datorăm străvechii ştiinţe a se învârteau în cercurile politice din

Brâncuşi – memoria culturală a României 19 | Brâncuși - Da, evident, zicea şi dl. Dabija. Indiei, este schema de bază de care ţară şi din capitalele europene. (...). nu se depărtează decât foarte puţin Măcar şi numai din acest motiv ei nu - E un om mare, ţărănoiul ăsta de imaginea creată de prietenul nostru. puteau – logic –, lipsi de la un eveni- Bârlea, spunea şi Elvira, care nu Nu-i aşa, domnule Bârlea? ment care nu interesa doar o mică pricepea nimic şi i se părea că masa Artistul se uită la el de jos în comunitate locală. Aşadar... „lăsaţi ără îndoială, Brâncuşi s-a impus Certamente l-a văzut. A fost Iată fragmentele din roman: şi cele 12 ouare sunt o prostie. sus (era foarte mărunt) cu un ochi sărmanul să greşească”(Shake- ... ajunseră la N ... şi în grădina la bun început ca o conştiinţă artis- printre mulţii care veneau să-l vadă Dar îi era frică să nu pară mic şi negru şi lucios din tufa de păr, speare) şi „îi voi ruga pe cititorii F publică, unde, printre marii, magnifi- tică novatoare, deşi el s-a întors la pe Brâncuşi cioplind nemurirea pe insensibilă şi proastă teribilei Elisa, sprâncene şi barbă, de sub pălăria acestei lucrări a mea să binevoiască cii, stufoşii, străvechii copaci, la esenţele primordiale mânat de o lucidi- pământul baştinii sale. atât de cultivată şi de artistă şi care informă, verzuie, pleoştită pe cap. a lua în înţelesul cel bun tot ceea ce două răscruci de alei, găsiră cele tate creatoare în care exista o lume Şi îmi place să mă las încă scrisese chiar şi o carte de poezii în Avea colţurile ochilor încreţite, şi se am scris aici”. (Seniorul de Joinville, două monumente. Unul era o masă întoarsă în şi spre sine. Astfel că opera pe firul speculaţiilor imaginative şi să stilul lui Mallarmé. Se uita la Şerban încreţiră şi mai mult, într-un abia Memorii). de piatră albă, rotundă, cilindrică, cu lui Brâncuşi – absolut originală – a uluit cred cu adevărat că au venit la care vorbea surescitat, cum i se vizibil zâmbet viclean şi ironic: un şanţ pe mijlocul laturii, împrejur de la bun început ducându-i-se vestea Tg-Jiu să vadă miracolul brâncuşian, întâmpla din ce în ce mai des în - Nu ştiu, zise el. Eu nu-mi explic erau 12 scaune tot de piatră albă, mai înainte ca înţelegerea adevăratelor în automobilul lor cu numărul de vremea din urmă, şi nu se putea şti lucrările, ca Picasso, care ţine reproducând masa la un diametru ei dimensiuni să se fi produs printre înmatriculare 1, prinţesa scriitoare dacă e serios sau glumeşte. conferinţe. Eu vă dau o enigmă: mult mai mic, o înălţime egală, şi cu contemporani. Martha Bibescu şi soţul ei, prinţul descurcaţi-vă. acelaşi şanţ, care pe ele le făcea - Este evident simbolismul subteran Puterea creatoare a lui Brân- George-Valentin Bibescu, împreună al operei, care e filiat de ezoterismul - Vous, n’êtes pas bête, răspunse cuşi stă în spirit. La el zborul e fusiform, cu alţi prieteni care făceau parte din asemănătoare cu anumite pahare demodate pentru mâncat ouă fierte: rosacrucian: masa aceasta este în Şerban cu un surâs destul de rece; ţintind parcă imensitatea de dincolo de aristocraţia românească de sânge. fond a Agapei în sensul primordial al sculptorul îi aruncă încă o privire, de cer. Şi mărturiseşte chiar el: „N-am Aşadar, cred că doamna Elisa două jumătăţi de ovoid puse vârf în vârf. cuvântului: este comuniunea IUBI- data asta atentă, pătrunzătoare, din căutat de-a lungul întregii mele vieţi Vogoride-Ipsilanti din roman este RII, şi scaunele nu sunt lipsite de micile sale bile de păcură. Doamna Vogoride, mândră, decât să redau esenţa zborului. Zborul, însăşi Martha Bibescu. Voi cita para- aluzii la forţele generaţiunii, de cu capul sus, într-o rochie de vară de - Non, pas du tout. Et vous? Zise el, ce fericire!” grafele din roman în care autorul altminteri, făcute cu o supremă la Patou, cu umbreluţa sub braţ, şi se-ntoarse iar să se uite la În comunicarea mea, doresc pune în gura ei şi a prietenilor ei, discreţie şi decenţă de preot al explica vorbind pe nas, cu un aer coloană, ghebos, parcă ascuns sub să aduc câteva consideraţii, poate judecăţi de valoare asupra lucrărilor misterelor, simbolismul creştin se dezinvolt şi superior: pălăria lui imundă. (…) inedite pentru unii, despre Constantin brâncuşiene de la Tg.-Jiu. Şi acestea întâlneşte aici cu ritualul cultului Brâncuşi (19 febr. 1876, Gorj-16 martie sunt nu numai juste şi pertinente dar - E Cina cea de Taină. Simţiţi sime- Marele sculptor rămase singur, enigmatic al Cibelei şi cu anumite să se uite la coloană, dintr-alt unghi; 1957, Paris), „noul Adam”, cum l-a au valoare de document inestimabil tria misterioasă, cercul infinit şi oare- prescripţii devirilizante făcute slujito- numit contemporanul său, Thomas deoarece sunt scrise înainte de cum gravitaţional, nu? Al celor refuzase, mârâit, să ia ceaiul cu rilor zeiţei: mereu scaunele; cât cucoanele”. Mann (6 iunie 1875, Lübec, Germania - 1957, an în care romanul apărea în douăsprezece prezenţe împrejurul despre masă, are ponderea, masivi- Am încercat să decodific şi 12 aug. 1955, Zürich, Elveţia). România în primă ediţie. În România masei centrale, solare? Nu-i aşa? tatea, plinătatea imaginii universului celelalte personaje din dialogul de De fapt, sunt nişte speculaţii pe care, doar cu câţiva ani mai înainte, - Da, sigur, spunea Şerban. E o la cei vechi şi la poporul nostru din a mai sus: Elvira, Dabija şi Şerban care îmi permit a le face pe marginea refuzase donaţia pe care marele imagine magică, rituală, hieratică, cărui cosmologie s-a inspirat Bârlea, Romanò. Se pot face multe unor paragrafe din monumentalul Brâncuşi vroia să i-o facă. liturgică. care, de altfel, e stăpânit de ea, elle supoziţii... Dar în hăţişul acestora nu roman, de peste 2000 pagini, al lui le hante, effectivement. (...). Petru Dumitriu şi intitulat “Cronică de m-am mai putut aventura. Sunt - Coloana Infinită, spunea Şerban mulţumită că am descoperit-o, în familie”. Aici se găsesc nişte referinţe Romanò apropiindu-se, vesel, exacte la momentul în care Brâncuşi (în doamna Vogoride, pe Martha Bibes- exaltat de vinul pe care-l băuse fără cu, şi vreau să cred că sigur despre roman Bârlea) lucra la Ansamblul mon- măsură la masă, – Coloana umental târgujian în anii 1937-1938. ea e vorba. Deşi ea n-a trecut pragul Nemuririi, sau a oricărui infinit: atelierului parizian al lui Brâncuşi Petru Dumitriu lasă cititorului posibilităţi succesiunea de elemente ritmice, speculative asupra unor personaje din niciodată. Dar în multele ei drumuri e de pulsaţii devenite materie, posibil ca unul să-l fi făcut la Tg.-Jiu. cartea sa, deşi orice referire la o isprăvite cu potirul deschis înspre persoană istorică nu este certă, Se făcuse multă vâlvă despre acest nemărginire; cea mai pură şi simplă moment al venirii lui Brâncuşi la elementele de identificare fiind astfel abstracţie creată de acest mare, greu de stabilit. Dar obsesia cheilor Târgu-Jiu pentru a ridica Ansamblul acest unic maestru. de pe Calea Eroilor... Astfel că totul este foarte tentantă. Şi... mă voi lăsa pe - Bună ziua, domnule Bârlea. firul speculaţiilor. Nu este greu de pare să se fi întâmplat cu adevărat: Uitaţi-vă la piatra asta, care devine pentru aristocraţii aceia era ceva de decodificat ceea ce este evident: imaterială, inexistentă, simplu Bârlea din roman este sigur Brâncuşi. bon ton să facă o călătorie la Tg.-Jiu pretext pentru această formă ilumi- pentru a vedea ceva inedit... Vestea Petru Dumitriu chiar l-a văzut pe Brân- nată de sensuri simbolice şi magice; cuşi la Tg.-Jiu pe când acesta cioplea celebrităţii lui Brâncuşi le ajunsese la ceea ce nu însemnează ignorarea urechi... Şi apoi, pentru aducerea lui în piatră Masa Tăcerii şi Poarta Sărutu- scientismului matematic al vremii lui. Autorul Cronicii de familie avea, în Brâncuşi la Tg.-Jiu se implicaseră noastre, căci infinitul se înseamnă persoane cu nume din politica ţării. anii ’37-’38, 17 ani şi absolvea un liceu cu un 8 culcat, dar culcat sau în din oraş. Şi se ştie că atât Martha cât şi soţul picioare, acest semn algebric, pe ei, prinţul George-Valentin Bibescu care-l datorăm străvechii ştiinţe a se învârteau în cercurile politice din Claudia VOICULESCU

Brâncuşi – memoria culturală a României 20 | Brâncuși module, făcând trimitere la COLOANA FĂRĂ SFÂRȘIT de rale piatră și lemn într-o abordare modernă, abstractizând Universalitatea Simbolurilor la Târgu-Jiu. formele, greutatea lucrării echilibrând delicatețea luminii. "LEDA" - c.1920, marble on concrete base, în După anul 1950 începe să își grupeze lucrările în "insta- Brâncușiene De La Târgu-jiu România cunoscută sub același nume, "Leda", 1921, lații", atent orchestrate și compuse după criterii estetice". marmură, 66/48,26cm. "Constantin Brâncuși consideră Se cuvine remarcată atenția acordată de acă acolo sus, în înălțimile zborului spre nemurirea fără din galeriile muzeului reprezentând decadele care au materialul ca având propria sa viață, încercând să desco- specialiști, cunoașterea și prețuirea pentru monumentele de sfârșit, l-am întreba pe Constantin Brâncuși unde îl revoluționat arta modernă europeană în prima jumătate a pere forma pe care acesta o ascunde in interiorul său. de la Târgu-Jiu, această "Sală Brâncuși" de la Art Institute putemD întâlni, probabil ne-ar răspunde: În toată lumea secolului al XX-lea. Toate transformările din această Tema mitologică a Ledei este o metamorfozare a materia- din Chicago fiind un semn de respect și recunoaștere adus voastră, de iubitori ai creației mele, dar în primul rând acasă, perioadă relevă permanența schimbării timpurilor și impli- lului pentru sculptură - marmura, pentru a transforma lui Constantin Brâncuși și orașului Târgu-Jiu, pe care artis- la Târgu-Jiu – orașul unde maestrul a lăsat esența viziunii carea artiștilor în viața socială." schimbarea lui Zeus în lebăda care o seduce pe frumoasa tul l-a ales, cu 75 de ani în urmă, să îi ducă în eternitate Leda. "Eu nu îmi imaginez un bărbat transformat în lebădă, mesajul și simbolurile creației sale artistice - devenite sale artistice, mesajul și recunoștința pentru patria și eroii Acest spațiu explicativ se continuă de-a lungul holu- imposibil, dar o femeie, da, în întregime", explica sculpto- repere universale ale artei moderne. neamului, pentru harul și destinul său. lui principal cu 13 imagini ale momentelor definitorii din rul. Brâncuși este un vizionar al formei care recreează Monumentele de la Târgu-Jiu sunt repere univer- evoluția artei moderne începând cu anul 1900 până in 1949, forma, născând o nouă existență, susținută, în ansamblul sale pentru creația lui Brâncuși, cu elemente simbolice, care fiecare text fiind ilustrat cu imaginea celei mai reprezenta- sculptural expus, de baza circulară a suportului, model pe se regăsesc în multe din ciclurile sale tematice: linia frântă, tive opere de artă. Imaginea anului de referință 1920 îi este care sculptorul a început să îl proiecteze din anul 1916 și romboidală a coloanei, motivul sărutului, succesiunea dedicată lui Constantin Brân- să îl folosească - cu diverse mărimi, pentru diferite lucrări" ascendentă a formelor unghiulare sau elegant arcuite a cuși - fiind singura imagine este textul explicativ din muzeu. "Leda"este expusă pe o scaunelor sau discul solar al mesei. Brâncuși e universal, îl care reprezintă și persoana "MASĂ A TĂCERII" din piatră, o masă a sacrificiului, o întâlnim de la Târgu-Jiu la Paris dar și în cele mai impor- artistului - fotografia sculptoru- masă a ofrandelor. tante muzee de artă modernă din Statele Unite, Canada, lui în atelierul din Paris, cu Brazilia, Australia, India, Italia sau Elveția și în numeroase elemente ale Coloanei fără "WHITE NEGRESS II"- 1928, White marble, black colecții particulare din întreaga lume. sfârșit: “Constantin Brâncuși marble, stone, and wood, "Negresa Alba II", marmură albă, ART INSTITUTE din CHICAGO este printre cele provoacă scandal în Paris. 48,26cm, expusă pe un soclu supraînălțat cu trei volume mai vizitate muzee de artă ale Statelor Unite, deținând una Începând din anul 1907 el a vorbit despre sculptura tradițională punând în evidență forma esențială și integrarea sculpturii cu baza ei. Studioul său a devenit un loc de experi- mentare, mulți artiști tineri, adepți ai noii tendințe "installa- tion art" preocupați de relația dintre lucrarea indivi- duală și "WISDOM" - 1908, Limestone - cunoscută și sub au subliniat faptul că, îndepărtându-se de curentele modul de prezentare, s-au denumirea de " Figura antică", piatră, 56,51 cm, o artistice contemporane, Constantin Brâncuși își realiza documentat și au experimentat "cumințenia a pământului" creată în aceeași perioadă cu sculpturile combinând diferite materiale pentru o singură prin fotografii realizate în □ Panoul momentului 1920 la intrarea in Galeria de Artă sculptura cu același nume de la Muzeul Național de Artă din lucrare, simplificând forma pentru a ajunge la caracteristic, atelierul artistului." Modernă dedicat lui București, tradusă de americani "Înțelepciunea". la esența și importanța acordată soclului, care face parte Constantin Brâncuși Art Institute din Chica- "SLEEPING MUSE" - 1910, Bronze - "Muza integrantă din lucrare. Cele trei sculpturi expuse în Sala go deține numeroase lucrări adormită", bronz, 28 cm. Textul explicativ de pe vitrina de Brâncuși sunt asezate, așa cum a decis Brâncuși, pe soclul ale lui Brâncuși: sculpturi, unele cu soclurile propuse și reali- sticlă este: "După ce a ajuns în Paris din România, în 1904, special gândit pentru fiecare, cu forme și simboluri regăsite zate chiar de artist, schițe, desene, însemnări. Noua Galerie Constantin Brâncuși a respins reprezentările teatrale și în sculpturile de la Târgu-Jiu. "European Modern Art" are în expunere permanentă șapte narative ale sculpturii lui Auguste Rodin. În loc de a modela "GOLDEN BIRD" - 1919/20 (base 1922), Bronze, sculpturi din perioade diferite de creație, reorganizate ca în argilă și inspirându-se mai puțin din arta occidentală, el stone, and wood - cunoscută în România sub numele □ Intrarea la Muzeul de Artă - Art Institute din Chicago, USA, sept. 2013 prezentare. L-am întâlnit pentru prima oară pe Brâncuși în începe să cioplească direct în piatră - materialul ales pentru "Pasărea de aur", 1919, bronz lustruit, 96,52 cm. Soclul din Chicago cu mulți ani în urmă, "Pasărea de aur" "Golden prima versiune a "Muzei adormite". Reducând și simpli- piatră și lemn, 94,14 cm." Dintre multele variante ale din cele mai mari colectii de artă modernă din lume. Pe Bird", considerată cea mai reprezentativă pentru artist și ficând formele, Brâncuși le toarnă în metal, cu un finisaj aceleiași teme- în seria de Păsări ale lui Brâncuși, Pasărea peretele de la intrarea în noul pavilion, construit pentru Arta pentru arta modernă, era expusă în mijlocul uneia din cele accentuat, devenind forme moderne arhetipale". de aur rezumă întrebările sale despre forma esențială, Modernă și Contemporană, se poate citi: "Cu o sută de ani mai mari săli, pe fundal fiind tablouri de mari dimensiuni, ale "TWO PENGUINS" - 1911-14, Marble - cunoscută continuând și simplificând primul său concept al zborului, al în urmă, în 1913, Art Institute a fost gazda celei mai impor- pictorilor Henri Matisse și Pablo Picasso - două dintre în România cu același titlu "Doi pinguini", 1914, marmură păsării în văzduh, prin schimbări subtile ale proporțiilor, tante expoziții a secolului al XX-lea, EXPOZIȚIA INTER- "numele sacre" ale picturii moderne europene. din marmură neagră, piatră și lemn, ultimul element având albă, 54cm. suprafeței și a materialelor. Pentru lucrările în bronz, artistul NAȚIONALĂ DE ARTĂ MODERNĂ, prezentând publicului profilul de pe ALEEA SCAUNELOR din Ansamblul de la Am regăsit sculpturile lui Brâncuși, în această vară a anului explorează capacitatea excepțională a materialului de a fi american lucrările celor mai radicali artiști europeni ai Una din cele mai frumoase săli expozitionale cu Târgu-Jiu. Despre această lucrare textul explicativ centenar 2013, prezentate într-o nouă viziune, dispuse în lustruit și strălucitor, sugerând mișcarea prin lumina perioadei - alături de contemporanii lor progresiști ameri- ferestre imense deschise spre Millennium Park, pe malul menționează "Constantin Brâncuși nu recreează forma mai multe săli, unele în vitrine transparente, cu titlul și expli- reflectată pe forma și conturul lucrării. cani, schimbând estetica ambientului și percepția artistică Lacului Michigan, cu imaginea dominată de "zgârie norii" naturală, concentrându-și atenția spre relația dintre opera cația "CONSTANTIN BRÂNCUȘI, French, born România, "Golden Bird"- Pasărea de aur - a fost expusă și pentru restul secolului. Art Institute a fost singurul muzeu din orașului, este "Sala Brâncuși". Muzeografii spun că "aici de artă și lumină.Atelierul lui este locul experimentelor, el 1876-1957". achiziționată în anul 1927 de Arts Club din Chicago. În Statele Unite care a găzduit această expoziție, atrăgând un este spiritul lui Brâncuși de la el de acasă, din România, combinând și recombinând părțile componente ale prezent este un simbol puternic al colecției de la Art număr record de vizitatori, inspirând muzeul și orașul "SUFFERING" ,1907, Bronze- cunoscut în România sunt formele și motivele Ansamblului de la Târgu-Jiu", pe lucrărilor expuse sau reorganizând ansamblul creat. Institute pentru începuturile artei moderne" se spune în Chicago să devină patria modernismului și a noului, lucrările cu numele "Supliciul", bronz, 29cm. acest criteriu fiind organizată expunerea lucrărilor, ca un Întreaga lucrare "Negresa Albă II" reunește materiale natu- omagiu adus sculptorului român. Istoricii de artă americani textul explicativ din expozitie.Soclul este format din trei

Universalitatea Simbolurilor Brâncușiene De La Târgu-jiu 21 | Brâncuși module, făcând trimitere la COLOANA FĂRĂ SFÂRȘIT de rale piatră și lemn într-o abordare modernă, abstractizând la Târgu-Jiu. formele, greutatea lucrării echilibrând delicatețea luminii. "LEDA" - c.1920, marble on concrete base, în După anul 1950 începe să își grupeze lucrările în "insta- România cunoscută sub același nume, "Leda", 1921, lații", atent orchestrate și compuse după criterii estetice". marmură, 66/48,26cm. "Constantin Brâncuși consideră Se cuvine remarcată atenția acordată de acă acolo sus, în înălțimile zborului spre nemurirea fără din galeriile muzeului reprezentând decadele care au materialul ca având propria sa viață, încercând să desco- specialiști, cunoașterea și prețuirea pentru monumentele de sfârșit, l-am întreba pe Constantin Brâncuși unde îl revoluționat arta modernă europeană în prima jumătate a pere forma pe care acesta o ascunde in interiorul său. de la Târgu-Jiu, această "Sală Brâncuși" de la Art Institute putemD întâlni, probabil ne-ar răspunde: În toată lumea secolului al XX-lea. Toate transformările din această Tema mitologică a Ledei este o metamorfozare a materia- din Chicago fiind un semn de respect și recunoaștere adus voastră, de iubitori ai creației mele, dar în primul rând acasă, perioadă relevă permanența schimbării timpurilor și impli- lului pentru sculptură - marmura, pentru a transforma lui Constantin Brâncuși și orașului Târgu-Jiu, pe care artis- la Târgu-Jiu – orașul unde maestrul a lăsat esența viziunii carea artiștilor în viața socială." schimbarea lui Zeus în lebăda care o seduce pe frumoasa tul l-a ales, cu 75 de ani în urmă, să îi ducă în eternitate Leda. "Eu nu îmi imaginez un bărbat transformat în lebădă, mesajul și simbolurile creației sale artistice - devenite sale artistice, mesajul și recunoștința pentru patria și eroii Acest spațiu explicativ se continuă de-a lungul holu- imposibil, dar o femeie, da, în întregime", explica sculpto- repere universale ale artei moderne. neamului, pentru harul și destinul său. lui principal cu 13 imagini ale momentelor definitorii din rul. Brâncuși este un vizionar al formei care recreează Monumentele de la Târgu-Jiu sunt repere univer- evoluția artei moderne începând cu anul 1900 până in 1949, forma, născând o nouă existență, susținută, în ansamblul sale pentru creația lui Brâncuși, cu elemente simbolice, care fiecare text fiind ilustrat cu imaginea celei mai reprezenta- sculptural expus, de baza circulară a suportului, model pe se regăsesc în multe din ciclurile sale tematice: linia frântă, tive opere de artă. Imaginea anului de referință 1920 îi este care sculptorul a început să îl proiecteze din anul 1916 și romboidală a coloanei, motivul sărutului, succesiunea dedicată lui Constantin Brân- să îl folosească - cu diverse mărimi, pentru diferite lucrări" ascendentă a formelor unghiulare sau elegant arcuite a cuși - fiind singura imagine este textul explicativ din muzeu. "Leda"este expusă pe o scaunelor sau discul solar al mesei. Brâncuși e universal, îl care reprezintă și persoana "MASĂ A TĂCERII" din piatră, o masă a sacrificiului, o întâlnim de la Târgu-Jiu la Paris dar și în cele mai impor- artistului - fotografia sculptoru- masă a ofrandelor. tante muzee de artă modernă din Statele Unite, Canada, lui în atelierul din Paris, cu Brazilia, Australia, India, Italia sau Elveția și în numeroase elemente ale Coloanei fără "WHITE NEGRESS II"- 1928, White marble, black colecții particulare din întreaga lume. sfârșit: “Constantin Brâncuși marble, stone, and wood, "Negresa Alba II", marmură albă, ART INSTITUTE din CHICAGO este printre cele provoacă scandal în Paris. 48,26cm, expusă pe un soclu supraînălțat cu trei volume mai vizitate muzee de artă ale Statelor Unite, deținând una Începând din anul 1907 el a vorbit despre sculptura tradițională punând în evidență forma esențială și integrarea sculpturii cu baza ei. Studioul său a devenit un loc de experi- mentare, mulți artiști tineri, adepți ai noii tendințe "installa- □ Sala Brâncuși cu motivele și simbolurile brâncușiene de la Târgu Jiu tion art" preocupați de relația dintre lucrarea indivi- duală și "WISDOM" - 1908, Limestone - cunoscută și sub au subliniat faptul că, îndepărtându-se de curentele modul de prezentare, s-au denumirea de " Figura antică", piatră, 56,51 cm, o artistice contemporane, Constantin Brâncuși își realiza documentat și au experimentat "cumințenia a pământului" creată în aceeași perioadă cu sculpturile combinând diferite materiale pentru o singură prin fotografii realizate în sculptura cu același nume de la Muzeul Național de Artă din lucrare, simplificând forma pentru a ajunge la caracteristic, atelierul artistului." București, tradusă de americani "Înțelepciunea". la esența și importanța acordată soclului, care face parte Art Institute din Chica- "SLEEPING MUSE" - 1910, Bronze - "Muza integrantă din lucrare. Cele trei sculpturi expuse în Sala go deține numeroase lucrări adormită", bronz, 28 cm. Textul explicativ de pe vitrina de Brâncuși sunt asezate, așa cum a decis Brâncuși, pe soclul ale lui Brâncuși: sculpturi, unele cu soclurile propuse și reali- sticlă este: "După ce a ajuns în Paris din România, în 1904, special gândit pentru fiecare, cu forme și simboluri regăsite zate chiar de artist, schițe, desene, însemnări. Noua Galerie Constantin Brâncuși a respins reprezentările teatrale și în sculpturile de la Târgu-Jiu. "European Modern Art" are în expunere permanentă șapte narative ale sculpturii lui Auguste Rodin. În loc de a modela "GOLDEN BIRD" - 1919/20 (base 1922), Bronze, sculpturi din perioade diferite de creație, reorganizate ca în argilă și inspirându-se mai puțin din arta occidentală, el stone, and wood - cunoscută în România sub numele prezentare. L-am întâlnit pentru prima oară pe Brâncuși în începe să cioplească direct în piatră - materialul ales pentru "Pasărea de aur", 1919, bronz lustruit, 96,52 cm. Soclul din Chicago cu mulți ani în urmă, "Pasărea de aur" "Golden prima versiune a "Muzei adormite". Reducând și simpli- piatră și lemn, 94,14 cm." Dintre multele variante ale din cele mai mari colectii de artă modernă din lume. Pe Bird", considerată cea mai reprezentativă pentru artist și ficând formele, Brâncuși le toarnă în metal, cu un finisaj aceleiași teme- în seria de Păsări ale lui Brâncuși, Pasărea peretele de la intrarea în noul pavilion, construit pentru Arta pentru arta modernă, era expusă în mijlocul uneia din cele accentuat, devenind forme moderne arhetipale". de aur rezumă întrebările sale despre forma esențială, Modernă și Contemporană, se poate citi: "Cu o sută de ani mai mari săli, pe fundal fiind tablouri de mari dimensiuni, ale continuând și simplificând primul său concept al zborului, al în urmă, în 1913, Art Institute a fost gazda celei mai impor- "TWO PENGUINS" - 1911-14, Marble - cunoscută pictorilor Henri Matisse și Pablo Picasso - două dintre în România cu același titlu "Doi pinguini", 1914, marmură păsării în văzduh, prin schimbări subtile ale proporțiilor, tante expoziții a secolului al XX-lea, EXPOZIȚIA INTER- din marmură neagră, piatră și lemn, ultimul element având "numele sacre" ale picturii moderne europene. albă, 54cm. suprafeței și a materialelor. Pentru lucrările în bronz, artistul NAȚIONALĂ DE ARTĂ MODERNĂ, prezentând publicului profilul de pe ALEEA SCAUNELOR din Ansamblul de la Am regăsit sculpturile lui Brâncuși, în această vară a anului explorează capacitatea excepțională a materialului de a fi american lucrările celor mai radicali artiști europeni ai Una din cele mai frumoase săli expozitionale cu Târgu-Jiu. Despre această lucrare textul explicativ centenar 2013, prezentate într-o nouă viziune, dispuse în lustruit și strălucitor, sugerând mișcarea prin lumina perioadei - alături de contemporanii lor progresiști ameri- ferestre imense deschise spre Millennium Park, pe malul menționează "Constantin Brâncuși nu recreează forma mai multe săli, unele în vitrine transparente, cu titlul și expli- reflectată pe forma și conturul lucrării. cani, schimbând estetica ambientului și percepția artistică Lacului Michigan, cu imaginea dominată de "zgârie norii" naturală, concentrându-și atenția spre relația dintre opera cația "CONSTANTIN BRÂNCUȘI, French, born România, "Golden Bird"- Pasărea de aur - a fost expusă și pentru restul secolului. Art Institute a fost singurul muzeu din orașului, este "Sala Brâncuși". Muzeografii spun că "aici de artă și lumină.Atelierul lui este locul experimentelor, el 1876-1957". achiziționată în anul 1927 de Arts Club din Chicago. În Statele Unite care a găzduit această expoziție, atrăgând un este spiritul lui Brâncuși de la el de acasă, din România, combinând și recombinând părțile componente ale prezent este un simbol puternic al colecției de la Art număr record de vizitatori, inspirând muzeul și orașul "SUFFERING" ,1907, Bronze- cunoscut în România sunt formele și motivele Ansamblului de la Târgu-Jiu", pe lucrărilor expuse sau reorganizând ansamblul creat. Institute pentru începuturile artei moderne" se spune în Chicago să devină patria modernismului și a noului, lucrările cu numele "Supliciul", bronz, 29cm. acest criteriu fiind organizată expunerea lucrărilor, ca un Întreaga lucrare "Negresa Albă II" reunește materiale natu- omagiu adus sculptorului român. Istoricii de artă americani textul explicativ din expozitie.Soclul este format din trei

Universalitatea Simbolurilor Brâncușiene De La Târgu-jiu 22 | Brâncuși module, făcând trimitere la COLOANA FĂRĂ SFÂRȘIT de rale piatră și lemn într-o abordare modernă, abstractizând la Târgu-Jiu. formele, greutatea lucrării echilibrând delicatețea luminii. "LEDA" - c.1920, marble on concrete base, în După anul 1950 începe să își grupeze lucrările în "insta- România cunoscută sub același nume, "Leda", 1921, lații", atent orchestrate și compuse după criterii estetice". marmură, 66/48,26cm. "Constantin Brâncuși consideră Se cuvine remarcată atenția acordată de acă acolo sus, în înălțimile zborului spre nemurirea fără din galeriile muzeului reprezentând decadele care au materialul ca având propria sa viață, încercând să desco- specialiști, cunoașterea și prețuirea pentru monumentele de sfârșit, l-am întreba pe Constantin Brâncuși unde îl revoluționat arta modernă europeană în prima jumătate a pere forma pe care acesta o ascunde in interiorul său. de la Târgu-Jiu, această "Sală Brâncuși" de la Art Institute putemD întâlni, probabil ne-ar răspunde: În toată lumea secolului al XX-lea. Toate transformările din această Tema mitologică a Ledei este o metamorfozare a materia- din Chicago fiind un semn de respect și recunoaștere adus voastră, de iubitori ai creației mele, dar în primul rând acasă, perioadă relevă permanența schimbării timpurilor și impli- lului pentru sculptură - marmura, pentru a transforma lui Constantin Brâncuși și orașului Târgu-Jiu, pe care artis- la Târgu-Jiu – orașul unde maestrul a lăsat esența viziunii carea artiștilor în viața socială." schimbarea lui Zeus în lebăda care o seduce pe frumoasa tul l-a ales, cu 75 de ani în urmă, să îi ducă în eternitate Leda. "Eu nu îmi imaginez un bărbat transformat în lebădă, sale artistice, mesajul și recunoștința pentru patria și eroii Acest spațiu explicativ se continuă de-a lungul holu- mesajul și simbolurile creației sale artistice - devenite imposibil, dar o femeie, da, în întregime", explica sculpto- neamului, pentru harul și destinul său. lui principal cu 13 imagini ale momentelor definitorii din repere universale ale artei moderne. rul. Brâncuși este un vizionar al formei care recreează Monumentele de la Târgu-Jiu sunt repere univer- evoluția artei moderne începând cu anul 1900 până in 1949, forma, născând o nouă existență, susținută, în ansamblul sale pentru creația lui Brâncuși, cu elemente simbolice, care fiecare text fiind ilustrat cu imaginea celei mai reprezenta- sculptural expus, de baza circulară a suportului, model pe se regăsesc în multe din ciclurile sale tematice: linia frântă, tive opere de artă. Imaginea anului de referință 1920 îi este care sculptorul a început să îl proiecteze din anul 1916 și romboidală a coloanei, motivul sărutului, succesiunea dedicată lui Constantin Brân- să îl folosească - cu diverse mărimi, pentru diferite lucrări" ascendentă a formelor unghiulare sau elegant arcuite a cuși - fiind singura imagine este textul explicativ din muzeu. "Leda"este expusă pe o scaunelor sau discul solar al mesei. Brâncuși e universal, îl care reprezintă și persoana "MASĂ A TĂCERII" din piatră, o masă a sacrificiului, o întâlnim de la Târgu-Jiu la Paris dar și în cele mai impor- artistului - fotografia sculptoru- masă a ofrandelor. tante muzee de artă modernă din Statele Unite, Canada, lui în atelierul din Paris, cu Brazilia, Australia, India, Italia sau Elveția și în numeroase elemente ale Coloanei fără "WHITE NEGRESS II"- 1928, White marble, black colecții particulare din întreaga lume. sfârșit: “Constantin Brâncuși marble, stone, and wood, "Negresa Alba II", marmură albă, ART INSTITUTE din CHICAGO este printre cele provoacă scandal în Paris. 48,26cm, expusă pe un soclu supraînălțat cu trei volume mai vizitate muzee de artă ale Statelor Unite, deținând una Începând din anul 1907 el a vorbit despre sculptura tradițională punând în evidență forma esențială și integrarea sculpturii cu baza ei. Studioul său a devenit un loc de experi- mentare, mulți artiști tineri, adepți ai noii tendințe "installa- tion art" preocupați de relația dintre lucrarea indivi- duală și "WISDOM" - 1908, Limestone - cunoscută și sub au subliniat faptul că, îndepărtându-se de curentele modul de prezentare, s-au denumirea de " Figura antică", piatră, 56,51 cm, o artistice contemporane, Constantin Brâncuși își realiza documentat și au experimentat "cumințenia a pământului" creată în aceeași perioadă cu sculpturile combinând diferite materiale pentru o singură prin fotografii realizate în sculptura cu același nume de la Muzeul Național de Artă din lucrare, simplificând forma pentru a ajunge la caracteristic, atelierul artistului." București, tradusă de americani "Înțelepciunea". la esența și importanța acordată soclului, care face parte Art Institute din Chica- "SLEEPING MUSE" - 1910, Bronze - "Muza integrantă din lucrare. Cele trei sculpturi expuse în Sala go deține numeroase lucrări adormită", bronz, 28 cm. Textul explicativ de pe vitrina de Brâncuși sunt asezate, așa cum a decis Brâncuși, pe soclul ale lui Brâncuși: sculpturi, unele cu soclurile propuse și reali- sticlă este: "După ce a ajuns în Paris din România, în 1904, special gândit pentru fiecare, cu forme și simboluri regăsite zate chiar de artist, schițe, desene, însemnări. Noua Galerie Constantin Brâncuși a respins reprezentările teatrale și în sculpturile de la Târgu-Jiu. "European Modern Art" are în expunere permanentă șapte narative ale sculpturii lui Auguste Rodin. În loc de a modela "GOLDEN BIRD" - 1919/20 (base 1922), Bronze, sculpturi din perioade diferite de creație, reorganizate ca în argilă și inspirându-se mai puțin din arta occidentală, el stone, and wood - cunoscută în România sub numele prezentare. L-am întâlnit pentru prima oară pe Brâncuși în începe să cioplească direct în piatră - materialul ales pentru "Pasărea de aur", 1919, bronz lustruit, 96,52 cm. Soclul din Chicago cu mulți ani în urmă, "Pasărea de aur" "Golden prima versiune a "Muzei adormite". Reducând și simpli- piatră și lemn, 94,14 cm." Dintre multele variante ale din cele mai mari colectii de artă modernă din lume. Pe Bird", considerată cea mai reprezentativă pentru artist și ficând formele, Brâncuși le toarnă în metal, cu un finisaj aceleiași teme- în seria de Păsări ale lui Brâncuși, Pasărea peretele de la intrarea în noul pavilion, construit pentru Arta pentru arta modernă, era expusă în mijlocul uneia din cele accentuat, devenind forme moderne arhetipale". de aur rezumă întrebările sale despre forma esențială, Modernă și Contemporană, se poate citi: "Cu o sută de ani Leda mai mari săli, pe fundal fiind tablouri de mari dimensiuni, ale continuând și simplificând primul său concept al zborului, al □ în urmă, în 1913, Art Institute a fost gazda celei mai impor- "TWO PENGUINS" - 1911-14, Marble - cunoscută pictorilor Henri Matisse și Pablo Picasso - două dintre în România cu același titlu "Doi pinguini", 1914, marmură păsării în văzduh, prin schimbări subtile ale proporțiilor, tante expoziții a secolului al XX-lea, EXPOZIȚIA INTER- din marmură neagră, piatră și lemn, ultimul element având "numele sacre" ale picturii moderne europene. albă, 54cm. suprafeței și a materialelor. Pentru lucrările în bronz, artistul NAȚIONALĂ DE ARTĂ MODERNĂ, prezentând publicului profilul de pe ALEEA SCAUNELOR din Ansamblul de la Am regăsit sculpturile lui Brâncuși, în această vară a anului explorează capacitatea excepțională a materialului de a fi american lucrările celor mai radicali artiști europeni ai Una din cele mai frumoase săli expozitionale cu Târgu-Jiu. Despre această lucrare textul explicativ centenar 2013, prezentate într-o nouă viziune, dispuse în lustruit și strălucitor, sugerând mișcarea prin lumina perioadei - alături de contemporanii lor progresiști ameri- ferestre imense deschise spre Millennium Park, pe malul menționează "Constantin Brâncuși nu recreează forma mai multe săli, unele în vitrine transparente, cu titlul și expli- reflectată pe forma și conturul lucrării. cani, schimbând estetica ambientului și percepția artistică Lacului Michigan, cu imaginea dominată de "zgârie norii" naturală, concentrându-și atenția spre relația dintre opera cația "CONSTANTIN BRÂNCUȘI, French, born România, "Golden Bird"- Pasărea de aur - a fost expusă și pentru restul secolului. Art Institute a fost singurul muzeu din orașului, este "Sala Brâncuși". Muzeografii spun că "aici de artă și lumină.Atelierul lui este locul experimentelor, el 1876-1957". achiziționată în anul 1927 de Arts Club din Chicago. În Statele Unite care a găzduit această expoziție, atrăgând un este spiritul lui Brâncuși de la el de acasă, din România, combinând și recombinând părțile componente ale prezent este un simbol puternic al colecției de la Art număr record de vizitatori, inspirând muzeul și orașul "SUFFERING" ,1907, Bronze- cunoscut în România sunt formele și motivele Ansamblului de la Târgu-Jiu", pe lucrărilor expuse sau reorganizând ansamblul creat. MAGDA BUCE-RĂDUȚ Institute pentru începuturile artei moderne" se spune în Chicago să devină patria modernismului și a noului, lucrările cu numele "Supliciul", bronz, 29cm. acest criteriu fiind organizată expunerea lucrărilor, ca un Întreaga lucrare "Negresa Albă II" reunește materiale natu- Chicago, septembrie 2013 omagiu adus sculptorului român. Istoricii de artă americani textul explicativ din expozitie.Soclul este format din trei

Universalitatea Simbolurilor Brâncușiene De La Târgu-jiu 23 | Brâncuși Coloanele brâncuşiene, trepte pe calea desăvârşirii

râncuşi a realizat unele sculpturi fără variante, replici, etc. Semnificaţia Coloanelor B semn că a reuşit să surprindă ideea subiectului/ sufletul în totalitate, fără a fi nevoie să mai revină asupra formei şi să Modelul Coloanelor brâncuşiene îl constituie stâlpii o mai modifice (fiind aproape desăvârşite, întrucât sculptorul de pridvor ai caselor ţărăneşti tradiţionale, care simbolizau considera că: „Dar operele nu ajung niciodată la o stâlpii de susţinere ai cerului (casa reprezenta universal în desăvârşire completă, pentru că însăşi materia nu este care tavanul simboliza cerul susţinut de coloanele casei). În desăvârşită.” anumite locuri, pe dealuri, existau în vechime, astfel de Există însă teme seriale, versiunile fiind uşor modifi- stâlpi fără capitel, înalţi de câţiva metri, amplasaţi în natură, cate mereu, semn că ele reprezintă trepte ale desăvârşirii. care simbolizau stâlpii cerului (axis mundi). În cimitirele De exemplu, Păsările măiestre cuprind 7 variante, iar cele în arhaice, la capul mortului se plantau brazi funerari sau se văzduh, 11, tot mai alungite în elanul înălţării aerodinamice amplasau stâlpi funerari, de înălţime umană, care susţineau (temă analizată de Aghata Tacha Spear în magistrala pasărea sufletului. Constantin Zărnescu (Aforismele şi lucrare Păsările lui Brâncuşi1 în care a realizat şi o planşă textele lui Brâncuşi)3 susţine că bradul funerar se lega de sinoptică deosebit de sugestivă pentru comparaţia stâlpul de pridvor cu crengile în jos, iar cel de nuntă, cu versiunilor). Domnişoarele Pogany cuprind şi ele 6 variante, crengile în sus. Dacă am suprapune cei doi brazi, între în care coafura devine tot mai geometrică, ajungând la o crengile acestora s-ar forma un spaţiu romboedric, cascadă superbă, iar ochii se deschid tot mai mult spre asemănător celui al Coloanelor brâncuşiene. reverie. Putem concluziona că în satul tradiţional Vom cerceta treptele desăvârşirii în cazul Coloane- românesc, întâlnim coloanele de pridvor care simbolizau lor fără sfârşit, având în vedere că la 27 octombrie 2013 se coloanele de susţinere ale cerului şi stâlpii funerari care aniversează 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului monu- susţineau pasărea sufletului. La Brâncuşi toate aceste sem- mental de la Târgu-Jiu. Vom folosi în demersul nostru nificaţii se împletesc. câteva observaţii ale Doinei Lemny (cercetător la Muzeul de Artă Modernă din Paris, Atelierul Brâncuşi), din volumul-al- bum BRÂNCUŞI artistul care transgresează toate hotarele.2 Evoluţia motivului Coloanelor /treptele desăvârşirii Autoarea albumului precizează că e dificil de stabilit cronologia Coloanelor brâncuşiene, începând cu prima, alcătuită din 3 module întregi + ½ soclu + ½ vârf (lemn Prima Coloană brâncuşiană datează din perioada stejar; 203,2 x 25,4 x 24,5 cm; 1916 -1917) şi până la Coloa- 1916-1917 şi cuprinde 3 module întregi, precum şi cele na fără sfârşit (fontă alămită, romboedre pe ax de oţel; două jumătăţi aferente, trimiţând direct, prin mărime, la 29350 x 90 x 90 cm; 1937-1938; Târgu-Jiu). Se mai ştie cu stâlpul de casă ţărănească. Înălţimea de 203,2 cm nu era precizie că în anul 1925 Brâncuşi a terminat o Coloană cu 9 destul de monumentală pentru semnificaţia pe care o dorea module întregi plus cele două jumătăţi de la bază şi vârf şi artistul. A realizat atunci, în 1925, o Coloană mai înaltă, cu că în anul 1926 a realizat şi montat în grădina fotografului 9 module întregi şi două jumătăţi, devenind acum mai aptă Edward Steichen (din apropierea Parisului) tot o Coloană cu pentru a simboliza un stâlp al cerului. Dar stâlpul cerului, cu 9 module întregi plus cele două jumătăţi aferente. În 1927, adevărat monumental nu putea fi în atelier ci amplasat în artistul fotograf plecând în America, grădina a fost natură. Ocazia s-a ivit când fotograful american, Edward dezafectată şi sculptorul a tăiat lucrarea în două bucăţi, Steichen i-a cerut să-i amenajeze grădina. Aici a amplasat transportându-le în atelierul său. Observaţiile sunt suficiente Brâncuşi, între arbori şi flori, Coloana sa de 9 module întregi pentru interpretarea noastră. şi două semimodule şi 7 m înălţime, reprezentând un stâlp al cerului mirific. Era un pas important pentru realizarea Coloanei uriaşe metalice (29,35 m, cu 15 elemente întregi şi două jumătăţi) din cadrul Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu, realizat de inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, după concepţia, supravegherea şi cu ajutorul modelului de turnătorie sculptat de artist în lemn de tei) în perioada 1937-1938. Comanda a venit în anul 1935 prin Liga Femeilor

1 Aghata Tacha Spear – Păsările lui Brâncuşi 2 Doinei Lemny – Brâncuşi, artistul care transgresează toate hotarele (Ed. Noi Media Print, Bucureşti 2012) 3 Constantin Zărnescu - Aforismele şi textele lui Brâncuşi (Ed.Scrisul Românesc, Craiova, 1980) 4 Vlad Ciobanu - Regele lumii şi ansamblul (incinta sacră) de la Târgu-Jiu - în Paşi pe nisipul eternităţii (Ed. Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu,

Coloanele brâncuşiene, trepte pe calea desăvârşirii 24 | Brâncuși Gorjene, condusă de Aretia Tătărescu (după ce Miliţa Pătraşcu, fosta sa elevă, declinase oferta în favoarea lui Brâncuşi) în care se cerea realizarea unui monument dedicat erois- mului ostaşilor gorjeni căzuţi în primul război mondial în luptele pentru apărarea oraşului.

Versiunea desăvârşită

Tema monumentului fiind elogierea sacrificiului ostaşilor gorjeni pe câmpul de luptă, Coloana fără sfârşit devine şi Coloana recunoştinţei comunităţii. Prin ansamblul mo- numental de la Târgu-Jiu, Brâncuşi a imaginat un întreg scenariu comemorativ. Semnificaţia principală ar fi scenariul înmormântării, cu praznicul de pomenire de la Masa tăcerii, popasuri pe Aleea scaunelor din parcul oraşu- lui, trecerea pe sub Poarta sărutului, simbolizând nunta postumă a defunctului (tinerii ostaşi murind îndeobşte necăsătoriţi) şi înălţarea sufletelor la cer pe Coloana fără de sfârşit. S-au scris multe cărţi şi sute de eseuri dedicate semnificaţiilor Coloanei părintelui sculpturii moderne. Sculptorul şi profesorul Vlad Ciobanu4 sugerează două interpretări creştine ale Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu: a) traseul de la Masă la Coloană reprezintă spada Arhanghelului Mihail (Poarta + băncile = garda, Aleea scaunelor + Masa tăcerii = mânerul, Calea eroilor = lama) iar Coloana este lancea Sfântului Gheorghe; b) Ansamblul sugerează o biserică deschisă (în care Masa tăcerii = pronaosul, Aleea scaunelor = naosul împărţit cu locuri de odihnă pe partea stângă pentru femei iar pe dreapta pentru bărbaţi, Poarta sărutului = catapeteasma iar Coloana infinită = altarul). Grid Modorcea5 transcrie următoarea interpretare a Ansamblului pe care măicuţele de la mănăstirea Polovragi o comunică turişti- lor: Masa tăcerii = Iisus cu apostolii, Poarta sărutului = Gura Raiului, iar Coloana = Scara lui Iacob la cer. Pentru Neculai Hilohi6 Coloana reprezintă fumul jertfei pentru eroii patriei care se ridică drept spre cer, fiind acceptat de Dumnezeu. □ Brâncuşi filmând montarea celui de-al doilea element al Coloanei

1997) 5 Grid Modorcea - Chivotul lui Brâncuşi - în Paşi pe nisipul eternităţii (Ed. Ed. Funda]iei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1997) 6 Neculai Hilohi - Axis mundi şi simbolistica religioasă la Constantin Brâncuşi - în Paşi pe nisipul eternităţii (Ed. Ed. Funda]iei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1997)

Coloanele brâncuşiene, trepte pe calea desăvârşirii 25 | Brâncuși Pe noi ne interesează conotaţiile Coloanei pentru a Constantin Zărnescu (în cartea menţionată deja) vedea cum întruchipează forma brâncuşiană ideile pe care desprinde semnificaţia ansamblului tot din tradiţia dorea să le transmită. Coloana reprezintă în concluzie: stâlp românească, potrivit căreia soarta bărbatul tânăr, falnic şi al cerului, stâlp funerar, scară a sufletului la cer, contopirea puternic ca bradul (Coloana) îl poartă spre femeia predesti- cu divinitatea. Prin forma de stâlp de cerdac se nată (care-l aşteaptă la Poarta sărutului), apoi, după cunu- simbolizează primele două semnificaţii, prin alternanţa nie (trecerea pe sub Poartă), el devine ‘’stâlpul casei/fami- romboedrelor este satisfăcută cerinţa de scară iar prin liei’’, muncindu-şi cu hărnicie gospodăria, sprijinindu-şi cu alămirea modulelor, contopirea sufletului individual cu cel al demnitate soţia pe drumul greu al vieţii, la bătrâneţe familia Tatălui. odihnindu-se senină la Masa tăcerii. Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu i s-au mai Acelaşi autor este primul care imaginează adus şi alte interpretări mai surprinzătoare. parcurgerea dinamică a traseului de către însăşi fiinţele Adăugând Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi Masa sculpturii brâncuşiene, Adam porneşte de la Coloană spre ultimă (alcătuită din piesele rămase de la asamblarea Poartă, unde o întâlneşte pe Eva, iar după nuntă o ridică pe Mesei tăcerii şi care a fost amplasată acolo nu de sculptor umerii săi puternici, continuându-şi viaţa împreună până la ci de un grădinar, astăzi fiind transportat şi remontata în extincţia simbolizată de Masa tăcerii (iniţial sculpturile au curtea casei Bălănescu, unde a locuit Brâncuşi în timpul cât fost create independent, Eva în 1916, Adam în 1917, asam- a lucrat şi supravegheat lucrările de la Târgu-Jiu), Constan- blarea lor columnară, Adam şi Eva, realizându-se în tin Noica identifică cele 5 monumente ale ansamblului astfel anul1922). completat, cu momentele constitutive ale oricărei legende - Pentru Cristian Robert-Velescu7 Ansamblul repre- semnificaţia particulară în cazul nostru fiind aceea a zintă treptele iniţierii în misterele eleusine. Dacă se întemeierii unei localităţi româneşti5. parcurge traseul de la Coloană la Masă, reprezintă spicul de

□ Echipa de montaj la descărcarea materialelor

7 Cristian Robert-Velescu – Brâncuşi iniţiatul (Ed. Tineretului şi Sportului, Bucure;ti, 1993) 8 Lidia Bârsan şi Vasile Stratulat - Lacrima Brâncuşi (Ed. Kogaion, Bucureşti) 9 Ştefan Georgescu-Gorjan – Am lucrat cu Brâncuşi (Bucureşti, 2004)

26 | Brâncuși grâu (simbol falic totodată) şi iniţierea sacerdotală, cea mai Pentru ca acea Coloană fără sfârşit să se poată înaltă, Poarta sărutului reprezintă ‘’Poarta Cerului’’ prin care înălţa spre ceruri, trebuia să fie jertfit cineva. Daedalus, sufletele ostaşilor morţi în primul război mondial pe malurile după ce a construit Labyrinthul, încercând să evadeze din Jiului se îndreaptă spre stadiul superior al eroului; iar Masa el, a inventat aripile, iar fiul său Icarus s-a prăbuşit. Am dat tăcerii corespunde iniţierii holistice, prin care sufletul iniţia- din nou peste Labyrinth pe când mă străduiam să-mi închid tului se eliberează de cercul genezei, contopindu-se pentru Păsările măiestre sub bolta unui templu indian, veşnicie cu absolutul. Acelaşi exeget mai atribuie Coloanei nemaiînţelegând cum să ademenesc peste ele, lumina. şi următoarele semnificaţii: Amintindu-mi de Coloana fără sfârşit din România şi de - expresia totală a universului, realizată prin supraeta- astrele care se roteau deasupra ei, chemându-i zborul, am jarea a 8 module reprezentând grafia monosilabei sacre renunţat, în concepţia mea, la bolta de marmură, care OM, care simbolizează corespondenţa Pământ - Corp, trebuia să copleşească Măiestrele... Aceste opere, ca să Atmosferă - Psihic, Cer - Principii; poată să se înalţe, implorau o libertate deplină; şi atunci, am - simbolul androginităţii, din moment ce include în avut revelaţia cum să evadez din Labyrinth... conotaţiile ei Dubla cariatidă, care reuneşte masculinul cu M-am sacrificat întotdeauna pe mine însumi. Mi-am femininul, principii care trimit indubitabil (oare?) la Jachin şi lăsat dalta şi ciocanul – şi am şlefuit materia cu propriile-mi Boaz - coloanele ce străjuiau intrarea în templul lui Solo- mâini. Mi-am lăsat sculpturile să se joace cu cerul şi cu mon, din moment ce Brâncuşi medita la realizarea Templu- oamenii, dovedind lumii că este posibilă o sculptură a focu- lui eliberării pornind de la Coloana fără sfârşit care încorpo- lui. Libere – ele erau mereu altfel iubite de oameni, ele rează totodată şi Coloana sărutului. însele mereu altfel iubind.” Lidia Bârsan şi Vasile Stratulat, în urma unor Cu alte cuvinte, Brâncuşi a realizat o sculptură în măsurători radiestezice, atribuie următoarele interpretări aer liber, de monumentalitate megalitică şi care să exagerate/inadecvate Ansamblului monumental de la descătuşeze sufletele oamenilor în revelaţia contopirii cu Târgu-Jiu şi anume8: universul. a) Emiţător de microunde (Masa = sursa, Aleea După realizarea acestei coloane, Brâncuşi nu a mai scaunelor = tun electronic, Poarta = modulator, Biserica = dorit altă coloană monumental, a visat însă, după vizitele amplificator, Coloana = antenă, Masa ultimă= reflector); sale în America, zgârie-nori de forma coloanelor sale de b) Efigia întregului univers (Masa = Creatorul şi 200-400 m înălţime. Dar asta constituie o altă poveste. scaunele = sufletul omului care se hrăneşte din cel al Tatălui/zodii, Poarta = simbolul Divinităţii la nivelul vibratoriu al sferei, care ne conduce la Poarta împărăţiei, Coloana = materia devenită spirit); c) Bustul unui om culcat privind cerul, monumentele şi aleile reprezentând chakrele (Coloana = muladhara, sursa focului sacru - trezirea şarpelui Kundalini). În cartea lui Ştefan Georgescu-Gorjan – Am lucrat cu Brâncuşi (2004)9 inginerul constructor al Coloanei fără sfârşit de la Târgu-Jiu, mărturiseşte că Brâncuşi a urmărit în realizarea acesteia două aspecte, denumite de inginer - legea armoniei plastice şi raportul de supleţe. Primul priveşte dimensiunile modulului (raportul direct proporţional de 1, 2 şi 4 dintre latura pătratului bazei mici, latura pătratului bazei mari şi înălţimea sa), al doilea, raportul dintre înălţimea coloanei şi latura bazei mici şi se justifică prin calculele de rezistenţa materialelor. Aceste raporturi exprimă numărul de aur, adică desăvârşirea. De aceea Coloana reprezintă şi o întruchipare a divinităţii. Dar iată ce mărturiseşte Brâncuşi despre sculptura sa: „Nici nu vă puteţi da încă seama de ceea ce vă las Eu. Căutarea primitivului în artele plastice se îngemănează cu o căutare a Simplităţii. Lucian GRUIA

Coloanele brâncuşiene, trepte pe calea desăvârşirii 27 | Brâncuși Ionel Jianu, promotor al artei brâncuşiene

n luna octombrie a acestui an se vor rotunji şapte decenii corespondenţă cu Mircea Eliade sau de la inaugurarea (în 1938) a Ansamblului Brâncuşian de cu Noica, care se afla în închisoare Îla Tg-Jiu, prilej potrivit, credem, pentru a ne reaminti împre- mărturiseşte Ionel Jianu însuşi, ună prin rândurile ce urmează de unul dintre cei trei români într-un interviu acordat Mihaelei care i-au recunoscut genialitatea hobiţeanului şi au scris Cristea, la Paris, în noiembrie 1990, despre el studii esenţiale: Petru Comarnescu, Mircea Eliade cu doi ani înainte de stingere. Cele şi Ionel Jianu (în ordine alfabetică). Cu ocazia primului 10.000 de volume din biblioteca Colocviu Internaţional Brâncuşi de la Bucureşti, din octom- personală şi cele 100 de tablouri au brie 1967, la un deceniu de la trecerea în eternitate a artistu- fost dăruite în bună parte prietenilor lui, Petru Comarnescu primea 10 exemplare ale volumului sau vândute. Şi mai mărturiseşte Ionel Jianu Temoignages sur l’oeuvre de Brancusi, volum tipărit la □ Ionel Jianu: Eu nu am plecat din ţară Editura ARTED de la Paris, editură înfiinţată de Ionel Jianu, definitiv. Eu am plecat din ţară cu gândul să slujesc cultura prin mari sacrificii personale, tocmai pentru a promova în românească, aşa cum am slujit-o 56 de ani, astfel încât Franţa şi în lume opera lui Brâncuşi. Volumul, reeditat la prima sa faptă de cultură pe meleagurile Franţei a fost Tg-Jiu, în 2001, la editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi, realizarea unui album monografic Brâncuşi. A propus spre prin grija mult regretatului scriitor şi editor Nicolae Diaconu, publicare lucrarea la nu mai puţin de nouă editori. Era, de conţine trei studii fundamentale asupra operei gorjeanului: fapt, primul catalog ştiinţific al operei lui Brâncuşi, realizarea Brâncuşi şi mitologiile de Mircea Eliade, Confluenţe în acestuia solicitând un efort imens, o corespondenţă extraor- creaţia lui Brâncuşi - Elemente de folclor şi de stil popular dinară cu muzeele şi colecţionarii din SUA, istoricul de artă în procesul înnoitor al sculpturii mondiale de Petru reuşind, printr-un efort aproape supraomenesc, să identifice Comarnescu şi Tradiţie şi universalitate în arta lui Brân- existenţa a 245 de lucrări ale lui Brâncuşi. În faţa refuzului cuşi de Ionel Jianu. Dar nu asupra acestui volum de dimen- editorilor francezi, Ionel Jianu a luat hotărârea eroică de a siuni materiale absolut modeste, dar de o importanţă face singur o editură, ARTED. În ciuda sfaturilor îngrijorate covârşitoare în exegeza brâncuşiană, ne vom focaliza ale amicilor, a scepticismului acestora, a pornit-o, după atenţia în cele ce urmează, ci asupra importanţei lui Ionel propria-i mărturisire, nebuneşte la drum: Dar trebuie să fie o Jianu în promovarea personalităţii şi artei brâncuşiene în fărâmă de nebunie în tot ceea ce faci atunci când vrei să faci Franţa şi în lume. lucruri care sunt neobişnuite. Criticul şi istoricul de artă Ionel Jianu aparţine Într-o deplină ignorare a legilor pieţii de carte generaţiei de aur a culturii româneşti, aşa cum a fost numită franceze, Ionel Jianu şi-a îndreptat paşii către Rouen pentru generaţia deceniului III din veacul XX, din ea făcând parte şi a revedea celebra catedrală. Se vede că drumul i-a fost alte nume sonore ale culturii noastre şi, implicit , ale culturii vegheat din înalturi, aşa încât a descoperit, în timpul acestei universale: Petru Comarnescu, apreciat ca şef al generaţiei călătorii, firma tipografiei Imprimerie Rouennaise. S-a de congenerii săi, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, înţeles imediat cu directorul, au stabilit termenii contractului Constantin Noica etc. şi, timp de două săptămâni, istoricul de artă a supravegheat Redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă tiparul la fiecare coală. S-a lucrat intens, în două schimburi, şi la Meridiane vreme de 11 ani, Ionel Jianu a iniţiat prima primul între orele 6.00 şi 14.00, al doilea, de la 14.00 la colecţie de artă românească, editând în timpul activităţii 22.00. Strădania, devotamentul său nemăsurat pentru sale în cadrul celor două prestigioase instituţii, 200 de operele lui Constantin Brâncuşi au fost răsplătite pe mă- volume. Plecarea sa din ţară, în anul 1961, are la origine sură: cartea a avut ecou în 88 de ţări, unde a fost difuzată, hărţuiala la care era supus de către criticul acreditat al bogata corespondenţă desfăşurată în jurul ei fiind apoi regimului comunist, George Oprescu. A fost înlăturat de la inclusă de critic în volumul Ionel Jianu şi opera lui - un om, editură, de asemeni din funcţia de profesor la Institutul de o viaţă, un destin (American Romanian Academy of Arts Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, i s-au inter- and Sciences, Los Angeles, 1990). Se regăsesc acolo zis emisiunile de la radio şi televiziune şi chiar semnătura pe aprecierile venite din Italia, Franţa, America, Brazilia, propriile sale cărţi. Canada, Argentina, Australia, Israel etc. Salvarea de sub călcâiul cazon al regimului de Surpriză majoră pentru Ionel Jianu, într-o bună zi i inspiraţie bolşevică i-a venit prin grija fratelui său mai mare se telefonează de la Librăria Sainte Beuve, solicitându-i-se care se afla deja stabilit în străinătate şi care l-a 12 exemplare. De fapt, chiar ambasada română la Paris răscumpărat de la oficialităţile române. Am părăsit ţara cu o ceruse cele 12 exemplare pentru a fi trimise în ţară, la CC al sfâşiere cumplită. Am ars, de pildă, toată corespondenţa pe PCR, în timp ce patru exemplare expediate de autorul însuşi care o avusesem cu prietenii mei, pentru că nu o puteam unor prieteni din ţară, printre aceştia Petru Comarnescu, lăsa altora, pentru că era primejdios pe vremea aceea să ai n-au ajuns niciodată la destinatari. Cartea şi pledoaria pe care Ionel Jianu o susţine în cuprinsul ei, aceea că Brâncuşi

Ionel Jianu, promotor al artei brâncuşiene 28 | Brâncuși reprezintă felul de a gândi lumea al ţăranului român, au În consecinţă firească, nu putem să nu ne gândim schimbat radical şi destinul operelor din ţară ale genialului că şi în acest exil al lui Ionel Jianu a fost amestecată mâna fiu al Hobiţei gorjene. Ansamblul monumental de la Tg divină, cea care-i dăruise cu har pe cei doi, pe genialul fiu al Jiu, care, după o neizbutită încercare de demolare a sa cu Hobiţei gorjene şi pe exegetul operei sale. Într-un imaginar un cu tractor sovietic Kirov (complice la această crimă fiind scenariu sumbru, ne întrebăm care ar fi fost soarta operelor însuşi criticul de artă George Oprescu), fusese lăsat în brâncuşiene din ţară, dacă n-ar fi existat acest sacru paragină, reintră în atenţia autorităţilor române. În devotament al lui Ionel Jianu, al lui Petru Comarnescu, al lui consecinţă, este reamenajat şi proiectat ca un centru turis- Barbu Brezianu, al atâtor oameni de cultură români ? tic internaţional, oficialităţile comuniste, încercând astfel, Răspunsul la această întrebare refuz eu însămi să-l după opinia noastră, să câştige, prestigiu în ochii lumii închipui. democratice prin afirmarea lui C. Brâncuşi ca geniu naţional. Asta a fost marea mea satisfacţie şi prima revanşă pe care am luat-o împotriva celor care m-au izgonit din ţară – mărturiseşte Ionel Jianu. Dar cum s-a născut şi a evoluat în timp neţărmuri- ta dragoste şi admiraţie pe care profesorul de istoria artei i le-a purtat lui C. Brâncuşi? L-a cunoscut pe sculptor în 1927, pe când se afla la studii la Paris. În atelierul artistului l-a dus poetul Ilarie Voronca, care avea de discutat cu sculptorul despre ilustraţiile la volumul Plante şi animale. Cât timp cei doi discutau desenele, Ionel Jianu a stat de vorbă, cum zice el, pe îndelete, temeinic, cu lucrările din atelierul artistului. Cea de-a doua întâlnire, cea care a cimentat pentru eternitate prietenia lor, a avut loc în octombrie 1938, la Hotel Metropol din Bucureşti. Venit în ţară pentru inaugurarea Ansamblului monumental de la Tg-Jiu, sculptorul însuşi i-a telefonat lui Ionel Jianu să se vadă la orele serii, iar acesta l-a luat cu sine şi pe Petru Comarnescu. „...noaptea întreagă ne-a povestit viaţa lui, peripeţiile lui, lupta lui, înfrângerile lui, succesele lui, şi a fost o seară de neuitat, o seară în care ne-a cucerit şi ne-a convertit pe amândoi. Am devenit nu numai admiratorii necondiţionaţi ai lui Brâncuşi, dar şi promotorii operei lui în ţară şi în străinătate”. O lună mai târziu, în noiembrie 1938, Ionel Jianu publica în Jurnalul doamnei, un interviu intitulat Brâncuşi - o lecţie de artă, o lecţie de viaţă în care afirma cu peremptorii argumente că sculptorul român este unul dintre cei mai mari artişti ai lumii. Noaptea de taină din octombrie a celor trei este relatată şi de Petru Comarnescu în jurnalul său. Cu acel prilej, Brâncuşi le-a dat celor doi un teanc de fotografii care i-au servit lui Ionel Jianu la susţi- nerea unui curs de două ore în faţa studenţilor săi. Curs a cărui primă oră a fost consacrată prezentării excepţionalei creaţii a marelui artist, iar cea de-a doua proiecţiei operelor lui Brâncuşi. Cursul lui Ionel Jianu despre Brâncuşi a stârnit reacţia negativă a oficialităţilor comuniste şi a slujitorilor lor, astfel încât eminentul istoric şi critic de artă a fost chemat la CC în 1958, aspru criticat şi acuzat că promovează prin cursurile sale de istorie a artei româneşti, o linie străină de linia partidului. Este momentul în care începe hărţuiala demonică împotriva lui Ionel Jianu, suita nefastă de întâmplări ce succedă acestui eveniment □ Ionel Jianu, Brâncuși, Jurnalul doamnei izgonindu-l pe critic din ţară în 1961.

Ioana DINULESCU

Ionel Jianu, promotor al artei brâncuşiene 29 | Brâncuși Constantin Brâncuşi încă inedit

ntr-un număr din revista „Les Dation Brancusi (designes et archives), Paris, 2002. Aceste lettres françaises”, din 13 însemnări manuscrise – o revoluţie! –, aparţin (şi) altor septembrieÎ 1967, Paris, cel ce genuri literare (decât preceptul-cugetarea-aforismul); şi fusese numit „cel mai tânăr anume: 30 de poeme şi mini-poeme, numite „dadaiste”; continuator, după război, al apoi, parabole, fabule, istorisiri, lamentaţii (după romantis- avangardei române”, poetul mul european şi francez; dar şi după bocetul românesc); Isidore Isou (născut la Boto- scurte proze, file de jurnal, scrisori către iubite; „jocuri şani), în articolul Entre la expressive” (calcuri lingvistice), unele dificil traductibile, Roumanie et le Monde, a epigrame; Portretul literar al unui poet; un scenariu de film; afirmat: „La ce bun, oare, să parabola Arborelui rupt din rădăcini; o profeţie: „Omenirea – sfărâmăm munţii, spre a crea în 2054”; alte poeme şi aforisme, legende etc. apoi, din stâncile lor, numai „Poet al pietrei”, al epifaniei şi luminii „materialelor”, cadavre-bifteack-uri?...,se Constantin Brâncuşi a fost, constant, chiar dacă... secret şi citează că ar fi susţinut, adese- discret, un autor de expresie scrisă: franceză şi română, pe ori, Constantin Brâncuşi”. Iniţia- care l-am tratat, cu o extremă statornicie, nu doar ca scriitor tor al unui nou curent inter- (şi) critic, ci şi ca filolog, de formaţie, istoric literar şi istoric □ Brancusi în fața Atelierului naţional, al Lettrismului, la inter- de artă, traducător, restaurator. său,1952 secţia cuvântului cu o nouă C. Brâncuşi, artistul revoluţionar, a trăit şi creat, civilizaţie, aceea a Imaginii, înlăuntrul unei civilizaţii universale a cuvântului scris şi Isidor Isou nu auzise acest aforism direct de la Brâncuşi, ci tipărit: Civilizaţia franceză. Restaurarea (un concept impor- îl considera, repetându-l şi citându-l el însuşi, o culminaţie a tant), Aforismelor şi textelor sale – scrise şi rămase inedite, ideilor sculptorului revoluţionar, referitoare la Academism. pregătind ediţia noastră a VII-a, s-a păstrat de un interes Cu prilejul interviului pe care i l-am luat lui V.G. permanent, întemeietor, vreme de aproape 4 decenii – „un Paleolog, în revista „Tribuna” (şi continuându-l în „Ramuri”), nou impuls, în Brâncuşilogie”, cum a afirmat regretatul Ionel nr. 11, 1979; şi respectiv: nr. 12, 1979), fusesem informat că Jianu, în 1981, cu referire la ediţia-princeps, de la Craiova – bătrânul aristocrat craiovean, văzuse, în 1972, la Paris, „oraşul în care artistul s-a născut pentru a doua oară”. într-o ladă păstrată de familia Istrati-Dumitrescu, pagini Acolo, în acea ediţie, am afirmat: „îi oferim cititorului întregi, rămase de la sculptor (şi scrise de mâna sculptoru- un excepţional document, însă şi o operă de artă frumoasă, lui), pe care n-a avut voie să le copieze. Şi în vreme ce adică o operă literară”. Nu uscăciune şi sterilitate, docentă, moştenirea artistică, lăsată de Brâncuşi – Atelierele sale, au a cercetării, ci „plaisir du text”, aşa cum spunea un prieten al trecut prin mai multe mutări şi restaurări, până să ajungă la românilor şi ultimului avangardist, lettristul Isidor Isou: Centrul Naţional „Georges Pompidou”, scrierile lui Brâncuşi criticul şi eseistul Roland Barthes, care a folosit acest (şi alte texte, decât Aforismele, anume: BRÂNCUŞI INEDIT) concept, încă din cursurile pe care le-a ţinut, la Bucureşti, au apărut, în româneşte, ediţie tipărită la „Humanitas”, cu după 1949, citându-l, discret, din pricina vremurilor, pe concursul Consiliului Judeţean Gorj, în anul 2004, îngrijite Brâncuşi şi pe Tristan Tzara. de dna DOINA LEMNY; iar un alt însemnat număr de pagini De la George Uscătescu şi Eugen Simion, apoi inedite, scrise de Brâncuşi în limba franceză, au fost tipărite, Florea Firan, cel ce a tipărit ediţia a VI-a a Aforismelor, până înlăuntrul ediţiei româneşti, fără a fi traduse. Alte texte (tot la mai tinerii intelectuali şi eseişti gorjeni, profesorii Zenovie inedite), scoase din enorma publicistică, din ziarele ameri- Cârlugea şi Dan R. Abrudan, Aforismele şi textele lui Brân- cane, referitoare la Procesul Păsării măiastre (1926-1928), cuşi, „se constituie într-o carte vie, cu un destin longeviv, au fost publicate, în engleză, de dna Anna Chave – „Con- punând în circulaţie publică structura etică şi estetică a stantin Brancusi”, ed. „Yale University Press, New Have and geniului brâncuşian mai mult chiar decât sculptura sa – cea London, 1993. care necesită un ochi avizat şi profund. Această carte Aşadar, se cunoştea existenţă a trei surse ale revine, prin reeditări, în atenţia tuturor generaţiilor, pentru o gândirii brâncuşiene, încă din anii ’70: Brâncuşi – „Aforisme mai nuanţată înţelegere a operei şi personalităţii sale” (Din (Propos)”; publicate de el, personal, în cataloagele unor „Brâncuşi azi” – Bucureşti, 2000). expoziţii, sau în reviste de avangardă; Aforisme, reţinute de À bon lecteur (et entendeur), SALUT!... la Brâncuşi, pe cale orală, şi fixate de diverse personalităţi (aproape toţi fiind poeţi: de la Ezra Pound, la Eugenio Montale!). Şi Brâncuşi – autor de texte scrise (manuscrise), publicate de d-na Doina Lemny, în Brâncuşi inedit, dar şi în Constantin ZĂRNESCU

Constantin Brâncuşi încă inedit 30 | Brâncuși (FRAGMENTE) * Camaraderia rămâne echili- Nu există lucruri mai rele, decât să îi brul desăvârşit al respectului recip- * ai pe duşmani aproape! roc. Cu ideea de artă ne vom Gloria este, poate, cu mult mai rea, găsi, încontinuu, la ABC!... Şi nu o chiar şi decât e ciuma, pentru aceia * vom putea învăţa, niciodată, decât pe care ea îi atinge! [Povestea omului cu barba lungă] prin ea însăşi!... Şi, încă, de o vom Iubeşte cu putere, însă nu te ataşa O ştiţi, cumva?... Într-o învăţa prin alţii, vom produce lucruri de nimic, anume seară la cină, cineva l-a învăţate; iar pe de altă parte, vom Orice dig se rupe, în faţa celui care întrebat pe bărbatul acela: cum face forme şi idei – sterile, ce nu pot are destin!... doarme el, cu barba sa?... Deasu- naşte copii!... (Scris pe dosul unei pra plapumei?... Sau, cumva, pe invitaţii, primită de la P. Picasso, * sub plapumă?... pentru expoziţia sa de pictură şi Plastică – lucru pipăibil!... Omul acela, însă, nu se desene, din cadrul Galeriilor de artă Estetică – visare!... gândise, niciodată, ce anume făcea contemporană „Renou et Colle”; şi Artă, astăzi, imitaţiuni şi masturbări – el, cu barba lui. Şi, atunci, când a datată „februarie-martie, 1936, universale!... ajuns acasă, a fost ispitit, pe dată, Paris”.) Cea mai mare minune – să ajungi să să afle!... În nici un fel, însă, nu se fii la mila orbilor!... hotăra. Să stea, totuşi, cu barba Conştiinţa rămâne o infimă Morala – ascensor al Echilibrului. deasupra?... Sau, să o ţină parte, izbucnind, la vedere, a În afară de artişti, în plastică, esteţii şi ascunsă, pe sub plapumă?... subconştientului nostru. femeile sunt cei ce au devenit promo- Se simţea năucit, stingherit, tori a totul şi toate. de amândouă, chipurile. Fiecare meserie ni se descoperă, Explicabilul rămâne comprehensibil. Şi, abia atunci, s-a decis, însă, prin intermediul propriului său Iar incomprehensibilul – inexplica- s-a hotărât – să şi-o taie!... limbaj, fără nici un fel de artificiu. bil!... Însă, noi trebuie să ne întoarcem, * necontenit, în jurul lucrurilor (opere- * Nu trebuie să căutăm în lor), asemenea acelor fluturi, împre- Există două chipuri de sculptură doar naivitatea. Fiindcă nu jurul unui glob luminos!... simplicitate: una, care îi este soră este naivitate ceea ce observăm ignoranţei; iar cealaltă, care îi este noi, în artele aşa-numite primitive; ci * soră inteligenţei („complexitatea o forţă, un efort şi chiar mai mult – o Arta rămâne creaţia lucruri- rezolvată”). Sora ignoranţei rămâne, voinţă, care ne apare uriaşă, lor pe care nu le cunoaştem!... însă, prostia, în sine, în aceeaşi măreaţă, năvalnică. Naivitatea este Exactitatea este măsura lucrurilor, vreme – în toate gradele şi în iposta- doar aparenţa. Este acea putere, ce ne sunt cunoscute. zele ei. care se înalţă, ţâşneşte, din noi Ne gândim, necontenit, să Ignoranţa e cea mai dificilă înşine, fără să fie schimbată de susţinem ceea ce ştiam deja că dintre Femei!... nimic şi care ne traversează, prin există. Ceea ce putem noi înţelege. nimic. Este natura însăşi a Frumo- Şi să stabilim, pe urmă, o anumită * sului, pe care ni-l sugerează o ierarhie a valorilor. Însă, a vedea în Cea mai mare glorie a unei plantă, care se înalţă şi care creşte, depărtare este un lucru. Dar acel tinere este de a fi considerată, de prin chiar soarta şi chemarea ei lucru, văzut acolo, la capăt, va către ceilalţi, cea mai frumoasă! Iar firească!... ajunge să devină cu totul altceva. aceea a unui bărbat, de a fi puternic Artele lunecă, glisează, poate, şi şi semeţ. graţie falsei istorii, pe care încercăm Femeile bune au, de multe * să le-o atribuim! Precum şi greşitei ori, vieţi triste. Celui care nu găseşte direcţii pe care suntem tentaţi să Vieţile triste produc, foarte cheia, eu nu i-o pot oferi!... Arta le-o impunem. adeseori, femei minunate!... modernă rămâne menirea de a VIAŢA ESTE ARTA!... ÎNVĂŢĂM DOAR DE LA înainta pe propriile-ţi picioare. ARTA E FOCUL!... FEMEI!... Pretinsa reînnoire nu este decât o lipsă de finalitate, de scop. Artiştii se * * joacă, spre a se putea regăsi pe ei Am simţit că sunt atins de neant. Cea dintâi îndatorire este înşişi. aceea de a rămâne oneşti, faţă de Descopăr, ca finitudine a învăţături- * noi înşine. lor mele, clipa prăbuşirii acelei Şi, de-acum, cel mai mare calvar al Cu cât lucrurile sunt mai Piramide fatale; a demolării ei. meu a fost urcat!... dificil de împăcat, cu atât mai grandi- os pot coexista ele, în frumuseţea lor.

Constantin Brâncuşi încă inedit 31 | Brâncuși * Însă, ajuns, iată, cel mai sus!... Arta nu este minciună (con- POEZIA!... Dacă vom privi poezia * venţie, ficţiune), ci e adevăr absolut. ad literam, ea nu va mai reprezenta Astfel gândind, omenirea coboară, nimic!... Etica rămâne religia Frumo- aproape în fiecare zi, cu un grad, Că ştim un lucru este ceva; însă, că sului!... mai jos. Iar eu însumi, căutând - noi suntem, fiinţăm, înseamnă cu Frumosul însuşi este armo- cercetând, venind şi de mai jos, sunt totul altceva!... nia diverselor lucruri contrarii. în măsură, iată, să vă spun toate acestea. E G K C L C S L E Q U I S T ! . . . Şi, * iată că, astfel, urmărind ideile, Din depărtare, vedem mun- (Broaştele şi vioara) fiecare scop ajunge să fie egal cu tele. Ajungând acolo, însă, ne sine însuşi, oricum! Şi oriunde s-ar rătăcim şi ne pierdem!... Lacul, cu spuma lui de broaşte tocmai secase, atunci, într-o afla el!... Notă: O altă variantă, imedi- albastră aură, aparentă. Şi încă se at: „Din depărtare, putem vedea mai zăreau, pe el, puzderii de ouă, * muntele. Ajungând, însă, acolo, nu-l neguroase; şi o vioară – plutind spre mai putem zări pe… Brâncuşi!...” cealaltă parte a lui... (cuvinte şterse) ... De când s-au inventat artiştii, O vioară, da, înveşmântându-se de Artele au fugit!... * un anume aer; şi de un anume ecou Toţi cei care propovăduim – al disperării!... Dada nu este altceva, decât ideea noutăţi, inovaţii, cădem înlăuntrul de Dada!... Restul este sclavie!... Sau, este… lor! Chiar dacă le înţelegem cu * sculptură!... desăvârşire!... Zăresc zeităţi, făpturi Precum mama (cuvânt ale pădurilor de foşnete, iar eu încă şters, eliminat) se dedică întru a-şi nu am fost căutat şi găsit!... Acea calma micuţul său prunc, care ţipă, * muză numai a mea, cu şuviţe aurii, tot astfel, râvnesc eu, iată, ca să va reuşi ea, oare, să mă zăreas- sting flacăra, ce îmi pârjoleşte inima. [Despre existenţă şi esenţă, că?... S-o văd şi eu?… Muream de sete, în deşertul de la în avangarde, amintindu-mi-l pe PĂRINTELE NOSTRU E capătul disperării mele!... Şi am Urmuz:] SOARELE!... Muma noastră – zărit, apoi, o oază, cu o fântână (Existenţa) ne apare precum ŢĂRÂNA!... miraculoasă. (Altă variantă, în josul o pâlnie!... Începem călătoria prin paginii: „… în deşertul de la capătul pâlnie, dinspre partea cea mai largă * disperării. Şi am găsit, mai pe urmă, a ei!... Apoi, intrăm, penetrăm, Spre a concepe, a produce un izvor, o oază etc.). pătrundem – în mijloc, cu diverse o operă de artă cu caracter spontan, Însă, apa, undele ei îmi lucruri (sic!), care constituie însăşi este necesară mult mai multă trudă, păreau otrăvite. esenţa vieţii noastre!... decât pentru a duce, la bun sfârşit, Trebuie să intrăm, acolo şi lucruri dinainte învăţate, ştiute, * să pătrundem, prin şi spre partea căsnite!... cea mai strâmtă a pâlniei. Apa fântânii a ţâşnit şi a Ceea ce noi facem – noi năvălit, peste mine!... Spre a putea ieşi, afară, îndrăznim să facem! înspre esenţă!... Din depărtare, muntele, stâncile Şi absolut nimeni nu ar fântânii se zăresc fermecătoare; trebui să se amestece!... când ne apropiem, însă, de ele, ne * rătăcim şi ne pierdem, în miraje, * încât, iată, nu le mai vedem!... (Poem) În mine locuieşte un mon- Moartea este greva generală!... stru, care capătă toate înfăţişările şi * Vă expediez, iată, o fotografie, formele. Însă, care se face, deîn- Cu trei vederi, suprapuse, înspre dată, nevăzut! port. Arborele a luat foc! Iar cele Ca şi gândurile şi pietrele, Himera (această sculptură-pasăre, 1899 de albinuţe, care i-au traversat Sunt o rugăciune. în lemn), din tinereţe, sunt eu!... flăcările, s-au prăbuşit, scumite. (Cinci cuvinte tăiate). (Notă: Frază ataşată de * Ramurile sunt pentru căsătorire. Constantin Brâncuşi unui plic poştal: Iar florile, pentru Fericire. (Un gând pe zi de la Dodoica-Do- „Dest. Paul Dermée et M. Seuphor; Sunt, este (în original, în româ- da-Dodona): Rev. «Esprit nouveau», Paris”. neşte); Plecat de cel mai de jos! Nedatat.)

Constantin Brâncuşi încă inedit 32 | Brâncuși Tra-la-la!... Tra-la-la!... Tra-la-la!... fost fixate, aşternute – separate, cu * Vă trimit, vă expediez, iată, goluri, între ele, cu o tentă plastică, (Dodona-Dodoica): Trei fotografii suprapuse. pe o filă ruptă, de caiet, mic, italian.] Cea care a plecat de cel mai de Ca gândurile. jos!... Pietrele sunt rugăciuni * Şi, iată, care a ajuns cel mai sus!... Să munceşti, să trudeşti, să istoveşti Florile sunt ale Fericirii. [O strofă criptică] Fără de oprire!... Ramurile sunt pentru ideea căsă- Deschideţi porţile ciumelor Să îţi cauţi, iată, şi să îţi găseşti, în toririi Şi ale tuturor flagelurilor cele din urmă, fericirea – Este (în original în româneşte). Spre a putea elibera pământul Atât a ta, cât şi a celorlalţi!... Tra-la-la!... Tra-la-la!... Tra-la-la!... De mizeria lumilor – Iubire!... Glorie!... Arginţi?!... Lemnul bucuriilor!... Omenirea – râie a pământului!... (Cuvinte tăiate, şterse). Chilipirul spinilor!... („La galle de la terre”)!... Trei fotografii, iată, suprapuse, vă Şi, iată, să nu poţi să le păstrezi!... expediez, ...... * Precum gândurile Într-o disperare extremă, Pietrele sunt pentru rugăciune. (Poem abscons) Un anume disc, o melodie, pe Florile, de Fericire şi căsătorire. A B A B (Aba!... Ava!...) (Ahab!...) carbon, Ramurile, mariajul chilipirurilor 13 alb 5 alb + 8 La fonograf, Şi al spinilor! 10 bleu o ... + 10. o. Îţi poate revela ecoul unei mici (Poem scris, cu creionul, apoi, în 30 roşu 7 ... + 23 umanităţi partea a doua, fixat în cerneală 7 galben ... + 7 … o. Vai, reale, neagră, pe un carton, italian, pliat de 3 verde 2 … + 1 Care se duce, piere, se pierde – trei ori.) 1 negru 1 … + 1 Demult împiedicată, întru a trăi (Expresii, „calcule”, grafiate, De către civilizaţie!... laconic, asemenea unui poem * dadaist, „ri(t)mate”, pe o pagină * [Portret literar, semnat de îngălbenită, de carnet italian, mic). un poet:] Această sculptură, în stejar: Spiritul lui Budha (Regele Regilor), nu este Imaginaţi-vă că îl vizitaţi pe *(O naraţiune „bizară”:) un poet; şi că îl rugaţi să vă scrie niciodată terminată! Într-o zi, tocmai mi se întâmplase o portretul. Iar acel poet vă urmăreşte, Atelierul meu (din Paris) reprezintă istorioară întreg timpul, de dimineaţă şi până cel dintâi laborator al Frumosului în Amuzantă, seara! Şi că el vă vede, începând sine. Cu un gogol (hohol), care din zori, trezindu-vă şi având ceară Mi se plânsese Frumosul se naşte, precum o plan- în urechi. În sfârşit, că aveţi ochii Că ar fi fost persecutat!... etă şi, apoi, înfloreşte şi creşte, lipiţi şi pieile obrajilor vă atârnă, Şi eu i-am spus că greşelile conform cu propriul său destin. precum nişte pânze înmuiate. Pe Nu-i aparţin altcuiva, decât lui însuşi. Nimeni nu-mi va putea contempla şi urmă, imaginaţi-vă că mergeţi să Iar, pentru a-i demonstra toate înţelege, singur, Atelierul meu!... faceţi pipi, ori tare, ori slab!... aceste lucruri Şi că, intrând în baie, I-am arătat peria Poetul vă vede ca pe un om * Pe care el şi-o folosea O Pasăre măiastră – uriaşă, de paie!... Pentru a-şi curăţa jobenul!... Şi mai având şi o burtă asemenea statuii Libertăţii, de la umflată New York, aşezată, într-una din * pieţele publice ale capitalei Şi gelatinoasă (Un poem-reţetă) Şi că, ieşind, de acolo (Bucureşti), ar putea să vă vesteas- Parapliuri („parasoles”), oneste, că, la distanţe măreţe, tăriile cerului Veţi arăta ca un cap de viţel, Se deschid, chinuite, gras, şi bucuria sufletului, descătuşat de Între puitori (punători) – materie!... Şi cu ceva tare, în nas!... Pe partea din spate A genunchiului * Boului rece * [Poem fără punctuaţie] (La ceaşcă!...) [Despre taina operelor de Socrate Crist Oreste Susţinătorul rămâne cârlionţat artă]: Verther Pe gogoşi, fierte, în apă!... Întrucât, în clipa cea mai de pe Fasolele Fasoleală (Înveşmântate-Concorde)!... urmă, în care, poate, fiind înţelese – Secile Uscatele Jousente!... clipa aceea, ei bine, taina Şi care ucid vacile Variate, toate!... – VA RĂMÂNE, PENTRU ETERNI- [Expresiile, cuvintele, au TATE!...

Constantin Brâncuşi încă inedit 33 | Brâncuși * * Omenirea noastră s-a tot Francezii spun: cine învinge, fără stafidit, în propriul ei suc, pe care şi pericol, triumfă fără glorie! l-a pregătit singură, oho, îndelung! Şi, conştient, sau poate că, inconş- * tient, ea ar râvni să iasă, să sară, Nu ştiţi ce vă las eu, aici!...* de-acolo!... (* Variantă a aforismului 169, din Sunt lucruri văzute şi ediţiile precedente, cunoscute. Vezi nevăzute; şi încă, altele, revizuite ori şi: Nu ştiţi, ceea ce vă las, vouă, revăzute; sau, încă, nezărite şi aici!... – versiunea Sterescu, prieten nerevăzute; şi totul este sortit şi, din al lui Constantin Brâncuşi, care nou şi iarăşi şi iarăşi, sortit; şi noi ne locuia la nr. 9, pe Calea Eroilor, în ostenim şi trudim, în toată vremea – Tg. Jiu; şi împreună cu care sculpto- şi în toate vremurile – oh, îndelung rul se plimba, seara, obosit, după trudim!... Istovim, îndurăm, răbdăm, lucru.) ostenim şi ne martirizăm!... ŞI NE MARTIRIZĂM!... * (Constantin Brancusi par lui-même:) * Orice s-ar spune – şi oricum Visul meu a fost, întotdeau- s-ar conchide, opera lui Constantin na, şi a rămas acela de a peregrina Brâncuşi va rămâne, în faţa vremuri- – spre a cânta, dispărând aseme- lor viitoare, singurul pivot solid nea unui aed; şi răspândind acel (singura „Piatră de hotar”.). cântec şi acea bucurie!... Sculptura lui Constantin Lumea rămâne o Piramidă!... Brâncuşi nu va fi socotită o expresie Oh!... Unde eşti tu, Soare al locală, ci expresia (acest cuvânt din primăverilor mele pierdute?... urmă, este tăiat, estompat, cu o De-acuma, plec în lume cerneală neagră, fină, adăugân- Norocul să îmi caut!... du-se alt cuvânt:) esenţă – a celei Şi de-o fi să îl găsesc mai înalte expresii a purităţii univer- Mă voi întoarce, iarăşi, să vă sale. povestesc!... Sculptura lui Constantin Brâncuşi va rămâne, de-a lungul * veacurilor, singurul obstacol (funda- Eroismul rămâne un act de ment, bornă de frontieră, temei), iubire!... peste care nu se va putea trece!... Columnele mele nesfârşite? ... Am sculptat, în cariera mea, mai multe coloane!... Însă, doar una (cea din Patrie, de la Tg. Jiu) a reuşit să se înalţe, spre ceruri!... Şi, nici pe aceasta nu trebuia să o construiesc prea înaltă. Pentru că, iată, dacă aş fi edificat-o prea înaltă, v-ar fi trimis cu gândul la Turnul Babel!... A trebuit să înalţ Columna mea, de-o asemenea manieră („cer- taine taille”), încât să devină infinită, rămânând însă... finită, în spaţiu!... COLOANA NESFÂRŞITĂ – a fost drumul meu, spre bunul Dumnezeu!...

Constantin Brâncuşi încă inedit 34 | Brâncuși Arta lui Brâncuşi - dincolo de esenţializări

espre „esenţializare” în sculp- tura brâncuşiană, s-a scris şi s-aD vorbit la nesfârşit. Cu originale demonstraţii în majoritatea comen- tariilor şi analizelor, brâncuşiologilor specializaţi. Dar, după decenii de insistenţă analitică, constantă, ipostaza şi termenul însuşi, al „esenţializării”, rămânând desigur, fundamentale, pentru arta lui Brân- cuşi, au devenit, aproape banale prin repetabilitate. Şi ce să mai fie, dincolo de esenţializare? În el însuşi, conceptul esenţializare reprezintă – fără cine ştie ce eforturi de percepere şi înţel- egere – o limită. Ce mai poate exista dincolo de o determinare limită? În cazul sculpturii brân- cuşiene, singurul de acest tip din istoria universală a artelor plastice, cred că avem de a face cu un gen de dublă esenţializare. Adică, cu un gen de metaesenţializare, care – în fapt – se metamorfozează în puritate metafizică. Înainte de a merge mai departe cu demonstraţia, prin exem- plificări din creaţia artistului, să ne oprim, oricât de schematic, asupra conceptului metafizică, fiindcă adeseori el a fost invocat necores- punzător, într-o percepere neadec- vată, doar aşa, pentru rezonanţa lui misterioasă şi pentru ştaiful său emblematic. Metafizica a fost percepută adesea ca un absolut al tatonării filosofice de sus în jos. O astfel de tatonare, încât nu puţini – chiar şi dintre profesionişti ai filosofiei – au atribuit, până la urmă, metafizicii doar susul, ignorând josul. A fost neglijată, adică, relaţia dintre jos şi sus, dintre experienţa palpabilă şi existenţa, mai mult sau mai puţin misterioasă, de dincolo de aceasta, dintre „apropierea” vizibilă şi „depăr- tarea” clocotind de invizibile cono- taţii. Drama istorică a metafizicii – căci gândirea metafizică a trăit o dramă – a fost generată tocmai de □ Constantin Brâncuși 1876-1957- Everett eroarea împingerii în umbră a amin-

Arta lui Brâncuşi – dincolo de esenţializări 35 | Brâncuși titei relaţii, filosofia în cauză fiind demonstra că metafizica reprezintă unei experienţe şi libertatea excesiv înţeleasă ca un ce integral tocmai o astfel de relaţie, respectiva constructivă a spiritului, întoarsă cu evanescent, ca un sunet orgolios, filosofie a avut cu atât mai mult de faţa către această maximă concen- suficient sieşi, care n-ar avea câştigat. În gândirea filosofică trare a experienţei. obligaţia să se raporteze la nici un românească cel care a demonstrat Fără îndoială, semnificaţiile fel de experienţă concretă. Dintr-o cel mai limpede şi mai adecvat metafizice din arta brâncuşiană nu astfel de perspectivă, de unde funcţionalitatea metafizicii ca relaţie, sunt rezultatul vreunei influenţe a metafizica nu mai rămânea decât cu a fost Lucian Blaga, ideile sale filosofiei lui Blaga. Opiniile lui Blaga nesfârşita mobilitate a unui „sus” având ecou în filosofia europeană – pe care le-am citat – au fost expri- încifrat, intratabil, „impracticabil” – contemporană. mate în 1934. Or, până atunci, ca să ne exprimăm, astfel – respec- Ce spune Blaga? sculptura lui Brâncuşi exprimase, tiva filosofie a început să primească Citez: „Metafizica nu urmă- deja, din plin, semnificaţii metafizice, lovituri. Ca, de pildă, către sfârşitul reşte necondiţionat lărgirea expe- în sensul celor spuse mai sus. Între secolului al XIX-lea, când un eşalon rienţei ca atare – ea aspiră la încad- sensurile metafizicii din arta brân- pozitivist, foarte activ, a atacat, cu rarea experienţei într-o viziune mai cuşiană, şi concepţia blagiană, nu accente dispreţuitoare, clasica largă decât ea. O viziune metafizică, este decât o fericită potrivire idea- metafizică germană şi chiar pe cea privită sub unghiul experienţei, e tică, dar nu de-a dreptul cauzală. a antichităţii elene, atribuindu-li-se produsul unei libertăţi constructive” În general, nu cred că sunt păcatul – s-a zis – „de moarte”, de a (Censura transcendentală. Încercare tocmai convingătoare strădaniile fi stăruit prea mult în canoanele unui metafizică, Cartea Românească, unor comentatori cu privire la „sus”, care n-ar fi ştiut deloc să Bucureşti, 1934, pag. 13). Blaga a „profunzimea şi abundenţa” unor privească în „jos”. Din timp în timp, înţeles şi practicat metafizica, nu prin lecturi, pur teoretice, ale lui Brân- variate asalturi şi emancipări ale aşezarea acesteia, în chip iremedia- cuşi. După opinia mea, această gândirii pozitiviste au tot anatemizat bil, cu spatele către experienţă, ci chestiune pluteşte, deocamdată, în filosofia metafizică, ţintind să o printr-o depăşire a experienţei, prin nesiguranţă, aproape în ceaţă. desfiinţeze. Numai că, metafizica a libertate constructivă a spiritului. Îndrăznesc să spun că Brâncuşi a dovedit mereu o imprevizibilă tenac- Depăşind o înţelegere rutinieră a avut o cultură teoretică nu prea itate, reintrând neîncetat în scenă, metafizicii, ca opoziţie a acesteia extinsă şi cam sumară. Izvoarele ce bătând lumea pe umăr şi zâmbind faţă de experienţă, filosofia lui Blaga l-au influenţat pe Brâncuşi în creaţia iertător, dar şi niţel sarcastic. Iar nu retează posibila şi necesara sa artistică sunt de cu totul alt tip, astăzi, pozitivisme dintre cele mai relaţie dintre cele două, ci le decât teoreticul pur. Dacă era să se sofisticate şi pretenţioase se adapă distanţează în sensul capacităţii dea-n vânt după teorii filosofice, copios chiar din gândirea metafi- spiritului de a instaura liber o expe- Brâncuşi n-ar fi plecat din patria zică, revalorificând-o cu aplomb. rienţă de un alt tip, conceptualizând mumă, fiindcă le afla şi aici, din plin. Cum ar putea fi motivată constructiv, aşa fel, încât relativa Niţel nefericit, Brâncuşi a plecat pe această biruinţă a metafizicii asupra „îngustime” a experienţei palpabile, alte meridiane, fiindcă nu teoreticul loviturilor îndreptate împotriva sa şi de sub ochi, să fie depăşită. Astăzi, l-a tentat, în primul rând, ci cu totul revenirile ei spectaculoase în în plin asalt tehnologic şi infor- altceva. Încât, nu mi se pare adecvat scenă? maţional asupra spiritului, profesio- să se facă, insistent, „teoria chibritu- Sumar spus, două sunt nişti ai filosofiei de pe mai multe lui”, pe spinarea zisei „amplori şi motivaţiile principale: prima dintre meridiane reiterează funcţionalitatea profunzimi”, a culturii teoretice brân- acestea o constituie adevărul funda- metafizicii lui Blaga. Diferenţa între a cuşiene, căutând-o cu lumânarea. E mental – formulat de Kant – că a înţelege metafizica drept îndepărtare aproape pierdere de timp să amint- gândi în termenii unei filosofii radicală de experienţa palpabilă, cu im adevărul, cu totul elementar, că metafizice stă în natura umană. Iar spatele la ea şi îndepărtarea de „teoreticul” nu naşte, nu fabrică, a doua motivaţie rezidă în faptul că experienţă, dar cu faţa către artişti. Teoreticul poate cizela metafizica, conştientă de specificita- aceasta, este considerabilă. talentul, îl poate rafina şi nuanţa. tea sa, şi-a făcut, până la urmă, Întorcându-ne la Brâncuşi, Însă, imanenta dumnezeire din singură dreptate. În acest sens, acel „dincolo de esenţializări” – de talentul, ori din geniul unui creator vreau să spun că metafizica auten- care vorbeam – reprezintă, în fapt, o este de altă natură, decât teoreticul, tică nu s-a lăsat intimidată de depăşire a unei experienţe concrete fie el oricât de profund şi elevat. anatemizări, de înjurături, ci a prin libertatea constructivă a Trecând la câteva exempli- perseverat în a se înţelege pe sine spiritului. Originalitatea semnifi- ficări, privind rezonanţele metafizice ca o imanentă relaţie între jos şi sus, caţiilor metafizice din sculptura lui din sculptura lui Brâncuşi, mi se între experienţă şi o existenţă de Brâncuşi, constă nu atât în esenţia- pare că cele mai expresive, din dincolo de aceasta, construibilă prin lizarea, în ea însăşi, împinsă, adese- acest punct de vedere, sunt gândire. Şi când, câte un gânditor ori, până în pânzele albe, cât în variantele Păsării în zbor, începând modern a insistat, fără timorări, în a relaţia dintre concentrarea maximă a cu anul 1919, până prin 1941. Cu o

Arta lui Brâncuşi – dincolo de esenţializări 36 | Brâncuși insistenţă tulburătoare, pe care lare. Care, în final, pare să geniul brâncuşian a trăit-o, artistul trâmbiţeze nu numai ceasul, într-o părea să meargă până în pânzele tradiţională bătătură ţărănească, ci albe cu modelarea de variante ale să „poarte” în invizibilul său cioc unei păsări în zbor. De ce? În defini- năzdrăvan, şi o miraculoasă rezo- tiv, oricare dintre aceste variante nanţă metafizică. exprimă o esenţializare superlativă Nu poate fi ocolită întrebar- a zborului. Însă, Brâncuşi a fost – ea: de unde obsesia lui Brâncuşi cred – tentat, obsesiv, de o maxi- pentru metafizic? Repet afirmaţia – malizare subiacentă, absolută, a pe care am făcut-o mai sus – că nu relaţiei dintre o realitate, o expe- este vorba de inspiraţii teoretice, din rienţă palpabilă şi libertatea filosofia metafizică. Şi, atunci ? Fie constructivităţii spiritului. Până când şi riscând, îndrăznesc să spun că esenţializarea zborului se metamor- spiritul lui Brâncuşi a fost animat fozează, tacit, într-o rezonanţă constant şi pe tăcute, de un acut metafizică. instinct al metafizicului. E posibil aşa Să mai dăm un exemplu, în ceva ? La un geniu de talia lui chestiune, la urma urmei cel mai Brâncuşi, da. E posibil. vizibil şi cel mai la îndemână. Cel al Coloanei infinite. Nu este nevoie de cine ştie ce efort de gândire speciali- zat, pentru a accepta din capul locului, că termenul însuşi, infinit, vibrează, la scenă deschisă, în tonalitate metafizică. Şi în acest caz, sculptorul a fost obsedat de variante. Până să ajungă la înfăptuirea capodoperei din Târgu-Jiu, artistul a creat – cum să zicem ? – un gen de „mini- coloane”, prin grădinile altora şi de mai multe ori în ipostaza de posta- mente ale altor sculpturi, de cu totul alte sensuri. Ca şi cum Brâncuşi ar fi fost intens obsedat, în secret, de rezonanţa metafizică a infinitului. Cum, în sine, infinitul nu reprezintă o experienţă palpabilă comună, banală, de fiecare zi şi la îndemâna oricui, a fost nevoie de un spirit crea- tor, genial, care să fie capabil a exprima relaţia dintre o posibilă realitate (experienţă), rarisim şi relativ palpabilă, şi libertatea unei constructivităţi, pur spirituală, foarte departe dusă. Din punct de vedere „tehnic”, soluţia a fost îmbinările în unghi, repetabile la nesfârşit, din segmentele Coloanei. Astfel, încât, prin acest tip de genială „monotonie” a repetabilului, să se nască o rezo- nanţă metafizică. Îmbinarea unghiulară, însă altfel întoarsă, o aflăm ritmată şi în Cocoşul. Cu excepţia vârfului ca o săgeată, gata să spargă văzduhul, întregul Cocoş este doar o creastă, □ Coloana Infinită o ritmicitate a unor îmbinări unghiu- Grigore SMEU

Arta lui Brâncuşi – dincolo de esenţializări 37 | Brâncuși Două interpretări ale Complexului de la Târgu Jiu

ubirea este o temă preferată în opera lui Brâncuşi. El a În cele 6 versiuni după Domnişoara Pogany, ochii femeii se găsit persoane şi imagini esenţiale, susceptibile să incite deschid tot mai mult spre reverie, iubire tandră. Când nu o procesulI creator. În universul lui Brâncuşi totul se naşte din mai vede, din ochii bulbucaţi îi rămâne amintirea muchiilor iubire. Femeilor văzute cu ochii minţii, idealizate cu dor, le arcuite ale sprâncenelor, şi mâinile comprimate într-o redă corpul de slavă. Femeile din viaţa lui Brâncuşi i-au fost singură formă. În ultimile busturi, cocul spiralat se desface muze, prietene ori amante. Pe unele le-a învăluit cu privirea într-o cascadă de bucle care conferă o eleganţă ritmată. cât i-au pozat şi poate şlefuirea până la luminozitate solară Accentuează prin aplecarea capului poziţia introvertită, de a fost un act de împlinire a dragostei. meditaţie şi reverie, dragoste neîmpărtăşită. Brâncuşi a fost mereu tandru cu femeile şi adulat de aces- Brâncuşi surprinde în opera lui ipostazele iubirii. Iubirea tea. Era curtenitor, le acorda atenţie deosebită, le explica admirativă în Muze, păstrând totuşi distanţa, iubirea tandră, despre artă în general şi despre sculptura sa în special. „Nu neîmpărtăşită în Domnişoara Pogany, iubirea dorită în căutaţi formule obscure, sau mistere. Căci ceea ce vă Principesa X, iubirea împlinită în Adam şi Eva. dăruiesc eu este bucurie curată...“ Despre legăturile sale În multiplele versiuni după Domnişoara Pogany se remarcă amoroase păstra o totală discreţie. un riguros proces de simplificare. Aşa cum Isus a făcut primele minuni prin femei, tot aşa Domnişoara Pogany a fost zeiţa mamă a sculpturii pentru Brâncuşi, femeile au jucat un rol important în viaţa abstracte. socială. Mai ales Otilia Cosmutza care în 1905 îl prezintă lui Brâncuşi a eliminat orice detaliu fiziologic, ajungând la Rodin. În 1907 îl prezintă Baronesei Renée Franchon, metamorfozarea unei singure forme plastice – ovoidul sau căreia îi face portretul – Baroana în 1908 şi o serie de Muze oul primordial. adormite, în care se vede clar că s-a desprins total de stilul Prin mângâieri, artistul a şlefuit ovoidul până când de pe lui Rodin şi este considerat sculptorul Parisului de avan- suprafaţa acestuia a ţâşnit lumina reflectată, sfinţind gardă. volumele cu o aură. În seria de cinci bronzuri Muze Tot prin femei Brâncuşi a realizat complexul de la adormite se subliniază armonia Târgu-Jiu: Coloana fără sfârşit, Masa tăcerii şi Poarta săru- chipului feminin. Eliminând umerii tului. şi gâtul, așează capul pe orizon- tală, reduce trăsăturile care ar Construirea complexului a fost iniţiativa Ligii Naţionale a putea evoca un portret anume, Femeilor Române din Gorj având ca preşedintă pe doamna trece de la simplificare spre abstracţie în versiuni de ovoide. În 1910 tot Otilia Cosmutza o aduce în atelierul lui Brâncuşi pe pictoriţa Margit Pogany, de care Brâncuşi se îndrăgosteşte.

□ Domnișoara Pogany □ Muza adormită □ Grădina publică Târgu-Jiu

1 Sanda Miller – Constantin Brancusi, Editura Reaktion Books Ltd, 2010 2 Doina Lemny - BRÂNCUŞI Artistul care transgresează toate hotarele, Editura Noi, 2012 3 Lucian Gruia – BRÂNCUŞI Repere şi interferenţe, Editura România Press, 2001

Două interpretări ale Complexului de la Târgu Jiu 38 | Brâncuși Tătărescu, soţia Prim-ministrului României, care în 1934, Perechea continuă pilda muncii primită de la părinţi, să-şi propune un monument în onoarea eroilor căzuţi în primul întemeieze gospodărie separată, să-şi pună stâlpul casei război mondial pentru apărarea oraşului Târgu Jiu. lor, precum şi obligaţia de a nu-şi păta obrazul. Scaunele în Sculptoriţa Miliţa Petrașcu, o fostă elevă a lui Brâncuşi, este jurul Mesei tăcerii au fost puse echidistant, până la urmă, propusă să execute proiectul. Ea începe cu un sarcofag în ţinând cont că majoritatea eroilor căzuţi în război nu erau stil clasic, dedicat eroinei Ecaterina Teodoroiu. căsătoriţi. La sugestia doamnei Tătărescu, Miliţa Petrascu îi scrie lui Grupurile de câte trei scaune pătrate, aşezate între masă şi Brâncuşi despre proiect. poartă, repartizate în cinci grupuri de o parte şi de alta a „Nu vă pot spune cât de încântat sunt să pot face acest Aleii, pot fi locuri de întâlnire a tinerilor logodiţi, care nu au proiect pentru ţara mea”, răspunde el, mulţumindu-i casă şi preferă să se vadă pe un loc neutru, să se cunoas- doamnei Tătărescu pentru acel privilegiu. că. Stând de vorbă se contopesc în profunzimile sufletului, îşi fac vise pentru viitor. Brâncuşi vine în România în 25 iulie 1937, luîndu-şi colabo- rator pe tânărul arhitect Ştefan Georgescu Gorjan - fiul fostului prieten Ion – pentru executarea proiectului care Poarta sărutului este inaugurat pe 27 octombrie 1938. Brâncuşi a ridicat monumente ale dragostei efemere, Săru- tul şi Poarta sărutului. Drumul iubirii Sărutul înglobează cele mai frumoase sentimente. Sărutul tandru pentru copii şi de recunoştinţă pentru părinţii, În interpretarea mea personală, Ansamblul monumental de sărutul furat din dorinţa de a atinge pe cel drag, sărutul la Târgu-Jiu sugerează Drumul iubirii. O viziune a iubirii fără prietenesc, sărutul de consimţire a unei relaţii, sărutul de moarte... pătimaş, de contopire a cuplului monolitic, prin Aleea parcului e loc de plimbare unde tinerii se întâlnesc, şi motivul ochilor alipiţi, adeseori îşi aleg partenerii de viaţă. La întâlnirea cu eternizând iubirea. dragostea cred că devin nemuritori şi hotărăsc să nu se mai despartă. Părinţii fetei se întâlnesc cu părinţii băiatului la Pe feţele fiecărui stâlp Masa tăcerii, pentru a consimţi legătura lor prin logodnă. din poartă se regăseşte simbolul sărutului, două jumătăţi ale unui cerc, iar arhitrava are încrustrat acest simbol, ca un fel de filigran. Aşa cum se spune, pentru îndrăgostiţii plini □ Poarta sărutului de dorinţe „sărutul e o beţie profundă, pe care nu ţi-o poate da nici o băutură”. Băiatul cu dor vine seara la poarta fetei pentru un sărut furat sau o înlănţuire de săruturi, cum sunt motivele de pe arhitra- va Porţii sărutului, o horă a sărutului, a atâtor indrăgostiţi anonimi care s-au iubit vreodată pe lume înainte de a o părăsi. Prin motivul fiinţelor îmbrăţişate se transmite mesa- □ Masa Tăcerii jul iubirii eterne.

Masa tăcerii Mirele vine la poarta miresei, apoi, împreună, intră solemn pe poarta bisericii, cea ce înseamnă intrarea în noua viaţa de cuplu, în rânduiala căsătoriei. Toate evenimentele terestre se desfăşoară în jurul acestui altar solar, masa. Roată, horă, masă fără colţuri, rotundă să Îndrăgostiţii se abandonează, fuzionează, alcătuind acelaşi indice egalitatea, apropierea între oameni. cerc prin simbolul verighetelor schimbate la ceremonia matrimonială. După această clipă nu mai sunt existenţe Cele douăsprezece scaune clepsidrice puse în jurul mesei, separate. Brâncuşi le gândise perechi, pentru cupluri. OM înseamnă bărbat şi femeie impreună, bărbatul reprezintă cerul şi Din iubirea perechii de îndrăgostiţi se revelează misterul femeia pământul. Scaunele perechi adună cuplurile: fecundităţii, prin forma ovoidală organică, pură şi blândă, mire-mireasă, naş-naşă, socru mare-soacră mare, socru ovulul, pântecele mamei, capul uman. mic-soacra mică... Cuplul contribuie la înmulţirea lumii, precum cuplurile primordiale ale călor descendenţi au populat întregul univers.

Două interpretări ale Complexului de la Târgu Jiu 39 | Brâncuși Coloana fără sfârşit Masa tăcerii

Semnificaţii posibile în Drumul Iubirii: Posibile conotaţii in viaţa lui Brâncuşi: - Metamorfoza formei pure, ovoidale include în - Întâlnirea cu marii creatori ai avangardei pariziene, punctul conotaţiile ei Dubla cariatidă, care reuneşte masculinul cu iniţial al creaţiei; femininul; - Centru iradiant al propriei conştinţe; - Coloana fără sfârşit reprezintă treptele - Spontaneitatea lui e cuprinsă într-un proces de desăvârşirii relaţiei, templul dragostei; intelectualizare, dar matricea originala rămâne. - Succesiunea generaţiilor, înlănţuirea ADN-ului; Grupurile de trei scaune amplasate între masă şi poartă pot - Stâlp de cerdac, dorinţa fiecărui cuplu de a avea reprezenta modul de lucru al artistului, alternând lungi med- cuibul său; itaţii asupra subiectului sculptural, cu perioade de muncă - Alternanţa romboedrelor, treptele desăvârşirii extrem de concentrată. În momentele lui de relaxare sau sufletelor, scara la cer în contopirea cu absolutul; naturalitate, totul se întâmplă firesc, la timpul potrivit, - Elan transcendent, şirag de mătănii; întâlniri cu persoane dragi. - Succesiunea încarnărilor, vieţilor oamenilor. „În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie, nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie pe care o poţi Autobiografia sculpturala culege de oriunde şi oricând.”

În opinia mea, Complexul de la Târgu-Jiu evocă sculptural Poarta sărutului biografia lui Brâncuşi. Soarta unui bărbat tânăr care pleacă în lume să împlineas- că un destin şi ca fiul rătăcitor revine la dreapta credinţă, la Prin acest monument sculptural, se vede că, prin geniul său marea creaţie, la regăsirea de sine. artistic, Brâncuşi, a atins pragul de sus al creaţiei. Tinzând spre desăvârşire, s-a împlinit în creaţie, a parcurs secole întregi de evoluţie, sărind în viitor, sacrificat pe altarul artei. Brâncuşi a creat în universul său o poartă de trecere din lumea aparenţei spre lumea esenţei, Poarta Sărutului. În fotografia Brâncuşi în poarta atelierului, el pare împăcat cu sine, senin în faţa morţii eliberatoare, aşteptând trecerea prin Poarta lumilor, ieşind din vremelnicie şi urcând la cer pe stâlpul funerar reprezentat de Coloana fără sfârşit, axa lumii desprinsă din rostul stâlpilor de pridvor.

Coloana fără sfârşit

Posibile semnificaţii: - Căutarea permanentă a perfecţiunii în artă şi înălţarea spirituală continuă a sufletului: ”Eu am făcut piatra să cânte”; - Cea mai înaltă treaptă a creaţiei prin supraetajarea ovoidului, reprezentând spaţiul mioritic verticalizat; - Originalitatea lui Brâncuşi constă în ridicarea motivelor naţionale ţărăneşti la sensuri universale prin imagini eterne. ”Eu am fost un prince-paysan”; - Comuniunea om – cosmos. „Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică”, spunea Brâncuşi; - Comunicarea celor două lumi, efemeră şi eternă, contopirea sufletului individual cu spiritul absolut, prin trimiterea mitică la axa lumii; - Flacăra ultimă eliberatoare, ieşirea din vremelnicie pe scara la cer ce sugerează nesfârşirea; □ Coloana fără sfârșit

Două interpretări ale Complexului de la Târgu Jiu 40 | Brâncuși - A dorit desăvârţirea, transmiţând posterităţii un mesaj luminos, al unei religii universale fireşti; - Coloana fără sfâşit i-a dat lui Bâncuşi mândria legitimă OMAGIU LUI BRÂNCUŞI de a fi capabil să realizeze o construcţie de asemenea anvergură. Cu har urni din înţepenire piatra din globuri fără margini, *** să ia forme ce dormeau în sine. Explodă duhul pietrei în ou, Brâncuşi a fost preocupat de integrarea sculpturilor sale în zvâcnire de pasăre spre veşnicie. aer liber, să nu fie sufocate, să fie în peisaj, o prelungire a tainei lumii, în armonie cu totul. El avu cheia să trezească „Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi. Cei vibraţiile lemnului pe verticală. aproape de Dumnezeu le-au văzut”. Împingând spre limite extreme Coloana Speranţelor o legă de stele. Prin pipăitul pur supuse bronzul în chip de fecioară vrăjită de strălucire.

Trecu prin atâtea blocuri de piatră, tăindu-şi drum spre interiorul timpului. Fu o expediţie a bucuriei, scoţând lucrurile din măsura firii spre perfecta simplitate. A învins piatra şi eternitatea, el a fost piatra cea mai tare.

Sufletul lui doarme în sublimele forme.

Ana Calina GARAŞ din volumul Broderii în Vid - 2005

Două interpretări ale Complexului de la Târgu Jiu 41 | Brâncuși Anii ’50: Parcul Coloanei infinitului în pericol de a fi desfiinţat

nstaurarea comunismului în Româ- îl înaintează spre aprobare la 19 sistematizarea oraşului, a făcut nia a însemnat materializarea unui decembrie 1952. La data de 6 aprilie Sfatului Popular propuneri de care Iproiect utopic, de construire a unei 1952 Sfatul Popular Regional restitu- nu s-a ţinut seama.”2 societăţi perfecte, cea socialistă, ie 2 exemplare din proiectul înaintat La 9 iulie 1953, Sfatul care, în final, a eşuat lamentabil. şi copia după avizul negativ al Comi- Popular al oraşului Târgu Jiu Obsesia noilor lideri ,,de partid şi de tetului de Stat pentru Arhitectură şi înaintează din nou documentaţia la stat”, majoritatea cu doar 4 clase Construcţii, care nu aproba parcelar- C.S.A.C. Bucureşti, care la data de absolvite, a fost de a şterge din ea terenului din jurul Coloanei Infini- 18 iulie 1953 răspunde că îşi memoria colectivă şi de a distruge tului deoarece: menţine avizul negativ: orice urmă a regimului anterior „1. Terenul propus pentru ,,Terenul propus pentru parcelare, ,,burghezo-moşieresc”. parcelare este actualmente ocupat situat între str. Tudor Vladimirescu, Statui, busturi şi alte monu- de o grădină publică; Vasile Roaită şi şoseaua naţională mente artistice de o valoare inesti- 2. Accesul din oraş la nr. 23... este necorespunzător... . mabilă au fost demolate în acest parcelare se face prin traversarea la Constatăm că, deşi prin adresa efort de rescriere a istoriei în toate nivel a liniei ferate Târgu Jiu menţionată mai sus v-am recoman- oraşele României şi înlocuite cu Petroşani; dat să studiaţi amplasarea acestor creaţiile proletcultismului de inspi- 3. În interiorul oraşului există locuinţe pe cuartele neclădite din raţie sovietică. În acest elan al cuartale întinse aproape neclădite, interiorul oraşului, azi folosite în demolării şi al distrugerii se înscrie şi folosite în scop agricol, ele sunt mai scop agricol, nu v-aţi conformat, iar iniţiativa autorităţilor comuniste din indicate pentru folosirea în scop de planul de parcelare şi documentaţia Tg. Jiu de desfiinţare a parcului şi locuinţe; înaintate sunt aproape identice implicit a Coloanei Infinitului. 3 4. Fostul institut de proiec- cu cele trimise anterior.” Fără a Inaugurat în anul 1938, tare a construcţiei, care se ocupă de ţine seama de aceste ordine, Sfatul parcul nu a fost întreţinut corespun- zător, fiind deposedat de gardul de lemn şi arbori, ulterior a fost transfor- mat, în anii războiului, în teren de sport şi instrucţie. La degradarea Coiculescu parcului a contribuit şi faptul că în 70,60

17,50 Bărlădeanu 16,00 36,00 apropriere se ţinea târgul săptă- 32,00 39,00 Drumul National M. Uscătescu 17,50 15,00 mânal, devenind, cu timpul, un izlaz M. Uscătescu 36,00 36,15

plin de gropi şi gunoaie. 12,00 Brebenel 12,00

Strada Eroilor

Strada Eroilor 64,00

La data de 30 octombrie 9,00 9,50 N. Uscătescu 1952 Sfatul Popular al oraşului 60,50 Târgu Jiu înaintează Regiunii Craio- 18,50 V. Toropu 18,00 va proiectul parcelării terenului din 52,00

10,00 9,20 M. Uscătescu zona Coloanei Infinitului. Sfatul 48,00 Popular Regional restituie proiectul pentru a fi completat, deoarece memoriul justificativ ,,este prea scurt”... nu arată nimic despre studiul geotehnic al terenului şi... lipseşte avizul institutului ce întoc- meşte planul de sistematizare a oraşului1. Sfatul Popular al oraşului Târgu Jiu reface proiectul şi □ Parcelarea terenului din zona Coloanei Infinitului

1 Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, fond ,,Sfatul Popular al Raionului Târgu Jiu’’, dosar 2/1958, fila 107. 2 Ibidem, fila 106.

Anii ’50: Parcul Coloanei infinitului în pericol de a fi desfiinţat 42 | Brâncuși Popular Tg. Jiu înaintează o docu- posedau la degradarea terenului”6, Aici există în mijlocul parcu- mentaţie Consiliului de Miniştri prin răspunsul edilului şef este că ordinele lui un monument artistic coloana care obţine exproprierea parcului prin C.S.A.C. nu amintesc nimic despre eternă făcută de artistul Brâncuşi cu Decretul nr. 51/1955. Parcul urma să refacerea parcului ,,ci numai după 4 un rând de piatră (…) acest parc şi fie împărţit în loturi de casă, atribuite, august 1956 odată cu preluarea rândul de piatră l-a distrus şi l-a lăsat ca o compensaţie, cetăţenilor care schiţei de sistematizare de către în paragină pe motiv că era făcut deţinuseră proprietăţi la sud de Baza Secţia Arhitectură şi Sistematizare de burghezie, apoi a dat voie la Tubulară şi fuseseră expropriaţi. Din Craiova s-a cunoscut că trebuie nomazi să staţioneze aici şi ca să fericire, aceste planuri nu s-au mate- refăcut acest parc. Cum se vor crea distrugă orice urmă de parc, a cedat rializat, prin ordinul nr. 15414 din 1 posibilităţi financiare în cadrul buge- terenul lui Groza şi la alţi ca schimb, noiembrie 1956, C.S.A.C. opreşte tului se va trece la refacerea parcului Groza a încasat mii de lei pentru construirea de locuinţe în parcul Coloanei Infinitului”7. Lipsa banilor, plaţuri de casă şi acum sfatul după Coloanei, singura casă construită, veşnica scuză a autorităţilor din toate ce a stricat totul şi a încurcat lumea, cea a lui Voicu Ion urmând să fie timpurile şi de toate nuanţele politice, voia să oprească oamenii să nu demolată. este principalul motiv invocat de construiască că ia venit poftă să Mai mult, Sfatul Popular al edilul oraşului pentru starea proastă facă iar parc. Această zăpăceală şi Raionului Târgu Jiu instituie o comi- în care ajunsese parcul. neglijenţă poate avea la bază sie pentru a stabili abaterile săvârşite Nu ştim dacă tov. Drăghici a gheşefturi cu bani şi combinaţii urâte de Iancu Drăghici, preşe- dintele fost sancţionat în vreun fel pentru că orice preşedinte de sfat cât de Sfatului Popular al oraşului Târgu Jiu, neglijenţa, ignoranţa şi incompetenţa puţină cultură ar avea nu putea să Popeangă Petre, secretar, Aristică de care a dat dovadă, nu putem lase să se distrugă un bun Negomireanu, şeful Secţiei Gospo- decât să respirăm uşuraţi că dorinţa obştesc cum a fost parcul eroilor. dărie Comunală Grigore Şarapatin, sa de a înlocui parcul cu un cartier de Cerem ca parcul să fie planificator şi ing. Grinea Ion. În locuinţe nu s-a îndeplinit şi astăzi refăcut imediat şi cerem ca vinovaţii ,,Nota explicativă” înaintată acestei putem să ne bucurăm de un parc care au condus oraşul Tg. Jiu din comisii, Iancu Drăghici încearcă să modern în jurul unei capodopere, 1948 până azi să fie trimişi în jude- se disculpe, sub motivul că la acea care în curând se va regăsi pe lista cată pentru distrugere de bunuri dată nu mai exista ,,nici un parc în monumentelor UNESCO. Un docu- publice prin neglijenţă şi rea voinţă. jurul Coloanei Infinitului şi pur şi ment ilustrativ pentru incompetenţa şi Cerem la conducere un alt membru simplu un teren maidan plin de gropi dezinteresul autorităţilor comuniste îl de partid dacă nu se poate fără şi islaz. Deci Sfatul Popular al oraşu- reprezintă petiţia adresată Preşed- partid, dar să aibă grijă de curăţenia lui Târgu Jiu nu a desfiinţat un parc… inţiei Consiliului de Miniştri de şi buna gospodărie a oraşului.”8 ci un maidan întrucât parcul a fost cetăţeanul Dumitru P. Vasile, în etate Anii ’50 ai secolului trecut distrus înainte de 1944.4 La întrebar- de 42 de ani, de profesie şofer auto, au rămas în istoria României ca ea comisiei: ,,Ce v-a determinat de a în care se plângea de starea deplora- ,,deceniul greu”, perioadă în care a ridica din jurul Coloanei Infinitului bilă în care ajunsese oraşul Tg. Jiu, fost distrusă elita politică, intelectu- bordurile de ciment şi ce destinaţie inclusiv parcul Coloanei: (…) În faţa ală şi economică a ţării şi a fost le-aţi dat?” tov. Drăghici aruncă vina Fabricii de Confecţii a fost un parc instaurat un regim totalitar, străin de pe fosta conducere a oraşului, care în frumos ca de 10 ha între şoseaua sufletul şi aspiraţiile poporului anul 1951 ar fi ridicat bordurile şi naţională şi str. Tudor Vladimirescu, român. Din fericire pentru oraşul Tg. pavelele din jurul Coloanei Infinitului acest parc l-au făcut primarii bur- Jiu şi locuitorii săi, Coloana Infinitu- pentru a fi întrebuinţate la pavarea gheziei în 1939, iar tovarăşii noştri lui a supravieţuit şi a devenit un bulevardului ,,Ilie Pintilie”, deoarece din 1948 până acuma care conduc simbol al oraşului şi un motiv de …începuseră a fi furate de diverşi oraşul l-au distrus, lăsând ţigani lăeţi mândrie pentru toţi românii. cetăţeni”5. să taie copacii din parc, care acum este un teren pustiu, părăginit, chiar La întrebarea de ce nu a amenajat parcul, în urma dispoziţiuni- funcţionari ai statului ca inginerul lor primite în 1953 de la Comitetul de Negomireanu au dus acasă din parc Stat pentru Arhitectură şi Construcţii lemne de foc (…) şi a tolerat ,,...a se confecţiona cărămizi şi a staţiona familiile noma- zilor zile întregi, contribuind cu caii ce-i Cristian GRECOIU

3 Ibidem, fila 109. 4 Ibidem, fila 102. 5 Ibidem, fila 103. 6 Ibidem, fila 101. 7 Ibidem, fila 103. 8 Ibidem, fila 88.

Anii ’50: Parcul Coloanei infinitului în pericol de a fi desfiinţat 43 | Brâncuși Demonstraţie: găsit un oraş mult mai mare ca Tretie Paleolog spune mai Resurecţie numerică întâmplătoare? FUGILE LUI BRÂNCUŞI Ţinem seama de: 1. Viaţa lui primul şi a găsit un meşter, de îndată S-a ţinut de cuvânt peste bine: „Cercurile şi centrul mandalei Prea se repetă. Odiseea, drumul Brâncuşi, relatată de biografi, prie- ce a intrat pe la barieră, dar a doua zi cincizeci de ani. Dar să nu anti- sunt interpretate ca planuri ale spre infinit al Coloanei, ne poate teni, cunoscuţi. a plecat, pentru că buticul era prea cipăm. După această introducere conştiinţei, în care artistul se joacă sugera, aşadar, şi laborioasa sinergi- 2. Elemente furnizate chiar mic - el a găsit un altul mai mare, oarecum anecdotică dar nu întâm- mereu gata să-şi ia zborul”.(De zare a artistului, până la totala regă- stfel am mai putea percepe Coloa- rea este privită ca un proces labori- de Brâncuşi, aşa cum ni se prezintă în apoi un altul şi un altul…. plătoare, paşii demonstraţiei ne vorbă cu Brâncuşi”, p. 11). sire şi din nou abandon pe falezele na, fără a eluda multele inter- os, menit să transforme în final autobiografii, scrisori, note, desene, ” Schimbarea se repetă de şase ori conduc şi spre alte elemente din Acest „autoportret spiritual”, infinitului. „Cea mai mare fericire pretăriA propuse de exegeţi, după persoana în personalitate (Ion cuprinse în diverse documente. („Brâncuşi inedit”, pg. 56-57). La biografia lui Brâncuşi, semnificative cum a fost numit desenul, „Sinele”, constă în întâlnirea dintre esenţa cum, tot atât de bine, i-am spune şi Mânzat, Ovidiu Brazdău). Drumul de 3. Proiecte şi variante ale pagina următoare întâlnim, într-un pentru tema propusă. Din relatările cu alte cuvinte, proiectat în faţetele fiinţei noastre cu esenţa eternă” peregrinarea artistului către sinele la eu la sine ( înţeles ca eu superior, Coloanei. amestec de franceză şi română, unor apropiaţi ai sculptorului aflăm că de o simetrie prolifică ale Coloanei, (Brâncuşi inedit”, p. 40). său oarecum. supra-personal), acel îndelung tra- Pe baza acestor surse vom chiar precizarea în detaliu a ascun- Brâncuşi folosea motivul triunghiului ni se deschide acum ca o carte: prin proceda mai întâi la identificarea (element din desenul criptic „Sinea suprapunerea circulară a motivului Într-o manieră silogistică valiu al individului până la trăirea zişurilor fugarului: „…(- 1886 elementului de maximă saturaţie mea oarecum”) ca pe un însemn rezultă cei 15 moduli întregi ai indusă şi de rigoarea simetriilor deplină a arhetipului totalităţii, numit premiere fug martie aprilie 1887 existenţială, care se repetă pe traseul nobiliar, blazon ori talisman, în paralel Coloanei. De ce 15? Atât cuprindea brâncuşiene, încercăm aici o inter- de Jung individuaţie , este finalizat moscu) 1889 Doitescu) 1890- 1891 propus. Cheia o aflăm chiar la Brân- cu „Sărutul”, şi-l desena pe cărţi gândul, pentru ca el „să biruie”. pretare a Coloanei fără sfârşit prin prin realizarea de sine. „Individuaţie Troceanu Crayova- 1892 Petre cuşi, mergând alături de el, prin labir- poştale ori scrisori expediate priete- „O procesiune”, spune recursul la biografia artistului, cu înseamnă: a deveni o fiinţă individ- niculescu 1893 Zamfirescu 1894 int. Acest element liminal, sau nilor, întocmai precum pita goreicii Jianu despre Ansamblul închinat impact firesc şi major de altfel uală, iar în măsura în care prin indivi- Slatina Bucureşti Piteşti Şerbănescu moment apogetic, sau zvâcnet anar- foloseau „triunghiul triplu sau penta- eroilor. În tradiţia înmormântării asupra operei.* Vom identifica astfel dualitate înţelegem unicitatea noas- şi retur a Craiova Zamfirescu trei luni hic, este exteriorizat prin smulgerile grama, ca semn secret după care se procesiunea funerară are ca punct unele elemente de maximă saturaţie tră cea mai intimă, ultimă şi necom- – înscris la şcoala arte şi meserii din din ambient, prin fugile repetate, înce- recunoşteau între ei, în limba lor final îngroparea unei cruci, spre existenţială, recurente în călătoria parabilă, înseamnă a deveni propriul Craiova….”ş.a.m.d. În alt loc prima pute de timpuriu. Între alţi comenta- simbolică Hygeia” (Ina Klein, p. 44). răsărit, la capul decedatului. Coloa- artistului prin lume. Noica le-ar sine” (Aniela Jaffe, p. 408). Edinger, fugă mai e numită şi prima esca- tori, Alexandru Buican în competenta Desenul mult comentat, na, punctul final al procesiunii, nu-i o fi spus devenirea întru fiinţă. un discipol al lui Jung, merge mai padă. Primul sevraj, am adăuga noi, monografie consacrată sculptorului, „Sinea mea oarecum” (Eu, cu aproxi- sinteză, o înălţare de cruci? Câte? Repetatele fugi, desprinderi din departe şi distinge trei etape în în limbaj psihologic, înţelegând prin insistă pe larg asupra acestor des- maţie, mai mult sau mai puţin eu, 15x4=60. 60 de cruci, adică numă- ambient, consemnate şi de Brâncuşi dezvoltarea identităţii: „1Eul identifi- asta întregul cortegiu de servituţi şi prinderi timpurii din ambientul vetrei într-o interpretare liberă), care te duce rul înzecit al desprinderilor, detaşă- în textele inedite ( Brâncuşi inedit, cat cu Sinele (la naştere şi în prima frustrări antrenate de suprimarea natale. O primă fugă, de numai o zi, la cu gândul la „triunghiul cel mai rilor de sine; numărul fugilor hoina- Humanitas 2004), desene criptice copilărie); 2Eul înstrăinat de Sine(în brutală a unui mod de viaţă cât de Târgu-Jiu, când Brâncuşi era doar în cât confortabil. Într-o schiţă de frumos”, al lui Timaios, din dialogurile rului decantate aici prin amplificare precum „Piramida fatală”, „Sinea perioada creşterii şi adolescenţei); 3 □ Constantin Brăncuși clasa a III-a (Alexandru Buican, p. lui Platon (Opere, vol. VII, p. 170), cu 10; numărul distanţelor în timp mea oarecum”, repetarea unor Eul reunit cu Sine (la vârsta adultă)” autoportret este reluat episodul 35), este urmată de alta la 11 ani, apoi este datat cu aproximaţie în jurul care-l separă pe artist de moarte. structuri numerice, pot fi invocate în ( conf. M. Palmer, p. 198). În această momentul privirii unei opere, dictată primei plecări, cu precizarea: „…cu- la 13 ani, pentru mai mult timp la anilor 1936. „Eu, relativ cel care sunt”. „Ce defineşte oare civilizaţia noas- susţinerea ipotezei că prin pulsiunea ultimă etapă a sineizării filosoful de fondul aperceptiv al subiectului şi treeră ţara timp de 6 ani fără să dea Craiova, pentru ca mai apoi să-l aflăm O continuă pulsiune. O desprindere, tră? se întreba Brâncuşi. Viteza. … spre infinit a Coloanei se exprimă, Paul Ricoeur semnalează apariţia de situarea lui într-un registru al de veste”. („Brâncuşi inedit” p.43; a plecând la Viena, Bucureşti şi, în final, am zice, o rupere din ambientul Viteza nu este altceva decât indirect, şi laborioasa sinergizare a unui comportament specific, numit espectaţiei: contemplativ, analitic, se observa repetiţia acestui număr). mult comentatul drum spre Paris. Ca mandalei, aşa cum de timpuriu, prin măsura timpului de care ai nevoie artistului, până la totala regăsire, seconde naivete ( a doua inocenţă), empatic ş.a.m.d. Vom încerca deci, În aceeaşi sursă („Brâncuşi număr, dacă le luăm pe rând, aceste fugile repetate, s-a autodefinit. Un pentru a parcurge o distanţă…. Şi apoi din nou abandon către marea „altfel spus un fel de <>, care reactualizează o spontană a ceea ce exegeţii lui Brân- versificare, ori poate cântec sau centra în jurul cifrei şase. Brâncuşi bocet pe tema înstrăinării, a primei cruce. Motiv care apare foarte clar în ne separă de moarte… opera de În lucrările de specialitate se atitudine tipic infantilă, constând cuşi au numit testamentul său însuşi, în scurte începuturi de auto- afirmări sinergetice (ne permitem o simetriile Coloanei, privită frontal. artă trebuie să exprime tocmai ceea fac diferenţieri între individ, privit ca dintr-o încredinţare totală în mâinile spiritual. Este vorba despre Coloană. biografie, consemnează fugile-de- aşezare a textului pe strofe): Spre ilustrare, o fotografie a Coloanei ce nu se supune morţii”.( Ionel persoană, şi individualitate, ori <>, cu care avem o relaţie sprinderi despre care vorbim. „Dar când fui puţin mai dinainte de restaurare (poate din Jianu, p.18). 1936 este data aproxi- individuaţie cum ar spune Jung, de iubire”(idem). Însemnările lui, uneori în franceză, mare[ ] 1967 ), ar fi mai eficientă. mativă şi pentru unele dintre personalitate cu o conştiinţă de sine Urmărind acest proces pe alteori în română, ori chiar ames- la vale îmi veni dorul [ ] de Această engramă, susţinută desenele comentate, dar şi anul bine definită. Sinele, diferit de eu - traseul vieţii lui Constantin Brâncuşi, * Idei pe aceeaşi temă am susţinut tecându-le spontan, ne-au parvenit plecare” şi de alte desene, (fig. 3, 4), publicate când Brâncuşi regândea proiectul un ins printre alţii, se împlineşte vom rămâne uimiţi de caracterul lui într-o comunicare şi în februarie prin publicarea lor târzie în vol. şi mai departe: în „Daţiunea Brâncuşi”, nelăsând la o Coloanei după ce a mers anume la treptat, pe măsura cristalizării emblematic, atât de asemănător cu 2005 la Tg. Jiu, Simpozionul “Brân- „Brâncuşi inedit”, îngrijit de Doina „Ciracilor mei parte „Piramida fatală”, şi chiar com- Tg. Jiu spre a decide locul de amp- personalităţii în contact cu expe- avatarurile altor mari creatori din cuşi inedit.” Lemny şi Robert Velescu. Spicuim „Dea sorţii urgie pletările scrise ale lui Brâncuşi pe lasare ( conf. Ştefan Georgescu rienţele vieţii. Psihologii vorbesc în cultura noastră. Dar să-l privim mai câteva: „….la vârsta de 11 ani a fugit de voi me despart marginea ei, ne invită să privim, iar şi Gorjan, p.65 ) şi a ales „Târgul fânu- acest sens despre self, despre de aproape, „până om vedea”, aşa din frumosul ţinut şi după trei zile şi de acum mă duc în lume iar, terminalul Coloanei: „O cupă”, lui”, ambient ce se regăseşte, de trebuinţa de împlinire a sinelui cum chiar el ne îndeamnă. Teoremă: În capodopera lui trei nopţi de mers pe jos pentru că nu norocul sem caut spune Miliţa Petraşcu. E vorba, desi altfel, şi în desenul „Piramida fatală”. (Abraham Maslow), despre concep- Perfectele simetrii brân- Brâncuşi, Coloana fără sfârşit, avea tren şi nu avea bani pentru a Şi de o fi vreodată gur, de aceeaşi continuă pulsiune a Totodată este anul când Brâncuşi tul de proprium ca sinteză a perso- cuşiene impun parcă, printr-o logică putem vedea, între alte sensuri găsi un oraş…. Ziua mergea şi noap- cumva se găsesc creatorului, tendinţa de a se degaja împingea în carul timpului ce i s-a nalităţii şi emergenţelor ei creatoare internă a rigorii, ca orice demers în majore, o exprimare sublimată a tea târziu urca în copaci pentru a nu fi moi întoarce era de sine. dat ultimul din cei 60 de ani ai (G.W.Allport).La noi în ţară, în cadrul analiză să fie structurat geometric. etapelor parcurse de artist în efortul mâncat de lupi, la capătul unei zile a se ve povestesc.” „Se degager de soi meme” săi de atunci. Simplă coincidenţă? psihologiei transpersonale, sinergiza- Interpretarea se instituie spontan în de împlinire a sinelui.

1 G.W Allport, Structura şi dezvoltarea personalităţi, Buc. ,Ed. Didactică şi Pedagogică, 1991 2 Alexandru Buican, Brâncuşi, o biografie, Ed. Artemis, Buc. 2007 3 La dation Brancusi” Centre Pompidou, Paris, 2003 4 Pascale Ionata, Il cielo nella mente, Roma, Ed. Citta Nuova, 2003

Fugile lui Brâncuşi 44 | Brâncuși Demonstraţie: găsit un oraş mult mai mare ca Tretie Paleolog spune mai Resurecţie numerică întâmplătoare? Ţinem seama de: 1. Viaţa lui primul şi a găsit un meşter, de îndată S-a ţinut de cuvânt peste bine: „Cercurile şi centrul mandalei Prea se repetă. Odiseea, drumul Brâncuşi, relatată de biografi, prie- ce a intrat pe la barieră, dar a doua zi cincizeci de ani. Dar să nu anti- sunt interpretate ca planuri ale spre infinit al Coloanei, ne poate teni, cunoscuţi. a plecat, pentru că buticul era prea cipăm. După această introducere conştiinţei, în care artistul se joacă sugera, aşadar, şi laborioasa sinergi- 2. Elemente furnizate chiar mic - el a găsit un altul mai mare, oarecum anecdotică dar nu întâm- mereu gata să-şi ia zborul”.(De zare a artistului, până la totala regă- de Brâncuşi, aşa cum ni se prezintă în apoi un altul şi un altul…. plătoare, paşii demonstraţiei ne vorbă cu Brâncuşi”, p. 11). sire şi din nou abandon pe falezele autobiografii, scrisori, note, desene, ” Schimbarea se repetă de şase ori conduc şi spre alte elemente din Acest „autoportret spiritual”, infinitului. „Cea mai mare fericire cuprinse în diverse documente. („Brâncuşi inedit”, pg. 56-57). La biografia lui Brâncuşi, semnificative cum a fost numit desenul, „Sinele”, constă în întâlnirea dintre esenţa 3. Proiecte şi variante ale pagina următoare întâlnim, într-un pentru tema propusă. Din relatările cu alte cuvinte, proiectat în faţetele fiinţei noastre cu esenţa eternă” Coloanei. amestec de franceză şi română, unor apropiaţi ai sculptorului aflăm că de o simetrie prolifică ale Coloanei, (Brâncuşi inedit”, p. 40). Pe baza acestor surse vom chiar precizarea în detaliu a ascun- Brâncuşi folosea motivul triunghiului ni se deschide acum ca o carte: prin proceda mai întâi la identificarea zişurilor fugarului: „…(- 1886 (element din desenul criptic „Sinea suprapunerea circulară a motivului elementului de maximă saturaţie premiere fug martie aprilie 1887 mea oarecum”) ca pe un însemn rezultă cei 15 moduli întregi ai existenţială, care se repetă pe traseul moscu) 1889 Doitescu) 1890- 1891 nobiliar, blazon ori talisman, în paralel Coloanei. De ce 15? Atât cuprindea propus. Cheia o aflăm chiar la Brân- Troceanu Crayova- 1892 Petre cu „Sărutul”, şi-l desena pe cărţi gândul, pentru ca el „să biruie”. cuşi, mergând alături de el, prin labir- niculescu 1893 Zamfirescu 1894 poştale ori scrisori expediate priete- „O procesiune”, spune int. Acest element liminal, sau Slatina Bucureşti Piteşti Şerbănescu nilor, întocmai precum pita goreicii Jianu despre Ansamblul închinat moment apogetic, sau zvâcnet anar- şi retur a Craiova Zamfirescu trei luni foloseau „triunghiul triplu sau penta- eroilor. În tradiţia înmormântării hic, este exteriorizat prin smulgerile – înscris la şcoala arte şi meserii din grama, ca semn secret după care se procesiunea funerară are ca punct din ambient, prin fugile repetate, înce- Craiova….”ş.a.m.d. În alt loc prima recunoşteau între ei, în limba lor final îngroparea unei cruci, spre pute de timpuriu. Între alţi comenta- fugă mai e numită şi prima esca- simbolică Hygeia” (Ina Klein, p. 44). răsărit, la capul decedatului. Coloa- tori, Alexandru Buican în competenta padă. Primul sevraj, am adăuga noi, Desenul mult comentat, na, punctul final al procesiunii, nu-i o monografie consacrată sculptorului, în limbaj psihologic, înţelegând prin „Sinea mea oarecum” (Eu, cu aproxi- sinteză, o înălţare de cruci? Câte? insistă pe larg asupra acestor des- asta întregul cortegiu de servituţi şi maţie, mai mult sau mai puţin eu, 15x4=60. 60 de cruci, adică numă- prinderi timpurii din ambientul vetrei frustrări antrenate de suprimarea într-o interpretare liberă), care te duce rul înzecit al desprinderilor, detaşă- natale. O primă fugă, de numai o zi, la brutală a unui mod de viaţă cât de cu gândul la „triunghiul cel mai rilor de sine; numărul fugilor hoina- Târgu-Jiu, când Brâncuşi era doar în cât confortabil. Într-o schiţă de frumos”, al lui Timaios, din dialogurile rului decantate aici prin amplificare clasa a III-a (Alexandru Buican, p. autoportret este reluat episodul lui Platon (Opere, vol. VII, p. 170), cu 10; numărul distanţelor în timp 35), este urmată de alta la 11 ani, apoi primei plecări, cu precizarea: „…cu- este datat cu aproximaţie în jurul care-l separă pe artist de moarte. la 13 ani, pentru mai mult timp la treeră ţara timp de 6 ani fără să dea anilor 1936. „Eu, relativ cel care sunt”. „Ce defineşte oare civilizaţia noas- Craiova, pentru ca mai apoi să-l aflăm de veste”. („Brâncuşi inedit” p.43; a O continuă pulsiune. O desprindere, tră? se întreba Brâncuşi. Viteza. … plecând la Viena, Bucureşti şi, în final, se observa repetiţia acestui număr). am zice, o rupere din ambientul Viteza nu este altceva decât mult comentatul drum spre Paris. Ca În aceeaşi sursă („Brâncuşi mandalei, aşa cum de timpuriu, prin măsura timpului de care ai nevoie număr, dacă le luăm pe rând, aceste inedit”, p. 47) întâlnim încercări de fugile repetate, s-a autodefinit. Un pentru a parcurge o distanţă…. Şi fugi sau plecări pe aşezate s-ar versificare, ori poate cântec sau zbor de fluture, ori duh, ori pasăre-n uneori este vorba de distanţa care centra în jurul cifrei şase. Brâncuşi bocet pe tema înstrăinării, a primei cruce. Motiv care apare foarte clar în ne separă de moarte… opera de însuşi, în scurte începuturi de auto- afirmări sinergetice (ne permitem o simetriile Coloanei, privită frontal. artă trebuie să exprime tocmai ceea biografie, consemnează fugile-de- aşezare a textului pe strofe): Spre ilustrare, o fotografie a Coloanei ce nu se supune morţii”.( Ionel sprinderi despre care vorbim. „Dar când fui puţin mai dinainte de restaurare (poate din Jianu, p.18). 1936 este data aproxi- Însemnările lui, uneori în franceză, mare[ ] 1967 ), ar fi mai eficientă. mativă şi pentru unele dintre alteori în română, ori chiar ames- la vale îmi veni dorul [ ] de Această engramă, susţinută desenele comentate, dar şi anul tecându-le spontan, ne-au parvenit plecare” şi de alte desene, (fig. 3, 4), publicate când Brâncuşi regândea proiectul prin publicarea lor târzie în vol. şi mai departe: în „Daţiunea Brâncuşi”, nelăsând la o Coloanei după ce a mers anume la „Brâncuşi inedit”, îngrijit de Doina „Ciracilor mei parte „Piramida fatală”, şi chiar com- Tg. Jiu spre a decide locul de amp- Lemny şi Robert Velescu. Spicuim „Dea sorţii urgie pletările scrise ale lui Brâncuşi pe lasare ( conf. Ştefan Georgescu câteva: „….la vârsta de 11 ani a fugit de voi me despart marginea ei, ne invită să privim, iar şi Gorjan, p.65 ) şi a ales „Târgul fânu- Teoremă: În capodopera lui din frumosul ţinut şi după trei zile şi de acum mă duc în lume iar, terminalul Coloanei: „O cupă”, lui”, ambient ce se regăseşte, de Brâncuşi, Coloana fără sfârşit, trei nopţi de mers pe jos pentru că nu norocul sem caut spune Miliţa Petraşcu. E vorba, desi altfel, şi în desenul „Piramida fatală”. putem vedea, între alte sensuri avea tren şi nu avea bani pentru a Şi de o fi vreodată gur, de aceeaşi continuă pulsiune a Totodată este anul când Brâncuşi majore, o exprimare sublimată a găsi un oraş…. Ziua mergea şi noap- cumva se găsesc creatorului, tendinţa de a se degaja împingea în carul timpului ce i s-a etapelor parcurse de artist în efortul tea târziu urca în copaci pentru a nu fi moi întoarce era de sine. dat ultimul din cei 60 de ani ai de împlinire a sinelui. mâncat de lupi, la capătul unei zile a se ve povestesc.” „Se degager de soi meme” săi de atunci. Simplă coincidenţă?

5 Aniela Jafee, C.G.Jung-Amintiri, vise, reflecţii, Buc., Ed. Humanitas, 1996 6 Ionel Jianu, Brâncuşi, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,2003 7 Ina Klein, Brâncuşi: Natur, Struktur, Skulptur, Architektur,Cologne, Walter Konig, 1944 8 Doina Lemny, Cristian-Robert Velescu, Brâncuşi inedit, Buc., Ed. Humanitas,2004

Fugile lui Brâncuşi 45 | Brâncuși Demonstraţie: găsit un oraş mult mai mare ca Tretie Paleolog spune mai Resurecţie numerică întâmplătoare? Ţinem seama de: 1. Viaţa lui primul şi a găsit un meşter, de îndată S-a ţinut de cuvânt peste bine: „Cercurile şi centrul mandalei Prea se repetă. Odiseea, drumul Brâncuşi, relatată de biografi, prie- ce a intrat pe la barieră, dar a doua zi cincizeci de ani. Dar să nu anti- sunt interpretate ca planuri ale spre infinit al Coloanei, ne poate teni, cunoscuţi. a plecat, pentru că buticul era prea cipăm. După această introducere conştiinţei, în care artistul se joacă sugera, aşadar, şi laborioasa sinergi- 2. Elemente furnizate chiar mic - el a găsit un altul mai mare, oarecum anecdotică dar nu întâm- mereu gata să-şi ia zborul”.(De zare a artistului, până la totala regă- de Brâncuşi, aşa cum ni se prezintă în apoi un altul şi un altul…. plătoare, paşii demonstraţiei ne vorbă cu Brâncuşi”, p. 11). sire şi din nou abandon pe falezele autobiografii, scrisori, note, desene, ” Schimbarea se repetă de şase ori conduc şi spre alte elemente din Acest „autoportret spiritual”, infinitului. „Cea mai mare fericire cuprinse în diverse documente. („Brâncuşi inedit”, pg. 56-57). La biografia lui Brâncuşi, semnificative cum a fost numit desenul, „Sinele”, constă în întâlnirea dintre esenţa 3. Proiecte şi variante ale pagina următoare întâlnim, într-un pentru tema propusă. Din relatările cu alte cuvinte, proiectat în faţetele fiinţei noastre cu esenţa eternă” Coloanei. amestec de franceză şi română, unor apropiaţi ai sculptorului aflăm că de o simetrie prolifică ale Coloanei, (Brâncuşi inedit”, p. 40). Pe baza acestor surse vom chiar precizarea în detaliu a ascun- Brâncuşi folosea motivul triunghiului ni se deschide acum ca o carte: prin proceda mai întâi la identificarea zişurilor fugarului: „…(- 1886 (element din desenul criptic „Sinea suprapunerea circulară a motivului elementului de maximă saturaţie premiere fug martie aprilie 1887 mea oarecum”) ca pe un însemn rezultă cei 15 moduli întregi ai existenţială, care se repetă pe traseul moscu) 1889 Doitescu) 1890- 1891 nobiliar, blazon ori talisman, în paralel Coloanei. De ce 15? Atât cuprindea propus. Cheia o aflăm chiar la Brân- Troceanu Crayova- 1892 Petre cu „Sărutul”, şi-l desena pe cărţi gândul, pentru ca el „să biruie”. cuşi, mergând alături de el, prin labir- niculescu 1893 Zamfirescu 1894 poştale ori scrisori expediate priete- „O procesiune”, spune int. Acest element liminal, sau Slatina Bucureşti Piteşti Şerbănescu nilor, întocmai precum pita goreicii Jianu despre Ansamblul închinat moment apogetic, sau zvâcnet anar- şi retur a Craiova Zamfirescu trei luni foloseau „triunghiul triplu sau penta- eroilor. În tradiţia înmormântării hic, este exteriorizat prin smulgerile – înscris la şcoala arte şi meserii din grama, ca semn secret după care se procesiunea funerară are ca punct din ambient, prin fugile repetate, înce- Craiova….”ş.a.m.d. În alt loc prima recunoşteau între ei, în limba lor final îngroparea unei cruci, spre pute de timpuriu. Între alţi comenta- fugă mai e numită şi prima esca- simbolică Hygeia” (Ina Klein, p. 44). răsărit, la capul decedatului. Coloa- tori, Alexandru Buican în competenta padă. Primul sevraj, am adăuga noi, Desenul mult comentat, na, punctul final al procesiunii, nu-i o monografie consacrată sculptorului, în limbaj psihologic, înţelegând prin „Sinea mea oarecum” (Eu, cu aproxi- sinteză, o înălţare de cruci? Câte? insistă pe larg asupra acestor des- asta întregul cortegiu de servituţi şi maţie, mai mult sau mai puţin eu, 15x4=60. 60 de cruci, adică numă- prinderi timpurii din ambientul vetrei frustrări antrenate de suprimarea într-o interpretare liberă), care te duce rul înzecit al desprinderilor, detaşă- natale. O primă fugă, de numai o zi, la brutală a unui mod de viaţă cât de cu gândul la „triunghiul cel mai rilor de sine; numărul fugilor hoina- Târgu-Jiu, când Brâncuşi era doar în cât confortabil. Într-o schiţă de frumos”, al lui Timaios, din dialogurile rului decantate aici prin amplificare clasa a III-a (Alexandru Buican, p. autoportret este reluat episodul lui Platon (Opere, vol. VII, p. 170), cu 10; numărul distanţelor în timp 35), este urmată de alta la 11 ani, apoi primei plecări, cu precizarea: „…cu- este datat cu aproximaţie în jurul care-l separă pe artist de moarte. la 13 ani, pentru mai mult timp la treeră ţara timp de 6 ani fără să dea anilor 1936. „Eu, relativ cel care sunt”. „Ce defineşte oare civilizaţia noas- Craiova, pentru ca mai apoi să-l aflăm de veste”. („Brâncuşi inedit” p.43; a O continuă pulsiune. O desprindere, tră? se întreba Brâncuşi. Viteza. … plecând la Viena, Bucureşti şi, în final, se observa repetiţia acestui număr). am zice, o rupere din ambientul Viteza nu este altceva decât mult comentatul drum spre Paris. Ca În aceeaşi sursă („Brâncuşi mandalei, aşa cum de timpuriu, prin măsura timpului de care ai nevoie număr, dacă le luăm pe rând, aceste inedit”, p. 47) întâlnim încercări de fugile repetate, s-a autodefinit. Un pentru a parcurge o distanţă…. Şi fugi sau plecări pe aşezate s-ar versificare, ori poate cântec sau zbor de fluture, ori duh, ori pasăre-n uneori este vorba de distanţa care centra în jurul cifrei şase. Brâncuşi bocet pe tema înstrăinării, a primei cruce. Motiv care apare foarte clar în ne separă de moarte… opera de însuşi, în scurte începuturi de auto- afirmări sinergetice (ne permitem o simetriile Coloanei, privită frontal. artă trebuie să exprime tocmai ceea biografie, consemnează fugile-de- aşezare a textului pe strofe): Spre ilustrare, o fotografie a Coloanei ce nu se supune morţii”.( Ionel sprinderi despre care vorbim. „Dar când fui puţin mai dinainte de restaurare (poate din Jianu, p.18). 1936 este data aproxi- Însemnările lui, uneori în franceză, mare[ ] 1967 ), ar fi mai eficientă. mativă şi pentru unele dintre alteori în română, ori chiar ames- la vale îmi veni dorul [ ] de Această engramă, susţinută desenele comentate, dar şi anul tecându-le spontan, ne-au parvenit plecare” şi de alte desene, (fig. 3, 4), publicate când Brâncuşi regândea proiectul prin publicarea lor târzie în vol. şi mai departe: în „Daţiunea Brâncuşi”, nelăsând la o Coloanei după ce a mers anume la „Brâncuşi inedit”, îngrijit de Doina „Ciracilor mei parte „Piramida fatală”, şi chiar com- Tg. Jiu spre a decide locul de amp- Lemny şi Robert Velescu. Spicuim „Dea sorţii urgie pletările scrise ale lui Brâncuşi pe lasare ( conf. Ştefan Georgescu câteva: „….la vârsta de 11 ani a fugit de voi me despart marginea ei, ne invită să privim, iar şi Gorjan, p.65 ) şi a ales „Târgul fânu- Teoremă: În capodopera lui din frumosul ţinut şi după trei zile şi de acum mă duc în lume iar, terminalul Coloanei: „O cupă”, lui”, ambient ce se regăseşte, de Brâncuşi, Coloana fără sfârşit, trei nopţi de mers pe jos pentru că nu norocul sem caut spune Miliţa Petraşcu. E vorba, desi altfel, şi în desenul „Piramida fatală”. putem vedea, între alte sensuri avea tren şi nu avea bani pentru a Şi de o fi vreodată gur, de aceeaşi continuă pulsiune a Totodată este anul când Brâncuşi majore, o exprimare sublimată a găsi un oraş…. Ziua mergea şi noap- cumva se găsesc creatorului, tendinţa de a se degaja împingea în carul timpului ce i s-a etapelor parcurse de artist în efortul tea târziu urca în copaci pentru a nu fi moi întoarce era de sine. dat ultimul din cei 60 de ani ai de împlinire a sinelui. mâncat de lupi, la capătul unei zile a se ve povestesc.” „Se degager de soi meme” săi de atunci. Simplă coincidenţă? Genoveva POGORILOVSCHI

9 Abraham Maslow,Motivaţie şi personalitate,Buc.,Ed. Trei, 2008 10 Ion Mânzat, Ovidiu Brazdău, Conştiinţa multidimensională, Buc., Ed. Psyche, 2004 11 Tretie Paleolog, De vorbă cu Brâncuşi, Buc. Ed. Sport-turism, 1976 12 Platon, Opere, Vol. VII, Buc. Ed. Ştiinţifică, 1993

Fugile lui Brâncuşi 46 | Brâncuși Nevoia de ţâţânile lumii, corddines mundi, Coloana Vezi în Noica, sumarul la „Scara prea cuviosului Noica & Brâncuşi. Deschideri întru cerului. Centrarea în existenţă – alienarea ca aruncare în Părintelui nostru Ioan, Igumenul Muntelui Sinai” lume. Sentimentul românesc al fiinţei este axializare, drum v. Jurnalul de idei, p. 364 seninătatea fiinţei spre centru. Cale a sufletelor, mare trecere. Noica: comparaţie între creaţia artistică antică şi - „celebrul manifest al „Crinului alb”, publicat (nu cea emanată din creştinism. Prima excede în finitudine, a „Masa tăcerii” Masa Marii Tăceri („în care se varsă totul”) şi Marea întâmplător) tocmai în „Gândirea”, în 1927, ...” un program doua din sugestia infinitului. Trecere... de Renaştere ce recomandă „... reîntoarcerea spre trecut „Dar cum să pui mai jos arta născută din aceeaşi Îndemn la tăcere, ca prima treaptă iniţiatică în Ansamblu. (p. 76) „Cel mai adevărat infinitiv lung cel care pentru a descoperi rădăcinile străbune şi a rezolva unică legendă christică şi apoi prelungită în profanitate, faţă Masa tăcerii prin Neagoe Basarab şi Noica. Scară la cer. acoperă pământul întreg şi vieţile oamenilor laolaltă, după dezaxarea...” de arta mitologiei greceşti? Şi să uiţi muzica? Sau mai ales Brâncuşi: A fi aproape de Dumnezeu = a vedea (Uitaţi-vă cum se întinde peste tăriile cerului: e tăcerea. Dintre tăceri, „Mircea Eliade se declară interesat de «trăire, să uiţi arta adâncă a icoanei şi sugestiei infinite, faţă de până veţi vedea) Brâncuşi a ales-o pe cea mai adâncă, mai grăitoare decât asimilare şi creştere”, de unde importanţa «solilocviilor» ca sculpturalul grec rămas în finitudinea lui?” „Neagoe arată fiului său care sunt treptele toate, tăcerea omului, şi-a sculptat-o. A tăcea – tăcere, ce metodă de cunoaştere şi a „Jurnalului” cu tip de redactare a Noica, Jurnal de idei, p. 267 desăvârşirii: «Cea mai întâi de toate este tăcerea, iar lung infinitiv! Vreo mie şi ceva de ani se făcuse el neauzit experienţei cunoscătoare (mergând până la „Jurnalul Vezi potrivire cu spusele lui Brâncuşi consemnate tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar aici («boicotul istoriei» spunea cineva), în lumea în care hermeneutic”, o specie pe care o voi cultiva ... jurnale ca cel de M.M. plângerea face frică, şi frica face smerenie, smerenia face avea să se desprindă, cu stâlpi de pridvoare şi cu vorbe cu al lui C. Noica... Unda – categorie filosofică propusă de Noica la sfârşitul volumului său „27 trepte ale realului” (p. 115) socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face tot, Brâncuşi”. „Trăirea ca funcţie a personalităţii...” Coloana fără sfârşit ar putea exemplifica ideea sa dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbească cu (p. 77) „Masa tăcerii”: „E o cloşcă cu pui [...] ori un (v. Ilie Bădescu, Noologia, 158) de undă (v. interpretări apropiate ale Coloanei făcute de îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de gând cu faptele lui; ori este Unu şi Multiplu...” Trezirea motivului axis mundi din somnul folcloric, Noica) (p. 117) Dumnezeu”. la Brâncuşi. Cuvinte populare trezite la filosofie de Noica. Noica, Creaţie şi frumos în rostirea românească. Unda: „E ceea ce se distribuie – fără să se împartă; Să adâncim, puţin, locul acesta. La început este „Trăirile axiale” (Ilie Bădescu, Noologia, p. 705) e concentraţia în expansiuni; tăcere. Aşa porneşte orice tehnică de viaţă spirituală, fie că Noica, „Generaţia Labiş”. Înălţarea metafizică a lui întru (p. este fiinţa în devenire; e religioasă ori filosofică. Cuvântul de suprafaţă trebuie să 706) este Unu şi Multiplu laolaltă; se stingă, spre a lăsa loc glasului adânc al esenţelor”. (vezi Referiri la Coloană Brâncuşi – columnarul se explică prin revenirea este fel de-a fi şi a nu fi, geneză şi extincţiune; şi mai departe, interpretarea lui Noica, Pagini despre sufletul sentimentului cosmic „geografia axială a lumii” /p. 706) transmisiune de altceva care nu e decât transmisi- românesc, p. 16. v.p. 68 urm. 69) Asocierea numelui unui filosof, de lucrarea sa „Centrul”, ca spaţiu consacrat, de identitate une de sine; principală, ori de un concept specific, emblematic. cosmică a omului (p. 707) e vehicul cu drum cu tot.” (p. 117) Ilie Bădescu vorbeşte de „configuraţii de viaţă Ansamblul „Masa tăcerii” - „Coloană” Asocierea numelui Brâncuşi de Coloana fără sfârşit, de ideea acestei Coloane la Rădulescu Motru: sufletească” (modele, paradigme, cadre, categorii etc.) în „personalismul energetic”(volum şi concept) care se sintetizează latenţele difuze. Calitatea lor cea dintâi Citatul din Neagoe, Noica îl va caracteriza la p. 63: La Noica: „devenirea întru fiinţă”: volum şi concept este puterea de a provoca aderări spontane ale oamenilor. „Nu e o adevărată scară la cer?” De „scara către cer de pe Ele stârnesc la scară de intensitate sporită latenţele difuze peretele nordic al bisericii” de la Suceviţa, Noica aminteşte emblematic O gândire originală se comunică în mod necesar sau adormite din om. Aşa se explică fenomenul „trezirii” din la p. 42. somnul folcloric. Ceva poate „dormita” lungă vreme înlăun- Masa tăcerii: strămutare a pietrelor din timpul viu în prin noi termeni. „În mod curent, asociem numelui unui filosof atât trul creaţiei folclorice. Motivul axis mundi, spre pildă, „s-a timpul mut. odihnit” în „somnul folcloric” [Mircea Eliade] în stâlpul de la Noica, într-o pagină cu titlul Din «timpul mut», unde titlul lucrării fundamentale, cât şi un concept specific. Aşa sunt ideea platonică, cogitoul cartezian, monada leibni- pridvorul casei ţărăneşti (...) Când din negura de vremi s-a îl evocă pe Blaga şi poezia acestuia ivit geniul unui mare sculptor precum Brâncuşi ... (vezi)” «În noapte undeva mai e ziană, Ideea absolută hegeliană, fiinţa heideggeriană, iar în planul românesc, ondulaţiunea universală a lui Conta, Complexul br. de la Tg. Jiu este, într-un fel, ţâşnirea sau ce s-a mutat, ce s-a pierdut trezirea acestor latenţe difuze care „s-au odihnit”. din timpul viu în timpul mut» - personalismul energetic al lui Rădulescu-Motru sau deveni- rea întru fiinţă a lui Noica”. „Coloana fără sfârşit” – expresie a „limitaţiei care nu scrie: limitează”? Marin Diaconu, Istoria limbajului filosofic românesc, „Ce este timpul mut? [...] E timpul petrecerii nepe- În vol. „Tratat de ontologie” (partea a II-a a „Deve- p. 118 trecute, al curgerii care stă pe loc. Era timpul satului, al nirii întru fiinţă”) Noica optează mai mult pentru Hegel, pădurilor, al boicotului istoriei, sau al basmului, era timpul Semnificativ este că dacă raportăm conceptele decât pentru Kant, pe care nu poate să-l uite însă nici de proto-istoriei şi al chipurilor de argilă arse, aşa cum era gânditorilor străini la ideea Coloanei, relaţia e mai puţin data aceasta (cel puţin în privinţa «limitaţiei care nu chipul izvorului din Lancrăm”. fecundă euristic, decât dacă raportăm la Coloană ideea limitează» = categorie de inspiraţie kantiană)” Şi Noica încheie: „A tradus, a tălmăcit, a tălmăcit. A ondulaţiunii universale (s-a făcut această apropiere – Alexandru Surdu, Vocaţii filosofice româneşti, p. 91 făcut viu un timp mut”. Ghideanu), ideea personalismului energetic, sau a devenirii „Noica resimte (...) nevoia de rescriere a Logicii lui Brâncuşi a făcut Masa tăcerii ... întru fiinţă. Cauza: apartenenţa de aceeaşi matrice stilistică. Hegel. Cu toate acestea, el apelează tot la Kant identificând Noica, Istoricitate şi eternitate, p. 170-171. Notă: după unii ovoidalul ar fi tema caracteristică devenirea cu «limitaţia care nu limitează» (p. 92) Noica despre Masa Tăcerii. Tăcere şi istorie. brâncuşiană. În acest caz însuşi Rădulescu Motru asociază Coloana. „30 clepsidre suprapuse” ca 30 de „vămi” Boicotul istoriei Multiplicitatea înţelesurilor atribuibile formei. „personalismul energetic” cu oul brâncuşian. sau „strungi” Ion Pogorilovschi: Coloana De ce 30 ar fi fost idealul de coloană? Poate o E o problemă: Masa tăcerii evocă istoria, ne Brâncuşi îşi încheie mesajul propunând un Ax explicaţie ar fi în cele 30 de trepte (cuvinte ascetice) ale lui adânceşte în timp sau e boicot al istoriei, al temporalităţii (Coloana) Rădăcini Ioan Scărarul. însăşi ?

Noica & Brâncuşi. Deschideri întru seninătatea fiinţei 47 | Brâncuși Nevoia de ţâţânile lumii, corddines mundi, Coloana Vezi în Noica, sumarul la „Scara prea cuviosului cerului. Centrarea în existenţă – alienarea ca aruncare în Părintelui nostru Ioan, Igumenul Muntelui Sinai” lume. Sentimentul românesc al fiinţei este axializare, drum v. Jurnalul de idei, p. 364 spre centru. Cale a sufletelor, mare trecere. Noica: comparaţie între creaţia artistică antică şi - „celebrul manifest al „Crinului alb”, publicat (nu cea emanată din creştinism. Prima excede în finitudine, a „Masa tăcerii” Masa Marii Tăceri („în care se varsă totul”) şi Marea întâmplător) tocmai în „Gândirea”, în 1927, ...” un program doua din sugestia infinitului. Trecere... de Renaştere ce recomandă „... reîntoarcerea spre trecut „Dar cum să pui mai jos arta născută din aceeaşi Îndemn la tăcere, ca prima treaptă iniţiatică în Ansamblu. (p. 76) „Cel mai adevărat infinitiv lung cel care pentru a descoperi rădăcinile străbune şi a rezolva unică legendă christică şi apoi prelungită în profanitate, faţă Masa tăcerii prin Neagoe Basarab şi Noica. Scară la cer. acoperă pământul întreg şi vieţile oamenilor laolaltă, după dezaxarea...” de arta mitologiei greceşti? Şi să uiţi muzica? Sau mai ales Brâncuşi: A fi aproape de Dumnezeu = a vedea (Uitaţi-vă cum se întinde peste tăriile cerului: e tăcerea. Dintre tăceri, „Mircea Eliade se declară interesat de «trăire, să uiţi arta adâncă a icoanei şi sugestiei infinite, faţă de până veţi vedea) Brâncuşi a ales-o pe cea mai adâncă, mai grăitoare decât asimilare şi creştere”, de unde importanţa «solilocviilor» ca sculpturalul grec rămas în finitudinea lui?” „Neagoe arată fiului său care sunt treptele toate, tăcerea omului, şi-a sculptat-o. A tăcea – tăcere, ce metodă de cunoaştere şi a „Jurnalului” cu tip de redactare a Noica, Jurnal de idei, p. 267 desăvârşirii: «Cea mai întâi de toate este tăcerea, iar lung infinitiv! Vreo mie şi ceva de ani se făcuse el neauzit experienţei cunoscătoare (mergând până la „Jurnalul Vezi potrivire cu spusele lui Brâncuşi consemnate tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar aici («boicotul istoriei» spunea cineva), în lumea în care hermeneutic”, o specie pe care o voi cultiva ... jurnale ca cel de M.M. plângerea face frică, şi frica face smerenie, smerenia face avea să se desprindă, cu stâlpi de pridvoare şi cu vorbe cu al lui C. Noica... Unda – categorie filosofică propusă de Noica la sfârşitul volumului său „27 trepte ale realului” (p. 115) socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face tot, Brâncuşi”. „Trăirea ca funcţie a personalităţii...” Coloana fără sfârşit ar putea exemplifica ideea sa dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbească cu (p. 77) „Masa tăcerii”: „E o cloşcă cu pui [...] ori un (v. Ilie Bădescu, Noologia, 158) de undă (v. interpretări apropiate ale Coloanei făcute de îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de gând cu faptele lui; ori este Unu şi Multiplu...” Trezirea motivului axis mundi din somnul folcloric, Noica) (p. 117) Dumnezeu”. la Brâncuşi. Cuvinte populare trezite la filosofie de Noica. Noica, Creaţie şi frumos în rostirea românească. Unda: „E ceea ce se distribuie – fără să se împartă; Să adâncim, puţin, locul acesta. La început este „Trăirile axiale” (Ilie Bădescu, Noologia, p. 705) e concentraţia în expansiuni; tăcere. Aşa porneşte orice tehnică de viaţă spirituală, fie că Noica, „Generaţia Labiş”. Înălţarea metafizică a lui întru (p. este fiinţa în devenire; e religioasă ori filosofică. Cuvântul de suprafaţă trebuie să 706) este Unu şi Multiplu laolaltă; se stingă, spre a lăsa loc glasului adânc al esenţelor”. (vezi Referiri la Coloană Brâncuşi – columnarul se explică prin revenirea este fel de-a fi şi a nu fi, geneză şi extincţiune; şi mai departe, interpretarea lui Noica, Pagini despre sufletul sentimentului cosmic „geografia axială a lumii” /p. 706) transmisiune de altceva care nu e decât transmisi- românesc, p. 16. v.p. 68 urm. 69) Asocierea numelui unui filosof, de lucrarea sa „Centrul”, ca spaţiu consacrat, de identitate une de sine; principală, ori de un concept specific, emblematic. cosmică a omului (p. 707) e vehicul cu drum cu tot.” (p. 117) Ilie Bădescu vorbeşte de „configuraţii de viaţă Ansamblul „Masa tăcerii” - „Coloană” Asocierea numelui Brâncuşi de Coloana fără sfârşit, de ideea acestei Coloane la Rădulescu Motru: sufletească” (modele, paradigme, cadre, categorii etc.) în „personalismul energetic”(volum şi concept) care se sintetizează latenţele difuze. Calitatea lor cea dintâi Citatul din Neagoe, Noica îl va caracteriza la p. 63: La Noica: „devenirea întru fiinţă”: volum şi concept este puterea de a provoca aderări spontane ale oamenilor. „Nu e o adevărată scară la cer?” De „scara către cer de pe Ele stârnesc la scară de intensitate sporită latenţele difuze peretele nordic al bisericii” de la Suceviţa, Noica aminteşte emblematic O gândire originală se comunică în mod necesar sau adormite din om. Aşa se explică fenomenul „trezirii” din la p. 42. somnul folcloric. Ceva poate „dormita” lungă vreme înlăun- Masa tăcerii: strămutare a pietrelor din timpul viu în prin noi termeni. „În mod curent, asociem numelui unui filosof atât trul creaţiei folclorice. Motivul axis mundi, spre pildă, „s-a timpul mut. odihnit” în „somnul folcloric” [Mircea Eliade] în stâlpul de la Noica, într-o pagină cu titlul Din «timpul mut», unde titlul lucrării fundamentale, cât şi un concept specific. Aşa sunt ideea platonică, cogitoul cartezian, monada leibni- pridvorul casei ţărăneşti (...) Când din negura de vremi s-a îl evocă pe Blaga şi poezia acestuia ivit geniul unui mare sculptor precum Brâncuşi ... (vezi)” «În noapte undeva mai e ziană, Ideea absolută hegeliană, fiinţa heideggeriană, iar în planul românesc, ondulaţiunea universală a lui Conta, Complexul br. de la Tg. Jiu este, într-un fel, ţâşnirea sau ce s-a mutat, ce s-a pierdut trezirea acestor latenţe difuze care „s-au odihnit”. din timpul viu în timpul mut» - personalismul energetic al lui Rădulescu-Motru sau deveni- rea întru fiinţă a lui Noica”. „Coloana fără sfârşit” – expresie a „limitaţiei care nu scrie: limitează”? Marin Diaconu, Istoria limbajului filosofic românesc, „Ce este timpul mut? [...] E timpul petrecerii nepe- În vol. „Tratat de ontologie” (partea a II-a a „Deve- p. 118 trecute, al curgerii care stă pe loc. Era timpul satului, al nirii întru fiinţă”) Noica optează mai mult pentru Hegel, pădurilor, al boicotului istoriei, sau al basmului, era timpul Semnificativ este că dacă raportăm conceptele decât pentru Kant, pe care nu poate să-l uite însă nici de proto-istoriei şi al chipurilor de argilă arse, aşa cum era gânditorilor străini la ideea Coloanei, relaţia e mai puţin data aceasta (cel puţin în privinţa «limitaţiei care nu chipul izvorului din Lancrăm”. fecundă euristic, decât dacă raportăm la Coloană ideea limitează» = categorie de inspiraţie kantiană)” Şi Noica încheie: „A tradus, a tălmăcit, a tălmăcit. A ondulaţiunii universale (s-a făcut această apropiere – Alexandru Surdu, Vocaţii filosofice româneşti, p. 91 făcut viu un timp mut”. Ghideanu), ideea personalismului energetic, sau a devenirii „Noica resimte (...) nevoia de rescriere a Logicii lui Brâncuşi a făcut Masa tăcerii ... întru fiinţă. Cauza: apartenenţa de aceeaşi matrice stilistică. Hegel. Cu toate acestea, el apelează tot la Kant identificând Noica, Istoricitate şi eternitate, p. 170-171. Notă: după unii ovoidalul ar fi tema caracteristică devenirea cu «limitaţia care nu limitează» (p. 92) Noica despre Masa Tăcerii. Tăcere şi istorie. brâncuşiană. În acest caz însuşi Rădulescu Motru asociază Coloana. „30 clepsidre suprapuse” ca 30 de „vămi” Boicotul istoriei Multiplicitatea înţelesurilor atribuibile formei. „personalismul energetic” cu oul brâncuşian. sau „strungi” Ion Pogorilovschi: Coloana De ce 30 ar fi fost idealul de coloană? Poate o E o problemă: Masa tăcerii evocă istoria, ne Brâncuşi îşi încheie mesajul propunând un Ax explicaţie ar fi în cele 30 de trepte (cuvinte ascetice) ale lui adânceşte în timp sau e boicot al istoriei, al temporalităţii (Coloana) Rădăcini Ioan Scărarul. însăşi ?

Ion POGORILOVSCHI

Noica & Brâncuşi. Deschideri întru seninătatea fiinţei 48 | Brâncuși Concept şi instalaţie în opera lui Brâncuşi

Brâncuşi un iniţiat artă sau care declara că ,,arta e o absurditate şi arta e o escrocherie.” „Instalaţia este o modalitate de exprimare în arta vizuală Dar Brâncuşi considera asemenea declaraţii ca contemporană, în care se utilizează diverse materiale nişte bravade, ca nişte sfidări menite să scandalizeze lumea dispuse în spaţiul tridimensional, pentru a oferi spectatorului şi acesta era scopul urmărit de dadaişti.”1 o experienţă particulară inedită în circumstanţe determinate. Esenţial în toate acestea este faptul că Brâncuşi era Instalaţia nu este limitată la spaţiul unei galerii, ci se poate în temă cu marile frământări artistice, deşi după cum manifesta prin combinarea diverselor medii de exprimare în conchide autorul l-ar fi lăsat „rece”: „Participarea la spec- orice spaţiu public sau privat.” tacolele dadaiste se înscrie în acest capitol al petrecerilor”, Aceasta este definiţia pe care o găsim pe Wikipe- care n-au avut nici o influenţă asupra muncii creatoare a lui dia, pentru termenul de instalaţie în artă. Brâncuşi.”2 Ideea de instalaţie în artă se consideră că a apărut Spirit iscoditor, profund intuitiv cum era, Brâncuşi îşi în anii ’30 odată cu lucrările lui Marcel Duchamp şi Kurt dădea seama (poate chiar şi numai intuitiv) că-i devansase Schwitters, realizate pe fondul mişcării dadaiste. pe dadaişti. Recitind însă recent monografia dedicată lui Brân- cuşi de Ionel Jianu (Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983), am înţeles că artistul hobiţean a iniţiat Conceptul artistic al ansamblului monumental de la conştient acest gen în artă înaintea acestora. Târgu Jiu Voi argumenta această constatare începând în primul rând cu faptul că Brâncuşi, deşi a folosit în opera sa Ionel Jianu ne semnalează faptul că în momentul în motive populare româneşti sau orientale străvechi, a gândit care Brâncuşi era invitat să realizeze un monument al şi a creat cea mai mare parte a vieţii (53 de ani) în Franţa, la eroilor în România, el avea conceput deja un astfel de Paris, creuzetul în care clocoteau cele mai avangardiste proiect: „Brâncuşi se gândea de multă vreme să ridice un idei, inima artei, deci era la zi cu toate demersurile artistice monument în cinstea eroilor români căzuţi în primul război care precedau dezvoltarea artei contemporane. mondial”. Prima lui Coloană fără sfârşit datează din 1918, Una dintre mişcările avangardiste desfăşurate în când pacea nu se încheiase. Paris, la apariţia căreia Brâncuşi a asistat, sau într-un fel a Într-un articol intitulat „De vorbă cu Const. Brân- luat parte (prin semnarea, împreună cu Marcel Duchamp, cuşi”, publicat în „Facla” din 13 octombrie 1930, Lucian Boz Man Ray, Jean Cocteau, Eric Satie şi alţi artişti, a manifestu- scria: „Ne povesteşte cu ce drag ar vrea să sculpteze ceva lui împotriva lui Breton), a fost dadaismul. Ionel Jianu pentru România. Încă de pe acum opt ani e vorba să lucrez descrie „relaţia” lui Brâncuşi cu acest curent astfel: „Mişca- un monument al eroilor pentru satul meu natal din Gorj. rea Dada, lansată în 1916 la cabaretul Voltaire din Zurich de Există două comitete care nici până acum n-au căzut de un grup de tineri artişti şi scriitori, printre care se aflau şi doi acord.” români - Tristan Tzara şi Marcel Iancu - folosea ca armă de Iată deci clar consemnate într-un document incon- luptă scandalul cu orice preţ.”(...) testabil, apărut în toamna anului 1930, dorinţa lui Brâncuşi „Brâncuşi avea mulţi prieteni printre dadaişti, „de a sculpta ceva pentru România” şi data începerii trata- începând cu Marcel Duchamp şi sfârşind cu Man Ray, Ezra tivelor în 1922, adică „cu opt ani” în urmă. Pound, Tristan Tzara, Picabia, Mina Loy, Arthur Cravan, pe Ce s-a întâmplat în cei 15 ani care au trecut din care adesea îi ospăta în atelierul său din Impasse Ronsin. 1922 până în 1937, când au început lucrările pentru ansam- A fost o perioadă de exuberanţă în care Brâncuşi a blul monumental din Târgu Jiu? participat mai mult ca spectator pentru a se amuza. Brâncuşi era împotriva lucrului pripit. Primise, în Desigur că nu putea fi de acord cu Marcel tinereţe, de la Rodin sfatul de a nu lucra prea repede şi de Duchamp, care punea nişte mustăţi pe o reproducere atunci lăsa vremea să-i pârguiască rodul muncii. Lucra a Giocondei lui Leonardo da Vinci şi o expunea ca operă de la mai multe sculpturi deodată şi relua mereu aceleaşi teme

1 Ionel Jianu Brâncuşi, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1983, p. 81. 3 Idem, op. cit., p. 136. 6 Ionel Jianu, op. cit., p. 141, 144. 2 Idem, p. 83 4 Ibidem, op.cit. p. 132-135. 7 Idem, p. 141. 5 Apud Francesco Galluzzi, Picasso, Bucureşti, Adevărul Holding, 2009, trad. Cameleon, p.48. 8 Ibidem, p. 141. 9 Idem, Ionel Jianu, op. cit. p. 135. 10 Constantin Noica Cuvânt împreună despre rostirea românească, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987, p. 67.

Geneza Ansamblului Brâncușian De La Târgu-jiu 49 | Brâncuși căutând să le îmbunătăţească, să le realizeze în alt materi- asupra sculpturilor sale, i-au cucerit şi încrederea şi priete- al, în urmărirea unei perfecţiuni de care sufletul său era nia şi totuşi n-au izbutit să afle nimic de la el despre ansam- însetat.”(…) blul comemorativ de la Târgu Jiu. „Făcea schiţe pentru Coloana sărutului, relua Cum se explică acest văl al uitării pe care în mod acelaşi motiv pe socluri sau cioplea în mai multe versiuni intenţionat Brâncuşi l-a lăsat să cadă asupra capodoperei Coloana fără sfârşit. În mintea lui se plămădea încetul cu sale? (…) încetul de-a lungul anilor, viziunea monumentului eroilor. De „V.G. Paleolog a fost unul dintre rarii critici de artă aceea când, în 1935, Militza Petraşcu, fosta lui ucenică i-a români care au văzut ansamblul de la Târgu Jiu înainte de transmis invitaţia Aretiei Tătărescu, Preşedinta Ligii 1964. Nici eu, la rândul meu, n-am arătat cum se cuvine Naţionale a Femeilor Gorjene, de a executa un monument importanţa şi semnificaţia acestui ansamblu monumental în al eroilor la Târgu Jiu, el era gata: ştia ce trebuie să facă.”3 monografia mea apărută în luna mai 1963. Văzusem în Brâncuşi se gândea deci din anii ’20 (sau poate mai 1953 Coloana fără sfârşit, Poarta sărutului şi Masa tăcerii dinainte) la un concept-instalaţie alcătuit dintr-un ansamblu în cursul unei călătorii prin ţară, făcută pentru a culege de, elemente naturale, elemente arhitecturale, elemente fotografii pentru Editura de Stat pentru literatură şi artă, dar tehnice şi sculpturi, proiect pe care l-a realizat în 1938 la nu-mi dădusem seama de corelaţia lor, neştiind că alcătu- Târgu Jiu. iau un monument al morţilor din primul război mondial.”4 Un răspuns la întrebarea lui Ionel Jianu îl aflăm realizând o paralelă între Brâncuşi şi un alt deschizător de Metamorfoza spirituală, fizică şi metafizică drumuri în artă contemporan cu el, Picasso. a conceptului Acesta realiza în anul 1907 prima variantă a unei picturi pe care iniţial a denumit-o „Bordelul din Avignon”, iar ulterior „Bordelul filosofic” . În decursul a câteva luni face peste 300 Misterul creaţiei sale nu s-a elucidat însă nici în de variante, cea finală, terminată în acelaşi an este prezen- urma acestei materializări, pentru că tot Ionel Jianu ne tată în atelier câtorva prieteni între care Derain, Matisse şi atrage atenţia asupra altui fapt semnificativ:„…ansamblul Georges Braque. Cu toate că Braque consideră la început reuneşte trei arte: sculptura, arhitectura şi urbanistica şi maniera acestei lucrări ca fiind forţată, în curând va adopta poate fi considerat ca cel mai reuşit monument din lumea el însuşi acest stil şi va lucra alături şi în paralel cu Picasso întreagă consacrat morţilor din primul război mondial. la edificarea noului curent denumit cubism. Compoziţia va fi Povestea lui e foarte ciudată. Inaugurat în octom- ţinută de către Picasso ascunsă de privirile publicului larg 9 brie 1938, el a fost trecut sub tăcere timp de peste un sfert ani, până când o va expune pentru prima oară la expoziţia de veac. Nici un critic de artă străin nu l-a văzut până în intitulată „Arta modernă în Franţa”, organizată de către 1964 şi nimeni n-a scris nimic despre el în tot acest răstimp. Andre Salmon la Paris în anul 1916. Titlul ,,Domnişoarele Brâncuşi a vorbit despre Coloana fără sfârşit şi din Avignon” a fost „născocit de Salmon”, cu ocazia acestei despre Poarta sărutului ca opere separate, de sine expoziţii şi nu i-a plăcut niciodată lui Picasso.5 stătătoare, dar n-a mai pomenit niciodată nimic despre Oare în acest răstimp de 9 ani i-a fost frică lui ansamblul de la Târgu Jiu.”(...) Picasso de oprobiul publicului sau al criticilor pe care i-a „Mai mult încă, atât David Lewis, cât şi C. Ghiedi- înfruntat de atâtea ori? Cu neputinţă, însă geniul său intuitiv on-Welcker publică în cărţile lor aceeaşi fotografie a Mesei îi spunea că vremea acestei capodopere încă nu venise. tăcerii, care le-a fost dată de Brâncuşi, sub două titluri: Acelaşi lucru este valabil pentru ansamblul lui primul ,,Masă, scaune, poartă, 1937, Târgu Jiu” şi al doilea Brâncuşi de la Târgu Jiu, artistul ştia că este nevoie de timp „Masă de piatră şi scaune, parc cu Poarta sărutului, 1937, pentru ca publicul şi criticii să se obişnuiască, să înţeleagă Târgu Jiu, Carpaţi”. această manieră, pentru a contempla şi cuprinde la De ce Brâncuşi nu le-a comunicat titlul lucrării Masa adevărata ei valoare această capodoperă, cum de aseme- tăcerii? nea ştia că ea va fi complectată şi se va dezvolta în timp, de Aceasta nu este nici pomenită, nici reprodusă în aceea rostise celebrele cuvinte: „Nici nu ştiţi ce vă las eu cartea lui Zervos, la care participă 25 de istorici, critici de aici”. El doar deschidea un drum în artă: acela al instalaţiei artă, sculptori, pictori şi directori de muzee. artistice. Toţi aceşti autori au stat de vorbă cu Brâncuşi, l-au ascultat povestindu-şi viaţa cu peripeţiile ei, şi-au însemnat cu grijă aforismele lui, au înregistrat comentariile

1 Ionel Jianu Brâncuşi, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1983, p. 81. 3 Idem, op. cit., p. 136. 6 Ionel Jianu, op. cit., p. 141, 144. 2 Idem, p. 83 4 Ibidem, op.cit. p. 132-135. 7 Idem, p. 141. 5 Apud Francesco Galluzzi, Picasso, Bucureşti, Adevărul Holding, 2009, trad. Cameleon, p.48. 8 Ibidem, p. 141. 9 Idem, Ionel Jianu, op. cit. p. 135. 10 Constantin Noica Cuvânt împreună despre rostirea românească, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987, p. 67.

Geneza Ansamblului Brâncușian De La Târgu-jiu 50 | Brâncuși Aprofundări şi sublimare Aici apare geniul urbanistic al lui Brâncuşi, care a vrut să integreze întregul oraş al Târgu Jiului în cinstirea Pentru a mă apropia mai mult de semnificaţiile eroilor săi gorjeni. În acelaşi timp el a mărit considerabil ansamblului de la Târgu Jiu voi porni de la anumite date amploarea monumentului său şi i-a adâncit valoarea 8 determinate de unii dintre oamenii de artă care au cercetat simbolică.” metamorfoza acestei opere şi nu încerc să caut răspunsuri Este identificată aici o altă posibilă viziune a lui categorice, dar doresc să las câteva premise, la care am Brâncuşi în care ansamblul monumentelor sale ar ajuns prin cercetările proprii, fie că ele îşi vor primi confir- reprezenta câteva repere (jaloane ale iubirii întru care marea, sau nu. dăinuieşte viaţa), iar oraşul ar fi instalaţia aflată într-o În descrierea ansamblului mă voi raporta la aceeaşi perpetuă dinamică şi care se dezvoltă în interiorul acestor monografie „Brâncuşi” în care Ionel Jianu scrie: ,,Ansam- repere. În acest context se poate integra chiar şi linia ferată blul monumental de la Târgu Jiu, care-şi află adevărata care intersectează Calea Eroilor undeva aproape de imagine în această viziune întregită, exprimă sentimentul Coloană, avându-se în vedere că Blaga spune în unul din cosmic al lui Brâncuşi manifestat prin reunirea celor patru versurile sale: „Vei ajunge-n Veşnicie, dacă nu te fură elemente fundamentale ale lumii: apa - ponirea de la râul trenul.” Îmi amintesc de unii edili care la un moment dat Jiu; pământul - aleea din grădina publică, Masa tăcerii, căutau soluţii pentru asigurarea traversării căii ferate fără încorporată pământului şi Calea Eroilor; focul - flacăra iubirii pericol (printr-un pasaj subteran ori pod suspendat) ceea ce care asigură triumful asupra morţii în Poarta sărutului; aerul cu siguranţă Brâncuşi n-ar fi dorit. - avântul Coloanei fără sfârşit care escaladează văzduhul în drumul către cer.” (…) „Ansamblul monumental porneşte de la apa Jiului. Epilog cu infinire şi masa ultimă Apa curgătoare a râului a fost dintotdeauna un simbol al fluidităţii vieţii. Iată deci un monument închinat morţilor care Un element important şi controversat în ansamblul 6 începe cu o afirmare a vieţii!” instalaţiei lui Brâncuşi de la Târgu Jiu este „cea de-a doua Chiar în această descriere succintă avem (şi dacă masă”. Ea apare în monografia lui Ionel Jianu: „O a doua luăm în considerare doar includerea apei Jiului în masă a fost plasată după Coloana fără sfârşit. Se pare că ansamblu) prezentarea unei instalaţii care exprimă triumful ea nu fusese prevăzută în planul iniţial şi că reprezintă o vieţii. Criticul merge însă mai departe cu aceste consideraţii primă versiune a Mesei tăcerii, refuzată de Brâncuşi, pentru şi constată: „Nu poate fi lipsit de semnificaţie faptul că între că dimensiunile ei nu corespundeau cu cele indicate de Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit, plasate pe aceeaşi proiectul său.”9 axă, se desfăşoară pe mai bine de un kilometru Calea „A doua masă”, sau Masa ultimă, este inclusă în Eroilor - un fel de Via Sacra cum a numit-o V.G. Paleolog - ansamblul instalaţiei de la Târgu Jiu fără nici o urmă de 7 care duce de la un capăt la celălalt al oraşului.” îndoială de către Constantin Noica: „Dacă integrezi în Undeva la mijlocul acestei axe se află Biserica ansamblul monumentelor - cum pare limpede că a făcut „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, integrată de sculptor în artistul însuşi - biserica Sf. Apostoli, aşezată în mijlocul instalaţia sa, în favoarea acestei afirmaţii existând două străzii Eroilor, în aşa fel încât până ce treci de ea nu poţi argumente majore: primul şi cel mai important este faptul că vedea Coloana; dacă, pe de altă parte, adaugi la ansamblu Brâncuşi iubea Biserica pe care a slujit-o ca diacon şi o nouă masă de piatră de astădată fără scaune, aşezată cantor atât în ţară cât şi în Franţa şi a primit întotdeauna poate de Brâncuşi, sau sub sugestia lui, dincolo de sprijin în momentele grele de la Biserică, al doilea fiind Coloană, atunci întreg ansamblul este alcătuit din cinci faptul că nu există mărturii elocvente despre vre-o dorinţă a monumente care reprezintă tot atâtea trepte într-o desfăşu- artistului de a strămuta această biserică, ba din contră ea rare de gând. Ele sunt, începând de la malul Jiului şi este perfect încadrată, situată cu intrarea şi altarul pe axa desfăşurându-se perpendicular pe râu, de dincoace până instalaţiei lui Brâncuşi, semn că acesta a folosit-o pentru a dincolo de oraş, următoarele: stabili în funcţie de poziţia ei cele două radiate coaxiale, la 1. Masa tăcerii capetele cărora a instalat Masa tăcerii, respectiv Coloana 2. Poarta (Oraşul) fără sfârşit. 3. Biserica Sf. Apostoli (Oraşul) „De ce a despărţit Brâncuşi cele două monumente 4. Coloana fără sfârşit din grădina publică de al treilea, lăsând o distanţă atât de 5. Masa ultimă mare între ele? Acest ansamblu, aşadar, vrea să spună ceva.”10

1 Ionel Jianu Brâncuşi, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1983, p. 81. 3 Idem, op. cit., p. 136. 6 Ionel Jianu, op. cit., p. 141, 144. 2 Idem, p. 83 4 Ibidem, op.cit. p. 132-135. 7 Idem, p. 141. 5 Apud Francesco Galluzzi, Picasso, Bucureşti, Adevărul Holding, 2009, trad. Cameleon, p.48. 8 Ibidem, p. 141. 9 Idem, Ionel Jianu, op. cit. p. 135. 10 Constantin Noica Cuvânt împreună despre rostirea românească, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987, p. 67.

Geneza Ansamblului Brâncușian De La Târgu-jiu 51 | Brâncuși Această Masă ultimă, realizată din cele două tăblii prin integrarea apei Jiului în ansamblul instalaţiei ca mai mici, care constituiseră iniţial picioarele celor două element primordial în Creaţie („…odinioară erau ceruri şi mese, a fost amplasată dincolo de Coloană mai târziu, se un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu spune că la cererea personală a grădinarului Jacob ajutorul apei…” 2 Petru, 3, 5), atunci trebuie să admitem Esperschildt, dar nu aş putea crede că acesta (mai ales faptul că sculptorul cunoştea şi versetele Biblice referitoare fiind considerat un profesionist în amenajarea ambientală) la ,,Prânzul din Împărăţia Cerurilor”:,, Ferice de acela care s-ar fi apucat să facă modificări în opera lui Brâncuşi fără va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca,14, 15) şi ştirea acestuia, sau a autorităţilor, ori ar fi putut considera putem să luăm în considerare şi Masa ultimă semnalată de că acesta nu a ştiut ce face. Greu de crezut. Apoi pentru Noica, ca masa pentru Prânzul din Ceruri, din Infinire, la acest lucru de asemenea trebuiau nişte avize şi nişte care nu mai este nevoie de scaune, acolo starea umană cheltuieli cu transportul, chiar minime fiind, totuşi acest fiind una asemănătoare îngerilor. Includerea Mesei ultime lucru nu putea fi făcut doar la cererea grădinarului, iar dacă în ansamblu poate fi susţinută şi de raţionamentul măsuri- s-a mai implicat altcineva, poate cunoştea dorinţa artistului. lor din compunerea instalaţiei, raportarea la ea deter- Cert este că mult mai târziu cineva s-a sesizat şi a găsit de minând poziţionarea Bisericii „Sfinţii Apostoli” undeva cuviinţă ca ea să fie scoasă. Greu de spus cine a avut mai aproape de mijlocul distanţei dintre Jiu şi Coloană, ca o multă dreptate, cine a instalat-o sau cine a scos-o, sau inevitabilă cumpănă între moarte şi viaţă. care a fost adevăratul motiv. Îmbinând cele două versiuni, a lui V.G. Paleolog şi Curios este faptul că această Masă ultimă, deşi a lui Noica avem următoarea alcătuire a instalaţiei– apare clar într-o schiţă comunicată de V. G. Paleolog, ea ansamblu: este totuşi ignorată de Ionel Jianu, care publică această 1) Râul Jiu schiţă: 2) Masa tăcerii Luând în considerare faptul că Ionel Jianu relevă în 3) Poarta sărutului (Oraşul) cartea sa o bună cunoaştere a Evangheliilor de către Brân- 4) Calea Eroilor cuşi (ipoteză ce poate fi susţinută şi numai luând în 5) Biserica Sf. Apostoli (Oraşul) considerare participarea sa activă la slujbele religioase), 6) Coloana fără sfârşit 7) Masa ultimă PLANUL ANSAMBLULUI MONUMENTAL DE LA TÎRGU JIU, comunicat Astfel am ajuns şi la cifra 7, considerată cifra perfecţiunii, de V.G. Paleolog și Tretie perfecţiune pe care Brâncuşi a îndrăgit-o atât de mult. Paleolog 6 Concluzia la care am ajuns este că artistul a reali- 1. Rîul Jiu; zat la Târgu- Jiu o instalaţie a cărei dinamică a iniţiat-o el 2. Masa Tăcerii; 3. Poarta sărutului; însuşi în anii 1937 şi 1938, prin adăugarea succesivă a 4. Calea Eroilor; unor elemente, sau integrarea altora, pornind de la două, 5. Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel; Coloana şi Poarta, stabilind un concept al unei axe, pe o 6. Coloana fără sfîrșit. alee existentă, de-a lungul căreia şi-a desfăşurat simbo- 5 lurile, pe care a lărgit-o, trecând-o apoi dincolo de consa- crarea iniţială de monument al eroilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial, inaugurând simbolul universal al vieţii, morţii şi învierii şi intuind cu genialitate dezvoltarea organică a instalaţiei, în funcţie de extinderea oraşului, întâia urbe pe care o cunoscuse, în care adăstase cu ani în

4 urmă, în copilărie, la prima fugă de acasă, oraş pe care îl considera al lui şi care nu va putea fi niciodată scos din capodopera lui Brâncuşi. 3

2

1

□ Planul ansamblului monumental de la Târgu-Jiu Prof. Petru Ilie BIRĂU

BIBLIOGRAFIE:

Jianu, Ionel, Brâncuşi, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1983; Deac, Mircea, Brâncuşi, Bucureşti, Editura Meridiane, 1966; Noica, Constantin, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Bucureşti,Editura Eminescu, 1987; Paleolog,V.G., A doua carte despre Brâncuşi, Craiova,Editura Ramuri,1944; Paleolog,V.G., Tinereţea lui Brâncuşi, Ediţia a 2-a, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2004; Mocioi, Ion, Estetica operei lui Brâncuşi, Ed. a 2-a, rev., Târgu-Jiu, Editura Spicon, 2002. Daba, Dumitru, Brâncuşi, Timişoara, Editura de Vest, 1995.

Geneza Ansamblului Brâncușian De La Târgu-jiu 52 | Brâncuși Sculpturile lui Brâncuşi din Târgu Jiu, minuni ale lumii

şa cum ar fi normal să avem un uităm, Brâncuşi şi opera sa în acea stai când mănânci împreună cu moment de reculegere şi o tre- perioadă erau puşi la „a nu se aminti familia, masa de despărţire, poate sărireA a spiritului, când pomenim de şi pomeni de el şi sculpturile sale”. ultima pentru cel care pleacă, cum Dumnezeu, de Isus Cristos şi Primul meu dascăl în brân- se poate numi decât Masa Tăcerii?! Fecioa- ra Maria, tot aşa ar fi firesc cuşologie a fost Ion Mocioi, omul Are cineva chef de vorbe inutile, de să avem o revelaţie şi când vorbim care şi-a dedicat şi-şi dedică, în taclale, de glume? Toţi mesenii sunt de sculptorul Constantin Brâncuşi şi continuare, toată viaţa lui Brâncuşi. cuprinşi de un singur sentiment, de opera sa. Dacă nu de toată opera Apoi au veni pe rând brâncuşiologul sentimentul tăcerii, al apăsării sa în ansamblu, măcar de cea din şi scriitorul C-tin Zărnescu, de care necunoscutului ce va urma pentru Târgu Jiu, compusă din Masa mă ţine la ţărmul vieţii o prietenie de ruda şi aproapele său. Cine are Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta zeci de ani, apoi cărţile şi multele răbdare şi ascultă revelaţia ce se Sărutului şi Coloana Infinită. articole ce le-am studiat şi, tiptil-tiptil, ascunde în această Masă a Tăcerii, Eu, de câte ori privesc mi s-a născut şi mie pasiunea pentru poate constata că, la anumite ore, Ansamblul Sculptural de la Târgu opera şi omul Stea Polară a sculp- dar numai în zile astrale, ea se Jiu, sunt cuprins de aceeaşi trăire ca turii moderne. roteşte, măcinând Timpul. În nopţile a poetului lord George Byron (1788 Ansamblul sculptural de la liniştite, când steaua Alcor, din – 1824) atunci când bea vinul, din Târgu Jiu, după părerea mea, are o constelaţia Ursei Mari, îşi aruncă o respect pentru acest soare lichefiat, cheie cu care poţi să-i descifrezi rază în jurul Mesei, lipiţi-vă cu evla- se scula în picioare, iar poetul şi misterele. Dacă poţi şi dacă încerci! vie urechea de masă şi veţi auzi dramaturgul Friedrich Schiller (1759 Dar sunt multe chei, cam câte sute, cum Timpul curge prin ea către – 1805), nu bea vin niciodată decât dacă nu mii de aprecieri, studii şi întâlnirea cu eternitatea. când era îmbrăcat în frac, gesturi cărţi care s-au scris despre ele. Revelionul dintre anii 1984 – fireşti gândindu-ne la binefacerile Fiecare cu cheia sa, pentru că aşa 1985 l-am petrecut la Staţiunea vinului, de ce n-am avea şi noi este normal la operele de geniu, sunt pomicolă a naşului meu, ing. Ion respect şi cinstire când vorbim multe şi diverse interpretări. Chiar Tomescu, avându-i invitaţi de despre Brâncuşi şi opera sa. sculptorul în persoană are aprecieri, onoare pe scriitorul Marin Sorescu Revenind la trăirile ce mi poate cele mai de luat în seamă, şi pe Tudor Gheorghe, împreună cu le-a declanşat, de-a lungul anilor, despre acest ansamblu. N-am să le soţiile. Înainte de a pleca spre locul Ansamblul Sculptural din Târgu Jiu, enumăr, deoarece ele se găsesc în de întâmpinare a Anului Nou, am e normal şi sincer să mărturisesc că cărţile de brâncuşologie şi-n multe dat o raită pe la Masa Tăcerii, afară prima informaţie am primit-o în anul alte studii. fiind o iarnă ca-n pastelul Iarna al lui Vasile Alecsandri. Zăpada de pe 1963, de la inspectorul şcolar După mine Masa Tăcerii îşi Găvănescu Gheorghe, pe vremea merită cu prisosinţă denumirea de Masa Tăcerii şi scaunele din jurul ei când eram tânăr profesor de română Masă a Tăcerii, o masă a reculegerii. era atinsă numai de razele unei Luni în comuna Mărculeşti, într-un Bără- Ştiu, unii i-au zis că ar simboliza în creştere. Am petrecut câteva gan plin de ciulini, ca în romanul lui Cina cea de Taină, chiar sculptorul la minute, fiecare cu murmurul Panait Istrati. Inspectorul auzind că bătrâneţe zice că „... Masa Tăcerii gândurilor noastre, apoi ne-am sunt gorjean, el făcând liceul la este o altă, o nouă Cină cea de întors către apartament. Marin Târgu Jiu, prima întrebare ce mi-a Taină...”. Sorescu mi-a cerut o carte de-a sa şi a scris următorul autograf: „Teo- pus-o a fost: ştii operele lui Brâncuşi Grija, teama de necunoscut, dorei şi lui Ştefan Stăiculescu care din Târgu Jiu şi ce se mai aude de întâlnirea ce simţea că o va avea în mi-au prilejuit întâlnirea cu un Brân- ele? I-am mărturisit sincer că habar curând cu Divinitatea l-a apropiat şi cuşi de zăpadă”, iar apoi, dintr-o n-am. Atunci el mi-a făcut o scurtă pe el, mai mult ca oricând, de suflare, a scris în continuare poezia prezentare a lor şi mi-a spus cum se Cristos. distrau ei, ca elevi, stând cu picioa- Ninge: Să ne reamintim că acest rele pe Masa Tăcerii şi făcând un Ansamblu a fost sculptat şi construit concurs pe care nu pot să-l repro- în anii 1937 – 1938, în memoria „Ninge pe-un scaun de Brâncuşi duc. Matur fiind acum, avea mustrări ostaşilor români căzuţi la datorie în S-aşază fulgii ca-ntr-o palmă, de conştiinţă şi-şi condamna dascălii timpul Primului Război Mondial, din Deschide infinitul uşi care niciodată nu i-au dus, poate în 1916 -1918. Spre-o curgere ca visul, calmă orele de dirigenţie, ca să vadă şi să li Păi când ştii că-ţi pleacă fiul, Muşchi alb, ce nu arată nordul se explice, măcar sumar, despre Sărută Poarta, auster, importanţa acestor sculpturi. Să nu fiii sau soţul pe front, masa la care

Sculpturile lui Brâncuşi din Târgu-Jiu, minuni ale lumii 53 | Brâncuși Coloana-şi urcă-n cer fiordul Coloana Infinită care, de 33 de centimetri ar avea legătură cu Ritmând un ţărm al nostru-n cer curând, spre mândria noastră a vârsta la care a murit Isus Cristos, Ca un ţăran ce nu mai ară gorjenilor, a fost aleasă ca Simbol adică la 33 de ani. E, de aici mi-a şi e pierdut în bătătură Naţional reprezentativ pentru venit ideea de a merge spre Mă rog de piatra lui de moară ROMÂNIA, ascunde cele mai multe Coloană, de la o distanţă de circa 33 Să-mi macine ninsoarea pură: taine, unele dezlegate, chiar de de metri, aţintit cu privire numai pe S-o ia-n căuş de suflet, fiul, sculptor, unele în curs de lămurire a un segment al romboidului, adică pe Să-şi spel-o lacrimă – şi Jiul. simbolurilor ce iradiază din ea. Ani o jumătate, acolo unde constaţi că Târgu Jiu, 31 decembrie 1984.” de zile m-am tot gândit ce mistere acea jumătate reprezintă un trunchi Scaunele din jurul mesei de ce n-ar ascunde în ea, am citit părerile de con mai alungit, ca şi cum ar fi un fi chiar mesenii în care timpul multor critici şi brâncuşiologi cu capac de tron, şi m-am apropiat lucrează ca într-o clepsidră astrală? state de serviciu neîntrerupte la uşor-uşor de Coloană. Atunci am constelaţia Stelei Polare Brâncuşi, avut revelaţia şi pentru o clipă am Aleea Scaunelor, aliniate am studiat şi cele 7 criterii de apre- văzut cum Coloana este compusă simetric în grupe de câte 3, în număr ciere pentru Coloană, făcute de dintr-o multitudine de tronuri de 15, de o parte de alta a aleii ce însuşi sculptorul, ca să pot să-mi fac suprapuse, unele peste altele. face legătura între Masă şi Poartă, şi eu propria mea părere. O apre- Tocmai de aceea i se mai zice şi au dat naştere la nu ştiu câte chei de ciere a sculptorului, când afirmă: Coloana Recunoştinţei, bineînţeles descifrare a misterului ce se „Coloana fără sfârşit este negarea faţă de eroii neamului. ascunde în simbolistica lor. Unele Labirintului”, te duce într-o mare Să ne lăsăm îndemnaţi de chei au şi ruginit, dar altele încă mai răspântie de interpretări, cu drumuri sfatul sculptorului care a zis: „Du-te! încearcă, ca-aşa-i la operele de şi poteci ca într-un labirint. îmbrăţişează Columna Infinirii cu geniu. Cu cât studiezi mai multe palmele mâinilor deschise. Apoi, Eu, închizând ochii, văd în păreri, cu atât îţi dai seama că te afli înălţându-ţi ochii, priveşte-o şi vei aceste scaune mulţimea de oameni într-o infinitate de interpretări. Unele cunoaşte, astfel, întru adevăr, sinele ce au ieşit în stradă ca să vadă şi să chiar fac legătura şi cu Divinitatea, cerului.” Dacă faci acest lucru în conducă cu privirea ostaşii ce atunci când se ia în calcul înălţimea singurătate, simţi în acele clipe cum pleacă pe front. Unii din curiozitate, Coloanei, care este de 29 de metri şi Coloana Infinită face o legătură alţii din dragoste firească de-aş mai 33 de centimetri, apreciind că acei celestă între om şi Dumnezeu. vedea o dată aproapele ce pleacă pe front. De ce sunt câte 3, de ce sunt 15 de o parte şi 15 de alta a aleii, este misterul cu care a plecat sculptorul la întâlnirea cu Scaunul şi Masa Domnului.

Poarta Sărutului este Arcul de Triumf pe sub care trec ostaşii şi când pleacă pe front şi ostaşii care se mai întorc de pe front. Ea este compusă din coloanele Templului Sărutului la care sculptorul a gândit şi muncit peste 30 de ani, după propria-i mărturisire, purtându-l constant gândul spre eternizarea unei Porţi... a unei Porţi prin care să se poată trece în nemurire, dar şi-n uitare. Când treceţi pe sub această Poartă staţi locului un minut, cu ochii închişi, neapărat cu faţa spre răsărit, gândindu-vă la moşii şi strămoşii voştri şi lăsaţi-vă cuprinşi de nostal- gia sărutului primordial.

Ştefan I. STĂICULESCU

Sculpturile lui Brâncuşi din Târgu-Jiu, minuni ale lumii 54 | Brâncuși O triadă tipologică şi tripticul lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu

Tăcerea, Sărutul, Infinitul

ermeneutica este metoda care te obligă pe tine, cercetă- spaţiul dobândeşte un fel de a patra dimensiune: timpul torul, să te întorci mereu la lucrările prime. Ca atare, imaginar, timpul restaurării stării primordiale, al întoarcerii HBrâncuşi, şi numai el însuşi, îşi descrie cel mai exact propria în centrul lumii, care se manifestă exterior la cele două figură creatoare. Una care echivalează frumosul cu echita- extremităţi ale ciclului, sub formele respective ale „Paradi- tea absolută, arta cu bucuria primordială de a face, contem- sului terestru” şi „Ierusalimului ceresc”, cu arborele axial plarea cu vederea dincolo de forme. Dar ce a văzut, el, ridicându-se atât în mijlocul unuia, cât şi în miezul celuilalt: vizionarul, dincolo de ele? Transformarea calitativă. Timpul Coloana infinitului; în restul intervalului, cu alte cuvinte METAMORFOZAT în spaţiu. Sfârşitul domniei cantitativului1. chiar pe parcursul ciclului, acest centru este dimpotrivă Noua relaţie dintre substanţă şi esenţă2 , citez: „trebuie să te ascuns şi tăcut. Lumea trebuie, în acest interval, să hrăneşti cu esenţa, ca să înţelegi valoarea artei”, dată de parcurgă tot ciclul manifestării sale corporale; o singură procesul de transsubstanţiere, atât de caracteristic trans- dată, viaţa omului cunoaşte o ieşire din criptic în fanic a modernismului actual, pe care, eu îl promovez de vreun acestui centru sacru: este ritualul şi eposul iubirii; astfel deceniu în România. Legea/principiul transpoziţiei transferă moartea nu-l atinge în esenţa sa, ceea ce-l face să fie, imaginea în idee. În noul context, în opera brâncuşiană amp- propriu-zis, deja transpoziţionat în sălaşul nemuririi. Acesta lasată la Târgu-Jiu, o trilogie monumental-spirituală, ideo- e mesajul Porţii Sărutului consecutiv celui al Mesei Tăcerii.

□ Coloana fără sfârșit □ Poarta Sărutului

1 René Guénon, Domnia cantităţii şi semnele vremurilor, Traducere de Florin Mihăescu şi Dan Stanca, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, pp.15-19; 2 Constantin Zărnescu, Aforismele lui Brâncuşi, editurile Zalmoxis şi R.Fapta transilvăneană, secţiunea Despre artă, pp.92 şi următoarele; 3 Roland Barthes, Plăcerea textului, traducere de Marian Papahagi, postfaţă de Ion Pop, Editura Echinox, Cluj, 1994, pp.18-19 4 Paul Valéry, Poezii. Dialoguri. Poetică şi estetică, ediţie îngrijită şi prefaţată de Ştefan Aug.Doinaş; traduceri de Ştefan Aug.Doinaş, Alina Ledeanu şi Marius Ghica, Editura Univers, Bucureşti, 1989, pp.660-666 (Noţiunea generală a artei);

O triadă tipologică şi tripticul lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu 55 | Brâncuși □ Masa Tăcerii Figura de creator plastic arhitectural a lui Brâncuşi unei alte frumuseţi, aceea a sufletului omenesc: „trupul se bizuie totuşi în primul rând pe conceptul de plăcere: omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte „plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sufletul”. Pentru a-i defini opera lui Brâncuşi, Ezra Pound a sale”2, adică pe „colaborarea intimă între artist şi materia- apelat la logica eternei frumuseţi, aparţinătoare tuturor lele folosite, precum şi pasiunea care uneşte bucuria mese- epocilor: „Eu am căutat mereu naturalul, frumosul primar şi riaşului – cu elanul vizionarului”, care îl duc pe rând la direct, nemijlocit şi etern”, se confesa geniul hobiţean unui esenţializare, la „forma ideii în sine”. Citez iarăşi: „Simplita- amic. Această logică brâncuşiană reprezintă în simultan 6 tea formei, echilibrul precis şi matematic, arhitectura trebuie „geometrie şi bucurie pură” , „căutare ontologică a fiinţei şi să le preţuim, tot atât de mult, cât şi materialele. Hedonis- a lucrurilor”, dispariţie a contradicţiei dintre realitate şi mul acestora este ultima mea preocupare, în acest sens”2. abstracţiune care este însăşi definirea avangardei euro- Acest hedonism brâncuşian are însă conotaţii superioare pene şi resorbţia binomului util-inutil în transestetic. desfătării; una ar fi plăcerea oedipiană de a dezgoli, de a şti, de a cunoaşte originea şi sfârşitul; o alta ar fi tmeza, care Meritul uriaş al artisticităţii/esteticităţii brâncuşiene7 opune ceea ce este util cunoaşterii secretului artei şi ceea este de a fi propus două teze doctrinare şi de a fi mizat în ce îi este inutil3. Binomul util-inutil devine în expresia artis- absolut pe ele: rezolvarea crizei lumii moderne în ceea ce tică brâncuşiană darea la iveală a înseşi esenţei cosmice a priveşte sciziunea dintre Orient şi Occident şi aplanarea materiei, în fondul căreia sculptura există deja ca dată/ virtualei conflictualităţi dintre regimul autografic şi regimul înfiinţată; artistul trebuie să o scoată la lumină, eliminând alografic al artei (vezi „Poarta Sărutului), pe căi realmente acel material de prisos care o acoperă. În lumina alétheiei/ revoluţionare (reunite în tripticul de la Târgu-Jiu). a eleutheriei. În consens cu filosofia lui Blaga, Brâncuşi desco- De altfel, în hedonismul profund al oricărei culturi – peră terţul inclus dintre cele două gândiri şi sensibilităţi. mai ales în al celei române – se află inseminată o contra- Ideea plastică, a dinamicii în sine, conjugă indestructibil dicţie vie, a unui subiect despicat între consistenţa eului său perfecţiunea estetică cu plenitudinea etică în produse atopic şi utopic şi căderea din eternitate, între inutilitatea simultan autografice şi alografice (vezi cele 25 desene ale artei sale de ins, „neproductiv” – am în vedere definiţia sale, expuse în 1976 la Muzeul Naţional de Artă Modernă valéryană că cea mai manifestă caracteristică a operei de parizian) instituite în artă plastică, prin reducţie alografică, artă este inutilitatea4, ceea ce vrea să însemne gratuitate ca obiecte ideale/idealităţi, ale căror proprietăţi de imanenţă estetică opusă tendenţionsimului, autonomia artei opusă şi de manifestare apelează la intuiţia unică dar şi la sinonimi determinismului social5, şi economia colectivă; Brâncuşi a a conotaţiilor. (Exemplific prin seria Meselor: Masa redus-o, a transcens-o admirabil într-o nouă unitate şi mă înfometaţilor de spirit, Masa omeniei, Masa amintirii şi în întreb, acum, în virtutea unei opinii a lui Roland Barthes, sfârşit Masa tăcerii, în realizarea definitivă şi monumental- dacă o mare operă de plăcere este oare părtaşă la aceeaşi arhitectonică a faimoasei Mese rotunde. În cazul acesteia economie ca şi piramidele Egiptului; căci inutilitatea însăşi din urmă nu avem de-a face numai cu o prezenţă, într-un a trilogiei brâncuşiene este cea care e utilă, prin revelarea obiect central, cu puii lui, cu multiplul lui, cu organizarea lui,

5 Grigore Smeu, Istoria esteticii româneşti, vol.I, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008, pp.108-143; 6 George Uscătescu, Brâncuşi şi arta secolului, Editura Meridiane, Biblioteca de artă (400), pp.39-70; 7 Gérard Genette, Opera artei vol.I. Imanenţă şi transcendenţă, traducere şi prefaţă de Muguraş Constantinescu, editura Univers, Bucureşti, 1999, pp.5-22; 8 Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinţei, editura Eminescu, Bucureşti, 1978, pp.191-196; 9 William Empson, Şapte tipuri de ambiguitate, traducere, prefaţă şi note de Ileana Verzea, editura Univers, Bucureşti, 1981

O triadă tipologică şi tripticul lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu 56 | Brâncuși ci şi cu o absenţă valorizantă; căci – comentează Noica8 – tali) şi moderni (adică occidentali)10 , deopotrivă spirituali şi Masa cu scaunele din jurul ei mai aşteaptă ceva ori au fost pragmatici. Căci, incontestabil, Brâncuşi a pledat, prin tocmai părăsite de ceva, ca atomul ionizat prin pierderea triada tipologică târgujiană (tăcerea-sărutul-infinitul) pentru unui electron. Numărătoarea, adică unitate şi multiplicitate, reîmperecherea Occidentului care nu trebuie să-l mai naştere de fiinţe vii, adică prefigurarea de viaţă, gândire elimine pe Dumnezeu din ecuaţie, căci Domnul nu e mort, raţională, adică deschidere dintr-un gând a unui evantaliu rostindu-i iarăşi numele etern, cu Orientul, ambele accente de gânduri – totul se înscrie nu în schema, ci în concretul axiologice având drept punct comun infinitul. Şi, europe- acestei Mese a Tăcerii, care este în definitiv şi una a anul, şi indul, sunt în fond posedaţi de acelaşi orizont Vorbirii, cum este atât una a Morţii cât şi una a Vieţii. infinit. Ei îl exploatează însă după procedee contrare şi în Sinonimia, ambiguitatea adică,- iar William Empson a iden- sensuri inverse. În arta europeană – se pronunţă Lucian tificat vreo şapte tipuri9 şi toate îl pot interpreta pe Brâncuşi Blaga – cadrul iniţial respiră deschis, într-un larg orizont, – se repetă programat hermeneutic, şi în cazul Coloanei rarefiat la infinit; în arta indică, acelaşi cadru iniţial vibrează infinite: Coloana Infinitului, Coloana fără sfârşit, Coloana lăuntric, într-un orizont de-o maximă densitate”11 Recunoştinţei, fiind, în traducere semiotico-retorică una a Astfel Brâncuşi a fost/este/va fi cel care a depăşit devenirii întru fiinţă şi a fiinţei întru devenire, a împăcării lui metafizica prin trinomul religiozitate/filozofie/artă12, prin Parmenide (preotul fiinţei) cu Heraclit (profetul devenirii) a concentrarea sa – chiar pe planul conţinutului operei - contopirii dintre imposibil şi familiar, dintre basm şi asupra timpului şi a modului de experimentare a temporali- realitate, a redării infinitului în finit, zborului în fixitate şi, în tăţii dincolo de linearitatea ei pretins naturală, anticipând o materia inertă, a identităţii într-o pluralitate care să nu fie nouă paradigmă: transmodernitatea. Aceea în care omul e repetiţie8. complet, metaoic, noologic, iar artistul: holonic, sacrificial, Reluând ipoteza enunţată de René Guénon, închei triontic. Dar despre acest dublu trial epitetic – cu altă eseostudiul de faţă prin a-l înscrie pe Constantin Brâncuşi ocazie. în grupul artiştilor totali, deopotrivă tradiţionali (adică orien-

Ion POPESCU-BRĂDICENI

10 René Guénon. Criza lumii moderne, traducere de Anca Manolescu, prefaţă de Florin Mihăescu şi Anca Manolescu, editura Humanitas, Bucureşti, 2008, pp.47-60; 11 Lucian Blaga. Trilogia culturii, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969, pp.71-81. 12 Sorin Lory Buliga, Brâncuşi: religiozitate, filozofie şi artă, editura Universitaria, Craiova, 2008, in integrum.

O triadă tipologică şi tripticul lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu 57 | Brâncuși fără ajutorul cuvântului, așa cum se întâmplă cu muzica. asupra momentului în care vom încerca să vedem, să Constantin Brâncuși s-a născut la Hobița, într-o nu s-a mulțumit cu acest tip de lectură care însemna o abor- SPAȚIUL DE PROTECȚIE DE LA Ori, una dintre reușitele importante ale creației brâncușiene înțelegem, să formulăm ceva despre rostul edificării lui, să perioadă în care satul românesc mai era încă un spațiu dare din exterior. Din momentul în care a inteles acest lucru este reprezentata de denarativizarea și deliteraturizarea spunem la ce slujește și la care mijloace specifice ritualic în care libertățile erau bine cumpănite de datorii (că, într-o formă relativă, el este acest univers magico-reli- TÂRGU JIU – GENEZA sculpturii. Desigur, cuvântul este necesar în transmiterea, apelează. Admir cu toata puterea mai vechii exegeți ai percepute ca fiind forme de comunicare cu Divinitatea. gios și că, prin urmare, este sacerdotul lui și are datoria de în împărtășirea impresiilor și, poate chiar a emoțiilor. Dar, operei brâncușiene. Un anumit echilibru între intuiție vizio- Satul era încă un loc cu un ridicat grad de autonomie, în a-l revela marii culturi), a aflat și care este drumul său și in punctul meu de vedere, poate cel mai onest început parizieni, Brâncuși. Acest fapt venea din contactul direct cu știm cu toții, ceva rămâne netradus în cuvânt, este necon- nară și analiza documentelor, între descifrarea semnificației care totul se petrecea sub semnul orâduielii. Se păstrează calea sa de împlinire. Prin lecturi (Guenon, spre exemplu) a D de carte, sună astfel: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, rădăcinile și, prin ele, cu „illo tempore" vertibil și, poate că tocmai acest ceva este esențial în actul mărturiei și documentului, pe de o parte și încercarea de fotografii cu mama sa, frații săi, sora sa și ale altor preluat formele esențiale ale universului copilăriei realizând când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părinteas- Îmi amintesc finalul unui film despre o expediție de comunicare, de empatizare cu sculptura lui Brâncuși mai decriptare a mesajului. Prudența cu care s-au implicat, a consăteni, îmbrăcați în straiele specifice zonei și satului. calitatea lor de arhetip. Pe această cale a putut sesiza că din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o către Polul Nord, cu Max von Sidow în rolul principal. După ales. Cu atât mai mult cu cât tipul de ofertă prin natură cât creat o bază temeinică pentru cei care au urmat. Vasile Iată ce ne spune, în stilu-i inconfundabil, V.G. Paleolog caracterul lor izomorf cu formele altor culturi tradiționale. sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ce dirijabilul se prăbușește, în încercarea de a se salva, se poate de diferită a discursului plastic, este cât se poate Georgescu Paleolog, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ion despre perioada copilăriei lui Brâncuși: „În acest vuiet de Odată ajuns la ințeles, n-a mai avut nici o ezitare. A basculat ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când rând pe rând, toți colegii de expediție pier, lasandu-l pe eroul de altfel față de discursul literar. Imaginea oferită de cuvânt, Frunzetti, Dan Grigorescu, Marcel Mihailovici, Stefan istorie nescrisă, cu impreviziuni de basm și de legendă,... peste bord tot ceea ce-și însușise în scoli și academii, începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascun- principal singur în imensul pustiu înghețat. În final, camera chiar dacă, în cazurile fericite, pornește și își păstrează pe Georgescu Gorjan, Adrian Petringenaru, Sergiu Al. George, cu iernile grele și verile tot așa, cu cremeni, cu bușteni și întorcându-se decis la vocea sa dintâi. Dar, ceea ce trebuie deam când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte se ridică sugerând însingurarea și neînsemnătatea lui în tot parcursul viziunea întregului, prin caracterul succesiv nu Dan Grigorescu, Ion Mocioi, Ion Pogorilovschi, Mircea uneori cu fiare care, deși înfricoșate de om, tot mai răpeau să rămână din ceea ce ti-ai însușit rămâne involuntar. Ceea jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, acea imensitate albă și înghețată. În timp ce camera se va reuși să exprime ceea ce-și dorește și ce și-a propus. Eliade, Constantin Noica, Nina Stănculescu,... urmați de ziua în amiaza mare o văcușoara ori un vițel - de oi nici ce trebuia să rămână din învățătură, a rămas precum pole- parcă-mi saltă și acum inima de bucurie." (Ion Creangă - ridică, el se privește exclamând mut „în fond, cât vede omul Imaginea se oferă simultan, ochiul percepând dintr-odată Sorana Georgescu Gorjan, Doina Lemny, Matei măcar nu mai pomeneau - de prăpăstii fără fund sau de nul pe aripa fluturelui, numai ca aripile erau constituite din „Amintiri din copilărie"; începutul capitolului al Il-lea). Para- din el însuși ?!..." Nu suntem noi, pentru noi înșine un întregul și părțile componente cu detalii cu tot. Încercarea Stârcea-Crăciun, Cristian-Robert Velescu,... străduitori, ziduri drepte până-n cer, în acest mediu al vieții pieptișe și universul copilăriei. frazând binecunoscuta formulare „Ozana cea frumos nesfârșit prilej de uimiri, surprize, descoperiri, uneori reve- de a „traduce" într-un discurs literar imaginea unei sculpturi sacerdoți ai creației brâncușiene, fără de care nu poate fi eroice de munte și-a petrecut prima tinerețe Costache Astfel au început etapele de redobândire a sinelui curgătoare", putem formula „Bistrița cea frumos lații,... poate în egală măsură cu lumea din jur ?!... Daca da, (sau a oricărui obiect) va fi marcată de caracterul succesiv gândit fenomenul receptării artei brâncușiene. Dar, unde Brâncuși." Să ne amintim întâmplarea cu mortul înghețat în de sub învelișurile înstrăinării (păstrând ceea ce era de curgătoare". De ce n-ar putea începe astfel relatarea acesta e semnul că știm puțin despre noi înșine. al discursului literar. O înstrăinare a comentariului de obiec- sunt tinerii, aerul proaspăt și înviorător ?!... Poate lor le prispa casei; descântecul pentru scos apa din urechi, care, păstrat !). Aceste etape, exprimate în creație se constituie „lungului șir de miracole" care a fost viața lui Constantin tul comentat pare de neevitat. rămâne șansa de a se preocupa de semnificații... Funda- nu-i așa, seamănă izbitor cu cel folosit de Nică al lui Ștefan ca „jurnal" al acestei regăsiri. Regăsindu-se pe sine prin Brâncuși!?... În fond, atmosfera în care a copilărit Creangă mentul edificiului este asigurat de acești predecesori. Până a Petrei în aceeași situație; de îmbolnăvirea de vărsat de "1. La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Prin urmare, este practic imposibil, în aceste aceste esențializări ale limbajului, a putut sa înțeleagă este cât se poate de asemănătoare cu cea a Hobiței!... atunci ei trebuie provocați, invitați și stimulați. vânt deși cu toată "păzirea... zilelor bubatului în 4 și 5 2. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasu- condiții, să ai și să exprimi cu ajutorul cuvintelor, o viziune a lumea în esența sa și să o exprime în sculptură cum nimeni Aceeași mamă cu mulți copii, năpădită de griji, dorindu-și noiembrie" de către Maria, mama sa, el tot s-a îmbolnăvit. pra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra întregului proces prin care s-a născut acest triptic brân- Semnificativ este faptul că Brâncuși însuși a refuzat n-a mai făcut-o până la el. feciorul preot, aceleași uimiri ca forme de descoperire a Tratamentul a constat în „laptele bine covăsit, aproape apelor. cușian. „Unde vei găsi cuvântul ce exprima adevărul ?", să furnizeze indicii asupra semnificațiilor sculpturilor sale. Etapă cu etapă, lucrare cu lucrare, problemă/ lumii,... Dar, cum să faci asta? Ce știm despre acest „șir de brânzit de acru,... descântarea răcănelului și fierurile 3. Și a zis Dumnezeu: Să fie lumina! și a fost lumina. exclama exasperat Eminescu. Putem, cu ajutorul documen- Poate că este sugestivă declarația sculptorului Ion Vlad răspundă comenzilor unei urbanizări explozive. Un astfel de soluție cu problemă/ soluție s-au construit în el premizele miracole"? Câteva documente - foarte puține, câteva rădăcinii de pelin."(V.G. Paleolog) Inca de copil a auzit că 4. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, și a telor și mărturiilor credibile să identificăm elemente gene- despre faptul de a oferi repere despre intențiile artistice: sculptor ar fi ajuns Constantin Brâncuși dacă, nu știm cu pentru neîmplinitul proiect pentru Indor și mai ales pentru mărturii, făcute la zeci de ani după, oricum indirecte, multe tatălui (pe fond de boala)a i s-a făcut ritului de schimbare a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. tice, repere ale Genezei, dar nu mai mult. în ce ordine „Ai cere unui sculptor să-și explice opera e ca și cum ai cere precizie ce, i-a fracturat în mod fericit drumul linear și proiectul de la Târgu Jiu. pauze, traduse în deducții logice și ipoteze. Și, cu cât numelui din Nicolae în Radu; a participat, fie și de pe 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar întunericul l-a așezam cele câteva repere, acele puține puncte de certitu- unui măr sa-și divulge păcatul originar pe care fructele sale previzibil, mutându-l pe o altă orbită. Concluzionând, fiecare dobândire și fiecare ipoteza ori deducția este formulată de un nume prestigios, margine la botezul copiilor mai mici (chiar al fraților și numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâii" dine, cu ce le coroboram pentru a ne apropia de adevăr, de îl ascund. Eu mă simt mai degrabă ca mediator, ca instru- Întâlniri faste, unele știute - cu Mario Meunier, cu renunțare din fiecare moment al vieții și creației, care nu pot cu atât are șansa de a dobândi calitate de argument. Sunt surorii), la ritualurile de nuntă și ceremoniile de înmormân- (FACEREA. Întâia carte a lui Moise; Cap. I - Facerea lumii) a umple cu conținut acest cuvânt - GENEZA. ment util în mâinile cuiva, care se află în mine sau în altă Erik Satie, - l-au pus în contact cu lecturi fundamentale, mai fi separate, se constituie ca parte a Genezei Tripticului ele suficiente pentru a ne mișca orientat și cu sentimentul, tare, precum și la ceremoniile sărbătorilor fixe de peste an Pe de altă parte, așa cum rădăcinile unui pom parte, iar acesta mă obliga zi și noapte să gândesc și să ales Platon. Încet, printr-un șir de fericite întâmplări a ajuns Comemorativ Monumental de la Târgu Jiu. senzația (nu pot să scriu înțelegerea!) acestui spațiu regândesc materia, nelăsându-mi nici o clipă de răgaz. De (Crăciun, Paște, Sfântul Gheorghe cu ritualul plecării oilor la în contact cu cei care aveau mai degrabă întrebări decât Nu este greu de observat că ni se spune ce a făcut capătă înțelesul deplin prin relaționarea cu întregul, inanalizabil al caii miraculoase?! Poveștile ar putea fi, fapt eu cred că sunt discipolul Naturii, predestinat să-l munte, Inălțarea, Rusaliile, Drăgaica, Sfântul Ilie, stăpânul certitudini - Rousseau Vameșul, Modigliani, Radiguet, Dumnezeu iar nu cum și, mai ales, de ce și din ce. Am putea trunchiul, coroana, inclusiv cu fructele și frunzele lui, tot poate singura cale, singura modalitate, singura cheie de copiez pe Dumnezeu. (...) Creștin încarnat de legende fulgerelor, tunetelor și trăsnetelor, cele două sărbători ale Cocteau, Breton, Brauner, Tzara, Joyce, Picasso, Leger, deduce cu destulă îndreptățire ca resursele miracolului sunt astfel și elementele susceptibile să fi contribuit la nașterea intrare cuviincioasa în acest spațiu. Orice forțare creează simțuri păgâne... născut pe malurile Dunării, vedeam cum Sfintei Maria, sfântul Dumitru când oile întoarse de la „generația pierdută" americană, Gertrude Stein, Diaghilev, insondabile, că încercarea de a-l cântări în palmă pentru a acestei viziuni brâncușiene, trebuie să fie raportate la ceea inconfortabilul sentiment al pătrunderii cu șperaclul. În dispăreau valurile și apăreau altele la orizont." munte, treceau prin ritualul întoarcerii la stăpân, și, plinul de Zadkine, precum și toată frământarea cultural-artistică, cu „urla că este", de a-l examina cu lupa, este faăă noimă. ce transmite acest ansamblu în întregul lui, la rostul pentru fond, povestea, asemenea universului sculptural brân- Asta este ! Sub presiunea vocației, preluând ceremonii apotropaice Sfântul Andrei). Doinele, baladele aprinsele discuții din ateliere, cafenele, baruri, cluburi și Măsurarea inefabilului cu șublerul, ruleta și echerul docu- care a fost ridicat. Numai așa este posibil că aceste repere cușian, este o cale de pătrundere în spațiul infinitival al încărcătura strămoșească trecută prin alambicul cunoaș- despre Mihai Viteazul, despre diferiții haiduci și lotri, despre restaurante. În aceeași perioadă, a fost „descoperită" arta mentelor nu poate fi decât premiza unei înstrăinări de susceptibile să fie etape în alcătuirea ansamblului, să-și lumii pe cale de a se alcătui. Nu odată s-a afirmat despre terii dobândite (școli, ucenicii, lecturi, întâlniri din cercurile slugerul Tudor și despre zapciul Iancu Jianul, despre zâne, neagră și, mai târziu alte „arte exotice". Numai că, ceea ce obiectul căutării, unui eșec în concluzionarea demersului. afle confirmarea. Ipoteza are șanse de supraviețuire prin creația lui Constantin Brâncuși, în partea ei reprezentativă, intelectuale și artistice românești, pariziene și americane, iele, moroi și moroaie, despre zmei și balauri, despre Iovan pentru artiștii și intelectualii Parisului de atunci era exotic și Vreau să spun prin aceasta, că am întâlnit mult prea des (și adecvarea metodelor și prin confirmarea oferită de de maturitate, în special „Tripticul de la Târgu Jiu" că este călătoriile), supusă temperaturii sale de ardere, premizele Iorgovan, despre pasărea măiastră (prima dată la descân- interesant, pentru Brâncuși era cosubstanțial. Măstile, nu mă refer numai la cercetările efectuate asupra creației concluzie. Ori, în ultima perioadă, exegetica operei brân- încărcată de sugestii ale cosmogoniei. au fost distilate în eterii subtili transmiși către înalt, dând tecul bubatului - „pasăre albă, codalbă,/ care zbori pe aripi sculpturile respective prin asemănare erau trimiteri directe brâncușiene) situații în care în loc să se adecveze instru- cușiene pare în mod aproape exclusiv, preocupată de Iar noi, noi cei de acum, cu ce instrumente operăm, astfel seama de calitatea și nivelul pe care, uneori, umanita- la cer..." -,și a doua oară povestită de ciobani în vara în care la universul magico-religios al satului său și al primei lui mentarul la obiectul cercetării, este siluit obiectul cercetării premizele acesteia (este adevărat, au apărut o serie impor- care sunt căile neforțate de acces, prin care uși pătrundem tea le atinge. În fond, el este punctul de trecere, gâtul a stat la stână în munții Retezat) au constituit reperele conștiințe. Prin lentila clarificatoare a contactelor și pentru a justifica metodologia. Și, în majoritatea cazurilor, tantă de documente, confiscate până acum !). N-ar trebui în acest ritual cosmogonic ?! Creangă însuși, se simte clepsidrei prin care, în ambele sensuri, Josul și Înaltul își primului său interes despre lume. Pe o cale osmotică, a discuțiilor precum și a lecturilor din Platon, Diogene Laer- acest fapt se sprijină cu o scrupulozitate lipsită de orice oare, să încercam abordarea acestei creații din aceeași înstrăinat și, prin formularea „dar, când mă gândesc", se transmit mesajele, este reminiscența, poate, a perioadei în dobândit pentru toata viața o conștiință magică conform tios, Millarepa, Bergson, Cartea Egipteana a Morților, intuiție pe documente. Un exces de speculativitate, un mod perspectivă și cu aceleași mijloace cu care se încearcă referă la perioada amintirilor ca la un fericit „illo tempore". care actul de comunicare artistică era cosubstanțial cu actul căreia lumea avea încărcătura fabuloasă și armonizarea cu Lao-tse, Rudolf Steiner, Madame Blavatski, Rene Guenon, arbitrar de articulare a reperelor, o utilizare parțială (mai mult lecturarea ansamblurilor arhitecturale/sculpturale aztece, Brâncuși își retrospectează viața din același unghi atunci sacerdotal. ea se înfăptuia în rânduială, prin ritualuri și ceremonii. Ovidiu, Hipocrate, Eschil, Cartea Morților din Tibet, Matyla decât, inevitabil, subiectivă) a început de o vreme să se egiptene, mayașe, proxim-orientale, cu care capodoperele când afirma împlinit nostalgic, „viața mea n-a fost decât un Plecând la Târgu Jiu, mai ales la Craiova și, într-un Ghyka, ca să luăm numai câțiva dintre autorii aflați în biblio- insinueze în „cercetările" ce au ca obiect creația marelui de la Târgu Jiu sunt atât de înrudite? Fetișizarea lung șir de miracole". O mare bucurie și totodată, o înstrăi- final la București, a fost inhalat de mecanismul implacabil al teca sa, presat de conștiința propriei vocații, la temperatura hobițan. Desigur, sunt consecințele fascinației pe care o documentului și a livrescului riscă să ne pună în situația nare uimită pare că înfiorează aceasta afirmație. Nu modernizării printr-o occidentalizare forțată și nedigerată a generată de dictatul împlinirii acestei vocații, a înțeles cât exercita asupra noastră livrescul. celui care nu vede pădurea din cauza copacului. În mod credem a greși foarte mult dacă spunem că există foarte imperios trebuie schimbat ceva, trebuie căutată soluția prin României. Școala de Arte și Meserii și Facultatea de la de importantă a devenit „materia primă" furnizată de multe lucruri comune intre personajul Ion Creangă și În același timp, poate fi întâlnită, o categorie de care documentul își păstrează importanța de reper pentru București, au îngropat aceasta primă conștiință a sa într-un universul copilăriei sale. Atât doar că, sub presiunea și personajul Constantin Brâncuși. Între intelectualii Iașului de „vizionari" elucubranți care ignoră documentele și mărturiile, viziunea interpretativă!... Mai simplu, cauza presupusă substrat al memoriei. Școala de la Craiova, Facultatea de la temperatura de care vorbeam, această materie s-a structu- sfârșit de secol XIX, franțuziți ori germanizați, Creangă evaporându-se în „viziuni" fanteziste sau chiar elucubrante. trebuie să fie confirmată de efect, principiul de manifestare. București vizitele la Viena, Budapesta, iar Viena, Munchen, rat, s-a clarificat și s-a resemnificat fără să piardă nimic din Sunt tot mai mulți cei care cred că procesul gândirii nu există exprima același insolit, același exotism, același famec Dacă la cei saptezecisicinci de ani de existență studiile la Beaux-Art - Paris, scurta ucenicie la Rodin, curățenia, prospețimea și puterea de sugestie conținute frust, același primitivism rafinat precum mai târziu, în prima fără cuvânt. Nu-și pot imagina că un discurs plastic, o construiau și furnizau un sculptor cu rețete și răspunsuri inițial. Fiind cosubstantial cu aceasta, Brâncuși n-a viziune plastică nu poate fi alcătuită și nu poate fi percepută discutăm despre geneza viziunii cuprinsă în acest parte a secolului următor, între artiștii și intelectualii ansamblu monumental, în mod firesc, se naște întrebarea de-a gata, destinat să decoreze piețele publice și să lecturat-o intr-o cheie intelectual psihanalitică, sau, oricum,

Spațiul de protecție de la Târgu Jiu – Geneza 58 | Brâncuși fără ajutorul cuvântului, așa cum se întâmplă cu muzica. asupra momentului în care vom încerca să vedem, să Constantin Brâncuși s-a născut la Hobița, într-o nu s-a mulțumit cu acest tip de lectură care însemna o abor- Ori, una dintre reușitele importante ale creației brâncușiene înțelegem, să formulăm ceva despre rostul edificării lui, să perioadă în care satul românesc mai era încă un spațiu dare din exterior. Din momentul în care a inteles acest lucru este reprezentata de denarativizarea și deliteraturizarea spunem la ce slujește și la care mijloace specifice ritualic în care libertățile erau bine cumpănite de datorii (că, într-o formă relativă, el este acest univers magico-reli- sculpturii. Desigur, cuvântul este necesar în transmiterea, apelează. Admir cu toata puterea mai vechii exegeți ai percepute ca fiind forme de comunicare cu Divinitatea. gios și că, prin urmare, este sacerdotul lui și are datoria de în împărtășirea impresiilor și, poate chiar a emoțiilor. Dar, operei brâncușiene. Un anumit echilibru între intuiție vizio- Satul era încă un loc cu un ridicat grad de autonomie, în a-l revela marii culturi), a aflat și care este drumul său și in punctul meu de vedere, poate cel mai onest început parizieni, Brâncuși. Acest fapt venea din contactul direct cu știm cu toții, ceva rămâne netradus în cuvânt, este necon- nară și analiza documentelor, între descifrarea semnificației care totul se petrecea sub semnul orâduielii. Se păstrează calea sa de împlinire. Prin lecturi (Guenon, spre exemplu) a D de carte, sună astfel: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, rădăcinile și, prin ele, cu „illo tempore" vertibil și, poate că tocmai acest ceva este esențial în actul mărturiei și documentului, pe de o parte și încercarea de fotografii cu mama sa, frații săi, sora sa și ale altor preluat formele esențiale ale universului copilăriei realizând când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părinteas- Îmi amintesc finalul unui film despre o expediție de comunicare, de empatizare cu sculptura lui Brâncuși mai decriptare a mesajului. Prudența cu care s-au implicat, a consăteni, îmbrăcați în straiele specifice zonei și satului. calitatea lor de arhetip. Pe această cale a putut sesiza că din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o către Polul Nord, cu Max von Sidow în rolul principal. După ales. Cu atât mai mult cu cât tipul de ofertă prin natură cât creat o bază temeinică pentru cei care au urmat. Vasile Iată ce ne spune, în stilu-i inconfundabil, V.G. Paleolog caracterul lor izomorf cu formele altor culturi tradiționale. sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ce dirijabilul se prăbușește, în încercarea de a se salva, se poate de diferită a discursului plastic, este cât se poate Georgescu Paleolog, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ion despre perioada copilăriei lui Brâncuși: „În acest vuiet de Odată ajuns la ințeles, n-a mai avut nici o ezitare. A basculat ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când rând pe rând, toți colegii de expediție pier, lasandu-l pe eroul de altfel față de discursul literar. Imaginea oferită de cuvânt, Frunzetti, Dan Grigorescu, Marcel Mihailovici, Stefan istorie nescrisă, cu impreviziuni de basm și de legendă,... peste bord tot ceea ce-și însușise în scoli și academii, începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascun- principal singur în imensul pustiu înghețat. În final, camera chiar dacă, în cazurile fericite, pornește și își păstrează pe Georgescu Gorjan, Adrian Petringenaru, Sergiu Al. George, cu iernile grele și verile tot așa, cu cremeni, cu bușteni și întorcându-se decis la vocea sa dintâi. Dar, ceea ce trebuie deam când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte se ridică sugerând însingurarea și neînsemnătatea lui în tot parcursul viziunea întregului, prin caracterul succesiv nu Dan Grigorescu, Ion Mocioi, Ion Pogorilovschi, Mircea uneori cu fiare care, deși înfricoșate de om, tot mai răpeau să rămână din ceea ce ti-ai însușit rămâne involuntar. Ceea jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, acea imensitate albă și înghețată. În timp ce camera se va reuși să exprime ceea ce-și dorește și ce și-a propus. Eliade, Constantin Noica, Nina Stănculescu,... urmați de ziua în amiaza mare o văcușoara ori un vițel - de oi nici ce trebuia să rămână din învățătură, a rămas precum pole- parcă-mi saltă și acum inima de bucurie." (Ion Creangă - ridică, el se privește exclamând mut „în fond, cât vede omul Imaginea se oferă simultan, ochiul percepând dintr-odată Sorana Georgescu Gorjan, Doina Lemny, Matei măcar nu mai pomeneau - de prăpăstii fără fund sau de nul pe aripa fluturelui, numai ca aripile erau constituite din „Amintiri din copilărie"; începutul capitolului al Il-lea). Para- din el însuși ?!..." Nu suntem noi, pentru noi înșine un întregul și părțile componente cu detalii cu tot. Încercarea Stârcea-Crăciun, Cristian-Robert Velescu,... străduitori, ziduri drepte până-n cer, în acest mediu al vieții pieptișe și universul copilăriei. frazând binecunoscuta formulare „Ozana cea frumos nesfârșit prilej de uimiri, surprize, descoperiri, uneori reve- de a „traduce" într-un discurs literar imaginea unei sculpturi sacerdoți ai creației brâncușiene, fără de care nu poate fi eroice de munte și-a petrecut prima tinerețe Costache Astfel au început etapele de redobândire a sinelui curgătoare", putem formula „Bistrița cea frumos lații,... poate în egală măsură cu lumea din jur ?!... Daca da, (sau a oricărui obiect) va fi marcată de caracterul succesiv gândit fenomenul receptării artei brâncușiene. Dar, unde Brâncuși." Să ne amintim întâmplarea cu mortul înghețat în de sub învelișurile înstrăinării (păstrând ceea ce era de curgătoare". De ce n-ar putea începe astfel relatarea acesta e semnul că știm puțin despre noi înșine. al discursului literar. O înstrăinare a comentariului de obiec- sunt tinerii, aerul proaspăt și înviorător ?!... Poate lor le prispa casei; descântecul pentru scos apa din urechi, care, păstrat !). Aceste etape, exprimate în creație se constituie „lungului șir de miracole" care a fost viața lui Constantin tul comentat pare de neevitat. rămâne șansa de a se preocupa de semnificații... Funda- nu-i așa, seamănă izbitor cu cel folosit de Nică al lui Ștefan ca „jurnal" al acestei regăsiri. Regăsindu-se pe sine prin Brâncuși!?... În fond, atmosfera în care a copilărit Creangă mentul edificiului este asigurat de acești predecesori. Până a Petrei în aceeași situație; de îmbolnăvirea de vărsat de "1. La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Prin urmare, este practic imposibil, în aceste aceste esențializări ale limbajului, a putut sa înțeleagă este cât se poate de asemănătoare cu cea a Hobiței!... atunci ei trebuie provocați, invitați și stimulați. vânt deși cu toată "păzirea... zilelor bubatului în 4 și 5 2. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasu- condiții, să ai și să exprimi cu ajutorul cuvintelor, o viziune a lumea în esența sa și să o exprime în sculptură cum nimeni Aceeași mamă cu mulți copii, năpădită de griji, dorindu-și noiembrie" de către Maria, mama sa, el tot s-a îmbolnăvit. pra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra întregului proces prin care s-a născut acest triptic brân- Semnificativ este faptul că Brâncuși însuși a refuzat n-a mai făcut-o până la el. feciorul preot, aceleași uimiri ca forme de descoperire a Tratamentul a constat în „laptele bine covăsit, aproape apelor. cușian. „Unde vei găsi cuvântul ce exprima adevărul ?", să furnizeze indicii asupra semnificațiilor sculpturilor sale. Etapă cu etapă, lucrare cu lucrare, problemă/ lumii,... Dar, cum să faci asta? Ce știm despre acest „șir de brânzit de acru,... descântarea răcănelului și fierurile 3. Și a zis Dumnezeu: Să fie lumina! și a fost lumina. exclama exasperat Eminescu. Putem, cu ajutorul documen- Poate că este sugestivă declarația sculptorului Ion Vlad răspundă comenzilor unei urbanizări explozive. Un astfel de soluție cu problemă/ soluție s-au construit în el premizele miracole"? Câteva documente - foarte puține, câteva rădăcinii de pelin."(V.G. Paleolog) Inca de copil a auzit că 4. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, și a telor și mărturiilor credibile să identificăm elemente gene- despre faptul de a oferi repere despre intențiile artistice: sculptor ar fi ajuns Constantin Brâncuși dacă, nu știm cu pentru neîmplinitul proiect pentru Indor și mai ales pentru mărturii, făcute la zeci de ani după, oricum indirecte, multe tatălui (pe fond de boala)a i s-a făcut ritului de schimbare a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. tice, repere ale Genezei, dar nu mai mult. în ce ordine „Ai cere unui sculptor să-și explice opera e ca și cum ai cere precizie ce, i-a fracturat în mod fericit drumul linear și proiectul de la Târgu Jiu. pauze, traduse în deducții logice și ipoteze. Și, cu cât numelui din Nicolae în Radu; a participat, fie și de pe 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar întunericul l-a așezam cele câteva repere, acele puține puncte de certitu- unui măr sa-și divulge păcatul originar pe care fructele sale previzibil, mutându-l pe o altă orbită. Concluzionând, fiecare dobândire și fiecare ipoteza ori deducția este formulată de un nume prestigios, margine la botezul copiilor mai mici (chiar al fraților și numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâii" dine, cu ce le coroboram pentru a ne apropia de adevăr, de îl ascund. Eu mă simt mai degrabă ca mediator, ca instru- Întâlniri faste, unele știute - cu Mario Meunier, cu renunțare din fiecare moment al vieții și creației, care nu pot cu atât are șansa de a dobândi calitate de argument. Sunt surorii), la ritualurile de nuntă și ceremoniile de înmormân- (FACEREA. Întâia carte a lui Moise; Cap. I - Facerea lumii) a umple cu conținut acest cuvânt - GENEZA. ment util în mâinile cuiva, care se află în mine sau în altă Erik Satie, - l-au pus în contact cu lecturi fundamentale, mai fi separate, se constituie ca parte a Genezei Tripticului ele suficiente pentru a ne mișca orientat și cu sentimentul, tare, precum și la ceremoniile sărbătorilor fixe de peste an Pe de altă parte, așa cum rădăcinile unui pom parte, iar acesta mă obliga zi și noapte să gândesc și să ales Platon. Încet, printr-un șir de fericite întâmplări a ajuns Comemorativ Monumental de la Târgu Jiu. senzația (nu pot să scriu înțelegerea!) acestui spațiu regândesc materia, nelăsându-mi nici o clipă de răgaz. De (Crăciun, Paște, Sfântul Gheorghe cu ritualul plecării oilor la în contact cu cei care aveau mai degrabă întrebări decât Nu este greu de observat că ni se spune ce a făcut capătă înțelesul deplin prin relaționarea cu întregul, inanalizabil al caii miraculoase?! Poveștile ar putea fi, fapt eu cred că sunt discipolul Naturii, predestinat să-l munte, Inălțarea, Rusaliile, Drăgaica, Sfântul Ilie, stăpânul certitudini - Rousseau Vameșul, Modigliani, Radiguet, Dumnezeu iar nu cum și, mai ales, de ce și din ce. Am putea trunchiul, coroana, inclusiv cu fructele și frunzele lui, tot poate singura cale, singura modalitate, singura cheie de copiez pe Dumnezeu. (...) Creștin încarnat de legende fulgerelor, tunetelor și trăsnetelor, cele două sărbători ale Cocteau, Breton, Brauner, Tzara, Joyce, Picasso, Leger, deduce cu destulă îndreptățire ca resursele miracolului sunt astfel și elementele susceptibile să fi contribuit la nașterea intrare cuviincioasa în acest spațiu. Orice forțare creează simțuri păgâne... născut pe malurile Dunării, vedeam cum Sfintei Maria, sfântul Dumitru când oile întoarse de la „generația pierdută" americană, Gertrude Stein, Diaghilev, insondabile, că încercarea de a-l cântări în palmă pentru a acestei viziuni brâncușiene, trebuie să fie raportate la ceea inconfortabilul sentiment al pătrunderii cu șperaclul. În dispăreau valurile și apăreau altele la orizont." munte, treceau prin ritualul întoarcerii la stăpân, și, plinul de Zadkine, precum și toată frământarea cultural-artistică, cu „urla că este", de a-l examina cu lupa, este faăă noimă. ce transmite acest ansamblu în întregul lui, la rostul pentru fond, povestea, asemenea universului sculptural brân- Asta este ! Sub presiunea vocației, preluând ceremonii apotropaice Sfântul Andrei). Doinele, baladele aprinsele discuții din ateliere, cafenele, baruri, cluburi și Măsurarea inefabilului cu șublerul, ruleta și echerul docu- care a fost ridicat. Numai așa este posibil că aceste repere cușian, este o cale de pătrundere în spațiul infinitival al încărcătura strămoșească trecută prin alambicul cunoaș- despre Mihai Viteazul, despre diferiții haiduci și lotri, despre restaurante. În aceeași perioadă, a fost „descoperită" arta mentelor nu poate fi decât premiza unei înstrăinări de susceptibile să fie etape în alcătuirea ansamblului, să-și lumii pe cale de a se alcătui. Nu odată s-a afirmat despre terii dobândite (școli, ucenicii, lecturi, întâlniri din cercurile slugerul Tudor și despre zapciul Iancu Jianul, despre zâne, neagră și, mai târziu alte „arte exotice". Numai că, ceea ce obiectul căutării, unui eșec în concluzionarea demersului. afle confirmarea. Ipoteza are șanse de supraviețuire prin creația lui Constantin Brâncuși, în partea ei reprezentativă, intelectuale și artistice românești, pariziene și americane, iele, moroi și moroaie, despre zmei și balauri, despre Iovan pentru artiștii și intelectualii Parisului de atunci era exotic și Vreau să spun prin aceasta, că am întâlnit mult prea des (și adecvarea metodelor și prin confirmarea oferită de de maturitate, în special „Tripticul de la Târgu Jiu" că este călătoriile), supusă temperaturii sale de ardere, premizele Iorgovan, despre pasărea măiastră (prima dată la descân- interesant, pentru Brâncuși era cosubstanțial. Măstile, nu mă refer numai la cercetările efectuate asupra creației concluzie. Ori, în ultima perioadă, exegetica operei brân- încărcată de sugestii ale cosmogoniei. au fost distilate în eterii subtili transmiși către înalt, dând tecul bubatului - „pasăre albă, codalbă,/ care zbori pe aripi sculpturile respective prin asemănare erau trimiteri directe brâncușiene) situații în care în loc să se adecveze instru- cușiene pare în mod aproape exclusiv, preocupată de Iar noi, noi cei de acum, cu ce instrumente operăm, astfel seama de calitatea și nivelul pe care, uneori, umanita- la cer..." -,și a doua oară povestită de ciobani în vara în care la universul magico-religios al satului său și al primei lui mentarul la obiectul cercetării, este siluit obiectul cercetării premizele acesteia (este adevărat, au apărut o serie impor- care sunt căile neforțate de acces, prin care uși pătrundem tea le atinge. În fond, el este punctul de trecere, gâtul a stat la stână în munții Retezat) au constituit reperele conștiințe. Prin lentila clarificatoare a contactelor și pentru a justifica metodologia. Și, în majoritatea cazurilor, tantă de documente, confiscate până acum !). N-ar trebui în acest ritual cosmogonic ?! Creangă însuși, se simte clepsidrei prin care, în ambele sensuri, Josul și Înaltul își primului său interes despre lume. Pe o cale osmotică, a discuțiilor precum și a lecturilor din Platon, Diogene Laer- acest fapt se sprijină cu o scrupulozitate lipsită de orice oare, să încercam abordarea acestei creații din aceeași înstrăinat și, prin formularea „dar, când mă gândesc", se transmit mesajele, este reminiscența, poate, a perioadei în dobândit pentru toata viața o conștiință magică conform tios, Millarepa, Bergson, Cartea Egipteana a Morților, intuiție pe documente. Un exces de speculativitate, un mod perspectivă și cu aceleași mijloace cu care se încearcă referă la perioada amintirilor ca la un fericit „illo tempore". care actul de comunicare artistică era cosubstanțial cu actul căreia lumea avea încărcătura fabuloasă și armonizarea cu Lao-tse, Rudolf Steiner, Madame Blavatski, Rene Guenon, arbitrar de articulare a reperelor, o utilizare parțială (mai mult lecturarea ansamblurilor arhitecturale/sculpturale aztece, Brâncuși își retrospectează viața din același unghi atunci sacerdotal. ea se înfăptuia în rânduială, prin ritualuri și ceremonii. Ovidiu, Hipocrate, Eschil, Cartea Morților din Tibet, Matyla decât, inevitabil, subiectivă) a început de o vreme să se egiptene, mayașe, proxim-orientale, cu care capodoperele când afirma împlinit nostalgic, „viața mea n-a fost decât un Plecând la Târgu Jiu, mai ales la Craiova și, într-un Ghyka, ca să luăm numai câțiva dintre autorii aflați în biblio- insinueze în „cercetările" ce au ca obiect creația marelui de la Târgu Jiu sunt atât de înrudite? Fetișizarea lung șir de miracole". O mare bucurie și totodată, o înstrăi- final la București, a fost inhalat de mecanismul implacabil al teca sa, presat de conștiința propriei vocații, la temperatura hobițan. Desigur, sunt consecințele fascinației pe care o documentului și a livrescului riscă să ne pună în situația nare uimită pare că înfiorează aceasta afirmație. Nu modernizării printr-o occidentalizare forțată și nedigerată a generată de dictatul împlinirii acestei vocații, a înțeles cât exercita asupra noastră livrescul. celui care nu vede pădurea din cauza copacului. În mod credem a greși foarte mult dacă spunem că există foarte imperios trebuie schimbat ceva, trebuie căutată soluția prin României. Școala de Arte și Meserii și Facultatea de la de importantă a devenit „materia primă" furnizată de multe lucruri comune intre personajul Ion Creangă și În același timp, poate fi întâlnită, o categorie de care documentul își păstrează importanța de reper pentru București, au îngropat aceasta primă conștiință a sa într-un universul copilăriei sale. Atât doar că, sub presiunea și personajul Constantin Brâncuși. Între intelectualii Iașului de „vizionari" elucubranți care ignoră documentele și mărturiile, viziunea interpretativă!... Mai simplu, cauza presupusă substrat al memoriei. Școala de la Craiova, Facultatea de la temperatura de care vorbeam, această materie s-a structu- sfârșit de secol XIX, franțuziți ori germanizați, Creangă evaporându-se în „viziuni" fanteziste sau chiar elucubrante. trebuie să fie confirmată de efect, principiul de manifestare. București vizitele la Viena, Budapesta, iar Viena, Munchen, rat, s-a clarificat și s-a resemnificat fără să piardă nimic din Sunt tot mai mulți cei care cred că procesul gândirii nu există exprima același insolit, același exotism, același famec Dacă la cei saptezecisicinci de ani de existență studiile la Beaux-Art - Paris, scurta ucenicie la Rodin, curățenia, prospețimea și puterea de sugestie conținute frust, același primitivism rafinat precum mai târziu, în prima fără cuvânt. Nu-și pot imagina că un discurs plastic, o construiau și furnizau un sculptor cu rețete și răspunsuri inițial. Fiind cosubstantial cu aceasta, Brâncuși n-a viziune plastică nu poate fi alcătuită și nu poate fi percepută discutăm despre geneza viziunii cuprinsă în acest parte a secolului următor, între artiștii și intelectualii ansamblu monumental, în mod firesc, se naște întrebarea de-a gata, destinat să decoreze piețele publice și să lecturat-o intr-o cheie intelectual psihanalitică, sau, oricum,

Spațiul de protecție de la Târgu Jiu – Geneza 59 | Brâncuși fără ajutorul cuvântului, așa cum se întâmplă cu muzica. asupra momentului în care vom încerca să vedem, să Constantin Brâncuși s-a născut la Hobița, într-o nu s-a mulțumit cu acest tip de lectură care însemna o abor- Ori, una dintre reușitele importante ale creației brâncușiene înțelegem, să formulăm ceva despre rostul edificării lui, să perioadă în care satul românesc mai era încă un spațiu dare din exterior. Din momentul în care a inteles acest lucru este reprezentata de denarativizarea și deliteraturizarea spunem la ce slujește și la care mijloace specifice ritualic în care libertățile erau bine cumpănite de datorii (că, într-o formă relativă, el este acest univers magico-reli- sculpturii. Desigur, cuvântul este necesar în transmiterea, apelează. Admir cu toata puterea mai vechii exegeți ai percepute ca fiind forme de comunicare cu Divinitatea. gios și că, prin urmare, este sacerdotul lui și are datoria de în împărtășirea impresiilor și, poate chiar a emoțiilor. Dar, operei brâncușiene. Un anumit echilibru între intuiție vizio- Satul era încă un loc cu un ridicat grad de autonomie, în a-l revela marii culturi), a aflat și care este drumul său și in punctul meu de vedere, poate cel mai onest început parizieni, Brâncuși. Acest fapt venea din contactul direct cu știm cu toții, ceva rămâne netradus în cuvânt, este necon- nară și analiza documentelor, între descifrarea semnificației care totul se petrecea sub semnul orâduielii. Se păstrează calea sa de împlinire. Prin lecturi (Guenon, spre exemplu) a D de carte, sună astfel: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, rădăcinile și, prin ele, cu „illo tempore" vertibil și, poate că tocmai acest ceva este esențial în actul mărturiei și documentului, pe de o parte și încercarea de fotografii cu mama sa, frații săi, sora sa și ale altor preluat formele esențiale ale universului copilăriei realizând când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părinteas- Îmi amintesc finalul unui film despre o expediție de comunicare, de empatizare cu sculptura lui Brâncuși mai decriptare a mesajului. Prudența cu care s-au implicat, a consăteni, îmbrăcați în straiele specifice zonei și satului. calitatea lor de arhetip. Pe această cale a putut sesiza că din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o către Polul Nord, cu Max von Sidow în rolul principal. După ales. Cu atât mai mult cu cât tipul de ofertă prin natură cât creat o bază temeinică pentru cei care au urmat. Vasile Iată ce ne spune, în stilu-i inconfundabil, V.G. Paleolog caracterul lor izomorf cu formele altor culturi tradiționale. sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ce dirijabilul se prăbușește, în încercarea de a se salva, se poate de diferită a discursului plastic, este cât se poate Georgescu Paleolog, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ion despre perioada copilăriei lui Brâncuși: „În acest vuiet de Odată ajuns la ințeles, n-a mai avut nici o ezitare. A basculat ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când rând pe rând, toți colegii de expediție pier, lasandu-l pe eroul de altfel față de discursul literar. Imaginea oferită de cuvânt, Frunzetti, Dan Grigorescu, Marcel Mihailovici, Stefan istorie nescrisă, cu impreviziuni de basm și de legendă,... peste bord tot ceea ce-și însușise în scoli și academii, începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascun- principal singur în imensul pustiu înghețat. În final, camera chiar dacă, în cazurile fericite, pornește și își păstrează pe Georgescu Gorjan, Adrian Petringenaru, Sergiu Al. George, cu iernile grele și verile tot așa, cu cremeni, cu bușteni și întorcându-se decis la vocea sa dintâi. Dar, ceea ce trebuie deam când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte se ridică sugerând însingurarea și neînsemnătatea lui în tot parcursul viziunea întregului, prin caracterul succesiv nu Dan Grigorescu, Ion Mocioi, Ion Pogorilovschi, Mircea uneori cu fiare care, deși înfricoșate de om, tot mai răpeau să rămână din ceea ce ti-ai însușit rămâne involuntar. Ceea jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, acea imensitate albă și înghețată. În timp ce camera se va reuși să exprime ceea ce-și dorește și ce și-a propus. Eliade, Constantin Noica, Nina Stănculescu,... urmați de ziua în amiaza mare o văcușoara ori un vițel - de oi nici ce trebuia să rămână din învățătură, a rămas precum pole- parcă-mi saltă și acum inima de bucurie." (Ion Creangă - ridică, el se privește exclamând mut „în fond, cât vede omul Imaginea se oferă simultan, ochiul percepând dintr-odată Sorana Georgescu Gorjan, Doina Lemny, Matei măcar nu mai pomeneau - de prăpăstii fără fund sau de nul pe aripa fluturelui, numai ca aripile erau constituite din „Amintiri din copilărie"; începutul capitolului al Il-lea). Para- din el însuși ?!..." Nu suntem noi, pentru noi înșine un întregul și părțile componente cu detalii cu tot. Încercarea Stârcea-Crăciun, Cristian-Robert Velescu,... străduitori, ziduri drepte până-n cer, în acest mediu al vieții pieptișe și universul copilăriei. frazând binecunoscuta formulare „Ozana cea frumos nesfârșit prilej de uimiri, surprize, descoperiri, uneori reve- de a „traduce" într-un discurs literar imaginea unei sculpturi sacerdoți ai creației brâncușiene, fără de care nu poate fi eroice de munte și-a petrecut prima tinerețe Costache Astfel au început etapele de redobândire a sinelui curgătoare", putem formula „Bistrița cea frumos lații,... poate în egală măsură cu lumea din jur ?!... Daca da, (sau a oricărui obiect) va fi marcată de caracterul succesiv gândit fenomenul receptării artei brâncușiene. Dar, unde Brâncuși." Să ne amintim întâmplarea cu mortul înghețat în de sub învelișurile înstrăinării (păstrând ceea ce era de curgătoare". De ce n-ar putea începe astfel relatarea acesta e semnul că știm puțin despre noi înșine. al discursului literar. O înstrăinare a comentariului de obiec- sunt tinerii, aerul proaspăt și înviorător ?!... Poate lor le prispa casei; descântecul pentru scos apa din urechi, care, păstrat !). Aceste etape, exprimate în creație se constituie „lungului șir de miracole" care a fost viața lui Constantin tul comentat pare de neevitat. rămâne șansa de a se preocupa de semnificații... Funda- nu-i așa, seamănă izbitor cu cel folosit de Nică al lui Ștefan ca „jurnal" al acestei regăsiri. Regăsindu-se pe sine prin Brâncuși!?... În fond, atmosfera în care a copilărit Creangă mentul edificiului este asigurat de acești predecesori. Până a Petrei în aceeași situație; de îmbolnăvirea de vărsat de "1. La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Prin urmare, este practic imposibil, în aceste aceste esențializări ale limbajului, a putut sa înțeleagă este cât se poate de asemănătoare cu cea a Hobiței!... atunci ei trebuie provocați, invitați și stimulați. vânt deși cu toată "păzirea... zilelor bubatului în 4 și 5 2. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasu- condiții, să ai și să exprimi cu ajutorul cuvintelor, o viziune a lumea în esența sa și să o exprime în sculptură cum nimeni Aceeași mamă cu mulți copii, năpădită de griji, dorindu-și noiembrie" de către Maria, mama sa, el tot s-a îmbolnăvit. pra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra întregului proces prin care s-a născut acest triptic brân- Semnificativ este faptul că Brâncuși însuși a refuzat □ Casa muzeu Constantin Brâncuși n-a mai făcut-o până la el. feciorul preot, aceleași uimiri ca forme de descoperire a Tratamentul a constat în „laptele bine covăsit, aproape apelor. cușian. „Unde vei găsi cuvântul ce exprima adevărul ?", să furnizeze indicii asupra semnificațiilor sculpturilor sale. Etapă cu etapă, lucrare cu lucrare, problemă/ lumii,... Dar, cum să faci asta? Ce știm despre acest „șir de brânzit de acru,... descântarea răcănelului și fierurile 3. Și a zis Dumnezeu: Să fie lumina! și a fost lumina. exclama exasperat Eminescu. Putem, cu ajutorul documen- Poate că este sugestivă declarația sculptorului Ion Vlad răspundă comenzilor unei urbanizări explozive. Un astfel de soluție cu problemă/ soluție s-au construit în el premizele miracole"? Câteva documente - foarte puține, câteva rădăcinii de pelin."(V.G. Paleolog) Inca de copil a auzit că 4. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, și a telor și mărturiilor credibile să identificăm elemente gene- despre faptul de a oferi repere despre intențiile artistice: sculptor ar fi ajuns Constantin Brâncuși dacă, nu știm cu pentru neîmplinitul proiect pentru Indor și mai ales pentru mărturii, făcute la zeci de ani după, oricum indirecte, multe tatălui (pe fond de boala)a i s-a făcut ritului de schimbare a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. tice, repere ale Genezei, dar nu mai mult. în ce ordine „Ai cere unui sculptor să-și explice opera e ca și cum ai cere precizie ce, i-a fracturat în mod fericit drumul linear și proiectul de la Târgu Jiu. pauze, traduse în deducții logice și ipoteze. Și, cu cât numelui din Nicolae în Radu; a participat, fie și de pe 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar întunericul l-a așezam cele câteva repere, acele puține puncte de certitu- unui măr sa-și divulge păcatul originar pe care fructele sale previzibil, mutându-l pe o altă orbită. Concluzionând, fiecare dobândire și fiecare ipoteza ori deducția este formulată de un nume prestigios, margine la botezul copiilor mai mici (chiar al fraților și numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâii" dine, cu ce le coroboram pentru a ne apropia de adevăr, de îl ascund. Eu mă simt mai degrabă ca mediator, ca instru- Întâlniri faste, unele știute - cu Mario Meunier, cu renunțare din fiecare moment al vieții și creației, care nu pot cu atât are șansa de a dobândi calitate de argument. Sunt surorii), la ritualurile de nuntă și ceremoniile de înmormân- (FACEREA. Întâia carte a lui Moise; Cap. I - Facerea lumii) a umple cu conținut acest cuvânt - GENEZA. ment util în mâinile cuiva, care se află în mine sau în altă Erik Satie, - l-au pus în contact cu lecturi fundamentale, mai fi separate, se constituie ca parte a Genezei Tripticului ele suficiente pentru a ne mișca orientat și cu sentimentul, tare, precum și la ceremoniile sărbătorilor fixe de peste an Pe de altă parte, așa cum rădăcinile unui pom parte, iar acesta mă obliga zi și noapte să gândesc și să ales Platon. Încet, printr-un șir de fericite întâmplări a ajuns Comemorativ Monumental de la Târgu Jiu. senzația (nu pot să scriu înțelegerea!) acestui spațiu regândesc materia, nelăsându-mi nici o clipă de răgaz. De (Crăciun, Paște, Sfântul Gheorghe cu ritualul plecării oilor la în contact cu cei care aveau mai degrabă întrebări decât Nu este greu de observat că ni se spune ce a făcut capătă înțelesul deplin prin relaționarea cu întregul, inanalizabil al caii miraculoase?! Poveștile ar putea fi, fapt eu cred că sunt discipolul Naturii, predestinat să-l munte, Inălțarea, Rusaliile, Drăgaica, Sfântul Ilie, stăpânul certitudini - Rousseau Vameșul, Modigliani, Radiguet, Dumnezeu iar nu cum și, mai ales, de ce și din ce. Am putea trunchiul, coroana, inclusiv cu fructele și frunzele lui, tot poate singura cale, singura modalitate, singura cheie de copiez pe Dumnezeu. (...) Creștin încarnat de legende fulgerelor, tunetelor și trăsnetelor, cele două sărbători ale Cocteau, Breton, Brauner, Tzara, Joyce, Picasso, Leger, deduce cu destulă îndreptățire ca resursele miracolului sunt astfel și elementele susceptibile să fi contribuit la nașterea intrare cuviincioasa în acest spațiu. Orice forțare creează simțuri păgâne... născut pe malurile Dunării, vedeam cum Sfintei Maria, sfântul Dumitru când oile întoarse de la „generația pierdută" americană, Gertrude Stein, Diaghilev, insondabile, că încercarea de a-l cântări în palmă pentru a acestei viziuni brâncușiene, trebuie să fie raportate la ceea inconfortabilul sentiment al pătrunderii cu șperaclul. În dispăreau valurile și apăreau altele la orizont." munte, treceau prin ritualul întoarcerii la stăpân, și, plinul de Zadkine, precum și toată frământarea cultural-artistică, cu „urla că este", de a-l examina cu lupa, este faăă noimă. ce transmite acest ansamblu în întregul lui, la rostul pentru fond, povestea, asemenea universului sculptural brân- Asta este ! Sub presiunea vocației, preluând ceremonii apotropaice Sfântul Andrei). Doinele, baladele aprinsele discuții din ateliere, cafenele, baruri, cluburi și Măsurarea inefabilului cu șublerul, ruleta și echerul docu- care a fost ridicat. Numai așa este posibil că aceste repere cușian, este o cale de pătrundere în spațiul infinitival al încărcătura strămoșească trecută prin alambicul cunoaș- despre Mihai Viteazul, despre diferiții haiduci și lotri, despre restaurante. În aceeași perioadă, a fost „descoperită" arta mentelor nu poate fi decât premiza unei înstrăinări de susceptibile să fie etape în alcătuirea ansamblului, să-și lumii pe cale de a se alcătui. Nu odată s-a afirmat despre terii dobândite (școli, ucenicii, lecturi, întâlniri din cercurile slugerul Tudor și despre zapciul Iancu Jianul, despre zâne, neagră și, mai târziu alte „arte exotice". Numai că, ceea ce obiectul căutării, unui eșec în concluzionarea demersului. afle confirmarea. Ipoteza are șanse de supraviețuire prin creația lui Constantin Brâncuși, în partea ei reprezentativă, intelectuale și artistice românești, pariziene și americane, iele, moroi și moroaie, despre zmei și balauri, despre Iovan pentru artiștii și intelectualii Parisului de atunci era exotic și Vreau să spun prin aceasta, că am întâlnit mult prea des (și adecvarea metodelor și prin confirmarea oferită de de maturitate, în special „Tripticul de la Târgu Jiu" că este călătoriile), supusă temperaturii sale de ardere, premizele Iorgovan, despre pasărea măiastră (prima dată la descân- interesant, pentru Brâncuși era cosubstanțial. Măstile, nu mă refer numai la cercetările efectuate asupra creației concluzie. Ori, în ultima perioadă, exegetica operei brân- încărcată de sugestii ale cosmogoniei. au fost distilate în eterii subtili transmiși către înalt, dând tecul bubatului - „pasăre albă, codalbă,/ care zbori pe aripi sculpturile respective prin asemănare erau trimiteri directe brâncușiene) situații în care în loc să se adecveze instru- cușiene pare în mod aproape exclusiv, preocupată de Iar noi, noi cei de acum, cu ce instrumente operăm, astfel seama de calitatea și nivelul pe care, uneori, umanita- la cer..." -,și a doua oară povestită de ciobani în vara în care la universul magico-religios al satului său și al primei lui mentarul la obiectul cercetării, este siluit obiectul cercetării premizele acesteia (este adevărat, au apărut o serie impor- care sunt căile neforțate de acces, prin care uși pătrundem tea le atinge. În fond, el este punctul de trecere, gâtul a stat la stână în munții Retezat) au constituit reperele conștiințe. Prin lentila clarificatoare a contactelor și pentru a justifica metodologia. Și, în majoritatea cazurilor, tantă de documente, confiscate până acum !). N-ar trebui în acest ritual cosmogonic ?! Creangă însuși, se simte clepsidrei prin care, în ambele sensuri, Josul și Înaltul își primului său interes despre lume. Pe o cale osmotică, a discuțiilor precum și a lecturilor din Platon, Diogene Laer- acest fapt se sprijină cu o scrupulozitate lipsită de orice oare, să încercam abordarea acestei creații din aceeași înstrăinat și, prin formularea „dar, când mă gândesc", se transmit mesajele, este reminiscența, poate, a perioadei în dobândit pentru toata viața o conștiință magică conform tios, Millarepa, Bergson, Cartea Egipteana a Morților, intuiție pe documente. Un exces de speculativitate, un mod perspectivă și cu aceleași mijloace cu care se încearcă referă la perioada amintirilor ca la un fericit „illo tempore". care actul de comunicare artistică era cosubstanțial cu actul căreia lumea avea încărcătura fabuloasă și armonizarea cu Lao-tse, Rudolf Steiner, Madame Blavatski, Rene Guenon, arbitrar de articulare a reperelor, o utilizare parțială (mai mult lecturarea ansamblurilor arhitecturale/sculpturale aztece, Brâncuși își retrospectează viața din același unghi atunci sacerdotal. ea se înfăptuia în rânduială, prin ritualuri și ceremonii. Ovidiu, Hipocrate, Eschil, Cartea Morților din Tibet, Matyla decât, inevitabil, subiectivă) a început de o vreme să se egiptene, mayașe, proxim-orientale, cu care capodoperele când afirma împlinit nostalgic, „viața mea n-a fost decât un Plecând la Târgu Jiu, mai ales la Craiova și, într-un Ghyka, ca să luăm numai câțiva dintre autorii aflați în biblio- insinueze în „cercetările" ce au ca obiect creația marelui de la Târgu Jiu sunt atât de înrudite? Fetișizarea lung șir de miracole". O mare bucurie și totodată, o înstrăi- final la București, a fost inhalat de mecanismul implacabil al teca sa, presat de conștiința propriei vocații, la temperatura hobițan. Desigur, sunt consecințele fascinației pe care o documentului și a livrescului riscă să ne pună în situația nare uimită pare că înfiorează aceasta afirmație. Nu modernizării printr-o occidentalizare forțată și nedigerată a generată de dictatul împlinirii acestei vocații, a înțeles cât exercita asupra noastră livrescul. celui care nu vede pădurea din cauza copacului. În mod credem a greși foarte mult dacă spunem că există foarte imperios trebuie schimbat ceva, trebuie căutată soluția prin României. Școala de Arte și Meserii și Facultatea de la de importantă a devenit „materia primă" furnizată de multe lucruri comune intre personajul Ion Creangă și În același timp, poate fi întâlnită, o categorie de care documentul își păstrează importanța de reper pentru București, au îngropat aceasta primă conștiință a sa într-un universul copilăriei sale. Atât doar că, sub presiunea și personajul Constantin Brâncuși. Între intelectualii Iașului de „vizionari" elucubranți care ignoră documentele și mărturiile, viziunea interpretativă!... Mai simplu, cauza presupusă substrat al memoriei. Școala de la Craiova, Facultatea de la temperatura de care vorbeam, această materie s-a structu- sfârșit de secol XIX, franțuziți ori germanizați, Creangă evaporându-se în „viziuni" fanteziste sau chiar elucubrante. trebuie să fie confirmată de efect, principiul de manifestare. București vizitele la Viena, Budapesta, iar Viena, Munchen, rat, s-a clarificat și s-a resemnificat fără să piardă nimic din Sunt tot mai mulți cei care cred că procesul gândirii nu există exprima același insolit, același exotism, același famec Dacă la cei saptezecisicinci de ani de existență studiile la Beaux-Art - Paris, scurta ucenicie la Rodin, curățenia, prospețimea și puterea de sugestie conținute frust, același primitivism rafinat precum mai târziu, în prima fără cuvânt. Nu-și pot imagina că un discurs plastic, o construiau și furnizau un sculptor cu rețete și răspunsuri inițial. Fiind cosubstantial cu aceasta, Brâncuși n-a viziune plastică nu poate fi alcătuită și nu poate fi percepută discutăm despre geneza viziunii cuprinsă în acest parte a secolului următor, între artiștii și intelectualii ansamblu monumental, în mod firesc, se naște întrebarea de-a gata, destinat să decoreze piețele publice și să lecturat-o intr-o cheie intelectual psihanalitică, sau, oricum,

Spațiul de protecție de la Târgu Jiu – Geneza 60 | Brâncuși fără ajutorul cuvântului, așa cum se întâmplă cu muzica. asupra momentului în care vom încerca să vedem, să Constantin Brâncuși s-a născut la Hobița, într-o nu s-a mulțumit cu acest tip de lectură care însemna o abor- Ori, una dintre reușitele importante ale creației brâncușiene înțelegem, să formulăm ceva despre rostul edificării lui, să perioadă în care satul românesc mai era încă un spațiu dare din exterior. Din momentul în care a inteles acest lucru este reprezentata de denarativizarea și deliteraturizarea spunem la ce slujește și la care mijloace specifice ritualic în care libertățile erau bine cumpănite de datorii (că, într-o formă relativă, el este acest univers magico-reli- sculpturii. Desigur, cuvântul este necesar în transmiterea, apelează. Admir cu toata puterea mai vechii exegeți ai percepute ca fiind forme de comunicare cu Divinitatea. gios și că, prin urmare, este sacerdotul lui și are datoria de în împărtășirea impresiilor și, poate chiar a emoțiilor. Dar, operei brâncușiene. Un anumit echilibru între intuiție vizio- Satul era încă un loc cu un ridicat grad de autonomie, în a-l revela marii culturi), a aflat și care este drumul său și in punctul meu de vedere, poate cel mai onest început parizieni, Brâncuși. Acest fapt venea din contactul direct cu știm cu toții, ceva rămâne netradus în cuvânt, este necon- nară și analiza documentelor, între descifrarea semnificației care totul se petrecea sub semnul orâduielii. Se păstrează calea sa de împlinire. Prin lecturi (Guenon, spre exemplu) a D de carte, sună astfel: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, rădăcinile și, prin ele, cu „illo tempore" vertibil și, poate că tocmai acest ceva este esențial în actul mărturiei și documentului, pe de o parte și încercarea de fotografii cu mama sa, frații săi, sora sa și ale altor preluat formele esențiale ale universului copilăriei realizând când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părinteas- Îmi amintesc finalul unui film despre o expediție de comunicare, de empatizare cu sculptura lui Brâncuși mai decriptare a mesajului. Prudența cu care s-au implicat, a consăteni, îmbrăcați în straiele specifice zonei și satului. calitatea lor de arhetip. Pe această cale a putut sesiza că din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o către Polul Nord, cu Max von Sidow în rolul principal. După ales. Cu atât mai mult cu cât tipul de ofertă prin natură cât creat o bază temeinică pentru cei care au urmat. Vasile Iată ce ne spune, în stilu-i inconfundabil, V.G. Paleolog caracterul lor izomorf cu formele altor culturi tradiționale. sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ce dirijabilul se prăbușește, în încercarea de a se salva, se poate de diferită a discursului plastic, este cât se poate Georgescu Paleolog, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ion despre perioada copilăriei lui Brâncuși: „În acest vuiet de Odată ajuns la ințeles, n-a mai avut nici o ezitare. A basculat ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când rând pe rând, toți colegii de expediție pier, lasandu-l pe eroul de altfel față de discursul literar. Imaginea oferită de cuvânt, Frunzetti, Dan Grigorescu, Marcel Mihailovici, Stefan istorie nescrisă, cu impreviziuni de basm și de legendă,... peste bord tot ceea ce-și însușise în scoli și academii, începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascun- principal singur în imensul pustiu înghețat. În final, camera chiar dacă, în cazurile fericite, pornește și își păstrează pe Georgescu Gorjan, Adrian Petringenaru, Sergiu Al. George, cu iernile grele și verile tot așa, cu cremeni, cu bușteni și întorcându-se decis la vocea sa dintâi. Dar, ceea ce trebuie deam când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte se ridică sugerând însingurarea și neînsemnătatea lui în tot parcursul viziunea întregului, prin caracterul succesiv nu Dan Grigorescu, Ion Mocioi, Ion Pogorilovschi, Mircea uneori cu fiare care, deși înfricoșate de om, tot mai răpeau să rămână din ceea ce ti-ai însușit rămâne involuntar. Ceea jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, acea imensitate albă și înghețată. În timp ce camera se va reuși să exprime ceea ce-și dorește și ce și-a propus. Eliade, Constantin Noica, Nina Stănculescu,... urmați de ziua în amiaza mare o văcușoara ori un vițel - de oi nici ce trebuia să rămână din învățătură, a rămas precum pole- parcă-mi saltă și acum inima de bucurie." (Ion Creangă - ridică, el se privește exclamând mut „în fond, cât vede omul Imaginea se oferă simultan, ochiul percepând dintr-odată Sorana Georgescu Gorjan, Doina Lemny, Matei măcar nu mai pomeneau - de prăpăstii fără fund sau de nul pe aripa fluturelui, numai ca aripile erau constituite din „Amintiri din copilărie"; începutul capitolului al Il-lea). Para- din el însuși ?!..." Nu suntem noi, pentru noi înșine un întregul și părțile componente cu detalii cu tot. Încercarea Stârcea-Crăciun, Cristian-Robert Velescu,... străduitori, ziduri drepte până-n cer, în acest mediu al vieții pieptișe și universul copilăriei. frazând binecunoscuta formulare „Ozana cea frumos nesfârșit prilej de uimiri, surprize, descoperiri, uneori reve- de a „traduce" într-un discurs literar imaginea unei sculpturi sacerdoți ai creației brâncușiene, fără de care nu poate fi eroice de munte și-a petrecut prima tinerețe Costache Astfel au început etapele de redobândire a sinelui curgătoare", putem formula „Bistrița cea frumos lații,... poate în egală măsură cu lumea din jur ?!... Daca da, (sau a oricărui obiect) va fi marcată de caracterul succesiv gândit fenomenul receptării artei brâncușiene. Dar, unde Brâncuși." Să ne amintim întâmplarea cu mortul înghețat în de sub învelișurile înstrăinării (păstrând ceea ce era de curgătoare". De ce n-ar putea începe astfel relatarea acesta e semnul că știm puțin despre noi înșine. al discursului literar. O înstrăinare a comentariului de obiec- sunt tinerii, aerul proaspăt și înviorător ?!... Poate lor le prispa casei; descântecul pentru scos apa din urechi, care, păstrat !). Aceste etape, exprimate în creație se constituie „lungului șir de miracole" care a fost viața lui Constantin tul comentat pare de neevitat. rămâne șansa de a se preocupa de semnificații... Funda- nu-i așa, seamănă izbitor cu cel folosit de Nică al lui Ștefan ca „jurnal" al acestei regăsiri. Regăsindu-se pe sine prin Brâncuși!?... În fond, atmosfera în care a copilărit Creangă mentul edificiului este asigurat de acești predecesori. Până a Petrei în aceeași situație; de îmbolnăvirea de vărsat de "1. La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Prin urmare, este practic imposibil, în aceste aceste esențializări ale limbajului, a putut sa înțeleagă este cât se poate de asemănătoare cu cea a Hobiței!... atunci ei trebuie provocați, invitați și stimulați. vânt deși cu toată "păzirea... zilelor bubatului în 4 și 5 2. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasu- condiții, să ai și să exprimi cu ajutorul cuvintelor, o viziune a lumea în esența sa și să o exprime în sculptură cum nimeni Aceeași mamă cu mulți copii, năpădită de griji, dorindu-și noiembrie" de către Maria, mama sa, el tot s-a îmbolnăvit. pra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra întregului proces prin care s-a născut acest triptic brân- Semnificativ este faptul că Brâncuși însuși a refuzat n-a mai făcut-o până la el. feciorul preot, aceleași uimiri ca forme de descoperire a Tratamentul a constat în „laptele bine covăsit, aproape apelor. cușian. „Unde vei găsi cuvântul ce exprima adevărul ?", să furnizeze indicii asupra semnificațiilor sculpturilor sale. Etapă cu etapă, lucrare cu lucrare, problemă/ lumii,... Dar, cum să faci asta? Ce știm despre acest „șir de brânzit de acru,... descântarea răcănelului și fierurile 3. Și a zis Dumnezeu: Să fie lumina! și a fost lumina. exclama exasperat Eminescu. Putem, cu ajutorul documen- Poate că este sugestivă declarația sculptorului Ion Vlad răspundă comenzilor unei urbanizări explozive. Un astfel de soluție cu problemă/ soluție s-au construit în el premizele miracole"? Câteva documente - foarte puține, câteva rădăcinii de pelin."(V.G. Paleolog) Inca de copil a auzit că 4. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, și a telor și mărturiilor credibile să identificăm elemente gene- despre faptul de a oferi repere despre intențiile artistice: sculptor ar fi ajuns Constantin Brâncuși dacă, nu știm cu pentru neîmplinitul proiect pentru Indor și mai ales pentru mărturii, făcute la zeci de ani după, oricum indirecte, multe tatălui (pe fond de boala)a i s-a făcut ritului de schimbare a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. tice, repere ale Genezei, dar nu mai mult. în ce ordine „Ai cere unui sculptor să-și explice opera e ca și cum ai cere precizie ce, i-a fracturat în mod fericit drumul linear și proiectul de la Târgu Jiu. pauze, traduse în deducții logice și ipoteze. Și, cu cât numelui din Nicolae în Radu; a participat, fie și de pe 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar întunericul l-a așezam cele câteva repere, acele puține puncte de certitu- unui măr sa-și divulge păcatul originar pe care fructele sale previzibil, mutându-l pe o altă orbită. Concluzionând, fiecare dobândire și fiecare ipoteza ori deducția este formulată de un nume prestigios, margine la botezul copiilor mai mici (chiar al fraților și numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâii" dine, cu ce le coroboram pentru a ne apropia de adevăr, de îl ascund. Eu mă simt mai degrabă ca mediator, ca instru- Întâlniri faste, unele știute - cu Mario Meunier, cu renunțare din fiecare moment al vieții și creației, care nu pot cu atât are șansa de a dobândi calitate de argument. Sunt surorii), la ritualurile de nuntă și ceremoniile de înmormân- (FACEREA. Întâia carte a lui Moise; Cap. I - Facerea lumii) a umple cu conținut acest cuvânt - GENEZA. ment util în mâinile cuiva, care se află în mine sau în altă Erik Satie, - l-au pus în contact cu lecturi fundamentale, mai fi separate, se constituie ca parte a Genezei Tripticului ele suficiente pentru a ne mișca orientat și cu sentimentul, tare, precum și la ceremoniile sărbătorilor fixe de peste an Pe de altă parte, așa cum rădăcinile unui pom parte, iar acesta mă obliga zi și noapte să gândesc și să ales Platon. Încet, printr-un șir de fericite întâmplări a ajuns Comemorativ Monumental de la Târgu Jiu. senzația (nu pot să scriu înțelegerea!) acestui spațiu regândesc materia, nelăsându-mi nici o clipă de răgaz. De (Crăciun, Paște, Sfântul Gheorghe cu ritualul plecării oilor la în contact cu cei care aveau mai degrabă întrebări decât Nu este greu de observat că ni se spune ce a făcut capătă înțelesul deplin prin relaționarea cu întregul, inanalizabil al caii miraculoase?! Poveștile ar putea fi, fapt eu cred că sunt discipolul Naturii, predestinat să-l munte, Inălțarea, Rusaliile, Drăgaica, Sfântul Ilie, stăpânul certitudini - Rousseau Vameșul, Modigliani, Radiguet, Dumnezeu iar nu cum și, mai ales, de ce și din ce. Am putea trunchiul, coroana, inclusiv cu fructele și frunzele lui, tot poate singura cale, singura modalitate, singura cheie de copiez pe Dumnezeu. (...) Creștin încarnat de legende fulgerelor, tunetelor și trăsnetelor, cele două sărbători ale Cocteau, Breton, Brauner, Tzara, Joyce, Picasso, Leger, deduce cu destulă îndreptățire ca resursele miracolului sunt astfel și elementele susceptibile să fi contribuit la nașterea intrare cuviincioasa în acest spațiu. Orice forțare creează simțuri păgâne... născut pe malurile Dunării, vedeam cum Sfintei Maria, sfântul Dumitru când oile întoarse de la „generația pierdută" americană, Gertrude Stein, Diaghilev, insondabile, că încercarea de a-l cântări în palmă pentru a acestei viziuni brâncușiene, trebuie să fie raportate la ceea inconfortabilul sentiment al pătrunderii cu șperaclul. În dispăreau valurile și apăreau altele la orizont." munte, treceau prin ritualul întoarcerii la stăpân, și, plinul de Zadkine, precum și toată frământarea cultural-artistică, cu „urla că este", de a-l examina cu lupa, este faăă noimă. ce transmite acest ansamblu în întregul lui, la rostul pentru fond, povestea, asemenea universului sculptural brân- Asta este ! Sub presiunea vocației, preluând ceremonii apotropaice Sfântul Andrei). Doinele, baladele aprinsele discuții din ateliere, cafenele, baruri, cluburi și Măsurarea inefabilului cu șublerul, ruleta și echerul docu- care a fost ridicat. Numai așa este posibil că aceste repere cușian, este o cale de pătrundere în spațiul infinitival al încărcătura strămoșească trecută prin alambicul cunoaș- despre Mihai Viteazul, despre diferiții haiduci și lotri, despre restaurante. În aceeași perioadă, a fost „descoperită" arta mentelor nu poate fi decât premiza unei înstrăinări de susceptibile să fie etape în alcătuirea ansamblului, să-și lumii pe cale de a se alcătui. Nu odată s-a afirmat despre terii dobândite (școli, ucenicii, lecturi, întâlniri din cercurile slugerul Tudor și despre zapciul Iancu Jianul, despre zâne, neagră și, mai târziu alte „arte exotice". Numai că, ceea ce obiectul căutării, unui eșec în concluzionarea demersului. afle confirmarea. Ipoteza are șanse de supraviețuire prin creația lui Constantin Brâncuși, în partea ei reprezentativă, intelectuale și artistice românești, pariziene și americane, iele, moroi și moroaie, despre zmei și balauri, despre Iovan pentru artiștii și intelectualii Parisului de atunci era exotic și Vreau să spun prin aceasta, că am întâlnit mult prea des (și adecvarea metodelor și prin confirmarea oferită de de maturitate, în special „Tripticul de la Târgu Jiu" că este călătoriile), supusă temperaturii sale de ardere, premizele Iorgovan, despre pasărea măiastră (prima dată la descân- interesant, pentru Brâncuși era cosubstanțial. Măstile, nu mă refer numai la cercetările efectuate asupra creației concluzie. Ori, în ultima perioadă, exegetica operei brân- încărcată de sugestii ale cosmogoniei. au fost distilate în eterii subtili transmiși către înalt, dând tecul bubatului - „pasăre albă, codalbă,/ care zbori pe aripi sculpturile respective prin asemănare erau trimiteri directe brâncușiene) situații în care în loc să se adecveze instru- cușiene pare în mod aproape exclusiv, preocupată de Iar noi, noi cei de acum, cu ce instrumente operăm, astfel seama de calitatea și nivelul pe care, uneori, umanita- la cer..." -,și a doua oară povestită de ciobani în vara în care la universul magico-religios al satului său și al primei lui mentarul la obiectul cercetării, este siluit obiectul cercetării premizele acesteia (este adevărat, au apărut o serie impor- care sunt căile neforțate de acces, prin care uși pătrundem tea le atinge. În fond, el este punctul de trecere, gâtul a stat la stână în munții Retezat) au constituit reperele conștiințe. Prin lentila clarificatoare a contactelor și pentru a justifica metodologia. Și, în majoritatea cazurilor, tantă de documente, confiscate până acum !). N-ar trebui în acest ritual cosmogonic ?! Creangă însuși, se simte clepsidrei prin care, în ambele sensuri, Josul și Înaltul își primului său interes despre lume. Pe o cale osmotică, a discuțiilor precum și a lecturilor din Platon, Diogene Laer- acest fapt se sprijină cu o scrupulozitate lipsită de orice oare, să încercam abordarea acestei creații din aceeași înstrăinat și, prin formularea „dar, când mă gândesc", se transmit mesajele, este reminiscența, poate, a perioadei în dobândit pentru toata viața o conștiință magică conform tios, Millarepa, Bergson, Cartea Egipteana a Morților, intuiție pe documente. Un exces de speculativitate, un mod perspectivă și cu aceleași mijloace cu care se încearcă referă la perioada amintirilor ca la un fericit „illo tempore". care actul de comunicare artistică era cosubstanțial cu actul căreia lumea avea încărcătura fabuloasă și armonizarea cu Lao-tse, Rudolf Steiner, Madame Blavatski, Rene Guenon, arbitrar de articulare a reperelor, o utilizare parțială (mai mult lecturarea ansamblurilor arhitecturale/sculpturale aztece, Brâncuși își retrospectează viața din același unghi atunci sacerdotal. ea se înfăptuia în rânduială, prin ritualuri și ceremonii. Ovidiu, Hipocrate, Eschil, Cartea Morților din Tibet, Matyla decât, inevitabil, subiectivă) a început de o vreme să se egiptene, mayașe, proxim-orientale, cu care capodoperele când afirma împlinit nostalgic, „viața mea n-a fost decât un Plecând la Târgu Jiu, mai ales la Craiova și, într-un Ghyka, ca să luăm numai câțiva dintre autorii aflați în biblio- insinueze în „cercetările" ce au ca obiect creația marelui de la Târgu Jiu sunt atât de înrudite? Fetișizarea lung șir de miracole". O mare bucurie și totodată, o înstrăi- final la București, a fost inhalat de mecanismul implacabil al teca sa, presat de conștiința propriei vocații, la temperatura hobițan. Desigur, sunt consecințele fascinației pe care o documentului și a livrescului riscă să ne pună în situația nare uimită pare că înfiorează aceasta afirmație. Nu modernizării printr-o occidentalizare forțată și nedigerată a generată de dictatul împlinirii acestei vocații, a înțeles cât exercita asupra noastră livrescul. celui care nu vede pădurea din cauza copacului. În mod credem a greși foarte mult dacă spunem că există foarte imperios trebuie schimbat ceva, trebuie căutată soluția prin României. Școala de Arte și Meserii și Facultatea de la de importantă a devenit „materia primă" furnizată de multe lucruri comune intre personajul Ion Creangă și În același timp, poate fi întâlnită, o categorie de care documentul își păstrează importanța de reper pentru București, au îngropat aceasta primă conștiință a sa într-un universul copilăriei sale. Atât doar că, sub presiunea și personajul Constantin Brâncuși. Între intelectualii Iașului de „vizionari" elucubranți care ignoră documentele și mărturiile, viziunea interpretativă!... Mai simplu, cauza presupusă substrat al memoriei. Școala de la Craiova, Facultatea de la temperatura de care vorbeam, această materie s-a structu- sfârșit de secol XIX, franțuziți ori germanizați, Creangă evaporându-se în „viziuni" fanteziste sau chiar elucubrante. trebuie să fie confirmată de efect, principiul de manifestare. București vizitele la Viena, Budapesta, iar Viena, Munchen, rat, s-a clarificat și s-a resemnificat fără să piardă nimic din exprima același insolit, același exotism, același famec Sunt tot mai mulți cei care cred că procesul gândirii nu există studiile la Beaux-Art - Paris, scurta ucenicie la Rodin, curățenia, prospețimea și puterea de sugestie conținute fără cuvânt. Nu-și pot imagina că un discurs plastic, o Dacă la cei saptezecisicinci de ani de existență frust, același primitivism rafinat precum mai târziu, în prima discutăm despre geneza viziunii cuprinsă în acest construiau și furnizau un sculptor cu rețete și răspunsuri inițial. Fiind cosubstantial cu aceasta, Brâncuși n-a □ Interiorul casei lui Brâncuși de la Hobița parte a secolului următor, între artiștii și intelectualii viziune plastică nu poate fi alcătuită și nu poate fi percepută ansamblu monumental, în mod firesc, se naște întrebarea de-a gata, destinat să decoreze piețele publice și să lecturat-o intr-o cheie intelectual psihanalitică, sau, oricum, Vlad CIOBANU

Spațiul de protecție de la Târgu Jiu – Geneza 61 | Brâncuși ÎNCERCARE DE CODIFICARE SIMBOLICĂ A COMPLEXULUI BRÂNCUŞIAN DE LA TÂRGU-JIU

Geometrie şi metafizică nici nu a sugerat (nici măcar pentru formes”, 2, face observaţii şi coloană) ideea de monumentalitate, distincţii temeinice întru pasiune şi perele lui Brâncuşi nu sunt simple de grandios, ci numai aceea de geometrie: „La verité géometrique est O reprezentări artistice, codificări semnificaţie capitală şi subtilitate transmissible, n’est autre que le simbolice ale unor obiecte din realita- simbolică, reprezentând centrul résidu de quelques passions.” tea umană (coloană, masă, scaune), comunităţii. Prin echivalenţă cu turla Fiecare mare lucrare expri- ci un model de scriere, alcătuit din bisericii şi numai prin percepţia mă, la cea mai înaltă tensiune artis- „hieroglife sacre” şi configurând o exhaustivă a întregului grup statuar, tică, o pasiune brâncuşiană. Pasiu- lume suficientă sieşi, coerentă, pe nucleul semnificant din AXIS nea brâncuşiană se transfigurează în unitară, semnificativă. Este clar că MUNDI se poate ajunge la ideea de geometrie. Dar cercul, rombul, cercul, triunghiul, rombul, trapezul, templu. pătratul, trapezul, triunghiul nu fac spirala, din opera Geniului Pietrei nu Orice templu conţine un decât să resemantizeze iubirea sau configurează simple litere sau Portal, spaţiu de trecere, care deli- ura, prietenia sau duşmănia, concepte de reprezentare, ci un mitează incinta sacră de cotidiani- devoţiunea creştină sau revolta alfabet codificat, cum am zis, „hiero- tate, spre un Altar (Masa) şi Turnul antireligioasă (aproape de exprima- glife sacre” (M. Gimbutas, „The (Cruce) spre Cer. Poarta ca o intrare, rea argheziană). civilization of the God” (editor J. pentru că ieşirea e spre... cer. Resemantizează elanul, Campbell), Harper San Francisco, Să amintim că, în Neoliticul energia (Axis Mundi) smerenia (la 1999), semne şi reprezentări ale unor timpuriu, reprezentarea altarului lua Sfânta Masă), unirea fizică (nimeni nu realităţi astronomice sau religioase. formă de masă cu patru sau opt poate nega, totuşi, ideea că Poarta Scoase din imediatitate ele nu rămân picioare pe care se executa ritualul are desene stilizate ale sexului femi- obiecte cunoscute din realitate, ci de jertfire. Oricum sistemul arhitec- nin), Înălţarea la Cer (Coloana componente ale unei organizări tural brâncuşian de la Tg. Jiu infinită). superioare. În practica hermeneutică, dezvoltă o structură religioasă com- triunghiul cu baza în jos codifică Întâmplător sau nu pe locurile plexă şi coerentă pe o singură temă sexul masculin (opusul sau cu baza unde se află „Masa Tăcerii” şi „Poarta cu ample semnificaţii: viaţa, moartea în sus reprezentând sexul feminin). Sărutului”, la 1848, a fost o mare şi reînvierea, care alcătuiesc o triadă Combinaţia de triunghiuri îşi lărgeşte adunare, în care a fost depus creştină armonioasă. Semnificaţia semnificaţia, ca trecere a timpului, ca jurământul faţă de Revoluţie (la 20 care derivă din această interputere a succesiune de zile şi nopţi). iulie 1848). În acea zi, după liturghie complexului brâncuşian nu ar fi com- „...în biserica catedralei şi după Rombul are dublă semnifi- pletă dacă nu se identifică adresantul săvârşirea Sf. Liturghii, mergând toţi caţie (erotism şi lumină) şi, ca atare, acestor realităţi simbolice. Deci, cui pe marginea râului Jiu, într-o dum- poate reprezenta alternativ sexul sau se adresează, de fapt, această bravă ce este între păduri pe acea ochii. Nu ştiu ca Masa tăcerii să fi fost lume simbolică, metaforică, religio- apă, şi făcându-se o sfeştanie interpretată ca altar, topos sfânt care asă dacă nu unei comunităţi care îşi rugătoare lui Dumnezeu pentru poate activa forţa benefică, protec- trăieşte viaţa şi moartea în jurul apărarea poporului român şi stropin- toare. Spirala este drumul (linia, altarului operelor cu aspiraţia către du-se cu sf. aiazmă atât stindardele stâlpul, coloana) de la soare la lună şi nemurirea din cer. tricolore, cât şi toţi cei ce veniseră a marchează trecerea, desfăşurarea, Complexul reprezintă imagi- lua parte.” (apud. Ileana Predescu, verticalitatea, dar într-un sens narul generat de tradiţia mentalităţilor „Documente privind revoluţia de la sacru-religios. Altarul miniatural al şi sensibilităţilor din comunitatea 1848 în Oltenia”, Craiova, Editura Mesei poate fi proiectat imaginar şi înconjurătoare. AXIS MUNDI, Drumul Academiei Române, 1969, p. 57). altfel. Masa, susţinută de un singur de la Masa sacrificială la crucea picior pornit chiar din corpul ei, îşi Brâncuşi reinvesteşte sacra- ascensională este calea vieţii banale, poate extinde imaginea şi asupra mental în spaţiul matrice al comu- comunitare, inerţiale, repetitive. scaunelor devenite coloane ale unui nităţii prin obiecte-semne simbolice. templu care poate fi proiectat la scară În funcţia sa sacerdotală, Astfel, întăreşte credinţa creştină dar la dimensiuni hiperbolice. O masă cu Brâncuşi şi-a depăşit simpla condiţie modifică reprezentarea tradiţională a picioare seamănă tulburător şi cu o umană, devenind un predicator, un unor spaţii definitorii pentru comuni- farfurie zburătoare. De altfel, trebuie sacerdot-artist, activat de o amprentă tate, eternizând rugăciunea, un să remarc de la început că intenţio- divină şi de o creativitate pasională. moment trecător, dar de sublimă nalitatea auctorială nu a prevăzut şi Elie Faure, în „L’esprit des înălţare sufletească.

Încercare de codificare simbolică a Complexului Brâncuşian de la Târgu-Jiu 62 | Brâncuși Forme de peisaj şi construcţie topometric, va fi pusă sculptura cea plexul brâncuşian, există şi cruce şi estetică mai înaltă, confirmând şi reciproca. altar, cum se poate presupune şi o De altfel, în conştiinţa sa uniune între istorie şi mit într-o După informaţiile mele, profundă, ideea de Coloană, de asemenea epifanie estetică deloc exhaustive în vastul domeniu Poartă, de Masă trebuie să fi apărut tulburătoare, aşezată între Divinitate brâncuşian, nimeni nu a analizat odată cu părăsirea satului, devenind şi comunitate, de un Geniu cu sistematic formele de peisaj care argumentele filosofice şi embleme funcţie de mare preot. Faţă de acei absorb, completează şi susţin identitare pentru integrarea – nu cărturari care se numesc „populari- operele de artă. uşoară – în spaţiul urbanizat. În sat, zatori” pentru răspândirea ideilor în S-a vorbit de „integrarea în Coloana susţine acoperişul şi ridică mase, Brâncuşi peisaj”, de „armonia” coexistenţei prispa, în oraş nu susţine decât bolta s-ar putea numi, fără dubiu, „sacrali- natură/sculptură, dar nu s-a insistat cerului. Masa reprezintă în sat zator” prin idealurile de exprimare pe interferenţa şi schimbul de adunarea, comunitatea familială, teofanică. semnificaţii dintre obiectele artistice cercul colocvial, conversativ, dar în Neîndoielnic, există în şi „locul”, toposul magic al ampla- oraş nu identifică decât Tăcerea. Ansamblul de la Târgu-Jiu o viziune sărilor lor. Artistul nu proiectează Scaunele nu sunt pentru călători, ci creştină amplificată de acţiunea de creaţia sa pur şi simplu în natură, pentru delimitarea drumului, a căii reacreditare a unor obiecte artistice sau în spaţiul urban ca simple publice, borne pentru Axis Mundi. într-un spaţiu sacralizat. elemente decorative, ci o acred- Aducând obiectele sacramentale de Într-un fel, efortul exegetic itează (adică o înnobilează) nu la ţară, Brâncuşi aduce imaginarul în de decodificare simbolică şi numai cu semnificaţie estetică, ci şi oraş, un oraş sufocat de concretitu- reconstrucţie a semnificaţiei pentru cu funcţionalitate peisagistică. dine şi lipsit de natura naturală. Noile a ajunge la nucleul originar al Capodoperele susţin şi comple- forme urbane, preluate din satul inspiraţiei, devine procesul invers pe tează un spaţiu natural sau urban mitic, nu devin simple obiecte de care l-a parcurs conştiinţa artistică (recent urbanizat), într-o teritoriali- contemplaţie estetică, ci forme de brâncuşiană, de la idee la realizarea tate în expansiune şi lângă relief. Dar, cum în oraş orice propu- ei materială. elemente naturale fundamentale, nere arhitecturală e profund demiti- A descoperi realitatea apa (Jiul) şi muntele (Parângul). zată, Brâncuşi o acreditează cu alte arhetipală care a activat procesuali- Este clar că nu ar fi pus coloana pe virtuţi – estetice şi creştine. malul râului şi masa în centrul tatea artistică înseamnă a reconsti- oraşului. tui creativitatea estetică inefabilă care conduce la capodoperă. Brâncuşi nu mută satul în Între sacralizare şi codificare centrul oraşului, ci preia şi simbolică potenţează elementele naturale în care a fost integrat satul originar, cel Deci, Brâncuşi strânge la un aflat, cum spunea Lucian Blaga loc diverse obiecte: Coloana, Masa, „proiectat în zariştea cosmică şi Poarta, Scaunele şi le situează într-un destin emanat de veşnicie”. într-un spaţiu deschis, cu funcţionali- tate de atelier. De altfel, peisagistica urbană rămâne principala temă a Evident, Masa e mai înaltă fotografului Brâncuşi care nu face decât Scaunele, Poarta e mai înaltă altceva decât să caute şi să propună decât Masa, Coloana e mai înaltă spaţii de integrare (şi nu simple decât Poarta. locaţii) pentru creaţiile sale. Când, Masa prin înălţimea sa şi aproape copil, Brâncuşi a trebuit să altitudinea terenului pe care se află, vină la oraş, a adus cu sine şi munţii acordă o poziţie sacerdotală; la fel şi apele, dar şi uneltele satului Coloana prin dimensiunea sa primordial. Oraşul nu duce lipsă de depăşeşte înălţimea celorlalte opere. înălţimi şi de geometrie spaţială, dar Masa e pe „deal”, coloana e în „vale”, Brâncuşi aduce masa scundă şi între ele se află drumul, Calea, ţărănească şi turla bisericii, reformu- Axis Mundi, „fortuna labilis”. late obiectual, şi le acreditează cu Şi totuşi, Brâncuşi s-a ferit alte funcţionalităţi estetice şi să folosească semnul cel mai simplu religioase. Obiectele nu doar umplu şi mai caracteristic al creştinismului: spaţiul, ci şi îl sacralizează. Jos/sus, crucea, pentru că, întotdeauna pământ/apă, pământ/cer se armo- crucea îşi subordonează orice nizează sugerând acelaşi climax intenţie artistică. Sufleteşte, în com- artistic, astfel că, în locul cel mai jos Aureliu GOCI

Încercare de codificare simbolică a Complexului Brâncuşian de la Târgu-Jiu 63 | Brâncuși Cap.II De la Hobița în universalitate - Brâncuși la Craiova Gorjan, îi scrie artistului pentru a i se confirma autorizația Brâncuși la Craiova verbală de turnare în bronz a ghipsului realizat în 1902. Scrisoarea este reprodusă în Brâncuși inedit, p. 197, cu mici erori de transcriere. Artistul nu a răspuns dar a păstrat toate aceste espre legăturile lui Brâncuși cu Craiova s-au scris multe. Materialul este transcris și în Brâncuși inedit la p. 59. scrisori în arhiva sa. D Socotesc că cel mai important este ceea ce a consem- Este interesant că sculptorul amestecă româna și Relatări despre legăturile artistului cu familia nat artistul însuși. franceza în aceste ciorne. Există o oarecare fluctuare a Gorjan au fost publicate de Ștefan Georgescu-Gorjan încă În volumul Brancusi, semnat de Pontus Hulten, datelor dar se remarcă accentul pus pe episodul viorii și pe din 1965. Corespondența artistului cu Ștefan se păstrează Natalia Dumitresco și Alexandre Istrati, la p. 57 este repro- înscrierea la Școala de arte și meserii. Printre numele în arhiva Gorjan și în biblioteca Kandinski. dusă în facsimil o notiță autobiografică scrisă de sculptor în diverșilor patroni nu-l regăsim pe cel al lui Spirtaru. Prima Brâncuși a fost găzduit de Ion în locuința acestuia românește pentru perioada 1876-1913. Referirea se face la etapă în drumurile sale a fost Craiova, apoi Slatina. din strada C. A. Rosetti nr. 14, înainte de a deveni intern. A persoana a treia. Tot în Hulten et al., la p. 62 este reprodus în facsimil mai primit găzduire și în 1902, în timpul cât și-a efectuat “Constantin Brancusi un text autobiografic în franceză, cu tentă literară, intitulat serviciul militar fără încazarmare. A locuit atunci la etajul I al – Născut la Pestișani Gorjiu 1876 Geniul. Îl găsim transcris și în Brâncuși inedit, la p. 56-57. casei din strada Madona Dudu nr. 23, deasupra prăvăliei – Fiu de moșnean, cheabur, din cătunul Hobița. În Artistul povestește întâmplări ca în basmele copilăriei, „La Steaua colorată”, perioadă când a realizat și bustul lui 1887 la etatea de 11 ani a plecat din sat cutreerân[d] țara folosind repetiții, cifre magice – 3, 7 -, vagi referiri la realitate. Ion. Casele nu mai există în prezent. Când a mai venit în timp de 6 ani fără să dea de veste Traducând, aflăm astfel că: Craiova l-a vizitat pe Ion în noua locuință de la nr 6 din – În luna lui octombrie 1894 C. I Grecescu minunat “La vârsta de 11 ani strada Sofia Caneciu, numită ulterior Olga Bancic, apoi că a putut să construească o vioră, îl face să intre la scola a evadat din frumosul ținut Lupeni. Conform mărturiilor fiilor lui Ion, în 1922 Brâncuși arte și meserie din Craiova și a mers pe jos 3 zile și 3 le-a admirat grădina și a stat câteva zile la ei. Casa, mod- – Termină coursurile de 5 ani în 4, trecând clasa I și nopți, să găsească un oraș, ernizată în 1939, se află acum pe strada Rădulescu-Motru II în tr’un an –” căci nu exista tren și nu nr. 8 și ar putea fi marcată cu o tăbliță comemorativă. Această notiță olografă, scrisă cu creionul, a fost avea bani. Ziua mergea și În arhivele de stat din Craiova se află procuri date transcrisă și în Brâncuși inedit, la p. 43. Din păcate nu se dă noaptea târziu se urca în de Brâncuși lui C. I. Grecescu și Ion Georgescu-Gorjan, facsimilul. copaci ca să nu-l mănânce pentru a-i ridica bursa de la Epitropia Bisericii Madona La p. 58 din Hulten et al., se mai găsește un facsimil lupii. La capătul a trei zile, a Dudu în 1900-1901 și, respectiv, 1901-1902. Documentele – o schiță autobiografică în franceză și română pentru găsit un oraș mult mai mare au fost reproduse în facsimil de Barbu Brezianu la p. 239 și perioada 1876-1920. Textul este transcris în Brâncuși inedit, decât primul și a găsit un 241 din monografia sa din 1998. la p. 59-60. stăpân de cum a intrat la Legătura de prietenie dintre Brâncuși și Ion Geor- Referirile la Craiova sunt mai bogate. barieră, dar a doua zi a gescu-Gorjan este cel mai clar dovedită de frumosul bust “1908 moi[s] de mars part la Craiova – deux jour[s] plecat, pentru că prăvălia pe care sculptorul i l-a realizat, prima sa lucrare după model a la bariere Severinului quelques moi[s] la Troceanu puis la era prea mică. A găsit una păstrată în țară. În sala Brâncuși de la Muzeul Național de Ion Gheorghiu pană[-] n luna lui Iunie 1890 intrat la Petre mai mare, apoi alta și alta și Artă, bustul din ghips întâmpină vizitatorii cu o privire Runcanu alta și alta. După 7 ani de deschisă și calmă, mărturie a talentului artistului de a 1891 la Zamfirescu din Iunie pană[-]n luna lui munci de Hercule, alergând desluși sufletul oamenilor în ochii lor… septembrie 1892 – prin oraș în toate direcțiile, fără să-și găsească locul, Până[-]n martie 1893 la Slatina Mme Stăiculescu (Stela) s-a dus într-un oraș mai □ Bust Ion Georgescu Gorjan Bustul menționat a fost primul portret realizat de În luna martie 1893 plecat la București pentru mare, unde a învățat Brâncuși după fotografia regretatului academician Gheor- câteva zile – la Pitești trei luni la Șerbănescu – întors la științele și artele, îndeplinind totodată muncile cele mai ghe Chițu (1828-1897), ministru al Instrucțiunii publice și Craiova Zamfirescu violon școala des meserii.” grele. Și după ce a făcut și a învățat tot ce se putea face și fondator al Școlii de meserii din Craiova. L-a făcut în vara lui Data 1908 trebuie evident citită 1898. În Brâncuși învăța în acel oraș, a plecat și mai departe, ducându-se în 1898, la cererea conducerii școlii. A fost expus în pavilionul inedit s-a transcris greșit plecarea la București în 1899 în loc lumea largă.” (Așa grăit-a Brâncuși, VII.2a) școlii din Expoziția regională deschisă la 14 octombrie 1898 de 1893. în Parcul Bibescu și a ocupat un loc de onoare, conform La p. 59 din Hulten et al., găsim într-un facsimil de *** relatărilor pblicate în Albina din 21 octombrie 1898. Lucra- text în franceză referitor la 1876-1920 mențiunea “1894 rea s-a pierdut. (Brezianu, 1988, p. 208) inscri a l Ecol d’art et metier a Craiova” precum și un tabel În volumul Brâncuși inedit, la p.213 găsim două Din arhiva brâncușiană, intrată în domeniul public în de date autobiografice brâncușiene. Pentru perioada în mesaje nedatate de la perierul Costică Grecescu, din 2003, mai aflăm despre reamintiri plăcute din vremuri înde- studiu sunt relevante informațiile următoare: strada Roseti 15, cel care i-a înlesnit intrarea la Școala de părtate. La 30 ianuarie 1924, un fost coleg de la Școala de “1896 a Viene meserii. Semnatarul îi reproșează sculptorului că nu scrie meserii, Nicolae Miertoiu, îi scrie sculptorului că-și 1893 la Slatina și-i menționează și supărarea lui Gorjanu. amintește cu mult drag de timpurile când acesta făcea 1894 Bucouresti Pitești retour Craiova bureau bustul lui Gh. Chițu, “în atelierul de sculptură la Ș. de Despre Ion Georgescu-Gorjan, cel care l-a găzduit violon et inscri Ecole d arts et métier Craiova Meserie” și mâncau pătlăgele roșii cu azimă de pâine.(Brân- pe Brâncuși în timpul școlii și al serviciului militar, găsim 1892 Zamfirescu cuși inedit, p. 246) referiri în același volum la p. 302, într-o scrisoare din 17 1891 1890 1889} Petre Runcanu Troceanu Ion august 1921 a lui Daniel Poiană, care a aflat de la el adresa Gheorghiu” sculptorului. La 3 mai 1943, fiul lui Ion, Șefan Georgescu

Brâncuși la Craiova 64 | Brâncuși Gorjan, îi scrie artistului pentru a i se confirma autorizația verbală de turnare în bronz a ghipsului realizat în 1902. Scrisoarea este reprodusă în Brâncuși inedit, p. 197, cu mici erori de transcriere. Artistul nu a răspuns dar a păstrat toate aceste espre legăturile lui Brâncuși cu Craiova s-au scris Materialul este transcris și în Brâncuși inedit la p. 59. scrisori în arhiva sa. D Socotesc că cel mai important este ceea ce a consem- Este interesant că sculptorul amestecă româna și Relatări despre legăturile artistului cu familia nat artistul însuși. franceza în aceste ciorne. Există o oarecare fluctuare a Gorjan au fost publicate de Ștefan Georgescu-Gorjan încă În volumul Brancusi, semnat de Pontus Hulten, datelor dar se remarcă accentul pus pe episodul viorii și pe din 1965. Corespondența artistului cu Ștefan se păstrează Natalia Dumitresco și Alexandre Istrati, la p. 57 este repro- înscrierea la Școala de arte și meserii. Printre numele în arhiva Gorjan și în biblioteca Kandinski. dusă în facsimil o notiță autobiografică scrisă de sculptor în diverșilor patroni nu-l regăsim pe cel al lui Spirtaru. Prima Brâncuși a fost găzduit de Ion în locuința acestuia românește pentru perioada 1876-1913. Referirea se face la etapă în drumurile sale a fost Craiova, apoi Slatina. din strada C. A. Rosetti nr. 14, înainte de a deveni intern. A persoana a treia. Tot în Hulten et al., la p. 62 este reprodus în facsimil mai primit găzduire și în 1902, în timpul cât și-a efectuat “Constantin Brancusi un text autobiografic în franceză, cu tentă literară, intitulat serviciul militar fără încazarmare. A locuit atunci la etajul I al – Născut la Pestișani Gorjiu 1876 Geniul. Îl găsim transcris și în Brâncuși inedit, la p. 56-57. casei din strada Madona Dudu nr. 23, deasupra prăvăliei – Fiu de moșnean, cheabur, din cătunul Hobița. În Artistul povestește întâmplări ca în basmele copilăriei, „La Steaua colorată”, perioadă când a realizat și bustul lui 1887 la etatea de 11 ani a plecat din sat cutreerân[d] țara folosind repetiții, cifre magice – 3, 7 -, vagi referiri la realitate. Ion. Casele nu mai există în prezent. Când a mai venit în timp de 6 ani fără să dea de veste Traducând, aflăm astfel că: Craiova l-a vizitat pe Ion în noua locuință de la nr 6 din – În luna lui octombrie 1894 C. I Grecescu minunat “La vârsta de 11 ani strada Sofia Caneciu, numită ulterior Olga Bancic, apoi că a putut să construească o vioră, îl face să intre la scola a evadat din frumosul ținut Lupeni. Conform mărturiilor fiilor lui Ion, în 1922 Brâncuși arte și meserie din Craiova și a mers pe jos 3 zile și 3 le-a admirat grădina și a stat câteva zile la ei. Casa, mod- – Termină coursurile de 5 ani în 4, trecând clasa I și nopți, să găsească un oraș, ernizată în 1939, se află acum pe strada Rădulescu-Motru II în tr’un an –” căci nu exista tren și nu nr. 8 și ar putea fi marcată cu o tăbliță comemorativă. Această notiță olografă, scrisă cu creionul, a fost avea bani. Ziua mergea și În arhivele de stat din Craiova se află procuri date transcrisă și în Brâncuși inedit, la p. 43. Din păcate nu se dă noaptea târziu se urca în de Brâncuși lui C. I. Grecescu și Ion Georgescu-Gorjan, facsimilul. copaci ca să nu-l mănânce pentru a-i ridica bursa de la Epitropia Bisericii Madona La p. 58 din Hulten et al., se mai găsește un facsimil lupii. La capătul a trei zile, a Dudu în 1900-1901 și, respectiv, 1901-1902. Documentele – o schiță autobiografică în franceză și română pentru găsit un oraș mult mai mare au fost reproduse în facsimil de Barbu Brezianu la p. 239 și perioada 1876-1920. Textul este transcris în Brâncuși inedit, decât primul și a găsit un 241 din monografia sa din 1998. la p. 59-60. stăpân de cum a intrat la Legătura de prietenie dintre Brâncuși și Ion Geor- Referirile la Craiova sunt mai bogate. barieră, dar a doua zi a gescu-Gorjan este cel mai clar dovedită de frumosul bust “1908 moi[s] de mars part la Craiova – deux jour[s] plecat, pentru că prăvălia pe care sculptorul i l-a realizat, prima sa lucrare după model a la bariere Severinului quelques moi[s] la Troceanu puis la era prea mică. A găsit una păstrată în țară. În sala Brâncuși de la Muzeul Național de Ion Gheorghiu pană[-] n luna lui Iunie 1890 intrat la Petre mai mare, apoi alta și alta și Artă, bustul din ghips întâmpină vizitatorii cu o privire Runcanu alta și alta. După 7 ani de deschisă și calmă, mărturie a talentului artistului de a 1891 la Zamfirescu din Iunie pană[-]n luna lui munci de Hercule, alergând desluși sufletul oamenilor în ochii lor… □ Ion Georgescu Gorjan septembrie 1892 – prin oraș în toate direcțiile, fără să-și găsească locul, Până[-]n martie 1893 la Slatina Mme Stăiculescu (Stela) s-a dus într-un oraș mai Bustul menționat a fost primul portret realizat de În luna martie 1893 plecat la București pentru mare, unde a învățat Brâncuși după fotografia regretatului academician Gheor- câteva zile – la Pitești trei luni la Șerbănescu – întors la științele și artele, îndeplinind totodată muncile cele mai ghe Chițu (1828-1897), ministru al Instrucțiunii publice și Craiova Zamfirescu violon școala des meserii.” grele. Și după ce a făcut și a învățat tot ce se putea face și fondator al Școlii de meserii din Craiova. L-a făcut în vara lui Data 1908 trebuie evident citită 1898. În Brâncuși învăța în acel oraș, a plecat și mai departe, ducându-se în 1898, la cererea conducerii școlii. A fost expus în pavilionul inedit s-a transcris greșit plecarea la București în 1899 în loc lumea largă.” (Așa grăit-a Brâncuși, VII.2a) școlii din Expoziția regională deschisă la 14 octombrie 1898 de 1893. în Parcul Bibescu și a ocupat un loc de onoare, conform La p. 59 din Hulten et al., găsim într-un facsimil de *** relatărilor pblicate în Albina din 21 octombrie 1898. Lucra- text în franceză referitor la 1876-1920 mențiunea “1894 rea s-a pierdut. (Brezianu, 1988, p. 208) inscri a l Ecol d’art et metier a Craiova” precum și un tabel În volumul Brâncuși inedit, la p.213 găsim două Din arhiva brâncușiană, intrată în domeniul public în de date autobiografice brâncușiene. Pentru perioada în mesaje nedatate de la perierul Costică Grecescu, din 2003, mai aflăm despre reamintiri plăcute din vremuri înde- studiu sunt relevante informațiile următoare: strada Roseti 15, cel care i-a înlesnit intrarea la Școala de părtate. La 30 ianuarie 1924, un fost coleg de la Școala de “1896 a Viene meserii. Semnatarul îi reproșează sculptorului că nu scrie meserii, Nicolae Miertoiu, îi scrie sculptorului că-și 1893 la Slatina și-i menționează și supărarea lui Gorjanu. amintește cu mult drag de timpurile când acesta făcea 1894 Bucouresti Pitești retour Craiova bureau bustul lui Gh. Chițu, “în atelierul de sculptură la Ș. de Despre Ion Georgescu-Gorjan, cel care l-a găzduit violon et inscri Ecole d arts et métier Craiova Meserie” și mâncau pătlăgele roșii cu azimă de pâine.(Brân- pe Brâncuși în timpul școlii și al serviciului militar, găsim 1892 Zamfirescu cuși inedit, p. 246) referiri în același volum la p. 302, într-o scrisoare din 17 1891 1890 1889} Petre Runcanu Troceanu Ion august 1921 a lui Daniel Poiană, care a aflat de la el adresa Gheorghiu” sculptorului. La 3 mai 1943, fiul lui Ion, Șefan Georgescu Sorana GEORGESCU-GORJAN

Brâncuși la Craiova 65 | Brâncuși Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova

n toamna anului 1894 Brâncuşi se înscria la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, moment de cotitură cu impli- Îcaţii nu numai asupra destinului său personal, dar şi al artei universale în general. Acest demers neaşteptat avea însă în fundal o serie de întâmplari legate între ele, care l-au dus treptat pe tânărul hobiţean în acest punct, întâmplări care l-au făcut mai târziu să spună că „Viaţa mea a fost un şir de miracole” (Giedion-Welcker, p.131). Pentru a înţelege mai uşor traseul lui Brâncuşi până la acest eveniment crucial al vieţii sale, o scurtă biografie se impune. Mama sa Maria „era din neam de diaconi. Numele său de fată, Diaconescu, îi arată şi spiţa şi treapta, amândouă de mândrie pentru ea...” (Paleolog,b, p.16). De aceea ea a dorit ca fiul ei să devină preot: „căci ea îl visa pe el, pe noul născut, de carte să ţie, popă să fie. Popă! Ceva şi mai şi peste diacon!” (Paleolog,b, p.17). V.G. Paleolog ne relatează că ea a visat chiar acest lucru, în noaptea întâm- pinării ursitorilor (a treia seară după naştere), când ursitoarea cea „bălaie-bălaie, atinsese cartea cu degetul ei de sidef... şi tălmăcea: Popă o să fie!” (Paleolog,b, p.17). Cu toate acestea, Constantin, copil fiind, nu părea să aibă o atracţie deosebită spre carte. Pentru prima parte a copilăriei, ştim de la P. Pandrea că „Între 5 şi 7 ani, Brâncuşi şi-a făcut, vara, stagiul de ciobănel la stână, pe lângă un baci în munte... Muncea efectiv, şi îşi dădea aportul în mica gospodărie de moşnean, mic proprietar şi cultivator de pământ, pe un sol de munte cam sărac, cu ierburi perene şi bogăţii forestiere” (Pandrea,b, p.20). După decesul tatălui el rămâne „fiul mamei” şi, „Legat de şi-a dezvoltat sensibilitatea, dar □ Constantin Brâncuși la Craiova şi grija faţă de mamă şi sora mai mică, în mod compensato- riu. S-a dezvoltat şi harţagul cu fratele cel mare, rezultat din Se ştie de asemenea că „În iarnă face oameni de prima căsătorie, cu care a avut multe certuri. A preluat, ca zăpadă; forme în stare să aducă bucurie oamenilor” adolescent, grijile de pater familias, pentru a ajuta cele (Brezianu, p.15). două fiinţe feminine neajutorate” (Pandrea,b, p.20). Se poate constata la Brâncuşi, încă de mic, un O vagă predilecţie spre artă s-ar putea observa, de puternic spirit de independenţă, sentiment datorat probabil timpuriu (înainte de a fi împlinit opt ani), din obiceiul lui de a şi faptului că rămâne fără tată la vârsta de nouă ani. Se văd colecţiona pietre de râu frumos şlefuite, cu forme deose- şi „primele semne ale unei firi solitare”, deoarece se bite: „fugea de la porci, fugea la Bistriţa şi îşi umplea traista izolează pentru un timp, construindu-şi o colibă de lemne în cu pietre, că era cu ea tot ruptă” (Buican, p.34). Exact preajma râului, la „capătul punţilor” (Comarnescu, p.29). acest lucru îl va face şi treizeci de ani mai târziu, în Lui „Nu-i place şcoala, fapt de aşteptat... Costache 1937-1938, cu pietre din Jiu, la Târgu-Jiu, unde avea să îşi reacţionează, arătându-şi firea independentă. El nu poate realizeze capodopera (o parte din exemplare – cu aspect organic să accepte constrângeri cărora nu le înţelege zoomorf – se păstrează şi acum în faţa Casei Gănescu, rostul” (Buican, p.34). Era un copil care făcea totul „numai unde a locuit, iar o altă parte au fost aduse în faţa Muzeului de capul său”, ne transmite colegul său de bancă V. de Artă). Blendea (apud Comarnescu, p.30), care îl descrie însă Un alt „semn” ar fi realizarea unor modele de apreciativ: „avea cap bun, de pricepea repede şi-i plăcea să chipuri umane în lut: promitea câte unui copil din vecini „că, ştie de toate” (apud Comarnescu, p.30). dacă îi păzeşte şi oile lui, îi va face chipul în humă. Poate că din acest motiv mama sa Maria (căreia Într-adevăr, făcea diferite chipuri de humă pe care o va lua „nu-i poate scăpa spiritul deosebit al acestui copil delicat şi din malul apei” (Buican, p.34). totodată energic”) nu şi-a pierdut încă speranţa de a face

Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova 66 | Brâncuși din el odată (Buican, p.35) şi de aceea a ţinut De altfel „Brâncuşi avea orgolii locale infinite în legătură cu mereu ca el să facă şcoală, ceea ce s-a şi realizat: primele Tudor Vladimirescu şi Iancu Jianu” (Pandrea,b, p.32). două clase (1883, 1884) la Peştişani, clasa a treia (1885) la S-ar putea spune că Brâncuşi se încadra, într-o Brădiceni, iar în 1886 el „Urmează, dar nu promovează anumită măsură, tipologiei psihologice olteneşti, descrise clasa a patra primară” (Brezianu, p.15). Într-o schiţă auto- astfel de Al. Buican: „olteanul s-a făcut remarcat în restul biografică Brâncuşi scrie „1884-1887 Ecol primaire” (apud ţării prin unele trăsături de caracter care-l deosebesc de Lemny, Velescu, p.59). fraţii săi de peste munţi sau din Moldova. Inteligenţa lui este Nu trebuie uitat că Brâncuşi avea „în sine intuiţia rapidă, caracterul ironic. Iar o imperioasă necesitate de a se mândriei unui trecut străvechi, neîndoielnic şi se simţea mişca îl fac inapt pentru munca ce defineşte ... O trăsătură de caracter şi mai pregnantă este trecutului care îl înălţau până la hotarele unde orgoliul aceea că oltenul nu ia niciodată o idee . El devine păcat” (Paleolog,b, p.19). El „se ştia şi se ţinea poartă în sine demonul care pune în discuţie orice i se drept român get-beget, neaoş de viţă şi din neam de spune. Independenţa aceasta de gândire frizează indiscipli- seamă, de tulpină din Brediceni şi de ştiinţă difuză şi de la na, din care cauză olteanul nu e bine văzut în restul ţării” bătrâni primită ca veniţi de dincolo de munţi” (Paleolog,b, (Buican, p.27). p.19). De la părinţii lui i s-ar fi transmis că ei sunt „boieri de In lucrarea sa Tinereţea lui Brâncuşi V. G. Paleolog la facerea lumii”, ceea ce îi dădea „o semeţie care-l scoate ne dă numeroase informaţii privind mai ales aptitudinile din rândul tovarăşilor lui de şcoală şi de joacă” (Buican, înăscute ale lui Brâncuşi în a prelucra lemnul, încă de mic: p.35). Într-o schiţă autobiografică scria: „Fiu de moşnean, „Ca orice copil din ţinutul şi în epoca în care domnea a tot cheabur, din cătunul Hobiţa” (apud Lemny, Velescu, p.43). putinte lemnul şi civilizaţia lui – de unde cobora Costache – Petre Pandrea crede cu tărie că Brâncuşi („un om predilecţia lui, scula sufletului, era cosorul, cichia, cuţitaşul mare al Valahiei mici”) „nu poate fi înţeles fără mica enclavă nedespărţit şi prilej de gând, de vise şi de îndemânare” – Oltenia – de unde a purces...” (Pandrea,b, p.20). El l-a (Paleolog,b, p.37) (este notabil faptul că la Hobiţa, în 1876, cunoscut pe artist la Paris şi Bucureşti între anii 1927-1939, nu exista şi nu era folosit cui de fier, ca de altfel nici geam, notând că „Viaţa lui Brâncuşi este o viaţă de ţăran cuminte... după cum relatează V.G. Paleolog). Normele de comportare faţă de vecini şi faţă de prieteni Timpul în care apare acest obicei de „a purta cu el sunt normele satului românesc şi ale satului de pretutin- un mic cuţit şi de a ciopli orice-i cade în mână” (Buican, deni” (Pandrea,b, p.81). p.35) este cel al începutului claselor primare, din moment Dar mai mult decât atât, el face o precizare cu ce crestarea unor figuri pe pupitrul de lemn al şcolii îl va caracter de inedit: „Sculptorul Constantin Brâncuşi a pretins face să stea la „arestu făcut într-un coteţ” (Comarnescu, că ţine la Paris în mod strict de o Pravilă a Craiovei” (Pan- p.30). drea,a, p.96). Mai exact, artistul i-ar fi spus: „Pravila noastră Manualitatea deosebită a lui Brâncuşi era moşte- de la Craiova este realitatea lui Tudor Vladimirescu de la nită pe linie paternă, în special de la bunicul său: „Meşteri- 1821, Proclamaţia de la Izlaz a popii Radu Şapcă de la rea lemnului le erau în neam Bezuiconilor şi chiar el, Brân- 1848 şi Pravila mea de la Paris. Nu mă mişc cu o iotă... cuşi, se înfoia de prestigiul lui Ion Brâncuşi – lemnarul, Caută să formulezi Pravila noastră craioveană, ca pe un care, , cu Bivolaru şi cu Sâimian – cod etico-estetic şi pune-o pe paragrafe şi pogoane de duraseră în lemn, mai mult la gândul hâncului, a doua biser- hârtie cu exegeze cum fac belferii tăi de la Berlin, Bucureşti ică, în sătucul Hobiţa, căreia îi era de îndestulare şi una şi Paris” (Pandrea,a, p.96). Între sculptura modernă a lui singură, isprava lui Ion Brâncuşi rămânând de pomenire din Brâncuşi, folclorul său naţional şi Pravila pe care acesta o tată în fiu Bezuiconilor (Paleolog,b, p.50). respecta, biograful face următoarea legătură: „Pravilistul Când faima îndemânării dulghereşti a bătrânului oltean Brâncuşi ne-a oferit o pildă strălucitoare de artă era amintită, sculptorul menţiona cu mândrie: „moşii mei au modernă cu rădăcini în sol naţional şi cu stilul Pravilei secu- durat biserici” (apud Paleolog,b, p.178) şi „se fălea şi el cu lare craiovene scrisă în legende, în basme, proverbe, folklor trufie de meşteşugul lui de a îmbina lemnul soi pe soi şi în plastic şi în mod specific, de viaţă, cu judecăţi şi prejudecăţi treizeci şi trei de feluri…” (Paleolog,b, p.50). de clasă moşneană, cu etica şi estetica şi viziunea panduru- V.G. Paleolog apreciază că, în general, aptitudinile lui secular” (Pandrea,a, p.100). Chiar „doctrina naturalităţii”, artiştilor „le sunt tuturor înscrise printr-o ascunsă finalitate” după care Brâncuşi susţinea mereu că se ghidează în viaţă (Paleolog,b, p.50), iar în cazul lui Brâncuşi „dulgheria pare şi în artă, P. Pandrea o consideră „o doctrină care este o a fi înscrisă anatomic în mâinile lui, în aptitudinile activităţii simplă ramură din Pravila Craiovei pentru epoca sale organice” (Paleolog,b, p.50). El conchide: „La fel, 1876-1957” (Pandrea,b, p.73). mâna lui Brâncuşi îi era făcută pe bardă... În toate lucrările Ştefan Dimitriu observă că nu numai Brâncuşi, dar lui în lemn – şi ele sunt în cumpănă de merit şi desăvârşire şi Petre Pandrea s-a ghidat după „Pravila de la Craiova”, cu cele din piatră sau bronz – barda predomină. . Firezul, firaizerul și i-a născut şi i-a modelat, deopotrivă, şi pe sculptor, şi pe dalta sunt de activitate secundară, barda fiind scula cea mai biograful său – ca panduri, în linia lui Tudor Vladimirescu, şi activă în întreaga sa creaţie” (Paleolog,b, p.51). ca haiduci, în linia lui Iancu Jianu” (apud Pandrea,b, p.9).

Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova 67 | Brâncuși De altfel creaţia lui a fost marcată de procedeul pleca în lume” (Brezianu, p.15), dar este recuperat rapid de cioplirii directe, considerat de el „adevăratul drum către mama sa, Maria. sculptură, dar şi cel mai periculos pentru cei ce nu ştiu sa A doua fugă a lui Brâncuşi datează din 1887, din meargă” (apud Giedion-Welcker, p.130). Tot el credea că nou la Târgu-Jiu, unde de această dată reuşeşte să se „Opera de artă cere o mare răbdare şi mai ales o luptă angajeze ca ucenic („băiat la învăţătură”) la boiangiul Ion înverşunată cu materia. Nu poţi duce la bun sfârşit această Mosculescu, unde primeşte şi „cea dintâi palmă stăpâneas- luptă decât prin cioplire. Modelajul e mai uşor, îţi îngăduie că zdravănă, de văzu verde curat şi stelele pe cer” să revii, să corectezi, să adaugi, să schimbi, pe când (Paleolog,b, p.32). Petre Pandrea menţionează că „După cioplitul înseamnă o confruntare definitivă, fără reveniri, ucenicia lemnului la Hobiţa, micul Costache a trecut, la între artist şi materialul pe care trebuie să îl stăpânească. Şi vârsta de 11 ani, la ucenicia culorilor... Vocaţia naturală sau pentru asta, e nevoie de mult meşteşug! Dacă ne gândim hazardul l-au îndreptat pe micul Brâncuşi spre drumul bine, ne dăm seama că în sculptură n-au existat mari artişti, boiangeriei din Târgu-Jiu. N-a stat prea mult, fiindcă care să nu fi fost şi admirabili meşteşugari. Şi decadenţa meşterul i-a tras o palmă şi ucenicul era orgolios şi sculpturii a început odată cu abandonarea cioplitului, care-i ţâfnos”(Pandrea,b, p.65-66). oferea artistului posibilitatea să obţină, cu fiecare operă, o A treia fugă a sa la Slatina (tot pe jos) s-ar fi victorie asupra materiei” (apud Georgescu-Gorjan, p.90). petrecut, după V.G. Paleolog şi B. Brezianu, în anul 1888 In ceea ce priveşte materialele şi uneltele, trebuie (an în care, un alt biograf, Al. Buican, consideră că Brâncuşi reţinut că el avea credinţa arhaică a „însufleţirii” lor, ceea ce a stat de fapt la Târgu-Jiu şi la Hobiţa). Acolo el „se arvuni reiese din următoarele aforisme: „Gândeşte-te că stejarul ca argăţel” într-un han şi „a rămas doar câteva luni – o din faţa ta este un bunic înţelept şi sfătos. Vorba daltei tale iarnă” (Paleolog,b, p.34) sau, într-o altă variantă, devine trebuie sa fie respectoasă şi iubitoare. Numai astfel îl poţi „băiat de prăvălie” (Brezianu, p.16). De aici pleacă cu mulţumi” (apud Georgescu-Gorjan, p.102); „Sufletul sculp- trenul la Craiova, oraş unde va rămâne aproape nouă ani torului trebuie să se armonizeze cu sufletul materiei” (apud (1889-1898). Georgescu-Gorjan, p.96); „Fiecare material îşi are propria Nu toţi biografii lui Brâncuşi coincid însă asupra sa viaţă şi nu poţi să distrugi nepedepsit un material viu desfăşurării evenimentelor legate de „fugile” sale. De pentru a face un lucru mut, fără viaţă” (apud Georgescu exemplu, după Al. Buican a doua plecare a sa la Târgu-Jiu -Gorjan, p.99); „Când îţi termini lucrul, trebuie să laşi a fost făcută cu consimţământul mamei şi bunicii sale, uneltele să se odihnească, astfel încât a doua zi să te invite nefiind în fapt o „fugă”: cum Costache „nu mai vrea să ştie să continui. Altminteri îţi transmit oboseala lor sau se de clasa a patra, pentru cele două Mării este clar că nu supără” (apud Georgescu-Gorjan, p.345). acesta e drumul lui şi, în fine, în primăvara anului 1887, pe De altfel Brâncuşi avea în general viziunea unui la sfârşitul lui martie, îşi dau consimţământul ca băiatul, univers magic: „Orice lucru, fiinţă sau nefiinţă, are un suflet” care abia a împlinit unsprezece ani ” (apud Russu-Şirianu, p.63). Dar aceasta este o credinţă (Buican, p.35). La boiangerie „Contactul zilnic cu culorile animistă şi panteistă ce caracterizează folclorul românesc, stimulează şi simţul frumosului... Munca este însă grea şi pe care artistul o moştenea neîndoielnic din Hobiţa. manipularea vopselelor şi diluanţilor îi arde mâinile. Aici şi Dar copilul Brâncuşi era departe de gânduri înalte, legate acum Costache ia şi primul contact cu pedagogia uceniciei de spiritualitate şi artă, atunci când plecase de acasă, în care constă în tradiţională. Acest tratament va mai multe rânduri. El descria astfel impulsiunile lui de a avea asupra copilului mândru un efect de lungă durată. Va porni spre alte zări: „Imboldul de ducă mă rodea ca un sta câteva luni la Mosculescu, însă neliniştea lui interioară şarpe sub sân, şi părea că îmi curgea o dată cu sângele îi spune că trebuie să plece mai departe. Acest mai departe prin tot corpul, semănând cu suferinţa unei patimi şi cu va fi o , proprietatea lui Costică Doitescu, unde ceea ce mi se spunea adeseori că o să-mi fie de cap, ceea băiatul va face, pentru un scurt timp, pe chelnerul” (Buican, ce mă înfiora uneori, apropiind făcutul de cap cu ceea ce p.36). învăţasem a fi de hac şi oamenilor şi dobitoacelor: pierirea” Apoi Brâncuşi se întoarce acasă: „după interludiul (Paleolog,b, p.30). P. Pandrea ne spune că Brâncuşi, de la lui Doitescu, în anul următor, în mai „Rămas orfan la 11 ani (?), a plecat spre procopseală, 1888, Costache se întoarce în sat la Hobiţa, unde stă peste încins cu bete şi cu opinci drept încălţări. Nu-i lipseau căciu- vară. Din toamnă, se adăposteşte pe lângă frate-său, Ion, la de astrahan şi cămăşile înflorate cu arniciuri. S-a hrănit , la Peştişani, în umila lor prăvălie... Îl va ajuta pe singur şi a învăţat multe meserii: ajutor de crâşmar, ebenist, Ion şi va rămâne acolo până în anul următor, când, spre tâmplar, sobar, spălător de vase, contabil. Ajuta băneşte pe sfârşitul iernii, în martie, poate în fine pleca spre Craiova” Muica lui, pentru a creşte, înzestra şi mărita surioara” (Pan- (Buican, p.36). drea,b, p.20). Nici a treia „fugă” nu este veridică. Al. Buican „Fugile” sale de acasă sunt datate astfel de Barbu plasează plecarea lui Brâncuşi la Slatina pe când acesta Brezianu: 1883, 1887 (ambele la Târgu-Jiu) şi 1888 (la era deja la Craiova de mai bine de un an, şi deci era pe cont Slatina), pentru a-l regăsi în anul următor la Craiova, fără propriu: „Oricât de familiară i-ar fi devenit bodega şi magaz- menţiunea de a se mai fi întors în Gorj (Brezianu, p.15,16). inul lui Zamfirescu, demonul plecării, pe care îl poartă în el, Primul său „act de independenţă” are loc în 1883 îl împinge într-o nouă escapadă. N-a stat aici decât (la vârsta de şapte ani!) când părăseşte Hobiţa „pentru a treisprezece luni şi se poate spune de pe acum că durata

Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova 68 | Brâncuși de un an este durata maximă în care neliniştitul băiat poate Cred că este de interes în contextul lucrării de faţă sta într-un singur loc. Astfel, în anul următor, 1892, în să prezint şi ce scrie Brâncuşi în două din schiţele sale septembrie, pleacă la Slatina să lucreze la magazinul unei autobiografice, publicate în cartea Brâncuşi inedit: „(1886 văduve, doamna Stănculescu” (Buican, p.42). Aici el are o – premiere fug martie aprilie 1887 moscu) 1889 Doitescu) idilă cu Stela, fiica patroanei. Când mama află, Costache 1890 – 1891 Troceanu Crayova – 1892 Petre niculescu trebuie să părăsească magazinul după un serviciu de şapte 1893 Zamfirescu 1894 Slatina Boucureşti Piteşti luni” (Buican, p.43). Şerbănescu şi retour a Craiova Zamfirescu trei luni – În anul următor, 1894, „călătoreşte pentru câteva înscris la şcoala arte şi meserii din Craiova în luna lui zile la Bucureşti” şi apoi „merge la Piteşti, unde lucrează octombr 1894 Certificat d absolvire de cinci ani 1898…” pentru un nou patron, Şerbănescu... Şi se abate pe la Slati- (apud Lemny, Velescu, p.58); „1886 vers la fin du moi de na, căci trebuia s-o revadă pe Stela. După care se mars premier escapade d’un jour – 1897 moi de mars a reîntoarce la Craiova şi la Ion Zamfirescu” (Buican, p.43). Moscu quelques moi apres chez Ionescu si Doitescu 1908 Acum a împlinit vârsta de optsprezece ani şi au trecut „şase moi de mai plecat de la Doitescu – stat vara in sat Câteva ani de când a plecat din sat, din Hobiţa, să-şi facă un rost. luni din toamnă şi earnă la N Ion Peştişani 1909 moi de Dar şi l-a făcut? Nici pe departe! De nu s-a mars parti la Craiova – deux jour a la bariere Severinului procopsit. Bani n-are. După aceşti şase ani, se regăseşte quelques moi la Troceanu puis la Ion Gheorghiu pană n ca şi în ziua în care a sosit cu trenul în gara Craiova” luna lui Iunie 1890 intrat la Petre Runcanu 1891 la Zam- (Buican, p.43). firescu din iunie pană n luna lui septembrie 1892 – pânăn Datele lui Al. Buican par veridice, din moment ce martie 1893 la Slatina Mme Stănculescu (Stela)” (apud într-o schiţă autobiografică însuşi Brâncuşi specifica: „în Lemny, Velescu, p.60). 1887 la etatea de 11 ani a plecat din sat cutreeră ţara Se pot observa aici inadvertenţe în ceea ce timp de 6 ani fără să dea de veste” (apud Lemny, priveşte diversele perioade de timp, dar şi numele unor Velescu, p.43). posibili patroni la care a lucrat Brâncuşi, care nu apar în După Petre Pandrea, V.G. Paleolog şi B. Brezianu, biografiile amintite mai sus: Ionescu (Târgu-Jiu) şi Brâncuşi imediat după sosirea lui la Craiova se angajează Troceanu, Ion Gheorghiu, Petre Niculescu şi Petre la „Restaurantul Fraţii Spirtaru” din Piaţa Gării, tot „pentru a Runcanu (Craiova). Nu apare însă deloc numele de Spirta- face avere”, lucrând „până la 18 ore pe zi” (Brezianu, p.16) ru la Craiova, acreditat de Petre Pandrea, V.G. Paleolog şi (Al. Buican nu menţionează însă acest episod şi nici Brân- Barbu Brezianu. cuşi în încercările sale de autobiografie). După „vreo doi ani După cum însă biografii săi acceptă în unanimi- şi mai bine”, datorită „ostoirii, a oboselii nesfârşite”, cu bune tate, Brâncuşi devenise renumit şi la bodega lui Zamfires- referinţe, trece în slujba lui Ion Zamfirescu, unde va lucra ca cu pentru dibăcia lui de a lucra lemnul. Cu briceagul lui „tânăr bodegar” la bodega-anexă a băcăniei acestuia (mai nelipsit „legat cu o cureluţă la chimir... izbutise rame şi precis a „magazinului cu coloniale şi delicatese”). Aici va cuiere şi chiar struguri pe funduri de butoaie cu frunze şi izbucni din nou „falsa vocaţie de scurtă durată, însuflată de lăstari de viţă, cum se mai găsesc încă şi sunt atribuiţi fratele său Chijnea: procopseala” (Paleolog,b, p.37). dibăciei lui copilăreşti” (Paleolog,b, p.37). De asemenea Se cuvine aici o lămurire a sensului acestui cuvânt, el „fusese un vestit stelar, le şi făcuse, le şi strigase, le şi aşa cum o făcea chiar Brâncuşi într-o discuţie cu unul din plimbase, le şi cântase” (Paleolog,b, p.49, făcând referire biografii săi: „Ai observat că, la noi, în Oltenia, cuvântul la steaua de lemn a obiceiului de iarnă numit„Steaua” sau are altă semnificaţie? Că-nseamnă muncă „Vicleimul”). din greu? Că la Bucureşti procopseala este aproape Ion Zamfirescu a observat că „tânărului nu-i place sinonimă cu învârteala? La noi, procopseala este o onoare, să facă treburile care-i revin. Lui Costache, este evident, fiindcă provine din munca de 16 ore pe zi. În Capitală, este nu-i place să servească clienţii la masă. Şi mai ales nu-i termen peiorativ. Diferenţieri de climat moral nu numai în place să măture... Îndemânarea şi talentul său ar fi poate terminologie. Te-ai gândit la morala oltenească?” (Pandrea, mai bine valorificate în alt mediu. Pentru că de multe ori, în b, p.36). loc să măture curtea, Costache se pierde în activitatea sa Paul Rezeanu face următorele aprecieri privind de cioplire a bucăţilor de lemn pe care le adună în jurul lui locaţiile în care Brâncuşi a muncit şi a locuit în Craiova, de pretutindeni” (Buican, p.45). unde a „ajuns el, în anul 1889, cu gândul la . Se pare că aşa cum în copilărie nu îi plăcea şcoala Pentru aceasta s-a angajat mai întâi la birtul fraţilor Spirtaru, şi să meargă cu porcii sau cu oile, mai târziu nu îi va place aflat în Piaţa Gării (unde şi dormea), apoi la bodega şi nici să servească clienţii sau să măture. Toate le făcea băcănia lui Ioan Zamfirescu, iar după aceasta, pentru scurt pentru că trebuia, nu din plăcere. Dar Zamfirescu observa timp, la prăvălia lui Enache Manea şi, în sfârşit, la maga- de asemenea cu claritate că Brâncuşi „Nu e făcut să fie zinul de mărfuri şi coloniale „La steaua colorată” a lui Ghiţă negustor”, ci „Are altă ” (apud Buican, p.46). Ionescu. (În aceşti ani a locuit pe strada Madona Dudu nr. În contextul întâlnirii cu „destinul” său de viitor 19, la atenansele băcăniei, apoi pe strada C.A. Rosetti nr. mare artist (sau altfel spus atunci când va începe să se 14, unde Enache Manea avea prăvălia şi la etaj locuinţa, iar contureze mai limpede „menirea” sa) se înscrie ceea ce în 1893-1894, pe strada Madona Dudu nr. 23, la etaj.)” Brâncuşi va numi mai târziu „schimbarea lui la faţă” (Rezeanu, p7). şi „întâia minune a vieţii lui” (Paleolog,b, p.37). Este vorba

Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova 69 | Brâncuși □ Vioara lui Brăncuși

despre reuşita sa de a construi „o vioară de excelentă rezo- Fără discuţie că excepţionalele calităţi ale lui Brân- nanţă” (Brezianu, p.16) – din scândurile unei lăzi de porto- cuşi în meşterirea lemnului l-au adus în acest punct, dar şi cale (Paleolog,b, p.39) sau „în care fusese ambalat grâu” împrejurările au fost favorabile (ceea ce ţine de „destin”), (Buican, p.45) – în condiţiile în care „pe acea vreme în pentru că, după cum tot V.G. Paleolog punctează: „La Craiova, nimeni nepricepându-se să facă lăute, toate aduse această întâmplare, Omul Destinului era de faţă. Destinul, dinafară şi doar văzute în vitrina magazinului cu obiecte de ca şi moartea are înfăţişătorul lui. Omul Destinului lui muzică Baselli” (Paleolog,b, p.39). Brâncuşi, simplu, dar nesfârşit de cumsecade, cu simţ Dibăcia lui Brâncuşi de a lucra lemnul a fost pusă la adânc al vieţii... Grecescu îi era numele şi de îndeletnicire grea încercare, pornindu-se de la un pariu încheiat cu perier. Prin el Brâncuşi fu dăruit de data aceasta lumii” Mihalache lăutarul, de a construi vioara respectivă. V.G. (Paleolog, a, p.12). Paleolog relatează că a „lucrat la această scripcă o iarnă, Dar C. Grecescu nu era numai perier ci era şi pe îndelete, după ce o îmbibase cu răşini rare, de tisă, consilier judeţean şi „unul din eforii Epitropiei bogatei strânse de el însuşi din lacrimile cherestelei lui Zwenger de biserici a Maicii Domnului din Dud – oficial denumită lângă Maica Precistă” (Paleolog,b, p.39). Mai precis: „El a Madona Dudu” (Paleolog, p.42). La propunerea şi cu observat câteva ambalaje din lemn de brad, a dezlipit ajutorul lui, Brâncuşi a fost primit ca „bursier intern” la câteva stinghii a căror fibră era încă bună şi le-a înmuiat în Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova (şcoală de stat apă. Apoi a desenat forma viorii, cu cuie, pe bucăţile de susţinută din bugetul Prefecturii Dolj) şi a primit şi o bursă lemn şi a lăsat să alunece stinghiile flexibile între ele; de 200 de lei anual de la Epitropia bisericii Madona Dudu. uscate, acestea au format marginile laterale ale instrumen- După V.G. Paleolog şi B. Brezianu înscrierea are tului său. A tăiat apoi două foi subţiri de lemn pentru feţe, loc la 1 septembrie 1894, iar după Al. Buican în octombrie, le-a tratat cu ulei şi şerlac şi le-a încleiat de ramă” (text dar cu sprijinul binefăcătorului său: „Însă este deja octom- bazat pe amintirile sculptorului, apud Buican, p.45). brie şi Şcoala şi-a început cursurile din septembrie. În sfârşit, Brâncuşi „zise scripcii lui că e gata. Şi ea Grecescu-Perieru aruncă o vorbă la Prefectura din Dolj nu întârzie să treacă din mână în mână, din mirare în mirare pentru tânărul prodigios şi, cum Şcoala funcţionează sub şi în admiratie printre căuzaşii ei, pariorii” (Paleolog,b, patronajul Prefecturii, admiterea unui băiat în plus nu pune p.39). Vioara a fost încercată chiar de lăutarul „născut, nu probleme de netrecut” (Buican, p.46). făcut” Mihalache, care a cântat cu ea „Călugărul din vechiul La această şcoală „va învăţa mecanica, tâmplăria, schit”: „Entuziasmul fu general şi pe întrecutelea <...îi zice turnătoria, fierăria, rotăria şi sculptura în lemn: Brâncuşi mai bine ca a mea>” s-ar fi pronunţat Mihalache, „lăudând-o obţine notele: 10 (desen industrial), 9 (matematică, şi o privi pe a lui cu reproş” (Paleolog,b, p.41). instrucţiune teoretică şi conduită), 8 (instrucţiune practică) etc” (Brezianu, p.16). În 1895, în clasa a doua „Este admis

Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova 70 | Brâncuși spre specializare la secţia de sculptură în lemn” (Bre- Dece acas nu mai lăsat?! zianu, p.16). În acest sens V.G. Paleolog apreciază, sem- Se fiu şi om din sat nificativ, că „Vocaţia sa naturală fu consacrată a fi sculptura Se am masă de cinat decorativă a lemnului” (Paleolog,b, p.43). Şi pat moale de culcat” Practic din acest moment va începe noua viaţă a lui Brâncuşi şi îndreptarea sa spre artă, ceea ce l-a făcut (apud Lemny, Velescu, p.46). Dar tot el înţelegea mai să spună, fără îndoială, că „La Hobiţa, în Gorj, m-am târziu că „suferinţele întăresc pe om şi sunt mai necesare născut, dar la Craiova pentru a decât orice plăceri pentru doua oară” (apud Georgescu- formarea unui caracter” Gorjan, p.176). (apud Georgescu-Gorjan, Ceea ce a urmat se ştie: p.262). Şcoala Naţională de Arte Frumoase V.G. Paleolog, cel din Bucureşti (1898-1902), plecarea care l-a cunoscut bine pe la Paris în 1904 şi, ca un apogeu al Brâncuşi, are câteva expli- „şirului de minuni”, crearea de către caţii pentru imperioasele Brâncuşi (în 1907, odată cu realiza- imbolduri de evadare ce îl rea lucrărilor Sărutul, Cuminţenia dominau ca o patimă pe Pământului şi Rugăciunea) a unui acesta. El crede că „Gândul nou tip de artă, ideatică şi spiritual- de ducă al lui Costache era izată, lipsită de spiritul mimetic: atavic şi comandat de sculptura modernă. Barbu Brezianu spiritul pendular, care îşi apreciază astfel acest moment avea izvoarele în starea de crucial: „Rupând cu tradiţia clasică, mai bine la a cărui poruncă artistul român va căuta, şi treptat va din adânc el nu mai putea găsi, propria sa cale. Este şi perioa- rezista” (V.G. Paleolog,b, □ Cumințenia Pământului □ Cap de fată (Orgoliu) Constantin Brâncuși da când a început să practice , cioplind Cap de fată, lui de ducă, de evadare din Sărutul şi Cuminţenia Pământului” (Brezianu, p.23). mediul placid, dar plăcut de acceptat al cuibăririi comode Brâncuşi a surprins într-o singură frază, mai târziu, pentru întreaga viaţă într-un mod de a trăi, pornirile lui de întreaga sa evoluţie: „Am fost trimis şi eu de mic copil la ducă – pe lângă ancestralul lor, care caracterizează o parte procopseală în lume. N-am pierdut legătura şi nu mi-am a coregionalilor, ştiută fiind tendinţa centrifugă a oltenilor şi scos rădăcinile pentru a umbla năuc pe tot globul. A profitat îndeosebi a gorjenilor – i-au fost lui Brâncuşi transmise de şi arta mea şi m-am salvat ca om” fratele lui vitreg şi mentor (apud Georgescu-Gorjan, p.177). Chijnea... Chijnea, comer- Şi este notabil faptul că a ţinut ciantul, a stat la rădăcinile neapărat să facă artă sacrificând acestor impulsiuni spre avantajele materiale („Puteam avea şi el i le-a bani, dacă mă îndeletniceam cu transmis fratelui mai mic altceva. Dar am vrut să fac sculptură Costache. Acest elan lăun- şi tot pentru că am vrut eu, am ajuns tric l-a expulzat, abia conş- la Paris. Mon jeu est à moi”; apud tient de sine, din mediul Georgescu-Gorjan, p.177) şi în depresiunii carpatice de sub ciuda unor dificultăţi uriaşe („La Retezat care era prea Paris am dus-o greu la început. strâmtă şi îngustă pentru a Uneori, mă ţineam de ziduri ca să nu cuprinde destinul său menit cad de foame. De boală. Îmi să umple întreaga lume cu atârnasem deasupra patului imensa sa viziune, mai pancarte pe care îmi scrisesem târziu înche- gată, a unei noi sfaturile ce mi le dădeam singur în realităţi – concepţie care clipele de îndoială”; apud Georges- coincide cu noile cuceriri ale □ Rugăciunea □ Sărutul ştiinţei” (Paleolog,b, p.30). Constantin Brâncuși cu-Gorjan, p.177). Constantin Brâncuși Trebuie specificat că Brân- Deci, în esenţă pri- cuşi a păstrat mereu nostalgia satului de unde plecase şi a mul biograf al lui Brâncuşi consideră că impulsiunile aces- unei vieţi tradiţionale pe care o părăsise, aşa cum reiese din tuia de a părăsi locul natal şi de a pleca în lume (din ce în chiar încercările sale de versificare: ce mai departe) îşi au originea (cel puţin până în momentul „Fireai dor blestemat în care îl găsim la Craiova) în trei cauze: una ancestrală În ce locuri mai mânat! sau atavică (tendinţa centrifugă a gorjenilor, spiritul lor „pendular” spre un „mai bine”), apoi dorinţa explicită de

Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova 71 | Brâncuși îmbogăţire (mirajul „procopselii” transmis de fratele său comerciant Chijnea) şi o componentă ce ţine de inefabil: „destinul personal” sau altfel spus „menirea” lui Brâncuşi de a influenţa cu viziunea sa arta lumii, până acolo încât a ajuns creatorul sculpturii moderne. Această „menire” simţită cu putere de Brâncuşi şi dusă până la capăt, cu ardoare (prin însăşi opera lui măreaţă şi atât de particulară) reiese din chiar vorbele sale, ce par tainice deoarece pun destinul său artistic sub semnul unei voinţe divine: „Ceea ce fac, mi-a fost dat să fac. Am venit pe lume cu o menire” (Comarnescu, p.245); „Ceea ce fac, nu este la bunul meu plac, ci muzele mă împing să-mi salvez necesitatea divină” (apud Georgescu- Gorjan, p.300); „Când lucrez, se pare că un Absolut se exprimă prin mine, eu ca persoană nu mai contez, individul nu are importanţă” (apud Georgescu-Gorjan, p.50); „Brâncuşi nu lucrează ca să se laude sau ca să uluiască pe careva. El lucrează dintr-o necesitate proprie lui şi inerentă tuturor şi doar o prejudecată produsă de o neînţelegere îi îndepărtează pe cei mai mulţi tocmai de ceea ce caută ei. Căci n-o să găsiţi un om mai cinstit, mai devotat şi mai împătimit de acele lucruri inexplicabile şi minunate pe care toate religiile au încercat să ni le dea şi care sunt în afara oricărei bucurii sau tristeţi factice” (apud Georgescu Gorjan, p.184). Aş mai putea adăuga, în final, că dorul depărtărilor care l-a îndeamnat mereu la drum pe Brâncuşi este, în acelaşi timp, şi unul al descoperirii de sine, deoarece, aşa cum tot maestrul spunea: „Călătoria în realitate are loc înlăuntrul nostru” (apud Georgescu-Gorjan, p.247).

Sorin Lory BULIGA

BIBLIOGRAFIE:

Brezianu, Barbu, Brâncuşi în România, Ed. Bic All, Bucureşti, 1998. Buican, Alexandru, Brâncuşi, o biografie, Ed. Artemis, Bucureşti, 2006. Comarnescu, Petru, Brâncuşi. Mit şi metamorfoză în sculptura contemporană, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1972. Giedion-Welcker, Carola, Constantin Brâncuşi, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981. Georgescu-Gorjan, Sorana, Aşa grăit-a Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012. Lemny, Doina, Velescu, Cristian-Robert, Brâncuşi inedit, Ed. Humanitas, 2004. Paleolog, V.G. (a), Brâncuşi-Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004. Paleolog, V.G. (b), Tinereţea lui Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004. Pandrea, Petre, (a), Brâncuşi: Amintiri şi exegeze, Ed. Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2000. Pandrea, Petre, (b), Brâncuşi: Amintiri şi exegeze, Ed. Vremea, Bucureşti, 2009. Rezeanu, Paul, Brâncuşi la Craiova, Ed. Arc 2000, Bucureşti 2001. Russu-Şirianu, Vintilă, Ore de aur în spaţiul lui Constantin Brâncuşi, în vol. Vinurile lor..., Ed. pt. literatură, Bucureşti, 1969.

Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova 72 | Brâncuși între modestia lui Brâncuşi, ca om al arta mea. Operele mele vorbesc Farrel în revista „Tribuna” nr. 40 din 7 Brâncuşi între modestie cetăţii, dar şi ca artist, şi geniul său. singure şi nu au nevoie de nici o oct 1965: „Lângă Shakespeare şi Trebuie să recunoaştem, din capul explicaţie”. Complectând această Beethoven se mai află un Dumne- şi geniu locului, că românul Constantin Brân- mărturisire cu alta în care spune: zeu: acesta este românul Con- cuşi a fost un geniu, un iniţiat. Să ne „Am făcut paşi pe nisipul Eternităţii”, stantin Brâncuşi”. Brâncuşi a murit ând am citit pentru prima dată, mândrim că şi noi, românii, avem când face un bilanţ la întreaga sa în data de 16 martie 1957, iar Farrel în anul 1976, cu ocazia Cente- două genii, pe Mihai Eminescu şi pe creaţie, ne pune în lumină modestia scrie aceasta în anul 1965, la 8 ani naruluiC Brâncuşi, o selecţie din Constantin Brâncuşi. Că nu ştim şi artistului, cât şi geniala sa gândire. E distanţă. De mare importanţă e tot aforismele lui Constantin Brâncuşi, nu vrem ca să-i punem în valoare, conştient că va rămâne în Eternitate, ce a spus criticul, dar cuvântul atunci când scriitorul şi brâncuşio- asta-i marea lipsă de opinteală a prin opera sa, dar, ca artist, simte că ROMÂNUL, e de mare însemnătate logul Constantin Zărnescu a venit la noastră, a tuturor, dar mai ales a acesta este un lucru efemer pentru şi el, mai ales că ştim că Brâncuşi a Târgu Jiu, în compania unor mari celor care ar trebuie s-o facă. Univers, că „a făcut paşi pe nisip, dar murit fiind cetăţean francez. Păcat! brâncuşiologi ai lumii, dar şi ai Căutând prin librării vom constata un nisip, totuşi, al Eternităţii”. E ca în României, şi mi-a făcut cadou cartea că nu se găseşte nici o carte despre versurile „Tot astfel cum al nostru „Omagiu lui Brâncuşi”, volum editat viaţa şi opera, nici a lui Eminescu, dor, Pieri în-noaptea adâncă, de revista „Tribuna” din Cluj, am nici a lui Tudor Arghezi şi nici a lui Lumina stinsului amor, ne urmăreşte avut parte de o iluminare, descope- Brâncuşi, ori în Gorj ar trebuii să fie, încă”, din poezia „La steaua” a lui rind un alt Brâncuşi, un Brâncuşi în fiecare colţ de cultură, librărie, Mihai Eminescu. Este genială filosof, un gânditor, un iniţiat, un casă memorială şi centru cultural, această asociere între nisip-Eterni- „Cioplitor în Duh”. Costică Zărnescu, zeci de cărţi ale celor amintiţi. tate şi lumină-stinsă. cel care a făcut selecţia aforismelor, Cărţile, nu puţine, ale Soranei Studiind câteva biografii ale a fost scânteia aprinderii interesului Georgescu-Gorjan, ale lui Ion sculptorului, printre care aş aminti de a studia aforismele brâncuşiene. Mocioi, ale lui Constantin Zărnescu „Viaţa lui Brâncuşi” scrisă de Ion Trecusem de sute de ori pe şi ale altor autori înstelaţi de Brân- Mocioi (bine ar fi dacă s-ar reedita), lângă Masa Tăcerii, îi ascultasem cuşi nu e normal să lipsească din apoi cartea „Brâncuşi” a lui Alexand- valţurile de moară ce macină Timpul, arpegiul cultural al Gorjului. ru Buican, ambele, din zecile care iar Scaunele ce o înconjoară, În cartea „Aşa grăit-a Brân- s-au publicat, ne arată un Brâncuşi horind-o, 12 clepsidre ce măsoară cuşi”, d-na Sorana Georgescu- modest, cu o locuinţă aranjată în stil eternitatea, apoi, la pas domol, Gorjan ne dă spre studiu o adevă- ţărănesc, cu mobilier cioplit de el, cu parcursesem Aleea Scaunelor, 30 rată operă ştiinţifică a Aforismelor o vatră ca cea din Hobiţa, totul de străjeri ai Timpului, trecusem prin brâncuşiene. În această carte am scăldat în albul pur al pereţilor, interi- Poarta Sărutului, sfătuind de fiecare găsit şi referiri ale celor care l-au or simplu, dar rafinat care dovedea dată însoţitorii mei să-şi sărute dom- cunoscut, aprecieri din care reiese modestia creatorului de geniu, care niţele, aşa cum procedasem şi eu de modestia sa. Astfel, Irina Codreanu, se îmbrăca normal, fără ca să iasă nenumărate ori, imaginându-mi cum elevă a sculptorului între 1923 şi cu ceva în evidenţă, cum făcea de a fost sărutul primordial, şi, apoi 1930, spunea că „Ideile şi le expri- exemplu Salvador Dali, nu a dus o parcurgând alert Calea Eroilor mă ma cu simplitate şi plasticitatea viaţă zgomotoasă, cum a fost viaţa opream cu pioşenie în faţa Bisericii ţăranului. Le formula în axiome, le lui Picasso, care a avut şapte „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi colora cu imaginaţia sa bogată şi neveste, a fost membru al Partidului împins de gestul cristic făceam plină de improvizaţii neprevăzute”, Comunist Spaniol şi în anul 1961 a câteva rugăciuni închinate eroilor iar prietenul său Petre Pandrea, luat Premiul Lenin pentru Pace. Ori neamului nostru, şi ajungând la care a purtat lungi conversaţii cu Brâncuşi nu a făcut parte din nici-un Coloana Infinită constatam cum, sculptorul, îl caracterizează ca pe partid şi i-au repugnat premiile, nu-i această Unică operă de artă, A Opta „un umanist polivalent, un intelectu- plăcea să se fotografieze prea des şi minune a lumii, aşa cum, de alt fel, al rafinat, un filosof şi un moralist, un nici să se facă filme despre el, a numit-o şi Brâncuşi, este conec- spirit esopic grefat pe un fond de Modestia fiind singurul său premiu tată cu Cosmosul. filosofie stoică milenară rurală a ce-l accepta. Am făcut această scurtă strămoşilor săi ţărani şi moşneni... Şi totuşi, trebuie să reţinem că introducere, plecând de la Aforisme- mânuind oralitatea cea mai fasci- Brâncuşi era conştient de valoarea le lui Brâncuşi, care pot fi comparate nată şi că dăltuia în scris, ca în sa, de geniul său. Acest lucru ni-l cu aforismele marilor gânditori ai marmură, utilizând aforismul aşa mărturiseşte chiar sculptorul prin lumii, cum ar fi Confucius, Socrate, cum ţăranul utilizează proverbul, iar maxima: „Nu mai sunt de mult al Platon, Aristotel, Seneca, şi de ce nu aforismele de largă circulaţie ale lui acestei lumi: sunt departe de mine şi Nicolae Iorga, Mihai Eminescu şi au reprezentat maieutica şi propa- însumi, desprins de propriul meu Emil Cioran, trecând apoi la sculp- ganda artei moderne”. Criticul de trup, mă aflu printre lucrurile turile lui din Târgu Jiu, unice în lume, artă Ionel Jianu ne-a relatat că Brân- esenţiale”. ca să pot face o linie de legătură cuşi i-a spus: „Nu-mi place să Doresc să închei cu ceea ce a □ Constantin Brâncuși vorbesc despre mine sau despre spus şi scris criticul de artă Jammes

Brâncuşi între modestie şi geniu 73 | Brâncuși între modestia lui Brâncuşi, ca om al arta mea. Operele mele vorbesc Farrel în revista „Tribuna” nr. 40 din 7 cetăţii, dar şi ca artist, şi geniul său. singure şi nu au nevoie de nici o oct 1965: „Lângă Shakespeare şi Trebuie să recunoaştem, din capul explicaţie”. Complectând această Beethoven se mai află un Dumne- locului, că românul Constantin Brân- mărturisire cu alta în care spune: zeu: acesta este românul Con- cuşi a fost un geniu, un iniţiat. Să ne „Am făcut paşi pe nisipul Eternităţii”, stantin Brâncuşi”. Brâncuşi a murit ând am citit pentru prima dată, mândrim că şi noi, românii, avem când face un bilanţ la întreaga sa în data de 16 martie 1957, iar Farrel în anul 1976, cu ocazia Cente- două genii, pe Mihai Eminescu şi pe creaţie, ne pune în lumină modestia scrie aceasta în anul 1965, la 8 ani naruluiC Brâncuşi, o selecţie din Constantin Brâncuşi. Că nu ştim şi artistului, cât şi geniala sa gândire. E distanţă. De mare importanţă e tot aforismele lui Constantin Brâncuşi, nu vrem ca să-i punem în valoare, conştient că va rămâne în Eternitate, ce a spus criticul, dar cuvântul atunci când scriitorul şi brâncuşio- asta-i marea lipsă de opinteală a prin opera sa, dar, ca artist, simte că ROMÂNUL, e de mare însemnătate logul Constantin Zărnescu a venit la noastră, a tuturor, dar mai ales a acesta este un lucru efemer pentru şi el, mai ales că ştim că Brâncuşi a Târgu Jiu, în compania unor mari celor care ar trebuie s-o facă. Univers, că „a făcut paşi pe nisip, dar murit fiind cetăţean francez. Păcat! brâncuşiologi ai lumii, dar şi ai Căutând prin librării vom constata un nisip, totuşi, al Eternităţii”. E ca în României, şi mi-a făcut cadou cartea că nu se găseşte nici o carte despre versurile „Tot astfel cum al nostru „Omagiu lui Brâncuşi”, volum editat viaţa şi opera, nici a lui Eminescu, dor, Pieri în-noaptea adâncă, de revista „Tribuna” din Cluj, am nici a lui Tudor Arghezi şi nici a lui Lumina stinsului amor, ne urmăreşte avut parte de o iluminare, descope- Brâncuşi, ori în Gorj ar trebuii să fie, încă”, din poezia „La steaua” a lui rind un alt Brâncuşi, un Brâncuşi în fiecare colţ de cultură, librărie, Mihai Eminescu. Este genială filosof, un gânditor, un iniţiat, un casă memorială şi centru cultural, această asociere între nisip-Eterni- „Cioplitor în Duh”. Costică Zărnescu, zeci de cărţi ale celor amintiţi. tate şi lumină-stinsă. cel care a făcut selecţia aforismelor, Cărţile, nu puţine, ale Soranei Studiind câteva biografii ale a fost scânteia aprinderii interesului Georgescu-Gorjan, ale lui Ion sculptorului, printre care aş aminti de a studia aforismele brâncuşiene. Mocioi, ale lui Constantin Zărnescu „Viaţa lui Brâncuşi” scrisă de Ion Trecusem de sute de ori pe şi ale altor autori înstelaţi de Brân- Mocioi (bine ar fi dacă s-ar reedita), lângă Masa Tăcerii, îi ascultasem cuşi nu e normal să lipsească din apoi cartea „Brâncuşi” a lui Alexand- valţurile de moară ce macină Timpul, arpegiul cultural al Gorjului. ru Buican, ambele, din zecile care iar Scaunele ce o înconjoară, În cartea „Aşa grăit-a Brân- s-au publicat, ne arată un Brâncuşi horind-o, 12 clepsidre ce măsoară cuşi”, d-na Sorana Georgescu- modest, cu o locuinţă aranjată în stil eternitatea, apoi, la pas domol, Gorjan ne dă spre studiu o adevă- ţărănesc, cu mobilier cioplit de el, cu parcursesem Aleea Scaunelor, 30 rată operă ştiinţifică a Aforismelor o vatră ca cea din Hobiţa, totul de străjeri ai Timpului, trecusem prin brâncuşiene. În această carte am scăldat în albul pur al pereţilor, interi- Poarta Sărutului, sfătuind de fiecare găsit şi referiri ale celor care l-au or simplu, dar rafinat care dovedea dată însoţitorii mei să-şi sărute dom- cunoscut, aprecieri din care reiese modestia creatorului de geniu, care niţele, aşa cum procedasem şi eu de modestia sa. Astfel, Irina Codreanu, se îmbrăca normal, fără ca să iasă nenumărate ori, imaginându-mi cum elevă a sculptorului între 1923 şi cu ceva în evidenţă, cum făcea de a fost sărutul primordial, şi, apoi 1930, spunea că „Ideile şi le expri- exemplu Salvador Dali, nu a dus o parcurgând alert Calea Eroilor mă ma cu simplitate şi plasticitatea viaţă zgomotoasă, cum a fost viaţa opream cu pioşenie în faţa Bisericii ţăranului. Le formula în axiome, le lui Picasso, care a avut şapte „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi colora cu imaginaţia sa bogată şi neveste, a fost membru al Partidului împins de gestul cristic făceam plină de improvizaţii neprevăzute”, Comunist Spaniol şi în anul 1961 a câteva rugăciuni închinate eroilor iar prietenul său Petre Pandrea, luat Premiul Lenin pentru Pace. Ori neamului nostru, şi ajungând la care a purtat lungi conversaţii cu Brâncuşi nu a făcut parte din nici-un Coloana Infinită constatam cum, sculptorul, îl caracterizează ca pe partid şi i-au repugnat premiile, nu-i această Unică operă de artă, A Opta „un umanist polivalent, un intelectu- plăcea să se fotografieze prea des şi minune a lumii, aşa cum, de alt fel, al rafinat, un filosof şi un moralist, un nici să se facă filme despre el, a numit-o şi Brâncuşi, este conec- spirit esopic grefat pe un fond de Modestia fiind singurul său premiu tată cu Cosmosul. filosofie stoică milenară rurală a ce-l accepta. Am făcut această scurtă strămoşilor săi ţărani şi moşneni... Şi totuşi, trebuie să reţinem că introducere, plecând de la Aforisme- mânuind oralitatea cea mai fasci- Brâncuşi era conştient de valoarea le lui Brâncuşi, care pot fi comparate nată şi că dăltuia în scris, ca în sa, de geniul său. Acest lucru ni-l cu aforismele marilor gânditori ai marmură, utilizând aforismul aşa mărturiseşte chiar sculptorul prin lumii, cum ar fi Confucius, Socrate, cum ţăranul utilizează proverbul, iar maxima: „Nu mai sunt de mult al Platon, Aristotel, Seneca, şi de ce nu aforismele de largă circulaţie ale lui acestei lumi: sunt departe de mine şi Nicolae Iorga, Mihai Eminescu şi au reprezentat maieutica şi propa- însumi, desprins de propriul meu Emil Cioran, trecând apoi la sculp- ganda artei moderne”. Criticul de trup, mă aflu printre lucrurile turile lui din Târgu Jiu, unice în lume, artă Ionel Jianu ne-a relatat că Brân- esenţiale”. ca să pot face o linie de legătură cuşi i-a spus: „Nu-mi place să Doresc să închei cu ceea ce a vorbesc despre mine sau despre spus şi scris criticul de artă Jammes Ştefan I. STĂICULESCU

Brâncuşi între modestie şi geniu 74 | Brâncuși * * * * Proces Verbal N 127 (N 27 al actelor), cu semnăturile * Dosarul BRÂNCUȘI de la Școala de Meserii * * Punându-vă în vedere celle ce preced, vă invit a «supliminte» și «grefier», indesc., și sigiliul instituției. poziția nr. 15: «C. Brâncuși». Scris astfel, într-un tabel de 1.Certificatul de cetățean român cu drepturi depline 2.Consimțământul Mariei Brâncuși privitor la 3.Cererea de înscriere la examenul de bursă 4.Examenul de admitere la bursă din 31 August 1895: interna în școlă pe numiții elevi, înaintându-ne de urgență (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dos. 46/1896, f. .ADDENDA din Craiova Primul an la Școala de Arte și Meserii Brâncuși îl 34 de candidați (din care doar 9 au fost admiși: fierărie -2, Primăria Comunei Peștișani internarea ca bursier a fiului ei 5. Adresa Comisiunii prefecturale către directorul actele de garanție ce veți lua din partea părinților lor, auten- 250) (documente privind admiterea ca bursier intern, anul școlar 1895-1896) strungărie – 1, turnărire – 1, rotărie – 1, mecanică – 2 și tificate în regulă. urmează ca elev extern, asigurându-și întreținerea prin N 52 Proces verbal Școlii de Meserii cu tabelul candidaților declarați INVENTAR tâmplărie - 2), înțelegem o oarecare considerație a perso- * slujba ce-o avea la prăvălia «de mărfuri și coloniale» a lui Vădzut la 8 august 1895 Primit la 20 august 1895 1895 August 31 admiși PE ANUL nalului din școală față de adolescentul a cărui înscriere aici Certificatu ngajat încă din 1892 la magazinul „de mărfuri și colo- În Arhivele Statului Dolj se păstrează, în diferite Ioan Zamfirescu. Anul I era pentru adolescentul Costache, Primar N. Seimeanu * justifica denumirea școlii de Meserii «și Arte»… Se va înainta Dlui Prefect spre cele legale 1895 – 1896 niale” al negustorului craiovean Ioan Zamfirescu (str. dosare, acte și înscrisuri privitoare la anii școlarizării craio- obișnuit cu lucrări mai complicate, destul de ușor, de 6. Actul de garanție al Mariei Brâncuși din 5 ianuarie Asemănat cererei făcute de Dl Brâncuși din P.B.P. În urma procesului verbal de eri, subsemnații No 12127 de MadonaA Dudu, nr. 19), tânărul Brâncuși va dovedi nu numai vene. Am găsit în aceste dosare cererile repetate ale aceea, pe la începutul anului 1895, solicită trecerea în 1896 această comună, actualmente elev în școala de meserii Actu de Consimțământu membri întrunindu-ne în Comisiune sub președinția Dlui 1895 Septembrie 7 7.Certificatul eliberat de Școala de Meserii din Craiova ascultare și vrednicie, dar și o anumită istețime în multe studentului de la Bele Artele bucureștene adresate clasa a doua, iar la sfârșitul anului școlar 1894-1895 (în Primirea averei materialului uneltelor și alte objecte ale Craiova, prin suplica Registrată la No 1139. Subsemnatul Prefect, am procedat la examinarea elevilor concursul oral Vădzut 5 Ianuarie 1896 la 28 septembrie 1898 privințe. Atrage ușor atenția atât clientelei cât mai ales «Domnilor Epitropi» din conducerea Bisericii Madona Dudu care absolvise doi ani de studiu), tânărul solicită bursă în Domnule director, școlii de Messerii a Județului Doljiu, de actualul primar al sus dzisei Comune, certific prin aceasta pe a al acestora cari sau constatat că întrunesc condițiunile ss. indescifrabil anturajului negustoresc, ca prăvălier „cu șorțul verde”, din Craiova, cât și «Domnului Prefect» al Județului Dolj, în ideea de a urma, ca elev intern, cursurile. Faptul că patro- Subsemnata Maria soția și tutòrea defunctului Nico- Vă rog să binevoiți a mă admite la ecsamenu ce are Dlui Dir. al Școlei de Messerii Comptabil-Magadziner C. Stănciulescu, de la fostul Compt- însum onòre și responsabilitate că numitu Brâncuși este de cerute și resultatul s-a trecut în tabloul întocmit la Comisi- descurcăreț și priceput la toate, îndeosebi la micul bricolaj- privința ajutorării sale financiare. Sumele acordate nu erau nul a fost alături de el în această privință ne lămurește lae Brâncuși domiciliate în comuna Peștișani, plasa Tisma- loc în diua de 25 august a.c., voind a concura la bursa Certificat abil Magadziner C. Prejbeanu. naționalitate română, iar nu streină și se bucură de tòte une și în urma examinării tuturor elevilor, Comisiunea a gospodăresc. deloc mari, neacoperind cheltuielile cu întreținerea și procu- totodată asupra raporturile ce existau între «negustor» și na, județul Gorjiu, declar prin acest actu că consimtu la pentru specialitatia de sculptură cînd tot de odată depui și Comissiunea constituită pentru examinarea aspi- Actu de garanție, Prin care noi P.B.Popescu directorul Școlii de Craiova, Tipografia Română Filip Lazar & Comp. drepturile politice și civile ale țerei nòstre România. declarat admiși pe elevii aceștia: 1)Popescu Constantin la rarea de cărți, materiale de lucru etc. Într-una din cererile «prăvălierul» său. Dorința tânărului de a pune ordine în cererea și angajarea fiului meu Brâncuși Constantin de a se actele cerute de regulă. ranților la bursele devenite vacante în acea școlă, prin meserii din Craiova, în urma cererii Dsale certificăm că Atelierul de sculptură Nu trece un an și din mâna lui, condusă de instinct secțiunea de Mecanică. 2) Petrescu Ion la Strungărie. 3) adresate «domnilor epitropi», tânărul student găsea ajutorul viața sa, renunțând astfel la un itinerant servagiu de Drept care i-am eliberat aceasta a-i servi la necesi- interna ca bursier în școala de meserii din Urba Craiova la processul-verbal redigiat ăn ziua de 31 August trecut, a Prin care subsemnata Maria soția și tutòrea averei tânărul Brâncuși Constantin a terminat cu mare succes nativ, ies felurite obiecte utilitare: scăunele, cuiere, stative, Devotat C. Brâncuși actual elev solvent Lișteveanu I. Ilie la Rotărie. 4) Brâncuși Constantin la Sculp- 1. Dulap unelte -1 buc. acordat «cu totul insuficient chiar pentru cărțile de studiu», prăvălie, vine și în întâmpinarea așteptărilor din familia sa, tatea ce va avea. secțiunea sculpturei și că mă supun la ori ce sarcini s-ar declarat admiși pe tinerii aceștia și anume: def. Nicolae C. Brâncuși domiciliată în comuna Peștișani cursurile complecte teoretic și practice de cinci ani ale rame etc. (ca elev intern va lucra un scaun colțar comandat Admis tură. 5) Petroșanu Eremia la Mecanică. 6) Filipescu Elefte- 2. Dulap cu 2 uși p unelte – 1 buc. drept care Epitropia Bisericii « Madona Dudu» îi mărește căci acum, cu această decizie, se produce și reapropierea 1895 August 7 cere, fiind cu voia și consimțementul meu aceasta. plasa Tismana Districtu Gorju declar că pentru fiul meu șcòlei noastre la secțiunea Sculpturei; de tapițerul Ratz), un dulap comandat de Ion Mitescu, apoi ss. indescifrabil rie și 7) Popescu C. Mircea la Tâmplărie. 8) Butărescu 1) Popescu Constantin la secțiunea de mecanică; 3. Tesghea p 4 lucratori -1 buc. suma trebuincioasă de la 200 la 400 de lei anual. Și asta de familia sa părăsită cu ani în urmă, pentru a pribegi pe la No. 1003 Drept care m-am subscris prin punere de deget Brâncuși Constantin care a obținut bursa la Șcòla de meserii Avându în tot deauna o mare aplicațiune atît la un gherghef pentru soția lui Ghiță Ionescu și pentru fiica Demetru la Turnătorie. 9) Mărculescu Marcu și 10) 2) Petrescu Ion la strungărie; abia în toamna lui 1902, după ce încheiase studiile, când Slatina și Craiova. neștiind carte și autentificat de Primăria respective conform Admis la escamen a județului Doljiu la specialitatea sculpturei, voi respunde practică cît și la teorie și o conduită exemplară. 4. Deto p lucrat – 2 buc. acestui negustor-epitrop, un joc de loto…). Clienții bodegii Primar Tălpășanu Ion la Fierărie, ca unii ce au întrunit notele cerute 3) Lișteveanu I. Ilie la rotărie; dar și patronul Ioan Zamfirescu îi apreciază talentul și absolventul de Belle Arte își exprima răspicat dorința de a Să precizăm, conform unui «Tablou de rezultatul legei. P.B.Popescu orice cheltuieli se va face cu acest elevu în casul cînd nu va Dreptu care i-am eliberatu acestu certificatu spre a-i servi la 5. Peatra p ascuțit -1 buc. N. Seimeanu de regulament. 4) Brâncuș Constantin la sculptură; îndemânarea de mic bricoleur. merge la specia- lizare într-o țară cu tradiție sculpturală (pe examenului depus de Elevii ce se arată printr-însul, aspi- 1895 August 8 Am primit actele urma cursurile complecte pînă la termen, sau va fi depărtat necesitate. 6. Pilă ½ sticl – 1 buc. locul lăsat liber, în cererea sa, fusese adăugat ulterior Notar Pentru care am încheiat presentele Proces verbal, 5) Petroșanu Eremia la mecanică; În 1894, când din scânduri de lădițe meșterește o ranți la bursele devenite vacante în Școala de Meserii și + Eu Maria, soția și tutorea defunctului Nicolae Brâncuși din C. Brâncuși din șcòlă pentru rea purtare. Suma aleasă se va împlini prin Director 7. Lacăt de siguranță – 1 buc. «Italia»). Dar nu spre Italia va merge, ci spre capitala artelor Gr. Milcu rămînînd ca Domnul Prefect, Președintele Comisiunii, să vioară «cu o admirabilă rezonanță» (B. Brezianu, Brâncuși Arte a Județului pentru anul 1895/1896», că tânărul de 19 Com. Peștișani, am dat aceasta. D-sale Dlui director al școlii de Meserii 6) Filipescu Elefterie la tâmplărie; aplicarea legii de urmărire fără se am vreun drept de jude- 8. Pilă batardă – 1 buc. moderne , Parisul, metropola europeană de referință a ani trecuți era singurul admis la specialitatea «sculptură» - dea ordin D-lui Director al Școlei a interna luîndu-le cuveni- P.B.Popescu în România, 1999, p. 16), tânărul Brâncuși este înscris la (Arh. St. Dolj, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 77) 7) Popescu C. Mircea idem; cată sau pretenție; iar în schimbu Județul este obligat a lu 9. Raspil – 1 buc. României moderne. Împreună cu aceste îndreptățite solici- numele acestui candidat reușit cu media 7,50 figurând la Rugat fiind am scris tele garanții pe care le va nainta Prefecturii. Sigiliu Școala de Arte și Meserii din Bănie, având sprijinul câtorva L.S. 8) Butărescu Demetru la turnătorie; ține în școlă pînă la terminarea cursurilor. tări se păstrează Certificatele eliberate de Școala de Belle Președinte Prefect Contabil, 10. Compas de grosime – 1 buc. comercianți: Enache Manea, C. Grecescu-Perieru, Ghiță Regatul României 9) Mărculescu Marcu la ferărie; Drept care am dat acesta, semnată de mine prin Arte, prin care studentul făcea dovada unei sârguincioase Gr. Milcu ss. indescifrabil punere de deget și autentificată în regulă. C. Stănciulescu 11. Deto de lungime – 1 buc. Ionescu, Ion Georgescu-Gorjan, Ioan Mitescu ș.a. Spre Județul Gorjiu 10) Tălpășianu Ion idem, - instruiri și a unor prime succese pe tărâmul creației artistice (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 12. Peatră belgie – 1 buc. mândria patronului Zamfirescu, adolescentul de 18 ani va 1892 Membri: A.M. Gheorghiu 1896 Ianuarie 1 (premii și mențiuni). 78). Cari, în urma concursului dat, au obținut note satis- deveni unul din elevii de nădejde ai școlii care pregătea P.B.Popescu Maria soția def. Nicolae C. Brâncuși, și epitropă a REGATUL ROMÂNIEI 13. Dalți diferite – 11 buc. Și se mai păstrează în Arhivele Statului - Secția Pl. Tismana făcătoare.- mecanici, fierari, turnători, rotari, tâmplari și sculptori. Al. Gioroiu averii minorilor acelui def. din comuna Peștișani. ȘCOALA DE MESERII 14. Deto Deto – 85 buc. Dolj acele înscrisuri numite Procură (toate legalizate la Com. Peștișani Optând pentru secția de sculptură și nu pentru tâmplărie Secretar / ss indescifrabil A JUD. DOLJIU 15. Inele p manere – 60 buc. (cea mai înrudită meserie cu sculptura în lemn), Brâncuși își București, prin Tribunal), prin care Brâncuși împuternicea (Arhivele Statului Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, Dosar (Arh. St. Dolj, Craiova, Dosar 58/1895, f. 41) Am scris și redactat acest act No. 145 16. Pile – 2 buc alese, de fapt, o rută profesională îndelung gândită precum pe bunul său prieten Ion. C. Grecescu, dar și pe Ion 58/1895, f. 80) Total: o chemare, căci, după alți patru ani de rodnice acumulări și Georgescu-Gorjan, de a-i ridica sumele aprobate fie de ss. C.D.Blendea 1898 septembrie 28 exersări, la Școala de Belle Arte din București, și o scurtă Epitropia Bisericii «Madona Dudu», fie de la Prefectura Agricol din comuna Peștișani. (Originalul în arhiva Muzeului de Artă Modernă, Centre Preciu vechiu: 258.50 ; Preciu nou: 141.20 ucenicie în renumite ateliere de sculptură pariziene Județului Doj, prin Consiliul Județean, în perioada …………………………………………….. National d 'Art et de Culture Georges Pompidou, Paris. Cf. Obiectele de mai sus sunt în primiere 1899-1903 (material ce constituie sprijinul documentar al (Mercier, Rodin), această pregătire avea să-i asigure, grație Pe verso: Autentificarea la Tribunalul Județului Gorjiu prin B.Brezianu, Brâncuși în România, Ed. All, 1998, p. ss. J. Sicherls unei perseverențe în idealul său, o carieră de excepție altei abordări). 238-239) Rămânând în cadrele subiectului de față, conside- desfășurată pe mai bine de o jumătate de secol. Soarta face (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Județului Dolj. Dos- răm că momentul înscrierii lui Brâncuși la Școala de Arte și ca artistul, contemporan cu marile curente ale artei arul nr. 39/1896, f. 41 v.) moderne, să-și creeze propriu-i drum. Și nu unul oarecare, Meserii din Craiova este de mare importanță în perspectiva confortabil și lipsit de riscuri, ci drumul cel mare al destinului său artistic, de aceea vom încerca în cele ce revoluționării sculpturii moderne. Și aceasta într-un moment urmează să reconstituim, din piesele regăsite, Dosarul N.n.: Austriacul Joseph Sicherls era profesorul de sculp- de răscruce când arta ajunsese de la mimesis-ul clasic și înscrierii și admiterii ca bursier intern la respectiva instituție tură în lemn al lui Brâncuși, la celelalte secții fiind încadrați: academic, al perfecțiunii artistice, la crizele avangardiste și de învățământ, dosar rezumat de brâncușiologul Barbu ing. Petre B. Popescu, profesor de desen și director; Karl disperatele căutări ale unor contemporani. Brezianu, laconic, în următoarea însemnare din dreptul Zefeld (la turnătorie), Mihail Burlan (la «lemnărie») ș.a. Înscriindu-se în anul întâi, în toamna lui 1894, la anului 1895, august 25: «În urma consimțământului și a Școala de Meserii din Craiova, adolescentul Brâncuși – garanției mamei sale și după trecerea concursului de pentru că vârsta, matu- rizarea și îndemânarea îi permiteau admitere devine bursier intern al Școlii»; august 31: «Este - solicită, pe la începutul semestrului al doilea, să fie trecut admis spre specializare la secția de sculptură în lemn». în clasa a doua («în urma unui esamen, după a sa cerere», Prin talentul și sârguința lui, vreme de patru ani, cum menționează în foaia matricolă din 1895 directorul Brâncuși va absolvi în septembrie 1898 școala, clasificân- școlii, ing. Petre B. Popescu). Așadar, după echivalarea din du-se primul, cu media 9,33, din cei 16 absolvenți. 1895, cursurile de 5 ani ale Școlii de Meserii le va termina în 4 ani, între 1894 și 1898.

Dosarul Brâncuși de la Școala de Meserii din Craiova 75 | Brâncuși * * * * Proces Verbal N 127 (N 27 al actelor), cu semnăturile * * * Punându-vă în vedere celle ce preced, vă invit a «supliminte» și «grefier», indesc., și sigiliul instituției. poziția nr. 15: «C. Brâncuși». Scris astfel, într-un tabel de 1.Certificatul de cetățean român cu drepturi depline 2.Consimțământul Mariei Brâncuși privitor la 3.Cererea de înscriere la examenul de bursă 4.Examenul de admitere la bursă din 31 August 1895: interna în școlă pe numiții elevi, înaintându-ne de urgență (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dos. 46/1896, f. .ADDENDA Primul an la Școala de Arte și Meserii Brâncuși îl 34 de candidați (din care doar 9 au fost admiși: fierărie -2, Primăria Comunei Peștișani internarea ca bursier a fiului ei 5. Adresa Comisiunii prefecturale către directorul actele de garanție ce veți lua din partea părinților lor, auten- 250) strungărie – 1, turnărire – 1, rotărie – 1, mecanică – 2 și tificate în regulă. urmează ca elev extern, asigurându-și întreținerea prin N 52 Proces verbal Școlii de Meserii cu tabelul candidaților declarați INVENTAR tâmplărie - 2), înțelegem o oarecare considerație a perso- * slujba ce-o avea la prăvălia «de mărfuri și coloniale» a lui Vădzut la 8 august 1895 Primit la 20 august 1895 1895 August 31 admiși PE ANUL nalului din școală față de adolescentul a cărui înscriere aici Certificatu ngajat încă din 1892 la magazinul „de mărfuri și În Arhivele Statului Dolj se păstrează, în diferite Ioan Zamfirescu. Anul I era pentru adolescentul Costache, Primar N. Seimeanu * justifica denumirea școlii de Meserii «și Arte»… Se va înainta Dlui Prefect spre cele legale 1895 – 1896 niale” al negustorului craiovean Ioan Zamfirescu (str. dosare, acte și înscrisuri privitoare la anii școlarizării craio- obișnuit cu lucrări mai complicate, destul de ușor, de 6. Actul de garanție al Mariei Brâncuși din 5 ianuarie Asemănat cererei făcute de Dl Brâncuși din P.B.P. În urma procesului verbal de eri, subsemnații No 12127 de MadonaA Dudu, nr. 19), tânărul Brâncuși va dovedi nu numai vene. Am găsit în aceste dosare cererile repetate ale aceea, pe la începutul anului 1895, solicită trecerea în 1896 această comună, actualmente elev în școala de meserii Actu de Consimțământu membri întrunindu-ne în Comisiune sub președinția Dlui 1895 Septembrie 7 7.Certificatul eliberat de Școala de Meserii din Craiova ascultare și vrednicie, dar și o anumită istețime în multe studentului de la Bele Artele bucureștene adresate clasa a doua, iar la sfârșitul anului școlar 1894-1895 (în Primirea averei materialului uneltelor și alte objecte ale Craiova, prin suplica Registrată la No 1139. Subsemnatul Prefect, am procedat la examinarea elevilor concursul oral Vădzut 5 Ianuarie 1896 la 28 septembrie 1898 privințe. Atrage ușor atenția atât clientelei cât mai ales «Domnilor Epitropi» din conducerea Bisericii Madona Dudu care absolvise doi ani de studiu), tânărul solicită bursă în Domnule director, școlii de Messerii a Județului Doljiu, de actualul primar al sus dzisei Comune, certific prin aceasta pe a al acestora cari sau constatat că întrunesc condițiunile ss. indescifrabil anturajului negustoresc, ca prăvălier „cu șorțul verde”, din Craiova, cât și «Domnului Prefect» al Județului Dolj, în ideea de a urma, ca elev intern, cursurile. Faptul că patro- Subsemnata Maria soția și tutòrea defunctului Nico- Vă rog să binevoiți a mă admite la ecsamenu ce are Dlui Dir. al Școlei de Messerii Comptabil-Magadziner C. Stănciulescu, de la fostul Compt- însum onòre și responsabilitate că numitu Brâncuși este de cerute și resultatul s-a trecut în tabloul întocmit la Comisi- descurcăreț și priceput la toate, îndeosebi la micul bricolaj- privința ajutorării sale financiare. Sumele acordate nu erau nul a fost alături de el în această privință ne lămurește lae Brâncuși domiciliate în comuna Peștișani, plasa Tisma- loc în diua de 25 august a.c., voind a concura la bursa Certificat abil Magadziner C. Prejbeanu. naționalitate română, iar nu streină și se bucură de tòte une și în urma examinării tuturor elevilor, Comisiunea a gospodăresc. deloc mari, neacoperind cheltuielile cu întreținerea și procu- totodată asupra raporturile ce existau între «negustor» și na, județul Gorjiu, declar prin acest actu că consimtu la pentru specialitatia de sculptură cînd tot de odată depui și Comissiunea constituită pentru examinarea aspi- Actu de garanție, Prin care noi P.B.Popescu directorul Școlii de Craiova, Tipografia Română Filip Lazar & Comp. drepturile politice și civile ale țerei nòstre România. declarat admiși pe elevii aceștia: 1)Popescu Constantin la rarea de cărți, materiale de lucru etc. Într-una din cererile «prăvălierul» său. Dorința tânărului de a pune ordine în cererea și angajarea fiului meu Brâncuși Constantin de a se actele cerute de regulă. ranților la bursele devenite vacante în acea școlă, prin meserii din Craiova, în urma cererii Dsale certificăm că Atelierul de sculptură Nu trece un an și din mâna lui, condusă de instinct secțiunea de Mecanică. 2) Petrescu Ion la Strungărie. 3) adresate «domnilor epitropi», tânărul student găsea ajutorul viața sa, renunțând astfel la un itinerant servagiu de Drept care i-am eliberat aceasta a-i servi la necesi- interna ca bursier în școala de meserii din Urba Craiova la processul-verbal redigiat ăn ziua de 31 August trecut, a Prin care subsemnata Maria soția și tutòrea averei tânărul Brâncuși Constantin a terminat cu mare succes nativ, ies felurite obiecte utilitare: scăunele, cuiere, stative, Devotat C. Brâncuși actual elev solvent Lișteveanu I. Ilie la Rotărie. 4) Brâncuși Constantin la Sculp- 1. Dulap unelte -1 buc. acordat «cu totul insuficient chiar pentru cărțile de studiu», prăvălie, vine și în întâmpinarea așteptărilor din familia sa, tatea ce va avea. secțiunea sculpturei și că mă supun la ori ce sarcini s-ar declarat admiși pe tinerii aceștia și anume: def. Nicolae C. Brâncuși domiciliată în comuna Peștișani cursurile complecte teoretic și practice de cinci ani ale rame etc. (ca elev intern va lucra un scaun colțar comandat Admis tură. 5) Petroșanu Eremia la Mecanică. 6) Filipescu Elefte- 2. Dulap cu 2 uși p unelte – 1 buc. drept care Epitropia Bisericii « Madona Dudu» îi mărește căci acum, cu această decizie, se produce și reapropierea 1895 August 7 cere, fiind cu voia și consimțementul meu aceasta. plasa Tismana Districtu Gorju declar că pentru fiul meu șcòlei noastre la secțiunea Sculpturei; de tapițerul Ratz), un dulap comandat de Ion Mitescu, apoi ss. indescifrabil rie și 7) Popescu C. Mircea la Tâmplărie. 8) Butărescu 1) Popescu Constantin la secțiunea de mecanică; 3. Tesghea p 4 lucratori -1 buc. suma trebuincioasă de la 200 la 400 de lei anual. Și asta de familia sa părăsită cu ani în urmă, pentru a pribegi pe la No. 1003 Drept care m-am subscris prin punere de deget Brâncuși Constantin care a obținut bursa la Șcòla de meserii Avându în tot deauna o mare aplicațiune atît la un gherghef pentru soția lui Ghiță Ionescu și pentru fiica Demetru la Turnătorie. 9) Mărculescu Marcu și 10) 2) Petrescu Ion la strungărie; abia în toamna lui 1902, după ce încheiase studiile, când Slatina și Craiova. neștiind carte și autentificat de Primăria respective conform Admis la escamen a județului Doljiu la specialitatea sculpturei, voi respunde practică cît și la teorie și o conduită exemplară. 4. Deto p lucrat – 2 buc. acestui negustor-epitrop, un joc de loto…). Clienții bodegii Primar Tălpășanu Ion la Fierărie, ca unii ce au întrunit notele cerute 3) Lișteveanu I. Ilie la rotărie; dar și patronul Ioan Zamfirescu îi apreciază talentul și absolventul de Belle Arte își exprima răspicat dorința de a Să precizăm, conform unui «Tablou de rezultatul legei. P.B.Popescu orice cheltuieli se va face cu acest elevu în casul cînd nu va Dreptu care i-am eliberatu acestu certificatu spre a-i servi la 5. Peatra p ascuțit -1 buc. N. Seimeanu de regulament. 4) Brâncuș Constantin la sculptură; îndemânarea de mic bricoleur. merge la specia- lizare într-o țară cu tradiție sculpturală (pe examenului depus de Elevii ce se arată printr-însul, aspi- 1895 August 8 Am primit actele urma cursurile complecte pînă la termen, sau va fi depărtat necesitate. 6. Pilă ½ sticl – 1 buc. locul lăsat liber, în cererea sa, fusese adăugat ulterior Notar Pentru care am încheiat presentele Proces verbal, 5) Petroșanu Eremia la mecanică; În 1894, când din scânduri de lădițe meșterește o ranți la bursele devenite vacante în Școala de Meserii și + Eu Maria, soția și tutorea defunctului Nicolae Brâncuși din C. Brâncuși din șcòlă pentru rea purtare. Suma aleasă se va împlini prin Director 7. Lacăt de siguranță – 1 buc. «Italia»). Dar nu spre Italia va merge, ci spre capitala artelor Gr. Milcu rămînînd ca Domnul Prefect, Președintele Comisiunii, să vioară «cu o admirabilă rezonanță» (B. Brezianu, Brâncuși Arte a Județului pentru anul 1895/1896», că tânărul de 19 Com. Peștișani, am dat aceasta. D-sale Dlui director al școlii de Meserii 6) Filipescu Elefterie la tâmplărie; aplicarea legii de urmărire fără se am vreun drept de jude- 8. Pilă batardă – 1 buc. moderne , Parisul, metropola europeană de referință a ani trecuți era singurul admis la specialitatea «sculptură» - dea ordin D-lui Director al Școlei a interna luîndu-le cuveni- P.B.Popescu în România, 1999, p. 16), tânărul Brâncuși este înscris la (Arh. St. Dolj, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 77) 7) Popescu C. Mircea idem; cată sau pretenție; iar în schimbu Județul este obligat a lu 9. Raspil – 1 buc. României moderne. Împreună cu aceste îndreptățite solici- numele acestui candidat reușit cu media 7,50 figurând la Rugat fiind am scris tele garanții pe care le va nainta Prefecturii. Sigiliu Școala de Arte și Meserii din Bănie, având sprijinul câtorva Tabelul cu examinatii 1895 L.S. 8) Butărescu Demetru la turnătorie; ține în școlă pînă la terminarea cursurilor. tări se păstrează Certificatele eliberate de Școala de Belle Președinte Prefect Contabil, 10. Compas de grosime – 1 buc. comercianți: Enache Manea, C. Grecescu-Perieru, Ghiță Regatul României 9) Mărculescu Marcu la ferărie; Drept care am dat acesta, semnată de mine prin Arte, prin care studentul făcea dovada unei sârguincioase Gr. Milcu ss. indescifrabil punere de deget și autentificată în regulă. C. Stănciulescu 11. Deto de lungime – 1 buc. Ionescu, Ion Georgescu-Gorjan, Ioan Mitescu ș.a. Spre Județul Gorjiu 10) Tălpășianu Ion idem, - instruiri și a unor prime succese pe tărâmul creației artistice (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 12. Peatră belgie – 1 buc. mândria patronului Zamfirescu, adolescentul de 18 ani va 1892 Membri: A.M. Gheorghiu 1896 Ianuarie 1 (premii și mențiuni). 78). Cari, în urma concursului dat, au obținut note satis- deveni unul din elevii de nădejde ai școlii care pregătea P.B.Popescu Maria soția def. Nicolae C. Brâncuși, și epitropă a REGATUL ROMÂNIEI 13. Dalți diferite – 11 buc. Și se mai păstrează în Arhivele Statului - Secția Pl. Tismana făcătoare.- mecanici, fierari, turnători, rotari, tâmplari și sculptori. Al. Gioroiu averii minorilor acelui def. din comuna Peștișani. ȘCOALA DE MESERII 14. Deto Deto – 85 buc. Dolj acele înscrisuri numite Procură (toate legalizate la Com. Peștișani Optând pentru secția de sculptură și nu pentru tâmplărie Secretar / ss indescifrabil A JUD. DOLJIU 15. Inele p manere – 60 buc. (cea mai înrudită meserie cu sculptura în lemn), Brâncuși își București, prin Tribunal), prin care Brâncuși împuternicea (Arhivele Statului Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, Dosar (Arh. St. Dolj, Craiova, Dosar 58/1895, f. 41) Am scris și redactat acest act No. 145 16. Pile – 2 buc alese, de fapt, o rută profesională îndelung gândită precum pe bunul său prieten Ion. C. Grecescu, dar și pe Ion 58/1895, f. 80) Total: o chemare, căci, după alți patru ani de rodnice acumulări și Georgescu-Gorjan, de a-i ridica sumele aprobate fie de ss. C.D.Blendea 1898 septembrie 28 exersări, la Școala de Belle Arte din București, și o scurtă Epitropia Bisericii «Madona Dudu», fie de la Prefectura Agricol din comuna Peștișani. (Originalul în arhiva Muzeului de Artă Modernă, Centre Preciu vechiu: 258.50 ; Preciu nou: 141.20 ucenicie în renumite ateliere de sculptură pariziene Județului Doj, prin Consiliul Județean, în perioada …………………………………………….. National d 'Art et de Culture Georges Pompidou, Paris. Cf. Obiectele de mai sus sunt în primiere 1899-1903 (material ce constituie sprijinul documentar al (Mercier, Rodin), această pregătire avea să-i asigure, grație Pe verso: Autentificarea la Tribunalul Județului Gorjiu prin B.Brezianu, Brâncuși în România, Ed. All, 1998, p. ss. J. Sicherls unei perseverențe în idealul său, o carieră de excepție altei abordări). 238-239) Rămânând în cadrele subiectului de față, conside- desfășurată pe mai bine de o jumătate de secol. Soarta face (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Județului Dolj. Dos- răm că momentul înscrierii lui Brâncuși la Școala de Arte și ca artistul, contemporan cu marile curente ale artei Anul I 1894-1895 □ Anul II 1894-1895 arul nr. 39/1896, f. 41 v.) moderne, să-și creeze propriu-i drum. Și nu unul oarecare, Meserii din Craiova este de mare importanță în perspectiva confortabil și lipsit de riscuri, ci drumul cel mare al destinului său artistic, de aceea vom încerca în cele ce revoluționării sculpturii moderne. Și aceasta într-un moment urmează să reconstituim, din piesele regăsite, Dosarul N.n.: Austriacul Joseph Sicherls era profesorul de sculp- de răscruce când arta ajunsese de la mimesis-ul clasic și înscrierii și admiterii ca bursier intern la respectiva instituție tură în lemn al lui Brâncuși, la celelalte secții fiind încadrați: academic, al perfecțiunii artistice, la crizele avangardiste și de învățământ, dosar rezumat de brâncușiologul Barbu ing. Petre B. Popescu, profesor de desen și director; Karl disperatele căutări ale unor contemporani. Brezianu, laconic, în următoarea însemnare din dreptul Zefeld (la turnătorie), Mihail Burlan (la «lemnărie») ș.a. Înscriindu-se în anul întâi, în toamna lui 1894, la anului 1895, august 25: «În urma consimțământului și a Școala de Meserii din Craiova, adolescentul Brâncuși – garanției mamei sale și după trecerea concursului de pentru că vârsta, matu- rizarea și îndemânarea îi permiteau admitere devine bursier intern al Școlii»; august 31: «Este - solicită, pe la începutul semestrului al doilea, să fie trecut admis spre specializare la secția de sculptură în lemn». în clasa a doua («în urma unui esamen, după a sa cerere», Prin talentul și sârguința lui, vreme de patru ani, cum menționează în foaia matricolă din 1895 directorul Brâncuși va absolvi în septembrie 1898 școala, clasificân- școlii, ing. Petre B. Popescu). Așadar, după echivalarea din du-se primul, cu media 9,33, din cei 16 absolvenți. 1895, cursurile de 5 ani ale Școlii de Meserii le va termina în 4 ani, între 1894 și 1898. □ Anul III 1895-1896 □ Anul IV 1896-1897 □ Anul V 1897-1898

Dosarul Brâncuși de la Școala de Meserii din Craiova 76 | Brâncuși * * * * Proces Verbal N 127 (N 27 al actelor), cu semnăturile * * * Punându-vă în vedere celle ce preced, vă invit a «supliminte» și «grefier», indesc., și sigiliul instituției. poziția nr. 15: «C. Brâncuși». Scris astfel, într-un tabel de 1.Certificatul de cetățean român cu drepturi depline 2.Consimțământul Mariei Brâncuși privitor la 3.Cererea de înscriere la examenul de bursă 4.Examenul de admitere la bursă din 31 August 1895: interna în școlă pe numiții elevi, înaintându-ne de urgență (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dos. 46/1896, f. .ADDENDA Primul an la Școala de Arte și Meserii Brâncuși îl 34 de candidați (din care doar 9 au fost admiși: fierărie -2, Primăria Comunei Peștișani internarea ca bursier a fiului ei 5. Adresa Comisiunii prefecturale către directorul actele de garanție ce veți lua din partea părinților lor, auten- 250) strungărie – 1, turnărire – 1, rotărie – 1, mecanică – 2 și tificate în regulă. urmează ca elev extern, asigurându-și întreținerea prin N 52 Proces verbal Școlii de Meserii cu tabelul candidaților declarați INVENTAR tâmplărie - 2), înțelegem o oarecare considerație a perso- * slujba ce-o avea la prăvălia «de mărfuri și coloniale» a lui Vădzut la 8 august 1895 Primit la 20 august 1895 1895 August 31 admiși PE ANUL nalului din școală față de adolescentul a cărui înscriere aici Certificatu ngajat încă din 1892 la magazinul „de mărfuri și În Arhivele Statului Dolj se păstrează, în diferite Ioan Zamfirescu. Anul I era pentru adolescentul Costache, Primar N. Seimeanu * justifica denumirea școlii de Meserii «și Arte»… Se va înainta Dlui Prefect spre cele legale 1895 – 1896 niale” al negustorului craiovean Ioan Zamfirescu (str. dosare, acte și înscrisuri privitoare la anii școlarizării craio- obișnuit cu lucrări mai complicate, destul de ușor, de 6. Actul de garanție al Mariei Brâncuși din 5 ianuarie Asemănat cererei făcute de Dl Brâncuși din P.B.P. În urma procesului verbal de eri, subsemnații No 12127 de MadonaA Dudu, nr. 19), tânărul Brâncuși va dovedi nu numai vene. Am găsit în aceste dosare cererile repetate ale aceea, pe la începutul anului 1895, solicită trecerea în 1896 această comună, actualmente elev în școala de meserii Actu de Consimțământu membri întrunindu-ne în Comisiune sub președinția Dlui 1895 Septembrie 7 7.Certificatul eliberat de Școala de Meserii din Craiova ascultare și vrednicie, dar și o anumită istețime în multe studentului de la Bele Artele bucureștene adresate clasa a doua, iar la sfârșitul anului școlar 1894-1895 (în Primirea averei materialului uneltelor și alte objecte ale Craiova, prin suplica Registrată la No 1139. Subsemnatul Prefect, am procedat la examinarea elevilor concursul oral Vădzut 5 Ianuarie 1896 la 28 septembrie 1898 privințe. Atrage ușor atenția atât clientelei cât mai ales «Domnilor Epitropi» din conducerea Bisericii Madona Dudu care absolvise doi ani de studiu), tânărul solicită bursă în Domnule director, școlii de Messerii a Județului Doljiu, de actualul primar al sus dzisei Comune, certific prin aceasta pe a al acestora cari sau constatat că întrunesc condițiunile ss. indescifrabil anturajului negustoresc, ca prăvălier „cu șorțul verde”, din Craiova, cât și «Domnului Prefect» al Județului Dolj, în ideea de a urma, ca elev intern, cursurile. Faptul că patro- Subsemnata Maria soția și tutòrea defunctului Nico- Vă rog să binevoiți a mă admite la ecsamenu ce are Dlui Dir. al Școlei de Messerii Comptabil-Magadziner C. Stănciulescu, de la fostul Compt- însum onòre și responsabilitate că numitu Brâncuși este de cerute și resultatul s-a trecut în tabloul întocmit la Comisi- descurcăreț și priceput la toate, îndeosebi la micul bricolaj- privința ajutorării sale financiare. Sumele acordate nu erau nul a fost alături de el în această privință ne lămurește lae Brâncuși domiciliate în comuna Peștișani, plasa Tisma- loc în diua de 25 august a.c., voind a concura la bursa Certificat abil Magadziner C. Prejbeanu. naționalitate română, iar nu streină și se bucură de tòte une și în urma examinării tuturor elevilor, Comisiunea a gospodăresc. deloc mari, neacoperind cheltuielile cu întreținerea și procu- totodată asupra raporturile ce existau între «negustor» și na, județul Gorjiu, declar prin acest actu că consimtu la pentru specialitatia de sculptură cînd tot de odată depui și Comissiunea constituită pentru examinarea aspi- Actu de garanție, Prin care noi P.B.Popescu directorul Școlii de Craiova, Tipografia Română Filip Lazar & Comp. drepturile politice și civile ale țerei nòstre România. declarat admiși pe elevii aceștia: 1)Popescu Constantin la rarea de cărți, materiale de lucru etc. Într-una din cererile «prăvălierul» său. Dorința tânărului de a pune ordine în cererea și angajarea fiului meu Brâncuși Constantin de a se actele cerute de regulă. ranților la bursele devenite vacante în acea școlă, prin meserii din Craiova, în urma cererii Dsale certificăm că Atelierul de sculptură Nu trece un an și din mâna lui, condusă de instinct secțiunea de Mecanică. 2) Petrescu Ion la Strungărie. 3) adresate «domnilor epitropi», tânărul student găsea ajutorul viața sa, renunțând astfel la un itinerant servagiu de Drept care i-am eliberat aceasta a-i servi la necesi- interna ca bursier în școala de meserii din Urba Craiova la processul-verbal redigiat ăn ziua de 31 August trecut, a Prin care subsemnata Maria soția și tutòrea averei tânărul Brâncuși Constantin a terminat cu mare succes nativ, ies felurite obiecte utilitare: scăunele, cuiere, stative, Devotat C. Brâncuși actual elev solvent Lișteveanu I. Ilie la Rotărie. 4) Brâncuși Constantin la Sculp- 1. Dulap unelte -1 buc. acordat «cu totul insuficient chiar pentru cărțile de studiu», prăvălie, vine și în întâmpinarea așteptărilor din familia sa, tatea ce va avea. secțiunea sculpturei și că mă supun la ori ce sarcini s-ar declarat admiși pe tinerii aceștia și anume: def. Nicolae C. Brâncuși domiciliată în comuna Peștișani cursurile complecte teoretic și practice de cinci ani ale rame etc. (ca elev intern va lucra un scaun colțar comandat Admis tură. 5) Petroșanu Eremia la Mecanică. 6) Filipescu Elefte- 2. Dulap cu 2 uși p unelte – 1 buc. drept care Epitropia Bisericii « Madona Dudu» îi mărește căci acum, cu această decizie, se produce și reapropierea 1895 August 7 cere, fiind cu voia și consimțementul meu aceasta. plasa Tismana Districtu Gorju declar că pentru fiul meu șcòlei noastre la secțiunea Sculpturei; de tapițerul Ratz), un dulap comandat de Ion Mitescu, apoi ss. indescifrabil rie și 7) Popescu C. Mircea la Tâmplărie. 8) Butărescu 1) Popescu Constantin la secțiunea de mecanică; 3. Tesghea p 4 lucratori -1 buc. suma trebuincioasă de la 200 la 400 de lei anual. Și asta de familia sa părăsită cu ani în urmă, pentru a pribegi pe la No. 1003 Drept care m-am subscris prin punere de deget Brâncuși Constantin care a obținut bursa la Șcòla de meserii Avându în tot deauna o mare aplicațiune atît la un gherghef pentru soția lui Ghiță Ionescu și pentru fiica Demetru la Turnătorie. 9) Mărculescu Marcu și 10) 2) Petrescu Ion la strungărie; abia în toamna lui 1902, după ce încheiase studiile, când Slatina și Craiova. neștiind carte și autentificat de Primăria respective conform Admis la escamen a județului Doljiu la specialitatea sculpturei, voi respunde practică cît și la teorie și o conduită exemplară. 4. Deto p lucrat – 2 buc. acestui negustor-epitrop, un joc de loto…). Clienții bodegii Primar Tălpășanu Ion la Fierărie, ca unii ce au întrunit notele cerute 3) Lișteveanu I. Ilie la rotărie; dar și patronul Ioan Zamfirescu îi apreciază talentul și absolventul de Belle Arte își exprima răspicat dorința de a Să precizăm, conform unui «Tablou de rezultatul legei. P.B.Popescu orice cheltuieli se va face cu acest elevu în casul cînd nu va Dreptu care i-am eliberatu acestu certificatu spre a-i servi la 5. Peatra p ascuțit -1 buc. N. Seimeanu de regulament. 4) Brâncuș Constantin la sculptură; îndemânarea de mic bricoleur. merge la specia- lizare într-o țară cu tradiție sculpturală (pe examenului depus de Elevii ce se arată printr-însul, aspi- 1895 August 8 Am primit actele urma cursurile complecte pînă la termen, sau va fi depărtat necesitate. 6. Pilă ½ sticl – 1 buc. locul lăsat liber, în cererea sa, fusese adăugat ulterior Notar Pentru care am încheiat presentele Proces verbal, 5) Petroșanu Eremia la mecanică; În 1894, când din scânduri de lădițe meșterește o ranți la bursele devenite vacante în Școala de Meserii și + Eu Maria, soția și tutorea defunctului Nicolae Brâncuși din C. Brâncuși din șcòlă pentru rea purtare. Suma aleasă se va împlini prin Director 7. Lacăt de siguranță – 1 buc. «Italia»). Dar nu spre Italia va merge, ci spre capitala artelor Gr. Milcu rămînînd ca Domnul Prefect, Președintele Comisiunii, să vioară «cu o admirabilă rezonanță» (B. Brezianu, Brâncuși Arte a Județului pentru anul 1895/1896», că tânărul de 19 Com. Peștișani, am dat aceasta. D-sale Dlui director al școlii de Meserii 6) Filipescu Elefterie la tâmplărie; aplicarea legii de urmărire fără se am vreun drept de jude- 8. Pilă batardă – 1 buc. moderne , Parisul, metropola europeană de referință a ani trecuți era singurul admis la specialitatea «sculptură» - dea ordin D-lui Director al Școlei a interna luîndu-le cuveni- P.B.Popescu în România, 1999, p. 16), tânărul Brâncuși este înscris la (Arh. St. Dolj, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 77) 7) Popescu C. Mircea idem; cată sau pretenție; iar în schimbu Județul este obligat a lu 9. Raspil – 1 buc. României moderne. Împreună cu aceste îndreptățite solici- numele acestui candidat reușit cu media 7,50 figurând la Rugat fiind am scris tele garanții pe care le va nainta Prefecturii. Sigiliu Școala de Arte și Meserii din Bănie, având sprijinul câtorva L.S. 8) Butărescu Demetru la turnătorie; ține în școlă pînă la terminarea cursurilor. tări se păstrează Certificatele eliberate de Școala de Belle Președinte Prefect Contabil, 10. Compas de grosime – 1 buc. comercianți: Enache Manea, C. Grecescu-Perieru, Ghiță Regatul României 9) Mărculescu Marcu la ferărie; Drept care am dat acesta, semnată de mine prin Arte, prin care studentul făcea dovada unei sârguincioase Gr. Milcu ss. indescifrabil punere de deget și autentificată în regulă. C. Stănciulescu 11. Deto de lungime – 1 buc. Ionescu, Ion Georgescu-Gorjan, Ioan Mitescu ș.a. Spre Județul Gorjiu 10) Tălpășianu Ion idem, - instruiri și a unor prime succese pe tărâmul creației artistice (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 12. Peatră belgie – 1 buc. mândria patronului Zamfirescu, adolescentul de 18 ani va 1892 Membri: A.M. Gheorghiu 1896 Ianuarie 1 (premii și mențiuni). 78). Cari, în urma concursului dat, au obținut note satis- deveni unul din elevii de nădejde ai școlii care pregătea P.B.Popescu Maria soția def. Nicolae C. Brâncuși, și epitropă a REGATUL ROMÂNIEI 13. Dalți diferite – 11 buc. Și se mai păstrează în Arhivele Statului - Secția Pl. Tismana făcătoare.- mecanici, fierari, turnători, rotari, tâmplari și sculptori. Al. Gioroiu averii minorilor acelui def. din comuna Peștișani. ȘCOALA DE MESERII 14. Deto Deto – 85 buc. Dolj acele înscrisuri numite Procură (toate legalizate la Com. Peștișani Optând pentru secția de sculptură și nu pentru tâmplărie Secretar / ss indescifrabil A JUD. DOLJIU 15. Inele p manere – 60 buc. (cea mai înrudită meserie cu sculptura în lemn), Brâncuși își București, prin Tribunal), prin care Brâncuși împuternicea (Arhivele Statului Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, Dosar (Arh. St. Dolj, Craiova, Dosar 58/1895, f. 41) Am scris și redactat acest act No. 145 16. Pile – 2 buc alese, de fapt, o rută profesională îndelung gândită precum pe bunul său prieten Ion. C. Grecescu, dar și pe Ion 58/1895, f. 80) Total: o chemare, căci, după alți patru ani de rodnice acumulări și Georgescu-Gorjan, de a-i ridica sumele aprobate fie de ss. C.D.Blendea 1898 septembrie 28 exersări, la Școala de Belle Arte din București, și o scurtă Epitropia Bisericii «Madona Dudu», fie de la Prefectura Agricol din comuna Peștișani. (Originalul în arhiva Muzeului de Artă Modernă, Centre Preciu vechiu: 258.50 ; Preciu nou: 141.20 ucenicie în renumite ateliere de sculptură pariziene Județului Doj, prin Consiliul Județean, în perioada …………………………………………….. National d 'Art et de Culture Georges Pompidou, Paris. Cf. Obiectele de mai sus sunt în primiere 1899-1903 (material ce constituie sprijinul documentar al (Mercier, Rodin), această pregătire avea să-i asigure, grație Pe verso: Autentificarea la Tribunalul Județului Gorjiu prin B.Brezianu, Brâncuși în România, Ed. All, 1998, p. ss. J. Sicherls unei perseverențe în idealul său, o carieră de excepție altei abordări). 238-239) Rămânând în cadrele subiectului de față, conside- desfășurată pe mai bine de o jumătate de secol. Soarta face (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Județului Dolj. Dos- răm că momentul înscrierii lui Brâncuși la Școala de Arte și ca artistul, contemporan cu marile curente ale artei arul nr. 39/1896, f. 41 v.) moderne, să-și creeze propriu-i drum. Și nu unul oarecare, Meserii din Craiova este de mare importanță în perspectiva confortabil și lipsit de riscuri, ci drumul cel mare al destinului său artistic, de aceea vom încerca în cele ce revoluționării sculpturii moderne. Și aceasta într-un moment urmează să reconstituim, din piesele regăsite, Dosarul N.n.: Austriacul Joseph Sicherls era profesorul de sculp- de răscruce când arta ajunsese de la mimesis-ul clasic și înscrierii și admiterii ca bursier intern la respectiva instituție tură în lemn al lui Brâncuși, la celelalte secții fiind încadrați: academic, al perfecțiunii artistice, la crizele avangardiste și de învățământ, dosar rezumat de brâncușiologul Barbu ing. Petre B. Popescu, profesor de desen și director; Karl disperatele căutări ale unor contemporani. Brezianu, laconic, în următoarea însemnare din dreptul Zefeld (la turnătorie), Mihail Burlan (la «lemnărie») ș.a. Înscriindu-se în anul întâi, în toamna lui 1894, la anului 1895, august 25: «În urma consimțământului și a Școala de Meserii din Craiova, adolescentul Brâncuși – garanției mamei sale și după trecerea concursului de pentru că vârsta, matu- rizarea și îndemânarea îi permiteau admitere devine bursier intern al Școlii»; august 31: «Este - solicită, pe la începutul semestrului al doilea, să fie trecut admis spre specializare la secția de sculptură în lemn». în clasa a doua («în urma unui esamen, după a sa cerere», Prin talentul și sârguința lui, vreme de patru ani, cum menționează în foaia matricolă din 1895 directorul Brâncuși va absolvi în septembrie 1898 școala, clasificân- școlii, ing. Petre B. Popescu). Așadar, după echivalarea din du-se primul, cu media 9,33, din cei 16 absolvenți. 1895, cursurile de 5 ani ale Școlii de Meserii le va termina în 4 ani, între 1894 și 1898. □ Certificat de cetățenie Peștișani 1895 □ Act consimțământ Maria Brâncuși legalizat Primar 1895 (față-verso)

Dosarul Brâncuși de la Școala de Meserii din Craiova 77 | Brâncuși * * * * Proces Verbal N 127 (N 27 al actelor), cu semnăturile * * * Punându-vă în vedere celle ce preced, vă invit a «supliminte» și «grefier», indesc., și sigiliul instituției. poziția nr. 15: «C. Brâncuși». Scris astfel, într-un tabel de 1.Certificatul de cetățean român cu drepturi depline 2.Consimțământul Mariei Brâncuși privitor la 3.Cererea de înscriere la examenul de bursă 4.Examenul de admitere la bursă din 31 August 1895: interna în școlă pe numiții elevi, înaintându-ne de urgență (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dos. 46/1896, f. .ADDENDA Primul an la Școala de Arte și Meserii Brâncuși îl 34 de candidați (din care doar 9 au fost admiși: fierărie -2, Primăria Comunei Peștișani internarea ca bursier a fiului ei 5. Adresa Comisiunii prefecturale către directorul actele de garanție ce veți lua din partea părinților lor, auten- 250) strungărie – 1, turnărire – 1, rotărie – 1, mecanică – 2 și tificate în regulă. urmează ca elev extern, asigurându-și întreținerea prin N 52 Proces verbal Școlii de Meserii cu tabelul candidaților declarați INVENTAR tâmplărie - 2), înțelegem o oarecare considerație a perso- * slujba ce-o avea la prăvălia «de mărfuri și coloniale» a lui Vădzut la 8 august 1895 Primit la 20 august 1895 1895 August 31 admiși PE ANUL nalului din școală față de adolescentul a cărui înscriere aici Certificatu ngajat încă din 1892 la magazinul „de mărfuri și În Arhivele Statului Dolj se păstrează, în diferite Ioan Zamfirescu. Anul I era pentru adolescentul Costache, Primar N. Seimeanu * justifica denumirea școlii de Meserii «și Arte»… Se va înainta Dlui Prefect spre cele legale 1895 – 1896 niale” al negustorului craiovean Ioan Zamfirescu (str. dosare, acte și înscrisuri privitoare la anii școlarizării craio- obișnuit cu lucrări mai complicate, destul de ușor, de 6. Actul de garanție al Mariei Brâncuși din 5 ianuarie Asemănat cererei făcute de Dl Brâncuși din P.B.P. În urma procesului verbal de eri, subsemnații No 12127 de MadonaA Dudu, nr. 19), tânărul Brâncuși va dovedi nu numai vene. Am găsit în aceste dosare cererile repetate ale aceea, pe la începutul anului 1895, solicită trecerea în 1896 această comună, actualmente elev în școala de meserii Actu de Consimțământu membri întrunindu-ne în Comisiune sub președinția Dlui 1895 Septembrie 7 7.Certificatul eliberat de Școala de Meserii din Craiova ascultare și vrednicie, dar și o anumită istețime în multe studentului de la Bele Artele bucureștene adresate clasa a doua, iar la sfârșitul anului școlar 1894-1895 (în Primirea averei materialului uneltelor și alte objecte ale Craiova, prin suplica Registrată la No 1139. Subsemnatul Prefect, am procedat la examinarea elevilor concursul oral Vădzut 5 Ianuarie 1896 la 28 septembrie 1898 privințe. Atrage ușor atenția atât clientelei cât mai ales «Domnilor Epitropi» din conducerea Bisericii Madona Dudu care absolvise doi ani de studiu), tânărul solicită bursă în Domnule director, școlii de Messerii a Județului Doljiu, de actualul primar al sus dzisei Comune, certific prin aceasta pe a al acestora cari sau constatat că întrunesc condițiunile ss. indescifrabil anturajului negustoresc, ca prăvălier „cu șorțul verde”, din Craiova, cât și «Domnului Prefect» al Județului Dolj, în ideea de a urma, ca elev intern, cursurile. Faptul că patro- Subsemnata Maria soția și tutòrea defunctului Nico- Vă rog să binevoiți a mă admite la ecsamenu ce are Dlui Dir. al Școlei de Messerii Comptabil-Magadziner C. Stănciulescu, de la fostul Compt- însum onòre și responsabilitate că numitu Brâncuși este de cerute și resultatul s-a trecut în tabloul întocmit la Comisi- descurcăreț și priceput la toate, îndeosebi la micul bricolaj- privința ajutorării sale financiare. Sumele acordate nu erau nul a fost alături de el în această privință ne lămurește lae Brâncuși domiciliate în comuna Peștișani, plasa Tisma- loc în diua de 25 august a.c., voind a concura la bursa Certificat abil Magadziner C. Prejbeanu. naționalitate română, iar nu streină și se bucură de tòte une și în urma examinării tuturor elevilor, Comisiunea a gospodăresc. deloc mari, neacoperind cheltuielile cu întreținerea și procu- totodată asupra raporturile ce existau între «negustor» și na, județul Gorjiu, declar prin acest actu că consimtu la pentru specialitatia de sculptură cînd tot de odată depui și Comissiunea constituită pentru examinarea aspi- Actu de garanție, Prin care noi P.B.Popescu directorul Școlii de Craiova, Tipografia Română Filip Lazar & Comp. drepturile politice și civile ale țerei nòstre România. declarat admiși pe elevii aceștia: 1)Popescu Constantin la rarea de cărți, materiale de lucru etc. Într-una din cererile «prăvălierul» său. Dorința tânărului de a pune ordine în cererea și angajarea fiului meu Brâncuși Constantin de a se actele cerute de regulă. ranților la bursele devenite vacante în acea școlă, prin meserii din Craiova, în urma cererii Dsale certificăm că Atelierul de sculptură Nu trece un an și din mâna lui, condusă de instinct secțiunea de Mecanică. 2) Petrescu Ion la Strungărie. 3) adresate «domnilor epitropi», tânărul student găsea ajutorul viața sa, renunțând astfel la un itinerant servagiu de Drept care i-am eliberat aceasta a-i servi la necesi- interna ca bursier în școala de meserii din Urba Craiova la processul-verbal redigiat ăn ziua de 31 August trecut, a Prin care subsemnata Maria soția și tutòrea averei tânărul Brâncuși Constantin a terminat cu mare succes nativ, ies felurite obiecte utilitare: scăunele, cuiere, stative, Devotat C. Brâncuși actual elev solvent Lișteveanu I. Ilie la Rotărie. 4) Brâncuși Constantin la Sculp- 1. Dulap unelte -1 buc. acordat «cu totul insuficient chiar pentru cărțile de studiu», prăvălie, vine și în întâmpinarea așteptărilor din familia sa, tatea ce va avea. secțiunea sculpturei și că mă supun la ori ce sarcini s-ar declarat admiși pe tinerii aceștia și anume: def. Nicolae C. Brâncuși domiciliată în comuna Peștișani cursurile complecte teoretic și practice de cinci ani ale rame etc. (ca elev intern va lucra un scaun colțar comandat Admis tură. 5) Petroșanu Eremia la Mecanică. 6) Filipescu Elefte- 2. Dulap cu 2 uși p unelte – 1 buc. drept care Epitropia Bisericii « Madona Dudu» îi mărește căci acum, cu această decizie, se produce și reapropierea 1895 August 7 cere, fiind cu voia și consimțementul meu aceasta. plasa Tismana Districtu Gorju declar că pentru fiul meu șcòlei noastre la secțiunea Sculpturei; de tapițerul Ratz), un dulap comandat de Ion Mitescu, apoi ss. indescifrabil rie și 7) Popescu C. Mircea la Tâmplărie. 8) Butărescu 1) Popescu Constantin la secțiunea de mecanică; 3. Tesghea p 4 lucratori -1 buc. suma trebuincioasă de la 200 la 400 de lei anual. Și asta de familia sa părăsită cu ani în urmă, pentru a pribegi pe la No. 1003 Drept care m-am subscris prin punere de deget Brâncuși Constantin care a obținut bursa la Șcòla de meserii Avându în tot deauna o mare aplicațiune atît la un gherghef pentru soția lui Ghiță Ionescu și pentru fiica Demetru la Turnătorie. 9) Mărculescu Marcu și 10) 2) Petrescu Ion la strungărie; abia în toamna lui 1902, după ce încheiase studiile, când Slatina și Craiova. neștiind carte și autentificat de Primăria respective conform Admis la escamen a județului Doljiu la specialitatea sculpturei, voi respunde practică cît și la teorie și o conduită exemplară. 4. Deto p lucrat – 2 buc. acestui negustor-epitrop, un joc de loto…). Clienții bodegii Primar Tălpășanu Ion la Fierărie, ca unii ce au întrunit notele cerute 3) Lișteveanu I. Ilie la rotărie; dar și patronul Ioan Zamfirescu îi apreciază talentul și absolventul de Belle Arte își exprima răspicat dorința de a Să precizăm, conform unui «Tablou de rezultatul legei. P.B.Popescu orice cheltuieli se va face cu acest elevu în casul cînd nu va Dreptu care i-am eliberatu acestu certificatu spre a-i servi la 5. Peatra p ascuțit -1 buc. N. Seimeanu de regulament. 4) Brâncuș Constantin la sculptură; îndemânarea de mic bricoleur. merge la specia- lizare într-o țară cu tradiție sculpturală (pe examenului depus de Elevii ce se arată printr-însul, aspi- 1895 August 8 Am primit actele urma cursurile complecte pînă la termen, sau va fi depărtat necesitate. 6. Pilă ½ sticl – 1 buc. locul lăsat liber, în cererea sa, fusese adăugat ulterior ranți la bursele devenite vacante în Școala de Meserii și Notar Pentru care am încheiat presentele Proces verbal, 5) Petroșanu Eremia la mecanică; În 1894, când din scânduri de lădițe meșterește o + Eu Maria, soția și tutorea defunctului Nicolae Brâncuși din C. Brâncuși din șcòlă pentru rea purtare. Suma aleasă se va împlini prin Director 7. Lacăt de siguranță – 1 buc. «Italia»). Dar nu spre Italia va merge, ci spre capitala artelor Gr. Milcu rămînînd ca Domnul Prefect, Președintele Comisiunii, să vioară «cu o admirabilă rezonanță» (B. Brezianu, Brâncuși Arte a Județului pentru anul 1895/1896», că tânărul de 19 Com. Peștișani, am dat aceasta. D-sale Dlui director al școlii de Meserii 6) Filipescu Elefterie la tâmplărie; aplicarea legii de urmărire fără se am vreun drept de jude- 8. Pilă batardă – 1 buc. moderne , Parisul, metropola europeană de referință a ani trecuți era singurul admis la specialitatea «sculptură» - dea ordin D-lui Director al Școlei a interna luîndu-le cuveni- P.B.Popescu în România, 1999, p. 16), tânărul Brâncuși este înscris la (Arh. St. Dolj, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 77) 7) Popescu C. Mircea idem; cată sau pretenție; iar în schimbu Județul este obligat a lu 9. Raspil – 1 buc. României moderne. Împreună cu aceste îndreptățite solici- numele acestui candidat reușit cu media 7,50 figurând la Rugat fiind am scris tele garanții pe care le va nainta Prefecturii. Sigiliu Școala de Arte și Meserii din Bănie, având sprijinul câtorva L.S. 8) Butărescu Demetru la turnătorie; ține în școlă pînă la terminarea cursurilor. tări se păstrează Certificatele eliberate de Școala de Belle Președinte Prefect Contabil, 10. Compas de grosime – 1 buc. comercianți: Enache Manea, C. Grecescu-Perieru, Ghiță Regatul României 9) Mărculescu Marcu la ferărie; Drept care am dat acesta, semnată de mine prin Arte, prin care studentul făcea dovada unei sârguincioase Gr. Milcu ss. indescifrabil punere de deget și autentificată în regulă. C. Stănciulescu 11. Deto de lungime – 1 buc. Ionescu, Ion Georgescu-Gorjan, Ioan Mitescu ș.a. Spre Județul Gorjiu 10) Tălpășianu Ion idem, - instruiri și a unor prime succese pe tărâmul creației artistice (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 12. Peatră belgie – 1 buc. mândria patronului Zamfirescu, adolescentul de 18 ani va 1892 Membri: A.M. Gheorghiu 1896 Ianuarie 1 (premii și mențiuni). 78). Cari, în urma concursului dat, au obținut note satis- deveni unul din elevii de nădejde ai școlii care pregătea P.B.Popescu Maria soția def. Nicolae C. Brâncuși, și epitropă a REGATUL ROMÂNIEI 13. Dalți diferite – 11 buc. Și se mai păstrează în Arhivele Statului - Secția Pl. Tismana făcătoare.- mecanici, fierari, turnători, rotari, tâmplari și sculptori. Al. Gioroiu averii minorilor acelui def. din comuna Peștișani. ȘCOALA DE MESERII 14. Deto Deto – 85 buc. Dolj acele înscrisuri numite Procură (toate legalizate la Com. Peștișani Optând pentru secția de sculptură și nu pentru tâmplărie Secretar / ss indescifrabil A JUD. DOLJIU 15. Inele p manere – 60 buc. (cea mai înrudită meserie cu sculptura în lemn), Brâncuși își București, prin Tribunal), prin care Brâncuși împuternicea (Arhivele Statului Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, Dosar (Arh. St. Dolj, Craiova, Dosar 58/1895, f. 41) Am scris și redactat acest act No. 145 16. Pile – 2 buc alese, de fapt, o rută profesională îndelung gândită precum pe bunul său prieten Ion. C. Grecescu, dar și pe Ion 58/1895, f. 80) Total: o chemare, căci, după alți patru ani de rodnice acumulări și Georgescu-Gorjan, de a-i ridica sumele aprobate fie de ss. C.D.Blendea 1898 septembrie 28 exersări, la Școala de Belle Arte din București, și o scurtă Epitropia Bisericii «Madona Dudu», fie de la Prefectura Agricol din comuna Peștișani. (Originalul în arhiva Muzeului de Artă Modernă, Centre Preciu vechiu: 258.50 ; Preciu nou: 141.20 ucenicie în renumite ateliere de sculptură pariziene Județului Doj, prin Consiliul Județean, în perioada …………………………………………….. National d 'Art et de Culture Georges Pompidou, Paris. Cf. Obiectele de mai sus sunt în primiere 1899-1903 (material ce constituie sprijinul documentar al (Mercier, Rodin), această pregătire avea să-i asigure, grație Pe verso: Autentificarea la Tribunalul Județului Gorjiu prin B.Brezianu, Brâncuși în România, Ed. All, 1998, p. ss. J. Sicherls unei perseverențe în idealul său, o carieră de excepție altei abordări). 238-239) Rămânând în cadrele subiectului de față, conside- desfășurată pe mai bine de o jumătate de secol. Soarta face (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Județului Dolj. Dos- răm că momentul înscrierii lui Brâncuși la Școala de Arte și ca artistul, contemporan cu marile curente ale artei arul nr. 39/1896, f. 41 v.) moderne, să-și creeze propriu-i drum. Și nu unul oarecare, Meserii din Craiova este de mare importanță în perspectiva confortabil și lipsit de riscuri, ci drumul cel mare al destinului său artistic, de aceea vom încerca în cele ce revoluționării sculpturii moderne. Și aceasta într-un moment urmează să reconstituim, din piesele regăsite, Dosarul N.n.: Austriacul Joseph Sicherls era profesorul de sculp- de răscruce când arta ajunsese de la mimesis-ul clasic și înscrierii și admiterii ca bursier intern la respectiva instituție tură în lemn al lui Brâncuși, la celelalte secții fiind încadrați: academic, al perfecțiunii artistice, la crizele avangardiste și de învățământ, dosar rezumat de brâncușiologul Barbu ing. Petre B. Popescu, profesor de desen și director; Karl disperatele căutări ale unor contemporani. Brezianu, laconic, în următoarea însemnare din dreptul Zefeld (la turnătorie), Mihail Burlan (la «lemnărie») ș.a. Înscriindu-se în anul întâi, în toamna lui 1894, la anului 1895, august 25: «În urma consimțământului și a Școala de Meserii din Craiova, adolescentul Brâncuși – garanției mamei sale și după trecerea concursului de pentru că vârsta, matu- rizarea și îndemânarea îi permiteau admitere devine bursier intern al Școlii»; august 31: «Este - solicită, pe la începutul semestrului al doilea, să fie trecut admis spre specializare la secția de sculptură în lemn». în clasa a doua («în urma unui esamen, după a sa cerere», Prin talentul și sârguința lui, vreme de patru ani, cum menționează în foaia matricolă din 1895 directorul Brâncuși va absolvi în septembrie 1898 școala, clasificân- școlii, ing. Petre B. Popescu). Așadar, după echivalarea din du-se primul, cu media 9,33, din cei 16 absolvenți. 1895, cursurile de 5 ani ale Școlii de Meserii le va termina în 4 ani, între 1894 și 1898. □ Cerere înscriere 1895 Școala Meserii □ Rezultatele examinării 1894

Dosarul Brâncuși de la Școala de Meserii din Craiova 78 | Brâncuși * * * * Proces Verbal N 127 (N 27 al actelor), cu semnăturile * * * Punându-vă în vedere celle ce preced, vă invit a «supliminte» și «grefier», indesc., și sigiliul instituției. poziția nr. 15: «C. Brâncuși». Scris astfel, într-un tabel de 1.Certificatul de cetățean român cu drepturi depline 2.Consimțământul Mariei Brâncuși privitor la 3.Cererea de înscriere la examenul de bursă 4.Examenul de admitere la bursă din 31 August 1895: interna în școlă pe numiții elevi, înaintându-ne de urgență (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dos. 46/1896, f. .ADDENDA Primul an la Școala de Arte și Meserii Brâncuși îl 34 de candidați (din care doar 9 au fost admiși: fierărie -2, Primăria Comunei Peștișani internarea ca bursier a fiului ei 5. Adresa Comisiunii prefecturale către directorul actele de garanție ce veți lua din partea părinților lor, auten- 250) strungărie – 1, turnărire – 1, rotărie – 1, mecanică – 2 și tificate în regulă. urmează ca elev extern, asigurându-și întreținerea prin N 52 Proces verbal Școlii de Meserii cu tabelul candidaților declarați INVENTAR tâmplărie - 2), înțelegem o oarecare considerație a perso- * slujba ce-o avea la prăvălia «de mărfuri și coloniale» a lui Vădzut la 8 august 1895 Primit la 20 august 1895 1895 August 31 admiși PE ANUL nalului din școală față de adolescentul a cărui înscriere aici Certificatu ngajat încă din 1892 la magazinul „de mărfuri și În Arhivele Statului Dolj se păstrează, în diferite Ioan Zamfirescu. Anul I era pentru adolescentul Costache, Primar N. Seimeanu * justifica denumirea școlii de Meserii «și Arte»… Se va înainta Dlui Prefect spre cele legale 1895 – 1896 niale” al negustorului craiovean Ioan Zamfirescu (str. dosare, acte și înscrisuri privitoare la anii școlarizării craio- obișnuit cu lucrări mai complicate, destul de ușor, de 6. Actul de garanție al Mariei Brâncuși din 5 ianuarie Asemănat cererei făcute de Dl Brâncuși din P.B.P. În urma procesului verbal de eri, subsemnații No 12127 de MadonaA Dudu, nr. 19), tânărul Brâncuși va dovedi nu numai vene. Am găsit în aceste dosare cererile repetate ale aceea, pe la începutul anului 1895, solicită trecerea în 1896 această comună, actualmente elev în școala de meserii Actu de Consimțământu membri întrunindu-ne în Comisiune sub președinția Dlui 1895 Septembrie 7 7.Certificatul eliberat de Școala de Meserii din Craiova ascultare și vrednicie, dar și o anumită istețime în multe studentului de la Bele Artele bucureștene adresate clasa a doua, iar la sfârșitul anului școlar 1894-1895 (în Primirea averei materialului uneltelor și alte objecte ale Craiova, prin suplica Registrată la No 1139. Subsemnatul Prefect, am procedat la examinarea elevilor concursul oral Vădzut 5 Ianuarie 1896 la 28 septembrie 1898 privințe. Atrage ușor atenția atât clientelei cât mai ales «Domnilor Epitropi» din conducerea Bisericii Madona Dudu care absolvise doi ani de studiu), tânărul solicită bursă în Domnule director, școlii de Messerii a Județului Doljiu, de actualul primar al sus dzisei Comune, certific prin aceasta pe a al acestora cari sau constatat că întrunesc condițiunile ss. indescifrabil Comptabil-Magadziner C. Stănciulescu, de la fostul Compt- anturajului negustoresc, ca prăvălier „cu șorțul verde”, din Craiova, cât și «Domnului Prefect» al Județului Dolj, în ideea de a urma, ca elev intern, cursurile. Faptul că patro- Subsemnata Maria soția și tutòrea defunctului Nico- Vă rog să binevoiți a mă admite la ecsamenu ce are Dlui Dir. al Școlei de Messerii însum onòre și responsabilitate că numitu Brâncuși este de cerute și resultatul s-a trecut în tabloul întocmit la Comisi- abil Magadziner C. Prejbeanu. descurcăreț și priceput la toate, îndeosebi la micul bricolaj- privința ajutorării sale financiare. Sumele acordate nu erau nul a fost alături de el în această privință ne lămurește lae Brâncuși domiciliate în comuna Peștișani, plasa Tisma- loc în diua de 25 august a.c., voind a concura la bursa Certificat naționalitate română, iar nu streină și se bucură de tòte une și în urma examinării tuturor elevilor, Comisiunea a gospodăresc. deloc mari, neacoperind cheltuielile cu întreținerea și procu- totodată asupra raporturile ce existau între «negustor» și na, județul Gorjiu, declar prin acest actu că consimtu la pentru specialitatia de sculptură cînd tot de odată depui și Comissiunea constituită pentru examinarea aspi- Actu de garanție, Prin care noi P.B.Popescu directorul Școlii de Craiova, Tipografia Română Filip Lazar & Comp. drepturile politice și civile ale țerei nòstre România. declarat admiși pe elevii aceștia: 1)Popescu Constantin la rarea de cărți, materiale de lucru etc. Într-una din cererile «prăvălierul» său. Dorința tânărului de a pune ordine în cererea și angajarea fiului meu Brâncuși Constantin de a se actele cerute de regulă. ranților la bursele devenite vacante în acea școlă, prin meserii din Craiova, în urma cererii Dsale certificăm că Atelierul de sculptură Nu trece un an și din mâna lui, condusă de instinct secțiunea de Mecanică. 2) Petrescu Ion la Strungărie. 3) adresate «domnilor epitropi», tânărul student găsea ajutorul viața sa, renunțând astfel la un itinerant servagiu de Drept care i-am eliberat aceasta a-i servi la necesi- interna ca bursier în școala de meserii din Urba Craiova la processul-verbal redigiat ăn ziua de 31 August trecut, a Prin care subsemnata Maria soția și tutòrea averei tânărul Brâncuși Constantin a terminat cu mare succes 1. Dulap unelte -1 buc. nativ, ies felurite obiecte utilitare: scăunele, cuiere, stative, Devotat C. Brâncuși actual elev solvent Lișteveanu I. Ilie la Rotărie. 4) Brâncuși Constantin la Sculp- acordat «cu totul insuficient chiar pentru cărțile de studiu», prăvălie, vine și în întâmpinarea așteptărilor din familia sa, tatea ce va avea. secțiunea sculpturei și că mă supun la ori ce sarcini s-ar declarat admiși pe tinerii aceștia și anume: def. Nicolae C. Brâncuși domiciliată în comuna Peștișani cursurile complecte teoretic și practice de cinci ani ale rame etc. (ca elev intern va lucra un scaun colțar comandat Admis tură. 5) Petroșanu Eremia la Mecanică. 6) Filipescu Elefte- 2. Dulap cu 2 uși p unelte – 1 buc. drept care Epitropia Bisericii « Madona Dudu» îi mărește căci acum, cu această decizie, se produce și reapropierea 1895 August 7 cere, fiind cu voia și consimțementul meu aceasta. plasa Tismana Districtu Gorju declar că pentru fiul meu șcòlei noastre la secțiunea Sculpturei; de tapițerul Ratz), un dulap comandat de Ion Mitescu, apoi ss. indescifrabil rie și 7) Popescu C. Mircea la Tâmplărie. 8) Butărescu 1) Popescu Constantin la secțiunea de mecanică; 3. Tesghea p 4 lucratori -1 buc. un gherghef pentru soția lui Ghiță Ionescu și pentru fiica suma trebuincioasă de la 200 la 400 de lei anual. Și asta de familia sa părăsită cu ani în urmă, pentru a pribegi pe la No. 1003 Drept care m-am subscris prin punere de deget Brâncuși Constantin care a obținut bursa la Șcòla de meserii Avându în tot deauna o mare aplicațiune atît la Demetru la Turnătorie. 9) Mărculescu Marcu și 10) 2) Petrescu Ion la strungărie; 4. Deto p lucrat – 2 buc. abia în toamna lui 1902, după ce încheiase studiile, când Slatina și Craiova. neștiind carte și autentificat de Primăria respective conform Admis la escamen a județului Doljiu la specialitatea sculpturei, voi respunde practică cît și la teorie și o conduită exemplară. acestui negustor-epitrop, un joc de loto…). Clienții bodegii Primar Tălpășanu Ion la Fierărie, ca unii ce au întrunit notele cerute 3) Lișteveanu I. Ilie la rotărie; dar și patronul Ioan Zamfirescu îi apreciază talentul și absolventul de Belle Arte își exprima răspicat dorința de a Să precizăm, conform unui «Tablou de rezultatul legei. P.B.Popescu orice cheltuieli se va face cu acest elevu în casul cînd nu va Dreptu care i-am eliberatu acestu certificatu spre a-i servi la 5. Peatra p ascuțit -1 buc. N. Seimeanu de regulament. 4) Brâncuș Constantin la sculptură; îndemânarea de mic bricoleur. merge la specia- lizare într-o țară cu tradiție sculpturală (pe examenului depus de Elevii ce se arată printr-însul, aspi- 1895 August 8 Am primit actele urma cursurile complecte pînă la termen, sau va fi depărtat necesitate. 6. Pilă ½ sticl – 1 buc. locul lăsat liber, în cererea sa, fusese adăugat ulterior Notar Pentru care am încheiat presentele Proces verbal, 5) Petroșanu Eremia la mecanică; În 1894, când din scânduri de lădițe meșterește o ranți la bursele devenite vacante în Școala de Meserii și + Eu Maria, soția și tutorea defunctului Nicolae Brâncuși din C. Brâncuși din șcòlă pentru rea purtare. Suma aleasă se va împlini prin Director 7. Lacăt de siguranță – 1 buc. «Italia»). Dar nu spre Italia va merge, ci spre capitala artelor Arte a Județului pentru anul 1895/1896», că tânărul de 19 Gr. Milcu rămînînd ca Domnul Prefect, Președintele Comisiunii, să 6) Filipescu Elefterie la tâmplărie; aplicarea legii de urmărire fără se am vreun drept de jude- vioară «cu o admirabilă rezonanță» (B. Brezianu, Brâncuși Com. Peștișani, am dat aceasta. D-sale Dlui director al școlii de Meserii P.B.Popescu 8. Pilă batardă – 1 buc. moderne , Parisul, metropola europeană de referință a ani trecuți era singurul admis la specialitatea «sculptură» - dea ordin D-lui Director al Școlei a interna luîndu-le cuveni- în România, 1999, p. 16), tânărul Brâncuși este înscris la (Arh. St. Dolj, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 77) 7) Popescu C. Mircea idem; cată sau pretenție; iar în schimbu Județul este obligat a lu 9. Raspil – 1 buc. României moderne. Împreună cu aceste îndreptățite solici- numele acestui candidat reușit cu media 7,50 figurând la Rugat fiind am scris tele garanții pe care le va nainta Prefecturii. Sigiliu Școala de Arte și Meserii din Bănie, având sprijinul câtorva L.S. 8) Butărescu Demetru la turnătorie; ține în școlă pînă la terminarea cursurilor. tări se păstrează Certificatele eliberate de Școala de Belle Președinte Prefect Contabil, 10. Compas de grosime – 1 buc. comercianți: Enache Manea, C. Grecescu-Perieru, Ghiță Regatul României Drept care am dat acesta, semnată de mine prin 9) Mărculescu Marcu la ferărie; 11. Deto de lungime – 1 buc. Arte, prin care studentul făcea dovada unei sârguincioase Gr. Milcu ss. indescifrabil punere de deget și autentificată în regulă. C. Stănciulescu Ionescu, Ion Georgescu-Gorjan, Ioan Mitescu ș.a. Spre Județul Gorjiu 10) Tălpășianu Ion idem, - instruiri și a unor prime succese pe tărâmul creației artistice (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 12. Peatră belgie – 1 buc. mândria patronului Zamfirescu, adolescentul de 18 ani va 1892 Membri: A.M. Gheorghiu 1896 Ianuarie 1 (premii și mențiuni). 78). Cari, în urma concursului dat, au obținut note satis- 13. Dalți diferite – 11 buc. deveni unul din elevii de nădejde ai școlii care pregătea P.B.Popescu Maria soția def. Nicolae C. Brâncuși, și epitropă a REGATUL ROMÂNIEI Și se mai păstrează în Arhivele Statului - Secția Pl. Tismana făcătoare.- mecanici, fierari, turnători, rotari, tâmplari și sculptori. Al. Gioroiu averii minorilor acelui def. din comuna Peștișani. ȘCOALA DE MESERII 14. Deto Deto – 85 buc. Dolj acele înscrisuri numite Procură (toate legalizate la Com. Peștișani Optând pentru secția de sculptură și nu pentru tâmplărie Secretar / ss indescifrabil A JUD. DOLJIU 15. Inele p manere – 60 buc. (cea mai înrudită meserie cu sculptura în lemn), Brâncuși își București, prin Tribunal), prin care Brâncuși împuternicea (Arhivele Statului Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, Dosar (Arh. St. Dolj, Craiova, Dosar 58/1895, f. 41) Am scris și redactat acest act No. 145 16. Pile – 2 buc alese, de fapt, o rută profesională îndelung gândită precum pe bunul său prieten Ion. C. Grecescu, dar și pe Ion 58/1895, f. 80) Total: o chemare, căci, după alți patru ani de rodnice acumulări și Georgescu-Gorjan, de a-i ridica sumele aprobate fie de ss. C.D.Blendea 1898 septembrie 28 exersări, la Școala de Belle Arte din București, și o scurtă Epitropia Bisericii «Madona Dudu», fie de la Prefectura Agricol din comuna Peștișani. (Originalul în arhiva Muzeului de Artă Modernă, Centre Preciu vechiu: 258.50 ; Preciu nou: 141.20 ucenicie în renumite ateliere de sculptură pariziene Județului Doj, prin Consiliul Județean, în perioada …………………………………………….. National d 'Art et de Culture Georges Pompidou, Paris. Cf. Obiectele de mai sus sunt în primiere 1899-1903 (material ce constituie sprijinul documentar al (Mercier, Rodin), această pregătire avea să-i asigure, grație Pe verso: Autentificarea la Tribunalul Județului Gorjiu prin B.Brezianu, Brâncuși în România, Ed. All, 1998, p. ss. J. Sicherls unei perseverențe în idealul său, o carieră de excepție altei abordări). 238-239) Rămânând în cadrele subiectului de față, conside- desfășurată pe mai bine de o jumătate de secol. Soarta face (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Județului Dolj. Dos- răm că momentul înscrierii lui Brâncuși la Școala de Arte și ca artistul, contemporan cu marile curente ale artei arul nr. 39/1896, f. 41 v.) moderne, să-și creeze propriu-i drum. Și nu unul oarecare, Meserii din Craiova este de mare importanță în perspectiva confortabil și lipsit de riscuri, ci drumul cel mare al destinului său artistic, de aceea vom încerca în cele ce revoluționării sculpturii moderne. Și aceasta într-un moment urmează să reconstituim, din piesele regăsite, Dosarul N.n.: Austriacul Joseph Sicherls era profesorul de sculp- de răscruce când arta ajunsese de la mimesis-ul clasic și înscrierii și admiterii ca bursier intern la respectiva instituție tură în lemn al lui Brâncuși, la celelalte secții fiind încadrați: academic, al perfecțiunii artistice, la crizele avangardiste și de învățământ, dosar rezumat de brâncușiologul Barbu ing. Petre B. Popescu, profesor de desen și director; Karl disperatele căutări ale unor contemporani. Brezianu, laconic, în următoarea însemnare din dreptul Zefeld (la turnătorie), Mihail Burlan (la «lemnărie») ș.a. Înscriindu-se în anul întâi, în toamna lui 1894, la anului 1895, august 25: «În urma consimțământului și a Școala de Meserii din Craiova, adolescentul Brâncuși – garanției mamei sale și după trecerea concursului de pentru că vârsta, matu- rizarea și îndemânarea îi permiteau admitere devine bursier intern al Școlii»; august 31: «Este - solicită, pe la începutul semestrului al doilea, să fie trecut admis spre specializare la secția de sculptură în lemn». în clasa a doua («în urma unui esamen, după a sa cerere», Prin talentul și sârguința lui, vreme de patru ani, cum menționează în foaia matricolă din 1895 directorul Brâncuși va absolvi în septembrie 1898 școala, clasificân- școlii, ing. Petre B. Popescu). Așadar, după echivalarea din du-se primul, cu media 9,33, din cei 16 absolvenți. 1895, cursurile de 5 ani ale Școlii de Meserii le va termina în 4 ani, între 1894 și 1898. □ Dispoziția de înscriere a comisiei prefecturale 1895 □ Act de Garanție Legal Tribunalul Gorjiu

Dosarul Brâncuși de la Școala de Meserii din Craiova 79 | Brâncuși * * * * Proces Verbal N 127 (N 27 al actelor), cu semnăturile * * * Punându-vă în vedere celle ce preced, vă invit a «supliminte» și «grefier», indesc., și sigiliul instituției. poziția nr. 15: «C. Brâncuși». Scris astfel, într-un tabel de 1.Certificatul de cetățean român cu drepturi depline 2.Consimțământul Mariei Brâncuși privitor la 3.Cererea de înscriere la examenul de bursă 4.Examenul de admitere la bursă din 31 August 1895: interna în școlă pe numiții elevi, înaintându-ne de urgență (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dos. 46/1896, f. .ADDENDA Primul an la Școala de Arte și Meserii Brâncuși îl 34 de candidați (din care doar 9 au fost admiși: fierărie -2, Primăria Comunei Peștișani internarea ca bursier a fiului ei 5. Adresa Comisiunii prefecturale către directorul actele de garanție ce veți lua din partea părinților lor, auten- 250) strungărie – 1, turnărire – 1, rotărie – 1, mecanică – 2 și tificate în regulă. urmează ca elev extern, asigurându-și întreținerea prin N 52 Proces verbal Școlii de Meserii cu tabelul candidaților declarați INVENTAR tâmplărie - 2), înțelegem o oarecare considerație a perso- * slujba ce-o avea la prăvălia «de mărfuri și coloniale» a lui Vădzut la 8 august 1895 Primit la 20 august 1895 1895 August 31 admiși PE ANUL nalului din școală față de adolescentul a cărui înscriere aici Certificatu ngajat încă din 1892 la magazinul „de mărfuri și În Arhivele Statului Dolj se păstrează, în diferite Ioan Zamfirescu. Anul I era pentru adolescentul Costache, Primar N. Seimeanu * justifica denumirea școlii de Meserii «și Arte»… Se va înainta Dlui Prefect spre cele legale 1895 – 1896 niale” al negustorului craiovean Ioan Zamfirescu (str. dosare, acte și înscrisuri privitoare la anii școlarizării craio- obișnuit cu lucrări mai complicate, destul de ușor, de 6. Actul de garanție al Mariei Brâncuși din 5 ianuarie Asemănat cererei făcute de Dl Brâncuși din P.B.P. În urma procesului verbal de eri, subsemnații No 12127 de MadonaA Dudu, nr. 19), tânărul Brâncuși va dovedi nu numai vene. Am găsit în aceste dosare cererile repetate ale aceea, pe la începutul anului 1895, solicită trecerea în 1896 această comună, actualmente elev în școala de meserii Actu de Consimțământu membri întrunindu-ne în Comisiune sub președinția Dlui 1895 Septembrie 7 7.Certificatul eliberat de Școala de Meserii din Craiova ascultare și vrednicie, dar și o anumită istețime în multe studentului de la Bele Artele bucureștene adresate clasa a doua, iar la sfârșitul anului școlar 1894-1895 (în Primirea averei materialului uneltelor și alte objecte ale Craiova, prin suplica Registrată la No 1139. Subsemnatul Prefect, am procedat la examinarea elevilor concursul oral Vădzut 5 Ianuarie 1896 la 28 septembrie 1898 privințe. Atrage ușor atenția atât clientelei cât mai ales «Domnilor Epitropi» din conducerea Bisericii Madona Dudu care absolvise doi ani de studiu), tânărul solicită bursă în Domnule director, școlii de Messerii a Județului Doljiu, de actualul primar al sus dzisei Comune, certific prin aceasta pe a al acestora cari sau constatat că întrunesc condițiunile ss. indescifrabil anturajului negustoresc, ca prăvălier „cu șorțul verde”, din Craiova, cât și «Domnului Prefect» al Județului Dolj, în ideea de a urma, ca elev intern, cursurile. Faptul că patro- Subsemnata Maria soția și tutòrea defunctului Nico- Vă rog să binevoiți a mă admite la ecsamenu ce are Dlui Dir. al Școlei de Messerii Comptabil-Magadziner C. Stănciulescu, de la fostul Compt- însum onòre și responsabilitate că numitu Brâncuși este de cerute și resultatul s-a trecut în tabloul întocmit la Comisi- descurcăreț și priceput la toate, îndeosebi la micul bricolaj- privința ajutorării sale financiare. Sumele acordate nu erau nul a fost alături de el în această privință ne lămurește lae Brâncuși domiciliate în comuna Peștișani, plasa Tisma- loc în diua de 25 august a.c., voind a concura la bursa Certificat abil Magadziner C. Prejbeanu. naționalitate română, iar nu streină și se bucură de tòte une și în urma examinării tuturor elevilor, Comisiunea a gospodăresc. deloc mari, neacoperind cheltuielile cu întreținerea și procu- totodată asupra raporturile ce existau între «negustor» și na, județul Gorjiu, declar prin acest actu că consimtu la pentru specialitatia de sculptură cînd tot de odată depui și Comissiunea constituită pentru examinarea aspi- Actu de garanție, Prin care noi P.B.Popescu directorul Școlii de Craiova, Tipografia Română Filip Lazar & Comp. drepturile politice și civile ale țerei nòstre România. declarat admiși pe elevii aceștia: 1)Popescu Constantin la rarea de cărți, materiale de lucru etc. Într-una din cererile «prăvălierul» său. Dorința tânărului de a pune ordine în cererea și angajarea fiului meu Brâncuși Constantin de a se actele cerute de regulă. ranților la bursele devenite vacante în acea școlă, prin meserii din Craiova, în urma cererii Dsale certificăm că Atelierul de sculptură Nu trece un an și din mâna lui, condusă de instinct secțiunea de Mecanică. 2) Petrescu Ion la Strungărie. 3) adresate «domnilor epitropi», tânărul student găsea ajutorul viața sa, renunțând astfel la un itinerant servagiu de Drept care i-am eliberat aceasta a-i servi la necesi- interna ca bursier în școala de meserii din Urba Craiova la processul-verbal redigiat ăn ziua de 31 August trecut, a Prin care subsemnata Maria soția și tutòrea averei tânărul Brâncuși Constantin a terminat cu mare succes nativ, ies felurite obiecte utilitare: scăunele, cuiere, stative, Devotat C. Brâncuși actual elev solvent Lișteveanu I. Ilie la Rotărie. 4) Brâncuși Constantin la Sculp- 1. Dulap unelte -1 buc. acordat «cu totul insuficient chiar pentru cărțile de studiu», prăvălie, vine și în întâmpinarea așteptărilor din familia sa, tatea ce va avea. secțiunea sculpturei și că mă supun la ori ce sarcini s-ar declarat admiși pe tinerii aceștia și anume: def. Nicolae C. Brâncuși domiciliată în comuna Peștișani cursurile complecte teoretic și practice de cinci ani ale rame etc. (ca elev intern va lucra un scaun colțar comandat Admis tură. 5) Petroșanu Eremia la Mecanică. 6) Filipescu Elefte- 2. Dulap cu 2 uși p unelte – 1 buc. drept care Epitropia Bisericii « Madona Dudu» îi mărește căci acum, cu această decizie, se produce și reapropierea 1895 August 7 cere, fiind cu voia și consimțementul meu aceasta. plasa Tismana Districtu Gorju declar că pentru fiul meu șcòlei noastre la secțiunea Sculpturei; de tapițerul Ratz), un dulap comandat de Ion Mitescu, apoi ss. indescifrabil rie și 7) Popescu C. Mircea la Tâmplărie. 8) Butărescu 1) Popescu Constantin la secțiunea de mecanică; 3. Tesghea p 4 lucratori -1 buc. suma trebuincioasă de la 200 la 400 de lei anual. Și asta de familia sa părăsită cu ani în urmă, pentru a pribegi pe la No. 1003 Drept care m-am subscris prin punere de deget Brâncuși Constantin care a obținut bursa la Șcòla de meserii Avându în tot deauna o mare aplicațiune atît la un gherghef pentru soția lui Ghiță Ionescu și pentru fiica Demetru la Turnătorie. 9) Mărculescu Marcu și 10) 2) Petrescu Ion la strungărie; abia în toamna lui 1902, după ce încheiase studiile, când Slatina și Craiova. neștiind carte și autentificat de Primăria respective conform Admis la escamen a județului Doljiu la specialitatea sculpturei, voi respunde practică cît și la teorie și o conduită exemplară. 4. Deto p lucrat – 2 buc. acestui negustor-epitrop, un joc de loto…). Clienții bodegii Primar Tălpășanu Ion la Fierărie, ca unii ce au întrunit notele cerute 3) Lișteveanu I. Ilie la rotărie; dar și patronul Ioan Zamfirescu îi apreciază talentul și absolventul de Belle Arte își exprima răspicat dorința de a Să precizăm, conform unui «Tablou de rezultatul legei. P.B.Popescu orice cheltuieli se va face cu acest elevu în casul cînd nu va Dreptu care i-am eliberatu acestu certificatu spre a-i servi la 5. Peatra p ascuțit -1 buc. N. Seimeanu de regulament. 4) Brâncuș Constantin la sculptură; îndemânarea de mic bricoleur. merge la specia- lizare într-o țară cu tradiție sculpturală (pe examenului depus de Elevii ce se arată printr-însul, aspi- 1895 August 8 Am primit actele urma cursurile complecte pînă la termen, sau va fi depărtat necesitate. 6. Pilă ½ sticl – 1 buc. locul lăsat liber, în cererea sa, fusese adăugat ulterior ranți la bursele devenite vacante în Școala de Meserii și Notar Pentru care am încheiat presentele Proces verbal, 5) Petroșanu Eremia la mecanică; În 1894, când din scânduri de lădițe meșterește o + Eu Maria, soția și tutorea defunctului Nicolae Brâncuși din C. Brâncuși din șcòlă pentru rea purtare. Suma aleasă se va împlini prin Director 7. Lacăt de siguranță – 1 buc. «Italia»). Dar nu spre Italia va merge, ci spre capitala artelor Arte a Județului pentru anul 1895/1896», că tânărul de 19 Gr. Milcu rămînînd ca Domnul Prefect, Președintele Comisiunii, să 6) Filipescu Elefterie la tâmplărie; aplicarea legii de urmărire fără se am vreun drept de jude- vioară «cu o admirabilă rezonanță» (B. Brezianu, Brâncuși Com. Peștișani, am dat aceasta. D-sale Dlui director al școlii de Meserii P.B.Popescu 8. Pilă batardă – 1 buc. moderne , Parisul, metropola europeană de referință a ani trecuți era singurul admis la specialitatea «sculptură» - dea ordin D-lui Director al Școlei a interna luîndu-le cuveni- cată sau pretenție; iar în schimbu Județul este obligat a lu în România, 1999, p. 16), tânărul Brâncuși este înscris la (Arh. St. Dolj, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 77) 7) Popescu C. Mircea idem; 9. Raspil – 1 buc. României moderne. Împreună cu aceste îndreptățite solici- numele acestui candidat reușit cu media 7,50 figurând la Rugat fiind am scris tele garanții pe care le va nainta Prefecturii. Sigiliu Școala de Arte și Meserii din Bănie, având sprijinul câtorva L.S. 8) Butărescu Demetru la turnătorie; ține în școlă pînă la terminarea cursurilor. tări se păstrează Certificatele eliberate de Școala de Belle Președinte Prefect Contabil, 10. Compas de grosime – 1 buc. comercianți: Enache Manea, C. Grecescu-Perieru, Ghiță Regatul României 9) Mărculescu Marcu la ferărie; Drept care am dat acesta, semnată de mine prin Arte, prin care studentul făcea dovada unei sârguincioase Gr. Milcu ss. indescifrabil punere de deget și autentificată în regulă. C. Stănciulescu 11. Deto de lungime – 1 buc. Ionescu, Ion Georgescu-Gorjan, Ioan Mitescu ș.a. Spre Județul Gorjiu 10) Tălpășianu Ion idem, - instruiri și a unor prime succese pe tărâmul creației artistice (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, dosar 58/1895, f. 12. Peatră belgie – 1 buc. mândria patronului Zamfirescu, adolescentul de 18 ani va 1892 Membri: A.M. Gheorghiu 1896 Ianuarie 1 (premii și mențiuni). 78). Cari, în urma concursului dat, au obținut note satis- deveni unul din elevii de nădejde ai școlii care pregătea P.B.Popescu Maria soția def. Nicolae C. Brâncuși, și epitropă a REGATUL ROMÂNIEI 13. Dalți diferite – 11 buc. Și se mai păstrează în Arhivele Statului - Secția Pl. Tismana făcătoare.- mecanici, fierari, turnători, rotari, tâmplari și sculptori. Al. Gioroiu averii minorilor acelui def. din comuna Peștișani. ȘCOALA DE MESERII 14. Deto Deto – 85 buc. Dolj acele înscrisuri numite Procură (toate legalizate la Com. Peștișani Optând pentru secția de sculptură și nu pentru tâmplărie Secretar / ss indescifrabil A JUD. DOLJIU 15. Inele p manere – 60 buc. (cea mai înrudită meserie cu sculptura în lemn), Brâncuși își București, prin Tribunal), prin care Brâncuși împuternicea (Arhivele Statului Dolj, Craiova, Prefectura Dolj, Dosar (Arh. St. Dolj, Craiova, Dosar 58/1895, f. 41) Am scris și redactat acest act No. 145 16. Pile – 2 buc alese, de fapt, o rută profesională îndelung gândită precum pe bunul său prieten Ion. C. Grecescu, dar și pe Ion 58/1895, f. 80) Total: o chemare, căci, după alți patru ani de rodnice acumulări și Georgescu-Gorjan, de a-i ridica sumele aprobate fie de ss. C.D.Blendea 1898 septembrie 28 exersări, la Școala de Belle Arte din București, și o scurtă Epitropia Bisericii «Madona Dudu», fie de la Prefectura Agricol din comuna Peștișani. (Originalul în arhiva Muzeului de Artă Modernă, Centre Preciu vechiu: 258.50 ; Preciu nou: 141.20 ucenicie în renumite ateliere de sculptură pariziene Județului Doj, prin Consiliul Județean, în perioada …………………………………………….. National d 'Art et de Culture Georges Pompidou, Paris. Cf. Obiectele de mai sus sunt în primiere 1899-1903 (material ce constituie sprijinul documentar al (Mercier, Rodin), această pregătire avea să-i asigure, grație Pe verso: Autentificarea la Tribunalul Județului Gorjiu prin B.Brezianu, Brâncuși în România, Ed. All, 1998, p. ss. J. Sicherls unei perseverențe în idealul său, o carieră de excepție altei abordări). 238-239) Rămânând în cadrele subiectului de față, conside- desfășurată pe mai bine de o jumătate de secol. Soarta face (Arh. St. Dolj, Craiova, Prefectura Județului Dolj. Dos- răm că momentul înscrierii lui Brâncuși la Școala de Arte și ca artistul, contemporan cu marile curente ale artei arul nr. 39/1896, f. 41 v.) moderne, să-și creeze propriu-i drum. Și nu unul oarecare, Meserii din Craiova este de mare importanță în perspectiva confortabil și lipsit de riscuri, ci drumul cel mare al destinului său artistic, de aceea vom încerca în cele ce revoluționării sculpturii moderne. Și aceasta într-un moment urmează să reconstituim, din piesele regăsite, Dosarul N.n.: Austriacul Joseph Sicherls era profesorul de sculp- de răscruce când arta ajunsese de la mimesis-ul clasic și înscrierii și admiterii ca bursier intern la respectiva instituție tură în lemn al lui Brâncuși, la celelalte secții fiind încadrați: academic, al perfecțiunii artistice, la crizele avangardiste și de învățământ, dosar rezumat de brâncușiologul Barbu ing. Petre B. Popescu, profesor de desen și director; Karl disperatele căutări ale unor contemporani. Brezianu, laconic, în următoarea însemnare din dreptul Zefeld (la turnătorie), Mihail Burlan (la «lemnărie») ș.a. Înscriindu-se în anul întâi, în toamna lui 1894, la anului 1895, august 25: «În urma consimțământului și a Școala de Meserii din Craiova, adolescentul Brâncuși – garanției mamei sale și după trecerea concursului de pentru că vârsta, matu- rizarea și îndemânarea îi permiteau admitere devine bursier intern al Școlii»; august 31: «Este - solicită, pe la începutul semestrului al doilea, să fie trecut admis spre specializare la secția de sculptură în lemn». în clasa a doua («în urma unui esamen, după a sa cerere», Prin talentul și sârguința lui, vreme de patru ani, cum menționează în foaia matricolă din 1895 directorul Brâncuși va absolvi în septembrie 1898 școala, clasificân- școlii, ing. Petre B. Popescu). Așadar, după echivalarea din du-se primul, cu media 9,33, din cei 16 absolvenți. 1895, cursurile de 5 ani ale Școlii de Meserii le va termina în 4 ani, între 1894 și 1898. Documentar de □ Inventar secția sculptură □ Inventar pagina 2 Zenovie CÂRLUGEA

Dosarul Brâncuși de la Școala de Meserii din Craiova 80 | Brâncuși Brâncuşi la Craiova

mportanța orașului Craiova în viața și parcursul artistic al co-politic al acestei lucrări și lui Brâncuși transpare mai cu seamă în lucrările sale de mai ales fermentul care a Iînceput, realizate în perioada în care a fost elev la Școala de determinat la creația acesteia, Arte și Meserii, care astăzi poartă numele marelui maestru. și anume impunerea Româ- Cu ocazia invitației pe care am primit-o din partea oficia- niei cu forța a Dictatului de la lităților orașului Târgu-Jiu pentru conferința internațională Viena, din anul 1940, dictat „Brâncuși,Gorjeanul Universal”, conferință ce a avut loc în prin care țara sa pierde acest oraș între 18 și 20 februarie 2013, am prezentat comu- Basarabia și Bucovina, o nicarea „Despre o Piatră de Hotar și Zidul Plângerii”, în care parte din Transilvania, iar am scos în evidență două fapte inedite până la acea dată. numai după câteva luni și Primul fapt este legat de o replică a lucrării „Piatră de Hotar”, Cadrilaterul. Cu toată durerea pe care am cioplit-o în anul 1975, pentru Școala de Arte și ce o avea în suflet, creează Meserii, unde Brâncuși a primit primele noțiuni de sculptură, totuși o piatră de hotar, în care noțiuni care au scos în evidență înclinațiile deosebite pentru simbolul iubirii, ca element sculptură ale celui care va ajunge mai târziu un geniu compoziţional de bază, face universal al acestui domeniu. ca această piatră să nu În acea comunicare, am scos în evidență caracterul filosofi- despartă două proprietăți ci, din contră, să le unească. Preia cu foarte multă ingenio- zitate ideea „Sărutului” (1908), apoi a celui din Cimitirul Mont- parnasse (1909 - 1911), culm- nând cu „Poarta Sărutului” (1937 - 1938), care face parte din ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu, ca recunoștință fără de sfârșit adusă eroilor neamului românesc. Cel de-al doilea fapt, de □ Ilie Berindei „Piatrã de hotar” asemenea inedit, este legat -replicã - 1975. Școala de arte si de propunerea domnului meserii, Craiova. Fotografie Vasile Georgescu Paleolog, realizată de Magdalena BUCE bun prieten al lui Brâncuși, RĂDUȚ

□ Exteriorul atelierului din Impasse □ Interiorul atelierului □ Constantin Brâncuși „Piatră de hotar”, 1945, Atelierul Brâncuși, Muzeul Ronsin, nr 2. Reproduceri preluate din Impasse Ronsin, nr 11 Național de Artă Modernă, Paris. Reproduceri preluate din lucrarea lui lucrarea lui Ion POGORILOVSCHI, Ion POGORILOVSCHI, Brâncuși Geneza, Editura Universalia, 2007, Brâncuși Geneza, Editura Universalia, p. 282. 2007, p.269 și 272.

Brâncuşi la Craiova 81 | Brâncuși □ Ilie Berindei (2013), « Zidul Plângerii » □ Ilie Berindei (2013), « Zidul Plângerii (interiorul (exteriorul atelierului din Impasse Ronsin, nr 2) atelierului din Impasse Ronsin, nr 11)

care a reușit să aducă de la Paris grinzile rezultate din demolarea celor două ateliere din Impasse Ronsin nr. 2 și respectiv nr. 11 (cartierul Montparnasse). Prin această propunere, dânsul îmi sugera să creez o machetă care să amintească de „Zidul Plângerii”. Mi-a plăcut ideea de a include într-un zid relicvele din lemn ale fostelor ateliere care au trăit zi de zi alături de maestru. Pe una din fețele acestei machete, aveam să reprezint exteriorul unui atelier, cu poarta deschisă înspre interior, iar în partea superioară a părții vitrate, mai precis în triunghiul dreptunghic rezultat prin îmbinarea grinzilor, urma să figureze celebrul dicton al maestrului: „ÎN ATELIERUL MEU, AM MUNCIT CA UN ROB, AM PORUNCIT CA UN REGE ȘI AM CREAT CA DUMNEZEU”. Pe fața cealaltă a zidului, am prevăzut sugerarea interiorului celui de-al doilea atelier, pe care urma să fie reprezentate în relief: „Măiastra”, „Piatră de hotar”, o „Coloană” și ˮCocoșul”. Revin la realizarea acestei idei, care, din păcate, a fost total abandonată, în urma decesului domnului Paleolog, survenit în anul 1979, și a plecării mele din țară, în anul 1982. Cu părere de rău, ţin să menţionez faptul că macheta pe care am realizat-o în cursul aceluiaşi an -1975-, a dispărut cu desăvârșire. Așadar, am realizat din memorie cele două desene ce acompaniază materialul de față, ținând cont mai ales de faptul că, din multitudinea grinzilor aduse prin strădania domnului Paleolog, nu au mai rămas decât șase. Nu mă pot abține să menționez că așa cum se găsesc în momentul de față, pe verticală și neprotejate, în câțiva ani □ Bârnele din fostele ateliere ale lui Brâncuși și replica „Patră de hotar“ de zile vor fi complet putrezite. .(Fotografie realizată de Magdalena BUCE RĂDUȚ)

Ilie BERINDEI Geneva, 4 februarie 2014

Brâncuşi la Craiova 82 | Brâncuși Constantin Brâncuşi elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova

espre elevul Constantin Brâncuşi, la aritmetică şi 10 (zece) la desenul vent al Şcolii Naţionale de Arte aşa cum era firesc, s-au scris mul- industrial, pe toate lunile primului Decorative din Paris, austriecii Dte pagini şi probabil se vor scrie încă şi semestru, septembrie-decembrie Joseph Sicherls şi Karl Zefeld, fiind mai multe în viitorul apropiat. Şi totuşi 1894, iar în semestrul al II-lea , ianu- maiştrii la secţiile respective subor- au rămas încă destule de multe lucruri arie-iunie 1895, „în urma unui donaţi profesorului Mihail Burlan. care nu au văzut încă lumina tiparului. examen după a sa cerere” trece în Mai mult, apartenenţa lor la presu- În anul 1894, când trecuse de anul II şcolar, “obţinând nota de zi pusa „Frăţie din Craiova” a meşteri- optsprezece ani, cu sprijinul lui 8,75”. 4 lor masoni este puţin probabilă atâta Grecescu – Perieru care era prieten cu Unele studii şi monografii afirmă, în timp cât ei nu îşi îndeplineau cu directorul şcolii inginerul P. B. Popes- ceea ce priveşte corpul profesoral, prea multă sârguinţă şi talent nici cu, tânărul Constantin Brâncuşi devine că “profesor de desen era chiar activităţile pentru care erau angajaţi. elev al Şcolii de Meserii din Craiova şi directorul Popescu, iar de sculptură Numele lor se regăsesc printre cei îmbracă acea „uniformă de postav austriacul Joseph Sicherls. Karl foarte puţini dascăli sancţionaţi de gros, cvasimilitară, cu petliţe şi nasturi- Zefeld este şeful secţiei de turnăto- către directorul P. B. Popescu bumbi de alamă, cu pantaloni cu rie. La secţia de „lemnărie” este pentru neîndeplinirea obligaţiilor de vipuşcă verde, cu cizme şi chipiuri profesor Mihail Burlan”.5 serviciu. înalte purtând însemnele şcolii şi O asemenea componenţă ar face Pentru elevul Brâncuşi Constantin, 1 cozoroace de muşama“. credibilă afirmaţia ulterioară despre într-o perioadă în care se înscriu Venit aici pentru a învăţa „făcutul „Frăţia din Craiova” , o organizaţie datele personalităţii oricărui om, lucrurilor frumoase şi utile”, „Brâncuşi misterioasă, „ocultă, de tip masonic, P.B. Popescu reprezenta, în pofida a găsit satisfacţii şi imbolduri plurale, răspândită într-un mare număr de exigenţei sale, un model de probabil de pe atunci năzuind dincolo oraşe din Europa Centrală şi de perfecţiune morală, de erudiţie, de de ele, departe, spre o artă mare ...” 2 Răsărit, avându-şi centrul la umanitate şi modestie : „Era învăţat Admiterea în această şcoală de pres- Viena” 6, patronată de meşterii ... era aspru, dar drept ... dreptatea tigiu, elevii şi profesorii ei construiseră austrieci şi care ar fi sprijinit din îl înmuia ... şi când trebuia de bună 8 în 1877 podul de pontoane peste care umbră iniţierea tânărului Brâncuşi în omenie ... îşi şoptea”. armata română a trecut de la tainele meseriei. Format la marea şcoală politehnică Turnu-Măgurele la Nicopole pentru a Romantică şi seducătoare prin inedi- din Elveţia, P.B. Popescu nu a abdi- lupta în războiul de independenţă 3 tul său, ideea nu prea rezistă unei cat niciodată de la principiile severe, ,era dificilă, iar corpul profesoral analize istorice riguroase. de la regulile de conduită pe care le exigent. Candidatul este supus unei Mihail Burlan, fost elev al acestei impusese şi prin care a menţinut probe practice şi i se cere să defini- şcoli în perioada 1871 – 1876 şi spiritul de ordine în această şcoală. tiveze un trandafir cioplit în lemn aflat absolvent al Şcolii Naţionale de Arte La 2 octombrie 1896, el rapor- în lucru, test trecut cu brio, ceea ce Decorative din Paris, singurul dintre tează prefectului că „În decursul permite înmatricularea sa. elevi care a şi condus-o în calitate lunii expirate septembrie, au Din nefericire foia matricolă pentru de director în anii şcolari 1899 – absentat nemotivat următorii domni anul I nu s-a păstrat în original. Când 1900 şi 1907 – 1908, nu era la secţia funcţionari ai şcolii: s-a înscris la Şcoala de Meserii din “lemnărie”, ci profesor de desen şi - D-l Profesor Sef P. Craiova, durata cursurilor era de 5 ani, şef al sălii a treia, adică al atelierului Niţeanu, 39 ore socotit a 1.50 ora dar elevul a parcurs-o în 4 ani, între de lemnărie cu specialităţile: după salariul cu care este retribuit = anii 1894 şi 1898. tâmplărie propriu-zisă, strungărie în 58 lei şi 50 bani În anul şcolar 1894-1895, Brâncuşi lemn, rotărie şi sculptură. 7 - D-l Maistru Ionescu, 2 ore Constantin, elev în anul I, specialita- Aşadar cel care l-a iniţiat pe Brân- a 0.82 ora = 1 lei şi 65 bani tea sculptură obţinu-se nota 9 (nouă) cuşi în tainele sculpturii era un absol- - D-l Maistru Sicherl, 2 ore a

1 C. Buican – „La Craiova m-am născut a doua oară” în Marea carte a Craiovei, Editura Sitech, Craiova, 2007, pag. 282 2 Petru Comarnescu - Brâncuşi - mit şi metamorfoza în sculptura contemporană, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1972, pag. 72 3 V. Constantinescu – Istoricul şi anuarul Liceului Industrial „Regele Ferdinand I” din Craiova, Tipografia Biruinţa, Craiova, 1937, pag.28 4 Dir. Jud. a Arh. Naţ. Dolj, Pref.Dj, dosar 58/1895, f. 77 5 C. Buican – „Loc. cit., pag. 282 6 Ibidem, pag. 284 7 V. Constantinescu – Op. cit., pag. 28 8 Eugenia Cioroianu – Paşi spre infinit, vol. I, Editura Aius, Craiova, 2001, pag. 20

Constantin Brâncuşi elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova 83 | Brâncuși 0.82 ora = 1 leu şi 65 bani ca bursier în Şcoala de meserii a Popescu şi profesorii A. M. Gheor- - D-l Maistru Seffeld, 2 ore a judeţului Doljiu la secţiunea sculp- ghiu şi A. Giorociu, acordă singurului 0.82 ora = 1 leu şi 65 bani turii şi mă supun la orice sarcini s-ar candidat la specialitate a sculp- Directorul solicită prefectului auto- cere, fiind cu voia şi consimţământul tură, Constantin Brâncuşi, nota 7 rizaţia de „a face cuvenitul meu acesta. (şapte) la aritmetică şi nota 8 (opt) la scăzământ în statele lunii curente Drept care dau aceasta, semnată de geometrie, îl declară admis, apoi octombrie pentru orele ce s-au plătit mine prin punere de deget şi auten- cere pentru toţi cei zece candidaţi în lefile pe luna septembrie”. 9 tificată.” 13 „să li se ia cuvenitele garanţii pentru a fi primiţi la internatul şcolii pe care Prefectul, comunică imediat următo- În data de 15 august 1895, directo- D-l Directore le va înainta Onor. rul răspuns: „văzând cele raportate rul Şcolii de Meserii elibera un certi- D-l.Prefect” . Actul de Garanţie va fi de Dumneavoastră sub nr. 286, ficat prin care atesta că elevul Brân- semnat, tot prin punere de deget,de aprob măsura ce aţi propus de a cuşi Constantin a promovat două către Maria Brâncuşi la 1 ianuarie reţine domnilor profesori şi maeştri clase la specialitatea sculptură cu 1896. 17 care lipsesc de la serviciu, nemoti- media 8,75 (opt 75%), iar 20 august vat, (subl. n.n.) echivalentul din elevul, înarmat cu actele necesare, Începând cu anul III de studiu, în retribuţie” 10 depune cerere pentru bursă şi inter- arhiva Colegiului Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi” Craio- Greu de susţinut în atari condiţii nat: va se păstrează, aproape printr-un apartenenţa respectivilor la o organ- „Domnule director, vă rog să bine- miracol având în vedere distrugerile izaţie cu un înalt grad de spiritual- voiţi a mă admite la ecsamenu ce suferite de şcoală în anii 1916-1918, itate şi organizare. are loc în diua de 25 august a.c., când în timpul ocupaţiei Puterilor Revenind la elevul de anul I voind a concura la bursa pentru specialitatea scultură când tot de Centrale aici a funcţionat un spital şi Constantin Brâncuşi el participă la ateliere pentru armată, foaia matri- examenul „după a sa cerere” pentru odată depui şi actele cerute în regulă” 14 colă originală a elevului Constantin bursă şi pentru a fi admis în inter- Brâncuşi. natul şcolii, întrucât în anul şcolar La concursul de bursă, din 25 Descoperim un elev eminent, mereu 1894-1895, elevul Brâncuşi plătea august 1895, s-au înscris zece primul între colegii săi, având notele taxa de frecventare a cursurilor şi, „aspiranţi la bursele devenite 15 cele mai mari la disciplinele teoret- fiind din „Districtul Gorju”, nu putea fi vacante”. ice şi nu la instruirea practică aşa intern al şcolii şi locuia pe strada Comisia de examinare întrunită sub cum s-a scris în multe lucrări ce i-au C.A. Rosetti. preşedinţia prefectului, având ca fost dedicate. La cererile de înscriere la concurs membrii pe directorul şcolii Petre B. pentru bursele vacante, elevii anexau, pe langă actul de naştere, certificatul de absolvire al claselor primare, actul de naţionalitate, şi Actul de consimţământ din partea părinţilor. 11 Prin acesta din urmă, părinţii îşi asumau răspunderea “în cazul când acest elev nu va urma cursurile complecte până la termen, sau va fi depărtat din şcoală pentru rea-purtare. 12 La 8 august 1895, mama elevului Brâncuşi Constantin, semna pentru fiul ei Actul de consimţământ : „Subsemnata Maria, soţia şi tutora averii defunctului Nicolae C.Brân- cuşi, domiciliată în Comuna Peşti- şani, plasa Tismana, Districtul Gorju, declar prin acest act şi consimt la cererea fiului meu Brâncuşi Constantin de a se interna □ Foaia matricolă elev Constantin Brâncuși

9 Dir. Jud. a Arh. Naţ. Dolj, Pref.Dj, dosar 50/1896, f. 27 10 Ibidem 11 Dir. Jud. a Arh. Naţ. Dolj, Pref.Dj, dosar 49/1896, f. 166 12 Ibidem

Constantin Brâncuşi elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova 84 | Brâncuși Astfel în anul III, 1985-1896: În anul IV de studiu 1896-1987: În anul V de studiu 1897-1988:

Nota medie a cursurilor teoretice: Nota medie a cursurilor teoretice: Nota medie a cursurilor teoretice:

Septembrie – 9 (nouă) Septembrie – 9,25 (nouă 25%) Septembrie – 9 (nouă) Octombrie - 9 (nouă) Octombrie - 9,50 (nouă 50%) Octombrie - 7,75 (şapte 75%) Noiembrie - 9 (nouă) Noiembrie - 9,50 (nouă 50%) Noiembrie - 9,25 (nouă 25%) Decembrie - 9 (nouă) Decembrie - 9,50 (nouă 50%) Decembrie - 9,50 (nouă 50%) Ianuarie - 9,50 (nouă 50%) Ianuarie - 9,75 (nouă 75%) Ianuarie - 9,50 (nouă 50%) Februarie - 9,50 (nouă 50%) Februarie - 9,75 (nouă 75%) Februarie - 9,50 (nouă 50%) Martie - 9,50 (nouă 50%) Martie - 9,75 (nouă 75%) Martie - 9,50 (nouă 50%) Aprilie - 10 (zece) Aprilie - 9,75 (nouă 75%) Aprilie - 9,50 (nouă 50%) Mai - 10 (zece) Mai - 9,75 (nouă 75%) Mai - 9,50 (nouă 50%) Iunie - 10 (zece) Iunie - 10 (zece) Iunie - 9,75 (nouă 75%)

Note Instruire practică: Note Instruire practică: Note Instruire practică:

Septembrie – 8 (opt) Septembrie – 7 (şapte) Septembrie - 8 (opt) Octombrie - 8 (opt) Octombrie - 7 (şapte) Octombrie - 8 (opt) Noiembrie - 9 (nouă) Noiembrie - 8 (opt) Noiembrie - 9 (nouă) Decembrie - 8 (opt) Decembrie - 8 (opt) Decembrie - 9 (nouă) Ianuarie - 9 (nouă) Ianuarie - 8 (opt) Ianuarie - 10 (zece) Februarie – 9 (nouă) Februarie – 8 (opt) Februarie – 10 (zece) Martie – 9 (nouă) Martie – 8 (opt) Martie – 10 (zece) Aprilie – 9 (nouă) Aprilie – 8 (opt) Aprilie – 10 (zece) Mai - 9 (nouă) Mai - 8 (opt) Mai - 10 (zece) Iunie - 10 (zece) Iunie - 10 (zece) Iunie - 10 (zece)

Notele la Conduită au fost de 9 Notele la Conduită au fost de 10 Se constată o evidentă evoluţie în (nouă) în toate lunile anului şcolar, (zece) în toate lunile anului şcolar, dezvoltarea abilităţii practice în ultimul ceea ce a permis ca elevul să fie ceea ce demonstrează că a avut un an de studiu, însă nu acelaşi lucru se „clasat al întâiul din 16”. comportament ireproşabil, mai puţin poate remarca în conduita elevului în luna februarie când este notat cu 8 Constantin Brâncuşi. (opt). Notele la Conduită sunt de 9 (nouă) în Din nou media generală a permis ca toate lunile anului şcolar, cu excepţia elevul să fie „clasat al întâiul din 16”. lui februarie când a primit nota 3 (trei)!

□ Situația școlară din anul III □ Situația școlară din anul IV □ Situația școlară din anul V

13 Dir. Jud. a Arh. Naţ. Dolj, Pref.Dj, dosar 58/1875, f.89 14 Marea carte a Craiovei, Editura Sitech, Craiova, 2007, pag. 280 15 Ibidem, f. 79 16 Ibidem, f. 85 17 Vezi Eugenia Cioroianu – Op. cit., pag. 90

Constantin Brâncuşi elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova 85 | Brâncuși Cu toate acestea se clasează din nou primul, însă din 13 elevi, trei dintre colegii săi, fiind eliminaţi în cadrul unui proces de selecţie extrem de dur. Tot în 1898, are loc în parcul „Nico- lae Romanescu” din Craiova, opera arhitectului francez Edouard Redont, cel care a realizat şi parcul din Tg-Jiu - expoziţia agrară, prilej cu care, la solicitarea primarului, conducerea Școlii de Meserii ii cere celui mai bun elev sculptarea a două rame în lemn de tei, care vor fi expuse la intrarea în expoziţie Ramele în stil rococo, abundă în buchete şi ghirlande şi se află astăzi în muzeul şcolar al Cole- giului Tehnic de Arte şi Meserii din Craiova, Odată cu realizarea bustului lui Gheorghe Chiţu, Constantin Brâncuşi termina cursurile Şcolii de Meserii din Craiova, unde a primit note mici la conduită, pentru că forţa limitele Regulamentului de ordine interioară, dar a primit calificative maxime la disciplinele de studiu, pentru ca mai târziu să forţeze limitele spiritului.

□ 15 August 1895 - Certificat de la Școala de Meserii din Craiova

Laurenţiu Florin PUICIN director Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi” Craiova

Constantin Brâncuşi elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova 86 | Brâncuși „La Craiova m-am născut a doua oară”

„Misiunea artei este să creeze bucurie. Nu se poate crea artă decât în echilibru şi în pace sufletească. Eu vă dau bucurie curată" - spunea Constantin Brâncuși, cel care s-a născut la 19 februarie 1876 în satul Hobița din județul Gorj şi a părăsit această lume, intrând în nemurire, la 16 martie 1957 la Paris, trupul său odihnindu-se sub o lespede neagră de marmură din Cimitirul Montparnasse. Din fiecare loc unde s-a oprit după plecarea din Hobița - la Târgu Jiu, la Slatina, la Craiova, apoi la București, Viena sau Paris, a adunat câte ceva - doritor să cunoască, să creeze şi să cucerească lumea. La plecarea de acasă, împreună cu dragostea de a ciopli lemnul, copilul Constantin Brâncuși a luat cu el dorința de a-şi găsi un drum în viață. La Târgu Jiu, la Ion vopsitorul l-au fermecat culorile. La Craiova la Ion dogarul, a fost cucerit de curbura lemnu- lui. La birtul din Piața Gării, la prăvăliile lui Ion Zamfirescu, Costică Grecescu - perierul sau Ghiţă Ionescu, a învăţat să □ Vitellius - 1898, gips □ Orgoliu - 1905, bronz iubească oamenii dar şi să fie iubit şi prețuit pentru îndemânarea cu care făcea lucruri imposibile pentru oricine - dar nu şi pentru tânărul Brâncuși. În scândurile lăzii de portocale a simțit cântecul lemnului, a văzut forma care i-a încântat sufletul prin sunetele ei - vioara. A fost primul obiect cioplit de Brâncuși despre care s-a vorbit în Craiova, care i-a determinat pe patronii săi să îl înscrie în anul 1894 la Școala de Arte şi Meserii, clasa de sculptură, unde a fost elev intern, cu bursă, până în anul 1898, unde lui C. Brân- cuşi i s-a spus, pentru întâia oară „sculptorul Brâncuşi". „Viaţa mea a fost o înşiruire de evenimente minunate" considera Constantin Brâncuși. La unul din aceste "evenimente minunate" doresc să fac referire - la perioada în care Brâncuși şi-a dovedit talentul şi menirea ca elev sculptor, realizând lucrări de artă decorativă dintre care unele au rezistat peste timp, păstrate în Craiova. Nu este vorba despre Cabinetul Brâncuşi din Muzeul de Artă al □ Sărutul - 1907, piatră □ Cap de băiat 1906, bronz orașului, cele șase sculpturi expuse fiind create după plecarea lui Brâncuși din Craiova: „Vitellius" - 1898, gips, „Orgoliu"- 1905, bronz, „Cap de băiat"- 1906, bronz, „Săru- tul"-1907, piatra, „Coapsa"-1909, marmura şi „Domnișoara Pogany"- replica în bronz din anul 1950 după sculptura din colecția C. Cutescu Storck. Tot la Craiova se păstrează cele doua studii anatomice „Ecorșeu"- 1902, gips, obiecte personale (masa de lucru pentru modelaj, creion de tâmplărie, aparat de fotografiat), schițe şi desene, corespondenţa - toate datând din perioada postcraioveană. De ce este importantă perioada de la Craiova? Pentru că aici, la Craiova, „s-a născut" şi s-a format sculpto- rul Constantin Brâncuși, dovedind că poate să facă lemnul să cânte, că știe să stăpânească materialul şi să îl facă să vorbească în limba sa tăcuta prin forme de o frumusețe ancestrală, într-un echilibru perfect, regăsite poate peste timp în universalitatea sărutului sau în perfecțiunea zboru- lui. Pentru că aici, copil şi apoi elev sculptor, a simțit începu- □ Domnișoara Pogany - 1950, □ Coapsa - 1909, marmură tul lucrurilor, a trăit „creația", a transformat materia în idee, replică în bronz

„La Craiova m-am născut a doua oară” 87 | Brâncuși palpabilul în emoție. A văzut viața, frumusețea, forma în cale ale casetei sunt dublate cu colonete sculptate iar feţele ceea ce noi - ceilalţi vedem un simplu material de lucru: laterale au reliefuri decorative arabescate - vegetale şi pământul, lemnul iar mai târziu piatra, marmura, bronzul. elemente descriptive, simbolice, mărginite de chenare Brâncuși nu gândește lucruri ci idei, obiectul devine mesaj, liniare. funcționalul se transformă în decorativ „căci realul nu - Joc de Loto şi Gherghef, sculptură decorativă cu înseamnă forma exterioară ci ideea, esenţa lucrurilor", destinație funcțională. spunea Brâncuși. - Ca elev în ultimul an de sculptură la Școala de Actele şi documentele originale din perioada de Arte şi Meserii, Brâncuși a realizat, după fotografie, Bustul elev la Craiova 1894-1898: cereri de înscriere, de bursă, lui Gheorghe Chiţu expus în anul 1898 la intrarea în consimţământul mamei - Maria - pentru ca fiul ei, Constan- Parcul Romanescu. tin Brâncuși să înveţe sculptura la Școala de Arte şi Meserii, - Uşile de Intrare în Catedrala "Sf. Dumitru", din documente școlare, garanții, procura, s.a., se păstrează la bronz în exterior, lemn în interior şi Candelabrul Central Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale şi în arhivele din bronz al catedralei, realizate de Brâncuși împreuna cu şcolii. Din aceeași perioadă la Craiova se află lucrări create alți elevi ai școlii. Aceasta posibilitate, expusă în anul 1971 de Constantin Brâncuşi: la centenarul Şcolii de Arte şi Meserii, a fost preluată odată - Scaun colţar păstrat la Muzeul de Artă. Este cu organizarea Expoziției permanente Brâncuși şi parțial deteriorat, elementele de susţinere - picioarele, acordarea numelui "Constantin Brâncuși" Colegiului Tehnic brațele sunt o alternanţă originală de muchii drepte şi de Arte şi Meserii " din Craiova. curbe, ornamentele fiind sculptate pe spătar şi la baza Cam acestea sunt lucrările atribuite lui Constantin Brân- suprafeței tapițate-conferind decorativism şi eleganţă dar şi cuși realizate în perioada cât a trăit în orașul nostru, unde, senzație de confort, de stabilitate. spunea Brâncuși "m-am născut a doua oară". Sunt mulți - Două rame din lemn de tei, dreptunghiulare, cu care mereu "găsesc" câte o lucrare a lui Brâncuși, viitorul şi dimensiuni apropiate, au baza supraînălţată central iar evaluările specifice pot dovedi autenticitatea lor. Craiova, latura superioară dublu arcuită, terminată printr-un orna- care păstrează în ființa ei spiritul lui Brâncuși, nemurirea şi ment piramidal vertical. Au fost recondiționate prin comple- universalitatea sa, Craiova, care a descoperit geniul lui tare parțială a elementelor distruse. Se păstrează în Brâncuși, care l-a acceptat şi l-a format îndrumându-i pașii colecția Şcolii de Arte şi Meserii, actualul Colegiu Tehnic de spre desăvârşire, este mai bogată prin repere noi, cinstind Arte şi Meserii "Constantin Brâncuși" de pe strada cu creația şi personalitatea marelui sculptor: același nume. - Bârnele de lemn, aduse în anul 1975 prin grija lui V.G. Paleolog de la atelierul din Paris al lui Brâncuși, păstrate în curtea Colegiului Tehnic de Arte şi Meserii "Con- stantin Brâncuși", unde se află, cioplit în piatră, şi Bustul lui Constantin Brâncuşi. În apropiere este o lucrare din piatră a sculptorului Ilie Berindei după una din ultimele sculpturi create, la hotarul dintre viața şi moarte, de Constantin Brâncuși, Piatra de Hotar.

□ Ramură din lemn de tei □ Ramură din lemn de tei

- Două obiecte de referință, Casetă şi Ramă, păstrate mult timp în colecția familiei C.S. Nicolaescu Plopșor la Craiova, au fost înstrăinate, despre Caseta știindu-se că se află în prezent la Muzeul de Arta. A fost lucrată în anul 1897 din lemn de nuc cu capac de cireș pentru a fi dăruită directorului şcolii în semn de mulțumire. Este dreptunghiulară, cu capac dublu subdimensionat prin restrângeri succesive ale formelor orizontale, muchiile verti- □ Bârnele din fostele ateliere ale lui Brâncuși

„La Craiova m-am născut a doua oară” 88 | Brâncuși - Bustul lui Constantin Brâncuşi adus în anul 1967 în Parcul "Nicolae Romanescu", susținut de un piedestal romboedru din marmură neagră amintind "Coloana nemuririi neamului" de la Tg. Jiu, autor sculptorul Constantin Lucaci. - Bustul lui Constantin Brâncuşi de pe Aleea Personali- tăţilor - inaugurată în anul 2006 în Parcul Teatrului Naţional, realizat în bronz de artistul plastic craiovean, Marcel Voinea. Se poate aminti şi Fântâna Arteziană amplasată în Piaţa Gării pe locul unde a lucrat Brâncuși, după un proiect al arhitectului □ Bustul lui C. Brâncuşi Viorel Voia, cu forme de piatră elansate, inspirate din creația brân- cușiană. A fost distrusă şi înlocuită - păstrându-se ampla- samentul, cu un simplu joc de jeturi de apă. În prezent există un proiect pentru o statuie, reprezentându-l pe Brân- cuşi - care ar urma să fie expusă în Piața Gării. Plăci comemorative, amintind de cel care a spus "Am făcut şi eu paşi pe nisipul eternităţii", amplasate în locuri legate de anii de tinerețe trăiți la Craiova: - În Piața Gării cu un amplasament greșit şi nepo- trivit - pe peretele unui bloc de locuințe din apropiere. - Pe Casa lui Ion Zamfirescu, cel care l-a înscris, în anul 1894, în clasa de sculptură a Şcolii de Arte şi Meserii. - În incinta Colegiului Tehnic de Arte şi Meserii "Constantin Brâncuși" există două plăci comemorative: una lângă portalul de la intrarea principală iar cealaltă este pusă pe grinzile aduse de la atelierul lui Brâncuși din Paris. Craiova este orașul în care au răsunat pașii lui Brâncuși, unde a creat primele lucrări de sculptură, le-a expus, au fost menționate de presa vremii. Este orașul care prin Biserica Madona Dudu şi Consiliul Local i-au acordat burse pentru a-şi continua studiile la București şi Paris. Iar noi îi cunoaștem chipul, îi privim lucrările, așa cum dorea marele sculptor "Până când le vedem". Poate şi prin aces- tea Craiova este unică, este universală, este a noastră . □ Bustul lui Brâncuși la Colegiul Tehnic de Arte și Meserii “Constatin Brâncuși” Craiova

Magda BUCE-RĂDUŢ Craiova, Februarie 2014

„La Craiova m-am născut a doua oară” 89 | Brâncuși Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah

reambul: „După mulți ani de să- Ithaca: Sub acțiunea vânturilor de influență ai schimbării erau răcie grea, care însă nu i-au primenitoare ale Europei și lumii, oameni care umblau și pe la oraș, Pzdruncinat încrederea în Dumnezeu, negurile unei istorii obscure şi întâr- preluând de acolo ceea ce li se rabinului Eisik din Cracovia i s-a ziate se risipea în teritoriile locuite de părea util. poruncit în vis să meargă să caute o români. Sămânța conștiinței națion- Însă această lume străveche cu comoară la Praga, sub podul care ale îngropată și adăpostită în obiceiuri care s-au verificat pe duce la palatul regal. După ce visul humusul "geniului difuz" al civilizației parcursul a mii de ani, nu era atât de s-a repetat de trei ori, rabinul Eisik rurale începea să prindă rădăcini și ușor de descumpănit! Rămânea în s-a hotărât și a plecat la Praga. să-și găsească forme de afirmare. vechile cutume în care ritualurile Numai că podul era păzit zi și noapte Revoluția franceză, războaiele napo- creștine se însoțeau cu practici de gardieni, astfel că rabinul nu leoniene și modernizarea instituțio- magice cu mult mai vechi decât creș- îndrăznea să se apuce de săpat. nală a Franței, au schimbat ireversi- tinismul. Nicolae, tatăl sculptorului, Venea însă în fiecare dimineață bil întreaga Europă și, prin conse- fiul lui Constantin-Dinu, a fost bote- lângă pod și îi dădea târcoale până cință, întreaga lume. În mod firesc, zat probabil, în bisericuța de lemn seara. În cele din urmă, șeful pazei, nici spațiile locuite de români nu se ctitorită și ridicată cu mâna lui de intrigat de ceea ce vedea, l-a între- puteau sustrage acestui freamăt bunicul său Ion, în timpul “zaverei" bat, politicos, ce căuta acolo: caută generalizat. Pas cu pas, etapă după lui Tudor Vladimirescu. Târnosirea ceva anume sau așteaptă pe etapă, în împrejurări istorice speci- s-a făcut în 1822. Probabil din cauza cineva? Atunci rabinul Eisik i-a fice sub influența acestor curente unei grave îmbolnăviri cu pericol de povestit visul datorită căruia venise înnoitoare, întreg secolul al XIX-lea a moarte, a fost trecut prin ritualul de atât de departe la Praga. Paznicul a avut drept program unificarea schimbare a numelui. Copilul bolnav izbucnit în râs: “Bietul de tine, cu teritoriilor românești și modernizarea era scos pe fereastră și depus în pingelele tale tocite! Ai pornit la lor instituțională. Unele sate aflate în mijlocul drumului. Cineva “îl găsea” asemenea drumeție de dragul unui locuri potrivite s-au transformat în și îl aducea înapoi “vânzându-l” vis! Deh, așa e când te încrezi în mici centre urbane numite târguri iar părinților odată cu noul său nume, vise! Și eu ar fi trebuit să-mi iau unele târguri s-au primenit devenind dându-l pe ușă. În felul acesta era picioarele la spinare, când mi s-a orașe în adevăratul sens al cuvântu- păcălit răul, erau deturnate ielele sau poruncit odată, în vis, să merg la lui. Pe acest fond, o parte importantă nenumitele, aducătoare de boală. În Cracovia și, în odaia unui jidov pe a populației a migrat la oraș formând anumite locuri, în care erau condiții, care, chipurile, îl chema Eisik, fiul lui pătura de meșteșugari, negustori. se făcea o păpușă care era așezată Jekel, să sap undeva după sobă, ca Fără a se înstrăina de ea însăși într-o bărcuță cu un colac și o să găsesc o comoară. Eisik, fiul lui lumea satelor a resimțit ca pe o înfio- lumânare, apoi date să curgă odată Jekel! Parcă mă văd în locul cu rare adierile acestei îndelung aștep- cu numele vechi pentru deturnarea pricina - unde probabil jumătate din tate primăveri. Nici Hobița gorje- agenților răului. Nu fără orgoliu, locuitorii evrei se numesc Eisik și nească nu se putea sustrage Nicolae-Radu și-a însușit meșteșu- cealaltă jumătate Jekel - scotocind comandamentelor istoriei. În acest gul bunicului și tatălui său, acela de prin toate casele!” Și paznicul a spațiu în care oamenii trăiau în a ridica o casă din talpă până în izbucnit din nou în râs. Rabinul Eisik străvechi rânduieli, măsurând ciclici- coamă. Om aprig și harnic, aflat la a s-a înclinat, s-a întors acasă, a tatea timpului prin ritualuri, hotăr- doua căsătorie, având în bătătură dezgropat comoara, cu o parte din nicindu-și viața, stabilindu-i moment- cinci băieți, acesta aștepta către ea a construit o casă de rugăciune ele importante prin bătrânești cere- sfârșitul iernii grele de la începutul lui care se numește Școala ”Reb Eisik monii, se iveau semnele unui alt ev. 1876 ca nevasta să-i dăruiască în Reb Jekel “ Ele erau privite cu suspiciune, sfârșit o fată. Și-o dorea cu ardoare - cântărite îndelung și acceptate după “să aibă cine să mă tămâieze la un timp în care ele trebuiau să-și cimitir!” spunea el cui îl asculta! N-a arate rostul și caracterul folositor. fost să fie, spre nemulțumirea răbuf- Nicolae-Radu Brâncuși, durându-și nită a aprigului tată - “pe-ăsta, o să-l cu mâna lui o casă, a fost primul din trimit cu porcii!” - prilej târziu de amu- sat care și-a făcut ferestre mari, zament al sculptorului - “eu trebuiam înlocuind bășica de porc prin sticlă. să fiu fată, să port zăvelcă și Rând pe rând, după un scurt Constantina să mi se zică!”. A treia zi moment de descumpănire, ceilalți de la naștere, după cum spune V. G. i-au urmat exemplul. În general agenții Paleolog, moașa de buric cu leuza

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 90 | Brâncuși pregătiră întâmpinarea ursitoarelor. Scoate apa din urechi cu creacă cu tot, putredă, ruptă, s-a Pe măsuța scundă cu trei picioa- Că ți-oi da parale vechi. ales cu brațul sărit din umăraș și cu re,… așezară ștergarul cel frumos De nu-ți iei paraua oscioare sparte, unul chiar îmboldind din lacră - perechea celui de sub Te dau cățaua,… și jaart ! o palmă pe sub pielea brațului, gata s-o icoană și așezară deasupra solnița peste urechea astupată, făcând să străpungă. Era amenințat să rămână cu sare, pâinișoare dospite, ulcioraș zboare stropul din cea înecată. ciung sau slut. O mașteră babă din cu țuică ca din partea lui tată-său…, Întocmai așa sfătuia și Plinius cel Gureni s-a legătuit să o așeze iar în o custură mai mult un cosor,… din Bătrân pe micii copii latini ca să-și oușorul ei și cele sparte să “le fiarbă partea nănașei o bâtă ciobănească golească de apă urechea la scaldă: din nou”, încredințând pe biata mumă de lemn de corn, (…) care îl ursea Aures, aures… că nici nu se va pomeni că a avut baci. Maria, mama sa, tot umbla Primul an de școală îi fu însemnat cu oasele sparte… Dintr-o sucitură dure- scotocind după ce o bătea gândul și două întâmplări grele și de amără- roasă brațul s-a reașezat în oușorul până la sfârșit dete de ea: o carte! ciune. Cea dintâi - pe iarnă - fu lui. Cu spărtura a fost mai de chin și Era ferfenițită dar Măriei pe voie, peșcheșul bubatului, care umbla de muncă până când, după o apipială căci ea îl visa pe el, pe noul născut, slobod, ca vodă prin lobodă, din dureroasă le-a înșirat cap la cap cum de carte să ţie, popă să fie.” casă în casă și de la un copil la altul, trebuia, nici unul “ne plimbându-se” “În acest vuiet de istorie nescrisă, cu cu toate că mumă-sa Măria păzise adică neră- mânând bucată moartă impreciziuni de basm și de cu grijă zilele de 4 și 5 ale lui noiem- fără legătură. Prins brațul în scân- legendă,” în care ciclul anual se brie, ale bubatului, grijulie cum era durele, în șițe, l-a alipit stâns de trup repeta, cu mici variații de sute și mii de respectarea datinilor și a calen- în bete, pe care le-a cusut, asigurând de ani, evoluția unui copil în darului păgân. De vaccin și vacci- astfel recalcificarea în bune condiții și asumarea spațiului și a realităților, nare nu se știa și nici de doctor; făgăduiundu-i că în patru săptămâni îi parcurgea aceleași etape aceasta doar la Târgu-Jiu. Dar leacul va descusa betele. consacrate și validate de un timp nu era departe, era pe loc: cui pe cui, Era cât pe aci să nu mai ajung sculp- îndelungat. Micul Costache a cucer- în căldură, mai multă căldură îi tor dacă baba Andochia ar fi dat greș, it întâi odaia cu părinții și frații mai trebuie bubatului, de grija mumelor spunea el admirându-i priceperea. mari, apoi ograda cu animalele ei. fiind “să nu cadă bubatul pe mațe”, (…) După aceea, “când Maria, vrednica dar laptele bine covăsit, aproape Cele patru săptămâni îi fură nu atât sa mumă, pleacă la munca de brânzit de acru, îi era de leac și de de dureri - nu avea nici una - câ de câmp, de e singură îl ia în cârcă hac și acestei eventualități. Nici de necazul de a se simți înfășat ca alături de coada sapei, de care el se descântece Măria nu și-a bătut joc, sugacii și mai ales amărât de sâcul ține cu amândouă mâinile,” “căci cu necuratul nimeni nu trebuie copiilor pe care nu-i putea prinde evadează în placenta mult mai să se pună rău, cât de puternic va fi când îi făceau cu sâc, strigându-i din cuprinzătoare a satului. Firește, fiind drăguțul de Dumnezeu”. depărtare: - Costache, Costache, este vorba despre cunoașterea Bubatul s-a dus dar i-a rămas cine ți-a rupt cotul cotocul? - L-a ars satului ca spațiu cu tot ce cuprinde ploconul ciuguliturii pe față și ceea focul! Unde-i focul? - L-a stins ploaia! el dar și ca mod de manifestare. ce era mai rău decât ciugulitura: Unde-i ploaia? - Au băut-o boii! Ieșit în uliță la joacă ori împins de frigurile. De chinină ori de tonice nici Unde-s boii? - În valea cu socii, unde primele forme de responsabilizare - nu era vorba, nădejdea după paște Costache bobocii! “Iagu trebuind "să pască mieii înțărcați și descântarea răcănelului și fierturile Cireșagu cu mânuța frântă! să petreacă gâștele cu bobocii la rădăcinilor de pelin sta mai degrabă Costache-Cotocu, Cotocu-Costache” râjnița cu soci, unde apa Bistricioa- în colțul ierbii; când aceasta va și își scandau sâcul ca pe o rei băltește dar nu trece peste împunge pământul cu acele ei o invocație.” Aceste mărturii ale confe- genunchi.” Aici jocurile copiilor sunt să-și ia zborul frigurile, după îndem- siunilor sculptorului făcute lui V. G. pline de forme embrionare ori nul din descântec, ca și pasărea: Paleolog ne ajută să înțelegem faptul rudimente ale ritualurilor străvechi. Pasăre albă, codalbă,/ Care zbori pe că primele etape din devenirea lui “Dracii de copii căutau bulboanele aripi la cer… Zvârrrl ! dându-i drumul Constantin Brâncuși, parcurse la zătonașelor Bistricioarei în care se din pumn pițigoiului, întocmai ca și Hobița sunt marcate de universul dau de-a fundelea. Când suflarea acum două și multe mii de ani religios, ritualuri creștine și precreș- reținută bufnea cu ei ieșind din apă, înainte, cum spune tot Pliniu cel tine precum și de practici cu funcții scuturându-se de stropi, dintre Bătrân: …sine manibus. Frigurile se magice. Dacă adăugăm întâmplarea aceștia, uneori, vreunul pătrundea duceau ca pasărea descântată "de cu mortul înghețat văzut de copilul în melcul urechii, făcându-l să soarele sec” ca “arșițele”, că “leac Brâncuși în prispa unei case, putem vâjâie, de le lua piuitul drăcușorilor trebuie să fie, că nu stau duhurile să ne dăm seama că, în forme osmo- de copii. Era prilej de joc săltăreț - rele în gard”. (…) tice, el și-a însușit elementele și într-un picior - cu cântec-descântec: Cea de a doua întâmplare cu necaz atmosfera unei civilizații tradiționale Auraș, păcuraș, a anului șase al vieții lui Brâncuși e ale cărei date vor constitui materia Ciurilă, Burilă, datorată unui cireș, din care căzând primă a creației sale. Totodată el va

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 91 | Brâncuși rămâne cu amintirile dobândite în Ea face din tineri oameni sprinteni, de destoinicia lui, de ceea ce nevoie zăvoiul Bistricioarei zvâcnetul bine legați, ageri de judecată, pe nu era. De la sihaștrii sterpelor, el a fulgerător al peștilor în apă, șarpele potriva pericolului care fulgeră între prins povestea pasărei cu totul de înghițind o broască și durerosul ei prăpastie și zidurile drepte ale aur și cu ouă tot de aur, care circulă țipăt, bucuria formelor simple și țancului sau lunecușul grohotișurilor pe muntele Bihorului, până unde organice. Alegerea și căratul pietre- care nu așteaptă decât bobârnacele ajungeau cei de pe Retezatul, soro- lor frumoase “stânse în geac” a fost copitelor să se huruie în funduri cindu-se nedeiei de pe Muntele deja semnificată de biografii și drept deschise, cu oi cu tot. Noaptea Găina, unde două săptămâni pe an exegeților sculptorului. Ochiul lacom vine fiara și chiar ziua se ivește cerul se unește cu pământul.” și plin de candoare al copilului îl vor gadina adulmecată de mirosul Pe lângă aceste amintiri trebuie să încărca pe maturul Brâncuși așa sângelui,… Și, auzise el, de văzut presupunem implicarea copilului cum ochii inocenți ai lui Adam și al nu văzuse, că și din cer pot să pice Brâncuși în ceremoniile și ritualurile Evei vor încărca lumea, după izgoni- năpaste, un vultur ce i se zice zăgan curente ale satului: colindatul, uratul re, cu amintirea Paradisului. Tot în care uneori - de mult și înainte de a și toate obiceiurile sărbătorilor de umbra răcoroasă a zăvoiului a văzut pieri - se prăvălea asupra omului ca iarnă, Paștele cu Învierea, Sfântul moara seculară de lemn și a căpătat o fiară, din cer, ca o răzbunare împo- Andrei, Sânzienele, mersul la cimitir deprinderea de a modela în lut triva intrușilor tăcerilor lui, căci de cu aprinsul lumânărilor la Moși, animale, oameni și chipuri, precum foame nu, neducând lipsă în acea mersul la biserică, datul de pomană, și aceea de a folosi briceagul în lume a nimănui, a muntelui, de ceremonia botezului, nunțile cu cioplirea lemnului. Exista prece- pradă. “Ciobănia la voi, la șes - orațiile, alaiul mirelui, alaiul miresei,- dența modelatoare a lui Nico- reproșa Brâncuși - e de derâdere și jocul și strigăturile, ritualurile funera- lae-Radu recunoscut și respectat de disprețuire,... Așa sunt ciobanii la re, ș.a.m.d. Aceste întâmplări, dulger. “Prin lemn am ajuns la sculp- voi, fără fluier la chimir.” Elogiul aceste ceremonii, ritualuri, practici, tură și prin lemn la piatră”, avea să păcurariului de munte și al civilizației al căror scop era invocarea forțelor afirme el la maturitate. Se vor pastorale Brâncuși nu o sfârșea necunoscutului și nevăzutului, vor adăuga îmbogățind acest univers niciodată. Cei patru ani ai ciobăniei alcătui universul copilăriei sale. În toate ritualurile, obiceiurile, poveș- lui nu-i uita - căci de la Paști la acest moment el era pregătit să intre tile, cântecele, baladele, întâm- Sândumitru pe la școală nu mai da - în viața satului său, să se împlineas- plările și întreaga atmosferă de la cea mai de preț amintire a lui că așa cum s-au împlinit strămoșii stână. aducând-o cu duioșie din timpul săi, cum şi-au trăit viața frații săi și A fost prima sa înstrăinare de petrecut la stâna din munte, așezare prietenii din copilărie. Până în acest universul placentar al satului natal. umană tot ca și cea din sat, dar de moment era cât se poate de Să revenim la V. G. Paleolog și la provizorat: pietre și pietroaie, consecvent cu sine însuși, perfect inconfundabilul său stil. “A doua bușteni, cofe și hârdaie din lemn de înscris în normele locului, parte vârstă a copiilor din Hobița și tisă, tot acolo pustiite de la Vinerea integrantă și organică a acelei lumi. învecinări este aceea a catehismului Mare la Sfinți, iernaticul făcându-l După același V. G. Paleolog, “anii de naturii, când de la răspunderea acasă, căci numai cei ciobani, școală nu păreau de însemnătate în mieilor de înțărcat și de la paza ciobani de meserie cu strânsură amintirea lui, fiind ciuntiți și reduși, bobocilor cunoștința trebuie să multă de oi, iernau “la baltă”, la între Vinerea Mare și Paști, nicio- treacă dincolo de pericolele apei Dunăre. dată Costache neajungând să Bistricioarei, la o învățătură mai de Costache s-a desciobănit înainte să petreacă maiul între zidurile școlii.” răspundere și mai grea: a pădurii, a ajungă să ciobănească pe cele O fire mai nesupusă a copilului desișului, la învățătura muntelui. sterpe, aceasta fiind de trai mai greu Brâncuși abordată cu o vădită lipsă Costache a trecut devreme la și mai de răspundere, care nu îngă- de tact și inteligență pedagogică au această învățătură. La șapte ani duia ca ciobanii, ciobani, să îngă- condus la deteriorarea raporturilor începând tânăra ciobănie, la stână duie pe lângă ei ciobănași de caș, lui cu școala. N-a mai vrut să la munte. Aceasta cere sprinteneală, țânci de vârsta lui Costache, meargă și pace, năruind astfel agerime și o îndemânare de tot păscutul fiind greu de răzbit în visurile mamei sale de a-l vedea minutul și de tot locul, nici unul ca vrăjmășia țancurilor și a râpelor, sub preot. Cu ajutorul fratelui mai mare, altul, la care se ajunge cu greu, cerul mereu schimbător de la senin Chijnea, mama l-a înduplecat să spunea el, spre a ne surprinde și a la înnourat și de la stropi până la meargă la altă școală la Brediceni modifica părerile noastre. Ciobănia ropot și uneori de câteva ori într-o unde învățător era o rudă, Petre este de măsura clipitelor și a singură zi. De la sihaștrii celor care, cu mai mult talent pedagogic, inspirațiilor, necum un efort “progra- sterpe Costache a învățat să l-a ajutat să termine clasa a treia. mat și de exhibiție ca al unor aprindă focul fără iască, fără “Adevăratul învățător i-a fost mama sportivi”, adăuga el,… Ciobănia de cremene și amnar, cu doar două sa Măria ne spune același V. G. munte, “nu ca a voastră de șes”, bețișoare frecate, dar cu dinadinsul Paleolog, căci de tată nu a avut preciza el, nu-i muncă lălâie. alese, cum a știut să mă convingă parte și amintire, decât atunci când

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 92 | Brâncuși acesta l-a făcut să vadă, ziua în Acest „imbold” a atins punctul critic întrebând pe cel dinăuntru dacă nu amiaza mare, stele verzi și doi sori „dintr-o gâlceavă căreia mama sa și le trebuie “un băiat la învățătură”. pe cer, în loc de unul ca în toate Chijnea îi puneau vârf pe pretextul Stăpânul, el era, luându-l la rost pe zilele, pentru un prilej de tâlv, găsit tot al școlarității, într-o bună zi după tânărul solicitant al meșteșugului în chelar lângă un butoiaș de țuică ce se abătuse la Brediceni, la boiangeresc și aflând din sincerita- bătrână, dar și pe Costache întins neamuri, cu o trăistuță ce i se zice tea spontană și naivă a solicitantului lat, galben ca un mort lângă el, și secăteu, petrecută pe după grumaz că e dintr-o parte a locului din care înviat apoi doar cu balegă de cal, cu în spinare, încărcată cu merinde, chiar el se trăgea - cam din Rasovița care i s-au boțit nările.” După cum mălăiaș și un burdușel de brânză - și fiindcă din auzite avea cunoștin- se vede, prin moartea tatălui, a grasă, și o costiță afumată, căci se ță de vrednicia și de bunul renume al dispărut autoritatea și modelul mas- știa mâncăcios (de rest își va face neamului Brâncușilor, știind să culin. Fratele mai mare Grigore, fiind rost pe drum mergând), Costache a cântărească cu cine stă de vorbă din încă fraged, nu reușea decât să fie întins-o, pe lună, pe drumul drept al cuvânt și intuiție, îl primi în ucenicie agresiv. În căutarea protecției dar și Ceaurului și prin Tămășești spre “pe încercatelea”, pe trai laolaltă cu a modelului masculin, puternic și Târgu-Jiului, unde dis de dimineață toți și pe “vom vedea”, asigurându-l autoritar, copilul Brâncuși s-a dus la fu ajuns.” Zarurile erau aruncate! de “două rânduri de țoale pe an: de Chijnea. Trebuiesc reținute elementele aces- Paști și de Crăciun”, și de rest “vom Pe fondul schimbărilor care aveau tei plecări deoarece conține elemen- mai vedea”. În sfârșit micul loc în lumea satelor, apariția școlilor, tele constitutive ale celorlalte plecări Costache ajunsese ceea ce-și dorea geamurile de sticlă la ferestre, care vor veni. cu atâta ardoare - Spiridon și îl lampa cu gaz în locul feștilei și Se nimerise zi de târg. „După ce și-a aflase pe Dumitrache Titircă. Altă opaițului, acest frate și-a încropit o săturat ochii de împestrițeala târgu- lume, alte exigențe și reguli, alte mică prăvălie cu ajutorul căreia lui și de beția vuietului ce-l făceau adaptări… Doar, pentru asta venise! răspundea noilor nevoi ale sătenilor. negustorii lăudându-și marfa," "Repejior, Costache deveni boian- Puteai găsi sare, ulei, drojdie, gaz trecând și văzând “boltele” cu marfă, giu. Îi plăceau și luminile și “jocul” lampant, „sticle de lambă nr. 5”, „un "carele grele cu oalele de Hurez ori boiurilor, boiangiu nu glumă, șir de covrigi cu sare sau cu susan, de Șimian,(…) măsluitori de cărți de judecându-l după mânjeala cămășii o roată de pacuri de tutun de zece joc, (…), crucerii cu troițe, lăcrarii, și a nădragilor, necum a degetelor și bani, chibrite cu gămălia de fosfor, rudarii, (…), o rupse voinicește spre a brațelor până la coate, și nici chiar zahăr “cute” și “căpățână”, etc. ulița cu „cășile una peste alta” și „ pe frunte șiroaie și până la brâu boit Chijnea, om respectat în sat, om lipite zid de zid”, descoperind o altă de ghiurghiuliu, de belila, de șireaua care se mai ducea și la oraș după lume, despre care providențialul verdelui din calaican, de vișiniu, ici și marfă, a devenit în felul acesta Chijnea îi tot vorbise. Căuta locul și colo pătat și de negru tăciune și agentul schimbărilor înnoitoare. omul de la care să învețe mult visata peste tot cu semne de arsuri de Copilul Costache care își căuta la el meserie, această cheie care-i putea, vitriol. Pentru o îmbinare încercată protecție și poate, modelul tatălui ea singură, deschide ușa către pe neștiutelea de stăpân și neizbu- pierdut, a intrat sub această intens visata „pricopseală”. Ne tită, Costache primi cea dintâi palmă influență." În ce privește impulsiunile putem oare închipui intensitatea cu stăpânească, de văzu verde curat și lui de ducă, de evadare din mediul care-și trăia acea clipă?! Oricum, se stele pe cer. placid, spune V. G. Paleolog, i-au îndepărtase „de inima orașului, când Ah, lulache blestemat și tu vocră fost lui Brâncuși transmise de fratele dete cu ochii - întâmplarea o făcu - afurisită!" va răbufni el cu năduf lui vitreg și mai mare Chijnea. de fâlfâiala în vânt a jurebiilor în tot peste mulți ani amintindu-și de acest Acesta era un visător, negustoraș al felul de boiuri, înfipte ca un steag în moment și de această perioadă. economiei organizate pe principiul fruntea joasă a unei prăvălii. Era o Folosesc textele lui Vasile Georges- comerțului tranzacțional, al lui: “Îmi boiangerie, care arăta lungile jurebii cu Paleolog, cel în fața căruia Brân- dai - îți dau” și invers… din care de cănuri atârnate și tremurânde în cuși însuși și-a depănat amintirile și întotdeauna rămâne o rămășiță de sclipiri la adierea vântului: de lână, care, cu un stil amintind uneori de câștig ușor pentru una din părți… de in, de pâinea pământului, de Ion Creangă și cu o limbă sprintenă Chijnea, comerciantul a stat la cânepă, toate una mai mult ca și savuroasă, surprinde cu atâta rădăcina acestor impulsiuni spre altele, aprinse de flăcările soarelui inteligență stilistică, temperatura, “procopsis” și el i le-a transmis ori ale boiurilor și rămase pironit înfiorările eroului nostru, precum și fratelui său mai mic, Costache.” locului de frumusețea curcubeului contextul desfășurării fiecărui Prima înstrăinare. “Imboldul de ce se desfăcea dintre ele viu, aprins moment. În același timp, relatarea ducă” s-a împlinit prin1887. "Pov- și jucăuș. Râzând aproape de bucu- acestui moment este emblematică ețele lui Chijnea și orizonturile pe rie și-a făcut scurtă seama și a simțit pentru următorii opt ani, decisivi care acesta i le deschidea prin mira- ca și cum cineva neștiut i-a tras pentru destinul lui Constantin jul procopselii” îl fierbeau la foc mic. zăvorul de pe sfială, și voinicește Brâncuși. puse un picior pe prag, pășindu-l,

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 93 | Brâncuși Precum un instrument al destinului, cu stăpânul. A doua zi era angajat, al colectivității, „ținând la onoarea lor mama sa, „tare necăjită și îngrijorată purtător al șorțului verde. „Închideam de familiști”. Îi primeau pe tinerii de neștiința lui, află mai în urmă de la unu noaptea, odată cu ultimul tren Spiridoni, îi cântăreau din vorbe, se rostu-i”, îl recuperează și „încărcân- spre București, de la zero cincizeci, tocmeau și plăteau cinstit (uneori pe du-l cu mustrări, dar și îmbiindu-l, și trebuia să fim în picioare la patru și „trai laolaltă, două rânduri de haine - mai pe ocolitelea, cu mângâieri. Din jumătate pentru Severinul mixt - de de Paști și de Crăciun - și de rest nou lângă cel care, ocrotindu-l de marfă și călători. Am fi găsit noi de la vom mai vedea"), îi primeau în fami- bătăile aprigului Grigore, mentorul 1 la 4 somnul cel bun, dacă iarna lie cu grija părintească de „a nu bea său Chijnea. Dar de data asta cu ne-ar fi lăsat în pace îndeosebi la tutun” și de a-i ține pe drumul bun, propria lui rezervă de experiențe birjarii din stație, care ne băteau iar dacă aceștia confirmau spe- privind viața de la oraș și dificultățile obloanele cu codirișca biciuștii, ranțele și investițiile făcute în ei, căilor care duc la mult râvnita cerându-ne să deschidem ca să se „erau luați la parte”. Pe acești „procopseală”. încălzească cu țuică și cu vin fiert, negustori cinstiți, „onorabili” plătitori „Dar nu se știe cât timp și nici aminti- pentru dezmorțire din gerul care se de dări către stat, s-a bazat econo- rile mărturisite ale lui Brâncuși nu lăsa dimineața. Și băteau! și mia Regatului, și numai a lui, în tot puteau preciza când - după 6 ori 9 băteau!… de s-ar fi deșteptat și secolul XIX și următorul cât i-a fost luni - dar tot în anotimpul îngăduitor, morții, morți de-a binelea, darmite dat. Ei, cu banii lor, cu aspirațiile lor, (…), tot în urma unei gâlcevi,… și-a bieții de noi, morți doar de oboseală.” consecință a călătoriilor lor, au adus hotărât fuga a doua, de data asta Până la urmă a fost de bine, cu sau au școlit arhitecți și au construit preocupat să pună între el și cei ce-l referințe și cu ajutor de la frații orașele și târgurile după care vor căuta nu numai necunoscutul, Spirtaru se mută în centru la băcănia plângem că le-a dărâmat Ceaușes- dar și distanța, îndepărtarea.” Și lui „Ion Zamfirescu, băcan și bode- cu și pe care în continuare, nu știm după cum știm, distanța va crește. gar de vază pe podul de piatră” al să le apărăm. „Miticii” aceștia l-au De data asta s-a dus la Slatina „și se Craiovei. Negocierea, în care avea primit pe copilul Brâncuși, cu arvuni ca argățel, mai mult plătit de deja ceva experiență, s-a făcut cu răspundere și, vom vedea, cu călători decât de stăpân, într-un aceleași făgăduieli pe care i le căldură părintească. Este suficient han-cârciumă” unde „a rămas făcuseră Spirtarii, „să fie luat la să încercăm comparația cu cei de câteva luni… o iarnă… de a fi strâns parte” mai târziu,… Băcănia, „maga- astăzi!… Ce șanse are astăzi un în chimirel câțiva bănuți de argint,… zin cu coloniale și delicatese” și copil de 11 - 12 ani plecat de la după povețele lui Chijnea. (…) : “Să „bodega” anexă - „vinuri fine și Hobița care nimerește într-unul nu trăiești din ce pică, ci din strân- băuturi spirtoase” - ale lui Ion Zam- dintre orașele țării?!… Ce șanse ar sură, din mișină, nu din bobul întâm- firescu se găseau atunci în inima avea ca după ce refuză să poarte plat găsit.” Locul nefiind prielnic, comercială a Craiovei. (…) La șorțul verde, să nu-i placă să măture trebuia să-și caute norocul în altă încheierea înțelegerii cu Ion Zam- și să servească clienții, să fie “luat la parte. Dând cu banul pentru a alege firescu, la care fu de față și Spirtaru parte”? Ce șanse ar avea astăzi între Pitești și Craiova, a ieșit capita- cel mic, Brâncuși nu a formulat decât micul Brâncuși să i se observe de la necontestată a Olteniei. Ce o pretenție: să nu mai poarte șorțul către patron, calitățile, să constate înseamnă totuși destinul!… Dacă ar verde de postăvior, ceea ce i s-a că „e făcut din altă stofă” și să se fi picat Piteștiul?… „Era primul mers acordat cu zâmbet de noul său pună un cuvânt colectiv (practic, pe cu trenul și își aducea aminte cu stăpân. o perioadă de zece ani a existat la uimirea lui, ajuns în compartiment, „Era căutată (bodega) și veneau Craiova prima asociație Brâncuși !) fiecare cu porțile lui laterale, că nu acolo slujbași ai primăriei, ai prefec- pentru împlinirea acestor calități în se vedeau roțile… Mai târziu adău- turii și ai poliției, popii bisericilor proaspăt înființatele școli? Unul de gase la amintire că ziua aceea o vecine,… precum și comercianți al lor, Gheorghe Chițu înființase alesese să nu fie marțea, care, în nescăunași, pe picior, doi, trei misiți, aceste școli! Spiritul coroziv și superstițioasa lui experiență a vieții, blănari cu bucata,… zarafii,... Înlăun- sarcasmul lui Caragiale cu toate doar buclucuri îi adusese, grele ori trul acestui mediu se căleau anii de elementele de adevăr din ele a ușoare, dar tot buclucuri." adolescență ai lui Brâncuși,…” Este căzut ca o anatemă asupra acestei lumea corozivului Caragiale. Îi găsim lumi care, iată, a moșit nașterea lui pe Jupân Dumitrache, Nae Ipistatul, Constantin Brâncuși. Lentila prin A doua plecare. După ce podul care, de peste un veac, a fost văzută peste Olteț, la rândul lui, îl surprinse, Rică Venturiano, Nae Girimea, Chiriac, Spiridon, etc. Aproape toți această lume, prin exces, a pertur- îl sperie, ajunse la Craiova, unde bat percepțiile și, prin consecință mai toți călătorii scoborâră,(…) erau agenții schimbării, erau Chijnea care a avut curajul să părăsească judecățile asupra unei lumi și asupra Furat de șuvoiul călătorilor, ajunse unei perioade a istoriei. Exces mai mult împins în piața gării,(…) și universul placentar al satului, pragmatici, învățând unii de la metodologic și abuz terminologic! silabisea literele de un cot: „Restau- alții, supraveghindu-se unul pe Din această lume care din snobism rantul Frații Spirtaru”. Experiența celălalt, solidari, cu un dezvoltat simț și frivolitate, mergea „la comedii hanului. Din nou negocierea directă

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 94 | Brâncuși nemțești", se vor ivi adevărații înșirate, el desfășura o lume de pipăia câte-o scripcă de-a lăutarilor iubitori, animatori și făcători de închipuire, care strâmba privitorii de care cântau în bodegă. A lucrat o cultură în România. Omenia și ones- râs, sau îi făcea să podidească de iarnă pe îndelete. După ce a lăsat-o titatea lor grijulie, exigența și căldura plâns prin fantasmagoricele lui să se odihnească și toate rășinile, lor vor forma omul Brâncuşi. Marea prezentări de păpuși din păpușoi și uleiurile și cleiurile să se stabilizeze, majoritate a oamenilor de cultură din de arătări. Din cârpe de el strânse, a declarat-o gata și a prezentat-o perioada interbelică provin din fiecare cu al ei, închipuia babe și „juriului”. Grecescu perierul era ca rândul acestor „Mitici”. moșnegi, voinici, călărași vioi, păsări întotdeauna „la putere”, consilier Sub nivelul acestor „pricopsiți” se larg zburătoare și nori grei întinși județean, când al unui partid, când afla lumea lui Chiriac și a lui Spiri- spre cer și năvălind, răsucind pe al altuia și niciodată „in opoziție”, don, lumea ucenicilor, aspiranților la degete și pe mâna-pumn bucăți de (…) făcu critica părului arcușului,… „pricopseală”. Aceștia erau tratați, cârpe, de stofe, uneori rare, resturi (Ionescu) stămbarul întrebă dacă de cele mai multe ori, părintește în din bogatele tapițerii mânuite de el." dosul din interiorul vioarei era de „traiul laolaltă”, urmăriți și urecheați Brâncuși avea și el atuurile lui. Cu sac, opinând că „nanchingul” ar fi chiar și cu câte-o „papară” dacă instrumentul de care nu se despărțea fost mai potrivit,… popa de la Brân- „beau la tutun”, cernuți cu exigență, niciodată făcea tot felul de lucruri dușa fu mai cazuistic. El nu tăgădui promovați („luați la parte”) ori, dacă utile și frumoase - cutiuțe pentru aparențele viorii, dar puse întrebar- era cazul, recomandați. Cel mai bun periuțele de dinți, răftulețe, polițe și ea subsidiară și insidioasă, pericu- exemplu este dat de prezența griju- etajere, lacre frumos decorate, spre loasă pentru creator: - Să vedem, să lie a fratelui mai mic Spirtaru la încântarea celor care le primeau în vedem, dacă are voce !” Verificată negocierea lui Brâncuși cu Ion Zam- dar. Tot el era „meșterul celor mai de lăutarul Mihalache „născut, nu firescu. Era, în același timp o atitu- reușite stele, încolțurate în făcut… din neamul Dinicilor calafet- dine de castă. Din această lume a douăsprezece, cu patru lumini și eni și al cărui bătrân cântase cu patronilor își va găsi primii protec- patru culori vii.” De aici i s-a tras Barbu Lăutaru”, aceasta trecu proba tori, iar din cea a ucenicilor, prietenii. întâmplarea care avea să-i schimbe - „…îi zice mai bine ca a mea”. Ocrotitorul său Ion Ciobanu din drumul către adevăratul său destin. Entuziasmați, solidari și practici, Godineștii Gorjului, „stămbar - Văzându-i îndemânarea cu care acești oameni vor moși „cea de-a tejghetar”, Cărămidă perier, Grigorie făcea aceste lucruri, Livadaru sau doua naștere” a celui care avea să strungar în lemn și mult prețuitul de lăutarul care cânta în bodegă au devină Constantin Brâncuși. Iată ce toți, Livadaru - calfă de tapițer. făcut prinsoare că nu poate, neajutat spune Ștefan Georgescu Gorjan, Dintre aceștia, doi vor avea un rol de nimeni, să facă o vioară. Acest marele inginer care a făcut posibilă, important în evoluția adolescentului pariu a captat atenția clienților impor- din punct de vedere tehnic, înălțarea Brâncuși, Ion Georgescu Gorjan și tanți care frecventau localul lui Ion Coloanei: „Atât Ion Zamfirescu, cât Livadaru. „Gorjanu, acesta mai Zamfirescu: „Grecescu perierul, și tatăl meu, ca și alți prieteni bătrân, din partea Tismanei de fel, la Ionescu stămbarul, popa de la Sf. comuni, și-au dat curând seama că început privit ostil de Brâncuși, care Ilie, domnul Badea, slujbașul prefec- Brâncuși nu era făcut să devină în adâncimile lui de Hobițan, turii, Staricu polițaiul și cine mai știe? negustor. Aceștia au văzut că purtător încă de ură atavică Da! Uitasem pe popa de la Brândușa tânărul Costache (așa îi spunea călugărașilor tismăneni și tismăne- și pe Brânzovenescu !” tata) avea talent la cioplit. În loc să nilor, în general, era mai degrabă un Brâncuși avea aproape optsprezece măture prăvălia, Brâncuși alcătuia mentor, un telemac, care de peste ani deci, se afla în pragul maturității. din lemn de lădițe, mici obiecte drum, de la „Steaua Colorată” unde S-a apucat de treabă metodic. utilitare, pentru el și pentru ceilalți slujea stămbarului, prăvăliile fiind Alegând scândurele potrivite din băieți de prăvălie: săpuniere, cutii de față în față, în colțul opus bodegii, lemn de brad, de la niște lăzi de periuțe, un cuier pentru prosoape. Ei scruta, cântărea și da note com- portocale, pe care le-a tratat cu s-au convins de marele talent al lui portării lui Costache. Până la urmă rășină de tisă și cu ulei de in (probabil Brâncuși când acesta a confecționat l-a adus și pe fratele lui mai mic pe prin fierbere). Pentru gâtul viorii și o vioară din lemn de brad recuperat care l-a întovărășit cu Brâncuși, piesele masive a folosit lemn de păr din lădițele de citrice. Patronul lui luându-i să locuiască împreună cu și alun. “Lemnul are vârsta lui de fată, Brâncuși, împreună cu tatăl meu, el. Și-a trimis fratele să învețe carte, de mândrie; să nu vrei, să nu ceri și “nașul” cum îi spunea Costache, cu dorindu-i un destin mai înalt decât nici celui prea tânăr, nici celui prea Costică Grecescu perierul și Ghiță cel de negustor. Acesta este unul bătrân, doar fiecăruia ce poate să Ionescu formează quatorul care dintre exemplele bune pe care micul știe”. Nu departe, la câteva prăvălii urmărea cu pasiune episodul viorii, hobițan le-a primit. Cel de-al doilea, distanță, era un magazin de instru- hotărâtor pentru destinul artistului, „Livadaru era un artist înnăscut, un mente muzicale care avea în vitrină quatorul care l-a ajutat să se înscrie, scenograf fără scenă, un iluzionist câteva viori importate din Italia. în 1894, ca elev la Școala de meserii care prin fald, prin cute, din Mergea din când în când să le din Craiova, secția de sculptură cârpe atârnate ori strânse ghem, ori privească și să le afle tainele. Mai în lemn.” Pentru a face un act de

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 95 | Brâncuși justiție, trebuie adăugat la acest laudă. Fără comparații!… Au făcut o caracter și destin. Fără aceste „quator” și “domnul Badea, slujbașul dovadă strălucită că știau foarte bine lucruri dobândite, nici experiența prefecturii,” fără aportul căruia e să deosebească grâul de neghină. Școlii de Arte și Meserii nu s-ar fi greu de închipuit cum s-ar fi realizat Câtă omenie, cât discernământ, câtă confirmat. Despre tot ceea ce a acest demers întrucât școala serioasă, implicată, tenace și urmat, nici n-ar fi putut fi vorba. aparținea de Prefectură. Iată ce nuanțată dragoste de aproape,… de Oricum, diamantul fusese descope- spune despre acest moment V. G. neconceput astăzi! rit, urma acum curățarea, fațetarea Paleolog, beneficiarul amintirilor și Dar tânărul Brâncuși nu mai fusese și șlefuirea pentru a elibera lumina mărturiilor lui Brâncuși : “Grecescu acasă de vreo șase ani. Demersurile din el. perierul și consilier județean, pedant pentru obținerea adeverinței de "În școală, tânărul Brâncuși, de 18 și cu o gravitate sentențioasă și școlarizare și confirmarea tutelară ani, fu primit cu simpatia care încon- oficială, adresându-se slujbașului dată de mamă, au fost primele sem- joară pe cei categorisiți a fi “dotați” în prefecturii, concluziv, zise: - Domnu- nale liniștitoare pentru mult încercata secția “tâmplărie artistică”, cum le, Badeo, ar fi păcat ca acest băiat Maria Brâncuși. Mai mult, “din banii spunea programa școlii. Directorul să se prăpădească! El trebuie să primului trimestru, de Crăciun, Brân- apreciind aplicația, seriozitatea și meargă mai departe: să-l băgăm la cuși poftește pe buna sa mamă hărnicia nepregetată a elevului, „Școala noastră”. Propunerea fu în Măria la Craiova, ca să se bucure, și după consultarea colegilor profesori, asentimentul tuturor, chiar patronul ea văzu cu ochii ei noua stare a lui a admis ca elevul primului an să dea Ion Zamfirescu, care era de față, nu Costache,… și cu acest prilej iscăli și în toamnă un examen de absolvire a păru să nu fie de aceeași părere.” garanțiile de tutore cerute de regula- celei de a doua clase, promovân- Odată spuse, ideile trebuiau puse în mente.” Putem să ne imaginăm du-l, astfel apărându-l de dificultățile faptă ! nopțile ei înlăcrimate și nedormite, recrutării și scurtând durata Ușor de spus, greu de făcut!… Erau răsplătite cumva neașteptat, prin învățământului cu un an, regula- câteva probleme cu adevărat greu aflarea unui Costache eliberat de mentul școlii neopunându-se aces- de rezolvat. Brâncuși nu absolvise energii rebele, aflat pe un drum mai tei posibilități. “Am învățat cu tragere cele patru clase obligatorii, depășise mult decât încurajator, tânăr echili- de inimă, reușind să-mi apropii vârsta care să-i permită un examen brat, cu rostul aflat, înconjurat de cunoștințe temeinice, scăpând de de admitere la această școală și, prieteni respectabili și de nădejde. învățătura din auzite și având la minor fiind, era nevoie de acordul Speranțele ei aproape pierdute au îndemână cărți, scule și oameni mamei. Peste toate, se apropia de renăscut aproape miraculos. Ceva destoinici care să mă învețe, serviciul militar. Cu intervenții, miracol a fost în întâmplarea asta! trebuindu-mi multă vreme să mă dispense și ochi închiși barierele Tare mulțumită trebuie să fi plecat ea dezvăț de trasul ferăstrăului pe care regulamentare, legale, instituționali- din Craiova și mult s-o fi mândrit nu învățasem să-l acord cu ritmia zate, au fost străbătute și, la 1 odată ajunsă la Hobița. Acum, și el se respirului, precum și mânuirea septembrie 1894 Constantin Brân- putea întoarce acasă cu fruntea sus! bardei și a dălții, ținând capul sus și cuși devenea elev bursier al Școlii Pe lângă calitățile lui, pe care împre- lărgind pieptul. ”Vocația sa naturală de Arte și Meserii din Craiova. „El fu jurările le vor confirma atât de strălu- fu consacrată a fi sculptura decora- primit ca bursier-intern, adică noua cit, este meritul acestor oameni: tivă “artistică” a lemnului,… (…) sa viață trebuia să se petreacă între meșterul boiangiu din Târgu Jiu, frații Tendințele de sculptor, sculptor zidurile școlii, care se îngrijea nu Spirtaru, Ion Zamfirescu, „nașul” Ion pentru sculptură, îi erau inaccesibile numai de manuale, întreținere și Georgescu Gorjan, Grecescu prin însuși mediul înconjurător, celelalte, dar și de îmbrăcămintea perierul, Ionescu stămbarul, Badea sculptura pe acele vremuri nefigu- bursierului: o uniformă impozantă cu secretarul Prefecturii, preotul de la rând public pe nici o piață din Craio- chipiu și ceaprazuri, nădragi cu biserica Sf. Ilie, preotul de la Brân- va,… (…) Ceea ce el înțelegea a fi vipuști și tunici cu nasturi de metal dușa, Livadaru, Gogu Georgescu, și sculptură, papagalicind cursul de lucitor, încizmuit și cu potcovițe ceilalți ucenici și băieți de prăvălie. istora artei (probabil după cartea lui cazone. Pentru cheltuielile mărunte, Au primit un copilandru cu energii Oreste Tafrali n.n.), găsi doar în Brâncuși fiind orfan de tată și mama tulburi și relativ necontrolate, mânat cimitirul Sinesca: un monument sa fiind sărmană, tot Grecescu, unul de nestăvilit impuls al plecării și funerar, de dimensiuni care l-au din eforii Epitropiei bogatei biserici a dădeau societății un tânăr perfect impresionat, o masă rectangulară Maicii Domnului din Dud - oficial articulat în relațiile sale cu el și cu impozantă, pe colțurile căreia numită Madona Dudu - i-a votat un lumea. „Născându-se a doua oară la străjuiau îngeri, iar pe o latură o sprijin de 200 lei anual. Acești Craiova” tânărul Brâncuși a avut moarte cosașă descărnată, un sche- oameni, creionați atât de sarcastic norocul de a avea niște „moașe” let sub văluri în basorelief, răpea o de Caragiale, care de fapt au fost excepționale. Ceea ce fuseseră tânără adolescentă din șireaua vehicolul schimbării și motorul eco- calități, predispoziții, impulsuri și Bengeștilor. Era de factură și artă nomiei României momentului fac talente naturale, cu ajutorul acestor străină: semnată Faziel, Paris, dovada unei mentalități demne de oameni au devenit vocaţie, atitudine, 1893. Aceasta fu prima sa lecție de

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 96 | Brâncuși sculptură demonstrativă. mentul împărătesei Maria Tereza, limbă și-i traduse perifrastic și pe Mai auzise el că astfel de sculpturi străjuită de mareșalii ei, călări pe cai băbește, amestecându-l cu tâlcul, se mai găseau prin casele Amăneș- întorși, despre coloana lui Togethof, titlul “alixandriei” cu poezii a lui Al. tilor și ale altora, dar acolo nu despre săgeata turn a noii Rathaus și Macedonski. Excelsior! tot mai sus! pătrundea nimeni decât Livadaru… despre mormântul arhiducesei… şi mai sus! și prins de plăcerea care-i vorbise lui Brâncuși despre ce Entuziasmul lui Ratz era susținut în îndoctrinării,… își dete drumul văzuse ca de pe cealaltă lume, sufletul receptiv al lui Brâncuși, și de băierilor avânturilor generoase, despre cele “Trei Grații” și despre un confirmarea sobră a profesorului încercând să-i deslușească hermafrodit (se află la Muzeul din său, maestrul de sculptură în lemn, novicelui auditor simbolurile poetice Craiova. n.n.). Cu Livadaru, Brân- tot vienez și el, căci originar din care frământau pe acea vreme cuși a pronunțat pentru prima dată Simmering, Iosef Sicherls,… Celălalt poezia și tineretul,… (…) Lui Brân- cuvântul Artă, tot așa ca pe unul maestru al lui Brâncuși - Karl și nu se cuși i se încrustară, ca diamante în dintr-o limbă străină, și cu Livadaru mai știe cum - al secției de turnătorie, inimă,… și multă vreme - ani - își a început să-l folosească, după ce îi ațâța și el dorul de ducă,…” Numai repeta și sieși titlul poeziei “Excel- fixase bine în minte conținutul că, spre deosebire de precedentele sior”…” semantic al acestui vocablu nou - “doruri de ducă” impulsive, mânate Acest climat și aceste întâmplări au Arta, cu umbrele și luminile, săgețile de “dorința de pricopseală", acest copt această dorință de a merge la și adâncurile lui. (…) Livadaru prie- dor avea ca miez al flăcării o Viena, transformând-o în proiect și, ten cu noul ucenic al Școlii de arte și aspirație spre Excelsior. în cazul lui, inevitabil, în faptă. În meserii, i-a fost lui Brâncuși ca un În tectonica acestor frământări, în ultima sa vacanță - încurajat “de frate - dar un altfel decât Chijnea și nevoia sa de limpezire, i s-a dat ieftinătatea mijloacelor de a ajunge altmintrelea îndreptat și tot așa mai înțelesul acestui cuvânt tulburător și pe calea navigabilă a Dunării, câțiva vârstnic și de pildă ca Chijnea: tăcut, clarificator al acelui moment. În prima forinți - pe puntea vasului și pe grija dar nu posac, activ, dar nu înfrigurat, zi a anului 1895, tânărul elev Brân- merindelor pe două zile până la înălțat, dar nu în vânturi. După cuși a fost trimis de Ion Zamfirescu Viena - nu stătu mult pe gânduri și, spusele lui Brâncuși, Livadaru era cu un mesaj la Gambeta Demetres- înarmat cu un bilet de trecere 30 de un om ca niciunul altul dintre ceilalți cu, "vestitul cunoscător de vinuri, zile, o întinse la Turnu Severin, după camarazi ai lui de muncă. Pentru descoperitorul și valorificatorul ce se spilcuise, făcând să mulți el părea sucit, dar suceala lui îi Drăgășanilor și tatăl poetului strălucească bumbișorii uniformei și apărea lui Costache în bine. Vorbele Traian… Aci nu avu norocul să-l bocănceii. (…) Nimic nu va întrece lui grele nu erau goale, ci pline de găsească pe Demetrescu acasă; era în memoria lui Brâncuși maiestatea suc, un tâlc adânc, cu miez și cu un ger cumplit. Sărbătoare fiind, Dunării la Cazane, nici Rinul la sâmbure de rod. (…)” domnul Trăienică - Tradem - se Bingen, nici Rhonul prăpăstios, și Ratz tapițerul, stăpânul lui Livadaru, retrăsese lângă sobă, unde duduiau nici lenevoasa Sena,… (…) De nu vedea cu ochi răi prietenia dintre flăcările lemnelor aprinse; el scufun- prânzul cel mare, după cele două calfa lui și fostul tânăr bodegar, dat în citirea unei cărți. Ca să câștige nopți petrecute cu capul pe rucsac, ajuns acum elev bursier al Școlii de timp lângă soba binefăcătoare, Brân- vaporul își opri bătaia roților sale cu arte și meserii,… de prestigiu în cuși îndrăzni să se dea în vorbă cu zbatere în inima Vienei, capătul atmosfera lor pedantă… Mai toți domnul Trăienică întrebându-l ce drumului lui,…” A colindat Viena profesorii acestei școli fiind nemți de “alixăndrie” era cartea, nici prea căutând reperele date de Ratz, origină. Acum el chiar condescenda mare, nici prea groasă, în care părea Jurende, Josef Sicherls și Karl. A să stea de vorbă altfel… și catadic- a citi atât de adâncit. Răspunsul i-l văzut catedrala Sf. Ștefan cu turnul sea chiar să-i fie mentor în noua dădu întârziat, după ce isprăvi impunător, Grabenul, strada Carin- cotitură pe care o luase viața lui rândurile: părea a fi o strofă și, tiei, monumentul Mariei Tereza cu Brâncuși. (…) Ratz nu pierduse închizând-o și economisindu-și statuile ecvestre ale mareșalilor, legăturile spirituale cu iubita lui răspunsul, îi arătă mutește titlul, pe "dibui cloașterul călugărilor înglu- Viena… (…) Cu emoția amintirii, care Brâncuși l-a silabisit: E x c e l guiți, unde auzise că se găsea Ratz, confirmat de Jurende (asocia- s i o r - poezii de Al, Macedonski. mormântul domniței lucrat de tul său n.n.), acesta mai bătrân, Netemându-se să-și dea nepricepe- Canova, pe care îl știa și din carte, transmitea atenților lui ascultători - rea pe față, Brâncuși tot după așa cum el arată. Următor, Brâncuși Brâncuși și Livadaru - mărețiile cate- căldură întârziind, nu s-a sfiit să-l își va aduce întotdeauna aminte de dralei și ale turnului siglu al Sf. întrebe pe domnul Trăienică, pe sobra gravitate a pășitei în Ștefan, Grabenul și forfota veselă care-l cunoștea doar din vedere și necunoscut - în veșnicie - a din juru-i și strada Carintiei și din auzite ce înseamnă titlul și ce personajelor din acest monument… măreția Hofului vecin, largilor vrea să spună autorul. (…) Poetul, (…) Viena căpătă în amintirea Ringuri care o înconjurau,… Acestor măgulit și făcându-i și credit juvenilă a lui Brâncuși doi poli: evocări, Ratz le punea vârf cu uniformei lui Brâncuși, pe a cărui Turnul Săgeată și mormântul făcut entuziasm…, vorbind despre monu- mutră parcă o mai văzuse, prinse de Canova,…”

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 97 | Brâncuși Rămânând fără bani, apelează la … își găseau împlinirea. “În iunie l-au încurajat, ba chiar au pus cartea de vizită cu recomandarea lui 1898 Brâncuși a absolvit Școala de umărul decisiv, acuma voiau să se Ratz pentru a găsi de lucru într-un meserii și de acum încolo putem prin bucure. Era și triumful lor! Ce voia atelier de făcut mobilă. N-a stat mult el să-i zicem “de arte” din Craiova, mai mult?!… L-au tratat ca pe copilul acolo, “găsind niște români transil- încheind periplul celei de-a doua vieți lor și acum îi făceau loc la masa lor văneni cu care se putea înțelege și a lui,… Ce va face de aici înainte? în bodega unde el a servit. Putea care lucrau pe binale - aceștia mai era o întrebare pe care el și-o pusese chiar, să intre prin căsătorie în famil- pe placul lui Brâncuși căci "se lucră de mult și i-o confirmase semantic ia unuia dintre ei. Păi?! Judecăți de în frai”, pe înălțimi,… (…) cuvântul… Excelsior !” bun simț! Dar, tot de bun simț erau și În duminica a doua a săptămânilor Acum e acum !… Trebuia să-și judecățile celor de la Hobița!… șederii lui la Viena, nu fără să-i bată găsească puterea de a contraria Plecarea lui Telemah. Și, ce inima păși în Muzeul de Artă Antică, speranțele puse în el de către înseamnă “bun simț” pentru un din care, spunea el, “am ieșit ostenit, binefăcătorii și protectorii lui! Primii pasionat, pentru un om aflat sub cu oasele capului înmuiate, amețit, au fost profesorii și directorul școlii presiunea unei vocații identificate cu mintea zăpăcită și ca făcută pe care tocmai o absolvise - la propu- care-și cunoaște foarte bine drumul zdreanță; după câteva ore, și numai nerea directorului de a rămâne în de urmat, deja purtat de destin!, am când gardienii de pază m-au împins calitate de profesor, Brâncuși l-a spune noi astăzi, știind ce s-a întâm- afară, pentru că ora închiderii surprins printr-un refuz politicos. plat?!… De multe ori avea să nu se sunase”. În duminica următoare, și Întrebat ce și-ar dori, a răspuns clar lase împiedicat de ceea ce, în limbaj care era cea din urma a șederii lui la și fără ezitări: o bursă de studii la comun, numim “bun simț”! Singurul Viena, a trecut prin el ca un vrăjmaș, Paris. Ce ne-am fi făcut dacă său aliat și confident era acest om încercând să nu mai țină seama de accepta să rămână profesor la special care a fost Livadaru. A plecat tot ce-i ținuse piept săptămâna Craiova?!… “El înlăturase toate la facultate, asumându-și riscul de a trecută și încurcându-se în dibuirea celelalte variante ale realității, conti- contraria pe toți cei care, în mod real celor pe care le vrea, dete de gente din emisiunile binefăcătorilor au fost providențiali! Nu numai că nu muzeul “pietrelor nelucrate” - lui, Grecescu îndeosebi, ceilalți de i-au purtat ranchiună dar, mai mult, mineralogic - “care mi-a aprins tangență neaspră: Ghiță Ionescu - i-au votat un ajutor anual prin biseri- creierii cu frumusețile lui minerale și “Steaua colorată” și umbra lui ca Madona Dudu. Mic, dar, ajutor! ultimul ceas în acela al etnografiei, Georgescu-Gorjanu, Zamfirescu de Au fost mândri de el peste patru ani, în care mă găseam ca la mine pe culmea bogățiilor pe care i le când, expunând “Ecorșeul” a luat acasă. “În toamna venită, Brâncuși aducea bodega și băcănia și premiul cel mare, Medalia de Argint! se înhămă la ultimul său an de pogoanele zestrale, popa Haiduc de Probabil atunci l-au înțeles și sigur, școală de meserii, acum hotărât să la Sf. Ilie care propovăduia pe “orși- dacă mai era cazul, l-au și iertat. Cu meargă mai departe: copt și decis cum”! și cel de la Brândușa, care cu atât mai mult, și pentru că i-a făcut pentru truda ce-l aștepta, ca să fie, toate că recunoștea că “cu Brâncuși portretul unuia dintre ei, “nașului” să devie;… În școală, acum el se e Domnul”, îl sfătuia să dea din mâini Ion Georgescu Gorjan, tatăl unuia bucură de un prestigiu altul și dacă nu vrea să se înece, minunea dintre străluciții săi colaboratori. Așa înaintea profesorilor lui și maiștrilor fiind rară chiar împrejurul “Domnului” cum știm, după facultate și după lui, cărora li s-a impus prin hărnicia și toți laolaltă, în unison, recoman- armată, după insatisfacțiile finan- fără preget, prin destoinicia și dându-i să tragă folos din “cartea ciare legate de bustul generalului priceperea lui,…” Nicicând, în viața mare” care îi căzuse în mâini: pata- Carol Davila, în drumul către Paris, lui conștientă, nu-i fusese mai bine ! lamaua-diploma. Patalamaua - o a făcut două escale pentru a se … Da, numai că el era Goethe întors prăvălie și o moșie - e moară, și despărți de cele două familii pe care acasă după călătoria în Italia!… Alte schelă, și cheia:”deschide-te, casă și le avea, la Craiova și la Hobița. repere, altă scală de valori - alte pune-te masă!” Deschide-te rai: Telemah ritualiza despărțirea sa de aspirații! Ceva din el, mai puternic slujbă și onor, pic, pic, dar sigur în Mentor și de Penelopa înainte de decât mediul, din ce în ce mai fiecare lună lefșoara și mai târziu plecarea spre necunoscut. O lungă lămurit, îl răscolea și îl înflăcăra pensioara până ce va muri adevărată listă îl preceda și îl însoțea, în fond, împingându-l, spre necunoscut. moșie, bugetul; așa îl învăța era echivalentul călătoriei lui Goethe Pe lângă probele obligatorii de slujbașul.” În condițiile date, lucruri în Italia, a ceea ce Nichita Stănescu sculptură decorativă în lemn, Brân- de bun simț! Să privim și din punctul numește “aflarea din uitare” ! cuși modelează prima lucrare de lor de vedere. Cu câțiva ani în urmă Atunci, la plecarea pe drumul sculptură de sine stătătoare - bustul au primit, e adevărat prin recoman- inițiatic spre Paris, în bodega în care obscurului împărat roman Vitellius, dare, un băiat al nimănui, cam rebel, s-a petrecut episodul viorii, în timpul prima lucrare păstrată într-un muzeu cam revendicativ și capricios, ușor despărțirii, s-a petrecut ceva de o - Muzeul de Artă din Craiova. Excel- nesupus - dificil. Au avut răbdare și mare frumusețe. Iată textul sior-Tradem, Livadaru, Ratz-Juren- tact, au pus suflet și pasiune, au fermecător al neobositului V. G. de, Sicherls-Karl …, călătoria la Viena, băgat de seamă că “are altă stofă” și Paleolog: “Livadaru tăcea și judeca

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 98 | Brâncuși de el singur, știind măsura întocmai i-a dat o toartă ruptă dintr-un cercel, “Să nu semeni cu nimeni dumneata, a voinței și a făcutului lui Brâncuși dar de aur, însă adevărata plată Costică, să semeni doar cu Dumne- “care nu măsoară drumul cu stân- pentru Brâncuși de aci înainte fu că zeu”, ridicându-și ochii din ai lui, jenul, ci cu sufletul lui”, zicea el și de câte ori se mai întâlneau, spre cer, ca și spre un tâlc. (…) În doar Ratz înțelegea tâlcul. Aproape “plângăreața” nu mai plângea! Ba pachețel, Brâncuși a găsit patru când ceasul rămasului bun ridicase chiar într-o zi, când el se mira de piepți de gâscă afumați și făcuți în picioare mesenii, pătrunse în secatul lacrimilor ei, i s-a părut că pastramă, care i-au prins bine lui cămăruță și-și făcu loc printre toți ochii bătrânei se înseninau, luminile până hăăt! mai departe, legumin- “Jidovchița plângăreață” fără ca ea lor răspândindu-se peste un surâs du-le feliuță cu felioară, una singură să mire pe cineva, căci toți o cunoș- duios, adiinde părând ca și o săturându-l șiîmbărbătându-l…” teau, o prețuiau și o mileau, și mângâiere. Tot așa cum acum ea nimeni nu o disprețuia. Aceasta, o pătrunsese în cămăruța cu rămasuri P.S. Toate citatele folosite, în afară biată femeie bătrână era cunoscută bune - fără lacrimi, spre mirarea de cele menționate în mod expres, de toți și chiar de micii copii, și pe tuturor și, minune, surâzătoare, sunt din “Tinerețea lui Brâncuși”. ulița Maicii Domnului și pe cea a îngămând vorbe din care abia se Este și un omagiu adus marelui Hurezului, aci aciuiată, când la unii, înțelegea ceva, întinzându-i un brâncușolog și prieten de la a cărei când la alții, de vreo zece ani și mai pachețel reuși să-i spună deslușit: plecare, pe 12 februarie se bine. Avea o meteahnă, două împlinesc treizecișicinci de ani. una-ntr-alta, nu se uita în ochii nimănui și când se întâmpla să o facă izbucnea în plâns și să vorbări- sească neîntrerupt cu glasul tremurând și lacrimi șiroi din ochi curgându-i, așa tam-nisam. Astfel era cunoscută sub numele de “Jidovchița plângăreață”. Povestea ei era alta: la Bar, în Polonia, își pierduse soț, părinți și doi copii, un băiat și o fată, ea însăși scăpând ca prin minune din prăpădul pogromu- lui în lada unei căruțe mânată de un fel de Nichifor Coțcariu și de aceleași merite, care o adusese la Ițcani și de aci trecând prin Burdu- jeni, cine știe cum, ajunsese la Craiova. Pe Brâncuși îl cunoștea de când fiind la Ion Zamfirescu, îl rugase frumos pentru o cadră “mitit- ică cât podul palmei” pentru a așeza în ea ceea ce ea nu a spus nicio- dată, și pe care Brâncuși i-a făcut-o din lemn învărgat auriu, pe alese, de tisă, în care săpase cu migală clopoței și mărgăritărele, care aduceau ca două picături de apă cu lacrimile “Jidovchiței plângărețe”. Cum le va fi fost făcutul de Brâncuși, cu o dăltiță nu mai mare decât un acon, nici el nu şi-a dat seama, dar și lui i-a plăcut cum "a ieșit”, netoc- mind nici timpul și nici care era prețul; lacrimile “plângăreții” acestea fiind ele pentru Brâncuși, ea în ochii lui, albaștri, privindu-l fără să mai lăcrimeze, nici să-i mai întoarcă ai ei dintre cei ai lui. Așa și-au mulțumit □ Constantin Brâncuși unul celuilalt. Ea l-a pupat pe Brân- cuși, și drept plată, cam cu de-a sila, Vlad CIOBANU

Aflarea sinelui prin înstrăinare sau lecţia lui Telemah 99 | Brâncuși Craiova în opera şi aforismele lui Brâncuşi

ntr-o mărturisire, făcută de Constantin Grecescu, reuşesc să-l înscrie la tehnice franceze şi germane; iar Brâncuşi, la sfârşitul vieţii sale, unui Şcoala de Meserii (cum va apărea tânărul Brâncuşi învaţă tâmplăria, Îistoric de artă, de peste Ocean, această instituţie pe antet), dar care mecanica, turnătoria în bronz, fero- vizitându-i Atelierul, sculptorul a funcţiona după un model european: neria, rotăria (dulgheria) şi sculptura afirmat: „De la şapte ani, am pornit de Le Conservatoire des Arts et des în lemn (mobila de lux şi rafinata sa acasă! Am plecat în lume – şi pot să Metières, din Rue Saint Martin, ornamentică etc.). spun că am străbătut lumea, în lung Paris, înfiinţat imediat după Această perioadă de cinci ani, poate şi în lat!... Încercările prin care Revoluţia Franceză, în 1791. „Pro- fi numită „cea dintâi studenţie” am trecut m-au călit, m-au a sculptorului Constantin Brân- format!... Şi tot de la viaţă – am Moto: „La Hobiţa - în Pestişani - m-am născut, cuşi. Primeşte note maxime, iar învăţat, mai mult decât din însă, la Craiova, pentru a doua oară!...” profesorii săi sunt originari oricare şcoală, prin care am „Cine învinge fără pericol, triumfă fără glorie!” din spaţii diverse: Joseph trecut!...” (Al. Libermann, The BRÂNCUŞI (Aforismul 47 şi 451) Sicherls şi Julius Ratz sunt de Artist in the Studio, Ed. peste munţi, din Banatul timişan; „Wiking”, New York, 1960. Aforismul verbiala făptuire” a pretenţiosului Jurende şi Zwengler sunt şvabi 176). Aproape toţi reformatorii, instrument muzical, de faţă cu severineni; Tribalski e din Mehadia. profeţii religioşi, artiştii revoluţionari asistenţa, va fi pomenită de C. Brân- Fiind elev intern, Brâncuşi e cazat de au, în biografia lor, „fugi”, „rătăciri”, cuşi în aproape toate „schiţele auto- Şcoală până şi în vacanţa mare, din „plecări” de acasă şi, desigur, biografice”, oferite de el unor autori pricină că, murindu-i tatăl, mama se creştinul Brâncuşi şi-l amintea pe de enciclopedii şi dicţionare (aşa zbătea într-o sărăcie cumplită. pruncul Iisus, dispărând de lângă numitele „curriculum vitae”), inclusiv Lucrează pe timpul verii, în atelierele părinţii săi, în Templul Tatălui în aceea cerută de revista Şcolii de arte şi meserii, e ţinut „în Ceresc, din Ierusalim. românească „Gândirea”, în plin porţie”, la cantină; ajută pe meşterii De copil, Constantin Brân- război: iunie 1944. vârstnici, se orăşenizează. Acum cuşi a fugit spre trei oraşe impor- Toate secţiile Şcolii de arte şi începe o „vocaţie” pe care o va tante ale spaţiului naşterii sale, meserii, la care avea atât cursuri cultiva întreaga sa viaţă: va cânta în Oltenia: la Târgu-Jiu, la 7 ani, găsit teoretice, cât şi practice (ateliere), corala „Madonei Dudu”; şi în alte şi adus înapoi de mama sa; încă o erau utilate cu unelte şi ustensile coruri (de muzică bisericească), dată, spre Târgu-Jiu, ucenicind pe sâmbăta şi duminica. Împreună cu lângă un meşter de butoaie şi într-o regretatul V.G. Paleolog am refăcut, boiangerie!... A doua plecare, mai de cel puţin zece ori, „traseul” îndelungată, la Slatina, ca băiat de promenadelor sale, prin burgul prăvălie, în 1888. În a treia călătorie, Craiova: de la Şcoală, pe Calea ce îi va intra în destin, la Craiova, în Unirii spre Ingliş Parc; apoi spre 1889, angajându-se la „Fraţii Spirta- Parcul „Bibescu”. Sau, pe lângă ru”. Aici va avea mai mulţi „patroni”, casa N. Titulescu, şi casa pictor Ion funcţiune de prestări şi „trude”: Ion Ţuculescu, pe aleea zisă azi a Zamfirescu, Troceanu, Niculescu, „Statuilor oamenilor de seamă”, spre Runcanu, Grecescu Periescu ş.a. cel mai impozant şi temător Edificiu Destule întâmplări fericite, povestite (care, după 1967, va deveni Univer- de artist, mai târziu, au devenit sitate): acela al Tribunalului Olteniei. legendare, fiindcă au participat la Erau alei, cu arbuşti, ducând spre „forjarea” sorţii sale, cu totul „unice”. b-dul Gării, numit, în popor, „Bariera Spre ilustrare: împlinise 18 ani, Vâlcii”. Aici, în spatele Tribunalului, când avea să construiască, sub înainte de se a construi Teatrul ochii clientelei „înminunate” a Naţional „MARIN SORESCU”, restaurantului „Zamfirescu”, o plimbându-mă cu V.G. Paleolog, vioară; iar şeful tarafului de muzi- odihnindu ne pe scările de marmură canţi o încearcă, găsind-o „admira- ale Palatului, priveam furnicarul de bilă”. Supuşi unui entuziasm oameni, orăşeni, elevi, funcţionari – nemaipomenit, patronii restaurantu- fiindcă acolo exista din vremea lui lui Gării, Fraţii Spirtaru şi, apoi, Cuza „Piaţa ţărănească”, cu mărfuri □ V.G. Paleolog in căutarea lui Brancuși

Craiova în opera şi aforismele lui Brâncuşi 100 | Brâncuși de peste tot, Dunăre şi munte, inclu- Nicolae Brâncuşi?... Sau Venizelos altora (prin muzeele Vienei n.n.), de siv produse de artizanat şi agricole, decât Platon?” (Aforismul 241). ale celor cu talente sigure. Ce mă dinspre Hobiţa, Brădiceni, Peştişani, Un alt straniu eveniment supăra?... Frumos sculptate, frumos Tismana. Aici se odihnea V.G. Pale- craiovean, ce îi va intra în destin, cizelate, frumos dăltuite; şi migălos olog, de bătrâneţe, în apropierea devenind „legendar”, este plecarea, şi bine redate detaliile; aproape unei pietre enorme, ovale, stâncă pe toată durata vacanţei de vară, a nimic de zis! Da – însă nu erau vii!... „megalitică”, adusă, cu o „Tatră”, în anului 1897, la Viena. Şi astfel, e Parcă ar fi fost nişte fantome!... 1967, de la Costeştii de Hurezi şi necesar să-i amintim, necontenit, Încremeniri chiar!... fixată pe rădăcinile stufoase ale unui vârsta, îndârjirea şi maturizarea sa: Am cioplit, cândva, în arbore retezat. Paleolog se apropia trecuse, cu puţin, peste 21 de ani. Se tinereţe, şi eu astfel de sculpturi!... de 80 de ani; din pricina bărbii sale îmbarcă pe o navă austriacă de Ba chiar le-am expus, în cadrul unor albe, până la brâu, ţărăncile precu- vilegiaturişti pe Dunăre, la Turnu saloane artistice!... Aveam, în peţe îi spuneau, plecându se: „săru- Severin; şi va ajunge să lucreze, la atelier, vreo zece statui uriaşe, în mâna, părinte”, şi el vorbea necon- Viena, ajutat tot de profesorii săi aceeaşi manieră. Însă mi am dat tenit despre Brâncuşi – „cel mai Joseph Siecherls şi Jurende) – la seama, de îndată, de zădărnicia mare om al Valahiei Mici!...” „Vezi, fabricile de mobilă de lux, sculptată: lor!... Fiindcă ajunsesem la conclu- iată, aici, chiar aici, unde mi s-a „Thornette”, o concurentă a vestite- zia că mă îndepărtau de drumul cerut părerea să aşezăm «oul» lor Biedermayer. Documentele au meu!... ăsta, m-am întâlnit cu Brâncuşi, în fost descoperite într-o arhivă din Doresc să creez mişcare şi 1937 şi 1938, când a venit să înalţe Viena; şi prezentate de istoricul de viaţă, avânt şi bucurie curată! Columna nesfârşirii la Târgu-Jiu; îi artă Werner Hofmann, la Congresul Mă supăra, pe atunci, tot plăceau mulţimile!... Iată acolo, e internaţional Brâncuşi, de la mai mult impresia de criptă şi de Palatul Jean Mihail, unde confe- Bucureşti, la care am lansat şi noi, funerar, pe care mi-o dăruiau sculp- renţiau Titulescu şi N. Iorga. Pe aici, „tribuniştii” Omagiul Brâncuşi – într-o turile acelea!... Şi, încetul cu încetul, spre gară, se plimba elevul Brân- incitantă conferinţă (în sept. 1976). drumul meu s-a croit!...” (Aforismele cuşi!... Toată controversa în jurul 26 şi 70). Colegiul Naţional de Arte şi călătoriei la Viena este dacă foarte După întoarcerea din Viena, Meserii din Craiova, care poartă, tânărul Brâncuşi a fost, sau nu, creează în lut, în atelierele Şcolii de azi, după Revoluţia Română, iniţiat, înaintea plecării, în tainele Artă şi Meserii, cel dintâi portret numele sculptorului Constantin Francmasoneriei, de către atenţii săi sculptural, închinat fondatorului Brâncuşi, a avut aproape cu fiecare dascăli. Studenţii, ucenicii, norocoşi acestei instituţii de învăţământ, schimb de generaţii de profesori, să fie trimişi să lucreze în Europa, acad. Gheorghe Chiţu, fost deputat dascăli, tehnicieni – oameni originari erau găzduiţi de mănăstiri sau de şi ministru, personalitate filantropică, din Transilvania; ba chiar unii inter- alte colegii tehnice, amplificându-şi etnici, ardeleni. Specializându-se la şi rafinându-şi meseria; şi erau secţia „Sculptură în lemn” (şi neîn- numiţi „păsări călătoare” (Brâncuşi doios prelucrările în bronz; şi se va întoarce de la „Thornette”, în feroneria, tânărul Brâncuşi va atinge sept. 1897, cu notări maxime, o cunoaştere indiscutabilă, primind chiar „un certificat de capaci- continuându-i, cumva pe părintele şi tate”!). bunicii săi: constructori de case, în „Frăţia de la Craiova” ar fi Gorj (după cum vom vedea: case de fost numele acelei societăţi „maso- lemn, cu stilizări şi încrustări de nice”, având la bază un „atelier” de ornamente, de pridvor, cerdacuri: saşi, ai căror înaintaşi ridicaseră, în coloniţe, stâlpi, acoperişuri „în cozi oraş, după Unirea Mică, o bazilică de rândunică”, frontoane şi porţi, cu catolică, faţă în faţă cu Colegiul funii împletite ş.a.). „Carol I” şi, mai târziu, Liceul „Fraţii Va spune, bătrân, amintin- Buzeşti”. Este cert, însă, că la Viena, du-şi epoca Şcolii din Craiova, acei vizitează muzeele şi cimitirele „studenţeşti” şi „tehnici” 5 ani: aristocraţiei imperiale – unde vede, „Ceea ce fac mi-a fost dat, ca să contemplă, studiază sculpturi fac! Fiindcă am venit pe lume cu o celebre (în tradiţia helenică, aca- menire!... Mi-am iubit şi nu mi-am demică sau în tinereţea sa, în epocă: părăsit nici o clipă strămoşii – şi numită „rodiniană”). Iată o afirmaţie filosofia lor, milenară, a naturalităţii! extraordinară, privind viitoarele sale Nu sunt, oare, străbunii (strămoşii) inovaţii în artă, făcută către diplo- destinului nostru?... Sunt eu matul Nicolae Titulescu, în 1922: cu ceva mai înţelept decât tatăl meu, „Priveam, îndelung, sculpturi de ale □ Gheorghe Chițu

Craiova în opera şi aforismele lui Brâncuşi 101 | Brâncuși importantă, pentru câteva generaţii antic” – după statuia lui Hermes alături: sculptura (mai târziu şi de elevi şi studenţi. Au apărut, mult Capitolinul, mai purtând şi numele pictura), dulgheria (meşteşugul mai târziu, şi alte gipsuri (capete de „Mars, Borghese”, ajunsă la Luvru, butoaielor, al roţilor şi carelor de copii, portrete de patroni şi profesori sub Bonaparte şi fiind socotită o război), mobila şi tapiţeria, feroneria de ai săi, care s-au pierdut, păstrate, capodoperă a „tinereţii” războinice, („sculptura” în fier) şi turnătoria în documentar, doar în unele desene şi demnă de studiat, inclusiv ca „mate- bronz. La toate acestea, studiate şi fotografii). rial didactic”. Şi mai concepe, tot în în Craiova, în special ateliere „prac- Astfel, ia sfârşit, „cea dintâi ghips, o lungă serie de „capete de tice”, el fusese notat „maxim”; studenţie” a lui Constantin Brâncuşi, expresie” (de copii), a căror stăruind, în acei cinci ani, chiar şi în în vara anului 1898; iar în 30 esenţială „psihologie” este „chinul”, vacanţe. septembrie porneşte spre Bucureşti, „sărăcia”, „suferinţa – devenind Avem, graţie lui V.G. înscriindu-se la Academia Naţională primele sale bronzuri”. Paleolog, Petre Pandrea şi Barbu de Arte Frumoase, numită aşa după Există, când vorbim despre Brezianu o întreagă listă a modelul parizian: „Beaux Arts”. Va oraşul Craiova – „locul în care „lucrărilor” elaborate de Constantin studia, la Secţia de sculptură Brâncuşi s-a născut, pentru a doua Brâncuşi şi păstrate în diverse clasică, cu profesorul Ioan Georges- oară”, o relaţie profundă, structurală, colecţii particulare, din Craiova (sau cu, specializat în Italia, care, însă, privind talentul (şi creativitatea sa), din Bucureşti), dăruite ori vândute, va muri, brusc, fiind urmat, la geniale, între învăţătură (şi tehnicile) ca să se poată întreţine. Toate au catedră, de germanul Vladimir învăţate; şi „truda încrâncenată” a lui fost căutate şi re-descoperite, după Hegel, specializat, în aceeaşi Brâncuşi, ce nu au fost subliniate şi ce Brâncuşi ajunsese celebru; şi vreme, în modelaj şi desenul orna- susţinute de istoricii de artă, decât chiar după moartea sa; unele fiind mental. lacunar, cumva „en passant”. Şi pierdute, până azi. Numele unora au Debutul absolut al studentu- chiar şi atunci, au trebuit să vină rămas „tehnice”; spre ilustrare: „O lui sculptor C. Brâncuşi are loc, în specialişti din Europa, sau de peste ramă de tablou”, comandată elevu- cadrul „Expoziţiei Regionale Ocean, care să încurajeze desco- lui, de către direcţiunea şcolii, pentru Agricole”, deschisă în Parcul perirea şi recuperarea acelor expoziţiile agricole, anuale; „rama”, „Bibescu”, din oraşul Craiova, la 18 „nemaipomenite”, „memorabile şi cioplită în lemn de tei, stil „rococo”, a octombrie 1898, unde va expune esenţiale relaţii” între artă şi tehnică. ajuns în colecţia Marinelei Ghiţă, chiar acel Portret al lui Gheorghe Brâncuşi ni se relevă, în care, prin căsătorie, va intra în vesti- Chiţu. În aceeaşi epocă, imediat, capitala Olteniei, ca un surprinzător ta familie a bărbatului politic Vernes- sub îndrumarea lui Hegel, concepe „învăţăcel” în tehnicile („tehné”, cum cu (una din casele sale fiind, după al tot în lut, Bustul împăratului Vittelius, le numeau grecii – însemnând un doilea război mondial, sediul Uniunii Capul lui Laokoon, Ecorseul („Studiu melanj tainic artă - meşteşug), Scriitorilor din România). Apoi, un continuate de Renaştere, în care intrau, splendid scrin, din tei (1897).

□ Vintelius 1898 - Muzeul de Arta Craiova □ Laokoon 1898-1900 - București □ Ecorseul - 1902

Craiova în opera şi aforismele lui Brâncuşi 102 | Brâncuși Altă lucrare poartă titlul „Un an Cambridge University, 1969). artefact” brâcuşiene, al căror studiu, gherghef” (notat pe spate: 1896); e Până la Centenarul Brân- profund, în şcoală, l-au dus pe artist un susţinător de cusături de mână, cuşi - 1976 nu s-a vorbit, în spre crearea unor forme, care vor din lemn de paltin. O alta: „Ramă”, România, despre sculptorul nostru, aparţine, istoric, „esteticii industri- tot din lemn de tei, model „vienez”, ca „Părinte întemeietor” al Design- ale”, şi apoi, relaţiei sculpturii cu ajunsă în colecţia unui fost coleg, ului industrial. Cu toate că, în biblio- arhitectura, socotindu-l pe Brâncuşi mai avut, de şcoală: Nicolae grafia din timpul vieţii sale găsim „iniţiatorul”, alături de Walther Miertoiu. „Un scaun de stejar cu referiri esenţiale, în articolul lui Theo Gropius, la Şcoala „Bauhaus”, în colţar”, în stilul „auster”, austro Van Doesburg, în revista sa „De artele „mobilei” (inclusiv cele din ungar, a fost sculptat sub Stijl”; în eseul lui Laslo Moholy Nagy metal, sau sticlă); ori, alături de Le supravegherea profesorului, arde- închinat operei brâncuşiene, în Corbusier. lean, care era şi tapiţer: Julius Ratz, 1928; precum şi în cursurile sale, de Au început să viziteze, după al cărui „atelier particular” era, în la Bauhaus, din Berlin. Sau: în 1976, 1976, Craiova (însă şi Târgu Jiul) Craiova, pe o stradă cu nume de la Bucureşti, la Colocviul „Brâncuşi”, personalităţi de renume internaţio- meseriaşi, acoperitori de case: str. un critic şi istoric de artă, precum nal, specialişti precum: Jammes „Copertarilor”. Sus, deasupra acelui francezul Georges Charbonier, Johnson Sweeney, Sidney Geist, fotoliu tronează, simbolic, o pajură care a elogiat tocmai aceste „lucrări- având două capete, odihnind pe valvele ornament ale unei scoici marine (Scaunul se află, azi, în colecţia Nicolae Teianu, Craiova). Cerând burse, de la diverse instituţii, Brâncuşi oferă câte o variantă a lucrărilor sale, de elev- ucenic, aşa cum au fost cazurile Împăratului Vitellius, Capului de expresie Laokoon; alte capete de copii, alteori basoreliefuri. Uluitor, „semne” pentru sănătatea epocii şi generozitatea contemporanilor, prea tânărul „cioplitor” primeşte răspun- suri favorabile şi încurajatoare. I se dau acele burse, chiar dacă mici şi i se reînnoiesc, anual. De ce am enumerat şi toate acele producţii ale sale, de la Şcoala de Arte şi Meserii, Craiova? Unele, vor fi fiind conservate în inventarul instituţiei, putând fi vizitate, expuse, în permanenţă?... Pentru că a existat o perioadă (şi e răspunzător de aceasta şi un istoric de artă, „oficială”, precum George Oprescu), care a afirmat că, emigrând, creând o artă „abstractă, decadentă”, Brân- cuşi s-a „înstrăinat de popor”; i-a „epatat pe «burgheji»”, în revoluţia sa existând „hiatusuri”, „falii”, „rupturi...” etc. Iată ce susţine un critic de artă plastică, de peste Ocean, John Coolidge, după ce a vizitat Craiova: „Sculptura sa, din timpul Şcolii, era o parte majoră a muncii sale, pe care Brâncuşi a luat- o cât se poate de în serios!” (Brân- cuşi's Caryatid II, în rev. „Fogg Art Museum Acquisition, 1968, Harvard □ Atelierul lui Brâncuși din București (1900-1902)

Craiova în opera şi aforismele lui Brâncuşi 103 | Brâncuși Athena Tacha Spear, Isamu Naguchi, Învăţând să cioplească apărută după 1980; fiind în discuţie Friederich Teja Bach, Carola lemnul, încă din cea dintâi copilărie, acele „ambiguităţi geniale” şi Giedion-Welcker, Giulio Carolo în Hobiţa, lângă tatăl său; însă, mai „entităţi simbolice”, care sunt Argan, Bulent Ecveit, care au ales, riguros, la Craiova, Constantin soclurile operelor sale: aflate la „relaţionat”, cronologic, acele „lu- Brâncuşi avea să afirme, tranşant, jumătatea distanţei dintre „poezie” şi crări” ale tânărului de odinioară, de în mai multe ocazii şi către mai mulţi „tehné”. Astfel este chèmine-ul, din întreaga sa „revoluţie plastică”; astfel prieteni, nu doar unuia, cum s-a Atelier, filmat, uluitor, în vreme ce îl încât concluzia a fost revelatorie şi crezut: „Din toată lumea, numai sculpta. Un alt Chèmine, pe care esenţială; şi anume: Brâncuşi nu a africanii şi românii au ştiut cum să l-am văzut în colecţia de fotografii negat şi depăşit sculptura clasică, cioplească în lemn!”(Aforismul 133). istorice aparţinând fiicei inginerului decât după ce a învăţat-o, temeinic, Dar eforturile lui Brâncuşi, Coloanei, Dna Sorana Georgescu a exercitat o, a practi- cat-o, cu o ca părinte (şi) al Design-ului industri- Gorjan, era lucrat de C. Brâncuşi, în profundă consecvenţă, cunoscând-o al, au început să fie recunoscute, de marmură gri „Rhon Alpes”, pentru „de profundis”, precum „tehné” şi o altă generaţie de istorici de artă, prietenul său din tinereţe, protector: apoi precum „viziune artistică”. Maurice Rayanal – şi care a fost, mai târziu, scos de urmaşii acestuia din zidul locuinţei lui (şi vândut unui Muzeu din Statele Unite, cu 1.000.000 de franci, în 1974), Tabu- retele (pentru telefon), Scaunele (din lemn de stejar), folosite de artist pentru uzul său personal, în Atelier; postamentele originale (ale unor ovoide aurii, de bronz); Scaunele „clepsidrice”, sau celelalte - „cuburi răsturnate” (din Grădina din oraşul Târgu-Jiu; mesele rotunde, arhaice, sunt, azi, studiate nu doar ca inovaţii în arta sculpturii, ci şi în aceea a Design-ului industrial. (Cuburile albe, „marmoreene” ale aparatelor electro-casnice, diverse forme de ustensile şi mobiliere, îl au ca „înte- meietor” pe C. Brâncuşi). Craiova e plină de amintiri, lăsate de sculptorul nostru, însă re- descoperite, mai degrabă, de adâncii iubitori ai istoriei artei; şi de oamenii de carte. După demolarea Atelierului lui C. Brâncuşi, la Paris, V.G. Paleolog i-a adus, ca pe nişte „relicve sacre”, în Craiova, sfătuit de Prof. Florea Firan, un set de bârne, din stejar, care se află, azi, în curtea Colegiului Naţional de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi”, structurate „conic vertical”, aseme- nea unei „piramide”, funcţionând ca o adevărată sculptură monumen- tală. Un fel admirabil de a salva ceea ce se putea salva!... O altă relaţie, pur simbolică, peste timpuri şi epoci, îl apropie pe Brâncuşi, de oraşul vieţii sale de elev, Craiova, în postumitate şi postmodernitate! Iată firele unei „naraţiuni” esenţiale şi rare, □ Fotografie făcută în atelierul lui Brancusi la Paris în 1929 inclusiv pentru „artistul nostru revoluţionar!” sculptura Leda, Coloane Infinitului din lemn și Himera.

Craiova în opera şi aforismele lui Brâncuşi 104 | Brâncuși „Naraţiunea” s-a petrecut în Tot atunci, în Craiova, Prof. P.S.: Amintirile au pliuri şi vinişoare, august-septembrie 1986, la Paris. univ. Mihnea Gheorghiu avea să ne ca şi marmurele lui Brâncuşi. În L-am cunoscut pe inginerul Xavier povestească o întâmplare şocantă: Craiova am fost găzduit, în adoles- Pascal, care l-a văzut pe Brâncuşi, la sfârşitul construcţiei Teatrului cenţă, numai de Grigore Ştefănes- elev fiind, la Liceul „Buffon” din Naţional, entuziasmat de forma cu, fostul meu diriginte, în ciclul II, la Vaugirard; apoi, s-a apropiat de el, arhitecturală, N. Ceauşescu s-a lăsat Lăpuşata-Lădeşti, preot, profesor de prin tatăl său, care era desenator sfătuit să dispună (şi) turnarea în muzică şi dirijor de cor (tatăl dirijoru- proiectant în atelierele de creaţie şi bronz auriu a uneia din variantele lui Mihail Ştefănescu de la Rm. imagine ale firmei de automobile monumentale, din Atelierul brân- Vâlcea). După Revoluţie, dirigintele „Citröen”, vecine – „la aproximativ cuşian, a Cocoşului salutând soa- meu de odinioară a condus corul 12 metri”, spunea el, de Atelierul lui rele, simbol al cântului acelei păsări sindicatelor Universităţii din Craiova. Brâncuşi! Pe acel loc s-au construit, şi al „zorilor” tuturor începuturilor. În Era unchiul lui Marin şi George în 1988 Facultatea de Medicină ultima clipă, însă, „şeful statului” şi Sorescu. La dumnealui, pe str. Mihai „Necker” şi o aripă a spitalului cu partidului unic şi-a reprimat această Bravu, nr. 9, lângă Parcul Titulescu acelaşi nume. Am vizitat și eu dorinţă, reproşând faptul că sculpto- şi Agronomie, am văzut primele construcţia, stil „bombardier”, rul Brâncuşi „rămăsese un...emi- autografe pe cărţi de la Marin Sores- galbenă, cu coloane ionice, grant!”. „Cocoșul sunt eu!” (Aforismul cu şi am văzut articole de V.G. îngropate, ornamental, în ziduri. 163). Afirmase cândva Brâncuși Paleologu, care gira o instituţie, Dacă nu ştiai ce funcţiona acolo, o despre el însuși, ca inovator în artă. formată din... el însuşi: „Informatica puteai confunda cu o sală de sport. Astfel, nenumărate amintiri Brâncuşi”, tolerată la parterul palatu- Am regretat enorm că nu am şi evenimente îl leagă pe cel mai lui Primăriei Craiova. (C.Z.) fotografiat-o, atunci, în septembrie important sculptor al veacului trecut 1986. XX de oraşul tinereţii sale: Craiova. Tatăl lui Xavier Pascal şi unii Tot ceea ce a învăţat, precum din colegii săi se duceau, frecvent, „tehne”, s-a întâmplat aici, inclusiv în vizită, la vecinul lor sculptorul revoluţionarul principiu al „fidelităţii şi Constantin Brâncuşi. respectului faţă de materiale”, care-l „Automobilele Citröen, în va face să devină şi un întemeietor al special modelele 1946 şi 1948, mi-a Design ului industrial şi a tot ceea ce confirmat ing. Pascal, socotite cele vedem, ca evoluţie istorică, în acest dintâi turisme, cu forme aerodina- domeniu, în ziua de astăzi; și în acela mice, pe plan internaţional, au al relației sculptură-arhitectură. pornit, ca idee, de la vizitele acelor Vizitând oraşul Craiova, în specialişti, la sculptorul român; şi anul 1985, un discipol al lui Brâncuşi influenţa Păsărilor măiestre, a Peşti- la Paris, turdeanul Etienne Hajdu, l-a lor din bronz auriu şi a Coloanelor numit pe sculptor: „om teribil al infinite, din Atelierul artistului, Câmpiei Româneşti”. Nu vom întâr- asupra „percepţiei” şi noii lor „con- zia, însă, să afirmăm că îngemăna- cepţii vizuale”, încurajate de rea Câmpiei cu Muntele, în sufletul revoluţia plastică brâncuşiană. aceluia care „s-a născut la Hobiţa, în Când am vizitat întreprin- Pestişani, însă la Craiova pentru a derea fiică a Firmei „Citröen”, din doua oară!...”, rămâne o idee cardi- Craiova, Citröen-Oltcit, pentru un nală - întru înţelegerea viziunii reportaj literar, în 1987, am fost ascensionale a întregii sale opere. surprins şi fericit să constat acea Pentru a încheia această profundă tainică relaţie a sculptorului nostru relaţie a sa cu Oraşul Băniei, vom cu acel colectiv de proiectanţi de lăsa o concluzie aforistico-poetică, la odinioară, rămaşi anonimi, reînviaţi sfârşit, aparţinând criticului american de memoria lui Xavier Pascal, graţie Sidney Geist: „Înclinaţia spre unei întâlniri norocoase. Mulţumită Aforisme a lui Constantin Brâncuşi imaginii aerodinamice, de creatură impregnează expresivitatea sa orală pregătindu se de zbor, unii români şi plastică; şi, mai mult decât oricare îşi mai reaminteau de modelele dintre operele sale, rămâne veriga „Citröen” 1946 şi 1948, încă în celei mai adânci legături cu circulaţie, la noi, pe care le porecliseră pământul Olteniei natale!” „Broscuţa”. Constantin ZĂRNESCU 19 Februarie 2014

Craiova în opera şi aforismele lui Brâncuşi 105 | Brâncuși Brâncuşi şi figurile Intervalului

râncuşi continuă linia tradiţiei româneşti în lucrarea moment dat, tot ca Interval, locul plutirii elementelor purifi- lemnului sau pietrei („doctrina străbunilor”), cu realiza- cate: „…eu am avut revelaţia să revăd-rememorez imaginea Brea de „esenţe”, de aflat şi în arta primitivă africană, atelierului meu, la o altă dimensiune („a large scale” - recunoscută ca atare de sculptor. Menţinerea „Spiritului” în devenită cu totul monumentală), o mărire care să umple orice piesă sculpturală este, aşadar, un principiu străvechi şi întreaga boltă cerească, în ultimele două variante ale îl aflăm în aforismele brâncuşiene. Şi aceasta datorită Păsărilor – cea albă şi cea neagră - m-am apropiat cel mai plasării lor în Interval/Imaginal, lucru la care contribuie şi profund de o dreaptă măsură. Păsările de aur, Măiestrele şi forma, ovoidul, unul plutitor, cum plutitoare sunt şi elemen- Coloana fără de sfârşit... sunt nişte proiecte care, o dată tele („Eu aş vroi să reprezint imponderabilul într-o formă mărite (agrandies), ar putea să umple toată bolta cerească concretă”, „…am reuşit cumva să fac ca Pasărea măiastră şi să o susţină”. Sculpturile sunt, în oricare loc ales, iluminat să plutească”). Atunci când sculptorul afirmă potenţele el însuşi, axis mundi „O sculptură nu se sfârşeşte niciodată „sferei”, ţinteşte exact către forma hierofanică, impondera- în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal - şi în bilă, fluidă, dinamică, în fine totală („Eu cred că o formă pământ”. adevărată, în plastică, ar trebui să ne sugereze infinirea. Atât timp cât creaţia îşi conţine creatorul, există o multitu- Suprafeţele ar trebui să arate, atunci, ca şi cum ar înainta, dine de fotografii şi dinăuntrul „laboratorului”, care îl proiec- încontinuu, ca şi cum ar pleca, din acea masă, într-o tează pe Brâncuşi în propria lume. Armonizat cu ea, cu existenţă cu totul desăvârşită şi completă...”. elementele dinăuntrul atelierului, identic/e interiorului/adân- Brâncuşi nu se vedea înmatriculat începutului de secol, dar cului său, tot de una cu „Universul”. Iată câteva mostre de tradiţia îl va duce, prin dozajul şi forma care să capteze gândire brâncuşiană: „Tot ceea ce puteţi contempla aici, în spiritul materiei, la ipostaza de revoluţionar în limbaj sculp- Atelier, are un singur merit; că este trăit...”, „Când creezi, tural („Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele”…. „Eu nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva vă vorbesc numai despre acea sculptură care posedă viaţa care este foarte vechi”). Realizează o „expresie” absolut ei proprie; iar nu despre una care ar avea vreo formă personală chiar dinăuntrul „orizontului indefinit”, cel primitiv, asemănătoare vieţii”. adâncul nostru multiplu, acolo unde spiritul individual e una Starea de armonie („bucurie”, terapie: „să vindece contrari- cu cel universal, iarăşi explicit(at): „Colaborarea intimă între etăţile interioare ale omului”) devine o constantă a fiecărei artist şi materialele folosite, precum şi pasiunea care uneşte sculpturi brâncuşiene şi aceasta provine mai ales din forma bucuria meseriaşului – cu elanul vizionarului, îl duc pe rând simplă, în viziunea autorului, care este ovoidul. Un aforism la esenţializare, la forma ideii în sine… Sculptorul trebuie să validează forma unică: „Ne aflăm într-o sferă, ne jucăm cu îşi pună spiritul în armonie cu spiritul materialului”. alte sfere, le îmbinăm, le facem să clipească”, „...caut acea Nu întâmplător îl găsim pe Brâncuşi într-o fotografie la formă definitivă, nepipăibilă, alunecoasă”. „gura de rai” al atelierului parizian, revăzut în memorie, la un Piesa sculpturală nu e concepută cu accidentul ei real, ci

□ Constantin Brâncuși □ Constantin Brâncuși în atelierul său de la Paris, 1933-1934

Brâncuşi şi figurile Intervalului 106 | Brâncuși □ Domnișoara Pogany III executată în marmură albă - 1931 □ Domnișoara Pogany,Plato și Pasărea de aur dumnezeiesc, atunci când elimini individualitatea proprie puterea lor de renaştere a limbajului sculptural. Există („când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi”), aşa încât nu e destule discuţii că sculpturile ar trebui, au fost, sunt ampla- vorba de un anume element, ci, cum spune însuşi Brân- sate în locuri anumite. Când Brâncuşi proiecta strict sculp- cuşi, de „spiritul” său. Era mulţumit, de pildă, că „faţa” turile (cu tot indicele spaţial), de fapt le atemporaliza şi Domnişoara Pogany nu mai conţinea elemente „particu- „aspaţializa”, dând oricărui loc funcţia de Centru. S-ar putea lare”, dar s-a ajuns la acest lucru prin forma ovală, care spune că fiecare piesă/ ansamblu se aşază într-un spaţiu şi înglobează orice caracteristică şi revelează esenţa, „fiinţa un timp ideale, întrucât au autonomia întregului, au din interiorul materiei”. Caută, şi o afirmă des, acea formă conştiinţă de sinele/sufletul lor, indiferent de întâmplare, care să fie atotcuprinzătoare, în care interiorul să pulseze, subiecţi, context, condiţionări. Arhetipalul nu mai este sensi- să aibă spiritul exteriorizat, ca şi cel angelic. Brâncuşi bil la „vremuri”. Piesele concentrează nelimitatul. Coloana împacă „lutul şi sufletul”, materia şi spiritul ei, într-o „unitate fără sfârşit este mai la vedere decât altele, în această perfectă”. Când lucrează la Măiastra ajunge la ovoid ca la privinţă; oricum, sculpturile îşi creează / asumă o vecinătate forma înglobatoare („Trebuia să fuzionez toate formele”), a proprie. Fotografiile cu alăturări de piese din atelier demons- cuprinderii oricăror contrarii într-o „comuniune nouă…”. trează că ele îşi corespund şi dau alt semn, nou pentru Artistul puncta şi drumul spre forma singulară şi calitatea ei autor. Circuitul între sculpturi este vizat de Brâncuşi prin esenţială, păstrarea spiritului din materie, în cazul aceste apropieri fotografice (uneori cuplările prevăd chiar păsărilor, „prin acest oval al trupului Păsării”, o fuzionare „a devenirea motivelor, ca Adam şi Eva), dar indică, îndeosebi, tuturor formelor”. primordialitatea formei, sunt mereu începătoare, în sensul Ovoidul marchează atât opera eminesciană cât şi pe cea cosmogonic. brâncuşiană. Figura circularităţii traduce chiar transcen- Cu figurativul ascuns în nonfigurativ, sculpturile brâncuşiene denţa. Ovoidul concentrează universul, aşa cum, la nivelul au fost, pe drept cuvânt, întemeietoare, cel puţin pentru imaginilor, o realizează imobilitatea chipurilor în râu la secolul al XX-lea, lucru care se explică şi prin dezvăluirea Eminescu sau desenul fizionomic în „ovaluri” fluide la Brân- formei din material printr-un proces sinonim cu oricare expe- cuşi. Privind o variantă a Domnişoarei Pogany, Brâncuşi rienţă interioară, din care urcă imagini şi simboluri, era conştient în privinţa ovalizării şi a perfecţiunii aduse de purtătoare ale întregului, în momentul iluminării / trăirii ea („capul a primit forma definitivă a unui oval”). În plus, sacrului. Asta şi pe linia strămoşească a formei şi tehnicii de forma ascetică tinde să prezinte invarianta, arheul. lucru. Sculpturile lui Brâncuşi ţin de un ritual care este com- Chiar variantele sau tipurile, în reversibilitatea lor, conduc plet la vedere, dar care nu-şi pierde funcţiile (magice, (Păsările, să spunem, la Brâncuşi, cuplul – la Eminescu) universale, tipice oricărei arte primitive) integrale. Însăşi spre prototip (tot de una). Momentele din lirica poetului vederea sculpturilor se mută înăuntrul privitorului, locuindu-l sunt, în genere, cosmogonice. Şi sculptura brâncuşiană îndelung. Şi datorită formelor tradiţionale din punctul iniţial emană aceeaşi stare de/ spre Facere. Începutul lumii nu-i de plecare, au o putere dinăuntru, ca şi cum ar figura în decât o pronunţare non-figurativă a momentului cosmog- inconştient, sunt cathartice, absolvindu-ne, parcă, de vină onic, aparţinând oricărei alte sculpturi, situată într-o (tragică!?). Desigur, un traseu de evadarea din „labirint”, în concentrare, experienţă interioară, egală cu manifestarea, accepţia artistului. Sculpturile se ţin, se compactizează, în iluminarea. Prezenţa Stâlpului Cosmic, şi în opera emines- interior, n-au nevoie de privire dinafară, chiar dacă ciană, şi în cea brâncuşiană, ţine de asemenea ceremonie, distanţele şi unghiurile conduc la pluralitate semantică; sunt cu prezenţa sacrificiului, morţii consumate, revelate. într-o continuă stare de facere, reflex al unui dinamism Sculpturile brâncuşiene par imagini dinăuntru, de unde şi inclus fiecărei figuri surprinse în manifestare, „nemărginit”.

Brâncuşi şi figurile Intervalului 107 | Brâncuși Transcendenţa „zace” în fiecare piesă, dar sculpturile au crucii-păsării-rug la ovoidul cu lumina piezişă sau tăiat măreţie, suflu, concretizare a incorporalului, cum e zborul, orizontal, de la o lumină columnară „fără sfârşit” la „ciocul” de pildă. Atâta timp cât Unu e doritor de experienţă, materie oval de la ultima pasăre, etc. cu daimon-ul îndemnat la imagini sincretice, manifestarea Chipurile în trecere, eternizate „de-a pururi în clipa cea de este multiplă. azi”, fac parte dintr-o ceremonie a echilibrului, multiplului; Într-o epopee sculpturală, ca cea a lui Brâncuşi, sculpturile fiecare sculptură este autonomă, dar se şi integrează polizate îşi conţin atât lumina interioară, cât şi pe cea exte- Unului, în stare de manifestare, varietate. Bipolarităţile rioară, celelalte dispun, totalizându-l, de timp, dar îşi multor sculpturi (Leda, Adam şi Eva, Sărutul – explicite, creează un circuit interior înăuntrul formei, dând senzaţia Principesa X, Păsări, Peşte etc. – implicite), cât şi mişcările de organicitate. Sărutul surprinde cuplul în clipa „nunţii”, circulare, ovoidale, potrivesc aceste spirite individuale la dar într-o amplasare a morţii, ca într-o realitate absolută. recunoaşterea Spiritului Universal, sunt conţinute în memo- De altfel, momentele sugerate/ comemorate de Brâncuşi ria individului şi universului în acelaşi timp. Ceea ce ne se înscriu unui traseu iniţiatic, vămuind eternitatea cu învaţă sculptura brâncuşiană este întâietatea. Formele au „moartea şi viaţa laolaltă”, în ton eminescian. Evidentă fost „acolo”, artistul doar le dezvăluie. Non-figurativul pare este manifestarea Spiritului în Muză adormită, Leda, Pasărea un efect optic. Chiar numele sculpturilor ţin de organicitate.

□ Muză adormită - Constantin Brâncuși - 1920

În schimb, prezenţa unor Buddha, Socrate, Himera, prin lumina pură (golurile), dă seamă de acel înăuntru-afară circulant. Personajele, oricare, supraveghează iniţierile care vin dintr-o „experienţă interioară” colectivă, materializată în arta populară, în obiceiuri, cele româneşti fiindu-i familiare lui Brâncuşi. Chiar dacă a plecat din ele, sculptorul nu le-a trădat. Dimpo- □ Sărutul lucrare din 1907 - Atelierul lui Brâncuși trivă. Că „primitivitatea” operelor sale a fost raportată la alte arte străvechi, cum este cea africană, faptul se explică / s-a etc., aceste forme sculpturale hyperionizate. Cu asemenea explicat prin corespondenţa cutumelor şi exprimărilor artis- personaje, în astfel de momente totale, se realizează, tice la popoarele străvechi. Şi aşezarea organicului / figura- conform unei gândiri simbolice, un imn sculptural cosmo- tivului înăuntrul non-figurativul semnalează că această gonic, ca într-un rit vedic, ca o rugăciune, meditaţie în spirit sculptură ţine de experienţe adânci, moştenite şi oltenesc, asemenea poeziei pure (asimilare brâncuşiană, perpetuate / prelucrate, viziune manifestată în spaţiul de altfel). Există rugăciuni-embrion, repetări de forme pe românesc tradiţional, dar care prin Brâncuşi declanşează o cele trei axe, de parcă ar avea/au o funcţie magică. Centrul cotitură în limbajul sculptural. Obsesia de a comemora sincronizează, de fapt, axele imaginarului, mai ales că momente, oameni de seamă români prin proiecte în spirit fixarea/stabilitatea (obligatorie pentru ceremonie) se reali- tradiţional, cu elemente ale spiritului local: fântână, masă, zează printr-o mare varietate de axis mundi, de la poziţia

Brâncuşi şi figurile Intervalului 108 | Brâncuși timp, vidul înţelepţilor, proiectaţi de Brâncuşi ca în Imnul creaţiunii, Rig-Veda, ş. a., este pandantul imaginilor pline, compactizate, în aşa fel încât devin armonii din contrarii. Până şi manifestarea „golurilor din alte goluri” în etapa sculpturilor în lemn se înscrie în aceeaşi experienţă a Sine- lui totalizant. Până la urmă vidul / privire divină se revarsă peste monoliţii de tip Sărut ca o concretizare / obiectivare a lui psyche. Nu întâmplător, Măiastra trona pe un soclu constituit din cuplul nuntit. Călătoria iniţiatică se face prin întregire, refacere din variante / multiplu, ca în Sărmanul Dionis. M-am întrebat dacă ar putea exista / va exista Brâncuşi fără atelierul lui din Paris (sinonim Naturii eminesciene / gorjene), spaţiu care a rodit formele şi, cu siguranţă, stimu- lează, în continuare, exegeza. Locul „izolat” parizian, unde însuşi Brâncuşi crea „mutaţii de text”, indică, din fotografii, o fidelitate cu Sinele, a fi în arhetipuri, dar şi o nelinişte, o imperfecţiune. Nu cumva spaţiul cu Brâncuşi la intrare pre- zintă o ruptură demnă de omul nostru contemporan? Oricum, „gura de rai” de aici nu poate fi gândită ca univocă. Odihna de sine (deceniile de la Căpăţâna omului) nu a fost cumva mai dramatică decât pare? Dacă asimilăm intrarea în atelier cu Poarta Sărutului, atunci tot aforismul brân- cuşian dă rezolvarea, ca ieşire din labirint („negarea Laby- rintului”), aşa cum a aşteptat, în proiectatul templu pentru Indor, să indice punctul de întâlnire a tuturor axelor timpului şi spaţiului, lumina venită pe orificiul de sus. În această stare de trecere, reversibilă, din viaţă în moarte, şi doritul templu indian, şi, mai ales, complexul de la Târgu-Jiu devin sinonimele atelierului parizian cu creatorul înglobat. Fiecare entitate este cosmică, refăcând simplul spaţiu memorial al □ Intrarea atelierului din Paris al lui Constantin Brâncuși artistului ca pe „gura de rai” de acasă. De unde invitaţia: „Duceţi-vă la noi, în România, să vedeţi oamenii, costume- poartă, stâlp, demonstrează fidelitatea din adâncuri a le, locurile (spaţiul românesc...). Duceţi-vă să vedeţi ceea daimon-ului brâncuşian la conştientul / inconştientul colec- ce am putut să realizez eu - la Târgu-Jiu”. Un alt text brân- tiv. Pasiunea pentru Milarepa, poziţia unui Buddha în mijlo- cuşian pare cea mai bună definiţie, descriere a unei lumi cul sculpturilor dau notă de spiritul apropiat, dorit, stare de sacre, Intervalul, de aflat chiar în ansamblul gorjean: “Un echilibru în linia eminesciană, a gândirii unului. monument depinde întotdeauna de locul anumit pe care îl Multiplicările, reluarea motivelor intră în aria devenirii, găsirii alegi şi de cum va răsări sau va apune soarele deasupra lui, identităţii. Evoluţia formelor explică starea unor „fiinţe vii”, de însăşi materia înconjurătoare... De abia atunci, având care au comportament variat, cu revelaţia inclusă în gestica aceste date (perspective, fotografiate la diverse ore şi luate sculpturii însăşi, cum este aceea a variantelor. Exerciţiul din diferite unghiuri), îţi poţi alege materialele şi poţi să îi vederii impune sculptura ca pe un spaţiu în care Spiritul (un studiezi formele - care vor trebui să se lege perfect cu Buddha) se manifestă. Natura - şi să îi fixeze monumentalitatea”. În fapt, se intră în dialog cu sculpturile, se multiplică şi vederile, se deschid înţelesuri, pentru că Brâncuşi a singu- larizat arhe-„tipul”, i-a dat forme individuale, dar simultane cu momentul creaţiei, în spaţiul şi timpul aparent profan, în fapt, în afara lui, pentru că evidenţiază transcenderea. Fiecare piesă este o meditaţie, rugăciune, răsfrângere în / la interior. Cum devine şi Masa..., rotundă, a cărei supra- faţă / expresie este apropiată de cer, explorându-l. Spiritele, 12, revelează un centru, sunt pietre rotunde suprapuse, încă imobile, dar conţinând mişcarea, întrele în circuit sus-jos, ca şi luminişul eminescian, cum Începutul lumii, în colţul său făcător, exprimă „o sete care-l soarbe”, aproape de „punctul de mişcare” cât şi de „neclintita limbă”. În acelaşi Viorica RĂDUŢĂ

Brâncuşi şi figurile Intervalului 109 | Brâncuși NOICA ŞI BRÂNCUSI: Deschideri în seninătatea fiinţei

O istorie nicasiană a filosofiei româneşti prin opera lui Brâncuşi, cu bucuria ei [Dor, Supliciul arată că s-a marile ei temeiuri: limba română, Eminescu, Brân- ivit din întuneric – I. Pogorilovschi] [Prometeu]. De rândul cuşi. acesta, pentru că nu mai e vorba de trudnica ridicare de la realităţile obişnuite la o formă de fiinţă, ci de fiinţa însăşi, trebuie să cercetăm pe întru şi a fi întru în ele însele. Senti- mentul românesc al fiinţei trebuie să privească şi starea de 2.1 - Relaţia dintre lucrarea despre Rostire şi Sentimen- fiinţă, nu numai intrarea în ea. tul românesc al fiinţei cu Ontologia Vezi următoarele: Noica distinge: E ca şi când am rupe etapa brâncuşiană a entităţii sculptu- - intrarea în fiinţă rale de etapa finală a sintezelor A şi T. (Ansamblu şi Templu) - devenirea întru fiinţă (n. red.) - starea de fiinţă Interesul doamnei Lavastine de a sublinia o ruptură. De fapt Devenirea întru fiinţă derivă din “naţionalismele” cărţii ante- C. Noica, Sentimentul românesc al fiinţei, p. 168 rioare, într-o continuitate exemplară, aşa cum A şi T devin din lucruri disparate premergătoare. Elogiul noician al limbii române prin Brâncuşi Coloana fără sfârşit, acest întru brâncuşian, care devine pivotul viziunii sale (Ion Pogorilovschi) Preocuparea lui Noica pentru Brâncuşi e de fapt pentru Gândirea lui Noica: „este un sistem; a fost elaborat vreme „limba în care gândea Brâncuşi”. de cinci decenii (...) a fost creată mai întâi desfăşurarea Din această limbă, ca şi Mircea Vulcănescu, Noica extrage: tematică pe orizontală, pentru ca abia în ultimul deceniu, - o filosofie modernă prin Sentimentul românesc al fiinţei (1978) şi îndeosebi prin - o artă modernă Tratat de ontologie (1981) să se dea Coloana vertebrală – cum îi plăcea lui Noica însuşi să spună -, cu întruparea viziu- Filosofia rămâne cumva în virtualitate. nii pe conceptul-pivot de întru, cu viziunea în „devenirea Arta modernă s-a concretizat prin Brâncuşi. întru fiinţă” (M. Diaconu, Istoria limbajului filosofic Iar această artă poate interesa pe Noica tot pentru că e românesc, p. 150). filosofică, relevă o virtualitate a lumii, o spiritualitate consis- Nu este Coloana A verticalizarea sublimă a operei tentă ideativ. lui Brâncuşi? (Pentru sublimul brâncuşian vezi Ion Ianoşi...) Vezi conceptul lui I. Pogorilovschi – „cunoaşterea idioma- şi nu ar fi fost mai ales asta T, dacă s-ar fi realizat? tică”. Această problemă e foarte importantă sub următorul aspect: 2.1.1 Cu „întru” Noica se înscrie în bucuria fiinţei Despre Brâncuşi se spune că s-a inspirat din folclor, din 2.2 Noica: Bucuria creaţiei brâncuşiene şi anteceden- reprezentarea obiectuală ca stâlpi, mese etc. Ori măcar din tele ei în cultura românească basme, legende. 2.3 Antecedentul principal este al limbii: „întru”. Această viziune duce la exagerări deformante. Se strâmbă Trebuie să cercetăm pe „întru” şi pe din nas. Mulţi nu văd să existe o legătură directă între Coloa- 2.4 „a fi întru” în ele însele, ca seninătate na fără sfârşit şi stâlpii de pridvor . Noica socoate altfel. Brâncuşi nu s-a inspirat din folclorul românesc decât oarecum. El s-a inspirat din limbă, mai p. 167 „Să vedem dacă pentru bucuria neaşteptată, dar exact – arta lui se naşte întrucât Brâncuşi gândeşte în limba semnificativă a creaţiei lui, nu se pot găsi totuşi antecedente română. în cultura sau în cuvântul românesc.” Este util de urmărit cum vorbeşte Noica despre limba Antecedentul principal: „întru” română, alteori din alte limbi (vezi în franceză, Introduction Pentru a ajunge la bucuria de a „a fi întru”, Noica porneşte á la sculpture de Brancusi) de la partea întunecată a ridicării la fiinţă, a încercării de a răzbate. p. 168 „Am invocat-o până acum prepoziţia „întru” tot timpul, în descrierea primei feţe a fiinţei, după versiunea noastră românească, faţa mai întunecată. Acum putem invoca situaţia adusă de „întru” pentru faţa luminoasă, sub semnul căreia s-a ivit, ca si o noutate în lumea noastră, Ion POGORILOVSCHI

Noica și Brâncusi: Deschideri în seninătatea fiinţei 110 | Brâncuși Date inedite și rectificări în biografia lui Brâncuși

Despre Brâncuși s-au spus multe și s-a scris enorm. Mii, zeci, sute de mii, şi îşi continua studiile fostul său milioane de pagini. Dumnezeu știe câte. Au scris mulți. Și veniți și chemați și coleg şi prieten Petre Neagoe. Brân- nechemați. Toată lumea se pricepe, știe ceva despre Brâncuși și scrie, cuşi spera să-l întâlnească, să-l publică. Dar, de regulă, banalități, lucruri fără valoare. S-ar părea astfel că ajute, să-l îndrume. Deci, pe lângă despre marele sculptor s-a spus și s-a scris tot. Da, dar ce s-a știut s-a scris, limba germană, în care cât de cât se ce nu, s-a presupus, s-a inventat. Și lucrul acesta l-au făcut nu numai „brân- descurca, Petre Neagoe era încă un cușologii de ocazie”, impostorii, ci uneori și unii cercetători. Să vedem deci, motiv în plus să opteze pentru câteva momente inedite din biografia lui Brâncuși și să facem câteva recti- München. De Paris ce să spunem. ficări. Rămânea vag, în rezervă. Limba franceză îi era total străină, iar singu- ra sa cunoştinţă acolo era prietenul e ştia astfel că în vara anului 1897 trăiau meseriaşi austrieci şi germani, Daniel Poiană, ospătar, plecat cu Brâncuşi a fost trimis timp de că în oraş funcţiona o şcoală aproape un an înainte şi care nu ştia Sdouă luni să lucreze la o fabrică de germană, că era o biserică evang- cum se descurcă, sau cum ar putea mobilă din Viena. Se ştia, de aseme- helică etc. De asemenea, presupu- să-l ajute. A plecat deci la München. nea, că la Viena a plecat singur cu nem că încă înainte de a deveni elev Nu pe jos, ci cu trenul. Bani de drum vaporul, pe la Turnu Severin, că la la Şcoala de Meserii, ca băiat de făcuse rost prin vânzarea câtorva Viena a lucrat la un anume Herr prăvălie, sau mai ştim noi cum și exemplare ale Ecorșeului făcut cu Roth şi că la sfârşit i s-a eliberat un când Brâncuşi să fi intrat în contact doctorul Gerota. Că la München nu certificat. Nimeni nu şi-a pus însă cu vorbitori de limba germană, aşa i-au ieşit socotelile, aceasta-i altă vreo întrebare asupra acestei că e posibil să fi învăţat încă de problemă. S-a hotărât atunci să călătorii, toţi biografii au relatat sec atunci câteva cuvinte în această plece la Paris. La început, de la doar faptul. Noi ne-am pus însă o limbă. Câteva. La şcoală a mai Munchen, pe jos, iar de la Luneville serie de întrebări şi le-am căutat învăţat, în mod sigur, ceva germană, din nou cu trenul. răspunsurile. Astfel, prima întrebare astfel că unul din profesorii săi a avut O altă problemă care trebuie pe care ne-am pus-o a fost aceea: încredere în el şi l-a propus să plece lămurită este aceea a satisfacerii adică cum, Brâncuşi a plecat singur la Viena. Cum Brâncuşi era bursier, stagiului militar redus. În toate mono- la Viena, fără să ştie un cuvânt în n-avea deci bani de drum, n-avea grafiile publicate autorii n-au prea limba germană? De aici au urmat cum să se descurce cu eliberarea ştiut cam ce să spună. Să încercăm alte întrebări: cine l-a propus, l-a paşaportului. A fost ajutat. Aşa a deci să descurcăm lucrurile. ales să plece în străinătate, apoi, ajuns la Viena în vara anului 1897. avea nevoie de paşaport, îi trebuiau Brâncuşi a absolvit Şcoala bani de drum ş.a. Oricum, în vara Dar, lucrurile nu s-au oprit Naţională de Arte Frumoase din anului 1897 Brâncuşi avea împliniţi, aici. Se ştie, de asemenea, că la Bucureşti în vara anului 1902. În de câteva luni, douăzeci şi unu de Şcoala Naţională de Arte Frumoase toamnă, la 24 septembrie, i s-a ani, deci i se putea elibera paşaport. din Bucureşti, Brâncuşi a avut profe- eliberat Diploma de Absolvire. Se Întâmplarea a făcut să descopăr că sor de sculptură pe Vladimir Hegel şi ştie că satisfacerea stagiului militar pe aceeaşi stradă cu şcoala unde el profesor de anatomie artistică pe era obligatorie şi se executa după era elev trecut în ultima clasă se afla doctorul Dimitrie Gerota, că de ambii absolvirea studiilor. Se știe, de consulatul austriac din Craiova. a fost apropiat şi că ambii erau vorbi- asemenea, că Brâncuşi a fost un Acum şcoala se află la nr. 11, iar tori de limba germană. Bănuim că de student tomnatic, recrutase de mult consulatul se afla la nr. 6. Deci, la ei a mai învăţat ceva germană. şi se prezentase desigur, în câteva aproape vis-à-vis. Până la noi Apoi, după terminarea şcolii, când rânduri, la comisariat pentru a-şi nimeni n-a ştiut lucrul acesta. Apoi, Brâncuşi urma să se hotărască unde amâna satisfacerea stagiului militar. consultând catalogul clasei lui Brân- să-şi mai continue studiile, presupu- După absolvirea şcolii a trebuit să-şi cuşi am constatat că mai toţi profe- nem că atât Vladimir Hegel, cât şi rezolve această problemă. Avea sorii săi, dacă nu chiar toţi, erau Dimitrie Gerota l-au îndrumat spre aproape 27 de ani. La 15 ianuarie austrieci, în afară de director care München. La acestea, credem, s-a 1903, la Craiova, a fost încorporat ca era român. Presupunem că profe- adăugat şi sfatul sculptorului soldat cu termen redus, la Regimen- sorii vorbeau între ei şi adesea se Frederich Storck, care era doar cu tul „26 Rovine”. Probabil era singurul adresau elevilor în limba germană. câţiva ani mai în vârstă ca el şi cu soldat în această situaţie. Întâm- Mai mult, se ştie că în a doua jumă- care de asemenea era în relaţii de plarea a făcut ca în acea perioadă tate a secolului al XIX-lea la Craiova prietenie. În plus, la München se afla

Date inedite și rectificări în biografia lui Brâncuși 111 | Brâncuși medicii şi corpul sanitar din ajuns să „descopere” şi să publice într-un costum cu haină lungă și Bucureşti să dorească să ridice un până şi fotografia Vioara lui Brân- largă, pantaloni bufanți, ghete din bust generalului doctor Carol Davila. cuşi, sau alta Brâncuşi pe prispa piele fină și jampiere. În spate Profesorul, doctorul Dimitrie Gerota casei părinteşti cântând la contra- poartă un rucsac cu obiecte de şi fostul său coleg Jean Al. Steriadi bas. Să fim serioşi. Timp de opt strictă necesitate, iar în mâna au venit atunci cu sugestia ca decenii nimeni n-a ştiut ce s-a întâm- stângă ține un „Alpenstock”. Pe cap Brâncuşi să fie acela care să-l plat cu Vioara făcută de Brâncuşi, poartă, în fotografie nu se vede prea execute. S-a cerut deci detaşarea iar acum e descoperită! Sau cealaltă clar, o căciuliță sau o pălărie cu acestuia la Bucureşti. În schimb, fotografie, altă „găselniţă”, Brâncuşi boruri foarte mici. Poartă barbă Brâncuşi a fost scutit de orice cântând la contrabas. Ştia oare neagră și privește înainte. Fotogra- obligaţii militare. Înţelegerea a fost sculptorul să cânte la contrabas, sau fia a fost făcută, indiscutabil, într-un astfel benefică pentru ambele părţi. se făcea? E îmbrăcat în costum, are studio la București. Explicația „Brân- Sculptorul a rămas în evidenţa Regi- pălărie pe cap, dar e desculţ! Mai cuși în drum spre Paris” este deci mentului „26 Rovine”, din Craiova mult, nu aşa arată o casă din Gorj, ci greșită, iar faptul că sculptorul apare până la 15 ianuarie 1904, când a mai degrabă de mahala de oraş. îmbrăcat ca turist german nu-l mai fost lăsat la vatră. Apoi, ce fotograf să fi fost acela care comentăm. Este clar, pleca în Ciudat ni se pare şi faptul că a ajuns la Hobiţa în primii ani ai Germania și nu în Franța, la Paris! partea cea mai „cercetată” şi ca secolului al XX-lea şi să-şi fi îndrep- Nelămurite, sau mai puţin atare cea mai „cunoscută” a tat obiectivul aparatului asupra cunoscute, au fost şi perioadele din biografiei lui Brâncuşi se referă, ciudatului cântăreţ la contrabas? Nu. timpul Primului şi celui de Al Doilea indiscutabil, la anii săi de tinereţe. Categoric, cel din fotografie nu este Război Mondial. Natalia Dumitrescu V.G. Paleolog a şi scris, în acest Brâncuşi. şi Daţiunea Brâncuşi le clarifică în sens, o carte, Tinerețea lui Brân- Şi fiindcă tot suntem la mare măsură. Nu ne oprim asupra cuși. Perioada respectivă se referă, capitolul fotografii poate că e cazul subiectului. Interesantă ni se pare deci, mai ales, la anii trăiţi la Craiova să ne oprim privirea câteva clipe şi la însă schimbarea acum a poziţiei şi se încheie cu „plecarea sa pe jos cele în care, indiscutabil sunt auten- sculptorului faţă de Germania. la Paris”. Accesul la „Arhiva Brân- tice, Brâncuşi apare în mijlocul Devenit filofrancez, întrucât trăia de cuşi”, în 2001, a scos însă la lumină colegilor săi de la Şcoala Naţională mai bine de zece ani la Paris, Brân- o serie de lucruri noi şi a dezvăluit de Arte Frumoase din Bucureşti, sau cuşi îşi păstra totuşi stima şi că unele date intrate în conştiinţa chiar de la École Nationale des preţuirea faţă de cultura poporului publică nu sunt adevărate, că au Beaux-Arts, de la Paris. Peste tot german. Începerea Primului Război fost fabricate. Astfel, printre altele, în Brâncuşi apare bine îmbrăcat, Mondial şi mai ales bombardarea volumul Brâncuși inedit. Însem- poartă costum sau redingotă, Parisului de către nemţi i-au schim- nări și corespondență româneas- lavalieră sau papion, gambetă pe bat poziţia faţă de Germania, ca că, Doina Lemny şi Cristian Robert cap şi e încălţat în ghete din piele ţară. Prin 1930, când l-a cunoscut Velescu publică trei încercări de fină. Nu, acesta nu-i un sărăntoc, un pe Petre Pandrea, care venea de la schiţe autobiografice ale sculptoru- student care îşi duce existenţa la Berlin ca diplomat român şi-i lui. În toate se arată clar că atunci limită. Mai mult, încă din 1905, la propunea o expoziţie personală în când Brâncuşi a venit la Craiova, în Paris, îl găsim făcându-şi cărţi de capitala Germaniei, lui Brâncuşi i-a martie 1889, s-a angajat mai întâi vizită cu adresa clară pe ele, şi chiar făcut plăcere să vorbească cu „garson la cafeneaua lui Troceanu ilustrate-vederi, cu imagini după acesta în limba germană. Da, a aflată la poarta de vest a oraşului, la lucrările sale, care se vindeau la vorbit, dar expoziţia a refuzat s-o Bariera Severinului”. Dată inedită. chioşcuri. Pe unele Brâncuși a scris facă. Apoi, când a început al Doilea S-a angajat apoi, după câteva luni, câteva cuvinte şi le-a trimis la Război Mondial şi Franţa a fost la Ion Gheorghiu, la care a rămas prieteni în România. ocupată de Germania hitleristă, „până în iunie 1890, când s-a anga- Brâncuşi, care era un artist modern şi deci neagreat de ocupant, a jat la Petre Rucanu care avea cârci- Să nu uităm apoi că atunci refuzat categoric să părăsească umă în faţa gării...” Altă dată inedită. când Brâncuși s-a hotărât, în 1904, Parisul. Risca? El spera că nu, Ba mai mult, în toate cele trei schiţe să plece în străinătate, a trebuit să-și spera să se descurce, să nu aibă autobiografice nu apare numele şi facă pașaport. Al doilea. Primul îl probleme. Şi-ntr-adevăr n-a fost cârciuma „fraţilor Spirtaru”. Cum de făcuse, se știe, în 1897. A trebuit, niciodată deranjat de hitlerişti. aceştia s-a făcut mare caz, suntem deci, acum, să se fotografieze din Pentru aceștia, bătrânul, ciudatul acum în situaţia de a şterge numele nou. Atunci i-a venit ideea, sau poate artist româno-parizian n-a existat. Spirtaru din biografia sculptorului. i-a fost sugerată, să-și mai facă una…El la drum…Fotografia e Cum în goana de a publica celebră. A fost publicată cu explicația Ultimii zece ani din viaţa lui cât mai multe date despre „părintele „Brâncuși în drum spre Paris” și ni-l Brâncuşi sunt complicaţi, greu de sculpturii moderne” unii biografi au înfățișează îmbrăcat ca turist german, descris. Din cele peste douăzeci de

Date inedite și rectificări în biografia lui Brâncuși 112 | Brâncuși persoane care l-au cunoscut pe Camil Ressu, Jean Al. Steriadi, că ar timpul româneşte. A simţit şi a gândit sculptor şi cu care noi am stat de dori ca în ţară să se afle mai multe tot timpul româneşte. A murit, vorbă, s-au detaşat, indiscutabil, opere ale sale, că o călătorie oficială credem, fericit, în atelierul său, V.G. Paleolog şi sculptorul, profe- sau particulară a sa ar fi benefică. conştient că mormântul său nu se sorul Constantin Antonovici. Dar Dar el, a tăcut. afla departe de „atelierul” său. A fost dacă V.G. Paleolog a improvizat, a În România s-a vorbit şi din ultima sa dorinţă. În România, la spus multe lucruri pe care nu putem păcate se vorbeşte şi azi de faptul că Bucureşti, în Cimitirul Bellu, la pune bază, Constantin Antonovici a Brâncuşi a dorit să doneze Atelierul Craiova sau la Hobiţa i s-ar fi putut fost o adevărată mină de aur. De său statului român. Poveşti. Nici ridica un cenotaf. Ar fi fost o rezolva- altfel, acesta l-a cunoscut mai bine vorbă. Nu există nici un document în re... pe Brâncuşi, iar amintirile sale erau acest sens, nici la Bucureşti, nici la mai bogate şi mai recente, nu au Paris (Brâncuşi păstra, în general, Brâncuși a devenit cu fost sărăcite şi estompate de timp ca ciornele cu răspunsurile la timpul, după cum știm, cel mai în cazul lui Paleolog. corespondenţa purtată). Ba, s-a celebru artist român. Cel mai cele- mers până acolo încât s-a spus că bru artist român, însă, devenit, în Când Antonovici l-a statul comunist român n-a permis ultimii săi ani de viață, cetățean cunoscut pe sculptor, Brâncuşi intrarea în ţară a unui tren cu donaţia francez. Cetățean francez, de origi- împlinise şaptezeci de ani. – Atelierul Brâncuşi... Nici gând. ne română. Îmbătrânise, nu mai era el cel de În realitate, încă de la altă dată, lucra mai puţin, ca să nu sfârşitul anilor patruzeci, sculptorul a spunem că mai mult se făcea că fost tot mai preocupat de soarta lucrează. Era neplăcut marcat de atelierului său, zona în care se afla vârstă, era nervos, devenise tot mai urmând să fie demolată. Probabil, dificil. Trecea printr-un moment de din acest motiv, multe nopţi n-a cumpănă, nu mai era bărbatul care dormit. Pe de altă parte era conştient se ştia şi faptul acesta îl durea, îl că Atelierul său devenea, arăta, tot chinuia cumplit. Dar lucrul cel mai mai mult cu un muzeu. Un muzeu de neplăcut, care nu-i da zi de zi pace, sculptură. Da, aici era viaţa sa, cea era situaţia patriei sale natale, mai mare parte a operei, a creaţiei ocupată de armata sovietică şi care sale. S-a gândit să-l doneze statului „armată a adus pe comunişti la francez, Franţei, ţara în care a trăit putere”. Dacă subiectul era atins în cel mai mult şi i-a devenit a doua sa convorbiri şi nu putea să nu fie atins, patrie. Dar legile Franţei nu permi- se enerva, îl făcea să nu te mai poţi teau unui străin să facă o astfel de înţelege cu el, devenea violent și, în donaţie. Din acest motiv, Brâncuşi a mod firesc, urma un potop de înjură- făcut la 1 august 1951 cerere să i se turi... Şi asta i se întâmpla lui, omul acorde cetăţenia. Menţiona că făcea care n-a făcut politică în viaţa lui şi cererea „nesilit de nimeni” şi că care, în fond, nu făcea nici acum. „renunţa la cetăţenia română, Dar veştile rele din ţară veneau, dezamăgit de autorităţile comuniste veneau, erau tot mai dese, mai de la Bucureşti” La 15 iunie 1952 neplăcute şi-l dureau... Naţionaliza- Brâncuşi a primit, după cum se ştie, rea, arestări, cote, canal, ţara cetăţenia franceză. Îşi salva, în felul devenise un lagăr. Pe de altă parte acesta, „Atelierul”. A mai trăit în România avea prieteni, în ea se aproape cinci ani. Cetăţean francez, aflau anii săi de tinereţe, ani cu de origine română. Român desţarat, amintiri nostalgice. Şi ca să fim dar nedesrădăcinat, trăitor o totuși drepţi, regimul politic din ţară îl jumătate de secol la Paris, devenit respecta, îl aprecia. Lucrările sale cetăţean francez, parizian, trăitor în au fost introduse de la început în atelierul său, înmormântat în locul expunerea permanentă a Muzeului cumpărat de el în cimitirul cel mai Naţional de Artă, iar în 1950, când apropiat de atelierul său... Ca artist s-a înfiinţat Uniunea Artiştilor Plastici toată viaţa a expus ca „sculptor din România a fost făcut membru român”. Oriunde şi oricând. deplin din prima... Toate acestea nu În ultimii doi ani de viaţă, l-au făcut însă să uite şi nici să ierte când era rău bolnav, a vorbit (până regimul politic. Prietenii i-au scris, când n-a mai putut vorbi) mai tot Paul REZEANU

Date inedite și rectificări în biografia lui Brâncuși 113 | Brâncuși Proiect pentru Fântâna lui Narcis

„Imitaţiile în plastică sunt nişte cadavre.“ larea Rugăciunii în cimitirul de la Buzău, dar răspunde Constantin Brâncuşi afirmativ acestei noi provocări. Da, era de acord să conceapă monumentul: „Spiru Haret fusese un izvor de apă vie pentru ţărănime şi luminătorii ei, învăţătorii. M-am gândit sculptură timpurie de intenţie figurativă, cu titlu descriptiv, să fac o fântână arhaică şi stilizată pentru una dintre pieţele O cuminte, lipsit de surprize, Femeie uitându-se în oglin- Bucureştiului. O fântână reală, cu apă, pentru călători dă, oferă versiunea iniţială la compoziţia probabil cea mai însetaţi“. şocantă pentru gustul public din întreaga operă brân- Totuşi, formula neconvenţională de omagiere plastică cuşiană: Prinţesa X. propusă de artist este prompt respinsă de comanditar, Etapele succesive de dezvoltare tematică înspre versiunea ministrul V. Morţun, iar artistul, dezamăgit, abandonează temerară a Prinţesei X merită proiectul. urmărite, căci caracterizează, prin aspecte semnificative, ştiinţa com- poziţiei la Brâncuşi. * Aşadar, artistul modelează mai întâi o compoziţie de postură, ilustrând un Considerate din perspectivă hylesică, studiile brâncuşiene gest banal, privitul în oglindă. Lucra- pe tema legendei lui Narcis explorează motivul acceptării rea s-a pierdut, dar poate fi comen- transsubstanţierii prin apă. Narcis – povesteşte legenda – tată în imaginea fotografică îndrăgostit fiind de propriu-i chip, se stinge în încercarea de conservată în arhivele Atelierului a se contopi cu dublul său, reflectat de unda apei. Conflu- Brâncuşi. Profilul fetei respiră enţe subtile de formă apropie aceste lucrări brâncuşiene de candoarea adolescentină a visărilor, seria Muzelor adormite. Importul de mitologie greacă, artis- acea seducătoare fragilitate a cuge- tul îl foloseşte să dezvolte dialogul de taină cu Eminescu. În tului care se construieşte umil din fapt, Narcis şi Muzele adormite materializează convergent şiraguri de întrebări adresate deopo- variante, în registrele masculin şi feminin, la tema acceptării trivă sinelui şi lumii. transsubstanţierii acvatice. □ Prințesa X Dar apoi, o nelinişte a spiritului îl Constantin Brâncuși îndeamnă să cerceteze rădăcina În Fântâna lui Narcis, braţele eroului, arcuite spre spate arhetipală a motivului. Ia astfel fiinţă, aidoma unor aripi larg deschise, sugerează plonjarea lentă în cursul aceluiaşi an, proiectul în marmură intitulat Narcis a unei zburătoare spre luciul unui lac. Ca într-un ritual de (1909–1910), unde tema contemplării în oglindă apare magie, ochii lui Narcis privesc extatic o imagine ce înnobilată prin racordare la mitologic. Realismului figurativ al transcende realitatea sensibilă: este aceasta imaginea variantei iniţiale i se substituie acum o abordare cantonată însăşi a transsubstanţierii acvatice? Fascinat de chipul din în alegoric şi abstracţie. undă, tânărul se abandonează destinului, se lasă revendicat În alcătuirea austeră a compoziţiei Narcis se disting câteva de împărăţia apei. accente de forţă: gât răsucit uşor spre stânga, în torsiune Referinţele vagi pe tema transsubstanţierii acvatice, aşa agilă; faţă rotundă aplecată mult în jos; ochi hipnotici, cum apar expuse în primul discurs al lui Hyperion, îl satisfac incredibili mari, ţintuind obsesiv un luciu de apă imaginar; doar în parte pe Brâncuşi. El preia pentru sine subiectul, ponderea precumpănitoare a privirii în acest portret ce vitre- parcă înadins ca să-l redefinească mai limpede. geşte de la reprezentarea firească celelalte organe de Şi iată, afirmă sculptorul prin lucrare, ce anume vede Narcis, percepţie... când stă prosternat deasupra fântânii, e la îndemâna oricui În etapa a treia este schiţat prototipul în gips al unui proiect să vadă. Apa este oglinda prin excelenţă, oglinda maximă, complex, Fântâna lui Narcis (1910–1911). Eroul, aplecat căci în cuprinsul ei grămădeşte magic bolta cerului întreagă. peste un ochi de fântână, îşi contemplă oglindirea dinamică Fragil dar mirific, albastrul răsfrânt al tăriilor e un miracol ce a trupului pe suprafaţa mişcătoare de lichid (soclul lucrării, o se cuvine celebrat la justa lui valoare: acela anume al re- coloană zigzagată, evocă minimal, în limbaj abstract, flexivităţii. tremurul imaginii reflectate de oglinda apei). Paul Valéry, în Cimitirul marin, proclamă marea „templu al Prilejul de a finaliza Fântâna lui Narcis survine neaşteptat, în Minervei“ înadins pentru a reitera un elogiu imemorial la 1913. Sculptorul primeşte acum comanda unui monument adresa apei – ca oglindă a cerului –, conţinut în legenda în amintirea lui Spiru Haret, fost ministru al educaţiei, organi- naşterii Minervei din spuma mării. zator al învăţământului românesc, omagiat de gazetele Cât despre Spiru Haret, existenţa lui se cheltuise în efortul timpului drept „luminător al satelor“. Brâncuşi organiza insta- de a spori măsura de reflexivitate a tinerilor formaţi în şcoli,

Proiect pentru Fântâna lui Narcis 114 | Brâncuși la oraşe şi deopotrivă la sate. Alegoria îngenunchierii în faţa faptică concretă. luciului de apă a binefăcătorului atâtor generaţii de tineri Din fericire, creaţia brâncuşiană se descoperă analizei atât salvaţi de demonul ignoranţei se va fi vrut, în intenţia artistu- de metodic arhitecturată încât rarele lacune pot fi parţial lui, încărcată de o forţă evocatorie aparte. reconstruite – fie doar cu titlu ipotetic – prin jocul unor Monumentului Rugăciunii, exemplificând ideea mântuirii extrapolări de atribute compoziţionale între lucrări conexe prin foc („focul“ sacrificiului de sine), Brâncuşi îi opunea tematic. astfel un monument de egală ambiţie, ilustrând tema mân- Când, în aprilie 1935, monumentul lui Spiru Haret, sculptat tuirii prin apă. Era vorba, pentru artist, de a celebra efectul de Ion Jalea, va fi amplasat în Piaţa Universităţii, sculptorul incomparabil salubru al accederii lucide a minţii la condiţia îl califică drept „oroare arhitectonică“: „Am văzut pe Haret în de cunoaştere. redingotă în faţa Universităţii, notează artistul, aliniat Fântâna lui Narcis comenta plastic, elogiind-o, asumarea soldăţeşte, într-o defilare de statui.“ Nu era vorba, în ceea gravă şi smerită, de către fiecare discipol, a legământului de ce îl privea, de severitate rancunieră faţă de un confrate ce cărturar: angajamentul de a deveni „oglindă“ pentru focul îşi adjudecase o comandă refuzată lui. Se ştie cum, încă din sacru al raţiunii, ştafetă ursită să conecteze umanitatea la 1903, realizase portretul generalului Carol Davila fără să îi sursele ce o înalţă. reprezinte decoraţiile. Şi cum, mai Este util de relevat dimensiunea târziu, declinase comanda munici- programatică, subiacentă crea- palităţii ploieştene pentru un mon- tivităţii brâncuşiene: meticulozi- ument dedicat lui Caragiale, în tatea cercetării, din varii care scriitorul urma să fie figurat... perspective, a fiecărui motiv, cu pălărie – edilii insistaseră inad- mergând până la suscitarea vertent asupra acestui detaliu. deliberată a unor ipostaze contrarii apte să dea limpede Solicitat, în 1909, să execute seamă de diversitatea şi fluidita- portretul lui Anatole France, artis- tea semnificaţiilor, îmbogăţin- tul refuzase argumentând simplu: du-le. „Însă sculptura, observă „nu pot face bustul nimănui fiindcă sibilin Brâncuşi, nu este altceva nu pot să-i dau acel ceva care l-ar decât apă, apa însăşi“. Dacă face asemănător cu subiectul: această mărturie este conjugată viaţa“. celei în care artistul protestează Suitei de refuzuri, artistul îi contra efectului de încremenire, dezvăluie în mod tacit motivaţia efectului de fantomatic la sculp- într-o confesiune citată de Carola Bustul generalului □ Rugăciunea tura de factură academică, s-ar □ Giedion-Welcker: „De la Miche- Constantin Brâncuși Carol Davila - Sculptură de putea deduce că „sculptura ca Constantin Brâncuși langelo încoace, sculptorii au voit apa“ desemnează pentru el ceea ce va fi încredinţat să realizeze grandiosul, însă nu proiectului Fântâna lui Narcis să afirme. au reuşit decât să facă grandilocvenţă. Şi este cu totul inutil de a vă cita vreun nume. În secolul al nouăsprezecelea, Brâncuşi imaginează o sculptură a reflexivităţii, deliberat situaţia sculpturii ajunsese disperată. Însă apare Rodin conce- pută să accentueze statutul «energetic» al operei care transformă totul. Graţie lui, omul a redevenit măsură, de artă, ca entitate menită să absoarbă nu doar forme, cât modulul după care se organizează statuia. Mulţumită lui, mai curând elanuri şi să le reflecte, amplificându-le. Căci sculptura a redevenit omenească, în dimensiunile şi în „chipul din undă“ al lui Narcis nu se vrea, pentru artist, semnificaţia conţinutului. Influenţa lui Rodin a fost şi va fotografie inertă, ci imagine vie a spiritualizării, a mântuirii rămâne imensă.“ fiinţei muritoare prin absorbţie, fie şi virtuală, în infinitul bolţii. Auguste Rodin prezenta o atitudine modestă în faţa artei sale. Iar atunci când a terminat opera sa Balzac, care Semnificativ, o atare lectură a legendei reabilita tematica rămâne punctul de plecare incontestabil al sculpturii narcisismului, răstălmăcind-o solar (poate involuntar moderne, el a declarat: «abia de acum înainte aş voi să ezoteric), fără ireverenţe, printr-o intervenţie simetrică în încep să sculptez.»“ spirit cu reabilitarea Evei biblice, operată anterior prin monumentul Rugăciunii. Ori, indubitabil, între elementele novatoare ale Balzacului rodinian se cere inclusă o anume francheţe densă de semnificaţii plastice legate de evocarea binomului om- * operă, mai curând decât de simpla evocare a scriitorului. Capodopera sculptorului francez atinge nota grandiosului Exegeza Fântânii lui Narcis solicită însă câteva precauţii – figurând scriitorul în… halatul ponosit de casă purtat la utile, de altfel, în cazul oricărui proiect artistic nefinalizat. pupitrul de lucru. Halatul, ipostaziat ipso facto, prin aceasta, Când gândul creatorului nu a fost dus până la capăt, drept efigie a geniului, se revelă, cum o afirmă la modul sporesc inevitabil şansele unor echivocuri, implicit al unor implicit Brâncuşi, infinit mai puternică prin autenticitate, prin valorificări abuzive de intenţii plastice lipsite de o atestare imediateţe, decât, bunăoară, recuzita academică conven-

Proiect pentru Fântâna lui Narcis 115 | Brâncuși ţional acceptată – fracul, gulerul tare, jobenul, bastonul, locul în care se află nu este nici mai mare, nici mai mic, nu sulul unui manuscris rulat în mână etc. are mai multe merite, nici mai multe defecte, el nu este Răzbate, la Brâncuşi, din numeroase confesiuni şi note de decât ceea ce este, nu el s-a făcut pe sine.“ atelier, ca un protest de ireductibilă vehemenţă contra „Astăzi arta nu mai este un lux ca în timpul Renaşterii sau suficienţei mioape în plastică. Elogiul operei prin chipul chiar ca în secolul trecut, ci o necesitate. Numai pentru creatorului îi sună grav inadecvat; căci „imortalizarea“ crea- netrebnici starea de lucruri de acum înseamnă un sfârşit. torului nu consolidează statutul artei. Dimpotrivă, incumbă Prăbuşirea gloriei! Ca şi cum am lucra pentru glorie! Activi- monumentelor să recomande în atenţia posterităţii doar tatea, lucrul nostru este în fond un joc şi abia atunci excelenţa operei, ca omagiu implicit şi suficient adus adevărat şi sincer când cere intervenţia tuturor puterilor memoriei unui anume artist. noastre! Nu fac teorii. Mă joc spre bucuria celorlalţi. Numai că nu vor să accepte jocul... * Sfârşitul artei? Eu văd viitorul ei desenat în linii grandioase pe orizontul secolului 20 (...) Odată cu auto-adorarea omului şi prin sistemul de exteriorizare care rezultă de aici Deontologia acestei atitudini este inatacabilă. Mai presus începe decadenţa. (...) Grecii arhaici recunoşteau în de orice argumentare, merită parcurse câteva aforisme Dumnezeire pe cei mai frumoşi dintre oameni. Nu vedeau în brâncuşiene, magnifice prin luciditatea reflecţiei şi sponta- figura omenească nimic altceva decât partea sufletească şi neitatea aspră a exprimării: construiau în raport cu aceasta“. „Artiştii au ucis arta.“ „De când au fost inventaţi artiştii, a dispărut arta.“ * „Un adevărat artist face lucrurile fără să vrea. Un artist fals face lucruri pentru glorie.“ Un concept des folosit de Brâncuşi – piramida fatală –, îşi „Gloria e cea mai mare excrocherie a oamenilor.“ destăinuie sensul la o lectură atentă de note de atelier „Gloria e mai rea decât ciuma pentru cei pe care îi atinge.“ precum cele citate mai sus. Când păşesc în templul artei, „Imitaţiile în plastică sunt cadavre.“ unii se descalţă. Alţii, în schimb, îşi înfundă anume mai bine „Nu vă pierdeţi timpul să luptaţi între voi pentru a deveni pălăria pe cap pentru a se face remarcaţi de congeneri. voluminoşi şi mari fiindcă nu e nici o diferenţă între mare şi Pentru cei din urmă, templul pare gol, umplut doar cu mic. Esenţa frumuseţii e aceeaşi (...) adevărul absolut e socluri. inviolabil. Şi nu uitaţi că suntem toţi nişte mucegăiţi pe o bilă A se ipostazia în ... statuie procură unora o bucurie culmina- călătoare prin spaţiu (...) nu vă umflaţi fiecare cu câte un tivă. Atributul fatal, în sintagma „piramida fatală“, nu are succes anume, căci suntem toţi în aceeaşi găleată.“ de-a face, în optica brâncuşiană, cu destinul trist al celor „Renaşterea, punct culminant al decadenţei – şi apoi, timp care, odată ajunşi la vârf, sunt răsturnaţi fără menajamente de secole, lumea întreagă s-a masturbat să susţină eveni- de oricine urcă în urma lor, ci cu un fenomen infinit mai grav. mentul dar, în ciuda eforturilor supraomeneşti, balanţa a Aforismul citat mai sus „Artiştii au ucis arta“, afirmă, la coborât neîncetat şi implacabil. Iată-ne la sfârşitul secolului modul implicit, că lupta de orgolii sfârşeşte prin a imploda 19, când un fulger magnific (Rodin – n.n.) a luminat totul şi orice disciplină în spaţiul căreia prevalează orgoliile. i-a făcut pe oameni să respire din nou.“ Într-adevăr, limbajul sever al aforismelor avertizează fără „Artele bat pasul pe loc din cauza istoriei false ce li se menajamente asupra impactului devastator al trufiei pentru atribuie şi a direcţiei ce încearcă să li se dea.“ indiferent ce proiect uman. Repulsiei pentru glorie, „Frumosul se schimbă odată cu civilizaţia. Înainte conta asemuită în scârbă ciumei, i se adaugă convergent, oricui frumuseţea fizică. Acum, spiritele cultivate cer forţa contemplă în reculegere opera brâncuşiană, acea revali- frumuseţii spirituale.“ dare ezoterică a legendei helene a lui Narcis – un antipod la „Frumosul este armonia lucrurilor contrare.“ extaze romantice pentru slăbiciuni omeneşti. „Cu cât lucrurile sunt mai dificil de împăcat, cu atât frumuseţea e mai mare.“ * „Arta nu e o minciună. Arta e adevărul absolut.“ Într-adevăr, geniul unui artist, erudiţia unui critic, imaginaţia * unui arhitect apar indubitabil mai vrednice de admiraţie în judecata lucidă a posterităţii când sunt dublate de abnegaţie dezinteresată pentru semeni şi pentru idealuri, când poartă „Reţin drept finalitate a uceniciei (mele) momentul demolării marca de nobleţe inconfundabilă, a modestiei, a altruismu- piramidei fatale.“ lui, a generozităţii per se. „În lumea mea nu mai există luptă pentru dobândirea unui loc mai înalt – piramida a fost dărâmată, iar câmpia se arată infinită – aici fiecare individ are asupra sa cele cu care a venit (de exemplu: contribuţia vieţii lui, opera etc. – n.n.), în Matei STÎRCEA-CRĂCIUN 29.01.2014

Proiect pentru Fântâna lui Narcis 116 | Brâncuși O posibilă comparaţie: Brâncuşi – Van Gogh

rice comparaţie comportă riscuri, E adevărat, şi Van Gogh şi Sisley, Renoir, Paul Signac, Georges din pricina faptului că termenii Brâncuşi au evoluat, din punct de Seurat, Gauguin, cu unii dintre Oentităţilor de comparat nu sunt iden- vedere artistic - cum am şi amintit - aceştia împrietenindu-se. În contact tici. Sunt doar asemănători, într-un în Franţa, în etape, relativ cu aceşti pictori moderni, de renume, grad mai mic sau mai mare, asemănătoare, ale picturii şi sculp- Van Gogh descoperă două elemente dându-ne iluzia înşelătoare că ei pot turii moderne, chestiune asupra care vor deveni fundamentale şi fi identici. Termenii de comparat căreia vom reveni. Totuşi, posibila constante pentru arta sa: intensitatea fiind, însă, doar asemănători, se pot comparaţie între pictura lui Van luminii şi stilul cromatic flamboaiant. insinua tacit - vrem, nu vrem - unele Gogh şi sculptura lui Brâncuşi se Acel stil, caracterizat printr-un gen de erori, să le zicem „hermeneutice”, în situează nu în primul rând, în ţâşniri, de „vertigii” coloristice, demersul analitic. O comparaţie perspectiva unor date, relativ exte- aproape paroxiste, ca şi cum realita- între două entităţi diferite, pe baza rioare, ale vieţii, ci în incinta unor tea, de orice fel, s-ar descompune - cărora termenii de comparat ar fi elemente interioare, accentuat fermecător – într-un infinit cosmos de consideraţi ca identici în chip abso- spiritualizate. Nuanţările compara- luminiscenţe absolute. Ei, bine, în lut, s-ar autoanula din capul locului. tive, autentice, încep abia de la acest pictura lui Van Gogh, semnificaţia O comparaţie între Brân- nivel. Şi care ar fi acestea? metafiziciantă este dată tocmai de cuşi şi Van Gogh? Pare o întreprin- Cea mai generală şi mai acest stil cromatic flamboaiant, care dere hazardată şi neproductivă. Din semnificativă dintre ele - prezentă la împinge libertatea spiritualizării mai multe motive: Brâncuşi este ambii artişti - este, după opinia noas- realităţii până în pânzele albe. Dar se sculptor, Van Gogh, pictor. E tră, intensitatea spirituală a creaţiei impune deîndată precizarea: cele adevărat, profesiuni artistice mult către o pefecţiune metafizicizantă. două tentative metafizicizante - la înrudite - amândouă făcând parte M-am străduit, cu alte prilejuri, să Brâncuşi şi la Van Gogh - pot fi com- din genul artelor plastice – dar şi demonstrez că esenţializarea, care parate prin intensitatea lor spirituală, mult diferite. constituie, deopotrivă, nucleul şi însă nu identificate. La Brâncuşi, Cei doi - sculptorul şi picto- „obsesia” sculpturii brâncuşiene - esenţializarea se realizează printr-o rul - nu s-au cunoscut. Van Gogh mai cu seamă în amplul serial al neistovită săpare către interior. La s-a descoperit, integral, şi cu Păsărilor - este experimetată şi Van Gogh, însă, avem de a face cu adevărat, pe sine, în Franţa, mai dusă, cu ardoare spirituală, atât de un tip de esenţializare „pe dos”: o ales la Paris, în cadrul emancipărilor departe, încât atinge acea graniţă a spiritualizare absolută, printr-un gen moderne ale impresionismului şi metafizicului, din perspectiva căreia de libertate a revărsării către exterior. postimpresionismului, însă în 1890 experienţa palpabilă se metamor- Comparaţii între sculptura lui el a murit. Şi Brâncuşi s-a descope- fozează în sinele unei libertăţi abso- Brâncuşi şi pictura lui Van Gogh, pot rit integral, pe sine, şi s-a dezvoltat lute a cunoaşterii, ce nu mai indică fi posibile şi credibile şi din perspecti- ca artist, tot în Franţa şi tot la Paris. limite palpabile. În sculptura lui Brân- va altor elemente. Amândoi - şi sculp- Dar, într-un pelerinaj aproape aven- cuşi, acest tip de esenţializare torul şi pictorul - au fost, în chip decis, turos, doldora de dificultăţi şi mânat metafizicizantă, către perfecţiune, se nonconformişti, respingând regulile de un nestins imbold al chemării obţine printr-o neîncetată reducere şi academiste. Fundamental pentru sale lăuntrice, Brâncuşi a ajuns la finisare a materiei, în lucru - de cele aceşti creatori era intensitatea Paris la începutul secolului al mai multe ori, marmură - către interior. libertăţii lor interioare, ce nu se XX-lea, în 1904. Pe când Van Gogh Dar, la Van Gogh? supunea decât „canonului” propriului era mort de aproape un deceniu şi După ce pictura acestuia a sine. Fireşte, fiecare - şi pictorul şi jumătate. Şi nu există semne de depăşit un anume conformism, în sculptorul - în felul său, în direcţia niciun fel că Brâncuşi s-ar fi apropiat culori sumbre, din perioada olan- unei originalităţi irepetabile, însă în de pictura lui Van Gogh. Poate este deză şi Van Gogh a venit la Paris, direcţia impulsurilor unei libertăţi a de înţeles această - să-i spunem - care devenise un avanpost al creativităţii, posibil de comparat. „absenţă” din contactele artistice ale libertăţii spirituale, al cercetărilor Relativ asemănătoare, sub lui Brâncuşi. În nefericita, zbuciuma- tehnologice şi artistice, creaţia sa raportul mediilor artistice care, într-un ta şi scurta-i viaţă (a murit la 37 de şi-a găsit adevăratul sine. Luând fel sau altul, i-a influenţat şi pe Van ani), Van Gogh nu a rămas un contact cu impresionismul şi postim- Gogh şi pe Brâncuşi, au fost evoluţiile necunoscut, dar fără ecouri ample şi presionismul, Van Gogh îi cunoaşte picturii în Franţa, în cea de a doua răsunătoare, reuşind să-şi vândă - pe Toulouse-Lautrec, pe Emil Bernard, jumătate a secolului al XIX-lea şi în cât a trăit - doar un singur tablou. Claude Monet, Camille Pisarro, Alfred primele două decenii ale secolului al

O posibilă comparaţie: Brâncuşi – Van Gogh 117 | Brâncuși XX-lea. În principal, având în centru prea mult peste hotarele patriei descătuşările de canoane şi eman- mumă, „căscam gura” pe străzile cipările cromatice ale impresionis- Sofiei, cam dezamăgit că prea mului, postimpresionismului, expre- semănau cu cele din Bucureşti. Şi la sionismului, fauvismului etc. De un moment dat, obosit şi cam sătul reţinut, în acest context al evoluţiei de ceea ce vedeam, am intrat, la artei către o modernitate accen- colţul unei străzi, într-o minusculă tuată, mult eliberată de canoane, expoziţie străină, cu sculptură din este şi faptul că Brâncuşi a fost catedrale medievale din sudul receptiv - după sosirea la Paris - nu Franţei. Şi plimbându-mă printre atât faţă de sculptura vremii, cât faţă piesele expuse, în faţa uneia am □ Vincent van Gogh – Durere - “Noaptea de emancipările picturii impresio- rămas „trăsnit”... Ce căuta Sărutul lui înstelată” Muzeul de Artă Modernă, New York niste şi postimpresioniste. Deci, Brâncuşi în această expoziţie?... cumva, chiar pe „ogorul” ideatic pe Fireşte, nu era celebrul Sărut sculp- Posibile asemănări între care evoluase, la vremea sa, şi Van tat de Brâncuşi în multiple variante, arta celor două genii, din punctul de Gogh. Desigur, ca plasare în timp, ci o piesă dintr-o catedrală medie- vedere al unor trăsături către ovoi- într-o altă etapă a picturii moderne, vală, din sudul Franţei. Asemănarea dal, către rotund, pot fi constatate nu Brâncuşi sosind la Paris după era, însă, stupefiantă. Nu ştim - eu numai în cazul exemplelor concrete, aproape un deceniu şi jumătate de nu ştiu - dacă Brâncuşi a cunoscut, pe care le-am arătat. Ci într-un sens la dispariţia lui Van Gogh. În Franţa îndeaproape, sculptura din cate- mai cuprinzător. Obsedat de intensi- fiind şi lucrând acolo, Brâncuşi s-a dralele medievale, din sudul Franţei. tatea luminii şi de radiaţia culorii apropiat, nu în primul rând de sculp- Sigur este că Sărutul sculptat de galbene, Van Gogh - în etapa picturii tori, ci de pictori de talia lui Brâncuşi nu constituie o copie a sale de după stabilirea în Franţa - a Modigliani, Matisse, Braque, Picas- acelei piese sculpturale, expusă la creat foarte multe tablouri, în care so, primii doi devenindu-i prieteni Sofia. Dar - în ce mă priveşte - m-am palpitaţia flamboaiantului cromatic e apropiaţi, mai ales Modigliani. învăţat minte să fiu mai prudent când semnalată prin tentative ovoidale, Din asemănările menţio- e vorba de variate influenţe în creaţia printr-un gen de flăcări ale rotundu- nate mai sus, între Brâncuşi şi Van unor genii şi să înţeleg că în cazul lui. Această palpitaţie către ovoidal e Gogh, privind evoluţia creativităţii lor unui creator instaurator în arta prezentă în pictarea stelelor cerului, în prezenţa unor libertăţi accentuate universală, de talia lui Brâncuşi, în vibraţia copacilor, a variatelor ale picturii moderne, nu trebuie să problema unor posibile contacte de peisaje, a mişcărilor siluetelor conchidem că atare libertăţi ar fi natură să influenţeze, oricât de umane. Dar, mai ales, în nestinsa însemnat absolut totul ca influenţă relativ, nu poate fi abordată, orgoli- pasiune a lui Van Gogh pentru în creaţia celor doi. Şi Brâncuşi şi os, cu şanse absolute. rotunjimea înflăcărată a florii Van Gogh au fost genii. Şi în Revenind la posibile com- soarelui, pictată în nesfârşite legătură cu acest adevăr se impune paraţii între sculptura lui Brâncuşi şi variante. o precizare elementară, dar, deopo- pictura lui Van Gogh, cred că mai Astfel de asemănări între trivă, fundamentală: genialitatea putem semnala încă una. sculptura lui Brâncuşi şi pictura lui este înăscută, un gen de dumne- Precum prea bine se ştie şi a Van Gogh, din punctul de vedere al zeire prezentă, când şi când, nu în fost îndelung comentată, una din unor înclinări către ovoidal, către cer, ci în ontologicul lumesc. Mai caracteristicile esenţiale ale sculpturii rotund, aveau la bază o trăsătură totdeauna, genialitatea se poate brâncuşiene o constituie trăsătura comună: însetarea secretă de a „cizela”, se poate „şlefui”, în sensul ovoidală, o veşnică înclinare către obţine perfecţiunea. O astfel de că ea suportă variate influenţe. Dar rotund. Din acest punct de vedere nu perfecţiune, din care ţâşneşte un sinele ei înnăscut îşi vede de drum e dificil de constatat o, aproape duh metafizic. peste capul unor posibile influenţe. şocantă, asemănare între desenul lui În cazul unor genii, influenţele Van Gogh, intitulat Durere (1882) - posibile asupra creaţiei, rămân o aflat la New York, în Muzeul de Artă taină, anevoie de descifrat până la Modernă - şi Rugăciunea lui Brân- capăt. cuşi, destinată, iniţial, unui mormânt În privinţa asta, mai relatez, din Buzău. Ambele creaţii reprezintă odată, următoarea „păţanie” pe care figuri feminine, ce semnalează nu am trăit-o cândva, demult, pe când atât identităţi fizice, precise, cât stări aveam vreo 40 de ani. Mă aflam la adânc tulburătoare, universal - uman- Sofia, în interes de serviciu, în ceea izante. Şi pentru a sugera atare stări, ce se numea „schimb academic de şi Van Gogh şi Brâncuşi, au recurs, experienţă”. Şi într-o după amiază parţial, la înclinări ale nefericirii siluet- liberă, ca unul care nu călătorisem elor, către ovoidal, către rotund. Grigore SMEU

O posibilă comparaţie: Brâncuşi – Van Gogh 118 | Brâncuși Sculptura brâncuşiană între devenirea întru devenire şi devenirea întru fiinţă

ntr-una din cele mai importante cărţi ale sale, Devenirea recepta fiinţa absolută, suprapersonală. Î întru fiinţă (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, Heidegger consideră că şi materialele anorganice 1981), Constantin Noica observa că specificul omului îl (lipsite de lume) pot fi atrase în sfera fiinţării, dacă omul se constituie devenirea. Filosoful atribuie conceptului două gândeşte la ele, folosindu-le. atribute: devenirea întru devenire, când făptura umană Referindu-se direct la scuptură, filosoful german evoluează conform legilor naturii (copil, matur, bătrân) şi afirmă: “Sculptura ar fi întruchiparea de locuri care, devenirea întru fiinţă care se referă la treptele desăvârşirii deschizând un ţinut şi păstrându-l, adună şi menţin în jurul spirituale. Primul fel de devenire concretizează aparenţele lor un câmp liber, care acordă lucrurilor existente acolo o (devenirea corporală), al doilea esenţele (devenirea aşezare, iar omului o locuire în mijlocul lucrurilor.“ (Martin spirituală). Heidegger – Originea operei de artă, Ed. Univers, Bucureşti, Pentru a marca diferenţa, trebuie să pornim de la 1982) În acest loc poate apărea fiinţa din ascundere. definiţia fiinţei. Pentru Heidegger omul, conştient, prin opera de „Ființă este un termen din filosofia greacă și apoi artă, poate realiza această deschidere. Fiinţa se descoperă din întreaga filosofie europeană până în secolul al XVII-lea pe sine numai dacă o raportăm la nimic. Atunci devenim desemnând realitatea absolută sau ceea ce rămâne conştienţi că fiinţa există. Omul, ca fiinţă întrebătoare, se neschimbat pe dedesubtul schimbărilor, ceea ce trebuie caută pe sine şi ajunge la logosul lui ON, adică la ONTOLO- descoperit dincolo de aparențele sensibile, căutarea ființei GIE. (Martin Heidegger – Repere pe drumul gândirii, Ed. revenind ontologiei. “ (Wikipendia) Politică, Bucureşti, 1988) În Devenirea întru fiinţă, Constantin Noica, cerce- La Platon, peste toate ideile absolute, aceea a tează modalitatea prin care individualul, în devenirea sa, BINELUI este cea mai înaltă şi le conduce pe toate. Şi la poate avea acces la fiinţa colectivă. Brâncuşi binele primează, din moment ce în aforismele sale Filosoful stabileşte pentru fiinţă, următoarele cate- afirmă că vrea să aducă bucurie pură şi că ar dori să se gorii: Totalitate, Limitaţie (care nu limitează), Autonomie şi joace copiii în parcuri cu sculpturile sale reprezentând Necesitate. Limitaţia, pur şi simplu, nu poate da seamă de animalele tinere. întregul domeniu al fiinţei. Totalitatea derivă din caracterul ei La Heidegger ideea ADEVĂRULUI este absolută şi supraindividual (şi individual), Limitarea (reprezintă finitu- aceasta reprezintă esenţa artei cât şi temeiul acesteia, iar dinea fiinţei individuale şi infinitatea ei temporal, ca specie), FRUMOSUL constituie o faţetă a ADEVĂRULUI: “Instalarea Autonomia se referă la relaţia cu alte concepte, iar Necesi- adevărului în operă este producerea unei fiinţări care până tatea rezultă din însăşi existenţa ei, ca încununare a atunci n-a existat niciodată şi care nici nu va mai apărea organicului. vreodată. Producerea situează această fiinţare în aşa fel în Ce legătură au toate acestea cu sculptura brân- deschis, încât abia ceea ce urmează să fie produs cuşiană? Ne spune filosoful Martin Heidegger. luminează deschiderea deschisului în care el iese la iveală. Pentru a ajunge la temeiul existenţei, filosoful Acolo unde producerea aduce în mod expres deschiderea german consideră că omul trebuie să atingă stadiul “locuirii fiinţării, adică adevărul, ceea ce este produs este o operă. O autentice”, înţelegând prin aceasta că fiinţarea, subcon- asemenea producere este creaţia.” Şi mai departe, “Instala- ştientă şi inconştientă, se deschide prin conştiinţă (fiinţa rea adevărului în operă este producerea unei fiinţări care personală) la fiinţa fiinţării, atingându-se stadiul de fiinţă până atunci n-a existat niciodată şi care nici nu va mai supraconştientă/suprapersonală. (Martin Heidegger - Origi- apărea vreodată.” (Martin Heidegger – Repere pe drumul nea operei de artă, Ed. Univers, Bucureşti, 1982) gândirii, Ed. Politică, Bucureşti, 1988) Fiinţarea rezidă în starea sensibilă de a exista şi În procesul creaţiei, opera şi artistul se contopesc. cunoaşte numeroase gradaţii: Opera de artă reprezintă un ustensil care include o alegorie a) materia anorganică (pământul, pietrele, metalele, şi un simbol. Prin aceste ingrediente, însoţite de apa, aerul, focul etc.) nu fiinţează, ele există pur şi simplu, punerea-de-sine-în-operă a adevărului, fiinţarea ajunge la sunt “lipsite de lume”; fiinţa ei. ADEVĂRUL reprezintă starea de neascundere a fiinţării, iluminează fiinţa, deschizând-o ca întreg. Strălucirea b) materia organică (plantele, animalele şi omul) fiinţei, rostuită în operă este FRUMUSEŢEA ei. fiinţează pe diverse trepte evolutive. Plantele sunt situate pe treapta inferioară a fiinţării, animalele pe cea medie, iar omul Ca să se reveleze ADEVĂRUL şi BINELE trebuie pe cea superioară - dacă locuieşte autentic (inautenticul întâi să se manifeste LIBERTATEA. Numai o fiinţare liberă existenţei sale nu l-ar deosebi prea mult de animalele poate atinge transcendentul, iar libertatea înseamnă a fi în călăuzite predominant după instinct). Omul inautentic poate vederea a ceva. Din cele două se naşte temeiul. atinge stadiul de fiinţă personală, pe când cel autentic poate

Sculptura brâncuşiană între devenirea întru devenire şi devenirea întru fiinţă 119 | Brâncuși Acum putem trece la analiza sculpturilor lui Brân- I. Sculpturi brâncuşiene din categoria devenirii cuşi prin prisma acestor idei. Din punct de vedere stilistic, întru devenirie putem clasifica sculpturile artistului în două mari categorii: I.1 Obiectele confecţionate de artist în perioada sculpturile mimetice, realiste, academice, care redau craioveană (1889-1894): aparenţa lucrurilor şi fiinţelor - realizate până la faza de I.1.1 Vioara confecţionată din scândurelele unei lăzi cotitură a anilor 1907-1909 (marcată de: Cuminenţenia pentru portocale, cu care a impresionat notabilităţile oraşului pământului, Sărutul şi Rugăciunea) şi sculpturile care şi care i-au asigurat înscrierea la Şcoala de arte şi meserii din redau esenţa, sufletul fiinţelor – realizate după schimbarea localitate; viziunii asupra lumii. Momentul de trecere între cele două ⇒I.1.2 Artefactele şi portretele realizate pe vremea etape îl reprezintă grupul statuar mimetic monumental când era elevul şcolii menţionate (1894-1898): Trecerea Mării Roşii, distrus de artist cu ciocanul, prin anii 1906-1907, ca semn al desprinderii definitive de redarea - un Gherghef (lemn de paltin; realizat în anul 1896); aparenţelor. Nu a rămas nici măcar poza grupului. Roger trei Rame (lemn de tei; realizate în perioada 1897 - 1898); un Vitrac pomeneşte că era un ansamblu colosal (cu perso- Scaun colţar (lemn de stejar; realizat probabil în anul 1898); naje în mărime naturală, între care şi Moise, realizate din o Casetă (lemn de nuc, realizată probabil în anul 1898 şi ghips, din grămada de material rezultat, sculptorul a mode- Bustul lui Gheorghe Chiţu directorul fondator al Şcolii craio- lat apoi mari mese netede). vene de artă şi meserii; realizat în anul 1897). Sculpturile mimetice, ale primei perioade, realizate I.1.3 Portretele, busturile, basoreliefurile şi ecorşeul pe vremea când era elev al Şcolii de arte şi meserii din realizate în perioada studenţiei bucureştene la Şcoala Craiova, apoi al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Naţională de Arte Frumoase (1898-1904) Bucureşti şi École Nationale Supérieure des Beaux-Arts ⇒- trei versiuni Vitelius (două busturi din gips şi o copie din Paris (până la cotitura stilistic) aparţin devenirii întru în bronz; realizate în anul 1898); două Studii după Laocoon devenire, întrucât redau aspectul efemer al chipurilor (bust lut şi copie gips; realizate în perioada 1898-1900); un umane şi realist al artefactelor utilitare (rame, scaune). Pe relief Mars Borghese (studiu după natură; lut; 1900); com- măsură ce formele erau sculptate ca să devină aidoma poziţia Ofranda corului Carmen (gips; 1902); Alegorie (com- modelelor, ele aparţin devenirii întru devenire. Pentru refe- poziţie; lut); rinţe, am folosit catalogul sculpturilor lui Brâncuşi întocmit ⇒- Portretul lui I.G.Gorjan (bust; gips; 1902); de Ion Mocioi – Estetica operei lui Constantin Brâncuşi (Ed. ⇒ - un basorelief Portretul Gen. Dr. Carol Davila (gips; Scrisul românesc, Craiova, 1987), care inventariază - şi 1903; Muzeul de istorie al liceului Matei Basarab Bucureşti) copiile realizate după moartea artistului, motiv pentru care ⇒- două busturi Portretul Gen. Dr. Carol Davila (reali- numărul acestora este mai mare decât la alţi exegeţi). zate în anul 1903, unul în gips, pierdut şi unul în bronz; 71 x 61 x 35 cm; aflat la Spitalul Militar Central Bucureşti); - un Nud de bărbat (relief; studiu după natură; lut; 1900) şi un un Nud (basorelief; marmură; 1902), ambele pierdute; - un relief Anatomie (studiu după natură; lut; 1900); - cinci versiuni ale Ecorşeului (studiu anatomic; lut; realizate în perioada 1901-1902; gips; 177 x 52 x 32 cm; unul pierdut, unul la Institutul de Medicină Iaşi, unul la Muzeul de Artă Craiova, unul la Liceul Nicolae Bălcescu Craiova şi unul la Institutul de Arte plastice Nicolae Grigorescu Bucureşti); - două Studii de caracter (busturi din lut; studii după natură; realizate în perioada 1900 - 1901;

⇒

⇒I.1.4 Sculpturi realizate în perioada parisiană, până la cotitura stilistică:

⇒ - Portretul Dr. Zahariade Samfirescu (eboşă; lut; 1905);

⇒ - Portretul D-nei Viorica Vaschide (bust; lut; 1905);

⇒- un Cap de tânără femeie şi două Capete de femeie (relief; gips; realizate în anul 1905);

⇒- un Cap de bărbat cu barbişon (gips; 1905);

⇒- o Adolescentă (lut; 1906);

⇒- patru Portrete ale pictorului N. Dărăscu (busturi din lut, gips şi bronz; dimensiuni medii, realizate în anul 1906; două pierdute şi două la Muzeul de Artă al României, □ Atelierul lui Brâncuşi, reconstituit pe esplanada Beaubourg în Paris. Bucureşti); Spaţiul cuprinde 148 de sculpturi.

Sculptura brâncuşiană între devenirea întru devenire şi devenirea întru fiinţă 120 | Brâncuși ⇒- Portretul lui G.Lupescu (bust; gips pictat în negru; zburătoare, din marmură, 1943-1944); 1906); - şase Cocoşi (lemn, luit, gips, marmură şi bronz, - Portretele unui: portar, ospătar, patron de restau- realizaţi în perioada 1923-1924); rant şi a unui birtaş (busturi în gips; realizate în perioada - un Pui de pasăre (piatră; 1937, pierdut); patru 1905-1906); Păsăruici (din gips, marmură şi bronz; realizate în perioada - un Studiu după Houdon (copie după Ecorşeul lui 1928-1929); opt Păsări măiestre şi şase păsări de aur (din Houdon; 1905); gips, marmură şi bronz; realizate în perioada 1908-1920?) - Refuzul (compoziţie; gips?; 1905); un studiu pentru Pasărea în văzduh (gips; 1922) şi treizeci - şase Busturi de băieţi (lut, piatră, marmură şi de Păsări în spaţiu (din gips, marmură şi bronz; realizate în bronz; mici dimensiuni, realizate în anul 1906); perioada 1922-1941, înălţimea acestora tor crescând de la - şapte Capete de băiat (gips, bronz şi marmură; 112 la 195 cm). realizate în perioada 1906-1908;); Privind aceste sculpturi,

⇒- nouă Suplicii (busturi din lut, gips şi bronz; mici constatăm că ele nu sunt mimetie, dimensiuni; realizate în perioada 1906-1907); Peştii nu au solzi, Păsările nu au

⇒- un Studiu pentru orgoliu (bust gips; 1905); pene, Ţestoasele au o singură

⇒- trei Orgolii (două busturi din bronz + unul din pereche de picioare (care la marmură; mici dimensiuni; realizate în perioada 1905 - Ţestoasa zburătoare devine aripă) 1907); iar Animalul nocturn/cârtiţa nu are

⇒ labe, Cocoşii sunt simbolizaţi prin - un Cap de femeie (gips; 30 cm; 1907; Musée National d’Art Moderne Paris); ritmul cântecului lor, ce seamănă

⇒- nouă versiuni de Copii adormiţi (marmură şi cu forma zig-zagază a crestelor bronz, de mici dimensiuni, realizate în perioada 1907-1909, acestora . Brâncuşi a vrut să redea prin ele ceva care ţine de specifiul toate aflate la Musée National d’Art Moderne Paris)

⇒- trei Capete de fată (piatră şi marmură; mici fiinţei acestora, chiar dacă e dimensiuni; realizate în perioada1907-1908); puţină. Prin Peşti a vrut să redea lucirea, iar prin Păsări, zborul. II. Sculpturi brâncuşiene din categoria devenirii Brâncuşi îşi comentează astfel întru fiinţă Peştele său: „Când vezi un peşte, nu te gândeşti numai la iuţeala Nu vom menţiona aici decât sculpturile la care ne mişcărilor sale, la corpul său vom referi în comentariu. strălucitor, care înoată, văzut prin După cotitura stilistică Brâncuşi a căutat să redea apă. Ei bine, iată ce am dorit eu să esenţa fiinţelor, sufletul etern, ascuns în materie ( ilustrăm reprezint. Dacă i-aş fi reprodus □ Constantin Brâncuși cu câteva aforisme selectate din C. Constantin Zărnescu - aripioarele, solzii sau ochii, i-aş “Cocoșul” Aforismele şi textele lui Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, fi oprit mişcarea şi aş fi obţinut o Craiova, 1980): simplă mostră (statică); în vreme ce eu am vroit să-i „Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul – tăind surprind scânteia – spiritul dinlăuntru-i.” Iar despre Păsări: în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptoru- „Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zboru- lui gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialu- lui!”; „Eu nu creez Păsări – ci zboruri.”; „Zborul – ce lui.” fericire!... „...Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă Grupul de Doi pinguini sugerează dragostea în fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală cuplu iar cel din Trei pinguini, chiar trinitatea divină sau însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat familia omenească sacră. Ţestoasa zburătoare, testamen- vizibilă.” tul plastic brâncuşian, simbolizează eliberarea sufletului II.1 Bestiarul brâncuşian prin extincţie şi înălţarea la cer şi contopirea cu divinita- După cum menţiona Heidegger, animalele lipsite tea/fiinţa supremă. Acelaşi lucru se petrece parcurgând de conştinţă (cu conştiiinţă mai puţină aş zice) au fost traseul Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu şi s-ar fi atrase în circuitul fiinţei prin următoarele sculpturi ale artis- petrecut în Templul eliberării, proiectat pentru maharadja- tului născut la Hobiţa: hul Yeswant Rao Holkar de Indor, dacă s-ar fi realizat (asu- - un Animal nocturn (lemn, 1907); pra acestor aspecte vom reveni în finalul expunerii). - patru Peşti (gips, marmură şi bronz, unul din În ceea ce priveşte fiinţele umane, trebuie să marmură cu nervuri fiind montat pe o oglindă metalică remarcăm faptul că Adam şi Eva şi Regele regilor conţin circulară, realizaţi în perioada 1924-1930); elemente formale comune (zimţi şi curbe ovoidale) seamn - patru Foci (din gips şi marmură, realizate în că Dumnezeu a creat omul (fiinţa individuală) după chipul şi perioada 1936-1943); asemănarea sa (a spiritului suprem). - un grup de Doi pinguini (marmură; 1914) şi unul Trecând în revistă portetele şi busturile de copii, de Trei pinguini (marmură; 1912-1914); bărbaţi şi femei, realizate de Brâncuşi, trebuie să remarcăm - două Ţestoase (una din lemn, 1940-1943, cealaltă faptul că toate acestea pot fi încadrate în ovoide. Acesta

Sculptura brâncuşiană între devenirea întru devenire şi devenirea întru fiinţă 121 | Brâncuși este motivul pentru care sculptorul Henry Moore afirma că: “Brâncuşi este martirul unei singure forme, ovoidul”. Care să fie explicaţia? După părerea mea, devenirea întru fiinţă. Ovoidul pur este folosit de artist pentru a simboliza Începu- tul lumii. Dar Începutul lumii constituie şi începutul aven- turii/devenirii fiinţei. Ovoidul poate reprezenta fiinţa în totali- tatea ei (fiinţa supraindividuală sau pe cea absolută), iar fiecare sculptură menţionată, fiinţa individuală. Prin suprafeţele ovoidale ale chipurilor particulare, fiinţa indivi- duală intră în comuniune cu ovoidul total, pe care îl putem întregi în mintea noastră (fiinţa supraindividuală). Aşa se petrece în cazul chipurilor pronunţat ovoidale din ciclurile: Danaideor (zece Danaide şi o Naiadă; din piatră, marmură, bronz; sculptate în perioada 1908-1925); Muzelor adormite (şase Muze şi 16 Muze adormite, realizate din gips, alabas- tru, bronz, în perioada 1909-1920); Negreselor blonde/albe (nouă la număr, realizate din gips, marmură, bronz, în perioada 1923-1933), Principeselor X (şase versiuni cu capete ovoidale perfecte, din gips, marmură, bronz reali- zate în perioada 1909-1918) şi al Prometeilor (cinci la □ Constantin Brâncuși “Muză Adormită” număr, din gips şi bronz, realizaţi în anul 1911). Aceeaşi formă pronunţat ocvoidală o regăsim la cele două sculpturi Eileen (piatră şi onyx, realizate în perioada 1923-1927) şi la afirmă că devenirea întru fiinţă la Brâncuşi se manifestă în cei trei Narcişi (gips, alabastru şi marmură, realizaţi în faptul că sinele artistului, adică aplicarea sa spre esenţa perioada 1910-1914). realităţii, dezvăluie sinea fiinţelor cercetate, adică specifici- Muzele adormite şi Principesele X relevă latura tatea acestora sub latura neschimbătoare. Relaţia ţine de subconştientă şi inconştientă a fiinţei; D-şoarele Pogany, ieşirea sinelui din sine şi dezvăluirea exteriorităţii cu care reveria fiinţei; Eileen, armonia şi dragostea, iar Prometeu, rezonează, Brâncuşi “a privit în sinea Păsării” afirmă Noica. eroismul, sacrificiul pentru semeni. Întrucât capetele conto- În finalul expunerii noastre, se cuvine să revenim pite în Sărut (douăsprezece variante executate în piatră, în asupra Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu şi al Tem- perioada, (1907-1925) ale îndrăgostiţilor din sculpturile plului eliberării proiectat pentru Indor (nerealizat din păcate). omonime pot fi şi ele incluse în contururi ovoidale, putem Dacă privim Ansamblul şi Templul ca alegorii ale considera că ele simbolizează eternitatea sentimentului. vieţii individuale, care se termină prin contopirea sufletu- Devenirea întru fiinţă mai rezultă şi din evoluţia tematică lui/spiritului omului (fiinţei individuale) cu sufletul/spiritul umană vizată de sculptor. Ea începe prin: devenirea întru divin (fiinţa absolută) urcând pe Coloana fără sfârşit sau pe devenire a omului, care la fiinţa noastră tot mai conştientă raza de lumină solară ce ar fi trebuit să pătrundă, la zenit, se transformă tot mai mult, dacă evoluăm spiritual, în deve- prin orificiul Templului descătuşării sufletului de corp, nire întru fiinţă. Calea începe cu Noul născut, Primul strigăt, vedem cele mai înalte reprezentări brâncuşiene ale deve- Primul pas (două versiuni în lemn, realizate în perioada nirii întru fiinţă. 1913-1920); Micuţa franţuzoaică (două versiuni în lemn, realizate în perioada 1909-1918); Portretul lui George, Copii dormind (treisprezece versiuni din gips, piatră albă şi neagră, marmură şi bronz; realizate în perioada 1907-1921); trei Capete de fată (piatră şi marmură, reali- zate în perioada 1907-1908), un Portret de tânără femeie şi unul de femeie (lut, gips, realizate în perioada 1907-1909), cu ultimul începând fiinţele individuale mature. Devenirea întru fiinţă se mai poate observa din evoluţia formală tot mai esenţializată a variantelor ciclurilor, fiecare dintre acestea reprezentând un pas pe calea desăvârşirii plastice, precum şi din realizarea materialelor de la lutul şi gipsul mai perisabile la piatră, marmură şi bronz, concepute pentru neuitare. În cartea sa Devenirea întru fiinţă, pe baza căreia ne-am construit cercetarea, Constantin Noica nu-şi aplică teoria la sculptura lui Brâncuşi. În schimb, în Sentimentul românesc al fiinţei (Ed. Minescu, Bucureşti, 1978), filosoful Lucian GRUIA

Sculptura brâncuşiană între devenirea întru devenire şi devenirea întru fiinţă 122 | Brâncuși brâncuşI

piritul lui Brâncuşi este mai aproape de matematică şi total şapte. Mărgeaua lui Gorjan preia patru grade axial şi geometrie decât de poezie şi naraţiune… Sigur, clar, unul frontal! Coloana se autocentrează şi devine stabilă. esteS foarte aproape de filosofie. Spiritul lui Brâncuşi este Modulul trebuia să fie confecţionat dintr-un material cu spiritul sculpturii secolului XX. «autoungere», fontă, dar şi aliaj de aluminiu, un duralumi- Miezul Coloanei nu poate fi plin, fiindcă, altfel, niu. Este din fontă, şi are canalul pătrat cu două suprafeţe acesta ar fi o sursă internă de tensiuni, care ar duce la înco- de ghidare, la capete, şi o degajare la mijloc… de aici voierea ei…Este gol. Noi l-am fi făcut din patru profile supleţea ei şi uşoara tehnologie a montajului! Mărgeaua laminate L (cu laturi egale) 150 x 150 şi întărite între ele prin rezultă din două module X compuse din patru triunghiuri elemente de legătură sudate, şi, realizând un pătrat de 400 isoscele având condiţia, ca, înălţimea să fie egală cu baza… mm. Este important ca greutatea totală a coloanei, la supra- Dimensiunea mărgelei rezultă din ambiţia, genială, ca faţă, să fie egală sau mai mică decât greutatea structurii această coloană să fie egală în dimensiune-înălţime cu subterane din beton armat, cu 2 m coloană subterană Columna lui Traian, de 30 m. A doua condiţie, la fel de implantată, masă comună, armată, cu primul element de genială, a fost ca ea, coloana, să simbolizeze anul 1916, miez. Doamne, ce greu! Un miez de 30 m lungime şi secţi- cifra 16, anul luptelor de pe Jiu la podul de fier; 16 va fi une constantă, format din trei bucăţi… numărul clepsidrelor care se vor înşira una peste alta, rezul- Modulul «mărgea» de forma pe care o are este tând o înălţime a clepsidrei de 30 m : 16 = 1.8 m (180 cm) … concepută de inginerul Ştefan Georgescu Gorjan, tehnolog Deci, cele două triunghiuri, egale, dintr-o clepsidră, au de profesie… În atelierul sculptorului sau în schiţele lăsate înălţimea egală cu 0.9 m (90 cm), aceasta fiind lăţimea unei de Brâncuşi, nu există un asemenea modul, decât cel din feţe a coloanei. A treia condiţie impusă coloanei, de 30 m atelierul care a dat naştere coloanelor din lemn: elementul X înălţime şi 0.9 m lăţime, este secţiunea pătrată a miezului - scaun sau piedestal, şi care a dat naştere la coloana cu care trebuie să reziste la forţa de răsucire, forţa de strivire şi două module sau cu trei, cinci, şase, şapte… Modulul X nu de încovoiere, la rezistenţa admisibilă, şi care se calculează putea fi montat pe coloană căci el ar fi generat un sistem ca reacţiune la forţa vântului… Aceasta a rezultat, cu static nedeterminat, care ar fi dus la instabilitatea coloa- acoperire, la o secţiune necesară de 0.4 m, la baza miezului nei… trei grade frontal şi patru (sau necontrolabil) grade axial, coloanei sau latura pătratului interior al mărgelei. Ca să aibă în buză ceva rezistenţă, la strivire, s-a admis dimensiunea laturi exterioară a pătratului mărgelei de 0.45 m (45 cm). Vârfurile opuse celor două triunghiuri, trebuind să formeze latura mică a unui trapez isoscel de 45cm (0.45m)…Iată raportul de aur demistificat, 1-2-4, rezultând din raţiuni geometrice şi de rezistenţă (1-latura mică a mărgelei, un pătrat cu latura de 0.45 m, 2 - latura mare a trapezului isoscel

□ Brâuri - coloane orizontale, care limitează margini

□ Ciob dacic- Coloana şi x-uri. Ccolecţia Gh Petre Govora

Brăncuși 123 | Brâncuși fiind 0.9 m (0.45 x 2), şi 4 - înălţimea mărgelei de 2 x 0.9 m = 1.8 m… Astfel, raportul 1-2-4 devine 0.45 - 0.90 - 1.8… Rezultă, o clepsidră descompusă la capete, şi 15 mărgele- modul pe ansamblul Coloanei… O mărgea nu poate exista singură, neavând nici o bază exterioară de stabilitate-pre- cum balonul de rugby - ea, născându-se din două clepsidre suprapuse (grafic definim clepsidra ca un X-o viaţă, un timp etc.). Ca să o scoată din figurativ (simbolul pur geometric), Brâncuşi cere ca el să execute o faţă a octoedrului, dându-i o curbură abia perceptibilă. Meşterii de la Petroşani, copiind-o cu un şablon pe celelalte şapte suprafeţe… Atunci, pe loc, Brâncuşi, la inaugurarea Coloanei, a cerut ca între Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului să fie instalate de o parte şi alta, a aleii, câte 15 clepsidre de piatră, realizând cifra totală, a alaiului eroic, de …30 de X-uri, sugerând ideea de pereche, 15 perechi (mamă şi tată), ortogonală pe axul aleii; viaţă multiplicată-reprodu- cere, viaţa infinită a cuplului…Iată cum întreaga filosofie a vieţii, pe bucăţi, aparţinând a zeci de filosofi este cuprinsă pe dea-ntregul în acest triptic al eroilor-oameni-din oraşul Târgu Jiu!... Operă vastă, cât zeci de romane, a românului Constantin Brâncuşi… Coloana rezultă din ideea împerecherii dintre viaţă şi moarte, şi, nu în urma calculelor matematice. Coloana trebuia să fie egală cu Columna lui Traian, prima constantă, trebuia să fie compusă din 16 module- viaţă-clepsidră-sferă spartă în două (şi două semisfere opuse având nevoie de o legătură care să-i dea noii entităţi stabilitate-viaţă-duh), ideea de reproducere… pe verticală spre infinit…

□ Naşterea geometrică a Coloanei

1, 2, 4 sunt termenii succesivi ai unei serii matematice în care următorul număr este dublul celui dinainte. Acest dublu este unitatea dintre bine şi rău coexistând în viaţă… ideea de pereche-împerechere, singura care poate să conceapă şi să reziste în timp…

□ Clepsidra - x dezvoltat

Petre CICKIRDAN 15 decembrie 2013

Brăncuși 124 | Brâncuși PSALMI LA MASA TĂCERII

* * * Magii, Privesc Curge Călăuziţi de stele, Luna Printre arborii veacului Ajung în Carpaţi Până văd păstorul Sângele Şi se închină, Care cânta din fluier Lui Adam. În Hobiţa, În cer. Ţiuie Pruncului Cântecul „Masa Tăcerii“ Grigore Brâncuşi Se încolăceşte ca un şarpe Până la steaua polară. Şi-i lasă în dar Pe stâlpul casei. Pietre Harul Atunci, Îngălbenesc în rugă Sfinţilor Cobor în fântâni Şi eu, în valea uitării, Din calendar. Ca să slobod izvoare. Tai iarba Din creştetul străbunilor mei.

* * „Masa Tăcerii“ Cuvânt * „Poarta Sărutului“ Călător, Pasărea Şi „Coloana fără Sfârşit“, C-un pas în ţărână E un ceasornic, Trepte Şi altul în nor, Măsoară Spre sufletul neamului meu. Omul, Trecerea vremii Le binecuvântă Duh întrupat, Şi ascultă, Îngerii În lumea aceasta Dincolo de materie, Şi Dumnezeu. Sclav Gândul Şi împărat. Zeului Primordial. * Jiul, * Styx răzvrătit. Zidul * Poteci Se surpă, Pe scaune, Aleargă sub tălpi Soarele dârdâie la amiază. La „Masa tăcerii“, Până în epoca pietrei. Cuvântul Stau Balauri Delirează lângă o cruce Lunile anului Scuipă cetatea Şi eu Ca nişte arhangheli Şi bat Cobor pe o scară Cu ştreangul Cu pumnii Fără să ştiu La gât. În poarta destinului. Unde duce. Soarele Sângeră peste * Izvoarele lumii. * Trec Mă reazem, Fecioare În neodihnă, Pe sub „Poarta Sărutului“ * Pe lancea umbrei Şi pântecul lor Clipa, Sau pe lumină. Se umple de rod.. Cu trup de vidră, Şi aţipesc Vulturii Aţipeşte Printre semne de întrebare. Taie cerul În ochiul neadormit Sunt Şi Romulus întemeiază Din lucruri. În nefire, O altă cetate Şi eu, Podidit de stele Pe Jiu. Nisip în clepsidră, Şi de amintire. Respir în sulfine. Soarele, Orologiu în flăcări, Fumegă Între rău şi bine.

PSALMI LA MASA TĂCERII 125 | Brâncuși * * * Duh Brâncuşi Cer, Peste „Poarta Sărutului“, A descoperit legea inversă Clopot de argint, Duh A gravitaţiei. Şi oameni, Peste „Masa Tăcerii“, Sufletul său Din zori până-n seară, Duh Dansează în slavă şi poezie În labirint. Peste „Coloana fără sfârşit“. Peste jocul de zaruri Clipele, Brâncuşi Al istoriei. Ca nişte copii, Găzduieşte în suflet Rătăcite spre seară, Un zeu. Se urcă-n * „Coloana fără Sfârşit“ Ţărani Şi nu mai coboară. * Din Gorj, Gândul Mărin şi Măria, Coboară în mit. Ard în făclia * „Pasărea măiastră“ Unui sărut Văzduhul Ţâşneşte-n zenit Pe un stâlp de poartă divină. Şi fratele soare Şi se roteşte Din sufletul lor, Şi omul, Departe Ca dintr-un izvor Un astru de lut înţelept, Peste „Poarta Sărutului“ Curge Jiul Se-nvârt de veacuri Şi peste moarte. Şi viaţa lumii şi visul nostru În cerc Clipele fierb Mântuitor. Curge Şi pe-o colină Lumea şi timpul Stă în genunchi Spre „Masa Tăcerii“. Un cerb. * Dirept. Aici Totul este miracol: * „Poarta Sărutului“ * Sisif „Masa Tăcerii“ Brâncuşi Rostogoleşte soarele. „Coloana fără sfârşit“… Orânduie legi Bolovan Sub cerul, ca un chivot, Şi roteşte planete unde Prăvălit peste Parâng. Cresc sâmburi Ţâşnesc din haos Şi eu, în zori, Ai învierii Geneze. Aud cum respiră peştii în Jiu Lui Savaot. Toate Şi cum, Se nasc din sine şi curg Sub „Poarta Sărutului“, Din zori în amurg. Curge un râu din Eden. * Brâncuşi El şi Ea, E un demiurg. Mistuiţi în sărut, * Seminţe ale luminii Piatra În rut. Şi lemnul Dincolo de loc şi de vreme, Se preschimbă în lucruri, El şi Ea În păsări Sparg Şi-n oameni Coaja nemărginirii Ascunzând înăuntru Şi-n ziua de mâine Un sine divin. Aşteaptă să vină Cel nenăscut.

Micropoeme de Traian DIACONESCU

PSALMI LA MASA TĂCERII 126 | Brâncuși Scenariu de cod biblic replica brâncușiană a chivotului

"Nessun effetto è in natura senza ragione [...]". la Brâncuși atâtea elemente ale unei dimensiuni creștine"7, Leonardo da Vinci chiar dacă meșterul însuși a mărturisit repetat, în diverse formulări, că a fost puternic influențat, fascinat, marcat de fenomenul credinței și i s-a dedicat acestuia într-o imensă •Arhitrava "Porţii Sărutului" conţine cel puţin două elemente măsură – "Eu îl numesc pe Dumnezeu esența germenului grafice şi unul structural, prin care Brâncuşi ar fi criptat una nostru"8 – încă persistă opinii și atitudini prin care se dintre cele mai importante semnificaţii ale acestei opere, cu contestă ori se neagă vehement aceste înclinații, mergân- profunde implicaţii de sugestie asupra întregului monument du-se până la a considera plăsmuit, fals, artificial și a catalo- al eroilor de la Târgu-Jiu. ga celebrul roman, "Sfântul din Montparnasse", drept instru- •Motivaţia acestui gest, deocamdată doar presupus, este ment de inducere în eroare prin distorsionarea biografiei. aceea că marele artist s-a folosit ermetic de câteva simbo- Cu toate acestea, fără a transforma un artist de geniu luri biblice, din nevoia de a-şi exprima estetic crezul în în umbra unei dogme, se poate afirma că paleta multiplelor sacralitatea primordială a meleagurilor dintre Carpaţi şi semnificații ce învăluie incontestabil capodoperele renumi- Dunăre, pe care, printr-o axă imaginară, le-a legat de tului plastician conține, printre altele, numeroase nuanțe locurile sfinte. teologice, de o prea mare importanță pentru a fi ignorate, •Astfel, celebra ladă de zestre a sculptorului adăposteşte considerate vagi sau discrete, așa cum ele par la o primă discret o tainică replică a Chivotului Legii, artefact cunoscut vedere, neînsemnând aceasta că o întreagă operă devine şi sub denumirile de Arca Mărturiei, respectiv Chivotul banală copie a vreunui text, ritual sau obicei bisericesc ori Legământului, relicva sacră întru cinstirea căreia a fost ceva asemănător. In acest sens, este motivantă convin- ridicat vestitul Templu de la Ierusalim. gerea criticului Dan Grigorescu, potrivit căruia "O cercetare stăruitoare va trebui să urmărească în viitor și prezența ideilor ce vin din semnificațiile unei ortodoxii în care s-a *** format însuși spiritul său"9 (adică al lui Brâncuși).

Încă de la început, se impune a aminti că, dincolo de ZODIA CRUCII ȘI INSPIRAȚIA BIBLICĂ orice interpretări neargumentate, decorate cu metafore, alegorii sau hiperbole nelalocul lor, există atitudini opuse unor traduceri sursiere şi transcrieri biblico-religioase ale Până la a stabili posibile elemente comune între două artei brâncuşiene, invocări indirecte la temperare sau puncte de pe glob precum Târgu-Jiu şi Ierusalim, trebuie moderaţie faţă de asemenea aspecte. mai întâi relevat dacă "Biblia" a reprezentat sau nu un Sunt cunoscute afirmaţiile argumentate, conform instrument de lucru brâncuşian. Respectiva carte i-a fost cărora pretextul inspiraţiei nu elucidează actul creaţiei, fiind chiar foarte apropiată artistului, cum era şi normal pentru o chiar contestate astfel de abordări: "În afara unor limite bine persoană care nu s-a înstrăinat de fenomenul credinţei, definite, «sursa» nu instituie o explicaţie a fenomenului de divinitate, lumea monahală, de religie şi biserică, în acest artă, ci o comodă platitudine"1. sens fiind mai mult decât cunoscute diverse opinii de sorginte bibliografică, exprimate de-a lungul timpului de Uneori, au fost limitate exagerările cu interpretările în către Nina Stănculescu, Barbu Brezianu, Sorin Lory Buliga, tentă religioasă, deoarece "Brâncuşi nu ilustra «vizual» o Mihai Stârcea-Crăciun, Calinic Argatu şi alţii. dogmatică; arta lui nu este deci teologie vizualizată [...]"2. Alteori, s-a ajuns la exprimări dure, precum "«comentaro- Există cel puţin două exemple mai mult decât edifica- manie» parazitar-narcisistă şi fantezist-sursologică"3, toare. "izvoristică"4 sau "manie sursologică"5, "biografism"6 etc. Lucian Gruia: "Categoric, modelul biblic este cel Deși a fost des observată, remarcată atracția sculpto- uzitat de sculptor pentru crearea universului său artistic 10 rului față de temele și motivele religioase, cu toate că "Există exemplar" .

1 Ion POGORILOVSCHI, Pasărea maiastră şi sursele: Un eseu în zece părţi, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1995, p. 47 2 Sorin Lory BULIGA, "Spirit" şi "materie" în viziunea unui artist – filosof: Constantin Brâncuşi, Scrisul Românesc Fundaţia – Editura, Craiova, 2010, p. 382 3 Zenovie CÂRLUGEA, Brâncuși. Orizonturi critice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 219 4 Zenovie CÂRLUGEA, op. cit., p. 264 5 Zenovie CÂRLUGEA, op. cit., p. 144 6 Zenovie CÂRLUGEA, op. cit., p. 145 7 Calinic ARGATU, "Pace şi bucurie" cu Brâncuşi: argumente pentru o dimensiune creştină, Ed. Dacia, Cluj - Napoca, 2001, p. 5

Scenariu de cod biblic replica brâncușiană a chivotului 127 | Brâncuși □ Brâncuși - Codul biblic de pe “Templul Sărutului”

Militza Petraşcu (prin ale sale "Amintiri despre Brân- heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete cuşi"): "Tot sus se aflau şi cărţile lui preferate: Biblia, ale capacului ispăşirii; 19. să faci un heruvim la un capăt şi Dante, Boccaccio, precum şi uneltele şi materialele un heruvim la celalt capăt; să faci heruvimii aceştia ieşind fotografice"11. din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui." – "Vechiul CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI Testament", "Exodul (Eșirea)", capitolul 25; – Tablele Legii cu cele Zece Porunci, înmânate de Pentru a-şi exprima crezul său artistic în sacralitatea către Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, ce se păstrau primordială a meleagurilor dintre Carpaţi şi Dunăre, sculp- în interior ("9. În chivot nu erau decît cele două table de torul s-a folosit de simboluri cunoscute ale Templului piatră, pe cari le-a pus Moise în el, cînd a făcut Domnul Ierusalimului, aşa încât "Poarta Sărutului" are în comun cu legămînt cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului." acesta câteva repere fundamentale. Astfel, aşa-zisa – "Vechiul Testament", "Cartea întîia a împăraţilor", capitolul 8; arhitravă, despre care ştim că a fost îndreptăţit asemuită unei lăzi de zestre româneşti, poate fi considerată, în egală – lăţimea "Porţii Sărutului", care corespunde (retro- măsură, o reprezentare ermetizată a biblicului Chivot al versat criptic) lungimii Chivotului, prin convertirea metrică a Legii, cunoscut şi sub denumirile de Arca Mărturiei, respec- unităţii arhaice de măsură, cotul. tiv Chivotul Legământului, păstrat vreme îndelungată la De precizat că o astfel de abordare, fie ea şi argu- Ierusalim, artefact astăzi considerat dispărut. mentată, este plauzibilă doar dacă simbolurile respective Concret, elementele de simbolistică biblică, referi- sunt luate în considerare împreună, nu izolate, nicidecum toare la relicva sacră, pe care sculptorul le-ar fi încifrat pe scoase din context, mai ales că ele ar exista pe una şi "Poarta Sărutului", ar fi următoarele: aceeaşi operă de artă. – heruvimii de pe capacul ispăşirii ("18. Să faci doi

8 Sorana GEORGESCU-GORJAN, Aşa grăit-a = Ainsi parlait = Thus spoke Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 160 9 Zenovie CÂRLUGEA, op. cit., p. 267 10 Lucian GRUIA, Brâncuşi, repere si interferenţe, Ed. România Press, Bucureşti, 2001, p. 20 11 Militza PETRAȘCU, Amintiri despre Brâncuşi, în Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, de Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 766 12 G. CĂLINESCU, Pînă în satul lui Brâncuşi (fragment), în Pavel ȚUGUI – Dosarul Brâncuşi, Ed. Dacia, Baia Mare, 2001, p. 155 13 Grid MODORCEA, Brâncuşi înainte de Brâncuşi, Ed. Semne, Bucureşti, 2001, p. 20

Scenariu de cod biblic replica brâncușiană a chivotului 128 | Brâncuși *** TABLE CU LEGI (VIA CRAIOVA)

Faptul că Brâncuşi a mai avut măcar în atenţie arca În argumentarea celei de-a doua ipoteze, anume pierdută reiese şi dintr-o constatare a lui G. Călinescu, aceea că pe portalul de la Târgu-Jiu ar fi reprezentate și autor (şi) al fragmentului "Pînă în satul lui Brâncuşi", din Tablele Legii, pot fi utilizate motivele dinspre baza lintoului, care aflăm, printre altele, că "În biserica nouă se află un mai precis gambele perechilor de îndrăgostiți – elemente ce chivot cumpărat de sculptor şi dăruit şi pe fundul căruia se capătă asemenea conotații dacă sunt privite două câte vede semnătura cu cerneală a artistului"12. două, astfel încât, grație unei evidente asemănări de formă, Acelaşi aspect este reliefat şi de către Grid Modor- ele devin veritabile simboluri ale cunoscutelor Table cu cele cea, în "Brâncuşi înainte de Brâncuşi": "Chivotul de pe Zece Porunci. masa altarului bisericii «Sfântul Nicolae» din Hobiţa a fost Posibilitatea ca Brâncuși să se fi inspirat ori să fi fost dăruit în anul 1922 de însuşi Brâncuşi, aşa cum o atestă şi influențat de formatul clasic al acestora (dreptunghiuri verti- semnătura sa inconfundabilă de pe talpa preţiosului cale, ajustate prin rotunjirea laturilor superioare) devine obiect"13. plauzibilă datorită lui V.G. Paleolog, care în cartea "Tinerețea lui Brâncuși" face relatări despre vizitele sculpto- HERUVIMII DE PE CAPACUL ISPĂȘIRII rului, pe atunci în formare, prin cimitirele Craiovei. Există chiar și o informație concretă, referitoare la sfintele

artefacte: "Dar și mai sărac, în ciuda morților bogați pe care Prima ipoteză ar fi aceea că ochii contopiţi de pe îi păzea, era cimitirul evreiesc: table pe care stau scrise ori arhitrava "Porţii Sărutului", dar şi de pe stâlpi, pot fi consi- nescrise cele zece porunci, pietre și alte pietre de simplă deraţi, în exprimare codificată, însemnele celor doi heruvimi formă dreptunghiulară în toate dimensiunile, table pe care de pe capacul ispăşirii al Chivotului Legământului. nu apărea decât cele două triunghiuri suprapuse, sigiliul lui Pentru a putea stabilii corelaţii în sprijinul acestei Solomon, singur care vorbea"16. presupuneri, este oportună, într-o primă etapă, redarea aici În volumul intitulat "«Spirit» și «materie» în viziunea a părerii lui Ionel Jianu, care, în studiul "Brâncuşi", a arătat unui artist – filosof: Constantin Brâncuși", semnat Sorin Lory cum numărul acestor ochi alipiţi (număr ce corespunde cu Buliga, poate fi găsită, de asemenea, o informație la fel de cel al "Săruturilor" din care fac parte) este un multiplu de relevantă și anume aceea că "Un apropiat al sculptorului, patru :”Pe arhitrava acestei porţi, Brâncuşi a gravat friza Berto Lardera, mărturisește în acest sens: «Vorbea despre Sărutului, care prezintă pe fiecare din faţetele laterale 4 evreii care au trecut Marea Roșie sau despre Moise care a motive şi pe fiecare din faţetele frontale 16 motive ale ; acestea erau 14 descins de pe Muntele Sinai cu Legile «Sărutului», adică un multiplu de 4” . Opinia amintită oferă problemele și temele sale [...]»17". pretextul unui prim argument: chiar această cifră, adică patru, defineşte întocmai făpturile respective, aşa cum sunt ele descrise frecvent în "Biblie": "21. Fiecare avea câte COTUL DOMNULUI patru feţe şi fiecare avea câte patru aripi, iar sub aripi aveau un fel de mâini omeneşti" – “Vechiul Testament”, Ultima, dar nu cea din urmă ipoteză: una dintre “Iezechiel”, capitolul 10. dimensiunile "Porții Sărutului", mai precis așa-zisa grosime Se poate considera, desigur, că argumentul acesta a acesteia, corespunde retroversat criptic lungimii Chivotu- nu este, însă, unul suficient, astfel încât, în etapa secundă, lui Legii, cu precizarea că este importantă cifra ca atare și trimiterea la heruvimi devine cu atât mai plauzibilă, cu cât nu neapărat ceea ce reprezintă ea, adică o lungime, aceiaşi ochi brâncuşieni – "Nu vedeţi, oare, aceşti ochi ? respectiv o lățime, aici fiind vorba despre ermetism și nu [...]"15 –, multiplu reprezentaţi pe toate faţetele "Porţii...", pe despre indicii evidente. arhitravă şi pe stâlpi, pot fi identificaţi cu multitudinea de În favoarea acestei teorii vine, concret, faptul că ochi, existenţi peste tot, ai heruvimilor biblici ("12. Tot trupul respectiva grosime a monumentului (1,69 m) este chiar de heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de doi coți și jumătate, adică tot atât cât reprezintă lungimea ochi; asemenea şi roţile, toate cele patru roţi de jur împre- Chivotului Legământului după dimensiunile descrise în jur...” – “Vechiul Testament”, “Iezechiel”,capitolul 10). "Biblie": "10. Să facă un chivot de lemn de salcîm; lungimea lui să fie de două coturi și jumatate, lățimea de un cot și

14 Ionel JIANU, Brâncuşi, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2002, p. 42 15 Sorana GEORGESCU-GORJAN, op. cit., p. 106 16 V.G. PALEOLOG, Tinereţea lui Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004, p. 43 17 Sorin Lory BULIGA, op. cit., p. 173 18 Ion MOCIOI, Brâncuşi: Ansamblul sculptural de la Tîrgu-Jiu (Documentar), editat de Comitetul pentru Cultură şi Artă al Judeţului Gorj, Târgu-Jiu, 1971, p. 41 19 Ştefan GEORGESCU-GORJAN, Amintiri despre Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1988, p. 166 20 Nicolae STOICESCU, Cum măsurau strămoşii. Metrologia medievală pe teritoriul României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, p. 88

Scenariu de cod biblic replica brâncușiană a chivotului 129 | Brâncuși jumătate, și înălțimea de un cot și jumătate" – "Vechiul Testament", "Exodul (Eșirea)", capitolul 25. PROBLEMATICA HAZARDULUI Fie că este vorba despre o coincidență sau de un indiciu cifrat, această presupusă corespondență poate fi În altă ordine de idei, referitor la aceste presupuse argumentată doar dacă este să considerăm cotul ca unitate indicii biblice ale "Porţii Sărutului", este clar că nu pot fi arhaică de măsură în varianta sa de 0,677 m, (acesta are emise concluzii ori judecăţi de valoare şi trebuie precizat că și alte versiuni): 0,677 X 2,5 = 1,6925. există, desigur, posibilitatea coincidenţelor, implicit a unor Se impune precizarea că, pentru un calcul exact erori de interpretare, fie ea şi argumentată biografic sau matematic, ar fi trebuit un cot de valoarea (inexistentă) de bibliografic. 0,676 m (0,676 X 2,5 = 1,69), însă ermetismul nu se Ca eventual argument în defavoarea ipotezei că limitează la reguli strict matematice sau geometrice, ba Brâncuşi ar fi doar o fericită intâmplare, poate fi prezentat dimpotrivă, presupune mici abateri voite, iar toleranța de punctul de vedere al aceluiaşi V.G. Paleolog; el consideră 0,25 cm poate fi și o rezultantă a transpunerii relative în că, în general, asocierile raţionale între mai multe elemente practică a dimensiunilor indicate cioplitorilor de către sculp- scot din calcul corelaţionarea acestora prin hazard şi face tor ori o rotunjire. trimitere la un celebru aforism al lui Leonardo da Vinci – De notat că lățimea de 1,69 m a "Porții..." este "Nessun effeto e in natura senza ragione [...]", care chiar preluată dintr-o lucrare de referință în domeniu, semnată este tradus în forma "Nici un fapt în Fire nu fiinţează fără Ion Mocioi și intitulată "Brâncuși: Ansamblul sculptural de la rost [...]"21. Tîrgu-Jiu (Documentar)" unde există următoarele specifi- În schimb, deşi Brâncuşi aproape a prestabilit aforis- cații: "Întregul monument este construit din piatră de traver- tic ideea că "Arta nu este o întâmplare", deşi se identifică tin de Bampotoc (Simeria), avînd o înălțime totală de 5,13 originea comună a unor elemente aparent fără legătură, 18 m, o lungime de 6,45 m și o grosime de 1,69 m" . există cercetători care pun aproape totul în continuare pe Dar, deoarece dimensiunile "Porții Sărutului" apar în seama providenţei; spre exemplu Jean Cassou se referă la literatura de specialitate sub diverse forme, în funcție de "Miracolul acestei întîmplări, acestui eveniment, acestei cum au fost efectuate măsurătorile, se poate afirma că tot realităţi care se numeşte Brâncuşi [...]"22. doi coți și jumătate (lungimea Chivotului Legii) au și laturile Etienne Hajdu se situează la polul diametral opus, stâlpilor "Porții Sărutului" (170 cm fiecare), însă, de această acela al logicii şi asocierilor explicabile, atunci când dată, doar dacă este să luăm în calcul valoarea de 0,680 m mărturiseşte: "– Mă interesează în mod deosebit presocra- a unității arhaice de măsură – cotul. ticii, deoarece ei au fost cei dintîi care au încercat sa Astfel, din "Amintiri despre Brâncuși" de Ștefan explice lumea prin inteligenţă, prin raţiune, şi nu prin mit, Georgescu-Gorjan aflăm că "Lățimea maximă a Porții [...] metafizică sau magie"23. este de 184 cm, adică 170 + 2 x 7, în care 170 (2 Mp) Teoria unui Brâncuşi în general accidental sau de reprezintă latura fiecărui stâlp de susținere, diferența fiind sorginte aleatorie este desfiinţată şi de către Edith Balas, 19 depășirea în afară a lintoului față de stîlpi" . Printr-un atunci când face referiri la anumite fragmente de calcul simplu se obține exact valoarea căutată, de această corespondenţă: "«Trebuie să ştiţi că am lucrat la fel de mult dată fără rotunjiri sau mici abateri: 0,680 m x 2,5 coți = 1,70 la aceste lucrări [soclurile] ca şi la celelalte», îi scria în 1919 m sau 170 cm. Brâncuşi colecţionarului John Quinn, «şi că ele nu sunt în Dimensiunea de 0,680 m a cotului a fost aleasă din nici un caz rodul întâmplării sau al vreunui capriciu»"24. cartea lui Nicolae Stoicescu, denumită "Cum măsurau Vasile Sav a abordat la fel de raţionalist această strămoșii. Metrologia medievală pe teritoriul României", de problematică, el observând că "Brâncuşi a creat o poetică unde se poate citi, printre altele, că: "Documentele de la absolut modernă şi absolut raţională, în care, atât cât îi mijlocul secolului trecut amintesc însă de două feluri de este dat raţiunii să se privească pe sine, este exclusă coți, unul denumit «ordinar» – care avea la 1859 0,636 m – întâmplarea, este exclus hazardul [...]"25. și altul halep – ce măsura 0,680 m"20.

*Anumite paragrafe ale acestui referat au fost preluate din cartea "BRÂNCUȘI, ENIGMA. Taina lumii şi secretul vieţii", semnată Pavel Pavel FLORESCO Floresco şi apărută la Ed. Sitech Craiova în 2013

21 V.G. PALEOLOG, Brâncuşi – Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2002, p. 43 22 Jean CASSOU, Miracolul acestei întîmplări care se numeşte Brâncuşi, în româneşte de N. STĂNCULESCU, fragment din Prefaţă la vol. Brâncuşi de Ionel JIANU, în Omagiu lui Brâncuşi, volum editat de revista Tribuna, Sibiu, 1976, p. 93 23 Etienne HAJDU, Cînd am vazut operele lui Brâncuşi am înţeles dintr-odată care îmi este drumul, interviu consemnat de Ion POP, în Omagiu lui Brâncuşi, volum editat de revista Tribuna, Sibiu, 1976, p. 80 24 Edith BALAS, Brâncuşi şi tradiţiile populare româneşti, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1998, p. 32 25 Vasile SAV, Brâncuşi – recunoştinţa nesfârşită, în Brâncuşi şi Transilvania, antologie de Constantin ZĂRNESCU , Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2001, p. 48

Scenariu de cod biblic replica brâncușiană a chivotului 130 | Brâncuși Elementele unei ecuaţii hermeneutice insolite

şa cum primitivismul, şi mai ales arta africană, a fost pentru că am pomenit interpretarea adeseori invocat în interpretarea operei brâncuşiene, Edithei Balas, aş sublinia faptul că nuA de puţine ori s-a apelat şi la registrul formelor una dintre diferenţele observate de preistorice în cadrul nenumăratelor interpretări. Aş spune, aceasta între arta africană şi cea că prea adesea s-au invocat tradiţiile neolitice şi paleo- românească, după alte asemănări litice, despre care Brâncuşi nu avea cunoştinţă, arheologia izbitoare, este tocmai faptul că arta românească aflându-se la începuturile sale, chiar dacă populară este o artă în care corpul unul dintre primii preistoricieni români, Grigore Tocilescu, uman este edulcorat. Aici constă i-a fost profesor de estetică 1. De altfel, Mircea Eliade a misterul brâncuşian şi poate că sesizat perfect refuzul Cuminţeniei pământului de a-şi refuzul nativ al antropomorfizării afişa imperial atributele sexului, trăsătură care o îndepăr- (atât de predispus actelor magice) tează deopotrivă de tradiţiile neoliticului şi ale paleoliticului. să se trădeze tocmai prin conside- „Pentru criticii de artă, scrie Mircea Eliade, înscrişi pe o rarea artei africane (perfect antro- asemenea direcţie, devenea comod să alinieze Cuminţe- pomorfă) ca fiind tocmai datorită nia pământului, cu aerul de relicvă arheologică, notoriilor acestui lucru malefică. Apelând zeităţi primare ale fecundităţii – acele statuete etalând aniconismul, s-a întors către icono- până la displastic constituţii anatomice planturoase. Totuşi, clasmul artei post-neolitice şi în o atare asociere explicativă criticii au făcut-o cu parcimo- general asupra unei viziuni nie, deoarece Cuminţenia pământului, situându-se cumva „indoeuropene” a artei, o viziune la antipod, nu-şi afişează imperial atributele sexului, ci mai care aminteşte aniconismul lui degrabă morfologic pare jenată de ele” 2. Cu alte cuvinte, Apollo (reprezentat adeseori sub deşi un nud, Rugăciunea este o disimulare a nudităţii, o formă monolitică) dar şi aniconismul □ Sărutul (Montparnasse) negare a senzualităţii, „nudurile în sculptură fiind mai puţin protohindus, o viziune exprimată frumoase decât broaştele râioa- perfect de Platon care a îndreptat, la rândul lui, atenţia către se”. Această negare a nudităţii şi singura artă pe care o cunoştea ca fiind opusă artei greceşti mai ales a exhibării atributelor contemporane lui, adică arta canonică a Egiptului. În sexuale, este consonantă nu această manieră se explică asemănările lui cu forme ale numai cu o viziune „românească” trecutului, din perspectiva confluenţelor deci şi nu pentru că privitoare la corpul uman, cu una a văzut sau nu formele trecutului (fapt care oricum mi se creştin orientală, ci are o tradiţie în pare inoperant, din moment ce propriile mărturii ale sculpto- revoluţia semanticii plastice ope- rului disimulează de multe ori realitatea factică). Din aceeaşi rate de procesul post-neolitic al perspectivă interpretează şi Athena Tacha Spear relaţia „indoeuropenizării”. plastică dintre Sărutul din Montparnasse (datat de ea în Accesul lui Brâncuşi la intervalul 1908 şi 1910) şi menhirul preistoric de la trecut, la preistorie s-a făcut într-o Aveyrone, al unei confluenţe mai degrabă decât a influenţe- altă manieră, iar referirea sa la lor 4. Cu atât mai mult cu cât Petru Comarnescu este de arta Greciei preclasice (pe care părere că Sărutul preia o temă folclorică străveche, referi- am fost de acord să o consider toare la ritualul arborilor îmbrăţişaţi, idee acceptată şi de cea a epocii bronzului cicladic) cu către Mario de Michelli 5. Nu pot să nu remarc faptul că una care a fost adeseori comparat, dintre lucrările celebre ale land-artistului englez Andy mărturiseşte că acolo vroia să Goldsworthy, un mare admirator al lui Brâncuşi, se prezintă ajungă. Dar a făcut-o indirect, prin chiar sub forma a doi arbori împletiţi. Dacă am acceptat că arta populară românească, prin arta africană (şi în cazul păsărilor, şi arta preistorică a aniconismul ei, prin antisomatis- Chinei) declanşase în Brâncuşi formele artei sale populare, □ Cumințenia Pământului mul ei original şi originar, prin sunt de părere că aceste forme îi aminteau, paradoxal, ceva accentul pe geometrii diafane 3. Şi ce nu văzuse niciodată, adică arta epocii bronzului. Când a

1 Barbu Brezianu, The Beginnings of Brancusi, în The American Art Journal, New York, XXV, 1, 1965, p. 16 (p. 15-25). Pe când era Ministru al Cultelor şi Învăţământului Public, sub direcţia lui Grigore Tocilescu au fost publicate în 1900 acele „Materialuri folkloristice”, care conţineau şi balada lui Iovan Iorgovan, despre care Ion Pogorilovski, consideră că a stat la baza Cuminţeniei pământului, ca sursă livrească. 2 Ibidem, p. 18 3 Ştim, bunăoară, că aniconismul ca expresie a unui anumit tip de anticosmism şi antisomatism este o trăsătură nu numai a lui Platon ci şi a tracilor (Platon însuşi face referire în Charmides, la Zalmoxis şi la terapeutica „psihologică” a acestuia, adică importanţa acordată „sufletului” în detrimentul trupului) şi gnosti- cilor (un melanj de filozofie platoniciană, creştină şi dualism iranian )

Elementele unei ecuaţii hermeneutice insolite 131 | Brâncuși văzut însă forme ale artei greceşti preclasice, şi-a dat seama că aici ar fi vrut să ajungă, or între arta Cicladelor, arta preclasică din Grecia şi nordul hiperboreului Apollo, legăturile sunt indisolubile, făcând parte cândva (epoca bronzului) dintr-un continuum neîntrerupt. Conceperea formelor definitive ca fragment, (sugestie deopotrivă a nonsenzorialităţii), care se va generaliza în sculptura modernă, începând cu Rodin, este practicată deja în epoca bronzului, într-o manieră mult diferită de neolitic (voi trata acest aspect în secţiunea a treia a tezei). Fără îndoială că arta „indoeuropenilor” va păstra anumite elemente neolitice, nu multe însă şi într-un mod cu totul selectiv.

Drd. EMIL MOLDOVAN (Din Teza de doctorat Metaforă plastică şi simbol la originile artei româneşti)

4 „It is worth mentioning that there is a strong similarity between the Montparnasse Kiss and a carved menhir from Saint-Sernin (Aveyron). The flattening of the limbs, the linear pattern of hair and fingers, the ractangular disposition of the folded legs, the predominance of horizontals and verticals are comparable in the two works. I do not want to suggest that the Saint-Sernin menhir is the source of Brancusi’s Kiss – it is possible that two artists, one genuinely primitive, the other returning to primitive forms, arrived independently at similar results – but the coincidence is striking enough to allow speculation concerning influence of the older image on the newer one”. (Athena T. Spear, A contribution to Brancusi Chronology, în Art Bulletin, 48, 1, 1966, p. 46) 5 Petru Comarnescu, Brâncuşi. Mit şi metamorfoză în sculptura contemporană, Ed. Meridiane , Bucureşti, 1972, p. 228

Elementele unei ecuaţii hermeneutice insolite 132 | Brâncuși Intenția de demolare a Coloanei Infinitului (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brâncuși de „inspirație folclorică” *

n ziua de 7 martie 1951 Secția de lui. Susținut de Aretia Tătărescu și Dar anii trec, ansamblul de Gospodărie comunală şi industrie cercul de doamne grupate în jurul ei, la Tg. Jiu trăiește în mijlocul parcului Îlocală a Sfatului Popular de subor- Brâncuși și-a văzut de munca sa, anume creat. Sculptorul, prin donare regională al orașului conștient că piesele componente ale operele sale lucrate la Paris, în Târgu-Jiu trimitea Ministerului Afa- ansamblului, în care urma să includă atelierul său din Impasse Ronsin, cerilor Interne, Departamentul și biserica trebuiau să evoce moar- cucerește celebritatea. Operele Gospodăriei Comunale și Industriei tea eroică, dar și trăirea veșnică a sale, prezente în foarte numeroase Locale, o adresă cu următorul text: celor căzuți în luptele purtate aici în expoziții, își găsesc locul în prestigi- „Întrucât orașul Tg. Jiu a moștenit de anul 1916. Principiile sale estetice, oase colecții particulare și în muzee la vechile regimuri burghe- bine cunoscute astăzi, au venit în consacrate. Apar albume, mono- zo-moșierești diferite monumente acei ani în contradicție cu „cadavrele grafii, studii, articole. În România așezate fără nicio estetică pe raza de piatră” (expresia îi aparține lui ultimul studiu privitor la Brâncuși orașului și fără să aibă un rol bine Brâncuși) prin care erau comemorați apare în anul 1945 când Petre definit pentru culturalizarea poporu- oamenii de seamă și eroii patriei. Pandrea îi consacră un important lui, așa cum de exemplu se află și o Este cunoscut, între altele, că în anii capitol în volumul „Portrete și coloană metalică introdusă în funda- 30 i se respinge lui Brâncuși proiectul controverse”. România este ment de beton și situată în partea de său pentru statuia lui Gheorghe cuprinsă de întunericul comunismu- est a orașului, în noul parc creat în Lazăr din București. Sculptorul a lui. Asupra lui Brâncuși ca și a altor cursul anului 1937 [...] înțeles perenitatea mesajului dască- români de seamă se așterne valul Ținând seama că această lului ardelean venit în anul 1817 la tăcerii, fiind amintiți doar pentru a fi coloană prin materialele rezultate București. Dorința sa a fost să întru- insultați în public timp în care, în din demolarea ei ar putea folosi la peze acest mesaj într-o fântână din 1950, lucrările lui Brâncuși puteau fi alte lucrări edilitare de primă necesi- care să țâșnească apa, simbol al admirate în nu mai puțin de cinci tate a-l (sic!) orașului Tg. Jiu, vă cunoștințelor care se răspândesc expoziții deschise pe două conti- rugăm a ne da cuvenita aprobare continuu. Ceva asemănător s-a nente. pentru dărâmarea ei, materialele întâmplat și la Tg. Jiu. O bună sursă pentru a se feroase rezultate putând fi predate Ansamblul schițat de Brân- cunoaște istoria celor întâmplate în Of. D. C. A. din localitate...” 1. cuși nu a plăcut edililor gorjeni, care anii „primului cincinal”, adică Așadar „o coloană meta- „ar fi vrut o poartă gigantică”. Colum- 1950-1955, în lumea artistică este lică”, „fără nici o estetică” și care nu na infinitului li se părea derizorie […]. jurnalul istoricului de artă Petre avea „un rol definit în culturalizarea Aducea cu cele țărănești de la Oprea 3. Impunerea „realismului maselor”. cerdacuri sau porți, socotite banale socialist” în artele plastice s-a făcut Adresa sus citată sosită în […]. Masa cinei nupțiale, zisă a atât prin măsuri administrative cât și București „a stârnit valuri”. Urmările tăcerii, nu avea dimensiuni grandioa- prin încurajarea materială a acelora documentului venit de la Târgu Jiu se sau măcar impozante. Nu stau care au acceptat să „creeze” în vor fi prezentate în cele ce urmează, țăranii pe ciuci în jurul mesei prin spiritual ideologiei comuniste. nu însă înainte de a reaminti că colibele lor nenorocite. Edilii ar fi În anul 1950 se deschide ansamblul memorial ridicat de dorit scaune cu speteze înalte, dăltu- Muzeul de Artă, Galeria Națională Constantin Brâncuși între anii ite în marmură, și o masă floren- unde Brâncuși era prezent cu două 1937-1938 în orașul de pe Jiu a tină, Biedermaier, englezească sau lucrări din tinerețe: „Somnul” (1908) 2 stârnit proteste încă din timpul edificării Napoleon al III-lea” . și „Portretul pictorului Dărăscu” (1909).

* Această comunicare a fost prezentată la Simpozionul internațional “Fenomenul totalitar în europa de Est” organizat de Academia Română, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, în zilele de 11-12 decembrie 1998 la Cercul Militar Național București, cu titlul “Un exemplu de mentalitate proletcultistă: proiec- tul de demolare a Coloanei infinitului, 1951-1952”. Sub o formă prescurtată textul de față a fost publicat în revista “A. D. Arhitext Design”, VII, nr 8 (92), 2000, pag. 14-17. 1 Documentele la care se fac referiri în această comunicare formează dosarul nr. 9314, Corespondența, propunere demolare Coloana Infinitului 1951-1952 din Arhiva Direcției Monumentelor Istorice, fondul Comisia Științifică a Academiei… Ele sunt inedite și se publică aici în Anexă pentru prima dată. În fragment- ele citate, s-a respectat ”ortografia” din originale. 2 Petre Pandrea, Brâncuși. Amintiri și exegeze, București, 1967, pag. 35, capitolul „Brâncuși și edilii gorjeni”. 3 Petre Oprea, Contact cu arta, București, 1994.

Intenția de demolare a Coloanei Infinitului (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brâncuși de „inspirație folclorică” 133 | Brâncuși Dar pentru a înțelege „Partizani coreeni” și altele care implică revolta contra naturii și atmosfera epocii, sunt de amintit asemănătoare. În aceleași zile – vieții”. Moderniștii „concept sculp- destituirea, în luna iunie 1950 a iunie 1952 – la plenara Uniunii Artiș- tura nu ca mijloc de cunoaștere a pictorului Lucian Grigorescu din tilor Plastici, pictorul Corneliu Baba vieții, ci ca creație arbitrară a obiect- funcția de director al Direcției Artelor este criticat că „pocește oamenii”, elor care sunt un rezultat al imagi- Plastice din cadrul Comitetului folosind în arta sa metode expre- nației lor”. Citim mai departe: pentru Artă, sub învinuirea că, fiind sioniste. Pentru „atitudinea și pictura Constantin Brâncuși a fost „unul din un adept al impresionismului se lor cu puternic iz burghez” sunt cei mai străluciți exponenți ai sculp- purta prea îngăduitor cu artiștii „non- criticați pictorii Lucian Grigorescu, turii moderne”. Mai aflăm că în conformiști”. Noua conducere H. Catargi, Nutzi Ancontz, Al. Pheo- același spirit – al modernismului, trebuia să depună “multă energie și bus și Lucian Bălescu. În fine, mai așa cum îl vedea Oprescu – s-a eforturi pentru atragerea artiștilor amintim și plenara aceleiași Uniuni produs „Coloana infinită”. În fine: „la în cadrul imperativelor marxist- din 5 aprilie 1954 dedicată „luptei sfârșitul vieții Brâncuși păstrează leniniste” 4. împotriva formalismului”, unde linia gândirii abstracte, producând Se înființează în același an sculptorul Ion Vlasiu a fost „vedeta acele curioase, vag figurative sau Uniunea Artiștilor Plastici, pictorilor negativă nr. 1”. Sunt apreciate, în nonfigurative forme care sunt și sculptorilor cerându-li-se „com- schimb, pictura lui O. Angheluță, cunoscute în lumea întreagă” 8(!). poziții cu temă”. La vremea aceea – „Repararea cuptorului de la Reșița”, În acest context extrem de scrie Petre Oprea – Theodor Palla- și sculptura lui Iosif Fekete, „Instru- nefavorabil, intențiile demolatoare dy, considerat de toți „cel mai mare irea de noi cadre tehnice la fabrica ale edililor de la Tg. Jiu erau artist în viață, era stindardul Înfrățirea” 6. realmente un potențial pericol, mai nemulțumiților față de îndrumarea Ideologii de servicii aplică ales că precedente asemănătoare, îngust-tutelată”. Întâmplător sau nu, politica comunistă în domeniul la fel de nocive, au fost în București pictorul Pallady este ridicat de artelor și condamnă în termeni și în toată țara. Este de altfel miliție, acuzat de spionaj pentru că vehemenți „decadentismul burghez cunoscută campania de demolare a îmbrăcat „nonconformist” (ca toți al anilor 1920-1944”. Iată de pildă ce statuilor între anii 1948-1955 fără pictorii de altfel) făcea schițe în se putea citi în Scânteia, din iulie nici un respect pentru mesajul lor Cișmigiu, neavând „permis” de a 1954: „Ca o monstruoasă plantă sau pentru artiștii creatori ca picta 5(!). parazită, cultura burgheză reacțio- Mestrovici, Dubois și mulți alții. La „Expoziția de Stat” care nară tindea să acopere și să Adresa Sfatului Popular înlocuia Salonul Oficial, deschisă la înăbușe tot ce era curat și luminos. venită de la Târgu Jiu „pune pe jar” 3 iunie 1952, lucrările de pictură Doborând de la putere clasele autoritățile bucureștene. Ministerul cele mai apreciate de oficialități și exploatatoare și aruncând literatura de Interne ezită să autorizeze demo- apoi achiziționate la prețuri foarte și arta decadentă la lada de gunoi a larea „coloanei metalice”. Se bune au fost: Iser, „Portretul istoriei, clasa muncitoare și partidul recurge atunci la temporizare prin tovarășului Gh. Gheorghiu-Dej”; ei au salvat cultura poporului nostru „plimbatul hârtiei”. Sosită la 17 Miklossi, „Grivița 33”; Teodor Harșia, de grava primejdie de a deveni martie 1951, adresa în cauză este „Judecata chiaburilor”; O. Anghe- sterilă, de a se rupe de viață” 7. trimisă la 20 martie la Comitetul luță, „Învățând de la maeștrii sportu- Aceleași idei, dar prezen- pentru Artă de pe lângă Consiliul de lui sovietic”, ca și altele cu subiecte tate mai disimulat, le găsim Miniștrii, unde din 24 martie este asemănătoare. „Sculptura este la transpuse și în studiul lui George „ținută” până la 30 iunie 1951. Aici, pământ” însemna Petre Oprea. „Nu Oprescu dedicat sculpturii românești. la „Artă”, s-au cumulate între timp și sunt luați în seamă vârstnicii: Tratând tema sculpturii moderne, alte cereri de „strămutare”. Astfel, Corneliu Medrea, Ion Jalea, Oscar academicianul istoric de artă amint- într-o adresă din 30 iunie sunt Han… Te îngrozește pădurea ește de „lupta moderniștilor împo- amintite „monumental comemorativ” momâilor mute de ghips”. Au fost triva trecutului clasic, împotriva din gara Predeal, și stema fostului lăudate lucrările lui C. Baraschi, tradiției realiste - o cale care județ Argeș, montată pe frontonul „Lenin și Stalin la Smolnâi”; Csorvasi, conduce la un nihilism total, un nihilism liceului din Pitești. Arhitectul Horia

4 Idem, pag. 18. 5 Ibidem, pag. 20 și 31. Prin legea nr. 128 din 4 martie 1948 se introduc reglementări privind executarea de fotografii și lucrări de artă plastică în spații publice. Aceste dispoziții se înăspresc printr-un nou decret nr. 204 din 25 mai 1954 potrivit căruia lucrările artistice executate chiar și în „spații culturale” erau permise numai cu „încuviințarea conducătorului instituției respective” (art. 5 din decret). Restricțiile se înmulțesc în anii 1958 și 1964. 6 Ibidem, pag. 52, 55, 76-77. 7 Nestor Ignat, Cu privire la valorificarea moștenirii culturale, în „Scânteia”, nr. 3026 din iulie 1954. 8 G. Oprescu, Rumanian Sculpture, Bucharest, 1957, pag. 98-102. După „reconsiderarea” lui Brâncuși, G. Oprescu își schimbă părerile. El se oferă chiar să ajute la organizarea expoziției din 24 decembrie 1956, iar apoi, în deceniul următor, va scrie articole despre Brâncuși, evitând formulările din anii 50. A se vedea în acest sens articolul din revista „Arta plastică”, 1963, nr. 10-11, republicat în 1966 în culegerea Scrieri despre artă, pag. 121, și în Considerații asupra

Intenția de demolare a Coloanei Infinitului (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brâncuși de „inspirație folclorică” 134 | Brâncuși Teodoru, fost vechi și devotat Astfel se încheie episodul două decrete de amnistie, cu termen funcționar la nu de mult desființata birocratic – în sensul propriu al 30 decembrie 1956, pentru românii Comisie a Monumentelor Istorice, cuvântului – prin care s-a salvat de din exil care se vor întoarce în țară care semnează pentru șeful la distrugere Coloana Infinitului. A până la data amintită. La 12 decem- serviciului „Artelor Plastice”, trimite fost meritul personalităților de la brie 1955 se înfiinţează Comitetul la rândul său, la 30 iunie 1951, spre Comitetul pentru Artă și de la Național pentru Repatriere, care avizare întreaga „documentație” la Academia R.P.R., care au reușit avea și un organ de presă propriu, Academia R. P. R., Comisia Științi- păstrarea acestei opere de artă, fapt „Vocea Patriei”. O amnistie foarte fică a Muzeelor, Monumentelor pe care îl consemnăm aici. modestă are loc în preajma Congre- Istorice și Artistice. La Academie, Mai trebuie amintit că, în sului al VII-lea al P.C.R., ținut între problema urma să fie dezbătută în acei ani când la Academie se lucra 26 și 28 decembrie 1955. La 14 ședința comisiei, după 1 septembrie la întocmirea „Listei monumentelor decembrie 1955, România a fost 1951. de cultură”, operele lui Brâncuși de primită în Organizația Națunilor Se pare că Academia ezită la Târgu Jiu au fost incluse în Unite. La 17 aprilie 1956 își înce- să-și asume singură răspunderea respectiva listă, obținându-se astfel tează activitatea Cominformul, al demolării Coloanei Infinitului de la și protejarea ei prin lege. Astfel, în cărui sediu era la București și, în Tg. Jiu și de aceea cere părerea Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. fine, la 27 iulie 1956 România Comitetului pentru Artă. Cu alte 1160 din 23 iunie 1955, privind devine membră UNESCO. cuvinte, „Arta” cere avizul Acade- declararea de monumente de Conjunctura politică sus miei, iar aceasta, „ca să se cultură a unor monumente arheolo- evocată a contribuit și ea la împiedi- acopere”, cere avizul de la instituția gice, de arhitectură, de artă și carea inițiativei celor de la Târgu Jiu care i-a cerut avizul (!). În fine, la 5 istorice”, la capitolul Monumente de de demolare a Coloanei Infinitului. ianuarie 1952 i se aduce la Artă Plastică, la pozițiile 245 și 246, În această atmosferă cunoștință Academiei „că Comitetul au fost incluse aceste opere după politică, autoritățile comuniste mon- (sic !) pentru Artă, în urma cum urmează: tează în anii 1956-1957 „o adevă- cercetărilor făcute, a ajuns la rată operațiune de seducere a lui concluzia că această lucrare, „Tg. Jiu. Parcul orașului: Constantin Brâncuși în vederea putând fi considerată ca o operă - Arcul de triumf și diverse lucrări revenirii sale în țară, soldată însă cu decorativă inspirată din formele artei artistice decorative de Constantin un răsunător eșec”10. La 12 aprilie populare din regiune, poate fi Brâncuși; 1956 Constantin Brâncuși lasă prin menținută ca atare”. Acest text, - Coloana decorativă de inspirație testament Muzeului de Artă Moder- redactat de arhitectul Horia Teodoru populară din metal de Constantin nă din Paris toate lucrările din (se văd siglele T. H.), ajunge la Brâncuși” 9 atelierul său din Impasse Ronsin. Academie, care răspunde „Artei” la În acest context politic sunt 18 ianuarie 1952 cu aceleași cuvinte Dar în spatele acestei activi- interesante relatările lui Petre Oprea ca cele din adresa primită, după 11 tăți administrative-birocratice au stat privitoare la starea de spirit care cum urmează: „vă aducem la însă înalte interese politice. În acei domnea în cercurile artistice din cunoștință că întrucât Dvs. ați ani, când „lupta pentru pace” era București în anii 1955-1956. Artiștii constatat că această lucrare este o unul din principalele obiective ale plasticii au opus continuu o operă decorativă, inspirată din politicii externe ale Cominformului, rezistență ideologiei „realismului formele artei populare din regiune și în paralel cu crearea Tratatului de la socialist”. merită a fi menținută ca atare, Varșovia (11 mai 1955), guvernul Un prilej de manifestare Academia și-a însușit acest punct român promovează pentru „exterior” publică a prilejuit-o moartea pictoru- de vedere și cere să se comunice la o politică a destinderii, miza fiind lui Henri Matisse (noiembrie 1954). Târgu Jiu că această coloană nu admiterea României în organismele Luându-se ca pretext faptul că picto- trebuie distrusă, ci conservată, fiind internaționale. În acest scop se emit, rul era unul din semnatarii „Apelului un monument de artă”. Iscălește: la 27 iunie și 25 septembrie 1955, pentru pace”, s-a cerut ca Matisse academician Constantin Moisil.

artei moderne, București, 1966, pag. 89. 9 Lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R., București, 1956, pag. 155. 10 Ovidiu Bozgan, Un emisar nu tocmai insolit, în „Arhivele Totalitarismului”, an VI, nr. 10-20; 2-3/1998, pag. 154. Brâncuși a obținut în 1952 cetățenia franceză. 11 Petre Oprea, op. cit., pag. 94, 120, 129.

Intenția de demolare a Coloanei Infinitului (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brâncuși de „inspirație folclorică” 135 | Brâncuși să fie comemorat într-o adunare la Muzeul de Artă din București o Desigur, există o relație între stâlpii publică deschisă, și nu într-o ședință primă foarte mică expoziție cu funerari din satele Gorjului și Coloa- restrânsă la Academie. Scopul operele lui Brâncuși (13 piese) intitu- na Infinitului, dar ei au fost preluați nemărturisit era de a face cunoscute lată „expoziție omagială”. Parte din de artist tocmai pentru mesajul lor în public valorile artei moderne operațiunea de „seducere” sus spiritual. Demn de a reaminti în contemporane, urmărindu-se și amintită, pretextul expoziției a fost acest context că în viziunea lui Brân- „reabilitarea” lui Theodor Pallady. împlinirea de către artist a vârstei de cuși, modulele erau mătănii. Dimpo- În ambianța politică sus 80 de ani, ceea ce, de fapt, se trivă, acestor piese li s-a dat în anii amintită, a „destinderii”, în lumea întâmplase cu mult înainte, la 19 50 o nouă identitate materialistă: artistică românească au avut loc februarie. Sculptorul se va stinge din „piese de artă decorativă, de evenimente cu un deosebit răsunet viață la 16 martie 1957. Expoziția inspirație populară”. pentru acei ani. Astfel la 11 iulie bucureșteană a fost considerată a fi Această ultimă sintagmă, 1956, se deschide expoziția retro- „prima expoziție personală Brâncuși „inspirație populară” poate fi spectivă Th. Pallady, o recunoaștere din Europa” (B. Brezianu, 1974). regăsită în toată exegeza brân- târzie, artistul, la cei 85 de ani, fiind Desigur, după regulile cușiană în anii regimului comunist. pe patul de moarte. Un alt eveni- acelei epoci, expoziția trebuia să Acesta a fost temeiul „reconsi- ment memorabil a fost deschiderea aibă și o justificare ideologică. derării” artistului, iar rădăcinile aces- expoziției sculptorului G.D. Anghel, Pentru a o înțelege reamintim tei teze se regăsesc în rezoluția la 6 octombrie 1956, care s-a bucu- adresa Sfatului Popular din Tg. Jiu plenarei Uniunii Artiștilor Plastici din rat de un mare succes de public, din anul 1951 și corespondența pe 15 mai 1952, desfășurată cu partici- Anghel fiind considerat unul din care a provocat-o. Aceasta pentru parea activă a artiștilor sovietici liderii rezistenței anticomuniste pe că ceea ce s-a scris în hârtiile Reșetnikov și Nedoșinin. Din tezele tărâmul artei și culturii în general. schimbate între Consiliul pentru Artă emise atunci spicuim: „dușmanul În aceeași vreme, în luna și Academia R.P.R., ideile cuprinse principal al artei realiste este august, un comitet cetățenesc de în respectivele acte, vor face formalismul” sau „ocolirea formei inițiativă din Chicago îi cere lui „școală” în publicațiile care vor urma naționale, atitudinea cosmopolită, Constantin Brâncuși să proiecteze o după „reconsiderarea” lui Brâncuși, de dispreț față de specificul național, Coloană fără sfârșit din oțel, înaltă începută cu micro-expoziția sus față de viața poporului muncitor este de 125,5 metri. Sculptorul, deși la o amintită. Cu alte cuvinte, din punctul o atitudine dușmănoasă” 12. La vârstă înaintată se entuziasmează și de vedere al istoriei, al cronologiei, acestea se adaugă și principiile dorește să o facă de 400 de metri. ideile care definesc opera lui Brân- esteticii marxist-leniniste: „calea Dacă va fi realizată din oțel șlefuit – cuși ca fiind de sorginte populară se formalismului” în artă „nu este câtuși scrie Brâncuși – „ea va fi una din regăsesc pentru prima dată în actele de puțin legată de idealul estetic, minunile lumii”. din anul 1952 și care se publică aici adică de conținutul uman al artei, de Revenind la cele întâmplate în anexă. preocupare pentru perfecționarea 13 în țară, semnalăm că în aceiași lună O dată cu expoziția de la omului și a vieții sale” . Așa se august 1956 s-a deschis pentru sfârșitul anului 1956 începe o înțelege de ce opera lui Brâncuși „nu public, la Muzeul de Artă din Craio- perioadă nouă de „valorificare a avea – în opinia activiștilor de la va, în sala oglinzilor: „Colecția moștenirii culturale”. „Mult hulitul Târgu-Jiu – un rol bine definit pentru Constantin Brâncuși”. Numărul pe devine sărbătoritul” scrie Petre culturalizarea poporului” și de ce la octombrie 1956 al revistei „Tânărul Oprea în Jurnalul său. București – unde cunoscut fiind Scriitor” are pe copertă portretul lui Revenind la documentele renumele și prestigiul mondial al lui Brâncuși, desen de Florica Cordes- prezentate, la conținutul lor, înțele- Brâncuși – trebuia salvată opera sa, cu-Jebeleanu. Următoarea manifes- gem că mesajul original, cel mistic, unica soluție fiind „încadrarea” ei în 14 tare artistică cu un pronunțat carac- patriotic și artistic, al operelor brân- arta populară . Exagerările nu ter politic a avut loc la 24 decembrie cușiene din parcul de la Târgu Jiu au întârziat să apară. În 1964 1956. A fost data la care s-a deschis este trecut sub tăcere, este eludat. Petru Comarnescu scria în Journal

12 Petre Oprea, Jurnalul unui inspector la Direcția Artelor Plastice (1957-1958), București, 1996, pag. 8. Un fenomen identic s-a petrecut și în Basarabia. „Momentul folcloric-pășunist” este prezentat documentat și cu competență în cartea lui Vladimir Bulat, „Artă și ideologie...”, Chișinău, 2000, pag. 20-21. 13 Bazele esteticii marxist-leniniste, București, 1961, pag. 311. (Traducere după ediția sovietică din anul 1960). 14 Pentru a înțelege rolul sintagmei „artă populară” ca subterfugiu, ca formă de salvare a unor opere de artă, cităm dintr-un articol al mitropolitului Firmilian al Olteniei intitulat „Comorile de artă bisericească”. Acestea sunt definite ca „odrăsluiri ale duhului nostru popular și ale iscusinței fără pereche din trecutul românesc” („Mitropolia Olteniei”, VI, 1956, nr. 1-3, pag. 7.).

Intenția de demolare a Coloanei Infinitului (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brâncuși de „inspirație folclorică” 136 | Brâncuși de Geneve că opera sculptorului este Opinia acestui critic de artă fie, prin arta sa, în fruntea avan- o „mărturie implicită a asimilării unor este, se pare, cea care corespunde gardei artistice universale. Originea vechi tradiții autohtone”. Pentru adevărului istoric, adevăr eliberat de folclorică a operei sale este o „găsel- Valeriu Râpeanu, Brâncuși este dogmatismul marxist și de spaima niță” comunistă însușită și de „expresie a mitologiei naționale” comuniștilor de ceea ce ei au curentul naționalist. pentru că „sufletul popular nu repre- denumit cosmopolitism. zintă un univers static, ci unul care Brâncuși nu și-a renegat conține toate datele înnoirii artei” 15. niciodată naționalitatea, credința Într-un eseu dedicate sculpto- ortodoxă și originea țărănească. Dar rului, Mircea Deac citează un articol toate acestea nu l-au împiedicat să apărut într-o revistă americană din anul 1961 în care „Coloana fără sfârșit” este definită „ca un simbol al ANEXE infinitului, în formă materială” iar concluzia eseistului român este că „Brâncuși nu poate fi închis în formule” 1951 martie 7 Tg. Jiu Nr. 3877 din 7 MARTIE 1951 16. Necuprins în mrejele ideologiei național - comuniste, la același Adresa Sfatului Popular al orașului Întrucât orașul Tg. Jiu a moștenit de colocviu din octombrie 1967, criticul Tg. Jiu prin care cere aprobarea la vechile regimuri burghezo- de artă Werner Hofmann, luând demolării Coloanei Infinitului moșierești diferite monumente cuvântul la „Discuții”, așează opera lui așezate fără nici o estetică pe raza Brâncuși în contextul artei contempo- Anexă: Un referat al ”Coloanei” orașului și fără să aibă un rol bine rane a artistului. Iată ce a spus acest definit pentru culturalizarea poporu- critic: „Eu cred că, insistând prea mult R.P.R. lui, așa cum de exemplu se află și o asupra izvoarelor folclorice ale operei SFATUL POPULAR DE SUBOR- coloană metalică introdusă în funda- sale, scoatem pur și simplu această DONARE REGIONALĂ ment de beton și situată în partea de operă din acel „frame of reference”, AL ORAȘULUI TG. JIU Secțiunea Gosp. Comunale si Ind. Est a orașului în noul parc creat în din acel cadru de referiri, cum spun Locale cursul anului 1937. englezii, din care arta sa capătă Ținând seama că aceasta coloană valoare proprie. Pentru a măsura C Ă T R E, prin materialele rezultate din ceva, trebuie întotdeauna o scară a MINISTERUL AFACERILOR demontarea ei ar putea folosi la alte valorilor, și nu vreau prin aceasta să INTERNE lucrări edilitare de primă necesitate micșorez importanța artei dumnea- DEPARTAMENTUL GOSP. C-NALE a orașului Tg. Jiu, vă rugăm a ne da voastră folclorice, însă știți, tot atât de ȘI IND. LOCALE cuvenita aprobare pentru dărâma- bine ca și mine, că Brâncuși BUCUREȘTI rea ei, materialele fieroase rezultate depășește cu mult acest cadru foarte putând fi predate D.C.A. din locali- larg, și în această depășire, în această tate. libertate de acțiune rezidă misterul Coloana are o înălțime de circa 29 artei sale; și pentru a putea măsura metri, lățime de 1 metru, în formă de aceasta, importanța sa, aportul său, X trunchiuri de piramide suprapuse. trebuie să-l punem în context nu cu Înaintăm alăturat și o schiță de plan artiștii anonimi din țara sa, ci cu a coloanei situația europeană în care s-a aflat în cea mai mare parte a vieții” 17. PREȘEDINTE S.s. Indescifrabil ȘEFUL SECȚIUNII S. s. Indescifrabil

15 Colocviul Brâncuși (13-15 octombrie 1967), București, 1968, pag. 173. 16 Mircea Deac, Cazul Brâncuși. Eseu de caracterologie plastică (Spațiul și lumina), în culegerea „Colocviu...” sus amintită, pag. 122. 17 În aceeași culegere sus citată, pag. 152.

Intenția de demolare a Coloanei Infinitului (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brâncuși de „inspirație folclorică” 137 | Brâncuși 1951 martie București 1952 ianuarie 5 Bucureşti 1952 ianuarie 18 București

Departamentul Gospodăriei Comu- Comitetul pentru Artă înaintează Academia R.P.R. comunică Comi- nale înaintează Comitetului pentru documentația primită de la Departa- tetului pentru Artă că întrucât Artă mentul Gospodăriei Comunale ”Coloana din metal, opera lui C. “lucrarea Sfatului Popular Tg. Jiu de referitoare la cererea de dărâmare a Brâncuși este o operă decorativă a se demola o coloană metalică coloanei metalice, opera sculptoru- inspirată din formele artei populare, instalată în oraș”. lui Brâncuși Academiei R.P.R.,Comi- această coloană nu trebuie distrusă sia Științifică a Muzeelor și Monu- ci conservată” REPUBLICA POPULARĂ mentelor Istorice și Artistice ROMÂNĂ COMISIA ȘTIINȚIFICĂ A MUZEE- MINISTERUL AFACERILOR COMITETUL PENTRU ARTĂ LOR, MONUMENTELOR INTERNE de pe lângă CONSILIUL DE ISTORICE ȘI ARTISTICE DEPARTAMENTUL GOSPODĂRIEI MINIȘTRI COMUNALE ȘI INDUSTRIEI Secțiunea Artelor Plastice LOCALE 18 ianuarie 1952 DIRECȚIUNEA CONSTRUCŢIILOR Nr. 2 LOCALE 1952 ianuarie 5 București CĂTRE, CĂTRE, Comitetul pentru Artă comunică COMITETUL PENTRU ARTĂ COMITETUL PENTRU ARTĂ DE Academiei R.P.R. că ”în urma Loco PE LÂNGĂ CONSILIUL DE cercetărilor făcute” consideră că MINIȘTRI opera sculptorului Brâncuși este Biroul Comisiei Științifice a Muzee- Direcția Arte Plastice ”inspirată din formele artei populare” lor, Monumentelor Istorice și Artis- Strada General Manu Nr. 4 tice, luând în discuție adresa Dvs. LOCO COMITETUL PENTRU ARTĂ Nr. 38737 prin care ne faceți Nr. 3963/40659/1951 DE PE LÂNGĂ cunoscut că Sfatul Popular al orașu- CONSILIUL DE MINIȘTRI lui Tg. Jiu a cerut dărâmarea coloa- Vă trimitem alăturat în original, Direcția Artelor Plastice nei din metal din oraș, opera sculp- lucrarea nr. 3877/1951 a Sfatului CĂTRE, torului gorjan Brâncuș, vă aducem la Popular a orașului Regional Tg. Jiu, COMISIA ȘTIINȚIFICĂ A MUZEE- cunoștință că întrucât Dvs. ați referitor la propunerea de a se LOR, constatat că această lucrare este o demola o coloană metalică instalată MONUMENTELOR ISTORICE ȘI operă decorativă, inspirată din în oraș. ARTISTICE formele artei populare din regiune și Menționăm că acest monument face de pe lângă Academia R.P.R. Calea Victoriei Nr. 125 merită să fie menținută ca atare, parte dintr-un grup de 3 monumente biroul a hotărât să faceți cunoscut situate într-un ax (coloana metalică La Nr. 24/951, referitor la cererea Sfatului Popular al orașului Tg. Jiu, – arcul de piatră din parcul public și că această coloană nu trebuie masa rotundă de piatră. Sfatului Popular al Orașului Tg. Jiu, pentru dărâmarea coloanei metalice distrusă, ci conservată, fiind un Vă rugăm a aviza asupra propunerii monument de artă. Sfatului Popular și odată cu răspun- din acel oraș, opera sculptorului sul Dvs. a ne restitui întreaga gorjan Brâncuș, vă aducem la cunoștință că, Comitetul pentru Artă, PREȘEDINTELE COMISIEI, corespondență Acad. C.Moisil în urma cercetărilor făcute, a ajuns SECRETAR, DIRECTOR, la concluzia că această lucrare, H. Bălănescu Neculai Iosub putând fi considerată ca o operă INGINER ȘEF, decorativă, inspirată din formele Xx A. Caras artei populare din regiune, poate fi menținută ca atare.

DIRECTOR, S. s. Indescifrabil ȘEFUL SERVICIULUI, S.s. Indescifrabil

Oliver VELESCU, istoric

Text publicat în Buletinul Monumentelor Istorice an. X nr.1-4

Intenția de demolare a Coloanei Infinitului (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brâncuși de „inspirație folclorică” 138 | Brâncuși Tema portretului la Brâncuşi

n galeria Atelierului Brâncuşi de În anul 2002 cu prilejul ,,Scopul în artă nu este simplitatea. pe esplanada Centrului Naţional expoziţiei din 25 septembrie 2002-13 Se ajunge aici fără voie, dorind să Îde Artă şi Cultură ,,Georges Pompi- ianuarie 2003, a apărut cartea ,,Por- faci lucruri reale, care să nu fie dou” din Paris, se organizează, de tretul? ”, care cuprinde comentarii carcasa, pe care o vedem, ci ceea ce două ori pe an, mici expoziţii ale unor specialişti în domeniu: Mari- ascunde ea” 2. Cuvântul „real’’ tematice cu operele sculptorului elle Tabart, Ann Temkin, Doina trebuie să fie interpretat în sensul Constantin Brâncuşi, urmând Lemny, Alexandra Parigoris, Sidney său platonician, consideră Cristian principiul artistului, care a dezvoltat Geist, Cristian Robert Velescu, unde Robert Velescu, însă la Platon numai câteva motive de-a lungul mai se abordează problema asemănării ideea este purtătoare de substanţă multor decenii. Cu ocazia acestor şi reprezentării în ceea ce priveşte ontologică. Această mărturisire este expoziţii se editează lucrări de această tematică. în concordanţă cu o alta, datorată tot mare interes, apărute în colecţia Se ştie că după o scurtă sculptorului: „Carnetele Atelierului Brâncuşi”. Au perioadă consacrată portretului, în ,,ceea ce este real, nu e forma exte- apărut astfel ,,Coloana fără sfârşit”, care artistul a urmat fie calea clasică, rioară, ci ideea, esenţa lucrurilor” 3. „Leda”, „Prinţesa X”, „Sărutul”, fie cea trasată de sculptorul francez După refuzul din 1909, tema portre- ,,Pasărea în spaţiu”, „Portretul? ” Auguste Rodin al cărui ucenic a fost, tului va fi reluată, dar Brâncuşi abor- ş.a. dedicate „Seriei şi operei creând ,,Portretul pictorului Dărăscu” dează o nouă strategie creatoare, unice”, dar şi „Priviri istorice şi - de exemplu, Constantin Brâncuşi trecând la o completă reînnoire a contemporane” - „Brâncuşi şi abandonează această experienţă, genului. Se pare că genul portretului Duchamp”, toate aceste cărţi refuzând să onoreze comanda de a va deveni un pretext pentru a trans- având o bibliografie vastă în care sculpta bustul scriitorului Anatole mite mesaje complexe, a căror sunt inseraţi şi mulţi brâncuşiologi France. „Eu nu pot să fac bustul profunzime depăşeşte informaţia români. Le găsim prezentate, după nimănui căci nu-i pot da acel ceva vizuală pe care o poate da simpla anul apariţiei şi în lucrarea scrisă care l-ar face asemănător cu mode- reprezentare a unei figuri. Vede un de Doina Frumuşelu „Brâncuşi în lul şi anume viaţa ” 1. Portretul lui raport de echivalenţă între „viaţă”, conştiinţa lumii - bibliografie Anatole France, comandat artistului elementul care asigură asemănarea nesfârşită ”, apărută sub egida Ed. este în gândirea lui Brâncuşi o portret-model şi „idee” sau „esenţă” Orizonturi Universitare, Timişoara, „carcasă’’, în timp ce el, artistul, platoniciană. Aceasta îl conduce 2007. aspiră să facă „lucruri reale”. spre realizare „portretului-esenţă” sau

Constantin Brâncuși - Muza adormita I, Constantin Brâncuși - Prometeu, Constantin Brâncuși, Bustul □ □ □ realizată în marmură 1909-1910 1911 pictorului Nicolae Dărăscu - 1906

1 Barbu Brezianu, Brâncuşi în România, Bucureşti, Ed. Academiei, 1976 2 Constantin Brâncuşi, citat din Pontus Hulten, Natalia Dumitrescu, Alexandru Istrati, Brâncuşi, Paris, Flammorion,1986 3 Sidney Geist, Brâncuşi, A Study of the sculpture, New York, Grossman,1968

Tema portretului la Brâncuşi 139 | Brâncuși a „portretului-idee”, dar pentru a-l şi „Prometeu”, Brâncuşi percepe puţine, capodopere îndelung medi- materializa, este nevoie ca artistul „esenţa” dincolo de trăsăturile fizice tate şi concepute pentru un spaţiu să fie capabil să întrevadă „esenţa” ale modelelor sale, devenind astfel public. Criticul Cristian Robert persoanei dincolo de carcasa sa, portretist în sensul profund al cuvân- Velescu demonstrează că lucrarea de ceea ce se vede în exterior, tului, creativitatea sa nu mai este „Socrate” se detaşează clar de toate exerciţiu mai degrabă spiritual condiţionată de abilitatea mâinii, ci celelalte portrete realizate. Este decât tehnic. După unii critici se de aceea a spiritului său. Dacă portretul brâncuşian care se apropie asistă astfel la o transformare a pentru „Muza adormită”, „Baroana” şi cel mai mult de idealul abstracţiunii, portretului realist într-un simplu ,,Prometeu”, modelele Renée Irana în sensul stilistic al cuvântului. El obiect. Sculptura ajunge să fie Frachon şi Corneliu Cosmutza au depăşeşte problema „portretului– numai un oval, fără nici o referinţă pozat efectiv, pentru „Regina” („Por- esenţă’’, el n-a făcut portretul lui figurativă ca de exemplu „Sculptură tretul doamnei Eugène Meyer”- două Socrate, ci cel al gândirii lui, după pentru orbi” sau „Începutul lumii”. variante, unul în marmură neagră cum singur mărturiseşte: „Tot univer- Modelând sau realizând prin tăiere -„Regina”… şi celălalt numit sul circulă, nimic nu scapă marelui directă sculpturile „Muză adormită” „Studiul”- în lemn) sau sculpturile cu gânditor. El ştie tot, aude tot. Are tema „Negresa” („Negresa Albă”, ochii în urechile sale, iar urechile în „Negresa Blondă”), Brâncuşi s-a ochii săi” 6. Această nouă opţiune dispensat de prezenţa modelelor, tematică ar putea explica de ce folosind diferite „substitute”: opera lui „Socrate” este singurul portret care Charles Despiau, care i-a făcut un nu are un model real, extras din portret doamnei Agnès Meyer şi anturajul artistului. imaginea unei negrese întâlnită din Toate operele amintite, întâmplare. Aflând că a reînceput să precum şi „Cap de copil”, lucreze după mai mulţi ani la un „Nou-născut”, „Danaide”, „D-ra portret al ei, dna Agnès Meyer i-a Pogany”, „Portretul d-nei L.R.”, scris lui Brâncuşi: „Din întâmplare „Şeful”, „Portretul lui Nancy Cunard aud că într-adevăr aţi completat (Tânără sofisticată) ” sau concluden- portretul meu. Să cred acest lucru? te imagini din atelier sunt prezentate Sunt frumoasă?” 4. Portretul realizat în cele peste 200 de fotografii din de Charles Despiau corespundea cu această interesantă carte, fiecare imaginea exterioară a modelului, dar sculptură este fotografiată din 7-10 în sculpturile lui Brâncuşi, faţa este unghiuri diferite, mai ales dacă a fost complet netedă, trăsăturile particu- confecţionată şi din alte materiale, lare fiind şterse, asemănarea ceea ce ajută la o mai bună înţele- esenţă-model este pusă în evidenţă gere a tuturor subiectelor abordate. de spiritul creator al artistului. Astfel Brâncuşi a reluat de-a lungul sculptorul îşi rezervă dreptul să anilor tema portretelor sale facă un portret care este mai mult încercând mereu să le perfecţioneze: decât un portret. Într-o altă scrisoare, „Eu aş putea să mă gândesc într-o zi după ce a văzut sculptura, dna la o altă interpretare şi mai Meyer îi scrie: „Kate, Florence şi cu perfectă…căci cine ştie dacă o operă mine vorbim tot timpul despre dvs. şi de artă este terminată vreodată” 7. suntem de acord că regina repre- zintă la fel de mult un portret al meu ca şi al dvs” 5. Ea numeşte aici această lucrare „regina”, dar în memoriile sale îi spune „abstracţiune în marmură neagră”. „Portretul dnei Meyer a fost executat de Brâncuşi la începutul ultimei perioade a operei sale, în timpul căreia se observă o □ Constantin Brâncuși - Negresa Blondă evoluţie spre sculpturi mai mari şi mai Monica M. CONDAN

4 Constantin Brâncuşi, citat din Pontus Hulten, Natalia Dumitrescu, Alexandru Istrati, Brâncuşi, Paris, Flammorion,1986 5 Agnès Meyer, citat din P.Hulten, N.Dumitrescu, A. Istrati, op. cit. 6 Constantin Brâncuşi, citat din Pontus Hulten, Natalia Dumitrescu, Alexandru Istrati, Brâncuşi, Paris, Flammorion,1986 7 C.Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, Cluj, Cartimex, 1998

Tema portretului la Brâncuşi 140 | Brâncuși Simbolurile curgerii lui Constantin Brâncuşi

hemaţi fiind să-l constatăm pe cel plecat, şi-n acelaşi cu un rost. În el s-au întrupat cele preexistente cu toate timp să-l contemplăm prin ceea ce este cu noi, ne vom ingredientele actualizate (mai nou se vorbeşte despre o plasaC pe cumpăna dintre planuri. S-au spus multe, se vor inteligenţă a materiei!): limba locului, tradiţia, credinţa. spune multe despre arta sa. Chiar artistul, căutându-se pe Apoi, a fost în rostogolirea, în plutirea şi revărsarea sine ni se va fi spovedit şi va fi lămurit câte ceva din tainele propriilor unde integratoare. Se va fi dat unt topit 3, deplin, gândirii sale. Acolo unde s-a trasat o frontieră cu concluzii, lumii tuturor, spre a fi de folos tuturor. În acest sens putem aparent ferme, încercăm să ne lămurim de ce mai avem vorbi despre urcuşul iniţiatic pentru adâncire în cunoaştere 4. îndoieli, de ce cârtim. Observăm atunci că şi viaţa unei “Dacă îţi vei struni cunoaşterea şi îţi vei întregi fiinţa lăun- opere are timpul ei care nu se supune unei logici anume, ori trică, spiritul va veni să sălăşluiască în tine. Frumuseţea ta că o viaţă este urmată de o alta într-o nesfârşire care va fi De, iar Dao (simplificat, Dao reprezintă ordine univer- exclude tandemul fiinţă-nefiinţă ca pe o spaimă dialectică. sală şi nedeterminată iar De forţa lăuntrică, ca o putere a Brâncuşi s-a născut, a cutreierat lumea de sub soare, a realizării particulare, specifice, diferenţiate s.n) îţi va fi adunat duh cunoscător, apoi ne-a vorbit tuturor cu acele sălaş…” 5, ne atenţionează din vreme mistica extremului cuvinte care nu pier, ne-a lăsat să-l contemplăm în ceea ce orient. a rostuit şi să ne minunăm. Faptul contemplaţiei, spre care Liniştea cea mare, limpezirea, ne vin din prea plinul suntem îndemnaţi este unul întârziat operei, venind după tuturor agoniselilor decantate. În acest caz decantarea este încheierea actului facerii, al acelei lucrări numită viaţă. O lămurire de sine, originalitate, despărţire de ceilalţi, valoare viaţă, ca o zi cosmică, este urmată de o alta, ca o duminică adăugată din sinteza propriului gând. Ce este peste, nou în care şi creatorul suprem a contemplat. Dar o contem- adăugat, se revarsă ca într-o deltă, adăugându-se plaţie este drumul invers al căutării. Ce l-a mânat pe meşter limpezime... mării. Ce oameni frumoşi sunt cei plini de la treabă? Cum şi-a pus cuvântul-idee în operă? Cum, şi de viaţă! Câtă înţelepciune la sfătuitorii trecuţi prin toate ale ce?, a ales un anume material, anumite unelte? Cine l-a vieţii! Refăcând calea vieţii, cu răbojul duratei însemnat pe învăţat meseria? Cine l-a învăţat să dea viaţă formelor şi dâra încurcatului labirint, contemplaţia operei din preajmă acestea să se recunoască, inconfundabil, în maestrul cu naşte o poveste, care devine o creaţie în sine, ca o teză, nume, cu biografie?1. Ca să descoperim spiritul viu al operei uneori mura-n gură, pentru cel ce smerit crede în ceea ce i trebuie să-l cunoaştem pe cel ce s-a zidit acolo să-i dea se dă, alteori, o lumină prin bezna necunoscută prin care respiraţia şi bătăile inimii şi mai ales gândul cu toate tainele. vrei să răzbeşti cu puterile tale. Iată de ce readucerea periodică în atenţie a vieţii marilor Ansamblul “Calea Eroilor”, de la Târgu Jiu, va intra artişti are menirea să ne ajute în mersul descifrării drumului pe lista UNESCO. Va fi, cu acte în regulă, al întregii omeniri. înapoi, dinspre apus către răsărit, dinspre efect către cauză Turiştii lumii - aceea care îşi pierde suflul sacrului! 6 - ar (ne-ar îndemna pozitiviştii cartezieni!), dinspre vărsare către trebui să se minuneze, aici la Târgu Jiu, ghidaţi, ajutaţi cu… izvor, dacă alegem modelul (naturalitate, ar fi spus anticul şi predica noastră despre ansamblu. Să le putem spune presocraticul… Brâncuşi!) pantha rei. “pelerinilor” - noi recunoscând sacralitatea locului, unul Ne naştem din reunirea stihiilor într-un punct al consacrat prin simboluri şi semne, unei anumite trăiri! 7 – o începutului ca un izvor. Dinspre lărgimea necuprinsă poveste pe înţelesul lor, indiferent de locul izvorului person- venind, elementele se supun duhului unului, întregului. al: etnie, confesiune, profesie, vârstă. Este greu de găsit un Teoriile spun că din nimic (vid) se naşte o lume. Aparenţa numitor comun care să împace diversitatea, cu un enunţ microscopicului punct din care poate creşte totul (omul valabil, ca o sentinţă general acceptată. Exemplele unor cosmic, precum Omul Puruşa, precum Pangu 2, în cosmo- repere, de la intersecţia multor sensuri, adică simultan pe goniile vechi! Omul-Pomul, în mitologia românească!) va da toate căile, cu vizibilitate parţială, auctorială, sunt multe în mult de lucru ştiinţelor, metafizicii, religiilor, dar şi frâu liber patrimoniul universal. Literele, cifrele sunt acceptate ca imaginaţiei creatoare. Stihial, Constantin Brâncuşi vine semne valabile să semnifice cuvintele şi să ofere un anterior izvorului, cu loc şi timp fixat. Este unul dintre cei concret în numeraţie. Apoi din noianul de vorbe, al noianu- mulţi, de acelaşi fel cu el. Doar el a fost alesul. Chiar el, lui de limbaje, am consacrat cuvintele cheie cu care ne dintre ai săi (ce tainic vorbeşte acest pronume personal de punem repede de accord. Alteori geometrizarea cu puncte, coborârea dumnezeirii în om!), îşi asumă misiunea celui trimis, linii, figuri geometrice simple: triunghiuri, pătrate, cercuri

1 Vlad Ciobanu, Spaţiul de protecţie de la Târgu Jiu – Geneza, rev. Brâncuşi, nr.1, oct. 2013, p.21-22; 2 Max Kaltenmark, Lao Zi şi Daoismul, Ed. Symposion, 1994, p.155; 3 Biblioteca Orientalis, Cele mai vechi upanişade, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1993, Adenda, p.225-227 (citat din RG-Veda, X,90, verset 6); 4 Oswald Wirth Fracmasoneria pe înţelesul adepţilor ei, reeditată de RAO, Bucureşti, 2005, p.320 (“…maeştrii care au trecut de dificultăţile începuturilor, deţin déjà cheilor tuturor simbolurilor.”); 5 Op. cit. (2), p.133; 6 Rene Guenon, ro.wikipedia.org.wiki Rene-Guenon;

Simbolurile curgerii lui Constantin Brâncuşi 141 | Brâncuși etc., ori cele compuse: romburi, pentagrame, poligoane Sunt multe mirările noastre când îi contemplăm lui stelate ş.a., vine cu abstractul ei să codifice. Esenţializăm. Brâncuşi revărsarea în operă. Unghiuri de vedere diferite, Din foarte mult, foarte divers, scoatem punctele de inter- oameni diferit acordaţi, profani şi iniţiaţi au atât consensul secţie şi cu ele construim povestea tuturor. Acelaşi lucru se unor descifrări care ne adună, cât şi aprofundările specifice revarsă conform cu aşteptarea, cu acordul sensibilităţii, care ne despart. Teze, antiteze, sinteze parţiale ne adună dinspre întregul nediferenţiat spre multiplu, atunci când este ca într-o instanţă cu juraţi să dăm o concluzie, ca o scriptură sorocul, poate porunca desfacerii, a celor adunate. În el, în credibilă, despre adevărul omeneşte posibil. Să validăm omul întregit, sunt mai multe planuri de înţeles, precum în simbolurile cu care se hrănesc ritualurile şi prin acestea să Carte Cărţilor: sensul direct, parabola, alegoria, istoria, trăim sacralitatea instituită prin participare, prin trăire, ca profeţia, porunca, norma morală, respiraţia literară, imnul, nişte verbe la infinitivul lung. Trăim inefabil spiritul lui Brân- blestemul, căderea în păcat, mântuirea. Se spune că în cuşi, cel cu dubla sa curgere, afară şi înăuntru, el biruind anumite cărţi de înţelepciune, găseşti ceea ce cauţi. În Minotaurul atâtor cotloane interzise, să elibereze substra- povestea noastră despre Ansamblul lui Brâncuşi, să dăm turile vechi, ca pe nişte stihii înnoitoare. oamenilor răspunsurile la întrebările care se pun, armo- Pe cumpăna celui ce a umplut vasul, pe un prag între nizând cumva mulţimea tuturor răspunsurilor date, fără a lumi, ca într-un vârf de munte (Golgota fiind vârful consa- contrazice şi a sărăci de sensuri ceea ce a iscat în mintea crat al caznei omului nou, în persoana lui IIsus Hristos! Ori noastră déjà contemplaţia. Cum să procedăm, să aducem poate Kunlun, sau Paradisul lui Dante!), Brâncuşi este omul în actualitate părerile, judecăţile de valoare, să le găsim desăvârşit, gata să ni se dea ofrandă (cu voinţa zeilor a fost acel comun, ori complementarul care întregeşte, şi să sacrificat Puruşa, să regenereze lumea! 10, şi să sfinţească formulăm un nou enunţ, mai credibil? locul trecerii. Ansamblul de la Târgu Jiu are virtutea unei Ne va veni uşor să facem acest lucru atunci când şi biserici în care simbolurile ascunse în lucrările monumen- artistul a respectat legitatea sintezei, inspirată şi învăţată tale au rostul determinat pe calea eroilor (Vlad Ciobanu, temeinic şi dacă pe aceasta am reuşit să o desluşim. vine cu demonstraţia sa! 11. Dar C. Brâncuşi meta-esenţia- Să constatăm, mai întâi, că toate au avut curgerea lizează, după cum constată, fericit, Grigore Smeu, când lor întru sine. Că şlefuirea pietrei brute – cum vorbesc vorbeşte de încadrarea experienţei într-o viziune mai largă ezoteriştii despre iniţierea profanului! – a celui plecat din decât şi-ar avea metafizica domeniul de cuprindere, când o comunitatea rurală cu nume de piatră : Peştişani (cu sensul proiectăm doar în sus 12. Armonizarea brâncuşiană, într-o celor roiţi dinspre… peşterile Pestişurilor!), Hobiţa, sinteză, firesc împăciuitoare, a contrariilor, dă satisfacţie înseamnă devenirea prin iluminarea treptată, ieşirea pe dialecticii din toate epocile. Timpul de reacţie, milenar, culmea lumii de unde se văd şi adâncimile nepătrunse de pentru reflecţia adevărului emoţiilor antice din ciudata com- cei neiniţiaţi. Devenirea de sine a lui Brâncuşi nu este naivi- plicitate a zeilor cu oamenii, l-a dumerit pe cel ce descifrase tate pură, ci iniţiere tenace într-o curgere ascendentă 8. modul de gândire a celor de demult, dar le va fi intuit şi Ruralul a devenit citadin şi acesta a strălucit din everestul… limitele pentru că om al prezentului său fiind, respira aerul Parisului 9. Păstorul mioarelor plecat într-o transhumanţă va timpului său modern. Ne spune sculptorul cum a renunţat la păstori simbolurile şi le va da rodul celor ce i-au încredinţat imitaţia marilor opere ale Antichităţii (vezi portretul lui Lao- turma. Se poate spune că venind dinspre răsărit, precum coon!). Armonizarea la Brâncuşi este, cu adevărat, o magii în urma unei stele înnoitoare, va fi luminat oraşul sinteză nouă, altfel nu putem să ne răspundem de ce s-a luminilor cu focul lăuntric al vetrelor noastre, tăciuni tăinuiţi, impus auctorial în arta modernă într-un Occident constatat printr-o erupţie a simbolurilor. Urcuşul întru sine al celui în declin (vezi O.Spengler!), cu o secularizare agresivă, desăvârşit pe culme este curgere lăuntrică. Greu poţi intra după acel declic al revoluţiei franceze. În sens metafizic, la în taina peşterilor, ne spunea grecul Platon. Dar atunci când Brâncuşi contrariile vor fi puse în sfătosul dialog Socratic, devii izvor şi te arăţi în curgerea preaplinului tău, când (fără autoironia celui cu… daimonul în sine, ci în spiritul dincolo de culme te restitui celorlalţi (Pe mine, mie, cugetărilor şi sentinţelor paremiologice, ale oralităţii neamu- redă-mă! Spunea poetul la încheierea unei… misiuni!), ce a lui său!), cu o demonstraţie temeinică, aristoteliană. Apoi va fost lăuntric iese din ascundere (ar fi spus Heidegger!), se adăuga argumentul kantian al experienţei nemijlocite, vădeşte, pentru cei ce au ochi de văzut şi minte a le pricepe. continuându-l pe Aristotel şi iubind pe mediatorul între Prin opera sa meşterul, (pentru cei din breaslă, maestrul!) Dumnezeu şi Raţiune: Blaise Pascal (vezi. E. Kant, Critica curge spre noi să ne ostoiască setea şi să ne fremete gândi- raţiunii practice!) spre dobânda sinelui, prin propriul pipăit al torul căzut pe coate, cu palmele căuş să ţină flacăra materiei, al forţei reflecţiei şi rafinamentul şlefuirii. De iluminării de sine, vie. aici credem că putea să se iniţieze cu taina materialelor, a

7 Mihai Sporiş, Semne şi sensuri ale sacrului în arta lui Constantin Brâncuşi, Ed. Intol Press, Râmnicu Vâlcea, 2012; 8 Sorana Georgescu-Gorjan, Un omagial periplu brâncuşian „Brâncuşi-proiecţie verticală”, rev. Portal-MĂIASTRA, nr. 3 (36)-2013, p.8-9; 9 Op.cit (7) vezi p.37; 10 Op.cit (3) („pe Omul cel născut la început; pe el zeii l-au sacrificat…” v.7; „Omul însuşi este Întregul acesta care a fost şi care va fi; E de asemenea stăpânito- rul nemuririi, căci creşte până dincolo prin hrană…” v.2; 11 Vlad Ciobanu, Regele lumii şi ansamblul de la Târgu-Jiu, în Paşi pe nisipul eternităţii, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu Jiu, 1997 (vezi şi Simpozion 27-28 Oct. 2013, Târgu Jiu, dedicat celor 75 de ani de la inaugurarea ansamblului „Calea Eroilor”);

Brâncuşi: de la Hobiţa la Craiova 142 | Brâncuși stărilor de agregare, a raportului subtil între formă şi numai în văzduhul necuprins. Observăm însă, zborul. Ne conţinut. Ezotericii spun că trebuie să te transformi prin minunăm şi îi intuim aspiraţia omenească pentru desprin- camera de mijloc într-o altă esenţă, ca într-un atanor al derea de cele grele. Brâncuşi devine teza cea nouă a artei alchimiei. Să te topeşti întregului din care ai venit şi apoi să moderne, după ce ne-a lăsat sinteza atâtor frământări, revii, informal (aşa cum lucrează sacralitatea prin zei, sfinţi, războiri de pe frontul contrariilor. El a pus un hotar de timp maeştrii spirituali etc.) în cel ce te contemplă, cu realitatea între vechi şi nou. A consacrat locul, sfiinţindu-l, la inter- întreagă tezaurizată pentru noua asimilare şi continuitatea secţia paralelei de mijloc a emisferei nordice, cu Jiul trăirii materiei în care te reimpregnezi. Prin recurenţa coborât din ceruri. Hotar de gândire între spusa veacurilor contaminantă, legitate a nesfârşitului, persoana – concept şi vremea modernă, între Apusul robit materialului şi care îi conţine pe creştini!- întoarce în generalitatea spiri- Răsăritul contemplativ, între Faustul neconvertit încă, şi tului uman valoarea adăugată. Revine în armonie, nu doar Mefistofel - negaţie pragmatică în dialectica faptei! – între substanţa elementelor, a materiilor, ci structurarea lor şi realitatea profană şi încifrata lume a simbolurilor, între rural aşezarea lor în structura de ordin superior, ordonatoare ca şi citadin… La acest hotar a pus semnul cu pecetea un Cosmos tocmit la începutul timpului, cu viaţă în sine. împăcării: sinteza contrariilor sale, pacea ca un sărut pus la Poţi vorbi despre univers şi să-i aduci prinosul tău, personal locul vămuirii, adică al concluziei, după o judecată făcută la (unic şi nou!) numai dacă ai avut o minunare în plus şi hotar. Integrarea în operă este personală, nu prin substitu- aceasta îţi este asumată de eclesie (forţa să trimită-n slavă irea jumătăţii cum face alt meşter mare: Manole. El se oferă imnul către Dumnezeu!). Ansamblul lui Brâncuşi de la întreg, fără a-şi pierde numele şi esenţa trăirii (Virtute Târgu Jiu are multe repere de unicitate (persoana lui Brân- creştină certă! Mântuirea personală nu o vom obţine, prin cuşi, locul sacralizat de un moment anume şi conlucrarea sacrificii, arderi de tot prin alte vieţii aduse ofrandă, ci prin oamenilor - oameni cu nume si prenume - inspiraţi!). noi înşine, prin modelul hristic al dăruirii de sine!). Are Ansamblul are această recunoaştere a oamenilor (vorbim această conştiinţă a trăirii sale, niciunde şi de-a împreună de UNESCO!): are meşterul recunoscut planetar, iar oame- cu ceea ce l-a întemeiat, mai vizibil ca la Târgu Jiu, o nii locului, viitorii turişti, pelerinii trăirilor ambelor sensuri, întoarcere la izvor în nesfârşirea firii. Ucenicul Gorjului, pot fi temeiurile universalităţii. În sens metafizic sunt multe calfa Craiovei (unde va fi exersat şi ritualul diaconiei, tezele care îi susţin universalitatea, după cum se vădesc şlefuirea pietrei, cioplirea lemnului, toate din priceperea alor eforturile unor generaţii întregi de brâncuşologi, remarcate săi!), meşterul Parisului, (pe cont propriu după despărţirea şi de un asiduu cercetător cum este Matei Stârcea-Crăciun de Auguste Rodin şi maestru pentru alţi căutători de sine 13, cel care ne vorbeşte despre limbajul materiilor, şi ne precum Modigliani!),15 traseul iniţierii sale devine cerc recuperează o parabolă biblică, drept cheie de interpretare închis, semnificant, doar la Târgu Jiu, prin Ansamblul a ansamblului, ca mare trecere, de la apă către apă, după „Calea Eroilor”. Din Gorjul cu efigia muntelui la creştet, spusa noastă: curgere. Iniţierea gândirii lui Brâncuşi va fi triunghi cu vârful în cer, începe curgerea şi rostogolirea avut şi pe Vasile Conta, ideile generaţiei sale, cu Rădulescu pietrei în căutarea formei ideale. Aici se întoarce zborul Motru, Nae Ionescu, Mircea Eliade, toţi izvorând din măiastrei, după anotimpul pribegit. Aici va rostogoli oul de aceleaşi substraturi. Pe Fichte, Hegel, Heidegger, cu actu- piatră, ca un munte înfipt, triunghi al curgerii în adânc. Între alizarea ideilor metafizicii vremii, îi intuim asimilaţi, vorbind cele două lumi, îngemănarea celor două va spori arborele aici de ivirea din ascundere şi eliberare prin tăietura directă, vieţii, cu ramuri noi şi rădăcini mai puternice. de simţirea materialului, dar şi de înţelegerea raportului dintre obiectul-operă şi înconjurător. Niciun lucru nu ar fi ceea ce este dacă nu ar fi legat de celelalte, care diferă de el şi nu sunt incluse în propria natură 14 sfătuia, G.W.F Hegel şi credem că elementele ansamblului şi coabitarea acestuia în marele ansamblu al citadinului, la rându-i cuprins într-un mediu integrator larg, mergând până la cel planetar, atunci când luăm referenţialul paralelei de 45 de grade, ori meridianul pe care curge Jiul, se conformează acestei viziuni. Brâncuşologii, un adevărat complet de juraţi, ne pun în faţă adevărul lor despre opera şi viaţa lui Brâncuşi. Acesta nu se lasă prins uşor în plasa timpului efemer, pentru că pasărea-duh se arată măiastră, cu adevărat,

12 Grigore Zmeu, Arta lui Brâncuşi – dincolo de esenţializări, rev. Brâncuşi, nr.1, Oct. 2013, p.16; 13 Matei Stârcea - Crăciun, Contribuţii pe tema valorii universale a Ansamblului de la Târgu – Jiu, rev. Brâncuşi, nr.1, oct. 2013, p.8-9; 14 Dicţionar, Enciclopedie de filozofie şi ştiinţe umane, Ed. ALL Educational, Bucureşti, 2004, (vezi Hegel, p. 425-428); 15 op.cit. (7), p. 13, „La Paris te duci şi… rămâi cu dorul”;

Simbolurile curgerii lui Constantin Brâncuşi 143 | Brâncuși Concluzie

Brâncuşi şi opera sa este o curgere căreia îi constatăm izvorul, împlinirea de sine a râului, devenit fluviu şi întoarcerea de unde a plecat. Un cerc închis, cum este şi ansamblul lăsat să-i spună povestea. Izvorul este, deci, chiar locul întoarcerii marcat cu semne şi simboluri precum o carte ce aşteaptă să fie citită după ce exegeţii o vor scrie cum se va fi întâmplat cândva cu Mahabharata, Vechiul Testament, cu Dao-De Jing etc. Constantin Brâncuşi, se spunea la un Congres Internaţional la Bucureşti, în octombrie 1967 16, este cel mai mare sculptor al secolului (al XX-lea s.n), este genius loci al României, “…este singurul artist al zilelor noastre care a ajuns până la originea, la rădăcina lucrurilor, la frontiera dintre real şi sacru…” (Giulio Carlo Argan). Prin el, omul care ne reprezintă, putem şi trebuie să scoatem capul în lume şi să ne fericim că suntem ai locurilor acestea binecu- vântate. Ansamblul de la Târgu Jiu este unic determinat de locul ivirii omului chemat şi de marcarea întoarcerii. Geniul locului, portaltoi al omului ales, din alesul popor român al gorjenilor, se recunoaşte în universalitate după lungul drum, cale a iniţierii. Trimisul, cu misiunea împlinită, se întoarce la izvor cum fac oamenii aleşi, să-I ridice troiţa. Ansamblul de la Târgu Jiu, loc sfinţit de Brâncuşi, este o Troiţă a lumii, el fiind al lumii întregi, cum va confirma cu documente UNESCO. Să facem din Târgu Jiu locul de pelerinaj la „biserica în aer liber”, instituind public un ritual al procesiunilor cu zile marcate ferm în calendar. Iar pentru cei cu mirările şi minunările estetice să avem la îndemână ceea ce îi interesază. Povestea ansamblului trebuie spusă în toate limbile pământului, pe înţelesul lor comun, fără a amputa, ori sărăci, substraturile profund metafizice. Personajele, oameni simboluri, vechi: Pangu, Puruşa, Ghilgameş, Ulise, Moise, Iisus Hristos, ori mai noi: Dante, Shakespeare, Cervantes, Goethe, Brâncuşi, etc., au puterea să ducă □ C. Brancuși - Negreasa Blondă povestea locului în conştiinţa celor ce îi cunosc.

Mihai SPORIŞ

16 op.cit.(8) p.9;

Simbolurile curgerii lui Constantin Brâncuşi 144 | Brâncuși Încercare de a-l regăsi pe Brâncuşi

rin anul 1995 mă aflam la Paris Am intrat să văd şi eu minunile com- şi căutam urmele unor români patriotului meu. Păstrez în arhiva careP trecuseră, locuiseră şi se impli- mea biletul de intrare nr. caseră în viaţa culturală de acolo şi 11711100600040 emis în 27 apr. lăsaseră urme de neşters. Numele 1995, ora 15:04 de casa 006 111. lor: Brâncuşi (1876-1957), Martha Biletul de intrare m-a costat 30 de Bibescu (1890-1973), Anna de franci francezi. Am intrat... Într-o Noailles (născută în acelaşi an - sală, la nişte calculatoare se puteau 1876 - cu Brâncuşi şi moartă în urmări fragmente de film cu scene 1933), George Enescu (1881-1955), din viaţa lui Brâncuşi: Brâncuşi pianista Elena Bibescu (în salonul lucrând în atelierul său din Fundătu- căreia se adunau muzicieni, com- ra Ronsin, Brâncuşi cu prietenii săi: pozitori, interpreţi şi unde Enescu al Fernand Leger, Erik Satie, surorile □ Atelierul lui Brâncuși refăcut ca și replică la nostru s-a făcut cunoscut acestora), Lizica şi Irina Codreanu, Eileen acela iniţial din Fundătura Ronsin inaugurat la Tristan Tzara (1896-1963), Elena Lane, Man Ray, Henri-Pierre Roche, 28 ian. 1997 Văcărescu (1866-1944), B. Fundo- Nancy Cunard, Isanuu Noguchi, ianu (1898-1944). Cel care e scris, Marcel Duchamp, Tristan Tzara, Într-o prezentare cronolo- alături de Bergson, pe un perete al Ionel Jianu etc. Mă gândeam la gică şi tematică, am putut vedea "nemuritorilor" din Panteonul din norocoşii care i-au trecut pragul atunci şi acolo, la Expoziţia retro- Paris, Eugen Ionescu (1909-1994), atelierului. Printre oamenii celebri spectivă Brâncuşi: 103 sculpturi, 38 Emil Cioran (1911- 1995). care l-au vizitat pe Brâncuşi s-a desene şi 55 fotografii realizate de Priveam Sena, priveam numărat şi Nelson Rockefeller. nemuritorul Brâncuşi. Toate acestea parcurile, clădirile istorice, arhitectu- Acesta văzând că Brâncuşi, ocupat le-am putut admira fiindcă Centrul ra oraşului, statuile, oamenii şi cu lucrul şi neoprindu-se din acesta, Georges Pompidou colaborase, intram în muzee. Mă gândeam că îi cere să-i spună cu ce i s-ar putea pentru aducerea atâtor capodopere poate puneam piciorul pe urma face util în atelier. Brâncuşi îi brâncuşiene, cu diverşi colecţionari paşilor lui Brâncuşi, ale fraţilor Anton răspunde mucalit: "Tennez, prenez particulari, cu Muzeul de Artă din (n.1878-1946). Diplomat şi ministru ce balai et balayez-moi mon atelier!" Philadelphia, cu muzee din plenipotenţiar al României, cu multe Această întâmplare a fost România (care trimiseseră acolo 4 relaţii în lume. Prieten cu Churchill şi povestită de însuşi Rocfeller ca fiind lucrări ale lui Brâncuşi: "Cap de Roosvelt cu care se tutuia. La cere- un eveniment în viaţa lui. Pragul băiat", "Cap de fetiţă" – bronzuri monia căsătoriei sale cu fiica lordului atelierului din Fundătura Ronsin a intitulate "Copiii boierului" –, Vittelius de Oxford a fost prezent, printre alte fost trecut şi de alţi oameni iluştri. Mă – bustul în piatră al împăratului personalităţi ale timpului, şi G.B. gândesc la marea pianistă Cella roman – şi un "Tors" feminin din Shaw şi Emanuel Bibescu – fiii Delavrancea, care a evocat impre- marmură). Acea "Retrospectivă pianistei Elena Bibescu – care au sionant, în amintirile sale, întâlnirea Brâncuşi" a ţinut porţile deschise în încurajat şi ajutat pe pictorii francezi sa cu Brâncuşi. Apoi întâlnirea perioada 14 aprilie - 21 august ai începutului de secol XX. În faţa inegalabilei Maria Tănase cu Brân- 1995. Trebuie să spun că atunci şi imobilului din Quai de Bourbon 45, cuşi... Întâlniri emblematice pentru acolo era un pelerinaj continuu. unde a locuit Martha Bibescu, parcă sporirea spiritualităţii în folosul Oameni din toate colţurile lumii se aşteptam s-o văd ieşind să meargă creaţiei. Nu-mi recunosc competenţa înghesuiau să vadă creaţiile brân- în salonul lui Marcel Proust ca să-l în a analiza aceste întâlniri. Totul e cuşiene magice. Tot atunci şi acolo asculte, împreună cu fraţii Bibeşti, pus, oricum, sub semnul misterios al s-a anunţat redeschiderea Atelieru- citind din "În căutarea timpului marilor întâlniri emblematice lui Brâncuşi pentru anul 1997 într-o pierdut"... Îl căutam pe Brâncuşi... binefăcătoare culturii, cimentând clădire concepută de arhitectul Oare pe unde îl vor fi purtat paşii? legături spirituale de aleasă nobleţe Renzo Piano, unul din cei doi În 27 mai 1995 am avut şi de necontestată superioritate arhitecţi care construiseră modernul şansa extraordinară să văd "Prima creatoare. Oamenii aceştia, cu edificiu al Centrului Naţional de Artă retrospectivă Brâncuşi în Franţa" afinităţi estetice şi artistice, au lăsat şi Cultură Georges Pompidou. (găzduită de Centrul Georges Pom- lumii exemple de prietenii rodnice Această "Retrospectivă pidou în Grande Galerie, et.5), ce cât şi opere nemuritoare. Brâncuşi" a fost găzduită apoi cuprindea desene, fotografii, sculpturi. între 8 oct. - 31 dec.1995 în S.U.A., la

Încercare de a-l regăsi pe Brâncuşi 145 | Brâncuși Muzeul de Artă din Philadelphia. În nile lui Brîncuşi a fost şi muzica. tul lui Brâncuşi şi ale românilor şi ale Philadelphia se găseşte, de altfel, Printre cărţile iubite de Brâncuşi se altora ce-şi află odihna de veci în cea de-a doua colecţie importantă a numără: "Materie şi Memorie", "Eseu pământul Franţei. Mormântul lui operelor lui Brâncuşi, după cea de la despre relaţia corpului cu materia" Brâncuşi e simplu, fără cruce. Pe Paris. de Bergson, multe din căţile lui Poin- piatra tombală scrie: Atelierul refăcut ca replică la caré, una din cărţile celebrului - Constantin Brâncuşi acela iniţial din Fundătura Ronsin, călugăr şi poet tibetan Milarepa, 1876-1957 se află în faţa intrării în Centrul contemporanul lui Avicenna, carte - Alexandre Istrati Georges Pompidou. A fost inaugurat de care Brâncuşi nu se despărţea 1915-1991 niciodată. Discoteca lui Brâncuşi la 28 ian.1997 de către doamna - Natalie Dumitresco cuprindea peste 200 de discuri – Georges Pompidou în prezenţa 1915-1997 ministrului culturii, Philippe Douste- număr impresionant pentru acea Blazy, a preşedintelui Centrului de vreme – cu o mare diversitate de Artă şi Cultură George Pompidou, muzică: modernă (contemporană lui, Jos, pe ancadramentul mormântului Jean Aillagon, a directorului Muzeu- ca aceea a lui Stravinsky sau a prie- mai scrie: lui Naţional de Artă Modernă şi al tenului său Erik Satie), clasică, - Demetre Istrati 1888-1975. Centrului de Creaţie Industrială, folclor amerindian, muzică ţigăneas- Germain Viatte, şi a arhitectului că şi boemă, muzică de jazz etc. Am Tot rătăcind prin acel cimitir, Atelierului, Renzo Piano. văzut şi soba cu care-şi încălzea unde repauzează atâtea nume Am vizitat acest nou Atelier atelierul. Şi o vioară la care Brân- celebre, am găsit şi mormintele în două rânduri: în 1999 şi 2001. Aici cuşi, poate amar, poate nostalgic, prietenilor săi: poate cu dor, cânta cântece de pe la am văzut, în sălile compartimentate - Man Ray (1890-1976. noi. Tot aici, rânduite în vitrine, am de pereţi de sticlă, biblioteca, disco- Fotograf şi pictor, adept al mişcării văzut publicaţiile şi cărţile scrise teca, 72 sculpturi, fotografii făcute Dada de la New-York), asupra vieţii şi operei lui Brâncuşi. de Brâncuşi cu aparatul foto cu - Tristan Tzara (1896-1963. Un popas l-am făcut în trepied, utilaje şi scule de sculptat şi Promotorul dadaismului, în 1916, la Cimitirul Montparnasse din str. cioplit piatra şi marmura şi de mode- Zürich). Tzara fusese prietenul altor Edgar Quinet nr. 3 să caut mormân- lat bronzul. Se ştie că una din pasiu- celebrităţi: Breton, Eluard, Soupault. Tot în cimitir se află sculptu- ra lui Brâncuşi "Sărutul", străjuind mormântul Taniochei Rachevskaia care s-a sinucis din dragoste nefericită. E o sculptură mărită în 1909 după sculptura omonimă din 1907. A pus-o pe mormântul Taniochei pe când Brâncuşi avea 33 ani... Vârsta lui Christos... Atunci poate nici nu gândise că şi locul odihnei sale celei de pe urmă avea să fie tot în acest cimitir. "Sărutul" de pe mormântul Taniochei l-a înfrăţit cu pământul Parisului... deşi visa şi dorea să vină şi să doarmă somnul ultim în Hobiţa lui...

□ Atelierul lui Brâncuși refăcut ca și replică la acela iniţial din Fundătura Ronsin inaugurat la 28 ian. 1997 Claudia VOICULESCU

Încercare de a-l regăsi pe Brâncuşi 146 | Brâncuși Marea controversă a expoziţiei “Brâncuși în New York 1913-2013”

onstantin Brâncuși a produs un interes major când sculp- turile lui avangardiste și-au făcut debutul în New York în 1913,C la marea expoziţie The Armory Show. Un secol mai târziu, arta lui stârnește iarăși controverse. Cinci lucrări turnate în bronz după lucrările originale din ipsos, executate de artistul născut în Romania au făcut obiectul expoziției galeriei Paul Kasmin din New York, închisă pe 11 ianuarie, un show care a reprezentat semnul unui acord făcut cu moștenirea Brâncuși. Negustorul de artă a declarat că speră să vândă una sau două lucrări pe an, unele la sume de peste 2.5 milioane de dolari. Problema este că nu toată lumea este convinsă că aceste lucrări sunt autentice, iar această expoziție a reînnoit controversa veche din lumea artelor despre legitimitatea unor sculpturi turnate după decesul artistului. Dispute iscate asupra autenticității unor lucrări postume, care au dus la crearea unor lucrări nu mai puțin apreciate decât, de pildă, dansatoarele din bronz ale lui Edgar Degas – adâncește problema în ape etice tulburi. Ele ridică, de asemenea, o problemă mai largă asupra valorii unei lucrări pe care un artist în viață nu a creat-o sau conceput-o de la bun început. Miezul controversei constă în faptul că Brâncuși nu a autorizat crearea unor lucrări de artă suplimentare prin testamentul lui, deci criticii spun că orice lucrare obținută după decesul artistului nu constituie numai o neînțelegere a naturii operei lui, dar reprezintă de-a dreptul o copie falsifi- cată care amenință subminarea mesajului lui artistic și a valorii lui de piață. Asher Edelman, un art dealer și un colecționar din New York, acum ceva mai mult de un deceniu, a vândut o lucrare postumă a lui Brâncuși pe care a dobândit-o în anii ’80, după ce expertul în Brâncuși Sidney Geist i-a spus că e □ Constantin Brâncuși - bucuria artistului, inima artei sale „nebun” să dețină o așa lucrare în propria lui colecție. Dl. Edelman a declarat că lucrările artistului erau unicate și, în Lucrări originale ale lui Brâncuși, care nu fac de consecință, oricare piese postume nu aparțin lui Brâncuși: obicei obiectul pieții de artă, se pot vinde la prețuri de peste „Nu există așa ceva - o ediție postumă a lui Brâncuși – 25 de milioane de dolari la licitații. Dl Kasmin a estimat că o există doar replici, pe care aceste piese le reprezintă”. lucrare turnată postum ar putea să fie vândută la un preț Cele cinci piese ale expoziției galeriei newyorkeze cam de o treime din valoarea unei sculpturi originale. au fost create în mod legal, prin aprobarea moștenirii Brân- Dealerul a declarat că se poate citi uşor tăcerea testamen- cuși, turnate din ipsosurile găsite în atelierul lui Brâncuși și tului asupra viitoarelor sculpturi, în sprijinul ideii mai de produse între 1992 și 2010, în turnătoria Susse de lângă grabă, decât a refuzului ei. Dânsul a mai adăugat că cele Paris, aceeași turnătorie care a creat lucrări de-a lungul cinci piese din galeria lui nu sunt cioplite la întâmplare din anilor pentru moștenirile Joan Miro, Alberto Giacometti și marmură brută, ci turnate din multitudinea de sculpturi origi- Max Ernst. nale existente ale lui Brâncuși. „Întotdeauna vor exista oameni care vor fi 100% Lucrări postume ale lui Brâncuși au intrat în colecții împotriva acestor practici. Eu vă pot ghida doar asupra ca The Norton Simon Museum din Pasadena, California. faptelor, nu și asupra atitudinilor morale ale acestora” a Catalogul expoziției în discuție scrie că asemenea lucrări au declarat Paul Kasmin. „Ceea ce dorim să obținem din acest fost cumpărate de colecționari ca Nelson Rockefeller, care exercițiu este să aflăm că moștenirea Brâncuși, ca și a posedă o “Pasăre în Spațiu”, care a fost turnată în 1961 în multor alți mari artiști, este deschisă către business”. memoria fiului său Michael, decedat atunci.

Marea controversă a expoziţiei “Brâncuși în New York 1913-2013” 147 | Brâncuși Expoziția a fost organizată ca o celebrare a un soclu. Dl Kasmin a declarant ca dealerii rivali sunt geloși importanței marelui Brâncuși, cu ocazia centenarului că el reprezintă moștenirea Brâncuși. expoziţiei The Armory Show din 1913, fără a specifica „Toată lumea dorește asemenea lucrări, chiar dacă direct în textul de pe peretele expoziției că sculpturile au ei au motive de a le respinge” a declarant Kasmin, în timp fost create după decesul lui Brâncuși. Datele de execuție ce se plimba printre sculpturile lucioase ale expoziției. ale celor 5 piese sunt menționate într-o notă cu litere „Poveștile pe care le aud sunt cele ale unor oameni care ar minuscule și în catalogul expoziției. Deși tehnic această dori să mă omoare pentru ele”. expoziție nu este făcută în vederea vânzării exponatelor, dl. Kasmin a declarat că patru sau cinci binecunoscuți colecţionari de Brâncuși și-au exprimat deja interesul și că, în curând, va începe să medieze procese de achiziționare a lucrărilor. William Tucker, un sculptor și autor al unei cărți de mare autoritate asupra sculpturii secolului 20, a declarat că Brâncuși era obsedat de felul de prezentare a lucrărilor lui și că nu a abandonat niciodată controlul procesului de turnare. Dl Tucker spune că expoziția galeriei menționate conferă “un fals sens de autenticitate unor lucrări care, în esență, sunt neautentice”. Lucrările postume nasc mereu dezbateri, deși ceva mai mici dacă dorințele artistului sunt clare. Turnarea unor lucrări postume ale lui Giacometti a avut darul de a reîntregi operele începute de artist în timpul vieții lui. Când el a decis că o anumită grupare de opere a fost completată, a distrus în întregime originalele din ipsos, după declarația Fundației Giacometti din Paris. Întrebări legate de moștenirea Brâncuși au început imediat după decesul artistului din 1957. Acesta a dispus ca întreg conținutul atelierului lui să fie preluat de statul francez, dar a numit ca legatari testamentari și urmaşi oficiali pe vecinii lui (Alexandru Istrati și Natalia Dumitresco - n.t.), care au lucrat pentru el și l-au îngrijit până la adânci bătrâneți. Nepotul și urmașul lor, Theodor Nicol, un cetățean canadian de origine română, controlează acum drepturile de autor. Brâncuși n-a fost căsătorit niciodată și a trăit mereu singur. Din cele 70 de lucrări din ipsos lăsate de Brâncuși, urmașii lui au hotărât să facă ediții la 22 dintre ele, a decla- rant Jean-Jacques Neuer, avocatul moștenirii, cu reședința la Paris. Pe baza legilor din Franţa și a deciziei legatarilor, lucrările postume pot fi reproduse în ediții de trei, cinci sau opt, adăugând că moștenirea a reprodus până acum 40% din posibilele piese turnabile. Sculpturile din show-ul Brâncuși sunt prezentate pe socluri moderne și sunt polisate cu mașina, detalii care îi deranjează pe critici, care argumentează că numai artistul și-a creat propriile-i piedestaluri pentru lucrările sale și că artistul și-a polisat singur lucrările, fără mașini. „Aici avem de-a face cu tone de oameni, cu tone de bani și cu o lipsă de experți”, a declarat Alexandra Parigoris, o expertă în sculptură și cercetătoare la Școala de Arte Frumoase și Istoria Artei a Universității din Leeds, Anglia. Dl Kasmin a spus că până și pe vremea lui Brân- cuși, olisarea a fost în mare parte executată pe baze mecanice. El a adăugat că piedestalurile lui Brâncuși nu (articol de Ellen Gamerman din Wall Street erau mereu legate direct de opera pentru care reprezentau Journal de vineri, 17 ianuarie, 2014) - Traducere de Stephan Benedict

Marea controversă a expoziţiei “Brâncuși în New York 1913-2013” 148 | Brâncuși Timpul şi eternitatea în Opera lui Constantin Brâncuşi de la Târgu -Jiu

onstantin Brâncuşi şi-a respecat Opera sa de la Târgu-Jiu Indiferent că sunt aşezate la promisiunea făcută doamnei exprimă artistic un sistem bine struc- distanţe egale sau sunt grupate câte AretiaC Tătărescu de a ridica la turat, acesta este Sistemul Solar şi trei, aceste scaune sunt o proiecţie Târgu-Jiu un monument dedicat Universul imediat cărora li se subor- în linie dreaptă (15 + 15) a celor 30 eroilor gorjeni. donează omul şi activităţile lui. de poziţii pe care le putem surprinde De obicei, pe un asemenea În Grădina Publică a oraşului în cele 30 de nopţi şi zile pe care monument se scria numele eroilor şi de pe Jiu, Brâncuşi a proiectat un Luna le parcurge în jurul planetei anul, luna, ziua în care a avut loc Calendar al Timpului împărţit pe ani, Pământ, al cărui satelit este. evenimentul consfinţit pentru eterni- luni şi zile, motivat prin Mişcarea de tate. revoluţie a Pământului şi Lunii şi În genialul său Ansamblu de Mişcarea de rotaţie a Pământului. la Târgu-Jiu, artistul consemnează În partea de est a Ansamblu- anul, luna, ziua şi orele folosind lui, Coloana Infinitului evocă eternita- simboluri alese din orizontul propriei tea şi raportează omul şi planeta pe copilării şi al copilăriei eroilor care el trăieşte la sistemul planetar evocaţi. universal. Complexitatea gândului Brâncuşi a integrat simbolic cuprins în acest Ansamblu a fost universul propriei copilării şi al rezolvată prin evocarea simplităţii copilăriei lumii în universul artei şi în ogrăzilor satului gorjenesc, întinse purul Univers. între uliţă şi râu, de la poartă până la „Lucrurile nu sunt greu de moara din capătul grădinii, aşa cum făcut, este mai greu să te pui în văzuse el în copilărie rostuirile buni- situaţia de a le face” (35, p. 82). lor gospodari pe care i-a cunoscut. Brâncuşi a fost pus în situaţia Proiectarea şi edificarea de a face un monument dedicat Ansamblului Brâncuşian de la eroilor gorjeni care, în gândirea lui, a Târgu-Jiu reprezintă rezultatul celor depăşit ca semnificaţie graniţele 30 de ani de gândire şi eforturi crea- Gorjului, adăugând eroismului neam- toare (1908 – 1938), în care artistul ului său, eroismul oamenilor de pe a inventat, cu fiecare lucrare, arta întreaga planetă. modernă. În infinitatea poziţiilor pe care În toată această perioadă Pământul le ocupă faţă de Soare în Brâncuşi urmăreşte destinul uman, timpul Mişcării de revoluţie, se reflectat în artă, strânsa relaţie a situează şi cele 12 poziţii care ar omului cu planeta pe care o corespunde convenţional celor 12 luni locuieşte şi cu Soarele ce face ale anului. posibilă această locuire. Pământul, în mişcarea sa în Spirit independent, Brâncuşi jurul Soarelui, trece în fiecare an şi nu a ignorat în activitatea sa nici idei prin dreptul celor 12 constelaţii zodia- venite din partea unor preţioşi cola- cale, de la Peşti (zodia lui Brâncuşi), boratori: Amedeo Modigliani, Marcel până la Vărsător. Duchamp, Edward Steichen, Ezra Cele 30 de scaune care Pound, Brzeska, Epstein. însoţesc lateral aleea cuprinsă între Călăuză în arta sa au rămas Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului sunt însă lecţiile însuşite în taină prin o aluzie clară la cele 30 de zile ale studiul unor lucrări de astronomie lunii calendaristice. Eugen Ciucă, un (Tratatele lui Camille Flamarion) sau cunoscut exeget al operei lui Brân- teoriile heliocentrice fundamentate cuşi, susţinea că „Dintr-o fotografie de Nicolaus Copernic şi Galileo mai veche rezultă că iniţial scaunele Galilei. au fost presărate pe marginea acestei Pietrele şi modulele lui alei unul câte unul, la distanţe egale Dumitru Brâncuşi sunt proiectate pe cer. până la Poarta Sărutului” (21, p. 36). MĂLĂESCU-BĂLEŞTI

Timpul şi eternitatea în Opera lui Constantin Brâncuşi de la Târgu -Jiu 149 | Brâncuși De ce „DANAIDE”?

1) Aceasta este una din între- În transparenţa de oglindă a nopţii, Aşadar, am putea conchide: bările puse de unii exegeţi ai statua- ne lăsăm pradă acestei ploi cosmice, prin seria DANAIDELOR, Constan- rei brâncuşiene, DANAIDELE ocu- acestui spaţiu „dorifor”...” tin Brâncuşi a recreat, într-un regis- pând, în economia ei, un loc Iată un motiv pentru care am tru absolut original, mitul DANAIC, aproape neelucidat de autor. Ce putea zice: „Pantha Rhey”, ca apa, mit încărcat atât de filozofie, cât şi poate fi comun între milenarul mit dar Nereidele, Danaidele şi Pogo- de poezie, miticile Danaide fiind în grecesc al celor 48 (în alte legende nidele Demiurgului de la Hobiţa-Gorj Argos slobozitoare de izvoare, vorbindu-se de 49) de fiice ale lui vor rămâne veşnic în istoria artelor preocupându-se iniţiatic de fertiliza- DANAOS (DANAUS), Regele Libiei plastice moderne. Evidenţă sublini- rea solului pelasgic, „butoiul danai- şi, mai târziu, al Argosului, pedepsite ată şi de Doina Lemny: „Danaida, delor” fiind, într-un fel, simbol al pentru „vina” de a-şi fi ucis soţii în Danae, Naiada sunt teme recurente luptei neîncetate cu seceta, iar apa noaptea nunţii – ele vrând să dintr-o serie căreia îi aparţine şi rotunjeşte piatra, făcând-o „ochi al rămână fecioare – şi obsesia lui Narcis.” „Mitologic – constată Ion timpului” (al evenimentelor). Brâncuşi de a da forme plastice Pogorilovschi – Narcişii şi Danaidele acestora? Or, să fie, aşa cum cu au în comun elementul acvatic, care, obstinaţie susţinea reputatul brân- pus în relaţie cu privirea, oglindeşte cuşiolog, Ion Popgorilovschi, o şi e oglindit...” („Constantin Brân- „dodie” obscură, potrivit principiului cuşi”, Oxus, Paris, 2005). Demiurgului că „sculptura mea e 2) Cele afirmate mai sus apa însăşi”, atât destinul Danaei, cât sunt confirmate şi de „glosările” şi al Danaidelor fiind legat de filosofului german OSWALD SPEN- elementul acvatic? Căci mai spunea GLER în „Frühzeit der Geschichte” pasionatul hermeneut: „Confi- (Epoca timpurie a istoriei lumii) din gurările plastice brâncuşiene cu care aflăm: „Şi în Rigweda există o nume mitologice dispărute – Naiada, divinitate DÁNU... Acest cuvânt Danae, Danaidă – se vădesc reprezintă apa primordială. O pres- solidare în a exprima domnia timpu- curtare a acestui nume pare să fi fost rie, în opera sculptorului, a imagi- DA’, care a supravieţuit în cuvântul narului acvatic”, temă abordată şi de DEMETER, divinitatea greacă, Auguste Rodin („Danaidă”, 1885, mama DA, iniţial, însemnând zeiţă a marmură), şi – mai târziu – de apei (Wassergöttin). În Bali întâlnim Marcel Gili („Danaidă”, 1958) ş.a. o DANU, care este venerată ca Inclusiv „ochii pogonizi”, „obsesie divinitate acvatică.” plastică a ochiului”, îşi au începutul 3) Surprize vin din spaţiul în ochii Danaidelor şi ai lui indonezian-malaezian: Narcis”...., „larg arcuiţii ochi ai sculp- turii brâncuşiene, oriunde ar apărea a) „În cinstea zeiţei mării, ei – ca ochi de Danaidă, de Narcis DEWI DANAU, a fost ridicat „Templul sau altfel – sunt deopotrivă cauzaţi capului de stâncă”; un astfel de (determinaţi generativ) de ceea ce templu îl găsim şi în Pura Ulun am numit imaginaţie materială DANAU Bratan, unde zeiţa adorată acvatică a artistului, implicit de este tot DEWI DANAU, cunoscută şi empatia oglindirii eului în apă”, sub numele de DANU/DANAW, de atestând printre altele, „aderenţa origine sanscrită, având rădăcină intimă la starea apei aflate în indoeuropeană, aceeaşi care stă la continuu rulaj, în neistovita lucrare baza cuvântului DEUS (latin)”; asupra formelor învăscute în ea”. b) În spaţiul menţionat, Vorba rafinatului Dan Botta: DANAU înseamnă LAC (APĂ), com- „Pământul e o Danae fără saţiu sub ponente onomastice găsite şi în aritmetica ploaie a luminii, violată, hidronimele: Don, Donau, Danubiu, fascinată, saturată de aurul spaţiilor, Dniepr, Dniestr Dunăre ş.a.m.d. de percusiunea eternă de lumină... Dumitru DĂNĂU

De ce „Danaide”? 150 | Brâncuși Cap.III Brâncuși în lIteraturĂ Constantin Brâncuşi sau despre sculptura fără istorie

Un scurt preambul general interes al vremii pentru primitivismul exotic, în ici o altă personalitate a culturii special african, şi pentru sintezele ferme ale acestuia, noastre nu pare să fi stîrnit consecinţa directă a unei priviri eliptice şi a unei existenţe Nfascinaţia şi pasiunea pe care abreviate, originile viziunii brâncuşiene au fost împinse le-a prilejuit, într-un timp relativ excesiv către particular şi anecdotic, neglijîndu-se inexplica- scurt, Constantin Brâncuşi. Nici bil resorturile mari ale acesteia şi presiunile enorme ale unui măcar existenţa umană şi cultu- la fel de puternic topos spiritual. rală eminesciană, pe departe cea mai prezentă în spaţiul interesului Vidul istoric şi conflictul ceresc public românesc pe un interval □ Pavel Şuşară care depăşeşte limitele stricte ale După cum bine se ştie, România s-a trezit tîrziu la o unui secol, în care un destin viaţă publică aerobă, şi acest lucru s-a întîmplat, cu aproxi- romantic se confundă, pînă la absorbţie, cu amplitutinea mito- maţie, în intervalul care începe cu vandalismul lui Tudor logică şi cu freamătul metafizic al unei opere cvasilegendară Vladimirescu şi care nu s-a terminat nici astăzi. Slugerul şi ea, nu s-a bucurat de o atît de irepresibilă şi pătimaşă Tudor însuşi, bogat în rîvnă şi sărac în prejudecăţi atunci chemare spre cunoaştere. Sau, mai exact, spre mijlocirea cînd se punea problema soldei, în bune relaţii, după caz, şi cunoaşterii. Socotit a fi orice, în limitele generoase ale cu turcii, şi cu grecii, şi cu ruşii, se simte dator să-l consilieze umanului şi ale imaginarului, de la ţăran frust la mag solitar în pe Caragea, cu prilejul unei audienţe la Palat, în legătură cu furtunile celei mai rafinate civilizaţii, de la boiangiu / alchimist necesitatea modernizării drumurilor pentru călători şi mărfuri, şi cioplitor/francmason pînă la iniţiat în esoteriile budiste, prin a căilor de comunicaţii, în general, „aşa cum am văzu prin doctrina milarepiană, şi în sistemul platonician, prin biblio- ţara nemţească, pe unde am mai umblat şi eu” (vezi C. tecile pariziene, şi de la ţîrcovnic auster la amant infatigabil, Aricescu, Istoria revoluţiunii de la 1821). În această îndelun- toate subsumate unui anumit gen de situare în sacru, Brân- gată somnolenţă feudală, cu instituţii publice extrem de cuşi se oferă cu maximă generozitate ochiului ciclopic al fragile şi cu o viaţă comunitară mai mult decît sumară, exegetului român, calificat abisal ca hermeneut unic în virtu- formele simbolice de reprezentare au lipsit aproape cu totul. tea nu mai puţin unicei şanse a consangvinităţii. Dacă în Expresiile artistice înseşi au rămas legate aproape în planul culturii europene şi transatlantice opera lui Brâncuşi a exlusivitate de spaţiul eclezial sau de curte, iar pictura n-a fost supusă unei atente analize, de la observaţiile mai mult ieşit decît episodic din biserică, şi atunci la solicitarea sau mai puţin sistematizate ale lui Ezra Pound şi James vreunei feţe boiereşti dornice de a-şi insinua efigia în memo- Joyce şi pînă la cele mai recente ale lui Marielle Tabart şi Eric ria urmaşilor, în urma intîlnirii cu vreun Nicolae Polcovnicul Shanes, în România ea a fost sistematic o sursă inepuizabilă sau cu cine ştie care alt artist ambulant şi ambiguu, pe de fabulaţii. Cu excepţia delicatului poet şi sobrului istoric de jumătate zugrav de icoane, pe jumătate pictor de portret artă Barbu Brezianu, cercetător lucid şi profund al segmentu- asimetric şi înţepenit. Dacă pictura însăşi a rămas captivă în lui românesc din opera lui Brâncuşi, dar şi a altor câţiva convenţia postbizantină, din punct de vedere stilistic, şi în cercetători specializaţi sau ocazionali din generaţiile mai abstracţiunea tipologică, din punct de vedere al repre- vechi şi mai noi, ceilalţi brâncuşologi naţionali sunt angajaţi în zentării, despre sculptură nici nu poate fi vorba. Fidel prin cel mai teribil şi mai bine sistematizat delir ficţional. În opinia tradiţie şi prin subtile ambalări teologice unei viziuni platoni- lor de sacerdoţi voluntari şi de oficianţi iluminaţi la porţile co-iudaice, veterotestamentare, asupra dumnezeirii, una misteriilor brîncuşiene, oricînd pregătiţi spre a săvîrşi gratuit acorporală şi nonvizuală, creştinismul oriental şi-a însuşit cu marea liturghie a intercesoratului, sculptorul iese iremediabil o anume vehemenţă, de cîteva ori de-a dreptul fundamenta- din spaţiul acţiunii şi al gîndirii artistice şi se volatilizează în list şi belicos, interdicţia decalogului în ceea ce priveşte mediile transcendeţei asemenea substanţelor eterice elibe- „chipul cioplit”. Chiar şi numai distrugerea sălbatică a imagi- rate din captivitatea unor tainice creuzete. Dar dincolo de nilor, şirul de excomunicări şi dezbaterile fără sfîrşit pe tema această bibliografie vastă, în care analiza temeinică şi imaginii din vremea lui Leon al III-lea Isaurul şi a urmaşilor perspectiva raţională trebuie să ţină piept asaltului plin de sunt suficiente şi convingătoare. Pe celălalt versant europe- fervoare al luptătorului cu mintea odihnită, cercetătorii lui an, pe cel apusean, lucrurile stăteau puţin mai altfel. Brâncuşi au oferit mereu explicaţii mecanice în ceea ce Moştenitor direct al unui aristotelism generic şi al clasicismu- priveşte geneza operei brâncuşiene şi justificarea psiholo- lui greco-roman, al acelui clasicism care şi-a diseminat tran- gică şi doctrinară, chiar dacă doctrinei îi lipseşte un suport scendenţa pînă la plasarea ei directă în cotidian, modelat de ideologic explicit, a formelor sale cu o dinamică atît de spec- cultul eroului şi de frumuseţea unică a corpului omenesc, taculoasă. Identificată rudimentar într-un soi de ruralitate atent la existenţa individuală şi la expresia ei nemijlocită sever circumscrisă etnic sau, convenţional şi suficient, într-un în spaţiul comunitar, Occidentul catolic a întreţinut o relaţie

Constantin Brâncuşi sau despre sculptura fără istorie 151 | Brâncuși strînsă cu reprezentarea mimetică şi cu exprimarea artis- şi au pus temeliile viitoarei şcoli româneşti de sculptură. Cei tică indivi- dualizatoare. Spaţiul eclezial este populat aici din urmă, care, conform cutumei, sunt întotdeauna şi cei copios cu nenumărate „chipuri cioplite”, iar chipul persoan- dintîi, sunt binecunoscuţii Vladimir Hegel, un polonez natu- elor determinate, fie ele capete încoronate sau numai frunţi ralizat francez, şi germanul Karl Storck, întemeietorul unei miruite, este imortalizat permanent în materiale durabile adevărate dinastii de artişti. Tinerii sculptori români care cum ar fi marmura sau bronzul. Dacă în Răsărit prevalează s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu şi cultul cristic sau, mai exact, natura divină şi mîntuitoare a Ştefan Ionescu-Valbudea, nu numai că învaţă fără dificultăţi lui Iisus, în Apus accentul cade, cel puţin la fel de puternic, noul meşteşug, dar configurează profund fenomenul însuşi, pe cultul marial, pe corporalitatea cristică, pe natura integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul umană a Mîntuitorului, pe fiinţa lui zămislită mistic, dar estetic şi ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un născută în conformitate cu scenariul cel mai previzibil al semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele com- speciei. Aşa poate fi înţeles şi interesul atât de puternic, poziţionale şi prin cîteva accente puternice de modelaj, unul care implică o devoţiune aproape senzorială, pentru tensiunea şi neliniştea romantică. Dacă prin Georgescu şi viaţa Fecioarei în chip de născătoare, de mamă a lumii. prin Valbudea spaţiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin expe- rienţe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se De la reprezentare la teologie complică brusc. După ce-şi însuşeşte fără ezitare orizontul, Rămase strict înlăuntrul propriilor programe reflexele şi deprindreile unui sculptor european responsabil, administrativo-confesionale (Răsăritul cu viaţa lui interioa- se trezeşte în el, dintr-o dată, conştiinţa de oriental, iar ră, cu sobornicia şi cu grija, de multe ori vecină cu ipocri- instinctul culpei, al celui care a violat interdicţia, începe să zia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veşmin- se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin tele gingaşe ale eternităţii de dincolo, iar Apusul cu prag- care nonfigurativismul se revoltă şi frustrarea născută din matismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele coliziunea cu mimetismul devine evidentă şi irepresibilă. duse în numele Domnului şi cu grija trează de a regla în Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contem- în numnăr de trei, iar ţinta lor este una singură: ieşirea din ple în eternitate), cele două modalităţi de situare creştină captivitatea modelului realist şi emanciparea de sub presiu- faţă de lume şi de existenţa omului determinat şi-au văzut nea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea de treabă în legea lor pînă în zorii modernităţii. Cum sculp- încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recu- tura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic şi pereze un anumit tip de trnscendenţă pierdută, să concilieze simbolic exclusiv apusean şi cum cioplirea de iconostase, sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a de uşi împărăteşti şi de uşi propriu-zise nu este sculptură acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, prelua- în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul seco- rea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. lului XIX, spaţiul românesc nu a cunoscut sculptura ca Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului orien- exerciţiu curent şi ca practică însuşită. Doar la cîteva dece- tal-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea nii bune după ce slugerul Tudor îşi manifesta europenismul încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii prin prin admiraţia mărturisită pentru drumurile austriece, după adaptarea în relief a drapajului din pictură şi prin stingerea ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecţia moder- caracterelor individuale într-o anumită tipologie abstractă. nităţii bine însuşită, cu legături ferme prin diverse loje şi cu Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice de din pricina riscului major al eşuării în reţetă, sculptorul transformare a ţării în sensul experienţeor europene, încep încearcă o altă soluţie, şi anume supradimensionarea, să se manifeste şi aici personaje noi, actori ai unei istorii ieşirea din scară ca procedeu de subminare a realului. dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfăţişarea lor, Înlocuind frumosul cu realul, avem în proiectul lui Paciurea turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile pieţe şi alte ilustrarea cea mai fidelă a unei observaţii pe care Aristotel o locuri de interes obştesc. Viaţa publică însăşi capătă alte făcuse de multă vreme în Poetica. Anume aceea care dimensiuni şi îşi descopără alte vocaţii. Proiectul naţional priveşte justa organizare a elementelor şi dimensiunea cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, potrivită. Spunea Aristotel: ,,Fiinţă sau lucru de orice fel, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale alcătuit din părţi, frumosul, ca să-şi merite numele, trebuie istoriei, iar, pe de altă parte, reprezentarea alegorică a nu numai să-şi aibă părţile în rînduială, dar să fie şi înzestrat unor noi aspiraţii. În faţa acestor mari provocări ale timpu- cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime şi lui, nici retorica hieratică a frescelor şi nici lumina stinsă a ordine,ceea ce explică pentru ce o fiinţă din cale afară de icoanei nu mai sunt suficiente. Este nevoie de o expresie mică n-ar putea fi găsită frumoasă (realizată într-un timp directă, puternică şi purtătoare a unor mesaje fără echivoc. imperceptibil, viziunea ar fi nedesluşită), - dar nici una din Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei cale afară de mare (în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza care vor umple golul de pînă acum şi vor genera un dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unităţii şi al fenomen viguros şi nou, sunt, evident, artişti veniţi din integrităţii obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii Occident şi, la fel de evident, din spaţiul catolic. Unii au de stadii” (Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag. 63, 35). venit doar să lucreze şi să execute anumite comenzi, Giganţii lui Paciurea tocmai acesta sunt, adică o precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alţii s-au împămîntenit ficţionalizare a realului, o perturbare a percepţiei, cu alte

Constantin Brâncuşi sau despre sculptura fără istorie 152 | Brâncuși cuvinte „o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuşi sugerează, treilea moment, revolta în faţa figurativului şi a particularu- într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul repre- lui se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea defini- zentării cît şi de bovarismul construcţiei imaginare, posibili- tivă în metafora himerei. tatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spaţiu al inocenţei. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiţionale, cel care ar Între erezie şi epifanie corespunde aspiraţiei postbizantine din opera lui Paciurea, Ceea ce în sculptură este, îndeobşte, particularizat este, şi în concepţia lui Brâncuşi, tot unul cu sursă bizantină, şi identificat ca atare, la Paciurea devine categorie, şi anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciu- concept, construcţie mentală pură. Însă revanşa definitivă rea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea a sculpturii ,„orientale”, interiorizate, depozitară a princi- previzibilă şi mecanică a drapajului, Brâncuşi extrage din piilor şi nu simplă ilustraţie a individualităţii, faţă de sculptu- tipologia bizantină austeritatea lăuntrică şi monumentalita- ra „occidentală”, pozitivistă şi în prag de epuizare ca tea indescriptibilă a sacralităţii. Fără cea mai elementară resurse expresive, se va realiza prin concepţia şi prin descripţie şi fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica acţiunea lui Brâncuşi. Deşi contemporan strict cu Paciurea, Rugăciunii constă în resorbţia substanţei în atitudine, în din punct de vedere al gîndirii plastice şi al cercetării dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment formale, Brâncuşi se situează în descendenţa acestuia. energic şi imponderabil în acelaşi timp. Şi, în fine, ultima Dacă Paciurea mai păstrează încă elemente fabulatorii, ipostază a resurecţiei nonfigurativului în concepţia lui dacă încercările sale rămîn mai departe într-o convenţie Brâncuşi, este momentul purismului, al definiţiilor, al narativă şi în cadrele unui figurativism şarjat, Brîncuşi axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Peşte, de ţinteşte dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalu- Focă, de Ţestoasă, de Cocoş sau de oricare alta din lui din regimul gravitaţiei şi de sub fatalitatea oricărei aceeaşi categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o arhitecturi exterioare. Ca şi Paciurea, dar într-un alt timp şi acţiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecţiei, într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuşi recurge, în dispu- la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea ta sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi mai amplă şi mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei sleise şi ultimile puteri, la trei mari direcţii conceptuale şi înşişi, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia formale. Dar înaintea declanşrii oricăror ostilităţi, el face temperată în elanu-i figurativ şi terminînd cu Pasărea în ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a văzduh, cu acea flamă care despică spaţiul prin propriile-i convenţiilor istorice, a instrumentelor şi a tehnicilor energii luminoase şi calorice. Ceea ce Brâncuşi începuse consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascen- prin Ecorşeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul tist şi întregul figurativism mai mult sau mai puţin încadrabil astfel configurat conţine nu numai rezumatul unei întregi într-o anume direcţie de gîndire, sunt epuizate rapid prin istorii a statuarului, ci şi întreaga dramă şi bogăţie a unei intervalul dintre academism (Vitellius, doctorul Davilla) şi incompatibilităţi. Orientalul Brâncuşi, aforisticul şi nonvi- impresionism (portretul lui Dărăscu, capetele de copii, zualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată Supliciul etc.). Însă marele examen al antropocentrismului îndreptăţirea, fără a fi cîtuşi de puţin insolent, să-l califice pe şi, simultan, declaraţia de război împotriva aceleiaşi Michelangello drept fabricant de biftecuri pentru că, de filosofii, îl constituie o lucrare aparent minoră şi circum- acolo de unde privea Brâncuşi, din spaţiul de seducţie şi din stanţială, mai curînd o comandă practică decît o realizare rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, artistică, şi anume Ecorşeul. Prin această lucrare Brâncuşi din subteranele preistoriei, din inima Vechiului Testament şi ia în stăpînire o întreagă civilizaţie a statuarului, îi comprimă a Ierusalimului, acolo unde Dumnezeu este unic, invizibil şi istoria printr-o analiză halucinantă a corporalităţii, a anato- noncorporal, discursivitatea şi frămîntările lui Michelangello, mismului, a obiectalităţii exterioare şi lăuntrice a fiinţei cel din vintrele Romei pline de zeităţi lascive, de spectacole umane, ducînd ideea construcţiei antropomorfe pînă la sîngeroase şi de ordine geometrică, lucrurile chiar aşa se eviscerare şi pînă în proximitatea ideii de cadavru. Încă văd: ca o convulsie a cărnii într-o încleştare teribilă cu înaintea oricărui război declarat, Ecorşeul este un fel de propriile-i slăbiciuni. testament al întregului statuar de pînă la Rodin. Ceea ce urmează este, de fapt, ceea ce anunţă insidios şi puţin cinic această lucrare: adică o execuţie lentă, graduală şi polimorfă. Ceea ce la Paciurea reprezentase, prin Giganţi, o evaziune spre retorica mitologică, spre stratul unor culturi istoricizate, uşor de localizat, la Brâncuşi se realizează prin scufundarea în substrat, în protoistorie, în arhaicul de sub orizontul idolatriei şi al magiei. Lucrările din categoria Săru- tului şi a Cuminţeniei pământului, monolitice, antiretorice, neperso- nalizate şi realizate prin cioplire directă, reconec- tează statuarul la o vîrstă vag neolitică şi la reflexele unei umanităţi izomorfe. Fără a se plasa în descendenţa spon- tană a unui model generic, dar şi fără a reanima, prin citat Pavel ŞUŞARĂ

Constantin Brâncuşi sau despre sculptura fără istorie 153 | Brâncuși Brâncuși în cĂutarea cuvântului

conștientizate. Mai degrabă aceste povești,… acumulări se petreceau osmotic Odată plecat la oraș, relația având un caracter nediferențiat, lui cu cuvântul s-a schimbat. S-a magmatic. produs o tocire, s-a ajuns la rutină. Descântecul babei Andochia Un moment fast al reîntâlnirii cu sugera faptul că, nu priceperea ei miezul cuvântului este reprezentat este cea care va lecui mâna ruptă a de întâlnirea cu poetul Traian Deme- copilului Brâncuși ci, puterea tainică trescu într-o zi de 1 Ianuarie. În acel ascunsă în miezul cuvântului. La moment, prin întrebarea pe care i-o ritualul străvechi, aproape identic cu adresează poetului - “ce □ Vlad Ciobanu cel latin și, mai apropiat, al lui Nică al era cartea” 1pe care poetul o citea lui Ștefan al Petrei, de scoaterea adâncit - putem realiza care era ncă de la începutul mirabilei sale apei din urechi, tot cuvântul era nivelul relației sale cu literatura și vieți, acolo, în spațiul încă netulbu- înfăptuitor. Nemaivorbind de faptul prin ea cu cuvântul. Am putea spune Îrat din natura sa magico - ritualică/ că ele nu erau rostite ci incantate, că raporturile sale cu cuvântul se apotropaică a vetrei satului, odată cu sporind astfel impresia de taină, de articulau într-un univers literar fana- perceperea vizuală, auditivă, olfac- lucru învăluit. În felul acesta, cu riot. Dar, să-i dăm cuvântul lui V. G. tivă, tactilă, Brâncuși a trebuit să afle ajutorul tainei din cuvănt, copilul Paleolog căruia Brâncuși i-a reletat despre puterea Cuvântului. După ce Brâncuși, asemenea tuturor copiilor, această întâmplare. “Răspunsul i-l a descoperit vizual lumea, ca orice aduna tot ceea ce era separat, de dădu întârziat, după ce isprăvi copil, a trebuit să învețe că tot ce sine stătător într-un întreg numit rândurile: părea a fi o strofă și, vede poartă un cuvânt care, numește, lume în care totul este legat cu totul. închizând-o și economisindu-și desemnează, indică. Tot ceea ce Entitate de sine stătătoare și răspunsul, îi arătă mutește titlul, pe există este acoperit de nevăzutul totodată, parte din întreg, cuvântul care Brâncuși l-a silabisit: E x c e l s cuvânt, tot ceea ce e ascuns, e poate influiența lumea, poate s-o și i o r - poezii de Al Macedonski. susceptibil de a fi relevat de cuvânt. recreeze. Netemându-se să-și dea Mama, tata, frații, obiectele din casă, nepriceperea pe față, Brâncuși tot obiectele și ființele din ogradă, totul Adunați în întuneric în jurul după căldură întârziind, nu s-a sfiit putea fi desemnat, chiar în absență, focului la stână, povestirile, legende- să-l întrebe pe domnul Trăienică, pe printr-un cuvânt. Mai mult, putea le, snoavele, basmele și cântecele, care îl cunoștea doar din vedere și să-și exprime dorințe. A descoperit făceau lumea vizibilă, învia timpurile din auzite, ce înseamnă titlul și ce cuvinte care nu reprezentau ceva vechi sau chiar aduceau fascinan- vrea să spună scriitorul. (…) anume dar îl puteau ajuta să-și tele lumi ale imaginarului. Cuvântul, exprime voința - Da și Nu ! Și, în felul cu puterea lui de a străbate orice Poetul, măgulit și făcând și acesta, copilul Constantin Brâncuși a graniță !... Firește, toate acestea nu credit uniformei lui Brâncuși, pe a evoluat în puterea de înțelegere ca intrau în el decât pe calea înfiorării, a cărui mutră parcă o mai văzuse, orice copil din lume. Crescând, a mirării. Așa cum i se întâmpla prinse limbă și-i traduse perifrastic și desoperit cuvintele care oricărui copil din satele românești și, pe băbește, amestecându-l cu tâlcul, desemnează lucruri și ființe, întâm- nu numai ! Acesta va fi Universul din titlul “alixăndriei” cu poezii a lui Al. plări din lumi nevăzute. Schimbarea care își va extrage, mult mai târziu, Macedonski. “Excelsior”! tot mai sus ! numelui tatălui din Nicolae în Radu, după ce va fi trecut prin multe și mai sus ! (…) descântecele, ceremoniile religioa- praguri ale înstrăinării și ale regăsirii, “Transcedentala noapte se, rugăciunile, l-au conectat la temele creației sale! Primele contacte Și lenevoase șoapte puterea cuvântului de a circula pe o cu textele literare s-au înfăptuit sub (…) Sub pulberi de aur determinare verticală, sondând semnul oralității (cântece, incantații, Sub candele de dinainte energiile Adâncului și Înaltului. colinde și urături, înjurături, descân- (…) M-ai ridicat peste dezastru, Desigur, toate acestea, nu în forme tece și blesteme, strigături, ghicitori, Peste blestem și ură…” “Excelsior !

1 V. G. Paleolog - “Tinerețea lui Brâncuși” - Editura Tineretului; 1967; p. 70. 2 idem; p. 70-71.

Brâncuși în căutarea cuvântului 154 | Brâncuși tot mai sus! și mai sus!”2 Dându-ți seama pictorului T. Gh. Tomescu reprezent- În Școala de Arte și Meserii, Toate-s una antul Comitetului de cetățeni din din perspectiva examenelor teore- Una-s toate.”6 Ploiești, care îi adresează comanda tice pe care urma să le susțină, este Apare motivul bradului care, nu-i unui monument închinat lui Ion Luca de presupus că a citit măcar așa?, este unul dintre posibilele Caragiale. “Dacă mi se dă libertate manualele obligatorii. În felul acesta, motive generice ale Coloanei. Dacă deplină și timp de ajuns ar fi pentru desigur, relația sa cu cuvântul scris în prima parte a acestui text (și în mine ca o datorie de mulțumire, a intrat într-o nouă etapă. În perioa- toate textele citate până acum) pentru spiritul lui Caragiale. (Îți da bucureșteană am putea plasa plutește un aer de pastișă folclorică, adunci aminte cum așteptam cu primele sale încercări de notare a în ultimele două versuri par să se nerăbdare ca s’apară un articol scris 9 unor gânduri și încercări literare. resimtă consecințele lecturării lui de el?!)” Este foarte probabil ca aceste Mihai Eminescu (“Glossa”). “Ce-i Dacă până la plecarea sa încercări stângace să se fi prelungit pasă plugului dacă aruncă brazde din atelierul lui Rodin, conjuncturile, și în începutul perioadei sale peste foi uscate, când în urma lui oamenii din jur, au determinat, cu o pariziene. răsare grâu care are să hrănescă intensitate descrescândă viața lui “Fire-ai dor blestemat oameni?”7 Dispare încercarea de a Brâncuși, acest moment de prag În ce locuri m-ai mânat! versifica și (nu întru totul) aerul de face trecerea către neabătutul său De ce acas’ nu mai lăsat? pastișă folclorică. "Îmi place cercul program de viață pe care și-l impune Să am masă la cinat, că se învârtește/ Și-mi place pătratul cu impresionantă tenacitate. Și pat moale de culcat.”; că nu se clintește.”8 Iată prima (așa Concomitent și interdeterminant, se “De-a sorții urgie de voi mă despart pare!) referire la formele primor- cristalizează programul său în sculp- deacum mă duc în lume norocul diale, prezente în canoanele lui tură, i se ordonează criteriile alcătu- să-mi caut Vitruvius și Leonardo, care îl vor irii bibliotecii personale și se clarifică Și de-o fi vreodată cumva să găsesc preocupa pe tot parcursul vieții sale atitudinea sa față de textele pe care m-oi întoarce iară să vă povestesc.”3 creatoare, exprimate și în concluzia le scrie. Nu de mică importanță au "Dacă lumea este asta întregii sale creații - Ansamblul Mo- fost și întâlnirile pe care le-a avut cu Și-al ei mers eu nu-l pricep, numental de la Târgu Jiu! Aceste alți artiși și cu scriitorii vremii, din la ce mă duce dorul forme vor fi tot timpul parte din România și, mai ales din străinătate, și să urc mereu încep?”4 “materia primă” a întregii sale creații. în special Paris. Prin aceste întâlniri Iată primul text referitor la ascen- În același timp, nu-mi pot reprima cu personalități atât de puternice, siune! Va reveni, plauzibilizând dorința de a face trimitere (ca o prin contactele cu frământările artis- afirmația lui V. G. Paleolog asupra consecință peste timp) la creația lui tice ale momentului și prin lecturile semnificației întâlnirii viitorului sculp- Nichita Stănescu și la două importante pe care le-a parcurs, a tor cu Traian Demetrescu, moment cunoscute poezii ale sale - “Lecția reușit să-și delimiteze ființa, să-și în care redescoperă puterea despre cerc” și “Lecția despre cub”. identifice propriul nucleu de consis- ascunsă a cuvântului. Așa cum spuneam, este foarte tență și să-și structureze personalita- tea atât de specială într-un Paris în “Deșteaptă-te om, pe drumul bun probabil ca aceste texte să fi fost care non-conformismul era, nu de pornește scrise în perioada bucureșteană puține ori formal, simplu mijloc de Învinge trândăvia și lenea ce (partea finală) și începutul perioadei epatare, quasigeneralizat încât se te-oprește. pariziene. Simpla lor parcurgere ne afla la limita conformismului. Tu ca vulturul te-avântă spre culmile relevă felul în care a evoluat în senine raportul său cu cuvântul și putem O simplă parcurgere a Darul lumei cântă. Uită-te pe tine.”5 detecta influiența unor lecturi. În opisului cărților sale din bibliotecă acest fel, prin lectură în cadrul emu- este lămuritoare în această privință. Revine tema ascensiunii căruia i se lativ al studențimii artistice, se Platon, Eschil, Aristofan (“Păsările”), alătură “drumul bun” (Calea din produce defolclorizarea textelor sale aforismele lui Hipocrate, Helena ansamblurile “Trecerea Mării Roșii” și se face trecerea la maximele de Petrovna Blavatsky - “Isis desvălu- și Ansamblul Monumental de la mai târziu. ită”; Giovanni Battista Vico; Bergson, Târgu Jiu) și uitarea de sine ca o Poincare (“Derniere pensees”, “La condiție a împlinirii. Un reper privitor la lecturile perioadei bucureștene ni-l furnizează valeur de la science", “Science et “Brad la nuntă Brâncuși într-o scrisoare adresată methode”, “La science et la hypotese”); Brad la moarte

3 “Brâncuși - Titulescu”; Editura “Măiastra”- Tg Jiu; 2012; p. 39. 4 idem. 5 ibidem. 6 ibidem 7 ibidem; p. 40

Brâncuși în căutarea cuvântului 155 | Brâncuși Anatol France “Insula pinguinilor”; “Choix de poesie”; Emile Verhaeren nici succesiune (krama), însă cum ne Ovidiu - “Metamophosses”; Goethe - “Choix de poeme”, “Quinze lămurește comentatorul Harivrsabha, - “Prometeu”; Jean Cocteau, poemes”; Guillaume Apollinaire - “pasyanti deși a resorbit succesiunea, Raymond Radiguet - “Le cocq “Choix de calligrammes”;… 11 Pe unii deși este fără diferențiere este totuși parsiene”, Jean Cocteau - “Le grand i-a cunoscut foarte bine, ajungând pătrunsă de potența (sakti) succe- ecart”; “Milarepa” (cartea cea mai chiar prieteni - Guillaume Apollinaire, siunii; realizând o stare paradoxală iubită); “Laotse”; “La vie de Jsus” Ezra Pound, James Joice, românul în care vorbirea este “mobilă și (Ernest Renan); “Principe unique de Tristan Tzara, Benjamin Fondane imobilă, cuprinsă de concentrarea la philosophie et de la science (căruia îi va fi martor la căsătorie), mentală, ascunsă și pură”, formele d’extreme Orient”; “Cartea morților Gertrude Stein (prin ea, probabil o (akhara) rămân cognoscibile deși din Tibet”; “Les vers Dores de parte dintre scriitorii americani ai sunt dizolvate (ad VP, I, 142). 12 Pithagore”; Schures - “Les grands “generației pierdute),… Martor al Ca o concluzie, încercăm să inities”, “Sanctuaires d’Orient, Egypte, frământărilor și cercetărilor acestora, sugerăm că embrionul format în Grece, Palestine” ; Rudolf Steiner - materialul magmatic al primelor lui copilăria sa petrecută într-un spațiu “La science occulte”, “Le Mystere acumulări din copilărie, în coliziune tradițional magico-religios, îngropat chretien et les Mysteres antiques”; și sub presiunea acestor faste întâl- în humusul unor inevitabile, în Rene Guenon - “Le roi de Monde”; niri, s-a cristalizat într-o viziune și cotext, forme de înstrăinare, prin Leonard de Vinci - “Traite de atitudine proprie față de cuvânt. A coliziunea cu marile personalități și peinture”; Diogene Laertius - “Viețile înțeles că numai prin investigarea sub presiunea marilor contacte și filosofilor”; Mathyla Ghyka - “Le posibilităților cuvântului poate între- asimilări culturale, s-a dezvoltat în nombre dOr”;… 10 enumerarea zări lumina Cuvântului ! fascinanta și complexa personalitate devine irelevantă. Ne-am limpezit ! “La început a fost Cuvântul, care s-a numit Constantin Brâncuși. De la “Alixăndrie”, prin “Excelsior”, Cuvântul era la Dumnezeu și la “Les vers Dores de Pythagore”!… Dumnezeu era Cuvântul!” Înainte de Este un drum bun, se dovedește o lumină și întuneric, de cer și pământ, Cale! de ape și uscat, de viață și moarte Pe lângă acumulările din ,de sus și jos, de timp și spațiu, domeniul specific al sculpturii înainte de feminin - masculin, (poate, chiar pentru ele!), putem dragoste și ură, gol-plin, a fost vorbi despre (în raport cu tema) Cuvântul. Este Cuvântul inițial nedi- dialectica raporturilor lui Brâncuși ferențiat și nemanifestat. cu literatura, cu scriitorii și, mai ales În tradițiile înțelepcinii hindu- cu puterea Cuvântului. Este lesne iste, de care, așa cum se știe, sculp- de imaginat că ajungând student la torul s-a preocupat cu perseverență, Belle Arte la nici zece ani de la Cuvântul are trei ipostaze, trei stingerea din viață a lui Eminescu, niveluri de existență.

8 ibidem. 9 Doina Lemny și Cristian-Robert Velescu - “Brâncuși inedit. Însemnări și corespondență românească”; Humanitas; 2004; p. 412-413 10 Cristian-Robert Velescu - “Brâncuși inițiatul”; editura “Editis”; 1993; p. 19-21 11 ibidem; p. 21. 12 Sergiu Al-George - “Limbă și gândire în cultura indiană”; Editura Științifică și Enciclopedică - colecția “Biblioteca orientalis”; 1976; p. 179.

Brâncuși în căutarea cuvântului 156 | Brâncuși POSTERITATEA BRÂNCUŞIANĂ ŞI DEVENIRILE ARHETIPULUI

osteritatea brâncuşiană este formelor imediatităţii în forme abstractizate de semnificaţii ascendentă, aşa cum a fost esenţiale. Creaţia lui Brâncuşi reconfigurează formele Ptonalitatea receptării încă de la primare arhetipale din geometria naturii, care devin printre începuturile difuzării mondiale cele mai evoluate semne artistice. din zorii secolului XX, când „Cuvintele potrivite” încep cu o poietică explicită, operele sale au intrat în conşti- socială şi estetică, la fel cum, în ansamblul sculptural de la inţa publică. Niciun moment în Târgu Jiu intrarea se face pe orizontala „Mesei...” şi se toată istoria prezenţei sale în proiectează pe verticala „Coloanei Recunoştinţei fără de lume, creaţia lui Brâncuşi nu a sfârşit”, în succesiunea unor romburi „potrivite”. trecut prin perioade de ignorare Arghezi generează o alchimie ezoterică, pentru că sau negaţie pentru că ea însăşi reconverteşte materia elementară, chiar dejecţii morbide - □ Aureliu Goci este o operă de preluare şi „bube, mucegaiuri şi noroi” - într-o eflorescenţă a frumosului. afirmare a unei tradiţii. Brâncuşi preia şi prelucrează elemente din realitatea cotidi- Brâncuşi pluteşte susţinut de „Păsările” sale peste ană – poarta, coloana, stâlpul, drumul, masa, din care struc- realităţile cosmogonice ale Universului, construind o lume turează un sistem de semne profund simbolice, în sens de văzută de sus, din vârful „Coloanei...”, dar şi din adânc, de creativitate şi reacreditare axiologică, în „frumuseţi şi preţuri sub cealaltă faţă a „Mesei...”, din profunzimea misterioasă noi”. unde se află esenţa lucrurilor, ideile lui Platon. Din această Ambii artişti, atinşi de genialitate, Alfa şi Beta pentru perspectivă a unui artist genial, ceea ce denumim viziunea creativitatea oltenească, se întâlnesc în multe privinţe, deşi, universală reprezintă rădăcinile lumii şi – dincolo de ele – este adevărat, nu imediat evidente, dar în latenţa unei seminţele, înainte de explozia încolţirii miraculoase, tot aşa receptări performante. cum, survolând primitivitatea materială a păsărilor, intuim La Arghezi îndoiala nu este mai puternică decât arhetipul inefabil al zborului. credinţa, ele stau într-un echilibru care unifică şi armo- Europenii şi americanii, cunoscători ai operelor nizează conştiinţa. Îndoiala se face mai vizibilă pentru că maestrului de la Hobiţa numai din muzeele străine, rămân actantul arghezian nu o obscurizează, nu o îngroapă în stupefiaţi de diferenţele artistice dintre acestea şi creaţia tăcerea fiinţei sale. La Brâncuşi, poate că nu îndoiala religioasă monumentală din România care reprezintă, de fapt, cealaltă este aceea care ar face din Coloană o cruce fără braţe sau jumătate a creaţiei brâncuşiene. „Bestiarul blând” al Maes- un stâlp pulsatoriu arhetipal, ci esenţializarea formelor şi trului (păsările, ţestoasele, cocoşul) întâlnite, poate, pentru conţinuturilor lumii în ascensiunea fluidă spre puterile divine, prima dată în orizontul reprezentării artistice, rămân în ca şi aspiraţia şi lucrarea credinţei spre mântuirea person- dimensiunile mimetice, fără să presupună o amplitudine ală. dimensională - ceea ce s-ar putea produce în imaginarul În una din nenumăratele sale scrieri, Goethe, călătorului care se află în faţa operei monumentale de la despre care nu se poate afirma că este un spirit excesiv de Târgu Jiu. „Coloana” ar putea avea o prelungire cosmică, şi religios, spune: „Despre o mulţime de lucruri pot sta de vorbă la fel „Poarta Sărutului”, nu însă şi „Masa tăcerii” şi „Aleea numai cu Dumnezeu”, adică marele scriitor german consi- Scaunelor” care trebuie să semnifice numai în dimensiunile deră că există anumite interogaţii şi mistere pe care nu le lor reale din cadrul Parcului de lângă apa Jiului. putem desluşi decât întrebându-l pe Cel-de-Sus. S-ar putea După cum se ştie, monumentele de la Târgu Jiu spune că Brâncuşi a stat de vorbă cu Dumnezeu şi a fost sunt simboluri eroice dedicate luptătorilor pentru libertatea luminat în tot ce a întreprins; el nu vorbeşte cu Dumnezeu, patriei din primul război mondial, concepute în forme necon- nu îl întreabă ca Arghezi, doar creează ca El, corectează venţionale, stilizate, originale, dar înzestrate cu o codificare imprefecţiunile, umple golurile şi dezvoltă proiectele la care simbolică şi o funcţie comemorativă de origine creştină. a renunţat Dumnezeu, din lipsă de timp... De aceea, După o meditaţie mai profundă, se poate descoperi Brâncuşi îl întreabă pe Dumnezeu, şi Dumnezeu îi răspunde faptul că între poezia lui Tudor Arghezi şi sculptura lui prin operele realizate, dar mai întâi, revelate prin încredinţa- Constantin Brâncuşi există relaţii de profunzime, conexiuni rea arhetipurilor din formele materiei. de semnificaţie, dezvoltări şi exprimări congenere. Universul arghezian pune în centrul său pământul, elementul teluric, de unde porneşte întreaga eflorescenţă a naturii şi beatitudinea creaţiei. Sculptura lui Brâncuşi convenţionalizează zborul, ieşirea din inerţia atracţiei telurice. Coborârea la originile fiinţei nu exclude elevaţia conştiinţei, ieşirea din lumea figurativului şi convertirea

Posteritatea Brâncuşiană şi devenirile arhetipului 157 | Brâncuși Geometrie şi metafizică performant. Ulterior a căzut în angrenajul criticii – care nu-l refuză, dar nu-l înţelege – ori şi mai rău, pe domeniul profe- Operele lui Brâncuşi nu sunt simple reprezentări sorilor, deşi opera sa este anti-formativă şi non-emulativă. artistice, obiective, codificări simbolice ale unor obiecte din Este clar că opera brâncuşiană propune o situaţie estetică realitatea umană (coloană, masă, scaune), ci un model de de timp entropic. Mai departe nu se poate merge, decât prin scriere, alcătuit din „hieroglife sacre” şi configurând o lume imitaţie şi preluare mimetistă. La fel cum şi poesía, dincolo suficientă sieşi, coerentă, unitară, semnificativă. Este clar de experimentul dadaist nu poate evolua decât printr-o reve- că cercul, triunghiul, rombul, trapezul, spirala din opera nire la fundaméntele tradiţiei. Brâncuşi este primul mare Geniului Pietrei nu configurează simple litere sau concepte artist care propune o reformulare a raportului dintre moderni- de reprezentare, ci un alfabet codificat, cum am zis, „hiero- tate şi tradiţie: în creaţia sa, acestea nu mai sunt antagonice, glife sacre” (M. Gimbutas, „The civilization of the God” în opoziţie sterilă, ci confluente şi co-eflorescente. (editor J. Campbell, Harper San Francisco, 1999), semne şi reprezentări ale unor construcţii astronomice sau religioa- Brâncuşi propune o artă figurativă a esenţelor se. Scoase din imediatitate ele nu rămân obiecte arhetipale. Concentrarea absolută nu poate fi găsită decât în cunoscute din realitate, ci componente ale unei organizări rădăcini – seminţe, ou, forţele stihiale ale germinaţiei superioare. În practica hermeneutică, triunghiul cu baza în (cuminţenia pământului) – în care se află „in statu nascendi”, jos codifică sexul masculin (opusul său, cu baza în sus, prototipul lumii. „Oul dogmatic”, stâlpul de foc, ovalele de devine reprezentativ pentru sexul feminin). Combinaţia de var, starea pulsatilă a ascensiunii (care se află în coloană) triunghiuri îşi lărgeşte semnificaţia, ca trecere a timpului, ca sunt concepte ale poeziei lui Ion Barbu, religiozitatea succesiune de zile şi nopţi. Astfel, triunghiul îşi asumă direcţională spre concretitudinea percepţiei vine din Arghezi. ochiul mistic al creştinismului. Spiritul mioritic inclus, esenţele expresioniste vin din Blaga, care şi teoretizează cumva o dezmărginire nietzscheeană. Opera lui Brâncuşi construieşte din fragmente un Rădăcina şi zborul „perpetuum mobile” de tipul “Coloanei…”, „un joc secund” la Gorjul, spaţiul oltenesc de sub munte a avut o „masa tăcerii”. “Poarta sărutului” desparte sărutul de trupuri- performanţă incredibilă: a născut pe Constantin Brâncuşi, le celor doi îndrăgostiţi şi unifică, purificând, sentimentele, cel mai mare artist plastic al secolului al XX-lea, şi, deopo- din care nu mai rămâne decât ochiul mistic. Cei morţi, unul trivă, pe Tudor Arghezi, cel mai mare poet al aceluiaşi peste altul, într-o coloană până la cer, alcătuiesc o cruce fără secol. Climatul regional, structurile mentale comunitare şi braţe, apoi fără trupuri şi rămân doar romboidele capului limba de mare expresivitate şi-au pus amprenta asupra stilizat, într-o concentrare absolută care realizează prototipul specificităţii culturale şi artistice atât de pregnante şi incon- lumii, oul fundamental care conţine ideea de Dumnezeu, fundabile. Amândoi sunt legaţi de pământ, element funda- dogma Genezei şi a apocalipsei. mental presocratic, amândoi se înscriu, prin noutatea lor Brâncuşi realizează mişcarea pură, scoasă din artistică, în vasta existenţă milenară a lutului şi amândoi forme materiale, zborul ca esenţă divină, ascensiunea formulează artistic elanul mistic, aspiraţia către cer, de mistică. Ion Barbu vrea să creeze încremenire, poezia sa unde vine mântuirea. refulează verbul pentru a realiza spaţiul stagnant, Codifica- Mircea Eliade a subiliniat explicit unde trebuie rea mistică nu lipseşte nici din “Coloana infinitului”, despre căutat geniul lui Brâncuşi. Arghezi a explicat el însuşi – „în care s-a zis că ar fi „cea mai frumoasă realizare umană a Sicilia românească”: „Geniul lui Brâncuşi se datorează secolului XX”. faptului că a ştiut unde să caute adevăratul izvor al „Masa”, „Poarta”, „Coloana” au fost smulse dintr-un formelor pe care se simţea în stare să le creeze”. Izvorul funcţional profan cotidian şi proiectate în spiritualitatea sacră formelor se află în dulgheria tradiţională care crea case, prin resemnificare estetică. Acestea, împreună cu celelalte biserici şi troiţe sau la meşterii pietrari care luau piatra din opere brâncuşiene, nu vor înceta să reprezinte o sursă natura şi o puneau în construcţiile lor unde dobândea profundă de inspiraţie pentru artişti sau scriitori, pentru că funcţionalitate pragmatică şi copleşitoare rezoluţie estetică. Marele Gorjean a proiectat, a modelat Începutul, adică a creat nu numai Incipit-ul Lumii, ci şi absolutul Artei. Brâncuşi – perpetuum mobile Deoarece propune o călătorie iniţiatică spre arhetipul formelor şi căutarea esenţelor spirituale, opera lui Brâncuşi exclude orice proiect narativ, orice explicaţie epică. Favorizează numai un discurs speculativ al recepto- rului. Dacă există o intenţionalitate artistică, atunci ea propune libertatea de înţelegere a privitorului. Nu este cu totul întâmplător că, pe teritoriu românesc, Brâncuşi a fost receptat mai întâi de marii poeţi interbelici: Arghezi, Blaga, Ion Barbu care – toţi – au sesizat esenţa arhetipurilor, ceea ce presupune un demers intuitiv, Aureliu GOCI

Posteritatea Brâncuşiană şi devenirile arhetipului 158 | Brâncuși De la metaforele în marmură la metaforele din cuvinte

Cu ani în urmă, în pragul în Gorj, a colecției „Brâncușiana”, „Brâncușienei” – 7 din 1997, am îngrijită cu dăruire și competență, la formulat unele considerații referi- începuturile ei, de poetul Nicolae toare la calitățile lor și la unele omisi- Diaconu, prea devreme și prea uni din cuprinsul antologiei; în nedrept plecat în lumea umbrelor, și special a unor profunde interpretări de hărăzitul cercetător, brâncușio- ale operelor brâncușiene ale poetu- logul hermeneut Ion Pogorilovschi, lui filozof Ezra Pound, sugerând căruia i se datorează prestigioase întreprinderea unor demersuri scrieri, luminând fațete noi, pentru realizarea și a altor antologii, avansând viziuni critice surprin- □ Nicolae Dragoș cu aceleași țeluri tematice. Din zătoare. păcate, în momentul apariției cuprin- Dar, revenind la antologia n 1970, apărea la Editura „Univers” zătorului „simpozion de metafore” pe evocată, mi-am propus ca din pagi- Î antologia de texte, alcătuită de care-l datorăm lui Ion Caraion, deși nile ei să selectez doar câteva poetul Ion Caraion, căreia, inspirat, i în numărătoarea vremii s-au adunat exemplificări în scopul relevării se adăuga lângă titlul „Masa tăcerii”, încă 45 de ani, ca mâine o jumătate diversității receptării prin evaluări subtitlul „Simpozion de metafore”. de veac, nu s-a ivit o antologie care concentrate în sintagme pregnante, Poetul își preluda prefața lămuritoare măcar să se apropie de amplitudinile memorabile, prin metafore și versuri în privința rațiunilor ce au guvernat și ținuta acesteia. Oricum, dacă ar fi de inspirate cuprinderi, depozitare actul autologării, cu un fel de motto, să luăm în calcul numai contribuțiile ale unor suprinzătoare și inefabile sau mai degrabă cu o luminoasă lirice stimulate de viața și capodo- intuiții, revelându-se simboluri și fereastră desenată din cuvinte, trei perele lui Brâncuși s-ar putea cu mesaje estetice esențiale ale opere- versuri, aparținându-i, ce păreau ușurință ajunge la constatarea că ne lor lui Brâncuși. încrustate în piatră, versuri dedicate aflăm în fața unuia dintre marii crea- Modalitatea aleasă pentru a lui Constantin Brâncuși. Iată-le: tori de artă care întrunește admi- susține cele afirmate privitoare la „Ca natura, frumoasă fără să știe, rațiile metaforice ale unui greu ega- geneza generoasă a elementelor dormeau la umbră și la soare labil număr de slujitori ai cuvântului lirice, materializate în concentrate, oasele pământului.” liric. Neomițând firește nici autorii de aforistice, gnomice meditații meta- Adică, pietrele. Cele de la care avea proză, romancierii și scriitorii de forice ar putea fi, am gândit, un să primească sculptorul, încă din anii teatru. E de adăugat, de asemenea, interviu imaginar, în care unor între- copilăriei, întâiele lecții de estetică și numărul impresionant și valoarea bări să li se răspundă prin citate, de filozofie, lecții nicicând uitate. incontestabilă a unor spirite alese, selectiv alese, din textele antologiei În „notă asupra ediției” se critici și istorici de artă, din toată fericit numită „Masa tăcerii”; masă la preciza că doar textele sau versurile a lumea; între aceștia, spre satisfacția care s-au rostit atâtea idei, atâtea nouă autori antologați (din Franța, noastră, înscriindu-se și români, o reflexii călăuzitoare prin universul de Belgia, SUA, Austria și România; din parte dând girul autorității prin miracole scrise în piatră, în țara noastră fiind Lucian Blaga, Dan contribuțiile lor la manifestările care-i marmură, în lemn sau în metal; toate Botta și Ion Vinea) apăruseră în sunt consacrate în Gorj geniului din înnobilate de spiritul demiurgic al lui timpul vieții sculptorului. Alte texte, Hobița. Brâncuși. Fie și formulând numai semnate de „cinci autori din România În sfârșit, ar putea fi două întrebări; deși atâtea și-ar – Geo Bogza, Radu Boureanu, Miron adăugate și omagiile datorate, prin putea afirma îndreptățirea de a fi Chiropol, Dan Hăulică, Kanyádi opera lor, unor cercetători de artă adăugate. Sandor și din Franța – Pascal plastică, muzicală, cinematografică. Prima întrebare, așadar: Pontremoli – omagiau, însă postum În acest context, e o datorie morală, „Ce considerați că s-ar numele lui Brâncuși.” Celelalte texte, consider, a se aminti mereu rolul - cuveni spus, cu prioritate, privitor la numeroase, proveneau de la 50 de avut în stimularea și promovarea ARTISTUL și OMUL CONSTANTIN autori din 15 țări. exegezelor critice privitoare la BRÂNCUȘI?” Poetul antologator observa în perenitatea și inegalabila originali- Iată doar câteva răspunsuri, din treacăt, fără a insista asupra semnifi- tate a creației brâncușiene, începând multele posibile, aflate la vedere în cației constatării sale, că în mare cu publicațiile destinate acestui scop, paginile antologiei: parte omagiile erau scrise în versuri. reviste – cu o aparţie mai longevivă sau de mai scurtă durată – apărute - „Știa să fie simplu într-o civilizație ce uitase măreția simplității.

De la metaforele în marmură la metaforele din cuvinte 159 | Brâncuși El s-a întors la simplitate prin rafina- Preț purității materiei”. viața și operele unui mag, înzestrat ment artistic și intelectual” (ION (JEAN FOLLAIN – Franța) cu puterea de a privi în inima mate- CARAION – România) riei, numai aparent tăcută, pentru a afla acolo – ascunsă în marmură, în - „Dacă doriți să cunoașteți - Un poet din S.U.A. îi va piatră, în lemn, în metal -, o fantastică într-adevăr pe Constantin Brâncuși, dedica mai multe poeme, lume de simboluri, ce devin, sub dalta fiu de țărani români și țăran el însuși asemănându-l unei zeități abando- și mângâierile netezitoare ale până în ultimele clipe ale vieții lui, nu nate unor descătușante libertăți: mâinilor unui uriaș, părți ale unui încercați să-l cunoașteți apropiin- alfabet prin care se redau lumii du-vă de el în locurile îngrădite ale „Pan musculos, semne ale limbajului primordial. Prin muzeelor Europei și Americii unde – Cu zgârciturile trupului tari ca un el, omenirea își poate redescoperi biete păsări în colivii – sunt închise gorun. urmele facerii ei, iar arta sculpturii – ființele mâinilor sale (...). Duceți-vă Un cap de faun, bucle negre, suprema rațiune de a fi. în Oltenia lui, la Târgu Jiu, orășelul (Bănui-s-ar coarne de onix) de unde pasărea gândurilor sale E demn de semnalat - și nu O barbă înspicată cu alb; se cuvine de a nu o face-o și de și-a desprins minunatu-i zbor, dar de Întunecime între două degete albe; care sufletul său de om și de artist această dată – că pentru aducerea în Gâtul - o coloană; lumina adevărului a semnificațiilor pare să nu se fi dezlipit în întregime” Mâini iuți, gesturi (MARIANO BAFFI – Italia) operelor lui Brâncuși, în varii moda- Fără greș în pornirile lor, lități, oameni de artă români își au un - „Deunăzi, într-o dimineață Aruncând alături de cunoaștere, loc distinct, de legitimă autoritate, cu ușoară pâclă, am pornit-o să văd Tinzând spre desăvârșire fapt ilustrat pregnant și în antologia la fața locului ce a mai rămas din Ca un copil ce se-ntinde către o ce a generat și rândurile de față. Impasse Ronsin.” floare.” Înainte însă de a propune Ce-a aflat curiosul călător? Același poet, într-un alt poem, îl va câteva repere într-un bogat repertoriu „O paragină de loc, presărat vedea, ori îl va imagina în pădurea liric autohton, să desprindem unele cu resturi, rămășițele zidurilor în de la Saint Germain, mângâind un edificatoare răspunsuri la o a doua ruină”. trunchi de copac și spunându-i: întrebare, generată de călătoria prin Ce a mai rezistat, totuși?, se paginile amintitei antologii; cu atât va fi întrebat vizitatorul, răspunzân- „Acesta e fratele meu. mai mult cu cât o parte însemnată din du-și: Cu doar o mică schimbare în texte sunt inspirate și consacrate „Doar amintirea celui ce domina plămadele mele darurilor inestimabile, ce împodobesc acel loc – fără s-o fi urmărit-o în nici Aș putea prinde rădăcină în pământ, Capitala Gorjului, izvorâte din geniul un fel -: figura înaltă a lui Brâncuși, Să cresc motive în loc să le cioplesc hobițeanului; celebrele opere monu- profet bărbos, îmbrăcat în barchet și în marmură. mentale ce alcătuiesc, dialogând încălțat cu saboți”. Seva din mine ar naște o nouă formă peste timp cu piramidele egiptene, De trunchi de copac.” Și l-a numit „sculptorul sculpturilor”, „muzeul fără pereți”, cum expresiv l-a pentru că „a imprimat lemnului, (JEANNE ROBERT FOSTER – botezat într-o carte publicistul eseist cuprului și marmurei cioplite, purita- S.U.A.) Vasile Vasiescu. tea sufletului său” (PIERRE Întrebarea imaginară ce ar COURTHION – Franța) Cum limpede se vede, lângă putea fi îndreptăţită de conţinutul antologiei ar putea fi: „Cum ati - Tot un compatriot al celui OMUL BRÂNCUȘI nu puteai să nu concentra în câteva versuri, în - (să le de mai sus, în poemul său intitulat realizezi că ți-e dat să fii „teleportat” mimăm) - sintagme lirice, opere ale „Cu Brâncuși” își va aduce aminte: într-un univers fabulos. În miraculoa- sa lume a plăsmuirilor nepieritoare. celui aşezat de un mare spirit, alături Prin „simpozionul de meta- de Dumnezeu?” „de-o alee din Paris, puțin umblată fore” la care în antologia sa poetul De la sine înţeles că nu va fi cu arbori galbeni, Ion Caraion „a convocat” prestigioa- deloc simplu de ales „ofertele” fiind cu piatra cenușie a caselor (...) se nume ale gândirii și trăirii în nenumărate, de toată frumuseţea, la el în atelier, sculptorul universalitate, se edifică, sculptural, săpate până în cuvinte de granit, trăia în intimitatea operelor sale. greu de cuprins într-un teritoriu cu întruchipând diversitatea unor De statură masivă, el da în vileag borne de graniță statuia din cuvinte a tulburătoare exerciţii de admiraţie. Să un chip cald, artistului care și-a dus cu sine, încă ne încumetam, totuşi! cu o îngrijită barbă colilie (...) din anii vieții pământene, statura Când ridica mâinile - „Prin îmbrăţişarea aceasta, pe unui destin legendar. Dintr-o cunună și începea să și le miște care nimic / nu o va putea despreuna, multicoloră de metafore se poate s-ar fi putut zice că viaţa străbate mădularele lucrurilor – e auzi, înălțându-se, un imn cu solem- modelează aerul înconjurător (...) ca începutul întrucâtva al facerii lumii” nități și sonorități antice, inspirate de El da cu semeție („Sărutul” de Max Alhau- Franţa)”

De la metaforele în marmură la metaforele din cuvinte 160 | Brâncuși - „Pân`să se desfăşoare acestor gânduri, au trecut 45 de ani. E mulţi ani în urmă, în 2011, prolificul şi aripile timpul să se purceadă, printr-o initia- originalul poet, gorjenizat Florian fi-voi ideea de pasăre a păsării în tivă ce i-ar onora pe promotorii ei, la Saioc şi-a înstrunat dezinvoltă liră, în spaţiu (…) Eu-s uşoară ca o piatră alcătuirea unei noi antologii, ori a unor placheta „Poescul magiilor lui printre pietre noi antologii. Constantin”. Un eveniment major, a tururi luminând, În 1997, într-un text destinat aceleiaşi fost prelungit de lansarea unei noi Sunt cuvântul cu aripi” teme, propunem câteva nume de cărţi de versuri a poetului cărturar („Pasărea lui Brâncuşi” de Astrid poeţi români care şi-au înavuţit Zenovie Cârlugea „Lythiada”, o Hjrtenaes Andersen - Suedia) zestrea lirică pornind de la contem- profundă şi puternică epopee lirică, plarea cu emoţie artistică a nemuri- rod al unor momente de graţie crea- - Domnisoara Pogany e toarelor sale opere: Arghezi, Blaga, toare, o fascinantă călătorie spre o minunata bunică a sculpturii Vinea până mai încoace, către noi, mai profundă asumare poetică a „abstracte” (Jean Arp - Franţa) Nichita Stănescu şi Marian Sorescu. spiritului artei brâncuşiene, de rapor- Aminteam şi numele câtorva tare a propriei vieţi şi meditaţii la un „ Ai trăit căndva în furtuni de înzestraţi poeţi din Gorj: Nicolae reper de permanenţă pentru mare Diaconu cu poemul: „Seară la pretutindenea lumii, dar cu deosebi- Şi focul solar l-ai ocolit pe Hobiţa”, Adrian Frăţilă cu poezia re al celor pentru care spiritul locului de-aproape „Trece Brâncuşi prin satele române”, se cuprinde în contururile Gorjului. În păduri plutitoare- ai strigat Ion Popescu Brădiceni cu poemul: Iată doar o parte din temeiu- Prelung deasupra întâielor ape „Întoarcerea lui Brâncuşi”, Spiridon rile ce pot aşeza sub semnul unei Pasăre eşti? Sau un clopot prin Popescu cu „Sisif şi pasărea măias- iniţiative ce ar justifica statutul de lume purtat? tră”. Ele puteau fi şi pe atunci, mai întâietate, între multe altele, al unei Făptura ţi-am zice, potir fără toate numeroase, dar au sporit mult şi nu prime antologii „Brâncuşi şi poeţii („Pasăre sfântă” de Lucian Blaga) doar numeric ci şi din perspectiva Gorjului”, putând deveni o prefaţă la estetică. Am putut lua cunoştinţă de o o a doua „Brâncuşi şi poeţii Olteniei”, „Întrebându-l am ales pe maestrul parte din ele din prestigioasele reviste ce s-ar putea încorona cu o alta Brâncuşi „Portal Măiastra”, şi “ Caietele Colum- „Brâncuşi şi poeţii României” şi de Stând în faţa Coloanei fără sfârşit şi na”, din revistele apărute sub egida ce nu? cu o alta „Brâncuşi şi poeţii privind spre cer Centrului „Constantin Brâncuşi”, din lumii”. Evident, e greu de închipuit că şi niciodată n-am primit decât publicaţii şi cărţi cu structură com- o asemenea întreprindere editorială acelaşi răspuns omenesc: plexă, datorate unele autorului sintag- s-ar putea concepe pe o durată de mei „Muzeul fără pereţi”, devenită şi timp măsurată în doar câţiva ani şi ar „Uită-te-n sus, dar niciodată nu uita, nume de carte. Numele altor renumiţi putea fi rodul muncii unui singur om. prietene, poeţi din Gorj, încă fiind cu prestigio- Începutul însă poate fi făcut. Fără că însuşi nesfârşitul cel nalt sul critic, deopotrivă poet de riguroa- grabă, netrebuincioasă nicicând obârşia-şi are tot jos, pe pământ. se exprimări lirice, G. Grigurcu, urmat atunci când se anticipează împlini- („În faţa coloanei” de EINAR de Gelu Birău, Alex Gregora, Ion rea unui veritabil act de cultură, dar BRAGI - Islanda) Cepoi, George Drăghescu, Vasile nici cu amânări hrănite din como- Ponea, Lazăr Popescu, Viorel Surd- dităţi întotdeauna sterile sau din … Voi opri aici rânduiala oiu, Iulian Olariu se impun prin pasiuni mimate. metaforelor lirice, izvorâte din ofrande eseistice si metaforice Evident, nu s-ar putea gândi emoţiile și nemururile cuvintelor, depuse spre a vorbi la „Masa Tăcerii”. o asemenea nobilă întreprindere scrise în multe din limbile pămân- În chiar zilele desfăşurării simpozi- editorială, subordonată unor rigide tului, pentru că pretutindeni au onului actual, au putut fi consemnate restricţii călăuzitoare. Numai diversi- zburat păsările-idei, păsările- câteva noi şi demne de atentie tatea reîntâlnirii prin metaforele de simboluri, pentru că pretutindeni contribuţii metaforice. În „Caietele cuvinte din marmură ale lui Brâncuşi s-a dus vestea coloanelor-flacără Columna“, cunoscutul cercetător al ar fi de bun augur pentru izbânda ale lui Brâncuşi. Creaţiile lui, prin vieţii şi operelor lui Brâncuşi, profe- proiectului de ample deschideri care s-a revoluţionat destinul artistic sorul Ion Mocioi este prezent cu un lirice. al materiei, îngăduie iniţierea grupaj de versuri consacrate celui ce Neuitându-se însă simplita- oricând a unui fără de sfârşit „sim- va învinge timpurile prin creaţiile sale. tea profundă a operelor brâncuşiene pozion de metafore”, omagiindu-l Cu un original album liric, Dumitru (sau profunzimile lor simple), ocolind pe cel care a determinat arta sculp- Dănău, născut şi trăitor în spaţiul erorile celor care, din aspiraţia turală a lumii să înveţe un nou zbor: brâncuşian, asociindu-şi prin câteva epatărilor artificiale, se pierd în zborul de pasăre măiastră. poezii sensibile, de sorginte clasică labirintul unor speculaţii preţioase De la tipărirea antologiei ce a pe Aurelia Găvănescu care dă contur (ori pretenţioase), îndepărtându-ne devenit însemnătoare şi pentru aria unei cărţi de ţinută “Demiurgul”. Nu cu în loc să ne apropie de adevăratele

De la metaforele în marmură la metaforele din cuvinte 161 | Brâncuși semnale estetice, filosofice, umane / „Da, porţile din Gorj sunt toate în fond, ale operelor lui Brâncuşi, Brâncuşiene şi frumoase spre care se cuvine a ne îndrepta Motivele brâncuşiene pornind mereu de la mărturiile şi Trăiesc pe cruci aforismele sale, care deschid Trăiesc pe uşi, Calea. Brâncuşian e şi desenul În fine, nu se va putea pierde din De corp uman cu zeci de case vedere că e vorba de antologii, ci nu Brâncuşieni sunt toţi românii de culegeri de versuri; exigenţele Dar numai unul e Brâncuşi(…..) valorice impunându-se a fi Cum Masa, Poarta şi Coloana învingătoare faţă de vanităţile orgo- Se află intr-un loc anume, lioase şi diletante. La Târgu Jiului, pe unde Sunt prezenţi aici, la această O daltă s-a făcut arcuş colocvială manifestare colegială, În vremea care dă să vină aşezată sub supravegherea tutelară Spre a clădi o altă lume a lui Brâncuşi, prestigioşi creatori Să recunoaştem că temeiul din judeţe, care îi datorează acestu- Îi aparţine lui Brâncuşi. ia onoarea de a-i fi beneficiari ai Ce piatră către cer Brâncuşi!” prestigiului său universal. Prin girul lor, un restrâns colectiv, alcătuit sub Merită să-şi afle, în timp, egida Centrului Cultural „Constantin răspuns un asemenea gând, care ne Brâncuşi”, ar putea coordona o va bucura pe toţi, bucurându-l pe asemenea iniţiativă editorială, nece- Brâncuşi! sară şi aşteptată. Ar putea fulgui cuvintele lui Marin Sorescu, ca semne de veşnicie, în asemenea antologii, propunând generaţiilor ce sunt şi celor ce vor veni să audă prin vers cum: „Ninge pe-un scaun de Brâncuşi, Se-aşează fulgii ca-ntr-o palmă, Deschide infinitul uşi Spre-o curgere ca visul calmă (…) Ca un ţăran ce nu mai ară Şi e pirdut în bătătură, Mă rog de piatra lui de moară Să-mi macine ninsoarea pură S-o ia-n căuş de suflet, fiul, Să-şi spele-o lacrimă şi Jiul.

Şi-ar putea fi auzit, bubuitor, glasul lui Adrian Păunescu , decretând cu francheţe tribunară:

Nicolae DRAGOŞ 20.02.2015 Târgu-Jiu

De la metaforele în marmură la metaforele din cuvinte 162 | Brâncuși MOTIVUL SĂRUTULUI LA BRÂNCUŞI ŞI ÎN EPOCA LUI

otivul sărutului, celebrat în în care artistul plachează cu foiţe de aur şi argint, veşmintele M creaţia sa de Brâncuşi, a celor doi îndrăgostiţi şi pelerina care îi învăluie, ceea ce le fost abordat şi de alţi contempo- conferă o lumină strălucitoare. La Klimt, sărutul înseamnă, rani ai săi, cei mai vestiţi fiind ca şi la Rodin, unirea senzuală dintre femeie şi bărbat. Chiar sculptorul francez Auguste Rodin şi elementele de decor de pe vestimentaţia celor doi are (1840-1917) şi pictorul austriac conotaţii erotice: pe rochia tinerei – cerculeţe, pe pelerina Gustav Klimt (1862-1918). Mai în bărbatului – figuri dure, dreptunghiulare.Totuşi, cei doi, deşi vârstă decât Brâncuşi, ambii au stau cu picioarele pe un colţ de pământ, sunt gata să se avut întâietatea tratării artistice a înalţe spre cer, fapt sugerat şi de haloul auriu care îi învăluie motivului amintit în întruchipări şi prin care, parcă, se rup de teluric. □ Ioan N. Roşca geniale, dar, putem aprecia, fără Aşadar, spre deosebire de Sărutul lui Rodin, Sărutul să le confere conţinutul spiritual lui Klimt este atât pământean şi senzorial, cât şi, întrucâtva, de maximă profunzime, finalmente creştin, pe care-l vom ceresc şi spiritual. O altă diferenţă este aceea că, la Klimt, întâlni la mai tânărul român, congenial lor. motivul sărutului are variante, care, deşi distincte, sunt Celebra sculptură a lui Rodin intitulată Sărutul foarte asemănătoare capodoperei din 1908 şi apar integrate (1885-1886), reprezintă una din capodoperele realizate de în alte lucrări de mai mare amploare. Şi anume, cuplul de sculptorul francez în prima etapa a creaţiei sale, Iluzia îndrăgostiţi care se sărută este pictat prima dată de Klimt în carnaţiei (1871-1890), centrată pe nuduri şi soldată şi cu alte 1902, în cadrul renumitei fresce murale Friza lui Beethoven, două faimoase lucrări, Gânditorul (1880) şi Burghezii din de la Casa Secesiunii din Viena, clădire destinată mişcării Calais (1884-1886). Sărutul lui Rodin, multiplicat, apoi, de de avangardă pe care pictorul vienez o iniţiase şi condusese artist în câteva variante, exprimă, înainte de toate, unirea din 1896 până în 1905. Acelaşi cuplu apare din nou în senzorial-pasională dintre bărbat şi femeie. Aici, caracterul mozaicul Pomul vieţii, aflat în Palatul Stoclet din Bruxelles, pasional al sărutului este surprins prin faptul că bărbatul şi pe care pictorul l-a decorat între anii 1905-1909. femeia, stând pe un fotoliu, îşi unesc cele două corpuri goale nu numai prin sărut, ci şi printr-o foarte tandră îmbrăţişare. În ... continuare, în etapa de mijloc a creaţiei sale, Figura în bloc (1890-1900), Rodin a căutat poziţii cât mai spectaculoase pentru nudurile umane şi le-a redat într-o forma nouă, ca Brâncuşi a realizat mai multe lucrări pe tema săru- ieşind din blocul de marmoră, cu care sunt solidare. Unele tului. Prima, datând din1908, se află în cimitirul Montparnas- din noile sculpturi reiau, într-o formă sau alta, motivul Săru- se, pe mormântul unei tinere rusoaice, care, la 23 de ani, se tului, chiar daca sunt denumite altfel: Eterna primăvară, sinucisese, fiind îndrăgostită fără speranţe de un medic Eternul idol (1891). Alte nuduri îl reprezintă pe creator, fie român, prieten al lui Brâncuşi. Monumentul, de nici un metru poet, fie sculptor, împreună cu muza sa ori cu muzele sale, înălţime, dar postat pe un soclu ceva mai înalt, celebrează în poziţii, am zice, intime, chiar dacă lipsite de scena sărutu- dragostea eternă, care nu moare. Începând chiar cu varian- lui, ca în lucrările Muza şi poetul, Muza şi sculptorul ta din 1908, Sărutul lui Brâncuşi este o replică, am zice (1894-95), Hugo şi muzele. În toate lucrările amintite, ca şi în explicită, la opera omonimă creată de Rodin cu cca. 20 de Sărutul, Rodin rămâne un virtuoz al redării frumuseţii corpo- ani mai devreme, dar şi, implicit, la Sărutul pictat de Klimt în ralităţii umane, pasionat de senzorial şi senzual. În Muza si acelaşi an 1908. Distanţarea lui Brâncuşi de cei doi mari sculptorul, corpurile celor două personaje sunt redate în maeştri constă, pe de o parte, în esenţializarea imaginii, poziţii care denotă o imaginaţie debordantă. Sculptorul este pentru a exprima mai pregnant esenţa sărutului. Astfel, cele înfăţişat aşezat pe un scaun şi aplecat în lateral, iar muza două figure umane, surprinse cu genunchii strânşi la piept, este reprezentată stând cu un picior pe coapsa sculptorului, sunt reduse la două corpuri dreptunghiulare alăturate, la cu celălalt lăsat în spate şi ridicat în aer, iar cu bustul aplecat mâinile, mai mult sugerate, cu care se îmbrăţişează, la linia spre sculptor, gata să îl sărute. picioarelor îndoite, precum şi la linia buzelor şi la semiglobul ochilor care vin în contanct. Ideatic, diferenţa constă în faptul că sărutul este înţeleas ca o unire a celor doi ... îndrăgostiţi nu numai trupească, ci şi, mai ales, sufletească, spirituală. Acest fapt este redat, de la început, prin contactul Faimosul tablou al lui Klimt intitulat Sărutul direct dintre cele două corpuri nu numai printr-un sărut datează din 1908 şi constituie un apogeu al etapei sale senzorial, al buzelor, ci şi printr-un sărut spiritual, al ochilor aurii, începută în 1902, în care pictorul îşi acoperă care se ating şi care sunt oglinzi ale sufletului uman. De personajele sau fondul tablourilor cu ornamente somtuoa- altfel, în variantele ulterioare celei din 1908, Brâncuşi doar se, în care abundă petele aurii. Sărutul este una din picturile sugerează sărutul senzorial prin unirea celor două corpuri în

Motivul Sărutului la Brâncuşi şi în epoca lui 163 | Brâncuși dreptul buzelor, accentuând, în schimb, sărutul spiritual prin contopirea ochilor într-un cerc împărţit în două semi- cercuri printr-un diametru vertical. Finalmente, pe stâlpii de la Poarta sărutului rămâne doar cercul ochilor care se ating prin diametrul care-i desparte.

...

Motivul sărutului, tratat plastic de cei trei artişti geniali la care ne-am referit, a fost redat de Rodin ca sărut sensorial-pasional, de Klimt ca sărut în principal sensorial, dar, întrucâtva, şi spiritual, iar la Brâncuşi ca unire funda- mental spirituală, ca sărut al ochilor, de fapt al sufletelor celor doi îndrăgostiţi. Contemporan mai tânăr cu Rodin şi Klimt, Brâncuşi diferă de aceştia şi prin faptul că nu mai rămâne un artist plastic reprezentaţional, ci, fără a renunţa complet la figurativ, se orientează spre nonfigurativ, spre abstract, reţinând în sculpturile sale numai aspectele cele mai esenţiale ale realităţilor sculptate, făcând abstracţie de celelalte. Astfel, în redarea sărutului, a sugerat ideea de unitate a două entităţi prin alăturarea a două corpuri drep- tunghiulare, la care a accentuat cercul ochilor care se apropie până se suprapun. În final, pe stâlpii Porţii sărutu- lui, sărutul a fost redus de el la crestarea a două cercuri concentrice cu circumferinţele apropiate, tăiate, dar şi între- gite, printr-o altă crestătură, pe verticală. Odată cu redarea abstractizată a sărutului, Brâncuşi l-a şi spiritualizat, conotându-l ca sărut al sufletelor, spiritual.

...

Putem înţelege mai bine conotaţia spiritual-creştină a temei sărutului la Brâncuşi, dacă ne raportăm la spiritul vremii, în care se afirma din ce în ce mai mult psihanaliza, cu ideea sa princeps despre impor- tanţa inconştientului uman şi a Erosului inconştient. Iniţiată de Sigmund Freud cu lucrarea sa Interpretarea viselor din 1900 şi continuând cu scrierile lui ulterioare, psihanaliza a început să aibă, de pe atunci, numeroşi adepţi în diferite ţări, asociaţii şi societăţi naţionale şi internaţionale. În raport cu arta, psihanaliza a suferit influenţe şi a influenţat, fie şi indirect, ca orientare aflată în vogă. Sărutul pasional al lui Rodin îi poate fi o premisă, cel al lui Klimt, mai degrabă, o consecinţă, chiar dacă pictorul vienez nu va fi cunoscut lucrările psihanalitice ale concitadinului său. Sărutul lui Brâncuşi este expresia unei filosofii şi a unei morale mai profunde, autohtone, care îşi aliază religia şi care îşi reprezintă dragostea nu numai ca dat al pământului, ci şi ca dar al împărăţiei cereşti. □ „Sărutul” lui Brâncuşi în Cimitirul Montparnasse Paris

Ioan N. ROŞCA

Motivul Sărutului la Brâncuşi şi în epoca lui 164 | Brâncuși GENIALITATEA LUI BRÂNCUŞI ŞI IDENTITARUL ROMÂNESC

În vremuri foarte îndepăr- tivistă” – celelalte, conţin, fiecare în tate, cu aură mitică, conceptul de parte, câte niţel adevăr. Şi, probabil, geniu a fost asimilat cu acela de trebuie să ne consolăm că geniul – „demon”. Cam prin secolul al XVI- în ipostaza lui de concept – rămâne lea, atare înţeles s-a stins şi concep- un „mister”, ce nu se dezvăluie până tul a păşit, încet, încet, către semnifi- la capăt. caţii mai moderne, sub denumirea Că Brâncuşi este un geniu de ingenium. Şi pe acest teren au al sculpturii moderne, acest adevăr a început să apară variate interpretări. devenit aproape banal şi, deopo- Hegel, de pildă, în celebrele trivă, fundamental. □ Grigore Smeu Prelegeri de estetică, vol. I, zice: În ce mă priveşte, ţin să xistă concepte, precum geniu, feri- „Geniul este capacitatea generală precizez că Brâncuşi este un geniu, E cire, frumos, introduse de multă de creaţie adevărată a operei de exclusiv în sculptură. De ce mi se vreme în limbajul curent, familiar, artă, precum şi energia de a dezvol- pare necesară atare precizare? părând multora dintre noi că sunt din ta şi de a face să lucreze această Fiindcă, de mulţi ani, mai ales capul locului de la sine înţelese. aptitudine” (Editura Academiei exegeţii români, specializaţi, ai Sigur este că atare termeni exprimă Române, 1966, pag. 288). Iar în operei brâncuşiene exaltă entuzias- emblema superlativului, şi cu asta, acest sens, Hegel tinde să identifice maţi, într-o gălăgioasă apreciere, gata ... Ne mulţumim cu atât ... Şi geniul cu talentul. După cum se insuficient probată, că şi zisele chiar dacă nu se mărturiseşte vede, din concepţia hegeliană nu „aforisme” ale marelui artist, ar fi deschis, cu voce tare, se face aflăm mare lucru despre specificita- aproape la fel de „geniale” precum simţită, relativ frecvent, bine tea geniului. sculptura. După opinia subsemnatu- bătătorită, opinia că, a te întreba, în Opinia unui estetician, lui, multe, ba chiar foarte multe chip „savant”, cum pot fi definite, profund modern, cum este Croce, e dintre zisele „aforisme”, nu sunt strict raţional, asemenea concepte – de-a dreptul dezamăgitoare. Bene- altceva decât formulări banale, la aflate pe buzele tuturor – ar fi o între- detto Croce consideră că geniul nu îndemâna oricui. Şi ar fi foarte util prindere „puerilă” şi pierdere de timp. este „nimic mai mult decât o dife- dacă Centrul „Brâncuşi” ar organiza Toată viaţa, până la sfârşitul ei, renţă cantitativă, „faţă de omul o „Brâncuşiană”, dedicată în mod Platon, de exemplu – în multitudinea comun”. Şi că transformând „cantita- special „aforismelor”. În cadrul unui Dialogurilor sale – s-a chinuit să tea” în „calitate”, geniul ar fi devenit – atare simpozion pe bază de citări definească frumosul, să-i decon- zice Croce – o „superstiţie” (Estetica, abundente nepărtinitoare, cu textele spire, cu exactitate, identitatea. Şi Editura Univers, 1970, pag. 88). în faţă, în spirit autentic academic, n-a reuşit. A reuşit doar parţial Esteticianul englez Reynolds, oricât de polemic, şi nu ameţiţi de o să descifreze, în raport cu alte din secolul al XVIII-lea, consideră logoree neconvingătoare, să se coordonate spiritual-ontologice, cum geniul drept o „putere” care trece lămurească lucrurile. Şi totul să se funcţionează frumosul, însă nu şi în dincolo de reguli, nu negându-le, ci publice în Confesiuni, ori în mult ce constă identitatea specifică, strict ridicându-se deasupra lor. Poate că zbuciumata revistă Brâncuşi. interioară a frumosului. se află aci un plus de caracterizare Să mă întorc la obiectul, Dar geniul ? Cum ar putea fi mai adecvată. propriu zis, al comunicării de faţă. el definit, cu exactitate ? Un talent la În concepţia lui Immanuel În ce sens şi prin ce „pătrat”?... La „cub” ? Eforturile de a Kant, aflăm – cred – ceva mai multe elemente, se poate vorbi – fără defini geniul sunt numeroase în elemente ale unei definiri corecte, rezerve – despre genialitatea sculp- istoria culturii, cea a esteticii, în privind identitatea geniului. Kant turii lui Brâncuşi ? În ceea ce – cred primul rând. Dar, toate, fără consideră că imaginile accesibile că s-ar putea numi – simboluri excepţie, dacă nu sunt chiar deza- geniului, trec dincolo de graniţele instaurative. Adică, într-un gen de măgitoare, nu prea sunt convin- gândirii abstracte. Kant tinde să semne care stau la originea onto- gătoare. Nu, sută la sută. asimileze geniul unui gen de institu- logicului. Şi anume: dinamicitatea, în Să amintim, oricât de sumar, ire emblematică a naturii în om. general, dar, în special, infinitul, câteva dintre opiniile mai semnifica- Care dintre aceste opinii are zborul, emanaţia sonoră (strigătul, tive, care s-au străduit să surprindă dreptate ? Cu excepţia celei a lui mai ales), rotundul absolut, nu ca identitatea geniului. Croce – care înţelege geniul inadec- încremenire ci ca o neîncetată tenta- vat, drept o încărcătură pur „cantita- tivă spre obţinerea a ceea ce este

Genialitatea lui Brâncuşi şi identitarul românesc 165 | Brâncuși perfect. Iar toate aceste trăsături – fiecare metru pătrat, de „brâncu- gea. Întrucât am scris despre ca şi altele ce ar mai putea fi nomi- şiologi” avizaţi, un soi de „cunos- această carte o cronică mai amplă, nalizate – stau, la rândul lor, sub cători” cotidieni, absoluţi, ai operei nu voi repeta aici, în amănunt, cele semnul unei trăsături „obsesive”, unui geniu, deloc uşor de înţeles şi spuse acolo. Dar, în consens cu generalizantă: esenţializarea. asimilat. tema simpozionului „Brâncuşi”, de Trăsătură de care s-a tot vorbit, din Atare fenomen excesiv s-a acum, ţin să subliniez – fie şi sche- toate unghiurile posibile. Pe Brân- putut întâmpla fiindcă prea mulţi matic – câteva trăsături ale volumu- cuşi, l-au tentat neîncetat limitele receptori au fost tentaţi să reducă lui Lythiada. absolutului, din perspectiva efortului sculptura brâncuşiană la o masivă şi În raport cu volumele sale spiritual de a afla până unde se simplistă influenţă a artei populare anterioare, de versuri, de astă dată poate „întinde” acesta. româneşti. În această direcţie a fost poetul Zenovie Cârlugea accentu- Una dintre problemele cele neglijată – şi încă mai este şi astăzi – ează, tulburător, tonalitatea unui mai spinoase ale cercetării origina- una dintre trăsăturile fundamentale lirism cantabil. Şi mi se pare că atare lităţii sculpturii brâncuşiene, o ale plasticii populare, tradiţionale, tonalitate, deopotrivă diafană şi reprezintă aceea a eventualelor româneşti. Şi anume: tendinţa sofisticată, a fost posibilă pentru că influenţe asupra artei lui Brâncuşi. esenţializării abstracte. Din acest poetul nu s-a lansat în fidele Nu cred că există artist – din oricare punct de vedere, nu ezit să menţio- descrieri ale sculpturilor genialului domeniu al artei – oricât de original nez că o mare parte din plastica artist, ci a exprimat, pe ocolite, doar ar fi el, care să nu fi beneficiat, populară, românească, tradiţională e rezonanţele din conştiinţa sa. Astfel, într-un fel sau altul, de-a lungul profund modernă. Or, sculptura lui încât, versurile din Lythiada se vieţii, mai accentuat, ori în treacăt, Brâncuşi, atât cât a fost influenţată susţin prin propriul lor sine liric şi de variate influenţe spirituale. Dar, dinspre arta tradiţională românească, dincolo de motivaţia inspiraţiei, adeseori, atari influenţe rămân a fost tocmai dinspre această carac- propriu zis brâncuşiană. Este, poate, nemărturisite, o taină a unui creator teristică, a unui tradiţional intens aci – măcar în parte – un grăunte de sau altul. Şi mi se pare şi corect şi modern. Cine ignoră atare caracter- creativitate de natura dublei tentant, ca eventualele influenţe să istică, mă tem că ţineşte alături. reflectări platoniciene: poetul se nu fie deconspirate până la capăt. Totdeauna, genialitatea raportează la o anume realitate, În cazul creaţiei brân- creatoare din variate domenii ale reflectând-o, dar nu descriind-o, ci cuşiene, două ipostaze sunt neîn- artei, a constituit un magnet pentru acutizând acea primă reflectare doielnice: influenţa, profund asimi- inspiraţia altor artişti. Mai ales pentru printr-o nouă reflectare, ce-şi află lată şi triată, asupra sculpturii lui poeţi şi muzicieni. Cum să zic ? Un înfăptuirea într-o pură şi liberă rezo- Brâncuşi, a atmosferei excepţio- gen de generozitate, „de breaslă”, nanţă spirituală. nalismului spiritual degajat de când structurile spirituale, ale unei orientările nonfigurative ale artei anume creaţii artistice, declanşează moderne. Tocmai această atmos- originale rezonanţe în conştiinţa altui feră l-a atras pe Brâncuşi, ca un artist. Istoria universală a artei irezistibil magnet, la Paris. Cea de a conţine nu puţine asemenea exem- doua ipostază, care a influenţat ple, privind neaşteptate impulsuri ale sculptura lui Brâncuşi, vine dinspre inspiraţiei artistice, pe „spinarea” identitarul artei populare româneşti. artei însăşi. Cu câţiva ani în urmă, la De această a doua concertul ce s-a ţinut în cadrul „Sim- ipostază a influenţelor s-a abuzat, pozionului naţional de estetică”, de de-a lungul anilor, în chip excesiv, la Centrul Internaţional de cultură simplist şi patriotard, luând naştere „George Apostu” (Bacău), am avut – ceea ce eu numesc – folcloro- prilejul să ascult un strălucit clarine- manie. Fenomen, care, după ce tist, care – în chip uimitor – a inter- arta lui Brâncuşi a fost sancţionată pretat, în stilul capriciilor lui şi respinsă vulgar, prin anii cincizeci Paganini, cu o libertate creativă ai veacului trecut, chiar şi în cadrul foarte departe dusă, motivele genial- Academiei Române, mai apoi – ităţii sculpturii brâncuşiene. trosc ! ... Mai tot românul a început În ce priveşte genialitatea să se bată cu pumnul în piept, sculpturii lui Brâncuşi, ca motiv de declarând că el l-a „fumat” demult inspiraţie în literatura autohtonă pe genialul Brâncuşi ... De pe la contemporană, aş da, nu doar ca sfârşitul anilor şaizeci, ai veacului simplu exemplu punctual, ci, mai trecut, încoace, a început să apară un ales, ca realizare lirică exemplară, soi de pretenţie cu haz, dar şi foarte foarte recentul volum de versuri primejdioasă: naşterea, aproape pe Lythiada, al poetului Zenovie Cârlu- Grigore SMEU

Genialitatea lui Brâncuşi şi identitarul românesc 166 | Brâncuși Metafizică brâncușiană în poezia lui Aurel Chirescu (1911-1996)

ntre scriitorii români contempo- doar primele volume cu titlul invariabil «Brâncuși». Î rani fascinați de geniul brân- Din aceeași etapă literară fac parte și „Genarul” cușian și, deopotrivă, înzestrați (1974) – cu trimitere directă la Mihai Eminescu, ca și basmul cu harul de a-i defini artistului versificat din1945 –„Poeme alese” (1995), „Supliciile” aurorala onto-poetică a imagi- (1995). A încetat din viață la 23 iunie 1996. narului statuar, AUREL CHIRES- CU se distinge de departe. * Poetul s-a născut la 11 septembrie 1911 la Craiova, în familia ofițerului Dumitru Chires- Dincolo de pasagerele emoții scripturale ori de □ Zenovie Cârlugea cu. După studiile liceale, urmează itinerantele ispitiri poetice – de care opera lui Brâncuși de la Facultatea de Litere și Filosofie Târgu-Jiu a avut parte în ultima jumătate de secol din partea de la Universitatea din București (1934), devenind profesor unor condeieri mai mult ori mai puțin talentați, - Aurel Chires- de limba și literatura română la unele licee din Capitală. A cu încearcă, în două volume compacte, să dea glas meta- lucrat un timp în Ministerul Culturii ca inspector la Direcția foric unora dintre cele mai cunoscute opere sculpturale, Artelor și Direcția Generală a Teatrelor. precum „Somnul”, „Rugăciune”, „Cumințenia pământului”, „Pasăre în spațiu”, „Sărutul”, „Coloana fără sfârșit”, „Masa Scrutarea propriului eu sufletesc, sondarea profun- tăcerii”, „Fântâna lui Narcis”, „Începutul lumii”, „Prometeu”, zimilor onto-existențiale, plonjarea reflexivă în mit și „Socrate” și „Leda”. Conceput a fi un „înalt omagiu lui Brân- legendă ca pretexte ale căutării de sine fără șovăire sunt cuși”, poetul îi numește într-o dedicație a volumului pe teme ce vor reapărea, în reușite poeme moderniste, și în „pasionații exegeți”: Carola Giedion Welcker, Sidney Geist, volumul următor, Stinsa oglindire (1943). Poezia lui Aurel Ionel Jianu, Petru Comarnescu, Petre Pandrea, V. G. Pale- Chirescu îl va cuceri, expresiv și vizionar, pe generosul olog. La așa lecturi – așa meditație lirică! Lucian Blaga, care domina acum, cu personalitatea sa cultural-artistică, «Cercul literar de la Sibiu». În urma refe- Numărând 118 pagini, volumul BRÂNCUȘI (apărut ratului scris de autorul „Nebănuitelor trepte”, lui Aurel în 1972 la Editura „Litera” din București) este structurat în Chirescu i se decernează Premiul Academiei Române. Este două părți. Dacă prima parte (pp. 9-58) cuprinde aceste anul în care autorul „Stinsei oglindiri” devine membru al poeme în românește, partea a doua (pp. 61-118) ne Societății Scriitorilor Români (1944), când, alături de Matei înfățișează aceleași poeme în limba franceză, în frumoasa Alexandrescu și Ion Frunzetti, contribuie la realizarea traducere a poetului și traducătorului Sandu Tzigara Samur- „Atlasului liric al poeziei românești contemporane”. caș (1903-1987), avocat, magistrat și consilier juridic la Fundația Universității „Carol I”, el însuși autor al volumului După război, poetul Aurel Chirescu continuă să rezonant „Culesul de apoi” (1943). Nimeni altul decât fiul publice volume de versuri în care reia (când nu realizează celebrului în epocă prof. universitar de istoria artei Alexandru antologii) ori duce mai departe temele poeziei care l-au Tzigara Samurcaș (1872-1952), cu studii în Germania și impus: Ospățul de taină (1944), Făt-Frumos din lacrimă Franța, etnolog, restaurator, eugenist, fondatorul Muzeului (1945), Finister, 2 (1970), Metafore (1971). de Etnografie și Artă (actualmente Muzeul Țăranului Abstractizarea expresiei lirice, fără a cădea în gratu- Român), dar și promotorul Monumentului Eroilor Neamului ități muzicale, cunoaște o nouă etapă lirică începând cu din Parcul Carol I, director al Fundațiilor Regale și membru volumul „Pasărea de cenușă” (1972) și continuând, în corespondent al Academiei Române. aceeași manieră a dialogului esențializat și vizionar al Avem a face, așadar, cu un volum de poeme bilingv, artelor vizuale, cu volumul Brâncuși, I (1972), Brâncuși, II constituindu-se ca un vibrant omagiu artistic adus întemeie- (1974), volume bilingve datorate traducătorului poet Sandu torului sculpturii moderne, apărut cu doar patru ani înainte Tzigara Samurcaș. Dintr-un anunț de tipul «De același de marele Simpozion centenar de la Târgu-Jiu, când autor», existent în finalul volumului al doilea, din 1974, aflăm destinul operei brâncușiene se afla în deplină recunoaștere că poetul are «în lucru» balada Măiastra, ce ar fi trebuit să internațională (nu întâmplător și anul publicării piesei de teatru rotunjească proiectata „trilogie” lirică, din care ne-au rămas

1 Coloana nesfârşită - scurt istoric. Este a doua piesă finalizată a lui Eliade, scrisă în 1970, dedicată lui Ionel Perlea (Mircea Eliade - Coloana nesfârşită, în „Secolul xx”, nr. 10-12 / 1976 ). Într-o notă de jurnal din 16 mai 1970, Eliade menţionează: „De la început am voit ca personajul meu principal să fie coloana. Totul ar trebui să se petreacă în jurul ei, din cauza ei, pentru ea” (Mircea Handoca - Mircea Eliade, cîteva ipostaze ale unei personalităţi proteice, Editura Minerva, Bucureşti, 1992). A fost pusă în scenă în aprilie 1980 la Teatrul din Botoşani, în regia lui Mihai Velcescu, dar „fragmente din piesă au mai fost prezen- tate (în limba engleză) în primăvara anului 1978 (...) între 12 şi 14 aprilie – când s-a organizat de către Norman Girardot la Universitatea Nôtre Dame un colocviu - Mircea Eliade sau coincidentia oppositorum”, în montarea scenică a lui Miles Coiner (Mircea Handoca -Mircea Eliade, câteva ipostaze ale unei

Metafizică brâncușiană în poezia lui Aurel Chirescu (1911-1996) 167 | Brâncuși Coloana nesfârșită a lui Mircea Eliade, scrisă încă din nimbându-ne vegherea 1970, în revista „Secolul XX”, nr. 10-12 / 1976). Nu trecus- cu nemurirea lui. eră nici două decenii de la încercarea proletcultistă a iviți în pisc, iubirea demolării Coloanei și impunerea lui Brâncuși în conștiința de la-nceputul lumii culturii române se îndrepta spre punctul cel mai înalt. ne-o știi la fel de limpezi Marile exegeze nu vor întârzia să apară și nici unanima ca-n ziua cea dintâi...” recunoaștere... Lumină, flacără, solaritate sunt motive ale transcederii, spre Reflexivitatea densă a poeziei lui Aurel Chirescu, care bate și textul prelung ca o coloană în azur (aranjat în aplicată statuarei brâncușiene cu morfologiile ei atât de versuri ce sugerează forma pulsatil-romboedrică a vertical- bogate în sensuri onto-gnoseologice și existențiale izării ideii spre infinit). Remarcabilă este cadența ascendent- conduce spre un lirism eseistic, grație căruia autorul pune descendentă/crescătoare-descrescătoare a acestor versuri în ecuații ideatico-speculative doar douăsprezece din înșirate grafic, în care se regăsesc motive ascensionale operele cele mai cunoscute, de la Somnul, Rugăciunea, aproape ritualice: cer, zenit, zei, lumini distilate, arderi, Cumințenia pământului și Pasăre în spațiu la Sărutul, ruguri în jocul de flăcări, „vatra grea de luturi”, „înaltul Coloana fără sfârșit, Masa Tăcerii, iar de aici la Fântâna lui spațiu”, „solare răni”, „vârstă chinuitor de sfântă”, „însânge- Narcis, Începutul lumii, Prometeu, Socrate și Leda. Este, în rare”, „apus de lavă”. Am avea aici, transpusă grafic, acea linii mari, o itinerantă meditație poetică asupra unei „notație pneumografică” comentată de criticul I.S.Vîgotski în cronologii aproximative, de la opere din 1907, cu care „Psihologia artei” (Cap. «Respirație ușoară», Ed. Univers, sculptorul s-a impus în spațiul artei moderne până la București, 1973, p.206), coform căreia poetul ar crea „un operele ce alcătuiesc Tripticul sculptural de la Târgu-Jiu fundal emoțional total diferit pentru reacția noastră estetică”, (datând din 1937-38), asupra căruia vom stărui în un fel de empație perfectă între «rostire»/«suflet» și următoarele rânduri. «vers»/«discurs poetic»: Deși motivul sărutului apare cu mult mai înainte, el încununează arhitrava Portalului în zeci de figurații repeti- tive (pe fețe: 16x2, pe muchii:4x2). Dedicându-i poemul „viu, durata înaltul corespunzător, poetul desfășoară versuri de mai largă cerul când, spațiu respirație (truncheate însă în scurte emisii de 6-7 silabe, cu suie-n refuzat cu fiecare rimă îmbrățișată, caraceristică mai generalăa acestor ochiul de stele, treaptă texte, sugerând o reflexivitate solemnă și gravă de oratoriu culorilor m-aplec îmi proiectează modern: de noapte peste erori visul „iviți în pisc, lumina lângă și-ncerc în ochii lui de la nașterea lumii zenitul să dau imens. o vom străbate limpezi orei luminii solare răni în flăcări mari de zei înalte nebănuita negate și ne va fi uitarea stări formă de urme de noi o sfântă nuntă de zei. a rugului fără-ntoarceri în răsărit de imnuri pe țărmul în jocul vor germina pe-nalte guri de rai. orb de flăcări lumina vegherii pe comori. zidită-n coboară-n presimt arhitravă, tulpini de-același sânge văz în ritm suind ne vor rodi sărutul uimirea voluta în jertfă-o c-un singur fruct pe ramul luminii de simetrii vârstă suit din seve-n noi, distilate cum crește chinuitor înlănțuiți sub zodii pe caste din vatra de sfântă nu într-un rut de luturi frunți grea ca o însângerare ci-n alb inel de stele de stei. de luturi într-un apus căzute castei nunți. înlănțuit în nepătrunsul de lavă.” în constelația umbrei în arderi, dens un ochi imens va arde mă sfâșie și cum (coloana fără sfârșit)

personalităţi proteice, Editura Minerva, Bucureşti, 1992). În 1983, între 21-27 august, în programul celui de-al XVIII-lea Congres Mondial de Filosofie de la Montreal a fost prezentată aceeaşi piesă, în limba franceză, filosoful André Mercier interpretând rolul (lui) Brâncuşi. 1981 - teatru radiofonic, adaptare a Almei Grecu, în regia artistică a lui Titel Constantinescu. Data premierei, 9 martie. Cu reluări în 1982, 1986, 2007. 2006 - José Antonio Hernández García a terminat traducerea Coloanei..., care urmează a fi prezentată în varianta radiofonică în Mexic - ne informează dl Joacquin Garrigós. 23 mai 2009 - Cinema Teatro „Il nuovo” şi Telluris Associati prezintă piesa La Collona Infinita, regia: Letteria Giuffrè Pagano. Rolul titular – Brâncuşi -

Metafizică brâncușiană în poezia lui Aurel Chirescu (1911-1996) 168 | Brâncuși Mult mai vizibilă în masa tăcerii, forma poemului Deși reflecția este atotstăruitore, nu întotdeauna pare o elaborare euclidiană, sugerând că între geometrie și versurile se racordează exact la metafizica expresie a poezie există acea fericită corespondență de care vorbea morfologiilor sculpturale brâncușiene în cauză. Călătorind modernistul Ion Barbu (nu e departe lirismul acesta reflexiv pe aripile abstractelor reflexivități, poetul se îndepărtează de de viziunile abstractizant-muzicale ale limbajului barbian, anumite sensuri exprese ale operelor, precum, ni se pare, în un fel de mallarmeism al decantărilor brâncușiene): „Animal nocturn” sau „Miracolul”, în care aduce imaginea evanghelică a „capului însângerat al lui Ioan” ce trezește în „ ochii mulțimii „nesfârșite șiraguri/ de lacrimi”: „și nu a fost alt miracol/ hărăzit atunci să se-ntâmple”. Ori sculptura brân- cușiană incumbă alte semnificații onto-gnoseologice și la m a s a g r e a de t a i n e-a î n a l t e l o r lumini estetice și nicidecum un mesaj expres evanghelic. în juru-i s a c r e u m b r e ce-și cer de sub pământuri p i e r d u t u l g r a i de s e v e crispat în rădăcini. Lăudabil în ideea de a „interfera” reflexiv o poetică supremele c l e p s i d r e în cerc h i e r a t i c scrise nu atât a verbului cât a conativității substantivale cu d e z l ă n ț u i n d v e c i a își c e r n în e m i s f e r e, universul artistic brâncușian, cărțile lui Aurel Chirescu n e s t i n s, u n t i m p de p i a t ră despre cel îndeobște recunoscut drept părintele sculpturii c e – ș i s u i e-n cer din l u t u r i moderne constituie, mai întâi de toate, un sincer, original și - s f i d â n d n e m ă r g i n i r e a – pe alocuri un reușit omagiu. i m e n s a l u i t ă c e r e.” Versurile se apleacă precum niște crengi sub povara roadelor, sub încărcătura abstract-ideatică a unei Aminteam mai sus de o anume abstractizare a poetici așa-zis referențiale, dezvoltând pe largi registre limbajului liric și de anumite rezonanțe barbiene ale poeziei imagistice o meditație sui-generis. Evidentă este vocația lui Aurel Chirescu, care transpar în unele poezii, fie unor «inteferențe» și decelarea «din interior» a unor eviden- fragmentar, fie în acolade de sculpturale neoclasicități, te sensuri și semnificații (observație exactă a lui Edgar Papu precum în Leda: la apariția primului volum, considerându-se „parțial sau chiar total antologice” piese precum: Rugăciune, Cumințenia „înconjurat de-atâtea pământului, Pasăre în spațiu, Sărutul, Coloana fără sfârșit, neliniștite țărmuri Masa). îți voi rămâne-oglinda „Este în ele – remarca în scrisoarea trimisă autoru- uimind când o dezmierzi lui, reprodusă ca mini-prefață, distinsul critic de artă Carola cutreierându-mi pură Giedion-Welcker, semnatara monografiei «Brâncuși» din tărâmul dens de geruri 1957 – atmosfera caracteristică sufletului, spiritului și operei în limpezimea undei sale de care am avut marea fericire să mă apropii atât de în care lent te pierzi. des” (p.8)... fii binecuvântarea matrice-a germinării Făcându-le cunoscute unui public mai larg, grație ce ne aprinde-n rodul traducerii în franceză de-a dreptul concurente de către neîncăput pe ram, Sandu Tzigara Samurcaș, poemele lui Aurel Chirescu ne când în solare ape amintesc și de alte încercări poetice în marginea universului vibrând de-atât miracol artistic brâncușian, între care menționăm la loc de cinste ni se preschimbă umbra textele semnate de Mirna Loy (Golden Bird), Serge în alb epitalam. Fauchereau (Lʼoiseau dʼor de Brancusi) sau de poeții români ți-am pus peste durere moderni Lucian Blaga (Pasărea sfântă, 1926, vol. „Lauda un legământ de flăcări somnului”, 1929), Ion Vinea ș.a. luceferi mari să ardă Există, în literatura poetică de până acum, trei feluri în ochiul tău obscur de abordare a limbajului plastic brâncușian. Dincolo de o și-n nimb de constelații retorică mimetic-sentimentaloidă și aproape reportericeas- ți-am nemurit nuntirea că, există și un limbaj „înalt”, al reflexivității și abstractizării zidindu-te în mine de largi rezonanțe estetico-filosofice, pentru care Brâncuși sub semnul dioscur.” rămâne doar un pretext de geografii imaginare. Căutarea distanței potrivite, a feririi de tranzitivitatea locurilor comune,

este interpretat de Tazio Torini. Traducerea textului din limba română: Horia Corneliu Cicortaş care, în corespondenţa purtată, mărturiseşte:„Punerea în scenă a piesei despre Brâncuşi îi aparţine soţiei mele, Letteria Giuffrè Pagano, care, citind textul italian al piesei, tradus de mine în vederea publicării în Italia, în volum, a teatrului lui M.E. (...), a avut ideea montării. Ea vine dinspre zona artistică propriu-zisă - arte vizuale (pictură, video) şi teatru -, spre diferenţă de mine, care am o formaţie de tip teoretic (...). Astfel, a adaptat piesa pentru un singur personaj, actorul toscan Tazio Torrini - Brâncuşi, într-un pseudomonolog unde intervin şi elemente performative tipice teatrului experimental contemporan”. 2 Dumitru Micu, Mircea Eliade. Viaţa ca operă, opera ca viaţă, Editura Constelaţii, Bucureşti, 2003, p. 259.

Metafizică brâncușiană în poezia lui Aurel Chirescu (1911-1996) 169 | Brâncuși dar și de specularitatea ideatică de obicei seacă, a unor real indiciu axiologic: „Frumosul este dreptatea absolută.” viziuni abstracte, aceasta pare a fi calea de urmat întru Adam și Eva, piesa inițială, este în definitiv un omagiu adus revelarea unor sensuri și opțiuni artistice. perechii umane, platonicianei idei privind unitatea indisolu- bilă a andoginului, grație căreia iubirea este definită imagis- * tic drept „flacără de zbor” și timp comprimat în „statui de zei”. Poemul, deși dispus în versuri scurte, respiră perioada versului mai amplu de 14 silabe cu ritm trohaic, cu rimă Volumul Brâncuși II, subintitulat Interferențe (82 încrucișată, astfel: pag.), reia, în același discurs deja manieristic, meditația „ce limpezi ard poetică la opere brâncușiene cunoscute, într-o ordine păunii corolelor onto-poetică aparte, de la Adam și Eva, Supliciul (1,2), pe ape Muzamită, Miracolul, Vrăjitoarea, Fiul risipitor (1,2), la când ni se-aprinde Regele regilor, Animal nocturn, Himera (1-10). Să umbra observăm îndată că, deși autorul operei sculpturale Himera în răsăritul lor nu a perseverat în aceste morfologii plastice imaginare ce și cât de nevăzută i-au adus unui Paciurea consacrarea specifică, totuși poetul ne bântuie Aurel Chirescu se dovedește foarte incitat de hilaritatea de-aproape acestor forme sculturale, intuind fascinante resurse de cu-o sete expresivitate și virtuale potențialități: fără margini „pierdute semințe, o flacără de zbor!” abia presimțite, În același ritm de respirație cantabilă de 14 silabe cu cutreieră plânsul cadență trohaică și rimă încrucișată sunt scrise și alte prin luturi târzii. poeme, precum Muză adormită, Fiul risipitor, Animal parabole arse nocturn, Himera (1,3), poate cele mai reușite piese ale de aspre geneze volumului Brâncuși, II. Iată, spre exemplu, secvența Animal le-nchid în clepsidre nocturn, în care apar pregnant mărcile lexico-gramaticale secate de timp. ale unei subiectivități deopotrivă asumate și grave: târât de cântarea ieșită din stâncă, „fără-a cunoaște fanatic catargul zborul, le trage-n adânc. i-aștern dar țărmuri de veghe de vis cu voci credincioase culcușul le smulg din miraje, statornicei șopârle din larguri le strâng.”(Himera, 1). născute pentru somn. însămânțat În versuri de ecouri înăbușite poetul evocă „pierdute în sunet, semințe” prin „luturi tîrzii”, sugerând potențialitatea unor mă pedepsește parabole cu profunde semnificații onto-existențiale, a unor noaptea „geometrii de nesomn/ sau de vis”, „uimiri de pămînt/ cu cu foșnetul fete morgana”, „crispatul cerc/ al clipei”, „zboruri/ rentoarse reptilei la cuib” etc. să mă-nvelesc Interesantă este starea de reverie, dar și de când dorm.” contemplare incitantă a acestor „magice aripi/ țîșnind verti- Foarte interesante ni se par și traducerile în cal/ din materie”, ideile căpătând corporalitate, substantivi- franceză, unde Sandu Tzigara Samurcaș și-a reconfirmat tate, identitate: „o, ceasul genezei/ din seve/ sunând/ ca un din plin disponibilitățile lirice, rezonând atât cu «asaltul» clopot de zori/ ce urcă-ntr-un imn/ de-nviere/ carnația de contemplativității reflexive cât și cu universul artistic brân- vis/ din culori!” cușian. În ciuda faptului că incantația de vers lung rimat se O idee frecventă a acestor arhitecturi lirice este pierde, versiunea înaintează cât mai fidel, reușind să verticalizarea unor semnificații și concepte, sub pavăza exprime mesajul expres al poemelor. Iată, spre exemplu, celebrului aforism brâncușian funcționând ca un motto de finalul poemului socrate. A se compara:

3 Ion Lotreanu vorbeşte despre „valoarea ei literară indiscutabilă” – în Introducere în opera lui Mircea Eliade, Editura Minerva, Bucureşti, 1980, p. 205. 4 Cristina Scarlat, O viziune americană asupra lui Mircea Eliade: profesorul, savantul, scriitorul, prietenul, convorbire cu prof. Mac Linscott Ricketts, U.S.A., în „Nord Literar”, anul l, nr. 4, septembrie 2003, p. 8-9 şi nr. 5, octombrie 2003, p. 8-9. Preluată fragmentar în „România literară”, nr. 49, decembrie 2003, p. 26-27. Integral, în Cristina Scarlat, Mircea Eliade. Hermeneutica spectacolului, Convorbiri, I, Editura Timpul, Iaşi, 2008, p. 27-46. 5 Cristina Scarlat, Mircea Eliade pe scenele lumii, convorbire cu Joaquin Garrigós, Spania, în „Nord Literar”, anul II, nr. 5, mai 2004. Reluat în Cristina Scarlat, Mircea Eliade. Hermeneutica..., idem., p. 114-128.

Metafizică brâncușiană în poezia lui Aurel Chirescu (1911-1996) 170 | Brâncuși „acum când stearpa fântână Dincolo de intenția omagială, poezia lui Aurel mi-a pierdut chipul Chirescu rezonează la tonuri înalte cu spiritul creației brân- undeva-n adânc, cușiene, într-o elevată modernitate, dovedind – dacă mai nestăpânită sete, ce pot face? era nevoie – un poet cu simț abisal, «metapsihic» - cum ar zice Marcel Raymond, - dar și unul de concepție, structu- dă-mi cupa – rant-ideatic, cu o irepresibilă vocație a transfigurării și sunt gata, neîndurato, de cucută.” esențializării. Propunându-l la o binemeritată premiere din partea Academiei, Lucian Blaga nu se înșelase în privința cu: vocației sale metafizice, pe care o regăsim din plin și în „maintenant quand la stérile fontaine acest transfigurat omagiu brâncușian. a perdu mon visage quelque part dans l ʼabîme, soif indomptable, que puis-je faire? Închei referindu-mă la Coloana nesfârşită a lui Mircea Eliade – o piesă de teatru prea puţin cunoscută! Această donne-moi la coupe – piesă despre geneza Tripticului de la Târgu-Jiu defineşte je suis prêt, ô cruelle, pour la ciguë.” esenţa supremă a românismului nostru, în fiinţarea şi dăinuirea sa aproape supraomeneacă vreme de peste 2000 Iată foarte sugestiv transpusă în limba lui Paul de ani. Piesa lui Eliade, despre un parizian bine cunoscut Valéry pasărea în spațiu/ lʼoiseau dans lʼespace, care, nouă pe nume Brâncuşi, scrisă la Chicago în 1970, publi- dincolo de cadența melodică a octavei obișnuite, reușește cată la Roma, rezumă personalitatea lui Eliade ca filozof al să transmită o metafizică a zborului prin mărcile lexico-gra- culturii, şi cel mai original uomo universale al României maticale ale unui esențializat lirism: secolului 20. Chinurile de veacuri ale unui întreg neam, schiţate în câteva trăsături de condei. Şi vreţi să ştiţi para- „dans la soif dʼetoiles doxul suprem ? un spasme dʼorigines, Mai totul a fost scris pe româneşte ! un cri dʼen vol. sous les vastes espaces sʼallument dans la clarté des danses dédalique, de hautes couleurs. vers la fuite lucide de sommet sans ombres vers lʼépée de flammes vibrant au zénith profonde inquiétude, rends limpide la pierre où je suis enchaîné, fais-moi naître dans la flèche qui cherche sa blessure, dans la genèse sacrée de la sève de lʼaube. anneau de la lueur dans laquelle je glisse matrice de lʼheure brûlante qui me crée murez-moi lʼinsomnie dans les grandes laves qui changent ma lumière en un vol infini.”

Metafizică brâncușiană în poezia lui Aurel Chirescu (1911-1996) 171 | Brâncuși MIRCEA ELIADE : «Coloana nesfârșită» și reveriile transcendenței

crisă la Chicago prin 1970, piesa de teatru în trei acte artistul, pătruns de convingerea depășirii oricărui model: Coloana nesfârșită a fost publicată în 1976 în „Secolul „Vreau să trec dincolo de el și de grecii lui, de pelasgi, de XX”S 1, apoi la Editura Minerva, în 1996, și Editura „Destin” egeeni, dincolo de India, Budha, Milarepa. Dacă vrei să te din Deva (2001). Dedicată cumnatului soției sale, artistul înalți, - nu cu aripi de șindrilă, ia-te la luptă cu materia, Ionel Perlea, aceasta este a doua piesă finalizată a lui silește piatra să se înalțe la cer, uită-te la Coloană și Eliade. Aflăm de la monografistul Mircea Handoca că „frag- pornește, înalță-te!” Abia acum Domnișoara realizează dife- mente din piesă au mai fost prezentate (în limba engleză) în rența dintre Labirintul de piatră al lui Dedalus și Coloana primăvara anului 1978, între 12 şi 14 aprilie – când s-a nesfârșită a lui Brâncuși, un fel de dans al esenței pe care organizat de către Norman Girardot la Universitatea Nôtre încearcă să-l sugereze ritmica-i înălțare. Dame un colocviu - Mircea Eliade sau coincidentia opposi- Următoarul act se petrece pe la sfârșitul lui noiem- torum”, în montarea scenică a lui Miles Coiner.2 În 1980 brie 1937, când un grup de tineri poeți din Tg.-Jiu trebuie să este pusă în scenă de Teatrul Dramatic din Botoșani (regia facă față infatuării unui confrate bucureștean, gelos oare- Mihai Velcescu). În 1983 este jucată în limba franceză cu cum pe sentimentul de „mândrie locală” asumat de tinerii prilejul celui de-al XVIII-lea Congres Mondial de Filosofie condeieri. Pe când unul dintre aceștia scrie aproape în (nimeni altul decât filosoful André Mercier interpretându-l pe transă poemul Privind Coloana..., confratele din Capitală Brâncuși). A fost jucată apoi, radiofonic sau pe scenă, în mărturisește că pe el îl preocupă „estetica poemului într-un Mexic (2006), în Italia (2009) și alte țări. 3 vers”. Să fie oare acesta însuși Ion Pillat (1891-1945), care În România, premiera radiofonică (o adaptare de în 1936 publicase volumul Poeme într-un vers?! Alma Grecu), în regia lui Titel Constantinescu și cu Ion La inaugurarea Coloanei participă gazetari români Marinescu în rolul titular, a avut loc la 9 martie 1981 (cu și străini de la diferite agenții de presă, invitați, un numeros reluări în 1986, anul morții scriitorului, apoi abia în 2007). public. La întrebarea de ce a optat pentru acest amplasa- Acțiunea piesei începe în august 1937, când, alături ment (pe locul numit «târgul de fân»), sculptorul spune că în de artist se află Comisarul și Învățătorul, care, uimiți de Grădina publică sunt arbori, pomi, cum s-o privești printre dimensiunea «fără capăt» a proiectului, îi cer sculptorului arbori! Nu merge nici la Paris, nici la New York – Coloana „e s-o taie la jumătate. „Nu se poate tăia la jumătate”, îi făcută numai pentru locurile astea”! Coloana „pornește lămurește artistul, căci „ea va fi cea mai înaltă coloană de-aici din ciment și se înalță din oțel”(sic!), iar drumul spre dintre toate câte s-au ridicat pe pământ”. Este „stâlpul ceru- Cer e greu, căci nu zbori ca păsările, ci trebuie să urci cu lui”, care, când se va sprijini în nori, nu i se va mai vedea mâinile și picioarele... „Orice urcuș e greu”, cerând muncă capătul... asiduă, trudă, renunțare... La replica Domnișoarei că ar În următoarea secvență își face apariția Dom- putea asemăna cu Turnul lui Babel, Brâncuși dezminte și nișoara, o actriță tot din partea locului care, la rândul ei, îi acest mit biblic: „Eu cu Turnul lui Babel nu vreau să am nimic cere același lucru, siderată fiind la gândul că „Stâlpii ceru- de-a face!” lui” nu s-au mai văzut pe aici prin părțile noastre din epoca Dialogul artistului cu plăcuta și isteața interlocutoare megalitică”! Inteligență ascuțită de o spontaneitate ce-l este unul vivace, spiritualizat, mărturisitor chiar, de aici cucerește pe sculptor, Fata mărturisește că pe ea o intere- impresia că personajul feminin este construit ca o replică a sează esențialul, așa cum a înțeles că o pasăre de piatră condiției și curiozității mundane la avânturile artistului. zboară până nu se mai vede... La rugămintea fetei de a Scena ne amintește, desigur, și de spiritualele prezențe isprăvi Coloana, Brâncuși spune: „Cum s-o termin, dacă feminine din atelierul parizian, pe care însuși artistul le este fără sfârșit!” Spre cer oamenii nu pot zbura ca păsările, integra în atmosfera fascinantă a „pietrelor” ale. spre cer omul trebuie să urce cu picioarele și cu mâinile, Ultimul act se petrece după 20 de ani, mai exact în cum fac copiii care se cațără pe coloană. Regretă că nu a primăvara lui 1957, cu puține zile înainte de obștescul putut s-o facă din piatră! sfârșit, având drept cadru același platou din marginea Domnișoara aduce în discuție mitul lui Dedalus, orașului Târgu-Jiu (să precizăm din capul locului că, plecând constructorul Labyrintului de sub Palatul lui Minos din Târgu-Jiu la 20 septembrie 1938, indignat de amânarea din Creta. „Cu ăsta aș fi vrut să mă iau la întrecere”, spune sine die a inaugurării ansamblului, Brâncuși nu mai avea să

1 Nr. 10-12/ 189-191, pp. 175-210. 2 Mircea Handoca - Mircea Eliade, câteva ipostaze ale unei personalităţi proteice, Editura Minerva, Bucureşti, 1992. 3 Cf. Cristina Scarlat, Mircea Eliade pe scenele lumii, convorbire cu Joaquin Garrigós, Spania, în „Nord Literar”, anul II, nr. 5, mai 2004; O viziune americană asupra lui Mircea Eliade: profesorul, savantul, scriitorul, prietenul, convorbire cu prof. Mac Linscott Ricketts, U.S.A., în „Nord Literar”, anul l, nr. 4, septembrie 2003, p. 8-9 şi nr. 5, octombrie 2003, p. 8-9. Preluată fragmentar în „România literară”, nr. 49, decembrie 2003, p. 26-27; Mircea Eliade. Hermeneutica spectacolului, Convorbiri, I, Editura Timpul, Iaşi, 2008, p. 27-46.

MIRCEA ELIADE : «Coloana nesfârșită» și reveriile transcendenței 172 | Brâncuși revină în țara natală până la moartea sa din 16 martie „primitive” și arhaice... „Operele lui Brâncuși – observa 1957). eseistul – sunt solidare cu universul de forme plastice ale Bătrân și bolnav, artistul vine în țară să-și mai vadă mitologiei românești”. Mitologul vrea să spună că, de fapt, în o dată Coloana (între timp căzuse în dizgrația regimului deplin acord cu o mai veche idee din filosofia platoniciană, proletcultist și însăși Coloana fusese supusă unei „influențele” (ea sunt: întâlnirea cu „avangarda parisiană” nesăbuite încercări de demolare!). Scurta sa spovedanie e sau „arta africană”) ar fi suscitat o anume anamneză, „con- de-a dreptul testamentară: „Merg pe 82 de ani. Am ducând neapărat la o auto-descoperire”. îmbătrânit!” Ar fi vrut să meargă mai întâi la Hobița, dar a Sursele primordiale ale artei brâncușiene vin de venit aici ca să mai privească pentru ultima dată Coloana departe din preistorie, din paleoliticul inferior și din neolitic, cu vârful în cerul necuprins. Nu a mai văzut-o din 1938, de aici impresia că operele sale „par solidare creațiilor artis- privind-o doar într-o fotografie... Doctorii ar fi dorit să-l tice preistorice, țărănești sau etnografice”. Trăind acele interneze într-o clinică, însă credința în puterile taumatur- „reverii ale materiei”, Brâncuși oficia un act de „hierofanie”, gice ale artei este profund lăuntrică și de neclintit: făcând piatra „să cânte” și „să vorbească”... Un fel de „Aduceți-mi Coloana și până mâine dimineață n-am murit!” descensus ad inferos, de imersiune în abisalitate și lumea Un nou motiv revine în discuția cu Domnișoara: profunzimilor. De aici „secretul” căutării/ intuirii surselor Monumentul din Indor, despre care i se cer insistent date: primordiale... Astel, timp de 19 ani – observă Mircea Eliade „Când voi avea macheta, n-am să vă mai obosesc explicân- – artistul a lucrat la Coloana fără sfârșit (1918-1937) și 28 de du-vă!” Incitat să dezvăluie cât mai mult din proiectul indian, ani la ciclul Păsărilor (1912-1940). din metafizica Templului proiectat, Brâncuși afirmă: „Ceea Savantul nu exclude semnificația unui „motiv ce vroiam să fac eu în Indor nu se poate face! 20 de ani am folcloric românesc” în Coloana fără sfârșit, însă aceasta urmărit o himeră!” El rămâne convins de reușita operei de „prelungește o temă mitologică atestată încă din preistorie” la Tg-Jiu: „Coloana nesfârșită este opera mea cea mai și destul de răspândită pe mapamond. Coloana Cerului însemnată. După Coloană nu mai aveam dreptul să încerc sprijină bolta cerească, fiind un axis mundi. Simbolismul altceva. Numai tăcerea mai poate avea un sens.” acesteia este complex și trimite la acele credințe caracteris- La 16 mai 1970, scriitorul consemna în Jurnalul său tice culturilor megalitice (mileniile IV-III î. Ch.), răspândin- gândul asiduu ce l-a urmărit în scrierea acestei piese: „De du-se „dincolo de frontierele culturii megalitice”. la început am voit ca personajul meu principal să fie Coloa- Reprezentând o credință arhaică, precreștină, na. Totul ar trebui să se petreacă în jurul ei, din cauza ei, Coloana Cerului „a fost destul de devreme creștinizată”, pentru ea”. 4 regăsindu-se în ritualistica de Crăciun a colindelor. Piesa este, în general, prin cele trei «acte» itine- Imaginea Coloanei (în forma ei romboidală de rante, un omagiu adus marelui artist, a cărui glorie în «copac ceresc») l-a obsedat, încă din coplărie, întrucât ea ultimele două decenii urca la apogeu... Dar, dincolo de se integra simbolismului ascensiunii, zborului, acest sentiment omagial, dramatizarea lui Mircea Eliade transcendenței, al comunicării cu cerul. Nu o obsesie ascen- aduce în scenă «fapta» și mărturisirea unui demiurg, care sională către un cer al cosmogoniilor arhaice și primitive, ci și-a creat propriu-i drum în artă instituind o nouă metafizică una a zborului într-un spațiu nesfârșit («fără sfârșit»), a esențelor, dincolo de mitologiile descriptiv-figurative și bazată pe experiența extatică a libertății absolute. imanentiste. Celui ce-i repugnau «biftecurile» renascentiste Este același spațiu – observă Mircea Eliade – în davinciene, nu-i puteau, desigur, sta ca model nici Labirintul care își iau zborul Păsările, o ascensiune extatică, lipsită de lui Dedalus, nici Turnul lui Babel. Arta lui instituie o nouă caracter „mistic” („beatitudinea uitată a unei existențe religie, aceea a căutării profunzimilor și esențelor, a eliberată de orice sistem de condiționare”). Cuvinte defini- eliberării spiritului din determinări. Momentul de vârf îl torii ce amintesc de o esențializată mărturisire a sculptorului, constituie Trilogia sculpturală de la Târgu-Jiu, chintesență a cu valoare desigur programatică. O profesiune de credință artei sale, după care „numai tăcerea ar mai putea avea un ce încununează întreaga Operă: „Toată viața am căutat sens”... numai esența zborului... Zborul, ce fericire!” Acesta este tâlcul piesei lui Mircea Eliade, cercetătorul care l-a înțeles destul de bine pe autorul Coloa- nei și Păsărilor în studiul Brâncuși și mitologiile (1967).5 Istoric al religiilor și estetician mitolog, Mircea Eliade considera un paradox adevărul că Brâncuși și-ar fi găsit sursa inspirației „românești”după întâlnirea lui cu unele creații Zenovie Cârlugea

4 Mircea Handoca - Mircea Eliade, cîteva ipostaze ale unei personalităţi proteice, Editura Minerva, Bucureşti, 1992. 5 Un comentariu al acestui studiu în: Zenovie Cârlugea, BRÂNCUȘI – orizonturi critice, Cap. Mircea Eliade, Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova, 2009, pp. 105-111.

MIRCEA ELIADE : «Coloana nesfârșită» și reveriile transcendenței 173 | Brâncuși Sentimentul „infinirii” românești

lui: „Naturalitatea în sculptură este ca aerul curat și care adună într-un gândirea alegorică, simbol și sacrali- singur arhetip toate efigiile feminine tate, sau căutarea esențelor ale pământului”. ascunse în material, iar nu reprodu- Convingerea lui Brâncuși a cerea fotografică a aparențelor exte- fost aceea că „o formă adevărată ar rioare”. trebui să sugereze infinirea. Căutător al „esențelor Suprafețele ar trebui să arate ca și ascunse în material”, al ideilor pure, cum ar înainta veșnic, ca și cum ar Brâncuși a recurs la „gândirea pleca dintr-o masă într-o existență alegorică”, pentru ca arta sa să perfectă, completă”. Fără îndoială, □ Viorica Gligor devină „universală și accesibilă operele sale creează impresia că „ar onstantin Brâncuși a fost un tuturor”. Această ridicare a operelor înainta veșnic” spre singura realitate creator excepțional, care a dat la rang de simboluri devine definito- adevărată, cea de natură spirituală, expresieC artistică uneia dintre cele rie. De aceea, atunci când a sculptat spre „o existență perfectă, veșnică”. mai adânci aspirații ale sufletului păsări, el a redat, de fapt, ideea pe Ele sunt rodul aspirației de a da ființă uman, dorului de absolut. Aspirație care o simbolizează acestea, „avân- „inexprimabilului”, „nepipăitului”, concretizată într-un „nou concept de tul zborului” și al cântecului: „nevăzutului”. De a pătrunde dincolo frumos în arta statuară, ceea ce „Cocoșul meu nu e cocoș. Pasărea de coaja lucrurilor, în miezul lor; de a presupune adeziunea la o reformă mea nu este pasăre. Sunt simboluri”; săpa necontenit „fântâni interioare”, spirituală încă departe de a fi atins „Prin formă și aspect, am dorit să de a face „inaccesibilul accesibil”. desăvârșirea…” (V. G. Paleolog). pară că cocoșul meu cântă. Da, Sculptura lui Brâncuși dobândește Mărturisirile și reflecțiile sculptorului, mi-ar plăcea să cânte cocoșul meu”. funcția de cunoaștere a absolutului. regăsite în volumul Soranei Nostalgia zborului, manifestată încă Face posibilă umanizarea acestuia. Georgescu-Gorjan, Așa grăit-a de timpuriu în viața lui Brâncuși, Îmblânzirea, asumarea lui, în varian- Brâncuși, relevă conștiința condiției poate fi interpretată ca o fatală ta „infinirii”, apreciază Constantin sale de ființă privilegiată, înzestrată chemare spre împlinirea vocației, a Noica, în Cuvânt împreună despre cu har divin. Pentru care actul artistic destinului: „Copil fiind am visat întot- rostirea românească : „Infinirea e devine revelație a sacrului, șansă a deauna că zbor în copaci și în cer. infinitul îmblânzit, infinitul făcut comuniunii cu Spiritul suprem: Am rămas la nostalgia acestui vis și suportabil. […] Infinirea e blândă. Ea „Când lucrez, se pare că un Absolut de 45 de ani fac păsări. Nu pasărea n-are nimic din masivitatea infinitului se exprimă prin mine, eu ca vreau s-o redau, ci harul, zborul, mare. […] E infinitul devenit intim și persoană nu mai contez, individul nu elanul…”. În ciclul Păsării de Aur, în concret. Dar ce tărie mai mare a are importanță. Aceasta este relația Pasărea măiastră, în Cocoșul se gândului decât să tragă infinitul întru artistului cu lumea”. revelează ideea înălțării spre Cer, sine și realități, în loc să-l lase liber În viziunea lui Brâncuși, spre infinit: „Pasărea măiastră este în mizeria masivității lui? […] Infinitul sculptura reprezintă un proces de întruchiparea în duh călător a celui ca infinire devine marele Aproape, manifestare a spiritului în materie, mai adânc dor”; „Cocoșul nu e o decât să fie inaccesibilul Departe. un elan al transfigurării, al desprin- pasăre în zbor, ci mai cu seamă […] În versiunea infinirii, infinitul e derii de cele terestre: „Vreau să înalț expresia dorinței de a zbura”. printre noi”. totul dincolo de pământ…”; „Iubesc De asemenea, când a reali- Așa cum Eminescu, prin ceea ce se înalță”. V. G. Paleolog zat Domnișoara Pogany, și, mai poemele sale filosofice, a creat o precizează că, odată cu Brâncuși, ales, faimosul portret al Prințesei X, viziune lirică a dorului de ideal, tot sculptura „va reuși să trezească sculptorul a întrupat în bronz șlefuit astfel și Brâncuși a realizat o versiune forța spiritualității care zace în mate- însăși esența, arhetipul feminității: în piatră și în metal a sentimentului rie”, „să circumscrie în materie „Statuia mea […] este Femeia, infinirii… Atât poetul, cât și sculptorul imaginea lumii imateriale a gândirii sinteza însăși a femeii, este eternul au reușit să ne propună o „dulce creatoare”. Că va abandona definitiv feminin al lui Goethe, redus la așezare în absolut”. Și acest demers formele corporale (identificate în esență. […] Am lucrat timp de cinci creator este, consideră Constantin creația lui Michelangelo sau a lui ani, am simplificat și am făcut mate- Noica, „caracteristic spiritului Rodin) și va dobândi o nouă demni- ria să exprime inexprimabilul. […] Și românesc”. Dacă Brâncuși ar fi tate. În această cheie trebuie citită și materia este atât de frumoasă în cunoscut cuvântul eminescian infini- următoarea confesiune a sculptoru- aceste linii sinuoase care strălucesc re, poate și-ar fi intitulat capodopera

Sentimentul „infinirii” românești 174 | Brâncuși „Coloana infinirii”, consideră al sublimării realității, triumf al spiri- filosoful. Deloc întâmplător, el și-a tualizării materiei. Artistul și-a înde- gândit Coloana fără sfârșit „aidoma plinit misiunea. Și-a investit operele unui cântec etern care ne poartă în cu atributele universalității, tocmai infinit, dincolo de orice durere și pentru că a făcut posibilă reflectarea bucurie artificială”. Un cântec al în piatră și în metal a unei gândiri recunoștinței veșnice, închinat filosofice, metafizice, care transcende Eroilor neamului. Din această timpul și spațiul, pătrunzând în templul perspectivă trebuie descifrat sacru al Artei și revelându-i „adevărul ansamblul sculptural de la absolut”… Prin actul creator, Brân- Târgu-Jiu. De fapt, în desfășurarea cuși a reușit să se salveze și să ne pe orizontală a operei brâncușiene, salveze. Să dea glas cântecului de Noica descifrează structura Legen- bucurie al ființei, așa cum a râvnit. dei descălecării, „Legenda tuturor Să-și regăsească unitatea și armo- întemeierilor românești”. Cele cinci nia sufletească. De fapt, a izbutit să monumente corespund treptelor găsească leacul împotriva efeme- devenirii întru ființă: geneza, rității și a morții: „Săpând necontenit exodul, ctitoria, evocarea și fântâni interioare, am dat de izvorul încheierea. Eposul începe cu masa vieții fără de moarte și al tinereții fără unui sfat tăcut, a întrupării gândului bătrânețe. Așa e arta: tinerețe fără întemeietor (Masa tăcerii), continuă bătrânețe și viață fără de moarte”; cu un exod, cu o „ieșire în larg” „Misiunea artei este să creeze bucu- (Poarta sărutului), apoi cu o ctitorie ria. Nu se poate crea artistic decât în (Biserica Sf. Apostoli), culminează echilibru și în pace sufletească. Paix cu evocarea, „regândirea gândului” et joie”. și proiectarea lui în viitor (simboliza- tă de Coloana fără sfârșit) și se încheie cu masa umbrelor celor răposați (o masă dacică, mai mică decât cea inițială, fără scaune, care „închide ciclul și-l deschide, așa cum se închid și redeschid elemen- tele romboidale ale Coloanei”). Întregul ansamblu devine astfel o Coloană fără sfârșit: „Există în ansamblul lui Brâncuși o infinire pe verticală, cea a Coloanei, și una pe orizontală, cea a desfășurării ansam- blului însuși”. În planul imanentului, al orizontalității, el simbolizează „infini- rea istoriei” românești. Sentimentul „infinirii” nu este revelat doar în zborul fără sfârșit al Coloanei și în avântul spre □ Coloana Infinitului - Constantin Brâncuși Cer al păsărilor brâncușiene. Fiecare sculptură poartă în miezul ei, într-o manieră emblematică, „jocul secund, mai pur” al Ideii, devenind astfel „muzică a formei în zbor, Euritmie”. Elan al esențializării, Viorica Gligor

BIBLIOGRAFIE:

Constantin Noica – Cuvânt împreună despre rostirea românească (Ed. Humanitas, București, 1996); Sorana Georgescu-Gorjan – Așa grăit-a Brâncuși (Scrisul Românesc, Craiova, 2012); V. G. Paleolog – C. Brâncuși (Scrisul Românesc, Craiova, 2008)

Sentimentul „infinirii” românești 175 | Brâncuși Brâncuşi - cioplitor şi izvor de metafore

n calendarul laic al culturii naţio- să însemne rugăciune, şi despre specificul culturii noastre, nale a devenit un ritual aproape ca fiind una de sinteză, îl situează pe Brâncuşi alături de Îliturgic începerea anului cu Eminescu, prin faptul că „dovedeşte trăinicia poporului evocarea numelui lui Mihai român”. Metaforic se exprimă şi el în „Moartea lui Zenon” – Eminescu, fie că îl mai citesc toţi Editura Junimea, Iaşi, 1994, p. 16 – când priveşte Măiastra: românii sau nu, spiritul lui „aerul se ţine pe aripa ta persistă în undele aerului, apei, ca un templu pe coloanele de piatră în vegetaţia codrilor şi-n codul tu-l ridici în ceruri şi-l răstorni nostru genetic, pentru că părinţii peste firea cea ne-ngenunchiată” noştri, moşii şi strămoşii din veac *vezi studiile: ing. Ovidiu Ţuţuianu, „Mihai Eminescu □ Genoveva Pogorilovschi s-au iubit prin versurile poetului. şi……ştiinţele exacte”, www.gândulanonimului.ro; Petre Tot astfel Brâncuşi, în prag Osiceanu, „Eminescu şi concepte fundamentale ale fizicii de nou anotimp, ne aşteaptă să mai urcăm o treaptă pe moderne: Timp, Spaţiu, Univers”, Bucureşti ,2010, crugul timpului, privind în registru armonic minunile-n piatră www.icf.ro. lăsate nouă spre bucurie. Dacă se va întâmpla vreodată ca brâncuşiologii să Dacă Eminescu a inspirat şi specialiştilor în ştiinţe intre în criză de idei, li se poate sugera o temă de analiză, exacte idei pentru teme de cercetare, ajungându-se la ela- sau un număr de revistă care să urmărească o taxonomie a borarea unor studii complexe, nu este exclus ca şi opera lui metaforelor induse de opera lui Brâncuşi. Numai despre Brâncuşi să devină subiect pentru lucrări de licenţă sau alte Coloană, şi numai într-un studiu consultat în revista Agero grade distinctive pe profil literar, în paralel cu elogiile în din Stuttgart, condusă de poetul orădean stabilit în Germa- versuri sau proză deja existente. Mai spontani şi dăruiţi în nia, Lucian Hetco – v. Nicolae Iuga, „Constantin Brâncuşi- domeniul ficţiunii, literaţii s-au exprimat printre primii în simboluri funerare arhaice şi Coloana fără sfârşit”- se pot receptarea artei brâncuşiene cu alte unelte decât cele ale întâlni un şir de expresii sublimate, menite să exprime criticii avizate. Înainte de orice digresiuni teoretice, la primul plastic impresia artistică. În funcţie de distanţa şi unghiul din contact cu privirea opera lui Brâncuşi suscită metafore . De care o priveşti, în diverse momente, Coloana poate fi aici şi titlul unui întreg volum – „Masa Tăcerii: simposion de înţeleasă ca: metafore la Brâncuşi”, apărut prin grija poetului Ion Caraion - spic de grâu uriaş, ca principiu metafizic al la Editura Univers, în 1970. Cunoscută, desigur, în cercul vieţii; brâncuşiologilor, cartea nu mai necesită prezentare. Vom - scară la cer; cita, la întâmplare, una dintre multele figuri de stil induse - cale aurie spre cer, dacă o privim în plan privitorului când ia contact cu lucrările sculptorului. Metafora sagital, foarte aproape de trunchi; aici tinde spre hiperbolă: - „o pulsaţie vie care se repetă la infinit: mumele „îl chema Brâncuşi cum ne nasc, şi mormintele cum ne înghit”, dacă ne dăm era mai bătrân şi mai tânăr decât lumea îndărăt şi privim de la distanţă; trăia în toate timpurile în acelaşi timp” - „un sfredel care se răsuceşte neîncetat înspre Versurile aparţin unei autoare Anise Koltz, din Luxemburg cer”; (op. cit. p. 211) - „stâlp de foc rece, fantomatic, o încremenire a Din avalanşa de date furnizate pe internet putem morţii”, dacă o privim noaptea, sub lumina lunii. reţine, între altele, o întreagă listă de scriitori români şi străini care l-au elogiat pe Brâncuşi, 52 la număr, rod al laborioasei O categorie în sine de analizat, mai mult decât documentaţii Barbu Brezianu (www arhiva-brezianu.ro). metaforele, ar fi, poate, toată încrengătura de legende Dacă ar fi să căutăm în afara listelor şi să dăm ţesute în jurul numelui lui Brâncuşi, cu tendinţa osificării lui întâietate autorilor români de peste Prut, motivaţi şi de într-un mit. Legendele nu sunt literatură de ficţiune, au la trauma despărţirii, l-am asculta pe Grigore Vieru care într-un bază un suport real, de multe ori ieşit din comun, dar concu- volum de versuri – „Numele tău”, Chişinău,1968 – dedica un rează ficţiunea şi-i întreţin arderea, precum oxigenul. Aşa, poem lui Brâncuşi: de pildă, chiar Marin Sorescu, cel care, pentru puritatea „….se aud Carpaţii spre seară privirii, ar fi dorit o epurare a eposului brâncuşian de toate cum, aplecându-se, aştern umbra legendele – „La intrarea în opera lui Brâncuşi ar trebui o pe masă răzătoare,să te ştergi pe picioare de toate legendele care curată şi răcoroasă” le-ai auzit despre el” („Insomnii”, Editura Albatros, Poetul Valeriu Matei într-un interviu acordat ziarului Bucureşti, 1971, p..7) - ne propune, la rândul lui o ”Lumina” din 21 iunie 2012 despre poezie, care uneori poate legendă. Oltean fiind, şi sensibilizat prin afinităţi elective

Brâncuşi - cioplitor şi izvor de metafore 176 | Brâncuși cu sculptorul, poetul notează o tâlcuire locală legată de geneza Coloanei. Înainte de a începe lucrările la memo- [ 3 ] rialul eroilor, zice-se, când Brâncuşi gândea mai multe 2267 variante, întâlnind cunoscuţi îi întreba despre cutare sau „Pitagora după ce fusese în Egipet se-ntorsese cu cutare prieten din copilărie şi i se tot răspundea „e mort”. totul uimit de acolo crezînd în minunile pe cari numărul „La fiecare răspuns, Brâncuşi care avea o foaie de hârtie în l[e]-ar putea produce. Plecând din Grecia demagogic, el faţă, desena un triunghi. Puse unul peste altul, au dat o se-ntoarse din Egipet aristocratizat, plin de mister, religios, coloană.” (Marin Sorescu, op. cit. p. 123) ascuns; ochii sufletului său erau uimiţi de măreţia lucrurilor Procesul mutării lui Brâncuşi în tărâm legendar e în văzute, el credea într-o fiinţă atotputernică, în nemurirea curs. Ca şi florilegiul de metafore catalizat de întâlnirea cu sufletului, în cabala numărului, în ideea ordinei fizice a lucrările sale. „O sculptură desăvârşită trebuie să aibă darul universului, a ordinei morale dintre oameni….. de a-l vindeca pe cel care o priveşte” spunea. Ce văzuse? Ca să rămânem în imperiul ficţiunii, mutatis mutan- O alee întreagă de sfinxi – drum al vieţii omeneşti dis, ne putem hazarda cred, speculaţia literară propunând plin de întrebări, iar la capăt răspunsul la acele întrebări: şi o translare în timp, ca un exerciţiu pur teoretic – se piramide şi moartea. recurge acum frecvent mai ales în comentariul istoric la Ce este piramida? modulări ipotetice gen „cum ar fi fost dacă….” Cum ar fi La un patrat care se repetă în infinit cele patru fost, să zicem, dacă Eminescu ar fi putut contempla opera puncte convergează într-unul şi formează o piramidă. E un lui Brâncuşi. Ansamblul în primul rând. Asocierea mi-a fost finit în raport cu infinitul. sugerată citind însemnările poetului referitoare la piramide. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un Tema este prolifică. Intrăm direct în problema care îl vârf – obeliscul, acul Cleopatrei. Un raport între finit şi preocupa cu insistenţă pe Eminescu în ultima vreme, în infinit. însemnările sale filosofice: Teoria Ecuaţiunii Universale, Acesta era răspunsul la întrebarea ce e viaţa? Şi sau a raporturilor constante între finit şi infinit. Răsfoind răspunsul era exact pentru toate punctele din viaţă şi volumul XV din „Opere”, ediţie întemeiată de Perpessicius, sensul răspunsu[lui] era cadavrul îmbălsămat al regelui volum care acordă un mare spaţiu însemnărilor din 1883, ajuns până la noi. primăvara şi vara câtă a fost înainte de internare, am reţinut Dar care este raportul just între finit şi infinit? E câteva note ale poetului grupate în Fragmentarium, sub proporţionala – e ecuaţia. Natura însăşi o urmează”.(op. cit. titlul „Proiecte de titluri şi de capitole”. Conform celor doi p. 281) coordonatori ai ediţiei, Dimitrie Vatamaniuc şi Petru Creţia, Sau, mai departe, sub un titlu care revine obsesiv „în aceste însemnări, făcute pentru el însuşi, îşi acordă cea în însemnările poetului, referitor la cvadratura cercului: mai mare libertate în aşternerea lor pe hârtie. Poetul folo- „Raportul între finit şi infinit e raportul între patrat şi seşte aici, în general, un limbaj de maximă concentrare, cerc. adesea criptic. Aspectul cel mai surprinzător al acestor Este: nu o mărime concretă, ci o proporţională între însemnări îl constituie preocuparea stăruitoare a poetului un maxim şi un minim posibil. în direcţia matematizării celor mai variate domenii ale activ- Cine trece peste maxim ori peste minim e un ităţii umane.” (Mihai Eminescu, „Opere, XV, Fragmentari- dobitoc. um” Editura Academiei Române, 1993,p. 6) Ecuaţia socială: cuadratura cercului „Sfinxul şi Piramida” este numele de titlu sau Proporţionala între un maxim şi un minim”. (op. cit. capitol în care se grupează însemnările ce ne interesează, p. 283). dacă acceptăm această tangentă prin timp, Eminescu - Brâncuşi, preocupat şi el de Brâncuşi. Le voi reda întocmai: matematizare, de cabala numerelor şi [ 1 ] secvenţa de aur – văzuse Piramidele din 2261 Egipt şi imensitatea templelor din India – „cum că sfinxul e o întrebare şi piramida un ne propune tot un ansamblu, o cale răspuns şi că amândouă la un loc sunt o ecuaţie la aceasta oferită gândirii, o strategie elevată a n-a gîndit nimenea.. decriptării ecuaţiei finit-infinit. Ce este viaţa? întreabă sfinxul O temă de meditaţie, aşezân- Un raport simetric al unui finit către un infinit, du-ne la Masa Tăcerii, am zice. răspunde piramida.” Şi mai jos, continuând aceeaşi idee:

Genoveva POGORILOVSCHI

Brâncuşi - cioplitor şi izvor de metafore 177 | Brâncuși Reprezentări ale mentalității populare în opera lui C. Brâncuși. O viziune despre lume

vremii diverse interpretări. Se p.90). Prin actul creației mori câte consideră că studiul sistematic al puțin, este o altă aserțiune, iar religiei, atât în istoria religiilor, cât și pasărea-creație este o transpunere în etnologie/antropologie are ca a actului creator, esențializat. bornă lucrarea lui Edward B. Taylor, Asocierea termenilor în această Primitive Culture (1871), bazată pe o imagine plastică, metaforică a textu- viziune circumscrisă teoriilor psiho- lui lui Brâncuși, trimite la concepția genice: religia se întemeiază în populară asupra morții ca trecere, cultul spiritelor. Aceasta îi permite înălțare: sufletul se zbate, caută să omului comparația cu diferitele mani- iasă (de unde și formula ”i-a ieșit □ Gabriela Rusu-Păsărin festări culturale și ierarhizarea aces- sufletul”, se înalță și ajunge în pera lui C. Brâncuși este o opera tora. Conform lui E. B. Taylor omul Împărăția Cerurilor). Ca reducție aperta (Umberto Ecco) în cel mai este însoțit de un proto-suflet, simbolică, aici pe pământ rămâne Oprofund înțeles al sintagmei formulate termen tradus prin suflu, umbră, pasărea – suflet în ipostaze diferite: de marele scriitor, filozof și semioti- vânt, iar omul a fost tentat să cu privirea spre înalt, ca o aspirație, cian italian. Multiplele interpretări ce personifice, definind astfel anima, o ca fază preliminară a zborului, sau sunt date creației brâncușiene proiecție esențializată asupra lumii. cu capul plecat, o postură reflexivă, asigură receptarea în timp a creației Acest prim indiciu ne aduce de rugăciune, rugăciunea precedând și perenitatea acesteia. Alături de aminte de concepția populară orice act decizional (în concepția exegezele criticilor de artă, bine- românească, prezentă și în creația populară). Fereastra amintită de venite repuneri în discuție a sensuri- brâncușiană, că omul are umbră Brâncuși are corespondent în lor inepuizabile ale operelor sculptu- aici, pe pământ, că lutul este însu- secvența rituală a Marii Treceri. În rale brâncușiene s-a conturat, ca un flețit, iar ca esențializare este cântecele funebre din Gorj ”căs- al doilea nivel al receptării operei, pasărea-suflet plasată pe stâlpul cioara” are ”trei ferestruici” punct de concepția despre viață a marelui funerar, ca o proiecție a zborului convergență a Lumilor. Zbaterile, artist român, un suport ideatic al spre Lumea cea fără de Dor. Taylor căutarea ”ieșirii” spre marea artă, concepției sale despre artă. Brâncuși și-a fundamentat concepția pe doi ridicarea la cer (proiectarea în s-a simțit legat de spațiul românesc, termeni esențiali: corp și suflet. universul valorilor perene) și intrarea de Oltenia și, prin esențializare (cum Desprinderea sufletului de corp, a în Împărăția Cerurilor (așezarea în procedează și în artă), de Gorj și și-a umbrei de corporalitate conduce la ierarhia indestructibilă a eternității exteriorizat această apartenență prin imaginea prea bine știută și creației autentice) sunt tot atâtea de-acum celebrele aforisme (culese sedimentată în mentalul colectiv a etape ale procesului de creație a cu migală de scriitorul C. Zărnescu). înălțării sufletului, a ”ieșirii sufletului” geniului. Toate sunt însă privite de Din perspectivă antropolo- și neplecarea acestuia decât după Brâncuși prin grila de înțelegere a gică și din cea a psihologiei sociale a 40 de zile. Un aforism al lui Brâncuși mentalității populare românești. relațiilor cu ceilalți, viziunea despre surprinde magistral aceasă înălțare, Și tot un liant între cele două viață a lui C. Brâncuși comportă cel acest zbor al păsării, această elibe- lumi este văzută de marele sculptor puțin două direcții de analiză: pe de o rare, pentru că moartea în concepția Coloana fără de sfârșit. Axis mundi, parte convingerile profunde ale populară este o trecere, Marea coloana ca simbol unește ”rădăci- omului Brâncuși, cel ce s-a numit Trecere: ”O pasăre a intrat, odată, nile” și Împărăția Cerurilor. O spune prince-paysan, pe de altă parte prin fereastra Atelierului meu. Și C. Brâncuși în unul din textele sale: convingerile artistului, fundament încerca să iasă bătând în geam și nu ”Numiți-mi Coloana fără de sfârșit o pentru creațiile sale. La baza ambelor găsea ieșirea – căci se lovea mereu scară spre ceruri!...Pentru că ea se perspective se poziționează însă, ca de sticlă. S-a așezat apoi să se odih- poate prelungi, înspre slavă, cinci în mentalitatea tradițională româneas- nească. Și a încercat din nou și a sute de metri și chiar mai mult, că, sentimental religios sau religiozita- ieșit. Sculptura este la fel: dacă ajutându-ne cu acel ritm al ei, să îl tea credinței. Nu este o atitudine găsești acel geam (acea ieșire), te atingem pe Dumnezeu!” Este o altă habotnică, de împătimit practicant, ridici înspre cer, intri în Împărăția scară la cer, care ne-a amintit de este a asumare conștientă a Cerurilor…” (66, pp.86-89, apud C. Marin Sorescu, un alt nume mit al ”rădăcinilor” fără de care s-ar fi Zărnescu, Aforismele și textele lui culturii române. Pentru poetul-țăran pierdut în lumea cea mare. Concepția Brâncuși, Scrisul Românesc. din Bulzești scara la cer este pânza despre religie a suportat de-a lungul Fundația-Editura, Craiova, 2009, de păianjen:

Reprezentări ale mentalității populare în opera lui C. Brâncuși. O viziune despre lume 178 | Brâncuși ”Mi se trimite și tivă la nivelul „culturii” printr-un atelierul din Paris și, pentru că se Scara la cer-zic, sistem simbolic coerent despre lume simte exilat, le lasă prin testament Mi se aruncă de sus!” și locul omului în acea lume. Marc statului francez. În pofida tuturor Stilul parodic sorescian, de Augé, în volumul Le retour de acestor ”vămi” ale sufletului (pentru la primele poezii și până la cele din religieux? (Enciclopedia Universalia, a nu mai aminti și procesul cu vămile volumul Puntea salvează de la Paris, 1990, pp.130-136) a motivat lumii acelui timp), C. Brâncuși va trăi tristețea receptării unei lumi ”pe această atitudine de renaștere în atmosfera paradisului știut al dos”, din care și Sorescu, și Brân- religioasă, semnificând întoarcerea copilăriei. Va re-crea, ca un Demi- cuși se retrag în spațiul-matrice al la „rădăcini”, la autentic. Este o urg, paradisul Începutului, al Hobiței, satului ce conservă naturalitatea. întoarcere la autentic: ”Accentul se de la artefactele ambientale (mobili- Conceptul aparține lui Mircea pune în acest caz pe calitatea er, obiecte de uz casnic), până la Eliade și l-a impus în eseul său relațiilor între indivizi și, mai larg, gastronomia tradițională gorjeneas- Brâncuși mitologiile din volumul asupra relațiilor acestora cu lumea. că. Doar un exemplu: în volumul Temoignages sur Brancusi (Ed. Această voință de întoarcere poate Brâncuși în potrete (inspirată recu- Arted, Paris, 1967). Naturalitatea să-și dea obiective diferite: istoria, perare a proiecției personalității este starea ”începutului”, a ”izvoa- paradisul pierdut al comunităților de creatorului în lumea culturală univer- relor”, o căutare a seninătății ”taini- altădată (care, de altfel, nu se sală prin portrete realizată de Ion cei lumi de neuitat a copilăriei și a definesc fără referințe specific Mocioi) este redată fotografia din imaginarului, în același timp”. Este religioase); natura, transparența 1922 ”C. Brâncuși, odihnindu-se pe convingerea lui Brâncuși manifes- raporturilor dintre sine și celălalt, ce fotoliul său din lemn din atelier”. Este tată și în aforismul: ”este necesar să poate fi căutată atât printr-un efort de imaginea simbolică a ”scaunului de ne întoarcem la începutul tuturor întoarcere la izvoare, cât și făcând la poartă”, loc unde țăranul se odih- lucrurilor și să re-găsim ceea ce am apel la filosofii îndepărtate (...)” ( op. nește după ce a trudit pământul. pierdut” (Aforismul 43 din op. cit.). cit., p.131). Ambele perspective Este, firesc, și imaginea sculptorului Concepția despre viață în această prezentate de Augé (relația cu sine și care și-a creat un obiect utilitar și integrare cosmică și cu ”rădăcini” relația cu celălalt) au ca idee comună estetic în egală măsură, dar care, arhaice amprentează creația sa revenirea la o viață avută cândva și important detaliu de interpretare, își sculpturală, în care regăsim simbo- pierdută, presupun întoarcerea la are sorgintea în lumea arhetipală, ca luri ale artei țărănești, etnografice această viață adevărată.” Întoarcerea atitudine de recuperare a autenticu- ale Lumii. În ”Dodiile” lui Brâncuși, la autentic” presupune raportarea la lui, o întoarcere la autentic în baza contextualizate de V. G. Paleolog în sisteme simbolice și ritualice consid- concepției artistice, fără îndoială, dar volumul Brâncuși. Brâncuși (Scrisul erate ca definind ”calea cea dreaptă” și a viziunii asupra vieții. C. Brâncuși Românesc, 1976, p. 117) regăsim a existenței. Punând în acest cadru nu doar se întoarce la autentic, el simbolul scării spre cer prin creația conceptual configurat de Augé, reface autenticul, îl impune în spațiul sa scupturală: ”Să așez cap pe aforismele lui C. Brâncuși devin o în care viețuiește și crează. O steap și lat pe lat. Să fac scară spre persuasivă pledoarie pentru mărturisire în acest sens devine un cer! Cum nu se poate!” Este întoarcerea la autentic nu doar aforism: ”India!...Mă simt în India ca concepția populară conform căreia pentru frumusețea formelor natural- la mine acasă. Ceea ce îmi place în ceea ce creezi dăinuie dincolo de ității, a găsirii simbolurilor artei India este vitalitatea enormă, vitalita- viața trecătoare și, mai important, tardiționale ce se vor insinua în tea copleșitoare (...). În India am trebuie să lași urme în această opera sculpurală a lui Brâncuși, ci și găsit înțelepciunea mea milenară Lume pentru ca numele să știe pentru a înțelege viziunea despre sub ploile Occidentului și ale tuturor calea pe care să se întoarcă. Doar viață a marelui artist, relația cu stupidităților, am găsit la paix et la numele și spiritul creator fac liantul celălalt. Și să nu uităm că această joie!...Am găsit demnitate fără trufie între Pământ și Cer, lumescul se relație a fost permanent pusă sub și amabilitate-fără slugărnicie” (64, întoarce în țărână, spun bătrânii. semnul acumulărilor tensionale în p.27, apud 84, p 248, apud. C. Pentru că, spune Brâncuși: ”Eu am spații culturale diferite: a plecat de Zărnescu, op. cit., p.99). Această voit să înalț totul dincolo de pământ acasă, din paradisul copilăriei pentru bucurie deloc exuberantă, pentru că (70,p.65, apud 82, p.6, apud C. a se împlini ca artist. Ce ar fi fost țăranul nu are exuberanțe, se Zărnescu, op.cit., p.118). Rămân ca Brâncuși fără această desprindere exteriorizează pe chipul sculptorului un ecou cuvintele ”Eu am făcut pași de spațiul-matrice? S-a integrat în român în multe circumstanțe ale pe nisipul eternității” (în sensul de comunități culturale și nu i-a fost vieții sale. Percepția acestei stări urme). ușor să-și definească personalitatea emoționale perfect echilibrate o Ceea ce uimește în orice creatoare, de aceea și emite aforis- regăsim în fotografiile realizare de timp, dincolo de valoarea estetică a mul referitor la Rodin (”Nimic nu se mari personalități ale timpului: C. creațiilor lui C. Brâncuși, este înalță la umbra măreților arbori”) (op. Brăiloiu (v. fotografia din 1937 de la viziunea sa despre lume, cea care cit., p.81), resimte umilirea când vrea Târgu-Jiu) sau dr. Gerota (în același denotă integrarea logico-semnifica- să doneze statului român lucrările din an) (Ion Mocioi, Brâncuși în portrete.

Reprezentări ale mentalității populare în opera lui C. Brâncuși. O viziune despre lume 179 | Brâncuși atelierul din Paris și, pentru că se Album, Ed. Drim Edit& Spicon, sat al lui, un cămin al lui, un cătun al simte exilat, le lasă prin testament Târgu-Jiu 2003, pp.72-73) lui, , cum definea Ionel Jianu acest statului francez. În pofida tuturor Receptarea personalității lui C. Brâncuși microunivers românesc în Parisul acestor ”vămi” ale sufletului (pentru se face deseori în epocă din perspectiva primei jumătăți de veac XX, în a nu mai aminti și procesul cu vămile autenticului recunoscut ca sorginte Impasse Ronsin (Jianu, Ionel, ”Brân- lumii acelui timp), C. Brâncuși va trăi emblematică. Mina Loy, o legendă a cuși a dat epocii noastre conștiința în atmosfera paradisului știut al feminității cerebrale și senzuale în egală formei pure” , interviu de Ion Pop, în copilăriei. Va re-crea, ca un Demi- măsură, cunoscătoare a mediului Tribuna, Cluj-Napoca, XX, nr.9 urg, paradisul Începutului, al Hobiței, artistic din Cartierul Latin, prezență (1001), 26 februarie 1976, p.5). Iar de la artefactele ambientale (mobili- remarcabilă între dadaiști, suprarealiști plecarea în Lumea formelor er, obiecte de uz casnic), până la și postmoderni, îi va dedica versuri lui C. desăvârșite se consumă tot după gastronomia tradițională gorjeneas- Brâncuși din care răzbate tocmai concepția populară românească: că. Doar un exemplu: în volumul această perspectivă a religiosului și ”Stăpânind necontenit fântâni inte- Brâncuși în potrete (inspirată recu- autenticului: rioare, eu am dat de izvorul vieții fără perare a proiecției personalității ”Jucăria de bătrânețe. Așa este arta: tinerețe creatorului în lumea culturală univer- Devine arhetipul estetic fără bătrânețe și viață fără de sală prin portrete realizată de Ion Ca și cum moarte” (în C Zărnescu, op. cit., Mocioi) este redată fotografia din un rustic și răbdător Dumnezeu p.80). În același registru regăsim 1922 ”C. Brâncuși, odihnindu-se pe ar fi șlefuit și iar șlefuit poemul dedicat lui C. Brâncuși de fotoliul său din lemn din atelier”. Este Alfa și Omega Lucian Blaga: imaginea simbolică a ”scaunului de ale formei ”Din văzduhul boltitelor tale amiezi la poartă”, loc unde țăranul se odih- într-un bulgăr de metal (...)” ghicești în adâncuri toate misterele. nește după ce a trudit pământul. (”Pasărea de aur a lui Brâncuși”, în V. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne Este, firesc, și imaginea sculptorului G. Paleolog, Brâncuși, Scrisul descoperi niciodată ce vezi.” care și-a creat un obiect utilitar și □ Schiță realizată de Constantin Brâncuși Românesc, Editura-Fundația, Craiova, (Lucian Blaga, Pasărea sfântă, în estetic în egală măsură, dar care, 2008, p. 95). Nu sunt doar versuri V.G.Paleolog, op. cit., p.93). important detaliu de interpretare, își izvorâte din receptarea operei artistului Este proiecția metaforică în universul are sorgintea în lumea arhetipală, ca român, este și o proiecție a imaginii pe atitudine de recuperare a autenticu- creației nemuritoare. care acesta i-a lăsat-o din mediul cultu- Este însă dincolo de vremel- lui, o întoarcere la autentic în baza ral pe care l-au frecventat împreună. concepției artistice, fără îndoială, dar nicia vieții sau receptarea valorilor Dovadă este și fotografia publicată în estetice perene, relația creatorului cu și a viziunii asupra vieții. C. Brâncuși volumul The Life of Mina Loy (de Caro- nu doar se întoarce la autentic, el sine și cu ceilalți, este sfințirea line Burke), în care apare Mina Loy ”rădăcinilor” cu izvorul nesecat de reface autenticul, îl impune în spațiul alături de Brâncuși și Tristan Tzara. în care viețuiește și crează. O simboluri al creației sale. Este mărturisire în acest sens devine un Și tot ca o proiecție a ”rădăcinilor”, o finalmente salvarea prin artă și rămâ- aforism: ”India!...Mă simt în India ca așezare sub arcada porții de intrare în nerea acasă. la mine acasă. Ceea ce îmi place în microuniversul fami- lial poate fi inter- pretată și fotografia – portret, celebră, o India este vitalitatea enormă, vitalita- tea copleșitoare (...). În India am ipostază meditativă, cu încadratura de găsit înțelepciunea mea milenară lemn, ovalul circumscris pare a fi Oul, sub ploile Occidentului și ale tuturor Începutul și Sfârșitul, creația în imagine stupidităților, am găsit la paix et la esențializată simbolică sau poate Iona joie!...Am găsit demnitate fără trufie sorescian (Constantin Brâncuși în și amabilitate-fără slugărnicie” (64, atelier, la Paris, în 1946, la 70 de ani, p.27, apud 84, p 248, apud. C. foto în Ion Mocioi, op. cit., p. 94). Zărnescu, op. cit., p.99). Această Este ceea ce și Petre Pandrea consta- bucurie deloc exuberantă, pentru că ta: ”arta lui plastică pornește de la țăranul nu are exuberanțe, se anumite premize ale artei țărănești în exteriorizează pe chipul sculptorului genere, și ale artei populare oltene în român în multe circumstanțe ale special, cosmosul său ideologic n-a fost vieții sale. Percepția acestei stări alterat prin dezrădăcinare” (Pandrea, emoționale perfect echilibrate o Petre, Portrete și controverse, Bucureș- regăsim în fotografiile realizare de ti, 1945, vol.I, p150). Brâncuși însă nu mari personalități ale timpului: C. s-a simțit dezrădăcinat. Și pentru a-și Brăiloiu (v. fotografia din 1937 de la dovedi și pentru a se convinge ca Târgu-Jiu) sau dr. Gerota (în același țăranii din Hobița că locul e al lor și se conf. univ. dr. Gabriela Rusu-Păsărin an) (Ion Mocioi, Brâncuși în portrete. identifică astfel, își va crea la Paris un Universitatea din Craiova

Reprezentări ale mentalității populare în opera lui C. Brâncuși. O viziune despre lume 180 | Brâncuși Carl Sandburg și Constantin Brâncuși

arl August Sandburg (6 ianu- Poemul a fost tradus în română de A. E. Baconski C arie 1878 - 22 iulie 1967), renu- (1966), de Petre Solomon (1967) și de Andrei Brezianu mit poet american, reprezentant (1998). Recent am primit și sugestii de la Ștefan Stoenescu. de seamă a Renașterii literare din În versiunile oferite de tălmăcitorii menționați, cuvân- Chicago, i-a închinat lui Brâncuși tul „galoot” este tradus prin: un năzdrăvan (AEB); un țăran un frumos poem în proză, apărut (PS); un bate-drumuri / un bate-poduri (AB); un ins sărit de în 1922 în volumul Slabs of the pe fix / un teleleu-tănase / un târâie-brâu (ȘT. S). În poemul Sunburnt West [Lespezi din lui Sandburg „Wilderness” din același ciclu întâlnim „a Vestul ars de soare]. Poemul a galoot’s hunger”, iar în ciclul „Smoke and Steel”, un poem fost reprodus în 1926 în catalogul este chiar intitulat „Galoots”. □ Sorana Georgescu-Gorjan expoziției personale „Brâncuși” Sensul exact al cuvântului „galoot”, folosit de poet în de la Galeria Brummer din New 1922 nu îmi este clar. Din poezie se desprinde însă calda York (17 noiembrie – 15 decembrie), alături de prefața lui prețuire a lui Sandburg față de sculptor și profunda lui înțele- Paul Morand și de versuri semnate de Mina Loy și de Jeanne gere. Robert Foster. Reproduc aici versiunea poetică oferită de Andrei Iată textul englez al poemului: Brezianu în „România literară” nr 42. „Brancusi is a galoot; he saves tickets to take him „Brâncuși e un bate-drumuri; el adună bilete de tren nowhere; a galoot with his baggage ready and no timetable; pentru țara Niciunde; un bate-poduri e Brâncuși, cu traista oh yes, Brancusi is a galoot; he understands birds and skulls mereu pregătită de drum, fără să-i pese de ceas; oh, da, so well, he knows the hang of the hair of the coils and plaits Brâncuși e un bate-drumuri; el se pricepe atât de bine la on a woman’s head, he knows them so far back he knows păsări și creștete, conciul și bucla, ovalul și fruntea femeii le where they came and where they are going; he is fathoming cunoaște pe dinafară; pe toate le știe de minune, de la down for the secrets of the first and the oldest makers of obârșii, de unde vin și încotro se îndreaptă; din adânc le shapes. măsoară, de la tainele zămislite de către cei dintâi și mai Let us speak with loose mouths to-day not at all about vechi făuritori de forme. Brancusi because he has hardly started nor is hardly able to Astăzi să dăm drumul cuvintelor, nu atât despre say the name of the place he wants to go when he has time Brâncuși, căci iată, stă gata din nou să pornească, dar n-ar and is ready to start; O Brancusi, keeping hardwood planks putea spune încotro și-a ales să se îndrepte, și când anume, around your doorsteps in the sun waiting for the hardwood to în ce timp va porni către țintă; oh, da, Brâncuși, tu care ții be harder for your hard hands to handle, you Brancusi with bârnele să-ți străjuiască pragul casei, ca lemnul să your chisels and hammers, birds going to cones, skulls going îmbătrânească dulce la soare, și să se facă mai tare decât to eggs – how the hope hugs your heart you will find one cremenea, mai tare ca tăria brațului și a mâinii tale lucrătoare, cone, one egg, so hard when the earth turns mist, there oh da, Brâncuși, cu dalta și ciocanul tu scoți din materie among the last to go there will be a cone, an egg. conuri și păsări, capete și forme rotunde ca oul; răsplata Brancusi, you will not put a want ad in the papers tăriei din inima ta o vei afla la urmă, când Pământul va fi telling God it will be to his advantage to come around and see prefăcut în nor și abur, și când, printre cele de pe urmă lucruri, you; you will not grow gabby and spill God earfuls of prayers; un con, un ou, vor dăinui o vreme. you will not get fresh and familiar as if God is a nextdoor Brâncuși, tu nu ești omul care să dea la gazetă neighbor and you have counted His shirts on a clothes line; anunț, spre a-L vesti pe Cel de Sus că bine ar face să you will go stammering, stuttering and mumbling or you will coboare, să vină să vadă ce faci; și nici flecar nu ești, să be silent as a mouse in a church garret when the pipe organ împui urechile Domnului cu palaver și rugi fără rost; și nici is pouring ocean waves on the sunlit rocks of ocean shores; if n-ai să te porți lipsit de cuviință față de bunul Dumnezeu, ca God is saving a corner for any battling bag of bones, there will și când Cele de Sus ar fi vecinul de peste gard, și ca și când be one for you, there will be one for you, Brancusi.” i-ai fi numărat cămășile înșirate la uscat pe frânghie; tu ești Poemul este scris într-un limbaj frust, într-un stil omul care își va vedea cu vrednicie de treabă, dibuind, colocvial. Încă de la început, Sandburg întrebuințează un gângurind, șovăind ; tu ești cel care va ști să amuțească, cuvânt de argou american – „Brancusi is a galoot” – și folo- precum șoricelul din podul bisericii când orga izbucnește sește sintagma de trei ori. uriașă, inundând oceanul cu valuri, trimițând val după val Conform Dicționarului englez-român al Academiei talazuri spre țărmul cu stânci luminate de soare; și dacă (2004), termenul are multiple accepțiuni: „marinar; soldat; om Domnul hărăzește în împărăția Lui un loc pentru trăistuțele cu neîndemânatic / stângaci; netrebnic, om de nimic; ins, individ, oase vrednice, unul va fi al tău, un loc va fi al tău, Brâncuși.” tip, flăcău; bătăuș.” ***

Carl Sandburg și Constantin Brâncuși 181 | Brâncuși premoniția destinului special al sculptorului, căutător al esențelor și al absolutului. A găsit asemănări în soarta sa și a sculptorului – amândoi avuseseră o tinerețe plină de privațiuni, munciseră în tot felul de locuri ca să se întrețină, călătoriseră mult. Pe amândoi, oameni de bine îi îndreptaseră spre adevărata vocație, astfel încât unul ajunsese inventatorul modernismului în poezie, iar celălalt inventatorul sculpturii moderne. Iubeau amândoi muzica și apreciau cântecele poporului. Amândoi prețuiau copilăria din sufletele oame- nilor – Brâncuși socotea că artistul face jucării pentru oamenii mari, Sandburg a creat basme pentru copilul universal. Sandburg a închinat poeme orașului Chicago, Brâncuși a intuit că New-Yorkul se asemăna cu atelierul său la scară mare și a afirmat că arhitectura acelui oraș cu marii săi zgârie-nori îi dă senzația unei noi și mărețe arte poetice.

***

Poemul apărut în 1922 ne arată limpede că poetul se simțea apropiat de sculptor. Nu știu dacă s-au întâlnit □ Carl Sandburg vreodată, dar intuiția poetului nu a dat greș, prevestind perenitatea creației brâncușiene. De curând am găsit pe Internet o înregistrare a Carl Sandburg s-a născut în orășelul Galesburg din unei conferințe ținută de Sandburg în 1956, puțin înaintea Illinois, într-o familie modestă din comunitatea imigranților dispariției sculptorului. Am avut ocazia să-i ascult vocea suedezi. De la 13 ani a trebuit să muncească pentru a se melodioasă și chiar să-l aud cântând. Spre bucuria mea, întreține, trecând prin nenumărate ocupații – zidar, spălător l-am auzit menționându-l cu drag și pe Brâncuși. Este clar de vase, soldat, secretar, ziarist. A pribegit mult prin țară că trecerea anilor nu a șters afecțiunea poetului față de dar a fost ajutat să-și găsească adevărata menire de către sculptor… oameni de bine. A ajuns să devină inventatorul poeziei moderne în America, folosind versul liber și un limbaj apro- piat de vorbirea oamenilor obișnuiți. În 1908 s-a căsătorit cu Lilian Steichen, sora artis- tului fotograf Edward Steichen, cel ce va fi unul din cei mai buni prieteni ai lui Brâncuși. Steichen l-a intâlnit pe sculptor la Rodin în 1907. A găzduit în grădina lui de la Voulangis o primă Măiastră de bronz, cumpărată prin 1913, și s-a ocupat de instalarea primei expoziții personale Brâncuși la galeria „Photo Secession” în 1914, unde se puteau admira Muza ador- mită, O Muză, Danaida și Domnișoara Pogany, precum și o nouă Măiastră. Sandburg a aflat probabil de la cumnatul său despre viața sculptorului plecat din țara natală, confruntat cu nenumărate obstacole și vicisitudini, hotărât să schimbe esența artei. A putut avea contact direct cu operele impor- tante ale lui Brâncuși expuse în 1913 la Armory Show din New York și apoi la Chicago, precum și în 1914 în instala- rea realizată chiar de Steichen la „Photo Secession”. Le-a putut admira în inspiratele fotografii ale creatorului lor, publicate în 1921 în numărul special „Brâncuși” din revista „The Little Review”, alături de frumosul eseu închinat sculp- torului de Ezra Pound. A putut afla despre munca titanică a artistului și a intuit caracterul excepțional al personalității sale. A avut

Carl Sandburg și Constantin Brâncuși 182 | Brâncuși Constantin Brâncuși în viziunea lui Ilarie Voronca

oetul Ilarie Voronca a trăit la Paris în preajma lui Constantin Poetul nu se poate rupe însă de existenţa sa Brâncuși între 1925 şi 1946. Între ei s-au creat legături anterioară şi-şi aminteşte mereu scene din copilăria Pde mare prietenie. În 1929, sculptorul a ilustrat volumul de fericită, din dragostea pentru Colomba. “Creatorul” îi arată versuri al lui Voronca Plante și animale – Terase. Pe că ia drept propriile viziuni doar memoria lucrurilor care-l pagina de titlu a exemplarului dăruit desenatorului, autorul inconjoară. a notat o dedicație exprimându-și respectuoasa admirație, Voronca se referă cu amărăciune la destinul său adânca și emoționata recunoștință. În 1928, pe un de străin: exemplar din Ulise, Voronca scrisese: “Nu mai ştiu nimic precis despre mine, în afară de „Sculptorului și poetului celui mai neîntrecut faptul că sunt un străin şi că mii de spaime mă pândesc şi Brâncuși mă gâtuie”. “Orice ai face, dacă se observă că eşti străin, prin mâna și dalta căruia eşti pierdut.” În lumea în care trăieşte el, fiecare are dreptul glasul lui Dumnezeu până la noi la “o raţie precisă, de cuvinte, de idei şi de pasiuni”. Nici străbate forma nici fondul limbajului său nu fac însă parte din “stocul în semn de adânc și respectuos omagiu.” atribuit localnicilor”. În dorinţa de a-l face să cunoască existenţele lumii Naturalizat în 1938, Ilarie Voronca a intrat în reale pe care le ignoră, “Creatorul” îl ajută să Rezistenţa franceză şi se pare că Brâncuşi i-ar fi oferit experimenteze nenumărate ipostaze. În toate formele de găzduire în atelierul său în perioada prigoanei naziste. În existenţă, poetul rămâne însă acelaşi, înnebunit, îngrijorat, 1944 a apărut la Marsilia în editura Jean Vigneau nemulţumit, dar şi preocupat de soarta celor din jur. Devine, povestirea L’Interview, în care poetul îi aduce sculptorului rând pe rând, norişor; “umbra slăbănoagă, sfrijită a unui un vibrant omagiu. Textul a fost magistral transpus în stâlp de telegraf”; acul mare al unui orologiu de pe faţada română în 1989 de Barbu Brezianu şi Irina Fortunescu. unui spital, aflat în faţa unei închisori, suferind de neputinţa Voronca însuşi defineşte poemul său oniric drept o de a veni în ajutorul oamenilor prin redimensionarea “poveste vagă şi estompată, învăluită în nori şi ceţuri, a timpului; scurt-circuit; rindea; sulă de cizmar; aparat de convorbirii secrete dintre un poet şi un sculptor.” ondulaţii permanente; poftă de mâncare; somn, când Într-un amestec de vis şi realitate, poetul relatează chemat, când alungat; felinar care luminează prost; lacăt întâlnirea sa cu un celebru statuar, numit de el “Creatorul”, care-i ajută pe vagabonzi; roată de căruţă; tunel în mină; care locueşte într-o insuliţă din fluviul Parisului. Vine să-i ia băltoacă de ploaie; oblon care se închide anapoda; robinet un interviu, împrumutând identitatea unui reporter prieten, care curge întruna. În ipostaza de muscă, îi percepe pe Vaillant. Descrierea atelierului sculptorului îl face uşor de oameni ca pe nişte munţi; senin, vrea să-şi destăinuie recunoscut: tuturor bucuria, dar e crunt lovit. Devine arbore cu mii de “Pretutindeni zăceau blocuri mari de piatră. Lângă frunze, simţindu-se vietate, umbră şi zgomot. Se bucură că uşă se înălţa o coloană fără sfârşit. Cioplit într-o marmură stârneşte amintiri plăcute oamenilor în ipostaza de aromă transparentă, un peşte enorm vibra în mijlocul încăperii. de lemn tânăr sau de miros de piele. Ca literă de tipar îşi Prin unghere erau risipite bucăţi de lemn, de cruci, de roţi trăieşte existenţa sub semnul comunităţii. mari. Deasupra, o supantă se pierdea în ceţurile tavanului.” Metamorfozele sunt descrise cu fantezie Creatorul îi destăinuie vizitatorului său faptul că debordantă şi subtilă autoironie. Recăpătându-şi forma de doar lui îi va dezvălui noile sale opere, sculptate în nori, om, poetul se trezeşte într-o gară, printre şine. Asistă la un cioplite în vânt, păsări decupate în mari pânze de azur. Îi accident feroviar şi află că printre victime se afla şi prietenul promite să-l iniţieze şi-i oferă timpul (“veşmânt de forma Vaillant, a cărui identitate o împrumutase. Constată unui linţoliu. Milioane de stele ce sunt păianjenii ţesând deodată că se află în palma “Creatorului”, care-l priveşte pânza timpului, în care orele, minutele şi spaţiile se prind ca zâmbind. nişte gâze, aceste milioane de stele sclipiră în jurul meu.”). Trecându-l prin diferitele ipostaze, “Creatorul” a Sculptorul demiurg s-a plictisit de lumea creată în dorit să-i dovedească lipsa de importanţă a formei. Forma cele şase zile şi experimentează mereu şi mereu. Într-o şi contururile nu sunt decât o iluzie, acumulată în jurul unui încăpere se află însuşirile, create înaintea şi în afara gol. Vidul – suflet – se perpetuează fără a se altera, este lucrurilor. Într-alta, frumuseţea femeilor e sculptată din unicul motor al vieţii temporale şi îşi este suficient sieşi. spuma mărilor, din azurul înălţimilor. Sufletul femeii devine Poetului i se arată împărăţia vidului – universul el însuşi veşmânt: “Trupul îmbrăcat în materia translucidă a fiinţelor şi al lucrurilor solubile, muzici solubile în tăcere, spiritului iradiază şi încântă şi mai mult”. “păsări secrete a căror putere de zbor întrece neînchipuit de mult pe aceea a înaripatelor obişnuite, fiindcă ele devin însuşi zborul şi sunt pretutindeni în acelaşi timp" (p.112).

Constantin Brâncuși în viziunea lui Ilarie Voronca 183 | Brâncuși Pentru poet, însă, vidul este un viclean şi insezisabil duşman. În ochii lui, “golul pe care încă de la naştere îl purtăm în noi” este chiar moartea. Preţuind prea mult lumea cu care este familiarizat, poetul părăseşte atelierul şi ajunge în oraş, unde, ca urmare a învăţăturii primite de la “Creator”, toată lumea zboară. Se poate recunoaşte imaginea Coloanei Sărutului în următorul paragraf: “Era înduioşător să vezi o pereche de îndrăgostiţi vorbindu-şi gură în gură, cu trupurile prelungindu-se unul prin celălalt, formând parcă diametrul unei circumferinţe celeste”. Poetul asistă indignat la o conferinţă unde se prezintă mesajul măsluit al “Creatorului”: “pentru fericirea speciei umane este necesară o permanentă stare de război”. La locuinţa lui Vaillant, vede hamali care transportă “spaimele” şi “dorinţele neîmplinite” ale acestuia. Constată că oraşul s-a transformat într-un uriaş morman de gunoaie şi fuge cu trenul spre sud. Ilarie Voronca , 1903-1946 - Portret de V. Brauner În oraşul unde se prăznuiesc morţii, simte □ atotcuprinzătoarea bunătate şi blânda ocrotire a defuncţilor, prietenia lor nevăzută. Are revelaţia singurătăţii *** “Creatorului” şi-şi dă seama că doar morţii “se pot apropia cu Despre admiraţia sa faţă de sculptor, Voronca înţelegere de opera uriaşă a avea să scrie în anul 1932, în Acte de identitate: creatorului”. Este conştient că şi “Voi sta fără a scoate o vorbă şi voi vedea cum pe el “singuri morţii îl vor primi simplu, Constantin Brâncuşi deznoadă din pietrele mari, cândva în ţara lor, fără să-i ceară masive, funde -- aproape imateriale – de păsări şi de peşti acte de identitate, fără să-l oblige […]. În liniştea deodată luminoasă, lângă marele maestru, să completeze fişe şi cereri de voi asculta cum viaţa, ca o stalactită, se întăreşte în peştera naturalizare. Ei aveau să-l facă din noi.” să înţeleagă dintr-o dată totul şi să iubească totul.” În “Cuvânt înainte”, autorul cărţii îşi compune un autoportret, în care îşi deplânge singurătatea şi destinul de venetic. Se compară □ Începutul lumii, cu un râu care curge domol în Foto Steichen câmpie “Fiindcă el ştie acum Că marea ori moartea visată îl asteaptă fidelă.” [Peste nici doi ani, în 1946, Voronca va alege “moartea visată”] În postfaţă, poetul precizează că “modelul parţial sau total al Creatorului” este celebrul sculptor B. în atelierul căruia petrecuse “nenumărate ceasuri rodnice”, “un unchiaş cu barba albă, ştiutor într-ale vieţii şi ale artei”, excelent bucătar, care se acompania chiar el la vioară cântând neuitate melodii populare. În cuprinsul cărţii, ni-l prezintă ca pe “un unchiaş cu faţa râzătoare”, cu “mâini aspre, cu degete scurte, de chirurg”, “preocupat şi mâhnit de soarta umanităţii şi de soarta omului”. Poetul este conştient de faptul că “întocmai ca orice mare artist, creatorul îşi continua fantasticul lui travaliu, fără răgaz şi fără a fi vreodată mulţumit”. Lui îi vorbeşte ca unui copil, cu o voce mângâietoare, glas mereu mai cald şi mai entuziast. Îi arată bunătate, blândeţe, linişte. Sorana GEORGESCU-GORJAN

Constantin Brâncuși în viziunea lui Ilarie Voronca 184 | Brâncuși BRÂNCUŞI ŞI SCRIITORII ROMÂNI DE ASTĂZI

naşte Academia Română. Murnu va Măiastra: „Să înălţăm vrem, iar, fi urmat, în „Luceafărul”, şi prin Turnul lui Babel! condeiele altor tineri publicişti, Din năzuinţă, cuib cuvântului să precum Octavian Tăzlăuanu, Otilia boltim!...” Şi Blaga: Cosmuţă, Charles Morice, Octavian „Prin văzduhul boltitelor tale amiezi Zimbru etc. Astfel, e de reţinut o idee ghiceşti, în adâncuri, toate mistere cardinală: George Murnu nu e numai Înalţă-te, fără sfârşit cel dintâi scriitor (poet şi traducător), Dar nu ne spune, niciodată, ce din istoria literaturii române, care s-a vezi?!...” exprimat despre „tânărul sculptor Să recunoaştem că, forjând □ Constantin Zărnescu Brâncuşi”, intuind detaşarea acestu- spiritul modernităţii, aceşti doi mari entru a respecta principiile acestei ia de sculptura clasică, de „acade- creatori de poezie, „năzuind cuib conferinţe este necesar să definim mism”, căutându-şi „drumul său”, ci cuvântului”, peste „boltitele amiezi”, Pprofesia (misia) de scriitor. Provenind şi, mai târziu, un apropiat al său. contemplând Pasărea de aur „a din anticul scrib (scribere – scrivere), Nu putem vorbi despre C. văzduhului” au produs echivalenţe ea a păstrat, prin veacuri o aură sacră, Brâncuşi şi scriitorii de azi, fără să unice; şi „voind, iar înălţându-se aşa precum sculptorul a avut ca jalonăm această mică istorie a Turnul lui Babel, au pre-„vizualizat” imemorial predecesor cioplitorul în „scrisului românesc”, despre „artistul „infinirea” şi gloria Coloanei piatră. Practicant al culturii scrise şi revoluţionar”, cum îl va numi viitorul recunoştinţei!, de la Tg. Jiu. (De tipărite, îl vedem pe autor (scriitor) în poet şi critic de origine gorjeană amintit că Ion Vinea va scrie şi un zorii modernităţii, exersându-se în George Uscătescu. În 1910, un roman amplu, despre avangardişti, toate genurile literaturii: poezie şi scriitor „specializat” în pictura lui N. numit VENIN DE MAI. Constantin epopee, roman, teatru; iar în secolul Grigorescu – popularul Al. Vlahuţă – Brâncuşi apare ca personaj, cu XX: genurile reportajului, eseului, va scrie despre Cuminţenia Pămân- numele Gorjanu!... scenariului, colajului şi publicisticii. tului (expusă şi ea, la Tinerimea Să facem foarte puţină artistică). În 1914, Tudor Arghezi * istorie: însuşi, ghidat de conceptul lui În nr. 9-10, din 2-15 mai 1908, a Horaţius: „ut pictura poesis”, apărut în gazeta „Luceafărul” din exersându-se în cronică plastică, Sibiu, condusă de Octavian Goga, o întreaga sa viaţă, va scrie despre C. cronică plastică, intitulată „Expoziţia Brâncuşi: „dintr-un atelier multă Tinerimii artistice”, semnată de vreme sărac, Brâncuşi aruncă, pe GEORGE MURNU, un tânăr intelec- fereastră, câte un bolovan care, tual (originar macedoromân), ciudat, începe de îndată să umble, publicând poeme clasiciste şi în ca o fiinţă vie!” curând, traducător din greaca veche, Putem vorbi, deja, despre al epopeilor lui Homer: Iliada şi echivalenţe şi translaţii ale imaginii Odiseea. El se referă la sculpturile, plastice, în cuvânt; şi după acest trimise de Brâncuşi, din Paris la încă tânăr Arghezi, care-l va desco- Bucureşti: „Supliciu” şi „Cap de peri şi impune, curând, pe „scriitorul” copil”, în viziune încă rodiniană, însă Urmuz, vor veni, se vor alătura reprezentând chipuri „rănite”, „patet- simboliştii şi dadaiştii români: Ion ice”, brutalizate; iar George Murnu Minulescu, Ion Vinea, Tristan Tzara, va conchide exclamativ: „O mai Ilarie Voronca, Lucian Blaga, mare sfidare a pedantismului şi Beniamin Fundoianu, Marcel Iancu, academismului, la noi, nu s-a mai Ion Barbu, Geo Bogza ş.a. Să-i pomenit…”. Poetul acela, G. Murnu, reţinem pe Vinea şi Blaga, care au va deveni, în vara lui 1909 şi unul din avut „revelaţia” Păsării măiestre, întemeietorii Societăţii Scriitorilor chiar la Bucureşti, adusă cu prilejul Români, instituţie altoită pe aceea Congresului Presei latine şi a fondată, în 1834, de poetul Ion Expoziţiei internaţionale a „Contem- Eliade Rădulescu şi din care se va poranului” (1924). Vinea, contemplând □ Cumințenia Pământului - C. Brâncuși

Brâncuşi şi scriitorii români de astăzi 185 | Brâncuși ne-înţeles? de neconceput?), care-l -Books”, romanul „Sfântul din Mont- În 1928, romancierul şi dra- va propulsa peste milenarul… Mime- parnasse”, al scriitorului american, maturgul Camil Petrescu va publi- sis. Brâncuşi se va referi la „seriile” de origine română, Peter Neagoe. ca, după Procesul Brâcuşi vs USA, Noilor născuţi, Primilor paşi, Începu- Mircea Eliade însuşi scrisese, în un eclatant eseu, intitulat, generic: tului lumii (capete de copii, „supliciile” româneşte, opera dramatică „SCULPTORUL”, în care îl vede pe din „Luceafărul” de la Sibiu, care vor Columna. Întrebările şi, desigur, reformatorul noii arte moderne, ajunge, prin „variante”, purificări şi ipotezele scriitorului şi savantului, înaintând şi edificându-şi opera, stilizări, „obiecte cosmice” şi, afirmă din această piesă jucată, la între două curente şi mişcări, ce vor sculptorul nostru, expunându-le, Bucureşti, în Centenarul 1976 – deveni istorice; în stânga: cubismul, începând cu 1909, la Salonul inde- Brâncuşi, sunt fertile şi ispititoare: rămas în urmă, dadaismul şi suprar- pendenţilor, din Paris, „vor ajunge să cum a putut acest om (C. Brâncuşi) ealismul, purismul, abstracţionis- fie imitate în toată lumea?”(Af. 24). să readucă în conştiinţa umanităţii mul, viziuni socotite „internaţional- Drept ce? În chip cert: pentru că un monument megalitic (Axis iste”; şi încercând să lase, de-o devin ilustrări ale avangard(elor) Mundi), dispărut cu mii de ani în parte, „substanţa autohtonă”, iar în plastice. La plural: pentru că apărus- urmă din Europa? Cum s-a transfor- dreapta: „specificul naţional”, eră, deja, atunci: futurismul, mat acel monument şi sensurile Tradiţionalismul, căruia, în polemici, constructivismul, suprarealismul, un sale ascunse, tainice, într-o viziune i se va reproşa, păgubitor, „închis- număr impresionant de isme!..., care artistică de avangardă?... Cum tarea” şi „încremenirea”, Constantin convergeau între ele. ţâşneşte, din încremenirea ei? Cum Brâncuşi, afirmă Camil Petrescu, se „metamorfozează”, din piatră, în „aduce un nou aspect al sufletului * lemn; şi din lemn, în mâna artistului, românesc, nesfârşit mai complex, în bronz? Cum îi „auzim” zborul, decât o coajă vopsită, sau o mobilă trepidaţiile, înălţarea spre cer? Cum Între 1946 şi 1965, receptar- pirogravată!... Suflet românesc – cu a devenit infinită, graţie subcon- ea operei lui Brâncuşi trece printr-o zeci de rădăcini şi cu nesfârşite ştientului colectiv şi, apoi, personal, perioadă de cecitate politică, şi prin posibilităţi!...” al lui Brâncuşi? De ce Columna, în urmare, secitate , cu totul păgubi- Între 1930-1946 se clipa contemplării, le produce toare (a se vedea, spre ilustrare, funcţionarilor, învăţătorilor, şcola- adânceşte înţelegerea „revoluţiei” volumul scriitorului Pavel Ţugui, lui Brâncuşi, iar majoritatea celor rilor şi târgoveţilor, din oraşul „Dosarul Brâncuşi”); însă cei care îl oltenesc, de munte, „nelinişte”, care semnează articole, recenzii, admiră, îl elogiază pe marele nostru cronici, chiar studii, aparţin scriito- „panică”, „stupoare”, „ruptură”, la sculptor, creând „corespondenţe în nivelul „obişnuit” al înţelegerii?... De rilor tineri, precum Benjamin cuvânt”, adeziuni entuziaste sunt tot Fundoianu, Titel Comarnescu, ce, privind-o, contemplând-o, poeţii: Ion Frunzetti, Barbu Brezianu suntem umpluţi şi copleşiţi de Adrian Maniu, Lucian Boz, Barbu (traducător, în cuvânt, al epopeii Brezianu, Ionel Jianu ş.a. Ceea ce uimire, de o atmosferă fantastică? Kalevala), Eugen Jebeleanu, Radu De ceva cu totul insolit? le reuşeşte acestor autori (mai toţi Boureanu, Marin Sorescu, Nichita Între 1966 şi 1976, când se debutând ca poeţi), rămâne Stănescu, Paul Anghel, Petre Oprea, aniversează, în toată lumea, Cente- translaţia imaginii, a filosofiei (şi Ioan Alexandru ş.a. Unii dintre ei, din narul „Brâncuşi”, apare, şi în universalismului său) în cuvânt: pricina ideologiei prolectultului, îşi România, o generaţie de intelectuali transpunerea, analogia ori identita- vor reprima concepţiile şi harul, care-şi publică „poemele”, editează tea, corespondenţele. Iar ceva mai poetice, şi se vor refugia, toată viaţa, întâiele Albume Brâncuşi; astfel, târziu, după război, descifrarea în studii uscat-ştiinţifice, prefeţe, avem Omagiu – 100 – Brâncuşi (al (decodificarea), comprehensiunea cursuri şi consideraţii „docte”, de revistei „TRIBUNA”), coordonat de critică (hermeneutica), înnoitoarele istorie a artei şi educaţie (ideologică). D.R. Popescu şi subsemnatul; viziuni „de civilizaţie, translate Este un con de umbră, cu totul Carte de inimă pentru Brâncuşi, de universului cuvin- telor. Graţie viziu- pasager, al sculpturii brâncuşiene. nii seriale, a variantelor şi versiuni- Nina Stănculescu, autoare şi a unui O extraordinară re-evaluare lor, mereu „stilizate”, după un proce- roman Brâncuşi; şi prima cuprin- şi eflorescenţă a posterităţii moşte- deu recunoscut ca aparţinând dere, în volum, a Aforismelor (texte- nirii lui Brâncuşi vine din Europa reprezentărilor folclorului plastic lor, cugetărilor despre artă şi viaţă Occidentală, în memorialistica dram- românesc, noua sculptură a lui ale lui Constantin Brâncuşi, la Ed. aturgului Eugene Ionesco (Portret Brâncuşi – „provenind din ceva ce „Scrisul Românesc”, 1980). Şi anecdotique de Brancusi), 1966; iar este foarte vechi”, va fi socotită „o MASA TĂCERII, de Ion Caraion în 1967, vol. Temoignaj sur Brancusi filozofie abstractă”; iar artistul însuşi (1982). (de Petre Comarnescu, Constantin va introduce un concept simbolic şi De la scriitori, precum Noica, Ionel Jianu), publicat, în ediţie genial, dificil de încadrat în „cano- Dumi- tru Radu Popescu (cu eseuri- de lux, la „Arted” (Paris). Tot acum, ane” şi aproape „intraductibil”: le sale despre „Măiastra-Aldinal- apăruse, la New-York, la „Clinton „l’inconcevable” (de neimaginat? de di” şi „Patriarhul de la Hobiţa”), la

Brâncuşi şi scriitorii români de astăzi 186 | Brâncuși Eugen Simion, Adrian Marino, Edgar însuşi ministrului culturii de atunci În 2007, a apărut, la Ed. Papu, Mircea Zaciu, până astăzi, (Kelemen Hunor). Muntenuş a „Artemis”, Bucureşti, un volum „hermeneutica” sculpturii lui vizualizat spaţiul brâncuşian (Gorjul, monu- mental şi cu totul de Constantin Brâncuşi va spori, platourile Munţilor Retezat şi Vulcan- excepţie, numit: Brâncuşi – o nesfârşit, nemaicunoscând „conuri ului, drept un spaţiu fascinant, biografie, de Al. Buican. Editorul îl de umbră”!... Astăzi, scriitorul Florea „tracic”. prezintă pe autor, pe coperta finală, Firan este promotorul, la Ed. „Scrisul Un alt scriitor (nuvelist, intelectualul complex: dramaturg, Românesc”, al celor mai numeroase eseist) brâncuşiolog este contempo- nuvelist, povestitor, eseist. Deşi titlul cărţi despre Brâncuşi. ranul nostru Robert Cristian Velescu, cărţii este cu totul modest, am Generaţia mea, numită ’70, care s-a cu volumul Brâncuşi iniţiatorul afirmat, în cronica noastră literară, afirmat în beletristică, mai întâi, în (prefaţat de regretatul Barbu din „Steaua” (nr. 8, 2008), că avem cadrul unor reviste (Echinox, Tribu- Brezianu), editat în 1999; decodi- de-a face cu un „ambiţios roman na, Steaua , România literară) a fost ficând viziuni oculte, în operele istoric”; cu un „original melanj”, între numită, din pricina timpurilor, profe- sculptorului, „misterele” greceşti şi naraţiune şi eseu, între „povestea” sionalizării, inclusiv în critica şi egiptene, filosofia indiană şi chiar vieţii miraculoase a sculptorului şi istoria de artă, ca „aparţinând celor alchimia medievală. Nu-l vom omite, „explicaţia” operei sale cu totul mai tineri brâncuşiologi” (Ionel nici o clipă, pe un alt specialist brân- inovatoare, pe plan mondial. Nimic Jianu). I-aş numi, aici, pe Romulus cuşian: poetul şi publicistul Lucian „romanţat”, sau monoton; dimpo- Rusan, N. Diaconu, Zenovie Cârlu- Gruia, a cărui concepţie e aproape trivă, viziunea autorului e stufoasă, gea, Romulus Diaconescu. Tot tehnico-ştiinţifică („inginerească”), polemică, îndrăzneaţă. O realizare, Domnia sa (Ionel Jianu…) a numit vorbind despre sculptorul-arhitect, în urma unei lungi documentări, la Aforismele lui Brâncuşi, încă din despre Templul eliberării de la New York, de aproape un deceniu, 1981, când nu exista expresia Indore, despre spaţiul „locuibil”, din un „edificiu de idei”, aparţinând atât „Codul lui DaVinci” – „un fascinant edificiul plănuit, la Chicago, în 1952, scriitorului, cât şi împătimitului cod de legi ale artei şi vieţii”; iar pe al Coloanei infinite, de 400 metri; „brâcuşiolog” Al. Buican. Brâncuşi – „un uriaş reformator – şi despre „formele arhisculpturale”, După apariţia a şase ediţii un înţelept venerat!”. „De acum, care ar fi dus la „resacralizarea” ale Aforismelor şi textelor lui Brân- fiecare generaţie culturală, din ţara locuirii şi contopirea sufletului cu cuşi, viaţa şi creaţia revoluţionară a noastră, va trebui să dea o judecată „fiorul absolut”; şi astfel: „locuind sculptorului român de valoare de ansamblu asupra operei lui Brân- într-o sculptură brâncuşiană, oame- universală Constantin Brâncuşi au cuşi, împlinindu-se la nivel euro- nii ar putea deveni frumoşi, mai buni pătruns, în sfârşit, mai adânc, în pean”, a afirmat despre Aforisme (şi) şi mai puri…”. conştiinţa publică românească (şi) filosoful român – membru al Uniunii Din 2000 până azi, am chiar în şcoli, în sfera cultă – adică Scriitorilor, Constantin Noica. reţinut un număr considerabil de în operele scriitorului român Aşadar, în ultimele decenii studii, eseuri, cărţi despre postmo- contemporani, în volumele şi ale veacului tocmai trecut XX, apar dernitatea moştenirii lui Brâncuşi, exegezele istoricilor şi criticilor de Scriitorii brâncuşiologi, cei mai semnate de alţi membri ai breslei artă. Am putea încheia cu o concluzie avizaţi, în stare să facă cunoscută, scriitoriceşti: Mircea Cărtărescu, a unui regretat membru al U.S.R., asimilată moştenirea brâncuşiană, în Pavel Şuşară, Matei Stârcea-Crăci- care l-a considerat pe Brâncuşi poet ţară. Poeţii care-şi publică, acum, un, Vasile Gogea, Gabriel Cojocaru. al pietrei şi al cuvintelor, înţelept diverse producţii nu (mai) pot fi cata- Iar, dintre prozatori, îl amintim pe aforist: Ion Pogorilovschi: „La Tg. logaţi ca „întâmplători”, „ocazionali”, craioveanul Mircea Pospai, cu Jiu, Calea vieţii (via sacra) leagă „conjuncturali”; astfel apar un Adrian romanul său umoristic Căruţa (isto- lumile şi dă un orizont fiinţării; Popescu, Dan Lupescu, Ioana riei) merge mai departe (Ed. „Scrisul vedem Ansamblul sculptural, în Dinulescu, Mircea Vaida-Voievod Românesc”, 2012). Personajul final, pentru om, într-o preconizată etc. După ce a publicat un întreg central este un gorjean: Tănase lume – ce ar putea deveni filosofică”. volum Dincolo de Brâncuşi, scriitorul Lolescu, bărbat aventuros şi şi brâncuşiologul Horia Muntenuş pitoresc, supravieţuind tuturor timpu- face translaţia expresivităţii sale rilor politice, un „Don Quijote” al poetice şi eseistice în imagine, Comunismului, a cărui biografie se creând două variante ale unui interferă cu a Coloanei infinite, film-documentar (şi reportaj), intitulat într-un chip absurd, insolit şi „himeric”. Brâncuşi după Brâncuşi (închinat şi avatarurilor restaurării Coloanei infinite), care a avut premiera la cel mai mare cinematograf din Cluj – „Republica”, actualul „Florin Piersic”, în faţa a peste 1000 de oameni şi a Constantin ZĂRNESCU

Brâncuşi şi scriitorii români de astăzi 187 | Brâncuși BLAGA - BRÂNCUŞI, AFINITĂŢI ELECTIVE

n Chipurile tăcute ale veşniciei Nu cumva la Masa tăcerii întâlnim timpul cascadă, Î în lirica lui Blaga (Ed. Limes, la Poarta sărutului timpul fluviu şi la Cloana fără sfârşit Cluj-Napoca, 2007), Vasile timpul havuz? Să parcurgem aşadar Calea eroilor împre- Fanache afirmă că universul liric ună cu Lucian Blaga şi să ascultăm ce versuri ar recita el la al poetului născut în Lancrăm are fiecare monument în parte. forma lacrimii „... lacrima imagi- nată de Blaga închipuie totalita- tea universului, e simbolul trans- Moto: „la fieştecare pas, la fiecare colţ, cendentului şi al lumii date, te-ntâmpină timpul.” elementul cosmogonic primordial (Lucian Blaga – Vârsta de fier) □ Lucian Gruia sugerat de poet pri metafora Lacrima Mare.” Şi mai departe: „Corola de minuni, bolta cerului, apele care oglindesc înaltul, 1. La Masa tăcerii cercul, roata, etc. sunt alcătuitoare de sfere concentrice, Să-l ascultăm pe Brâncuşi vorbind despre Masă şi variante ale sferei arhetipale, acea enigmatică Lacrimă Mare, despre tăcere. Toate aforismele le-am desprins din cartea din care descind şi spre care se îndreaptă toate formele de Constantin Zărnescu – Aforismele şi textele lui Brâncuşi existenţă.” Această sferă diafană şi transparentă închide (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1980): veşnicia spaţio-temporală, roata tragică a existenţei omului ca fiinţă însingurată. Starea ontologică o fiinţei omului cenzurat – „Acum, la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa tăcerii sugerează „bocetul” specific liricii blagiene. este o altă, o nouă Cina cea de taină... Linia Mesei tăcerii... vă sugerează curbura închisă a cercului, care adună, Universul lacrimă pare monadic, expresie a totalităţii, uneşte şi apropie...” (Af. 148) atât a Marelui Anonim cât şi a omului captiv într-o zbatre zadarnică, fără izbăvire. Şi pentru filosoful Thales din Milet, „... Şi viaţa şi moartea, la fel ca şi materia, se apa este elementul primordial din care s-a constituit universul. cufundă, în ultim, într-o formă unică (tăcerea)... Căci totul se scurge în vasul tăcerii – marea oceanică unde se revarsă Universul-lacrimă include şi celelalte elemente acva- întregul nostru Univers... Acţiunile noastre, la fel ca orice act tice, în care: izvorul reprezintă obârşia/naşterea, râul – al existenţei pământeşti, tot ceea ce este viu, se prăvăleşte curgerea heraclitiană a vieţii în „marea trecere/petrecere”, iar în acest mult şi imens vas: Tăcerea!... Tăcerea – a cărei marea, neantul, sfârşitul inevitabil. efigie ne relevă noţiuni duale: Timpul şi eternitatea.” (Af. La Brâncuşi universul are forma de ovoid care este 253) asemănător formei lacrimii care nici ea nu e perfect sferică, Cercul Mesei simbolizează universul nemanifestat, aşa cum şi-o imaginează V. Fanache. În cartea mea vitualul subzistând în tăcere. La început a fost tăcere şi la Universul formelor lui Brâncuşi (Ed. Fundaţiei Constantin sfârşit va fi tăcere. Menirea ei de masă de pomenire pentru Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2001) , am aşezat într-un spaţiu ovoidal, eroii primului război mondial orientează timpul spre trecut, ideal, toate sculpturile artistului, inclusiv Ansamblul monu- este un timp cascadă. Şi pentru Blaga, timpul cascadă mental de la Târgu-Jiu, cu oraş cu tot. conduce spre lumea dinainte de naştere: Pentru opera blagiană integrală, mi-am închipuit un „Dar mi-aduc aminte de vremea când alt univers şi anume cel clepsidră în care cupa superioară încă nu eram, este rezervată Marelui Anonim, iar cea inferioară, lumii ca de-o copilărie îndepărtată, cenzurate, inclusiv oamenilor. şi-mi pare aşa de rău că n-am rămas Forma clepsidrică se potriveşte Coloanelor, scaune- în ţara fără de nume. lor şi multora din soclurile care susţin sculpturile brâncuşiene. Şi iarăşi îmi zic: Considerând elementele romboidale ale Coloanei fără sfârşit nici o larmă nu fac stelele-n cer. Da, ar trebui să fiu ca o succesiune de generaţii, putem afirma că şi universul lui mulţumit.” (Linişte între lucruri bătrâne – În marea trecere). Brâncuşi poate fi clepsidric. Sau: „De ce m-ai trimis în lumină, Mamă, Clepsidra este un instrument pentru măsurarea de ce m-ai trimis?” (Scrisoare – În marea trecere) timpului. Cu această observaţie descoperim o primă similitu- După ce regretă naşterea, poetul, la senectute, nu dine între operele blagiană şi brâncuşiană. În concepţia lui vrea să mai trăiască încă o dată: Lucian Blaga, unul din elementele matricei stilistice este „Pe căile vremii se duc şi vin orizontul temporar inconştient care poate fi de tip: cascadă, cu pas adânc ca de soartă fluviu şi havuz. este orientat spre trecut, Timpul cascadă albe fecioare şi negre fecioare: spre clipa prezentă iar , spre timpul fluviu timpul havuz îndemnuri cereşti viitor. să fim încă o dată,

Blaga - Brâncuşi, afinităţi elective 188 | Brâncuși să fim încă o dată, „În Sărutul nu a fost vorba despre o copie fidelă a să fim încă de-o mie de ori două modele – bărbat şi femeie, care se drăgostesc, ci să fim, să fim! despre o viziune a iubirii fără de moarte, pe care eu am Dar eu umblu lângă ape cântătoare văzut-o cu ochiul minţii. Am eliminat din opera mea tot ce şi cu faţa-ngropată în palme – mă apăr: nu era esenţialul. Găsiţi în această sculptură numai o eu nu! Amin.” (Tăgăduiri – Lauda somnului) sugerare a braţelor şi a picioarelor, o sugerare a fizio- La Brâncuşi şi la Blaga, tăcerea e semn de înţelep- nomiilor. Iar cu cât veţi privi mai mult această operă, cu atât ciune. Brâncuşi leagă tăcerea de timpul vieţii (substrat) şi mai uşor îi veţi descoeri sensul: misterul fecundităţii şi al de eternitate (moarte), iar Blaga de necuvintele care conţin morţii rămâne însuşi misterul acestei iubiri – care va supra- in nuce toate sensurile: vieţui chiar şi dincolo de mormânt...” (Af. 76) „Limba nu evorba ce o faci. Va să zică, Poarta reprezintă un ritual de trecere de Singura limbă, limba ta deplină, la individ la cuplu, dar simbolizează, încă mai abstract, stăpână peste taine şi lumină, trecerea dintr-o lume în alta. În cadrul Ansamblului, repre- e-aceea-n care ştii să taci.” (Catren – Corăbii cu zintă nunta postumă a eroilor nelumiţi. Pe arhitrava porţii, cenuşă) 40 de cupluri dansează o horă eternă. Aici, timpul şi eterni- De la Blaga descind necuvintele nichitastănesciene: tatea se întâlnesc în clipa nunţii. Se celebrează timpul suspendat, . Lucian Blaga, ar rosti la Poarta „dar pe liman ce bine-i timpul fluviu sărutului poeziile sale de dragoste. Începem cu câteva să stăm în necuvânt - versuri din Catrenele fetei frumoase – : şi fără de-amintire Ce aude unicornul şi ca de sub pământ, „O fată frumoasă e s-auzi în ce tăcere, O fereastră deschisă spre paradis. cu zumzet de eoni, Mai verosimil decât adevărul frumseţea şi cu moartea e câteodată un vis.” (II) lucrează peste noi.” (Ulise – Corăbii cu cenuşă) „O fată frumoasă e lutul ce-şi umple tiparele, La titanul din Lancrăm, tăcerea a fost, în copilărie, desăvârşindu-se pe-o treaptă un miracol biografic: unde poveştile aşteaptă” (III). „Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Frumuseţea femeii îl impresionează şi pe creatorul În patria sa ei. Iată cuplul din ziua genezei: zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.” (Autoportret – Nebănuitele trepte) „Iar El privea. Pe tine te văzu de-a dreapta mea, La teoreticianul minus cunoaşterii, tăcerea repre- înltă, zintă dovada de supremă înţelepciune întrucât misterele nu duminica aceea bucurându-mi. pot fi revelate: Şi-a zis: Sunt bune toate foarte! (...) „Ziua din urmă, Omule, e-adevărat: ...Noi aripi nu aveam, dar umerii - (...) gata erau umerii de zbor.” (Ziua a şaptea – Omule, ţi-aş spune mai mult, Cânte- ) dar e-n zadar - cul focului Şi la Blaga, ca şi în sculptura brâncuşiană Sărutul, şi-afară de-aceea stele răsar dragostea învinge moartea: : „Şi dincolo, în noapte, s-ar şi-mi fac semn să tac putea/ ca ochii mei să nu mai moară/ de când păstrează-n şi-mi fac semn să tac.” (Taina iniţiatului – În marea ei frumseţea ta.” (Sfârşit de an – ) trecere) Cântecul focului În sculptura Adam şi Eva, bărbatul îşi poartă femeia pe umeri ca pe o dulce povară. Iată ce ar putea rosti 2. La Poarta sărutului Blaga privind această sculptură: În maximele şi aforismele sale, Brâncuşi „Înalţi şi drepţi ca fumuri menţionează despre Poarta sărutului, următoarele: poveri purtăm pe drumuri. „Coloanele Templului Sărutului sunt rodul unor îndelungi În paşii noştri: soartea. ani de căutări. La început, am tăiat direct în piatră grupul Pe prund de suflet: moartea. celor două fiinţe înlănţuite. Iar apoi, după mai multă vreme Sub zeaua noastră: oasele. (- peste 30 de ani!) m-a purtat, constant, gândul spre În inimă: frumoasele. „ (Poveri – Corăbii cu eternizarea unei înalte Porţi..., a unei Porţi prin care să se cenuşă) poată trece dincolo...” (Af. 147) Poarta este construită pe schema Sărutului despre care sculptorul afirma: „Sărutul (această capodoperă din tinereţe) a reprezentat pentru mine drumul damascului.” (Af. 75)

Blaga - Brâncuşi, afinităţi elective 189 | Brâncuși 3. La Coloana fără sfârşit „Ca în clepsidre Despre Coloana sa Brâncuşi afirmă: „Du-te!... Îmbrăţişează prin orbitele morţilor ţărâna curge Columna infinirii cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înăl- măsurând timpul cetăţii. Pune-ţi urechea ţându-ţi ochii, priveşte-o – şi vei cunoaşte, astfel, întru s-asculţi. Şi-apoi iarăşi adevăr, sinele cerului...” (Af. 140) s-asculţi dacă inima, jalnica, vechea, „Elementele Coloanelor mele infinite nu sunt altce- mai bate – şi-a cui?” va decât respiraţia omului, propriul ei ritm...” (Af. 141) (Drum prin cimitir – Vârsta de fier) La Coloana, Blaga ar putea să-şi imagineze „Coloana infinirii se aseamănă cu o plantă exotică – Gîndurile unui mort – Paşii profetului: la care vor să viseze (veşnic) adolescenţii. Sau cu însuşi pendulul timpului, răsturnat.” (Af. 142) „Gândul meu şi veşnicia seamănă ca nişte gemeni. „Coloana fără sfârşit este negarea Labyrintului.” Ce lume se va zbate azi în valurile zilei (Af. 143) Ades un zgomot surd mă face să tresar. Coloana fără sfârşit reprezintă scara de urcare a Să fie paşii sprinteni ai iubitei mele, sufletelor eroilor la cer, spre contopirea cu divinitatea. sau e moartă şi ea Timpul este orientat spre viitor, un timp havuz. de sute de mii de ani?” Coloana poate simboliza şi succesiunea gener- Dar ce se întâmplă la Coloană, pentru Blaga, în aţiilor ca în poezia lui Blaga: „Natura-şi împlineşte ciclul/ şi momentul extincţiei? Trupul se desface în diferenţialele iarăşi de la cap şi-l ia.” (În timp - Vârsta de fier) divine care se resorb în Marele Tot: Privind Coloana proiectată pe cer, Blaga ar putea „În spinii de-aci, arată-te, Doamne, rosti: să ştiu ce-aştepţi de la mine. „Trăim ca să cuprindem totul (...) şi să ne pierdem într-o zi. Un Dumnezeu adânc, albastru Iată e noapte fără ferestre-n afară. e marea-n care vom pieri.” (Caravela – Vârsta de Dumnezeule, de-acum ce mă fac? fier), sau: În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac „Mă deschid cerului de trup de aici şi până departe.” (Vară în jurul cetăţii – ca de-o haină pe care-o laşi în drum.” (Psalm – În Corăbii cu cenuşă) marea trecere) Iar noaptea, la lumina stelelor, Blaga ar simţi cum Şi astfel am parcurs, însoţiţi de versurile lui Blaga şi raza stelei cu care s-ar contopi în moarte ar coborâ pe aforismele lui Brâncuşi, Ansamblul monumental de la Coloană: Târgu-Jiu. La Masa tăcerii am trăit timpul cascadă, la „Cuvânt încearc-a se rost: Poarta sărutului timpul fluviu iar la Coloana fără sfârşit, Veni-va zi! Veni-va zi! timpul havuz. Înmormântat în astă stea Dar afinităţile elective Blaga – Brâncuşi nu se În nopţi voi lumina cu ea.! (Glas de seară – Corăbii sfârşesc aici. Urmează să descoperim ce versuri blagiene cu cenuşă) s-ar potrivi în descrierea scupturilor brâncuşiene: Muza Linia vieţii omului, înscrisă în palma lui Dumnezeu adormită, Măiastra, Pasărea în văzduh, Cariatida, Fântâna poate fi Coloana infinită: şi Întoarcerea fiului risipitor. „Nu-n palma mea, ci-n palma ta e scrisă, Doamne, linia vieţii mele.” (Linia – Corăbii cu cenuşă) Coloana mai poate fi umbra lui Dumnezeu, în viziunea lui Blaga: „Umbra lui Dumnezeu e mai vârtoasă în lumină,/ mai grea ca alte umbre.” (Umbra lui Dumnezeu – Corăbii cu cenuşă) Şi iata Coloana ca un şir de sicrie suprapuse: „Ceruri înmormântate sunt toate mormintele.” (Cuvânt peste poarta din urmă – Corăbii cu cenuşă) Viziunea Coloanei, la Blaga, poate fi un şir de clepsidre alcătuit din craniile morţilor:

Lucian GRUIA

Blaga - Brâncuşi, afinităţi elective 190 | Brâncuși Brâncuși în literatura română

realizate în spaţiul cultural românesc scobit, care, ciudat, începe îndată să şi de pe toate continentele prezintă umble şi să impresioneze ca o fiinţă în cele mai diverse ipostaze viaţa şi vie. Brâncuşi a cunoscut succesul şi activitatea lui Brâncuși. Arghezi, numele lui, schimonosit azi în Blaga, Eliade, Eugen Ionescu, Petre Luteţia, mâine la Londra sau în Pandrea, Peter Neagoe, Ilarie oraşele mari ale Americii de Nord, Voronca, Eugen Jebeleanu, V. G. este reţinut pretutindeni. Paleolog, Marin Sorescu, Constantin În România... în România, Zărnescu sunt doar câţiva dintre numele lui figurează la catalogul scriitorii care au lăsat pagini memo- expoziţiilor «Tinerimii». În fiece an □ Florea Firan rabile despre Brâncuși şi creaţia sa. vine, din mâinile lui încoace, câte un Arghezi, când încă nu era personaj de marmură sau bronz, ca râncuși în literatura română este cunoscut din perspectiva volumului să enerveze pe mai toţi sculptorii o temă cuprinzătoare, în care său de debut editorial, Cuvinte obişnuiţi cu platitudinea tradiţională Bpersonalitatea lui Brâncuși de artist potrivite, în 1914, când ţinea cronica şi vrăjmaşi ai puterii în artă. genial este relevată prin toate plastică în revista „Seara“, în nr. Brâncuşi a expus, şi anul genurile și speciile literare, nu de 1590/23 iunie 1914, la rubrica acesta, lucrări cu totul admirabile, puține ori și prin interferarea „Tabula rasa“, publica articolul Artă prin care transpare geniul vârstelor acestora. şi artă, referindu-se la marele artist: omeneşti, însemnate din antichitate, Prin opera sa, marele artist „Sculptorul Brâncuşi a fost prin când pe un urcior de pământ, când a fascinat specialiști din cele mai Bucureşti, un oraş, fie zis în treacăt, pe un os de vită, când pe o statuie diverse domenii, nu numai pe care nu-l poate suferi. A văzut tot sau pe un sul de papirus. Şi statul şi cercetători și critici de artă, într-o ce era de văzut. «Terasa» de mai particularii s-au arătat însă măsură, poate și mai mare, și lumea multe ori într-o zi, «Terasa» literară, nepăsători, n-au înţeles câtă subtili- literară – poeți, prozatori, dramatur- ştiinţifică, teatrală şi artistică – şi a tate frumoasă au strecurat destinele gi, istorici și critici literari, extinzând fugit înapoi, la Paris (...) artei în plămădeala de pământ şi domeniile, uneori și muzicologi, La Paris, el a găsit Sena gândire a mâinilor lui Brâncuşi. La regizori de teatru și de film. curgând noroioasă şi moale pe subt închiderea expoziţiei «Tinerimii Ca toți marii creatori, Brân- poduri. Astăzi, el poartă o barbă de Artistice», atunci când toţi expozanţii cuși beneficiază de o bibliografie sălbatic şi, dintr-un atelier multă vânduseră cel puţin câte un tablou, întinsă și valoroasă, pe măsura vreme sărac, aruncă din când în Brâncuşi trebui să-şi ia pietrele şi să operei sale. Până în urmă cu câțiva când pe fereastră câte un bolovan plece. Ceea ce n-a putut fi apreciat ani, criticul V. G. Paleolog, cercetător la Centrul de Științe Socio-Umane al Academiei Române, Filiala Craiova, condus atunci de C. S. Nicolăescu-Plopșor, realiza Informatica Brâncuși, care însuma, la un moment dat, peste trei mii de poziţii și a publicat patru cărți importante: Studiul monografic C. Brâncuși, 1947, ediție în limba franceză, reeditată în 2008 în limbile română, franceză și engleză, Tinerețea lui Brâncuși, 1967, reedi- tată în 2004 și în 2015, Brâncuși – Brâncuși, vol. I-II, 1976, reeditate 2002, 2004. Exegeze, monografii, roma- ne, piese de teatru, volume de eseuri, numeroase articole, ediţii însoţite de reproduceri după princi- palele lucrări ale artistului, albume □ Tinerețea lui Brâncuși - V. G. Paleolog □ Brâncuși - V. G. Paleolog

Brâncuși în literatura română 191 | Brâncuși în România, va găsi loc într-o dăinuind în tenebre ca în poveşti cul vrăjitor al lui Brâncuși, Maria colecţie străină, pe lângă clasici. În cu fluier părelnic de vânt Tănase, Prietenia dintre Brâncuși și definitiv, este în firea lumii ca să-şi cânți celor ce somnul şi-l beau James Joyce. Pandrea inserează și dispreţuiască valorile adevărate şi să din macii negri de subt pământ. câteva judecăți de valoare privind le alunge.“ geneza operei lui Brâncuși – Geneza Încă din 1923, Lucian Blaga Fosfor cojit de pe vechi oseminte ansamblului de la Târgu-Jiu, Rugă- publica în ziarul clujean „Patria“ ne pare lumina din ochii tăi verzi. ciunea, Principesa X. În viața lui articolul Constantin Brâncuși, repro- Ascultând revelaţii fără cuvinte Brâncuși se cunosc o serie de figuri dus în volumul Ceasornicul de nisip subt iarba cerului zborul ţi-l pierzi. feminine, care i-au înnobilat și înfru- (Dacia, 1973), prin care sublinia forța musețat viața, începând cu Muica și noutatea operei, numindu-l pe Din văzduhul boltitelor tale amiezi olteancă (Maria Diaconescu-Brân- artist „un zdrobitor de piatră..., ghiceşti în adâncuri toate misterele. cuși) și terminând cu Ibovnica, creează stilizând în forme originare, Înalţă-te fără sfârșit, respectiv o țărancă ceva mai în geometrice, în deosebi cele ovale... dar să nu ne descoperi niciodată ce vârstă decât flăcăiandrul de 17 ani. Brâncuși e deci cel dintâi artist român vezi.“ Între mai multe figuri reale feminine care joacă un rol european în Lucrările criticilor de artă – care au trecut ca prietene sau evoluția artei...“ Barbu Brezianu, Opera lui Brâncuși amante prin viața lui Brâncuși se numără în primul rând Elaine Feyre, În articolul Probleme este- în România (1972) și Ionel Jianu, „irlandeză, o veritabilă intelectuală, tice, din 1924, reprodus în vol. Zări și Constantin Brâncuși. Viața și opera foarte tânără, cu gusturi și etape (1968), Blaga susține că (1983), sunt de fapt lucrări de tip monografic prezentând implicit viața preocupări de artă plastică modernă, „mișcările moderne de la Van Gogh, îndrăgostită de sculptorul în vârstă Matisse până la arta lui Picasso, și activitatea artistului. de 46 de ani, cu care a acceptat să Brâncuși și Archipenko încearcă să Petre Pandrea, după ce a vină în weekend prelungit la Gorj, taie drum spre absolut.“ În eseul Noul fost eliberat din închisoare, în 1964, unde a provocat șușoteli și scan- stil din Fețele unui veac (1926) Blaga în cei trei ani cât a mai trăit, a scris o dal...“: Domnișoara Pogany, sublinia contribuția majoră a lui Brân- singură carte – Brâncuși. Amintiri și ibovnică, Peggy Guggenheim, amitié cuși la dezvoltarea artei moderne și exegeze (Ed. Meridiane, 1967), amoureuse, Domnișoara Lane, în aceeași idee îi rezerva câteva reeditată în 1976 sub același titlu și ibovnică oficială și prietenă, Princi- rânduri în Trilogia valorilor. Tot în recent o altă ediție cu adăugirea pesa X, clientă, amică și amantă, 1926, publica în nr. 1 al revistei „Gân- Estetica lui Brâncuși. Este prima Nouche de Gramont, amantă refuza- direa“ poemul Pasărea sfântă (Întru- carte ce-l apropie pe eseist de opera tă și subreta marii sale iubiri nereali- chipată în aur de sculptorul C. Brân- lui Brâncuși pe care îl cunoscuse zată în căsătorie după idealurile și cuși) inclus apoi în volumul de versuri bine în tinerețe. Încă din primul gusturile sale rurale. Lauda somnului (1929). Ideea capitol, Amintiri despre un om mare centrală o reprezintă admiraţia lui al Valahiei Mici, Pandrea mărturisea: Blaga faţă de artist şi valoarea „Mi-am petrecut viața personală prin universală a creaţiei acestuia. V. G. ateliere de sculptori și pictori... Întâl- Paleolog l-a reprodus și el în volumul nirea cu Brâncuși a fost providențială C. Brâncuşi, ediţia în limba franceză pentru mine... L-am cunoscut bine, apărută în 1947 la editura Forum din între anii 1927 și 1939, la Paris și la Bucureşti, o facem și noi acum: București, pe când se afla în augustă „În vântul de nimeni stârnit maturitate. Gloria controversată (ca hieratic Orionul te binecuvântă, și astăzi) îi urmărea, ca o umbră, lăcrimându-și deasupra ta ființa de înțelept jucăuș și bărbat geometria înaltă şi sfântă. poznaș.“ Amintiri și exegeze este o Ai trăit cândva în funduri de mare carte oarecum singulară în ansamb- şi focul solar l-ai ocolit pe lul operei lui Pandrea, o monografie de-aproape. în care se configurează un portret În păduri plutitoare-ai strigat autentic al artistului, cu date și prelung deasupra întâielor ape. momente din relația directă dintre cei doi: Rădăcinile lui Brâncuși, Autobio- Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume grafia pariziană, Brâncuși în viața purtat? cotidiană, La Craiova și Paris, Făptură ţi-am zice, potir fără toarte, Călătoriile lui Brâncuși, Vizita în cântec de aur rotind India, Brâncuși și muzica, Elaine peste spaima noastră de enigme Feyre sau Treptele iubirii, Brâncuși □ Brâncuși Amintiri și Exegeze - Petre moarte, și Peter Neagoe, Modigliani, uceni- Pandrea

Brâncuși în literatura română 192 | Brâncuși Dens și interesant este alunga, acoperindu-i de injurii, pe Asimilase întreaga istorie a sculp- capitolul Concepțiile filosofico-artis- negustorii sau colecţionarii care turii, o dominase, o depăşise, o tice la Brâncuși și prietenii săi de veneau să-l vadă pentru a-i propune respinsese. o regăsise, o purificase, idei sau Paralelă între Joyce și să-i cumpere sculpturile. Îi îndepărta, o reinventase. Degajase din ea Brâncuși, prietenia dintre cei doi ameninţându-i cu bâta, şi pe admira- esenţa.“ artiști fiind considerată legendară la torii sinceri şi naivi care-l supărau. Și Mircea Eliade l-a fel ca prietenia dintre Goethe și Existau, totuşi, câţiva rari privilegiaţi cunoscut și l-a îndrăgit pe Brâncuși, Schiller. şi privilegiate pe care Brâncuşi, primul elogiu aducându-i-l într-un Cartea se încheie cu Gândi- neputând trăi mereu cu totul singur, îi articol despre Muzeul satului rea lui Brâncuși în cele 720 de primea şi îi răsfăţa: aceştia sau aces- românesc, publicat în „Revista lucrări cu „tâlcuri controversate“ și tea erau invitaţi să ia parte la mesele Fundațiilor Regale“, nr. 7/1936, în reproducerea a 13 aforisme în origi- lui, în acelaşi timp fruste şi rafinate, care susținea că artistul „poartă nalul francez și în traducere, plus în alcătuirea cărora intrau un aceeași pecete stilistică și se reven- colecția engleză și 125 de nemaipomenit iaurt pe care Brâncuşi dică de la aceeași matcă țărănească fragmente ilustrând aforistic gândi- îl pregătea el însuşi, varză crudă ca și Lucian Blaga“. rea brâncușiană culese de autor din acrită, castraveţi săraţi, mămăligă şi În Jurnal I (Ed. Humanitas, oralitatea vie sau din cataloage, şampanie, de pildă... 1993) Eliade regreta timiditatea care Pandrea asumându-și răspunderea Am apucături rele. Acesta-i, l-a împiedicat să-l viziteze pe Brân- eventualelor erori. fără îndoială, motivul pentru care nu cuși între 1945–1950: „N-am Tot în partea finală Pandrea sufăr relele apucături ale altora. Am îndrăznit, și-acum regret. Mi-ar fi reproduce o epistolă a arhitectului şovăit îndelung până să mă duc să-l plăcut să-l aud vorbind despre viața brâncușian Octav Doicescu, cu văd pe Brâncuşi: îmi era de-ajuns lui, mai ales despre concepțiile sale acesta valorificând o serie de date să-i contemplu operele, cu atât mai artistice... să scriu într-o zi un articol biografice pe care le deținea „din mult cu cât îi cunoşteam teoriile asupra Coloanei Cerului în folclorul gura sculptorului“ și a reconstituit fundamentale, foarte adesea spuse românesc și concepțiile megalitice etapele ansamblului statuar și celor ce-l ascultau, foarte des cu care ea este solidară și Coloana urbanistic de la Târgu-Jiu, ca și Le repetate de aceştia... nesfârșită a lui Brâncuși. Aceea de petite histoire a vieții sale. În Îmi fu dat, după aceea, să-l la Târgu-Jiu, înaltă de 30 de metri ea „Vulgarizarea“ lui Brâncuși, Petre revăd pe Brâncuşi încă de patru sau «susține cerul», spunea Brâncuși. Pandrea demontează cu argu- cinci ori înainte de moarte...“ Ea este, deci, o Axis mundi, un Stâlp mente solide unele opinii și carac- Celebrul dramaturg avea să cosmic. Ceea ce aș avea să știu terizări false. facă câteva considerații despre este cum a ajuns el să redescopere Eugen Ionescu publica Brâncuși și creația sa ce merită reți- această concepție megalitică volumul Notes et contre-notes (Ed. nute: „S-ar fi putut crede că Brâncuşi dispărută din Balcani de mai bine de Gallimard, 1962) în care include și e un artist primar, instinctiv, rustic. două mii de ani, și nu mai supra- Un portret anecdotic al lui Brâncuşi, Opera lui, în acelaşi timp elementară viețuia decât în folclorul religios.“ apărut inițial în „Le Musée de şi subtilă, este expresia unei gândiri Poche“, volum tradus în limba artistice (şi prin asta, filozofică) infinit română de Ion Pop, cu un studiu de lucidă, elaborată, profundă. Arta introductiv (Ed. Humanitas, 1992 și lui este expresia unei viziuni crea- următoarele), prin care surprinde toare foarte intelectualizate. Creaţie, personalitatea lui Brâncuși și totuşi, în primul rând. Cu totul lipsit valoarea operei sale. „L-am de ceea ce se numeşte «cultură»; la cunoscut personal pe Brâncuşi distanţă de ceea ce se ia drept «viaţa foarte târziu, în cei din urmă ani ai intelectuală a unei epoci» şi care nu vieţii sale, la pictorul Istrati, al cărui este decât ziaristică sau expresia ei atelier se afla în Impasse Ronsin, livrescă, Brâncuşi era totuşi, pe de chiar în faţa celui al sculptorului, altă parte, incomparabil mai cultivat despărţit de o străduţă de un metru decât oamenii de litere, «gânditorii», lăţime. «Cine-i Ionescu ăsta care pionii ce-şi agaţă pe piepturi brevetul scrie piese de teatru?», îl întrebase de «intelectual» şi nu înţeleg nimic Brâncuşi pe Istrati. «Adu-mi-l într-o din el, aiuriţi cum sunt de lozincile, seară, vreau să-l cunosc.» simple sau complexe, pe care le iau Bineînţeles, admiram de drept adevăruri sau drept cugetări multă vreme operele maestrului. de-ale lor, personale. Brâncuşi era Auzisem vorbindu-se şi despre om. cu mult mai puternic decât toţi Ştiam că era arţăgos, nu prea doctorii. Era cunoscătorul cel mai binevoitor, cicălitor, aproape crud. Îi informat despre problemele artei. □ Sfântul din Montparnasse - Peter Neagoe

Brâncuși în literatura română 193 | Brâncuși În 1970, Eliade scrie Coloa- de toate legendele pe care le-ai auzit că un sculptor, care ținea în Atelier na nesfârșită, cea de-a patra piesă despre el...“ Poetul emite și ideea că un Zanne ferfeniță, și-a asumat rolul a sa pe care intenționa s-o includă „marea Artă nu poate fi ruptă de lui Chamfort, Schopenhauer și lui La în cel de-al XVI-lea volum din Opera trecut, cultul morților fiind treapta Rochefoucauld“. Omnia și mărturisește că e scrisă în spre nemurirea Artei“, de aceea Coleg la Şcoala de Arte românește și subiectul e Brâncuși artistul „și-a început creația cu acea Frumoase din Bucureşti şi prieten cu lucrând la Coloana de la Târgu-Jiu. odă în metru antic: Rugăciunea, din Brâncuşi, Peter Neagoe scrie Piesa a fost publicată în „Secolul cimitirul Buzăului (...) Era invocația romanul Sfântul din Montparnasse XX“, nr. 10-12/1976 și în volumul lui către sufletele celor care au murit ce are în centru viaţa marelui sculp- Teatru, ediție și prefață de Mircea întotdeauna pe aici, să-l ajute, tor, dintr-un imbold sentimental şi Handoca (Minerva, 1996). Piesa fiecare cu ce poate, cu câte un abur, artistic. Intenţia realizării unei relevă drama artistului aflat în dialog de istorie (...) Așa își începea Brân- asemenea lucrări este întărită după cu propria-i creație și a cunoscut cuși, cu o invocare către muritori, moartea lui Brâncuşi, în 1957, proza- diverse versiuni scenice și radiofo- nemurirea... Apoi Rugăciunea s-a torul ajungând la înţelegerea nice, a fost pusă în scenă în aprilie mai ghemuit, s-a făcut broască profundă a geniului părintelui sculp- 1980 la Teatrul din Botoșani, dar ţestoasă, focă. Apoi şi-a dezdoit turii moderne: „El a atins treapta fragmente din piesă au mai fost genunchii – pasăre măiastră, până universală pentru că este autentic prezentate în limba engleză cu doi s-a scurs prin vârful stâlpului de român“ (nota în iulie 1958, pe când ani înainte la Universitatea pridvor... Fără Coloana lui, cerul s-ar lucra asiduu la manuscrisul „Brân- Notre-Dame din Indiana. A mai fost lăsa mai repede cu noi...“ cuşi“). Romanul apare postum, în jucată și la Roma în regia lui L. G. În volumul Starea de destin 1965, la Philadelphia şi New York cu Pagano, tradusă de Horia Corneliu (Junimea, 1976), M. Sorescu include versiune în limba română abia în Cicortaș. studiul Brâncuși fără sfârșit, structu- 1977, la Cluj-Napoca, în traducerea Un loc important și oarecum rat în 11 capitole cu profunde semni- lui Sever Trifu. Naraţiunea insolit în eseistica lui Marin Sorescu ficații. Primul, Rădăcinile coloanei, urmăreşte etapele principale ale îl ocupă portretele literare prin care relevă sursele de inspirație ale artei vieţii sculptorului: copilăria şi adoles- sunt evocate personalități de primă brâncușiene, în al doilea, Târg-Jiu, cenţa în Gorj, studiile în ţară (Craio- mărime, cum este cel dedicat lui centrul lumii, noi argumente întăresc va, Bucureşti), ucenicia şi consacrar- Brâncuși ce deschide volumul convingerea privind sacralitatea artei ea pariziană, aureola senectuţii, Insomnii (Albatros, 1971). Cu senti- lui Brâncuși; Tăcerea în centrul lumii, toate proiectele pe fondul zbuciumu- mentul că arta lui Brâncuși are ceva al treilea capitol cuprinde o anecdotă lui interior al căutărilor şi încercărilor sacru, M. Sorescu susține că pentru care se încheie cu un răspuns: de a găsi esenţa formelor şi a se a înțelege opera lui Brâncuși trebuie „Brâncuși auzea, așadar, nașterea regăsi pe sine, sub dominaţia respectat un anumit ritual: „La intra- formei, după loviturile de daltă.“ constantă a tăriei sufleteşti de „a rea în opera lui Brâncuşi ar trebui Marin Sorescu se întreba: „Masa rămâne credincios fiinţei sale de o răzătoare, să te ştergi pe picioare tăcerii este una a celor morți ori a ţăran român“. celor vii?“, la care tot el răspundea: Din necesităţi cerute de „E o masă și pentru morți în primul procesul structurării epice, autorul război mondial, dar și pentru ostași introduce un personaj fictiv, Mihai mai vechi... Dar și o masă a celor vii, Romanov, ziarist bucureştean, care pot sosi aici, tot în liniște, spre... corespondent de presă şi om influent a sta pe gânduri pur și simplu“. Un alt în Paris. Prezenţa lui marchează capitol se referă la Poarta sărutului momentele cheie ale romanului. de la Târgu-Jiu care „este cel mai Romanov, (alter ego al autorului), îl frumos arc de triumf pe care l-am descoperă pe tânărul Constantin, văzut... e ceva mult mai înalt și mai fiindu-i prieten şi confident al formării grandios decât orice arc de triumf.“ şi creşterii artistice, sprijin moral şi Capitolul Omul – stă sub semnul lui material în clipe de restrişte, martor Nu se referă la faptul că artistului singular al morţii marelui sculptor. „nu-i făcea plăcere să se explice. Îmbinând biograficul și comentariul Celor care îi cereau lămuriri, le reco- exegetic, amintirea și ficțiunea, Peter manda să-i privească operele în Neagoe realizează o carte de reper tăcere, până când le vor înțelege“. în bibliografia brâncușiană. În prefața la Aforismele și textele lui Brâncuși, de C. Zărnescu (Scrisul Românesc, 1980), M. Sorescu scria: „Dacă nu am avut □ Coloana Nesfârșită - Mircea Eliade autori de maxime, ca alte culturi, iată Florea FIRAN

Brâncuși în literatura română 194 | Brâncuși Brâncuși și Eugen Jebeleanu

e cunoaște faptul, mai mult femurul piciorului drept și colul femural. Avea, normal, dureri sau mai puțin, că în ziua de mari, așa că a strigat după ajutor. L-au auzit Natalia S13 octombrie 1956 Brâncuși a Dumitrescu și Alexandru Istrati, care întâmplător erau acasă primit vizita poetului Eugen cu un client care dorea să cumpere un tablou. Veniți repede, Jebeleanu și a soției acestuia l-au găsit prăbușit pe podea, gemând de durere. Alexandru pictorița Florica Cordescu Istrati i-a pipăit piciorul și și-a dat seama că e fracturat. L-a Jebeleanu. A fost o vizită luat în brațe și l-a dus în dormitorul de sus. l-a imobilizat anunțată prin telefon. S-au piciorul cu două scândurele. Sculptorul n-a vrut să audă de prezentat. I-au spus, sculptorului, doctor. Durerile însă au crescut, așa că în cele din urmă a pe scurt, că sunt români din trebuit chemat doctorul. Acesta a hotărât categoric : trebuie România, că sunt în vizită, pentru dus la spital. Așa că, pe 11 ianuarie, o ambulanță l-a trans- □ Paul Rezeanu o săptămână la Paris și că doresc portat la Centrul Medico-Chirurgical Foch, în Suresnes. să-l cunoască, să-i facă o vizită. Acolo a stat internat până pe 3 mai. Piciorul, femurul, i-a fost Sculptorul a accepta să-i primească fără să facă obiecții și că pus în ghips. Sculptorul a încercat să explice cum se pune se bucură de vizita lor. un ghips, dar doctorii nu i-au dat atenție și și-au făcut mese- Înainte de a prezenta vizita soților Jebeleanu la ria așa cum știau ei. Brâncuși trebuie, credem, să spunem cum aceștia au ajuns Brâncuși a stat în spital 112 zile. I s-au făcut treizeci la Paris și care era situația sculptorului la acea dată. Astfel, de intervenții, cinci examinări radiologice și în paisprezece când în țară s-a aflat că Brâncuși a avut un accident și este rânduri analize medicale. Pe 3 mai i s-a făcut ieșirea din în spital grav bolnav, s-a făcut propunerea să meargă la spital. S-a bucurat. Era primăvară, soare, multă verdeață, Paris nepoata sa, Jeana Brâncuși, inginer chimist, insecte, păsări. Și-a revăzut cu mare plăcere atelierul. căsătorită Șișcă. Atunci, Chivu Stoica, prim-ministru, s-a Trebuia să facă recuperare, să meargă. Totuși, nu se opus, probabil sfătuit de funcționari ai guvernului, de cei de descurce singur. Avea nevoie de ajutor, să se îmbrace, la finanțe, ori securitate și nu a aprobat schimbul valutar dezbrace, să mănânce…Natalia Dumitrescu și Alexandru necesar călătoriei. De necomentat. Mai apoi, în vara anului Istrati îl ajută. Recuperarea merge greu, dar…merge. Se 1956, când Teatrul Național din București a făcut un turneu deplasează cu ajutorul cârjelor. Și viața a mers înainte. la Paris, soților Dida și Scarlat Calimachi – „Prințul roșu”, Astfel, anul 1955 s-a încheiat, pentru el, cu bune și rele. Ca împreună cu regizorul W.Siegfried, li s-a sugerat să facă o de altfel cum a început și anul 1956. Amintim apoi faptul că vizită lui Brâncuși pentru a-i ura cele cuvenite, cu prilejul la 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, Brâncuși le-a cerut lui împlinirii vârstei de 80 de ani și de a-l informa că la București Alexandru Istrati și Natalia Dumitrescu să-l ajute să facă o se pregătește sărbătorirea sa și o expoziție retrospectivă. plimbare în împrejurimi. S-a oprit la farmacie și tutungeria Amintim apoi că, în septembrie 1956, s-a făcut propunerea din cartier. L-a farmacie s-a cântărit și și-a măsurat ca pictorul Camil Ressu și sculptorul Ion Jalea, ambii înălțimea. Avea 65 de kilograme și 1,62 m. înălțimea. A academicieni, la acea dată, prieteni cu Brâncuși, să meargă mormăit mulțumit în barbă. De la tutungerie și-a cumpărat o la Paris și să-l informeze pe sculptor despre programul de mare cantitate de tutun. Deși medicii îi interzisese fumatul, sărbătorire, despre organizarea expoziției sale retrospective nu putea să se lase de el. După această zi s-a retras în și să-l invite oficial la București. Inițial, cei doi, Ressu și atelierul său, pe care nu l-a mai părăsit. De altfel nici sănăta- Jalea, au fost de acord . Lor li s-a adăugat atunci și pictorița tea nu i-a mai permis. Era conștient că sfârșitul nu-i departe. Florica Cordescu-Jebeleanu, care ceruse să meargă la În mai a fost ajutat să-și cumpere un loc de veci în Paris, „pentru a face Maestrului Brâncuși câteva portrete”. cimitirul Montparnasse. Era cel mai apropiat de atelierul Ministerul Culturii, respectiv Constanța Crăciun și șeful său. Locul fusese al unui neamț, Richter și era bine plasat în Secției Propagandă a C.C., Pavel Țugui, dar și alții, din cimitir. A cerut apoi soților Istrati „să nu pună în el o întreagă conducerea de Partid și de Stat, au fost de acord. Ulterior, colonie românească”. A venit vara și apoi toamna. Brâncuși, Camil Ressu și Ion Jalea și-au declinat intenția să meargă la a fost, în acest timp, vizitat de prieteni, admiratori, oameni Paris, invocând vârsta înaintată. În schimb, aceștia i-au scris care voiau să-l cunoască. Deși era bolnav, pe toți i-a primit lui Brâncuși și l-au rugat să dăruiască „… din fructul… bucuros. Printre cei ce l-au vizitat atunci, a fost și ambasa- muncii de-o viață întreagă ca să rămână ceva și țării tale pe dorul României la Paris , Mircea Bălănescu. Acesta l-a care a-i iubit-o…” În treacăt fie spus scrisoarea a rămas fără vizitat, în mai multe rânduri, din proprie inițiativă. Nu i-a răspuns. Așa s-a ajuns la soții Jebeleanu, el, poetul Eugen cerut, nu i-a solicitat niciodată nimic. L-a vizitat ca un român Jebeleanu prezentând „garanții moral-politice” și fiind „om pe un român bătrân și bolnav. de încredere al partidului”. Conducerea Ministerului Culturii, Dar, să revenim la Eugen Jebeleanu. Barbu respectiv Constanța Crăciun și Ion Pas au avizat. Brezeanu spune că poetul l-a vizitat pe sculptor „într-o Trebuie apoi, credem, să spunem, pe scurt, care era misiune de împăciuire și recuperare” Inexact. Nu, Eugen situația sănătății lui Brâncuși la acea dată. Se știe, astfel, că Jebeleanu nu a avut nici o misiune, nici de „împăciuire”, nici începutul anului 1955 a fost unul nefericit pentru sculptor. În de „recuperare”, nici să-i propună să doneze „atelierul”, seara de Bobotează, 6 ianuarie, s-a împiedicat de propriul „averea”, vreo „operă” sau „altceva” statului român. El băț – care-i servea drept baston – a căzut și și-a fracturat trebuia doar să stea de vorbă cu sculptorul și să-i spună ca

Blaga - Brâncuşi, afinităţi elective 195 | Brâncuși statul român, prietenii și iubitorii de artă din România îl Și nu-mi vorbea esperanto, ci românește. Și era prețuiesc și că nu l-au uitat. I-a spus, de asemenea, „ce se bătrân, și era bolnav – dar cât de vesel. Și obrazul meu, face în țară pentru cinstirea lui și a creației sale” cu prilejul rușinat și pentru alții, s-a înfundat în zăpezile curate al împlinirii vârstei de 80 de ani… Când s-a întors în România bărbii lui, și el m-a strâns tare-tare la piept, și sufletul lui era Eugen Jebeleanu a făcut un raport asupra călătoriei în vesel”. Franța și a vizitei la Brâncuși. Mai apoi el a publicat în presa Acestea au fost ultimele cuvinte, după câte știm, vremii impresiile asupra acesteia. De asemenea, trebuie spuse sau scrise de poetul Eugen Jebeleanu, despre vizita spus că Pavel Țugui a urmărit foarte atent vizita lui Eugen sa la Brâncuși. Jebeleanu la Brâncuși. El a comentat, mai apoi, corect, obiectiv și competent subiectul respectiv (Dosarul Brâncuși, Editura „Dacia”, Cluj, 2001). Eugen Jebeleanu a fost atunci, pe 13 octombrie 1956, profund impresionat de „condițiile absurde în care trăia un mare artist, bolnav, într-o convalescență prelun- gită, însingurat, epuizat și decepționat, dar încă încrezător în viață….” Discuția între cei doi a fost firească, plăcută și a durat, probabil, ceva mai mult de o oră. În acest timp Flori- ca Cordescu, cu permisiunea sculptorului, i-a schițat câteva portrete. La sfârșit „Într-un efort suprem de viață, artistul octogenar a mulțumit” pentru veștile aduse din țară despre amicii lui de la București, despre operele sale existente în muzee și colecțiile din țară, „uimirea sa fiind aceea că Expoziția omagială se făcea în fostul Palat Regal, devenit Muzeu de Artă” . Amintim totdeodată faptul că poetul i-a dus și dat atunci sculptorului un articol despre el, scris de Ion Jalea și publicat în „Contem-poranul”, în numărul de vineri 5 octombrie 1956. Brâncuși „l-a citit de bună seamă cu interes” ( Eugen Jebeleanu, respectiv Pavel Țugui). Nu pot, de asemenea să nu amintesc faptul că în august 1975 întâmplarea a făcut să stau ceva mai mult de vorbă cu omul Eugen Jebeleanu. Era, pe atunci, senator de Dolj și venise la Craiova cu treburi, dar și să ia negație pentru fiica sa Florica, care cu un an în urmă terminase facultatea și fusese repartizată la Muzeul de Artă. În Cabi- netul Brâncuși dânsul ne-a spus atunci, în mod franc, că perioada modernă a sculptorului nu-i place și nu o înțelege, că l-a cunoscut în urmă cu aproape douăzeci de ani, că l-a vizitat o singură dată la atelier și că nici după atâția ani nu poate uita condițiile inadmisibile de viață în care l-a găsit și că n-a putut face nimic pentru a le îndrepta. În 1976 a fost centenarul nașterii sculptorului. Brân- cuși a fost atunci omagiat în toată lumea. În România, printre altele, revista „Tribuna” de la Cluj, a publicat, în februarie, un almanah, în care Eugen Jebeleanu a scris un articol despre vizita sa la Brâncuși în octombrie 1956. Din acesta, iată câteva rânduri : „L-am găsit la Paris, într-un fel de magazie pe săracul, săracul milionar. El, care îmbogățise de două mii de ani sau poate mai demult, nu numai Patria mea, nu numai planeta noastră, cu Universul □ Portretul in spirală facut de Brâncuși lui Joyce (1926-1929 întreg – într-o magazie…

Paul Rezeanu

Blaga - Brâncuşi, afinităţi elective 196 | Brâncuși BRÂNCUŞI – ÎNTÂMPLĂRI ANECDOTICE Culese din cartea „Sub semnul anecdotei” de Valentin Borda

BRÂNCUŞI ŞI UN MINISTRU

Brâncuşi a fost vizitat la Paris de o personalitate politică a vremii, un ministru, adresându-i-se: - Îmi pare bine că v-am întâl- P I C T O R U L nit, căci am o cerere importantă să vă spun. □ Ştefan Stăiculescu Tot acelaşi V.Russu Şirianu - Cerere? , îl întreabă Brân- cuşi mirat. F E S T I N U L ne povesteşti în cartea „Vinurile lor” o altă întâmplare cu Brâncuşi. Sculp- - Da, adică o comandă, vine torul se afla într-un local parizian, cu precizări ministrul. onstantin Brâncuşi revenind în însoţit, aşa cum îi plăcea, de câţiva - Nefiind croitor, nici cizmar, C România, în anul 1924, la 11 români. La o masă alăturată, împre- n-aş putea primi o comandă... ani de la plecarea sa, când deja ună cu părinţii ei, îţi petrecea seara o - Mă rog, poate nu m-am începuse să fie cunoscut, a fost franţuzoaică frumoasă, dar corpo- exprimat bine. Am însă trebuinţă invitat la o masă între prieteni, lentă. Din cauza unui gest întâm- să-mi faceţi statuia. printre care scriitorul Cezar Petres- plător, de altfel sincer al lui Brâncuş, - Eu nu fac statui, îl spune cu, Ion Vinea, Al.O.Teodorescu, zis între el şi tânăra fată avu loc un mic sculptorul. Păstorel, precum şi pictorii Camil incident. - Mă rog, vreau să-mi facţi Ressu şi Nicolae Dărăscu. Ca s-o împace, sulptorul bustul. Mi-au cerut-o conaţionalii După ce au mâncat şi au chemă ospătăriţa şi, prin ea, îi mei. Să-l pun în parc. V-aş ruga să băut nişte vinuri aduse de Păstorel, trimise fetei o hârtie pe care începem chiar azi, ca să terminaţi când discuţiile despre artă, literatură desenase imediat intocmai scena degrabă, oricât ar costa, insistă şi politică au devenit aprinse şi ce, anterior, îi pricinuise supărare ministrul. spiritele se încălziseră, iar cum vin fetei. După câteva clipe, întrorcân- - Regret, nu pot să vă fac era din belşug, lui Păstorel îi veni du-se spre Brâncuşi, fata ridică bustul, domnule ministru. ideea să-i adresese lui Brâncuşi un paharul său plin cu vin, adăugând: - - Nu puteţi?! Cum, d-apoi de catren: Mulţumesc, domnule... ce, mă rog? Cu ciocanul şi cu dalta Iar înainte de a părăsi localul, îi vorbi - Fiindcă eu lucrez un bust Sunteţi, maestre, divin. din nou, cu accentuată gravitate în din forme. Din formele pe care le-am Dar acum întreb alta: glas: privit îndelung, croiesc alte forme în Fi-veţi oare şi la vin? marmură sau bronz. - Domnule, privind desenul - Pricep, mă rog...Şi de ce dumneavoastră, mama a spus că e nu puteţi să faceţi bustul meu? - Mă provoci, tinere? îl întrebă mare păcat că nu v-aţi făcut - Pentru că dumneavoastră Brâncuşi. Ai grijă să n-o păţeşti! pictor...Fiindcă aveţi mare talent. n-aveţi forme, domnule ministru. Şi într-adevăr Păstorel a păţit-o. Buna dispoziţie a lui Brân- cuşi din seara aceea, bucuria că se află acasă, din nou, printre ai săi, plus vinul bun, ne povesteşte scriito- rul Vintilă Russu Şirianu, martor şi el la neuitatul festin – i-a uimit pe toţi. Iar când, spre dimineaţă, ceilalţi meseni arătau că nu mai pot să bea, Brâncuşi, ca un adevărat urmaşi al lui Bachus, lucind şi coer- ent îl îndeamă pe Păstorel: - Haide, poete, toarnă, mai toarnă vin...

Brâncuşi – Întâmplări anecdotice 197 | Brâncuși POEZIA N I N G E de Marin Sorescu

Scrisă chiar la Masa Tăcerii, în data de 31 dec.1984, pe o carte a sa cu piese de teatru, şi dedicată familiei mele.

Ninge pe-un scaun de Brâncuşi S-aşază fulgii ca-ntr-o palmă, Deschide infinitul uşi Spre-o curgere ca visul, calmă.

Muşchi alb, ce ne arată nordul, Sărută Poarta, auster, Colana-şi urcă-n cer fiordul, Ritmând un ţărm al nostru-n cer.

Ca un ţăran ce nu mai ară Şi e pierdut în bătătură, □ Constantin Brâncuși Mă rog de piatra lui de moară Să-mi macine ninsoarea pură: Din tot ceea ce s-a scris până acum despre Constantin Brâncuşi şi opera sa, S-o ia-n căuş de suflet, fiul, adică câteva mii de cărţi şi câteva zeci de mii Să-şi spele-o lacrimă şi Jiul. de articole şi studii, făcând precizarea că în anul 2001, când s-au împlinit 125 de ani de la naşterea sa, numai în România s-au publi- cat 36 de cărţi, unele noi şi câteva retipărite, ceea ce a scris criticului de artă Jammes Farrel, în data de 7 oct.1965, şi publicat în revista Tribuna, este cel mai cuprinzător portret: „Lângă Shakespeare şi Beethoven se mai află un Dumnezeu: acesta este ROMÂNUL Constantin Brâncuşi.”

□ Masa Tăcerii - C. Brâncuși Târgu-Jiu Ştefan Stăiculescu Februarie 2015

Brâncuşi – Întâmplări anecdotice 198 | Brâncuși CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI CONSTANTIN LUCACI CEI MAI MARI SCULPTORI AI SECOLULUI XX

m găsit de cuviinţă ca astăzi „Constantin Lucaci este, după Brâncuşi, unul A după nouă luni de la înmor- dintre cei mai importanţi sculptori contemporani” mântarea lui Constantin Lucaci (Giulio Carlo Argan - 1983). (23 07 14) când particip la acest forum al culturii din capitala sculpturii româneşti - „Colocviile comentat-o! ştii (i-a spus masterandului n.n), mai rar aşa Brâncuşi 2015” să fac un disperat ceva în lumea noastră, a plasticienilor, cineva să cunoască apel la autorităţile române de la muzică, aşa cum ştia el! Şi m-am gândit: hai să-l iau în Bucureşti de a pune la adăpost atelier şi să m-ajute la ce fac pe aici...L-am înscris şi la Arte lucrările rămase în atelierul din Plastice, ca audient, în anul întâi, apoi l-am dus aici, la o □ Petre Cickirdan Pangrati al ilustrului dispărut. vilă, unde ştiam o cucoană care avea studenţi în gazdă, ca Aproape treizeci de lucrări de să fie mai aproape de mine (Vila „Viorica” peste drum de valoare inestimabilă. Doamna Lucaci, moştenitoarea de Televiziune... n.n); i-am dat lut, o masă rotativă, iar el drept, trebuie să elibereze atelierul de aceste lucrări, şi nu şi-aducea modele, le reprezenta în lut, iar seara, eu treceam are unde să le depoziteze. Doamna Lucaci doreşte să le şi i le corectam. doneze, legal, cuiva, care ştie să le preţuiască. Părerea Petre Cickirdan: - Din trei-patru mişcări îmi transfor- noastră, a celor care-l cunoaştem-fiindcă el va rămâne viu în maţi lucrarea-portretul, astfel încât ziceai că trăieşte, este istoria acestui popor este că Bucureştiul, statul român, viu!...rămâneam înlemnit! trebuie să aibă o Galerie „Constantin Lucaci”, aşa cum există C.L. - Ei, dragă (adresându-se, masterandului): eu în Sanctuarul San Francesco di Paola, Calabria, Italia; sau în am fost maestru în figurativ, până la acest inox... Şi aşa l-am Galeria „Fucina degli Angeli”-Veneţia (alături de opere sem- învăţat şi pe el; să cunoască desenul, să modeleze după nate de Mark Tobey, Pablo Picasso, Max Ernst şi Marc natură şi mai apoi să fie modern... ca să aibă cu ce! În timp Chagall)... Să nu se respete istoria şi Guvernul României să ce profesorii ăia tineri de la Arte vroiau să fii modernist încă refuze primirea unor lucrări de valoare mondială aşa cum s-a de la intrarea în Institut!...El a ajuns departe. După ce nu a întâmplat cu moştenirea Brâncuşi! Fac un apel la dumnea- reuşit, nici a doua oară, după ce a lucrat şi cu mine! i-am voastră, ca împreună, la sfârşitul lucrărilor, să informăm cu spus să urmeze sfatul tatălui, care-şi dorea ca fiul să ajungă această situaţie Guvernul României sensibil la o cerere inginer. I-am spus şi eu: decât un artist luptând la porţile venită ca din partea lui Brâncuşi. Personal, stau la dispoziţia consacrării, mai bine un inginer bun; dar el, nu numai că a oricui care doreşte un inventar foto şi video a conţinutului din fost bun, şi aici este şcoala mea, el a ales fabrica de atelier, înainte de moartea lui Constantin Lucaci. avioane-a avut dreptul să aleagă! şi a inventat sculptura cibernetică...să sculpteze cu calculatorul, prin intermediul * robotului, prin frezare... Din când în când venea pe la mine şi-mi arăta ce făcea, îmi povestea; a venit la vernisajele La şapte zile după ziua sa de naştere (7 iulie 1923), mele de aici, şi, când se nimerea, ascultam muzică împre- 14 iulie 2013 l-am găsit pe Constantin Lucaci în atelierul său ună. din Pangrati-33, lucrând, de această dată asistat de un P.C. - Maestre, trebuie să-mi fixez nişte repere, absolvent al Institutului de Artă, care este şi masterand, uitând unele lucruri de atunci... I-aţi făcut sceptru, de undeva, la o catedră de sculptură... Conţinutul interviului preşedinte, lui Nicolae Ceauşescu?... în perioada prece- care urmează a fost publicat în Revista „Curtea de la Argeş”, dentă numirii sale în funcţia de preşedinte al României? în 2013, când maestrul mai era în viaţă, de către academi- C.L. - Da, stai că nu e aşa. Am primit o comandă de cianul Gh. Păun, ca omagiu şi admiraţie adresat marelui la Popescu Dumnezeu (ne-a chemat la el, patru sculptori, şi sculptor... fiecare a trebuit să facă un sceptru) pe o jumătate de metru trebuia să creăm o istorie a românilor, de la Decebal până * la el. Eu am încheiat şirul de figuri istorice, de jos în sus, cu un Ceauşescu de 6 centrimetri...aşa (arată mărimea cu degetele n.n). Nu ştiu dacă l-a folosit vreodată. Constantin Lucaci: - Pe Petrică (subsemnatul n.n) P.C. - Apropo, chiar v-aţi aruncat carnetul de partid, mi l-a adus unul de la Televiziune, prin 70 (Petru Manzur-re- în 1960? dactor muzical şi cumnatul meu n.n); nu l-am primit, nu aveam chef de studenţi, dar, să nu-mi supăr amicul, l-am pus C.L. - Am fost membru de partid (PCR n.n) încă din să deseneze, să facă portrete şi să mi le aducă să le facultate. Ştii, eu am făcut două facultăţi: „Guguianu” în corectez, eventual să-l mai îndrumez. O dată, eu ascultam timpul regelui, şi Institutul Nicolae Grigorescu (a avut şi muzică şi m-a frapat când el a recunoscut lucrarea şi chiar mi-a o bursă în Italia, la Perugia n.n). Am fost şi secretar UTC,

Constantin Brâncuşi şi Constantin Lucaci cei mai mari sculptori ai secolului XX 199 | Brâncuși adjunct pe facultate, până ne-a C.L. - Dat afară din chemat Virgil Trofin la o şedinţă în PCR! care ne-a spus că noi, artiştii, trebuie P.C. - Dumneavoastră să zugrăvim-exprimăm, să imple- nu aveaţi salariu...ce pensie mentăm proletcultismul, realităţile aveţi, cum v-au calculat pensia? sociale noi ale socialismului-comunis- C.L. - Da, dragă...dar mului. La o şedinţă, o dată ulterioară, eu cotizam pentru pensie la la noi la facultate, le-am spus UAP...şi cotizam puternic □ Constantin Lucaci - 7 iulie 2013 la 90 ani în atelier colegilor-studenţi că trebuie să fiindcă câştigam foarte mult...O arătăm realitatea aşa cum este, perioadă, nu am avut nici o pensie, apoi mi-au făcut 5.7 contrară altor realităţi, şi fără ameste- milioane, şi printr-o decizie a Academiei Române mi-au mai curi ideologice împrumutate de la alţii. dat (numai câţiva artişti au beneficiat) 17 milioane... Adrian Binenţeles că s-a auzit şi mi-au cerut Păunescu a pus problema în Parlament, şi datorită lui am să ies din partid; mi-au încropit şi o primit această indemnizaţie. Asta fiindcă mi-ai spus că vrei chestie cu nişte evrei pe care i-aş fi pensie de la UAP... Te credeam mai serios! □ C. Lucaci și I. protejat, şi care erau în legătură cu Frunzetti la Bienala de P.C. - Chiar sunt!...Nu am apelat niciudată la UAP. sioniştii. Ştii ce-i ăsta, un sionist la Veneția La USR, da! dar mizerie mare şi acolo... Maestre mai ţineţi (către masterand)? ceva de genul minte expoziţia concurs de la subsolurile Comitetului unui naţionalist evreu, care luptă pentru evrei!...da de unde! Central, cu machete ale Teatrului Naţional pictat, o soluţie erau nişte bieţi evrei, meseriaşi: cizmari, tâmplari, vânzători care se dorea realizată într-o primă variantă?... unde aţi la tejghele, care numai de aşa ceva nu se ocupau! În expus Soarele cinetic, din inox, pe macheta (două înălţimi concluzie, am predat carnetul de partid! de om, înălţime n.n) pictată de Sabin Bălaşa? Cred că P.C. - Constanţei Crăciun, parcă, aşa îmi spuneaţi expoziţia respectivă a însemnat unul dintre evenimentele în 70, atunci... plastice, la cea dată-1971, cele mai importante din C.L. - Nu! Constanţa Crăciun ţinea la mine. Era lume-prin calitatea lucrărilor; aşa, la secret, câtă risipă de Ministrul Culturii şi mereu avea grijă ca la orice expoziţie valoare... naţională să expun şi eu! ţinea la mine; îmi băga lucrările în C.L. - Cum să nu-mi amintesc. Soarele acela de faţă, eu, făcând încă din tinereţe lucrări care produseseră o care vorbeşti este la intrarea în atelier, în hol! I-am făcut impresie foarte bună asupra ei. Spunea la toată lumea: calea de rulare-linia de mişcare pe o elipsă, destul de greu Lucaci ăsta o să ajungă mare sculptor! mă considera geniu! de executat manual...Da, mă înţelegeam bine cu Sabin Şi Jalea (Ion Jalea preşedintele UAP, membru al Acade- Bălaşa...Ne agream reciproc. miei Române n.n) ţinea la mine! P.C. - În ce priveşte sugestivitatea, eu am crezut întotdeau- P.C. - Dar Ion Irimescu? na că aveţi puncte comune! chit că dumneavoastră sunteţi C.L. - Ion Irimescu, proaspăt vicepreşedinte al UAP sculptor şi el pictor... Acum, sigur, dumneavoastră aţi mă invidia... parcurs un drum în expresia şi tehnica sculpturii aşa cum P.C. - Odată, în 1971, înainte de sesiunea de vară nu a mai parcurs nimeni! Se poate scrie o carte despre a admiterii la Institut, a venit aici la gard, la atelier-eu istoria sculpturii gen Lucaci, parcurgând etapele dumneav- şlefuiam bazinul pentru macheta Fântânii de la oastră...În desenul pe care l-am publicat în „Povestea Constanţa-şi m-a strigat: - Tu eşti ucenicul lui Lucaci? - Da, vorbii 21”, în subsolul său, aţi reprezentat un pinion conic... să trăiţi! i-am răspuns, crezând că mi-a pus Dumnezeu Ha, ha, artiştii viitorului trebuie să cunoască ceva matema- mâna în cap fiindcă ştiam cine este... El a clătinat din cap şi tică şi construcţii de maşini-tehnologie-cum îi spun eu...de a plecat! ...rău om! Şi Vlasiu, vecinul dumneavoastră, era informatică, nu mai vorbesc. rău; tot căuta să mă determine să plec de aici! C.L. - Nu cred că cineva va mai putea să repete ce C.L. - La expoziţia mea din 1973 (prima expoziţie am făcut eu... personală, a dvs n.n), Constanţa Crăciun a venit la vernisaj P.C. - În niciun caz. Extraordinar, şi Brâncuşi a şi m-a felicitat. Ţinea la mine! Mai târziu m-au chemat să spus ceva asemănător. Arta s-a dăruit dumneavoastră şi redevin membru PCR, dar am refuzat. Aşa domnule ingin- dumneavoastră v-aţi dăruit artei!...Vă aduceţi aminte ce-mi er, din 59 până astăzi nu am fost membru PCR. Asta fiindcă spuneaţi atunci?... „Puştiule, eu m-am dăruit complet artei m-ai întrebat, căci, de altfel, cu treaba asta nu am avut, şi mele...de aceea nici măcar urmaşilor mei, familiei mele, nici nu am vreo problemă...Membru PCR sau nu, în ţara nu-i aparţin total. Aparţin sculpturilor mele”!...Da, acum asta, nu mai înseamnă nimic! putem recunoaşte că Dumnezeu v-a înzestrat cu o forţă P.C. - Deci, avem în faţa noastră pe unul dintre cei teribilă, aceea, care iată, la 90 de ani, vă face să tăiaţi cu mai mari sculptori ai lumii, român, care nu a fost membru de discul abraziv, granitul!...dacă nu v-aş fi văzut, nu aş fi partid! care a fost preşedintele Fondului Plastic din crezut; la cel mai mic semn de nesiguranţă, slăbire forţă, România, care are brevete de invenţii omologate de OSIM, polidiscul îţi poate sării din mâini, devenind catastro- care a expus enorm în străinătate şi a fost recunoscut de fă...Este colosal, tot atât de colosal cum sunt aceste toată lumea bună a artei europene... volume teribile din tablă de inox, sudată şi şlefuită...

Constantin Brâncuşi şi Constantin Lucaci cei mai mari sculptori ai secolului XX 200 | Brâncuși Cred că nici Sisif nu a muncit atât, încât, împingând stâncă P.C. - Am fost la Curtea de Argeş (la Clubul Iubito- peste stâncă, cărând bolovani, din grămada lui să ţâşneas- rilor de Cultură) şi am avut un teribil succes, a fost o seară că lumină, aşa cum ţâşneşte din oţelul şlefuit de dvs, inge- neaşteptat de valoroasă, cu articolul „Lucaci 90!”, cu pre- nios, cu rost, de această dată, după o istovitoare succesi- zentarea ziarului Povestea vorbii 21 în care a apărut artico- une de operaţii... lul. Acad. G Păun, relizatorul revistei „Curtea de la Argeş” a C.L.- După ce a ajuns inginer a optat-ales să intre fost atât de impresionat, încât mi-a cerut să ilustrez revista la Fabrica de avioane din Craiova, unde a ţinut-o din dumnealui, pe septembrie, cu lucrări de Lucaci-fotografiate inovaţie în inovaţie...ultima lui chestie a fost să sculpteze de mine şi asupra cărora să nu fie nicio interdicţie... cu calculatorul. Iată, unde a ajuns un asistent de-al meu! să C.L. - Când apare revista, să-i aduci şi nevesti-mi stăpânească cibernetic tehnologia şi sculptura!...i-a spus una, fiindcă ea are o anume sensibilitate pentru Curtea de Lucaci noului său masterand, poate elev, ucenic...în viitor! Argeş, tatăl ei, conducând un regiment între războaie, la Am mai avut un ucenic pe acelaşi calapod...Ana Maria Curtea de Argeş...Are poze cu regele, cu personalităţile Avram, o ştii, Petrică!? da, o ştii, că-i doar nevasta lui Iancu vremii...Nu de mult a venit directorul muzeului din Curtea Dumitrescu, prietenul tău...formidabilă pianistă care acum de Argeş la noi acasă să se informeze despre acea perioadă... compune muzică pe calculator, la Hyperion!...Uite domnule unde au ajuns elevii mei...niciunul nu este sculptor, dar * sunt artişti de... ştiinţă! Constantin Lucaci (n. 1923, Bocşa Română, Caraş Pocnete, trosnete, fulgere la unison...Geneza Severin) este, după Brâncuşi, unul dintre cei mai importanţi ordinii lumii înainte ca întunericul să fie despărţit de sculptori contemporani (Giulio Carlo Argan - 1983), lumină!...atunci când s-a născut linia dimpreună cu cuvân- activând... încă! în atelierul său din Bucureşti, strada tul...cu arta văzului şi a sunetului!...mi-am amintit un pasaj Pangrati-33. Din celebra pleiadă de artişti plastici români ai din cronica muzicală de prin 2003 la un concert al Hyperi- secolului XX, majoritatea, lucrând în atelierele mod- onului la Râmnic sub bagheta Anei Mariei şi Iancu Dumi- erne-special construite de puterea instalată în ţara noastră trescu!...ce univers! după 1944: Ion Jalea, Constantin Irimescu, Oscar Han, Alexandru Ciucurencu, Ion Vlasiu, Vasile Celmare, Viorel Mărgineanu, George Apostu, aproape toţi cu ateliere în acest cartier, Constantin Lucaci este singurul în viaţă care mai ţine sus fanionul marilor maeştri care au fixat-consoli- dat România între cele mai avizate-cultural-ţări din Europa şi nu numai, privind artele plastice, arta contemporană... Aici, în Pangrati 33, au prins contur real unele dintre lucrările monumentale care au uimit lumea întreagă: „Dialogul undelor”, lucrare din inox modelat care tronează din 1971 în faţa Televiziunii Române şi care ani de-a rândul a constituit şi sigla acestei instituţii; „Fântâna cinetică” de la Constanţa-unul dintre cele mai importante monumente cinetice-inox şi apă-şi muzică-din lume, 1972; urmată de o □ Cap de copil - granit 1970 □ “Constantin Brâncuși” - Album C. Lucaci, Ed. Meridiane granit C. Lucaci, Ed Meridiane serie de monumente la fel: fântâni cinetice-diferite ca alură, 1977 1977 dar modelate în tablă de inox şi aflate în mişcare, precum în oraşele Brăila, Turnu Severin, Reşiţa, Alba Iulia... De asemenea, în aceeaşi categorie care au uimit lumea, se înscriu şi lucrările de atelier, în inox modelat-şlefuit, care ornează din 2009 Galeriile (două) „Lucaci” din Sanctuarul San Francesco di Paola, Calabria, Italia; „Soarele cinetic”, inox-varianta ornării Teatrului Naţional-1970 şi varianta sticlă de Murano (1977) pentru Galeria „Fucina degli Angeli”-Veneţia (alături de opere semnate de Mark Tobey, Pablo Picasso, Max Ernst şi Marc Chagall)... Să nu uităm, că, tot aici, în Pangrati 33, s-au născut şi operele în granit! ale maestrului Constantin Lucaci, din tinereţe: „Cap de copil”, “Constantin Brâncuşi”, „Ştefan cel Mare”, „Bust de oţelar” (între 1955 şi 1965).

□ Fântâna Cinetică de la □ Fântâna de la Turnu-Sever- Constanța Muzica Apelor de in Constantin Lucaci Handel - 1971 Album 1977 Constantin Lucaci Petre CICKIRDAN

Constantin Brâncuşi şi Constantin Lucaci cei mai mari sculptori ai secolului XX 201 | Brâncuși I.D. Sîrbu despre „şlefuirea” Coloanei Infinitului

de stânga proletară), este trimis pe După puşcăria politică şi front, între 1941-1944 („eram singu- după un stagiu de vagonetar la Mina rul student din întreaga facultate Petrila, este adus la Teatrul Naţional care, ca pedeapsă politică [...] eram din Bănie, în august 1964, ca secre- mereu şi mereu trimis pe front”). tar literar (garantând pentru el direc- După obţinerea, în 1945, a torul adjunct, Al. Dincă), unde se diplomei de licenţă în filosofia culturii, impune profesional, dar şi ca scriitor, estetică şi psihologie cu teza De la deşi mediul nu-i era prea prielnic. arhetipurile lui C.G. Jung, la cate- Moare, la Craiova, la 17 septembrie goriile abisale ale lui Blaga şi a titlului 1989, în chiar ziua premierei piesei □ Tudor Nedelcea de doctor cu teza Funcţia epistemo- sale, Arca bunei speranţe. logică a metaforei, câştigă, prin Prin destin şi vocaţie – avea edescoperit şi considerat de concurs, în 1946, postul de asistent cultul prieteniei – I.D. Sîrbu a R Eugen Simion ca unul dintre cei la catedra lui Liviu Rusu, întreţinut relaţii cordiale cu marii mai autentici scriitori dezidenţi din promovează rapid la titlul de confer- intelectuali ai vremii sale, români sau spaţiul ex-sovietic postdecembrist, enţiar, în 1947 („am fost cel mai tânăr străini, fiind unul dintre ultimii mari clasicizat în celebra colecţie Opere conferenţiar din universităţile din epistolieri, corespondenţa sa fundamentale”1, Ion Dezideriu Sîrbu România”), tânărului Sîrbu i se taie numeroasă şi obiectivă având reale continuă să ne impresioneze şi să elanul: este îndepărtat, la 15 decem- calităţi estetice. se lase revalorizat. brie 1949, din învăţământul universi- Dar, I.D. Sîrbu era un fin Născut la 28 iunie 1919, în tar, împreună cu idolii săi, L. Blaga, observator al realităţii şi al oamenilor „colonia minerească polietnică şi Liviu Rusu, D.D. Roşca, îşi întreţine încă din anii de şcoală. Începând cu mozaicată” Petrila, I.D. Sîrbu existenţa prin rostuirea lui în diverse anul 1943, după terminarea clasei a urmează şcoala primară din locali- redacţii până la ... 15 septembrie patra, tatăl său (care avea un tatea natală ( aici, mărturiseşte mai 1957, când este arestat „pentru adevărat cult ) îl transferă, din motive târziu, „am reuşit să fiu primit în omisiune de denunţ”, cel omis fiind financiare, la Atelierele Centrale din Limba Română”), şi liceul, cu baca- colegul său de redacţie de la revista Petroşani, pentru un an, ca „ucenic laureatul susţinut la Deva, în 1939. „Teatru”, Şt. Aug. Doinaş, care salarizat”. La Facultatea de Litere şi Filosofie a spusese bancuri politice. I.D. Sîrbu Aici, la Atelierele Centrale, Universităţii clujene (1940-1945) este condamnat la şapte ani de conduse de ing. şef, Ştefan Geor- beneficiază de o elită strălucită de închisoare, în 1958, fiind graţiat în gescu Gorjan, se pregătea materia- profesori universitari (Lucian Blaga, februarie 1963, în timp ce Doinaş lizarea ideii brâncuşiene: Coloana Liviu Rusu, D.D. Roşca, Onisifor este doar anchetat. Ghibu, D. Popovici, N. Mărgineanu etc.), între aceştia, Lucian Blaga impresionându-l decisiv („Blaga reprezintă pentru mine (şi pentru generaţia mea transilvană, din care fac parte) «meşter-grinda» conştiin- ţei noastre cărturăreşti [...], este zeul protector al singurătăţii mele”). După mutarea forţată a universităţii clujene la Sibiu, I.D. Sîrbu fondează Cercul Literar de la Sibiu, alături de Radu Stanca, I. Negoiţescu, Şt. Aug. Doinaş, Ovidiu Cotruş, E. Todoran, Cornel □ Ion D. Sîrbu □ Ion D. Sîrbu Regman, N. Balotă, etc.). Aderând I. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal II. Corespondență la mişcarea comunistă (era, de fapt, II. Corespondență

1 Ion D. Sîrbu, Opere. 1. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal (1268 p.), 2. Corespondenţă (1598 p.), ediţie îngrijită, cronologie şi note de Toma Velici, în colaborare cu Tudor Nedelcea, introducere Eugen Simion, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2013.

I.D. Sîrbu despre „şlefuirea” Coloanei Infinitului 202 | Brâncuși Infinitului, unde elevul Sîrbu şlefuia niciun fir de nisip, altfel arama nu se Iată-l, deci, pe Constantin „nişte forme trapezoidale (nu se mai lipea. Directorul A.C.P. (Ateliere Brâncuşi, văzut de un elev, devenit terminau, mereu mai mari, mai Centrale Petroşani) era un inginer şi el celebru, aidoma „popii cel mic şi grele)”, sub privirile unui „popă mic foarte luminat, căsătorit cu o al dracului”. Să amintim că inaugu- şi al dracului”. Ei bine, acel popă nu verişoară a lui Radu Stanca; era rarea ansamblului brâncuşian de la era altul decât genialul Constantin gorjan şi îl chema [Ştefan] Georges- Tg. Jiu s-a petrecut la 27 octombrie Brâncuşi. cu - Gorjan (mai târziu, a fondat o 1938. Aceste momente cruciale editură). Venea însoţit de un fel de la care a fost prezent I.D. Sîrbu le popă mic, şi al dracului, controlau, evocă într-o scrisoare a acestuia din ameninţau, ne obligau să stăm până 21 august 1983, către prietenul său, seara târziu. Sub un şopron. Periile criticul, şi eseistul Virgil Nemoianu de sârmă se toceau repede, domnul (născut la 12 martie 1940). Dar, Lampe ( care semăna leit cu fostul lăsăm să curgă fragmentul din rege Ferdinand) era o bestie, zgârcit scrisoarea lui I.D. Sîrbu referitoare şi la perii şi la cele trei calităţi de la acea trudnică operă, la care şmirghel. Degetele îmi erau zdrelite, „popa cel mic venea şi ne înjura aş fi plecat, nu puteam; nu se mai mărunt şi într-o oltenească repezită, terminau trapezele acelea, popa cel de neînţeles”: mic venea şi ne înjura mărunt şi „Tot la Atelierele Centrale, într-o oltenească repezită, de unde am fost ucenic, mă întorc. neînţeles, eu, şi noaptea (mulţi ani Terminasem clasa [a] IV-[a] de după aceea, mai ales când făceam liceu, Tata, proletar convins, zicea: febră), nu visam decât acele «Ajunge: doar n-o să te fac suprafeţe aspre pe care trebuia să le domn!?» Şi m-a băgat la aceste curăţăm, să le facem lună... Nimeni Ateliere să învăţ o meserie (să nu nu ştia la ce servesc, nici nu ne ajung în mină, ca el). După un an, interesa... am fugit, directorul liceului,[Enea] Prin 1966, trebuind eu să Giurchescu, şi profesorii mei de conduc un grup de tovarăşi din română m-au înţeles (plângeam în teatrele Est-Germane la Târgu-Jiu, hohote, eram gata să mă sinucid; la arătându-le şi explicându-le (sunt un Ateliere, eram tâmpit, nătâng, abso- om cult, pot vorbi mai ales despre lut toată lumea, calfe, ucenici, cele ne-văzute) cam ce este şi ce maiştri nu treceau pe lângă mine să vrea să fie COLOANA INFINITĂ – nu-mi ardă un pumn sau un picior în deodată auzii bubuind în subinconş- fund: «Asta ca să vezi că aici nu-i ca tientul meu: astea sunt trapezele la liceu!»). Am fost admis în clasa mele, futu-le, astea mi-au mâncat [a] V-a , am primit şi o bursă, acasă tinereţea, de ce nu ne-au spus? De nu puteam să mă întorc, Tata mă ce nu ne-au explicat? Şi Popa ăla, considera un dezertor... Verile, îmi de ne înjura gorjeneşte, era Brân- câştigam pâinea, preparând cuşi, băga-l-aş olteneşte « în infinitul corigenţi... Într-o vară, 1937 sau 38, muică-si...» nu mai ţin minte, m-a chemat unul Asta e Pilule: poate că din foştii colegi de ucenicie, să viu la generaţia noastră, fără să ştie, Ateliere, se plăteşte bine, e o lustruieşte nişte absurde forme muncă specială. M-am dus, lucram trapezoidale, care devin tot mai ca la clacă, râdeam... Ne soseau de mari, tot mai rele, dar... Idioată com- la turnătoria de fontă nişte forme paraţie. E o chestiune personală - trapezoidale ( nu se mai terminau, mai nou, eu nu pot să văd nici pe mereu mai mari, mai grele), ele marca chibriturilor noastre, coloana trebuiau să fie curăţite de praful de aceea, fără să mi se urce sângele în turnătorie, ca să fie aduse la cap...”2 «arămit». (Galvanoplastie, cred că se cheamă). Nu era voie să rămână Tudor NEDELCEA

2 Ibidem, vol. 2, p. 880-882.

I.D. Sîrbu despre „şlefuirea” Coloanei Infinitului 203 | Brâncuși Metafora vie în opera transliterară a lui Constantin Brâncuşi Triada tipologică: Rigoare, Fineţe, Umanism

I. Introducere. I.3. Paradigma transmodernă are ca fundament Paradigma transmodernă unificarea. Epistemologia specifică transmodernităţii este una construcţionistă, determinată de metafizica cuantică. Reconstrucţia tabloului lumii este o permanentă negociere a I.1. Figura esenţială prin care se exprimă „Scriito- modelelor corelate cu noile date experimentale. rul” Constantin Brâncuşi este metafora: fie ea considerată în sens restrâns (comparaţie subînţeleasă în virtutea căreia Contemplaţia este o ieşire din eu pentru a comunica cuvântul-imagine înlocuieşte cuvântul - obiect) fie ea prin cu existenţa. Dar - reconsider salutar - prin „Coloana fără extensie ca limbaj figurat, fie ca metaforă plasticizantă ( ca sfârşit” Constantin Brâncuşi redă metafizicii verticabilitatea. apropiere a unui fapt de altul sau ca transfer de termeni de Postulând o realitate care conţine” Fiinţa alături de Nefiinţă”, la unul asupra celuilalt cu funcţie de tehnică compensato- o metaforă transmodernă poate avea ca punct de plecare o rie), dar mai ales ca metaforă revelatorie, al cărei rol este să logică a terţului inclus în maniera propusă de Basarab 3 4 scoată la iveală („ascunsul”, „misterul”), prin mijloace pe Nicolescu , Stéphane Lupasco , şi Cassian Maria Spiridon 5 6 7 care le pune la îndemână lumea imaginară, rezultatul , ori Emanuela Ilie sau Petre Ţuţea . constând în anularea înţelesului obişnuit al faptelor, substi- I. 4. În acest context reinventat, fireşte că în idiomul tuindu-le o nouă viziune1, ori ca metaforă vie (a se citi: stilistic practicat de Constantin Brâncuşi ca homo scriptor şi transmetaforă). ca vorbitor, nimic nu mai e ca înainte (ori la fel). Coordonate- I.2. S-a referit sculptorul-scriitor direct la „meta- le sunt diferite, iar limbajul scris şi/ sau oral se configurează foră?” Sau, de fapt, el a anticipat, genialoid cum era, „trans- figurativ dar pentru a desemna limbajul absolut (înţeles ca metafora” specifică actualmente transmodernităţii care a metalimbaj şi chiar ca translimbaj), ca transliteratură cum ajuns, pare-se, şi în Europa, la o maturitate nu atât autore- exact o defineşte Pompiliu Crăciunescu; în raport cu figura flexivă cât transreflexivă? E valabilă şi prima cale de abor- misterului şi cu forma simbolică a triunghiului dreptunghic dare dar, cum e una deja bătătorită, prefer să mă ocup de „laturile formând unghiul drept corespund poeziei şi metafi- receptarea ei din perspectiva cotiturii transmoderne. zicii, a treia latură – ipotenuza – reprezintă epistemologia” Umanismul existenţialist păstrase încă Fiinţa ca referenţial (atenţie la termenul instituit revoluţionar – n.m). metaforic, pe care o contrapusese nimicului sartrian. În opera scripturală a lui Constantin Brâncuşi, Umanismul postmodern a rămas în problematica libertăţii revizuită din perspectiva acestui triunghi dreptunghic şi dar a rupt-o de orice formă de transcendenţă, de orice transcosmologic (transcosmologia, adică percepţia organ- posibilitate de centrare ontologică. Cultura integrală (totală) ică a ceea ce se află între, peste şi dincolo de orice cosmos, este văzută ca sinteză între tradiţionalism şi modernitate, e posibilă prin prezenţa în noi a Terţului Ascuns –n.m., una construcţionistă, strict specifică gândirii transmoderne. I.P.B.) şi este anticipată – repet – o transliteratură în care se Pe aceasta Antonio Sandu o defineşte ca fiind opusă celei reflectă lumea lui Constantin Brâncuşi – un veritabil cosmos postmoderne, care ar avea de exemplu ca o trăsătură transliterar, o neaşteptată tehnică a cunoaşterii, similară distinctă neîncrederea faţă de metapovestiri (metadiscur- celor utilizate de poeţi şi fizicieni. Îndelunga şedere în suri); centrat în deconstrucţie, postmodernismul a fost şi Franţa a lui Constantin Brâncuşi a impregnat gândirea este condamnat la a fi o hermeneutică prea diversificată şi Demiurgului din Hobiţa Gorjului de spiritul Şcolii Franceze, polimorfică. În schimb, prin analogie cu cotitura lingvistică caracterizată prin triada rigoare, fineţe, umanism. Rigoarea (care a fost centrată pe jocurile de limbaj ca o modalitate de este desigur cea a limbajului scris sau rostit (căci nu mă construcţie/ reconstrucţie a realităţii cotitura transmodernă refer la cel al sculpturii, graficii, fotografiei, mulajului etc, se centrează pe jocul ontologic generat de transparenţa la -n.m.) unde fiecare cuvânt are locul şi funcţia sa. Fineţea – cunoaştere şi evident la transcunoaştere) 2. continuu să explic – este cea a gândirii,; nuanţa este privile- giată într-o gândire care încearcă să-şi găsească rostul prin

1 Vezi Irina Petraş: Fabrica de literatură, ed. Paralela 45, Piteşti, 2003, pp.109-111. 2 Antonio Sandu: Dimensiuni etice ale comunicării în postmodernitate; vezi capitolul „Cotitura transmodernă: o paradigmă a timpului prezent”; ed. Lumen, Iaşi, 2009, pp27-34. 3 Vezi Basarab Nicolescu: Transdisciplinaritatea. Manifest; trad. de H.M. Vasilescu; Polirom, Iaşi, 1999. 4 Vezi Stéphane Lupasco: Logica dinamică a contradictoriului; cuv.în.de Constantin Noica; trad. şi postf. de Vasile Sporici; ed. Politică, Bucureşti, 1982. 5 Vezi, de asemenea, Cassian Maria Spiridon: Aventurile terţului; ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009. 6 Vezi totodată, Emanuella Ilie: Basarab Nicolescu. Eseu monografic; ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009. 7 Vezi şi Petre Ţuțea: Mircea Eliade; ediţie de Tudor B. Munteanu; ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2007

Metafora vie în opera transliterară a lui Constantin Brâncuşi 204 | Brâncuși cuvinte deseori incapabile a exprima Realitatea în Mişcarea ca început de viaţă, ca drum al destinu- întregimea sa ; iar umanismul este de ordin spiritual: totul lui, ca o comunicare între Cer şi Pământ. Mişcările se este centrat pe fiinţa umană, dar o transcende, generând adună, la el, într-o singură curbă a universului, emines- atitudinea transumanistă şi pe Homo sui transcendentalis. ciană şi einsteniană. Ele pornesc din tumultul apelor, al Fiindcă, în cele din urmă, ce a căutat, ca autor de translite- veşniciilor călătoare, pornesc pe orizontala Pământului, ratură, Brâncuşi? Fiinţa fiinţelor? Structura flexibilă şi orien- apoi se avântă în slăvile Cerului, care reprezintă Tăcerea tată către întâmpinarea complexităţii? Apofatismul artei, Absolută. Pleacă din nesfârşire şi nu mai sfârşesc în care reuneşte apofatismul mistic, într-un univers consti- ne-sfârşire! Acesta ar fi mesajul lui Brâncuşi care este, tuind o punte între fiinţă şi gnoză, graţie ternarului după Jean Cassou, cel mai mare sculptor al tuturor timpuri- iubire-cunoaştere-revelaţie? Resurecţia Sacrului? Magia lor”. 10 limbajului, care permite interacţiunea armonioasă între Ca să-mi institui şi propriul topos (trans)hermeneu- literatură, metafizică, ştiinţă, tehnologie şi ezoterism, tic, termin această introducere prin a-l institui pe Constan- explorând, la frontierele dintre ele, un nou univers – trans- tin Brâncuşi şi printre prozatorii şi poeţii de primă linie ai disciplinar – al Cunoaşterii prin Arta Totală? Sufletul însuşi, Europei, inclusiv fireşte şi ai României de ieri, de azi, şi de pe care să-l surprindă în mişcarea sa vie spre desăvârşirea mâine. Urmează demonstraţia ca atare punct cu punct. divină? 8 Studium et punctum. Fiat lux! I.5. Astfel, pe acest nou construct (meta) teoretic se impune, automat, conceptul de metaforă vie al lui Paul Ricoeur. Conform opiniei acestui strălucit filozof francez contemporan, metafora vie este metafora în ordinea discursului, metafora ca figură discursivizată, metafora ca funcţie euristică, metafora produsă la nivelul frazei, văzută fiind ca un tot ş.a.m.d. Ca să mă fac pe deplin înţeles, metafora vie care devine din caz al denumirii deviante un caz al predicţiei nonpertinente e altceva decât metafora plasticizantă şi chiar revelatoare. Antinomia dintre semantică (pentru care fraza e purtătoarea semnificaţiei complete minimale) şi semiotică (pentru care cuvântul este un semn în cadrul codului lexical) va fi fost transgresată în cadrul hermeneuticii aplicate şi o primă problemă pe care şi-o asumă – spre rezolvare – studiul meu este mecanismul brâncuşian prin care a sa metaforă de invenţie / reinventare / produce / creează sens, menit să-i lămurească pe admiratorii / contemplatorii operei sale plastice cât se poate mai adânc şi mai înalt.9 Am optat, ca şi Mihai Cimpoi, pentru un demers de factura mesajului integrator. Iată ce afirmă academicianul basarabean: „Brâncuşi a descoperit Oul (şi Ovoidul) ca mare simbol al Începutului. Din Oul lui sculptural se va naşte nu numai întreaga sculptură modernă, ci şi întreaga poezie a secolului al XX-lea, Rilke, Pound, Apollinaire şi alţi mari poeţi fiind şi intimi ai Atelierului său parizian. Şi marii poeţi români interbelici sau postbelici – Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Stănescu – se revendică de la brâncuşia- na artă a esenţelor. Brâncuşi mai descoperă Mişcarea şi □ Coloana Infinitului Tăcerea, alte două dimensiuni esenţiale ale existenţei.

8 Vezi prefaţa lui Basarab Nicolescu: „O întâmplare dincolo de spaţiu şi de timp: Vintilă Horia şi Pompiliu Crăciunescu”, la cartea lui Pompiliu Crăciunescu: „Vintilă Horia: transliteratură şi realitate”, ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2011. 9 Paul Ricoeur: Metafora vie; trad. şi cuv.în. de Irina Mavrodin; ed. Univers, Bucureşti, 1984. 10 Mihai Cimpoi: Zeul Ascuns. Microeseuri despre labirint, ed. Prut Internaţional, Chişinău, 2002, pp. 52-53 11 Sorana Georgescu-Gorjan: Aşa grăit-a Brâncuşi / Ainsi parlait Brancusi / Thus spoke Brancusi; Ed. Fundaţia Scrisul Românesc; Craiova, 2012, p.187 12 Idem, ibidem, p.193 13 Ibidem, p.310 14 Ibidem, p.333

Metafora vie în opera transliterară a lui Constantin Brâncuşi 205 | Brâncuși decât „metafore vii”. Fiindcă, indiscutabil, „arta trebuie să pătrundă în spiritul naturii şi, la rândul ei, să zămislească II. Referinţa dedublată şi redescrierea prin aşa cum face natura, să creeze fiinţe înzestrate cu forme şi 20 ficţiune viaţă proprie” . „Antropomorfismul l-a împins pe om să se reprezinte pe el însuşi pentru a exprima naturalul şi supra- naturalul”21. „Astăzi arta deschide poarta care duce spre II. 1. Nerevendicându-se din suprarealism, cubism, principiul creator, spre frumosul absolut al legii univer- barochism, Constantin Brâncuşi precizează: „Eu, cu noul 22 11 sale” . „Cei care au păstrat în ei înşişi armonia vie (s.m.) meu, vin din ceva foarte vechi” . Fiind un inventator auten- care există în toate fiinţele, propria lor natură, vor înţelege tic, s-a încrezut în metaforă mai mult ca-n orice figură stilis- negreşit arta modernă, pentru că vor vibra la sentimentul tică întrucât opera lui Brâncuşi nu este o expresie locală, 23 12 legilor naturii” dar şi pe cea transmodernă, pentru că „ea este esenţa celei mai înalte expresii” . „modelul unor astfel de logici bazate pe principiul terţului II. 2. O secţiune din volumul trilingv al Soranei inclus stă la baza unor doctrine mistice din analiza cărora, Georgescu-Gorjan „Aşa grăit-a Brâncuşi” este intitulat pe baza metodologiei construcţionist-fractalice, se pot ana- „Metaforele lui Brâncuşi / Les métaphores de Brancusi / liza modele de ontologii posibile de construit în paradigma Brancusi’s metaphors”. Indiciul este, categoric, profitabil transmodernă”24. „Artele n-au existat niciodată de sine întreprinderii mele. „Dacă cineva nu găseşte cheia, eu nu stătător” fiindcă „ele au fost întotdeauna apanajul pot s-o dau” ne/mă avertizează ironic Brâncuşi. Nici n-ar fi religiilor”25. „De fiecare dată când privim arta religioasă, cazul, căci în ceea ce mă priveşte eu am găsit una din vedem că au fost create la un moment dat lucruri foarte aceste chei: (trans)metafora care, în viziunea artistului frumoase”26. Însă „pentru a gusta cu adevărat o frumuseţe cugetător, e „o formă a meditaţiei, adică o tehnică filoso- trebuie să fie cel puţin reflectarea propriului eu, dacă nu 13 fică”, iar „poezia pură este rugăciune” , „evoluţia spiri- întreaga fulgerare”27. 14 15 tului” care, şi el, e „scafandrul luminii” ; acesta cu forţa-i II. 3. Aşadar îi este profund proprie lui Constantin de înnobilare „se desfăşoară ca o spirală în jurul unui Brâncuşi metafora ca atare şi, în mod oarecum diferit, nucleu etern”16. „Astfel plastica nu este o chestiune literară, 17 metafora vie, exact în termenii fixaţi de Paul Ricoeur. Adică ci o chestiune care trăieşte independent” . metafora de invenţie, graţie căreia semantica cuvântului se Fiind întrutotul de acord, cu maestrul, mă delimitez, integrează în semantica frazei: „Nu există artişti, ci numai prompt, şi intervin nici acum pe cont propriu; fiindcă acelaşi oameni care simt nevoia să lucreze în bucurie, să cânte „spirit esopico-socratic” îşi informează la fel de diligent asemeni păsărilor. De îndată ce apare artistul, arta partenerul hermeneutic: „Greşeşti şi când spui că nu e dispare”28. Ca metasemem, metafora e „o sintagmă în care necesar să le dau nume sculpturilor mele, căci totul trebuie apar în mod contradictoriu identitatea a doi semnificanţi şi 18 să poarte un nume” . Numindu-şi, ca orice nomotet care-şi non-identitatea a doi semnificaţi corespunzători”29. respectă statura de creator ex nihilo, capodoperele, Brân- Reducerea metaforică se încheie atunci când citito- cuşi a recurs la transmetaforă / la personificare / la com- rul descoperă cel de-al treilea termen, virtual, punte de paraţie etc. Dar metafora revelatoare e regina panopliei legătură între ceilalţi doi. Metafora extrapolează, ea se sale transliterare. Citez, ca să nu fiu acuzat de falsă persua- bazează pe o identitate reală, manifestată prin intersectar- siune: „Oamenii învăţaseră cum să reveleze prin arta lor ea a doi termeni în scopul afirmării identităţii termenilor (s.m.), cum să personifice aceste forţe divine”. Şi continuu întregi. Metafora extinde până la reunirea celor doi termeni să reproduc din acest rezumat aparţinând lui V.G. Paleolog, o proprietate care nu aparţine decât intersectării lor. Astfel – tocmai pentru a face imposibilă orice contrazicere: „Astăzi caută a ne încredinţa Brâncuşi prin metafore concepute filosofia ne face să concepem un act creator unic, o lege diferit / diferant – „arta este ca o epavă în plină lumină”30 iar universală, impersonală, nedefinită, din care emană tot ce artistul „e ca viermele în mătase”31. La fel, „plăcerea cu care există. Aceasta este legea universală căreia arta trebuie lucrează artistul e inima artei lui”32, cum „arta este scândura să-i fie manifestare, supunându-se principiilor şi eliberân- care te salvează după naufragiu”33. du-se de convenţii perimate care, acum, au devenit inutile Fiecare scriitor, artist sau simplu cititor poate avea o şi induc în eroare”19. Şi cum fiecare din formele brâncuşiene reprezentare proprie, esenţial e însă să se stabilească cel mai este, în sine, o fiinţă vie, este o entitate cu propria-i viaţă, cu scurt itinerar pe care două obiecte se pot întâlni: demersul e trăsături caracteristice de netăgăduit, numele lor nu pot fi

15 Ibidem, p.334 23 Ibidem, p.374 29 Grupul µ (J.Dubois, F.Edeline, J.M.Klinken- 16 Ibidem, p.340 24 Antonio Sandu: Dimensiuni etice ale berg, P.Minguet, F.Pire, H.Trinon): Retorica 17 Ibidem, p.341 comunicării în postmodernitate; ed. Lumen, generală; ed. Univers, Bucureşti, 1974; 18 Ibidem, p.342 Iaşi, 2009, p.120 trad.şi note de Antonia Constantinescu şi 19 Ibidem, p.365 25 Sorana Georgescu-Gorjan: op.cit., p.69 Ileana Littera; p.156 20 Ibidem, p.367 26 Idem, ibidem 30 Sorana Georgescu-Gorjan, op.cit., ibidem 21 Ibidem, p.371 27 Ibidem, p.79 31 Ibidem; 22 Ibidem, p.373 28 Ibidem, p.65 32 Ibidem, p.68

Metafora vie în opera transliterară a lui Constantin Brâncuşi 206 | Brâncuși urmărit până la epuizarea tuturor diferenţelor. Aşa pare să tot, aude tot. Are ochi în urechi, urechi în ochi. E un maestru se comporte şi Constantin Brâncuşi metaforistul şi aforis- pe deplin, căci se apropie de sensul real al lucrurilor. tul. Ca şi în cazul lui Derrida, şi el îşi asumă diferenţa / II. 4. Când apelează la puterea creatoare a limbaju- diferanţa în propria sa limbă, pe care o determină „să lui, Brâncuşi apără şi dezvoltă puterea euristică a limbajului 34 vorbească în sensul binelui şi al frumosului” în maniera desfăşurată de ficţiune. Citez, iarăşi, spre a nu fi suspectat derridaiană, care este „originea ce nu se dă niciodată la de forţarea bunului-simţ interpretativ: „Închipuiţi-vă că într-o prezent a ceea ce este, cu toate configuraţiile lui posibile”. bună zi oamenii s-ar hotărî să ridice într-o piaţă imensă „Această différance care nu se prezintă niciodată (îşi Pasărea de aur, mare şi sveltă – poate până la cer –, amână în permanenţă prezenţa), care se rezervă şi nu se închipuiţi-vă atunci frenezia mulţimii care ar dănţui în jurul expune niciodată, lasă urme în ceea este prezent şi îl difer- acestui nou soare”40. Care va să zică „arta este creare de 35 enţiază tot aşa cum diferitele configuraţii” în care se prez- lucruri pe care nu le cunoşti”41. Ea este „altceva decât redar- intă opera lui Brâncuşi apelează extrem de des la ea vieţii: transfigurarea ei”42. „Este frumosul care se naşte (trans)metaforă, la metafora vie care poate şi trebuie să fie ca o plantă”43. definită ca transpunere a numelui dat, fiindcă purtătorul Ca să conchid, de-a doua oară, în acest studiu, efectului de sens metaforic rămâne cuvântul. Căci, chiar în discursul poetico-metaforic brâncuşian este deopotrivă cadrul discursului, tot cuvântul asigură funcţia de identitate nonreferenţial şi autoreferenţial. După Paul Ricoeur, unei semantică, identitate modificată/ „alterată” de către meta- asemenea concepţii nonreferenţiale a discursului poetic îi foră. poate fi opusă ideea că suspendarea referinţei laterale este Metafora brâncuşiană este deopotrivă tributară condiţia prin care devine cu putinţă eliberarea unei puteri de noii retorici, aspect ce-i înlesneşte aprehendarea specifi- referinţă de gradul doi, care este propriu-zis referinţa caţiei metaforei-enunţ, continuând a menţine primatul poetică44. „Gândeşte-te că stejarul din faţa ta este un bunic metaforei-cuvânt, căci Brâncuşi se apropie de punctul de înţelept şi sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respec- vedere hermeneutic reexaminând ideea de inovaţie tuoasă şi iubitoare”45. „Cocoşul meu nu e cocoş, Pasărea semantică (crearea unei noi pertinenţe semantice – n.m., mea nu este pasăre. Sunt simboluri”46. „Coloana fără I.P.B.). sfârşit: Pendulul răsturnat al timpului.”47. „Cuminţenia Conceptul de asemănare este, în acest context, pământului a fost încercarea mea de a de fundul mării cu privit sub o nouă lumină, teza prin care asemănarea este degetul arătător”48. indisolubil legată de o teorie a substituţiei fiind contestată Nu trebuie deci vorbit numai de dublu sens ci de în favoarea unei teorii a asemănării înţeleasă ca o tensiune referinţa dedublată, bazată pe redescriere prin ficţiune. între identitate şi diferenţă în cadrul operaţiei predicative Aşadar, metafora brâncuşiană este un punct retoric şi trans- puse în mişcare prin inovaţia semantică. Prin urmare retoric prin care discursul pune în libertate puterea pe care „Coloana fără sfârşit e aidoma unui cântec etern care ne o au anumite ficţiuni de a redescrie realitatea antimimetic poartă în infinit, dincolo de orice durere şi bucurie artifi- (mithos + mimesis = poiesis a limbajului) cială”36. „Ar fi mult mai firesc ca rânduiala oamenilor să fie orizontală, asemeni firelor de grâu, care se desfăşoară pe întinsul lanului şi primesc, la fel şi bătaia vântului, şi arşiţa soarelui, şi ploaia şi lumina şi binecuvântarea cerului”37. Relegată de travaliul asemănării, imaginația nu mai este o funcţie a imaginii în sensul cvasisenzorial al cuvântului ci „puterea de a vedea ca...”, dimensiune a operaţiei propriu-zis semantice care constă în a vedea ceea ce este asemănător în ceea ce nu se aseamănă. C. Brâncuşi afirmă neînduplecat: „În artă ceea ce contează este bucuria. Nu e nevoie să înţelegi. Eşti fericit că vezi? Ajunge.”38. Şi exclamă tot strategic: „Ce poate fi mai minunat decât privilegiul de care se bucură omul, de a fi viu şi de a fi în stare să vadă şi să descopere frumosul din jurul său!”39. Brâncuşi, asemenea lui I.L.Caragiale, ştie tot, vede

33 Ibidem, p.70 38 Ibidem, p.86 46 Ibidem, p.120 34 Ibidem, p.97 39 Ibidem, p.80 47 Ibidem, p.124 35 Jacques Derrida: Scriitura şi diferenţa; trad. 40 Ibidem, p.110 48 Ibidem, p.126. de Bogdan Ghiu şi Dumitru Ţepeneag; pref. 41 Ibidem, p.53 49 Vezi Academia Română. Institutul de de Radu Toma; ed. Univers, Bucureşti, 1998, 42 Ibidem, p.59 Filozofie: Brâncuşi artist-filosof. Comunicări p.13 43 Ibidem, p.63 şi antologie de texte. Coordonator: Ion 36 Sorana Georgescu-Gorjan: op.cit., p.122 44 Paul Ricoeur, op.cit., p.10 Pogorilovschi; Ed. Fund. „Constantin 37 Idem, ibidem, p.318 45 Sorana Georgescu-Gorjan: op.cit., p.102 Brâncuşi”, Târgu Jiu, 2001, 300p.

Metafora vie în opera transliterară a lui Constantin Brâncuşi 207 | Brâncuși III. Creatorul unor începuturi de forme „Oamenii sunt asemenea diamantelor din mine. Pentru a se pune în valoare, trebuie să se frece de viaţă, după cum prin 55 Teoria referinţei metaforice duce apoi către necesi- frecare se obţine strălucirea diamantelor brute” . tatea elucidării şi discursul filosofic. Un întreg volum de Trecerea la punctul de vedere hermeneutic comunicări şi texte, coordonat de Ion Pogorilovschi şi publi- corespunde schimbării de nivel care duce de la frază la cat de Nicolae Diaconu la editura sa, în 2001, se ocupă de discursul propriu-zis: poem, povestire, eseu etc. O nouă Brâncuşi, artist filosof49. problematică se iveşte acum în orizontul nostru de Aşa cum a practicat-o Constantin Brâncuşi, nici o aşteptare: ea nu mai are în vedere forma metaforei ca filosofie nu purcede, nici nemijlocit şi nici mijlocit, din poe- figură de discurs focalizată asupra cuvântului, şi nici chiar a tică. Dimpotrivă, discursul care se străduie să opereze unei noi pertinenţe semantice; ci referinţa enunţului meta- reluarea ontologiei implicită enunţului metaforic e un alt foric ca putere de a redescrie realitatea. „Această trecere – discurs. ne explică acelaşi Paul Ricoeur – de la semantică la herme- neutică îşi află justificarea cea mai întemeiată în conex- Stabilind această diferenţă, Paul Ricoeur încercase iunea, existentă în orice discurs, dintre sens, care este de fapt o redefinire a specificului poetic, limitat la ceea ce organizarea sa lăuntrică, şi referinţă, care este puterea de este prin chiar faptul de a întemeia adevărul metaforic, a se referi la o realitate din afara limbajului. Metafora se adică acea inovaţie de sens ce are loc la nivelul întregului prezintă atunci ca o strategie de discurs, care, apărând şi enunţ, obţinută prin torsiunea sensului literal al cuvintelor, dezvoltând, puterea creatoare a limbajului, apără şi inovaţie de sens prin care se constituie metafora vie50. dezvoltă totodată puterea euristică desfăşurată de În această altfelitate transversală, funcţia ludică ficţiune”56. transformă limbajul în paralimbaj. Jocurile de cuvinte, unele Astfel în „fabulele” sale57, Brâncuşi rezumează o foarte subtile, sunt adevărate semne de acceptare şi de „povestire greu de crezut” despre om şi o cloşcă pe ouă, apartenenţă la o confrerie intelectuală51. „Jocul copilului” despre fluture şi „lumina interioară a artistului”, ori „o pove- devine o condiţie a dezvoltării iar ceea ce-l face pe artist să stire fantastică spusă de mama” cu barza şi vrabia şi încă trăiască cu adevărat este „sentimentul permanenţei una despre „Copacul dezrădăcinat”. copilării în viaţă”. Iar „arta este jocul între frumos şi urât, un joc insesizabil prin raţiune”52. Această întâlnire dintre ficţiune şi redescriere ne duce la concluzia – într-o a treia poziţie – că locul metaforei, Pe de altă parte, analiza mea transversalizată (din cel mai intim şi ultim, nu este nici cuvântul, nici fraza, nici perspectiva căreia Brâncuşi s-a comportat hypologic chiar discursul, ci copula verbului a fi. Acest «este» meta- (hypos este ţesătura şi pânza de păianjen) – arăta Roland foric semnifică în acelaşi timp «nu este» şi «este ca». Barthes53) se va situa la încrucişarea celor două discipline – retorica şi poetica – având scopuri absolut distincte: Dacă într-adevăr lucrurile stau astfel, putem vorbi persuasiunea în discursul oral şi mimesisul acţiunilor de adevăr metaforic, dar într-un sens de asemenea umane în poezia fiinţei şi a artei: „Şurubul de teasc – el mi-a tensionat al cuvântului «adevăr». În fine, Brâncuşi însuşi dat ideea Coloanei fără sfârşit”; „Ce bucurie pentru copii, afirmă că dacă „la început am fost conduşi de adevăr, 58 dacă, într-o bună dimineaţă, când s-ar duce la joacă în adevărat, ascuns, azi ne conducem după miraje” . grădină, în locul sculpturii convenţionale a domnului Cutare Fiinţei reprezentate, un alt Constantin, şi anume ar găsit Raţa lui Brâncuşi, fără soclu, aşezată simplu pe Barbu, i-a spus «ESTINŢA», singura traducere apropiată peluză. Cum s-ar mai urca pe ea călare şi cum ar mai pentru «OUSIA». „Physis este Ousia, adică estinţa răsturna-o!”54. (Seiendheit): aceasta care desemnează şi semnează Jocul asemănării este în egală măsură cerut şi de o fiindul ca fiind-în chip precis fiinţa. „Estinţa” ar încheia un teorie a tensiunii. În cazul „grăitelor” brâncuşiene, dublet productiv cu «estime», estinţa ar fi chipul românesc asemănarea trebuie ea însăşi înţeleasă ca o tensiune între pentru grecescul ousia – tradus ca essentia, participiu identitate şi diferenţă în operaţia predicativă pusă în trecut al verbului einai, iar estimea – ca obraz autohton al lui mişcare de inovaţia semantică. Această analiză a travaliului ens, echivalent participiului grec (e)on. Estinţa este deci asemănării va duce la reinterpretarea noţiunilor de „imagi- participaţie (trecută) esenţială, iar estimea – participaţie naţie producătoare” şi de „funcţie iconică” în direcţia lui a (prezentă) fiinţială”... „Ontologhia” este cuvântare (adică vedea ceea ce se aseamănă în ceea ce nu se aseamănă: discurs al complicităţii dintre meta-fizic şi meta-foric – n.m.,

50 Paul Ricoeur: Metafora vie; trad. şi cuv.în. Brancusi; Fund.-Edit. Scrisul Românesc, pp.199-204 de Irina Mavrodin; ed. Univers, Bucureşti, Craiova, 2012, p.53 58 Ibidem, p.243 1984, p.12 53 Roland Barthes: Plăcerea textului; ed. 59 Constantin Barbu: Rostirea esenţială. Eseu 51 Gheorghe Schwartz: Limbajul individului Echinox, Cluj, 1994, p.100 despre reamintirea Fiinţei; ed. Scrisul om, liber şi sănătos. În spiritul psihologiei 54 Sorana Georgescu-Gorjan: op.cit., p.118 Românesc, Craiova, 1985, pp.39-42 transversale; ed. Emia, Deva, 2005 55 Idem, ibidem, p.305 60 Ibem, ibidem, p.53 52 Sorana Georgescu-Gorjan: Aşa grăit-a 56 Paul Ricoeur: op.cit.p.16 61 A.I. Brumaru: Fiinţă şi loc, în „Brâncuşi, Brâncuşi/ Ainsi Parlait Brancusi/ Thus spoke 56 Sorana Georgescu-Gorjan: op.cit., artist-filosof”, ediţia citată, p.300

Metafora vie în opera transliterară a lui Constantin Brâncuşi 208 | Brâncuși I.P.B.) de estimi... Fiinţa şi estimea se deosebesc fiindcă spaţiu cu tot drumul spiritual pe care-l parcurge synalethic fiinţa cuprinde „tot ce este şi poate să fie sau trupesc sau (adică pe baza înţelegerii lui prin adeverire): ca pe o călăto- sufletesc, sau înţelegător” iar estimea – „un ce deosebit şi rie în realitate care „are loc înlăuntrul nostru”62. hotărât”59. Ca şi Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi a fost într-adevăr un filosof. Căci şi-a asumat povara rostirii IV. Concluzii. Armonia Spiritului şi a Materiei în esenţiale, căutând cauza începătoare şi având răspun- discurs şi discursivitate. derea cuvântului prin arché, aitia, ratio, „este”-le-ens, Transrostiri ontologice şi antologice raţiune – ratio / început – arché, Verbul – logos. Iar ca artist şi-a asumat autofondarea – transstituirea pe următorul traseu: ens originarium (străfundul fără fund) – ens entium Reprimându-mi ispita unei teme precum „Brâncuşi, (trăsătura principală, fundamentală) – ens realissimum artist-filosof”,mă întreb dacă metafora n-ar putea fi parte a (fiinţa lumii). „Dar cum năzuinţa de autofondare ia chipul unui catharsis artistic, alături de plăcere (hedone) şi anume: transsubstituirii?” – ar fi întrebarea de căpătâi, mai ales în uimirea sau minunarea (thaumaston), dar şi legată de ceea ce-l priveşte pe Brâncuşi căci şi în reflecţiile lui dife- perspectiva contemplării. renţa dintre temeiul negândit şi răsgândit şi orizontul rostirii Constantin Brâncuşi afirmă oricum că „în artă, ceea face impropriu orice gând mediator căci metafora l-a ce importă este bucuria. Aveţi fericirea să contemplaţi (să vă reîntruchipat. Aforismul brâncuşian rostuieşte în poezia sa minunaţi). Aceasta este totul”. 63 Şi că „Oamenii nu îşi mai adevărul despre esenţa lumii, aşezând-o sub cugetarea dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să cea grea. Oricine îl cunoaşte pe zeu sub aspectul său viitor privească minunile Naturii”64. Admirând el însuşi - va fi meditat sculptorul - (apara), imanent, îl va cunoaşte, construcţiile şi edificiile din New York, toţi zgârie-norii i-au de asemenea, sub aspectul lui ultim (para), transcendent şi oferit „senzaţia unei noi arte poetice-uluitoare colosale”.”- va răzbi creând ca un zeu, poruncind ca un rege, muncind Consider amplasamentul Brand Central Terminal- avea să ca un sclav, ca fiinţă, şi ca devenire (ca deveninţă n.m.). se pronunţe ulterior, relatându-şi aventura newyorkeză – o Ontologia brâncuşiană e trans-(a)-parența aparţinătoare minunată ilustrare a arhitecturii ultramoderne, „zgârie-norii, geniului şi răspunde următoarelor probleme: pe urmă, posedă multă poezie.”Am găsit, aici, în metropola – Întemeierea gândului genial în transcendenţă; New York-ului, o grandioasă poezie înnoitoare, născându-se 65 – Gândul întemeietor în fire; din expresia sa specifică” . – Arheul lumii în intuiţia originară a eului ideatic „Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima 66 (adică a sinelui); artei sale” . „Operele de artă nu sunt decât nişte oglinzi, în care fiecare vede ceva ce-i seamănă lui”67. Dar de ce ar fi – Intuiţia lumii ca ontologie arhetipală; acestea în-desinea-lor nişte oglinzi? Oglinzile dispun de o – Fiinţa gândului de geniu; magie proprie – găsim în „Viaţa imaginilor” a lui – Jocul gândului şi al fiinţei60. Jean–Jacques Wunenburger – şi au pus amprenta pe o Aşadar, „povestea filosofică a formelor lui Constan- lungă tradiţie de mituri şi de rituri. Fenomenul specular sau tin Brâncuşi este, până la un punct, o poveste despre catoptric sfidează obiceiurile noastre, ba mai mult produc adăpostirea ideilor. O altă poveste despre această adăpos- mister, ambiguitate. „Locul real al imaginii nu este decât un tire a ideilor, dar, mai mult, a ideii care este fiinţă ea rol virtual, care scapă observaţiei sensibile imediate, pentru însăşi.”61 că, în ultimă instanţă, el nu este decât un loc abstract: Sculptor al începuturilor lumii, Brâncuşi devine imaginea-reflex este, într-o oarecare măsură, o utopie creatorul unor începuturi de forme. Forma se identifică, la sensibilă”68. „Oglinda pare să aibă puterea de a produce el, esenţei. Cadrele concrete ale existenţei sunt părăsite figuri gemene, din care una nu este totuşi decât fantoma pentru revelarea a însuşi fluxului neîntrerupt al viului, evanescentă şi înşelătoare a celeilalte”69. Dar de ce-i pasărea e surprinsă în ideea de nuntă, de viaţă cu aceea de imaginea speculară amăgitoare? „Pentru că ea ajunge – moarte, Coloana fără de sfârşit sensibilizează ideea de explică acelaşi J.-L.W.- prin asemănare (s.m.) morfologică înălţare şi transcendere a spiritului. „Prin acest ansamblu – perfectă, să te facă să crezi în echivalenţa figurilor (s.m.). apreciază Mihai Cimpoi – artistul povesteşte în piatră Care nu sunt totuşi congruente, adică superpozabile prin legenda unor întemeieri ale omului român, a locuirii lui în acoperire şi translaţie (s.m.)”70. Brâncuşi consideră că „noi

62 Sorana Georgescu-Gorjan: op.cit., p.247 63 Constantin Zărnescu: Aforismele lui Brâncuşi; Zalmoxis-R. „Fapta transilvăneană”, 1994; p.93 64 Ştefan Stăiculescu: Brâncuşi, cioplitorul în duh; ed. Academica Brâncuşi, Târgu Jiu, 2008, p.113 65 Constantin Zărnescu: Aforismele şi textele lui Brâncuşi. Prefaţă de Marin Sorescu; Fund.-Edit. Scrisul Românesc, Craiova, 2009 66 Idem, ibidem, p.71 67 Ibidem, p.72 68 Jean-Jacques Wunenburger: Viaţa imaginilor; trad. de Ionel Buşe; ed. Cartimpex, Cluj, 1998, pp.116-117 69 Idem, ibidem, p.119

Metafora vie în opera transliterară a lui Constantin Brâncuşi 209 | Brâncuși nu înţelegem, nu vedem viaţa reală, decât prin Astfel, rostirile aforistico-metaforice, Brâncuşiene, răsfrângerile ei, prin strălucirea ei!” 71. Atunci când te vezi vizând dincoloitatea, s-au metamorfozat în transrostiri într-o suprafaţă dintr-un material neted, lucios şi străluci- ontologice şi antologice. Particularitatea literaturii sale tor, te găseşti în faţa unei noi fiinţe, a unei imagini – reflex? constă în faptul că ea este un limbaj cu mai multe nivele Este ea o persoană, dublul meu, şi deci Eu? Este o mani- posibile de înţelegere. Ca atare l-am lăsat pe autor „să festare fenomenală? Alexandru Boboc crede că ar putea vorbească”. În această vorbire trebuie să distingem nu fi. Ba chiar una transsimbolică şi transfenomenologică şi numai spusa, ci tot ceea ce autorului însuşi îi fusese deci transpoetică. Opera de artă este o „tentativă către încredinţat, ceea ce-n spusa lui era împărtăşit. Am unic, ea se afirmă ca un tot, ca un absolut şi, în acelaşi îndrăznit, totuşi, şi să descopăr ceea ce autorului însuşi îi timp, aparţine unui sistem de relaţii complexe… Cel care o era ascuns 73, deşi Brâncuşi a dat la iveală lumi nebănuite plăsmuieşte, atunci când trece la analiza ei, se situează cu dalta şi cu inteligentul cuvânt metaforiza(n)t. Dacă am pe un alt plan decât cel care o comentează”72. Însă reuşit ceva în plus e OK! Constantin Brâncuşi a fost şi plăsmuitor, şi comentator al propriei opere, iar „comentariul”său a fost profund şi autentic literar, metaforic, alegoric, metonimic, narativistic, fabulistic, ş.a.m.d. Arhitectura, sculptura, pictura, poezia, chiar şi muzica, îi permit cercetătorului aplicarea unei abordări de tip fenomenologico-hermeneutic prin o descriere a câmpului de semnificabilitate comun instituirii (creaţiei) operei ca „opera” (fiinţare unică, exemplară), fenomenului comprehensiunii şi structurii interpretării; ● reducţia fenomenologică, menită să releve nu doar deosebirea dintre real şi ideal, ci (transcendental, în sens de condiţie de posibilitate) dintre real şi ireal; ● înţelegerea imaginarului în această perspectivă, dincolo de o poetică a imaginarului, care organizează un spaţiu, un spaţiu deschis, în care se vor înscrie reprez- entările obiective, un spaţiu ce nu conteneşte să se deschidă virtual la infinit (s.m.), spre organizări noi concomitent în el şi în afara lui. ● oglinda ocazionează oare cu adevărat o traves- tire a Fiinţei sau o transvertire a acesteia? Pe acest fond (trans)problematic, se va impune tot mai hotărât viziunea lui Brâncuşi ca modalitatea de a situa laolaltă reprezentar- ea şi reprezentatul, ci nu imaginea realităţii, care realitate nu mai trebuie să apară indirect, în imagine, în simbol, în formule, în conceptul dedus, nici în convenţie, ci aşa cum ea însăşi este, poate fi, sesizabilă, fără referinţă la realita- tea spaţială, încât reitatea şi reprezentarea se află laolaltă într-un domeniu propriu de semne, intermediar, dincolo de dualitatea subiectivităţii şi a lumii.

Ion Popescu-BRĂDICENI

70 Ibidem 71 Constantin Zărnescu: Aforismele şi textele lui Brâncuşi, p.72 72 Ernst Cassirer: Eseu despre om. O introducere în filosofia culturii umane; trad. de Constantin Coşman; ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, pp.41-43 73 W.Dilthey: Die Entstehung der Hermeneutik, în Gesammelte Schnffen, V.Band, 6.Aufl., Stuttgart, 194, p.331; H.G.Gadamer: Wahrheit und Methode; Grundzüge einer philosophischen Hermenutik, 4. Aufl., Tübingen 1975, p.280

Metafora vie în opera transliterară a lui Constantin Brâncuşi 210 | Brâncuși Heptágono El Gahel

La Natura è un libro scritto in carat- Gematria sau cheia limbajului ghematria, potrivit căreia fiecare teri matematici secret literă a alfabetului [...] are o valoare 4 Galileo GALILEI numerică" ). Atribuirea de valori cifrice Alfabetul latin şi-a păstrat şi el această caracteristică, cifrele fiind u menirea de a mai întări câtuşi literelor şi cuvintelor este, de fapt, o marcate grafic prin combinaţii de de puţin, chiar dacă pentru tehnică străveche de citire a unor litere, dar nu neapărat cu latura Ccunoscători nu este neapărată mesaje de natură sacră, neadresate implicită de transmitere a unui sens nevoie, străvechea legătură dintre oamenilor de rând şi în consecinţă ascuns. geometrie, matematici şi fenomenul codificate. artistic, titlul prezentului referat – Aceste formule de comu- Este mai mult decât dificil de Heptágono El Gahel – este aluziv nicare au origini în vremuri ances- oferit un răspuns concret la întrebar- inspirat, pe de o parte, din cel al trale ori în era credinţelor primor- ea dacă Brâncuşi a fost sau nu la zi volumului "Pentágono" ("Pentagon") diale, iar anumite informaţii s-au cu asemenea aspecte, deşi menirea publicat de filosoful şi scriitorul păstrat de atunci până în zilele noas- acestor rânduri este să ofere un Héctor Martínez Sanz, carte despre tre prin intermediul inscripţiilor cadru favorabil ipotezei, cu cât mai Constantin Brâncuşi, Emil Cioran, antice, al manuscriselor sau chiar al multe argumente posibile, fără exces Eugène Ionesco, Tristan Tzara şi simbolurilor (dacă este vorba despre de interpretări colorate stilistic. Mircea Eliade. Mai mult decât atât, vremurile când încă nu existau litere, Pot fi reamintite aici soluţiile amintitul autor spaniol a mai publicat hieroglife sau rune). pe care, prin convertirea literelor în relativ recent şi vestita "Antología Metoda respectivă poartă cifre, le-am propus pentru ideo- Poética", ale cărei poeme sunt inspi- denumirea de gematrie sau ghe- gramele sculptorului – "FENI/PIJ" rate exclusiv din lucrările brân- matrie. sau "EQLFEAP/LAEUND" publicate sub titlul "Cifrul divin şi cheia creaţiei cuşiene. Una dintre definiţiile ei poate brâncuşiene" din revista de cultură De cealaltă parte, El Gahel fi găsită în Dicţionarul Larousse: "Confesiuni" (ediţia nr. 17/mai 2014, (care "În egipteană semnifică, "Gématrie [...]/Procédé fréquent 1 suplimentul "Brâncuşi", pag. 5 – 6) simplu, ignorant" ) este tot o aluzie, dans la Bible et chez les Pères de dar nu atât a necunoaşterii, cât mai l'Église, qui consiste à rélier un Totuşi, nu putem nici măcar degrabă a cunoaşterii, precum şi un nombre à un mot dont on additionne avea certitudinea absolută că sculp- imbold în acest sens, lăsat nouă de les valeurs numériques et symboliques torul a preluat o metodă complexă către poetul Ion Barbu, în al cărui de chaque lettre"2. de studiu, preferată a teologilor sau a cercetătorilor evrei şi este foarte volum "Joc secund" numele acesta În revista "Confesiuni" (nr. posibil ca artistul să fi intuit ori obser- enigmatic apare la final ca un fel de 23/ianuarie 2015) am mai făcut (sub vat, pur şi simplu, aspecte similare în semnătură, înscrisă literă cu literă în titlul "Alfabetul şi cifrele zeilor") arta populară românească, pe care vârfurile unui heptagon. câteva referiri la acest procedeu, le-a promovat ca atare, la cel mai Însă până la a evidenţia, aşa cum este definit el de către înalt nivel, dar aceasta este o altă fără vreo comparaţie nelalocul ei, anumiţi teologi precum, spre exem- poveste. eventuale aspecte comune de plu, Alexandru Prelipcean ("We natură ermetică la Ion Barbu şi certainly can speak of gematria (a În acelaşi timp, este îndoiel- Constantin Brâncuşi, până la a branch of numerologic study, [...] nică eventualitatea unor coincidenţe reliefa o extensie, încă necunoscută intended to reveal the relationship atât de numeroase, la un creator ce deocamdată, a ermetismului marelui between words and concepts) [...]3.), ar fi declarat "Arta nu este o întâm- 5 nostru sculptor la unul dintre marii respectiv David. A Cooper ("În plare" , însă şi aici părerile sunt, ca poeţi români interbelici, se impune a căutarea codurilor secrete, [...] s-au de obicei, împărţite. face câteva sumare precizări despre folosit de [...] metoda analitică de ceea ce este...

1 Basarab NICOLESCU, De la "cosmologia jocului secund" la transdisciplinaritate, în "Convorbiri Literare" nr. 7/iulie 2014, http://convorbiri-literare.ro/?p=2936, data accesării 9 februarie 2015 2 www.larousse.fr, Dictionnaires de français Larousse, définitions: gématrie, data accesării 9 ianuarie 2015 3 13Alexandru PRELIPCEAN, Gematria ebraică – paradigmă ermineutică a Sfintei Scripturi. Studiu de caz: cifrele 1–7 în Cartea în Studii Teologice nr. 2/2008, pp. 177 – 213, www.studiiteologice.ro, data accesării 9 ianuarie ,( תישארב) Facere

Heptágono El Gahel 211 | Brâncuși Extensia James Joyce nesc, de această dată, (OEPOOEP Toate acestea confirmă devin 18/7/19/18/18/7/19) şi prin teoria conform căreia literele "AGO" Cifra 7 este cel puţin una adunarea acestora se obţine din nou sunt şi ele o criptogramă a numărului dintre soluţiile celebrului portret 106, iar 1+ 0 + 6 = 7. de aur, suma finală a cifrelor constit- simbolic, realizat de Brâncuşi Acelaşi şapte este rezultatul uente ale lui 1,618 fiind tot şapte (1 + scriitorului irlandez James Joyce (o final obţinut prin aceeaşi procedură, 6 + 1 + 8 = 16, iar 1 + 6 = 7; de spirală şi câteva linii), desen care tot cu ajutorul alfabetului românesc, amintit că, potrivit ordinii alfabetului are mai multe versiuni, iar una dintre dar acum aplicată după reunirea românesc, A corespunde lui 1, G lui acestea poartă adnotările "AGO", criptogramelor "OE.PO.OEP" 6 prin evidenta asemănare grafică, "OE.PO.OEP", "MOFORTCOE". (18/7/19/18/18/7/19) şi "MOFORT- iar O lui 18, rezultatele obținute fiind constituentele numărului 1,618. Referiri la aceste cripto- COE" (16/18/8/18/21/24/5/18/7): grame, dacă pot fi denumite astfel, 106 + 135 = 241; 2 + 4 + 1 = 7. Versiunea fără adnotări a sunt extrem de puţine; spre exem- portretului simbolic James Joyce plu, ele abia dacă există în volumul conţine o spirală cu patru linii curbe, intitulat "Brâncuşi, Marea operă, (numărate de la stânga la dreapta antologie şi ediţie", avându-i ca privitorului), care, adunate cu autori pe Vincenzo Bianchi, Adrian celelalte trei rectilinii de pe desen, Gorun, Ion Deaconescu, Costin conduc spre acelaşi rezultat – Creţu, Constantin Barbu. şapte. Printre multe altele, în lucra- Numărul total al elementelor rea precizată mai înainte se poate grafice de pe versiunile cu adnotări citi despre aceste majuscule apa- ale portretului James Joyce este tot rent neinteligibile, cu interpuncţiuni de şapte (trei criptograme, trei linii şi pe alocuri: "Ce dessin au tracé o spirală). encore discontinu et légarement tremblé, comporte des annotations qui différent de celle de l'étude conservée dans les legs. En effet, les sigles OE.PO.OEP et MOFORT- COE [...]; de plus l'inscription AGO, dans le coin supérieur gauche [...]. La signification de l'ensemble des ces mystérieuses initiales n'a toujo- urs pas été éclarcié"6.

***

Şapte este suma finală a cifrelor constituente din rezultatul obţinut prin înlocuirea literelor numelui James Joyce cu cifrele corespunzătoare potrivit ordinii alfabetului englezesc şi prin aduna- rea acestora: James Joyce devine 10/1/13/5/19/10/15/25/3/5 care adunate fac 106, iar 1 + 0 + 6 = 7. Tot şapte este soluţia cripto- gramei "OE.PO.OEP": prin înlocuirea acestor litere cu cifrele corespun- zătoare potrivit ordinii alfabetului româ- □ Portretul in spirală facut de Brâncuși lui Joyce (1926-1929

4 David A. COOPER, Dumnezeu este un verb, Ed. Hasefer a F.C.E.R., Bucureşti, 1998, p.86 5 Constantin ZĂRNESCU, Aforismele şi textele lui Constantin Brâncuşi, Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 80 6 Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antolo- gie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 238

Heptágono El Gahel 212 | Brâncuși Numărul total al caractere- poetului, Ion Popescu, respectiv Ion Varianta plauzibilă, prin care lor criptogramelor (litere şi inter- Barbu. Am procedat la aceasta nu ar putea fi explicată fie şi la modul puncţiuni) este 21, adică de trei ori cu ajutorul alfabetului românesc, ci probabil sau măcar parţial posibila şapte. cu ajutorul celui turcesc – ales circulaţie a unei metode similare de Cifra şapte în sinea ei poate îndreptăţit deoarece este bine- criptare atât la Brâncuşi, cât şi la Ion fi regăsită pe versiunile desenului cunocută înclinaţia acestui poet Barbu este aceea că amândoi au tot de şapte ori (enumerate ante- interbelic spre cuvinte de sorginte avut o cunoştinţă comună în persoa- rior), ca formă restrânsă a modelu- balcanică precum spre exemplu na Miliţei Petraşcu. Sunt foarte lui biblic, unde apare de 77 de ori. Isarlâk (mai ales că numele acesta cunoscute atât ale ei detaliate de burg turcesc este format tot din "Amintiri despre Brâncuşi", dar şi şapte litere ca şi El Gahel). alte destăinuiri ce denotă relaţii Transpus potrivit ordinii apropiate (din care spicuim Extensia Ion Barbu, alfabetice, El Gahel devine următoarele: "Nu-mi spunea Miliţa, via Miliţa Petraşcu 6/15/8/1/10/6/15, numere care ci «Leliţa», şi mă bucuram de adunate fac 61. Mai departe, prin această poreclă rurală ca de-un Din punctul de vedere al aritmetică simbolică, suma cifrelor hrisov de nobleţe spirituală, cu atât ermetismului artistic, Brâncuşi ar constituente din numărul 61 este mai preţios cu cât îl descoperise şi putea avea câteva puncte comune chiar 7. mi-l oferise Brâncuşi"8), precum şi cu poetul Ion Barbu, cunoscut şi ca Prin aceeaşi modalitate, tot ale ei mărturisiri despre alţi artişi matematician sub numele său real, pseudonimul Ion Barbu devine şi el ai vremii, printre care Ion Barbu Dan Barbilian, la care vom încerca sinonim tot cu cifra şapte, doar că de ("Era şi el o figură paradoxală. Cu să arătăm cum aceeaşi cheie de această dată obţinem numerele mustaţa sa părea a fi un călugăr. Dar inspiraţie gematrică funcţionează 11/18/17/2/1/21/2/25, a căror sumă asta era o impresie cu totul pe optim. este 97; continuând ecuaţia pe cale deasupra adevărului. Era ca şi cum Doar că orice comentariu la neconvenţională, adică însumând îşi lipise o mască grotească spre a-şi 9 simbolismul numelui El Gahel constituentele 9, respectiv 7, ajun- ascunde universul interior" . aproape că este imposibil fără a gem la 16 şi tot aşa mai departe, Varianta pesimistă, situaţie reda mai întâi anumite consideraţii astfel încât în final ajungem la 7. în care ambii artişti au transmis ale lui Basarab Nicolescu pe Situaţia este similară şi în acelaşi mesaj criptic în mod inde- această temă: "Numai acest cuvînt, cazul primului apelativ literar al lui pendent, deoarece pur şi simplu «EL GAHEL», a fost sortit unui Dan Barbilian, cel de Ion Popescu: fiecare a ajuns la rezultate similare incredibil număr de interpretări, 11+18+17+20+18+20+6+22+3+25= (în genul legii Boyle – Mariotte din mergînd de la onirismul cel mai 160=1+6+0=7. fizică), dar plecând de la elemente dezlînat pînă la cea mai halucinantă comune. De notat, în acest sens, că dezlănţuire a delirului logicii. Ele pot atât Constantin Brâncuşi, cât şi Dan *** alcătui un volum întreg şi sînt, toate, Barbilian au avut înclinaţii de studiu interesante. În ceea ce mă priveşte, al teoriilor lui Henri Poincaré; dacă în înţeleg EL GAHEL drept ceea ce Ar fi cel puţin trei sau patru cazul lui Dan Barbilian este este, adică o semnătură"7. variante explicative (poate cam suficientă doar amintirea lucrării Cu pretenţia mai mult a pretenţíos denumite astfel) ale celor sale, "Fundamentele metricilor unei ipoteze decât a unei teorii, vom anterior descrise. abstracte ale lui Poincaré...", în încerca să dovedim, în cele ce Varianta optimistă, cea a privinţa lui Brâncuşi avem următoa- urmează, pe cale cât se poate de unor multiple coincidenţe înlănţuite, rea mărturisire de la Serge raţională faptul că El Gahel este un caz care nu mai suportă prea multe Fauchereau: "Am unele îndoieli alt pseudonim al lui Dan Barbilian. comentarii, ci doar precizarea că asupra simplităţii fundamentale şi a Aşa ceva este posibil graţie distincţia între o întâmplare sau culturii numai ţărăneşti a unui om obţinerii unuia şi aceluiaşi rezultat coincidenţă şi un (deocamdată doar care îi are ca prieteni pe Duchamps, cifric, convertind numeric, pe de o presupus) cod cifric poate fi realizată Léger şi Erik Satie, ca vizitatori parte, literele acestui nume (El Gahel) pe cale statistică şi fără a izola sau obişnuiţi pe Tristan Tzara, Ezra şi, pe de cealaltă parte, caracte- scoate elementele analitice din Pound şi Man Ray şi a cărui bibliotecă rele din pseudonimele cunoscute ale context. cuprinde poeme de Blaise, Cendrars,

7 Basarab NICOLESCU, op. cit., http://convorbiri-literare.ro/?p=2936, data accesării 9 februarie 2015 8 Petru VINTILĂ, Miliţa, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1972, p. 38 9 Petru VINTILĂ, op. cit., p. 49 10 Serge FAUCHEREAU, Pe urmele lui Brâncuşi, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 20 11 Nicolae DENSUȘIANU, Dacia preistorică, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986, p. 35

Heptágono El Gahel 213 | Brâncuși tratate de filosofie de Henri Berg- son, lucrări de matematică de Henri Poincaré [...]"10. Varianta negativistă, la fel de plauzibilă, ar fi aceea că aritmetica simbolică nefiind pe deplin consa- crată sau acceptată, suntem într-o eroare, motiv pentru care în prezen- tul referat nu am emis judecăţi de valoare nici pe departe şi am redac- tat totul mai degrabă ca ipoteză decât ca teorie. Deschizând o paranteză, un exemplu similar de exprimare poate fi regăsit la Manole Neagoe, care avea perfectă drep- tate în "Studiu introductiv şi note" la ediţia din 1986 a celebrei cărţi scrise de Nicolae Densuşianu, când afirma că, "Din cauza acestor derogări de la metoda ştiinţifică de selectare a documentelor şi de cercetare a faptului istoric, Dacia preistorică trebuie citită cu precauţie"11.

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"

În altă ordine de idei, încer- carea de a pătrunde mesajele artei cu instrumente moştenite tot de la artişti (portretul simbolic făcut □ Schiță realizată de C. Brâncuși scriitorului James Joyce sau semnătura El Gahel a lui Ion Barbu în cazul de faţă), eventual presupu- sa citire a unor fie ele şi îndoielnice mesaje codificate poate părea doar la modul superficial un fel de atentat Petru Comarnescu conside- acelaşi V.G. Paleolog şi anume: la principiul inefabilului, la ceea ce ră că "Aerul de taină care înconjoară "Totuşi, Brâncuşi nu va sculpta ca să nu poate fi demonstrat sau un act pe arhitecţii piramidelor egiptene şi nu se lase înţeles, el nu se va demistificator al artei, ba chiar un pe meşterii ce au ridicat catedralele ascunde în operă [...]"14. dezacord flagrant cu arta poetică a medievale [...] nu-l cuprinde şi pe lui Blaga, exprimată prin – "Eu nu Brâncuşi"12. strivesc corola de minuni a lumii". Subiectul acesta a fost, Taina, enigma sau misterul însă, rezolvat de V.G. Paleolog, care nu pot fi, totuşi, reduse la nivelul a afirmat, la modul incontestabil, că unui mesaj fie el şi criptic, iar desci- "Tehnica unei capodopere pare că frarea, lecturarea acestuia nu echi- trebuie să rămână secretă şi rămâne valează elucidării enigmei din care o enigmă, la fel ca principiul tainic al a fost inspirat sau la care face aluzie. lumii"13. Cu completarea adusă de Pavel FLORESCO

12 Petru COMARNESCU: Brâncuşi – mit şi metamorfoză în sculptura contemporană, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972, p. 17 13 V.G. PALEOLOG, : C. Brâncuşi (Atingând un nou plan al realităţii), Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008, p. 78 14 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 78

Heptágono El Gahel 214 | Brâncuși FÂNTÂNA LUI BRÂNCUȘI

ând pe la începutul secolu - omului în fața legilor făcute de om, nu de natură, al lipsei de lui trecut, lui Brâncuși i s-a libertate, în cazul că omul ar îndrăzni să iasă din canoanele propusC să ridice o statuie lui admise. Un turn, de fapt, al reprimării, al lipsei de libertate, Spiru Haret, sculptorul a cioplit o un fel de sperietoare pentru cei rebeli sau pentru cei care fântână. Întrebat apoi ce e aia, nu-și manifestă supunerea, specific Imperiului Britanic, care Brâncuși a răspuns că e Spiru stăpânea lumea prin forță. Haret, fiindcă pentru noi, românii, La Berlin domina și mai domină încă vestita Poartă Spiru Haret a fost fântâna spiri- Brandemburg, simbol al împăcării, al intrării și al ieșirii tului românesc. dintr-o lume-n alta, iar la marginea Lumii Libere, lângă New Oficialitățile vremii n-au York mai exact, străjuia și străjuiește încă Statuia Libertății. □ Jean Băileșteanu fost de acord, iar acea Toate aceste simboluri, specifice popoarelor mari, construcție, cum se știe, a rămas unde au fost plantate, nu i-au fost străine sculptorului român. cu denumirea de Fântâna lui Narcis. Prin Complexul de la Târgu Jiu, a vrut să ia din toate Așadar, ideea de fântână, de izvor, l-a frământat pe aceste monumente câte ceva și să clădească un ansamblu Brâncuși încă din tinerețe. De la el am învățat, indiferent de specific românesc, care să ne reprezinte în lume în aceeași forma de exprimare, să extragem numai esența din lucrurile măsură. simple, altminteri cel mai greu de găsit, deși ele se învârtesc Toate aceste monumente de la Târgu Jiu, cum tot timpul în jurul nostru, dar puțini sunt cei care le și văd sau spuneam, începând cu masa rotundă, cu cele știu să le selecteze. douăsprezece scaune din jurul ei, e masa noastră țărăneas- Brâncuși, prin toată opera lui, a gândit numai în că, tradițională, la care se aduna seara familia pentru cină, simboluri, parabole și aforisme, nu în lucruri concrete. El nu uneori chiar de taină, după munca istovitoare din timpul zilei, s-a jucat, să zic așa, cu formele, ci cu ideea. Vorba lui Camil Poarta Sărutului, poarta despărțirii sau întâlnirii, și Coloana Petrecu: el a văzut idei. De aci probabil conștiința și dorința Infinitului, singură, răsărită ca din pământ în grădina omului de-a revoluționa arta, de-aci probabil și-a propus să facă primăvara cu aspirații spre înălțimi. ceea ce nu mai făcuse nimeni până la el, pe bună dreptate Constantin Brâncuși le-a plantat separat, fiecare fiind numit și recunoscut apoi ca părinte al sculpturii piesă cu specificația ei, ci și în ansamblu, în imaginația moderne. noastră. Interpretarea operelor lui Brâncuși, aparent simple, Masa e așezată pe malul Jiului, de unde începe este infinită. Ele pot fi interpretate separat, dar și în ansam- izvorul, și poate fi luată și ca o gură de fântână. Privind mai blu. Mă gândesc aici în special la Monumentul de la Târgu departe spre răsărit, răsăritul nașterii noastre (cercetătorii jiu. Ideea de fântână însă nu l-a părăsit niciodată. El poate fi susțin că primul om de pe pământ a apărut în Orientul model și pentru scriitori, și pentru pictori, și nu numai. Mijlociu), dăm de Poarta Sărutului pe care putem să ne-o În special în satele de munte, la urma urmei, locul de imaginăm deasupra Mesei, ca stâlpi de susținere a cumpe- unde a pornit, oamenii își strâng fânul pentru animale și-l nei fântânii, Coloana Infinitului. așază în jurul unei prăjini înalte pentru susținere. Primăvara, Dacă unim toate aceste trei elemente într-unul când se termină fânul, acele prăjini rămân în grădinile oame- singur, ca un exercițiu de imaginație, ne iese perfect o nilor înfipte în pământ ca niște țepe ale lui Vlad Țepeș, ca fântână cu cumpănă, exact ca aceea din mijlocul câmpiilor niște coloane nesfârșite ce fac legătura între pământ și cer. întinse ale României de ieri și de azi. Pe poartă este Săru- Cred că n-a fost străin de acest lucru, mai ales, cum spune- tul, simbol al perpeturii, imposibilă însă fără existența apei. am, ca om care a plecat din aceste locuri, atunci când l-a Așadar, privind de la izvor, Jiul, în cazul nostru, spre muncit ideea de-a ridica o coloană a infinitului. răsărit, dăm de tradiționala fântână românească în care sunt Nu i-a fost străin, de altfel, nici faptul că marile orașe dominante viața, dragostea, liniștea, tristețea, speranța, ale lumii erau reprezentate prin câte un simbol. A dorit cu tot odihna, meditația, zborul într-un profund specific național, dinadinsul, ca român, să aibă și țara noastră unul, asemeni fântâna românească, cum spuneam, proiectată în universa- marilor țări. litate. Franța aproape se confunda și se confundă încă cu Complexul de aici, de la Târgu Jiu, lăsat pe pămân- Turnul Eiffel, poate cel mai important punct de atracție din tul natal, fără posibilitatea de-a fi mutat dintr-un loc în altul, Orașul Luminii, cum e socotit Parisul, turn ce adună în jurul el însuși constituie un muzeu. lui milioane de turiști anual. Dacă România ar dispărea mâine de pe harta lumii, În Anglia străjuia și străjuiește celebrul Turn al ea ar trăi mai departe și datorită operelor lui Brâncuși, Londrei, simbol al restricțiilor și reducerii la tăcere, al supunerii asemeni vechilor culturi grecești, romane și nu numai. Nu

Fântâna lui Brâncuși 215 | Brâncuși □ Coloana Infinitului - C. Brâncuși □ Masa Tăcerii - C. Brâncuși □ Poarta Sărutului - C. Brâncuși (poza din dreapta sus)

întâmplător, de olteanul nostru genial au vrut să se lege și moștenire nu numai un nume celebru în lume, dar și o alții. operă uriașă, răzbătătoare peste veacuri atât cât vor mai fi Prin anii ’80 ai secolului trecut, mi-aduc aminte, la o ele sau nu vor mai fi. masă, nu cea a tăcerii, Adrian Petringenaru, proaspăt întors dintr-o călătorie în Statele Unite, ne-a povestit o întâmplare pe care a povestit-o la scurt timp și în revista Flacăra, ca pe un protest, că, într-un muzeu din San Fran- cisco, unde erau expuse multe dintre piesele lui Brâncuși, găsise scris pe soclul din mijlocul sălii de expoziție, deasu- pra căruia era statuia sculptorului român, următoarele date biografice: ,,Constantin Brâncuși, născut în Hobița, Hungary”. Firește, Adrian Petringenaru a luat atitudine față de conducerea acelui muzeu, dar două întrebări rezultă de aici, vorba lui Marin Preda: Constanit Brâncuși, prin univer- salitatea și personalitatea lui uriașă, a ajuns, până la urmă, cum se mai întâmplă, nu numai mijloc de propagandă, dar și să și-l însușească unii și alții spre a se auzi și despre ei. De aceea, el trebuie cinstit cum se cuvine, mai ales de noi, românii, din mijlocul cărora a plecat și cărora ne-a lăsat Jean BĂILEȘTEANU

Fântâna lui Brâncuși 216 | Brâncuși Eroismul lui Constantin Brâncuși, confesiune

mulți, să putem striga mai tare și am Transfăgărășan, Lotru etc., au fost început să ne limpezim intențiile. Am noi imbolduri pentru depășirea unei fondat Forumul Cultural al Râmnicu- suficiențe, aparent cunoscătoare, lui, am refăcut Societatea Culturală întru Brâncuși. Ce a urmat? Slujirea Anton Pann, Cercul de la Râmnic, gândului cu o anumită consecvență și Cercul de Sud, iar pentru cinstirea credința, din ce în ce mai puternică, eroilor ne-am aliniat Cultului Eroilor, că îmi asum o misiune ce poate fi din ce în ce mai coerent ca politică folositoare, nu doar împlinirii perso- națională. Așa ne-am luat sarcina și nale, ci și celor în căutare de răspun- am scris pentru spiritul civic (Spiritul suri esențiale despre un om atins de □ Mihai Sporiș civic – Stare de fapt și deziderat, aripa geniului și opera sa, considerat patru volume (1999, 2000, 2003, de noi un erou de epopee: opera sa. „Colocviile Brâncuși”- orga- 2006) în colaborare cu Nicolae Cercetarea noastră despre nizate în perioada 20-22 februarie, Sporiș, diplomat de carieră, Ed, artist și opera sa, au descoperit în 2015, la Târgu Jiu, eveniment dedi- ADRIANSO, Râmnicu Vâlcea) ori Constantin Brâncuși un erou, ca un cat lui Constantin Brâncuși, cu pentru încurajarea efortului creator al voievod descălecător, venind de ocazia aniversării nașterii sale din 19 oamenilor onești de lângă noi (Omul departe, din substraturi arhaice, să Februarie, 1876, în Hobița- trebuie iubit, Ed, ADRIANSO, Râm- ne reinstituie într-o lume frumos Peștișani, Gorj, are menirea să nicu Vâlcea 2006; Printre oameni și așezată de Creator și în pericol să se sublinieze contribuția scriitorilor cărți, Ed.PETRESCU, Râmnicu piardă, prin secularizare, ori în supra contemporani în a releva eroul și Vâlcea, 2011; Zorlescu, Ed.ALMAR- conotare întru abstractul artei pure. eroismul, manifeste, în opera și OM, Râmnicu Vâlcea, 2005/ în colab- Lupta omului Brâncuși cu preju- modelul de viață ale artistului. Cum orare cu Petre Cickirdan). Apropierea decățile ideologice, mai ales în plina ne-am dedicat cercetării și apropierii de oamenii valoroși precum Costea eclipsă atee ne este cunoscută. Osti- de spiritul sculptorului, cum l-am Marinoiu – librarul de cursă lungă, litatea partizanilor ideologici, cu cunoscut, și ne luăm îndrăzneala să Nicolae Mazilu- ctitor recunoscut al puterea decizie în țara natală, demon- credem că l-am înțeles, încercăm să Transfăgărășanului, Aurel Constantin stra alinierea și aservirea persona- arătăm aici. Zorlescu – om polivalent/ inginer, lităților ademenite cântului noilor Am purces către scris, luat sculptor, pictor, poet, artist liric – sirene. Acest fapt, constatând inerția de șuvoiul cel mare de acum un sfert alături de alții, au fost utile confluențe recuperării sacralității operei sculpto- de veac, smintit de ridicarea abruptă întru dumirire și noi obiective în rului, ne-a determinat să abordăm a tuturor zăgazurilor. Toți aveam... zarva-larva (după spusa scriitorului eseul, ca o combinație între acatist și dreptate și știință în toate atunci. Toți Constantin T. Ciubotaru !) ori în Țara reportaj, să-l putem trăi pe Brâncuși vorbeam, strigând. Scriam cu furie, lui Urmuz, unde în spectrul unei cel viu și să-i semnificăm, cumva dar nu ne citeam unii pe alții în corupții canonizate, dacă nu te diferit, creația. În 2012 dăruiam, cu crizele noastre de timp. Cârteam lămurești altfel – ne-o spune mențiunea: „Se dedică această carte imediat, fiecare în parte, dar și Constantin Zărnescu!- doar suicidul marelui sculptor oltean, la 55 de ani de împreună, fără a ști ce ne leagă. Toți curmă disperarea. la trecerea în eternitate, ca un omagiu ne luasem libertățile-libertine, Apropierea de mitologie și al Cercului de la Râmnic: România oricum nesmerite, să ne pricem la editarea la Ed. FLOAREA DARURI- grădina Maicii Domnului” pentru toate. Mulți și-au luat chiar diplome LOR, prin mijlocirea lui Costea Mari- academicianul „Academiei de sub pe la universitățile tomnatice, alții noiu și a lui Stancu Ilin a cărții Mitolo- pământ”, Constantin Brâncuși.”, și-au amintit ceea ce nu au știut giei Românească /Calendarul Popu- Semne și sensuri ale sacrului în niciodată și au fost înălțați, să facă lar, București 2000, studiul pentru arta lui Constantin Brâncuși, Ed.In- binele cu voința lor, cocoțată de prezentarea omului Constantin tol Press, Râmnicu Vâlcea, 2012. partizani. Am început să scriem, din Zorlescu, aprofundarea spiritualității Lansarea publică, pentru împlinirea scârbă: articole de atitudine, pam- românești prin cercul „România: unui omagiu asumat s-a făcut la Târgu flete (Strigăte din pustiu, Ed.ALMA- Grădina Maicii Domnului”, dezba- Jiu, în 1 Iulie 2012, în sala Teatrului de ROM, Râmnicu Vâlcea,1998). Am terea istoriei vechi a liniei daciste Stat „Elvira Godeanu”, cu ocazia cârtit și am strigat: Să ne integrăm în (Congresele de Dacologie, aprop- Congresului Internațional de Dacolo- Europa!(Moravuri și năravuri românii ierea de Dumitru Bălașa!), aderența gie, având ca temă generică: și Europa, Ed.Petrescu, Râmnicu la agenda „Cultului Eroilor”, înrâurirea Constantin Brâncuși. Vâlcea, 2011). Ne-am adunat mai eroismului cotidian al marilor realizări:

Eroismul lui Constantin Brâncuși, confesiune 217 | Brâncuși □ Ansamblul Monumental “Calea Eroilor” de la Târgu Jiu clipelor – monumentele – respectând pentru rânduit... cronolo- gia, adică succesiunea firească în sensurile cu zile și nopți. Povestea dincolo de timp, stă în determinismul acestei treceri personale devine, prin creatorului pe care nu îl poți exprima multiplicare, calea a tuturor, fiecare decât... practicându-l. Naturalitatea, om fiind, o trecere eroică prin viața un fel de lege a firii – la Brâncuși ca o luptă. Omul își lasă povestea, paradigma creaționistă fiind ca un epitaf pe semnul care încheie În jurul recuperării, pentru evidentă!- determină cercul în care odiseea ca o revenire în Ithaca origi- sine, se confruntă națiunile, reven- prototipul omenesc prin diversificare nară. Brâncuși ne spune povestea dicându-l pe cetățeanul... respins de (numele care personalizează!) își sa eroică la Târgu Jiu, adică în inima cei de acasă o vreme - ieșiți din are destinul propriu și libertatea acelui Gorj care i-a dat pornirea prin datoria stămoșească a cinstirii celor împlinirii, adică a umplerii propriului lume. sfinte - dar iubit și dorit acum, ca timp hărăzit. Gândul conceptualizării Să-i cinstim povestea, să-i orice semn de valoare și marcă acestui cerc-ansamblu și punerea lui îngrijim scrierea specială și să nu identitară; în operă sunt ale sculptorului. El s-a permitem profanarea ideii de erou, regăsit pe sine în determinismul în Pentru trupul depus la eroism, dăinuire. Acesta credem că care Creatorul se coboară duh... în Montparnasse se confruntă opinii este rostul celor ce, din iubire, se omenesc și acolo porunca devine contradictorii fiecare motivând un apropie de Brâncuși-eroul din sinea muncă și tenacitate demiurgică. Ne anume drept și o datorie de împlinit. noastră, despre care trebuie să dăm, spune explicit lucrul acesta când se Aceste dispute seamănă cu cele ale cu multă grijă... sama! troienilor și grecilor care se războiau consideră trimis să îndeplinească o pentru trupul eroului răpus, să-l misiune. Ansamblul de la Târgu Jiu poată cinsti prin ritualul consacrat. este mărturia omului, devenit uomo Brâncuși este disputat ca un erou universale că genius loci ivește feri- troian, chiar dacă el își odihnește cit eroul și acesta își începe epopeea eternitatea în deplinul respect al trecerii prin lumină, viața cu eroismul întregii lumi. ei, marcată cu izbânzi și însemne ale Brâncuși este realizatorul Ansamblului monumental „Calea Eroilor”. El a descifrat profilul eroului căutându-se pe sine. Drumul omului, venind de dincolo, către

Eroismul lui Constantin Brâncuși, confesiune 218 | Brâncuși Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor

orunca, o normă morală atunci „Ridicați pe piramida nemuririi faima lor când este consacrată în scripturi, Scris în cărțile de aur cântecul nemuritor!” Pori în canoanele unor instituiri legitime și acceptate, trebuie respectată necondiționat. Instituită impune multă responsabilitate și o face rostul din illo tempore, că așa cu temei, dar fiindu-i uitat rostul, imensă bunăcredință. Cum este grăit-a… Moira, dusă din veac în preluată de ritualul mecanic intră în posibil să faci lucrul acesta despre veac de purtătorii de cuvânt partiza- sfera cutumelor… Eroilor și erois- Constantin Brâncuși și opera sa, ni. Ca să ilustrăm continuitatea, ca mului, dintr-o cuprindere mai largă altfel decât recurent, arar aducând pe un cult al strămoșilor, spunem decât percepția obișnuită, trebuie ceva nou, într-un fluviu de păreri aici (Târgu Jiu), acum (ocazia să le aplicăm canonul și să le redundant, plin de afirmații categor- aniversării nașterii unui erou, dintre respectăm tradiția, cu cele ce a ice și sentințe cu aparența defini- iubitorii de eroi!) în sanctuarul* dedi- transmis ea prin veacuri. Prin 2007, tivului? Libertatea minunării, cat eroilor și eroismului, porunca: la semicentenarul trecerii întru declarația de iubire, bucuria atingerii „Dezveliți tot adevărul!” Dar ce eternitate a lui Constantin Brâncuși, de frumos, obligația pomenirii la facem cu duhul celui mântuit, rămas apărea la Râmnicu Vâlcea o antolo- soroace rânduite, credem că sunt gol-goluț și detașat de cele perisa- gie 3 îngrijită de Matei Călin, prin posibilități care adaugă, țin în viață bile? Cum îl respirăm și apoi cum îl efortul organizației „Cultul Eroilor”. un spirit înalt, exponențial, fără a-l ducem în interiorul nostru la cea mai Între cei adunați în acele pagini știrbi, fără a-l banaliza. îndepărtată celulă și aceasta, conso- dedicate… eroului Constantin Brân- Recunoscând izvoarelor de inspi- nantă întregului, să capete memorie cuși se aflau nume prestigioase: rație permanenta primenire, actu- nouă și conștiința darului primit? Prin Andrei Pandrea, Dan Zamfirescu, alizare, schimbarea punctului de fire nevăzute totul se dizolvă și se Constantin Zărnescu, Victor izvorâre, otrăvirea vremurilor ostile, mărturisește, dă sama inimii și Crăciun, Petre Gigea-Gorun, Petre stagnarea în băltire, ori năpădirea creierului**, și acestea, responsabile Comarnescu, Petre Stoica. În mătăsurilor verzi și a înnămolirilor, de trupul și suflarea lui, întemeiază prefața acestei antologii este trebuie să privim în jur, din ce în ce duhul, îl cresc pasăre, pentru zborul invocată o definiție dată eroismului mai departe, să vedem cu ochii de dincolo al altei plecări, din succe- de către Mircea Eliade: „Eroii se noștri, în aerul vremii noastre, siunea fără sfârșit. Trupul este o caracterizează printr-o formă rotirea prin ceruri a păsării duh. Să instituire, o structură, o întruchipare specifică de creativitate, compa- privim și noi în duhul celor scrise și (ar fi spus Noica!) după chipul Crea- rabilă cu cea a eroilor civilizatori să ne minunăm de ciripitul stolului torului, pe care o suflare de viață o din societățile arhaice. Ei modi- de muze, intermediarul de taină al pune în funcțiune. Viața, ca un foc fică peisajul, inventează (...)in- Măiastrei. lăuntric, nestins, își împlinește rostul stituții umane : legile cetății, (destinul!), tocmai în pasărea duh, regulile vieții urbane, cântecul, Omul își mântuie trupul și devine ca o eliberare la soroc în spiritul scrisul, arta (...). Ei sunt (...) erou. Mântuirea trupului atunci când nepipăibil, informal, ori ascuns în personaje istorice care după se sacrifică, dar de împărtășire 5 operele învestite cu toate tainele, în moarte devin eroi. Modul de viitoarelor trupuri, se face după o limbajul rezervat inițiaților. Trupul, viață, munca titanică zbuciumată, mărturisire publică, ca o cină de materialitatea stihială a locului, plină de sacrificii și opera de taină. Chiar apa care ne spală exprimă maternitatea duhului și valoare inestimabilă lăsată picioarele obosite, ori trupurile conferă specificitatea spiritului, 6 moștenire umanității îl plasează întinse pentru mese de tăceri devine desemnând piatra de hotar și pe Brâncuși pe podiumul acestor acasa (Viorel Surdoiu- Într-un dor de 4 prin transsubstanțiere mărturia personaje legendare.” sângelui pe care îl vom curge mai acasa infinitului/ Brâncușiana 1, A vorbi despre un erou, în spiritul apoi în noi înșine. Apoi, legea firii, 2012, p.187) fiecăruia, ca o găoace adevărului omenește posibil, să-i spunem și noi naturalitate , își temporară…

1.Imnul Eroilor,Iuliu Roșca Dermidont (muzica Ionel G. Brătianu/1895-1921); 2. idem; 3.Brâncuși șlefuitorul de gânduri, titanul spiritualității românești și universale, Ed. OFSETCOLOR, 2007 Râmnicu Vâlcea; 4. idem, Citat din „Istoria credințelor și ideilor religioase” p.298-305/ M.Eliade;

Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor 219 | Brâncuși Depărtarea de locul ivirii, „Viața mea a fost tot ce vrei va fi prelins pe stâlpul Cerului să potențează și inspiră, nu doar dorul, … răsară pomul cunoștinței binelui și ci și epistola, ca un acatist subtil. câteodată clopot - ce se certa cu răului, să redea dualității, unitatea. Poemele celor de lângă monu- cerul Dilematică risipirea aceasta de ener- mente: Vasile Ponea, Spiridon … gie a demiurgiei, cum se material- Popescu, Alex Gregora, Dumitru azi tac aici și golul mormântului izează după un plan (pentru acest Dănău, Viorel Gârbaciu – numin- îmi sună în urechi ca o talangă de lut lucru geometrii inițiați*** ai du-și găndurile chiar „Cântece de Aștept în prag răcoarea sfârșitului antichității văd în demiurgul lui iubire! – Adrian Frățilă, Gheorghe … Platon pe Marele Arhitect, și-l pun Drăghescu, Nicolae Dragoș (ca un Botează-mă cu pământ. staroste tuturor… zidarilor de cate- reporter al neîntreruptei… călătorii, Umbra lumii îmi trece peste inimă” drale, prin evul de mijloc!) numita… mare trecere!), Ion Cepoi din „Călugărul bătrân îmi șoptește respectând porunca să fie ceva (cu aceeași sevă oltenească, din prag”-1922 (L. Blaga). frumos, esențial, înțelept după cum îi precum Arghezi și mai contempo- place Lui Dumnezeu să-și dăruiască ranul Marin Sorescu!) și nu în Dezvelirea adevărului - acel chipul în creație! Uneori făptuitorul, ultimul rând Cristian George sapă, sapă, sapă, ca să dai de fiu al Lui Dumnezeu, ne spune în Brebenel (interesantă înflorire de stele-n apă! – ori a minunii (vezi cuvinte ceea ce l-a străfulgerat și ce nume între cerescul Fiul Omului și poemul: „În amintirea țăranului l-a îmboldit să facă. Atunci cuvintele pământeanul Gheorghe!), cel cu zugrav”, L. Blaga, Opera poetică, se zidesc în ideei și iau forma vorbe- cele „Șapte poeme de stare despre Ed. HUMANITAS, 1995, p.122, din lor cu duh, a proverbelor a aforisme- Brâncuși”! Minunile lumii vechi fiind ciclul, În marea trecere… cugetat lor. (trebuie să remarcăm aici șapte, celui ce a recucerit lumea cu prin 1924!), este o căutare exersată, preocupările tuturor pentru cuvintele minunile sale i se dedică șapte din aproape în aproape, într-o logică spuse cândva de Brâncuși într-un cântări, stări de grație. Să le prime- a succesivului cu recurențe multiple. anume context, cu sublinierea câtor- ască Omul-Pomul de odinioară, „Povestea care-ncepe –vom spune va nume: Constantin Zărnescu, acum doar piatră unghiulară de dinainte- Sorana Georgescu-Gorjan, Ștefan templu în stare de ființă! Că oamenii, pe vremuri, demult, o Stăiculescu, Petre Cickirdan). Alteori Din vacarmul prăpădului totul se povestiră. lucrurile capătă nume și sunt binecu- adună într-un șuier prelung, prelins, Chiar până astăzi unii îi mai vântate de iubirea oamenilor, iar imperceptibil, stins… În orizontul păstrează tâlcul meșterul, ca un Pygmalion, se tăcerii orizontale este… liniște. The Prin timp veni-vor alții, repovestind-o bucură de viața dăruită lucrului său. rest is silence! (Aldous Huxley) iar.” Nu este suficientă sugestia, fără Eliberatul de poveri atinge verticala. Ne spune într-o traducere A.E. greutatea cuvintelor și așezarea lor Clopotul își bate dunga la porțile lui Baconski, invocând „povestea” armonioasă. Cum să le deosebim, Petre din cer să audă cei de sus, Marelui război al Bharaților, nemurit fără a le observa în lungul lor drum? bătăile de aripi ale duhului. de epopeea Mahabharata (Așa Ajuns la conturul formei trebuie să Esențială este rostirea poetului grăit-au zeii!). treci dincolo (v. catapeteazma!). privind această separare: „În zare Plecăm, în sens invers, de la Atunci nu mai sapi în substraturi. 7 zurgălăi de sănii… Suflet stins.”; erou, de la opera lui, să-i descoper- Cioplești în… duh . Tablele de legi „Nu vorbele, tăcerea dă cântecului im scânteia, apoi porunca și cuvân- ne dau normele morale. Cuvintele glas.”; „Foc stins, cort strâns, pustiul tul cheie. Opera ni se dezvăluie cheie sunt date neamurilor: dabar, și pulberea plecării.”; Din valuri simțurilor și apoi îi căutăm, tot dao, brahma, logos, nomen, samă 8 9 spume albe au început să recurent, priceperile cu care demiur- **** (seamă!), concept. Indieni, zboare.”(Ion Pillat, Poeme într-un gul a făptuit gândul. Filozofii și chinezi, evrei, greci, romani, arabi, vers.); Dogme, scripturi revelate și inspirații europeni etc., sfinți părinți, sihaștri, „liniștea este destulă în cercul ale harului - pogorâte în apostolii sacerdoți, moraliști, filosofi, oameni ce ține doagele bolții școliți, dar și întru poemele nemuri- de știință, artiști, scriitori sunt diversi- … toare, vorbesc despre duhul facerii tatea omenească cu aceeași nicio larmă nu fac stelele-n cer…” în tăcerea de templu a culturii și misiune pământeană. Toate, după din „Liniște între lucruri bătrâne” spiritualității omenești. Ploaie un Babel istoric, spun același -1923; mănoasă, de aur (așa se insinua lucru, fiecare altfel, unic. Oamenii, Zeus să fecundeze… pământul!) se cuvintele lor, au exprimat ideea de

5.Cartea împărtășirii, Nicolae Steinhardt, Biblioteca Apostrof, Imprimeria Ardealului, 1995, Cluj-Napoca; 6. De la „piatra de hotar” din neolitic la „Piatra de hotar” a lui Constantin Brâncuși și după..., Dumitru Dănău, Ed. MĂIASTRA, Târgu-Jiu, 2012, p.12-15; p.24-28; 7.Brâncuși cioplitorul în duh, Ștefan Stăiculescu, Ed. „Academia Brâncuși”, 2006, Târgu Jiu; 8.Noul dicționar universal al Limbii Române, Ed. Litera Internațional, București, 2006, p.1295;

Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor 220 | Brâncuși înțelepciune în toate limbile pămân- scribi, cronicari, meșteri, gânditori, Drumul oamenilor este… bătut tului, după ce au tatonat îndelung voințe ordonatoare. Marile munci de nevoi prin locurile comune. El cunoașterea, trecând de la a ști la a s-au petrecut în locuri cu nume, iar devine din drum … cale a trans- înțelege: Vyasa, Confucius, Moise, șansa lui Heracles să fie reținut, formării, atunci când trecerea este David, Solomon, Socrate, Platon, dincolo de anonimat, a fost urcarea un proces special (vezi poemele Cicero etc., apoi toți scriitorii cu har lui în nemurirea semizeilor. Marile cu… marea trecere!) Ca să fie cale a ai pământului, vorbind cu harul bătălii ale oamenilor au păstrat vii eroilor pe acest traseu trebuie să universal al talentului, ne-au dat numele locurilor: Troia, Termopille, treacă… eroii. Între locul sacrificiului, tezaurul lor de înțelepciune să se Posada, Rovine, Trafalgar, Water- care consacră eroul, din omul poată spune în cuvinte povestea loo, Stalingrad etc. Alteori locurile au comun, și stâlpul de hotar, este chipului operelor lumii. Anton Pann, fost botezate cu spiritul unor bătălii trasată Calea Eroilor. Pe această Iuliu Zanne au adunat și ei de la victorioase asumate ca biruințe cale, eroul este purtat pe brațe, dus lume să ne dea, pe graiul nostru, și într-o mulțime de poziționări: în car cu flori, uneori pe afet de tun, noi i-am chemat în ajutor la nevoie. posade, rovine, râpe roșii, iar eroismul își consumă triumful cu războieni…, străzi, piețe. Fapta își cântări și osanale, precum în timpul Cioplind în duh, uneori cotrobăind păstrează numele în timp ce făptui- unor Florii prin cetatea Ierusalimului. prin viața demiurgului, sar așchii din torii se ascund în anonimat, în taine. Există însă și sensul inversat al căii, cuvânt și acesta se despică-n Se preamărește lupta. Ce imnuri ca drum al… calvarului, în care toate sunete. Ne uluiesc, ne uimesc dedicate luptei, în Mahabharata, sunt pe dos. Sacrificiul pe care și-l strigătele și vedem cum… acum, Ghilgameș, Iliada…! Ea, lupta, asumă viitorul erou, într-o luptă aum!, aum!, se cuibărește în toate tenacitatea muncii, consacră eroii și anume, pornește din propria conști- formele vibrate iar acestea se însu- este izvorâtătoare de eroisme. Cu ință, propria judecată. Elogiul aces- flețesc și devin… oameni. Popoare cât jertfa afost mai mare, cu cât tui fapt este recunoștiința semenilor de oameni. Din coastă de lut ai făcut, arderea a fost mai intensă și cuvân- și monumentul dedicat. Drumul Doamne!, vioară, și ea, Eva, a fost tul sădit mai în adânc, cu atât devine… cale a victoriei, a triumfului, izvorul vieții. viețuiește mai mult minunăția lucru- a vieții asupra morții: Cale a Eroilor. lui tocmit prin jertfă. Minunea, Când omul este judecat de altcine- neconceptualizată (scăpată de expli- va, imputându-i-se alt gând, altă Greu este drumul înapoi, către cație…, nestrivită de vreo cercetare credință, iar voința îi este anulată, sine, al celui ce-și caută scânteia anume!), devine credință și își drumul spre locul unde va fi sacrifi- divină să o facă ardere de tot, ca o capătă ritualul. Minunea dedicată cat, se face pe picioarele proprii, vâlvă zugrăvită de El Greco. Drumul eroilor români, eroismului în general, împovărat de crucea supliciului, hulit spre aceea fărâmă, ca un nod divin vorbește legitim, de mai multe ori, la de toți. Martirul se transportă pe 10 al propriei citadele este o cale a Târgu-Jiu, despre drumul eroului sine, este în viață, și merge prin mântuirii. Drumul spre duhul sălășlu- anonim și acesta capătă numele: voința altora la moarte. Eroul este it în aproapele este tot o căutare a „Calea Eroilor”. Un scriitor, M.I.Pas- dus din moarte către viața numelui supremului prin iubire și înțelepci- cu 12 punea întrebarea de ce a ales săpat pe monument. Calea eroului și une. Oglindindu-ne prin cele ce ne Constantin Brâncuși, Târgu-Jiu, calea martirului sunt același spațiu înconjoară, în comuniune cu cele să-și amplaseze… Ansamblul. Iden- fizic, parcurs diferit. Din întunericul înalte și adânci ne regăsim altfel, tot tifică un fel de „Magistrala Timpului”, morții pleacă în alai eroul și se pe noi înșine. Căutăm și găsim căci cotrobăind prin istorie și descoperă așează în centrul lumii, în piețele spiritul nostru nu dorește decât ceea multe alte încleștări, înainte, și după centrale ale cetăților, să primească ce posedă el însuși. „A găsi anul 1916 (1429; 1631; 1716; 1788; onorul amiezelor însorite. Din centrul înseamnă a vedea. Și cum aș putea 1821; 1848…) și faptul că pe aici cetății, în plină amiază, pornește căuta ceea ce pentru mine nu are drumuri și oameni și-au încrucișat calvarul omului viu spre Golgota 11 sens!” destinele. Credem că un răspuns supliciului, unde întunericul va posibil îl va fi dat poeta Adina coborî peste lume. Stâlpul de Târgu-Jiu este locul unei minuni. Enăchescu: „Țarina sfântă a locului mărturie va vorbi despre moaștele Este cauza ei și altarul de veghe. dintâi” cu trimitere la dorul celui sfințite. Eroul, căzut în beznă, caută Minunile lumii se recunosc după „exilat” prin lumea largă 13. viața cea nouă la Răsărit. Stâlpul lui numele locurilor. Ele ne intră în minte caută pe Tatăl din cer. Martirul își fără făptuitorii lor deveniți anonimi: caută mântuirea în noaptea eternă.

9..Dicționar al Limbii Române contemporane, Nicolae Breban, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1980, p.526 și p.539-540; 10. Citadela,Saint-Exupery Ed.RAO, 1993,București , p.13 (II) :„Adevărul se sapă asemenea unei fântâni”; 11.idem, p.243 (CXXVI); 12.Omul și Soarele, M.I.Pascu, Ed.Sport-Turism, București, 1986, p.70-72;

Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor 221 | Brâncuși Oasele sale, sfinte moaște, să fie și buna gospodărire a ansamblului și sămânță sânului Mumei, iar stâlpul recunoașterea este o preocupare hotar adâncimii. constantă și lăudabilă.

La Târgu Jiu lucrurile sunt La Târgu Jiu, minunea instituită, limpezite de intenția faptei. A existat Ansamblul Monumental „Calea o comandă pentru cinstirea eroilor. Eroilor” trebuie să ființeze și să Eroismul care a inspirit voința de devină una din minunile lumii mo- cinstire a eroilor este cunoscut. derne recunoscută planetar. (despre Meșterul chemat să gândească un contribuția noastră la împlinirea răboj și apoi să-l scrie vorbea graiul acestei priorități vom argument cu alt locului cu toate vibrațiile lui ascunse. prilej!). Între multele semnificații atribuite ansamblului, multele interpretări, credem că numele: Calea Eroilor este punctul de pornire, iar eroul Bibliografie: este cuvântul cheie. Ansamblul este la Târgu Jiu pentru că aici a fost dorit și aici s-a întâlnit jertfa emblematică * Sunt multe referințele critice, *** În această grilă își construiește, cu tradiția foarte puternică a cinstirii studiile aprofundate,care conferă slujitorul lui Brâncuși –Doru Strâm- eroismului. Credința vie și trăirea Ansamblului „Calea Eroilor” de la bulescu în ... Curierul (vezi antolo- creștină au sfințit locul în care se vor Târgu Jiu sacralitatea. Ansamblul gia „Brâncușiana 1”/ 2012 p.179) - fi orânduit însemnele, vorbindu-ne este privit ca o imensă biserică creș- acatistul pentru Marele Maes- tâcurile consacrării în limbajul tin-ortodoxă, un templu, uneori, tru=Marele Sculptor. Mesajul de la universal. Calea a fost trasată prin descărcat de sacralitate, imputân- acesta este adus prin... curier. Un inima târgului, de la Apus la Răsărit, du-se o secularizare prin adminis- cub, încrustat, ca o ladă de zestre, ca o axă a unei biserici,(vezi Mihai trația nepricepută, chiar... un muzeu este adus spre descifrare în templul Maikovski în O idée mai veche fără pereți (Vasile Vasiescu în acoperit și păzit stașnic de pentru Axa Brâncuși! Brâncușiana 1/ „Șotron pe calea Victoriei”, Brân- profanare. Totul trebuie să rămână 2012, p.141) cât toată comunitatea cușiana 1/2012 p.190) Consacrarea just și perfect. Cubul, prin sine, este vie a trăitorilor orașului, lucru locului poate institui pelerinajele... geometrizare a ordinii și a șlefuirii; constatat de cercetători cu expertiză cum sugerează o gorjeancă în este chivot al legii, cu toate codurile (v.Vlad Ciobanu), dar și de poeți. Amintirile sale despre viitor. lumii topite întrunul; este locul unde „Calea Eroilor” este grija cea mare a s-au tezaurizat toate cărțile și tuturor celor ce iubesc eroii, orașul ** Sfinții părinți fac o distincție între semnele lor sacre ca într-o bibliotecă cu toate darurile sale adăugate de minte și rațiune. Rațiunea cugetă unică: Marea Bibliotecă. Aflăm că toate generațiile, simbolurile și lucrurile, cuprinzându-le în concepte înaintemergători iluștri au cunoscut marile minuni ale lumii. definite. Mintea cugetă conținuturi din taine și le-au dus mai departe, ni fără să le delimiteze. Rațiunea le-au transmis și nouă, dându-ne La Târgu Jiu, în buna tradiție emană din minte, așa cum logosul libertatea și cazna descifrărilor. istorică, un eroism a fost marcat cu este de la Dumnezeu-Mintea primă. Brâncuși, prin care grăit-au zeii, prin un lăcaș de cult. Încadrarea în „Lucrurile și conceptele sunt o cata- care a lucrat demiurgul, ne dăruiește ansamblul monumental a unui peteazmă care ne închide vederea marea sa catedrală în care noi element cu funcție sacralizantă: nu numai spre Dumnezeu, ci și spre putem fi vii întru sine, numai parti- Biserica Sf. Apostolii Petru și Pavel, baza subiectului nostru.” Intrarea în cipând la liturghiile, cu predici chiar în faptul întemeierii, vorbește inima... spirituală presupune tălmăcite din ... marele cub. Mesa- de planul inițial care contrazice o trecerea zidului despărțitor pe care îl gerul este intermedierea lui Dumne- laicitate pură, ca un muzeu în aer reprezintă... catapeteazma./ Dumitru zeu cu noi oamenii. Să ne liber cu opere de artă. Iubirea „eno- Stăniloaie în Mistica Ortodoxă, Ed. împărtășim din ofrandele lui!; riașilor”, punând aici la socoteală Deisis, Alba Iulia, 1993, p.107 toate atitudinile, privind fața frumoasă

13.Țarina sfântă a locului dintâi, Adina Enăchescu, Ed.CONPHYS, Râmnicu Vâlcea, 1999, p.19-20;

Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor 222 | Brâncuși **** samă= seamă informației. Apoi inferența informaților Nu știm care ar fi fost descrierea atunci când emitem concluzii, cuvântului den bătrâni , în dicționarul judecăți. Amândoi suntem de-o neterminat al lui Hasdeu și nici într-o seamă, ne recunoaștem asemănători descifrare de-a lui Constantin Noica și ne generalizăm, în cele comune ale (vezi sinea, sinele, întru... din speciei, ca semeni. Cuvântul este Cuvânt împreună despre rostirea demult pentru că îi descoperim românească, Ed. HUMANITAS, sensurile după ce l-am utilizat meca- București, 1996). Pentru că nic și ne-am servit de el cunoscân- descrierea dicționarelor mai noi este du-l, fără a-i înțelege dedesubturile. insuficientă. În căutările noastre Seama pare o grijă instituită și dotată pentru descifrarea celor tăinuite cu cele necesare: mijloace de infor- avem nevoie de cheia acestui mare, de colectare, tezaurizare, baze cuvânt. Acesta este motivul pentru de date, informații, cunoștințe și care l-am inclus în categoria unor mecanismele interioare de prelucrare. cuvinte fundamentale. Diversitatea În planul legii morale ar fi un bun simț, sensurilor cu care este semnificat în palierul pazei vieții ar fi ca un are nevoie de o definiție sintetică sistem de apărare, inclusiv cu agenții care să le cuprindă. Ca să ne dăm interiori ai inconștientului, sub acope- seama, să putem da... sama, să rire, adevărați cerberi ai sistemului ținem seamă, să fim de-o seamă imunitar. Din versul lui Alecsandri trebuie să ne clarificăm cu acest aflăm: „...Amândoi suntem de-o cuvânt, veritabil operator în sensuri- mamă/De-o făptură și de-o seamă... ” le frumoase și adevărate ale limbii Mergând, ab origine, constatăm în noastre. Cum să lase Ștefan cel această spusă: pe mama primordială, Mare... îndatorirea cea nouă, a făptura tatălui... creator și seama. sfinților, în sama părinților? Cum să Despre sama-seamă, nu îndrăznim lucreze în modernitatea noastră să spunem că ar fi legea firii, imuabilă uitucă sama cuvintelor lui Neculce? și care în limba noastră seamănă, Cum să pledeze adevărul, Doamna seamănă, mereu semințele, să sem- lui Lăpușneanu, fără sensul deslușit nifice, semnele și să însemne duhul al cuvântului samă? Intuitiv ne înțelegerii, după recolte, măcinat, băgăm... nasul, tragem cu urechea, frământat, dospit, ca apoi, abia apoi, aruncăm o privire, o ocheadă, adul- să ne împărtășim cu duhul – ameste- mecăm o urmă, adică luăm seama cul pâinii cu sângele proaspăt al noilor prin intermediul simțurilor asupra vițe de viață; Ne hrănim cu cele mate- înconjurătorului. Când noi suntem riale, le dizolvăm în cele stihiale, apoi asaltați de simțuri exterioare luăm în inima spirituală primesc binecuvân- măsuri asupra iscodirilor și ispitirilor tarea inițierii interioare. În creuzetul din afară, cu toată băgarea noastră întregului celular focul energiilor, abia de seamă. Să constatăm aici o acum eliberate, cristalizează adaosul funcție cognitivă, sensibilă, de rapor- primit. Mintea le adună, lumină nouă tare a persoanei simțitoare la exte- și dumnezeirea interioară le aduce rior, conștientă că are ceva de prinos lui Dumnezeu Unul. În creuzet apărat, dar și ceva de aflat din totul se lămurește (tot Noica face vecinătate. Constatăm aici faculta- demonstrația!) și cristalele dobândesc tea de informare și grija tezaurizării lumina și strălucirile ideilor;

Mihai SPORIȘ 24 Ianuarie, 2015

Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor 223 | Brâncuși BRÂNCUȘI

Tu din esenţă ai fost răpit ca dintr-un mit Să dai sens şi zbor primordialului sortit Măiastrei păsări, Coloanei făr’ de sfârşit În care tot universul cântă robit...

Din miraculosul strămoşesc te-ai ivit Claudia Voiculescu □ Din Poarta sărutului sfinţit; Bunii, la Masa tăcerii s-au închinat smerit Pentru pasul şi gândul tău nevămuit...

Şi spaţiu ne-nceput în cânt izvodit – Ţâşnit de rachetă răpit de zenit – Urcuş imponderabil şi mister contopit În reflexii de raze solare în visul pietrei dezrobit...

......

Ceva, ca dup-o poartă-nchisă mai rămâne În urma ta: un gând nedesluşit, o piatră Ce-ascunde cântecul-descântecul de zâne – Cel auzit cândva în vechea noastră vatră...

Brâncuși 224 | Brâncuși Enigma şi paradigma creaţiei brâncuşiene

tul Dumitru din Craiova sau mai Grigorescu) într-o perpetuă fecundi- târziu sub acoperişul de sticlă de la tate. Meudon. „Visele şi viziunile unui păstor al Tratatul lui Flammarion îl colinelor, pentru care Pământul nu învăţa pe Brâncuşi că „Cerul se este un câmp de explorat ci mumă învârteşte (aparent n.n.) în jurul vie” (34, p. 19) începeau să prindă nostru ca şi cum Omul ar fi suve- contur. ranul contemplator al lucrurilor”. (13, Pământul cu cele două p. 215). emisfere a fost întotdeauna tema Perioada anilor 1907 – 1910 fundamentală a creaţie brâncuşiene □ Dumitru Mălăescu este decisivă pentru reorientarea „Sărutul”. Sărutul aparţine perechilor sculptorului în inventarea artei de îndrăgostiţi de pe tot globul. a o jumătate de secol de la moar- moderne în care chipul uman trebuia tea lui Constantin Brâncuşi, Fiecare cuplu are propriile coordo- să advină cât se poate de natural Lcunoscutul scriitor american de nate în timp şi în spaţiu subliniate de chipului cerului cu sori, luni şi origine română, Alexandru Buican, verticala liniei meridiane pe care îşi planete telurice aşa cum este şi publică o amplă şi documentată împreună buzele cei doi şi de parale- Pământul. lucrare, Brâncuşi o biografie, în care lele braţelor care îi încing amintind consemnează un aspect esenţial Începutul anului 1907 îi de cuplul planetar al zilei şi nopţii din viaţa sculptorului, ce ne ajută să oferă sculptorului român, perspecti- într-un permanent sărut pe fiecare înţelegem semnificaţiile adânci ale va intrării ca asistent al lui Rodin, în meridian al locului. creaţiei brâncuşiene. În ultimii ani atelierele acestuia de la Meudon, Drumul aparent al Soarelui, de viaţă, Brâncuşi „ţinea aproape de chiar dacă nu era prea entuziasmat înălţarea lui la orizont a fost redată patul său un Glob pământesc, de acest demers. Împărtăşindu-şi de Brâncuşi” printr-un „Narcis” auto- luminat pe dinăuntru, alăturat trata- impresiile asupra primei sale vizite la ritar şi protector ai cărui ochi imenşi tului de astronomie al lui Camille Meudon unde fusese însoţit de protec- priveau de la înălţime oceanul plane- Flammarion”. (3, p. 548). toarele sale, Brâncuşi conchidea: tar în care, „eroul mitologic” îşi oglin- Acest tratat de astronomie - „Am văzut cioburi peste dea chipul. populară intitulat Ce e cerul, a fost tot” (3, p. 106). Sculptorul a avut sincerita- tradus şi în limba română de către Aşadar, Brâncuşi nu agrea tea să numească această lucrare în Victor Anestin şi publicat în anul arta pe eşantioane, pe mostre, el marmură „Declinaţie”, o aluzie clară 1908.În România, în anul 1907, deja căuta întregul pe care nu îl găsise în la declinaţia pozitivă a Soarelui care 0 a fost înfiinţată Societatea Astrono- creaţia lui Rodin şi a lui Michelange- pe paralela de 45 latitudine nordică mică Flammarion din Bucureşti, lo, dar îl găsire la Flammarion. face în mişcarea lui aparentă un 0 având ca organ revista populară de În scurta sa şedere ca asistent în unghi de 23 37’, faţă de planul ecua- astronomie „Orion”. atelierele de la Meudon află prilejul torului ceresc. Brâncuşi s-a dovedit intere- de a replica tăios la sfaturile maes- La fel a procedat şi cel de al doilea sat de cunoaşterea planetei pe care trului: „Narcis” numit „Înclinaţie” care reda s-a născut, de evoluţia vieţii pe - „Voi pune ce gândesc în sculpturile înclinaţia axei terestre cu un unchi 0 0 această planetă în strânsă relaţie cu mele...”. (3, p. 106) de 23 27’ faţă de verticală şi 66 33’ cerul, devenind din ce în ce mai Brâncuşi trăia teama că lucrând faţă de planul orbitei. preocupat de redarea cosmicului în alături de Rodin va rata propriile Redarea Soarelui şi a com- artă, având dorinţa de a pune Omul proiecte aşa că decide să se retragă plexelor fenomene legate de şi Cuplul în mijlocul lumii şi al ştiind prea bine ce are de făcut mai influenţa lui asupra vieţii a fost una universului. departe. din temele fundamentale, cât se Opera lui Camille Flammari- Continuă să-şi pună poate de generoasă în semnificaţii, on a picat cum nu se putea mai gândurile în noile lui sculpturi. reluată de Brâncuşi şi în lucrările: bine, fiind studiată în taină de cel Descoperă „Muza Adormită” în „Prinţesa X”, „Domnişoara Pogany” care încă din copilărie şi adoles- tratatele de astronomie ale lui Flam- sau „Cocoşul Salutând Soarele”. cenţă îşi petrecea nopţile contem- marion, descoperă „Cuminţenia Interesul sculptorului pentru plând marele spectacol al cerului, Pământului” căreia i-a dat o notă de fenomenul cosmic a fost stimulat fie că se afla la stânele din Munţii primitivitate telurică în care mineralul şi de evenimente curente legate de Vâlcanului, în balconul Bisericii Sfân- se transformă în vital” (4, p. 31 Dan prezenţa pe cer a unor comete. În

Enigma şi paradigma creaţiei brâncuşiene 225 | Brâncuși anul 1907 în apropierea Pământului Scaunele ce însoţesc late- Recunoaşterea paradigmei a fost văzută cometa Daniel iar în ral Aleea situată între „Poarta Săru- heliocentrismului demonstrată prin 1910 cometa Halley care în tului” şi „Masa Tăcerii” nu aveau arta lui Constantin Brâncuşi se mai concepţia mistică a oamenilor neapărat numai un rol utilitar. lasă încă aşteptată după 75 de ani prevestea sfârşitul lumii. Fenomenul Ele sunt în număr de 30 (15 de la încheierea lucrărilor Ansamb- cosmic trebuia să-şi găsească – 15) şi reprezintă o proiecţie a celor lului de la Târgu-Jiu. neîntârziat un loc în artă... 30 de poziţii pe care Luna le ocupă „Arta este rebelă introducerii Prietenia dintre gorjanul în timpul revoluţiei mensuale în jurul aritmeticii şi geometriei pure în Constantin Brâncuşi şi toscanul Pământului. treburile ei” (23, p. 158). Amedeo Modigliani originar din Aleea Scaunelor este un Totuşi artistul ne-a averti- Livorno a avut efecte cât se poate veritabil calendar lunar. Asemenea zat: „Eu cu noul meu, vin din ceva de benefice pentru arta amândurora. calendare lunare au fost identificate foarte vechi” (3, p. 565). Acest Modigliani intrase în colonia şi în poziţia megaliţilor Monumentu- „foarte vechi” nu provenea nici din artiştilor parizieni Rue Delta cu o lui de la Sthonenhenge din Anglia arta arhaică, nici din arta africană cotigă plină cu cărţi, albume şi sau la etajele Turnului din Pissa sau indiană, nici din cubism sau alte atlase care conţineau bogate infor- unde fiecare etaj e înconjurat de curente artistice. maţii privind arta Renaşterii cu câte 30 de coloane cilindrice. Acest „foarte vechi” prove- leagănele ei din Florenţa, Pisa, „Masa tăcerii” redă fidel nea din forţa eternă a universului de Siena sau Arezzo, dar şi cu impor- ideea heliocentrismului arătându-ne a crea planete şi fiinţe vii la infinit. tante opere literare dintre care nu simbolic cele 12 poziţii pe care lipsea Divina Comedie a lui Dante Pământul le ocupă în mişcarea de Aligheri. revoluţie în jurul Soarelui. Nu lipseau deasemenea Pământul, astru al cerului atlasele cele mai moderne ale locuit de om, supus evoluţiilor ciclice vremii, hărţile mapamondului cu ce se succed în ani, luni, zile şi cele mai adecvate proiecţii cartogra- anotimpuri, îşi lasă suprafaţa sa fice şi tratatele de astronomie ce suport şi mediu al vieţuitoarelor, să dezvăluiau teoriile heliocentrice fie sărutată de Astrul rege, de fundamentate de Nicolaus Copernic Soare. sau de toscanul Galileo Galilei. Brâncuşi cioplise deja Împreună cu Modigliani „Planta exotică”, acel sistem al lumii sculptorul român proiectează un vii ce are la bază Pământul înconju- Templu al Iubirii care trebuia să aibă rat de aer şi Cer. 24 de Porţi cu câte 36 de Coloane În scrierile lui Camille Flam- Cuplu fiecare. marion, Brâncuşi a găsit şi răspun- Modigliani moare în anul sul existenţei Forţei Divine în 1920. Natură: „Ordinea a existat în univers Din proiectatul Templu al pentru că a existat o gândire care să Iubirii, Brâncuşi realizează o singură o fi zămislit, o inteligenţă care să o Poartă, la Târgu-Jiu, în anii 1937 – înţeleagă, o privire care să o admire, 1938. un suflet care să o contemple” (12, Ea are într-adevăr 36 de p. 338). Coloane Cuplu pe arhitravă ce Brâncuşi a redat această corespund celor 360 de meridiane ordine în opera sa; s-a apropiat de ale globului şi 24 de fuse orare ce sensul real al fenomenelor demon- pot fi numărate atât pe cele 24 de strând că universul păstrează dale de travertin care plachează mistere numai pentru necunoscători. soclul „Porţii” de jur împrejur cât şi Teoria heliocentrică funda- pe arhitrava împărţită în diviziuni de mentală de Nicolaus Copernic şi câte 150. Galileo Galilei a fost recunoscută de Cele două emisfere către biserică după 346 de ani, în despărţite de meridianul locului, faţa Academiei Pontificale de poziţionate pe cei doi stâlpi de susţi- Ştiinţe, prin vocea papei Paul al nere ai arhitravei, reprezintă cuplul II-lea. zi – noapte repetat pe fiecare meri- dian, pe parcursul celor 24 de ore. Dumitru MĂLĂESCU

Enigma şi paradigma creaţiei brâncuşiene 226 | Brâncuși Constantin Brâncuşi în scrierile diplomatului bănăţean Victor Florescu (Torynopol)

te apropia de Constantin dei Române de la Paris, pe timpul preşedintelui Charles de Brâncuşi, a-l cunoaşte în Gaulle, iar din anul 1968 pentru o perioadă de cinci ani este complexitateaA lui, înseamnă a-i numit ambasador al României în Argentina, Uruguay şi preţui cu adevărat zestrea Chile, mergând pe urmele primului ambasador al României extrem de bogată, inestimabilă, în Brazilia, Argentina şi Chile, lugojanul Caius Brediceanu. A pe care ne-a lăsat-o demiurgul mai lucrat ca director adjunct la Direcţia Relaţiilor Culturale de la Hobiţa, singurul artist (1960-1961) şi a condus Direcţia Presei în două răstimpuri, român unanim recunoscut în unul mai calm (1963-1968), altul mai tulbure (1973-1982). lumea întreagă. În anul 1942 debutează cu câteva poeme în revista De-a lungul anilor numărul „Vremea” , iar în 1945 îi apare primul volum de versuri □ Monica M. Condan iubitorilor artei lui Brâncuşi a Cartea cu sânge, pâine şi cocs, premiat de Editura Forum. crescut considerabil, pentru că o Opera sa literară cuprinde încă patru cărţi de poezii: Viscolul dată pătrunzând în universul acesteia, legătura devine în şi armonia, versuri, Editura pentru Literatură, Bucureşti, mod firesc indestructibilă. E ştiut faptul că exegeză brân- 1967; Zbor prin subcuvinte, versuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, cuşiană este foarte vastă. S-au publicat studii, articole, 1974; Artere de taină, versuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, lucrări de anvergură, cercetându-se minuţios fiecare etapă 1979; Cânepa iubirii, versuri, Ed. Cartea Românească, din viaţa sculptorului, toate creaţiile şi semnificaţiile acesto- Bucureşti, 1982, precum şi o carte de călătorii apărută în ra, locul şi perioada în care au fost realizate lucrările, două ediţii, Franţa în patru anotimpuri, Ed. Tineretului, metodele folosite, posibilele surse de inspiraţie, temele Bucureşti, 1967, ediţia I şi ediţia II, revăzută şi adăugită, Ed. preferate, construcţia soclului bine gândit pentru fiecare Dacia, Cluj-Napoca, 1980. (În cartea sa Brâncuşi în sculptură în parte, soarta fiecărei opere şi multe altele. De conştiinţa lumii - Bibliografie nesfârşită, Ed. Orizonturi asemenea nenumăraţi scriitori, fascinaţi de opera şi perso- Universitare, 2007, Timişoara - publicată şi cu susţinerea nalitatea lui Brâncuşi, i-au dedicat şi continuă să îi dedice Asociaţiei Culturale „Constantin Brâncuşi” din Timişoara, creaţii literare, în special poeme, inspirate de profunzimea autoarea Doina Frumuşelu, cunoscut brâncuşiolog, a încer- artei sale. cat să includă în urma unei cercetări laborioase, toate lucrările despre Brâncuşi, după anul apariţiei. La anul 1977 Unul dintre scriitorii, care au vibrat până în adâncul apare numele Victor T. cu articolul John Updike on poetry, sufletului în faţa omului Brâncuşi şi a operei lui, este publicat în The New York Times, New York, 10 aprilie, p.1. Ar bănăţeanul Victor Cornel Florescu, cunoscut mai ales sub putea fi vorba aici despre scriitorul român Victor Torynopol!). pseudonimul Victor Torynopol. S-a născut la 24 decembrie 1922 în Lugoj, jud. Timiş şi a trecut în nefiinţă la 16 februarie Omul de cultură Victor Torynopol a fost profund 1985, în Bucureşti, la vârsta de 63 de ani, fiind înmormântat impresionat de tot ce înseamnă Brâncuşi. În jurnalul său de la Lugoj. Fiul lui Valeriu Florescu, funcţionar la Primăria călătorie Franţa în patru anotimpuri, un întreg subcapitol îi Lugoj şi al Mariei (născută Kakcir), originară din Cehoslova- este dedicat acestuia, autorul dovedind că a studiat temein- cia, Victor Cornel Florescu îşi începe studiile la Lugoj, apoi ic lucrările apărute, până în 1966, despre artistul român şi termină Şcoala normală de învăţători din Caransebeş despre opera lui. Dar nu s-a mulţumit cu atât, el însuşi a (1934-1942) şi Şcoala superioară de cooperaţie din Bucureşti efectuat cercetări prin cartierul parizian Montparnasse între anii 1942-1945, iar bacalaureatul îl va lua la Liceul pentru a găsi mărturii şi amintiri despre Constantin ,,Coriolan Brediceanu” din Lugoj în 1945. Îşi continuă studiile Brâncuşi, „acest mare vrăjitor al artei moderne”(cum îl la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din numeşte V. Torynopol). Bucureşti între anii 1946-1950 şi îşi susţine licenţa în filosofie Rezultatele (două ca număr) acestor căutări ni le în anul 1950. În paralel a lucrat ca funcţionar la Institutul dezvăluie în cartea sa: Naţional al Cooperaţiei (1945-1947) şi la Banca Naţională « Aşadar, a câta oară în Montparnasse, în căutarea (1947-1948), a predat la Institutul de Studii Economice (cate- lui Brâncuşi ? dra de pedagogie şi socialism ştiinţific), a fost director de Cea mai interesantă mărturie până acum mi se pare a cabinet în Ministerul Cultelor, consilier în probleme de presă „domnului Simon”, sărman cărăuş de cărbuni şi de lemne de şi relaţii culturale la Ministerul Afacerilor Externe. Ulterior va foc, pe care l-am întâlnit într-o seară în una din acele mici îmbrăţişa o carieră diplomatică şi astfel a cunoscut în calitate cârciumi din strada Vaugirard, ce poartă pe firmă ciudata de secretar al Ambasadei Române în Coreea de Nord, inscripţie: „Vins et charbons”, local, care pe lângă paharul culisele marii crize de după cel de-al doilea Război Mondial de vin sau alcool servit la tejgeaua de zinc sau la cele (1953-1955). A fost numit apoi în aceeaşi funcţie la Ambasa- trei-patru măsuţe soioase, oferă spre vânzare, într-o da Română din Elveţia, participând la convorbirile de pace cameră alăturată, lemne de foc gata crăpate şi legate cu de la Geneva, legate de soarta războiului din Coreea. Timp sârmă în pachete portabile şi pungi cu cărbune de lemn sau de doi ani, între 1961-1963, este ataşat cultural al Ambasa- brichete de încălzit sobele sărăcăcioase.

Constantin Brâncuşi în scrierile diplomatului bănăţean Victor Florescu (Torynopol) 227 | Brâncuși După ce i-am făcut cinste cu al doilea pahar de teşte necontenit într-un acvariu imperceptibil. Cocoşii cântă pastis, domnul Simon mi-a vorbit despre Brâncuşi : „I-am încordându-şi crestele ca nişte dinţi de ferăstrău(…) Şi fără dus de câteva ori cărbuni şi lemne de foc la locuinţa sa din răgaz, planând în plin cer, această pasăre de aur cu ciocul Cité Falguière. Avea o înfăţişare dumnezeiască, zicea el, şi însetat de spaţiu, aceşti peşti care se rotesc, se rotesc fără când umbla pe stradă parcă nu vedea pe nimeni în jurul lui. sfârşit în această linişte de pădure pietrificată ››. (Din Odată l-am întâlnit chiar aici, pe Vaugirard, într-o dugheană cartea lui Victor Torynopol, Franţa în patru anotimpuri, Ed. de patiserie. Îmbrăcat ca întotdeauna în haine modeste, de Tineretului, Buc., 1967). culoare închisă, el a cumpărat o pâine caldă din făină Tulburat de aceste cuvinte, care au făcut să vibreze integrală, a rupt-o în două ca să-i miroase adânc miezul şi, coarda sensibilităţii sale poetice, Victor Torynopol a scris în loc de răspuns la salutul meu, a spus cu vocea lui poezia Pasărea de foc, dedicată bineînţeles lui Brâncuşi. slabă:„ça sent la terre” („miroase a ţărână” n.n.) şi a ieşit. Ochii lui sclipeau într-un fel deosebit şi erau atât de vii în Pasărea de foc lui C. Brâncuşi mijlocul acelui cap încadrat de păr alb ca argintul şi de o barbă lungă de patriarh. Îţi spun drept - zise Simon - mi s-a părut atunci că seamănă cu un Dumnezeu pe care l-am Ciocanul şi dalta văzut pictat cu ani în urmă într-o biserică. Ştiam că e artist, smulgeau stele şi scântei dar am aflat că e vestit abia în ziua morţii lui, când ziarele din bulgărul încins, i-au publicat poza”. dar barba lui albă nu s-a aprins. Prin „domnul Simon” am descoperit un cizmar din Deodată piatra s-a făcut roşie strada Lecourbe care şi-a amintit că a pingelit o pereche de şi a luminat tot atelierul. ghete negre şi vechi ale lui Brâncuşi cu aproape doi ani Din mâinile lui de pământ s-a desprins înainte de moartea lui. o pasăre măiastră şi a zburat. - Mi i-a adus împachetaţi într-un ziar vechi - povesti cizmarul - şi m-a rugat să-i pingelesc cu grijă, fiind singura Bătrânul a ridicat braţele grele încălţăminte în care se simţea bine. Ştiind cine este, i-am ca şi cum ar fi vrut dus ghetele acasă. L-am găsit în atelierul plin de sculpturi. s-o cheme înapoi M-a dus într-un ungher unde era un pat foarte simplu, ceea la suflul primar din Retezat, ce m-a făcut să cred că locuia chiar în atelier. s-o mai cioplească o dată sau s-o înveţe încă o dată să zboare. După ce a încercat ghetele şi s-a arătat mulţumit, mi-a spus că vrea să îmi lase o amintire. M-am speriat o Dar măiastră, pasărea-i răpise gândul clipă crezând că o să dea jos de pe soclu vreuna din acele purtând toată setea de eliberare sculpturi ciudate şi strălucitoare. Dar el s-a aplecat pentru a din secole de chin ridica de jos o aşchie de granit pe care a şlefuit-o apoi la şi a descris pe cer un fulger polizor. Ia-o, maître Gigout, - mi-a spus el - ai să poţi spune de miere în flăcări, că ai un suvenir de la mine ››. (Victor Torynopol, Franţa în cu nervuri de venin. patru anotimpuri, Ed. Tineretului, Buc., 1967). Aceste rânduri îl descriu pe Brâncuşi la vârsta Era o pasăre de foc. senectuţii, cu barba sa lungă şi păru-i alb, asemenea unui Obosit, preot călugăr, trăind la fel de modest ca întotdeauna. Doar s-a culcat în cojoc. ochii îi luceau vioi, simţind suflul primar al germinaţiei, al Cum dormea, transformării creatoare în produsul finit. Era deja conştient luminat de cărbunii din vatră, de statutul său ca artist, fiind convins că orice suvenir de la Brâncuşi semăna cu Dumnezeu el era important şi va avea o mare valoare. după ce a suflat viaţă Considerăm demersul lui Victor Torynopol meri- făpturilor de piatră. tuos, pentru că orice mărturie adevărată despre Brâncuşi este binevenită şi ajută la întregirea cunoaşterii omului (Victor Torynopol, Viscolul şi armonia, Editura pentru Brâncuşi şi a laturii sale spiritual-artistice. Literatură, Buc., 1967) Această exemplificare legată de Brâncuşi nu este singulară în scrierile lui Victor Torynopol. Consemnează cu emoţie cuvintele criticului de artă francez Michel Ragon, « care l-a vizitat pe marele artist cu puţin timp înainte de a-şi da sufletul şi care a exclamat: ,,Pietrele trăiesc!”Arta sculp- torului nu este de a imita formele naturii, ci de a da viaţă pietrei şi metalului. ,,Brâncuşi era aşezat pe o bancă de lemn ţărănească, povesteşte în continuare tânărul critic, afară s-a întunecat şi faţa bătrânului sculptor abia se mai vedea. Însă pasărea de aur străluceşte. Peştele se învâr-

Constantin Brâncuşi în scrierile diplomatului bănăţean Victor Florescu (Torynopol) 228 | Brâncuși sa după tată mai trăieşte în Timişoara şi are 102 ani. Îşi aminteşte că Victor a venit mai târziu în familie, după ce şi-a căutat rudele, descoperind abia la maturitate că nu este unicul fiu al tatălui său. A intrat apoi în mod firesc în viaţa acestora şi s-a simţit bine în cadrul larg al familiei. Era o prezenţă plăcută, care inspira bucuria de comunicare, avea darul de a se apropia cu uşurinţă de oameni fie adulţi sau copii. Se distingea prin demnitate, carismă deosebită şi eleganţă caldă, încât te simţeai mereu bine în preajma lui. Inspira respect şi admiraţie pentru generozitatea şi vasta lui cultură. Încheiem sub semnul lui Brâncuşi cu un citat din cartea lui Victor Torynopol, Franţa în patru anotimpuri, (Ed. Tineretului, Buc., 1967)… „Spre binele artei, Brâncuşi nu poate fi asimilat nici unuia dintre curentele la modă în timpul său. El rămâne marele Brâncuşi, definind prin numele său momentul în care, prin intermediul operelor sale, omul modern a început să-şi sensibilizeze idealul. De atunci sintezele lui Brâncuşi au intrat în viaţa noastră de toate zilele şi cei care i-au urmat n-au făcut decât să le amplifice răspândirea (…) Arta influenţei covârşitoare a lui Brâncuşi este foarte mare. El a luminat o jumătate de secol de creaţie artistică şi a avut satisfacţia de a trăi anii în care opera sa devenise clasică(…) Omul Brâncuşi a plecat cu adevărat pentru totdeauna, dar iată ce lume de energie nouă şi îndrăzneală a lăsat oamenilor pentru totdeauna”.

□ Pasărea Măiastră - C. Brâncuși

Poezia oglindeşte forţa de expresie a poetului Victor Torynopol, admirator de netăgăduit al sculptorului, subliniind relaţia artist-proces de creaţie-operă. Asemenea Creatorului lumii, „prince-paysan”-ul Brâncuşi, în cojocul lui, se odihneşte după ce a dat naştere miraculoasei sale opere, reprezentată aici prin Pasărea de foc, chintesenţă a înţelepciunii acumulate pe temelia gliei strămoşeşti, a rădăcinilor sale arhaice şi desăvârşită de mâinile lui, care s-a înălţat sacralizând văzduhul cu menirea-i eliberatoare, printr-un „fulger de miere în flăcări şi nervuri de venin”, din dorinţa de a uni pământul cu cerul, tinzând spre absolut. Fără teama de a greşi, putem afirma că Victor Torynopol rămâne o personalitate bănăţeană, un scriitor înzestrat, care nu poate fi trecut cu vederea. Anul acesta în 16 februarie s-au împlinit 30 de ani de la moartea sa. Sora Monica M. CONDAN

Constantin Brâncuşi în scrierile diplomatului bănăţean Victor Florescu (Torynopol) 229 | Brâncuși Intenţie şi reprezentare în opera lui Brâncuşi

stil „academic“ a creat Brâncuşi de a purta şi exprima anumite operele sale de tinereţe, lucrări sensuri. Era saltul ce şi l-a dorit în bazate pe „percepţie”, însumând artă, o sculptură nouă, lăuntrică, imagini ale obiectelor care meditativă, intelectualizată. Astfel, acţionează numai asupra receptorilor sculptura „Cuminţenia pământu- senzoriali, fără a imita cel puţin lui” (1906) deschide o eră nouă în tradiţiile populare ale artei româneşti artă iar „Rugăciune” (1907) şi şi formele ei specifice de comunicare „Sărutul” (1907 - 1908) desă- artistică. vârşesc începutul artei noi, comu- Astfel, la Craiova, în Şcoala nicative, din primul deceniu al seco- lului XX, sub semnătura lui Brâncuşi. □ Ion Mocioi de Meserii, unde Brâncuşi a devenit un neîntrecut meşteşugar, a învăţat „Sărutul”, operă genială pera sculptorului genial Constan- să lucreze rame, casete şi mobilier de despre dragoste şi prietenie, despre O tin Brâncuşi (1876 - 1957), lemn, dar a trecut totodată la crearea, viaţă şi moarte, despre dăruire şi părintele sculpturii contemporane, în stil academic, a unor portrete, datorie, este prima operă din sculp- care a adus în arta tridimensională busturi, reliefuri şi mici statui după tura mondială care aduce un inedit „lucrurile în sine" sau „esenţele“ lor, fotografii sau modele. Sunt bine- raport între realitate şi artă, o nouă poate constitui o dezbatere pe tema cunoscute „Portretul lui Gheorghe viziune asupra lumii cu mijloacele „intenţie şi reprezentare“, cu finali- Chiţu” (1898), „Vitellius“ (1898) şi artei. tate în recunoaşterea artei şi defini- alte lucrări, copii după natură. Din 1907, data conceperii rea ei ca deschidere, ca proces de În aceeaşi manieră sunt operei „Sărutul”, până în 1957, adecvare continuă la obiect. create, de asemenea, sculpturile lui data plecării în lumea umbrelor a Până în vremea lui Brân- Brâncuşi din timpul cât a studiat la artistului, Brâncuşi a dăruit artei, în cuşi, sculptura prezenta realitatea şcolile naţionale de arte din Bucureşti 50 de ani, celelalte celebre sculpturi ca o copie a lucrurilor , ca un „dat” şi Paris, cum sunt „Portretul lui Ion ale sale, treaptă înaltă de gener- neintenţionat, existenţa aşa cum Georgescu-Gorjan” (1902), „Portre- alizare a realităţii în gândirea artis- este, fără a confunda obiectele cu tul generalului Carol Davila” tică, departe de mimesis-ul simplist conceptele care le semnifică, (1903), „Cap de tânără femeie”, al vechii înţelegeri a artei şi rolului ei. păstrându-ser în sfera închisă a „Orgoliu” (1905) şi altele, conside- El a căutat, în continuare, în operele unei viziuni mecaniciste a conştiinţei rate de autorul lor „pastişe". Nume- sale, natura profundă a lucrurilor, artistice, potrivnică libertăţii şi roase sculpturi din această perioadă, esenţa acestora gândită ca un intenţionalităţii spiritului. Sculptorii nevalorificate pecuniar, au fost aban- atribut general al existenţei. Esenţa copiau obiectele lumii reale, prin a le donate de artist pentru simplul motiv în artă devine formă de cunoaştere a reprezenta cât mai fidel trăsăturile că erau un exerciţiu pur imitativ al ceea ce există, prin care ceva există, obsevate, prin o „descriere” cât mai simţurilor sale. aşa cum există. reuşită a aspectelor exterioare, Începând din 1906, Brâncuşi Până în anii târzii ai senec- căutându-le o „armonie” care să le se detaşează de ceilalţi sculptori, tuţii, Brâncuşi a meditat asupra ofere o anumită frumuseţe şi să le dorind să realizeze operele sale fără câtorva teme, dedicându-le tot facă atractive. Între trăsăturile modele, fără persoane care să-i atâtea cicluri de opere, în care obiectului sculptat nu se cauta pozeze pentru imaginea lor integrală, lucrările evoluează tot mai mult, prin intenţionat o dominantă, care să trecând dincolo de prezentarea simplificare, spre esenţializare, producă o reflecţie mediată şi să realităţii ca imagine perceptual-sen- astfel ca obiectele lumii reale trans- exprime sensuri deosebite. Arta zorială, pornind de la evocarea figurate să-şi păstreze doar o sculpturii îşi păstra un „mimesis” de mintală a obiectelor sau fenomenelor trăsătură principală prin care să fie sorginte antică, după milenii de şi apelând la memorie, în favoarea recunoscute şi să sugereze „infini- evoluţie, din care se păstrează gândirii abstracte, care mediază rea”. Sub acest din urmă generic a nenumărate capodopere. reproducerea generalului extern în gândit asupra fenomenelor impor- În asemenea climat artistic, forme particulare-unice. Îşi propunea tante ale vieţii în ciclul de opere cu astfel de „modele” şi în aceeaşi astfel să comunice prin operele sale, „Sărutul” care culminează cu manieră clasică a creaţiei, a fost să intre în dialog cu lumea din care se „Poarta Sărutului” şi „Piatră de educat şi tânărul Brâncuşi în şcolile inspiră. Îşi caută teme pe care să le hotar”; a ilustrat zborul într-un ciclu al din Craiova, Bucureşti şi Paris, până descopere în materialul de lucru ca idei „Păsării” - „Măiastră”, „Pasărea de la vârsta de treizeci de ani. În acest puse în imagini noi, create cu intenţia aur”, „Pasărea în spaţiu”, în câteva

Intenţie şi reprezentare în opera lui Brâncuşi 230 | Brâncuși zeci de variante şi versiuni; a preamărit învingerea teluricului, în lucrări ca „Peştele” şi „Broasca ţestoasă”, şi puterea omului de a crea, în opere ca „Regele regilor” şi „Cocoşul”; a slăvit frumuseţea - „Domnişoara Pogany”, „Negresa albă”, „Micuţa franţuzoaică”, „Eillen” şi alte celebre portrete femi- nine; a preamărit miracolul naturii - „Leda”, „Foca”, „Miracolul”, „Începutul lumii”, „Prometeu” etc. Brâncuşi a descoperit, totodată, o nouă formă în sculptură - ovoidul, pe care îl regăsim în opere ca „Muza adormită”, „Danaida”, „O muză” ş.a. Prin toate acestea, Brâncuşi a creat o poetică a sa, de reflectare a lumii reale în artă, în scopul redării bucuriei de a trăi. Toate temele şi formele artei noi brâncuşiene se regăsesc în „Ansamblul monumental «Calea Eroilor» din Târgu-Jiu”, chintesenţa artei contemporane. E Domnișoara Pogany - C. Brâncuși ultimul dialog artistic al lui Brâncuşi □ cu lumea, la „Masa Tăcerii”, „Aleea Scaunelor”, „Poarta Sărutului” şi „Coloana Infinită”, unde sunt Nu-i vom căuta lui Brâncuşi reprezentate calităţile tipic omeneşti, „păcatul” de a cădea în esenţialism - prin care se descoperă esenţa orientare metafizică, dogmatică, - umană, lupta omului pentru auto- fiindcă sculptorul nu a căutat în artă depăşirea continuă, o restituire postularea unor concepte şi principii ideală a realităţii omeneşti, a iubirii prime ale cunoaşterii, nu a conceput pure contopită în spirit. esenţa în mod substanţialist. Brâncuşi, despre care s-a Dimpotrivă, s-a preocupat de reflec- spus că a realizat în opera sa o tarea sensurilor vieţii în artă ca filogofie a vieţii şi a morţii, rămâne un formă specifică a mişcării; gândirea creator cu mijloacele artei abstracte, sa artistică este o recunoaştere a căutător absenţelor lumii şi vieţii, „devenirii“, este drumul creaţiei de la care dă operei artistice un nou fior ca „Pasărea măiastră” la „Pasărea în mijloc de cunoaştere şi de comu- zbor”, de la „Ţestoasa” la „Ţestoa- nicare a cunoaşterii naturii interne a sa zburătoare”, de la pământ la tuturor lucrurilor. cer, de la copia după natură la trans- □ Pasărea în spațiu - C. Brâncuși formarea naturii în spiritul ei.

Ion MOCIOI

Intenţie şi reprezentare în opera lui Brâncuşi 231 | Brâncuși