4

Români din toate ţările, uniţi-vă! Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul VIII, nr. 4(88), aprilie 2016 *ISSN 2066-0952 VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Coşbuc VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ ______

Constantin Lucaci – Fântână arteziană, Brăila ______

Antologie “Vatra veche” Cum vin înspre ţărm Acoperit de somn şi de ape, Cu gene de spumă, Şi reuşind să viseze câte o PLEOAPE DE APĂ Se pleacă încet dungă de cer Peste pupila de piatră, Doar în secunda dintre două Pleoape de apă Apoi se ridică din nou pleoape. Se închid una câte una Şi se lasă stingher ANA BLANDIANA Ca un ecou, Să-nchidă vederea Se aud înainte de a se vedea pământului

Antologie „Vatra veche”. Ana Blandiana, Pleoape de apă/1 Vatra veche dialog cu Nicolae Mărgineanu, de Tudor Petcu/3 Vatra veche dialog cu Maria Mierluţ, de Tamara Constantinescu/6 Eminescu şi Transilvania. Dialog cu Ilie Şandru, de Elena Condrei/10 Fără-de-sfârşitul marilor opere, de Valentin Marica/11 Coşbuc – 150. Gavril Istrate, Despre actualitatea lui Coşbuc, de Mircea Daroşi/12 George Topîrceanu – 130 de ani de la naştere, de Dumitru Hurubă/13 Replieri asupra operei lui Al. Vlahuţă, de Magdalena Hărăbor/14 Emil Cioran, filosoful de la Răşinari, de Marin Iancu/16 Poeme de Mihaela Aionesei/17 Portret Ştefan Cucu, de Nicoleta Milea/18 Poeme de Emilia Amariei/19 Cui prodest?, de Gheorghe Moldoveanu/20 Eseu. Amurgul iubirii, de Aurel Codoban/22 Don Quijote, de Paula Romanescu/23 Cronica literară. Cămaşa de sare (Mhaela Aionesei), de Luminiţa Cornea/26 Solzii negri ai timpului alb (Mihaela Oancea), de Ion C. Ştefan/27 Terra nobilis (Costel Suditu), de Manuela Camelia Sava/28 Poezia pietrei cu suflet de om (Emilia Dănescu), de Cezarina Adamescu/29 Constantin Lucaci, Fântâna din Reşiţa, centrul oraşului, Tangouri dintotdeauna (Nicu Doftoreanu), de Maria Niculescu/31 noaptea Cărţi şi oameni (Violeta Calfa Dinu), de Marin Iancu/32 Păzitorul farului (Elisabeta Lasconi), de Carmen Ligia Rădulescu/34 Daruri către lume (Aurelia Stoie Mărginean), de Sânziana Batişte/36 Ceauşescu, ultimul stalinist (Alexandru Mihalcea/Marian Moise), de Magdalena Brătescu/37 Inedit. Epistolar între vârste: Solomon Marcus – Lucia Lăpuşneanu/38 Prima verba. Să nu uităm că timpul există (Monica Chivu), de Nicolae Băciuţ/40 Sub aura dorului de pustie, de Monica Chivu/40 Poeme de Monica Chivu/41 Poeme de Armina Flavia Adam/42 Documentele continuităţii. Romanul Marii Uniri (Mihail Diaconescu), de Aurel V. David/43 Convorbiri duhovniceşti, cu Î.P.S. Ioan al Banatului, de Luminiţa Cornea/46 Tinda Raiului. Maica Teodosia Laţcu, de Gheorghe Nicolae Şincan/47 Carnet. Timişoara arzând cu metafore roşii, de Suzana Fântânariu/48 Istorie şi memorie. De ce nu uită tătarii Crimeeni.., de Güner Akmolla/49 Poeme de Mihai Horga şi Daniel Mihu/50 Arhiva. Romulus Cioflec, de Victor Durnea/51 Ancheta „Vatra veche”. Casa Memorială „Eminescu”, de la Ipoteşti, de Luminiţa Cornea/52 Ipostaze ale traducerii, de Dorin N. Uritescu/54 Poeme de Aurelian Sârbu/55 Poeme de Angela Melania Cristea/56 Biblioteca Babel. Gregorio Muelas Bermúdez, traducere de Elisabeta Boţan/57 O parabolă posibilă: Hermann Hesse şi Mihail Diaconescu, de Tanţa Rotărescu/58 Ancheta „Exilul românesc”. Brânduşa Dorina Landen, de Nicolae Băciuţ/59 Constantin Lucaci Inedit. Epistolar Aurel Dumitraşcu/Emilia Amariei/61 Poeme de Gheorghe Mizgan/62 Ochean întors. Mărgelele copilăriei, de Simina Lazăr/63 Poeme de Laurian Lodoabă/64 Starea prozei. Răzmeriţă în autogară, de Dorina Vladi/65 Magistrul, nuvelo-poeme de Titus Suciu/68 Starea prozei. Marea încercare, de Decebal Alexandru Seul/69 Poeme de Cornelia Jinga Hetrea/70 Poeme de Iuliu Ionaş/70 Scena. Cehov şi teatrul, de Bogdan Ulmu/71 Literatură şi film. Alt vis American, de Alexandru Jurcan/71 Liana Cenean şi teatrul buzoian, de Marin Ifrim/72 Întoarcerea fiului risipitor Paul Ioachim, de Marin Ifrim/72 Diligenţa de Bizanţ. Dintr-o vorbă în alta. Doru Stănculescu, de Florin Săsărman/73 Meridiane. Cenaclul Românesc „Mircea Eliade”, de Dana Anadan/75 Cânt divin, de Milena Munteanu/76 Stendhal, de Iulian Dămăcuş/77 Lumea lui Larco, de Vasile Larco/78 De la Păstorel citire/78 Trilogia lui Mereacre, de Vasile Larco/79 Curier/80 Festivalul Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu-Bacovia”/83 Poezia religioasă postbelică/84 Concursul „Ştefan Fuli”, de Corina Ceamă/84 Şevalet. Franco Giannelli/85 Câtă natură, atâta artă, de Nicolae Băciuţ/85 Constantin Lucaci Ceea ce este firav se integrează uşor, de Franco Giannelli/86 ______Dialog, de Elisabeta Petrescu/86 Sexualitate şi societate (Andrei Oişteanu), de Ana Maria Tăbarcă/88 Număr ilustrat cu lucrări de CONSTANTIN LUCACI

2 ții au încercat să-l călărească și calul a să lucreze, de teama contaminării. acceptat cu recunoștință. Copiii tră- Viața mea și a surorii mele Daniela geau calul lângă un gard din bârne de s-a schimbat de atunci. Atitudinea lemn pe care se cățărau cu ușurință ca oamenilor pe care i-am cunoscut s-a să ajungă la înălțimea la care puteau diferențiat: unii se fereau de noi, alții, încăleca. Rând pe rând am încălecat din fericire, erau foarte apropiați de pe el toți copiii din sat. Atunci am că- durerea noastră și încercau să ne ajute lărit și eu pentru prima dată în viața cum puteau. mea. Calul era deosebit de prietenos. -Care a fost impactul pe care S-a creat o frumoasă prietenie între tatăl dvs., psihologul Nicolae Mărgi- cal și ceata de copii. În fiecare dimi- neanu, l-a avut asupra dvs., atât neață alergam la o pășune de la mar- spiritual cât şi intelectual? ginea satului, unde calul ne aștepta. -Lipsa tatălui timp de 16 ani și Fericirea asta a durat din păcate două luni, faptul că știam cât de greu doar două săptămâni. Într-o diminea- se trăia în închisori m-au făcut să mă ță, spre disperarea noastră, nu am mai gândesc des la suferința lui, să încerc găsit calul la locul știut. Un moșneag să-l înțeleg și să-i fiu solidar. La pro- care ieșie cu vaca la păscut ne-a spus ces nu ni s-a permis să mergem. Am „Mesajul moral mi se pare că în zori, rușii au traversat din nou aflat că a fost acuzat de trădare de satul și au luat calul cu ei. Cred că ţară, acuze false, fără logică, fără ni- cel mai important pentru soldații s-au bucurat să-l găsească cio probă concretă şi reală. Ancheta şi un film” înzdrăvenit, iar noi regretam că nu am procesul în care a fost implicat au fost putut măcar să ne luăm rămas bun de o înscenare. Cazul Nicolae Mărginea- Mărturii despre sine, moştenirea la bunul nostru prieten. nu a fost una din zecile de mii de primită şi filmografia românească O a doua amintire care ne-a marcat înscenări prin care regimul comunist -Inainte de toate, vă rog sa precizaţi viața familiei noastre a fost arestarea a distrus sistematic viaţa normală din care sunt cele mai grăitoare exemple tatălui meu. Aveam zece ani și eram România. din copilăria dvs., care au contribuit elev în clasa a treia. Deși eram oare- Faptul că el lupta acolo ca să su- din plin ulterior la evoluţia cum pregătiți, se făcuseră deja multe praviețuiască m-a determinat să lupt personalităţii dvs. arestări printre familiile cunoscute, la rândul meu. Am avut parte de mul- -Nu știu în ce măsură întâmplarea evenimentul ne-a luat prin surprin- te încercări, atât eu cât și sora mea, pe care vreau să v-o povestesc a con- dere. Nu ne venea să credem, speram exmatriculări din școli, angajări tem- tribuit la evoluția mea dar pot să vă că este o neînțelegere și că tata va ve- porare, continuarea liceului la seral, mărturisesc că mi-a rămas foarte vie ni în câteva zile înapoi. Nu a fost așa. apoi după ce am reușit să intrăm la în memorie. Cel mai greu i-a fost mamei mele, facultate am fost din nou exmatricu- În timpul războiului, în toamna care a rămas cu doi copii de crescut. lați. Această situație în care ne aflam anului 1944 aveam 6 ani și ne aflam A început să-și caute un serviciu, să ne-a învățat să luptăm. Eram tineri și refugiați în satul Obreja, satul în care intre ”în câmpul muncii”, cum se spu- păream gata să învingem orice difi- s-a născut tatăl meu, care se află între nea atunci. După multe căutări, a fost cultate. Așa ne-am format caracterul. Teiuș și Blaj. Trupele sovietice au po- angajată ca educatoare la un Preven- După ieșirea tatălui meu din închi- posit la un moment dat în sat și au toriu de copii bolnavi de TBC, aflat în soare, în iunie 1964, situația s-a creat o enormă panică, pentru că sol- afara Clujului, unde nu voia nimeni schimbat, cei exmatriculați din mo- dații ruși erau puși pe jaf și pe viol. ______tive politice, respectiv datorită ”origi- Femeile se ascundeau prin șuri sau nii sociale nesănătoase” am fost re- prin poduri, își murdăreau părul și primiți în facultate, sora mea la Facul- fața ca să pară mai urâte, iar bărbații tatea de Limbă Engleză din București din sat au început să se organizeze ca și eu la Facultatea de Chimie din să facă față situației. Cluj. Făcusem însă în ultimii ani o La plecare, rușii au părăsit la mar- pasiune pentru fotografie și m-am în- ginea satului un cal bolnav care pro- dreptat spre Facultatea de Operatorie babil nu mai putea merge. Sărmanul de film din cadrul Institutului I.L. animal era atât de slab și de murdar Caragiale. Am fost admis la examen, încât nici un țăran nu a fost tentat să-l așa că am renunțat la chimie. ia în gospodărie. Copiii din sat însă Discuțiile pe care le-am avut cu ta- l-au îndrăgit și au început să-i aducă tăl meu după eliberarea lui m-au aju- fân, să-l spele, să-l îngrijească și după tat să înțeleg mai bine cât de neîn- câteva zile când calul a prins un pic semnați și vulnerabili putem deveni de putere, l-au dus la Târnăva și l-au în fața istoriei, cum o schimbare so- scăldat. Era o larmă și o bucurie de cială majoră poate distruge generații nedescris și calul, care traversase un întregi de oameni. Am aflat astfel în- război greu, aprecia această nesperată tâmplări emoționante privind rezis- grijă pe care copiii o aveau pentru el. tența și demintatea multor → Când a început să se întremeze, băie- TUDOR PETCU

3 intelectuali, militari sau țărani ro- publicate și era considerat unul dintre -Mesajul moral mi se pare cel mai mâni. Mi-am dat seama că suferința cei mai importanţi psihologi din ţară. important pentru un film, cu con-diția noastră, a celor rămași afară, era După eliberare, a încercat să re- să fie bine ascuns în interiorul incomparabil mai mică față de cea cupereze timpul pierut în pușcărie și a filmului. trăită de cei din închisorile comuniste. mai reușit să publice șapte cărți de În perioada de pregătire, de fil- Îmi amintesc că odată l-am întrebat specialitate. mare și de montaj a filmului ”Bine- care au fost clipele cele mai grele din După prăbuşirea în 1989 a siste- cuvântată fii, închisoare”, am învățat pușcărie și tata mi-a spus cu tristețe mului comunist, se publică memoriile cât de dificil este să faci o poveste că nu vrea să-și amintească de mo- lui Nicolae Mărgineanu, „Amfiteatre convingătoare despre credință. Sper mente care ar face de rușine poporuil şi închisori”, iar în 2002, în ediţie că în bună parte am reușit. Această român. completă, cu titlul „Mărturii asupra experiență spirituală pe care am trăit- Credința în Dumnezeu, convin- unui veac zbuciumat”. o în acești doi ani cât am lucrat la gerea că nu este vinovat și că până la În această carte, tatăl meu lasă acest film mi-a schimbat viața. urmă se va face dreptate l-au ajutat să generaţiilor viitoare următorul mesaj: -V-aş ruga, dacă este posibil, să străbată această grea perioadă. „...împotriva maltratării şi nedreptăţii, ne raportăm şi la cunoscutul film -Este cunoscut faptul ca tatăl singura apărare a oamenilor e convin- "BD la mare", întrucât, aşa cum se dvs. a reprezentat unul din principalii gerea lor deplină şi fermă în triumful ştie, unul dintre actorii principali ai factori de rezistenţă anticomunistă final al Adevărului şi Dreptăţii.” acestui film a fost Toma Caragiu. Ce din România, fiind nevoit ca timp de -Acum vă propun să trecem la a reprezentat pentru dvs. întâlnirea cu 16 ani să treacă prin diferite inchisori abordarea filmografiei dvs. Cariera acest titan al filmului şi teatrului comuniste. Cum aţi caracteriza dvs., dvs. în acest domeniu este una românesc? în calitate de fiu, mesajul suferinţei impresionantă, multe din filmele -Îmi aduc aminte cu plăcere de tatălui dvs. din universul concen- regizate de dvs. contribuind in mod Toma Caragiu, dar și cu un fior dure- traţionar? esenţial la evoluţia acestui orizont în ros atunci când mă gândesc la sfâr- -Toate momentele determinante România. Întrebarea pe care aş dori șitul lui tragic. Toma Caragiu era o din istorie au fost plătite cu sacrificii să v-o adresez acum este una deosebit prezență extrem de agreabilă în echi- și suferințe cumplite. Fără sacrificiul de simplă, dar, consider eu, funda- pa de filmare. Foarte talentat și serios Sfinților Martiri Brâncoveni, exemplu mentală atât pentru dialogul nostru, ca profesionist. Avea întodeauna o suprem de demnitate și credință, cât şi pentru cititorii dvs: care este licărire plină de umor în ochi, gata să poate că țara noastră nu ar mai fi cel mai important film pe care l-aţi izbucnească într-un zâmbet sau într-o existat. Un Părinte Duhovnic remarca regizat de-a lungul carierei dvs. şi vorbă de duh. Aprecia pe fiecare că ”martirii nu apar în timp de pace”. care credeţi că vă reprezintă în cel membru al echipei de filmare și era Eu cred că suferința unor oameni pen- mai profund mod? iubit de toată lumea. tru neamul lor înalță mult demnitatea -În general m-am legat de ultimul -Eu, personal, întotdeauna am țării. Iar țara noastră în perioada co- film pe care l-am făcut. Nu mă pot fost fascinat de filmul Binecuvântată munistă a dat mulți sfinți și martiri. decide asupra unui singur film. Cred fii închisoare, căruia îi găsesc cele -Date fiind cercetările în psiho- că ”Un bulgăre de humă” și mai înălţătoare virtuţi din perspectiva logie desfaăşrate de tatăl dvs., care ”Binecuvântată fii, închisoare” sunt trăirii creştine. Care a fost contextul au atras atenţia în special mediului a- filmele la care țin cel mai mult. în care aţi regizat acest film şi în ce cademic din Franţa, v-aş ruga să îmi -Cât de importantă a fost în măsură credeţi că prin acest film aţi spuneţi care ar fi unicitatea pe care filmografia dvs. dimensiunea mistică reuşit să-i faceţi pe anumiţi români să un tânăr psiholog în formare ar tre- şi metafizică? înţeleagă semnificaţia terorii bui să o surprindă în ceea ce priveş- ______comuniste? te cercetarea şi gândirea tatălui dvs? -Cartea mărturie cu același titlu a -Tatăl meu a fost singurul băiat Nicoletei Valeria Grossu o citisem din satul lui care a plecat în acel an la prin anii nouăzeci, când am primit de școală. Ca mulți tineri intelectuali la cineva versiunea franceză apărută ardeleni, a avut o voință și o putere de la editura Plon din Franța. Povestea muncă ieșite din comun, care l-au m-a impresionat profund și mi-a condus spre o asccensiune uluitoare. rămas mult timp în memorie. Mi-ar fi Și-a dat licenţa la 22 de ani, la 27 de plăcut să fac un film după această car- ani a devenit doctor în filosofie al te, dar posibilitatea reală de a-l realiza Universităţii din Cluj, specialitatea părea foarte îndepărtată. Drepturile psihologie, cu menţiunea „magna asupra cărții erau ale editurii Plon, cum laude”, apoi, în scurt timp, ceea ce părea o piedică importantă. asistent la Institutul de Psihologie al Domnul Sergiu Grossu, soțul Nicole- Universităţii. Devine bursier la cele tei, trăia la Paris și în acea perioadă mai importante universități din era greu să iau legătura cu dânsul. S-a Europa și apoi timp de peste doi ani întâmplat însă o minune. Prin anul ca bursier Rockefeler se specializează 1998-99, cred, am fost solicitat pe lângă cei mai eminenți psihologi împreună cu soția mea, actrița Maria din Statele Unite. Înainte de a fi ares- Ploae, să vorbim din partea Fundației tat scrisese deja 12 cărţi de psihologie Filmului Românesc →

4 la un congres al românilor din dias- din anii '80 să se dedice regiei de pora care avea loc în București. După film. Devine un regizor de primă ce ne-am terminat micul discurs do- mână al filmului românesc din a- ream să plecăm, dar ne-am întâlnit cu ceastă perioadă, prin seriozitatea a- domnul Ion Gavrilă Ogoranu și ne- bordării, construcție dramatică solidă am hotărât să mai rămânem ca să și atenția acordată partiturii acto- ascultăm și cuvântarea lui. Ne-am ricești. Face atât film de ficțiune, cât așezat în sală, ceva mai în spate ca să și film documentar și utilitar. Din putem pleca mai devreme. Un domn 1990 este și producător de film. în vârstă, care stătea în rândul din fața Filmografie noastră, s-a întors spre noi și ne-a Regizor al filmelor Profetul, spus direct : ”De ce nu faceți un film aurul și ardelenii (1978) - regizor după cartea soției mele, ”Binecuvân- secund, Mai presus de orice (1978), tată fii, închisoare”? Era domnul Un om în loden (1979), Ștefan Lu- Sergiu Grossu, soțul Nicoletei. Nu-mi chian (1981), Întoarcerea din iad venea să cred că ceea ce se întâmplă (1983), Pădureanca (1986), Flăcări este real. Am stat apoi mai mult de pe comori (1987), Un bulgăre de vorbă și desigur am rămas în legătură humă (1989), Undeva în Est (1991), și am început să scriu scenariul. Privește înainte cu mânie (1992), Domnul Sergiu Grossu a obținut Arhitectura și puterea (1993) - film acordul editurii Plon de a face filmul. documentar, Capul de zimbru (1996) ______În plus, dânsul a oferit o sumă sub- - film TV, Faimosul Paparazzo stanțială de bani, din economiile lui (1999), Binecuvântată fii, închisoa- Festivalul Național al filmului de de o viață, pentru a produce acest re (2002), Logodnicii din Ameri- la Costinești. „Pădureanca” (1986): film în memoria soției lui. M-a ca (2007). Premiul de regie la Festivalul impresionat foarte mult gestul lui și A scris scenarii pentru: Schimb Național al filmului de la Costinești, m-a emoționat mai ales dragostea pe valutar (2008), Poarta Albă (2014), „Flăcări pe comori”, (1987): Premiul care o purta soției și acum, după Ștefan Luchian (1981), Întoarcerea de regie la Festivalul Național al trecerea ei la cele veșnice. La vremea din iad (1983) Pădureanca (1986), filmului de la Costinești, „Undeva în respectivă, Sergiu Grossu mă rugase Un bulgăre de humă (1989), Undeva Est”, (1991): Premiul pentru scenariu, să nu fac public acest amănunt, dar în Est (1991), Binecuvântată fii, Fetivalul Național de la Costinești, acum, fiind plecat dintre noi, mă închisoare (2002). „Privește înainte cu mânie”, (1993): gândesc că este bine să amintesc de A fost producător de film pentru: Festivalul Internațional din Berlin – acest gest nobil și minunat pe care Undeva în Est, (1990), Faimosul PANORAMA, 1994 MARELE dânsul l-a făcut. paparazzo, (1999), Binecuvântată fii, PREMIU la Festivalul Internațional al -O ultima întrebare pe care aş închisoare, (2002), Ce lume veselă, Noului Cinema, Pesaro, Italia,1994, dori să v-o adresez: cum vedeţi dvs. (2003), Biruința, (2004), Logodnicii DELFINUL DE ARGINT, la Festi- situaţia actuală a filmului românesc? din America, (2007), Schimb valutar, valul Internațional de la Troia, -În ciuda succeselor mari pe care (2007). Portugalia, Diploma FIPRESCI, tinerii cineaști le-au avut la festivaluri A fost operator pentru filmele Troia, Portugalia, 1994, Diploma cinematografice de prestigiu, finan- Alerta - r. Mircea Săucan, (1967), OCIC la Festivalul Internațional de țarea producției naționale de film a Brigada Diverse intră în la Amiens, Franța,1994, Premiul pen- devenit în ultima perioadă nulă. Sper acțiune (1970), Brigada Diverse în tru imagine la Festivalul Internațional din toată inima să dispară această alertă! (1971), B.D. la munte și la de la Skopje, Macedonia, Premiul indiferență din partea celor care ne mare (1971), Explozia - r. Mircea Special al Juriului la Festivalul conduc. Drăgan, (1972), Frații Jderi (1974) - Filmului Național de la Costinești, * în colaborare cu Mircea Mladin, „Binecuvântată fii, închisoare”, Nicolae Mărgineanu (n. 25 Muntele ascuns - r. Andrei Cătălin (2002): Premiul Juriului pentru cea septem-brie 1938, Cluj, operator, Băleanu, (1974), Ștefan cel Mare - mai bună contribuție artistică, scenarist, producător, regizor de film. Vaslui 1475 (1975). Colaborator Festivalul Filmelor Lumii, Montreal, Căsătorit din 1976 cu actri- imagine la filmele Tanase Scatiu - 2003 și Mențiunea specială a Juriului ța Maria Ploae și au împreună 3 copii, r. Dan Pița, (1976), Profetul, aurul și ecumenic, Premiul ”Cavalerul de al patrulea fiind din prima căsnicie a ardelenii (1978), „Un om în loden”, argint” la Festivalul Internațional de regizorului. Unul dintre ei, Petru (1979). filme spirituale „Cavalerul de Mărgineanu, este compozitor, iar Ana Premii: aur”, Irkutsk, Rusia, 2004, Christian Mărgineanu este regizor de teatru. Premiul ACIN pentru debut. Visual Media’s Crown Awards Tatăl său, psihologul Nicolae Mărgi- „Ștefan Luchian”, (1981): Premiul (Atlanta, SUA, 2004): Silver Award – neanu, a efectuat 16 ani de închisoare CIDALC la Festivalul Internațional Best Screenplay Silver Award - Best în închisorile comuniste, între 1948 - de film de la Karlovy Vary, International Film Bronze Award – 1964. „Întoarcerea din iad”, (1983): Best Picture Silver Award – Best A absolvit cursurile IATC în DIPLOMA DE ONOARE la Drama. 1969 (imagine). Activitate bogată ca Festivalul Internațional al filmului de operator de film în anii '70, pentru ca la Moscova. MARELE PREMIU la

5 „Păpuşar până-n vârful unghii- să spun... Într-o vreme s-a întâmplat lor” am spus într-un interviu... (Tre- să vină şi premiile la rând... Eu atunci buie să fiu atentă cu interviurile, cu- nu lucram pentru festivaluri, premii... vintele se spun uşor, ca un respir, La început, făceam spectacole (ju- când apar scrise, capătă greutate...) cam, regizam) pentru mine, să-mi pla- Scuzaţi-mă, acum îmi vine să râd au- că mie! Apoi (în sfârşit), am observat zindu-mă citată în acest fel... Păpuşar că lucrez pentru copii... Şi am început mă simt şi acum, dar mă înveseleşte să stau în sală la toate spectacolele, să încrâncenarea cu care am spus-o a- le urmăresc efectul prin prisma reac- tunci! Luptam cu mine însămi să nu ţiilor copiilor, să-i studiez... Spectaco- mă las furată de valul modei, ademe- lul Pui de om, de Victor Eftimiu, a nită de facilitatea de a înlocui Păpuşa luat Premiul I la Festivalul Naţional cu Actorul... „Cântarea României” (scenografia era Această „lume a păpuşilor” de semnatǎ de scenograful Haller Jó- care mă întrebaţi e lumea mea, micul zsef). Am fost atât de surprinsă, încât meu univers în care mă simt acasă... cred că nici nu am apucat să mă bucur O privesc uneori cu dioptrii mărite ca lumea! Peste doi ani, la acelaşi mult, pentru a distinge nuanţe, detalii festival, am luat premiul II (cu un alt ,,Desenul face parte din eul surprinzătoare uneori, care îţi scapă la spectacol), iar la o şedinţă în teatru meu" o „primă vedere” (acea vedere sinte- am fost criticată că am luat doar locul tică, specifică, zic eu, ochiului de re- II, deci, am regresat!... (Puncte de - D-nǎ Maria Mierluţ, v-aţi gizor care înţelege întregul, clasifică, vedere din Epoca de Aur...) Întâiul autocaracterizat în anul 2013, când etichetează), nuanţe care te îmbogă- premiu pentru regie l-am primit cu aţi primit „Premiul Michaela Tonitza ţesc subtil, oricât de „pregătit” ai fi, bucurie, alături de întreaga echipă, la Iordache de excelenţǎ în arta ani- care îţi dilată bucuria receptării. Nici Festivalul „Ion Creangă” din Bacău, maţiei româneşti”, în cadrul Festi- severitatea privirii nu-mi e străină, pentru spectacolul Motanul încălţat valului Internaţional al Teatrului de recunosc, se instalează în mod reflex, (scenograf Garda Ladislau, actori: animaţie „Bucurii pentru copii. Spe- când Păpuşa e tratată superficial, ne- Dina Moldovan, Rudolf Moca, ctacole de colecţie”, ca fiind „pǎpu- profesionist, ca un accesoriu decora- Cornel Iordache, Mariana Iordache, şar pânǎ în vârful unghiilor”. Cum tiv. Da, acestea sunt tristeţile „păpu- Georgeta Potcoavă, Adrian Brânduş). vede lumea pǎpuşilor un astfel de şarului până-n vârful unghiilor”. Im- Mi-a plăcut premiul pentru inter- pǎpuşar? portant e că, identificându-mă cu a- pretare primit de Alexandra Moldo- -Vă rog să-mi permiteţi să nu cest „mic univers”, am învăţat să mă van, la Festivalul „Gulliver” Galaţi, răspund imediat la întrebarea dum- bucur de izbânzile artistice ale celor- pentru rolul Suzette, din spectacolul neavoastrǎ, să mă opresc puţin la lalţi (de ale mele n-am fost sigură ni- meu Uriaşul Periferigerilerimini, de momentul 2013, când pe scena Tea- ciodată): de la încărcătura emoţională Carles Perrault (nu, nu eram în ju- trului Ţăndărică, domnul director a unei simple mişcări, firescul neaş- riu!). Dina Moldovan, cum îi spu- Călin Mocanu (nu-mi place termenul teptat al unei intonaţii, până la inten- neam noi, era o actriţă minunată, sen- de manager în teatru) mi-a înmânat ţia clară, autenticitatea unui gând re- sibilă, inteligentă, cu o voce delicată, premiul pe care îl acordă în ultimii gizoral, conturarea sugestivă a spaţiu- atentă la detalii, devotată Păpuşii. vreo zece ani, cu generozitate, crea- lui scenic şi... minunea minunilor... Merita din plin această recunoaştere! torilor din teatrele de păpuşi. M-am crearea Păpuşii adevărate! Pentru că Trebuie să adaug şi reuşita lui Iuliu simţit foarte onorată de acel premiu sunt multe păpuşi, dar puţine au Pop, în rolul Frăţiorului, care a secon- (ştiu, expresia e mult uzitată, tocită, norocul de a fi dăruite de scenograf dat-o cu brio în lucrătura filigranată a dar nu găsesc o formulare mai fericită cu însuşirile personajului! mânuirii, precum şi prezenţa incon- acum) şi pentru că de mulţi ani, a- Acel „până-n vârful unghiilor” fundabilă a „Uriaşului” Rudi Moca! veam o admiraţie sinceră pentru au- însemna pentru mine atunci că până şi Dar cel mai mult m-a bucurat premiul toarea volumului Eliza Petrăchescu lumea reală din jurul meu o vedeam primit la Festivalul de la Subotica şi pentru gândirea fermă, inspirat ex- prin acele „dioptrii”, care de data asta (Serbia), de întreaga trupă de actori, primată a teatrologului Michaela To- „micşorau” lumea, ca să încapă în pentru mânuire şi interpretare (Pun- nitza-Iordache. Am avut norocul s-o „universul păpuşilor” (deformare guţa cu doi bani, scenografia: Haller cunosc personal la un festival inter- profesională, veţi zice): peisajele József). naţional organizat de Teatrul Ţăndă- deveneau posibile decoruri, obiectele Poate n-ar trebui să uit Premiul rică, când m-a cucerit cu politeţea de- – personaje, copiii – eroi uimitori, ATM (UNITER-ul vremurilor de săvârşită, bunăvoinţa unei gazde per- animalele – surse inepuizabile de atunci) pentru regie, cu spectacolul fecte şi modestia uimitoare pentru o inspiraţie, etc. ...ştiţi dvs. prea bine... Făt-Frumos cel năsos, de I. L. personalitate de altitudinea dumneaei. - Aveţi o carierǎ îndelungatǎ, Caragiale, şi, în acelaşi spectacol, Şi, copleşită de emoţia acestei amin- prodigioasǎ în lumea teatrului pentru actorului Rudi Moca i s-a decernat tiri frumoase, era cât pe ce să ratez copii. De-a lungul anilor aţi fost re- premiul ATM pentru mânuire şi momentul, dar, după o pauză prea- compensatǎ cu numeroase premii. Le interpretare. lungă mi-am recăpătat graiul şi am mai ştiţi numǎrul? Care sunt cele pe Cred că sunt cele mai importante, putut rosti câteva cuvinte de mulţu- care le consideraţi mai importante? nu? → mire, cum se cuvenea. -Despre carieră, premii nu ştiu ce TAMARA CONSTANTINESCU

6 Privind în urmă, deşi nu am o iubire prin creaţie artistică! Observ că listă în faţă, îmi dau seama că munca numărul festivalurilor, în general, este scenografilor nu a fost apreciată, răs- în spectaculoasă creştere... plătită cu premii pe mǎsura contribu- Probabil, noi, cei de azi, avem ţiei lor la reuşita unui spectacol. A- mare nevoie de sărbătoare, bucurie şi cordarea premiului de excelenţă Mi- iubire, de Artă! chaela Toniţa-Iordache mi-a oferit - Aşa cum aminteaţi, între 7 şi prilejul să vorbesc pentru prima dată 18 noiembrie 2015, aţi fǎcut parte din în public, cu recunoştinţă, despre juriul Festivalului Internaţional al întâlnirile importante din viaţa mea Teatrului Contemporan de Animaţie de păpuşar cu mari scenografi: Paul ImPuls, de la Teatrul Ţǎndǎricǎ din Fux, Haller József, Eustaţiu Grego- Bucureşti. rian, Gina Tărăşescu-Jianu. Ca o privire de ansamblu, ce -Sunteţi o personalitate meritorie Tamara Constantinescu şi Maria aduce nou aceastǎ ediţie, a XI-a, a în domeniul artei pǎpuşǎreşti şi, cum Mierluţ Festivalului faţǎ de celelalte ante- era firesc, aţi fost invitatǎ sǎ faceţi ______rioare ei? parte din juriul multiplelor festivaluri miaţi la Galaţi. - N-aş putea spune cu certitudine din aceastǎ categorie, aţi fost de mul- Sub căciula lui Guguţă, festivalul ce aduce nou această ediţie, cunosc te ori şi preşedinta juriului. Numiţi organizat de Teatrul Guguţă din Chi- doar parţial ediţiile trecute. Dar reiese câteva dintre cele mai prestigioase şinău – Republica Moldova, a avut o clar din „buletinul de identitate” al manifestǎri de acest gen, la care aţi atmosferă aparte, dată de specificul festivalului că accentul e pus pe „con- participat în calitate de „jurat”. trupelor din răsăritul continentului: temporaneitate”, ca semn distinctiv în - Cred că Teatrul Puck a fost pri- Ucraina, Moldova, Kazahstan, Ru- selecţia textelor şi al formulelor de mul teatru care m-a invitat în juriul sia... şi poate de o subtilă solidaritate spectacol, în relaţia scenă-public, festivalului organizat la ediţii diferite, a breslei păpuşarilor (moment politic artist-copil... de mai multe ori, o dată şi ca preşe- delicat Rusia-Ucraina) şi nu în M-a surprins foarte plăcut felul dinte. La Cluj erau invitate, alături de ultimul rând de faptul că doamna energic în care Călin Mocanu impu- teatrele din ţară, trupe din Ungaria şi Gabriela Lungu, directoarea teatrului, nea, prin programul celor trei festi- Ucraina mai ales, cu spectacole de a fost o gazdă perfectă. valuri ale verii, o altă culoare ora- foarte bună calitate, sau din Italia, sub Prin eforturile susţinute ale şului, rolul social-educativ al teatrului directoratul Monei Chirilă, realizate domnului Florin Dumitru, directorul în formarea profilului psiho-mental al de tineri scenografi şi regizori. Noua Teatrului pentru Copii şi Tineret copilului de la cea mai fragedă vârstă şcoală păpuşărească din Ungaria se Aşchiuţă din Piteşti, cea de a V-a până la adolescenţă, atragerea părin- afirma puternic. ediţie a festivalului, organizat de ţilor, instituţiilor de profil, şcoli, Din culisele juriului, un moment acest teatru, a transformat un eveni- grădiniţe... în acest proces educativ de curios: la o ediţie, Marele Premiu a ment oarecum de interes regional într- importanţă naţională! fost acordat unei trupe din Israel, for- un festival de anvergură naţională, E ca o nouă poziţionare a Tea- mată nu din actori, ci din absolvenţi oferind cu generozitate, pentru stimu- trului Ţăndărică, mai fermă, mai de arte plastice! Sau: la o altă ediţie, larea creativităţii păpuşarilor, încura- dinamică, în raport cu publicul: juriul a constatat că cel mai bun jatoare premii în bani. Aici am fost copiii, familia, educatorii, criticii de spectacol din festival era Faust, pre- invitată în juriu ca preşedinte. teatru, artiştii impunându-şi exigenţe zentat în premieră la Cluj de un grup Şi, toamna mea norocoasă, a mai înalte, cerând tuturor „să fugă de de actori de la Ţăndărică (Mariana urmat invitaţia în juriul festivalului zona de confort din teatru”. Zaharia, Ionuţ Brancu, Gabriel Apos- ImPuls de la Teatrul Ţăndărică!... Mi-a plăcut acest gând demn de tol) în afara concursului. Nu se putea În ultimii 25 de ani, colindând atenţie mărită! E un lucru dificil, dar să nu evidenţiem excelenţa! Şi cu festivalurile de gen din ţară, ca invitat sunt sigură că va reuşi să realizeze ce acordul directorului de festival, juriul sau jurat, am realizat cât de minunate şi-a propus, cu seriozitatea şi tena- a inventat un nou premiu, pentru cel sunt aceste întâlniri în ziua de AZI citatea ce-l caracterizează. mai bun spectacol în afara concur- (de fiecare dată altfel) cu: teatrul de Această nouă poziţionare se re- sului!... azi, artiştii de acum, victoriile, neîm- feră şi la locul Teatrului în relaţiile Galaţiul m-a „consacrat” ca jurat. plinirile de azi, visurile de acum, internaţionale ale instituţiei: UNIMA Stelian Stancu, directorul de atunci al întâlnirile cu tine însuţi cel de azi, cu şi ASSITEJ facilitează întâlnirile Teatrului Gulliver, m-a invitat mai viaţa! teatrale, o distribuire mai avantajoasă multe ediţii la rând în juriu. Aici am Un festival de teatru e o mare a producţiilor teatrului de animaţie cunoscut personalităţi, oameni deose- sărbătoare pentru oraşul ce-l găzdu- din ţară şi potenţarea creativităţii biţi: D. R. Popescu, Mircea Ghiţu- ieşte, pentru sufletele ce-l locuiesc şi artiştilor români. lescu, Marius Zarafescu, Marinela mai ales, pentru cei ce-l construiesc... Spectacolele pentru copii şi, în Ţepuş. Stelian Stancu invita cu gând cu gând, efort după efort, până acelaşi timp, pentru întreaga familie, stăruinţă în festival trupe studenţeşti la râvnitele aplauze finale! spectacolele pentru adolescenţi şi cu spectacole de bună calitate şi Un festival e o fabuloasă şcoală adulţi, teatrul radiofonic, minunata mărtursisesc că-mi face plăcere să în care înveţi fără să vrei, fără note şi expoziţie aniversară a eroului Ţăndă- recunosc în producţiile unor teatre ca profesori, fără griji, în care înveţi să rică, atelierele au jalonat direcţiile Ţăndărică, Luceafărul, studenţi pre- dăruieşti şi să primeşti bucurie şi principale ale festivalului. →

7 Conferinţele, lansările de carte credem noi că e, acel ceva nou după Synchret & Teatrul Naţional „Vasile s-au constituit în momente de înaltă care alergăm cu toţii, de teama de a Alecsandri” Iaşi) rezultatele unor ţinută intelectuală şi bucurie spiri- nu ne repeta... de a nu fi etichetaţi ca căutări în arta animaţiei, şi-au găsit tuală. (Vezi: Radu Boroianu şi Vla- „depăşiţi” de viteza schimbărilor, acel locul aplauzele meritate şi ImPuls-ul dimir Simon în Personalităţi în ceva care are succes la public sau potrivit în acest festival. dialog, sau excelenta conferinţă a credem noi că are... Nu pot să mă abţin să nu con- profesorului şi criticului de teatru M-am convins, încă o dată, că trazic (în stilul lui) titlul spectacolului Octavian Saiu - Mit şi teatralitate în fiorul emoţiei transmis de arta auten- Companiei Qui peut: Punguţa de doi animaţia contemporană, conferinţă tică nu ţine cont de curente, clasifi- bani, care de fapt e o Punguţă care pe care aş simţi nevoia s-o revăd într- cări, teorii, mode... pur şi simplu te face toţi banii! Farmecul actorului o formă scrisă, dar...). Un moment cucereşte, te înalţă, te „modifică” Dan Codreanu, descoperit de mine în special de mândrie pentru mine, ca frumos, fără să-ţi ceară voie... rolul Prinţului Broscoi, l-am regăsit păpuşar, a fost cel al lansării de carte Astfel, m-a cucerit Trupa El acum în farmecul jocului „de-a a doi colegi artişti păpuşari deosebiţi: Patio din Valencia – Spania, de fapt Punguţa”, ca scenarist şi regizor, în Toma Hogea ca „istoric”, autor al doi tineri foarte talentaţi – Julian fantezia improvizaţiilor propuse acto- voluminoasei şi valoroasei lucrări Saenz-Lopez şi Izaskun Fernandez, rilor, în bucuria inventării de noi Despre arta păpuşarilor români – care, fără elemente surprinzătoare relaţii, situaţii scenice, bucurie care se Dialoguri cu maeştrii scenei şi Adela „moderne”, au creat un spectacol transmite prin cei patru minunaţi Ungureanu-Caimacan, ca poetă, au- nonverbal de patruzeci de minute actori (Olga Bela, Cristina Pleşa, Ana toarea volumului Cartea cu mario- doar cu un boţ de argilă, câteva Turos, Teodor Ghiţă) publicului... (cu nete. Le admir extraordinara putere obiecte şi mâinile goale... dar ce o subliniere a uimitorului firesc în de muncă, talentul, şi, totodatǎ, gene- mâini miraculoase – creatoare de joc-replică a lui Teodor Ghiţă căruia rozitatea de a ne oferi cel mai preţios personaje vii, ce-ţi transmit gânduri, îi doresc un rol potrivit... curând!). dar – timp din timpul lor – unic şi stări, emoţii... (Mi-ar plăcea să-i - La finalul competiţiei, juriul a ireversibil. revăd peste câţiva ani...) acordat numeroase premii şi diplome. - Au fost prezente în competiţie N-aş vrea să credeţi că apreciez A fost o misiune grea alegerea celor atât spectacole ale teatrelor de mai puţin celelalte spectacole invitate mai bune spectacole? pǎpuşi şi animaţie din ţarǎ, cât şi ale – fiecare a adus un „ce” care ne-a -Şi da, şi nu... În orice juriu, pre- teatrelor de pe alte meleaguri, chiar îmbogăţit şi, mai ales, un „cum” cre- supun, fiecare membru îşi are aştep- mai îndepǎrtate, cum este de exemplu ator de bucurii specifice (păpuşă- tările, exigenţele lui, ce ţin în mod Teatrul Naţional pentru copii din reşti!). firesc de experienţă, gusturi, influenţe Beijing, China. Existǎ diferenţe - În ultimul deceniu, au luat etc. Noi am avut norocul cu un notabile între stilul de montare a amploare companiile de teatru director de festival generos, în spectacolelor pentru copii din independent, care creeazǎ spectacole persoana lui Călin Mocanu, care nu România şi cele din afara graniţelor pentru categorii diverse de spectatori ne-a impus un număr zgârcit de ei? Puteţi analiza, în câteva cuvinte, atât adulţi cât şi copii. premii, a unui preşedinte onorific, Ion spectacolele strǎine care au urcat pe Ce puteţi spune despre reprezen- Parhon, de înalt profesionalism, care scena Festivalului? taţiile acestor trupe prezente în ediţia a indus echilibru, armonie şi since- - Teatrul Naţional pentru Copii din acest an? ritate discuţiilor... Discuţii care s-au din Beijing – China, cu repertoriu - Nota de „contemporaneitate” în concretizat într-o lungă listă de pre- „european”, Cei trei purceluşi, festival a fost subliniată de organi- mii, diplome... spectacol în limba engleză, regia zatori şi prin spaţiul măricel acordat - S-a acordat şi un Premiu Shogo Shinozaki din Japonia, a fost proiectelor, companiilor indepen- special „pentru contemporaneitatea invitatul de onoare al festivalului. dente. De la îndrăzneaţa propunere a expresiei artistice” spectacolului Trei excelenţi tineri actori Yin Liang, Petronelei Purima (Compania Pura- Adunarea pǎsǎrilor, de la Teatrul Li Jia, Weng Yang, încep o joacă nima), într-o temă de masterat con- Ţǎndǎricǎ, în regia lui Cristian sprinţară în scenă, cu diferite obiecte cretizată într-un spectacol nonverbal Pepino. Vorbiţi-ne despre acest pe care le transformă cu o inepui- pentru adulţi Do Mi No, în care spectacol, vǎ rog. zabilă fantezie în diferite personaje – artistul îşi caută propriul drum în artă - Îmi place această întrebare, nu într-o suită de scene savuroase. Încet- – până la producţia profesorului de ştiu dacă voi reuşi să fiu convin- încet joaca ajunge în sală sub forma animaţie Ciprian Huţanu, care îşi gătoare... unui spectacol interactiv, foarte gustat afirmă în spectacolul Ana (Compania Am o sinceră şi mare admiraţie de copii fericiţi că au făcut faţă ______pentru acest spectacol şi creatorii seminarului de limba engleză şi, în lui... L-am văzut de multe ori de-a acelaşi timp, s-au amuzat copios. lungul anilor, de la producţia exce- Între îndepărtata Chină, doar pe lentă a unui minunat regizor-profesor, hartă, şi vecina noastră Bulgaria, te- cu clasa de studenţi absolvenţi, până atrele invitate ne-au dezvăluit o largă la spectacolul de azi, producţia Tea- paletă repertorială, stilistică, dată de trului Ţăndărică. La prima vizionare, personalitatea creatorilor şi, în acelaşi am fost uluită de noutatea temei, a timp, ceva comun, în pofida distan- imaginii scenice, de frumuseţea ţelor... globalizarea a pătruns peste tot Toma Hogea, Maria Mierluţ, Raluca întregului, sinceritatea şi dăruirea în – acel ceva ce e la „modă” sau Tulbure, Calin Mocanu jocul actorilor. →

8 „E o capodoperă” mi-am zis... diferite. Dacă sunt semnate de sceno- „păcat că are unele lungimi care...” grafi-artişti le admirăm pe amândouă. (Ştiţi cum sunt colegii, mai găsesc Sunt artă! Dar sunt marcate de timpul nod în papură...) Apoi, am „vânat” în care au fost gândite, create. Forma spectacolul, în festivaluri, oriunde lor, detaliile de construcţie, chiar ma- puteam să-l revăd... şi parcă devenea terialele folosite, funcţionalitatea lor, din ce în ce mai clar, mai cizelat, mai obligă regizorul, actorii la schimbare strălucitor... Reluarea lui în reperto- în viziune, în stilul mânuirii... Am riul acestei stagiuni, pentru ediţia ani- observat acest proces lent, uneori du- versară a Teatrului Ţăndărică, mi se reros, cu ciocniri de „idei”, la intrarea pare o „lovitură de maestru” a mea în teatrul din Oradea, când stilul Zeno Fodor, Daria Dima, Raluca directorului Călin Mocanu (şi el actor novator al scenografului Paul Fux a Tulbure, Tamara Constantinescu, în varianta de „şcoală”, nu?). Am vă- întâlnit neînţelegerea, opoziţia regiei, Mircea M. Ionescu, Maria Mierluţ zut Adunarea păsărilor în varianta actorilor, educatoarelor. Pentru scurtă ______nouă, prezentată în cadrul festivalului vreme, e adevărat, urmând apoi cu emoţie a celor mai ciudate obiec- de la Galaţi. Iar m-a uimit frumuseţea „schimbarea la faţă” a spectacolelor, te... Gavriil Pinte e ca un rege Midas, lui, energia sublimă emanată de o de la naturalismul obişnuit la esenţia- care transformă în aur teatral tot ce trupă bine sudată, ce a copleşit sala. lizarea, simplificarea formelor, stili- atinge: fiinţe, versuri, articole de ziar, În final, abia la ieşirea la aplauze am zarea mânuirii, firescul interpretării. forme abstracte. înţeles, dincolo de nivelul artistic al Ştiu, cu asta nu vă pot convinge... a Şi... de la scenograf şi regizor spectacolului, evenimentul creat: a- fost... ţine de istorie... vreau să ajung la scenariu. Şi aici au cest moment a obiectivat în chip Să ne întoarcem la ziua de azi, ajuns schimbările, survenite treptat, exemplar calitatea şcolii de teatru de adică la Festival ImPuls, gândiţi-vă la din aproape în aproape... Structurarea animaţie din Bucureşti, necesitatea Harp Alb, la calul lui... Eu acum diferită a spectacolului a impus re- imperioasă a legăturii cu un teatru „ştiu” trei cai – primul, o păpuşă de gizorului schimbări în text... Poate de profesionist (Teatrul Ţăndărică), care catifea albă mânuită pe două mâini, aceea, regizorii au început să-şi scrie să continue eforturile şcolii. Acum pe spectacol în care am jucat în primii singuri scenariile! Regizorul Cristian scenă străluceau foştii studenţi – de- ani de teatru; al doilea, tot alb, o Pepino l-a impus pe excelentul sce- săvârşiţi maeştri profesori de azi: Ga- păpuşă semiplată, foarte puţin mobilă, narist Cristian Pepino. Scenariile lui briel Apostol, Ionuţ Brancu, Liliana în spectacolul regizat de mine la Târ- Gavriil Pinte au un iz aparte, sunt Gavrilescu, Decebal Marin, alături de gu-Mureş; cel mai recent cal este din parte integrantă a concepţiei regizo- foştii lor studenţi! spectacolul lui Gavriil Pinte de la Si- rale... nu mi-l pot imagina lucrând pe O minunată, benefică predare de biu. Trei versiuni diferite ale aceluiaşi un text străin. ştafetă... artistică! personaj, toate trei oglinda timpului Şi... transformările vor continu- „E o capodoperă!” – mă auto- în care au fost create. În Harap Alb al a... slavă Cerului! citez, de data asta cu voce tare... Teatrului Gong din Sibiu, scenografa - Dar despre aşteptǎrile micilor - Şi pentru cǎ aţi reliefat moder- Roxana Ionescu (contemporana noas- mari spectatori actuali ce puteţi nitatea spectacolului Adunarea pǎsǎ- tră!) îi propune regizorului pentru spune? rilor, au avut loc transformǎri sem- personajul Cal – o instalaţie! care la - Deşi noi ne jucăm cu păpuşile, nificative ale stilului de construcţie apariţia în scenă stârneşte semne de copilul trebuie privit cu respect şi regizoralǎ, compoziţie scenograficǎ întrebare, apoi deschizându-şi torace- responsabilitate, ştim cu toţii... sau de tehnicǎ interpretativǎ a acto- le costeliv – în aripi gata de zbor – Să-i oferim educaţie prin artă, rilor pǎpuşari din spectacolele con- uimeşte, e acceptat, adăugând sonor calitate, valoare, să nu cedăm comer- temporane, comparativ cu cele din un tropot în ritmul melosului popular, cialului. În ultimii ani, studii import- deceniile anterioare? Puteţi dezvolta „instalaţia” devine cel mai magic Cal ante în lume au confirmat importanţa acest subiect? – purtător de Harap Alb! Apreciez inteligenţei emoţionale (vezi D. - E cea mai temeinică întrebare modernitatea, contemporaneitatea Goleman) în formarea personalităţii... pe care mi-o puneţi... şi mă puneţi pe scenografiei, curajul regizorului, abi- Sunt convinsă că teatrul de pă- gânduri... Răspunsul scurt ar fi: da, litatea lui în „umanizarea”, investirea puşi e cel mai potrivit mod de a face desigur... Dar să dezvolt e mai greu... ______educaţie în acest sens, de la cele mai cere multe cuvinte... Dar, să le iau pe mici vârste! rând: întotdeauna am crezut că înnoi- - Revenind la munca dumnea- rile (în general) vin din interior (din voastǎ, d-nǎ Maria Mierluţ, ce aveţi interiorul subiectului, domeniului). acum „pe masa de lucru”? Ne puteţi Nu împrumuturile, anexările altor do- dezvǎlui câte ceva despre creaţiile menii duc la veritabila înnoire, ele pot dumneavoastrǎ care vǎ frǎmântǎ, vǎ îmbogăţi, dar nu transforma, înnoi. locuiesc în acest moment? Cel mai consistent, mai semnificativ - Eu cred în poveşti, în import- element al teatrului de păpuşi e sce- anţa, puterea poveştilor – din zorii nografia (să mă scuze regizorii şi Maria Mierluţ, Marius Zarafescu, civilizaţiei până în ziua de azi! Aşa că dramaturgii). Dacă luăm o schiţă de- Stelian Stancu, amfitrionii tot timpul am în cap o poveste... acum treizeci de ani şi una de azi, nu Festivalului Gulliver. Foto: Bogdan Care? Ei, asta-i o altă poveste... e greu să observăm că sunt foarte Nistor

9 mânesc. Ne-o spun poeziile lui...”! A- cesta e adevăratul naţionalism al lui Eminescu pe care Elie Cristea l-a în- ţeles şi la apreciat la justa sa valoare. (V) - Care a fost influenţa lui - Cum aprecia Patriarhul naţio- Eminescu asupra tineretului român? nalismul lui Eminescu?(A fost oare Ce considerente se regăsesc în teza Eminescu naţionalist / un patriot exa- de doctorat a lui Miron Cristea în cerbat? Ce sensuri ascunde cuvântul acest sens? ,,naţionalist” în epocă şi acum?) - Încă de la primele poezii pe ca- - Mi-aş permite să încept cu... re le-a publicat în ,,Familia” lui Iosif sfârşitul. Fiindcă, aşa cum am mai Vulcan, Eminescu a fost îndrăgit, în spus, este greu să vorbeşti acum primul rând, de tineri. Fiindcă înainte despre Patrie şi patriotism. Noţiunea de toate el a fost un poet al tineret- de ,,patriotism” nu însemnă altceva, ului, al tineretului românesc, în pri- tradus mai pe înţelesul tuturor, decât trebuia atunci când şi-a scris lucrarea mul rând. Marea popularitate a lui iubirea de Patrie. Iar ,,dragostea de de doctorat, patriotismul şi naţiona- Eminescu a început încă din timpul patrie este cea dintâi virtute a omului lismul lui Mihai Eminescu. Am amin- scurtului popas de la Blaj, când, chiar civilizat” (Napoleon). Cândva iubirea tit atunci când am vorbit despre a- dacă împotriva lui şi a poeziilor sale de patrie începea în familie. Astăzi ea ceastă lucrare (Cap.III, p.1) că ultima s-a ridicat canonicul Grama, cel cu nu mai încape nici măcar în şcoală! A chestiune despre care el se ocupă în ,,mare autoritate la Blaj” (O. C. Tăs- fi patriot şi naţionalsit astăzi este ceva lucarea sa este cea privitoare la ,,Na- lăuanu), ,,poeziile lui Eminescu erau demodat, dacă nu chiar ruşinos. Aşa ţionalismul lui Eminescu”. El le-a citite ,,pe ascuns”, cu voluptatea s-a ajuns ca acum Patria să nu mai în- răspuns celor care l-au acuzat pe ma- fructului orit. Iar în şcolile Blajului, semne poporul, ci ,,tagma jefuitori- rele poet de lipsa de patriotism, între se poate vorbi de un adevărt cult lor”! (N. Bălcescu) ea să fie jefuită de care unul dintre cei mai înverşunaţi a pentru Eminescu şi pentru poezia lui, aceştia după bunul lor plac, fără să le fost canonicul blăjan Alexandru Gra- ceea ce-l face pe un evocator al Blaj- fie teamă de consecinţe. Fiindcă, vor- ma. ,,E adevărat, că majoritatea poe- ului să noteze că la începutul seco- ba lui Eminescu ,,dintr-aceştia ţara ziior lui – erotice fiind – nu sunt pa- lului blăjenii erau mai eminescieni noastră îşi alege astăzi solii! / Oa- triotice. Dar, cu toate acestea, nimeni decât însuşi Maiorescu”! Poeziile meni vrednici ca să şază în zidirea nu poate nega faptul că că el n-a fost erotice eminesciene au mers direct la sfintei Golii, / În cămeşi cu mâneci purtătorul unui înflăcărat naţiona- sufletul tinerilor, fiindcă nimeni n-a lunge şi pe capete scufie, / Ne fac legi lism, în multe din poeziile sale”. Şi mai vorbit în acest fel despre iubire şi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie.” autorul vine doar cu câteva exemple nimeni nu a creat, în expresia senti- Şi-atunci de ce să-l catalogăm pe semnificative: ,,În suflet numai plân- menteor omeneşti, perspective atât de Eminescu că a fost un naţionalist sau ge, iar doru-i se avântă / La-a patriei adânci: ,,Căci te iubeam cu ochi un patriot exacerbat? Pentru că o dulci plaiuri, la câmpii râzători”(...) păgâni / Şi plini de suferinţi, / Ce mi-i bună parte din viaţa sa şi-a pus-o în / ,,Da! Da! A-şi fi ferice de-aşi fi lăsară din bătrâni / Părinţii din slujba naţiunii române? încă-o dată / În patria-mi iubită, în părinţi”. Sau în poezia ,,Sara pe Eminescu, aşa cum arătam mai locul meu natal” (La Bucovina). În deal”, o idilă în care este evocat un sus, a învăţat să-şi iubească Patria şi ce priveşte poezia ,,Ce-ţi doresc eu moment de pace liniştită, în mijlocul poporul încă în familie, în casa părin- ţie, dulce Românie”, care se încheie naturii şi a unei lumi idilice, în care tească din Ipoteşti, de la părinţii săi, cu versurile ,,Spună lumii large stea- ,,Sufletul meu arde-n iubire ca para”. din cărţile aflate în biblioteca cămina- guri tricolore / Spună ce-i poporul Este cântecul de dragoste al lui Emi- rului Gheorghe Eminovici. Şi-a întărit mare, românesc / Scumpă Românie, nescu care înfioară orice inimă tânără, apoi aceste convingeri morale în asta ţi-o doresc.”, autorul se întreabă: un cântec care răscoleşte suflete. şcoală, de la dascălul său de Limbă ,,Poate să existe un suflet încălzit de Nu întâmplător deci, uriaşa mul- română, Aron Pumnul, care ,,a comu- o mai vie şi o mai pronunţată iubire ţime care l-a condus pe ultimul său nicat elevilor săi, odată cu ştiinţa de ţară şi de neam? Nu! Căci, ducle drum pămânesc, înspre cimitirul Şer- limbii şi literaturii române şi propriul Românie: ,,Dacă fiii-ţi mândri aste le ban Vodă a fost formată în marea ei său patriotism” (Perpessicius). Ca ur- nutresc”, poţi fi sigură că vei avea ,,la majoritate din tineri. Cu acea ocazie, mare, cine oare a rostit cuvinte mai trecutu-ţi mare, mare viitor”! studentul C. Calmuschi a dat glas a- frumoase şi mai emoţionante despre Referindu-se la ,,Doina”, Elie Cristea devăratelor sentimente pe care tinere- Patrie şi despre ceea ce înseamnă să este convins că versurile sale au tul României le-a nutrit faţă de Emi- fii patriot decât Eminescu?: ,,E mică izvorât din sufletul poporului român, nescu: ,,Noi, tinerimea universitară, ţărişoara noastră, îi sunt strâmte ho- ,,din adâncul inimii românului”. ,,Ci- care citeam şi plângeam împreună cu tarele, greutăţile vremurilor au ştir- ne oare n-a citit-o? Cine n-a simţit-o? dânsul, citindu-l şi recitindu-l, care bit-o; dar această mică şi ştirbită este Cine n-a admirat-o?”. Aceleaşi refe- învăţam de la el a ne aprofunda în a noastră, e ţara românească, e pa- riri la face şi la alte poezii emines- mediatare şi a ne înălţa în gândire, tria iubită a oricărui suflet româ- ciene în care se regăseşte sentimentul rămânem astăzi de piatră când vedem nesc”! dragostei de Patrie, de popor, de tre- figura cea mai măreaţă a poeziei Elie Cristea, viitorul Patriarh al cutul glorios al acestuia, pentru a în- noastre, fără suflare şi rece, → României, a apreciat exacta aşa cum cheia: ,,Eminescu iubea tot ce e ro- ELENA CONDREI

10 tocmai aceste versuri risipite în sub- solul critic al ediției Perpessicius, partea nevăzută a aisbergului emi-

Am vrut să venim spre cititorii de nescian, versuri „strivite” prin sub- toate felurile cu o carte a porților ordonarea față de un poem sau altul. deschise spre cât mai multe teritorii Versurile publicate, acum, sub nu- ale creației eminesciene. mele Și ce capăt o să aibă astă (Eminescu – Versuri din ma- comedie lungă?... demască răul nuscrise, Editura Humanitas, 2015) ______vieții, conturând imaginea geniului în subtul înălțimilor ce se cere explorat. gâlceavă cu lumea dar în armonie cu Nu putem vorbi, nicicând, de un Fără acestea, imaginea asupra operei dorul de moarte, prefigurând idei din punct terminus în cunoașterea marilor lui Eminescu e nedesăvârșită. Anto- Scrisoarea I, dar ilustrând truda opere. Se descoperă, încă, partituri logia Eminescu-Versuri din manu- poetului spre marea poezie: Nu vedeți din creația lui Mozart și pagini scrise scrise tinde spre desăvărșire, lucrând că tot ce-n lume se numește-naintare / în atelierul lui Leonardo da Vinci. S-a la ceea ce s-ar putea numi imaginea Și lumină și știință sunt din ce în ce cântat, de dată recentă, în audiție definitivă asupra liricii eminesciene. izvoare / Tot mai multe de-ndoială, absolută, Suita Română nr.1, Deș- Sunt poeme surprinzătoare pentru de durere și amar? teaptă-te române, a lui George Enes- fațetele spiritului eminescian devenite Editorii dau versurilor din manu- cu. Se crede că mai sunt manuscrise accesibile cititorului „în toată puterea scrisele eminesciene șansă la sunet eminesciene nedescoperite. Așadar, cuvântului”, pentru o lectură cât mai propriu, printr-o altă lectură, afir- efortul de cunoaștere, receptare, inter- îndepărtată de prejudecățile ce au îm- mând, temeinic, că acestea nu au vă- pretare sau editare a marilor opere nu piedicat receptarea operei ca literatură zut propriu-zis lumina tiparului, ci au poate fi nicicând încheiat; căci marile „pur și simplu”. rămas „în penumbra lui”. Pornind de opere se cer mereu „revizitate”, fiind Ceea ce apare în ediția Perpessi- la aprecierea că viețuiesc (sunt grăi- deschise noi abordări care să recreeze cius în interiorul aparatului critic ca toare!) prin ele însele, editarea de la arhitectura lor. Este ideea susținută de forme preliminare, variante sau avan- Humanitas invocă plăcerea de a citi, Ioana Bot și Cătălin Cioabă, editorii texte ale unor poeme consacrate, în de a descoperi voci eminesciene ne- volumului Eminescu – Versuri din Eminescu-Versuri din manuscrise cunoscute, fără a neglija semnele res- manuscrise apărut la Editura Huma- constituie o „rețea” de versuri cu tituirii științifice. Cei care vor să nitas, întregind, prestigios, destinul e- formă autonomă în contextul „de per- citească un nou Eminescu sau un ditorial și critic al operei eminesciene, manentă întrețesere tematică și sti- Eminescu altfel (și nu doar specia- punând în evidență sunetul creației listică a versurilor puse pe hârtie de liștii textului eminescian) sunt invitați poetice eminesciene din versurile lă- Eminescu”. Versurile din manuscrise prin acest volum compact la căutări sate până acum „în penumbra tipa- nu mai sunt așezate într-un “soi” de de noi forme poetice, aflând că rului”. Cei doi editori (Ioana Bot, No- subordonare față de marile poeme, ci Eminescu scria într-o limbă foarte te însoțitoare și bibliografie; Cătălin considerate teritorii lirice cu forme apropiată celei de azi, că scria despre Cioabă, selecția textelor și Cronolo- perfecte, „cu sunet inedit și cu sursă subiecte care îi pot reprezenta și pe gia) preiau în demersul lor ceea ce de inspirație vădit diferită de ceea ce trăitorii unui alt veac, cititori ai unei Petru Creția susținea în testamentul e socotit în genere drept „produs alte literaturi. „Și o vor descoperi cu de eminescolog cu privire la nevoia final”. Când Perpessicius transcrie în propriile puteri de lectură (...) pentru de lărgire și adâncire a cunoașterii și ample note ceea ce rămâne ca vers, în că opera acestui mare scriitor se înțelegerii operei lui Mihai Eminescu, afara poemelor autonome, subliniază pretează la asemenea descoperiri – asemănată unui aisberg. Ioana Bot și că aceste „crâmpeie închegate”, iată marele pariu al ediției de față.” Cătălin Cioabă delimitează în creația „cioburi diamantine”, vor trebui VALENTIN MARICA poetică eminesciană partea vizibilă, a cândva să fie adunate. La acest înălțimilor, care dă iluzia întregului, cândva se oprește efortul editorilor (Din Manuscrisul de jad) dar și partea care nu se vede, dede- Ioana Bot și Cătălin Cioabă, adunând ______literar? Ar fi putut fi propus pentru litatea ca el să fie propus şi acceptat EMINSCU ŞI TRANSILVANIA Premiul Nobel în aceste condiţii? ca un candidat la Premiul Nobel. Toa- →întinsă în acest siciriu...”. – Cu siguranţă că dacă limba te acestea rămân ca simple supoziţii. Tinerimea română a fost cea care română, în care a scris Eminescu, ar fi Ceea ce este cert şi cu ceea ce trebuie a luat prima iniţiativa ridicării statuii fost una de circulaţie universală, să fim mândri e aceea că Mihai Emi- de bronz a poetului, la Botoşani, în destinul său literar a ri fi fost cu totul nescu este cel mai mare poet român al piaţa Marchian, a cărei inaugurare s-a altul. O spune chiar Elie Cristea, în tuturor timpurilor, că el a creat, scri- făcut în 11/23 septembrie 1890, la finalul lucrării sale de doctorat, ind în limba română, adică limba numai un an de la trecerea lui în citându-l pe poetul francez Hertrad poporului din care s-a născut, o operă nefiinţă. După cum tot tineretul a fost B.J.: ,,Dacă Eminescu ar fi scris în nemuritoare, în care se oglindeşte cel care a ridicat monumentul de limba franceză ar fi fost cel mai mare sufletul poporului român, că în marmură de la mormântul poetului. poet al epocii, al acestui secol”. În pieptul lui – cum spunea Sextil - Dacă Eminescu ar fi scris ope- asemenea condiţii, bucurându-se de o Puşcariu – ,,nu s-au zbătut bucuriile ra sa, eventual într-o limbă de largă recunoaştere internaţională, desigur şi durerile unui singur om, ci acolo a circulaţie, care ar fi fost destinul său că am putea să ne gândim la posibi- bătut inima milioanelor de români”!

11 COŞBUC – 150 cu Mihail Saoveanu la Soroca” etc. Toate sunt analize pertinente şi de-o valoare inestimabilă din punct de vedere filologic şi lingvistic pe care le-a trecut prin filtrul gândirii sale. Studiul său „George Coşbuc - în Pledând cu consecvenţă pentru ultimii 50 de ani” nu este numai o permanenţa lui Coşbuc în rândul citi- radiografie a permanenţei poetului torilor de toate vârstele, prof. univ. prin prisma valorii sale, ci şi un prilej Gavril Istrate consideră forţată păre- de a face câteva constatări în privinţa rea că această poezie „şi-ar fi pierdut noilor ediţii ale operei poetului actualitatea”. Argumentele sale sunt năsăudean. În primul rând, observă că prezentate pe larg într-un studiu mi- poezia lui Coşbuc a apărut fără nuţios întocmit pe care şi-l intitulează întrerupere începând din anul 1950 „Coşbuc - în ultimii 50 de ani”. încoace şi nu se poate reproşa Cartea e dedicată „ţăranilor de pe Va- editorilor că ar fi rămas datori pe lea Someşului, cei mai entuziaşti ad- undeva, nici cititorilor care continuă miratori ai poetului ridicat dintre ei”. să se delecteze cu această poezie, dar Fiind convins că poezia lui Coş- face câteva observaţii care se mani- buc continuă să stârnească interesul festă în editarea acestei opere. cititorilor şi se reeditează în perma- ______Autorul descoperă numeroase nenţă, Gavril Istrate face investigaţii lui Coşbuc, care numără peste 250 de greşeli în ceea ce priveşte transcrierea în rândul librarilor, colindă cele mai ediţii. Apropierea lui sufletească de textelor lui Coşbuc. Multe ediţii au renumite biblioteci şi anticariate din poetul „formelor perfecte” este scăpat din vedere că trebuie respec- ţară, se adresează unor colegi şi prie- concretizată şi prin 30 de articole tată integritatea operei, că trebuie teni din diferite oraşe pentru a-i proprii, care au apărut în răstimpul respectat stilul în care a scris poetul trimite tot ceea ce au referitor la Coş- celor 50 de ani în reviste prestigioase care a fost un desăvârşit tehnician al buc, îşi foloseşte biblioteca personală, din ţară. Dacă la examenul de admi- versului, că de dragul modernizării nu care este deosebit de bogată şi cu- tere în facultate, subiectul la alegere se poate renunţa la rima perfectă a prinde aproape toate ediţiile marilor „un poet preferat” a fost pentru el poeziei, ori nu se poate renunţa la clasici şi, după mulţi ani reuşeşte să Coşbuc, teza lui de doctorat a avut înţelesul autentic al unor cuvinte înmănuncheze aceste date într-un aceeaşi temă: „Limba poeziei lui folosite de autor şi mai mult decât studiu ce se dovedeşte mai mult decât George Coşbuc”, susţinută la 27 iunie atât la truncherea unor poezii. De util şi evidenţiază popularitatea lui 1949 sub conducerea academicianului pildă, în ediţia „Balade şi idile”, Coşbuc, nu numai în zona Năsău- Iorgu Iordan şi a preşedintelui apărută în Editura „Helicon” din dului, ci în întreaga ţară. comisiei George Călinescu. De altfel, Timişoara, 1994, apoi în 1997, lipsesc Poetul, care de-a lungul anilor a pe lângă apelativele care i s-au atri- nouă strofe din poezia „Moartea lui cunoscut remarcabile aprecieri din buit de-a lungul anilor de ,,patriarh al Fulger”, sau unele cuvinte din poezia partea unor oameni de seamă ai cultu- limbii române”, decan al filologilor lui Coşbuc sunt schimbate, dându-le rii româneşti, precum I. L. Caragiale, români”, ,,un ardelean moldovenizat” alt înţeles, ceea ce înseamnă că există Al. Vlahuţă, Constantin Stere, Dobro- sau un ,,mesager al grănicerilor năsă- o mare nepăsare şi o lipsă de respect geanu Gherea, Titu Maiorescu, Ioan udeni”, n-a lipsit nici aprecierea că faţă de autor. Greşelile de tipar şi de Slavici, Gh. Bogdan-Duică, Eugen este “o solie a lui George Coşbuc”. altă natură cresc în fiecare tipăritură Lovinescu, Mihail Sadoveanu şi alţii, Dovadă sunt numeroasele studii nouă. Se pare că editurile n-au avut este prezent şi astăzi în librării, se şi articole pe care le-a publicat despre alt scop decât cel comercial. cumpără în continuare, iar în biblio- poetul inimii sale. Aş aminti în acest În poezia „Mânioasa”, de exemplu, teci se simte tot mai mult nevoia de sens câteva titluri care confirmă cuvântul „laz” este confundat cu poezia lui Coşbuc. apropierea sa faţă de opera ilustrului „iaz”, aşa cum scria editura amintită Întreaga operă a poetului de pe poet al cărui crez a fost şi va rămâne mai înainte: „Eu mergeam la plug în Valea Sălăuţei continuă să fie difu- cel care şi-l exprimă în versurile ,,Sînt iaz”. Substantivul în cauză, folosit de zată, nu numai cu poezia originală, ci suflet în sufletul neamului meu/ Şi-i Coşbuc, aşa cum explică renumitul şi cu traducerile din ,,Divina come- cânt bucuria şi-amarul”. filolog Gavril Istrate, este „laz”, al die”, ,,Eneida”, ,,Sacontala”, ,,Anto- Iată câteva titluri care amintesc cărui înţeles este acela de loc defrişat logia sanscrită”, Georgicele” lui cât de mult l-a interesat marele poet : de pădure şi transformat în păşune, Virgil şi continuă să prezinte interes ,,Numele mic al poetului Coşbuc”, ogor, pământ arabil. S-ar putea ca chiar şi proza poetului: ,,Războiul ,,Părerile lui Coşbuc despre limba editorul, ca şi tipograful să nu fi nostru pentru neatârnare” şi ,,Poves- literară”, ,,Vocabularul poeziei lui cunoscut cuvântul „laz” şi din tea unei coroane de oţel”. Coşbuc”, ,,Probleme de limbă în neatenţie să-l fi confundat cu „iaz”. Cu răbdarea de invidiat a omu- variantele unor poezii ale lui Dar trebuie să presupunem, spune lui de ştiinţă şi a cercetătorului îm- Coşbuc”, ,,Traducerea lui Coşbuc”, autorul acestui studiu, că el nici n-a pătimit de creaţia poetului năsăudean, ,,Limba poeziei lui George Coşbuc, citit textul, căci altfel şi-ar fi dat → Gavril Istrate a reuşit să întocmească câteva consideraţii de natură lexi- MIRCEA DAROŞI o bibliografie impresionantă a operei cală”, ,,Cu George Coşbuc la Cahul şi

12 seama că nu poate intra în apă cu propriul sentimentalism, dar nu l-a plugul, că nu poţi ara în apă. iertat nici pe al confraţilor.” (Scrii- Într-o altă ediţie, cea din 1996, tori români, p. 451). Exact! Pentru „George Coşbuc” Bistriţa, numele 130 de ani de la naştere - că, atât parodiile – sau mai ales ele! – poetului este mutilat pe nouăzeci de (20 martie 1886 – 7 mai cât și rapsodiile și, într-o oarecare pagini: GOERGE în loc de 1937) măsură, baladele, sunt cele trei „gra- GEORGE. Amintind mai înainte (III) ții” care-i asigură lui Topîrceanu sta- despre numele mic al poetului, Gavril tutul de… poet unicat în lirica româ- Istrate precizează că ,,toate articolele, nească și de… evadat din „universul versurile şi scrisorile rămase de la mic” în care a fost fixat de Călinescu. poet sunt semnate George şi nu De altfel, și în paranteză fie spus, el Gheorghe. Aşa a rămas şi în procesele va rămâne în literatura română ca verbale ale ,,Societăţii Virtus Romana unul dintre foarte puținii lirici care au Rediviva”, al cărei preşedinte era. El abordat această modalitate de expri- încearcă şi reuşeşte cu prisosinţă să mare. Și cred că e potrivit aici să spun dea explicaţiile lingvistice asupra că parodierile ante și post topîrcenie- unor termeni specifici zonei, între ne au fost doar sporadice, unele lip- care şi numele poetului, căruia nu i-au site de valoare și consistență, cele mai fost atribuite niciun fel de diminutive, multe rămânând la stadiul de încercări aşa cum se întâmplă cu alte nume în sporadice. Din acest motiv, este greu Ardeal. spre imposibil și încercarea de decu- La Năsăud, nimeni nu pronunţă pare a creației poetului din poezia tra- Gheorghe, ci numai George. diționalistă chiar dacă l-am putea pla- Nerespectarea integrităţii tex- sa imediat într-un fel de realism pri- tului, a corectitudinii lui sunt de fapt mar generat cel mai ilustrativ de Coș- aspecte care se manifestă în general la Şi totuşi: progresând deliberat de buc... În orice caz, Topîrceanu face multe din editurile noastre într-un la un sentimentalism exacerbat spe- parte dintre scriitorii-poeți, nu foarte mod ridicol, dacă se poate spune aşa, cific vârstei şi perioadei, şi de la un mulți, care, cu dexteritate de bijutier, cum se întâmplă într-o traducere a epigonism inerent începuturilor, către și-a drămuit și construit individualita- poeziilor lui Coşbuc în limba polone- o creaţie lirică dominată în multe tea și personalitatea scriitoricească ză. locuri de un umor caracteristic poetu- printr-un cumul al potențelor sale ar- Gavril Istrate aduce spre exem- lui, mai ales în parodie, la care trebuie tistice, foarte bine, corect și eficient plificare o poezie foarte cunoscută de să mai adăugăm imediat autoironia, exploatat. De-aceea, cred că putem cititori intitulată „Cântec”, pe care o avem în George Topîrceanu o voce cu vorbi de o distribuire pe genuri a for- repune în româneşte: „A venit din totul originală în lirica românească. În ței sale creatoare făcută cu iscusință pădure un lup rău / A străbătut în această ordine de idei, utilizând nu o investind exact acolo unde posibilita- fugă, o bună bucată din sat / Pentru a dată ironia fină, dar ascuţită, el îşi ri- tea sa de transmitere a ideilor-mesaje răpi şi a duce în vizuina sa / Pe copiii dică la fileu viitoarele victime – con- ajungea la apogeu. Spun aceasta a- care mint”. trafacerea, poncifele poetice, moda vând în vedere că, indubitabil, într-o Coşbuc este un poet al frumuseţii «modernistă», pe care le anulează a- ierarhie convențională, creația sa liri- şi al expresivităţii, fapt pentru care poi printr-o construcţie lirică ironico- că ocupă primul loc. Aici, intuiția lui cititorii îi gustă cu plăcere poeziile şi demolatoare proiectându-le distrugă- Călinescu se grefează perfect pe con- nu există un an, din 1950 încoace, în tor, aș zice, în banal şi ridicol. Ajunşi text, pentru că scrie marele critic refe- care să nu fi apărut o ediţie sau o aici, putem face legătura dintre el şi rindu-se la poet: „Inteligenţă critică? carte despre opera lui. tradiţiile lirice venite/preluate dinspre E prea puţin. Avem de a face cu un Îmi permit să închei cu un citat G. Coşbuc, D. Zamfirescu, D. An- mimentism superior care presupune din Note şi impresii, de Garabet ghel sau chiar mergând până către I. putinţa de a trăi pe diferite căi m- Ibrăileanu, care spunea într-un mod B. Deleanu. Aş putea să-i dau drepta- uzicale. Umorul, spiritul presupun in- splendid : ,,Coşbuc a fost adevăratul te lui G. Călinescu, însă, din conside- teligenţa, iar aceasta, goală, e pro- şi poate singurul poet al pământului şi rente strict personale şi din iubire zaică. E adevărat că inteligenţa poate neamului românesc cel etern, aşa cum pentru autorul Baladelor, n-o voi fa- fi izvor de plăceri estetice, chiar când a rămas dedesubtul schimbărilor şi al ce, chiar dacă accept, în principiu, că e sofistică, însă prin frumuseţea cris- furtunilor aduse de vremuri. „se poate observa la el acel fenomen talizării ei, prin neprevăzutul combi- În poezia lui Coşbuc, nu sunt de uitare în model care e chiar nărilor. O diatribă în proză ori ver- curente de idei trecătoare, atitu-dini semnul clasicei inspiraţii. Parodiind suri încântă ca o expresie a ingenio- de sistem filozofic şi de şcoală pe Homer, poetul uită că parodiază şi zităţii în maliţie, a înverşunării criti- literară. ,,Optimismul” nu este altceva se lasă furat de elanul epic.” (Istori- ce. Aceasta, ca definiție generală, în- decât sănătatea, decât seninul şi a…, p. 826). Într-adevăr, preluând i- țeleg, fiindcă, trecând de la abstract la armonia sufletului său. deea marelui critic, ajungem şi la ana- concret, lucrurile și analiza iau o Această sănătate şi această liza făcută de Al. Săndulescu: „Verva întorsătură curioasă: Întrucît e vorba armonie apar în chip splendid şi în umoristică şi inteligenţa umoristică a de Topîrceanu nu e greu de constatat arta sa, în perfecţia literară şi nesilită lui T. se realizează pe deplin în Pa- că intelectualitatea, „spiritul” îi → a versului său luminos”. rodii originale. Poetul şi-a amendat DUMITRU HURUBĂ

13 sînt deficiente. Rarele lui încercări de destui le-au condamnat sarcasmul a intra în domeniul speculaţiei revelă nedrept, însă Topîrceanu, așa cum s-a un om cu o cultură modestă (p. 826) mai spus, a rămas o voce distinctă în (subl. D.H.). Și totuși, volumele sale poezia românească, ceea ce se (Balade vesele și triste, Migdale înțelege și din următoarele versuri: amare, Scrisori fără adresă, Pirin - „Iar azi lirismul meu e clar, vezi bi- Planina) se bucură de succes de pu- ne,/Căci tuturor își dăruie secretul,/ blic și de presă, în special poezia, Dar ca să poți citi cândva în mine/ Tu pentru care obține în 1926 Premiul nu-mi cunoști, Zoile, alfabetul./ Za- Național de Poezie. Să nu fi aflat Că- darnic dar ne-amestecă vultoarea,/ linescu? Mira-m-aș! Pentru aceste re- Noi nu putem urma același țel.../Și ușite, între care trebuie să includem și dacă totuși ți-am făcut onoarea/ A- faptul că în 1934, în Revista fundaţii- cestor aspre stihuri de oțel, —/ Când lor regale, începe publicarea romanu- îmi citești poemele și proza/ Gândeș- lui satiric Minunile Sfîntului Sisoe – te-te la geamul lui Spinoza.” (G. To- din păcate rămas neterminat și pu- pîrceanu: Parodii originale – În loc blicat postum în 1938 – în 1936 e ales de prefață, 1916) Membru corespondent al Academiei. Casa Memorială „George Topîr- De subliniat că propunerea o făcuse ceanu” a fost inclusă pe Lista monu- prietenul său, Mihail Sadoveanu. mentelor istorice din județul Iași din Bolnav de cancer la ficat, înte- anul 2004. meiază împreună cu Sadoveanu și Din nefericire, în condiţiile actu- Grigore T. Popa revista „Însemnări ale, când însăşi cultura, în general, ieșene”… E, se pare, ultimul său efort este pe post de cenuşăreasă, literatura creator, în condițiile în care primăva- devine automat fiica ei… vitregă. În- ra lui 1937 îl aflăm internat într-un tr-un asemenea context, scriitorii – fie Câteodată simţim nevoia să ne sanatoriu vienez, de unde trimite zia- ei clasici şi importanţi – sunt tot mai hrănim spiritual cu surse de rului Adevărul literar (23 mai 1937) rar pomeniţi, fac loc în manualele revitalizare morală şi ne întoarcem cu un pamflet de solidarizare cu Sado- şcolare altor nume care înseamnă pu- sufletul spre clasici, spre autori care veanu, care fusese greu atacat în presa ţin sau nimic în istoria literaturii, în ne alină cu scrisul lor. vremii și de protest față de huliga- comentarii sunt, de multe ori expe- O astfel de linişte, nostalgică şi nismul care lua amploare în presa diaţi în vreun citat nesemnificativ, oarecum dureroasă, venită din vea- română, articol publicat postum… comemorările sau/şi aniversările abia- curi, de departe, din timpuri parcă de Ar mai fi de adăugat un amănunt abia mai sunt amintite, dacă nu cum- taină, îmi strecoară în inimă, lectura privindu-l pe Topîrceanu și anume: e va doar… bifate. Printr-o sinonimie, unor texte ale lui Al. Vlahuţă, în care impresionantă și adesea inexplicabilă poate puţin cam fosrţată, citez aici o tonul înduioşător sensibilizează pro- discrepanța dintre entuziasmul una- strofă a lui George Topîrceanu, cu fund. nim cu care a fost primită opera lui reverberaţii aproape simbolice şi atât Nu mă pot limita doar la a par- Topîrceanu și poziția rece și deni- de potrivită: “Soarele spre asfinţit/Şi- curge cu ochii scriitura, pentru că grantă a criticilor vremii. În acest a urmat cărarea./Zi cu zi l-au troie- atunci aceasta ar rămâne departe, în sens, mi se pare relevantă următoarea nit/ Vremea şi uitarea.” (Balada afara mea, ci mă ancorez în ea cu zicere a lui Demostene Botez: „Dacă morţii) …Unde soarele = Cultură, toată fiinţa, deoarece vreau să-i simt la vreo șezătoare literară apărea pe literatură. vibraţia, viaţa ce palpită între file, scenă Topîrceanu, sala izbucnea ______dincolo de prejudecăţi şi de raţiune. spontan în aplauze. Dar nu în aplau- Bibliografie selectivă Una dintre operele asupra căreia ze reci, care manifestă o admirație G. Călinescu, Istoria literaturii române mă opresc, străbătută de fior liric este cerebrală, ci un joc zglobiu al mâi- de la origini până în prezent, Editura ,,De-a baba oarba”. E aici suferinţă, nilor, mărturie de mulțumire și plă- Minerva, București, 1984; tăcere, dar şi o rază de speranţă. cere...(Demostene Botez)” Or, din Mircea Handoca, Pe urmele lui Vlahuţă decupează scene din via- punctul meu de vedere, exact aceasta George ţa reală şi le pictează în cuvinte mai este recunoașterea valorii creației sale Topîrceanu, Editura Sport-Turism, mult cenuşii, dar ceea ce surprinde și a dragostei față de poet. Este un București, 1983; este împletirea rafinată de poezie şi adevăr care anulează parcă orice alt Constantin Ciopraga, George realitate. Nu povestea propriu-zisă cu- Topîrceanu, Editura pentru Literatură, comentariu, inclusiv dacă facem refe- cereşte, ci modul în care ea este tran- București, 1966; rire la Eugen Lovinescu, cel care, spusă artistic, felul în care impresiile SCRIITORI ROMÂNI, Coordonare şi pornind de la premiza că umorul nu revizie ştiinţifică, Mircea Zaciu, în sunt luate ,,din goana vieţii”. poate genera „marea poezie”, a redus colaborare cu M. Papahagi şi A. Sasu, Eroii sunt Giustino, de zece Baladele și Parodiile la superficiale Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, ani, şi Rosalba, de şapte ani, copii or- tablouri de natură, la ușoare strofe de Bucureşti, 1978, p. 450; fani, săraci şi străini, cu un trist des- spirit al unui „autor de cronici rima- Nicolae Ciobanu, Prefață la volumul tin. Au venit pe jos din Florenţa, îm- te”, „un reprezentant al democrației Topîrceanu, Balade vesele și triste, preună cu tatăl lor, ce cânta din flaş- literare”. Explicații la această atitu- Editura pentru Literatură, București, netă, ,,ca să capete gologani”. → dine extrem de dură există, se cunosc, 1966. MAGDALENA HĂRĂBOR

14 După ce tatăl lor s-a stins, ,,şed la în plus, astfel că ansamblul epic zgârcenie” . o femeie, bătrână, departe, la margi- respiră duioşie şi emoţie. E o poveste veche de mii de ani nea oraşului. Umblă toată ziua cu mu- În termeni picturali, se poate şi actuală încă... zica şi se duc târziu acasă, cu pâne şi spune că în prima parte a povestirii Dincolo de esenţa morală a cu gologani”. Îmbrăcaţi sărăcăcios, asistăm la o simplificare a paletei du- textului, frumuseţea stilului stă în na- gândesc la fel şi rar îşi vorbesc, colin- să până la monocromie, cenuşiul exis- turaleţe. Textul e scris cu sensibilitate dă străzile ude şi pustii, flămânzi, tenţial fiind dominant, iar în ultima şi farmec. ,,Auri sacra fames” nu are friguroşi şi descurajaţi. parte descoperim o modificare uşor strălucire de proză artistică, e mai de- Portretele realizate în detalii rea- jucăuşă a paletei coloristice, lumino- grabă un crez, formularea unei idei liste impresionează, aducându-ne a- zitatea apărând ca o dulce amintire a călăuzitoare, având mai degrabă va- minte de chipurile copiilor din pic- fermecătoarei lor ţări. loare educativă: goana după avere turile lui Nicolae Tonitza. Aceiaşi Cînd scrii cu sinceritate şi emo- distruge tot în calea ei, ducând ine- ochi ne privesc cu o nostalgică ino- ţie, mai ales despre copii, e imposibil vitabil, la pieire. cenţă, cu o amară melancolie, Rosal- ca aceste sentimente să nu iasă la Mi se par emblematice cuvintele ba ,,cerşind mai mult cu ochii decât iveală prin porii foii de hârtie, astfel de început... ,,Pretutindeni-eterna lege cu glasul”. încât să ajungă la cititorul obosit de a selecţiei”, care se vrea a fi un în- Cei doi fraţi împart aceeaşi ne- prea multă modernitate. demn de a alege atent şi responsabil dreaptă soartă, ţesută din durere şi Şi azi, sau mai ales azi, în zile de calea de urmat în viaţă: fiecare dintre umilinţă. restrişte sufletească, avem nevoie de noi are în firea sa ,,o patimă care co- Ducând un trai plin de lipsuri, oaze de înduioşare şi atunci facem un vârşeşte şi întunecă pe celelalte, care singura care le ţine de cald, e iubirea: gest - chiar dacă, timid - ne îndreptăm robeşte şi umple toată viaţa acestui ,,se strângeau unul în altul ca să se spre raftul de bibliotecă şi scoatem om”. E supunere oarbă faţă de pa- încălzească”. E o vreme duşmănoasă, ,,de la naftalină” un volum scris de siune, transformată în dependenţă vă- ploioasă şi lacrimile curg pe obrăjorii Alexandru Vlahuţă. tămătoare şi crudă. copiilor, amestecându-se cu ultima Omul supus unui viciu nu mai îmbucătură a unui amărât de corn pe are libertate, ,,nu respiră, nu cugetă, care îl împart frăţeşte. nu simte, nu se bucură, nu se mâh- Descrierea planului exterior se a- neşte decât prin această patimă”, alt - flă în perfectă consonanţă cu cel inte- fel spus devine robul propriei obsesii, rior, sentimental; plânge cerul prin pi- Pentru a împărtăşi un adevăr nu mai e el însuşi, se contopeşte cu căturile de ploaie, aşa cum sufletul le imuabil, Vlahuţă îmbracă mesajul însuşi obiectul patimii sale. ,,Bani, plânge... ,,De afară se auzeau plescă- scrierii sale în haina realist-fabuloasă bani şi iar bani, atâta ştia el. În bani ind picături mai mari şi mai dese... a basmului, astfel că adevărul vieţii se încheiau toate gândurile, toată Giustino scoase-un suspin adânc şi- intră în poveste, devine cuvânt de simţirea şi toate pornirile vieţii lui”. năbuşit, ca să nu-l audă mica Rosal- învăţătură transmis de bătrâni nepo- Finalul transmite ideea pe care şi alte ba”. ţilor: ,,A fost odată un împărat cum- texte, precum cele ale lui I.Slavici sau Naratorul subiectivizează nara- plit şi lacom, care s-a lăsat ca o Barbu Delavrancea (,,Hagi Tudose”) ţiunea, implicându-se în desfăşurarea foamete straşnică asupra unui popor o aduc la lumină, şi anume efectele ei, mai mult de pe poziţia unui ob- nenorocit, blajin, darnic şi îndurător devastatoare ale setei de aur: ,,îşi servator (,, Şi eu am stat privindu-i”) din cale-afară. Şi era foarte iubitor de îngroapă braţele, apoi picioarele, apoi ce îşi exprimă compasiunea: ,, Cât de aur împăratul acela şi se-mpânzise trupul până-n gât, pân’ la gură, mai mult sufereau şi cât erau de bătrâni pomina-n lume despre grozava sa scurmă dedesubt, cu mâinile, cu bieţii copilaşi, atât de mici şi atât de ______vârful picioarelor. Se-neacă şi dispare nevinovaţi”, accentuând în acest fel, cu desăvârşire în colosul comorii lui”. tonalitatea afectivă a textului. Lăcomia nu are leac, nu poate fi Dar nu e totul pierdut, căci vine vindecată, e pasul către dezumani- şi o zi cu lumină caldă, o zi frumoasă zare, către moarte. ce le dă speranţă şi curaj de a merge Nu descoperim nimic extraordi- mai departe pe drumul greu al vieţii. nar la nivelul scriiturii, dar elocvent e Durerea imensă ce le grăbeşte matu- sensul pe care îl dă scriitorul poveştii rizarea este estompată de lumina so- sale: permanentizarea supunerii în lară ce le trezeşte sufletul amorţit. faţa bogăţiei materiale, transpusă într- Spre finalul textului, cei doi trăiesc un cadru narativ basmic. un moment fericit, eliberator de griji, ,,Şi multe sute de ani, copiii se când intră în jocul de-a baba oarba, vor ruga de părinţii lor să le mai alături de alţi patru copii de seama lor spună basmul cu ,,Împăratul avar”. şi uită de foame, de frig şi de sufe- De ce oare ? rinţele de ,,ieri”. Copiii au nevoie atât de poveşti Arta lui Vlahuţă stă în folosirea cu happy-end, dar şi de cele cu final adecvată a detaliului, în plasarea la trist, pentru că astfel li se cultivă locul potrivit a epitetelor sau a com- spiritul selecţiei, dezvoltându-li-se, de paraţiilor, în crearea delicată a unui asemenea, simţul moralităţii, dar mai adevărat ,,document sufletesc”. Nimic ales , cel al umanităţii.

15 de poezie Memnon. Până la plecarea în Franța, această primă carte a sa în românește este urmată de atât de dis- cutatul volum Schimbarea la față a României (1938, reeditată 1941), pre- cum și de alte încă trei cărți, Cartea Înscris printre cele mai notorii amăgirilor (1936), Lacrimi și sfinți prezențe ale exilului românesc, scri- (1937) și Amurgul gândurilor (1940), itori, poeți, filosofi, eseiști, prozatori, proză moralistică de tinerețe, sclipi- dramaturgi sau publiciști, precum toare și de o aleasă frumusețe for- ______Tristan Tzara, Eugen Ionescu, Mircea mală, mai toate ilustrând un remarca- aparțin unei spiritualități comune, a Eliade, Horia Stamatu, Ștefan Baciu, bil cugetător din școala lui Nietzsche, realizat-o chiar Emil Cioran în La Alexandru Lungu, Vintilă Horia, A- Kierkegaard, Heideeger și Chestov. tentation d´exister, imaginea tipică a ron Cotruș, Constantin Virgil Gheor- De la acest tip de „lirism filo- exilatului părându-i-se mai degrabă ghiu, Gherasim Luca, Virgil Ierunca, sofic mai acut chiar decât cel al lui apropiată de a unui decepționat Monica Lovinescu, admirați de către Blaga care, paralel, își construia un agresiv, dublat de un spirit cuceritor, cei mari intelectuali ai secolului XX, sistem – punând un maximum de ale cărui dorințe devenind tot mai Emil Cioran aparține „noii generații rigoare, pentru un poet - și păstrându- exacerbate cu cât este mai spiritualiste” ieșite din școala lui Nae și rezervorul liric în poezia propriu- marginalizat. Cine își schimbă lumea Ionescu, având drept personalități de zisă” (Marin Sorescu), Emil Cioran își schimbă identitatea, aceasta frunte pe Constantin Noica, Mircea își începe seria operelor de maturitate, însemnând, în opinia atât de amară a Vulcănescu, Mihail Sebastian, P. Co- scrise complet în franțuzește și tipă- eseistului, chiar un anume fel de marnescu, Petre Manoliu, Stelian Ma- rite cu complicitatea lui Gallimard, în despărțire de amintirile tale și, până la teescu și Ion Cantacuzino. Născut a- celebra colecție Les essays, colecție un punct, de tine însuți. În concepția cum 105 ani, în 8 aprilie 1911, într-o în care au văzut lumina tiparului ope- eseistului, condiția cea mai grea o are familie de preot din Rășinari, veche rele celor mai reputați eseiști contem- poetul în exil pentru că el se vatră de cultură românească, satul porani. Syllogisme de l´ amertume instalează în „Cetatea Nimicului”, natal al poetului Octavian Goga, în (Silogismul amărăciunii) i se tipărește „dans la bien-être de sa chute”, apropiere de Sibiu, într-o zonă de in- în 1952, acesteia urmându-i multe al- opinie contrazisă însă de celălalt mare fluență germană a Transilvaniei, acest tele, precum Précis de décomposition exilat, Eugen Ionescu, după care poe- țăran al Carpaților românești urmează (Despre descompunere, 1949), La tul nu trebuie să plece în altă parte studiile liceale la Liceul „Gheorghe tentation d´exister (Tentația de a pentru a se simți decepționat de Lazăr” din Sibiu, cursurile Facultății exista, 1956), Histoire et utopie istorie sau pentru a visa o glorie care de Filosofie și Litere din București (Istorie și utopia, 1960), La chute să-i răzbune amărăciunile. (1928 – 1932), încheiate cu o teză dans le temps (Căderea în timp, Plăsmuitor de definiții șocante, despre H. Bergson. După o bursă de 1964), Le mauvais démiurge (Răul de apocalipse, în spiritul lui Ioan studii la Berlin (1933 – 1935), între demiurg, 1969), De l´inconvenient Teologul, dar și în atitudinea de 1936 și 1937 e profesor de filosofie la d´être (Despre neajunsul de a te frondă proprie generației care se Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. naște, 1973) și Ecartêlement afirma atunci, lui Emil Cioran totul îi În vederea elaborării unei lucrări de (Sfârtecarea, 1979), menite să-l apare blestemat și haotic, absurd și doctorat, în 1937 ajunge la Paris, ca plaseze pe autor printre marii scriitori absolut („dezamăgiri absolute”). bursier al Institutului Francez din ai secolului XX. Metaforele și toate celelalte trucuri București, cutreieră Franța timp de 10 Reflecțiile de moralist solitar de ale poeziei le va risipi în imagini care ani, fără niciun proiect, urmând ca după 1945, când, părăsindu-și limba cultivă un fel de paroxism al abia în ianuarie 1940 să fie numit pe maternă, se supune deliberat și deznădejdii, ajungând să refuze o un post de consilier cultural al Am- definitiv rigorilor limbii franceze, lume ce i se părea imperfectă, ase- basadei României la Paris, secretar de stăruitoarele meditații asupra exilului, menea propriei persoane. „Sunt un presă al Legației române fiind pe aforismele sale disperate, dimpreună om care ar trebui aruncat undeva într- atunci chiar tânărul Eugen Ionescu. cu toate celelalte contribuții de prim un cazan cu flăcări”, citim în Pe După unele colaborări la revistele plan în domeniul limbii franceze, au culmile disperării. „Aș vrea să românești „Gândirea”, „Vremea”, devenit tot mai apreciate în cele mai izbucnesc într-o explozie radicală cu „Floarea de foc”, „Calendarul”, diverse cercuri din străinătate, într-un tot ce am în mine, cu toată energia și „Revista de filosofie” și „Convorbiri contrast atât de evident cu reacțiile cu toate conținuturile, să curg, să mă literare”, în 1934, în urma câștigării plăsmuite pe atunci în țară de descompun și într-o expresie nemij- concursului de debut al Editurii Fun- reprezentanți ai regimului comunist, locită, distrugerea mea să fie opera dațiilor Regale, volumul Pe culmile care îl atacau pentru „neromânism”. mea, creația, inspirația mea. Să mă disperării impunea imediat numele De altfel, în acest context, ideea de a realizez în distrugere, să cresc în cea lui Emil Cioran, la numai cei 23 de analiza și proiecta o anume mai nebună avântare până dincolo de ani ai săi, alături de ceilalți laureați ai psihologie a creatorului în exil, ca a margini, și soarta mea să fie triumful premiului din același an, Constantin tuturor românilor din străinătate, meu. Aș vrea să mă topesc în lume și Noica, cu Mathesis sau bucuriile învrăjbiți prin cultura politică, dar tot lumea în mine, să naștem în nebunia simple, E. Ionescu, autor al volumului mai uniți însă prin sentimentul că noastră un vis apocaliptic, straniu → Nu, și Horia Stamatu, pentru volumul MARIN IANCU

16 ca toate viziunile de sfârșit și magni- bufnița zidește cuib pe umărul fic asemenea marilor crepusculuri.” unei statui roasă de istorii Cărțile lui Cioran sunt pline de păsări de-am fi asemnea impresii și „teme” asupra ne-am smulge penele să păstrăm unei existențe interioare, cu geniale trilul sclipiri aforistice, în care vocea pământul l-am mușca să personal-impersonală a gânditorului menținem ramul încearcă forme noi de a se defini pe sine. Într-o bună măsură, ideile din de-atâta orbire publicistica aparținând lui Cioran de îngerii până la cei 25 - 26 de ani ai săi, vârsta cioplesc stabilirii sale în Franța, neinclusă în cioplesc răbdarea cele cinci cărți tipărite până acum în (Foto Vlad Gheţa) țară, se țes în jurul a două coordonate: în prispa inimii Pe culmile disperării și Schimbarea Scoate, Doamne, plugul greu liturgic sună la față a României. Structura pascaliană a eseurilor Tot mai hămesit mi-e oful dar până când să-nghită doruri din Pe culmile disperării are ca cel cosit de atâtea ori mute? subiecte suferința și singurătatea, osândit e să trăiască „paradoxurile bestiale”, boala, dispe- sub papucul tuturor. rarea și grotescul, agonia și extazul, Uneori poezia și meditația despre moarte și Cât aș vrea, Doamne, să știi mântuire, existența tragică și iubirea. câți mă leagă În orașul meu nu se întâmplă Fără să fie înscris frecvent în și mă anină în bătaia soarelui nimic tradiția unei gândiri filosofice, Cioran fără niciun fel de vină. moartea umblă goală pe stradă și se arată însă ca unul dintre cei mai nimeni nu se mai teme. înzestarți și plini de har gânditori con- Cât aș vrea măcar să vezi De plictiseală timpul ninge temporani. Paradoxurile și cât mă străduiesc să strâng frânge ninge... adevărurile se însoțesc în toate cărțile mărăcinii de prin vie și cu sale de la un capăt la altul. lacrimi Nervi albi peste coastele goale În acest context, dincolo de toate scormonite din pământ de umbră, de umblet întrebările, la care, sceptic în înțeles cum încerc să-ți țes o ie. de naiba mai știe de ce îngeri filosofic, acest Iov modern, de o orbi stau înhămați necruțătoare luciditate, e conștient că Scoate, Doamne, plugul greu la roata luminii. nu poate da niciun răspuns, Cioran, el și ară în sufletul meu însuși un suflet liric, găsește resursele toate bălăriile În orașul în care nu se întâmplă să scrie, în stilul său paradoxal, cele până încolțesc pe câmp nimic mai tragic-sublime pagini despre glasul ciocârliilor nici ziua de ieri nu se repetă iubire, nu despre o iubire spirituală să nu mă mai simt luna tace ascunsă în plete. sau mistică, cum am putea crede la ca un pui de cuc nătâng prima vedere, ci de o iubire umană, fără pâine Caniș de pripas – „prin care persoana iubită se fixează fără masă... dorul latră în limbi străine... în tine, evoluând în carnea ta până a-ți da iluzia spiritualității.” „De ce când renaște iubirea în Liturghia răbdării Între străini închin singurătatea mine mi-e atât de frică, de ce îmi vine să îngheț întreagă această lume, pen- Astăzi vreau să scriu despre cum Șoptesc icoane pe la colțuri tru a opri creșterea iubirii mele?” stau caii îngenuncheați în limba neamului uitat Similitudinele cu Blaga, format după cum latră câinii ferestrele se sparg în cioburi la aceeași școală, sunt și în această fără să-i aline nimeni de-al cucuvelelor cântat privință destul de evidente. Neîm- doar aburul scos cu năduf păcat și potrivnic realului, împotriva din sufletul încercat cu drug mă sfredelesc cuvinte goale căruia întocmește un necruțător re- înroșit în mine crește un lung oftat chizitoriu, tânărul Cioran se împo- când santinelă e teama mătănii fac negrelor țoale trivește acelor elemente care ar defini și un os se frânge fără rost mi-ascund un zâmbet amputate specificitatea formulei sufletești a românului: înțelepciunea, luciditatea, amar destin amestecat cu ceara sub dom plâng rugi mistuitoare ironia, zeflemeaua, scepticismul și de pe tălpile furnicilor dorul de-acasă neîmpăcat altele, o dovadă în plus că prin hotărâte să-și înrădăcineze așteaptă ploi mântuitoare Cioran, prin Eugen Ionescu și Mircea umbra într-un mărăcine să-i spele fruntea de păcat. Eliade geniul românesc s-a ridicat pregătită oricând să spargă MIHAELA AIONESEI spre înaltul marilor valori universale. tăcerea

17 Portret Franga, Decanul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti, oferă cititorilor, după ce fixează „ramele”, „acele câteva tuşe „EMBLEMATIC FILOLOG care conturează portretul schiţat al CLASIC ROMÂN DE AZI” unui clasicist din zilele noastre şi din Motto: „Clasiciştii creatori acest – şi nu altul!... – colţ al Euro- de statura lui Ştefan Cucu dau şansă pei. Voi scrie, aşadar, despre profe- oricărei culturi moderne şi ulteroare. sorul, cercetătorul-cărturar şi, nu în Poate mai mult decât oriunde, ultimul rând, din contră – poate sur- culturii române.” prinzător pentru stereotipul clasicis- (Liviu Franga) tului, forjat în epoci revolute… – , despre scriitorul Ştefan Cucu. Caz Lectura unei cărţi incită la o di- aparte în raport cu mersul tradiţiei şi, versitate de abordări tematice, deter- totodată, exemplu ilustrativ, pentru minate de impactul: autor – mesaj – exact această epocă a noastră, de cititor, din nevoia de a cunoaşte, în prezenţă a specialistului în clasicităţi mod special, individualitatea şi perso- într-o lume care le priveşte cel mult nalitatea celui dintâi. ______cu condescendenţă.” Remarcabilă în acest sens e lu- greco-romană, dreptul roman, filolo- Prefaţa este şi o iniţiere a celor crarea Olimpiei Varga – Ştefan Cu- gia clasică, istoria, limba elină, limba interesaţi în cunoaşterea şi aprofun- cu, universitarul şi scriitorul, apărută latină, literatura comparată, literatura darea problematicii propuse, gândită la Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napo- latină, literatura română, paremiolo- de un specialist în domeniu şi rea- ca, 2015 (242 pagini), care integrează gia, teologia. lizată din unghiul creaţiei. în circuitul istorico-literar o persona- În domeniul creaţiei literar-artis- Pe coordonatele tradiţiei clasicis- litate distinctă a culturii române. tice a cultivat: poezia, portretul lite- te româneşti, concentrate sintetic, se La cei şaptezeci de ani de exis- rar, romanul, teatrul în versuri, me- înscrie opera lui Ştefan Cucu, nu nu- tenţă şi la aproape cincizeci de ani de morialistica, aforistica. mai în ştiinţele antichităţii, căci este activitate profesională: didactică, Dr. Olimpia Varga, Universitatea doct în limba elină şi în limba latină, ştiinţifică şi literară, conf. univ. dr. şi „Ovidius”din Constanţa, în „Cuvânt ci şi în ceea ce înseamnă spaţiul for- scriitorul Ştefan Cucu este un nume înainte”, mărturiseşte că a încercat să mativ cultural postantic, de la medie- de referinţă în lumea cărţilor, reco- caute şi să adune în acest volum „cu valitate până la postmodernitate. Pe mandat de originalitatea interpretativă sprijinul universitarului şi scriitorului bună dreptate, Liviu Franga îl defi- şi creativă, de stilul concis şi solemn, în discuţie, aproape toate prezen- neşte „emblematic filolog clasic ro- de o imensă bogăţie intelectuală şi a- tările, portretele, articolele, cronicile, mân de azi” şi realizează o clasificare fectivă, asemănătoare triumfului o- recenziile, paragrafele din dicţionare ştiinţifică a cărţilor sale, „utile in- mului asupra tuturor vicisitudinilor consacrate activităţii ştiinţifice, di- strumente de acces direct şi indirect vieţii, a omului cu slăbiciuni (care dactice şi literare a Domniei Sale, la fundamentele Antichităţii”: Arheo- niciodată nu-l pierd) şi cu virtuţi (care dar, în mod deosebit, cărţilor pe care logia şi istoria veche a Dobrogei. întotdeauna îl mântuie), de erudiţia le-a publicat de-a lungul anilor. A re- Bibliografie adnotată (1985, 338 p.), care, convertită într-un protocol im- produs, cu unele excepţii, materialele Manual de erotică. Texte din autori perios, lămureşte probleme neelucida- «in extenso», întocmai cum au apărut greci şi latini antologate şi co- te sau controversate. în diferite cărţi şi periodice. În foarte mentate (1992, 90 p.), Dicţionar Această carte este o (re)scriere a puţine cazuri e vorba de scurte refe- explicativ de drept roman. Termeni, identităţii culturale, pe care doamna riri, de simple menţionări ale numelui principii şi expresii juridice latineşti dr. Olimpia Varga o realizează sub său într-o ierarhizare valorică şi într- (1996, 171 p.), Limba latină pentru semnul receptărilor deosebit de favo- un context mai larg. A cuprins în pre- jurişti. Curs practic (2000, 91 p.), rabile, constituite în articole consis- zentul volum şi câteva materiale ine- Dicţionar român-latin de citate tente, ce aduc importante contribuţii dite (prezentări critice, extrase din biblice (2000, 177 p.), Cogito, ergo în exegeza operei lui Ştefan Cucu. referate etc.), care văd acum pentru sum. Dicţionar de cugetări latineşti „Muzeul sufletului” - poemul ca- prima dată lumina tiparului.” şi greceşti comentate (2002, 465 p.) re deschide cartea, scris în tehnica so- Am ţinut să reproduc aici cu e- Dintre contribuţiile istorico-lite- netului, invită cititorul la meditaţie şi xactitate precizarea antologatoarei cu rare, două cărţi reprezentative con- (de ce nu?!) la căutarea şi găsirea pro- privire la cuprinsul volumului pentru semnează Liviu Franga: Cursul de priei identităţi, a sensului vieţii în Cu- că lucrarea de care ne ocupăm, în a- istoria literaturii latine Vol. I. De la vânt: „De vrei să-nnobilezi umila-mi cest context, ceva mai mult, poate fi origini până la Caius Valerius viaţă,/ Cu inima semnează o considerată drept fundamentală, im- Catullus (1994, 124 p.) şi Literatura postfaţă!” punând convingerea că tot ce se va latină creştină de la Tertullian la Domeniile pe care le abordează scrie de acum încolo va trebui să ţină Fericitul Augustin (2003, 200 p.) Ştefan Cucu în volumele publicate, în seama şi să pornească de la acest De la începutul carierei sale fi- articole, studii şi eseuri sunt deosebit stadiu. lologice, subliniază prefaţatorul cărţii, de variate: arheologia şi istoria veche În prefaţa, intitulată Portretul u- şi până în prezent, Ştefan Cucu, → a Dobrogei, bibliologia, civilizaţia nui clasicist, prof. univ. dr. Liviu Prof. dr. NICOLETA MILEA

18 în fiecare an, a susţinut cel puţin o Cele trei anexe cuprind: (1) comunicare sau a publicat un articol reproduceri după diplome, distincţii, Alb liliac în amintirea lui Ovidiu, pentru care medalii, premii literare şi culturale, manifestă un adevărat cult. I-a dedicat (2) schiţe de portret şi caricaturi, (3) Cu ciorchini de flori de liliac şi o carte poetului latin, Publius manuscrise în facsimil. S-a-îmbrăcat bătrânul meu cerdac Ovidius Naso şi literatura română Această antologie îşi dezvăluie Și de greul multelor cununi, (1997, 263 p.) utilitatea ca instrument de lucru nece- Pare diadema unei lumi. În ştiinţa literelor clasice de la sar pentru cei interesaţi de receptarea noi, Ştefan Cucu marchează un mo- culturii clasice, dar şi pentru a Alb liliac, bătrân cerdac, ment reprezentativ prin contempora- readuce în actualitate forţa modelului Sfântul meu plai, gură de rai, neizarea Antichităţii. Elocvente în a- antic, încununând o îndelungată pre- Parfum de dor, îmbătător, cest sens sunt volumele: Actualitatea ocupare şi o evidentă pasiune a eru- Cum să te las, cum să mai mor? anticilor. Ecouri ale antichităţii gr- ditului Ştefan Cucu faţă de problema eco-latine în cultura română şi abordată, relevându-ne, în acelaşi Floarea ta mă mângâie duios, universală (1994, 137 p.) şi Ecouri timp, evidenta sa vocaţie ştiinţifică, Orișiunde înflorești frumos, ale literaturii latine în spaţiul pedagogică, literar-artistică. Îți răsar și eu prin foi, mereu, cultural european (2007, 306 p.) O remarcă pe care o facem în Și te bântui, liliacul meu. O altă direcţie fundamentală în calitate de lectori pasionaţi este aceea opera lui Ştefan Cucu o reprezintă că intelectualul Ştefan Cucu trăieşte Să mor de drag, de liliac, hermeneutica intertextuală, ilustrată cu intensitate în paginile cărţii, fiind Să tac, să cânt sau să cuvânt? prin două tipuri de cărţi rar întâlnite el însuşi în ipostaza de personaj, de- Numai de-ar fi, de-ar răsări în „bibliografia unui erudit clasi- săvârşit conturat, ale cărui întâmplări Doar liliac, n-aș mai muri. cist”: Literatura în Dobrogea. Dicţi- de viaţă impresionează puternic. onar biobibliografic. Vol.I – II (1997 Această trăsătură distinctivă captează Ce îmi spui, ce-mi spui când – 1999, în coautorat) şi Portrete lite- interesul cititorului, menţinându-i înflorești rare. Scriitori şi publicişti contempo- trează în permanenţă curiozitatea Și îți legeni floarea la ferești, rani din spaţiul pontic (2002, 227 p.) cunoaşterii clasicistului integrat în Freamăt viu de frunze, nebunesc, „Imaginarul ficţiunii” este o altă zona filologică a şcolii româneşti. Iarăși îmi șoptești „eu te iubesc”. formă originală prin care Ştefan Cucu Ne alăturăm şi noi celor care-i exprimă „trăirea Antichităţii” şi aici recunosc meritoriile contribuţii sub Șoapte de flori, parfum, culori, se înscriu cărţile în care cultivă poe- raportul importanţei cunoaşterii ştiin- Prin mine trec, alb mă petrec, zia, romanul, teatrul în versuri, por- ţifice, a relaţiei dintre realitate şi Sub vraja lor, până în zori, tretul literar, memorialistica: Templul ficţiune, dintre experienţa directă şi Cum să mai pleci, cum să mai mori? cuvintelor, versuri, Constanţa, Edi- procesul creaţiei, dintre sursele tura Muntenia, 1993, 45 p., Muzeul nemijlocite ale oricărei scrieri şi Degetele mele scriu sufletului, versuri, Craiova, Editura mijloacele de potenţare a imaginaţiei. Reprograph, 2001, 199 p., Ultima zi a Prin întregul ei, cartea prezentată Degetele mele scriu unui filosof, roman, Constanţa, Edi- devine un argument, dintre cele mai Și-n nisipul din pustiu. tura Ex Ponto, 2007, 194 p., Iubire convingătoare, care atestă necesitatea Dintr-un râu cu apă vie târzie, roman, Constanţa, Editura Ex şi importanţa lucrărilor monografice Mâna mea scrie și scrie Ponto, 2013, 160 p. (şi considerăm că acest volum este Versu-ți sacru, poezie. Portretul clasicistului Ştefan Cu- primul pas către o asemenea lucrare), cu, realizat prin activitatea ştiinţifică a cunoaşterii totale a omului de Vers din marea de aramă şi literară, este pus faţă în faţă cu por- ştiinţă, artă şi cultură. Tu te naști, fără de teamă, tretul reflectat în oglinzile receptori- Sentimentul responsabilităţii scri- Râu de foc și de cristale lor: Constantin Cioroiu, Graţiela sului în faţa istoriei culturale şi Ce-și croiesc prin mine cale Gheorghe, Alina Capelariu, Enache fermitatea cu care şi-a asumat această Precum seva prin petale. Puiu, Traian Diaconescu, Radu Băr- hotărâre l-au călăuzit mereu şi n-au bulescu, Arthur Porumboiu, Vasile permis raţiunilor incidentale să-i Câteodată mistuite Sârbu, Gheorghe I. Tohăneanu, Emil sugrume credinţa fermă în invinci- De furtuni dezlănțuite, Dumitraşcu, George Sorescu, Marin bilitatea adevărului. Alteori cu ape line Mincu, Mihai Duţescu, Valentin Un portret ştiinţific dinamic, Printre unde cătiline, Ciorbea, Eugen Vintilă, Marian Bar- dublat de spiritul literar-artistic în Toate vin și trec prin mine. bu, Livia Buzoianu, Nicolae Rotund, acţiune fac din opera lui Ştefan Cucu Nechita Runcan, Constantin Daba, revelaţia cuvântului scris, a cărui Degetele mele scriu Florentina Nicolae, Alina Spânu, însemnătate poate fi şi mai bine Din condeiul auriu Aurelia Lăpuşan, Ovidiu Ghidirmic, înţeleasă prin raportare la predecesori. Cu cerneala fermecată I. Vieru, Ovidiu Dunăreanu, Con- Apariţia acestei cărţi constituie Peste suflet presărată stanţa Călinescu, Constantin Miu, Ion un mare câştig, atât pentru cititorii de Și-n poeme revărsată. Roşioru, Dan Negrescu, Marina Cuşa, specialitate, cât şi pentru ceilalţi, fiind EMILIA AMARIEI Cristian Stancu, Laura Cojocaru, nu numai o lucrare de referinţă, dar şi Alina Ciufu, Magdalena Vlădilă. un document de epocă.

19 scholae, sed vitae discimus („nu pen- tru școală, ci pentru viață învățăm“). Poate așa ar dispărea din exprimarea Societatea poate răsufla ușurată. elevilor enunțuri ca i-am știut lecția, S-a făcut procesul școlii românești 1). lipsite de suport, căci lecția o știe Printr-un colaj de idei realizat de cineva pentru sine, nu pentru TVR1, într-o emisiune din 16. 04. profesor. 2016, s-a creat o imagine a ceea ce e În procesul cu pricina a existat școala românească, în contrast total doar elevul, cu drepturile şi libertăţile cu ceea ce școala trebuie să fie. lui (după ce Ministerul se grăbise să În marea lor majoritate, ideile adauge în programa şcolară o dis- promovate erau corecte, dar, voit sau ciplină având ca obiect această idee!), nu, ca la orice colaj, imaginea a scos din contextul şcolar, rupt de ceea suferit serioase conturbări pe care nu ce înseamnă educaţia ca proces de ______sunt sigur că realizatorii le-ar fi dorit. formare, a cărui sarcină primordială tarea, supraîncărcarea din anii şcolii. Că școala noastră e plină de hibe este să formeze oameni ca fiinţe so- E adevărat că supraîncărcarea e s-a spus mereu. O recunosc explicit și ciale, armonizând cerinţele individu- reclamată şi de elevii cu o foarte bună cei din interiorul sistemului. lui cu ale societăţii. pregătire, dar pentru domenii care nu S-a susținut chiar că e cea mai Absolutizarea unuia dintre fac- intră în sfera lor de interes, ceea ce ar proastă din lume; rezultatele obținute torii implicaţi în procesul de formare impune să se determine baremul de la competiții internaționale, ca și conduce obligatoriu la eşec. cunoştinţe suficiente (nu minime!) pe succesul elevilor și studenților români Reproşul societăţii că şcoala nu care trebuie să le stăpânească absol- în diferite instituții de învățământ din asigură cunoştinţele reclamate de venţii unei trepte şcolare. străinătate probează însă că nu e chiar realităţile sociale vorbeşte despre ce Aceeaşi cercetare ar scoate la așa, adică nu e cea mai proastă, ceea doreşte societatea de la viitorii absol- iveală că părinţii elevilor cu interes ce nu e deloc un motiv de mândrie. venţi şi, vrem, nu vrem, această ce- scăzut pentru învăţătură reclamă lipsa Aceste rezultate pun însă în lumină rinţă trebuie ascultată. lor de timp şi, de la un punct, a unul dintre neajunsurile școlii noas- Reproşul părinţilor, care vorbesc posibilităţilor de a-şi ajuta copiii să-şi tre, străvechi și foarte actual: se do- despre inutilitatea instrucţiei şcolare, facă (să le facă?!) temele, ca şi cum rește învățământ de masă cu progra- din moment ce la absolvire societatea această lipsă de timp nu ar fi prezentă me pentru elitele elevilor. nu oferă locuri de muncă în profilul şi în cazul părinţilor elevilor foarte Ideea aceasta nu a apărut însă în dorit sau pentru calificarea dobândită buni, iar în ce priveşte posibilităţile proces; ar fi fost în contrast cu ideea este şi ea îndreptăţită. Se reclamă că de a-i ajuta, să nu mai vorbim. că toți elevii sunt la fel, toți au ace- la încheierea şcolii se obţin locuri de Se impune aici o observaţie mai leași interese și preocupări. De aceea muncă pe calificări inferioare. E ia- mult decât utilă: conceptul teme pen- s-a vorbit despre elevi ca despre o răşi corect. Dar se constată că la tru acasă e rău înţeles de elevi şi rău masă amorfă, în care se poate identi- târgurile de muncă majoritatea locu- preluat de părinţi. Temele pentru aca- fica un singur tip de elevi. Păguboasă rilor de muncă rămase neocupate sunt să nu se reduc la cele scrise, ci cu- idee! Vorbim despre personalitatea pentru munci necalificate, după ce prind toate cunoştinţele cu care elevii elevilor, pierduți într-o masă amorfă. mai înainte se constatase că majori- trebuie să se prezinte la următoarea Această perspectivă o promovează și tatea şomerilor sunt tineri până la 25 sau una dintre următoarele întâlniri de școala, de pe o poziție total opusă, de ani, dintre care pe locul întâi sunt la disciplina respectivă, bază pentru care are, poate, măcar avantajul, nu şi absolvenţi de 8, 10 sau 12 clase, care, cunoştinţele ce urmează a fi adăugate. scuza mobilizării pentru ceea ce elevii în cele mai multe cazuri nu au o Ce altceva e tema preţios denu- ar trebui să vrea (dorească) să fie. calificare. Calificarea pe care o asi- mită proiect pentru extinderea terit- Școala altfel, cerință reclamată gură liceul într-un domeniu sau altul oriului de investigaţie şi aplicare a pe drept de societate, trebuie să fie de este arareori suficientă pentru profe- cunoştinţelor pe care trebuie să le fapt alt fel de școală. Nu cu un pro- sarea unei meserii; totul intră în ceea probeze în rezolvare? Sau şi mai sim- gram aleatoriu, într-o săptămână din- ce se numeşte iniţiere sau cultură ge- plu: ce altceva e caracterizarea unui tr-un an, ci pe tot parcursul anului, nerală. personaj sau valoarea, actualitatea urmărind completarea evantaiului ac- Iar absolvenţii de liceu care nu unei idei, a unui concept dintr-o operă tivităților școlii, într-un program am- reuşesc în învăţământul superior refu- literară? plu armonizat. Şi-ar putea găsi locul ză muncile necalificate sau cu califi- Reaua înţelegerea a conceptului chiar şi o „vizită“ la un supermarket, care inferioară (nu din punctul de ve- temă pentru acasă, asupra căruia nici cum am văzut că se prea întâmplă, dere al importanţei, ci al posibilităţi- profesorii nu insistă suficient, aduce dar cu teme precise de iniţiere finan- lor de obţinere), cu solicitări multiple mai multe neajunsuri şi pentru elevi şi ciar-gospodărească. Școala ar putea şi prost plătite, pe care nu rareori sunt pentru părinţi. Reducerea la temele astfel prelua și păstra de la școala nevoiţi să se angajeze cei cu pregătire scrise îi face pe elevi şi părinţi să vieții, pe care unii i-o contrapun, superioară care nu se mai pot bucura reducă pregătirea la disciplinele la cerințele societății, devenind ea însăși de întreţinerea părinţilor. care se dau teme scrise, celelalte → școală a vieții, școală pentru viață. S- O cercetare ar putea scoate la Prof. univ. dr. GHEORGHE ar realiza dezideratul lui Seneca pen- iveală că printre aceşti şomeri se află MOLDOVEANU tru școala din Roma antică: non întâi cei care reclamau suprasolici-

20 lipsind din orizontul pregătirii; ac- am muncit cu problema asta mult ştiu tot ce s-a scris până acum şi ceva centul pe temele scrise provoacă timp. Dar bucuria culegerii roadelor în plus şi ştiu că nu ştiu nimic nu e răsturnarea nedorită a priorităţilor: se răsplăteşte chinul căutărilor. Bucuria vreo prăpastie. Ambele afirmaţii sunt rezolvă temele scrise înainte de ac- mai mare e provocată de reuşita în provocări ale spiritului; ştiu că nu ştiu tualizarea informaţiilor urmând a fi cazul depăşirii unor piedici dificile, probează deschiderea pentru alte valorificate în raport de puterea crea- când se trece de obstacole serioase. orizonturi, dorinţa de dezmărginire, toare a fiecăruia. Cu mijloace moderne oferite de veşnica dorinţa a omului de a şti, care Corecta înţelegere a conceptului internet se găsesc lesne soluţii la mai nu se poate reduce la ceea ce scris, ar obliga profesorul să limiteze teme- toate problemele; de ce să mai ţină limitat la orizontul acelei epoci. le scrise la valorificarea şi articularea omul să găsească el soluţii, nu să le ia E condamnabilă atitudinea dască- noilor informaţii la sistemul de cu- de-a gata? De ce să găsească elevul lilor care se adresează învăţăceilor cu noştinţe, eliminând inutilităţile, ba- soluţii la problemele date pentru un limbaj nepotrivit nu pentru că sunt lastul, şi ar proba că nu numai în acasă când poate să le ia în pauză de nepoliticoşi, ci pentru că probează şcoala din Anglia, lăudată de unul la un coleg? Sunt întrebări pe şcoala lipsă de respect şi de încredere în cei dintre participanţii la proces, profeso- trebuie să le cultive, explicit şi cărora tocmai aceasta trebuie să le in- rul se declară nemulţumit când elevul implicit, cu răspunsuri care trebuie (ar sufle. E şi mai rău când această ati- are cunoştinţe cu care nu ştie ce să trebui) să conducă într-o singură tudine vizează colective de elevi, iar facă. Şi ar mai rezolva o presupusă direcţie: din dorinţa de a găsi soluţii astfel de oameni nu au ce căuta în contradicţie: informaţie sau creativi- noi, mai eficiente, şi de a găsi soluţii sistem şi sistemul însuşi, prin toate tate? la întrebări rămase fără răspuns, componentele lui, trebuie să reacţi- Informaţia nu conduce obli- făcând apel la tot ce memoria proprie oneze. Dar nu e altfel atitudinea celor gatoriu la creativitate, dar punerea în şi a celorlalţi a înregistrat. Memoria care condamnă în bloc pe toţi sluji- disjuncţie a celor doi termeni e falsă. nu e rea prin ea însăşi; e primul pas în torii sistemului, cum s-a întâmplat în Creativitate, nu informaţie e o aser- progresul societăţii. E rău să nu se emisiunea cu pricina, pentru care sin- ţiune pe care nimeni nu a putut să o valorifice memoria. gura lumină a sistemului era elevul, demonstreze. A prins însă pe temeiul Acestea nu vin însă de la sine. ca beneficiar. Câţi telespectatori vor confuziei dintre creativitate şi descur- Fac parte din procesul de formare, nu fi avut răbdare să o urmărească până căreală, redusă la capacitatea unora totdeauna uşor şi plăcut. Aceasta la capăt? Elevii neinteresaţi de învăţ- de a rezolva cerinţe minime pe baza explică atitudinea refractară a unora ătură ştiau ce se spune acolo, era unor informaţii aleatorii. Numele ma- care cred că ştiu, subînţelegându-l pe punctul lor de vedere, iar profesorii rilor actori sunt cunoscute de mai toţi tot, iar de la a şti până la a şti tot e un de ce s-ar mai fi uitat, să vadă cum li tinerii; fac impresie bună! Se trece, pas periculos de uşor de făcut. se tot învârte cuţitul în rană? voit sau nu, peste faptul că aceştia fac Afirmaţii de tipul tinerii ştiu ce le Se spune însă că tot răul e spre un rol, memorând replici, gestică, trebuie, tinerii au totdeauna dreptate, bine; s-a atras, cu mijloace neoneste, mişcări etc. gândite, impuse de altci- atât de îndrăgite de cei care dovedesc, atenţia că în remodelarea învăţămân- neva, ceea ce nu-i împiedică deloc să mai mult decât încrederea în tineri, tului românesc trebuie să se treacă de fie mari, creativi, spunând, mişcându- lipsa de interes a acestora pentru la vorbe la fapte. Este în interesul se într-un anume fel şi promovând o devenirea tinerilor. şcolii, prin toate componentele ei. A anume atitudine, reacţie a publicului. Devenirea nu are limite. Este susţine interesele tinerilor e mai Astfel, Shakespeare, Caragiale sunt ideea majoră pe care şcoala are important decât a fi de partea lor; re-creaţi pentru secolul al XXI-lea. A datoria să o cultive chiar şi celor care uneori trebuie să-i aperi de ei înşişi! fi sau a nu fi pentru oamenii acestui ştiu tot, salvându-i de ei înşişi. Între Calea de a pune în practică acest secol condiţionează succesul specta- deziderat nu poate fi însă aleatorie. colului. ______Memoria nu e rea prin ea însăşi. 1În luna ianuarie Liceul Unirea din Fără memorie ar trebui să tot reluăm Focşani sărbătorea 150 de ani de la înfiinţare, moment pe care ministrul secretar de stat lucrurile de la început. Şi animalele şi Gabriel Ispas, prezent la festivitate, a ţinut să-l plantele au memorie şi chiar reacţio- marcheze cu aceste cuvinte, preluate de una nează sub impulsul memoriei. A me- dintre publicaţiile focşănene: „Cred că este este mora înseamnă „a ţine minte“, adică cazul ca toţi profesioniştii din sistemul de educaţie să iasă dintre zidurile şcolii. De prea „să ne învăţăm minte“. De aici începe multă vreme profesorii nu mai reprezintă creativitatea; ne-am învăţat minte în- vectorii de imagine ai societăţii. Este momentul seamnă aproprierea celor memorate, ca într-o societate care se dezvoltă, rolul capacitatea de valorificare a celor me- profesorului să fie altul, rolul profesorului să revină la acela de a forma societatea în care ne morate. Fără să ţii minte nu te poţi în- dezvoltăm. Şi atunci sunt convins că vom văţa minte şi ambele procese presu- putea să spunem că da, învăţământul românesc pun, pretind muncă, fără de care ni- a avut un moment de slăbiciune, că da, mic nu se poate obţine. Latinii ziceau universităţile sunt complet necompetitive, da, din păcate am tolerat prea multă impostură, că ex nihilo – nihil, „din nimic – nimic“. da au fost multe lucruri în trecut, dar că a fost Presupusa bucurie, plăcere a un moment în care societatea s-a trezit şi muncii se reduce la culesul roadelor; profesorii au făcut ca unirea să fie posibilă: în rest e chin, sens pe care îl păstrează unirea pentru bine, unirea pentru popor, unirea pentru altfel de democraţie“. cuvântul în limbajul tuturor, ca în m-

21 Eseu "Acolo unde se află sinele trebuie să Occidentul şi-a propus să gândească fie eul" - e ascetică. Trebuie să adaug ca Persoană. Iubirea rămâne o însă că, în mod paradoxal, după moştenire paradiziacă de pe vremea descoperirea forţei sexualităţii, Freud când oamenii erau să fie persoane, dar (XXXI) continuă într-un fel să fie de partea au devenit subiecţi. însă subiectul "sufletului" (a conştiinţei), continu- care, raportat la propria pasiune, ând ceea ce încetăţeniseră iubirea- iubeşte iubirea sa, este contrat prin pasiune şi iubirea romantică. Cei care apariţia, ca o consecinţă a imanenţei, îl urmează vor duce consecinţele a alterităţii, mai precis a altui subiect descoperirii sale până la capăt. Acest care doreşte ca şi el. Puterea ce capăt este substituirea sufletului cu rezultă pentru subiect din victoria în corpul. Mutaţia - chiar transmutaţia - lupta pentru recunoaştere este operată de iubirea-pasiune şi susţinută contrată de puterea dorinţei, care este încă în iubirea romantică, de la corp o forţă asupra căreia puterea nu are la suflet, s-a dovedit a fi reversibilă. putere. În iubirea de tip donjuanesc, Proiectul istoric creştin al Occi- iubirea-pasiune a celuilalt, energia dentului au fost Persoana şi Comuni- pulsiunilor lui îi îngăduie subiectului Dar în acelaşi timp, schimbarea tatea de Persoane. Persoana, fiinţa activ să recâştige, prin manipulare şi din cuprinsul acestei perioade, de mai înzestrată cu voinţă şi, în consecinţă, seducţie, o sacră ascendenţă, cea care puţin de un veac, este cea mai mare cu libertate şi responsabilitate, este face ca oamenii să devină zei pentru de până acum din istoria relaţiilor in- invenţia religioasă iudee, pe care oameni şi care se află în spatele terpersonale sentimental-erotic-apeti- creştinismul o opune ideii de destin, conflictului cu statuia Comandorului. tive şi ne putem aştepta ca ea să evo- de necesitate, a mitologiei şi tragediei Impunerea corpului, corporeis- lueze. greceşti.1) Una din problemele majore mul postmodernităţii, este consecinţa Mircea Eliade, aşa cum îl citează ale constituirii şi evoluţiei Occi- unei schimbări încă mai adânci în Kitagawa, considera iubirea o moş- dentului creştin este că nu a putut mentalitatea occidentală Desisur, în tenire paradiziacă. Nu ştiu cât de impune, nici teoretic, nici practic, la momentul apariţiei psihanalizei pro- exactă poate fi afirmaţia, pentru că în dimensiunile reale ale societăţii, pro- feţită "moarte a lui Dumnezeu" era paradis fie că iubirea este generală, iectul uman al persoanei pe care l-a fapt împlinit. Totuşi, aşa cum se vede fie că sexualitatea nu are nevoie de o propus religios. Eşecul proiectului şi în cazul lui Freud, ea a lăsat în ur- acoperire simbolică. Dar iubirea-pa- creştin al constituirii omului ca per- ma sa un fel de monoteism raţionalist. siune s-a născut cu siguranţă în para- soană, eşecul universalizării creştine a Ultimul sfert al secolului XX, sub disul - şi metafizic şi occidental - pe persoanei este cel care eliberează multiplele presiuni ale gândirii cale să se constituie, al subiectivi- subiectul şi prima sa înfăţişare este heideggeriene şi în cele din urmă ale tăţii. Instalarea imanenţei, apariţia al- aceea a subiectului dorinţei, a subiec- de-constructivismului postmodern, a terităţii şi, în cele din urmă, disoluţia tului pulsional în forma cultural dizolvat şi acest monoteism raţiona- subiectivităţii moderne înseşi, prin acceptabilă - sau scuzabilă, justifica- list al gândirii. Am revenit, dacă nu la pluralizarea şi prin transpersonaliza- bilă - a iubirii-pasiune. Din persoană un pluralism al gândirii, măcar la un rea subiectului, au alungat definitiv n-a mai rămas decât o formă juridică politeism devenit vizibil într-o nouă iubirea din acest paradis. tot mai goală, de vreme ce drepturile mitologie. Într-adevăr, lumea noastră Metamorfoza care pare să se sunt ale omului (în sens de cetăţean), pare să recurgă la o reprezentare a impună acum, adaptând iubirea la nu ale persoanei. sacrului prealabilă religiei clasice modernitate, o face să se transforme Impunerea individului ca subiect greceşti, care îl distribuia în cele patru în sexualitate. Într-adevăr, iubirea a şi disoluţia comunităţilor încep cu puncte cardinale ale naşterii fost strâns legată de sexualitate atâta opoziţia faţă de relaţiile de înrudire, (sexualităţii), morţii, sângelui şi vreme cât aceasta a fost conectată la adică cu opoziţia faţă de alianţele pământului. reproducere, dar separarea celor două matrimoniale, atunci când individul ______aduce o altă ruptură: cea dintre iubire îşi descoperă dorinţa şi alege în şi sexualitate şi o preferinţă pentru numele ei. 1). Persoana este cea care practică ultima dintre ele. Ideea de subiect nu ia naştere iubirea de tipul agape. În numele ei se Schimbarea care s-a petrecut are odată cu cogito-u\ cartezian sau cu poate spune: "Dumnezeu nu vrea două etape: totul începe, aşa cum am raţionalismul filosofiei germane, ci neapărat să fim fericiţi. Dumnezeu arătat deja, cu psihanaliza lui Freud. odată cu dorinţa modernă. vrea să iubim şi să fim iubiţi". (Citat Dar trebuie spus totodată că Freud Ceea ce a obţinut modernitatea după C.S. Lewis/Anthony Hopkins este un conservator în raport cu post- au fost individul şi societatea acestor din Tărimul umbrehr/Shadowsland). modemitatea noastră. indivizi masificaţi. Social, persoana Persoana este practic echilibrul născut El a teoretizat forţa sexualităţii, a se realizează în insul societăţii de între normele sociale coercitive erosului, a afectivităţii, faţă de conşti- masă, iar teoretic în subiectul interiorizate şi pulsiunile subiective. inţă, faţă de raţionalitatea operaţiona- cunoaşterii sau al acţiunii practice Iar iubirea-agape - o resemnificare a lă sau instrumentală, dar în acelaşi (morală, drept), aşa cum este el relaţiilor de înrudire în interiorul timp a refuzat să se situeze de partea propus conceptual de filosofia comunităţii creştine. acestor forţe pe care le-a invocat. Du- germană. Subiectul a devenit AUREL CODOBAN pă cum am mai spus, cerinţa lui - moştenitorul conceptual a ceea ce

22 Prin toamna anului 1568, se stingea regina Isabelle de Valois, cea de a treia soţie a lui Filip al II-lea. ( Socoteală dreaptă: ea - a treia, el - al doilea…) sau Înţelepciunea morilor de vânt Cervantes a compus atunci o „co- pla”, o elegie şi un epitaf – trei „jelanii” De-atâtea secole tot macină timpul pentru cea de treia soaţă a regelui. povestea acelui ciudat cavaler, pre Va fi fost recompensat cu câţiva numele său Don Quijote, rătăcitor prin firfirici. landul raţiunii unei lumi de-a pururi Gloria scriitorului nu-şi sunase încă iraţionale! din trâmbiţe de aur venirea. Cât se mai ştie despre insolitul per- Un an mai târziu, poetul Cervantes sonaj turnat în magma cuvântului de era la Roma întregind „armata” perso- Miguel de Cervantes Saavedra (1547- nalului de servicu pe lângă viitorul car- 1616) astăzi, când lectura cărţilor nu dinal Acquaviva (în traducere „Apă face decât să genereze maliţioase vie” sau „Apă de foc” sau neaoşa Ţuică, zâmbete acelora pentru care „cea mai semn că sfinţiei sale îi cam plăcea să se de folos zăbavă” nu-i decât un ilar împărtăşească …), experienţă care-i va anacronism într-un vârtej de patimi cu Adina Romanescu, grafică: Jacques servi mai târziu la scrierea unor opere golul logodite! Brel - «L’Homme de la Mancha» cu aluzie la Italia. Şi totuşi, până şi ne-cititorii – cititori ______În 1570, se înrolează ca soldat în ar- poate în stele căzătoare ce nu vor şti răsfrângere a tăişului de gând, mai mata pontificală şi participă la expediţia nimic din tainica lumină din cerul stăruie să ne tulbure sufletul care vede maritimă contra turcilor, sub comanda gândului, au auzit de lungele umbre în legea lui: Dar dacă, totuşi?... generalului Marc Antonio Colona, sub albastre ale morilor de vânt ce macină Ei, da! Dar dacă totuşi?… ale cărui ordine se aflau trupele şi nimicul, de nişte mult prea large, adânci Istoriile literare ale lumii, dicţiona- galerele spaniole de la Andrea Doria. oglinzi care răsfrâng şi chipuri-măşti, şi rele – cataloage mereu actualizate ale Istoria consemnează în dreptul zboruri-cădere, şi ţipătul-tăcere, când Bibliotecii din Alexandria ajunsă în fă- expediţiei cu pricina : Eşec. mai mereu înfrânt, omul rămâne zeu râme de pulberi până la noi, ca la rândul În 1571, în bătălia de la Lepante, etern şi pieritor. nostru să le păstrăm adăugite (neapărat soldatul Miguel de Cervantes primeşte O întreagă lume de umbre îşi află adăugite! Altfel cum vom putea răs- în piept două focuri de archebuză (că- ilustrare în geniala nebunie a acestui punde la Marea Judecată întrebării: rora le-a rezistat eroic) şi un altul în personaj care nu-i decât măsură iubirii „Venirea ta n-aduse nici un adaos braţul stâng care-i va fi retezat. Aflăm pe pământ. lumii?!”), pentru cei ce vor veni după acestea din Prologul la cea de a doua Cel mai adesea literatura şi artele se noi în vastul deşert din lumea celor care parte din romanul Don Quijote precum inspiră de la un model uman real spre a mai cuvântă, istoria cu-ale ei istorii şi din ciclul de povestiri Nuvele exem- reda în felul lor nouă alcătuire poveştii despre bătălii mereu pierdute în urale de plare: Captiv: Călătorie în Parnas. „ca o viaţă de om”. Don Quijote, inge- victorii din care nu învăţăm niciodată În primăvara anului 1572, infirm niosul hidalgo de la Mancha creat de nimic şi totul se ia de la-nceput, teatrul, deja, dar tot bun de luptă (!), îl aflăm în Cervantes, creează la rândul lui un tip muzica, pictura, dansul, totul stă măr- regimentul lui Don Lope de Figueroa, uman căruia, pentru simplificare, i se turie cum că, da! Cervantes a existat! modelul eroului din „Alcadele din spune donquijotesc şi, care înglobează S-a născut la Alcada de Henares la Zalameea” de Lope de Vega. în el candoare şi temeritate, măreţie 29 septembrie 1547, într-o familie Bătălii, bătălii, bătălii – mori de vânt caricaturală şi curaj întru împlinirea blagoslovită cu mulţi copii, a unui măcinătoare de vieţi! unor acte care n-au servit niciodată cu modest chirurg – Rodrigo de Cervantes Între 1575-1580, Cervantes este adevărat la nimic dar fără de care viaţa şi a soţiei sale Dona Leonor de Corti- prizonier în Alger. Nu singur: împreună n-ar fi decât un anost şir de zile care nas. Se mai spune c-ar fi urmat nişte cu fratele său mai mic Rodrigo. Evo- duc toate spre singura certitudine studii întârziate la Salamanca prin anii carea acelor ani o va face în comediile asupra căreia „trestia gânditoare” nu are 80 ai veacului al XVI-lea, după ce luase (da, comedii! Captivităţii trebuie să-i nici o fărâmă de îndoială – moartea. ceva lecţii de ştiinţe umaniste de la opui hohotul de râs spre a o face su- Eroul donquijotesc este generos fără magistrul Juan Lopez de Hoyos şi îşi portabilă!): Galatheea, Persilès, Epis- limită, iubirea îi este zeitate, onoarea – încercase talentul într-ale scrisului tolă lui Mateo Vasquez ( acesta era măsură a sufletului, gloria – steaua de compunând rondeluri, elegii, sonete, secretarul lui Filip al II-lea), Viaţa în neatins spre care se înalţă iar şi iar ca epitafuri, mai cu seamă epitafuri pentru Alger, Închisorile din Alger, Topografia un Sisif modern, Sisif etern, Sisif că pe atunci, ca dintotdeauna, se mai Algerului, Raport, Numamţa. condamnat de nu se mai ştie care zei să- înclina sub tăişul coasei de fum şi câte- În anii 80, numai la Madrid, i se şi poarte spre vârful muntelui de un cap încoronat pentru care (musai!) joacă peste 20 de comedii. lumină, nu stânca ci trupul însuşi. Este lacrimile trebuiau turnate în cânt de Viaţa îi joacă şi scriitorului o un Icar cu grele aripi de miere, plutind jale, un fel de doină ceva mai „etran- comedie dintre cele mai savuroase: i se sub cerul cu stele-oglinzi, şi sori jeră” de pe la noi cei care, navând prea naşte fiica naturală Isabel care va rotitori, şi vânt de mori separând lumina multe capete încoronate de jelit, am deveni mai târziu un fel de zburdalnică de întuneric în zările de dincolo de zări. prins a plânge în vers-cântec de jale Dulcinee asemenea mamei sale, iubeaţa Se cuvine să menţionăm câteva câte-un fecior pierit în luptă – dreaptă Caterina de Salazar y Palacios cu care coordonate bio-bibliografice ale autoru- mereu şi strâmbă deopotrivă – pe vreun Cervantes – cavaler cu un înalt simţ al lui ca nu cumva să se creadă că Don haiduc, ori crai, ori crăişor, pe vreun onoarei – se va căsători (ne) fericit. → Quijote este cel care l-a creat pe fără de nume domnişor din neam de PAULA ROMANESCU Cervantes, deşi uneori îndoiala, ca o Gheorghe, Iancu sau Ion…

23 Ajuns om la casa lui, tată de familie, Din 23 aprilie 1616 (ca să nu-l lase s-a ocupat vreme de vreo zece ani cu pe Shakespeare să facă singur drumul descurcarea (încurcarea) iţelor finan- cel de dincolo de marea trecere!), ciar-contabile pentru comercianţii de Miguel de Cervantes, autorul lui Don cereale, ulei de măsline şi, Invincibila Quijote, s-a dus să odihnească puţin. Armada pentru care avea obligaţia de a Eroul său este fără de moarte. procura hrană şi echipament. Cine n-a văzut la 23 aprilie 2005 pe Dezastru: „Invincibila” este învinsă! scena Teatrului Naţional din Bucureşti În 1598 moare şi Filip al II-lea. spectacolul în care Dan Puric, acest Cervantes scrie un celebru epitaf inclasabil artist al scenei româneşti, pentru mormântul celui dus. (Cred că împrumuta chipul lui Don Quijote spre trebuie mers la Madrid să vedem la faţa a ne pune în faţă imaginea lumii noastre ______locului ce se spune în epitaful cu pri- îmbătrânită-n rele, lume ce se buluceşte lerului de la Mancha. cina. Filip al II-lea nu mai poate obiec- ca o turmă de bezmetice necuvântătoare Aş mai aminti doar două puncte de ta. Deci, vă invit la călătorie!) spre gura nesătulă a monstrului (din vedere exprimate de doi gentilomi, În 1600, în bătălia de la Dune, care coşmar al raţiunii?), nu va înţelege ambasadori ai Franţei, veniţi în Spania moare fratele său Rodrigo. imensa bogăţie de sensuri a acestei din timpul lui Filip al III-lea (mai exact Ce epitaf va fi scris atunci poetul, nu poveşti, când jocul inteligenţei se din timpul lui Cervantes şi Lope de se ştie. Istoria nu se ocupă de oamenii logodeşte cu raţiunea inimii. Vega!) să pună la cale oarece chestiuni simpli… Dar raţiunea-raţiune din timpul nos- politice deghizate în alianţe matrimo- Miguel de Cervantes a fost invitat să tru ce chip are? Unul de măscărici, desi- niale între cele două regate. „locuiască” un timp într-o închisoare gur, un Sancho Panza care conjugă în Sătui de ode şi epode, de vin de Ma- din Sevilla pentru oarece „greşeli de felul său comandamentul din primum laga, de doamne şi domniţe gâsculiţe, calcul” în actele contabile de care se vivere ignorând, de la înălţimea măga- de toată fauna bufonă – saltimbanci, ocupa. (Pe vremea aceea „se suporta” rului care-i este piedestal mergător, pitici, măscărici cu sau fără ranguri detenţia pentru „greşeli de calcul”!). orice deinde cu filosofările lui cu tot. nobiliare, aceştia (ambasadorii adică) Avea 57 de ani când, în 1604, la 26 Inimitabilul om de teatru (tot despre şi-au exprimat dorinţa de a-l cunoaşte septembrie, solicita şi obţinea privile- creatorul nepereche Dan Puric vor- pe autorul lui Don Quijote. giul curţii regale de a-şi publica roma- besc!) foloseşte un „limbaj” care nu-i Jenaţi foarte, curtenii, lighioane po- nul Ingeniosul Don Quijote de la Man- altceva decât tăcere adânc grăitoare, a- mădate, dedulciţi la fastul Curţii, i-au cha, partea I. leasă (culeasă) dintr-un vacarm asurzi- „deconseiat” pe oaspeţi strâmbând din Şapte ediţii aveau să urmeze în ace- tor de tălmăciri sonore înveşmântate-n nasul lor subţire şi spunând că Cervan- laşi an. muzici, spre a ne învăţa pe noi, spec- tes nu este decât un bătrânel ramolit, un De ce ne-am mira că în zilele noastre tatorii, să auzim liniştea (când „se iz- zdrenţăros mutilat de război, un hidalgo această bijuterie literară este opera cu besc de geam razele de lună” cum ar fi scăpătat. cel mai mare număr de ediţii din lumea zis poetul din cel „sat de lacrimi fără - „Cum, s-a prefăcut mirat unul din întreagă, cu cea mai mare notorietate leac”), să recunoaştem Iubirea – Dulci- oaspeţii regatului acela în care soarele literară zămislitoare de erou – oglindă nee când, cu degete moi de răcoare, ea nu apunea niciodată, pe un astfel de om fidelă şi mereu schimbătoare în reflec- ne abate până şi umbra gândurilor grele Spania nu s-a învrednicit până acum tarea chipului unei lumi nebune, nebu- înscrise-n ridurile frunţii. să-l îmbogăţească? Nu i s-a acordat o ne, nebune în care omul se oferă de bu- Câtă bogăţie în jocul acestui Stra- rentă viageră din casa de bani năvoie – grăunte fragil – pietrei şi vân- divarius al scenei româneşti în care lu- publici?” tului în marea nebunie a morilor de pul- mea, rotundă ca o lacrimă şi tot ca ea de Întrebarea începea să fie de-a drep- bere şi noapte, după o scurtă ardere-n dulce, se aliniază mişcării sferelor din tul stânjenitoare pentru cei de la care se iubire, după o rătăcire fără sens prin universul tot mai fără cer al realităţii, aştepta răspunsul. landul iraţionalei raţiuni omeneşti! amestecând în infinitul din noi ceva Atunci, celălalt ambasador francez Cum cea de a doua parte a romanu- care nu mai vrea să semene cu zborul ci („peţitoare” ceva mai stilată, cu diplo- lui întârzia să apară iar gloria scriito- cu minunea simplă a mersului pe apă… maţia la purtător),s-a grăbit să intervină: rului depăşise binişor graniţele limbii Don Quijote rămâne în creaţia lui -„Dacă tocmai lipsurile îndurate îl spaniole, prin anul 1614, un editor din Cervantes ceea ce (păstrând proporţiile) ajută să scrie aşa cum scrie, facă Bunul Taragona publică un Don Quijote apo- este Dansul Săbiilor din Suita Gayaneh Dumnezeu Preamilostivul ca el să nu crif cunoscut astăzi sub titlul Quijote de de Aram Haciaturian raportat la întrea- afle nicicând ce este bogăţia şi, în felul la Avellaneda. ga sa muzică (despre care însuşi autorul acesta, prin opera lui de om sărac să Abia la 30 martie 1615, lui Cervan- spunea: „Copilul acesta răsfăţat a îmbogăţească şi pe mai departe lumea tes i se acordă privilegiul (tot un fel de anulat tot restul muzicii mele”). cu frumuseţe!” cenzură ca aceea din vremi ştiute nouă Şi de-ar fi aşa, dacă Don Quijote ar Aviz bogaţilor din vremea noastră: funcţiona şi pe atunci sub ochiul vigi- fi tot ce a scris Cervantes, ce-ar schim- Să nu-i lăsaţi pe adevăraţii creatori să lent veghetor al „suavei Inchiziţii”…) ba aceasta? se îmbogăţească, fiindcă, fără suferinţă de a-şi publica partea a II-a a Don Qui- Miguel de Cervantes Saavedra ră- şi fără lipsuri, cântul lor n-ar fi decât o jote-lui său. Dedicaţia autorului este, ca mâne în primul rând creatorul de geniu, lălăială sălcie, dansul lor – o scălâm- şi la partea I a romanului, o plecăciune acel Pygmalion muritor căruia eroul său băială de marionete cu sfori şubrezite către marele său protector, Contele de Don Quijote, Galatee masculină, i-a dat de prea îndelungă uzură, arta – o gela- Lemos, pe atunci vice-rege de Napole. viaţă, nemurindu-l. tină imitând marmura cu Pygmalioni de În anul 1617, cele două Părţi ale E imens numărul studiilor dedicate mucava şi Galathee – steluţe de doi romanului apar în sfârşit împreună, la o lui Cervantes şi, infinit acela al operelor bani în perpetuă cădere! → editură din Barcelona. artistice inspirate din povestea Cava-

24 Cervantes, deşi aparţine Renaşterii, Când dor de viaţă te usucă optimismul inimii de vată a păpuşilor- este reversul lumii renascentiste. Să iubeşti ne-ncetat şi învins jucării, noi, cei adulţi, ajunşi prea Dar aparţine şi clasicismului, fiind Să încerci fără armură şi scut mari, pentru care nu mai există nimeni foarte la locul lui în acest imperiu al Să atingi steaua de neatins.” […] mai mare ca noi cât să ne-alinte”… perfecţiunii. …Şi să nu uităm (cum am putea?) că Don Quijote este un perpetuum Aparţine până şi „ismelor” toate din orice om are-o Dulcinee cât inima mai mobile, ceva care încearcă să ne spună veacul al XX-lea în care literatura pare ştie-a bate. pe înţelesul nostru un lucru simplu şi o formă derizorie a delirului. „Dar dacă tu eşti dintre-aceia poate tocmai de aceea de neînţeles: El a intrat la fel de modern şi con- ce vor să ţină luna-n palmă, „Că între idealurile oamenilor şi temporan „cu fluturii, cu Dumnezeu”, nu uita: luna de-o atingi realizarea lor va exista întotdeauna o până şi cu noi, cei din Mileniul al se face pulbere, se sfarmă […] diferenţă de nivel mai mare decât cea Treilea, pe poarta mare a Cuvântului şi, Nu, nu există Dulcineea, mai înaltă cascadă dar că se poate fo- generos, ne îngăduie să mai fim şi noi există doar dorul de ea; losi raţional această cădere de pe-aici, măcar până apucăm să-i citim blestem acelui ce confundă speranţe”. capodopera… verbul a fi cu a avea[… ] Tot Sorescu a spus-o, aşa-i! dar ştiţi Ar trebui să fii de foarte rea credinţă Sperarea-i este disperare voi ceva mai clar exprimat pentru a să te prefaci că nu ştii că Don Quijote amară, cenuşie, tristă : defini un suflet donquijotesc, un suflet există! Nu, Dulcineea nu există!” al cărui chip ne pare cunoscut că prea Altfel, degeaba gândul că „În orice Dar dacă, totuşi?... seamănă cu al nostru? nebunie se ascunde şi-un strop de- În literatura română, pentru că se Doar învelişul altul… nţelepciune uneori”. cuvine să amintim de ea atunci când ne Poezia lui Marin Sorescu, alt Don Vastă panoramă a moravurilor raportăm la un model de dimensiune Quijote, are ceva ce seamănă cu o cavalereşti, Don Quijote rămâne, cum planetară, Marin Sorescu a creat ciclul solară nebunie familiară nouă, „ca o avea s-o declare autorul însuşi „O de poeme „Tinereţea lui Don Quijote.” bucată de destin de esenţă tare” cu care invectivă contra romanelor cavalereşti, (1968), dar şi poemul răzleţ „Don i se dă omului cu graţie în moalele o parodie a lor, un mozaic halucinant Quijote şi Sancho Panza” (1965), în capului lovitura de … graţie. de poeme eroi-comice”, o imitaţie, în care „cavalerul” (nobil, de!) îşi prezintă Don Quijote continuă să trăiască în cel mai nobil sens al cuvântului, a lui „scutierul”: fiecare dintre noi chiar când „bucata Ariosto, a poeţilor bucolici. „E Sancho Panza, nobil scutier, noastră de destin de esenţă tare” ne Personajelor create de el „li se Preabunul şi-ncercatul meu curier… păleşte mai mereu fără graţie… conferă atâta clarviziune încât ele nu se Atent m-ajută să mă-mbrac Şi-acum te-aş întreba, non-hypoctite mai mulţumesc doar să acţioneze ci se Întâi c-o platoşă de-oţel, lecteur, mon semblable, mon frère, ce-ţi şi analizează acţionând, se şi judecă. Apoi cu una de bumbac, mai fac morile de vânt? Dar tu… La Cervantes nu-i om care să-şi fi Să par pe dinafară slab şi moale Ce mai faci, dragul meu hidalgo? pierdut umbra, nici gândire omenească Şi să induc morile în eroare. Nu, nu-mi vorbi de morile-ţi de vânt – fără judecată” (Paul Hasard). Mă sui apoi pe-o Rosinantă, Femei ce macină-n cuvânt nimicul Dar cel mai bine o spune tot Cer- De iureş drumul meu se face pantă Şi nici de lancea, ultim biet tezaur. vantes, în Prolog: Cititorule fără griji, Şi, ca pe-o lance cu-ascuţiş fierbinte Ce mai faci tu în vremea noastră ai să mă crezi cu siguranţă fără să-mi Azvârl cu mine înainte. Cu iz de spini şi laur. pretinzi să jur, dacă-ţi voi spune că aş Odată m-am înfipt cu capu-n soare Te-au fost robit zăpezile de-altdat’ dori ca această carte – copil al gându- Şi, agăţându-mi gravitaţia de picioare Cu albul lor curat din zile alte? lui meu, să fie cea mai elegantă şi cea Pământul m-a întors din nou la sine; Ce mai faci, dragul meu hidalgo, mai plină de miez din câte se pot înghi- Chiar când greşesc Când Dulcinei şi Rosinante pui; numai că, vai!, n-am putut să mă Pământul nu se leapădă de mine.” Ce-şi schimbă rolu-n ritm de tàngo opun legilor naturii care cer ca fiecare Câtă profunzime de gând în scrisul Râzând de morile-ţi de vânt fiinţă omenească să nu poată da naşte- românului nostru! Câtă tristeţe jucăuşă Şi nechezând a vino-ncoa’ re decât unei alteia care să-i semene.” în acel „Pământul nu se leapădă de Şub şa de noi tâmpi scutieri, Adevăr grăit-ai, meştere hidalgo! mine”, de noi cei mai mereu cu capu-n Cearcă şăgalnic între dinţi Îţi seamănă leit acest „copil al gân- nori, noi „cei cărora ne e dor de Valoarea calpilor arginţi?... dului tău”, ba, mai mult, el se aseamănă ______Ce mai faci, dragul meu hidalgo, cu lumea cea niciodată pieritoare! În vremea asta fără cânt? Dar cât de puternic în tragismul lui Nu, nu-mi vorbi de morile-ţi de vânt sentimentul acela de om care se naşte, Cu chip de nori. Cocorii suferă şi moare, (da, mai cu seamă Sunt duşi demult; pe rând moare!) sentiment pe care fiecare dintre Şi frunzele spre zare noi îl purtăm în suflet ca pe o rană de Au învăţat să zboare nevindecat. Căzând… Ce alta este poemul din musical-ul Da, ştim cu toţii: Don Quijote nu L’Homme de la Mancha – La Quête, pe este decât un personaj creat de un autor care Jacques Brel, şi el un Don Quijote genial la o vârstă la care muritorii în cea al cântecului francez din a doua mai mare parte nu mai au nimic de spus jumătate a secolului al XX-lea, îl face (dacă ar fi avut vreodată). una cu „l’impossible rêve”: Nu, nu Don Quijote l-a creat pe „Să porţi în suflet dor de ducă, Cervantes! Vis de neîmplinit să creşti Dar dacă, totuşi?... Unde nu-s drumuri să porneşti

25 Cronica literară Conştiinţa apartenenţei la identita- rea creştină este profundă: „Acasă e adâncul din suflet / uimirea genun- chilor / care coboară să atingă / lu- mina din icoana unde un prunc / e Lansarea unei cărți („Cămaşa de încă nedezlipit / de mama lui” (Aca- sare” a poetei Mihaela Aionesei) con- să). În inima celor „gârboviţi de griji stituie un mod deosebit de a sărbători mărunte”, aflăm că „mai arde în cartea. Întotdeauna, o carte te înalţă suflet o speranţă / un dor înfipt într- pe drumul cunoaşterii, cărţile fiind un mănunchi de busuioc / o horă trepte ale cunoaşterii. Cartea, în gene- bătrânească”, sau versuri ce trimit la ral literatura, te îndrumă singură. Tre- satul românesc de astăzi: „Pe vechiul buie doar, cum mărturisea scriitorul- drum ce duce spre cătun / mai cântă ierarh Valeriu Bartolomeu Anania, să ciocârlia mai latră un câine / vântul fii atent, căci o carte o cere pe alta şi mai sărută mâna de ţărână sfântă” tot aşa până îţi faci o regulă care te („gârboviţi de griji mărunte”). determină în tot ceea ce realizezi. Atrag atenţia versurile ce exprimă Poeta Mihaela Aionesei simte poe- în mod inedit interiorizarea credinţei zia ca find locul unde se întâlneşte cu ______şi a sentimentelor specific: „Scufun- sufletul. De câţiva ani, Mihaela Aio- crimi de neputinţă, de răbdare, de dă-te în tine! Iubeşte! Iartă! / fă-te nesei s-a afirmat intens în creaţia liri- frustrare, mai ales, de aceea „e foarte ghem de alge şi-apoi înalţă-te de mii că. A debutat editorial în anul 2011 greu să taci şi să înduri.” Aşa se de ori / până vei simţi cum respiră cu volumul Cerşetorii de stele, la explică şi titlul volumului, după din ciotul proaspăt retezat …/ Dum- Editura ArtBook din Bacău. A urmat, confesiunea autoarei „aşa m-am trezit nezeu.” Termeni duri şi chiar expresii în 2013, la Editura Ateneul Scriitori- sufocată în propria viaţă, ca într-o bolovănoase amintesc de anumite lor din Bacău, volumul Anotimp cămaşă de sare perfect mulată, pe răzvrătiri din psalmii arghezieni: „dar (i)legal – lumina, apoi volumul In- care m-am obişnuit s-o port aşa cum chiar aşa, Doamne, / chiar aşa, de ce somniile bufniţei, Editura Eurostam- maicile, la mânăstiri, îşi poartă mă laşi al nimănui?” (Am ştiut); pa, Timişoara, 2014, ca la aceeaşi straile lungi şi negre fără să „Cum se căznesc să supravieţuiască / editură să apară, în 2015, volumul crâcnească, şi când e vară, şi când e fără strop de apă / şi cum mă doare Surâsul dintr-o lacrimă. iarnă.” („Mesagerul de Covasna”, căţeaua asta de inimă / care latră / Volumul Cămaşa de sare, apărut, vineri 22 aprilie 2016). latră latră latră…” (Cerşetoarea); de curând, în 2016, la Editura „Vatra Poate că sarea are puteri magice. „Fă-mă, Doamne, mărgăritar / răs- veche” din Târgu-Mureş, face parte Certă e puterea magică a lacrimilor, al tignit pe-al Tău altar / să înfrunt a- din colecţia editurii închinată Marii căror gust l-am simţit cu toţii. Lacri- cest zadar / pân’ să mă strivească Uniri. Aşadar, volumul recent al ma constituie un laitmotiv în poezia porcii!” (Brambura). Mihaelei Aionesei are nr. 23 din Mihaelei Aionesei. Este suficient să Probabil poemul Brambura demon- colecţia „100 de cărţi pentru Marea ne gândim la titlul volumului Surâsul strează cel mai bine calitatea de poet Unire 1918-2018”. dintr-o lacrimă. al cetăţii care remarcă tarele socie- Geneza cărţii e foarte interesantă. În carte, lacrima e asociată purităţii tăţii: „violatori, hoţi, desfrânate şi După cum chiar autoarea mărturi- şi depăşirii unor momente dificile: beţivi / ajung vedete peste noapte în seşte, volumul Cămaşa de sare are o „Atât de limpede lacrima / pe obrazul timp ce / la fiecare respiraţie a ierbii poveste care a început în vara anului florii de cireş / din ea mi-adun dimi- / moare singur un copil”, cu 2013, când, la invitaţia scriitorului neţile / ori de câte ori păsări de pra- răbufnirea unei zădărniciri fără Nicolae Băciuţ, a participat la Tabăra dă / se abat peste amurgurile noa- speranţe de îndreptare. de Creaţie „Legenda verii”, organi- stre” (Cioplitoarea). Alteori, lacrimi- Poezia Banala poziţie de drepţi este zată la Gledin, jud. Bistriţa-Năsăud. le sunt numite metaforic „perle de ro- un monolog liric confesiv cu rapor- Zilele petrecute în localitatea Gledin uă pe suflet” (Golul de noi) ori sunt tare la societate, unde motivul „lacri- au impresionat-o peste măsură, cu însemn al durerii: „O lacrimă cât roa- mă / lacrimi” este din nou prezent: viaţa de la sat, cu săteni extrem de ta cerului / rugăciuni şi o desagă de „Ştiu cum să-mi curm lacrimile şi să prietenoşi şi bucuroşi să fie gazde, cu cuie / e tot rămasul meu în lume”. le adăpostesc de fiare / chiar printre mândria localnicilor pentru păstrarea (Adn) voi”, alături de dorinţa puternică de şi respectarea tradiţiilor, cu sfinţenia Poezia, ca stare duminicală a cu- autoapărare. Monologul liric se în- locului unde a văzut lumina zilei vântului, este artă poetică. În poezia cheie cu o interogaţie retorică izvo- Sfântul Ierarh Pahomie. Atunci a în- Mihaelei Aionesei, aflăm multe poe- râtă dintr-un conformism care doare: ceput să scrie câteva dintre poemele me de artă poetică: „Mă străduiesc să „Tu ... spre ce te îndrepţi când lumea incluse în volumul la care facem ţin în frâu galopul / să nu ridic praful ta e doar o zbatere / pentru o banală referire. şi să mă pierd / în negura drumurilor poziţie de drepţi?!” Lectura poeziilor Mihaelei Aione- fără întoarcere” (Aş fi putut) sau Problematica existenţială este pre- sei te tulbură. Transmit o anume „Trebuie să fii ancorat / în oglinda zentă şi-n alte poeme, în care viaţa stare. Sunt pagini de autobiografie realităţii / pe brânci să duci lupta cu apare ca o „cursă nebunească” („Ieri, lirică, transmiţând doruri, singurătăţi, valul” (Viaţă încotro?) eternul rebel”), iar gândurile sunt → dureri pentru care deseori au curs la- LUMINIŢA CORNEA

26 sumbre: „Mi se spune tot mai des că nu văd cu ochi buni lumea / că prea adun tristeţi şi tămâiez dureri cu lacrima / am stat pe inimă o vreme şi am lăsat gândurile să bată” (La o M-am obişnuit cu ideea că cină de taină). Speranţa de schimbare apariţiile de la editura Destine, este infimă: „minele meu adâncit în condusă de scriitorul Victor Gh. Stan, fântână / îmbătrâneşte aşteptând / să Preşedintele Filialei Bucureşti de schimbe cineva lumea într-o meta- Literatură Pentru Copii şi Tineret, foră” (La o cină de taină). sunt cărţi de calitate, promovând În alte poeme e resimţită necesita- autori cu vocaţie artistică, îndeosebi tea şi dorinţa izbucnirii luminii din din rândurile tinerilor. durere: „neputinţa m-a înghesuit sub Astfel este volumul Solzii negri o piatră / tăcut un înţeles mă susţinea ai timpului alb (Editura Destine, Bu- în viaţă / trebuie să devii amnar / să cureşti, 2015), semnat de Mihaela poţi vedea scânteia iubirii / în tot a- Oancea, care dovedeşte o alegere po- cest deşert/ doar Cel Răstignit ve- trivită a unei autoare înzestrate, bine ghează chiar şi atunci / când alţii te pregătite filologic, cu o îndemânare îngenunchează.” (O cale mi s-a deja formată în elaborara unor versuri arătat). convingătoare. ______Durerea se generealizează, iar eul Autoarea este absolventă a Facul- ginire / blânzii unicorni” (Când a mai liric şi-o asumă: „Cum să mă bucur, tăţii de Litere, Universitatea din Bu- rodita aşa cerul ?, p. 47). Doamne, / cu atâtea suflete de gheaţă cureşti şi, în calitate de profesoară de E vorba de poezia unei perceperi / cu atâtea suflete înfipte în pământ / Limba şi literatura română la Cole- anume, care o individualizează: mă doare lumea, Doamne, / rău mă giul Naţional „Victor Babeş”, a fost ”Clipeşti în acelaşi spaţiu / dăltuit doare.” (Mă doare lumea, Doamne). coordonatoarea revistei „Muguri” (re- parcă pentru noi / ori… aşa îl simţim; Când referirea este la o societate vista acestei unități de învăţământ). / tresari la foşnetul pădurii - /ea-şi plină de nelinişti şi dureri, întrebările A mai tipărit următoarele volu- spune mai departe povestea” (Am- retorice cu adresarea către divinitate me: Armonia contrariilor, Motanul prentare, p. 27). îşi au rostul bine definit: „Sub care Ioachim și Năzdrăvanii din pădure, Iată şi o încercare de filosofare, cer / Doamne / să-mi odihnesc / iar despre activitatea sa literară s-au deşi spontaneitatea specifică vârstei semnul de lut / sub care?” („Miroase pronunat deja câţiva scriitori şi critici tinere iese la suprafaţă, ca răsăritul a măr răstignit în april”) literari, dintre care amintim: Florin ghioceilor - în primăvară: ”Încurcat în Un poem semnificativ Ce-i iubi- Grigoriu, Melania Cuc, Cezarina A- spiralele clipelor fremătânde / pe rea? cuprinde foarte frumoase versuri damescu, Ioan Vasiu, Dumitru Hu- şolduri tăcute, de muselină, /ai uitat cu trimiteri biblice, în care eul liric rubă, Gheorghe A. Stroia şi alţii. să celebrezi fluturi pe serpentine / să doreşte a-şi asuma responsabilitatea Dacă două dintre volumele sale urmăreşti acvile cu ochi scormonitori, acumulării durerii omeneşti, totuşi se anterioare fac parte din categoria li- / s-asculţi cerboaica străbătând / întreabă dacă merită: „Spune-mi Tu, teraturii pentru copii, în cartea de faţă clapele claviaturii foşnitoare!”(În care îndelung ai răbdat cale de o promovează o poezie modernă, în spiralele clipelor, p. 35). sâmbătă / dacă e de ajuns să taci forme bine structurate, sugestive, Tânăra autoare ştie să îmbine în ascuţind durerea în răni / ca şi cum cultivând o economie a limbajului sintagme reuşite concretul cu abstrac- vina ar fi a cuielor nu a oamenilor / remarcabilă, ceea ce numai autorilor tul, ceea ce măreşte, uneori, valoarea care Te-au osândit cu vorbe de ocară experimentaţi le reuşeşte: ”În auroră, întregii construcţii: ”Între cer şi / spune-mi Tu cum este de dragul lor / vârtejuri de fluturi, / adunaţi ca la pământ / Timpul îşi caută haotic / să Te striveşti?” şezătoare, / vorbesc / despre începu- bulbii nemuririi” (La căpătâiul La final, încercăm o concluzie. turi” (Jocul cu solzii timpului alb, p. timpului, p.53). Mihaela Aionesei este un poet al 9). Încântată încă de lumea copilăriei, Am apreciat și prezența unor căutărilor, un poet al asumării ea se străduieşte să-şi deschidă un structuri oximoronice care măresc pu- durerilor omeneşti. De aici, înclinația drum aparte, într-o căutare de sine terea de sugestie a construcţiei în si- spre o poezie tristă, o poezie a la- semnificativă: ”Se-amână azi concer- ne, fapt sesizat încă din titlul volu- crimilor, deoarece greu, „pe brânci tul. / Îngenunchează pe pământ, / mului - Solzii negrii ai timpului alb. se duce lupta cu valul”, de unde umilă, / luna din sonată. / Coboară Mihaela Oancea are o abilitate rezultă calitatea de luptătoare a sănii de vise / pe calda zăpadă a exersată în arta scrisului şi o minte autoarei. Considerăm că direcţia spre trupului ei / şi ninge, / tot ninge cu- inventivă, ceea ce îi reliefează lumină se întrevede puternic. Odată absenţe” (Concert amânat, p. 19). talentul şi sugerează efortul căutărilor descoperită, iubirea îi va dărui Întâlnim o îmbinare reuşită între de până acum. puterea şi răbdarea de a străbate terestru şi astral, după model Încercarea mea de a miza pe întunericul, cum deja versurile sale o eminescian, dar în variantă feminină: versurile ei, din acest volum, exprimă anunţă: „Unii spun că iubirea-i un ”Oglindită în tine / nu mai zăream / bucuria că, iată, se mai scrie poezie hău adânc de fântână / că trebuie să marginile fiinţei noastre. / Cerul bună, care lasă amprente puternice în treci cu răbdare întuneritcul / să poţi împrumutase lumina / din nimburile sufletul cititorilor. gusta lumina” („Ce-i iubirea?”). arhanghelilor, / adăpând în nemăr- ION C. ŞTEFAN

27 Se poate recunoaște încă de la primele poeme o configurație aparte a UN PĂMÂNT CU ENERGII satului buzoian ca matrice spirituală: CLOCOTITOARE istoria și geografia locului se împletesc armonios într-un ansamblu vast în care Volumul de versuri al lui Costel încap: satul cu moara, cu brutăria, cu Suditu, Terra nobilis – publicat la C.A.P.-ul, podul, râul Buzău, câmpul, Editura Eikon, 2015, completează tinerii și bătrânii, existând aici un universul liric al acestuia într-un mod triunghi familial perpetuu, simbolic, original, după ce debutul poetului inextricabil – bunici-părinți-copii. buzoian avusese loc în 2012, la Editura Ceea ce surprinde în mod deosebit Națiunea, cu placheta lirică Sub gutui. este limbajul artistic inedit, excepțional, Încă din titlu, cititorii sunt invitați fără figuri de stil, autorul folosind solemn la un periplu printr-o lume a subgraiul muntenesc de la Buzău energiilor clocotitoare, o lume simplă în (conform dialectologiei românești, se esența ei, un univers nobil sau al încadrează în limbajul de tranziție nobililor, căci „terra nobilis” este stabilit de Al. Saramandru, Universi- pământul sacru, acel axis mundi care te- tatea din București) cu transformarea a format și te-a urmat pretutindeni. Deși lui „e” în „i”, trecerea lui „ă” la „î”, cu expresia latinească este compusă dintr- pronunția lui „h” în loc de „f”: „bini”, un substantiv și un adjectiv: „pământul „să hie”, „hinu-hina” și este edificator nobil”, după părerea mea, se poate în acest sens poemul-matcă, testamentar ______traduce in extenso, citind volumul filă al bunicului: „Mă-sii di viațî, di mâini o lumea, să o ia în stăpânire, să afle tot cu filă, ca fiind „pământul nobililor”, al sî mor!”; în plus, apare aici renunțarea despre toate și despre toți ai lui, pe care țăranilor care cred cu sfințenie în la finalul cuvintelor (articolul hotărât nu nu îi poate uita niciodată. legătura cu glia lor - trainică, intrinsecă, se mai pronunță – căderea consoanei Sfătoșenia, ironia, autoironia, hazul înscrisă pe vecie în sângele lor. finale): „copchilu”, „criminalu”, „fânu”, de necaz, filosofia de viață a țăranilor, În volumul lui Costel Suditu se vede „omu” etc. iubirea de țară (ca în poemul „Numai și limpede cum țăranii sunt legați de Apar simboluri ale lumii ancestrale numai Român”) sunt elemente ce carac- pământul lor, de tradițiile lor, de limba țărănești, ale lumii campestre: roata, terizează acest volum unitar. lor, de familie, de sat – văzut ca o cale soarele, pâinea, fântâna; sunt prezentate Descrierile sau portretele miniaturale spre înveșnicire, ca să îl parafrazez pe muncile câmpului – la nivel sintetizat, au un scop precis, un tâlc, un sens: să Lucian Blaga: „Veșnicia s-a născut la aducând în prim plan o lumea asemănă- redea o lume ce a rămas în inima sat”. Cu pământul s-au înfrățit acești toare cu cea moromețiană sau sorescia- poetului trează. Sunt peisaje concen- nobili - sfinți truditori pe ogor, din nă. Nu lipsesc, evident, nici principalele trate, persoane reale, cu un nume, o pământ s-au ivit și în pământ vor evenimente din viața omului care mar- istorie, un farmec. merge, după cuvântul scripturilor. chează simbolic ritualurile devenirii- TERRA NOBILIS este, de Deci ar trebui să înțelegem că e un trecerii: nașterea, botezul copilăria, asemenea, o autobiografie lirico- volum de versuri despre țărani? Cu nunta cu pețitul și rolurile asumate, filosofico-moralizatoare, în poeme țărani? Nu. Nicidecum. Este un omagiu moartea (uneori sinuciderea – ca între- narative lungi, dar bine temperate, un adus sufletului românesc, în special rupere a mersului firesc al lumii), dar arbore genealogic unde regăsim locuitorilor de la Curbura Carpaților, în sunt evidențiate și tarele fizice sau psi- icoanele dragi, pornind de la bunici: care poetul Costel Suditu a luat forma hice ale unora dintre actanți. Se poate iese în evidență Manolache, bunicul de lut spiritualizat, locurile natale având vorbi de așa-zise „personaje”, surprinse patern, dar nu e uitat nici celălalt bunic, o geografie unicat pentru el, inspirația în crochiuri reușite, hazlii sau filosofi- matern, Giuvală, apoi vin la rând mama și talentul încununând un adaggio la tot co-moralizatoare, dialogurile sunt vii, și tata, rudele, prietenii și ceilalți țărani. ceea ce e mai frumos, mai pur în sufle- antrenante, descrierile reușite, metafo- Cartea în sine este sufletul poetului în tul lui de copil-matur, de om care tân- rizante, ceea ce te face să fii prins în care a surprins și a cuprins sentimente, jește după un „cântec larg”, atoate- pânza cărții, de la un poem la altul, de pățanii, întâmplări hazlii ce arată cuprinzător. la un vers la altul, existând o coeziune, istețimea și viclenia țăranilor, femei și Acel axis mundi, mai sus-pomenit, se o continuitate lucidă, angajantă între bărbați, obiceiurile, munca lor în toate regăsește în versurile din volumul toate paginile volumului. anotimpurile, viața și modul lor de a fi, TERRA NOBILIS, care devine astfel o Ca o firească efigie este văzută asezonat cu limbajul original munte- istorie personală în versuri a celui copilăria – universală – deși e nesc neaoș. născut în satul Băjani, comuna Vadu particularizantă, pe alocuri: cu jocurile Simplitatea ascunde un clocot uriaș al Pași, județul Buzău, unde „bunicii și joaca specifice, cu plecatul de acasă acestei lumi pe care Costel Suditu o bunicilor mei, cu cioata arat-au de dimineață până seara, copilul reașază în toată măreția ei în granițele pământul”, dar au „topit țeava tunului”, purtându-și singur de grijă, cu înotul, de hârtie ale cărții sale TERRA „târziu încoa” și au ajuns la generațiile pescuitul, furatul pepenilor, cățăratul NOBILIS, căci prin cuvânt se păstrează mai tinere care, arghezian, au schimbat prin copaci sau pe garduri, cu primii legătura cu strămoșii, cu vița româ- obiceiul: „Copiii lor n-au mai arat - fiori ai iubirii (în poezia „Jocul”), cu nească din care te-ai plămădit și tu…un /Făcură unii mărețe școli și s-au primul eșec conștientizat, câmpul fiind truditor al cuvântului ce ascunde dezvățat”. Este în esență acea trecere în „splendid loc de joacă”. Inocența, energiile nebănuite ale frumuseții lumii, revistă a evoluției satului românesc, ca candoarea, sinceritatea sunt coordonate ale binelui sau maibinelui, ale recu- la Arghezi, însă originală în limbaj, o ale acestei etape premergătoare formării noștinței… evoluție a biograficului, a familiei, și, la puiului de om care încearcă să cunoască MANUELA CAMELIA SAVA urma urmei, a orânduirii lumii.

28 strigătul mut al pietrei, poţi să-ţi astupi oricât urechile, el ţi-a intrat în

auz pentru totdeauna. În plus, piatra e Pietre cu ochi, pietre cu suflet. cel mai bun suport pentru a-ţi Toate respirând între pagini. O inscripţiona gândurile. Manuscrisele răsuflare fierbinte, frigând tălpile pietrelor sunt nepieritoare. Nici apa, pelerinului precum nisipul dunelor nici zăpada, furtuna sau vânturile n- sub săgeţile astrului suveran. Poeme au putut să le şteargă. Umbra pietrei scrijelite-n granitul aşteptărilor cu proiectată pe zid poate măsura statura temei. Poeme rătăcitoare pe ţărmul poetului. Omul şi piatra: două entităţi aproape-departe al sinelui, sub ploaia faţă-n faţă, fiecare împrumutând ceva de stele. Legate cu funii de propriile din substanţa celeilalte, până când se umbre rătăcitoare. Ciulini înflorind în contopesc şi se confundă. Pare neve- nopţile de Sânziene. Poeme – pietre rosimil. Piatra cu chip de om şi omul nestemate cu suflet de om. Care te re- cu chip de piatră. Nici vâltori de cas- cunosc, de oriunde te-ai întoarce. Ca- cadă, nici vânturi năpraznice, nici ar- re te învaţă răbdarea, trăirea, jertfa si- dere pe rug nu pot să-l înfrângă. Nu sifică, misterul, nemurirea. Scurte po- degeaba poeta afirmă: „Închid între veşti de iubire la care doar pietrele-s coperte / - pietre - / o carte vie, de discrete martore, ştiind să tacă atât cât ______citit, / pentru îngeri / şi pentru ce va e nevoie, ca să nu te simţi stingherit timp, veşnicie, clipă, materie, stea, mai rămâne / din ei” (Aproape de îndrăznelile vârstei. Pietre, căderea în contingent pe puntea dintre pustiire). „Cuvinte, necuvinte... / Versuri, cele două emisfere, are efectul unui Autoarea inventează termeni: că- neversuri... / Metafore...” (Aproape fulger căzut pe un arbore tânăr, de răruiesc, cercuindu-mi, întomnânde, pustiire). Pietre – litere vii – citindu- esenţă tare, îl poate aprinde sau poate înserânde ş.a. Anumite părţi din se singure. O carte pentru îngeri. doar să-l atingă, să-i lase un semn poeme se constituie în poezii de sine Poeta Emilia Dănescu, poeta cu suflet aproape invizibil, dar imposibil de stătătoare, fiindu-şi de ajuns lor de magnolie. Fără îndoială că în descifrat, fără o cheie anume. În orice însele: „Tălpile de iarbă / ale naturii această carte există premizele unei caz, are darul să trezească interesul în cărăruiesc / prin sufletele noastre, / poezii remarcabile. Poezia de dincolo descifrarea mesajului poetic. Când înmiresmându-le...”. (Pelerinaj la de metaforă; cea a „necuvintelor” toate sunt trecătoare, căutăm cu ar- obârşia florilor). Poeta cu suflet de nichitastănesciene, punctată de tăceri doare lacrima pietrei pe care ne aşe- magnolie întreprinde un „pelerinaj la aburinde. Nefiind la prima apariţie zăm obrazul pentru a ne conferi ceva obârşia florilor” să caute „Copacul editorială, autoarea a reuşit să treacă din perenitatea ei. fericirii”, aşa cum singură afirmă cu barierele inerente începutului, căpă- Temă deosebit de generoasă, piatra nonşalanţă: „În fiecare noapte tând siguranţă în condei, o acurateţe devine, încă din antichitate, motivul încercam / să-mi vindec singurătatea stilistică, o paletă diversă a mijloa- liric al meditaţiei asupra condiţiei cre- / culegând fructul oprit. // Să vă spun celor de expresie artistică, o expre- aturii în faţa veşniciei Atotputerni- un secret: / Singurătatea mea se sivitate şi originalitate care conduc la cului. Transfigurarea materiei în spirit învecinează / cu o lacrimă, / lacrima o tonalitate inconfundabilă. este o tentaţie pe care o încearcă mulţi îngerului păzitor / care şi-a uitat Adâncirea în sine te face de multe poeţi. Căldura pietrei înseamnă şi sin- batista acasă...” (Fructul oprit). ori să descoperi ceea ce nici nu-ţi ceritate, şi tăcere, şi odihnă, şi reve- Autoarea posedă deprinderi specia- închipuiai că ar putea exista: fie laţie, şi zbucium, şi privilegiu, şi res- le, după cum singură spune: „Doar tulburări existenţiale, în rezonanţă cu piraţie, şi ploaie pe val de nisip ar- un cuvânt îmi mai rămăsese / să scriu elementele cosmice, fie seninul, zător, şi oază de linişte. Piatra în- un poem / cu marginea tălpii” (Încă odihna eului transpus în imagini seamnă reper, echilibru, trăinicie, adi- ne gata). Aceste versuri respiră calde, echilibrate, în sintonie cu ere, şoaptă, sărut, miros de ars, mis- senzualitate, căldură, lumină de sine, cromatica împrejurului. Într-o zi cu ter, nostalgie, inaccesibilitate de a pă- ardere fără cenuşă: „O cărare de foc, soare, nu poţi să nu zâmbeşti şi să nu trunde în miezul ei tainic, incan- / peste nesfârşirea apelor, / sprijinea te bucuri de mugurii care abia stau să descenţă. Doar moara de măcinat felinarul lunii, / ademenindu-mă.” se desfacă. Sunt aici fulguraţii ale granit poate învinge duritatea stâncii. (Încă ne gata). Drumul, piatra, borna clipei cele veşnice. Cu cât vei dori să Memoria pietrei este prodigioasă, ea de hotar, umbra drumului, călătoria imortalizezi clipa, cu atât vei învăţa nu este numai un martor mut, ci unul pe rază, înserarea rotunjită pe glezne, să cucereşti veşnicia. Piatra îţi oferă, care vorbeşte. Să-i ascultăm plânge- frânturi din prima tinereţe: „am ple- prin obrazul ei răbduriu, care alături rile sau râsetele, ori numai suspinele, cat din mine însămi / cum un drumeţ de tine respiră, mostre de lecţii de atunci când se odihneşte, ca să-şi întârziat. / Doar pietrele-mi mai dau mişcare, de viaţă. Celest şi teluric, refacă aripile frânte de tălpi bineţe” (Oare-am ajuns?). Nu e uşor materie spirituală, inefabilul prins insensibile. Urmele sau mirosul de să locuieşti în tine, cea de odinioară, cu mâinile goale, respiraţie cosmică arsură, nu numai că s-au mistuit pe aşa cum mărturiseşte poeta: „parcă prin sângele stelelor căzute-n nisipul altarul de jertfă pe care poetul îşi mai mult mă întorceam / decât ple- întoarcerilor sau pe caldarâmul aşterne cuvintele, ca pe prunci cam. // Mi-era sufletul greu cum pia- primilor paşi. Faptul că autoarea nenăscuţi, pe care sabia luminii îi va tra / şi mi-era dor de mine, cea → abordează asemenea teme filozofice: investi cu titluri nobiliare. De CEZARINA ADAMESCU

29 de altădată. // Voiam un cer şi un ceaşcă / de cafea aburindă”: „Beau o fugar). Alte elemente esenţiale de ajuns / într-un departe doar al meu.”. ceaşcă de cafea / Fumez o ultimă construcţie sunt: drumul, cerul, (Oare-am ajuns?). Adeseori, poeta ţigară” (Aşa mă scriu). Aburul liniştea, pădurea, copacul, furtuna, operează cu categorii abstracte pe cafelei şi „rotocoale de fum plaja, marea, urmele de paşi pe nisip, care le aşează într-un context cât se îngemănate” desenează „un tablou departele, odihna, „lanuri verzi / tivite poate de concret. Există aici şi o ireal / înmiresmat” (Un miraj). Şi tot cu galben”, caii înaripaţi ş.a. parafrază la o celebră poezie acest miraj este privit „cu faţa înspre Poeta foloseşte ca figură de stil şi nichitiană, de altfel, autoarea chiar răsărit” (Un miraj). Uneori poeta repetiţia prin care, poemul devine subliniază acest lucru: „Spune-mi! / trăieşte o stranie dedublare: „de rotund. De obicei, primul vers Nu-i aşa că n-ai ştiut că, / dacă mi-ai parcă aş fi fost un personaj / din (cuvânt) este acelaşi cu ultimul. fi scris / pe talpa piciorului, / aş fi cartea secretă / şi altcineva m-ar fi Emilia Dănescu aude „Şoapte din mers pe vârfuri / de teamă / să nu-ţi scris” (Cercul în rostogolire) – lumea pietrelor”: „Lumea pietrelor rătăcesc poemul?”. (Nichitiană). O dorind: „să înţeleg cercul în şi a nisipului, / o lume a pietrelor / poezie de stare, calmă, senină, rostogolire / şi cine pe cine scrie / sau maleabile sub braţele apei, / îmi limpede, în care iubirea ocupă un loc citeşte...”. Chiar dacă uneori susţine sărută gleznele / rătăcinde pe malul predilect, ca un cer fără nor. Azuriul că: „Sunt singură, / mai singură cu o râului. // Mă aplec, / ridic o piatră ei invită la o „tainică îmbrăţişare”. O toamnă, / mai singură cu o iarnă” bălaie / precum luna / oglindită în poezie din care nu lipseşte spiritul (Semn de carte), poeta speră la „Un undele vii, / fremătânde. // O privesc ludic. Poeta uzitează ca figuri de stil alt început”: „Adormisem sub / cum odihneşte / în palma mea. / Îi metafora, personificarea şi Copacul Adevărului. / Eram UNU, / ascult şoaptele / venite din alte comparaţia: „Noaptea asta, / ca o vis îngemănat... // Cerurile s-au veacuri, / din lumea pietrelor / şi a fugă de valuri / nemaiajungându-se... deschis, / cuprinzându-ne în / nisipului.”. Cu toate că iubeşte // Noaptea asta, / ca un dangăt de albastru tăcut. / O muzică divină / ne soarele, poeta spune: „Visez la o clopot / părăsit în turn...// Noaptea învăluia... // Într-un târziu / ne-am noapte / cât o îmbrăţişare” (Cât o asta, / ca un pescăruş stingher, / o trezit. / Eram DOI copii, / împrejuru- îmbrăţişare). Ceea ce simte e: tristeţe de pasăre / rătăcindă în ne lanuri verzi, / nesfârşite lanuri... // „Îngândurare, / nelinişte, / mister...” strigăt...// Doar ploaia de stele, / ca Şi ne-am ridicat, / alergând spre / un (Să mai sper...). Simţământul religios un izvor de lumină / picurând pe alt început.”. Alteori, pietrele se transpare în poezia „Binecuvântare”: obrazul ostenit / al mării” prefac în păsări: „Pietrele nu erau „La marginea zilei, / în icoane (Obsesivă). Altă figură de stil, pietre. / Erau păsări purtând pe aripi contopită, / ne odihnim / pe umerii personificarea: „Cum stă piatra asta / focul zeilor proscrişi odinioară” cuvintelor... // Din pietre, copaci / şi pe gânduri, / Doamne, / (Strigătul pietrei). Se petrece o din trestii / rostuim o cetate / să fie străluminând!” (Culori rogvaiv). ciudată entropie – pe măsură ce numai a noastră. // În odihna ei / Există şi locuri comune: ochii mării, pietrele se transformă în păsări, omul doar privirea mai cutreieră / braţele vântului, urechea nopţii, ploi se transformă în piatră: „Doar eu nesfârşiri sărutând / îngeri în de stele, clocot de valuri, ochii eram piatră / şi nu-mi auzeau / asfinţit. // În odihna cetăţii / sorbim sufletului, urechea minţii, fuior de strigătul...” (Strigătul pietrei). Chiar lumină / din soare / şi din lună, / să gânduri ş.a. şi la capătul drumului există o piatră ne stâmpărăm / setea de noi. // Emilia Dănescu este o poetă solară, în aşteptare. Pentru poetă, copacii Suntem binecuvântaţi!”. Din adâncul pentru ea lumina este esenţială. sunt: „fraţii mei de vânt / şi de ei izvorăşte o dorinţă necurmată de Dimineaţa, răsăritul, primăvara, zorii, ramură” (Doar vântul). Piatra are viaţă, o sete de dragoste: „Tu eşti razele arămii, soarele, toate o mirosul ei, o poţi recunoaşte, izvorul din care sorb, / stâmpărându- înconjoară şi o învăluie în mod „miroase a stâncă, / a tălpi de înger mi setea. / Şi pâinea caldă de cuptor, seducător. Colecţia ei de pietre lirice fugar, / a femeie” (Tălpi de înger / hrănindu-mi foamea. // Tu eşti TU. / este impresionantă. Câte pietre – tot ______Şi EU nu pot respira / fără tine. // Nu atâtea poeme, „culese de pe ţărmul / mă mai întreba!” (Respiraţia mea). unei mări” (Aşa mă scriu). Vizavi de Exprimări originale: „Se logodesc piatră, poeta are sentimente deosebite: stele, / se flacără lumina / şi se „Privesc piatra / cu ochii sufletului, / piatră...” (Mereu următorul). o ascult cu urechea minţii” (Aşa mă Emilia Dănescu se poate lăuda că a scriu). Pentru ea, piatra capătă învăţat limba pietrei, ceea ce nu e însuşiri antropomorfice: „Are ochi, puţin, dimpotrivă. Fără doar şi poate, nas, gură, urechi / şi o lacrimă pe autoarea atestă o vocaţie certă, lim- obrazul stâng” (Aşa mă scriu); „Mă pezindu-şi tonul cu fiecare nouă apa- rog lângă o piatră / învecinându-mă / riţie, dovedind o bogăţie de sensuri cu odihna ei” (Odihna pietrei). nebănuite chiar nici de ea însăşi. Motivul clepsidrei este la fel de ______frecvent: „Nisipul din clepsidră / s-a scurs de tot // Poemul e gata. // Aşa Emilia Dănescu, Odihna pietrei, mă scriu, / clepsidră de clepsidră / Editura Ştef, Drobeta Turnu-Severin, piatră cu piatră...” (Aşa mă scriu). 2015. Prefaţă: Lucian Gruia. Desene Dar pe lângă aceste roci şi minerale, coperte şi interior: Emilian poeta manifestă un interes pentru „o Iachimovski.

30 În microgalaxia novelor-tangou Pa- tri… haotice ne întâmpină, la intrare, TANGOUL PĂPUŞARILOR (p.

47) care ne pune pe gânduri chiar de TANGOUL a apărut undeva la început cu un excelent extras din la sfârşitul secolului 19, în Argentina, vol. „Ringul de Box”, al poetului în jurul anului 1880. Date precise Lucian Gruia luat drept legate de apariţia tangoului nu sunt. Motto: Viaţa şi moartea sunt/Două Se recunoaşte în tango „la contre drepte paralele Iar naşterea/ Punctul dance” adus de francezi, valsul lor de intersecţie/Viaţa nu este german, sau chiar influenţe din aşaDAR/ Euclidiană muzica negrilor aduşi ca sclavi în » …Ar trebui să înţelegi, America de Sud. Din amestecul Când soarta nu-ţi dă timp s-alegi, acestor culturi s-a născut, în cele din Că păpuşarii democraţi, urmă, tangoul de azi. Reâncadraţi numai de formă, Muzica de tango era cântată pe Au fost deja închiriaţi instrumente portabile: chitară, vioară, Să tragă sforile la normă etc. Considerat imoral la început, Şi-apoi, reamplasaţi, speriaţi, treptat, după destul de multă vreme În lumea care se transformă. ______a ajuns „fiul iubit al Buenos Aires- Suntem tot noi... sub altă formă! » ului”. Cântăreţul Carlos Gardel, Sau în TANGOUL Desigur, cum am mai spus, sunt PARANORMAL (p.52) Motto: vocea de aur a tangoului, este în variate, fiecare, pe rând, destăinuin- parte responsabil de transformarea Tăcerea este prietenul adevărat care du-vă din tainele vieţii cea de toate nu te trădează niciodată. Confucius tangoului într-o muzică „respecta- zilele. bilă”, iubită şi admirată. Carlos Gar- » Misterul lumii n-a murit! Astfel, poetul ne conduce în Ne-a urmărit necontenit del a fost vedeta tangoului – un star vremea senectuţii, amintind celor mai idolatrizat şi ascultat peste tot în lu- Din clipa-n care am pierdut puţin ”vechi”, că ar fi minunată viaţa Tot ce-am avut me. Carlos Gardel inaugurează vârsta noastră, fără poticneli, fără întristări: de aur a tangoului, iar moartea sa tra- …doar pentr-un fruct! » TANGOUL BĂTRÂNEŢII (p.13) gică pare să încheie această perioadă. vrând să ne demonstreze că ”ad Motto:Dacă tinereţea ar şti… Dacă Începând din această perioadă şi con- ascoltare in silenzio” este bine să ne bătrâneţea ar putea… tinuând mult dupa ea, tangoul îşi ra- însuşim motto-ul lui Confucius. » ….Dar nu te face că nu ştii: finează sunetul iar muzica de tango Atunci, închidem ochii şi auzim Ce-a fost din nou va reveni, devine sofisticată şi începe să se adre- tangoul vremurilor apuse. Chiar dacă tu nu vei mai fi! seze unui public educat întru tango. Eu îndrăgesc tot ceea ce înseamnă Toţi care vin din urmă, Şi, totuşi, iată, se pare că tangoul, apus, mă simt atrasă de orice obiect TOŢI, mai strălucitor ca niciodată, alintat, care are acea tentă de vechime ce ...vor trece prin aceleaşi înnobilat cu aura SLOVELOR DIN impune respect, tot ceea ce se referă porţi!»… la neam, la artă, pentru că apusul nu-l CUVÂNT, a renăscut într-o explozie Apoi, folosind cuvinte înţelepte, de lumină uriaşă, în sute de culori, pe consider ca o plecare fără întoarcere, ne invită într-o altă microgalaxie, cu note siderale, ca la un semn, precum aşteptând mereu un ecou, un răsărit. nove altfel, modulându-se sub influ- în Marea explozie aflată la originea În el regăsim un ritm istoric, enţe mai mult sau tot atât de înţelepte, expansiunii universului, cu deosebi- profund, sigur adică, în tempo alert, e trezindu-ne din apatie, ajutându-ne să rea că aici nu este vorba de Big Bang, mare lucru dacă îi ştii interpreta conştientizăm faptul că al nostru ci de uimitor de prolificul poet care mimica, dacă înțelegi ce anume ar destin este scris Acolo Sus, în Marea are o forţă ce arareori o întâlnim, acea vrea să spună… Carte, şi că ne însoţeşte pe parcursul forţă ce dă viaţă, personalizând într- Păşind în microgalaxia cu nove- vieţii, este crucea pe care trebuie s-o un mod cât se poate de fericit, acest tangouri religioase, deodată ne întâm- purtăm cu demnitate, putând să pier- pină, într-o atmosferă celestă, acor- dans pasional. Mai mult, în micro- dem din greutatea ei îndeplinind fapte duri calde, ritmate şi rimate, aseme- universul său, poetul Nicu Dofto- bune, frumoase, să fim credincioşi, să reanu, prin forţa gândului, înconjurat nea celor din sfinte sărbători, mişcări ne trăim viaţa în fericire, sperând şi inspirat de muzele Clio, Euterpe ondulate, spiralate, rotunde cum ro- mereu că, doar aşa vom ajunge acolo sau Erato, Calliope şi, de ce nu, tunde sunt toate cele aparţinând bolţii unde ne dorim cu adevărat. TAN- Terpsichore, face posibilă apariţia cereşti, unde cuvintele au înţelesuri GOU DESPRE FERICIRE (p. 42) unor microgalaxii, în fiecare dintre spirituale, misterios îmbinate, unde, Motto: Fericirea se trăieşte numai de ele dansând nove cu individualităţi într-o desăvârşită armonie a visului la o clipă la alta. Între ele bagă proprii. Şi, trebuie să mă credeţi, cu realitatea, se întâmplă o minune: intrigi viaţa. pentru că aceste nove/tangouri sunt în auzi credinţa bătând la fereastra sufle- » …Din păcate fericirea e aşa de număr destul de mare, apoi au tonuri tului, percepându-i lumina, dar nepri- scump plătită, şi intonuri, ritm, rimă, unduiesc şi vă cepând dacă eşti în Rai sau altundeva, Că adeseori iubirea, unduiesc, transecendentându-vă într-o poate în grădinile Semiramidei. ce nu-i bănuie menirea, lume de vis, într-o lume tumultuoasă, În microgalaxia novelor-tangouri → o lasă nefolosită,... » fascinantă de unde nu aţi mai pleca. MARIA NICULESCU

31 de dragoste, veţi râmâne stupefiaţi, acea flacără mereu vie. În veţi înţelege ce înseamnă adevărata microgalaxia cu nove-tangouri noi, iubire, acel sentiment sacru, pur, can- sau mai tinere, ni se demonstrează did, dureros de dulce, vă veţi uimi la cum este cu Voinţa, cum arată Povaţa Fără să se înscrie până în prezent vederea acestor nove-tangou care se sau Frustarea, sau Prohibiţia, etc., în categoria oamenilor scrisului, aprind sub influenţa unor note ce în- fiecare, desigur, în mod diferit, Violeta Calfa Dinu, absolventă a cântă auzul, clopoţind ca picăturile fiecare cu bogăţia ideilor, a mesajelor Facultății de Muzică, cu specializări ploii de vară, şopotind cum un izvor artistice, a imaginilor expresive, ulterioare în arte muzicale, surprinde cristalin în şerpuirea-i pe prund, sub nelipsind ritmul, rima, muzicalitatea. dintr-o dată cu patru cărți de eseuri influenţa cuvintelor înminununând Adevărată plăcere, benefică literare, însemnări de călătorie și sufletul, îşi amplifică apoi mişcarea destindere, dorite, binevenite - atât de exerciții de interpretări și reflecții îmbogăţindu-se cu rarităţi artistice, se multe răspunsuri la o întrebare destul morale pe teme de o surprinzătoare înflăcărează, pentru ca apoi să pă- de grea şi complexă Viaţa ! diversitate, despre iubire, relații și lească şi, iar, cu pasiune aproape bol- În incursiunea printre microga- ură, despre suflet și bolile acestuia, navă se înflăcărează incendiar, modu- laxiile poetului Nicu Doftoreanu după cum unele împrejurări mai ciu- lându-se în arară îngemănare, creând aceasta este un laitmotiv! date ale vieții au putut să i le provoa- o formă pe cât de ciudată, pe atât de Eu cred că a dat totuşi de răspunsul ce omului, eseuri despre concepte plăcută, un fel de triadă a celor mai la această întrebare chiar dacă în greu de definit, toate lăsând, în cele frumoase, fermecătoare imagini, idei, TANGOU PROHIBIT (pag 461) din urmă, imaginea unui proiect venit sentimente de iubire, adoraţie, do- spune aşa : dintr-o bună tradiție cărturărească, pe rinţă. »Pot spune că-s încolţit: cât de spiritual, pe atât de complex și Desigur, nu vom ocoli microga- Timpul gata!... de solicitant (Voință și Destin, 2013, laxia novelor-tangou care, parcă, ig- M-a boţit!... » Psihologia comportamentului uman. noră timpul, deşi, după Friedrich Felicitări, stimate domn, prieten Note, 2013, Puterea libertății, 2015. Nietzsche „Timpul este focul în care întru cuvânt, om cu suflet de aur, Este evident că, prin nesfârșite forme ne ardem existenţa.” Dar este sperând că veţi afla răspunsuri cât de identificare, Violeta Calfa Dinu își minunat!! Este mediul lor natural!! mai multe la această mega întrebare, caută ființa interioară, regăsind-o Pale de flăcări învăluindu-se în imen- aştept cu răbdare, urându-vă sănătate, adesea în nesfârșite lecturi, de la cărți sitatea înflăcărată. Este spectaculos! o bună înţelegere cu Cronos, o teologice la texte ale marilor moraliști Grandios! minunată prietenie cu muzele ce vă și istorici ai mentalităților, într-o În microgalaxia novelor-tangouri vor inspira, (desigur, prima, pe care continuă stare de iscodire a unor mari ce ne demonstrează, mimetic, ce eu nu o voi destăinui, o ştiţi adevăruri, fără să trădeze vreo înseamnă viaţa, veţi fi impresionaţi. dumneavoastră). strategie de lectură și fără a se opri cu Ele îţi vor dezvălui taina existenţei, Cu preţuire, deosebire la ceva anume. „Nu văd fiindcă viaţa este o călătorie, mai lun- Iulie 2015 sensul vieții fără o direcție clară și gă sau mai scurtă, un înconjur a celor ______precisă, mărturisește într-un enunț ce le vezi, le simţi, le trăieşti: incer- ”TANGOURI DINTOTDEAUNA” apropiat de o anume profesiune de titudini, greşeli, singurătăţi, dorinţi, Editura Destine, 2005 credință. Scrisul mi-a oferit această contraste, bucurii, tristeţi, pierderi şi șansă.” Se ajunge și în cazul de față la regăsiri, vise înaripate sau spulberate; ______momentul în care scrisul și lectura dansul lor este un dans aproape de- _ tind să devină un fel de refugiu din menţial, uneori acaparator, spre înfăp- fața stărilor diurne mai puțin faste, un tuire, până la epuizare, până la moar- fel de terapie prin care sufletul și te, pentru ca apoi, pasional, să renască mintea să mai poată poposi, ca o mai învăpăiate, mai luminoase! Nu, soluție de salvare, într-o altă realitate: nu vom uita de microgalaxia cu nove- „Este absurd să urăști toți trandafirii, tangouri destinate celor mici, sufle- doar pentru că te-ai înțepat într-un tului lor curat, fără de prihană, dar şi spin, să-ți condamni toți prietenii, copiilor din noi, mame, taţi, bunici. doar pentru că unul te-a trădat, să nu Aici regăsim aceleaşi tangouri, nu crezi în dragoste doar pentru că atât de pasionale dar tot atât de pline cineva nu te-a iubit, să renunți la de sentiment, de iubire, acea iubire șansele tale doar de a fi fericit doar că naturală, emoţională (storge, cum nu ai reușit din prima încercare. spun grecii, acest cuvânt semnificând Eșecul este oportunitatea de a lua ataşament, afecţiune dintre părinţi şi lucruril de la început, într-un mod copii), tangourile demonstrând inteligent.” (Voință și Destin, pag. iubirea în cele trei etape ale vieţii: 181) În ciuda diversității cu totul copilărie, adolescenţă, maturitate, surprinzătoare a preocupărilor și a fiecare având mişcări semnificative autorilor pe care îi frecventează. Vio- pentru fiecare perioadă a vieţii, leta Calfa Dinu se dovedește o per- înnobilate fiind de muzicalitate, soană cu o vie apetență culturală, → cuvinte blânde, duioase, cu alese MARIN IANCU învăţăminte, rimă, ritm şi, desigur,

32 lucidă și autoritară, înzestrată cu spirit cauza acestor drame, este timpul să critic și cu o vie predispoziție spre încerci altceva.” Alteori, din dorința controverse sau teoretizări, astfel în- de a oferi noi perspective asupra lu- cât, reținută sau, alteori, debordantă, mii și existenței individului, formu- autoarea acestor eseuri procedează lările îmbracă forme alese, îngrijite metodic, renunță la improvizații sau sub aspectul exprimării: „Începe prin la reacții mai puțin supravegheate, a te gândi că viața poate fi plină de imprimând reflecțiilor și analizelor pasiune, culoare, senzualitate, dragos- sale profunzime și siguranță. Cu alte te, intimidate, răsplată și succese și că cuvinte, cuprinsă de un anume elan nefericirea nu e un element esențial. confesiv, uneori ușor moralist, ca Dacă înflorești în timpul unei peioade reflex al profesiunii sale de dascăl, critice nu înseamnă că ai nevoie de Violeta Calfa Dinu lasă impresia unei pericole critice pentru a înflori. Poți persoane oneste, ponderate și echili- să fii un bun pompier, dar nu este ______brate, fără înclinații spre o sfătoșenie nevoie să cauți peste tot incendii „Până nu găsești fericirea în a trăi, deformată, venită dinspre un senti- pentru a-ți afirma identitatea. Dacă nimic bun nu va intra în viața ta.” „Eu ment al inadaptării, „o ființă ce își simți nevoia să salvezi ceva, salvea- știu că suferința se găsește în depen- conștientizează palierele de funcțio- ză-te pe tine și vei putea să îi salvezi dență.” (Voință și Destin, pag. 64). E nalitate ale vieții zilnice, o ființă recu- pe cei din jur renunțând la melo- limpede că, pe lângă simț critic, noscătoare pentru ceea ce deține, o dramă.” (Puterea libertății, pag. 110) Violeta Calfa Dinu are răbare și ființă conectată armonios cu universal Într-o lume debusolată, cu inși predis- profunzime. ei interior și exterior, o ființă ce puși spre irecuperabile stări de dez- Acolo unde teritoriul devine mai promovează armonia și iubirea ne- amăgire, deprimați și nedreptății,. complicat, autoarea își ia în mod condiționată în relațiile cu ceilalți” autoarea și-a convertit blazarea într- firesc precauțiile necesare, evitând (Voință și destin, pag. 16). În orice un fel de siguranță interioară, ferindu- teoretizările extravagante și pedante. caz, dincolo de nuanțele proprii a- se de o cantonare în a dramatiza rău- De altfel, într-o confesiune preli- cestor interpretări, distingem efortul tatea zilelelor. Mizând pe luciditatea minară la notele ce alcătuiesc de a se smulge de ultragiul resimțit de gândului și pe puterea minții, Violeta volumul Psihologia comportamentu- trăirea în mediocritate și fără ambiții Calfa Dinu îndeamnă la rugăciune și lui uman (2013), Violeta Calfa Dinu culturale. Prin tot ceea ce gândește și meditație „Mintea ta este puternică, o spune apăsat că este „o persoană scrie, Violeta Calfa Dinu e o con- spune aceasta, dar trebuie să alegi s-o deschisă, cu un raționament sănătos și știință care se luptă să se smulgă de folosești în favoarea ta. Te poate ține cu o dorință de cunoaștere” (pag. 8). șirul de consternări nedorite. Scrise prizonier sau te poate elibera, în Aceasta explică și de ce șirul direct, într-un limbaj accesibil, fără funcție de ce gândești și crezi. Învață nesfârșit al constatărilor despre iubire contrarietăți și divagații inutile și in- să crezi în tine.” (Puterea libertății, și ură, despre dragoste și loialitate compatibile cu logica expunerii, eseu- pag. 166) Ferite de orice bagatelizare, vizează adeseori și aspectele esențiale rile din volumul Puterea libertății cuminți și discrete în substanța lor, ale propriei existențe, de unde și dezvoltă subiecte referitoare la cele reflecțiile autoarei îndeamnă spre sinceritatea formulărilor în acest sens: mai importante întâmplări, fericite speranță și comunicare, spre încredere „Această carte este o concretizare a sau nefericite, pe care viața le poate și reușită. De altfel, de la aspectele tot ceea ce am studiat despre relații, oferi omului. Aflată într-o continuă proprii unei căsnicii fericite („Eu cred iubire și ură” (Voință și Destin, pag. complicitate cu cititorul, autoarea i se că adevărata minune a vieții este să ai 10). destăinuie acestuia firesc, natura pe cineva numai pentru tine…”) se Bunăoară, bucuria este definită multor gânduri pe marginea unor trece la mărturisiri privind „alchimia undeva drept „una dintre căile de subiecte legate de speranță, relații, fericirii”, „misterul inimii singurati- acces la fericire”, după cum, în ace- prietenie („Prietenia se revarsă asupra ce” sau despre „rănile profunde ale lași context, despre fericirea cotidiană tuturor celorlalte relații importante sufletului”, unele chiar memorabile reținem: „Când suntem fericiți, nu din viață”), despre familie sau casa prin franchețea felului de a le rosti: suntem rupți de lume, ci în strânsă părintească, alături de altele privind ______legătură cu ea.”

încrederea în sine, succesul și feri- Scrise într-o lume în care criza cirea („Succesul și fericirea nu sunt subiectului și a identității pe care o niște destinații. Ele sunt niște călătorii traversează cu acuitate modernitatea fascinante, care nu se sfârșesc ni- și-a spus cuvântul tot mai evident, ciodată.”), dar și despre prostul-gust cărțile de eseuri și reflecții morale sau dispersia valorilor oferă de la sine publicate la un interval foarte scurt certe garanții ale unei sincerități abso- unele de altele de Violeta Calfa lute. „Suntem, ni se adresează la un Crudu reprezintă un fel de observații moment dat autoarea acestor pagini, cu un relief special, care nu rareori se destul de puternici să ne alegem viața transformă într-o examinare a limi- pe care vrem să o ducem. Dacă te telor și eficienței propriilor mijloace complaci în nefericirea ta, admite ale omului, ca o fereastră deschisă acest lucru și trăiește în consecință. spre un orizont mai larg de percepție Dacă viața ți-a devenit un infern din a vieții.

33 cu prozatoare din China și Japonia (Hong Ying, Fumiko Enchi, Hiromi Kawakami) sau cu scriitorul indian de expresie engleză Amitav Gosh. Cele șapte eseuri dedicate lui Mircea Recent apărut, volumul „Cărți Eliade sunt cele mai generoase în pereche în literatura română și sugerarea unui efort de reintegrare universală”, Editura Meronia, 2016, culturală pe toate căile: editoriale, semnat de Elisabeta Lăsconi, propune critice, de istorie literară și culturală. cu îndreptățire o schimbare de para- Se pune întrebarea: care este digmă a comparatismului tradițional. miza unei astfel de cărți? Cea mai Cartea se bucură de un orizont vizibilă este „deconstruirea compara- de așteptare stratificat: pentru aceia tismului” însuși. Simpla identificare a dintre cititori familiarizaţi cu proiec- surselor și a filiațiilor se dovedește tul autoarei fragmentat de aproape 15 vetustă și insuficientă. Autoarea pr- ani prin reviste literare (Adevărul ocedează fără ostentație, dar cu meto- literar și artistic, România literară, dă la insolitarea modelului critic tra- Viața românească) este o răsplată bi- dițional. „Altceva m-a interesat: nemeritată după îndelungatul exerci- metoda cărților paralele sau a cărților țiu de admirație și așteptare! pereche, cum le-am numit inițial, nu Pentru acei foarte puțini critici este fantezie personală [s.n.] ci un stil care mai cochetează cu subiectele de ______de lectură [s.n.], ce ne definește pe literatură universală deși, o recunosc n-ar exista întotdeauna repere convin- mulți cititori, a căror memorie func- ei înșiși, ele contează sporadic în lup- gătoare. ționează într-un soi de zigzag, nu doar ta pentru ierarhizare, poate fi o încu- Avertismentul de lectură din e- ca acumulare sau stoc. Mai ales, do- rajare-complice. seul introductiv funcționează! vedește că acolo, în biblioteca perso- Beneficiarii adevărați ai volumu- Folosindu-se de „mica fabulă” a nală, virtuală și fluctuantă, cărțile se lui par să fie însă aceia care, pur și cititorului ca înotător prin valurile joacă între ele și pactizează după simplu, iubesc literatura sub orice timpului, inspirată de Milorad Pavić reguli ce ne depășesc”. formă și de oriunde ar fi ea, căutând o (Partea lăuntrică a vântului), au- Mereu atentă la dialogul cărților, confirmare a propriilor intuiții, o nouă toarea sugerează că pentru orice lec- Elisabeta Lăsconi reușește o sedu- cale de explorare, poate chiar o tor se va găsi întotdeauna o Hero care cătoare incursiune transculturală și se revelație. „să-i lase aprins un felinar în turnul lasă purtată, cu o ingenuitate de înce- Volumul are o structură confor- cel înalt”... put de lume, în culturi și epoci di- tabilă pentru tabieturile oricărui citi- În felul acesta, criticul devine... ferite, întrând în rezonanță complet tor: cele 40 de eseuri critice, reunind păzitorul farului, Călăuza... neobișnuită cu narațiuni din literatura 84 de titluri, sunt grupate în patru În partea a doua și a treia a vo- română, universală și contemporană, părți pe criterii cronologice (secolul al lumului regăsim aceleași asocieri ico- dincolo de specie și gen, de valoarea XIX-lea și al XX-lea) și de specii ale noclaste în proza scurtă și în romanul scriitorilor, adică de convențiile exis- epicului (de la basm cult, la nuvelă și secolului al XX-lea. tente. roman). Un alt fel de confort, cel Spicuim, la întâmplare, astfel de „Abia acum comparatismul devi- intelectual, este asigurat de rigoarea „perechi” de scriitori: L. Rebreanu și ne fascinant (...) o disciplină fluidă ce precizării surselor, de informația ge- Kate Chopin și V. Voiculescu și presupune fantezie și spirit aproape neroasă și de onestitatea demersului Hermann Hesse, M. Sadoveanu și ludic, în loc de rigoare și aplicație critic. Italo Calvino, G. Ibrăileanu și Dino (Îndrăgostiții care nu se văd nicio- Nimic nu este lăsat la voia în- Buzzati ş.a. dată). tâmplării, nu e superficial sau banal! Centrul de greutate par a fi eseu- Autoarea folosește comparatis- Și de aici încolo începe... marea rile dedicate lui L. Rebreanu, iar sur- mul ca pe un „dublu fascicul de raze” aventură! Elisabeta Lăsconi caută priza majoră o constituie cele patru e- ca să lumineze deopotrivă cărțile şi neobosit „perechea” unor cărți din seuri consacrate lui Ionel Teodoreanu, biografiile (mai ales cele interioare) literatura română în marea literatură a rămas atâta vreme prizonier al mede- autorilor. lumii, dincolo de spațiu, timp, orizont lenismului și asociat acum convingă- Acolo găsește, cu inteligență și cultural, tradiție de receptare etc. Încă tor cu romanul gotic englez. tenacitate, parcurgând un număr i- din prima parte a volumului, compusă O situație specială și spectacu- mens de informații, uneori greu de din opt eseuri dedicate prozei de secol loasă prin ineditul ei este pusă în obținut, firele nevăzute ce leagă căr- XIX, compară cu dezinvoltură pe C. valoare în partea a patra a volumului: țile, ca într-o stranie nostalgie andro- Negruzzi, V. Alecsandri, M. Emi- Mircea Eliade scrie în ambele ginică. nescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, I. perioade, interbelică și postbelică și, Din fluxul căutărilor se desprinde Slavici, respectiv cu J.L. Borges, Joa- dincolo de problemele de receptare un scenariu al investigației, aproape quim Paço d’Arcos, Julio Cortazar, defazată în spațiul românesc, de- fiecare eseu urmând în proporţii va- Apuleius, A.S. Pușkin, Vicente Blas- monstrează certe afinități, nu numai riabile câteva etape: sinteza fiecărei co Ibáñez și Saratchandra Chotto- cu mari autori europeni (Ernst Junger, cărți (remarcabilă prin concizie și → padhyay într-un carusel amețitor dacă Sándor Márai, Tasos Roussos), ci și CARMEN-LIGIA RĂDULESCU

34 rigoare), căutarea asemănărilor fie în păși hiatusurile culturale. Cu modes- proporții greu de imaginat, există în accidentele biografice, lecturile și tie autentică, speranța se face simțită. volum și un jurnal de creație disi- preferințele comune, similitudini de „Poate româniștii vor găsi aici noi mulat printre rânduri. Autoarea, în receptare etc. Confirmarea paralelei sugestii de abordare, poate mai multe calitatea ei esențială de cititoare, propuse vine din amănunte surprin- nuvele și romane îi vor tenta să le surprinde drumul sinuos al ideilor și zătoare (numele unui personaj, ele- traducă și să le interpreteze”. dezvăluie, spre deblocarea lectorului, mente de numerologie, forme de divi- Și, chiar din ultimele rânduri ale cum găsește sursa paralelelor literare: nație, arhetipuri, simboluri) și din ma- cărții răzbate încrederea dascălului de o simplă notație a unui confrate, un rile tipare culturale (goticul, fantasti- literatură, călăuzind de-o viață gene- articol/studiu semnat de vreun critic cul, realismul, thrillerul) diagnostica- rațiile de învățăcei (și) într-ale citi- de notorietate, o informație din adno- te (şi) retrospectiv. La finalul multora tului: „Poate că în viitoarele manuale tările traducătorului (și este remar- dintre eseurile comparatiste, cititorul ale literaturii europene (primul, de cabilă afecțiunea cu care îi evocă fantezist (acela pe care-l iubește mai altfel, a și apărut!) își vor găsi locul și întotdeauna!), dar și o coincidență mult autoarea!) primește răsplata: o capodoperele prozei românești”. editorială sau o discuție cu o prietenă întrebare lăsată fără răspuns, în aștep- Și gândul nostru duce undeva: într-o seară de vară. Adevărul e însă tarea altei interpretări/asocieri posibi- oare nu ar merita efortul să fie tradusă altul, dezvăluit în treacăt parcă: le, o sugestie de destructurare a pro- însăși cartea despre care se face vor- „fiecare carte pare să aibă un timp al priului demers critic. bire în paginile de față? Avantajul ar ei, așa cum fiecare cititor pare a avea Spicuim, la întâmplare, astfel de fi acela al cunoașterii simultane, a îngerul lui de bibliotecă – prezență mostre ale generozității şi inepuiza- mai multor structuri narative aflate în nevăzută care îți scoate în cale bilei resurse comparatiste. „Roxelana comunicare subterană cu alte cărți din paginile de care ai avea nevoie ori dovedește că puterea spiritului fe- lumea fiecărui cititor autentic. chiar ți le așază sub ochi...” (Crăciu- minin poate surpa temeliile unui Ar putea fi evitate eforturile și nul ca personaj romanesc). imperiu, iar râsul ca armă este cu neîmplinirile de care se împiedica Dialogul constant cu lectorul mult mai primejdios decât săbiile ar- însăși Elisabeta Lăsconi atunci când poate fi miza secretă a cărții. Un matei de ieniceri” (Stăpâna „Magni- își avansa ipotezele fără să aibă acces lector, nepăsător și sfidător față de ficului”). la vreo confirmare din spații culturale convenții, „de-a-ndoaselea”, cuceritor „Neștiută sau ignorată, cartea lui îndepărtate – Japonia sau India (Pra- prin îndrăznelile, lui se formează greu Radu Tudoran (Porcul mizantrop) gul celeilalte lumi). în timp și parcurge un traseu singular așteaptă cu răbdare să fie scoasă la Îndelungata și pasionata practică intersectând fascinat universuri ima- lumină! Mai întâi republicată într-o a lecturii este ridicată la rang de ginare nelimitate. Obligat să fie părtaș frumoasă ediție ilustrată! Apoi se vocație și destin. Poate nu numai atât: la reinventarea cărții, el primește „un poate preschimba în bandă desenată, e o savantă alchimie ce îi reunește pe dar sau o penitență”? în joc video, în film pentru copii (și oamenii cărții într-o adevărată con- Elisabeta Lăsconi descoperă mici și mari )... Dar cine să le facă?” frerie, „cea mai frumoasă dintre toate, modalitatea de a se simți și uneori de (Purcelușii salvați de Crăciun). ce depășește barierele sociale și a fi egalul scriitorului și abia atunci se „Oare nu s-ar putea rescrie Hanu etnice, de limbă și cultură”, cum împlinește magia lecturii: marea iu- Ancuței cu ajutorul cărților de spunea autoarea încă din 2010. bire dintre cititor și scriitorul preferat tarot?”(Jocul cu arhetipurile). La o privire mai atentă, apar și (Suflete pereche). A citi devine Calea O altă miză a volumului „Cărți alte mize ale volumului, să le spunem pentru trăi. pereche în literatura română și uni- „personale”, apropiate de actul crea- Volumul „Cărți pereche în lite- versală” este, după cum dezvăluie și tor în sine. Dincolo de efectul de nou- ratura română și universală” poate titlul, o lansare spre depărtate melea- tate binevenită, ce repune în cauză pune lucrurile în mișcare pe toate pla- guri a literaturii române pe care au- triada recitire-revizitare-revizuire la nurile, în spirit uranian (să nu uităm toarea o iubește într-atât, încât o lasă ______că autoarea este o Vărsătoare ce-și o- să plece pentru a dovedi (din păcate, norează zodia!) conferind lecturii ca- se simte încă nevoia!) „cunoașterea și litatea neașteptată de discurs onto- recunoașterea” capodoperelor ce ne logic asupra limitelor. aparțin. Elisabeta Lăsconi știe deja că ______se vor produce schimbări de ierarhii P.S. La puțin timp de la ter- după ce literatura europeană se va minarea notațiilor de mai sus, aflu că confrunta cu teritorii literare prea Doamna Noastră Elisabeta, învăluită puțin explorate, mai ales din Balcani, în buclele arămii și privirea albastră, a dar și cu tsunami-ul asiatic (proza mai urcat niște trepte în turnul cu far, japoneză, chineză, indiană). Ea însăși adică acolo unde nu o mai putem vorbește despre cărțile arestate, pier- ajunge... S-a dus alături de Grațiile dute, distruse și apoi regăsite, iar ca- din compoziția botticelliană pe care ni zul lui Gaïto Gazdanov recuperat du- le-a lăsat ca Semn pe coperta ultimei pă 1990 din cercurile emigrației ruse sale cărți... este edificator (Obsesie și Posesie). Tabloul, cunoscut sub numele Gândul autoarei merge spre ro- Primăvara, ar fi trebuit să se nu- mâniști, care nu au reușit întotdeauna mească „Le temps revient!”. Timpul să facă traduceri prompte spre a de- revine. Dar asta este altă poveste...

35 peisaje, mărturii despre oameni, chipuri... Portretele sunt ca şi Notele

de călătorie ale artistei. Aşa cum Mi-am primit darurile de peisajul nu putea fi lăsat în afara Sărbători! ochiului şi a meditaţiei, la fel nici Aurelia Stoie Mărgineanu mi-a chipurile. Ca şi cum ar trebui trimis cele două albume ale ei, apă- împlinită o frescă. Acasă, portretele rute de curând la Editura Transilvania celor apropiaţi se transformă într- Expres: „Şchei Braşov. Desene în galerie a oraşului. [...]” peniţă. Album documentar”, 2015 şi În notele presărate printre por- „Trăsături şi Expresii. Galerie de trete, pictoriţa vorbeşte ea însăşi des- portrete”, 2016. Ele însele reprezintă pre tehnicile abordate şi despre cli- Sărbători ale talentului şi ale pele de har în care desenul se „scria” spiritului, în care, pagină cu pagină, parcă de la sine, despre bucuria cre- cititorul se scufundă, admirând, aţiei. Prezentă la evenimentele cultu- rale ale Braşovului, ochiul ei treaz, meditând, primenindu-şi ochii şi ______inima, simţind cum se luminează înzestrat cu precizie de laser, scru- voce cu timbru cald, mâini mari cu tează fizionomii şi expresii, transpu- lăuntric, cum devine mai generos, degete care se mişcau fiecare separat mai iubitor de oameni şi de valorile nându-le apoi cu mână sigură pe mai ceva ca un jongler.” pagina albă: create de ei de-a lungul unei istorii Şi, într-adevăr, cel de-al doilea dramatice. „Precizia şi dinamica privirii şi cel de-al treilea portret redau nu m-au dus la a desena portrete „pe Pentru „Trăsături şi Expresii. doar chipul înduhovnicit al Părintelui, Galerie de portrete”, dedicată copiilor furate”. Ce bucurie, nu ştie, nu mă ci şi freamătul emoţional al mâinilor, vede, stă la masă, ascultă, scrie iar eu săi (Andreea, Iulian, Mihai), pictoriţa aşa cum ni-l amintim din timpul vieţii a ales un motto semnificativ din îl desenez. Portretele „furate” sunt sale. Am admirat apoi portretul Papei cele mai autentice crochiuri.” Sau: versurile lui Ioan Alexandru: „Lumi- Ioan Paul al II-lea, surprins în cea mai na nu de sine sta/ Ci-l căuta pe „Portretul din memorie”: „Închide cunoscută ipostază, cu capul aplecat ochii memorează, deschide ochii şi... fiecare/Pe nume din pustii strigând/ meditativ spre umăr, cu pleoapele Tu eşti cutare şi cutare.” Altă performanţă. Cu linii simple, plecate, grele de tot greul lumii; dar şi puţine, vei reuşi.” Dezvăluirile din Precum Lumina invocată de cele ale... mirenilor cunoscuţi din Ioan Alexandru, Aurelia Stoie Mărgi- laboratorul de creaţie a pictoriţei se scena literară: Nora Iuga, Nina diversifică, aceasta vorbind despre nean caută să recreeze şi să dezvăluie, Cassian (acesta din urmă amintindu- prin portretele sale ceea ce-l defineşte Tabloul din umbră şi lumină, mi, prin liniile sumare dar precise în desenele realizate cu peniţa de tuş, pe omul zugrăvit, ce-l face demn de redarea expresiei, de portretul făcut atenţie, unic. Şi aşa cum „Lumina pretinzând o tehnică specială (puncte, de Brâncuşi lui James Joyce), puncte şi linii scurte) dar şi o dintâi” (cum o numeşte Lucian Bla- Laurenţiu Ulici, Nicolae Stoie, ga) a pus în fiecare om o fărâmă din extraordinară atenţie şi precizie, Mircea Nedelciu, Daniel Drăgan, Dan fiindcă nu admite ştergerea/corectura; sine, pictoriţa pune în fiecare portret o Tărchilă, Ovidiu Moceanu, Caius fărâmă din propria lumină interioară. despre dificilul autoportret: „aceeaşi Dobrescu, Alexandru Muşina. Lista lecţie dar mult mai grea.” Nu doar că portretele sunt expresive, literaţilor nu este, desigur, completă. oferindu-ne o mare varietate de chi- O lecţie însuşită pe deplin de Privilegiaţi numeric par a fi către Aurelia Stoie Mărginean, după puri şi atitudini, dar ele emană căldu- braşovenii, concitadinii pictoriţei, cei ră, blândeţe, calm, spirit pur. cum demonstrează cele două autopor- făcând parte din elitele culturale ale trete admirabile incluse în volum (un Ele zugrăvesc chipul văzut al oraşului. modelului dar „vorbesc” şi despre fragment al unuia dintre ele apare şi Prefaţa albumului, un fin eseu pe coperta I a volumului de faţă). chipul lor nevăzut, neperisabil, chipul despre portretele Aureliei Stoie Măr- interior al acestora. Oricum, aceste „lecţii” de ginean, despre tehnicile folosite, măiestrie ne vorbesc şi despre vocaţia Majoritatea modelelor îmi sunt despre relaţia portretist – model, o necunoscute, dar despre talentul pic- pedagogică a pictoriţei, care, între decriptare a psihologiei fiecăruia, este anii 1975 – 2004 a fost profesoară de toriţei de a reda esenţa personajului, semnată de fiica pictoriţei, Andreea despre similitudinea perfectă portret – pictură şi grafică la Şcoala de Arte, Păstârnac. Aceasta precizează: Braşov. model, m-au convins de la început „ ... a desenat sute de portrete, cele trei portrete ale Părintelui Gale- Despre cel de-al doilea album abordând toate tehnicile. De la schiţe al pictoriţei şi graficienei Aurelia riu, realizate în martie 1999, şi care şi crochiuri, la pastel şi ulei, la marile deschid galeria. Stoie Mărginean, „Şchei Braşov. portrete lirice în peniţă. Desene în peniţă”, apărut la aceeaşi În textul care le precedă, Au- Aproape în totalitate portretele relia Stoie Mărginean mărturiseşte: editură, voi scrie altădată. Acum au rămas modelelor, în familii, efigii vreau s-o felicit pentru faptul că Părintele Galeriu avea o miş- într-un arbore genealogic. Multe care continuă a degetelor, odată cu reuşeşte să dezvăluie alte şi alte faţete dintre portrete sunt o mărturie a ale unui talent complex, delicat şi valul vorbirii. Trebuia să înregistrez călătoriilor, a întâlnirilor. Portretista în totalitate apariţia acestui om, ma- viguros în acelaşi timp. se înscrie într-o tradiţie veche, când SÂNZIANA BATIŞTE tur, slab, cu plete sure, barbă lungă, o jurnalul unui pictor reţinea, pe lângă

36 cia, Luciu Giurgieni şi Grădina, în- chisoarea îi distruge viaţa, îi frânge aripile. A îndurat foamea, frigul, bo- lile, torturile fizice, izolarea, promis- "Umanitatea trebuie să păstre- cuitatea, martirajul psihic. ze inexprimabilul unui timp neno- Este eliberat la termen în 1963, rocit, să cunoască răul făcut popo- an premergător "Declaraţiei" de inde- rului român în numele căruia re- pendenţă faţă de Moscova, prin care gimul comunist pretindea cu cinism Gheorghiu Dej a decis să pună capăt că diriguieşte ţara spre un viitor lu- calvarului deţinuţilor politici. minos, suferinţele pricinuite nenu- Atunci s-a reîntors la studii, a în- măratelor victime ale totalitaris- văţat filologia la Universitatea din mului". Bucureşti, secţia limba şi literatura Alexandru Mihalcea era copil franceză, şi a devenit profesor la li- când în România a fost instaurat regi- ceul din Constanţa. Dar anii coşma- mul comunist. Era în floarea tinereţii, rului din puşcăriile comuniste, trau- a entuziasmului, a porţilor deschise mele nevindecabile din tinereţe îşi vor spre viitor când, după revoluţia de la pune amprenta pe întreaga sa exis- Budapesta şi cotropirea ei de trupelor tenţă. sovietice, Gheorghiu Dej, speriat de După 1989, se reîntoarce la jur- ______puterea studenţimii de a dărâma un nalistică. Este redactor la revista de introdusă în şcoli ca manual de istorie sistem inuman, a decis înăbuşirea cultură Tomis, corespondent al ziaru- adevărată. până şi a celei mai neînsemnate lui "România liberă" pentru Dobro- Titlurile capitolelor, formulate ca posibilităţii de deviere sau dizidenţă. gea, considerat unul din cei mai activi întrebări retorice, sunt incitante. Au Sub pretextul "întăririi dictaturii şi respectaţi ziarişti din regiune. românii nostalgia lui nea Nicu sau proletariatului şi al construirii cu suc- A publicat prima sa carte, un suferă de amnezie? Personajul abject ces a socialismului", aşa zisele "ele- cutremurător Jurnal de ocnă, la Edi- care a ţinut poporul în frig, foame, în- mente duşmănoase", căutate cu lumâ- tura Albatros, Bucureşti, 1994. Au ur- tuneric, obligându-l să se înmulţească narea, au ajuns rapid în colonii sau mat la Editura Ex Ponto, Constanţa, precum iepurii, paranoicul ridicol, batalioane de muncă. Pentru care cri- Uranus Gherla via Salcia, 2005, şi încăpăţânatul agramat, dementul "lu- me? "Zvonuri, ascultarea propagandei Salcia un lagăr al morţii, 2009, cartea ceafăr şi geniu al Carpaţilor" şi soţia deşănţate a posturilor de radio im- de memorialistică …Şi m-au împins lui cu titluri ştiinţifice pe jumătate de perialiste, injurii aduse partidului şi în întuneric, Editura Menora, Con- pagină sunt prezentaţi de autor cu lu- conducătorilor săi din România şi stanţa, 2012, iar anul acesta Ceauşes- ciditate şi umor, în ungherele lor cele URSS, prietenii cu imperialiştii, pro- cu, ultimul stalinist, scris în colabora- mai ascunse. zelitism, prelegeri cu substrat şovin, re cu documentalistul Marian Moise, E incredibil câte lucruri neştiute sau apartenenţa la mişcarea legionară, Editura Ex Ponto, Constanţa 2016. despre constructorul "iepocii de aur" sionism, partidele politice burgheze", Ceauşescu, ultimul stalinist are află din cartea lui Alexandru Mihal- toate se pedeseau cu încarcerare între ca subtitlu "Experimentul colonial cea, chiar şi cei care au trăit în Ro- şase luni şi cinci ani. sovieto-comunist, ilegitim şi criminal mânia acea perioadă de tristă amin- Alexandru Mihalcea era în 1959 din România". Volumul este dedicat tire, despre iadul spitalelor psihiatri- un student strălucit la Secţia de Jur- "unor români de curaj exemplar care ce, ficţiunea constituţională, crimele nalistică din cadrul Facultăţii de Filo- au cutezat să atace direct dictatura şi iradierile comise în numele condu- zofie din Bucureşti, unde s-a distins ceauşistă. În primul rând, lui Viorel cătorului care era "mai eficient decât printr-o deosebită curiozitate intelec- Rovenţu şi celor doi colegi ai săi, Hitler şi Stalin în intimidarea pro- tuală. Lecturile sale, comportamentul Petrică Năstase şi Nicolae Stanciu, priului popor". nonconformist, libertatea afişată a hotărâţi să-l ucidă pe tiran. Sunt Iar despre "demolatorul satanic", spiritului său efervescent, analizate în singurii cetăţeni care au pus mâna pe notez un citat antologic: "Din ce cot- şedinţele de partid ale facultăţii, îl armă. Omagiem totodată manifestarea loane ale creierelor Ceauşeştilor s-a cataloghează drept "un element des- Grupului Chiricescu şi acţiunile născut pornirea demonică împotriva compus şi ostil regimului democrat individuale ale protestatarilor Nicolae unei moşteniri sacre, organic integrată popular". Beciu şi Radu Filipescu". în sufletul şi în cugetul românesc, Este arestat, acuzat că ar fi "ca- Într-o limbă aleasă, cu o retorică crescute odată cu Cetatea lui Bucur? lomniat arta, literatura şi scriitorii perfectă, raţionamente clare şi exce- Din ce ungher al primitivei lor alcă- progresişti după 23 August, că sim- lent expuse graţie, pe de o parte, ta- tuiri mentale a răbufnit încărcată de patizează cu evenimentele din Unga- lentului scriitoricesc dar şi formaţiei miasme blasfematoare intenţia dărâ- ria, că ascultă posturi de radio impe- sale didactice, posedând o tristă ex- mării bisericilor, organizată în pro- rialiste" şi e condamnat pentru "unel- perienţă personală, vaste cunoştinţe în gram de stat? Şi nu numai biserici, ci tire împotriva ordinii sociale". domeniul sociopolitic, folosind o şi o sinagogă, vile de patrimoniu, In- Anul 1959 a marcat prăbuşirea sa amplă şi migăloasă documentare, stitutul Medico-Legal, Opereta, Hala existenţială. Încarcerat vreme de patru cartea lui Alexandru Mihalcea, scrisă Unirii, Stadionul Republicii, Institutul ani în penitenciarele Uranus, Jilava şi în spiritul şi litera celor care au trăit de Educaţie Fizică, Arhivele → Gherla, în lagărele Poarta Albă, Sal- calvarul comunist, merită să fie MAGDALENA BRĂTESCU

37 Statutului, Arsenalul Armatei, Spita- Inedit lul Brâncovenesc…" Epistolar între vârste Cititorul retrăieşte alături de au- tori mizeriile vieţii cotidiene sub călc- âiul ceauşist, inclusiv minciuna belşu- gului alimentar şi vestimentar, cenzu- ra şi autocenzura, dedublarea gândirii 09.06.2014 chiar şi la copii, totul scris cu o inte- ligenţă scăpărătoare şi un umor de o Dragă Luciana, excelentă calitate. Şcoala Gimnazială "Ion Crean- ______În capitolul "Cine au fost Ceau- gă" din Brăila rămâne puternic în şeştii?", se face o caracterizare a per- amintirea mea, a fost un moment de ment vom vrea să dăm timpul îna- sonalităţii celor doi parveniţi. Ea - emoţie şi de bucurie, am primit de la poi... să retrăim clipele unice ale "proastă, rea, ţâfnoasă, intolerantă, voi, copii de gimnaziu, o lecţie de copilăriei!). Am părinţi şi bunici care vulgară, incultă, meschină, capricioa- prospeţime a simţirilor şi a gânduri- mă iubesc (mama ardeleancă, tatăl să, imorală", ahtiată după blănuri şi lor. Acum, cand Doamna Profesoară brăilean), am şi un frate de aproape 8 bijuterii, el "idiot, paranoic, ignorant, Angela Olaru mi-a adus două foto- ani, cu care mă contrazic adesea, dar leneş, vorbind greu, inapt de a se re- grafii, dintre care una cu tine pe care-l iubesc enorm... ŞI TRĂ- cunoaşte învins, impulsiv, grosolan, oferindu-mi flori şi citind ceea ce îmi IESC O COPILĂRIE FERICITĂ!!! morocănos, cusurgiu, emanând o to- scrii, nu mi-am putut stăpâni lacrimile V-am văzut pentru prima dată la tală lipsă de empatie şi de căldură de emoţie. Nimic nu poate fi mai Focşani, anul trecut, la Olimpiada umană". Atât de bine spus, încât citi- important pentru mine decât astfel de „+/- poezie”. M-a impresionat discur- torul român se simte aproape răzbunat semne de prietenie din partea celor sul d-voastră atât de ancorat în viaţa pentru tăcerea în care s-a complăcut care intră acum în viaţă. cotidiană a noastră, a elevilor. Ne-aţi timp de 25 de ani! Să mă ierţi că-ţi răspund cu vorbit despre mail-uri, PC-uri În continuare, cartea amplifică întârziere. Am fost şi sunt tot timpul ş.a.m.d., iar când m-am întors în actul de acuzare împotriva unei gale- "pe teren", în şcoli şi universităţi, în Brăila le-am povestit colegilor şi rii de monştrii torţionari, făcând fres- Bucureşti şi în alte oraşe, în România rudelor despre d-voastră. Peste un an, ca unei epoci printr-o penetrantă ana- şi în alte ţări, pentru a răspunde ne-am revăzut la Muzeul de Istorie liză politică, cu ştiinţa scriitorului de invitaţiilor primite. Te rog să-mi scrii din oraşul meu şi încă nu îmi vine să a crea tensiune şi suspans narativ în despre întâmplările tale, într-o peri- cred că acum tastez pe laptop cuvinte descrierea cazurilor Aurel Marinescu, oadă de mari transformari prin care cu destinaţia „DOMNULUI ACA- Rovenţu-Năstase-Stanciu, Teodor Io- treci, la vârsta pe care o ai. DEMICIAN SOLOMON MAR- nescu savantul de la Bruckenthal, Ra- Cu drag, CUS” . du Filipescu. Solomon Marcus Vă mai destăinui că aştept cu În capitolele dinaintea finalului, nerăbdare ca peste cinci zile să plec autorii cărţii dau cuvântul amintirilor 17.06.2014 împreună cu Vlad, fratele meu, la din trecut şi consideraţiilor asupra bunicii din Ardeal, unde „fugim” de prezentului a unor fost dizidenţi ai re- Bună ziua, fiecare dată când vine vacanţa. Abia gimului, Gheorghe Chiricescu, Nico- Trebuie să încep prin a vă spune că aştept să am timp să citesc în linişte, lae Beciu, mărturii cutremurătoare mă simt onorată pentru că am primit fără să fiu cu ochii pe ceas cu găndul despre care nu s-a ştiut aproape nimic un mail de la dumneavoastră! Chiar la teme, la testari, la olimpiade. Toţi până la acest volum. cred că e încă o dovadă că m-am tinerii din generatia mea citesc cărţile Ceauşescu, ultimul stalinist se în- născut sub o stea norocoasă... lui JOHN GREEN, bestselleruri tra- cheie cu o serie de "morţi suspecte", Îmi pare rău că nu v-am răspuns duse din engleză. Citesc acum Sub sinucideri misterioase, defenestrări, până acum, dar am avut Evaluările aceeaşi stea şi mă copleşeşte destinul accidente aviatice sau feroviare, care Naţionale pentru clasa a VI-a şi am celor doi eroi, doi tineri liceeni bol- se citesc precum o povestire detec- participat la Olimpiada Naţională navi de cancer... Cât de reală e trage- tivă. „Ionel Teodoreanu” de la Iaşi. A fost dia lor! – părinţii mei sunt medici şi Ultimul capitol, scris în fraze su- o perioadă cu adevărat aglomerată şi mi-au explicat multe despre aceste gestive, mustoase, colorate, e dedicat pentru mine, dar acum simt că se boli, din păcate tot mai frecvente la discursului politic agramat şi stâlcirii apropie vacanţa... Sincer, sunt vârsta tânără. limbii în sforăitoarele şi omnipre- mulţumită că închei acest an şcolar cu În încheiere, vreau să vă doresc zentele cuvântări din timpul domniei un bilanţ foarte frumos. Nu am niciun din toată inima multă sănătate şi să celui care a distrus ţara şi poporul „9” în catalog, nici macăr ca notă; am aveţi parte de cât mai multe împliniri român, fizic şi psihic. participat la faza naţională a două şi bucurii! Mie mi-aţi făcut o mare Am parcurs cu interes maxim olimpiade şi, mai ales, sunt fericită că bucurie prin faptul că v-am cunoscut această carte care trebuia scrisă, era sunt sănătoasă! şi că am prilejul acum să vă scriu. aşteptată şi cu siguranţă va fi citită cu De fapt, sunt o preadolescentă de Cu deosebită consideraţie şi multă sufletul la gură, pentru că reconstituie aproape 13 ani, care va trece în clasa admiraţie, o epocă şi o lume, din fericire a VII-a (noi vrem ca timpul să se Luciana Lăpuşneanu revolute, despre care posteritatea, dar scurgă mai repede, să devenim ma- şi contemporanii vor avea de învăţat. jori, fiind conştienţi că la acel mo- →

38 18.06.2014 citesc bucuria că are o sora ca tine. Iar Dragă Luciana, pe faţa ta mândria de frăţiorul tău. Ce scrisoare frumoasa mi-ai tri- Îţi voi trimite şi eu nişte scrieri mis! Bine ar fi să existe tot mai mulţi de-ale mele. Pentru că spui că vrei să şcolari de vârsta ta, cu o asemenea te faci medic, îţi trimit acum ca stăpânire a limbii române şi cu o document ataşat un articol al meu minte atât de limpede. Îi felicit pe despre creierul uman. Nu vei înţelege bunicii, pe părinţii tăi, felicit şcoala în deocamdată totul, dar îţi vei da seama care înveţi pentru contribuţia lor la de năzdrăvăniile creierului nostru, de formarea ta. M-ai făcut curios cu câte pozne este în stare. frăţiorul tău şi sper să primesc şi de la Cu mare drag, pentru tine şi Familia dr. Lăpuşneanu şi Nicolae el o scrisoare despre sora lui. pentru Doamna Profesoară Angela Băciuţ, Brăila, 7 aprilie 2013 Îmi va face plăcere, dacă vei fi de Olaru, acord, să propun Editurii Spandugino Solomon Marcus câteva fraze din scrisoarea ta, pentru a fi reproduse în volumul Întâlniri cu 22.11.2014 Solomon Marcus, aflat în pregatire, pentru a marca intrarea mea apropiată Bună seara în Clubul Nonagenarilor. Vă mulţumesc pentru mail, pentru Cu drag şi succes în continuare, faptul că îmi raspundeţi atât de repede Solomon Marcus şi atât de frumos ! Voi parcurge împreună cu părinţii 17.11.2014 mei tot ceea ce mi-aţi trimis în Bună seara, attachament şi ei îmi vor explica pe Vă scriu din nou câteva rânduri, înţelesul meu multe aspecte. Am fost pentru că îmi doresc să vă cu toţii plăcut surprinşi de tot ceea ce împărtăşesc din bucuria mea ! ne-aţi trimis legat de creierul nostru În luna octombrie, când am împlinit ,,năzdrăvan ". 13 ani, am avut o surpriză deosebită: Acum e pentru mine o perioadă în revista Vatra veche s-a publicat un tare aglomerată. După-amiezile sunt articol cu şi despre mine. Totul a fost prea scurte pentru cât am de învăţat şi 22.11.2014 posibil datorită d-nei mele dirigin- mă gândesc – sincer - la pârtiile de Dragă Luciana, te, prof. Angela Olaru cu ajutorul că- ski din Ardeal, la bunătăţile bunicii, După ce te vei mai elibera de reia am obţinut toate aceste rezultate la Moş Crăciun în care Vlad încă mai treburi, te rog sa acorzi atenţie şcolare. crede aşa cum credeam eu acum textului meu ZECE NEVOI În rest, am început clasa a 7-a cu câţiva ani. Abia aştept să ajungem de UMANE, pe care îl găseşti aci, ca dreptul, am avut o mulţime de teste sărbători acolo, la bunici, ca în fiecare document ataşat. A fost apelul meu iniţiale, iar acum mă pregătesc pentru an de altfel... adresat tinerilor din Cluj la 8 teze şi olimpiade. Sunt multe noutăţi Vă doresc sănătate multă şi numai noiembrie 2014. Să-l transmiţi şi pentru mine, fizica devine tot mai bine ! Doamnei profesoare, şi părinţilor tăi. complicată, descopăr primele noţiuni Cu respect, Cu drag, de chimie, geometria e deja comple- Luciana Marcus xă... doar limba română rămâne la fel de frumoasă şi caldă! 22.11.2014 Vă doresc multă sănătate şi mă bucur din suflet ca pot să vă trimit şi Mulțumesc mult! L-am trimis d-voastră revista Vatra veche. deja doamnei diriginte şi îl voi citi cu Articolul se găseşte la pagina 77. mare atenție! Interesant: "Nevoia de Vă ataşez şi câteva fotografii recente eşec" (m-am uitat acum.)... Da, şi eu alături de fratele şi de mama mea. cred că e important să învățăm să Cu respect, pierdem... Luciana Lăpuşneanu În timp ce vă scriam, am simțit cutremurul... S-a simțit teribil la 18.11.2014 Brăila. Tati e de gardă, iar eu, Vlad şi mami ne-am speriat şi am așteptat să Dragă Luciana, se încheie sub grinda din sufragerie. Mare bucurie îmi faci trimiţându- Mă bucur că s-a terminat cu bine! mi revista Vatra veche în care la Vă doresc noapte bună şi vă pagina 77 e articolul Doamnei mulțumesc pentru toate sfaturile Profesoare Angela Olaru despre tine înțelepte pe care mi le daţi! iar alături e splendidul tău text despre Cu mult drag, copilărie. Fotografiile sunt şi ele o Luciana splendoare. Pe obrajii frăţiorului tău

39 Prima verba să le rânduieşti sensuri pe potrivă, A fi total al scrisului e atât de greu neştiind ce e mai propriu elanurilor în constrângere, însă atât de uşor când poetice ale Monicăi Chivu. Oricum ei i orice realitate exterioară se metamor- se potrivesc deja multe din sensurile fozează în totală abolire a convenţiilor prea invocatului calambur: „câtă ei. Însă a ajunge să fii total al scrisului Ne naştem fiecare cu poezia în noi. credinţă, atâta poezie, câtă poezie atâta înseamnă să nu mai aparţii vreunui Poate că o căutăm o viaţă întreagă şi nu credinţă”! curent din exterior. Asemenea unei o găsim în adâncul fiinţei noastre sau Şi, într-o reverberaţie apodictică, rugăciuni de preamărire, eşti o absenţă trecem pe lângă ea, ori trece ea pe lângă nu pot să nu văd la Monica Chivu că, în lumea rutinei şi o prezenţă în noi, când tocmai nu eram atenţi la deopotrivă, „dacă poezie nu e, nimic nu plinătatea Cuvântului. Anularea lumii frumuseţea lumii. e”!, dar şi „dacă credinţă nu e, nimic nu exterioare nu duce decât la tăcerea Ne naştem fiecare cu credinţă în e”! caldă a sufletului. noi şi încercăm toată viaţa să o NICOLAE BĂCIUŢ Adorarea acestui climat te face să descoperim, să ne îmbrăcăm în te înalţi în atemporalitate, fiind cea care veşmintele ei, până când acestea devin nutreşte stările de factură divină. coincidente, ne devin trup şi hrană. Consonanţa stărilor şi transpunerea lor Poate că nu-i înţelegem adâncimile, pe "hârtie" mijloceşte apropierea poate că e prea aproape de noi şi tocmai scriitorului, printr-o pleiadă de mărturii de aceea nu-i vedem minunile şi excepţionale ale contactului cu arta rămânem pustii, rătăcitori, fără drum. scrisului, de actul primordial. Imaginile Dar dacă le descoperim pe care izvorăsc din actul re-creării lumii amândouă deodată, poezie şi credinţă, prin cuvânt, căci aceasta este misiunea credinţă şi poezie, nu cred că mai sufletului creator, depăşesc dimensiu- contează ordinea, şi mergem cu ele în nea pur estetică şi reuşesc să se înca- acelaşi sens, nu urcând, ci înălţându-ne? dreze, prin ea, în sfera simbolurilor Suntem firavi şi ne copleşeşte pure. poezia, suntem neînvăţaţi şi ne învaţă Avântul spre semnificaţiile sacre ar credinţa. trebui regăsit în fiecare act creativ al În acest orizont, am descoperit-o cărui decor conturat să fie atribuit, în pe Monica Chivu, „Mai aproape de acest sens, Celui prin Mâna căruia toate albastru” decât spera ea, îmbrăcată în s-au aşternut în lume. Astfel, nu în mantia poeziei şi pătrunsă de fascinaţia ambiguitatea înţelesului şi a stărilor, nu credinţei, ca eliberare de sine, ca în atribuirea altor legi decât cele divine, despovărare de greul lumii, în lumina nu în nebulozitatea abstractului şi nici Logosului întrupat în istorie. în dorinţele de translaţie spre elanurile Monica Chivu l-a descoperit pe estetice ale sufletului regăsim sensul Dumnezeu, de care s-a apropiat nu ca creaţiei. Pentru ca scrisul să ajute fiinţa să-l vadă cât de mare e, ci ca să simtă să evadeze din automatismul mişcărilor cât de mare e credinţa ei pentru El. vieţii, el trebuie să se cuibărească în Monica Chivu s-a apropiat de Binele și în "Frumuseţea - care va salva poezie, nu ca să vadă cât de mare e ea, lumea". (Dostoievski) ci cât de mare e dragostea ei pentru Ea. O experiență culturală sfidează Eul anterior, pe care l-am lepădat, Dacă am privi-o pe Monica Chivu uneori, întru totul, orice întâlnire și-a îngropat în uitare multe dintre blagian, n-am şti care e jocul, care firească cu lumea exterioară, cu valențele care i-au fost personale inițial iubirea, care înţelepciunea. Pentru că limitele ei. Drumul deschis către un alt și a ales să substituie golul format, nici ea nu se fixează în timp, nu fuge de timp, păstrat în sfera valorilor care îți starea impersonală, cu fâșii de viață el, ci vrea „să uităm că timpul există”! pătrund nu doar gândurile, ci ajung rupte din desăvârșirea zilelor de mai, În această dimensiune, se situează până în adâncul ființei, este perceput cu petrecute în contextul sacru, respirat pe tânăra poetă, asumându-şi alt ritm precădere drept o împlinire a eului. plaiuri nemțene... A fi captiv, a dori, existenţial, fiind prea matură ca să fie Beatitudinea care învăluie secunda unei astfel, să rămâi "înlănțuit" în frumu- doar un copil, fiind prea copil ca să fie astfel de trăiri, în afara timpului profan, sețea sacră a locului a devenit pentru doar matură. nu doar că te rupe de tot ceea ce mine o dominantă... E o surprindere care te contrariază, înseamnă amintiri, prezent și viitor, ci Tematica volumului a rămas sub într-o vreme când tocmai ai fi fost te închide în clipa eternă - în care aura dorului de pustie, marcat de tentat să amendezi tentaţiile şi absolut fiecare parte a sinelui devine un nevoia de solitudine, de refuzul tendinţele unei generaţii care vine dintr- memorial liturgic. Decorul naturii, ecourilor cotidianului. o altă lume decât a predecesorilor şi are întinderea câmpului acoperit de aureole, Totul s-a născut sub semnul o altă proiecţie a viselor decât a celor așteptând parcă să le îmbrățișezi, aceluiași dor de "a exista" permanent care au ştiut că timpul există şi i-au completează împlinirea zborului, pe sub acoperământul cald al nopților de măsurat duratele. fundalul veșniciei; iar întâlnirii cu un primăvară, într-o reală contopire Tânăra poetă nu ţipă, nu convoacă Sfânt - Sfântul Ioan Iacob Hozevitul - ființială cu divinul. la ordine cuvinte ascuţite, ci nu îi mai pot fi atribuite doar cuvintele Volumul reprezintă exercițiul liturghiseşte, psalmodiază, cu blândeţe, pentru a releva sacralitatea momen- zborului meu interior, al dorului meu de cu sinceritate, cu simplitate. tului... Totul a fost o rugăciune scrisă, pustie... Poezia e rugăciune, rugăciunea e atunci - măsurată în timp și pagini, MONICA CHIVU poezie – îţi vine să întorci cuvintele ca acum - o prelungire a firii.

40 Acum pentru totdeauna Ar vrea să poată să se jertfească și să știe că tu răsari E timpul tăcerii. în preaplin de fericirea să ne ținem de mână salvării binecuvântate. și să uităm că timpul există; să lăsăm eternitatea Dor tăcând ce ne așteaptă dincolo de cer, În tăcerea de mult știută, să ne pătrundă și nu uita s-aprinzi mereu, să ne poarte pașii acea flacără în veghe către un drum mereu circular ce îți luminează gândul, astfel încât, mergând înainte atâtea ori cât Îi vorbești sau înapoi, și păstrează în tăcere Iartă-mă că, uneori, să ne întâlnim mereu pururea cu tine nu te-am ascultat, în aceeași secundă a veșniciei și cu îngerii dragi deși în vocea ta se ascundeau de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat ce te acoperă-n toată vremea, cuvinte neasemuit de minunate. și niciunul n-a mers fâșii din spații sfinte, Iartă-mă că nu îți repet, în direcții opuse; deși îndepărtate, chiar dacă asta ar fi ultima să ne regăsim iar tu izolat de lume, secundă de viață, cu aceeași ultimă strângere suflet în inima zărilor sfințitoare, care se va scurge, din palme, să îți cuibărești sub aripi de protecție și pe care se pare că vreau s-o pierd fără să fi știut, fără să ne fi gândit nespunându-ți că te iubesc. la cât timp s-ar fi scurs inimile lor în al tău suflet tânjind, Iartă-mă că nu ți-am furat și să ne ținem minte precum și îndrumă-n tot locul prin tine atât de multe zâmbete linia nesfârșită a cercului lumina lor și răsari dragoste și că nu te-am strâns în brațe. în care El ne-a pus, prin mâna lui Dumnezeu. Iartă-mă că ți-am pătat inconștienți de unde a început aripile blânde și pufoase și unde se termină. Elipsă care îți cresc prelingându-se în minuni, Clipă O linie groasă, cu negrul mânjit în palmele mele. Trasată pe hârtie, Iată-mă aici, O luminiță sub un gest firesc Confuză și opacă. crezând că dă conturul aripilor unei păsări a mă vei putea ierta… paradisului Se chinuie să fie scrisă, într-un vânt reavăn. Din mina creionului, Întindere Tot în apropiere Până la hotar. Un câmp, conturul unei povești pe umbra mâinilor Fărâme din cărbuni, de priviri, îndreptate spre Cer, și apoi spre fiecare colț. Întinse murdărind, de suflete, sprijinindu-se Ploaie curată și tu. Divid aerul. pe-o coroană de nori, de flori, cu rădăcini în lumină, Dorințe Doi poli, de zâmbete, spre raze ondulatorii, Iar nesiguranță, de Îngeri, coborând din Rai, Ar vrea să rămână doar sufletul ei Gândind cu istovire. în zâmbete, care îți mărturisește apropierea - cu dulce chemarea eternității, deja evadată, O linie și mai subțire, în flori, cu mireasmă edenică, în fiecare privire Trasată pe hârtie, în suflete, levitând pe nori, Și mai opacă. în priviri, pietoni ai carărilor deschise pe care a primit-o, cuibărind-o cu sfințenie Monocrom, spre sacru. în izvorul revărsat din el. Pete negricioase, MONICA CHIVU Ar vrea să rămână doar el, ______Fără reflexii, fără umbră. dintre toate sufletele, (Fostă elevă a Şcolii "C. Sandu- și să îi mângâie palmele și Întotdeauna, Aldea", prof. dr. Gabriela Vasiliu, în să nu i-o înlăture, Mergând, prezent, elevă în clasa a IX -a, la oricât de mult le-ar ține împreunate. Caută lumină. Colegiul Naţional " Gh. Munteanu Ar vrea să fie bucuria Murgoci"; - a debutat in Revista în care simte că îl iubește Iartă-mă "Cuvântând; a obţinut la etapa și să nu fie suferința pentru mama (Elena) naţională a Concursului " Cultură şi pe care o simte când îl vede spiritualitate românească", Neamţ, că nu zâmbește, Iartă-mă că-ți sunt o povară 2015, Premiul al III-lea şi Premiul că umerii îi sunt împovărați care îți cade greu pe spate Special "Bucuria din colţul inimii"; de atâtea griji, și care nu te trage de umeri, membră a Cenaclului "Nicolae pe care le-ar lua să o strivească. vrând să știe dacă ești în liniște. Băciuţ", din Brăila.)

41 PODUL DE SUS Nimicului îi pune tăcerea la murat.

Noi doi, față-n față. Din plin poezie: Și vine frigul, vine, mă umplu iar cu Ce bine îmi iese azi podul se sus! fiare, Păcat în oglindă, furtună târzie, Cu dinții lor de fildeș în os înșurubați, Mă ierți de pe cruce, cu ochi de Iisus. Mă cheamă, muză vie, mă strigă-n Tâlhar ți-s și demon în patimi când gura mare, luna În lobul de rezervă, spre seară când Ți-o pun la picioare și-ți zic s-o îmi bați! despoi, Să ieși dintre coaste o clipă, doar una, ALERGÂND PRIN MIRIȘTI DE Să-mi ceri asfințitul și raiu-napoi. PIATRĂ

O halcă de carne zvâcnind pe sub ______Mi-i moartea-ndestulată și scâncetul piele, Un vers în podul palmei, atât mi-i mi-i apă, Din Calea Lactee un singur chiștoc, sărăcia, Aldină unduire sub gleznele de lut, De-ajuns mi-s în dansul sălbatic de Cântaţi-mi voi prohodul, doiniţi-l din Prădalnic, trupul verii în carne vatră- iele caval! mi sapă, Să-ți prind strălucirea de zeu Lumini să alăpteze la sfârcul disolut. sărăntoc. LACRIMĂ PENTRU FÂNTÂNA DIN CER Sub talpă se așterne o miriște de O mie de dame să umble pe ace, piatră, Pe mine, curbată, o viață m-ai vrea – Când pleata-nserării o tund, Prin spice-alerg albită la tâmple și la Sub podul flexibil, de-a valma se Păcatu-i aproape rotund – glas, tace: De plânsul femeii din lan Ușor tresar din geană, în liniștea Doar luna din pântec de tine mi-e Se scutură îngerii-n van, mulatră, grea. De lacrima pleoapei de lut De grindă spânzurată, visarea când Fântâna din cer s-a umplut. mi-o las.

Cu sabia crucii, lucid ÎN CIUTURA SUFLĂRII Trecutu-mi sângerează în coaja lui de Toți demonii-n mine-i ucid – vierme, Patetic echinocţii îşi gudură pleiada, De vaietul lor mincinos Cu dumnezei mă umplu cum glăjile Cu dinţii lungi, de fildeş, poemele mi- Ninsoarea-mi coboară în os, de vin, au ros, De albul întins ca un mort Doar cerul șiroiește incert sub În ciutura suflării mi-e limpede Se zdruncină pielea ce-o port. epiderme, naiada - Se dăruie-nserării, eternului divin. Virgină-nfiorare, sub cerul tenebros. Cât iarna mi-alunecă-n trup, Nămeții spinarea mi-o rup – Îmi urlă negrul ierbii, timpanul mi-i Mi-i noaptea-n fântână cuibar, ZVONURI DESPRE MINE de piatră, Dar nimeni nu are habar În el zvâcnesc strămoşii cu suflete de Că versul pe care-l frământ Se tot zvonește-n paraclis lut, E numai nisip și pământ... Că viețile trecute li-s, Mă cerne-n pumnul galben o toamnă Dar ochii mei, de cer sătui, idolatră, MUZĂ LA CEAS DE SEARĂ Își dorm amarul în gutui Să-i vindec de-ntuneric plămânul involut. Încalță-te, ciudato, cu pașii mei de Și zeii-și strigă prin tolcer, umbră, Zăbavă morții dacă-i cer, S-au copt în gerul morţii tăcerile din Mă poartă rai în sânge, mirabil Când întinați de ploi și vânt ambre, acatist; Trudesc lumina din cuvânt. Miresmele de ceaţă sub pleoape mi Tot cerul mă petrece pe glezna ta s-a scurs, cea sumbră, Se tot zvonește în aval Îmi cântă-n os pricesne miresele din Albastrul să-l înalțe la rang de C-aș fi trecut de-al morții val, umbre, ametist. Dar mintea mea s-a așezat Cerşind dumnezeirii, zadarnic, alt Să-mi scoată versul la mezat; recurs. Mă curge apă crudă, pe trupul tău Pe unde mor, pe unde curg, alene Încalec plânsetul pe-un murg Vâslesc prin carnea clipei, îi gust Să vărs dumnezeirea din pumnul Și-l mân mereu pe deal, în sus, nimicnicia, tremurat, Să-și urce crucea cu Iisus. Prin sânge-mi saltă timpul, să moară O toamnă se agită turbată printre ARMINA FLAVIA ADAM în aval, gene,

42

NAŢIUNEA ÎN STARE DE VEGHE

(XV) 15. Gestionarea imaginilor sociale despre naţiuni În mai multe capitole ale romanului capodoperă Sacrificiul, Mihail Diaconescu a evocat cu mijloacele specifice oferite de arta epică activitatea unor gazetari şi a redacţiilor în care ei lucrează. Despre Alexandru Vaida-Voievod ni se spune că are o prestaţie jurnalistică strâns legată de acţiunile unor publicaţii româneşti din Ardeal precum Lupta şi Unirea. ______Acelaşi Alexandru Vaida-Voievod colaborează cu Astfel, s-a conturat teoria care stă la baza investigării articole şi eseuri la publicaţia vieneză Oesterreichische imaginilor sociale ale naţiunilor, condiţionată de Rundschau care apărea la Viena. capacitatea de „a gestiona imaginea socială”. Aceasta Romulus Brad, unul dintre personajele principale ale rezultă din faptul că astăzi, într-o Europă căreia i-au fost romanului, foarte nuanţat portretizat de Mihail impuse de către cercuri oculte, trăsături comunitariste, Diaconescu, colaborează la Bucureşti, unde a venit ca naţiunile, ca organizări sociale, sunt tot mai contestate de refugiat politic, la publicaţii precum Universul, Adevărul către anumiţi ideologi. Precum se vede, această contestare sau Epoca. Ca gazetar, el participă copleşit de emoţie la este urmată de strategii ascunse sau vizibile de funerariile lui Carol I, regele României, şi la încoronarea dezorganizare „paşnică”, iar după caz, violentă, a lui Ferdinand I, în catedrala mitropolitană din Bucureşti. naţiunilor şi statelor naţionale. În alte capitole sunt amintite publicaţii precum Agresorii, ieşiţi din culori politice regăsite în spectrul Gazeta Transilvaniei de la Braşov, Telegraful Român de curcubeului, profită de faptul că naţiunile sunt un „spaţiu la Sibiu, Drapelul de la Lugoj. social public”, în care informaţia codificată ostil poate Ziarele şi revistele românilor de pretutindeni, ca, de uşor să pătrundă şi să manipuleze conştiinţe în sensul altfel, presa tuturor ţărilor europene, participă activ, în dorit, generând efecte perverse greu de controlat. variate moduri, la evoluţia evenimentelor care au pregătit De aceea, gestionarea eficientă a imaginilor sociale şi au marcat primul război mondial şi reorganizarea pe baza explicaţiilor oferite de diferite „diplomaţii”, Europei postbelice. „politologii”, „psihologii”, şi „antropologii” sau chiar Presa oferă publicului lector imagini sociale despre „sociologii”, nu este satisfăcătoare, întrucât operează cu naţiuni. Imaginile acestea pot fi corecte (realiste) sau false grupuri de concepte care primesc semnificaţii diferite, (manipulatoare, agresive). unele neexplicitate. Astfel de teorii ignoră implicarea Sociologia naţiunii ţine cont de o mare varietate de procesorilor de informaţii construiţi şi întreţinuţi de documente sociale. Presa poate fi un document social, cu naţiuni, adică a oamenilor cu competenţe profesionale şi condiţia ca lectura ei să fie lucidă, respectiv analitică, socializante. detaşată şi critică. Definitorie este menţinerea posibilităţilor de Presa este unul dintre cele mai eficiente mijloace ale comunicare în interiorul naţiunii, îndeosebi la nivelul propagandei. În zilele noastre există reviste, ziare, afişe organizaţiilor sociale, între naţiuni şi între naţiuni şi tipărite, broşuri, posturi de radio, posturi de televiziune şi organizările socio-politice, adică între state. Comunicarea edituri care servesc exclusiv ţeluri propagandistice. înseamnă cunoaştere, iar producţia de imagine, greu de Ca romancier, istoric şi sociolog, preocupat de realizat şi păstrat, reprezintă „puterea în mişcare” a unei diverse aspecte ale psihologiei maselor, Mihail naţiuni. Momentele de cumpănă prin care Europa a trecut Diaconescu ştie foarte bine că, în cuprinsul acţiunilor adesea confirmă faptul că o naţiune nu trebuie să fie propagandistice, gestionarea imaginilor sociale despre puternică în sensul de a avea forţă militară, căci producţia naţiuni are un caracter decisiv. Romanul capodoperă de armament poate fi egală cu producţia de imagine. De Sacrificiul demonstrează acest fapt cu o mare abundenţă la procesarea socială a informaţiei, prin imagine de aspecte epice şi simbolice. Şi acesta este unul dintre deformată sau tendenţios exprimată se ajunge la motivele pentru care romanul Sacrificiul a câştigat autodistrugere, atunci când nu există capacitatea de a adeziunea noastră sufletească. Şi pentru acest motiv îi departaja „învăţarea socială” de „manipularea dedicăm suita acestor comentarii. informaţională”. În zilele noastre, mai mult decât oricând în trecut, Demersul-premisă în acest context este capacitatea odată cu conştientizarea relaţiei dintre „starea naţiunii” identificării disfuncţiilor şi vulnerabilităţilor naţiunilor, şi imaginile despre naţiune, a apărut necesitatea îndeosebi la presiunile mediatice, întrucât acestea gestionării ei prin acţiuni sociale. „Gestionarea” a generează sau declanşează agresiunile informaţionale. devenit o funcţie a conducerii socio-politice, iar Îndeosebi presiunile mediatice, care astăzi au luat de confruntarea dintre state, interpretată în mod partizan şi multe ori locul celor fizice, oferă cadrul elaborării de tendenţios, din interes, ca o confruntare între naţiuni, strategii destabilizatoare ale „centrelor de putere”. cuprinde astăzi, tot mai frecvent, agresarea Acestea nu se mai bazează pe înarmările clasice şi → (manipularea) imaginii naţiunilor adverse. AUREL V. DAVID

43 nucleare, ci pe controlarea crescândă a oamenilor, politic, economic, cultural, ecologic şi în domeniul comunităţilor, organizaţiilor, statelor şi popoarelor prin drepturilor omului. intermediul mijloacelor, tehnicilor şi procedurilor Imaginile favorabile despre o naţiune devin posibile informaţionale. în contextul în care aceasta procesează performant Astăzi agresiunile „centrelor de putere”, aflate într-o informaţiile sociale. Aceasta este, de fapt, puterea unei fază avansată de reconstituire şi în Europa, se realizează naţiuni. Ea nu înseamnă, aşa cum se afirmă de către preventiv şi prin aşa-numitul „terorism mediatic”, care ideologi, puterea de a supune scopurilor sale modalităţile poate să acopere sau să pregătească o agresiune militară, de gândire ale altor naţiuni şi nici puterea de a crea o stare devenind, astfel, surse de insecuritate pentru naţiuni. Prin de dependenţă economică, politică, culturală pentru alte acestea se pot crea imagini negative, defavorabile naţiuni. naţiunilor, privind originea, teritoriul naţional, limba Precum au constatat sociologii Ilie Bădescu, Dan naţională, economia naţională, dar şi pe planul Dungaciu şi Radu Baltasiu, delimitarea naţiunilor de orice apartenenţei oamenilor la o anumită naţiune. De aceea, o tip de organizare politică rezidă în faptul că fiecare componentă fundamentală a acţiunilor gestionare este naţiune este conştientă de faptul că „avuţia naţională nu construirea capacităţii de identificare, prevenire şi este aurul şi argintul, ci abundenţa de bunuri capabile să contracarare a agresiunilor informaţionale, întrucât satisfacă nevoile oamenilor”. acestea produc consecinţe perverse. Ele pot compromite Naţiunile nu agresează, ci îşi apără nevoile sociale şi organizarea democratică a statului naţional şi conceptele valorile sociale care le definesc. Fiinţarea lor este, în mare privitoare la „drepturile omului”, pot destructura măsură, dependentă de capacitatea de a conserva etnicul organizaţiile cu finalităţi productive, integratoare şi originar, care constituie fundamentul legitimităţii în gestionare sau pot anihila organizaţiile specializate în relaţiile cu alte naţiuni sau cu „centrele de putere”. De securitatea naţiunii. aceea naţiunile ţin atât de mult la tradiţii, care fac parte Gestionarea imaginilor sociale despre naţiuni din filonul lor etno-spiritual. depinde, în mare măsură, de discernământul social al Fiecare naţiune conştientizează că puterea de a cetăţenilor. Acesta are un mare rol în evaluarea corectă a conserva, apăra şi promova propriile tradiţii constituie necesităţilor privind respectarea cadrului normativ legal şi fundamentul trăiniciei identităţii sale. Fiecare naţiune este a acţiunilor în spaţiul public, în utilizarea raţională a ea însăşi datorită zestrei tradiţiilor, care constituie mecanismelor sociale, în estimarea consecinţelor sociale universul său structurat şi asumat. Elitele sociale ale unei ale deciziilor politice şi în sesizarea şi respingerea naţiuni sunt conştiente că doar plecând de la tradiţii acţiunilor de dezinformare şi de diversiune împotriva propria lor naţiune se poate situa în comparaţie cu alte naţiunii. naţiuni. Îi admirăm şi îi iubim pe Alexandru Vaida-Voievod Amintind aici de tradiţii, este necesar să subliniem un şi pe Romulus Brad în ipostaza de gazetari, aşa cum apar fapt mai mult decât semnificativ. Mihail Diaconescu este în romanul Sacrificiul, pentru că ei sunt gestionari de unul dintre cei mai activi şi mai importanţi teoreticieni ai imagini cu o înaltă conştiinţă intelectuală, patriotică, valorilor patrimoniale şi ai tradiţiei din istoria culturii civică şi morală. Ei practică gestiunea imaginilor sociale române. Tradiţionalismul său este militant. El are un despre naţiuni din perspectiva unei exemplare situări impact puternic în conştiinţa unor intelectuali din diferite profesionale, naţionale şi etice. Mai ales etice. generaţii. De discernământul social depind, în mare măsură, Pentru Mihail Diaconescu, tradiţiile laice ale starea naţiunii şi strategiile de securitate a naţiunii. În românilor de pretutindeni sunt strâns legate de tradiţia acest proces social, o misiune importantă revine culturii sacră a Bisericii Ortodoxe. naţionale, care poate deveni armă de apărare a naţiunilor Sfânta Tradiţie (sau Predania) este învăţătura sacră împotriva tendinţelor de globalizare şi de negare a dată de Dumnezeu Bisericii şi care a fost fixată în scris dreptului lor la existenţă. Demersul este organic legat de mai târziu decât momentele când a fost afirmată. Aşadar, capacitatea statului naţional de a asigura ordinea publică, Sfânta Tradiţie precede, însoţeşte şi completează Tradiţia de a preveni „dezordinea” şi intervenţia „centrelor de scrisă. Sursele credinţei creştine ortodoxe sunt Sfânta putere” din motive „umanitare”. Capacitatea unei naţiuni Tradiţie şi Sfânta Scriptură. În Sfânta Tradiţie a Bisericii, de a gestiona imaginile sociale despre sine oferă ne spun teologii ortodocşi, lucrează puterea Duhului posibilitatea menţinerii naţiunii ca unitate socială care Sfânt. imprimă sensul diversităţii procesualităţii sociale şi Ca apologet al tradiţiei, Mihail Diaconescu îi invocă, principala valoare a omenirii. Gestionarea trebuie să fie îi citează, îi admiră şi îi comentează în mod repetat pe publică şi nu ascunsă, pentru a nu genera consecinţe titani ai culturii române precum Nicolae Iorga, Nichifor perverse. Astfel se realizează o imagine globală a naţiunii, Crainic, Nae Ionescu (pentru noţiunea de tradiţie el a care rezidă în imaginile organizaţiilor întreţinute, naţiunea utilizat în mod constant termenul predanie), Dumitru având posibilitatea de a exprima „specificul naţional” în Stăniloae, Ioan G. Coman, Mircea Vulcănescu şi pe alţi cadrul procesualităţii sociale. mari teoreticieni ai valorilor noastre patrimoniale şi Imaginile sociale ale fiecărei naţiuni trebuie astfel spirituale. construite încât să nu producă frustrări pentru alte naţiuni, În acest sens, paginile şi capitolele romanului să nu agreseze mentalităţile, credinţele, opiniile altor capodoperă Sacrificiul sunt pline de spiritul tradiţiei laice naţiuni, să fie compatibile cu valorile internaţionale româneşti şi al Sfintei Tradiţii a Bisericii Ortodoxe. general acceptate, cu principiile dreptului internaţional, cu Chiar titlul Sacrificiul pus pe coperta romanului ne practicile cele mai uzitate în relaţiile dintre state, cu aminteşte de faptul că Mihail Diaconescu ţine cont, în tendinţele care se manifestă în viaţa internaţională pe plan estetizările şi relatările sale epice, de jertfa unică şi →

44 salvatoare, pe cruce, a Mântuitorului Iisus Hristos Fiul lui statului naţional unitar român. Liderii de opinie au un rol Dumnezeu. Teologia dogmatică, teologia liturgică, fundamental în multiplicarea imaginii naţiunii române. teologia patristică şi teologia pastoral misionară ortodoxă susţin în variate moduri confruntările de idei, * desfăşurările epice şi simbolurile din romanul Sacrificiul. * * Precum se constată în Europa actuală, nu există nici o Romanul Sacrificiul pune în faţa publicului lector tradiţie despre care elitele sociale (nu cele politice!) să evenimente decisive petrecute în preajma şi pe timpul spună că îi este indiferentă, că ar putea să fie înlocuită cu prăbuşirii Imperiului austro-ungar şi al edificării statului alta sau că trebuie eludată sau înlăturată prin forţa brută. naţional unitar român. Acestea au fost folosite de naţiunea Fiecare naţiune este unică prin formă, spirituală prin română pentru a-şi evidenţia „punctele tari”, dar mai ales „geneză”, perenă prin fiinţare în cadrul aceleiaşi capacitatea de a supravieţui unui regim de teroare şi de a „patrii”, organică prin construcţie şi funcţionalitate, contribui, prin gând şi faptă, la destrămarea şi îngroparea necesară prin „cultură” şi universală prin fondul unui imperiu. generator de civilizaţie. Autorul a sesizat şi scos în evidenţă capacitatea liderilor românilor din Transilvania, Banat, Crişana, * Maramureş şi Bucovina, în frunte cu Iuliu Maniu, * * Alexandru Vaida-Voievod, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio- În zilele noastre, demersul privind gestionarea Pop şi alţii, de a transforma anumite evenimente istorice imaginilor despre naţiunea română este expresia în oportunităţi pentru demonstrarea forţei şi posibilităţilor conştientizării, de către elitele sociale, a conexiunilor de reacţie ale naţiunii române. dintre starea naţiunii şi imaginea naţiunii în mediul Românii trăitori în acele vremuri au lucrat cu gândul socio-politic în care-şi afirmă, apără şi promovează şi fapta pentru a-şi extrage din evenimentele tragice în valorile, interesele şi nevoile sociale. În condiţiile care au fost implicaţi autoritatea, credibilitatea, eficienţa exercitării, din „centre de putere”, a presiunilor privind şi legitimitatea ca naţiune îndrituită de „dreptul ginţilor” „nivelarea” identităţilor naţionale, elitele sociale încearcă să-şi construiască destinul prin forţe proprii. să preia gestionarea imaginii propriei naţiuni, încăpută pe Autorul a relevat rolul mesajelor transmise de liderii mâna elitelor politico-ideologice, care acţionează vădit românilor, atât mireni, cât şi feţe bisericeşti, care şi-au sau ocult la comanda unor entităţi transnaţionale, unit glasul pentru a împlini destinul scris de Pronie pentru supranaţionale, deci antinaţionale. naţiunea română, trăitoare în acele vremuri în state Însă, într-o Europă comunitară, gestionarea imaginii diferite. În acest context, din cazuistica prezentată, autorul naţiunilor nu mai este o funcţie exclusivă a conducerii a atras atenţia, asupra graniţei între a convinge şi a acestora. Ideologii comunitari au transformat demersul manipula asupra imaginii naţiunii române. El a scos în social într-o confruntare dintre naţiuni, care încorporează evidenţă rolul manipulării, care generează pierderea tot mai frecvent agresarea (manipularea) imaginii credibilităţii şi al efectului unui eveniment istoric. El este naţiunilor considerate adverse. În aceste condiţii, convins că doar puterea de a convinge reprezintă strategiile de creare şi promovare a imaginii naţiunii principala caracteristică a unui demers sau acţiune cu un române, precum şi metodologiile de evaluare a imaginilor anumit sens şi semnificaţie. naţiunii române condiţionează capacitatea acesteia de a-şi Prin personajele care se perindă prin faţa ochilor afirma valorile, interesele şi nevoile sociale. celor care citesc romanul „Sacrificiul”, autorul a reliefat Strategia de construire a imaginii naţiunii române modalităţile de evaluare a imaginilor sociale ale naţiunii urmăreşte realizarea şi consolidarea identităţii acesteia în române. În acele vremuri, imaginea acesteia s-a aflat în mentalul oamenilor, grupurilor, comunităţilor, conexiune cu imaginile celorlalte naţiuni aflate sub organizaţiilor sociale încorporate de naţiunea română. opresiunea austro-ungară -, respectiv cehi, slovaci, sârbi, Relevantă este acţiunea de promovare a imaginii naţiunii croaţi, ruteni, polonezi, sloveni etc., care şi-au construit române, prin mesajele transmise. Acestea evidenţiază propria imagine socială. Autorul, fiind în acelaşi timp pregnant trăsăturile definitorii şi demersurile naţiunii cercetător istoric şi sociolog, se transformă în evaluator al române în mediul social-politic în care-şi afirmă valorile, imaginilor generate de naţiunea română. În acest caz, el a interesele şi nevoile sociale. realizat în chip elocvent o imagine proprie despre În contextul agresiunii informaţionale asupra naţiunii naţiunea română, a pus diagnostic asupra imaginilor care române şi statului naţional unitar român, o atenţie s-au constituit despre naţiunea română. deosebită trebuie acordată aşa-numiţilor „lideri de Din perspectiva cunoaşterii aprofundate a acelor opinie”. Aceştia fac parte din categoria „formatorilor de vremuri de luptă, eroism, tragedie şi măreţie a naţiunii opinie” împreună cu factorii de decizie şi factorii de române, cititorul resimte nevoia stringentă de evaluare influenţă şi au rol important în „filtrarea informatiei”, corectă a imaginii naţiunii române azi. Pentru că romanul orientarea percepţiei şi formarea atitudinilor faţă de istoric Sacrificiul vorbeşte despre trecut, adresându-se naţiunea română. De regulă, acestora li se atribuie însuşiri însă în mod consecvent publicului contemporan. care îi recomandă drept „catalizatori ai opiniei publice”. Astăzi, când naţiunea noastră se află din nou pe un Ei sunt întâlniţi pe toate treptele de organizare şi drum al calvarului nebănuit în urmă cu peste un sfert de funcţionare a naţiunii române - grupuri, comunităţi, secol, a revenit în gândul şi fapta celor conştienţi de organizaţii -, sunt percepuţi de comunităţi şi organizaţii ca soarta cetăţii, nevoia de afirmare şi protejare a „imaginii autorităţi în anumite domenii sociale, reflectă, de obicei, de sine” a românilor, în care un loc aparte revine păstrării deciziile şi opiniile strategice ale structurilor de putere ale şi conservării memoriei sociale.

45 Convorbiri duhovnicești cu sânge. Avem atâtea pagini de fost exportată dintr-o parte în alta a istorie care au fost scrise cu sângele lumii, fără ca cineva să-i mai pună feciorilor români ce au căzut pe TVA sau să-i pună taxe vamale câmpurile de luptă şi, mai alalteieri, pentru tot ceea ce s-a scris în presă.

aici, pe străzile din Timişoara. Deci presa a exportat ştiinţă şi cultură Jurnaliştii au scris şi cu lumină, pe toate meridianele. Până acum au dus şi lumină până în cel mai fiscul n-a reuşit să taxeze şi mintea îndepărtat sat românesc. Au ajuns să omului. Sperăm să nu le dăm de fie făclierii de lumină, înainte de a fi gândit unora. ajuns curentul electric în ultimul sat În decursul istoriei presei, s-au românesc. Predecesorii jurnaliştilor zugrăvit minţi. Nu este uşor să de astăzi, în decursul vremurilor, au zugrăveşti mintea unui om. Partea lui dus această lumină până în ultimul sat fizică, felul cum este îmbrăcat o

„Jurnaliştii zugrăvesc cel mai din ţara aceasta. putem lăsa pe seama designerilor, autentic tablou al României.” L.C.: Înaltpreasfințite Părinte însă din breasla jurnaliştilor au fost Mitropolit, aţi lansat ideea, din nou atâţia oameni care au reuşit să L.C.: Înaltpreasfințite Părinte inedită, că jurnaliştii sunt coautorii pătrundă şi să zugrăvească minţile Mitropolit, la Congresul Internaţíonal unei cărţi unice şi anume Biblia semenilor lor. de Istorie a Presei, Ediția a IX-a, cu Neamului Românesc. În presa bisericească, încă de la tema „Tradiții ale presei științifice”, Î.P.S. Ioan: Tot ceea ce se scrie început, şi-a găsit loc de exprimare şi desfăşurat la Timişoara, la mijlocul în presa noastră, în fiecare zi, este o partea ştiinţifică. lunii aprilie, aţi avut o intervenţie pagină a Bibliei Neamului Românesc, Aduceţi-vă aminte, în presa inter- substanţială cu tema „Presa biseri- cu bucuriile şi cu necazurile ei. belică, câte date folositoare se găseau, cească, punct de convergență între România rămâne în istorie aşa cum atât pentru dascălii de ţară, cât şi Religie și Știință”. Aţi început într-un este zugrăvită de jurnalişti. Vom avea pentru agricultori! Erau trecute, pe mod inedit care a stârnit curiozitatea. o Biblie tristă sau vom avea o Biblie fiecare lună, ce lucrări să execute Î.P.S. Ioan: M-am adresat unor de culoarea albastrului infinit al ţăranul român în perioada aceea, de mari pictori români Teodor Amann, cerului, aşa cum este prezentată de când anume să înceapă semănatul ... Nicolae Grigorescu, Octav Băncilă, jurnalişti. Mângâiaţi chipul acestei În fiecare lună era trecut cum să-şi apoi distinşilor domni prezenţi în mame a noastre care este România şi programeze viaţa, deci munca lui. Dar sală, celor care lucrează în spaţiul daţi-le aripi fiilor acestei ţări, pentru nu numai aceste elemente, ci şi cele jurnalismului şi care zugrăvesc lumea că, întâi, într-un jurnal i s-au pus de natură ştiinţifică îşi găsesc astăzi de astăzi. Le-am spus că ei nu au o primele aripi lui Eminescu sau atâtor locul în presa noastră bisericească. A paletă de culori în faţa unui şevalet, ci şi atâtor scriitori, poeţi sau prozatori. se vedea ziarul nostru „Lumina” care se află în faţa lumii, mereu zugrăvind Ziarul a avut şi el preţ, avea patru abordează chiar şi probleme din această lume, chiar dacă culoarea cu pagini, în primele apariţii. Imaginaţi- domeniul cercetării de vârf a fizicii care frăţiile lor zugrăvesc lumea este vă cum practic erau două aripi ce au atomice, a biologiei moleculare şi nu neagră. Cerneala cu care zugrăvesc purtat în istorie atâţia şi atâţia oameni numai. lumea este neagră, însă prezintă şi care, apoi, au devenit fondatori de Acestea se găsesc în presa scânteile lumii şi civilizaţiei de astăzi. cultură românească. bisericească de astăzi pentru că L.C.: Înaltpreasfinția Voastră a L.C.: Înaltpreasfințite Părinte, vă această presă doreşte să-şi informeze numit jurnaliştii, în general, pe cei ce rog, în continuare, să insistaţi asupra credincioşii şi pe latura ştiinţifică. lucrează în domeniul presei, ca fiind locului pe care îl are ştiinţa în presă. Într-adevăr a trebuit să treacă o vreme „cele mai gingaşe flori”. Î.P.S. Ioan: Ştiinţa a avut şi are când să dispară această dihonie Î.P.S. Ioan: Da, sunt gingaşe un loc aparte în presă. Ştiinţa nu are băgată de cineva, de multă vreme, flori, dar flori de o zi, răsărite dimi- culoare şi nu are nici naţiune. Ea a între ştiinţă şi religie. Ori ştiinţa şi neaţa şi până la apusul soarelui nu ______religia, iată că pot sta la aceeaşi masă mai sunt. Însă jurnaliştii sunt aceia şi pot contribui amândouă, pe cărările care iau „ziua” şi o seamănă, o aşează şi domeniile lor de cercetare, să la locul ei, în eternitate. Fără jurna- contribuie la luminarea poporului. lişti, eternitatea şi eternitatea noastră L. C.: O concluzie, vă rog, românească ar fi mult mai pustie. Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit. Jurnaliştii zugrăvesc cel mai auten- Î.P.S. Ioan: Am putea spune că, tic tablou al României. Îi rog să în- după 1989, Hristos a fost lăsat să veşmânteze această ţară românească, intre, din nou, în breasla jurnaliștilor. fiecare în felul lui, aşa cum ar înveş- Mulțumesc tuturor acelora care L-au mânta-o pe maica lor. S-o mângâie, lăsat pe Hristos să fie „redactor-șef” să-i şteargă lacrima de pe obraz, sau „președinte fondator” al unor atunci când o vor vedea că plânge şi publicații de spiritualitate și de să-i dea speranţe că şi mâine va mai fi cultură românească. o zi când îi vor putea oferi o floare. A consemnat Jurnaliştii au scris, în decursul LUMINIȚA CORNEA timpului, nu numai cu cerneală, ci şi

46 Tinda Raiului În anul 1955, are loc drama de la Vladimireşti, când duhovnicul lor, ierom. Ioan Iovan, stareţa Veronica Gurău şi comitetul mănăstirii sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la ani Medalion omagial grei de închisoare. Urmează întemniţarea unui al Maica Teodosia, pe numele de doilea lot de maici, format din mirean Zorica Laţcu, s-a născut la 17 conducerea interimară. martie 1917 în localitatea Mezotur Cele 300 de maici sunt alungate din Ungaria, unde se aflau părinţii ei, din mănăstire şi li se intentează în timpul primului război mondial. procese pentru „port ilegal de Fiica unui avocat din Braşov, Zorica uniformă”. a absolvit cursurile primare şi liceale Nici maica Teodosia n-a fost în acest oraş, iar Facultatea de Litere scutită de închisoare. Datorită handi- la Cluj (1936-1940), secţia filologie capului ei fizic, niciun tribunal n-ar fi clasică şi modernă, cu o licenţă în putut să o condamne. Şi totuşi, greacă, latină şi franceză. tribunalul militar comunist a con- S-a remarcat prin strălucirea cu damnat-o la 3 ani de închisoare, apoi ______care şi-a terminat studiile cât şi ca o i-a impus domiciliu obligatoriu în În anul 1999 îi sunt reeditate mare poetesă. Bărăgan. volumele Osana Luminii şi Insula Începe din 1941 să publice poezii Între anii 1970-1990, Zorica albă, într-o carte de poezii îngrijită de la revista Gândirea. Laţcu va locui la Braşov, unde, în părintele Teofil Părăian. În anul 2000 Opera Zoricăi Laţcu, de o înaltă afara poeziilor, va colabora cu apare volumul Poezii, la Bucureşti, ţinută ortodoxă, se înscrie în sfera părintele profesor Teodor Bodogae, la cu un Cuvânt înainte de părintele gândirismului. traduceri din operele patristice, Teofil, care scria: „Poeziile Maicii În acelaşi an este numită prepa- apărute în colecţia „Părinţi şi scriitori Teodosia, fiecare în parte şi toate la rator universitar la Institutul român de bisericeşti” (PSB). (În această un loc, sunt pentru noi un ospăţ de Lingvistică. perioadă, “maica Zorica” mi-a Paşti, o chemare la bucurie. Ele sunt În 1944 apare la Sibiu primul său îndrumat şi mie, nevrednicului, paşii ceva „de pe tărâmul celălalt”, din volum de poezii, Insula Albă, urmat spre şcoala de teologie şi apoi mi-a locul închis cu gard înalt, unde privim în 1947 de Osana Luminii, apărut la urmărit cu real interes, devenirea mea doar „printre uluci”. Să dăm slavă lui Cluj şi de Poemele iubirii, Craiova, întru slujirea lui Dumnezeu şi a Dumnezeu pentru aceste creaţii lite- în 1949. semenilor). rare, prin care vine la noi Dumnezeu Până în primăvara anului 1948, a La 2 februarie 1990, stareţa şi Cosmosul transfigurat. Să dăm lucrat ca „preparator” la Muzeul Veronica obţine aprobare pentru slavă lui Dumnezeu că au ajuns la noi Limbii Române, la dicţionarul Sextil reînfiinţarea mănăstirii. Se întoarce şi prin cartea de faţă darurile lui Puşcariu. maica Teodosia. Dumnezeu, revărsate peste lume prin Apreciată ca o bună cunoscătoare Dar la 8 august 1990, este Maica Teodosia Laţcu, pe care a ales- a limbii elene, Zorica era foarte utilă chemată sus în cer. o cerul să bucure pământul”. pentru lucrările de la Muzeu. Vacanţa ______„Mărturisesc că n-am cunoscut

Sfintelor Paşti 1948 a petrecut-o la suflet mai clocotitor ca al Zoricăi. Era mănăstirea Sâmbăta de Sus, la marele un rug aprins, un rug de iubire duhovnic Arsenie Boca, de care a fost mistuitor. Iar prin darul harului, ataşată spiritual, şi de care a fost puterea ei de a iubi, se transforma în îndrumată şi căruia i-a dedicat ultimul versul ei, se calma, era acel fluviu de volum de poezii, Poemele iubirii. iubire liniştit şi calm ce străbate De aici, a plecat la mănăstirea necontenit lumea lui Dumnezeu. Vladimireşti, pentru a îmbrăca haina Poezia Zoricăi ne duce mereu, monahală. pe căi de frumuseţe inefabilă la Maica Teodosia s-a integrat în întâlnirea cu Dumnezeu. Ne arată viaţa mănăstirii. A scris în continuare cum poţi să trăieşti din iubire şi poezii şi a tradus cu deosebire texte pentru iubire, ce înseamnă să poţi iubi teologice din limba greacă. cu inima lui Iisus, aşa cum iubeşte Biblioteca Astra Sibiu deţine Iisus. Cu ochii mereu fixaţi spre manuscrisele lăsate de poetă. Acela care ne conduce spre Patria Maica Teodosia s-a ataşat în Cerească, Zorica ne face să acest timp de maica Mihaela (Marieta pătrundem în misterul relaţiei cu Iordache), cu care a locuit împreună, Divinul, prin iubire.” (Aspazia Oţel în perioada anilor 60, în localitatea Petrescu, Permanenţe, aprilie 2001). Gurguieşti. Prietenia dintre ele s-a Pr. dr. GHEORGHE legat de când făceau parte din NICOLAE ŞINCAN Cetăţuile legionare.

47 Carnet Aţi văzut tulpinițe și crengi (vreascuri) arse devenite jar? O moarte vie, pură, repede trecătoare transformată în cenușă gri. Astfel ard crengile copacilor atinse de soarele de iarnă. După orele 16,00, fac ocolul Intensitatea focului care a Timișoarei, pornind din Piața Badea cuprins orizontul va păli odată cu Cârțan fără aparatul de fotografiat alunecarea soarelui spre înălțimea (am regretat mult că am uitat sa-l iau adâncului, cum îmi spunea deseori I. cu mine !) pe malul Begăi unde apa a D. Sîrbu. Vom rămâne cu lumina ______răsturnat clădirile şi copacii goi prin artificială de la stâlpii de telegraf cu şoara. În Parc, o bancă pe care scrie reflectare. Focul ascuns, măruntaiele becurile albastre-fosforescente, vom cu litere mari: „Te iubesc, Alina” aprinse ale soarelui sfâșie orizontul. rămâne cu umbrele înserării singuri Dincolo de apus, o lume, un hău, ne- fără soare. Pe podul Daciei „Sa trăiţi-bine”, cunoscutul spre care cei doi copii un desen schematizat făcut cu şa- cândva cu mâinile împreunate au Merg încet, paralel cu linia de bloane, primitiv, nu am înţeles dacă dorit sa-l cucerească. Aflați pe malul tramvai (nr. 1,2,4,5,6) abandonând acel personaj robotizat salută milită- unui lac din Moldova, admirând apu- trotuarul spre centrul orașului, cu reşte sau îşi trage un glonţ în tamplă... sul de soare, fascinați, au hotarât să ochii ațintiți către insulițele roșii Chiar nu am desluşit vizual. găsească calea prin apă pentru a-l formate pin suprapunerea ramurilor Cântau păsările în apropierea îmbrățișa înainte de alunecarea lui copacilor într-un momolit tern. Mă Palatului administrativ, sus, în vârful după orizont. Candoarea acestei dra- opresc în faţa clădirii impozante, copacilor, păsările de noapte... Cântau me a copiilor înecaţi de dragul soa- simpliste şi plictisitoare a „Intercon- păsările spre Poliție.... melodios și relui a fost adevarată. S-a povestit „în tinentalului” pentru a admira silueta straniu în același timp. popor”. opacă a turlei catedralei metropo- Încă parcurg lent traseul de pe Am ajuns în Piaţa Revoluţiei litane. malul Begăi și rotirea privirii printre reni şi Moşi Crăciuni ninşi şi Pare mică ca o ilustrată, decu- fermecată de inelul de foc ce cuprinde iluminaţi... pe lângă atelierul de pată, discretă. Nu se oferă privirii, se peisajul înserat, simt că îmi sânge- pictură al copiilor, printre gherete. cere descoperită. rează inima de atâta frumusețe me- Am cumpărat o potcoavă verde de Asocierea, vecinătatea vizuală tafizică. Este o trăire estetică cu totul ceramică „Amintiri din Timişoara”... între un hotel și discreția siluetei cate- specială și înţeleg mai bine de ce am Am ajuns la catedrală, lângă bradul dralei mi s-a părut semnificativă. ales singurătatea ca mod de viață, împodobit, ascultând slujba cu forţa curentă și artistică, mai ales. ce ţi-o dă credinţa. La intrare, o Se confunda jarul, focul cerului Încolăcirea dragonică, roșie, pă- bătrană slabă ca o sfântă semăna cu cu sclipirile globurilor a podoabelor trunzătoare, ce cuprinde mijlocul mamaia. I-am oferit bani.... prea îmi pomilor de Crăciun. peisajului semicircular, este o adevă- mulţumea şi mă privea recunocătoare Focul ascuns... Mi-am amintit de rată „lucrare” de artă sau „lucrarea” cu ochii gri... Am apris lumânări, Valea Doftanei, de seria de lucrări în lui Dumnezeu. Căci perceperea unui greu am găsit loc de sprijin, toate erau laviuri pe care am făcut-o în 1985, cu spațiu poetic nu poate fi conceput culcate în bătaia vântului, toate într-o piramidele de cărbuni fumegânde. decât prin „golurile” divine. parte cu exces de lumină şi putere de Cercul de foc a cuprins Timi- Trunchiurile copacilor se unesc iluminare. ______odată cu lăsarea serii formând un M-am reîntors prin Piaţa monolit cu forme organice aproape de Victoriei, Unirii mai departe spre imaginarul fabulos prin simbioză și Leontin Sălăjan şi noaptea era metamorfoză cromatică. Coroanele instalată pe acea stradă monotonă şi diforme desfășurate până la scheletul periculoasă. Înainte am poposit la semi-organic se împletesc pe cer atelier, unde am ordonat câteva formând un decor scenografic ca un lucruri, însemnând că atelierul nu a episod dintr-opiesă de Schakspeare. fost abandonat de sărbători. Frig, Cand ne plimbam seara pe insula foarte frig, disconfortabil, mâinile Lemnos, în anul 2000: profesorul fine şi uşoare de opepat par a se Iorgos Papadopulos din Atena îmi consola cu răcoarea dar şi cu un spunea: ”Uite, Suzana, cât de bine se anumit stil de viaţă artistică al vede peisajul noaptea și cât de distrus proprietarului. Observ că masca de este ziua pe lumină, iată cum sunt lemn de la Alexandru Gerdanovits proiectați munții pe cer, cât de clar este înclinată cu mult în direcţia este conturul!” Da, lumina sparge, acelor ceasornicului. iradiază, structurează, naște fragmen- Timpul fără consolare..... te și detalii, derutează, orbește. Obiecte, multe obiecte...... Vedem greu unitatea unui peisaj în SUZANA FÂNTÂNARIU lumina supremă. Timișoara, 2 ianuarie 2012

48 numai câteva motive.. – Are loc continuarea sistemati- că a jafului pământului tătarilor cri- DE CE NU UITĂ TĂTARII meeni, ei devenind sclavi pe propria CRIMEENI DIN LUMEA moșie. ÎNTREAGĂ SURGHIUNUL DIN 18 MAI 1944? - Armata devine obligatorie pen- tru tinerii tătari; ei erau ordonanțe, Am publicat în anul 2015 cartea slugi fără armă; armata dura 10-15 MEMORIA SURGHIUNULUI TĂ- ani. ______TAR LA 71 DE ANI... Redau mo- -Interzicerea oricărei publicații în eliberat la 17 mai 1944; a dormit doar tivele care se vor afla în memoria limba maternă; numai în familie se câteva ore după care a fost trimis în noastră, a urmașilor celor care au vorbea tătara. surghiun... Când putea el să colabo- pierit ducând cu ei durerea unei istorii -La o sută de ani de la ocupație, reze, cu cine? De ce? de fals, minciună, dezmoștenire și în 1883, Ismail Gaspirinski editează - Poziția strategică se poate ex- masacru... Ei: M.Ulkusal, Sabri Ari- primul ziar în limba tătară la Bah- plica și prin aceea că tătarii crimeeni kan, Al.Mihalcea, M.Moise, A. Du- cisaray, el fiind ocrotit de 4 împărați din alte localități sau țări, precum mitru, M.Chelaru ne spun prin mine ai lumii: revista Tercüman / Azerbaigeanul, n-au fost deportați... DE CE NU TREBUIE SĂ UITĂM: Translatorul. – Nu se poate stabili numărul - În anul 1779, se rectifică textul – Deportarea tătarilor a fost „în exact, dar redăm cu aproximație sta- de la Aynalîkavak, recunoscându-se masă”; fiii, soții, tații celor trimiși în tistica acceptată după revenirea în statul independent al Crimeii, acesta surghiun mureau la Berlin în timp ce Patrie: „Statisticile efectuate recent având dreptul să-și aleagă hanii din familiile lor erau trimise în cel mai estimează că genocidul popoarelor rândul propriului popor (Sabri Ari- nedrept surghiun al lumii: sub moti- turce se ridică la peste zece milioane kan, tătar crimeean locuind în Turcia) vul colaborării cu ocupanții germani, de oameni! Cifra nu este exagerată -În anul 1783 ultimul han, tătarii din Crimeea au fost trimiși în dacă amintim lumii civilizate datele: ȘAHINGHIRAY HAN, este silit de cinci state unionale și autonome. Uz- la 2 XI.1943 au fost surghiuniți turcii Ecaterina a II-a să abdice în favoarea becii, tot musulmani, îi așteptau pe karaceai; la 27 XI.1943, turcii kal- Rusiei. „criminali” cu bâte, bolovani și sape; muci; la 23 II.1944 au fost surghiuniţi -Colonialismul rus, cu începere deschizându-se ușile vagoanelor, bă- cecenii; la 18 V. 1944 era deja rândul din anul 1774 și până azi, a lăsat trânii, femeile și copiii supraviețuitori tătarilor crimeeni. Aceste crime sân- statele ocupate, state cândva prospere, ai „drumului groazei” s-au aplecat geroase s-au aflat în URSS abia după în sărăcie și înapoiere, încât, Ka- pământului strigând: Allah! Allah! doi ani, când a apărut în Pravda din zahistanul abia în 2016 a luat ho- –Deportarea tătarilor a fost „în 26 VI. 1946 articolul care dezbătea tărârea să renunțe la rusificarea nu- masă”, în timp ce bărbații erau par- hotărârile parlamentului rus din 25. melor! tizani împotriva germanilor, luptând VI.1946, surghiunul fiind explicat ca -Nenumăratele revolte din Cri- în munții Crimeii ; cetele de partizani o pedeapsă dată „trădătorilor de pa- meea, din Caucaz, înecate în sânge, erau conduse de tătari, există dovada trie”. Care patrie? A cui? Occidentul dovedesc opoziția totală a celor a 50 de activiști prezentați atât în a aflat despre tragicele evenimente în supuși. presa turcă cât și în cea germană; 1952 de la ofiţerul oset G. Tokaev, - 28 de războaie a susținut partizanii tătari au luptat în perioada apoi de la ofiţerul rus Grigori Bur- imperiul otoman împotriva Rusiei. 1941-1944 contra germanilor. lutski. Primăvara anului 1944 se Teritorii colonizate cu element etnic – mulți tătari surghiuniți purtau prevestea dramatică pentru tătarii din diferit, dușman, creează un nou aspect decorația „EROU al URSS” (cf. Mâr- Crimeea, căci se apropia armata roşie etnic, tătarii majoritari ajung mino- za Bala, Istanbul, ziarul Cumhuriyet ”eliberatoare” sub comanda sângero- ritari în propria lor patrie! 22 iulie, 1950, nr. 9323) sului „geniu roșu”, Stalin. Dacă în - Țarismul (orânduirea bolșevică, - în zorii zilei de 18 mai 1944, la 1940, în trupele sovietice luptau apoi) organiza căsătoriile cu acele ușa fiecărei familii de tătari au venit 57.000 de tătari crimeeni, statisticile rusoaice numite „harașo” . un ofițer și doi soldați care au acordat arată că în 1944 luptau contra nem- -După 1783 și până azi, inte- familiei 15 minute pentru a părăsi ţilor 80.000 de tătari. Un număr de lectualii sunt surghiuniți în Siberia; locuința! Cei care au refuzat au fost circa 10.000 de tineri tătari prizonieri condamnatul rus a oferit lumii zicala: împușcați, conform ordinului... în Vest, încrezători în promisiunile „tot e mai bine decât să fiu tătar în - Poetul tătar Eșref Șemizade a răsuflate ale demonului fascist, se Rusia”... fost arestat la data de 21 iunie 1941 și aflau şi în trupele germane, care –Emigrația masivă din perioada ______promiseseră în 1941 că vor reda 1860-1880 demonstrează pierderea Crimeea tătarilor, ei având o istorie oricărei speranțe de eliberare după de peste 3000 de ani în aceste războiul Crimeii (1853-56). ţinuturi. Din 1783, când Crimeea - Absența guvernării proprii, lip- Hanatului de Qîrîm fusese alipită sa drepturilor elementare cetățenești imperiului ţarist, populaţia tătară se și naționale, inexistența armatei tăta- micşorase de la cinci la trei şi ju- re, a economiei proprii, închiderea mătate milioane, apoi, în anii celui → totală a școlilor naționale, falsificarea GÜNER AKMOLLA istoriei tătarilor din Crimeea sunt

49 de al doilea război mondial, la pentru a-i acuza pe tătari. Ei deja aproximativ un milion. Prigoana, dispăruseră din enciclopedii și din RONDELUL CASTANULUI omuciderea, persecuţia, deportarea în viața editorială. Domina tăcerea. Siberia, procesul forţat de rusificare – Dar, în anul 1921, tătarii Cri- Castanul încărcat de flori au dus la emigrări în masă. Dar numai meii participaseră ca delegați ai unui Aprinse-n faste candelabre Stalin putea să conceapă exterminarea stat autonom, la Congresul Crimeii Efluvii suave de ambre în masă, „curăţind” astfel zona de Libere - a se vedea revista Lumea Împrăștie discret în zori ieşire la Marea Neagră de elementele Nouă, cu articolul prezentând argu- neruse. Să fie o simplă coincidenţă mente despre o politică sistematică de Privind, mă năvălesc fiori faptul că, în Vest, începuse Hitler distrugere și masacru, iar „trădarea” (Precum de-ai maurei operaţiunea de exterminare a evre- din 1944 apare ca o invenție” nece- Alhambre) ilor? Ocuparea Crimeii de trupele sară distrugerii totale! Castanul încărcat de flori ruseşti în aprilie 1944 a însemnat S-a descoperit într-un sertar al Aprinse-n faste candelabre timp de 24 de ore masacrarea şi armatei sovietice care fugea din calea jefuirea tătarilor de către agenţi KGB. armatei germane un document din Iar toamna-n ruginii culori Faptul că o familie avea un fiu anul 1941, ce preciza intenția de a-i Deschide tecile ghimpate combatant în Armata Roşie nu surghiuni pe tătarii din Crimeea în Ce nasc castane sidefate însemna nimic în furia exterminării Kazahistan! (așa cum s-a procedat cu Și-mi dăruie scumpe comori populaţiei băştinaşe! La 18 mai 1944, germanii, în 1942) Stalin ordonă surghiunul în masă a -Sabri Arikan în studiul Dezmoș- Castanul încărcat de flori ... întregii populaţii de naţionalitate tenire și Masacru, studiu tradus de MIHAI HORGA tătară în stepele uzbece, kazace, în noi în revista EMEL n. 7 an 75, iulie Siberia, în Ural, în Karelya (de fapt, 2005, povestește cum erau vânați în în cinci ţări asiatice şi zone cu supra- 1945 eroii la Berlin, mulți având de- vieţuire grea) punând în aplicare un corația EROU! și, ca urmare, ni se plan conceput în 1940. În zorii zilei adresează cu aceste cuvinte: Să nu de 18 mai 1944, satele şi oraşele uitați! tătăreşti au fost împânzite de soldaţi -Atlasul Uniunii Sovietice din ruşi, folosind ordinul: ”În 15 minute 1950 scrie despre populația rusă a vă părăsiţi casele!” Mărturii cutremu- Crimeii – tătarii nu mai existau! De rătoare descriu jalea unei populaţii de aceea are loc alipirea ei la Ucraina în bătrâni, femei şi copii, căci bărbaţii februarie 1954... de aceea s-a putut erau pe front! Mulţi şi-au luat giulgiul ocupa de către armata rusă în Cerneala de înmormântare, unii lingura, alţii, februarie 2014... Tătarii din Crimeea Minunea este în orice, puţin ulei, apă de băut! Cei care au tac, sunt reduși la tăcere, altfel, va Doar dacă ea cuprinde viaţă, refuzat au fost împuşcaţi.” (articol veni asupra lor un alt surghiun și mai Chiar în cerneala scrisă e preluat din revista Emel și din Cartea năprasnic... Precum în noapte-i dimineaţă! Iertării, ed.I,II,III) Și este normal, interzicând popo- -Cu începere din anul 1945, rul, interzicând istoria, să interzici, în În raza ei e ce a fost, comandamentul rus i-a urmărit pe ajun de 18 mai 2016 și Megilisul / Trăirea ei e amintirea teritoriul Europei de Est pe tătarii Parlamentul Tătar! A celui ce avea un rost fugari din Crimeea. În toți acești ani, Și acum, în 18 mai 2016, asistăm Corespondând cu nemurirea. în România anilor 1945, 1948, 1952, doar la a câta ocupație a Crimeii Când viaţa a plecat din el, au loc arestări în rândul tătarilor, cu tătarilor? Nu facem nimic decât să ne Cerneala îi păstrează vie anchete finalizate cu decese, cu con- văietăm, să mărșăluim și să ne ru- Risipa gândului fidel damnări la ani grei de închisoare.” găm... Atât și ocupația se extinde, va În prea bogata penurie. (Cartea Iertării). plesni, cândva, oare câți vom rămâne –Abia dup 12 ani, s-a aflat la noi să ne amintim de istoria adevărată ? Aşa îl aminteşte ea, de surghiunul din 18 mai 1944. ______În litere trăind eternul, Tragedia neamului său a devenit E raza ce revine-n stea „obsesia” vieții și luptei ideologice a Precum în frunze vine lemnul. marelui Ulkusal. Constrânsă, Uniunea Sovietică a Şi-n universul relativ, încercat justificări, explicații așa zis Ce-i absolut nu-i întâmplare, științifice, ca cea din anul 1948 a Înfrângerea e doar motiv istoricului rus P. N. Nadinski: „geno- Către victorii viitoare. cidul din Crimeea de la sfârșitul celui de al doilea război mondial s-a făcut Cel ce ţi-o cere prin ce-a scris ca un act de dreptate pentru trădătorii Învie-n foste amănunte, statului sovietic.” Ideea a fost dove- Şi-i viu prin alţii, e-un abis dită ca un fals, minciună și nedrep- Ce prin esenţă va fi munte... tate. Liderii sovietici Nadinski, Gre- DANIEL MIHU kov și Smirnov nu au avut dovezi

50 Arhiva Bucureşti.) Strângerea acestor însemnări de călătorie într-un volum (imprimat la Tipografia „Concordia”, unde ieşea şi Românul!) era anunţată în numărul de Crăciun, dar proiectul, din păcate, nu a fost dus la bun sfârşit. (III) În nr. 115 al Românului, din 27 Negreşit, deci, critica mai/9 iunie 1912, la rubrica momentului constata existenţa unei „Informaţiuni redacţionale”, ziarul vocaţii, a cărei mărime era dată de arădean anunţa că „d. Romulus progresul făcut în cursul celor doi ani Cioflec, prim-redactorul nostru, cu de activitate. Acesta continuă şi în ziua de azi a părăsit redacţia […], perioada ce urmează. Fără să fie un întorcându-se la Bucureşti, spre a-şi scriitor foarte prolific, Romulus continua şi termina studiile”. Se Cioflec furnizează noi bucăţi de proză publica totodată o scrisoare a lui revistelor „Ramuri” – De Sf. Vasile Goldiş, care mulţumea Gheorghe, nr. 13/1908, Orfanul, călduros celui care-i fusese 2/1909 – „Neamul românesc literar” – „credincios şi bun tovarăş” „în lupta Judecata lui Dumnezeu, p. 401- ce a trebuit să poarte”4. 403/1909, Povestea unui galoş, nr. Prin urmare, autorul lui 6/1910), Rândunica, nr. 31/1910, ______Doamne, ajută-ne a fost prim- Hanul Zotii, nr. 35/1910. redactor la Românul la 1 decembrie redactor al Românului vreme de În aceste condiţii, surprinde 1911 (stil nou). Dintr-o altă epistolă, numai şase luni. Dacă el e foarte faptul că autorul volumului Doamne, anterioară, din 2 ianuarie 1911, „vizibil” în calitate de „corespondent” ajută-ne, aflat în preajma unor Ilarie rezultă că fostul colaborator al bucureştean, nu acelaşi lucru se poate Chendi, Şt. O. Iosif, I. Gorun şi a Gazetei Transilvaniei i se raliase lui spune despre activitatea lui de prim- 1 altora , care, în anii 1908 şi 1909, Vasile Goldiş (şi comitetului redactor. Va fi trebuit mai ales în sunt preocupaţi de întemeierea unei naţional) chiar în momentul scoaterii primele trei luni să scrie multe societăţi a scriitorilor, nu li se alătură „organului comitetului naţional” articole politice, polemice, niciunul în demersurile lor. De altfel, în 1910, menit să ducă lupta cu „tinerii iscălit cu numele său. şi ritmul activităţii sale literare suferă oţeliţi”. Gestul miră oarecum, fiindcă Oricum, revenit la Bucureşti la vădit o ruptură. Cel puţin nu mai prozatorul se bucurase de sprijinul începutul lunii iunie 1912, pare să se putea fi vorba deocamdată de celor din urmă (grupaţi la Luceafărul) fi pus serios pe învăţat. În 1913, tipărirea vreunui nou volum. Se şi al „eminenţei lor cenuşii”, care era colaborează scurt timp la Epoca lui decisese să-şi finalizeze studiile şi se Ilarie Chendi. Nu este exclus ca N. Filipescu (dând îndeosebi articole înscrisese la Facultatea de Litere şi răsplata ralierii să fi fost publicarea relative la situaţia din Ungaria), apoi Filosofie. Dar tot el, spun unii istorici (bine remunerată) în paginile din nou la Gazeta Transilvaniei, de literari, lucrează „doi ani”, în 1911- Românului în cursul anului 1911 data aceasta într-un ritm nu foarte 1912, ca prim redactor al noului (până în decembrie) a mai multor susţinut. Pe lângă articole şi cotidian de la Arad, Românul. „scrisori din Bucureşti” (politice, dar corespondenţe bucureştene, dă şi Afirmaţia nu e însă exactă, şi cronici teatrale, dări se seamă câteva bucăţi literare – note de lucru pe care îl arată o cercetare mai despre conferinţe, note despre cărţi şi călătorie în Cadrilater Spre noua ţară atentă a colecţiei ziarului în cauză şi reviste etc.) şi în special a unui (nr. 172/1913); Robie (nr. 76/1914), citirea celor câteva scrisori trimise de substanţial serial memorialistic, Stâlpul societăţii (nr. 136/1914). directorul lui, Vasile Goldiş, lui intitulat De la Dunăre, în jurul Numele i se mai întâlneşte în Romulus Cioflec, scrisori editate de Peninsulei Balcanice, prin Italia, la Viaţa românească, sub povestirile ceva timp2. Una dintre epistole, datată Dunăre. (Călătoria o întreprinsese în Domnu’ Ghiţă (nr. 10/1913), Copaci 3 4/17 noiembrie 1911 , fixează vacanţa de Paşti, ataşându-se grupului bătrâni (nr. 3/1914), Documente limpede începutul stagiului de prim- de elevi din clasa terminală de la omeneşti. Ideal şi dezamăgiri (nr. 5- Liceul greco-oriental din Braşov, de 6/1915) şi Ochiul lui Dumnezeu (nr. 1 Cu primii doi nu doar la reviste, ci şi ca sub conducerea profesorului Iosif 10-12/1915). slujbaşi la Biblioteca Academiei Române. Blaga, grup căruia îi facilitase cerc. şt. dr. VICTOR DURNEA 2 Vasile Goldiş, Corespondenţa, vol. I, Scrisori obţinerea unor facilităţi de transport Institutul de Filologie Română trimise (1888-1934), ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de Gheorghe din partea autorităţilor de la „A. Philippide” Iaşi Şora, cuvânt înainte Ştefan Pascu, Cluj- Napoca, Ed. Dacia, 1992, p. 81-86. 4 Pentru mai multe detalii asupra acestei 3 Op. cit., p. 82: „Primesc ofertul d-tale şi al Ibidem, p. 82-84 („Eu însă revin la ideea mea „lupte”, vezi studiul meu C. Stere şi aplanarea prietenului d-tale şi vă rog să veniţi pe la 1 de- cea veche. Dacă vrei şi poţi, în orice moment conflictului dintre „tinerii oţeliţi şi comitetul cem(b)rie nou nesmintit aici […] Primesc con- sunt gata a te primi redactor şef la «Românul» PNR din Transilvania, în revista „Cultura” diţia d-tale de a-ţi plăti lunar 400 Cor[oane] şi cu leafă de 300 Cor[oane] lunar, care după un Anul VIII, nr. 12-19, din 4 aprilie-6 iunie d-lui Const. Nae [Noe] 250 Cor[oane]”. „Ofer- an de zile se va putea urca la 400 Cor[oane]. 2013.” C. Stere a fost la Arad la sfârşitul lunii tul” lui Romulus Cioflec era de fapt răspunsul [..] Ţi-aş preda atunci şi conducerea părţii februarie şi începutul lunii martie 1912. Cu la propunerea ce i-o făcuse Goldiş în scrisoarea literare şi peste tot ai fi stăpân pe ziar, afară, acest prilej a vizitat redacţia „Românului” şi a datată 15 noiembrie 1911 (evident, stil nou). bineînţeles, de conducerea generală politică.”) vorbit cu primul redactor.

51 Ancheta „Vatra veche” În anul 1855, Eminovici îşi construieşte la Ipoteşti, pe fundaţia vechii case, „veche de 62 de ani”, o alta nouă, casa copilăriei lui Ipoteşti Eminescu, care va avea un destin dramatic, fiind dărâmată în 1924. În În memoria spiritualităţii iunie 1979, a fost inaugurată noua româneşti, Ipoteştiul este un loc casă, ridicată după planul fundaţiei sacru, un dat de excepţie al naturii, vechi, proiectată de un colectiv al Institutului de Arhitectură „Ion Min- „ca nişte curţi ale dorului”, din care ______te cheamă amintirea Poetului. Locul cu” din Bucureşti, având consultant pe profesorul univ. Constantin mitutică / În valea mea natală, ce se poate asemăna cu Weimarul lui unduia în flori,/ Să tot privesc la Goethe sau cu Iasnaia Poliana, cu Ciopraga, de la Universitatea din Iaşi, munte, în sus cum se ridică,/ Pier- Stratfordul lui Shakespeare. ce a insistat „ca restaurarea să se zându-şi a sa frunte în negură şi nori Altminteri decât Humuleştiul lui facă în spiritul autenticităţii.” / Să mai privesc o dată câmpia-nflo- Creangă sau Şiria lui Slavici, aşezate Cu prilejul testărilor făcute pentru găsirea fundaţiei fostei case, ritoare,/ Ce zilele copile şi albe le-a la răscruce de drumuri, Ipoteştiul îţi ţesut,/ Ce auzi odată copila-mi mur- cere să-l descoperi. Pornit de la au fost descoperite vestigii ale unei aşezări carpice, din secolele II-III murare,/ Ce jocurile-mi june, zbur- Botoşani, te îndrepţi spre Dorohoi, darea mi-a văzut.” (Din străinătate) apoi căutând spre stânga, ajungi în d.H. În holul muzeului, se află expusă o amforă, dovadă a acestei desco- Privirea ni se-ntoarce mereu, culmea dealului şi vezi satul cu atrasă magnetic, spre chipul farmecul lui în orice anotimp, dar periri. Casa-muzeu, respectând con- eminescian învăluit de gânduri, rechemându-te, îndeosebi, primăvara amintindu-ne de impresia pe care şi toamna. Privit de sus, din Dealul strucţia celei vechi, ne aminteşte chipul lui Eminescu a avut-o asupra Crucii, satul pare să se descopere în observaţia lui G. Călinescu: „Locu- lui I.L.Caragiale: „Era o frumuseţe! ansamblu; el te îndeamnă să cobori, inţa părintească nu era palat bo- (...) O figură clasică încadrată de să ridici haina mirifică ce-l învăluie. ieresc, ci o casă modestă de ţară, dar nişte plete mari, negre; o frunte Aşezat într-o vale închisă de încăpătoare şi gospodărească, nu lipsită de o anume eleganţă rustică. înaltă şi senină; nişte ochi mari – la dealuri, cândva împădurite, satul aceste ferestre ale sufletului se vedea contrastează prin spaţiul lui frământat Era o construcţie geometrică, puţin ridicată asupra solului, cu două că cineva este înăuntru...” cu drumul din oraş până aici, prin Privirea ochilor lui Eminescu a unduirile de urcuşuri şi coborâşuri, ferestre mari în laturi. Un pridvor înalt în faţă, la care suiai pe vreo fost reţinută, ca element definitoriu al expresie a spaţiului mioritic. Urcând gândirii sale poetice, de aproape toţi un drum cu plopi în freamăt veşnic, şapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei în chip de fronton grec cei care l-au cunoscut. N. Gane îşi va ca şi sufletul Poetului, Ipoteştiul aminti: „Ce frunte (...) încărcată de începe brusc prin câteva case în sprijinit pe două coloane zvelte, gânduri! Ce privire măreaţă şi dreapta. Apoi în stânga, apare biserica dădeau albei clădiri acoperite cu 6 visătoare, izvorâtă din cea mai nobilă satului din piatră şi cărămidă, tablă un vag stil neoclasic.” inimă omenească (...) Ai fi zis construită din iniţiativa lui Nicolae Meritul casei noi, reconstituită, este acela de a fi fidelă casei (văzându-l) că plutea într-o atmos- Iorga, în memoria Poetului, prin feră suprapământească.” colectă publică. Autorul picturii este copilăriei lui Eminescu şi de a sugera cadrul interior, atmosfera vieţii de Referindu-se la Eminescu, Nichi- Petru Remus Troteanu, ce a zugrăvit ta Stănescu afirma: „Icoana laică, pe Eminescu în semn de ctitor.5 familie şi funcţionalitatea încăperilor. Interiorul este format din trei camere acel chip luciferic de tinereţe devine Aflaţi pe tărâm sacru, ne izbesc în timp un prototip, ca să nu spun un parcă în inimă frânturi din poezia şi un hol, care cuprind obiecte ale fa- miliei, cărora li s-au adăugat mobilier prototimp al frumuseţii, al spiritului eminesciană: „Aş vrea să văd acuma naţional de nobleţe fiziognomică” natala mea vâlcioară / Scăldată în şi obiecte de epocă. („O aniversare”) cristalul pârâului de-argint,/Să văd Încărcat de gânduri, de noian de În vitrine, se află manuscrise în ce eu atâta iubeam odinioară;/A versuri care îţi învăluie sufletul, pă- legătură cu variantele fotografice ale codrului tenebră, poetic labirint.” şeşti cu emoţie pragul. Privirea îţi e caselor şi incintei, precum şi aminti- Partea de moşie din Ipoteşti a atrasă de o fotografie cât peretele, imagine a localităţii Ipoteşti şi a lui rile lui Al. Vlahuţă şi M. Sadoveanu fost cumpărată de căminarul despre Poet. Lui Vlahuţă, Eminescu i- Gheorghe Eminovici, în anul 1847, Eminescu, lacul şi codrul, declarate rezervaţii naturale. a apărut, când l-a cunoscut, prin cu patru mii de galbeni, care va 1879, „ca un zeu tânăr, frumos şi rămâne, în ciuda greutăţilor, timp de Codrul şi lacul, izvoarele, satul din vale intraseră aşa de mult în blând, cu părul negru, ondulat, de 30 de ani, stăpânul moşiei. În anul sub care se dezvelea o frunte mare 1878, moşia este vândută definitiv, sufletul lui Eminescu, încât, aflat la Cernăuţi, se considera „în străină- (...) cu ochii duşi osteniţi de iar căminarul Eminovici este îngăduit gânduri...” la Ipoteşti, într-o atenansă, unde a şi tate” şi visa o căsuţă în satul lui natal: Un panou prezintă arborele gene- murit în 8 ianuarie 1884. „Aş vrea să am o casă tăcută, alogic al familiei. Urmărim obârşiile lui Eminescu, care coboară până → 5 Valentin Coşereanu, „Ipoteşti, Casa 6 G. Călinescu, „Viaţa lui Mihai Eminescu”, E- LUMINIȚA CORNEA memorială Mihai Eminescu” (2000) ditura pentru literatură, Bucureşti, 1964, p. 48

52 într-un sat în Bucovina, judeţul serbare cu participarea românilor din Suceava, zis Călineştii lui Cuparencu. toate provinciile româneşti. Arborele genealogic îşi îmbogăţeşte Privim apoi parafa medicului crengile cu cei unsprezece copii: Şerban şi trei fotografii originale ale Şerban, Nicolae, George, Ruxandra, poetului, la 19, 34 şi 37 de ani. Prima, Ilie, Maria, Mihai, Aglaia, Henrieta, o copie, este executată de fraţii Matei, Vasile, Gheorghe. Eminovici Şaraga, a doua de Nestor Heck, la era, cum îl descrie Călinescu: „voinic, Iaşi, şi a treia de Jean Bielig, la mai mult decât gras, munte de om, de Botoşani. o putere herculeană, trup sănătos, Ne atrag atenţia dulapurile cu ______minte sănătoasă, (...) cu un cap cărţi, căci căminarul Eminovici avea nemuritoare în minte: „O, mamă masiv, acoperit cu păr trainic şi mintea dornică de cunoştinţe. Învăţa- dulce mamă, din negură de vremi / Pe învăluit în barba castanie, tunsă cu se de la boierul Balş franţuzeşte şi freamătul de frunze la tine tu mă foarfecele, spre împăcarea tradiţiei nemţeşte şi prinsese gust de citit, chemi; / Deasupra criptei negre a cu civili-zaţia.”7 El nutrea idei cumpărând cărţi ale vremii şi tra- sfântului mormânt / Se scutură pozitive şi era autoritar, după moda duceri din franceză. salcâmii de toamnă şi de vânt, / Se veche. Poetul va iubi mai mult pe ma- Camera fetelor este mobilată cu bat încet din ramuri, îngână glasul ma, Raluca, născută Juraşcu, „femeie lucruri din zestrea Ralucăi, două tău ... / Mereu se vor tot bate, tu vei blândă şi supusă, mângâindu-se cu scoarţe, icoana Maicii Domnului dormi mereu.” copiii şi îngenunchind pe la icoane.” ferecată în argint, sub care ardea Dacă salcâmul care străjuieşte O cameră cu o fereastră în faţă şi neîncetat candela tot de argint. Un casa este cel din copilăria Poetului şi- două laterale, cu uşa înspre sală, tablou al mamei, un garderob de şi împrăştie floarea şi astăzi în ceas de fusese camera de meditaţie şi de lucru epocă întregesc atmosfera intimă, primăvară, călătorul în locurile Ipo- a lui Gh. Eminovici, iar în zilele de totul amintind mireasma de levănţică teştiului îşi opreşte paşii în dreptul sărbătoare, salonul în care se primeau şi de busuioc. salcâmului, gândind că ochii lui oaspeţi. Aici se retrăgeau uneori şi O altă încăpere, cu aspect mai Eminescu s-au odihnit asupra lui. copiii să citească. O lampă, dulapuri mult de cameră de lucru a Pentru cine pătrunde esenţa liricii furniruite cu lemn de trandafir în stil căminarului, este fosta cameră a eminesciene, înţelege că în rândul u- Biedermeier, o oglindă veneţiană şi părinţilor. Un birou şi o călimară, nicatelor ipoteştene rămâne, mai ales, lada de zestre a Ralucăi, amintesc portretele părinţilor după Anton Zigri. pitoreasca înconjurime a casei, pădu- „izvodul di zăstri”, pe care stolnicul În contrast cu chipul purtând accente rea veche, iazurile, lacul „codrilor Juraşcu îl dăduse fiicei sale, „cu nobiliare al Ralucăi, ne priveşte albastru” încărcat cu flori de nufăr. blagoslovenie şi sănătati, în anul figura severă a căminarului. Portretul Nu este un simplu motiv „pădurea” în 1840, mai 26”. în ulei din chiar anul nunţii ne-o poezia eminesciană, căci o cheamă cu Într-un dulap de colţ, aşezat înfăţişează pe Raluca împodobită cu o vibrări din adânc: „O, rămâi, rămâi la vizavi de lada de zestre a Ralucăi, parte din bijuteriile primite ca dotă. mine, / Te iubesc atât de mult! / Ale sunt câteva farfurii găsite cu prilejul Bijuteriile reliefează trăsăturile ei tale doruri toate / Numai eu ştiu să săpăturilor făcute pentru aflarea nobile, „ochii întunecaţi şi blândeţea le-ascult” (...) Astfel zise lin pădurea, vechii fundaţii a casei. Tot aici sunt suavă.” Mâinile-i îi sunt împreunate, / Bolţi asupra-mi clătinând;/ ... Astăzi expuse câteva piese de argintărie şi spre a expune inelele cu pietre mari chiar de m-aş întoarce / A-nţelege n-o cristaluri, printre care şi o linguriţă cu prevăzute în foaia de zestre. mai pot ... / Unde eşti, copilărie, / Cu monograma mamei, gravată. Din ceea ce oferă vizitatorului pădurea ta cu tot?” Atenţia vizitatorului este atrasă şi ambianţa locului, o adâncă emoţie Ipoteştiul înseamnă pentru cel ce de caseta de machiaj a Poetului din trezeşte bisericuţa familiei, pe care a poposeşte aici, pe urmele Poetului, timpul când era sufleur în trupă la cumpărat-o Raluca cu 250 de galbeni leagănul copilăriei, primul univers Fanny Tardini. de la boierul Murguleţ, gest ce care a pătruns în opera lui: folclorul, Medalia de la Putna aminteşte un închide în el pioşenia şi credinţa care natura, lumea eresurilor şi a miturilor, moment impresionant din viaţa o definesc pe „blânda” mamă. Aflaţi cum îşi va aminti în „Trecut-au anii”: Poetului, din 15-27 august 1871, când la mormintele părinţilor şi ale fraţilor „Trecut-au anii ca nori lungi pe Societatea Academică „România ju- Iorgu şi Nicolae, ne plecăm frunţile şi şesuri / Şi niciodată n-or să vie iară, / nă” din Viena, în frunte cu Eminescu ne adâncim în noi, cu versurile, Căci nu mă-ncântă azi cum mă şi Slavici, a organizat o serbare na- ______mişcară / Poveşti şi doine, ghicitori, ţională, la împlinirea a patru sute de eresuri, / Ce fruntea-mi de copil o- ani de la întemeierea sfintei mânăstiri. nseninară / Abia-nţelese, pline de- Întreaga suflare românească a privit nţelesuri.” cu însufleţire acel act naţional, prin Cu sufletul şi mintea pline de care se venera Ştefan cel Mare şi imagini, de înălţătoarea întâlnire cu Sfânt, ce se odihnea sub lespede în universul de care se leagă copilăria sfântul lăcaş de el ctitorit. Era întâia lui Eminescu şi locul de unde El şi-a luat zborul spre absolut, depunem flori la bustul Poetului în care Gheorghe Anghel a eternizat în 7 G. Călinescu, „Viaţa lui Mihai Eminescu”, E- bronz geniul lui Eminescu. ditura pentru literatură, Bucureşti, 1964, p. 11

53 şi nici n-ar fi ales./ Dar la-ndemâna labei, o-mpiedică s-ajungă/ Până la ei zăbreaua ulucilor prea lungă/ Şi ghimpii-n care gardul e prins şi împletit/Ciorchinele-i aproape de bot. (III) S-a tot sucit,/ S-a ridicat, se-nţeapă şi- TRADUCĂTORUL i lasă gura apă/ «Ce struguri verzi şi acri!” oftează. Nu-s de teapă/ Şi-s Autorul-traducător realizează cruzi. Nu gustul ce-mi place-i de ceea ce şi-a propus: nu «trădează» stafidă/ Nu-mi strepezesc eu dinţii cu- conţinutul originalului, păstrează în această aguridă”. limba română ce are el esenţial în Valoarea stilistică a creaţiei limba franceză, găsind echivalenţele artistice argheziene, când îi luăm în artistice româneşti ale textului tradus. considerare limbajul, vine dintr-o Fără îndoială nu ne aflăm în faţa unei sursă adâncă, aceea a geniului poetic ______«adaptări» a creaţiei lui La Fontaine vrednic să dea viziunii sale o expresie construită, şi aceasta, atipic faţă de şi nici nu găsim adausuri sau omi- de sclipitoare originalitate, cuvintele regula gramaticală consacrată în siuni cu privire la conţinutul acesteia; utilizate căpătând un sens rar, o limba română: „Cu nişte struguri nu surprindem vreo «contribuţie» valoare morfologică şi sintactică alta rumeni, frumoşi, de razachie / personală a traducătorului. Avem ace- decât cea obişnuită. De pildă, în Ciorchinii-s plini” – complementele eaşi expunere concentrată a subiec- înşiruirea determinărilor atributive ale înaintea predicatului. Un procedeu tului şi gândirea trăsăturilor caracte- substantivului struguri: „rumeni, fru- stilistic, recunoscut arghezian, este şi rului personajelor-animale. moşi” apare cu o valoare adjectivală succesiunea unor construcţii legate Primul vers în franceză: „Cer- substantivul „(de) razachie”, specie prin conjuncţia şi, menite să sugereze tain renard gascon, d’autres disent de struguri autohtoni, cu sensul roşu mişcarea unor elemente din tabloul normant” este tradus: „O vulpe, zic, (roşii) calitate a fructului desemnat. O poetic: „Ciorchinii-s plini şi vulpea gasconă, dar alţii spun normandă” cu altă prezenţă lexicală, similară stilistic [...] şi nici n-ar fi ales [...] şi ghimpii- introducerea formei verbale „zic” o găsim în utilizarea s.f. teapă (cu n care gardul a prins şi împletit [...] (subînţeles: unii) nu adaos inutil, ci o sens peiorativ, în mod obişnuit) cu şi-i lasă gura apă [...] şi acri [...] Şi-s formă verbală necesară în sintaxa sensul pozitiv, de soi, adică ales/aleşi. cruzi.” Inedită asocierea frapantă: „la- limbii române pentru precizarea Dar şi vocabula cu care începe primul ndemâna labei”: [...] îndemână, corelaţiei „(dar) alţii spun”. vers pribeagă, hoinară, străină, adv., accesibil, uşor de obţinut, în Versul al doilea: „Mourant pres- venetică, răzleaţă etc. prin asociere imediata apropiere, format din prep. que de faime [...]” devine în româ- cu secvenţa lingvistică „şi lihnită de în + prep. de + s.f. mână, în care neşte „De foame ameţită”, secvenţă foame” exprimă accentuat sensul prep. compusă înde (învechit şi regio- lingvistică exprimând mai plastic rătăcită. Sintaxa primei strofe este nal), laolaltă, împreună, îşi topeşte starea fiziologică temporală a vulpii specific argheziană întrucât atributele nota semantică, neuzuală (astăzi) în (dar şi pentru că muritoare de foame „pribeagă şi lihnită (de foame)” sunt compusul cu s.f. mână – organul înseamnă, în limba română, sărac). În utilizate in distantia ca determinante principal de prindere şi cuprindere al continuare, fragmentul poetic al ori- ale substantivului vulpea, subiect omului (!), exprimând adverbial sen- ginalului: „vid au haut d’une treille / plasat în urma formei verbale, predi- surile amintite: îndemână, la fel, ca Des raisins mûrs apparemment / Et catul propoziţiei, „dă”. Propoziţia locuţiune adverbială, la îndemână, couverts d’une peau vermeille.” este principală este dislocată de o alta comod, uşor; în context, însă, este tradus astfel: „văzu ca pe-o ofrandă” ______prezentă cu valoare morfologică de (ofrandă cu sensul de pomană – locuţiune prepoziţională formaţia la foarte potrivit în a oglindi starea psi- îndemâna (!) cu funcţie sintactică de hologică a personajului) ciorchini de a introduce un substantiv în dativ struguri pe un vrej de vie (fără (cuiva), care e s.f. labei, surprinzător omisiuni, fără adăugiri personale) / (!), analogic pentru animal/animale Cu o culoare rubinie (rubiniu adj., cu mâna, dar nu sinonime. Mă opresc roşu-închis – culoarea fructului copt aici cu analiza stilistică. – pentru fr. adj. vermeil, în rom. Concluzie: nu orice transpunere rumen). în limba română este o traducere. În Iată şi un exemplu de creaţie particular, fabulele lui La Fontaine literară de autor, nu traducere¸ nu au în româneşte unele statutul de variantă/versiune în limba română a variante, de poezii adaptate (de pildă unei fabule de La Fontaine: Aurel Tita şi Tudor Măinescu), altele, Tudor Arghezi de creaţii originale literare (Tudor Vulpea şi strugurii:„Pribeagă şi Arghezi) şi, situaţia rară, o cât mai lihnită de foame, dă de-o vie,/ Cu fidelă expresie românească a nişte struguri rumeni, frumoşi, de originalului francez (N. Mihăescu). razachie,/Ciorchinii-s plini şi vulpea, DORI N. URITESCU de sine înţeles,/ Ar fi mâncat cu poftă

54 METEMORFOZĂ mâinilor - căi întinse din afară e greu să mă reinventez te voi regăsi să mă recompun în ascunzișurile de odinioară ? din fragmente nu te mai știu ce cuvinte s-ar da noii mele ființe ? abia te recompun din fragmente și din albul așezat pe duhul locului ferestre îmi vămuiește umbletul scoate-mi cătușele nu-mi cerceta lucrarea eu repet începutul ORFICĂ se arată lumi nevăzute cuvinte -

ORNIC ÎNCREMENIT bâiguieli de mut tac și mă ascult ezitant în cuvintele celorlalți ceasornicul de buzunar atârnă ruginit când mai vii să mă naști VECERNIE la uscat pune-n desagă sunete pe-o ramură bolnavă niciodată auzite pășesc nehotărât ca o trecere suspendată pe limba mea să ardă aproape orb printre hotarele altora au rămas ochii mei șovăielnici depărtarea și timpul- au murit am vorbit mereu între ziduri se sting între noi visând înălțate din cuvinte unul peste altul- IMPROMPTU EȘUAT INERT tăceri întruna nu mă adaug nimănui te-am râvnit prin absențe - pădurea e prea deasă eu sunt un actor singuratic un semn ticluit să mă strecor într-un spectacol fără autor la loc de poiană regizat din sală nu mă privi pândit de vânători în frica mea în acest vacarm de simfonie-delir de ou părăsit le-am vorbit despre un fel de moarte să vii încet după pasul meu - să mi-o lase nu-mi căuta urma în hățiș CANAL GRANDE în singurătatea ei să-mi șoptească taina lasă umbra luminii mele stau țintuit drumului să ardă încă o dată laolaltă sub un punct de sprijin în noi întâmplător pe dincolo PEREGRIN cuvintele vin nu-mi înțeleg muțenia mereu inventez un prezent să-mi țină loc tăcerilor neglijându-l pe cel de ieri NU AICI amăgindu-l pe cel de nu-i niciun drum asemeni altuia mâine nici pașii ieșirii din semn în această împletitură închipuiri virtuale - eu sunt în stare de pedeapsă pășesc împleticit părea că a fost și pentru ce spun pe un drum cu hârtoape pare că nu-i și pentru ce tac într-un joc de intersecții vin peste mine lumi nu-mi sunt date oracolele în gara ultimului tren sosit din alte lumi ivite altfel instanței un călător supreme refuză să coboare - până și clipa nu-i decât o născocire a greșit la urcare în trup măsurată stau în gând liniile și în plecare și calc pe timp care vin de niciunde de dincolo până dincolo și duc nicăieri ca o repetă-mi clipele evadare PÂCLĂ când mor câteodată AURELIAN SÂRBU când învii rar ochilor (Din volumul Orologiu împietrit)

55 Zmeii de apă pe când îți întindeam firescul poeziei mele În primăvara aceasta cu absolut o mie de cuvinte ochiul pătrat al câmpiei nevăzătoare înalță zmeie. Noaptea, prin vii, singurătatea dacă poezie înseamnă să am cântă din toate fluierele vieții. inima în palme Greieri, înfipți în anotimpuri atunci zbaterea zborul zorile se vor ca într-un pian dezacordat, înmulți risipesc timp. încă o noapte încă o zi/lună clară în râu/ Dragostea este cubul perfect. Are tot atâtea fețe câte stele Slalom au mările lumii. Cal sticlos, Te-am șuierat printr-o mie ______inima mea verde-nesfârșit de guri de canal, zboară cu aripi de aer. poezie! cântă din toate fluierele vieții. Cu picioare invizibile, Greieri, înfipți în anotimpuri Se vor limpezii duzii, vor înfrunzi cuvintele-omizi ca într-un pian dezacordat, cuvintele, omizi vor devora cerul. mi-au atins miocardul. risipesc timp. Așa am înțeles că numai Poemul lotus printre poeți poți bea din singurătatea- Dragostea este cubul perfect. Are tot metaforă. atâtea fețe câte stele poate cele zece poeme nescrise au mările lumii. sunt rotunde Seri cu gheare de lilieci Cal sticlos, fiecare de o culoare aparte scrijelesc monumental pe epidermă inima mea verde-nesfârșit ca un ingredient câte o evă. zboară cu aripi de aer. care își schimbă gustul în funcție de Poetul trăiește ca un microcip implantat salivă în stern, Se vor limpezii duzii, vor înfrunzi cu timpanul așezat pe pântecul Terrei... cuvintele, omizi vor devora cerul. orbii nu au curcubeu nu cunosc aurora stea-de-mare printre recifuri. boreală Vara la oraș dar înmoaie cuvinte în gură Secunde de iarbă cu dinții de fildeș înfipți în retină în serile acelea tinere de poezie când m-ai facut poem simt că iarba îți crește printre degete alunecam printre luminile orașului- ți-am întins sare și pâine ca două apusuri pe umărul meu caracatiță atât de străin era cuvântul miroși a pământ roșu a viață dezlegată era atât de vară atunci hașurat pe lobul urechii în câmp încât mirosea a tei hârtia de scris /cozi de răsărit cresc lumina/ iar palmele mele transpirate dacă ai auzi copita consoanelor mai oval ca cerul este doar pieptul tău ți se înfingeau în omoplați coama silabelor bat clipe în arborele iubirii nechezatul vocalelor /curba sentimentelor contrabalansează câinii nimănui n-ar mai fi orbi minute se încordau prin parcări nici eclipse vara le înflorea în orbite iar dragostea sâsâie ca un șarpe de apă setea le umfla limba demențial doar un poem rotund spart în își întinde glezna subțire părul ca o seara își lingeau smocurile de blană triunghiuri iederă cu demnitatea unui câine crescut înconjoară doi arbori de lună între blocuri După o sută de ploi mi-ai încrustat pe stern secunde în vara aceea prin oraș s-a scris mult poezia este ca orice sentiment când te-am orbit cu soarele din nopți m-am îndrăgostit pe strada Ispirescu pe plată înaltă lustruită întunecată prea efemer când vecinii mei culorile i se scurg după o sută de ploi timpul tace între noi ca o mie de plopi ascultau la radio abia atunci curcubeul din ea dragostea ta mușcă coapsa rotundă a construiește zilei contractul cu poezia este de lungă un pod Mirabeau cum ar mușca un nor un pom durată iar verile astăzi miros sau aprinde un miracol a celuloză Zmeii de apă și a câini uitați în adăpost legătura mea cu poezia este dragostea este însă ca în timpul tot mai strânsă În primăvara aceasta holerei versuri fardate alunecă pe coala albă ochiul pătrat al câmpiei ruptă din poezie preț de un anotimp nu am voie însă să opresc înalță zmeie. ANGELA - MELANIA CRISTEA clipa aceea care m-a mușcat de piept Noaptea, prin vii, singurătatea

56 în voia valurilor și a vântului, căci nu există adăpost să rețină nici dig care să oprească scurgerea firească a orelor.

Doar timpul ne judecă dojenitor, Gregorio Muelas Bermúdez s-a căci el e vârtejul prin care orele născut în Sagunto (Valencia), 1977. și zilele, anii și erele Licențiat în istorie, obține doc- se aruncă în cel mai complet nimic. toratul în Departamentul de Istorie

Contemporană. Și totul e timp mort, A scris scenariul și a contribuit la timp nou-născându-se, regizarea scurtmetrajului “El olor de murind din nou în fiecare clipă, la pebrella” (2004), care a primit sărută. să ne-adaptăm băităile inimii la mențiunea specială din partea juriului Sunt orele de noapte ale ofenselor căderea lui, la San Gió Festival 2004, Verona lumina lui e umbra noastră, (Italia). acolo unde degetele se fac bolduri, ritmul său la viața noastră. Membru a numeroase asociații de și unde negarea este interzisă. scriitori și de critici literari spaniole și Este regatul excesului, fundamentul GENEZĂ mondiale. Colaborează la mai multe reviste și ziare spaniole ca critic cearșafurilor calde, al culpei Noaptea era ca un himen închis, literar și de film. nebune. E treaba marchizilor, un spațiu fără măsură și fără timp, A primit mai multe premii lite- a consulilor Sodomei și Gomorei. o împărăție de tăcere și de negură. rare dintre care unele internaționale și Atunci un fulger mirean scrierile sale sunt publicate în nume- NIMICUL roase antologii literare și traduse în a deschis o imensă rană luminoasă, limbi ca japoneză, română, rusă și Lui Antonio Praena dezvăluind ecoul eufoniei sale germană. spre neînțelese repere Cărți publicate: Chiar dacă Cufundare în nimic: din nimic, înflorind strălucitoare timpul mă va șterge, Ed. Círculo deșert de cenușă Rojo, 2010; Când aurora îi va vorbi unde setea se arde, stele, comete sihastre, timpului, Ed. Círculo Rojo, 2011, zid de tenebre, ecliptice planete, găuri coautor Rafael Puerto; Un fragment ce orbește privirea, negre avide de materie întunecată. de eternitate, Ed. Germanía, 2014; timp de neîntoarcere Singurătatea aprinsă, Ed. Ultra- unde totul se sfârșește. Mai târziu a fost vacarmul și muzica, marina & Digital, 2015, coautor polifonia tunetelor și a valurilor Herberto de Sysmo. SCHUBERT PARK sub un cer de un nuclear alb imaculat.

PERSOANĂ Atunci se făcuse liniștea. OBIECȚIE LA ADRESA LUI Era într-o zi de martie, în Viena, ADORNO Nimic nu mă înspăimântă, în afara anul o mie opt sute douăzeci și șapte. timpului După Auschwitz, și din liniștea Ludwig van era la pian infern între florile Poloniei, zilelor ce trec fără leac Compunându-și a zecea simfonie, unde Moartea călărea dezlănțuită, vreau să visez cu iubire, când nimicul i-a spus la ureche: nemiloasă, irațională, pizmașă, chiar dacă mâinile îmi rămân reci muzica s-a terminat. și unde se îngrămădea speranța și goale în ziua eliberării. după atâta așteptare Și aceste ultime măsuri, ca viața să scape de tristețe s-au pierdut în noapte După Auschwitz ridicolele amintiri ca o odă a tristeții. se scrie poezie pe care inima nu a știut să le uite. ca un act de civilizare Acum se acultă doar allegroul împotriva supunerii și a barbariei IUBIRE DEMON vântului ce clatină chiparoșii ca să se știe că timpul linge numai din Schubert Park. rănile superficiale, Când dorința se face stăruitoare rană și că uitarea zămislește greșeli. Pe acolo unde sângerează virtutea TIMP MORT publică pentru a fi un viciu privat. Tremurul buzei, carne, iubire E treaba oamenilor fără suflet După Auschwitz demon... să se uite cum timpul trece fără rost se scrie poezie pe când visele lor îi preced ca să spunem într-un ecou nestăvilit Învinuit de ceea ce nu se poate spune, și umbrele lor întunecate îi răsplătesc că moartea nu e singura scăpare. condiția Traducerea și prezentarea amantului neobrăzat în delirul său, E treaba arhitecților ELISABETA BOȚAN care prea mult privește, atinge și de castele de cărți de joc și de nisip

57 O PARABOLĂ POSIBILĂ: neştiutele depărtări ale astrelor. E TEOLOGIE, FILOSOFIE ŞI un miracol mai presus de toate ARTĂ LITERARĂ LA tensiunile şi arcanele lumii” (Op. Cit. , Editura MagicPrint, Oneşti, 2008, pag. 395-396).

Şi... tot în încheiere... Cred că nu greşesc apreciind eficienţa instru- mentarului critic al paralelismului pus în lucru pentru a investiga opere (IX) de artă indiferent de natura acestora. - Şi eu aş mai avea de adăugat Se relevă astfel aspecte, calităţi, va- ceva... Pentru a ieşi din dimensiunea lenţe estetice, compatibilităţi şi anti- dialogal-teoretică a interviului, aş nomii de conţinut ce vizează creativi- dori să-mi justific, aşa cum am tatea umană în ceea ce are ea ca anticipat pe parcursul discuţiei profundă resursă de generare a noastre, atenţia concertată, acordată frumosului. de mine prozei scrise de Hermann ______Prin capacitatea radiantă a pri- Hesse şi Mihail Diaconescu. Ca care niciun elev nu poate să cânte... virii analitice dedicate paralelisme- muzicolog, am editat recent un prim Îi vedea pe cei doi şezând la pianul melor, se marchează totodată dimen- volum intitulat Capodopere literare – cu coadă. La pasajele măreţe, îl siunile axiologice ale preocupărilor capodopere muzicale lirice, în care vedea pe tată zâmbind cu duioşie; în literare proprii epocii moderne şi am pus în lumină interferenţele schimb, Paul avea buzele între- contemporane, reliefându-se unitatea structurale dintre cele două arte. Şi deschise şi privirile învăpăiate şi se de fond a culturii europene, îndeosebi pentru a parafraza, încă o dată, sălta mai sus pe scaun. Când dimensiunea ei spirituală, fondată pe afirmaţiile Dumneavoastră, domnule melodia devenea deosebit de voioasă, valori morale şi religioase creştine, Mihail Diaconescu, revin asupra era atentă să vadă dacă nu cumva pe indestructibilele ei idealuri uma- distincţiei privitoare la calitatea lui Paul îi venea să râdă, fiindcă niste ce-i configurează identitatea. parabolei de a se manifesta „ca o atunci bătrânul se strâmba uneori Un asemenea reper îl reprezintă alegorie închisă”, învăluită în sau făcea cu braţul un gest atât de operele scriitorilor Hermann Hesse şi faldurile unor metafore lărgite. Între ştrengăresc, încât unui tânăr i-ar fi Mihail Diaconescu. aceşti vectori vibrează, unind fost greu să se abţină. Pe măsură ce În prezent, când proiectul con- universul ideilor de cel al realităţii uvertura înainta, domnişoara îi strucţiei politice, legale şi instituţio- sensibile, un inefabil izvor de energie putea vedea tot mai limpede pe cei nale europene este mereu proclamat, imaginativ-creatoare. Acest culoar, doi şi desluşea tot mai multe pe mereu invocat, mereu discutat şi atât Hermann Hesse, cât şi Mihail chipurile lor tulburate de cântat. Şi mereu argumentat, mi se pare ne- Diaconescu, îl accesează frecvent: odată cu muzica sprintenă, prin faţa cesar a fi subliniat faptul că în evo- ambii scriitori apelează, graţie ei treceau frânturi întregi de viaţă, luţia continentului nostru, cele mai vocaţiei lor creatoare de a intui şi experienţe, dragoste” (Volumul Cele importante elemente ale continuităţii testa fineţea nuanţelor, la potenţialul mai frumoase povestiri, Editura şi unităţii sale de fond sunt de ordin de semnificare al sonorităţilor. RAO, Bucureşti, 2004, pag. 116-117). cultural şi spiritual. Exemplele care urmează (fără a avea Mihail Diaconescu – în romanul Eu cred că este necesar ca pretenţia de a le socoti cele mai Nopţi şi nelinişti. Pseudojurnal tocmai aceste elemente să fie edificatoare) susţin, confirmând pe metafizic: „Lumea îmi apărea ca o cultivate în mod special, cu o deplin, şi această concluzie: unitate primordială în care luciditate intransigentă menită să Hermann Hesse – în nuvela frumuseţea, echilibrul şi armoni, devoaleze maladiile psiho-sociale ale Luna lui cuptor: „Tatăl şi fiul mai ales armonia, se manifestau timpului nostru. făceau parte din acei muzicieni plenar şi firesc, la scara întregii Din această perspectivă, Mihail cărora nu le plăcea să aibă vreun existenţe. Era o muzică miraculoasă, Diaconescu se dovedeşte a fi nu ascultător de faţă, preferând unul mai presus de toate îndrăznelile numai „cel mai important scriitor al nevăzut despre care ştiau că stă fanteziei, pentru că ritmurile şi spiritualităţii româneşti, începător al alături şi ascultă atent... Ceea ce armonia ei mă trimiteau nu numai scrisului nostru viitor”, cum atât de auzea era o uvertură cântată la spre depărtările insondabile ale frumos şi de emoţionant a scris patru mâini, pe care, sigur, n-o universului, ci şi spre străfundurile Părintele Dumitru Stăniloae, ci şi un asculta pentru prima oară... Era o neştiute ale fiinţei mele fragile şi reprezentant autentic al celei muzică frumoasă şi-i plăcea enorm... şovăitoare... Părăsesc fundăturile, europene, în care creaţia culturală Mai întâi s-a străduit să afle cine abisurile şi căderile vieţii cotidiene, specific românească s-a înscris şedea în dreapta şi cine în stânga. ca să plutesc euforic în fluxul sonor. totdeauna. Paul şedea în stânga, de asta şi-a dat Este o ascensiune în lumina tonală. Convorbire notată de seama imediat. Nu pentru că el ar fi În această lumină, viaţa şi fiinţarea TANŢA ROTĂRESCU, greşit, dar notele de sus sunau atât mi se comunică blând, ca o muzicolog, conf. univ. dr. la de uşor şi de îndrăzneţ şi melodia se revărsare abundentă de sunete. E o UNIVERSITATEA PITEŞTI înălţa dinlăuntrul lor într-un fel în polifonie universală, coborâtă din

58 ANCHETĂ: studiile sunt gratuite, fiecare cetăţean -Ce perspective are ecumenis- EXILUL ROMÂNESC/ are dreptul la ajutor de studii şi există mul în armonizarea relaţiilor din- IMIGRAŢIA ROMÂNEASCĂ posibilitatea de a împrumuta bani tre exilaţi şi populaţia ţărilor gaz- pentru studii cu o dobândă accepta- dă? bilă, împrumut pe care începi să-l - Cred că se poate vorbi despre plătesti înapoi în momentul în care ai un ecumenism politizat. În anul 2001, (II) un loc de muncă şi un venit. la Strassbourg, a fost semnată Charta - Aţi resimţit discriminarea, Ecumenică, ca document al UE, a- din perspectiva condiţiei de exilat? ceasta oferind orientări pentru creş- - Da, s-a întâmplat, deşi nu în terea cooperării dintre bisericile euro- forme agresive. pene. Dacă bisericile doresc să-şi dea -Ce loc ocupă credinţa în exil? contribuţia la unitatea europeană tre- Dar prieteniile? buie să fie unite. Chiar dacă a trăi ca -Dacă aş spune că hrana exila- un creştin înseamnă a trăi eliberat, noi tului este credinţa şi speranţa, ar încă ridicăm ziduri şi ne suspectăm. însemna să dramatizez. În zilele noas- Noi, creştinii, între noi... Iar actualul tre sunt mulţi atei care consideră reli- flux de refugiaţi din lumea arabă spre gia o ideologie ca oricare alta pe care Europa nu cred că va uşura lucrurile. omul şi-o alege singur, şi, prin ur- Ce se va întâmpla în Europa? Un a- mare, nu are o semnificaţie mai pro- flux crescut spre Roma – sau o re-

fundă pentru identitatea persoanei de- naştere în care oamenii caută să se -Cum se poate afirma profe- cât pentru ce partid votează acesta. În întoarcă la Cuvânt – însoţit de minuni sional, social, un exilat? acelaşi timp, pentru multi alţii, religia şi semne. Poate că timpul minunilor - Întotdeauna mai greu decât un este banda care îi leagă de trecut. Ci- nu a trecut... localnic care are avantajul limbii vilizaţia occidentală este în multe fe- -Care e diferenţa între exilaţii materne, este integrat în sistem şi ştie luri într-o criză profundă. Progresul ideologici şi cei economici, ca să cum acesta funcţionează, cu alte material a fost extraordinar, dar, în etichetez aşa pe cei care s-au exilat cuvinte, care este acasă la el. O primă acelaşi timp, există mulţi occidentali din motive de conştiinţă, faţă de cei condiţie a reuşitei este să te adaptezi care sunt departe de a fi multumiţi cu care s-au exilat din nevoi materiale. lingvistic, social şi cultural în noua viaţa lor. Poate că progresul spiritual - O diferenţă ar putea fi dezamă- societate. Apoi, ca exilat, trebuie să nu a ţinut, nu ţine pasul, cu cel ma- girea. Exilaţii economici ajung, de ce- lucrezi de două ori mai mult decât un terial. Cu multă vreme în urmă, creş- le mai multe ori, să aibă o situaţie fi- localnic pentru a reuşi. Nu ştiu cum tinismul a dat un răspuns occiden- nanciară mai bună decât în ţara de este situatia în alte ţări, dar în Suedia, tului: cei care sunt buni vor merge, baştină, deci s-ar putea spune că au care din anumite puncte de vedere după moarte, în rai, iar cei răi vor ajuns la ceea ce şi-au dorit, pe când este o ţară fantastică pentru exilaţi, ajunge în iad. Un răspuns care a fost exilaţii ideologici ar putea să desco- atunci când vine vorba despre piaţa valabil la timpul său, dar oamenii de pere că lucrurile nu stau chiar aşa forţei de muncă, imaginea este destul astăzi, care nu au o astfel de credinţă, cum s-au aşteptat, cum au părut a fi de sumbră. Somajul a fost de zece ani au nevoie de altceva în schimb. Mulţi văzute de la depărtare. încoace în mod constant mai mare şi-ar dori să creadă în progresul -Ce-l poate face, cu adevărat, atât în rândul celor din prima cât şi a stiinţific, dar nici ştiinţa nu dă răs- fericit pe un exilat? celor din a doua generaţie de imi- punsuri complete. - Depinde de ceea ce crede fieca- granţi comparativ cu cei născuţi sue- ______re persoană în parte că este fericirea. dezi. Mai multe studii arată că există Ceea ce crezi tu că te poate face fe- o discriminare pe piaţa muncii unde ricit. Câteodată se poate întâmpla ca cei cu nume străin, din anumite ţări, ceea ce ai crezut că te va face fericit sunt eliminaţi indiferent de merite. de fapt nu te face. Poate că fericirea Remarcabil este şi faptul că rata şo- deplină e doar un fel de Fata Mor- majului este mai mare printre imi- gana... granţii cu studii universitare decât a - Cum se poate pierde identi- celor fără studii superioare. Suedia tatea etnică în exil? este o ţară în care nu prea se recom- - Este imposibil de spus care este pensează oamenii care sunt ambiţiosi esenţa identităţii unei persoane sau a şi lucrează din greu. Desigur, este u- unui grup etnic. O identitate care se şor să devii prea negativ într-o dis- lasă descrisă în cuvinte şi imagini cuţie despre o problemă atât de difi- este deja o identitate moartă, o dio- cilă şi controversată ca aceasta. În ramă într-un muzeu. O identitate vie Suedia, sunt multe posibilităţi şi nu e nu poate fi descrisă ci doar portre- atât de mare concurenţă comparativ tizată/imaginată, întruchipată. Atunci cu alte ţări cu o populaţie mai mare. când reprezentarea ei se transformă Depinde doar de fiecare individ în într-o descriere, identitatea etnică nu parte să găsească drumul spre reuşită. mai este o identitate – a devenit o → Să luăm doar faptul că aici educaţia, NICOLAE BĂCIUŢ

59 “poză”, un clişeu. Omul nu este nu- imigranţilor decât în rândul celor năs- mai originea sa, ci şi suma experien- cuţi suedezi. Ori această situaţie nu ţelor sale. Eu însămi pot referi la ex- mai există de mai mult de un deceniu. perienţele concrete care au dus la ap- Efectele care apar acum sunt creşterea ariţia identităţii mele curente. Dife- diferenţelor între venituri. Tot mai renţele culturale te obligă să te auto- mulţi azilanţi/exilaţi nu reuşesc să ai- defineşti. Esenţa experienţei mele de bă un loc de muncă şi sunt obligaţi să a mă afla într-o comunitate de altă trăiască din diferite tipuri de ajutoare. etnie îmi arată că grupul etnic cu care Chiar dacă aceste ajutoare se măresc, eu însămi mă identific este format din efectul este vădit, apar tot mai multe indivizi/persoane cu care am o afini- familii sărace. Un alt efect similar e o tate cauzată de o origine şi experienţe creştere a marginalizării, a excluderii similare. Elementul central al identi- de către comunitate a acestora, ceea tăţii este un sentiment care nu poate fi ce duce la o creştere a tensiunilor în exprimat în cuvinte. Omul trebuie să societate cu consecinţe imprevizibile. permită identităţii să evolueze în ace- Un al treilea efect principal este creş- laşi tact cu schimbarea vremurilor. terea costurilor sociale legate de mi- Deci, eu nu cred să fie vorba despre o graţie. Acestea sunt probleme care nu pierdere a identităţii entice ci, mai dispar ci vor creşte de la an la an. degrabă, despre apariţia unei a treia OCDE (Organisation for Econo- Germania (Italia, Franţa etc.)”. identităţi. O identitate hibridă în care mic Co-operation and Development) -Cum se vede ţara natală din se păstrează elementele etniei iniţiale sugerează că ar trebuie să se reducă exil? Cum se raportează el la ţară, şi la care se adaugă caracteristici noi. salariile minime în contractele colec- la valorile ei? La neîmplinirile ei? -E integrarea exilaţilor o pro- tive, slăbindu-se astfel legislaţia mun- La aşteptările ei?! blemă insolvabilă? Cum sunt pri- cii pentru a face mai uşor pentru azi- - Viziunea e una foarte complexă viţi cei care-şi caută o altă patrie? lanţi să obţină locuri de muncă. Ar fi, şi, iarăşi, foarte diferită de la om la -Că o ţară are probleme cu inte- desigur, o pastilă greu de înghiţit om. O parte au văzut şi continuă cu grarea poate avea mai multe explicaţii pentru foarte mulţi şi nu ar duce decât înverşunare să vadă doar ceea ce este diferite: flexibilitatea pieţii muncii, la o creştere şi mai mare a tensiunilor negativ, alţii au o imagine uşor idea- nivelul salariilor, ţările din care pro- sociale. lizată a ţării. Desigur, nu lipsesc nici vin exilaţii/imigranţii şi nivelul de Este necesară o discuţie serioasă, cei care, odată cu distanţa la care sunt educaţie pe care îl au. Concret, cred realistă, la nivel înalt, care să reducă de România, şi-au făcut o imagine că ar trebui redefinit conceptul de in- riscul unei politici gestuale, simbo- oarecum obiectivă şi tototdată au în- tegrare; ne referim la integrare sau la liste şi să crească oarecum sanşele ţelegerea că peste tot în lume, în fie- asimilare, sunt toţi cei care lucrează, găsirii unor soluţii care să îmbunătă- care ţară, sunt lucruri pozitive şi ne- au un loc de muncă, integraţi? ţească situaţia. Este necesar să se evi- gative, progres şi regres. Amintesc Unii politicieni susţin că procesul denţieze conflictul dintre o mare de aici un lucru care pe mine mă intrigă: de integrare a exilaţilor se va îmbu- refugiaţi/azilanţi şi incapacitatea so- mulţi români care, după ce trăiesc aici nătăţi, dar cel mai probabil este că se cietăţii europene de a-i integra într-o sau în altă tară, amestecă româna cu va înrăutăţi. Eu văd trei motive prin- proporţie rezonabilă pe piaţa muncii. unele cuvinte din limba ţării de adop- cipale pentru această evaluare: în pri- - Care ar putea fi, pentru un ţie, după un timp relativ scurt de la e- mul rând numărul de refugiaţi din exilat, înţelesurile dictonul latin migrare, pretinzând că nu-şi aduc a- Suedia şi din alte ţări europene a ,,ubi bene, ibi patria”! minte cuvântul respectiv în româneş- crescut enorm în ultimul an şi este - Patria este, pentru fiecare om, te. Cred că noi românii ar trebui să normal să fie mai greu să integrezi indiferent de situaţia materială, una înţelegem o dată pentru întotdeauna mai multe persoane decât mai puţine. singură, aceea în care te-ai născut. că nu putem fi altceva decât ceea ce În al doilea rând, piaţa de muncă sue- Desigur, înţelesurile dictonului sunt suntem, adică români şi de ce nu, să deză/europeană se schimbă foarte diferite, de la om la om şi de la ne mândrim cu asta. Chiar dacă du- mult şi multe rezolvări electronice în- situaţie la situaţie. Dar eu voi cem în spatele nostru secole de subor- locuiesc într-un ritm rapid munci mai răspunde cu un citat din Romain donare, asumându-ne propria noastră simple, deci un refugiat cu o pregă- Rolland: "Patria sunt eu, eşti tu, e tot istorie, putem transforma această ex- tire/calificare precară poate căuta mai ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot perienţă într-un atu, într-o calitate şi puţine locuri de muncă. În al treilea ceea ce va fi când noi nu vom mai fi." nu să o lăsăm să ne priveze de iden- rând, nivelul educaţional al persoa- Fiecare dintre noi, oriunde s-ar titatea naţională. nelor care cer acum azil este mult mai afla în lumea largă, duce cu sine, în -Cine, de ce s-ar reîntoarce din scăzut decât al celor care au venit aici sine, o parte din propria-i patrie. Eu exil în patria mamă? în anii trecuţi. În prezent, în Suedia, nu am auzit niciun român care trăieşte - O întrebare la care îmi e greu să dominante sunt grupurile de azilanţi într-o altă ţară, nici măcar dintre cei răspund în numele altora. Pot doar să din Siria, Eritreea şi Somalia. Din care par a fi uitat cum se vorbeşte co- spun că, de când trăiesc eu aici, am a- punct de vedere istoric, Suedia s-a rect româneşte, să spună, la întoar- vut şi am în permanenţă un sentiment îmbogăţit şi a beneficiat de pe urma cerea în Germania, Italia, Franţa, etc. de provizorat. Poate că sentimentul imigraţiei. Gradul de ocupare a forţei dintr-o vizită în România: “Mă întorc acesta să fie unul din motivele unei de muncă a fost mai ridicat în rândul în ţară (patrie)” ci, “Mă întorc în posibile reîntoarceri în patrie.

60 Inedit amărăciunea ta! Dar nu știu ce pot înfrumuseța în amărăciunea ta? Cândva, pe vremea când rătă- ceam bezmetici și liberi prin ierburile Borca, 21 iulie 1983 Runcului, îţi spuneam, ba chiar în

Bună draga mea Mil*! adâcul sufletului strigam să nu te Îmi pare rău că te găsesc tristă! măriți niciodată, pentru că tu nu ești făcută pentru căsătorie. Te iubeam și Veștile tale sunt pline de amărăciune, însă nici nu puteam să mă aștept la te iubesc. Ai ales un drum tare ane- ______altceva, aceasta dacă trebuie să fiu voios pentru sufletul tău curat și sen- pentru ei. E mai greu atunci când fe- foarte sincer. Zic așa, pentru că sin- sibil. Astfel de suflete se umplu de tele cresc și, mi se-ntâmplă, se-ndră- gurătatea mea spune cel mai bine ce răni pribegind prin banalul acestei gostesc tare mult de mine. poate fi viața în doi. Cred și azi că fe- lumi. Poate că depărtările sunt adevă- Dar dragostea ce mi-o poartă e ricirea începe de la doi, dar mă-ndo- rata ghilotină a inimilor nenoroase. atât de frumoasă încât fără doar și iesc că știu ce semnifică acest cuvânt. Vezi, concordanța dintre noi se poate nu și-o reproșează. Mi se-ntâm- Doi este deja o opțiune. Cel mai des manifestă la un nivel care nu ascultă plă atatea lucruri nemaipomenite din această opțiune duce la fatalitate. Mă de drojdia agasantă a zilei, a preju- cauza lor! De exemplu, din cauza refer la fatalitatea banalului, la acea decății. Eu nu-ți pot scrie știind că uneia, am scris o carte la care țin complacere în obișnuințe ce nu pot ești acum soția cuiva. Nu! Căsnicia e mult: ”Tratatul de eretică”. O alta salva niciodată cu adevărat sufletul întotdeauna o convenție sau o con- scrie proze nemaipomenite. Deja am unui om. Dar nici misticismul nu e o veniență. Nu o salvare. Sau nu știu, prezentat-o în ”Ceahlăul” și în curând soluție. Mă gândesc acum la un vers însă eu comunic dincolo de orice în ”Tribuna”. Un băiat a ajuns să fie al lui Andrei Roman, versul de înce- prejudecăți cu tine. Așa a fost întot- poet în înțelesul profund al cuvân- put al poemului ”Ce aș fi vrut să deauna. Nu-mi fac nici o părere gre- tului. Altele îmi spun mereu că nu ar trăiesc”: ”Și vine ziua când iubitei nu- șită despre tine, eu te știu, Mil! Te avea destul suflet pentru cât aș merita i mai cerem decât ceea ce ne pot da și cunosc cu inima, cu sufletul. Așa nu să-mi dea. Cine mai știe? Știu doar că alte femei”. Nu-mi închipui femeie știu dacă vreodată cineva te va mai i-am schimbat, i-am înfrumusețat și i- căreia să-i placă acest vers. Un bărbat cunoaște. Fiecare om are ceva nease- am câștigat pentru totdeauna de îl spune cu dezinvoltură. O femeie îl muit în el și, indiferent de timp și partea artei. citește cu amărăciune. Marile drame obișnuințe, trebuie să-și apere acel Îți vorbesc despre copii și îmi încep din momentul în care femeile ceva fără de care nu ar mai fi. Tu ai amintesc verile lui 77-78, acele lungi sunt doar niște obiecte. Poate că eu poezia. În ziua în care ai ajunge s-o discuții poetice, acel timp în care am dreptate să cred în mod serios pierzi, fii sigură te-ai pierde pe tine eram infestați de poezie și lene, de doar în prieteniile (legăturile) spiri- însăţi. Ai un copil și asta înseamnă că neliniști curate. Eram tare îndrăgostit tuale. Eu, care nu cred în mod serios stăpânești o minune. Eu, închipuie-ți, de tine pe atunci. decât în iubire. Poate că prin iubire nu vreau să am copii. Eu, care iubesc Voi pleca peste câteva zile la înteleg în general o modalitate de a ști până la demență copiii. Poate că poe- București și de acolo la Sulina! Am să nu rămâi singur. zia mă face egoist cu mine însumi, luat toate examenele și acum sunt în Suntem rătaciți pe o planetă pus- niciodată cu ceilalți. Există deja mulți anul doi. Până la anul nu mai am tie. Nu e un paradox și Biblia și Saint copii pe care-i iubesc și prin care am lecturi obligatorii. Nu peste mult timp Exupery au dreptate. Sigur, aș putea trăit și trăiesc. Mulți sunt copiii mei, am să-ți trimit cartea mea primă. E vorbi mult și profund despre astfel de i-am înfiat, îi iubesc, îi apăr. Mă cel mai frumos dar pe care-l pot face lucruri! Numai că profunzimea-mi de bucur de tot ceea ce pot fi oamenilor pe care-i iubesc mult. E acum n-ar salva deloc depărtarea în ______sigură, totuși, adresa pe care mi-o care liniștea ta se zbate, draga mea. E dai? Pentru că e tare nesuferit să scriu atât de greu să fii femeie! Voi fi epistole cu tot sufletul și ele să nu înțeles eu de mic aceste lucruri, din ajungă la destinatar! Scrie-mi imediat moment ce am fost și am rămas me- ce primești aceste cuvinte, ca să reu de partea voastră? Când rămânem putem stabili o legătură sigură! Îți voi fără pasiune, doar cu instincte, nu mai vorbi curat și chiar te rog să mă suntem oameni. Nu mă întreb de ce- consideri prietenul tău dezinteresat! mi scrii, de ce-mi spui, de ce chipul Păstrez exemplarul din ”Flacăra” (în tău e o lacrimă! Mă gândesc dacă nu care ți s-a publicat poezia „Nu ne mai cumva e în firea logicii să-mi spui vrea pământul”) dacă-l dorești. chiar mie ceea ce te mâhnește acum și Bucuria mea pentru orice victo- oricând. Nu sunt un mecena al ini- rie a ta, rămâne intactă. Îți doresc milor zdrobite, al inimilor dăruite per- liniște și încredere! Ai grijă de tine și versiunilor seci ale zilei. Dar cum mie de sufletul tău! nu mi-a fost niciodată rușine de plâns, Rămân cu gândul cel bun pentru e normal să te înțeleg corect. Plânsul tine și ceea ce spui că mai ai: poezia! mi se pare unul din semnele esențiale AUREL DUMITRAȘCU care-l definesc pe om. Mă mâhnește *)Emilia Amariei

61 DOAR AZI Inel de logodnă, dorul, Ca un brâu cuprinde-amorul, Dezbracă-ţi gândul ostenit Străjeri mulţi păzind odorul; De greaua mantie ce-atârnă Cine-i mai cunoaşte scorul? În cuiul zilei zămizlit De-a zorilor pretinsă bârnă. Intangibil punct se-ascunde, Între maluri, printre unde, Cum ieri istoria e scrisă, Fluturi galbeni naşte-n runde, Pe pagini colbul se aşează, Sorbind gândul ce pătrunde. Odihna ei mereu promisă E ca o haină pe spetează. PUNCTUL PE I

Pe mâine lasă-l în mister, În noaptea bântuită de idei, Iar graba leag-o de secundă... Îmi las veşmintele din foc aprins Din azi fă splendid giuvaer - Să-şi facă loc prin vârful de condei, Cadou ce sufletu-l inundă! Trăgând prin filieră firu-ntins. GHEORGHE MIZGAN s-a născut la 7 octombrie 1959, în satul PIRAMIDA TĂCERII Cu gândul descompun matricial, Spermezeu-Vale, comuna Spermezeu, Ca-n cleşti îndoi simboluri pe hârtie, judeţul Bistriţa-Năsăud. Este Precauţi paşi prin peştera durerii; Ghilotinând cuvinte, în special, absolvent al Liceului Energetic din Clepsidre adunate-n stalagmite, Pe albul colii, într-o sindrofie. Timişoara şi apoi al Institutului În ritm domol, iluzii adormite – Politehnic “Traian Vuia”, Facultatea Bogată stampă a întârzierii! Mă simt substituit în forma I, de Electrotehnică, din Timişoara, Ac busolând în grea caligrafie, promoţia 1984, fiind repartizat ca Doar gânduri, frământări în cugetare; Meşteşugind cu punctul pus pe I, inginer în municipiul Bistriţa. Debut Cuvântul invizibil cade mut Din punctul ei, iubirea să mai fie! literar: în anul 2008, în ziarul Pe fila albă ca-ntr-un aşternut – „Răsunetul”. Căldura lui: văpaie-n aşteptare! În lada grea se-nchid cu îndârjire Fiorii răstigniţi în forma nudă, Este autorul cărţilor: Înlănţuit între mister şi taină, Zăvorul îi surprinde - n răzvrătire, M-ascund în nerostitele cuvinte, Iubirea îşi alină rana crudă! • Volumul de versuri Cameleonul cu În cimitirul gândului din minte, aripi, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Înfăşurat, captiv în albă haină. TE VĂD Cluj-Napoca, 2008;

• Volumul de versuri Aripi astrale, PUNCT DE INFLEXIUNE Te văd frumoasă şi pierdută Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj- În falduri prinse-n stăvilar, Napoca, 2010; Inefabil punct de inflexiune Cu trupul trestie-abătută • Volumul de versuri Tunelul Ce curge-n viaţă, poate sfidător, Ce-ascunde nuferi din cleştar. timpului, Editura Casa Cărţii de Între sentiment şi raţiune – Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2010; Luciditate-n grafic orbitor. Te văd lucind în ochiul Lunii, • Volumul de versuri Dilema clepsidrei, Frânturi de umbre te rănesc, Ductil prin ochiul viu al filierei, Din răni se-adapă bând păunii Editura Singur, Târgovişte, 2011; Încătuşat de durităţi în trepte, De parcă sufletu-l strivesc. • Volumul de versuri Roua din cuvânt, Răcit printre curenţii stratosferei Editura Singur, Târgovişte, 2012; Creează intersecţii în concepte. Îţi văd tristeţea încolţind • Volumul de poeme haiku şi senryu, Al trupului dezmierd nocturn, Martor pentru gând, ediţie bilingvă Şi, când ai crede că-i atât de simplu, Săgeţi de viperă-nmulţind româno-franceză, Editura Casa Cărţii Se-aruncă din văzduh arzând cometă, Veninul scurs din vechiul turn. de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012, Din obiect se expandează amplu – tradusă în limba franceză de prof. Subiectiv în inimă plachetă. Cântând tristeţi la mandolină Florin Avram; Te văd înmugurind rodii, • Volumul de poeme tanka, Arca INTANGIBILUL PUNCT Ca fluturii de pe colină tăcerii, ediţie trilingvă (română, Cu aripi noi din păpădii. franceză, engleză), Editura Casa Uvertura lin mă poartă, Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2013, Gândurile-mi bat în poartă, tradusă în limba franceză de prof. Prin bătăi gravându-mi soartă – Florin Avram şi în limba engleză de Manuscris în marea Moartă. prof. Alina Drăgan; • Volumul de epigrame, poeme satirice Ticluiri la geam să-mi pună şi parodice, Ocheanul de catifea, Editura Ronda candelă din lună, Nosa Nostra, Bistriţa, 2016. Gânduri vechi prinse-n cunună • Volumul de versuri Piramida tăcerii, Dintr-o datină străbună. Editura NICO, Târgu-Mureş, 2016.

62 Ochean întors hainele, ca să mi le puna în bocceluţa Tata şi cu mine luăm autobuzul cu care trebuie să plec. până în satul lui. Urlu că nu vreau şi nu vreau ! Nu - Ce mare şi frumoasă ai crescut. (I) vreau nici să plec, dar nici să fiu Eh ! Erai mică când ai mai fost pe cuminte! Arunc bocceluţa spre mama. aici. Atunci te-a văzut şi bunica ta, Mă ghemuiesc pe jos în cascade de dar acum ea nu mai este! mă plâns. întâmpină mătuşa Ana, sora lui tata. Doar într-un târziu mă liniştesc şi Găsesc acolo şi pe Cristina, o adorm cu obrajii şi ochii umflaţi de verişoară un pic mai mare ca mine. lacrimi. Afară plouă; noi stăm în “casa mică” * şi mâncăm lapte covăsit. Domnul Stănilescu a murit şi fiica lui, doamna Mihăilescu, a împărţit * grădina locatarilor. Acum pot să intru Ploaia s-a oprit. Un curcubeu imens în gradină. Am găsit zmeură. Şi o îmbrăţişează munţii din jur. Pomii îşi mulţime de pomi ! Şi nişte tufe cu scutură coama şi curtea s-a îmbrăcat frunze fine ca mărarul. Mama mi-a într-un verde strălucitor care se pierde spus că se cheamă sparanghel şi ne-a în depărtări. Între « Casa mică » şi facut şi o mâncarică de sparanghel ! « Casa mare » s-a format o mare de Cling, cling ! A venit la masă şi apă. Cristina şi cu mine o explorăm Teodora. Mi-a adus o păpuşică mică cu bucurie. Alergăm ca nişte mânji cu părul auriu. Păpuşica seamănă cu prin apă, iar la urmă ne fălim cu Mă întorc de la gradiniţă cu lacrimi ea. cizmele noi de noroi pe care ni le-am în ochi. * fabricat. - Ce s-a întâmplat ? mă întreabă Caisul din faţă are crengile aplecate * mama. de greutate. Mamei îi e teamă că se Mama mi-a făcut o rochiţă. Printre sughiţuri, îi răspund : vor rupe. Caisele sunt moi şi dulci. Foarte frumoasă, din stofuliţă mov şi - A murit tătucul nostru Stalin. Mâinile îmi sunt lipicioase; mi le cu dantelă albă în jurul gâtului. Mama Tata se uită lung la mama şi mama şterg pe rochiţă. Mama a făcut o mea ştie să facă orice. A ajutat-o şi pe se uita lung la tata. mulţime de borcane de dulceaţă. doamna Meran să-şi aranjeze un Mi se pare ca ceva nu e în regulă. Sub cais, s-a aşternut un covor de costum. Oare ce ? fructe zemoase. Muştele şi albinele Ca să-i mulţumească, doamna Părinţii mei nu plâng. Am impresia dănţuiesc îmbătate de mirosul acrişor Meran i-a cumpărat un fier de călcat. că ei sunt chiar veseli. care se degajă. Doamna Şchiopu vine E o cutie mare de fontă cu capul ascu- * să culeagă caisele de pe jos, ca să le ţit şi cu un capac care se deschide. Mama mă ţine de mâna ca să nu mă dea la porci. Mama umple fierul de călcat cu jăra- împiedic de pietre. Curtea noastră e * tic din sobă şi-mi calca rochia cu el. mare, tare mare. Dincolo de curte e Suntem în parc cu tanti Lia, * grădina, un adevărat paradis cu flori verişoara mamei. Am o rochiţă cu Avem în curte un tei foarte şi fructe îmbietoare. Dar acolo noi nu buline roşii şi o pălărioară pe cap. frumos. Cred că trebuie cel puţin trei putem merge. Acolo intră doar Tanti Lia mi-a cumpărat o jucărie : un oameni ca să-l înconjure. De curând, domnul Stănilescu. Face în fiecare zi băţ care are o morişcă la capăt. Mama doamna Condurache, vecina din faţă, un tur în curte şi în gradină. mă îndeamnă să-i mulţumesc : a construit lângă tei un chioşc din - Iară cu săpăliga în mână, dom- - Mu’ţumesc, titi Lia ! îi spun eu. stinghii de lemn. În jurul chioşcului, a nule Stănilescu? îi spune doamna Merg căţărată pe un gărduţ de plantat iederă. Acum vecinii se adună Meran, vecina noastră. Dar uitaţi-vă, piatră, ţinându-mă de mâna mamei. acolo din când în când ca să discute nu mai e nicio buruiană ! Un fotograf mustăcios se apropie de între ei. Domnul Meran e profesor de - Tocmai de-aia nu mai e nicio noi ca să ne pozeze. Eu sunt uimită de chimie la liceu. Când nu are ore, vine buruiană! răspunde imperturbabil mustaţa lui mare şi încep să vorbesc aici mereu cu un prieten ca să joace batrânul. cu el. Tata exclamă : «Ia uită-te ce şah. Merg si eu acolo cu Iris, sora Domnul Stănilescu, fostul proprie- sfătoasă este ! Mică, dar sfătoasă ! » mea mai mica si cu Cecilia, fetiţa tar al casei noastre îşi purta mândru Ce-o fi însemnând « sfătoasă » ? doamnei Condurache, vecina noastră. cei 90 de ani. Casa îi fusese naţiona- * Vine şi Florinel, un băieţel mai mic, lizată, dar el, inginer agronom, îşi Tata conduce un grup de elevi greci care locuieşte peste drum. Noi, copiii, păstrase totuşi dreptul la grădină. refugiaţi, care fac turul României. urmărim partida de şah peste umărul * M-a luat cu el şi grecoaicele se celor mari. M-am trântit pe jos şi urlu din toate întrec în a se juca cu mine. Cecilia e mică, dar are o trotine- puterile dând din picioare. E noapte, schimbăm trenul într-o tă frumoasă. Eu nu am avut niciodată Mama e foarte supărată. Spune că gară întunecată şi eu sunt în braţele o trotinetă. Oricum trotineta ei e prea nu mai vrea să aibă o fetiţă ca mine ; Elenei, o grecoaică care m-a adoptat mică pentru mine; mama mi-a spus că îmi face bocceluţa şi să mă duc unde în excursia asta. dacă mă urc pe ea, poate să se rupă. vreau, ea nu mă mai tine în casa ei. Ajungem la Deva şi satul lui tata e SIMINA LAZĂR Se duce la dulap, începe să-mi aleagă prin apropiere.

63 *** doar o ţară de păuni clanuri de mafioţi de ce trebuie să venim în această atâţia şi atâţia hoţi lume mi-au devenit peste ani să vedem lumina?... compatrioţi întunericul este visul fără sfârşit numai braţele întinse spre tine *** mai au un rost lemn înverzit în jgheabul morilor Iarnă fluidă respiraţia timpului ______

(să ni-l scrie pe cruci) câmpii albe fluide *** sau poate că Nicolae este Nikolaus oraşe albe fluide soarele amurgind şi nu vrea să ne re-vadă tavane albe fluide printre copacii tineri poate Mircea sau Vasile sau Ioan periferii albe fluide misterul alcionic (din luciul apei) o duc bine timp incolor fluid şi nu vor să ne povestească venim venim pe cărări fluide *** cât de greu le-a fost începutul plecăm plecăm spre morminte solide amprenta lacrimilor sau poate au muşcat prea repede şi totul se repetă monoton şi fluid suferinţa sufletului din aura fantomelor până la următorul Big Bang rostită din umbra săgeţii din spatele irişilor

şi lacrimile lor *** *** înverzesc mult mai devreme suntem doar umbre o umbră de ploaie sălcile de pe mal care venim şi plecăm îmi amprenta paşii cu fiecare primăvară. fără să ştim spre crucea poetului dacă am fost vreodată aici *** *** cad petalele de vişin Aşteaptă-mă puţin în palma mea de lut lacrimile au limpezit alb covor e jurământul zăpada-i groasă pe mormânt suferinţa sufletului peste ochii tăi de ceară acolo eşti tu mamă prin vârful săgeţii ţi l-am dat şi ai tăcut eu nu-ţi mai simt n-am crezut că peste ani decât ecoul paşilor *** mă vei căuta vreodată între pământ şi lună lama de argint să-mi spui greul ce te-apasă tu ai rămas aproape adânc înfiptă în rană prin străini chiar dacă anii amintiri fracturate, o nouă carne acum când ceasul meu mă strigă au trecut prin mine numai ştiu nimic de tine ca glonţul secerat de lună *** eşti în viaţă sau cu mine măsor timpul rămas nopţile albastre cred că vom fi în curând alături cum sapă-n trup cu stele rupte din cer poate chiar ţinându-ne de mână o umbră şi-o lumină le privim noapte de noapte sub petalele de vişin curând mă voi preface-n humă ce straniu mister vânturate de furtună. aşteaptă-mă puţin fără să le simţim durerea

(în liniştea ca o sentinţă) sau sfârşitul în nesfârşit *** poate e un cântec timpul rămas Unde v-aţi găsit libertatea auzit îl număr în respiraţii de stăpânii îngeri copilăria îmi revine umbre însângerate cu candele aprinse tot mai des prin pe cruci oarbe în loc de asfinţit faţa ochilor unde este iubitul tău zornăie privesc metropola pe care încă îl aştepţi clopoţei de vânt de pe Brooklyn Bridge cu patima primei iubiri azi sub cer spre Sea Port downtown acolo nu sunt poteci mâine pe pământ claxoane taxiuri galbene nici urme de paşi femei,multe femei doar păsări de noapte cu spatele cât un dulap Scadenţa vârstei şi ecoul unor rugăciuni îşi plimbă copii veniţi pe lume secerate de cenuşa lunii într-o zi am mai multe vârste mult prea târziu cătuşele au rămas pe celălalt mal la sfârşitul zilei sunt prizonier ce păcat că mi-am lăsat patria greu apasă pământul străin în propriul meu trup ca pe o iubită neconsolată pe oasele lor tot mai subţiri înainte de miezul nopţii ce trist este că nu pot 26/04/2016 m-am reîntors şi să-şi rostească numele pentru cei de- LAURIAN LODOABĂ n-am mai găsit patria acasă

64 Starea prozei în autogară vreunul. Măi, ce să fie asta? Nu intra niciun autobuz să tragă la peron? să se poată urca oamenii şi să plece? Da’ ce frig era şi venea

Iarna şi-a întins tentaculele ei de noaptea şi nu mai avea lumea răbdare. brumă groasă, vânt îngheţat, fulguieli Mare minune! „Da’ de ce nu vin aspre. Felicia, încălţată cu bocancii, autobuzele după călători, trăzni-le-ar păşeşte în sus, pe scara îngheţată, pu- Dumnezo să le trăznească!” „Ş-apoi nând picior după picior cu grijă, prin- cine-i de vină?” Câţiva mai hotărâţi zându-se la fel cu palmele înmănu- au început să strige că s-au săturat să şate, lucioase de promoroacă. aştepte degeaba. Şi s-au săturat să Chiar dacă apare soarele, e frig. bată pe la uşi, pe la ghişee şi să nu-i Cât lucrează, Felicia stă cu capul scos bage-n seamă nimeni. Că nimeni nu pe geam. Are cojocel în spinare şi o ______le spune nimic, cât mai au de aşteptat căciulă lăţoasă pe cap. Ar putea în- văzuse încă de dimineaţă prin oraş, în şi ce treabă-i asta? Stau ca proştii şi chide fereastra cabinei, căci îi vede zona magazinelor stând la cozi, pe la aşteaptă înghesuiţi în sala de aştepta- bine pe oameni acolo, jos, prin geam, poarta Spitalului judeţean, căutând să re, pe-afară, pe peroane, şi pe stradă. totuşi, nu-i aude şi nici nu poate să-i aducă de-ale gurii neamurilor inter- La ora trei, de pe platforma indus- scoată din obiceiul lor, să-i facă să-şi nate aici. trială, navetiştii de la schimbul întâi strige comenzile. De aceea, mai rabdă Ştia că de Paşte şi de Crăciun au umplut spaţiul autogării. Nici n-au şi ea. E mai liniştită aşa, mai sigură ţăranii vin la oraş să-şi cumpere una- visat surpriza care îi aştepta: că n-au de ce trebuie să facă dacă stă cu alta, halva că-i de post, mai zahăr, cu ce să meargă acasă. Femei, bărbaţi, geamul deschis aplecându-se în afară vanilii, margarină şi ulei dacă apucă. tineri şi bătrâni, apoi elevii de pe la puţin. Nici lor nu le e uşor... aşa că se Măcar câte un baton de-un leu cu şcoli, navetişti şi ei şi desigur, cei refugiază de mai multe ori în baracă, rahat şi napolitane vărsate, eugenii ori care muncesc în oraş şi fac zilnic să se încălzească. Iar aici, au despre biscuiţi populari, mentosane, ghete naveta cu autobuzul. Să n-ai tu cu ce ce vorbi. noi şi ciorapi patent, năfrămuţe şi câte să te întorci acasă, că doar mâine di- Sunt deja trei zile de la tulburările o jucărie, de-or găsi, să aibă de pus în mineaţă trebuia să fie înapoi, iar pre- din autogară. S-a auzit c-a fost o păpuci pe seară, copiii aşteaptă. zenţi la lucru! Că doar n-or dormi-n zbânţuială de beţivi. Ei, na! Ce zbân- Din loc în loc, ţigănci stau cu câte autogară! Răbufneau înjurături. Ce, ţuială?! Ce beţivi? A, că au tras câţiva un snop de nuiele aurite, şi cu flori de îşi bat joc de oameni? Vociferau care la măsea? E normal la ce frig a fost şi hârtie creponată şi lumea cumpără, să mai de care. Era deja trecut de ora pa- ce nervi aveau bieţii oameni. le ducă acasă şi să fie ca de la Moş tru, se lăsase seara şi în autogară se În baracă numai despre asta se Niculaş. adunaseră sute de călători. Oamenii vorbeşte. Că, dacă nu făceau puţină Mai făceau coadă la farmacie să-şi vorbeau între ei, unii tare şi răspicat, gălăgie, mai ales navetiştii, acolo ră- ia bumbi de durere de cap, aspirine alţii aplecau urechea supăraţi şi înfri- mâneau, pe peroane, că n-are nimeni ori sirop de tuse. După prânz, îi ve- guraţi la ce zic ceilalţi, că nu-i moto- grija lor. Nu mai ajungeau ei acasă, la deai grăbind pasul cu desagii ori cu rină, că s-a oprit motorina pentru agri- familii. Adică, dacă ai întreba în straiţa pe umăr. Bărbaţii, mai opera- cultură, ca să strângă recolta de pe dreapta şi-n stânga printre cunoscuţi tivi, îşi lăsau timp şi de-o bere, căci câmp, că, uite, e postul Crăciunului şi ce şi cum a fost, acum nimeni „n-ar bodegile erau pline de oameni, de cu- n-au terminat de cărat din câmp! Ba mai şti” nimic. Dar în baracă, între ei, noscuţi şi de necunoscuţi cu care mai că nu-i cine să semneze nişte hârtii, între oameni de-ncredere, caută să poţi schimba o vorbă, o veste şi o po- că-i directorul în concediu, dus pe la înţeleagă ce-a fost ca să ştie la ce să veste. Şi sunt cârciumi câte vrei, în Cluj să-şi taie şi el porcu’, şi d-aia nu- se aştepte. „Bine că n-a fost mai rău”, care Felicia nu poate zice că niciodată i motorină. Proastă organizare, zicea câte cineva. Mai rău? întreba n-a intrat, dar nici c-ar mai intra din dom’le! Şi să vezi înghesuială când or Felicia. Parcă poţi să ştii cam cât de cauza putorii de băutură ieftină şi a începe să vină autobuzele alea, cum s- rău a fost! fumului. Toată această maree de oa- or călca-n picioare şi nu-i niciun sec- Era Ajunul de Moş Niculaş, în 5 meni se retrăgea acum înspre locul de torist, niciun agent de ordine nu se decembrie, 1988. Blocul la care lucra plecare spre casă, cei cu trenul, îşi lu- vedea pe nicăieri. Miliţia, ar trebui să Felicia nu era departe de Autogara au biletul şi îşi căutau un loc să tragă vină miliţia, strigau câţiva, să vină şi Bistriţa. Se pregăteau să plece acasă, şi-un pui de somn trudiţi de atâta um- să facă ordine! Ce miliţie? Că s-au era înainte de ora patru când, de sus, blătură, până avea să se urnească din făcut nevăzuţi! Da, s-au cărat şi or din cabina macaralei, s-a auzit un gară garnitura. Şi autogara era înţesa- veni cu ordin, apoi să vezi! Câţiva tumult, un vuiet de glasuri ca un oftat tă de lume, coadă mare la casierie, sa- erau băuţi, deh, se alcoolizaseră deja prelung, încât nu-ţi puteai da seama la de aşteptare era plină, erau şi pe- din obişnuinţă, alţii pentru că era frig, ce e, ce anume putea isca acea învol- afară, pe lângă clădire, pâlcuri, pâl- şi că erau nervoşi, ori din plictiseală, burare ca de lume multă. Dacă s-ar fi curi, pe peroane, pe trotuar, şi încă alţii erau flămânzi, îşi terminaseră apropiat de Cartierul Decebal, care e mai aveau de venit o grămadă, căci merindea şi de cumpărat, nimic nu la un pas de gară şi de autogară, ar fi plecarea autobuzelor era şi ea mai aveai ce cumpăra de-ale gurii, putut distinge în vociferări, huiduie- eşalonată. pâinea se terminase în tot oraşul, de lile. S-ar fi putut gândi atunci cumva Numai că, lucru ciudat, nu pleacă salam ori de brânză, nu putea fi → la mulţimea de oameni pe care o niciun autobuz pe traseu, nici nu intră DORINA VLADI

65 vorba. Câteva femei cu prunci după să se uite. Ardea cu vâlvătaie şi primii puşi pe dreptate şi pe făcut ele începură a se văita şi a blestema, chioşcul de ziare din gară. Au venit ordine cu orice preţ. Acum se băga-s-ar dracu-n ele de treburi şi i-ar pompierii. O tulumbă cu pompieri a ciondănea cu nea Popică, om aşezat, lua dracu’ pe toţi, că-ngheţăm aci de venit şi băieţii au început să desfă- temperat, care făcuse armată grea şi frig şi de tăte cele! şoare furtunu’. Se zice că, la un avusese ceva necazuri cu autorităţile Ţăranu’ ca ţăranu’, va merge moment-dat, cineva a tăiat cu toporul pentru o sfoară de pământ sus, la acasă când va merge, dacă aşa stau furtunul pompierilor. Credeau că deal, pentru care s-a şi bătut şi a făcut treburile, că doar n-au de ieşit mâine veniseră să împrăştie oamenii, să pârnaie, însă de toate astea el nu dimineaţă cu plugul. Dar muncitorii? pună tunul cu apă pe ei. Lumea se vorbea. Acum a picat şi el ca musca-n Cum adică, să nu aibă cu ce să se îmbulzea, ţipa, se-mpingeau dintr-o lapte, dar Felicia îşi imagina ce întoarcă acasă? În ce ţară trăim? Ce, parte-n alta, erau câteva sute de spaimă a tras omul, ce vânzoleală a face fiecare ce vrea de capul lui? Nu-i persoane pe-acolo. Elevii s-ar fi fost acolo, aşteptându-se din moment nicio rânduială? La partid se ştie care aruncat şi ei în vâltoare, că-i mânca în moment să vină să-i cotonogească, e situaţia? Cum de s-o gătat motori- undeva şi pe ei să nu stea degeaba, se să-i aresteze la grămadă, să-i ia la na? Unde-s şefii? Unde-i directorul zvânturau de ici-colo, nu ştiau unde baston, să-i ducă la post. autogării? Huo! Huo! Să vină aici! Să să stea şi ei, să vadă, să nu piardă Deşi aveau mulţi frica asta-n spa- dea explicaţii în faţa oamenilor! Să se nimic din ce se-ntâmpla sub ochii lor, te, nu se mai puteau opri, mai ales cei ia măsuri! Huoo! Să nu-şi bată joc de căci nu-şi puteau învinge curiozitatea, iute la mânie şi spurcaţi la vorbă. Că noi! Huooo! Şi înjurături. cu toate că de înţeles nu prea înţele- ploua cu înjurături din cele mai Nici casiera, nici impiegaţii, nici geau ce se petrece, nici nu aveai ce porcoase, nu se sfia nimeni din partea funcţionarii nu mai stăteau la discuţii. să-nţelegi, fiecare era-n legea lui, şi asta. Iar bătrânii ridicau nişte feţe Intrase frica-n ei. Nu-i vina lor că s-a nimeni nu spunea ceva în numele tu- împietrite pe care nu se putea citi terminat motorina! Şi s-au încuiat în turor. Oamenii, majoritatea erau gata nimic; şocul evenimentului parcă le birouri, s-au baricadat în faţa mulţimii oarecum să facă stânga-mprejur, se spălase creierii. Iar „zurbagiii” parcă care striga, înjura, ameninţa şi huidu- aşteptau să apară miliţia din moment erau tot mai mulţi şi mai întărâtaţi, ia pe-afară. în moment, să-i ia la bătaie, să-i cereau să vină în faţa lor când pe Au tot strigat şi au huiduit până s- ridice, să-i aresteze, să-i ducă şi să nu şeful autogării, când prim-secretarul au săturat. Deodată, câţiva mai rân- mai vadă lumina zilei, să-i pleznească de partid, să le dea socoteală de ce nu zoşi au început să arunce cu bulgări măcar şi să-i împrăştie, în timp ce e motorină, când aduc motorină şi de zăpadă îndesaţi bine în geamurile mulţi încă se trăgeau deoparte ca să când au să vină autobuzele la peron. autogării. Ba au găsit şi pietre şi jap! nu fie văzuţi împreună cu zurbagii, să Îşi bat joc de atâţia oameni nevino- cu ele în ferestrele care cădeau gră- nu cadă vreo vină cumva şi asupra lor vaţi? Ce suntem noi, proştii lor? madă cu zgomote ascuţite. Asta îi când, de fapt, ei nu voiseră decât să Securitatea şi Miliţia au fost întărâta grozav. Continuau să strige şi vină autobuzele alea odată şi să plece, informate, desigur. „Se vor lua urgent să înjure de toţi dumnezeii. Fugeau să-şi vadă fiecare de amaru’ lui. măsuri sângeroase! impiegaţii, fugeau funcţionarele, dis- Felicia se neliniştea auzindu-i pe Să intervină miliţia în forţă!” zice păreau pe după colţul străzii. Iar odată oamenii lui Şoni încă povestind după că a ordonat colonelul de la Securi- intraţi în birouri, „niştenime” s-au multe zile de la eveniment, doi tate. Ce, te joci cu securitatea Sta- apucat de rupt sertare, de spart apăcaseră să se urce în tren şi să tului? Trebuie luate imediat măsuri dulapuri, de aruncat ghivece cu flori plece, doi chiar aşteptaseră în împotriva elementelor subversive! Şi în portretele de pe pereţi. Casiera a autogară, cel tânăr, Gavrilă, era de pe să li se aducă motorină! Autobuzele fugit şi ea de la ghişeu cu încasările Bârgău şi dacă nu era iarnă, s-ar fi să ia oamenii şi să plece imediat pe dosite prin haine ca să le salveze chiar dus cu bicicleta acasă. Neînfricat şi ruta lor! Să fie dispersaţi imediat! în momentul în care intrau acei câţiva plin de indignare, ar fi fost printre La Biroul de Ordine Publică din cu forţa în birouri să-i ia la întrebări ______cadrul Inspectoratului de Miliţie, pe domni. Parcă aveau ei, funcţiona- şeful biroului, a zis-o: „Ce măsuri rii, vreo vină! Măcar bine că dispăru- drastice? Ce? Să tragă-n oameni? seră de la faţa locului, că cine ştie ce N-au văzut ce-i acolo? Că-s femei şi s-ar mai fi întâmplat. Şi vânzătoarea copii. Şi bătrâni, că-i cată moartea pe- de la chioşc, ce vină să aibă ea? Vân- acasă şi p-ăştia şi ei vin la oraş, la zătoarea vinde ziare, reviste, sucuri, cumpărături. Iar ceilalţi, îs muncitorii biscuiţi şi ce mai are ea pe-acolo. S-o navetişti ieşiţi de la schimbul unu. Şi fi văzut cum tremura de frică în du- peste patru ceasuri or ieşi de la gheana ei! Câţiva s-au pus şi i-au dat schimbu’ doi, apoi să vezi! Dacă sari foc. „Arde chioşcu’!” „Ardeee!” ţipau acuma la ei, la cât îs de porniţi, ăştia femeile speriate şi ceilalţi alungaţi din ne belesc! Cum să-i omori, măi fra- sala de aşteptare de fumul gros. Au te?!” zicea comandantul de la Biroul aruncat pe jos ziarele, revistele, au de Ordine Publică. „De unde, p-la zdrobit în picioare chipul tovarăşului mea, să le dăm noi motorină? Să le de pe prima pagină şi le-au dat foc, dea partidu’ motorină!” l-au terfelit în zăpada amestecată cu Cu sau fără motorină, butoiul sta noroi spre stupoarea şi spaima celor să explodeze, erau voci care întrebau care se mulţumeau să stea pe-acolo şi acum de ce nu-i pâine, de ce nu se →

66 dă căldură la bloc şi unde-i laptele şi provocată de câţiva care au consumat carnea, de ce nu-i mâncare de cum- alcool cu un pahar în plus, plictisiţi, părat şi de ce-şi bat joc de oameni? Şi aşteptând să le vină autobuzul şi că până când? evenimentul a fost soluţionat în mod Erau câţiva foarte nervoşi, să fi tovărăşesc, fără complicaţii. fost vreo sută-două care strigau aşa, Nu, nu s-a intervenit în forţă. Nu a „de nebuni” şi era şi frig, şi era fost cazul. Iar în oraş s-a auzit, înce- noapte şi ceilalţi călători mai sperau pând cu dimineaţa următoare, că la să apară ca prin minune autobuzele autogară, în Bistriţa, n-a fost decât o alea odată, să-i ducă acasă şi nimic zbânţuială de beţivi. mai mult. Cert este că, deodată, de Dar Felicia iscodea mai departe de după colţul străzii, a apărut maşina de câte ori avea ocazia şi cineva avea teren a Inspectoratului Judeţean de ceva de povestit. Era frig dimineaţa şi ______Miliţie şi a înaintat printre oameni cât rămâneau în baracă în jurul godinului, picioare în bolunzeala aia, nu putea s-a putut, a oprit apoi şi a coborât cu mâinile întinse spre foc căci înce- şti nimeni nimic precis. În noaptea comandantul. S-a uitat de jur-împre- peau mai târziu. Oricum, pe frigul aceea, în apartamentele din zonă, jur şi a încercat să le vorbească oa- ăsta nu făceau mare lucru, beton nu se câţiva locatari stăteau şi se uitau pe menilor, însă n-avea rost, nu-l asculta turna, poate, dacă ar fi venit paleţi cu fereastră, jos în stradă, de pe după nimeni. Aşa că s-a urcat pe capotă. cărămidă, i-ar fi descărcat. Aşa că, perdele şi draperii, şi-şi verificaseră Colonelul era în haine militare, cu mergând pe la Mărioara s-o cheme să uşa de la intrare, dacă e bine încuiată. chipiul pe cap, cu toate gradele pe el, stea cu copiii, aceasta i-a povestit Se fereau să nu fie văzuţi, ca să nu cu mâinile goale şi singur, doar cu cum în noaptea cu pricina, tocmai intre în bucluc. Dacă ai fi întrebat pe şoferul. Rumoare. Calm şi hotărât, coborâse din trenul de Cluj pe la ora cineva, prieten ori chiar neam de-ar fi acesta a început să le vorbească. două din noapte şi un peisaj apoca- fost, să te lămurească în legătură cu -Tovarăşi! Vă fac cunoscut faptul liptic se descoperea în faţa ei şi a altor neaşteptatele şi uimitoarele lucruri că ştim ce probleme aveţi. Şi că am călători: pereţii găuriţi, ferestre şi vi- petrecute în Ajun de Niculaş, chiar dat ordin să se suplimenteze cota de trine cu geamurile sparte, uşi rupte. În sub ferestrele lor, ţi-ar fi spus foarte combustibil şi este pe drum o cisternă birourile din autogară se vedeau de- serios: „Ce? Habar n-am, nu ştiu ni- cu motorină. Eu, personal, vă rog să vastate, sertarele, călcate în picioare, mic, dragă, nici n-am fost acasă, eram mai aveţi puţină răbdare. Imediat ce dosare mototolite, tablouri aruncate plecat încă de sâmbătă! N-am idee ce- va fi aici cisterna, fiecare autobuz va de pe pereţi şi zdrobite, ghivece cu a fost!” fi alimentat şi va porni în cursă. Să flori sparte. Chioşcul de ziare din Chiar de a doua zi, acelaşi puhoi fim oameni... spatele gării arsese, la fel şi cel din de navetişti venea cu trenul şi cu Calmul ofiţerului s-a transmis în autogară. Peste tot mirosea a fum, a autobuzele la muncă, la şcoală, care mulţime treptat, celelalte întrebări praf stătut, a clor de la veceul auto- pe unde aveau de mers. În chioşcul de strigate până adineauri au rămas gării. Felicia asculta plină de uimire. la gară se vindeau aceleaşi ziare şi suspendate. Ştia chiar din seara aceea de 5 de- reviste. În chioşcul din autogară, la Lumea, văzându-l, l-au lăsat să cembrie că ceva neobişnuit se-ntâm- fel. Felicia scria în jurnal două vorbească, iar cisterna salvatoare plă în oraş după vuietul pe care toţi lucruri: Primul, că dacă apucau să chiar şi-a făcut apariţia. Colonelul su- l-au auzit. iasă muncitorii şi de la schimbul doi praveghea personal alimentarea cu Urmase o noapte chioară, o noapte înainte de a aduce cisterna, de a combustibil şi apoi îmbarcarea. Oa- grea, care înghiţise orice farmec al alimenta şi a debarasa locul, apoi nici menii se ruşinau acum să se îngrămă- iernii retrase din oraş dincolo de cu tancurile nu i-ar fi oprit pe oameni. dească prea tare; întâi urcau muierile dealuri şi de munţi. S-au făcut atunci, Al doilea lucru pe care l-a scris în şi copiii, elevii, apoi ceilalţi. pe loc, zice-se, liste cu stricăciunile jurnal a fost că despre revolta din N-a durat un ceas şi puhoiul de mai vizibile şi s-a trecut imediat la autogara Bistriţa, din 1988, 5 decem- oameni s-a scurs din zonă. Aduseseră remedieri. S-au adus oameni în pute- brie, nici la Europa liberă, nici la alt şi câteva autobuze de la transportul rea nopţii, pe ger şi pe vânt, să pună post, nu s-a vorbit. Repede s-a topit orăşenesc, parcă toată lumea avea la punct exteriorul, să facă lună tot ce orice urmă şi a trecut în uitare ca apa acum de mers, măcar în vizită la fusese devastat: geamuri noi, perdele din fântână care se retrage în adânc neamuri, la părinţi, că vin sărbătorile, noi pe geamuri, pereţii reparaţi, văru- uneori, purtată fiind de energii sub- să-şi aducă ceva de-ale gurii, orice, de iţi, totul reparat, curăţat. tile, nevăzute. la cartofi la ouă, brânză, făină de-o Miliţia, în noaptea aceea, încon- Veneau sărbătorile şi alte griji coleşă, ori să taie porcu’, ori să sărbă- jurase zona de departe, discret, ca să cădeau pe capul oamenilor, alte preo- torească pe vreun Niculaie, că era nu se întindă răzmeriţa spre centrul cupări. ajun de sărbătoare şi aveau siguranţa oraşului. S-a mai auzit că şi armata Şi-au reluat aceeaşi continuă că nu rămâne nimeni jos. Aşa da! fusese gata să intervină la nevoie. Şi zbatere pentru traiul de zi cu zi. Şoferii nu pridideau să taie bilete, iar că doi miliţieni au fost răniţi, că mulţi „Şi apoi, ai să te laşi de şantier, oamenii erau înghesuiţi şi pe interval dintre cei care strigau mai aprig au aşa-i?” întreba mama Feliciei abia şi stăteau grămadă unii-ntr-alţii ca fost înghesuiţi în dubele care aşteptau aştepta să aibă o discuţie cu fiica ei... tulpinile în răsadniţă. Tot atunci s-a pe o străduţă lăturalnică şi au fost raportat la judeţeana de partid că a duşi la secţie, însă a doua zi li s-a dat (fragment din romanul „Zece ierni”) avut loc o tulburare în autogară, drumul. Dar de vreun copil călcat în

67 Nu știu, în tăcere, cît timp să se fi scurs,

eu fără să-i fi spus de ce venisem, Ce știam despre el?... el fără să mă fi-ntrebat, Nu îndeajuns de multe, ce așteptam, doar două-trei, ce doream să îmi ofere, . acolo, cîteva amănunte, Cu toate astea, ce impuneau, după un timp, însă, fără să-mi fi zis ceva, respect, m-am așezat în stînga sa, considerație, ______chircit, în preajma lui cuvintele oprindu-ți- privindu-i chipul pe furiș, se-n gît, precizez că nu-l cunoșteam, în piatra vremii, în piept, nu-l mai văzusem, parcă, ca-n fața unui Sfinx aspru, însă știam, dăltuit. însă drept, ca orice localnic din zonă, vindicativ cînd deducea că ești unde puteai să-l întîlnești, Mi-e greu să precizez cît timp a nesincer, ori de cîte ori voiai să îi vorbești. mai trecut așa, codoș, Magistrul privind oarecum orb ori și mai rău, Cînd l-am văzut, marea, parșiv. de departe, eu figura sa. stînd pe plajă,

Numele lui?… în nisip cu fața spre mare, În fine, Avea nume ciudat, cu privirea pierdută-n depărtare, după nici nu știu cîte minute, totuși potrivit, pașii mi s-au rărit, ori poate ore, pe de-a-ntregul binemeritat. emoțiile m-au năpădit, am încercat să-l fac să mă îndoielile m-au copleșit… asculte. I se spunea…

Mă rog, Urma… Magistre… nu-și zisese astfel nicicînd, Urma s-ajung în preajmă-i, am niște-ntrebări, iar să se recomande, să-i vorbesc, și-a le rosti mă-ndemn… singur, s-ascult cuvinte cărora atunci, cu-acest nume, ori mai apoi, De vrei să le auzi, nici gînd! să-ncerc să le dibui sensul, îmi fă, mesajul, te rog, Era, în fine… un semn… deci, vorba, să le deslușesc. mi se pare îndeajuns de clar, Tîrziu… nu de nume ori prenume, Ceea ce, făcutu-l-a. ci de prestigiu, într-un anumit fel, Ori doar așa mi s-a părut. de un statut real, parcă doream să nu se-ntîmple, aș zice princiar, s-a-ntîmplat. Oricum era un gest, pe care și-l cîștigase în timp Am ajuns lîngă dînsul repede, și-am început să-nșirui ce-mi era fiindcă vorbea puțin, prea repede, neclar, dar spunea multe, și, necunoscut. fiindcă intervenea rar, fixîndu-l de sus timid,

însă descrețea orice frunte, dar oarecum ciufut, Pînă cu puțin timp în urmă nu fiindcă nu cerea nimic, am bîiguit, știam ce-i răul, nicicînd, sper audibil, pizma și vulgarul, cu toate astea oferind un sfat un salut. nu știam ce-i hăul dintre El și El, înțelept oricui, iar în sinceritate, orcînd… Răspunsul Magistrului?... jur, Reacția la prezența mea?... credeam. În fine, Îmi poți, numele lui… Două înclinări din cap și, deci spune cum, mai exact spus renumele… parcă, ba și de ce simțeam astfel? Dar să nu o mai lungim, un zîmbet reținut, i se spunea… fugar, (Fragment din volumul „Magistrul Magistru! pierdut. de la marginea vieţii”, nuvelo-

poeme, în pregătire) Chiar de mă repet, Discuția…

68 Starea prozei i picioarele, până la glezne, cu niște sârme mai groase, în cămașă, cu pantaloni de pijama pe el, cu creștetul tuns la zero, descoperit. Să-i spun sarcină de serviciu, mai Strângându-mi copiii la piept mi- ales că mi se încredința printr-o adre- am aruncat atunci ochii-roată. să de la Direcția sanitară a județului Tipi ca acela care m-a abordat Suceava. Concret, trebuia să însoțesc erau o sumedenie! De unde or fi apă- un grup de elevi, până la Călimănești rut? Nimeni nu le avea de grijă. Parcă (județul Vâlcea) pentru ai preda sana- erau scăpați dintr-un balamuc. Eram toriului. Să precizez că deplasarea tre- bulversat și degrabă m-am retras cu buia făcută la numai două săptămâni micuții în sala de așteptare. Acolo, de la Revoluție. Urcat în tren, din ga- vai, mai bine nu intram. Mulțime de ra Burdujeni, în compartiment cu trei cheflii și nici pe tren, nici în gară n- băieți și două fetițe, purtam în gând am observat vreun milițian. faptul că, prin misiunea încredințată, Atunci îmi dădusem seama că mă aruncasem într-una din situațiile tratamentul medical pentru acești vieții cu riscuri imprevizibile. De ace- copii aflați ca și mine, în nesiguranță ea mi-am făcut semnul crucii spunând pe timpul călătoriei - putea fi amânat. ______,,Dumnezeu cu noi!”, după fluierul Însă așa a fost să fie! Aceeași întunecime. De contro- locomotivei ce vestea pornirea acce- Cum ne-a trecut ziua, mi-e greu lor, nici vorbă! Personalul își făcea leratului neîncetând să fac semne pre- să spun, pentru a fi crezut. Însă fiind stații singur în plină câmpie. Parcă n- lungi din mână de la fereastră părin- docil cu misiunea, fusesem supus avea niciun grafic de deplasare. Spre ților acelor pici, la rându-mi fiind și unei mari încercări! mijlocul nopții, trecuți de Titu, deo- eu tată. Principalul punct forte ce-mi Urma a doua noapte pe tren. Și dată se iscă larmă pe coridorul acelui susținea moralul de atunci era vârsta. abia urcați în el nimerisem într-un vagon, apoi și în altele. Aveam 43 de ani. compartiment cu geamul spart, fără Acum, luna ca o seceră și stelele În interiorul ,,locuinței provizo- ușă. După cum începuse să se înco- creaseră luminozitate și constatasem rii”, spre liniștirea mea și a copiilor, voaie acel personal, realizasem că pe prezența indivizilor pe care-i mai eram singurii ocupanți ai fotoliilor. o astfel de cale ferată nu mai călători- zărisem în Gara de Nord. Mulți fără Însă, din motive de ,,prudență”, am sem niciodată. Tot prin beznă desfă- încălțări (în ianuarie!), în pijamale îngrămădit micuții lângă geam. Întu- cusem bocceluța și am îmbucat cu sau foarte sumar îmbrăcați. Cereau nericul era pricinuit de lipsa becuri- toții câte ceva. Băuserăm și apă. Pă- băutură, mâncare și bani. Păreau eli- lor, și-n alte compartimente domi- ream mai revigorați, o fetiță numită berați dintr-o închisoare și un moș- nând aceeași situație. Ușile se închi- de cei din grup Lăcrămioara scâncea neguț care se așezase pe fotoliu lângă deau și deschideau ,,singure!” Unele mereu. Am luat-o în brațe. Și-a apăsat noi confirmase presupunerea mea. chiar lipseau. Frigul nopții chiar și căpușorul de pieptul meu. Ocrotită Erau beneficiarii unui Decret de fulgii de nea poposeau nestingherite astfel mai contenise cu smiorcăitul. grațiere. peste noi, pătrunzând prin ferestrele De fapt îmi îmbărbătam copiii, ,,Ce mă fac?”, mi-am spus în holului și ele, închise, semideschi- asigurându-le că nu-i voi părăsi până șoaptă. Dacă dau peste noi! Și chiar se, deschise. ce nu vom coborî la doctori. așa s-a întâmplat. Auzeam voci de oameni în dis- Spre Titu, trenul tot făcea slalom. Celor doi vlăjgani le-am golit din pută cu accoolul, înjurături, cineva Drumul de fier se înclina, când pe o sacoșă ultimile resturi de mâncare, plângea. Eu mi-am adunat (lipit) parte, când pe alta, șerpuia. ceva mărunțiș, rugându-le să mă copiii de mine, având grijă să-mi ______înțeleagă că însoțesc niște copii camuflez bine portofelul și sacoșa cu bolnavi. merinde. S-or fi gândit la vocea mea Reușisem astfel, nedormiți și cu pioasă... Au luat ce le-am înmânat și, frica-n oase, să coborâm în Gara de înjurând, ne-au lăsat în pace. Nord. Aici, primul gând, m-am în- Garnitura își reluase șerpuirea dreptat spre Casa de bilete, pentru a unduindu-se ca o barcă pe valuri! întreba când avem primul tren spre ...... Râmnicu Vâlcea-via Titu. Pe un ger nemilos, după a doua ,,Abia seara”, mi-a răspuns feme- noapte, cu odihnă prin ,,picoteli”, ia din spatele ghișeului, cu privirea în dârdâiam cu micuții în autogara din altă parte. Râmnicu Vâlcea, așteptând autobuzul ,,Nu se poate!”, i-am reproșat. spre Călimănești, la al cărui sanato- ,,Ba e posibil. Acum toate merg riu, sosiți, am predat copiii cu acte în dea-ndoaselea”. regulă, medicului respectiv. ,,Așa e”, a glăsuit un tip răsărit Mă aștepta însă lungul drum al nu știu de unde, Doamne!, aproape întoarcerii, nu lipsit de surprize... desculț, fiindcă numai ciorapi nu erau DECEBAL ALEXANDRU SEUL aceia, ci un fel de obiele îmfășurându-

69 Întâlnirea din stele Şinele, demult le-au dezgropat ciorile, Privighetoarea se înalţă la „amintiri vechi” au scos bani pe şi mă cheamă ele, să ne-ntâlnim în stele. ilicit, şi acum le vânează De-atâta ritual cei ce pot să le ceară socoteală şi de bătut din albe condeie când ele prin lanuri de grâu se naşte o carte îşi fac de cap. cu doruri grele, să fie citită în stele. Uneori, de sărbători, doar atunci,

Când istovită duminica, de sărbători, îşi dă drumul gândurile circulă fără şine, să se sinucidă, hai-hui, să mă ostoiască, plasa mea de gânduri de sărbători, să mă miruiască. îţi face căderea mai lină, când mi-e dor de tine. şi-apoi renaştem amândouă din Lăpuşna Mozaic din tină, Nesiguranţă zile şi nopţi cu Domnul alături să ne susţină. De-aş putea să fiu cuc, De m-ai iubi cât te iubesc eu pe un cuc roşu, tine, Lăpuşna să mă duc mozaic din zile şi nopţi unde mi-ar fi aşternutul Gara de gânduri iarba-i roşie, în care niciodată iarna-i roşie, nu m-aş culca, A fost odată, o gară de gânduri, pâinea-i roşie, mi-ar fi teamă de amiaza într-un lan de maci. apa-i roşie, ce mă va găsi lebăda-i roşie, leneşă şi fără vlagă Ciorile o croncăneau peste zi ………….. şi nici soaţa ta, întreagă. şi viori se-nălţau peste noapte Desigur, din garduri înalte, pline de muşchi voi vrea atunci Lăpuşna ce dădeau în pârg, sămânţa să-şi verdele meu de mătasă CORNELIA JUNGA HETREA apere. să mă odihnească, ______

ALEGERE Dar ne ucide-ncet durerea Neîmblânzitelor tăceri ! Păduri sublime de imagini Îmi veghează reveria FINAL Și-n cartea vieții mii de pagini Scapără stelar mândria, Am străbătut prin labirintul Neștiutului și-al firii, C-am fost ICAR și-am fost fiorul Și-am tot crezut în infinitul Acelui zbor neînfricat, Și în vecia fericirii. Ce-a nemurit și muritorul Dar și păcatul încercat. Dar ne-nduratele vestale Ale infernului vieții O clipă de înfrigurare Ne-au hărăzit o altă cale Zidește universuri noi, Pe care și-au durat peceții, Pe când veciile precare Tăcem uimiți de ceru-albastru Sunt bălți și pete de noroi. Trupul lui a umbrit cerul. Iar tu te-ntrebi, îndurerată, Imens ca vastul gol din noi Ce duhuri vor să se răzbune ? Decât să fii un veac paiață, Nădăjduind să nască-un astru Dar n-o să înțelegi vreodată Ori sluga, robul unui zeu Îndurător cu amândoi. Singurătatea ce m-apune, Mai bine acvilă semeață Ori o clipită PROMETEU ! Tăcem dar nu știm care-i vina Și scalzi în lacrimi ne-nțelesul Și nici păcatul ancestral; Acestei vieți ce nu mai este TĂCERILE Acel ce ne-a furat lumina Tărâmul care-a fost alesul, Într-un cutremur sideral. Ci doar sfârșitul de poveste ! Tăcem ca vulturul când piere IULIU IONAȘ După ce-a sfidat eterul Tăcem deși nu asta-i vrerea ! Și într-o noiapte de-nviere Tăcem și astăzi ca și ieri

70 Scena ko”-p.182), îi spunea Elenei Şavro- va: ”...Nu e nimic deosebit. În an- samblu, aş zice că sunt un dramaturg

”Nu e deajuns să fii artist; un mediocru” (nov.1895). Ca şi în cazul actor trebuie să aibă o vastă formaţie piesei Ivanov, premiera Pescăruşului intelectuală; ca să joci Hamlet, tre- a fost o cădere: ”...publicul a izbucnit buie să-ţi dai osteneala să te cultivi” în râs, apoi a huiduit şi a fluierat. La (a scris în revista Moskva, după ce l-a finele primului act, câteva aplauze văzut pe celebrul Ivanov-Kozelski în slabe s-au pierdut în strigătele de ______rolul prinţului danez). protest. În actul al doilea, harababura distribuţie, în frunte cu Olga Knipper De altfel, nu a existat premieră a devenise asurzitoare. [...] Dezorien- (care juca Elena). Mai puţin înţeleasă lui APC fără emoţii & peripeţii; pre- taţi, paralizaţi, pierduţi, actorii îşi ui- a fost, la premiera absolută, Trei su- miera lui Ivanov a avut loc în noiem- tau rolul şi jucau în gol.[...] Toţi erau rori (1901): de altfel, Anton Pavlovici brie 1887, sub auspicii neprielnice : de părere că nu se mai pomenise pe critica, la repetiţii, realismul excesiv „...Actorii băuseră între timp şi făceau scenele ruseşti o asemenea cădere” al regiei, care umplea spectacolul cu pe măscăricii. Sinuciderea lui Ivanov (3. Până şi Tolstoi considera Pescăru- zgomote caraghioase („Am să vă i-a şocat pe unii spectatori, iar pe alţii şul „o piesă foarte proastă” (vezi scriu o nouă piesă care va începe aşa: i-a făcut să râdă. În sală, harababura jurnalul lui Suvorin). Autorul a primit ...nu se aude nicio pasăre, niciun câi- creştea. Fluierăturile se amestecau cu o lovitură atât de dureroasă, încât i-a ne, niciun cuc, nicio bufniţă, nicio aplauzele. Unii spectatori s-au luat la scris aceluiaşi Suvorin „de-aş mai trăi privighetoare, niciun clopoţel, niciun bătaie. A fost nevoie de intervenţia o sută de ani, n-aş mai scrie o altă ceas, nici măcar un greiere!”-1901); poliţiei, care a dat afară câţiva scan- piesă de teatru! În acest domeniu nu dar următoarele montări au fost dalagii” (relatarea aparţine tot lui Tro- voi înregistra decât eşecuri!”. Din fe- reparatorii – în 1902 piesa fiind yat). Critica a considerat textul un e- ricire, se înşela, deoarece chiar în prezentată chiar Ţarului şi Curţii! şec. Şi piesa a rămas, în timp, pândită 1897 primea drepturi de autor sub- Livada cu vişini (1904) i s-a de ghinion, fiind cel mai puţin jucat stanţiale de pe urma capodoperei părut autorului, în montarea lui text al dramaturgului... care-a debutat cu ghinion... Stanislavski, „de nejucat”. El scrisese După ce a scris Pescăruşul (piesă Şi premiera Unchiului Vanea o comedie, dar i se jucase o dramă! inspirată, crede Troyat, „din mizera- (1900) a fost un succes răsunător. De BOGDAN ULMU bila aventură a Likăi şi-a lui Potapen- data asta, autorului îi plăcuse întreaga ______

LITERATURĂ ŞI FILM distruge, musai să aleagă. Noroc cu o domnișoară bătrână, simbol al bârfei eterne, care îi spune pe față că a aflat deja cum că ea, Eilis, e căsătorită. Aici se declanșează totul, aici e Irlandezul Colm Toibin s-a născut revelația existenței unei comunități în în 1955. Romanele sale au fost tra- care nimic nu s-a schimbat, unde totul duse și la noi la Polirom. Mare succes e bârfă și interpretare ieftină, unde a avut Testamentul Mariei, dar și mentalitățile înguste rănesc mereu. specialul Povestea nopții, o parabolă Gata, s-a hotărât, trebuie să se a marginalilor, unde Richard Garay reîntoarcă în lumea cu deschidere, în încearcă să-și dobândească identitatea America, la soțul minunat și răbdător. într-o Americă Latină marcată de de- Pe vapor, într-o simetrie sugestivă, cădere. Romanul Maestrul se axează Eilis, acum cu experiență, dă sfaturi asupra scriitorului Henry James, într- unei irlandeze de pe vapor, care o manieră tulburătoare, eliminând ori- pleacă spre visul american, așa cum ce biografism ieftin. În 2009, publică ______ea primise la început de drum. romanul Brooklyn, despre visul ame- za pornită spre o viață nouă, care i-a Iată că Toibin nu critică America, rican al anilor 50, când mulți irlandezi fost creionată de sora Rose. Trecând precum Elia Kazan în filmul său din doreau să-și refacă viața în America. peste timiditatea începutului și peste 1963 – America, America – unde un În 2015 s-a vorbit mult despre fil- dorul mistuitor, Eilis îl găsește pe tânăr grec merge pe pământul promi- mul Brooklin, realizat de John Crow- năvalnicul instalator Tony, un italian siunilor, deoarece turcii ucid creștinii. ley, după cartea lui Toibin. Joacă în simplu, dar convingător în idealurile Mesajul regizorului e limpede: un bo- film Saoirse Ronan (Eilis), Emory sale familiste. Cum sora Rose moare, gat e întotdeauna o canalie. Cohen (Tony), Domhnall Gleeson Eilis se întoarce în Irlanda pentru o Dramaturgul Mrozek în piesa Emi- (Jim). Regizorul e atent la costumele perioadă, nu înainte de a se căsători în granții satirizează himera americană. și mentalitățile epocii, la decoruri secret – dar oficial – cu Tony. În Ir- Colm Toibin e preocupat de labirintul credibile, la muzica specifică, având o landa îi zâmbește o altă viață și șanse iubirii, în orice condiții, punând ac- șansă uluitoare cu cei trei actori, dar nesperate, mai ales că Jim – frumos, cent pe forța personajelor. și cu rolurile secundare. Saoirse Ro- onest și bogat – o curtează. Scrisorile ALEXANDRU JURCAN nan se contopește empatic cu irlande- lui Tony nu cad bine, confuzia o

71 Dalles). Această succintă evocare se vrea a fi un modest omagiu adus unei onorabile artiste a cărei carieră, într-un

Dintre toţi scenografii care au fel, a început odată cu teatrul buzoian şi colaborat cu Teatrul „George Ciprian”, a evoluat la fel de sigur şi de constant absolut toţi profesionişti desăvârşiţi, cea ca şi acesta. La data de 4 octombrie mai prolifică s-a dovedit Liliana Ce- 1996, pe scena teatrului buzoian a avut nean. Am avut satisfacţia să lucrez cu loc premiera piesei „A douăsprezecea domnia sa, direct la scenă, pe viu, cum noapte”, celebra comedie a lui W. se spune, la patru din cele cinci piese Shakespeare, în traducerea lui Mihnea cărora marea artistă le-a făcut sceno- Gheorghiu şi regia lui Gelu Colceag, grafia: „A douăsprezecea noapte”, „Po- având ca regizor secund pe buzoianul de origine Radu Gabriel. Toţi cei 13 mine, şi nu numai cu mine, ca un şef. dul sinucigaşelor”, „Doctor fără voie” şi Nu era arogant, infatuat, duplicitar sau „Ah, bacalaureatul”. Nu am participat actori erau încă studenţi. E vorba de generaţia Lilianei Cenean: Radu Zetu, dispreţuitor cu ceilalţi. Dimpotrivă, îl doar la „Preşul” lui Ion Băieşu. Îmi caracterizau de la sine fidelitatea faţă de amintesc cât de mult ţinea doamna Daniela Minoiu, Maria Ciungu, Cristian Creţu, Marius Florea, Gh.Ifrim, Alina subalterni, respectul, simţul dreptăţii şi Cenean la fidelitatea culorilor. La una toleranţa. În schimb, avea o ironie din piese, o componentă a decorului nu Berzunţeanu, Valentin Potrivitu, Marius Nănău, Florin Aioaniţoaiei, Frosa nucleară, care nu-l părăsea nici în avea culoarea pretinsă de scenograf. momentele rare de nervozitate maximă, Am fost nevoiţi să folosim un spray Cercel, Maria Buză şi Kana Hasimoto. Astăzi, aceşti artişti, incluzând-o aici şi la stres, în timpul repetiţiilor sau în alte special, o vopsea care, ca o minune in- împrejurări. Îmi amintesc cum, într-o zi sesizabilă, a transformat obiectul res- pe Liliana Cenean, sunt profesionişti desăvârşiţi, câţiva dintre ei fiind vedete obişnuită, iritat fiind de nişte probleme pectiv exact în ceea ce trebuia să vadă de administraţie, zărindu-l pe unul ochiul exersat al artistei. Liliana Cenean în cel mai pur sens al cuvântului. Au crescut odată cu teatrul în care au avut dintre tehnicieni un pic afumat, îi face e un nume în scenografia românească semn acestuia să se apropie, apoi îi din ultimele decenii. S-a născut la 29 norocul şi şansa să facă primii paşi spre consacrare. şopteşte, cu o discreţie actoricească, în septembrie 1967, în Bucureşti. A absol- aşa fel ca să audă şi ceilalţi angajaţi: vit Academia de Arte, Facultatea de Din istoriaTeatrului „George Ciprian” „C…, eşti beat. Vezi cum faci, nu mai Arte Decorative şi Design, secţia sceno- spune la nimeni”! Momentul respectiv grafie, promoţia 1996. Exact în anul în l-a amuzat, l-a scos din starea de care a luat fiinţă Teatrul „George Ci- nervozitate. De fapt, cred că nu juca prian”! Într-un singur an, de exemplu, teatru decât în momentele în care era Liliana Cenean a realizat scenografia a singur. Cu actorii se purta ca un frate nu mai puţin de 14 piese la Teatrul Venirea lui Paul Ioachim la Buzău, în 1996, pentru înfiinţarea Teatrului mai mare, uneori dojana acestora fiind Naţional Bucureşti. A colaborat şi cu făcută cu subtilităţi semantice care ne alte teatre din ţară. De asemenea, a „George Ciprian”, nu se datorează ha- zardului sau, cu atât mai puţin, oficia- scăpau nouă, dar la care actorii, intrând realizat şi scenografie de film („Pepe şi în joc, răspundeau pe măsură. Teatru în Fifi” de Dan Pizza, costumele, şi tot lităţilor locale de la acea vreme. În primul rând, chiar dacă e născut în satul teatru! Îmi amintesc cum, imediat după costumele în „The man who kil land eat 1989, l-am văzut, la Pârscov, în calita- the dog”, de Michael Stone). Cu o ase- Baba Ana, comuna Conduratu, Praho- va, Paul Ioachim, prin viaţa şi opera, e tea sa primordială de actor, susţinând menea mare doamnă, tehnicienii tea- un moment liric din opera lui Vasile trului, nu numai conducerea, lucrau, în- mult mai mult buzoian decât praho- vean. Este fiul Eugeniei şi al lui Tănase Voiculescu, moment consemnat şi de totdeauna, cu plăcere şi poftă de muncă. Alex. Oproescu în volumul „Salonul Firea sa calmă, vocea lină dar plină de Ioachim, tâmplar la CFR. Mutându-se cu familia la Buzău, îşi începe şi ter- literar. O revistă vorbită”, editat de nuanţe, gesturile sale obişnuite, care ex- Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu”, primau o modestie nativă, dar şi o cul- mină aici anii de şcoală primară, ur- mând apoi cursurile celebrului Liceu în 1993 (20 oct. 1990, pag. 161). Graţie tură categorică, îi aducea tot timpul un lui Alex. Oproescu, actorul Paul respect meritat din partea tuturor. Ni- „B. P. Haşdeu”. Avea doar 17 ani când deja juca pe scena Teatrului Popular Ioachim venea la Buzău cu mare meni, cu excepţia celor care o cunoş- plăcere, ori de câte ori era invitat. teau mai de aproape, nu ar fi putut Buzău, ca actor amator. Tot din acea perioadă, 1947-1948, datează şi primele În 1981, pe 1 octombrie, conform bănui câtă energie se ascunde în această aceluiaşi istoric literar, actorul este fiinţă aparent fragilă. Astăzi, la 20 de sale încercări literare în dramaturgie, după care, între 1949 şi 1953, devine prezent în amfiteatrul Liceului Peda- ani după absolvirea facultăţii, Liliana gogic „Spiru Haret”, la Medalionul Cenean are un palmares de invidiat. student la secţia de actorie a Institutului de Teatru „I. L. Caragiale” din Bucu- „Vasile Cârlova – 150 de ani de la Printre altele, a primit Premiul criticii la moarte”, susţinut de Al. Săndulescu „cu Gala UNITER, pentru scenografia spec- reşti. După terminarea facultăţii este angajat la Teatrul „Giuleşti” din Capi- exemplificări din opera primului poet tacolului „Toujours l`amour”, în regia român realizate de actorul Paul lui Dan Puric, la Teatrul Naţional Bucu- tală, unde joacă fără întrerupere până în 1993, când se pensionează. În cei 40 de Ioachim” (pag. 95). Aveam să constat reşti. Sau Premiul pentru cele mai bune în culisele Teatrului „George Ciprian” costume oferit de Columbia University ani de activitate profesionistă, Paul Ioachim (6 oct. 1930-11 iulie 2002), a cât de respectat era de actorii cu care îşi pentru filmul menţionat mai sus, regizat împărţise o viaţă întreagă felia de pâine, de Michael Stone. A beneficiat şi de lăsat în urma sa o carieră de excepţie, exemplară, am zice. L-am cunoscut bi- cum se spune. Mă refer la Sebastian câteva burse meritorii, în Franţa(1993) Papaiani, în special, la Niculae Urs, şi Italia (1994) fiind prezentă şi la ex- ne. Timp de patru ani, am lucrat, cum se spune, „cot la cot” cu el. Niciodată, Candid Stoica şi mulţi alţii. poziţii de grup (Cehia, Iugoslavia şi MARIN IFRIM Trienala de scenografie de la Sala dar absolut niciodată, nu s-a purtat cu

72 Diligenţa de Bizanţ undiţă”. Poezie pe care n-o prea poţi încadra în maniera lui, aceea devenită clasică. Aici este mai mult poet, are

(II) metafora despre care povesteam că mi-a plăcut mie s-o folosesc. Ultima versiune a piesei, cea facută cu Dan Andrei Aldea, este cutremurătoare! “Eu vin de atât de sus,/ vin de cel mai F.S.: Ce relaţie a avut de-a lungul ______sus,/ aici, la aceste mese mici,/ sânt o anilor Doru Stănculescu cu publicul? a şti nime că m-am dus,/ numa m-or undiţă - Isus.// Tu, vii de atât de jos,/ D.S.: Eu cred că întotdeauna am vedea că nu-s,/ sus e cerul, largă-i vii de cel mai jos,/ aici, la aceste mese avut relaţii de respect reciproc! Nu lumea,/ bine ca-nfrunzit pădurea” şi mici,/ Iuda, peştele focos.// O, şi dacă pot să spun că am fost iubit de public. la care am realizat că în orice ordine nu ştiu cum,/ aş fi liber o secundă,/ tot De altfel şi Adrian Păunescu a spus la aş pune versurile, ele au sens. aceloraşi de-acum,/ li te-aş da ca să te un moment dat că “Mircea Vintilă Refrenul este un laitmotiv dintr-o altă vândă.// Vinde-mă şi va fi bine,/ tu este iubit şi Doru Stănculescu este baladă populară, în care era vorba crezi cel mai mult în mine”. Când am respectat!”. Nu am încercat să mă despre cu totul altceva, dar era acest cântat prima dată acest cântec, era o reazem de public, ci am încercat să laitmotiv “ai, hai, pe sub flori mă şedinţă a Cenaclului Flacăra la Club fac publicul să se rezeme de mine. legănai”. Am combinat cele două A, Adrian mi-a zis “am să te rog, de Fiindcă nu eu trebuia să-i dau lui ce părţi şi uite ce a ieşit! faţă cu mine să nu-l mai cânţi vrea, ci trebuia să-l aduc acolo unde F.S.: Dar tu ai venit şi cu unele niciodată”. Şi ani de zile nu l-am mai vreau eu. Mi se pare o stupizenie cântece mai ermetice, cu mesaj cântat! L-am întrebat acum câţiva ani, când îi aud pe unii aşa zişi artişti, abscons. Mă gândesc la “Fără petale”, când a avut o emisiune la Antena 1 şi care-s nişte cabotini după părerea mea “Şambala” şi mai sunt câteva. m-a invitat şi pe mine, iar eu am şi bine-nţeles că nu am să le dau D.S.: Am avut o perioadă în care cântat acest cantec, “de ce n-ai vrut numele, care spun “vai, publicul este am şi scris poezie, mi-a plăcut să să-l cânt?”. “Nu ştiu!”, iar acum este stăpânul nostru!” – nu-i adevărat! scriu poezie. Am simţit poezia ca pe o prea târziu să mai aflu. Este o ipocrizie odioasă. Stăpânul lor metaforă continuă. Nu foarte directă, F.S.: Totuşi, erai printre puţinii este banul, al celor care spun aşa cum am făcut, de exemplu, “Cafeaua care îi spuneau direct lui Adrian ceva. Nu-i publicul stăpânul meu, de dimineaţă”. Acolo e directă, spun Păunescu ce aveau să-i spună… publicul este martorul momentelor lucrurilor pe nume. Dar, aceea este un D.S.: Singurul! mele de creaţie, că momentul de unicat în ceea ce am scris. “Şambala” F.S.: ...şi ştiu asta din anul în creaţie nu este numai acasă, când a fost inspirat de nuvela lui Mircea care te-am prins şi eu la cenaclu şi am creezi, ci şi pe scenă când, de fiecare Eliade “Enigma doctorului Honigber- avut onoarea de a sta “în mlaştina” dată retrăiesc fiecare cântec pe care ger” şi cine o citeşte poate înţelege despre care scrie şi Vali Şerban în l-am compus. Eu nu pot să cânt de ceea ce am spus în cântec, de ce am cartea sa, în ultimele rânduri ale două ori la fel acelaşi cântec! acel final cu “cât aş vrea, de-aş putea autocarului. Acolo cântam, împreună F.S.: Vali Şerban mi-a să vreau, ce-aş putea să vreau, de-aş cu tine “trec rânduri, rânduri mun- încredinţat o întrebare pentru tine: putea să vreau, de-aş putea”, aşa ca o citorii,/ cu păru-n vânt desfăşurat,/ e cum se face că multe dintre cântecele coloană infinită, fraza pe care poţi să părul marilor victorii,/ de partid tale au rămas ca şlagăre ale folkului, nu o termini. De fapt, este o încercare prescurtat”. Era creaţia ta, nu-i aşa? dar stilul tău este departe de a fi de a tinde spre absolut. Ca o D.S.: Exact, o jucărie…Ei, au şlăgăros? Mă gândesc aici în primul picanterie: povestea Dorin Tudoran, fost vremuri frumoase, mai ales că rând la “Ai, hai”. care a fost mâna dreaptă a lui Adrian eram tineri. Eram tineri, eram pu- D.S.: Da, “Ai, hai” este desprins Păunescu în perioada de început a ternici, eram sănătoşi, eram voioşi… din filonul naţional, de acolo a plecat Cenaclului Flacăra şi a revistei În ceea ce mă priveşte, eu nu m-am fiindcă miroase foarte bine a muzică “Flacăra”, sub directoratul lui Adrian, simţit niciodată încadrat, am fost românească. De altfel o colegă de-a că atunci când a auzit “Şambala”, înregimentat aşa, cu lopata în genul noastră, la afirmarea căreia eu mi-am Adrian i-a zis lui Dorin “de ce nu am folk, dar eu am considerat că sunt adus o contribuţie şi ea o recunoaşte scris eu versurile astea!”. Mda! interpretul propriei mele creaţii. Nu oricând, numindu-mă părintele ei F.S.: La un moment dat, ajunsese pot să spun că sunt folkist, şi nu spiritual, Zoia Alecu, atunci când i- să fie o regulă în Cenaclul Flacăra ca pentru că mi s-ar părea derizoriu, dar am cântat ceva nou a exclamat “mă, folkiştii să compună pe versurile nu-i ăsta adevărul, ce să mai… Dorule, la tine toate cântecele aşa de poetului Adrian Păunescu. Dar tu ai F.S.: Unde crezi că s-a diluat româneşte miros !”, dar eu nu mi-am compus foarte puţin pe versurile sale. filonul folk de la noi? Există fricţiuni dat seama dacă miros a româneşte sau D.S.: Eu am compus doar două între generaţii? nu, ci aşa mi-a venit mie să le fac, pe cântece pe versurile lui Adrian D.S.: Nu cred că poate fi vorba toate. Aşa a fost şi cu “Ai, hai”, la Păunescu. Am compus “Balada de de fricţiuni sau de alte poveşti. Pur si care m-a ajutat foarte mult şi acel copilărie”, care este parafraza la simplu orice lucru, oricât de bun ar fi, catren pe care l-am găsit într-o “Doina” lui Eminescu şi care se are un început şi un sfârşit. Nu poţi culegere de folclor publicată în 1956 referă la Basarabia şi Bucovina, care s-o duci la nesfârşit; întotdeauna vor şi care se intitula “Cu cât cânt, atâta pe mine m-a atins ca român şi am mai exista aşa-zişii cantautori care → sânt”. Acolo am găsit acest catren “n- compus pe poezia lui, “Peşte şi FLORIN SĂSĂRMAN

73 vor cânta şi la colţ de stradă, şi în Care este povestea acestui cântec metrou, şi pe plajă, şi la cabană şi memorabil, “Rică”? peste tot! Vor exista! Dar, ce acces D.S.: Păi, a fost simplu: am găsit vor avea şi la scenă, asta depinde în volumul lui Miron Radu Paraschi- primul rând de managerii care se vescu, “Cântece ţigăneşti”, l-am citit ocupă de cultură. şi am picat pe acest “Rică”, pentru că Păi, când îmi spune mie o mi-a plăcut. Pe vremea aceea, încă nu redactoare de la un post de radio că mă apucasem să-mi scriu versurile şeful ei îi cere să dea pe post ceea ce mele. Acest cântec l-am compus cam îi cere publicul, atunci postul acela e prin ’68, dacă nu mă înşel. L-am ______mort, după părerea mea. Postul acela cântat la “Primăvara baladelor”, când prieteni la cataramă. Am fost nu are ce căuta pe piaţă, pentru că pe am participat la concurs, la prima apropiaţi, ne-am respectat. El a avut post nu dai ce îţi cere publicul, pe ediţie şi, ca un lucru amuzant, eu am un gen muzical al lui foarte diferit de post trebuie să dai ceva din care întrebat juriul: “cât timp avem de al meu, dar pot să-ţi spun că după ce publicul să aleagă. Zici că majoritatea cântat?”, ori ei mi-au zis “două m-am întors în ţară, Vali a dat dovadă dictează: e greşit! În general, majo- cântece!”. Eu am insistat: “cât de o prietenie mai mult decât aşa, de ritatea este submediocră, ăsta-i adevă- timp?”. “Două cântece, dom’le!”. Aşa suprafaţă şi în studioul lui am scos rul, ce să fim ipocriţi. că anul viitor, când am fost invitat în primul album “de alaltăieri şi până F.S.: Ai avut şi cred că mai ai o juriu, eu am impus limita de zece ieri”, pe care el a avut şi intervenţii colaborare extraordinară cu Dan minute, fiindcă ştiam, că am cântat instrumentale. Când am început să Andrei Aldea. Aşteptăm un nou “Ai, hai”, care are aproape opt lucrez cu el, prin ’97 dacă nu mă album Doru Stănculescu lucrat cu el? minute, plus asta, care are nu ştiu cât înşel, am lucrat vreo trei luni la F.S.: Nu ştiu dacă extraordinară, şi uite aşa s-a dus o jumătate de oră, album, dar nu chiar zi de zi. Şi nu pot dar, după cum spune Dan, “absolut cu “Rică” cu tot! Cu intrare, cu ieşire, să spun aşa, că transpiram. De altfel, firească”. L-am întrebat odată, când el peste o jumătate de oră. eu când îi aud pe unii, alţi ipocriţi, era încă în Germania “mă, Dane, de F.S.: Iar de atunci nu te-ai gândit sau poate că tot aceiaşi, care spun că ce crezi tu că ne înţelegem noi aşa de niciodată să-l imprimi într-un studiou “vai, zece la sută inspiraţie, nouăzeci bine?” şi el mi-a răspuns “Dorule, profesional? la sută transpiraţie” zic “bine mă, fiindcă suntem baieţi deştepţi, de aia”. D.S.: M-am gândit, dar adevărul transpiră tu că mie nu-mi place să Da, am colaborat şi am scos două este că nu … nu prea îl mai ştiu! Dacă transpir!” Dacă Dumnezeu nu albume, pe care le-am grupat într- nu l-am cântat atâta vreme din cauza întoarce faţa către mine atunci când unul singur şi acuma lucrăm la un al lungimii lui… O singură dată l-am vrea El, eu nu compun! Eu nu pot să treilea. E un proiect mai special, mai cântat în Cenaclul Flacăra şi grasul mă aşez şi să zic “hai să fac un migălos, pentru că este vorba de o s-a supărat pe mine pentru că n-a fost cântec”, nu există aşa ceva! Că nu dezvoltare a piesei mele “Cum se de acord să-l cânt. Dar eu am anunţat iese nimic de valoare! A, poate să naşte-un mit”, pe care sper s-o publicul că durează mai mult, durează iasă ceva care poate fi înregistrat, dar realizez şi ca spectacol cu un cor de vreo optsprezece minute, nu ştiu…şi nu de valoare, după părerea mea. În copii, dar încă mai e de lucru. publicul a aplaudat. Iar eu am ascultat fine! Şi spuneam, fără să transpirăm F.S.: Dorule, noi suntem în de public, nu de grasu’. Nu ştiu, dacă am lucrat în tihnă trei luni de iarnă. posesia unei imprimări a cântecului mi-o da Dumnezeu sănătate, să-l trag Înainte de a începe lucrul, Vali avea “Rică”, pe care ai făcut-o la Radio pe un single, cumva. Dar tot cu Dan, un LP în lucru aproape gata, mai Cluj în anul 1976, la invitaţia lui bineânţeles! Eu ştiu că la un moment trebuia doar să-l masterizeze. Ne-am Doru Stoica, pe atunci colaborator al dat mi-a trimis şi mie Doru, din apucat de lucru şi după ce l-am radioului clujean. Piesa are mai bine Germania, o copie… Şi mi se pare că terminat pe-al meu zic “tu ce faci, de 15 minute şi iată cum descrie i-am trimis o copie lui Dan la când îl scoţi pe-al tău?” Şi spune “păi, Doru, care acum locuieşte în München şi mi-a zis că nu poate fi l-am luat de la capăt, că mi-am Germania, momentul respectiv: “În recuperată, adică ar trebui cântat din schimbat modul de gândire după ce acea zi de sptembrie 1976, când a nou cântecul. am lucrat cu tine!”. înregistrat la Radio Cluj piesa “Rica”, F.S.: Era o imprimare din 1976, F.S.: Foarte tare povestea asta! Doru Stănculescu nu a avut în faţă făcută pe bandă de magnetofon… D.S.: Da! Şi l-a luat de la capăt şi nici partitură şi nici versuri. Cu un D.S.: Aşa este, benzile astea se l-a schimbat total. Vorbim de suflu incredibil, a cântat timp de demagnetizează, se întind, se… orchestraţii, nu de piesele în sine, care cincisprezece minute fără nicio F.S.: Dorule, suntem într-o zi au rămas aceleaşi. Dar, alte orches- oprire, fără nicio reluare întreaga care încet, încet îşi duce soarele traţii, altă atmosferă. baladă. Un bocet memorabil, în care înspre apus şi odată cu acest apus, la F.S.: Doru Stănculescu, îţi muzicuţa sa plânge efectiv!” El mai “Berăria H” de pe malul lacului mulţumesc pentru această atât de spune acolo că din cauza duratei sale Herăstrău va fi un remember Vali agreabilă discuţie, purtată într-un foarte mari, cântecul a fost difuzat Sterian, la care ţi-ai anunţat şi tu colţişor de Herăstrău, într-o minunată doar o singură dată integral pe un prezenţa. după-amiază de septembrie! post de radio din ţară, de către el Spune-ne două cuvinte despre D.S.: Doamne ajută! însuşi la Radio Cluj, în emisiunea Vali Sterian! “Muzica tânără”, deşi aceasta avea D.S.: Ce să-ţi spun despre Vali Bucuresti, doar o durată de treizeci de minute. Sterian…nu pot să spun că am fost septembrie 2015, ianuarie 2016

74 Meridiane semnatara Cuvântului înainte intitulat În Sibiul lui Radu Stanca la 95 ani de nemurire, e realizatoarea majorităţii inteviurilor, semnatara capitolului In- terpretări, a unor Reportaje şi îngri- DIN DENVER, COLORADO jitoarea volumului. Puţini sunt cei care ştiu că în În cuvântul conferenţiarei, s-a „oraşul la altitudinea de o milă” care semnalat faptul că au apărut la Uni- este Denver, capitala Statului ame- versitatea “Alma Mater” din Sibiu rican Colorado, comunitatea româ- numerele 15 şi 16 ale publicaţiei “Lu- ______nească, în plină creştere, pulsează mina slovei scrise”, în care, alături de Alyssa Sîrghie, şi alta creată pentru cultural prin activitatea Cenaclului autori consacraţi, sunt încurajaţi să cei mai mici cititori, intitulată The literar “Mircea Eliade“, susţinut de scrie şi studenţii cu rezultate deose- hugging trees, de Laura Poole, ilus- R.A.F.A. din localitate şi de Liga bite în cercetarea ştiinţifică. Iată o trată de Ileana Barbu. Culturală din Sibiu. Îniţiativa a iniţiativă unică în peisajul universitar A urmat lansarea de carte recent aparţinut acum 5 ani profesorilor românesc, de care profesoara Sîrghie, publicată de Anca Sîrghie, intitulată Simona Sîrghie şi Sebastian Doreanu, ca redactor coordonator, este foarte Radu Stanca. Evocări şi interpretări care organizează periodic în sala mulţumită. în evantai. Ca preambul, profesorul socială a Bisericii Sf. Dimitrie cel Într-un an când pe toate meridiane- Sebastian Doreanu a precizat că scri- Nou din Denver, reuniuni culturale pe le românismului este evocat Constan- itoarea Anca Sîrghie şi-a dedicat o teme incitante. Păstrând intimitatea tin Brâncuşi, cadoul special pe care bună parte a activităţii de cercetare în unei structuri de cenaclu, participanţii invitata l-a adus din ţară e un DVD cu domeniul istoriei literare lui Radu nu sunt numeroşi, dar foarte motivaţi înregistrarea emisiunii radiofonice Stanca, începând cu studiul mono- să asigure reuniunilor un autentic realizate de Mihai Lungeanu cu titlul grafic, teză de doctorat, din care un caracter interactiv, drept care textele Infinitul Brâncuşi, rolul principal fragment a devenit volumul Radu literare pregătite din timp, unele pen- fiind interpretat de actorul Ştefan Ior- Stanca şi obsesia Thaliei, Ipostazele tru recitare, altele pentru lectură, dache, moment artistic care marcase omului de teatru în 1996, urmată de creează o stare emoţională, ce ne finalul carierei lui strălucite. S-a făcut îngrijirea în colaborare cu Marin Dia- poate aminti de lecţiile şcolilor din propunerea ca într-o viitoare reuniune conu şi prefaţarea volumului Dăltuiri ţară, când clasicii literaturii noastre de cenaclu a acestui an comemorativ, din 2012 şi a celorlalte două cărţi mai erau la mare cinste şi capodoperele tema să fie Revoluţia creată în sculp- recente, deja semnalate, care se con- lor memorate fără rezerve. Dacă ne- tura contemporană de Constantin stituie drept un reper bibliografic im- am referi numai la acest an, teme ca Brâncuşi. portant în exegeza scriitorului. Cu- Ziua naţională a poeziei. Mihai Emi- Deschizând reuniunea cu o pre- vântul „evantai”, a observat Sebastian nescu, poet naţional sau universal şi zentare a noilor apariţii, profesorul Doreanu, are multiple semnificaţii, Basarabia la răscruce de vânturi au Sebastian Doreanu, ca director al dacă îl raportăm la viaţa teatrului sau trezit interesul iubitorilor de cultură cenaclului, a semnalat prima ediţie în sugerând o anumită structurare a celor din zonă. limba engleză a cărţii Romanul ado- două capitole, cel mai amplu, al Evo- Sărbătoarea Floriilor în 24 aprilie lescentului miop de Mircea Eliade, cărilor, şi Interpretările, unde sunt 2016 a fost marcată în comunitatea sub titlul Novel of a short-sighted însumate ultimele abordări ale autoa- conaţionalilor noştri din Denver prin- adolescent, Istros Books, London, rei, prezentă la sesiuni şi simpozioane tr-o nouă reuniune a Cenaclului literar United Kingdom, 2016. Cartea ştiinţifice cu mereu alte investigaţii românesc “Mircea Eliade“, având ca aceasta a avut un destin aparte, căci făcute în universul creat de scriitorul invitată pe scriitoarea Anca Sîrghie, textul românesc al romanului a rămas regizor. După opinia prezentatorului, care a sosit cu braţele pline de noutăţi inedit timp de 6 decenii, ca în 1990, noua apariţie de la Editura Techno- de la Sibiu, unde continuă şi după la Editura Minerva să apară prima lui media din Sibiu este o carte tulbu- pensionare activitatea didactică la ediţie, prefaţată de Mircea Handoca şi rătoare, datorită mărturiilor făcute de Universitatea “Alma Mater”. Astfel, prezentată la Muzeul Literaturii Ro- actori, regizori, prieteni sibieni, unii cartea-document Lucian Blaga şi mâne din Bucureşti. Un moment e- dintre ei nonagenari, cărora Anca ultima lui muză din 2015, care fusese moţionant a fost cel al prezentării Sîrghie le-a oferit ultima şansă de a lansată la Cenaclul din Denver acum unor cărţi scrise de copii, respectiv relata întâmplări din viaţa teatrului un an, imediat după publicare, tocmai Povestea celor trei căţeluşi/The Story sibian şi a regizorului care a dat stră- a fost desemnată pentru Premiul of the 3 Puppies, o carte bilingvă, de lucire spectacolului scenic. Amintirile Uniunii Scriitorilor din România. Au ______soţiei Dorina Stanca şi cele ale frate- urmat Radu Stanca. Profil spiritual lui Octavian, care a fost ca medic lân- (720 p.), apărută în 2015 la Fundaţia gă Radu în clipa morţii, sunt fără în- Naţională pentru Ştiinţă şi Artă din doială cele mai interesante, chiar cu- Bucureşti, ediţie îngrijită de Marin tremurătoare. Aşadar, o paletă de o Diaconu şi Anca Sîrghie, cu o prefaţă mare diversitate de prisme din care e de acad. Eugen Simion, şi Radu Stan- privit Radu Stanca, o carte valo-roasă ca. Evocări şi interpretări în evantai pentru exegeza scriitorului şi pentru (462 p.), Editura Technomedia, Sibiu, cititorii pasionaţi de frumos. → 2016, unde invitata cenaclului este DANA ANADAN

75 Tema propusă pentru conferinţa şi vieţile lor. Într-adevăr, aveţi un dar anunţată pe afişul reuniunii este Poe- de a aduce la viaţa şi personalităţile zia Transilvaniei de la George Coş- oamenilor de geniu şi evenimentele buc la Ioan Alexandru. Universitara lor. Vă mulţumesc tare mult pentru de la Sibiu a punctat cele mai rodnice, această oportunitate.” Decizia dânsei sub raport creator, momente din viaţa de a deveni o membră activă a Cena- lui George Coşbuc, privit nu numai clului “Mircea Eliade” din Denver ne- ca “poet al ţărănimii” şi monograf al a apărut tuturor semnificativă. satului transilvănean, evocat liric în Din partea Cenaclului literar româ- poeziile sale, de la Noapte de vară, nesc “Mircea Eliade“, scriitoarei An- Numai una, Mama, Iarna pe uliţă, la ca Sîrghie i s-a oferit o Diplomă de

O scrisoare de la Muselin Selo, Excelenţă “pentru activitatea neobo- Moartea lui Fulger etc., ci şi ca un sită de promovare a valorilor româ- Corul bizantin din Toronto s-a ținut traducător al unor capodopere de neşti în Lumea Nouă (S.U.A. şi Ca- de cuvânt, revenind în ziua de Sfântul literatură universală în limba română, nada) şi pentru înalta ţinută acade- Gheorghe în fața unei audiențe largi, precum Odiseea şi Eneida, şi un mică a lucrărilor publicate de-a lungul așa cum a promis s-o facă, să susțină cunoscător al cărţilor înţelepciunii in- vremii.“ Mulţumind directorilor Ce- încă unul din concertele tematice în diene în limba sanscrită. Stilizând naclului pentru acest semn de recu- funcţie de perioada liturgică a anului. experienţe avute la Năsăud şi la Gura noaştere a contribuţiei sale la cerceta- După primele concerte ținute în Râului din vecinătatea Sibiului, gene- rea de istorie literară, distinsa doamnă preajma Crăciunului, de data aceasta za poemului Nunta Zamfirei, care l-a a mărturisit că este cu totul încântată au fost prezentate cântări din Marele impus pe G. Coşbuc în conştiinţa de activitatea culturală care se Post Pascal. contemporaneităţii literare, ilustrează desfăşoară la Denver în comunitatea Vorbim de un timp al pocăinței, al modul cum poetul a valorificat tradi- conaţionalilor noştri şi că ea socoteşte mărturisirii, al împărtășirii și al rugă- ţia sempiternă a românilor. Cenaclul “Mircea Eliade” o inimă ce ciunii. Al transformării interioare care În continuare, au fost evocaţi sen- pulsează româneşte aici, în capitala ne aduce mai aproape de Dumnezeu. sibilul Şt.O. Iosif, Octavian Goga, statului Colorado, pe care o apropie Spectacolul a început cu un mini poetul Unirii, Lucian Blaga cu evo- în felul acesta de ţară. concert în care sunetul de toacă, pro- luţia de la Poemele luminii la Nebă- Momentul cel mai efervescent al dus la patru ciocănele, ne-a amintit nuitele trepte şi ciclurile postbelice, evenimentului a fost recitalul inter- sfințenia și magia locurilor mănăsti- Aron Cotruş cu versul său aspru şi activ susţinut de câţiva membri ai rești de acasă. dârz. Oprit asupra colegului primilor cenaclului. A urmat un răsfăț al simțurilor, ei ani de facultate la Cluj, poetul Ioan Un grup coral a cântat versurile un concert vocal sincronizat la perf- Alexandru, comentariul conferenţiarei poeziei La oglindă de G. Coşbuc. ecție. Pentru mine, corurile bărbătești a scos la lumină fapte de istorie lite- Monica Doreanu a ales Nun-ta sunt fascinante, iar când vocile rară necunoscute, privind modul cum Zamfirei, Eugen Stan a citit cu emoţie interpretează muzică bizantină, îmbi- talentul a răzbit în lupta cu sărăcia Noi vrem pământ, Mariana Hortensia nările vocale creează o țesătură com- materială, cu rigorile studiului univer- Croitoru a ales poezia Nebuna de G. plexă, uneori neașteptată, dar care sitar, astfel ca puiul de ţăran din Ţopa Coşbuc. Georgeta Popa a citit bucură întotdeauna sufletul. Mică a Clujului să devină un spirit Cântăreţilor de la oraş şi Plugarul, Armonizarea impecabilă a naţional, manifestat patriotic în ciclu- Simona Sîrghie Bătrânii de Oct. vocilor creează efecte sonore de o rile lui de „Imne”, şi chiar universal, Goga, Sebastian Doreanu a citit textură extrem de rafinată și bogată. prin interesul pentru filozofia heide- Horia de Aron Cotruş, Alexandru Am fost surprinsă să observ că și gerriană, pentru arta bizantină, pentru Montano - Îzvorul, iar pr. Ioan Bog- atunci când vocile se individuali- limba şi străveche civilizaţie ebraică, dan - Lumină lină, ambele de Ioan zează, ele sunt foarte diverse, fiecare pentru literatura biblică din care a Alexandru. au timbre și texturi distinctive. tradus impecabil poemul Cântarea Ca o înălţare în sacralitate, s-a Îmbinările lor după tiparul cântărilor, prefaţat de Zoe Dumitres- ascultat în final melodia compusă şi bizantin, în care este împletit și textul cu Buşulenga. Ioan Alexandru practi- interpretată de Tudor Gheorghe la rugăciunii îl face pe credincios să ca un gen de oratorie efervescentă, poezia lui Ioan Alexandru Lumină urce trepte duhovnicești care îl aduc amintindu-l pe marele profesor Nae lină, tocmai recitată, căci sub veghea tot mai aproape de Creator. Ionescu prin temele creştine dezvol- crucii şi a flăcării de lumânare, care În finalul concertului, clopotele tate. Petre Ţuţea sintetiza esenţa aces- tronau pe ecran, altarul de biserică din își adaugă farmecul peste psaltichie, tei alăturări când afirma că ”Doi laici fundal dobândea pentru toţi partici- peste melodiile interpretate vocal. au vorbit religios universitar: Nae panţii la acest eveniment literar noi Concertul se încheie așa cum Ionescu şi Ioan Alexandru”. Termi- dimensiuni. a și început, în sunet de toacă, parcă nându-şi conferinţa, Anca Sîrghie a Am plecat de la Cenaclul literar într-un ritm mai intens și mai susținut primit felicitările unor participanţi la românesc “Mircea Eliade” cu con- ca la început, ceea ce ridică sala în cenaclu. Între ei, doamna Ioana Ilieş, vingerea că sărbătorirea Floriilor îşi picioare. invitată pentru a doua oară la o reu- găsise la Denver expresia culturală Remarc însă cum corul își umflă niune a acestui cenaclu, a mărturisit: cea mai adevărată, chiar cea mai înăl- iar piepturile, trăgând aer în plă- “Eu am savurat grozav modul pasio- ţătoare pentru iubitorii de frumos din mâni și numai îi aud intonând: → nat în care i-aţi evocat pe poeţii noştri comunitatea conaţionalilor noştri. MILENA MUNTEANU

76 ”Cu noi este Dumnezeu!", cu ajutorul Legat la cap cu o eşarfă p.s.d. celor din sală, ce murmură și ei, la avea toate şansele să ,,pirateze’’ aşa unison. cum toţi o facem… Un cuvânt la sfârșitul concertului ,,Viaţa-i o piraterie! ne aduce aminte că în această seară ni Scurtă ca o baterie’' s-au prezentat piese rare de muzichie Stendhal avea o părere bună despre el compuse de compozitori monahali şi asta s-a confirmat mai tîrziu , români, la care s-a adăugat forța după moartea sa. A fost – cum ar zice rugăciunii. ,,stendhal’’ – Seara devine astfel completă și o bomboană pe care contemporanii din punct de vedere duhovnicesc, n-au putut-o înghiţi, de-aia dar și cultural, mai ales că simțurile au supt-o pînă s-au convins ne-au fost desfătate. că e bună… În sală erau prezente și piese de Cota de admiraţie a scăzut ( ca leul la artă plastică. bursă Doamna Emilia Beraru a pre- în timpul protestelor de stradă), zentat o colecție de icoane bizantine cînd l-am văzut pe ,,stendhal’’cu pe panouri de lemn, în tempera cu ,, altă pălărie ou și foița de aur, icoane pe sticlă si ,,Stendhal’’ pe care -o poartă cu mîndrie’’ pe pânză, în acrilic, dar și pictură în (prietenului meu Andrei) precum şi folklorul grăieşte…aceeaşi acrilic ce imortalizează peisagistica Mărie…/ românesc și canadian. ,,Cine nu-i pe facebook, nu există!” – Dar, Doamna Andreea Cojocaru a îl speriase ( de-o vreme se sperie de dacă – i aşa, atunci e o păcăleală! expus iconografie în tehnica metalo- orice…) ,,stendhal” cel plastiei pe folie de cupru care are un şi căzu în plasa amăgitoare./ Era o sobru pozînd în alb-negru (alba- aspect de basorelief, dar și alte obiec- molie – neagra?) te artizanale produse manual, inspi- ziceau unii – cu mîini şi cu picioare pe motociclete negre, barosane rate de folclorul nostru. atrofiate afişînd maşini lungi, americane – În mod secret, eu am sperat să fi de cărţile din care se salvase/ Văzînd se mulţumeşte acum cu avut și un moment recitativ așa cum ecourile, lăcrimase, o pălărioară cu tricolor am avut parte în concertele trecute, pe iar lacrimile se făcură diamante şi sub care se-ascunde, care l-am apreciat în mod deosebit. alte mezelicuri strălucitoare. ,,Păcală, paşnicul dezvirginator’’ !? Părintele Ștefan Morariu a făcut Curioşii-i căzură pradă - Nici un ecou pe fb. nici un articol o promisiune și anume că ne va mai Astfel îl descoperi pe ,,stendhal”: aşa în presa vremii/ iată un mister…dar, răsfăța cu inspiratele sale recitări în i se păru, aşa-l numi! O faţă bine mass media concertele ce vor veni, căci se dorește desenată, un nas ferm cu e liberă, moravurile aşişderea, continuarea aceastei serii de întâlniri. nările dilatate, palpitînd (am aflat mai Postura asta, Următoarea va avea loc probabil tîrziu zîmbetul cu cît mai bengos în toamnă, între Sfânta Paraschiva și că aveam de-a face cu un Lion de cu-atît mai misterios! Sfântul Dimitrie. august) Iată O așteptăm cu drag. Cu fruntea înaltă ca a scriitorului cum nu-s destule cărţile pentru-a Ne bucurăm de serile duhov- (deşi ,,personajul” nu ştia cine-i cunoaşte omul! – cugetă molia nicești și culturale de ținută care ne Stendhal) şi-ncepu să caute, să sape, să sunt oferite de către Corul bizantin Părul bogat, ieşind misterios de sub o cerceteze. din Toronto, ce ne aduc aminte pălărie, desena în mintea fanilor Păcală zîmbea sus, pe metereze- semnificația sărbătorilor religioase. profilul le tinereţii şi-ale renumelui său hazliu Ba mai mult, care ne învață nu unui rockstar din România sau mai ştiu?... numai cum să ne apropiem de Di- ,,Cunoscut ar vrea să fie vinitate, dar și că ea ne este aproape: Orice e posibil, mi-am zis, orice! Da-i pustiu ca o cutie "Cu noi este Dumnezeu". atunci cînd l-am văzut Linişte deloc nu are Credinciosul pleacă astfel re- ,,cum în braţe o ţinea Obsedat de-o întrebare confortat dar și sprijinit în credință, atingînd-o ca pe orice ea’’ De-o s-ajungă cineva chiar dacă venise sau se simțise sin- cu şolduri armonioase Aşa cum şi-nchipuia, gur înainte. Prin intermediul muzicii mijloc de viespe şi inimă de strune…, Dar deodată…cam blazat bizantine, în timpul concertului făcu- dar Totul a abandonat, se un pas în direcția Dumnezeirii. pasiunea i-am descoperit-o mai tîrziu S-a lăsat în voia sorţii Astfel, se simte reînviat și re- cu ocazia unei furtuni de mai, cînd Ştiind că în faţa porţii împrospătat, sincronizat cu ritmurile recita făcînd un duş, menit a-l trezi Ce-i ascunde viitorul universului și ale naturii ce renaște în după o noapte turbulentă: Nu va pune-n veci piciorul!’’ primăvară. ,,De e ploaie, de-i furtună IULIAN DĂMĂCUŞ De mă fulgeră în strună’’…

77 RONDELUL INDIGNĂRII

LUNA APRILIE Stă adevărul și suspină În pom, deplânge-a lui ursită, Natura peste tot renaște, Căci e minciuna hămesită Activitate e la sate, Ce-l sapă-adânc la rădăcină. E luna postului de Paște Și-a altor posturi… anulate. E-o situație cumplită, Dar și de-nvățătură plină: EPIGRAMA Stă adevărul și suspină În literatură, În pom, deplânge-a lui ursită. Fără vreo cenzură, Cum în dosare nu-i lumină, Epigrama, gen minor, ______E cântată-n … La major! Iar mita nu e altoită: Știam demult, din primii ani de Spui din arhiva prăfuită: școală, GÂND LA ANIVERSAREA Și-n a Justiției grădină Că vindecarea are un program Stă adevărul și suspin ă! SEMICENTENARULUI Sofisticat, un fel de amalgam

În prima jumătate-a vieții Cu sfaturi grele care dau năvală. LOTERIE POLITICĂ Vezi flori frumoase-n toți scaieții, Trecut-au anii-n șir, pe neștiute, Iar în a doua jumătate Iar ironia-n suflet cuibărită La noi corupții-s arestați, Vezi doar scaieți și flori uscate! Rămas-a și mă duce în ispită, Întruna cu dosare plouă, Dar prea puțini sunt condamnați... „INTERESUL POARTĂ FESUL” Ținându-se de mine ca o scamă. Vreo 6, doar, din 49! Deci, recunosc, acum, la senectute: VASILE LARCO Sunt dependent de genul epigramă! Aș vrea să fiu pe înțelesul Alegătorilor și spun:

Ce mult îi poartă interesul CONDIȚIE UMORISTICĂ De la Păstorel citire: Pe traseiști spre-un trai mai bun! De-o persoană suferindă

Nu vom râde, nici de-o hâdă, HACHI ȚE INSTANTANEU DE Însă cine vrea să râdă PRIMĂVARĂ Să se vadă în oglindă! Și viața are toane muierești E forfotă ca-n stupul de albine De la harac și pâna la pahar: În orișice livadă de la sate, AVARIȚIE Când se ivește „Grasa” de Cotnar, Pălește „Galbena” de Odobești. Se strâng omizi, s-adună crengi Muncește omul și-i grăbit uscate Averi adună pe pământ, OȘLOBANULUI Și „altoiri” se fac… prin baruri pline. Dar e atâta de zgârcit,

Că-și ia și umbra în mormânt! De-ar fi băut acest pahar, POLITICA DE IMIGRARE De stai puțin și te gândești, Când imigranții-s în cătun STAREA ACTUALĂ A Străbunul tău din Humulești Să-i vezi ce se mai cucurigă; UMORULUI S-ar fi mutat la Murfatlar! Îți i-au mălaiul din ceaun… Eu nu lovesc precum un gâde, Și o cam pui de mămăligă! Dar vreau să fiu băgat în seamă: ÎN ȚELEPCIUNE Pe la priveghiuri se mai râde, „PAZA BUNĂ…” Pe-al bătrâneții povârniș, Dar nu și la o epigramă! O vorbă spune gospodarul, Când te apasă clipe grave, Și lăudat să-i fie flerul: RONDELUL SCHIMBĂRII Bea „Cabernet” de la Miniș Sau un „Traminer” de Târnave! Când ți-e prieten bun coșarul, De-o fi ca os prin os să-ți treacă, Te ocolește pompierul! Rezistă, va veni odată MITOLOGIE Și clipa cea mult așteptată Epitaful donatorului de organe Când poți să zici: e trai neneacă! Și Afrodita cea în șolduri lată,

În Rai sunt fete minunate, Ești dârz, ai inimă curată, Și Joe, cu alaiul său ceresc, Așa cum n-am văzut vreodată Speranța haine noi îmbracă; Nu s-au ivit din bolta înstelată, Și-aș vrea să le iubesc pe toate... De-o fi ca os prin os să-ți treacă, Ci dintr-o amforă cu vin grecesc. Dar cum, că inima-i donată! Rezistă, va veni odată! ÎNCHINARE DESTĂINUIRE TÂRZIE Iar dacă vorbe-auzi de clacă, Ridic paharul plin Să știi, oriunde-n lumea toată, Ședința literară e-un balsam, Slăvindu-ți trupul gol: De bună voie niciodată Ce îmi alină o cumplită boală, Să-ți fie somnul lin Din post conducerea nu pleacă, Cândva fiind o simplă bănuială, Și linul rasol! Dar sunt convins și, din păcate,-o am. De-ar fi ca os prin os să-ți treacă.

78 de relațiile cu organele administrative locale, de metehne omenști și de

neajunsurile pe care le au truditorii Când auzim de sat, ne duce gândul pământului. la tradiții, obiceiuri, la plug, la grâne Cea de a doua carte: „Povestea ori la ciripitul păsărilor din lunci. greblei”, Editura Epigraf/Altip-Chi- Pământul, acel miracol format dintr- șinău/Alba Iulia 2013, conține șapte- un amestec de granule minerale și spreze povestiri satirice și umoristice, organice ne dă hrana cea de toate tratate cu seriozitate, întâmplări din zilele, fără de care nu am putea viețui viața satului, grafica fiind realizată de pe Planeta Albastră. Ovidiu Papadima Grigore Puică. Autorul, Nicolae Me- în cartea sa: „O viziune românească a reacre, strecoară în limbajul sătenilor lumii” spunea: „Satul, cu sociologia cuvinte și expresii locale, specifice lui folclorică, e o imensă familie. mediului rural și al gradului de pregă- Orașul, cu sociologia lui pozitivistă, e tire școlară a personajelor cărții. As- un infern de dușmănii și ignorări pectele relatate sunt din etapa con- reciproce”. Numai cine nu a călcat temporană, din jurul secolului 20, pământul roditor de la țară, cine nu a ceea ce poate fi un reper de referință ținut în pumn țărâna care ascunde pentru perioada de timp ce va să vină, atâtea mistere, cine nu a simțit sub pentru generațiile viitoare ca docu- tălpi mirobolantele plante sau cine nu ment de epocă, spre cunoașterea tre- s-a trezit de cel de-al treilea cântat al cutului. Nicolae Iorga spunea: „O Trilogia lui Nicolae Mereacre cocoșului, nu prețuiește pâinea cea de națiune care nu-și respectă trecutul și se încheie cu cireașa de pe tort: „LA toate zilele. obiceiurile creștine, un popor care-și RAPORT”, care este un volum de Scriitorul Nicolae Mereacre din pierde credința și nu cultivă iubirea epigrame și catrene epigramatice, cu satul Costești, Republica Moldova, față de moșie și strămoșii săi este un aspecte din multe domenii de activi- născut și trăit la țară, care a băut apă popor condamnat la pierire”. Omul de tate, atât de la țară, cât și de la oraș. direct de la izvor, a cules cu strângere la țară știe să îmbine armonios munca Vasile Butulescu spunea: „Au părăsit de inimă florile de câmp ca nu cumva și hora, strânsura de pe tăpșan este un satul ca să poată cânta la oraș viața să le doară și sub privirile căruia moment de destindere și socializare, țăranului”. Așa e, se tinde, din păcate, răsăreau și se dezvoltau plantele, s-a când adeseori se „punea” de o nuntă, spre o migrare spre pietrele orașului, simțit obligat, de fapt ca mulți alți de un botez ori de-o cărăușie. Autorul părăsind pământul reavăn de la țară, scriitori, fiind și o datorie de onoare, redă și câteva strigături: „Hai să bem, dătător de pâine. Multe dintre epi- de respect pentru locurile natale, să să bem, să bem/ Să vedem ce minte- grame reflectă aspecte din frământă- facă nemuritoare anumite întâmplări avem!” sau: „Jur c-am să las băutura,/ rile actuale: „De doi ani și-o săptă- trăite de dumnealui în mediul rural. A Când mi se va coase gura!” Cartea mână/ Mă învață-un individ:/ Nu da absolvit Facultatea de Jurnalistică a cuprinde și ineresante epigrame, la votul tău din mână/ Pe o cioară din Universității de Stat din Republica fiecare povestire, așa pentru destin- partid!”// (POVAȚĂ, pag. 44). Auto- Moldova, a publicat în diverse reviste dere și meditație. Una dintre ele: rul prin acest volum „raportează” literare, fiind și laureat al unor „Unii au încins o horă,/ Alții strigă și- neregurile pe care le observă în multe concursuri de satiră și umor. Prima i susțin,/ Căci la fiecare oră/ Ei fac domenii de activitate: politice, so- carte din trilogia dedicată vieții puză… de vin.”// (Vinificatori în ciale, conjugale, culturale etc. Iată un satului a scris-o cu peste douăzeci de ședință). exemplu: „Amândoi am dat în bară,/ ani în urmă, se întitulează; „ÎN DUȘI Dar prieteni am rămas:/ Când tu mă BUNI”, apărută la Editura Uniunii trăgeai pe sfoară;/ Când eu te duceam Scriitorilor din Chișinău, cuprinde de neas.”// (SCOR EGAL). Scriitorul treizeci și patru de povestiri cu tâlc, de față nu poate sta pasiv la neregulile întâmplări umoristice și satirice, ce se petrec în jurul său, le încon- unele, poate, chiar trăite de autor. deiază epigramatic, dorind să „îndrep- Folosește limbajul popular: „si- te moravurile”, deși e o utopie să reacul” (săracul); „hogeac”; „zdra- credem că va reuși ceea ce n-au reușit hoană”; „oleacă”; „chișleag”; „fă înaintașii noștri de-a lungul a peste Ileană!” etc. Coperta este realizată de două milenii. Valeriu Ionițoi, ar desenele din volum Eu sunt convins că s-a produs sunt semnate de Margareta Chițcătâi. deja metamorfoza și Mereacre a Autorul, înzestrat cu talent aparte, devenit Meredulci! Recomand a se nativ, ne introduce în miezul acțiunii, citi această trilogie spre a ne aminti al întâmplării hazlii ceea ce face să nu sau a ne introduce în viața minunată lăsăm cartea din mână până când nu și sinceră de la țară. ajungem la ultima pagină. Aflăm de VASILE LARCO obiceiuri, de modul cum discută oa- menii de la țară, de aspecte familiale,

79 Curier Stimate Domnule Nicolae Băciuţ, În primul rând, Hristos a Înviat! Am primit revista Vatra veche 3/2016, lucru pentru care vă mulţumesc. Conţi- nutul ei e ca întotdeauna deosebit de in- teresant şi diversificat, purtând amprenta inconfundabilă marca... Nicolae Băciuţ! Da! Da! Da! Un număr de excepție. Vă transmit şi eu în ataş o consemnare Textele, fotografiile m-au făcut să trec despre ultima mea carte apărută în 2015 şi peste pagini de două ori. Cu același regret o poezie, căreia poate îi faceţi loc... de fiecare dată - că revista nu avea o sută, creştineşte... în numărul viitor. două, trei... sute de pagini. Cu respect, Te felicit, te îmbrățișez cu toată Nicu Doftoreanu afecțiunea, Titus Hristos a înviat!, doamnule Nicolae Băciuţ. Mulţumiri pentru revista Vatra Mulțumim. Un număr superb. L-am veche nr. 3/2016, revistă care ne-a luminat redirecționat elevilor mei și prietenilor. şi mai frumos Sărbătorile Pascale. prof. dr. Delia Muntean Sănătate, spor şi bucurii. Veronica Oşorheian

Stimate d-le Băciuţ Hristos a înviat! Salutaru cordiale. Frumos număr. Demn ______Mulţumesc pentru revistă. Nu am citit, de marele Nichita. aflate în cimitirul romano-catolic din doar am răsfoit şi am văzut afişul Ognean Stamboliev Bocşa Montană. manifestării cu poezia religioasă. Cine va Mi-aş permite să adaug că din Bocşa vorbi despre poezia Zoricăi Laţcu- Draga Nicolae Baciut, Română a ieşit în lume şi maestrul Teodosia? Dacă aş fi ştiut din timp, m-aş Îți mulțumesc pentru urările de Paște care fântânilor - artistul Constantin Lucaci, fi alăturat şi eu. Mă bucură prezenţa ei în mi-au dat sentimentul că vin din vechime. care are lucrări reprezentative şi la un peisajul preocupărilor literare actuale. Şi Adică de la „Vatră”! Faci bine ceea ce muzeu deschis în centrul Bocşei eu mă străduiesc să o fac auzită şi citită, faci și ți se cuvin laude. Mi-aș dori ca Montane, iar din Vasiova (dintre cele mai ales prin recitaluri de poezie. Este o excelentul număr dedicat lui Nichita să-l doua Bocşe vechi ) - renumita cântăreaţă voce atât de frumoasă şi armonioasă, am tipărit pentru a-l așeza pe raftul din de muzică populară bănăţeană Aurelia singulară prin nuanţele arhaice de început față. Mă gândesc, apoi, că de aseme- Fătu Răduţu şi renumitul cântăreţ de şi prin cele mistice de mai târziu. Mi-e nea atenție nu ar fi rău să se bucure și operă, basul Nicolae Florei. Nu l-aş uita foarte dragă. Ea este cea care m-a făcut să ardelenii Ioan Alexandru, Gheorghe Pituț nici pe distinsul scriitor şi regizor de filme scriu în versuri, dându-mi instrumentul și blândul Matei Gavril cel Albastru. Îți cu încărcătură emoţională - Ioan Cărmă- potrivit sufletului meu. doresc să ai mereu parte de zile zan, din generaţia oamenilor de cultură Multe bucurii în această Săptămână luminoase și inspirate! mai tineri. luminată! Ion Cocora Dintre tablourile domnului Peter Kneipp, Irina Iorga am admirat "Autoportretul cu pălărie Mulțumesc frumos! E o delectare să Stimate domnule Nicolae Băciuț, galbenă", foarte sugestiv, "Măşti","Femei citești din această revistă! Vă trimit o cronică despre volumul cu floarea soarelui", iar "Intrare rusticală Denisa Frătean Mihaelei, apărut la Editura „Vatra veche”. la mătuşa Mili" şi "Strada lungă, ultima Pentru când va fi loc în revistă. Casa casă ", mi-au trezit nostalgii după locuri şi Domnule Nicolae Băciuţ, memorială o trimit doar peste o săptă- oameni care nu mai sunt. Paşte fericit cu binecuvântări pentru viaţă mână, mâine plec la Iași și în Basarabia, Creaţia dumneavoastră, "Ultimele anotim- şi revistă, multumiri pentru cele făcute şi până în 9 mai. puri" m-a emoţionat prin rezonanţa cu luminoase ale revistei Vatra veche, Am trecut printr-o perioadă aglomerată cu viaţa omului. Dacă ar fi să mă refer la cu Dumnezeu inainte! de toate... M-am gândit la dvs., cum puteți ceea ce sunt acum, aş adresa ruga: “Mai Dumitru Velea lucra atât de mult și pe planuri atât de lasă-mi, Doamne,/ dacă vrei şi iarna”. diverse - gândul acesta m-a stimulat. Cu deosebită consideraţie, Stimate Domn Băciuț, Și numărul recent apărut a ieșit minunat... Novac V. Vă mulțumesc pentru încă un număr Sănătate și întru toate bună sporire! splendid al revistei "Vatra Veche". Luminiţa Cornea Nu mai prididesc să citesc atâtea lucruri Ma gândeam să vă propun o mică relatare interesante în acest număr al "Vetrei despre Corul Bizantin din Toronto, în caz Mulțumesc și la multe apariții să ai tu vechi". Felicitări!! Osteneala nu îţi este în ca interesează, pe o temă legată de dragă și frumoasă Vatră veche! zadar, dragă Nicu. primăvară. Este scris în urma unui concert Katalin Cadar Sunt în America şi am trăit cele mai rod- recent, de la care atașez și o fotografie. nice spiritual şi sufleteşte Sfinte Sărbători Cu adâncă prețuire, Pascale ale vieţii mele, la Denver, în Milena Stimate domnule Baciut, Am fost plăcut surprins de dialogul dintre capitala statului Colorado, într-o comu- Mulţumim pentru minunata lucrare pe domnii Peter Kneipp si Adalbert Gyuris, nitate de români luminoşi, vrednici, cu care am primit-o, deoarece avem posibili- pe care nu i-am cunoscut, precum si de simţul frumosului şi al adevărului creşti- tatea de a citi şi interpretările celorlalţi referirile la şcoala din Bocşa Română, nesc. participanţi la concurs. Aş dori să cumpăr unde am urmat clasele şcolii primare şi Preambulul a fost un Cenaclu bogat, pe această carte, dacă ea există şi în formă clasa VII-a, la Liceul teoretic din Bocşa care ţi-l trimit în attach. Poate să te letrică. Puteţi să-mi spuneţi cât costă şi („Tata Oancea”) situat vis-a-vis de casa în intereseze. cum pot intra în posesia unui exemplar? care m-am născut, la lucrările de înaltă Cu urări de sănătate, ca să mai ajungem Cu respect, valoare artistică ale sculptorului (şi picto- cât mai multe anotimpuri, nu? prof. Isim Eugenia rului academic) Tibor (Tiberiu) Bottlik, Anca Sîrghie

80 Stimate maestre Nicolae Băciuț, vă la latitudinea dumneavostră ce veţi face Stimate d-le Băciuţ, mulțumesc pentru promptitudinea cu cu această recenzie. Cu aceleaşi gânduri Am primit nr 3 din minunea Vatra veche. care îmi trimiteți revista, spunându-vă și bune dintotdeauna, Revista are darul de a "încălzi", i se po- un secret, anume că: Mihai Batog-Bujeniţă triveşte numele! Simt în ea sufletul celor care scriu, dar şi a editorului, care pune Faptul este demonstrat, Mulţumesc pentru revistă! literele una lângă alta. Ilustraţiile lui Peter Că-n oricare dimineață, Poezia dvs. de pe prima pagină mi-a mers Kneipp, poezia dv. de la început (şi din Sunt cu mult mai informat la inimă. Parcă aş fi scris-o eu ! Căci şi eu cartea dv. recenzată), cronicile de cărţi, Dacă stau cu Vatra-n față! încep să-mi număr anotimpurile ! poeziile, proza, textele de "amintiri" şi, la Nu am apucat încă să citesc cu adevărat sfârşit, mica tabletă despre clasificarea lui VASILE LARCO revista. Am «răsfoit -o» doar, însă am Vişniec în cititori "pantofi" şi cititori remarcat deja în ea o mulţime de lucruri "umbrelă", toate dau Vetrei vechi o Primit. Mulţumesc! L-am pus pe site: interesante ! valoare unică. Vă foarte mulţumesc! http://digital-library.ulbsibiu.ro/dspace/ Evident, îmi atrage atenţia articolul Veronica Pavel Lerner bitstream/123456789/976/5/Vatra%20vec «Copilăria ca întoarcere», de Aurel Bu- Canada he%203_1%20-%202016.pdf zincu. Textul meu despre copilărie este tocmai o întoarcere în sine, o întoarcere Vă mulţumesc pentru marea bucurie pe Dragă domnule Băciuț, care-mi este necesară: în spaţiu şi în care mi-aţi făcut-o în Săptămâna Mare, Vă sunt foarte recunoscător pentru grija timp. (Căci eu sunt destul de depărtată în trimiţându-mi revista cu un conţinut deo- de a-mi trimite la timp revista. E o revistă spaţiu de locurile copilăriei mele, iar sebit, dar, mai ales, cu recenzia volumului excepțională, pe care o citesc cu mult acum mă îndepartez din ce în ce mai mult de poezii cu suflet, care mi-au bucurat interes și cu reală plăcere estetică. şi în timp de perioada aceea.) zilele. Mulţumesc!!! Vă urez multă sănătate și Un Paște Vă mulţumesc că aţi publicat un fragment Fie ca Lumina din Sărbătorile Învierii luminat! din istorisirea mea. Dar nu e nevoie să vă Mântuitorului să reverse asupra Dv. şi a Cu îmbrățișări fraterne, încărcaţi cu acest text relativ greoi, căci celor dragi pace sufletească, sănătate şi Arc. Suceveanu nu cred că se încadrează bine într-o re- beluşug de bucurii! Sărbători fericite !!! vista, ci mai curând într-o carte. (Nu Cu mulţumiri şi cu statornică preţuire, Subscriu și eu la „impresiile” doamnei vreau să vă încurc; vroiam doar să am Livia Fumurescu Livia Ciupercă asupra revistei „Vatra doar avizul dvs.) Menirea unei reviste este veche”, pentru că, într-adevăr, este o sa dea cuvântul la mulţi scriitori şi la opi- Domnule Nicolae Băciuţ, reușită, o prezență meritorie în peisajul nii diverse, iar nu să creeze un monopol. În primul rând, ţin să vă mulţumesc revuistic actual. Articolul «Poezia Munţilor Apuseni», de pentru a-mi fi trimis antologia de texte a De aceea mă bucur când mă găsesc și eu Constantin Cublesan, mi se pare foarte Concursului Naţional "Ion Creangă". Am „numărat” între colaboratorii ei. Sper că interesant, (parcă vorbeşte de strămo- coordonat cu mare plăcere activitatea de și în viitor. şii mei); voi încerca să-l aprofundez. interpretare şi redactare a celor două eleve Numărul dedicat lui Nichita Stănescu m-a Dar sunt multe de aprofundat ! Cum ar ale mele, iar ceea ce m-a motivat a fost impresionat, mai ales că am o amintire fi: «Romanul Marii Uniri», de Aurel V. atât valoarea poeziilor dumneavoastră, cât mai mult decât plăcută cu Nichita. Dar, David. De curând, la Salonul Cărţii din şi plăcuta amintire a colaborării mele (este din păcate, am citit revista pe internet, Paris, am cumpărat Istoria Transilvaniei adevărat, pentru doar câteva numere) la exemplarul „concret”- cel pe care îl de Ioan-Aurel Pop (rectorul Universităţii Vatra veche. așteptam - când am „convorbit” cu dvs.- din Cluj) şi asta chiar că trebuie să o În legătură cu eventualele erori, numele se afla la tipar. studiez. uneia dintre elevele mele este BUMBAC Revista „cu Nichita” încă nu a ajuns la Repet ceea ce am mai spus deja: sunteţi MARA RUXANDRA şi nu BUMBAC mine. Oare... de ce? Încă mai sper că o neobosit. Văd că organizaţi şi un MAN RUXANDRA, aşa cum apare la voi primi. festival de creaţie împreună cu Ana pag. 80 a antologiei. Cu aleasă considerație, Blandiana şi Romulus Rusan. Vă felicit ! Cu simpatie, G.L.N. Şi ţin să-mi exprim admiraţia pentru Daniel Tache excepţionalul discurs al doamnei Ana Multumesc, mai jos e link-ul Stimate şi dragă domnule (şi frate întru Blandiana, de la decernarea titlului de https://issuu.com/lumealuiacum/docs/vatr Duh) Nicolae Băciuț, Doctor Honoris Causa al Universitatii a_veche_3 ...Vă mulţumesc mult, cu adâncă reve- Babes-Bolyai din Cluj. Şi fără să utilize- renţă, atât pentru trimiterea excelentei ze «o limba de lemn», abordează într-un E o bucurie fiecare număr nou! Felicitari. reviste a domniei voastre, Vatra veche mod simplu, frumos şi curajos, probleme Melania Cuc (Anul VIII, nr. 3 [87], Martie 2016) - cât majore ale epocii noastre. Remarcabil ! şi pentru publicarea "Florilor" mele, în Vă urez un festival reuşit şi succese în O revistă făcută cu cea mai mare dragoste acest numar festiv! continuare ! de carte! Un paşte luminat! Sărbători fericite! Cu stimă, Viorica Lazar ...Multă, multă sănătate! Simina Lazăr Doamne,-ajută-ne, ocroteşte-ne şi ne Poposiţi şi la pag. 67. Acolo vă-ntâlniţi şi călăuzeşte, înspre Sfântă Lumina Ta! E frumoasă revista, îţi mulțumesc mult. cu unul GEORGE FILIP. Ce surpriză mi- Cu, mereu, aceeaşi admirativă pretuire şi Mulțumesc pentru textul publicat. Zise- ați pregătit cu interviul publicat! caldă prietenie, frăţie întru Duh, sem că va fi fragment cu revolta din Filip George Adrian Botez autogara Bistriţa din 1988, dar acela are 6 pagini A4. Te rog să ne trimiţi după Mulțumesc mult! Am crezut că am dat Ca de obicei, o sărbătoare a sufletului. sărbători 6 ex. şi nouă. Sărbători fericite greș și nu merită să fie publicat. Mi-ați Felicitări! alături de cei dragi! Să ai grijă şi de tine. făcut o mare bucurie acum în prag de Stimate domnule Băciuţ, vă trimit şi o Vera sărbători. Felicitări și pentru acest număr. cronică a unei cărţi de excepţie scrisă de o Mulţumesc, o revistă pe care o citesc cu Şi pentru că se apropie Sfintele Paști, vă scriitoare care îşi merită pe deplin acest mult interes. doresc să aveți lumină în suflet, în casă, în nobil titlu: Magdalena Brătescu. Rămâne Dorina Stoica gând, în cuvânt. sănătate și spor în toate.

81 Atașez și un mic grupaj de poeme pentru rii, sub semnul păcii şi liniştii Învierii! ,,Omului cu vioara”, pe coperta 4 tocmai un număr viitor. Hristos a înviat! Al Dvs., pentru a reține imediat atenția cititorilor, Cu prețuire, Stelian Dumistrăcel înserarea ei în interiorul îndrăgitei și Mihaela Aionesei prețioasei dumneavoastră reviste Vatra Stimate Domnule Băciuţ, veche ar fi însemnat aruncarea unui Stimate domnule Nicolae Băciuţ, Hristos a înviat! Vă felicit pentru grăunte de aur într-un ocean de lumină! Vă mulţumesc şi eu pentru urări, dar şi perseverenţa si entuziasmul cu care lucraţi Iertați-mi, vă rog, afirmația mea, dacă vi pentru apreciata Vatra veche. la revista Dumneavoastră. se pare nepotrivită. Pentru numărul din Elena Buică Va doresc un Paşte fericit! aprilie, aveam deja transmisă o proză de LENA BUICA Dr. Iulian Rusu întindere mai mare: Marea încercare. Vă P.S. Cronica poeziilor poetei Domniţa Editor şef, European Journal of Science rog mult domnule redactor-șef să-i atașați Neaga va apărea în Vatra veche? and Theology și fotografia mea transmisă nu de mult. Doresc ca Bunul Dumnezeu să vă dea Mulțumim, numărul Nichita este o carte Mulţumim pentru bucuriile pe care ni le multă sănătate și putere de muncă pentru de istorie literară. dăruiţi! Cele mai alese gânduri... a ne onora și bucura cu revista pe care o Lup Lup Carmen Sima făuriți cu pasiune și dragoste pentru slovele sale ,,vechi dar mereu noi”! Vă mulțumesc pentru revistă. Chiar mă Alese mulţumiri şi aceleaşi sincere urări PS Voi transmite și recenzia cărții recen- întrebam de ce n-a apărut încă și credeam de Sfintele Paşti! te: S-au deschis ,,porțile cerului!” - sem- că am pierdut eu noțiunea timpului de I.A.Pop nează dl Ioan Mugurel Sasu când nu mai merg la cabinet. Poate s-a Decebal Alexandru Seul dorit un dar pentru această zi mare, pentru Mulţumiri pentru revista minunată. că am căutat-o chiar și aseară și nu era. Ognean Stamboliev, Dragă Nicolae, Hristos a Înviat! Cu bucurie, Bulgaria Frumoase „Ultimile anotimpuri” - le-am Doina Cherecheș Felicitări pentru revistă !Ați primit citit în glas cocoanei mele înainte de cafea grupajul meu de poeme ? și mi-a venit să-ți zic ce stare de spirit Mulţumim! Citim cu interes revista Vatra Aurelian Sârbu declanșează Vatra ta caldă: mi-i a poezie veche. Succes! Multumim. Să vă înveşnicească Dumne- (s-o citesc, s-o scriu, s-o mărturisesc), mi- Irina Goanţă zeu condeiul, să aveţi LUMINĂ pe chip şi i a cunoaștere mai multă (luându-mă după în suflete, alături de cei dragi. degetele arătătoare din Vatră), mi-i a Calde mulţumiri, stimate domnule Băciuţ! Cu recunoştinţă, radiografia imaginile însoțitoare... Nu știu Sf. Paşti cu bucurie, Prof. Niculina Bercea alții cum citesc revistele, dar eu cam în Theodor Damian Doctor în filologie felul acesta le deschid... C.N. "I.L. Caragiale" Ploieşti Poezia ta de deschidere mă provoacă să Mulţumesc frumos ! Este o bucurie să alătur o poezie de a mea de pe segmentul lecturez Vatra veche! Mulțumiri cu felicitări pentru revistă. terminus, care, însă, la fel ca a ta, nu e a- Sărbători în tihnă, pace şi speranţă! Sărbători precum vi le doriți! păsătoare din cauza motivului inevitabil... Aurora I.B. Stimate domnule director, Caznele deșteptătorului electronic să Cu mulţumiri şi cu binecuvântare. Am inserat câteva poezii, în cazul în care trezească un mort +Serafim aveţi puţin timp şi spaţiu pentru ele. Îmi este din ce în ce mai greu să retrăiesc Mai rămăsese o oră Stimata Domnule Baciut, perioada exilului, şi evadarea mea peste până să mă trezesc Mulţumesc pentru nr.3/2016.Foarte reuşit. trei frontiere, înainte de anul '90. și am murit. Am remarcat că mi-aţi publicat anecdote- În 2007, am lansat proza ,,Trei frontiere'', Deșteptătorul le apostrofate. Mai ales contribuţia despre întreg calvarul prin care am trecut. se zbătea electronic, Topîrceanu şi Perpessicius m-au interesat Cartea a apărut la editura Pollischansky, accelerându-și decibelii, în mod deosebit. din Viena, în 2012, în traducerea prof. în stare și pe un mort Succes şi pe mai departe, univ. dr. Hans Dama, din Viena. (a să-l trezească. Cu stimă, semnat un articol în ultimul număr al Dar eu eram Hans Dama prestigioasei reviste Vatra veche, pag.78) cel mai mort. Mulţumesc încă o dată, pentru urările de Un regal de literatură, și nu numai! La cât sfintele sărbători, şi vă doresc ca sfânta Cu cele mai bune urări de trăire deplină mai mulţi cititori! O primăvară plină de lumină a Mântuitorului să vă aducă a cât ni-i dat, inspiraţie tuturor autorilor! armonie, sănătate şi multe bucurii. Iulian Filip Cornel Costea Cu sinceră prietenie, Laurian Lodoabă Mulțumesc mult pentru revistă. Apreciez Mulţumesc pentru acest dar de Paşti, (redactor, revista literară Banat, Lugoj) pe deplin calitatea ei și a muncii dv. Mult adevărată primenire a minţii şi a succes în continuare! sufletului. Sărbători sfinte, cu prinos de Stimate domnule Nicolae Băciuț, G. Nichifor haruri! Hristos a înviat! Am primit revista și vă mulțumesc din Tg.Jiu Cu respect şi preţuire, suflet pentru proza de pe coperta 4! Stimate Domnule Nicolae Băciuț, Doina Dobreanu Înclinația mea pentru dramă ați remarcat- Hristos a înviat! o, desigur, încă din 2014, cu scrierea În această frumoasă perioadă a Învierii Stimate Domnule Băciuţ, Drumul cu lupi. Genul prozei scurte îmi Domnului, vă adresez sincere felicitări cu Vă mulţumesc pentru Vatra veche, mereu caracterizează cam toată opera literară de prilejul Sfintelor Paști și vă mulțumesc nouă ca idei şi frumoasă ca realizare! Să până acum. Efectul cuvintelor puține care pentru revista de cultură pe care o editați vă ajute Domnul să mergeţi înainte la fel! spun mult, știți și dumneavoastră, poate și o trimiteți în toată lumea, și prin aceasta De Paşti, vă doresc sănătate deplină şi da naștere la adevărate bijuterii literare. contribuiți la unitatea culturală și inima bună, împliniri, satisfacţii şi bucu- N-o să vă supărați, v-am cerut publicarea națională a tuturor românilor. →

82 diacritice) - cel mult 10 pagini A4 Leonida Condeescu (II); Premiul pentru secţiunea proză (una sau două Ioachim Botez (III). proze scurte) sau 15 poezii. Pentru Premiile revistei Fereastra, la ambele secţiuni textele se semnează cu ambele secţiuni, vor fi acordate numele real (dacă autorul doreşte să fie autorilor cu cele mai semnificative publicat sub pseudonim va specifica contribuţii în revistă, publicate în - Asociaţia Culturală „Agatha Gri- acest lucru). Se anexează un CV, care intervalul 1 septembrie 2015 – 1 gorescu Bacovia” organizează Ediţia a va cuprinde şi adresele de septembrie 2016. De asemenea, vor fi X-a a Festivalului Naţional de Lite- corespondenţă (poştală, e-mail, nr. de acordate premii speciale şi menţiuni ratură „Agatha Grigorescu Bacovia”. telefon) şi o fotografie în JPEG sau ale unor reviste literare, instituţii de Festivalul se desfăşoară pe două TIF, cu latura mare de minimum 20 cultură sau sponsori. secţiuni: POEZIE şi PROZĂ. Pot cm. (pentru a permite reproducerea ei Jurizarea se va face astfel: Fiecare participa creatori de literatură din ţară în revistă, în cazul publicării). Vom membru al juriului va alege şi va nota şi străinătate, indiferent de vârstă şi confirma primirea textelor imediat ce primele 20 de texte, la fiecare secţiune, afiliere la U.S.R. sau alte asociaţii pro- acestea ne parvin. (Lipsa confirmării în ordine valorică, (cel mai valoros text fesionale. Nu pot participa autorii care este echivalentă cu neînscrierea primind 20 de puncte, cel de al au obţinut unul din primele 3 premii la textelor la jurizare) cincisprezecilea un punct). În final, ultimele 3 ediţiile ale festivalului, (cu Textele care nu respectă punctele se vor cumula, întocmindu-se excepţia celor cărora li s-a retras prevederile acestui regulament vor fi clasamentul, în funcţie de care se premiul în bani, pentru neprezentarea eliminate din concurs. acordă premiile. la festivităţile de premiere). - Juriul, prezidat de o personalitate Premiile acordate de celelalte - Lucrările vor fi expediate la a vieţii culturale româneşti, format din reviste şi sponsori vor fi jurizate de adresele de e-mail: 5 scriitori, membri ai U.S.R., va acorda către reprezentanţii acestora. [email protected] sau următoarele premii: Marele Premiu Câştigătorii vor fi anunţaţi din [email protected]. Ahata Grigorescu Bacovia; timp pentru a participa la festivitatea Materialele pot fi trimise şi prin La Secţiunea POEZIE: Premiul de premiere din luna octombrie 2016, poştă, tot în format electronic (CD) la „George Ranetti” (I); Premiul Spirea urmând să confirme prezenţa. adresa: Lucian Mănăilescu, str. V. Anastasiu (II); Premiul prof. În cazul neprezentării la Unirii, bl. 35C, ap. 14, Buzău. CP Gheorghe Panait (III). festivitate premiile se redistribuie. 120237, până la 1 septembrie 2016. La Secţiunea PROZĂ: Premiul Informaţii suplimentare la - Textele vor fi culese cu Times Gheorghe Eminescu (I); Premiul telefonul: 0760210763 New Roman, corp 12 -14 (obligatoriu ______

Vă doresc o Săptămână Luminată plină de dacă binele se înfăptuieşte cu sacrificii... disponibilitate creatoare. Mare este bucurie și lumină pascală, iar sărbătoarea Între timp, noi am reuşit să finalizăm bucuria pe care mi-o faceţi publicând şi în de astăzi, - Izvorul Tămăduirii să vă aducă numărul trei al revistei "Accente"(...) presa judeţeană recenzia mea la răsco- mângâiere și multă sănătate. Aşteptăm cu nerăbdare veştile dumnea- litorul Dv. volum de poezii, care topeşte Cu bucurie pascală, voastră, în speranţa continuării proiectelor sensibilităţi şi profunzimi de mare vi- Alexandru Magola, noastre culturale. braţie. (...) Chișinău. Toate doririle de bine, Dumnezeu să vă Cu mulţumiri şi cu statornică preţuire, Stimate Domnule Băciuţ, dea putere în nobila misiune asumată! Livia Fumurescu Recentul Dv. volum de poezii m-a Cu drag şi preţuire, Bună ziua! În 2016, am scris câteva îmbogăţit spiritual, chiar dacă nu am Prof.Maria Stoica versuri. Făcând o selecție le transmit reuşit să evidenţiez suficient acest aspect Dragă domnule Băciuț, revistei Dumneavoastră. Sper să găsiți în ataşament, fiindcă am încercat să Am primit revista, mai mult decât încântat printre strofele mele câte ceva demn de păstrez discreţie faţă de stările sufleteşti pentru cum arată și acest număr. publicare. Comunicați-mi, vă rog, dacă ați care au generat versurile.... Mulţumesc Regret doar că toate rămân pe capul dvs. primit e-mail-ul meu. pentru tot şi scuzaţi îndrăzneala comen- și nu reușim încă să vedem cum am pu- Cu mult respect pentru munca Dumnea- tariului. tea să vă mai ajutăm și noi cu câte ceva. voastră, Cu admiraţie şi preţuire, Vă mai trimit un material, ca dar de Vlad Badrajan Livia Fumurescu Sfintele Paști. Să aveți parte de sărbători DE VEACURI... Stimate domnule Nicolae Băciuţ, luminate, cu bucurii și veselie. Un Paște Vă rog să primiţi mesajul nostru de recu- fericit întregii familii. De veacuri copacul se-ntreabă noştinţă şi preţuire pentru bucuria pe care Cu dragoste frățească, De toamna revine cu-aceleași frunze ne-o prilejuieşte lectura revistei Vatra M. I. Precum și oceanul prin marea sărată veche, a cărei apariţie o aşteptăm cu Stimate domnule Băciuţ, Caută de veacuri aceleași meduze. nerăbdare, de fiecare dată. Aşa putem Vă felicit pentru calitatea revistei dvs. rămâne conectaţi la marea literatură, la Vă ataşez articolul meu despre scriitorul Barca cerului norii poartă cultura română, care nu abdică de la şi jurnalistul Alexandru Mihalcea, sper să Semănând cu norii din copilărie, criteriile excelenţei. Spiritul academic pe vă intereseze şi să-l publicaţi în revista Iar amintirile pe drumuri ne poartă care-l promovaţi este un bun reper pentru dvs. Cu deosebită preţuire, Și fiecare norii își știe. noi, cititorii din ţară. Magdalena Brătescu, Vă mulţumim şi pentru evenimentele scriitoare, jurnalistă, cronicar dramatic Trec clipele pe păsări călare culturale - nu puţine! - la care ne faceţi cu Israel Fericirile cu fericirile poți să le-asameni, generozitate părtaşi. Asemenea acte de Stimate Domnule Băciuţ, Dar fără răspuns rămâne-o-ntrebare – cultură ne dau certitudinea că în România Vă mulţumesc pentru tot ceea ce realizaţi De veacul revine cu-aceiași oameni? se mai poate trăi frumos şi adevărat, chiar cu profesionalism, competenţă şi... cu Vlad Badrajan

83 La schitul Sf. Ioan Evanghelistul, Reghin: vor interpreta pricesne Sorin Bloj metocul de la Găbud al Mănăstirii Oaşa, şi Maria Popovici şi grupul vocal, iar vor avea loctimp de şase zile de conferin- Maria Crişan, Ion Bândilîă-Mărceanu, pr. ţe cu tema "Poezia religioasă postbelică". Vasile Chiorean, poezie. Angela Marieşiu Conferinţele vor avea loc în cadrul Tabe- va susţine un recital de muzică folk, pe rei Naţionale Studenţeşti "Părintele Ioan versuri de Nicolae Băciuţ, din volumul Părăianu", ediţia a 43-a. “La taclale cu Dumnezeu”, Editura Vatra Primele trei zile – 3,4, 5 mai – vor fi veche, 2016. dedicate lui Ioan Alexandru, iar Gazdele nu se vor lăsa nici ele mai următoarele Zoricăi Laţcu. prejos - un grup vocal ad hoc, condus de Despre Ioan Alexandru vor confe- părintele stareţ al Mănăstirii Oaşa va in- renţia Daniela Pănăzan ("Ipostaze ale terpeta piese muzicale religioase şi pa- sacrului în poezia lui Ioan Alexandru"), triotice, două tinere, studente la Medicină Valentin Marica ("Strigarea numelor în în Sibiu, Roberta şi Teodora, vor cânta şi poezia lui Ioan Alexandru"), Nicolae recita, iar fratele de mănăstire Marius, de Băciuţ (Întoarcerea lui Ioan Alexandru - la Oaşa, va citi din creaţia proprie. poezie şi destin"), iar despre Zorica Laţcu Târgumureşenii au fost prezenţi în vor vorbi prof. Cecilia Maria Șoșu, preot toate cele şase zile prin purtarea de grijă a Cornel Toma, duminică, prof. dr. Ioan prof. preot Iuliu Florea, a Ligii Tinerilor Bocşa, alături de Ansamblul Icoane. Creștini Mureș, şi cu sprijinul primăriei O contribuţie aparte la completarea Târgu-Mureş. şi diversificarea programului cu muzică – Conferinţele susţinute urmează a fi pricesne, folk – şi poezie, va avea grupul publicate într-un volum. (N.B.) coordonat de Sorina Bloj, director al Bibliotecii Municipale “Petru Maior” din ______

Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice împreună cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare au organizat, în perioada 21-23 aprilie 2016, la Carei – Satu Mare, ediţia a V-a a Concursului National de Creaţie Literară în Limba Rromani "Ştefan Fuli" cu participarea a 30 de elevi şi 15 profesori însoţitori, veniţi din judeţele: Alba, Bacău, Bihor, Botoşani, Brăila, Braşov, Bucureşti, Buzău, Iaşi, Mureş, Timiş. Festivitatea de deschidere a Concursului a avut loc joi, 21 aprilie 2016, la Casa Comunitară Sf. Ladislau, în prezenţa consilierului pentru limba rromani din MENCS, prof. univ. dr. Gheorghe Sarău - nominalizat pentru acţiune şi de Universitatea din Bucureşti, a domnului Nicolae Băciuţ - ______membru U.S.R., insp. şc. gen. Gal Gyongyi, prof. insp. pentru Cei prezenţi au intonat, în deschidere, Imnul rromilor de rromi - Zoltan Gnaldt, a domnului primar al municipiului pretutindeni, Gelem, gelem. După ceremonie, elevii au Eugen Kovacz Ş.a. susținut, în intervalul 11.00 -14.00, proba scrisă la cele trei În sală au fost prezenţi, pe lângă elevii şi profesorii lor secţiuni, proză, lirică şi critică, la Școala Gimnazială Nr.1- însoţitori, şi membrii Comisiei Naţionale (Gheorghe Sarău – Carei. După derularea probelor, elevii și profesorii însoțitori preşedinte, Nicolae Băciuţ – preşedinte de onoare, Gazsi au vizitat orașul Carei Băile Tăşnad, Castelul Karoly şi alte Ştefan – secretar, şi membrii: Corina Ceamă, Bechi Ancuta- obiective turistice). Niculina, Dodosiu Samuel, Roxin Daniela). Pe 23 aprilie 2016, elevii au participat la festivitatea de ______premiere, ce s-a desfășurat la Şcoala Nr.1-Carei. Premiile au constat din cărți oferite de Centrul Național de Cultură a Romilor ”Romano Kher” - prin amabilitatea dir. Mihai Neacșu, de Fundația “Amphiteatrrom” – condusă de actorul rrom Sorin Aurel Sandu, de Reprezentanța UNICEF. Cadouri în cărți au primit și profesorii lor însoțitori. Premiile MENCȘ au constat în diplome și sume modeste de bani, iar ISJ Constanța, la rândul său, a acordat diplomele de participare elevilor și profesorilor. Premii substanţiale în bani pentru premiaţi, pentru stimularea participării tuturor elevilor rromi la competiţii de mare însemnătate pentru valorile fundamentale ale etniei rrome – limba rromani, creaţia literară în limba maternă rromani au fost acordate şi de primăria municipiului Carei. CORINA CEAMĂ

84 Şevalet UN PICTOR ITALIAN CUCEREŞTE CETATEA

MEDIEVALĂ DIN TÂRGU-MUREŞ Peisajele cu flori ale lui Franco Giannelli sunt, chiar la o fugară privire, de un lirism cald, în relieful blând al unui paradis pierdut.

“Dialog”-ul pe care-l propune prin lucrările sale pictorul italian nu e o simplă înscriere într-un orizont plastic a unor peisaje, ci o abordare dintr-o perspectivă filosofică, cu accente polemice, de revoltă mută, dar şi cu nostalgii nevindecate. Pentru că pictura lui Franco Giannelli încearcă să recupereze o lume care în realitatea ei imediată şi-a pierdut esenţa, una în care vegetalul pare că-şi diminuează ireversibil consistenţa, în care tradiţionalul e înghiţit de elanurile ieşirii din contingent, în (ne)mântuit azur, ca să-l parafrazez pe Ion Barbu. Florile lui Franco Giannelli, într-un peisaj al evanescenţei, sunt portrete ale solitudinii, ale liniştii. O pictură de esenţă simfonică, în care par a se articula note muzicale ale unei simfonii a destinului, beethovenian, aducându-l în corespondenţă, succesiv, cu un alt artist al muzicii culorilor, în ritmuri vivaldiene, românul Mihai Bandac, ca şi într-un dialog peste timp cu maestrul său Ciucurencu, cu ascendenţă în Pallady şi în Andreescu. Într-o imagistică rafinată, cu minimum de mijloace, Franco Giannelli şarjează maximum de expresivitate. Peisajele sale exclud prezenţa fizică umană, dar sugerează nevoia ei, într-o concordie a umanului cu vegetalul. Pictura lui Franco Giannelli recompune relaţional lumea vegetală cu cea umană. În această expoziţie, cu ajutorul fotografului Louis Guermond, el pune tradiţionalul la temelia ascensiunii şi duratei. Pictorul recurge la un suport puţin frecventat în pictura postmodernă – lemnul, cel care în pictură pune în În Bastionul Tăbăcarilor din Târgu-Mureş se valoare altfel culoarea. Peisajele lui Franco Giannelli nu inaugurează o nouă galerie de artă. sunt reale, nu ţin de o geografie anume, ele sunt ideale, Onoarea de a fi primul expozant i-a revenit pictorului sunt proiecţia unei lumi care s-a retras în imaginar, ca italian Franco Gianneli, a cărui expoziţie e pusă sub într-un exerciţiu al protejării, al conservării. Pictura genericul “Dialog – 2016”. devine astfel memorie a naturii. Vernisajul va avea loc duminică, 8 mai 2016, ora Pictura lui Franco Giannelli e o pledoarie ca un 17,00. semnal de alarmă, o invitaţie la întoarcerea la natură, la Expoziţia va fi prezentată de Elisabeta Petrescu şi energiile ei spirituale. Nicolae Băciuţ. Câtă natură atâta artă, parcă sugerează în orizontul ei Franco Giannelli (Lucca, Italia - 25 septembrie 1940) pictura lui Franco Giannelli, dar şi câtă artă atâta natură. își desfășoară activitatea de pictor între Sanremo și Lucca. Dialogul artistic propus de pictorul italian iubitorului În paralel cu viața profesională, începe să picteze încă de artă român este proteic, o invitaţie la redescoperirea din anii '60. Pentru mult timp, datorită caracterului naturii pentru a reintra în armonie cu ea. introvertit, pictează fără să împărtășească nimănui această NICOLAE BĂCIUŢ experiență. După multe confruntări cu profesori, experți din lumea artistică și la solicitările acestora, începe să expună doar după 2005. Întâlnirea între autonomismul său şi replica publicului defineşte pronunțat modul său personal de a picta, mod care îi va deschide o cale în continuă evoluție. Lucrările sale (ulei pe lemn) sunt inconfundabile prin conținutul lor coloristic, iar consimțământul publicului este pe măsură. În fiecare an participă la diferite expoziții colective. Expoziții personale în Italia – Lucca, Pisa, Albenga, Madona di Campiglio, Bormio, Sanremo etc. Expoziții personale în România – Bucureşti, Sibiu, Târgu-Mureş, Piteşti (iunie 2016). Lucrările sale se află în colecţii particulare din Europa și Statele Unite. (N.B.)

85

Senzația de libertate, de lejeritate, de bunăstare și pofta de viață pe care o simt în plimbările estivale, în munți, o retrăiesc atunci când, pierzându-mă printre amintiri și imaginație, pictez acea lume reală, care mie îmi pare fantastică, fabuloasă, de vis. Dialoghez cu pensulele și culorile, cu elementele naturii, iar florile pe care le propun dialoghează între ele ca ființele umane care, în ciuda faptului că nu au ochi, gură, urechi, sunt în perfectă armonie între ele, ca și notele muzicale, dansează și insuflă acea bucurie genuină proprie autenticelor grupuri folclorice. Pajiștile montane, grupurile folclorice, încep să dispară încet împreună cu o mare parte din natura înconjurătoare și cu o mare parte din tradițiile populare dintr-o inconștientă lipsă de interes din ce în ce mai generalizată. A trecut un an de la prima invitaţie a lui Franco la Omul modern neagă simplitatea, neagă acele Dialog, prima expoziţie cu acest titlu care a avut loc ȋn tradiții populare care nu reprezintă un business, neagă anul 2015, la Muzeul Naţional Brukenthal (Sibiu, poezia, spiritualitatea, distruge binele tuturor pentru a România). Acum, ȋn 2016, ȋn cuplul dialogic s-a schimbat construi pentru sine şi pentru grupul său de interese, intră interlocutorul şi, la Cetatea Medievală din Târgu-Mureş, în „luptă” cu semenii săi, sfâșiat de lăcomie, sclav al Dialog rămâne titlul ales de către artist pentru a desemna lucrurilor și al regulilor impuse uneori de autorități ceea ce şi cât doreşte să cuprindă ȋn expoziţia sa. îndoielnice. Dialog ȋnseamnă să creezi dialogicitate ȋntre culoare Omul modern, căci despre el este vorba, nu mai şi formă, ȋntre imagine şi gând, ȋntre reflexie şi expresie, este interesat de redescoperirea lucrurilor simple, lucruri dar şi ȋntre prezent şi un trecut nu prea ȋndepărtat, ȋntre pe care le abandonează, pentru că nu stârnesc interes culturi care se doresc ȋnrudite, adică ȋntre artistul italian şi pentru grupurile care dețin economia și puterea. tradiţia culturală românească, ȋntre a comunica şi a simţi Exemplul nobil al Prințului Charles al Marii comunicarea, ȋntre răspuns şi ecoul său. Dialogul ne face Britanii care, chiar aici în România, s-a implicat în să gândim - aşa cum etimologia sa ne indică -, la un cuplu menținerea specificului comunităților din Transilvania, în sau, mai bine zis, la două entităţi distincte, care vor să încurajarea protejării mediului, ne determină să reflectăm comunice, care vor să ȋşi spună „cuvinte lungi”8, profund, iar acest lucru nu trebuie să rămână un caz izolat. semnificative, care să respecte limitele fiecăruia, ale În Occident, deja devorat de consumism și de un propriului Univers, ale propriilor valori şi care conduc, ca ritm al vieții frenetic, acest lucru, din păcate, nu mai este ȋntr-o procesiune, cu afectivitate şi stimă, la posibil. Există încă în lumea aceasta oaze de simplitate pe conştientizarea distanţei care uneşte, a entităţii mediane care vă invit să le salvăm. care este întâlnirea și confruntarea ȋn angajamentul Art Counseling-ul a fost pentru mine strada prin dialogic. care am accesat la o nouă conștientizare revitalizantă. Am Natura ca stare de spirit este martorul autentic al realizat că simplitatea în relațiile interpersonale, pierdută existenței umane. în Occident în anii '60, din lipsa conștientizării și a O mare parte din expresia artistică a omului a avut ca resurselor necesare stăvilirii crizei existențiale în continuă punct de referinţă natura, creaţia lui Dumnezeu. În creștere, poate fi salvată cu ajutorul recuperării empatiei, lucrările sale, Franco a selectat ca simbol al creaţiei armoniei, determinării, serenității, afectivității, câteva floarea, ȋmbrăţişată de un ambient maiestuos reprezentat dintre calitățile necesare pentru menținerea unei bune și de impunătoare altitudini montane. sănătoase relații umane, dar și a realizării unei picturi În microcosmosul tablourilor sale, floarea este reușite și mai ales semnificative. protagonistul unui spaţiu ideatic, interpret înțelept al Nu este în firea mea să fiu provocator, de aceea nu echilibrului şi al armoniei, aliat al vieţii şi al naturii ca prezint pajiști presărate cu bidoane, material plastic, sticle stare de spirit. sau construcţii deprimante. Lumina, martor al dialogului. Articulez mesajul meu cu speranță și optimism, „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele non-violent și mai puțin direct, pentru că eu cred ceea ce Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” spuneau marii înțelepți: Matei 18,20. ,,Ceea ce este calm se menține ușor. Ceea ce nu a Între culori şi forme, ȋntre umbre şi pauze, ȋntre cer şi apărut încă se previne ușor. Ceea ce este firav se pământ, ȋn tablourile sale, lumina, element permanent, integrează ușor. [...] Acționează înainte de orice; creează este esenţa divină care conturează şi redimensionează ordine înaintea de a fi confuzie." (Tao Tê Ching). creaţia artistului. Aproape ȋn toate lucrările sale, lumina FRANCO GIANNELLI răsare cu forţă din centru ca o inimă christică. →

8 Nichita Stănescu, Cântec

86 Semnul de ȋntrebare Cândva, folclorul românesc cu doinele, baladele, eresurile sale a fost zămislit pe rânduiala firii umane şi profunde a acestui popor. A fi pe deplin uman semnifica să fii ȋn sintonie cu natura, iar această condiţie indispensabilă a traversat vremurile ȋncredinţându-ne zicala „codrul frate cu românul”. Epoca modernă ne oferă trista realitate: „a fost tăiat un brad bătrân / fiindcă făcea prea multă umbră”9. Întrebarea firească este: câţi brazi au fost plantaţi ȋn loc?

Delicatețea, fiorul forței Pictura lui Franco, în mod deliberat delicată, care uneori te face să visezi, aparent repetitivă, este calea pe care artistul a ales-o pentru a oferi spectatorului inspirația- interpretarea-transformarea sa într-un subiect perceptiv activ și empatic. În continuarea percepției poate veni plăcerea, judecata de valoare... Nefiind interesat să caute un standard cultural, Franco lansează mesaje de interes primar, referitoare la conservarea actualizantă a mai multor patrimonii esențiale pentru evoluția umanului: natura și tradițiile populare. Subiectele sale dezvăluie o sensibilitate puternică, modul în care echilibrează culorile calde și reci indică latura sa afectivă, clară și evidentă, susținută de o dinamicitate și de o emotivitate în mod profund simțite și trăite. Vântul, prezent uneori în lucrările sale, devine aer mângâietor, însoțește și susține domol tușa artistului și, cu aceeași blândețe, se face cunoscut privirii, sensibilității observatorului care se apropie de pictură. Alegerea florii și a peisajului dă forță și, mai curând, subliniază creativitatea și complexitatea gândirii artistului, pentru că aceste „personaje" sunt reprezentări ale unor adevărate călăuze morale: floarea, spre deosebire de ființa omenească, este „personajul” pur, lipsit de ambiguitate, necondiționat de vicii, doar cu o unică tendință, aceea de a aspira la propria naturalețe dictată de habitatul său, de lumina momentului și de prezența altor ființe. Dacă omul a separat de multe ori cerul de pământ, îndepărtându-se de tot ceea ce imaterial sau spiritual scăpa controlului său, floarea și întreaga natură au menținut fidelitatea reciprocă uniunii cu infinitul și indefinitul, iar din uniunea lor aceste entități au devenit mai accentuate. Arta lui Franco este o invitație la intimitate, o invitație la a ne reapropia de o dimensiune din ce în ce mai puțin cunoscută astăzi, într-o lume în care totul este industrie, în care interesul egoist-economic invadează pe toți și pe fiecare. Delicata personalitate a subiectelor sale dezvăluie o inocență conștientă, inteligentă care se transmite privitorului și rămâne, rezistă și chiar dă un sens realității din jurul său, calificând-o, fără să se mimetizeze niciodată sau să se risipească în ea. Este o invitație explicită și totodată plăcut delicată, pentru ca această inocență să devină de asemenea învingătoare și în sufletul spectatorului. ELISABETA PETRESCU Art-Counseling

9 Nicolae Iorga, Brad bătrân

87 mecanismele sociale, morale şi culturale. Este vorba de sexualitatea omului, cel mai rasat animal din punctul de

vedere al Culturii şi, tocmai de aceea, cel mai ratat animal din punctul de vedere al Naturii. Compunînd această lucrare, nu am plecat de la o teză prestabilită şi nici de la un plan premeditat. Ea s-a alcătuit cumva organic. Am scris această carte în aceeaşi măsură în care ea m-a scris pe mine. Poate aşa se explică relativa eterogenitate stilistică a volumului, cu treceri uneori spontane de la rigoarea academică la exprimarea eseistică, cu grad mai mare de libertate.” (Andrei Oişteanu) * Andrei Oişteanu este cercetător, membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română), conferenţiar la Facultatea de Litere (Universitatea din Bucureşti) şi preşedinte al Asociaţiei Române de Istorie a Religiilor. Cărţi publicate: Grădina Constantin Lucaci ______de dincolo. Zoosophia (1980, 2012); Motive şi Raft semnificaţii mito-simbolice în cultura tradiţională românească (1989); Cutia cu bătrîni (roman) (1995, 2005, 2012); Mythos & Logos (1997, 1998); Cosmos vs Chaos: Myth and Magic in Romanian Traditional Culture (1999); Imaginea evreului în cultura română (2001, 2004, Unul dintre cele mai aşteptate volume ale anului, 2012) (Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură a Asociaţia Bucureşti; Marele Premiu al ASPRO); Das Bild apărut în Seria de autor „Andrei Oişteanu”, disponibil în des Juden in der rumänischen Volkskultur (2002); Ordine librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro . şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească O abordare comparativă a unui domeniu delicat, în (2004, 2013); Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea care, apelînd la numeroase aspecte inedite din istoria şi Eliade şi Ioan Petru Culianu (2007, 2014); Il diluvio, il cultura României şi a lumii, autorul evidenţiază drago e il labirinto (2008); Inventing the Jew: Antisemitic persistenţa în mentalitatea colectivă, fie şi în forme Stereotypes in Romanian and Other Central-East simbolice şi metaforice, a unor modele mentale şi European Cultures (2009) (Premiul „A.D. Xenopol” al comportamentale. (...) Academiei Române); Konstruktionen des Judenbildes „Pe 8 aprilie 1967, la împlinirea vîrstei de 56 de ani, (2010); Narcotice în cultura română (2010, 2011, 2014) Emil Cioran îşi nota în jurnal următoarele: «În tot ce am (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România); Les scris, nu i-am adus sexualităţii omagiul pe care îl merită». Images du Juif: Clichés antisémites dans la culture Nu voi spune că am scris prezenta carte doar ca un roumaine (2013); Rauschgift in der rumänischen Kultur omagiu adus sexualităţii, ci şi în încercarea de a înţelege (2013). delicatele şi misterioasele ei mecanisme şi modul în care ANA MARIA TĂBARCĂ ele influenţează (şi sînt la rîndul lor influenţate de) ______Directori de onoare Jurcan, Mioara Kozak, Vasile Larco, Lazăr Acad. ADAM PUSLOJIC Lădariu, Rodica Lăzărescu, Cleopatra Lorinţiu, MIHAI BANDAC Mihaela Malea Stroe, Ioan Matei, Menuţ Acad. MIHAI CIMPOI Maximinian, Miruna Ioana Miron, Flavia Topan, Dorin N. Uritescu, Gabriela Vasiliu Redactor-şef adjunct VALENTIN MARICA, Corespondenţi: Elisabeta Boţan (Spania), Mirela GHEORGHE NICOLAE ŞINCAN Corina Chindea (Italia), Flavia Cosma (Canada), Redactori: Darie Ducan, (Paris), Andrei Fischof (Israel), Cezarina Adamescu, Sorina Bloj, A.I. Brumaru, Dorina Brânduşa Landén (Suedia), Gabriela Mariana Cheţan, Geo Constantinescu, Luminiţa Mocănaşu (Franţa), Dwight Luchian-Patton Cornea, Mariana Cristescu, Melania Cuc, Iulian (SUA), Mircea M. Pop (Germania), Raia Rogac Dămăcuş, Răzvan Ducan, Suzana Fântânariu- (Chişinău), Claudia Şatravca (Chişinău), M.N. Baia, Vasile Gribincea, Marin Iancu, Alexandru Rusu (New York), Ognean Stamboliev (Bulgaria) Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte SERGIU PAUL BĂCIUŢ Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Revoluţiei nr. 8, România. ● Nicio parte a materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. ● Copyright © Nicolae Băciuţ 2016 ● Email : [email protected]; [email protected] ●Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 ● telefon: 0365407700, 0744474258. ● Materialele nepublicate nu se restituie. ● Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.

88