In memoriam

ION VÃDAN

NIUNEA SCRIITORILOR din România, Filiala Cluj, anunþã cu Udurere încetarea din viaþã, în 22 octombrie, a poetului, pro- zatorului ºi editorului ION VÃDAN. Nãscut la 1 octombrie 1949 în localitatea Gelu, judeþul Satu Mare, a absolvit Facultatea de Filologie a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ Cluj (1973). Debut absolut în Drapelul roºu, 1967. Debut editorial în volumul colectiv Popas printre poeþii tineri, 1975. Fondator al revistei C Pleiade (1990) ºi membru fondator al revistei Poesis, a con- dus, în ultimii ani, Editura Dacia, respectiv Dacia XXI. Pentru opera sa (amintim volumele Borgum centenarium, 1983; Izvor A regãsit, 1988; Laudã pãmântului, 1990; O trãsurã cu pitici, 1992; Litera T, 1996; Don Juan în provincie, 1996; Iarba mag- neticã, 1997; Fuga din urbe, 1997; Elegii din cariera de mar- murã, 1998; Lupta cu îngerul, 1999; Scrisori cãtre Edith Söder- F gran, 2 vol., 2000; Week-end în infern, 2000; Elegii din Nordburg, 2001; O poveste cu pictori, 2005; Noapte cu Fernando Pessoa, 2011 etc.) a fost rãsplãtit cu Premiul pentru prozã al É revistei Tribuna, Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj. Transmitem condoleanþe ºi gânduri de îmbãrbãtare familiei. A P O S T R O F Odihneascã-se în pace!

Comitetul Filialei Cluj a USR ANDREI ªERBAN la Iaºi

ELAIaºi, unde mon- Un poem de ION VÃDAN Dteazã un spectacol pentru Operã, Andrei ªer- ban ne trimite la redacþie Oraº dublu o dovadã cã s-a plimbat în Copou. Iar în celebrul Oraºul Nordburg din când în când parc, datoritã lui Nichita E un oraº fantomatic Danilov, care a organizat Evaporându-se din propria lui realitate un program de audiþii din Proiectându-se invers într-un spaþiu celest printre nori poeþii români contempo- Printre pãsãri ce zboarã concentric în somn printre suflete rani, poeþii stau de-a drep- Nedumerite tul în... copaci. ªi dintr-odatã libere Îi mulþumim marelui regizor pentru insolita lui Oraºul Nordburg în acele momente hilare prezenþã în Apostrof. Nu e decât o proiecþie halucinantã de fante un joc al laserelor
Deasupra bãtrâneþii mormintelor deasupra timpului netrãit Un fel de abur urcând sã acopere vãzul ochiului singur Ce plânge

• Foto: Dana Dima ªi oamenii curg unii prin alþii Se întrepãtrund ºi se cuprind într-un fel de tristeþe neverosimilã Nu-ºi mai coordoneazã miºcãrile nici dimensiunile MARTA PETREU, Corpul lor intrã în logica unei mecanici reglabile Ionescu în þara tatãlui, ed. a 3-a, revãzutã Mâna stângã mângâie coapsele arãmii tolãnite pe nisipuri de ºi adãugitã, Aur Iaºi: Editura Polirom, 2012. Mâna dreaptã palpeazã linia linã a focilor din estuarele bocnã ªi simþurile lor cãlãtoresc singure ºi se bucurã ºi urlã ºi tac În urma lecturii unui mare numãr de Apoi cad în starea aceea de contemplaþie difuzã texte – de la operele lui Ionescu ºi corespondenþa acestuia cu diverºi Liniºtindu-se brusc scriitori, pînã la istorii ale literaturii sau Eliberaþi de inhibiþii de frica de propria lor dorinþã lucrãri de criticã literarã –, Marta Petreu De a nu muri încearcã sã surprindã semnificaþia încifratã de Ionescu în rinocerii sãi Jos – cu numãr niciodatã precizat de coarne. Textele despre filosofia ºi ideile politice Pe galantarele frescelor în pieþele publice prin birouri ale marelui scriitor ºi despre raporturile Viaþa îºi împinge clorofila în frunze acestuia cu ideologia generaþiei ’27 sau Iar vântul îºi spune povestea cu aceeaºi iscusinþã benevolentã cu România sînt completate de o Purtând miresmele pe coclauri addenda în care autoarea rãspunde obiecþiilor formulate de Marie-France Pierzându-le putrede pe canale Ionesco la adresa volumului Ionescu În nãrile câinilor vagabonzi în þara tatãlui. Iar incintele se încing în damful lenevos al tangoului Unica responsabilitate a revistei Apostrof Pe terase flirtul arde fitile strategice este de a gãzdui opiniile, oricît de diverse, Baroul cu ferestre enorme îºi ºterge urmele ºi se aprinde De la un chiºtoc de þigarã… ale colaboratorilor noºtri.
Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text îi aparþine, în exclusivitate, autorului. APOSTROF

2 • APOSTROF • Dumitru Þepeneag Foto: Sarah Moon

Stimate domnule nicio dificultate de contact, sau Ion obscurã ºi fãrã difuzare, s-a angajat sã Barbu, Arghezi etc. În disputa dintre publice autorii menþionaþi. Daþi-mi DUMITRU ÞEPENEAG, E. Lovinescu, apãrãtor al sincronismu- voie sã insist asupra acestui punct: se lui în literaturã, ºi G. Cãlinescu, prede- -AM AUZIT, de cînd am avut, la înce- poate gãsi oriunde, în orice þarã, un putul anilor 1990, bucuria sã vã cu- cesor al protocronismului izolaþionist, editor à compte d’auteur, dar, odatã pu- V cel de al doilea a avut din pãcate câºtig nosc ºi pînã astãzi, vorbind despre cît de blicat în aceste condiþii, un scriitor nu de cauzã. greu este sã publici traduceri din litera- se bucurã nici de difuzare ºi cu atât mai Apoi au venit rãzboiul, comunis- tura/cultura românã în Franþa. Cum vi puþin de comentariile presei. Singura mul, ceauºismul, izolarea s-a accentuat. se pare cã stau lucrurile în acest moment? lui satisfacþie e sã-ºi vadã cartea tipãritã Este mai uºor astãzi sã publici un autor Paradoxal, tocmai în aceastã perioadã ºi frumos aºezatã în biblioteca perso- român în Franþa? Care sînt mecanisme- s-au fãcut ºi primele încercãri de sin- nalã ºi, eventual, a prietenilor. le prin care literatura/cultura românã ar cronizare: ªcoala de la Târgoviºte, gru- În pofida greºelilor care i se pot putea ajunge sã fie tradusã, cunoscutã, pul oniric etc. imputa, ICR-ul condus de Patapievici difuzatã, comentatã în Franþa? Ce ar Dupã 1989, ieºind din izolarea for- a reuºit sã publice zeci ºi zeci de scrii- trebui sã facã România pentru a ajun- taþã, scriitorii români s-au nãpustit tori români. Niciodatã literatura româ- ge, din punct de vedere cultural, în rîn- optimiºti ºi egoiºti în Europa, fiecare nã n-a fost atât de prezentã în vitrinele dul lumii, ca sã zic aºa? (Marta Petreu) declarându-se unic ºi genial. Am asistat librãriilor europene. Sper ca noua con- la câþiva ani ridicoli. Pe plan instituþio- ducere a Institutului Cultural Român nal, nici aici nu s-a acþionat cum tre- sã corecteze greºelile ºi abuzurile, dar buie, cei desemnaþi sã organizeze pro- UMITRU EPENEAG sã pãstreze aceeaºi linie de promovare D Þ movarea culturii ºi literaturii nefiind la scriitor ºi traducãtor a literaturii române. înãlþimea misiunii lor. Va ajunge literatura românã „în rân- Abia în 2006, Institutul Cultural UEuºor de publicat literaturã ro- dul lumii“, aºa cum spuneþi? Va fi foar- Nmânã în Franþa, dar e mai puþin Român, care a luat locul Fundaþiei Cul- te greu, va trebui multã rãbdare ºi, mai dificil decât în alte pãrþi, decît în SUA, turale, ºi-a propus sã treacã la o acþiu- ales, o solidaritate sporitã în rândul de pildã. Literatura românã e conside- ne de promovare cât mai sistematicã. scriitorilor români, care trebuie sã înþe- ratã ca fiind o literaturã marginalã, ve- Nu fãrã idei greºite, favoritisme, chel- leagã cã nu au decât de pierdut dacã, în nitã târziu, mult mai târziu, la ospãþul tuieli exagerate etc. De pildã, faimoasa afara þãrii, continuã sã se bârfeascã ori literar european. N-am înþeles niciodatã listã „a celor 20“ n-a stârnit numai chiar sã-ºi spunã sincer pãrerea unii de ce, în perioada dintre „cele douã rãz- gelozie în rândul celorlalþi scriitori, dar despre alþii... boaie“, când nu exista nicio restricþie a demonstrat cã nu s-a înþeles cã edi-
de circulaþie a scriitorilor ºi a operelor, torii occidentali vor sã aleagã ei autorii nu a încercat niciunul dintre marii noº- ºi nu acceptã sã li se impunã. De altfel, tri poeþi sã se facã tradus ºi publicat în în ciuda subvenþiilor generoase, lista a þãrile pe care le frecventa fãrã nicio fost respinsã de majoritatea editorilor opreliºte. Un Lucian Blaga, de pildã, europeni sau americani; o singurã edi- care a studiat în Germania ºi nu avea turã universitarã din sudul Angliei,

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 3 Ancheta SALONUL CÃRÞII DE LA PARIS, martie 2013 ªtim cã, în luna martie 2013, România este þara invitatã la Salonul Cãrþii de la Paris. Mai ºtim, vag, cã, atunci cînd are loc un eveniment cultural în care este implicatã România, existã un grup de specialiºti/cunoscãtori ai culturii româneºti ºi de traducãtori, oameni care sînt consultaþi de oficialitãþile franceze în vederea pregãtirii evenimentului. Aþi putea sã ne spuneþi cîte ceva despre pregãtirile care se fac acum la Paris? Care sînt proiectele pe care le aveþi în vedere pentru acest eveniment? Apostrof LINDA MARIA BAROS cat deja în limba francezã 13 volume, cãro- în luna noiembrie în prestigioasa revistã scriitoare ºi traducãtoare ra li s-au adaugat câteva dosare ºi grupaje francezã Bacchanales. ªi tot în noiembrie de versuri apãrute în paginile unor reviste urmeazã sã fie publicatã, pentru prima datã din diferite þãri; în total, aº putea sã spun, în Maroc, o Antologie a poeziei române con- ARTICIPAREA ROMÂNIEI în calitate de þa- Prã invitatã de onoare la Salonul Cãrþii dacã tot am ajuns la cifre, cã am tradus ºi temporane (14 autori), care va fi prezentã, de la Paris din martie 2013 trebuie sã fie publicat peste 70 de poeþi români. Mã aº- þinând cont de dimensiunea sa francofonã, conceputã, cred, în termeni de marketing, tept, aºadar, sã fie prezente la Salon, de la Salon. exemplu, Necuvintele ºi alte poeme de Nichi- Prin urmare, sunt douã proiecte duse la ca o gherilã literarã! O gherilã literarã ba- ta Stãnescu (traducere realizatã în colabo- bun sfârºit (BT-ul a fost deja dat!) ºi ºapte, zatã pe talent, entuziasm ºi forþã, pe tehnici rare, Éditions Textuel, 2005), Antologia în plinã desfãºurare. ªi când spun în plinã energice ºi lucide de promovare – care sã poeziei române contemporane (20 de autori, desfãºurare, nu înseamnã cã anumite deta- þinã cont de orizontul de aºteptare al publi- Confluences poétiques, 2008) sau alte anto- lii editoriale privind aceste publicaþii sunt cului francez – ºi pe strategii de finanþare logii poetice, printre care ediþiile bilingve încã neclare ºi cã ar trebui, prin urmare, ºi de difuzare bine conturate. Este fãrã în- Fãrã ieºire de Ioan Es. Pop ºi Îmi mãnânc sã fie puse la punct. Nu, nici pe departe. doialã nevoie de o acþiune concertatã, dina- versurile de Angela Marinescu (apãrute în Poeziile au fost selecþionate, drepturile micã ºi de anvergurã, capabilã sã conducã 2010 ºi, respectiv, 2011). de autor obþinute ºi – aspect primordial – la schimbarea modului de percepere a lite- Dar sã revenim la proiectele editoriale, contractele semnate. De asemenea, a fost raturii noastre ºi, astfel, la racordarea ei la traducerile pentru Salonul Cãrþii de la redactat un plan de distribuþie ºi o strate- cu adevãrat la piaþa de carte internaþionalã. Paris din 2013. gie de promovare pentru fiecare carte ºi Odatã spuse, toate acestea par niºte lo- Voi începe cu o amplã Antologie de poe- pentru fiecare dosar în parte. Chiar ºi lan- curi comune, le cunoaºte, în fond, orici- zie românã contemporanã (1960-2000), ca- sãrile cãrþilor sau ale dosarelor au fost pro- ne… Doar punerea lor în practicã s-ar pu- re reuneºte 27 de autori confirmaþi din gramate – a fost stabilitã o datã ºi a fost tea sã fie ceva mai dificilã... generaþiile ’60, ’70, ’80 ºi ’90. Printre ei, rezervatã o librãrie, o salã sau un spaþiu La Paris, pregãtirile în vederea organi- Nichita Stãnescu, Cezar Ivãnescu, Virgil prevãzut pentru astfel de evenimente în zãrii acestui eveniment au debutat la înce- Mazilescu, Ileana Mãlãncioiu, Angela Ma- cadrul Salonului. Am programat de ase- putul verii cu un apel pentru promovarea rinescu, Ana Blandiana... Cum în ultimii menea, tot în detaliu, alte lecturi sau ºedin- literaturii noastre, apel lansat de sindica- 45 de ani, ca sã dau un reper temporal, þe de acordare a autografelor, care vor con- tul editorilor francezi. Acele edituri care au nu a fost publicat în Franþa niciun volum tribui, la rândul lor, la promovarea poeziei publicat sau intenþioneazã sã publice volu- atât de cuprinzãtor – antologia pe care române. me româneºti au fost rugate sã comunice am tradus-o în 2008 conþine mai puþine Trebuie, de altfel, menþionat faptul cã toate titlurile reþinute, pânã pe data de 15 nume ºi mai puþine poezii –, o astfel de unul dintre proiecte a fost deja acceptat iunie 2012. Sindicatul, la rândul sãu, le-a apariþie mi se pare pur ºi simplu indis- de Institutul Cultural Român din Bucureºti transmis Centrului Naþional al Cãrþii din pensabilã. în cursul anului trecut ºi cã alte douã pro- Paris ºi Institutului Francez, în vederea în- Vin apoi cinci antologii care prezintã, iecte au fost depuse pentru a intra în aten- tocmirii listei autorilor care ar putea sã fie fiecare în parte, versuri selectate din ope- þia comisiei de evaluare a acestei instituþii. invitaþi la aceastã manifestare de renume. rele complete ale unui autor român con- În fapt, editorii aºteaptã doar o confirma- Apelul subliniazã totodatã faptul cã volu- temporan marcant. Este vorba despre cinci re ºi, respectiv, un accept, din partea comi- mele care urmeazã sã aparã pot sã benefi- autori pe care am mai avut ocazia sã-i tra- siei, pentru ca toate cele trei cãrþi sã ajungã cieze de un ajutor financiar fie din partea duc sau sã-i invit la lecturi ºi festivaluri din la tipar cât mai repede. Institutului Cultural Român din Bucureºti, Franþa sau din lumea francofonã. ªi, cum În vederea finalizãrii ultimelor patru fie din partea Centrului Naþional al Cãrþii aminteam anterior importanþa fundamen- proiecte a fost întocmit câte un dosar am- din Paris. Mai multe detalii privind apelul talã a orizontului de aºteptare, aº adãuga plu pentru fiecare în parte, în care sunt in- sunt disponibile la adresa: http://www. faptul cã este vorba totodatã despre niºte cluse textele selecþionate, atestaþiile de ceda- salondulivreparis.com/?/dNode=3913. autori ale cãror versuri au fost primite cu re a drepturilor, contractele, planurile de Aceste aspecte au, în mod evident, un mult entuziasm de publicul francez, atunci difuzare ºi strategiile de promovare enu- profil organizatoric. ªi cum nu sunt impli- când au apãrut în antologii, dosare, reviste merate anterior. Cele patru dosare – care catã în activitãþile de organizare, nu voi in- sau atunci când au fost citite în cadrul unor prezintã, prin urmare, amãnunþit liniile de sista asupra lor. Singurele evenimente de lecturi de poezie. forþã ale proiectelor editoriale – urmeazã sã a cãror gestiune sunt responsabilã – alãturi Dat fiind locul privilegiat pe care revis- fie ºi ele trimise Institutului Cultural Ro- de o serie de editori francezi sau francofoni tele literare îl ocupã pe scena culturalã – în mân din Bucureºti, în speranþa cã vor bene- – sunt lansãrile antologiilor ºi dosarelor pe Franþa existã în jur de 500 de reviste –, am ficia de atenþia ºi de sprijinul acestuia pen- care le-am realizat. pregãtit de asemenea douã dosare de poe- tru ca proiectele sã fie, în curând, duse la Spuneam mai sus cã este nevoie de o zie. Primul dosar, care va fi publicat de bun sfârºit! (Toate proiectele pot fi vizua- gherilã literarã… În aceastã opticã, am ini- cunoscuta revistã parizianã La Traductière, lizate la adresa: http://www.lindamariaba- þiat, atât în calitate de agent literar, cât ºi este consacrat unor autori inconturnabili ros.fr/Linda_Maria_Baros_Salonul_de_carte de traducãtoare, nouã proiecte editoriale din secolele XX ºi XXI. Cel de-al doilea _Paris_2013.html.) pentru Salonul Cãrþii de la Paris. regrupeazã versuri scrise de opt autori con- Aºadar, nouã propuneri, nouã proiecte Mai întâi, trebuie sã precizez însã cã tra- temporani în jurul unei teme („mâna“); editoriale care participã din plin la gherila duc poezie de mulþi ani, aºa încât am publi- acest Dosar de poezie românã de astãzi apare literarã pe care trebuie sã o reprezinte par-

4 • APOSTROF ticiparea noastrã la Salonul Cãrþii de la FLORICA CIODARU-COURRIOL publicat la editura ce-i poartã numele ºi Paris! profesoarã la Universitatea din Lyon scriitori români de facturã clasicã, precum Însã – dacã Ministerul Culturii, celelal- ºi traducãtoare Rebreanu, ºi scriitori de facturã modernã, te instituþii ºi organisme culturale de la noi precum Camil Petrescu, Hortensia Papa- doresc cu adevãrat sã promoveze imagi- dat-Bengescu, Marin Sorescu. ªi mai apoi ACà UN eveniment literar stârneºte nea României în strãinãtate – aº lansa o contemporani de ultimã orã (Dan Lungu). atenþia oricãrui om de culturã, un tra- propunere, mult mai ambiþioasã ºi cu bã- D Traducãtorul pasionat face muncã de ducãtor literar va fi la rândul sãu cu atât taie lungã, care ar putea sã se concretizeze benevolat, în cele mai multe cazuri: la tim- mai mult interesat cu cât se simte dublu într-o iniþiativã franco-românã pentru încu- pul pe care-l necesitã citirea unei cãrþi tre- implicat: mai întâi pentru autorul tradus, rajarea traducerilor din literatura noastrã: buie adãugat cel destinat prezentãrii, cât apoi pentru propria sa traducere. Aºadar, le 1000 de titluri pentru Franþa! mai atrãgãtoare, a cãrþii ºi acela pentru tra- Salon du Livre de Paris, ediþia 2013, mani- ducerea unui eºantion. Urmeazã gãsirea festare europeanã care, de 20 ani, nu mai unui editor – lucrul cel mai dificil, aºa cum gãzduise în aceste proporþii literatura ve- îl mãrturisesc toþi traducãtorii. Mai puþin nind din România, ne-a reþinut atenþia în pentru cei din englezã sau pentru traducã- ANNY HARTRES F C mod special. Din fericire, traducãtorul pa- torii care oficiazã pe lângã unii mari edi- traducãtoare sionat lucreazã, precum un scriitor, în mod tori. Dar nici ei nu sunt „ascultaþi“ în- continuu, nu doar la cerere sau pentru o totdeauna. Fiindcã ºi în domeniul editãrii RINTRE CÃRÞILE aºteptate la Salonul ocazie sau alta, fie ea ºi oficialã. Aºa se face intervine, hélas ºi vai!, legea pieþei. ªi a... PCãrþii de la Paris 2013, va fi romanul pe cã în sertarele/ordinatoarele noastre existau modelor! care acum termin sã-l traduc, anume Dead- mai multe traduceri terminate, altele înce- Putem spune cã literatura românã oferã line de Adina Rosetti (publicat în România pute ºi trimise deja la editori francofoni. o gamã largã (dacã rãmânem în sfera mer- la Editura Curtea Veche), care va apãrea în Salonul a activat nu atât pe traducãtorii cantilã!) de creaþie, cã toate formele sunt Franþa la Editura Mercure de France. Un adevãraþi, cât pe editorii francezi. Care sunt reprezentate, de la cele realiste la cele oni- roman foarte bun ºi foarte viu, în care citi- – teoretic – mai receptivi, în perspectiva rice, trecând prin narativ, istoric, poetic, torii francezi vor descoperi o altã Românie, Salonului, la potenþialii cumpãrãtori ºi la autobiografic, tragic, umoristic... poliþist! originalã ºi puternicã, mulþumitã panei mi- participarea masivã a mass-mediei. dacã trebuie sã o luãm dupã criterii sim- nunate a Adinei Rosetti. Dacã tot mã gân- Activitatea traductivã – o muncã de fur- ple de clasificare a romanului; ca sã nu mai desc la propriile mele traduceri recente, vor nicã în Absolut, dacã ne gândim la tot ce vorbim despre teatru sau poezie. Aºadar, fi de asemenea prezente la salonul parizian se petrece înainte de traducere. În primul este loc pentru toatã lumea ºi pentru toþi volumele Nouvelles de Roumanie la Editura rând, este dorinþa ºi voinþa de a fi la curent traducãtorii de literaturã românã! Atelier du Gué – zece nuvele semnate de cu ce se scrie în România; revistele de spe- Rezumând, problemele majore ale tra- autori ca Mircea Nedelciu, Gabriela Ada- cialitate, internetul, prietenii, apropiaþii ducerii sunt douã: actul traductiv în sine ºi meºteanu, Lucian Dan Teodorovici, Ana sunt punþi de legãturã continuã. Personal, publicarea. Prima este migala anonimului Maria Sandu ºi T. O. Bobe –, Blues pentru am ºi plãcutul privilegiu de a conduce, de în faþa ordinatorului, lupta cu sintaxa româ- cai verzi, splendidul volum de poezie de trei ani, un cerc de lecturã în limba românã neascã, de cele mai multe ori întortocheatã, Letiþia Ilea, la Editura Le corridor bleu, la Lyon, pentru Festival du Premier roman alegerea unei conotaþii din multitudinea pe ºi Din amintirea unui Chelbasan, romanul de Chambéry, ce are vocaþia de a desemna care o oferã un cuvânt polisemantic, clari- de debut al Anei Maria Sandu, apãrut la un laureat ales dintre debutanþii în roman ficarea unei formulãri aparent obscure sau Editura Chemin de fer. ai anului, în cadrul unor festivitãþi desfãºu- pãstrarea obscuritãþii dacã este voitã, adap- Putem spera cã salonul va fi ºi ocazia sã rate pe parcursul a trei zile, cu participarea tarea unei situaþii, cãutarea înfriguratã în vedem „pe viu“ scriitorii aceºtia care au o mai multor þãri, Franþa, Spania, Germania, dicþionare – unilingve, bilingve, istorice, actualitate editorialã în Franþa, mã gândesc Italia, Portugalia, Marea Britanie ºi, de trei unele pe suport de hârtie, altele online – a la autorii pe care i-am numit mai sus, dar ani, România. Aici au fost semnalaþi Amé- unor termeni specifici sau a unor regiona- ºi la alþii – traduºi de cãtre colegii mei –, lie Nothomb ºi Houellebecq, de exemplu, lisme. În plus, dupã ce þi-ai însuºit întregul cum ar fi Lucian Dan Teodorovici, Rãzvan la apariþia primului lor roman; tot aici au text, te-ai îmbibat cu el, trebuie prins rit- Rãdulescu, Marta Petreu, ca sã numesc fost relevate pânã acum douã scriitoare ro- mul scrierii originale, care trebuie redat (ca doar câþiva dintre ei. mânce aflate la debut în roman: Corina sã folosim un termen proscris de profeso- Anul 2013 este deci unul bogat pen- Sabãu, cu Blocul 29, apartamentul 1, ºi rii de românã!), reconstituit. Nu ai voie, ca tru România, chiar dacã situaþia tensionatã Marta Petreu, cu Acasã, pe Câmpia Arma- traducãtor, nici sã scrii un text mai frumos pe care o cunoaºte în momentul de faþã ghedonului. Pe lângã ele, am citit desigur (mai bun) decât era în original, nici sã-l faci mai slab, mai neplãcut. Pare fraza Martei ICR-ul tulburã puþin pregãtirile pentru eve- alþi zeci de debutanþi în roman. Uneori ale- Petreu (ca sã dãm un exemplu) bolovãnoa- niment. Regret enorm tot ce se întâmplã gerea este grea, cum s-a întâmplat ºi anul sã precum pãmântul ce cade peste sicriul acum. Directorul ICR Paris, Katia Dãnilã, ºi acesta, când imediat dupã Marta Petreu directorul adjunct, Simona Rãdulescu, ºi, mamei cu a cãrei înmormântare se deschi- s-a situat, doar la un punct, un alt bun ro- de naraþiunea, pare ea mângâietoare ºi plinã bineînþeles, Horia-Roman Patapievici de la man: Aproape a ºaptea parte din lume, scris ICR Bucureºti ar trebui sã fie acum cu noi, de poezie atunci când descrie câmpia tran- de Cãtãlin Pavel, o revelaþie a literelor ro- silvanã sau creioneazã peisajele ºi scenele avem nevoie de acest gen de oameni, cul- mâneºti. Dupã modelul grupului nostru, au tivaþi ºi pasionaþi, care pun deoparte poli- copilãriei, este o povestire când veselã, când mai apãrut unul la Paris ºi altul în Cham- (în cea mai mare parte) tristã, apãsãtoare ticul ºi interesele personale pentru a servi béry, aºa încât desemnarea laureatului a câº- cultura românã. În consecinþã, va trebui sã (vezi aparenta lungime a ceremonialului de tigat în obiectivitate. Cã preferinþa noastrã înmormântare în legea iehovistã), la fel va facem serioase eforturi ºi dupã Salonul a fost întemeiatã ne-a dovedit-o faptul cã Cãrþii 2013, pentru ca tot ceea ce iniþiem (ar) trebui sã sune ºi în limba francezã. O traducerea romanului Martei Petreu în limbã clasicã, în fond, smãlþuitã cu termeni acum sã continue ºi sã reuºim sã impunem francezã a fost reþinutã de prestigioasa edi- niºte autori la editurile din Franþa. Am fost ºi expresii dialectale într-o aritmeticã stric- turã L’Âge d’Homme, care i-a publicat pe tã. Pentru subsemnata, problema regiona- ajutaþi de ICR, iar acum, fãrã acest ajutor, Mateiu Caragiale, pe Blaga, printre alþii. lismelor este una dintre cele mai spinoase! suntem mai fragili. Trebuie menþionat faptul cã rar se în- Cum sã traduc ardelenismele Martei Petreu tâmplã ca editorii fancezi sã propunã o tra- dintr-un sat în care oamenii participã ducere din românã. În majoritatea cazuri- (chiar) la deformarea unor regionalisme lor, traducãtorul este cel care selecteazã, prin pronunþia specificã! Cum sã identi- dupã criterii proprii, o operã, un text pe fici din primul foc derivatul saftiu din „sas- care încearcã apoi sã-l... plaseze. Ca tra- chiu“ cu varianta „zaschiu“, cum sã traduci ducãtor, trebuie sã cunoºti ºi linia editorialã „roit“ ºi alte „cipci“ când vocabularul regio- francezã, aºa încât textul pe care-l propui sã nal pe care l-am înregistrat cu toþii în- corespundã exact criteriilor urmãrite de tr-un colþ de þarã în copilãria nostrã este cu editorul cãruia te-ai adresat, relative la for- totul altul (în cazul meu, oltenesc)? Un mã, precum ºi la conþinut. O editurã ca lingvist ar fi tentat sã vorbeascã aici de dis- POL, care-l publicã pe D. Þepeneag, nu va glosie, din cauza coexistenþei unui grai spe- publica un clasic! Jacqueline Chambon a 

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 5  ani m-am hotãrât sã traduc ºi sã public din Lucrez împreunã cu Marily Le Nir. Amân- cific în concurenþã cu limba literarã, feno- operele mari ale literaturii române: Emi- douã avem de-a face cu un volum enorm men de care însãºi naratoarea cãrþii Acasã, nescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, de lucru ºi a trebuit sã ne împãrþim aceastã pe Câmpia Armaghedonului este conºtientã Cezar Petrescu, Lucian Blaga, Marin Preda, carte – celãlalt motiv era cã amândouã am (când începe sã fie corectatã de învãþãtoa- Marin Sorescu, Augustin Buzura, Ion Bã- avut un coup de foudre pentru Cartea ºoap- rea ei). Dupã ce mi-am clarificat termenul, ieºu sunt printre cei pe care i-am tradus ºi telor ºi niciuna nu a putut renunþa.... Cartea apare o altã problemã, de naturã stilisticã publicat în Franþa. Romancierul francez apare la Edition des Syrtes, o casã de edi- acum: în ce stil, în care grai/dialect vor Marcel Aymé a fost tradus în româneºte turã de înalt nivel, care, anul acesta, publicã vorbi ardelenii Martei Petreu în versiunea la Editura Minerva ca rezultat al muncii de trei autori români (Dinu Pillat, tradus de francezã? Opþiunea mea a fost occitana. Cu cercetare conduse de noi în cadrul Institu- Marily Le Nir, Vosganian, de care am po- speranþa cã cititorul francez mediu va ghici tului „Liviu Rebreanu“ de Traducere Lite- menit, ºi Radu Aldulescu, în traducerea lui sensul sau va ºti unde sã caute un termen rarã ºi Simultanã, creat acum 11 ani la Dominique Ilea). În sfârºit, lucrez la eseul sau altul... Exemplele sunt numeroase, dar Universitatea din Piteºti. lui Lucian Boia despre elitele româneºti în- nu vrem sã facem un curs de traductologie, Modul de a lucra, pentru mine, este tre anii 1930 ºi 1950. ci sã rãspundem întrebãrii pe care revista simplu: traduc ceea ce mi se pare cã meritã Aº vrea sã spun cititorilor revistei Apos- dv. ne-a adresat-o. sã fie cunoscut în Franþa. Dupã aceea pro- trof cã Salonul Cãrþii este numai începutul Da, în cazuri excepþionale, precum cel pun aceste traduceri unor editori, cu spe- unei recunoaºteri, cã interesul pentru lite- fericit din martie 2013, Franþa se implicã, ranþa cã vor fi îndeajuns de deºtepþi ca sã ratura românã va fi de atunci încolo ºi mai prin Centre National du Livre (CNL pentru înþeleagã valoarea lor. mare, dar, mai ales, va fi mai diversificat. iniþiaþi), care este în contact cu ICR Paris, E clar cã perspectiva Salonului de la Pa- Suntem acum pe pragul de a atinge „masa cu asociaþia de traducãtori de literaturã ris îi va stimula pe editorii francezi sã se criticã“. Nu explic, cititorii Apostrofului ºtiu românã, mai puþin direct cu traducãtorii intereseze de literatura românã, dacã n-ar foarte bine ce înseamnã. Pentru prima datã independenþi. Desigur, analizele ºi judecata fi în joc decât speranþa unor subvenþii avem pe piaþa francezã un numãr mare de de valoare a interlocutorilor cu care CNL-ul necesare. Am obþinut unele contracte pen- traduceri din mai toate genurile de litera- conlucreazã sunt luate în consideraþie în tru traduceri deja fãcute din Liviu Rebrea- turã: aproape suficient pentru ca publicul organizarea evenimentului în totalitatea sa, nu, Cezar Petrescu, Bogdan Teodorescu – sã îºi facã o idee despre temele, genurile, în acordarea de subvenþii pentru publicare un tânãr ºi foarte talentat scriitor de roma- stilurile scriitorilor români. Mai este mult ºi traducere. Dar ºi dosarele depuse de cãtre ne de politic-fiction ºi poliþiste. De aseme- de descoperit, desigur. editorii fancezi au importanþa lor. În cele nea, pentru romanul Martei Petreu, pre- Ce trebuie amintit, de asemenea, este din urmã, din punctul de vedere al tra- miat la Festivalul Primului Roman de la munca susþinutã de Association des Traduc- ducãtorului, cred cã cel mai important este Chambéry 2012. Sperãm sã putem publi- teurs de littérature roumaine, al cãrei secre- sã gãseºti ºi sã convingi un editor cã auto- ca ºi traduceri deja fãcute din poeziile lui tar sunt de câþiva ani (Dumitru Þepeneag rul pe care-l traduci ºi îl propui meritã sã Lucian Blga, Delirul lui Marin Preda ºi aºa este preºedinte ºi Mirella Patureau – tre- fie cunoscut în spaþiul francofon. ªi sunt mai departe. zorier). La fel cum traducãtorii de japonezã atât de mulþi scriitori români încã necunos- Credem, de asemenea, cã, sub direcþia au pornit în anii ’70 de la aproape zero, ºi cuþi sau prea puþin „exploataþi“... Pentru ei unui intelectual recunoscut ca domnul An- noi tragem de câþiva ani, cu chiu cu vai, ºi meritã sã ne dãm ºi timpul, ºi energia noas- drei Marga, Institutul Cultural Român ar încercãm sã ne promovãm literatura: au trã – de simpli traducãtori! trebui sã creeze o ºcoalã internaþionalã de fost întâlnirile traducãtorilor din Europa traducãtori români ºi strãini, în stare sã-i care au avut loc la Paris, la ICR ºi cu o mare formeze pe viitorii traducãtori din românã, susþinere a institutului; a fost crearea revis- în loc sã lase sã se instaleze situaþia de ama- tei on-line Seine&Danube; este încercarea torism care domneºte actualmente ºi care EAN OUIS OURRIOL de a ne promova unii pe alþii în loc sã ne J -L C dãuneazã grav receptãrii literaturii române prof. univ. dr. de stat de limba ºi literatura tragem þepe pe la spate; anul acesta, am autentice în lume. Suntem dispuºi sã extin- iniþiat o „scoatere la ivealã“ a tuturor tra- românã ºi traducere la universitãþile dem activitatea începutã la Universitatea ducerilor terminate sau aproape. Am con- din Lyon ºi Piteºti, traducãtor din Piteºti în slujba acestui scop ºi sã ne statat cu toþii cât de rãu este când profe- oferim competenþele Institutului Cultural sioniºti ca noi lucreazã atât de izolat: mai IITORUL SALON du Livre din Paris 2013 Român în aceastã direcþie esenþialã. mulþi colegi lucrau la aceeaºi carte fãrã sã fi Veste, într-adevãr, un eveniment care nu Sper cã am putut rãspunde întrebãri- ºtiut unii de alþii. De ce am amintit de cole- trebuie pierdut. Un prilej de a face – în lor dvs. pentru frumoasa revistã Apostrof. gii japonezi? Pentru cã au trecut ºi ei prin sfârºit, aº zice – cunoscute valorile autenti- acest purgatoriu... ce ale culturii româneºti în lume. Vreau sã spun mai întâi cã fericita schimbare a di- recþiei Institutului Cultural Român de la Bucureºti, numirea profesorului Andrei LAURE HINCKEL Marga în fruntea acestei instituþii, împreu- traducãtoare MARILY LE NIR nã cu persoane de calitate cum ar fi dom- traducãtoare nul Vladimir Simon, de exemplu, este de MI FACE mare plãcere sã rãspund acestei foarte bun augur pentru a aborda acest for Îanchete ºi sã povestesc despre pregãtiri- ESTEA NEAªTEPTATà ºi surprinzãtoare cã de mare importanþã la Paris peste câteva le pe care le fac pentru Salonul Cãrþii de VRomânia va fi þara invitatã la Salon du luni. la Paris. Orice traducãtor francez se bucurã Livre 2013 ne-a venit chiar în cursul Salo- Contrar unor zvonuri politic orientate când literatura þãrii din care urmãreºte orice nului 2012. ICR Paris a reacþionat instanta- de foºtii ocupanþi ai locului, declaraþiile tresãrire este adusã în prim-plan. Precum neu, iar Simona Rãdulescu a fãcut o mun- domnului Marga sunt elocvente ºi nu lasã se ºtie, Salonul Cãrþii este primul salon cã extraordinarã de prospectare a editurilor, niciun dubiu în privinþa orientãrii hotãrât francez ca amploare ºi ca expunere media- în cursul Salonului ºi imediat dupã, îm- obiective ºi strict culturale a instituþiei res- ticã. Or, chit cã nu suntem noi decât în preunã cu Laure Hinckel. Aceasta a fãcut pective. Era ºi timpul. S-a pierdut mult în plan secund, în spatele scriitorilor, noi, tra- o listã de cãrþi traduse ºi de cãrþi în curs de încercãri zadarnice de a impune, în spirit ducãtorii, ne bucurãm pentru cã o astfel de traducere, cred cã dânsa v-ar putea-o comu- de „gaºcã“, unele texte de foarte joasã va- manifestare aduce meseriei noastre un plus nica pentru Apostrof. Cu ocazia aceasta s-a lenþã literarã, când, în mod evident, justifi- de recunoºtinþã. adeverit cã mai mulþi traducãtori, neavând carea unui Institut Cultural Român nu Aºadar, ce pregãtesc? Am terminat în relaþii unii cu alþii, lucrau la aceeaºi carte!!! poate fi decât sã promoveze rãdãcinile au- cursul anului romanul lui Eugen Barbu, Existau ºi cãrþi deja traduse, care nu aºtep- tentice ale literaturii române, în interesul Groapa, care apare la Denoël în noiembrie tau decât posibilitatea de a fi publicate. Es- tuturor scriitorilor români din trecut, din 2012. Lucrez la Matei Brunul, romanul lui te ºi cazul meu, pentru O istorie a români- prezent ºi viitor. Lucian Dan Teodorovici. Va fi publicat de lor, publicatã în 1998 la Fundaþia Culturalã Vã rog sã-mi permiteþi aici sã mã refer Editura Gaia, o editurã excelentã, care îl Românã, Centrul de Studii Transilvane din la propria mea experienþã de profesor de editeazã ºi pe ultracelebrul Jorn Riel, ca Cluj. Eu tradusesem cartea dupã manuscris limba, literatura românã ºi traducere la uni- sã nu dau decât un exemplu. Pregãtesc, de (adãugând ºi o activitate „criticã“, de obser- versitãþile din Lyon ºi Piteºti. De mai mulþi asemenea, romanul lui Varujan Vosganian. vaþii critice, în schimburi repetate de idei

6 • APOSTROF • Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P. cu Z. Ornea ºi cu Dinu C. Giurescu), însã românã. Sperãm cã acest val de interes pen- întârzieri din partea editurii, iar festivalul cartea nu a gãsit editor în Franþa. tru literatura românã nu va dispãrea odatã normand consacrat României a trecut fãrã Faptul cã România este invitatã la Salo- cu închiderea Salonului! Dimpotrivã, spe- ca antologia sã aparã. Oportunitatea lansã- nul 2013 a trezit interesul editurilor, prin- rãm cã aceastã curiozitate pentru literatura rii cãrþii dupã acest eveniment a fost pusã tre care ºi al unei edituri pentru cartea men- unei þãri pînã acum prea „dispreþuite“ în sub semnul întrebãrii, iar editoarea a sfârºit þionatã. Rãmâne de vãzut cum se vor mediile franceze, din cauze bine cunoscu- prin a renunþa. distribui subvenþiile... te, sã continue ºi sã aducã cititorului fran- Anul acesta, ocaziile de a vorbi despre Problema schimbãrii de direcþie la ICR cez imaginea unei þãri cu o culturã bogatã literatura românã au fost numeroase în Bucureºti (ºi nu numai) ne-a cam „trau- ºi diversã, demnã de interes multilateral! Franþa. Traducãtoarele confirmate, foarte matizat“. Toþi traducãtorii au reacþionat solicitate, au transmis (ºi) numele meu rapid: ne temem ca echipa veche, la curent unor edituri. Am redactat fiºe de lecturã cu toate pregãtirile, sã nu fi fost înlocuitã la solicitarea acestora din urmã, interesate sã publice în special prozatori. Reacþiile au cu „o echipã de schimb“ mai puþin „pusã ONICA ALVAN M S fost variate: romanul este prea lung sau, în temã“. Andrei Marga, pentru care am traducãtoare o deosebitã stimã, poate fi un preºedinte dimpotrivã, prea scurt, povestea este prea excelent, însã cum se va descurca noua româneascã… Am primit inclusiv un rãs- MI ESTE greu sã scriu despre un domeniu puns ezitant: vom vedea dupã Târgul de la echipã cu toate lucrãrile în curs? Cum stãm în care am dus puþine lucruri pânã la ca- cu subvenþiile în perioadã de restricþii Î Frankfurt, în funcþie de tendinþele de acolo. pãt, adicã pânã la publicare. Sigur, am tra- Sunt în aºteptarea unui rãspuns dupã bugetare? Am aflat cã cererile de subvenþie dus articole din românã în francezã pentru fãcute înainte de luna iunie 2012 vor fi pri- o prezentare recentã a romanului Noapte reviste universitare. Am fost acceptatã în bunã, copii! al lui Radu Pavel Gheo, pe care mite. Pe urmã??? Asociaþia Traducãtorilor de Limbã Româ- Prezenþa României la Salon a stârnit un l-am citit la sugestia prietenei mele Mihaela nã din Franþa ºi am publicat pe site-ul lor Ursa. Foarte probabil e cam târziu pentru val de cereri de traducere. Toþi traducãtorii o parte din Poemele de trecere ale Doinei au fost chemaþi sã facã un efort. În ceea Salonul Cãrþii de la Paris din 2013. De data Ioanid. Dar multe dintre intervenþiile mele aceasta am contactat-o eu pe directoarea edi- ce mã priveºte, voi avea de prezentat o car- s-au petrecut oarecum în culise… te la Noir sur Blanc, deja tradusã, dar cu turii, cu recomandare din partea unui coleg Am devenit profesoarã de limba fran- profesor ºi traducãtor din limba islandezã; apariþia la începutul lui 2013 (Supunerea cezã în învãþãmântul secundar din Franþa traducerile lui nu sunt confidenþiale, cum lui Eugen Uricaru). Am tradus Aºteptând în anul 2001, în urma unui concurs naþio- s-ar putea crede: autorii pe care îi transpu- ceasul de apoi a lui Dinu Pillat, pentru Edi- nal numit CAPES. Prima mea experienþã no- ne în limba francezã se vând în zeci de mii tura Syrtes; împreunã cu Laure Hinckel tabilã de traducere e legatã de festivalul de exemplare. ªi nu e vorba doar de auto- traducem Cartea ºoaptelor a lui Vosganian, Printemps balkanique din Normandia, în rii de romane poliþiste. O dovadã cã lite- iar împreunã cu Odile Serre, o culegere de 2008. Propusesem trei autori pentru anto- ratura þãrilor „mici“ are ºansele ºi cãile ei. eseuri a lui Norman Manea, la Le Seuil. logia pe care urma s-o publice o editurã
Am avut ºi alte propuneri, printre care la parizianã, l’Inventaire. Erau extrase din Anchetã realizatã de Mercure de France, dar am fost nevoitã sã proza Ruxandrei Cesereanu ºi poeme de MARTA PETREU refuz, din cauza lipsei de timp!, ºi am trans- Doina Ioanid ºi Augustin Ioan. Proiectul mis „comanda“ unei tinere colege. avansase destul de bine, contractele tradu- Deci, activitatea de traducere este inten- cãtorilor ºi ale autorilor au fost întocmite sã în câmpul traducãtorilor de literaturã ºi chiar semnate. Au intervenit apoi niºte

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 7 scheme deja configurate de predecesori ºi le aplicã mecanic, ca ºi cum ar fi certitu- dini. Steinhardt lasã norul de incertitudini, probabilistic ºi viu, în alertã, se înscrie în forfota lui ºi culege sau formuleazã opinii divergente, nu neapãrat fundamental alte- le, dar cu un sâmbure de noutate, de con- trarietate care sã scoatã polul cunoscãtor din indolenþa datului. Privirea amãnunþitã ºi scrutãtoare, dispusã sã primeascã ºi sã proceseze oricâte atingeri ºi intersectãri, le ºi dobândite, de pre-judecatã. Îmi vine motiveazã ºi pledoaria sa în favoarea impre- N. STEINHARDT ºi în minte cartea lui Eugenio Barba, Casa în sionismului. Atras de ceea ce e dincolo de flãcãri: Despre regie ºi dramaturgie (Nemira, „amãgitoare pãrelnicii“, pictorul impresio- farmecul incertitudinii 2012, trad. Diana Cozma). Printre altele, nist picteazã „ansambluri de molecule ºi teatrologul ºi regizorul italian rezumã ast- atomi, miºcarea brownianã, forfota punc- Irina Petraº fel þinta inovãrilor sale: „sã transform pri- telor materiale ºi curgerea nanosecundelor“ virea în viziune“. Aceasta se poate realiza transmiþând privitorilor artei lui „dubla ARTEA (NUMÃRUL 8 prin contracararea unei anume setãri a cre- senzaþie (melancolicã ºi fermecãtoare) a C în seria de Opere ierului uman, aceea de a pre-vedea desfã- ruperii realitãþii în tainice componente“. editatã de Polirom: In- ºurarea unei acþiuni ºi a-i anticipa meca- Eliberat de vederea globalã a locurilor co- certitudini literare, ediþie nic parcursul ºi sfârºitul: „Vãzând începutul mune, ochiul accede la fragment, particulã, de George Ardeleanu, unui gest sau al unei acþiuni, creierul sare detaliu, þinând „teatrul“ în picioare. Realis- repere biobibliografi- la o concluzie“ ºi se priveazã de gândul ac- mul e ceea ce vezi cu ochii ºi cu imaginaþia, ce de Virgil Bulat, Iaºi: tiv ºi incert care adastã pentru a înþelege, deopotrivã, e un transfer permanent de Polirom, 2012, 340 de care reface, pe cont propriu, deconstruind „realism“ între lumea realã ºi receptarea ei pagini) reproduce volu- labirintic ºi înstrãinat, înþelesul textului co- activã. Scaunul lui Van Gogh, fotoliile cu mul cu acelaºi titlu apã- mun. De aceea, pentru un teatru al neli- huse albe ale lui Petraºcu, uºile lui Ghera- rut la Editura Dacia (Cluj-Napoca, 1980). niºtii, „obiectivul era de a înºela aºtepta- sim exaltã vorbirea lucrurilor. În orice inter- În Scurt cuvânt-înainte, autorul îºi defineºte rea cinestezicã. Voiam ca spectatorii sã îºi pretare, intrã în joc un temperament, o per- maniera criticã prin raportare la mecanica proiecteze propria lor justificare asupra ac- sonalitate. „Totul, în artã, nu-i sã fii cuanticã. Porneºte, metaforic – aºa cum þiunilor unei scene care în final avea o va- obiectiv, ci sã citeºti (în forme ºi culori, în ºtiinþa însãºi apeleazã la metafore pentru loare sau un sens diferit de cel arãtat de ac- cuvinte, în sunete) spectacolul“, sã te laºi a-ºi numi ºi explica descoperirile –, de la þiuni. Prin acest oximoron senzorial, puteau impregnat de „misterul încâlciturii“ care principiul incertitudinii al lui Heisenberg trãi experienþa unei experienþe, a unei rea- intensificã farmecul ºi „desfide orice pri- suprapus efectului de observator. Rezumând litãþi glisante, turbulente care nu se lãsa do- cepere prea clarã, orice rãspuns prea rãspi- foarte simplificat, înlocuirea, în descrierea minatã la prima vedere ºi pretindea a fi cat“. O competenþã îndoitã ºi cutezãtoare. atomului, a conceputului de orbitã circu- scrutatã“. Rezultatul e un pãienjeniº de posi- N. Steinhardt aplicã metoda aceasta gli- larã cu cel de nor lasã loc probabilitãþilor, bile sensuri, similar norului lui Heisenberg. santã ºi când e vorba despre propria expe- relativismului, incertitudinii. Determinarea În acelaºi fel, incertitudinile literare ale lui rienþã de viaþã. Închisoarea, de pildã, nu e poziþiei ºi vitezei unei particule conþine N. Steinhardt îºi autoinduc neliniºtea ºi nesi- descrisã în culorile negre obiºnuite ºi oare- erori nu doar fiindcã observatorul imprimã guranþa pentru a cãuta sensuri tainice, sur- cum stereotipe, ci mãsuratã dintr-o per- modificãri, fie ele oricât de infime, obiec- prinzãtoare prin simplitatea lor copilãroa- spectivã nouã, uimitoare, în care liberta- tului mãsurat, ci ºi fiindcã manifestarea ca sã. Pornind de la Jules Verne, de pildã, va tea nu e exclusã. Vorbind despre personajul dualitate undã-particulã (corpuscul) spo- conchide cã „existã ºi va exista mereu […] lui Buzura din Feþele tãcerii, noteazã: „vie- reºte ambiguitatea ºi latenþele oricãrui o sete de simplicitate ºi o nevoie de certi- þuirea în subteran, în nenorocita aceea de enunþ-definiþie. Mai mult, observatorul tudine care sãlãºluiesc în mintea adultului trapã, în ascunziºul acela infect i-a dezvã- însuºi suportã modificãri în cursul mãsurã- ca o trãsãturã prelungitã din stadiul copilã- luit vremelnicia tuturor lucrurilor ºi l-a ridi- torii pe care o întreprinde. Perspectiva aceas- riei ºi pãstratã în penumbrã“. O „inimã ºi cat deasupra tãrãºeniilor traiului pur in- ta e aplicabilã, crede Steinhardt, criticii lite- o cãutãturã de copil“ sunt instrumentele stinctual“, l-au învãþat ce e viaþa, ºtie mai rare. „Irezistibil relativizant“ fiind totul, libertãþii ºi ale gândirii active. În felul în mult despre ea decât cei care au trãit în câr- „nu mai puþin decât fotonul, criticul, prin care pentru Iordan Chimet, ºi el comentat ciumi, la ºedinþe, la cozi. Ca ºi pentru Os- însãºi analiza lui, deviazã poziþia creatoru- în cartea incertitudinilor, „suprarealitatea car Wilde, „închisoarea ºi suferinþa nu au lui ºi a operei sale“. Situându-se împotriva existã, oamenii îi spun realitate“. Simplita- fost experienþe inutile“, a învãþat ce e rea- oricãror tendinþe de „dogmatism ºi trufie“, tea secondatã de o culturã peste medie ºi lul, a urmat „ºcoala realitãþii“. Închisoarea, N. Steinhardt utilizeazã cu graþie incerti- de o vastã bibliotecã-martor poate spera dar ºi mânãstirea devin locuri de evadat din tudinea în aprecierile sale critice, comenta- accesul la esenþe. Fiindcã „niciun univers cercul condiþionãrilor exterioare, retrage- riul funcþionând dupã legi similare cu ale nu este complet ºi unic, «gata la cheie» ºi-n re din lume, voitã sau impusã, dar accep- microcosmosului: nu traseazã o orbitã ne- stare de funcþionare fãrã de precipitantul tatã ºi exploatatã din plin. tã, un chenar definitiv operei cercetate, ci denumit artã“ (Eminescu credea tot astfel Lecturile sunt chiar trepte înspre inte- se înscrie în norul de sensuri ºi latenþe al cã poezia nu e „gata ca o fotografie“, cãci grarea fiinþei prin valorificarea privirii in- acesteia, cãutând singularitãþi, paralelisme sunt „puteri constructive în noi“), saltul de certe ºi libere pe care arta o propune. În „la distanþã“, diferenþe ºi aproprieri. Cum la privire (comunã, rutinatã) la viziune (per- plus, Arta asigurã þinuta ºi în cele douã arte vicisitudinile vieþii i-au arãtat „caracterul sonalizatã, îndrãzneaþã, subiectivã – „orice derivate ºi implacabile, arta de trãi ºi arta neabsolut ºi nefinal, ci multiplu ºi discu- interpretare tãgãduieºte perfecta obiectivi- de a muri. Steinhardt îl citeazã pe Malraux: tabil al teoriilor estetice ºi etice“, textul cri- tate“) e tentat în fiecare comentariu. „Nu- „Nu spre a muri mã gândesc la moartea tic devine un excelent intermediar al liber- mai ochiul omului (conºtiinþa sa totaliza- mea, ci spre a trãi“. Îmi convine aceastã po- tãþii. George Ardeleanu îºi intituleazã, de toare, percepþia sa de însumare, contextul tenþare a vieþii prin gândul lucid al fini- altminteri, solidul studiu introductiv chiar sãu integrator, eul sãu nedefinibil) fãureºte tudinii. Incertitudine ºi libertate. Ieºind de sub obse- ºi menþine teatrul“ lumii artistice ºi al lumii Gheorghe Grigurcu are dreptate sã re- sia absolutului ºi de sub tirania unului, cri- în întregul ei. Polul cunoscãtor, ar zice Camil þinã „chipul delicios subiectiv“ în care scri- ticul îºi ia în sarcinã mult mai complicata Petrescu, ºi realitatea necesarã sunt aduse sul lui Steinhardt capãtã un aer de confe- misiune de a gãsi un alt desen – de prefe- prin efortul cunoaºterii unul în pragul celei- siune intelectualã. În toate paginile sale e rinþã unul senin ºi echilibrat, fiindcã auto- lalte, cu ajutorul cuvântului ºi al valenþe- un efort continuu de înþelegere, de cuprin- nom – în covorul gândirii tradiþionale asu- lor sale multiple ºi libere. Textele despre dere, de mlãdiere.
pra unui subiect. Libertatea interpretului literaturã ºi picturã lucreazã pe principiul de artã intenþioneazã, indirect ori progra- contracarãrii efectului de pre-gândire, pre- matic, sã propunã o nouã viziune, care sã vedere. Din lene ori comoditate intelec- elibereze privirea de anchilozãri tradiþiona- tualã, cititorul, specializat ori nu, sare pe

8 • APOSTROF faþã...., e definit ca „model Noica“: sã prac- despre sensul vieþii, despre moarte, iubire Douã cãrþi tici sublimul credinþei în valori transcen- sau suferinþã, despre Dumnezeu, cãutarea NDREI LEªU dente (filosofie, culturã, model paideic etc.) Lui fiind „singurul lucru cu adevãrat impor- de A P ºi sã te foloseºti de condiþiile chiar negati- tant“ în existenþa cuiva. O ramã de ansam- ve pe care þi le oferã timpul în care þi-este blu de sorginte stoicã (serenitatea) ºi o su- ªtefan Borbély dat sã trãieºti pentru a le duce la bun sfâr- perioarã eticã de esenþã creºtinã (iubirea) ESCHID COMPUTERUL ºit. Constructivul sublim, cu alte cuvinte: aduc textele din carte sub aceeaºi umbrelã, D ºi printre mesajele pe noicianismul implicit pe care Pleºu l-a trãit modelul propus fiind acela al „saltului“ de care „spamul“ nu a reuºit înfiinþând Colegiul Noua Europã (unic li- la ordinea imediatã, politicã a lumii la cea sã le deselecteze este ºi man de normalitate „occidentalã“ pentru elevatã, subtilã a ei. Aºa cum era de aºtep- unul care vorbeºte înspu- foarte mulþi intelectuali doritori sã con- tat, anahoretismul nu-l atrage pe Pleºu, nici mat despre „nishte kestii struiascã durabil în România), lansând ºi mãcar ca ipotezã; dimpotrivã, modelul sãu româneºti“. Ironii subur- sprijinind proiecte cu bãtaie mai lungã, aºa dominant e cel stoic, axat pe energiile acti- bane, „dezvãluiri“ acide, cum este, de pildã, traducerea Septuagintei. ve pe care le genereazã un suflet pentru a caustice ºi – mai ales – or- Toate cele patru sunt atitudini implica- contracara mizerabilismul îndârjit, agresiv goliu psihologic de om te în actul politic, prin complicitate sau re- din jur. Ceea ce explicã inflaþia politicului „avizat“, ca sinonim pentru înciudare ºi fuz, dupã caz. A cincea, pe care cãrþile de din volum, dar n-o face mai digerabilã. omniscienþã. O simplã cãutare pe internet acum nu o cauþioneazã, e marginalizarea În completarea acestui program, Andrei pe teme autohtone genereazã o vastã paletã orgolioasã, decantatã din refuzul – sublim Pleºu porneºte, în Faþã cãtre faþã..., de la de grobianisme cinice, împãrþite între sar- ºi el – al maculãrii: mulþi o practicã în zile- douã „bucurii“: aceea de a fi cunoscut câþi- casme hohotitoare, vituperãri justiþiare, vio- le noastre, creând valori ºi instituþii, de care va oameni esenþiali în biografia sa (Noica, lenþe subculturale ºi lehamite. Nicãieri o însã nu se vorbeºte, fiindcã ele nu fac parte Al. Dragomir, Andrei Scrima, Al. Paleo- vorbã seninã, un crâmpei de luminã, calm din sistemul de zgomot al vieþii politice ºi logu, Marin Tarangul, Theodor Enescu, M. contemplativ sau înþelepciune: România al presei de scandal care o cauþioneazã. Pa- ªora, G. Liiceanu) ºi de a nu-i fi cunoscut mileniului III aratã ca o rezervaþie de nevro- radoxul textelor din cele douã cãrþi de pe alþii, care l-ar fi putut tulbura. În cen- tici agitaþi, enervaþi de politicã ºi de bana- publicisticã semnate de cãtre Andrei Pleºu trul tuturor stã Noica, prin combinaþia din- lul þãrii în care le-a fost dat sã se nascã, – multe dintre ele au apãrut anterior în tre sublim filosofic ºi capacitatea de a-l ex- vitrolaþi de revanºisme, gata sã dea cu pum- Adevãrul sau Dilema veche – este cã, prin prima estetic. O povaþã: „sã nu te înconjori nul, cu piciorul, cu ce s-o nimeri, în orice forþa lucrurilor, ele se nasc din chiar zgo- cu uºi închise“. Reconfortantã e recunoaºte- sau oricine, fie el om sau idee. Microso- motul pe care ar trebui sã-l nege. În ultimã rea histrionismului ca ingredient existenþial cialul rostuit al anilor de dinainte de 1990 instanþã, Despre frumuseþea uitatã a vieþii esenþial, complexul de rol îngãduindu-þi nu s-a dus pe apa Sâmbetei, locul lui fiind luat (mai ales) sugereazã o dilemã circumstan- numai sã te desprinzi flexibil de ceilalþi, dar de sedentarismul exasperat al statului în þialã: te poþi impune publicului din Româ- sã te ºi detaºezi de tine însuþi, a nu fi scla- faþa televizorului, prelungit în dinþi scrâº- nia de azi ºi altfel decât printr-un dialog vul eului propriu fiind precondiþia unei niþi, înjurãturi, cinism ºi lehamite. România tensionat cu Puterea ºi cu simulacrul de co- vieþi fericite, adevãr decantat de cãtre An- e, clinic vorbind, o þarã înfrântã pe termen erenþã ºi de ºtiinþificitate pe care ea o gene- drei Pleºu ºi din „formula“ propriei sale lung de coruptocraþie, bolnavã, antimeri- reazã în mod haotic, numind-o „activitate structuri, identificatã retroactiv în combi- tocraticã, blocatã la vârf de ºmenari ºme- politicã“? Majoritatea politicienilor noºtri narea unei melancolii de premiant rigid cu cheri ºi de o suprainstituþionalizare suicida- nu pot deveni teme de interes constant – „frivolitatea“ autocriticã administratã de rã, întreþinutã de o clasã socialã – cea a spune explicit Andrei Pleºu – decât cu pre- cãtre Marin Tarangul. politicienilor venali – la a cãrei proliferare þul ridicolului ºi al grotescului descalificant. Faþã cãtre faþã... priveºte în sufletul lui cancerigenã nimeni nu se gândise înainte Cu toate acestea, obsesia puterii e discreþio- Andrei Pleºu mai adânc decât au fãcut-o de 1989, în pofida analizei lucide ºi nepãr- narã, inflaþia politicului fiind una dintre volumele sale anterioare, semn cã înainta- tinitoare care ne spunea cã o þarã care a avut distorsiunile axiologice majore pe care so- rea în vârstã ºi bolile marcheazã scadenþe 38 de guverne în doar 20 de ani de de- cietatea româneascã le-a generat dupã de- neobservate mai devreme. Esenþialã rãmâ- mocraþie liberã, cum s-a întâmplat la noi în cembrie 1989, cu complicitatea unor vâr- ne, în acest sens, conºtientizarea opþiunii mult-idealizata perioadã interbelicã, nu prea furi ale intelectualitãþii noastre, mã grãbesc între rigoare ºi fineþe, între geometrism ºi e pregãtitã pentru eficienþã ºi stabilitate, cu sã adaug. Mistificarea continuã sã funcþio- muzicalitate, prin privilegierea, fireºte, a excepþia acelora asigurate de dictaturã. neze: tineri universitari se bat ca bezmeti- luxului manierist în competiþia cu austeri- Cele douã cãrþi din 2011 ale lui Andrei cii sã ajungã în parlament, foºti umaniºti tatea clasicã. Nu se pune problema ca An- Pleºu, Despre frumuseþea uitatã a vieþii, res- fac anticamerã la talk-show-uri, doar-doar drei Pleºu sã aleagã altfel, întreaga lui viaþã pectiv Faþã cãtre faþã: Întâlniri ºi portrete, vor fi bãgaþi în seamã, scriitori autentici îºi stând mãrturie în acest sens; esenþial e – o publicate de Editura Humanitas, rãspund, submineazã mercantil talentul, fãcând pu- spun ºi celelalte cãrþi, dar mai pregnant, în ultimã instanþã, unei întrebãri esenþia- blicisticã în loc sã scrie cãrþi de construcþie. poate, aceasta din urmã – cât de vinovat te le: cum pot rezista, într-un asemenea cli- Politicul dizolvã valori, niveleazã cariere, poþi simþi alegând arabescul, atunci când la mat împovãrãtor, intelectualii? Cei ce ºtiu, imbecilizeazã. Putem ieºi din acest impas? originile tale maieutice se aflã Constantin care înþeleg, care vor o altã lume. În cinci Putem, spune Andrei Pleºu în Despre Noica... În ultimã instanþã, întreaga operã feluri, dacã stãm sã le numãrãm atent. Pri- frumuseþea uitatã a vieþii, prin esenþializare. de pânã acum a lui Andrei Pleºu nu repre- mul e idealismul maculat: intri efectiv, con- Cartea propune câteva „încercãri de a ieºi zintã altceva decât raþionalizarea eufemi- din vârtejul actualitãþii“, asimilabile con- zantã a unei asemenea interogaþii... ºtient în jocul ambiguu al puterii ºi sã te
laºi mânjit de el, sperând cã apele se vor templativismului ºi terapiei realizate prin limpezi ºi cã vei putea sã „implementezi“ „bucurie“. Existãm trepidant, spune cartea, proiecte. Al doilea e cioranismul exasperat, ne „administrãm“ satisfacþii, împliniri fru- întins pe vastul palier dintre cinismul caus- gale, dar nu mai suntem în stare sã trãim tic ºi bufoneria metafizicã. Sã te detaºezi, bucuria ca atare, s-o decantãm din valori cu alte cuvinte, în mod histrionic de siste- sustrase contingentului, cum ar fi meditaþia mul care te absoarbe, dar sã laºi geamul deschis cãtre el, pentru ca sadomasochismul sã-þi funcþioneze trepidant, þinându-te activ în lipsa unei îndeletniciri mai lucrative. In- telectualul critic ar fi a treia opþiune. E o prelungire ingenuã a adolescenþei revolta- te: dacã þinem cont de anomia structuralã a discursului public în România de azi, e calea cea mai sigurã cãtre vorbitul în deºert, echivalentã cu o stare de graþie ºi cu o auto- narcozã. A patra cale e ceea ce, în Faþã cãtre

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 9 orice caz, mai puþin explorate. (Existã, desi- (vinovat: actorul Victor Rebengiuc), utiliza- gur, ºi motive obiective, care þin de dinamica rea abuzivã a colaborãrilor externe, în timp ce accesului la diverse arhive.) Mai jos vom vorbi artiºti din vechea generaþie sau neprieteni ai despre un astfel de document. El are relevanþã directorului nu sunt distribuiþi în piese ºi sunt ºi pentru istoria politicã (a regimului Ceau- dezavantajaþi la salariu (în plus, existând per- ºescu), pentru aºa-numitul comunism dinastic spectiva unei reduceri de personal, riscã sã fie care se va instaura în România încã din dece- concediaþi); secretarul de partid Toma Caragiu niul opt, prin cooptarea Elenei Ceauºescu, a pactizat cu conducerea ºi beneficiazã el în- deoarece stã mãrturie pentru a documenta suºi de privilegii; repertoriu întocmit discre- procesul de ascensiune al soþiei secretarului þionar, fãrã consultarea colectivului, astfel încât general al CC al PCR. În al treilea rând, mate- sã fie „jucaþi“ doar artiºtii din „grupul de rialul este relevant pentru confirmarea impac- sânge albastru“ (partizanii directorului Liviu tului puternic pe care l-au avut „Tezele din Ciulei); în acest context, apãrea ºi referirea la iulie“ în mediile artistice, unde s-a ajuns la tul- repetiþiile pentru piesa Revizorul, în regia lui burãri în diverse instituþii culturale. În fine, Lucian Pintilie: „Cu un grup de bãrbaþi îm- documentul este semnificativ pentru istoria brãcaþi în femei, ce se pupã între ei, se pipãie Teatrului „L. S. Bulandra“ ºi poate schimba ºi cântã în cor (un cor ce nici nu e mãcar în „Tezele din iulie“, sau nuanþa anumite percepþii istoriografice textul autorului Leonce ºi Lena, corul fiind bine aºezate dupã 1990 (îndeosebi în legãturã invenþia regizorului, [iar textul este] compus Teatrul „Bulandra“ cu interzicerea – în septembrie 1972 – a spec- din cuvintele «Pi-pi» ºi «Po-po»)! – adicã ce tacolului Revizorul). frumoasã e pederastia. Veniþi sã vedeþi. Ce are ºi interzicerea piesei Meritã amintit ºi faptul cã, în 1971, diverºi comun poporul nostru, arta noastrã naþionalã, nemulþumiþi de la Teatrul Naþional din Cluj cu aceste practici, invenþii «regizorale», când Revizorul au sesizat organele de partid locale în privinþa nici mãcar nemþii nu le-au acceptat!? ([vezi] comportamentului presupus abuziv al direc- Presa RFG). Sã nu mai amintim de: Proºtii sub Cristian Vasile torului Vlad Mugur. „Tezele din iulie“ nu fac clar de lunã, Gluga pe ochi, repetiþiile cu Revi- decât sã îi încurajeze; în cele din urmã, cunos- zorul ºi multe, multe altele [subl. n.]“. NUL ACESTA, la finele lunii septembrie, cutul regizor decide sã ia calea exilului. La Evident, acuzaþiile erau foarte grave, mai A s-au împlinit exact patru decenii de la su- Bucureºti, la Teatrul „Bulandra“, se petrece ales în condiþiile în care manifestãrile ºi prac- primarea piesei Revizorul, dupã Nikolai Gogol, ceva similar. Directorul Teatrului, Liviu Ciulei, ticile homosexuale erau incriminate ºi sancþio- în regia lui Lucian Pintilie. Sã reamintim câte- ºi echipa sa de actori ºi regizori strãluciþi sunt nate de Codul penal din 1968. În mod perfid, va detalii ale împrejurãrilor care au zguduit contestaþi vehement de o parte – minoritarã – delatorii sugerau ºi circumstanþe agravante: atunci Teatrul „L. S. Bulandra“. Un terifiant a angajaþilor (autointitulaþi „comuniºti ºi sin- recidivele regizorului Lucian Pintilie, repre- comunicat din Scânteia anunþa inchizitorial cã dicaliºti“). În pofida deznodãmântului de la zentate prin: spectacolul Proºtii sub clar de Biroul CCES a decis: „suspendarea spectacolu- Cluj, „rebelii“ din Teatrul „Bulandra“ nu mai lunã, interzis chiar la iniþiativa lui Nicolae lui [Revizorul] ºi interzicerea de a fi reprezen- au încredere în mecanismele obiºnuite de Ceauºescu; apoi Reconstituirea, filmul din tat pe vreo altã scenã din þarã într-o aseme- petiþionare (aºteptarea lor se îndreptase spre 1969; piesa Gluga pe ochi (Întunericul, de Iosif nea adaptare ºi va lua mãsuri pentru ca astfel pedepsirea exemplarã ºi rapidã a lui Vlad Naghiu) – în regia lui Valeriu Moisescu –, de manifestãri sã nu mai aibã loc în viaþa cul- Mugur, în speranþa cã Liviu Ciulei va îm- interzisã ºi ea cu puþin timp în urmã, în con- turalã din România“ („Din partea Consiliului pãrtãºi o soartã similarã; ei nu se adreseazã textul asumãrii la vârf a „Tezelor din iulie Culturii ºi Educaþiei Socialiste“, Scânteia, 30 doar Comitetului Municipal de partid, Secþiei 1971“. septembrie 1972). Dar mai important – pen- de propagandã sau CCES, ci direct Elenei De fapt, pãcatele ideologice ºi politice erau tru istoricii vieþii culturale ºi politice – este Ceauºescu, pe atunci doar directoare a In- cele mai importante; Liviu Ciulei era într-un preambulul acestui comunicat, care aminteºte stitutului de Cercetãri Chimice din Bucureºti fel un reprezentant al capitalismului, care alcã- ºi de spectatorii avizaþi ºi vigilenþi care au infor- (va deveni membrã a CC al PCR abia la 21 iulie tuieºte repertoriul într-un mod ostil „Tezelor mat organele de partid ºi de stat: „Un mare 1972): „Stimatã doamnã Ceauºescu, vã scriem din iulie“. Pe moment, aceºti „memorandiºti“ numãr de spectatori s-au [sic!] adresat Con- dvs., pentru cã în inima oamenilor vã bucu- nefericiþi, care – între decembrie 1971 ºi ia- siliului Culturii ºi Educaþiei Socialiste expri- raþi de multã încredere. Anii trecuþi, ca noi, nuarie 1972 – cereau intervenþia partidului, a mând protestul ºi nemulþumirea faþã de mo- colectivul din Cluj a sesizat organelor de acolo Elenei Ceauºescu în particular, nu au avut suc- dul cum a fost pusã în scenã, la Teatrul «Lucia cumplitele acþiuni ale lui Vlad Mugur. ªi nu ces. A trebuit sã se ajungã la o masã criticã, la Sturdza Bulandra», piesa «Revizorul» de N. s-a luat nici o mãsurã. Noi nu vrem sã pãþim mai multe delaþiuni ºi vizionãri „lãmuritoare“. Gogol. Montarea ºi adaptarea piesei denatu- ca ei; cazul identic, Liviu Ciulei, se aflã la noi. Între timp, lui N. Ceauºescu însuºi (prin bine- reazã opera marelui dramaturg, atitudine in- Cu el de ani de zile ne ducem o existenþã du- voitori precum Aurel Baranga, dar nu numai) compatibilã cu rolul teatrului românesc – tri- reroasã. Vã rugãm respectuos pe dvs: cetiþi i s-au tradus pe limba lui unele spectacole, în- bunã a prezentãrii autentice a valorilor culturii [sic!] alãturatul ºi înaintaþi-l spre anchetare deosebi Revizorul – mai ales gesturile scenice naþionale ºi universale“. Ulterior, directorul unui for ce sã nu dea dovadã de comoditate ºi care ironizau inclusiv vizitele sale de lucru în Teatrului, Liviu Ciulei, ºi-a pierdut funcþia, neclaritate politicã. [...] 1972, ian[uarie]“ teritoriu. A contat probabil ºi trecutul regi- dupã o prealabilã demascare, iar regizorul (Arhivele Naþionale ale României, fond CC zorului Lucian Pintilie în raport cu cenzura, Lucian Pintilie ºi actorii au fost puºi – la rân- al PCR – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, cu N. Ceauºescu personal chiar (v. Proºtii sub dul lor – la stâlpul infamiei. dosar nr. 18/1971, f. 10). Alãturat era ane- clar de lunã ºi Reconstituirea). Aºa s-a ajuns Deºi existã în istoriografia românã impor- xat un memoriu de protest (nesemnat, datat la momentul fatidic 30 septembrie 1972, când tante volume de documente (vezi Liviu Mali- decembrie 1971) – de fapt o delaþiune de cea Scânteia a reprodus comunicatul infam prin þa, ed., Cenzura în teatru: Documente, 1948- mai joasã speþã – care vizeazã întreaga echipã care era anunþatã suspendarea spectacolului 1989, Cluj-Napoca: Editura Fundaþiei pentru creatã de Liviu Ciulei. regizat de Lucian Pintilie. Studii Europene, 2006), precum ºi studii rela- În protest – dactilografiat stângaci ºi une- Probabil dimensiunile actelor cenzoriale tiv numeroase despre informatori, agenþi ai ori agramat – era vizat întregul directorat al nu ar fi atins proporþiile cunoscute dacã nu ar Securitãþii etc., nu a fost analizat îndeajuns lui Liviu Ciulei, din 1962 pânã în decembrie fi existat ºi multe dezbinãri în interiorul medii- fenomenul delaþiunii existent în mediile inte- 1971; în acest rechizitoriu sunt trecute în re- lor artistice; care au fãcut un mare rãu lumii lectuale ºi artistice înainte de 1989. Este o vistã, inventariate ºi detaliate, toate aºa-zisele teatrale. Nu este mai puþin adevãrat cã „Tezele temã sensibilã, delicatã, din mai multe moti- vini ideologice ºi artistice ale marelui regi- din iulie“ au încurajat delaþiunea. Dacã dela- ve: unii actori ai acestor evenimente încã trã- zor, actor ºi scenograf. Punctul de reper fun- torii nu ar fi trãit – ca ºi cei pârâþi – într-un iesc, nu avem încã toate piesele documentare damental al contestatarilor îl reprezintã regim autoritar, dictatorial, ar fi fost ridicoli, ºi nu în ultimul rând pentru cã – în mai multe „Tezele din iulie“, invocate ca „Documentele“ caragialeºti (vezi, de exemplu, rãmânerea lor cazuri – cele douã pãrþi (cel care a fost victimã precum o Biblie a acestor „credincioºi“ ai par- în anonimat, cu pretenþia totuºi cã reprezintã a denunþului ºi denunþãtorul) sunt nume im- tidului – cum de altfel se ºi prezintã. Potrivit ceva pentru arta teatralã ºi cultura românã).
portante ale culturii ºi vieþii artistice. În plus, denunþului, Liviu Ciulei – care s-ar fi angajat în studiile istorice din postcomunism, accen- solemn sã respecte aceste „Documente“ – nu tul a cãzut mai mult asupra delaþiunilor care numai cã s-a abãtut de la spiritul lor, dar a au ajuns la Securitate, cu exploatarea istorio- condus în continuare autoritar instituþia; ºi graficã a documentelor pãstrate în principal în lista reproºurilor era lungã: bruscarea unor Arhiva CNSAS. Plângerile ºi delaþiunile adresa- salariaþi (luptãtori pe tãrâm socialist), adre- te partidului au fost oarecum neglijate sau, în sãri ireverenþioase faþã de tovarãºul Ceauºescu

10 • APOSTROF Actualitate O „internaþionalã“ a unei personalitãþi europene

Alexandru Singer

NTELECTUAL CU binemeritat prestigiu care acest înþelept ar fi putut ajuta noile I clãdit printr-o operã care nu are contes- generaþii sã înþeleagã mai bine avatarurile tãri ºi nici inconsecvenþe, care apãrã ºi con- unei epoci nefaste ºi mai ales cum a lãsat ea tinuã liniile fundamentale de evoluþie ale ca moºtenire nu o involuþie economicã ºi culturii europene ºi universale, care ascultã socialã, ci ceva mult mai grav, anume o in- ºi citeºte, mai mult decât vorbeºte ºi co- telighenþie iresponsabilã ºi mincinoasã, ca- menteazã pe cei ce se exprimã ºi respectã pabilã de orice pentru a-ºi asigura (ca ºi limbile în care s-a format – maghiara, ger- în trecut) bunãstarea ºi parvenirea, ignorân- mana, rusa, româna, franceza ºi altele. Ion du-ºi rolul de cãlãuzitor al naþiunii, aºa cum Ianoºi dã glas unei multiple experienþe de a fost cazul în alte þãri sovietizate. Or, toc- viaþã cu modestie ºi bun-simþ nu în bene- mai aceasta explicã cu adevãrat înapoierea ficiul personal, nu pentru a-ºi clãdi un mo- care continuã sã marcheze România ºi Bul- nument autobiografic, ci pentru a ajuta ci- garia. Aici ºi acum, internaþionalismul nu titorii, mai ales pe cei care nu au cunoscut mai justificã obiectivitatea necriticã, auto- timpurile prin care a trecut el, sã înþeleagã nomia salvatoare, slalomul printre stâncile ºi sã valorifice învãþãmintele pe care le-a rãului ºi urâtului. Nu mai poate fi suficientã adunat cu trudã, uneori cu suferinþe, alte- consecvenþa convingerilor de stânga când pânã ºi încercarea de reafirmare a socialis- ori cu bucurii ºi satisfacþii pe care unii nu mului francez este îngenuncheatã în Eu- obosesc sã le rãstãlmãceascã. ªi face asta cu ropa. Fãrã îndoialã, nu ar trebui sã i se cearã delicateþea (tot mai rar întâlnitã) ºi respec- lui Ianoºi acest efort explicativ, dar toþi tul faþã de adevãrul factic confirmabil de apropiaþii sãi au dreptul sã fi sperat la o mai orice altã sursã, evitând tendinþe conflic- angajatã dezvãluire criticã mãcar a istoriei tuale. noastre recente. El a suportat destule ata- Cartea Internaþionala mea: Cronica unei ze studii în mãreaþa Uniune Sovieticã, pãþa- curi nedrepte. Desigur, ar fi fost de dorit ca vieþi (Iaºi: Polirom, 2012) începe cu amin- niile selectivitãþii partinice sau birocratice în locul atâtor institute care-ºi arogã acum tiri despre oraºul Braºov, unde s-a nãscut, pe care le-a depãºit autorul sunt un fel de dreptul de a blama in corpore trecutul sau despre familia sa ºi contribuþiile ei la tra- premiu, iar tristele rãfuieli staliniste rãma- de a susþine mersul împleticit al prezentu- diþiile locale. Faptele ºi evenimentele trata- se în istoria Piterului o mostrã a crimina- lui, sã se fi mobilizat conºtiinþele critice te, uneori cu umor, par sã fie selectate ast- litãþii sovietice: „Trãiam ca într-o carantinã, constructive, inclusiv ale unor filosofi, este- fel încât sã ilumineze contraste, nostalgii, care nu era nicidecum etanºã, fiind totuºi ticieni ºi publiciºti a cãror memorie sã fie o dar ºi înþelesuri repetabile oarecum altfel în prielnicã supravieþuirii... Oricât m-aº fi în- oglindã realistã a unei noi gândiri capabi- prezent. Talentul de povestitor al autorului cãpãþânat sã salvgardez idealul de real, le sã transforme învãþãmintele istoriei în ne oferã reale satisfacþii de lecturã ºi explicã menþinându-le paralele, neintersectate, ele lumini viitoare. Dacã þinem seama ºi de ul- totodatã trãsãturile sale de caracter ºi îm- s-au contaminat reciproc...“ Temeinica ºi tima dramã trãitã de familia Ianoºi, pier- prejurãrile în care acesta s-a format. Sunt continua sa formare culturalã l-a ajutat sã derea iubitei lor fiice, chiar cã devine de de remarcat stilul ºi particularitaþile intere- nu se scufunde în plasa ideologizantã coti- neconceput ca sã mai poatã coagula el o sante ale împletirii destinului personal cu dianã, sã evolueze prudent ºi mereu echili- intelectualitate militantã, mãcar atât cât în- desfãºurarea istoriei, adesea dramaticã, ºi brat ca intelectual responsabil ºi consec- cearcã istoricul Giurescu. totuºi tratatã cu obiectivitate. Sine ira et vent. Toate amintirile celor opt ani de Ion Ianoºi este un fel de patriarh ecu- studio. Toate relatãrile povestitorului con- studii în URSS ºi ale vacanþelor în þarã sunt menic care slujeºte în diferite catedrale, cea firmã trãsãturile personalitãþii sale, prezi- tulburãtoare, de parcã evenimentele dintr-o a demnitãþii ºi autonomiei spirituale, cea date de modelul tatãlui sãu – o persoanã în- þarã se oglindesc în cealaltã tragicomic, cu a marilor valori ale culturii, cea a creati- truchipând o moralitate statornicã laolaltã cu râsu’-plânsu’. Fãrã nicio îndoialã, încâlcea- vitãþii libere, la amvonul cãrora nu se pot o înþelepciune nepretenþioasã. Aº spune cã la dramaticã a acelor ani rãmâne greu de prezenta decât cei care meritã sã fie respec- ºi relaþiile cu comunismul ale lui Ion Ianoºi înþeles pentru tânãrul cititor de azi, în ciuda taþi pentru faptele ºi moralitatea lor. Numai ante ºi postceauºist au fost permanent cen- amãnunþitelor descrieri ale autorului, însã cã, dincolo de internaþionalismul spiritual, zurate de aceste imperative. Foarte instruc- ele rãmân o mãrturie dãtãtoare de seamã, noi suntem atât de însetaþi de revigorarea tive sunt paginile consacrate ponderii prio- un fel de iluminare târzie a istoriei trãite de conºtiinþtei naþionale încât am ajuns sã pre- ritare a muzicii ºi literaturii în formarea sa cititorii vârstnici. Pânã aici internaþionalis- tindem ceea ce nici cea mai cinstitã auto- intelectualã, mult mai importante decât in- mul autorului are deplinã justificare, ex- biografie nu poate da. Savantului, omului fluenþa familiei sau a contextului social. plicând ºi salvând conºtiinþa sa de filosof modest ºi cinstit, trebuie sã-i mulþumim cã Al doilea capitol al cãrþii este consacrat consecvent, cãlit sã iasã din falsul umanism ne-a dat mult mai mult decât au încercat experienþei clujene, studenþeºti. Aparent ºi sã parcurgã împreunã cu þara sa drumul alþii. axat pe amintiri foarte personalizate, acest accidentat spre Noua Europã.
capitol poate ajuta foarte mult pe cei care Ultimele trei capitole ale cãrþii con- 20.10.2012 doresc sã înþeleagã evoluþia relaþiilor dintre semneazã, strict în stilul unui jurnal eveni- români ºi maghiari în aceastã parte a Ro- menþial, implicarea sa ºi a Janinei (mult mâniei. El face trecerea spre experienþa mai prezentã în aceste capitole) în toate leningrãdeanã din anii 1949-1955, cea de evenimentele din anii 1995-2012, în þarã ºi a doua studenþie, în care s-a fãurit ataºa- în strãinãtate, ca oameni de ºtiinþã, dar ºi mentul sãu profund faþã de marea literaturã ca intelectuali solicitaþi în diverse proiec- rusã. Pentru cititorii (ºi eu între ei) propuºi te, organisme politice sau relaþii sociale, ºi respinºi sau nici mãcar propuºi sã urme- evitând regretabil comentariile mai largi cu

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 11 Poeme de GILDA VÃLCAN Somn uºor sã-mi astupe ridurile, sã mã îmbrace într-un colac de salvare de moarte te-ai apropiat prea mult, cãci timpul nu trece, noi ne trecem, timpul stã pe loc într-atît încît ºi rîde de strîmbãturile propriului nostru corp. þi-ai auzit cãderea în trup mã iau la întrecere cu lemnul, sã-mi sarã mai rar o aºchie ºi n-ai mai vrut sã te ridici ºi sã mã ascut, lance cu care sã lupt împotriva timpului sã întorci ultima filã rãmasã între noi. înþepenit, cãci poate îl înduplec sã plece, te vãd, sã rãmînem doar noi privindu-ne pînã la asfinþit. îþi aduci zborurile înapoi ºi le îngropi, sã nu mai rãmînã nici oasele din noi ne cresc aripile rãsucite în interiorul coastelor Albastru nu ºtie nimeni în minþile lor ne-am întîlnit de o mie de ori nu te ºtiam atît de albastru, eu nu aºa te-am cunoscut ºi am gustat din cupa zeilor nu aveai culoare, doar o privire care intra prin lucruri dar noi, noi care ieºea din lucruri ºi le gonea. ne þinem chipurile întoarse pentru ca rictusul rãmîneam fãrã pãmînt sub picioare în faþa privirii tale. sã fie zîmbetul cu care le ºoptim: au trebuit ani sã te vãd albastru, aºa cum eºti acum, „nu, încã nu doare“ nimeni n-ar crede cã pielea omului, pielea ta ºi ne prefacem apoi cã aþipim... are culoarea cernelii, poate am greºit ºi am uitat am uitat sã scriu pe hîrtie ºi din greºealã am început am început sã scriu pe trupul tãu fãrã culoare cîndva. *** e vina mea, am pãmîntul sub picioare acum trebuie doar sã recitesc cuvintele de pe pielea ta vremuri care trec prin vremuri, care tac prin vremuri… în sens invers, de la coadã la cap, sã reînvãþ ce vrei sã spui cu asta? sã învãþ iar sã respir, sã merg, sã mã hrãnesc cã timpul trece ºi lasã urme adînci în piatrã, mi-e dor doar sã plutesc, mãcar o singurã datã timpul trece pe muteºte, nu spune nimic însã cum sã regãsesc privirea care îmi desena aripi ne trezim cu dinþi mai puþini, cu pielea lãsatã de sticlã ºi îmi fura pãmîntul de sub tãlpi? ºi sãpatã pe la colþuri, nici pãr, nici unghii de aceea am hotãrît sã mã îngraº, de cîte ori timpul mai rupe o bucatã din mine, o înlocuiesc Dor cu o halcã de grãsime, sã-mi ungã carnea ºi osul nu mi-a fost niciodatã dor de mine, nu mi-a fost dor de nimic, nu mi-a fost dor. n-am exerciþiul dorului, întotdeauna am gãsit alãturi tot ceea ce mi-a lipsit. poate fracþiunea aceea de secundã în care am întins mîna spre cel gãsit s-a numit dor ºi cînd am gãsit un gol mi-am amintit cã poate pe el l-am cãutat, pe cel din vid. suspend distanþele, le ºterg cu miez de pîine ºi gãsesc aproape tot ce mi-am dorit, chiar ºi pe tine.

Îngerul

în fiecare încãpere un înger, deschide uºa uºor, sã nu se sperie nu are unde sã se ascundã, stã chiar sub ochii tuturor dar cine vrea sã vadã un înger? sã mãrim miza de o mie de ori, cine vrea sã atingã un înger? oricum ne atinge el de prea multe ori de fiecare datã cînd trecem dintr-o camerã în alta. ºi uitãm. dacã am avea oglinzi pînã la pãmînt am vedea, nu îngerul, nu, el nu se poate oglindi, am vedea cã nu pãºim între camere, plutim. ºi îngerul, îngerul? unde sã-l mai aºezãm, ocupã deja prea mult loc, noroc cã putem sã trecem prin el, dar de fiecare datã pare cã se rupe în bucãþi sã-l salutãm? îi spunem doar, somn uºor, mîine îi mutãm pe toþi în dormitor.

• Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P.

12 • APOSTROF DOSAR ION VINEA În câte revoluþii a crezut ION VINEA?

Sanda Cordoº

Revoluþia ca utopie ºi speranþã

NTR-UN INTERVIU de la începutul anilor Î ’60 (publicat integral doar postum), Ion Vinea îºi aminteºte o veche întâlnire pa- rizianã:

Mi-aduc aminte cã [...] prin 1927 sau 1928, am asistat la o „ºedinþã“ a statului-major su- prarealist. Mã aflam într-o casã ingenios clã- ditã pe un „cucui“ din Montmartre, de ma- rele arhitect precursor Loss: casa prietenului meu din copilãrie, poetul Tristan Tzara. Lu- au parte comuniºti, oameni de stânga: An- dré Breton, ºeful miºcãrii surrealiste, Paul Eluard, Louis Aragon (care tocmai scria „Le paysan de Paris“), Ribemont Dessaignes, Philippe Soupault ºi alþii încã. Obiectul dis- cuþiei: nemulþumirea grupãrii suprarealiste faþã de conducerea ziarului „Humanité“, ca- re nu consimþea sã-ºi punã coloanele în ser- viciul sau la dispoziþia producþiei surrealiste ºi s-o recunoascã astfel ca literaturã ºi artã „proletarianã“. Discuþia a durat vreo ºase ceasuri ºi corifeii surrealismului s-au des- pãrþit fãrã sã ajungã la vreun rezultat. ªi, dacã stãm ºi ne gândim cât de cât, era firesc sã fie aºa. ªi este bine cã a fost aºa1.

La data dialogului rememorat, participan- þii aveau deja (fiecare în parte ºi toþi împreunã) mai mult decât o experienþã, o istorie în ceea ce priveºte potenþialul sub- versiv al artei ºi relaþia acesteia cu politicul. Cu toþii ar fi putut subscrie la fraza (ce va apãrea, de fapt, ceva mai târziu, în 1929, câºtigând o mare notorietate a) lui André Breton: „En matière de révolte, aucun de nous ne doit avoir besoin d’ancêtres“2. Da- cã revolta þine de zestrea personalã ºi se trã- ieºte, spontan ºi creator, pe cont propriu, • Ion Vinea revoluþia, în schimb, se face împreunã cu toþi suprarealiºtii ºi scriitorii de avangardã tre Breton ºi Aragon ºi dintre cel dintâi ºi ceilalþi, dupã reguli ºi strategii care nu sunt ai epocii erau de acord cã Revoluþia trebuie Tzara). neapãrat ºi întotdeauna de facturã literarã, slujitã (Le surréalisme au service de la révo- Nu ºtim dacã Ion Vinea doar a asistat dar care implicã, într-un grad variabil, su- lution este titlul celebru ºi emblematic al sau a ºi participat la aceastã tumultuoasã punerea. În anii pe care îi evocã Ion Vinea, unei publicaþii de la începutul anilor ’30), discuþie. Ar fi avut, desigur, toatã îndrep- suprarealiºtii se aflau, de altfel, în timpul semnificaþia acesteia ºi mijloacele de reali- tãþirea de a o face, ca unul care era mereu unor clarificãri decisive (deloc uºor de fã- zare erau concepute atât de diferit încât au la curent cu mersul ideilor suprarealiste ºi, cut) care priveau tocmai angajarea revo- stat la baza unor necontenite dezbateri, cer- în general, avangardiste. Dovadã stã revis- luþionarã a artei lor ºi, nu mai puþin, atitu- turi ori rupturi3 (notorii rãmânând cele din- ta Contimporanul, care are o rubricã bogatã dinea faþã de Partidul Comunist (din care ºi constantã de revista presei occidentale cei mai mulþi au fãcut parte, pentru o pe- 3. Vezi, în acest sens, lucrarea de referinþã a lui avangardiste ºi care semnaleazã cu promp- Histoire du Surréalisme rioadã variabilã de timp), precum ºi faþã de Maurice Nadeau, , titudine apariþia cãrþilor datorate scriitori- revoluþia concretã din U.R.S.S. Dacã mai Paris, Seuil, 1964. O substanþialã analizã a ideilor suprarealiste despre revoluþie (carac- lor din aceste medii, dupã cum, nu o datã, terizate printr-un mare eclectism, ce variazã 1. Ilie Purcaru, Un interviu restant cu Ion Vi-  nea. Fiecare epocã spune: „Poetul are cuvân- de la anarhism la marxism ºi stalinism) se tul“, în Ramuri, anul VIII, nr. 11, 15 noiem- gãseºte în Laurent Jenny, Je suis la Révolu- brie 1971, p. 9. tion. Histoire d’une métaphore (1830-1975), concluzia: „La notion de «révolution», l’es- 2. André Breton, Manifestes du Surréalisme, Paris, Belin, 2008, capitolul Révolutionnaire pace d’une décennie, s’est mise au service du Paris, Gallimard, 1989, p. 76. en quête de la Révolution, care se încheie cu surréalisme“ (p. 108).

DOSAR Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 13  menii analitici ai lui Pierre Bourdieu (care sentimentalismul nostru burghez“11), nu preia integral sau parþial articolele lor4. În exprimã, de altfel, o idee frecventã a co- cred cã Vinea a fost un cititor asiduu al lui 1932, sãptãmânalul Facla (aflat, de aseme- mentatorilor), aceasta înseamnã participa- Marx12. nea, sub directoratul lui Ion Vinea) gãz- rea la o utopie, aceea a „unei reconcilieri De altfel, gazetarul, care nu era, de alt- duieºte un amplu fragment din Frontul ro- a avangardismului politic ºi a avangardis- fel, deloc lipsit de interesul pentru idei, nu ºu, poemul lui Louis Aragon5, care a atras mului în materie de artã ºi de artã de a trãi ezitã, în câteva rânduri, sã-i ironizeze pe punerea autorului sub acuzare pentru insti- într-un fel de sumã a tuturor revoluþiilor dogmaticii interpreþi ai ideologiei („clerici gare la rebeliune ºi a provocat, în Franþa, o – socialã, sexualã, artisticã“, ce renaºte con- intoleranþi ai unei noi religii“13), pentru a disputã de proporþii despre angajamentul tinuu ºi „se izbeºte tot timpul de evidenþa sublinia, în schimb, importanþa coagulantã ºi responsabilitatea scriitorilor. În plus, sub dificultãþii practice de a depãºi [...] distanþa a acesteia în practica socialã. În fond, în nume propriu, de-a lungul timpului, Ion structuralã, în ciuda omologiei, între pozi- rãspãr cu lecturile oficiale ale partidelor Vinea se referã în mai multe rânduri ºi con- þiile «avansate» în câmpul politic ºi în câm- de extracþie socialistã, Vinea preþuia uma- sacrã câteva texte grupãrii suprarealiste, pul artistic ºi, în acelaºi timp, decalajul sau nismul ºi potenþialul eliberator al teoriei precum La rayon invisible. Suprarealismul lui chiar contradicþia dintre rafinamentul este- marxiste. Într-un articol comemorativ pu- Breton sau André Breton6. tic ºi progresismul politic“8. blicat în 1923, la împlinirea a patruzeci de Mai mult însã, pe Ion Vinea îl califica ani de la moartea lui Marx, directorul de la sã participe la dialogul avangardiºtilor pa- Contimporanul îºi exprimã ataºamentul faþã rizieni propria, consecventa sa obsesie Fantasma de doctrina marxistã redusã la „legea fun- pentru tema revoluþiei ºi a relaþiilor dintre damentalã“: scriitor ºi politic. Ca în cazul artiºtilor oc- revoluþiei sociale cidentali, revoluþia se afla în gena sa inte- Nu teoria plusvalorii, nu aspectul condiþii- lectualã, hrãnitã de sentimentul unei exa- XISTà CÂTEVA date ale biografiei sale lor subiective ºi obiective, nu concordanþa sperarãri generalizate, fãrã precedent (sau, E intelectuale care particularizeazã con- riguroasã dintre cele realizate ºi cele scrise în cepþia lui Vinea despre revoluþie. Pe lângã ceaslovul buchisit de belferii cretinizaþi ºi poate, numai adusã la expresie pe o mul- semidocþii aiuriþi care ºi-au asumat condu- titudine de voci mai puternice ºi mai expre- o reflecþie artisticã (care angajeazã, pe calea cerea mulþimilor trebuiesc strigate; ci, gol ºi sive decât altã datã). Revoluþia funcþiona, revoluþiei, arta propriu-zisã), avem, în cazul înaripat ºi viu ca un înger, deplin ºi limpede pentru generaþiile încã tinere, ca o repre- de faþã, un amplu ºi constant demers ana- ivit tuturora, cuvântul de osândã ºi frãþie: zentare salvatoare, fie ºi printr-o cutremu- litic de facturã politicã, prilejuit de activi- uniþi-vã! rare care sã reaºeze plãcile tectonice ale tatea sa de gazetar, ca director al unor pu- acestei lumi în derivã. Ca ºi confraþii sãi blicaþii social-politice. Vinea este (sigur în Este învãþãtura simplã, crede Vinea, pe ca- (români ºi europeni), scriitorul a întrebu- lumea româneascã) scriitorul de avangardã re se înalþã revoluþia din Rusia ºi care do- inþat termenul ºi a trãit fantasma revoluþiei cu cea mai longevivã activitate în jurnalis- vedeºte cã „legea profeticã a lui Marx în întreaga sa ambiguitate, incluzând po- mul noncultural, social ºi politic. Aceasta îl s-a îndeplinit. Azi, în zbuciumul steril al tenþialul exploziv ºi promisiunea de schim- obligã la o informare curentã ºi complexã burgheziei. Mâine, în prãbuºirea ei, prin bare radicalã. În fond, pentru ani întregi, asupra revoluþiei, în manifestãrile sale di- sine“14. revoluþia a funcþionat, în mediile febrile ale verse, la o observare atentã a unor feno- De-a lungul timpului, Ion Vinea con- artiºtilor, ca un alt nume pentru speranþã, mene care n-au legãturã directã cu arta, la sacrã, de altfel, destule dintre articolele sale cum avea sã scrie, nu lipsit de accente ale o raþionalizare a opiniei care este, de cele revoluþiei din Rusia. În toamna lui 1919, deziluziei, B. Fondane în anii ’30: „Ah, de- mai multe ori, împãrtãºitã unui cititor ne- în momentul de cumpãnã de dupã pierde- sigur, revoluþia nu era decât o speranþã, dar familiarizat cu problemele artei. Fireºte, pu- rea Petrogradului de cãtre revoluþionari, noi aveam mare nevoie de speranþã. E bine blicistica culturalã ºi cea social-politicã tânãrul gazetar se aratã încrezãtor în „scân- sã mori cu o speranþã în inimã“7. În ter- funcþioneazã pe principiul vaselor comuni- teia nepieritoare a revoltei“, fãcând o pro- cante, condiþionându-se ºi chiar alimentân- feþie pateticã a rezistenþei în timp a con- 4. Pentru deschiderea pe care Contimporanul o du-se reciproc. ºtiinþei revoluþionare: aratã avangardei europene, vezi Ion Pop, Pentru Vinea, fantasma revoluþiei este Avangarda în literatura românã, Bucureºti, întreþinutã prea puþin ideologic ºi mai mult Neputincioase vor sclipi baionetele în þara Minerva, 1990, p. 90 sqq., precum ºi Paul de acuta sa sensibilitate pentru inechitatea în care a strãlucit pânã în fundul sufletelor Cernat, Avangarda româneascã ºi complexul socialã (mereu promptã în a surprinde ºi în soarele roºu; aurul va astupa zadarnic guri- periferiei, Bucureºti, Cartea Româneascã, le instigatoare, dupã ce cuvântul a fost auzit 2007, pp. 131-148. a sancþiona „o nouã împilare ºi o nouã fla- grantã ºi inadmisibilã nedreptate“), pentru ºi înþeles de fiecare muncitor în parte; po- 5. Louis Aragon, Frontul roºu. Fragment, în runca ºi ameninþarea vor suna în deºert, lan- Facla, anul XI, nr. 447, 21 martie 1932. „suferinþa profundã a mulþimilor producã- 9 þurile vor zornãi fãrã folos, cãci nu i se mai 6. Ion Vinea, Le Rayon invisible. Suprarealismul toare“ , de atenþia realã pentru „aceste mul- poate lua proletariatului conºtiinþa puterii lui Breton, în Cuvântul liber, seria II, an II, þimi compacte ºi tãcute, de þãrani, de mun- nr. 3, 17 ianuarie 1925 ºi Ion Vinea, André citori ºi de cãrturari care se dãruiesc ºi se 11. Ion Vinea, D. Iorga, Marx ºi capitalismul, în Breton, în Adevãrul, an 39, nr. 13107, 9 sep- istovesc în creaþia lor de fiece zi“, fiind cele Facla, anul X, nr. 419, 10 august 1931, text tembrie 1926, editate în Ion Vinea, Opere, care asigurã „toatã vitalitatea României“10. editat în Ion Vinea, Opere, VIII, Publicistica, VI, Publicistica, ediþie criticã, note ºi varian- Deºi trimite în mai multe rânduri la doc- ediþie criticã, note ºi comentarii de Elena te de Elena Zaharia-Filipaº, Bucureºti, Aca- trina marxistã, subliniindu-i valabilitatea Zaharia-Filipaº, Bucureºti, Academia Ro- demia Românã, Fundaþia Naþionalã pentru mânã, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi ªtiinþã ºi Artã, Institutul de Istorie ºi Teorie („Marxismul e criticabil, ca orice teorie, de altfel. Nu, însã, în «punctele esenþiale». Artã, 2008, p. 356. literarã „G. Cãlinescu“, 2005. Cele douã ar- 12. E interesant de semnalat, cred, cã într-un ticole dovedesc marea admiraþie pe care Punctele esenþiale scapã criticei pentru cã excelent poem din 1938, Adam. Încercare scriitorul român o avea, la acea datã, pen- sunt confirmate de realitate, cu o precizi- de autobiografie, existã versul „pot spune pe tru întemeietorul suprarealismului. Spre une care umple de panicã mentalitatea ºi de rost Capitalul“ (Facla, anul XXVIII, nr. exemplu, în cel de-al doilea articol se poate 2175, 20 iunie 1938). În varianta publicatã citi: „Suprarealismul lui Breton aduce revo- 1935), selecþie, studiu introductiv ºi notã în Ora fântânilor (Bucureºti, Editura pen- luþia fundamentalã, realizeazã proorocirile asupra ediþiei de Mircea Martin, traducere tru Literaturã, 1964), versul este exclus. unui apocalips literar. Fiindcã utilizãm ter- de Ion Pop, Bucureºti, Editura Institutului Textele pot fi consultate în Ion Vinea, minologia politicã ºi gazetãreascã a timpu- Cultural Român, 2004, p. 79. Opere, I, Poezii, ediþie criticã ºi prefaþã de lui, sã precizãm: pânã astãzi, în literaturã, 8. Pierre Bourdieu, Regulile artei. Geneza ºi Elena Zaharia-Filipaº, Bucureºti, Minerva, nici o miºcare inovatoare nu s-a atins de pri- structura cîmpului literar, traducere de Bog- 1984, pp. 114-117 ºi pp. 486-489. vilegiile seculare ale sacrosantei oligarhii dan Ghiu ºi Toader Saulea, Bucureºti, Uni- 13. Ion Vinea, Socialism, în Chemarea, anul III, intelectuale: Logica, Raþiunea, Inteligenþa. vers, 1998, p. 348. nr. 265, 15 ianuarie 1920, text editat în Ion André Breton a dat, acestor statui obsedan- 9. Ion Vinea, Douã revolte ºi înþelesul lor, în Vinea, Opere, V, Publicistica (1920-1924), te ºi exagerate, lovitura de târnãcop libera- Facla, anul XII, nr. 604, 2 februarie 1933. ediþie criticã, note ºi variante de Elena Za- toare. La capãtul a patru mii de ani de lite- 10. Ion Vinea, Armindeniul, în Facla, anul XI, haria-Filipaº, Bucureºti, Academia Românã, raturã aservitã cerinþelor marelui ºi micului nr. 453, 2 mai 1932, text editat în Ion Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, public, apare, în sfârºit, adevãrata libertate. Vinea, Opere, IX, Publicistica (1932-1934), Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „G. Cuvântul acesta e, desigur, tot ceea ce ne ediþie criticã, note ºi comentarii de Elena Cãlinescu“, 2003, p. 10. mai încântã ºi pe noi“ (p. 332). Zaharia-Filipaº ºi Magdalena Rãduþã, Bu- 14. Ion Vinea, Comemorarea Mesiei Roºii, în 7. Benjamin Fondane, Scriitorul în faþa Revo- cureºti, Academia Românã, Fundaþia Na- Contimporanul, anul II, nr. 34, 10 martie luþiei (articole politice din perioada 1927- þionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, 2012, p. 56. 1923, text editat în Ibidem, pp. 365-366.

14 • APOSTROF DOSAR • Tristan Tzara, M. H. Maxy, Ion Vinea, Jacques G. Costin, M. Lotar

lui; ºi el nu poate fi îndepãrtat de lângã muncitorilor (editorialul pe aceastã temã e Imaginea emblematicã pentru aceastã lume unealta de robie care s-a schimbat cu vremea un punct fix în calendarul publicisticii sale, aflatã într-o zguduitoare schimbare, care ar 15 în arma libertãþii lui . pe toatã durata interbelicã) amintind cã: putea antrena întreaga Europã, autorul o „Sovietiºtii au rezistat ºi umbra lor roºie identificã în poemul Cei doisprezece de Ale- Câteva zile mai târziu, reia tema ºi îºi ex- acoperã un pãtrar al lumii. Umbra se întin- xandru Blok, „care rezumã, într-un scrâºnet primã, în linii mai apãsate ºi mai persona- de, pe nesimþite, ca o patã de sânge pe zã- ºi o strângere de inimã, toatã revoluþia le, solidarizarea cu Revoluþia Rusã: padã“, ceea ce nu poate fi decât „semnul rusã“20. morþii pentru lumea veche“. Profeþia despre Un alt text al lui Blok citit în Nouvelle Ne solidarizãm cu pornirea liberã care a rã- iminenta izbândã a revoluþiei include, Revue Française, un articol despre Cele din dicat steagul roºu acolo unde fusese teroa- acum, ºi costurile dramatice ale acesteia: urmã zile ale regimului imperial, este pre- rea mai aprigã; ne solidarizãm cu durerea mulþimii întoarse cu sila, prin rãzboi ºi foa- „Va fi mai rãu, desigur, dar numai... câteva zentat însoþit, inevitabil, de consideraþii me, de pe calea idealurilor ei; cu muncitorii zeci de ani! Revoluþia, însã, orice s-ar încer- despre revoluþie ºi poziþiile sociale irecon- cari luptã pentru desfiinþarea claselor, cu fe- ca, orice se spune, orice se vede la supra- ciliabile care se manifestã: meile ºi copiii ce-ºi cautã pâinea, cu marti- faþã, a învins“18. rii de ieri, de azi ºi de mâine ai gândului de Spectacolul imaginar al unei revoluþii în fericire egalã prin muncã; ne solidarizãm mers ne tulburã cu aluziile ºi analogiile pe împotriva stãpânitorilor bãlãciþi în sânge, Alãturi de Rusia revoluþionarã cari, inevitabil, le provoacã. E mai ales in- împotriva celor hrãniþi din truda sufletelor conºtienþa, dezorientarea ºi egoismul guver- multe, desfãtaþi de lacrimile popoarelor, nãs- nelor, al factorilor monarhici ºi al marilor NCREDEREA ÎN caracterul inevitabil al re- cocitorii de pedepse ºi de crime, slugi grase 19 cartiere, cari te induc în asemenea gânduri ale poftei, prostituþiei ºi minciunii16. Î voluþiei, în „zodia [lui] Lenin“ ºi, mai ºi temeri. Faþã de frãmântarea norodului, târziu, în „cursul roºu al vremurilor“ nu faþã de revolta lui surdã ºi de strigãtul lui de exclude, aºadar, la Vinea reflecþia asupra dreptate, potentaþii manifestau o neîncrede- Chiar dacã, în timp, renunþã la acest ton 21 emoþional al adeziunii, Ion Vinea îºi pãs- dimensiunii stihiale, incontrolabile ºi, posi- re cinicã ºi o siguranþã inertã . treazã, pe durata aproape a douã decenii, bil, devastatoare a acesteia, aºa dupã cum interesul participativ ºi susþinerea pentru o dovedeºte ºi un articol din 1925, scris Câþiva ani mai târziu, marcând Optsprezece pentru a marca împlinirea a „opt ani de la ceea ce se întâmplã dincolo de Nistru, pro- ani de la Revoluþia Rusã, într-un moment Revoluþia din Octombrie“: punându-ºi, nu o datã, sã demonteze ceea ce putea sã treacã drept unul de stabilitate ce considera în acei ani ca fiind propagan- (care „spulberã tonele de stupiditãþi ce s-au Ne gândim la toate întâmplãrile, criticile, acumulat de-a lungul anilor în jurul hota- da defãimãtoare la adresa revoluþiei bolºe- sarcasmele, insultele ºi profeþiile care au salu- vice, „toatã þesãtura de ºtiri false aruncatã, tat statul muncitoresc. [...] La foametea de relor închise ale împãrãþiei roºii“), directo- în ultimii ani, asupra Republicii Sovieti- pominã pe care a îndurat-o, la blocusul pu- rul Faclei face, pe un ton polemic, un bilanþ ce“17. În 1923, jurnalistul marcheazã ziua terilor, care a pus pe fruntea tragicã a mun- citorului, stãpân pe sine, cununa de spini,  15. Ion Vinea, Boje Tzara Hrani, în Chemarea, aureola de martir; la crimele lui demente ºi fioroase, la izbânzile lui sublime. La orga- 20. Ion Vinea, Cei doisprezece, în Facla, anul anul II, nr. 191, 24 octombrie 1919, text nizarea acelui haos frãmântat ºi bezmetic al VIII, nr. 166, 9 noiembrie 1925, text editat editat în Ion Vinea, Opere, IV, Publicistica, Rusiei dupã 1917, – al Rusiei bântuite de în Ion Vinea, Opere, VI, Publicistica, ed. cit., ediþie criticã, note ºi comentarii de Elena toate urgiile dinlãuntru ºi din afarã. p. 152. Zaharia-Filipaº, Bucureºti, Academia Ro- 21. Ion Vinea, Guvernanþii orbi, în Cuvântul, mânã, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi text editat în Ion Vinea, Opere, VI, Publicis- anul IV, nr. 1120, 6 iunie 1928, text edi- Artã, Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã tica, ed. cit., p. 89. tat în Ion Vinea, Opere, VII, Publicistica „G. Cãlinescu“, 2001, p. 274. 18. Ion Vinea, Sãrbãtoarea revoluþiei, în Contim- (1927-1928), ediþie criticã, note ºi varian- 16. Ion Vinea, Rusia înfometatã, în Facla, 6 poranul, an II, nr. 43, 23 iunie 1923, text edi- te de Elena Zaharia-Filipaº, Bucureºti, noiembrie 1919, text editat în Ibidem,p. tat în Ion Vinea, Opere, V, ed. cit., p. 374. Academia Românã, Fundaþia Naþionalã 286. 19. Ion Vinea, 1919, în Chemarea, anul III, nr. pentru ªtiinþã ºi Artã, Institutul de Istorie 17. Ion Vinea, Apropiatã descindere la Viitorul, 266, 17 ianuarie 1920, text editat în Ion ºi Teorie Literarã „G. Cãlinescu“, 2005, p. în Facla, anul VII, nr. 93, 14 august 1925, Vinea, Opere, IV, Publicistica, ed. cit., p. 11. 347.

DOSAR Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 15  de la Nistru, teama cã vreodatã s-ar putea lui A. I. Zissu care vorbeºte, în 1932, des- mai mult decât favorabil realizãrilor din ridica asupra României pumnalul care lo- pre impulsurile dictatoriale ale lui Stalin, patria revoluþiei: veºte pe la spate“27. are un preambul nesemnat care exprimã Pânã spre sfârºitul anilor ’30, chiar dacã dezacordul redacþiei faþã de „acest articol al Uniunea Sovieticã a izbutit sã-ºi creeze o uneori recunoaºte „abilitatea diabolicã a colaboratorului nostru, cu care, de data as- industrie, care, ca forþã de producþie, este diplomaþiei sovietice“28 ori imprevizibilita- ta, nu suntem de acord. [...] Ceea ce ne ex- astãzi a doua din lume. Rusia revoluþionarã tea acestui mare imperiu („Un imperiu ca- pune, cu atât de mult talent, A. I Zissu, e ºi-a organizat ºi o agriculturã modernã. A pabil sã buimãceascã Europa cu o mânã, pe o construcþie literarã, e o dramã puternicã, combãtut victorios analfabetismul. A înfiin- când cu cealaltã dã foc Chinei ºi clãteºte es- dar imaginarã“35. þat unul dintre cele mai moderne aparate de cadrele Angliei ºi popoarele Indiei în mãri- În ceea ce priveºte reflectarea culturii igienã socialã. ªi-a intensificat industria pe- 29 troliferã. ªi-a construit drumuri ºi cãi fero- le galbene“ ), Vinea continuã sã creadã cã sovietice în publicaþiile conduse de Ion Vi- viare noi. [...] În sfârºit, Rusia revoluþionarã U.R.S.S. este întruchiparea unei revoluþii nea, lucrurile sunt mai complicate. Intere- este incomparabil mai evoluatã, mai coe- juste ºi cã singura ameninþare pe care o re- sul pe care acesta l-a avut de timpuriu, din rentã, mai sistematizatã decât Rusia þaristã, prezintã ar fi faþã de „ordinea socialã“30, primii ani ai prezenþei sale în presã (adicã de tristã memorie. respectiv ordinea burghezã, faþã de exce- dinainte de declanºarea Revoluþiei Ruse), sele cãreia, de altfel, gazetarul îºi exprimã pentru Maxim Gorki, în calitatea lui de Pe plan extern, ca una care „a salvat uni- constant nemulþumirea ºi dispreþul. Chiar scriitor al unei umanitãþi marginalizate36, se tatea noastrã naþionalã“ ºi „a liberat de sub cu riscul ca Facla sã fie „învinuitã de «bol- extinde acum ºi asupra altor creatori comu- jugul þarist: Polonia, Estonia, Livonia, Li- ºevism»“ (când, de fapt, „nu e vorba decât niºti sau asupra ideologiei care susþine crea- tuania, Finlanda ºi Basarabia, care astfel de sinceritate de gândire ºi, mai ales, de þia angajatã politic. Astfel, Facla gãzduieºte s-a putut alipi þãrii“, Uniunea Sovieticã nu libertate de miºcãri“31), în paginile ei direc- texte de A. Lunaciarski, Ilya Ehrenburg, poate fi consideratã altfel decât „o mare torul gãzduieºte în mod constant articole Vladimir Pozner sau relateazã desfãºurarea putere pacificã ºi antirevizionistã“22. pro ºi contra despre noua, puþin cunoscu- primului congres al scriitorilor sovietici37. De altfel, în articolele sale de analizã a ta patrie de la Rãsãrit, cu precizarea cã cele Revista Contimporanul nu ocoleºte, la rân- politicii externe, încrezãtor în internaþio- dintâi au o mai mare pondere. Sunt publi- dul ei, cultura rusã ºi sovieticã. Aº reþine, nalismul ºi pacifismul Uniunii, Vinea sanc- cate aici articole despre reuºita planului cin- þioneazã, nu o datã, „greºelile diplomatice cinal32, despre condiþiile bune de trai, dupã XIX, nr. 2128, 1 martie 1938, ºtire de pre- ºi politice ale clasei noastre conducãtoare“ cum nu sunt ocolite nici subiectele politi- sã, preluatã în pagina întîi, dupã Rador (Londra) sau, câþiva ani mai înainte, Ion ºi pledeazã în mod constant pentru „o re- ce care ridicã, în presa occidentalã, semne 23 Legendã, O mare afacere de spionaj ºi sabo- luare a relaþiilor diplomatice cu U.R.S.S.“ . de întrebare, referitoare la procesele politi- taj industrial în URSS, în Facla, anul XV, nr. Acuzând cã „În chestiunea Basarabiei, ce ºi libertatea de expresie. 1258, 7 aprilie 1935. strâns legatã de problema raporturilor Cu excepþia unei ºtiri neutre despre De- 35. A. I. Zissu, Comunism – Autarkie. Trotzky 33 noastre cu Sovietele, nu s-a fãcut o politicã portãri de masã, în Rusia siberianã , publi- – Stalin, în Facla, anul XI, nr. 448, 28 mar- naþionalã ci o politicã de clasã, a banche- caþia condusã de Vinea crediteazã corecti- tie 1932. Textul lui Zissu va primi curând rilor din Occident“24, ba chiar cã, ignorând tudinea proceselor politice. Unul dintre o replicã amplã, de apãrare a socialismului tendinþa diplomaþiilor occidentale (care susþinãtorii vigilenþei sovietice (lãudând din U.R.S.S.: Mircea Faur, Autarkie sau comu- nism? Rãspuns d-lui A. I. Zissu, în Facla, anul începuserã sã reia relaþiile cu U.R.S.S.), „cel faptul cã „guvernul sovietic a dat dovadã mai habotnic punct de vedere al capita- de agerime ºi hotãrâre“) este, spre exemplu, XI, nr. 456, 23 mai 1932 ºi nr. 457, 30 mai 1932. În acelaºi interval, Facla publicã o lismului mondial“ s-a strãmutat „într-o în 1938, Miron R. Paraschivescu, care dis- 25 foarte interesantã schiþã ficþional-ideologicã, mahala a Bucureºtilor!“ , jurnalistul consi- tinge între politica (în descendenþã leni- al cãrei personaj principal este tot Troþki, derã cã adevãratul adversar al României nistã) a lui Stalin, de facturã pacifistã, ºi cea prezentat ca „ultimul revoluþionar“, din este þarismul (conservat prin unele gru- a oponenþilor lui, aflaþi – crede autorul – aceeaºi clasã cu Danton, adicã „revoluþionari puri revizioniste occidentale), în vreme pe drept cuvânt, pe banca acuzãrii, întrucât pentru revoluþie“, „rasã de revoluþionari“, ce „revoluþia rusã a îngãduit constituirea duc o politicã „rãzboinicã în afarã, teroris- duºmani ai oricãrui tip de ordine (Ismail Sfatului Þãrii ºi a miliþiei naþionale basa- tã înlãuntru“34. Interesant de semnalat mi & Turnavitu, Frescã cu Trotzki ºi stînci, în rabene. A îngãduit libertatea ºi alipirea se pare, de asemenea, faptul cã un articol al Facla, anul XI, nr. 449, 4 aprilie 1932). Un Basarabiei. Niciodatã n-ar fi putut o pute- portret expresiv ºi substanþial al lui Stalin, re omeneascã sã smulgã aceastã provincie 27. Ion Vinea, 1918-1934, în Facla, anul XIII, care consemneazã simplitatea vieþii sale ºi nr. 1005, 11 iunie 1934, editat în Ibidem, atracþia cãtre „puterea absolutã“, considerat din ghearele aristocraþiei ºi plutocraþiei 26 p. 443. Vezi, în acelaºi loc ºi pe aceeaºi ca singurul om politic în mãsurã sã dea „o ruseºti“ . Când tratatul este, în sfârºit, sem- temã, ºi articolul România, Rusia ºi lumea, sãnãtoasã contrapondere pacificã, la aiure- nat, ministrul de externe N. Titulescu este pp. 300-303. lile cu ambiþii ºi cuceriri zãmislitoare de apreciat superlativ, ca „neîntrecutul coman- 28. Ion Vinea, Basarabia, România ºi Sovietele, masacru, formulate de Hitler la Berlin“, es- dat de bãtãlii de cancelarii“ (deºi, înainte, loc cit. te publicat nesemnat, sub titlul Stalin, sau fusese de mai multe ori þinta verbului acid 29. Ion Vinea, România, Rusia ºi lumea, în Belzebut – arhanghel al pãcii, în Facla, anul al publicistului), momentul fiind conside- Facla, anul XII, nr. 780, 8 iulie 1933, text XV, nr. 1255, 4 aprilie 1935. rat istoric, iar garanþia siguranþei naþiona- editat în Ion Vinea, Opere, IX, p. 301. 36. Ion Vinea, Alexei Maximovici Peºkov, în le – în afarã de orice îndoialã: „Împãcarea 30. Ibidem, p. 302. Facla, anul V, nr. 93, 11 ianuarie 1914, text 31. Ion Vinea, Remedii utile, în Facla, anul XI, editat în Ion Vinea, Opere, IV, ed. cit. În de azi cu U.R.S.S. risipi neliniºtile noastre nr. 463, 11 iulie 1932, text editat în Ion acest text amplu, care schiþeazã ºi biografia, Vinea, Opere, IX, p. 87. ºi axele universului operei, foarte tânãrul 22. Ion Vinea, Optsprezece ani de la Revoluþia 32. Spre exemplificare: Al doilea plan quinque- publicist noteazã: „În general, opera lui Rusã, în Facla, anul XV, nr. 1435, 8 noiem- nal. Din discursul preºedintelui comisarilor Gorki nu trãdeazã o preocupare anumitã. brie 1935, text editat în Ion Vinea, Opere, poporului M. Molotoff, fãrã autor, în Facla, Principiul sãu – dacã ar avea vreunul – ar V, Publicistica, ediþie îngrijitã de Mircea anul XI, nr. 444, 29 februarie 1932; m fi negarea oricãrui principiu, respingerea Vaida ºi Gheorghe Sprinþeroiu, studiu in- [sic!], Cum se fac maºini, cum se fac oameni oricãrei teorii. Cãci cei care vorbesc prin troductiv de Mircea Vaida, Cluj-Napoca, în U.R.S.S., în Facla, anul XV, nr. 1262, 12 el sunt declasaþii adãpostiþi de tavanurile Dacia, 1978, pp. 347-348. aprilie 1935. În articolul din urmã, se poate înnegrite, inspiraþi de valurile de votcã, 23. Ion Vinea, România ºi Sovietele, în Facla, citi: „În timp ce dictatura hitleristã prigo- suflete mângâiate de alcool, de fum, de anul X, nr. 394, 9 februarie 1931, text edi- neºte cartea ºi proslãveºte forþa, Sovietele, petrol, sânge ºi mucigai“ (p. 46). tat în Ion Vinea, Opere, VIII, ed. cit., pp. fãcând parte ºi sportului de locul care i se 37. A. Lunaciarski, Sfârºitul culturii occidenta- 286-287. cuvine, se preocupã în primul rând de le, fãrã traducãtor, în Facla, anul XI, nr. 439, 24. Ion Vinea, Basarabia, România ºi Sovietele, propãºirea intelectualã a muncitorului“. 25 ianuarie 1932. Articolul ideologului în Facla, anul XI, nr. 463, 16 august 1932, Teza este însoþitã de o prezentare idilicã a sovietic se bazeazã pe antiteza dintre cultu- text editat în Ion Vinea, Opere, IX, p. 110. vieþii muncitorilor într-o uzinã din jurul ra în declin a Occidentului (care fie promo- 25. Ion Vinea, Cum se face politicã externã: Pac- Moscovei. veazã fascismul ºi rasismul, fie avanseazã tul cu Sovietele. D. Argetoianu la Paris, în 33. Deportãri de masã, în Rusia siberianã, în „mesajul disperãrii“) ºi „drumul care duce Facla, anul XI, nr. 437, 10 ianuarie 1932, Facla, anul XIII, nr. 890, 14 ianuarie 1934. spre salvare: drumul Revoluþiei“. Ilya Ehren- text editat în Ibidem, p. 10. 34. Miron R. Paraschivescu, Procesul de la burg, Fragment din Front unic, în Facla, anul 26. Ion Vinea, Între þarism ºi soviete sau „marea Moscova, în Facla, anul XIX, nr. 2138, 1938. XI, nr. 445, 7 martie 1932; Vladimir Pozner, noastrã grijã“, în Facla, anul XI, nr. 523, 26 Vezi, în acelaºi sens, exprimând aceeaºi ati- Repertoriul prozatorilor ruºi, în Facla, anul XI, octombrie 1932, text editat în Ibidem, pp. tudine favorabilã, ºi: Procesul marilor trãdã- nr. 451, 18 aprilie 1932; Vladimir Pozner, 164-165. tori sovietici începe poimâine la Moscova, anul O vizitã la Maxim Gorki, în Facla, anul XI,

16 • APOSTROF DOSAR • Tristan Tzara, Nicolae Vinea, Marcel Iancu, Jules Iancu, Poldi Chapier, Ion Vinea

între altele, cã, în 1923, aici este publicat, pentru Vinea, modelul revoluþiei în artã este drepturilor omului cu cât mai curând ten- pe cât se pare, printr-un ºiretlic menit sã de altã facturã decât cel sovietic. dinþa contrarã i-ar fi proprie fiinþei umane: înºele ochiul vigilent al cenzurii (încã activã la acea datã), un poem al lui V. Maiakovski, E atât de puternicã înclinarea omului spre Foametea pe Volga, a cãrui paternitate e dez- slugãrnicie, pe cât de irezistibilã e tendinþa vãluitã abia în numãrul viitor38. Pentru ca Scandal sau revoluþie? plantelor de a se sãlbãtici. E atîta tristeþe în tabloul sã fie complet, trebuie menþionat cã aceastã constatare cã omul nãzuieºte spre AR, PÂNà la a investiga acest aspect, lanþ ºi zgardã pe când arborele tinde spre întâlnim în cele douã publicaþii ºi articole este de reþinut cã reflecþia scriitorului libertate, încât mintea pregetã o clipã ºi nu care informeazã despre cenzura exercitatã D despre revoluþia social-politicã acoperã ºi ºtie ce sã aleagã, ce sã admire, ce sã dispre- asupra culturii ºi a presei, precum nota Ma- þuiascã42. 39 alte zone decât cea a ipostazei bolºevice (e xim Gorki împotriva literaturii proletare sau adevãrat, copleºitoare ºi de neocolit prin articolul mai amplu în care se vorbeºte des- însãºi prezenþa ei). Pe lângã faptul cã e gata În ceea ce priveºte spaþiul românesc, deºi pre „un întreg Stat major de controlori, care sã crediteze (consemneze) orice germene Vinea este un apãrãtor al comuniºtilor ºi urmãresc toate publicaþiile ce apar în Rusia revoluþionar, întrucât „de conducãtorii pledeazã inclusiv pentru intrarea în legali- sovieticã, precum ºi ziarele, îngrijindu-se muncii ascultã viaþa însãºi, care-ºi suspendã tate a Partidului Comunist („Suntem pe atât de uniformitatea educativã-culturalã, cât culmile absurdului. Avem în þarã între o 40 respiraþia ºi se retrage, ºi cascã goluri oriun- ºi politicã“ . Devine transparent faptul cã, de se ridicã pumnul ºi urletul zadarnic al sutã ºi douã sute de mii de comuniºti. Ale- reacþiunii“41, Ion Vinea îºi aratã admiraþia gerile ar fi fost un prilej binevenit de înca- drare, în plinã luminã, a acestei acþiuni cali- nr. 458, 6 iunie 1932 etc.; În jurul congre- faþã de Revoluþia Francezã de la 1789. În ficatã drept clandestinã ºi subversivã. [...] sului scriitorilor sovietici, în Facla, anul XV, nr. 14 iulie („cu amãnuntele lui oribile ºi subli- 1178, 4 ianuarie 1935. me totdeodatã“) ziaristul citeºte „sensul Cinci-ºase comuniºti în Parlament ar fi fost 43 38. Foametea pe Volga, text nesemnat, în Con- unic al mersului prin timp al popoarelor“, ºi o mãrturie de alegeri libere“ ), el nu cre- timporanul, anul II, nr. 30, 10 februarie adicã „un simbol etern. Al revendicãrilor de în implementarea unui asemenea proiect 1923, apãrut pe ultima paginã, cu un corp populare, veºnic de actualitate, ºi al victo- social în lumea autohtonã: de literã foarte mic. În numãrul urmãtor al riei populare care-ºi cere trofeele jefuite“, revistei (nr. 31, 17 februarie 1923), tot pe cu atât mai admirabil cu lecþia sa despre Comunismul ºi românismul sunt douã no- ultima paginã, se face precizarea: „Poemul libertatea cuceritã ºi legiferatã în Declaraþia þiuni opuse. Þãranul nostru e individualist «Foametea pe Volga» publicat în numãrul  nostru trecut se datoreºte poetului bolºevic Mayakosky ºi l-am tradus din una din revis- tudinea „revoluþionar simpatizantã“ în pagi- 42. Ion Vinea, 14 iulie. Cãderea Bastiliei, în Fa- tele revoluþionare ruse care apar la Berlin“. nile Contimporanului, vezi Paul Cernat, op. cla, anul XXVIII, nr. 2176, 11 iulie 1938, 39. Maxim Gorki împotriva literaturii proletare, cit., p. 232 sqq. text editat în Ion Vinea, Opere, V, Publi- articol nesemnat, în Facla, anul XI, nr. 460, 41. Ion Vinea, Revoluþia în Franþa, în Chema- cistica, ediþie îngrijitã de Mircea Vaida ºi 20 iunie 1932: „Maxim Gorki protesteazã în rea, anul III, nr. 361, 15 mai 1920, text edi- Gheorghe Sprinþeroiu, pp. 381-389. Izvestia din Moscova împotriva tendinþei din tat în Ion Vinea, Opere, V, p. 82. Textul se 43. Ion Vinea, Reintrare în legalitate, în Facla, ce în ce mai afirmatã în U.R.S.S. de a coborî referã la miºcãrile populare ºi sindicale ale anul XI, nr. 461, 27 iunie 1932, text editat nivelul cultural ºi intelectual al literaturii pen- momentului în Franþa, în care gazetarul în Ion Vinea, Opere, IX, ed. cit., p. 84. Pen- tru a deveni accesibil proletariatului“. descifreazã cã „a doua mare revoluþie fran- tru alte intervenþii ale lui Vinea în favoarea 40. Un fizionomist în Rusia sovieticã. Cine sunt cezã a izbucnit“. Vezi, în acelaºi volum, ºi comuniºtilor, vezi ºi articolele Histeria sãl- colaboratorii cei mai importanþi ai lui Stalin? textul Comunismul la lucru, pp. 61-62, în baticã (în Luptãtorul, anul III, nr. 487, 3 Controlul presei în U.R.S.S., în Facla, anul XII, care e salutatã „rãscoala comunistã din februarie 1922) ºi Judecatã, cu probe (în nr. 862, 8 decembrie 1932, articol preluat Ruhr“ (în Chemarea, anul III, nr. 341, 18 Luptãtorul, anul III, nr. 512, 5 martie 1922), de la agenþia de ºtiri CP, Paris. Pentru ati- aprilie 1920). ambele reeditate în Opere, V, Publicistica

DOSAR Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 17  relateazã un articol de a doua zi, publicat în manifestele dada, care ea însãºi riscã sã ºi parcelar. Vom corija parcelarismul prin în prima paginã – degenereze „în sistem strâmt“, iar, pe de cooperative de producþie, dar nu vom deve- altã parte, într-un sens mai larg, acesta ni comuniºti. E o chestiune de temperament o hoardã de vreo 40 de puºlamale aparþi- identificã „un sfârºit de atitudine: acela de care desfide materialismul istoric. [...] Tea- nând tineretului cuzist ºi înarmate cu revol- revoluþionar în artã, în literaturã ºi în ºtiin- ma de comunism e o ipocrizie sau o absur- vere, ciomege ºi casse-tête-uri au nãvãlit pe þã“, dat fiind faptul cã ditate44. neaºteptate în redacþia ziarului nostru, de- vastând complet mobilierul, instalaþia elec- omenirea mereu scãrpinatã cu reþete noi, cu În schimb, teama autenticã a societãþii ro- tricã ºi telefonicã, spãrgând uºile, geamuri- paradoxe, [...], cu sentinþe cari spulberã tot mâneºti ar trebui s-o provoace naþionalis- le ºi nimicind colecþia ºi arhiva. [...] A fost ce a aºezat literatura ca reputaþie, nu mai mul extremei drepte, al cãrui anarhism – lovit pe la spate, cu bastonul ºi casse-tête-urile întâmpinã descãlecarea neoromanticilor ºi a precizeazã Vinea – e confundat în mod d. Ion Vinea, cãruia i s-au fãcut grave rãni proaspeþilor Galilei cu urlete ºi cu hohote. la cap, rãni care i-au cauzat o hemoragie eronat cu dimensiunea revoluþionarã: 46 Îndrãzneþul ºi bizarul e primit cu un relativ abundentã . calm, mult mai puþin propice zarvei de odi- Dacã vom confunda scandalul cu revoluþia, nioarã, cãci fenomenul e de acum cunoscut 50 spargerea unei vitrine cu nimicirea unei in- ºi clasat . stituþii ºi privilegii înºubrezite, ºi rãcnetul de Revoluþia sufleteascã „jos jidanii“ cu o lozincã plinã de înþelesuri În raport cu acest scepticism, poate pãrea creatoare, atunci desigur gruparea d-lui E ALTFEL, scandalul exista ºi în ecuaþia surprinzãtor faptul cã, un an mai târziu, Codreanu e avantgarda revoluþiei româneºti. dar ºi pe durata întregului deceniu care ur- E ºtiut însã cã Garda de fier nu numai cã nu D revoluþiei artistice, faþã de care, o vre- me, cu toatã admiraþia faþã de faima lui meazã, îl gãsim pe Vinea, mai ales în cali- avea nici o doctrinã, dar nici nu putea spera tate de director al Contimporanului, ca pro- sã o aibe. Tristan Tzara ºi a dadaismului pus la cale de acesta ºi rãspândit rapid în întreaga Eu- motor al revoluþiei estetice în spaþiul cultural românesc. Dincolo de circumstanþe Ceea ce acuzã directorul Faclei este semi- ropã, Vinea a avut o atitudine oscilantã, din care n-au lipsit rezervele ºi un oareca- propriu-zis artistice (ºi mã refer, în primul doctismul, lipsa de culturã, încercarea de rând, la întoarcerea în þarã a lui Marcel a cuceri poporul cu „înscenãrile de teatru re scepticism. În primãvara lui 1920, când Tzara, strãmutat de la Zürich la Paris, ajun- Iancu, fostul comiliton al lui Tzara la Zü- mistico-sãtesc“, adicã „tot ceea ce a nãsco- rich), cred cã principala explicaþie a reve- cit mai ºarlatanesc demagogia votului uni- ge sã fie acuzat, în mediile artistice de 47 nirii ºi a radicalizãrii atitudinii este de gãsit versal“. Pe scurt, se întreabã Vinea: „ce le- acolo, de spionaj , Ion Vinea scrie un text de solidarizare, nelipsit de un oarecare, sub- tocmai în exasperarea politicã ºi socialã. gãturã au toate acestea cu o revoluþie? În Articolul programatic al noii reviste o con- numele cãrui gând creator se chemau sate- til umor, în care aratã cã „adepþii acestui libertarism estetic s-au grupat ca sã-l afir- semneazã, de altfel: „Niciodatã moravuri- le ºi oraºele, plugarii ºi muncitorii, în jurul le politice n-au fost mai asiatice, mai tâlhã- 45 me prin reviste, manifeste ºi ºezãtori, prin Hakenkreuz-ului gardist?“ Faptul cã gãr- resc gestul lor ºi mai umilã spinarea care zile cuziste sunt departe de orice gând crea- farse, prin mistificãri, prin tifle, piruete, bufonerii ºi bravade riscate, trimise în figu- îl suportã, decât acum când crima devine tor ºi cã ele rezolvã disputa de idei cu vio- mijloc curent de guvernare, iar vaietul e lenþã fizicã, Vinea avea sã-l resimtã pe viu ra placidã a bunului-simþ public“. Aºadar, departe de subversivitatea spionajului, singurul delict de rezistenþã“. Vina cea mai ºi cu multã brutalitate câteva luni mai târ- mare, însã, nu e atât a lumii politice, cât a ziu, în data de 5 octombrie 1934, când – „«Dada», însã, avea un scop ºi l-a ajuns: scandalul ºi un renume intercontinental, cu publicului „trântit în paiele nepãsãrii lui tra- (1920-1924), ediþie criticã de Elena Za- orice preþ“48. Într-o scrisoare expediatã un diþionale, aici, cu România lui Mare trasã haria-Filipaº, ed. cit. Cu simþ de justiþie, an mai târziu lui Tzara, Vinea îºi vesteºte în inima civilizaþiei europene, ca o mocirlã Vinea ia apãrarea mai multor intelectuali prietenul despre faima de care se bucurã cu stârvuri, coji de ouã ºi de pepene în mij- sau politicieni acuzaþi de bolºevism, de la miºcarea în România, dar îi scrie ºi despre locul unei curþi asfaltate“. apropiaþii sãi, gazetarii N. D. Cocea ºi inaderenþa lui structuralã la militantismul Prin urmare, noua revistã îºi propune Pamfil ªeicaru, la Cristian Racovski. Despre dadaist: „Vos manifestes ont un succès fou „crearea [...] unei mentalitãþi nouã“, „tre- acesta din urmã, Vinea scrie: „Ei bine? Nu-l zirea acestui public“51. Revoluþia sufleteascã cunosc pe acest om, dar teama care o in- surtout celui de l’idiotie pure très compris. C’est la plus amusante manière de gaspiller devine, astfel, miza înnoirii artistice, legatã spirã mã atrage. Ce pãcate are? A fãcut subtil de proiectul schimbãrii sociale ºi po- samsarlâcuri, ca orice ministru care se sa vie, et il n’y a que la timidité qui m’em- respectã? A luat bani din fondurile secrete? pêche de devenir un dadaïste militant. Je te litice ºi îndepãrtatã, pentru Vinea, de sim- A fost simbriaº al poliþiei? A transfugit ºi confierai mon âme déjà dadaïsante“49. pla frondã sau, în termenii sãi, de exhibiþie. a fost mandarin al regimului ºi sfetnic al Pe lângã timiditate, trebuie sã fi fost în Distincþia este persistentã ºi ea e de gãsit, tronului? A ordonat împuºcarea þãranilor la cauzã ºi o luciditate scepticã, cea care îl face în termeni antitetici, ºi în Vorbe goale, micul 1907 ºi a mãcelãrit muncitorimea? Nimic pe Vinea sã publice, în aceleaºi zile în care manifest publicat, în 1925, în Punct: „C’est din toate astea. Brãtianu îl þinea în arest la expedia cartea poºtalã cãtre prietenul sãu, une révolution de lexique. C’est une concep- Iaºi. Într-o zi de mai, când Capitala noastrã un articol care anunþa, încã din titlu, o Ati- tion de coiffeur-garçon autodidacte. À quand de restriºti era în stãpânirea revoluþionari- la révolution de la sensibilité – la vraie?“52 lor ruºi, Racovski a fost eliberat, fãrã vio- tudine sfârºitã. Pe de o parte, scriitorul de la Bucureºti îºi exprimã rezerva faþã de teo- (subl. în text, în francezã în original). În lenþã, ºi trecut Prutul. Ar fi reuºit uºor sã schimb, în faimosul manifest din 1924, devasteze Iaºii [...]. S-a mulþumit, din feri- ria particularã a „idioþiei pure“ avansatã Manifest activist cãtre tinerime53, cu care se cire, sã þinã un discurs socialist în Piaþa 46. Agresiunea bandiþilor cuziºti la „Facla“, edito- Unirii ºi sã lase soarta poporului ºi a rãz- deschide epoca propriu-zis, decis avangar- rial semnat „Facla“, în Facla, anul XIV, nr. boiului în mâinile conducãtorilor noºtri de distã a Contimporanului, ar fi de subliniat 1105, 6 octombrie 1934. Acest numãr al pu- cã în tabloul Artei care „s-a prostituat“ (în atunci. Regele se ascunsese la Bicaz“ (Sãriþi, blicaþiei, ca ºi cele viitoare, consemneazã ºi bolºevicul!, în Chemarea, anul III, nr. 317, 19 ecourile reprobatoare din presa momentului. acea enumerare a definiþiilor negative care martie 1920, text editat în Ibidem, p. 37). 47. Potrivit lui Saºa Panã, Jacques Rivière acu- trebuie depãºite pentru a realiza înnoirea, 44. Ion Vinea, Teama de U.R.S.S., în Facla, anul zã, în Nouvelle Revue Français, miºcarea Da- de la poezie la arhitecturã) intrã ºi politica, XIII, nr. 1126, 31 octombrie 1934, text edi- da cã este „instrumentul finanþei germane tat în Ibidem, p. 473. pentru destrãmarea Franþei victorioase“ 50. Ion Vinea, Atitudine sfârºitã, în Adevãrul, 45. Ion Vinea, Aventura, în Facla, anul XII, nr. (Tristan Tzara, Primele poeme ºi Insurecþia de anul XXXIV, nr. 11 450, 3 august 1921, text 868, 15 decembrie 1933, text editat în Ion la Zürich, prezentatã de Saºa Panã, Bucu- editat în Ion Vinea, Opere, V, Publicistica Vinea, Opere, IX, ed. cit., pp. 366-367. Îm- reºti, Cartea Româneascã, 1971, p. 120). (1920-1924), ediþie Elena Zaharia-Filipaº, potriva lipsei de educaþie a studenþilor 48. Ion Vinea, „Dada“..., în Adevãrul, anul p. 214. gardiºti se pronunþa Vinea ºi în alt loc: XXXIII, nr. 11052, 15 aprilie 1920, text edi- 51. Ion Vinea, [Contimporanul], în Contimpo- „Decât o sutã de cãrãmizi pe sãptãmânã, tat în Ion Vinea, Opere, V, Publicistica ranul..., anul I, nr. 1, 13 iunie 1922, text mai bine un singur volum citit ºi priceput (1920-1924), ediþie de Elena Zaharia- editat în Ibidem, pp. 294-295. pe lunã [...]. În momentul în care cãpitanul Filipaº, p. 58. 52. Ion Vinea, Vorbe goale, în Punct, anul II, nr. Zelea Codreanu ar realiza miracolul acesta 49. Ion Vinea, carte poºtalã trimisã lui Tristan 14, 20 februarie 1925, text editat în Ion de a-ºi scoate gãrzile de pe ºantier ºi de a le Tzara în 1 august 1921, în francezã în origi- Vinea, Opere, VI, ed. cit., p. 12. bãga în biblioteci, mãcar câteva luni pe an, nal, conservatã în fondul Bibliotecii Jacques 53. Ion Vinea, Manifest activist cãtre tinerime, va fi binemeritat de la naþiunea pe care o Doucet, Paris, editatã în corpusul epistolar în Contimporanul, anul III, nr. 46, mai iubeºte atâta“ (Studentul, cartea ºi cãrãmi- Ion Vinea – Tristan Tzara. Corespondenþã 1924, text editat în Ion Vinea, Opere, V, da, în Facla, anul XII, nr. 826, 27 octombrie din Paris trimisã de Henri Béhar, în Manus- Publicistica (1920-1924), ediþie Elena 1933, editat în Ibidem, p. 335). criptum, anul XII, nr. 2 (43), 1981, p. 164. Zaharia-Filipaº, pp. 417-418.

18 • APOSTROF DOSAR „îndeletnicirea cioclilor ºi a samsarilor“. faptul cã, atunci când se decide sã promo- trebuie sã fi citit ºi aceastã apreciere asupra Arta nouã proiectatã în manifest va fi, ast- veze revoluþia în artã, scriitorul nu opteazã, lui Stalin, fãcutã imediat dupã moartea lui fel, antipoliticã, însã nu în sensul frondei, oricât de mare este prietenia care îl leagã de Lenin: „Staline, dis-je, est la plus eminen- bufoneriei ºi bravadei (ironizate în textele Tristan Tzara, pentru dadaism (adicã pen- te médiocité de notre parti“59. La aceasta se anterioare), ci în unul, în fond, utopic ºi tru frondã ºi scandal), ci pentru construc- adaugã, în anii care urmeazã, veºtile ce vin intangibil prin mijloacele artei, de construc- tivism, adicã pentru o formã de edificare de pe frontul de Est despre viaþa cotidianã þie civicã ºi naþionalã a României înseºi: într-un spaþiu european. Aºadar, în timp ce de tip concentraþionar, despre care Vinea revoluþia socialã are loc în Rãsãrit, revoluþia scrie, în mai multe rânduri, în Evenimentul România se construieºte azi. În ciuda parti- artisticã nu se poate face decât cu faþa în- zilei, noua publicaþie pe care o conduce în delor buimãcite, pãtrundem în marea fazã toarsã spre Apus. În plus, dacã revoluþia timpul rãzboiului. De fapt, ceea ce desco- activistã industrialã. Oraºele noastre, dru- politicã implicã o eliberare anevoioasã, con- perã scriitorul român este cã revoluþia murile, podurile, uzinele ce se vor face, spi- diþionatã de strategii ºi miºcãri imprevizi- întrupatã nu este, cum a crezut el pe dura- ritul, ritmul ºi stilul ce vor decurge nu pot bile, în schimb, în artã, revoluþia înseamnã ta mai multor decenii, o lume dreaptã a fi falsificate de bizantinism, ludovicism, copleºite de anacronisme. o libertate câºtigatã graþie unei puteri indi- proletarilor, ci un mare spaþiu de manevrã viduale, interioare; tocmai de aceea, cea al politicienilor. Prin urmare, U.R.S.S. nu Acest proiect identitar este însã antinaþio- dintâi, având fluxuri, refluxuri ºi condiþio- este altceva decât „un regim despotic“ care nalist. De altminteri, în replica finalã a cele- nãri, poate fi proclamatã ºi menþinutã cu „se integreazã în aceeaºi unicã Istorie a brului text („Sã ne ucidem morþii!“) înclin dificultate, în vreme ce revoluþia artisticã tuturor Rusiilor de totdeauna... Fie þariste, sã citesc nu un ecou al manifestelor occi- poate fi decretatã, oricând ºi în orice parte fie democratice, fie sovietice, aceste Rusii dentale, ci o replicã datã unui episod de a lumii, ca fiind permanentã. Vinea însuºi au fost statornic însemnate, de-a lungul ºi antisemitism local pe care, cu ceva timp nu ezitã, în mai multe rânduri, sã utilize- de-a latul lor, cu spânzurãtori, cu potouri ze sloganul, inclusiv într-unul dintre ulti- de execuþie, cu zãbrele de fier, cu lacãte ºi în urmã, Vinea îl sancþionase prompt, cu 60 mult sarcasm. La Iaºi, arãta gazetarul, stu- mele texte programatice ale Contimporanu- lanþuri“ . denþii antisemiþi de la medicinã au cerut: lui (în 1931), pe când revista se pregãtea, Desigur, în 1941, când scrie aceste rân- „Guvernul sã ia mãsuri ca studenþii evrei sã de fapt, sã iasã din scena avangardei: duri, Ion Vinea pãrãsise utopia revoluþiei obþie cadavre de aceeaºi religie cu dânºii. sociale ºi pãstra tema doar pentru exerciþiile În politicã, revoluþiile se fac pentru instituþii analitice ale demitizãrii. O ipostazã autoh- [...] Vrem, deci, sublinie oratorul, «s-avem noi, în artã, nu. Ne proclamãm în stare de morþii noºtri. Fiecare cu morþii lui, acesta tonã a ei (impusã politic ºi venitã din im- revoluþie permanentã faþã de tot ceea ce de- port) va fi proclamatã, peste câþiva ani, ºi e principiul». ªi mulþimea: trãiascã morþii vine procedeu, sistem, reþetã ºi gargarã, în 54 în România, fãcând sã se împlineascã, prin noºtri!“ . De morþii care genereazã bruta- artã: indiferent de ordinea lor cronologicã, litate ºi grotesc, ca ºi, de altfel, întreaga fra- de la realismul osificat pânã la suprarealis- una dintre acele ironii ale destinului (în ca- zeologie patriotardã, Vinea ia distanþã în mul în putrefacþie, totul se poate închide sub re Vinea credea), una dintre profeþiile cu mai multe rânduri. În aceeaºi epocã, ceva acelaºi epitaf al neputinþei ºi al istovirii57. care scriitorul se jucase în tinereþe: „Va fi mai devreme, directorul Contimporanului mai rãu, desigur, dar numai... câteva zeci scrisese cã, întrucât adevãratele valori naþio- În anii care vor veni, Vinea transformã, în- de ani!“. Din pãcate, vor fi ultimii zeci de nale nu sunt încã cristalizate („Tricolorul e tr-un fel, proiectul revoluþiei în artã în fan- ani ai vieþii lui Vinea, pe care îi va trãi la prea proaspãt“), tasma acesteia, trecând-o din timpul vii- marginea ºi în subterana unei revoluþii în- tor al construcþiei, pentru care se puneau doielnice, care nu avea mai nimic în comun patriotismul nostru nu e încã a pãstra, ci a în miºcare energii, idealuri ºi avânturi, la cu fantasma pe care o slujisese în tinereþea construi. Ne asemãnãm, în situaþie, cu ame- timpul trecut al tinereþii sale de care, în sa, pe când cãlãtorea des la Paris ºi se întâl- ricanii ºi avem înfãþiºarea unor emigranþi pe fond, începea sã se despartã. Energia schim- nea, în casa prietenului sãu Tristan Tzara, pãmânturile noastre aurifere ºi totuºi strã- bãrii lãsa locul sentimentului de zãdãrnicie cu suprarealiºti francezi care ar fi vrut sã moºeºti. Dar n-am sosit, oare, la oraº în ra- (pe care scriitorul îl încercase devreme) ºi contribuie la liniile directoare ale Partidului te, în serii ºi în perioade recente? ªi munca stãrii de melancolie. Or, melancolicii nu fac Comunist. În ultimele decenii ale vieþii sale, de construcþie pe care o transmitem de-abia revoluþii, chiar dacã (e cazul de faþã) cred Vinea avea sã afle (dacã a avut cândva vreo spre pãstrare altora, celor ce vor cunoaºte atunci patriotismul superior al lui Renan, în ele. În schimb, tema revoluþiei sociale îndoialã) cã partidul clasei muncitoare nu dezbãrat de xenofobie ºi huliganism, nu e continuã sã se regãseascã în textele sale, fie primeºte, ci doar dã directivele oricãrei re- în cuget plin?55 cu trimitere, aºa cum am arãtat, la izbân- voluþii, fie ea politice sau estetice. Acum, da (promiþãtoare pentru o întreagã lume) când textele sale nu mai puteau sã fie publi- De altfel, marea ºansã pe care revoluþia în a revoluþiei din U.R.S.S., fie ca o alternativã cate în Republica Popularã Românã, putea artã o aduce cu sine este tocmai aceea a la rãzboi. Încrederea în justeþea revoluþiei doar sã afirme, echivoc, într-un interviu unei veritabile internaþionalizãri, astfel încât sovietice trebuie sã fi primit lovitura ho- publicat el însuºi postum: „este bine cã a se poate vorbi despre tãrâtoare odatã cu Pactul Ribbentrop-Mo- fost aºa“. Cã a existat, aºadar, un timp în lotov ºi, mai ales, odatã cu pierderea Ba- care revoluþia îºi putea pãstra, printre scrii- o internaþionalã a publicaþiilor de avangardã sarabiei, în iunie 1940. E foarte probabil tori, caracterul utopic, adicã ambiguitatea, din întreaga lume, creând deasupra graniþe- cã Vinea trebuie sã fi resimþit o puternicã combustia, internaþionalismul ºi promisiu- lor o atmosferã de emulaþie ºi de îndemn loviturã vãzându-ºi dezminþite, la doar câþi- nea intactã a unei libertãþi viitoare. reciproc, de schimb de directive ºi de inspi- va ani (o duratã foarte scurtã din perspec-
raþii care va duce la descoperirea finalã a cãutatului stil al epocei ºi al planetei unifi- tivã istoricã), opiniile referitoare la pacifis- Acest studiu a fost realizat în cadrul cate. O internaþionalã intelectualã a luat fiin- mul U.R.S.S. ºi la garanþia de stabilitate pe proiectului „Valorificarea identitãþilor þã, pe nesimþite, fãrã congrese, fãrã progra- care aceasta ar oferi-o în ceea ce priveºte culturale în procesele globale“, cofinanþat me, fãrã fonduri de propagandã, ºi din Basarabia. Dezvrãjirea trebuie sã fi trecut ºi de Uniunea Europeanã ºi Guvernul României frãmântarea aceloraºi nevoi, sub imperiul prin lecturile sale. Spre exemplu, chiar dacã din Fondul Social European prin Programul aceleeaºi chemãri ºi-a împlântat înainte, lim- nu se poate preciza cu exactitate când, e Operaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor pede, idealul56. sigur cã Vinea a citit autobiografia lui L. Umane 2007-2013, contractul de finanþare Troþki („marele gazetar ºi memorialist“), nr. POSDRU/89/1.5/S/59758. Cu alte cuvinte, revoluþia artisticã a însem- Viaþa mea, la care se referã într-unul dintre nat pentru Vinea o modalitate sigurã de articolele sale58. În aceastã carte calmã, europenizare, de intrare într-un circuit real raþionalã, în felul ei seninã, scriitorul român al valorilor ºi, astfel, de depãºire a naþiona- 59. Léon Trotsky, Ma vie. Essai autobiographi- lismului primitiv. Cred cã este semnificativ 57. Ion Vinea, Noi, în Contimporanul, anul IX, que, traduit sur le manuscrit par Maurice nr. 100, octombrie 1931, text editat în Ion Parijanine, Paris, Rieder, 1930, tome III, p. 54. Ion Vinea, Scrisori din Iaºi. Cu huliganii,în Vinea, Opere, VIII, ed. cit., p. 375. Despre 245. Contimporanul, anul I, nr. 22, 16 decembrie „starea de revoluþie perpetuã“ vorbeºte Ion 60. Ion Vinea, Minciunile despotismului, în Eve- 1922, text editat în Ibidem, p. 342. Vinea, cu insistenþã, ºi în interviul acordat nimentul zilei, an III, nr. 913, vineri 21 no- 55. Ion Vinea, Patriotism. Ernst Renan: „Pages lui I. Valerian pentru Viaþa literarã (an II, iembrie 1941, p. 1. Am reconstituit, pe françaises“, în Luptãtorul, anul II, nr. 311, 7 nr. 51, mai 1927), reluat în I. Valerian, Cu larg, publicistica lui Vinea care demitizeazã iulie 1921, text editat în Ibidem, p. 210. scriitorii prin veac, Bucureºti, Editura pen- U.R.S.S. ºi revoluþia sovieticã, precum ºi 56. Ion Vinea, Promisiuni, în Contimporanul, tru Literaturã, 1967, pp. 232-233. consecinþele biografice nefaste ale acesteia, anul III, nr. 50-51, 30 noiembre-30 decem- 58. Ion Vinea, Râsul lui Lenin, în Evenimentul în studiul Ion Vinea în timpul totalitarisme- brie 1922, text editat în Ibidem, p. 433. zilei, anul V, nr. 1691, 29 ianuarie 1944. lor (II), în Transilvania, nr. 3, 2012.

DOSAR Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 19 Sub lupa memoriei Fraternizarea HITLER-STALIN Cum, când ºi de ce se aliazã monºtrii totalitari

Vladimir Tismãneanu

APÃRUT, LA University of California comisarul poporului pentru afaceri exter- Prietenã apropiatã cu Arthur Koestler ºi APress, noua mea carte, intitulatã The ne, Maksim Litvinov (vechi bolºevic, evreu Manes Sperber, preþuitã de Albert Camus Devil în History: Communism, Fascism, and de origine), cu velicorusul Molotov (ºi el ºi Raymond Aron, de Monica Lovinescu ºi Some Lessons of the Twentieth Century [Dia- vechi bolºevic, nãscut Skriabin). Whittaker Chambers, Margarete a fost una volul în istorie: Comunism, fascism ºi câte- S-a configurat, în inima Europei, ceea ce dintre marile voci ale luptei antitotalitare va lecþii ale secolului douãzeci]. Explorez în istoricul Timothy Snyder defineºte, în cartea în anii ofensivelor propagandistice stalinis- acest volum, care va apãrea anul viitor în sa Bloodlands [Tãrâmuri însângerate], linia te de dupã rãzboi. Memoriile ei, scrise la traducere româneascã la Humanitas, afi- Molotov-Ribbentrop. Pe baza protocoale- îndemnul lui Koestler, au apãrut în 1948 nitãþile ideologice ºi psihosociologice din- lor secrete, au fost anihilate state, au fost în germanã, cu titlul Als Gefangene bei Sta- tre cele douã experimente totalitare ale unui spoliate naþiuni, au fost organizate depor- lin und Hitler (în englezã, Under Two Dic- veac fãrã egal ca violenþa criminalã. Mã tãri, strãmutãri, lichidãri în masã. Cum nota tators: Prisoner of Stalin and Hitler, iar în ocup de teme precum dezumanizarea adver- scriitorul Vasili Grossman în marele sãu ro- francezã La révolution mondiale), ºi sunt o sarului, relaþia dintre doctrinele utopice ºi man Viaþã ºi destin, dincolo de incongruen- mãrturie esenþialã despre secolul lagãrelor teroare, similitudinile ºi diferenþele dintre þele ideologice, cele douã imperii totalitare de concentrare ºi al religiilor seculare. ªtia comunism ºi fascism. Încerc, între altele, sã împãrtãºeau aceeaºi ostilitate maniacalã la exact ce însemna comunismul ºi a spus-o rãspund la o serie de întrebãri legate de ce- adresa spiritului liberal, a valorilor umanis- direct ºi fãrã menajamente. A trãit personal ea ce l-a obsedat pe marele scriitor Vasili mului clasic, a parlamentarismului demo- identitatea de metode dintre cele douã sis- Grossman: cum a fost posibilã apropierea cratic. Ambele erau construcþii utopice ex- teme, a fost victima ambelor dictaturi. În dintre bolºevici ºi naziºti în perioada august pansioniste. Tocmai de aceea putea Stalin 1949 a depus mãrturie în favoarea lui Vik- 1939 – iunie 1941, pe ce s-a întemeiat o sã ridice paharul cu sincer entuziasm ºi sã tor Kravcenko în procesul de calomnie in- alianþã care altminteri pãrea contra naturii, ofere un toast în cinstea Führerului. Erau tentat de acesta împotriva sãptãmânalului ce resorturi inavuabile au fost mobilizate amândoi, Stalin ºi Hitler, uniþi de pasiunea comunist Les Letrres françaises, condus de pentru a o face funcþionalã, cu efecte ca- revoluþionarã menitã sã distrugã „lumea Louis Aragon ºi de Pierre Daix. Comuniºtii tastrofale pentru destinul umanitãþii? veche“. În timp ce naziºtii organizau în par- francezi îl acuzaserã pe Kravcenko cã min- Stupoare, incredulitate, perplexitate, tea din Polonia ocupatã de ei exterminarea þise în legãturã cu existenþa lagãrelor de ºoc: acestea au fost reacþiile mondiale când intelectualitãþii ºi a clerului ºi iniþiau politici- muncã forþatã din URSS. Pe mãsurã ce s-a anunþat cã Joachim von Ribbentrop, le care aveau sã ducã la anihilarea populaþiei reflecta tot mai mult la chestiunea totalita- ºeful diplomaþiei naziste, a sosit la Moscova evreieºti, Stalin ºi Beria puneau la cale masa- rismului, Margarete Buber-Neumann deve- ºi a semnat, pe 23 august 1939, Pactul de crarea în pãdurea Katyn a corpului ofiþe- nea tot mai convinsã cã nazismul ºi comu- neagresiune cu Uniunea Sovieticã, pânã resc ºi a nenumãraþi civili polonezi. Vina lor? nismul erau fenomene nu doar similare, atunci consideratã arhiinamicul fascismu- Niciuna, în afara originii lor etnice. Era vor- ci consubstanþiale. Acesta a fost mesajul lui. A fost o zi nefastã pentru toþi prietenii ba, evident, de ceea ce azi numim genocid. adânc al cãrþii ei din 1976 despre destine- libertãþii. Coºmarul devenit realitate punea Sovieticii au înghiþit o mare parte a Po- le umane ale vremii în care i-a fost dat sã capãt iluziilor despre URSS ca „bastion“ al loniei, statele baltice, Basarabia ºi Bucovina trãiascã. A încetat din viaþã în noiembrie rezistenþei antifasciste. Stânga internaþionalã de Nord. Au impus instituþiile bolºevice, 1989, cu câteva zile înainte de cãderea primea o loviturã colosalã, miºcarea comu- au nimicit orice formã de opoziþie localã, Zidului Berlinului. nistã internaþionalã era complet debusolatã, au practicat eliticidul ºi etnicidul. „Spio- Unul dintre iniþiatorii Declaraþiei de la strategia Fronturilor Populare era abando- nita“ era o maladie contagioasã, vigilenþa Praga din 2008 a fost dramaturgul ceh natã instantaneu, Cominternul, condus de revoluþionarã era exaltatã drept virtutea su- Václav Havel, un admirator mãrturisit al Gheorghi Dimitrov, vedeta procesului de premã. Nu erau cruþaþi nici mãcar refugiaþii operei lui Kafka. Asemenea prozelor lui la Leipzig, omul care îi înfruntase pe Goe- politici ajunºi în URSS pentru a scãpa de Kafka, piesele lui Havel vorbesc despre în- ring ºi pe Goebbels, îºi recalibra politica teroarea nazistã. Margarete Buber-Neu- singurare, pierderea identitãþii, înstrãinare pentru a acomoda noua alianþã între bri- mann, arestatã în 1937 împreunã cu soþul într-o lume tot mai opacã, tot mai absurdã. ganzii totalitari. Condiþionaþi mental de pro- ei, fostul deputat comunist Heinz Neu- Declaraþia cere ca ziua de 23 august sã de- paganda stalinistã, liderii Internaþionalei a mann (curând dupã aceea a fost executat), vinã o zi comemorativã în toate statele eu- III-a subscriau fãrã murmur la noua cotitu- dupã o perioadã în gulag, în lagãrul Kara- ropene pentru victimele celor douã regi- rã dictatã de „farul omenirii progresiste“. ganda din Asia Centralã, era transportatã, muri scelerate, vinovate de asasinarea a Repertoriile cinematografice ºi teatrale so- ca efect al infamului pact, la Ravensbrück. milioane de fiinþe inocente în numele unor vietice erau schimbate peste noapte. La fel Trebuie recititã cartea ei despre Milena fixaþii ideologice delirante. În momentul în ºi cele din Germania hitleristã. Jesenska, ziarista cehã ºi prietena lui Franz care individul nu mai este privit ca om, cu Efectul imediat al acordului semnat, în Kafka (v. Scrisori cãtre Milena), deþinutã în drepturi inalienabile, ci ca membru al unei prezenþa ºi cu binecuvântarea lui Stalin, de acel lagãr nazist. Milena a fost printre cei „categorii sociale“ ori „rasiale“ decretate Viaceslav Molotov ºi de Ribbentrop, a fost care au denunþat deopotrivã nazismul ºi Ma- drept inferioarã, deci superfluã, deci „para- declanºarea, dupã o sãptãmânã, a celui de rea Teroare din URSS, era perfect conºtientã ziticã“, când este redus la condiþia de insec- al Doilea Rãzboi Mondial. Nu era vorba de natura despotic-poliþieneascã a naþional- tã, vierme, lipitoare etc., când coeziunea doar de „neagresiune“ (formulare orwel- socialismului ºi a socialismului leninist; când comunitãþii politice este fãcutã dependentã lianã), ci de o alianþã strategicã pe care fie- reþeaua clandestinã cehã de la Ravensbrück de excluderea, eliminarea ºi în final exter- care dintre cei doi tirani a încercat sã o i-a cerut Milenei sã aleagã între apartenenþa minarea „duºmanului de clasã“ ori „de ra- exploateze la maximum în perioada ur- la acel grup ºi prietenia cu „troþkista“ Mar- sã“, se deschide calea pentru experimente- mãtoare. Sub portretul lui Lenin, la Krem- garete Neumann, Milena a optat pentru le genocidare de tip comunist ºi nazist. lin, liderul revoluþiei proletare se înfrãþea prietenie. A murit în lagãr în 1944, dar Mar- Comemorarea zilei de 23 august 1939, cu emisarul liderului „revoluþiei rasiale“. garete a supravieþuit ºi a vorbit. Cumnatul promulgatã ca lege ºi în România, este me- Vojd la Führer nu scoate ochii. De altfel, ca ei, Willy Münzenberg, fostul dirijor al pro- nitã sã menþinã vie neuitarea ºi sã avertize- o concesie fãcutã antisemitismului zoolo- pagandei cominterniste, rupsese cu Stalin ze asupra niciodatã dispãrutei primejdii gic al naziºtilor (cu care, e de presupus, dupã Pact ºi a fost ucis, cel mai probabil de totalitare. simpatiza în secret), Stalin îl înlocuise pe agenþii NKVD-ului, în exil, în Franþa.

20 • APOSTROF MARC DELOUZE

Marc Delouze s-a nãscut la Paris. Trãieºte între Paris ºi Bourgogne. A publicat primul volum în 1971, Amintiri din Casa Cuvintelor. Din anii ’80, refuzând sã „facã pe poetul“, se instaleazã într-o tãcere editorialã de douãzeci de ani. În 1982 creeazã Parvisurile Poetice. Este cofondator ºi consilier literar al festivalului Vocile Mediteranei (Lodève). Este crea- torul Festivalului Permanent al Poeziilor în arondismentul XVIII, din 1990. Publicaþii recente: Yeou, Pieton al pãmânturilor, poem (La passe du vent), Lumea vorbeºte, roman (Verdier), 14975 de zile între, Poezii în fazã terminalã ºi Amintiri din Casa Cuvintelor (La passe du vent).

Un om a murit asearã Fac serviciu de cuvinte ºampanizate pentru apetituri dezamãgite un om a murit asearã el retrãieºte astãzi în capul Tãcerea lor însãºi este un semn unui copil care-ºi mãsoarã umbra de rezervã ºi nu înþelege cifra care locuieºte nu întru totul decepþionatã în ochiul adulþilor cu calcule nesigure (Poate la urma urmei nu sunt el decât niºte copii mici deghizaþi) este alb ca ºi liniºtea întinsã la uscat pe o câmpie Ruºine în rãspãr

un om În miez de noapte a murit asearã el retrãieºte noapte neagrã astãzi în sãrbãtoarea umbrele fãrã consistenþã din jurul unei fântâni pe care lumea o invadeazã lumina nu mai e ºi în vacarmul uimitor al supravieþuirii sale decât un cuvânt care moare el fuge pe buzele muribundului picioarele sale visat sunt cântecul nopþii Nu mai e nimic de aºteptat ascunse de la dimineaþã Ziua nu mai are viitor Proiectele se evaporã Nu poezia nu ca rãsuflarea rece care urcã din adâncurile unei fântâni pãrãsite nu nu poezia nu nu nu este aceastã incidenþã tristã a soarelui îºi aminteºte pe pãmântul ucis (va fi amintirea sa din urmã: o amintire nu este fãrã viitor) acest joc de la sfârºitul dupã-amiezelor când nu ºtim cã a iubit viaþa dacã ploaia ne va permite sã bem în picioare aºa cum bei sau sã ne rugãm fãrã sã-þi fie sete în genunchi ca pe vremea bibliilor nescrise ªi deodatã înþelege nu nu nu sunt (vede niºte cuvinte pe care le plantãm în linie dreaptã ºtie ºi în foarte lungi ºiruri simte) ca sã reîmpãdurim pãmânturi abrutizate cã nu a fãcut pânã atunci decât sã vrea ale unor pãduri incendiate sã iubeascã viaþa nu nu poezia nu nu este aceastã obscenã cãldurã calificatã drept omeneascã dorinþã pioasã (care nu este decât imaginea-grimasã dorinþã moartã a unui dejun de întâi ianuarie) dorinþã pe care nici mãcar nu mai îndrãzneºte sã o pronunþe nu nu poeþii nu se oferã ºi aceasta va fi rãsuflarea sa din urmã drept flori la sãrbãtoarea tuturor sfinþilor gândul sãu din urmã
ºi cununile lor sunt împletite pentru o sãrbãtoare pe care nu o vor cunoaºte În româneºte de LETIÞIA ILEA

Atunci când poeþii

Poeþii în livrea au mândria, þinuta nobilã a majordomilor

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 21 singur o culegere de versuri, Poeme floren- meseria presupune un bun control oratoric tine (la aceeaºi editurã), asumîndu-ºi gene- al limbajului, ºtiinþa replicii, abilitatea dez- ric prenumele, readus la sursa lui roman- voltãrii de scenarii orale convingãtoare. þios-italicã: gest glumeþ, autoironic, poate Ceea ce nu înseamnã cã toþi avocaþii s-ar ºi puþintel ingenuu, oricum în linia „tea- simþi îndemnaþi sã devinã dramaturgi – de- tralitãþii“ histrionice, pe potriva „perso- ºi se cunosc precedenþe ilustre; la noi, De- najului“ poetico-juridic astfel conturat. lavrancea, pentru a da exemplul cel mai cu- Mai trec niºte ani, mai bine de un dece- noscut. De cele mai multe ori, oratorii niu, în care se consacrã meseriei lucrative. tribunalelor se împlinesc declamativ, la barã Bifeazã la un moment dat încã o apariþie sau în alte spaþii ºi contexte publice. Existã colectivã, într-o antologie a Cenaclului pi- – însã – ºi varianta ilustratã de autorul nos- teºtean „Sind“, Arheologie generalã (aceeaºi tru: un poet-jurist pe care avocatura nu-l editurã, 2000), alãturi de colegii din Des- satisface intelectual, dar îl marcheazã... ora- Cum se naºte pãrþirea de cotidian ºi de alþi cîþiva tineri toric, deturnîndu-l spre expresia dramaticã: poeþi ºi prozatori: Gabriel Grigore, Nico- de la scena mare a lumii la cea micã a tea- un dramaturg leta Popa, Alexandru ªtirbu, Nina Vasile trului, în care încape – totuºi, totuºi! – viaþa º.a. Altfel, publicã foarte rar, de parcã s-ar toatã... Ion Bogdan Lefter fi „stins“ ca scriitor. De fapt, continuã sã se exerseze din cînd în cînd, discret, proba- Sã vedem ce-a ieºit din aceastã „reprofila- FLORENTIN SORESCU, Arca lui Iona, Timiºoa- bil în cãutarea unei compensaþii la anecdo- re“ literarã. ra: Editura Brumar, 2010, 96 p. tica infracþionalitãþii cu care se întîlneºte Arca lui Iona, primã piesã a lui Floren- cotidian, în cazurile de care se ocupã. Îna- tin Sorescu (Editura Brumar, 2010; mon- IREªTE, NU existã o reþetã universalã. inte de a reveni ºi public ca autor, va avea tatã la Teatrul „Alexandru Davila“ din Pi- F Doar cazuri particulare, precum cel de – totuºi – o neaºteptatã expunere mediaticã teºti în mai 2012), face figurã mai mult faþã, irepetabil. avocãþeascã: acceptase sã-i fie apãrãtor unui decît promiþãtoare. În primul rînd, încã din Pînã sã-l vedem deve- tînãr poliþist a cãrui soþie dispãruse, iar fa- deschidere, etaleazã o remarcabilã siguranþã nind dramaturg, Florentin milia ei îl acuza cã ar fi ucis-o. (Detalii cu a scriiturii, imposibilã fãrã alte exersãri pre- Sorescu s-a dovedit – mai tîlc: presupusa victimã e juristã, avocatã, în alabile, dacã nu va fi fiind doar consecinþa întîi – un „personaj“. Nãs- timp ce unul dintre strãbunicii lui Florentin rodajului oratoric despre care am vorbit. cut în 1971, cu o vagã as- Sorescu a fost... poliþist...) Ancheta se pre- Pentru ca, pe mãsurã ce avanseazã ºi con- cendenþã literarã (bunicul lungeºte, autoritãþile fac investigaþii tot mai struieºte structuri semnificante, sã dezvã- patern, C. I. Sorescu Mã- extinse, cãutînd probe ºi mai ales cadavrul, luie o complexitate neobiºnuitã la debu- tãsaru, publicase prozã în de negãsit. „Fapt divers“ tipic, mãrunt, fãrã tanþii genului. Sãmãnãtorul...), începe sã semnificaþii speciale, doar cã... intervine un Titlul avertizeazã asupra intenþiilor de scrie din adolescenþã, în- pseudojurnalist fãrã scrupule, care ia su- reinterpretare a celor douã mituri biblice la sã nu teatru, ci, conform biectul în braþe ºi-l transformã într-un me- care se face referinþã: al lui Noe, cel cu arca, „patologiei“ vîrstei, versuri. Liceanul piteº- gasucces de audienþã al televiziunii sale „de ºi al lui Iona, cel înghiþit de chit. Povestea tean lasã repede în urmã patetismele de gen apartament“, unde se discutã la infinit des- din piesã, minimalã epic, se desfãºoarã în ºi se alãturã unui grup de „tineri furioºi“, pre vinovãþia sau nevinovãþia acuzatului ºi condiþii de vitregie meteorologicã, sugerînd foarte promiþãtori prin elanul lor noncon- despre dispariþia soþiei, cu pãreri de la ori- potopul, dar se pãstreazã o bunã bucatã de formist. Sîntem cãtre finele anilor ’80, cînd cine, inclusiv din public: „cazul Elodia“, vreme în registru realist, în lumea contem- „noul val“ postmodern afirmat în literatu- celebru la vremea lui. Drept care pe mici- poranã, într-un oraº în care „reþelele de ca- ra românã a deceniului începe sã-i influ- le ecrane, pe canale diverse, începe sã aparã nalizare fac faþã cu brio“. Din apartamen- enþeze pe cei mai juni aspiranþi. Printre co- ºi avocatul poliþistului Cioacã, numitul... tul lor protector, Elvira ºi Gavril, cuplu cu legii sãi de atunci se mai numãrau Gabriel Florentin Sorescu. Acum chiar e „în rol“, vechime („Trãim de atîta vreme împreu- Grigore ºi Dochiþa Moºoianu, ulterior jur- într-unul judiciaro-mediatic cu totul spe- nã...“), urmãresc evenimentele: ascultã la naliºti cunoscuþi, ºi chiar un Romeo... Lef- cial. Se remarcã ºi printr-o costumaþie pre- radio cotele în creºtere ale cursurilor de ter (fãrã relaþii de rudenie cu autorul de dilectã: pãlãrie cu boruri drepte ºi fular apã, iar el citeºte ºi ziarul, de unde aflã cã biografii dramaturgice de mai tîrziu!). De lung la gît, atîrnînd peste sacou, într-o prin alte pãrþi, de pildã tocmai în Indone- pe-atunci insurgenþi, aspirã serios la statu- manierã – aº zice – nu atît „regizatã“, „stu- zia, sînt mari inundaþii. Se mai relateazã tul de „personaje“, de „mari figuri“. diatã“, cît rezultantã a nonºalanþei vag-bo- acolo despre un copil revenit din zonele Schimbarea de regim politic de la fine- eme, indicîndu-l, pentru cine are ochi sã calamitate cu o barcã plinã de animale („in- le lui 1989 îi prinde în jurul majoratului, observe, în avocat pe poet. Categoric, un clusiv melci“), ceea ce-i face pe indonezieni înainte ca spiritele lor rebele sã se „coacã“ „personaj“ acum, o „apariþie“. sã exclame: „Uite-l pe Noe“! De intenþii ºi sã fi intrat în coliziune cu sistemul tota- Dar una cu prestaþie calmã, fãrã volu- similare e bãnuit vecinul de dedesubt, Ig- litar. κi vor cãuta cu toþii drumurile în anii bilitãþi exagerate, fãrã pasiunea desfãºurã- nat, care – presupun Elvira ºi Gavril – s-ar agitaþi de dupã revoluþie, risipindu-se în rilor ample: ponderat, la obiect, „avocatul fi apucat sã-ºi construiascã o corabie, ase- direcþii ºi în profesiuni diverse. Viitorul lui Cioacã“ trebuie sã-i fi dezamãgit pe tele- meni altor concitadini. Ipoteza nu se veri- dramaturg alege Dreptul. Nu abandoneazã spectatorii magnetizaþi de istoria „tabloi- ficã. Ieºit la plimbare în parc, pe ploaie, scrisul: debuteazã cu poeme în 1992, în distã“ cu pricina. „Personajul“ Florentin Ignat întîlneºte o Domniºoarã Necunoscu- sãptãmînalul bucureºtean Contrapunct (re- Sorescu era – cum se spune cu trimitere la tã, însoþitã de cîinele de pripas Karl. Dialog vista momentului, a „noului val“ postmo- o artã tot cu actori, a ºaptea – „din alt film“. destul de alert, pe o bancã, în ciuda dilu- dern), ºi va mai publica în piteºteana Ca- Drept care, excedat de publicitatea „cazu- viului. Personajele se vor reuni apoi în lende (titlu sub care Cãlin Vlasie resuscitã lui“ ºi deranjat de nivelul deplorabil al con- apartamentul celor dintîi ºi vor duce con- vechiul lunar literar Argeº), în alte gazete. troverselor iscate, se retrage dupã o vreme versaþia din ce în ce mai departe în direcþie Împreunã cu cîþiva colegi ºi prieteni din din „rol“, înaintea mult-amînatului dez- biblicã, pendulînd între cele douã mituri Piteºti ºi Cîmpulung, studenþi în Capitalã nodãmînt. Respinge astfel ºi propunerile – titulare: al salvatorului Noe ºi al dilemati- ºi cenacliºti în reºedinþa lor comunã de ju- financiarmente foarte atractive! – pe care cului Iona. Nu pentru a atinge un sens pre- deþ, participã la constituirea altui grup poe- i le fac cîteva edituri amatoare sã publice cis, o interpretare anume, ci pentru a crea tic, semnatar dupã cîþiva ani, în 1997, al cãrþi „despre procesul Cioacã“, „despre Elo- un spaþiu problematic, în care temele ºi în- unui volum colectiv, în cvartet: Sorin Dur- dia“. Exercitã în continuare profesiunea, trebãrile esenþiale ale existenþei sînt reluate dun, Liviu Mãþãoanu, Dragoº Popescu, dar la turaþie redusã. În compensaþie, simte cu acuitate. Florentin Sorescu. Formule în ton cu lite- nevoia reîntoarcerii la literaturã, la scris. Treapta urmãtoare e deconspirarea con- ratura perioadei, dar sub un titlu în rãspãr: Adunã poeme noi pentru o viitoare carte venþiei teatrale. Elvira afirmã cã ceea ce se Despãrþirea de cotidian (la Editura Paralela ºi... iatã ºi Arca lui Iona, iatã-l pe drama- întîmplã „nu mai are sens“. Ignat îi rãspun- 45, înfiinþatã între timp, în 1994, de acelaºi turg! În care – nu-i aºa?! – îl putem întrezã- de revoltat: „Cum sã nu aibã sens, doam- Cãlin Vlasie). Protagonistul nostru absol- ri metamorfozat pe Florentin Sorescu-„per- nã! Toate au un sens!“. La care Gavril ada- vise în 1996 ºi se retrãsese în Piteºti, pro- sonajul“, avocatul pledant. Chiar ºi cînd e ugã: „Un sens?... E bine cã mai e cineva fesînd ca avocat. În 1998 va semna de unul vorba despre temperamente mai rezervate, care chiar crede cã existã un sens. ªi eu aº

22 • APOSTROF vrea sã...“. Lãsîndu-i sã peroreze, sceptica sonaj, cã ne aflãm într-o piesã de teatru pe „iureºului“, prin oprirea timpului în loc ºi Elvira rosteºte o replicã „aparte/cãtre spec- care o pune în discuþie, raportîndu-se efec- a picãturilor de ploaie în aer, suspendate, tatori“, luînd distanþã ironicã faþã de com- tiv la lumea realã, cea în care trãim în viaþa moment în care personajul vede ceea ce panionii de scenã: „Uf, aºa fac tot timpul. de zi cu zi. Cele douã ipostaze se confundã ignorase în viaþa de zi cu zi: „Oraºul... Îþi vine sã-þi iei cîmpii, nu alta. Trãncãnealã pe parcurs, astfel încît la rîndul sãu autorul Mi s-a arãtat în toatã splendoarea lui. Cu devine personaj ºi inoculeazã ideea cã toþi ºi iar trãncãnealã. Acum sigur o s-o bage spectatorii, toatã lumea, sînt personaje. strãzi, cu parcuri, cu case... ªi – mai ales – p-aia cu deriva. Acuºica o sã ne avarieze pe cu o mulþime de oameni... plimbîndu-se pe toþi. O sã vedeþi cã aºa va fi“. Constatînd Între timp, în jurul roiesc maºiniºtii tea- strãzi, sporovãind sau... (o priveºte com- lipsa de sens a situaþiunii pluviale ºi a dia- trului, ocupaþi sã amplaseze decorurile. plice pe Elvira) þinîndu-se pur ºi simplu de logului care se tot autogenereazã mecanic, „Practic, ceea ce este în culisele unei piese mînã...“ Revelaþie a spaþiului cotidian, a ceilalþi se vor angrena ºi ei în atare direcþie apare la scenã deschisã“, ne mai spune tex- „semenilor“ ºi a „aproapelui“/a partenerei metateatralã, asumîndu-ºi condiþia de fan- tul didascalic de dinaintea monologului. de viaþã, deci – pe scurt – a frumuseþii exis- toºe: „Doar trãim într-un teatru al absur- Angajaþii teatrului rostesc ºi ei cîteva replici, tenþei obiºnuite, de obicei ignorate. dului, nu? În definitiv, asta ne exprimã cel iar Gavril li se adreseazã ºi spectatorilor. Pentru a ajunge aici, a fost nevoie de mai bine. Ne reducem la niºte roluri pe ca- Însã, aºa cum nici teatrul biblic, mito- abandonurile succesive: teatru biblic-para- re le înþelegem din ce în ce mai puþin. ªi, logic sau absurd nu duseserã nicãieri, nici bolic, teatru al absurdului, metadramã. Fi- dacã tot nu înþelegem nimic, mãcar ne pre- metateatralitatea nu furnizeazã semnificaþii nalmente, din toatã deconstrucþia de forme facem cã avem ceva de spus“, spune Gavril. ultime. În piesã continuã sã plouã, iar per- ºi formule a ieºit un adevãr de viaþã pro- „Eu tot nu mã dumiresc cum ducem noi sonajele se întorc mereu la condiþia lor ini- fund, ascuns în banalitatea scurgerii tim- comedia asta la bun sfîrºit. Ce e de fãcut sã þialã. Ultima secvenþã, a 6-a, se deschide, pului, în spatele perdelei de apã care nu se ne înþelegem mai bine rolurile“, va inter- în zori, cu apelul unei voci incerte – a Di- mai opreºte. La final, Gavril o invitã pe veni Domniºoara Necunoscutã. Îi dã repli- vinitãþii?!... – care dã deºteptarea, însã mai Elvira la o plimbare, prima dupã mulþi- ca Ignat: degrabã în accepþia cealaltã, de scuturare mulþi ani. Plouã, dar ce mai conteazã?! din apatie, de emancipare dintr-o stare pre- Nu e deloc rãu, la naºterea unui dra- Nu mã-ntrebaþi pe mine. Eu nu sunt un bun maturg, nu-i aºa?... carã a conºtiinþei: „Trezirea!!!/ Trezirea!!!!/
actor“. Se menþin ºi datele similirealiste ale Trezirea!!!!!/ Trezirea!!!!!!“. Elvira, Dom- cadrului, pentru ca în penultima scenã a pie- niºoara Necunoscutã ºi Ignat stau destul sei, a 5-a, Gavril sã dezvolte un discurs re- flexiv în „dublã calitate: de personaj ºi de de mult de vorbã pînã sã-ºi dea seama cã actor“, în conformitate cu indicaþiile de sce- Gavril a dispãrut împreunã cu cãþelul Karl. nã ale autorului, care continuã astfel: „Mo- La întoarcere, aflãm cã „trezirea“ s-a pro- nologul este susþinut din ambele ipostaze: dus prin revelaþie: în mijlocul furtunii, al ca personaj, evocã elementele de susþinere a rafalelor de vînt ºi al torentelor de apã, piesei; ca actor, ºtie cã joacã rolul unui per- Gavril asistase la minunea opririi bruºte a Poeme de FLAVIA TEOC Copenhaga Din vârful clopotniþei s-a aruncat apoi într-un bulgãre mare, Strãinul e fiinþa prescurtatã a cãrei trecere sã-l amuþeascã ºi pe fratele lui, Prin geometria oraºului dislocã o cantitate infimã grãmãticul, De aer. Revine ºi pleacã din port sedus de cãci odatã faptele fãcute, Umbra zeilor întunecaþi plutind pe chipul sirenei, cuvintele o iau înaintea lor. Recunoaºte înveliºul amãgitor de metal ºi sticlã În care se izbesc pescãruºii. Strãinul îºi întoarce Privirea ori de câte ori vrea. Copenhaga lui Primul pescar E oraºul minuscul al celor îngropaþi Sub dalele bisericilor gotice. Fiordul meu s-a rupt dintr-un alt fiord În ploaia care netezeºte toate curburile ªi fiordurile se ciocnesc între ele. Toate intenþiile Aici autobuzele înainteazã drept, Tãind noaptea cauciucatã cu farurile lor albastre, Nu citiþi poemul transparent de la prima zvâcnire Acolo te prinde rãul de mare numai gândindu-te Logica lui o va lua înaintea sunetelor La atâta întuneric. ªi sunetele lãsate la voia întâmplãrii se vor întoarce Fiordul meu s-a rupt dintr-un alt fiord, Împotriva voastrã, precum cristalizarea semanticã a unui E tânãr ºi când vine zãpada Blestem îndepãrtat Se-ascunde ca pãsãrile în frunziºuri, Sau vor învãþa meteoritul orb sã se arunce cu Însã de pe-acum deplângem trupul Toate intenþiile în viaþa unei alte planete. Primului pescar ce va cãdea în el.
Nu citiþi poemul transparent de la Prima zvâcnire. El ne-a omorât dinozaurii ªi e gata s-o mai facã o datã.

Cazanie

Frigul l-a înþepenit pe zugravul intrat în fresca mãnãstirii cu braþele acoperite de cranii ºi culori.

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 23 plauzibile, venind la întîlnirea cu „destinul“ aflam cu toþii prin deceniile 6 ºi 7 din surse corect înarmate ca sã ne convingã. (Asta indirecte), silite a-l respecta datoritã unor dacã îl uitãm pe sanitarul Kat care citeºte presiuni externe. Opþiunea decisã a auto- pe Kant ºi se exerseazã cu nodurile ca nor- rului iese în evidenþã nu numai prin douã nele din tetralogia lui Wagner...) Pînã la capitole dedicate în întregime prezenþei punctul în care, abia în ultima treime a ro- „pozitive“ a penticostalilor (totuºi, cam manului, autorul inventã (mult prea tîrziu!) plictisitoare prin lungime), dar ºi prin fap- o „fantomã“, pe numele ei Anca – un fel de tul cã popa „oficial“ lipseºte din localitate minune de puritate ºi frumuseþe –, a cãrei pe timpul prãpãdului, rãmas la oraº, depar- feminitate (pretenþia autorului, dar necon- te de enoriaºi... absenþã care ne sugereazã vingãtoare) tulburã sexul tare ºi devine o a-l dispreþui (ceea ce nu e greu!). prea previzibilã victimã a unei istorii com- Aºadar, mi se pare evident cã Alexandru plicate (mai ales confuze), ce pare a fi mai Vlad are o mare familiaritate cu lumea sa- mult un pretext pentru o pre-lungire a ac- tului, cã a trãit-o cumva, în vecinãtatea a ceea ce povesteºte: asta se simte – ceea ce þiunii ºi pentru complicarea unui dezno- dã incontestabilã verosimilitate faptelor; ba dãmînt previzibil în logica elementar- chiar cã el relateazã, nu de puþine ori, eve- Lumea ca baltã literarã: sigur cã „ploile amare“ aveau sã în- nimente dacã nu chiar vãzute, oricum po- ceteze, sigur cã apele trebuiau sã se retra- vestite pe larg de martorii posibili. Dintre Gelu Ionescu gã, sigur cã trebuia sã aparã victime, în- aceste secvenþe, cea mai izbutitã, impresio- tr-un fel sau altul, sigur cã Alexandru nantã ºi memorabilã este aceea care rela- ARI AMBIÞII are Ale- Rogozan, patronul de partid ºi de stat, per- teazã alunecarea de teren datoratã intem- xandru Vlad cu ro- M sonaj inevitabil „complex“ dupã o schemã periilor care cotropesc cimitirul sãtesc, îl manul sãu Ploile amare: de o descurajantã banalitate, avea sã plã- rãvãºesc – imaginea capãtã înfãþiºarea unui roman realist – viaþa satu- teascã etc. Lîngã „frumoasa virtuoasã“ apocalips: ies morþii, mai ales sicriele, din lui în anii socialismului –, apare ºi bestia – activistul de partid pore- morminte, crucile o iau la vale etc. (p. 318 roman-parabolã, sã zicem: clit Otravã. Episod ratat, deci. ºi urmãtoarele). Coincidenþa cutremurã, spaþiu „închis“, claustrat, Senzaþia, fie agreabilã, fie provocînd o iese la suprafaþã ºi inextricabila aplecare presiunea „absurdului“ oarecare plictisealã, este cã am mai citit o spre superstiþie a lumii satului (cît va mai sub semnul „potopului“, datã, cã am „consumat“ cîndva materia ro- fi aºa, nu ºtiu – dar cînd nu va mai fi, nu deci al unei „fatalitãþi“, manului; cãci, deºi adevãrurile istorice sînt însemneazã neapãrat cã va fi mai bine...). care modificã oameni, relaþii, naturã, pei- spuse rãspicat ºi, cu siguranþã, impresio- De altfel, însuºi titlul romanului reia o ex- saj, moravuri. Acþiunea se petrece la înce- nînd pe mai tinerii cititori potenþiali care presie din Apocalipsã – pe care autorul nu putul anilor ’70, dar sînt evocate toate abu- habar nu au cum a fost (ºi chiar ce a fost) uitã sã ne-o precizeze (p. 224), odatã cu zurile colectivizãrii forþate a agriculturii colectivizarea ºi distrugerea (ºi azi „vie“) a asta ºi „þinta“ esenþialã a literaturii din acest naþionale. „Satul“ – care nu are, evident, agriculturii naþionale, faptele ºi chipurile roman –, însã biblicele „ape amare“ devin nume – cade sub puterea unor ploi conti- aduc (parcã) cu cele promovate de roma- „ploi“. Nu ºtiu dacã „apele“ n-ar fi fost un nue timp de cinci luni ºi este, astfel, cople- nele „obsedantului deceniu“: dar o versiu- titlu mai „eficace“ – cu „ploile“ cãdem în- ºit de inundaþii apocaliptice (iarãºi, inspi- ne veridic îmbunãtãþitã datoritã libertãþii tr-un epitet poate prea ornant. În fine, aºa raþie realistã dintr-un eveniment istoric pe faþã de „directive“; de unde ºi legitima ne- cred – poate mã înºel. care – din cîte îmi amintesc – îl mai „citi- cesitate – nu de mulþi simþitã – de a repu- Sînt multe sugestiile ce-ar simboliza sem“ ºi în alte bune romane semnate de ne tema în aria adevãrului. Romanul rãs- „structura“ totalitarã a regimului comunist: Augustin Buzura, D. R. Popescu ºi Eugen punde acestei „sarcini“ morale ºi – în bunã oamenii construiesc (inutile) piramide din Uricaru; probabil cã au mai fost ºi altele, parte – sociale. Relatãrile despre anchetele saci de pãmînt care sã opreascã apele – alu- fapt inerent cînd ne gîndim la acest dezas- ºi închisorile comuniste – ºi ele prezente în zie faraonicã –, „centrul“ de comandã e o tru prin care a trecut þara datoritã falimen- roman – reiau clasicele, acum, cãrþi de me- cabanã inaccesibilã (adicã accesibilã numai tarei politici cu asanãrile ºi „pãmînturile morii care ne-au turburat la apariþia lor în- lui Alexandru Rogozan ºi activiºtilor de la centru care vin pentru seri orgiastice cu se- redate agriculturii“ – politicã ceauºistã in- cepînd de prin 1990. Nouã (nu sînt sigur) cretare, þuicã durã ºi viþei tãiaþi ilegal), sta- spiratã de similarul dezastru sovietic hruº- este intrarea în literaturã a temei interzi- cerii bisericii unite, greco-catolice, eveni- tisticile sînt falsificate, existã un paznic de ciovian din Siberia). În orice caz, aºezarea ment tragic ºi foarte semnificativ în isto- noapte al satului care vede-tot, ºtie-tot etc. se aflã în Ardeal, nu departe de Dej ºi de ria noastrã în care, încã ºi azi, biserica de Dar e foarte important ºi benefic pentru Someº – tot aºa, deci, rãmînem în tradiþia partid ºi de stat aratã acelaºi resentiment roman cã nu gãsim un abuz de aluzii po- romanului rural ardelenesc, probabil tra- vinovat faþã de eroismul, încã prea puþin litice ºi nici unul de pitoresc rural: Alexan- diþia cea mai „darnicã“ ºi, iatã, trainicã din cunoscut, al preoþimii care nu a vrut sã se dru Vlad a avut buna idee de a rupe literatura noastrã. În concluzie, un context „converteascã“. Alexandru Vlad, în acest (aproape total) cu tradiþia þãranilor înþe- cuprinzãtor ºi lãsînd totalã libertate auto- spirit, alãturã naratorului omniscient (care lepþi ºi semicriptici, vorbind în doi peri (de rului sã „invente“ ºi sã se desfãºoare pe su- dominã romanul, în chip absolut ºi în deta- fapt – dacã vrem! – metonimic) ºi extor- prafeþe generoase, chiar dacã bine prospec- liat stil indirect-liber, folosit cu destule ne- cînd semne de admiraþie asupra „adîncimii“ tate de înaintaºi: pitorescul e totuºi folosit glijenþe ºi confuzii de „voci“) un personaj- gîndirii populare devoþilor întru eterna cu mãsurã, acþiunea, trasatã în contururi narator, singurul, care nu este altul decît forþã a specificului etc. Sau, variantã, a inte- bine verificate, urmãreºte un destin colec- tînãrul preot greco-catolic al satului, deve- ligenþei lor inegalabile, ca aceea a lui Mo- tiv, sumbru ºi ingenios desenat, precum ºi nit victimã: personaj de simpatizat. Tot la romete – categorisit ºi ca „filozof cinic“ (pe un numãr proporþionat de personaje ºi in- acest capitol al vieþii religioase la sat, apare teme de salcîm, probabil...). Îndelung ali- trigi convergente. Personajele – vreo duzinã prezenþa cultului penticostal, care a dat mentatã, aceastã „dependenþã“ (în sens de –, care se reþin, sînt clãdite pe psihologii mult de furcã autoritãþilor comuniste (cum drog) faþã de un „obiect“ de cult – ruralul Cãrþi primite la redacþie

• Constantin • Constantin Cubleºan (coord.), Cubleºan, Dicþionarul • Ligia Csiki, Nuvelistul personajelor • Nicholas Dereticarea Rebreanu, din teatrul lui Catanoy, Oglinzile spaþiului, Cluj- Bucureºti: Ed. I. L. Caragiale, lui Narcis, Cluj- Napoca: Ed. Academiei Bucureºti: All, Napoca: Napoca Fundaþiei Alfa, Române, 2012. 2012. Star, 2012. 2012.

24 • APOSTROF  entare ºi organizare a elementelor univer- mea comunã ºi integrarea lor în cea insolitã, – mai mult gãunos decît roditor se va ate- sului“ (p. 5). dar ºi la funcþionarea „peisajului“ din noul nua (în sfîrºit!) odatã cu urbanizarea satu- Cartea se deschide cu un capitol de Pre- univers pe care îl înfãþiºeazã Ionesco. (p. lui de azi, gata sã treacã la internet ºi capi- liminarii, în care Ion M. Tomuº îºi de- 168) talism, decît sã rãmînã atîrnat de balega fineºte conceptele, pornind de la Kant ºi ancestralã. E bine? e rãu? În ordinea litera- Andrei Pleºu. Ion M. Tomuº considerã cã Cunoscut prin studiile ºi eseurile publicate turii e bine, pentru cã tematica vieþii cita- arta naivã are o determinaþie general exis- în cele mai importante reviste din þarã, Ion dine – astãzi mai agitatã ca niciodatã, poate tenþialã, iar pitorescul este apropiat de M. Tomuº ne oferã o carte deosebit de con- – va tenta cît mai multe condeie. (Deºi hai- aceastã categorie: „Personajele naive, odatã vingãtoare, care îl afirmã încã o datã drept tele de cîini pribegi prin capitalã, hrãnite creionate (intenþionat stângaci!!!), vor un analist perspicace ºi fin al fenomenului de nostalgici ai bãtãturii mutaþi la confort aparþine unei formule scenice care funcþi- teatral. Pitoresc ºi absurd în dramaturgia lui unu nu ar fi o temã prea urbanã – lãtrãtu- oneazã dupã legile pitorescului“ (p. 6). Eugène Ionesco nu se adreseazã însã numai rile de la p. 213 spun ceva...) Alexandru Autorul include în categoria pitorescului specialiºtilor, fiind accesibilã oricãrui iubi- Vlad face tema – realistã ºi, desigur, repre- „tot ceea ce este reprezentabil armonic vi- tor de literaturã, de teatru. Nu o rataþi.
zentativã pentru lumea româneascã de ieri zual“. În ceea ce priveºte teatrul absurdu- – sã alunece inspirat spre parabolã; Marta lui, Ion M. Tomuº insistã asupra încetãrii Petreu, în extraordinarul Acasã, pe Cîmpia considerãrii ºi folosirii limbajului ca act de Armaghedonului, o duce la intersecþia cea comunicare: „Paradigma noului teatru a mai înaltã cu tragedia. Revenind la Ploile considerat obiectele a fi mult mai impor- amare, o interesantã detaºare de „specific“ tante decât cuvintele; sensul ascuns al cu- Ontologii fragmentate este ºi aceea cã toate personajele vorbesc o vintelor intereseazã mai mult decât ceea ce limbã aproape... literarã, fãrã graiuri, dia- spun, de fapt, personajele“ (p. 8). În lumi- Constantina Raveca Buleu lecte ºi alte mijloace de comunicare expre- na conceptelor de naiv, pitoresc ºi absurd ECI, E limpede, voi sivã – ºi prin asta nu-ºi pierd din identitate. astfel definite, Ion M. Tomuº purcede la continua sã (îmi) Semne de slãbiciune ale operei se pot analiza operei lui Ionesco, în ordinea în „D pun întrebãri pânã la sfâr- gãsi: insistenþe ºi repetãri care blocheazã care piesele au fost scrise, având, în plus, ºitul zilelor mele, iar de fantezia cititorului, lãsînd-o sã lîncezeas- mereu în vedere carnavalescul ºi oniricul; cã, unele ezitãri de construcþie care dau de asemenea, trebuie sã amintim, analiza þi- rãspunsuri sunt departe de impresia cã textul de faþã nu e chiar ultima ne mereu cont de relaþia dintre text ºi ima- a mã fi umplut“ – mãrtu- redactare, cã autorul se hotãrãºte greu „sã ginea scenicã, pentru cã „fãrã a uza din plin risea Dorin Popa într-un taie“. Semne de tãrie sînt cel puþin tot atî- de capul de pod care este scena, o discuþie interviu acordat lui Val tea: ceea ce þine de ploaie în peisaj ºi în rãs- despre dramaturgie (mai ales despre cea Condurache în octombrie frîngerea ei în viaþa oamenilor este prezen- ionescianã) nu poate fi completã“ (p. 8). 1994. Reflexele lirice, dialogale ºi herme- tat cu o subtilitate viguroasã (aº spune); Primul text analizat este Cântãreaþa neutice ale întrebãrii explodeazã în multi- apoi „lumea ca baltã“ – toposul stagnãrii –, chealã, veritabilã ars poetica, prin care, afir- tudinea de (auto)portrete din Povestea mea: lupta cu noroiul ºi apele, purtatã de fieca- mã autorul, Ionesco ne avertizeazã în legã- alia avatar, antologia sa apãrutã în 2011 în re personaj, prezintã o virtuoasã varietate turã cu evoluþia ulterioarã a dramaturgiei colecþia „Poeþi contemporani“ a Editurii de tonuri: între negru ºi alb, Alexandru sale. Ion M. Tomuº face un inventar al te- clujene Dacia XXI. (Auto)portrete, deoare- Vlad afiºeazã o serie de nuanþe admirabile; melor ºi procedeelor ionesciene care se ce în acest volum recuperãrii cronologice a balansul între realism ºi parabolã e bine revendicã din aceastã antipiesã: deraierea unei poezii cu reiteratã valoare ontologicã dozat. Mai e de spus cã romancierul s-a actului de comunicare (Lecþia, Victimele da- i se adaugã confesiunile din interviurile ferit de abuzurile livrescului, existent ºi – toriei, Delir în doi, Setea ºi foamea), dezgo- acordate de omul de culturã Dorin Popa într-un anume fel – inevitabil. lirea cuvântului de sens (Lecþia, Exerciþii de ºi ecourile critice ale creaþiei sale, toate În fine, la capãtul lecturii, îþi place cã conversaþie ºi pronunþie francezã pentru stu- acestea configurând o rafinatã istorie per- Alexandru Vlad parcã ºi-a scris cartea cu un denþii strãini, Jacques sau supunerea, Viitorul sonalã, cuceritoare prin candoare ºi pro- fel de certitudine a reuºitei; e important cã e în ouã), destinul omului simplu confrun- funzime. nici el, nici noi nu cãdem în deprimare, tat cu o problemã insurmontabilã (Ucigaº Cea dintâi secvenþã a autobiografiei liri- confundînd literatura cu viaþa. fãrã simbrie, Rinocerii). ce aparþine unei cãrþi dedicate „celor în- Continui însã, indiferent de valoarea Analizele lui Ion M. Tomuº, din per- frânþi“, Utopia posesiunii: Transcrieri dispe- spectiva conceptelor amintite, aruncã o lu- Ploilor amare, sã fiu absolut convins cã rate (1990), ºi echivaleazã cu o introspecþie minã nouã, ineditã asupra dramaturgiei tema literaturii române de azi este deschi- febrilã în pliurile unui eu dual, definit de de azi ionesciene, îmbogãþind cititorul cu o viziu- derea spre lume – lumea . crizã existenþialã ºi scurtcircuitat de virtua-
ne proaspãtã asupra unor texte devenite clasice. Astfel, în Lecþia, „naivul este depãºit litate, prima concentrându-se în exclamaþia (prin crimã), viziunea fertilitãþii vieþii fiind finalã din elegie („o, de mi-aº putea întoar- înlocuitã de cea a violenþei“ (p. 34), în Vic- ce/ de la mine faþa“), în vreme ce a doua timele datoriei personajele penduleazã între încheie concluziv pagina de jurnal („o, poa- Din nou despre vis ºi realitate, în Amedeu „pitorescul ºi nai- te aº fi trecut ca un abur fericit/ de nu erai vul sunt consecinþe ºi rezultate ale (auto)- de nu eram de n-aº fi aflat/ despre mine IONESCO izolãrii actanþilor ºi ale configurãrii unei niciodatã“). Nevoia de sine reapare con- lumi artificiale, cu legi proprii“ (p. 62)… trapunctic în autoportret pe rug („am tot Letiþia Ilea Concluziile scot în evidenþã anumite atâta nevoie de mine/ cât are înecatul de constante ale teatrului lui Ionesco: cãderea apã...“), în inevitabilitatea autoportretului ITORESC ªI absurd în treptatã în universul absurdului, pitorescul care „vine ca o sentinþã“, generatã în con- Pdramaturgia lui Eugène care indicã un nivel de realitate al perso- tradicþiile aceleiaºi interioritãþi, de densita- Ionesco se intituleazã volu- najelor ce funcþioneazã dupã principii pur tea alienãrii ºi a idealului („între iluziile mul de debut al lui Ion M. estetice de configurare a spaþiului, cãutarea mele ºi sfâºierile mele/ nu încape mãcar o Tomuº, publicat în 2011 neîntreruptã a identitãþii, inserarea în per- virgulã“). Dincolo de orice sfâºiere ºi în- la Casa Cãrþii de ªtiinþã. sonaje a unor ecouri biografice etc. În frîngere, certã rãmâne doar tendinþa de Având la origine teza de încheiere, Ion M. Tomuº sintetizeazã: regrupare în propria identitate, în credinþa doctorat a autorului (Pito- în propriul destin liric, ludic teatralizatã Anti-eroul este purtãtorul de cuvânt al lumii resc, realist ºi naiv în dra- filã de jurnal din dramaturgia ionescianã […] Criza co- în registru utopic în („sunt maturgia ºi spectacologia lui lovit în creºtet cu o bâtã/ care mã trimite Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale ºi Eu- municãrii, aºa cum este ea ilustratã textual de cãtre autor, permite naºterea unui nou pe un tãrâm extrem de plãcut/ acolo popu- gène Ionesco), studiul porneºte de la pre- univers, în care legile insolite sunt create sub laþia-i amabilã, bine crescutã/ ºi sunt ascul- misa cã dramaturgia lui Eugène Ionesco privirea receptorului. Absurdul reprezintã o tat cu mare atenþie/ ca un profet“). Ames- funcþioneazã sub semnul naivului ºi cã zonã ºi un timp special, în care este permis tec de dispoziþie asceticã, arsenal retoric „spectacularul teatrului ionescian funcþio- orice, la fel ca în carnaval. situaþiile pitoreºti neazã dupã principiile pitorescului de ori- se referã la preluarea unor elemente din lu- 

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 25  scenetã (din poveºtile oamenilor) sau tran- Dostoievski drept referinþã supremã, elo- postmodern ºi imaginar debordant, auto- spusã în tonalitãþi profetice (nebun dupã giu reafirmat în Interviul „Cronicii“ reali- portret cu filele tãiate accentueazã aceastã tine), dragostea face parte din construcþia zat de Magda Alexiu în februarie 1995, un- credinþã într-un vag scenariu resurecþionar, identitarã a eului liric, funcþionând ca un de Dorin Popa declara: „Fiindcã existã în vreme ce luare în posesie transcrie cu o accelerator în procesul – niciodatã desãvâr- Dostoievski, mi-e uºor sã înþeleg existenþa febrilitate controlatã tentativa definirii de ºit – de dizolvare a dualitãþilor sale („tu mã lui Dumnezeu“. sine în termenii unei ontologii fragmenta- aduci/ atât de aproape de mine“). Raþiunea În aceeaºi curajoasã incursiune dialogalã te, eºuând mai apoi într-o identitate nega- supremã a nedesãvârºirii acesteia pare a fi în biografia sa, autorul îl plaseazã în tabloul tivã („cu mine însumi/ nu mai am nici un un straniu masochism creator în ordine li- idolilor sãi literari, alãturi de Dostoievski, grad de rudenie/ de tot strãin îmi sunt/ nu ricã ºi mesianic în ordine metaforicã, aºa pe Nicolae Breban („inteligent, rapid, pro- mã recunosc [...] ºi mã strâng în braþe cu cum o dovedeºte coroana de spini: „iubesc fund, civilizat, dur, extrem de exigent, de- urã, / mã sufoc/(sunt al meu)...“). fisurile sufletului meu/ împotriva cãrora vorator, tenace, nebun, tolerant ºi intrata- Originat în „dezamãgirea care îmi sunt atât mã revolt“. Limitele iubirii intervin pe bil“), considerat spirit afin atunci când vine mie însumi continuu“ (declaratã în Aºa stau fondul legilor individuaþiei în Niemand ver- vorba de cultul prieteniei. De altfel, Nico- lucrurile în cazul meu, interviul acordat lui steht niemand/ Personne ne comprend per- lae Breban, idolul sãu „vivant“, semneazã Val Condurache), jocul virtualitãþilor, al sonne/ Nimeni nu înþelege pe nimeni (1998), ºi una dintre (P)referinþe critice din ultima posibilului în definirea de sine dominã unde ele se traduc în incapacitatea de a-l secþiune a volumului, alãturi de alþi critici autoportretele din Fãrã întoarcere: Versuri înþelege pe celãlalt. Timidã ºi ambiguã în literari ºi oameni de culturã, precum Iulian (1983-1991), volumul lui Dorin Popa din primele volume, iubirea funcþioneazã când Boldea, care ºi prefaþeazã acest volum, dar 1992 („tot ce aº putea atinge/ ºi nu ating/ destinal, când afirmativ ºi specular în Când ºi Alexandru Zub, Mircea A. Diaconu, tot ce aº putea înþelege/ ºi nu înþeleg/ tot o femeie vine cãtre tine (2001), încorporând Cornel Ungureanu, Ioan Holban, Liviu ce aº putea fi/ ºi nu sunt“), în vreme ce ob- apogeul în neizbãvitele dorinþi pe care le voi Ioan Stoiciu, Virgil Cuþitaru, Constantin sesia completitudinii propriei fiinþe se strânge la piept ºi în mormânt ºi susþinând Ciopraga, Romaniþa Constantinescu ºi încarcã de nuanþe tragice în camuflaj au- viaþa în numai cât eºti viu. În jurul ei se Traian T. Coºovei. tumnal cu frisoane confuze („cum sã plec îm- poate reconstitui o poveste, însã magia Cu un program existenþial redus la tria- puþinat/dupã ce întreg am venit“). Aso- iubirii din versurile lui Dorin Popa provi- da magicã iubire – prietenie – literaturã, ciat inerþial cu melancolia, acelaºi anotimp ne din subtilul discurs seducãtor, construit Dorin Popa nu ezitã sã-ºi exprime gusturi- devine zeitatea responsabilã din orbecãind minimalist într-un poem precum prezenþa le literare incomode ºi în afara modei, sã ºi toamna ca întotdeauna („toamnã, toam- ta („nimic mai mult/ nu-mi pot imagina/ denunþe efectele corozive ale resentimen- nã, de ce tulburi/ atât de adânc/ potecile decât prezenþa ta...“). tului ºi celebritãþii, sã-ºi extindã afecþiu- robului tãu“). Dacã în aceastã poezie regis- Manifestatã sub semn thanatic în viaþa nea prieteneascã asupra colegilor ºi studen- trul religios potenþeazã gravitatea intero- mea, condiþionarea utopicã a fiinþei de a-ºi þilor sãi, sã se implice în viaþa cetãþii, sã-ºi gaþiilor lirice, în la fiecare pas eºecul pândeºte recompune istoria personalã ºi contra- transforme formaþia ºtiinþificã în luciditate duios, el descrie o gesticulaþie ºi o aºtepta- dicþiile reflecþiei asupra ei („viaþa mea – ºi mãsurã – detectabile chiar ºi în poezie – re izbãvitoare („cu braþele ridicate/ la ce- tentativã nesfârºitã/ de a recupera/ ceea ce ºi pasiunea interogatorie a jurnalistului în- ruri,/ fãrã cuvinte,/ împietrit,/aºtept prin nicicând n-am posedat/ gustul acesta/ para- tr-un impuls autoreferenþial, impecabil venele mele/ sã curgã încet/ un sânge lizant/ de cenuºã/ e viaþa mea“) are un pan- translat liric, convins cã „Totu-i sã ne scri- strãin,/ izbãvitor“), iar în pentru totdeauna, dant perfect în ilustrarea concentratã a em cu credinþã cãrþile, sã nu ne precipitãm, pentru niciodatã semnaleazã o cedare exclu- „principiului speranþã“ din elogiu vieþii ºi sã nu ne grãbim de dragul unei glorii pãrel- sivã în credinþã ºi în moarte („oricând vei viselor care o însoþesc pânã la capãt („am in- nice, sã fim atenþi la ce se întâmplã cu noi înºine pe lumea asta, care nu-i mai rea veni/ voi fi al Tãu [...] al Tãu sunt/ doar trat în descompunere/ ºi încã mai fac/ pla- decât alte lumi posibile“. al Tãu/ cãci nimeni/ altcineva/ de mine/ nu nuri de viitor“), cea dintâi poezie din
are nevoie“). Moartea mea – Viaþa mea (1997), pentru ca Autodestructivitatea revine într-un sce- poemul omonim sã reitereze creatoarea ar- nariu absurd de recuzare a lumii, punctat monie a contrariilor („îmi e îngãduit câteo- de gesturi rituale asociate aproape cliºeizat datã sã vãd/ cum se îngemãneazã rãul cu cu scriitorul generic, în sinuciderea de dupã binele/ cum din sudura lor se ivesc/ toate sinucidere („cafeaua de dupã cafea/ þigara câte existã/ moartea mea – viaþa mea“). de dupã þigarã/ ºi încercarea de a nu zãri/ Constatatã în înºurubarea la o comandã zdrenþuroasa hainã a lumii“). Dezirabil în secretã, nebãnuitã (din volumul Ce þi-e scris ecuaþia cu lumea, spectrul thanatic poate Your destiny, 1998), „îngustarea“ princi- însã la fel de bine sã ducã ºi la intensitate piului speranþã, a posibilului, se produce existenþialã, în printre gratii, zãresc delica- sub presiunea alienãrii, mecanicizãrii exis- ta scurgere a destinului („ºi numai de când tenþiale de la care reuºesc sã se sustragã moartea/ m-a luat duios de mânã/ parcã doar spiritele rebele, neresemnate, sensi- am început sã trãiesc“). Însã motivul su- bile ºi creatoare. Altfel spus, poeþii, cei care prem pentru eludarea morþii pare a fi iubi- cred – alãturi de Dorin Popa – cã „poezia rea tardivã, la fel de bine dãruitã unei femei ne însoþeºte/ peste tot“ (despre existenþa poe- sau, în general, vieþii, din scrisoare în bãtaia ziei pe lumea asta). Arta poeticã ºi magia ei vânturilor pe-o vreme amorþitã („sã fug, sã eroticã se suprapun în în fiecare zi, miraco- rup lanþurile/ sã sfãrâm moartea/ care m-a lul cã eºti îmi taie respiraþia din Avatar alia cuprins atât de bine/ sã rãzbesc pânã la tine (2008-2011), amplu scenariu virtual cu prinþesa mea“). Redusã la o încântãtoare scriitori ºi personalitãþi cinematografice, cu Cãrþi primite la redacþie

• Valeriu Gherghel, • Liviu Antonesei, • Ioan-Pavel Breviarul sceptic. Victimele inocente Azap, • Ioan-Pavel Azap, ªi alte eseuri ºi colaterale ale dagheroTIFF, 16 MM: Jurnal cine- despre simplitate, unui sîngeros rãz- Cluj-Napoca: fil, Cluj-Napoca: Iaºi: Polirom, boi cu Rusia, Iaºi: Eikon, 2012. Eikon, 2012. 2012. Polirom, 2012.

26 • APOSTROF lor. Aceastã împrejurare, dupã cum se vede, topurile ºi utilizarea steluþelor (de la una Scriiturã criticã nu îl împiedicã sã îºi continue lecturile din la… cinci!) pentru stabilirea ratingului unei cuprinsul literaturii române ºi nici sã îºi cãrþi. Mai mult decât atât, pentru meta- Ovidiu Pecican depene reflecþia cu privire la avatarii aces- morfozarea deplinã a criticii literare în… teia. La fel fãcea odinioarã, în discuþiile cu marketing pur, steluþele sunt corelate nu cu ELU IONESCU obser- amicul lui Paul Zarifopol – herr Doktor! – virtuþi þinând de forma ºi de conþinutul Gvã, mucalit, despre cea I. L. Caragiale, chiar dacã verva lui criticã volumului, ci de tirajul în care acesta s-a mai recentã carte a lui cã se consuma mai cu seamã în discuþii ºi la vândut. Fireºte, vânzãrile vorbesc numai titlul ei, Tîrziu, de depar- modul epistolar. Prin urmare, Gelu Ionescu despre capacitatea de a interesa un public te… (Bucureºti: Editura nu cade într-o situaþie ineditã, ci reînnoadã larg, nicidecum de valoarea literarã intrin- Cartea Româneascã, 2012, unul dintre chipurile în care perspectiva cri- secã a operei. Dar asta nu pare sã deranje- 212 p.), e „de romanþã“ ºi ticã în cultura româneascã a funcþionat. ze aproape pe nimeni. În ce mã priveºte, îºi asumã autoironia pe ca- (Un alt mod a fost acela al strãinului împãrtãºesc a treia pãrere, ºi cred cã texte- re acesta o conþine. Adevã- împãmântenit, dar pasionat total de cul- le semnate de Gelu Ionescu în Tîrziu, de rul este însã cã, în loc de tura scrisã a noii sale patrii; cazul C. departe… aparþin acestui tip de scriiturã. ironie, fie ºi adresatã sieºi, acest titlu se Dobrogeanu-Gherea, „conul Costicã“, tot Este vorba despre cel care conteazã în sine, dezvãluie foarte curând a fi mai degrabã un din cercul prietenilor dramaturgului auto- cel pe care îl citim pentru frumuseþea program. Precizãrile lui se referã la douã exilat la Berlin.) demonstraþiei, pentru ideile sale, pentru constrângeri conjuncturale – în sensul de: Cu asta am ajuns ºi la celãlalt element anume întorsãturi de frazã, pentru expresi- exterioare literaturii –, dar decisive pentru programatic, dar persiflat cu deplinã liber- vitatea ºi lumina iradiantã, fie ºi difuzã, tonul „partiturii“ ºi pentru angulaþia auc- tate de spirit, de autor: „de departe“. De- discretã, pe care o emanã. N. Steinhardt se torialã. Cele treizeci ºi cinci de ºtime criti- pãrtarea geograficã, depãrtarea de gãºtile numãrã printre cei care nu doar practicau ce au fost scrise la un timp dupã ce cãrþile literare curente, dar ºi – am spus-o – acest tip de concepþie ºi de scriiturã, ci au comentate apãruserã. Cã, în loc sã soco- distanþa de actualitatea efervescentã culti- ºi formulat expres opinia respectivã. teascã fireascã scurgerea unei anume pe- vatã ca precauþie criticã sunt, cred, trei … Aºa încât, este mai mult sau mai rioade de reflecþie înainte de a pune mâna posibilitãþi serioase de a îndreptãþi socoti- puþin important cã Gelu Ionescu scrie sau pe hârtie (computer?) ºi a-ºi consemna rea acestei indicaþii cu trimitere aparent nu scrie despre poezie, cã numãrul cãrþi- gândurile despre fiecare dintre apariþiile co- spaþialã ca punct atitudinal important. Ea lor de criticã pe care le comenteazã este mentate, autorul socoteºte cã este îndrep- aduce în avanscenã întrebarea – legitimã – întrecut sau întrece numãrul volumelor de tãþit sã socoteascã intervenþiile lui critice ca dacã într-o situare criticã faþã de o lucrare prozã. Nu este chiar atât de important nici fiind târzii este, pânã la urmã, o valoriza- literarã este preferabilã proximitatea sau dacã porneºte de la autorul cutare sau cuta- re severã, dintr-o perspectivã personalã ºi distanþa. Indiferent ce cred alþii, Gelu re din panoplia pe care literatura noastrã intens subiectivã. Pentru cã, într-adevãr, ca- Ionescu rãspunde fãrã ezitãri, pentru sine, o etaleazã în anii din urmã. Cartea lui re este timpul optim în care poþi semnala o cã preferã depãrtarea spaþio-temporalã. ªi (re)aduce la dispoziþia publicului o voce proaspãtã apariþie? Între câteva ore ºi câte- de ce nu, la urma urmei? Cartea de faþã clar amprentatã, cu un timbru personal, va luni, poate chiar câþiva ani – de ce nu?! demonstreazã, prin fineþea scriiturii ºi ele- persuasiv, constituindu-se într-o nouã mãr- – uzanþele permit o libertate de miºcare ne- ganþa ideaticã, în mod convingãtor, cã, turie despre vocaþia comentariului în cul- stingheritã profesionistului acestui gen. mãcar în cazul lui, Gelu Ionescu nu s-a tura românã actualã. Dacã însã timpul interior îi spune lui Gelu înºelat.
Ionescu, aºa cum se întâmplã acum, cã pro- … Ceea ce mã aduce la o altã chestiu- dusele activitãþii lui critice de facturã publi- ne, importantã, cred. Pentru ce scrie criti- cistic-literarã survin târziu în raport cu un cul? Existã autori care ar vârî mâna în foc prezumat moment potrivit (acel „tocmai la cã sunt parazitaþi de comentatori ºi cã vali- pont“ al lui Caragiale din Lanþul slãbiciu- dabile sunt numai acele comentarii care, în O restituire necesarã nilor), se cheamã cã el ºi-a fãcut socotelile fapt, se comportã ca niºte rebusuri bine ºi se socoteºte… inactual. Se ºtie însã foar- desluºite. Dacã ele coincid cu viziunea Iulian Boldea te bine: cu ale sale Unzeitgemässe Betrach- autorului despre propriul text, sunt minu- tungen (Consideraþii inactuale, 1876), nate. Dacã însã contravin acesteia, comen- EADUCEREA ÎN memo- Friedrich Nietzsche a fãcut vogã. Nu la tatorii se cuvin pedepsiþi, dispreþuiþi, înfie- Rrie a importanþei ºi re- apariþie – care va sã zicã, nu „tocmai la raþi drastic. Existã o altã categorie de levanþei ºtiinþifice a înain- pont“ –, dar în chip hotãrâtor ºi pentru receptori ai criticii care socotesc – cu un taºilor este o întreprindere durata lungã a culturii universale. Inactual dram de populism ºi cu mult ideal educa- pe cât de necesarã, pe atât se dorea ºi Emil Cioran, iar acest deziderat tiv în vene – cã un comentariu critic trebuie de „desuetã“ în zilele noas- mergea împreunã cu cultivarea unei anu- sã lumineze asupra nervurilor operei ºi tre, când zone mari de mite marginalitãþi sociale, a ratãrii, a aban- valorii acesteia. În mãsura în care se achitã umbrã acoperã activitatea donãrii ideii de carierã etc. Atenþie, deci! de aceastã pedagogie persuasivã, un pic mai mult decât meritorie a Înainte de a rãsufla uºurat în faþa acestei monotonã ºi foarte utilitaristã, este în re- unor cãrturari ardeleni de mãrturisiri, cititorul ar face bine sã veghe- gulã. Dacã nu, nu. Din pãcate pentru cei ce marcã. În acest context, ediþia criticã Scrieri ze, cãci autodeprecierea – fie ea ºi autoi- împãrtãºesc aceastã secundã opinie, spiri- de istorie literarã, de Petre Grimm, îngrijitã ronicã – este jucatã ºi ea travesteºte ambiþii tul pragmatic al ultimului secol a inventat  mai mari, poate. În legãturã cu caracterul „târziu“ al, to- tuºi, cronicilor – dupã cum concede, nea- vând încotro, Gelu Ionescu – se configu- Sã fii om reazã ºi opoziþia între ceea ce adunã el între copertele cãrþii ºi cronicile de întâmpinare. Sã fii om nu e atât de uºor Dacã ultimele sunt text care escorteazã în Sã fii mort nu e atât de greu largul culturii cãrþile proaspãt apãrute, Pleacã-te asuprã-mi femeie recomandându-le publicului dupã meritele Cu chip de înger cu chip de zeu pe care le conþin, textele geluionesciene par sã vinã târziu anume pentru a lãsa timp Umbra unei pãsãri de pradã murmurului monden stârnit de publicarea Îmi trece acum peste faþã unui nou volum sã se risipeascã. Fãrã a avea Norul treierã aur diamante lumini ambiþia retrospectivei critice, Gelu Ionescu Spaime melancolie ºi ceaþã preferã însã aºteptarea rãbdãtoare a insta- ION CRISTOFOR, Orchestra de jazz, lãrii distanþei critice înainte de a vorbi. Plânsul copilului orb Cluj-Napoca: Napoca Star, 2012. Intereseazã mai puþin, în acest context, cir- Lumineazã ferestrele casei din vale cumstanþele de viaþã imediatã care au insta- Un tulnic din vârf de deal Revarsã cetinã stele ºi jale lat între România geograficã ºi domiciliul
comentatorului kilometri de ordinul mii-

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 27  traducerii, care conþine cele douã lucrãri ceri efectuate prin intermedierea limbilor ºi prefaþatã de Liana Muthu, reuºeºte sã fundamentale ale profesorului clujean (Tr a - francezã sau germanã, e una extrem de exi- suplineascã un gol documentar ºi sã rea- duceri ºi imitaþii româneºti dupã literatura gentã, pentru cã profesorul clujean urmã- ducã în luminã figura ºi opera unui dascãl englezã: Studiu de literaturã comparatã ºi reºte cu stricteþe fidelitatea faþã de original, de elevatã þinutã al Literelor clujene, pro- Cele dintâi traduceri englezeºti din literatu- dar ºi expresivitatea textului traducerii, de fesorul Petre Grimm, cel care a întemeiat, ra româneascã), de o secþiune (Cadre ºi pro- cele mai multe ori relativã, redusã. Existen- de altfel, la Cluj, studiile de anglisticã, tra- filuri) în care se regãsesc studii despre Sha- þa unor astfel de traduceri imprecise sau ducãtor eminent ºi cercetãtor avizat al re- kespeare, John Keats, Chaucer, Shelley, chiar nereuºite se datoreazã, în viziunea lui laþiilor culturale româno-engleze. Petre Byron ºi Robert Burns ºi de o serie de Petre Grimm, diferenþelor notabile de dez- Grimm ºi-a efectuat studiile în oraºul natal, aprecieri critice (Despre Petre Grimm), sem- voltare dintre cele douã culturi ºi litera- Bucureºti, unde a absolvit universitatea în nate de D. Popovici – Petre Grimm (1881- turi (românã ºi englezã), dar ºi stadiului 1904, specializându-se apoi în germanisticã 1944) – ºi George Hanganu – Petre Grimm incipient de expresivitate a limbii poetice ºi anglisticã în Marea Britanie, Franþa, Ger- – traducãtor în englezã. Volumul îngrijit de româneºti. mania ºi Austria. Întors în þarã, este profe- Liana Muthu e întregit de o secþiune cu- Petre Grimm percepe cu acuitate sem- sor la Târgu-Jiu, Turnu-Severin ºi Târ- prinzând traduceri din englezã (Robert nificaþia transferului de informaþii din lim- goviºte, iar apoi detaºat, în 1919, la Burns) ºi din românã în englezã (Mihai ba-sursã în limba-þintã, considerând nece- Universitatea din Cluj, unde conduce Ca- Eminescu), dar ºi de un foarte util indice sarã cunoaºterea în profunzime a limbii ºi tedra de limba englezã, fiind titularizat pro- de nume. a culturii din care se efectueazã traducerea, fesor în 1925. A tradus din Shakespeare, Îngrijitoarea ediþiei, Liana Muthu, o dar ºi a limbii ºi a culturii în care se tra- Oliver Goldsmith, Jonathan Swift, Walter înzestratã cercetãtoare, cadru didactic la duce. În studiul Cele dintâi traduceri engle- Scott, James Thomson, Elisabeth Barrett- Universitatea „Babeº-Bolyai“, cu preocu- zeºti din literatura româneascã, profesorul Browning, Thomas Percy, John Milton, pãri ºtiinþifice care circumscriu lingvistica clujean inventariazã ºi descrie primele texte William Wordsworth, Samuel Taylor Cole- textului, analiza discursului sau teoria ºi româneºti traduse în englezã, dupã anul ridge, Algernon Charles Swinburne. Din practica traducerii, precizeazã, în prefaþa 1919 (an în care a preluat lectoratul de lim- literatura americanã a tradus din operele lui cãrþii, intitulatã Petre Grimm – profesor ºi ba ºi literatura englezã de la Facultatea de Benjamin Franklin ºi Henry Longfellow. traductolog, principalele repere biobiblio- Litere ºi Filosofie din cadrul Universitãþii Volumul Poems (1938), o selecþie din lirica grafice ale profesorului clujean, al cãrui me- din Cluj). De altfel, de-a lungul timpului, lui Mihai Eminescu, a fost bine receptat în rit esenþial este acela „de a fi studiat modul Petre Grimm s-a impus ca unul dintre cei epocã. Exemplare sunt, pentru rolul ºi locul în care literatura englezã a devenit cunos- mai înzestraþi traducãtori români din lite- lui Petre Grimm în învãþãmântul românesc, cutã în România prin intermediul traduce- ratura englezã, dar ºi din limba românã în cuvintele lui D. Popovici: rilor, fapt concretizat în teza sa de docto- englezã, traducerile sale din opera emines- rat“ intitulatã Traduceri ºi imitaþii româneºti cianã remarcându-se prin rigoare ºi expre- Dacã strãlucirea unei cariere didactice este dupã literatura englez: Studiu de literaturã sivitate. Liana Muthu considerã cã, deºi determinatã de devotamentul pentru disci- comparatã. De fapt, în aceastã tezã de doc- „nu a teoretizat ºtiinþa traducerii“, Petre plina în care cineva lucreazã, ºi pentru elevi, torat se întâlnesc douã domenii distincte, Grimm a fost conºtient de faptul cã Petre Grimm a fost un profesor strãlucit. aflate însã în strânsã corespondenþã: litera- Lecþiile sale, informate ºi atractive, erau tura comparatã ºi estetica literarã, deoare- scopul traducerii este acela de a (re)produ- mãrturia unui spirit deopotrivã de curios ºi ce profesorul Petre Grimm nu doar efec- ce un sens [...]. Din punct de vedere seman- de prudent faþã de noutatea intelectualã. ªi tic, un cuvânt este o unitate lingvisticã com- rar a existat un profesor care sã urmãreascã tueazã corelaþii ºi comparaþii fertile, ci ºi fixeazã profilul traducãtorilor, prin obser- plexã, formatã din mai multe nuanþe de mai de-aproape preocupãrile studenþilor sãi, sens. Drept urmare, în procesul traducerii, de la începãtori pânã la cei care se consacrau vaþii pertinente, care redau valoarea sau, un text trebuie adaptat nu numai unei limbi studiilor de specialitate. dimpotrivã, lipsa de valoare a traducerilor. þintã – þinându-se seama de nivelurile lin- Comentarea ºi evaluarea calitãþii unor tra- gvistice (morfologie, sintaxã, lexic) –, ci ºi Structura cãrþii lui Petre Grimm Scrieri de duceri din secolul al XIX-lea ºi de la înce- unui alt context cultural, fapt fructificat de istorie literarã, impecabil articulatã, cuprin- putul secolului XX ale unor poeþi englezi Petre Grimm în traducerile sale. de o prefaþã lãmuritoare ºi bine documen- (Edward Young, Byron, Thomas Moore, tatã, urmatã de secþiunea Despre ºtiinþa John Milton, Shakespeare, Ossian), tradu- De un real interes sunt aprecierile lui Petre Grimm cu privire la statutul, relevanþa ºi importanþa traducerilor:

Eveniment ALEXANDRU ªAFRAN Traducerile, faþã de literatura din care au fost Premiul Dr. ALEXANDRU ªAFRAN 2012 ºi medalia Dr. ALEXANDRU ªAFRAN 2012 luate, sunt ca o apã care izvorãºte din pãmânt proaspãtã ºi plinã de substanþe folo- sitoare sãnãtãþii, care în curgerea ei îºi pier- ROF. UNIV. dr. Avinoam ªafran, de la universitãþile din Geneva ºi Paris, ºi prof. univ. de în orice caz prospeþimea, însã, dacã a curs Pdr. Carol Iancu, de la Universitatea din Montpellier 3 ºi de la ªcoala de Înalte Studii pe un teren pe care s-a putut pãstra curatã, ale Iudaismului din Franþa, au participat o suitã de manifestãri culturale consacrate i-au mai rãmas cel puþin o parte din sub- memoriei dr. Alexandru ªafran, fost ºef-rabin al României (1940-1947) ºi mare-rabin al stanþele folositoare nealterate, dar de cele Genevei (1948-1998). mai multe ori ajunge searbãdã ºi fãrã folos, La Bacãu (în 31 octombrie 2012), prof. univ. dr. Avinoam ªafran a prezentat ba se încarcã chiar cu alte substanþe strãine expunerea „Amintiri despre pãrintele meu, dr. Alexandru ªafran“, la ªcoala „Dr. care-i dau un gust neplãcut. Pentru a o Alexandru ªafran“. putea avea curatã ºi bunã, trebuie s-o luãm La Iaºi (în 1 noiembrie 2012), Centrul de Istorie a Evreilor ºi Ebraisticã „Dr. sau de-a dreptul de la izvor, sau în orice caz, Alexandru ªafran“ de la Universitatea „Al. I. Cuza“ a gãzduit masa rotundã Cercetãri nu prea departe de acolo. recente privind istoria evreilor din România. La Centrul Comunitar Evreiesc din Bucureºti, în 4 noiembrie 2012, a avut loc o „Boem inteligent ºi spiritual, îndrãgostit de festivitate de premiere. frumos, de artã, muzicã ºi literaturã, pasio- Astfel, Premiul Dr. Alexandru ªafran 2012 a fost acordat prof. univ. dr. Carol Iancu nat pentru studiul literaturii franceze, en- ºi prof. univ. dr. Alexandru-Florin Platon, coordonatorii volumului Profesori ºi studenþi gleze, române“ (George Hanganu), Petre evrei (Ed. Universitãþii Al. I. Cuza din Iaºi, în noua colecþie „Dagesh“). Grimm a fost un profesor de nobilã þinutã Medalia Dr. Alexandru ªafran 2012 a fost acordatã prof. univ. dr. Marta Petreu, didacticã, dar ºi un traducãtor cu un simþ profesor de filozofie la Universitatea „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca; prof. univ. dr. al limbii desãvârºit, cu exigenþã ºi devoþiu- Marius Sala, vicepreºedinte al Academiei Române; prof. dr. Silviu Sanie, de la Univer- ne pentru actul transpunerii valorilor li- sitatea „Al. I. Cuza“ din Iaºi; prof. univ. dr. René-Samuel Sirat, fost mare-rabin al Franþei; terare dintr-o limbã în alta. Din aceste mo- dlui Josy Eisenberg, mare-rabin, filozof, scriitor ºi jurnalist, realizator de emisiuni tive, gestul alcãtuirii acestei cãrþi, care religioase ºi culturale la Televiziunea Francezã; dlui Victor Malka, scriitor ºi jurnalist. repune, cu competenþã ºi tact, în circulaþie Medalia Dr. Alexandru ªafran a fost acordatã post-mortem lui Traian Popovici, fost numele ºi activitatea culturalã a lui Petre primar al oraºului Cernãuþi; George Rusu, pictor de icoane; Tit Simedrea, fost mitropolit Grimm este unul pe cât de necesar, pe atât ortodox al Bucovinei. (A. L.) de meritoriu.

28 • APOSTROF Secretele Oraºului-Comoarã „Îmi dãdu poruncã sã gãtesc, deci am gãtit” Ospeþe clujene din secolul al XVI-lea

Lukács József

RHIVA ORAªULUI Cluj din secolul al Domnul jude a fost anul trecut unul din- La meniul din 7 ianuarie mai existã o XVI-lea este o sursã de informare ºi pen- tre cei ce-au stabilit impozitele, de la Dom- informaþie interesantã. Heltai aminteºte cã A 2 tru cultura hranei ºi obiceiurile culinare ale nia Sa am primit douã cupe bune de vin cu „pofta Domniilor Lor a fost sã gãtesc o epocii. În procesele-verbale ale consiliului pelin (pentru asta nu a fost nicio cheltuialã); gãinã indianã; am ºi gãtit-o cu sos de orãºenesc, în socotelile oraºului, în acte- pe lângã aceasta am dat din vinul meu de ghimbir, preþul a fost de 35 de denari“. le diferitelor bresle s-au pãstrat informa- Floreºti, pe care Domniile Lor îl plãceau Pentru sosul de ghimbir a cumpãrat vin, atât de mult, 6 cupe la 48 de denari. þii despre mâncãruri ºi despre costurile Am cumpãrat ºi covrigi Domniilor Lor pere, migdale, stafide ºi miere. Ceea ce acestora. ºi, în plus, meri ºi nuci. înþelegea Heltai prin „gãinã indianã“ rãmâ- Cum aratã aceste informaþii? De exem- ne o intrebare deschisã. Poate sã fie atât plu, administraþia oraºului Cluj a fost de- În 4 ianuarie 1596 a fost pregãtit din nou curcanul, cât ºi bibilica; în acea epocã, seori pusã în situaþia sã gãzduiascã oficia- prânz pentru cei ce stabileau impozitele. amândouã erau cunoscute sub denumirea litãþi, de la principe pânã la solii þãrilor De aceastã datã meniul a fost urmãtorul: de „gãinã indianã“. Faptul cã a fost vorba strãine, cazuri în care oraºul a avut sarcina de o pasãre exoticã este ilustrat de preþul sã le asigure masa. În alte cazuri, funcþio- Prima farfurie de mâncare: carne de vacã foarte ridicat: o gãinã obiºnuitã costa în jur narii urbei, în timpul îndeplinirii unor sar- fiartã. Carnea de vacã [a costat] 7 denari; de 4 denari, „gãina indianã“ 35 de denari. cini cum ar fi, de exemplu, stabilirea anu- douã gãini ale oraºului, pãtrunjel, usturoi Alte izvoare, de aceastã datã socotelile alã a impozitului datorat de fiecare familie, 2 denari. A doua farfurie de mâncare: carne diferitelor bresle, relateazã despre ospeþe, sau în zilele când se þineau consfãtuiri, erau de vânat în sos negru – pentru acest fel car- în unele ocazii adevãrate banchete ale bres- ospãtaþi pe cheltuiala oraºului. Toate costu- nea de vânat [a costat] 10 denari – mere, laºilor. Acestea erau oferite, de regulã, de pere, ceapã, nuci, migdale, coacãze3, cuiºoa- rile pentru aceste mese, de la carne ºi pânã 4 5 un membru al breslei, cu ocazia obþinerii la ultimul ou, erau trecute în cãrþile de re , o cupã de miere. A treia farfurie: cara- titlului de meºter. Pentru a oferi o idee socoteli ale oraºului, oferind o sursã de cude în sos dulce; caracudele au fost din despre ce a însemnat un ospãþ de breaslã, partea oraºului ºi, în plus, mere, ceapã, oþet informare interesantã, din care se poate afla de 3 denari. Covrigii 3 denari; merele, nuci- se poate aminti unul al breslei croitorilor ce anume a fost consumat. Tot în arhiva le 4 denari; o livrã6 de castane cu 20 de de- de la Alba Iulia din anul 1596. Exemplul oraºului Cluj, în documentele breslelor, se nari; strugurii au fost de la mine. Pâinea 8 este edificator ºi pentru Cluj, deoarece gãsesc informaþii ºi despre ospeþele „ofi- denari, pâiniºoare 18 denari. 4 cupe de vin breasla croitorilor din capitala politicã a ciale“ ale membrilor acestora. ªi de aici se cu pelin 16 denari. [Din] vinul meu [am principatului se poate compara cu o breas- pot obþine date cu privire la obiceiurile cu- dat] 14 cupe cu 3 denari cupa, adicã 42 de lã puternicã clujeanã. Masa era pregãtitã cu linare cotidiene din oraº. denari. A fost ºi mai mult, dar eu le-am spus douãzeci ºi ºase de feluri de mâncare, care Iatã cum apar informaþiile despre mân- Domniilor Lor sã petreacã, aºa cã nu am conþinea peºte (caracudã, ºtiucã, þipar ºi cãrurile ºi costurile lor în cãrþile de socoteli mai pus la socotealã. poºar); carne de gãinã cu orez, cu mei; pre- ale oraºului. În 28 decembrie 1595, eco- parate din gâscã, pui de gâscã ºi mãruntaie nomul urbei, Gáspár Heltai, nota în evi- În 6 ianuarie 1586, meniul funcþionarilor de gâscã; carne de curcan; raci în unt, raci denþe: care stabileau impozitele a fost urmãtorul: fierþi în apã sãratã; purcel umplut, carne de „prima farfurie de mâncare a fost carne cu purcel prãjit ºi în sos negru; fripturã de Dupã alegerea magistratului orãºenesc s-au varzã; a doua farfurie a fost carne de viþel carne de vitã ºi maþ de vacã împãnat; varzã adunat domnii care stabileau impozitele în cu «suffa»; a treia farfurie a fost cu fripturi, nouã muratã; os cu mãduvã fiert. Ospãþul, casa sfatului. Domnia Sa judele dãdu porun- din carne de vitã, de viþel, din cârnaþi ºi din la care era servitã „pâine albã suficientã“, cã sã gãtesc, deci am gãtit dupã cum urmeazã. carne de iepuri“. era completat de cozonaci, covrigi, plãcin- Am dat poruncã sã fie cumpãratã pâine În ziua urmãtoare: te, nuci, alune, mere, pere. Condimentele pentru Domniile Lor de 10 denari. Prima folosite arãtau faptul cã preparatele erau farfurie de mâncare a fost carne cu varzã. prima farfurie a fost cu intestine de viþel, cu acre ºi picante.7 Pentru asta, carnea de vacã a costat 6 denari, picioare cu tot; pentru asta a fost cumpã-
spinarea de porc 6 denari, slãnina 6 denari, rat un picior de viþel, ouã ºi unt. A doua far- o gãinã 6 denari, varza 2 denari. A doua far- furie a fost gãinã cu lãmâie, la trei gãini 6 furie de mâncare a fost gãinã cu lãmâie. Pen- lãmâi, preþul lor fiind 12 denari. A treia far- tru asta [am procurat] 3 gãini cu 12 denari, furie a fost fripturã, de asemenea din mai 4 lãmâi cu 4 denari, oþet de 2 denari. A treia multe feluri de carne. farfurie de mâncare: fripturã de cocoº-de- 2. În text apare termenul ejtel. Aceastã unitate munte, fripturã de carne de vacã 3 denari, de mãsurã de capacitate era egalã cu 1,41 litri fripturã de carne de cãprioarã 6 denari, frip- ºi era echivalentã cu mãsura de o cupã. turã de carne de porc 6 denari, cârnaþi 4 de- 3. În manuscris, tengeri szølø. nari, o gãinã 4 denari. La aceste trei farfurii 1 4. În manuscris, szegfð, care înseamnã garoafã. de mâncare am dat 1,5 loþi de piper, 6 loþi Termenul de szegfð poate sã aibã ºi înþelesul 7. Rüsz-Fogarasi Enikø, Nivele de alimentaþie de ºofran, ghimbir, nucºoarã. de szegfðszeg, adicã cuiºoare, sau szegfðbors, în Clujul din epoca Principatului, Caiete de Nouã ouã fripte; ºi la asta am pus con- adicã ienibahar. antropologie istoricã, anul V, nr. 1-2 (8-9), diment. Ouãle s-au dat atunci douã bucãþi 5. În manuscris figureazã termenul ejtel, deci ianuarie-decembrie 2006, p. 55-66; Céhes la un denar, nouã ouã fiind 4 denari. era vorba de 1,41 litri de miere. élet Erdélyben [Viaþa breslelor din Ardeal], 6. În manuscris, font: mãsurã de greutate, sino- studiu introductiv ºi note de Kovách Géza ºi nimã cu latinescul libra. O livrã era egalã cu Binder Pál, Bukarest: Kriterion, 1981, p. 1. Unitate de mãsurã echivalentã cu 175 g. 0,56 kg. 136-137.

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 29 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2.

Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 15 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 30 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 60 lei pentru un an.

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF • EVENIMENT 2 Alexandru ªafran 28 • IN MEMORIAM • POEME Ion Vãdan 2 Somn uºor, ***, Albastru, Dor, Îngerul Gilda Vãlcan 12 • ANCHETA APOSTROF: Salonul Cãrþii de la Paris, martie 2013 Copenhaga, Toate intenþiile, Cazanie, Primul pescar Flavia Teoc 23 Dumitru Þepeneag, 3 Linda Maria Baros, Fanny Chartres, Florica Ciodaru-Courriol, Jean-Louis • DOSAR: ION VINEA Courriol, Laure Hinckel, Marily Le Nir, Monica Salvan 4-7 În câte revoluþii a crezut Ion Vinea? Sanda Cordoº 13 (anchetã realizatã de Marta Petreu) UB LUPA MEMORIEI • CRONICA LITERARÃ • S N. Steinhardt ºi farmecul incertitudinii Irina Petraº 8 Fraternizarea Hitler-Stalin: Cum, când Douã cãrþi de Andrei Pleºu ªtefan Borbély 9 ºi de ce se aliazã monºtrii totalitari Vladimir Tismãneanu 20 IBLIOTECI ÎN AER LIBER • CU OCHIUL LIBER • B Un om a murit asearã, Nu poezia nu, „Tezele din iulie”, Teatrul „Bulandra“ Atunci când poeþii, Ruºine în rãspãr Marc Delouze 21 ºi interzicerea piesei Revizorul Cristian Vasile 10 (în româneºte de Letiþia Ilea) Lumea ca baltã Gelu Ionescu 24 Din nou despre Ionesco Letiþia Ilea 25 • MICROLECTURI Ontologii fragmentate Constantina Raveca Buleu 25 Cum se naºte un dramaturg Ion Bogdan Lefter 22 Scriiturã criticã Ovidiu Pecican 27 • SECRETELE ORAºULUI-COMOARÃ O restituire necesarã Iulian Boldea 27 „Îmi dãdu poruncã sã gãtesc, deci am gãtit“: • ACTUALITATE Ospeþe clujene din secolul al XVI-lea Lukács József 29 O „internaþionalã“ a unei personalitãþi europene Alexandru Singer 11

30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþii • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, ediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Colecþia „Filosofie modernã“ Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei • FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul • EUGEN PAVEL, Între filologie REDACÞIA: traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ • IRINA PETRAª, Teoria literaturii: MARTA PETREU Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • JOSEPH RATZINGER, Europa în criza (redactor-ºef) culturilor, traducere de DELIA MARGA, • ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a lui Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei LUKÁCS JÓZSEF • Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã Colecþia „Filosofie medievalã“ VIRGIL LEON ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei AMALIA LUMEI • SF. ANSELM DIN CANTERBURY, • Cele 10 porunci, carte gînditã IRINA PETRAª Monologion despre esenþa divinitãþii ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei Tehnoredactare: • NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, FOGARASI EDITH Colecþia „Filosofia religiei“ 2007, 304 p. 7 lei • HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului Vignetele revistei reprezintã traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei Colecþia „Scrinul negru“ variaþiuni grafice de Mihai Barbu Colecþia „Filosofie româneascã“ • ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii dupã desene de Franz Kafka. asupra miºcãrii legionare • VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de ANA POP 2003, 146 p. 10 lei MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei • N. STEINHARDT, de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei (contabilitate) Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã • ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã EDITORI: • D. D. ROªCA, de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului  Uniunea Scriitorilor traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu din România de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei  Fundaþia Culturalã Apostrof • BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei • LUDOVICA REBREANU, ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, Adio pînã la a doua Venire: Revista apare cu sprijinul: 2000, 132 p. 5 lei Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note  Fondului Cultural Naþional • LAURA PAMFIL, Noica necunoscut, de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei  Consiliului Local ºi al Primãriei 2007, 288 p. 8,75 lei • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul Cluj-Napoca Colecþia „Ianus“ unui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie • OVIDIU PECICAN, Trasee culturale ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei ADRESA REDACÞIEI: • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti. Cluj-Napoca • CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Reflexii ale imaginarului eminescian, 2001, 144 p. 6,30 lei cod 400079 2006, 202 p. 15 lei • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar Tel., fax: 0264/432.444 • PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, e-mail: [email protected] despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei 2003, 112 p. 7,50 lei • DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, • KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), Pentru corespondenþã: 2004, 380 p. 20 lei traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt- Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU Cluj-Napoca, 400750 • GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei (în colaborare cu Editura Polirom) • NORMAN MANEA, Despre clovni 2009, 83 p. + ilustraþii eseuri, 1997, 230 p. 4 lei Colecþia „Istoria filosofiei“ • Revista APOSTROF figureazã • NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt în Lista-catalog a publicaþiilor prozã, 1997, 186 p. 4 lei • CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU, F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa interne, editatã de RODIPET SA, • PHILIP ROTH, Animal pe moarte 2003, 128 p. 10 lei la poziþia 4251. roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei Colecþia „Poeme“ • SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei • TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului, Manuscrisele primite la redacþie 2006, 84 p. 15 lei • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici nu se înapoiazã. traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC, Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom 2003, 96 p. 7,50 lei (le puteþi comanda la www.polirom.ro): ISSN 1220-3122 • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“: • ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui Scurtã istorie a Clujului Koroviev: Interpretare figuralã la Revista este înregistratã la OSIM ºi a monumentelor sale, volum ilustrat Maestrul ºi Margareta, cu nr. 45630/22.05.1996. cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei Revista APOSTROF este membrã a EORGETA ORODINCà • G H , Duminicã seara, • MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale: Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- 2006, 231 p. 20 lei recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), • ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare, asociaþie cu statut juridic, recu- îndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitã 2007, 182 p. 19,95 lei noscutã de Ministerul Culturii de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei ºi Patrimoniului Naþional. ON IANU • ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann • I V , Investigaþii mateine, 2008, 112 p. 19,50 lei ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei Tiparul: • MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, • MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor. Centrul de Presã Reformat 2006, 132 p. 20 lei Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 31