REMIUL CARTEA anului, acor- Pdat de România literarã ºi Fun- daþia Anonimul, a revenit Martei Petreu, pentru volumul Acasã, pe Cîmpia Armaghedonului. Au mai fost nominalizaþi: Eugen Simion, Mihai Zamfir, Octavian Soviany, Ioan Es. Pop ºi Dinu Flãmând. Festivitatea de decernare a pre- miului a avut loc în 23 noiembrie a.c., la Clubul Prometheus, oca- C zie cu care cartea Martei Petreu a fost prezentatã de criticul Nicolae Manolescu.
A Gala Poeziei Române Contemporane, F ediþia I, Ateneul Român, 19 noiembrie 2011

ÂMBÃTÃ, 19 noiembrie 2011, de la ora 17.00, la Ateneul Român, Sa avut loc prima ediþie a Galei Poeziei Române Contemporane, pro- É iect realizat cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional. Coproducãtori: Societatea Românã de Radiodifuziun (care a ºi A P O S T R O F transmis în direct pe Radio România Cultural Gala) ºi Televiziunea Românã (care va transmite pe TVR Cultural înregistrarea Galei). Parteneri media: Jurnalul naþional, Adevãrul, România literarã ºi Luceafãrul de dimineaþã. Comunicat Invitat special: Ion Caramitru, care a recitat versuri de Nichita Stã- nescu ºi Marin Sorescu. N ZIUA de 17 noiembrie 2011 a avut loc la Alba Iulia ºedinþa Comitetului Proiectul propune anual o Galã a Poeziei Române Contemporane, ÎDirector al Uniunii Scriitorilor din România, condusã de Nicolae Mano- cu selecþioner diferit. lescu, preºedintele Uniunii. Comitetul Director a ascultat o informare a La ediþia inauguralã, Lista lui Manolescu i-a inclus pe: preºedintelui în legãturã cu problemele curente ale organizaþiei, în special cele legate de situaþia financiarã a USR, stadiul proiectului noii legi a tim- 1. ANA BLANDIANA 14. MARTA PETREU brului literar, derularea contractelor cu partenerii USR. Au fost aprobate 2. MIRCEA DINESCU 15. LIVIU IOAN STOICIU de Comitet proiectele culturale propuse de Gabriel Chifu, vicepreºedinte- 3. FLORIN IARU 16. ADRIAN ALUI GHEORGHE le USR: Zece titluri de literaturã românã contemporanã, Colocviul „Poieticile 4. IOAN ES. POP 17. GABRIEL CHIFU romanului românesc de azi“, „Antologie a poeziei române în limba sîrbã“. 5. NICOLAE PRELIPCEANU 18. TRAIAN T. C OºOVEI Acestea urmeazã a fi realizate prin fonduri atrase de USR. Prim-vicepreºedin- 6. HORIA GÂRBEA 19. ADRIAN POPESCU tele Varujan Vosganian a informat Comitetul despre situaþia scriitorului Paul 7. VARUJAN VOSGANIAN 20. NICHITA DANILOV Goma. Comitetul a decis sã o comunice Consiliului Uniunii pentru a avea 8. IOANA NICOLAIE 21. EMIL BRUMARU o rezoluþie din partea acestui for. Vicepreºedintele USR Irina Horea a anunþat 9. DINU FLÃMÂND 22. DANIEL BÃNULESCU condiþiile de participare a membrilor filialelor USR la Festivalul Internaþional 10. TEODOR DUNÃ 23. LEO BUTNARU de la Neptun, ediþia a XI-a, 2012. Comitetul Director a propus Comitetului 11. ROBERT ªERBAN 24. MIHAIL GÃLÃÞANU Nobel al Academiei Suedeze, la solicitarea acestuia, pentru Premiul Nobel 12. VASILE DAN 25. NORA IUGA pe anul 2012, pe scriitorii Ana Blandiana, Nicolae Breban ºi Mircea Cãrtã- 13. AUREL PANTEA 26. ION MUREªAN rescu. S-a aprobat acordarea asistenþei juridice pentru membrii USR care au solicitat-o ºi înfiinþarea unui club al scriitorilor-jurnaliºti, condus de Mihail Gãlãþanu. Comitetul a discutat cererile curente ºi informãrile trimise de Juriile care vor acorda premiile Uniunii membri ºi filiale. Membrii Comitetului Director s-au întîlnit cu preºedin- Scriitorilor pentru volume apãrute în 2011 tele Consiliului Judeþean Alba ºi cu primarul municipiului Alba Iulia, în vederea realizãrii unor proiecte culturale comune în acest oraº. Juriul de nominalizãri: IULIAN BOLDEA În ziua de 18 noiembrie 2011 a avut loc, la sediul Uniunii Scriitorilor din MIRCEA A. DIACONU România, ºedinþa Consiliului Uniunii, condusã de Nicolae Manolescu, LUCIAN ALEXIU preºedintele Uniunii. Au fost prezentate problemele curente ºi hotãrîrile SANDA CORDOª Comitetului Director. Prim-vicepreºedintele USR, Varujan Vosganian, a DAN MIRCEA CIPARIU prezentat proiectul de buget al Uniunii pe anul 2012, acesta fiind aprobat în unanimitate. Consiliul a votat o hotãrîre privind raporturile scriitorului Juriul de premiere: Paul Goma cu USR. Consiliul a ales prin vot secret componenþa juriilor DAN CRISTEA USR pentru premierea volumelor apãrute în 2010.
NICOLAE OPREA GABRIEL COªOVEANU „Zilele LIVIU REBREANU“ VASILE SPIRIDON PAUL ARETZU ENTRUL JUDEÞEAN pentru Culturã Bis- Ctriþa-Nãsãud ºi Societatea Scriitorilor din Rezerve: Bistriþa-Nãsãud au organizat, în 16 ºi 17 ALEXANDRU DOBRESCU noiembrie a.c., Zilele Liviu Rebreanu. O dez- ION VARTIC batere pe tema „Rebreanu ºi prozatorii români de azi“, la care au participat Irina Comunicat al Consiliului USR privind situaþia Petraº, Marta Petreu, Nichita Danilov, An- drei Moldovan, Cornel Cotuþiu, Ioan Mãr- domnului PAUL GOMA ginean, Luigi Bambulea ºi, nu în ultimul rînd, Ioan Pintea, ca organizator al eveni- 1. Domnul Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor din mentului, a fost gãzduitã în sala Consiliu- România, conform unor hotãrâri din anul 1990, iar Consiliul USR lui Judeþean Bistriþa-Nãsãud. Grupul Pro reconfirmã, prin vot, în unanimitate, calitatea de membru al USR a Opera a susþinut un recital de muzicã clasicã. domnului Paul Goma. La sfîrºitul dezbaterilor, a fost decernat Pre- 2. Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurile miul Liviu Rebreanu pe anul 2011, pentru pentru ca domnul Paul Goma sã dobândeascã toate drepturile ce romanele: Acasã, pe Cîmpia Armaghedonului, decurg din calitatea sa de cetãþean român ºi de membru al Uniunii de Marta Petreu (Ed. Polirom), ºi Ambasa- Scriitorilor din România. dorul invizibil, de Nichita Danilov (Ed. Polirom). Evenimentul a conti- 3. Din verificãrile efectuate la organele în drept rezultã cã domnul nuat cu lansãri de cãrþi. Paul Goma este cetãþean român.

2 • APOSTROF Comunismul prin concepte ºi biografii neromanþate

Marta Petreu

CARTE DE-A dreptul palpitantã despre posibil, acordul sau dezacordul, admiraþia Omarele experiment comunist, prin care caldã sau rezerva politicoasã. (Citind cartea din nefericire am trecut ºi noi, a publicat în lui Tismãneanu, m-am gîndit cã, dincolo de acest an filosoful politic Vladimir Tismã- valoarea ei intrinsecã, de studiu conceptual neanu: Despre comunism: Destinul unei reli- ºi totodatã ilustrat în mod biografic asupra gii politice (Ed. Humanitas, 2011). Cartea realitãþii comunismului, ar fi potrivitã pen- cuprinde mai multe studii teoretice, de ana- tru un curs de bune maniere în publicisti- lizã conceptualã a comunismului din lume ca româneascã, literarã, filosoficã, istoricã ºi din România, o suitã de „studii de caz“, ºi politicã deopotrivã...) de biografii ale unor comuniºti din fostul Ce poate aduce nou cartea dlui Tismã- lagãr al socialismului real, precum ºi o pri- neanu, mai ales pentru noi, care am trãit în vire analitic-afectuoasã asupra unor perso- timpul comunismului, care, unii (eu, de nalitãþi intelectuale care, prin studiile lor exemplu), ne-am nãscut în timpul comunis- curajoase intelectual ºi moral, au demistifi- mului? – se poate întreba cineva. Volumul cat pas cu pas aspecte ale experimentului reputatului politolog aduce descrierea ºi totalitar comunist. Autorul se miºcã dezin- analiza mecanismelor defecte ori chiar în volt, ca într-un þinut cunoscut în detaliu, delir ale comunismului, precum ºi diagnos- atît în istoria evenimenþialã a regimului co- ticul clinic – adicã ºi argumentat, ºi con- munist, cît ºi în istoriografia ºi teoria poli- ceptualizat – al bolii de care a suferit acest ticã despre aceastã realitate istoricã. Cartea regim (personal, prefer sã numesc regimul este scrisã la persoana întîi, astfel încît efor- trecut ºi cãzut cu numele de „socialism deplin conºtient cã în cazul comunismului tul de descriere, explicare ºi conceptuali- real“, dar în acest articol de întîmpinare voi nu numai „aplicarea“ principiului, ci ºi în- zare a mecanismelor ºi a naturii comunis- respecta terminologia lui Vladimir Tismã- sãºi „matricea sa teoreticã“ poartã încãrcã- mului se împleteºte adesea cu rememorarea, neanu). Politologul porneºte de la premi- tura „liberticidã“-totalitarã. În esenþã, co- cu intrarea în paginã a lui Vladimir Tismã- sele teoretice enunþate de Marx ºi de En- munismul a fost ºi este o „religie secularã“, neanu însuºi, care povesteºte ceva ce îl pri- gels, surprinde metamorfoza lor leninistã ºi autodeclaratã drept ºtiinþã, în care au fost veºte personal – de exemplu, cînd a citit apoi stalinistã, iar în final „stalinismul prezente toate „temele religiei creºtine“, cutare sau cutare carte, în care se aflã cuta- naþional“ din þãrile fostului bloc sovietic. precum cãderea, fericirea originarã, ispãºi- re concept sau cutare idee, ce surprinde o Bazatã pe o foarte largã bibliografie asu- rea, venirea noului Mesia etc.; o religie care anumitã laturã a comunismului. Rezultatul pra regimului comunist, analiza conduce la „fãgãduieºte [...] transformarea condiþiei acestui stil de o inevitabilã încãrcãturã emo- urmãtorul „diagnostic“: comunismul a fost umane“ în mod radical, adicã promite o þionalã (Matei Cãlinescu a mai fãcut la fel, un totalitarism, una dintre cele douã feþe mîntuire; o religie care cere, în schimbul în volumul despre Ioan P. Culianu ºi Eliade, ale totalitarismului din secolul al XX-lea, mîntuirii, chiar sufletul omului – cãci, de la Polirom) este salutar: ideile cîºtigã cealaltã faþã, de care acesta este intim legat, oare, ce altceva este formarea omului nou, pregnanþã, iar autorii citaþi, specialiºtii din fiind fascismul. Punctul de pornire al aces- programatã ºi de comuniºti, ºi de fasciºti, lume în studierea comunismului, capãtã tui experiment „exterminator“ este Mani- decît o formã mascatã ºi secularizatã a chip ºi devin persoane reale, cu care auto- festul comunist (decembrie 1847-ianuarie rul îºi declarã, în modul cel mai academic 1848) al lui Marx, observã filosoful politic, (Continuare în p. 5)

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF • CU OCHIUL LIBER 2 Conºtiinþã ºi sacralitate Mugur Voloº 14 • ESTUAR Un lingvist romantic Bianca Dumitrescu 14 Comunismul prin concepte • DOSAR: RADU STANCA ºi biografii neromanþate Marta Petreu 3 Epistolar 15 Trubadurul „epocii de aur“: Un an fãrã Adrian Pãunescu Vladimir Tismãneanu 4 • ARHIVA ’A’ Tudor Arghezi, cenzurat Ilie Rad 19 • POEME Traian T. Coºovei 6 • CONVERSAÞII CU... George Vulturescu 8 Alfonso Cariolato 24 Adrian Popescu 9 (interviu realizat de Ciprian Vãlcan; • SÃ NE CUNOAªTEM SCRIITORII traducere din limba italianã de Cornelia Dumitru) Poezia nordicã Adrian Popescu 8 • ESEU Poezia e „cifrul îngropat în fãpturi“ George Vulturescu 9 Despre îngeri Olimpiu Nuºfelean 25 • MICROLECTURI • OSPÃÞUL FILOSOFILOR 24 de minute ºi 4 secunde cu Leonid Dimov Ion Bogdan Lefter 10 Kierkegaard ºi Cioran despre agonie ªtefan Bolea 26 • PUNCTE DE REPER Eugen Ionescu pe scenele teatrelor din România Constantin Cubleºan 12 Memorie ºi proiect Mircea Muthu 20

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 3 Trubadurul „epocii de aur” Un an fãrã ADRIAN PÃUNESCU

Vladimir Tismãneanu

TRECUT, PRACTIC neobservat, un an de la cu în conducerea PCR), devine imposibilã ce a ceauºismului (spre a relua formularea Adispariþia lui Adrian Pãunescu, trubadur, distincþia între poezia oracular-imnicã ºi profesorului Eugen Negrici). A exprimat menestrel ºi toboºar al comunismului dinastic. politica apologetic-servilã a lui Pãunescu. paseismul tribalist al regimului, pretenþiile Îmi amintesc de reacþiile de-atunci, de sta- Savurând pânã la saþiu gustul puterii, Pãu- neofeudale, dar a ºi contribuit cu sârg la rea de jale generalizatã indusã de variile an- nescu ajunsese dezgustãtor. plãsmuirea vulgatei sale xenofobe. Un citi- tene ºi realitãþi. Plângeau, boceau, se dã- În câþiva ani, autorul „Istoriei unei se- tor al articolului pe care l-am publicat pe deau de ceasul morþii foºtii politruci, ba cunde“ devenea megafonul lozincilor celor site-ul HotNews a gãsit o excelentã carac- chiar ºi unii foºti disidenþi, deveniþi subit mai deºãnþate, iar Cenaclul se transforma terizare pentru opera lui Pãunescu din ulti- empatici, iertãtori ºi melancolici. Isterie în tribuna cea mai eficientã, deci cea mai mele decenii: deplinã ºi atent organizatã. Parada una- perversã, a cultului acelui Nero din Balcani. nimitãþii amnezice era halucinantã. Îmi Ar fi bine sã ºtim cine regiza acele stranii Versurile lui sunt un fel de seminþe de floa- amintesc aberaþiile ºi inepþiile proferate de explozii de entuziasm menite sã intoxice o rea-soarelui/bostan pentru neamul româ- oameni care se grãbeau sã ne acuze de ne- întreagã generaþie. Oricum, cum am scris, nesc: ceva foarte naþional, care se consumã crofagie, de blasfemie, de sacrilegiu pe cei scenariul îi aparþinea lui Pãunescu ºi fu- în masã, pe stadioane, un obicei pe care inte- care îndrãzneam sã reamintim lucruri atât sese aprobat la cel mai înalt nivel. Dupã lectualii rasaþi nu îl au, dar care e foarte rãspândit în rândul claselor de jos ºi de mij- de bine ºtiute. S-a spus cã pângãrim un 1989, nimeni nu a fost mai activ decât loc (ultimii cu pretenþii foarte clare de inte- moment de pioasã omagiere a unui mare Pãunescu în susþinerea foºtilor demnitari ai lectualism). intelectual patriot (ridicat în slãvi de fostul lui Ceauºescu (citiþi amintirile lui Popescu- pontif ideologic Popescu-Dumnezeu în ale Dumnezeu, care i-a rãmas pe veci recunos- Este, aºadar, cât se poate de normal sã-l sale incontinente memorii). Cã tulburãm cãtor „bardului“). Revista intitulatã hilar ºi regrete astãzi toþi foºtii politruci ºi securiºti, doliul Cetãþii. Îmi amintesc stigmatizarea absurd Totuºi iubirea a fost tribuna negaþio- membrii profitocraþiei regimului totalitar ºi de cãtre Fãnuº Neagu a lui Andrei Cornea nismului în legãturã cu ororile dictaturii urmaºii lor, toþi cei care se obstineazã sã ºi a mea. „Contributors“ a fost unul din- comuniste în perioada Ceauºescu. Criticul creadã cã Nicolae Ceauºescu, omul care a tre puþinele locuri în care mai întâi Vlad literar Dan Cristea avea dreptate când spu- înfometat ºi a ofensat un popor întreg, a Mixich, apoi eu am încercat sã spunem lu- nea în decembrie 2010: fost un veritabil patriot. Nu i-a fost sufi- crurilor pe nume, sã nu participãm la orgia cient cât l-a cântat pe Ceauºescu, cât a ve- encomiasticã tot mai copleºitoare, tot mai Eu cred cã moralitatea scriitorului este mo- nerat-o rimat pe Elena, la moartea lui Nicu revoltãtoare ºi tot mai cotropitoare. Am ralitatea faþã de ceea ce el scrie. Deci nu poþi Ceauºescu a produs un poem interminabil fost fãcut în fel ºi chip pentru cã am rostit sã fii scriitor moral ºi sã scrii tâmpenii. Nu poþi sã fii un scriitor moral ºi sã scrii lucruri menit sã-l imortalizeze pe „prinþiºor“. Sfân- lucruri de bun-simþ, adevãruri factuale. ta Treime a comunismului dinastic ºi-a aflat Am plecat din România în toamna anu- pe care, evident, nu le consideri a avea va- loare… Deci în ceea ce îl priveºte pe Pãunes- în Adrian Pãunescu trâmbiþaºul privilegiat. lui 1981, deci dupã ce împlinisem în iulie cu, este un om pe care l-am cunoscut, am În 1978, dupã ce generalul Ion Mihai Pa- 30 de ani. Mi-a fost dat sã privesc la tele- fost colegi, de fapt avea un mare talent de cepa a rãmas în Occident, Pãunescu a publi- vizor „Antena vã aparþine“, instrumentul versificator pe care el l-a pus de multe, de cat în Flacãra (feuda sa culturalã) un poem propagandistic al epocii, manevrat de ace- multe ori în slujba altor interese. de o rarã vehemenþã, intitulat „Blestem laºi „trubadur“. Citeam, adeseori râzând trãdãtorului de þarã“. amar împreunã cu amicii mei, revista Fla- Iatã mai jos un editorial pe care l-am publi- Adrian Pãunescu a fost toboºarul neo- cãra, unde apãreau poemele-fluviu dedica- cat acum un an în Evenimentul zilei. bosit al „epocii de aur“. Un talent real s-a te „Conducãtorului“ (citez din memorie: Puþinii care îndrãznesc sã reaminteascã în înecat în abisul servituþii voluntare. Iatã un „Iar dacã-n România nu-ºi face loc abuzul/ aceste zile cine a fost Pãunescu sunt taxaþi fragment din Raportul final direct legat de ªi sufletele noastre nu-s niºte vãmi pustii/E drept „strãini de neam“ ºi „lipsiþi de respect rolul lui Adrian Pãunescu în anii dezonoa- pentru cã el primul ºi-a aplecat auzul/ªi-a pentru morþi“. Cam la fel s-a vorbit ºi când rei, spaimei ºi infamiei: înãlþat ºcoli ºi facultãþi, nu puºcãrii!“). Ce- s-au dus pe cealaltã lume un Mihai Un- naclul Flacãra „al tineretului revoluþionar“ gheanu ori un Paul Niculescu-Mizil. Cu Cenaclul Flacãra a început în curând sã se- a fost creat pentru a utiliza nevoia de cân- discrete excepþii, din raþiuni care se cer exa- mene, prin rânduialã ºi gesticã, cu sãvârºirea tec, de adevãr ºi de relaxare a tinerilor în minate atent, pare sã domneascã un doliu unui ritual: modelul religios pare a fi indis- scopul înregimentãrii lor. A fost un sinistru universal care interzice echilibrul evaluativ pensabil propagandei totalitare când vrea sã experiment pavlovian de masã. Cenaclul era ºi aboleºte referinþele la rolul sãu politic. aibã succes. Poetul nu uita, însã, niciodatã de fapt un fenomen de hipnozã colectivã, Contribuþia lui Pãunescu la reproducerea sã aminteascã tuturor celor încântaþi de ce care amintea de nuvela lui Thomas Mann, regimului comunist în România nu a fost vãd ºi de ce simt cã datoreazã Conducã- Mario ºi vrãjitorul. Nu ºtiu sã fi existat ceva torului suprem – care vorbeºte prin gura lui câtuºi de puþin neglijabilã, aºa cum foarte – supunere ºi iubire, cãci numai El le poate similar în alte state din Europa de Est ºi clar a demonstrat Raportul final al Comi- asigura, în vremurile acelea tulburi ºi în Centralã. Se promovau poeme ale unor siei Prezidenþiale pentru Analiza Dictaturii colþul acesta de lume, liniºtea ºi stabilita- scriitori veritabili (Geo Dumitrescu, de Comuniste din România. Ceea ce se întâm- tea. Nimeni nu a fãcut un mai mare serviciu pildã), pe lângã maculatura patriotard- plã în aceste zile cu idolatrizarea lui Pãunes- propagandei ºi regimului lui Ceauºescu. Nu pompieristicã repetatã ad nauseam. Veneau cu este un nou exemplu din seria acelora putem uita cã a atras într-o cursã propagan- acolo artiºti autentici, precum Florian care l-au fãcut cândva pe Paul Goma sã disticã sufletele candide ale adolescenþilor, Pittiº, alãturi de ºarlatani, ºnapani, bufoni scrie, cu obidã ºi disperare, cartea Amnezia izbutind sã deverseze energiile lor explozive ºi histrioni. Era Curtea Miracolelor cu voie la români. în numele supravieþuirii unui regim odios. de la poliþie. Aº contrasta muzica (mai ales Despre Adrian Pãunescu sunt multe de textele) din Cenaclu cu emisiunile de la spus. A intrat triumfal în literaturã, a be- Aceste rânduri sunt completate de comen- „Europa Liberã“ ale lui Cornel Chiriac: vi- neficiat de laude din partea unor critici tariul Ioanei Munteanu pe forumul Hot- ziuni absolut incompatibile. Mai ales dupã redutabili. Ani de zile însã Pãunescu a News: 1974 (Congresul al XI-lea, unde s-a poten- acompaniat ºi a justificat prin versurile sale þat pânã la grotesc cultul lui Ceauºescu ºi a ideologia oficialã a regimului comunist. A Starea de spirit pe care a creat-o Pãunescu, început oficial ascensiunea Elenei Ceauºes- fost un sacerdot entuziast al religiei politi- acel amestec perfid de exaltare juvenilã, tran- 

4 • APOSTROF Comunismul prin concepte niste, un ºir de cadavre – precum ºi de vic- cã sã identifice resorturile intelectuale ºi time mai mãrunte, prin marginalizare etc. morale ale întîmplãrilor, ale alegerilor, ale ºi biografii neromanþate Secþiunea de mijloc a cãrþii lui Vladimir faptelor de atunci, din vremea apusã cînd (Urmare din p. 3) Tismãneanu se ocupã de aceste victime in- pãrinþii sãi ºi atîþia alþi oameni au optat terne ale partidelor comuniste, adicã de pentru comunism –, în tentativa de a re- faimosului pact, în care omului îi este ce- oameni care au fost comuniºti ºi de care, la constitui cum au funcþionat iluziile, erori- rut, drept preþ al unor avantaje, sufletul un moment dat, „Partidul“ s-a lepãdat, dar le ºi mecanismele înºelãrii ºi de a stabili însuºi? Vladimir Tismãneanu observã cu nu oricum, ci devorîndu-i: prin procese ur- responsabilitãþile. Secþiunea din carte inti- întemeiere cã „demantelarea individului“, mate de execuþii sau printr-o asemenea hãr- tulatã „Agonii“ reface astfel, pentru uzul ci- inclusiv a nucleului moral al acestuia, a þuialã psihicã, încît au fost împinºi la sinu- titorului de astãzi, istoriile unor asemenea mers mînã în mînã cu proiectul totalitar de cidere. Victimele – ºi este teribil sã citeºti „înºelaþi“ (ca sã parafrazez un titlu al lui „creare a omului nou“. Este de altfel o trã- paginile despre „Cazului Mirel Costea“ – Thomas Mann), dramele umane ale unor sãturã a totalitarismelor secolului trecut, a au murit, aºa cum am fost învãþaþi din car- personaje din istoria comunismului euro- amîndurora, faptul cã, aºa cum a observat tea lui Arthur Koestler, Întuneric la amiazã, pean, dintre care unele s-au dezmeticit, al- Cioran în anii treizeci (el, vorbind despre iubind Partidul ºi Comunismul ºi dîndu-ºi tele au rãmas pe cele mai dogmatice poziþii extrema dreaptã, a fãcut-o cu încîntare), ele viaþa pentru ca Partidul ºi Comunismul, cu comunist-leninist-staliniste. „nu lasã pe nimeni în pace“, ci se amestecã majuscule, sã poatã continua. Mai mult, Autorul are o memorie a numelor ºi a „în toate planurile vieþii – de la religie la victimele nu numai cã s-au lãsat sacrifica- faptelor extraordinarã. Dintre oamenii pe sexualitate“. te, ci s-au lãsat ºi mînjite, ele acceptînd care i-am cunoscut, numai Mircea Zaciu Ca mit „istorico-escatologic“, comunis- sã-ºi asume mari ºi neverosimile crime pe mai avea o asemenea þinere de minte, el – mul, mai observã Vladimir Tismãneanu în care nu le fãptuiserã. Cartea lui Vladimir pentru familiile transilvãnene, ceea ce ne ºi sinteza sa, distruge programatic memoria, Tismãneanu, prin analizele ºi schiþele de fãcea pe noi, ascultãtorii sãi, sã-l îndemnãm valorile ºi spiritul. Motivaþia lui de bazã cazuri prezentate, sugereazã ºi chiar dã o sã scrie romanul marilor familii din Ardeal. este resentimentul, iar la temelia funcþionã- dezlegare acestui mister psihologic: a fost Ei bine, cu o asemenea memorie de proza- rii lui stã violenþa, ridicatã la rang de lege vorba despre oameni care au crezut cu ones- tor, Vladimir Tismãneanu reconstituie, ade- istoricã, observã acut politologul (iar eu, titate în idealul comunist; oameni care, mai sea cu bogate detalii, istorii ºi portrete din încurajatã de stilul personal al cãrþii, îmi mult, au intrat într-un fel de autohipnozã, lumea comunistã internaþionalã ºi româ- amintesc un mic text de-al meu de la Echi- spune undeva autorul, într-un fel de fanati- neascã. Istoria, pare el a ne spune, nu s-a nox, din anul 1978, cred, în care defineam zare sau de unilateralitate a conºtiinþei, aº þesut numai pe axa marilor idei faste ºi ne- marxismul prin „rolul atribuit violenþei în traduce eu, încît, comuniºti fiind, au accep- faste, ci ºi prin „accidente“ interumane, istorie“). Multe dintre aceste trãsãturi ale tat orice, chiar ºi sã aparã pentru public prin înrudiri, invidii, trãdãri, promovãri etc. comunismului sînt ºi ale fascismului gene- drept trãdãtori ai comunismului, dar cu Iar ca sã înþelegem ce-a fost, avem nevoie ric, ºi deci ale totalitarismului de dreapta, conºtiinþa împãcatã la gîndul cã Stalin sau ºi de carnea vie a trecutului, de personaje- iar politologul vorbeºte adesea simultan Partidul, sã zicem, adicã însuºi transcen- le umane. Personaje istorice reale, cãrora despre amîndouã. Unul dintre studiile acut- dentul, ºtiu cã ei nu sînt trãdãtori, ci doar autorul le acordã sau le retrage stima ºi actuale din carte este „Sfîrºitul leninismului executanþii unei pretenþii mai neobiºnuite afecþiunea sa în funcþie de rãul – zero, mai ºi viitorul valorilor liberale“, despre cãderea – de-a dreptul perverse, aº spune eu – a mic sau mai mare – pe care l-au fãcut. comunismului din Europa, respectiv despre „Conducãtorului“ sau a Partidului. Vladimir Tismãneanu este foarte con- spasmele ideologice sau ispitele totalitaris- Comunismul însuºi a funcþionat pe ºtient cã simpla înregistrare a dezastrului mului de sens contrar prin care trec foste- principiul infailibilitãþii Partidului (identi- comunist nu este suficientã. El ºtie cã un le state comuniste – inclusiv România. ficat cu persoana conducãtoare, cu Stalin, dezastru de asemenea proporþii trebuie me- Dupã ce citeºti cartea lui Vladimir Tis- cu ºefii din þãrile socialiste europene) ºi pe tabolizat, prin diagnosticare bazatã pe pro- mãneanu, îþi dai seama cã, de fapt, o trãsã- acela cã „scopul scuzã mijloacele“, cã raþio- be ºi argumente, prin analizã criticã ºi con- turã a comunismului real din Uniunea So- nalitatea scopului, observã Tismãneanu – ceptualizare, întrucît aceasta este singura vieticã ºi din statele-satelit a fost faptul cã adicã viitorul comunist, fericitor –, scuzã modalitate prin care comunismul poate fi revoluþia comunistã ºi-a ucis (în cel mai orice act, inclusiv orice crimã. Aceastã per- aºezat acolo unde îi este locul, în rîndul pro- bun caz, le-a marginalizat) rînd pe rînd versitate intrinsecã a regimului comunist duselor teratogene ale istoriei ºi ale secolului propriile cadre comuniste. Despre comu- real a fost o realitate politicã nu numai pe al XX-lea. Politologul este acut conºtient cã nism: Destinul unei religii politice mi-a creat vremea lui Stalin, ci ºi a pãrintelui sãu spi- numai cunoaºterea criticã ºi conceptualizatã reprezentarea revoluþiilor comuniste ce ru- ritual, Lenin; ºi a fost o realitate cotidianã poate da o temelie ºi pentru condamnarea leazã în istorie ca un tanc; unul care, pe în þãrile-satelit. Este oare aceastã perversi- totalitarismului comunist, ºi pentru o dis- mãsurã ce merge înainte, trece cu ºenilele tate prezentã ºi la Marx?, mã întreb... tanþã criticã de siguranþã faþã de acest tre- atît peste „duºmanii de clasã“, cît ºi peste Vladimir Tismãneanu ºi-a scris aceastã cut recent. Aºa cã nu este deloc întîmplãtor propriii sãi oameni, lãsînd în urmã atît dîra carte – mult mai bogatã decît am prezen- cã îºi încheie volumul cu o secþiune de de sînge a luptei de clasã – adicã victimele tat-o – ca un om perfect liber. Este alege- „repere“, aºadar cu elogierea unor mari spe- din rîndul „duºmanilor“ economici, ideo- rea sa voluntarã, profesionalã ºi moralã, de- cialiºti în istoria ºi specificul comunismului. logici, politici –, cît ºi dîra de sînge a rãz- claratã ca atare, de a scrie despre aceastã Despre comunism: Destinul unei religii poli- boaielor din chiar interiorul partidului. Iar temã, totalitarismele secolului al XX-lea, de tice este un volum fascinant, o privire pe cît de pe urma epurãrilor ºi rãzboaielor inter- pe poziþia unui democrat liberal. O face de documentatã, pe atît de emoþionantã, ne, de pe urma acelor „procese-spectacole“, asumîndu-ºi, la vedere, mereu ºi mereu, pã- despre lumea comunistã în care am fost ºi de pe urma „retragerii încrederii Partidului“ rinþii, adicã originea într-o familie de co- pentru lumea postcomunistã în care sîntem etc. a rãmas, în istoria fostelor state comu- muniºti. ªi asumîndu-ºi foarte limpede ºi ºi în care încã nu s-a sfîrºit cu amãrãciunile. ruptura. Autorul încearcã sã înþeleagã – adi-

 ulterior gongorice ºi pompieriste. Talentul 3. De ce Adrian Pãunescu nu are nevoie sã a unei religiozitãþi atee, amoralitate cro- i s-a stins pentru cã ºi l-a abandonat. În de lacrimile noastre; nicã, senzaþie de a ieºi din chingile nepu- locul disidenþei, a ales sã-l slãveascã pe 4. Ce-ar fi spus Monica Lovinescu despre tinþelor strãvechi, nevoie disperatã de a Nicolae Ceauºescu în metafore pe cât de Adrian Pãunescu? împãrtãºi bucurii colective îndelung aºtep- grandilocvente, pe atât de buimãcitoare. 5. Menestrelul comunismului dinastic sau tate într-o istorie mai mult decât frustrantã, Pãunescu nu a avut limite în dorinþa de a fi cine a fost Adrian Pãunescu. lipsã de repere morale ºi politice, naþiona-
lism lãtrãtor, confuzie gregarã etc. – starea trubadurul „epocii de aur“. Arhitect impe- de spirit a Cenaclului Flacãra e mult mai nitent al utopiei ceauºiste, a fost el însuºi o durabilã decât am fi crezut. instituþie a acestei dictaturi.

Adrian Pãunescu s-a cãþãrat febril ºi entu- ziast pe scara puterii, a obþinut un statut Alte articole pe acest subiect: unic în România mizerã a acelor ani. El a 1. Toboºarul Epocii de Aur: Moºtenirea învãluit o realitate sordidã ºi umilitoare în roºverde a lui Adrian Pãunescu; veºmintele imaginilor iniþial seducãtoare, 2. Adrian Pãunescu, sânge de basarabean;

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 5 Poeme de

Este un singur soare deasupra mea Între douã dialecte ale ploii ºi o singurã lunã îmi dã amintiri din copilãrie. E o stare de spirit care seamãnã cu o orbire de sine: Despãrþirea sinelui de sine un început de alfabet din care lipsesc literele.

Revin obsesiv vechile meserii ale toamnei – E clar, trebuie sã fug, cum ar fi tragerea pe roatã ori desprinderea capului. e necesar sã mã ascund dupã gardul de sârmã Era la mintea oricui cã trebuia ceva sã se întâmple, al acestui alfabet al tãcerii… o naºtere a unei noi orânduiri de cuvinte. dar, deodatã, vãd în zare douã personaje: Nimeni nu mai aºtepta sã vinã pe lume femeia unul pe cal, altul pe mãgar – pe care s-o cheme pe numele mic Dulcineea. se tot luptã cu morile de vânt fãrã sã câºtige…

Se auzeau zgomote din grãdinile de cruci de pe deal: Nici eu nu sunt destul de nebun sã înceapã odatã al treilea mãcel mondial! încât sã mã apuc sã le scriu jurnalul.

În depãrtare: lanuri dulci de grâu ºi secarã De pe deal, un individ în costum negru ºi o suspectã nervozitate planetarã care dãdea caii la apã. cu o þigarã spânzurând în colþul gurii îmi surâde. Milã de cine scapã! Era apusul de soare.

Lângã cei doi cavaleri ai tristelor figuri mã þineam în picioare. Aveam idei ieºite la drumul mare. ªi drumul era lung: pânã la O altã viziune asupra sentimentelor: garã ºi mai departe, pânã la staþia Depãrtare. consecinþele

Pânã la urmã era o înstrãinare care ne legase cu lanþuri grele de Încercam sã vorbesc despre iubirea fier. care te face sã cânþi sub balcoane. Devenisem prizonier ªi… nu mã uita. O sã-þi plãtesc pentru asta. aºteptând fluturãrile tale leneºe din batistã pe peronul pustiu. Palmele tale sunt cele mai periculoase: Era prea târziu. nu fac zgomot ºi nu lasã amintiri. Ca un sãrut mai lung decât un tren de mare vitezã. La rãsãritul soarelui au încetat sãrutãrile între ocazionalii îndrãgostiþi. Pânã ºi valurile – cele ce ajunseserã cu bine la þãrm – Drepturile omului pãreau sã aibã o atitudine, o stare de spirit rãzgândindu-se în silabe. A respira, a trãi, a visa, a fâlfâi zadarnic pe fruntea marilor Pluteau spre þãrmul pustiu undeva, cândva, idealuri: când te strânsesem în braþe. iatã drepturile omului. Aºa e lumea strãinã pe care o înlocuim Niºte pungi de plastic ºi câteva bidoane golite de amintiri. cu un bâlbâit de aripe stinse numit în batjocurã zbor… Amintirile unei vacanþe. O legiune strãinã unde se uitã pentru ce lupþi, pentru ce mori, ce De aceea nu mai avem aceeaºi umbrã: aºtepþi… rãsãrise soarele de dupã eclipsã. Eram singuri pe pãmânt ºi ne bãnuiam. Doar stânga morþii e de partea dreptãþii, iar sfârºitul acestui rãzboi ni-l vor povesti vinovatele umbre dezosate de cuvinte. Domnul învãþãtor Tu ce-ai fãcut pentru mine? M-ai uitat fãrã sã mã numeºti adevãr? E timpul sã stingem lumina, e vremea sã oprim zgomotul apelor – Stau împreunã cu orbul, cu surdul ºi cu mutul cu paºi mãrunþi vine învãþãtorul nostru de pretutindeni. pe o plajã sicilianã îmblãnitã de tãcere. El e zãmislit din lut, ridicat de nicãieri din cãrãmidã. Am compasiunea babelor din tramvai El e ars de soare, el presãrat din rumeguº peste dobitoace. care-mi dau un bilet pentru urmãtoarea cãlãtorie. Spre ce? El e învãþãtorul nostru cu ºiraguri de cuþite la brâu: Suntem experþi în arta frigului, trãdãrilor, el este chiar el ºi o bunã parte din noi. ai greþei de a plãti datoriile zilei de mâine care se apropie cu labe moi de pisicã… Pe dealuri felinarele vestesc întunericul lui – pânã când ziua aceea se va transforma în uitare. în adâncuri, fântânile amintesc despre adânca lui înþelegere. Drepturile omului: a fi, a trãi, a muri ºi a se rãzgândi la timp Iatã-l cum ne loveºte cu blândeþe spinarea într-un jacuzzi în care n-au încãput toate curvele trãdãrilor de cu aceeaºi nuia cu care cãutase în zadar apã, pâine sau vin þarã. pânã când din spinarea noastrã þâºnesc, într-o luminã de sânge, adevãrurile: apa, pâinea ºi vinul, inima ºi zvârcolirile ei… ªi fata blondã alergând despletitã printre dealuri. Jurnalul morilor de vânt E timpul sã stingem focul din vatrã: Nu mai e nimic de spus în vremea inimilor sfãrâmate sã spunem cã nu am trãit pe pãmânt, ºi – în general – nu mai e nimic de spus: poate sã minþim, sã pretindem, de privit vitrinele pline de promisiuni. sã jurãm la lumina întunericului cã ºi noi am cãlcat peste ape, întotdeauna pe urmele lui.

6 • APOSTROF Oglindã

Ultimele stele s-au stins, luminile aeroportului au dispãrut în întuneric, pânã ºi becurile chioare de la bodega de peste drum au tãcut – semn cã lãutarii plecaserã. Era liniºtea întunericului descheiatã la ºliþ ºi o curioasã frenezie de a savura absenþa luminii ca ºi cum ai rupe din codru o rãmurea cu codru cu tot.

Un fel de all inclusive pe care þi-l oferã moartea înainte de a-þi arãta dormitorul ºi panopliile învingãtorilor spânzurând leneº de pereþi.

Sunt singur în camerã ºi mi-e fricã de alþii ca mine.

Poemul care merge pe ape

În ziua de azi, mersul pe ape este egal cu o vacanþã spre Cuba.

Dar timpul trece prea încet – m-am sãturat sã tot aºtept. Sã mã rãstesc la cer: Hai liberare!

Cadavre cu sacoºe de oase toastând pentru dragoste ºi consecinþele ei înfometate din viaþa de apoi: o bucatã de lemn din care lipseºte crucea.

Dar timpul trece aºa încet, încât îl pot ajunge din urmã.

Nu conteazã cã am iubit. Coºovei T. • Traian Acum sunt mai bãtrân decât moartea: de unde ºi setea de viaþã ºi foamea de a uita. Ce poreclã are prima ta amintire? Înserarea când te-au dus în pãdure la cules de melci… Dar timpul trece prea încet – m-am sãturat sã tot aºtept. Sã mã rãstesc la cer: Hai liberare! Între douã dialecte ale ploii Chiar ºi bancurile marinarilor din port poartã rochiile tale. Ca sã mai locuieºti pe Pãmânt, îþi trebuie o groapã Poate de aceea toate cicatricele acestea greu de descris – sãpatã adânc pentru un peso ori un dolar de argint: ca niºte tatuaje ediþie de colecþie. vorbesc despre tine ºi o toamnã îndepãrtatã. De când a devenit viaþa o mãruntã ºcoalã de corecþie, Dispari, vis urât! ªi întoarce-te îmbrãcatã în coºmar. o grãdinã zoologicã fãrã amintiri… doar priviri Poate cã aºa e mai bine! printre care ne lingem buzele de iubiri, amintiri…

Dar timpul trece prea încet – Pâine mucegãitã datã la câini vagabonzi – m-am sãturat sã tot aºtept. eram toþi, eram blonzi cu tricolorul pe spate, Sã mã rãstesc la cer: Hai liberare! ne rãsteam la dreptate ºi libertate: ºi toþi cu o þeavã lipitã de ceafã ori spate! A uita înseamnã a-þi cere iertare. Pânã ºi înfiorarea de glasuri rãmãsese tãcutã. Speranþe prea mari, vise deºarte: blondã sau brunã, Organizarea haosului tinereþea mea fusese împuºcatã pe la spate. De aceea e bine sã te laºi de ospãþul din carne de insomnii Dupã spectacolul de la circ, numit de unii poezie. mi-am dat seama cât de greu e sã organizezi haosul ºi aproape imposibil sã-i gãseºti un nume. Iubito, tu erai mai scumpã decât un zbor la Paris ºi mai ieftinã decât o escalã la Manila. ªi aºa am înghiþit destul sãbiile tale mincinoase… Erai somnolenþã când puteai deveni tresãrire! M-am legãnat destul în trapezul nopþilor nedormite; Sãrutul tãu franþuzesc ºi semnele mele de adio în englezã cu panterele dresate ºi elefanþii n-am schimbat un cuvânt. sunt ca niºte suedeze care au venit sã se bronzeze Numai cu crocodilii m-am înþeles din priviri: între douã dialecte ale ploii. muºcam din aceeaºi realitate trasã la sorþi.

Cânt pe strãzi, pe marile bulevarde date la asfaltat: din bucata mea de câine am hrãnit un om cu pâine. Hai, fã zarurile, sã vedem – în sfârºit – cine pierde!

Boii i-am bãut, carul l-am urcat în pod ca sã am lemne pentru la iarnã. Un singur lucru întrece nebunia: elogiul ei.

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 7 Sã ne cunoaºtem scriitorii figuri, fraze sau gesturi, defilare de siluete mers împotriva curentului general ºi au câº- Poezia nordicã ce par reale, cu o vitalitate mustoasã, amin- tigat. Revista a rezistat, de-a lungul celor tind de Marin Sorescu, cel care construieºte douã decenii, mai mult, a devenit bine-cu- Adrian Popescu o mitologie olteneascã, similarã cumva, noscutã, s-a impus. Cine poate sã spunã cã pãstrând proporþiile, în La lilieci. Poemele nu a fost, mãcar o datã, la întâlnirile pu- ANTOLOGIA ORB prin Nord, de la Edi- lui Vulturescu au deseori o derulare dra- blicaþiei sãtmãrene, acum completatã de 1.tura Paralela 45, 2008, este una de re- maticã, un fir de epos, monologuri, mai rar apariþia unei Poesis internaþional, cu Ion ferinþã pentru poezia lui George Vultures- dialoguri, oricum o tensiune bine exploa- Mureºan, Claudiu Komartin etc., susþinutã cu, autor despre care au scris principalele tatã teatral, dar cu nimic redundant. Nor- financiar de acelaºi prieten al culturii vii, el condeie critice din þarã, iar selecþia amin- dul e o „gnozã a pietrei“, spune undeva în însuºi poet? Sau cine dintre autorii impor- titã e însoþitã de un cuvânt-înainte semnat volum autorul, iar piatra, cuþitul, scrijelirea tanþi nu a luat un premiu la Satu Mare? de Nicolae Oprea ºi de o postfaþã a lui pietrei (care-i un scris definitiv ºi definito- Din biobibliografia numeroasã a lui Geor- Marcel Moreau. Un exact portret critic riu), iarba câmpiei, sãlbaticã, fulgerul etc. ge Vulturescu nu poate lipsi, cred, meritul încheagã fostul critic echinoxist, iar un fel concentreazã în ele un suflu mitic, o amin- de a-i fi adus în Nordul sãu poetic pe ªte- de salut de solidaritate, împotriva ponci- tire originarã, cãutatã cu perseverenþã în fan Aug. Doinaº, Cezar Ivãnescu, Nicolae felor literare, îi trimite eseistul francez. crâºmele ºi cafenelele oraºului. Cafenelele Breban, Nicolae Prelipceanu etc. Gabriel Aºadar, George Vulturescu are o receptare elegante sau restaurantele sunt spaþii unde Chifu, de asemenea, care a dus salutul Uni- favorabilã a poeziei sale nordice atât la est, irupe suflul nordic, cu impetuozitatea unui unii Scriitorilor, sau Irina Petraº, cu un dis- sud-est, cât ºi la vest, chiar la Vestul care Ion Gheorghe sau Ion Iuga, dar mai dispus curs apreciat despre centru ºi margine, au consacrã un autor sau mãcar îl confirmã, la dialog. Fabulosul straniu se ascunde sub fost prezenþi acolo, recent. Vestul cel în declin, dar jinduit de multã stratul de var al pereþilor, ca sã parafrazez Sau, iatã-i, tot la aceastã ediþie, dornici lume literarã de prin pãrþile noastre rãsã- un alt volum al celui analizat, Oraºul de sub de dialog, pe Nora Iuga, marele premiu, pe ritene. Vulturescu are calitatea unui nordic varul pereþilor, din 1994. Poet al ochiului Marin Mãlaicu-Hondrari, premiatul pentru prea puþin dedat la moliciuni estete, culti- interior, contemplativ, dar ºi al gesturilor poezie, pe Marta Petreu, premiata la prozã, vã o energie arhaicã, precreºtinã, care se ritualice ºi energice, Vulturescu a devenit, scriitoarea care construieºte o lume a câm- lumineazã treptat însã, posedã o fibrã de prin acumulãri rãbdãtoare, de la un volum piei transilvane, un topos memorabil, pe semeþie ruralã, care considerã oraºul ca un la altul, un nume al generaþiei optzeciste, Cornel Ungureanu, critic eminent, dedi- loc al „alienãrii“, aºa cum a observat ºi cri- de care se þine, pe bunã dreptate, tot mai cat studierii spaþiilor central-europene, pe ticul Nicolae Oprea, alãturi alþii. Spaþiul mult, cont. Livrescul, care încrusteazã unele George Achim, excelent profesor la Viena, sãu poetic este populat de fantasme ºi de texte ale lui Vulturescu, citate, replici fami- unde face cunoscutã literatura românã. Nu personaje stranii, ce vin din mitologia satu- liare cu autori celebri etc. vorbesc despre o puteau lipsi Jan Mysjkin, traducãtor valo- lui nordic, personaje care au rolul de a-l condiþie maturã a poetului, exersatã ºi în ros, entuziast, Lucian Perþa, cu verva sa, consola, bãrbãteºte, pe poet. Crâºma lui comentariul critic din Poesis. sau premiatele strãine Hanane Aad, Katalin Humã e un asemenea loc definitoriu pen- Mezey, o, dar câtã lume a mai fost, inima o tru autor, loc de întâlnire cu tine însuþi, un CARE POET de azi nu cunoaºte revista ºtie pe de rost... „topos insolit“ (Nicolae Oprea) al întretãie- 2.întemeiatã de un grup de prieteni lite-
rii destinelor. Intrã ºi ies oameni, fiecare cu raþi, în frunte cu George Vulturescu, Du- povestea lor, Ioan din Tireac, Achim din mitru Pãcuraru, Alexandru Pintescu, în Tãtãreºti, Valomir din Necopoi, Toader din 1991, eleganta Poesis? Când aproape nimeni Chilia, Varlaam din Necopoi. Sunete ºi nu mai miza pe poezie, ci pe politic, ei au

Drojdie purã Motto: ºi trage o duºcã înainte de-a pleca. „... Asemenea seri se întorc, zice-se de demult, în taina lor le plãcea meºterilor cei vechi sã Alteori, pânã când mai stingem câteva pahare, întruchipeze unele legende sacre...“ din nãmolurile ochiului sãu rãsar nuferi de onix (Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche) „– Dacã i-am privi, aþi vedea ºapte îngeri: îºi încarcã desagii cu minereuri ºi le urcã pe ºapte scãri pânã la ochiul cel mare, violaceu, Row, orbul, ºtie mai mult decât mine & ceilalþi în care ºi dispar…“ uneori îºi ia ochiul de sticlã ºi-l pune în pahar în faþa noastrã „Contrabanda, se pare, e veche de când lumea“, din orbitele lui, zvâr: zeflemeºte Varlaam. stoluri de pãsãri albine Spre dimineaþã Row, cherchelit, râdea ºi el reptile solzoase într-un colþ Curioºi, îl întrebam ce vede. Ochiul din pahar pare o labã de lupoaicã tãiatã: i se descleºteazã ghearele din teaca solzoasã când „– Vã vãd pe voi, zice, cum purtaþi în mâini se dizolvã în pahar un tron de lemn negru, încrustat. Mulþimea din „Sângele de lupoaicã, întãreºte Row, asta beau“ jur vã aclamã, lemnul lui arde ºi voi nici nu ºtiþi …“

Râdem. Noi bem ce e în comerþ. În rând cu lumea. „Poate cã ochiul orb nu-i decât o ramã, ne spune Vine în control o echipã de la Garda Financiarã. Alexandru, unde, din pasta uleiurilor, nu rãmân Dau sã ia o probã din paharul lui: decât aburi… „Nu e din comerþ, zice Row, e o secreþie a ochiului Drojdie purã, aburi eram ºi noi asearã… meu…” Nici limbile de foc ale Gheenei nu ard mai rãu decât ardea trupul Monei, dansatoarea, „Licoarea asta nu poate fi decât din contrabandã“, când am purtat-o în braþe, pe ring…“ se strâmbã gardistul

8 • APOSTROF Sã ne cunoaºtem scriitorii gismul e funciar în limbaj, în „forjele“ sale, mai friguroasã,/ gust vinul liturgic ºi uleiul Poezia e „cifrul candoarea ritmurilor din discurs îl camu- liguric,/ verzui precum cel din seminþe/ de fleazã, precum argintul din spatele oglinzii dovleac,/ din patria mea umbroasã, de dac,/ îngropat în fãpturi“ ne redã chipul: „… Nu spune nimic, nu clã- eu, câºtigându-mi patul ºi masa/ cu tãlmã- tina/Marginea lacrimei în care stãm/ ca în- ciri, din poeþii acestui þãrm rugos,/ simt ro- George Vulturescu tr-un lac o constelaþie…“ (Nu striga). În za vânturilor adâncindu-mi-se-n/ palmã, tot aparenþã e multã limpezime, ochiurile dis- mai tãioasã, pânã la os…“ (ªtiu un loc). U POÞI citi, comenta poezia lui Adrian cursului sunt þesute pe orizontala liniei, nu Incidenþa biograficã este subminatã, în per- NPopescu în varii feluri, precum nu poþi din învârtoºatele bucle: Adrian Popescu este manenþã, de un refuz a dezvãluirii „misiei“ intra de douã ori în aceeaºi apã a râului; un poet al orizontalitãþii (obârºia copilãriei de „aed“, de parcã aºa se poate proteja cân- simþi dintru început „prezenþa mirajului“, bucovinene, Câmpia Transilvaniei), al des- tecul, prin umilinþã, asumându-þi feluritele ritm ºi idee formeazã un singur sigiliu ca- chiderii cãtre cosmicitate în care omul întâr- lui nume: „blând poet naturist“ (Unde fuge re-þi conferã, imediat, puteri orfice: „Sim- zie: nu sunt întâlniri dramatice faþã în faþã, mercurul), „eu, pelerin în acest veac atroce“ þeam cum în mine se-amestecã lutul ºi apa/ orizontul se miºcã odatã cu tine, te include. (Monedã), „transilvanic aed“ (Florii), sau în piatra ºi izvorul ce curge tihnit peste piatrã/ O luminiscenþã difuzã („umbrele“ lui dezvã- acest adevãrat „denunþ“ al simplitãþii: „Ovi- rãul ºi binele, beþivul ºi ascetul, Totul e luie, nu acoperã) protejeazã creaþia începu- diu valah,/ menestrel transilvan,/ rãzvrãtit Unul;/ pentru fiecare mã simþeam mândru, tului de lume. „Cosmicitatea e un dar al co- franciscan,/ îndârjit umbrian,/ cielin nesu- de fiecare mã ruºinam, toþi îmi erau rude pilãriei prime“, o spune G. Bachelard, ºi pus…“ (Elegie pentru þara opritã). Însã reve- deºi nu le ºtii/ la nici unul prea bine nume- ea lasã acea perdea de „paradiziac“ (remar- laþia deplinei existenþe a fiinþei nu se poate le“ (Mireasma zilei a opta). Meditaþia sa se catã de criticã), unde mai e posibil, crede înfãptui decât sub semnul privirii ºi al cãlã- adânceºte în citirea semnelor, rãmâne mereu poetul dintr-o lume dezvrãjitã, acel „senti- toriei. Repet: însã o cãlãtorie pe orizontalã – în sfera unui religos care pãstreazã „energia ment al sacrului“ (cum l-a numit Elytis), de la Cluj, „mica Romã“, în spaþiile Umbriei sfântã“, lucrând în surdinã asupra omului care lipseºte din limbajele contemporane. latine. Dar poezia nu devine un „jurnal de fãrã sã-l copleºeascã. Adrian Popescu îmi Poetul e convins cã „poezie e tot cifrul îngro- cãlãtorie“ exotic, ci o dezagregare, o sfâºie- pare unul dintre cele mai clare exemple ale pat în fãpturi“ (Renta poeziei), cã nu atât toare scindare: maturul de azi îºi aminteºte tentaþiei poetului modernitãþii târzii de-a vecinãtatea cu celãlalt e importantã la o anu- copilãria, trãitã sau netrãitã în totalitate, dru- rãmâne în armura limpiditãþii orfice: „…Eu, mitã vârstã, ci ardoarea de-a face vizibil invi- murile „în preajma canalelor întortocheate ca pelerin în acest veac atroce,/ m-adãposteam zibilul din el însuºi: „… Tãcut mã umple Sen- destinul meu“; „rãsãriteanul“ viseazã Occi- în Santa Croce,/ ºi învãþam acolo, la Floren- sul. Secat eu înfloresc/ Preaplinul se grãbeºte dentul, iar acolo îºi „aminteºte Ardealul“. þa,/ cã-n Beatitudini stã esenþa…/ Din Ori- de sine sã se rupã,/ e o Voinþã-n toate, ce eu O rãsucire în sine în care viziunile poetice (cu vieto pân’ la Todi,/ convente ºtiu, sub clare doar o slujesc,/ îngân o melodie, ce-abia o etajele naturã-culturã) se fac prin culoarul zodii…“ (Monedã). În orfismul sãu, identi- aud ºi-i dupã…“ (Nu mai scriu versuri). eului liric, „când de o luminoasã inocenþã, ficarea umanului cu universalul nu devine A. Popescu nu este poetul „în transã“, când întunecat de neîncredere“ (Laurenþiu identificare a chipului cu fresca, bucuria care „bolboroseºte“, prin care ni se transmit Ulici). Aceste douã planuri, ale „umbrei“/„în- transfigurãrii nu schilodeºte chipul, jubilaþia – precum printr-un canal – semne ale zeilor. tunecatului“, ne conduc spre cea mai impor- nu e narcozatã, ea se înfãptuieºte ca „sãrbã- Plasat mereu de criticã într-o zonã a „para- tantã tramã a discursului sãu: tensiunea ºi toare“ dupã vechi percepte care nu estom- diziacului“, el are însã o putere de a capta inefabilul unui dramatism în care e implicat peazã drama individului, ci o circumscriu memorabilul, eternul ºi de a ºi-l însuºi în omul de sorginte carpaticã: „O cale, aºadar, într-o lege cosmicã a reîntoarcerii la izvoa- particular. „Cuvintele sunt cvante ale mira- ce te scoate spre azur, dupã/ câteva întorto- rele primare, a „trecerii“ blagiene, palpitând colului“, spune undeva ªt. Aug. Doinaº, cu cheri umbroase; /spirale, sau trepte, cum vezi în fiinþe, fie ca „fluid miraculos“ (Izvorul din a cãrui lucrare de orfevru se aseamãnã. Ex- ºi tu pe zidurile/ mãnãstirilor din Buco- Salonic), fie ca „fluid aburos“ (Palaghiþa, presia memorabilã este miza sa adevãratã, vina…“ (Poarta Paradisului). la Paleos Faliro). Adeseori, poetul se simte nu noutatea, rãsturnãrile spectaculoase ale Nu-l pot desprinde pe Adrian Popescu purtat de acest fluid („un fuior de raze“ – unor adevãruri de mult ºtiute. Textura poe- de acea primã imagine a tânãrului care Prin pulberea lumii), identificat cu preapli- mului e cu ingrediente culturale, ambigui- eram, sosit de curând dintr-un sat de co- nul lui primordial: „eu sunt fuiorul“ (Din- zând discursul, dar „centrul“ lui A. Popes- dreni la Cluj: ochii mei vedeau cã poezia tr-o mare de boabe). E un univers al transpa- cu este unul „gravid“ de sensuri, precum tocmai trecea într-o caleaºcã la care zvâc- renþelor, volatil ºi irizat, din „fuioare de „sâmburele luminii“ din Rugãciunea unui neau trei întraripaþi – Dinu Flãmând, Ion lumini“, cum spune Al. Cistelecan, caligra- dac a lui Eminescu. Transilvania lui A. Po- Mircea, Adrian Popescu… Încã sunt învã- fiile tiparelor sunt încifrate în diamant ºi pescu poartã sigiliul geografiei mitice emi- luit de povestea prafului cozii de cometã… chihlimbar: „mã scald în infernale fluide“, nesciene: „ … Eu, cãlãtor din est, deci din-
„o mie de forje vuind“ (O mie de sori). Tra- spre Levant, cumva/ om totuºi dintr-o þarã

Nimicul sau o intrare în iad 1. Ochii, ochii, ochii, claxoanele, Am intrat în tunelul unei fabrici dezafectate, lãtrat de doi cerberi: bãltoacele, noroiul, scârba, scârna… ,,Pe unde-ai pãtruns?“ ,,Prin vãzduh!“, le-am rãspuns. S-au încruntat. Sec, sec, sec, sec… Aºa se încruntã, de obicei, paznicii, chiar pãzind dureri sau chinuri. Niciun firiºor de iarbã, în jur, nicio ciupercã de umezealã, pe vreo tãblãrie Cãutam coletãria Nemo, coletãria nimicului, sucursala Nimicniciei. de acoperiº de atelier, Mi-am început drumul printr-un lung tunel plin de vaierul vântului, numai praf greu, gri, industrial, de la pietrele abrazive, de voci suprapuse ca morþii unul peste celãlalt, Moarte, uscãciune e numele tãu. în groapa familiei, Uscãciunea bãrbatului bãtrân ºi a femeii bãtrâne, maºinile claxonând mã vânau, Uscãciunea inimii ºi frigul uscat, treceam pe lângã magazii gri-negre, Uscãciunea glasului ºi apoi a glandelor. ºi lãzi imense pline de resturi industriale,
cioburi, hârtii de împachetat Neantul, praf, praf, praf, ºi vuietul unui gol în urechi, ca în tabloul lui Munch.

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 9 dem cu Florin Pucã, autor al zecilor de Libere, în 1978, atunci cînd i se permite sã pagini de desene din carte, în alternanþã cu participe la un festival de poezie în Olanda. poemele). Dimov e ºi o „prezenþã“ în viaþa Se stinge din viaþã pe 5 decembrie 1987, literarã a perioadei: alãturi de colegul sãu cu puþin timp înainte de a împlini 62 de de doctrinã „oniricã“, Dumitru Þepeneag, ani. face figurã ofensivã ideologic, implicit – ºi uneori ai zice chiar cã explicit – subversivã, RIN URMARE, atît se pãstreazã în fono- ºi pitoreascã pe laturã anecdoticã. În me- P teca Societãþii Române de Radiodifu- diile culturale ºi în stabilimentele boeme ziune din vocea – spuneam – a unuia din- frecventate de grupurile literar-artistice ale tre cei mai mari scriitori ai noºtri: cu totul, perioadei, cei doi pledeazã pentru utilizarea doar 24 de minute ºi 4 secunde, inclusiv retoricii viselor ca formã de „nealiniere“ ºi întrebãrile interviului... de evaziune. Cu faþã rotundã, piºicherã, ºi Pe benzi au rãmas trei voci ale lui Di- 24 de minute cu mustaþã „pe oalã“, cu pãrul crescut din mov: una calmã, a lecturii liniºtite în stu- fire lungi, dar retezate la baza capului prin dioul Radioului, în faþa microfonului – aºa ºi 4 secunde tunsoarea atît de simpatic numitã cîndva sunã Vis cu devisceraþii, Într-un orãºel de „oalã“, Dimov pare el însuºi un personaj al munte, Vis cu bufon, Sinestezii, Vis cu leneº; cu LEONID DIMOV lumii vesel-triste, carnavaleºti din poemele a doua – aproape strigatã, declamatã în faþa sale: e cîntãreþul, menestrelul descins din publicului, înregistrarea fiind fãcutã de Ion Ion Bogdan Lefter anistorismul caleidoscopic al parabolelor Drãgãnoiu pentru Studioul de poezie, într-o „onirice“ într-un viitor straniu, de moder- situaþie de spectacol de recitãri; ºi o a treia LEONID DIMOV, 7 poeme rostite la Radio, nitate distorsionatã totalitar ºi de postmo- – mai potolitã ca ton, dar ºi ea un pic 1968-1970, Bucureºti: Editura Casa Radio, dernitate culturalã incipientã, abia tatonan- „cîntatã“, cu prelungiri solemne, misterios- 2011 (text + CD) tã. Mustind de talent, impetuos, cuceritor, cavalereºti, vag fioroase, cu subînþelesuri are succes, e publicat ºi luat în seamã de adînci ºi cu o accentuare specialã a vocabu- N PRIVILEGIU: acela de a-l asculta multã lume, de critici ºi colegi, amici, com- lei finale, ca ºi cînd acolo, în „castroanele U citindu-ºi versurile pe Leonid Dimov, panioni, ba mai e ºi difuzat puþintel pe spar-té“, strãvechi, „pãstrate veacuri“ (în extraordinarul „oniric“, unul dintre cei calea undelor, într-o perioadã în care radi- Perspectivã), s-ar ascunde o nenumitã tainã. mai mari poeþi pe care i-a avut vreodatã oul, ca ºi televiziunea, posturi de stat unice, ªi: Dimov vorbeºte uºor pãtruns de im- literatura românã. Nu chiar cele 7 poeme, strict controlate politic, permiteau cu greu portanþa situaþiei, dar nu într-atît încît cartea din 1968, o capodoperã, cu lun- accesul literatorilor ºi intelectualilor inde- sã-ºi suspende particularitãþile de pro- gile, fantasticele sale poveºti rimate, dar – pendenþi, neobedienþi faþã de linia oficialã nunþie. Bunãoarã, spune mereu „dã“ ºi totuºi! – 7 poeme rostite la Radio, înre- a regimului. „pã“, nu „de“ ºi „pe“, uneori ºi „dîn“ în loc gistrate în 1968-1969-1970, cu, drept Vor urma ani mai ostili: din vara lui de „din“ sau „numa’“ în loc de „numai“. „bonus“, un mic interviu luat tot pe-a- 1971, dupã aºa-numitele „Teze din iulie“, (Bineînþeles, vorbeºte cu „sînt“, „sîntem“ tunci autorului. miºcarea „oniricã“ e interzisã ca atare, chiar etc., cum era atunci normat ºi cum e ºi Dimov era în acei ani în plinã exuberan- dacã autorilor care o susþineau li se permite corect!) Pe ansamblu, lecturile sale la mi- þã a scrisului, a publicãrii. Nu se putuse sã publice în continuare. Evoluþiile indivi- crofon lasã douã senzaþii predominante: lansa ca tînãr poet în anii ’50, în intervalul duale sînt acceptate, manifestarea ca grup întîi, fireºte, bucuria de a-i putea asculta istoric al „stalinismului“ autohton (era nãs- – nu. În ziare apar cîteva texte de incrimi- vocea; pe de altã parte, sigur pe el fiind, cut pe 11 ianuarie 1926), dar vremurile nare a „vinovaþilor“. Dimov scoate cãrþi totuºi într-un context cam oficial pe-atunci, se schimbã dupã 1965, cînd regimul comu- noi, dar resimte înãsprirea atmosferei ºi nu pare cu adevãrat în apele lui, nu lasã sã nist intrã în faza sa de liberalizare ºi barie- va decide la un moment dat sã se retragã treacã spre ascultãtorii radiofonici nici rele cenzurii sînt lãsate dintr-odatã foarte din viaþa literarã ºi boemã. Devine un „si- euforia de iureº nebun atinsã în punctele de jos, la cote foarte permisive. Dimov de- hastru“ cu lungã barbã albã, în apartamen- climax ale poemelor, nici serenitatea de o buteazã în sfîrºit – la aproape 40 de ani în tul în care locuia împreunã cu soþia sa, Ma- infinitã graþie din zonele de calm, de re- presa culturalã, în paginile Vieþii româneºti, rina, cu fiica lor, Ileana, ºi cu doi cîini flecþie, de reverie. în decembrie 1965, ºi la aproape 41 cu o ºoricari, Roc ºi Mus, într-un bloc din zona ªi mai formalist – deºi rãmînînd sub- carte, Versuri, în decembrie 1966. În 1967 Oborului, la începutul cãii Colentina. stanþial – sunã dialogul cu Ion Drãgãnoiu apare doar în reviste, dar în 1968 scoate Retras va fi ºi pentru publicul radiofonic: pentru rubrica Interviul sãptãmînii din douã culegeri, amintitele 7 poeme ºi Pe ma- nu mai e invitat sã facã înregistrãri, cu ex- Revista literarã radio difuzatã pe 22 martie lul Styxului, în 1969 iese ºi Carte de vise, alt cepþia notabilã – dar care întãrea serios re- 1968, emisiune în care e inclus ca ilustrare volum-capodoperã, iar în 1970 – Semne gula, de fapt! – a unei emisiuni difuzate din Vis cu devisceraþii (convorbirea trebuie sã fi cereºti ºi Eleusis (ultima – semnatã în tan- Occident, de la studioul parizian al Europei fost înregistratã dupã apariþia volumului

Cãrþi primite la redacþie

• Dragan Jovanović Danilov, Homer la • Întâlniri cu/ Periferie, trad. de Meetings with Ioan Radin Peianov, Solomon Marcus, 2 • C. D. Zeletin, postfaþã de Claudiu vol., coord. Lavinia Rãmânerea trecerii: • Kim Thúy, Ru, Komartin, Bistriþa: Spandonide ºi eseuri, evocãri, trad. Alina Casa de Editura Gheorghe Pãun, ed. schiþe, convorbiri, ªeremet, Max Blecher; a 2-a, rev., Bucureºti: Bucureºti: Bucureºti: Timiºoara: Editura Spandugino, 2011. Spandugino, 2011. Spandugino, 2011. Ev, 2011.

• Viorel Savin, Impostorul: • ªtefan Borbély, • Medeea Iancu, Arta înfrângerii Homo brucans • ªtefan Borbély, Divina tragedie, de sine, ºi alte eseuri, Existenþa diafanã, Timiºoara: Brumar, Cluj-Napoca: Bucureºti: Con- Bucureºti: Ideea 2011. Dacia XXI, 2011. temporanul, 2011. Europeanã, 2011.

10 • APOSTROF 7 poeme, în ultima întrebare fiind vorba moment dat biologia...). Creaturã ultra- despre viitoarea carte dimovianã, care avea exoticã, apare ºi dispare din text ca o pã- sã iasã tot în 1968, dar mai cãtre finele rere, ca urmã a unui ideal, simbol vag al tu- anului, Pe malul Styxului). Dupã cum sînt turor aspiraþiilor neprecizate, lãsînd în intonate, e evident cã întrebãrile au fost urmã universul pitorescului dimovian, cu scrise dinainte ºi citite la microfon. Pro- amintiri, generaþii ºi civilizaþii. babil, la fel ºi rãspunsurile, uneori foarte În sfîrºit – acea Perspectivã mai riguroasã „scriptice“ ºi ele, oricum ceva mai „jucate“ metric, mai severã ºi mai barbianã. „Per- actoriceºte, cu pauze ºi ezitãri, cîteodatã spectivã“ a ce, cãtre ce? Textul pare încifrat poate ºi divagante, cu adaosuri improvizate ermetic. Poate asupra eternitãþii, a „nemu- în timpul înregistrãrii, la final iarãºi cu text ririi“ pomenite în prima strofã, a depãrtãrii parcã citit de pe hîrtie. Aºa se fãcea în epo- invocate în distihul final, la capãtul „vea- cã, poate ºi pentru a se obþine o prealabilã curilor“... „vizã de înregistrare“, necesarã pentru in- trarea în studio. În plus, cine ºtie cum se ELAinfluenþa lui Ion Barbu pornesc fac montajele radiofonice poate distinge în D cele patru întrebãri ale lui Ion Drãgã- interviu multe „tãieturi“, încã din prima noiu. Dimov, care a mai scris despre cel pe propoziþie a lui Dimov, între „Ion Barbu care spune ºi aici cã-l considerã un „maes- a început printr-o poezie a Cosmosului“ tru“, îi face încã o datã elogiul, îi lasã meri- ºi „o poezie aproape paleontologicã“, apoi tul „axiomaticii“ matematice ºi poetice, al înaintea frazei urmãtoare, încît replica rigorii ºi al abstractizãrii, dupã care admi- n-are o perfectã cursivitate. Poate cã pa- te doar o emulaþie stilisticã ºi doar ca sursã sajele eliminate dezvoltau ideea într-o de soluþii tehnice dintr-o panoplie mai ex- manierã care va fi pãrut în epocã mai puþin tinsã: „În ce priveºte sintaxa, rima inte- „convenabilã“, probabil nu direct politic, ci rioarã, inversiunea dintre adjectiv ºi sub- prin caracterul speculativ, filozofic, me- stantiv ºi alte tertipuri sintactice specific tafizic. În orice caz, mai toate rãspunsurile barbiene, ele îmi închipui cã pot fi folosi- au la final alte tãieturi de montaj, deci sînt te; deºi omul ºi-a pus gheara lui pe ele, scurtate. Pentru a nu depãºi „spaþiul de • Leonid Dimov totuºi nu le-a eliminat din arsenalul prozo- emisie“ sau din alte motive? Nu putem ºti. Poetul ºi prietenul Ion Drãgãnoiu s-a stins dic, din arsenalul poetic“. pãrãþeºte protagonistul e atît de aiuritoare, Întrebarea a doua, privitoare la „oni- ºi el din viaþã pe 23 mai 2003 (la 60 de ani încît nici situaþia, nici þinta deambulãrilor – se nãscuse pe 6 ianuarie 1943). rism“ (încã neinterzis atunci), îi prilejuieºte nu se disting. Doar distihul final – „Apoi lui Dimov reluarea explicaþiilor asupra Sã notãm ºi numele celorlalþi redactori ne-am întîlnit din nou. Erai frumoasã./ care l-au înregistrat pe Dimov citindu-ºi „legilor specifice visului“ („legislaþia oni- Ne-am prins de mîini ºi ne-am întors ricã“). Un accent apãsat cade asupra ideii versurile: Ion Budescu ºi Gheorghe acasã“ – sugereazã cã tot ce s-a spus pînã Gheorghiþã. cã universul rezultat din aplicarea modelu- aici ar putea fi o transpoziþie a nãvalnicului lui respectiv nu se opune realitãþii: e vorba sentiment cãruia-i spunem iubire. despre „o lume care nu este contrarie lumii N SINE, ºi poemele, ºi rãspunsurile la Mai limpede amoroasã e povestea din reale, deci nu este evazionistã, nu evadeazã întrebãri sclipesc ca niºte nestemate de Î Într-un orãºel de munte, unde metamorfoza din lumea realã, ci dimpotrivã, o include mare preþ. Cele 7 poeme, difuzate în date- spaþiilor porneºte ºi revine la imaginea ur- ºi-i adaugã o nouã dimensiune, un fel de le de 22 martie ºi 27 octombrie 1968, 16 bei alpine, cãtre care, aºteptat de ea, el se aurã specificã“ (vezi ºi demonstraþia mea martie ºi 23 aprilie 1969 ºi 21 iunie 1970, va întoarce spre a porni din nou altunde, din secvenþa „Oniricul“ postmodern ºi... plutind, topindu-se, evaporîndu-se, apoi fuseserã publicate ori aveau sã fie incluse în realist, în prefaþa la volumul I al ediþiei Carte de vise ºi în Eleusis: Vis cu devisceraþii, din nou corporalizat ca pasãre ori ca flo- citate). Vis cu bufon, Sinestezii ºi Vis cu leneº apar în retist din vechime, într-o figuraþie care ar Rãspunsul urmãtor postuleazã carac- volumul publicat în 1969 (primele douã putea fi ºi a morþii. terul epic al poeziei „onirice“. din ciclul titular, Carte de vise, al treilea din Urmeazã Vis cu cai, în aceeaºi stilisticã, Iar la întrebarea a patra, despre volumul 7 proze ºi al patrulea din La capãtul som- dar mai coerent epic: o cavalcadã cabalinã care urma sã aparã, Dimov trimite în re- nului), iar Într-un orãºel de munte, Vis cu cai care devine la final parabolã a creaþiei. plicã la „funcþia renascentistã a sonetului“, ºi Perspectivã – în cel din 1970 (unde, fiind Dupã ce traverseazã iarãºi un oraº, pîlcul specia pe care o ilustra Pe malul Styxului: vorba despre o carte-album, cu pagini ne- de cai negri – naratori la persoana întîia „nu o încercare de virtuozitate, ci, dimpo- numerotate, secvenþele poematice n-au plural! – rãmîn captivii cîmpiei care se trivã, o încercare de a-þi povesti viaþa, adicã titluri; e vorba despre a noua, [Era, depar- pliazã deasupra lor, închizîndu-se „ca o un fel de curriculum vitae axat pe virtuo- te, soarele pe jumãtate apus], a treizeci ºi carte“, cufundaþi în „întunericul plin de zitate“. cîntece“. Cartea fiind poemul, poezia, li- una, [Suntem cu toþii niºte negri cai], ºi a teratura. douãzeci ºi opta, [Se-aºterne-n necuprins Citeºte Leonid Dimov, aºadar!: 7 poeme ºi Vis cu bufon: unul dintre cele mai fru- salon deºert]). Sînt piese de relativ mici cîteva precizãri de program „oniric“. Vocea moase din Cartea... din 1969. Încã o datã dimensiuni, în maniera dimovianã cunos- lui – cele trei voci pe care-ºi spune versurile oraº „alpestru“, decor de cofetãrie supraîn- – nouã ni se adreseazã, ascultãtorii sãi în cutã: naraþiuni fanteziste, „onirice“, con- cãrcatã cu prãjituri, apariþie a unui bufon struite dupã „modelul legislativ“ al visului, postumitate. Emoþionant privilegiu... care-ºi disimuleazã – imperfect... – statutul
cum explicase în repetate rînduri autorul, de mesager al morþii ºi finalmente „înãlþare desfãºurãri alerte de miºcãri ºi de spaþii, la cer“ a personajului-narator, într-o reluare în stihuri sãltãreþe, metric inegale, rimate parodicã a destinului cristic. (O analizã mai alãturat, cu lexic bogat ºi cu sumedenie de amãnunþitã – în prefaþa mea la volumul II sofisticãrii stilistice, de o încîntãtoare poli- al ediþiei dimoviene Opera poeticã, pe care cromie. Doar poemul final, Perspectivã, are o îngrijesc la Editura Paralela 45 ºi din care 14 versuri constante, distribuite în Eleusis au apãrut primele douã tomuri, 2010.) în trei catrene ºi un distih final, deci în tipar Sinestezii (cu un comentariu tot acolo): de sonet, dar ºi acolo rimele rãmîn alãtu- viziune comic-medicalã a morþii, cu un fir rate, fãrã nicio încruciºare. de nostalgie amoroasã, simpaticã foc în Vis cu devisceraþii ar putea fi un titlu descrierea tratatului „pentru felceri“ din generic pentru poezia lui Dimov, în care prima parte, tulburãtoare în presentimentul întotdeauna realitatea e „spintecatã“ ºi go- final al extincþiei. litã de mulþimea haoticã de „organe“ ale „Leneºul“ din Visul... urmãtor e animã- sale, etalate apoi în minuþioasele descrieri luþul Central- ºi Sud-american cu picioare de decoruri, de obiecte mari ºi mici, legiu- cu cîte trei degete, din familia „brandipo- ne. Succesiunea de toposuri peste care îm- didelor“ (nu degeaba studiase poetul la un

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 11 pe scenele teatrelor din România Constantin Cubleºan

condamnând formele de teroare socialã ale Ionescu conducând la „conºtientizarea acu- IN 1950, când la 11 mai debuta, pe veacului. tã a sistemelor de semne ºi de opþiuni pre- Dscena de la Théâtre des Noctambules ferenþiale pentru realismul esenþializat ºi din Paris, cu piesa Cântãreaþa chealã, Eugen În Rinocerii – se confesa mai târziu autorul – parabolic sau pentru expresivitatea ostentat Ionescu atrãgea atenþia publicã asupra sa am încercat sã arãt cum devine cu putinþã neorealistã – «absurdismul» spectacular“ prin noutatea frapantã a limbajului cu care delirul colectiv, orbirea colectivã, ºi cum un (Doina Modola). Aceastã istorie a mon- anume adevãr poate fi salvat, menþinut intact, se exprima. Ceva mai târziu, aceeaºi piesã tãrilor pe scenele teatrelor din România ale într-o conºtiinþã individualã. Este foarte pieselor autorului Rinocerilor este sinteti- a fost montatã la Teatrul La Huchette ºi de posibil ca Rinocerii sã devinã de neînþeles – atunci s-a jucat fãrã întrerupere pânã azi, sper – într-o lume în care oamenii vor fi lu- zatã într-un mod cu totul remarcabil, în- schimbându-se, în timp, câteva generaþii de cizi, vor avea posibilitate liberã, o autonomie tr-un album-antologie de texte ºi imagini, actori. Faima dramaturgului a crescut ºi ea, de gândire, fãrã sã fie despãrþiþi unii de alþii. sub titlul Eugène Ionesco (Eugen Ionescu) pe scriitorul devenind una dintre cele mai pro- În acel moment, nu se va mai înþelege ce am scenã, în România, volum conceput ºi rea- eminante figuri ale dramaturgiei contem- vrut sã spun. Sau se va încerca sã mi se des- lizat de Florica Ichim, studiu introductiv porane, în lume, considerat a fi – alãturi de cifreze piesa ca pe un document al unui timp de Doina Modola, Bucureºti: Fundaþia S. Beckett – întemeietorul teatrului absur- revolut. Sper cã aºa se va întâmpla. Culturalã „Camil Petrrescu“, revista Teatrul dului. Numai în România el trecea drept azi (supliment), prin Editura Cheiron, un transfug, creator aflat în opoziþie fla- Piesa era propusã atunci ca fiind una de 2010. grantã cu metoda realismului socialist care se actualitate ºi lumea a înþeles-o, chiar dacã Studiul introductiv, semnat de Doina oficializase aici dogmatic, fiind criticat ºi nu neapãrat în formã declaratã, la fel cum Modola, intitulat Eugen Ionescu ºi reteatra- persiflat, în anii ’50, în articole mai mult este receptatã ºi azi, ca o comedie, „probabil lizarea teatrului românesc, îºi propune sã sau mai puþin anonime, din Gazeta literarã, cea mai tragicã piesã postbelicã despre demonstreze (ºi o face) tocmai impulsul pe Contemporanul º.c.l., ca exponent al cultu- alienarea autoconsimþitã ºi naºterea, prin care contactul cu teatrul ionescian l-a dat rii decadente burgheze. Abia prin anii ’60, comun acord al servituþii, a societãþilor to- expresiei teatrale româneºti (aceasta în pri- când o nouã generaþie de scriitori (ºi nu talitare, naziste ori comuniste“ (Iulia Po- mul rând, dincolo de experienþa expresiei numai) a debordat limitele viziunii rigid povici, Ziua, 6 martie 2006). De la acea literare, evidentã ºi ea), stimulând un limbaj ideologizante asupra creaþiei, ferestrele cul- datã – chiar dacã au existat intermitenþe scenic în continuã cãutare de noi soluþii ex- turale s-au deschis, lãsând sã pãtrundã prin forþate –, dramaturgia lui Eugen Ionescu a presive. Autoarea fixeazã cu aplomb impac- ele aerul respirabil al diversitãþii creatoare fost tratatã cu atenþia pe care o meritã de tul pe care montarea Rinocerilor l-a produs occidentale, libere. A fost un moment priel- drept în literatura ºi în teatrul românesc în conºtiinþa oamenilor de teatru, cãci nic pentru a se schimba ºi atitudinea faþã de actual. E un parcurs de câteva decenii, cu spectacolul realizat de Valeriu Moisescu Eugen Ionescu, acceptându-se montarea, meandrele lui, dar extrem de interesant ºi pe scena Teatrului de Comedie, a piesei Ri- fertilizator, pentru cã din acel moment constituia o mutaþie violentã nu numai nocerii (premiera la 2 aprilie 1964), e drept, „fenomenul teatral românesc era racordat de viziune ºi stilisticã spectacularã, ci ºi cu un mesaj umanist, interpretat expres, la circuitul european“, piesele lui Eugen de opticã exegeticã. Se instituia, astfel, un precedent în translãrile stilistice, care realiza spectacular acutizarea clasicilor (aflatã în centrul preocupãrilor oamenilor de teatru din toatã Europa în deceniul al ºaptelea) ºi o metodã de exegezã teatrologicã, de retro- proiectare hermeneuticã ce anticipa ºi orien- ta demersurile analitice ale criticilor, dând un imbold special cercetãrilor de caragialeologie ºi înscenãrilor de tip „absurdist“ propagate de atunci din ce în ce mai consecvent, prin teatru ºi televiziune.

Se urmãreºte, aºadar, modul în care teatra- litatea dramaturgiei lui Eugen Ionescu îºi aflã expresii înnoitoare pe scenele româ- neºti, de-a lungul anilor. Nu e o exegezã a textului, cât o exegezã a spectacolului (spec- tacolelor), evidenþiindu-se tocmai eliberarea din schematismul tradiþional al artei scenice româneºti, la care era obligatã pentru a pu- tea reprezenta, cu mijloace adecvate, teatrul ideilor ionesciene. Valeriu Moisescu apare astfel ca un deschizãtor de drum pentru aceastã nouã construcþie regizoralã în Ro- mânia. El a afirmat astfel, spune Doina ION VARTIC, Modola, „ostentaþia avangardistã a pieselor Cioran naiv ºi sentimental, lui Ionescu, care lansau marile teme ale ab- surdului într-o formã agresiv inovatoare ca Iaºi: Editura Polirom, 2011 structurã, limbaj, stilisticã, subliniindu-le

12 • APOSTROF Maghiar din Cluj-Napoca, în regia lui Gábor Tompa. Lecþia cunoaºte ºi ea opt va- riante, cea mai percutantã fiind realizatã de Mihai Mãniuþiu, în 1991, pe scena Teatru- lui Naþional din Cluj-Napoca:

Punerea în scenã – scria John Linklater, în The Herald, la 15 noiembrie 1993 – este pe cât de brutalã ºi ºocantã, pe atât de „în- ºfãcãtoare“ ca act teatral. Varianta semnatã de Mihai Mãniuþiu tãlmãceºte textul original într-un virulent atac împotriva ideologiei comuniste care umileºte, violeazã ºi-ºi dis- truge propriii iniþiaþi.

Scaunele, într-o primã reprezentare la Tea- trul „C. I. Nottara“, în regia lui George Ra- fael (1965), alta la Teatrul Mic, Bucureºti (1992), alta la Oradea (1995), urmatã în 1996 de montarea lui Vlad Mugur, la Tea- trul Naþional din Cluj-Napoca, apoi la Sa- tu Mare (2002), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, Bucureºti (2004), în regia lui Felix Alexa, la Teatrul Naþional Timiºoara (2004), Teatrul German din Timiºoara (2005), Teatrul Naþional Craiova (2009), este piesa cea mai mult solicitatã. Victimele datoriei vede pentru prima datã luminile rampei, în România, la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ din Bucureºti (1968), în regia lui Crin Theodorescu, apoi la Plo- ieºti (1990), Bacãu (1994). Jacques sau su- punerea se monteazã la Teatrul Naþional din Timiºoara (1998), la Teatrul Naþional din Iaºi (2003) ºi tot în 2003 la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca. Ucigaº fãrã sim- brie, la Teatrul de Comedie, Bucureºti (1968); Delir în doi, la Oradea (2000), Braºov (2005); Regele moare, dupã spec- tacolul de la Naþionalul bucureºtean (1965), la Teatrul Naþional din Timiºoara (1969), la Teatrul „C. I. Nottara“ din Bu- cureºti (1991), Teatrul Mundi, Bucureºti (2002), Bacãu (2004); Viitorul e în ouã,la Teatrul Mundi, Bucureºti (2005); Macbett, pe scena Teatrului Naþional din Bucureºti (2000); Ce formidabilã harababurã, la Tea- trul „Ion Creangã“ din Bucureºti (1990), • Eugen Ionescu. Foto: J. R. © Keystone Teatrul de Comedie din Bucureºti (2005); Omul cu valize, la Teatrul din Turda (2006) capacitatea generatoare de imagine specta- (1965), pânã la Lecþia, în viziunea lui – dar ºi spectacole coupé, cu piese scurte cularã aparte, proprie“. De aici încolo, calea Mihai Mãniuþiu (1991) ºi Cântãreaþa chea- sau colaje din textele ionesciene: Imaginile experimentelor era deschisã, liberã, pentru lã, montatã de Gábor Tompa în 1992, ºi sunt imagini (1982), la Teatrul „Ion Crean- a putea fi abordatã, parcursã de realizatorii aºa mai departe, pânã la zi – într-o recapi- gã“ din Bucureºti; Cinci piese scurte, la urmãtoarelor spectacole, facilitând „o nou- tulare semnificativã a reperelor majore ale Teatrul Odeon din Bucureºti (2007) etc. tate de atitudine creatoare în regia româ- montãrilor ionesciene, întrucât de-acum Volumul alcãtuit de Florica Ichim, cu neascã“, noutate ce se defineºte tocmai prin mult discernãmânt, cuprinde, pe lângã o „reteatralizarea teatrului românesc“. Astfel, lumea s-a obiºnuit cu propria ei imagine bogatã iconografie din spectacole, citate Cântãreaþa chealã, montatã de acelaºi absurdã, cu cercul închis în care trãieºte ac- selectate din cronicile de la premiere, mãr- Valeriu Moisescu, pe scena Teatrului Mic ceptându-ºi ilogismul, zãdãrnicia, stupidi- turii de creaþie ale regizorilor ºi scenogra- din Bucureºti (18 martie 1965), pune în tatea, inconºtienþa. Se complace în agitaþia filor, comentarii proprii, aplicate, precum freneticã ºi se amuzã în anomalie [...] Marile anexe evidenþã o mituri sumbre s-au spulberat, pierzându-ºi ºi un interesant capitol de , în care demnitatea în viziune à la légère. Universul este prezentat oraºul vechi Slatina (oraºul sincronie de gesturi ºi miºcãri, „perpetuum teatrului absurd nu mai e scenic, straniu, de baºtinã al dramaturgului), precum ºi alte mobile“, în care se pulverizeazã reperele ºi oniric, de coºmar, ci zglobiu, vioi, aiurit. câteva documente de epocã menite a împli- valorile constituite. Imponderabilitatea, de- Depersonalizarea ºi negarea coerenþei lumii ni imaginea scenicã a dramaturgiei iones- reglarea, labilitatea, confuzia, lipsa de sens – o farsã veselã, o ºotie. ciene în România. Fãrã îndoialã, meritul ºi de þel, ºuvoiul van al vorbelor sau laconis- actorilor, în general, este cu totul aparte în mul lor din lenea de a trãi, dau sugestia de Rememorarea antologicã a spectacolelor cu acest angajament pentru o nouã viziune cerc închis, de reluare perpetuã a aceloraºi piesele ionesciene pe scenele româneºti teatralã, ºi cuvintele lui Eugen Ionescu, stãri, a aceloraºi mecanisme absurde într-un evalueazã reprezentãrile a cincisprezece timp mort [...] Absurdul e explicitat, auto- referitoare la interpreþii primei montãri, matizat, robotizat, un fel de „balet mecanic“, piese, în reluãri continue, de fiecare datã la noi, a Rinocerilor, se pot extrapola asupra banalul devine o mecanicã a asocierilor ºi di- propunându-se noi chei de interpretare devotamentului tuturor interpreþilor ro- socierilor, un joc de forme care compune ºi actoriceascã, scenograficã ºi, în primul mâni: „Ceea ce mi-a plãcut este sinceritatea descompune miºcãrile personajelor, stilizân- rând, regizoralã. cu care au jucat actorii, jocul lor foarte in- du-le ºi instaurând domnia artificialului. Cântãreaþa chealã cunoaºte patru mon- teriorizat, foarte adevãrat ºi autentic. Ei au tãri, dintre care douã în 1967 la IATC Târgu- jucat cu o probitate artisticã ºi intelectualã Sunt punctate apoi treptele unei evoluþii Mureº, una la Teatrul „Sicã Alexandrescu“ absolutã faþã de text“. (spectaculoase) în montãrile scenice – de la din Braºov (regia Gelu Colceag, 1993) ºi,
Regele moare, în regia lui Moni Ghelerter la cota cea mai înaltã, în 1992, la Teatrul

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 13 asumându-ºi explicit paradigma herme- Vocaþia de profesor a lui Ioan Þiplea s- neuticii heideggeriene – recurgerea la eti- a îmbinat fericit cu acest demers analitic ºi mologii. În acest scop ar trebui însã sã doresc sã remarc calitatea scriiturii, evidentã renunþãm la accepþia actualã a termenului, în claritatea ºi sistematizarea riguroasã (dar inauguratã în modernitate, aceea de „eu“/ nu excesivã) a ideilor. Autorul a reuºit sã subiectivitate individualã, ºi sã ne întoar- surmonteze dificultãþile profesorului de liceu cem la semnificaþia sa iniþialã. Pornind de în a-ºi menþine conºtiinþa treazã, dubitativã la etimologia latinã (conscientia = a cu- ºi interogativã, pendulând între rutina pro- noaºte împreunã cu) ºi de la etimologia fesionalã ºi rutina vieþii de familie. Nu-mi greacã a termenului (substantivul suneidesis, rãmâne decât sã sper ºi eu, împreunã cu provenit de la verbul sunoidia = cunoaº- autorul, cã aceastã carte va contribui la re- terea împreunã cu altul), vom vedea cã gândirea în contemporaneitate a conºtiinþei acest termen depãºeºte, încã de la origini, umane din perspectiva sacralitãþii. semnificaþia actualã, restrictivã, a termenu-
lui. Dupã evidenþierea acestui prim sens al termenului „conºtiinþã“ în filosofia anti- cã – mai precis la filosofii stoici –, autorul Conºtiinþã îºi continuã periplul prin istoria filosofiei oprindu-se asupra daimonion-ului socratic, Un lingvist romantic cu conºtiinþa prohibitivã, acea „voce divinã“ ºi sacralitate care-i permite lui Socrate sã desfãºoare doar anumite acþiuni, interzicându-i în schimb Bianca Dumitrescu Mugur Voloº altele. Prin urmare, daimonion-ul lui So- UTOR ªI coautor a crate ar reprezenta numai o prefigurare a ARTEA PE care profesorul bãimãrean conºtiinþei, vãduvind acest concept de o A numeroase volume, C Ioan Þiplea a publicat-o recent – Stig- semnificaþie importantã: împreunã-cunoaº- Ilie Rad a avut anul aces- matizarea conºtiinþei: Schiþã pentru un „ma- terea. Stoicismul a preluat ulterior aceastã ta o nouã iniþiativã edi- nual“ de înþelegere a conºtiinþei, s.l. [Târgu- prefigurare a conºtiinþei, îmbogãþindu-i torialã. Volumul Întâlni- Lãpuº]: Editura „Galaxia Gutenberg“, semnificaþiile, prin construirea conceptului rile mele cu Iorgu Iordan: 2011 – are intenþii didactice clare, anunþa- de suneidesis. Scrisori ºi interviuri, edi- te încã din subtitlul cãrþii, ºi constituie pen- Adevãrata împlinire a semnificaþiilor þie îngrijitã, prefaþã, notã tru oricine un bun prilej pentru a-ºi sis- conceptului de „conºtiinþã“ se va realiza asupra ediþiei, note ºi co- tematiza lecturile ºi a-ºi clarifica unele abia în „paradigma creºtinã a conºtiinþei“, mentarii, indice de nume concepte filosofice. În introducerea lucrã- unde I. Þiplea considerã cã am întâlni „cel de Ilie Rad, cu un Argument de acad. Ma- rii, autorul, precaut, ne avertizeazã cã miza mai fidel mod de înþelegere ºi de interpre- rius Sala, vicepreºedinte al Academiei Ro- cãrþii nu este una pur livrescã sau cu pre- tare a conºtiinþei“. Aceasta deoarece numai mâne, Cluj-Napoca: Editura Tribuna, 2011. tenþii doctorale, savante, volumul fiind „un în gândirea creºtinã i se pot atribui acestui În Argument, acad. Marius Sala laudã «produs» filosofic accesibil, destinat publi- termen „împreunã-cunoaºterea divino- ideea profesorului Ilie Rad: „Acest volum cului larg, cultivat ºi educat“. Totuºi, per- umanã“ ºi liberul-arbitru, adicã dimensiu- le completeazã pe cele trei de Memorii sonal, consider cã lucrarea se adreseazã mai nile epistemicã ºi eticã ale conºtiinþei. În (1976-1979) ºi volumul lui Valeriu Mangu, mult specialiºtilor, profesioniºtilor cu lec- capitolul rezervat lui Descartes, autorul re- De vorbã cu Iorgu Iordan (1982). El aduce turi filosofice destul de solide sau celor în marcã situaþia oarecum paradoxalã a scri- în actualitate figura ºi caracterul maestru- curs de formare (studenþilor). erilor celui care a studiat mult timp într-un lui meu, într-un moment în care persona- În cele zece capitole ale cãrþii, I. Þiplea colegiu iezuit, scrieri în care este evidentã litatea lui a fost pusã în discuþie“. realizeazã un considerabil tur de forþã prin viziunea creºtinã, dar care, promovând „în- Volumul aduce în atenþie cele 24 de cele mai importante momente ale istoriei doiala“ cartezianã, reuºesc sã producã „o scrisori primite de cãtre autor de la mare- conceptului de conºtiinþã ºi aratã cum, fisurã, care ulterior, prin ideile iluministe le om de culturã Iorgu Iordan ºi cele trei pornind de la configurarea clarã, neechi- ori cele ale lui Nietzsche, se va transforma interviuri realizate în diverse circumstanþe. vocã a conceptului de „conºtiinþã“ la fi- într-o imensã falie“. Þiplea urmãreºte pro- În Prefaþã, Ilie Rad arata cum a început re- losofii stoici ºi trecând prin filosofia medie- cesul de „desacralizare a conºtiinþei“ la laþia lui cu lingvistul Iorgu Iordan, care este valã creºtinã ºi prin cea modernã, se ajunge Kant, proces care va culmina odatã cu rolul scrisorilor în conturarea portretului la erodarea conceptului, la o paradigmã „delirul exploziv al inconºtientului în filo- marelui savant ºi cum a reuºit sã obþinã cele desacralizatã a conºtiinþei în contempo- sofia lui Nietzsche“, cel pentru care chiar ºi raneitate: raþiunea obiectivã care pretinde conºtiinþa este o ficþiune. Analiza în cheie trei interviuri. De asemenea, explicã în de- cã se poate dispensa de Dumnezeu în cu- husserlianã sau heideggerianã a aceluiaºi taliu conþinutul scrisorilor ºi clarificã unele noaºterea ºi explicarea acestei lumi. Auto- concept nu face decât sã confirme continui- sintagme ale lui Iorgu Iordan, pe care citi- rul considerã cã, pe acest parcurs, „sprijinul tatea acestui proces de desacralizare a con- torii le-ar putea înþelege greºit. ºtiinþific al modernitãþii, în varianta sa ºtiinþei. Spre exemplu, în fenomenologia Conþinutul propriu-zis al cãrþii este îm- pozitivistã, pare a fi autorul moral principal lui Husserl, prin epoché se realizeazã „pune- pãrþit în douã capitole: primul conþine scri- al celei mai profunde uzurpãri ontologice rea între paranteze“ nu numai a existenþei sorile, explicate cu ajutorul notelor de din istoria fiinþãrii umane“. Teza principalã lumii obiective, ci ºi a existenþei lui Dum- subsol, iar cel de-al doilea cuprinde inter- a cãrþii este aceea cã sensul originar al con- nezeu, deoarece „orice conºtiinþã purã nu viurile, care încep cu o scurtã prezentare a ºtiinþei ar fi natura sa teandricã, gând la poate fi decât o conºtiinþã absolutã“. Este circumstanþei în care s-au produs. Fiecare care ne trimite nu numai termenul grec evident deci procesul de desacralizare a subcapitol este denumit de Ilie Rad dupã (suneidesis), ci ºi etimologia termenului ro- conºtiinþei, atâta timp cât Dumnezeu, con- cea mai importantã idee a corpului scriso- mân (con-ºtiinþa – a ºti împreunã cu…). form fenomenologiei husserliene, „existã rii sau a interviului, procedeu care stârneºte În primul capitol, autorul porneºte de numai înlãuntrul acelor conºtiinþe care îl curiozitatea ºi interesul cititorilor. la „semnificaþia originarã a conºtiinþei“, întemeiazã ca obiect noematic“. Dacã imaginea lui Iorgu Iordan este sobrã ºi dã impresia de duritate, din inter- viuri aflãm cã era un om rãbdãtor ºi blând, care considera cã valoarea umanã supremã este omenia: „Cel mai mare om de ºtiinþã, scriitor sau artist îºi pierde în ochii mei sti- ma ºi respectul la care are dreptul, dacã nu e ºi Om“. De asemenea, un lucru pe care îl descoperim încã din Memorii ºi care este, MARTA PETREU, prin acest volum, stabilit definitiv îl con- De la Junimea la Noica: stituie faptul cã soþia lingvistului a fost cea mai importantã persoanã din viaþa sa ºi cã, Studii de culturã româneascã, deºi nu pare, „prin temperament, eu [Iorgu Iordan] sunt mai degrabã un romantic“. Iaºi: Editura Polirom, 2011

14 • APOSTROF DOSAR Epistolar Prefaþãm comemorarea, în decembrie 2012, a celor 50 de ani de la moartea lui Radu Stanca prin publicarea a douã scrisori ale sale cãtre soþia lui, actriþa Doty Stanca, ºi a douã scrisori trimise poetului ºi dramaturgului de cãtre prietenul sãu I. Negoiþescu. Scrisoarea criticului literar din 3 august 1946 ne face sã înþelegem mai bine momentul dramatic prin care va trece Cercul Literar spre sfîrºitul aceluiaºi an, cînd numai autoritatea categoricã de lider a lui Radu Stanca a salvat grupul cerchist dintr-o situaþie compromiþãtoare. Dar detalii despre aceastã poveste cu o altã ocazie. Îi mulþumim doamnei Doty Stanca pentru scrisorile pe care ni le-a pus la dispoziþie. (ION VARTIC)

RADU STANCA: scrisori cãtre DOTY [I]

Dragã Doty, N-aº vrea sã crezi cã sunt atât de preo- cupat de „operele“ mele, încât sã folosesc fiecare prilej, mai mult sau mai puþin potri- vit, pentru a vorbi despre ele. N-aº vrea sã crezi asta, mai ales pentru cã, îndeobºte, am profunde incertitudini referitoare la valoarea lor adevãratã. ªi cu deosebire în momentul de faþã trec printr-o crizã satu- ratã de îndoieli – asemenea îndoieli, cã n-ar fi de mirare sã-mi iau într-o bunã zi tot ce-am scris în braþe ºi sã asvârl în foc teancul de manuscrise. Dacã am vrut sã cunoºti „Dona Juana“ a fost nu atât din- tr-un orgoliu literar, cât – de ce n-aº mãr- turisi-o sincer – din dorinþa de a avea un „pretext“ de convorbire epistolarã cu tine. Acum însã cã lucrurile s-au spus, pot sã-þi rãspund ºi la întrebarea ta privitoare la exis- tenþa realã a acestei „femei“. Nu! N-a exis- tat. Abia acum un uºor presentiment îmi spune cã începe sã existe, aievea, în viaþa mea. Atunci când am scris-o, am iscat-o mai mult din dorinþa de a o gãsi, din acea cãutare freneticã ce dã fiecãrui bãrbat imbold ºi destin. Cãci fiecare ne cãutãm corespondenta idealã ºi împlinirea supre- mului cuplu – Don Juan ºi Dona Juana – e þinta oricãrei sbateri. Toatã chestiunea se rezumã însã la a-þi da seama când aceastã împlinire se desãvârºeºte. Vasãzicã, totul depinde de faptul ca ambii sã-ºi dea seama cã s-au regãsit. Dacã aceastã conºtiinþã se produce, împlinirea e un act sublim, feri- cit. Dacã nu, catastrofa tragicã e inevitabilã – cum se întâmplã ºi-n schiþa mea drama- ticã. Totul depinde, prin urmare, de fap- tul ca, în aceeaºi clipã, ºi El, ºi Ea sã ajungã la conºtiinþa reciprocitãþii lor predestina- te. ªi eu, ca sã mã întorc la mine, am acum, dupã atâta timp de aºteptare, sentimentul ciudat al prezenþei reale a unei Dona Juana în viaþa mea. Poate de aceea ºi aceastã dorinþã de certitudine care mã chinuie la • Doty Stanca recitirea lucrãrilor mele, ce mi se par acum artificioase ºi caduce; poate de-aceea ºi frãmântãrile care mã viziteazã în claustra- Aº fi vrut sã vin la Cluj pentru câteva nevoia de a te chema în acest colocviu epis- rea mea sibianã. De a-mi gãsi o supapã prin zile. Bucureºtiul m-a enervat, pentru cã nu tolar în care mã amãgesc cu gândul cã anu- care sã-mi canalizez toate loviturile pe care, am mai gãsit acel farmec deosebit ce-l avea mite lucruri, pentru a fi înþelese, nu trebuiesc în ultimul timp, le-am primit. Gândul cã e înainte pentru mine. Exilul meu sibian nu numaidecât spuse... posibilã o Dona Juana, un liman al rãtãcirii s-a sfârºit, pesemne, încã. ªi ciudat, nu mã De la Bucureºti, de unde am revenit de neostoite, m-a înviorat. ªi deºi eroului meu, mai ispiteºte capitala, ci doresc sã revin la douã zile, am adus cu mine un exemplar al lui Don Juan, i-am pregãtit un sfârºit tragic, Cluj. Am acolo prieteni nepreþuiþi, cu care piesei. Þi-l voi trimite cu prima ocazie. Mã ca ºi eroinei de altfel, cred cã am fãcut-o ºi sunt în acord literar ºi spiritual deplin. ªi, tem însã cã vei încerca o dezamãgire – poate din nevoia pe care o simþeam de a mã destãi- mai ales, eºti acolo tu, cu frumuseþea ta, te aºtepþi acum, dupã tapajul1 pe care l-am nui complect, ºi din credinþa cã bucuria de arzãtor de limpede, ºi cu bunãvoinþa ta, fãcut, la cine ºtie ce. Nu e mai mult decât a o gãsi pe Dona Juana, respectiv pe Don plinã de rãbdare faþã de mine. încercarea neizbutitã de a-mi traduce în scris Juan, trebuie plãtitã cu un preþ mare. 

DOSAR Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 15  povestea ta. Soþia aceasta care-ºi dãruieºte Aici, între timp, s-au schimbat seriile. Radu Stanca totul, pânã ºi frumuseþea ei neasemuitã de Unii au plecat ºi au venit alþii. [...] Plicti- Sibiu, 7 Iulie 1948 dragul soþului ei, eºti tu. Vreau sã scriu sealã avem cu caru, mai ales zilele acestea aceastã piesã pentru Barbu, sã-i rãmâie, ca cât n-am putut ieºi. Mai joc rummi cu niºte P.S. Am vãzut un „Program“ de la producþie. o amintire, a iubirii dintre cei doi pãrinþi ai cetãþeni. Apoi, bineînþeles, dorm foarte Iar în „program“ o fotografie de a ta. Ceea lui. Dacã nu va vedea niciodatã lumina sce- mult ºi bine. Insomniile mi-au dispãrut, se ce înseamnã cã ai mai multe. Oare dacã te nei, sã-i fie totuºi lui, un document care vede, odatã cu schimbarea atmosferei. De rog sã-mi trimiþi una, îþi cer un lucru chiar sã vorbeascã despre cea mai devotatã, cea asemeni, mi-a crescut ºi pofta de mânca- atât de cu neputinþã? mai frumoasã, cea mai desãvârºitã dintre re. Aceasta, din pãcate, deºi destul de gus- Ce faci la varã? soþii; soþia tatãlui sãu. Lucrul a început toasã, nu e îndestulãtoare, iar de complec- R. S. bine ºi cu spor. Scriind, te am mereu înain- tat e foarte greu, cãci pânã la restaurantul tea ochilor. Îþi revãd fiecare trãsãturã; ochii din staþiune e un drum destul de lung, în- tãi triºti ºi blânzi, braþele tale ca niºte aripi cât adeseori renunþ. Notã protectoare, paºii tãi plini de nobleþe...; îmi Cu Tavi am vorbit o datã la telefon. Nu 1. Aluzie la reacþia de revoltã a lui Radu Stanca eºti nespus de aproape ºi încã o datã, de era hotãrât când sã vie la Sibiu: acum sau în momentul cînd a aflat cã piesa Dona Juana a fost scoasã din proiectul repertorial al Tea- aici, de lângã culmile cele mai înalte, simt în Mai, când sã o ducã pe mama la Buc[u- trului Naþional din Cluj de cãtre cenzura as- cã nu e nimic mai înãlþãtor ca dragostea reºti]. Urma sã-mi telefoneze ce face, dar cunsã înãuntrul Ministerului Artelor ºi Infor- noastrã. pânã acum nu mi-a dat nici un semn. De maþiilor. Din întîmplare, am vãzut la Arhivele Totodatã am schiþat proiectul acelei pie- asemeni, zicea cã vine, într-o Duminicã Naþionale dactilograma piesei care, pe co- se þãrãneºti, la care ne-am chinuit împreunã pânã la Predeal, deºi cred cã nu prea are pertã, purta verdictul „8.1.1948. Respinsã“ ºi, sã-i gãsim o deslegare. Dacã mã apuc de ea, rost, din moment ce eu mã voi duce la dedesubt, obraznica semnãturã „a. baranga“. în douã-trei sãptãmâni o termin; sã vedem sfârºitul lunii la Buc[ureºti]. Cred cã voi Vezi ºi facsimilul în Liviu Maliþa (editor), dacã nu vom putea cu ea sã ne deschidem pleca de aici prin 27-28, ca sã stau pânã Cenzura în teatru. Documente. 1948-1989, anumite porþi! în 3 Mai, deci o sãptãmânã întreagã. Pânã Cluj: Editura EFES, 2006, p. 27. (Nota ed.) Ce merge mai greu, e articolul pentru atunci, cu excepþia escapadei de la Ploieºti, revista1 lui Deleanu. Am neapãratã nevoie voi sta cuminte ca pânã acum la Predeal, ºi, de material documentar, pe care nu-l pot cu gândul mereu, mereu la tine ºi la scum- [II] gãsi decât la Sibiu. Totuºi m-am apucat ºi pul meu flãcãu, voi depãna firul poveºtii de el ºi sper cã, revista întârziind, sã-l ter- noastre de iubire. Draga mea scumpã, min pentru anul doi. În orice caz, îi voi Al tãu De douã zile ºi douã nopþi ninge întru- arãta lui Deleanu la Buc[ureºti] ce am fãcut Radu na, fãrã încetare. Suntem îngropaþi într-o pânã acum, rugându-l sã-mi pãstreze locul. zãpadã deasã ºi, fãrã sã fie frig, e o atmo- Eu plec Miercuri sau Joi la Ploieºti. Plec Predeal, 7 Aprilie 1956 sferã destul de morocãnoasã. Eu stau în dimineaþa ºi mã reîntorc seara cu o cursã vârful patului ºi schiþez tot felul de proiec- localã. Am sã încerc tot ce e cu putinþã. Da- te. Pentru asta e timp berechet aici. Astfel cã cumva, cine ºtie, nu voi izbuti cu Caragiu, Notã 1. Revista Teatrul, înfiinþatã în primãvara lui am început sã lucrez piesa despre care mã reped de la Buc[ureºti] la Piteºti la Leahu. 1956, unde, bineînþeles!, gãunosul Horia þi-am mai vorbit: „Povestea dulgherului ºi În orice caz la Buc[ureºti] voi afla ce ar mai Deleanu era redactor-ºef. (Nota ed.) a prea frumoasei sale soþii“. Va fi, într-un fi liber, pentru cã nici nu vreau sã mã gân- fel, povestea dragostei noastre ºi, mai ales, desc ca toamna aceasta sã ne gãseascã la Sibiu.

16 • APOSTROF DOSAR I. NEGOIÞESCU: scrisori cãtre Într-unul din drumurile Bucureºtiului rãmas în trei locuri expresii pe care nu (probabil la cel de întoarcere), vreau sã mã le-am putut traduce, urmînd sã consult RADU STANCA opresc la Sibiu, la tine. Activitatea ar urma Catedra de germanã, la Bucureºti (am lãsat [I] sã înceapã la 1 Septembrie ºi atunci va tre- acolo textul în forma originalã). Dacã e bui sã te muþi ºi tu la Cluj – cãci fãrã tine cineva în Sibiu care poate descurca mai Dragã Radule, nu-mi mai pot imagina noul sezon! repede, ar fi bine, ca sã se dactilografieze Cluj, 3 August 1946 Scrie-mi grabnic! I. Negoiþescu cît mai curînd. Te rog foarte mult sã-mi tri- miþi ºi mie trei exemplare (cred cã se va Am aºteptat mereu rãspunsul tãu la ulti- P.S. În „Tribuna Transilvaniei“ care apare la dactilografia pe seama teatrului!) Voi încer- mul meu mesagiu, dar vãzând cã nu mai Buc[ureºti], un oarecare M. C. (pare inte- ca sã dau ºi la Editura Tineretului ºi la vine (nu te-ai coborât oare încã din munþi?) ligent) laudã mereu Cercul. Pânã acum am Radio. Nu ºtiu dacã la teatrul vostru existã anexez eu aceste rânduri la scrisoarea lui vãzut aceasta în trei numere diferite. aceastã uzanþã, dar deoarece la Bucureºti Deliu1. Amicul nostru comun a plecat ieri da, îþi amintesc ºi þie cã aº fi nespus de pe neaºteptate la Arad ºi mi-a lãsat mie în încîntat dacã Teatrul din Sibiu mi-ar acor- grijã sã-i pun rãvaºul la cutia poºtalã. da un avans de 500 lei în contul reprezen- Note taþiilor viitoare. Nu-mi pun mari nãdejdi în Dupã cum poþi citi ºi în scrisoarea De- 1. Cerchistul Deliu Petroiu. (Nota ed.) liului, „tratativele“ au început ºi ele au un 2. Emil Petrovici, rectorul Universitãþii clujene. asta, dar am þinut de datoria mea sã-þi fac caracter foarte serios, din moment ce par- (Nota ed.) ºi aceastã sugestie! 3. Adicã, cu comuniºtii. (Nota ed.) Eu plec astã-searã la Bucureºti (din cau- tea cealaltã a convocat pentru noi, alaltãieri 2 d. a., o ºedinþã specialã. Rectorul2, cei doi 4. Alexandru Lapedatu (1876-1950), profesor za procesului lui Nicu ): habar n-am unde Decani ºi Deliu cu mine. Nu ºtiu ce vor de istorie veche româneascã la Universitatea voi sta ºi îþi închipui ce griji îmi dã pro- hotãrî pânã la urmã (acum ei sunt în dis- din Cluj. Academician. Fost senator ºi depu- blema nerezolvatã a adãpostului. Contrar tat liberal, fost ministru al Cultelor ºi Artelor. cuþii cu „partidul“3) dar ne-au primit foar- obiceiului, m-am simþit foarte bine la Cluj. (Nota ed.) 3 te favorabil ºi cu vãditã satisfacþie, spre deo- L-am vizitat zilnic pe Cotruº , care a fost 5. Victor Motogna (1885-1948), istoric, publi- operat acum trei zile ºi merge spre bine. sebire de întrevederea ultimã (acum douã cist, conferenþiar la Universitatea din Cluj. 4 Bãiatul a fost foarte revoltat de alegaþiile sãptãmâni) ce am avut-o cu Lapedatu – Fost senator naþional-þãrãnist. (Nota ed.) 4 acest monstru pãºunist, care s-a purtat 6. Probabil Mihail Fãrcãºanu, liderul tinerilor neîntemeiate ale lui Iencica (nãscute din- de-a dreptul jignitor. Monstrul – dupã cum liberali, cu puþinã vreme înainte de specta- tr-o ridicolã neînþelegere a tîrgoviºteanului) þi-am comunicat, cred – pune în cumpãnã culoasa lui evadare din România. Prozator, cu privire la întrevederea voastrã ratatã din întregul nostru Cerc cu acea insignifianþã sub pseudonimul Mihail Villara. (Nota ed.) Bucureºti. patentã, oarecarele Motogna5, cãrei insig- 7. Cerchistul Ioanichie Olteanu. (Nota ed.) Aici am citit extrem de instructiva „Is- nifianþe îi acordã în fundul sufletului mai torie contemporanã a României“ de Maio- mult credit ºi mai convinsã simpatie decât rescu. Omul, mare, ca în toate actele sale! nouã. [II] Vã sãrutã cu drag, Eu cred cã e foarte bine cã acþionãm I. N. aºa, fiindcã pe lângã faptul cã în actuala Cluj, 3 Septembrie 1956 situaþie e singura modalitate de a ne salva grupul activ, pe de altã parte (ceea ce nu Dragã Radule, Note prezintã mai micã importanþã!) e ºi sin- aºa cum te-am anunþat deja, îþi trimit 1. Comedie a lui Lessing (1748). (Nota ed.) 2. I. Negoiþescu a fost constrîns de autoritãþile gura modalitate de a ne ridica preþul în „Misoginul“1 isprãvit. Cred cã a ieºit destul sânul propriului nostru partid. Cãci, nean- comuniste sã comparã ca martor în procesul de bine. Dacã mai observi tu ceva de în- politic intentat lui Nicolae Balotã. (Nota ed.) gajându-ne politic propriu-zis în noua ori- dreptat, eºti liber s-o faci. Actul 3 n-am mai 3. Cerchistul Ovidiu Cotruº. (Nota ed.) entare (colaborarea noastrã va fi foarte pru- avut timp sã-[l] retranscriu, dar sper cã n-o 4. Doctorul Radu Iencica, apropiat al cerchiº- dentã), vom menþine legãtura esenþialã cu sã fie bucluc cu caligrafia manuscrisului. Au tilor. (Nota ed.) F. 6, iar faþã de actuala conducere a partidu- lui, care ne jigneºte ºi ne desconsiderã, rã- mânem în „rãceala“ pe care noi aici am început a o practica de câteva luni, de când am renunþat la orice activitate politicã mili- tantã. În protestul meu tacit, eu nici nu am mai participat la nicio ºedinþã în acest rãstimp, lipsã de altfel viu comentatã. Se pare cã vom scoate, aºadar, un sãp- tãmânal literar-artistic-social, în care noi sã deþinem conducerea propriu-zisã ºi partea literar-artisticã. Eu am propus ca în con- ducere sã fie ºi un comunist (probabil Ioa- nichie7), fiindcã astfel legãtura cu ofi- cialitatea e mai sigurã ºi mai fecundã. Sãptãmânalul, care are obligaþia de a nu face opoziþie regimului ºi de a susþine idei înaintate fãrã ºtampilã politicã ºi de partid (acestea din urmã privesc partea socialã, de care nu noi vom rãspunde – iar în ce pri- veºte literatura, preopinenþii noºtri sunt de acord cã noi, „lovinescieni“, ne aflãm pe o poziþie înaintatã). La începutul sãptãmânii viitoare voi avea o nouã întrevedere cu factorii rãspun- zãtori ºi, dacã acordul se va perfecta, voi pleca cu unul din decani sau chiar cu rec- torul la Bucureºti, spre a aranja condiþiile materiale (în care se cuprind atât cele care privesc salarizarea la hebdomadar cât ºi cele ale Revistei Cercului), direct la Ministerul Propagandei. Sãptãmânalul va fi o publicaþie a Ardea- lului, în care noi vom ºti sã adunãm toate colaborãrile care ne intereseazã.

DOSAR Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 17 • De la stînga la dreapta, în picioare: I. Negoiþescu, Al. Cucu, Radu Stanca. Jos: Eugen Todoran.

18 • APOSTROF DOSAR cenzurat

NTR-UN NUMÃR recent al revistei Tribuna, am publicat un text ruga ca redactorul, care era repartizat sã îi scrie articolul, sã îi Î inedit aparþinând lui Tudor Vianu, obþinut graþie amabilitãþii ºi respecte... stilul (care stil, bãtrânul ilegalist nu preciza!). generozitaþii Domnului Nestor Ignat. Cum spuneam, unii autori erau nepãsãtori, alþii negociau la Aºa cum se ºtie, domnul Nestor Ignat a fost, între 1945 ºi sânge orice cuvânt sau expresie, câþiva nu admiteau nicio schim- 1962, redactor ºi redactor-ºef adjunct la Scânteia, calitate în care bare. Dan Deºliu, de pildã, în mod surprinzãtor pentru cine îi a þinut legãtura cu o parte dintre scriitorii importanþi ai momen- cunoaºte servilismul iniþial ºi opera pusã în slujba propagandei tului, care colaborau, mai rar sau mai des, la Scânteia. Unii îi comuniste, cerea sã nu i se modifice nici mãcar o virgulã, ame- trimiteau ºi scrisori, pentru a negocia anumite cuvinte sau pasaje ninþând cu retragerea articolului! din articole (G. Cãlinescu, de pildã), alþii ca sã-i mulþumeascã pen- Prezentãm, în cele ce urmeazã, cazul unui articol publicat de tru drepturile de autor primite (Demostene Botez îi mulþumeºte Arghezi, în Scânteia. pentru banii primiþi în urma publicãrii poeziei Tito, cãlãul popoa- Textul lui Arghezi este scris cu peniþa cu cernealã, unele cuvin- relor!). te fiind scrise mai pronunþat, altele mai ºters, pe douã hârtii A5, Spuneam, în scurta prezentare a textului inedit aparþinând care par rupte dintr-o agendã. Pe prima filã este scris titlul Tanka, lui Tudor Vianu, cã, de regulã, colaborarea la organul de presã în partea dreaptã cineva scriind cu creionul: „Julieta/ F.F. urgent“, al partidului se fãcea fie din iniþiativa scriitorilor respectivi, fie la Julieta fiind, desigur, o secretarã din redacþie. Paginile par a fi împã- solicitarea redacþiei, care trimitea un curier acasã la scriitori sau turite în patru, probabil au fost puse într-un plic, care nu se pãstrea- primea articolele prin poºta. Manuscrisele ajunse la redacþie erau za. Pagina a II-a este semnatã „T. Arghezi“. Textul nu are nicio ºter- dactilografiate în regim de urgenþã, dupã care începeau negocie- sãturã, ci doar douã completãri de cuvinte (ºi, respectiv e). rile cu autorii: ce sã taie, ce sã adauge! În mod surprinzãtor, manuscrisul conþine mici erori de punc- De multe ori, cenzorii interveneau în manuscrise brutal, fãrã tuaþie (virgulã între subiect ºi predicat, între predicat ºi comple- sã-i mai consulte pe autori. mentul direct), acorduri specific argheziene („dupã numele cãþelei Am avut curiozitatea sã compar variantele unor texte publica- închisã“, în loc de închise), folosirea greºitã a pluralului substan- te în Scânteia cu manuscrisele originale. tivului kilometrii (în context, cuvântul trebuie scris cu un singur i). Unii scriitori acceptau orice fel de compromis. Profesorul Am actualizat unele cuvinte (dela, vre-o au devenit de la, vreo), Dumitru Micu, ºi Domnia Sa fost angajat al Scânteii, mi-a spus dar am pãstrat forma întâiaº. într-un interviu: „În articolele lui Cezar Petrescu se operau ampu- Textul publicat în Scânteia are titlul 7 Noiembrie. tãri ºi adãugiri fãrã a i se cere încuviinþarea. Unora li se scriau arti-
colele în redacþii; ei doar le semnau sau acceptau sã fie semnaþi. ILIE RAD Personal, am scris ºi publicat sub semnãtura lui Ralea ºi a lui Athanasie Joja“. Domnul Nestor Ignat mi-a spus cã Ion Popescu-Puþuri dãdea telefon ºi întreba la redacþie când mai... apare cu vreun articol ºi

Tanka 7 Noiembrie Pe când eram copii ºi noi, prin secolul trecut, suflam pe þeava de Pe când eram copii ºi noi, prin secolul trecut, suflam pe þeava de pai, baloane de sãpun din fereastrã. Înghiþind, bine înþeles, ºi câte pai baloane de sãpun, din fereastrã. Înghiþind, bine înþeles, ºi câte o picãturã de materie primã... o picãturã de materie primã... Curcubeul rotund licãrea câteva secunde în aer, cu irizãri de Curcubeul rotund licãrea câteva secunde în aer, cu irizãri de sidef ºi spre dezolarea colegilor de joacã (60, 70, 80, 90 cm lun- sidef ºi plesnea subit spre dezolarea colegilor de joacã (60, 70, 80, gime) plesnea subit, mâhniþi cã dintr-un glob de opal ºi o iluzie 90 cm lungime), mâhniþi cã dintr-un glob de opal ºi o iluzie cãdea cãdea un scuipat... un scuipat... În secolul cestãlalt, pe la vreo 903, 904, Bondy, lângã Paris, În secolul cestãlalt, pe la vreo 903, 904 – nu-i prea mult de o echipã de studenþi – ingineri ruºi, se munceau sã realizeze un atunci – la Bondy, lângã Paris o echipã de studenþi – ingineri ruºi, aerostat interplanetar. Nu-i aºa de mult de atunci. se munceau sã realizeze un aerostat interplanetar, fãrã sã izbu- Azi trece pe deasupra noastrã printre stele, peste zodiac ºi pla- teascã. neta verde a omenirii al doilea corp ceresc omenesc... Azi trec pe deasupra noastrã, printre stele, peste zodiac ºi pla- Nu ºtii ce nume ar trebui sã poarte cel dintâi în astronomie. neta verde a omenirii douã corpuri cereºti omeneºti, de data aceas- Pe cel de-al doilea greu de o jumãtate de tonã, l-am putea bote- ta realizate din plin, nu la Bondy, ci la Moscova. za Tanka, dupã numele cãþelei închisã în carapacea lui, în calitate Nu ºtii ce nume ar trebui sã poarte cel dintâi în astronomie. de martor de viaþã. Cel de-al doilea, greu de o jumãtate de tonã, ar putea fi bote- Al doilea satelit consterneazã ºi mai tare decât fratele-i mai mic, zat „7 Noiembrie“, lansat întru cinstirea Marei Revoluþii ºi trimis de deunãzi, ºi dã emoþii, de la extraordinar ºi cumplit pânã la... în eter ca un martor de viaþã închis în carapacea lui. milã. Cãþelul pãmântului e trimis sã ne aducã ºtiri din cele ºapte Cãþelul pãmântului e trimis sã ne aducã ºtiri din cele ºapte ceruri ºi vãmi ale vãzduhului apocaliptic, din tãrie. Putem însã fi ceruri ºi vãmi ale vãzduhului apocaliptic, din tãrie. Putem fi însã asiguraþi. Câinelui i s-a pregãtit tot confortul de respiraþie, de asiguraþi. Câinelui i s-a pregãtit tot confortul de respiraþie, de odihnã ºi hranã, cu care strãbate universul. odihnã ºi hranã cu care strãbate universul. Surioara lui Ursei ºi Grivei ºi prietena credincioasã a pãmân- Surioara lui Ursei ºi Grivei ºi prietena credincioasã a pãmân- teanului e în viaþã, deasupra noastrã ºi în perfectã sãnãtate. De teanului e în viaþã, deasupra noastrã, ºi în perfectã sãnãtate, la la o mie de kilometri ºi mai departe, vorbeºte de când s-a rotit 1500 de kilometri ºi mai departe, vorbeºte rotindu-se în spaþii cu în spaþii cu posturile de radio, pe unda convenitã, în limba ei. posturile de radio, pe unda convenitã, în limba ei. Laika latrã, Tanka latrã, trãieºte! trãieºte! De la Prometeu, întâiaº datã omul se duce sã zguduie zãvoa- De la Prometeu, întâiaº datã omul zguduie ºi sfãrâmã zãvoa- rele uºilor de sus ale temniþei lui. rele uºilor de sus ale temniþei lui. T. Arghezi

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 19 Memorie ºi proiect

Mircea Muthu

la început în foileton. Dar multe transli- poeþilor români ºi albanezi (din Kosovo). terãri se fac aleatoriu, unele „din limba es- Mai generoasã este reprezentarea prozei, în peranto“, altele prin intermediar german, general istorice, având în centru figuri em- italian sau rus; de asemenea, numeroase blematice – ca în romanul Skanderbeg al lui traduceri în limba românã sunt nesemnate, Sabri Godo – sau evocând obiceiul sânge- iar majoritatea traducãtorilor au alunecat în ros al vendetei albaneze (stipulat de kanun) DEEA DE a rememora ºi, implicit, de a uitare, e adevãrat, cu unele excepþii ce tre- în meditaþia pliatã pe structura parabolei. fixa într-o bibliografie sectorialã ºi anali- I buie consemnate: G. Murnu (neogreacã), Ismail Kadare deþine excelenþa în orizontul ticã receptarea româneascã a culturilor sud- Dionisie Miron, G. Bogdan-Duicã, Al. Ma- narativei albaneze din ultimele decenii ºi cu estice începând cu a doua jumãtate a se- cedonski („serbo-croatã“), I. Bãrbulescu, ºansa, în România, a unui traducãtor devo- colului al XIX-lea pânã în prezent îºi are Horia Petra-Petrescu (bulgarã), Hasdeu, tat acestei opere – Marius Dobrescu. Alte „preistoria“ sa în câteva contribuþii biblio- Iorga, Coºbuc (albanezã). Unele reviste transpuneri aparþin lui Mihail Magiari, care grafice însumând cam douã sute de titluri cultivã în mod constant valorile literare sud- a semnat versiuni româneºti ºi din literatu- – volume ºi studii în periodice – imprima- estice ºi sunt de amintit aici Gazeta de Tran- ra bulgarã, Baki Ymeri, Luan Topciu sau te în Cahiers roumains d’études littéraires silvania, Noua Revistã Românã, Convorbiri Lucia Djamo-Diaconiþã – distinsã inter- (din 1982, nr. 3), sub titlul Littérature rou- literare sau Universul literar. pretã a literaturii clasice ºi moderne al- maine – Littératures sud-est européennes. Cantitativ vorbind, A l b a n i a e mai baneze. Cercetãrile noastre de balcanologie au faci- puþin prezentã, comparativ cu Bulgaria sau B u l g a r i a, în schimb, a cunoscut litat ulterior acumularea au fur et à mesure cu literaturile iugoslave, dupã cum aproa- practic marile curente europene ºi – speci- de alte titluri ce, ordonate pe capitole, sec- pe inexistente sunt volumele traduse, dar ºi fic pentru þãrile balcanice – cu o întâziere þiuni ºi subsecþiuni, reflectã, direct sau indi- comentariile, reduse adesea la simple pre- generalã faþã de Vestul european, dar ºi cu rect, contextul geoistoric, lingvistic ºi chiar zentãri de familiarizare. E o situaþie întru- o interesantã coabitare, compensativã întru- mentalitar al propriei noastre culturi, cu câtva paradoxalã: în atmosfera romanticã, câtva, a orientãrilor, precum romantismul distribuþia prioritarã a accentelor pe imagi- Sud-Estul a descoperit cu entuziasm creaþia cu simbolismul, receptat ºi în siajul rusului narul literar în prima parte. O atare încer- folcloricã ºi a trãit procesul de ecloziune a Blok etc. În plus, unele miºcãri ideologice care restitutivã este, fãrã-ndoialã, incom- statelor naþionale, acompaniat de câºtiga- înrudite – de exemplu, poporanismul în Ro- pletã, din varii motive (travaliu individual, rea autocefaliilor în cadrul Bisericii Orto- mânia ºi narodcestvo în Bulgaria, redevabi- colecþii incomplete de periodice, ediþii doxe, ce au indus, la nordul Dunãrii, sen- le narodnicismului rusesc –, de asemenea, aproape intruvabile etc.); ea circumscrie timentul redescoperirii unui spaþiu familiar emigraþia intelectualã bulgarã care, la Brã- totuºi interesul nostru constant pentru arii- prin aspiraþii ºi în care valorile moderne ila, a pus bazele Academiei de ªtiinþe din le învecinate de „comune amintiri istorice“ erau, ca ºi la noi, în curs de cristalizare. De Bulgaria de astãzi, activitatea Societãþii (Nicolae Iorga), ºi asta în paralel oarecum aceea, o prezenþã substanþialã vor avea, în Româno-Bulgare, susþinutã cu fervoare de cu atracþia exercitatã de modelele, mai mult general, literaturile sud-est-europene dupã Emanoil Bucuþa, apariþia primului ziar bul- sau mai puþin catalitice, ale centrelor de pu- 1918 ºi – e locul s-o subliniem – în pofida garo-român (Budušnost – Viitorul), dar ºi, tere din Vestul european. Orientarea Ro- tensiunilor interbalcanice (conflictul româ- pe de altã parte, disputele istoricilor în legã- mâniei spre Europa luminilor n-a putut no-bulgar, alungarea aromânilor din Grecia turã cu aportul românesc la cel de-al doilea ºterge, cel mult obtura, ataºamente tradi- continentalã, problema Macedoniei etc.). Þarat Bulgar sau conflictul armat dintre ce- þionale, astfel cã traducerile ºi comentariile Subzistã din perioada anterioarã lui 1918 le douã þãri au menþinut ºi impulsionat în (de la recenzii la exegeze) certificã specifi- câteva decalaje: astfel, Albania ocupã, în aceeaºi mãsurã interesul cititorului român cul în bunã mãsurã interstiþial al culturii, continuare, un loc mai modest în recepta- faþã de curentele ideologice ºi culturale din nu numai literare, în gramaticã româneas- rea româneascã, chiar dacã a existat o ma- þara vecinã. Astfel, Bulgaria are o prezenþã cã. Consultarea poziþiilor ordonate pe do- sivã emigraþie intelectualã albanezã, care a constantã ºi consistentã, începând deja cu menii (literaturã, istorie, etnologie, drept, pregãtit, cum se ºtie, Renaºterea ºi apoi in- Abecedarul peºtilor al lui Petãr Beron, tipã- teologie º.a.) ºi la modul alfabetic suge- dependenþa þãrii, tardivã totuºi faþã de cele- rit la Braºov în 1824 (neinclus în indicele reazã mai multe p e r s p e c t i v e – din- lalte state balcanice. Mai mult, deceniile de faþã) ºi continuând cu numeroase tra- tre care am ales doar câteva – pentru cel care au urmat celei de-a doua conflagraþii duceri în periodice. Dupã 1918, numãrul interesat de acest areal fascinant prin diver- mondiale au fost grevate de un regim tota- acestora se amplificã, apariþiile editoria- sitatea tematicã, atitudinalã ºi stilisticã la litar, ceea ce explicã prezenþa – în poezie, le ajung sã depãºeascã, în unele perioade, nivelul etniilor ce au cunoscut, în siajul de pildã (ca în antologia tradusã de Toma tãlmãcirile din reviste. Romanul lui Ivan emergenþei romantice, procesul cristalizã- George Maiorescu în 1959), dar ºi în proza Vazov, Sub jug, a fost publicat într-o ver- rilor naþionale. scurtã – a creaþiilor proletcultiste, afine, de siune parþialã în 1921 (neintrodusã, din A. Mai întâi, bibliografia oferã date ºi fapt, cu ceea ce se scria ºi în România ani- acest motiv, în indice), plasabil – cronolo- informaþii utile pentru un posibil ºi necesar lor ’50. Absenteazã, în schimb, marii cla- gic vorbind – între 1918, când apare tra- examen de s o c i o l o g i e a receptãrii sici (arbãraºul Jeronim De Rada fiind totuºi ducerea primului roman sârbesc (Dragoste româneºti, indiferent cã e vorba de ficþiu- antologat), pe alþii – Asdreni, Poradeci sau de haiduc, de Sava Bosulka), ºi 1933, anul nea literarã, în prima parte, sau de istorie ºi Kuteli – îi cunoaºtem mai mult indirect, primei versiuni româneºti din proza neo- mentalitãþi, în partea secundã. Or, în aceas- prin intermediul literaturii exegetice, unde greacã – Stânca roºie a lui Grigorios Xe- tã ordine, câteva observaþii extrase dupã întâlnim ºi câteva studii comparative nota- nopoulos. Din numãrul impresionant al o lecturã tabularã sui-generis legitimeazã bile, consacrate influenþei exercitate de volumelor de prozã – sunt inventariate enunþul de mai sus, deocamdatã asertoric. Eminescu asupra creaþiei lui Asdreni (Lucia aproximativ 130 –, al culegerilor de ver- Astfel, pânã la 1918 periodicele noastre, Djamo-Diaconiþã) sau apropierii dintre ro- suri, dar ºi al antologiilor epice ºi lirice, se multe dintre ele efemere, consemneazã pro- mânescul dor ºi albanezul mall (Luan Top- detaºeazã valori clasicizate, de la amintitul dusul folcloric, dar ºi, fragmentar, literaturã ciu). O noutate reiteratã ºi în alte spaþii cul- Aleko Konstantinov ºi Ivan Vazov la Ior- modernã, semnatã câteodatã de nume cla- turale – în lirica bulgarã, sârbeascã sau dan Iovkov, Liuben Karavelov (unii au cre- sicizate, ca în cazul bulgarului Aleko Kon- macedoneanã – este apariþia, în ultimii ani, at în România) ºi pânã la modernii Emilian stantinov, cu romanul Bai Ganiu, tradus a ediþiilor bilingve, citabilã fiind antologia Stanev, Vera Mutafčeva sau Elisaveta Ba-

20 • APOSTROF greana. Proza depãºeºte, cantitativ vorbind, poezia. Dupã a doua conflagraþie mondialã au apãrut accentele tributare realismului socialist, cu viziunea sa maniheicã, dar ºi interesante articole ºi studii redevabile com- paratismului tematic: Ion Creangã – Aleko Konstantinov, Anton Pann – Petko Slavei- kov, Ivan Vazov – Vasile Alecsandri, poeþii Vãcãreºti – G. Peºakov sau Iordan Iovkov (cu Nopþile în hanul de la Antimovo) – Mi- hail Sadoveanu (cu Hanu Ancuþei). Fireas- cã a fost, în acest context, apariþia unor stu- dii masive, fie în traducere – ºi e cazul lucrãrii lui Veselin Traikov despre curente- le ideologice din Balcani pânã la 1878 –, fie autohtone, semnate de Emil Turdeanu, Constantin Velichi, Elena Siupiur sau Lau- ra Baz-Fotiade. Cunoaºterea culturii bul- gare o datorãm unei pleiade de traducãtori precum Constantin Velichi, Mihail Magiari, Valentin Deºliu, Haralambie Grãmescu, Tiberiu Iovan, Victor Tulbure º.a., imagi- nabili într-un veritabil conclav mãrturisind, în epoci diferite, despre specificul imagi- narului (nu numai literar) al Bulgariei de ieri ºi de astãzi. Ponderea G r e c i e i este explicabilã, în primul rând, prin universalitatea ºi presti- giul culturii elene în general; în al doilea rând, prin activitatea creatoare a numero- ºilor exilaþi în urma tulburãrilor politice din Grecia de la jumãtatea veacului trecut; în sfârºit, prin forþa iradiantã a marilor pro- zatori ºi poeþi neogreci, unii dintre ei dis- tinºi cu Premiul Nobel. Bibliografiile par- þiale alcãtuite de Andreas Rados ºi Liviu Moscovici ºi, ulterior, Panoramele semna- te de Elena Lazãr (indicate la Surse) oferã o imagine concludentã despre prezenþa ma- sivã a literaturii neoelene în România. Mã- sura, calitativ vorbind, o dau antologiile lirice – au fost consemnate zece asemenea florilegii, integrale sau parþiale –, dar ºi tra- ducerile numeroase, în peridice ºi volume, din Odysseas Elytis, Konstantin Kavafis, Ghiorghios Seferis, Ioannis M. Panayoto- poulos, Kostis Palamas, Iannis Ritsos. Exis- tã, pe de altã parte, ºi o poezie cu un pro- nunþat caracter declarativ, publicatã adesea simultan în periodice diferite. Elogierea muncitorului, a constructorului de hidro- centrale, a Bucureºtiului sau a litoralului românesc este, fãrã-ndoialã, tributarã mo- mentului istoric. Autori rãmaºi în paginile schiþata noastrã privire sumativã nu poate Vocaþia pentru epic a sud-dunãreanului revistelor sau alþii mai cunoscuþi (Rita face abstracþie de comentariul critic dens, (lizibilã ºi la albanezi sau bulgari), apleca- Boumi-Papa, Menelaos Loudemis, Dimos pertinent, cu abordãri de istorie culturalã rea spre liricul strãbãtut de frisonul drama- Rendis º.a.) au fost traduºi de autori reþi- (Nestor Camariano, Ariadna Camariano- tic ºi nu de puþine ori tragic, în sfârºit, su- nuþi, altfel, de istoria noastrã literarã (Teo- Cioran, Cornelia Papacostea-Danielopolu, flul epopeic leagã produsul folcloric de har Mihadaº, Ion Brad, Ioanid Romanescu Olga Cicanci etc.), din unghi analitic ºi creaþia literarã modernã. Cele aproximativ º.a.). Dacã proza n-a cunoscut multe anto- comparativ (Victor Ivanovici), cu reale o sutã de volume de prozã imprimate dupã logãri – doar douã culegeri de povestiri ºi contribuþii biografice (Pericle Martinescu) 1918, anul primului roman balcanic tradus nuvele, dar cu prezenþa, de pildã, a lui Kos- sau de istorie literarã contemporanã (An- în România, ne familiarizeazã cu scriitori tis Palamas (cu „Moartea palicarului“) –, dreas Rados). De amintit faptul cã Istoria importanþi (Ivo Andrić, Meša Selimović, cele aproape o sutã de titluri imprimate literaturii neogreceºti a lui Dimaras, publi- Danilo Kiš, Miloš Crnjanski, Miroslav începând, cum specificam, cu anul 1933 catã în 1968, a oferit cititorului mai mult Krleža, Milorad Pavić º.a.), dupã cum restituie o galerie ilustrã, din care nu lip- sau mai puþin specializat o imagine globalã aproape exhaustivele antologii lirice alcã- sesc Stratis Myrivillis, Pandelis Prevelakis, ºi sinteticã, de care au beneficiat în egalã tuite de Ioan Flora, Ilija Lakusić sau Dušan Evanghelos Averof-Tositsa, Kostas Asima- mãsurã exegeþi ºi traducãtori. Interbeli- Petrovici se alãturã selecþiilor individuale kopoulos ºi, mai ales, Nikos Kazantzakis, cului ªtefan Bezdechi îi adãugãm pe Maria din poeþii sârbi (Vasko Popa, M. Vukadi- care polarizeazã receptarea româneascã. Marinescu-Himu,Victor Ivanovici, Elena nović, Adam Puslojić º.a.), macedoneni Sunt de adãugat aici ºi prolificii Menelaos Lazãr, Polixenia Karambi, Antiþa Augusto- (Vesna Acevska º.a.) ori sloveni (Cedomir Loudemis ºi Dimos Rendis. Genul drama- poulos-Jucan, Aurel Rãu, Alexandra Milenovici), pentru a da numai câteva tic, reprezentat de Evanghelos Averof- Medrea (care îi consacrã o carte lui Kazan- exemple. Epopeea muntenegreanã Cununa Tositsa, Kazantzakis ori Ghiorghios Teoto- tzakis) ºi mulþi alþii, fãrã de care familiari- munþilor a romanticului Njegoš trebuie kas (cu Podul din Arta, fructificând mitul zarea cititorului român cu spiritul neogrec amintitã aici, ca ºi Cântecele populare sârbeºti despre Meºterul Manole) e segmentul cel ar fi fost deficitarã. culese de Vuk Štefanović Karadzić, tradu- mai redus, ºi totuºi ilustrativ, în comparaþie În comparaþie cu traducerile din alba- se de Gh. Cardaº ºi publicate în 1977, de- cu reflectarea, aproape inexistentã la noi nezã, bulgarã ºi greacã, selecþia ºi echilibrul vansând cu un deceniu monografia pe care (dar cu excepþia totuºi a Bulgariei), a tea- valorilor caracterizeazã versiunile româneºti  trului din celelalte þãri balcanice. Desigur, din literaturile e x - i u g o s l a v e.

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 21  titluri înregistrate la subsecþiunea Teologie, care gândea raportul dintre lumea socialã Voislava Stoianovici o consacrã celebrului plasatã în cadrul Bizantinologiei, alãturi de ºi operele culturale în logica reflectãrii, so- folclorist. Comentariile, exegezele sunt pe Arte ºi drept. Descoperitã mai întâi de filo- ciologul francez îi opune logica refracþiei, mãsurã, fie cã au ca obiect cãrþile popu- logi ºi consolidatã ca disciplinã de istorici, înþeleasã ca un rezultat al medierilor suc- lare româneºti pe filiera slavilor de sud bizantinologia româneascã e cunoscutã prin cesive din ambele sensuri, dar pe linia- (Nicolae Cartojan, Dan Horia Mazilu), contribuþii remarcabile, de la Nicolae Iorga mentul celor trei operaþii, fixate din raþiuni analogiile dintre eposul românesc ºi cel ºi Nicolae Bãnescu sau G. I. Brãtianu la Ni- metodologice: sârbo-croat (Hasdeu, Al. Iordan), elemen- colae ªerban-Tanaºoca ºi Andrei Pippidi, tele comune din epica lui Mihail Sadovea- lucru confirmat, de altfel, de organizarea, în primul rând, o analizã a poziþiei câmpu- nu ºi Ivo Andrić (Voislava Stoianovici) ori la Bucureºti, a celor douã Congrese Inter- lui literar (etc.) în cadrul câmpului puterii ºi contextualizarea europeanã a scriitorilor ex- naþionale – de Studii Bizantine (1971) ºi a evoluþiei lui în timp; în al doilea rând, ana- de Studii Sud-Est-Europene (1974). Mihai liza structurii interne a câmpului literar iugoslavi (Ovidiu Cotruº, Cornel Ungurea- (etc.), univers care ascultã de propriile legi nu). Un loc aparte îl ocupã Analele ºi Actele Berza, Alexandru Duþu sau Eugen Stãnes- de funcþionare ºi transformare, adicã a ace- simpozioanelor consacrate relaþiilor româ- cu constituie, alãturi de cei amintiþi ante- lei structuri de relaþii obiective între poziþii- no-iugoslave (Bucureºti) ºi iugoslavo-ro- rior, repere importante pentru cercetãrile le ocupate în el de indivizi sau grupuri puse mâne (Zrenjanin, Pančevo), introduse la viitoare de sud-est-europenisticã, legate or- în situaþia de a concura pentru legitimita- rubrica Miscellanea, ºi care însumeazã co- ganic ºi de lucrãrile inventariate în Lingvis- te; în sfârºit, analiza genezei habitus-urilor municãri ºi studii pe probleme de istorie, ticã balcanicã. Secþiunea cuprinde nu numai celor care ocupã aceste poziþii, adicã a siste- etnologie, literaturã sau lingvisticã. Acest aportul românesc în materie, dar ºi un con- melor de dispoziþii care, fiind produsul unei spaþiu cultural ne este cunoscut prin inter- sistent grupaj de studii – unele dintre aces- traiectorii sociale ºi al unei poziþii în inte- mediul unor cercetãtori ºi traducãtori dedi- tea au fãcut epocã – semnate de lingviºti riorul câmpului literar (etc.), îºi gãsesc în strãini. Existã, la fel, un numãr de recenzii, aceastã poziþie ocazia mai mult sau mai caþi, ca Voislava Stoianovici, Mariana ªte- puþin favorabilã de a se actualiza. (Regulile fãnescu, Dumitru M. Ion, Ioan Radin ºtiut fiind faptul cã multe dintre ele, ur- artei: Geneza ºi structura câmpului literar, Peianov, ºi enumerarea ar putea continua. mând principiului multum in parvo, au am- ediþia a II-a, într-o nouã versiune, traduce- Dupã anii ’60, periodicele noastre cultu- ploarea unor veritabile studii, pornind, fi- re din limba francezã de Laura Albulescu rale au publicat texte literare, interviuri ºi reºte, de la lucrãrile comentate. Întrucât ºi Bogdan Ghiu, prefaþã de Mircea Martin, comentarii (Secolul 20 de pildã), dar, ca ºi secþiunea concentreazã cercetãri de lin- s.l. [Bucureºti]: Grupul Editorial ART, 2007, în cazul literaturii bulgare, asistãm la un gvisticã cu tematicã albanezã, bulgarã, ne- p. 286) avans dat, cantitativ, dar ºi calitativ, de apa- ogreacã ºi sârbo-croatã (prin raportare riþiile editoriale. Dupã 1990, traducerile au directã sau indirectã la limba românã), con- B. S t u d i i l e c u l t u r a l e care derivã devenit mai frecvente în revistele noastre sultarea oricãrei secþiuni din prima parte din structuralismul francez al anilor 1960 culturale, ca Poesis, Adevãrul literar ºi artis- îl trimite pe cel interesat la consultarea pot descrie ºi interpreta culturile Sud- tic sau Convorbiri literare, iar o inventarie- domeniului lingvistic, necesar ºi acesta în Estului ca niºte construcþii ideologice osci- re completã a acestora ar fi bine-venitã pen- procesul de conºtientizare a unitãþii în lante. Structura de puzzle etnic, fenomenul tru augmentarea ºi, implicit, completarea diversitate, constitutivã spaþiului cultural diglosiei sau chiar al poliglosiei, nivelele de repertoriului bibliografic. sud-est-european. La toate acestea se adau- coabitare ale identitãþilor culturale consti- Elemente mai numeroase ºi mai diver- gã, în mod firesc, secþiunea destinatã Ro- tutive grupurilor cu multiple exemplifi- sificate pentru un studiu sociologic se gã- mânilor balcanici din acest areal, al cãror cãri de ordin lingvistic, tipologic (extrase sesc în partea a doua, caracterizatã prin destin se împleteºte, dramatic de multe ori, ºi din imaginarul literar), istoric ºi geopo- multi ºi interdisciplinaritate, ceea ce deter- cu acela al popoarelor ºi naþiunilor din litic oferã examenului culturologic per- minã, pe de o parte, prezenþa doar pasagerã zonã. Istoricul ºi etnograficul predominã spective dintre cele mai fertile, unele din- a imaginarului literar ºi importanþa acor- în aceastã restituþie, dimensiunea lingvisticã tre acestea aplicabile ºi Vestului european, datã, pe de altã parte, studiilor de istorie, fiind plasatã în secþiunea anterioarã. ce cunoaºte fenomenul imigraþionist pe cele exegezelor comparative de etnologie ºi fol- La finalul acestei prezentãri à vol d’oi- douã axe: Est – Vest ºi Sud – Nord. Astfel, clor, precum ºi domeniului mai larg al arte- seau, câteva observaþii credem cã sunt nece- teme precum Identitate, Alteritate ºi Iden- lor – toate înscriindu-se în paradigma stu- sare, în ideea unei necesare cercetãri socio- titate multiplã în Sud-Estul european, Fron- diilor balcanologice româneºti, fixatã de logice vizând receptarea româneascã: tiera naturalã, convenþionalã, culturalã ºi Victor Papacostea încã în 1936, în revista a. Continuitatea – cu sincope determi- mentalitarã aici sau circumscrierea concep- Libertatea, ºi reluatã, sub formã amplificatã, nate istoric – a prezenþei, în România, a tului de glocalitate (globalitate + reconfi- în volumul din 1943 al revistei de speciali- valorilor culturale sud-estice a fost impul- gurare local-teritorialã) în acest perimetru tate Balcania. Numeroase titluri din aces- sionatã, punctual, ºi de legatum-ul nescris de multiple interferenþe reclamã multe din- te secþiuni invitã la rememorarea unor stu- al emigraþiilor intelectuale din sec. XIX tre achiziþiile balcanologiei, bizantinologiei, dii sau creaþii ficþionale din partea întâi ºi, (albanezã, bulgarã), XX (greacã), dar ºi al lingvisticii etc. Dacã admitem, împreunã cu în acelaºi timp, la materiale consemnate la diasporelor mediatoare din Banatul sârbesc Jonathan Culler (în Literary Theory, 1997), diferitele domenii din aceeaºi parte secun- ºi românesc. cã studiile culturale urmãresc mãsura în dã. Balcanologia deschide, aºadar, acest ca- b. Traducerile româneºti se datoreazã, în care suntem manipulaþi de formele cul- pitol ºi, datoritã interdisciplinaritãþii dome- mare parte, unor vorbitori nativi, ceea ce turale ºi, de aici, felul în care putem sã le niului, au existat nu puþine ezitãri ºi, pânã explicã gradul înalt de adecvare expresivã. utilizãm pentru alte scopuri datoritã ca- la urmã, opþiuni în structurarea subsecþiu- c. Dupã 1918, volumele de prozã au pacitãþii noastre de a acþiona în nume pro- nilor. Astfel, pentru a exmplifica, Tache Pa- surclasat culegerile individuale de poezie, priu, exemplele care ne vin în întâmpinare pahagi, cu Paralele folclorice, a fost introdus în vreme ce, în domeniul ºtiinþific, studii- legitimeazã aserþiunea. Astfel, demonizarea la Grecia, deoarece referinþele savantului vi- le imprimate în periodicele de specialitate ºi, în consecinþã, falsificarea – prin pamfle- zeazã cu precãdere versiunile greceºti ºi sunt mai numeroase decât cele adunate în tele saxonilor din Transilvania îndeosebi – (a)româneºti. Adrian Fochi, în schimb, este volume (cu excepþia, de pildã, a contri- a imaginii reale a lui Vlad Þepeº se înscrie integrat la Balcanologie, întrucât extrasele buþiilor lui Nicolae Iorga). parcã în mecanismul recitativului clasic. Or, ºi comentariile acoperã cvasitotalitatea bala- d. Caracterul selectiv ºi, implicit, valo- demontarea acesteia nu poate fi decât delor sud-estice. Dar balcanologia ca do- ric este mai pronunþat în cazul traducerilor parþialã, deoarece – scria Miodrag Bulato- meniu îºi apropriazã în chip firesc studiul efectuate din literaturile ex-iugoslave ºi vić în Amantul morþii (2003) –, „cu toate ºi traducerile lui Tache Papahagi tocmai bulgarã. bunele intenþii ale cronicarului, tot n-ar prin intermediul unui cross-reading ºi, prin e. Un posibil examen sociologic poate putea fi recompusã existenþa realã a prinþu- extrapolare, printr-o lecturã tabularã a între- fi grevat de necunoaºterea tirajelor edito- lui valah, pe care Europa, în mãrinimia sa, gului corpus bibliografic. Un alt exemplu riale ºi ale periodicelor, în cazul produselor l-a blagoslovit cu cognomenul de vampir“. de opþiune: când problemele teologice sunt culturale ficþionale. Amantul morþii denunþã procesul de ste- tratate din unghi istoric (precum lucrarea f. Subsecþiunea Miscellanea, prezentã în reotipizare la care au fost supuºi Vlad Tepeº lui Gh. Ciuhandu, Bogomilismul ºi româ- ambele capitole ale lucrãrii, cuprinde nu- ºi, prin extrapolare, Sud-Estul european ºi nii, sau Ajutoarele româneºti la mãnãstirile meroase date de cadru istoric, ideologic sau care – tot prin Bulatović – îºi ia revanºa de la Sf. Munte Athos de Tr. Bodogae), aces- mentalitar – necesare pentru structurarea atroce în romanul Oameni cu patru degete tea au fost inserate la subsecþiunea Istorie ºi câmpului, în accepþia, clasicizatã, a lui (1987): „Sub München – constatã cineva mentalitãþi, dar în legãturã subiacentã cu Pierre Bourdieu. Sociologiei tradiþionale, – trãieºte un Orient la scarã redusã, Bal-

22 • APOSTROF canii, Asia!“. E o demonstraþie ficþionalã urbane º.a., în încercarea de a surprinde, despre alegerile noastre manifeste, dar limi- spre exemplu, geografia umanã sud-est-eu- tate de forþe pe care adesea nu le contro- ropeanã în diferite perioade, regãsibilã în lãm. Studiile culturale circumscriu, prin grupuri de literaturi, dar ºi în reconstitui- reconstituirea mecanismelor culturale, toc- rile istorice sau mentalitare. Memorabil rã- mai aceste forþe, pânã la urmã structura- mâne studiul lui Virgil Cândea despre In- toare la nivel pragmatic ºi, desigur, menta- telectualul sud-est european în secolul al litar. Apãrute în urma aplicãrii tehnicilor de XVII-lea, dupã cum interesantã ar fi com- analizã literarã la alte materiale, studiile cul- paraþia dintre obºtea satului românesc (des- turale considerã artefactele drept t e x t e, crisã nu numai de etnologie) ºi zadruga ºi nu simple obiecte care existã, ºi asta în sud-slavã, organizatã aproape tribal, pe condiþiile beneficiilor aduse de interdisci- relaþii de sânge. De asemenea, un loc im- plinaritate, prin care se înþelege împrumu- portant îl ocupã decuparea modelelor mitic tul, transferul de metode de la o disciplinã (înþeleptul), naþional (eroul ) ºi social (par- la alta, de la un domeniu la altul, pentru venitul) sau defalcãrile opozitive (eroul – o mai bunã funcþionare a acestora din ur- antieroul), existente în literaturile sud-esti- mã. Ne-am întrebat, în consecinþã, despre ce. La fel, proiecþia tipologicã faciliteazã aportul Sud-Estului din perspectivã cul- radiografierea restitutiv-criticã a motivelor turologicã în procesul de re-integrare eu- ce coaguleazã, în definitiv, o forma mentis ropeanã sau, mai corect, unde ar trebui circumscrisã temporal, cu evantaiul de co- cãutat plusul spiritual al acestor naþiuni notaþii istorico-filosofice ºi estetice. Odatã menþinute într-o periferialitate secularã faþã cu motivul, intrãm în sfera, fertilã ºi aceas- de Europa occidentalocentricã. ta, a tematologiei, cãreia, dupã 1980, Ray- Iatã câteva posibile piste de cercetare, patrulea rând, culturologia poate circum- mond Trousson îi consacrã o amplã fun- finalizabile prin conlucrarea unor specialiºti scrie câteva dintre argumentele care sã faci- damentare teoreticã (în Thèmes et mythes, din domenii diferite. În primul rând, adu- liteze eliminarea Sud-Estului din postura 1981). Dacã analiza tipologicã are finalitãþi când cu sine coabitarea celor trei straturi de alteritate absolutã în discursul occiden- întrucâtva eidetice, tematologia – apro- culturale – arhaic, medieval ºi modern –, tal ºi chiar central-european. Tensiunile dra- priindu-ºi retrospectiva – înlesneºte valori- Sud-Estul poate ajuta Europa sã-ºi reînveþe matice, avivate de miºcãrile naþionale, cu ficarea în cheie culturologicã mai mult trecutul ºi sã-ºi remodeleze proiecte de vii- derivatele naþionalismelor de toate gradele, decât în aceea propriu-zis literarã. Pe de altã tor. Un examen arheologic sui-generis ne circumscriu conceptul de echilibru instabil, parte, tema (parvenitismul de pildã) revi- aratã cã sedimentãrile sunt aici încã în curs împins adesea la rangul de atribut defini- goreazã motivul din care se naºte, des- – „trecutul nu s-a rãcit lent ºi deplin“, cum toriu pentru aceastã parte de lume euro- chizând astfel posibilitatea sublinierii aspec- observa Paul Zarifopol –, încetinite de con- peanã. Sud-Estul oferã o altã „lecþie“, de telor comune ºi, corelativ, a diferenþelor juncturile de la rãscrucea imperiilor. Ten- astã datã prin ricoºeu, constructului euro- specifice. Din punct de vedere metodolo- siunea dintre mitizare ºi corelatul sãu, demi- pean în formare, aflat el însuºi între mode- gic, urmãrile sunt imediat previzibile, în tizarea, îi leagã prin acelaºi ritm pulsatoriu lul american ºi performanþele Extremului sensul cã tipologicul privilegiazã abordarea pe Kazantzakis (Hristos rãstignit a doua Orient. Desigur, „cele douã pãrþi ale Euro- sincronã, în vreme ce tematologicul recla- oarã) de Ivo Andrić (E un pod pe Drina) ºi pei au reciproc nevoie una de alta“ (Al. mã, în majoritatea cazurilor, demersul di- pe Ismail Kadare (Aprilie însângerat) de Duþu), iar cele douã modele formative din acronic. Dar atât unul, cât ºi celãlalt în- Mihail Sadoveanu (Ostrovul lupilor). Di- sec. XVIII ºi XIX – francez ºi german – au curajeazã ceea ce Hugo Dyserink numea mensiunea simbolicã a diegesis-ului sud- avut, în acest areal, fundalul de cosmopolis, „punctul de vedere supranaþional al com- estic îºi pãstreazã funcþia triplã – operativã articulat de „forma de universalitate“ bizan- paratismului“, echivalat – aparent paradoxal (specificã vârstei arhaice), interpretativã tinã (N. Iorga) ºi prelungitã, vreme de – cu „o nouã apropiere de chestiunea iden- (transmisã prin moºtenirea culturii orale) cinci secole, de Imperiul Otoman, cu refle- titãþilor naþionale“ prin intermediul, de astã ºi preponderent aluzivã (caracterizând xele sale în „chestiunea orientalã“, dispu- datã, al imagologiei. Mai exact, imagotipia, epoca modernã). În al doilea rând, legãtu- tatã politic, economic ºi militar. Stã în sar- adicã imaginea celuilalt, la care se adaugã ra, vie încã, între ureche ºi ochi, între vorba cina studiilor culturale, atente la monument imaginea sinelui, cunoaºte realizãri remar- rostitã ºi cuvântul scris este ilustratã, în tot (ca mãrturie a trecutului) ºi document (ce cabile, pornind de la intuiþiile lui Nicolae Sud-Estul, de cultivarea modelului diege- instruieºte prezentul ºi vorbeºte despre vii- Iorga, G. M. Cantacuzino sau Nicolae Car- tic – povestirea – ºi, prin extrapolare, supra- tor), sã dovedeascã faptul cã Sud-Estul eu- tojan ºi ajungând la studiile, unele exem- vieþuirea ºi asimilarea, în continuare, a unor ropean nu este o entitate eternizatã, cã el plare, semnate de Alexandru Duþu. Cen- importante sedimente din cultura oralã. Or, semnificã ºi devine printr-un ºir de expe- trate pe imaginea lumii, imaginea devenirii pe aceastã cale, lecþia sud-esticã rezidã în rienþe istorice traumatizante, ultima fiind, umane, imaginea omului sau pe imaginea apelul la resocializarea efectivã în condiþii- probabil, aceea a ex-Iugoslaviei. Lucrãri de vieþii colective, ele sunt înglobate în cer- le suprasolicitãrii ochiului, a privirii, ce nu asemenea facturã, având ca obiect memoria- cetãrile sale de istorie comparatã a menta- poate suplini integral absenþa palpitului de care-se-construieºte (exemplificabil fiind vo- litãþilor, exemplificabile cu Imaginea neam- viaþã oferit de oralitate. În al treilea rând, lumul coordonat de Maria Todorova – Bal- þului ºi a turcului dupã asediul Vienei sau determinãrile geopolitice ºi ideologice au kan Identities: Nation and Memory, 2004), A fost marele Turc european? condus, se ºtie, la sincope dramatice, obli- ilustreazã capacitatea analiticã ºi orizontul gând Sud-Estul sã-ºi asume conjuncturalul interdisciplinar al discursului culturologic. Bibliografia, cu imperfecþiunile ºi omisiu- ºi, mai ales, sã rezolve raportul dintre vir- C o m p a r a t i s m u l aplicat nu nile sale, este cauþionatã de memoria hâr- tualizare ºi actualizare (redevabil, pânã la poate desigur absenta, indiferent cã vorbim tiei drept formã de luptã împotriva uitãrii, urmã, relaþiei aristotelice dintre ergon ºi despre cel literar sau lingvistic, de istoria invitându-l pe cel interesat la reevaluãri ºi, energeia), fie în gramatica derizoriului (id comparatã a mentalitãþilor (incluzând aici în chip necesar, la cristalizãri ºi proiecþii, est, a parodicului), fie în aceea a tragicului. argumentul etnologic) sau de relaþionarea dintre care am sugerat doar trei abordãri – Culturologia, cu viziunea sa de ansamblu, artefactelor din universul artistic (muzi- sociologicã, culturologicã ºi comparatistã. poate contribui la înþelegerea mai apro- cal, plastic º.a.). Perspectiva comparatã alu- Dar condiþia sine qua non pentru reuºita fundatã a ceea ce s-a numit pozitivarea ne- vioneazã studiul culturologic ºi, în egalã unei atari întreprinderi rãmâne efortul gativului, legând – chiar la nivelul capila- mãsurã, cercetarea sociologicã tocmai prin colectiv, pe palierul duratei medii sau relor – virtualul, tradus de filosof ca „lume observaþiile ºi concluziile sale punctuale. lungi, datã fiind complexitatea ansamblu- a posibilului“ (Constantin Noica), de „lã- Trei ipostaze – tipologicã, tematicã ºi ima- lui sud-est-european de ieri ºi de astãzi. untricul nemanifestat dar în putinþã de ma- gologicã – vertebreazã discursul compara-
nifestare“, în limbajul ortodoxismului tist din ultimele decenii. Fiecare dintre aces- Din volumul apofatic. ªi asta într-o geografie de limes tea ºi, mai ales, coroborate configureazã Europa de Sud-Est în memoria culturalã generalizat pânã nu demult ºi în mod para- noua vârstã a disciplinei ce se sprijinã pe româneascã: Bibliografie, în curs de doxal adiabaticã ºi care a condus la o veri- fundamentãri teoretice remarcabile. Prima apariþie la Editura Academiei Române tabilã filosofie a supravieþuirii, înrãdãcinatã ipostazã, tipologicã, utilizeazã reperele ofe- în mentalitãþile colective. În sfârºit, în al rite de modelele umane, societale, rurale ºi

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 23 ALFONSO CARIOLATO

LFONSO CARIOLATO ºi-a susþinut doc- Atoratul în filozofie la Universitatea „Marc Bloch“ din Strasbourg, în cotutelã cu Universitatea din Padova. În Italia a îngrijit ºi/sau tradus, printre altele, texte de Derrida, Lacoue-Labarthe, Nancy, Steiner, Kojève, Weber ºi a îngrijit ediþia criticã a unor însemnãri inedite ale lui Carlo Mi- chelstaedter. Printre publicaþiile sale se numãrã: Il luogo del finito (Padova: Il Poli- grafo, 2003), I sensi del pensiero (Milano: Lanfranchi, 2004) ºi Dare una voce: La filo- sofia e il brusio del mondo (Ferrara: Linea BN – La Carmelina Edizioni, 2009). În Franþa a publicat L’existence nue: Essai sur Kant (Chatou: Les Éditions de la Transparence, 2009) ºi tot la Les Éditions de la Trans- parence este în curs de apariþie Le geste de Dieu: Sur un lieu de l’Éthique de Spinoza puþin stimulante. Mã intereseazã mai ruia sã semnifice, sã explice ori sã judece (Marginalia di Jean-Luc Nancy). degrabã sã observ modul în care, aºa cum existenþa. e construitã de fiecare filozof, problema CIPRIAN VÃLCAN: Credeþi cã ne-am putea conþine diverse niveluri de explicaþie. C. V.: Trãim într-o epocã a fragmentului? închipui istoria spiritului ca pe o succesiune Nimeni nu porneºte vreodatã abstract de la Sau visãm încã metanaraþiuni a cãror moarte de perioade dominate de obsesia sistemului, de sistem sau de la fragment. Se porneºte de a fost vestitã de pontifii postmodernismului? completitudine ºi de perioade influenþate de la o întrebare, ºi evoluþia ei este cea care fascinaþia fragmentarului, a aluzivului ºi impune anumite modalitãþi de expresie. Ce A. C.: E greu sã spunem în ce epocã trãim. elipticului? este, aºadar, exigenþa unui sistem sau ur- Ca sã nu mai vorbim despre situaþia de as- genþa fragmentaritãþii? Desigur, modalitã- tãzi a filozofiei. Pe de o parte, mai ales în ALFONSO CARIOLATO: La prima vedere, þile de a explica un gând vor suferi influen- mediile academice, asistãm din ce în ce mai s-ar pãrea cã aceastã viziune are ceva mai þe ºi vor trebui sã þinã seama de formele – mult la un fel de tehnicizare a filozofiei, multe probabilitãþi sã fie corectã. Ba chiar sã le numim „instituþionale“ – în care se realizatã prin intermediul unei activitãþi de s-ar pãrea cã este de la sine înþeleasã. E lim- scrie filozofie într-o epocã determinatã. ªi specializare intelectualã. Pe de altã parte, pede, de pildã, cã perioada care se întinde totuºi, stilul unui filozof sfârºeºte prin a este deja clar cã filozofia nu are nimic de de la Kant la Schelling, trecând prin punc- se impune, prin a-ºi gãsi un ritm propriu, pierdut, pentru cã, într-un anumit sens, a tul-cheie reprezentat de Hegel, e carac- scandareaa lui. Gândiþi-vã ce devine forma pierdut deja totul ºi acum este deschisã spre terizatã, aº spune, nu atât de o obsesie, cât tratatului cu Etica lui Spinoza sau la câtã un viitor imprevizibil. Ca sã revin la în- de o beþie aproape bahicã, foarte produc- filozofie se poate gãsi în opusculele circum- trebarea dumneavoastrã, dacã a existat o tivã ºi numai sterilã nu, a sistemului, ºi cã stanþiale scrise de Leibniz, sau la epistolarul epocã a fragmentului, ea a fost aceea a ro- mai târziu, odatã cu apariþia unor filozofi cartezian, unde încercarea de a crea un sis- mantismului, când explozia unei lumi obi- ca Kierkegaard ºi Nietzsche, de pildã, dar tem este asediatã din toate pãrþile de ideile, ective a dus la fragmentarea lãuntricã ºi, ºi a altora, desigur, observãm un fel de de reflecþiile, de gândurile cele mai dispa- aºadar, la formidabilul paradox al unui finit deflagraþie de orice tip care se repercuteazã rate, pe care Descartes le aprofundeazã, le nelimitat, precis în fiecare caz. În epoca în dinamicile variate de gândire ºi în stiluri discutã ºi le reia, le amplificã, le extinde, noastrã asistãm la exproprierea însãºi a de scriere complet diferite. ªi aºa stau lu- adesea într-un mod prea puþin sistematic. posibilitãþii unui fragment dat ºi recunoscut crurile pentru multe alte momente din S-ar putea spune cã aceasta era situaþia fi- ca atare. Fragmentarea noastrã nu naºte filozofie, e de ajuns sã ne gândim la Evul lozofiei la 1600, dar marii filozofi duc la nicio figurã de stil, ci este experienþa însãºi Mediu, când exigenþa sistematicã a fost extrem orice schemã recunoscutã ºi par ani- a expunerii ºi finitudinii. O gândire la înãl- exprimatã in primis de tomism, dar când maþi mereu de diverse exigenþe care se îm- þimea lucrurilor care se petrec nu poate fi întâlnim ºi gânditori la fel de extraordinari, pacã greu cu definiþiile generale. Din acest decât o gândire tulburatã de acest vârtej. ca William Ockham, de pildã, la care apare motiv, ar trebui sã-i citim pe creatorii de o pasiune ieºitã din comun pentru concret sisteme cãutând la ei ceea ce au dezarticu- C. V.: Care este, dupã pãrerea dumneavoas- ºi particular, o pasiune care se împacã greu lat, vag, implicit ºi, pe de altã parte, sã dãm trã, rolul lui Nietzsche în legitimarea frag- cu sistematizarea rigidã. ªi aºa mai departe, la ivealã un fel de sistematizare foarte deo- mentului ca formã validã a reflecþiei filozofice? am putea da multe exemple. La baza tu- sebitã la gânditorii adepþi ai stilului frag- turor acestor situaþii se aflã, desigur, motive mentar. Nu am niciun fel de aversiune îm- A. C.: Influenþa lui Nietzsche a fost uriaºã, istorice, conjuncturi economice ºi sociale, potriva termenului „sistem“, nici nu simt fireºte. ªi nu numai în ceea ce priveºte le- pe lângã condiþii politice determinate în vreo simpatie specialã pentru fragmentare. gitimarea fragmentului. Cu Nietzsche, fi- fiecare caz, la care trebuie sã adãugãm ºi Conform etimologiei, sistemul este un act lozofia însãºi este cea care se deschide spre naºterea unui anumit spirit naþional, da- de „punere împreunã“. Chiar ºi la gândito- ceea ce nu poate stãpâni. E un gest extra- toritã cãruia un filozof englez abordeazã rul cel mai puþin „sistematic“ existã ecouri, ordinar, cãruia mai avem mult pânã sã-i în- problemele altfel decât un filozof german evocãri ºi relaþii. Important este ca gândirea þelegem toate efectele. Nietzsche nu-i lasã sau francez etc. Însã toate acestea sunt cât sã nu facã din aceastã „punere împreunã“ filozofiei niciun alibi – gânditorul „privat“ se poate de evidente ºi, la urma urmelor, un întreg autoreferenþial din interiorul cã- 

24 • APOSTROF percepându-i eronat, pentru a îmbunãtãþi viziunea condiþiei noastre. Dar mântuire nu înseamnã îmbunãtãþire, ci schimbare. Am Despre îngeri vrea sã-i facem pe îngeri pãrtaºi la îmbunã- tãþirea noastrã, beneficã desigur, cât de cât, nouã, dar nu la schimbarea noastrã, la ie- Olimpiu Nuºfelean ºirea definitivã din pãcat. Avem îndrãznea- la sã ne imaginãm adesea în condiþia lor, fie prin declararea naturii (divine a) inspiraþiei ORBIM (SCRIEM) astãzi despre îngeri artiºtilor, aducându-i din imperiul genialitãþii noastre, fie prin sacralizarea (îngereascã mai mult aºa cum am vorbi despre flu- cu picioarele pe pãmânt ºi acordându-le tutu- V a) unor fiinþe de lângã noi... În felul cum turi. E o temã agreabilã, confortabilã, care ror, artist ºi om umil, dreptul la creativitate, îi definim pe îngeri în exerciþiul actual li- ne consoleazã cã nu intrãm mai adânc în puterea de a învinge rutina ºi rigiditatea lãun- vresc, îi percepem mai mult ca îngeri cã- analiza trãirii noastre religioase, minþite în tricã, capacitatea de a da dimensiuni creative zuþi, ceea ce ne menþine în eroare ºi pãcat. (nu neapãrat creatoare...) tuturor activitãþi- contingentul precar, ne mângâie orgoliul de Naturi mãrginite ºi nemuritoare, sunt lor noastre, de la modul de a ne îmbrãca sau a ne situa în proximitatea problemelor fiin- complementare omului, care este muritor, a amenaja locuinþa, pânã la exersarea eleva- þei, fãrã sã le înfruntãm cu curaj în depli- dar, nu?, prin creaþie, ºi nemãrginit. Cu ce telor îndeletniciri artistice. nãtatea complexitãþii lor. E, într-un fel, o orgoliu îl priveºte omul pe înger, despre Ne explicã lumea, cum face Enoh, ca sã erezie, care ne îndepãrteazã tacit de con- care ºtie cã poate sã cadã ºi sã nu se mai ne putem rândui propria viaþã ºi sã ne mã- fruntarea cu Dumnezeu, de prezenþa direc- ridice, în vreme ce el, fiinþa umilã, are drep- surãm faptele vieþii ca niºte matematicieni. tã în faþa lui. Îi definim, de obicei, ca mij- tul la ridicare, la izbãvire? Ei, îngerii, ne demonstreazã cã lumea celes- locitori mai ales pentru a ocoli criteriile Îngerii satisfac spiritul nostru ºtiinþi- tã nu e doar vis ºi idealitate, cã aceasta este care ar trebui sã marcheze angajarea dia- fic, într-un secol încã ºi iarãºi pozitivist. Ne ºi foarte practicã, cã viaþa spiritualã are cel logului real cu Instanþa Supremã. Îi idea- vorbesc despre „înghesuirea“ timpului, cum puþin aceeaºi valoare ca ºi viaþa materialã, ca lizãm, poate – sã fiu iertat – îi idolatrizãm, o fãcea iarãºi Enoh. „Când toatã aceastã nu pentru cã sunt neapãrat prezenþe celes- hrana, îmbrãcãmintea, igiena trupeascã. creaþie divinã vãzutã ºi nevãzutã va ajunge te, ci pentru cã pot lua asupra lor ceva din Dar ni-i facem pãrtaºi, nu ghizi, la viaþa la capãtul ei, atunci fiecare om va ajunge la povara prezenþei noastre terestre. Sunt atât noastrã terestrã. Dacã nu vom fi de acord marea judecatã; timpul va înceta sã existe, de mulþi – în ierarhia cereascã –, încât pot lua cu povestea îngerilor care nu ezitau sã flir- nu se va mai þine socoteala anilor, a lunilor, toate chipurile vanitãþilor noastre. Nici nu teze cu fiicele oamenilor, din Cartea lui a zilelor ºi a orelor. Ele vor fi îndesate ºi mai putem ºti precis dacã sunt veniþi spre noi Enoh, vom gusta o plãcere esteticã sã-i so- nu vor mai fi numãrate“, spune Enoh. din înalt sau sunt expresia fanteziilor noas- cotim, asemeni lui Andrei Pleºu, „dublul“ Anunþã el oare „îndesarea“ vieþii noastre de tre creative. Sunt, poate, entitãþile care, prin ceresc al omului, „portretul nostru îmbu- azi, într-o predicþie pe care am putea-o forþa lor de a impune metamorfoza ºi trans- nãtãþit“. Încercând sã-i definim în confor- numi apocrifã? Trãim oare o bãtãlie pentru gresarea, transformã vanitãþile noastre în trãi- mitate cu imaginea noastrã de „cum ar tre- întoarcerea la cãrþile apocrife?... ri/bucurii reale, le absolvã de vacuitate ºi le bui sã fie“, nu facem decât sã-i încãtuºãm
dau o consistenþã izbãvitã?!... în tradiþia noastrã terestrã, într-o idealita- În domeniul creativitãþii, prezenþa lor te generatã de condiþia noastrã pãcãtoasã, beneficã se manifestã în rãnirea orgoliilor schimbându-le în cele din urmã condiþia,

 tari au mare grijã sã-ºi ascundã „oficiali- C. V.: Fragmentul ar putea reprezenta o for- rãstoarnã planurile, uzanþele ºi deprinderile. tatea“ ºi sã-ºi minimalizeze puterea cu orice mã aproape clandestinã de supravieþuire a re- Dupã el, nu mai ºtim la ce sã ne aºteptãm prilej public. Ne aflãm deci în faþa unui pa- flecþiei filozofice dupã constatarea decesului de la un filozof. ªi un filozof se poate as- radox care face ca toatã lumea, dar chiar filozofiei? cunde oriunde. Nietzsche nu se încrede în- toatã lumea, sã strige împotriva unei ima- tr-o tradiþie, ci într-un instinct, de aceea gini, mereu alta, a filozofiei, cu toate cã, în A. C.: Repet, nu cred cã forma fragmen- gândirea lui se miºcã asemenea unui animal definitiv, totul rãmâne aºa cum e. Nici nu tului – ºi de altfel nicio altã formã dispo- care adulmecã niºte urme, marcheazã un mai e cazul sã vorbim despre asta. ªi totuºi nibilã – ar putea salvgarda supravieþuirea teritoriu, fuge de prãdãtori, se hrãneºte cu este evident cã problema subzistã ºi cã pri- filozofiei. Trebuie totuºi sã spunem cã, ceea ce gãseºte. Nietzsche înfruntã direct veºte însuºi statutul filozofiei ºi potenþa ei dintr-un anumit punct de vedere, gândirea orice lucru, fãrã mijlociri, ºi totuºi scoate la creatoare. Apoi, în ce-l priveºte, fragmentul nu poate decât sã supravieþuiascã, ba chiar bãtaie toatã viclenia ºi toate mãºtile. E de- nu numai cã a devenit una dintre modali- este un supravieþuitor care dã mãrturie concertant ºi extraordinar de eficace. Con- tãþile prin care e posibil sã „facem filozofie“ pentru viaþã împotriva morþii, chiar ºi ceptele sale sunt ca niºte bolovani care se (o activitate care, dupã câte se pare, nu are atunci când nu face decât sã spunã cã totul rostogolesc: e greu sã te fereºti de ele ºi sã le neapãrat nevoie de gândire), dar în sine – e zadarnic. Da, existã ceva clandestin în mânuieºti. Asta înseamnã ºi cã – mai ales ca mijloc de exprimare printre celelalte – nu fiecare filozofie mare. Fie cã o ºtie sau nu, dupã el – gânditorul nu mai poate face refe- cred sã mai aibã vreun potenþial subversiv. cel care gândeºte trãieºte ºi acþioneazã în rire la nimeni. Sau, mai bine: nu putem sã Poate cã pentru a gândi fragmentarea des- locuri în care lumina ajunge doar inci- nu ne referim la cineva, însã aceastã referinþã pre care vorbeam mai sus e necesar, încã dental, iar contururile lucrurilor aºa cum le nu mai e de ajuns. Sã gândeºti înseamnã sã o datã, ca gândirea sã gãseascã singurã di- cunoaºtem noi devin tot mai nesigure. Vãd înfrunþi largul mãrii, chiar dacã trebuie sã ferite proceduri de explicare. cã dumneavoastrã vorbiþi despre „decesul“, adãugãm imediat cã aici nu e nimic care sã ºi nu despre „moartea“ filozofiei. E curios justifice vreo satisfacþie de vreun tip. C. V.: Care credeþi cã este locul filozofiei în – exprimarea pare sã reia faimoasa distincþie cultura contemporanã? Mai joacã ea un rol din Sein und Zeit între omul care moare C. V.: Fragmentul rãmâne în continuare un important în dezbaterile publice? (sterben) ºi animalul care, în schimb, înce- mijloc de exprimare folosit de gânditorii icono- teazã pur ºi simplu sã mai trãiascã sau crapã claºti pentru a sfida regulile sacrosancte ale A. C.: Mi se pare absolut marginal, cel pu- (verenden). În felul acesta, filozofia ar trece filozofiei oficiale? Putem spune cã fragmentul þin în Italia. Poate în alte þãri situaþia diferã, drept un soi de animal straniu. E o definiþie a devenit clasic, cã potenþialul sãu de rãzvrã- dar nu cred sã difere prea mult. A trecut care îmi place mult. Însã nu aº jura cã ani- tire a fost domesticit? deja mult timp de când filozoful a fost în- malul acesta a murit. Aceastã constatare a locuit de alte personaje în dezbaterile pu- morþii nu mã convinge, este prea grãbitã, A. C.: Nu ºtiu dacã existã gânditori „ico- blice. ªi trebuie sã spun, de altfel, cã atunci prea simplã. Sau, dacã vreþi, da: a murit ºi, noclaºti“. Existã oameni care gândesc, ºi când în locurile în care se construieºte aºadar, gândim – cum spunea Beckett, asta este ceea ce conteazã. De altfel, orice „opinia publicã“ sunt admiºi ºi filozofii, „imagination morte imaginez“. filozofie importantã distruge ºi construieº- rezultatele sunt aproape mai mereu dez-
te. E ca o ploaie violentã ºi neaºteptatã. amãgitoare. Ar fi nevoie de o nouã inactua- Interviu realizat de CIPRIAN VÃLCAN În schimb, în ceea ce priveºte „filozofia litate, dupã cea nietzscheanã, care sã poatã Traducere din limba italianã oficialã“, cum o numiþi dumneavoastrã, e marca realul încã o datã. Însã tocmai aceas- de CORNELIA DUMITRU curios: cine mai revendicã acest rol în ziua ta este problema, mai întâi socialã ºi poli- de azi? Chiar ºi cei mai retrograzi universi- ticã ºi doar apoi filozoficã, pe care o trãim.

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 25 KIERKEGAARD ºi CIORAN despre agonie

ªtefan Bolea

COMPARAÞIE ÎNTRE Kierkegaard ºi rafilozof“3, pentru a pune accentul pe mar- sim în prima scriere ciornianã, Pe culmile OCioran se justificã din mai multe ginalitatea poziþiei sale în istoria filozofiei disperãrii (1934). puncte de vedere: ºi pentru noutatea abordãrii sale. Iar da- a) Filozofia lui Kierkegaard este orien- cã îl citim pe Cioran, avem impresia cã Acest concept de boalã de moarte [Syg- tatã spre sfera religioasã, iar opera ciora- Nietzsche sau Kierkegaard exceleazã prin dommen til Døden] trebuie înþeles într-un nianã poate fi consideratã un protest în disciplinã ºi sistematizare. Este foarte difi- sens […] special. Literal, el semnificã o stil postnietzschean la adresa religiei (cu cil sã izolezi ºi sã deconstruieºti ideile filo- boalã al cãrei sfârºit sau deznodãmânt este moartea. Astfel, se vorbeºte despre o mala- toate acestea, existã un curent subteran zofice înaintate de Cioran, pentru cã opera die cu consecinþe mortale ca fiind sinonimã religios cioranian, care dã profunzime ni- sa (în special cea de tinereþe) ar putea pro- cu o maladie fatalã. În acest sens nu putem hilismului sãu), nu în maniera ilumini- veni dintr-o notã a lui Lautréamont sau numi disperarea maladie fatalã, ci, din per- smului materialist francez sau a ateismu- dintr-un manifest al lui Marinetti. Pe Cio- spectiva creºtinã, moartea însãºi este o tre- lui lui Sartre, ci posedând o laturã ereticã, ran „parcã îl citim asemenea unui Nietzsche cere spre viaþã. Ca atare, nicio boalã pãmân- cu inflexiuni gnostice, catare ºi manihee- filtrat prin Oscar Wilde“.4 Dacã scriitorul teascã ºi fizicã nu este, în concepþia creºtinã, ne, deci operând prin metoda dualismului danez este un „fel de filozof“ sau un „para- fatalã. Chiar dacã moartea aduce sfârºitul religios, a conflictului dintre doi adver- filozof“, Cioran este un filozof care scrie bolnavului, ea nu este totuºi sfârºitul ca sari, care îºi împrumutã cu schimbul ca- împotriva filozofiei, un fel de contrafilozof. atare. Dacã se poate vorbi despre o boalã de moarte în sensul cel mai riguros, ea trebuie racteristici pozitive sau negative (pe un c) În timp ce Kierkegaard este, dupã cei sã fie una al cãrei sfârºit îl reprezintã moar- plan avem confruntarea dintre un demiurg mai mulþi comentatori, primul existenþia- tea ºi în care moartea sã fie sfârºitul [Sidste]. rãu ºi un zeu ocultat, „necunoscut“, care list, dupã alþii un antecesor al filozofiei Or, tocmai aceasta este disperarea [Fort- îºi refuleazã ambiþiile de creator, pe altul existenþei din secolul 20 (împreunã cu vivlelse].8 avem dualismul dintre un principiu nihi- Nietzsche), Cioran poate fi catalogat fie ca list care vrea sã aneantizeze creaþia ºi sã un existenþialist marginal, fie ca un nihi- Kierkegaard porneºte de la postulatul re- transgreseze domnia ochiului divin, ima- list în descendenþa lui Schopenhauer ºi ligios al vieþii „eterne“9, care transcende ginat de Jean Paul, ce, privit dintr-o per- Nietzsche. Despre opera sa se poate spune moartea: din punct de vedere religios, spectivã inversã ºi oarecum mitologicã, acelaºi lucru pe care l-a consemnat Terry moartea nu este capãtul de staþie, ci doar o este capabil sã anuleze prin reificare orice Eagleton despre scrierile lui Beckett, ºi haltã sau un avanpost cãtre o altã lume efort de transgresare ºi orice atentat la anume cã ea penduleazã între modernism (Nietzsche va demonta, la sfârºitul seco- ordinea prestabilitã). Altfel spus, Kierke- ºi postmodernism.5 Peter Sloterdijk obser- lului 19, aceastã mixturã între creºtinism ºi gaard îºi construieºte argumentul în jurul va cã în opera cioranianã putem gãsi patru platonism, orientându-ºi filozofia cãtre supremaþiei sferei religioase, pe când Cio- tipuri de existenþialism: „existenþialismul fidelitatea pentru pãmânt ºi pentru aceas- ran, asemenea unui „credincios care nu sfidãtor de origine germanã – prin derivaþia tã lume – imanentã ºi imediatã, o lume care poate crede“1, este un antiteist „în retrage- existenþialismului rezistenþei de influenþã responsabilizeazã). Reþinem o primã idee, re“2, în orientarea cãruia gãsim fascinaþia francezã, pe care Cioran îl dispreþuia ca o care poate sã contureze spectrul fenome- contemplãrii unui univers ivit dupã moar- simplã modã –, existenþialismul maladiv de nologiei disperãrii: disperarea [Fortvivlel- tea lui Dumnezeu (în opoziþie cu indife- orientare criptoromânã ºi daco-bogomilã se] = moarte [Døden] + sfârºit [Sidste]. renþa unui ateu, pentru care Dumnezeu […] ºi nonexistenþialismul [filozofia ne- Aceastã idee are douã derivaþii: nu a existat niciodatã). fiinþei] asiatic“.6 a) Nu este un pleonasm sã construieºti b) Kierkegaard foloseºte metoda dia- Acestea fiind spuse, vom trasa o com- o combinaþie moarte + sfârºit, dupã cum lecticii hegeliene pentru a investiga subiec- paraþie Kierkegaard-Cioran, pornind de la vom vedea din continuarea fragmentului te noi în filozofie (de pildã, angoasa sau un fragment esenþial din Boala de moarte analizat. „Moartea“ ºi „sfârºitul“ se po- disperarea), întreaga sa operã poziþionân- (operã publicatã în 1849, sub pseudonimul tenþeazã, sunt noþiuni puternice, care, în du-se la confluenþa interdisciplinarã dintre Anti-Climacus7), ale cãrui urme le regã- combinaþie, pot conduce la alte simboluri filozofie, psihologie, teologie, criticã lite- majore. Exemple ar fi: „sfârºitul morþii“, rarã. Alastair Hannay îl numeºte chiar „pa- 3. Alastair Hannay, Kierkegaard, London, ø Boston, Melbourne, Henley: Routledge & 8. S ren Kierkegaard, Boala de moarte, tra- 1. Ilinca Zarifopol-Johnston, Searching for Kegan, 1982, p. 10-12. ducere de Mãdãlina Diaconu, Bucureºti: ø Cioran, ediþie de Kenneth R. Johnston, 4. Ilinca Zarifopol-Johnston, p. 72. Editura Humanitas, 2006, p. 54. (S ren ø prefaþã de Matei Cãlinescu, Bloomington, 5. Terry Eagleton, Der Sinn des Lebens, tradu- Kierkegaard, Sygdommen til d den, Kjoben- Indiana: Indiana University Press, 2009, p. cere din englezã de Michael Bischoff, havn: C. A. Reitzels, 1849). 185. Berlin: List Taschenbuch, 2010, p. 87. 9. Ne amintim de acel moriar, ne moriar al 2. Cuvintele ultimului papã din Aºa grãit-a 6. Peter Sloterdijk, Du mußt dein Leben än- Sfântului Augustin: „Voi muri, ca sã nu Zarathustra („Acum sunt în retragere, fãrã dern, Frankfurt am Main: Suhrkamp, 2011, mor…“ (Sfântul Augustin, Confesiuni, tradu- stãpân; ºi totuºi nu sunt liber…“) pot fi p. 124. cere de Gh. I. ªerban, Bucureºti: Editura folosite pentru a ilustra traseul nihilistului, 7. Ne vom referi la Kierkegaard ca „autor“ Humanitas, 2007, p. 88). Aceeaºi orientare care se îndepãrteazã de punctul catastrofal al acestui fragment, nu la Anti-Climacus, o gãsim în sonetele lui John Donne: „One (vanishing point) al dispariþiei principiului pentru cã pornim de la un text direct legat short sleep past, we wake eternally,/And divin. V. Friedrich Nietzsche, Aºa grãit-a de sfera religioasã ºi ne intereseazã opinia death shall be no more; death, thou shalt die“ Zarathustra, traducere de ªtefan Aug. Doi- lui Kierkegaard în ansamblul operei sale ºi (John Donne, Selections from Divine Poems, naº, Bucureºti: Editura Humanitas, 1996, relaþia sa cu existenþialismul ºi nihilismul lui Sermons, Devotions and Prayers, Mahwah, p. 334. Cioran. New Jersey: Paulist Press, 1990, p. 80).

26 • APOSTROF „sfârºitul sfârºitului“, „moartea fãrã sfârºit“, „sfârºit fãrã sfârºit“. Putem remarca deja de ce Kierkegaard este un filozof marginal (în sensul cã el activeazã în extrema filozofiei sistematice sau academice) sau un parafi- lozof: pentru cã textul sãu se sprijinã nu numai pe demontarea paradoxurilor, ci ºi pe tensiunea care se naºte între ele. b) Dacã disperarea este boala de moar- te sau mixtura moarte + sfârºit, atunci disperarea este facilitatã ºi potenþatã de puritatea agoniei (aceastã alegere de cuvin- te nu este întâmplãtoare, vom reveni).

Însã, într-un alt sens, disperarea este într-o mãsurã ºi mai mare boala de moarte. ªi anu- me nu în sensul cã se moare literalmente de aceastã boalã sau cã boala ia sfârºit prin moar- tea trupeascã. Dimpotrivã, supliciul disperã- rii constã în faptul cã nu poþi muri [Fortviv- lelsens Qval er netop ikke at kunne døe]. De aceea, ea se apropie mai mult de starea de agonie, când zaci, te chinuieºti de moarte ºi nu poþi muri. Astfel, a fi bolnav de moarte înseamnã a nu putea muri, totuºi nu ca ºi când ar persista speranþa de a supravieþui, nu, ci absenþa speranþei [Haabløsheden] constã în faptul cã nu mai existã nici mãcar ultima speranþã [sidste Haab], moartea.10 • Søren Kierkegaard Amintita puritate a agoniei constã în fap- tul cã ea se caracterizeazã prin posibilitatea O asemenea agonie, care constã în imposi- boalã aflatã în sine, de a muri veºnic, de a unei morþi fãrã moarte. O asemenea ago- bilitatea sfârºitului ºi în intensificarea dure- muri fãrã totuºi sã mori ºi de a muri moar- ø ø ø nie este similarã torturii: dacã, din punctul rii, care merge în paralel ºi paradoxal cu tea [evig at d e, at d e og dog ikke at d e, ø ø de vedere al bunului-simþ, moartea este devitalizarea ºi mortificarea, este tocmai at d e D den]. Cãci a muri înseamnã cã contrarul durerii, iar din punct de vedere infernul (unul imanent, care ne aºteaptã aici totul se încheie, dar a muri moartea aratã cã schopenhauerian, atunci când durerea trans- trãieºti faptul de a muri [at døe Døden bety- ºi acum, nu unul transcendent sau fictiv). ø cende plãcerea, moartea este de preferat, der at opleve det at d e]; ºi dacã îl trãieºti o Textul lui Kierkegaard vireazã aici dinspre singurã clipã înseamnã cã-l trãieºti pe veci.13 pentru cã ea pune capãt durerii; agonia existenþialism înspre nihilismul pe care îl purã, cea a morþii care nu cunoaºte moar- împlineºte Cioran. tea, pune moartea ºi durerea pe acelaºi Pentru simplificare, avem aici douã con- 11 În direcþia acestei intuiþii merge ºi echi- cepþii asupra morþii: plan , ceea ce este un alt fel de a spune cã valarea morþii cu „ultima speranþã“: putem a) Moartea, din punctul de vedere al moartea ºi viaþa (simbolizatã aici prin dure- concepe moartea ca o speranþã doar când simþului comun, vãzutã ca o întrerupere a re) intrã în acelaºi registru: avem ciorania- tortura este ordinea existenþei noastre ºi vieþii, ceea ce denumim prin noþiunea de na imanenþã a morþii în viaþã, care merge singura consolare sau liniºtire (în sensul moarte transcendentã sau moarte venitã interpretatã ºi în direcþia heideggerianã a anestezierii) este sfârºitul transcendent al din exterior. Aceastã viziune vulgarã a morþii existenþiale. Moartea, ca torturã care torturii, adicã tocmai moartea. Speranþa morþii, care nu creºte din interior, ci vine nu cunoaºte sfârºit, este asemenea unei ºi dorinþa morþii apar când eºti victima din exteriorul structurilor subiectivitãþii, suferinþe, care creºte odatã cu iminenþa unui lagãr concentraþionar, când ecuaþia este ºi cea mai rãspânditã („a muri în- morþii (ºi nu se diminueazã, cum ar fi de schopenhauerianã viaþã = durere este in- seamnã cã totul se încheie“). aºteptat, dacã moartea ar fi separatã sau contestabilã. De unde reiese cã termenul de b) Moartea existenþialã: fiecare creºtere transcendentã faþã de viaþã). Pentru cã nu „agonie“, care în primul fragment era ilus- ºi dezvoltare a vieþii aduce un grad sporit intrã în atribuþiile sale de a interveni ºi de trat, la fel ca disperarea, prin noþiunile de de sofisticare ºi pentru moarte, care devine a încheia piesa, acest sfârºit fãrã sfârºit „moarte“ ºi „sfârºit“, este mult mai puter- mai complexã ºi ia efectiv chipul existen- poate fi comparat cu imaginea damnaþiu- nic decât conceptul de „moarte“ (i.e. moar- tului. A „muri moartea“ înseamnã „a trãi nii nietzscheene, expusã de filozoful ger- te transcendentã, care oferã o ieºire, un moartea“: mai exact, a trãi moartea morþii man în ideea eternei reîntoarceri a nimi- capãt de linie, un liman), pentru cã presu- (moartea nu în sens de breºã transcendentã, cului: pune o mortificare, ce are tot nimbul dure- ci în sens de proces, de „mortificare“, de devitalizare, de „murire“ – moartea este Persistenþa însoþitã de un zadarnic, fãrã þel rii (deºi, tradiþional, cele douã sunt con- ºi scop este gândul cel mai paralizant, mai trare), comportându-se ca un „sfârºit fãrã verbalizatã, este un infinitiv, care nu cu- ales atunci când înþelegi cã eºti obiectul sfârºit“, asemenea unui coºmar din care nu noaºte pauzã sau repaus) ºi, mai simplu, a bãtãii de joc, ºi totuºi n-ai nicio putere spre existã nicio trezire. Trebuie sã recunoaºtem trãi agonia, o suferinþã eternã asemãnãtoa- a te împotrivi [...] Sã gândim aceastã idee în cã filozoful danez se referã la o torturã per- re damnaþiunii. Descrierea agoniei kierke- forma ei cea mai terifiantã: existenþa, aºa fectã, la un „coºmar ideal“ ºi sã observãm cã gaardiene se apropie de viziunea Terezei de cum este, fãrã sens ºi þel, dar revenind ine- este o torturã sofisticatã, ce maximizeazã Ávila despre iad: „Durerile corporale erau vitabil, fãrã un final care sã fie Nimicul: durerea, fãrã posibilitatea de stopare sau atât de intolerabile încât, cu toate cã am „eterna reîntoarcere“. Aceasta este forma repaus. Este posibil aºa ceva? ne putem suferit cazne groaznice în aceastã viaþã […] extremã a nihilismului: Nimicul („absur- acestea erau neînsemnate în comparaþie cu dul“) veºnic!12 întreba. Probabil într-o ordine psihologicã sau chiar teologicã, pentru cã din punct de cele suferite acolo [în iad]. Am observat, în continuare, cã ele nu aveau finalitate ºi nu vedere filozofic acest paradox (al sfârºitului 14 fãrã sfârºit) este deturnat cãtre o spectacu- se întrerupeau niciodatã“. Mai mult, aceas- 10. Søren Kierkegaard, p. 55. laritate esteticã (mã refer în special la expu- tã dilatare temporalã, în care „clipa“ devi- 11. V. Aldous Huxley, Insula, traducere de nerea supliciului perfect din tragediile anti- ne „veºnicie“, sub registrul agoniei, este Daniela Rogobete, Iaºi: Polirom, 2011, ce), din punct de vedere logic fiind dificil  p. 426: „În ciuda morþii, suferinþa ar de reprezentat un chin care se intensificã ºi continua pe vecie“. 13. Søren Kierkegaard, p. 55. 12. Friedrich Nietzsche, Voinþa de putere: nu cunoaºte finisul transcendent al morþii. 14. The Collected Works of St. Teresa of Avila, vol. Încercare de transmutare a tuturor valorilor, 1, cap 32, par. 1-3, Washington, D. C.: traducere ºi studiu introductiv de Claudiu Disperarea este, aºadar, boala de moarte, Institute of Carmelite Studies Publications, Baciu, Oradea: Editura Aion, 1999, p. 41. aceastã contradicþie chinuitoare, aceastã 1980.

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 27  marca unui infern existenþial, în care, dupã cum am arãtat, moartea ºi durerea se po- tenþeazã una pe cealaltã (invers faþã de con- cepþia simþului comun), dând impresia unui sfârºit etern, a unei morþi a morþii sau a unui sfârºit fãrã sfârºit. Aceastã preeminenþã a agoniei15, care nu poate lipsi din experienþa morþii, pregãteºte terenul tânãrului Cioran, care porneºte de la interpretarea kierkegaardianã din Boala de moarte, sintetizeazã intuiþiile lui Scho- penhauer ºi Nietzsche, care mizau, în sen- suri diferite, pe experienþa morþii, a suferin- þei ºi a agoniei, la care mai adaugã punctul de vedere al Zeitgeist-ului sãu specific, în care se îmbinau filozofia germanã a exis- tenþei, filozofia vieþii ºi un anume supra- realism radical (o mixturã de dadaism ºi futurism):

Nu pot aduce nimic în lume, cãci n-am decât o metodã: metoda agoniei. Vã plân- geþi cã oamenii sunt rãi, rãzbunãtori, nere- cunoscãtori sau ipocriþi? Vã propun eu me- toda agoniei prin care veþi scãpa temporar de toate aceste defecte. Aplicaþi-o fiecãrei generaþii ºi efectele vor fi imediat vizibile. Poate în felul acesta pot deveni ºi eu folo- sitor umanitãþii!16 • Cioran. Foto: Sophie Bassouls Observãm ironia combinaþiei metodã [methodos = cale, drum] + agonie [agon = Daþi-i apoi drumul ºi lãsaþi-l sã fugã de opoziþia lor chirurgicalã), instaurând ago- luptã] (atunci când a fost conceputã, alã- groazã pînã cînd, epuizat, va cãdea jos. ªi vã nia prin torturã (acesta este nivelul indi- turarea kierkegaardianã dintre concept ºi garantez cã efectul este incomparabil mai vidual, care are rezonanþe stranii ºi nefe- angoasã era de o ironie ºocantã ºi necon- valabil decît toate cele obþinute prin cãile ricite cu teroarea stalinistã sau nazistã). venþionalã). „Metoda“, termen care aparþi- normale. Dacã aº putea, aº aduce întreaga Trecând de la particular la universal, frag- ne teoriei ºtiinþifice, cu aplicaþii diverse la lume în agonie, pentru a realiza o purifica- re din rãdãcini a vieþii; aº pune flãcãri arzã- mentul cioranian capãtã valenþe teologice: Descartes ºi Kant, este alãturatã „agoniei“, toare ºi insinuante la aceste rãdãcini, nu pen- focul (metonimie pentru „torturã“) ciora- termen ce are reziduuri greceºti conflictua- tru a le distruge, ci pentru a le da altã sevã nian nu doreºte sã distrugã lumea sau s-o le, definiþie pe care Cioran nu o acceptã. ºi altã cãldurã. Focul pe care l-aº pune eu schilodeascã, ci vrea s-o purifice. Nu moar- Mixtura este (aproape) dadaistã: avem un acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfi- tea este scopul, ci transfigurarea cosmicã: termen cu denotaþie ºtiinþificã, filozoficã ºi gurare cosmicã, esenþialã.17 toate acestea sunã bine, dacã nu observãm unul cu conotaþie mai ales liricã înainte de cã în procesul creãrii acestei specii noi de a fi filozoficã (sunt douã registre antago- Avem mai multe niveluri ale acestui text. fiinþã umanã, transmutate, un procent sem- nice). Ironia merge ºi mai departe, dacã Primul este cel avangardist, care aminteºte nificativ nu ar reuºi sã supravieþuiascã, fiind ascultãm tonul cioranian, care pare sã tri- de antiumanismul apocaliptic al lui Lau- obliterat de „bici, foc ºi injecþii“. Dacã tre- mitã (dacã eliminãm cinismul) la un ma- tréamont ºi de farsele lui Jarry ºi Ionesco. cem deci de dimensiunile suprarealiste sau nual de self-help sau self-improvement con- Al doilea ne trimite la extremismul literar metaforice ºi interpretãm descrierea ciora- temporan: „Aveþi mici depresii? Mici al Zeitgeist-ului cioranian, care era o con- nianã aºa cum apare ea, probabil cã am nemulþumiri? Cei din jur nu vã respectã? secinþã a nihilismului lui Nietzsche ºi Rim- înþelege-o ca un experiment biologist, ce Vã ofer soluþia perfectã: încercaþi agonia!“ baud ºi o reflexie a extremismului politic al are drept consecinþã crearea unor supraoa- 18 Mai mult, fragmentul, prin aceastã per- anilor 1930 (ne amintim, de asemenea, de meni ori a unor fiinþe umane alpha, evo- spectivã avangardistã, pare a constitui ºi o consubstanþialitatea dintre lirism ºi totali- luate ºi mutante (ori a unui tip nou de parodie a noþiunii stoice de grijã de sine. tarism, evidenþiatã de Ilinca Zarifopol- cyborgs, ce are puteri nelimitate). 19 Modul prin care autorul poate fi „folositor Johnston ). Al treilea este un nivel al me- Tortura, moartea ºi agonia, dar mai ales omenirii“ are conotaþii nihiliste, referindu- taforei – probabil „metoda“ cioranianã ar suferinþa care are puterea apoteoticã a se la un tratament care distruge boala, în putea constitui subiectul unui roman de transfigurãrii, a purificãrii amintesc de re- acelaºi timp ruinând serios ºi speranþele de Márquez sau Llosa (ori al unei distopii flecþiile lui Schelling: viaþã ale bolnavului. similare celei din Lumea fãrã femei de Vir- În ce constã aceastã metodã a agoniei, gilio Martini) sau al unui film de Pier Paolo Durerea este ceva universal ºi necesar în care provine parcã din Tzara, Marinetti sau Pasolini ori de Michael Haneke. Argumen- viaþa tuturor, inevitabilul punct al tranziþiei Raoul Hausmann? tul nostru este cã textul lui Cioran este atât cãtre libertate […] Suferinþa este în gene- de radical, încât este aproape imposibil ral calea cãtre glorie, nu doar în privinþa Prin bici, prin foc sau injecþii, aduceþi pe fie- sã-l înþelegi din punct de vedere obiectiv omului, ci ºi în cea a creatorului. Dumnezeu care om în agonie, la experienþa clipelor din sau realist, deºi o asemenea intenþie halu- trimite natura umanã prin drumul pe care urmã, pentru ca într-un groaznic chin sã cinantã ar fi putut sã-i convinã în acea este necesar ca ea sã-l parcurgã. Participarea încerce marea purificare din viziunea morþii. epocã filozofului român. la tot ceea ce este orb ºi întunecat ºi la sufe- Fragmentul insistã pe complementari- rinþa naturii lui Dumnezeu îl va ridica la cea 15. V. Eugen Simion, Existã un „existenþialism“ mai înaltã conºtiinþã. Fiecare fiinþã trebuie românesc?, in Fragmente critice, IV, Cioran, tatea dintre suferinþã ºi moarte (ºi nu pe sã-ºi cunoascã profunzimile; ºi acest lucru Noica, Eliade, Mircea Vulcãnescu, Bucureºti: este imposibil fãrã suferinþã. Durerea vine Editura Univers Enciclopedic, 2000, p. 31- 17. Ibid., p. 22. numai din fiinþã…20 32: „Iritat de retorica tradiþionalã, el pro- 18. Eugen Ionescu, Eu, ediþie îngrijitã de Ma- duce o altã retoricã, una pe care ar trebui riana Vartic, Cluj-Napoca: Editura Echi- Suferinþa ilustratã de Schelling ºi Cioran21 s-o numim retorica agoniei […] Prin aceasta nox, 1990, p. 190. merge împotriva utilitarismului ºi hedonis- el aparþine, spiritualiceºte, unei modernitãþi 19. „Din punct de vedere cultural sau politic, târzii. Tânãrul valah simte deja sfârºitul lirismul intens este constitutiv tiranic, 20. F. W. J. Schelling, Vârstele lumii, apud unei spiritualitãþi obosite ºi îºi construieºte pentru cã nu poate concepe voinþe sau idei George Pattison, Anxious Angels, London: o artã poeticã din refuzuri“. contrare […] Lirismul este echivalentul MacMillan Press, 1999, p. 16. 16. Emil Cioran, Pe culmile disperãrii, Bucu- stilistic al totalitarismului“ (Ilinca Zari- 21. Pânã la un punct, aceasta este orientarea reºti: Editura Humanitas, 1990, p. 21-22. fopol-Johnston, p. 144-146). cioranianã. El adaugã însã: „N-aº putea

28 • APOSTROF mului cotidian, care stabilesc ca scop ultim ieºi victorioasã. Douã observaþii trebuie te cuprinde ca un aflux de sînge, ca o forþã în viaþã evitarea durerii (ºi cãutarea sincro- indicate aici: interioarã imposibil de stãpînit ºi care te nicã a plãcerii); mai mult, cei doi filozofi a) Pe Cioran îl intereseazã intensitatea, dominã pînã la sufocare, sau cînd te strînge (cu intenþionalitãþi diferite) criticã implicit punctul culminant sau ora zero, momentul ca un ºarpe provocîndu-þi halucinaþii de idealul anesteziei (indiferenþã, relaxare, apa- groazã, acela nu cunoaºte caracterul demo- în care moartea triumfã asupra vieþii (o orã nic al vieþii ºi efervescenþele interioare din tie), la care tânjim de cele mai multe ori. zero care este cuplatã pe impresia de eter- care rãsar marile transfigurãri. Este necesarã Schelling observã cã adevãrata noastrã pro- nitate a infernului), clipa de eternã dam- o astfel de beþie neagrã pentru a înþelege funzime ni se dezvãluie numai în suferinþã naþiune ºi momentul nihilist, când chinul de ce ai vrea cît mai apropiat sfîrºitul unei ºi cã, astfel, nu ne putem cunoaºte pe noi scurtcircuiteazã orice spaþiu al cotidianitãþii asemenea lumi.27 înºine dacã nu explorãm suferinþa (filozo- ºi în care moartea, chiar dacã se retrage, ful german trimite, la fel ca ºi Søren Kier- lasã daune iremediabile ºi se reproduce ase- Moartea este „portretizatã“ ca la Bruegel, kegaard, la modelul iniþiatic al unui zeu menea unui virus; chiar dacã se retrage, Bosch sau, mai recent, la Otto Dix, ca o care a suferit un travaliu ºi o ordalie exem- triumfã psihologic prin clonele sale, frica ºi forþã care transcende categoriile sau for- plarã), iar Cioran completeazã cã suferin- angoasa. mele ori care transgreseazã ºi divinitatea, þa este o modalitate de transgresiune, de b) N-am putea înþelege textul cioranian devenind un fel de supradivinitate nihilistã, transformare de sine ºi mai ales un mod de dacã nu l-am interpreta printr-o grilã de ca în poemul Memento mori al lui Emi- self-help, care ne aduce în vecinãtatea ex- lecturã maladivã („Oamenii sãnãtoºi, nor- nescu: „Moartea-ntindã peste lume uriaºele perienþelor esenþiale ºi prin care micile de- mali ºi mediocri nu au o experienþã a ago- aripe:/ Întunericul e haina îngropatelor risi- presii, anxietãþi, conflicte cotidiene sunt niei ºi nici o senzaþie a morþii“24): boala pe./ Câte-o stea întârziatã stinge sufletul ei eliminate, datoritã meschinãriei lor contin- devitalizeazã ºi, la fel ca suferinþa, este o mic./ Timpul mort ºi-ntinde membrii ºi gente. La fel ca moartea, suferinþa ºi angoa- modalitate de cunoaºtere ºi o metodã ini- devine veºnicie./ Când nimic nu se-ntâm- sa ne transportã dincolo de sfera exaspe- þiaticã. Infernul imanent, infernul lui aici ºi pla-va pe întinderea pustie/ Am sã întreb: rantã a lui das Man. Or, suferinþa, astfel acum ne cucereºte (ne însemneazã) în boa- Ce-a rãmas [oame], din puterea ta? – Ni- interpretatã, la fel ca moartea din Apãrarea lã, angoasã ºi suferinþã, astfel încât un frag- mic!!“28 Mai mult, pentru cã textul lui 22 lui Socrate , nu are valenþe exclusiv negati- ment al lui devine constitutiv subiectivitã- Cioran are reflexe neoromantice (ºi pentru ve: devine un instrument de iniþiere ºi o þii noastre. Chiar dacã vitalitatea noastrã cã existã o continuitate nihilistã ºi una modalitate de cunoaºtere. reuºeºte sã depãºeascã boala sau moartea, gnosticã între Eminescu ºi Cioran) ºi mai Cioran continuã: destinul implacabil al existentului este sã ales, din perspectiva dominaþiei absolute pe cedeze ºi sã fie colonizat de moarte, întâi care o are ideea de moarte (putem vorbi de În acest sentiment de sfîrºealã se va revela simbolic în experienþa suferinþei, apoi fizic. un imperialism al morþii sau de o voinþã sensul adevãrat al agoniei, care nu este luptã Asemenea laºului lui Shakespeare25, vom ºi de o posibilitate de cucerire absolutã, din fantezie sau pasiune gratuitã, ci zbaterea emulatã în literaturã de personajul Tamer- vieþii în ghearele morþii, cu puþine probabi- experimenta acest triumf al morþii (care este concomitent umilirea ºi destituirea lan al lui Marlowe), moartea personificatã litãþi pentru viaþã. Nu poþi separa gîndul ca hegemon se regãseºte în bine-cunoscu- agoniei de cel al sfîrºelii ºi al morþii. Agonia noastrã) de nenumãrate ori. ca luptã? Dar luptã cu cine ºi pentru ce? Este Teza principalã a lui Cioran (influenþat tele versuri: „Din inima lui simte un copac absolut falsã interpretarea agoniei ca elan de Heidegger ºi în conflict cu Sartre ºi cum rãsare,/ Care creºte într-o clipã ca în exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbu- Epicur) este cã moartea nu este ceva ex- veacuri, mereu creºte/ Cu-a lui ramuri peste cium cu finalitatea în el însuºi. În fond, ago- tern, o regiune autonomã, în care devii lume, peste mare se lãþeºte;/ Umbra lui cea nia înseamnã frãmîntare între viaþã ºi moar- uriaºã orizontul îl cuprinde/ ªi sub dânsul obiect (asta nu-l preocupã pe scriitorul 29 te. Întrucît moartea este imanentã vieþii, român), ci este imanentã vieþii, cã fiind viu, universul într-o umbrã se întinde…“ aproape întreaga viaþã este o agonie. Decît, poþi „cunoaºte“ tot ce se poate cunoaºte Cioran foloseºte expresii dintr-un voca- eu nu numesc agonice decît momentele dra- despre moarte prin „metoda“ agoniei: bular neoromantic, cu intenþionalitate ex- matice ale acestei lupte între viaþã ºi moar- presionistã („teribilã agonie“, „halucinaþii te, cînd fenomenul prezenþei morþii este trãit „Moartea nu poate fi înþeleasã decît dacã viaþa este simþitã ca o îndelungatã agonie, de groazã“, „beþie neagrã“), amintind de conºtient ºi dureros. Agonia adevãratã este Poe, Baudelaire ºi Gottfried Benn. Cuvân- aceea în care treci în neant prin moarte, cînd în care moartea se îmbinã cu viaþa […] sentimentul sfîrºelii te consumã iremediabil Sensul adevãrat al agoniei îmi pare a fi reve- tul-cheie al acestui pasaj este cel al domi- ºi cînd moartea învinge. În orice agonie laþia imanenþei morþii în viaþã“.26 Dacã în naþiei, care cere supunere ºi obedienþã ºi veritabilã este un triumf al morþii, chiar dacã psihoterapia existenþialistã se pune accen- care este în stare sã elimine orice rezistenþã dupã acele clipe de sfîrºealã continui sã (ceea ce exprimã mai ales nobleþea inutilã 23 tul pe cunoaºterea (în raport cu ignorarea trãieºti. sau evitarea) morþii, iar acest Erlebnis are a rezistenþei): dacã am transfera imaginea capacitatea eliberatoare de a ne duce din- lui Cioran în domeniul ºtiinþelor politice, am avea de-a face cu un hegemon, care Sentimentul de sfârºealã trimite la expe- colo de circuitul meschin al lui das Man ºi controleazã ºi stãpâneºte nu numai întrea- rienþa mortificãrii (a morþii care se trãieºte de a ne face sã apreciem mai mult viaþa (în ga lume, ci întreg universul. ºi se moare), evidenþiatã de Kierkegaard, în vecinãtatea morþii sau sub aspectul cunoaº- Douã observaþii, în încheiere. Cioran Boala de moarte. Cioran respinge rãdãcina terii propriei mortalitãþi, viaþa devine un nu face un cult al morþii în maniera lui greceascã, conflictualã a agoniei, redefi- dar preþios, care nu trebuie irosit), Cioran, Novalis; nu este tanatofil, pentru el, moar- nind-o ca „frãmântare“, ca teritoriu în care care nu este nici el strãin de aceste intuiþii, tea este „hidoasã“.30 Mai mult, raportul din- moartea ºi viaþa se întrepãtrund. El mai insistã mai ales asupra „revelaþiei“ nihilis- tre existent ºi hegemon ar trebui sã se observã cã, întrucât viaþa îºi disputã acelaºi te a nefiinþei, în care viaþa primeºte un desfãºoare, probabil, conform grilei impu- teritoriu cu moartea pe întreg parcursul caracter demonic, prin infectarea consti- se de Max Stirner: „Ar fi prostesc sã afirm existenþei noastre, din punct de vedere lo- tutivã cu moartea, în aºa fel încât experi- gic viaþa este un alt sinonim pentru agonie cã nu existã puteri superioare mie. Doar cã mentarea vieþii este similarã cu experimen- atitudinea pe care am s-o iau faþã de ele (ne amintim de Heidegger ºi Johannes von tarea morþii din viaþã. Tepl, de filozofia vieþii ºi de filozofia ger- va fi [urmãtoarea]: am sã fiu inamicul fie- manã a existenþei). Cu toate acestea, filo- cãrei puteri înalte…“31 A vedea cum se întinde moartea peste aceas-
zoful român înþelege agonia ca o modali- tã lume, cum distruge un arbore ºi cum se tate de transportare a fiinþei umane direct insinueazã în vis, cum ofileºte o floare sau o în neant, prin devitalizare ºi mortificare, civilizaþie, cum roade din individ ºi din cul- când viaþa duce o luptã din care nu poate turã, ca un suflu imanent ºi distrugãtor, este a fi dincolo de posibilitatea lacrimilor ºi a 27. Ibid., p. 36-37. scrie totuºi o apologie a suferinþei, fiindcã regretelor, dincolo de orice categorii sau 28. Mihai Eminescu, Memento mori, ediþie de suferinþa durabilã […] dacã purificã în pri- forme. Cine n-a avut sentimentul acelei teri- Al. Piru, Craiova: Editura Vlad&Vlad, mele faze, în ultimele tâmpeºte…“ (Emil bile agonii, cînd moartea se înalþã în tine ºi 1993, p. 125-126. Cioran, p. 83). 29. Mihai Eminescu, Luceafãrul, ediþie de Al. 22. „Nu judecãm drept când credem cã moar- 24. Ibid., p. 34. Piru, Craiova: Editura Vlad&Vlad, 1993, tea este o nenorocire“ (Platon, Opere com- 25. „Cowards die many times before their p. 97. plete, vol. I, ediþie îngrijitã de Petru Creþia, deaths…“ (William Shakespeare, Julius 30. Emil Cioran, p. 128. Constantin Noica ºi Cãtãlin Partenie, Bu- Caesar, Charleston: BiblioBazaar, 2009, p. 31. Max Stirner, Der Einzige und sein Eigentum, cureºti: Editura Humanitas, 2001, p. 45). 107). Stuttgart: Philipp Reclam Verlag, 1972, p. 23. Emil Cioran, p. 24. 26. Emil Cioran, p. 33-34. 202.

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 29 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2.

Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 15 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 30 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 60 lei pentru un an.

Cãrþi primite la redacþie

• Nicolae Turcan, • Constantin Credinþa ca • Nicolae Turcan, Pãdureanu, Grecia filosofie: Marginalii Despre maestru • Ara Alexandru – pãmânt sfânt ºi la gândirea ºi alte întâlniri, ªiºmanian, apostolic, Craiova: tradiþiei, prefaþã de eseuri, cronici, 3/Absenþe, Scrisul Românesc Radu Preda, Cluj- recenzii, Cluj- Craiova: Ramuri, Fundaþia – Editura, Napoca:Eikon, Napoca: Limes, 2011. 2011. 2011. 2010.

• Constantina Raveca Buleu, • Letiþia Ilea, • Petru Vaida, Paradigma puterii Despre câºtiguri Proteu: încercãri în secolul al ºi pierderi de filozofie ºi Vasile Mîrza, XIX-lea, Bucureºti: (antologie), Cluj- literaturã, Regina nopþii, Ideea Europeanã, Napoca: Grinta, Bucureºti: Meronia, Baia-Mare: 2011. 2011. 2011. Eurotip, 2010.

30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþii • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, ediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Colecþia „Filosofie modernã“ Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei REDACÞIA: • FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul • EUGEN PAVEL, Între filologie traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei MARTA PETREU Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ • IRINA PETRAª, Teoria literaturii: (redactor-ºef) Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • JOSEPH RATZINGER, Europa în criza UKÁCS ÓZSEF culturilor, traducere de DELIA MARGA, • ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a lui L J prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei VIRGIL LEON • Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ANA SALOMIA CORNEA Colecþia „Filosofie medievalã“ ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei IRINA PETRAª • SF. ANSELM DIN CANTERBURY, • Cele 10 porunci, carte gînditã Tehnoredactare: Monologion despre esenþa divinitãþii ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei FOGARASI EDITH traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei • NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, Vignetele revistei reprezintã Colecþia „Filosofia religiei“ 2007, 304 p. 7 lei variaþiuni grafice de Mihai Barbu • HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului dupã desene de Franz Kafka. traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei Colecþia „Scrinul negru“ Colecþia „Filosofie româneascã“ • ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii ANA POP asupra miºcãrii legionare (contabilitate) • VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de 2003, 146 p. 10 lei MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei • N. STEINHARDT, de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei EDITORI: Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã • ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei  Uniunea Scriitorilor de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã din România • D. D. ROªCA,  Fundaþia Culturalã Apostrof de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu Revista apare cu sprijinul: de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei  Fondului Cultural Naþional • BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei • LUDOVICA REBREANU,  Consiliului Local ºi al Primãriei ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, Adio pînã la a doua Venire: Cluj-Napoca 2000, 132 p. 5 lei Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note • LAURA PAMFIL, Noica necunoscut, de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei ADRESA REDACÞIEI: 2007, 288 p. 8,75 lei • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul Cluj-Napoca Colecþia „Ianus“ unui psihiatru): Aforisme, prefeþe de Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie cod 400079 • OVIDIU PECICAN, Trasee culturale ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Tel., fax: 0264/432.444 Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti. e-mail: [email protected] • CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), Reflexii ale imaginarului eminescian, 2001, 144 p. 6,30 lei Pentru corespondenþã: 2006, 202 p. 15 lei Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar Cluj-Napoca, 400750 • PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei 2003, 112 p. 7,50 lei • Revista APOSTROF figureazã • DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, • KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), în Lista-catalog a publicaþiilor 2004, 380 p. 20 lei traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt- interne, editatã de RODIPET SA, înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU la poziþia 4251. • GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei (în colaborare cu Editura Polirom) 2009, 83 p. + ilustraþii • NORMAN MANEA, Despre clovni Manuscrisele primite la redacþie eseuri, 1997, 230 p. 4 lei Colecþia „Istoria filosofiei“ nu se înapoiazã. • NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt ONSTANTIN ÃDULESCU OTRU prozã, 1997, 186 p. 4 lei • C R -M , ISSN 1220-3122 F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa Revista este înregistratã la OSIM 2003, 128 p. 10 lei • PHILIP ROTH, Animal pe moarte cu nr. 45630/22.05.1996. roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei Colecþia „Poeme“ • SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie Revista APOSTROF este membrã a ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei • TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului, Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- 2006, 84 p. 15 lei lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici asociaþie cu statut juridic, recu- traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC, Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom noscutã de Ministerul Culturii 2003, 96 p. 7,50 lei (le puteþi comanda la www.polirom.ro): ºi Cultelor. • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“: • ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui Scurtã istorie a Clujului Koroviev: Interpretare figuralã la Tiparul: ºi a monumentelor sale, volum ilustrat Maestrul ºi Margareta, Centrul de Presã Reformat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei • GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara, • MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale: 2006, 231 p. 20 lei Unica responsabilitate a revis- recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei tei Apostrof este de a gãzdui • ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare, opiniile, oricît de diverse, ale îndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitã 2007, 182 p. 19,95 lei colaboratorilor noºtri. Respon- de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei ON IANU sabilitatea pentru conþinutul fi- • ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann • I V , Investigaþii mateine, 2008, 112 p. 19,50 lei ecãrui text aparþine, în exclu- ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei sivitate, autorului. • MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, • MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor. Apostrof 2006, 132 p. 20 lei Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 31