ANUL Vil, NUMĂRUL 3 (73), MARTIE 1996 - LEI 500 ^ mi Editurii "Cogito' şi al

' -\ PUBLICAŢIE INDEPENDENTA, DE OPINIE Şl INFORMARE CULTURALA

IN ACEST

SEMMEAZĂs

IOAN ŢEPELEA DAN DAMASCHIN ROBERT ŞEKBAN GRIGORE SCARI^iT GEORGE VULTURESCi: VIOREL HOKJ • I U>VIÎI IV VOV

11» M UîSJ V

VIOKl l

D.TEPENEAG *i V1UA VI N SCRIITOR LA ORADEA pentru mine risy ci şi... Oradea ii UNU' Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996

Ioan Ţepelea

Tente de bilanţ Sunt, mă simt, nu doar părtaş, ci răspunzător pentru rilor Profesionişti din România, au impus standarde noi de tot ceea ce a fost bun sau mai puţin bun în viaţa revistei UNU calitate, inclusiv sub aspectul formal-grafic. Rubrici ca Unu în cei şase ani care s-au scurs de la apariţia primului ei număr şi PORTRETELE sale (Tiberiu Ciorba), ACOLADE SU- (martie, 1990). Spun acest lucru din postura celui care a pus BIECTIVE (Dan Damaschin), SLAMDOWN (Robert Şer- ceva şi din sufletul lui, pentru ca această revistă să se nască ban), AMPRENTE (Ioan Moldovan), VARIA HISTORICA şi. apoi, să se împlinească, să-şi justifice existenţa într-un (Liviu Borcea), CONTINENT LITERAR (Magda Danciu), peisaj suprasaturat de publicaţii, precum şi în condiţii econo- ARGUS (Lia Pop), SEMN (Măria Vulişici-Alexandrescu) mico-financiare din ce în ce mai nefaste pentru o atare între- sau FAPTE ŞI IDEI (Rodica Lungu) ş.a. au dat şi dau în con- prindere. tinuare o notă de interes aparte revistei. Inii amintesc că atunci, în primăvara lui 1990, suma Nu întâmplător, la împlinirea a şase ani de la apariţia de 100 de lei încă reprezenta un capital cu care să poţi sub- primului său număr, revista UNU a reuşit să adune în preaj- scrie la o aşa-zisă mică "afacere" (şi domnii L. Borcea, P. mă, să reunească pentru cel puţin două zile (22 şi 23 martie) Mihancea, C. Butişcă şi I. Sarea,», care mi-au fost alături în a- la Oradea, pe reprezentanţii suratelor ei mai mari şi de tradi- cele momente, ar putea să confirme). Numai că evoluţiile ul- ţie din partea de vest a ţării, adică Orizont din Timişoara, terioare, dintr-o asemenea perspectivă, s-au dovedit total ne- Vatra din Târgu Mureş, Arca din Arad, Poesis din Satu Ma- prielnice pentru existenţa revistelor cu profil cultural. Aşa s-a re, Steaua, Tribuna, Apostrof şi Echinox din Cluj Napoca, ajuns ca odată cu înfiinţarea editurii Cogito, revista UNU să sau Familia, Aurora şi Aletheia din Oradea. Spun nu în- devină, să constituie şi o parte de activitate a acesteia, evi- tâmplător, pentru că în concertul revuistic actual UNU şi-a dent şi cu menirea de a populariza cartea proprie şi nu numai. câştigat destui prieteni iar iniţiativele sale, atâtea câte şi La înfiinţarea Societăţii Oamenilor de Ştiinţă şi a Scriitorilor cum sunt, n-au altă menire decât să uşureze penetrarea infor- din Bihor, revista şi-a asumat şi rolul de a prezenta, pe cât maţiei culturale spre zone cât mai extinse ale spaţiului româ- posibil, larga şi benefica activitate a acesteia, rezultatele con- nesc în primul rând. Am simţit şi simţim încurajarea con- crete ale celor ce o compun, în plan literar sau cultural-ştiin- fraţilor noştri de la revistele de cultură amintite şi, desigur, şi ţific. de la alţi truditori în redacţiile revistelor de profil din diferite Aş putea spune că, indiscutabil, cei şase ani de apari- zone ale ţării. (Convorbiri literare, Cotidianul - Suplimen- ţie neîntreruptă au adus, vrând-nevrând, şi o oarecare expe- tul literar, Zburătorul, România literară ş.a.). Avem deci rienţă concretizată în realizarea unor numere mai atractive, convingerea că demersurile noastre au căpătat o recunoaş- mai interesante, capabile să suscite un interes mereu crescând tere, ceea ce ne îndeamnă să nu dezarmăm, în pofida tuturor din partea cititorilor. Prezenţa constantă în paginile ei a unor greutăţilor. Dimpotrivă! articole realizate de sau despre personalităţi ale vieţii literare îi asigurăm, prin urmare, pe cititorii noştri, pe toţi cei şi cultural-ştiinţifice româneşti, dar nu numai, a fost, de fapt, ce au încredere în faptele noastre şi care ne apreciază efortu- una din modalităţile prin care aceasta şi-a sporit valoarea. rile de până acum, că vom conta în continuare pe câştigul Mai mult, lărgirea grupului de colaboratori, concomitent cu moral şi cultural, singurul cu adevărat real, pe care se poate soluţia editării revistei şi în colaborare cu Asociaţia Scriito- conta în prezent. Premiile Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România pentru anii 1994 -1995

Premiul pentru cea mai bună carte a anului - Andrei Cornea, pentru volumul Platon. Filosofie şi cenzură, Editura Humanitas, 1995 Premiul pentru cea mai populară carte a anului - Poezie - Alexandru Muşina, Tomografia şi alte explorări, Editura Marineasa, 1994 - Proză scurtă - Viorel Marineasa, Dicasterial, Editura Arhipelag, 1995 - Roman - Mircea Cărtărescu, Travesti, Editura Humanitas, 1994 - Critică-eseu - Adrian Marino, Biografia ideii de literatură, voi. III, Editura Dacia, 1994 - Debut - Caius Dobrescu, Efebia, Editura Marineasa, 1995 Premiul pentru experiment - Anton Sebastian Floraţiu, Novele filoneze. Dictando dictanda & Nopţi triunghiulare, Editura Vlasie, 1995 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 . UNU r

Dumitru Ţepeneag Fragment I ,W\ I - 5 februarie 1971 -

Aseară l-am lângă acest "director", Guy de Bosschere e un adevărat om de însoţit pe Cotruş ca- dreapta! Oare numai prostia să explice atitudinea lui? Ran- re trebuia să ţină o chiuna existenţială şi prostia! Comunismul rusesc înseamnă - D. EPENEAG "conferinţă" la o ca- a rămas să însemne! - luptă împotriva nazismului. Din aceas- să de cultură (sau tă fază a tinereţii frustate n-a mai ieşit. E posibil... aşa ceva!) în Marly- Şi-acum despre Cotruş. Din tot "cercul de la Sibiu", el le-Roi foarte aproa- şi cu Nego sunt cei care n-au făcut nici o concesie; şi încă îs pe de Paris. N-au Nego tot a mai cochetat cu ideea, Cotruş însă se poate spune fost decât câteva că a rămas pur, absolut pur. E în el o îndârjire care nu se ex- persoane şi directo- plică numai existenţial (suferinţele fizice şi morale din închi- rul întregii chestii (Marteau fiind şi el acolo), responsabil cu soare şi, mai ales, din perioada când se ascundea să scape de expoziţiile; e mai mult decât o casă de cultură, un fel de cen- închisoare). E îndârjirea legionarului autentic, dublată ce-i tru cultural cu o imensă sală de expoziţie, sală de conferinţe, drept de o mare stăpânire de sine care îi dă putinţa să păstreze pentru proiecţii, cantină, dormitoare; toate în jurul unui cas- o prudenţă pentru mine cam exagerată. Deci un caracter ferm, telaş modest şi fără prea mare trecut istoric. Directorul, des- plus o cultură serioasă, deşi depăşită puţin, dar asta e firesc şi pre care Cotruş susţine că e evreu (mă cam enervează antise- nu e un păcat. Ce mă enervează la el e intoleranţa funciară a mitismul lui Cotruş!), a fost într-un lagăr german, e comunist fanaticului idealist (deci ofensiv), de unde şi anti-semitismul şi admirator (cu unele rezerve) al Uniunii Sovietice unde şi-a lui; e salvat însă de o anume candoare, de un soi de hahale- trimis feciorul să studieze limba şi cultura rusă. Cotruş a vor- rism specific românesc care-i înmoaie, în relaţiile cu ceilalţi, bit despre literatura română de la origini şi până la... Blaga duritatea iniţială. Din păcate e prea puţin activ şi se poate ob- (inclusiv). Despre literatura contemporană a spus doar câteva serva că sunt mai " folositor" Nego sau chiar Doinaş ori Ba- vorbe, l-am completat şi eu şi "entretien"-ul a luat o întorsă- lotă decât el care stă retras sub pretextul că trecutul său poli- tură politică; la sfârşit, directorul s-a arătat destul de nemulţu- tic mai mult ar compromite "lupta" decât ar ajuta-o. Şi atunci mit de criticile, de altfel timide, pe care Cotruş şi cu mine le- această "luptă" rămâne să fie dusă de esteţi evazionişti ori am formulat la adresa regimului politic din Est. In felul aces- tineri fără experienţă printre care se amestecă ariviştii ori ta, spunea el, dăm apă la moară (expresia există şi în france- simplii scandalagii care sunt de-o mie de ori mai dăunători. ză!) filo-americanilor şi imperialiştilor. Uniunea Sovietică Cotruş - şi poate asta e adevărata scuză - e un om bolnav, u- trebuie apărată - chiar şi ascunzând adevărul, pentru că e ţara zat de stalinism mai mult decât un Dimov a cărui vitalitate e socialismului, etc, pe scurt, poziţia comunistului dinainte de cu totul ieşită din comun. Au aceeaşi vârstă! război care, atunci cel puţin avea scuza că mai putea spera în- făptuirea socialismului în URSS într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat; ceea ce a fost dezminţit cu brio după aceea. E absolut ridicol ca un intelectual comunist din Franţa PREMIILE ANUALE să-ţi dea direcţia ţie, cetăţean al unei ţări socialiste care cu- ALE REVISTEI UNU noşti oricum mai bine situaţia şi ai suportat pe propria-ţi piele această "construire a socialismului". ŞI EDITURII COGITO La plecare, cu mine, directorul s-a arătat foarte ama- (1995) bil, mi-a dat un desen-afiş unde, printre altele, era scris "je reve, donc je suiş" (l-am lipit pe peretele "atelierului") şi mi- a spus să vin oricând la el dacă am nevoie de masă sau casă. 1. Ion Simuţ - pentru întreaga sa activitate Vorbea tot timpul cu "camarade" şi se vedea că e într-o dis- pută veche cu Marteau pe chestii politice. O să mă duc să-1 în plan literar şi îndeosebi pentru cartea Revizuiri, văd: în felul lui e un specimen interesant; nu e gauchist, e co- Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995. munist ortodox şi combatant. Mă întreb ce poate fi exact în 2. Lazăr Cârjan - pentru implicarea efecti- capul lui? Explicaţia lui Cotruş anti-semită şi uşor fantezistă vă, uneori decisivă, în viaţa culturală orădeană. nu rezistă, mai ales că acum evreii nu par să-i mai susţină cu atâta ardoare pe ruşi, iar sioniştii sunt chiar împotriva lor. Pe UNU • Anul VII, ar. 3 (73), martie 1996

loan Ţepelea Nichita .Danilov mnmmmmm în casa fiinţei Distins recent cu adecvare a limbajului liric. MIRELE ORB Premiul pentru Literatu- Interioarele Casei (sau Caselor) în care poetul se lo- ră al revistei Cronica din cuieşte pe sine, cu înfăţişarea "chipului nelumesc" preferat, dulce târgul Ieşilor, poetul desigur, celui lumesc, dau poemelor şi o undă elegiacă, din- Nichita Danilov îşi poartă colo de care însingurarea şi beatitudinea se adună, se înteme- cu seninătate şi sensibilita- iază în monada speranţei veşnic animatoare. Există în poezia te dar şi strălucire steaua lui Danilov o dialectică absconsă, întrevăzută, descifrabilă în vocii sale lirice, prin reali- planul filosofic, singurul de altfel în care, structural şi idea- tatea imediată a literaturii tic, poetul construieşte şi fiinţează asumându-şi deplina li- române, având, câteodată, bertate, proclamând iluminarea ca necesitate, mimetizând preţiosul har al "iluminării doar semnele vremelniciei. Peisajul mişcărilor sale este bân- vizionare" - cum scrie loan tuit de adâncimile ideatice ale viziunii religioase, de preg- Moldovan într-o cronică la nanţa şi permanenţa unei "tristeţi metafizice". Pustiul Casei Mirele orb (Familia, nr. 1/1996). "Trebuie să ai o inimă de şi Casa pustiului sunt două din cadrele fundamentale în care piatră/ ca să poţi vieţui pe pământ" - scrie poetul ieşan - "şi poetul îşi dezvăluie marea sa obsesie: Casa. Casa - imn şi uneori e bine/ să nu ai nici această piatră", continuă el, pu- Casa - ruină, ambele străluminate de ochiul divin. Nu întâm- nând astfel faţă în faţă două ipostaze ale percepţiei realităţii plător, zice poetul: "Bat la o uşă inexistentă/ şi intru în casa sociale fruste, căreia-i suntem şi martori şi (prea des) victi- me, nu doar personaje mai mult sau mai puţin derizorii. unor oameni inexistenţi:/ şi stau şi cinează/ la o masă de lut.// Cu mâini de lut/ rup pâinea de lut/ din căni de lut/ beau în Casa fiinţei sale poetice, sunt încă în mişcare "ca piatra smulsă din temelia unui templu/ şi adăugată altui tem- vin de lut/ şi se ospătează cu ţărână" (Casă). plu" (Elegie), multe din motivele lirice prezente şi în vol- Ai impresia, citind volumul Mirele orb (Editura Jun- umele anterioare (Fântâni carteziene - 1980, Câmp negru - mea, col. "Magul călător", 1995), că participi la o liturghie a 1982, Arlechin la marginea câmpului - 1985, Poezii - împăcării, a mântuirii prin recunoaşterea păcatului, prin asu- 1987, Deasupra lucrurilor, neantul - 1991. Fireşte, N. Da- marea vinovăţiei pentru toate relele acestei lumi, înţeleasă şi nilov a mai publicat Apocalipsa de carton - 1994, carte de ea ca o Casă a iluziilor şi deziluziilor, a fericirii şi neferi- portrete şi eseuri, şi Urechea de cârpă - 1993, proză şi pam- cirii, a mizeriei umane şi bunului simţ, a vieţii şi morţii etc. flet), aspect ce întăreşte ideea că deşi ţine oarecum "isonul Nimic nu este lansat ostentativ în vers, numic nu încreţeşte tradiţiei" (v. Emilian Galaicu-Păun, revista Vatra, nr. limpiditatea limbajului, în timp ce simbolurile impun, ca o 10/1995), printr-un circuit melodic nu doar original, ci aflat amplă şi necesară lucrare de interior, rugăciunea leală "la lu- la un nivel superior de ton elevat-abstract, poetul se caută pe mina lumânării...". Şi nu întâmplător, mai spune poetul, din sine la scara marilor iluminări, al unui spaţiu al mântuirii în perspectiva finului şi subtilului narator care este, cutremură- care ar fi "în aur/ şi în purpură înveşmântat". Mirele or}», că- tor de muzical, trist şi optimist: "... Acolo unde ieri/ era pătând în imaginaţia noastră fie semnificaţia fiinţei dumneze- întuneric şi întristare/ azi. răsună un dulce cântec de pasăre/ ieşti, fie pe cea a poetului, reprezintă şi un prag sau o punte De ce mă răsfeţi/Cu lumina ta Doamne?" (înserare). între două lumi sublimate de imaginar, precum şi de perfecta Spunem şi noi: ferice de poetul "Rege în patria lui"!

Dan Damaschin

întâlnire cu Prinţul Vladimir I. Ghica

Nu fără o anume satisfacţie la Editura Dacia (1995) într-o inspi- este prea precis a Lui" (s.a.). îmi aflu anticipate următoarele ver- rată tălmăcire aparţinând Doamnei Din acelaşi volum, nu mă pot suri: "nici o clipă n-a încetat să mi Doina Cornea. Exprimat mai întâi reţine să transcriu un alt pasaj al se adreseze divinul; noi suntem/ cei în limba lui Blaise Pascal, gândul Monseniorului: "Ce liniştitor este care de mult am încetat să-1 mai au- prinţului spiritual martirizat în tem- gândul că Sfîrşitul Cel de pe Urmă zim" (poemul Criza, secvenţa 30, în niţele României comuniste sună în este şi Cauza cea dintâi", pe care Kaspar Hauser, 1991) într-un frag- graiul strămoşilor săi astfel: "Dum- asociindu-1 titlului celei mai recente ment al Monseniorului Vladimir I. nezeu nu conteneşte să ne vorbeas- plachete pe care am publicat-o, l-aş Ghika, pe care-1 descopăr abia acum că. Dar noi nu ne străduim totdeau- parafraza prin: "Câtă împăcare aflu în versiunea românească a cărţii na să înţelegem limba în care El ne în ideea că Atotsfârşitul este de ase- V Gînduri pentru zilele ce vin, apărută vorbeşte. Mai ales atunci când ea menea Atotînceputul". 4 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 •UNU

Robert Şerban

DELOC FURIOSUL ORLANDO

Când închizi uşa, pe dinăuntru sau pe dinafară, bunele a cutiilor cu ceai./ la masa mea era un băiat/ mic, negricios, maniere îţi interzic să o trânteşti. Codul nu spune însă nimic cu ochelari, dând, nu ştiu de ce,/ o imponderabilă impresie de despre cum să deschizi. Bucurându-se (şi) de această liber- firav, ţinea cana/ ca la academia ceaiului, între palme, şi se tate, Orlando Balaş nu loveşte cu piciorul, ci doar ciocăneşte, uita/ nu ştiu unde. era o seară oarecare/ undeva însă, în cazar- discret, la poarta literaturii: "... sunt o sferă suspendată în ma pietruită de ger/ cu bordura de zăpadă, cu ferestrele înflo- vid./ în halucinaţia perfecţiunii mai cumplită ca liniştea./ în rate,/ luna bătea în sala de baie dând lucrurilor/ o nouă di- rotirea mea uniformă mă tem/ că suflul ei mă va spulbera ar- mensiune, chiuveta mea..." (poema chiuvetei). Disproporţia zându-mi/ sângele, umorile şi carnea nedemnă de arătarea ei/ calitativă dintre cele două părţi ale cărţii lui O. Balaş, în- ucigătoare..." Texte ale plictiselii, decupate dintr-un cotidian deamnă la comparaţie (ca la o gazetă de perete: aşa da - aşa lasciv. îmbâcsit de ceaţă, tristeţe, votcă, toamnă, cam acesta nu). Dacă în prima parte suflul poetic este scurt, gâfâit, ca la ar fi cuprinsul primei jumătăţi a volumului Borderline. Leha- un alergător de sută trimis să alerge la cros în locul colegului mitea este atotstăpânitoare, iar solitudinea autorului nu poate ieşit pozitiv la analize, a doua jumătate este câştigătoare, de fi perturbată decât de obiectele-i dragi (aparatul de ras, cămă- parcă altă mână ar fi scris poemele. Singura explicaţie a ine- şile bune, cărţile). Realitatea din jur nu generează poezie galităţii propriei cărţi o dă autorul: "nu pot scăpa de lucidita- decât atunci când este povestită. Acest lucra (bun) se petrece te". Poate că aici trebuie lucrat, poate că spontaneitatea este în ciclul Addenda: jocul. Solemnitatea şi gravitatea artificia- diluată ca o picătură de proculin în ochiul rece, de sticlă, în o- lă a discursului din primele douăzeci şi... de pagini, sunt înlo- chiul lucid. Subscriu fără ezitare la ultima frază a Cuvântu- cuite de versuri sprinţare, directe, a căror percutantă salvează lui înainte semnat de Ruxandra Cesereanu: "Eu cred că Bor- imaginea volumului: "asta s-a întâmplat pe vremea armatei, derline trebuie să fie doar prefaţa unui text viitor". Sunt con- era seară/ şi stăm toţi în sala de mese, cu unghiile murdare/ vins că Orlando Balaş e pasibil de o poezie ireproşabilă ("cu- cu feţele obosite, în faţa tăvilor metalice cu/ farfurii metalice, vintele par să fie pentru o fericire viitoare").

Apariţii editoriale la Oradea

1OAN COMAMfâCU

W Ii

M1TOED MAI

• • . jţs •.••:• ' • ti/Ic i ti) • 10 . • . !-;';::- • .. . ti :.':':'':': 32 U • -,' UNU- • Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 1

Grigurcu

Peisaj Peisaj critic (I) critic de Gheorghe Grigurcu

Scriu cu o oarecare întârziere de- literari, eseişti cu care d. Grigurcu are spre Peisaj critic (I), eseuri/ critică, numeroase afinităţi, iar deosebirile care semnat de Gheorghe Grigurcu. Aştep- există între dânsul şi autorii respectivi tam să apară şi volumul II pentru a avea nu fac altceva decât să marcheze perso- o privire de ansamblu asupra unui Pei- nalitatea artistică - tot mai originală şi saj critic românesc propus de unul din inconfundabilă. Aşadar, în paginile vo- cei mai importanţi oameni ai literaturii lumului vom întâlni numele lui Nicolae române din ultima jumătate de veac. Manolescu, N. Steinhardt, Adrian Mari- I Dar, cum deja ne-am obişnuit, cărţile nu no, Ion Negoiţescu, Ovidiu Cotruş, Ni- (mai) apar când vrem (este drept, nici colae Balotă, Octavian Paler, Mircea înainte de 1989 cărţile nu apăreau la so- Zaciu, Cornel Regman, Lucian Raicu, iar exemplul lui Adrian Marino nu este roc) noi, ci doar când este bunăvoinţă şi Alexandru George, Radu Petrescu şi unicul. când sunt bani. Dacă primul volum al alţii. De aceea, m-a surprins largheţea Adeseori, criticul literar eviden- Peisajului critic a apărut în 1993, la E- cu care autorul se arată generos faţă de ţiază cu o generozitate greu de egalat ditura Cartea Românească, înseamnă că scrisul lui Valentin Silvestru, Ion Rota- laturi importante ale personalităţii res- anul viitor ar putea apărea şi următorul, ru, Ştefan Cazimir, ultimul având, sau pective pentru a ajunge şi la punctele dacă luăm în considerare pauzele, "hia- jucând, un rol penibil de parlamentar. nevralgice şi pe care le exprimă cu o turile" cu care se imprimă aici cărţi! Cei care i-au reproşat răutatea voită d- "poftă", cu o plăcere care şi nouă ne "Cu emoţie şi mândrie, scrie au- lui Grigurcu au a se înşela, pentru că procură plăcere şi încântare! Structura torul într-o scurtă «Lămurire», cartea de numai un om generos este în stare să barocă a "părintelui protocronismului" faţă îşi propune, poate că cea dintâi du- scrie despre cei trei amintiţi, dar s-ar este exemplificată savant, dar se sub- pă Revoluţie, a readuce la locul lor o mai putea exemplifica şi cu alte nume. liniază că Edgar Papu "a întins nu o da- seamă de nume interzise până mai ieri. Gheorghe Gngurcu a cultivat şi cultivă tă tentacule spre corespondenţele cele Este evocată astfel o comuniune de spi- una din cele mai calde şi sincere cama- mai insolite, dintr-o puternică tendinţă rit şi de literatură de care am fost lipsiţi raderii literare tocmai pentru a nu frus- de a epata, sub semnul unei retorici cu brutalitate, de care avem vitală nevo- tra peisajul literaturii. Iar acolo unde a- grandioase a speranţelor". în acest re- ie". Pentru ca, în continuare, poetul, de pare tonul său aspru, neconcesiv, în- gistru se va vorbi şi despre Al. Piru, faţă fiind criticul literar, să afirme - ani- seamnă că este impus de realitate ase- despre "Oscilaţiile lui Piru", acel homo mat de cel mai sincer optimism: "O co- meni unui profesor care nu poate tolera duplex. "Odată scăpate frânele exigen- muniune (...) care, sperăm din toată ini- obrăznicia şi intoleranţa. ţei morale, au ieşit la iveală substraturi- ma, nu va mai fi scindată într-un chip a- Cred că felul în care se apropie le vii ale simpatiei şi antipatiei umane, tât de arbitrar şi de dureros". dl. Grigurcu de scriitori exprimă chiar ale variilor înclinaţii şi interese de mo- ' Criticul literar de la Familia, dar "comuniunea criticii române", forţa sa ment, de o eterogenitate incapabilă a şi de la alte reviste ale literaturii româ- de a exprima valorile de prim-plan, re- compune într-o poziţie intelectuală ori ne, care s-a dovedit un spirit incomod dutabile. Dar nu la modul admirativ fă- de gust coerentă". Sub această "lespe- pentru impostură, pentru avantajele ră limite, ci ostracizând orice fel de a de" de cuvinte şi de argumente este imediate sau de durată, intrasigent faţă înţelege şi aprecia literatura, orice ten- greu ca un autor să mai ceară "recurs". de autorii cu o "personalitate" care nu dinţă de linguşire. O literatură nu se Desigur, aceste rânduri au fost scrise pe provenea din orizonturile adânci ale poate aprecia decât la modul cavale- când asistentul lui Călinescu mai era scrisului românesc, ci erau fantoşe ale resc, al turnirului de pe poziţii egale, încă în viaţă. comunismului. O clipă nu a cedat pre- chiar dacă - obligatoriu - competiţia a- Cred că scrisul d-lui Grigurcu siunilor de tot felul, o clipă nu şi-a tră- nunţă un învingător şi un învins. Desi- are o asemănare fundamentală cu auto- dat ataşamentul său faţă de literatură, gur, atenuând termenii sportivi, cartea rul Schimbării la faţă a României: to- chiar dacă răzbunările de tot felul l-au aceasta este un fel de competiţie între nul inconfundabil al formulării. O anu- urmărit neîncetat. Ca să fim şi mai eu (Gheorghe Grigurcu) şi ceilalţi. Im- mită prejudecată - exclusivistă şi cu o exacţi - numele său figurează la rubri- portant ni se pare faptul cu cine se mă- bătaie lungă în timp - ne-a obligat, de-a cuţe prin publicaţiile literare şi nelitera- soară autorul Peisajului critic. Unora lungul anilor, să nu mai aducem nume re ale Puterii. dintre confraţi le impută categoric ab- în jurul unei personalităţi copleşitoare. în volumul de faţă, atenţia auto- senţa operei literare, chiar dacă rezul- Eronată această prejudecată (ca orice rului se îndreaptă spre scriitori, critici tatele din critică, eseistică sunt notabile, prejudecată!) pentru că dl. Grigurcu are Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 UNU numeroase afinităţi cu Cioran. Scrisul lor devine apodictic, judecăţile de val- OHBOHCîHE IZBĂŞESCU oare îşi creează o matcă proprie şi ori- Ioan Ţepelea ginală în profunzime. De aceea cred că MELODRAMA farmecul, dar şi puterea afirmaţiilor din REALULUI carte, rezidă din formulările criticului, Avansat pe o scară care este reversul poetului Gheorghe Grigurcu. ierarhică proprie Despre I. Negoiţescu se afirmă că "Scriitura critică reprezintă un triumf Mi-a fost dat să aud, la una din şedinţele al literaturii aplicate asupra literaturii". ASPRO, ţinută la Braşov, şi desueta întrebare: Afirmaţia este, apoi, disecată în corpul "Măi, cine se crede Izbăşescu ăsta?" Recunosc, nu-1 eseului, încât la sfârşit ne reîntoarcem cunoşteam prea bine pe poetul Gheorghe Izbăşes- la formularea iniţială pentru a ne con- cu. Ceea ce auzisem sau citisem despre persoana sa vinge că nu a fost gratuită, că a expri- (chiar versurile sale întâlnite prin reviste sau cărţi) mat esenţa. Despre Arca lui Noe, cu- nu-mi fusese de ajus pentru a putea intui măcar noscuta carte a lui Nicolae Manolescu sensul întrebării, partea de "băşcălie" sau de "serio- despre romanul românesc, se spune: zitate". "...experimentează o poziţie de arbitraj Ei bine, astăzi, după multe întâlniri, în varii ocazii, pe la Braşov, Satu Mare, Cluj, sau chiar Oradea, pot spune că întrebarea invocată mai sus îl fixează metodologic". Sau despre acelaşi ine- bine pe poetul din Oneşti, cu tot ceea ce are personalitatea sa mai valoros vizavi galabil Nicolae Manolescu se conchide de întreprinderile de Sisif în care, generos şi neostenit, neliniştit şi mereu nemul- la finalul eseului despre Arca lui Noe: ţumit, îl întâlnim. La Oradea, de pildă, amil trecut, la Salonul de carte, la discu- "Un hieratism transparent, generos, re- ţiile despre soarta revistelor de cultură, intervenţiile sale, dincolo de caracterul prezintă stilul pe care şi-1 doreşte, în acid, justificat printr-o experienţă proprie, unică în felul ei, au constituit momen- prezent, Nicolae Manolescu, pentru un te de vârf pentru scopul propus, chiar dacă eventualele soluţii le căutăm încă şi soi de «înălţare» la cerurile clasice". astăzi, fiecare în felul său. Aş mai spune că nu mi se pare departe de adevăr nici Formulări de excepţie se vor face şi faţă aserţiunea lui Robert Şerban potrivit căreia "Nu te poţi lăuda că trăieşti în lite- de numeroşi autori prezenţi în paginile ratura română contemporană dacă nu ai auzit de poetul Gheorghe Izbăşescu" (O- Peisajului critic (I). rizont, nr.3, martie 1996). Pe M. Niţescu, dl. Grigurcu îl şi Melodrama realului este titlul celui de al şaselea volum publicat de Iz- etichetează: Un franctiror. Referindu- băşescu până în prezent, el apărând la Editura Timpul din Iaşi, în 1995. într-un fel, se la tăcerile prelungite ale criticului M. am spune chiar că este o mică-mare despărţire a poetului de ceea ce însemnase el Niţescu în plan editorial, se apreciază în celelalte volume (Viaţa în tablouri, 1984, Garsoniera '49, 1985, Ansamblul astfel: "rezidă (tăcerile, ar.) în tempe- de manevre, 1993, Coborârea din tablouri, 1993, Ulise-al oraşului, 1994). ramentul şi în stilul comportamental al Sau, dacă vreţi, este noua casă a poemului construit de Izbăşescu deasupra "ca- exegetului, menite nu numai a şoca, dar selor" de până acum (e adevărat, însă, fiecare cu identitatea ei). Filonul postmo- şi a îndepărta, nu numai a se detaşa, dar dernist cu care ne-a obişnuit poetul, chiar dacă rămâne de evidenţă şi în Melo- şi a trezi suspiciuni". Ca şi cum n-ar fi drama realului, el se resoarbe aparent prin impunerea meşteşugului construcţiei spus tot ce crede despre M. Niţescu, se poetice, care, recunoaştem, este unul avansat pe o scară ierarhică proprie, cu ni- continuă, pe aceeaşi pagină: "Umoarea mic mai prejos de ora maturităţii lirice în care s-a autopropulsat. Realul nu este lui Niţescu e contractată, vânătă, străbă- doar "materia primă" a unor focuri de artificii cu care poetul ar vrea să ne încân- te privirea (aşteptările), ci este, mai ales, suportul unei conştiinţe decise, dacă nu tută neîncetat de curenţii circumspecţi- să trezească atenţia, să ne avertizeze, să ne şi tragă la răspundere pentru... melo- ei, de aşteptarea unei coliziuni. (...) O drama existenţială la care stă martor "Şi soarele: ca o movilă roşie pe sub pielea combativitate nu atât decisă, compactă, cuvintelor". căci îi lipseşte seninătatea identificării Noul volum de poezie al lui Izbăşescu, secţionat în patru părţi, Războiul cu sine, cât nervoasă, hotărâtă, gata a celor două roze, Succesiune pe porţi către origini, Natura mai dibace decât izbucni în vehemente, a se susţine prin arta şi Lentilele de contact, ne ispiteşte prin realităţile poetice pe care le propu- clamoare". Acesta este M. Niţescu, dis- ne, prin jocul de roluri lirice, aceleaşi şi, totuşi, mereu altele (de fapt, o mişcare a părut prematur dintre noi, care, în mo- lor într-un circuit menit să sugereze linia de echilibru dintre real şi imaginar mentele cele mai drastice ale comunis- (poetic). Poetul, abordându-se pe sine, ca exponent al realului, vizează planuri şi mului, a scris acea carte ce ne provoacă ipostaze temporale diferite, recursul său la propria inimă, propriul trup, propria fiori - Sub zodia proletcultismului. carne, dar şi la propria speranţă, etc, nefiind decât, în transfigurările artistice a- Dialectica puterii, apărută anul trecut decvate, provocări voite, nelipsite de ironie, adesea de cinism, în sensul asumării la Humanitas. istoriei prezente cu toate "adevărurile ei biruitoare, unde gustul capcanei nu îngă- Peisajul critic (I) al d-lui duie nici "jubilaţii", dar "nici posibilităţii de învingător" (C. Munteanu, Poesis, nr. Grigurcu seamănă, într-o oarecare mă- 1-2/1996). Pentru că, spune poetul... "Pentru că acolo unde există o speranţă/ poţi sură, cu cel fizic, natural, adică: înălţi- găsi şi posibilitatea de a salva vocea/ unui zeu rătăcit în melodrama realului./ Poţi mi, coline, şesuri (aici i-am numit pe găsi maşinăria însuşirilor noastre desfătând// puterea obosită a vremii care se nă- cei trei), căci aşa îi stă bine unui peisaj. ruie, bursa frumuseţii în plină ciumă carbonică/ Chiar dacă fiecare dintre noi mai Aşteptăm chiar mai repede de cum ne- exagerează/ din când în când cu anarhia simţurilor în crâşma raţiunii/ şi fructiera am început acest "Acord" următorul asta o punem pe masa plină de superstiţii/ Chiar dacă în sufrageria unui cap deca- volum. Va fi important, va duce la în- pitat de Jilava/ câte unul s-a înfruptat din biftecul unor calcule de neînlăturat./ Fă- tregirea unui peisaj literar al scrisului găduinţa se rosteşte asemenea unui plâns de femeie într-o dramă". Spaţiul fiind ne- îngăduitor, fireşte, concluzionăm: Ghoerghe Izbăşescu, prin noul său volum, dar şi nostru din ultima jumătate a secolului - \orin cele anterioare, face dovada peremptorie a unui talent autentic. y prea încrâncenat - douăzeci. UNU • Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996

George Vulturescu

muşchi solen a cotropit oglinzile sunt cuiburi părăsite la care nu se-ntorc păsări? sunt cuvinte cu care strig un vas din care s-a scurs zeama? în grotele nopţii sănii femeii - stalactite ţâşnesc în lumânări deasupra clipei

Ştii că e inuman să fii de faţă; că se veştejeşte carnea pe oasele tale Celălalt ochi în duhoarea lui; că bezna lui poate fi chiar spaima ta; că s-ar putea s-ofi vărsat chiar tu în i Nu l-aţi văzut: găoacea lui plutind peste nisipuri ca o lună dublă Ochiul Orb tu îngere care stai la intrare să pop deosebi: cine vine spre cine? uneori se deschide deasupra lumii ca o ecluză a divinităţii Tensiunea detaliului (III) atunci îngerii trec printre oameni şi 1. la ora aceasta cineva scrie ca şi mine oamenii printre îngeri privindu-se ochi în ochi, scurgându-se unii în alţii acest poem. Ieşi pe străzi ca şi cum ai căuta un om, o casă potrivită pentru poemul pe care II tocmai l-ai terminat. Nu l-aţi văzut: Ochiul Orb n-are intermediar 2. Eşti gata să suni la uşă: "Doamnă, între lucruri şi zei pentru el nu sunt am scris un poem care ar'dori să locuiască nuanţe nici aparenţe aici. Pot să vi-l încredinţez? "

astfel se deschide: inalterabila-ipâclă 3. Apariţia femeii e o fisură înlăuntrul îşi aşează o mantie de ceaţă pe umeri. De pe ghemul său bolovănos se poemului, o introziune în procesele-i desprind coji uleioase, limpide, se aşează alchimice, o clipă de ezitare a destinului peste lucruri şi pe umerii tăi precum nişte gheare: cu ea poţi deosebi celelalte voci

eşti în miezul neantului. 4. Dar poemele nu apar prin descendenţă, prin sciziune, ca râmele III Nu l-ai văzut: e o falie iscată prin ziduri, un tunel fiecare cuvânt al lor e nou cu pereţi de plumb încins care mişcă te cutremuri în faţa lui oraşe şi diguri. In văgăunile-i secate de sub cangrena pielii lucesc solzi de animale de pe amintiri dispărute de mult el dezgroapă copilul albine stranii au căptuşit arcadele cu faguri din noi 8 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 •UNU Dumitru Velea A crede în mârţoagă Ceva din prietenia lui G. Ciprian cu Urmuz - straniul protecţie a pariului de sus! Mârţoagă ajunge în frunte şi o- scriitor al disoluţiei limbajului şi al sfidării sintaxei - se lasă bligă falsa ierarhie de valori să-şi privească faţa în "oglindă" a fi văzut în comedia Omul cu mârţoagă, piesă "ciudată" şi şi dă consistenţă credinţei într-un ideal, luptei omului pentru reprezentativă pentru dramaturgia noastră interbelică, şi nu a-1 aduce în realitate. Câtă credinţă în ceva, atâta realitate de numai. Creaţie de rezistenţă în cadrul operei scriitorului, ea ceva. Mârţoagă devine proiecţia simbolică a unui ideal axio- este o dramă axiologică desfăşurată pe fundalul unei amare logic.Piesa se dimensionează moral. Chirică a văzut dincolo comedii. Dacă Urmuz a trăit drama "expresiei", Ciprian ridi- de "măşti", de "aparenţe" şi i-a silit pe cei din jur să vadă că în scenă "criza valorilor" într-o lume unde tabla axiologi- acea faţă a omului din spatele "măştii".Imaginile trecute prin că se răstoarnă şi chipul omului este desfigurat. "camera obscură" trebuiesc răsturnate, spune el, pentru a se Omul cu mârţoagă se constituie într-un limbaj tea- ajunge la conştiinţa cea bună a omului. tral cu nuanţă expresionistă, determinată de problematica e- Despre G. Ciprian, acest "societar al veşniciei", ne-a pocii şi de viziunea scriitorului asupra lumii, care nu putea să lăsat un emoţionant text Ion D. Sîrbu, cu ocazia unei vizite răspundă "traumelor" acesteia decât printr-un sfâşietor şi ex- făcute autorului spre a fi invitat la premiera Naţionalului din presionist "ţipăt", aidoma celui al lui Munch. Deci, pe linia Craiova cu piesa Omul cu mârţoaga. Debutase ca actor aici, teatrului expresionist, se face o reducţie caracteriologică şi după 60 de ani, era invitat la premiera piesei sale pe aceeaşi tipologic-axiologică: de o parte, valorile lumii cu "mârţoa- scenă. Trecuse o viaţă! Şi el, ca şi personajul său, crezuse în ga'', iar de cealaltă parte, cele ale lumii "în sacou". Raportu- Mârţoagă. "Omul a obosit o leacă, scrie Ion D. Sîrbu. Mâr- rile axiologice mistificate şi răsturnate de "camera obscură" ţoagă aleargă azi mai bine ca oricând". După 81'de ani de a conştiinţei sunt, pe parcursul desfăşurării piesei, demistifi- credinţă întru ceva, omul obosise, dar acel ceva se împlinise. cate printr-o violentă, în final, "tragere a măştilor de pe feţe". Mârţoaga a câştigat pariul de jos în numele celui de sus. Datorită acestei de-mascări s-a făcut o analogie -cu teatrul pi- "Ştii, dragul meu - a mai spus omul acesta pentru noi -, a- randelian, trecându-se uşor peste o importantă deosebire: ceastă.«Mârţoagă» a reprezentat marea bucurie a vieţii mele. într-o parte, problema este de natură axiologică, în cealaltă, E mesajul meu: micul, modestul meu mesaj către posteritate. Chirilă e un om; Varlam, un înţelept; Ana, o femeie cu toate de natură ontică. păcatele şi surprizele ei. Aici, undeva, am realizat eu un Personajele Chirică şi Nichita sunt opuse axiologic: grăunte de mare adevăr. Cine ştie să spere, cine ştie să vrea, primul, cu o memorie fenomenală dar modest, statornic în cine ştie să se sacrifice pentru o idee - acela câştigă. Adevă- sentimente, umil şi umilit, un biet arhivar, desconsiderat de rul şi dreptatea înving... «Mârţoaga» e simbolul modest al toţi, fără "simţul realităţii", faţă în faţă cu al doilea, care este unei foarte serioase valori morale..." o "coajă", bazat pe principiul "eu, eu şi numai eu". Arhiva- rul, cumpărând o mârţoagă, stârneşte ilaritate în această lume împlinind pariul de jos, poate omul să fie apt şi pentru pariul de sus, pentru marele şi definitivul pariu. Ciprian a cu valori dezechilibrate. Nichita, "fiara în sacou", se com- mai spus, cu credinţa sa nestrămutată, înhămându-şi "Mâr- portă aidoma acestei lumi, luându-i şi soţia. întreaga societa- ţoaga": Şi am să fac pe vizitiul în ceruri!" te împinge, prin batjocură, pe bietul arhivar, care încearcă să Sunt cuvinte ce se aud, şi după căderea cortinei, din aibă un ideal: credinţa că va câştiga cu Mârţoagă cursa de în- această modestă şi mare dramă axiologică, Omul cu mâr- treceri, într-o completă izolare în "cuibul de porumbei". Dar ţoaga. vine clipa întrecerii, a pariului de jos, care este de fapt o

Viorel Horj

Argument voarele de la poarta de intrare a Naturii mă judecă confraţii, a descoperit, în nu pot sări fără rostirea acelei parole sfârşit, nu după asceze şi renunţări, ci De la o vreme încep să fiu con- magice, fructul trudnic scos din labora- printr-o norocoasă întâmplare, cheia de vins, nu fără o sinceră uimire, că, pe toarele "alchimistului", cu toate punţile intrare în universul "boabei şi al fărâ- măsură ce descopăr marea înţelepciune spre lume tăiate. Acel cuvânt miracu- mei". Ştiu însă că mă fascinează, în de- a Naturii, lumea cărţilor îmi devine tot mai străină. Mă amăgeam cu gândul că, los, gata să devină cântec în marea Ar- trimentul literei, urma înstelată pe ză- o dată întors de pe coclauri, după pânda monie. Sau, după înţeleaptă cogitaţie a padă, că spaţiul dintre cuvinte înseam- îndelungă a unui zbor, sau a unei arma- lui Nietzche, Natura - mamă nu-şi poa- nă infinit mai puţin decât traiectoria te de termite, voi găsi şi calea regală te primi la sânu-i fiul rătăcitor (şi risi- străbătută de frunză între ram şi umărul către tărâmul ficţiunilor şi himerelor, în pitor) decât dacă acesta a învăţat, între meu, că fulgerul, care despică o clipă recluziunea voluntară a pereţilor de timp, să uite două lucruri fundamen- neantul, îmi adevereşte mai mult decât hârtie. Am încercat şi recomandarea fi- tale: să uite să vorbească cântând şi să orice revelaţie. Aşadar, refuzat de cărţi, lozofului de la Păltiniş, în transcrierea uite să meargă dansând. Dar această nu ştiu încă dacă sunt şi acceptat de discipolului său, potrivit căreia "piedi- "uitare" nu este cu putinţă decât în do- Natură. Mă voi convinge. Oricum, din ca interioară poate fi învinsă de una ex- uă antagonice moduri de trăire: priapi- exilul meu voluntar, mai precis din re- terioară": m-am ridicat, deci, brusc, din că şi ascetică. Unul al libaţiei, al frene- legarea mea (pentru că deocamdată bu- faţa colii albe, după ore zadarnice, şi ziei dionisiace, când "întreaga făptură / nurile spirituale nu mi-au fost "confis- am urcat în marş forţat dealul abrupt ţine loc de gură", iar celălalt al chinului cate") voi trimite epistole către Cetatea din coasta livezii. Nădăjduiam că dez- asumat deliberat, în concordanţă cu un Eternă a literei. Nu lamentări cerşind legarea salvatoare va fi reflexul instan- alt principiu: eşti realizat în artă, în îndurarea Spiritului August, în speranţa taneu al celeilalte dificultăţi învinse. măsura în care eşti "ratat" în viaţă. Nu că într-o bună zi mă va rechema totuşi, Zadarnic. în bibliotecă nu se lega ni- ştiu dacă trăiesc această ultimă iposta- ci mărturisirea căutării, şi poate a regă- mic. Mai mult chiar, savantul îndemn ză. Dar nici nu sunt convins că un om sirii, unei alte identităţi. mi se părea de citit "pe dos". Adică, ză-, făcut din cărţi şi din citate, după cum Adică, "Scrisori din natură"! UNU' •Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 "Radiografii ale tranziţiei"

cred - o anumită ordine în starea noastră - de acum perpetuă - browniană. Viaţa noastră văzută de departe a avut un seismo- graf mai sensibil decât cel autohton, dar cine ar recunoaşte mii Hurezeanu acest lucru?! Simbolic, cartea d-lui Hurezeanu se deschide cu reve- «TRI nirea în ţară, după atâţia ani de exil, a Regelui Minai. Toată frenezia, ori o parte din ea, se regăseşte aici. Anul 1992, a- prilie, a fost unul benefic, pentru că - cine se mai aştepta?! - Regele s-a reîntâlnit cu ţara, iar oamenii nu l-au uitat, şi nu este vorba numai de generaţia lui şi cele mai tinere. Emil Hu- rezeanu îşi reaminteşte despărţirea Regelui de la Europa Li- beră, din decembrie 1991, când a spus: "nu mi-a plăcut iarna niciodată!" Pentru Rege, iarna a constituit uzurparea tronu- «, Iii lui, iar pentru noi a însemnat lungile nopţi de frig şi spaimă, când ne-am trăit condiţia de pinguini, carpato-dunăreană. Absenţa Regelui a dus la detronarea a tot ceea ce au realizat înaintaşii noştri, dând curs liber rinocerilor de tot felul. Intr- HLHk un interviu acordat Doamnei Marta Petreu, autorul afirmă a- podictic: "Poporului în curs de modernizare, prin Regele Ca- rol, Maiorescu, Blaga, Caragiale, lonescu. Negoiţescu, i-a fost din nou suprapusă - prin Ceauşescu - o populaţie agea- mie, şmecheră, învârtită, fără apetit etic, bătând pasul pe loc, • a. în loc să-1 grăbească spre orizont". în altă parte, EH. va af- irma că - pentru multă vreme - Ceauşescu a câştigat lupta cu poporul român, trezindu-i admiraţia poetului de curte, sena- torului de azi, Adrian Păunescu, aceasta pentru a accentua cât de "ageamie" este populaţia României. Toate momentele importante prin care am trecut în aceşti ani se fixează în aceste "radiografii ale tranziţiei" - subtitlul volumului tipărit anul acesta la celebra, deja, Bibli- oteca Apostrof, din Cluj. Mineriadele - reflexele lor interne şi externe -, neliniştile noastre, dar şi situaţia basarabenilor, între câine şi lup* este, o antologie de articole poli- adică a unei republici ce aparţinuse lui Ştefan cel Mare, con- tice, purtând semnătura inconfundabilă a lui Emil Hurezea- diţia românului aflat în străinătate, tratamentul sau trata- nu. Cum primul său volum de poezie s-a chemat Lecţia de a- mentele aplicate acestuia, ţara rămasă fără conducători, nici natomie (Editura Dacia, 1979), aş numi această scriere drept măcar de teapa unora din anturajul lui Ceauşescu, medio- o Lecţie de politică. Desigur, nu o politică pigmentată de critatea celor care nu renunţă la putere etc, etc. au fost atât toate expresiile peiorative inventate de românul pus şi el pe... de reale încât nici imaginaţia (sau imaginaţiile) scriitorilor politică, ci o politică menită să exprime nucleele, forţele, laureaţi ai Premiului Nobel nu ar fi fost în stare să le treacă persuasiunile etc. ale aranjamentului între statele lumii, ori între coperţile unor cărţi. Noi le-am trecut de parcă aşa ne-a chiar în interiorul propriei ţări. fost scris în frunte. "Clasa guvernanţilor din România ultimi- lor cinci ani, spune autorul, n-a adoptat însă niciodată un După Vremea întrebărilor, de anul trecut, a d-lui curs al schimbării în profunzime, ci doar tehnici ale supra- Octavian Paler, în care scriam în Cotidianul că aceasta se vieţuirii politice selective a funcţionarilor şi a obieceiurilor poate considera - cel puţin din punct de vedere didactic - o ceauşismului; dar şi aceste regimuri post-decembriste au" lecţie de fixare a evenimentelor din ultimii ani, tot astfel se evoluat, din păcate, însă, mai mult în sensul unei liberalizări poate numi şi volumul d-lui Hurezeanu, numai că această postcomuniste, decât al democratizării prooccidentale". lecţie ni se "predă" de la o anumită distanţă - imensă pe vre- mea lui Dinicu Golescu sau a Spătarului Milescu. Care va fi soarta tinerilor, ne întrebăm după ce am Indiscutabil - deşi ar părea de acum un truism - Emil citit această carte? Vor fi ei - unii din ei - urmaşii lui Marcel Hurezeanu este un lider al publicisticii politice româneşti. Amaru (un extraordinar articol!) care să moară pe câmpuri Poate că rigoarea omului care a făcut Facultatea de Drept, de luptă diferite, dar încorporaţi în Legiuni de Onoare şi poate viaţa lui risipită prin exil, poate că amărăciunea con- înmormântaţi cu onoruri naţionale - desigur, străine -, cu stantă, ca picătura chinezească, au contribuit la formarea flori şi fără lacrimi, căci mai are timp cineva să plângă pen- tru ei? unei personalităţi puternice (deşi nu vom şti niciodată cărui fapt se datorează formarea personalităţii). Editorialele sale Biblioteca Apostrof publică o Lecţie de politică a rostite la diverse posturi de radio străine (dar cât de apropiate unui om care s-a însingurat, luptând făţiş împotriva unei dic- nouă"), articolele din "22", dar şi din alte publicaţii, au pus - taturi acreditată de întreaga lume, dar mâhnit că "profeţiile" sale nu s-au adeverit - desigur, nu cele negative. Emil Hurezeanu, între câine şi lup, Biblioteca Apostrof, 1996 Grigore Scarlat 10 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996. •UNU Bătaia de aripă a unui înger

Subintitulată "Radiografii ale tranziţiei", cartea lui în România, probabil pe 22 decembrie, cu mâna ridicată fă- Emil Hurezeanu între câine şi lup constituie o selecţie a arti- când semnul victoriei şi cu faţa schimonosită de plâns. Ce a colelor scrise sau rostite (citite) la microfonul posturilor de mai rămas din dictatură, din revoluţie, din jertfa românilor, radio Europa Liberă şi Deutche Welle. De ce "între câine şi din speranţa lor: bunuri uitate, toate. lup"? Poate pentru că această expresie franţuzească exprimă Emil Hurezeanu "vede" realitatea României din afară, mai bine sentimentul incertitudinii, al nesiguranţei. "Entre poate nu întotdeauna din perspectiva cea mai corectă, dar ori- chien et loup" este ora de cumpănă între zi şi noapte, când nu cum, el beneficiază şi de postura celui neimplicat în, să-i spu- e nici lumină deplină şi nici întuneric definitiv. Cu alte nem, mizeria zilnică şi, în plus, de acolo de unde se află el cuvinte, când nu distingi prea bine silueta animalului ce stă la România nu mai apare, ca pentru trăitorii de aici, chiar buri- pândă şi nu ştii dacă e câine sau lup. Tranziţiei noastre neaoşe cul pământului. Adesea, o supersensibilizare duce la defor- i s-ar potrivi poate şi mai bine expresia "nici cal, nici măgar", mare. De-afară, toate acele nenumărate evenimente şi întâm- ceea ce înseamnă multă confuzie şi aproximaţie în toate. plări româneşti, precum minciuna la nivel guvernamental, co- Emil Hurezeanu este unul din tinerii ardeleni (s-a năs- rupţia, sida, sărăcia, şomajul, copii abandonaţi sau vânduţi, cut în 1955) care, precum Dorin Tudoran, face figură onora- bătrâni uitaţi de Dumnezeu şi, mai ales, de proprii lor copii, bilă "afară", reprezentând cum nu se poate mai bine interese- frigul şi foamea se văd chiar aşa cum sunt şi pe la alte popoa- le românilor, prin chiar adevărurile pe care nu le ascunde re, prin urmare insistenţa străinilor de a le aduce în faţă, nu pentru ca să "apere" imaginea României. înseamnă neapărat dorinţa lor de a şoca şi a strica imaginea Echinoxistul de la Cluj a studiat Dreptul, apoi, la Vie- luminoasă, nu-i aşa?, a ţării, cât lupta pentru a intra în norma- na. Dreptul internaţional, mai apoi ştiinţele politice la Uni- litate. Observaţiile analistului politic sunt subtile şi atestă o versităţile Virginia şi Boston. Şcolit serios într-ale dreptului excelentă cunoaştere, nu numai a situaţiei curente, ci şi a ce- şi politichiei, el a lucrat, pe rând, la Departamentul românesc lei posibile. America şi NATO, scenariile politicii externe, al postului de radio Europa Liberă, în prezent fiind director al atitudinea Rusiei în chestiunea extinderii NATO spre Est, re- Serviciului Român al postului de radio Deutsche Wele. Car- laţiile româno-maghiare, strategiile securităţii europene, osci- tea politologului Hurezeanu - pentru că, să nu uităm, el este şi laţiile Republicii Moldova şi cauzele acestora, războiul din poet, cuprinde trei capitole: Editorialele de sâmbătă, cele de fosta Iugoslavie, sau probleme legate strict de viaţa şi desti- duminică, şi Convorbirile de luni. nul României: presa, tineretul şi politica, partidele istorice, Riscul publicării unei asemenea cărţi nu e mic: co- rolul dialogului social, securitatea fostă şi viitoare, şansele mentariile sau pronosticurile, previziunile sau presupunerile supravieţuirii actualului regim într-o societate tributară valo- s-ar putea să-şi piardă valabilitatea chiar a doua zi după ce au rilor unei societăţi închise: supunere, neangajare politică, fost expuse, rostite, necum tipărite după o jumătate de an sau exaltarea valorilor naţionale populiste, păstrarea vechilor un an. N-aş spune că nu e cazul şi aici, în acesta carte cu u- nele afirmaţii ce se dovedesc, uneori din păcate, alteori din mentalităţi. Observaţia diplomatului american George fericire, neadeverite de viaţă, de istoria recentă: dar nu acesta Kennan, privind deosebirile dintre un patriot lucid şi un este, cum ar spune postul de radio Erevan, lucrul cel mai naţionalist agresiv este condiţionată: 1) înainte de toate de important, şi noi nu de aceea îl iubim pe Emil Hurezeanu. faptul ca dragostea faţă de propria ţară să nu devină Realitatea poate infirma teoriile noastre despre ea, ba poate necondiţionat aversiune faţă de altă ţară; 2) grija faţă de că tocmai acesta e şi rostul ei, dar, mai important mi se pare interesele ţării să se îndrepte mai ales faţă de viitor şi mai că avem şi noi românii un analist politic de anvergura lui Hu- puţin spre trecut; 3) calităţile şi defectele propriului popor să rezeanu, capabil să analizeze cu seriozitate şi profunzime fe- nu fie exibate, dar nici camuflate cu nervozitate ori patetism, nomenul politic şi social românesc făcându-1 cunoscut lumii ci discutate, analizate cu seninătate şi chiar cu umor. O reţetă cu inteligenţă şi luciditate, cu răspundere şi fără zel patriotic excelentă, crede autorul, pentru relaţiile noastre cu vecinii inutil. Analizele unui expert în materie se citesc oricând cu unguri. plăcere. Chiar dacă tu, cititor, ai avea, să zicem, un alt punct De reţinut câteva portrete, cum ar fi acela al lui Mihai de vedere. Scrisul elegant, de un urbanism şi civism desă- Botez (echilibru, imită ştiinţifică şi civică remarcabile) şi a vârşite, absenţa patimii diletante, frumuseţea argumentării, cărui moarte îi trezeşte suspiciune şi o mare tristeţe. plăcerea dialogului şi a polemicii bine strunite şi temperate fac delickil lecturii. Nemai punând la socoteală şi eleganţa însemnările despre Corneliu Coposu, reper moral stră- graficii, coperta, hârtia,, formatul cărţii, aşezarea în pagină, lucit al vieţii politice conţin emoţie şi mândrie. Cum. tot e- toate purtând marca Petreu - Vartic, adică Editura Apostrof. moţionantă este şi consemnarea privind identitatea soldatului în general avem a citi analize detaşate, reci, obiective, încadrat în trupele Căştilor albastre sub pavilion francez şi profesioniste, adică docte, numai uneori se topeşte printre mort la Sarajevo: tânărul român Marcel Amara. rânduri un fel ciudat de tandreţe, de dor românesc, de tristeţe în fine, nu este nici uitat şi nici iertat un poet de curte sau chiar de deznădejde... ca Vădim Tudor, a cărui demenţă naţionalistă şi antisemitism Discursul politic al lui Emil Hurezeanu se întinde, au făcut mult rău, enorme deservicii Puterii, stricând cu simbolic. în spaţiul dintre două fotografii: una reprezentându-1 adevărat imaginea României în lume. pe dictatorul Ceauşescu, cu mâna în şold, cu privirea arogan- La capătul lecturii cititorul se simte bine, ca după lec- tă şi rea, fotografie publicată în iulie '89 de revista News- tura unui roman bun. Undeva, pe deasupra cărţii politice a week, chiar pe copertă, şi alta, premiată cu premiul Pulitzer, Poetului am simţit bătaia de aripă a unui înger. reprezentându-1 pe un anume Constantin Avram, fotografiat Elisabeta POP 11 UNU • Anul Vn, nr. 3 (73), martie 1996

Rodica Lungu

• Ioan Derşidan, ajuns în pragul susţinerii doctoratu- dar orice tezaur:/ Sânge şi aur, sânge şi aur.// în lumea asta lui (conducător ştiinţific, profesorul Mircea Zaciu), ne-a sur- totul moare:/ Mărire, cântec; rang se strânge;/ Trăieşte aurul, prins plăcut cu noua sa carte Tranziţii literare, apărută cu sânge;// Mor ginţi şi iar nasc din ruine/ Şi sfânt e bravul recent la Editura Fundaţi- ce, ca mine,/Mărturiseşte: sânge şi aur...'" loan Doijidr.i ei culturale "Cele trei • Colecţia de poezie românească (îngrijită de Mircea Crişurî" din Oradea. Du- Ciobanu) a editurii bucureştene Vitruviu ne-a oferit, ca o pă Primatul textului, primă editare pe anul în curs, Poezii de Virgil Mazilescu. A- carte publicată de autor în firmat ca "una dintre cele mai puternice personalităţi artis- urmă cu doi ani la Editura tice" din literatura română de "Cogito" şi care s-a bucu- după momentul 1964, V.M. rat de o bună primire şi a- s-a stins din viaţă prea tim- tenţie din partea reviste- puriu, ceea ce explică într-un lor de cultură transilvăne- fel faptul că, de pildă, "cari- TRANZITAI ne şi nu numai, universi- era postumă a creaţiei lui LITERARE tarul Ioan Derşidan ne V.M. o întrece cu mult în am- oferă acum, sub forma ploare pe cea din timpul vieţii unor eseuri, studii şi arti- şi se anunţă tot atât de dura- cole, câteva "tranziţii lite- bilă câtă exigenţă a pus poe- rare" cărora le-a pus co- tul în construirea ei". într-o perţi, atrăgând atenţia şi notă asupra ediţiei la care ne că din partea livrată editorul a ales un eşantion (doar). Ceea referim se precizează şi că a- ce - scrie Derşidan - "nu înseamnă strigăt de arme, deviză, cestă carte, "care cuprinde ori durere, ci pur şi simplu număr de casă şi iluzia câtorva toată creaţia lui Virgil Mazi- cititori treziţi de aceleaşi idei, nelinişti, zgomote şi semne, lescu, reproduce textele apă- aievea ori inventate. Alăturea stau, vorba poetului, întinse în- rute în volumul Va fi linişte, tre paturi, singurătatea şi fişele despre Noe, Caron, Procust, va fi seară (Cartea Româ- Nicolache Piua-Petri, Creanga de Aur, Nechifor Lipan, Ion nească, 1979), cel dintâi publicat în seria "Hiperion", con- Luca Caragiale şi Arnoteni". Vom mai reveni, desigur! ţinând integral plachetele Versuri (1968) şi Fragmente din • O nouă carte în colecţia Penumbre a Editurii Cogi- regiunea de odinioară (1972) ş.a. De asemenea este semna- to: SÂNGE ŞI AUR, de Ady Endre (traduceri din ungureşte lată prezenţa în finalul cărţii a scrisorilor lui V.M. către Du- de George A. Petre, Ediţie mitru Ţepeneag. Spaţiul strâmt nu ne îngăduie să mai zăbo- de Nae Antonescu şi Cor- vim... Totuşi, sperăm să revenim la acesta minunată "casă" neliu Bala, Prefaţă şi post- de poezie construită de Virgil Mazilescu şi înregistrată sub- faţă de Nae Antonescu, lim de editor pentru galeria de aur a literaturii române! Dar... coordonator de colecţie Ion (sub stele reci) "ar fi putut găsi un loc şi drumul/ până la el: Simuţ). Reproducem pentru mici aşezări de ţară/ sub stele reci - şi despre felul cum// ah dumneavoastră precizarea despre felul cum se-ncheagă sângele/ pe buze la un semn tă- editorului acestei excelente cut al morţii/ ar fi găsit exemple în istorie". în fine, subscri- şi semnificative reeditări: em şi noi la ideea că "poezia veacului viitor are cu adevărat "Traducerea realizată de pe ce se sprijini". George A. Petre participă • Din pârlea revistei Echinox ne-a fost dat să avem la procesul continuu de a- de curând două mari bucurii. Prima, primirea, după o febrilă propiere dintre scriitorii ro- aşteptare, a numărului comun 6-7-8-9/1995 al revistei, număr mâni şi scriitorii maghiari, dedicat efectelor (?) nouăzecismului în literatura română în numele căruia s-au între- contemporană... A doua, prezenţa la recenta întâlnire a re- prins în Oradea interbelică prezentanţilor revistelor de cultură din partea de vest a numeroase activităţi publi- ţării (22 şi 23 martie a.c.) a unuia dintre cei doi directori, cistice şi culturale. Reedita- criticul şi eseistul Ştefan Borbely. Numărul recent al Echi- rea actuală urmează exemplul acelor iniţiative bine intenţio- noxului, care începe cu o formidabilă descifrare a ceea ce nate şi generoase, cu scopul cunoaşterii reciproce şi a respec- poate fi numit postmodernismul literar românesc, un fel de tării diferenţelor specifice". Reproducem pentru dumnea- panoramare ce invocă în argumentări cam tot ceea ce s-a voastră poemul Sânge şi aur, poem emblematic, de la care scris în (aproximativ) ultimul deceniu pe o asemenea temă la este preferat titlul pentru întregul volum: "Pentru urechea noi (autor fiind celălalt director, Corin Braga), face şi un mea-i totuna,/ Că gem plăceri sau chinul plânge,/ Zorneşte destul de exact - oricum, mai mult decât relevant - tablou si- aur şi curge sânge.// Eu sunt convins c-atât e totul/ Şi e-n za- noptic al nouăzecismului românesc, terminologie amen-

12 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 •UNU

dabilă (unii susţin, de pildă, că ar fi vorba chiar de "un fals de pagini, fiind până la această dată şi prima de o asemenea criteriu", de "o formă de înregimentare, de lipsire de liber- anvergură, care tratează istoria unui mare oraş românesc la tate, de zăgăzuire a acelui killing instinct - prin care conde- modul descătuşării totale din mrejele politicianiste, nostalgic iele se cuvine să fie mânuite ca nişte adevărate săbii - întru a comunisto-marxiste, deci, pe criterii strict ştiinţifice, singure- cărui anihilare s-au străduit cu atâta vană obstinaţie mancurţii le în măsură să reprezinte istoria şi, îndeosebi, ştiinţa istorică, vechiului regim", v. Silviu Lupaşcu, p. 13), desigur, dar care sub pălăria căreia s-au strecurat şi se mai strecoară încă des- ajută, totuşi, în plan formal, la fixarea unor date strict nece- tui neaveniţi, ramatori prin conştiinţele noastre, inşi care tră- sare pentru o mai exactă revelare a evoluţiei în plan literar. dează de fapt ştiinţa în numele intereselor proprii sau de par- Credem că asemenea numere de revistă sunt nu doar nece- tid. Aşadar, invitaţii mesei rotunde din Tribuna, la o discuţie sare, ci de o reală utilitate într-un peisaj literar efervescent, a privind "modul cum s-a realizat o asemenea lucrare" au fost cărui forţă lăuntrică este dată de diversitatea şi calitatea păr- coordonatorii acesteia, Conf. univ. dr. Liviu Borcea şi Profe- ţilor componente, de disputa neîncetată a scriitorilor aparţi- sor-muzeograf Gheorghe Gorun (şef secţie istorie la Muzeul nând unei aşa-numite generaţii, fie ea optzecistă sau predece- Ţării Crişurilor), precum şi profesorii Lucia Cornea (muzeo- soare acesteia, fie nouăzecistă (pentru care "postmodernismul graf) şi Constantin Hieş, cărora, fireşte, li s-a alăturat edito- este deja un lucru evident, aproape banal - cum scrie Corin rul, dr. Ioan Ţepelea, din intervenţia căruia am reţinut: Braga - în orice caz cu mult mai puţină forţă de fascinaţie", "...cum era de aşteptat, Istoria oraşului Oradea a stârnit încât se poate spune chiar că şi cei ce compun numita genera- multe comentarii, dintre care unele au mers până la negarea ţie '90 ar fi atins doar "un stadiu preformal", spre deosebire valorii ştiinţifice, ceea ce nu e rău până la un punct. Numai că de cei din generaţia '80, care s-au coagulat mult mai perfor- în momentul în care analizezi o asemenea lucrare, trebuie să mant atrăgându-i pe aceeaşi platformă "pe aproape toţi scrii- o faci la modul onest, pe temeiuri ştiinţifice. Cum criticile din torii deceniului nouă". perspectivă ştiinţifică au lipsit, fiind uneori înlocuite cu o bla- • Revista Tribuna, nr. 8/ 1996 surprinde plăcut prin mare tendenţioasă, făcută la modul descalificant pentru cei ce conţinutul ei, chiar de la prima pagină, în care, Cântecul des- au recurs la o asemenea metodă, (...) nici nu merită a fi luate ţărării, articol semnat de Ion Cristofor, ne repune în faţă în seamă (...). Mai bine să aşteptăm (...) ca acei care trudesc date relevante despre atitudinea propagandistică specific co- cinstit pe tărâmul istoriografie românesc să se pronunţe şi, munistă faţă de unul din marii poeţi români, Aron Cotruş, eventual, să aducă şi cuvenitele, dacă sunt (ar fi prea frumos stins din viaţă la 1 noiembrie 1961, departe de ţară, în înde- să nu fie) rectificări, completări etc." Iată, stimaţi cititori părtata Californie (înhumat fiind la Cleveland, "unde, con- cum, la tine acasă, în oraşul tău, o realizare, cu cât este mai form dorinţei sale testamentare", i s-au făcut "două servicii demnă de a fi evidenţiată şi aşezată la locul cuvenit, devine, religioase, unul ortodox, iar celălalt catolic. Nu e ignorat a- mai întotdeauna, prilej de dispute în spaţiul şi aşa destul de mănuntul, extrem de edificator pentru atitudinea ecumenică a mocirlos al politicii specifice perioadelor de tranziţie! fiului de preot din Haşagul transilvan, că poetul a fost înhu- • Iniţiativa Societăţii Oamenilor de Ştiinţă şi a mat «în costum de iezuit»" (Ion Cepoi). De menţionat că Ion Scriitorilor din Bihor de a organiza, la Oradea, o întâlnire a Cristofor a preferat ca titlu al articolului său chiar titlul volu- reprezentanţilor revistelor de cultură din partea de vest a mului (şi al unui poem) de Aron Cotruş, apărut în America, ţării, iniţiativă la care au subscris, organizatoric, şi Asociaţia când marele poet "se cununa cu marile tăceri" (conform opi- Scriitorilor Profesionişti din România, Inspectoratul pen- niei lui Nicolae Novac). Mai reţin atenţia, din numărul 8 al tru cultură al judeţului Bihor şi Cercul militar (în calitate I.M. Danciu cu Cornel Pop revistei clujene, convorbirea lui de gazdă a întâlnirii), şi-a dovedit din plin, sperăm, utilitatea. Despre cultura în perioada de tranziţie şi emisiunile cul- Au dat curs invitaţiei revistele Orizont (prin Daniel Vighi, turale la Radio Cluj, cronica Ioanei Bot, Romantismul - o Viorel Marineasa, Robert Şerban), Arca (prin Vasile formă de cuminţenie (la cartea lui Traian T. Coşovei, Bă- Dan), Poesis (prin George Vulturescu, Ion Vădan şi Nae trâneţile unui băiat cuminte. Editura Pontica, 1995), arti- Antonescu), Apostrof (prin Marta Petreu, Ion Vartic şi colul-studiu Oratorie şi parlamentarism. Octavian Goga, Ştefan Melancu), Tribuna (prin Ion Maxim Danciu), Ste- semnat de Vistrian Goia, poemele lui Titus Andronic, ele- aua (prin Constantin Cubleşan), Vatra (prin Alexandru gante, incitant-meditative, şi din care am reţinut, subliniind, Vlad), Echinox (prin Ştefan Borbely), Cartea Ale- pentru dumneavostră poemul UNDE MĂ DUC?: "Câmp ars (prin de acizi./ Trece un tren gol -/ şi nu ştii unde./ lamă. Ireal/ de xandru Şontea) şi, desigur, revistele orădene Familia, Unu, albă linişte-/ scriind un poem.// Spre iama vieţii/ încotro, mă Aurora şi Aletheia, reprezentate de Ioan Moldovan, Traian duc?/ Voi fi greşit drumul...", dar, desigur, şi multe alte "în- Ştef, Tiberiu Ciorba, Florin Ardelean, Miron Beteg, Ioan scrisuri", mai ales cele semnate de cetăţeanul-poet, cu drept Ţepelea, Ioan Derşidan, Elisabeta Pop, Corneliu Crăciun, de vot, Ion Mureşan ("absent nemotivat" de la întâlnirea re- Alexandru Pop, Gavril Cornuţiu, Liviu Borcea, Măria prezentanţilor revistelor de cultură desfăşurată în luna lui Vulişici Alexandrescu, Ioan F. Pop, Mircea Benţea, Mag- Mărţişor la Oradea). da Danciu, Lia Pop, Mircea Velicu, dar şi de colaboratorii Viorel Mureşan, Grigore Scarlat, Minerva Chira şi Viorel • Numărul 9 al aceleaşi reviste clujene, Tribuna, este Tâutan. La manifestările de la Oradea au fost prezente şi edi- la fel de interesant. Spaţiul nu ne permite decât să semnalăm turile Marineasa, Amarcord şi Helicon din Timişoara, De- o iniţiativă de excepţie, materializată într-o masă rotundă la calog din Satu Mare, Dacia din Cluj Napoca şi Cogito din care invitaţii revistei sunt câţiva dintre autorii unei realizări Oradea. La discuţii şi lansări au mai participat Cătălin Târlea istoriografice fără egal în perimetrul istoriografie românesc (TVR) şi Mihai Dragolea (TV - Cluj), precum şi Mircea din ultima jumătate de secol, ISTORIA ORAŞULUI O- Petean, Ioan Iancu, Victor Constantin, Viorel Mureşan, RADEA, Editura Cogito, 1995, lucrare însumând circa 500 Viorel Tăutan, Ion Davideanu, Aurel Dumbrăveanu şa. 13 UNU Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996

Relaţii româno - maghiare ş.a.) şi Convorbiri despre spiri- tul transilvan (Mircea Eliade: Elogiu Transilvaniei; Con- stantin Noica: Ardealul mumă; Ovidiu Pecican: Convorbiri despre spiritul transilvan; Pompiliu Teodor: Chintesenţa ro- mânimii şi ţară de alterităţi; Ioan Muşlea: Ardeleanul este un om care-şi duce gândurile până la capăt ş.a.). La partea de secvenţe literare colaborează alături de bihoreni şi Nichita Danilov, Valeriu Stancu, Gheorghe Izbăşescu, Grigore Scarlat, George Corbu, Robert Şerban, Viorel Mureşan, Doina Cetea, Viorel Tăutan, Dumitru Spătaru, Dan Da- maschin (care a pus la dispoziţia revistei şi manuscrisele cu Daniel Vighi, cu ocazia prezentării cărţii sale Valahia de muca- traducerile din adolescenţă ale lui I. Negoiţescu, la două va, alături de Ion Simuţ, Ioan Moldovan şi Ion Davideanu poezii, una aparţinând lui Arthur Rimbaud şi, cealaltă lui (Oradea, 22 martie 1996) Rabindranath Tagore) ş.a. Asupra noutăţilor editoriale prezentate în cadrul manifestării • Graţie bunăvoinţei dovedite de prietenul nostru, de la Oradea vom mai reveni. Menţionăm că punctul de ma- poetul Nichita Danilov, primim la redacţie revista Convor- xim interes a fost stârnit de prezenţa şi dialogul cu publicul biri literare. în numărul 2/ februarie 1996, sub semnătura orădean şi reprezentanţii revistelor a scriitorului Dumitru UTAHAVE sunt consemnate frumoase gânduri faţă de re- Ţepeneag. Acesta, ca invitat special, a venit la Oradea îm- vista UNU, numărul pe ianuarie '96. Nădăjduim şi noi să preună cu Marta Petreu şi Ion Vartic, doi dintre cei care au reuşim, în numărul viitor, să facem o mai amplă cronică la... contribuit la reuşita importantei reuniuni de la Oradea. Ca- formula actuală a excelentei reviste de la Iaşi. (Asta şi pen- drul manifestării, la care au fost prezenţi, printre alţii, Pre- tru că avem de-acum la dispoziţie cel puţin câteva numere, fectul ing. Ionel Ungur şi comandantul Garnizoanei Oradea, care conduc la concluzia enunţată deja!). colonel Grigore Bartoş, s-a dovedit propice şr pentru festi- vitatea acordării premiilor anuale ale RevisteiUNU şi Edi- • în Cotidianul de joi, 28 martie, este prezentată din turii Cogito pe anul 1995. Acestea au fost înmânate de di- nou revista UNU, de astă dată fiind vorba de numărul pe lu- rectorul editurii Cogito, poetul Ioan Ţepelea, premianţi na februarie, accentuându-se asupra unor articole de mai ma- fiind Generalul Lazăr Cârjan, şeful Inspectoratului de Po- re interes. Cronicarul remarcă însă, pe bună dreptate, şi unele liţie al Judeţului Bihor (considerat personalitatea publică îngăduinţe, scăpări care nu fac servicii unei reviste dornice care a sprijinit cel mai evident viaţa spirituală bihoreana în de a se impune în spaţiul revuistic românesc, motiv pentru perioada respectivă) şi criticul literar Ion Simuţ, autor al care îi mulţumim. cărţii de critică Revizuiri (Editura Fundaţiei Culturale Rom- • Dintre consemnările despre orădeni (bihoreni) în ne, 1995), precum şi al unor împliniri dintre care menţionăm revistele de cultură amintim: în Luceafărul, nr. 11/ 1996, doar cărţile din colecţia Penumbre a Editurii Cogito, sau Al. Cistelecan scrie despre poezia lui Ioan Ţepelea, în E- calitatea numerelor revistei Aurora, de care s-a ocupat în- chinox, nr. 7-8-9/ 1995 Florin Lazăr scrie despre cartea de deaproape. debut a lui Ioan F. Pop, Pedale de hârtie, Editura Dacia, 1994, în Tribuna, nr. 12/1996, se scrie despre volumul de • A apărut numărul 6/ 1996 al revistei Aurora, re- poezie Către Singal lui Al. Sfârlea, în 22, nr. 11/1996, Ga- vistă de literatură editată de Societatea Oamenilor de Ştiin- briel Dimisianu scrie despre cartea lui Ion Simuţ, Revi- ţă şi a Scriitorilor din Bihor în colaborare cu Universita- zuiri. tea din Oradea. Şi acest număr se remarcă prin varietatea conţinutului, structurat pe trei capitole: Conexiuni, idei, atitudini (Gabriel Ţepelea: Lucian Blaga la Academia Română; A- O nouă apariţie drian Marino: Politolo- gia românească: aspecte de excepţie la şi tendinţe; Henri Zalis Editura Vitruviu: Lecturi simplificatoare - excluderi incorecte; Mi- Ştefan Aug. nai Dragolea: în vâltoa- Doinaş, rea textului; Petru Poan- POEZII tă: Vincent Dudant - un "cavaler" al rozei vânturi- lor şa), Ideea europea- nă (Leontin Jean Con- REVISTA DE LITERATURĂ stantinesco: Feudalism european sau feudalism 6'96 regional, Nae Antonescu:

14 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 •UNU Sorin Alexandru Şontea Revista de cultură transilvană - între elitism şi teama de însingurare

Las în urmă un Bucureşti aproape compromis de o du- poate chiar al unor tălpi despărţite temporar de "solid pă-amiază gri, de o seară ce uitase că martie e pe sfârşite şi ground". Şi totuşi... S-a susţinut, aproape ca o profesiune de regăsesc, dimineaţă, Oradea, împrimăvărată de un soare be- credinţă, continuarea apariţiei unor numere tematice, moti- nefic şi, cum aveam să constat puţin mai târziu, de o încruci- vate de lipsa unor publicaţii specializate din zona filosofiei, şare, la fel de benefică, a slăbiciunilor spiritului. Se întâlnesc politologiei, criticii. S-a argumentat, de asemenea, nevoia de aici, graţie poetului-amfitrion Ioan Ţepelea, reprezentanţii re- dinamizare a revistei literare, în general, supusă torentului in- vistelor de cultură din partea de vest a ţării şi nu numai... edi- formativ din presa audio-video. S-a deplâns (şi aici închei cu tori, critici literari, poeţi. Şi, ca un regal, este anunţat dialogul acest compromis cu vocabularul gazetăresc) lipsa informaţii- invitatului special al acestei coride orădene a ideilor - scriito- lor din domeniul difuzării de carte sau de revistă. rul Dumitru Ţepeneag, cu cititorii. Am să las revistei ce găz- Ce se întâmplă, de fapt? După părerea mea, revista de duieşte aceste gânduri ale mele plăcerea de a-i prezenta pe cultură transilvană se confruntă nu atât cu selecţia semnături- cei ce au răspuns, cu sufletul, ca de mulţi ani încoace, invita- lor (de altfel, de mare valoare) de pe sumarul ei, ci cu o for- ţiei gazdelor de pe Criş... precum şi premiile oferite cu acest mă, uneori voită, de opacitate faţă de deschiderea spre sud, prilej. spre Bucureşti, în principal. La fel, Bucureştiul deplânge, Aş asemăna confruntările noastre, de aici, de la Cercul deşi nu o recunoaşte mereu, lipsa publicaţiilor de acest gen,' Militar, cu inconfundabilul foşnet al paginilor cărţilor dintr-o în care recunoaşte valoarea personalităţilor din Transilvania, librărie ideală, dintr-un magazin de carte aflat în "no man's precum şi lipsa multor titluri de carte editate în Oradea, Timi- land", pentru că noi, toţi cei de-aici, am conchis, ne-am şoara, Satu-Mare, Cluj, Târgu Mureş. "Vom sfârşi prin a ne declarat a fi acei "nebuni frumoşi" pentru care conceperea citi între noi..." spunea cineva, recunoscând, poate senzorial, unei reviste sau editarea unei cărţi trece-n starea de graţie... primejdia însingurării editorului transilvan, respingând, cel de "deasupra unui cuib...", al meschinăriilor din plan politic puţin senzorial, o anume tendinţă de "federalizare" a culturii şi material. Dialogul redactorilor-şefi, sau directorilor sau ai literare scrise din partea de vest a ţării. celor ce reprezentau revuistica literară transilvană şi nu nu- Voi continua să cred în acesta "telepatie" spirituală ce mai a fost deseori acid, nemenajând nici structurile mai mult ne va conduce spre dialogul cultural nord-sud, est-vest... Spre sau mai puţin ezoterice, administrative, ce par a sprijini cu relaţia scriitor bucureştean - editor transilvan, critic literar fonduri (?) această "lucrare întru cunoaştere", şi, uneori, ne- transilvan - poet bucureştean, "bucureştean" a fi înţeles gene- menajându-i nici pe aceia dintre noi, împărţiţi ad-hoc în a- ric. De aceea întâlnirea de la Oradea a meritat cu prisosinţă a părători sau adversari ai unui anume elitism revuistic. fi pusă în scenă, de aceea sper ca ea să aibă o continuare tem- N-am să redau în grai reportericesc (cotidian, bimen- porală, de aceea revin subliniind că acest lucru n-ar fi fost po- sual, etc.) "întâmplarea" de la Oradea, pentru că aridele cu- sibil fără implicarea de suflet (a câta, oare?) a poetului şi edi- vinte "am realizat..., vom îndeplini..., au luat parte... etc." nu torului Ioan Ţepelea. în final, câteva cuvinte doar, pentru a au consistenţă pe un tărâm până la urmă poetic, filosofic, nu risca o cenzură de spaţiu, despre verva minunatului ro- mân, scriitorul Dumitru Ţe- peneag, ale cărui replici "play-ready" din finalul aces- tor două zile dense au descre- ţit frunţile uşor posomorâte ale minunaţilor mei colegi din Transilvania. Părăsesc Oradea, îmi părăsesc din nou vechii şi noii prieteni de-aici din ves- tul ţării şi adorm greu, în tren, înconjurat de numeroasele numere de revistă primite, i- maginându-mi o librărie i- deală, un magazin de carte a- flat în "no man's land"..., a- cest "no man's land" care, din păcate, se confundă încă cu România... Vasile Dan, Ştefan Borbely, I.M. Danciu, Ştefan Melancu şi Constantin Cubleşan, la întâlnirea cu reprezentanţii revistelor de cultură din partea de vest a ţării. 15 UNU' Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996

Alexandru Sfărlea (deliberat şi programatic) experienţele postmodernismului, cu al său textualism (novator şi nu prea), care, de altfel, în cazul temei de faţă, ar fi fost total inadecvat. Căci povestea ^EMILEMATICUL (cum o numeşte autorul) are propriile ei "legi", infailibile şi specifice, care nu se supun unor tipare preconcepute. Este de EDIFICATOR remarcat spontaneitatea dialogurilor, dar şi atmosfera cu iz oriental, frisonată de "curenţii" de adâncime ai eposului Cantacuzina autohton, culminând cu secvenţe dense, tensionate şi abil (Editura "Mesagerul", dozate, într-un crescendo revelator. Bătrânul pilot de nave Cluj Napoca) este a cin- Geapar cel Târziu se întoarce în Cantacuzina după o lungă cea carte a prozatorului absenţă, mânat de aspre nostalgii şi ros de "acizii" sin- Tu dor Dumitru Savu gurătăţii. El ajunge în vechiul loc de întâlnire cu camarazii (după romanele Margi- trecutelor vremuri (casa lui Anastasatu) a doua zi după nea imperiului, 1981, înmormântarea Siei Ferechide Belgun, personaj emblematic Treizeci şi trei, 1982, şi şocant pentru oamenii locului, ca şi pentru cititorul mai De-a lungul fluviului, reticent, de altfel. Nucleul "tutelar" al naraţiunii se încheagă 1985 şi Fortul, 1988). în jurul acestei Sia, suspectată că şi-ar fi ucis unchiul Şi în acesta nouă apari- (Frangu Kanazis), după ce acesta a violat-o, el fiind implicat ţie scriitorul e "ancorat" în afaceri necurate cu mai-marii oraşului (primarul lonescu. în specificitatea pro- procurorul Panaite, doctorul Mante Calopăr). Fata fiind gra- priului stil, de mare for- vidă, grangurii locului aşteptau naşterea copilului, în numele ţă şi sugestivitate, edifi- căruia şi-ar fi putut recupera banii. De aici, realul face o cator pentru creaţia de "textură" policromă cu imaginarul, se întrepătrund şi se de- până acum. Lumea pito- termină reciproc, acţiunea luând o turnură imprevizibilă şi, rescă şi fascinantă a în final, tragică. Memorabil este episodul în care caii sunt in- porturilor dunărene, ar jectaţi cu otravă, pentru a scăpa de haitele de lupi care ame- putea să pară, la o pri- ninţau moara (unde era sechestrată Sia) şi chiar locuitorii. mă privire, aproape Virtuozitatea prozatorului se remarcă în individualizarea psi- "clasicizată", dacă evo- hologică a personajelor (de neuitat e portretul Siei), ca şi în căm doar creaţia unor pigmentarea coloritului frust al naraţiunii cu "tuşeuri" exce- Panait Istrati, Jean Bart sau Fănuş Neagu. Cu atât mai sive, dar cu efecte de bon ton în plan artistic. Romancierul mult este de apreciat aplecare lui T.D. Savu către acelaşi Tudor Dumitru Savu nu se dezminte nici de data aceasta, spaţiu fabulos, incitant, aureolat de legendă. Mijloacele de Cantacuzina fiind (încă) o reuşită certă în creaţia sa şi, expresie ale scriitorului sunt cele tradiţionale, ignorând probabil, "preambulul" unui nou roman. Intre realism şi ficţiune Actualmente realizator TV, Şte- nesc. în general, substanţa prozodică a convingerea că aşa se cuvine, că forţa fan Mitroi este un cunoscut prozator, naraţiunii se sconstituie într-o simbolis- misterioasă a Destinului îi dezleagă de poet şi publicist, autor a nouă volume tică "filtrată" printr-un anume primiti- cele lumeşti într-un acord deplin cu (inclusiv Ce iei cu tine în mormânt, vism (protejând, de fapt, acel inevitabil propria fiinţă. Sunt memorabile acele care face obiectul acestor rânduri, apă- in nuce al personajelor). Aproape in- secvenţe în care personajele îşi fac un rut, recent, la Editura Eminescu). Acti- variabil, acele simboluri se oferă spre fel de "rechizitoriu" pozitiv, în care vitatea scriitoricească de până acum "dă descifrare - ca mister ce transgresează "sentinţa" decisivă nu e acceptată doar seamă" cu trei cărţi de proză scurtă, trei ficţionalul - în(spre) finalul povestirii. ca un dat existenţial, cât, de cele mai de poezie, două pentru copii şi una de Reprezentative în acest sens îmi par a fi multe ori, este autoimpusă. Ca şi cum publicistică. Luând ca reper nu volumul Casa fără ferestre, Satul de dincolo, coborârea în mormânt ar fi o stringentă Nimic despre singurătate întâlnirea cu îngerul, Colivie pentru de debut datorie etică, convertită într-un ritual (publicistică) apărut în 1986, ci mai de- curcubeu, Biblioteca de fum şa., al (mistic şi mitic), aureolat de un timp a- grabă Războiul de după război (proză căror (algo)ritm psihologic este funciar- nume. Scriitorul excelează în inventivi- scurtă) din 1987 şi chiar Bolnav de în- mente destructiv, şi induce în cititor serare (poezii, 1992), putem afirma că sentimentul (provocator, dar şi angoa- tatea onomastică (Titi Flitiriţă, Gh. Mitroi a acostat cu bine la limanul opt- sant) unui risc asumat, unor tentaţii ire- Ghioghirlete, Amelian Fâneaţă, Daniil zeciştilor, sosit cu întârziatele (conjunc- presibile, "vectorizate" de autor înspre Mirişte, Lambrino Otonel, Pepenică, turale) valuri (dar, neîndoielnic, departe o finalitate de cele mai multe ori tragi- Bălăureanu ş.a.), deşi, uneori, această de a îngădui unele "concesii" în ordine că. Ceea ce conferă originalitate (indi- predilecţie pare un simplu artificiu, fără strict valorică, estetică, evident). Ce iei vidualizează) prozele lui Ştefan Mitroi funcţionalitate în "caracterizarea" per- cu tine în mormânt selectează, revăzu- este o ciudată fireştenie (o simplicitate sonajelor. Ştefan Mitroi ne convinge, te, o parte din textele cuprinse în cule- naivă, ambiguu conştientizată) a perso- încă o dată, că este un artist al cuvântu- gerea Somnul verde al copacilor, apă- najelor; ele îşi acceptă sfârşitul ("plon- lui ale cărui resurse îi vor permite, pro- rută în 1989, dar şi câteva noi, de o re- jează" în expiere, chiar) nu cu o senină- babil, într-un viitor apropiat, abordarea marcabilă ţinută artistică. Universul ti- tate mioritică, ci, mai degrabă cu o no- epicului de construcţie romanescă, pologic al povestirilor îşi are sorgintea bilă nepăsare demnă de tragediile an- având, nu ne îndoim, certe şanse de reu- în ruralitate, o lume realist-fantastă a tice. Oamenii îşi pregătesc (îşi însce- şită. unui posibil (generic vorbind) sat roma- nează) trecerea în lumea de dincolo, cu Gelu SABIN 16 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996. •UNU mă de foc, la război cu degetul în gură nu face să pleci. Andrei Pal - Aţi putea vorbi şi mai încet!... i-a moralizat el. Eu, în calitate de mobilizat, poftă de glonţul ţărişoarei mele n- am. Războiul lui Şi au pornit de-a lungul ogrăzilor, pe răzor, împiedi- cându-se în costreia încâlcită de sfârşit de vară. Era o noapte splendidă, luminoasă şi călduţă, de parcă Vasilca Petru ar fi înaintat printr-o zeamnă albăstrie. O perpeleală de con- Vasilca Petru era pe deplin lămurit. Pe când s-a întors damnaţi la moarte îi termina. în odaie, figura-i era transfigurată. S-a uitat aproape cu jale Au ajuns la capătul ogrăzilor. Câinii care-i simţiseră la cei doi copilandri care se jucau pe jos. Era cam în toamnă lătrau ca de sfârşitul lumii. Vasilca îşi aduse aminte că deşi vremea. Vorbele celuilalt îi făcuseră chipul mai deosebit ca cei care făcuseră armata ştiau să stabilească după ochi un alteori, aproape monstruos, aparţinând parcă unui vârcolac al azimut către postul de miliţie unde urmau să fie înarmaţi, serii. Un fel de tremurare îi apucase genunchii ciolănoşi. dârdâiau de frică, neştiind pe unde s-o apuce. S-au aşezat în - Ce-i?, a întrebat Măria cu sufletul la gură. iarbă pentru a lua hotărârea cea mai înţeleaptă. Ca un mâl - Trebuie să ne prezentăm în comună astă-seară, a negru li se împrăştia prin minţi jalea. Fumau în căuşul pal- spus cu figură epopeică Vasilca Petru. E război. Pierim. Tre- mii, pentru camuflare. Se uitau unul la altul ca nişte străini. buie să ne apărăm sfânta glie! La douăşpe începe!... Acasă, de grija ce-o să se petreacă, poate şi numai din întâm- - Unde? şi-a dus Măria o mână la gură. Era tot atât de plare, cu cârligul ei de bărbat, Măria era cât pe ce să lepede. neroadă şi atunci. - Mi l-or omorî! Mi l-or omorî! se tânguia ea, zvârco- - Nu ştiu încă, a spus el, cu aceeaşi figură de individ lindu-se în aşternut ca o posedată de diavol. Era grea cu cel care pune la cale legende. mai mic dintre băieţi. Ochii îi aruncau scânteieri înfricoşătoare-. Tremura ni- Cu fălcile-i înfăcate ca o menghine, Vasilca Petra se ţel. Poate şi de frică. uita în direcţia luminilor ca de licurici pâlpâind într-un mără- - Vai de noi şi de noi!... se puse pe căinat femeia. ciniş, trădând comuna unde era postul de miliţie care a dat a- Familia Vasilca trăia şi în timpurile acelea destul de larma. Rostul lor era acum deosebit. Nu era vorba de un simpluţ. Nu aveau nici aparat de radio în casă. La ziar nu deochi. Şi-au făcut cruce şi-au pornit cu însetarea destinului erau abonaţi. Toată ziua tăiaseră cânepă. Erau sosiţi parcă de în gâtleje. Căci se ştie, eroismul este un adevărat drapel dacă pe altă planetă. Veniseră de la câmp seara şi nu au avut cu reuşeşte să-şi facă loc în inima luptătorului. Pe la ora unu cine discuta. noaptea erau în faţa postului de miliţie. Au bătut hotărât în - Dar..., observă femeia cu timiditate, făcându-se uşă. Da, însă între timp, situaţia politică internaţională se parcă mică în faţa lui, tu nici măcar nu ai fost recrutat. Erai schimbase. Războiul a intrat în declin, agonizând doar din in- olog aproape, cuteză ea. cidente sporadice cu iz patriotard. Şeful de post a aflat şi el cu Statura lui Vasilca Petru era ceva fioros în prăvălire. întârziere că tancurile invadatoare s-au lăsat în mare parte pe o A spus, privind către desculţa din faţa lui: latură. Se culcase foarte târziu, stând până după miezul nopţii - Cinci persoane trebuie să plecăm. Pune-mi de me- cu urechea vârâtă în aparatul de radio al Postului, iar acum îşi rinde. avea niţică treabă cu tânăra-i soţie. Plângând, femeia îl pregătea pe Vasilca de război. - Ce-i cu voi, măi, boilor?!!, s-a răstit din pridvorul Au plecat într-adevăr cinci inşi. Toţi erau de aceeaşi Postului, în timp ce se lega mai bine la indispensabili. vârstă şi, cu excepţia lui Vasilca Petru, tuspatru făcuseră ar- - Am venit să intrăm în dispozitivul de luptă, a spus mata la timpul cuvenit. Erau acum în rezervă şi trebuiau să ciomăgarul care-1 anunţase pe Vasilca Petru că e rost de răz- răspundă cu sângele lor chemării-disperate a patriei. Se pare boială şi care, vorbind direct cu şeful de post, avea rolul unui că pe vremea aceea, nepetrecându-se încurcătura de maţe bi- fel de caporal. Cu toţii însă aveau pumnii amorţiţi de cât*dă- rocratice de care era capabil acum Bonca, din neatenţie şi, e- răbăniseră în uşa Postului de miliţie. vident, romantism revoluţionar. Pe acel timp, lui Vasilca Pe- Şeful de post ţinea acum carabina într-o mână ca în tru îi sărea glezna din loc relativ des. A recurs la manevra cu filmele cu văcari americani. Aprinsese becul pe terasă şi i se care-1 deprinseseră medicii militari şi articulaţia sări cu deja vedea bustul gol, musculos. aproape de luatul în băşcălie zgomot de os care trozneşte plă- - Ce-i cu voi, mă? a mai întrebat el, de parcă îmbrăţi- cut. şarea soţiei iar fi golit capul de orice idee. De ce mă deranjaţi Plecarea îşi are istoricul ei, peripeţie care merită rela- la orele astea?? m tată, dacă nu de alta, atunci măcar pentru a se putea stabili - Din Leapşa Sfarog cu ordinu'!... că doară n-am venit bine cât ghinion îl paşte pe un sculer într-o prostească de de nebuni?... existenţă: - Plecaţi, mă, la închinarea mamii voastre! s-a pus pe Cu câtva timp mai devreme de miezul nopţii ceilalţi înjurat miliţianul, şi în clipa următoare patrioţii din Leapşa patru îl aşteptau în uliţă, în dreptul porţii. Ţipenie. Ferestre Sfarog şi-au luat tălpăşiţa. Un glonte tras în urma lor trecu la întunecate, linişte; se putea da şi cu tunul şi tot n-ar fi fost c- mică înălţime, peste capul lui Vasilca Petru. Şuierul glontelui ale de a nimeri nici măcar vreo cotarlă vagaboandă. Toţi cei- îl mai ţine minte şi azi. De fapt, pentru timpul de pace relativă lalţi aveau în spinare traista cu mâncare, până ce vor intra în pe care 1-a trăit ca matur, Vasilca Petru este unicul recrut din drepturile cazanului cu fasole de armată. Armata Română după care s-a tras cu puşca. Nu-i sigur că de- - Vasilca!... măi, Vasilca!... şuieră o dată careva abia atunci s-a ales cu (din pricina emoţiei) tuşea asta de câine auzit. care are blocat în gât un os, tipul acela de câhâială poate sur- - Prezent, a răspuns Vasilca Petru şi mai încet. veni din mai multe motive. Dar că din momentele alea ar fi - Plecăm, mă? Hai că mergem la bâlci.., Ne-om găsi rămas cu fixul războiului neîmplinit, e foarte posibil. pepeni mai la urmă!... - Gata-i războiul?, a întrebat Măria, uşor deprimată, nici - Tăceţi, măi, dracului! a şuşotit iute când s-a văzut măcar apucând să încheie cu bocitul. Atunci i-a ruşinat Vasilca lângă grup Vasilca Petru. Măriei întâia palmă. Grea, de n-a auzit femeia o vreme. Avea şi el traista pe umăr. După cum, la fel ca restul, (Din romanul avea în mână un ciomag gros de carpăn. Chiar dacă nu ai ar- Miercurea cea înaltă) 17 UNU' • Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996

Liviu Borcea

MIRAJUL AMERICII... (I) Emigraţia bihorenilor la începutul veacului nostru

Au existat întodeauna mari poluri magnetice care au Chiniz, Ginta, Căuaşd, Uileacu de Beiuş, Tulea, Diosig, atras oamenii de-a lungul secolelor spre diferite zone ale lu- Cheţ, Sălard, Cheşa, Batăr, Pocluşea. Cei mai mulţi au prove- mii. Exoduri de populaţii au schimbat faţa continentelor sau nit atunci din Tinca şi din Simian. Numai în luna ianuarie a ţărilor, au determinat adevărate cataclisme demografice. Un 1906 şi-au scos paşapoarte 305 locuitori din Bihor şi cifra in- astfel de pol a fost, spre exemplu, în secolele III-V d. Hr., dica o creştere a apetitului pentru emigrare. Pretura din Tinca Europa centrală şi de vest pentru populaţiile barbare din Asia a cerut Capitlului romano-catolic să dea de lucru marelui nu- şi din nordul continentului nostru. Vestea prosperităţii impe- măr al săracilor de pe întinsele sale moşii, căci în caz contrar riului roman, a statului care era singurul capabil să asigure li- se va declanşa avalanşa emigrărilor care va duce la depopii- niştea locuitorilor săi, bogăţia oraşelor, a creat primul mare larea întregii zone. Capitlul a răspuns că pofta de plecare este miraj consemnat de istorie, după migraţia grecilor în zona atât de mare încât, oricum, tot se va pleca şi în continuare. Mării Egee. Această atracţie a continuat în secolele VI - XI, Argumentul, real de altfel, era că cei plecaţi din zona Tinca când marele tăvălug asiatic mânat şi de resorturile sale au trimis din America acasă până acum 2 milioane coroane interne, mai avea forţa de a susţine acest perpetuum mobile. ajutor, ceea ce reprezintă o sumă uriaşă şi este firesc ca toată După această mare ofensivă pe direcţia est-vest a urmat un lumea să dorească să plece într-o ţară unde speră să găsească răgaz de câteva secole care a permis statelor din vest să se comori. Este mare numărul tinerilor care vor să plece şi au consolideze. Un nou miraj a apărut însă. Occidentul sărăcit nevoie de aprobarea părinţilor pentru acesta. Mulţi dintre a- de numeroasele pustiiri, a descoperit Orientul Apropiat. Fas- ceştia vin şi plâng în biroul vicecomitetului comitatului Bi- tul oraşelor, a moscheilor şi bisericilor cu turle de aur, cu pi- hor pentru a-i smulge aprobarea sau, pur şi simplu, călătoresc torescul dar mai ales opulenţa bazarelor, au determinat apa- clandestin în calele de cărbuni ale vapoarelor. riţia unui exod invers: de la vest la est. O formă instituţiona- în ianuarie 1906 au apărut şi la Oradea agenţi ai unor lizată a acestui exod au fost cruciadele, războaie pentru elibe- companii specializate care căutau băieţi tineri pentru Ameri- rarea Locurilor Sfinte pentru unii, dar şi prilej de înavuţire ca. Ministerul de interne austro-ungar atrăgea atenţia asupra pentru alţii. faptului că tinerii sunt momiţi cu promisiunea că sunt trimişi Descoperirea Americii şi, mai târziu, integrarea noului să înveţe să cânte la un instrument muzical, având în vedere continent în circuitul economic mondial, au creat un nou că în America orchestrele de tineri sunt foarte apreciate, şi miraj, un adevărat El Dorado, o adevărată Ţara a Făgăduin- sunt apoi vânduţi ca servitori şi chelneri în marile magazine ţei* In veacul al XlX-lea, după consolidarea Statelor Unite, şi restaurante. prin înfrângerea sudiştilor secesionişti, a devenit tot mai evi- dent că era în curs de întruchipare un stat cu o democraţie în tot anul 1905 au emigrat din Oradea 170 de persoa- permanent perfectibilă, capabil să asigure omului posibilităţi ne, în 1906, numai în lunile ianuarie şi februarie 700 de cetă- de muncă, de afirmare a gândirii libere, a inventivităţii. Era o ţeni din Bihor au cerul paşapoarte de la biroul vicecomitetu- comuniune ce nu moştenea povara tradiţiilor intangibile, ba- lui specializat în acest fel de probleme. Biroul agenţiei Cu- rierele imuabile ale statelor, închistarea etnică. Era exact nard Line din Oradea îi informa pe cititorii cotidienelor oră- ceea ce nu ofereau nici imperiul austro-ungar, nici imperiul dene că în cele două luni mai sus menţionate 44 de locuitori rus, nici ca model economic, nici politic şi nici social. De ai oraşului de pa malurile Crişului Repede au emigrat în A- aceea sfârşitul de veac XIX, dar mai ales începutul celui ur- merica. Era foarte atractiv că prin Fiume (Triest), emigrarea mător, au determinat o puternică migrare a forţei de muncă era mai ieftină. Biletul de vapor cel mai ieftin (cu masa asig- din Europa centrală şi de sud-est spre America, noţiune în urată) era de 180 coroane. La acesta se mai adăuga biletul de care erau înglobate mai ales Statele Unite şi Canada. tren până la Fiume: 10 coroane (Exista legătură de tren direc- Zonele de vest ale Transilvaniei - Bihorul, Sătmarul, tă Oradea - Fiume). Prin Bremen, costul transportului peste Sălajul - au cunoscut forme ale exodului neobişnuite pentru ocean era ceva mai mare: biletul de vapor şi masa costau 216 acea vreme, mai ales în anii 1905 - 1907. Sărăcia satelor, co- coroane, iar trenul până în oraşul german 32 coroane. în 3 rupţia şi nepăsarea unei administraţii care a pierdut controlul martie 1906, din gara Oradea au plecat spre Fiume un număr asupra situaţiei, lipsa unor locuri de muncă, epidemiile, îi îm- de 36 emigranţi. Erau din Uileacul de Beiuş, Ginta, Tinca şi pingeau pe oameni să ia pieptiş necunoscutul. Analizând as- Pocei. Patru zile mai târziu, din comuna Bicaciu au plecat în tăzi cifrele oferite de statisticile vremii pentru anii 1905 - America nu mai puţin de 50 de familii. O parte din ei prin 1907, proporţiile, comparativ cu cele de azi, ar putea părea Fiume, iar cealaltă prin Bremen, căci la Fiume vapoarele nu mai modeste. Astfel, în 1905 s-au scos 882 paşapoarte în Bi- mai aveau locuri. hor, din care 840 pentru America. Cei mai mulţi solicitanţi au în 3 luni - ianuarie, februarie, martie 1906 - din Bihor fost din Marghita, Roşiori, Girişul Negru, Tinca, Husasău, au emigrat 854 persoane, faţă de 810 în 1905. Tăut, Tămaşda, Gurbediu, Cociuba, Pişcolt, Seleuş, Simian, (va urma) 18 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996. •UNU V. FANACHE: BACOVIA - RUPTURA DE UTOPIA ROMANTICĂ

După aproximativ zece monografii şi numeroase alte elementele primordiale: "Plumbul este simbolul care reinven- contribuţii consacrate operei bacoviene - cum se ştie: redusă tează un întreg univers, desigur poetic, plasându-se în rolul ca volum - poate părea hazardată întreprinderea unui nou stu- de principiu originar. La începutul lumii imaginare bacoviene diu de proporţii considerabile înjurai aceluiaşi subiect. Nu şi nu se află nici pământul, nici aerul, nici apa şi nici focul. Se atunci însă când noua iniţiativă vine din partea Domnului V. află plumbul, (s.m. V.M.). La începutul şi sfârşitul acestei Fanache, care publică, de ani buni, prin reviste, exegeze, sau lumi." (pp. 124-125). Decodată cu instrumentele critice mo- însoţeşte, de la înălţimea catedrei, cu inedite şi pertinente ob- derne, lirica bacoviană oferă - să ne limităm, din raţiuni de servaţii, arhicunoscutele texte bacoviene. Studiul acesta era spaţiu, doar la aria erotică - două categorii de texte "separa- deci, oarecum, aşteptat, căci în precedenta apariţie editorială bile prin atitudinea poetului faţă de femeie." O primă serie de Eseuri despre vârstele poeziei a profesorului clujean, Editura poeme o reprezintă cele în care femeia e simbol al vieţii şi C.R., 1990, circa cincizeci de pagini sunt destinate poetului parteneră de dialog, iar casa ei, unic spaţiu ocrotitor: Spre cu Lacustră, dar şi cu - poate, cele mai multe Amurguri din toamnă, Tablou de iarnă, Trudit, Cuptor etc. O alta grupează spaţiul autohton. texte ce "transfigurează avatariile cuplului, într-o suită de Pe coperta a patra a căiţii Bacovia, Ruptura de utopia scene de interior", dar risipesc stratul magiei romantice şi al romantică, Editura Dacia, Cluj, 1994, stau scrise aceste cu- revelaţiei eternităţii prin eros. Conform acestei clasificări, vinte: "Actuala exegeză îşi propune să demonstreze mutaţia discursul poetic se organizează la rândul său pe trei trepte, di- produsă de Bacovia în evoluţia poeziei române. Poetului îi este ferite ca intensitate de percepţie a relaţiei cu celălalt: "voinţa propice ruptura de iluzie, asimilarea metafizicului cu neantul şi a plumbului cu ideea de absolut, aşadar distanţarea de ro- de-a trăi, sau mai bine, de-a nu muri"; "anularea voluptăţii mantism. Mesianismului solar i se substituie apocalipsa sa- sub agresiunea prăpădului universal"; şi "destrămarea pere- turniană". Cartea are dintru început un accent polemic, deoa- chii". Aceste preliminarii cu caracter teoretic sunt succedate rece prin capitolul liminar, Geometria textului, se produce de pertinente analize de text aplicate în speţă unor capodope- propensiunea poetului către curentul expresionist, după ce fu- re bacoviene, cu care cititorul, de aproape orice condiţie, este sese odată clasat ca aparţinând simbolismului, ori utopiei ro- de acum familiarizat: Decembrie, Plumb, Seară tristă etc. mantice. Apropiat deci de expresionism, pe care V. Fanache Departe de a fi un tratat didactic, cartea D-lui V. Fana- îl consideră mişcare literară "fără maeştri şi fără program", che trebuie urmărită mai ales de cei ce aprofundează poezia Bacovia nu mai poate fi citit prin lentila critică de până acum bacoviană, deopotrivă, elevi de liceu şi profesori, prin prisma - e drept, cam îngroşată (şi în sens propriu), - ea avându-i an- programei şcolare. Manualele viitorului vor asimila, cu sigu- tecesori, dintr-o direcţie sau alta, pe Eminescu ori Macedon- ranţă, opinii, întâi - aici exprimate. Ea se adresează deopotri- ski. Dimpotrivă, consideră criticul, dinspre poetul Plumbului vă creatorilor din generaţiile mai noi, ce nu contenesc a scoa- radiază în cultura română - cu statut cert - o nouă mişcare te la suprafaţă noi straturi de bacovianism. poetică: bacovianismul. Aceasta ar fi schimbarea de optică Bucurându-se de studii critice temeinice, dar şi de, cea mai importantă pe care o propune D-l V. Fanache, şi în unele, fulgurante note de lectură impresionistă pentru poetul relaţie cu ea se desfăşoară mai departe toate paginile eseului. Bacovia, monografia de acum a D-lui V. Fanache se alătură Abordând hermeneutic opera bacoviană, eseul aici în celor dintâi, fiind şi cartea sa cea mai bună, lângă eseul critic discuţie propune, şi cu destulă persuasiune, ca plumbul să fie Caragiale. înregistrat - dar numai într-o ordine poetică, se înţelege - între Viorel Mureşan Top UNU Hayden Murphy NeilMcNeil 1. Virgil Mazilescu, Poezii, Editura Am auzit voci Claire Vitruviu, 1996 Am auzit voci, am auzit glasuri Ar trebui oare să găsim un alt timp, 2. Ştefan Augustin Doinaş, Poezii, Ale păsărilor otrăvite, Un alt loc Editura Vitruviu, 1996 închise în mormântul atingerii; In care tăcerea vine 3. Mircea Zaciu, Scrisori nimănui, Cu glasuri amare, Dintr-odată Editura Cogito şi Arhipelag, 1996 Dansând cu ochi roşii, După ultimul băzăit de albine al 4. Cornel Ungureanu, Mircea Elia- Atingând mută tăcerea. verii de şi literatura exilului, Editura Viitorul Sentinţa pentru încă o altă Şi după ultima şoaptă a vântului Românesc, 1995 Generaţie; nici un cânt Cum am jacut azi 5. Ady Endre, Sânge şi aur (tradu- De iubire nu este auzit; nici o Pe coasta de la Bew Lawers ceri din ungureşte de George A. Petre; Edi- îndoială Peste Loch Toy? ţie de Nae Antonescu şi Corneliu Bala) Şi nici o renunţare. 6. Daniel Vighi, Valahia de muca- Traduceri de Raluca SIM, va, Editura Amrcord, 1996 din Lines Review, Nr. 83, 7. Irina Petraş, Ştiinţa morţii, Editu- December 1982 ra Dacia, 1996 19 UNU' Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996

Magda Danciu WILLIAM TREVOR

NEVESTELE ACORDORULUI DE PIANE (III)

Belle nu a luat puii cu ea când a devenit doamna ar fi spus da. "Cum mai arată Belle?" o întrebase el pe Violet Dromgould. Zicea că se săturase de ei. Apoi i-a părut rău cu câţiva ani înainte, iar Violet nu i-a răspuns imediat. Apoi, pentru că de fiecare dată când făcea ceva în casa care fusese a întâmplător, i-a spus: "Belle încă are figură de fetiţă". Violetei, simţea că acei lucru fusese deja făcut de Violet - Nu doresc să-ţi încetezi munca. Niciodată, Owen. înaintea ei. Când tăia carnea pentru tocăniţă, cu lumina fixată - Eşti foarte înţelegătoare, draga mea. Să nu mai spui pe masa pe care Violet o folosise şi cu cuţitul care îi aparţi- că nu eşti bună. nuse, avea senzaţia că o imita. Tăia morcovii cubuleţe cre- - Mai ies şi eu, mă mai mişc, ştii cum e. Mai mult ca zând că şi Violet făcuse la fel. Cumpără linguri de lemn noi niciodată în viaţă. Pe străzi care nici nu ştiau că există. în pentru că ale lui Violet se crăpaseră. Vopsi balustrada şi inte- oraşe în care nu fusesem niciodată. întâlnesc oameni noi. riorul uşii din faţă care nu se folosea niciodată. Aruncă gră- Toate acestea erau inaccesibile înainte. mada de reviste pentru femei pe care le găsise într-un dulap Cuvântul îi scăpase, dar nu conta. El nu comentă ni- de la etaj. Se debarasa de o tigaie pe care o găsise neigienică. mic despre restricţii, nu era genul lui. După ce ajunseseră să Comandă vinilin nou pentru podeaua din bucătărie. Dar plivi se cunoască mai îndeaproape, după duminica aceea de la bi- răzoarele de flori din spatele casei ca să nu spună că lasă lo- serică, el îi spusese cum gândea ades la ea, stând în magazi- cul să se părăginească. nul de bijuterii al fratelui ei, împachetând obiecte cumpărate, Exista veşnica dichotomie: ce să păstreze, ce să aşa cum îi împachetase lui ceasul pe care i-1 cumpărase Vio- schimbe. Oare îi cedase Violetei când a îngrijit straturile de letei de ziua ei. Şi-o imagina trăgând grilajul peste vitrine flori? Se dedase meschinăriei când aruncase tigaia şi cele trei seara şi încuind uşa magazinului, apoi urcând să stea cu fa- linguri de lemn? Orice făcea Belle mai apoi se îndoia de co- milia fratelui ei. După ce s-au căsătorit, i-a mai dat câteva a- rectitudinea lucrurilor. Figura bondoacă a Violetei, cu părul mănunte: cum majoritatea zilelor vieţii sale fuseseră petre- încărunţit, aşa cum arătase în final, cu ochii înfundaţi în faţa cute în singurătate, doar cu puii lângă ea. "Are haine frumoa- ei bucălată părea să comande iritată în continuare. Iar soţul se" adăugase Violet când îi spusese că femeia pe care el a re- lor comun, nevăzător, cântând fin la vioară într-o cameră sau fuzat-o mai arată încă tânără. alta, nici nu-şi dădea seama că prima lui soţie se îmbrăca N-a urmat nici o lună de miere, dar la câteva luni după prost, nu ştia că se îngrăşase şi era neîngrijită, nu ştia că era ce se tot întrebase dacă aceste călătorii nu erau prea obositoa- dezordonată în gospodărie. Belle ar fi trebuit să fie mulţumită re pentru Belle, o duse la mare, într-o staţiune unde petrecuse că era lângă el, în viaţă, că i se oferea atâta afecţiune din par- de multe ori câte o săptămână cu Violet. Au stat la aceeaşi tea unui bărbat, că intrase în posesiunea tuturor obiectelor ce- gazdă, la vila Sans Souci, şi s-au plimbat pe plaja lungă şi leilalte femei, că îi ocupa dormitorul şi îi conducea maşina. pustie şi pe cărările unde privighetorile ţâşneau din fucsii şi Asta ar trebui să o mulţumească, dar, pe măsură ce trecea se repezeau la stânci. Au luat câte o băutură la barul lui Mal- timpul, lui Belle i se părea că asta nu mai înseamnă nimic. Se ley. Stăteau întinşi pe dune în soarele de toamnă. instalase în locurile permise şi sfinţite de o căsătorie de a- - Eşti bună pentru că te-ai gândit la asta. Belle îi răs- proape patruzeci de ani: acest lucru era omniprezent acolo. punse cu zâmbet de întrebare pentru că el dorea ca ea să fie La un an după nuntă, când perechea mergea cu maşina fericită. condusă de Belle să ia prânzul la iarbă verde, el îi spuse: - Să ne pregătim de iarnă, Belle. - O să-mi spui când îţi va fi foarte greu? Ştia că nu îi este prea uşor. Aleseseră locul acela pen- - Foarte greu ce, Owen? tru că el nu ştia altul; era conştient de cum plecaseră de com- - Să conduci prin tot comitatul. Să duci şi să mă aduci. plicaţia emoţională care ar putea apărea când vor ajunge. I se Să stai acolo şi să mă asculţi. citea pe faţă un stoicism asumat pentru ea. în sinea lui, se - Nu mi-e greu s-o fac. simţea culpabil de trădare, sentiment stârnit de apa mării şi de - Eşti bună şi răbdătoare. alge. Vocile din pensiune erau vocile pe care şi Violet le - Nu cred că sunt bună deloc. auzise. Şi pentru Violet mirosul de caprifoi stăruia până în - în duminica aceea am ştiut că eşti în biserică. Am sim- octombrie. Violet fusese cea care spusese prima dată că o ţit mirosul parfumului tău. îl simţeam chiar şi stând la orgă. săptămână petrecută în soarele toamnei te pregătea pentru - N-am să uit niciodată duminica aceea. iarnă: asta îşi amintise el imediat după ce rostise cuvintele a- - Te-am iubit în momentul când ai acceptat să vezi cestea. mormintele. - îţi spun eu ce face. Când ne întoarcem, îţi cumpărăm - Eu te-am iubit cu mult înainte de asta. un televizor, Belle. - N-aş putea să te obosesc cu toată umblătura asta du- - Da, dar pentru tine... pă piane. Aş putea renunţa, să ştii. - O să-mi povesteşi tu. Ar face-o pentru ea, Belle era sigură. Altă dată îi spu- Se plimbau pe promontoriu, lângă far, când îi spusese nea că el nu înseamnă prea mult pentru o femeie: doar un orb el asta. Poate că îi oferise şi Violetei un televizor, dar ea cu care se tot agită, până la sfârşitul zilelor. I-a mărturisit că a- siguranţă i-a răspuns că nu se complică cu aşa ceva. Poate că tunci când a vrut să se însoare cu ea, nu i-a spus-o decât după 1-a lămurit că ea nu l-ar fi deschis niciodată; oricum numai două luni, ştiind prea bine ce o aşteapa pe ea în cazul în care prostii vezi acolo. 20 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 UNU - Eşti bun cu mine, îi spuse Belle. pe nişte atajere la colţul camarei. Mrs. Grenaghan le adusese - A, nu, nu. ceai şi biscuiţi în camera mică şi melancolică, vorbindu-le în Când au fost destul de aproape de far, el strigă ceva şi şoaptă, de parcă aşa i-ar fi cerut acest mediu plin de pietate. un bărbat îi răspunse de la o fereastră. "Aşteaptă o clipă", îi - Ce tablouri? întrebă Belle fără să-şi întoarcă privirea zise omul şi până să le deschidă, cu siguranţă ghicise că soţia spre el, deşi ar fi putut, pentru că drumul fiind atât de îngust *> pe care o cunoscuse el murise. "Vreţi o gură?" le oferise el în această zonă mlăştinoasă, nu exista nici un fel de trafic. când ajunseseră înăuntru, după ce observase şi decesul şi recă- sătorirea. I se turnă whiskey şi Belle simţi că cele trei pahare - Nu mai sunt acolo tablourile? Tablourile acelea sfin- ridicate spre toastare erau în cinstea ei, deşi nimeni n-o spu- te, răspândite peste tot? sese. Ploua la întoarcere la vilă, era ultima seară a vacanţei lor. - Le-or fi dat jos. - Ar fi frumos pentru iarnă, zise el în timp ce rulau spre - Şi ce e în locul lor? casă a doua zi, pe o ploaia ce nu mai contenea. Televizorul. Belle acceleră puţin. îi zise că apăruse o vulpe aşa, de Când a sosit, l-au instalat în camera mică ce pe vre- aiurea, în stânga drumului. Stătea nemişcată, aşa cum stau muri se chema parloar, aflat lângă bucătărie. Aici stăteau cel vulpile. mai mult, aici era şi radioul. La două săptămâni după sosirea - Vrei să ne oprim s-o priveşti, Belle? televizorului, Belle achiziţionase un câine ciobănesc, mic şi - Nu. A plecat deja. Cine cântă la pian? Fiica doamnei negru, pe care i-1 vându un fermier, căci animalul se temea Grenaghan? de oi. Câinele era al ei şi numai al ei. îl hrănea şi îl îngrijea. - Ea obişnuia. Dar nu şi-a mai văzut fata de ani de îl obişnuise să călătorească cu ei în maşină. îi dădu un alt nu- zile. Noi ziceam că picturile sfinte au alungat-o de-acasă. Ce me, Maggie, la care acesta răspunse destul de repede. se află acum pe pereţi? Dar chiar şi cu câinele şi cu televizorul, cu înlocuirile - Un tapet cu dungi. Şi Belle adăugă: Deasupra şemi- şi schimbările din casă, cu certitudinea că era iubită, cu com- neului e o fotografie a fetei. plimentarea că era bună, nimic nu se schimbase pentru Belle. Mai târziu, într-o altă zi, când el vorbi despre una din Femeia care ani în şir îşi dusese soţul de braţ, care îl dirijase în case unde el readucea piane la viaţă, încă cerea dreptul la măicuţele de la mănăstirea din Meena ca având obrajii ru- r existenţă. Nu ca o stafie obositoare, ca un spectru neiertător, meni ca un măr bun de mâncat, Bejle îi spusese că acum, ci ca şi cum o parte a ei ar fi rămas încă în bărbatul pe care îl acea călugăriţă are dinţii albi ca de cretă şi faţa trasă şi suptă. iubise. Mai sensibil decât ceilalţi oameni, Owen Dromgould "Atunci o fi bolnavă", îi zise el. continua să simtă că cea de-a doua lui soţie era neliniştită. Şi în casa acordorului de piane nu s-a mai spus nicio- Iar ea ştia că el simte aceasta. Din acest motiv îi propusese să dată că albastrul munţilor era albastrul subtil al fumului. renunţe la munca lui, din acest motiv o dusese pe plaja Vio- Owen Dromgould îşi plimbă degetele pe scoarţa copa- letei şi îşi purtase acolo vinovăţia de a fi trădat din acest mo- cilor. Putea spune ce diferenţă există între conturul frunzelor, tiv apăruse şi televizorul şi câinele ciobănesc. El ghicise de putea diferenţia spinii nurului de cei ai genistrei. Cunoştea pă- ce a reacoperit pardoseala bucătăriei. Cu mândrie, îşi ridica- sările după cântec, câinii după lătrat, pisicile după cum îl se paharul în cinstea ei în faţa unui om care o cunoscuse pe atingeau pe picioare. Existau literele de pe pietrele funerare, Violet. Cu mândrie, şezuse cu ea în sufrageria pensiunii şi în barul lui Malley. clapele de la orgă, vioara. Putea discerne - bobitele de ilice şi de gherghie. Putea simţi mirosul de lavandă şi de cimbru. Belle îşi impunea să nu uite aceste lucruri. îşi impu- nea să revadă sticla lui John scoasă dintr-un bufet din casa Toate acestea îi aparţineau. Şi nu conta dacă, peste farului şi să reaudă vocile de la pensiune. El o înţelegea, fă- noapte, s-a dus culoarea de pe uşa din bucătărie. Nu conta cea totul ca ea să se simtă bine, era atâta afecţiune în tot ce dacă abajurul de porţelan din bucătărie avea o crăpătură de făcea. Dar Violet i-ar fi spus ce frunze urmau să cadă, i-ar fi care nu mai auzise înainte. Ceea ce conta era orice rău făcut spus că marea se ridică sau se retrage. Belle a înţeles prea unui ceva fragil cum e visul. târziu acest lucru. Violet fusese văzul acestui orb. Violet nu-i Soţia pe care şi-o alesese prima dată se îmbrăca mai lăsase loc să respire. şleampăt - înţelegea acest lucru acum, din tăceri şi inflexiuni, într-o zi, întorcându-se de la casa* cea mai îndepărtată mai mult decât din cuvinte. Părul ei cărunt i se împrăştia pe pe care o vizitaseră şi la care Belle se afla pentru prima dată, umeri, era puţin adusă de spate. El îşi croia drum cu bastonul el o întrebă: "Ai văzut vreodată o cameră mai sumbră ca a- şi amândoi erau doi bătrâni când ieşeau la plimbare, mai bă- % ceasta? Să fie din cauza picturilor sfinte?" trâni decât erau în fericirea lor fără vârstă. Ea n-ar fi rănit Belle scoase maşina cu spatele, o îndreptă, apoi o di- nici o muscă, nu era o persoană care să stârnească gelozia şi rija spre poarta care, cu treizeci de ani în urmă, nu fusese totuşi era greu pentru o nouă soţie să fie urmărită de fericire, construită cu o deschidere suficient de mare. să fie provocată de simplitatea care existase. Se dăruise la - Sumbră? zise ea când ajunseră pe un drum care adu- două femei; nu a renunţat nici la prima, nici la a doua. cea cu albia unui râu şi o obliga să ţină strâns volanul să evi- Fiecare casă care avea un pian dădea naştere la pro- te hârtoapele. priile ei contradicţii. Perlele pe care le purtase doamna Pur- - Noi ne tot întrebam dacă nu cumva ei refuză orice till erau opale, faţa palidă a papetarului din Kiliath era pis- tapet viu colorat sau poate că e din cauza credinţei, a respec- truiată, cele două şiruri de foioase de dincolo Orhill erau oa- tului pentru tablouri. re fagi? "Da, bineînţeles" acceptă Owen Dromgould, devre- Belle nu comentă defel. Vauxhall-ul scăpă din strâm- toare când ajunseseră pe drumul cu catran şi merseră în tă- me ce era cinstit să facă aşa. Belle nu putea fi acuzată că cere prin ţinutul mlăştinos. îi apărură foarte viu în minte ta- avea pretenţii, iar pretenţiile ei nu puteau exista fără distru- blourile sfinte din camera unde-şi ţinea Mrs. Grenaghan pia- geri şi stricăciuni. Belle va învinge în final pentru că viaţa nul: Fecioara cu pruncul, Inimă jertfită, Sf. Caterina cu cri- învinge întotdeauna. Şi asta i se părea corect, căci Violet câş- nul, Fecioara singură, Isus cu nimbul său. Atârnau pe un pe- tigase la început şi avusese cei mai buni ani. rete maroniu; mai erau şi nişte statuete deasupra căminului şi Sfârşit 21 UNU • Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996

Măria Vulişici Alexandrescu Confuzii între cuvinte

în familia unui cuvânt există, adesea, alături de melor, comunicarea rezultatelor etc. infinitivul lung substantivizat al verbului format pe teren ro- Neologismele în -ie pot fi urmate, de asemenea, de mânesc cu sufixul -re (alimentare, articulare, afirmare, un genitiv, dar de un genitiv subiectiv şi neoblîgatoriu: con- comunicare, consultare, considerare, discutare, izolare, sultaţia medicului (medicul consultă); afirmaţia profe- manifestare etc) un substantiv terminat în -ie, împrumutat sorului; manifestaţia studenţilor etc. Substantivele pot a- din franceză (alimentaţie, articulaţie, afirmaţie, comuni- părea şi în absenţa genitivului: Manifestaţia a fost de lun- caţie, consultaţie, consideraţie, discuţie, izolaţie, manifes- gă durată, Discuţia s-a prelungit etc. taţie etc.). Comunicare şi comunicaţie sunt cuvinte cu o foarte în limba română, substantivele în discuţie, deşi se re- mare ciculaţie în zilele noastre. Comunicare a dezvoltat do- feră la acelaşi verb, au dezvoltat sensuri diferite: derivatele uă sensuri: "ştire, înştiinţare" şi "lucrare ştiinţifică personală în -re implică ideea de "acţiune", în timp ce împrumuturile prezentată într-un cadru organizat". Cu primul sens, cuvân- în -ie desemnează, cu precădere, "rezultatul" acţiunii. Ver- tul apare în unitatea frazeologică: mijloace de comunicare bele de la care derivă substantivele în -re sunt tranzitive, a (de informare) în masă. Acestei unităţi îi este preferat, în căror valenţă de acuzativ - complement direct trebuie satis- făcută (verbele nu pot fi folosite absolut): a alimenta pe ci- ultima vreme, anglicismul sinonim mass-media, cuvânt cu neva (ceva), a consulta pe cineva (ceva) etc. Unele dintre circulaţie internaţională. Formaţia mass-media nu se flexio- verbe, în funcţie de sensul lor, se pot construi fie cu un com- nează (apare doar în forma dată), iar a spune mijloace plement direct "al persoanei" - pe cineva, fie cu un comple- mass-media este greşit, întrucât media înseamnă "mijloa- ment direct "al lucrului" - ceva. Alte verbe pot avea în sub- ce". (Deşi pune probleme de scriere şi de gramatică, acest ordine doar un complement "al lucrului": a comunica ceva, cuvânt nu şi-a găsit locul în îndreptarul ortografic, or- a articula ceva ( în prezenţa complementului "persoanei" toepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, 1995). sensul verbului este figurat: te-am articulat!) Substantivul comunicaţie înseamnă "legătura între Prin nominalizarea verbelor de mai sus, complemen- două puncte din spaţiu", nu între două persoane. Deci trenul, tul direct devine un atribut genitival (genitiv subiectiv) obli- avionul sunt mijloace de comunicaţie, în timp ce presa, gatoriu şi el: consultarea studenţilor sau a agendei (cine- radioul, televiziunea sunt mijloace de comunicare, iar limba wa îi consultă pe studenţi sau agenda); discutarea proble- este cel mai important mijloc de comunicare între oameni. X* Florian Chelu la Paris

în urmă cu două luni prietenul şi colaboratorul revistei noas- tre, Florian Chelu, s-a aflat la Paris, invitat să compună muzica spectacolului cu piesa ANDRONIC ŞI ŞARPELE, dramatizare de Valerie Suner şi Frederic Klingberg după "Şarpele" lui Mircea Elia- de. Fiind vorba de un român celebru, cei doi tineri, în acelaşi timp şi regizorii spectacolului, au invitat câţiva colaboratori români. între ei, trei actori tineri şi scenografa Anca Vişniec, soţia cunoscutului dramaturg şi poet Matei Vişniec. Spectacolul a avut premiera la Centrul Cultural Român din Paris şi s-a bucurat de succes. Urmează un turneu şi în România şi, desigur, la Oradea. Dincolo de bucuria plimbărilor prin Paris, oraşul visurilor noastre, Florian Chelu s-a întâlnit cu scriitori şi artişti români, print- re ei Gheorghe Zamfir, Matei Vişniec, Stelian Tănase, dar şi-a revă- zut şi câţiva prieteni şi cunoştinţe. între ei, să nu-i uităm pe priete- nul nostru, regizorul Alexandru Colpacci, şi pe poetul clujan, Horia Bădescu, directorul Centrului. A cunoscut-o cu acest prilej şi pe scriitoarea de origine română Anca Visdei, autoarea piesei DONA JUANA care s-a jucat (ce-i drept, foarte puţin) la Oradea, în stagiu- nea trecută, în premieră pe ţară. în fotografie, alături de Anca Visdei, în casa acesteia. 22 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 •UNU Sergio Vaida SASARMAN: O FAMILIE DE PICTORI ROMÂNI 1. Alina Mungiu, Românii după '89 - Istoria unei neînţelegeri, Edi- Familia de pictori Săsărman, sta- Numeroase premii şi distincţii tura Humanitas, 1995 bilită din anul 1981 la Viganello (Ticino, artistice în România, Franţa, Italia şi al- 2. Constantin Noica, Schiţă pen- Elveţia), pe Monte Bre, al cărui brazi îşi te ţări europene. tru istoria lui Cum e cu putinţă reflectă culoarea lor verde în apa cristali- Talent remarcabil, de nuanţă liri- nă a lacului Lugano, a început încă din că, care are ca preocupare majoră flo- ceva nou, Editura Moldova, 1995 România, în deceniul al şaptelea, să-şi rile, caii, portrele şi, desigur, peisajele 3. Petru Creţia, Luminile şi um- expună picturile lor interesante, expresie din fermecătoarea zonă ticineză. în ceea brele sufletului, Editura Univers a unor talente incontestabile. ce priveşte caii, la Doina Săsărman, a- Enciclopedic, 1995 ceştia sunt piese de rezistenţă ale crea- 4. Mircea Zaciu, Ca o imensă Sever ţiei sale artistice, puri, majestuoşi, naivi, scenă, Transilvania..., Editura Fun- Săsărman alăturându-se unii altora sau suferind în daţiei Culturale Române* 1995 solitudine. Ei sunt ca o natură dezlănţui- 5. Mircea Zaciu, Scrisori nimă- S-a născut la tă, exuberanţi, uimită de ea însăşi. 7 iunie 1930. la Ni- nui, Editurile Cogito şi Arhipelag, migea de Sus, în col. "Ţinte în mişcare", 1996 Transilvania. Este Călin 6. Michael R. Beschloss şi Stro- licenţiat al Facultă- Săsărman be Talbott, La cele mai înalte nive- ţii de drept al Uni- le, Editura Elit, 1995 versităţii din Cluj. Născut în anul 1960. Premii artistice 7. Victoria Ana Tăuşan, Portre- A obţinut numeroase premii şi obţinute în România te de poeme, Editura Cogito, 1996 distincţii artistice în Franţa, Italia, Elve- şi Italia. Al treilea e- 8. Ady Endre, Sânge şi aur (tra- ţia, Japonia şi alte ţări. Sever Săsărman lement familial, com- duceri din ungureşte de George A. se face remarcat prin trei cicluri distinc- ponent al triunghiului te de teme, realizate printr-o tehnică Petre), colecţia "Penumbre", Editu- artistic din Ticino, specială, prin care mâna dă contur ule- ra Cogito, 1996 prezintă în creaţia lui iului pe pânză şi, mai puţin, sau aproape 9. Daniel Vighi, Valahia de mu- moştenirea artistică preluată de la părin- deloc, penelul. Cele trei cicluri tematice cava, Editura Amarcord, 1996 ţii săi, concretizată prin esenţe, abstrac- ale pictorului năsăudean sunt "Portrete- 10. Virgil Mazilescu, Poezii, E- tizarea modelelor, limbajul simbolic al măşti", care semnifică eternitatea bazată ditura Vitruviu, 1996 culorilor, cât şi geometrizarea liniilor. pe viaţă, spirit şi materie, "Compoziţiile 11. Florian Filip, Spiritualităţi cu figuri", în care artistul caută stările româneşti interbelice, Editura Co- sufleteşti îşi sintetizează momente sem- o gito, 1996 o, nificative din tema vieţii, şi, în fine, 12. loan Comănescu, Autoedu- "Peisajele", aspecte de sinteză ale natu- p caţia azi şi mâine, Editura Impri- rii şi de spiritualizare a ei. O privire de ansamblu asupra operei sale duce la meriei de vest, 1996 >« a 13. Ion Davideanu, Reprezentă- constatarea unui impresionism, urmat de .« -3 suprarealism, care şochează publicul rile, Editura Brevis, 1996 avizat, şi care 1-a făcut pe criticul de ar- a g 14. Ştefan Augustin Doinaş, tă Paparatti. de la Roma, să-1 echivaleze fi o Poezii, Editura Vitruviu, 1996 cu "un Kafka în literatură". li 15. loan Ţepelea, îndreptăţit Ia Cu modestie şi cu talent, cu ener- căderea în gol, Editura Helicon, Doina gie şi pathos artistic, pictorii români de la 1996 Viganello se impun tot mai mult prin se- 16. loan Derşidan, Tranziţii li- Săsărman riozitatea şi constanţa creaţiei lor artis- terare, Editura Fundaţiei Culturale Licenţiată a fa- tice, prin numeroase expoziţii, realizate în "Cele Trei Crosuri", 1996 cultăţii de Filosofie şi peste trei decenii de activitate, care 17. Virgil Leon, UNU, Bibliote- Filologie a Universităţii denotă profesionalitate la cote înalte, de ca Apostrof, 1996 din Cluj. certă valoare artistică.

REDACŢIA: loan Ţepelea - director, Corneliu Crăciun - redactor-şef, Elisabeta Pop - secretar general de redacţie, loan Moldo\ an - consilier idei, arte, Liviu Borcea, Magda Danciu, Dan Damaschin, loan Derşidan, loan Groze, Gheorghe Izbăşescu (Oneşti), Sebastian Koga (SUA), Rodica Lungu, loan F. Pop, Mircea Popa, Lia Pop, George Roca (Australia), UNU Grigore Scarlat (Satu-Mare), Robert Şerban, Alexandru Şontea, Mircea Velicu, Revistă de cultură editată cu Măria Vulişici-Alexandrescu sprijinul Teodor Pantea, Nicolae Olenici - fotoreporteri EDITURII COGITO şi al Editura "Cogito", str. Independenţei nr. 13, Oradea, 3.700, tel: 059/41.45.79,13.33.39 ASOCIAŢIEI SCRIITORILOR ISSN 1221 - 4264 PROFESIONIŞTI Tehnoredactare computerizată: Miron Beteg, Tiberiu Ciorba DIN ROMÂNIA 23 CRONICĂ ILUSTRATĂ • CRONICĂ ILUSTRATĂ

o

o "o

Ci) MIRCEA ZACIU, ION VARTIC şi LUCIAN DRIMBA, la "bilanţul" primei ediţii a Salonului de carte orădean. © RADU ENESCU se simţea cel mai bine în compania... actriţelor. în foto, alături de MARIANA VASILE şi OANA MEREUŢĂ. (D IOAN ŢEPELEA mulţumindu-i (?!)... ILENEI MĂLĂNCIOIU!

-o

o "o

Tipărit la Imprimeria de Vest R.A., Oradea