Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar Stimaþi cititori ºi colaboratori,

EGISLAÞIA DIN România vã permite în acest moment sã Lsprijiniþi o instituþie de culturã, fãrã sã scoateþi un ban din C buzunar. În conformitate cu legislaþia actualã, contribuabilii pot dispune asupra destinaþiei unei sume reprezentînd 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil, pentru unitãþile A nonprofit, ce funcþioneazã în condiþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii. Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitul F pe venitul net anual, obþinut din salarii, onorarii, chirii, dividende etc., revin organului fiscal competent. Toate persoanele fizice ºi juridice din România pot da 2% É din impozitul pe care l-au plãtit statului în cursul anului 2009 unor fundaþii sau asociaþii, pe care doresc sã le sprijine A P O S T R O F material. Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuie sã completaþi ºi sã depuneþi la organul în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind destinaþia Fototeca sumei reprezentînd pînã la 2% din impozitul anual“, cod 14.13.04.13. Acest formular se completeazã de cãtre persoanele fizice care au realizat, în anul 2009, venituri ºi care solicitã virarea unei sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin. 4 ºi art. 84, alin. 2, 3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 pri- vind Codul fiscal, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, pentru sponsorizarea entitãþilor nonprofit care se înfiinþea- zã ºi funcþioneazã potrivit legii. Contribuabilii care îºi exprimã aceastã opþiune pot solicita direcþionarea acestei sume cãtre o singurã entitate nonprofit. Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriind datele prevãzute de formular. Termen de depunere: anual, pînã la data de 15 mai a anu- lui urmãtor celui de realizare a venitului. Formularul se completeazã în douã exemplare: originalul se depune la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului; copia se pãstreazã de cãtre contribuabil. • Mircea Zaciu ºi Andrei Marga – sfîrºitul anilor ’90, în drum spre Germania Formularul se depune direct la registratura organului fis- cal sau la oficiul poºtal, prin scrisoare recomandatã. Formularul se pune gratuit la dispoziþia contribuabilului, la solicitarea acestuia. Acest formular trebuie sã conþinã: a) Datele de identificare a contribuabilului: numele, adre- sa ºi codul numeric personal. b) Destinaþia sumei de 2% din impozitul anual pentru sponsorizarea entitãþii nonprofit. c) Suma. În situaþia în care contribuabilul nu cunoaºte su- ma care poate fi viratã, nu va completa rubrica „Suma“, caz în care organul fiscal va calcula ºi va vira suma admi- sã, conform legii. d) Denumirea entitãþii nonprofit. e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii nonprofit. f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii nonprofit. g) Documentele anexate – se înscrie numãrul de fiºe fisca- le anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Culturalã Apostrof!

• Daniela Þãranu, Mircea Ghiþulescu, Ion Vartic ºi Adrian Marino, Coordonatele noastre sînt: la un salon de carte de la sfîrºitul anilor ’90. Foto: M. P. FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF COD FISCAL 4868907 CONT BANCAR (IBAN) Numãr apãrut cu sprijinul financiar al RO68BRDE130SV07853701300 deschis la Banca Românã pentru Dezvoltare (BRD) CLUJ

2 • APOSTROF Situaþia Casei Monteoru

Nicolae Manolescu

IRCULà DE la o vreme în presã, pe sului, USR a fãcut cerere de intervenþie în (înregistratã sub nr. 713/2010), la care Cbloguri, pe net tot felul de informaþii interes propriu. T.B. n-a acceptat nici soli- n-avem deocamdatã niciun rãspuns, în care false cu privire la situaþia Casei Monteoru citarea de anulare a donaþiei, nici vreuna îi atrãgeam atenþia asupra faptului cã nici din Bucureºti, sediul actual al USR. Unele dintre solicitãrile USR, cea mai importantã Primãria, nici Ministerul Finanþelor nu ridi- de-a dreptul tendenþioase ºi cu atât mai fiind recunoaºterea dreptului USR de pro- caserã vreo obiecþie în procese, ignorând greu de înþeles cu cât vin chiar din partea prietate ca efect al uzucapiunii de 30 de cunoaºterea problemei. Ca ºi faptul cã nu unor membri ai Consiliului USR, informaþi ani. Apelul Ministerului, al Primãriei ºi al e vorba de o clãdire oarecare, ci de una de de cãtre conducerea USR, nu mai demult USR a fost respins prin decizia 192A a patrimoniu, moºtenitorilor necerându-li-se decât cu trei sãptãmâni în urmã, în sesiu- Curþii de Apel Bucureºti. Recursul la Înal- de cãtre instanþã sã facã dovada capacitãþii nea ordinarã a Consiliului. Altele izvorãsc ta Curte de Casaþie ºi Justiþie (dosar de restaurare ºi de întreþinere a Casei Mon- din frustrãri explicabile, deºi nu justifica- 3419/2001) nu s-a judecat, fiindcã recla- teoru, pentru care USR fãcuse în decursul bile. Spre a curma afirmaþiile fãrã niciun manþii au retras plângerea, trecând cauza timpului nenumãrate apeluri la cei îndri- temei ºi procesele de intenþie care se fac pe Legea 10/01. Aceasta era situaþia în 2005, tuiþi sã conserve patrimoniul, inclusiv la conducerii actuale a USR, vom expune în când actuala echipã de la USR a preluat con- ultimii doi primari generali, apeluri solda- continuare situaþia exactã a Casei Mon- ducerea ca urmare a alegerilor. În 2010, am te cu promisiuni neonorate. Aceastã clãdi- teoru, aºa cum rezultã din actele ºi din in- aflat întâmplãtor cã moºtenitorii acþiona- re are, evident, o valoare în sine, dar ºi o formaþiile de care dispunem. Casa Monteo- serã, din nou, în 2006, în instanþã Minis- valoare simbolicã, ea figurând ca siglã pe ru, dupã numele primului proprietar, a fost terul Finanþelor pentru anularea donaþiei, carnetele de membru al USR. La jumãta- donatã în 1948 de cãtre Elena ºi Lascãr Ca- obþinând de data aceasta câºtig de cauzã, ºi tea lui aprilie, va avea loc un nou termen targiu, urmaºii legali ai lui Monteoru, Aso- se aflau deja în proces cu Primãria Capitalei de judecatã în procesul dintre moºtenitori ciaþiei pentru Strângerea Legãturilor cu ºi primãrie, tot în absenþa USR. Vom încer- Uniunea Sovieticã (ARLUS), recent înfiin- ca, desigur, o cale de a ne spune cuvân- þatã (dosar nr. 68/Arhivele Statului, tul. Nu pretindem nicio favoare. Direcþia Arhive Centrale). Actul Respectãm dreptul la proprietate. de donaþie a fost autentificat de Ne vom supune hotãrîrii orga- cãtre Tribunalul Ilfov (pro- nelor judiciare. Dorim însã sã ces-verbal nr. 4929/3 mai avem garanþia unei judecãþi 1949). Donaþia conþinea o corecte ºi bazate pe stãpâ- sumã de clauze. nirea documentelor. Sun- În 1954, M. Sadovea- tem surprinºi de declara- nu, care era preºedinte al þiile recente fãcute agenþiei ARLUS ºi totodatã al USR, a de presã Mediafax de cãtre fãcut, împreunã cu Lascãr moºtenitori ºi de cãtre Catargiu, vicepreºedinte avocata lor, pline de nea- la acea datã al ARLUS, un devãruri ºi de procese de schimb, preluând în folo- intenþie la adresa USR. Nu sinþã gratuitã Casa Mon- le meritam, mai ales din teoru ºi cedând ARLUS partea unor oameni care imobilul din str. Pover- n-au cãlcat niciodatã nei, devenit sediul Aso- în imobilul de pe Calea ciaþiei de tristã amintire Victoriei, dar au plecat pânã la desfiinþarea ei urechea la bârfa publicã în 1964. Schimbul s-a sau au luat de bunã o fãcut fãrã perfectarea expertizã în care se afir- vreunui act. La desfiin- mã cã imobilul e nelo- þarea ARLUS în 1964, Ca- cuit. Nici prejudecãþile sa Monteoru a fost trecutã de care dau dovadã, când în proprietatea Primãriei Bu- lasã sã se înþeleagã cã USR ar fi o cureºti ºi în administrarea IAL „30 adunãturã de parveniþi de tip comunist, nu Decembrie“, devenit ICRAL „Herãstrãu pentru restituirea Casei Monteoru. Nu nu- le fac cinste. I-am ruga sã nu uite cã pro- Nord“, sectorul 1, care a atribuit USR imo- mai cã n-am fost înºtiinþaþi de cele douã prietatea cu pricina le-ar putea reveni nu bilul, printr-un contract de închiriere. procese, dar ni s-a refuzat de cãtre jurista pentru vreo contribuþie personalã la patri- Aºadar, din 1964 USR a funcþionat în aceas- Primãriei accesul la dosar, sub cuvânt cã moniul naþional, ci prin moºtenirea rezul- tã clãdire în calitate de chiriaº, pînã în n-avem calitate procesualã, deºi aveam folo- tatã din munca unor înaintaºi merituoºi. 1997, cînd Primãria a dat USR folosinþa sinþa imobilului, iar Ministerul pretinde cã Suntem încã ºi mai surprinºi de preluarea gratuitã a Casei Monteoru pe o duratã de nu poate cãuta acul în carul cu fân! Am pu- unora dintre acuzaþii de cãtre membri ai 10 ani (Hotãrârea Consiliului General tut consulta totuºi, prin eforturi proprii, USR ºi de „tãmbãlãul“ (expresia aparþine 9/30.01.97), iar în 1998, prin hotãrârea dosarul celei de a doua cauze, cu Primãria, unuia dintre ei) pe care au crezut de cuviin- 71/98, folosinþa gratuitã a fost prelungi- din care am aflat de anularea donaþiei pe þã sã-l facã pe aceastã temã. Nici noi, nici tã pe o duratã de 49 ani, respectiv pânã motivul stupid cã ar fi fost fãcutã „sub cei care ne-au precedat la conducerea USR la data de 01.01.2046. Pe 26.06.1999, ameninþarea armelor“. În realitate, Lascãr n-avem vreo vinã într-o cauzã extrem de Grigore Ghika ºi Constantin Angelescu Catargiu era, în 1948, ca ºi M. Sadoveanu, complicatã, ca atâtea altele lãsate în urmã Monteoru au dat în judecatã Ministerul în graþia regimului ºi a sovieticilor, dovadã de regimul comunist. ªi, din pãcate, nu pu- Finanþelor, ca reprezentând statul român, ºi funcþiile deþinute la ARLUS ºi primirea am- tem prevedea nici cum se va soluþiona. Îi Consiliul General al Primãriei Municipiului bilor de cãtre însuºi Stalin la Moscova. În putem asigura pe membrii USR cã vom face Bucureºti (dosar nr. 2986/99 T.B., Secþia plus, Elena Catargiu a locuit pânã la moar- tot ce depinde de noi, în condiþiile legii ºi V Civilã ºi de Contencios Administrativ), te în Casa Monteoru, beneficiind, conform din convingerea cã dreptul la proprietate solicitând, între altele, revocarea actului de actului de donaþie, de o pensie viagerã ºi de este esenþial în toatã lumea civilizatã. donaþie. Comunicându-i-se de cãtre Minis- hranã zilnicã. Am adresat pe 11.03.10 pri-
terul Finanþelor existenþa pe rol a proce- marului general al capitalei o întâmpinare

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 3 Rîsul lui CIORAN

George Banu

Ambii cãlugãri, cel din Cartierul Latin ºi Cioran rîdea, fãrã sã mã facã – cel puþin cel din Kyoto, se abandonau rîsului, fãrã a nu pe mine – sã rîd cu adevãrat. Rîdeam încerca sã ºi-l cenzureze sau tempereze, ci, împreunã cu el din curtoazie, dintr-un soi dimpotrivã, i se lãsau pradã cu totul. Acel de „servitute voluntarã“, legitimatã de ad- rîs îl regãsim într-o fotografie a lui Cioran miraþia faþã de operã. El rîdea de „absur- fãcutã de Sorin Ilieºiu, rareori reprodusã, dul“ unor situaþii cotidiene, care pe mine ocultatã fiind de norul imaginilor în care mai degrabã mã perturbau, de „idioþenia“ faþa sa gravã ºi scepticã ne scruteazã sever. unor cuvinte care nu mi se pãreau demne CEST SCEPTIC sistematic, acest flecar în- Ele confirmã aºteptãrile generate de scrisul de atîta onoare, de „grotescul“ unor com- Anegurat, acest apostol al naufragiului, sãu, în vreme ce cealaltã, ignoratã, în ca- portamente politice sau al unor guvernãri acest Cioran care a deplîns, ca un alt rege re rîde ca nimeni altul, furnizeazã dovada naþionale. „Absurdul“, „idioþenia“, „grotes- Lear, „nefericirea de a se fi nãscut“ ne-a concretã, materialã ce confirmã existenþa cul“ sunt propriile lui cuvinte, care îl fãceau surprins pe toþi cu forþa rîsului sãu. Prie- unui „alt Cioran“. Un Cioran care rîde. sã rîdã! Rîsul lui nu era, în cele din urmã, tenii apropiaþi povestesc ºi scriitorul Fran- Nu se poate spune cã Cioran avea în- decît convertirea carnavalescã, diurnã a çois Bott îºi aminteºte de uimirea pe care a tr-adevãr umor, acel umor pe care l-am sa- exasperãrilor lui nocturne. Complemen- încercat-o atunci cînd acest „cavaler al vurat în preajma lui Sławomir Mrożek: taritate care îl lãsa perplex pe Ionescu ºi-l tristei figuri“, de a cãrui dispoziþie sum- umorul unui Buster Keaton exersat în viaþa fãcea sã-l întrebe într-o scrisoare: „De ce brã se temea a priori, l-a invitat, pentru de zi cu zi, umor dispensat cu aceeaºi dis- eu sunt trist ºi scriu piese vesele, în vreme prima lor întîlnire, la agape lipsite de orice creþie ca ºi a comediantului celebru pentru ce tu scrii texte triste, dar eºti vesel?“ Far- urme de posomorealã. Aceeaºi surprizã am reþinerea sa. Acel Mrożek pe care l-am cu- mecul amîndurora provenea tocmai din avut-o eu în momentul în care, trecînd pra- noscut îndelung te fãcea sã rîzi, fãrã ca el aceastã lipsã de concordanþã, din acest gul casei sale din strada Odéon, nr. 21, sã rîdã. Cioran era exact pe dos. Prin rîs, se dezacord între ei ºi imaginea lor, aºa cum Cioran, fãrã reþinere ºi fãrã niciun protocol elibera. Îndrãgostitul de leacuri, obstinatul putea fi dedusã din cãrþile lor. Se fereau prealabil, mi-a povestit precipitat ceva, cititor al Vidal-ului, aceastã antologie me- de ideea de „rol“, ca sã folosesc un termen izbucnind în rîs. Un rîs liber, „homeric“, ca dicalã, aceastã „capodoperã“, ca sã-l citez, teatral, rol omogen, compact, unificat. sã folosesc un cliºeu ionescian, rîs pe ca- transforma rîsul în terapie indispensabilã Fiecare în parte era sfîºiat, scindat, frînt. re, cîþiva ani mai tîrziu, aveam sã-l aud nervilor sãi de insomniac veºnic în alertã, Opera ºi viaþa se constituiau într-un cuplu rezonînd în liniºtea unui templu zen. în antidot împotriva „maladiei sufletului“. complementar, contradictoriu, dinamic, ºi

• Cioran, 18 iunie 1990, în apartamentul lui din Paris, 21 rue de l’Odéon. Foto: Sorin Ilieºiu

4 • APOSTROF • Cioran, 18 iunie 1990, în apartamentul lui din Paris, 21 rue de l’Odéon. Foto: Sorin Ilieºiu aceastã „revelaþie“ surprindea pe oricine îi cipiu, sã nimiceascã singurãtatea chiliei ºi MI PERMIT sã adaug trei reacþii la acest întîlnea. sã revinã, din cînd în cînd, printre oameni. Îtext trimis unor prieteni. Grotowski nu înceta sã surîdã. Surîs de El a putut fi, graþie rîsului, „singur printre Andrei ªerban mi-a scris: „M-am gîn- Buda, îndepãrtat ºi uman. Privea „prostia“ ceilalþi“. Rîsul, o formã de pudoare a celui dit cã rîsul lui Cioran are aceeaºi calitate ca cu indiferenþa amuzatã a unui gînditor pe care toþi ºi toate îl „exasperau“, pentru ºi rîsul nebunilor shakespearieni, Touch- oriental. Cioran, în schimb, n-avea nimic a-i putea, o clipã, regãsi ºi accepta. Graþie stone, Nebunul din Lear sau bufonul din din aceastã indiferenþã ºi, apucat, cînd îºi lui el reuºea sã se sustragã dezastrelor pe Noaptea regilor – toþi rîd, dar nu e deloc striga oroarea de a fi „în cîmpurile de rui- care nu a încetat sã le deplore. Rîsul lui comic ce spun, ei rîd cu intenþia sã ne tre- ne“ care-i erau textele, pen- zeascã pe noi la realitatea pe tru a relua o metaforã cu OTOGRAFIILE PROVIN din filmul Apocalipsa dupã Cioran de Gabriel care nu o vedem. ªocul spi- care Beckett i le definise, FLiiceanu. Iatã ce am scris atunci. ritului! La fel cum foarte bi- cînd se salva apoi prin rîs, „Acest film a însemnat o detaºare de propria persoanã, un fel de trans- ne ai spus despre Cioran ºi un rîs la fel de excesiv ca fer de personalitate dinspre Cioran cãtre spectator. Grotowski“. abisurile de disperare în ca- Cãutarea echivalentului vizual al universului cioranian a însemnat Laurence Tacou, fiica lui re putea cãdea. Cioran rî- traducerea în imagini a ceva aproape intraductibil. Efortul de a intra în eul Constantin Tacou, prieten dea, în intimitate, de „pa- lui Cioran, pentru a-l înþelege ºi a-l face înþeles, a însemnat un fel de pariu intim al lui Cioran ºi cores- radoxurile“ lumii, pe care le esenþial. Pe de altã parte, acest efort a reprezentat o încercare de dedublare. ponsabil al Caietului Cioran, deplîngea în scrierile lui pe Asemenea multora dintre cititorii lui Cioran, m-am regãsit în multe din de la l’Herne: „Foarte fru- un ton apocaliptic. Rîsul gîndurile ºi obsesiile lui. O regãsire fireascã, tocmai pentru cã Cioran mos textul tãu. Dar nu sunt sãu mi-a pãrut întotdeauna gîndeºte ºi formuleazã întrebãrile ºi rãspunsurile noastre fundamentale; complet de acord, cãci cred venit de aiurea, nu din si- aproape toate, dacã nu cumva toate. Le rosteºte rãspicat, cu orgoliu cã Cioran avea mult umor, tuaþia evocatã sau din cu- omenesc ºi graþie dumnezeiascã. Tentativa noastrã de identificare cu Cioran în texte ca ºi în viaþã, un vîntul incriminat, era un rîs a fost înlesnitã chiar de el, pentru cã Cioran exprimã o parte din eul nostru. umor negru, macabru, co- salvator. Un rîs „enorm“, Am încercat sã facem conºtientã componenta cioranianã prezentã în noi. roziv, decapant, irezistibil, vital ºi neaºteptat, un rîs in- Mesajul lui Cioran (chiar ºi atunci cînd rîde sau surîde) este extrem de care întotdeauna mi s-a pã- dispensabil acestei fiinþe grav ºi adresat tuturor. Ne-am propus sã fim mediatorii fideli ai acestui rut a fi o formã de umor care, pentru un moment, mesaj.“ balcanic…“ credea cã poate scãpa astfel
Vincent Piednoir, codi- din infernul pe care-l frec- SORIN ILIEºIU rector al Caietului Cioran, de venta cu încãpãþînare. Rîsul la l’Herne: „Vã mulþumesc sãu mi se pãrea a se deschide ca o supapã avea eleganþa unei curtoazii ºi brutalitatea pentru textul trimis. Îmi permiteþi sã i-l de siguranþã. Rîsul sãu rezona în calmul unei confesiuni. Liniºtitor ºi tulburãtor, transmit Ioanei Andreescu, cãci deseori chiliei sale pariziene ca odinioarã rîsul preo- aºa era rîsul lui Cioran. am vorbit cu ea despre rîsul lui Cioran…“ tului japonez în liniºtea grãdinilor din Kyo-

to. Rîsete care fãceau aerul sã vibreze. Traducere din limba francezã de Rîsul lui, subterfugiu exploziv, îi per- LIANA LÃPÃDATU mitea, fãrã afectare ºi fãrã declaraþii de prin-

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 5 deau frenetic ca sã câºtige ºi pãmânturile mai îndepãrtate, sau cel al rãºinilor ºi cleiurilor care izbucneau ºi îngheþau apoi sub braþul câte unei ramuri despicate. ªtiu despre ele de la mãtuºa care bãtea aceste adâncuri, une- ori chiar ºi noaptea, ºi se întorcea cu trupul nou, de nerecunoscut, atât de plin era de miresme, nu mi-a povestit niciodatã nimic din ceea ce fãcea ea acolo, singurã, în inima neagrã, dar mi-a îngãduit sã îmi îngrop faþa în hainele ei înmuiate de umezealã, cerân- du-mi sã nu mã grãbesc, sã învãþ sã recu- colii portugheze (eseuri, 2007) rotunjesc nosc…“; „… acesta nu este un þãrm portu- Despre privirea pieziºã portretul atipic. Critificþiune, poeme criti- ghez ºi corabia care va pleca de aici nu spre ce? Alex Goldiº vorbea despre textul critic soare se va îndrepta, doar dacã nu numim ºi primejdiile ei aºa chipul care îºi apropie noapte de noapte, care paraziteazã, în sens pozitiv, textul co- tot mai mult, rãsuflarea de faþa mea, fãcân- mentat. Diana Adamek recurge liber ºi cu du-mã uneori sã suspin, de stupoare ºi plã- Irina Petraº o gesticulaþie barocã la o lecturã încorpo- cere ºi teamã laolaltã în faþa izurilor ameste- rantã, ruminatã lãuntric, aproape la pro- cate, ca de rãºini, piper ºi nisip încins, care IANA ADAMEK face fi- priu. O intertextualitate strânsã, compactã se schimbã întruna, fãcându-mã sã le pierd Dgurã tot mai aparte în îºi uitã anume sursele pentru a evidenþia urma ºi sã simt cã într-un fel sunt deja de- scrisul contemporan. Cea esenþe eterne. Ceva din visceralitatea vio- parte. Când astea toate sunt mai puþin mai proaspãtã carte a ei, lentã a lui Moreau, pe melodia în falduri încâlcite, mã reîntorc la oraºul meu, sunt Pãdurea mãtuºii Clematis à la Saramago. Descrieri îndrãgostite de multe de fãcut încã acolo…“; „Centrul pe (Bucureºti: Ed. Palimpsest, miresme, forme, culori, toate exaltate ºi care îl cautã acum ar fi atunci pretutindeni, ªi marginile nicãieri, ºtim povestea […] 2009, 166 de pagini), mar- extenuate în aceeaºi clipã, într-un amestec cheazã, cred, un moment când chema în sprijin, pentru a putea de vis ºi realitate, contaminate amândouã adormi, imagini de valuri ºi hãrþi astrale, de cumpãnã. Totul a înce- de fantasmele cuvintelor înmugurind ade- apoi table acoperite cu cifre pe care le aduna put în 1995, cu Trupul neîndoielnic, cule- sea pe texte strãine. Lectura e luare în pose- în perechi, repetându-le simetriile, simte cã gere de eseuri despre limbajul viu luându-i sie ºi germinare. Atingerile de sens sunt ele ºi-au slãbit apãsarea ºi cã tocmai ne- drept martori pe Virginia Woolf, Sábato, senzuale ºi rodesc de îndatã. „Pãrând viaþã somnul îl þine departe de sfârºit. Ca liziera Blecher, Borges, Bruno Schulz ºi Yukio Mi- e chiar viaþã umbra aceasta arborescentã pe pãdurii mãtuºii“; „Multe din gesturile ºi cu- shima. Doi ani mai târziu, excelentul stu- care o proiectãm pe pãmânt?“ se poate în- vintele care urmeazã se rup, altele se în- diu Ochiul de linx: Barocul ºi revenirile sale treba autoarea, cu vorbele lui Saramago. calecã, e o plasã cu goluri ºi ascunziºuri cea argumenteazã sensurile subterane ºi dura- pe care o întinde aceastã zi“; „Da, iubito, Rãspunsul stã tot acolo: „vrem nu vrem, îmi voi aminti totul. […] Vreau doar sã mã bile ale „pasiunii arãtãrii“ ºi circumscrie ne întoarcem tot timpul la cuvinte“. Situa- „poetica privirii“ (de reþinut apropierea þii strâns, sã nu mã laºi sã plec, fiindcã, dacã rea autoarei e lusitanã: cu spatele la pãmânt am sã fac pasul pe care deja îl fac, n-am sã gesticulaþiei baroce de postmodernitate). ºi faþa la mare. Romanul ei „istoric“ nu e mã mai întorc niciodatã, Fã pasul ºi dez- Aglomerarea traduce nevoia de a ordona/ poveste despre o lume în care, din perspec- leagã-te. Dupã aceea vom fi liberi amândoi. stãpâni prin aducerea pe un spaþiu contro- tiva posomorârii contemporane, „se trãia Aºa spune el, aºa doreºte ea, deºi cere, plân- labil a cât mai multor obiecte-semn ale lu- mai bine“. Calea e, iarãºi, în rãspãr cu mo- gând, altceva, aºa vor împlini apoi apele, îmi mii celei mari pentru a încropi un sens lu- de ºi direcþii. Se scruteazã nedefinitul, clar- plac valurile fiindcã poartã porunca ºtergerii. mii celei mici, sufocatã de propria ºtiinþã, obscurul, vagul, traduse în cuvinte de o Aºa stã scris pe biletul lãsat în camera de la hiperlivrescã ºi dezîncântatã. Prima probã hotelul Idolia, unde el, chiar acum, s-a mu- stranie, nãucitoare exactitate a detaliilor. tat. ªi ce-þi mai aminteºti?, doar pielea ta clarã de singurãtate ºi singularitate, în Pata- Dianei Adamek i-ar fi la îndemânã o Teorie Tata: ªah (2004): „Un bazar pestriþ cu va- fierbinte, iubito, ca cel mai zadarnic dintre a norilor, precum cea a lui Stéphane Aude- deºerturi“… luri de mãtãsuri, brocarturi ºi catifele, în guy. Cornel Ungureanu are dreptate, pro- care foiesc, împreunã doar fericiþi, negus- zatoarea e extraordinarã, dar „decuplatã“ Virtuozitatea se închide în sine, toate tori ºi hoþi“. Spaþiu propice desfãtãrilor de fiind de modelele mileniului trei, de obiº- valenþele sunt autosaturate, frumuseþea e cititor huysmansian, care învãluie în priviri nuinþele scrisului postmodern, ºi-a câºtigat de melc rãsucit, mecanismul metaforal, îndrãgostite lucruri de preþ reale ori ima- o primejdioasã autonomie. foarte elaborat, nu mai duce nicãieri, nu ginate, cu o „miºcare furiºatã, care cheamã, Cu Pãdurea mãtuºii Clematis ajunge în- mai poartã sensurile, ele sunt toate acolo, în între curbe ºi linii frânte, întinderi senine tr-un punct periculos. Cuvântul-înainte spaþiul aglomerat al broderiei textuale. Os- de mare“. Albul ºi negrul (se) joacã îm- promite o întâmplare cu tâlc tragic ºi pre- cilând simfonic între limbaj ºi poezie, preunã, în desfãºurãri crepusculare ori, lungiri. Lingura de argint uitatã pe par- expresivitatea frazei îºi ajunge, cuvintele dimpotrivã, aurorale, în prelingeri pieziºe, doseala sinagogii rãvãºite ºi marºul forþat al con-lucreazã în ritmuri primordiale, „pa- furiºate, pe suprafaþa textelor. Martori ori evreilor spre garã sub priviri rotunde de radiziace“. Lumea „realã“ poate înceta ori- însoþitori: Lampedusa, Yourcenar, Italo copii se rãtãcesc în volbura frazelor evo- când sã fie referinþa lumii astfel create. Calvino, Virginia Woolf, Saramago, Ghel- luând a cappella. Orice secvenþã poate re- Proza atinge atunci, prin chiar desãvârºire, derode, Marcel Moreau. Comentariile îºi constitui holografic atmosfera sufocatã de autismul. Povestea e un splendid murmur alãturã amintiri fulgurante din copilãrie ºi sensuri ºi subsensuri ºi stilul bogat ºi ne- melodic care-ºi uitã izvorul ºi, prin urmare, adolescenþã. Privirea pieziºã, cu o somno- statornic, ca de nisipuri miºcãtoare ascul- îºi rateazã vãrsarea în omenesc. Cartea nu lenþã de catifele grele, face cât cea mai atro- tând de o cadenþã violent oniricã. Iatã câ- mai are nevoie de cititor. ce stare de veghe, pânda desfãºurându-se teva cioburi culese aproape la întâmplare: Ce va urma? Presimt o revenire aproape poematic. O carte a ademenirilor surdini- demonstrativã la povestea-purã-ºi-simplã (?) zate, a flãcãruilor dansând misterios dea- „Ea îºi continuã cãutarea, cu ochii închiºi de ºi o austeritate albã, tãioasã a frazei. Aºa supra cãrþilor în noapte, fremãtândã ºi cu data aceasta, doar Clematis fãcea aºa când sã fie? o sfâºiere de fundal a armoniilor („sunt re- umbla sã spulbere capetele înflorite ale mu-
gina unei table de ºah fãrã figuri“), pledea- cegaiului, Da, sub orbite se întind nopþile zã ispititor pentru plãcerea lecturii ca loc nedormite ale mãtuºii tale, iar aici, sub cea- privilegiat al fiinþei. Eseurile creole (2005) fã, unde simt un nod, e o legãturã mai ve- se învolbureazã ca niºte pene de pãun dea- che, un lanþ în care vei rãmâne pentru toate supra cãrþilor alese. Scriitura de mãtase îm- zilele tale prins, tu însuþi ai spus-o, împreunã pacã sub semnul creolitãþii contrariile ºi de- cu vulpea ucisã, nu mã lega ºi pe mine“; „Ce fulguialã amarã peste pãmântul noroios, gustã intervenþiile misterioase ale „mâinii se împart apele ºi se întind din nou podeþele strãine“. Amestec baroc de arome ºi vede- de gheaþã, iarna s-a întors“; „Ar fi trebuit sã nii, de forme ambigue ºi preþioase, poe- intru mãcar o datã în pãdure, nu i-am tre- mele critice exaltã plãcerea lecturii pânã la cut niciodatã pragul, deºi mi-a trimis atâtea transã. Vasco da Gama navigheazã (roman ispite, mirosul ciupercilor, vara, dupã nopþile de curând tradus în portughezã) ºi Melan- de ploaie, când sporii zburau ºi se deschi-

6 • APOSTROF prãbuºit între ferigi/ cum se rãsuceºte în ratã de sentimente de anxietate sau de Douã volume partea ailaltã/ dezvãluind pielea solzoasã a spaimã, ca o realitate foarte organicã, chiar unui animal preistoric/ ce face sforþãri tandrã ºi învãluitoare – aproape la fel de de poeme uriaºe sã se ridice în douã labe/ pãmântul liniºtitoare ca în Orient sau ca în poemele pârâie din toate încheieturile/ pãdurea se lui Blaga. ªtefan Borbély clatinã, podurile vibreazã/ tãblãria lumii La Mircea Petean însã, deºi elibereazã, vuieºte/ ochii crapã nervii plesnesc trupuri tensiunea normativã a „Poemei“ atotbirui- NTENÞIONASEM, ÎNTR-O sângereazã“) ºi pentru a ajunge, prin inter- toare dominã peisajul apocaliptic presãrat Iprimã instanþã, sã scriu mediul poemului, în starea unui calm cu hrube, unghere, vãgãuni de necuprins separat despre cele douã vo- postapocaliptic, echivalent cu libertatea: sau crevase nimicitoare. Aici, poezia se scrie lume de poezii clujene pe „Eºti bolnav?// Nu,/ sunt liber./ Voilà“. la marginea neantului, fiindcã poetul e doar care Editura Limes Sentimentul sfârºitului – mai acut apo- viaþã, nu ºi moarte simultan; nescriind, pu- le-a scos în vremea caliptic la Petean, mai discret-melancolic la nând tocul în cãlimarã, poetul cedeazã, abia din urmã (Mircea Ion Pop – dominã, într-un mod tulburãtor, atunci, morþii, se prelinge în nefiinþã. Con- Petean, Câmp minat, ambele volume. În fiecare dintre ele, senti- ºtientizarea acestei tensiuni face ca multe 2009; Ion Pop, Li- mentul „ultimilor paºi în viaþã“ se combinã dintre poemele din Câmp minat sã devinã tere ºi albine, 2010), cu speranþa supravieþuirii prin poezie, sub metafore ale liminalitãþii, echivalente cu o însã, recitindu-le de acest aspect cele douã modalitãþi de expre- prefigurare a apocalipsei: „curând vor sfârºi mai multe ori, am sie fiind, din nou, diferenþiate. În acord cu toate astea/ curând toate astea fi-vor cenu- fost frapat de coinci- esenþa artei poetice optzeciste, Petean evo- ºã/ vagoane de cenuºã aruncatã din avion/ denþe de substanþã, dar ºi de diferenþe pri- lueazã în direcþia unui ceremonial autore- peste calotele glaciale// atunci vor porni pe vind modul de a concepe actul poetic ca ferenþial ironic ºi antimetafizic, situând via- jos în turul oraºului/ atunci vor reconstitui atare, ceea ce mã determinã sã le tratez în- þa în dependenþa discreþionarã – punitivã pentru uz personal/ primele trei secunde ale tr-un singur text, cu o deschidere inevita- sau, dimpotrivã, salvatoare – a Textului. La universului“. bil comparativã. Înainte de a le lua în deta- Ion Pop însã, totul se soluþioneazã în alter- Pentru a confirma sentimentul, în poe- liu, o primã precizare, de ansamblu, se nativa dintre existenþa „geometricã“, sobrã, mul intitulat În oraºul acela este invocat „ul- impune: atât Câmp minat, cât ºi Litere ºi calculatã, controlatã ºi firescul empiric, sen- timul om“ „îngropat într-o carte deschisã“, albine sunt volume foarte bine scrise, prin- zorial al vieþii de fiecare zi, redobândit prin din care se înþelege – ca de altfel ºi din al- tre cele mai bune care au apãrut la noi în intermediul versului. „Sunt un biet om/ te poeme, desigur... – cã, pentru Mircea ultima vreme. Apoi, sunt volume din care care moare încet/ printre atâtea chermeze Petean, exorcismul dobândit prin interme- politicul igrasios din jur nu are cum sã ºi dãnþuiri“ – scrie acesta în Ba se mai poate diul poeziei reprezintã ºi apocalipsa Cãrþii lipseascã, deºi modalitatea sa de sublimare –, pentru a preciza, în Orã, antiteza: „Multã în general, motiv pentru care reprezentãri- e diferitã, împinsã în direcþia grotescului vreme nu am putut spune/ te iubesc, din le „Poemei“ din volum sunt, cu mici ex- manierist de cãtre Petean ºi-n aceea a me- cauza Geometriei,/ multã vreme/ m-am tre- cepþii, terifiante: ea apare când ca „duh lancoliei suave, crepusculare, la Ion Pop. zit din vise dreptunghiulare, iar ochii mei feminin al poeziei“, pregãtit sã-ºi înghitã, Însã, într-un mod semnificativ, e de remar- erau/ presaþi dureros din trei laturi,/ ca ºi vorace, „adepþii“, când ca un „Text care se cat cã niciunul dintre cei doi poeþi nu se cum nu puteam vedea/ decât din centrul scrie singur“, autosuficient ºi dominator, poate sustrage politicii sau grohotiºului Altarului. [...] Dar, destul cu aceste metafo- indiferent la „poetul gomat“, ºters din car- subcultural din jur, sau presiunii cotidi- re reci. Acum/ iatã-mã cald ºi moale,/ eºu- tea vieþii, care îl slujeºte. De fapt, întregul ene pe care acestea o exercitã, semn cã tur- ând între albine./ Sã lucreze ele de azi în- ciclu se construieºte pe opoziþia dintre fra- nul de fildeº nu mai protejeazã, ci vulne- colo/ în locul meu.// E Aprilie, au înflorit gilitatea poetului ºi mecanismul nimici- rabilizeazã. Rãspunsul intelectual, în cazul prunii, caiºii, mâine ºi merii vor înflori/ tor, imperturbabil, al „Poemei“, care as- amândurora, e însã pilduitor, atât Câmp ºi, iatã, sunt plin de polenuri/ ca un poet cunde în viscerele sale atât viaþã, cât ºi minat, cât ºi Litere ºi albine fiind volume tradiþionalist/ de la 1900.// ªi parcã simt ºi moarte. Îndeajuns de subtil, Petean stre- ale unei rezistenþe literare conjuncturale, eu deschizându-mi-se douã-trei corole“. coarã în finalul volumului o sugestie de dar explicit afirmate în mai multe poeme: „Sfârºitul geometriei“ – aºa poate fi des- ciclicitate: malaxor al vieþii ºi al morþii nu apare, în niciunul dintre ele, mizerabi- crisã cel mai bine aceastã fervoare de redes- fiind, „Poema“ funcþioneazã asemenea unui lismul socio-politic cinic ºi dezabuzat al coperire adamicã sau, în termenii profe- ciclu cosmic suficient sieºi, rãsplãtind sau, multor tineri barzi de azi sau predilecþia, siei lui Ion Pop – de excelent critic ºi istoric dimpotrivã, nimicind orice sau pe oricine fãrã perdea, pentru erotomanie ca spaþiu de al poeziei româneºti –, ca o trecere de la care i se consacrã: „aºteaptã-mã poete – fii refugiu. Dimpotrivã, atât Ion Pop, cât ºi Barbu la Blaga: de la geometrie la „corolã“. rãbduriu cum bine te ºtiu/ peste paispreze- Mircea Petean rãmân la nivelul unor ca- Partea interesantã, în toatã aceastã poves- ce miliarde de ani bãtuþi pe muche/ fi-voi ligrafii compoziþionale foarte nuanþate, mai te de redescoperire a firescului senzorial din negreºit în acelaºi loc în aceeaºi zi – bunã discrete la Ion Pop, mai acut-provocatoare jur, este cã ea se petrece prin privilegierea dimineaþa“. la Petean, Poema Anei a acestuia din urmã simþului poetic în dauna celui critic: ca ºi Pregnantã e, în volumul recent al lui fiind una dintre cele mai frumoase poezii cum, obosit de „ordonarea“ intelectuali- Mircea Petean, dorinþa desprinderii de de iubire care s-au scris la noi în ultima zantã a vieþii din jur, autorul ar fi desco- complexul lirismului regresiv, compen- vreme. Iatã o mostrã: „m-aº prãbuºi pe un perit vocaþia de exorcism senzorial a po- satoriu din ciclurile anterioare dedicate pat de aprilie/ instalat pe acest câmp mi- eziei, ca ºi cum ºi-ar fi dat seama, spre „Jucului Nobil“ ºi intrarea într-o apoca- nat de-aº ºti/ cã tu cu mâinile tale ai trage sfârºitul clipelor de luminã de care dispu- lipsã eminamente citadinã, sfârºitã, în cele peste mine un cuvânt/ cald evanescent ne („am raportat ºi visat aproape totul“; „ºi din urmã, cu experimentarea lucidã, foarte protector“. în mine s-a cam învechit urletul“ etc.), cã a bine articulatã sub aspect compoziþional, a Pentru ambii poeþi, pe de altã parte, ac- trãit dintotdeauna dual, expansiunea risi- poeziei ca apocalipsã. tul poetic reprezintã o formã – singura, pitoare a poetului fiind sever încorsetatã Marcate, temperamental sau tematic, de poate – de liniºte lãuntricã ºi de însenina- ºi pusã la zid de universitarul corect ºi asemãnãri ºi disimilitudini inerente, Litere re. „Poetul ca om liber“, care se foloseºte pedant care o cenzureazã. ºi albine de Ion Pop, respectiv Câmp minat de poezie pentru a-ºi atinge starea de eli- Aºa se face cã Litere ºi albine reprezintã de Mircea Petean reprezintã douã volume berare, este un punct central în programul un imn extatic al infinitezimalului din jur, majore, pe care comisiile de premiere n-ar existenþial al lui Petean, Câmp minat având, al naturii ºi al gesturilor fireºti, cuvântul trebui sã le ocoleascã. în acest sens, un mai pronunþat caracter de obsesiv al volumului fiind acela de „risipi-
artã poeticã decât Litere ºi albine. Unul din- re“. E cu totul altceva aici de cum gãsisem tre poemele lui Petean (Voilà) îi este dedi- în volumele anterioare ale lui Ion Pop, ob- cat, ironic, lui Ion Simuþ, pentru a sancþio- sedate de metafore vãtuite ºi de un neo- na aserþiunea acestuia potrivit cãreia se scrie modernism discret, evanescent. Pânã ºi ºi se publicã prea multã poezie la noi. La moartea, evocatã expansiv în mai multe ce bun poetul? – se întreabã, în contrapar- poeme (inclusiv într-un ciclu al „cãlcãrii tidã, Petean. Pentru a deschide supapa sen- prin moarte“, prilejuit de o cãlãtorie la zorialã a imaginaþiei („eu – zic – de câte- Roma), apare altfel aici decât în volumele va zile ºi nopþi în ºir mã uit la un fag/ anterioare ale poetului: ca iminenþã elibe-

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 7 O carte în dezbatere Restaurarea sensului

Ioan Chirilã

CARTE INCITANTÃ, atât pentru filosofi, Lucrarea de faþã, pe lângã aspectul en- te“. Soluþia o reprezintã recuperarea acelor Ocât ºi pentru teologi. Incitantã prin ciclopedic evident, ne aduce în zona inte- valori ºi promovarea lor prin purificarea de aceea cã, din însuºi titlul sãu, Absolutul as- rogaþiilor restauratoare de sens. Abordarea contexte ºi date ale vieþii concrete. Aceasta tãzi: Teologia ºi filosofia lui Joseph Ratzinger marilor teme ratzingeriene ne faciliteazã poate fi realizatã de cãtre omul ce îºi mai (Cluj-Napoca: Ed. Eikon & Ziua de Cluj, redescoperirea unor sectoriale de percepere regãseºte în sine darul divin, de cãtre cel 2010), te îmbie fie sã perorezi pe marginea a realului, mai mult decât a lui saeculum, care se apleacã ºi astãzi asupra „adâncului aspectului transcendent al absolutului, fie prin relansarea unor concepte ca: teologia mesaj dumnezeiesc“, care poate fi deformat sã te cuminþeºti ºi, în smerenie, sã-i accepþi istoriei, fraternitatea, Yahwe hai – Dum- în om, ºi cu toate acestea izbucneºte mereu formele proprii de revelare. Ieri, astãzi, nezeul cel viu, revelaþia, escatologia ºi sen- ºi mereu ºi-ºi croieºte drumul. Din aceasta mâine ºi-n veºnicie, absolutul este abso- sul vieþii, liturghia ºi revenirea la Absolut. putem înþelege faptul cã valorile durabile lut, dar nu doar în sine, ci ºi în cuprinde- Abordarea ratzingerianã se face întot- sunt acelea care se fondeazã pe o structurã rea sa necuprinzãtoare. Ceea ce vrea sã sur- deauna plecând de la „situaþii reperabile a revelaþiei, sunt cele care zãmislesc o cre- prindã monografia de faþã este faptul cã empiric“, în cazul de faþã de la „imaginea dinþã reînviatã ºi care animã o speranþã omul, ca raþiune responsabilã a creaþiei, posomorâtã a omului“ care se cultivã pe autenticã, adicã ajungerea la „pãstrarea poate accesa structurile de epifanizare/ima- spaþii mari, de mass-media ºi de dezbaterile unei nãzuinþe continue“. Marile cunoºtinþe nentizare a absolutului, cum este ºi cazul publice, ca ºi de opticile elaborate filosofic. morale ale umanitãþii sunt la fel de raþiona- acestei culmi a teologiei catolice contem- „Mãreþul ºi nobilul este de la început sus- le ºi la fel de adevãrate, chiar mai adevãrate porane. pectat; el trebuie smuls de pe soclu ºi des- decât cunoºtinþele experimentale ale do- Iatã de ce vã propun sã intrãm în zona fãcut. Morala trece drept fãþãrnicie, fericirea meniului naturalist, ºtiinþific ºi tehnic. Ele colocvialitãþii, cãci pentru mine o mono- ca autoînºelare. Cine are încredere pur ºi sunt mai adevãrate pentru cã pãtrund mai grafie este cel mai firesc îndemn spre co- simplu în frumos ºi în bine este socotit adânc în propriul fiinþãrii ºi sunt mai pline locvialitate, spre întâlnirea noastrã cu ce- naiv, nebãnuitor sau i se atribuie intenþii de caracter hotãrâtor pentru fiinþarea uma- lãlalt în locul vieþuirii autentice. Vieþuirea rele. Suspiciunea este atitudinea moralã nã a omului. Omul nu poate deveni om autenticã este configuratã în structurile efectivã, demascarea marele ei succes.“ De fãrã moralã. El are nevoie de etos pentru unor valori ferme, valori care în sinea lor aici rezultã exacerbarea în douã direcþii – a fi el însuºi, etosul are nevoie de credinþã reflectã unitatea teicã a creaþiei ºi asuma- dezvoltarea unei „plãceri a negativului“ ºi în creaþie ºi în nemurire, adicã are nevoie rea moralã a acestei unitãþi prin om, prin rãspândirea „optimismului de serviciu“, de obiectivitatea imperativului ºi de carac- omul care se uneºte cu Ecce homo în reca- care sunt completate de expansiunea opti- terul definitiv al rãspunderii ºi împlinirii (p. pitularea ºi restaurarea agapicã a tuturor. cilor rigide ºi de descalificarea aproape ri- 273-274). Ce frumos sunã dupã aceste cu- Locul acestei întâlniri, toposul ei, este tualã a vederilor alternative (p. 270). De vinte concluzia ratzingerianã: omul are mediul în care troposul apare cu evidenþã aceea, „reflecþia noastrã þinteºte sã identifice nevoie de transcendenþã, imanenþa singurã ca mãrturie a sensului existenþei, ca mãr- ceea ce este durabil ºi vindecãtor, acea este prea strâmtã pentru el. Omul este creat turie a întrupãrii ºi a învierii. Introduc ºi orientare fundamentalã ce susþine prezentul pentru mai mult, de aceea trebuie ca valo- conceptul de înviere deoarece vreau sã ºi poate deschide astfel drumul spre viitor. rile ferme sã se întemeieze pe acest „adânc punctez de la început care este conþinutul Cãutãm elementele caracteristice ale timpu- dumnezeiesc revelat“ ºi sã genereze un conceptului de Iisus escatologic: este Iisus lui nostru pentru a stabili ceea ce împiedicã mesaj al credinþei aducãtor de bucurie, de cel înviat ºi aºezat în slava veºnicã. accesul la drumul corect ºi ceea ce îl serveº- fericire, fãrã de care omul ºi creaþia nu pot sã se menþinã durabil. Acest tip de regãsire, Century Cluj), care reconstituie câteva de întâlnire, putem sã-l realizãm în Bisericã, momente de viaþã universitarã clujeanã din în istoria ce-ºi redescoperã valenþa grãitoare perioadele premodernã ºi modernã, mo- despre Dumnezeu, adicã în teologia isto- mente care jaloneazã o întreagã tradiþie în riei. Iar realizarea istoriei ca teologicã se care se înscriu apoi Universitatea „Francisc împlineºte prin dobândirea „puterii asu- Iosif“, înfiinþatã în 1872, ºi Universitatea pra timpului“, prin iubirea care înseamnã „Regele Ferdinand I“, înfiinþatã în 1919 ºi trãirea unei relaþii cu celãlalt, relaþie în ca- devenitã apoi „Babeº-Bolyai“. re acesta este acceptat aºa cum este, fapt ca- • De peste 15 ani, Transylvanian Review, Din acest numãr mai trebuie remarcate re apoi se deschide în receptarea noastrã publicaþie trimestrialã editatã de Centrul de douã studii de antroponimie istoricã, sem- de cãtre celãlalt în ceea ce suntem noi Studii Transilvane din Cluj al Academiei nate de Adinel Dincã ºi ªerban Turcuº. înºine. Or, acest tip de relaþie îºi are para- Române, s-a consacrat în lumea academicã Primul dintre acestea reprezintã o discuþie digma în misterul Treimii, pururi deschis ºi prin publicarea de studii, articole, analize ºi metodologicã privind antroponimele din niciodatã deplin epuizat în definiþii. E ca ºi recenzii pe diferite paliere tematice ºi exclu- marile colecþii de surse medievale pentru în cazul vederii – vederea este un conti- siv în limbi de circulaþie internaþionalã. Transilvania, iar cel de-al doilea este o ana- nuum de definire care naºte fericita mirare Numãrul 4 (iarnã) 2009 cuprinde mai lizã aplicatã pe antroponimele creºtine care ºi încântare proprie eternitãþii. multe grupaje de contribuþii, în câteva apar în Registrul capitlului de la Oradea. Fiecare capitol din cele treizeci ar putea secþiuni devenite deja tradiþionale (Para- Revista mai cuprinde alte câteva studii ºi suscita o atare abordare, ceea ce înseamnã digms, Profile, Transsilvanica, Tangencies etc.). articole dedicate învãþãmântului greco-cato- cã lucrarea dlui rector Andrei Marga ge- Secþiunea Paradigms cuprinde un numãr de lic de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi înce- nereazã reflecþii profunde, cã ea ne pune în cinci contribuþii dedicate istoriei Universi- putul secolului XX, istoriei ideii europene faþã un spirit viu, un liturg care înþelege tãþii din Cluj, contribuþii care se înscriu în în cultura românã, precoupãrilor lui Nicolae cã e imperios necesar sã nu pierdem din seria de manifestãri ºi publicaþii ocazionate Iorga pentru cartea româneascã veche etc. vedere „întregul“. De aceea laud iniþiativa de aniversarea de cãtre instituþia clujeanã a Aceste ultime contribuþii menþionate, deºi ilustrului filosof român de a ne aduce în nouã decenii de la înfiinþare. De remarcat compozite tematic, întãresc profilul cultural convivialitatea ratzingerianã ºi de a ne mãr- articolele semnate de Ioan-Aurel Pop ºi ºi academic al revistei clujene. turisi astfel faptul cã trebuie sã ne regãsim Liana Lãpãdatu (Les débuts de l’Université
sensul spre Absolut sesizând responsabil moderne à Cluj: le Collège jésuite entre 1579 RADU MÂRZA revelaþiile sale. Felicit editura pentru acest et 1581), Doru Radosav (Landmarks in dar cu valenþe anastasice! Poftiþi la o ve- Higher Education in 17th Century Cluj) ºi ritabilã „întâlnire cu Absolutul“! Ionuþ Costea (Academic Education in 18th

8 • APOSTROF O carte în dezbatere Regãsirea unitãþii

Ovidiu Pecican

N PREOCUPÃRILE filosofului Andrei convingerea lui cã mai existã o cale ÎMarga din ultimul deceniu ºi-a cãtre recompunerea coerenþei lumii. fãcut loc, tot mai insistent, reflecþia Spre deosebire de umanismul oa- asupra dimensiunii teologice a gân- menilor Renaºterii însã, cel pe care dirii contemporane. Autorul a atras încearcã sã îl articuleze Andrei Mar- atenþia asupra efectelor relativismu- ga este nu unul care se detaºeazã de lui în lumea actualã (Relativismul ºi viziunea teocentricã asupra lumii, consecinþele sale, 1999; reeditatã în aºezând omul în centrul universului, francezã în 2006 ºi 2008) ºi a revã- ci, tocmai invers, unul care face din zut demersurile principale ale filo- nou loc orizontului metafizic ºi sofiei contemporane (Introducere în divin în miezul unei lumi angoasa- filosofia contemporanã, 2002), trã- te ºi subminate de relativisme, re- gând consecinþele necesare din acea- instalând Absolutul în rosturile lui stã examinare de ansamblu. Unul de pivot central. Formulând „Abso- dintre rezultate a fost acela cã Andrei lutul astãzi“, Andrei Marga ape- Marga ºi-a lãrgit spectrul de cuprin- leazã, aparent, la o metaforã care tri- dere ºi asupra religiei, interesându-se mite la misiunea îndeplinitã de de Religia în era globalizãrii (ed. I: pontiful Benedict al XVI-lea în ipos- 2003; ed. a II-a: 2006), discutând taza lui de mediator prin excelenþã, raportul dintre Filosofie ºi teologie în numele creºtinismului occidental, astãzi (2005) ºi emiþând o serie de între Divinitate ºi Om. De fapt însã, Diagnoze (2008) asupra timpurilor trimiterea mi se pare oximoronicã, în care trãim, asumate în perspectiva sintagma opunând eternul efemeru- complexitãþii ºi dimensiunii lor filo- lui, centralitatea perifericului pro- sofico-teologice. vizoriu ºi actual. Atent analist al dezvoltãrilor din Nu ºtiu dacã în cartea profeso- filosofia contemporanã, Andrei Mar- rului clujean meritã cãutatã mono- ga nu putea rata din vizor tentativa grafia ratzingerianã sau mai degrabã de „a relansa religia ca factor de uni- modul în care, trimiþând la o bio- tate, de toleranþã ºi de dialog între grafie privilegiatã, autorul încearcã civilizaþii/culturi/credinþe diferite“ sã formuleze – grupat ºi coerent – (Marta Petreu), care are loc în anii un crez propriu. Pentru a rãspunde de dupã cãderea comunismului. În acestei dileme s-ar cuveni încercatã direcþia acestor demersuri, universi- o lecturã paralelã cu monografia de- tarului clujean i-a atras atenþia pres- spre Habermas, unde admiraþia lui taþia de teolog ºi teoretician al problematicii terenul teologiei este un pas nou ºi pentru Andrei Marga se îndrepta cãtre virtuþile actuale a cardinalului Joseph Ratzinger mine, chiar dacã prin prisma filosofiei. unui discurs filosofic raþionalist, de mare (devenit între timp papa Benedict al XVI- anvergurã interpretativã, cu care simþea cã Pe scurt, tentativa avutã în vedere de lea). În aceastã ordine de idei, profesorul are multe în comun. Dincoace, în Absolutul Andrei Marga s-ar referi la nevoia de trans- astãzi Marga a iniþiat traducerea mai multor texte disciplinaritate, la aspiraþia cãtre regãsirea , empatia auctorialã se îndreaptã cãtre socotite importante pentru definirea pro- unitãþii abordãrilor, peste vechile separaþii un orizont de amplitudine maximã ºi cãtre filului cãrturãresc ratzingerian ºi a prefaþat de scop ºi metodologie ºi chiar de limbaj. dimensiunea vizionarã a unei gândiri teo- apariþiile prin tentative interpretative aten- Cealaltã explicaþie a fost formulatã de retice care izbuteºte integrarea credinþei, a te. S-a publicat astfel dezbaterea dintre Marta Petreu, cu prilejul unei întâmpinãri convingerii celei mai tari ºi profunde, ca Jürgen Habermas – în preajma cãruia Mar- mai vechi: factor modelator al lumii. ga a ucenicit o vreme ºi cãruia i-a dedicat o Rezultatul personal al demersului, în- amplã monografie, cu puþini ani în urmã – Lumea este în crizã de sens, spune Andrei tr-un traiect filosofic în plinã desfãºurare, ºi Joseph Ratzinger, Dialectica secularizãrii: Marga pe urmele unor mari teologi contem- îl mãrturiseºte autorul în chip neechivoc: Despre raþiune ºi credinþã (2005), introdu- porani precum Hans Küng ºi Joseph Ratzin- când-o prin studiul „Premisele unei dezba- ger, dezvoltarea tehnicã a mers înaintea celei Cartea de faþã [...] mi-a oferit, pe parcursul teri epocale: Habermas – Ratzinger“, a ur- spirituale, globalizarea realã a complicat lu- investigaþiei ºi scrierii, posibilitatea sã sesizez crurile, relativismul filosofic a despuiat viaþa mat Interpretarea biblicã în crizã: Despre mai profund diferenþele, dar ºi interferenþele de sens, revoluþia ºtiinþificã permite libertãþi ºi problemele comune teologiei ºi filosofiei problema fundamentelor ºi cãilor exegezei care, fãrã control moral, pun omenirea în astãzi (2007) ºi Europa în criza culturilor de astãzi ºi sã înþeleg mai precis cât de mult pericol, aºa cã omul însuºi este în primejdie; se schimbã lumea, inclusiv lumea teologilor (2008). concluzia sugeratã este „înapoi la religie“ (de ºi lumea filosofilor. [...] Am învãþat mult, Retrospectiv, toate acestea par niºte pre- fapt: „înapoi la religie, dar prin filosofie!“), încât sentimentul meu este încã o datã acela gãtiri pentru recent apãruta monografie in- aceasta conceputã ca factor de unitate mo- cã nu se mai poate înþelege lumea fãrã a pu- titulatã Absolutul astãzi: Teologia ºi filosofia ralã, de toleranþã ºi de speranþã; ºi, nu mai ne în lucru sau, cel puþin, a ne familiariza cu lui Joseph Ratzinger (Cluj-Napoca: Ed. Ei- puþin, „înapoi la om“, un om cãruia îi sînt diferitele perspective asupra ei. kon & Ziua de Cluj, 2010, 368 p.). Ex- recunoscute nu numai facultãþile raþionale ºi pragmatic-eficiente, ci ºi cele afective. plicaþia acestei opþiuni vine din douã di- Prin Absolutul astãzi: Teologia ºi filosofia lui recþii. Conform unei declaraþii a autorului, În oricare dintre cazuri, efortul monogra- Joseph Ratzinger, Andrei Marga pune în fului pare sã poatã fi interpretat ca o di- act ideea examinãrii lumii din perspective Profilul meu este de contemporaneist. Cu plurale, vãzând în asocierea discursului aceastã carte am extins lecturile în domeniul namicã integratoare, recuperatoare a unui sens mai general, a unei unitãþi fãrâmiþate teologic celui filosofic nu o relaþie ancilarã, teologiei. Astãzi este foarte greu sã mai ci o fericitã ºi fertilã complementaritate. desparþi ºtiinþele, teologia, filosofia ºi artele. ºi risipite în modernitate, mai ales în cea
Ele trebuie luate împreunã, dacã vrem sã târzie, o viziune care aminteºte idealul re- înþelegem timpul în care trãim. Intrarea pe nascentist al lui uomo universale ºi, mai ales,

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 9 Spre o poezie sãracã

Biancamaria Frabotta

limbajul poetic rus, mai mult decât orica- atât de preþioase celor care se aventureazã re altul, opunea rezistenþã succedaneului. sã traducã de la un poet la alt poet. Era exemplar cazul Mandelºtam, care, Aºadar, poetul-traducãtor trebuie sã fie tradus în englezã, pãrea cã devine mai ºi un poet-critic, în primul rând cu încli- îngrozitor decât cel mai cumplit Neruda. naþia sa inerentã de a-ºi apropria þinutul Nu era de mirare cã Auden, venerat de altuia. Ce pãrere am avea despre un musa- Brodski cel puþin tot atât cât Mandelºtam, fir care ar decide din senin sã zugrãveascã nu îi percepea valoarea. Aºadar, a fost exi- ex novo în culorile sale preferate pereþii casei TRADUCE POEZIE înseamnã a cãuta un latul, fugarul, apostatul dezamãgit, care, unde i s-a oferit temporar ospitalitate? Cine Aechivalent, nu un succedaneu, iar cali- nici mãcar dupã ’89, nu a gãsit motivaþii l-ar putea autoriza sã restructureze un me- tatea primarã a oricãrui poet-traducãtor, suficiente pentru a se întoarce acasã, a fost diu deja perfect în dispunerea sa iniþialã? scria Iosif Brodski, este capacitatea acestuia el cel care a intuit cã la baza oricãrei tradu- Într-un poem foarte citat, Valerio Magrelli în primul rând de a se sacrifica, de a-ºi sa- ceri conteazã doar onestitatea ºi alte câteva foloseºte imaginea unui traducãtor-trans- crifica eul stilistic. umile însuºiri, mai degrabã ale tempera- portator ºi tocmai acestui umil, dar util Intervenind în favoarea unei posibile mentului ºi ale experienþei decât ale Spiri- efort, acestei elementare, dar nicidecum uitãri a propriilor forme verbale, în unul tului, precum curiozitatea ºi maturitatea. prevenibile etichete am încercat eu însumi, dintre cele mai frumoase eseuri din Fuga Nu e cazul sã cãutãm alte intenþii în cuvin- pe cât posibil, sã mã conformez traducând din Bizanþ, Brodski, care putea sã se înde- tele sale, dincolo de amarul adevãr pe care în versuri italiene poezia Anei Blandiana. pãrteze de limba rusã cu aceeaºi hotãrâre cu acestea îl conþin ºi care nu are nicio legã- Am întâlnit însã câteva obstacole în plus, care îºi abandonase patria, împletea cele turã cu o misticã sau, mai mult de-atât, cu printre care ºi ignoranþa mea în materie douã fire ale unei imposibilitãþi publice ºi o esteticã a renunþãrii. Este adevãrat cã de limbã românã, abia emendatã de acel private, îndeosebi dupã moartea pãrinþilor. Brodski ne sugereazã un instrument adec- dram de înþeles pe care reuºeam sã-l între- Ceea ce dispãruse mai întâi a fost tocmai vat unei etici a traducerii nu pur ºi simplu vãd în originea neolatinã a unei pãrþi a lexi- încrederea în incontestabilitatea unei opþi- narcisistã, dar nu ne obligã totuºi sã ne în- cului ei. Numai traducerile puteau sã-mi uni lingvistice ºi în propria-i spontaneitate suºim întregul pachet, adicã sistemul filo- vinã în ajutor, ca aceea a Poemelor luminii (I familialã. Refuzând orice normalizare, os- zofic sau religios din care acel instrument poemi della luce) de Lucian Blaga, în pur stil til traductibilitãþii, dacã nu chiar intranzi- ar putea face parte. Acesta este motivul Novecento, semnatã de Marin Mincu ºi tiv în ritmurile tainice ale prozodiei sale, pentru care avertismentele sale se dovedesc Sauro Albisani, sau extrem de bogata anto- logie a poeziei româneºti din secolul al XX- lea, îngrijitã de Marco Cugno. Pe aceas- tã cale am descoperit poeziile Anei, iar Poeme de DANIEL LÃCÃTUª graþie preþioasei îndrumãri oferite de Bruno Mazzoni le-am citit ºi iubit ºi în versiunile lor în limbile englezã ºi francezã. Primul Nu pleca În piaþa agroalimentarã impact a fost în mod inevitabil de ordin tematic, inspirându-mi, tot cu sprijinul lui Se spune cã timpul distruge M-am sãturat de melancolie, Bruno, douã rescrieri dupã Cuplu ºi Mamã, tot ce avem mai preþios stãri maladive.... publicate în volumul Terra contigua (Þinut Prea mult negru au vãzut ochii mei. apropiat), în 1999. În acelaºi an am ascul- Captiv în îmbrãþiºare Astãzi, tat-o pentru prima oarã pe Ana Blandiana îmi gãsesc fericirea în piaþa agroalimentarã într-un recital dedicat „poeþilor melanco- amãgindu-mã din oraºul Cãlan, liei“ la Roma. cu încremenirea vieþii o þãrancã m-a întrebat: Cred cã modalitatea ei de a citi, trans- din jurul nostru „Nu cumperi nimic, fericitule?“ figurând literalitatea textului într-o rostire osificatã, îngereascã, voit arhaicã ºi aproa- Pe buzele de carmin rãsar safire pe în afara timpului, a fãcut sã creascã în mine hotãrârea de a lucra la aceastã carte. Nu pleca Pãdurea nemuririi Tocmai detaºarea ei a fost ceea ce m-a tãcerea mai are ceva de spus E bizarã pãdurea care-mi atras, ºi pentru cã rãmân convinsã cã cel înconjoarã plutirea. care nu suportã depãrtãrile ar trebui sã se Se apleacã ºi se înalþã mulþumeascã cu ceea ce îi este mai aproa- Criminali se rupe ºi se frânge, pe, y compris oglinda în care, singur ºi plic- se sfarmã. tisit, va ajunge sã se priveascã. Niºte bezmetici Deºi eram conºtientã de riscurile unei au ucis poezia, Vântul, din când în cînd, traduceri la patru mâini dintr-o limbã în au lãsat-o sã zacã mai ridicã inimi vegetale moarte, bunã mãsurã necunoscutã, iniþial m-am aruncatã într-un ºanþ le topeºte în pãmântul negru: simþit reconfortatã. Îmi plãcea ideea cã nu la marginea oraºului, ºi el, ca un simbol al renaºterii, mã voi afla de una singurã în faþa prãpas- în lumina farurilor le înalþã ºi cad în lac. tiei unui text care mi se dezvãluia în rãstim- se vede clar tãietura Putrezite în puterea apei, puri, ca un chip pe jumãtate în umbrã. ªi nasc licheni, ºi muºchi, ºi pânze, nu mã refer doar la natura dualã a unei bolnave cautã vindecare în cer. limbi dramatic scindate, în fiecare pliu al ei, Plutesc în derivã, între atracþia fatalã a Estului ºi nostalgia suflate parcã de respiraþia unei ordini „romane“ care, întâlnindu-se ºi lui Dumnezeu. luptând între ele, au dat naºtere acestui ciu-
dat palimpsest – româna modernã. Mã re-

10 • APOSTROF fer însã ºi la partea luminoasã prin care orice poezie strãluceºte în faþa noastrã, la plãcerea deseori pur foneticã pe care o moºteneºte de la tulburãtoarea iluzie cã des- cinde dintr-un limbaj universal. Latura obscurã însã este cea care ne redã în mod inexorabil destinului nostru de exilaþi, epocilor noastre de cei veniþi „dupã Babel“. ªi aici intrã în scenã partenerul nostru, cunoscãtorul codului, expertul, descifrato- rul, cel care va transforma terenul pe care pãºim în unul mai puþin instabil ºi care ne va permite sã ne apropiem de acea sarcinã într-o oarecare mãsurã nesãbuitã ce ne des- curajeazã ºi ne provoacã în acelaºi timp. Un tovar㺠de drum ca Bruno Mazzoni mi se pãrea creat ad hoc tocmai ca sã-mi spo- reascã sentimentul nepotrivirii mele; atât de vivace, bogatã ºi variatã era ceea ce doar impropriu se putea numi o parafrazã a ver- surilor Anei Blandiana. Piatra de încercare pentru un bun tra- ducãtor, cum se ºtie, o constituie stãpâni- rea limbii-þintã [lingua d’arrivo], iar italia- na lui Mazzoni, care mi se etala ca un covor des întreþesut din soluþii multiple, aproa- pe m-a paralizat. Aveam impresia cã mi se lãsa doar posibilitatea de a adãuga sinoni- me sau variante, nu întotdeauna la fel de convingãtoare. Hotãrâsem sã nu cedez ten- taþiei de a lãsa o pecete asupra unei limbi poetice care nu avea nimic în comun cu sofisticatul limbaj occidental, o limbã care la fiecare pas invoca respect ºi fidelitate. Aºadar, m-am îndreptat uºor spre realiza- rea unei sârguincioase munci de anihilare ºi autoprivare. Însuºi parcursul poeziei Anei mã încuraja sã dezvãlui adevãrul ei de abia ascuns în spatele aparenþei: adicã datoria care o þinea legatã de naturalismul extatic • Ana Blandiana ºi profetic al modernismului blagian. De- sigur ºi poetica sa, a ideii sale de poezie uitaþi, un regim cãzut printr-o demitere mâinile mele, din ce în ce mai asprã ºi ºoptitã „între tãcere ºi pãcat“, conform cre- sângeroasã, caz unic printre celelalte regi- incisivã. doului, poate ingenuu ºi crud, dar nestrã- muri din sfera fostei URSS. Deºi, referitor Cum se întâmplã de obicei, nu poþi mutat, cã unica ºi adevãrata poezie de mare la aceasta, cred cã pot sã împãrtãºesc ale- niciodatã sã bagi mâna în foc pentru rezul- valoare este aceea încã nespusã. gerea Anei Blandiana de a elimina din tatul propriei tale munci, ci doar pentru Sã nu ne gândim, cum am putea fi ten- aceastã antologie acele poeme „disidente“, seriozitatea intenþiilor. Pe punctul de a-mi taþi, la iluzionismul simbolist, la paradoxul care i-au sporit notorietatea atât în þarã, lua rãmas-bun de la poeziile Anei Blan- mallarméan al abisului (gouffre) de tãcere de-a lungul canalelor subterane, unde moc- diana, simt datoria de a-mi exprima toatã ce zace în adâncurile Cuvântului. Alta este nea protestul literar, cât ºi în acel Occident gratitudinea nu doar pentru cuvintele sale, intenþia Anei Blandiana: mai prozaicã ºi dornic de a capta voci de opoziþie care sã în primul rând, ci ºi faþã de persoana sa ºi mai catacombalã. Escaladând de la versuri- scoatã la suprafaþã, împreunã cu existenþa pentru atenta lecturã a ceea ce am vrut sã le lungi, dispuse neuniform, în metrica iso- unei reprobabile cenzuri, acea relevanþã realizãm în timpul acestui stagiu, deloc stroficã a anilor ºaizeci, pânã la muzica sin- politicã ºi civilã pe care poezia nu o mai are uºor, dar pasionant pentru noi. Am încer- copatã ºi gâfâitul aproape astmatic din în þãrile vestice de zeci de ani. Acele texte cat, acolo unde a fost posibil, sã respectãm ultimele volume, ni se dezvãluie din ce în nu numai cã sunt intraductibile astãzi, dar sfaturile sale precise, dar niciodatã peremp- ce mai mult antipatia autoarei faþã de re- sunt ºi datate în deasa reþea de aluzii la torii, ºi mulþumitã inteligentei intermedieri dundanþa tropilor, de frazarea metaforicã persoane, locuri ºi evenimente de neînþe- a lui Bruno Mazzoni. Iar acolo unde tre- ºi de excesul de variatio. Printre sugestiile les pentru tinerele generaþii postcomunis- buie sã dau socotealã pentru explicite nesu- sale, aceasta a fost cheia de acces cãtre ceea te din România. Am pãstrat doar câteva puneri, cum ar fi alegerea de a nu adopta ce deja sesizasem în transparenta sãrãcie a urme rapide, criptice ºi înspãimântãtoa- majuscula la începutul fiecãrui vers, pot sintaxei, în severitatea aproape oracularã re, asemenea unor blazoane sumbre ale tre- doar sã mã adãpostesc în spatele justificã- prin care consimte iteraþia sau repetiþia sic cutului, care apar peste tot în poemele rii de a evita o soluþie de foarte mult timp et simpliciter de cuvinte identice sau afine deceniilor îndepãrtate. Mult mai convin- inuzitatã în poezia italianã. Ceea ce pot însã din punct de vedere etimologic ºi, în fine, gãtoare ºi persuasive apar alte imagini ce- sã afirm cu deplinã seninãtate e cã de acum în repudierea unei bogãþii lexicale care îi lebre sau alegorii, mai bine zis, precum, înainte nu va exista pentru mine o altã cale pare dictatã doar de o „pãcãtoasã“ capitula- ca sã amintim exemplele cele mai citate, de acces, în afarã de pronunþia Anei, cãtre re în faþa muzicii sunetelor ºi a simþurilor. acei eremiþi care au îmbãtrânit prin pãduri acea limbã atât de minunatã în dualitatea ei Am înþeles cã, pentru a reda aceastã pa- ºi care astãzi nu mai sunt capabili de a urî, – limba românã. Nicio altã gramaticã, în rabolã de simplitate solemnã, trebuia sã sau acei îngeri (frecventaþi întotdeauna cu afarã de aceea unde „înainteazã în umbrã / respect cât mai mult cu putinþã cosmosul intensitate) cu aripile la pãmânt, încolonaþi cântând“. sãu de lucruri umilite, dispreþuite, despuia- ºi îngrãmãdiþi în pieþe. Acesta este mesajul
te, chiar dacã erau vii ºi vibrante ca natura care, înþesat cum e de o conºtiinþã calmã Text apãrut ca prefaþã la antologia Ana misterioasã ºi puþin sinistrã, fremãtând de ºi îndureratã, ajunge negreºit, cred eu, la Blandiana, Un tempo gli alberi avevano fiori ºi de ºoapte angelice, pe care o întâl- oricine ºi la orice latitudine. Aceasta este occhi (Roma: Donzelli Editore, 2004). neºti traversând peisajele încã necontami- Ana Blandiana care desigur va supravieþui nate ale României. Sau reflectând la desti- epocii sale sau, cel puþin, cea pe care eu am Traducere din limba italianã de nul sãu crud de þarã sãracã, vexatã de un preferat-o, oferindu-i o scandare ce încet- ROXANA-ADINA TOHÃNEAN regim obtuz timp de ani ce încã nu au fost încet, revizie dupã revizie, devenea, în

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 11 Comentarii critice N. MANOLESCU despre cenzurã

Marian Victor Buciu

ENZURA EXISTà pentru cã scrisul rãmâ- rilor scrisului. Cenzura e analizatã acum cu Cne fãrã rost în afara cititului. Panora- relele, dar ºi cu cele bune, ale ei. Se cen- mând problema cenzurii, N. Manolescu zurau chiar ºi promotorii cenzurii. Trimis observã cã ea existã indiferent de societate, de G. Ivaºcu, pe când începea sã publice în dar în forme diferite în acelaºi regim poli- revista Contemporanul, sã-i ia un interviu tic, fie el chiar totalitar. Un editorial, la lui I. Gh. Maurer despre ceea ce regimul cinci ani dupã decembrie 1989, este inti- socotea marele act de la 23 august 1944 tulat chiar Cenzura. Ea ºi-a dat întreaga ºi rolul liderului în funcþie Gh. Gheorghiu- Manolescu• Nicolae mãsurã în comunism, în pofida faptului Dej, prim-ministrul a recunoscut cã dacã Criticul ajunge sã bagatelizeze instru- cã aceastã mãsurã a avut ºi fluctuaþii. „Cen- ar spune adevãrul, acesta n-ar fi difuzat. mentul, de atâþia condamnat, al cenzurii. zura ideologicã, totalã ºi eficace, este opera Cenzura era forþa omniprezentã ºi omni- „În orice text se poate umbla fãrã conse- comunismului.“ În democraþie, cenzura e potentã, un fel de zeiþã cu douã frunþi, 7 cinþe.“ Unii s-au temut exagerat de cen- „cu totul altceva“.1 Autorul secþioneazã beneficã pentru ideologie, maleficã pen- zurã. Valeriu Cristea i-a reproºat cã se sus- perioada comunismului românesc, dupã tru partea cealaltã. Forþa ei era supremã. trage comenzii de partid exercitate asupra o convenþie ce s-a impus, în douã pãrþi: Începea de la falsificarea orizontului de tuturor celor care scriu în presã, dar N. comunismul internaþionalist, aºa zicând aºteptare, de la lecturã, rostul real al scri- Manolescu, fãrã a se crede protejat, consi- „natural“, ºi comunismul naþionalist, îm- sului. „Cititorul cel mai atent era, în comu- derã cã acea comandã nu era obligatorie. potriva doctrinei, artificial, „baroc“. Primul nism, cenzura.“5 Afirmaþia tare nu este De necrezut. Dacã nimeni n-ar fi urma- ar fi întreþinut o cenzurã durã, iar al doi- lãsatã ca atare, ea este slãbitã, nuanþatã, aºa t-o, nu s-ar fi produs o adevãratã, acum, re- lea una impurã. „Cenzura realist-socialistã cum se-ntâmplã cu excepþia în raport cu voluþie? Ar fi fost ea toleratã de regim? Tot era temeinicã, sistematicã ºi practic impo- regula. Totul fiind paradoxal, nimic nu este secretul, potrivit criticului, era cunoaºterea sibil de ocolit. Ceauºescu a schimbat com- unitar. Reacþioneazã la „sãpuneala“ lui Al. unor reguli excepþionale de lucru. Esen- plet tipicul de cenzurã. Majoritatea con- George pentru cã a minimalizat cenzura. þialul în ceauºism era faptul cã „cenzura era ceptelor vechi au fost înlocuite cu noþiuni M. Niþescu ar fi exagerat concesiile faþã preocupatã exclusiv de salvarea aparenþe- mult mai vagi ºi deseori contradictorii.“ de ea. N. Balotã, aflat cu domiciliu forþat 8 lor“. Jebeleanu ºi Caraion au semnalat li- Un alt articol din acelaºi an reia proble- în Câmpia Bãrãganului, a recunoscut cã a bertãþi prea mari în antologia de Poezie ma cenzurii în comunism cam în sensul simþit libertatea la lectura primelor cro- modernã din 1968, dar criticul a fost lãsat dezvoltat de E. Negrici, al efectelor stranii, nici literare ale tânãrului critic. S-ar deduce sã continue. Când a depãºit limita, pentru neobiºnuite pânã atunci, asupra literatu- cã cenzura durã devenea impurã, înlesnind a scrie mai departe, cronicarul a trebuit sã rii. Expresivitatea involuntarã se produ- schimbarea ºi speranþa. Numele amintite ºi suporte un articol contra sa scris chiar de ce, iatã, la douã mâini: cea a autorului ºi al celui care se referã se deosebesc ca scrii- G. Ivaºcu, acum redactor-ºef al României cealaltã, diriguitoare, a cenzorului (aflat ºi tori prin perioadã, statut literar creat sau literare, dupã disidenþa lui N. Breban. în mintea celui care scria). Cea mai clarã obþinut pentru scrisul ºi critica acestuia. Limita nu e strictã, ca aceea dintre boalã ºi constatare ce se face asupra literaturii pro- Dincolo de prezenþa într-un anume mod de sãnãtate, nici în ideologie ºi literaturã. duse cu cenzurã comunistã este diferenþa. implicare, existã, pentru o deplinã ex- Cartea despre Sadoveanu, blocatã de V. ªi prin aceasta, calitatea de a interesa, ca ex- plicare, ºi categoria celor care s-au absen- Râpeanu prin V. Nicolescu (acum ajuns periment, deºi unul fãcut prin constrân- tat. Dar prezenþa ºi absenþa pot fi comple- bun sfãtuitor pentru discuþia cu Dumitru gere. „La noi, cenzura a creat o literaturã ºi te sau parþiale, continue sau discontinue. Popescu), acuzatã de eludarea problemati- un public care nu semãnau cu literatura ºi Manolescu pune problema ºi scrutând cii specificului naþional, a fost salvatã publicul antebelic ºi nici cu literatura ºi extremele atitudinale ale scriitorului. „Tã- întrucât nu se clarificase ideologia proto- publicul occidental.“2 cerea mi se pãrea o demisie. Altora li se cronistã. Nu o spune direct, dar criticul Memoriile3 nu uitã de cenzura comu- va fi pãrut o complicitate. Cine mã va con- sugereazã cã cenzura se autocenzura ºi-n nistã ºi experienþa personalã cu ea. Criticul vinge de care parte se aflã adevãrul?“6 sens benefic, lãsând literatura sã se nascã nu se plânge, dimpotrivã, pare cã se fãleºte N. Manolescu este înþelegãtor cu cen- într-un fel mai natural. Dovada? „Un de- cu statutul sãu în presa culturalã începutã zura, întrucât cronicile sale n-au fost cen- ceniu ºi jumãtate [1965-1980, n.n.] de li- spre sfârºitul primei perioade ºi pe întreg zurate (dar autocenzurate?) grav, afectat de 9 teraturã adevãratã…“ parcursul celei de-a doua. Ce-ºi aminteºte unele eliminãri (unele amuzante) ºi rare
e cã s-a simþit mai mulþi ani la început, adãugiri. C. Mitea i-a respins la Contem- fiind rareori cenzurat de G. Ivaºcu. Acesta poranul cronici despre G. Cãlinescu ºi Deli- era protectorul sau mentorul care i-a des- rul de M. Preda, cel din urmã arãtându-se coperit vocaþia criticã. Ce lasã el la o parte încântat de promisiunea nepublicãrii ei. A Note aici este autocenzura, în fond partea fun- mai avut cronici cu probleme, de data 1. Cenzura, in România literarã, nr. 31, damentalã a cenzurii, întrucât cine n-a ac- aceasta publicate. Una este aceea despre 1994. ceptat autocenzura nici n-a ajuns sã cu- romanul Bunavestire de N. Breban. Nu-i 2. Cultura, cinci ani dupã cãderea Zidu- noascã cenzura, amânând sau ascunzând scapã paradoxul aparent cã lovind în unii, lui…, in România literarã, nr. 43, 1994. scrisul. În cronica dublã ºi contradictorie cenzura îi apãra pe alþii, chiar dintre scrii- 3. Viaþã ºi cãrþi: Amintirile unui cititor de despre romanul Cordovanii al privilegiatu- tori, cum s-a întâmplat cu E. Barbu, autor cursã lungã, Ed. Paralela 45, 2009. lui Ion Lãncrãnjan4, pe de o parte admite al unui scandalos plagiat, în volumul al 4. Ibid., p. 195-196. cã a greºit, a fost laº, având posibilitatea treilea din romanul Incognito. E amintit ºi 5. Ibid., p. 210. sã reziste fãrã urmãri. Altãdatã va trage cazul unor admiratori occidentali ai so- 6. Ibid., p. 220. lucrurile în favoarea sa: n-a schimbat eva- vietismului, scriitori editaþi în þãrile lagã- 7. Ibid., p. 216. luarea rezervatã. Un echilibru uimitor rului comunist în tiraje exorbitante, care 8. Ibid., p. 227. pãstreazã criticul în judecarea constrânge- se deziceau ºi erau interziºi. 9. Ibid., p. 214.

12 • APOSTROF Poeme de COSMIN PERÞA Pieptul bunicii mele a spart sicriul ºi i-a trecut prin piept. S-a auzit doar un ah, aºa cum scoate orice aer Pieptul bunicii mele presat prin memorie. gãurit de pietre nu e un poem A început prin 1999 Poem de uitat eram un bãieþel numai bun de crescut, pe atunci eram pur, Sunt puþine lucrurile pe care mi le amintesc ºi în care mai am pur cum poate fi apa unui izvor cu uraniu din maramureº. încredere. Memoria mea este viaþa mea, Þeposu era naºul meu dar memoria mea este falsificatã. De prea multã teamã, ºi când venea pe la noi obiºnuia sã mã ia ore întregi în cãlãtorie de prea puþinã încredere, ºi-mi arãta, ºi-mi spunea una ºi alta, apoi mã întreba de prea multã literaturã, câte versuri din eminescu am memorat. de prea puþinã dragoste. În 1998 nu memorasem nimic, iar în 1999 el a murit. Am fost la înmormântare ca un puºtan ce eram, Eu sunt unul dintre oamenii care nu au trãit alãturi de voi, am vãzut-o pe dia, de atunci niciodatã nu o am mai vãzut, nu au cunoscut ºi nu au preþuit aceleaºi lucruri, iar imaginea ei, blondã, înlãcrimatã, mi-a dat un model de visat. sunt unul dintre oamenii care nu a cunoscut nimic din ce a trãit, La înmormântare s-a mâncat, s-a bãut ºi a fost foarte frig, a cunoscut, a iubit, a trãit doar ce ºi-a imaginat. era lume multã, mai multã decât mi-aº dori, copil, pentru mine. ªi ce mi-am imaginat, de abia, e viaþã cu adevãrat. Cu o sãptãmânã înainte sã moarã, Ulici a trecut pe la noi. Era vioi, era hotãrât, ceva avea cu adevãrat sã moarã. X a scris cea mai bunã carte din lume, X a scris cea mai bunã carte din lume, Sãplãcan m-a crescut ca pe un fiu, îmi repet asta cu insistenþã, pentru a mã lãmuri, pentru a fi liniºtit, mi-a dat un loc de dormit, mi-a dat un loc de bãut, dar X asta face, scrie cele mai bune cãrþi din lume, cu asta se mi-a dat un loc de lucrat, ocupã. mi-a dat un loc de visat, mi-a dat un loc de trecut. ªi atunci, eu, de ce aº putea fi neliniºtit de ocupaþia unuia dintre M-a învãþat cât m-a învãþat, noi? dar pãcat cã eu atunci nu prea dormeam, nu prea iubeam ºi dacã iubeam nu prea ºtiam cum ºi de ce o fãceam, Eu scriu tot ce îmi amintesc, cu precizie. nu prea beam ºi nu înþelegeam, nu prea lucram ºi Cu precizia unui metronom. visam, visam, visam Numai cã memoria mea, cum spuneam, ºi a trecut. nu este cea mai de încredere. Atunci, eu scriu tot ce îmi imaginez Sãplãcan a murit lângã mine, deºi m-am ferit sã se întâmple aºa, cu precizia unui metronom, moartea lui ca moartea unui astronaut belgian. numai cã nimic din ce îmi imaginez nu este exact. Atunci, eu scriu, scriu, scriu, pânã la epuizare, Dar floarea dalbã ºi netedã a memoriei pânã când nimic din mine nu rãmâne nescris, nu-mi dã rãgaz sã nu amintesc pânã când inima mea de taur debil se apropie de moarte. cã în 1994, zi de varã, cu pãmânt rãscolit, l-am descoperit ªi atunci, de abia, viaþa capãtã sens. Atunci mã liniºtesc, beau ceai, pe bunicul meu cu creºtetul despãrþit dorm normal. de trup. Cã atunci, eu, dobitoc mic, În patul meu dorm eu ºi dragostea mea, pitic, nimic, am realizat în patul meu frunzele de sicomor sunt împrãºtiate ca niºte lalele, cã tot ce însemna mare, minunat, adevãrat, pieptul meu se deschide ºi se închide dupã respiraþia frunzelor pentru mine, era un cãcat. de sicomor. Adicã viaþa, ea, domnia sa, se putea finaliza când nu te-ai aºtepta, Mint. În patul meu nu stã nimeni. În patul meu stau doar eu, indiferent de voinþa ta. frunzele de sicomor sunt Raluca, iar Raluca are dreptate sã nu stea cu mine când vreau eu. De atunci moartea este prietena mea ºi o îmbrac tot mai sãrac, Cândva, peste ani, când sicomorul nu va mai exista, mai iei pe unul, mai renunþi la un brocart. voi scrie un poem cum nu s-a mai pomenit. Moartea mea este o cerºetoare, Nu va fi nici frumos, nici inteligent, nici inspirat, se plimbã aiurea pe aici ºi nu ºtie pe cine sã ia, va fi un poem cum nu am crezut. Nu va fi despre mine, moartea mea este atât de pregnantã, încât nici nu poate exista. nici despre viaþa mea, nu va fi despre viaþã, nici despre moarte, Moartea mea nu e a mea, dar moartea lor e cu adevãrat a mea. va fi un poem cum nu mi-am imaginat, un poem despre tine, Am pornit beat spre înmormântare, dar chiar ºi tu, prietenul meu, nu eºti ferit de greºealã. pânã acolo nu am reuºit sã mã îmbãt, ajuns acolo nu am reuºit sã mã îmbãt, ªi atunci: în patul meu dorm eu acoperit de frunze de sicomor, dupã plecare nu am reuºit sã mã îmbãt. vântul leneº mã adulmecã dintr-o parte ºi eu, cu o palmã ascunsã între genunchi, La mormântul bunicii mele am sãpat nouã ore mã întorc. ºi am scos numai piatrã,
pietre mari de peste cinºpe kile. Apoi am bãgat-o în groapã ºi piatra am pus-o peste sicriu. La un moment dat am auzit cum un bolovan mic

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 13 Efectul de culise

Miriam Cuibus

adevãratã „lume rãsturnatã“. Un diavol roºu Eu ºi Altul, atrage ca un magnet. Este per- cu aspect macabru, fioros, cu o mascã hi- ceputã ca o neliniºte, ca o formã oscilantã, doasã pe cap, are lacrimi în ochi ºi se vaietã indecisã, dar mai ales este perceputã ca cã-l strâng coarnele; Maria-Anna de Aus- promisiune de evadare din real. (De-aceea, tria, regina Spaniei, într-un superb costum poate, aceastã fiinþã este râvnitã de „civi- desprins din Velázquez, fumeazã ºi scuipã lii“ care viziteazã culisele ºi cabinele acto- IINÞA SECRETà a comediantului se dezvã- firele de tutun rãmase pe buze, ca un birjar; rilor. Seducþia provocatã de fiinþa come- Fluie în momentele de culise, când el se Sfânta Fecioarã aleargã gâfâind ºi cu poalele diantului vizeazã, cel mai adesea, personajul aflã „între lumi“. Adevãrul lui este prins în cap, sã nu-ºi piardã „intrarea“; „scorpia“ pe care acesta poate sã îl întrupeze. Rãdã- în ambiguitatea acestei fiinþe care se aflã pe Catarina, cu puºca pe umãr, are priviri ga- cinile seducþiei trebuie cãutate însã mai o fâºie îngustã între real ºi ireal, care pare leºe, tandre, înmuiate de ultimele raze ale departe. Ceea ce seduce ºi atrage este po- a fi cineva, dar nu este încã. Comediantul soarelui ce bat prin fereastrã în oglindã ºi tenþialul uriaº de metamorfozare a come- pregãtit pentru spectacol, purtând semne- de acolo în ochii ei; un bãtrân decrepit, cu diantului, care are ca suport teribila forþã a le necesare personajului, nu este cel ce va faþa toatã albitã de fard, îºi schimbã cãma- imaginarului. Spectatorii subjugaþi de jocul deveni, dar nu mai este nici cel care a fost. ºa, dezvelindu-ºi astfel… sânii; Nebuna, ca- comediantului într-un personaj sau civilii Actor ºi personaj compun acum o alcãtui- re va fi peste câteva clipe Charlotte Corday, care târcolesc prin culise þintesc în phantasia re echivocã, bizarã, neaºteptatã, uimitoare, îºi coase costumul pe ea, acul trece parcã ºi vâneazã „nimicul“. „Civilul“ râvneºte la stranie. Este un corp eteroclit, rupt, com- prin fiinþa ei, împunsãtura acului ajunge dezinvoltura jocului prin care comediantul pozit, aparþinând unor lumi diferite, unor pânã-n copilãrie, firul leagã personajul de devine Altul. Cãutând compania acestuia, persoane diferite. Este un corp schizoid, un trup, amintirile uneia trec în cealaltã odatã „civilul“ viseazã la posibilitatea contami- soi de corps morcelé lacanian, pentru cã nu cu firul aþei, stabilind legãturi ombilicale, nãrii de ireal, þinta lui ascunsã este masca. este unitar ca aparenþã ºi comportament. În legãturi de sânge; etc. Replici celebre sunt ªi-ar lepãda cu bucurie, poate, hainele, chi- asemenea momente, comediantul este ase- întrerupte ºi se amestecã ºocant cu cele mai pul ºi viaþa lui care nu-l mulþumeºte, pen- mãnãtor bovaricului, care, în tentativa de nepotrivite, prozaice ºi comune conversaþii. tru a intra în posesia altui costum, altui a se concepe altul decât este, eºueazã ºi nu Fiinþa aceasta ambiguã nu aparþine nici- chip, altei poveºti, altui destin. ªi dacã nu reuºeºte sã fie decât o alcãtuire eclecticã, un unei lumi. Ea nu existã nicãieri, doar aici se poare irealiza în acest fel, el sperã ca, mã- hibrid, un monstru himeric cãzut între în culise. Ea nu este încã ficþiunea teatralã car în compania actorului, ceva din nimbul lumi. care va fi peste câteva clipe în scenã, nu este acestuia sã cadã ºi asupra lui, scãldându-l Culisele sunt prin excelenþã tãrâmuri de opera, dar nu este nici actorul. Ea apare din pentru câteva clipe în libertãþile permise de graniþã, asemãnãtoare limburilor, populate împletirea ficþiunii cu realul. Ea nu a fost fantezie. O asemenea situaþie este descrisã de fiinþe abia desluºite printre penumbre, gânditã, premeditatã, ea apare pur ºi sim- de Baudelaire în La Fanfarlo, unde Samuel asupra cãrora pluteºte incertitudinea iden- plu. Ea este produsul unui efect de culise. Cramer, eroul povestirii, îndrãgostit de titãþii sau chiar a realitãþii lor. Înveºmântat, Aceastã fiinþã s-a nãscut tocmai din anu- dansatoarea La Fanfarlo, viseazã „sã punã machiat, purtând semnele personajului ce larea distanþei dintre personaj ºi actor, din mâna“, nu atât pe dansatoarea actriþã, cât va urma sã-l joace, comediantul are aparen- amestecul, permis doar aici în culise, dintre pe Colombina, personajul jucat de aceasta. þa personajului, dar gesturile, acþiunile, cu- actor ºi personaj. Peste o clipã, în scenã, Din aceleaºi pricini visa ºi eroul lui Flau- vintele sunt încã ale lui. Este o combinaþie fiinþele acestea, contopite acum, se despart, bert, din povestirea de tinereþe Novembre, bizarã, pentru cã existã, de cele mai multe esenþele se decanteazã, actorul se retrage la amorul dévorant al unei actriþe. Acestuia, ori, o inadecvare ºocantã a gesturilor, acþiu- obligatoriu în spatele personajului, iar ce- rampa teatrului îi pãrea bariera iluziei, din- nilor, a vocii, a obiectelor folosite, la apa- ea ce se va percepe va fi doar personajul, colo de ea se afla universul de amor ºi poe- renþa creatã de imaginea plasticã a costu- de data aceasta o figurã clarã, limpede, zie la care aspira.) Acelaºi efect de culise al mului ºi machiajului. Realul ºi irealul se strãlucitoare. nedesãvârºirii, al hibridului, al eclecticului, amestecã ºi se confundã într-o manierã ciu- Pânã atunci însã, culisele îngãduie îl percepem în fiinþa bovaricã. Ea nu mai datã, stranie, grotescã ºi comicã uneori. Vei confuzia ºi ambiguitatea ivite din compli- este nici cine a fost, dar nu este nici ceea ce putea, astfel, sã vezi o galerie de personaje citatea dintre actor ºi personaj. Stranietatea doreºte sã fie. Fiinþa bovaricã nu este cine cuprinse parcã de „nebunie“, alcãtuind o acestei figuri, impregnatã de jocul dintre crede cã este. Ea apare ca un personaj nou ºi insolit, o fiinþã la fel de iluzorie ca fiinþa • Manechine în culise actorului în culise. Emma Bovary nu a fost niciodatã o nobilã castelanã iubitã de vreun viconte, aºa cum îºi imagina ea cã este, dar nici nu se comportã ca fata unui fermier mãritatã cu un doctoraº de þarã. Am putea înscrie acest efect de culise ca subspecie a efectului Don Quijote, descris de Victor Ieronim Stoichiþã, pentru cã ºi prin el se manifestã jocul real-ireal, producând acelaºi tip de confuzie a planurilor, acelaºi echivoc al situaþiilor, aceeaºi ambiguitate a iden- titãþii. Gândind la posibila revãrsare a ficþiu- nii teatrale în real ºi la subtila prelungire a personajului în gesturile din viaþa realã a actorului, Camus observa, în eseul Co- media, cã „nu existã graniþã între ceea ce un om vrea sã fie ºi ceea ce el este“. Nici pentru Georges Palante nu existã o linie de demarcaþie netã între personalitatea realã ºi personalitatea bovaricã, ele înscriindu-se în aceeaºi linie, starea bovaricã fiind mai mult o anticipare a personalitãþii.

14 • APOSTROF DOSAR Patru amintiri despre LUCIAN ºi CORNELIA BLAGA

Viorica Marinca

Pe doamna Viorica Marinca am cunoscut-o în anul Doamna Marinca mi-a spus atunci, nelãmurit, 1995, în redacþia, atunci pe strada Iaºilor, nr. 14, cã are manuscrise inedite ale lui Blaga. Iar doctorul a revistei Apostrof. Venise, împreunã cu soþul sãu, Marinca îmi adusese pentru publicare fiºa consultu- doctorul Eugen Marinca, sã vorbim despre Blaga, lui medical, la care fusese supus Lucian Blaga în 27 pe care îl cunoscuserã amîndoi. Iar Viorica Marinca, martie 1961. Fiºa, altfel spus, a diagnosticului o desãvîrºitã doamnã de modã veche ardeleneascã, morþii lui Blaga. fusese admiratã de Blaga, cum îmi mãrturisea, de Publicãm în acest numãr patru scurte fragmente faþã cu soþul sãu, care încuviinþa surîzînd, distinsa de pioase amintiri ale dnei Viorica Marinca despre doamnã. Acum totul era de domeniul trecutului, Cornelia ºi Lucian Blaga. (M. P.) mai puþin veneraþia pe care cei doi o purtau în continuare doamnei Blaga ºi lui Lucian Blaga. 8 aprilie 2010 Clinica Medicalã I: vizitã la LUCIAN BLAGA

RA IARNÃ, decembrie, când am auzit cã Epoetul Lucian Blaga se reîntorsese de la Bucureºti, bolnav, acum internat la Clinica Medicalã I. Mai apoi, într-o zi, caut salo- nul 13. Deschide Doamna Blaga, cu un zâmbet uºor, mã pofteºte sã intru. Într-o luminã difuzã, de lampã micã, îl zãresc pe poet, întins, nemiºcat, în primul pat. Îi adusesem frezii aurii ºi portocale. Doamna Blaga exclamã: „Sunt florile preferate ale lui Lucian. ªtiai?“ Le aºazã într-un pahar pe noptierã ºi spune: „Sã lã- sãm poeþii între ei“, ºi se retrage lângã Gigi Gheorghe, nepoata poetului, nelipsitã de lângã dânºii. Ea strecoarã portocalele între geamurile înalte. Din dreptul unei mãsuþe, unde s-au strâns amândouã, se aud vagi ºoapte, un murmur, ciocnet de ceºti. Mã aºez pe marginea patului. Lucian Blaga se uita bucuros, intens, la colþul colorat de portocale, îi amintea, îmi spune, de Calea Portocalelor din Portuga- lia, unde au stat cu toþii câtva timp într-un hotel. Solul era arid, dezolant, semãnat cu mori nesfârºite ce-ºi învârteau melancolic aripile. L-au obsedat mult, a scris o poezie cu ele, apãrutã în volumul La curþile do- rului. Oamenii de asemenea melancolici, foarte perseverenþi în munca câmpului. κi aminteºte ºi de fructele exotice, atât de dulci, dar lipsite de aromã, la fel erau ºi strugurii. Dintr-odatã tace. Îi ating mâna micã, cu pete maronii, atât de rece. „La ce vã gândiþi?“ κi revine, rãspunde cu glas nostalgic: „La o veche dorinþã, sã cãlãtoresc în jurul lumii. Eu care am scris ºi am vorbit de filozofia culturii, despre stilul ºi arta atâ- tor popoare, pe care nu le-am vãzut pe multe niciodatã“. Glasul sunã mereu mâh- nit. Îl întreb de poezii, dacã s-a gândit la ceva nou. „Numai sã mã pun pe picioare.“  • Paginã din volumul inedit de poeme al doamnei Viorica Marinca. Jos, o propoziþie elogioasã a lui Lucian Blaga.

DOSAR Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 15  Doamna Blaga se apropie. Trebuie sã plec. În ultima clipã îl rog sã-mi spunã care e poezia preferatã. Cu o voce foarte înceatã îl aud: „Cântec pentru anul 2000“. Îi strâng mâinile, de nenumãrate ori, îl rog sã se pu- nã pe picioare repede. Se uitã la mine grav. Tresar: în ochi, în adânc, parcã stãtea cui- bãritã moartea. Încã o datã îi ating mâinile. Doamna Blaga mã însoþeºte afarã: „Nu concep sã nu îºi revinã“. „Vã asigur cã va ieºi din crizã, o sã fie bine.“ O îmbrãþiºez. Rãmân singurã. Trec prin coridoarele pus- tii. Cobor scãrile. Se înserase. De pretutin- deni strãzile apar îngheþate, sticloase. Plec, mã îndepãrtez cu ochii plini de lacrimi.

6 mai 1961

M INTRAT devreme, dupã-amiazã, în ACapela Clinicilor, de fapt o camerã micã, umedã, nu prea albã, cu un catafalc rudimentar, din lemn. Era singur. Întins pe-o targã, îmbrãcat într-un costum închis, cu braþele aºezate de-a lungul corpului. Nicio lumânare aprinsã. Nicio floare. Palid ºi senin, intangibil, de-o nemãr- ginitã grandoare, în mijlocul sãlii, cu pereþii suri.

2 sept. 1970: ultima întâlnire cu Doamna CORNELIA BLAGA

UPÃ-AMIAZA LA piaþa unde se vând Dflori, gãsesc doar câteva darii mici, roz, ºi un mãnunchi de gladiole albe de-o nemãrginitã prospeþime, ce înfrumuseþeazã capãtul mesei de piatrã. Este 2 septembrie, ziua de naºtere a Doamnei Blaga. Auzisem cã era acasã, restabilitã dupã internarea la Sibiu. Urc cu emoþie scara interioarã a casei ce duce la etaj. Sun, iar când s-a deschis uºa m-a întâmpinat în prag chiar Doamna Blaga: „Ce mã bucur cã te vãd!“ ºi un surâs a luminat chipul palid, fin, cu cearcãnele sub ochi mai adâncite. M-a pof- tit înãuntru. Trecând prin înalta odaie, mi s-a pãrut strãinã, transformatã. Mobilele masive, vechi, germane, fuseserã înlocuite de altele simple, obiºnuite. Intrând în cea- laltã camerã a Doamnei Blaga, aceasta se ivi golaºã, deºi pãrea cã nu fusese nimic schimbat din decorul cunoscut. Rãmãsese neatins, la locul lui, în dreptul geamurilor, biroul poetului. „Mi l-a lãsat Dorli“, spune doamna Blaga. Din prima clipã tresar, îl vãd cu desãrvârºire gol, fãrã o carte, fãrã o filã de hârtie pe placa lui ce fusese oda- tã acoperitã de manuscrise. Acum existã numai telefonul. O ajut pe Doamna Blaga sã punã florile într-o vazã înaltã. Mã roagã sã o depun pe birou. Ne-am aºezat pe canapeaua anticã trasã într-o mãtase no- uã, vernil intens. În faþa noastrã, mãsuþa ºtiutã. Privind în jur, rafturile bibliotecii sunt aproape fãrã cãrþi. Caravela cu pân- zele întinse adusã din Portugalia o desco- pãr deasupra unui dulap. Revãd canapeaua pe care doarme Doamna Blaga, la cãpãtâiul ei cu sfeºnicul ºi cele câteva piese arabe, din aramã. Niciun covor pe parchet. Târ- ziu, disting, disparate, fotografia mamei Doamnei Blaga ºi micul portret înrãmat al lui Napoleon, tânãr general. În timp ce îmi oferã un lichior dintr-o sticlã roz cu spira-

16 • APOSTROF DOSAR le în relief, mi-a spus cã aºteaptã un telefon tatele mele drumuri când, bolnavã, era in- de la Dorli. Întreb cum se simte. „Bine“, ternatã la Cluj, unde o vãzusem extenuatã a fost rãspunsul. „Nu mai ies în oraº, doar într-un pat de spital, sau la Sibiu, cum îi era în grãdinã mã plimb, când obosesc stau pe teamã de reîntoarcerea acasã, cu interiorul bancã.“ Avea aceeaºi înfãþiºare fragilã ºi schimbat. însinguratã, la fel am simþit când i s-a pãrut De neuitat întâlnirile de la Sãvârºin. În- cã sunã telefonul, dar nu fusese decât un tâia, la un început de septembrie, cu Doam- sunet difuz, venit probabil de afarã. na Blaga, când Arthur Dan ºi Sanda i-au O luminã orbitoare, scânteind, trece sãrbãtorit ziua de naºtere cu ºampanie ºi prin fereastrã, se rãsfrânge asupra biroului muzicã de bal. Scânteioara amuzatã din tãcut, atingând în cele din urmã florile albe. privirea Doamnei Blaga, când Arthur a Portretul lui Lucian Blaga, pictat de Mag- ridicat paharul pentru „Mica Anonimã“, dalena Rãdulescu, era pãstrat deasupra pe- cum numai el îi spunea. Pe urmã, o altã retelui cu uºã. Revãd ochii mari, imenºi, întâlnire la Sãvârºin, cu Ovidiu Puiu Cotruº privirea covârºitoare, care cine ºtie unde lângã Doamna Blaga; noi cu Delia ºi cu se oprea. Abia atunci, privindu-l, am înþeles Doamna Enescu îi urmam ca în vis, as- cã portretul era prezenþa vie a poetului, el cultându-l pe Puiu recitând din memorie, îi fãcea suportabilã singurãtatea ºi toatã cu o frumuseþe neasemuitã, poeziile lui schimbarea. Lucian Blaga, aproape pe toate din volu- Doamna Blaga a adus, pe urmã, albume mul recent apãrut dupã moartea poetului, cu fotografii. Am privit fascinatã o fotogra- în 1962. Din gândurile în trecut mã între- fie a Doamnei Blaga, tânãrã ºi atât de fru- rupse vocea preotului tânãr. Îl aud zicând: moasã, ca ºi acelea ale lui Lucian Blaga, „Doar iubirea de oameni va triumfa“, restul unicate, tot din trecut. Le priveam cu este „vis ºi deºertãciune“, nu pot reintra emoþie alãturi de Doamna Blaga, mã lãsa în atmosfera slujbei, sã urmãresc predica sã le privesc îndelung. Mã opresc pe urmã cu idei complicate a trimisului episcopului la altele de la Berna, unde sunt împreunã din Sibiu, doar când pãrintele Laºiþã evocã, cu poetul Octavian Goga ºi Doamna cu simplitate, personalitatea Doamnei Veturia Goga ºi cu Dorli micã. Doamna Blaga, încheindu-ºi predica cu emoþionan- Blaga ºi-l aminteºte pe Octavian Goga, ce tul final din Hronic: fermecãtor era. Dorli îl adora. Simþeam din „– Ai venit?“ tot grupul cum se desprinde o frumuse- „– Sunt aici!“ þe de neînchipuit. Toþi erau tineri, strãlu- Doamna E. relateazã cele auzite de la Tot timpul s-a fotografiat sicriul. Dorli citori, plini de elan. Doamna Constantinescu, cum nu au mai permite. Nu mai ºtiu cum s-a sfârºit cere- Fotografiile din Portugalia erau de ase- gãsit-o în viaþã pe Doamna Blaga, muri- monia. Afarã, în cimitir, se sãpase sub les- menea luminoase, imagini ale unor ani se în somn, singurã în camerã, cu mâinile pedea mormântului realizat ºi prin strãda- fericiþi, instantanee pe care Doamna Blaga aºezate pe piept, cu degetele petrecute nia Doamnei Blaga. Chipul, basorelief, le surprinsese. Pentru o clipã le þineam în strâns, aºa cum ºi le þinea întotdeauna. opera sculptorului Romul Ladea, apare mâini aplecatã asupra lor, ºtiind cã nu vor Sosisem devreme în Lancrãm. patinat de timp, fãrã sã-ºi fi pierdut din lu- putea fi atinse nicicând de uitare ºi de timp. În bisericã, când am intrat, nu era ciu. Stãm în preajmã. Pãrintele Laºiþã ne În cele din urmã, mã ridic sã plec. Telefo- nimeni. comunicã cã într-adevãr nu s-au gãsit ose- nul tot nu sunase. Simþeam în Doamna O luminã alburie se strecura prin feres- minte, doar fragmente de stofã ºi mãtase. Blaga aºteptarea lui. tre. Bolta îndepãrtatã pãrea în întregime Voichiþa, fiica lui, insistã sã se ridice rã- Pe masã, risipite, fotografiile din Berna neagrã. Sfinþii nedesluºiþi, altarul învelit mãºiþele puþine, rãmase, ºi sã se punã în ºi Portugalia, deasupra lor era aceea a în albastru. Doar coºcigul din mijloc, în sicriul Doamnei Blaga. Pãrintele îi rãs- Doamnei Blaga, tânãrã, zâmbind. O scurtã acelaºi loc unde fusese depus, în trecut, punde cã nu este permis. Nici nu ºtim exact oprire înaintea portretului. Cu o expresie ºi poetul Lucian Blaga, se vedea limpede, cu ce sã credem. S-au gãsit oseminte sau nu? un glas nostalgic, privind în sus spre el, îmi vãlul lãsat în jos. Din Doamna Blaga nu Ce este acest mister? spune: „Vorbesc cu Lucian, îl întreb cum mai rãmãsese nimic cunoscut. Ieºea în evi- Atâtea contradicþii! Vedem oamenii sã fac un lucru, dacã am fãcut bine sau nu. denþã fruntea boltitã, în rest nimic nu-i mai cum se împrãºtie repede, în timp ce se face Dorli mi-a reproºat cum de i-am permis aparþinea, orbitele puþin rotunjite ale ochi- pomanã lângã mormânt. Dorli intrã în casa atâtea «muze» în viaþa lui: pentru Operã“. lor, nasul puternic, gura întredeschisã, pãrintelui tânãr, unde cozonacii aduºi aici O aud murmurând. Mã îmbrãþiºeazã, adâncitã, pãrul cenuºiu, puþin ºi fin. Chiar sunt pentru ultimii poftiþi. Preoteasa Laºiþã îmi mulþumeºte cã am stat cu dânsa de ziua ºi rochia bleumarin cu guleraº alb, o cru- îi tot împarte. Pãrintele Laºiþã vrea sã ºtie ei. Cobor câteva trepte ºi mã întorc. Stãtea ciuliþã alunecatã într-o parte nu semãnau dacã ne-a impresionat cuvântarea lui. Ple- încã în uºa întredeschisã. „Am sã mai vin“, cu cele ale Doamnei Blaga. cãm din Lancrãm. Începe ploaia cu stropi îi spun. Casa înaltã, tãcutã, rãmâne tot mai Strânse pe piept, mâinile cu degetele rari. Doi gropari îºi continuã grãbiþi lucrul, ºtearsã în înserare. Nici nu ºtiam, atunci petrecute, cum le vãzusem de atâtea ori – astupã la picioare groapa sãpatã. Nimeni când coboram strada, cã nu aveam sã o mai gestul acela o reamintea nesfârºit pe Doam- nu a mai rãmas în preajmã. Nu sunt decât vãd în viaþã pe Doamna Blaga. Niciodatã! na Blaga. Gigi spune privind-o: „Tot nu i bãtrânele cruci de piatrã, pe care le iubea se îndeplineºte dorinþa Corneliei“, sã i se atât de mult poetul. Ele înduioºau ºi mai amestece oasele cu ale lui Lucian. mult locul. 21 martie 1983: Dacã nu a mai rãmas nimic din el? E Ne îndepãrtãm. În clipa când privesc în posibil? urmã, o vãd pe Voichiþa cum ridicã braþele înmormântarea Doamnei Alãturi de sicriu, douã coroane de flori, în sus, cum îºi uneºte palmele, împletite CORNELIA BLAGA una lângã alta, cea a lui Dorli ºi aceea din deasupra capului, ºi deodatã îmi pare cã partea Asociaþiei Scriitorilor din Deva. În- ºi ea a devenit, miraculos, o troiþã neclinti- tr-un colþ, vãd zambilele albe, mai albe în tã în zarea fantomaticã, rece, plumburie. UMINICà FRIGUROASà de primãvarã.
DMesele lungi, de piatrã, apar cenuºii. umbra bisericii fãrã lumânãri aprinse. Pe una, un miel mic, firav, parcã zdrobit, Se strâng oamenii din Lancrãm. Lângã ºi o colivie veche, strâmtã, atât de strâm- mine, Dorli îmi ºopteºte: „Sã nu mã lãsaþi tã, încât doi porumbei stau înghesuiþi singurã“. Vin ºi rude. Nu se apropie de oblic. Dorli. O privesc din mulþime. Începe sluj- La capãtul pieþei gãsesc zambile albe, ba, se înainteazã cu glasurile înalte ale preo- un conglomerat gingaº de cruciuliþe. Ple- þilor, se prelungeºte cu predicile lor, pe care cãm spre Lancrãm cu Gigi Gheorghe ºi cu le ascult distratã. Fruntea Doamnei Blaga o prietenã a lui Dorli, din Bucureºti. O zã- îmi creeazã o stare de tristeþe, de ireal. rim în trecere cu capul strâns într-o glugã, O privesc mereu, amintindu-mi drumu- cu faþa obositã. rile împreunã la mormântul „sfânt“ ºi repe-

DOSAR Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 17 semnat Anagaia, din 1998. Prefaþa lui brie 1989, anume „cARTier“, majusculele Gheorghe Glodeanu, Urmuz ºi poetica atrãgînd atenþia fãrã sã impunã ºi elipsa lor; antiliteraturii (p. 7-32), e un studiu serios, logoul colecþiei rezolvã problema introdu- o bunã pregãtire pentru lecturã. Cu pornire cînd „art“-a într-un chenar subþire). Clou- de la ideea cã „paginile bizare“ au produs ul de marketing al ediþiei e – fireºte – „«revoluþia» cea mai radicalã“ din literatura alãturarea textelor urmuziene ºi a „inter- românã interbelicã, autorul îi schiþeazã lui venþiilor“ lui Dan Perjovschi, pagini de Urmuz un portret biografico-psihologic carnet umplute cu mici schiþe de lucru ºi ºi apoi face un inventar al procedeelor fo- însemnãri laconice, considerate de autorul losite de marele subversiv, mereu în relaþie lor „«ceva» în sine, un limbaj original, cu opiniile celorlalþi exegeþi. Singurul re- jumãtate desen/jumãtate text care se face proº pe care l-aº nota e acela cã ediþia nu sincer, fãrã ca eu sã ºtiu, artistic“, ansamblu indicã sursa textelor, preluate – presupun – de „semne misterioase, mai greu de citit din Paginile bizare îngrijite de Saºa Panã în din prima, absurde într-un colþ, exacte în URMUZ 1970, extensie a culegerii tot de el alcãtuite celãlalt“, în fine, „pictograme“, „cele mai în 1930, cu cîteva adaosuri pe care le re- urmuziene desene ale mele“ (notã pe în trei tipuri de ediþii gãsim în volumul îngrijit de Gheorghe pagina de gardã a cãrþii). Interesante ºi ex- Glodeanu: Puþinã metafizicã ºi astronomie, presive, ca tot ce face Perjovschi, unul din- Ion Bogdan Lefter Însemnãri – ciorne rãzleþe ºi puþinele scrisori tre artiºtii români de vîrf ai perioadei, dar pãstrate (la Cuprins mai e trecutã Conclu- – totuºi – mai degrabã obscur-neliniºti- N 2008-2009 au apãrut ziune ºi moralã, care este – însã – finalul toare, cãci aproape nicãieri nu se înþelege Îpe piaþã nu mai puþin de Plecãrii în strãinãtate). exact cãtre ce forme finale se îndreaptã trei noi ediþii Urmuz, scoa- La Bastion – o ediþie „de buzunar“, schiþele, decît absurde ºi urmuziene. În se de editurile Limes, Bas- subþiricã: Dupã furtunã (2008, 74 p.), în- plus, în contratimp istoric cu prozele avan- tion ºi Cartier. Site- tr-o colecþie de prozã fantasticã al cãrei gardistului, desenele fãcînd referiri la po- urile de vînzãri on- coordonator este Lucian-Vasile Szabo, litica de azi, la civilizaþia contemporanã, cu line mai au în ofertã prozator ºi jurnalist timiºorean, semnatar „Google“, „laptop“, „popcorn“ º.a.m.d., ºi alte douã ediþii din ºi el al unei prefeþe cu o formulare din la galeriile ºi muzeele în care Perjovschi a anii trecuþi, una (Pa- Dupã furtunã în glumeþul ei titlu: Un miros expus în perioada 2003-2008, de cînd gini bizare, 2004) la pestilenþial fiscal sau Despre romanul scurt ca dateazã „pictogramele“. (O mai veche edi- Gramar, alta (idem, o schiþã. Mai improvizat, textul rezumã þie de la Cartea Româneascã, bilingvã, Pa- 2007) la… Nomina puþinele lucruri cunoscute despre biografia gini bizare/Weird Pages, a recurs la aceeaºi (?!), plus douã „audiobook“- lui Demetru Demetrescu-Buzãu ºi îi des- soluþie de extindere a puþinelor pagini uri realizate de Cartea So- crie prozele expresiv ºi cu umor, dar fãrã urmuziene prin presãrarea de desene, dar norã (Fuchsiada, 2008) ºi cîºtiguri interpretative notabile. Autor de graficianul de atunci, Ion Mincu, a fãcut de Humanitas Multimedia science-fiction, Szabo atrage atenþia asupra ilustraþie propriu-zisã la text, propunînd (Pîlnia ºi Stamate, 2009). atracþiei lui Urmuz faþã de „literatura de spectaculoase echivalenþe vizuale ale per- S-ar mai adãuga prezenþele aventuri, cea de cãlãtorii, mai ales cea pri- sonajelor ºi situaþiilor din Pîlnia ºi Stamate lui Urmuz cu texte – une- vind voiaje imaginare ºi extraordinare, atît & comp.) Vitalie Coroban preia cele 15 ori cu toate textele sale – în de gustatã la începutul veacului al XX-lea“, „intervenþii“ ale lui Dan Perjovschi ºi ela- antologiile de avangardã autohtonã, din pentru „romanele «astronomice», proto- boreazã o structurã vizualã care sã le ab- care, fireºte, nu lipseºte niciodatã. tipul celor science-fiction de mai tîrziu“, ºi soarbã ºi sã estompeze astfel ºi mai mult Delicioasã „revanºã“ a extraordinarului care „îi dezvoltã imaginaþia, pasiunea pen- mesajele lor actuale, fãcînd coabitarea „marginal“… tru asociaþii inedite, în discursuri perfecte cu Urmuz acceptabilã. Marginile rupte sau „Urmuzii“ de la Limes (Cluj), Bastion din punct de vedere gramatical ºi stilistic“ gãurite ale filelor de carnet, petele de tuº, (Timiºoara) ºi Cartier (Chiºinãu) reuºesc (p. 6). Precursoratul urmuzian e – vasãzicã asperitãþile hîrtiei sînt mãrite, îngroºate sã ilustreze trei tipuri diferite de editare a – revendicat din direcþii multiple. Zvelta ºi transformate într-un discurs-cadru al clasicilor. plachetã cuprinde ºi ea Puþinã metafizicã cãrþii, gardînd textul, însoþindu-l, acope- Primul, sub titlul Pagini bizare (2008, ºi astronomie, nu ºi Însemnãrile… ºi scri- rindu-l în parte cu liniaturi ºi mai ales cu 166 p.), e cel mai „istorico-literar“ ºi mai sorile. În sumar titlurile sînt amestecate fãrã iregularitãþi, linii, pete, puncte, parcã ºi am- atent alcãtuit. Îngrijitor de ediþie (prefaþã, explicaþii: Dupã furtunã face deschiderea, prente ale degetelor care au rãsfoit, rãsfo- tabel cronologic ºi referinþe critice): Gheor- apoi vine Puþinã metafizicã…, apoi restul, iesc sau vor rãsfoi caietele în care au fost ghe Glodeanu, critic cunoscut ºi profesor cu fabula Cronicari în clasica poziþie finalã. scrise prozele, agendele în care au fost schi- la Universitatea din Baia Mare. Aparatul La Cartier, tot ca Pagini bizare (cu 15 þate desenele sau volumul care le cuprinde însoþitor dubleazã numãrul de pagini al tex- intervenþii de Dan Perjovschi, 2009, 96 p.) pe toate: degetele lui Urmuz, ale lui Per- telor urmuziene: prefaþã, tabel cronologic – un Urmuz bibliofil, ediþie dacã nu „de jovschi, ale noastre?! Un obiect – spuneam ºi o selecþie de extrase critice din comenta- lux“, în orice caz foarte frumoasã, „artis- – foarte frumos, deopotrivã de citit (dar… torii prozatorului, începînd cu Arghezi, tã“: hîrtie de bunã calitate, gãlbuie, pe care fãrã cuprins!) ºi de privit. Urmuzian? Nu „naºul“ sãu literar, continuînd cu primii textele ºi desenele sînt imprimate în sepia, mai pare sã conteze prea mult. admiratori avangardiºti, Stéphane Roll, coperþi cartonate, „15 intervenþii“ ale lui (ªi la Cartier, ca ºi la Limes, ca ºi la Bas- Geo Bogza, Ilarie Voronca ºi Saºa Panã, Dan Perjovschi ºi un rafinat design al pa- tion, lipseºte indicarea ediþiei dupã care trecînd prin critica profesionistã a epocii, ginilor realizat de Vitalie Coroban, gra- au fost preluate textele.) cu Perpessicius, Lucian Boz, Pompiliu ficianul editurii, bun pictor ºi desenator. Acelaºi Urmuz într-o retipãrire sobrã, Constantinescu ºi G. Cãlinescu, ºi ajungînd Colegul sãu Igor Mocanu, basarabean ºi el, cu aparat istorico-literar, într-o versiune tînãr eseist ºi director de promovare pe „poche“ ºi într-una elegant-artisticã… la articolul francez din 1965 al lui Eugène
Ionesco (antologat aici ca Eugen Ionescu) piaþa din România, cu sediul în Bucureºti, ºi la exegeþii ultimelor decenii, respec- coordoneazã colecþia în care apare cartea, Text publicat iniþial on-line, în revista tiv Matei Cãlinescu, Nicolae Balotã (mono- probabil acum inauguratã: „C(art)ier“ – virtualã ArtActMagazine/ grafistul „clasic“ al lui Urmuz), Ov. S. tentativã de joc de cuvinte între numele www.artactmagazine.ro, nr. 38, Crohmãlniceanu (din panorama interbeli- editurii ºi „artã“ în englezeºte (indicatã în 7 octombrie 2009. cului), Sergiu Pavel Dan (Urmuz ca autor caseta redacþionalã, soluþia cu „art“ în fantastic), Nicolae Manolescu (din Arca lui parantezã, în mijlocul „Cartier“-ului, nu e Noe), Marin Mincu ºi Ion Pop (din studiile cea mai fericitã, resturile lãsate pe dinafarã, lor asupra avangardei), I. Negoiþescu ºi respectiv „Cier“, neînsemnînd nimic; ar fi Dumitru Micu (din istoriile lor literare ge- putut fi folositã – de pildã – varianta si- nerale), pînã la cei mai recenþi comentatori, milarã celor din genericele bucureºtenelor Corin Braga ºi Adrian Lãcãtuº, cu un extras house pARTy, din 1987-1988, sau cARTe, de ºi din excentricul eseu Pelicanul sau babiþa: la începutul anilor 1990, cu „cãrþi-obiect“ Introducere în urmuzologie al Anei Olos, evocatoare ale „bibliocidului“ din decem-

18 • APOSTROF Prozã Þara-tatã

Anamaria Beligan

M PÃRÃSIT România ceauºistã în 1982. puterizat, doar cãlãtorea spre o capitalã eu- rul mijloc de care dispun în clipa asta e per- AAm revenit în 1995, dupã o absenþã de ropeanã. Dar avionul era mic, vechi ºi ºu- soana a treia. Numai de-aº rãmîne la per- treisprezece ani. Cu patruzeci ºi opt de ore bred. Cu nume demodat, evocînd filme- soana a treia pînã mã-ntorc acasã.) înainte de a-mi lua zborul, am primit un le americane din anii ºaizeci: McDonnel Dar iatã cã avionul începe sã aterizeze telefon din partea unei colaboratoare, scrii- Douglas. în virtutea legilor inexorabile ºi ireale ale toarea Carmel Bird. M-a întrebat cu ce oca- (I se – mi se – strînse stomacul. De obi- realitãþii. zie plec în România ºi i-am explicat cã am cei nu-mi vine sã scriu la persoana a tre- Ochii ei recepþionarã primele fragmen- acolo un tatã, care e actor. „Ce coinciden- ia. Mã identific total cu personajele mele. te din peisajul patriei. Buruieni, crãpãturi þã!“, a exclamat. „Tocmai pregãtesc o anto- Nu pot ºi nu vreau sã mã plasez într-o în terasament, cîþiva soldaþi mititei, vãzuþi logie pe tema relaþiei dintre taþi ºi fiice. Te poziþie avantajoasã. Mã consider umilul lor de la distanþã, þeava prost camuflatã a unui rog sã þii un jurnal pe timpul vizitei tale, ºi servitor, nu vreun demiurg atoateºtiutor tun antiaerian. Un aeroport mic, cu patru, la întoarcere sã scrii ceva pe aceastã temã.“ (arogant? paternalist?). Atunci ce mã face cinci avioane mãrunte. Prin praful din aer, Am ascultat-o. Rezultatul, Fatherland, a sã scriu la persoana a treia, în ciuda înclina- pãtrundeau cîteva raze ale unui soare as- fost publicat în antologia Daughters and þiilor mele stilistice?) cuns dupã niºte nori fãrã contur. S-ar fi pu- Fathers (Fiice ºi taþi), University of Queens- Doar un sfert din locuri erau ocupate. tut afla oriunde în Africa, sau Asia, sau land Press, 1997. Un bãrbat în costum – pãrea român – o America de Sud. Treize ans après. ajutã sã-ºi urce bagajul de mînã, foarte Treisprezece ani: ce sonoritate fatidicã! greu, în compartimentul de bagaje. Nimeri Mai ales dupã premoniþiile funeste din E AFLA în aeroportul din Zürich ºi fãcea între douã fotolii neocupate. În apropie- avion. Dar pentru ea, numãrul treispreze- Sduº, zicîndu-ºi în gînd: „S-ar putea sã re, doi italieni nu tocmai tineri, coborîþi ce avea o cu totul altã conotaþie. Era numã- fie ultima oarã cã am parte de apã caldã în parcã din Padre, Padrone, comandarã vin rul înscris pe cabina de machiaj a tatãlui ei, sãptãmînile ce vin“. roºu. la Teatrul de Comedie, în anii ºaizeci. Un Zãbovi sub duºul fierbinte zece, cinci- Avionul decolã. Era mult prea emoþio- numãr pe o plãcuþã de plastic, care anunþa sprezece, treizeci de minute, pînã ce pier- natã ca sã mãnînce sau sã bea ceva, sau mã- sãrbãtoarea a mii de luminiþe reflectate la du socoteala timpului. Poate pentru cã îi car sã se uite pe fereastrã. Aruncã o privi- infinit în ºiruri de oglinzi fãrã numãr; care plãcea ca din cînd în cînd sã-i piardã soco- re spre ziarul pe care-l citea bãrbatul ce preceda praful misterios ce se ridica din teala? Sau pentru cã voia ca la coborîrea din pãrea român: Chirac cîºtigase alegerile din hainele ciudate pe care Victoriþa le aranja avion, pe aeroportul Otopeni, sã aibã pãrul Franþa. „Ãsta da ghinion“, îºi zise în gînd. în jurul Tatii; ºi care mirosea a unt de ca- spãlat ºi faþa proaspãt machiatã, ca ºi cînd „Încã puþin ºi-o sã-nceapã nenorociþii sã ne cao, întocmai ca fondul de ten de pe obra- n-ar fi petrecut douã nopþi ºi o zi fãrã sã otrãveascã ograda.“ Prin ogradã înþelegea zul lui. Treisprezece, micul numãr de plas- închidã ochii? Sau pentru cã era – pur ºi Pacificul de Sud – cãci la un moment dat, tic care cuprindea primele ei întrebãri simplu – înfricoºatã? Pentru cã aceastã fãrã în cursul ultimilor ani, începuse sã vadã despre Tata: „Da’ de ce îºi pune fond de de sfîrºit cãlãtorie se apropia, iremediabil, lucrurile din perspectivã antipodicã. ten? De ce se înfãºoarã în mantia asta plinã de sfîrºit? Da, peste trei ceasuri avea sã pu- Alt titlu: Ebola, un nou virus ce ame- de praf? Cum poate el sã fie ºi Tata, ºi Bé- nã piciorul pe pãmîntul natal. Pe pãmîntul ninþã omenirea. „Vreme numai bunã sã cã- ranger în acelaºi timp? Sau e pe rînd, cînd patriei. Pe care-l pãrãsise cu treisprezece ani lãtoreºti!“ comentã în sinea ei. Premoniþiile unul, cînd altul? Da’ atunci, cînd e el, cel în urmã, convinsã cã niciodatã, dar nici- iniþiale, neliniºtea fireascã erau pe cale sã se adevãrat? Nu cumva Béranger e cel care-ºi odatã, nu avea sã se întoarcã. (ªi de ce transforme într-un concert de sumbre pro- pune fond de ten ºi se dã drept Tata?“ m-am apucat sã scriu la persoana a treia?) nosticuri. Sub semnul lui Hitchcock ºi al Controlul paºapoartelor: la capãtul in- Patria-mamã! Dubioasã metaforã, în dezastrelor nucleare. Al viruºilor SIDA ºi al terminabilei ºi stagnantei cozi, se întreabã limba ei natalã, doldora de metafore. În molimei Ebola. cînd oare îºi va face intrarea Tata. Cãci pre- limba ei nouã s-ar fi tradus prin mother- „Oribile ºtiri!“, spuse bãrbatul român zenþa lui e neapãrat precedatã de o intrare. land, ceea ce era de fapt o înºelãciune, pro- care se dovedi a fi ºi el italian. („Ce-or fi Scena îl urmeazã oriunde s-ar afla. O fla- venitã dintr-o abordare superficialã a cãutînd toþi italienii ãºtia în România?“ se teazã ideea cã îi poate furniza un moment conceptului. Cãci la o mai atentã privire, întrebã ea. „Investiþii în economia româ- teatral. Ca atunci cînd era elevã ºi se strã- cuvîntul-cheie, patrie, deºi de genul femi- neascã? Sau femei la preþ redus?“) Îl privi. duia sã ia premiul întîi, în ciuda silei de ma- nin, provine din latinescul pater. Aºadar, în O privi la rîndu-i, cu un zîmbet deschis, tematicã ºi socialism ºtiinþific, numai ºi limba ei maternã, patria-mamã e doar o latin. Intrarã în vorbã. „Sînt antreprenor“, numai pentru momentul de la serbarea de subtilã diversiune, o superficialã feminiza- spuse el, „construiesc un lanþ de staþii de sfîrºit de an, cînd Tata se urca pe scenã sã re a esenþialului (masculin, ca mai toate lu- benzinã în sudul Moldovei. Am mult de ia premiul, în aplauzele extatice ale mame- crurile esenþiale). Aºa-i ºi cu cealaltã sacrã lucru ºi în Africa. Luna asta am fost de do- lor ºi profesoarelor. (Nu-mi dau seama cum instituþie, biserica: un receptacul pasiv al uã ori în Zair. Cînd te gîndeºti cã m-aº fi am alunecat de la timpul trecut la prezent; spiritului patern. putut pricopsi cu virusul Ebola! Uitaþi-vã dar atunci cînd se apropie intrarea lui în Se acumulaserã atîþia aburi în cabina la paºaport, vedeþi viza de Zair?“ scenã nu poþi trãi – sau retrãi – decît la pre- duºului, încît ceva se sparse – nu, nu era „Poate cã-l aveþi deja, fãrã sã ºtiþi – la zent.) becul, ci altceva, o sticluþã de colonie sau virus mã refer“, glumi ea fãrã convingere, Coada continuã sã stagneze ºi ea nu-ºi de acetonã. Nu-ºi dãdea seama dupã miros, trãgîndu-se cît mai departe de viza zairezã. poate stãpîni nerãdarea. Brusc, se deschide dar simþea cioburile pretutindeni sub tãlpi. „În cazul ãsta, hai sã ne sterilizãm!“, uºa unui ghiºeu alãturat ºi un funcþionar Vedea deja rîuri de sînge, prelingîndu-se ºi rîse el, turnîndu-i vin roºu. îi face semn. Nici nu apucã sã-ºi manifes- amestecîndu-se cu apa, à la Hitchcock. Aºa „Noroc!“ îi urã ea, ºi dãdu peste cap pa- te jena faþã de asemenea favoruri cã… uite! cã ieºi din duº, pãºind cu grijã, ca nu cum- harul, înainte sã-ºi dea seama cã vinul era Silueta zveltã. Nasul celebru, zîmbetul ine- va sã-i intre vreun ciob în cãlcîi, sã facã o Côté du Rhône. „Lua-te-ar naiba, Chirac!“, fabil. ªi mirosul abia perceptibil de unt de infecþie, sã ajungã în cine ºtie ce spital bu- gîndi. „Fãrã italianul ãsta, nu ºtiu cum aº cacao care acum e parte din codul lui (al cureºtean, sã se aleagã c-un SIDA, cã aºa se rezista.“ lor?) genetic. zice, în spitalele româneºti te poþi aºtepta (Ca sã rezist, ãsta e rãspunsul. De aia „Tata!“ Lungã, teatralã îmbrãþiºare. la orice. scriu la persoana a treia. Cum aº putea alt- Pe cînd trec, împreunã, printre vameºi I se strînse stomacul cînd se urcã în avi- fel, scriind despre tatãl meu, despre þara ºi controale, în partea cealaltã, unde legea onul de Bucureºti. Credea c-avea sã fie un mea paternã ºi despre mine? Am neapãratã  jet sau un airbus, ceva cosmopolit ºi com- nevoie de un mijloc de detaºare. ªi singu-

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 19  bã vitezele. „Futu-te…!“ exclamã, rãmînînd pare din nou sã intre în vigoare ºi unde o cu schimbãtorul de vitezã în mînã. Care aºteaptã cei dragi, veniþi s-o întîmpine, îºi schimbãtor s-a desprins împreunã cu o bu- dã seama cã, de-acum încolo, ceea ce pãrea catã de podea. „Vezi cum îºi trateazã ãºtia o aventurã întru lãmurirea identitãþii devi- artiºtii? De cincizeci ºi ºapte de ani sînt ac- ne cu totul altceva, ceva ce sfideazã orice tor celebru ºi nici mãcar nu-s în stare sã-mi regulã, fie ea gramaticalã sau de altã naturã, cumpãr o maºinã. Nu-i nimica, luãm tro- un caleidoscop de simþiri nedefinite ºi hao- leul.“ tice, ca o ranã extrem de dulce ºi profund „Nici vorbã, luãm un taxi. Doar n-ai sã dureroasã. întîrzii la repetiþie.“ κi închipuise cãlãtoria asta ca pe un fel Taxiul – o Dacie la fel de prãpãditã – de examen. Lumea mea versus lumea lui. O se strecoarã, scrîºnind ºi pîrîind, printre necesarã confruntare, un ultim capitol în strãduþele întortocheate, lãsînd în urmã cucerirea maturitãþii. În niciun caz nu rana praf ºi fum. Se opreºte la Teatrul Naþional, asta deschisã. în faþa intrãrii actorilor. Tatãl n-o lasã, în ruptul capului, sã plãteascã ºi se grãbeºte sã OIUL NOPÞII o gãseºte în pat. Bineînþeles achite cursa. „Vai maestre! Nu se poate! Tcã nu poate dormi. Timpanele ei înre- Sînt admiratorul dumneavoastrã de cînd gistreazã zgomotele bãtrînului Bucureºti, v-am vãzut în Prizonierul din Manhattan. venite direct din copilãrie, din pruncie, din Luaþi, vã rog, cartea mea de vizitã, Dorinel lumi atemporale. Un cocoº anunþã zorile. Alexandrescu mã numesc. Sînt de profesie Copite de cal pe caldarîmul pietruit ºi roþi- inginer, da-n ziua de zi, ne descurcãm cum le de lemn ale unei cãruþe. Sticle goaleeeee! putem, nu-i aºa? Vã rog, oricînd aveþi ne- Ceauºescu a venit ºi a trecut. Revoluþia voie, sunaþi-mã ºi sînt la dispoziþia dum- a venit ºi a trecut. Se cãznesc sã se nascã neavoastrã. – gratuit, se înþelege.“ democraþia, libertatea cuvîntului, economia „Nu-ºi trateazã chiar atît de rãu artiºtii“, de piaþã. ªi vocea þiganului continuã ne- • Anamaria ºi Radu Beligan comenteazã ea, dupã ce Dorinel ºi Dacia schimbatã: Sticle goaleeeee! excellence, Radu Beligan – hommage de Dali. lui dispar înghiþiþi de-un nor de fum. „Aaa! adevãraþi Gîndeºte: „Tatãl meu ºi vocea þiganu- ªi-ºi aminteºte de Tata zicîndu-i, la intrarea Publicul! Oamenii !“ exclamã ta- unica lui. Încremeniþi în timp. Ignorînd (sfi- în apartament: „Cînd m-au dat afarã din tãl, cu patos teatral. „Ei sînt mea con- dînd?) Istoria“. De fapt n-a putut niciodatã teatru, n-am avut unde sã le pun. Aºa cã solare!“ Ei i se strînge inima: simte cum disocia de tatãl ei noþiuni precum „destin“, le-am înghesuit aici“. renaºte vechea gelozie, cum revine acel „istorie“, ba chiar ºi „realitate“. Oare pur ºi Dintr-o crãpãturã, apare pe perete gînd perfid, pe care l-a articulat pentru simplu pentru cã, în afarã ºi înainte de a fi un gîndac de bucãtãrie. Vederea scîrboa- prima oarã cînd avea cinci ani: „Pot sã fiu tatã, e actor? Pentru cã meseria lui invitã la sei fãpturi n-o indispune cîtuºi de puþin. moartã ºi-ngropatã ºi lui nici cã-i pasã. Tot speculaþii metafizice? Dimpotrivã, îi stîrneºte o nostalgicã sim- ce conteazã pentru el e publicul lui“. În copilãrie, avusese întemeiate îndo- patie. Face parte din bãtrînul Bucureºti, aºa Se opreºte o clipã în faþa intrãrii. ªi-l ieli privind realitatea, din cauza celor ce cum Bucureºtiul face parte din fiinþa ei. aminteºte pe Tata cu cinci ani în urmã, la se petreceau îndãrãtul uºii cu numãrul trei- Gîndacul se preumblã pe cãrarea dintre Melbourne, dupã doar cîteva luni de la re- sprezece. Mai tîrziu, avea sã aibã întemeia- Michèle Morgan ºi Jean Louis Barrault. voluþie. Avea ºaptezeci ºi doi de ani ºi pen- te îndoieli privind relaþia dintre istorie ºi „Futu-te…!“ E vocea lui. Cu papucul tru prima oarã în viaþã îi era interzisã scena. destin (precum ºi alte chestii mai puþin so- în mînã, pe jumãtate amuzat, Tata e gata sã Fusese alungat din teatrul pe care-l condu- nore, ca de pildã „moralã“ ºi „integritate“), ucidã insecta. „Nu!“, strigã ea. „Murdãreºti sese douãzeci ºi doi de ani ºi declarat per- cãci, în virtutea aparenþelor, tatãl ei se com- peretele, Tatã! Lasã-l în pace!“ O priveºte, sona non grata de cãtre noii guvernanþi. promisese ca artist, „dîndu-se“ de partea uluit: „Bine, dacã aºa zici tu!“ Fusese directorul Naþionalului sub comuniºtilor. Ceauºescu, delict suficient de grav pentru Prin urmare, plecarea ei din þarã fusese ICUL DEJUN în bucãtãrie. Tata bea ceai a justifica verdictul. Nu era vreme pentru un protest împotriva lumii lui, a valorilor Mdintr-o ceaºcã vopsitã în roºu ºi auriu, amãnunte sau nuanþe. Nu conta cã, în vir- lui, a ipocriziei ºi compromisurilor lui. κi primitã-n dar de Crãciun de la un admira- tutea „pactului sãu cu diavolul“, adusese afirmase astfel personalitatea printr-o ne- tor american. replicile lui Ionesco pe scena româneascã. gaþie: ce convenabil! Ce simplist! „Cum faci de te þii aºa de tînãr, Tatã? Ale lui Albee, ale lui Dürrenmatt. Nu conta ªi totuºi… dincolo de vechi ºi clare Cine þi-ar da mai mult de cincizeci-cinci?“ cã, în interpretarea lui, Richard al III-lea semne de întrebare ce se ridicã din sub- „Aaa, stai sã vezi cum aratã trupºoru’!“, fusese un comentariu subtil ºi subversiv conºtient, pe mãsurã ce se întoarce în tim- exclamã el vesel, descheindu-ºi halatul de asupra nebuniei lui Ceauºescu. Nu contau pul ieºit din timp al primei ei dimineþi în baie ºi lãsînd sã i se vadã, sub pielea side- hohotele de rîs ale spectatorilor, atîtea seri Bucureºti, simte – ba nu: ºtie – cã fiecare fie, pectoralii ºi abdominalii, conturaþi cu la rînd, ori de cîte ori îl auzeau în Romulus, semn de întrebare conþine o contraîntre- precizie, bine întinºi, mãrturia unei condi- rostind nonºalant, cu pauze strategice: bare, cã a se întreba constituie în sine o þii fizice neverosimile la cei ºaptezeci ºi „Existã doar douã alegeri posibile: ca- întreprindere sub semnul întrebãrii. ºapte de ani ai lui. Ea e gata sã se înece cu tastrofa capitalistã sau… catastrofa totalã!“. pîinea care i-a rãmas în gît, dar numaidecît Nu, revoluþiile nu lucreazã cu nuanþe, ele EASUL DIN bucãtãrie aratã 5:30 am. îºi dã seama cã gestul tatãlui ei n-are nimic împart situaþii, fapte, oameni, cu precizie, CDeschide uºa frigiderului: Camembert, indecent, cãci pentru el trupul e unealta în alb-negru, rãu-bun. Nu-ºi pierd timpul Brie, pâté de foie gras. κi aminteºte cã Tata principalã a meseriei, un bun mai degrabã cu întrebãri, dubii sau subînþelesuri. i-a zis asearã: „Fanul meu, milionarul, mi-a obºtesc decît personal. „Cum se face cã joci din nou la Naþio- umplut frigiderul în cinstea venirii tale“. „Maestre! Ce nu mi-ai spus cã te-ai tre- nal?“, se mirã fiica. „Pãi, au nevoie de pu- Are înainte-i dovada cã România are acum zit, sã-þi pregãtesc omleta!“, se aude vocea blic!“, rãspunde firesc tatãl. milionarii ei, consumatori de foie gras. În- Cristinei, prietena Tatii, care tocmai intrã Trece un maºinist îmbrãcat în salopetã. ghite ceva, ca sã nu i se strîngã stomacul. în bucãtãrie. Aratã nostim în pijamaua ei „Ce vã face maºina, dom’ director?“ (Radu Zãboveºte pe culoarul slab luminat: pe bãieþeascã. „Prea tîrziu“, o tachineazã el. Beligan nu mai e de ani de zile director, pereþi, fotografii cu tatãl ei în Hlestakov, „Mi-am fãcut-o singur.“ Fiica îºi zice: dar aceastã realitate revoluþionarã încã nu Tuzenbach, Béranger, Robespierre, Richard „Acum doi ani, cînd i-a murit de cancer a a fost asimilatã de salariaþii teatrului.) al III-lea, Romulus cel Mare, George din treia nevastã, era inconsolabil. Credeam „Maºina mea? Mai bine nu-ntreba!“ Cui i-e fricã de Virginia Woolf?, Salieri; foto- cã n-o sã-ºi mai revinã vreodatã“. „Daþi-mi cheia, mã duc sã vãd ce are.“ grafii ale unor colegi celebri, cu dedicaþii „Da’ nu mi-ai rãspuns la ce te-am între- Înainte de repetiþie, tatãl propune: „Hai pompoase, în stilul „Marelui meu prieten, bat, Tatã. Care-i secretul de-ai rãmas atît de la o cafea cu bãieþii“. Pãtrund în mãrun- Radu Beligan“, semnate de Laurence tînãr?“ Însã el nu se mai aflã în bucãtãrie. taiele clãdirii-buncãr ºi le strãbat pînã ce Olivier, Paul Scofield, Annie Girardot, Nu poate sta prea multã vreme în acelaºi loc. ajung la atelierul de picturã. Locul ãsta, François Périer. O schiþã, reprezentînd o Tatãl dã sã-ºi porneascã Dacia, veche de unde se recicleazã ºi metamorfozeazã iluzii coroanã, însoþitã de cuvintele: pour son ºaisprezece ani. Apasã pe accelerator, schim- din pînzã ºi carton, a fost, de cînd þine ea

20 • APOSTROF minte, refugiul de predilecþie al tatãlui ei. din ãia cu sentinþe pe viaþã. Noaptea, dat sentiment de déjà vu, amestecat cu o Miºu, pictorul de decoruri, cu un ochi de veneau femeile de prin preajmã, aprindeau profundã ºi nostalgicã duioºie. sticlã, pare posedat de o putere ocultã care lumînãri, ºi fiecare ducea acasã mãcar o În drum spre staþia de troleibuz (cãci transcende umilul lui anonimat ºi-l înfrã- cãrãmidã din trupul sfintei biserici. Se pare vetusta Dacie nici vorbã sã mai fie repa- þeºte cu þiganul atemporal, de azi-dimi- cã nu s-a pierdut nicio cãrãmidã“. Aprinde ratã), tatãl ºi fiica dau de o grãdinã de zar- neaþã. o lumînare ºi o aºazã în tava pentru morþi, zavaturi, sãditã pe un teren viran între douã Începe repetiþia. Tata n-o lasã sã asiste: în memoria defunctei biserici Sfînta Vineri. case din secolul trecut. „Ia te uitã ce roºii! „Încã nu-i momentul, încã nu e perfect“. Mai aprinde una pentru cei vii, în memo- ªi ce mãrar!“, exclamã tatãl. Înainte sã ter- Ea spune la revedere ºi se îndreaptã un- ria cãrãmizilor ei încã în viaþã. mine vorba, îºi face apariþia o femeie între de pînã acum evitase sã calce: spre strãzile Nu poate gîndi, pentru cã tot ce a vã- douã vîrste: „Doamne! Ce-mi vãd ochii! bãtrînului oraº, ale cãrui zgomote enigma- zut, auzit ºi mirosit sfideazã gîndirea. Sim- Radu Beligan în persoanã! Vã rog, domnu’ tice o umpluserã de o insuportabilã, difu- te cã-i plesneºte inima de furie ºi durere. Beligan, faceþi-mi cinstea ºi primiþi roºiile zã neliniºte, încã de la patru dimineaþa. Ce i-au fãcut oraºului în care s-a nãscut, astea. ªi cîþiva ardei. Poftiþi ºi niºte ceapã Paºii o poartã pe o cale dinainte stabi- oraºului ei, singurei întruchipãri palpa- verde ºi fire de mãrar. Maria mã cheamã…“ litã, fãrã niciun amestec din partea conºti- bile a paradisului pe care a posedat-o Tatãl acceptã cu graþie nepreþuitul dar. inþei semianesteziate. O poartã spre lo- vreodatã? L-au murdãrit, l-au desfigurat, „Mulþumesc, draga mea“, îi spune pãrin- curi paradiziace, unde a deschis ochii, unde l-au batjocorit, l-au pîngãrit. Uite-l cum teºte femeii, apoi se întoarce cãtre mine: a trãit pînã la vîrsta de cinci ani. Paradis sîngereazã, printre dãrîmãturile bolnave ºi „Sã-mi aminteºti sã-i dau o invitaþie de primordial de scurtã duratã, care s-a ter- munþii de gunoaie, nãpãdit de hoarde din douã locuri la spectacolul de mîine“. minat cînd Mama l-a pãrãsit pe Tata, iar ce în ce mai numeroase de cîini pribegi. Fiica îºi zice în sinea ei: bilete de teatru el a devenit un tatã de duminicã, ºi teatrul, „Cum de i-ai lãsat, Tatã?“, îi vine sã stri- contra roºii ºi mãrar: asta-i þara mea, þara o casã de duminicã. ge. „Cum de i-ai lãsat! Béranger, Richard mea-tatã. Vîntul stîrneºte nori de praf care înghit sau Romulus n-au fost în stare sã salveze o Mai tîrziu, reîntoarsã în apartamentul clãdirile, casele boiereºti din secolul al singurã cãrãmidã a Sfintei Vineri! Ce-ai Tatii ºi furiºîndu-se în dormitor ca sã tragã nouãsprezecelea, prãvãliile cu firme vechi fãcut sã împiedici toatã profanarea asta?“ un pui de somn balcanic, dã peste tatãl ei, (Sifonãrie, Tutungerie, Marochinãrie…), mã- „ªi – mã rog – tu ce-ai fãcut?“, ar fi rãspuns la patru ace, în costumul lui Yves Saint turãtorii de stradã cu roabele lor antedi- el. Oare? Laurent. „Te credeam la repetiþie“, exclamã. luviene, clopotniþa unei biserici, pînã ºi „Grãbeºte-te“, îi rãspunde el, „vine limuzi- castanii în floare, cu toatã sfidarea lor E CÎND a rãmas vãduv, nu mai mãnîn- na sã ne ia peste juma’ de orã. E petrecere barocã – transformînd paradisul în imagi- Dcã acasã. Se duc la Premiera, restau- la Palatul Elisabeta, pentru nu ºtiu ce prin- nea lui sepia. rantul nou-deschis în spatele Teatrului Na- þesã din Anglia. Sînt musafir de onoare ºi κi aminteºte de cineva spunînd, cu o þional. Care are o politicã foarte deºteaptã: te iau ca doamna mea.“ „Ce prinþesã din noapte înainte: „Bucureºtiul nu poate scãpa le oferã actorilor mîncare la preþ redus, Anglia?“ „Habar n-am, da’ scrie pe invi- de praf. E consecinþa dãrîmãrilor din vre- în schimbul prezenþei lor care atrage clienþi. taþie.“ Se uitã: e vorba de însãºi prinþe- mea lui Ceauºescu“. Explicaþia e simplis- Niciun actor român, oricît de bun prieten sa tabloidelor, protagonista telenovelei tã. Cãci praful Bucureºtiului nu-i doar un cu Laurence Olivier sau Michèle Morgan, regale, Fergie, ducesa de York! „Tatã, n-am simplu fenomen fizic. Are o componentã nu ºi-ar permite sã consume un singur traversat mapamondul pentru aºa ceva. psihicã. Este omniprezent ºi obsedant, fel din meniul la „preþ real“. Acesta e conce- Avem parte de ea destul, în Australia.“ nu-þi dã voie sã-l ignori. E un praf plin de put pentru turiºti cu parale ºi pentru noua „Doar nu mergi pentru ea, mergi pentru semnificaþii, cu origini multiple ºi ambi- clasã de milionari, gata sã dea cincizeci de mine. ªi ca sã vezi circul. Unde þi-e curio- gue: dãrîmarea bisericilor, dezgroparea dolari americani pe un file de morun. zitatea artisticã?“ Actorii sînt plasaþi strategic, aºa în- morþilor, cutremure... La care se adaugã Cînd ducesa de York, ruptã de obo- cît sã fie vãzuþi, dar sã nu incomodeze, otrãvuri, noxe, Cernobîlul. Inspirã adînc, seala drumului, ajunge într-un tîrziu la prin comportarea lor uneori gãlãgioasã, umplîndu-ºi plãmînii cu praf – inhalîndu-l Palatul Elisabeta, unul dintre personajele convorbirile ºi afacerile clientelei „adevãra- ca pe o tainicã împãrtãºanie, complet indi- oficiale îi prezintã „douã vîrfuri ale culturii te“. Au acces la un meniu fix, care constã ferentã faþã de primejdia potenþialei radio- româneºti: Marin Constantin, care repre- în caºcaval la capac ºi cartofi prãjiþi. Iar activitãþi. zintã tot ce e mai valoros în muzica noas- mesele ºi scaunele lor sînt uºor de repe- trã, ºi Radu Beligan, cel mai mare ºi dura- Strada Salcîmilor 12, acolo o poartã rat, deoarece, în loc de lemn ºi pluº, sînt paºii. Ultima adresã unde ea ºi Tata au bil nume din teatrul românesc“. Numai cã din plastic. vîrfurile culturii sînt cel din urmã lucru care locuit sub acelaºi acoperiº, azi sediul unei Ca de obicei, la masa maestrului se în- ambasade. κi aminteºte de piaþeta din fa- o intereseazã pe Fergie. Tot ce-ºi doreºte, du- ghesuie o mulþime de nume celebre. „ªi pã un zbor neîntrerupt Hong Kong – Bu- þa casei, de rondul cu petunii ºi gura-leu- cum þi se par schimbãrile în urma revo- lui. În care azi zace un maldãr de gunoaie cureºti, este un pat confortabil. „Aveþi o þa- luþiei?“, o întreabã careva. „M-au îngrozit rã frumoasã“, declarã ea în speech-ul de peste care doi cîini se împreuneazã, sub pri- preþurile!“, rãspunde ea. „Sînt la fel ca în virea soldatului care pãzeºte ambasada. mulþumire. „Am zburat încoace direct de la Australia.“ „ªtii cît e pensia lui taicã-tu?“, Hong Kong ºi pot spune, cu toatã sincerita- Merge fãrã þel, trecînd pe lîngã un întreabã, pe jumãtate beatã, o vedetã de Trabant a cãrui carcasã zace în mijlocul strã- tea, cã þara dumneavoastrã e foarte deosebi- cinema. „Spuneþi-i, maestre, spuneþi-i cîte tã de Hong Kong! Realmente deosebitã!“ zii. Din el þîºneºte o þigãncuºã de patru ani parale facem, noi, actorii!“ „180.000 de ºi-i cere o sutã de lei. lei pe lunã, adicã nouãzeci de dolari ame- ICEplanuri ai pe ziua de azi?“, în- Ajunge în Calea Moºilor, unde dã peste ricani“, mã informeazã Cristina. „Echiva- treabã tatãl. „Am un vis vechi: vreau un nesfîrºit ºir de blocuri. Neterminate, lentul a opt kilograme de caºcaval. Sau „ª sã vizitez mormîntul lui Ceauºescu.“ nevopsite, înnegrite de noxe ºi pãtate de ºapte kilograme de salam de Sibiu, sau…“ Vine s-o ia un prieten, posesor al igrasie, asemenea unui nesfîrºit ºir de gi- „Gata! Tãceþi! Lãsaþi fata sã se bucure de unui Trabant. Mai întîi acesta se simte obli- gantice closete publice. Biserica Olari, în prima ei searã în Bucureºti!“ gat sã-ºi cearã scuze pentru halul în care mod miraculos salvatã de urgia buldozere- Nu doreºte decît sã se vadã în pat, sã se aflã rabla. Apoi porneºte maºina, îndrep- lor, e ascunsã îndãrãtul unor blocuri, nu dea drumul lacrimilor în pernã. Lacrimi tîndu-se spre cimitirul Ghencea, dar face un cumva sã strice monotonia peisajului de imposibil de stãpînit, care n-o lasã sã-ºi ocol ca sã-i arate noul centru civic al ca- beton. Deci asta era în mintea Nebunului! înghitã caºcavalul. Puþin sã mai fi trãit ºi tot ce-a rãmas din pitalei. Complexul, amestec de monu- mentalism stalinist ºi de kitsch al anilor bãtrînul Bucureºti s-ar fi transformat în AR PE mãsurã ce trec zilele, noua rea- asemenea oroare. Dlitate, schimbãrile produse de revolu- douãzeci, e dominat de faraonica ºi inutili- O ia înapoi, pe strãduþele întortochea- þie ºi ceea ce revoluþia a lãsat neschimbat zabila Casã a Poporului, cea mai mare clã- te, ºi se retrage în biserica Sfîntul Silvestru. (pensionarii fãcînd coadã la lapte ºi pîine, dire din lume dupã Pentagonul american. κi aminteºte de cineva care i-a spus apatia de pe feþele oamenilor, resemnarea Cîþiva kilometri mai departe, la Ghen- în ajun: „Cînd Ceauºescu a poruncit sã fie femeilor trecute de prima tinereþe, aprin- cea, în tragicomic contrast (… cu rezonan- dãrîmatã Biserica Sfînta Vineri, muncitorii zînd fãrã încetare lumînãri în toate biseri- þe shakespeariene), se aflã lãcaºul veºnic al au refuzat sã execute ordinul. La fel s-a în- cile oraºului, la toate orele din zi) încep lui Ceauºescu: mormînt de sãrãntoc, cu tîmplat ºi cu militarii, care au fost chemaþi sã-i pãtrundã în conºtiinþã, transfor- o cruce improvizatã din douã bare de mai apoi. ªi-atunci au adus niºte puºcãriaºi, mînd durerea iniþialã în tristeþe ºi un ciu- 

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 21  luind publicului miºculaþiile ºi tertipurile pãrãsit. Cum ating ºaizeci de ani, toþi metal, plasat între alte douã morminte, petrecute într-o noapte în care soarta Fran- se prãpãdesc. Românii mor repede, doar de-a lungul unei cãrãri noroioase. Nu lip- þei a fost decisã la o cinã între doi oameni sîntem o þarã în curs de dezvoltare! Dum- seºte o adunãturã de amãrîþi care aprind lu- ai puterii. neavoastrã sînteþi singurul mit al scenei mînãri pentru faraonul carpatin, regretînd Tragicomedia Istoriei, desfãºuratã în noastre încã în viaþã. Aþi fost cu noi de cînd sãrãcia dinainte, generalizatã ºi demnã, ce Franþa, în acea noapte postrevoluþionarã, þinem minte – înainte de comuniºti, în tim- li se pare adevãrat lux comparativ cu mize- se suprapune tragicomediei prezentului pul lor ºi dupã! Zãu, daþi-l încolo de Pa- ria fãrã leac de sub neocomuniºtii de acum. postrevoluþionar din România. Prea puþine cific, maestre!“ „Cum ai petrecut?“, întreabã tatãl. „E s-au schimbat, în acest joc al suprapuneri- Adorat ºi rãzbunat, Tata se înfruptã din adevãrat cã vin oameni sã aprindã lumî- lor, de la Richard al III-lea, Romulus sau porþia dublã de marrons glacés, al cãror nãri la mormîntul lui?“ „Niºte dobitoci! Robespierre pînã la actualul Talleyrand. preþ e jumãtate din venitul lui lunar. Ea îl Habar n-au pe ce lume trãiesc.“ „ªtii cã eu, Nici actorul, nici publicul ºi nici marele priveºte pe milionar: scurt, gras, ochi albaº- personal, nu l-am urît chiar de tot? Cu mecanism al Istoriei. Doar micile deviaþii tri, de prunc, celular, costum din stofã de toatã pornirea lui împotriva culturii, cu ale vieþii cotidiene. mãtase, pantofi Al Capone, Mercedes albas- toatã profunda lui neîncredere în artiºti, cu ªtie toate astea înainte de ridicarea cor- tru, bodyguard de veghe. Niciodatã n-a mine s-a purtat frumos, mi-a arãtat chiar tinei, ºi totuºi, cînd se ridicã, vraja ce se vãzut pe cineva sã aducã mai bine cu Dick un soi de respect. Cînd m-a pãrãsit mama rãspîndeºte în salã anihileazã tot ceea ce ºtie Tracy! („ªi dumneata, cu ce te ocupi?“ îi stã ta, eram în turneu la Paris. L-a instruit per- ºi nu mai simte decît bãtãile asurzitoare ale pe limbã sã-l întrebe. „Crack? Speed? Ura- sonal pe securistul care ne însoþea sã facã inimii. Care devin insuportabile, gata sã-i niu rusesc?“) El nu spune niciun cuvînt, orice ca sã-mi ridice moralul, chiar cu spargã pieptul, cînd, la sfîrºitul spectacolu- doar o mãsoarã rece, cu ochii lui de prunc. preþul unei mese la Maxim. ªi cînd ai ple- lui, publicul se ridicã în picioare sã-l ovaþio- cat ºi toþi credeau c-o sã mi se cearã sã-mi neze pe maestru. În care clipã, de sub mas- VIONUL DECOLEAZà peste douã ore ºi dau demisia, a dispus sã fiu lãsat în pace.“ ca lui Talleyrand, apare bãieþandrul, dînd Atatãl îºi bea tacticos ceaiul din cana de „Personal, de-abia m-am þinut sã nu scuip drumul unei lacrimi ce i se prelinge pe la Moº Crãciun. Au trecut cinci sãptãmîni pe mormîntul lui!“ Cam aici se opreºte obraz ºi plecîndu-se adînc, în faþa publi- ºi n-a apucat sã-l întrebe niciuna din mul- confruntarea dintre tatã ºi fiicã. cului lui. tiplele întrebãri formulate înainte de a pã- „Sã mã batã Dumnezeu dacã te mint!“, rãsi Australia. EMÃexaspereazã“, gîndeºte ea în i se destãinuie fiicei, cîteva minute mai tîr- „Tatã“, îi spune, „probabil cã habar n-ai „Ctimp ce nu reuºeºte sã adoarmã, „e ziu. „Fac meseria asta de cincizeci ºi ºap- ce furioasã eram cînd veneai cu mine la ser- cã Tata desfide orice încercare de categori- te de ani ºi ori de cîte ori am o premierã, bãrile ºcolare, sã asiºti cînd mi se decer- sire. Într-o þarã atît de paternalistã prin tra- fac pe mine de emoþie, în fiecare clipã cît nau amãrîtele alea de premii, pentru care diþie, cum e þara noastrã, cu nenumãrate dureazã spectacolul!“ trudeam din greu, fãrã aplauze ºi ovaþii, un personaje exemplare masculin-protectoare, În seara asta iau masa tot la Premiera, an întreg. Fãceai mare caz, mã îmbrãþiºai, de la Decebal pînã la actualul preºedinte, al dar acum nu se mai aºazã în zona cu plastic îmi declarai cã eºti mîndru de mine, pentru cãrui aer de tãtuc a constituit bunul sãu ºi caºcaval. În seara asta, mãnîncã la masa ca dupã cincisprezece minute sã dispari, lã- electoral cel mai de preþ, tatãl meu a sfi- din mijlocul localului, în chiar inima con- sîndu-mã cu jalnica perspectivã de a înfrun- dat întodeauna arhetipul patern. I se potri- freriei celor care consumã meniul cel „ade- ta, de la capãt, încã un an. Un an întreg vãrat“. Din pricinã cã astã-searã, miliona- veºte mai degrabã prototipul bãieþandrului pentru cincisprezece minute! rul – cel care a umplut frigiderul tatãlui a cãrui unicã preocupare e jocul lui imagi- Da, am fost îngrozitor de furioasã cã în ajunul venirii ei –, ei bine, milionarul nar. Mereu dornic de atenþie, mereu plic- nu m-ai dus niciodatã la grãdina zoologicã, însuºi a ieºit în oraº în scopul exclusiv de tisit de orice n-are tangenþã cu joaca lui, de cã n-ai ºtiut niciodatã ce culoare are peria a sãrbãtori premiera spectacolului. orice þine de «realitate» ºi de «confruntãri- mea de dinþi, cã puþin þi-a pãsat dacã-mi Tipic pentru el, odatã potolitã emoþia le ei majore».“ ªi-l aminteºte în vizitã la fãcea sau nu curte vreun bãiat, ºi cã unicul iscatã de contactul cu publicul, tatãl în- Melbourne, unde unicul lucru care-l fãcea motiv pentru care ai bãgat, probabil, de cepe sã treacã în revistã toate neajunsurile seamã cã am fugit a fost frica de a nu-þi fi cu adevãrat fericit era sã fie lãsat în pace, tehnice ºi tot ce n-a funcþionat perfect sã-ºi petreacã de unul singur ziua întreagã stricat cariera artisticã. pe scenã, pentru ca în cele din urmã sã se Dar adevãrul este cã n-aº fi vrut, Doam- la etajul librãriei Discurio, unde se afla sec- lase furat de sentimentul de autocompãti- þia de texte dramatice. Cãtre searã, cînd ne fereºte, sã fii altfel. Nu-mi închipuiam mire care nu înceteazã sã-l chinuie. „ªtiaþi nimic mai exasperant decît un tatã grijuliu, venea sã-l ia acasã, îl gãsea cocoþat pe o sca- voi cã atunci cînd m-au gonit de la Na- bun educator, jucîndu-se cu mine, aju- rã, rãsfoind ultima piesã a lui Neil Simon þional, tocmai prietenii cei mai apropiaþi au tîndu-mã la lecþii, urmãrindu-mi «progre- sau a cine ºtie cui. Un bãieþandru, asta era. fost cei care au cerut sã fiu dat afarã? Cei sul», pas cu pas. Acele cincisprezece minu- Apoi, în minte formuleazã, pentru prima trei prieteni apropiaþi, colaboratorii mei de te pe an, cînd Béranger, sau Romulus, sau oarã, ceea ce dintotdeauna a simþit pentru atîtea decenii, echipa mea de încredere, Robespierre îºi dãdeau cu machiaj ca sã se el, încã de la vîrsta de doi ani, pe vremea fraþii mei…“ Milionarul se face vînãt de prefacã în tatã! Tatãl meu! Pe scena mea! cabinei numãrul treisprezece: „Îl invidiez. indignare. Tatãl a avertizat-o, de altfel, cã Nimic nu m-ar fi putut face sã simt un ase- În felul cel mai duios ºi mai matern“. milionarul se înfurie rãu, ori de cîte ori i menea extaz!“ se reaminteºte acest episod de abjecþie ORTINA E gata sã se ridice. Cu treispre- umanã. Iar acum i s-a oprit mîncarea în A AEROPORTUL din Zürich, îi trece prin Czece ani în urmã, se afla exact în acelaºi gît, nu mai poate atinge nicio fãrîmã din Lminte sã mai scurteze cele cinci ore de loc, urmãrindu-l pe Tata repetînd în Ama- nisetrul care-i zace în farfurie. aºteptare, fãcînd un duº fierbinte. Dar nu deus. ªtia cã peste cîteva ore avea sã plece „Luaþi aminte ce vã spun – toþi cei de vrea sã se spele de praful Bucureºtiului. Nu definitiv din þarã, dar el nu avea nici cea faþã“, rosteºte solemn tatãl. „Vreau sã se încã. mai micã bãnuialã. Îl privise lung, încercînd ºtie care este dorinþa mea: cînd mor, vreau La Hong Kong, iau tramvaiul pînã sus sã ºi-l imprime pe retinã pentru eternita- sã fiu incinerat. ªi vreau sã-i fie datã fiicã- de tot, de unde oraºul pare un fel de Syd- te, gîndind cã nu avea sã-l mai vadã nicio- mii cenuºa, ca ea s-o azvîrle în Pacific! Nici- ney deghizat. (În sfîrºit, pot renunþa la per- datã. Se înþelege cã aceastã ultimã imagi- un atom din mine nu vreau sã rãmînã în soana a treia, sînt aproape acasã.) ne trebuia sã fie pe scenã, pentru a fi realã. þara noastrã de rahat! Niciun atom! M-aþi Mi-o amintesc pe Fergie la Palatul Elisa- Iar acum, cortina stã sã se ridice din auzit?!“ beta: „… pot spune, cu toatã sinceritatea, nou, contrazicînd acea realitate. Iar el are „Las-o mai moale, Tatã! Unde mai gã- cã þara voastrã e cu totul diferitã de Hong sã-ºi facã intrarea, aºa cum ºi-o face întot- seºti tu în Pacific un Dorinel sã te plim- Kong!“ ªi zîmbesc. Nu din cauza lui Fer- deauna, iar publicul are sã-i aºtepte, cu res- be gratis cu taxiul, o Marie sã-þi dea roºiile gie, ci din cauza lui. piraþia tãiatã, prima replicã rostitã nonºa- crescute de ea, un public care sã te aplaude „Cum de-am ales tocmai Australia sã-mi lant, ca din întîmplare, aproape sotto voce, în picioare? E rece în Pacific, ºi multã sin- fie patrie?“, mã întreb pentru prima oarã. despicînd spaþiul împietrit, semn cã ma- gurãtate. Unde mai pui cã azi-mîine javra „Probabil din cauza marsupialelor. Ar fi pur estrul ºi-a început lucrarea. aia de Chirac o sã-ºi porneascã experimen- ºi simplu ridicol de imposibil s-o numeºti þarã-tatã!“ Astãzi e Talleyrand: blazat, cinic, deca- tele nucleare.“
dent, pervers, intrigant – ºi în acelaºi timp: „Publicul are nevoie de dumneavoastrã, elegant, nobil, trist, ba chiar idealist. Ames- maestre!“, zice careva de la altã masã. „Toa- Traducere din limba englezã de tec impecabil de puritate ºi abjecþie, dezvã- te capetele de afiº din teatrul nostru ne-au DANA LOVINESCU ºi ANAMARIA BELIGAN

22 • APOSTROF demers ce îmbinã spiritul analitic ºi „vi- „principiul unitãþii în diversitate“ ºi funda- ziunea globalã“, „construcþia elaboratã“ ºi mentându-se deopotrivã pe principiul sin- orizontul poieticii, critica transformându- cronic ºi pe cel diacronic. Pe de altã parte, se astfel într-o veritabilã „operã deschisã“, mai trebuie sã subliniez cã încãrcãtura eticã ce contribuie la eliberarea eului de avata- a acestor dialoguri este dincolo de orice rurile ideilor „condamnate la o perpetuitate îndoialã; criticul ºi teoreticianul literaturii iluzorie“. Pentru Mircea Muthu, scrisul a îºi expune cu pertinenþã ºi fermitate con- însemnat, cum mãrturiseºte undeva, „o vingerile, crezul sãu estetic, în care ideea de modalitate de autoconstrucþie în primul deontologie literarã este mereu prezentã rând interioarã“. Revelaþiile cuvântului scris, („Nu-mi place provizoratul eternizat, asumate deopotrivã cu umilinþã ºi cu orgo- nu-mi place lipsa de construcþie, dat fiind liu, au rezonanþele metafizice, grave, ale faptul cã, pentru mine, fundamentalã este întemeierii ontice: construcþia, sinteza, dar o sintezã care se fa- ce mereu, din mers. Nu-mi place aleatoris- Numai funcþionalizat în acest chip cuvântul mul, ºi încã ceva: nu-mi place, în aceastã dobândeºte valoarea terapeuticã, resimþit perioadã a postmodernismului [...] cã nu drept a doua naturã a fiinþei ºi nu doar ca se cautã acele elemente care coaguleazã o Umilinþa ºi orgoliul substitut al realitãþii. Cred, aºadar, cu obsti- forma mentis care, într-adevãr, sã fie o re- naþie, în capacitatea recuperatoare a cuvân- plicã la modernitatea târzie sau la marea tului, precum ºi în forþa sa regeneratoare scrisului într-o civilizaþie a imaginii, adesea inflaþio- modernitate cristalizatã în perioada inter- narã. Graþie paginii manuscrise ori tipãrite, belicã“). „Încrederea în cuvânt“, vocaþia sin- Iulian Boldea „cerul înstelat“ se aflã în mine, regalitatea tezei, aspiraþia spre un benefic orizont in- textului inverseazã astfel celebra formulare terdisciplinar, asumarea funcþiei soteriolo- IALOGURILE REUNITE din testamentul kantian. gice a cuvântului scris ºi relevarea ºanselor Dde Mircea Muthu în lecturii ºi comunicãrii literare de autode- Ochiul lui Osiris (Cluj- Problematica balcanismului literar trebuie finire ºi întemeiere a reliefului spiritual al Napoca: Ed. Eikon, 2010) privitã, în opinia lui Mircea Muthu, într-o fiinþei într-o lume acaparatã tot mai mult de sunt exemplare pentru des- perspectivã justã, eliminându-se conotaþiile imagine – sunt doar câteva dintre reperele tinul criticului ºi teoreti- peiorative care au fost ataºate acestui ter- tematice care articuleazã structural aceastã cianului literaturii, care men. Balcanismul este, în viziunea compa- carte în care regãsim (auto)portretul spiri- îºi dezvãluie aici preocu- ratistului clujean, „un concept-imagine“, tual al unuia dintre cei mai înzestraþi critici pãrile dominante, obse- unul dintre „reflexele balcanitãþii“, el în- literari ºi teoreticieni ai literaturii de astãzi. siile, aspiraþiile, precum ºi revelaþiile ori semnând, totodatã, „rãscumpãrarea es-
umilinþele scrisului. Voinþa de „autocon- teticã, prin semnul lingvistic deci, a unor strucþie prin intermediul Cuvântului scris“ drame multiple cu rãdãcini adânci ºi am- se întrevede în aceste pagini în care, adesea, plificate de veacurile de impact cu Semi- alãturi de turnura raþionalizantã a frazei, luna otomanã, în principal. Balcanismul întâlnim tremurul evocãrii sau melancolia estetic ca restituire ºi fixare a dramei cu re- unor irizãri afective. În preambulul cãrþii, versul sãu parodic e semnul de vitalitate a De ce scriu? În ce cred?, Mircea Muthu celulei creatoare din acest spaþiu aflat, s-a O înviere mascatã porneºte de la frustrãrile unei copilãrii ºi spus, la rãscrucea imperiilor vii sau moar- adolescenþe puse sub semnul unui destin te“. Balcanismul, „delimitabil de balcani- Mihaela Ursa tragic, în care scrisul devine mijloc de tate“, este, cum se precizeazã, „o realitate ÃD ÎN cel mai recent supravieþuire, refugiu ºi recul în imagi- politicã ºi etnicã fragmentatã“, apoi, din roman al Dorei Pavel, nar, în faþa unei realitãþi cu contururi etice V perspectiva mentalitãþii, este „parte inte- Pudrã (Iaºi: Polirom, 2010), precare. Tensiunea scrisului, mãrturisitã, e grantã dintr-o necesarã dar ºi acuzatã filozo- geamãnul poetic al primului incontestabilã, cum ºi detenta conceptuali- fie a supravieþuirii“ ºi, într-o a treia accep- roman al autoarei, Agata zantã, echilibratã mereu de vibraþiile unei þie, balcanismul, „ca rãscumpãrare prin artã murind. ªi unul, ºi celãlalt afectivitãþi nu lipsite de accent liric: a unei geografii adiabatice, trebuie înþeles spun povestea prezenti- ca o ºcoalã de stil ce aglutineazã sensibilitãþi Iatã de ce, îmi place sã cred, scrisul meu este ficãrii unor absenþe: în diferite ºi, axiologic vorbind, ca o formã de Agata murind, rescrierea tensionat, chiar concentrat ºi cãrþile publi- libertate în primul rând interioarã, în cate pânã în prezent se leagã între ele, pentru absenþei Agatei de cãtre condiþii cu regim preponderent autocratic“. sora ei Augusta prilejuieºte un discurs ca- cã – nu-i aºa? – de fapt nu scriem decât una Dincolo de conceptul de balcanism literar, singurã. Înnegresc aºadar hârtia, adesea fãrã re îºi extrage forþa tocmai din senzorialita- nicio plãcere, ca sã caut – prin mijlocirea care apare cu o constanþã semnificativã în tea maladivã ºi seducãtoare a recuperãrii doar a cuvântului – desenul, eliberat de cu- aceste pagini, tematica volumului se leagã unei fantome, a unui inexistent dublu. În loarea grasã, al unei geografii spirituale in- ºi de relevanþa spiritului transilvan („Ar- Pudrã putem citi jumãtatea nescrisã a ace- dividuale ºi, dacã se poate, colective. Scriu deleanul are dorinþa, dar ºi voinþa spiri- lui roman: cum ar fi dacã dorinþa de a deoarece ºtiu cã alinierea, mereu întreruptã tului de sistem sau, mã rog, de cuprinde- nu-l pierde pe cel atât de important pen- ºi mereu reiteratã, la valorile Europei Apu- re sistemicã“), care se caracterizeazã prin sene e un proces firesc ce nu poate totuºi tru noi ni s-ar împlini ºi dacã el ar mai avea mentalitatea pragmaticã, a lucrului bine o ºansã la viaþã? Dacã nu am avea de re- recuza postulãrile noastre sud-est europene. fãcut („el îºi duce gândul pânã la capãt“), De aici ºi pânã la poziþia, puþin comodã, a zolvat problema depãºirii morþii celuilalt? sau prin accesul la „regalitatea“ categoriei Punctul în care cele douã romane se despart lui solus contra omnes nu mai e decât un pas. organicului, „decelabilã în modul cum (re)- În fapt, însã, demersul meu critic ºi morfo- fundamental este imprevizibila soluþie nara- logic e în esenþã integrativ tocmai prin aspi- trãieºte istoria, în ataºamentul faþã de tivã: în locul unui nou roman psihologi- raþia, venitã din interior, spre conceptua- valorile date sau create“. Interesante sunt, zant, scris la persoana întâi, din perspecti- lizare – veritabil reflex al autoproiecþiilor (id alãturi de aprecierile despre profesia ºi va martorului absenþei/morþii, Dora Pavel est: eliberãrilor) încercate de-a lungul celor vocaþia de dascãl universitar, paginile con- ne oferã aici perspectiva protagonistului peste douã decenii de când scriu. fesive; aici sunt rememorate aspecte ale acestei tranzacþii viaþã-moarte, perspectiva unei copilãrii ultragiate de demonia comu- mortului reînviat însuºi, redatã în mare Recunoscându-ºi fibra „transilvanã“, Mir- nismului, în care lectura a constituit un parte de la distanþa persoanei a treia. De cea Muthu aderã la principiile ºi formele refugiu, o cale de acces spre universul fic- altfel, nu este niciun secret cã Dora Pavel conceptualizãrii ºi ale sintezei, la „examenul þional eliberator, dupã cum literatura de este o scriitoare de obsesie, cã explorãri- morfologic al formelor literare ºi struc- calitate a constituit o modalitate de „rezis- le sale romaneºti preferã sã adânceascã un turilor mentale“, ce mediazã între metodo- tenþã pasivã“. Referindu-se la conceptul set limitat de termeni (vezi gemelaritatea, logiile tradiþionale ºi spiritul sistemic, dar de „geografie literarã“, Mircea Muthu re- incestul, explozia tabuului sexual ºi în mai ºi între limbajul teoretic ºi „frisonul afec- levã principalele dimensiuni ale unei ast- puþin reuºitul Captivul), înainte sã expan- tiv“. Marea literaturã e decriptatã ca o „fi- fel de modalitãþi de explorare criticã, ce losofie ad concretum“, aptã a fi relevatã prin se integreazã în „studiul de morfologie a  intermediul conceptului-imagine, printr-un formelor de reprezentare literarã“, ilustrând

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 23  rirea, iluminarea unui rãspuns, din ritmul tare în ordinea puterii de sugestie, Pudrã deze tematic. Avantajul acestei sondãri, al amnezic al refacerii unui original mãrtu- mizeazã pe douã piese câºtigãtoare: prima acestui efort vertical, este excelenþa psi- risitor. Pentru a afla adevãrul, Carasiniu este chiar tratarea tabuului existenþial ºi re- hologicã, analiticã ºi contemplativã, dez- parcurge bolgiile unui iad de recuzitã (vezi ligios în cheie derizorie, ca imposturã, în avantajul îl reprezintã parþiala sacrificare a parcursul sãu dinspre capelã înspre spital, maniera în care apare în proza universalã epicului. poliþie, restaurant, hotel). El însuºi purtãtor contemporanã, ºi nu încrâncenat negator, Povestea este cât se poate de ºocantã: de mascã (pentru cã „mirosul de mort“ îl cum apare în romanul modern (de analizã, Carasiniu, tânãrul de douãzeci ºi ºapte de însoþeºte ca pe Jean Baptiste Grenouille, cu concluzie existenþialistã, mai ales), cu ani în jurul cãruia se construieºte Pudrã, din Parfumul lui Süskind, propria lipsã de care autoarei i s-au atribuit afinitãþi la pri- se trezeºte într-o situaþie de transfigurare miros – ca o marcã ruºinoasã a identitãþii), mele romane. A doua este formularea unei pe care o înþelege tot atât de puþin pe cât Carasiniu ajunge în postura receptorului de sfidãri a verosimilitãþii chiar din interiorul înþelege Gregor Samsa trezirea lui drept confesiuni. convenþiei realiste, strict dependente de ve- gândac. Dupã douã zile de moarte clinicã, A doua cheie de lecturã, oarecum su- rosimilitate. Aceste mize de o importanþã declaraþia de identitate „eu-sunt-restaura- praimpusã, dar obligatorie, este aceea a sce- crucialã, alãturate stupefiantei intrãri în tor-de-artã“ îl ridicã din morþi în capela nariului hristic al învierii: personajul Dorei subiect, fac din Pudrã un roman excelent, familiei. Prima parte a romanului este ocu- Pavel se trezeºte la viaþã a treia zi dupã care realizeazã atât un set de performanþe patã de aceastã reapropriere a vieþii, din moarte, cade de douã ori în genunchi pe estetice, cât ºi o ofertã pasionantã de lectu- interior, dinspre stomac, cãtre exterior, iar strada Bisericii Ortodoxe, parcurgând un rã, concurând pentru eºalonul întâi al pro- cheia narativã este kafkianã: de la „lichidul drum al crucii invers, coborând o Golgotã zei româneºti contemporane. ºi secreþiile gastrice“, de la o conºtiinþã cor- care nu mai primeºte sacrificii, este prima
poralã imposibil de mobilizat pentru a miº- datã recunoscut de Gina (femeie nu numai ca unitar un corp care fusese pãrãsit, pânã cu numele, dar ºi proscrisã a lumii celor la înregistrarea clinicã ºi nonemotivã a vii). Pentru Dora Pavel, în Pudrã, moartea amintirilor de familie. Tot aici se aflã una ºi învierea au devenit o farsã actoriceascã, dintre cele mai importante chei de lecturã: iar mântuirea nu se reveleazã decât pentru Limba de lemn, imaginarea morþii ca viaþã, dar ºi a unei a fi, în cele din urmã, refuzatã (pentru cã discontinuitãþi între ce a fost înainte de maxima trezie de la capãtul acestei nopþi, de esenþã tare moarte ºi ce este dupã depãºirea morþii. în plinã luminã ºi la debutul vieþii celei noi, Carasiniu vede „ieºirea“ din moarte ºi în- este înlocuitã cu aþipirea, cu recãderea sal- toarcerea la viaþã ca pe o cãdere în gol, îm- vatoare în somn). Francisc Baja potriva percepþiei comune a morþii ca Pomeneam mai sus despre sacrificarea PECIFICà SISTEMELOR „ieºire“ din viaþã. Impulsul întoarcerii nu epicului, pentru cã – dacã dã dovadã de Stotalitare, nãscutã din existã. Revenirea la cei dragi (tatãl sãu ºi vreo deficienþã – atunci aceasta se vede în dorinþa de a masca reali- sora Carola) îi apare ca o impudoare ori ca momentele când romanul ar trebui sã alter- tatea, limba de lemn îºi o impertinenþã („nu se face sã apari aºa, neze vocile pentru a construi mai multe manifestã în continuare posibilitãþi de lume. Or, în dialogurile lor, tam-nesam în uºa casei la miez de noapte, impostura în contempo- personajele vorbesc cu aceeaºi voce, cu strigoiul amator ºi plicticos în care nu mai raneitatea noastrã, ce încã aceeaºi fluenþã discursivã, cu aceleaºi pre- crede nimeni“), dar refuzul sãu are de a face nu ºi-a dezvoltat anticorpi (tot mai clar spre final, dupã ce depãºeºte ferinþe lingvistice: Carasiniu „sunã“ la fel suficient de puternici. Car- „oroarea“ pielii celei noi) ºi cu potenþialul cu naratorul, uneori cu exagerãri sapienþia- tea Limba de lemn în presã, coordonatã de eliberator de determinaþii al acestei ieºiri le, chiar ºi atunci când se adreseazã cuiva, Ilie Rad ºi apãrutã la Editura Tritonic, „dincolo“ („va trãi! La fel ca acum, n-o sã Gina „sunã“ la fel cu protagonistul, iar di- conþine studii ce au fost prezentate în mai doarmã. N-o sã mai doarmã noaptea... ferenþele specifice rãmân stridente, pilotul n-o sã mai doarmã în nicio noapte, n-o sã de curse Caba îi vorbeºte lui Carasiniu, ca cadrul unui simpozion naþional din anul mai doarmã în nicio noapte, cât o trãi!“). un romancier, despre Iulia, „cu braþe ma- 2008, ce încearcã (ºi reuºeºte) sã gãseas- Douã filoane expresive se intersecteazã iestuoase ºi cu o piele nefiresc de albã, de cã o punte de legãturã între limba de lemn în metafora pudrei: cel al morþii ºi cel al ar- parcã ar fi fost zãmislitã la început de secol de astãzi ºi cea de dinainte de 1990. tificiului mãºtii. Protagonistul, „marele douãzeci ºi ar fi reînviat acum, ºi pe care Dogmatizarea limbii de lemn în peri- pudrat“, este cel care se ridicã (întâi la n-o vedeam nicicum practicând sculptura oada comunistã, precum ne-o înfãþiºeazã figurat, apoi la propriu), din propria pul- – o artã atât de atroce ºi de masculinã, în excelentul ei studiu Tatiana Slama- bere, din praful ºi deºertãciunea care se în fond“. Ironic, personajele rãmân în Cazacu, se transpune într-o oficializare a aleg, în comentariul ecleziastic, de orice acest fel unele „de hârtie“, niºte mãºti pânã unui limbaj autoritar, internalizat „prin destin omenesc. Pe de altã parte, el este în la urmã în deplinã conformitate cu rulajul memorare în mare mãsurã forþatã, obli- aceeaºi mãsurã „marele actor“ purtãtor de romanului în metaforele butaforice. Totuºi, gatorie, întãritã ºi prin teamã“, ce devine mascã, personajul versatil, „care ia mulajul ele nu sunt programate pentru acest sta- în mâinile puterii chiar o „stratagemã“. O ºi glasul tãu, statura ºi prestanþa ta“, al tut, ci sfârºesc astfel, aº spune, pentru cã stratagemã, cãci învãþarea ei însemna teatrului celorlalþi. Disputat între iubirea Dora Pavel iese aici dincolo de zona sa obedienþã faþã de sistem, ce se rãspândea (doritã, dar neprimitã) a Graziei ºi dorinþa de excelenþã (ºi confort artistic), care este prin exemplul imitaþiei, prin care limba (necãutatã, dar substituitã iubirii) a Davi- aceea a discursului direct, interior, de o de lemn ajunge limbajul comun al prole- dei, Carasiniu restaureazã la nesfârºit tablo- luciditate dureroasã, al eului. tariatului, discursul plagiat ce-i uneºte în uri incomplete: deprinderea „înfrânãrii“, Spre deosebire de Agata murind, cu ca- aceleaºi stereotipuri lipsite de viaþã, pânã apreciatã în tehnica restaurãrii plastice, este re, dupã cum spuneam, Pudrã este com- la urmã reprezentând „un fenomen de practicatã în amintire ºi rememorare alãturi parabil la nivelul problematicii, noul roman ºtergere a diferenþelor din limbaj“. de machiajul sus-amintit. Romanul creºte al Dorei Pavel afirmã o altfel de reuºitã Dar limba de lemn poate fi privitã ºi ca din încetineala cu care se instaleazã lãmu- scriitoriceascã. Având o temã încã ºi mai „un eºec al discursului“, perspectivã din

Cãrþi primite la redacþie

• Paul Morand L’Européen: Les Actes du Collo- • Mihai Mãniu- • Alexandru que, septembre, þiu, Memoriile Niculescu, 2009, Bucarest, • Letiþia Ilea, hingherului, Peregrinãri uni- Ambassade de Blues pentru cai roman, ilustraþii versitare europe- France en Rou- verzi, Bucureºti: de Iuliana Vîlsan, ne – ºi nu numai, manie, l’Institut Ed. Cartea Cluj-Napoca: Ed. Bucureºti: Ed. Français de Româneascã, bybliotek, 2010. Logos, 2010. Bucarest. 2010.

24 • APOSTROF care ea este „demnã de a fi ridiculizatã“, tar al acestui limbaj se dovedeºte a fi, ca autoportret dinamic al entitãþii formate din precum ne spune Gabriela Rusu-Pãsãrin, la toþi paraziþii, foarte tenace“. omul ºi scriitorul Augustin Buzura. Incur- iar aceastã cãdere a limbajului este negocia- Tot ce ne rãmâne de fãcut este sã ne siune genealogicã în istoria personalã ºi în tã de fiecare vorbitor în funcþie de ca- vaccinãm din timp împotriva limbii de istoriile cãrþilor pe care le-a scris, O con- pacitatea sa de a nu se lãsa asimilat în acest lemn ºi, eventual, sã citim periodic câte o vorbire cu Crisula ªtefãnescu dezvãluie pro- tip de limbaj. Fie cã vorbim de „snobism“ nouã apariþie editorialã ce trateazã mal- filul unui om de culturã sigur de valorile sau de „constrângere“, prin care ea este în- formaþiile viitoare ale acesteia. estetice cu care opereazã, tranºant în apre- corporatã în gesturile cotidiene, ea consti-
cierea adecvãrii unor stereotipii din aria tuie ºi accesul, nu neapãrat ezoteric, la un mentalitãþilor, obiectiv în raport cu gradul cod al limbajului. Cei ce îl codificã ºi de- de implicare al scriitorului în treburile codificã sunt participanþi la un discurs emi- Cetãþii, dar, mai ales, înclinat cãtre o iden- namente nereflexiv, pentru simplul motiv tificare integralã cu propria sa creaþie. În cã „limba de lemn nu este reflexivã“. Lim- acest context, o declaraþie precum: „Bio- ba de lemn enunþã realitãþi care par a fi rea- Mãrturisirile unui om grafia mea nu are importanþã. Eu sunt le ºi care sunt doar o evanescentã perdea de cãrþile mele ºi atâta tot“ nu intrã în contra- fum ce mascheazã impostura ori incapaci- de culturã dicþie cu recunoaºterea ubicuitãþii politicii tatea de a gândi raþional. pe fiecare palier existenþial, inclusiv pe acela Felul în care se produce acest limbaj Constantina Raveca Buleu al scrisului. Adãugat în 2004, Post-scriptum utopic îl aflãm din studiul lui Dumitru reconfirmã perspectivele teoretice ale inter- Irimia: suspendarea „raportului semantic TRÃI, A scrie, volumul viului din 1989 ºi dã mãsura statorniciei realitate-cuvânt ºi absolutizarea funcþiei co- Alui Augustin Buzura convingerilor estetice, filosofice sau pur native a limbajului transformat în mijloc de apãrut în 2009 la Editura mundane ale lui Augustin Buzura. manipulare“. Realitatea întotdeauna a Limes din Cluj-Napoca, Afirmat în interviul realizat de Viorel constituit un obstacol pentru sistemele to- reafirmã, încã de la nivelul Cacoveanu în 1988 (redat în ultima sec- talitare. Pentru a face faþã acestei realitãþi titlului sãu, echivalenþa þiune a volumului) ºi actualizat la Revolu- materiale ºi sociale, trebuia inventatã o so- ontologicã dintre viaþã ºi þie, principiul speranþei se estompeazã luþie, artificialã evident, iar discursul sã de- cãrþi, mãrturisitã de mulþi treptat în faþa asaltului istoriei, inventarul vinã un „act de pseudocomunicare lingvis- scriitori. incomod fãcut de Augustin Buzura ac- ticã, în contradicþie cu însãºi natura limbii“. centuând involuþiile ºi tristeþile din Ro- Limba de lemn, limbajul artificial, dis- Am spus deseori cã îmi mãsor viaþa în cãrþi mânia postrevoluþionarã. cursul codificat recurg la „un numãr mare ºi nu în ani – scrie Augustin Buzura în des- Din nefericire – noteazã scriitorul –, nici cel de eufemizãri“, precum reiese din studiul chiderea cãrþii. Iar cum mai am suficiente subiecte de roman, dar ºi puterea de a le mai cinic dintre cinici nu cred cã ºi-ar fi pu- Nicoletei Mihai, eufemizãri prin care se scrie, încerc sã-mi petrec cât mai mult timp tut imagina cum va fi România peste douã- încearcã denominarea directã a „unei rea- în lumea personajelor mele. Din când în zeci de ani. O þarã muribundã. Aºa a carac- litãþi neplãcute“, procedeu totuºi primitiv, când însã, sunt obligat sã privesc în urmã cu terizat-o preºedintele ei, domnul Traian rãmãºiþã a epocilor animiste. Un caz pil- luciditate, fãrã prejudecãþi, anumite momen- Bãsescu. Sigur, este ºi meritul nepieritor al duitor îl avem în contextul cutremurului te importante sau întâmplãri peste care am domniei sale cã a ajuns astfel, deºi nu sunt din 1977, când autoritãþile se strãduiau sã trecut în grabã sau le-am lãsat rezolvarea convins cã a reuºit sã înþeleagã acest amã- întocmeascã o telegramã cât mai diafanã în seama zilei de mâine. Un mâine în care nunt. La noi, numai alþii sunt de vinã. Chiar am crezut cu toatã puterea ºi de dragul cã- ºi oracolul din Dãmãroaia, Silviu Brucan, ne Ceauºeºtilor aflaþi în Africa, adicã sã îmbãl- dãduse douãzeci de ani ca sã ne revenim, nu sãmeze eufemistic realitatea: ruia, în acele zile uimitoare ºi atât de mult visate, ale Revoluþiei, aº fi sacrificat orice, sã ne pomenim în situaþia jalnicã de acum, fãrã ezitare. când am ajuns iarãºi în plin ceauºism, dar În loc sã organizeze imediat ajutoare de în versiunea lui cea mai penibilã ºi cu ac- urgenþã, echipa rãmasã în locul lor a pierdut tiviºtii cei mai neruºinaþi. ore în ºir întrebându-se cum sã formule- A trãi, a scrie reprezintã o asemenea privire înapoi, o analizã ºi o explicare a traseelor ze telegrama prin care sã-l informeze pe În opinia lui Augustin Buzura, linºajele biografice, o tentativã de clarificare a locu- Ceauºescu în legãturã cu catastrofa. S-a mediatice, distrugerea valorilor intelec- lui omului ºi scriitorului Augustin Buzura pierdut astfel timp preþios pentru a potrivi tuale, politizarea culturii ºi carenþele grave fiecare cuvânt, fiecare nuanþã, fiecare epitet în þesãtura capricioasã a istoriilor reale ºi ale sistemului transformã România într-o – pentru a minimaliza catastrofa ºi a-l asigu- fabricate în învãlmãºeala postrevoluþiona- „þarã în care te simþi tot mai strãin ºi in- ra pe Conducãtor cã guvernul controleazã rã, dar ºi o plonjare în geneza creaþiei sale util“. Nota personalã adusã în sprijinul situaþia. ºi a principiilor care-i structureazã arta acestei opinii vine din reconstituirea pro- scriitoriceascã. priei sale experienþe cu Fundaþia Culturalã Procesul eufemizãrii se reflectã la toate ni- Perspectiva sinteticã din De la un zid Românã, în vreme ce seria de interogaþii velele administraþiei, fie cã ele mascheazã la altul, prima parte a volumului, dezvãlu- despre libertate ºi dictaturã, inserate în- dezastrul economic, prin cuvinte de genul ie, pe de o parte, profilul unui profesionist tr-un dialog rafinat cu Dostoievski sau lipsuri, neajunsuri sau echivocul comic al al scrisului ºi, pe de altã parte, o conºtiinþã Erich Fromm, converteºte cultural întrega termenului greutãþi, fie cã mascheazã ani- extrem de sensibilã la mutaþiile istorice ºi viziune într-un discurs menit sã dea mã- hilarea claselor sociale împrumutând ter- la efectele lor asupra culturii. Cea dintâi sura intelectualului Augustin Buzura. meni tehnici, ca epurare, sau militari, pre- ipostazã se concentreazã perfect în mãrtu- cum lichidare. risirea: „odatã ce am înþeles ce înseamnã a Privind în urmã cu toatã luciditatea, pot Totuºi, limba de lemn nu e o limbã scrie ºi a rãspunde pentru fiecare cuvânt, susþine cu „cãrþile pe masã“ cã, mie, per- moartã. Ea îºi trãieºte încã actualitatea. m-am strãduit sã-mi fac meseria de scriitor sonal, Revoluþia nu mi-a redat libertatea de Conform lui I. Funeriu, prezent ºi el cu cu orice risc“. Însã „orice risc“, în contextul a scrie, deoarece, în ciuda cenzorilor ºi a un studiu excelent, regãsim în cadrul dis- regimului Ceauºescu, departe de a fi urmat ameninþãrilor, m-am simþit întotdeauna cursivitãþii contemporane, chiar în cadrul post festum de alocarea orgolioasã a vreu- liber. Drept pe care, de altfel, mi l-am câº- proiectelor de cercetare ºtiinþificã, „relicve nei disidenþe, se traduce printr-o atitudi- tigat singur. ªi, totuºi, mi-a adus ºi mie ceva ale limbii de lemn, care se reproduc ruti- ne inteligentã, lucidã ºi responsabilã. Gra- Revoluþia: o nouã generaþie de agresori [...] nier în toate tipurile de discurs“. Motiv þie acesteia, decembrie 1989 l-a gãsit pe Dacã aº avea mãcar câþiva ani mai puþin, pentru care autorul calificã limba de lemn Augustin Buzura pendulând între resem- m-ar tenta niºte baricade, la propriu, ºi sunt convins cã nu aº fi singur pe ele. Paginile de astãzi drept un adevãrat „strigoi“, narea cu ideea unei existenþe percepute ca acestei cãrþi, aºa cum au fost ele scrise, sunt, aceasta pentru cã, deºi oficial am decla- un rãzboi de uzurã ºi, în trena cãderii însã, din pãcate, singura mea baricadã. Pe rat-o decedatã laolaltã cu gloria comu- Zidului Berlinului, speranþa cã lucrurile se care sper sã am puterea sã o înalþ ºi mai mult nismului, „moaºtele ei ne viziteazã încã“. pot schimba ºi în România. Reluatã în A Cauza se aflã în „formidabila capacitate de trãi, a scrie, dupã o editare anterioarã în- – scrie, în 10 noiembrie 2009, Augustin regenerare a limbajului de lemn. Matriþe- tr-un volum din 2004, convorbirea sa cu Buzura, fidel credinþei sale cã a scrie le sale se reînnoiesc mereu, tot aºa cum Crisula ªtefãnescu, realizatã la München înseamnã implicit a te implica ºi a face în naturã apar forme noi de paraziþi re- la începutul lui decembrie 1989, consem- zistenþi la medicamente. Sistemul imuni- neazã aceastã speranþã pe fundalul unui (Continuare în p. 29)

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 25 Film Avatar – o maºinã de fantasme ºi reverii

Ioan Pop-Curºeu

-AU SPUS ºi, desigur, se vor mai spune diul prieteniei cu oamenii de ºtiinþã, sen- film ca Avatar cade bine în România con- Sîncã foarte multe lucruri despre Avatar, sibil la valori neperisabile: prietenie, dra- temporanã, unde politicienii din vârful filmul din 2009 al lui James Cameron, cea goste, devotament, ataºament faþã de na- piramidei promoveazã proiecte distrugã- mai scumpã producþie (buget de 237 de turã (manifestat în forme apropiate de toare pentru mediu ºi pentru cetãþenii milioane de dolari, plus încã 150 de milioa- ecologismul radical contemporan, de pan- zonelor afectate, doar din raþiuni financia- ne investite în publicitate) ºi unul dintre teismul cvasireligios al miºcãrii New Age). re: în Munþii Apuseni, Roºia Montanã ºi cele mai mari succese din istoria cinema- Apoi, în paralel, printre Na’vi, învaþã sã Ocoliº ar fi doar douã exemple în acest tografului. Cã ar avea un scenariu inept, adopte un nou mod de viaþã, în armonie cu sens. Dacã semnalul de alarmã tras de ONG- plin de naivitãþi revoltãtoare; cã ar fi încãr- pulsul Marii Mame (Eywa), devenind astfel uri, de artiºti, de intelectuali, de oamenii cat de semnificaþii rasiste; cã ar fi prea poli- Omaticaya, membru cu drepturi depline al simpli afectaþi de aceste proiecte nu va trezi tically correct; cã nu s-ar plasa – ca produs poporului uriaºilor albaºtri ºi codaþi de pe pe nimeni, nu ne rãmâne decât sã sperãm estetic – nici la înãlþimea banilor investiþi Pandora. Scurtcircuitând ºi amestecând în cã natura ultragiatã, Eywa, se va rãzbuna. în el, nici la nivelul fabulosului succes de permanenþã cele douã niveluri ale iniþierii Dar, dincolo de scenariu ºi de mesaj, acest public repurtat. Relativa dizgraþie de la pre- lui Jake Sully, Cameron construieºte o po- film se dovedeºte extrem de captivant miile Oscar, care au adus filmului doar trei veste care – deºi aparent simplã – þine spec- ºi aº spune chiar revoluþionar pe tãrâmul statuete (efecte speciale, imagine, sceno- tatorii atenþi pe tot parcursul filmului ºi îi specific al cinematografului, anume acela al grafie), în locul celor nouã scontate în ur- stimuleazã din punct de vedere emoþional. imaginilor mobile, al poveºtii spuse cu suc- ma nominalizãrilor, a relansat dezbaterile De fapt, iniþierea lui Jake Sully mai pre- cesiuni de cadre, al desfãtãrii pure a pri- pe un ton foarte critic. Ar fi, fãrã doar ºi zintã un aspect, care o leagã de marea tra- virii – pe care n-o poþi respinge decât în poate, interesant de analizat fiecare obiecþie diþie romanticã a literaturii cu avataruri. numele unor argumente „protestante“. în parte, dar nu semnificaþiile ideologice Derivând din sanscritul avatara, care de- În 1933, cu o intuiþie profeticã, Benja- sau problemele relative la management ºi semneazã coborârea unui zeu într-o formã min Fondane afirma în legãturã cu evoluþia marketing mã vor interesa aici. Voi încerca umanã (dar nu obligatoriu), pe durata unei ulterioarã a cinematografului, care tocmai o scurtã analizã pur esteticã a filmului, cen- vieþi, aceastã schimbare de identitate, de devenise din „mut“ – „vorbit“, o serie de tratã, aºadar, în primul rând pe scenariu, trup, i-a fascinat pe scriitorii veacului al lucruri care nu pot sã nu ne frapeze dupã apoi pe detalii legate de compoziþia ima- XIX-lea. Avatar de Th. Gautier (1856) pu- ce ieºim de la proiecþia cu Avatar: ginii ºi pe câteva observaþii punctuale ne în scenã povestea pasiunii lui Octave despre muzicã. de Saville pentru contesa lituanianã Pras- Acesta e un vechi vis al negustorilor de ci- Cei care obiecteazã banalitatea scenariu- covie Labinska. Deoarece contesa îºi iubeº- nema. În neputinþa lor de a copia viaþa – lui pierd din vedere cã Avatar se încadreazã te soþul ºi fiindcã pasiunea tânãrului pare ceea ce cred ei cã e viaþa – au sperat, de la început, sã demoleze teatrul ºi sã treacã pe în categoria filmului SF, cã nu e o dramã lipsitã de orice speranþã, Saville îºi trimite, psihologicã sau orice alt fel de producþie ajutat de bizarul doctor Balthazar Cher- acolo cu plugul. Dar pentru aceasta trebuia captatã vorbirea; a fost captatã; trebuia cinematograficã, unde complexitatea ºi fi- bonneau (un hibrid de Faust ºi Mefistofel), surprins relieful – va fi surprins. Va rãmâne neþea scenariului ocupã un rol major în iniþiat în India în doctrinele cele mai stra- de obþinut culoarea, deoarece viaþa – se pare efectul estetic trezit de opera în cauzã. Nu nii, sufletul în cel al contelui Olaf Labinski. – e coloratã: va veni ºi asta. Va trebui apoi trebuie, prin urmare, sã cãutãm aici un Chiar ºi aºa, contesa nu-l iubeºte, deoarece sã ne smulgem din aceastã „convenþie“ pue- scenariu de calitatea celor din Citizen Kane Saville rãmâne un melancolic incurabil, cu rilã: ecranul, ca ºi cum filmul n-ar fi decât o sau Hiroshima, mon amour. crize de violenþã, un personaj cu caracter pânzã pictatã. Pe gârlã cu el! Se va proiecta Mai mult decât atât, aspectele SF ale fil- sumbru, diferit de cel al soþului angajat în în spaþiu liber. mului (omniprezenþa ecranelor, rolul jucat rãzboaiele din Caucaz. Doctorul Cherbon- în povestea din Avatar de echipa de cerce- neau (al cãrui nume prezintã oarecari legã- Iatã, aºa cum preconiza Fondane în 1933, tãtori condusã de Grace – Sigourney Wea- turi simbolice cu cãrbunele) schimbã iden- cu filmul lui James Cameron – deºi nu ne ver – care face investigaþii pe planeta Pan- titãþile încã o datã, dar sufletul lui Saville aflãm în faþa singurei tentative de acest gen dora, câteva ecouri din Jurassic Park de evadeazã în spaþiul nelimitat ºi doctorul, (s-au produs deja aproximativ 250 de filme Steven Spielberg) se conjugã armonios cu deja bãtrân, profitã pentru a se transfera pe 3D, cele mai multe americane) – cinema- o logicã de basm, excelent pusã în scenã de sine în trupul inert al lui Octave, bene- tograful a dobândit pe de o parte relieful, regizor. De aceastã logicã de basm þin în- ficiind astfel de o nouã viaþã. Avatarul lui ºi încã unul aºa de pregnant, încât specta- fruntarea dintre bine ºi rãu ºi polarizarea Gautier, la fel ca filmul lui Cameron, este torul are senzaþia cã e acolo, în inima maniheistã a personajelor (nuanþatã totuºi deci o poveste despre dezmãrginire, despre imaginii, cã „avatarul“ sãu participã la ac- uneori), precum ºi tema centralã a filmului, libertate, despre dragostea mai presus de þiune, iar pe de altã parte proiecþia este pe aceea a unei iniþieri. Sã ne aducem aminte fire – care nu se poate desãvârºi decât cu o cale sã se elibereze de „convenþia“ ecranu- în câte basme eroul, la fel ca Jake Sully schimbare de personalitate, cu o transgre- lui. Senzaþia produsã de aceste douã pro- (Sam Worthington) al nostru, este la în- siune a datelor imediate ale fiinþei. Mai cese paralele, solidare, e într-atât de pu- ceput un tânãr prostuþ, dar cu inimã vitea- mult însã decât cu nuvela lui Gautier, filmul ternicã, încât, când colonelul ticãlos ordonã zã, care sfârºeºte – la capãtul lanþului de lui Cameron mi se pare a avea fascinante o ºarjã cu bombe lacrimogene împotriva încercãri iniþiatice – prin a deveni om în conexiuni cu Avatarii faraonului Tlà, de indigenilor, una dintre ele a explodat aºa deplinul înþeles al cuvântului. Aventura Eminescu, atât la nivelul atmosferei fantas- de aproape de mine, cã m-am lipit in- ontologicã a lui Jake se petrece la douã ni- tice, al filozofiei panteiste în care se scaldã stinctiv de spãtarul scaunului, cu o miºcare veluri diferite. În primul rând, printre oa- cele douã opere, cât mai ales la nivelul bruscã, incontrolabilã, de panicã. meni, devine, din soldatul american pro- compoziþiei vizuale a peisajelor sau la cel Graþie filmãrii originale, cu un sistem slãvind ideologia militaristã a þãrii sale al utilizãrii savante a cromaticii. revoluþionar, pus la punct de Cameron îm- (exercitatã acum, în 2154, ºi la 4,4 milioa- ªi, pânã la urmã, ca sã închei cu ches- preunã cu directorul de imagine Vincent ne de ani-luminã de Terra), prin interme- tiunea scenariului fãcând o parantezã, un Pace, ºi numit „fusion digital 3D camera

26 • APOSTROF system“, care-i permite regizorului sã evo- lueze liber într-un spaþiu 3D ºi sã editeze pe computer universul astfel generat, pro- funzimea de câmp ajunge la un nivel de rafinament încã neatins în nicio epocã de evoluþie a cinematografului. Aparatul in- ventat de Cameron & Pace ºi construit de Sony este de zece ori mai uºor decât tra- diþionalele camere de filmat în 3D, poate fi mânuit de un singur operator ºi este pre- vãzut cu o pereche de lentile stereoscopice, menite sã se apropie de modul în care per- cepe realitatea ochiul uman. Acest tip de aparat i-a îngãduit regizorului sã capteze simultan douã imagini care se aliniazã per- fect ºi produc astfel iluzia de profunzime ºi mai ales pe aceea de relief. Spaþiul este in- finit de adânc ºi cred eu cã aruncã definitiv în aer partiþia tradiþionalã în prim-plan, plan mediu ºi plan îndepãrtat, pe care ne-a im- pus-o în mod totalitar experienþa picturii în perspectivã a Renaºterii, cu modelul ei geometric riguros, dar finit, de convergenþã a axelor de simetrie în punctul asupra cã- ruia ochiul se focalizeazã în mod spontan. În Avatar, modelul perspectivei geometrice nu mai funcþioneazã, spectatorul nu mai are loc fix de unde sã domine cu privirea opera de artã (e înãuntru), ochiul percepe formele în acelaºi timp din mai multe puncte, iar imaginea se hipertrofiazã în toate direcþiile, punând sub semnul între- bãrii conceptul însuºi de cadraj sau sepa- rarea netã între lumea ficþionalã ºi lumea spectatorului... Ca sã revin la experienþa empiricã de spectator, au fost momente când mi se pãrea cã sunt inserat în textura imaginii, cã mã înconjoarã formele fantas- tice create de regizor din stânga ºi din dreapta, ba mai ales de deasupra, cã exis- tã jocuri de imagini paralele dincolo de suprafaþa de încadrare a ecranului. sã existe), cascadele, animalele, florile, uma- La impresia de vertij pe care o comuni- Somptuozitatea vizualã a filmului vine noizii care locuiesc pe aceastã planetã (di- cã ansamblul, contribuie în mare mãsurã ºi ºi de la cromaticã. Se vãdeºte aici o predi- mensiunea lor e dublã faþã de a pãmânteni- dozajul savant al zgomotelor sau coloana lecþie a lui Cameron pentru culorile pure ºi lor). În acest sens, putem afirma cã poetica sonorã foarte reuºitã (realizatã de James mai puþin pentru nuanþe, pentru contras- regizoralã a lui James Cameron este în mod Homer). În materie de muzicã, se trece de tele marcate clar, fãrã tranziþiile de rigoare, evident hiperbolicã, mizând pe grandoa- la sonoritãþi psihedelice, transmundane ori pentru luminozitatea puternicã, menitã re, hipertrofie, depãºire permanentã a limi- (Into the Na’vi World), la mari ansambluri sã punã ºi mai bine în luminã cruzimea telor în toate direcþiile posibile (inclusiv li- simfonice, sau la un cântec în stil MTV, I See culorilor. Verdele strãlucitor al pãdurii de mitele inerente limbajului cinematografic). Yo u , interpretat de Leona Lewis, despre pe Pandora rãmâne multã vreme întipãrit Poate cã tot ce am afirmat pânã acum e care putem paria cã – la fel ca tema din Ti- pe retinã, la fel ca albastrul-turcoaz al ikra- de naturã sã dea impresia cã Avatar e un tanic – va deveni un hit superascultat pe nilor, un soi de pterodactili cãlãriþi prin aer film static. Dimpotrivã, e o operã de artã întreaga planetã. În anumite momente de de rãzboinicii Na’vi. Ca sã nu mai vorbim extrem de dinamicã, graþie efectelor spe- crizã, când încearcã de pildã sã vindece rã- de roºul purpuriu al uriaºului monstru ciale excepþionale ºi montajului „rapid“ al nile cuiva, Na’vi psalmodiazã un cântec Toruk, încãlecat asemenea calului înaripat scenelor, ori conjugãrii impecabile între straniu, cu intonaþii liturgice gregoriene, din poveste de cãtre erou, în momentul imaginile generate exclusiv pe computer care-i învãluie pe spectatori ºi care se când merge sã salveze poporul primejduit ºi ceea ce s-a filmat cu actori reali (doar pãstreazã multã vreme gravat în urechea in- de locuitorii cerului (adicã de oameni). To- 37!) ºi a fost ulterior prelucrat informatic. ternã. Tot în categoria muzicii, ori cel pu- ruk se decupeazã în contrast pe cerul al- Camera pare cuprinsã de frenezie ºi specta- þin a muzicalitãþii, aº include ºi limba in- bastru, într-un tablou situat undeva între torii o urmeazã în somptuoasa ei explorare digenilor, special inventatã de Cameron Rousseau Vameºul, benzile desenate ºi jo- a spaþiului: urcuºuri vertiginoase, plonjoa- pentru Avatar, dotatã cu sonoritãþi aspre, curile video cele mai recente. În Avatar, ne ameþitoare, baleiaje fulgerãtoare, schim- rugoase, însã nu lipsite de armonie. noaptea se petrec relativ puþine scene, doar bãri sacadate de unghiuri, ca în secvenþele Nu aº putea încheia mai bine decât ci- atunci când regizorul vrea sã punã în evi- unde Jake ºi Neytiri cãlãresc pe ikrani, dupã tându-l pe Victor Cubleºan, care, într-o denþã, prin contragere, o ecuaþie coloristicã ce iniþierea strãinului s-a desãvârºit cu cap- discuþie despre Avatar, îmi spunea cã e ex- de mare impact. Memorabilã este astfel turarea zburãtoarei ce urmeazã a-i fi înso- traordinar cum filmul acesta reinventeazã imaginea copacului sufletelor, un soi de þitoare în toatã viaþa ulterioarã de rãzboi- cinematograful: e o producþie pe care n-o Axis mundi, ce îi adãposteºte pe toþi Na’vi nic. Scenele care presupun o vitezã de poþi vedea acasã, e un fenomen social, o dupã ce se sting, ale cãrui lungi frunze roz, percepþie situatã cu mult peste limita nor- operã de artã care te sileºte sã te reîntorci filamente electrice translucide, unduie uºor malã se conjugã adesea cu prim-planuri în sala întunecatã. ªi, aº adãuga eu, te sileº- pe fundalul maroniu-închis al nopþii, în menite sã fixeze în memorie pânã ºi deta- te sã te gândeºti aproape obsesiv la acele timp ce protagoniºtii, Jake Sully ºi Neytiri liile cele mai insignifiante, cum ar fi punc- imagini profunde, sticloase, de o purita- (Zoe Saldana), fac dragoste. tele strãlucitoare de pe chipul fiinþelor te vizualã de gheaþã, care nu-ºi produc Efectele vizuale ale culorilor sunt ac- Na’vi sau volutele machiajului facial ce efectul estetic deplin decât pe ecranul centuate ºi subliniate de dimensiunile obi- aduc aminte de labirinturile pe care ºi le gigantic, redevenit ºi pentru generaþiile ectelor. Pe Pandora, totul e gigantic: copacii, zugrãvesc pe chipuri femeile caduveo întâl- de azi o maºinã de fantasme ºi reverii. munþii plutitori (magrittieni, totuºi ne- nite de Lévi-Strauss într-o Amazonie la fel
verosimili într-un loc unde gravitaþia pare de exoticã ºi de luxuriantã ca Pandora.

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 27 In memoriam Premiul I. L. Caragiale al Academiei Ro- Vicu Mîndra s-a nãscut în Bucureºti, la 5 ALEXANDRU MIRODAN mâne. În 1976, Alexandru Mirodan a emi- mai 1927. A absolvit Facultatea de Litere grat în Israel, stabilindu-se la Tel Aviv. A ºi Filosofie din capitalã în anul 1949 ºi a NIUNEA SCRIITORILOR din România ºi înfiinþat, împreunã cu poetul Sebastian devenit doctor în filologie în 1972. A lucrat UAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã Costin, revista în limba românã Minimum. la numeroase publicaþii centrale ºi cultura- cu tristeþe încetarea din viaþã a scriitorului Opera sa de referinþã este consideratã Dic- le, precum ºi la Editura Tineretului, unde a ALEXANDRU MIRODAN, cunoscut drama- þionarul neconvenþional al scriitorilor evrei de fost redactor-ºef. A fost profesor la Fa- turg ºi publicist. Alexandru Mirodan es- limbã românã, apãrut la Tel Aviv. Alexan- cultatea de Litere a Universitãþii Bucureºti. te pseudonimul dramaturgului Alexandru dru Mirodan a tradus multe volume, în Vicu Mîndra s-a dedicat istoriei dramatur- Zissu Saltman. S-a nãscut pe data de 5 special romane poliþiste. Prin dispariþia lui giei româneºti ºi textului de teatru româ- iunie 1927, la Budeasa, în judeþul Argeº. Alexandru Mirodan, literatura noastrã su- nesc, realizînd numeroase lucrãri din acest Dupã ce a absolvit liceul la Bucureºti, a ferã o dureroasã pierdere. domeniu. Dintre ele, cea mai vastã ºi mai lucrat ca redactor la publicaþiile Tinereþea,
reprezentativã rãmîne Istoria literaturii dra- Tînãrul muncitor, Scînteia tineretului. În matice româneºti, lucrare de referinþã pen- anul 1956, la Teatrul Naþional Bucureºti tru multe generaþii de filologi ºi oameni de s-a jucat, cu un succes deosebit (peste 900 VICU MÎNDRA teatru. Prin dispariþia lui Vicu Mîndra, li- de reprezentaþii), prima sa piesã, Ziariºtii. teratura noastrã criticã ºi învãþãmîntul fi- Un alt succes de public ºi de prestigiu l-a NIUNEA SCRIITORILOR din România ºi lologic suferã o dureroasã pierdere. reprezentat inaugurarea Teatrului de Come- UAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã
die din Bucureºti, pe 5 ianuarie 1961, cu cu tristeþe decesul criticului ºi istoricului piesa Celebrul 702. În anul 1966 a primit literar Vicu Mîndra (Lewis Mendelovici).

Cafeneaua criticã la Club Control

UPà O lungã vacanþã de varã-toamnã-iarnã, s-au reluat Dîntîlnirile Cafenelei critice. Proiectul de dezbateri culturale Cafeneaua criticã, iniþiat în 1994 de cãtre Ion Bogdan Lefter la Facultatea de Litere a Universitãþii Bucureºti, a fost continuat, în seria a doua, în anii 2008-2009, la Club TSC ºi la Club A. Seria a treia este gãzduitã de Club Control (în pasajul Victoriei, intrarea dinspre str. Concurs naþional de poezie Academiei/Institutul de Arhitecturã/str. Biserica Enei; e-mail: [email protected], www.control-club.ro). La Cafe- RIMÃRIA MUNICIPALà Gherla ºi Casa Municipalã de Culturã neaua criticã sînt invitate personalitãþi artistice ºi intelectuale PGherla, în colaborare cu Mãnãstirea Nicula, organizeazã Con- ºi se dezbat evenimente culturale ºi teme fierbinþi ale actua- cursul naþional de poezie ProVERS, ed. a IV-a, mai 2010. Concursul litãþii. se va desfãºura pe douã secþiuni: Prima ediþie a seriei a treia a fost consacratã Centenarului I. Volum de debut: scriitorii care au debutat în volum, la orice Eugen Ionescu (n. 13/26 noiembrie 1909) ºi a fost prilejuitã de editurã naþionalã sau internaþionalã (condiþie unicã – ISBN), între premiera spectacolului Cîntãreaþa chealã & Lecþia la Teatrul de 1.VI.2009 ºi 1.IV.2010, pot trimite, într-un plic A4, volumul de Comedie din Bucureºti, în direcþia de scenã a lui Victor Ioan debut, în 5 exemplare, cu CV ataºat, sau in format electronic, pe Frunzã ºi cu scenografia Adrianei Grand. Invitaþi: Victor Ioan adresa concursului. II. Grupaj de poezie în manuscris: tinerii poeþi, Frunzã, Adriana Grand, actorii Virginia Mirea, Florin Dobro- cu vârsta maximã de 30 de ani, nedebutanþi în volum ºi (impli- vici, Mirela Zeþa, George Costin, Dragoº Huluba, Andreea cit) nemembri ai USR, pot trimite, pânã la data de 15.IV.2010, Samson, Bogdan Cotleþ ºi George Mihãiþã, directorul Teatrului minim 7 ºi maxim 10 texte poetice, tehnoredactate faþã-verso, în de Comedie. 5 exemplare, la 1 rând, font Times New Roman, corp 12. Într-un Amfitrion: Ion Bogdan Lefter. plic format A4 se introduce grupajul de poeme; pe prima paginã
a grupajului este scris un motto; în acelaºi plic A4 se introduce un plic mic, închis, cu acelaºi motto scris pe verso; înãuntrul plicu- • Sub o înfãþiºare austerã, volumul Studii lui concurentul va pune un CV care va cuprinde: a. mottoul pus pe tomiste (I), editat de Alexander Baumgar- plicul mic ºi pe grupajul de poezii; b. nume/prenume; c. datã/loc ten, reuneºte eforturi hermeneutice mul- de naºtere; d. studii, premii/distincþii/activitate culturale/literare; tiple, aparþinând mai multor autori. e. un crez poetic de maxim 10 rânduri; f. o fotografie tip buletin Efectiv, acest volum de studii însoþeºte (facultativ). Adresa la care vor fi trimise lucrãrile (pentru ambele într-un mod lãmuritor ºi exegetic apariþia secþiuni) este Casa Municipalã de Culturã Gherla, Piaþa Libertãþii, în româneºte a celebrei Summa theologi- nr. 1-2, mun. Gherla, jud. Cluj, cu menþiunea „Pentru Concursul ca, tradusã în premierã în limba românã de poezie ProVERS – grupaj de poezie“. Grupajul de poeme poate fi prin meritul Centrului de Filozofie An- trimis ºi pe adresa [email protected]. În acest caz, se ticã ºi Medievalã al Facultãþii de Istorie ºi ataºeazã mesajului ºi CV-ul. Filozofie a Universitãþii „Babeº-Bolyai“. Festivitatea de premiere va avea loc în cadrul Întâlnirilor de la Citind volumul, aflãm câte ceva despre dificultãþile ce se nasc Nicula, ed. a V-a, mai 2010. Premii: Premiul naþional ProVERS pen- odatã cu traducerea lui Toma din Aquino, despre raporturile tru volum de debut: 1500 RON; Premiile pentru grupaje de poe- dintre filozofie ºi teologie ºi distincþiile specifice acestui raport, zie: Marele premiu – 1000 RON, Premiul I – 700 RON, Premiul ºi descoperim întâlnirea spiritualã dintre Maimonide ºi Toma II – 600 RON, Premiul III – 500 RON, Menþiune I – 400 RON, din Aquino, dintre teologia ebraicã ºi cea creºtinã. Un studiu Menþiune II – 300 RON, Menþiune III – 200 RON. Vor fi acorda- care ne-a provocat interesul este cel al lui Gabriel Chindea, te premii suplimentare, oferite de instituþiile culturale clujene, de anume „Teoria tomistã a intelectului agent ºi echivocurile sale publicaþii ºi edituri ºi de persoane fizice: cãrþi, abonamente, publi- în Summa theologica, Quaestiones disputatae de anima ºi De uni- caþii, bani. Drumul, cazarea ºi masa vor fi asigurate de cãtre orga- tate intellectus“, în care se face, argumentat ºi convingãtor, nizatori. Deadline: 15 aprilie 2010! un mic inventar al echivocurilor ºi confuziilor teoriei tomiste a intelecþiei, surprinzând un Toma ce încearcã sã împace com- Contact: pulsiv intelectul, agent producãtor de raþiune, cu lumea sensi- LUIGI BAMBULEA – 0742 699 745 / [email protected] bilã. (F. B.) [email protected] / http://concursulprovers.wordpress.com

28 • APOSTROF Poeme de VICTOR TEOFIL ILIEªIU

Biserica de lemn

Pe pragul tãu ce-i ros de-atâta vreme Mã înfioarã gândul care geme, Iar Crist pe cruce sângerând din ranã Îmi face semn sã hodinesc în stranã.

(1944?)

Rãbojeri de stihuri

Strunim viori ºi alãute Pentru dorurile mute. Ne încopcie cuvântul ªi ne saltã-n braþã vântul. Hodinim la cruci de vis Unde e destinul scris. Brâul versului se leagã Peste inima întreagã. Zboarã cântecul pe creste Pe rãboj de stea sã-ncreste Slova gândului curat În cuvinte strecurat. Altoim pe trunchiul firii Vorbele ºi trandafirii. Se zidesc din crez ºi pietre Rãscruce Sprinten urneascã-se vrerea Podinile pentru vetre. ªi luciul de taine celeste. Înflorim pe ºterguri albe Ajuns-am la capãt de drum Fagurul truzii cu mierea Mãrgãrit de vers ºi salbe. Cu traista nãdejdii în mânã. Gãsi-l-veþi în scurta poveste. Mânecãm cu zorile Pe-ntinsuri, coloane de fum ªi priveghetorile. Se urcã-n fuiorul de lânã. Dar marele cântec din mine L-oi scrie cu peana tãcerii. (1942) Purtat-am cuvântul merinde Pe struna de viers ºi de rime ªi apa veciei în cupã. Va plânge arcuºul puterii. Pâinea vieþii, Domnul mi-o vinde. ªi gândul îmi fuge ºalupã. (1942)

Mãrturisirile culturii româneºti, la falsificarea biografiilor este întotdeauna cartea urmãtoare, cea ºi la spectacolul grotesc al maculãrii ce- nescrisã încã, dar mai ales, pe identitatea unui om de culturã luilalt. „Nu vreau sã iau apãrarea nimãnui structuralã dintre viaþã ºi scris. (Urmare din p. 25) – mãrturiseºte scriitorul într-un text în care Câteva interviuri, ultima parte a volu- încearcã sã restaureze imaginea unor oa- mului, grupeazã zece interviuri acordate de politicã. De altfel, aceastã convingere este meni de culturã prinºi în vânãtoarea de vrã- Augustin Buzura între 1988 ºi 2008, fie- perfect consonantã cu afirmaþia din Me- jitoare de dupã 1989 –, dar observ cã în loc care reafirmând practic valorile ºi principiile moria risipirii, unde autorul mãrturiseºte: sã studiem ºi sã afirmãm marile opere, ne întregii sale existenþe creatoare, constant „Dacã deþin vreo putere, ea izvoreºte din concentrãm excesiv pe micile biografii.“ El mãrturisite de-a lungul cãrþii. Fie cã îºi cãrþile mele“. Însã o asemenea alocare a însuºi victimã a culpabilizãrilor postrevolu- asumã ludic eticheta de „scriitor demodat“, puterii se cere însoþitã ºi de imperativul þionare, Augustin Buzura se apãrã furni- observând cã „experienþa aratã cã viaþa cea asumãrii responsabilitãþii pentru cuvântul zând extrase din dosarul sãu de urmãrire mai lungã o au tocmai demodaþii“, pe când scris. informativã, dând astfel o replicã mai ales „modelele trec“, fie cã proclamã „suntem, O privire mai detaliatã în reverberaþiile Jurnalului lui Mircea Zaciu. în fapt, ceea ce scriem“, Augustin Buzura interioare ale biobibliografiei lui Augustin Din culisele cenzurii, Recurs la memorie: rãmâne un profesionist al scrisului, dublat Buzura ni se oferã în a treia parte a volu- „Feþele tãcerii“, Capcanele candorii: „Vocile de o conºtiinþã responsabilã ºi implicatã mului, Tentaþia risipirii: Precizãri incomode. nopþii“, Memoria risipirii, Victoria unui social. De altfel, întregul volum constituie Pseudojurnalul, primul text al acestei sec- învins ºi Simple mãrturisiri se concentrea- o pledoarie pentru valoare ºi valorizarea þiuni, reveleazã, pe de o parte, scriitorul zã mai mult asupra scrisului, asupra ate- operei culturale, dar ºi o dezavuare a ve- prins între conºtientizarea dimensiunii pe- lierelor romanelor lui Augustin Buzura. detizãrii inflaþioniste a imposturii culturale ratologice a literaturii ºi provocarea conti- Amestec de experienþe reale, intertext, is- ºi a politizãrii excesive a spaþiului cultural. nuã ºi virtual infinitã de a scrie Cartea, iar, torie, documentare, trãiri interioare, prin- Iar dacã literatura reprezintã pentru Augus- pe de altã parte, omul de culturã obsedat cipii de construcþie romanescã ºi cãrþi, tin Buzura o „nesfârºitã luptã cu limitele“ de ideea de a construi (verbul „cel mai ar- discursul acestor capitole insistã pe calita- în perimetrul interdependenþei dintre viaþã delenesc“, potrivit pãrerii din Victoria unui tea scrisului de luptã infinitã cu moartea ºi scris, aºteptãm cât mai multe încãlcãri ale învins, un text dedicat lui Ioan Inochentie fizicã ºi psihicã, pe insatisfacþia perpetuã a limitei ºi tot mai multe cãrþi. Micu-Klein), dar care asistã la degradarea scriitorului pentru care cea mai bunã carte

Anul XXI, nr. 4 (239), 2010 • 29 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2.

Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 15 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 30 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 60 lei pentru un an.

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF Cosmin Perþa 13 2 • COMENTARII CRITICE • N. Manolescu despre cenzurã Marian Victor Buciu 12 Situaþia Casei Monteoru Nicolae Manolescu 3 • DOSAR: LUCIAN BLAGA • ESEU Patru amintiri despre Lucian ºi Cornelia Blaga Viorica Marinca 15 Rîsul lui Cioran George Banu 4 • LECTURI LIBERE (traducere de Liana Lãpãdatu) Urmuz în trei tipuri de ediþii Ion Bogdan Lefter 18 Efectul de culise Miriam Cuibus 14 • PROZà • CRONICA LITERARà Þara-tatã Anamaria Beligan 19 Despre privirea pieziºã ºi primejdiile ei Irina Petraº 6 (traducere de Dana Lovinescu ºi Anamaria Beligan) Douã volume de poeme ªtefan Borbély 7 • CU OCHIUL LIBER • O CARTE ÎN DEZBATERE Umilinþa ºi orgoliul scrisului Iulian Boldea 23 O înviere mascatã Mihaela Ursa 23 Restaurarea sensului Ioan Chirilã 8 Limba de lemn, de esenþã tare Francisc Baja 24 Regãsirea unitãþii Ovidiu Pecican 9 Mãrturisirile unui om de culturã Constantina Raveca Buleu 25 • REVISTA REVISTELOR • FILM 8 Avatar – o maºinã de fantasme ºi reverii Ioan Pop-Curºeu 26 • ESTUAR • IN MEMORIAM Spre o poezie sãracã Biancamaria Frabotta 10 Alexandru Mirodan, Vicu Mîndra 28 (traducere de Roxana-Adina Tohãnean) • ARHIVA „A“ • POEME Poeme de Victor Teofil Ilieºiu 29 Daniel Lãcãtuº 10

30 • APOSTROF