ANUL Vil, NUMĂRUL 3 (73), MARTIE 1996 - LEI 500 ^ mi Editurii "Cogito' şi al ' -\ PUBLICAŢIE INDEPENDENTA, DE OPINIE Şl INFORMARE CULTURALA IN ACEST SEMMEAZĂs IOAN ŢEPELEA DAN DAMASCHIN ROBERT ŞEKBAN GRIGORE SCARI^iT GEORGE VULTURESCi: VIOREL HOKJ • I U>VIÎI IV VOV 11» M UîSJ V VIOKl l D.TEPENEAG *i V1UA VI N SCRIITOR LA ORADEA pentru mine risy ci şi... Oradea ii UNU' Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 Ioan Ţepelea Tente de bilanţ Sunt, mă simt, nu doar părtaş, ci răspunzător pentru rilor Profesionişti din România, au impus standarde noi de tot ceea ce a fost bun sau mai puţin bun în viaţa revistei UNU calitate, inclusiv sub aspectul formal-grafic. Rubrici ca Unu în cei şase ani care s-au scurs de la apariţia primului ei număr şi PORTRETELE sale (Tiberiu Ciorba), ACOLADE SU- (martie, 1990). Spun acest lucru din postura celui care a pus BIECTIVE (Dan Damaschin), SLAMDOWN (Robert Şer- ceva şi din sufletul lui, pentru ca această revistă să se nască ban), AMPRENTE (Ioan Moldovan), VARIA HISTORICA şi. apoi, să se împlinească, să-şi justifice existenţa într-un (Liviu Borcea), CONTINENT LITERAR (Magda Danciu), peisaj suprasaturat de publicaţii, precum şi în condiţii econo- ARGUS (Lia Pop), SEMN (Măria Vulişici-Alexandrescu) mico-financiare din ce în ce mai nefaste pentru o atare între- sau FAPTE ŞI IDEI (Rodica Lungu) ş.a. au dat şi dau în con- prindere. tinuare o notă de interes aparte revistei. Inii amintesc că atunci, în primăvara lui 1990, suma Nu întâmplător, la împlinirea a şase ani de la apariţia de 100 de lei încă reprezenta un capital cu care să poţi sub- primului său număr, revista UNU a reuşit să adune în preaj- scrie la o aşa-zisă mică "afacere" (şi domnii L. Borcea, P. mă, să reunească pentru cel puţin două zile (22 şi 23 martie) Mihancea, C. Butişcă şi I. Sarea,», care mi-au fost alături în a- la Oradea, pe reprezentanţii suratelor ei mai mari şi de tradi- cele momente, ar putea să confirme). Numai că evoluţiile ul- ţie din partea de vest a ţării, adică Orizont din Timişoara, terioare, dintr-o asemenea perspectivă, s-au dovedit total ne- Vatra din Târgu Mureş, Arca din Arad, Poesis din Satu Ma- prielnice pentru existenţa revistelor cu profil cultural. Aşa s-a re, Steaua, Tribuna, Apostrof şi Echinox din Cluj Napoca, ajuns ca odată cu înfiinţarea editurii Cogito, revista UNU să sau Familia, Aurora şi Aletheia din Oradea. Spun nu în- devină, să constituie şi o parte de activitate a acesteia, evi- tâmplător, pentru că în concertul revuistic actual UNU şi-a dent şi cu menirea de a populariza cartea proprie şi nu numai. câştigat destui prieteni iar iniţiativele sale, atâtea câte şi La înfiinţarea Societăţii Oamenilor de Ştiinţă şi a Scriitorilor cum sunt, n-au altă menire decât să uşureze penetrarea infor- din Bihor, revista şi-a asumat şi rolul de a prezenta, pe cât maţiei culturale spre zone cât mai extinse ale spaţiului româ- posibil, larga şi benefica activitate a acesteia, rezultatele con- nesc în primul rând. Am simţit şi simţim încurajarea con- crete ale celor ce o compun, în plan literar sau cultural-ştiin- fraţilor noştri de la revistele de cultură amintite şi, desigur, şi ţific. de la alţi truditori în redacţiile revistelor de profil din diferite Aş putea spune că, indiscutabil, cei şase ani de apari- zone ale ţării. (Convorbiri literare, Cotidianul - Suplimen- ţie neîntreruptă au adus, vrând-nevrând, şi o oarecare expe- tul literar, Zburătorul, România literară ş.a.). Avem deci rienţă concretizată în realizarea unor numere mai atractive, convingerea că demersurile noastre au căpătat o recunoaş- mai interesante, capabile să suscite un interes mereu crescând tere, ceea ce ne îndeamnă să nu dezarmăm, în pofida tuturor din partea cititorilor. Prezenţa constantă în paginile ei a unor greutăţilor. Dimpotrivă! articole realizate de sau despre personalităţi ale vieţii literare îi asigurăm, prin urmare, pe cititorii noştri, pe toţi cei şi cultural-ştiinţifice româneşti, dar nu numai, a fost, de fapt, ce au încredere în faptele noastre şi care ne apreciază efortu- una din modalităţile prin care aceasta şi-a sporit valoarea. rile de până acum, că vom conta în continuare pe câştigul Mai mult, lărgirea grupului de colaboratori, concomitent cu moral şi cultural, singurul cu adevărat real, pe care se poate soluţia editării revistei şi în colaborare cu Asociaţia Scriito- conta în prezent. Premiile Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România pentru anii 1994 -1995 Premiul pentru cea mai bună carte a anului - Andrei Cornea, pentru volumul Platon. Filosofie şi cenzură, Editura Humanitas, 1995 Premiul pentru cea mai populară carte a anului - Poezie - Alexandru Muşina, Tomografia şi alte explorări, Editura Marineasa, 1994 - Proză scurtă - Viorel Marineasa, Dicasterial, Editura Arhipelag, 1995 - Roman - Mircea Cărtărescu, Travesti, Editura Humanitas, 1994 - Critică-eseu - Adrian Marino, Biografia ideii de literatură, voi. III, Editura Dacia, 1994 - Debut - Caius Dobrescu, Efebia, Editura Marineasa, 1995 Premiul pentru experiment - Anton Sebastian Floraţiu, Novele filoneze. Dictando dictanda & Nopţi triunghiulare, Editura Vlasie, 1995 Anul VII, nr. 3 (73), martie 1996 . UNU r Dumitru Ţepeneag Fragment I ,W\ I - 5 februarie 1971 - Aseară l-am lângă acest "director", Guy de Bosschere e un adevărat om de însoţit pe Cotruş ca- dreapta! Oare numai prostia să explice atitudinea lui? Ran- re trebuia să ţină o chiuna existenţială şi prostia! Comunismul rusesc înseamnă - D. EPENEAG "conferinţă" la o ca- a rămas să însemne! - luptă împotriva nazismului. Din aceas- să de cultură (sau tă fază a tinereţii frustate n-a mai ieşit. E posibil... aşa ceva!) în Marly- Şi-acum despre Cotruş. Din tot "cercul de la Sibiu", el le-Roi foarte aproa- şi cu Nego sunt cei care n-au făcut nici o concesie; şi încă îs pe de Paris. N-au Nego tot a mai cochetat cu ideea, Cotruş însă se poate spune fost decât câteva că a rămas pur, absolut pur. E în el o îndârjire care nu se ex- persoane şi directo- plică numai existenţial (suferinţele fizice şi morale din închi- rul întregii chestii (Marteau fiind şi el acolo), responsabil cu soare şi, mai ales, din perioada când se ascundea să scape de expoziţiile; e mai mult decât o casă de cultură, un fel de cen- închisoare). E îndârjirea legionarului autentic, dublată ce-i tru cultural cu o imensă sală de expoziţie, sală de conferinţe, drept de o mare stăpânire de sine care îi dă putinţa să păstreze pentru proiecţii, cantină, dormitoare; toate în jurul unui cas- o prudenţă pentru mine cam exagerată. Deci un caracter ferm, telaş modest şi fără prea mare trecut istoric. Directorul, des- plus o cultură serioasă, deşi depăşită puţin, dar asta e firesc şi pre care Cotruş susţine că e evreu (mă cam enervează antise- nu e un păcat. Ce mă enervează la el e intoleranţa funciară a mitismul lui Cotruş!), a fost într-un lagăr german, e comunist fanaticului idealist (deci ofensiv), de unde şi anti-semitismul şi admirator (cu unele rezerve) al Uniunii Sovietice unde şi-a lui; e salvat însă de o anume candoare, de un soi de hahale- trimis feciorul să studieze limba şi cultura rusă. Cotruş a vor- rism specific românesc care-i înmoaie, în relaţiile cu ceilalţi, bit despre literatura română de la origini şi până la... Blaga duritatea iniţială. Din păcate e prea puţin activ şi se poate ob- (inclusiv). Despre literatura contemporană a spus doar câteva serva că sunt mai " folositor" Nego sau chiar Doinaş ori Ba- vorbe, l-am completat şi eu şi "entretien"-ul a luat o întorsă- lotă decât el care stă retras sub pretextul că trecutul său poli- tură politică; la sfârşit, directorul s-a arătat destul de nemulţu- tic mai mult ar compromite "lupta" decât ar ajuta-o. Şi atunci mit de criticile, de altfel timide, pe care Cotruş şi cu mine le- această "luptă" rămâne să fie dusă de esteţi evazionişti ori am formulat la adresa regimului politic din Est. In felul aces- tineri fără experienţă printre care se amestecă ariviştii ori ta, spunea el, dăm apă la moară (expresia există şi în france- simplii scandalagii care sunt de-o mie de ori mai dăunători. ză!) filo-americanilor şi imperialiştilor. Uniunea Sovietică Cotruş - şi poate asta e adevărata scuză - e un om bolnav, u- trebuie apărată - chiar şi ascunzând adevărul, pentru că e ţara zat de stalinism mai mult decât un Dimov a cărui vitalitate e socialismului, etc, pe scurt, poziţia comunistului dinainte de cu totul ieşită din comun. Au aceeaşi vârstă! război care, atunci cel puţin avea scuza că mai putea spera în- făptuirea socialismului în URSS într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat; ceea ce a fost dezminţit cu brio după aceea. E absolut ridicol ca un intelectual comunist din Franţa PREMIILE ANUALE să-ţi dea direcţia ţie, cetăţean al unei ţări socialiste care cu- ALE REVISTEI UNU noşti oricum mai bine situaţia şi ai suportat pe propria-ţi piele această "construire a socialismului". ŞI EDITURII COGITO La plecare, cu mine, directorul s-a arătat foarte ama- (1995) bil, mi-a dat un desen-afiş unde, printre altele, era scris "je reve, donc je suiş" (l-am lipit pe peretele "atelierului") şi mi- a spus să vin oricând la el dacă am nevoie de masă sau casă. 1. Ion Simuţ - pentru întreaga sa activitate Vorbea tot timpul cu "camarade" şi se vedea că e într-o dis- pută veche cu Marteau pe chestii politice. O să mă duc să-1 în plan literar şi îndeosebi pentru cartea Revizuiri, văd: în felul lui e un specimen interesant; nu e gauchist, e co- Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995. munist ortodox şi combatant. Mă întreb ce poate fi exact în 2.