DOCSLIB.ORG

Sarmizegetusa Regia

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Sarmizegetusa Regia Sarmizegetusa Regia Ζαρμιζεγεθούσα (Zarmizegethoúsa) or Ζερμιζεγεθούση fue la capital y el centro religioso más importante de los dacios antes de la guerra con el imperio romano. La ciudad se encuentra en el macizo montañoso del centro de Rumanía. Se trata de una terraza excavada en la ladera de una montaña a 1200 metros de altura. Comprendía seis ciudadelas. Hay varias teoría sobre el origen del nombre. Puede venir de *gher-mi “pico, montaña” y *gher “piedra”. También es posible que signifique “ciudad del río cálido” de zarmi “caliente” (relacionado con el sánscrito gharma :”cálido” ) y zeget “corriente” del ​ ​ ​ sánscrito sarj- . También podría ser “Ciudad real de los sármatas y los getas” en latín : Sarrmis et ​ Getusa regia. ​ Vista del Área Sacra Ocupa una superficie de unos 30000 metros cuadrados. Usando topografía aérea los arqueólogos han identificado más de 260 terrazas. Tenía abastecimiento de agua con cañerías de cerámica. Tras la derrota del general romano Cornelio Fusco entre el 86 y el 87 se firmó una paz en virtud de la cual se proporcionaron ingenieros romanos para la edificación de gran parte de esta capital. No hay indicios de que aquí se cultivaran cualquier tipo de alimentos. Pero si se han encontrado restos de talleres, casas y hornos para la preparación de metales. La ciudad alcanzó su zénit bajo el gobierno de Decébalo. Tras la guerra los romanos la desmantelaron y se construyó una nueva capital Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa 40 kilómetros al suroeste a orillas del río Apa Orasului. Este cambio de emplazamiento tenía también sus razones estratégicas para evitar rebeliones y levantamientos al estar en una zona mucho menos protegida. Se han descubierto tres zonas distintas durante las excavaciones arqueológicas: el área sagrada, las fortificaciones y las zonas residenciales en las terrazas del este y el oeste. Se pueden ver fragmentos de los muros de fortificación de época romana y un tramo de unos 200 metros que unía esta zona con el área sagrada. Hay restos de siete templos: dos circulares y cinco rectangulares. También un altar monumental. Al final de su reinado Burebista trasladó la capital de Argedava a Sarmizegetusa, alrededor del año 40 a.C. En la zona arqueológica se han hecho algunos hallazgos importantes. Un juego de instrumentos médicos que incluye unas pinzas, bisturí, piedra pómez molida y pequeñas vasijas para fármacos. Un jarrón enorme de un metro por 600 centímetros con una inscripción en alfabeto latino: DECEBAL PER SCORILO : “Decébalo, hijo de Scorilo”. PER equivaldría al latín puer. ​ ​ Se han encontrado talleres de metalurgia y maquinaria de todo tipo que atestigua la habilidad de este pueblo en dichas artes. También armas: la falx dacia (espada curva), dagas, puntas de lanza, escudos, etc. El sistema defensivo incluía seis fuertes: Costești-Blidaru, Piatra Roșie, Costeşti-Cetățuie, Căpâlna and Băniţa. Los muros fueron desmantelados parcialmente en el 102 al final de la primera guerra dacia. Los dacios la reconstruyeron pero los romanos la destruyeron de nuevo en el 106 tras la segunda guerra dacia y deportaron a sus habitantes. Establecieron allí una guarnición y construyeron una nueva capital a 40 kilómetros de la anterior en una zona baja y llana probablemente para evitar futuras sublevaciones. La llamaron Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. El área arqueológica El área comprende: 1. El gran santuario circular: una serie de postes de madera encastrados en forma de D. Rodeado luego por un círculo de madera delimitado a su vez por un bordillo de piedra. La disposición de los postes de madera guarda cierta similitud con el monumento de Stonehenge en Gran Bretaña. 2. Otro pequeño santuario circular. 3. El “Sol de andesita”: probablemente un reloj de sol con el que realizaban cálculos astronómicos. Presenta diez rayos en su superficie y está orientado hacia el norte. Presenta una serie de arcos con distintas medidas que podrían hacer referencia a distintos períodos religiosos. 4. Santuario rectangular oriental 5. Santuario rectangular occidental 6. Vía pavimentada sagrada: un camino de unos 200 metros que conduce hasta el área fortificada (11) con un muro de grandes bloques de piedra. El área de los montes de Orastia en Transilvania fue el centro económico y político de Dacia. Cogaionon, una montaña sagrada, ha sido identificada por los arqueólogos como la colina de Gradistea. Tiene una altitud de 1200 metros. Al contrario que otras capitales en el mundo antiguo, Sarmizegetusa Regia (la ciudad real) no era una fortaleza militar. Era un área sagrada que ocupaba más de 161 kilómetros cuadrados. Cada santuario estaba diseñado de manera que tuviese buena visibilidad sobre los altares ceremoniales. Estaban delimitados por templos circulares de unos 30 metros de diámetro y tenían patios rectangulares. Los muros estaban hechos de dacita (andesita). La andesita es una roca ​ ​ volcánica muy dura. En muchos de los muros el séptimo bloque de cada hilera es mas grande que el anterior. Este diseño pudo tener un significado religioso de acuerdo con cálculos astronómicos. Un túnel subterráneo completaba el recinto sagrado. Disco solar o Sol de andesita Vía pavimentada sagrada Se trataba también de un centro de poder civil donde los sacerdotes hacían la función de consejeros y jueces. Sus investigaciones astronómicas llevaron a la creación de un complejo calendario solar que podía predecir los eclipses. Dentro del santuario solar se hallaba un impresionante calendario hecho de piedras que ayudaba a los sacerdotes a calcular un ciclo de 84 años basado en un año de 360 días. Se cree que por razones prácticas el calendario dacio constaba de trece meses con veintiocho días dando lugar a un año de 364 días con cuatro estaciones iguales de trece semanas cada una. La zona civil, donde vivía la población y los soldados, está separada del área sagrada en la que se encontraban los templos y sacerdotes. Los dacios consideraban estas montañas sagradas y situaban en ellas templos circulares que llamaban stână. Hoy en día ​ ​ este término significa “aprisco”, un recinto para pastores. En ellos los sacerdotes, a los que Estrabón llama ktistai , oficiaban servicios religiosos y hacían ofrendas1. Llevando a cabo ​ ​ también sacrificios humanos. En tiempos de guerra se convertían en líderes militares. Como parece que fue el caso de Decébalo, llamado antes como sacerdote Diurpaneus. 1 Grumeza, Ion .
Load more

Recommended publications
  • Archäologie Und Politik
    1 CHRISTIAN WITSCHEL Römische Außenpolitik Kaiser Trajan, die Dakerkriege und die Donauprovinzen Politica externă romană Împăratul Traian, războaiele dacice și provinciile dunărene Roman Foreign Policy Emperor Trajan, the Dacian Wars and the Danube Provinces 28 CHRISTIAN WITSCHEL Im Zentrum dieses Bandes steht ein În centrul acestui volum se află un At the centre of this volume stands an imposantes Monument, das der römi- monument impunător, înălțat de imposing monument built by the Roman sche Kaiser Trajan (reg. 98–117 n. Chr.) împăratul roman Traian (domnie: emperor Trajan (r. 98–117 CE) to com- zur Erinnerung an seine Siege über 98–117 d. Hr.) pentru a comemora vic- memorate his victories over the Dacian das Volk der Daker errichten ließ: das toriile sale asupra poporului dacilor: people: The Tro paeum Traiani at Adam- Tro paeum Traiani bei Adam klissi [4]. Tro paeum Traiani, de la Adam clisi [4]. clisi [4]. It is located south of the Danube, Es befindet sich südlich der Donau, Acesta este situat la sud de Dunăre, în in the Dobruja landscape in southeast in der Landschaft Dobrudscha ganz peisajul Dobrogei, în sud-estul Româ- Romania. Given the location of the Tro- im Süd osten des heutigen Rumänien. niei de astăzi. Având în vedere locația paeum, one question immediately arises: Angesichts des Standortes des Tro- monumentului, survine nemijlocit între- Why was it not built in the heartland of paeum stellt sich unmittelbar eine barea: de ce nu a fost edificat în inte- the Dacian Empire conquered by Trajan, Frage: Warum wurde dieses nicht im riorul Regatului Dac, cucerit de Traian, i.
    [Show full text]
  • Commagenorum
    CASTELUL DE LA CAPUT STENARUM ŞI COHORS I FLAVIA COMMAGENORUM Cristian SCHUSTER* Fortificaţia de la Boiţa/Caput Stenarum Înainte de a părăsi Transilvania, Oltul face un unghi de aproape 90 de grade, pornind apoi spre sud, prin Carpaţii Meridionali, devenind ulterior „graniţa” dintre Oltenia şi Muntenia. Chiar în dreptul respectivului cot, pe malul drept al râului, investigaţiile arheologice au permis descoperirea resturilor unei fortificaţii romane. Acestea, aflate în punctul cunoscut sub denumirea În Rude (fig. 1), se găsesc astăzi pe teritoriul satului Boiţa (oraşul Tălmaciu, judeţul Sibiu)1. Aşa cum se ştie, cei mai mulţi dintre specialişti consideră că în acest sat trebuie localizat ceea ce Tabula Peutingeriana indică a fi Caput Stenarum2. Prezenţa urmelor romane a fost semnalată încă de la sfârşitul veacului al XIX-lea - începutul celui următor3. Primele cercetări arheologice s-au derulat în 19574, fiind continuate în 19585, 19736, 19797 şi, în cadrul practicii arheologice a studenţilor de la Facultatea de Filologie-Istorie din Sibiu, în vara anului 19818. Fortificaţiei, prin dimensiunile sale reduse – „de 46 x 47 m, fiind, deci, aproape pătrată”9, i se potriveşte mai degrabă termenul de castellum decât cel de castrum. Cu privire la momentul ridicării fortificaţiei din piatră, dar şi a „termelor cu palestrele, tabulariului vămii şi construcţiile cu caracter gospodăresc” s-a emis ipoteza că ele au fost realizate „după anii 167-169 e.n., când s-a operat reorganizarea administrativă şi militară de către Marcus Aurelius”10. Spre această concluzie * Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” - Centrul de Tracologie, Bucureşti; e-mail: [email protected]. 1 Ghinea 1998. Despre denumirea În Rude a punctului, vezi: Albescu 1938, p.
    [Show full text]
  • Lumea Traco-Geto-Dacică - Vatră a Unei Străvechi Civilizaţii Materiale Şi Culturi Spirituale
    Liviu Pa ndele, TRANSILVANIA TERRA DACICA, Editura Ro mprint, Braşov, 2005 (327 pagini text, plus 44 figuri în afara textului) Cartea a apărut sub auspiciile Fundaţiei Dacia, Centrul Cultu ral " "Sextil Puşcariu din Braşov. După cum însuşi autorul afirmă, pe coperta 2, ea are un tiraj de 10.000 de exemplare în limbile română, engleză, franceză, germană şi italiană. " Este distribuită gratuit, scopul său fiind acela de a contribui la cunoaşterea unor aspecte privind istoria poporu lui român". To t acolo, L.P. mulţumeşte autorilor din ale căror lucrări s-a inspirat, "adăugând modesta noastră contribuţie la realizarea acestui compendiu". Trebuie spus de la început că această parte, respectiv coperta 1 şi " coperta 2, reprezintă "contribuţia directă şi parţial corectă a auto rului: " " corectă în cazul în care " ne-am inspirat este acelaşi lucru cu "am copiat , cu sau fă ră acordul autorilor. Dar asta este altă chestiune, posibil de rezolvat " între "autor şi autori . În ceea ce mă priveşte, eu mi-am dat consimţământul verbal, cu condiţia de a nu mi se răstălmăci sau modifica textul. Voi arăta la locul potrivit dacă această co nvenire s-a respectat sau nu. Intenţia mea a fost de a aborda cartea ca unul care i-am furnizat d.lui L.P. pagini bune de bibliografie românească şi străină, inclusiv lucrări proprii. Ştiind ce lucrări i-am oferit, m-aş fi aşteptat ca sub titlul extrem de ispititor dar şi de angajant, Transilvania, Terra Dacica, să se găsească reunite, fluent şi logic, în primul rând acele adevăruri ale istoriei românilor ca re singure sunt în măsură să dea ră spunsuri inatacabile asupra etnogenezei, continuităţii şi civilizaţiei noastre.
    [Show full text]
  • S T U D I I D E P R E I S T O R
    ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE ARHEOLOGIE S T U D I I D E P R E I S T O R I E 8/2011 ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE ARHEOLOGIE S T U D I I D E P R E I S T O R I E 8/2011 Editura Renaissance Bucureşti 2011 A S O C I A Ţ I A R O M Â N Ă D E A R H E O L O G I E STUDII DE PREISTORIE 8 COLEGIUL DE REDACŢIE Redactor şef: Silvia Marinescu-Bîlcu Membri: Douglass W. Bailey, Krum Bacvarov, Adrian Bălăşescu, Cătălin Bem, Yavor Boyadziev, John C. Chapman, Alexandru Dragoman, Constantin Haită, Slawomir Kadrow, Marcel Otte, Valentin Radu, Vladimir Slavchev, Laurens Thissen, Anne Tresset, Zoϊ Tsirtsoni. Coperta: Statuetă antropomorfă aparţinând culturii Cucuteni, descoperită în aşezarea de la Drăguşeni (jud. Botoşani). Colegiul de redacţie nu răspunde de opiniile exprimate de autori. Editorial board is not responsible for the opinions expressed by authors. Manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb, orice corespondenţă se vor trimite Colegiului de redacţie, pe adresa Şos. Pantelimon 352, sc. C, ap. 85, sector 2, Bucureşti sau prin email: [email protected]; [email protected]; [email protected]; [email protected]; [email protected] Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Marinescu-Bîlcu Silvia Studii de Preistorie nr. 8 / Marinescu-Bîlcu Silvia Douglass W. Bailey, Krum Bacvarov, Adrian Bălăşescu, Cătălin Bem, Yavor Boyadziev, John C. Chapman, Alexandru Dragoman, Constantin Haită, Slawomir Kadrow, Marcel Otte, Valentin Radu, Vladimir Slavchev, Laurens Thissen, Anne Tresset, Zoϊ Tsirtsoni. Bucureşti, Editura Renaissance, 2011. ISSN 2065 - 2526 SPONSORIZĂRI ŞI DONAŢII: SUMAR Douglass W.
    [Show full text]
  • 390 River, Boljetin. These Small Monetary Deposits, Present a Coin
    River, Boljetin. These small monetary deposits, present a coin from 82, and the Tisza and Mureş during antiquity. Partially preserved, the inscription presents a second one has a coin from 81 A.D., indirectly, this fact sustains the hipothesis knight career inhabitant of Ulpia Trajana named M. Papirius… who after prima argumentation. militia having the quality of praefectus cohortis I Pannoniorum of Dacia, held a A second clue is revealed by the position of the Cazane sector on Danube second one as praefectus ripae Danuvii Tibissi and than the third or even at the River as we stated previously, a section that was most favorable for this type of same time that of curator pontis Augusti in Moesia, only to retire after in the capital attacks. Not by chance, in that period there were two Dacian fortifications in the city of Dacia where he was II vir and patronus of Colonia (Benea 2015, p. 93–104). sector, that from Divici and Pescari, both constantly surveilling Roman presence The inscription text prooves the existence of Roman controll spread over to the south of the river. Tisza bank. Asserting that during Trajan, the entire south west territory of Dacia up Domitianus decides for the first time to organise a campaign north of the to Tisza was under Roman rule, not very clear under which form. Nor how farther Danube, developing between 87–89, first in favor of the Dacians, the second with North along Tisza it went, we cannot state, as we mentioned above. Judging by the final Roman victory at Tapae.
    [Show full text]
  • Download PDF (Free)
    UNIVERSITATEA “AL. I. CUZA” I A Ş I FACULTATEA DE ISTORIE SEMINARUL DE ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE CATEDRA DE ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE STUDIA ANTIQUA ET ARCHAEOLOGICA VII I N H O N O R E M MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIŢA et MARIN DINU EDITURA UNIVERSITĂŢII “AL. I. CUZA” IAŞI * 2000 UNIVERSITÉ “AL. I. CUZA” I A Ş I FACULTÉ D’HISTOIRE SÉMINAIRE D’HISTOIRE ANCIENNE ET D’ARCHÉOLOGIE CHAIRE D’HISTOIRE ANCIENNE ET D’ARCHÉOLOGIE STUDIA ANTIQUA ET ARCHAEOLOGICA VII CARISSIMIS ET ILLUSTRISSIMIS MAGISTRIS MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIŢA et MARIN DINU I N H O N O R E M ÉDITIONS DE L’UNIVERSITÉ “AL. I. CUZA” IAŞI 2000 COLLÈGE DE RÉDACTION: Nicolae Ursulescu (rédacteur en chef) Marius Alexianu, Neculai Bolohan, Octavian Bounegru, Attila László, Victor Spinei, Dan Gh. Teodor, Mihail Vasilescu. Secrétariat de rédaction: Lucreţiu Mihailescu-Bîrliba Vasile Cotiugă MEMBRES D’HONNEUR: Prof. Mircea Petrescu-Dîmboviţa (membre de l’Academie Roumaine) Prof.dr. Marin Dinu Prof.dr. Rodolfo Striccoli (Université de Bari) Rédaction informatisée: Mariana Petcu, Adina Caminschi, Vasile Cotiugă Illustration: Aneta Corciovă Les manuscrits, les livres et les revues proposés en échange et pour comptes-rendus, ainsi que toute la correspondance seront adressés à la Redaction: Universitatea “Al.I. Cuza”, Facultatea de Istorie, Seminarul de Istorie Veche şi Arheologie, Bulevardul Carol I, no.11, Ro – 6600 – Iaşi, Roumanie. Tel. 032/201556; Fax. 0040-32/201201; E-mail: [email protected] ISSN 1224-2284 TABULA GRATULATORIA Ion AGRIGOROAIEI (Iaşi) Ruxandra ALAIBA (Iaşi) Marius ALEXIANU
    [Show full text]
  • By CHRISTER BRUUN King Decebalus of the Dacians Has His
    THE LEGEND OF DECEBALus· By CHRISTER BRUUN 1. Introduction King Decebalus of the Dacians has his given place in the series of great en­ emies of Rome, a series including names such as Hannibal, Viriathus, lugur­ tha, Mithridates, and Boudicca. Classicists working in many different fields are today very much aware of the king: epigraphers, art historians who ad­ mire Trajan's Column in Rome, students of Roman military history, scholars who write about the emperor Trajan, and - why not - those with an interest in anthropology who study the ancient practice of beheading enemies or col­ lecting their heads. 1 Decebalus is also of obvious interest to those who focus on the province of Dacia, and - true to the topic of this volume - the relations between the imperial centre and one of the last provinces to be acquired by Rome will be explored in this paper by means of an investi­ gation of what I call "the legend of Decebalus". In other words, this study concerns how the memory of King Decebalus lived on in a somewhat different form in Dacia than it did elsewhere. The interest of modem anthropologists in the fate of the Dacian king was of course spurred by the sensational presentation by Professor Michael P. Speidel of the "autobiography" of the "Captor ofDecebalus" in 1970. The funerary inscription commemorating the career of the Roman cavalry officer Ti. Claudius Maximus contains a dramatic description of how Decebalus ended his life: quod cepisset Decebalu(m) et caput eius pertulisset ei Ra- • For helpful comments in Leiden I wish to thank in particular J.
    [Show full text]
  • Reexamining Romanization in Dacia: the Presence and Absence of Dacians
    Reexamining Romanization in Dacia: The Presence and Absence of Dacians in Ulpia Traiana Sarmizegetusa and Adamklissi Coined by Theodor Mommsen, “Romanization” is born embedded with colonial and imperial perspectives. Scholars who criticize its definition, the process of civilizing the barbarians with advanced technology and socio-political systems (Haverfield 1923), have been attempting new definitions that can properly reflect the complicated, multi-directional cultural blending and social development in Roman provinces. Despite the disagreements, Dacia is generally considered one of the least “Romanized” regions compared with the earlier annexed provinces (Chapell 2005). This paper employs evidence from two specific Dacian sites, Ulpia Traiana Sarmizegetusa and Adamklissi, plus the monuments in Trajan’s Forum, to investigate the engagement of Dacians in the socio-political life of postwar Daica. Right after the victory of the second Dacian war, Trajan ordered the construction of Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (Ulpia Traiana Sarmizegetusa) through his intermediary Terentius Scaurianus (Alicu and Paki 1995). The new capital of colonial Dacia was built 40 miles away from the destroyed city Sarmizegetusa Regia and set strategically in equal distance to the two legions stationed at Apulum and Berzobis. It was also the destination or the stop of important roads, providing armies, merchants, travelers, and immigrants from all over the empire with easy access. The city was highly urbanized and diverse by the time of Septimus Severus that it was added a title of “metropolis.” However, archaeological evidence has attested to few traces of Dacians in the city but suggested, instead, their dynamic activities in the suburbs (Ells 2016).
    [Show full text]
  • Travel Guide for Everyone Involved in the Adult Osteology Research Workshop and Juvenile Osteology Research Workshop
    Dear Osteology Workshop Participants, Here is a small and concise travel guide for everyone involved in the Adult Osteology Research Workshop and Juvenile Osteology Research Workshop. It deals with some of the practical aspects of the whole experience, respectively your arrival and some other aspect of life in Transylvania, and aims to answer some FAQs. So, please read it carefully. If you have any more questions, I’ll be happy to answer them. I. Get connected II. Arrival III. Project specs IV. Life in Romania V. Excavation rules and regulations I. Get connected 1. While you’re home: It’s time to really think about your travel arrangements to Transylvania and make it happen. Since the deadline for dropping out of the program was March 14, 2016, all members of the respective Facebook groups are confirmed participants to the 2016 Osteology Workshops. 2. Contact I can be reached via E-mail all the time (however, after May 1st, it might take me several days to answer) or on my Romanian cell-phone after May 23. Here's my Romanian phone number (I will confirm it is active around May 23): - if you are calling from outside of Romania (or roaming): ++40757744401 - if you are in Romania: 0757744401 Towards early June, I will provide you with the Romanian phone number of the Project Director as well. Please keep in mind that these numbers are to be used for emergencies and project related business ONLY. Also, when calling from abroad, remember that Romania is in a different time zone. These phones will be turned off from 10PM to 8AM Romanian time (unless there is a reason for me to expect a call) - you can also send me a text message.
    [Show full text]
  • GIS Analysis and Spatial Networking Patterns in Upland Ancient Warfare: the Roman Conquest of Dacia
    geosciences Article GIS Analysis and Spatial Networking Patterns in Upland Ancient Warfare: The Roman Conquest of Dacia Ioana A. Oltean * and João Fonte Department of Archaeology, University of Exeter, Laver Building, North Park Road, Exeter EX4 4QE, UK; [email protected] * Correspondence: [email protected] Abstract: Generally seen as natural peripheries, upland landscapes present particular challenges both in terms of living, and of recording past human activity within. LiDAR (light detection and ranging) technology has now brought considerable improvement in our ability to record and map surviving archaeological features, but not necessarily increased our appreciation of local agency. Though the iconic landscape around the Iron Age Dacian capital of Sarmizegetusa Regia (Romania) and its Roman conquest have long caught the attention of specialists and the wider public, both previous research and more recent results from an airborne LiDAR survey leave considerable gaps in our understanding of networking potential across this challenging landscape. Based on LiDAR and satellite-generated high- and mid-resolution topographic data, our paper employs an innovative combination of GIS (geographic information system) spatial analysis tools to examine the spatial relationships between Roman military bases, Dacian targets, and the wider landscape as an integral part of a wider interdisciplinary archaeological research. This helped us formulate and test spatial and historical hypotheses, according to which all known and potential Roman military bases in the study area functioned as part of a system where each contributed individual advantages in securing their domination across the landscape. Our research highlighted the advantages and challenges for Comărnicelu as one of the key Roman logistical nodes, and for the attackers at ¸Sesuluiand Muncelu working in tandem to besiege and subdue Sarmizegetusa Regia.
    [Show full text]
  • CONSTANTIN C. PETOLESCU, Cronica Epigrafică a României
    CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE CRONICA EPIGRAFICĂ A ROMÂNIEI (XXXVIII, 2018) CONSTANTIN C. PETOLESCU* Cronica epigrafică a anului precedent înregistrează apariţia unor volume de studii arheologice şi epigrafice (nr. 1964‑1966) consacrate împăratului Traian, de la a cărui moarte şi consacrare (Divus Traianus) s‑au împlinit 19 secole1, o contribuție la istoria militară a unei provincii învecinate, Moesia Superior (nr. 1967), precum şi un număr important de studii epigrafice sau publicații ori revizuiri de inscripții privitoare la istoria Daciei (nr. 1968‑2038) şi a Moesiei Inferior (nr. 2039‑2081)2. Cea mai remarcabilă este apariția magnificului ISM, VI.2, consacrat aducerii la zi a patrimoniului epigrafic tomitan, operă a epigrafiştilor Alexandru Avram, Maria Bărbulescu şi Livia Buzoianu (v. infra, nr. 2039). Începând cu această serie, contribuțiile conținând publicații de inscripții noi sau revizuiri de inscripții nu vor mai fi citate la rubrica Bibliografie / Generalităţi, ci la cea de Inscripții recent descoperite sau revizuite. Tot în cursul acestui an consemnăm apariţia publicaţiei L’Année épigraphique, 2016; inscripţiile din Dacia sunt cuprinse între numerele 1300‑1346 (fişele întocmite în cea mai mare parte de Ioan Piso), iar cele din Dobrogea (partea românească a provinciei Moesia Inferior) între numerele 1352‑1354, 1362‑1373 (fişe întocmite de autorul acestei cronici). * Academia Română, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti; e‑mail: ccpetolescu@ yahoo.fr. 1 Vezi, de asemenea, publicația din Roma, Civiltà Romana 4, 2017, care publică un set de contribuții sub titlul Per il XIX centenario della morte di Traiano: Mariano Malavolta, Saeculum Traiani (p. 243‑250); Luisa Alarcón, Francisco Montero‑Fernandez, The Traianeum and the urbanism of Italica (p.
    [Show full text]
  • Epoca Fierului
    Epoca Fierului Epoca fierului este numele generic utilizat pentru a desemna intervalul de câteva secole dintre introducerea în uz a primelor obiecte turnate din fier și debutul antichității, marcat prin apariția primelor izvoare scrise. Această perioadă se caracterizează prin extinderea și dezvoltarea metalurgiei fierului. Cele mai vechi urme ale prelucrării fierului au fost documentate în Asia Mică și în Anatolia, începând cu secolul al XII-lea îen. În Europa Centrală, epoca fierului este documentată arheologic doar începând cu secolul al VIII-lea îen (Hallstatt C și D), cu un maxim de înflorire în perioada 650 îen -100 en, cunoscută în literatură sub denumirea de La Tenne. Pe teritoriul României, aria principalelor zăcăminte și mine de fier se suprapune cu aria de extindere a celorlalte zăcăminte metalice, cu diferența că resursele sunt mai bogate și mai numeroase. Culturile din epoca fierului sunt o continuare firească a celor din epoca bronzului. Dintre minerale, cele mai bogate în fier sunt: magnetit (Fe3O4- 72,4 %), hematit (Fe2O3 70 %), goethit și limonit (FeO(OH) 55 %), siderit (FeCO3 48 %). Alte minerale bogate în fier sunt: pirotina, ilmenit, farmacosiderit, diadochit, cubanit, calcopirit, dar tehnologia primitivă nu permitea îmbogățirea și reducerea lor la fier metalic. Magnetit a fost identificat în circa 95 de zăcăminte naturale, de multe ori însă în concentrații neexploatabile (1-2 %), iar hematit în 97 de zăcăminte, frecvent împreună cu magnetit. Principalele mine sau zăcăminte de suprafață sunt concentrate în jurul actualelor centre industriale: Reșița, Caransebeș, Ghelar, Teliuc, Hunedoara, Lipova, Beiuș, Brad, Câmpeni, Căpuș, Turda, Bixad, Baia Mare, Năsăud, Vatra Dornei, Câmpulung, Bălan, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Sebeș, Baia de Fier, Muscel, Măcin.
    [Show full text]