UN BLOC DE PIATRĂ CU SEMNE ŞI DOUĂ BASORELIEFURI NECUNOSCUTE DIN AŞEZAREA DACICĂ DE LA FEŢELE ALBE Aurora PEŢAN* Aşezare
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
UN BLOC DE PIATRĂ CU SEMNE ŞI DOUĂ BASORELIEFURI NECUNOSCUTE DIN AŞEZAREA DACICĂ DE LA FEŢELE ALBE Aurora PEŢAN∗ One Stone Block with Signs and Two Unknown Bas-Reliefs from the Feţele Albe Dacian Settlement Abstract. The Dacian settlement at Feţele Albe (Grădiştea de Munte, Hunedoara County) was investigated between 1965 and 1972, but the site had already been recorded in writings since the early 19th century. This article explores some novel information from an Austrian tax report, dated 1803, which mentions three outstanding stone pieces seen at Feţele Albe by Paul Török. He saw and described signs and figurative representations carved on three stone blocks. On one of these, Török identified some Greek or Latin letters. Therefore, the number of Dacian sites in which such blocks with letters have been found so far increased to four, Feţele Albe following Sarmizegetusa Regia, Costeşti-Blidaru and Căpâlna. On the second one, he identified two goat legs, and on the third one, a knot. Keywords: Dacian Kingdom, Feţele Albe, Sarmizegetusa Regia, bas-reliefs, blocks with signs. Cuvinte-cheie: Regatul Dac, Feţele Albe, Sarmizegetusa Regia, basoreliefuri, blocuri cu semne. Aşezarea dacică de la Feţele Albe (sat Grădiştea de Munte, comuna Orăştioara de Sus, judeţul Hunedoara) este amplasată pe versantul sudic al dealului omonim, situat la nord de Dealul Grădiştii, pe care se află cetatea regală Sarmizegetusa Regia şi de care o desparte Valea Albă (fig. 1). După toate probabilităţile, era chiar un cartier al Sarmizegetusei Regia. Situl este pomenit pentru prima oară în scris la începutul secolului al XIX-lea, în rapoartele unui angajat al fiscului austriac. Pe parcursul aceluiaşi secol a fost vizitat de mai mulţi cărturari, care, văzând resturile de ziduri, au crezut că acolo se afla o cetate1. Situl a fost cercetat în perioada 1965-1972 şi s-a dovedit a fi de fapt o aşezare civilă organizată pe mai multe terase antropice2. Nucleul aşezării, situat în locul numit Şesul cu brânză, îl constituie un grup de cinci terase sprijinite pe ziduri puternice din piatră, construite în mai multe etape (fig. 2-3). Pe aceste terase au fost cercetate mai multe ∗ Centrul de Studii al Fundaţiei Dacica, Alun, jud. Hunedoara, România; e-mail: [email protected]. 1 O enumerare a acestora la Daicoviciu, Ferenczi 1951, p. 102. 2 Din păcate s-a publicat foarte puţin despre această excepţională aşezare dacică, principalele lucrări fiind: Daicoviciu, Glodariu 1966; Daicoviciu, Glodariu 1969; Daicoviciu 1971; Daicoviciu et alii 1973. Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 10, 2018, p. 65-74. Aurora Peţan construcţii circulare cu încăperi concentrice şi un templu circular cu pilaştri din calcar. Cel puţin încă un templu cu elemente din andezit a existat în apropiere, dat fiind că elemente disparate din acesta au fost refolosite la un moment dat. Aşezarea prezintă trei niveluri de locuire şi ar fi fost distrusă de romani de două ori, în cele două campanii de la începutul sec. II d.Hr. Locuirea încetează în anul 106 d.Hr., iar prezenţa romană nu este documentată în acest loc după cucerire. Prima vizită consemnată în scris la aceste ruine îi aparţine procuratorului fiscal Paul Török, în vara anului 1803. Trimis să ancheteze descoperirea unor tezaure de către săteni în preajma ruinelor de la Grădiştea Muncelului, Török ajunge şi la Feţele Albe şi semnalează cele văzute în raportul său din 26 august, redactat în limba latină3, cu următoarea traducere: „În locul numit Feţele Albe, între pietrele vizibile ale unei cetăţi dărâmate, am putut să observ că, pe o faţă a unei pietre, se vedeau incizate în piatră, subţire, două litere latineşti C, nu mari, dispuse faţă-n faţă în acest mod: C Ɔ; că, la fel, pe o altă piatră şlefuită, se vedeau în două locuri urmele unui picior de capră, iar pe o piatră asemănătoare, o gravură reprezentând un nod incizat, al cărui diametru se întindea cel puţin la un deget; dar nu pot să spun dacă sau ce semnificaţii au aceste gravuri şi incizii”. Acest text a rămas necunoscut până în 1971, când a fost publicat de Sigismund Jakó, dar chiar şi după publicare, nimeni nu i-a acordat atenţie. Informaţiile consemnate sunt preţioase şi, chiar dacă sunt sumare şi nu sunt însoţite de schiţe sau desene, merită valorificate. Acurateţea lor nu trebuie pusă la îndoială, dat fiind că Török era un personaj foarte bine instruit, cultivat şi atent, iar rapoartele lui sunt de o concizie şi claritate impresionante4. Rezultă din text că, ajuns între ruinele aşezării de la Feţele Albe, foarte probabil în zona zidurilor de la Şesul cu brânză, lui Török i-au atras atenţia trei piese din piatră, probabil blocuri sau lespezi din calcar, a căror poziţie nu o precizează: una pe care era gravat un semn compus din două 3 Hoc equidem in designato loco Fetzele Albe reperibiles demoliti fortalitii inter lapides advertere mihi licuit, quod in altera unius lapidis facie duplici in loco non magnae binae hoc modo C Ɔ contrarie invicem concurrentes latinae litterae C lapide subtiliter incisae reperiantur; non secus reperiantur alio in polito lapide binis in locis caprini pedis insculpta vestigia ac praeterea sculptura in simili lapide repraesentans incisum nodulum, cuius diameter saltem ad policem extenderetur; ast hac etiam sculpturae et incisiones utrum aliquas et quales significationes habeant, affirmare nequeo (Jakó 1971, p. 442-443). 4 El este cel care a descoperit şi primul fragment din vasul cu inscripţia Decebalus per Scorilo, în aşezarea civilă de vest de pe Dealul Grădiştii (Peţan 2018, p. 348-351); tot el e cel care identifică, măsoară şi descrie pentru prima dată castrul roman de la Târsa (Jakó 1971, p. 441; Teodor et alii 2013, p. 20). Pentru activitatea lui în perioada săpăturilor fiscului austriac la Grădiştea Muncelului, vezi şi Mitthof, Mádly 2016. 66 Un bloc de piatră cu semne şi două basoreliefuri necunoscute semicercuri dispuse faţă-n faţă, o a doua pe care se putea observa incizat un nod şi o a treia pe care se vedeau reprezentate două picioare de capră. Ar fi fost interesant de ştiut, cel puţin pentru ultimele două, dacă reprezentările erau fragmentare sau făceau parte dintr-o imagine mai mare. Blocul cu semne nu reprezintă o surpriză. Astfel de piese s-au găsit în număr mare la Sarmizegetusa Regia, chiar în aceeaşi perioadă, la începutul secolului al XIX-lea, apoi în timpul săpăturilor sistematice5. Câteva blocuri pe care erau gravate litere greceşti au fost identificate în cetăţile dacice de la Costeşti-Blidaru şi Căpâlna6. Acelaşi semn alcătuit din două litere C dispuse faţă-n faţă este văzut de Michael Ackner pe un bloc de la Sarmizegetusa Regia în 18387. Importanţa informaţiei lui Török constă în faptul că acesta este primul astfel de bloc semnalat pentru situl de la Feţele Albe, fapt care duce la sporirea numărului de situri dacice în care au apărut blocuri cu marcaje. Cele două basoreliefuri sunt deosebit de interesante. Descrierile sunt foarte sumare. Nu ştim cât de artistic sau de realist erau redate, cât de stângaci sau schematic. Totuşi, faptul că picioarele au putut fi identificate ca aparţinând unei capre (sau cel puţin unui paricopitat), arată că acestea erau reprezentate cu destule detalii. Nodul e posibil să fi făcut parte dintr-o reprezentare mai complexă. E de presupus că animalul (capră/ţap, domestic/sălbatic sau oaie/berbec) fusese reprezentat integral sau că piesa se afla în lucru (este greu de intuit sensul reprezentării doar a unor picioare de animal). Este bine ştiut că reprezentările sculpturale de epocă dacică în zona capitalei Regatului Dac sunt foarte rare8. Cele mai cunoscute piese din această categorie sunt calotele cu capete de raţă şi nervuri, descoperite la Sarmizegetusa Regia9. Figuri de animale (reale sau fantastice) se întâlnesc însă pe ceramica pictată de la Sarmizegetusa Regia, Feţele Albe şi Meleia10, precum şi pe discurile de fier de la Piatra Roşie11. Caprinele sunt foarte rare şi sunt semnalate mai cu seamă în spaţiul extracarpatic12. Ceva mai frecvente sunt reprezentările de berbeci, prezente îndeosebi sub forma protomelor. 5 Peţan 2018, p. 316-320. 6 Glodariu 1997, p. 67 şi urm. 7 Ackner 1844, p. 23. 8 Este posibil să fi existat mai multe astfel de piese, aşa cum reiese din unele declaraţii de pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, dar între timp au dispărut; cf. Jakó 1966, p. 107; Peţan 2018, p. 316. 9 Daicoviciu et alii 1953, p. 157, 160, fig. 9-10; Glodariu et alii 2006, p. 172, fig. III/3; Peţan 2018, p. 336. 10 Florea 1998, p. 198 şi urm. 11 Florea, Suciu 1995; Florea, Ferencz 2007; Sechelariu et alii 2015, p. 82-89. 12 Sîrbu, Florea 1997, p. 105. 67 Aurora Peţan Un caz interesant este cel reprezentat de două blocuri de calcar din zidul cetăţii dacice de la Căpâlna, pe care au fost incizate câteva figuri de animale reale şi fantastice. Inciziile sunt schematice, naive. Pe unul dintre blocuri se află figuraţi doi cai (sau un cal şi un animal fantastic), iar pe celălalt un cal sau o căprioară şi un unicorn13 (fig. 4-5). Poziţia originală exactă a unuia dintre blocuri nu este cunoscută, dar provine cu siguranţă din zidul cetăţii. Cel de-al doilea era situat tot în zid, în partea de jos a acestuia, în cea de-a doua asiză a paramentului exterior, făcând astfel dificilă lectura figurilor pentru cei care treceau pe acolo. Acest lucru sugerează că imaginile nu se adresau privitorilor, ci ar fi fost mai degrabă opera unui pietrar sau a unui soldat din garnizoana cetăţii14. Situaţia imaginilor de la Feţele Albe este totuşi diferită de cea a celor de la Căpâlna. Descrierea lui Török arată că, cel puţin în cazul blocului pe care sunt înfăţişate picioarele de animal, putem vorbi de un basorelief, cu reprezentări detaliate.