La Ingeniería En La Conquista Romana De La Dacia

Total Page:16

File Type:pdf, Size:1020Kb

La Ingeniería En La Conquista Romana De La Dacia LA INGENIERÍA EN LA CONQUISTA ROMANA DE LA DACIA Arístides Bryan Domínguez D. CONTENIDO 1. LA DACIA 1 1.1 EL TERRITORIO 1 1.2 LOS CÁRPATOS 2 1.3 EL RÍO DANUBIO 3 1.4 LAS PUERTAS DE HIERRO 4 1.5 LOS HABITANTES 6 1.6 LOS REYES 7 2. EL REINO DE BUREBISTA 7 3. LA CONQUISTA ROMANA 9 3.1 LOS LIMES ROMANOS 9 3.2 CAMPAÑAS DE DOMICIANO 11 3.2.1 El Comienzo 11 3.2.2 Primera batalla de Tapas (Puertas de Hierro) 12 3.2.3 Segunda batalla de Tapas 13 3.3 CAMPAÑAS DE TRAJANO 15 3.3.1 Primera guerra dacia de Trajano 15 3.3.2 Tercera batalla de Tapas 18 3.3.3 Batalla de Adamclisi 19 3.3.4 Segunda guerra dacia de Trajano 20 3.3.5 Asedio de Sarmizegetuza 21 3.3.6 Muerte de Decébalo 21 3.3.7 Final de la guerra 21 4. LA DACIA ROMANA 22 5. EL PUENTE DE APOLODORO DE DAMASCO 26 6. LA TABULA TRAIANA 36 7. EL EMPERADOR TRAJANO 37 8. APOLODORO DE DAMASCO 38 9. EL FORO Y LA COLUMNA DE TRAJANO 39 EUROPA DEL ESTE Y TERRITORIO DE LA DACIA 1. LA DACIA 1.1 EL TERRITORIO El territorio de la Dacia abarcaba a las actuales Rumanía y Moldavia, así como a pequeñas partes de Bulgaria, Serbia, Hungría y Ucrania. MAPA DE EUROPA DEL ESTE PENÍNSULA BALCÁNICA o PENÍNSULA DE LOS BALCANES (1) Es una de las tres grandes penínsulas del sur de Europa. (1) Balcanes: Los turcos describieron a esta región con las palabras bal (miel) y kan (sangre), refiriéndose a la ferocidad con la que sus gentes se resistieron a la invasión. La antigua Dacia se hallaba en medio de la cordillera de los Cárpatos (apartado 1.2) y estaba delimitada: • al sur, por el río Danubio (apartado 1.3) o más probablemente por el monte Hemo en los Balcanes. Mesia (Dobrogea), una región al sur del Danubio. Fue el área central de habitación de los getas y de su interacción con los antiguos griegos. • al este, por el Ponto Euxino (nombre que dieron los griegos jonios al mar Negro. Significa “Mar Hospitalario o Acogedor”) y el río Dniéster (Danastris o Tyras en fuentes griegas). • al oeste, por el río Tisza (Tisa) (a veces se incluyen áreas entre el río Tisza y el Danubio medio). 1 Desde la prehistoria a la Edad del Hierro media, el actual territorio de Rumania se ha encontrado en una posición central de paso entre las regiones de Europa Central y las del este y sureste europeo, al estar conectadas a las primeras por la altiplanicie transilvánica (2), en el corazón de los Cárpatos, y a las segundas por las de Moldavia y Valaquia (3). (2) Transilvania (en rumano, Transilvania o Ardeal): Región del centro-noroeste de Rumania rodeada por los montes Cárpatos. La capital tradicional de la región, Alba Iulia, se encuentra en la meseta del mismo nombre, mientras que Braşov y Sibiu, dos de sus principales ciudades, están al pie de los Cárpatos. Fue parte de la provincia romana de Dacia, después de la victoria del emperador Trajano frente al rey dacio Decébalo, en 106 dC, cuando empezó un proceso de romanización hasta la retirada administrativa de Aureliano, en 271 dC. (3) Valaquia: Fue un principado rumano de la Europa oriental desde la Baja Edad Media hasta mediados del siglo XIX. Su capital cambió con el tiempo, de Curtea de Argeș a Târgoviște y finalmente a Bucarest. Delta del Danubio TRANSILVANIA Y VALAQUIA El territorio dacio está atravesado longitudinalmente a lo largo del límite meridional por el curso inferior del Danubio, que allí tiene su desembocadura. Al alcanzar el mar Negro, esta gran arteria fluvial también ha sido, desde los tiempos más remotos, la vía de comunicación en las relaciones comerciales y artísticas con Asia Menor. La configuración física morfológicamente variada de la Dacia, presenta una característica dominante: “el sistema de altiplanicies en torno a los Cárpatos”. Al norte se extiende la altiplanicie de Transilvania, vasta depresión comprendida entre los tres macizos bien distintos de los Alpes Transilvánicos, al sur de los montes Apuseni al oeste y de los Cárpatos orientales. • Los Cárpatos orientales, en la altiplanicie de Moldavia, degradan hacia el este. • Los Alpes Transilvánicos, en la Valaquia, descienden lentamente hacia oriente hasta las llanuras de Dobruja, donde se forma el delta del Danubio. El Danubio penetra en Valaquia, cortando los Cárpatos en las Puertas de Hierro (apartado 1.4). La región está recorrida por numerosos cursos de agua y la sucesión de altiplanicies con zonas fértiles, favorables para el asentamiento humano. A las buenas condiciones agrícolas se añaden los yacimientos minerales de hierro, oro (4) y sal, de los que Transilvania es muy rica. Estos recursos han constituido la base de las civilizaciones que se han sucedido en lo que hoy es Rumania. (4) Complejo minero aurífero de Alburnus Mayor en Rosia Montana en apartado 4 (12). 1.2 LOS CÁRPATOS Los montes Cárpatos son un sistema montañoso de Europa oriental que forma un gran arco de 1600 km de longitud y unos 150 km de anchura media, a lo largo de las fronteras de Austria, 2 República Checa, Eslovaquia, Polonia, Ucrania, Rumania, Serbia y norte de Hungría. Es la segunda cordillera más larga de Europa, tras los Alpes escandinavos, con 1700 km. Los Cárpatos comienzan en el Danubio, cerca de Bratislava; rodean Transcarpatia y Transilvania en un semicírculo grande, barriendo hacia el sudoeste, y finalizan en el Danubio cerca Orşova, en Rumania. La cordillera de los Cárpatos y los Montes Balcanes están separados por las Puertas de Hierro. Estas dos cadenas montañosas se cruzan solamente en las montañas del Leitha, en Bratislava. Las alturas máximas de esta cortina montañosa rozan los 2000 m y presenta pasos pasos y gargantas la atraviesan en varios puntos. La cordillera de los Cárpatos sirvió de frontera para diversos estados, como el reino de los Magiares (5), el Imperio austrohúngaro y el Imperio romano. (5) Magiares (también conocidos como húngaros): Grupo étnico de Europa del Este, correspondiente a los actuales pobladores de Hungría. CORDILLERA DE LOS CÁRPATOS Su nombre deriva muy probablemente de los carpos, una tribu de los dacios que, según atestigua Zósimo en los últimos documentos del Imperio romano, habitó en las laderas de los Cárpatos del Este hasta el año 381. Otra teoría sostiene que el nombre de la tribu pudo derivar del nombre de las montañas. El “Karpetes” puede provenir en última instancia de la raíz protoindoeuropea *sker-/*ker- , de la cual deriva la palabra albanesa “karpë” (roca), quizás por una palabra del dacio que significaba la “montaña”, la “roca”, o “rugoso” –“montaña rocosa con abundantes acantilados”. 1.3 EL RÍO DANUBIO (Danubius e Istros en fuentes griegas) EL DANUBIO Y SUS 300 AFLUENTES 3 El Danubio es un río del centro de Europa que fluye en dirección principalmente oeste a este a través de diez países —Alemania, Austria, Eslovaquia, Hungría, Croacia, Serbia, Rumania, Bulgaria, Moldavia y Ucrania— Nace en Donaueschingen, en la Selva Negra de Alemania, de la unión de dos pequeños ríos, el Brigach y el Breg, y desemboca en el mar Negro en Rumanía, donde forma el delta del Danubio, una región de gran valor ecológico. Con 2850 km es el segundo río más largo de Europa, tras el Volga. Constituyó durante la Edad Antigua una de las fronteras naturales que formaban el limes del Imperio romano (ver apartado 3.1, junto con el Rin y otros ríos y algunos trechos fortificados. En las fuentes clásicas se le llamaba Istro. Aunque el río Danubio sirvió de límite natural para definir el territorio del Imperio romano durante la Edad Antigua, no pudo evitar la penetración de distintos grupos a ambos lados del río: latinos de origen romano al norte (rumanos) y eslavos al sur (yugoslavos significa eslavos del sur en las lenguas eslavas), aunque estos últimos ya se establecieron al sur del Danubio en la Edad Media. 1.4 LAS PUERTAS DE HIERRO Se le llama Puertas de Hierro a un cañón del río Danubio que forma parte de la frontera entre Serbia y Rumanía, en dónde se separan los Cárpatos de los Balcanes. En realidad este nombre se usa para designar a toda la “cadena de desfiladeros” de la zona y tanto en Rumanía como en Serbia estos accidentes geográficos forman parte de parques naturales. UBICACIÓN DE LAS PUERTAS DE HIERRO ENTRE RUMANIA Y SERBIA El desfiladero se puede dividir en tres partes: • Las puertas superiores (Gornja Klissura). Forman el primer estrechamiento del Danubio más allá de la isla rumana de Moldova Veche. Es conocida como la garganta Golubac. Tiene 14,5 km de largo y 230 m de ancho en su punto más estrecho. • La segunda puerta (Gospodin Vir) atraviesa el valle de Ljupovska. Tiene 15 km de largo y se estrecha hasta los 220 m. • Las puertas inferiores (Doljna Klissura) o desfiladero de Kazan. La más ancha (Donji Milanovac) forma la conexión con la Gran y la Pequeña garganta de Kazan. Tienen una longitud total de 19 km. La última puerta es la garganta de Sip. El valle de Orşova es la última sección ancha del Danubio antes de que alcance las llanuras de Valaquia en la última garganta. El Gran Kazan (kazan significa “hervidor” o “hervidero”) es la más famosa y la más estrecha garganta de la ruta. El río aquí se estrecha a 150 m y alcanza una profundidad de hasta 53 m. 4 Recibe el nombre de “hervidero” porque allí las aguas del Danubio forman mucha espuma, como si hirvieran.
Recommended publications
  • Frontiera Romană Din Dacia Inferior. O Trecere În Revistă Și O Actualizare. 1
    Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1. OVIDIU ȚENTEA, FLORIAN MATEI-POPESCU, VLAD CĂLINA Rezumat: Această lucrare este un raport preliminar al celor mai recente rezultate ale cercetărilor pluridisciplinare efectuate în castrele de pe cursul mijlociu și inferior al Oltului, cuprinse între Hoghiz și Dunăre, așa-numitul limes Alutanus. Scopul acestei treceri în revistă este actualizarea informațiilor referitoare la aceste fortificații într-o manieră asemănătoare rapoartelor dedicate anumitor zone ale Imperiului Roman, publicate periodic în volumele congreselor internaționale dedicate studiului frontierelor romane. Cele mai recente rapoarte de sinteză pentru acest sector de frontieră romană au fost publicate în urmă cu peste două decenii în volumul Congresului Internațional al Frontierelor Romane de la Zalău, în 1997. Intenția autorilor este ca prin acest raport să fie prezentate cele mai noi date obținute în cadrul Programului Național LIMES. Potrivit planului de acțiune al programului, identificarea monumentelor a fost realizată prin colectarea datelor pe teren prin periegheze, măsurători topografice și înregistrări prin zboruri cu drona (fotografii ortografice, oblice și filmări), coroborate apoi de informațiile disponibile în arhive la momentul respectiv. Cercetările s-au concentrat asupra fortificațiilor și a zonelor adiacente. Studiul efectuat încearcă să arate valorea acestor situri în vederea protejării și valorificării lor durabile prin includerea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Abstract: Roman frontier of Dacia Inferior. A review and an update. 1. This paper is a preliminary report of the most recent results of multidisciplinary research carried out in the mid and lower Olt river forts between Hoghiz and the Danube, on the so-called limes Alutanus.
    [Show full text]
  • Dacia Superior West
    Durham E-Theses The evolution of roman frontier defence systems and fortications the lower danube provinces in the rst and second centuries AD Karavas, John How to cite: Karavas, John (2001) The evolution of roman frontier defence systems and fortications the lower danube provinces in the rst and second centuries AD, Durham theses, Durham University. Available at Durham E-Theses Online: http://etheses.dur.ac.uk/3957/ Use policy The full-text may be used and/or reproduced, and given to third parties in any format or medium, without prior permission or charge, for personal research or study, educational, or not-for-prot purposes provided that: • a full bibliographic reference is made to the original source • a link is made to the metadata record in Durham E-Theses • the full-text is not changed in any way The full-text must not be sold in any format or medium without the formal permission of the copyright holders. Please consult the full Durham E-Theses policy for further details. Academic Support Oce, Durham University, University Oce, Old Elvet, Durham DH1 3HP e-mail: [email protected] Tel: +44 0191 334 6107 http://etheses.dur.ac.uk 2 THE EVOLUTION OF ROMAN FRONTIER DEFENCE SYSTEMS AND FORTIFICATIONS IN THE LO\VER DANUBE PROVINCES IN THE FIRST AND SECOND CENTURIES AD Volume II JOHN KARA VAS UNIVERSITY COLLEGE The copyright of this thesis rests with the author. No quotation from it should be published in any form, including Electronic and the Internet, without the author's prior written consent. All information derived from this thesis must be acknowledged appropriately.
    [Show full text]
  • Bibliografia Arheologică a Dobrogei (1968-1971)
    Z. COVACEF BIBLIOGRAFIA ARHEOLOGICĂ A DOBROGEI (1968-1971) Continuind bibliografia arheologică a Dobrogei, cu lucr ările apărute: între anii 1968-1971, am pă strat acel e aşi criterii - cronologic şi alfabetic - ca şi în prima parte, apărută în volumul Pontice, 1968. Pentru o mai lesnicioasă manipulare, am bibliografiat în capitole separate lucrările de numismat i că şi de epigrafie, iar la s fîrşitul lucrării am întocm it un indice de autori. Am adăugat, pentru o mai bună informare, cîteva capitole noi cuprinzind lu crările generale, recenziile şi biblio­ grafiile istorice. 1'0 cadrul bibliografiei se disting următoarele capitole; 1. Lucrări privind intreg teritoriul României. (1-39). II. Lucrări generale referitoare la Dobrogea. (-10-62). III. Comuna primitiva. (63-86). a) Paleoli tic. (63). b) Neolitic. (64- 73). c) Epoca bronzului. (74-81). d) Epoca fierului. (82-86). IV. Articole referitoare la băştinaşi. (87-99). V. Orînduirea sclavagistă. (100-199). a) Epoca greacă. (100-127). b) Epoca romană . (128-199). VI. Feudalismul timpuriu. (200-249). VII. Numismatică. Metrologie. Sigilografie. Gliptică . (250-289). VIII. Epigrafie greacă şi latină. (290-324). IX. Recenzi. (325-336). X. Bibliografii1. (337-342). r. LUCRARI PRIVIND INTREG TERITORIUL ROMANIEI 1. BERCIU. D. - Arta traco-geticci. Bucureşti, Ed. Academiei RS.R., 1969, ~33 p. + 2 f. pl. (Biblioteca de arheologie, XIV). ~. BERZA, Mihai - Hownallie, în: w4ctes du premier Congres international des etucles balkaniqlle", 3, Sofia. Acad. bulgarie, 1969, pp. 51-56. 3. BORDENACIIE, Gabriela - Scultw'e greclle e romane 1. Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, 144 p. + 1-l5 pL 4. " ... " - Civiltd romana in Romania. Roma. Palazzo delle Esposizioni, via Nazionare, febbraio-aprile 1970.
    [Show full text]
  • Journal of Ancient History and Archaeology
    JOURNAL OF ANCIENT HISTORY AND ARCHAEOLOGY JAHA Romanian Academy JOURNAL OF ANCIENT HISTORY Technical University Of Cluj-Napoca AND ARCHAEOLOGY Journal of Ancient History and Archaeology DOI: http://dx.doi.org/10.14795/j.v1i2 ISSN 2360 – 266X ISSN–L 2360 – 266X No. 1.2 /2014 CONTENTS STUDIES REVIEWS ANCIENT HISTORY Victor Cojocaru Horaţiu Cociş ONCE MORE ABOUT ANTONIA TRYPHAINA 3 RADU OLTEAN, DACIA. THE ROMAN WARS.VOLUME I. SARMIZEGETUSA ..............................................57 Dragoș MITROFAN THE ANTONINE PLAGUE IN DACIA AND MOESIA INFERIOR 9 Csaba Szabó KREMER, GABRIELLE (MIT BEITRÄGEN VON CHRISTIAN GUGL, CHRISTIAN UHLIR UND MICHAEL Olivier Hekster UNTERWURZACHER), GÖTTERDARSTELLUNGEN, ALTERNATIVES TO KINSHIP? KULT – UND WEIHEDENKMÄLER AUS CARNUNTUM......59 TETRARCHS AND THE DIFFICULTIES OF REPRESEN- TING NON-DYNASTIC RULE 14 Imola Boda ARCHAEOLOGICAL MATERIAL RADA VARGA, THE PEREGRINI OF ROMAN DACIA (106–212) 61 Vitalie Bârcă RETURNED FOOT EXTERIOR CHORD BROOCHES Gaspar Răzvan Bogdan MADE OF A SINGLE METAL PIECE (TYPE ALMGREN C. GĂZDAC, F. HUMER, LIVING BY T HE COINS. 158) RECENTLY DISCOVERED IN THE WESTERN ROMAN LIFE IN THE LIGHT OF COIN FINDS PLAIN OF ROMANIA. NOTES ON ORIGIN AND AND ARCHAEOLOGY WITHIN A RESIDENTIAL CHRONOLOGY 21 QUARTER OF CARNUNTUM ..................................63 Silvia Mustață, Iosif Vasile Ferencz, Cristian Dima A ROMAN THIN-CAST BRONZE SAUCEPAN FROM THE DACIAN FORTRESS AT ARDEU (HUNEDOARA Florin Fodorean COUNTY, ROMANIA) 40 Z. CZAJLIK, A. BÖDŐCS (EDS.), AERIAL ARCHAEOLOGY AND REMOTE SENSING FROM THE BALTIC TO THE ADRIATIC. SELECTED PAPERS OF THE ANNUAL CONFERENCE OF THE AERIAL TH TH DIGITAL ARCHAEOLOGY ARCHAEOLOGY RESEARCH GROUP, 13 – 15 OF SEPTEMBER 2012, BUDAPEST, HUNGARY 65 Ionuț Badiu, Radu Comes, Zsolt Buna Xenia-Valentina Păușan CREATION AND PRESERVATION OF DIGITAL R.
    [Show full text]
  • On the Origins of the Romanian People
    『地域政策研究』(高崎経済大学地域政策学会) 第7巻 第2号 2004年 10 月 17 頁~ 38 頁 On the Origins of the Romanian People Elena Taralunga TAMURA Abstract I have been often asked where I come from and I have realized that not much is known about Romania, its location, language and history. This paper is an examination of the roots of Romanian history. It is supported by official historical evidence and some of the data is approved by the Romanian Academy of History and Archeology, whereas other information is taken from different sources such as: history of religions, different reports from the Institute of Dacology, encyclopedias, and folklore resources. Statements on history can be eventually confirmed as well as denied when some new discovery happens. Also, in the case of writing a research paper on the ancient history of a country the lack of sufficient and explicit written evidence left to this day, can obstruct the discovering of facts that are correct, free from ambiguity and vacillation.This paper covers the early historical beginnings of the people that inhabited the territory of modern Romania to the time when the Roman Empire changed the country north of Danube into a Roman colony. This paper comprises: A geographical description of Romania History: the beginnings, An explanation of the meaning of the Pelasgians Definition of who the Thracians were. The Dacians and the Getae and who they were. The Dacian kings and among them the most important, Buerebista and Decebal The change of Dacia into a Roman colony Conclusion - 17 - Elena Taralunga TAMURA Introduction The historic magnitude of different peoples on the earth does not always radiate with the same intensity.
    [Show full text]
  • Anuarul Institutului De Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor” “C.S
    ACADEMIA ROMÂNĂ ANUARUL INSTITUTULUI DE CERCETĂRI SOCIO-UMANE „C.S. NICOLĂESCU-PLOPŞOR” “C.S. NICOLĂESCU-PLOPŞOR” INSTITUTE FOR STUDIES IN SOCIAL SCIENCES AND HUMANITIES YEARBOOK XVII/2016 FOUNDING EDITOR: EDITORIAL BOARD: Vladimir OSIAC (University of Craiova, Acad. Dan BERINDEI (Romanian Academy, Romania) Romania); Acad. Dinu C. GIURESCU (Romanian EDITOR IN CHIEF: Academy, Romania); Cezar Gabriel AVRAM (C.S. Nicolăescu- Acad. Victor SPINEI (Romanian Academy, Plopşor Institute for Research in Social Studies Romania); and Humanities, Craiova, Romania) Nicolae PANEA (University of Craiova, DEPUTY EDITOR IN CHIEF: Romania); Mihaela BĂRBIERU (C.S. Nicolăescu-Plopşor Lucian DINDIRICĂ (The Alexandru and Institute for Research in Social Studies and Aristia Aman County Library, Romania); Humanities, Craiova, Romania) Simona LAZĂR (C.S. Nicolăescu-Plopşor Institute for Research in Social Studies and INTERNATIONAL ADVISORY BOARD: Humanities, Craiova, Romania); Patrick CHARLOT (University of Bourgogne, Nicolae MIHAI (C.S. Nicolăescu-Plopşor France) Institute for Research in Social Studies and Shpakovskaya Marina ANATOLIEVNA Humanities, Craiova, Romania); (People's Friendship University of Russia); Ion MILITARU (C.S. Nicolăescu-Plopşor Karina Paulina MARCZUK (University of Institute for Research in Social Studies and Warsaw, Poland); Humanities, Craiova, Romania); Teodora KALEYNSKA (Sf. Cyril and Sf. Şerban PĂTRAŞCU (C.S. Nicolăescu- Methodius University of VelikoTurnovo, Plopşor Institute for Research in Social Bulgaria); Studies and Humanities,
    [Show full text]
  • Patterns of Continuity in Geto-Dacian Foreign Policy
    69 HIRUNDO 2008 Pattern of Continuity in Geto-Dacian Foreign Policy Under Burebista Paul Vădan Following the death of Alexander the Great, the ancient world was affected by prolonged po - litical turmoil as many states emerging after 323 BC, both within and without Alexander’s former Em - pire, sought to impose their regional hegemony at each other’s expense in an attempt to restore stability. In the context of such discourse in power politics, the Geto-Dacian state emerged and sought to assert itself in the Carpathian-Danubian-Pontic region under the rule of Burebista in the 1 st century BC. De - spite modern claims that Burebista’s achievements were without precedent in the history of Geto-Dacia, 1 this paper will attempt to place the rule of Burebista in the context of a long tradition of Geto-Dacian foreign policy of assertion and interaction with the Hellenistic οιкоυµένη (oikoumene the perceived Greek world as opposed to barbarian lands). In order to do this, we will need to analyze Burebista’s political and economic goals in order to determine whether his rule conformed to an established pattern. Unfortunately, such a project is ir - reparably flawed because no Geto-Dacian written accounts (if there were any) have survived; all that has been passed on to us in terms of literary “evidence” are approximately four hundred Geto-Dacian words that are still in use in the Romanian language. As a result, scholars are forced to appeal exclu - sively (and with caution) to Greek and Roman written sources if they are to construct a generally co - herent history of the Geto-Dacians.
    [Show full text]
  • Bath and Bathing in Dacia (1). Current State of Research of the Balnea
    BATH AND BATHING IN DACIA (1). CURRENT STATE OF RESEARCH OF THE BALNEA. Abstract: Within this paper we publish a critical review of the state of research on the military bathhouses from Roman Dacia. Moreover, our aim is to also provide a broader regional survey. It comprises a short discussion of the history of research, emphasizing the importance of the essential contributions to the study of military baths in Dacia, as well as the importance of the regional studies and of the monographs of different archaeological sites. Ovidiu ȚENTEA Therefore, we decided, to review and update our knowledge of the military National Museum of Romanian History, Bucharest bathhouses uncovered in the Dacian provinces. According to the current state [email protected] of research, there are 39 balnea recorded, including baths located within the forts (praetorium), as well as extra muros, in the civilian settlements. Upon Britta BURKHARDT reviewing the evidence, the paper stresses the variety of the military balnea Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca discovered and points out the differences between legionary and auxiliary [email protected] baths, shedding light on some of the local features of these baths. Keywords: Roman Dacia, limes, fort, balnea, bathing suite. DOI: 10.14795/j.v7i3.559 ISSN 2360 – 266X INTRODUCTION ISSN–L 2360 – 266X his article is part of a series dedicated to the Roman baths discovered on the territory of the Roman province of Dacia (Fig. 1). The series Tshould tackle the main aspects concerning the architecture and functioning of these buildings, as well as the phenomenon or solutions generated by the bathing process itself.
    [Show full text]
  • ACL Nr. 2A/2014 (PDF 4.03
    ACTA CENTRI LUCUSIENSIS Nr.2A 2014 ACLActa Centri Lucusiensis Epoca preburebistană Romanitate şi romanizare Revista editata de Centrul de Studii ucus DacoRomanistice L ACTA CENTRI LUCUSIENSIS ACTA CENTRI LUCUSIENSIS nr. 2A/2014 Centrul de studii DacoRomanistice LUCUS Timişoara ISSN 2343-8266 ISSN-L 2343-8266 http://www.laurlucus.ro Colegiul ştiinţific coordonator: prof. univ. dr. Dan Negrescu secretar: prof. univ. dr. Sergiu Drincu membri: prof. univ. dr. Ştefan Buzărnescu lect. univ. dr. Valy-Geta Ceia lect. univ. dr. Călin Timoc membru de onoare: cerc. şt. dr. Leonard Velcescu (Perpignon, Franţa) Colegiul de redacţie director: Laurenţiu Nistorescu secretar de redacţie: Daniel Haiduc redactori: Cătălin Borangic Antuza Genescu Daniela Damian Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în mod exclusiv autorilor 3 Cuprins Epoca preburebistană Invitatul ediţiei: Zoe Petre _5 “Sunt greu de presupus interferențe de cult și tradiție între spațiul getic și cel elen” Laurenţiu Nistorescu 12 Cooperarea militară geto-dacică în epoca preburebistană. Dosarul Cloilios Laurenţiu Nistorescu 31 Elemente de arhitectură organizaţională în societatea geto-dacică preburebistană Romanitate şi Romanizare Leonard Velcescu 45 Arcul lui Traian de la Beneventum - 1900 de ani de la inaugurare (114-2014) Valy Ceia 67 Ordo et rusticitas sau Despre romanitatea exemplară Călin Timoc 76 Dacii în armata romană târzie Sorin Damian 79 Repere evenimenţiale în evoluţiile de la Dunăre din secolul VII Lecturi critice Claudia S. Popescu 84 Un exerciţiu de ficţionalizare a istoriei: “Misteriile lui Zalmoxis” Daniel Haiduc 90 Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2013 Valeriu D. Călărăşanu 96 “Arheologia Moldovei”, numărul XXXVI 4 Epoca preburebistană 5 Invitatul ediţiei: Zoe Petre „Sunt greu de presupus interferențe de cult și tradiție între spațiul getic și cel elen” Stimată doamnă prof.
    [Show full text]
  • Epoca Fierului
    Epoca Fierului Epoca fierului este numele generic utilizat pentru a desemna intervalul de câteva secole dintre introducerea în uz a primelor obiecte turnate din fier și debutul antichității, marcat prin apariția primelor izvoare scrise. Această perioadă se caracterizează prin extinderea și dezvoltarea metalurgiei fierului. Cele mai vechi urme ale prelucrării fierului au fost documentate în Asia Mică și în Anatolia, începând cu secolul al XII-lea îen. În Europa Centrală, epoca fierului este documentată arheologic doar începând cu secolul al VIII-lea îen (Hallstatt C și D), cu un maxim de înflorire în perioada 650 îen -100 en, cunoscută în literatură sub denumirea de La Tenne. Pe teritoriul României, aria principalelor zăcăminte și mine de fier se suprapune cu aria de extindere a celorlalte zăcăminte metalice, cu diferența că resursele sunt mai bogate și mai numeroase. Culturile din epoca fierului sunt o continuare firească a celor din epoca bronzului. Dintre minerale, cele mai bogate în fier sunt: magnetit (Fe3O4- 72,4 %), hematit (Fe2O3 70 %), goethit și limonit (FeO(OH) 55 %), siderit (FeCO3 48 %). Alte minerale bogate în fier sunt: pirotina, ilmenit, farmacosiderit, diadochit, cubanit, calcopirit, dar tehnologia primitivă nu permitea îmbogățirea și reducerea lor la fier metalic. Magnetit a fost identificat în circa 95 de zăcăminte naturale, de multe ori însă în concentrații neexploatabile (1-2 %), iar hematit în 97 de zăcăminte, frecvent împreună cu magnetit. Principalele mine sau zăcăminte de suprafață sunt concentrate în jurul actualelor centre industriale: Reșița, Caransebeș, Ghelar, Teliuc, Hunedoara, Lipova, Beiuș, Brad, Câmpeni, Căpuș, Turda, Bixad, Baia Mare, Năsăud, Vatra Dornei, Câmpulung, Bălan, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Sebeș, Baia de Fier, Muscel, Măcin.
    [Show full text]
  • Itor !W..] Oman 1 Lo R
    ITOR !W..]OMAN 1 LO R Impäratul Traian. Bazo-relief de pe Columna lui Traian. ' oo r .. .. 1.i.....6 ' c '''' r , °-.4' ' e, . ; , A 4 ,.,., .., .:o V X, 4t f, ii;Ske o") 'e - ,.,- =Fr o 1 Decebal se sinucide pe mormantul lard sale. Bazo-rellef de pe Columna ILA Traian. TONIA thUIIL'I EuH h A. b. XENOFOL PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IAI, MEMBRU AOADEMIEI ROMANE. MEMBRU TITULAR AL INSTITUTULUI DIN FRANTIA EDITIA III-a, ingrijità de I. VLADESCU DOCTOR IN LITERE ASISTENT LA UNIVERSiTATEA DIN DUCUREVI IYu surd vremile sub càrma omulul, ci bietul om sub vreml". ti/RON COSTIN. VOLUMUL I DACIA ANTE-ROMANA SI DACIA ROMANA 513 innainte de Hr. 270 durdi Hr. BI TCUREz;l'I EL) [TURA ((CARTEA ROMÄNEA SC Ä» II STOW PIP Lttilb:10e ,_ _ XENOPOL VOL.I PREFATA LA EDITIA III-a Poate pärea indreizneald incercarea de aliza asupra-mi ingrijirea unei noui editii a Istoriei Romdpilor din Dacia Tra- iancl" a lui Xenopol. Este o muncei de ditiva ani, de multä reibdare idein- delungatä familiaritate cu materialul. Ceiteva cuvinte despre aceea ce am socolit cei trebuie fäcut. Autorul 112C6 din 1913 reveizuse toate volumele, in numeir de 14, cari duc povestirea trecutului nostru Oa la 1866, utili- zeind toate scrierile qi documentele publicate dela 1893 incoace"1. Revederea aceasta a tost socotitei ca o initiare fulgerätoare care inspirti respectur (N. Iorga) 2. Prime le 5 volume, peintila 1600, au apärut ubingrijirea sa Mai din 1913-1914 in -editura C. Sfetea". Restul n'a mai putut fi continual, din cauza boalei autorului qi apoi a eveni- mentelor, aduse de marele rtisboiu.
    [Show full text]
  • Slatina - Arceşti, În Sectorul Mediu Al 0 Limes Alutanus
    MUZEUL JUDEŢEAN ARGEŞ ARGESIS, STUDII I COMUN/CARI, seria ISTORIE, TOM XII, 2003 SEGMENT NECUNOSCUT DE DRUM ROMAN ÎNTRE ACIDA V A (ENOŞEŞTI) - SLATINA - ARCEŞTI, ÎN SECTORUL MEDIU AL 0 LIMES ALUTANUS PAUL I. meu·· În timpul numeroaselor cercetări arheologice întreprinse pe valea Oltului, în 111na oraşului Slatina, judeţul Olt, inclusiv pe traseul Limes Alutanus, în anii 1937-1949, am descoperit resturi din drumul roman amplasat între localitllţile Enoşeşti­ Acidava (com. Piatra-Olt), capul vestic al podului rutier de la Slatina şi satul Arceşti­ l 'ot (corn. Pleşoiu). În anii 1937-1938 am observat elemente din drumul roman, în timp (C: mergeam pe o potecă prin zllvoiul din dreapta Oltului, cu o densitate mare de nrbuşti, arbori etc., spre satul Salcia (corn. Slătioara), în direcţia vest-nord-vest, apoi ~pre satul Arceşti-Cot (corn. Pleşoiu), până la moara modernă din Arceşti 1 • În unele locuri puteau fi văzute profiluri pe toată grosimea drumului, rnracteristice tehnicii utilizate de constructorii romani. În apropiere de satul Arceşti­ <'.ot, pe o lungime de câţiva metri, am găsit porţiuni de drum pavate cu blocuri de piatră fo9onată (în situ), ieşite la lumină în urma unor inundaţii care au accelerat eroziunea verticală şi laterală, apele dislocând mari cantităţi de argilă, nisip, pietriş de la suprafaţa lcrcnului. În alte puncte drumul roman era pavat cu pietre luate din albia minoră a I >ltului sau cu pietriş bătut, uneori cimentat (cimentul a fost folosit şi la fixarea • l 'omunicarc prezentata la sesiunea anuali a Mlll.Cului Judeţean Argeş, noiembrie 2002 şi fragmente din rnmuniclri susţinute la şedinţe şi sesiuni ştiinţifice în Slatina, ( 1939-1945), Bucureşti, ( 1945-1949), Piteşti ~ 19S2-1989) ş.
    [Show full text]